Anul I.
Duminică, 30 Noembrie, 1897.
No. 9
ALBINA
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA
APARE ÎN FIE-CARE ^eJjMINICÂ
28 NOEMBRIE 1877.
In diua de 28 Noembrie se împlinesc 20 de ani de la căderea Plevneî, însemnat fapt de arme din vremea resboiului dintre Români, Ruşi şi Turci.
Ne facem o datorie patriotică a sărbători acăstă di mare, reamintind măreţele întîmplări din acel timp, pe de o parte spre a ne arăta recunoscinţa nostră către vitejii luptători de atunci, pe de alta spre a da o pildă de virtute generaţiei presente.
COMITETUL.
CĂTRE OST ASII ROMÂNI
t
DE
Y. ALECSANDRI.
De la Domn pîn' la opincă, duşi de-o sărtă noroeâsă, V'aţî legat în logodire eu isbînda gloriâsă Ş’aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Mesurându-ve de-o scmă cu-a strămoşilor nălţimt,
Ş'arătând, precum prin nouri mîndrul sârc se arată, Cine-am fost odinioră, cine iar vom fi odată!!
Să trăiţi, feciori de âste! Domnul sfîni să ve ajute A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
('a la Rahova cu tunul, ca la Gh'iviţa cu sborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei d’întâiu aţi pus piciorul, înfruntând pe Osman Gaziul şi prin fapt de bărbăţie Ridicând o ţară mică peste-o mare 'mpărăţie!
www.dacoromanica.ro
* Albina*
258
ALBINA
O viteji de -viţă veche! Aur/iţi in depărtare Acel valet fără nume, ce răsună ca o mare?...
Slut bătăile de inimi ale 'nlregu-i veni al nostru,
Ce adună cji şi nâpte dorul Iul cu dorul vostru;
Silit vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sini urările voîose pentru-acel care învinge!
O! Români, in faţa vostră, colo 'n tainica cea zare, Veclcţî voi o racjă vie, care ’ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra desăi de lungi secuii adunată?
E voiosul fapt de (jiuă mult dorită, mult visată,
E lumina reînvierii, e luceafărul sperăriî,
E triumful luptei vâsfre, sorele neatârnării!
Dragii miei! din focul luptei oţelţji ccind Veţi întorcc La cămin, unde Românca aşteptând, suspină, târce,—
Tot poporul: rudă, frate, soră, mânui şi părinte,
Ca la Domni, cu pani şi sare, vor eşi vouă, ’nainte,
Căci din voi fieşte-care portă 'n frunte o cunună,
Şi de gloria de astăzi şi de gloria străbună!
Pas dar! pas fot înainte! timpul vechili din noii zîoresce! Viitorul României dat-a mugur, ce ’ncolţesce!
O copii! de voi sînt mîndru, simt acea mândrie mare Care cresce cu mărirea unui nem în deşteptare.
Mi-am vădut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice! Astăiji lumea iie cunosce: Român i/ice, Vitez tfice.
O VORBĂ.
Filosoful Aristip a (tis către un om care se lăudă căi a citit mult: Precum cei ce mănâncă mult n’aii mai, multă sănătate de cât cei ce mănâncă numai ca să se hrănescă, asemenea trebuie să rccunoscem de înveţaţi numai pe cei cari aii studiat lucruri fo-lositore, iar nu pe cei ce au citit mult.
www.dacoramamca.ro
Starea României în ajunul resbomluî
DE
DEM. A. LAURIAN.
-Doină şi iar doină! Cântarea mea e viersul de morte al popo-ruluî. . . pămîntul îl e de lipsă. . . şi aerul îl îiiecă. Vădut-am flăcăii scuturându-şl pletele. . . fruntea lor a se încreţi înainte de vreme. . . florile de pe capul copilelor a se veşteji. . . şi poporul a căută în beţie uitarea necazurilor. . . Trist e cântecul în sărbătorile satului:
■ Biru-l greii, podvada-î grea! .. . Bătrîniî îşî ascund ochii plini de lacrămî. . . bărbaţii stau obidiţi . . . cântecul se sfîrşesce afurisind, şi copiii blestemă nascerea lor. . . Poporul e stîlpul pămîntu-luî; fie-care părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. . . Şi într’o di ni se dise: «Muncesce de dimineţă pînă săra. . . şi rodul muncii «nu va fi al tău . . . Tatăl tău ţi-a lăsat de moştenire o ţarină . . . «tu nu te vel bucură de dînsa. .. ea va fi a ciocoiului, şi tu veî ' trăi robind vecinie lui. . . trupul şi sufletul tău vor fi ale lui . . . «vei plăti aerul ce răsufli.. . vel plăti locul unde sorele te pote încăldi şi uli loc de îngropăciune în mormîntul unde zace maică-ta . . . vel plăti dreptul ca să-ţi cresc! vaca, ce hrănesce pe copiii tăi, şi boul care te slujesce. . . Trupul tău se va gârbovi de greutatea «muncii şi de bătaie. . . în loc de somn vel priveghiâ muncind, şi partea ta de libertate va fi ocara. . .» Nisce venetici de sânge străin tlisu ne aîi în limba lor: «Al nostru e pămîntul şi acel ce locuiesc pe dinsul . . . ale nbstre câmpurile ... ale nostre dălurile . . . ale nostre cătunele, satele şi tîrgurile, colibele şi palaturile. Tu aî fost puternic şi vitez în luptă. . . dar puterea ta s’a tocit de sărăcie şi de stricăciune. . . şi noi am cules rodul vitejiei tale. . . Iţi tot dic că eşti un popor! . . . Traiul tău e chinuirea şi dreptul tău bălaia. . . plătesc! şi muncesc! şi munca ta înrodesce pămîntul ce ţi «s’a răpit. . . Toţi îşî bat joc de sărăcia ta . . . şi slugile slugilor calcă peste trupul tău... Cel cedic că sînt aleşii tăi, cresc în bogăţie «şi în boerie, şi ţie îţi este frig şi copiilor tăi fome. . . Doină şi iar doină! Sîntem pribegi în coliba părintescă. . . şi străini în pămîntul nostru de nascere!. . . Dar în câmpie cresce şi pe del iarăşi cresce o fibre pentru poporele chinuite. . Nădejdea!» (Cântarea României de Bălcescu.)
www.dacaromamca.ro
260
ALBINA
Cu nădejdea au străbătut Românii muceda epocă a fanarioţilor pînă să se apropie de limanul dorit.
A scăpat România de înveninatele lipitori aruncate din Fanar pe trupul său, dar tămăduirea nu este încă deplină. Aâ rămas multe semne ale stricăciunii în viaţa nostră. Satele sînt sănătdse, oraşele sînt încă bolnave.
Atât de stricăciosă a fost înrîurirea străinilor!
O sumă de împrejurări norocite au grăbit îndeplinirea multor visuri ale părinţilor noştri.
Ne-am desfăcut lucrarea ndstră din lăuntru de ori-ce legături de ascultare către poftele Turcului; s’a făptuit unirea României cu Moldova; s’a desrobit ţăranul; ne-am dat legiuiri liberale; am aşedat pe tronul Ţării o dinastie dintr’o tulpină viteză. . . Tote aceste lucrări s'au săvîrşit într’un pătrar de vec.
Din nenorocire însă, sub acestă formă ademenitdre, la care rîm-nesc multe popore, şi pentru dobândirea căreia au luptat mult fără deplină isbândă alţii, a trăit la noi o stare de lucruri stricată.
Avem o ţară fericit înzestrată de Dumnedeu: un pămînt roditor pismuit de alte popore, pe care s’ar putea desvoltâ o plugărie fără semen; — nisce munţi, în cari stau ascunse atâtea comori neatinse, şi pe cari sar pute cresce mii de turme, temelie bogată a unor industrii înfloritore; avem atâtea rîurl, ce străbat în tote sensurile ţara şi se varsă lin în măreţul brîu al Dunării: atâtea drumuri naturale de comercîu, cari ne-ar aduce milione; avem păduri întinse, cari nu aşteptă de cât o exploatare inteligentă, pentru a hrăni meşteşugul şi a ne îmbunătăţi traiul.
Este de mirat cum o naţiune, cu instituţiunl aşâ de înaintate,ja cărei ţară este înzestrată cu atâtea daruri fericite, aî cărei membri din fire slnt deştepţi, a stat îndărăt în averea sa materială, căci în mare sărăcie ne-a găsit răsboiul.
Altă dată România se deosebiâ prin grânele sale; cera şi mierea nostră făcea drumul Levanteluî; postavurile şi pânzeturile românesc! ne îmbrăcau pe toţi; productele de lapte erau renumite şi tă-băcăria ne lucră piei pentru tote trebuinţele nostre. Aveam 6re-care industrie şi eram mal bogaţi.
Aceste industrii aii dispărut mal de tot pe la noi şi avuţia' nd-stră a scădut considerabil. Statul român, bogat în aşedăminte de producţiune, în loc de a-şî mări şi întări isvorele firesc! de bogăţie, şi-a îndestulat cheltuelile prin imposite peste imposite, aşâ că răs-boiul ne-a găsit cu datorii apăsătore şi lipsiţi de industrie, cu .tdtă nădejdea într’un an îmbelşugat.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
2H1
Şi cu tote acestea am biruit şi de atunci am mers tot inainte.
De ce ?
lată ce dice un strein, căpitanul Schmith (care a scris istoria războiului din 1877—78) :
• Românul e fdrte cumpătat, deştept şi muncitor şi are în sine o mândrie, ce se moştenesce din generaţiune în generaţiune; e mândru de străbunii sfii Romani, cari odinioră, sînt multe vecurî ‘d’atuncî, au stăpânit lumea.
«Românul cel sărac, care întorce cojocul pe dos, zice cu con-< sciinţă şi cu demnitate: sînt Român! ca şi strămoşul sfiu: Civis Romanus suni! (Sînt cetăţean Roman). Acestă mândrie îl face mal uşdră sărăcia.»
Pe lângă acestă mândrie, noi vom adăogâ şi credinţa Românulu în Dumnezeu, credinţă care îl face să sufere cu nădejde în mal bine '.dte grelele nevoi. «Să ferescă Dumnezeu de mal rfiu,» şi «Bun este Dumnezeu» sînt cuvintele de mângâiere, caii îl împuternicesc în cesurî de chinuri.
Ţăranii dar, puţin cam fatalist!, dar singurul element sănătos din naţiunea românescă, aveau să primescă rfisboîul, ca o nenorocire trecătore, de care eraii să scape cu «ajutorul lui Dumnezeu.»
DE LA GRIVITA LA PLEVNA
>
DE
GR. TOCILESCU
Atacul general al Românilor şi al Ruşilor asupra Plevneî din diua de 30 August (1877) avii de resultat cucerirea redutei Griviţa No. j de către Români. Ruşii cuprinsese în acea di doufi redute, dar Turcii, luând ofensiva chiar a doua di, îl goniră din ele.
Pe oştenii Români insă nu l putură muta din loc. Românii respinseră şi al doilea atac (2 Septembrie) şi făcură lucrări de întăriri spre a se apropia de reduta Griviţa No. 2, pe care o şi atacară în trei rîndurî.
Dar aceste eroice asalturi de redute, întreprinse de către armatele aliate, fură fără resultate practice pentru luarea Plevneî şi destul de păgubitore, mal ales pentru Ruşi, cari perduse pînă aci preste 25.000 omeni. De aceea împfiratul reveni în cele din urmă
www.dacarcmanica.ro
ALBINA
262
la planul dat încă de la început de Domnitorul Carol: de a înconjură pe inimic într'un cerc de armate şi de a-î tăia orî-ce comu-nicaţiune, silindu-1 ast-fe] prin fomete şi lipsă de muniţii să se predeâ. Partea de sarcină ce reveni Românilor, fu pe de o parte de a se întări prin linii de apărare (contra-întăriri: şanţuri, paralele, galerii de mină, redute) înaintea Plevneî, pe de alta de a cuprinde oraşul Rahova. Amîndouă sarcinele eî le îndepliniră cp o îndemânare şi curagiu, ce au minunat totă lumea. In diua de 7 ÎNoembrie, pe când flotila şi artileria nostră scufundă în Dunăre un monitor (vapor de răsboiu) turcesc, colonelul Slănicenu, cu detaşamentul său atacă Rahova şi îa o redută; Turcii părăsesc în timpul nopţi! (8 spre 9 Noembrie) oraşul, îndreptându-se spre rîul Schit. Un batalion de dorobanţi îi aşteptă la capul podului de la Hîrlek pe Schit; aci 600 dorobanţ! Mehedinţenî, comandaţi de căpitanul Merişescu, susţinură o luptă crîncenă timp de patru ore cpntra unu! vrăjmaş întreit la număr, silindu-1 să se retragă cu mar! perderî şi să-şî caute trecătorca pe aiurea. Români! intrară în Rahova în strigătele de bucurie ale populaţiuni! bulgare şi române, unde aflară muni-ţiunî şi aprovisionărî bogate. Artileria, roşiori! şi ma! ales dorobanţi! desfăşurată şi cu acestă ocasiune un nespus eroism.
Marele duce Nicolae scrise Domnitorului Carol:
«Am fost tot-d’a-una fericit a recundsce vitejia şi solidele calităţi militare ale oştiri! românesc!. Isbînda de la Rahova aparţine în-tregă armelor române.»
împăratul Alexandru dede ordin ca să se serbeze pe altar- acestă isbîndă, iar Comandantul—suprem al oştilor românesc! şi rusesc!, Domnitorul Carol, adresându-se ostaşilor să! le spuse: Luarea Ra-hove! va fi scrisă cu litere neşterse în analele nostre alăturea cu luarea redute! Griviţa.»
Căderea Rahove! trebuia s’aducă în curînd şi pe aceea a Plevneî.
UN SFAT
Dacă îţ! consfinţesc! vremea la studiî, te scap! de urît în viaţă; nicî odată nu veî dori noptea, fiind-că diua nu ţi s’ar părea lungă; nu veî fi o sarcină ţie însuţi nicî pentru altul o nefolositore povară.
www.dacoromamca.ro
Luptafde la Plevna. Rănirea lux Osir.an-Poşa
ALBINA
264
ASEDIUL PLEVNEI
DK
ALESSIU Şl POP
Pe la jumătatea lut Noembrie tote operaţiunile răsboînice aveau o întrerupere. Plevna era înconjurată.
Ochii tuturor erai! aţintiţi asupra unui singur punct şi asupra unei singure persone; acestea erau: Plevna şi Osman-Paşa închis într’însa.
Grija cea d’întîlu a comande! rusesc! a fost de o parte a completa împresurarea; de altă parte a împiedecă orî-ce încercare ce s’ar face pentru scăparea luî Osman, care încercare se putea face în maî multe părţi.
Marele Duce Nicolae al Rusiei invitase pe Osman-Paşa să cruţe vărsarea de sânge şi să se închine. Acesta însă, sperând că-î va sosi ajutorul făgăduit de la Constantinopol, răspunse următorele: «Cil toţii sîntem hoturîţi, armata mea viteză împreună cu mine, a ne versă ultima picătură de sânge pentru onor ca patriei nâstre şi pentru aperurea drepturilor sale.»
După ce văcjki Osman că ajutorul făgăduit nu sosesce, după ce se vădii închis de- tote părţile de cercul de împresurare format de trupele române, la cari tote se adăogă fomea, obosela şi bolele ce se îmulţiau din (Ji în <ji, trimise un sol la Marele Duce Nicolae (la 19 Noembrie) şi spuse că va predă posiţiile turcesc! de la Plevna cu condiţiune ca să le potă părăsi cu tote onorurile de răsboiu, adică să-i fie îngăduit a se retrage cu întrega armată nedesarmată sau la Vidin sau la Sofia.
Marele Duce Nicolae adună îndată sfatul de răsboiu şi acesta respinse propunerea lu! Osman, declarând că în curînd vor căpătă predarea Plevneî şi desarmarea necondiţionată a armatei turcesc!.
Luî Osman nu-î rămase alt mijloc, în aceste împrejurări, de cât a face o încercare de cşire cu tote forţele sale.
Acest planl-a făcut dînsul îndată în diua următi're, 20Noen.brie. Pentru a pute duce la îndeplinire acest plan, îi trebuiau câte-vă ijile de pregătire. S’a cerut lăină de la locuitorii Bulgari din PPvn.i şi s’a copt cea din urmă pâine.
La 25 Noembrie s’au luat cele din urmă măsuri de eşire, care aveă să se întimplo în direcţiunea spre Vidin.
Tote trupele hotărîte pentru acest scop, la vre o 30.000 luptător!, le formau 60 batalione. Cavalerie eră forte puţină: numai câte-vâ sute. Tunuri de câmp s’au destinat numai 18 de o-cai;’.-dată, insă de cum-vâ încercarea ar ave resultat bun, atunci şi cele-l-alte aveau să intre în acţiune.
Afară do podul statornic de peste Vid al drumului către Sofia, erau pregătiri de a se maî construi încă două maî în jos, desfri-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
265
nate pentru trecerea cavaleriei şi infanteriei, iar podul statornic eră destinat pentru trecerea carelor.
La 27 Noembrie s’a împărţit fie cărui soldat provisiune pe 6 ţlile, câte 150 cartuşe şi o sticluţă de uieiu pentru îngrijirea pusciî. Cel cari erau uşor răniţi au fost împărţiţi pe la trupele lor, iar cei greu răniţi aâ rămas în spitalurî. Prin redute şi prin şanţuri s’au lăsat numai unele posturi forte slabe, cari erau însărcinate a face pe Ruşi să credă că în Plevna stau lucrurile în aceeaşi ordine ca şi mai nainte
Osman voia să facă atacul la 28 Noembrie fără ca Ruşii şi Românii să scie ceva ; voia să î surprindă, însă n’a isbutit.
Pregătirile armatei turcesc! nu rămaseră neobserv.te de trupele aliate. Comandantul armatelor aliate de la Plevna, prinţul Carol, prevăzuse mai dinainte că a sosit timpul în care Osman are să capituleze şi luase tote măsurile trebuinciose pentru a împiedecă scăparea lui Osman din mîînile lui.
Prin prizonieri şi dezertori turci se obţinuse scire că armata turcescă şi locuitorii din Plevna simţiau lipsă de proviziunî; însă asemenea sciri erau nesigure.
Încă din noptea de 26 Noembrie spre 27 s'a băgat de semă că inimicul adună trupele spre gura Plevnei şi Osman începuse construirea unui pod pe Vid sub protecţiunea întăririlor sale de la Opanez. S’a mai observat în Plevna şi împrejur o mulţime de lumini intr’o mişcare neobicinuită. Aceste descoperiri s’au comunicat la tote trupele din jurul Plevnei prin telegraful de campanie.
Ast-fel de încunoseiinţărî despre mişcările extraordinare ale Turcilor primiră toţi generalii comandanţi.
Pentru dimineţa de 28 Noembre eră hotărît un atac din tote părţile.
LUAREA PLEVNEI
(Din memoriile Pţegelui Carol).
28 Noembrie, 1877.
pi posomorită şi frigurosă.-- La 7 ore dimineţa, Imperaf.il Alexandru II, trimete Prinţului Carol soirea telegrafică ce a primit-o de la Marele Duce Nicolae, că trupe .turcesc! şi-ar li făcut apariţia de-alungul Vidului.
Imediat, Piinţul Carol, telegrafiază generalului Cernat să întărăscă arip: stingă a diviziei IV, cu cele patru batalione ale brigadeî colon ului Saclielarie.
Prinţul Caroi dă ordin să se facă pregătirile necesare pentru plecarea sa; la '.rele 8 primesce prin un ofiţer de călăraşi scirea că duşmanul a golit Carşinul; iar la orele 9, sosesce o altă veste
www.dacaromamca.ro
266
ALBINA
că Turcii dau năvală de atac asupra trupelor aliate. Prinţul Carul mai cere alte amănunte; i se spune însă că lirele telegrafice sînt. taiate!
Prinţul Carol pornesce în echipajul seu tras de 8 cai, la trupele sale, iar împăratul Alexandru pornesce la Radicevo. Pe drum un ofiţer aduce Prinţului Carol scirea că vrăjmaşul a părăsit reduta Griviţeî No. 2 şi că Bucova e pe cale de a fi părăsită.
Din ai’ipa dreptă a trupelor române, Prinţul Carol primesce scirea că Turcii* ar fi ocupat o redută rusescă, gonind armata aliată ; imediat Prinţul dă ordin diviziei IV să pornescă în marş de atac împotriva aripei drepte a Turcilor. Zgomotul e asurditor; tunurile bubue din tote părţile, puscile pocnesc de se cutremură pămîntul.
La orele 117» lupta înceteză şi Prinţul telegrafiază împăratului Alexandrii':	Bătălia pe ţărmul Vidului a stat. Văd bine cele trei
rindnrt, Turcii sint prinşi intre două focuri. In acest moment mi se aduc cei d’intiî prisonieri.»
După ce fumul tunurilor se împrăştie, Prinţul Carol a putut să recunoscă că Turcii sînt cuprinşi de amîndoue părţile de armatele aliate; avendîn faţă diviziunea degrenadierî, iar la spate trupele românesc!. Diviziunea de grenadierî le-a făcut cu neputinţă întorcerea, tăindu-le drumul în spre Plevna; ori-ce încercare de scăpare e zadarnică.
Prinţul primesce apoi vestea că trupele române au luat cu asalt Opanezul, căţlendu-le pradă 6 tunuri şi 7.000 de prisonieri Turci. Prinţul Carol împărtăşesce împăratului acestă veste: Felicit pe M. V. pentru succesul de a,(fi- Trupele inele au ocupat Opanezul; 7.000 prisonieri şi 6 tunuri dcfileză chiar acum din-naintea mea. Plec la Plevna, unde voiu petrece nâplea.
Iată că sosesce în gona calului un ofiţer şi anunţă Prinţului că Osman Paşa s’a predat cu totă armata lui! — E o întîmplare norocosă că acestă scire de bucurie a putut să vie atât de repede la sciinţa Prinţului, cu tote că nimeni n’a putut spune ofiţerului locul unde se afla Prinţul în acel moment.
Osman Paşa e rănit şi prisonier; s’a predat trupelor române şi se află în acest moment într’o casă de pe ţărmul Vidului, la o depărtare de patru kilometri de locul unde se află Prinţul, împăratul e însciinţat îndată de acestă fericită întîmplare.
întâmplările acestea par a fi prea norocose. Cu tote că se aştepta din di în (ji acestă deslegare, dar totuşi repedela lucrurilor pare surprindătore!
Prinţul cerceteză diviziunea a IlI-a şi o privelişte frumosă i se înfâţişeză înaintea ochilor: De pe tote delurile cari înoonjoră
www.dacoromamca.io
ALBINA
2157
Plevna năvălesc grămezi trupele cari din depărtare par ca nisce furnici.
Divisiunea IlI-a care a dat atacul de la Opanez şi care este cuprinsă de cntusiasnnil biruinţei, primcsee pe Prinţul României cu urale nesfirşite. Prinţul încalecă şi însoţit de Statul seu Major o pornesce spre podul Vidului, acolo unde după o aşteptare atât de lungă s’a produs întîmplarea fericită. In adîncîmile văii pe stînga se află situat orăşelul nenorocit şi în acesta clipă înălţă-tore, în care se apropie de el ca biruitor, Prinţul e cuprins de un simţiniînt de compătimire pentru acei prisonierî cari s’au împotrivit atât de vitejesce.
Un amestec şi o îmbulzelă ne mai pomenită domnesce pe şesul dintre Plevna şi Vid. Colone de armate rusesci şi românesc! se duc şi vin în tote părţile; şiruri lungi de Turci prinşi şi locuitori fugari din Plevna silit mânaţi din tote părţile; pe şoseua. care duce la Sofia, mii şi mii de căruţe, care şi cai încărcaţi cu ba-trînî, femei, copii de Turci cu totă sărăcia lor de avere — o privelişte care îţi sfişie inima !
Cu greu îşi pote face drum Prinţul prin acesta înghesuială. Trupele rusesci şi cele românesci pe cari- le întîlnesce, II salută cu nesfîrşite urale. Pe şoseua care duce de la Plevna la Sofia, escortat de regimentul al III-lea de călăraşi, întîlnesce trăsura în care se află şeful armatei turcescî, învinsul Osman-Paşa, rănit la picior. Iudată ce generalul turc află cine se află in apropierea sa, se scolă în piciore cu totă durerea ce simte şi cu greu pote fi înduplecat să se aşede iar la loc. Prinţul Carol îi întinde mâna şi cu cuvinte mişcătore ii exprimă admiraţiunea sa pentru chipul vitejesc cum a aparat Plevna.
Osman-Paşa e de statură mijlocie; o barbă plină negră îi în-cadrezâ faţa şi ochii mari melancolici îi dau un aer interesant; totă fiinţa lui este liniştită, simpatică şi plină de demnitate. E însoţit de şeful statului şeii major, Tahir Paşa, şi de şeful corpului de ingineri Tevlic Paşa, cari au meritul de a ii pregătit atât de bine apărarea Plevnei.
In timp ce Prinţul Carol stă lângă trăsura lui Osman-Paşa şi vorbesce cu el întrebând şi pe doctorul, care se află lângă rănit, despre starea generalului turc, sosesce marele Puce Nicolae, însoţit de statul seu major între care şi generalul Todtleben. Prinţul şi marele Duce se îmbrăţişeză şi exprimă urări pentru isbînda repurtată şi fără să vrea să umilescă pe g neraiul turc, îl iau de martor la bucuria lor.
Marele Duce se întorce apoi către Osman Paşa, îi strînge mâna şi-i exprimă elogiile sale; apoi dau ordin să iie dus la Bogod şi să lie tratat cu cea mal mare atenţiune.
www.dacoromanica.ro
După ce Osman a pornit mai departe, Marele Duce, Prinţul Carol şi generalul Todtleben aii luat hotărîrea ca armata tur-cescă prisonieră să rămâîe peste nopte acolo unde se află păzită de mai multe regimente.
Prinţul Carol după ce intră în Plevna ca să vadă situaţiunea oraşului, se decide a se întorce la Poradim. Plevna a suferit, puţin de bombardamentul armatelor aliate, dar casele par a fi morte şi tote uşile şi porţile sînt liermetic închise. Pe strade domnesce un' sgomot surd, aerul e împuţit şi din când în când lătratul răguşit al unui câine se aude din depărtare.
întunericul nopţii se întinde pretutindeni şi se mai aud ici, colo, împuşcături. Prinţul cu suita sa, nesciind pe unde să iasă din stradele cele înguste şi murdare ale oraşului, e cuprins de panică, un băîetan pe care îl întîlnesc în stradă, întrebat pe unde e drumul lor, se împotrivesce a le răspunde, dar după ce i se face cunoscut că Osman Paşa e prisonier se învoesce a le arătă drumul care duce îri spre Griviţa.
E, într’adever, o minune cum Prinţul şi însoţitorii săi au putut ajunge teferi la Griviţa, căci noptea eră întunecosă, drumul cu hîrtope, firele telegrafice încurcata; o trăsura a ambulanţei române plină de răniţi turci, e făcută ţăndări şi e răsturnata îa şanţul din marginea drumului; gemetele nenorociţilor se ridica groznic la cer cerând ajutor în întunericul nopţii, şi sînt siliţi totuşi să petrecă pînâ dimineţă acolo în durere. Pe ia orele 9 Prinţul sosesce la Poradim şi trage de-a dreptul la casa împăratului. împăratul domini acum şi nimeni nu îndrăsniâ să-l deştepte. Prin ţul Carol poruncesce aghiotantului să-l anunţe împăratului, că ;i trebue sâ-î vorbescă numai do cât astăţlî. Aghiotantul ascultă porunca Prinţului şi nu mult după asta împăratul îmbrăţişeză pe Prinţul României în modul cel mai călduros. Hotărăsc amîn-doi apoi, ca a doua di să intre în triumf în Plevna.
Abia ia orele ’ece Prinţul pornesce spre cartierul său şi obesi. şi istovit se pune să îmbuce ceva, căci in tot timpul învălmăşelii n’avusese nici măcar timpul să mănânce. La Poradim gă-sesce o telegramă a împăratului pe care acesta i-o trimisese la Plevna.	v
Numărul trofeelor şi al prisonierilor nu e incă bine cunoscut; se crede însă că vor li 70 de tunuri şi -m.000 de omeni.
www.dacoromamca.io
www.dacoromanica.ro
Intîlniraa Prinţului Ca rol cu Osman-Paşa, după căderea Plevnel.
270
ALBINA
FRUNZA VERDE SIMINOC...
POESIE POPORANA.
Frunză verde siminoc Tată lumea-i cu noroc.
Când li vede Turcii marc Şi strigă ’n gura marc:
Numai Plevna arde ’n foc
«Săriţi Turci, săriţi Agale Că ui-o ’nconjurat Muscalii Amestecaţi cu Căciularii
Osman-Paşa. la mijloc. Şi vin Jiaşii tot pe vale înveliţi in muşamale
Şi ne hat cu bumbaralc Şi ne dă jos din piciore.»
Strălucind ca sfiului sâre Tot cu arme şi pistole,
Mih.
Proclamaţiiinea 31. S. Regelui după căderea 1‘levneî.
Ostaşi,
Străduinţele v-'stre, nobilele şi eroicele suferinţe ce aţi îndurat, sacrificiile generose ce aţî făcut cu sângele şi cu viaţa vostră. tote aceste aii fost răsplătite şi încununate în dfua în care in-grozitorea Plevnă a c ădut înaintea vitejiei vostre, în diua în care cea ncuî frumosă oste a Sultanului, cel mai ilustru şi brav General al seu. Osman biruitorul, au fost biruiţi şi au depus armele înaintea vostră şi a fraţilor vo tri de glorie, soldaţii Maiestăţi Sal;? împăratului Rusiei.
Pov s ea faptelor măreţe ale irecutuluî, voi aţi îmbogăţit-o cu povestea faptelor nu mai puţin mari ce aţi săvîrşit, şi cartea vă-c rilor va păstră, pe neştersele ei foi, numele aces'or faţne alături de numele vostru.
In curînd ve veţ întorce în ţară, purtând fie-care scris pe pep ul seu virtutea sa de oşten şi devotamentul seu pentru patrie, crucea «Tr cerea Dunării» şi medalia «Apărătorilor Independenţei României.» Atunci când veţi ajunge la căminele vostre, în oraşele, satele şi cătun le în cari v'aţî născut,, veţi spune părinţilor, fraţilor, rudelor vostre, ce aţî făcut pentru ţară. Bătrînii ve vor ascultă amintindu-şî de vremile de mărire ale nămului românesc, de cari din moşi strămoşi au audit; tinerii vor vedă în voi exemplul însufleţit al datoriilor lor viitore; iar măreţa figură a Ro-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
271
mâniei va privi mîndră şi liniştită, că vecînică-i va fi vieţa pe cât va ave fii cu inimi calde şi braţe voinice ca ale vostre.
In numele ţării, Domnul ş Căpetenia vostră ve mulţumesce şi ve dă fie-cărui din voi sufletăsca îmbrăţişare a vitejilor.
Dat in Plevna, în 2 Decembre, 1877.
CAROL
5TÎJvlGA GAPREL6R
— legenda -
Pe teritoriul comunei Vînătorî-Nemţu, plasa de-sus-Mij-locul, în ramura munţilor Sililea, se află o stîncă cu numele de Stînca Caprelor. E despărţită de cele-laite stîncî de o prăpastie, Prăpastia lui Corolă. In acestă stîncă la bază e o scobitură, în care se crede că. a fost odată o bisericuţă de lemn.
Circulă următorea legendă:
O ti fost, o fi fost de mult, când lumea eră maî bună si când dinenii nu erau aşa de răi şi fără frică de cele sfinte. Pe acea vreme trăia prin aceste locuri un sihastru cu numele de Coroiu. Eră temător de Dumneijeuşi t<5tă viaţa lui o petrecuse în post, numai din când în când, mâncâ buruiene ce-i le aduceau nisce căpriore în gură. Şi aşâ a dus-o viaţa, întrâgă. Simţind că puterile-i slăbesc şi cjilele-î se sfîrşesc, bătu în palme şi căpridrele lui se adunară cu t6tele şi-î ţinură de urît pân’ce-şî dete sufletul în mâinile îngerilor pe cari îî trimise Maica Domnului din cer.
Găpriorele se puseră pe plîns şi xlin lacrămile lor se făcîi un isvor limpede ca lacrima. Apoi scoborîră în prăpastie ducend cu ele trupul sihastrului lor pre iubit. Săpară un mormînt acolo şi 1 înmormîntară.
De atunci prăpastia cea mare se cinamă prăpastia lui Corolă şi stînca se numesce Stînca Caprelor.
Poporul crede că erburile ce cresc ici-colo, prin aceste locuri, sînt bune de lecuri şi mai cu semă pentru prelungirea cjilelor.
Audită de In preotul Nicodcm, comunicaţii do
Petro Petreseu
Inveţător.
www,dacoromanica.ro
272
ALBINA
gum se: făcea F6gul in vechime
Ş1
GUM $E FACE A5TĂDI.
II.
Amnarul a fost multă vreme isvorul focului. El este aprope necunoscut generaţiunilor ndstre, cari au avut tot-d’a-una chibrituri pentru a aprinde focul; dar părinţii noştri sciu forte bine cât necaz îndurau odinioră pînă ce căpătau o scânteie. Cu drept cuvînt deci trebue considerat ca un om de bine şi folositor, cel care a născocit întîîa oră chibriturile.
Pentru întîîa oră s’au fabricat chibrituri în Viena la 1812; un an însemnat în istoria Ţării Românesc!, fiind-că atunci ni s’a răpit prin înşelăciune Basarabia cu câmpii întinse şi mănose de către vecinii noştri nesăţioşi de la răsărit.
Aceste chibrituri însă se deosebiau cu mult de cele de astăijî. Intr’o cutie rotundă despărţită în două părţi neegale, prin un părete de carton, se găsiâ într’o parte o sticluţă cu vitriol (acid sulfuric)fără apă, iar în cea-l-altă despărţitură, erau mai multe beţişdre şi un capăt al lor eră muiat în pu-cîosă topită şi acoperit, cu o pastă făcută din chinovar (sulfura de mercur sau cinabru), zacliăr pisat, cleiu şi clorat de potasiu. Acest din urmă corp se aprinde când se tărnă peste el vitriol; iar pucidsa topită, chinovarul şi zachărul ap rine) en-du-se de la cloratul de potasiu, înlesnesc arderea lemnului. Pentru a aprinde aceste chibrituri se înniuiâ capătul cu gămălie în sticluţa cu vitriol şi apoi scos repede afară, luă foc.
Aceste chibrituri au fost singurele cari se întrebuinţau în Europa pînă la 1843. Ele au fost născocite la 1805 de un chimist francez numit Chancel.
Pe la anul 1830 în ţara Englezescă se vindeau un soiîi de chibrituri cunoscute cu numele de Promethacus. Ele erau făcute din aceleaşi soiuri de materii ca şi cele de mai sus numai cât erau înşghebate în alt-fel şi anume: într’un tubuşor de hârtie subţire atât de mare ca o ţigară se punea un amestec de clorat de potasiu şi zacliăr pisat şi un alt tubuşor de sticlă mai mic, plin cu vitriol şi astupat la amîn-două capetele. Acest tubuşor se sfărâmă cu ajutorul unei
www.dacoramanica.ro
ALBINA
273
pietre ce se cu mp 61 ă odată cu preparaţiunea .şi vitriolul se vărsă peste amestecul de mai sus şi-l aprindeâ. Aceste chibrituri «Profnethaeus» erau scumpe; din acestă pricină puţine au trecut peste hotarele ţării Englezesc! şi chiar înlăuntrul ei se întrebuinţau fbrte puţine.
*
♦ *
Ori-câte bunuri aveau aceste chibrituri faţă de cele întîiu mijldce întrebuinţate pentru a aprinde focul, totuşi ele aveau şi două mari neajunsuri. Vitriolul atrage umetjela din aer şi amestecându-se ast-fel cu apă, îşi pierde însuşirea de a mai aprinde atunci cloratul de potasiu. Acest din urmă do asemenea atrage umecjela, devine mdle şi se deslipesce uşor atunci de pe vîrfurile beţişdrelor. Aceste două neajunsuri, au făcut să se nască în mintea dmenilor de sciinţă ideia de a se găsi alte soiuri de chibrituri cari să n’aibă nevoie de ajutorul vitriolului pentru a se aprinde. O descoperire tot-d’a-una aduce după sine alte descoperiri.
La anul 1832 au eşit la ivelă pentru întîiaşi dată chibriturile cari se aprindeau prin frecare de un corp aspru.
Ele erau făcute din beţişdre de lemn uscat şi acoperite la un capot cu pucîdsă topită şi o pastă subţire făcută din o parte de clorat de potasiu şi doue părţi de sulfură de stibiîi (un corp cenuşiu ce se găsesce în pămînt şi e compus din pucidsă şi stibiîi) lipite cu cleiu sau gumă arabică. Pentru a le aprinde se punea gămălia chibritului între doue foi de hârtie unse cu nisip şi cleiu, şi se strîngeâ între degete, insă nici acestea nu erau atât de bune, fiind-că adesea-orî gămălia se deslipiă prin frecare de beţişor, rămânând între foile de hârtie, fără a se aprinde lemnul.
Peste un an, la 1833, au eşit la ivelă chibriturile cu fosfor (un corp care se aprinde de la sine în aer) născocite de Barthclemy Irihgi, pe atunci student în farmacie la Universitatea din liuda-Pesta şi mort dP curînd. El se încercă să facă o experienţă pe care o văzuse la profesorul lui do chimie şi anume să aprindă, cu o bucată de fosfor, cloratul de potasiu; atunci îi vine în minte ideia de a unge virful unui beţişor muiat în pucidsă cu puţin din acest clorat pentru a-1 aprinde apoi, frecându-1 în fosfor. încercarea îi reuşi, o repetă de mai multe ori, apoi aprinse mai multe chibrituri de acestea înaintea profesorului său şi ast-fel el a in-
. Albina.	18
www.dacorouiamca.ro
274
ALBINA
ventat cele întîiîi chibrituri, o născocire cu drept cuvînt mâ-reţă şi bine-făcătdre de o-potrivă săracului ca şi celui avut. Ele însă fiind compuse numai din clorat de potasiu şi fosfor se aprindeau cu fdrte mare uşurinţă şi transportul eră chiar primejdios; pe lîngă acesta când se aprindeau se în-tîmplâ şi o mică explosie care aruncă departe bucăţi aprinse. Din acestă causă, întrebuinţarea şi fabricarea lor, a fost oprită în unele ţări din Germania. Mai târziu, în anul 1837, Preschcl din Vrena, găsi'mijlocul de a înlătura producerea explosieî, înlocuind dotatul de potasiu prin oxid negru de plumb care, ca şi eioratul, produce fosforului oxigenul trebuincios pentru a arde când căldura sa se ridică prin frecare. De atunci industria chibriturilor a putut luă un avînt mare şi s’a pus omului la îndemână mijlocul cel mai lesnicios pînă acum de a face focul; iar lui Iringi lîar-thelemy, care n’a avut nici un câştig ca aţâţi alţii din acestă măreţă industrie a chibriturilor, una din cele mal însemnate ale acestui vee, de cât dor că şi-a putut aprinde ţigara mal uşor de cât cu amnarul, omenirea tdtă trebue sâ-T fie recunoscătore, păstrându-I amintirea, singura recunoseinţă ce i-se p<5te da acum, când nu mal este.
In numărul viitor vom vorbi despre alte chipuri mal perfecţionate de a face chibrituri.
G. (_'. A tu na siu
Profesor.
HORA DE LA PLEVlSTA
DE
V- ALECSANDR1.
Colo ’n Plevna şi ’n redute Stau păgânii mii şi sute, Stau la pîndă tupilaţi Ca zăvozi de cei turbaţi. Las’ să şadă mari şi iniei, Trageţi hora, măi voinici ! (l)
(l) RăpcîugoşT = tunuri.
\
Sus în tabăra turcescâ Dat-a tuşea măgărescă. Răpclugoşii (1) crunt tuşesc, Cu ghiulele ’n noi stropesc. Las’ să crepe miei şi mari. . . Trageţi hora, mâi tunari!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
275
piua, noptea glouţii plouă,
Tot pămîntu-î ud de rouă, -j Nu e rouă din senin,
Ci e sânge de creştin.
Las’ să plouă ca din nori. Trageţi hora, Roşiori!
Iaca mă! Din parapete Vine-o scruta (1) ca să fete Opt, godaci şi-un godăcel,
Top cu ritul de oţel.
Las’ sa fete mii de mii.. . Trageţi hora, mai copii!
Ne-o veni şi nouă odată Di de plată şi răsplată Sâ-I aducem la Aman Pe gaziul de Osman.
Vie !. . . Ura ! Im Balcani! Trageţi hora, măi Curcani.
Cât e negru, cât e sore, Mortea şade pînditore •
Şi prin şanţuri şi prin rîpî Şi tot bate din aripi.
Las’ să bată pînă mâni, Trageţi hora, măi Români!
Convorbiri cu vecinul mieii Niţă. LIBERTATEA
—	Bună cjiua, vecine! Ce ai de te arăţi aşa de superat?
—	Ce să am? Boclucuri, procese... naiba să le ia.
Ce proces?
Proces de contravenţie! Audi colo, să me dea în judecată pentru un flec!
Dar ce s’a întîmplat ?
—	Ascultă, d-le. pilele trecute un comisar comunal trece p’aici şi vede în curte grămada asta de gunoiu.—Nu, că s’o ridici. — Păi, dic, lasă, oiu ridică-o eu. —Când? — Când mi-o veni la socotdlă. — Am să te dau în judecată!—Poftim, dă-mă.
—	Şi te-a dat în judecată?
—	Firesce. Uite citaţia. Iţi place, Domnule? De! apoi n’am drept să me super? n’am drept să strig? Ce are el, guleratul, cu curtea mea? Nu sînt eu slobod să fac ce vreau? Audi! Ci-câ e libertate! Libertate ? Procese de contravenţie ! Ce libertate e asta, Domnule ?
—	Nu te superâ, vecine, că nai dreptate.
—	N’am dreptate! Poftim, şi dumneta acum! Cum! Avem libertate ori n’avem?
—	Avem. (l)
(l) Scrofă = bombă.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
27H
—	Atunci ce e libertatea? Nu pot eu sâ fac ce vreau în casa mea, în curtea mea?
—	Nu poţi.
—	Dar nu e libertate.
—	Ba este.
—	Dumnedeu să te înţelegă.
—	Ascultă-me liniştit să-ţî lămuresc. D-ta clici bine când
dici că est'- liber cine are drept să facă ce voescc...
—	Păi atunci?
—	Dar uiţi un lucru, pi că i-ar veni vecinului din colţ poftă să-ţi tragă o bătae; ar fi liber s’o facă?
—	Iacă vorbă! Ce se potrivesce?
—	Va să dică, el nu e liber să facă acest lucru măcar că vrea...
—	E?...
—	Să mai cj'icem că acest vecin pune un clopot in curtea lui şi totă noptea balanga-balanga... Liber este să facă?...
—	Firesce că nu e liber, fiind-că îmi strică mie somnul.
—	Ce-ţi pasă? Nu e in curtea lui? Nu e stăpîn? Nu pote
sâ facă ce vrea?
—	Da, da; pote, dar să nu me supere pe mine.
—	A!-Te-am prins.
—	Cum?
—	Va să dică ai spus că sînt lucruri pe cari cine-vă nu
c liber să le facă) măcar că vrea, fiind-că superă pe altul.
—	Aşa este.
—	Acum ne-am înţeles. Prin urmare: liber este cine are drept să facă ce vorsce, numai să nu supere pe altul.
—	Da, da.....
—	E ! acum să venim la gunoiul d-tale.
—	Ei?
—	De ce nu ţii d-ta gunoiul în casă?
—	Cum dracu să-l ţiu? sâ me bolnăvesc?
—- Va sâ dică gunoiul te pote bolnăvi. De ce?
----Fiind-că es din el mirosuri grele.
—	Dar dacă e în curte nu es mirosuri? Nu te bolnâ-vesce ?
—	Ba da. . . dar vedi că în curte e aer mult şi grămada nu e prea mare.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
277
—	Dar dacă toţi locuitorii din strada asta ar pune câte o grămadă la fel în curte, cum ţi-ar mirosi când ai trece p’aicî? Şi dumitale, care stai aici, ţi-ar plâce?
—	Firesce că nu, dar ceî-l-alţî nu au gunoiu, l-au ridicat. . .
Apoi vedi? Şi d-ta liber eşti, dar nu poţi să ţii gunoiul, pentru că superi pe altul.
- Ai dreptate. Chiar astădi o să chem un căruţaş şi să curăţ curtea.
—	Vedî'aşâ. Acum ne-am lămurit despre libertate.
—	Ne-am lămurit.
—	Şi Hristos tot aşâ a dis : ce (ic nu ţl place altuia nu face. Acesta este libertatea.
(dicorirlu* Adniuoscu.
ÎNSEMNĂTATEA căderii plevnei
DE
TH. VĂCĂRESCU.
Căderea Plevnei însemnă un mare eveniment in faptele •resbolnlul din 1877	1878, căoî împreună cu
acest oraş cădii cea din urmă stavilă pusă mersului triumfător al oştirilor rusesc! în Turcia şi spre Constantinopole împotrivirea Porţii nu mai putu de aci înainte opri islanda definitivă a crucii asupra simi-iuniî. I,)iua de 28 Noembre este asemenea o dată memorabilă în istoria României, căci în acestâ Şi fură răsplătite silinţele şi jertfele fiilor ei sub arme, în a-cestâ di se consfinţi de veci cinstea şi renumele de vitejie al oştenilor români. Prin cooperarea trupelor nostre in tot timpul cât ţinu anevoiosa împresu-rare a taberii întărite musulmane, precum şi prin acţiunea lor hotărît-ore chiar în dina bătăliei de 28 Noembre, cădend în spatele armatei turcesc!, împiedecând partea acestei armate de pe malul drept al Vidului, a merge în ajutorul părţii care înain-
www.dacaramamca.ro
278
ALBINA
tase pe malul sting, şi silind pe vrăjmaş să depună armele, prin tote aceste fapte armata română avii o parte însemnată în acest asediu, ca şi în ultima bătălie, şi contribui mult la resultatul definitiv, la predarea lui Osman cu oştea lui întregă. Acesta s’a învederat nu numai de către comandantul oştirii rusesc! prin ordinele de rli cari le-a dat când s’a desfiinţat armata de împresurare a Plevneî, dar acestă parte care se cuvine acţiunii românesc! a fost recunoscută cu mulţumire, în dina bătălie! şi a doua di, de însuşi Suveranul Rusiei prin următorele scrisori îndreptate Domnului Românilor:
Poradim, 2* Noombre I8i*7.
v	Telegramă, 7 ore 40 minute sera.
la PJevno.
Jnă/fimiî Sale jjomnu/ui României,
* Ve mulţămeso din inimă pentru felicitări. Resultatul a fost desăvîrşit, şi Mc bucur de partea strălucită ce a luat la dînsul armata înălţimii Vostre.
Voia fi în Pier na mâne la amiar/I.
Alexandru.
Cuartierul general de la Poradim, Bulgaria.
1 Decembre 1877.
Jnâ/fimii Sale j)omnulul îţomâniei,
«După o împotrivire de cinci luni, silinţele combinate ale trupelor aliate au fost încununate de un deplin suc-«ces. Armata lui Osman-paşa a depus armele şi PI ev na a «căfjul. Dorind, a consimţi amintirea acestei strălucite is-bânde şi a părţii ce I. V. a luat în persană la dînsa, Mi tesle plăcut a-î confer/ cu acestă împrejurare ordinul Meu <al S-lului Andreii, împodobit cu spade. Roţi pe I. V. să primescă însemnele acestui ordin ca o mărturisire a. sincerei melc iubiri, a cărei încredinţare \r’o reînoiesc.»
Alexandru.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
279
URMARILiE beţiei
înmiii rea dăunătore a alcoolului (1) asupra urmaşilor este astădî un fapt positiv constatat. Nisce doctori vestiţi din Franţa au făcut experienţe cu o căţea. Au luat o căţea sdravănă şi destul de deşteptă şi în cele din urmă trei săptămîm înainte de a nasce, o îmbătau regulat în fie-care di cu rachiu. Ce se întîmplă? Căţeua născu şese căţei, din cari trei morţi; din ceî-l-alţî t.reîţ doî, cu fisic obicinuit dar idioţi, al treilea, o căţeluşă, cresceâ cu greu, eră lipsit ă de inteligenţă şi mirosul îî eră forte puţin desvoltat. Căţeluşa fiind împărechiată la rîn-dul ei cu un câine puternic şi inteligent, fără ca ea însăşi să fi fost îmbătată cu alcool vr’o dată, nasce trei căţei, din cari: unul şchiop şi cu mai multe beteşuguri, un altul, bolnav de inimă, mbre curînd şi al treilea aveâ partea de dinapoi a corpului lovită de dambla.
Un alt doctor a încercat cu nisce pui de găină şi a căpătat resultate forte curiose. Din opt ouă, pe cari le cloceâ o găină, a luat patru, şi puii fiind încă în găoee, le-a făcut o injecţiune de al-. cool şi le-a pus îndărăt sub cloşcă. Cei patru pui inoculaţi erau mal mici şi mai slabi de cât cei-l’alţi patru, de cari nu s’a atins. Ba ceva mal mult, deosebirile de sex erau nehotărîte.
Cercetările şi lucrările învăţaţilor au dovedit că alcoolismul se moştenesce. Şi iată cum s’au stabilit urmaşii alcoolicilor: întâia generaţiune: turburârî diferite. A doua generaţiune: manii sau paralisiî generale. A treia generaţiune: sinucidere, epilepsie, omor, criminalitate. Şi în fine, a patra generaţiune: idioţie desăvîrşită şi stingerea rasei. Nici o familie alcoolică nu trece peste trei generaţii.
Dar în afară de aceste turburârî precise, alcoolismul explică şi o mulţime de alte defecte şi lip-
ii) Se dă numele de alcool otrăvii ce se găsesce în spirtul cu care se face rachiurile.
www.dacoromamca.ro
280
ALBINA
suri, ca: lenea, nehotărîrea, vâgabonclagiul, neputinţa de o se stabili unde-vâ şi altei1. Alcoolismul părinţilor nu se mărginesce numai să schimbe mintea şi morala urmaşilor, dar le atinge şi organismul fisic. Mulţi se nasc surdo-muţi, scrofuloşi, epileptici, isterici, idioţi, etc.
Din următorul tablou se va vede starea urmaşilor din 12 familii alcoolice şi din alte 12 familii cumpătate:
Copii de familii Alcoolice -Cumpetate
Morţi în vîrsta cea mal fragedă . .
Surdo-muţî..........................
Idioţi..............................
Epileptici..........................
Schilodi............................
Pitici..............................
Beţivi..............................
Sănătoşi............................
12	5
2	—
8	2
13	•	
3	2
	—
7	
9	50
59	59
La „o sută de copil de băutori, numai 15 se nasc sănătoşi, teferi şi cari se desvoltă şi trăiesc, pe când dintr’o 100 de copil din părinţi cumpătaţi, 85 sînt bine făcuţi şi rămân în viaţă — dacă nu cum-va alte cause hotărăsc mortea unora din eî.
Acesta e priveliştea tristă a spălniîntătorelor re-sultate provenite din alcoolism. Punem aceste pagini spre meditarea tuturor omenilor de bine şi fie-care să lucreze în marginile putinţei sale la combaterea alcoolismului.
Manole.
SFATURI PRACTICE
Reţetă pentru facerea bulionului de pătlăgele roşii.
Luaţi 500 pătlăgele roşii bine căpte, spălaţi-le şi aruncaţi-le într’o putină, striyindu-le cu mâna; puneţi încă ca 1 kilo sare, lăsaţi-le 24 ore, apoi scurgeţi apa, Puneţi-le pe foc cu 5 cepe, câţl-vâ căţel de usturoiu, piper negru, câte-vâ crăculiţe de
www.dacoromaiiica.ro
281
ALBINA
cimbru, o—<1 foi do dafin. După ce au fiert ca un ceas, se-scote do pe foc şi se lasă să se rScescă. Când bulionul va fi rece se trece prin sită şi se fierbe iar ca 2 ore, mestecând necontenit ca să nu se ardă. Se cunosce că e gata când că-(Jend de pe lingură o-lasă curată şi nu se mai vede apă într’însa.
Acest bulion pote fi ţinut în sticlă sau borcan. El treime astupat bine cu ceră roşie.
*
Păstrarea peniţelor (le scris.
Cu tdte reclamele ce fac fabricanţii de peniţe de scris, tot găsesc! rar o peniţă bună cu care să te mulţumesc! deplin, lată un mijloc ca să păstrez! mai mult timp o asemenea peniţă. Să a! tot-d’a-una pe masă un vas mic; să pu! în fund o bucată de carbonat de potasă şi de-asupra un burete ud. Când a! isprăvit de scris, pu! tocul în vasul acela şi-l laş! pînă a doua cji. Atunci şterg! bine peniţa şi o ve<j! curată ca nouă. şi bună de scris.
DESLEGAREA ÎNTREBĂRILOR DIN No. 7.
I.
Tinerea nasului.
Expresiunea proverbiala <«. tuia, nanul em-vâ este astăţjU forte, uzitată. Ea însemnez:!: a opri îndrăznela euî-vă intr'o anume privinţă*-, de aceea şi expresiunea derivată: -a cCvc nan însomneză:	a ave în-
drăzneţ^.
Acest înţeles figurat din (Jilele ndstre are ca bază un înţeles real. A fost un timp când tăierea nasului figura între diferitele pedepse ce se dedeau celor vinovaţi.
Iată eâte-vâ caşuri Î11 earî se aplică acesta pedepsii. Le luăm din legea lui Vasile Lupu, Domnul Moldove!, tipărită la anul 1646. Se va vede aci-eă chiar iu tăierea de care vorbim erau doue grade: sau se crestă numai nasul intr'o parte sau se tăia de fot.
Cela ce va fură lucru puţin de ta vre-un mişel (sărac), când va fura iutii să-l bată, iar de va fură şi adoua oră să-l însemneze la nas de-•opartc, iară de va fură şi a treia oră, acesta să moră în furci. -
Cela va fură din casa stâpîmilui seu lucru măcar cât dc puţin, de’ntii să-l semneze la nas dc-oparte.....
- Cel ce va fură din biserică vre-un lucru ce va fi sfinţit să-l spînzure;; iară de nu va fi sfinţit lucrul acela, de va fi atunci întîi, să-t laie nasul; iar de va face al doilea ritul să-l spînzure»
(Pricina ÎS pentru furii cart ţin drumurile fără. arme).
In istoria jiostră avem un cas celebru de tăierea nasului. Domnitorul Moldovei Ştefăniţă (1659—1661) află intr’o (li că spătarul Nieolae MU eseu unelte'see răsturnarea lui. Drept pedepsă, poruncesce să-i taie nasul. Denie! a luat Rolintinenu subiectul poesieî sale: Ştefăniţă Domnul.
Măsura acesta a Domnitorului depărta eu totul pe Mileseu de tron.
www.dacaramanica.ro
282
AL1STXA
Pedepsa eră deci mai grea de cât dacă l-ar fi omorît. Ar fi forte interesant să ne întrebăm dacă în adever un om cu un defect corporal nu putea să fie Domn.3 Asemenea disposiţiune nu se află scrisă; afară de acesta, faptele ne dovedesc contrariul: a fost Domn în Moldova Bogdan Chiorul. >a fost Domn în Muntenia Petru -Şchiopul. Credem insă că tăierea nasului ar fi împedicat pe cine-va să fie Domn nu pentru că eră un defect corporal, ci pentru că eră o pedepsa dată pentru fapte infamante.
Acest Nicolae Milescu a şi fugit din ţară; s’a dus prin străinătate ca să se caute şi se «jliee că un vestit doftor de la Berlin i-a pus nasul la loc. După aceea s’a dus în Ţara Rusescă; acolo a ajuns le mare cinste la curtea împăratului şi a fost trimis ea sol în Ţara Chinezescâ; este deci cel d’întîiu Român care a vecjut China. Nu seim cine o fi al doilea.
Şi-o fi îndreptat ori nu nasul, nu seim cu siguranţă; dar istoria vor-besce de el tot sub numele de Spătarul Milescu Cârmii.
Terminând acestă mică însemnare, trebue să adăogăm încă o rjicere din popor 'relativă la faptele de cari ne ocuparăm. Este ocara urină-tore: «da-le-aşi prin tîrg ctt nanul tăiat.» Pedepsa dării prin tîrg o aflăm forte des în vechile nostre legiuiri. Chiar la începutul secolului nostru o găsim în condica lui Caragea. La acestă pedepsă deci poporul a adaus pedepsa tăierii nasului şi a făcut expresiunca citată.
Gli. A.
Următorii cetiţorî au explicat înţelesul figurat al expresiuniî provei" biale a tăia nasul cui-vâ», dar n’aii arătat originea şi istoria acestei expresii:
llic Melinte; C. I. Muntenu; G. Colaro; D-ra Corina Goilav; I. Cojol-nicea; S. Georgescu; A Mihăilescu; C. Mihăilescu; Un abonat; Gli Bar-toiomeî; D-ra Teodora S. Mitrăescu.
Atî dat, şi o scurtă explicare istorică:
G. C. Muntenu (Loco); Ionel Bombă (Loco); I. Negoeşcu (Boga D. Mrejeru (Iaşi); C. Rădulescu ţLoco).
D. Poboran, institutor, a explicat locuţiunea în următorul mod:
l-a tăiat nasul. Acestă rjicere este un idiotism al limbii române, şi a rămas din împrejurarea urmâtdre:
înainte vreme când boierii se certau pentru Domnie, uneltiau cu f de fel de mijloce şi tertipuri spre a se urcă pe tronul ţârii. Dacă descoperiau ast-fel de boieri, cari încercau să restorne pe Domn, prindeau şi li se făcea un semn spre a-1 eunosce tdtă lumea, şi prin care devenea nedemn pentru Domnie, cu alte cuvinte se lua dreptul a pute ajunge la tron.
Exemple în ţara nostră s’a întâmplat cu Spătarul Niculae Milescu (,lis Cîrnu, de ore-ce fusese prins şi crestat la nas, fiind-câ umblase după domnie şi cu un Domnitor al Moldovei a-nume Joldea căruia iarăşi i s’a tăiat nasul de către Alexandru Lâpuşnenu.
La Perşi şi ostăşii una din condiţiunile cele mai de frunte ce trebuesc împlinite de o personă spre a pute fi ales Şah este frumuseţea, adică Şahul trebue să. fie persona cea mai bine făcută ca îisic cea mai sdra-vănă, cea mai frumosă.;
Fote de la ei se luase şi la noi în vechime obiceiul ca Domnitorul să nu fie schimonosit, ciuntit, urît.
Astăţjî acestă dicere. are tocmai însemnarea provenienţei sale: i-am tăiat nasul- adică i-am tăiat pofta de a mai umbla după cutare lucru, sau de a mai spune cutare şi cutare. Se mai elice ast-fel: -prea se întinsese la caşcaval şi i-am tăia! nasul», adică -prea se ,'nădise la cutare lucru, prea îşi luase nasul la purtare şi i l-am tăiat sau i l-am scurtat. Se vede dar că acestă expresjune se (,lice cui-vâ, când nu mai vrei să-l asculţi, nu mai vrei să-î faci nici un serviciu, nu mai vrei să sciî de el, îl respingi, îl refuzi şi îl faci să iasă afară din casă ruşinat cu coda între piciore, căci, cum se glice, *nu-.şi cunosce lungul nasului , prea îşi
www.dacaramanica.ro
ALBINA
283
bagă nasul în tote lucrurile, ce nu Bînt de nasul lui şi de aceea daca vet,II că se întinde.prea mult «taie-i nasul.»
Dam încă o ciudată explicare pe care ne-a trimis-o d-1 A Marinescu:
A fost o dată un om. care de toţi rîdeâ, pe toţi [îi înfruntă, cu tote că de el nimeni nu se legă. Dar, iată, într’o fii, cum el eră ţanţoş se prinde cu un om că pe el nimeni nu-1 întrece la vorbă şi dacă l-o rămânea pe dm, să-i tale nasul, iar de l-o rămânea omul pe el să-i tale omul nasul lui. — Prinsorea lor o aduseră şi în stobor (sic) şi acolo îl rămâne omul pe el şi ast-felji tale nasul. — De atunci omul nu se mal purtă ţanţoş cu lumea, nu mal înfruntă pe nimeni, fiid-că-I tăiase nasul; se domolise omul. De atunci a remas a se fiice, ori de câte ori i se tale pofta cul-va de a mai face ce-vă, sau a se mai lăudă cu ce-vă, sau a se mai legă de cine-vâ că i-a tăiat nasul . de aceea nu mal se portă cum se purtă.
(Spusă de Florea Dinu din Prund, jud. Argeş).
II.
Strofa publicată în No. 7 este din noesia Meditaţie de Origore Alexan-dreseu.
Au răspuns exact la acostă întrebare: St. Vechiu. Bucescî, Tecuciu; Poboran, Slatina; C. N. Drăguţ si A. T. Fbrţofoiii.
III.
J*îoî)lema de matematieă din No. 7
Problema propusă de <1-1 C. Tomescu, învăţător, pe care am dat-o a treia in No. 7 al acestei reviste, e o problemă de analisd înde te?'mina fă; pe cale de ghicltore, am primit multe desJegărî, însă arătarea tuturor deslcgnrilor ce se pot da, ceea ce represintl des-legarea completă a problemei, am primit-o numai de la doul cititori.
Huşii pot li «»rî-ce număr cu soţ pînă la 14.
Turcii orl-ce minier pînâ la 8.
Ovreii or-co numer care sîi Împarte exact cu 3 pînâ Ia 27.
Iar Românii numere din i in 4 în jos începând de la unul clin numerele 31, 20, 21, iu, 11, »• şi 1, cari şi astea merg din 5 în 5 în jos, începând de la 31.
Ast-fel chestiunea se pole deslcşra in iii feluri deosebite, după cum urmezâ:
Scria I.	Seria II.	Seria III.
Ruşi Turci	Ovrei Români	Ruşi	Turci Ovrei Români	Huşi	Turci	Ovrei	Români
2 1	« 3!	4	1 n 26	0	1	12	21
2 • 2	îl .27	4	2 32 22	6	0	15	17
2 3	12 23	4	:» i r, is	li	3	18	13
2 4	15 H	1	4 18 14	6	4	21	îl
2 5	18 I r>	4	5 21 10	6	5	24	5
2 il	21 1 24 7	4 1	6 24 ii	0	0	27	1
2 H							
. Scria IV.			Seria 1'.		Seria	VI vii 1	VII.
Ruşi Turci	Ovrei Români	Ruşi	Turci Ovrei Români	Rll.Şl	Turci	Ovrei	Români
8 l	ir» in	10	1 18 11	12	1	21	6
s 2	18 12	IU	2 21 7	12	o	*24	2
. * •’»	21 8	lo	3 24 3	14	1	24	1
Dăin aci numele cititorilor noştrii cari ne-aîi trimis câte o soluţiune sau mai multe exacte.
Aii trimis o soluţiune din seria I: l.oc-o: D-rn Marla Blândănescu, Ooorge C. Marinescu, Ionel Roambă, şcolar, C. Kâdulescu, 6. Stan. brăila : Octaviu Roşea, Stoenescu Constantin. Inşi: Ion C. Popescu, elev. Tiiuboeştl. Rininie-Sărul: Iorgu D. Dragoncea, proprietar, butoiul Sachc Niculescu. budenl. Musrei: I. Răuţoiu ; Paia-botoşcştI, Mehedinţi: C. Evulescu, învăţător ; buru Metrului, Mehedinţi: D. M. Petrescu, elev in şcola rurală ; Domnesc!, Mus-cel: T. Samoilescu, seminarist; TeruHîi: I. Diaconescu, preot; Lleştî. Teem-ifi: G. Teodorescu, Tănase Ionescu, Glieorghe Dânâilă ; Ihlrbuleţu. Dîmboviţa: X. dacobescu.	*
Au trimis dque şoluţium din seria I : I. Bănceanu, învăţător, Icona, Olt; G. Nicolau, învăţător, Bucov, Teleorman.
A trimis o soluţiune din seria I şi lina din seria Il:P. Dumitrescu, învăţător, CălinescI, Muscel.
Vii trimis o soluţiune din seria II: Iau-o: Petrescu G. Aurel, elev; Pascal Zlătescu; Al Constnntinescu, Nicolau A. Alexandru, elev ; BalamacI G. Fotie, elev; Cruinva: C. N. Drăguţ .şi A. I Forţofoiii, elevi şcola normală; Calaţi: Vartolomeii Yasile, sergent de marină-, Darie Miliail, sergent flotilă; Bădulescu Glieorghe, sergent-major bastimentul -.România>. Nit-oresci. Temelii: N I. Partenie; Gli. M a noi iii; T. Grigoriu ; I N. Melinte; Călăraşi: Vasile brătianu; Alexandru Constantin eseu; Mfirfirinenl. Mnsccl: Marin Enescu; I. Rădulescu
www.dacoromamca.ro
V

3
&
1 l >«?< g»7JS 85rf» s
•" a *Moc„ o.»f t g-g = a. b h .-; 2 •= —
03 © ,C.		
		> -
fi.		© 3 ,
;£L	-c	13 s r?Zl
_,<i‘av3s'J _ .
^ ^ -o 5 c *= 2.3 -î
~°gf|!|pj=
= oS2"-i;i*-:5 =
■L «
.5 "£
i §
5 .ii .
*-
■«-» W w l—«	-	—	- ,r — —	W
S.aJa-'5'!-
£„3^0.5 .a«-| i°~
c= - G ... *• -Z î f e! a
£
•5:.
c
~ ci
T - O
‘73	5	*
î-	3	*-	rî
I	c	■=	g
f s 5	I
X	-
'■'	1
'i'i >'
o g X.
.- © 3 N
‘i: o
3 X
*r ©
X* ._
,_ a>
« ? C .>
S •£
s â
rt*©	—	»© K
»Ş.|aaSo7fia;sIfo e i' 5 e
•SxŞ,- U3v.<c-' X «
«a. c^ «
OD !
= © © p = — U '/ - -fi
g?;-§52 >2 3-=..°
gâ‘|$<..w •c-..flvESi 9.2 h? - 3’3W O »-•-•?•- 0*2
t rn 7 •?, - n •• =.£ .H ih Ci
cS >3'/1SSS'1s5w*®B o -
g«s|sp|^is--s|<!<:
.& =Shs» C &>>E a
•5.. II II
> 5 = =
Q t *? •2 K+ + — 3 X X
"o. c	1|++
*©	c 5 x. x. « 3«+ + 5
Îl	.2 e K X ;
u	i. -> W*C
	4
s's
- I
+ 1
S X
+ I
+ S
s-j
s 2	S	5	r,	5	S
t II	II	II	II	II	II
5? X	X	X	X	X	x
~ *-T t>T cT 2* «-T
3 oi	—•	—
| 11	11	11	11	li	11
>. >t X» 3 rî* ci ceT *r *Q «*
X X X X «T -N x* -r
r« 3« « *■*
IIIIIIII
IIIIIIIIIII II
HHX-.HX X
II II II
IIII II
X. X X XX x.
IIII' II
- 3	3	•;	a	C	C	X	J;	I	»
£ 11	11	11	11	11	1.	1 11	11	11	11
_© X	N	X	X	X	X	x	x	x	x
—• X rî
II II II 333333
35Qi cfcrj -*■
H1111 [ii iî|ii
MSN S N N
Irn 2 © 3 o © Ca “ 3 II
«tjis
-ti+
11 .1
0 r. >c J - H H îl CI îl	J M O X — ^ 1-
II II II II II II II II	1! il II II II II II
X X X X X X X X	X X * K X X K
~ C»'X © IO f- 1- CC	a* (N X* i 0 O* -M* CI C I —< —• —•
II II II II II II II II	II iflfll IIII11
>. X X X X X X.	X X X X X X X
- oT n 1c s* ti* co	-i* sT rT - J* *i? «? ti"
0 § = S E +~Zsl
.2 a
Z c 7
5,1 m .25 •£
- -fiC-3 >
11	11	11	11	11	11	11	11	:	11	11	11	11	11	11	11
cT o? ol" cT ol" c-T cî" c*T -r ^ ~v -r ~r -r
II	li	IIIIII	II	ii	II	II	IIII	IIIIII	II
>J	S	N	X	N	N	S	S*	N	N	N	N	K	.N	N
Tm din equaţiunou (:il găeim:
V	AX
ALBINA
285
•*fc.
din equaţiunile: \ -f* y + * -f* 11 — 40 *?' | x + y’-f 2z 4- Su — l-'>
deducem: x = 24 =	(:).
o I)
Equaţiunile (6), (fi) şi (7) ne dau din valorile cquaţiunoi (2) .şi deci nu preş in ta nici un interes de a le mal resolvi.
GHICITOR! 51 PROBLEME
1. irl turnării*.
ii. n. i«.	u.		4.	Regat in Europa.		
2. 11. 10.	11.	15.		Se (Jice despre un om priceput.		
ia. 12. i.	1.	4.		Fluviu din Europa, ce varsă în	Oceanul	Atlantic.
3. H. fi.	fi.	B.		Om cuţjut în nenorocire.		
14. 1. 2.	5.	12.	7.	Oraş in Palestina.		
4. 7. 14.	10.	4.		Nume do femeie.		
7. 14. 3.	2.	10.	12.	Un gaz, citit însă Invers.		
11. 1. 4.	13.	2.		Munţi in Europa.		dau prenumele şi comuna
Iniţialele	de	sus	în jos datt numele autorului; iar		finalele	
unde locuesce.						
Dezlegătorii acestui arttmogrif vor concava prin tragere la sorfi la următorul premiu: un abonament lu ..Albina** saii, dacă este abonat, cărţi în valuri» »lc 5 lot din Biblioteca pentru tofi saii Autorii români colecţia Socec, după alegere.
2. Întrebări de I. XosfocHeu.
— Cum doi taţi şi doi lil au Împărţit trei ouă de au luat lie-care câte un ou * -- De ce fuge iepurile peste deal Y -- Unde. e socotii a pierdută?
Gliidtore dt» («li. I. 1».
de	mo	te
do	i	poa
de	ca /	nu
par	tul	nă
Să m* combine aceste silabe ca să deu un proverb publicat In Albina -.
Răspunsurile se vor publica In No. li al revistei; deci se primesc piuă la 7 Decembrie.
CRONICA BIBLIOGRAFICA
PE LUNA NOEMBRIK.
Sul) acest titlu vom da o dată în fie-care, lună o mică dare de s6mă despre diversele publicaţiunî cari apar în cursul lunii şi cari ne soses» la redacţiune
Astă dată vom începe cu o broşură a d-lui dr. N. Leon întitulată: -zoologia medicală a ţăranului român,- în care d-sa a adunat cea mai mare parte din credinţele poporului român, despre animalele şi productele lor cari sînt întrebuinţate la ţară ca lecuri şi a arătat modul întrebuinţării la diversele bole.
D-sa le-a adunat de la babe sau unchiaşi din diferite sate. Aceştia se deosebesc în: vraci şi vrăjitori. Cei d’întâîu sînt un fel de doftori sau
www.dacoromamca.ro
386
ALBINA
doftoroîe, cari, pe lângă lecurî, useză şi ele rugăciuni diverse către Dumnezeu; cel-l-alţi, vrăjitori sau vrăjitore, cliiamă duhurile rele, necurate.
După o introducere generală, autorul ia pe ritul diferitele categorii de animale şi arată la ce şo aplică fie-care.
*
D-na Smaranda Gheorghiu, care publică lucrările sale cu pseudonimul Smara,» a dat acum la lumină un volum de bucăţi literare sub titlul:	Mozaicuri». Precum arată şi numele, aflăm .acî forte felurite com-
puneri : nuvele, epistole, schiţe, portrete, descripţiunî, ete. După o scrie de scurte nuvele, din cari vom cită Calul Arăbesc, urmeză amintiri şi impresiunî, scrisori către surori, prietene, etc. Aflăm apoi o scurtă notiţă istorică despre Tîrgovişte o descriere a vieţii de la Constanţa, cum şi diverse amintiri din călătorii prin Roma, Paris, etc.
Lucrarea costă 2 lei.
*
Avem încă a vorbi despre două lucrări privitore la înveţămînt: una, o carte de şcolâ; alta o teză de licenţă, adică încoronarea studiilor universitare.
D. Moisc Pacu, fost profesor la Seminar şi acum trecut la liceul din Galaţi, a scos a doua ediţiune din scrierea sa: Manual de Morală evan-gelică»
După o scurtă inlroducţiune, cartea cuprinde două părţi: 1) preceptele, 2) parabolele Lucrarea este resultatul unei munci îndelungate şi consciinciose şi va aduce un bun serviciu şcolarilor. Vom observă numai că paragr. despre Adulterin ar fi fost bine să se înlăture Credem că e de preferit să se înlăture din programă unele puncte din evangeliî
de cât să se dea asupra lor explicaţiunl cam-------- urîte, ea să nu dicem
alt-fel. Sint caşuri când e mai prudent a ignora de cât a sci pre mult.
*
La noi se dă, în genere, puţină importanţă tezelor de licenţă, pentru că multe din ele trateza Gestiuni generale sau cestiuni în privinţa cărora s’au scris multe şi se mărginesc să se conducă de una din acele numerose opere. Pe lângă acesta şi lumea e prevenită: le consideră ca lucrări de începători Ar trebui, din-contră, să se studieze câte o mică cestiune la a cărei lămurire să pdtă studentul să aducă o contribuţiune personală.
De aceea am socotit forte nemerit ales subiectul Diaconului Alexandru Apostol pentru licenţa în teologie. Când absolvenţii acestei facultăţi, Iau cestiuni privitore la trecutul bisericii române fac un îndoit serviciu, aducând lămuriri şi în istoria şi în literatura română. l)-sa a tratat despre viaţa mitropolitului Dositei)/ sau Dosofteiu, unul din cei mal mari prelaţi clin vecurile trecute şi una din cele inaî mari figuri literare clin sec. XVII.
După o introdueţiune, iu care tracteză despre starea bisericii moldovene în timpul lui Dosofteiu, autorul povestesce amănunţit viaţa ilustrului mitropolit, şi cerceteză operele literare-religiose ale lui.
Led or.
VOCI DIN PRESĂ
Ce e drept, astăcjî avem destule reviste folositdre: Unele cu eoprins literar ori sciinţific folosesc publicului cu o cultură mal înaintată; altele cu un caracter special servesc îndestul profesioniştilor, iar altele cu o materie variată, pot fi de ore-care utilitate generală.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
287
Totuşi nici una din ele n’a atins punctul culminant de a interesă marea majoritate a cetăţenilor ţerei şi nici de a ii accesibilă pentru punga tutulor.
In schimb însă, ziare ieftine cu apariţie dilnică, sau broşuri isolate, în cari se descriu crime, drame casnice, romane ori nuvele de sensaţie, ba de multe ori obscene idei subversive, ori antinaţionale, periculose şi pentru individ şi pentru inţere-ele nostre naţionale, străbat cu gologanul prin 'mahalalele oraşului ca şi prin fundul satelor, alături cu chipul scălămbăiat al nu sciu cărui împărat ori voievod străin de neamul nostru.
Pe de altă parte, pe când statul îşi dă ostenela a respîndî instrucţiunea şi a formă caracterele prin şeblă, a lăsă pe absolventul şcolii primare, ori pe toţi câţi ar pute citi cât de puţin, fără o hrană sufletescă îngrijită, este a zădărnici cu totul munca şcolii, este e contribui ca acele cunoscinţe căpătate cu atâtea sacrificii să se perdă in neantul uitării, cum s’a dovedit adesea, cu oca-sia recrutării, când tineri voinici şi inteligenţi cu certificate de absolvire, din causa lipsei de cărţi ori de reviste potrivite cu cultura lor, d’abîa pot semnă numele lor.
O revistă dar cu un caracter de popularisare şi enciclopedic -după cum sună şi apelul confraţilor noştri,—în care cititorul care a absolvit o şcolâ primară, mai alesţeran, să găseşcă într’o limbă înţelesă de el tot ce pote contribui la cultivarea minţii şi inimii lui, se reclamă neapărat în timpul de faţă...
Albina — acesta este titlul noueî reviste — născută sub iniţiativa patrioticului şi ilustrului nostru membru de onore Sp. Ilarei, ministrul instrucţiunii publice, îşi propune a umple a-cest gol atât de resimţit în Ziaristica românescă.
Sarcina comitetului conducător compus din mai mulţi profesori şi institutori din capitală, este destul de grea, dar graţie concursului ce speră că va ave din partea celor mal cunoscuţi scriitori în genul popular, noi credem că acestă sarcină va fi dusă la un bun sfirşit.
__________________ (Convorbiri didactic?).
IN FORMAŢI UNI
Sinodul Bisericii nostre în sesiunea sa clin tomna acesta a dat un vot, care a făcut ore-care răsunet. Iată—despre ce e vorba: d-1 Tomorovenu, fost institutor în Ploescî, a cerut voie ca să fie cununat biserţcesce a patra oră. Se scie, că pinâ acum nu s’a mal presentat un asemenea cas. Sinodul, după multă discuţie, a aprobat cererea făcută, aşa că acum e stabilit că nu e oprit canonicesce de a se căsători cine-vâ şi a patra oră. Nu mal încape îndoelă că pe noi nu pote de cât să ne bucure o asemenea hotărîre a Sinodului, căci e mal bine ca cine-vâ să fie cununat cu tdtc formele, de cât să ducă o vieţă de căsnicie în afară de lege
*
Conform legii învăţăm bitului primar şi normal,, cu începutul anului acestuia şcolar, s’au înfiinţat şi doue şcoli primare superjore şi anume cu aplicaţipnl practice pentru viticultură: Una pe lângă şcola de băieţi din Drăyăşanî, şi alta pe lângă şcola No. 2 de băieţi din Focşani. Aceste
www.dacaromamca.ro
288
ALBINA
şcoli cuprind două clase, pe lângă cele 1 ordinare şi anume: cl. V şi a Yl-a. Ca institutori pentru aceste două clase s’au numit d-1 G. Con-stantiniu, absolvent cu diplomă pentru istitutor şi d-1 V: Brezianu, absolvent cu diplomă al şcoleî de agricultură de la Herăstrău şi Grignon (Francia) pentru şcola din Drăgăşanî, iar d-1 C. Vasilescu, absolvent cu diplomă de capacitate pentru institutor şi d-1 C. Gorciu, absolvent cu diplomă al şcdlet de agricultură de la Herăstrău pentru şcola din Focşani.
*
Au fost numite institutore cu titlul definitiv d-na lieatrice Lateş, d-ra Ionescu Virginia, d-ra Lucia Pascal şi d-ra Angelina I. Leontc; cele două d’întâiu de la şcola de aplicaţie de pe lângă şcola normală de institutore din Craîova, iar cele două din urmă de la şcola de aplicaţie de pe lângă şcola normală de institutore din Bucurescl. Ne bucură a-cordarea acestui titlu unor institutore, cari au făcut studii excelente într'una din cele mai bune şcoli pedagogice din Germania.
*
Cu ocasiunea săpăturilor în portul Constanta, s’au făcut forte impor- • tante descoperiri. S’au găsit mal multe bucăţi de marmoră şi pietre cu diferite inscripţiuni. Mult învăţatul nostru profesor de istorie d-1 To-cilescu crede că aceste bucăţi fac parte din templul zeului Poseidon, ce s’a clădit aci şi care figureză pe monedele vechiului oraş 'Toinis S’au luat cele mal seriose măsuri ca săpăturile să se facă eu mare îngrijire în locul unde s’au făcut aceste descoperiri.
*
Sâmbătă 22 Noembre, s’a pus în capitală baza unei societăţi sţuden-■denţescî de cultură. Numele societăţii e «Oltenia» şi e formată din studenţi universitari originari din Oltenia sau din aceea cari şi-au urmat cursurile la şcolele din acea parte a ţării. Scopul societăţii eră formulat in statute: «cultivarea membrilor prin ţinerea cuvîntăriî instructive şi desvoltarea sentimentului de colegialitate. In urma unei propuneri, majoritatea membrilor a liotărît, ca în scopul societăţii să intre şi cultivarea şi luminarea poporului din Oltenia, atunci când societatea va dispune de mijloce în de ajuns.
Iniţiativa fiind lăudabilă urăm traiu lung şi spor noueî societăţi.
POŞTA REDACŢIEI
—	M0tail Slăncexeit, Mehedinţi: — Respunsul D-vdstru la inlrchurile din No. a a sosit prea tAr<Jiu.
—	Stanculeseu, Comoştenl. — Ne interes^ză cestiunile privitflre Ia albine, viermi d« mătase, etc. Vom priini cu plăcere şi vom alege.
—	G. Poboran, Slatina. — Primim cu plăcere. Nu putem însă publică în fie-eare mimer;
vom publică din când în cănd.	*
—	Gr. N. Condoiu, Bâlăsescl. — Deslegarea şaradei din No. <"> a sosit prea târziu.
—	/. C. Şcrbulescu, Gorj. — Se vor publica extrase din Şe^ătorile1 trimese.
—	N- Vasiliu. încărca. — Se vor publica cu ăre-carl modificări. Vom îndeplini şi cererea cea*l-altă.
—	Articolul ?N6pte- şi poesia «Pe mare nu sînt potrivite cu scopul revistei nostre.
—	C. FI. — Vom publica proverbele trimise. Voim să seim însă numele d-vostră.
—	Salifiu, Smulţî. Doue anecdote se vor publica; cele-l-alte nu sînt potrivite pentru revista nostră.
—	Articolul rDesclntecul mătuşei Vlada» nu a fost admis de comitet. Cele-l-alte se vor
publică treptat cu mici modificări.	^	w	w ^	„ w
Rugăm pe toţi cititorii noştri cari ne trimit răspunsuri la întrebări, ghicitori, etc., să scrie lămurit numele întreg, cum şi comuna şi judeţul. De asemenea rugăm pe totc persanele cari vor să se aboneze, să scrie numele lămurit.
www.dacaromamca.ro