Anul I.
Duminică, 16 Noembrie, 1897.
No. 7.
„RU&lJiR"
REVISTA ENCIJ^TOiJCA POPULARA
APARE ÎN flE-CARE DUMINICĂ
. ------ , [• -J _—______________________
■ Nks;rf^
CARMEN SYLVA
Majestatea Sa Regina Elisabeta, cu ocasiunea mergerii la Iaşi, spre a asista la inaugurarea palatului Universităţii, a fost în deosebi sărbătorită. Profesorii universitari au ţinut ca şi din parte-le să-şi arate recunoscinţa şi admiraţiunea pentru scriftorea de valore, care prin lucrările sale artistice a făcut cunoscut numele de Român în întrega lume, pentru. Regina, care şî-a devotat sufletul, ţării şi poporului seu, căpătând în schimb pentru vecie numele de mama duiosă a poporului român.
De aceea toţi profesorii s’au presentat Maj. Sale şi prin graiul cunoscutului istoric A. D. Xenopol, au spus ce cugetă şi ce simte poporul român pentru Regina sa; pentru scrii-torea care portă numele de Carmen Sylva!
Maj. Sa, adine mişcată, răspunde celor rostite de d-1 A. D. Xenopol, prin următorea artistică cuvîntare:
Mişcată am fost pînă în adîncurile sufletului Mică, ve-«cjend că Mî-aţî săpat numele pe tabla, de marmoră din locaşul de unde isvoresce pentru noi învăţătura.
«Cum- am putut merită o asemenea, -onore, căci sînl nu-«mai un şcolar plin de ritma de a munci şi de dorinţa de a vede tinerimea urmărind în acelaşi spirit şi cu aceeaşi «tragere de inimă şi jertfe, calea trasă de cei mai bătrînî?
Adevărat e că învăţătorii Miei sînl cei mai minunaţi ce-î •pate arătă scumpa năşiră ţară,:—Miron Costin, istoricul «plin de patriotismul cel mai curat şi mai nemeşteşugit, — «Dosoteiu, care cu inimă smerită a pus în versuri Psalmii
« Albina»
www.dacoromanica.ro
lt
194
ALBINA
«lui David, —Vasile Alecsandri, care cu gură de aur a cân-«lat rostul melodiilor ce ureehîa lui cea fină ainfiă. Aceştia «APtiu condus drept la isvor, la însăşi inima poporului, «la acest rubin nepreţuit.
■■ Geura poporului e cântecul răpitor al privighetorii, care -aduce la auiţul nostru sunetele limpecji ale naturii, ce «esc din fremătul vorbitor al codrilor României şi plutesc «peste poieni strălucitâre şi peste valurile aurite ale câmpiilor şi lanurilor nâstre. Din gura poporului tragi învă-*ţătură mare şi trainică ca din sînurile nesecate ale tai-«nicei sfinx. Gura poporului c isvorul cel limpede, care esc «din st'încă sănătâsă, spre a vecină necurmat sufletele se-■<tose. Gura poporului e înţelepciunea nesfîrşită. Iar cântecul popular este cea mai înaltă poesic, căci el dă vieţă «şi vieţa-î suferinţă. Cântecul popular este poesia cea mai «sublimă, căci nimeni nu scie cine l-a făcut. Fie-care l-a «cântat pentru întăia-şi dată şi pentru întăia-şi dată sute «de ani în şir. Cântecul popular este cea mai profundă «poesie, căci fie-care l-a simţit pentru întăia-şi dată. El «curge din veselie şi din strigătul de durere, din nădejde «şi suferinţă: şi numai acela se pâte numi poet, care a dat «de acest sunet.
«Am avut in partea Mea rara fericire de a a uiţi căntc-«cul României, când eră încă ascuns şi necunoscut. El M’a «făcut de am pătruns în inima poporului Mieu, par'că aşi fi «din ea născută.
■Dar! Dintr'însa din nou infam născut! Căci ce sînt, la «acea şcolă am învăţat. Lumea basmelor românesci m’a în-«conjurat cu tot farmecul lor şi viersul românesc a cântat «în inima Mea. Ferice sînt că Mi s'a dat să învăţ aci şi «că tot aci mai pot învăţă, pînă când suflet în mine va fi.
«Se (pice că maieştrii cei mari ai întâiei arte creştine au «zugrăvit în genuchi şi în rugă fierbinte. Şi Eii în genuchi «sînt d'inaintea cântecului, ca d’inaintea ceea-ce Dumne-«5leu a dat mai curat copiilor săp ca dinaintea acelui cu-«vînl din Evangelie, care lumineză întunericul şi care îl «duce spre acele înălţimi strălucităre, pe care duhul sim-«piu al omului nu şi-l pâte alt-fel închipui de cât într'o «psalmodie eternă dinaintea feţei lui Dumnecţeu.
«Tabla de marmoră, ce aţi aşezat în sala cea mare a « Universităţii din Iaşi, este destinată să aducă aminte tâte
www.dacoromamca.ro
M- 5-,.Regina Elisabeta.
www.dacoromanica.ro
196
ALBINA
acestea. Ca şcolar, şi pentru toţi şcolarii, mulţumesc clin fotă inima şi din inimă plină de bucurie, pentru acest «semn de iubire.
Să trăiască cântecul vecinie tîner al iubitei nâsire ţări! - Să trăiască fote inimile cele tinere, cari vor cântă acest «cântec de mii şi de mii de ori, jos peste ţerîna nostră, «sus spre sufletele nâstre!
«Să trăiască toţi şcolarii şi toţi învăţătorii h
CUGETĂRI
DE
CARMEN SYLVA.
Perul cărunt este ca spuma pe care o aruncă marea după furtună.
♦
* *
Fie-care faptă a nostră se pedepsesce sau se resplătesce. Numai nu voim să recunoscem acesta, căci plata ni se pare mică şi pe-dăpsa mare.
*
# * *
Nu poţi învăţă pe cine-va limba ta, pîn’ce nu-î vorbesc! în-tr’a luî.	^
*
* *
Tinereţea te judecă, bătrîneţea te iartă.
*
* *
Tot trebue să fie unde-vâ adevărul, numai noi nu l-am găsit
încă.
*
* *
Cristcs a fost ţintuit pe cruce, Socrate a fost otrăvit, Fidias a fost acuzat de hoţie : — se vede că tot e o cinste ca contimporanii tel să se porte prost cu tine.
*
* *
Când stal într’o cuşcă de aur te gândescî la o celulă de închi-scre.
*
* *
Deşteptăcumc a este gândul unul singur om; înţelepciunea, a tuturor dtnenilor.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
197
M- S. Regina în biblioteeă.
Femeia perdută se vede în cea curată ca într’o oglindă şi-î arată sbîrciturile eî. Ar vrea s’o sfîşie.
*
* *
Femela de lume cu greu remâne soţie.
*
* *
O femeie neînţelesă este aceea care nu înţelege pe alţii.
*
* * *• '
Virtutea femeiască trebue să fie mare, căci de multe ori trebue s’ajungă pentru doi
♦ *
Femeia cu adeverat bine crescută are aceleaşi purtări în ca-mera-î de culcare ca şi în salon şi aceeaşi bunăvoinţă pentru servitori ca şi pentru ospeţi.
www.dacoromamca.ro
198
ALBINA
FEBRA TIFOIDĂ
Ce este febra tifoidă ?
Febra tifoidă, lungbrea sau lingorea, pe care pe nedrept lumea o mai numesce tifos, este o boia molipsitore produsă de un microb special (1) care portă numele de hacilul febrei tifoide.
Acest microb se găsesce mal cu semă în apele murdare, care îl portă şi îl rSşpîndesc peste tot locul, unde se duc şi ele.
Cum se respîndesce boia?
Apele îl iau din excrementele bolnavilor de febră tifoidă-fie prin faptul Că în unele oraşe „privăţile se deşartă în acelaşi rîu sau fluviu din care apoi omenii îşî iau apa trebuincios ă pentru băut; fie că prin o inundaţie mare, ca acea din anul acesta, apele intră în pămînt, pătrund prin hasna-lele privăţilor, cari nu sînt construite după regulă, se încarcă de murdării şi de microbi, şi apoi urmându-şî drumul lor tot pe sub pămînt, se amestecă cu apele fîntînilor şi isvdrelor aşecjate mai în vale şi le murdăresc. Aceste fîntîni, isvdre şi rîurî, devin locuri încărcate de febră tifoidă. Facilul febrei tifoide are o resistenţă forte mare. El nu more nici prin înghieţ, nici prin uscăciune. Apa care conţine acest microb şi care a înghieţat, după topire e tot aşâ de vătămă-tore ca şi înainte de înghieţ; iar murdăriile cari conţin acest microb şi cari s’au uscat şi prăfuit în aer, îndată ce sînt înghiţite de noi fie prin ale mâncării, pe cari s’au aşecjat, fie prin aerul pe care îl tragem în piept, dau naseere la febră tifoidă.
Căldura de 100 grade, adică căldura fierberii apeî,.omoră bacilul febrei tifoide.
El mai mdre încă prin întrebuinţarea diferitelor substanţe antiseptice ca acidul fenic în soluţie de 4°/0, sublimat corosiv
0.50%0, soluţie de calaican, ete.
(1) Microbi! sînt nisce animale forte mici, car! nu se ved de cât cu ■isee instrumente anume făcute. Aceştia, când pătrund în corpul omului sa* al animalelor, dau naseere la bole.
www.dacoromamca.ro
ALIÎINA
199
Cum să ne păzim de bolă?
învăţătura ce tragem din cele spuse mai nainte este ur-mătdrea:
Ca să ne păzim de febră tifoidă trebue să căutăm să nu murdărim isvorul din care ne luăm cu toţii apa trebuitore.
Privăţile fiind o causă de murdărie a apei, ele trebuesc construite în anume condiţiunî sănătdse, pentru ca prin păreţi! liasnale! să nu p<5tă să se scurgă nici părţile apose din murdării, nici să pătrundă apele din ploi. Ele trebuesc curăţate regulat şi din timp în timp să se torne în hazna ca-laican (piatră vînătă) topită în apă, lapte de var, sau acid fenic.
La ţară, unde aceste măsuri nu se pot luă, ar trebui să se oblige fie-care ţăran să aibă o privată cu o hasna, a! cărei păreţi şi fund să fie tencuiţ! cu un strat gros de var; iar când liasnaua se umple să se acopere întîiu cu un strat gros de var şi apoi cu pâmînt.
Pentru că nu putem fi tot-d’a-una siguri de curăţenia îs-vorulul de unde ne luăm apă, trebue ca fie-care familie să aibă un filtru; iar în timp de epidemie chiar acostă apă filtrată să o fierbem întîiu şi apoi să o bem.
S’a găsit de multe ori pe zarzavaturi, cum e d. ex. salată, barilul febrei tifoide, care provine de sigur din apa cu care aceste zarzavaturi au fost stropite. Dacă legumele acestea sînt mâncate fierte, nu sînt vătămătdre, pentru că prin fierbere, microbul mbre. Dacă însă sînt mâncate crude, sub formă de salată, ele pot să dea nascere febrei tifoide. De aceea îndemnăm ca în timp de epidemie mai cu semâ, să nu se mănânce legumele de cât fierte.
Acel cu dare de mână pot înlocui apa fiartă prin apă ga-z.dsă, apă minerală cum e Evian, Gieshubler, Slănicui din Moldova, etc.
Febra tifoidă să ia şi de la om la om, dar numai prin excrementele şi vărsăturile bolnavului. — De aceea, în 61a în care bolnavul îşi face trebuinţele trebue să punem şi să lăsăm tot-d’aiina ca de trei degete acid fenic, calaican topit în apă sau leşie tare; iar rufăria când se schimbă trebuie muiată întîiu în acid fenic sau leşie, în care să stea câte-vâ cesurî şi apoi trecută la spălat. Persdnele cari îngrijesc pe bolnav
www.dacoromanica.ro
200
ALBINA
de aprope, după fie-care atingere a bolnavului să se spele pe mâini cu săpun şi cu acid fenic 2%
Acei cari au avut o dată febră tifoidă, sînt mai puţin expuşi, pentru că, în regulă generală, acestă b<51ă nu se capătă de cât o dată în viaţă.
Cari sînt semnele cu car! începe febra tifoidă?
De obieeîu cele d’întîiu cjile de bolă trec nebăgate în semă, maî cu seină la copii, pentru că bolnavul nu se plânge de cât de tristeţă, dureri în tot trupul, lipsă de poftă de mâncare, puţine dureri de cap, limba încărcată. Apoi începe căldura, care cresce din ce în ce, urdinare sau încuîetură, scurgere de sânge pe nas, dureri în pântece, aiurări şi altele. Atunci boia e în toiul el.
Care e ajutorul ce se pote da bolnavului pînă la sosirea medicului?
Cel d’întîiu lucru e să-l puie în pat şi să-l lase liniştit.— Dacă e copil, să-î dea o lingură de unt-de-ricină; dacă e om mare, doă linguri. Să se dea copiilor de la 5—15 ani în fie-care dimineţă câte o jumătate gram fie chinină; iar omenilor mari sera şi dimineţă câte jumătate gram.—Dacă bolnavul se gă-sesce într’un loc unde să-şi potă procură un termometru, să se Ia cu exactitate temperatura sera şi dimineţă, ţinând termometrul subţiori lo minute şi să se înscrie pe o bucată de hîrtie.—Tbte aceste măsuri înlesnesc pe medic să cundscă hotărît boia. Ele trebuesc luate numai pînă la sosirea lui, re-mânend ca în urmă el să aprecieze şi să decidă tratamentul ce va trebui să urmeze bolnavul înainte.—Să nu-I dea mâncare de cât numai lapte şi zemă de carne simplă. In cas când căldura e mare să-l spele pe tot timpul cu un burete mulat în oţet aromatic sau, dacă nu se găsesce, să-l spele cu oţet obicinuit îndoit cu apă. Operaţia asta să se facă din trei în trei cesurî.
Bolnavul are voe să bea apă, dar, cum am mal spus, apă fiartă, sau una din apele minerale recomandate maî sus. E maî bine însă să-şi astîmpere setea cu lapte dulce.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
201
Cât tine boia?
Dacă are un mers regulat, boia ţine trei săptămâni. Tută săptămâna a patra însă, bolnavul tot nu trebue să mănînce de cât lapte şi zemă de carne fără pâine, pentru cuvîntul următor:
In boia asta se fac nisce răni pe maţe, cari nu se vindecă de cât pe la sfîrşitul celei de a patra săptămâni de bblă. Cât timp sînt rănile în fiinţă, maţele nu pot să mistuie lucruri tari; iar dacă le silescî, rănile se obrintesc, maţul se gău-resce şi bolnavul, când e aprdpe scăpat de bblă, mdre de peritonită (umflătura praporului).
Febra tifoidă e o bolă forte rea, care cere îngrijire mare. Bolnavului, după ce a scăpat de bblă, îi cade perul şi rămâne multă vreme slab şi în neputinţă de a munci, de aceea tbtă lumea trebue să Ia mesurî din timp să nu o capete.
Dr. Tadom.
PEŞTERA LUI VUGUL
legendă.
/ —
Pe înălţimile cele mai poncişe ale Ceahlăului, lingă schitul Du-răului, se găsesce acestă peşteră. E un loc pustiu, unde rar calcă picior de om.
Se povestesce că tare în vechime, or li vr’o 300 de ani, a fost prin locurile acestea un dre-care Vucul; acest Vucul eră sihastru sfînt cum nu s’a mai pomenit; îşi petrecea dilele singur, numai în post şi în rugăciuni. Do mâncat mânca erburî, şi de dormit dormiâ în peşteră, unde avea o ieonă a Maicii Domnului. Pe totă lumea o minună el, şi toţi se întrebau că de ce atâta chin şi post pe capul bietului om; o li făcut multe şi mari păcate. Pină când într’o di simţindu-şî sfîrşitul aprdpe, cluemă la el un popă şi se spovedui. Un păcat greu şi mare îi apăsă cugetul: Se cununase cu soră-sa, dar în nescire.
Şi uite cum s’a întîmplat asta: Venise în sat la ei o fată cu numele de Ruxandra, frumosă, frumosă cum nu s’a mai aflat pe lume, par’că era ruptă din raiu şi din poveste. Vucul, cum o vede, se şi îndrăgostesce de ea -şi Ruxandra de el. Se hotărăsc şi se iau. Se face nuntă mare cu lăutari mulţi şi iacă lumea se duce totă la biserică: mirii în cap.
De dimineţă eră o vreme frumosă, sore pe cer şi nici un pic de noruleţ. De cum a început nunta cerul s’a ’ntunecat şi o
www.dacoromamca.io
202
ALBINA
furtună grosnică s’a stîrnit. Par’că eră prăpâdenia pămîntuluî, nu alta. Lumea totă, nuntaşii, nu mai sciau ce să facă, cu toţii cădură în genunchi şi se rugară Domnului. Fulgere şi trăsnete despicau cerul şi cât pe ce biserica să se năruie. Tbtă lumea fugise din biserică, numai Vucul şi Ruxandra au rămas. Popa, mai mult mort, îi cunună cum îi cunună, la repeclelă. Atunci să ii ve-dut cum iconele tote s’au întors cu faţa la perete, iar icona Maicii Domnului lăcrăma. Eşiră cu toţii repede din biserică şi în acel minut biserica cădii grămadă, iar furtuna conteni.
S’a dus vestea în lume despre cele întâmplate şi iaca vine din un sat vecin, un moşneag, care se duse şi el să vadă ruinele bisericii.
/ Şi moşnegul cela clise: Nu pote li lucru curat la mijloc, Ruxandra şi cu Vucul sînt fraţi, alt-fel nu se pote.
Şi di_n minutul eşirii din biserică şi Vucul şi Ruxandra cădură amîndoi la bolă grea. Şi lui şi ei le cădură perul din cap. Şi iacă vine moşnegul la ei şi din una în alta, vorbă peste vorbă, se află că erau amîndoi mirii frate şi soră, iar el, moşnegul, eră tatăl lor.
Şi dacă au veţlut că lucrurile sînt aşa, atunci Vucul s'a hotărî t sa se facă schimnic, iar Ruxandra a murit de durere şi necaz. Şi de atunci Vucul se duse în munţi, se aşeţlâ înpeştera aceea, care portă numele lui şi acolo muri. Şi numai la morte scăpă de păcatul cel greu care apăsă asupra lui.
Povestită de Dumitru ul lui Dumitru Ciobanul şi comunicată de
Petre P e t r e s e u
Inveţator.
RESPUNS LA I-a SCRIS6RE PEDAGOGICĂ
A D-LUÎ
RĂDULESCU-MOTRU (i).
In acesta scrisore se pune în discuţie usul pe care trebue să-l facă un învăţător — şi acesta chestiune pote să privescă tot aşâ de bine pe ori-ce membru al corpului didactic — de psichologia generală. Domnul C. Rădulescu-Motru se declară prevenit contra psichologiei generale, teoretice, şi recomandă forte călduros învăţătorilor să facă psichologie practică, observând şi studiind singuri sufletul copiilor cu cari aii de-aface.
Acestâ recomandare este forte mult îndreptăţită; căci ar, fi absurd un învăţător care ar crede că are să ajungă la rezultate forte bune sau chiar dacă ar crede numai că este cu putinţă să
(1) D. R.-JIotru va reveni asupra acestui r&spuns intr'o scrisAre vlftore. Rota Redat-fiet. .
www.dacoromanica.ro
ALBINA
203
aplice ca un fel de reţete capitolele din vre-o psichologie 6re-eare, şi s’ar considera prin acesta scutit de observaţie psicholo-gică personală. Insă a cere de la învăţători, şi mai ales de la cei tineri, ca să se călăuzescă aprope exclusiv de observaţii personale, fără a recunosce absoluta necesitate pentru eî de a se con-sfătuî mereu şi cu o psichologie generală (se ’nţelege, nu cea pe care au învăţat-o în şcdlă), este, credem, a-i aruncă într’o încurcătură şi mai mare, şi a le asigură şi mai puţin succesul în înveţămînt.
Căci, să vedem puţin; cum pote un învăţător să studieze sufletul copiilor cu cari stă împreună numai în cele o ore de clasă?
Mai întiiu, Chiar modul acesta în cai’e are de-aface învăţătorul cu elevii, croîesce de la început felul observaţiilor: învăţătorul are să cunoscă mai bine inteligenţa clasei sale, şi acesta după modul în care observă că i-a câştigat atenţia, după răspunsuri, după întrebări, etc. Presupunem că un învăţător inteligent şi cu talent de psioholog, isbutesce nu tare •târziu, să-şi dea semă de nivelul intelectual al clasei şi isbutesce sa lucreze ast-fel cu ea, în cât să adeverescă afirmarea lui Spencer — idealul înveţămîn-tuluî, credem că exerciţiul natural al forţelor, intelectuale ca şi fizice, produce plăcere. Dar dacă învăţătorul nu-î tare înzestrat, mai ales cu talent de psicholog? Şi îndrăznim să atingem acăstâ chestiune', de ore-ce e cunoscut modul defectuos în care sînt recrutaţi la noi membrii corpului didactic, şi e cunoscut mai ales faptul că tot ce are o valore mai înaltă intelectuală fuge de cariera ingrată a profesoratului , care-i forte departe de a fi cea mai uşdră carieră şi cea mai bine plătită , cum aii susţinut unii. Ce-i rămâne dar unui învăţător, cu multă bună-voinţă, dar nu tocmai destoinic, şi care a mai pierdut şi încrederea în ajutorul psichologie! generale? Mai întiiu nu mai consultă acestă sciinţă ; se ţine de program, care-i forte încărcat, se ţine de cartea didactică, care-i forte defectuosă, fiind-că nu scie singur ce s’a-legă şi fiind-că nu-şi dă semă de greutăţile ce întîmpină tinerele minţi, ca să capete învăţătură, nici de modul în care ar căpătâ-o mai uşor; în colo, rigid şi sever cu elevii, îi face să înveţe de bine, de rău, cantitatea de cunosciinţi pe cari le-o administreză în lie-care (ji, şi-î face să scie cevâ la examen. Dar cât s’aii chinuit bieţii copii, cât s’aîi folosit de mult din acestă învăţătură, şi. apoi dragostea pe care o mai au, după ce es din şcolă, pentru munca intelectuală . . . acestea nu se întrebă!
Pe lîngă acesta, mai este o altă consideraţie şi mal seriosă : Pe lie-care di se recunosce tot mai mult, slavă Domnului, şi la ■oi, importanţa cea mare a educaţiei morale şi rolul cel mare al şcolei şi al corpului didactic în acestă privinţă. Scola şi profe-
www.dacoromasica.ro
204
ALBINA
sorii nu trebue să dea numai învăţătură, trebue [să formeze şi caracterul, şi pentru ca să-l formeze, trebue să-l cunoscă. De aici necesitatea raporturilor mai frecuente între profesori şi elevi; de aici necesitatea pentru profesor de a face, mai cu semă, psi-chologie practică. Credem că tocmai pentru acestă consideraţie a insistat şi d-1 Motru asupra necesităţii pentru învăţător de a-şi cunosce indivizii cu cari are de a face. Şi se ’nţelege că mai cu semă în acestă privinţă,' rolul psichologieî generale e minim. Cu tote acestea, cred că nu pote nici dînsul să nu recunoscă că nimic nu-î mai greu de cunoscut şi mai ales greu de dirigiat de cât. sufletul copilului. Un învăţător tîner, bun psicholog, va observă şi ghici forte bine acest suflet; dar cum să-l educe? Un învăţător vechiu, care a practicat multă vreme copiii, pote să se călâu-zescă numai de experienţă; dar unul nou, pînă să câştige experienţă, are nevoie absolută de sugestiunile unei bune psichologiî teoretice, căci numai ea îl pote feri de greşeli de multe ori forte regretabile.
Aşa dar un învăţător tîner are" nevoie, şi încă mare, de psicho-logia generală; şi acesta nevoie îi este satisfăcută de sciinţa teoretică, cu totă - grosolana analogie ce se stabilesce între pedagogia practică, sciinţa aplicată a psichologieî teoretice şi între sciinţele teehnice, aplicaţie a sciinţelor naturale;*» căci, cu tote deosebirile cele mari ce sînt între individ! din punct de vedere psichic, sînt şi asemănări importante. Omul e tot om pe totă suprafaţa pă-mîntului, şi copilul tot copil. De sigur, copiii din România sînt mai alt-fel de cât cei din Austro-Ungaria, bună-oră; cei din Iaşi mai alt-fel de cât cei din Bucuresci, şi mai alt-fel cei din centru de cât cei din mahalalele oraşului. învăţătorul, ca educator, trebite să aibă în vedere tocmai acestă deosebire; însă, ca să lucreze cu iie-care în parte, ţinând semă de apucăturile individuale ale fiecăruia, e imposibil chiar şi în clasele cele mai puţin numerose; căci forte, rar-se ’ntîmplă să se nimerescă într’o clasă cel mult 10 copii nu tocmai exact, dar cam de aceiaşi forţă şi de acelaşi temperament, ast-fel în cât fatalmente unii trebuesc ţinuţi în urmă şi alţii siliţi să mergă înainte. Şcola, fiind o întrunire colectivă nu pote şi nici nu trebue să ţie semă de cât de caracterul colectiv caracterul individual rămâne pe seina familiei. Treba şcolii e însă să îndrumeze şi să facă să se desvolte îngrijirea educativă în familie.
Resultă dar pentru învăţător necesitatea de a ţine semă de spiritul sau caracterul colectiv al clasei, neglijind deosebirile in dividale mai puţin importante, forte fericit dacă va pute face măcar atâta. Căci e evident că în clasele de câte 70, 80 ori 90 de elevi, influenţa educativă a învăţătorului e forte ades egală cu zero.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
205
Am crezut că trebue să insistăm asupra necesităţii şcolei de a se îngriji de caracterul colectiv, inaî ales din causă că, ducend la extrem diferenţele individuale între copii, propune d-1 Motru, o măsură extraordinară: «Să opereze învăţătorul o selecţiune -adică să-şi alegă elevii cu cari p<5te lucră, şi să sacrifice restul! Dar mai întîiu nici nu-i creştinesc lucru să sacrifici de multe ori majoritatea minorităţii, mai ales pe cei săraci cu duhul! Afară de acesta, este forte de temut că un învăţător, în dorinţa de a realiză prea mult bine, ar realiză prea puţin în acest cas. Căci să vedem ce faci, d. ex., cu o clasă de 50 elevi dintre cari numai 20 sau 25 sînt buni: îi treci pe aceia, şi restul repetenţi? Dar dacă şi la anulviitor aceştia au nenorocul că îi ajung din clasa precedentă alţi 30 mai buni de cât dînşiî? [Iată, vrea să glică un adevărat proletariat şcolar! Ce faci cu dînsul ? Dar dacă inspectorul vine şi glice că n’ai voie să laşi repetenţi, fiind-că întreţinerea unui copil ţine pe părintele său 300 lei pe an ?! . . .
Am înţeles de asemenea legitima prevenire a d-lui Motru, contra treptelor formale, prevenire exprimată şi cu altă ocasie (1). De sigur, aceste trepte devin comice când gândesci ca nu e permis unui învăţător să procedă alt-fel de cât suind cu forte multă băgare de semă pe toţi elevii: [pe trepta pregătirii, apoi pe a predării, asociaţiei, generalizării şi aplicării . .. căci ce-ar fi când copiii ar răspunde tocmai ceia ce e în mintea profesorului, sau dac’ar sci mai dinainte răspunsurile mai potrivite pentru trepta la care vrea s’ajungă profesorul! (2).
Cu tdte acestea nu se pote tăgădui că un învăţător trebue să-şi aibă tot-d’a-una un plan bine determinat şi să conducă pe copii, prin întrebări, către un anumit scop.
De aceea, n'am prea înţeles de ce e numai de cât rău ca profesorul să întrebe pe elevi, şi întru cât ar ii mai bine ca elevii să întrebe pe profesor? De sigur, o libertate de a întrebă trebue lăsată elevilor în cursul lecţiunii şi'rău ar face un învăţător care s’ar supără d. ex. că un elev îl întrerupe adresându-î o întrebare; însă acesta libertate trebue acordată cu mult tact, (deci e greu pentru învăţătorii tineri) de temă ca nu cum-vă să se introducă anarhia şi să sn împrăştie interesul lecţiunii cum s’ar întîmplă când s’ar întrece elevii cari mai de cari să întrebe ce-î trece prin minte. Mai ales c’am avut ocasie să ne convingem — copiii nu întrebă tot d’a-una tocmai ceia-ce ’i-ar interesă mai mult.
Aşâ dar, rămâne ca tot profesorul să întrebe pe elevi; îi re-
(1)	Convorbiri Literare, Octombre, 1806.
(2)	Ar ti forte interesant şi pentru literatură şi pentru psichologia naţională, ca să publice învăţătorii lecţiile ce li s’ar pareă mal interesante (nu lecţii model), în cari au căutat să aplice treptele formale.
www.dacaromamca.ro
206
ALBINA
mâne şi în acest cas loc destul ca să-î studieze! Şi daca prin întrebările lui scie să provoce răspunsuri judiciose, şi dacă urmă-resce un gând bun, nu vedem nici un rău ca copiii să caute să-l ghicescă, să-l c un oscă şi să-l satisfacă.
FOLOSELE ASOCIAŢIEI (unirii).
E o dicătore veche, care sună aşii: «CV fac doi nu face unul.» Când ne gândim bine de tot, vedem că mare adevăr grăîesce acăstă dicătore. Cât despre d-v6stră, cinstiţi cititori, am totă credinţa că din cele ce aţi audit, vădut ori citit, sînteţl încredinţaţi de acest mare adevăr şi nu mal departe, daca aţi căută să vedeţi în ce chip sînt făcute diferitele lucrări mari cari ne uimesc, ne atrag luarea aminte mal mult ca cele-lalte, aţi află că nici de cum ele nu sînt fapta unul singur ins, ci tot-d'a-una a mijlocelor şi puterii mal multor inşi, puse la un loc. Ca să nu mergem mal departe, ia să ne gândim la o pildă, care ne isbesce pe toţi la ochi, la scumpa nostră ţară!
Daca dmeniî mari si luminaţi al neamului nostru nu si-ar fi dat » * »
mâna, nu s’ar fi înfrăţit ca să lucreze din răsputeri pentru înaintarea şi deşteptarea neamului nostru, am fi ajuns noi unde sîntcm astădî ? Nu. Am fi fost cine scie cât de înapoiaţi şi ca urmarejam fi devenit cine scie ce provincie rusescă, nemţescă ori turcescă.
Şi răul e că al noştri încă nu înţeleg destul de bine^preţul tovărăşiei între dînşil.
E în folosul ţării nostre ca şi la noi să se cultive spiritul de tovărăşie, de asociaţie ca, în diferitele întreprinderi, ui 11 reil ini n loce şi forţe mal mari de cât ale unul singur individ, săciiln ne întruni la un loc mijldcele şi forţele de cari dispunem mal mulţi inşi, ca întreprinderea aceea pentru care ne-am unit şi lucrăm s’o ducem lâ bun sfîrşit.
Făcându-se aşa, diferitele «societăţii străine cari au umpiut ţara şi aprope aîi numai în mâna lor întreprinderile mari de la noi, nu şi-ar mal găsi locul nici aici şi aşâ acele mari întreprinderi, fiind luate de asociaţium de ale nostre, tot câştigul va fi al nostru şi ţara se va îmbogăţi. Odată ţara devenită bogată va pute uşor să-şî creeze o mulţime de instituţiunl pentru cultivarea, deşteptarea şi înaintarea nămuluî nostru.
Ioncscu Candid.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
207
MINTEA ŢIGANULUI
Un Ţigan, ursar, vrea să-şi vîncjă ursul unui alt Ţigan, tot ursar ca el şi vrend Ţiganii să le fie vîmjlarea trainică şi cu te-meiti, se duseră la un advocat dintr’un orăşel din apropiere, unde eră şi judecătorie de pace, ca să le facă actul.
După ce se tocmiră Ţiganii cu avocatul, acesta s’apucă să le scrie actul pe hîrtie timbrată,cum cere legea, şi scrie... şi scrie... şi scrie... a scris, mă rog, o colă întregă pe tote feţele, şi după. ce a isprăvit de scris,.începu să citescă actul Ţiganilor, cari ascultau cu gura căscată şi nu pricepeau nimic.
— Ei, acum le ţlise advocatul hai la judecătorie să-l autentificăm.
Vîndătorul, pe care îl chema Enciu, după ce se scărpină niţel după ureche, <jise advocatului:
Bine, boîarule, să mergem şi la judecată; da, mâncate-aş, câte mî-aî citit, bune or fi; dar ma rog dumitale, să nu-ţi fie cu supărare, ia scrie şi ce ţi-oiu spune eu.
Advocatul, zîmbind, ca să-i facă pe plac Ţiganului, scrise, după cum îi dictă Ţiganul, următorul Act de viruj,are:
«Eu Enciu, vînd pe ursul meu Gheneiu lu jupîn Penciu.
♦ L-a văşlut, l-a plăcut; l-a cântat, l-a jucat; bani a dat şi l-a luat.
«Picătură şi iscălitură, ca eu nu sciu carte.»
X. Al.
Convorbiri cu vecinul mîeu Niţă.
Deschiderea Camerelor.
—	Bună dimineţa, vecine! Ce mai spui pe (Jiua de a(,lî?
—	Ce să spuîu? M’au sculat din nopte tunurile, că nu se maî isprâvîau.
—	Dacă sînt o. sută şi unu. Ce, aî uitat că a<^T 0 deschiderea Camerelor: e 15 Noembre.
—	Că bine $icî; aşa e în tot anul. Da, te-aşî întrebă ceva, dacă nu te superi. Nu prea pricep cum merge rostul cu Camerele astea.
—	Iată cam cum merge. N’a fost tot-d’a-una aşa în ţară la noi. înainte vreme, ţara Românescă eră ocârmuită de un Domnitor. El făcea tot ce vrea şi nimeni nu luă socotelă nici lui, nici nimenuî. El făcea miniştri pe cine vrea şi da slujbe cuî vrea şi nimeni nu pute să (^ică nici pis. Putea să te facă ce vrea: şi Mitropolit dacă ar fi vrut, vorba ceia.
www.dacoromanica.ro
208
ALBINA
Adecă a$î Regele nu pote să dea orî-ce slujbă cuî vrea el?
—	Firesce că nu. Hîrtia prin care îţi dă o slujbă trebue s’o iscălescă şi ministrul — şi el trebue să ţie seniă să se facă după lege, căci alt-fel deputaţii îl trag la răspundere şi pot să-l dea în judecată.
—	Pe ministru?
—	Se ’nţelege. Legea e mal mare de cât ministrul şi cine o calcă trebuie să-şi ia pedepsa.
—	Bun.
—	Şi cum îţî spun, în vremea veche nu eră aşa. Vodă făceâ ce vrea. El te băteă, el te judecă şi trebuia ăă taci şi să înghiţi, căci Vodă eră stăpîn pe viaţa orî-cuî.
—	Dar cum putea el să scie şi să aibă grijă de tote ?
—	Nu singur, firesce. Avea doi trei boieri pe lingă el şi cum $iceau ei aşâ făcea; iar bietul om năpăstuit, n’aveâ unde să-şi caute dreptate.
—	De ce nu se ducea să se plângă la Vodă?
—	Oe vorbescî! II lăsă cine-vâ. Odată au venit nisce ţărani în Bucuresci şi ca să-i va(^ă Vodă, unu a aprins o rogojină şi a ridicat-o în sus, altul a pus jalba într’un proţap lung şi o fîlfîiâ de desnă-dejde. De atunci, se vede, a rămas vorba: cu rogojina în cap şi cu jalba in proţap.
—	Şi le-o fi făcut Vodă dreptate?
—	De unde! D’aia au răbdat şi ei a<,lî, ba mâine pînă când au făcut răscolă la 1848, acum vre-o 50 de ani.
—	Au dat jos pe Vodă?
—	Ba nu, că a fugit singur.
—	Şi de atunci s’au schimbat lucrurile?
—	Nu chiar de atunci; au mai trecut câţi-vâ ani şi s’a făcut legea nouă — care ţine şi a$î — care se chiamă «Constituţie.»
—	Dar ce de ce-î t;lice aşâ ?
—	Constituţie va să ţlieă întemeiere; adică legea care întemeiază rostul ţării. Pe temeiul ei s’au făcut alte legi de atunci încoce.
—	Şi cum scrie?
www.dacaromanica.ro
ALBINA
209
Scrie că tot Românul, fără deosebire de avere şi de neam are drept să ia parte la cârmuirea ţării.
—	Apoi cum, Domne îartă-me, o să îa toţi parte? Cum o să şe adune şi să vorbescă toţi din totă ţara?
—	Aşâ nu se pote; de aceea se aleg deputaţii şi senatorii. Deputaţii se strîng în Adunarea Deputaţilor sau în Cameră; iar senatorii se strîng la Senat.
—	De ce nu se adună toţi la un loc?
—	Se <,lice că e mai bine aşâ. La Cameră sînt omeni mai tineri, mai înflăcăraţi, mai iuţi, cum e tinereţea... la Senat sînt bătrînî, de la 40 de ani în sus. Ei sînt mai chibzuiţi, mal cu socotelă. Plecare lege trebuie să fie, primită şi de unii şi de alţii.
Şi cine alege pe deputaţi şi pe senatori ?
Totă ţara. Fie-care locuitor român, alege unul sau mai mulţi dintre cei cari se propun, adecă a-rată că vor să fie aleşi.
—	Şi ce fac ei acolo unde se adună ? Mi se pare că pierd vremea cu vorba, c’aşâ îmi citea deunăŞi finul meu într’o gazetă.
Ei, nene Niţă, gazetele vorbesc ele multe: şi bune şi rele. Vorba ceia: nici tote ale popii nici tote ale doctorului. Sînt, nu e vorbă, şi deputaţi cari fac gură mare ca să se arate ei grozavi, că... pădure fără uscături nu se pote... dar la urmă tot ese ispravă bună din munca lor.
—	Cum ?
—	Ei se duc în ţară pe la casele lor, se întâlnesc cu d-ta şi cu altul care este cetăţean alegător, şi aude ce nevoi ai şi când se adună cu toţii spun fie-care ce au au(,lit şi chibzuîesc împreună cum să facă spre a merge ţara mai bine.
—	De! Nu prea se întîmplă să vorbescă cu alegătorii: aşteptă pînă le dai votul şi pe urmă uită nevoile ţării şi-şî ved de ale lor. De aceea diceâ unu mai filele trecute că e mai bine în alte ţări unde este un împerat mare şi tare: barem ai un stăpîn, nu o sută.
—	Dacă gândescî aşâ, rău gândescî. N’a fost şi
'Albina	www.dacoromanica.ro
210
ALBINA
la noi aşa? N’a fost aşa un stăpin în tote ţările? De ce .s’au luptat omenii (.iecî de ani ca să schimbe lucrurile? Fiind-că au vbtfut că e mai bine cu sfatul multora de cât cu voia unuia.
D’apoî, uite, că şi aşa nu e totă lumea mulţumită.
E greu să mulţumesc!pe toţi... ş’apoî eu nu (,lic că bunătate maî mare nu se pote: lumea merge înainte. Dar ce socotelă ar fi să te întorc! înapoi'? Dacă a! clădit d-ta o casă şi ve<Jî că s’a crăpat un părete, ce fac! ? stric! totă casa or! dreg! păretele ?
- Păî de! eu c.lic să dreg păretele...
—	Firesce... De aceea să păstrăm ce avem bun a<Jî şi să căutăm să facem şi mal bine, îndreptând pe unde e câte o meteahnă... Că, vorba vechie: lesne e să clărîmi, dar greu să clădesct
—	Negreşit. A! dreptate.
Bună tfiua, vecine.
—	Bună qliua.
Gheorghe Adaniescn.
Călătoria Iu! Nansen către polul Nord.
(Urmare şi sfîrşit).
Retragerea spre miadă-di către pămîntul Francisc Iosef.
Spre marea lor mirare, în primele (Jile ale retragerii, ghîaţa este bună şi înainteză cu spor. Aceste ilusiî însă-î părăsesc de grabă, căci în maî puţin de o săptămână chiar, întimpină aceleaşi obstacole ca şi maî ’nainte.
La 85° latitudine găsesc urme de vulpe. — Câinii obosiţi peste măsură unul câte unul cad şi, fiind tăîaţî servesc ca hrană celor-lalţî, aşa că pînă la 12 Maiu nu maî rămân de cât 12 în fiinţă.
De aci înainte dau şi de zăpadă prdspSt căcjută, care, acoperind crăpăturile, le înşelă vederea şi de multe ori cad în-tr’însele. - - piua de 23 Maiu este teribilă, căcî ayend în faţă • largă crăpătură plină cu apă, după o căutare zadarnică
www.dacoramamca.ro
AI,BINA
21 r
de mai multe cesurî ca să găsăscă o trecere, abiâ reuşesc să trăcă de cea-l-altă parte şi numai norocul i-a păzit ca să nu cacjă în apă. Ajunşi pînâ la 83° şi 82° latitudine şi neîntîlnind pămîntul Francisc Iosef se îndoiesc de adevărata lor posiţiune.
încep a vede apoi foce şi păsări, ceea-ce arată că sînt orî-carî pămînturi prin apropiere. La 82°21' marea eră liberă pe o lungime de 33 mile.
La un moment dat ghîaţa pe care se aflau se rupe din banchiză şi ast-fel plutesc în mare pe acel sloiu în formă de insulă; încep deci a-şî pregăti luntrile pentru a se coborî în mare cu ele. Pe de altă parte porţia de mâncare o redusese la 36 grame de unt şi 185 grame de pâine, căci în (Jiua de 6 Iunie nu le mai rămăsese de cât 2k‘fr- şi un sfert de unt şi pâine pentru 35 sau 40 <Jile. Ceea-ce le mai dădea speranţă era presenţa pescarilor (păsări de mare) în număr considerabil; ghîaţa cea colţurosâ însă şi lacurile îi ţinea pe loc, aşa că în (Jiua de 15 Iunie, vă<Jeiidu-se aprăpe cu totul sleiţi de hrană şi de forţe, tăiară doi din cei 5 câini ce le mal rămăsese pentru ca să împarţă carnea lor între ei şi cei-lalţî trei câini. O ciorbă gătită cu sânge de câine li se păru excelentă.
Totuşi, porţia mâncării se micşoră din ce în ce, ajungând piuă la 54 grame de pâine şi 27 grame unt. Atunci se hotărăsc a dormi mai mult, ca să simţă mai puţin fomea, conducând u-se de proverbul că «cine dorine mănîncă. Aşteptarea însă şi posiţia lor critică îi prăpădîâ şi mai mult, de aceea iau hotărîrea de a se urcă în bărci; luând şi pe cei 3 câini şi ast-fel înainta când pe mare când pe ghîaţă, după împrejurări. In acest timp iată că văd o focă pe care o împuşcă; le fu peste putinţă însă a o urcă în luntre, ba încă eră cât p’aei să se răstdrne. Se verjură siliţi deci a merge la marginea ghîeţeî.a lăsă lucrurile şi apoi întorcen-du-se putură să ia foca. I)e astă-dată o nouă viaţă se deschide pentru ei cari erau muritori de f<5me,avend hrană asigurată pentru cât-vâ timp. Vîneză şi o a doua focă. Atunci se stabilesc aci pe ghîaţă aşteptând pînă la sfîrşitul lui Iunie ca să se mai topescă ghîaţa şi să se deschidă drum. Plecaţi din nou la 6 Iulie, nu mai rămân de cât cu 2 câini; împuşcă o ursdică şi doi pui şi în cjiua de 24 Iulie zăresc pămînt pentru prima oră după un timp de doi ani, ceea-ce-i făcu să ţipe de bucurie.
www.dacoromamca.ro
212
ALBINA
Mergând apoi când cu bărcile, când pe ghîaţă într’una, din fjile, Iohansen eră cât p’aci să cadă victimă unei ursdîce, care urmârindu-î, îl atacă pe la spate şi cu o labă-1 trîn-tesce jos; luptându-se însă strigă pe Nansen care mergea nainte şi acesta, văijând primejdia, trage cu puşca şi din-tr'o singură lovitură dă jos ursoica: iar Iohansen scapă numai cu câte-va sgârieturi.
De astă dată marea fiind liberă naintea lor cât puteau vede, socotesc că nu mai au trebuinţă de câini, deci îi execută pe amîndoî ca să nu-î lase prada fiarelor şi ei, urcân-du-se în luntri, plecă pe mare; mergeau în timpul (jilei, iar noptea poposeau pe ghîaţă.
In 4iua de 9 August dau peste un grup de 4 insule, că-ruia-î dau numele de Iividtenland (Ţara albă) şi dintre cari pe cea mai mare o numesc Eva, după numele soţiei lui Nansen, iar pe alta IÂv după numele fetei lui. Mai întîlnesc apoi şi alte insule, şi în cale sînt atacaţi în mai multe rîndurî de morse; dar drumul se îngreuiază din ce în ce, căci ghiaţa începe să se prindă în tote părţile, aşâ că în (Jiua de 20 August pierd orî-ce speranţă de a mai înainta şi deci se retrag într’una din insule (Frederich Jackson) care li se pare mai nemerită pentru iernat şi în care găsesc urşi, morse, etc., prin urmare vînatnri în de ajuns ca să aibă hrană.
Ernarea pe pămîntul Francisc Iosef.
După ce omoră 2 urşi, zăresc gâsce trecând în sbor spre miaijă-iji, morse forte multe şi după ce împuşcă alţi 3 urşi într’o cji, -vexând că au vînat din belşug se hotăresc a ernâ aci şi în <Jiua de 7 Septerabre încep a-şî construi o căsuţă sau mai bine fjis un bordeiu. In timp de o săptămână, din causa lipsei de unelte, abia putură să ridice zidurile de piatră la înălţime de O'"-,90 d’asupra unei gropi de aceeaşi adîncime şi vetjend că au loc să stea în piciore se opresc la acâstă înălţime, iar ca învelitdre, peste un lemn spart în mai multe ţăndări, aşe<Jă ploi de morse, lipindu-se una de alta prin îngheţarea grăsimei ce mal rămăsese pe ele.
Căsuţa lor avea dar l'"-,80 înălţime, 3 metri lungime şi 2 metri lărgime.
Din pieile de urs îşi făcură saci în cari intrau noptea când dormiau spre a se apără de frig. In tot timpul Iernii dorinirâ
www.dacaramamca.ro
ALBINA
213
şi mâncarâ,'făcură puţine observaţiunl meteorologice; mal vî-nară urşi şi morse pentru a ave carne prbspetă de mâncat.
Cu prepararea mâncării se rînduiau cu săptămâna când unul când altul.
Pentru luminat, gătit mâncările şi înoăhjit s'au servit numai de grăsime de morsă.
In mat multe rînduri au fost visitaţl de urşi, atraşi de sigur de mirosul cărnii, şi mal eu semă de vulpi, cari le furau lucrurile, pînă chiar şi ploile de morsă ce servîau de învelitdre căsuţei lor.
Cămăşile şi hainele lor, spune Nansen, se îmbîcsise cu atâta grăsime de morsă, în cât trebuia să o radă cu cuţitul, căci altfel nu le mal permitea să facă mişcările membrelor şi ale corpului în libertate. Totuşi fiind-că ău fost sănătoşi şi fiind că se înţelegeau de minune amîudoî, n’au simţit gretăţile ernil.
Primăvara apropiindu-se încep a-şl pregăti îmbrăcăminte şi încălţăminte din piei de urs. Către începutul lunii Maiu, vecjend trecerea mal multor păsări, acesta însemnă că marea este liberă.
Părăsirea locuinţei.
»
In (Jiua de 19 Maiu î.şî părăsesc locuinţa îndreptându-se către sud-vest. Tirrtpul fiiirflu-le defavorabil şi întîlnind insule, în mal multe rîndurl sînt înconjuraţi de ghleţurl. Intr’una din primele cjile ale lunii lui Iunie când se retrăsese la marginea unei insule ce eră înghleţată, vînt-ul le desprinde bărcile şi le duce la largul mării. Xansen vecjend că cu acesta dispare şi existenţa lor, şe aruncă în mare în not şi le urmă-resce, ele fugeau însă tot la larg; după multă trudă abia reuşesce să se urce într’una şi apoi prinde şi pe cea-laltă. In acâstă călătorie de asemenea au fost atacaţi de morse de mal multe ori.
La 17 Iunie apropiindu-se de capul Flora al insulei North-brook cea mai despre sud din pămîntul Fr. Iosef, aud lătratul unui câine şi mal pe urmă întîlnesc pe Jackson, comandantul unei corăbii engleze şi al ştaţiuniî Elmwood de la capul Flora, care rămăsese aci pentru ernat şi aştepta sosirea corabie! «Windward» spre a se întorce pe continent.
www.dacoramamca.ro
Nansen şi Johansen atacajî^de Morse,
214
ALBINA
www.dacoromanica.ro
ALBINA
215
Intorcerea.
Bucuria lor fu nespus de mare, maî cu semă că Jackson avea şi scrisori pentru Nansen. Nansen ardea de dorinţa de a plecă cât maî de grabă, Windward însă nu sosi de cât la 26 Iulie şi plecară cu toţii la 7 August şi în sera cjilel de 12 August zărind continetul, Nansen este apucat de un " fel de friguri de bucurie că are să mal calce pe pămîntul Norvegiei, speranţă pe care o avea numai ca vis.
La 13 Atigust, în fine intră în portul Wardo pe care-1 părăsise de 3 ani.
Aucjind că Fram nu s’a înapoiat, pe de o parte îl păru bine, căci în acest cas soţia şi rudele Iul ar fi crecjut că el şi cu Ioliansen s’aîi prăpădit, pe de alta însă, fu îngrijat forte de sbrta corăbiei şi a călătorilor de pe ea.
In dimineţa cjileî de 26 August este deşteptat şi i se pre-sintă următdrea telegramă:	Fram a sosit în stare perfectă.
Totul este bine. Peste câte-va câsurl plecăm pentru Tromso. Te felicitez de bună sosire. Otto Sverdrup.
Nansen cuprins de o bucurie nebună plecă împreună cu soţia Iul pentru întâmpinarea vasului Fram».
Sverdrup, conducătorul autorisat al corăbiei Fram şi al ome-nilor de pe el, cu începere de la 14 Martie 1895 şi pînă la sosirea în Norvegia, printr’o dare de sâmă arată Iul Nansen drumul făcut (vecjl harta No. 3 sau 5 al Revistei) şi modul de întrebuinţare a timpului.
Din acâstâ dare de semă se vede că şi după plecarea Iul Nansen, traiul nu li s’a schimbat aprope întru nimic, trecând prin aceleaşi peripeţii ca mal nainte, ocupându-se cu fabricare de ski, caice, sănii şi exerciţii pe ghîaţâ cu sarcini de mal multe cjecî de chilograme, ca în cas când Fram ar fi sfărâmat să p6tă transportă el singuri merindele şi tdte lucrurile de cari ar avă trebuinţă. Cu vînătdrea au fost puţin norocoşi, de ore-ce n’au dat de cât forte rar de urşi, iar focele împuşcate se lăsau la fundul apel, fără să le pdtă prinde. Observaţiunile sciinţifice şi în special adîncimile mării au fost luate cu multă îngrijire. Pe nicăieri n’au găsit adîncimî mal mici de 3 mii metri, ajungând pînă aprdpe de 4 mii. Au constatat existenţa curenţilor marini ce vin despre ecuator, prin faptul că apa de şi sărată avea o temperatură maî ridicată, de cât 1 saîi 2 grade d’asupra Iul
www.dacoromanica.ro
216
ALBINA
zero, pe câncl într’alte părţi vecine, pe unde nu eră curentul, temperatura mării eră de 1 sau 2 grade sub zero. Vuiturile au fost fdrte dese şi cu o îuţâlă de la adiere pînâ la 20 şi chiar mai mulţi metri pe secundă. S’au apropiat mai puţin de pol de cât Nansen, căci latitudinea cea mai^depăr-tată ce au atins-o a fost în dina de 15 Noembre 1895, la 85°55' lat. boreală.
Sverdrup şi cu tovarăşii lui au arătat mult curaj şi au desvoltat o activitate fdrte mare în timpul verii anului 1896 pînă la 13 August, di în care au scăpat definitiv din ghiaţă. Ca să ajungă aci, au luat direcţiunea către sud, întru cât-vâ contra mersului banchizei ce-I ducea spre est. Drumul le-a fost deschis în parte prin rupturile ce se făceau în ghiaţă din causa căldurii; într’o bună parte însă îl deschideau ei prin explosiuni cu praf de puşcă, ca să rupă ghieţurile ce le opriau trecerea; căci, dacă ar fi urinat calea banchizei, de sigur î-ar fi dus către Groenlanda şi probabil n’ar fi putut scăpă dintr’însa de cât cu un an mai tîrziu.
Din călătoria lui Nansen şi a vasului Fram reiese în mod neîndoios, că în vecinătatea polului, nu numai că nu este uscat, dar marea este fdrte adîncă şi că ea este în permanenţă acoperită de ghiaţă, ce se află în continuă mişcare, dusă de la strîmtorea de Bering către pol şi de la pol către Groenlanda, mişcare la care contribuîesce mai mult vuiturile de cât curenţii marini.
P.	I. Stroescu.
OGARUL», COPOIUL» ŞI EPURELtE.
Ci-că o dată ogarul a deschis cârciumă; iar ca cârciumar cu cjeciuială a pus pe copoiu. Intre muşteriii prăvăliei, eră şi epurele care făcea refenea mai mult pe datorie.
A(}i pe datorie, mâine pe datorie, marfa s’a dus.
Când ogarul face socotela copoiului, găsesce butia gdlă, taraba tdcă, bani clenciu.
Unde-s banii? întebă ogarul.— Datorie la iepure. — Iepurele unde-i? — N’a mai dat prin prăvălie. — Hai după el. Tu să-l scoţi din crâng; iar eu să-l apuc la câmp, că ne-a pus cruce, hoţul.
Şi d’atuncî ogarul vîneză la câmp; iar copoiul prin pădure.
Povestita de Constantin N. Boboc, vînător, Bogaţi-Dnmboviţa şi comunicată de
I6n Nesroescu.
www.dacoroniamca.ro
ALBINA
217
BRA56VE PGP6HANE
(Din Muşcel).
II luase şi pe Ţigan în rSsboiu; dar el, biet, eră fricos şi leneş d’ăia «de-î pasă pămîntulul când stă.» Când îl puseră şi pe el la rînd cu alţi soldaţi să tragă focuri în duşmani, el de frică, se da tot înapoi... tot înapoi. .. şi-apoi da şi el drumu pusei!......
Da, uite că-l-vede un oficer şi, după ce se repede şi-i dă câţi-va ghîonţî îndesaţi, îl întrebă răstit:
—	Ce ai, tu, mă haramino, de-mi zăpăcesc! mereu soldaţii? De ce te dai îndărăt când dai cu puşca ?
- Ilaoleu... iartă-me, mânca-te-aş... sa ve<}î... jnişca mea bate inai tare ca a hălor-l-alţl şi heu me dau hîndarat ca să lovesc la un loc cu hei... să nu pierd nicî-hun glonţ mânca-te-aş...
*
Plecase un Ţigan cu o iapă la tîrg s'o vîiujâ. Şi plîngeâ biet, că n’o să îâ nimic pe ea că eră slăbânogă de pică d’a’n picîdrele şi bătrînă ca vai de ea .. .
Dar cum mergea Ţiganul agale, iată că-1 sosesce un Român. Tura . .. vura, de colo pînă colo: Românul se învoiesce să vîntjă el iapa c’a mai vîndut, şi Ţiganul — ca mulţumită — i-o da şi lui acolo ceva ca să nu-şî răcescă gura degeaba, sbătendu-se cu negustorii.	--
Cum ajung în tîrg iată că şi vine un muşteriu să cumpere iapa. Românul, fiind-că se învoise cu Ţiganul începu s’o laude:
—	Iapă ca asta rar se gâsesce; nu c’o Are<Ji aşa, dar e tî-neră, spătdsă, pieptosă, bună de prăsilă, n’ai ce mai <jice...
Muşteriul ridicase preţul şi eră gata să plătescă, când Ţiganul de colo, nu-i dede pas:
—	Hauliu, Rumânico, dacă e uşă de bună cum spui, n’o mat dau, mânca-te-aş... nu zăîi... Haide, mititico, cu tetea hacasă... N’am sciut că hescî haşâ de bună, că m’aşi fi plimbat calare şi pa la Dumnecjelea de sus .. .
*
www.dacoromamca.ro
218
ALBINA
—	Ce-aî vrea tu, me Ţigane? Spune, din doue, una: Să te bag în casă la căldură or şă-ţî dau de mâncare şi să-ţi vetjî de drum?
—	Haoleu ... Nici una, nici alta, Rumanico ! ... Maî bine dă-mî ho fole dă horză şi cu ho falie dă mămăligă s'o mănânc colea la gura sobei.
Culese şi comunicate de
Rădulescu-C'odin.
PUBLiICAŢlU^i JSlOUE
,,Raport asupra introducerii lucrărilor agricole la şcola normală Vtisfle Lupa (lin Iaşi, (le I. Mitra”.
D-l Mitru, directorul şcoleî normale Vasile Lupu, a presentat Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii publice un forte important raport asupra înveţămîntului agricol din programa şcolelor normale de învăţători. Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice a apreţiat destul de bine ra-portuljd-lui Mitru. D-l Ministru se exprimă in resoluţiunea luată de a se trimite acest raport în discusiunea consiliului general de instrucţiune, între altele, ast-fel:	Raportul de faţă expune minunat de bine starea
lucrurilor şi căuşele cari fac ca învăţătorul să fie un străin între consătenii lui şi un declasat. Acăstă stare de lucruri a îngrijit pe Minister şi l-a determinat să începă studiarea cestiuniî pentru a găsi remediul.
In prima linie se impune ca învăţătorul să fie sătean el însuşi şi prin urmare să păstreze iubirea pămintului şi deprinderea dea-1 lucră, ceea-ce reclamă desvoltarea lucrărilor practice de agricultură, horticultura şi cele-l-alte accesorii în şcolele normale de învăţători.
D-l Mitru plecă de la principiul că adevărata misiune a învăţătorului e de a crcsce şi de a instrui. Pentru tote acestea se cuvine ca învăţătorul prin exemplul său viu, să fie un factor principal pentru viitorul agriculturii în ţara ndstră. De aceia învăţămîntul agricol în şcola normală să tindă a face din învăţător, cel d’întâiu gospodar în comuna sa. «Să-î inspire atâta gust pentru lucrările agricole, pentru câmp, în cât ogorul lui, grădina, livada, pomii lui să fie fără rival în comună; în cât totă lumea să caute a luă exemplu de la el şi a imită cu drag ceea-ce a ve-(jut practicat cu atâta succes la învăţător. Casa, grădina, câmpul, vitele, pasările de curte ale învăţătorului—prin cunosciinţele şi pildele ce va fi avut de lâ şeolă,—să servescă de model pururea viu în ochii sătenilor minunaţi şi în acelaşi timp, aceştia din urmă să fie puşi în posi-ţiune de a imită, fără greutate, ceea-ce văd la învăţător.» Pentru ajungerea unui asemenea ţel, adică de a face din învăţător cel d’întîiu gospodar în sat, d-l Mitru cere o reformă radicală în programa şcoleî normale, în ceea-ce privesce agricultura. Domnia sa voîesce ca într’o şcdlă normală să se predea:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
219
a)	Cultura cerealelor propriu rjise;
b)	Horticultura cu tote ramurile ei;
c)	Viticultura;
d)	Arboricultura şi silvicultura;
e)	Crescerea vitelor, în special a vacilor pentru lapte;
f)	Crescerea gândacilor de mătase;
g)	îngrijirea albinelor.
Tote aceste cunosciinţe ca să se potă preda cu succes e nevoie de un teren, de un fel de fermă de vr’o 100 de pogone, cum şi de un profesor de agricultură, care să fie obligat a face cel puţin 15 ore de practică agricolă cu elevii pe săptămână.
Principiile desvoltate de d-1 Mitru în raportul domniei sale, sînt de natură a convinge pe ori şi cine de temeinicia şi de marile lor folose. Cine nu se bucură, când i se arată mijlocele, cum ar pute să se facă din învăţători cei d’întîiu gospodari în sat? Cine nu doresce ca învăţătorul să fie sătean conducător pentru consătenii săi ? Mie personal mi-a procurat mare plăcere citirea raportului d-luî Mitru şi aşi dori să facă obiectul de discuţie al bărbaţilor competenţi. Ţiu însă să spun că, faţă cujţtimpul câtdurăţză cursurile unei şcole normale de învăţători e peste putinţă a se realisâ vederile d-luî Mitru. Dar despre acesta altă dată!
i*. <;.
SFATURI PRACTICE
O unsore bună.
E vreme de tomnă ; acuşi se apropie şi iarna. Trebue dar să ne aşteptăm la plot multe şi zăpadă. Dacă piciorele le vom ave uscate*şi calde, putem fi asiguraţi că şi corpul ne va fi sănătos, lată ojbună unsore ce vă sfătuesc să o întrebuinţaţi pentru cibote ca umedela să nu potă străbate prin piele la piciore :
Să se topescă 50 părţi de grăsime de oie, 49 părţi de oleiu de in şi după topiresă se adaoge o parte terebentină (se găsesce la spiţerie) şi să se amestece bine. Acestă unsore e minunat de bună pentru a apără pielea ca să nu fie străbătută de apă. Trebue unse cibotele când sînt bine uscate şi calde.
Cum putem afla că oţetul e făcut din vin.
Totă lumea scie că oţetul se face din vin, tescovină sau din aşchii. Anul acesta făcendu-se forte puţin vin, trebue să ne aşteptăm că şi oţetul adevărat din vin să-l avem mai rar, vîndendu-ni-se drept
www.dacoromamca.ro
220
ALBINA
oţet un altul fabricat cu apă amestecată cu câte-vâ picături de vitriol (acid sulfuric) care de şi are gustul înţepător al oţetului, însă e vătămător sănătăţii.
Pentru a se recunosce acestă falsificare periculosă, se pote urmă ast-fel: se varsă^câte-va linguri din oţetul bănuit într'o farfurie de lut smălţuită sau într'una de porţelan şi se mole într’însul câte-vâ bucăţele de hîrtie albă sugătore ; apoi se pune farfuria pe o sobă caldă şi se lasă până se usucă hârtia. Dacă e vitriol cu apă sau dacă e adăogat vitriol în oţet slab pentru a-1 întări, hîrtia se'va înegri ; iar dacă oţetul e curat din vin, hârtia rămâne albă.
Un mijloc de a măsură cu gologanul.
De multe ori când vroim a măsură cevâ, n’avem la îndemână metrul, atunci cu ajutorul gologanului de 5 bani ne putem face uşor un metru. Amintiţi-ve că lărgimea acestui gologan e de 25 milimetri. Prin urmare de patru ori pusă lărgimea acestui gologan pe un băţ ne dă un decimetru, de 20 ori ne dă o jumătate şi de 40 ori un metru.
Orî-cine pote ast-fel să-şi aibă la îndemână un metru.
CRONICA AGRICOLA ŞI COMERCIALA
Apropo de la începutul acestei luni timpul a început să devină iarăşi călduros, lucru ce folosesce1 semănăturilor, de toninâ. Dintre lucrările ce s’a uputut face în săptămâna trecută din causa timpului cald şi în condi-ţiuni bune, au fost sădirile de pomi roditori şi de alţi copaci de păduri. Dar din causă că pâmîntul a fost prea mult uscat şi aprope ţărinos, la cele mai multe [din sădirile pomilor roditori, n’ar fi fost reu, ca după sădire să se fi udat; de 6re-ce rădăcinile pomilor stând într’un pămînt uscat, se usucă şi ele, aşa că la primăvară să nu ne prindă de loc mirarea de ce cele mai multe sădiri de pomi se vor prăpădi, numai din causă că la sădire pomii nu s’au udat. La sădirile pomilor roditori în pămînt uscat, se întîmplă acelaşi lucru ca şi cu cei sădiţi într’un pămînt încărcat de apă, dar îngheţat.
Dacă timpul va mai continua a fi secetos, sfătuim pe toţi acei cari au făcut sădiri de pomi, să-î ude cât se va pute mai des, dacă nu vor ca lucrarea lor să fie zadarnică.
Fiind-că tote lucrările la câmp s’au isprăvit, ar trebui ca bunul agricultor să se gîndescă şi la căratul gunoiului din curte pe locurile cele mai sărace, spre a-şî pute înmulţi mai mult producţiunea sa agricolă. Căci după cum omul printr’o bună hrană şi ‘curăţenie, îşi întreţine
www.dacoromanica.to
ALBINA
221
sănătatea şi vigorea corpului seu, tocmai aşa printr’o bună îngrăşare şi o bună cultură a pămîntuluî, se va pute întreţine puterea roditore a pămîntuluî.
Târgurile nostre. Afacerile cerealelor în târgurile nostre şi mai cu semă la cel din Brăila, sînt aceleaşi ca şi în săptămâna trecută.
Dacă socotim preţurile după greutatea la suta de kilogr. avem:
Grâul cel mai bun s’a vradut cu............. 14 lei.
Secara............................................. 9
Ovezul.......................................... 9 - şi 60 cent.
Orzul........................................... 7	20
Porumbul nou......................................7—8
» roşu........................................  7
Gincantinul  ................................... 8 = şi 40 cent.
Fasolea.  ......................................13	» 30 »
CRONICA FINANCIARĂ
BiteuretcX, u Nocmbrie 1897.
Tirgul cu termen este o operaţiune de bursă în care, cumpărătorul şi vin^ătorul fixeză un termen pentru executarea lui. Acest termen nu pote să fie ales după placul speculatorilor; legea şi regulamentele '1 fixeză.
Art. 54 din lege se exprimă ast-fel: negocierea cu termen a efectelor publice sau particulare la purtător sau transmisibile prin transfer, nu se pot face pentru un timp mai depărtat do cât e luna, socotind din ^iua în care s’a făcut tirgul.
Epoca la care operaţiunile cu termen s’au finit se mugesc în bursă lichidaţiune.	" ,
Tîrgurilo cu termen constituiesc adevăratul instrument al speculaţiunii şi exercită la bursă şi în lumea finanţelor o acţiune preponderentă.
A pătrunde mecanismul câte o dată complicat al acestor operaţiuni, a semnală şi explică funcţionarea lor nu sînt lucruri uşore; dar ceea ce este mai greu încă, constă în a aprecia resultatele economice şi sociale, a examina cu imparţialitate influenţa lor. iu a căută mijlocele de combatere a efectelor periculose ce decurg dintr’insele şi ’nainte de orî-ce în a arătă serviciile ce pot aduce rentierului şi capitalistului, când aceştia sciu să profite de tote combinaţiunile ce tîrgul cu termen le oferă. ’
Operaţiunile cu termen trebuesc considerate din 2 puncte de vedere: din puneul de vedere al legalităţii este de trebuinţă a defermînă dife-ferenţa ce există între caracterul jocului cu termen consacrat şi acelui prohibii de lege.
Ultimul curs cu care au încheiat diferitele uostre rente, fonduri şi valori este următorul: Renta perpetuă 103; 5°/0 Rentă amortibilă em. 1881—88, 100%; 4°;o Renta 90>/2; (1% Convertite Rurale 101%; Comunale em. 1883 99%; d-to em. 90, 100%; 5% Scrisuri funciare Rurale 94%%; 5% Funciare urbane Bucurcsci 91%; Iaşi 87%; Banca Naţională 1920: Bănci Agricole 327; Construcţii 155; Daciâ-România 414; Naţionala 458
Tendinţa generală fermă.
n. el. s.
www.dacaromamca.ro
222
ALBINA
DESLEGAREA GHICITORILOR DIN No. 5.
Curtatul rombîc V
N i I Vişin 1 i 11
Au deslegat acesta ghicităre: Margot Dristorian, Evloghie D. Staicovicî, G. Ghinda (Târgu-Jiu), Şerban Tassianu, Burdula, Vasile Pătraşcu (Prahova). Anette Ionesco, Foţi na Ion eseu, Janeta şi Aurora Marinescu (Craiova), N. Neacşu (Bârlad), Ioan Costea, Al. Cos-tinescu (Iaşi). N. Constantinescu (BuzescI Argeş).
Au deslegat acostă ghicitore : A. Negreanu, Horia Furtună, Maer Mandel, Elevii clasei IV normale a societăţii pentru învăţătura poporului român, L. Belciugăteanu, Cesar Dristorian, N. Chiriţopol, Cippec Bernart, Erna Cippec, Ilie Pârvulescu (BăilescI), Pop O. Yi-ciu, I. Nicolescu (CiumescI), F. Teodorescu (Ciuniescî), Elevii clasei IV normale a Societăţii pentru învăţătura poporului Român, Artur Lorentz, Georgescu I)., N. Sterian, Mun-teanu V. Sfetozar, Leon Mrejeriu (Iaşi), Dimitrie G. Cernescu (Tulcea), Demosten Tiberiu (Birlad), Sacagiu M., N. Lungu, Elena Măcescu, L. Dodescu (Roşiorit-de-Vede), A. E. Mă-cărescu, S. Demetrescu (Socariciu, Rîînnicu-Sărat), V. I. Pătraşcu (Balta-Ddmnel, Prahova),
S.	Sanft, Mişti Stoicescu, Presurelu, învăţător (Mehedinţi), C. Gherghinescu (GrozescI, Mehedinţi), Dimitrie Ştefanii! (Bacău), I. V. Halmuş, învăţător (Tutova). Preot G. Gafton (Tecuciu), Gheorghiu N. Vasile (Galaţi), Iulia Celebidache (Galaţi), Petre P. Arcadian (Caracal), Căpitan Dupont (Ploescl), D. Teodorescu (Iaşi), Costache Baltă (Iaşi) Ilulder (Sperie-ţenl), N. Constantinescu (Argeş), Zaharia Demetrescu (Tulcea), D. Iliescu (Tecuciu), Preot
T.	Grigorescu (Ploescl), Acilil (Buzău), I. Georgesou (Gorj), Mih Dep (ObedenI) Alexandre Ionesco, D’Artagnan, C. Constantiniu, Grigore N. Dumitru, Sorescu N. Pompiliu, G. Ani-bal Căciulescu, Beldie D. Constantin, Roşea I. Octavin (Brăila), Dimitrie Dobrescu (Micşu-nesci-Greel), Masinca M. Gheorghiu, I. Vasiliu (Dobrovăţ, Vasluiu), Ion Patriclie (Smulţl), G. Salvift (Smulţl), D. Tăcu (Smulţl), Em. Patriciii (Sinulţi), Preot. Butunsu (Smulţl), oh. Niţă (Ţifu, Fălciu), Limberea M. Nicolae (Curtea de Argeş), G. Constantinescu (Ionesci, Gorjiu) I. D. Bădescu (BotenI, Muscel), Alboteanu S. Badea (Curtea de Argeş), Elena Ni-ţulescu (Cricov, Prahova), Costică Ionescu (Chiojdeanca) Elisa Constantinescu (Chiojdeanca), Preot Em. Datcu (RădulescI, Ilfov), Irimia Iriinescu (DrăgânescI), Troşu Anton (Casapchioi), Constantin C. Rtfdulescu (Buzău), Zamfir Prună (Coloneseî, Olt), Preot. P. Stănescu (Călăraşi, Dolj), Mihail Ionaşcu (Băltenî, Olt), Th. Popescu (Ghizdăvescî, Roinanaţl), D. Parşco-veanu (Ghizdăvescî), C. Pantelescu (Ghizdăvescî), Ioniţă Doniga (Tecuciu), I. Olaru Negri-leşcî), Zamfir Marinescu (Caiata, R.-Sărat), Vasile Munteanu (Domniţa, R.-Sărnt), Ecaterina C. Colin (Focşani), Marinescu M. Romulus (Turnu-Mâgurele), G. D. Rovinaru (Roşia, Gorj), C. Olăreanu (Fălciu), Adrian Pravăţ (Răcăciune). C. Răut (Dobrovăţ Vasluiu), Maria Vel-covicî (Galaţi), Costache Nicolescu-junior, (BuzescI), Constantin Evulescu (Paia Mehedinţi).
Al’ DESLEGAT AMÎMKHIE GIUCITORILE: George C. Marinescu, Ionel Bombă. Constanţa şi Mihail Teodorescu, Lj'a Plopeanu, Elevii clasei V Seminarul Central, E. D. Teodorescu, Ionescu Traian, Atanase Antonescu, Vasile T. Bălan, Mihăilescu P. Aurel, Traian Garoflid, Gta. Athanasiu, Cbirion Şerban, Calypso, Petre N. Galea, C. Dimitrescu-Ciocianu (Buzău), Gli. Rădăianu (Iaşi), Teodora Ionescu (Tulcea), Gheorghe Ionescu (Buzău) Un ăcolier (Iaşi), Teodor C. Panaitescu, (Iaşi), George I. Munteanu (Buzău), Anica Glieorhe Anton (Comuna Ţigăneşti Muşcel), I. R. Ionescu (Brăila), E. Petrescu (Călăraşi), Maria N. Teodorescu (Cernavoda), IhTtrîneanu, Angliei Constantinescu, Gh. Romano, Gr. Constantinescu, învăţător (Roinanaţl), M. Manoliu (Iaşi), G. D. Papadopol (Mălini), I. II. Constantinescu, (Tulcea) A. I. Gheorghiu (laşi), Cost. Cărăbăţ (Bârlad), I. Savastru (Vasluiu), I Neculaîi (Vaslui), I. Mihăilescu (Hacău), N Georgescu (Brăila), Dumitrescu (Brăila), Rosvitta de Gandersheim, Costea Ioana şi Gheorghe Şoarec (Caracal), Ilie Constantinescu (Caracal), Gh. Nichiforescu (Iaşi), M. Mihăilescu (BăilescI Dolj), G. Ciocâlteu (BăilescI Dolj), C. Maxim (PopenI), Ionescu Virginiu, Ionescu N. Eugeniu, I. Negoescu, învăţător (Dîmboviţa), Preot Ştefan Georgescu (Dîmboviţa), Elevii clasei V normale a Societăţii pentru învăţătura poporului Român, Jean Ucselugen, Vasile Stănculescu, Alberte Hussnr, Aureliu Hagi-Nicolau (Pitesc!), Dainiano-vicî (Giurgiu), Costică N. Ionescu, Vasile P. Popescu, Clasa III normală a Societăţii pentru învăţătura poporului Român, Ioan Brătilă (Diocheţi, Putna), Petre Morcovescu (Ploescl), Nicolae Morcovescu (Ploescl), D. Iliescu (Nicorescî, Tecucifi), Elena Popescu (Călăraşi), Vindemontagne, Jnques Zvibel, B. Bonner, Ilristache Goiciu (Galaţi), P. Stamatin (Bog-dănesci, Tutova), Maria Gheorghiu (Murgenî, Tutova), P. Pănoiu (Crasna, Giurgiu), Spi-ridon Georgescu (Mărăcineni, Buzău), Alexandru şi Corneliu Mihălescu (Balş, Roinanaţl), Atanasie Cioică (Craiova), I. Mateescu (Gorjiu), Buisson Roland, Gheorghe Constantinescu (Ciocănesc!, Ilfov), Popescu V. Constantin şi D. Teodorescu (Iaşi), G. Tomescu (MogoşanI, Ioseph Cohen, Fermo Gascoti, V. Filipovicî (Creţescî), Pr. N. Sachelarie (Copăcenil-de-Sus), Popescu Savel (Ploescl), Gh. Butuc (Bârlad), I. I. (îoorgiescu (Manoleasa) Codina Goilav (Neamţu). Lucreţia Bartolomeu, Maria Pătraşcu, Virginia Pătraşcu, Eugenie Tănăsescu George Bartolomeu (Codăesci Vasluiu), Elena Ciocoiu (Dorohoiu), C. Petrescu (Mehedinţi)!
8 a r a d a
FRANC-LIN
ALBINA
223
ÎNTREBĂRI si probleme
1.	Ce înţeles are vorba românescă «?-a tăiat nasul» şi cum se explică înţelesul figurat de astăzi ?
2.	Din ce poezie este urmâtorea strofă:
Din vretnile trecute în cecuri ctitore Un nume să răsune cu slavă împodobit,
Să frecă peste vîrste şi peste ani să sbore,
Acela care-l portă cu ce s’a folosit P
3.	In timpul resboiuluî din 1877, un soldat român rănindu-se grav, pînă la terminarea resboiuluî, se apucă de nieşteşugul bârbierituldi. Pe Ovrei îi rădea trei la o pară, de la Români luă câte o pară de om, câte doue parale de la câte un Rus şi câte trei parale de la câte un Turc. Dacă rădea trei Ovrei, trăgea şi trei linii pe tarabă; iar paraua o băgă în teşgheâ adică d’o parte semnă câţi rădea, iar sera la socotelii găsesce 40 de parale luate de la muşterii. Numără şi linile de pe teşgheâ şi găsesce tot 40. E întrebarea: Câţi Ovrei, câţi Turci, câţi Români şi câţi Ruşi a ras ?
Propusă de Constuntin Tomenea, învăţător, Bogaţi.
NB. Răspunsurile şi numele celor ce vor fi răspuns exact se vor publică în No. 9; deci se primesc răspunsuri pină la 23 Noembrie.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Mă simt onorat de propunerea ce ini-aţl făcut de a li prenumărat (şi eu printre colaboratorii revistei Albina şi făgăduese câ voiîi contribui după puterile mele la răspîn-direa revistei.
I>r. Tom» bice se u
prof. la scdla normală din Câmpu-Lung.
*
Cine-şl iubesce ţara, e rugat să ajute o asemenea întreprindere, semnând ca abonat Ne mânca străinii în ţară şi noi orăşenii cată să dăm ajutor cu acăstă revistă să pătrundă în t6te unghiurile ţării.
I». (onstuntincsru.
directorul şcdleî primare No. 2 (Mântulesa).
Primind scrisărea d-văstră prin care îmi faceţi cunoscută pe de o parte frumăsa d-vostră iniţiativă de a scăte revista Albina, iar pe de alta invitarea dea fi colaboratorul d-vdstră, mă grăbesc a vă incunosciinţa că primesc cu plăcere onărea ce-mi faceţi de a mă prenumără Intre colaboratorii d-vostră.
br. Pat ricin
prof. de pedagogie la şcoln normală din Bîrlad.
învăţătorii, plasa Câmpu-Blalmiţa, salută cu drag revista Albina, care are menirea a răspândi mai departe cunosciinţelc folositore printr'un mănunchiu de bărbaţi liotărîţi să redeştepte sentimentele naţionale, să înalţe moravurile strămoşesc!, să ne înveţe să iubim limba, naţionalitatea şi religia. Trăiască iniţiatorii revistei Albina.
(Telegramă).
•)r
Cunosceam încă de mal nainte apelul pentru publicarea interesantei reviste «Albina , a cărei apariţie o aşteptam cu o nespusă impacienţă... . Voiu contribui şi eu după puterile mele la acăstă publicare, dându-vă din când în când câte un articol.
(Va urma).
Eniu Bălteam!,
Profesor, fost director al revistei «Lumină pentru toţi.-
www.dacoromamca.ro
224
ALBINA
INFORMATIUNI
Prin stăruinţele domnel dr. Cuţarida CrAtunescu s'a întemeiat în Bucu-resci o societate numită «Materna». Acestă societate are de scop să îngrijdscă pe copiii găsiţi, pe copiii de doici, de servităre. pe copiii orfani şi de dmeni săraci. Se vor formă două dimsiunî, una numită LegAn, în care vor fi îngrijiţi copiii pînă la vtrsta de trei ani: alta numita Şciila maternii, in care vor fi îngrijiţi copiii de la 3—7 ani. Societatea acesta e pusă sub patronaginl M. S. Reginei şi are ca presidentă activă pe cunoscuta filantrăpă, d-na Elena Tur-neseu. Dorim trăinicie unei asemenea folositore instituţiuni.
*
D-l Dr. Maximilian Popovicl s’a întors’din călătoria pe care a făcut-o prin Serbia, Bulgaria şi Turcia în scopul de a se ocupă cu felul culturii tutunului în aceste ţări Domnia-sa a inceput să-şi publice observaţiunile făcute. Printre altele ne spune, că în Sofia, capitala Bulgariei, cei mai bogaţi negustori sînt de viţă română şi că acelaşi lucru se pote observă şi în oraşele din Rnmelia. Ne bucură acestă constatare pe de o parte, iar pe de alta ne întristeză, când ne gândim că în ţară la noi neglijîăm cu totul comerciul, acest soiu de muncă isvorîtdre de bogăţii.
*
D-l T. Gama, actualul revisor şcolar al judeţului Ilfov, a fost numit in aceeaşi calitate în judeţul Rîmnicul-Sărat, în locul d-luî Petrescu, care îşi reia catedra. D-l Ion Ciocan, institutor în Bucurescî, a'fo.st numit revisor şcolar în judeţul Muscel în locul d-luî A. B. Siniştânu, numit în aceeaşi calitate în judeţul Ilfov.
*
Pe lingă şantierul de la Turnul-Severin s’a înfiinţat o şcolă de meserii în care se primesc copii cu 4 clase primare. Scopul acestei şcoli e de a formă pe viitor măiestri ai acestui şantier, cum şi pentru alte stabilimente din ţară. Elevii vor face mai puţină teorie, însă mai multă practică. Ţinta nostră trebue îndreptată spre meserii, comereiu şi agricultură. De aceea ne bucură ori şi ce creaţiune de natură de a ne formă pentru meserii.
*
Gravura nostră din No. 4 «Regele Carol în lupta de la Gr ivita* este o fotografie după marele tablou datorit pictorului Oscar Obedeaini, un tînăr de mare viitor.
Vom reveni cu altă ocasie asupra operelor talentatului artist.
POŞTA REDACŢIEI
Articolele următdre:	O Şi de Maiu la ţară-; Tripiedul universal ;
- Sfîrşitul verii»; «Christos, me nene»; .Ger nat» (basm); Sultanul şi Hogea»; «Archiereul şi Ţiganul-; Vitejia Ţigănescă ; La şcolă (poesie); ♦Foîe verde brădăţel» (cântec); Albina» (poesie) n'au fost admise de comitet.
Pogrion Loco. Gr. R, Bfesdeada — Şaradele d-vostră n’au fost admise. E. I). V. — «Metodologia generală nu e potrivită cu scopul revistei nostre.
Petre retrescu, învăţător. — Legendele trimise de d-vostră se vor publică treptat.
www.dacQromanica.ro