Anul I. Duminică, 4 şi 11 Ianuarie, 1898 No. 14 şi 15. ALBINA REVISTA ENOICI/OVeIEICA POPULARA r7-;;Y ' APARE ÎH FIE-CAREf DUMINICĂ ----------1-Li . V.„. .1 g Abonament, pe an: îp ţară Ajă&J.- . . 5 „ „ „ străibă^vW........... 8 Un număr........................15 bani. SUMAR: Georgo Goţbue, Anul nou, Sărbătorile creştine, Carnavalul.— Ti t u Maior eseu, Mama răniţilor. -/. Olescu, Anul nou pe vremuri la creştini. — Stan Dascălul, Rodea proste nevestei mele.—/. Ciocan, Urâturi! de anul nou.—Or. Toeilcscu, Lupta de la Raliova.—Protopopul loan, Botezul Domnului.—S. Popcscu, Câte-vâ obiceiuri din ajunul anului noii.— Gh. Adamescu, Grigore. Alexnndrescu.—Qrigorc Alexandrcscu, Lebăda şi puij corbului.— - Grigore Alcxandreseu, Adio.—Vasilca. Dr. IDujicu, Macul.—/\ G.t Sfintul Vasile.— //. Vel-oiUcscu, Satul meii.—A*. Popescul, Sorcova.— D. Mir eseu, Probleme pentru Calendar.— An&r. Marin eseu, Iordanul şi Iordănitoriî. — St. G. Carpen, Cum ne putem îmbogăţi. —Mag_ nict şi Radia nu, Richilu.— Gh. A., Pictorul Obedeanu,— 16n Nega, Ilibliotecile şcolare.— Alcxandreseu, Din credinţele poporului.— V. S. Mo ga, Cronica agricolă şi comercială.— Serbarea din Zimiiicea.—Sfaturi practice. — Insciinţare. — Informaţiunî. - Adrese către redacţie. Poşta redacţiei. Jlustrafiunî: Vicleimul. — Steaua. — Mama răniţilor, tablofi de O. Obedeanu —Plugu-sorul. Botezul Domnului.—Origoro Alexnndrescu.—Vnsilca. - Mucul. Sorcova. -Pictură .murală din o veche biserică din ţară.—Richită sădită în pămint umed. Cu prilejul anului nou 1898, Redacţiunea revistei „Albina,“ ureză cititorilor sei dile multe şi pline de spor şi izbîndă. In acelaşi timp le mulţumesce călduros pentru sprijinul pe care l-au dat şi-l dau dilnic operei nostre. Cu asemenea îndemn vom lucră si cu mai multă tragere de inimă şi vom căută a aduce tote îmbunătăţirile putinciose revistei, pentru deplina mulţumire a cititorilor noştri. COMITETUL. Alta'na www.dacoromaoica.ro 418 ALBINA Anul-Nou. Sărbătorile creştine. Carnavalul. ♦ Tdte poporele creştine de pe faţa pămîntului încep anul la 1 Ianuarie, adecă la o săptămână după Crăciun. Turcii şi Ovreii şi poporele păgâne încep anul lor la felurite alte (Jile ale anului. Lucrul e limpede: fie-care popor şi-ar pute începe anul la o anumită tji, care-I place lui, pâsându-î puţin de ceea-cefac alte popore. ţ)iua, de la care începem a numără un an nou, pote să fie volnică, precum volnică ni se pare a ndstră a creştinilor. De ce începem anul la Sf. Vasile, şi nu Ia Sf. Gheorghe, ori la Sf. Dumitru ori la altă sărbătore mare ? Care e pricina, că tocmai, la mijlocul iernei să începem anul şi nu la mijlocul verii, la începutul tomneî orî alt când-văV Ce să scit răspunde la asta ! Iată ce. Din pricina învîrtiril pămîntului şi-a felului cum stă el în faţa sdrelul, nu t<5te cjilele şi tâte nopţile de peste an sînt asemenea de lungi. Toţi seim că iarna sînt cjilele scurte, iar nopţile forte lungi, şi dimpotrivă vara sînt nopţile scurte şi tjilele lungi. Nici cjilele nici nopţile nu stau pe loc, ele scad mereu şi cresc mereu, aşa că tocmai cu cât scade cjiua, cu atât cresce noptea, şi aşa o duc ele într’una anul întreg. Sînt ca o balanţă. Abia apucă să stea bine cumpănite, adică www.dacoromanica.ro ALBINA 419 ndptea să fie tot aşa de lungă cât cjiua, şi iarăşi încep să ciu-pescă una din cea-laltă. Ast-fel se întîmplă că în vreme de un an dina stă bine-cumpenită cu ndptea în două restimpurî: odată priinavara, tocmai în cjiua celor patru-ejecî de mucenici (9 Martie) şi odată tdmna cu trei di le după Sf. Marie-Mare, sau cu trei (Jile înainte de cjiua Crucii (11 Septembrie). Intr’aeeste cjilc», ndptea e de-opotrivă de lungă cu cjiua. Aceste răstimpuri se cjic. equinocţii-, unul dintre ele e începutul primăverii, celalalt începutul tdmneî. Omenii, chiar cu mii de ani înaintea nostră, au băgat de seină acest lucru. Au mai băgat de semă în care răstimp e cjiua cea mai lungă şi în care cjiua cea mai scurtă. Cea mai lungă cji e la 9 Iunie, adecă la Sân-Toderul nostru, tocmai cu clone săptămâni înainte de Sînziene ; iar cjiua cea mai scurtă e la 9 Decembrie, în cjiua Sfintei Ana, sau trei cjile după Sân-Nicdră (Sfîntul Nicolâe). Aceste doue răstimpuri se numesc solstiţii, unul de vară, altul de iarnă; cel dîntâiu e începutul verii, al doilea al iernii. Avem, aşa dar, în cursul unul an, patru răstimpuri vrednice de băgat în semă — patru popasuri ale sdrelui—două equinocţii şi clouă solstiţii, cari răspund la cele patru schimbări de vreme ale anului: priinavara, vara, tomnaşi iarna Acum să ne întorcem la lucrul dintru’nceput. Omenii, în afacerile lor cu alţi omeni, îşi numără anii de la o anumită cji, ori-care. D. e. o poliţă pe cinci ani îşi începe anul de la cjiua iscălirii ei, nu de la 1 Ianuarie. Dar statul în afacerile sale cu particularii, ori poporele în afacerile lor cu alte popore, trebue să aibă o di statornică de la care se începu anul 1). Care să fie cjiua aceeaV Nu pote fi o cji ori-care, cum o lâsâ-o Dumnecjeu; ea trebue să aibă un rost, aşâ că toţi să o scie care e. Ast-fel omenii s’au învoit să începă anul de la un equinocţiu ori de la vr’un solstiţii!, cjic s’au învoit, de şi erau siliţi să facă aşâ, căci numai aceste patru cjile cad cle-odată pentru toţi, sînt în deobşte cunoscute şi uşor de găsit. Grecii cei vechi şi-au început anul de la solstiţiul de vară (1) Turci! însă nu. La ei Anul-nou se schimbă, aşa capote cădea, in vreme de mai mulţi ani, in orî-ce fii a anului, si vara şi iarna, şi tomna şi ori-şi-când. www.dacoromamca.ro 420 ALBINA (9 Iunie), adică clin cjiua în (-are începe surele să scapete. La început şi Lom anii îşi începeau anii de la solstiţiul de vară, dar mai târdiu au venit la alt gând şi şi-au început anii de la equinocţiul de primăvară (9 Martie). Aşa, la ei Martie eră întîîa lună, Aprilie a doua, etc. Septemvrie a şeptea, Octomvrie a opta, Noembrie a noua, Decembrie a decea. De aceea acli nu se potrivesc, ca în latineşte, numele lunilor cu numărul lor în an, căci bună-dră Septembrie vrea să clică luna a şaptea , Octombrie a opta : la el, într’ade-ver Septemvrie eră luna a şaptea; la noi însă e a noua, tiind-că începem anul de la Ianuarie, nu de la Martie ca el. Alte popdre, cari trăiau pe vremea nasceril lut Christos, şi mal ales Germanii, î.şî începeau anul de la solstiţiul de iarnă, de la cjiua în care surele începe să se ridice pe cer, şi sărbătorlau începutul anului cu mare alaiu, căci diceaiî el acesta avea de cât 40.000—50.000 omeni, călări şi pedeştri, în cari intrau şi glotele ţerănesci, precum şi 5.000 Secui şi 2.000 Poloni. Cu acest număr de oşteni Ştefan câştigă cea mai strălucită victorie din cele 34 ale sale, şi una din cele ce fac mîndria tuturor Românilor. El, în loc de a lovi pe Turci la câmp deschis, unde ei ar fi putut desfăşură tote puterile şi mai ales călărimea, îi atrase spre locuri strimte şi mlăştinose, unde călărimea turcă, care erâ toiul armatei, nu puteâ nimica folosi. Ca să-i pră-pădescâ înainte chiar de a-i lovi, puse să se ardă satele, semănăturile şi ierburile uscate ale tomnei de prin tote locurile, pe unde aveau ei să trecâ, închise tote intrările şi eşirile ţării, aşâ că în puţine dile flâmîndiră şi omeni şi dobitoce. Turcii înaintase pînă în dreptul Vasluiului, când Ştefan găsi minutul şi locul priincios să le dea bătaie. El îşi strînsese oştirea pe şesul unde se întîlnesc trei pîrîuri : Racoveţul, Bîrladul şi Vasluieţul; strejile puse pe del îl vestiră că Turcii se grămădesc în lunca strimtă şi hlisosă a Bîrladuluî, care cu cât ei mergeau mai înainte cu atât se îngustă şi deve-nîâ mai bâltosâ Ştefan îşi ia posiţiunea la locul cel mai strimt, lîngă Podul înalt, care se vede şi astădi în satul Cânţălâresci (jud. Vasluiu). El erâ apărat de mlaştinile lun-cei; în fundul ei se vedea de partea dreptă a Bîrladuluî o pădurice. Turcii, osteniţi de drum, se opriră ceva mai departe, aşedând cu multă greutate cele 100 şi mai bine de tunuri grele, cari se înfundau adînc în pămîntul mocirlos. Erâ în dimineţa dilei de Marţi, 10 Ianuarie 1475, o negură mare, de nu se vedea om cu om ; oştea moldoveanâ sta aşâ de bine ascunsă, în cât Turcii nu sciau încotro se www.dacoromamca.ro ALHINA 435 gâsesce. Ştefan aşedase de cu nopte despre lunca Bîrla-duluî, pe partea dreptă a rîuluî, câţi-vâ omeni cu buciume pitulaţi în crîng. La revărsatul zorilor, pe când oştirea tur-cescă încă dormită, se aude de o dată despre partea crin-gului sunete tari de buciume şi trimbiţe, semnul de răs-boiu, Turcii cred că acolo este Ştefan cu Moldovenii; se reped cu furie, dând unii peste alţii, ca să trecă mai iute apa şi lunca şi s’ajungă la pădurice, călărimea sprintenă abia eşise din mocirlă; tunurile nămolite, abia se îndreptase spre locul de unde veniâ glasul buciumelor; pedestraşii tăiau năprasnic copacii, ca să deschidă drumul. Cănd ecă că Ştefan cu oştea întocmită cade ca un trăsnet a-suprâ-le şi-i lovesce de la spate; tunurile aşedate pe de-luri varsă foc cumplit. Turcii stau înmărmuriţi; credend că sint de tote părţile înconjuraţi de inimici, nu sciu încotro să apuce; locul fiind strimt, ninşi pot nici întocmi oştea, nici îndreptă tunurile. Se începe un măcel îngrozitor; din cauza negureî şi ameţelii, Turcii se taiă în de-sine; omenii şi caii, unii peste alţii, rămân înămoliţi în mlaştini. Românii de şi luptă două dile şi două nopţi cu o vitejiă rară, nu pot însă mişcă din loc oştile turcescî, din causa numărului celui mare. In sfîrşit, în dorii dilei de Joi (12 Ianuarie), Ştefan, adunăndu-şi totă oştirea, hotărasce a da cel din urmă atac; bătălia este din cele mai crîncene, şi isbînda rămâne mult timp îndoiosă. Cei 5.000 Secui, puşi în frunte, cad morţi pină la unul; dar şi Turci mulţime pier de lăncile şi săgeţile Românilor. In minutul hotărîtor, vitezul Ştefan, cu sabia în mână, urmat de o cetă alesă, se aruncă singur în focul luptei: oştenii se însufleţesc; Turcii vădend că nu mai e chip de împotrivire, apucă fuga; Românii se iau după ei şi-i gonesc pînă dincolo de Şiret. La Dunăre Vlad Ţepeş, care fusese liberat de regele Mateiu, se aruncă asupra rămăşiţelor ostei lui Soliman, şi le înăcă în valurile Dunării. Ast-fel aprope întrega armată de 120.000 Turci fu nimicită prin meşteşugul şi eroismul lui Ştefan, şi prin vitejia armatei sale. Ştefan, după o victorie aşa de strălucită, ordonă prin mitropolitul Teoctist, ca totă lumea să postescă patru dile d’a rîndul numai cu pâine şi cu apă. El răsplăti vitejia oştenilor din glotă (miliţieni), dându-le pămînturi de hrană www.dacaromamca.ro 431» ALBINA şi făcendu-î rezeşî (moşneni), iar din rezeşi, pe aceia cari se deosebise mai mult în lupte, i-a înălţat la trepta de boe-rînaşi (boieri mici), trecendu-i în armata călăraşilor nobili. După aceia puse de se adunară trupurile celor morţi în lunca Birladului. şi tăccndu-le movile le dede foc, căci se temea să nu să întindă mai mult ciuma, care se încinsese încă mai dinainte. Din prinşii de resboiu, o bună parte fu trasă in ţepă; patru paşale, mai mulţi robi, 36 stegurl (din cele 100 ce luase) şi multe arme, le trimise regelui polon; asemenea împărtăşi şi pe regele Ungariei şi pe Papa Sixtu IV din prădile şi prinşii luaţi. Ba trimise chiar şi Sultanului . Mohammed printr’un sol al seu daruri preţiose, plîngen-du-i-se că nisce tîlhari şi haimanale din Turcia au îndrăznit să năvâlescă în Moldova, de sigur fără scirea Sultanului; că el, ca un credincios păzitor al grădinei Padişa-hului, i-au trimes pe toţi pe lumea cea-laltă; şi dacă cum-va s’ar fi întîmplat să scape vre-unul preste Dunăre, apoi el l-ar fi cerut de la dînsui chiar, ca să i-1 dea în mână, pentru a primi şi acela pedepsa cuvenită. Sultanul, mîniat de atâta semeţie, puse în închisore pe solul român, ţinendu-1 o bucată de timp. Botezul Domnului DE Protopopul Ion, fost profesor la Slîntul Sava. (1840) Ion Botezătorul petrecuse toţi ânu copilăriei sale în pustietate, vieţuind singur, liniştit şi depărtat de sgomotul aceştii lumi. Ast-fel, locuind el acolo in pustie, se pregătise pentru împlinirea slujbei pentru care eră chîemat şi care crâ orînduită lui. Atunci, când se împlini vremea, primind poruncă de la Dumnedeu ca să începă a prooroci, eşi-din pustie şi mergând către ţărmurile Iordanului începu a propovedui către norode dicend : «Pocăiţi-vă, că s’a apropiat împărăţia cerului!» Deci pe cei ce se supuneau îndemnărilor şi proorociilor lui şi făceau lucruri vrednice de pocăinţă, îi boteză cu apă, arătându-le că prin acest semn se curâţesc de tote păcatele lor. www.dacoromamca.ro ALBINA 487 Proorocia lui Ion făcuse o mare lucrare: nu numai cei din ţinuturile Iordanului, ci mai tot Ierusalimul şi Iudeea venîâ la dtnsul în pustie şi ispoveduindu-şî păcatele lor, se boteză de către dînsul. Intr’acea vreme, pe când veniau aceste' norode şi se botezau de la I6n, veni şi lisus din Nazaretul Galileiî către ţărmurile Iordanului la Ion ca să se boteze ; fiind-că, după cum norodul făccnd pocăinţă, se curăţă de păcatele sale prin botezul lui Ion şi se făcea vrednic de împărăţia cerului, aşă şi lisus trebuîă să primescă botez ca cela ce eră să fie mîntuitorul păcatelor şi stăpînul împărăţiei lui Dumnecjeîi. 4c5n, cum îl Tădu, se lumină prin Duhul lui Dumnedeu, care locuia într'însul, şi-l cunoscii că acesta este Christos, iară nu altul. Deci vrând lisus să intre în apă ca să se boteze, Ion plin de smerenie îl opri, dicend către dînsul: Eu trebue să mă botez de la tine şi •tu vil la mine?> Insă ast-fel eră voinţa Tatălui ca să boteze Ion pe lisus. Atunci lisus răspunse, dicând : «Lasă acum, că. a fii se cade să /plinim totă dreptatea.» Ast-fel Ibn se supuse şi boteză pe lisus în Iordan. După acesta, îndată ce se boteză lisus, eşind din apă, se deschiseră cerurile şi Duhul sfint în chip de porumb, pogorîndu-se din •cer, rămase asupra lui; iar glas din cer de la Tatăl se audi strigând şi dicănd: «Acesta este fiul micit cel iubit intru carele bine ■am .voit.» Gerurile se deVnise.-■ !a Miezul lui lisus ca să arate că el este un dar al cerului, care a venit pe pămînt ca să înalţe inimile ome- www.dacoromanica.ro 438 ALBINA nilor către cugete ceresc! şi după acăsta să le descuie şi porţile cerului cari li se încuîase pentru păcatele lor. Iisus, fiul Părintelui, prin venirea sa într’acestă lume arată 6me-nilor cea mal frumosă pildă de supunere şi de smerenie, pentru-că îl vedem că se supune poruncilor luî Dumnedeu şi le implinesce pe tote pînă la cea mal mică. Câte-vâ obiceiuri din ajunul anului nou. In sera anului nou (31 Decmbrie) se dăruîesce ceva de tată sau de mamă copilului care strănută, căci se dicc că are noroc. Tot în acestă nopte se pun pe terestră în casă 12 jumătăţi de cepă şi în fie-care se pune sare măruntă de bucătărie. Aceste jumătăţi de cepă însemneză cele 12 luni ale anului viitor. A doua di de dimineţă (1 Ianuarie! se observă cepa şi în care jumătate de cepă va fi sarea topită, acea lună din an va fi ploiosă, —numerândn-se lunile de la stânga spre drepta. Tot în acestă seră prin unele părţi se fac bilete, în care se scrie câte cevâ de bine sau de rău, şi fie-care trage câte un bilet, şi ce este scris acolo se dice că de aceea va aveâ noroc. In acestă di după eşirea din biserică, finii se duc eu colac la naşi. Acolo li se dă mâncare şi băutură. S. Popesc». (Tonea-lăîoiniţii) DIN VECHIME Focion, un mare bărbat politic din Atena,, după ce făcuse patriei sale multe servicii, suferind loviri din nerecunoştinţa concetăţenilor săi, (fise într’o (fi înaintea noroduiuî adunat: Atenienî, voiţi mai bine a suferi eu de la voi, de cât să vă fac eu pe voi să suferiţi. www.dacoromanica.ro ALBINA 439 Gf*IGOf}E ALiEXflNO^ESCU — Notiţă despre viaţa Iuî — Alexandrescu s a născut la anul 1812 în oraşul Tîrgovişte, oraş vestit prin ruinele curţii domnesc-T, cari inspirase, pe poetul CâHova, car! au inspirat mai tîrziu pe Eliade şi car! au făcut pe Alexandresou să cânte: Culcat p’aste ruine sub care adîncită E gloria străbună şi umbra de eroi, In linişte, tăcere, ved lumea adormită Ce uită ’n timpul nopţii necazuri şi nevoi. Venind în Bucurescî la o rudă, Părintele Ieremia, Alexan-drescu învăţă în câtă-va vreme singur; apoi izbuti să tie primit în şcola unu! frances Vaillant, unde învăţau câţ!-va băîeţ! de boîer. Iată cum îl descrie Ion Ghica: «Se ivise pe banca din fund, lîngă părete, un tînăr înfăşurat într’un surtuc cafeniu, ocheş, forte ocbeş, perul negru, sprince-nele grose îmbinate, ochi! căprui şi scânteetorî, mustaţa î! mijîa pe buză. Nu sciu, mica deosebire do vîrstă sau superioritatea ce credea că avem no! în limba ce venîâ să înveţe şi el, îl făcea să se ţie arasna. La sfirşitul clase!, no! eşîam grămadă şi sgomotoşî, pe când el se strecura binişor şi-ş! luâ drumul singur spre casă.» Cu timpul, Alexandrescu se împrieteni cu Ion Ghica, colegul seu de şcolă. Acesta îl duse la dînsul acasă, unde venîâ lume multă, tot dintre fruntaşi! de atunci a! ţării. Aci cunoscu Alexandrescu pe poetul Iancu Văcărescu, care pe atunci (1830—35) erâ dintre puţini! scriitor! de valore. Alexandrescu atrase băgarea de semă a bătrînuluî; ba încă avu fericirea să-l audă spunendu-I aceste vorbe profetice: «Băiete, tu o sd Jii un poet mare.» Pentru acestă bunâ-voinţă î-a şi mulţumit Alexandrescu printr’o poesie, care începe ast-fel: Tu care a! fost din pruncie al muzelor favorit Şi ca strămoşescă-avere geniul aî moştenit, Cântător al Primăverii ce aî darul a place, A li 'nalt cu limpedime, simplu fără a căde.. www.dacoromaiiica.ro 440 ALBINA Ion Ghica ne spune că Alexandrescu a venit la dînsul în ajunul sfîntuluî Ion cu un plic în care se află acesta scrisore a sa, rugându-1 să-l pue sub perna lut Văcărescu, care tocmai se află în Bucurescî, găzduit în casa Ghic-u-lescilor. Cunoscendu-1 Eliade Rădulescu şi aflând că Alexandrescu este sărac, îl luă Ia dînsul acasă şi-l ţinu câtă-vâ vreme. Pe atunci nu eră libertate în ţară, nu putea să spue omul ce gândesce, nu putea să se ocupe de trebile ţeriî şi să dorescă o schimbare în bine. Cine dar avea asemenea gânduri trebuiâ să vorbescă pe ascuns cu prietenii săi. Ast-fel de adunări pe ascuns se făceau la maiorul Câmpineanu, om cu dare de mână şi cu multă dragost® do ţară. Primit fiind şi Alexandrescu, vorbind cu ofiţerii cari venlau acolo, i-a venit şi lui dorinţa să se facă militar. Miliţia românescă pe vremea aceea erâ forte puţină. Ea se , înfiinţase de vre-o câţl-vâ ani (la 1831) prin noua lege de atunci ce se chîemâ Regulamentul Organic, făcut cam după pofta Muscalilor, şi se înţelege, şi întocmirea «stei erâ tot după modelul celei muscălescî. Armata aveâ, li-resce, ofiţeri şi soldaţi; ofiţerii însă se primîau numai dintre boieri, fiind-că pe atunci n’aveâ totă lumea din ţara românescă aceleaşi drepturi. Tinerii boieri cari voiau să se facă ofiţeri erau primiţi în gradul de «iunGărl» — iuncărul erâ un fel de sub-ofiţer. Prin multe stăruinţe isbuti şi Alexandrescu să fie primit ca iuncăr. Mal târziu a fost înaintat sub-locotenent (jparucic, cum.se diceâ pe atunci) şi trimis la graniţă la Focşani. Despre acest loc vorbesco el într’o poesie, dicend: Spre apus curge o apă între două ţerîţhotar, Fraţi a căror neunire a avut sfîrşit amar. După puţină vreme, eşi din armată'şi, întorcendu-se în Bucurescî, se dede cu totul îndeletnicirii literare. Publică mal multe poesiî, cari plăcură cititorilor; dar cu una o păţi cât de bună, căci se pomeni că e pus la în-chisore. Aşâ era vremea pe atunci. Nu sta stâpînirea să te dea in judecată, să te ducă la juraţi ori la tribunal ; www.dacoromanica.ro AlexandresGU. Grigore www.dacoromanica.ro u> ALBINA ci te închidea când avea poftă şi apoi . . . puteai să strig! cât vreai. Alexandru făcuse o fabulă «Lebăda şi puii Carbidul». Aci vorbesce de o Lebădă care află pe nisce pul de corb în culcuşul unei vulpi şi voesce să-î scotă de acolo, arătându-le că au să piară. Consulul rusesc—care pe vremea aceea eră mal puternic de cât Domnitorul ţării --a crezut că prin vulpe Alexandrescu înţelege pe Rusia, prin puii de corb pe Români, prin lebădă pe acel din ţări străine cari îndemnă pe Români să scape de stăpînirea rusescă. De aci, arestarea poetului. Şi a stat el închis trei luni. Nu i s’a putut găsi însă vre-o vină mal mare şi i s’a dat drumul. Acesta s’a întîrnplat în anul 1841. In 1842 împreună cu Ion Ghica şi cu Oteteleşeanu, care ţinea în arendă ocnele (aveâ otcupul ocnelor, cum se dicoâ în limba de atunci) — făcu o călătorie pe la mănăstirile din Oltenia. Călătoria acesta a rămas celebră, pentru-că a povestit-o el într’o lucrare forte interesantă («Memorial de Călătorie») şi pentru că a găsit subiecte pentru poesiî. Aşa sînt: « Umbra lui Mircea la Cozia», «Răsăritul lunii la Tismana», «jEroilor de la Drâgăşanl», ş. a. De aci în colo Alexandrescu a ocupat deosebite slujbe. Domnitorul Bibescu l-a numit la postelnicie—la Ministerul de externe, cum ara dice noi astâcll; a fost apoi di-roctor la departamentul Credinţei, ba în timpul lui Cuza a fost chiar Ministru pentru un scurt timp. La 1860 s’a dus la Focşani ca membru în comisiunea centrală. Acestă comisiune aveâ să facă legi comune pentru amîndouă ţările şi se compunea dintr’un număr de o potrivă de Moldoveni şi de Munteni. Bolnăvindu-se de paralisie, fu nevoit să se retragă şi trăi tot bolnav în Bucurescî pînă la morte, în 1885. De la el avem multe poesiî. Mal cunoscute sînt: «Anul 1840u — „Miedul Nopţii1'' — ,,Ucigaşul fără voie''' — „Câinele Gv'datululu,—ş. a. Dar numele cel mare î l-au făcut fabulele sale. Cine nu cunosce pe de rost aprope „Boul şi Viţehu ■.—• Măgarul răsfăţat * —,,Câinele şi Căţelul“ — « Toporul şi pădurea», ş. a.? Conform ob ceiulul de a reproduce câte ce-va din autorii de cari vorbii i, dăm mal la vale fabula «Lebăda şi puii www.dacQramanica.ro ALBINA 443 Corbului», pentru caro a stat închis, şi poesia «Adio», a-dresată unui consul rus Ilalcinski, care seduse cât-vâ timp în Bucurescî şi arătase o mare duşmănie faţă de Români, Poesia este forte frumosâ: ea arată câtă dragoste de ţară avea Alexandrescu şi cât de tare izbucniâ furia lui când cine-vâ o atacă. Rlieoriţlte Adameseu. LEBĂDA Şl PUII CORBULUI FABULĂ DE GRIGORE ALEXANDRESCU Lebăda odaf aflase — Insă cum se întîmplase JVu poem sa ve dau cuvînt— Cum-că într’un colţ de lume, Intr'un loc cu marc nume, Şi pe un frumos pământ Nisce păsări osândite, ( orbi de câţi-vă am numite, In primejdie trăiesc, — Lebedele mi din fire, O ciudată presimţire, Care este dar ceresc. Aşa, să le işbăvescă, Cu o rîvnă părintescă Ea plecă până în iforî. Ajungând într'o livede, In culcuş de vulpe vede, Pui de corb nesburători, Care într'o vizuină. Petreceau ca in grădină, Dc-a lor sortă mulţumiţi. Paserea cea albă 'udată, Către dînşii se arată, pice: «Puilor iubiţi! «Sorta văstră e de milă! Spuneţi cum pe voi în silă Aici vulpea v’a adus?» Corbuleţii in mirare, Răspund iute, rufend tare: «Noi de voe ne-am supus. Vulpe, ce e, nu seim spune, Decât că năravuri bune «Acea damă arătă, Că avea c6dă pe spate, C'al ei per în galben bate, «Şi că ochi lucioşipurtă. «Ea, când ne-a luaţi le-acasă, Ne-a spus că la a sa masă «Are feluri de mâncări; Că e prinţ de dobităce, «Că pe noi va a ne face, «Să ajungem la mari stări. Ne-a mal spus că ne e rudă, «Că dinvîrsta cea mai crudă Ncmul nostru l-a iubit. «Ea, ca şi al nostru lată, «Că ne tragem ne arată, «Din vulturul cel slăvit. www.dacaromamca.ro 444 ALBINA «Si acleseă ne vorbesee, «Că din suflet se silesce, A ne da slava d’intîi.» Lebăda strigă cu jale: «Sîntefî pe a morţii cale, «O voi ai corbului! fii! «Dar al vostru sec părinte, «Cum nu şi-a adus aminte «Ceea ce i s'a ’ntîmplat, « Când îşî părăsi locaşul «Si din gură lăsă caşul, Iar de vulpe înşelat'! Puii, nebăgând-o ’n seină, « Cale bună, -i (f ie madamă ! «Noi nu seini ce ne vorbesei, ■ «Si prin ast-fcl de cuvinte, «Să ne scoţi acum din minte «Cam de geba ie silesc!.» \ Eu me duc,» lebăda (fise, «Insă voue ve sînt scrise Multe rele să răbdaţi; «Căci prostia-ve cea; mare, «Ca şi-a peni ’ntunecare, «Nu se pole s'o spălaţi.» ADIO PENTRU PLECAREA PROCONSULULUI IIALCINSKI DE GRIGORE ALEXANDRESCU. Pocit, faimos proconsul, model de Uranic, Cumplită fie calea, pe care ai plecat! Cu apa consacrată prin somnul de vecie Vom curăţi pămîntill ce tu ai întinat. Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală! Gerosa, trista-ţî climă, ea încă n'a produs Jiganie mai crudă, o iazmă mai fatală, Dcf când sârele sera se plecă la apus. Dator este Românul' a sa recunoscinţă Monarchulu! ce ţara cu tine înzestra, Păci zelul teu sălbatec, fanatica-ţi silinţă, De graţia robiei pe robi chiar des gustă. Căci mulţi, care iinprejuru-ţi ccrşjau a ta rînjirc, Vrăjmaşi ai libertăţii, ce binele nu-l vor, Născuţi erau să fie cu tine în unire, De nu urniHai, crude, şi chiar baseţea lor. www.dacoromanica.ro ALBINA 445 Tiran om copai ic,...cum nu des se găseşec, Otrava prin otrava. în noi ai vindecat, O naţie întregă prin mine-ţi mulţumesce Şi te proclam din parte-î al ţevii Ipocrat. A! Daca vom ajunge la ţinta mult visată, De voia trăi atuncea (şi-mi place să o creţ)), Tu vei ave, fii sigur, o.statuă bogată, Al cărei bust cu lanţuri cu am să-l decorez. In jocul lor copiii te vor scuipă în faţă; Şi când vreunui gâde vom da numele teu, Acel om se va crede nevrednic de viaţă, Pierdut din omenire, bătut de Dumnecfcu. Aşă, cănit tomna rodul s'a copt în vii, grădină, Ţăranul ce se teme de hoţii zburători, Pe ramură înaltă expune la lumină Scheletul coţofenci, cadavrul unei ciori. Spectacolul gonesce jivine răpitore, De lacoma Vor cotă ogorul e ferit. Ţărauu-atunci profită de-a feţii lui sudâre, E veselă natura şi omul mulţum it. Adio! lung adio! şi fără revedere, Departe, mult departe, le du din ţara. mea! Pustiul Siberiei, te-aşteptă cu plăcere, Pănuntul să te ’nghiţă şi dracul şă te ia! VORBE DIN VECHIME Mat mult de cât tote să priveghiem asupra limbii nostre şi să băgăm de seină a nu cfice nimic care să ne facă bănuiţi că avem suflet reu. www.dacaromamca.ro ALBINA 44 fi VASILCA Cum e ’n cei’ şi pre pămîut, C’aşâ dice Domnul sfint; Dar în dalbe mănăstiri Şi ’n mai naltele zidiri Numai jeţuri stoborîte Pentru judecăţi gătite, Iar în jeţuri cine-mi sade? Tot la slinţî mai mărunţei. Mai în sus de scăunel Ml-este-un jeţ de aurel, Iar într’însul cine-mi şade ? Şade bunul Dumnerleu De-mî judecă pre Siva: Sivo-leo, Vasivo-leo, Ce-al beut Şi ce-ai mâncat D’al un trup Aşa îngălat? Unde al vărat Ş’al Iernat De-mî eşti grasă Şi frumosă ? Siva Domnului (Jiceâ Şi frumos îl răspundea: Sus la munte Am Iernat, Jir şi ghinda Am mâncat De sînt grasă Şi frumosă. La vale m’arn scoborît Apă rece d’am beut, Apg rece, sloiu de ghiaţă Numai bună la ’ngrăşiaţă; Prin grădini că am întrat, Două trei verzi am mâncat, Românii că m’au verlut, După mine s’au luat, Români Cu toporele, Ţigani Cu barosele, Cobzarii Cu cobzele. Lăutari Cu diblele, Casapi Cu masatele, Olteni Cu palanţele, Dănciucî Cu copăile, Bucătari Cu clescele, Flămînziî Cu gurile; Toţi pe mine m’a ’ncolţit, După cefă m’au lovit; M’au junghiat, m’au jupuit. Luat-au Românii slănină Şi boierii carne bună, www.dacoromanica.ro AL BIX A 447 Iar Ţiganul, ca Ţiganul, Nu scie ce e şofranul. Luat-au Românii slănina Şi boieri! carnea bună, Iar Ţiganii căpăţîna: Pe lemn de teiu mi-o pîrliră Cât piatra morii De lat, Pe colac Vadră de vin Şi frumos o’mpodobiră Cu mărgele, cu cercei, Cu salbă de ghiocei Cu parale de opt lei; "Şi cu galbenul Deplin, C’aşâ-î legea Din bătrînî, Din bătrîni, Din omeni buni! La ’mnea-vostră m’au poftit Frumos dar mî-aţî dăruit: La mulţi am cu sănătate, Că-1 mai bună de cât toţe, La boieri ca dumnea-vostrâ Să ne iasă partea nostră. Un colac De grâu curat JVIACULi (Paparonele.) (Papaver somnii'erum, p. rlieas, p. hybridum, fam. papaveraceelor.) Macul este o plantă ale cărei flori le întrebuinţăm sub numele de paparone ca medicament potolitor al durerilor (calmant) şi ca aducătore de somn, ale cărei seminţe le întrebuinţăm la facerea prăjiturilor şi pe cari le putem consumă în cantitate or-cât de mare, căci nu ne produc nici un rău. Din sucul căpăţînilor lui se prepară în Orient opiul, care este o otravă forte puternică. Lucrurile fiind ast-fel, trebue să ne dăm bine semă de acestă plantă şi să observăm de acum că seminţele ei sînt bune de mâncat şi nu conţin otravă, căpăţîna şi tigiul ei când sînt vergii (suculente) sînt otrăvitore, şi chiar florea nu trebue dată la copii în cantitate pre mare sau pre mult timp, căci îi otră-vesce prin somn sau cel puţin îî tîmpesce. Toţi cunoscem macul, mai ales pe la oraşe, unde nemţoîcele gospodine se ocupă cu prăjiturile de seminţe de mac; dar şi pe la ţară îl vedem semănat prin grădini, cu tote acestea este bine a dilemă a-tenţiunea cititorului asupra câtor-vâ din caracterele lui botanice. Macul este o plantă îerbosă anuală, care cresce pînâ la 0,60 (c. m.) şi chiar 1 m. Tigiul său este grofc ca un creion, rotund, neted, verzuiu pe din a- www.dacoromamca.ro 448 ALBINA fără, cu mied ca la soc pe dinlăuntru. Foile sale mari, lungi ca 0,10 (c. m.), şi dinţate pe margine. Tigiul are puţine ramuri; şi la extremitatea fie-căreî ramuri se desvoltă câte o flore, care are codiţa lungă, corola formată din petale mari (4), iar sepale mai de loc. Infloresce prin Maiu, Iunie şi Iulie, şi după căderea corolei rămâne de cresce căpăţîna de mac (ovarul) sau fructul lui. Acestă căpăţînă www.dacoromanica.ro ALBINA 449 este o capsulă de mărimea unei nuci, având la partea superioră o terminaţie de forma unui tăleraş presentând 10—12 găurele pe unde seminţele (tomna când s’ati copt) curg din capsulă, dacă o rSsturnăm. Seminţele de mac sînt maî mici ceva ca seminţele de meiu şi au o colore negră-roşcată. Pe la noî opiul nu se prepară, căci macul european nu are destulă tărie; din seminţele lui însă se scote 'un uleiii forte hrănitor şi nu avem destule cuvinte a recomandă Româncelor nostre a imită şi ele pe Nemţoîce în gospodăria casei; maî ales la ţară amărîtul de Român tot anul rode la castravete, şi când mă gândesc pe de-o parte la greutatea cu care se cultivă castravetele şi la forte slaba luî putere de hrănire, iar pe de altă la înlesnirea cu care ori-cine pote să aibă mac în grădină şi la valorea ce el pote să aibă în post, ca substanţă grasă, groza mă coprinde de nepriceperea şi indiferenţa nostră. Paparonele sînt forte întrebuinţate în popor pentru a calmă coliclie la copii mici; administrate cu băgare de semă sînt forte utile, însă doicile şi maî ales acele cari cresc copilul străin acasă la dînsele abuseză forte mult de paparone, căci dau copilului pînă adbrme şi mai în fie-eare di, pînă ce îl o-moră sau îl tîmpesc. Tot poporul maî întrebuin-ţeză des ceaiul de paparone pentru a înlesni erupţia în febrele eruptive (scarlatină, pojar, versat). Cred interesant a descrie aci modul cum bă-«trîniî întrebuinţau paparonele. Episcopescul reco-«mandâ a se bea ceaiu de muşăţei cu paparone «(3—4 cescî) în contra răssurilor (durere de matrice după. facere). Pentru somn: omul care din «vre-o pricină nu pote dormi să caute câte-vâ căciuli de mac, să le taie mărunt şi să facă ceaîu din «ele că îî vă veni somnul la loc.«(Medicină babelor, Lupaşcu pag. 77). Episcopescul maî scrie despre paparone: de va fi bolnavul cu lăcrămate de ochi şi cu ore-care apr nuvelă, cu tuse şi cu strămutări de guturaiu, atunci să puie în 10 dr. ceaiu de paparone: 5 dr. sirop de revent şi x/2 de flore de pucioşă, care se amestecă într’o sticluţă, se dă Albina- www.dacoromanica.ro 29 450 AL li IX A pruncului turburate, câte 5 linguriţe dimineţa şi 5 sera. Aceiaşi preparaţie, însă ia dosă dublă, se dă tot la interior în scurgerea urechilor. In scurgerea «de coptură a ochilor (oplithalihia neonatoruni): în 15 dr. de ceaiu de paparone îndulcit cu zachăr se va topi un grăunte de subliniat, din care, turbu-rându-se se pică câte 2— 3 picătură la căpătâiul o-chiloi1, despre nas, cu ardicarea pleopelor de spălarea lor dimineţa şi sera, şi se va alina durerea -şi scurgerea lor în puţine dile. Iar despre temeinica lor vindecare să- se dea pruncilor ca să bea din acest ceaiu, numai câte o linguriţă dimineţa ^ şi una sera, pînă se va isprăvi cu picarea în ochi pe totecldele > (pag. 126). Contra fălea,riţm, (trismus) la copii:» 20 dr. ceaiu de paparone, îndulcit cu zachăr, eu 20 picături de afion, cu 9 dr. unt de ricin, cu o jumătate dram flore de puciosă şi o jumătate de magnesie albă; amestecateîntr’o sticluţă, câte 4—5 linguriţe la prînz şi sera ; o baie caldă cu sare de bucate pe totă (jiua. In urdinareă dentiţieî: ceaiu de paparone cu ismă îndulcit cu sirop de roşcove şi diacod; când urdinarea are şi sânge se va adăogâ V2 dr. magnesie albă, >/2 dr. «flore de puciosă, şi 2 dr. praf de cleiîi arâpesc. Pentru a eşî versatul-. < 2 cesci de ceaiu de flore de mac. Dacă am atras atenţiunea cititorului asupra pericolului ce pote aduce paparonele când sînt- întrebuinţate fără rost la copiii pre mici, să nu se uite însă că fiertura cu 2 căpăţînî de mac este forte utilă ca gargară în caşul de gâlcî. In fine, cată să mai seim că pe lingă macul care se cultivă prin grădini, mai există şi un mac sălbatic (papaver rheas, p. hybridum) care cresce prin semănături şi care pote avea aceleaşi întrebuinţări, dar care se deosebesce de cel l-iu fiind-că are frunzele înguste. I)r. I.iujăii. www.dacaromamca.ro ALBINA 451 Sf. Vasile cel Mare In a 1'ost la "> Aprile. Al 2-lea punct de plecare iarăşi cunoscut, prin care se deslegă problema l-ia, sau se aşaijă pe dilele de săptămână dilele fixe dintr’un an ore-care Iulian, am vedut că este (probi. III.): b) Itiua de 1-u ianuarie din anul l-ift al erei creştine a fost Sâmbătă. XII. Este forte uşor a tine cine-vâ minte aceste două date importante, cu ajutorul cărora putem aşerlâ pe dilele de săptămână atât datele fixe ale lunilor, cât şi sărbătorile mobile, adică putem întocmi calendarul Iulian pe un an ore-care. Să lămurim dar cât mai complet aeestă chestiune şi prin problemele următore: Problema IX. Să .se intoemeseâ calendarul pe anul 1898. Ca să deslegăm aeestă problemă, căutăm mai întîiu in ce di de săptămână cade l-iu Ianuarie în anul 1898. Pentru acesta repetăm problema a IV-a, care ne-a arătat, că 10 Ianuarie în anul 1898 va fi Joi. Apoi ca să mai aflăjn diua din lună (Martie sau Aprile), în care cade Pascele în acest an, împărţim pe 1898 prin 19 şi avem: 1898: 19=râf 99 şi rest 17.; catul 99, care nu ne treime, ne arată, că de la anul l-iu al erei creştine au trecut 99 cicli lunari compleţi şi că anul 1898 este al 17-lea din ciclul al 100-lea, adică 1898 este anul al 17-lea după anul cu care linesce ciclul precedent. Apoi, fiind că în anul cu. care. linesce un ciclu avem lună plină paschală (L, p. P.) la 5 Aprile, şi după fie-care an care urmeză din ciclul următor L: p. P. retrogradând cu câte 11 dile, urmeză că în cei 17 ani a! ciclului luna să retrogradeze de la 5 Aprile cu 17.11=187 dile, din cari scoţând 6 lunaţiuuî de câte 80 dile, restul 7 ne arată că luna plină paschală este în anul 1898 cu 7 dile mai nainte de 5 Aprile, adică la 5 Aprile, sau la 86 Martie—7=29 Martie va fi L. p. P. Să vedem acum în ce di de săptămână cade 29 Martie? Pentru acesta am veşlut, că l-u Ianuarie în acest an este Joi; repetăm apoi socotela cunoscută de la problema VlII-a, sau socotim direct, pe degete, şi aflăm că 29 Martie este Duminecă; deci Pascele vor fi în Dumineca următore la 5 Aprile. Dacă dar cunoscein cu în anul 1898 avem l-iu Januarie Joi, şi Pascele la 5 Aprilie, orî-cine pote aşeşlâ pe dilele de săptămână www.dacaramanica.ro 464 ALBINA atât datele fixe cât şi sărbătorile mobile din întregul an, şi prin urmare pote să întocinescă calendarul Iulian pe acest an. Problema X. Să sc intocmescă calendarul pe anul 1915. Iată expunerea practică a calculelor pentru deslegarea acestei probleme: Calculul lunii pline paschale. 1915:19 = 100, rest 15; 15.11 = 165; 165: 30— cât 5 şi restul 15, se scade din 5 A-prile sau din 36 Martie, adică: 36—15 = 21 Martie va fi L. p. P. Apoi acestă di, după cum se vede din calculele din drepta, este Sâmbătă, deci în 1915 Pascele vor fi la 22 Martie, adică în limita extremă despre iarnă. Calculul (filei de l-iu Ianuarie şi al /unei pline paschale de la 21 Martie. Aplicăm formula (2), aşa precum s’a aplicat la problema V-a şi Vl-a, şi avem: 1915 1 +—l-1 2393, 7 din care avem rest 6; apoi l-iu Ianuarie din anul l-iu de la Christos fiind Sâmbătă, numărăm 6 «Iile, începând cu Sâmbătă, şi vedem că cliua a 6-a este Joi, deci l-iu Ianuarie în 1915 va fi Joi. De aci forte uşor se deduce că L. p. P. de la 21 Martie este în acest an Sâmbătă. Problema XL Să se intocmescă calendarul Iulian pe anul 1945. Calculul L. p. P 1945: 19 dă rest 7; 7-11 = 77; 77: 30, dă rest 17; 5 Aprile, sau 36 Mart —17 = 19 Mart L. p. P., mai nainte de 21. Trecem deci la cea următore, care vine după : 19-f-30=49 Mart — 31 Mart = 18, deci la 18 Apr. L. p. P.; acestă <,li este Marţi, precum se vede din calculul din drepta. Aşa dar Dumineca Pascelor este la 23 Aprile. Calculul (filelor de l-iu Ianuarie şi de 18 Aprile. Formula (2) ne dă: 1945 — 1 -f 194J -A-f-1 —=— » 7 sau , care dă rest 2; acest i ■ rest ne arată că în 1945, l-iu Ianuarie este Duminecă, adică in diua a doua după Sâmbătă inclusiv, cu care a început a-nul l-iu. De aci uşor se află că L. p. P. de la 18 Aprile cade Marţi. www.dacoramamca.ro ALBINA 465 Problema XII. Să se Intocmescă calendarul Iulian pe un an orc-care A de la, Christos. Calculul /,. /). P. Fie H restul împărţi! A: 19; fie apoi r restul împărţirii 11. H: 90; ue asemenea fie r' restul : 96 r ==r'; daeăr' este o ţii care vine după 20 Martie, atunci r' arată data lunei pline paschale; dacă însă r' exprimă o ţii care precede pe 21 vMartie, atunci: r'^f-30 :il=r' —1 arată luna plină paschala din Aprile, după care prima Duminecă este Dumineca Pas-celor. Calculul (pleî de 1-u Ianuarie. înlocuim pe A cu numărul care exprimă acel an în formula (2): după cum restul împărţirii cu 7 al resultatuluî întreg de la numărător, va fi: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6 vom ave l-iu Januarie: Vin., Sâmb.,Dum., Luni, Marti, Mere, Joi, în a-nul considerat A. Apoi ţliua de săptămână in care cade L. p. P se află numai cu ajutorul semiţii de a număra. Notă. Cu ajutorul acestei probleme, puse sub forma sa generală, pdte cine-va să-.şi intocmescă calendarul Iulian pe un an dre-care, numai cu cunoscinţa celor patru operaţiuni cu numere întregi. 1). Mirese». ŢIGANUL ŞI CĂCIULĂ Odată un Ţigan trecând o punte peste o apă, şi uîtândti-se în jos, scapă căciulă din cap pe apă şi apa aceea fiind adîncă şi neputend cioroiul s’o ia, ţii se: Du-te,şi să fii de sufletul tetei, că tot nu i-am dat nimic de pomană. Albina• www.dacaromamca.ro 466 ALBINA IORDANUL SI IORDANITORII > Băţeţiî de la 15 ani, tineri—flăcăi — obicînuesc să colinde la Sf. Ion, în ndptea de 6 spre 7 Ianuarie; aceştia cjic că umblă cu Iordanul. încă din sera de 6 spre 7 Ianuarie se strîng la o cârciumă şi acolo mănâncă şi petrec sera; de obiceiu cheltuiesc tot ce provine din darea ce au făcut-o noi veniţi, căci orî-ce nou venit, ca să fie primit între Iordănitorî, cjic, eî trebue să plătăscă o taxă care se ridică pană la suma de 5 lei, dar care în tot-deauna se plătesce după puterea celui care vrea să intre în Iordan. Unul dintre el, capul, care pe unele locuri portă numele de popă, duce căldăruşa în care-şi strîng bani, iar ajută rele căpeteniei portă unul pămătuful cu care iordănesc pe omeni şi un altul— mal mulţi chiar, dacă satul este mare — pârtă o ţepuşă de lemn, pe care au a strînge carne. Noptea saii climineţă umblă prin sate, cântând Iordanul, aceleaşi cuvinte pe cari Ie cântă şi preotul în ajunul bobotezei. www.dacoromanica.ro 467 ALBINA Intrând în casă Iordănitoriî iau pe braţe pe rînd pe toţi membrii familiei şi îî ridică în sus pînă de trei ori. De multe ori săteni buni de glume es afară şi se aşerjă pe ceva greu, sau pe vre-un buştean sau pe vre-un car şi Iordănitoriî trebuo sâ-i ridice în sus pînă de trei ori cu buşten cu tot. Pe unele locuri, stăpînul casei, dacă se simte puternic, cere la căpetenie să i se aducă un Iordănitor a se luptă cu el, căci dacă-1 va resbi la trîntă d’atunci el le va da cevâ, de unde nu să-şi caute de drum. Se luptă pînă de trei ori. Credinţa poporului este că, luptându-te cu iordănitoriî, te întărescî, dobîndescî putere, căci luptătorul Iordănitor în timpul lu])toi este ajutat de Sf. Ion şi acesta dă în urmă putere şi celui care s’a luptat cu Iordănitoriî. Pe Ioni, dacă-i prind Iordănitoriî, îi duc la gârlă să-î scalde şi nu-î iartă decât în caşul când le dăruesc cevâ. Pe popa mai cu semă, dacă-1 chiamă Ion, îl pîndesc pînă ce iese din biserică şi îl iau pe sus sau îl pun într’o căruţă şi dau cu el fuga spre rîu sau spre puţ; dacă le dăruîesce cevâ, cea-ee se întîmplă de regulă. îl lasă, nu-1 mai duc.— La uşa bisericii - stau când e să iasă 6menii de la biserică ca să-i iordănescă mai cu semă pe acei cari au scăpat din timpul nopţii. — ţ)iua, la horă, iordănesc mai cu semă pe fete. (Din comuna Prundu, jud. Argeş). Andreiii Marinescu. CUM NE PUTEM ÎMBOGĂŢI i Fie-care din noi seim că timpul este stofa din oare e făcută viaţa nostră. De la întrebuinţarea acestei stofe atîrnă cum să fim în viaţă. Tote naţiile clic că «Timpul e bani.» Deci cine pierde timpul de geba nu pote face bani. A ne căută de lucru este deci a ne îmbogăţi. Să nu credeţi-că e glumă. Intr’un sat de prin nu sciu ce judeţ din ţara nostră, se încuibase într’o vreme o sărăcie cu lustru. Abia apucă un săten să-şî cumpere vr’un purcel orî vr’o găină şi a doua ţii n’o mal vedea în curte. Curţile tuturor sătenilor erau pline numai de cîu- www.dacoroinamca.ro ALBINA 468 lini şi scaieţi. Era peste putinţă vr’un călător să înopteze acolo vr’o dată. Toţi sătenii credeau că asupra satului lor s’a coborît vr’un blestem de la Dumnezeu. Ce se întîmplă o dată! More popa din sat. Şi în locul lui Mitropolia a trimis un preot tînăr. Lumea din sat când l-a veţlut pe tînărul preot voinic, chipeş, a început şă-1 vaite că n’o s’o ducă mult acolo cu tot chipul lui cel arătos. Să vedeţi ce a făcut tînerul preot. In prima di, cum a sosit în sat, a întrebat să-i arate unde-I este biserica şi locuinţa. A doua <;U de dimineţă s’a sculat şi a scris pe un părete al casei cu litere mari cesurile (lilei, începând cu ora 4 dimineţă în felul următor: De la 4—5 voiţi citi în casa mea rugăciunea către D-ţleu. De la 5—6 voiţi da vitelor fîn şi voiu ţesălâ calul. De la 6 — 7 voiu sădi flori în grădiniţa de lîngă casă, udându-le. De la 7—81/* voiu face rugăciuni în Biserică. De la 81 /*>—9 vom mânca. De la 9—10 voiu merge la săteni bolnavi. De la . 10—11 voiu curăţă coşarele, dând nutreţ vitelor. De la 11—12 voiu merge în grădină să îngrijesc de pomi. De la 12—l voiu prânzi. De la 1—2 voiu citi cărţi folositdre. De la 2—2J/2 voiu dormi puţin. De la 21/*—3 voiu îngriji de stupi. De la 3—4l/2 voiu citi vecernia. De la 4y2—57a voiu plivi şi săpa legumele din grădina cu legume. De la 57a—67a voiu da poveţe omenilor cari vor cere aşa ceva de la mine. De la 672—8 voiu mânca şi me voiu ocupă de copii să-i înveţ regule frumose de purtare. De la 8—10 voiu vede de vite ca să aibă aşternut şi nutreţ destul pentru totă noptea. De la 10—4 dimineţă voiu odihni corpul dormind. www.dacaromamca.ro ALBINA 469 Ei, trebue să sciţi că din acestă programă popa Ioniţă nici într’o c,ti nu s’a abătut. Şi sciţi ce s’a întîmplat? In curtea popii Ioniţă nu s’a mai pomenit neam de ciulin, neam de buruiană. Grădina cu flori eră d’o frumuseţe nespusă. Din casa lui nu lipsîâ nici o legumă, căci de Iote avea în grădina cu legume. xVpoi găsiai fructe de tot soiul şi de cele mai gustose Popa Ioniţă predici la biserică nu ţinea, că plicea el că aşâ ceva e lucru papistăşesc, nu e românesc. Dar predică mare a fost viaţa cea regulată pe care a dus-o timp de 25 de ani, cât a păstorit satul seu. Luând pildă de la popă, toţi sătenii s’au apucat de lucru cu rost şi în timp de şase ani, după venirea lui Popa Ioniţă, nici un sătean nu mai eră sărac în sat. Cel din urmă locuitor al acelui sat trebuia să albă barem doi boi şi o văcuţă, osebit păsări de tot soiul şi porcul de Crăciun. Cât a trăit popa Ioniţă, cu nici un om din sat n’a avut vorbă urîtă ; el numai învăţături plăcute da la cei ce-1 întrebaţi. Când a murit, toţi sătenii plîngeau după el ca după cel mai iubit părinte al lor. Popa Ioniţă i-a găsit săraci şi i-a lăsat bogaţi. Iată secretul cum ne putem face bogaţi. S. G. Carpen. CULTURA RIC8ITEI Situaţiunî proprii culturii richiteî Putem dice că richita reuşesce pretutindinea, insă ca si orî-care plantă cultivată, produsele culturii sale se măresc după îngrijirile ce i se dau. Richiteî nu-î place în locurile cu apă stătătore şi acide, trebue s’o depărtăm de smîrcurl îîeinsănătoşite, nu-T plac nici exposiţiunile uscate, umedela multă face vlăstaril să crescă cu putere, să dobândescă prea multă măduvă, să se fac buboşî, spărgători şi plantaţiunea să nu aibă de loc durată. www.dacaromanica.ro 470 ALBINA In regulă generală richitele se planteză in locurile josurose, ar-gilose, cu humus, nu însă smîrcose. Aluvionele nu prea tari, dar fertile şi rScorose, aşedate pe văile cursurilor de apă, sînt pămîn-turî în cari richitele cresc maî bine. Eleştaîele vechi scurse şi însănătoşite, livedile de fin mediocre şi, păşunile rele de pe marginea nurilor potmolite de ape, având cursul repede şi ale căror ape se revarsă din timp în timp, sunt situaţiunî avahtagiose culturii richitelor. Nu putem dice că am înfiinţat o plantaţie bună de richite într'un teren umed pînă ce nu l-am însănătoşit prin rigole sau şanţuri, sau dispuind terenul în parcele (tarlale) înguste despărţite prin şanţuri adinei. Orî-ce s’ar dice, este lucru dovedit că richitele dobîndite în terenuri avute cresc mat înalte şi au maî multă măduvă, fiind maî mlădiose şi maî puţfn trainice de cât cele crescute în pământurile maî uscate şi maî sărace, în cari richita din potrivă cresce maî scurtă, dar maî subţire, maî tare, resistă maî mult la torsiune (sucire) şi prin urmare este maî bună. Pămînturile cari rfimân iarna acoperite cu un strat de ghiaţă nu sînt bune pentru cultura richiteî. Natura sub-soluluî, starea sa maî mult sau maî puţin tare, exercită asupra vegetaţiuniî richiteî şi asupra alegerii speciilor sau varietăţilor ce voim să cultivăm influenţe diverse şi apreciate diferit după localităţi. Din momentul ce richitele se găsesc pe văi şi pe cursul apelor în solurile lesne de mărunţit şi răcorose, cari întru cât-va sînt staţiunea lor naturală, s'a conchis cu înlesnire că numaî în aceste situaţiunî ar prosperă richitele. Lucrul este departe de a fi aşa. In general, richita fragedă este acea care vegeteză maî bine în terenurile tari şi recî. Richita roşie purpurie şi richita galbenă (viminalis) cer neapărat aluvione uşdre. Richita albă şi cea amigdalitiă suferă în particular de secetă primăvara pe când richita purpurie resistă mai bine. Richita galbenă •este singura care pote reuşi în terenuri permeabile şi puţin uscate. Pregătirea terenului. Dacă terenul pe care voim să-l convertim în richitărie este sănătos, trebue de cu tomnă să-l desfundăm la o adîncime de 40-50 c. m. ca totă iarba solului să se îngrope adânc. Dacă, din potrivă, apa este stâtătore ori umedela în sol este peste măsură, însănătoşirea maî d’inainte a locului, adică punerea în circulaţie a apelor ce con- www.dacaramanica.ro ALBINA 471 ţine, ni se impune riguros. Ajugem la acesta, nivelând terenul şi trăgând un canal de scurgere sau de preferinţă o reţea mal mult sau mat puţin întinsă de rigole de scurgere; operaţiunea se nu-mesce drennre prin canale deschise. Pămîntul scos din săpatul canalelor se aruncă in parcelele vecine şi, prin urmare, adîncim nivelul apeî. In regulă generală drenarea cu tuburi sau cu olane suterane nu se consilieză, căci mal curînd sati mal tîrdiu tuburile ori olanele se astupă de rădăcini. Desfundatul terenului se face după sistemul cunoscut prin şanţuri paralele. Primul strat de pămînt pe care-1 ridicăm din săpatul şanţului al doilea îl aruncăm (în fundul celui d'întîiu, rupând cu casmaua brasde pînâ ce se umple ; apoi nivelăm săpătura. Deschidem, în fine, al treilea şanţ, aruncând în al doilea pămîntul ce ridicăm, şi aşâ mal încolo. Dacă pămîntul este prea umed, în cât apele să se arate la al doilea fler de casma, începem lucrarea desfundării prin punctele cele mal de jos spre a da scurgere apelor. P’igura aci alăturată, represintă vederea unul câmp pregătit prin dre- Richită sădită în pămînt umed. nare cu şanţuri deschise pentru plantaţiunea unei richităriî. Terenul este împărţit în parcele sau bilione, de lm- 20— lm- 50 lărgime, separate prin rigole de însănătoşire, adîncl de 40 c. m. şi largi de 330 c. m. In pămînturile cari nu sînt prea umede, n'avem nevoe să mat săpăm rigole de însănătoşire. De asemenea, dacă. avem un strat agricol mal gros, nu este nevoe nici să desfundăm pămîntul. Lucrarea cu mâna o putem înlocui printr-o arătură făcută cu plugul de desfundare. Primăvara, în momentul plantaţiuneî, este de ajuns să grăpăm pentru a nivela pămîntul. Alegerea unei specii bune de richită. Printre atâtea specii şi varietăţi, alegerea se referă mal întîiu la natura pămîntuluî. Iu terenurile cele mal bogate vom preferi losia richită purpurie şi galbenă. Aceste două specii au o va!6re particu- www.dacoramaiiica.ro 472 ALBINA Iară pentru-că lăstarii pot să ajungă la lungimea voită pentru a putea fi întrebuinţate în dogărie. Orî-ce teren, în care nu sintem siguri că richita dogarilor va ajunge cel puţin mărimea de un metru, trebue plantat cu altă specie. Adăogăm că una şi aceiaşi varietate de richită produce lăstari de calitate diferită după natura solului în care o cultivăm. Măduvă puţină, fibre strânse, lăstarii înalţi fără ramificaţiunl, rest steni ă mare la sucire; acestea sînt caracterile unei richite bune. In fine, după ce am găsit soiul de richită ce voim să cultivăm trebue să ţinem socotelă de trebuinţele tîrguluî de desfacere, Căci, dacă specia alesă nu este bună, chiar în teren bun şi cucele mai bune pregătiri, întreprinderea nu pdte reuşi şi nu pote plăti cheltuielile. Afară de acesta, richita are valore, dacă este proprie pentru împletituri. Alegerea unei bune varietăţi de richită trebue să fixeze fdrte mult atenţiunea plantatorului fiind că, cu tot numărul cel mare al varietăţilor, în realitate sînt puţine de recomandat. Cu tdte acestea nu trebue să ne grăbim a osândi o varietate, pentru că ea nu ne dă din primul an, rezultatele la care ne aşteptăm. Unele richiţe dau lastarî tocmai în al doilea, al treilea şi chiar al patrulea an după plantaţiune. Aşa richita purpurie face în primul an lăstari slabi în raport cu aceia ai richitel amigdaline şi ceî ai richitei dogarilor ; lăstarii îşi iau totă desvoltarea în anul al doilea. Asemenea sînt varietăţi cari dau lăstari din ce în ce mai numeroşi cu cât îmbătrinesc mai mult. L. Magii iot şi S. P. Radianţi. PICTORUL OBEDEANU Am dat în numărul acesta o reproducere de pe un tablou al pictorului Obedeanu, înfăţişând,pe Regina Elisabeta ca îngrijită re a răniţilor în timpul războiului. Observînd acea ilustraţiune se pote vede cât adevăr, câtă cunoscinţă a o-mului, cât meşteşuv desăvîrşil de execuţiune a avut autorul. Simţi că ai în faţă o operă superioră. Cititorii noştri cunosc numele lui din numărul în care am dat tabloul care ne arată pe Regele nostru în vremea luptelor de peste Dunăre. Dând acum a doua lucrare a lui O bedeanu, am creclut de a năstră datorie să spunem câte-vâ cuvinte despre dînsul. www.dacaramanica.ro ALBINA 473 Oscar Obedeanu este fiul Colonelului Obedeauu. S’a născut în Bucurescî şi a studiat în liceul Sfîntul Sava din Bucureştii încă de copil a arătat mare dragoste pentru pictură ; minutele libere le întrebuinţa la mici schiţe, pe cari noi, colegii săi de şcdla, le preţuiam nnilt,—încercări copilă-rescî de sigur, dar cari ar fi putut să arate unui cunoscător că acele linii nesigure anunţă pe un viitor artist. După ce urină cursurile şcdlei de bele-arte din Bucurescî şi atrase băgarea de semă a profesorilor sei, se hotărî să se ducă în străinătate ca să-şi continue studiile. Făcu mai întâiu o mică exposiţiune de tablourile sale. Fu o adevărată revgjaţiune. Nu se înfăţişă privitorilor un bun desemnator, un bun colorist, ci un bun compositor, ci un adevărat artist creator, care îmbrăţişase specialitatea puţin practicată de artiştii noştri: pictura istorică. Fiind încă la Miinich făcu două mari tablouri, cari i-au stabilit reputaţiuneu : Mama răniţilor şi Repete Carol în resboiu. Alegerea subiectelor veniâ de o parte dintr’un sentiment patriotic, pe de alta din recunoscinţă, căci Casa regală îl ajutase pentru a sta în străinătate. Acum tînărul se află la Paris. Acolo studiază cu rîvnă operele maeştrilor ca să pdtă da ţării sale tot ce-î dictăzâ sufletul său de artist şi de Român, să celebreze trecutul glorios al poporului pentru că gloriile trecutului să fie o îmbărbătare pentru viitor. Acum se ocupă în special cu istoria lui Ştefan al Moldovei, răsfoîesce cronici şi documente, cerceteză muzee ca să păta realisâ figura marelui erou. Va fi o sărbătore artistică, (Jiua când va espune Oscar Obedeanu ultimile sale lucrări de pictură istorică, pe care o aşteptăm cu nerăbdare. (di. ,\. BIBLIOTECILE ŞCOLARE i Negreşit a fost o idee mare aceea de a înfiinţa biblioteci la şcolile din comunele rurale ŞT ideea a început a se pune în practică; dar ntaî este greu meşteşugul de a face pe copii să citescă fără să fie siliţi de cine-vâ. Acest meşteşug constă—după cum cred eu — în alegerea volumelor destinate a fi puse în mâinile copiilor, căci cărţi sînt multe www.dacoromamca.ro 474 ALIiINA * precum şi flori, dar nu tote sînt folositore sau roditdre. D-niî di-riginţl al şcolelor, ca făcătorii prml de lumină pentru ţărănime, cărora le este încredinţată biblioteca şi cumpărarea operelor, cu marele sau micul fond al comunelor, trebue să procure scrieri cu-î'ate şi frumose, din care cititorii să-şî adape sufletul ca dintr’un isvor cu apă bună, din care cu cât bel mal mult cu atît mal mult ti-e sete. i Să studieze plăcerea copilului de a citi şi în modul acesta să-î alegă cartea ce-I dă să citescă, ast-fel pentru acei cari au devenit prea pasionaţi pentru citire să le amestece volumele: printre literatură, şi sciinţă, noţiunii de agricultură, de economie, de medicina poporului şi unde nu pricep, să le explice, să-î lumineze întrebân-du-î cum le înţeleg şi ascultându-î. Le va alege operile după cum copilul este înaintat în citire, în curent cu mica, media sau marea învăţătură. Urmând ast-fel. bibliotecile şcolare vor deveni o a doua şc61ăi o şcdlă secundară mal practică şi mai iubită, de şcolari, unde nu vor învăţă de cât ce le este folositor. Copiii vor aştepta cu nerăbdare duminica ori sărbătorea pentru â se duce la bibliotecă şi vor preferă să petrecă citind de cât jucându-se. Fie-care săten se va lumină ast-fel, încet, încet şi va deveni folositor patriei şi satului seu. Acesta ar fi o bibliotecă şcolară ideală. Ion Năşii Ţlfescî—Putna DIN CREDINŢELE POPORULUI Miază-Nopte. — Sgripţorolcă. — Zmei Sâtenul îşî închipuiesce că pe la mijlocul nopţii umblă Miază-Nopte pe drumuri. El crede că este o babă bătrînă de mărimea unui car cu fân şi care vine ca o negrelă peste om şi-l înghite. Sgripţoroica este o babă bătrînă şi urîtâ, cu gură şi dinţi mari, care vine noptea în sat de fură . copiii cari plîng şi nu ascultă, şi ducendu-i în pădure, unde este casa el, îi mănîncă. Astăzi mulţi nu cred să mal existe, dar toţi cred că a existat mai înainte. Zmeul este un şarpe care are puterea de a se www.dacoromamca.ro ALDINA 475 preface în om. Noptea se ved zmei sburând pe sus şi cari Iumineză aşa că par a fi un sul de foc. Sătenii clic că omenii tineri cari au dragoste prea mare, prind zmei şi slăbesc din di în di pînă chiar mor, căci îi chinuîesce zmeul totă noptea, intrând în casă pe coşurile (hornurile) sobelor şi prefăcen-du-se în chip de om. Zmeii trăiesc prin arbori scor-buroşî. Ca să scape cine-vâ de zmeu, trebue să dea foc arborelui în care se găsesce, dar îndată ce i-a dat foc să fugă fără să se uite înapoi, căci zmeul vGdend că arde, îl strigă pe nume şi, dacă se uită înapoi, îl trăsnescecu coda, iar de nu se uită, zmeul plesnesce de necaz şi mbre. (1) Alex. Alcxamlrescu Largu Cronica Agricolă şi Comercială Anul 1897 dispare întocmai ca un rîu de apă intr’un ocen, şi ne găsim în preziua noului an 1898, căruia nu-î cunoscem încă nimic din folosele sau relele lui cu privire la producţiunea nostră agricolă. Anul 1897, care ne părăsesce va lăsă o aducere aminte plină de mîhnire, şi se pdte prenumără ca cel mai rău an, liind-că în acest an tote speranţele agricultorului nostru au fost zădărnicite, de multele ploi, cari au făcut ca multe semănături să putrerlescă pe câmp, aşâ în cât cei mai mulţi agricultori şi-au văţlut cu ochii cum munca lor din roditore devine sterpă, fără ca să potă luă vr’o măsură de îndreptare. In adevăr! în contra voinţei lui Dumnezeu nu putem să ne opunem şi tot ce vine de la el, este bine venit. Aşâ exclamă ţăranul nostru la orî-ce nenorocire!! Pote Dumnezeu anume a lăsat ca anul 1897, de tristă amintire, ca să fie atât de schimbător şi dăunător producţiunii nostre agricole trecute şi chiar celei viitore. ţ)ic celei viitore, de ore-ce nu tote semănăturile de astă tomnă s’a putut face în bună stare după dorinţa agricultorilor noştri, iau starea timpului de iarnă pînă la acestă dată a fost mai mult sterp, de cât bun pentru semănători. Să nu ne mîndrim de loc cu timpul de pe la sfîrşitul luneî (1). Din acestă credinţă este inspirată poezia lui Eliade-Rădulescu intitulată Sburătorul . lată o strofă din care acesta reiese clar: Tot zmeu a fost, surato! Veţluşî, împeliţatul Că ţintă l’alde Florea în clipă străbătu? . . Şi drept pe coş, leicuţă, ce n’al gândi, spurcatul! . . . lnchină-te surato! Veţlutu-l-ai si tu? (N. B.) www.dacaramanica.ro 47fi ALBINA Decembrie, când vitele puteau să pască la câmp, ca şi prin luna lui Martie, căci el pote să fie în multe împrejurări mai mult dăunător agriculturii, în special semănăturilor. Dintre producţiunile agricole anului trecut mai cu îndestulare putem numi producţiunea porumbului şi a zarzavaturilor, pe când cele-lalte producţiuni au lăsat forte mult de dorit. Ast-fel anul, care se duce lasă de moştenire, anului în care intrăm, o situaţie economică forte slabă, aşâ în cât în acest an, agricultorului îi va trebui o îndoită sforţare în lucrările sale spre a pute suplini cel puţin în parte golul lăsat de anul trecut, cu privire la câştigurile sale. Intre legile economice ale anului 1897 mai însemnate a ridică partea morală şi materială a ţăranilor noştri putem cita Casa-Rurală, care votată de Cameră, a trecut şi la Senat spre a se vota, şi apoi a se pune în aplicare. Scopul acestei legi este, ca pămîntul românesc, să fie numai al Românilor, şi nici odată străinii să nu devie stăpîn pe el. Ca parte comercială a anului 1897, avem de însemnat, că preţurile mari la produsele nostre s’au urcat de prin Iulie pînâ prin luna Septembrie, când au început să se micşoreze, mai cu semă la grâu. Acestă urcare de preţ se scie că a fost silită din causa lipsei de producţiune, nu numai la noi, ci în tote ţările, ba chiar şi în America. Spre încheiere: De-a Dumnedeu ca anul care vine, să fie atât de roditor, în cât să rămână legendar în istoria agriculturii nostre. V. S. Moca. SERBAREA DIN ZIMNICEA IN FOLOSUL» ELEVILOR SflRflCÎ Corpul didactic din Zimnicea, hotărînd a da o serbare în folosul elevilor săraci, a cerut pentru acesta, aprobarea d-luî Ministru al instrucţiunii, — aprobare pe care a obţinut-o. ţ)iua fixată a fost 9 Decembrie, orele 8 juni. sera. Serbarea s’a deschis prinţr’o cuvîntare a d-luî N. Ste-faniu, directorul şcoleî de băieţi. După cuvîntare, elevele şcoleî de fete au intonat imnul: Ura! ura! salutare...* etc.; iar elevii şcoleî de băieţi Trăiască Regele.» O elevă a recitat poesia «Balcanul şi Carpatul»; iar mai mulţi elevi din ci. III Curcanii din resboiu avend rolurile împărţite. S’a intonat apoi Fiii României. S’a recitat de elevii şi elevele din ăl. IV cu representare deosebită a rolurilor: Constantin Brâncovennu , «Toporul şi Pădurea», apoi corul «Zefirul murmură.» După acesta «Sentinela Română, Românul Macedonean (poesii) — imnul Sfintă cji de libertate », Mircea şi Baiazid (poesie) —marşul Drum bun, - iar elevele Somnorose Păsărelela finele cărora cortina cade şi elevii unii plecă acasă, iar alţii rămân cu părinţii. www.dacaromamca.ro AL IUN A 477 Corpul didactic s’a simţit fericit primind laudele tutulor asistenţilor şi exprimarea mulţumirii generale, pentru corecta recitare a poesiilor de către elevi şi eleve, şi pentru buna execuţiune a cântărilor. Apoi nu urmat dansurile cari au.durat pînă la ora trei, cu o ordine admirabilă şi cu o frumuseţe exemplară. Veselia se zărîâ pe faţa tuturor, iar intre dansuri se încasă la bufet, ceea ce filantropia generală dedea în schimbul unei consumaţiilni. A fost o petrecere admirabilă şi a participat aprope unanimitatea per-sonelor notabile din acest oraş. Plasarea biletelor de intrare a produs suma de 458 1.20 b., după cum se specifică în lista cuprim.lătbre de numele personelor şi a sumelor date. Din consumaţiunile servite în timpul balului, s’au mai strîns 123 1. 80—număraţi fiind chiar la finele balului. Cheltuelile făcute cu plata lăutarilor, curăţirea salonului, prăjituri, bont bone, ţigări—au fost de 1011. 50 pentru care se posedă acte justificative. A reni as deci un câştig net de 480 1. 50. care după o prealabilă înţelegere cu personele notabile şi membrii consiliului comunal, s’au întrebuinţat pentru procurarea de haine şi încălţăminte la 38 elevi săraci. Corpul didactic ţine să mulţumescă d-nelor Oresle Fotino şi Geor-gescu (vameş), pentru amabilitatea extremă ce au avut, de a dărui pentru bufetul balului, câte o magnifică tortă. Mulţumesce asemenea şi d-lui Bozianopol, antreprenorul Teatrului Orient pentru oferirea gratuită a salonului, precum şi tuturor persanelor caid au contribuit la formarea fondului. Privitor. SFATURI PRACTICE Ciorile şi semănăturile. N’apucă ţăranul să-.şî termine bine semenăturile şi cîrdurile de ciori se reped hămisiţe pe urmele încă prospete ale plugului şi dijmuesc seminţele aruncate cu atâta muncă, mai reu de cât cum cel inaî cârcotaş arendaş dijmuesce recoltele. De câtă-vâ vreme însă lucrurile s’au schimbat, căci un profesor de agricultură din Franţa (d-nul Neuville) a găsit o armă de apărare contra ciorilor. Iată mijlocul recomandat de dînsul: Se iau 200 grame de gudron de gaz peste care se varsă cam vre-un litru de apă fiartă, apoi se amestecă cât se pote de bine şi se pune puţin petrol tiu, după care se amestecă din nou. Se continuă a se pune puţin câte puţin petrol şi apă fiartă pînă ce s’au pus 200 grame petrol şi 6 litri de apă în total, câutându-se a se amestecă tot-d’a-una bine. De şi amestecul acesta este cel mai bun, totuşi mai rămâne puţin gudron nedisolvat, care face ca unde semânţa să se lipescă. Pentru a scăpă şi de acest neajuns e bine ca după ce am muiat seminţele in acestă soluţie să www.dacaromamca.ro 478 A L BINA le trecem prin o sită, ale cărei ochiuri să fie de mărimea grăunţelor, ce semănăm şi după ce le-am lăsat să se usuce puţin să le semănăm. Comparendu-se recoltele a două locuri, dintre cari unul semănat cu seminţe muiate în soluţia de mai sus şi altul cu seminţe nemuiate, s’a găsit că recolta locului d’întîiu este cu o a 3-a parte mai mare de cât a celui de al doilea. Locurile fiind alese unul lingă altul şi pe acelaş fel de pă-inint, iar munca făcendu-li-se la amîndouă tot în acelaşi fel, re-sultă că causa care a făcut ca locul d’întâiu să dea cu o a 3-a parte mai mult de cât cel de al doilea este numai că acela n’a fost atacat de ciori. Cheltuielile şi munca trebuinciose preparării seminţelor în felul arătat sînt forte mici în raport cu folosul adus, şi de acea îndemnam pe agricultori să încerce. I. Xiculescn Severin. * Pentru pete de ceruclă. Când avem pe haină o pată de cernelă, n’avem de cât să luăm un vas în care punem să fiarbă apă curată, după ce a da în fiert să ţinem acea pată de pe haină d’asupra aburului; după aceia să punem pe pată puţină zemă de lămîe şi sare forte măruntă, şi pe urmă să limpeclim acea pată în apă, şi îndata se va curăţi. * învăţat ură de a cârpi sticle, farfurii şi filigene. ''Ss. Când se sparg obiecte de porcelan e bine să încercăm cu următorul fel de cleiu: Luăm albuşul de la 1 sau 2 ouă şi-l amestecăm cu praf de var nestins, mai adogând şi puţin şar pisat mărunt, ungem cu acea amestecătură bucăţelile şi le punem la loc, legândule cu aţă şi le punem să se usuce. Ast-fel se vor lipi forte bine. ' * Pentru casă nouă de zid. Când ne mutam într’o casă nouă, varul de pe zid fiind încă crud, sîntem espuşi să ne bolnăvim. Iată o reţetă ca să înlăturăm asemenea primejdie. Luăm unt-de-nucă fiert şi spoim păreţii de 3 (trei) ori, şi nu numai că poţi să te muţi, ci nici odată nu se vă prăsi nici o jiganie, care pote să-ţî facă supărare. £. A. Negru Preot. www.dacoromamca.ro ALBINA 479 INFORM AŢIUNI I). Const. Serariu din comuna Slătidra, plasa Horez, jud. Vâlcea, a dăruit bisericii parohiale din comuna Recu, un frumos policandru în va-ldre de 2(X) lei. Pentru acesta frumosă faptă, epitropia îi aduce viile sale mulţumiri. * îndată după deschiderea Corpurilor legiuitdre, la 12 Ianuarie, cel d’întâifi proiect de lege care va veni în discuţiunea Camerei va fi proiectul de lege asupra înveţămîntului secundar şi superior. Proiectul acesta e de aşa mare importanţă în cât toţi bărbaţii noştri politici de ori şi ce grupare, cum şi bărbaţii de şcolă ’şi-au îndreptate privirile asupra discuţiunilor ce se vor face cu acesta ocasiune. Adrese către Redacţie Daca nu voii» pute contribui in nit mori la luminarea nemuhtl inert, cel puţin prin interesul ce ini-am dat de a ve face cât mal mulţi abonaţi şi a respindi revista îl-vostră la fiii poporului, care intorcendu-se în mijlocul lor, o vor face cuosciită............ (.'li. Ruşciiiiii, Iaşi. * Apelul d-vostrfi ne-a produs o frumrtsă impresie şi a fost cu atât mal frumosă cu cât scopul d-vostru e de a da la lumină o revistă de care se simfe mare nevoie la noi. Noi viitorii luminători al poporului, vom căuta pe cât ne va fi cu putinţă, să facem revista acesta cât mal cunoscută tuturor şi să convingem pe toţi de importanţa şi folosul ej. Mal mulţi elevi din el. ÎY-u a şedleî normale de învăţători din laşi. * A ajuns şi prin unghiurile ţării, pe unde sîntem aruncaţi noi, învăţătorii, vestea despre apariţiunen revistei Albina . Necesitatea unei atarl reviste eră mult simţită aşă că pentru înfiinţarea el me grăbesc a vă aduce felicitările mele. (ir. X. Coata învăţător, comuna Banca, judeţul Tutova. * Apreciez bună inteUţiune cum şi folosul imens ce va aduce masei poporului românesc! c uitând a îndemnă şi complectă cu noul cunoscinţe capitalul intelectual in deosebi al tineretului... 1. Kădulescu Comuna Gologanu, R-Sărat. * Sint cu suflet cu,tot pentru revista ce voiţi a scdte şi vS rog a o trimite d-lor (urmezâ lista abonaţilor). De mult e dorită şi aşteptată o asemenea revistă şi ea va umple un gol simţit de cum ţăranul începe a gunguri pe carte. Voiii fi soldat credincios al unei asemenea apariţii căci de mult ine gândeam la o asemenea revista. Doresc isbîndă reuşită deplină fraţilor ce păstreză iubire celei mal curate pături din societatea românescâ. M. Lupes<*n, învăţător Comuna BroscenI, jud. Suceava. www.dacoromanica.ro 480 ALBINA POŞTA REDACŢIEI — I. I). Băsescii. Roşu/a, Mehedinţi. — Deslegarea d-vostre No. trecut a sosit prea tânjiţi, de aceea nu vi s a publicat numele. Tocmai in vederea înlesnirii d-vostre, am şi luat disposiliunî ca termenul de la publicarea unei ghicitori piuă la deslegarea ei să iîc de trei săptămâni in loc de două. — C. Nădejde, Porcesci — Vom publica cât de curfml. — V. P. Crigoraş, Săvenî. — Publicăm anecdote, dacă nu s'au mai publicat sau dacă sunt puţin cunoscute. — S|>. Popescu, Vasluiu. — Am primit serisărea d-vdstre. Credem că sar pute face şi alt-fel. Vă vom scrie in detaliu. — (Hi. Ciocănel, Giurgiu. — Mulţumim şi sperăm. — V. I. Zaharia, R-Sărat. — Aşteptăm basmele. — P. Ştefani ii, Bacău. — Deslegarea a sosit prea tânjiu.- Şarada se va publica când îi va veni- rindul. — V. Zalniriu, R-Saraf. — Abonaţi-vă. — Un abonat din Vasluiu. — Aritmogrif insemneză scrin- cu numere l-'ie-oare număr represintă o literă, dar nu în rindul in care se allâ in alfabet, ci in mod arbitrar Deci câte numere slut, atltea litere are cuvinlul. In cuvin tul al doilea, al treilea, otix, literele cart au fost şi in quvintu! intâiu se insemneză cu aceleaşi numere. De exemplu: 1. 2. 3. 4. 5. 6 S u e d i a a* -o 8. 3. 9. i s t e ţ etc, -— I). (I. Ioneseii, Bărsescî. - Ve vom comunica hotărirea comitetului. — S. (Ir. Ouirilian, Iaşi. — Comitetul va hotărî in cea inaî apropiată şedinţă. — N. Căpitan, Lipovifî. — S’a primit la Administraţie abonamentul d v. Vi se va trimite chitanţa la vreme. Deslegarea ghicitorii se vede că a sosit prea tânjit). — I)-ra Constautinescu, Chiojdeanca. Se va citi de comitet şi vi se va răspunde. — Yindeinontagne.— Nu ne mai scrieţi cu pseudonim. Nu ve putem spune numele ce cereţi, autorul dorind a rămâne necunoscut — II liăducauii. — Nu am primit articolul de care vorbiţi. Nu sciin a cui este erbrea. — N. I. B. Vilcea. — Anecdota se va publica. Uog răspundeţi ce înţeles are pe acolo vorba >năpruie.» www.dacoroinaiiica.ro