Anul I. Duminică, 23 Noembrie, 1897. No. 8. „ALBINA" REVISTA ENt'ICLOPEDiCA POPULARA f i \. APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ BEŢIA Nu e făptură pe pămînt măi măreţă şi maî minunată de cât omul. Ce minte maî ageră şi maî în-căpătore de cât a luî? Animalul cel maî deştept abia îşi aduce aminte, ca prin vis, de i,liua de erî, şi nicî prin gând nu-î trece că după aijî vine mâine. Trăîesce cu clipa care sboră, şi piere fără să scie că a trăit şi cât a trăit, şi fără să se întrebe de rostul său, de al fiinţelor ce l-au înconjurat şi de al lumii in care s’a născut. Omul nu uită trecutul, vede departe în viitor şi caută să-şi lămurescă şi firea luî şi firea din afară de el. Ce fiinţă maî chipeşă, maî falnică şi maî frumdsă de cât dînsul ? Statura luî mîndră şi dreptă îţî spune că el este regele atâtor vietăţi, cari se tîresc pe pămînt sau se încovoîe cu capul plecat, ca nisce robe, înaitea luî. Când omul se adîncesce în gânduri, când grijile vieţii şi dorul de isbândă îl îmboldesc la muncă şi la luptă, cu respect te oprescî, fără' voîe, înaintea luî, ca înaintea unei icone, aşâ de împodobit de rai,ie ţi se pare chipul luî serios. Iar când rîsul vesel şi gluma isteţă îl lumineză faţa, ce seninătate şi ră-core îţi străbate sufletul. Par’că vei^î risipindu-se norh.de pe fruntea munţilor şi sorele dimineţii aurind holdele bogate. Numaî omul are darul nepreţuit de a-şî arătă, www.dacaromamca.ro «Albina» 15 ALBINA 22 fi într’un graiu desluşit, ce simte şi ce gândesce. Uitaţi-v8 la cele-l’alte fiinţe. N’or fi simţind şi ele, n’or fi trecend şi prin capul lor păreri, fie cât de întunecate? Dar sînt mute. Sufletul lor, care abia lică-resce mijind în lume ca după somn, nu se arată limpede în cuvinte cu şir şi cu rost. Animalul mu-gesce, sboră, urlă, geme; nu vorbesce. Da, nu e făptură pe pămînt mai măreţâ şi mai minunată de cât omul; nu e alta mai chipeşă, mai falnică şi mai frumosă; şi numai el are darul cu-vîntuluî. * * * Ce jale grea te apasă, dar, când veţlî pe acest rege al pămîntuluî că se face una cu tote dobitocele de rînd! Cine e fericitul care n’a întîlnit nici odată în viaţa lui chipul domnesc şi mîndru al o-omuluî schimonosit de stricăciunea beţiei într’o pocitanie hîdă şi desgustătore ? ... Nu mai stă drept şi arătos, ca un stăpînitor; se încovoie ca un rob nemernic, şovăie ca un copil nevîrtsnic, cade ca un stîrv lipsit de viaţă. Ochii lui deştepţi şi vii dormiteză stinşi, împainjeniţi. In luminile lor nu zăreScî mai multă minte de cât în ale unui bou. Icona sfîntă a figurii lui, făcută după asemănarea lui Dumnezeu, s’a stricat: e numai o mîzgălitură. Cine a mînjit-o ast-fel pe obraz, pe nas, cu văpselî stacojii? Ce duh reu şi-a bătut joc de dînsa, încondeind-o, ca să nu mai semene a om ? Te întrebi, ce ligliioîe o fi astă făptură ciudată, care nu e nici om nici animal? In loc să vorbescă, gângănesce. Gura lui flecară bolborosesce sunete fără legătură, fără interes sau fără judecată. Par’că ar fi cuvinte; dar şi un copil ar grăi mai omenesce. Tot ce sciâ, se şterge din minte; tot ce plănuia, se ascunde în întuneric. Uită trecutul şi nu mal zâ-resce de loc în viitor. Nopte şi haos e în capul lui, haos şi nopte se întinde şi peste lumea lui. Din om a ajuns ne-om. Nu mai vede, nu mai pricepe. înjură, răcnesce, bate, fură, ucide. E turbat? Negreşit, sănătos nu e. Cine-î treaz, să se dea în lături şi sâ-1 « www.dacoromanica.ro ALDINA 227 coolescă. Boia lui o grozavă. Ca mâine o să-l vedeţi în spital ori în puşcărie. Săracul! şi ce blestem pe neamul luî! Din sângele beţivului es copii stricaţi, porniţi la beţie şi la fapte rele, ursiţi a trece şi dînşiî prin cârciumă, ca să ajungă tot la spital sau la ocnă. E un blestem care prigonesce pînă la al noulea neam, pînă la cea din urmă odraslă. Strănepoţii ispăşesc în jalnică ticăloşie greşalele strămoşilor loviţi de păcat. Nici praful nu se alege de traiul lor, de casa lor, de neamul lor. Afurisită le este de sortă şi truda si agonisela. Nimic nu se prinde: ca putregaiul se dârîmă tot ce se înfiripeză o clipă din ostenelile lor. Duşmani ai omului sînt dar toţi acela cari pun înaintea slăbiciunilor omenesc!, ispita răului, mo-mela păcatului. Duşmani ai omului sînt toţi aceia cari au puterea şi datoria de a îndepărtă ispita, de a strivi păcatul şi nu fac asta. Duşman e câr-ciumarul care otrăvesce ca să trăiască, luând banii munciţi ai altuia, ca să-i dea în schimb boia şi per-(jania ruşinosă. In tijgheua negustorului de spirt, bietele jertfe îşi grămădesc obolul vieţii lor pierdute, l Inspăîmîntaţî de nenorocirea ce ne ameninţă neamul şi ruşinaţi de ticăloşia ce aduce peste dînsul beţia, o mână de omeni s’au legat să lupte în contra răului. Liga lor (1), cu o ţintă aşâ de vrednică de laudă, pornesce din iubirea de ţară şi din respectul de om. Cine îşi iubesce neamul şi cine vede în om cevâ mal mult de cât o vită, va întinde grabnic mâna cu frăţie, acestor luptători, şi se va legă în sufletul său să -le fie tovarăş de luptă, după putere, în ori-ce loc şi împrejurări s’ar află.. I. Uăvânescu Profesor la Universitatea din Inşi. 1 (1) Să se citeseă «Apelul şi Statutele Ligii Române, în contra alcoolis-mulul - Iaşi, 1897.—Ca broşuri > > pe sus de tote fericirea nostră ? Fericire deplină nu este cu putinţă pentru noi în lumea acesta. Ascultând însă de poveţele judecăţii drepte, putem www.dacaramanica.ro ALBINA 231 să ajungem fericiţi relativ, să ne apropiem adică mai mult sau mai puţin de idealul fericirii desăvîrşite la care aspirăm. Noi dicem că sîntern fericiţi, când ne simţim mulţumiţi în suflet de starea în care ne aflăm. Pentru a putd fi însă mulţumiţi, se cere înainte de tote ca să /un sănătoşi atât trup esc e cât si sufletesce. Omul bolnav cu trupul sau cu sufletul nu pote să fie fericit, ori cât de bune ar fi, de alt-fel, împrejurările viieţiî lui. Cele mai mari avuţii şi onoruri nu ne slujesc la nimic, dacă ne lipsesce sănătatea. Trupul nostru este sănătos, când tute organele lui func-ţioneză regulat; iar când vre-unul din organele trupeşei nu-şî împlinesce bine funcţiunea, pe care este nevoit s’o îndepli-nescă, atunci corpul întreg sufere, este bolnav. Sufletul npstru este sănătos, când puterile lui: mintea şi voinţa, sînt in armonie una cu alta, când voinţa este supusă minţii. îndată ce s’a turburat acest echilibru, îndată ce mintea nu mai e stăpînă pe voinţă, sufletul şi-a pierdut liniştea şi mulţumirea, el nu mai este sănătos; şi omul atunci nu mai este în pace cu sine însuşi, deci nu pote să fie fericit Pentru a pute fi mulţumiţi de viaţă se mai cere să fim în pace nu numai cu noi inşi-ne, ci şi cu semenii noştri cu care trăim în societate. Omul duşmănit de cei ce-1 înconjură, nu pote să fie nici odată mulţumit. Deci pentru ca să ne putem apropia din ce în ce mai mult de idealul fericirii la care aspirăm, trebuie să ne ferim de tot ce ar pute să ne vateme sănătatea trupului sau să ne turbure liniştea sufletului, de tot ce ar pute să tulbure armonia dintre noi şi societatea ce ne înconjoră, si dimpotrivă să facem tot ce seim că este în interesul sănătăţii nostre trupeşei şi sufletesc! şi tot ce seim că pote întări pacea dintre noi şi ceî-l-alţî omeni cu cari trăim în societate. www.dacoromanica.ro 232 ALBINA Cu alte cuvinte: în interesul fericirii ndstre pe pămint mintea sănătdsă ne impune mal multe datorii faţă de noi înşi-ne şi faţă de societatea în care trăim. Despre acestea mai amănunţit în numerele viitore. I’. I)u Mii 6 5ER0ARE 5G6LARĂ Serbarea punerii ţ»îetreî fundamentale la noua clădire a liceului I. C. Brătianu diu Pitesc!. y Duminecă, 5 Octombre, a avut loc în Pitescî punerea pietrei fundamentale la noul local al liceului, pe frontispiciul căruia va sta scris în litere de aur pentru vecie, numele marelui patriot I. C. Brătianu. A fost o adevărată serbătore pentru corpul didactic şi orăşenii pitiştenî. Au asistat la acesta serbare multe persone dintre conducătorii ţării: d-1 Sturdza, preşedintele Consiliului de Miniştri, d-1 Haret, ministrul sculelor, d-1 Ion I. C. Brătianu, ministrul lucrărilor publice, ş. a. S’aîi ţinut multe discursuri. D-1 N. G. Durnitrescu, directorul liceului, a început prin a mulţumi personelor presente că au venit să ia parte la acestă serbare. A arătat apoi cât progres s’a realisat de ţara nostră pe terenul cultural. Nu tocmai departe, acum 70 de ani — ' —|trece la cestiunea cea mare, care preocupă aşii tdte spiritele cercetătore din ţara nostră. •De cât-vă timp, — d>ce d-l Ministru - se observă o tendinţă care, dieă ar continuă să se accentueze, ar pute strică echilibrul ce trebue să existe între învăţăm intui profesional şi cel secundar; acest de al doilea tinde să absorbă cu totul pe cel d’întâiu. înmulţirea fără limită a gimnasiilor, liceelor, |sau a claselor divisionare alipite pe lingă dîn-sele, este tot de odată efectul şi dovada acestei tendinţe. E timpul, credem, că mişcarea acesta să se regulariseze, ţinendu-se mai bine seină de caracterul înveţămîntuluî secundar, de nevoile ce este el chemat se satisfacă, şi de nevoile ce mal are ţara, şi pe cari el nu le pote satisface. Când fie-care îşi va fi dat seina de aceste lucruri, va veni de sine reacţiunea contra pornirii unilaterale a tinerimii studiose numai spre înveţămîntul secundar, şi mai ales spre cel clasic. Se cuvine mai întîiu să se ţină seină ca mijlocele Statului^ sînt limitate, şi că nu va fi cu putinţă a se mai crelă multe şcoli secundare, pe lingă cele existente. Dar, mai pre sus de tote, este motivul că şcolile secundare sînt destinate a satisface anumite trebuinţe ale societăţii; că aceste trebuinţe sînt limitate, şi că dacă şcolile secundare s’ar spori mai mult de cât aceste trebuinţe reclamă, s’ar creiâ o sumă de omeni declasaţi, spre nenorocirea lor şi spre primejduirea rinduelii ţării. Gimnasiile, liceele, şcolile secundare de fete, nu trebue îmmulţite peste măsură, tot aşâ precum nu trebue îmmulţite şcolile normale sau seminariile. Nu trebue ea tbtă tinerimea ţării să fie exclusiv bacalaureată, tot aşă precum nu treime ca toţi tinerii să fie seminarişti, sau militari, sau ingineri. Ar fi o deseehilibrare a funcţiunilor Statului celor mai esenţiale, de a precipită tbtă tinerimea studiosă într’o singură direcţiune, spre nisce cariere limitate, Cari nu sînt departe de a se completă, pe când atâtea alte cariere, unde se cer mulţi lucrători, remân în părăsire. Cu acesta ocaşiune şi d-l Dimitrie Stiirdza, preşedintele consiliului de miniştri, a rostit o cuvmtare în care a arătat importanţa şcolel. Şcola şi mai ales şcolele secundare sînt menite să ne înveţe cum avem să organisăm mai bine viaţa nostră prin o muncă, care să îndeplinescă menirea nostră pe pâmînt. Sînt omeni, cari muncesc, fără să le iasă din mânlVre-un resultat al muncii lor. Acesta este munca secă, care nu folosesce nici celui care o face, nici altora. Şcola este care ne învaţă metodica muncii, adică, nu www.dacaromanica.ro ALBINA 234 .silinţa de a-şi aduna ore-earî eunoseinţî incrustate numai în memorie pentru a rămâne ca arborele care nu produce fructe, ci arta de a ne însuşi cunoscinţe cari viîază şi se însufleţesc în noî, pentru a ne face membri utili ai societăţii în mijlocul căreia trăim. Sint iarăşi omeni a cărora viaţă portă sigiliul egoismului, adică a iubirii nemăsurate de sine, neavend altă ţintă de cât satisfacerea poftelor personale. Şcold este chemată să dea poporului o direcţiune mai înaltă, aşezând rostul vieţii ast-fel ca datoriile să morgă înaintea poftelor şi drepturile să-şi tragă îndreptăţirea lor din datorii îndeplinite. A ne învăţă metodica în munca vieţii intelectuale şi morale, acesta este menirea şcoleî, iar mai ales a şcolelor secundare. Partea frumoşii a misiunii, care ne deschide şi ne netecjesc.e calea pe care trebue să păşim spre acest scop, o au acei cărora li se încredinţezi! aşecjâinîntul material al şcoleî: clădirea cu instalaţiile ei, şi cărora le este încredinţată şi gingaşa ei populaţiune, care continuu se reinoesee. Mare e, deci, misiunea conducătorilor şcoleî — de a fi învăţători vrednici ai celor tineri, nepricepuţi şi neexperimentaţi în arta de a munci continuu şi bine, în arta de a-şî îndeplini datoria necontenit şi consciin-eios, în arta a-şî organisâ o viaţă spornică şi rodnică. ALEGEREA VACILOR DE LAPTE ÎNGRIJIREA Şl NUTRIREA LOR. O vacă bună de lapte, sau o bivoliţă, trebue să fie blinda, să aibă capul mic, corne mici ascuţite şi luciose, pieptul larg, şira spinării dreptă, şalele largi, ugerul voluminos, mole şi eşit mai mult spre pîntece, ţîţele mari şi moi, vina abdominală ca şi acelea de pe ţîţă să fie desvoltată (grose), ochii eşiţi puţin afară şi cu o căutătură blândă. O vacă portă pînă la fătare 9 luni sau 280 dile. Timpul cât ţine sarcina, vacile trebuiesc ferite de lovituri, de recelă şi de prea multă umedelă şi căldură, se ţesală şi se perie în fie-care di, şi la cas de trebuinţă să se spele cu apă căldicică. Grajdul unde se ţin vacile, trebue să fie curat şi bine aerisit. Esla unde se pune mâncare să fie curată şi din când în când se spală cu apă caldă de var. Când se apropie timpul fătatului, vaca se lasă nelegată, i se pune un aşternut de paie mai grosca de obiceiu. Tim- www.dacaramanica.ro * - ALBINA ____________2HT» pul apropii ndu-se, vaca se culcă şi se scolă mai des şi caută mereu spre pîntece. Viţelul ese cu picîorele dinainte, pe cari este aşedat capul. După ce vaca a fătat, viţelul se presară cu tărîţe şi se dă vacii să-l lingă, şi după aceia se pune ca să sugă puţin lapte, iar restul de lapte se mulge şi» se dă vacii ca' să-l bea. Timpul cel mai potrivit pentru fătatul vacilor este luna Martie .şi Aprilie. N iţelul se lasă să sugă 3 — 6 luni şi pe urmă seînţarcă; în alte ţări nu se lasă să sugă de cât 3—8 săptămâni, şi de aici încolo viţelul se hrănesce cu alte nutreţuri, fiind-că laptele se întrebumţeză la fabricarea brînzei. In hrana ce se dă viţelului, se amestecă şi praf de ose, care contribue la desvoltarea scheletului; se mai pot amestecă şi coji de ouă pisate. www.dacaromamca.ro Taurul care servesce de prăsilă, trebue să fie blând, bine. desvoltat, să aibă capul mic, să fie tare şi curagios, să aibă forma şi colorea frumosă. Dacă taurul este bine hrănit, ajunge într’o vară pentru 100 de vaci. Ca vîrstă se pote întrebuinţâ de la 3—6 ani. Nutrirea vacilor de lapte. Nutrirea vacilor de lapte se pote face în grajd sau la păşune; pote să fie permanentă sau temporală, când animalul se mai scote şi la păşune. Pă.şunatul pe mirişte şi ogore se numesc temporal, iar pe livedile 'naturale se numesce permanent. La noi în ţară vitele se ţin la grajd numai iarna şi îndată ce se despri-măvăreză se scot la păşune. Păşunatul la noi se face în libertate. Ţinerea animalelor în grajd se fac mai cu semă în localităţile cari sînt lipsite de păşiunî, în apropiere de tîr-guri, etc. Hrana care se dă vacilor de lapte trebue să cuprindă elementele acelea cari contribuesc la buna întreţinere şi la înmulţirea laptelui. www.dacaramanica.ro ALDINA 237 Mai tote substanţele nutritive fac parte din regimul vegetal, afară de apă şi sărurile disolvate în ea, cari fac parte din regimul mineral. Iarba cea mai bună este aceea cari cresce pe livedile îngrăşate cu băligar, fiind-că cuprinde tote elementele de cari organismul animal are trebuinţă; în caşul acesta păşunile se împart în mal multe tarlale, ca ast-fel vacile să potă pasce iarba mai bine, fără ca să se facă vre-o risipă. Vara, când timpul este prea călduros, vitele se duc la păscut di-mineţa şi mai spre seră când timpul este maî răcoros; iar restul dileî îl petrec în grajd sau sub anumite umbrare. Iarba care cresce pe sub umbra copacilor, pe locurile umede, este săracă în substanţe hrănitore, şi vitele cari s’ar nutri cu ast-fel de iarbă vor suferi mai tot-d’a-una din causâ că organismul lor este rău întreţinut. Ast-fel de iarbă pote fi întrebuinţată la hrana animalelor numai atunci când vitelor li s’ar da o altă hrană pe deasupra. Ierburile de primăvară sînt cele mai nutritore, din causâ că aceste ierburi profită dc tote substanţele hrănitore şi ro-ditore grămădite în pămînt, prin ajutorul ploilor şi al ză-petIii din timpul iernii. Păşunile de primăvară sînt folosi-tore animalelor, mai cu semă în luna lui Aprilie şi Maiii. întreţinerea vacilor de lapte în grajduri. Când vacile de lapte se ţin la grajd, hrana lor constă în nutreţuri verdi şi uscate..» Intre nutreţurile uscate locul în-tâiu, îl ocupă finul. Un fin bun se cunosce după paiu, care trebue să fie subţire şi garnisit de frunze, să aibă colorea uniformă şi verde, gustul dulce şi zaharisit, un miros aprope plăcut. Finul provine din prima cositură, iar când livedea se cosesce a doua oră, acest fin portă numele de otavă, care este cel mai dulce şi maî bun pentru vacile de lapte. Ca fin artificial se pote da vacilor de lapte finul de lucernâ, de visdeiu, www.dacaramanica.ro 238 ALBINA de trifoi, etc. Când se dă fin uscat vacilor sau alte nutreţuri, apa care este de lipsă la mistuire se dă la intervale, adică dimineţa şi sera, fiind-că apa luată in prea mare că-tăţime este vătămătore mistuirii. Ca nutreţuri verdi se pot da vitelor de lapte grâul, când a început a-î da spicul, lucerna şi trifoiul se dau când a-ceste plante au înflorit. Grâul şi leguminosele în stare verde formeză basa nutrimentului la vitele de lapte. Nutreţurile vercji date vitelor lucreză ca raţiune de întreţinere, de grăsime şi de lapte, după natura şi cătăţimea lor. Darea acestor nutreţuri se lace treptat de la uscat la verde. Hrana în timpul de iarnă. Iarna, vacilor de lapte, pe lîngă fin li se dau ca hrană rădăcini de sfeclă, morcovi, păstărnaci, napî şi napul porcesc; la aceste rădăcini se mai adaogă şi cartoful. Rădăcinile sa pot da sau singure sau amestecate cu fin tocat ori cu paie tocate. Dintre paie cele mai bune sînt cele de ovăz şi de grâu, cari amestecate cu rădăcini tocate, dau o bună hrană pentru vacile de lapte, fiind-că apa ce www.dacaromanica.ro ALBINA 239 cuprind aceste rădăcini, contribuie la producţiunea laptelui. Ca să nu se tacă risipă cu rădăcinile, mai întîiti se spală, apoi se taie cu maşina şi pe urmă se dau vitelor. Cartofii nu se dau crudî. ci tot-d’a-una fierţi şi amestecaţi cu tărîţe, etc. Seminţele de cereale sau bobele de grâu, secară, orz, ovăz şi porumb se dau vacilor de lapte numai sub formă de făină, ca lucrarea acestora asupra organismului animal să fie mai folositore. Târî fele. Gând se macină bobele de grâu, secară, porumb şi făină se cerne, rămân târîţele, cari cuprind tot-d’a-una o mare porţiune de albumină, de aceia tărîţele sînt o hrană preţiosă pentru vitele de lapte. Porţiunea de întreţinere. Prin porţiunea de întreţinere se înţelege cătăţimea de hrană, ce se dă vacilor în timp de 24 ore petru a-şi păstră greutatea, iar ceîa-ce se dă pe d’asupra, pentru ca să servescă la producţiunea laptelui, se numesce porţiune de producere. Se socotesce 3 kgr. de tîn la o sută kgr. din greutatea unui animal viu, ca porţiune de întreţinere. Rolul apei la hrana vacilor de lapte. Apa este un accesoriu (ajutor) indispensabil nutririi. Apa, pe lingă că cuprinde ore- cari principii asimilabile, ajută ab-sorbiţiunea părţilor lichide de maţe, susţine organele, întreţine circulaţiunea sângelui şi mai dă corpului întreg părţile lichide de cari are trebuinţă. Apa care se dă animalelor, trebue să fie tot-d’a-una bine aerisită. Apa de puţ şf de isvore, care este încărcată de săruri vărose, şi care vara este prea rece, trebue scosă în-tr’un hîrdâu sau în sghiab, ca să se aerisescă şi numai după aceia să se adape vitele. Temperatura apei trebue să fie 12 grade. Să ne ferim a da apă rece vitelor, căci le facem mare rfeu. www.dacoromanica.ro 240 A Llil NA Vacilor cu lapte trebue să li se dea apă cel puţin de 3 ori pe di, şi se adapă tot-d’a-una în timpul mâncării; iar iarna este mai bine a li se da apa în grajd. Sarea de bucătărie la hrana vacilor de lapte. Sarea este tot atât de lipsă la aninale ca şi la om, şi toţi cultivatorii cari nu dau sare animalelor fac o mare greşală. Este prea adevărat, că sarea dată ca aliment la animale, sub formă de droburî mari produce cele mai bune efecte. Animalelor cărora li se dă sare, mănâncă tot-d’a-una mai cu poltă, alimentele se mistuiesc mai uşor, se fortifică şi sînt mai puţin expuse la bole; vacile dau lapte mai mult şi mai bogat în unt. Sarea se mai pote pune şi pe nutreţurile mai slabe spre a le mânca vitele mai cu gust. Cătăţimea este de la 50—60 grame pe di. V. Moşea. CUM 5E FĂCEA F6GUL IN VECHIME Şi' glim 5E fage; astăpî. i. Focul este una din trebuinţele cele mai de căpetenie ale vieţii omului; fără foc, pentru a se încăhjî, pentru a-şî fierbe alimentele (ale mâncării), omul, ar fi rămas în aceiaşi stare de sălbăticie, în care se găsesc şi astăcjî unele popâre, cari vîeţuesc fără foc, fiind-că, despărţite cu totul de poporele eivilisate, n’au putut învăţă cum să-l facă şi nici n’au vecjut sau aucjit de foc _v re-o dată, fără foc, noi aceştia, cari astădi sîntem atât de obicinuiţi cu binefacerile lui, cu greu ne-am pute închipui viaţa. Schimbări grozave s’ar fi produs în felul nostru de traiu, dacă n'am fi învăţat de la moşî-strămoşii noştri cum se aprinde focul sau dacă am fi fost lipsiţi de mijlocul col atât de lesnicios, pe care astărji îl avem la îndemână. Odată cu asfin- www.dacoronuuiica.ro ALBINA 241 ţirea soreluî, când dispare şi lumina de pe pămînt, fără foc şi lumina luî, omul de la 4 ore iarna, de la 8 sau 9 vara* ar fi silit să nu mai lucreze; ar urmă sdrele, s’ar culcă cu el pentru a se deşteptă cu el la 7 ore iarna şi la 3 vara. Ipiua de muncă începând cu răsăritul sdrelui ar trebui să se sfîrşescă odată cu apusul luî. Dar nu! nevoile (Jilnice nu-i îngăduie omului să se culce odată cu sorele. Sarcina sa este prea grea pentru a se duce la culcare aşâ de vreme; el nu volesce sau nu pdte să dorină încă. ţ)iua este prea scurtă pentru om pentru a-î pute îndestulă cerinţele vieţii atât de grele. Simte nevoia de a prelungi cu câte-vâ ore timpul de lucru cu corpul sau cu spiritul, şi pentru acesta, trebue a face să urmeze luminii dispărute a s<5reluîj o altă lumină, care de şi n’are nici puterea nici calităţile celei care s’a stins, dar care pdte cel puţin înlesni în cea mai mare parte, trebuinţele vieţii munci tdre. Lipsa acestei lumini artificiale, ar fi astăzi o adevărată nenorocire; căci scurtân-du-se în chipul acesta durata muncii s’ar micşoră în aceiaşi măsură ajutorele familiei, care e adesea-ori numerdsă; iar grijile cjileî de mâine care-ljrod vecinie, în mijlocul întunericului, i-ar apăreâ încă şi mai negre. Cu t,6te acestea, focul n’a fost cunoscut celor d’întîiu omeni şi a face focal n'a fost tot-d’a-una un lucru uşor. Multă vreme întîiî omeni, îndurând frigul iernii, au pribegit prin' codrii munţilor căutându-şî hrana, care eră din mierea găsită în scorburile copacilor, din fructe, şi din rădăcinile copacilor uscaţi, ce le desrădăcinau cu ajutoruljunghiilor lungi şi puternice sau din carnea animalelor, po care o sfîşiau de crudă, cu dinţii. * * * Se ivesce acum întrebarea : când şi prin ce întîmplare omul a făcut, cunosciinţă cu focul şi a înţeles că acesta i-ar pute aduce mari şi numerdse foldse ? Fără îndoială că omul a cunoscut focul, cu mult înainte de a sci cum să-l păstreze şi să se servescă de el; de 6re-ce nu i-ar fi putut veni în minte, grija de a păstră şi întreţineâ un foc, ale căruia foldse încă nu le sciiă şi de care se temeâ ca de un vrăjmaş îngrozitor. De când s’au despărţit apele de uscat, focul a fost pe pămînt aprins sau prin căderea unui trăsnet asupra unui co- «Albina* www.dacaromamca.ro 242 ALBINA pac uscat într’o pădure, sau prin căderea unei stele pe paie şi ierburi uscate. Pe lingă acestea în tote timpurile, de la închiegarea pămîntului încâce, s’aii aflat pe pămînt fîn-tînî anjătdre, or cum se numesc la noi focuri nestinse, ce sînt alcătuite din diferite gazuri (mai ales gazul de bălţi), cari es din crăpăturile pămîntului şi, venind la suprafaţâ> se aprind la căldura arcjătdre a sdreluî, şi ard într’una cu «> flacără albăstrie ce rSspîndesce o mare căldură prin prejur Vulcanii, fdrte numeroşi pe acele vremuri, cari aruncă, scoţând din pămînt, materii topite şi aprinse, încă au foşt un isvor aPfoculux natural. Multă vreme însă aceste întimplări mari ale naturii, ca fulgerul, vulcanii aprinşi, focurile nestinse, au deşteptat in om numai sentimente de grbză, iar mai pe urmă a început a le adoră şi a se închină lor. Tema de fulger a rămas şi pînă astăcji la dmenii cu puţină seiinţă do carte; când î! ved, ei îşî fac cruce chemând ajutorul lui Dumnecjeu.. Focurile mari, cari pustiesc sate şi oraşe, ploile furtundso, cutremurele îngrozitdre sînt încă socotite de nesciutori, ca urgia lui Dumnecjeu, trimesă asupra omenilor, ca să se pocâiaaeă de păcatele lor. S’au vexjut mai întîiu multe, pînă ce s'a putut pricepe câte ceva din aceste minunate întîmplărî ale naturii. Înainte dar ca să se fi putut gândi omul a se folosi de focul natural, trebue să-l fi văcjut din depărtare de multe ori şi, treptat, s’a apropiat pînă ce s’a obicinuit cu efectele sale mai mult sau mai puţin îndepărtate. Şi acestă apropiere nu s’a putut face de cât atunci când omul simţind nevoia de a vînâ animale, pentru a-şi agonisi hrana, a trebuit să-şi fabrice arme de pietre tari ca cremenea, şi pe când loviâ cremenea a vecjut sărind scântei aprinse. Acestea, că-cjend, din întîmplare, pe ierburi sau frunze uscate le-au aprins. Deprins ast-fel omul cu vederea scânteilor şi cu focul aprins de dînsele, a început să pricepă că nu-î atât de temut pe cât îşi închipuia. Fără îndoială că după acâsta a început să se simtă câte cevâ şi din foldsele lui şi acela dintre acei vechi strămoşi care a fost atât de priceput la minte ca să păstreze un tăciune aprins, rşi mai cu semă să se serve de dînsul, negreşit că a fost cel întâiu care, prin acestă minunată născocire, a pus temelie civilisaţiunii din filele ndstre. Lucru mare s’ar păre că nu eră, dar totul e simplu şi www.dacaromamca.ro ALBINA 24H uşor .. . când e aflat. A face să stea un ou cu vîrful în jos de asemenea e simplu şi uşor când se scie că e de ajuns să-I turtim vîrful, lovindu-1 de masă. * * * După ce omul a început a se deprinde cu focul şi a se bucură ast-fel de foldsele lut, atunci a căutat mijloce prin cari să pdtă face focul cât mai lesne şi să-l aibă la îndemână oricând. Mii de veacuri au trebuit să se strecdre, cu neamuri de dmeni tot atât de numerose ca stelele cerului şi nisipul mării, pînă când s'a ajuns să se aprindă focul într’un chip atât de simplu şi lesnicios cum facem noi astăzi, prin a-jutorul chibriturilor. Ele sînt fără îndoială una dintre minunile cele mari ale propăşirii n<5stre. Noi nu le dăm as-tăcjî multă luare aminte, fiind-eă ne-am obicinuit din copilărie cu folosele ce ne aduc; dar dacă aruncăm o ochire a-supra feluritelor mijlbce, de cari se serviau înainte omenii ca să-şi aprindă focul, se va pute scote la ivelă mai bine însemnătatea şi foldsele aduse prin născocirea chibriturilor. De de mult, pe când nu se cunosceâ încă fierul, omenii se serviau pentru a aprinde focul de două bucăţi de lemn uscate. Una, eră o vargă, aiesă dintr’un lemn uscat şi tare, ascuţită la vîrf şi sprijinită cu acest vîrf în scobitura unei alte bucăţi de lemn mole; se învîrtiâ între palmele mâ-nelor. In scobitură se mai îngrămădiau mărăcini şi frunze uscate. Prin învîrtirea repede a vergii, vîrful se frecă de marginea scobiturii, dând ast-fel nascere la căldură, care aprindeâdemnul în care eră făcută scobitura şi de la dînsul apoi luau foc şi uscăturile, întocmai precum se aprinde butucul roţeî când osia nu-î unsă. Acest obiceiu de a face focul să găsesce şi astădî la unele popore cari au rămas în stare sălbatică, precum în Australia, la unele popore din Africa de miac)â-rji din America de miarjâ-n<5pte şi de mia Acesta cutie eră mare, grea şi n’o putea omul purta cu dînsul. Maî pe urmă părţile scăpărătorului s’au făcut clin bucăţi mai mici şi separate, aşă ca să se potă purtă fără multă greutate. Când se lovesce cremenfea cu amnarul, cu toţii seim că se produc o mulţime de scântei, puţini însă sciu să-şî dea senia cum iau nascere ele. Prin lovire se deslipesc din oţel aşchii mici, cari încălcjite prin frecare pînă la roş, ard în aer şi formeză scânteile cari cădend pe bumbacul sau iasca aşe-dată pe cremene şi prinsă bine cu degetul o aprind. (Va urma). (j. Atilliasili Profesor, la Liceul Miliaiu-Vitezul. ARENDAŞUL PRICEPUT > Era în vara anului 1893, când am plecat din Bucuresci spre a respiră aer de munte. Intre alţi escursioniştî, am avut ocasiune să întîlnesc pe d-1 A., arendaş în judeţul Teleorman. După o scurtă salutare, ne făcurăm prieteni intimi, ca şi cum am ti fost cunoscuţi do ani uitaţi. Apoi se încinse între noi următorul dialog. Domnule A., ce ocupaţiune aveţi V — Sînt arendaş în judeţul Teleorman. — Da, îmi pare torte bine, deci ml-aţi pute face plăcere să-mi spuneţi cum aţi putut părăsi afacerea d-vdstră, tocmai acum (eră 10 Iulie) când e toiul lucrului, pentru ocupaţiunea d-vdstră '< Domnul meu, trebue să sciţi că eîi astădl am terminat cu totul, lucrul câmpului şi de aceia am plecat la preumblare. Am secerat, am treierat şi am vîndut grâul, şi apoi am plecat să respir acest aer curat şi răcoritor al munţilor. — Cum aţi putut, vă rog, în anul acesta să terminaţi aşă de grabă, aş vre să sciu şi eu ? Acest lucru se înţîmplă în toţi anii la mine nu numai anul acesta. Mare mirare! trebue să fi studiat unde-vâ agricultura de puteţi reuşi aşă de bine? - Ba nu, domnul meu, eu n’ani studiat nicăieri agricul- www.dacoromanica.ro AI.BIXA 241) tura, şi ceva mai mult, nici n’am vecjut cel puţin pe părinţii mei cultivând pămîntul. Eu, de felul meu, sînt Bucurescean. De vr’o 20 de ani am plecat din acel oraş şi mi-am luat cu arendă de la stat o moşioră în judeţul Teleorman, unde me aflu şi acum. Fără a ave studii speciale de agricultură, în tot-d’a-una, mulţumesc lui Dumnecjeu, am reuşit să am câştig fără de a asupri sau nemulţumi pe vr’un săten de pe moşia mea. Negreşit însă că de şi de mult timp m’ain ocupat de agricultură, dar n’am făcut avere falmlosă cum s’a întîm-plat să facă, alţi arendaşi. — Aţi pută să-mi spuneţi cum cultivaţi d-vostră câmpul, de diceţi că nici odată n’aţi produs nemulţumiri printre săteni V — Intr’un mod forte simplu şi natural. In prima linie eu am căutat să stabilesc în mintea fie-cârui săten că eu şi ei sîntem tovarăşi, şi ca atarî trebue să muncim cu toţii şi să câştigăm cu toţii potrivit cu munca şi capitalul întrebuinţat. Pentru ajungerea acestui scop am procedat în modul următor: Tdmna, înainte de a începe arătura, eu iau unul sau doi dintre sătenii mai inteligenţi şi me duc în Banat, de cumpăr sămînţa de cea mai bună calitate do grâu. Apoi întor-cîndu-me acasă, chem la mine pe toţi capii de familie şi-i întreb câte pogdne vor să-şi ia fie-care. Negreşit că cei cari au două pluguri şi patru vite, cer mai multe pogdne decât cei cari aii numai doi boi şi un plug. Apoi îi întreb câte braţe aduc fie-care şi-i notez în partidele lor. Nu le fixez la nici unul cari anume sînt pogdnele sale, ci numai numărul de pogdne. După aceia munca o începem aşâ: îi înştiinţez pe toţi ca Luni, de exemplu, să se afle toţi cu plugurile la un capăt al moşiei, de unde pornim trăgend prima brazdă pînă la cel-l-alt cap al moşiei; apoi iar cu toţii ne întdrcem şi pînă nu arăm tot pămîntul, nu întrerupem lucrul. După aceia se aruncă semînţa şi cu grapele se netecjesce pămîntul. Ast-fel cu tdte braţele şăvîrşim şi cele-l-alte lucrări. Când vine vremea secerişului, trimet maşinile mele de seceră, iar pe locuitori îi însărcinez să transporte grâul secerat la maşina de treerat. Mai întîiu bag în maşina de treerat tot grâul adunat de pe un pogon mănos, apoi grâul de pe un pogon de a doua mână şi în urmă pe unul de a treia mână. Dacă după cel d’întâiu am strîns de pildă 5 lcile, după al 2-lea 3l/2 şi după al treilea 2 kile, iau media de 31/2 kile la pogon cu care calculez cât se cuvine să ia fie-care sătean după www.dacoramamca.ro ALDINA 247 numărul pogonelor ce a cerut. Aşâ, de pildă unul care a cerut 5 pogdne, este în drept să ia 17*/* kile de grâu, altul cu t.reî va luă IO1/» kile, etc. După ce se isprăvesce cu tree-ratul spun fie căruia să-şi oprescă partea ce crede că-î treime pentru casă, iar restul îl încărcăm pe care şi plecăm eu el la schele. Odată ajunşi acolo iau pe 2—3 din săteni şi ne ducem să găsim muşteriu, cu care ne înţelegem asupra preţului. După ce am făcut învoiala, predăm marfa, punem banii la buzunar şi plecăm acasă. Acî facem socotăla cât se cuvine fie-căruia să primescă,. după ce scădem maî întîiu plata seminţei, arenda locului şi banii pe cari i-a primit în timpul erniî. <’u acest mod eu am rolul de frate mai mare între dînşii; cu mine se consultă în ori-ce împrejurare, şi sînt aşa de sigur între eî ca cum aşi fi între copiii mei. Mie nu-mi trebue nici legea tocmelilor agricole, nici ajutorul autorităţilor, ca să-i chem la muncă, eî vin singuri şi cu deosebită plăcere. Oe-vâ mai mult; îmi arată atâta devotament bieţii ţărani în cât ar fi în stare să-şi pue viaţa în primejdie pentru mine. Acesta me face într’adevăr să ţiu la ei ca la copii mei. In anul trecut îmi expira periodul de timp pentru arendă si nisce arendaşi greci doritori d’a luă moşia mea, negreşit prin concurenţă la licitaţie, se preumblaţi pe moşie ca să afle întinderea. Imediat un numer de vr’o (Jece ţărani s'aii dus la eî şi le-au spus că nu vor să lase pe părintele lor dintre ei. Acesta i-a făcut să-şi ia sema. Dacă este aşa, eu ve cred cel maî fericit dintre arendaşi — Du drept cuvînt şi eu ine cred fdrte fericit, căci ce-ţt trebue ca să fii fericit, de cât să ai cu ce trăi şi cugetul împăcat. Fdrte greşiţi sînt aceia cari rjic că ţăranul român e de neînţeles, din causă că nu e cult. Este omul cel mai de înţeles, dacă sciî cum să te porţi cu el. T6tă arta de a fi arendaş se pote resumâ în a sci să te porţi frumos cu lumea, avend siguranţă că şi ea se va purtă tot aşa ca d ta. Vorbind ast-fel, trenul a ajuns la staţie unde trebuia să me cobor şi atunci ne-am despărţit. Şt. (4. Carpen. www.dacoromanica.ro 248 ALBINA / ]/ ^ 4.6W? 11 V frr t ' fote* CĂTRE REDACŢIE » Domnii Mei, Prin scrisorea ce aţi bxne-voit si-mî adresa, inii faceţi on"6re a mc invita să fiu între colaboratorii «Albinei , revistă ce aţi întreprins a publică pentru respîndirea cunosciinţelor necesare poporului. Dacă timpul nu-mi permite să colaborez neîntrerupt; atunci când îmi va fi posibil, nu voiu cruţă momentele libere; ci cu plăcere le voiu întrebuinţa spre a contribui în limitele putinţei la realisarea frumosului scop ce urmăresce Albina». Mărturisesc sincer că am simţit o deosebită bucurie şi mulţumire . când am aflat de o asemenea întreprindere, ce are de scop instruirea maselor prin citiri uşurele şi folositore vieţii. In alte părţi conducătorii poporului au avut grijă să cultive poporul prin răspîndirea de scrieri morale şi religiose spre a formă o educaţiune seriosă în toţi fiii patriei. Acesta a rămas tradiţional, in cât biblia sau bucăţi alese nu lipsesc din casa celui mal din urmă sectant spre a citi în di le de repaos şi sărbători. La noi a lipsit aeestă măsură, nesciindu-se ce să se facă mai întîiu, fiind tote de făcut. Dar s’au găsit străini mai ageri şi mai din Vreme deşteptaţi spre a vulgarisâ tote relele, tote veninurile piertjătdre. Dacă la glasul marelui Eliade : «scrieţi băieţi» mulţi au scris şi libertatea presei a produs fericite resultate, in cât în trel-cjeci de ani s’a făcut progrese ce alte neamuri le-au realîsat în curs de secole; pe lingă Ziaristica pură s'a furişat şi libertatea de a respîndi în popor, prin scole, prin familii, pe strade şi în tot locul cele mai nenorocite publica-ţiunî imorale, corupetore revoluţionare, cu un cuvînt ucigător** de tot ce e nobil şi frumos, de tot ce înalţă şi educă spre un viitor întrevăzut şi dorit de sufletul marelui poet Rolintîncnu, când tliceâ : Viitor de aur fura nostru urc Şi preved prin veacuri a ci înălţare. S’au respîndit în popor publicaţiuni, cari au sdruncinat morala şi credinţa poporului prin vorbe ca acestea: Lumea va fi fericită când cel din urmă rege va fi spînzurat cu maţele Celui din urmă popă. S’au respîndit in popor tote pornografiile, tote aţîţările patimilor, tote crimele, ca poporul în deşteptarea sa, să nu aibă altă ţintă de cât numai crima, nelegiuirea, numai pierzarea şi să nu se mal gândescâ la nimic mare, frumos, nobil, creştinesc şi înălţător de suflet; nimic din ceea-ce produce adevărată bucurie, şi repaos al vieţii în mijlocul nevoilor de care omul (.lilnic este îneunjurat în activitatea sa. Ajunsesem a crede că noi cei ce mai cugetam la o viaţă demnă de omul creştin, să ne temem la ori-ce pas de lovitura tuturor celor ce.îmbrăţişau curentele nenoreite cari inundă societatea ndstră şi cari fac pe străinii serioşi să Zică: Românii ii au nici o disciplină, nici o normă de viata socială, ci se învirtesc într’un abis periculos, ale cărui resultate nu pot fi de cât funeste pentru viitorul lor. Nu puteam şi aprdpe pînă acum nu putem vorbi pe un ton serios cu cine-vâ de asemenea stare, fără a fi luaţi în rîs ca tombatere din alte vecurî. Graţie asoeiaţiuniî d-vostre supt auspiciile d-lui Ministru Haret, care a găsit timp spre a se gândi la o idee aşa de fericită; care a găsit cu cale a se. uită la masa poporului şi la trebuinţele ce-1 sînt inerenta- în mersul normal al vieţii şi activităţii, viitorul va fi fericit şi multe rele vor fi înlăturate. Dintre conducători nimeni pînă acum nu s’a gândit la popor şi la in- www.dacoromanica.io ALBINA 249 struirea sa pe calea publioaţiunilor poporane; ci se lăsase fie-căruia libertatea de a se instrui, cum va voi şi cum va pute. Dar cei meşteri în propagande, sciind că poporul plnă la a lui desvol-tare are trebuinţă de iniţiativă, s’au făcut ei iniţiatori, cum sciu ei, independent de aspiraţiunile nemuluî românesc, ci cum le succedeâ lor. Unii ca aceştia au cutreierat ţara din casă în casă, nu numai prin o-raşe, ci şi prin sate, făcend abonamente la publicaţiunile lor otrăvitore. Pentru acestea întreprinderea de a publică Albina,» este un pas in calea binelui pentru suplantarea răului cuprins în nămolul publicaţiu-nilor rele, morale, nenorocite şi periculose pentru morala şi educaţiunea publică In ţara nostrâ. Pic un pas, pentru că o dată înţelesă direcţiunea pentru adevăratul interes al întreitului popor, viitorul va face ca ceea-ce acum apare în Albina sub o formă, treptat se va face, subt altă formă ca să se dea poporului tot ce-î este de folos sub tote raporturile; pentru că Abisal nu aduce nuinaimiere, ci şis ubstanţa luminii celei mai curate. Daca Albina nu more, nu se stinge, ci se perpetuăză, eu unul doresc ca Albina* să devie un aşezămînt public, la care să lucreze tote inteligenţele române în curs de cjecimî de ani pînă la întemeierea unei culturi generale în popor şi pînă la atingerea gradului de clasicism al limbii şi literaturii române. Doresc aşetJămînUiluî Albinei- să fie un centru de activitate literară în ţara ndştră, nu ca revistă în viitor, ci ca o bibliotecă poporană formată din cele mai bune opere morale şi instructive pentru popor. Albina să aibă în sinul său cei mai buni scriitori, cari să dea la lumină scrieri, pe cari poporul să le citeseă cu plăcere şi folos, în cât publicaţiunile romanţiere de pînă acum, să potă fi preţuite ca rele şi urîc'iose. Când «Albina* va ajunge să formeze o bibliotecă numerosă de cele mai frumose romane naţionale, cu descripţiuni ale tutulor locurilor frumose din ţară, ale tuturor exemplelor vrednice de imitat, cu tote cu-noscinţele necesare vieţii în meseria fie-cărui om din ţara nostrâ, cu ilustraţiunea şi descrierea vieţii creştinesc! ca normă de viaţă şi de disciplină socială pentru poporul românesc, îndrumat în calea binelui şi a eivilisaţiunii, atunci misiunea ei va fi împlinită şi toţi o vor bine-cuvîntâ; ca pe un ospeţe din cei mai vrednici de primire De aceea nu găsesc termeni, nu găsesc expresiuni cu cari să laud acostă întreprindere fericită. Dacă ramurile de administraţiune bisericescă ar fi în posibilitatea de a dispune de mijldce, eu unul aş fi tipărit mii, deci de mii de exemplare de apeluri şi prin preoţii plăşii, aş fi făcut ca Albina ■ să intre în casele tuturor cetăţenilor creştini, iubitori de bine, spre a o cunosce. Dar fiind-că sîntem, cum sîntem, facem ce putem în limitele strimte. Primiţi, vă rog, asigurarea eonsideraţiuniî mele distinse, sincera felicitare şi expresiunea dorinţei de a duce Albina unde eu doresc. Ec. St. Calinescti. Profesor la Seminar, Protoereul Capitalei. VORBE DIN VECHIME. învăţăturile a dis un învăţat din vechime — suit desmer-dările şi tnîngâerea mea; dacă am bucurie, ele mi-o cresc; dacă sînt în mîlinire, ele nti-o împuţineză; la tote nenoricirile alerg la studiile mele ca la singura mea mângâere şi din ele trag folosul de a suferi acele rele cu răbdare www.dacoromamca.ro 2o0 ALliIXA ŢIGANUL LA NAS-SO. ’ > (SNOVĂ) Se sculă Ţiganul de dimineţă şi plecă la naş-so, dor o mal ciordi ceva; .intră în curte pîş!... pîş!... se urcă pe sală. Roti ochii în coee şi în colo, şi veşlu gura podului deschisă, iar în pod nisce carne atîrnată la fum. Se acăţă cîora pe gura podului, şi hop, ca o pisică, în pod. Aci, apucă cu mâinile d’o căpăţînă de porc şi... întinde şi snopesce . . . apoi o dată se umflă Ţiganul voinicesce, de gîndiai că o să surpe casa. Teiul cu care eră că-păţîna atîrnată se rupse si Ţiganul buf! pe podină, care liind veche — se rupse şi ea... Cât ai clipi, Ţiganul, ţinend încă căpâ-ţina in mână, se trezi în casă în piciore, în faţa lui naş-so, care îşi făcea cruce, ca de altă arătare. - Bună dimineţă, naşule, pîn pod, că p’afară me mânca câinii , dise Ţiganul cam tremurând! — «Dar, din cotrb, măi Faraone, cu căpăţînă aia? - «Iacă năşicule, mânca-ţi-aşi gura! o găsii şi eu pîn podul Dumneostra şi me rog să jnî-o laşi pînă mai pe sara, s’o hierb la hăl dăncîucî, c’apoi, deu, ţ-o aduc eu. , C. I’opescu-Glâmhocel. Autjitu de la Ioniţă /-. Manea, din comuna Nicorescl* plasa Podgoria, judeţul Muscel. FIŢI BLÂNDI In ţările civilisate omenii se îndeletnicesc nu numai cum să crescă mai bine copiii, dar chiar pentru animale caută a le cresce ast-fel ca să fie cât mai deştepte şi mal dibace pentru folosul omului. ,S’a dovedit, că frica, bătăile şi răutatea nu folosesce nimic, ci din contră strică; lace pe animal a fi îndărătnic, nărăvaş şi neascultător, adesea chiar îl prostesce. Aşâ dar, de aici putem spune cu siguranţă că lrica şi bătaia în potriva copiilor e forte strică-tore; (rica are înrîurirea dâunătore asupra trupului întreg. O frică ori o spaimă mare pote nenoroci pe un om pe t6tă viaţa. Sînt caşuri de omeni şi copii, cari au rămas pătimaşi, muţi ori epileptici din pricina fricii. Dacă o frică mare zguduie întrega fire omenescâ, apoi şi frica mai mică, cum e irică de bătaie, strică în deajuns copiilor, di cu di www.dacoromasica.ro ALBINA 251 strică şi slăbesce trupul şi mintea; copilul n'are o noimă de pe care să se iea, el scie frică de ciomag. Dar acesta frică îi strică creierii, îl face slăbănog şi neputincios la minte, adică îl face îndărătnic şi ciudat, caută anume să facă tocmai din contră, iar pe alţii îi face fricoşi şi neînstare să facă nimic de Ia dînşii, ci numai să imiteze ori s’asculte de ceea-ce fac alţii. Cine s’a îndeletnicit cu crescerea a putut vede că blîn-deţea şi bunătatea fac mai mari minuni de cât orî-ce frică şi orî-ce bătae. Cine nu scie că adesea copiii de frică nu pot spune nici cât sciu; inima le bate într’un chip deosebit, în creieri se face. un fel de leşin în cât copilul rernâne ca paralisat şi nu pote respunde nimic. Pe când bunătatea, blîndeţea, sînt cel mai puternic întăritor, care dă curagiu şi măresce puterea de a judecă a copilului. Blîndeţea e bună .şi cu animalele, cu copiii şi cu omenii mari, ea nu dă greş nici odată. .«Fericiţi cei blîndi că ei vor moşteni pâmîntul» a dis Isus, marele iubitor de omeni, acum aprope doue mii de ani, şi dreptatea acestei dicerî se întăresce pe fie-care di tot mai mult. X 6 fAPTĂ VREDNICĂ DE IMITAT - T Încă din anul 1893, s'a fondat în comunele Brăza-de-sus şi de jos din judeţul Prahova,.o societate de credit şi economie *Caraf-»umu./.* Iniţiatorii acestei societăţi, cari au pus umărul şi au lucrat la fondarea şi prosperarea ei, sunt numai învăţătorii din sus disele comune împreună cu alţi câţî-vă omeni de inimă, cari au priceput maî dinainte scopul şi foiosele ce vor eşi. Societatea care la început, când s’a citit statutele şi s a pus bazele fondării, numerâ numai iS membrii, astădi are apropo 1.000 de membrii, iar capitalul lor depus, se urcă la suma de 420.000 lei. E de admirat că într’o comună rurală să existe o societate de credit aşa de mare şi puternică şi să se întărescă într’un timp aşa de scurt!... www.dacoromamca.ro 252 ALBINA Ţăranul, căruia la început i se părea un fel de jucărie societatea şi care credea, că cine dă banî la societăţi d’astea nu-î mai ia înapoi, vine astădi singur şi-şi depune banul sbu de unde are, de unde nu are, numai să se facă şi el societar. El face aaesta mai cu semă după ce a vedutjşi s'a convins că banul s§u e mai sigur la societate, de cât încuiat în ladă; îl pbte luă înapoi şi încă cu procent de 10%. De aceea vine fie-care să depue la societatea Ca-r(limanul micul seu avut. Societatea din fondul seu de reservă şi cu învoirea consiliului de administraţiune, face şi câte un mic ajutor în bani pe la câte un ţăran cădut în nenorocire; ba încă la finele anilor şcolari trecuţi, a ajutat pe consiliul comunal din ambele Breze cu cărţi, obiecte de studiu şi altele. 0. loilCSCU Bi*£za-de-sli8, Prahova. S N 6 V Ă O (lată un Ţigan mergend pe drtlm în spre casă, găsi în drum o potcbvă de cal, o luă, o puse în buzunar şi ajuns acasă, o arătă nevestei (Jicend: Hei! fa, uite norocul, fuse în drum, îa-o si o pune bine, acum ne mai treime trei,şi calul. Atunci Ţiganca (jise: încă nu un cal, mă cioroîule, mai bine o iapă, care să ne facă apoi un mînzulic. Danciul de colo (Jise: da da, tăticule, un mînzulic să ne facă iapa şi eu să încalec pe el. Atunci Ţiganul ameninţă pe danciul cu barosul diccnd: fugi, afurisitule, că strici mînzul, că încă e tîner. ilari a N. Teocîorescu (l)otror.) Cernu-Vodă v SFATURI PRACTICE Sprintul basmalelor, ciorapilor şi mănuşilor (le mătasa de eoldre deschisă. Se spală mai intîiu ţesăturile de mătase în lapte căldicel care le curăţă cu desăvîrşire. Trebuie să fierbi mai întîiu tărîţe într’un săculeţ şi apoi aţja eşită s’o treci printr’o cârpă www.dacoramamca.ro ALBINA 253 curată şi s’o Iaşi să se răcesă. Când e aprdpe rece se elă-îescî în ea obiectele, întinojendu-le in mânu cu grije în tote direcţiile şi sâ le usuci întincjendu-le drept în îndoiturile unui şervet. Dacă acestă operaţie e bine făcută, obiectele par ca nou?. * Curăţitul obiectelor de aramă. Iată composiţia unei ape cu care obiectele de aramă se curăţă ca none: 250 gr. apă 00 gr. acid sulfuric 15 gr. sulfat aluminiu (piatră acră) 50 gr. tripoli. .Mestecaţi apa înainte, puneţi puţină pe o cârpă şi frecaţi cu repediciune arama care devine strălucitbre. O bieetele trebuiesc întîiu bine spălate. * t Păstrarea ouelor. Silit anumite epoci ale anului în cari pasările ouetore nu produc de cât forte puţin, une-orî chiar de loc, ceea-ce face ca ouele să se scumpdscă prea mult. Acesta se întîmplă mai ales iarna, când e gerul mare şi scumpetea din causa lipsei e simţită mai ales în oraşele mari. S’a căutat să se înlăture acest neajuns făcendu-se din vreme provisiuni de oue; dar acestă prevedere nu pdte is-buti să înlăture cu totul răul, din causă că multe din elementele cele maî folositdre şi mai hrănitdre ale ouelor se prefac cu timpul în gaze şi es prin pori (găurele mici ce se ved pe suprafaţa ouelor chiar cu ochii liberi.) Mulţi şi-au bătut capul ca să găsescă mijldce pentru păstrarea în bună stare a ouelor; aşa se întrebuinţeză forte mult mijlocul de a păstră ouele învelite în cenuşe; dar nu s'a ajuns la resultate bune, din causă că gazurile ouelor străbat prin cenuşe. Acum de curînd s’a găsit un nou metod—nu tocmai greu— prin care se pot conservă ouele fdrte bine. Acest metod stăjîn a acoperi ouele cu o pătură subţire de o substanţă isolătdre, care opresce cu totul desvoltarea ga-zurilor din oue. Reţeta după care se face acestă pătură isolătdre este ur-mătdrea : Se iau 3 gr. 50 borax şi se topesc în 280 sau 300 gr. de apă. După ce boraxul s'a topit de tot, se fierbe soluţia şi se pune în ea 15 grame de gelatină după care se amestecă bine. In acest amestec se pun ouele ce voim să conservăm şi se învîrtesc ast-fel ca amestecul să se prindă pe tdtă suprafaţa lor. www.dacoromanica.ro / . ; ' •. •* 254 ALBINA Dacă maî rămâne amestec se p6te pune înţr’o sticlă unde se întâresce şi pdte fi păstrat mult timp. Gând voim a-1 în-trebuinţâ n’avem de cât să-l încălcfim puţin ca să se topâsoă. Trebue să se observe ca ouăle să fie cât se pute de prds-pete şi bine curăţate înainte de a le muia în amestec. IN FORMAŢIUNI Ca începere din No. viitor, diferitele cronici ale revistei rujat re vor fi lunare — iar nu săptămânale ea pirul acum ; ast-fel că vom ave in primul număr al lunii cronica agricolă, in al doilea cronica financiară, în al treilea cronica despre cărţi şi reviste, în al patrulea cronica politică. Ghicitori, întrebări, probleme, cum ssi răspunsuri la acestea, se vor publică de doue ori pe liniă. In numărul viitor (9) deci vom ave cronica bibliograficUpeNoembrie. * Câţi institutori şi institutori’ au fost chemaţi la examenul de definitivat în sesiunea din 1837? Au fost chieinaţî 82; au reuşit 48; au fost consideraţi cătjuţî 25; motivaţi au fost 11, iar 3 cădim d pentru a treia oră, au fost excluşi din învefămînt, conform legii. Câţi învăţători şi inveţătore au fost chieinaţî la acelaşi examen■? Au fost chemaţi 752. Au reuşit 333; au fost consideraţi căi,Iuţi 365, iar motivaţi 48. * Există în BueurescI doue reviste, cari se ocupă cu îuveţămîntul j»ri-mar rural şi urban şi anume: Convorbiri didactice ş i înveţămîntul primar. Dascălii grupaţi în jurul Convorbirilor didactice s’au întrunit in una din serile săptămânilor trecute la o masă frăţcscă spre a sărbători trei ani de existenţă al acestei reviste. D-l Sp. Harot, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice a avut buna voinţă a luă parte la acesta serbare dăscălescă şi de a o presida. Cu acesta ocasiune s’au vorbit multe, cari înalţă mintea şi inima românescâ. Din parte-ne ne bucurăm forte mult de asemenea serbări şi dorim ca ele să se repete, căci sînt preţidse ocasiunl de a uni şi dc a însufleţi corpul nostru dăscălesc pentru îndeplinirea eu mal multă isbândă a sfintei sale chîemărî. * Asociaţia generală a studenţilor din România a adresat un călduros apel, către cetăţeni prin carc-i rdgă ca să-i ajute în lupta culturală ce vo-iesc să întreprindă. După ce în apel se arată că tote mişcările mări din trecutul nostru, nu se datoresc de cât avintuluî generos al tinerimii, acum studenţii noştri vor să lucreze, pentru ridicarea nivelului cultural al maselor prin conferinţă, prin fundarea şcolilor dc adulţi în o-raşc şi la ţară, prin scoterea. dc biblioteci populare pentru a du poporului cu modeste, mijloce noţiunile indispensabile de sciinţă, etc. Apelul se termină cu espnmarea speranţei, că toţi omenii de bine şi patrioţi vor da concursul unei asemenea întreprinderi,! pentru reali sarea visului : «Avem o Românie independentă, a’avem o Românie eivilisată.» Pe lingă tote acestea, tinerii studenţi declară, că în lupta lor vor sta deasupra politicei militante. «Liberi de influenţa partidelor, în tineret să-şi afle ecou, numai interese de prosperitate a patriei Suntem veseli de manifestarea unor asemenea tendinţe în sufletul tinerimii nostre şi-î dorim tot succesul. www.dacaramamca.ro ALBINA 256 Mai multe persone din oraşul Craiova şi Calafat au biim-voit a da diferite sume pentru zidirea bisericii «Schimbarea la faţâ^ din comuna Iaşi, judeţul Gorj. Felicitând pe aceste persone pentru nobila lor faptă, regretăm că spaţiul nu ne permite a da numele tuturor. CĂRŢI ŞI REVISTE .. Jurnalul Societăţii centrali1 auricule ilin România**. No. ;;u, anul VII, 10 Octombre IbOT, eu prinde intre altele o dare de 8&mâ despre exposlţia dr vile din Constanta şi nn artico despre puterea nutritiva a vegetalelor. * ..învăţă uitatul primar, revistă pentru şcolă şi familie", No. 10, anul III, 15 Octombre 189T. •aprinde un studiu despre istoria şcdlelor in Stutele-Unite de d. I. Opran şl un interesant articol al d-luî FI. Dumitre sen, întitulat Părinţii şi şcdla». D. M. Lupcscu continuu cercetarea sa asupra importantei cestiunl: -De ce privesce ţăranul şcdla cu dispreţ? Trobue să relevăm de asemenea o pezie a d-lul Teodosiu Pline gdlâ^ şi o piesă pentru copil alcătuită de d. I. Onu. Ideea este ingenibsâ şi dacă s’ar aplică la multe şcoli aceste exerciţii, elevii ar profită mult în deprinderea de a vorbi. ♦ ..Şrâli» Modernă**. No. u, anul I, de la l Octombre cuprinde, intre altele, un interesam artico! al d-lul Lupu Antoneseu : Educaţia naţionnlă şi o cercetare a d-lul 1. Ciocârlie despre conferinţele institutorilor şi Învăţătorilor, propuneml ore-cart modificări. D. C. Ar-maju începe în acest număr o serie de articole pline de interes, despre înveţămîntul istorie! in şcdlele secundare. O însemnătate deosebită — maî ales în aceste momente în cari se agită cestiunea reformei inveţămîntuluî secundar — presintă articolul d-luî Vasilc Iiu-tubeiii, despre profesorii suplimentari. * „Foia şeălc ruralei** (Craiova). No. 2, anul I, pe luna Octombre, coprinde, între altele, nn apel al d-luî Mlkail Păsculeseu pentru înfiinţarea bibliotecelor sătesc! şi o dare de <ămă despre conferinţele institutorilor din judeţul Dolj din anul acesta. * ..Români» Mutdculâ**. No. hi, anul VIII, de la 10 Octombre cuprinde, intre altele, un studiu al d-luî profesor Cordcmeanu, despre reforma conservatorului şi mal multe bucăţi literare yi informaţiun! interesante. * .,România Medicală**. Anul V, No. 17-is de Ia 81 Octombre 18U7, publica raportul făcut de Dr» Babcft lâ congresul asupra leprei ţinut ia Berlin. Aflăm de asemenea un interesant articol semnat Dr. Babcş şi D-şora E. Prova : «Studiul anatomopatologic al placentei. * ..Revista Societăţii Corpului didactic din judeţul Xcamţu4i, No. l Anul II, 15 Septembre, publică continuarea studiilor d-luî Oh. Simioneseu despre «Ereditatea tendinţelor» şi al d-reî It. Budu despre Cultura memoriei.» De asemenea în acest numer se termină cercetarea ri-nel Z. C. Isăceseu despre emofiuru pi rolul lor in educaţia morală. Mal sint douC lec-ţiunî model, bucăţi literare, etc. In No. 2 de la 1G Octombre se cuprinde un articol despre gimnastică, despre pedepse, o traducere despre surmenaj, etc. * ..Rroaoinin Naţională** No. 12 de Ja 15 Octombre 1897, cuprinde un studift al d-lnl P. A>\ Aurvlian, despre legea americană despre garantarea proprietăţii miel, cum şi alte arti-:o)e interesante. www.dacaramanica.ro VOGI DIN PTK5Ă Mal multe (Jian* şi reviste