Andl I
DominicA, 19 Octombrie, 1897.
No. 3.
„ALBINA”
REVISTA K.NimoPKIUCA POPULARA
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ
ROMÂNE, RIDICĂ FRUNTEA!
Române, ridică-ţî fruntea, căci din pieptul teu răsăril-au falnicii brafâ ce răpus-au pe semeţul Turc de la Grivifa, Rahova şi Plevna. Fă să-ţi fluture chica în vînt şi să-ţi salte opinca de la păniînt, căci chipoşn tei copii înfrico-şat-au pe câmpiile Bulgariei pe îngrozitorul şi mâncătorul de întregi armate— Gâzi Osman.
Lasă jalea pustiului şi,punend flori la pălărie, apucă în vînjâsele-ţi mâni cornele strămoşescului plug şi făt să se restorne în brazde pămîntul îngrăşat cu sângele celor ce au venit cu gând să-lstăpănescă, dar mortea, şi-aii găsit întrInsul.
Aruncă sentinţa roditâre cu nădejde bună, căci pămîntul ţârii lot e mănos şi o să-ţi dea în belşug de iote.
Nu purta in sufletul teu grija viitorului, căci marele şi bunul Dumnezeu, —care ne-a păstrat pînă acum cu iote nenorocirile venite asupră-ne — , are grijă şi de acum înainte de noi; şi apoi.... n'a sosit încă timpul să fim şterşî din cartea cea mare a vieţii!
Ingrijesce de fiii tel şi fă să se cunoscă în erescerea lor că eşti demnul urmaş al marelui nume de Roman. Invaţă-î să cunoscă şi plugăria, fă ca ei să mănuescă şi armele şi să scie a face şi dreptate când trebuinţa o va cere;— fă să reînvie în ei aţâţi viteji din măreţele timpuri ale înflori-toreî Istorii a Romanilor.
Povăţnescc-i să ţină la neamul din care. fac parte ca la ochii din cap şi învaţă-i ca pentru nimic în lume să nu-şi înstrăineze moşia, — moştenită cu atâta trudă de la moşi strămoşi !
«Albina•
www.dacaramanica.ro
5
AI-HI NA
(Hi
Sfătuesce-î să se închine Dumnezeului părinţilor noştri, care în timpurile dc negră restrişte alertrecutului strămoşesc, nu şi-a întors cu desăvîrşire ochiul seu de la noi; ci, din când în când, a căutat să mal îndulcescă necazurile ce obideau pe bietul popor Român!
Invaţă-l să se iubescă şi să se ajute unii pe alţi şi fă-î să vadă că In unire stă puterea» şi că numai strînşî uniţi se pot, apără cu izbîndă şi în contra celor ce cu forţa, voiesc a ne cotropi şi în contra colora ce prin ademeniri mincinose caută a ne ingenunchiă!
Gând, acestea le vel face, atunci generaţiile viitore cu drag îşi vor aduce aminte de tine şi drept pildă, te vor ave in crescerea iubitelor lor odrasle!
Iar tu, mamă Română, dă fetiţelor talc o crescere care să ne reamintescă pe Cornelia cea, mal virtuâsă şi mai demnă, fenice din timpurile vechi. Invaţă-lc să-şl facă ele hainele naţionale, simple dar atât de frumose, ca as 1-fel să nu se piarc/ă podoba care eu atâta măiestrie ve îmbracă.
Invaţă-lc ca, in degetele lor delicate să răsucescă şi fuiorul cel mole, dar să scie .a purtă cu dibăcie şi. condeiul. Sfăfulesce-lc că a munci nu e ruşine şi că mult mal folositor şi frumos este pentru, ele a torce şi ţese de cât, a-şî petrece timpul în nelucrare.
Şi atunci fii sigură că ai pus şi tu umorul la rola carului ce portă pe scumpa năşiră patrie.
Glicorşţhc Nicolacscu
Caracal.
muncit! fara PREGET !
Munciţi fără preget şi puneţi la o parte din aceea ce câştigaţi, căci numai ast-fel ve puteţi înavuţi. Fugiţi de cel ce ve spun că ve puteţi înstări fără a lucră, şi fără a cruţă.
Luaţi pildă de la cel cari şi-au făcut avere prin muncă şi economie şi nu rîvniţl nici-odată la, bunul altuia.
învăţaţi pe copil să tie strmgători. Insuflaţi-le din pruncie că munca, şi economia sînt temelia fericirii; că norocul fuge de leneşi şi de risipitori.
Căutaţi a. întipări in mintea lor că cel ce muncesce şi cruţă este creştin bun şi patriot adevărat, fiind-eă cel ce lucrcză se rogă şi cel ce cruţă contribuie la înavuţirea şi mărirea ţării sale.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
fi 7
FRIGURILE
lîelele ce aduc frigurile.
Multe sînt bolele de cari e bîntuită populaţiunea de la sate şi oraşe în ţara nostră, dar nici una nu e aşa de răspîndită şi ucigătore ca frigurile. Ele ne răpesc în fie-care an viaţa a mii de copii şi pun pe muncitorii noştri în neputinţă de a lucră timp de mai multe săptămâni.
Urmările frigurilor sînt aşă de numerose, în cât ar trebui să dăm o întindere prea mare acestui articol, pentru a le înfăţişă în to'tă întregimea şi goliciunea lor. Sîntem nevoiţi, prin urmare, a le arătă în puţine cuvinte.
E destul ea frigurile să prindă de câte-vâ ori pe un om voinic, pentru a-! slei puterile pînă într’atât în cât abia să se ţie pe picîore.
Un pătimaş de friguri capătă cu timpul o înfăţişare searbădă, devine gălbinicios, buhav, faţa i se vestejesce; cu un cuvînt frigurile ajung a-i sdrun-cinâ sănătatea, a face din el un om schilod, fără putere şi fără curaj.
Tot din causa frigurilor populaţiunea nu spo-resce, de ore-ce ele dau o lovitură puternică con-stituţiunii şi puterilor ţăranului român.
Sănătatea şi viaţa naţiunii întregi, încercă o mare pagubă din causa frigurilor: ele lucreză fără întrerupere pentru a aduce degenerescenţa fîsică şi morală a poporului. Urmările lor merg şi mai departe: ele decimeză districte şi chiar ţinuturi mai întinse. Cu exemple luate din istorie se pote dovedi că oraşe şi popul aţi uni întregi au dispărut din causa frigurilor.
Frigurile nu bîntue de o potrivă în toţi anii; s’a observat că anii ploîoşi sînt cei mai priincioşi pentru friguri.
In cursul unui an cele mai multe caşuri de fri-www.dacoroiiiaiiica.io

68
ALBINA
guri le dau lunile August şi Septembre; în lunile reeî ele se împuţineză forte mult
Omul pote 11 bîntuit la orî-ce vîrstă de friguri; ele pot prinde chiar pe copiii de ţîţă; etatea cea maî bîntuită este însă cea de la 1—10 ani. Copiii, având o făptură mai fragedă, sînt şi maî plăpînţlî la acestă bolă.
Când un copil a fost maî mult timp chinuit de friguri se ofilesce, devine pipernicit din causa cruntelor stricăciuni, pe cari bola.le prieinuesce în trupul luî cel gingaş.
Printre stricăciunile maî de căpetenie, datorite acestei bble, trebue sa amintim umflătura splinei şi a ficatului; cu deosebire splina se umflă atât de mult, în cât bolnavul o simte că atîrnă grea ca o lespede, după cum ţlic mulţi.
O urmare desă a frigurilor la copil e umflătura pînteceluî, care se umple cu apă şi se îngreuneză într’atât în cât copiii abia se pot ţine pe picîore. EI se buhăesc şi se umflă la figură, iar faţa lor iea o colore galbenă închisă, ca pămîntul.
De unde vine numele?
Numele de friguri cu care poporul a botezat a-cestă bolă provine din împrejurarea că boia începe de cele maî multe ori prin frig.
In medicină li se dă numele de friguri palustre, paludism sau friguri de baltă pentru a aminti că ele îşi îeau nascere în locuri mlăştinose sau băltose. Acestă împrejurare face ca frigurile să fie boia cea maî răspîndită pe pămînt; sînt însă ţări în cari frigurile sînt o adevărată urgie pentru locuitorii eî. Cu cât ne găsim într’o climă maî căldurosă, cu atât frigurile sînt maî dese şi maî primejdiose. Printre ţările cele maî bîntuite de friguri putem consideră şi ţara nostră, care este atât de bogată în ape stătătore, lacuri, mlaştini.
Care e pricina frigurilor de baltă ?
O întrebare, pe care nu vom întârzia a ne-o pune chiar de acum, e de a sci ce legătură este în-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
69
tre friguri şi existenţa bălţilor, mlaştinilor şi a smîrcurilor ?
Răspunsul este următorul : Frigurile <Jise ele baltă sînt causate de nisce fiinţe vii forte mici, nevăzute cu ochiul liber, cari se numesc microbi. Aceşti microbi cari sînt sămînţa boleî cresc şi se îmmulţesc pe timpurile căldurose în bălţile cu apă stătătore şi puturosă. Din apa acestor lacuri microbii se pot ridică în aer şi pot fi. cluşî de vînt la o depărtare bre-care. Cu aerul pe care-1 respirăm microbii pot intră în plămâni şi străbate în sânge, căruia îi aduc o mare (vătămare, când le merge bine, şi se pot îmmulţi în paguba lui.
In unele locuri sămînţa frigurilor se găsesce chiar în apa de băut. Se crede chiar că un om pote fi prins de friguri şi în urma unei muşcături de ţîn-ţari, cari sînt atât de numeroşi în apropierea bălţilor.
Suferinţele pricinuite (le friguri.
Ce suferinţe încercă un om prins de friguri?
După ce începe a se simţi slab, are durere de eap, ameţelă, cască şi se întinde; un fior îi străbate tot corpul, care tremură; pielea e rece, părul se sbîrlesce, dinţii clănţănesc. Fiorul ţine aprope un ceas, şi apoi corpul începe a se încălzi; bolnavul caută să scape de vestmintele de cari avusese trebuinţă în timpul fiorului; starea de fierbinţelă ţine trei sau patru cesuri. După acesta, pielea care pînă aci eră uscată şi înfîerbîntată, începe să se acopere de năduşelă, iar căldura, care eră mai ridicată, scade. Somnul pune forte adesea capăt acestor suferinţe.
Frigurile prind pe pătimaş în tote filele, sau la două ţlile sau şi de 2 ori pe (,li.
Frigurile se arată sub forme forte schimbăcibse; unii suferinzii aii friguri în fie-care <,b, sati repetat la 2 sau 3 dile; acestea aii fost numite friguri intermitente, spre a se deosebi de acea formă de friguri cari fierb pe pătimaş în căldură totă <,liua şi totă noptea fără întrerupere.
www.dacoramanica.ro
70
ALBINA
Ce lec să luăm?
Pentru ca pătimaşul să scape de friguri, când acestea s’atî declarat, trebue să îea vre-un leac, altfel nu scapă de bolă mai multe săptămâni sau chiar mai multe luni. Trebuinţa de a luă un lec în contra acestei bole, este neapărată la omenii slăbiţi prin prea multă muncă, prin mâncare neindestulitore.
Cea d’întâiu povaţă ce putem da pătimaşilor e ca să se hrănescă bine şi să se odihnescă.
Sciinţa medicală a găsit, pentru a vindecă frigurile, un lec forte preţios, care se numesce chină sau chinină.
Cum trebue să îea eine-vâ chinina?
Chinina se dă în mai multe feluri, după forma frigurilor. De cele mai multe ori ajunge să întrebuinţăm chinina cunoscută sub numele de sulfat de chinină, care se găsesce la spiţărie sub formă de praf. Unui copil de un an se dă 10 centigrame, unuia de 2 ani 20 centigrame, unuia de 3 ani 30 centigrame. Când frigurile sînt straşnice sau când copilul e voinic se pote da cu ceva mai mult de cât am spus mai sus. Copiilor pînă la 15 ani ajunge să le dăm o jumătate de gram, iar când frigurile sînt mai înrădăcinate putem da pînă la 80 centigrame într’o (,li.
Nu se dă chinină chiar în timpul în care bolnavul e prins de friguri, căci atunci nu-î folosesce. Trebue să asceptăm să-l trezescă frigurile şi să potrivim a-î da china cu 4 pînă la 5 cesurî înainte de vremea când seim că-1 încercă frigurile.
Pentru ca să tăiăm cu desăvîrşire frigurile la un bolnav să nu ne mulţumim a-î da numai într’o di, ci mai multe dile de-a rîndul.
Chinina se găsesce sub formă de praf, forte amar, care se pote bea cu apă, vin ori ţuică; din causa amărăciunii o putem luă mai lesne într’o foiţă de ţigare în care se învelesce praful, pe care-1 punem - pe limbă şi-l înghiţim, fără a mestecă cu o înghiţitură de apă.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
71
China se mal pote luă uşor dacă turnăm peste ea într’o ceşcâ de cafea negră fiartă; cafeua face ca china să fie mâl puţin amară.
De ore-ce china este lecui cel mal bun în conti'a frigurilor, e de dorit ca să o găsim în fie-care casă, când e vorba de familii ce locuiesc la ţară. Prin chinină nu se otrăvesce cine-vâ de cât când ar luă de 10 ori mai mult de cât trebue, pentru a tăia frigurile. Chinina fiind o doctorie aşa de folositore, ar trebui găsit un mijloc pentru ca şi ţăranii să o potâ cumpără pe un preţ mai ieftin.
Ce fee luăm când n’avem chinină ?
Ce s’ar pute întrebuinţa la ţară, în locul chininii, când acesta ar lipsi cu desăvîrşire? Un lec care pote înlocui chinina, când acesta ne lipsesce, e florea de ţintaulă, din care se lea 20 grame şi se fierbe în 250 grame apă, în timp de un sfert de ces; din acestă fiertură se vor luă două linguri pe di-Şi despre pelin se crede că pote lecui frigurile, se piseză pelin verde într’un vas, zema se storce în-tr’un pahar; din acestă zemă se va luă de 2 ori pe di» câte o jumătate ceşcă de cafea în timpul când cine-vâ e prins de friguri. Nu putem pune un preţ mare pe aceste lecurî, căci nu isbutesc de cât când frigurile sînt uşore.
Cmn ne păzim de friguri!
Cum ne putem apără în contra frigurilor?
Fie-care ţăran trebue să îngrijesca de curăţenia curţii, să astupe şi să sece apele mocirlose de pe lângă puţuri, fântâni.
Locuinţele trebuesc clădite pe locuri ridicate şi uscate, pentru a înlesni scurgerea apelor.
In jurul locuinţelor e bine să se sâdescă pomi mari şi deşi, despre partea locurilor băltose. Apa de băut să fie pe cât se pote de isvor. Hrana să fie îndestulătore şi întăritore; băuturi spirtose fo-
www.dacarcmamca.ro
72
AMU NA
losesc numai în mică cantitate, atât cât să pună sângele în mişcare mai repede. Să nu se culce cine-vă pe pămîntul gol, mai ales când e îrifierbîntat.
Mulţi omeni scapă de a nu fi prinşi de friguri, luând din când în când chinină.
Puţurile din care se îea apa de băut trebue să nu fie ţinute descoperite; când ne-am încredinţat că apa e rea şi nu o putem înlocui cu apă de isvor, e bine să nu o bem de cât după ce am fiert-o. Lucrările pentru a secă bălţile trebue să le facem primăvara sau iarna. In locul bălţilor şi mocirlelor pe cari am isbutit să le secăm, trebue să sădim pomi; s’a recomandat în acest scop să se cultive planta care se chiamă florea sorelui, care trage forte multă apă din pâmînt. Topilele pentru cânepă trebuesc scose din cuprinsul satelor; tot asemenea şi locurile de grădinăriî în cari se cultivă zarzavatul.
Nu e bine să lăsăm deschise în timpul nopţii ferestrele camerelor în cari dormim. De asemenea nu trebue să lăsăm pe copii a mânca fructe necopte, cum şe întîmplă pe la munte, unde copiii îşi umplu de dimineţă stomacul cu prune necopte, după care apoi beau apă. Muncitorul să nu lucreze mai mult de cât îl îngăduie puterile lui.
încheiem aceste puţine cuvinte, îndemnând pe locuitorii de la ţară, a cere cât mai des ajutor în contra frigurilor de la medicul de plasă şi de la spitalele rurale, cari sînt a (ţi destul de numerose. Bolnavii de friguri, ca şi cei de alte bole, să.nu-şî mai piar<ţă vremea umblând după descântece, căci acestea sînt zadarnice.
Dr. V. Oprescu.
Profesor.—Bucurescl.
O VORBĂ
Pe vară rindunelele sînt in climele nostre; iar pe iarnă frigul le gonesce şi se duc. Acesta este o adevărată asemănare cu prietinii mincinoşi; ei sînt ai noştri pe cât (j,ilele nostre sîjit luminase şi senine, şi se fac nevăzuţi îndată ce văd că norocul se in-torce în potriva nâstră.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
73
Călătoria lui Nansen către polul Nord
Introducere.
P'ăinînţul nu este de o potrivă populat de dmenî în tdte părţile lui; acesta se datoresce într’o bună parte climei, în care căldura primită de la sdre are rolul de căpetenie, astfel că, pe când într’unele locuri aprdpe nu este nici o deosebire între vară şi iarnă, îiitr’altele, precum e prin ţara ndstră, acâstă deosebire o simţim cu prisosinţă, căci vara avem călduri ce te frig ca în cuptor şi iarna e un ger de-ţl clânţăne dinţii în gură.—Intr’alte locuri însă, frigul este ne-sfîrşit—şi vara, dacă am pute-o numi ast-fel, abia e o căldură ca. cea de prin luna lui Noembre de pe la noi, pe când frigul e aşa de mare, că într’adevăr crapă lemnele şi pietrele, aşa cum la noi nici o dată nu se vede.
Ga să ne facem o idee asupra locurilor ce silit rînduite a ave călduri sau frig de felul celor spuse, să asemănăm forma pămîntuluî cu aceea a unui pepene verde; cdda şi fibre a pdrtă numirea de poli, iar linia ce ne închipuim că le-ar uni se numesce axa polilor, împrejurul căreia pămîntul se învîrtesce, făcând un circuit întreg în timp de o cji şi o nbpte. Dacă am înfăşură o sfdră tocmai pe mijlocul pepenelui de o potrivă depărtată de cei doî poli, punându-1 cu coda în sus, care ar ti polul nord şi cu ilorea dedesupt, care ar fi polul sud, cercul ce sfdra ne mărginesce se chiamă ecuator. Tăind pepenele în două după acest cerc, am avea două jumătăţi de aceiaşi mărime dintre cari, cea care ar ave cdda (polul nord) o numim emisfera (jumătatea) nordică sau boreală, iar cea care ar ave fldrea (polul sud) o numim emisfera sudică sau australă. Infăşurând pepenele cu sfdra în aşă fel, ca să trecă şi prin cei doî poli (cddă şi flore), cercul ce sfdra ne mărginesce se chiamă meridian.
De la ecuator începând şi mergând pînă la polul nord sau la cel de sud pe meridian, tie-care din aceste arce împărţite în câte CO de părţi egale, aceste părticele portă numele de grade de latitudine boreală în emisfera de nord şi grade ae latitudine australă în emisfera australă.
Locurile de prin vecinătatea ecuatorului, atât in emisfera
www.dacaromamca.ro
74
ALPINA
de Nord cât şi în cea de Sud, sînt acele locuri pe unde se află cea mai mare căldură de pe faţa pămîntulm aprdpe neschimbată în tot timpul anului, aşâ ca deosebirea de căldură dintre timpul de vară şî cel de iarnă, nu este de cât fărte puţin simţită. Prin aceste Jocuri forte bogate în păduri cu arbori uriaşi, ierburi de tot felul şi fiare sălbatice, nu pot să trăiască de cât dmenii cari se nasc şi cresc acolo şi cari singuri pot suferi acele mari călduri, cu tote că de multe ori şi ei sînt prăpădiţi de bole ca frigurile galbene, mai cu seină prin locurile băltdse.
Locurile de la poli şi din vecinătatea lor dimpotrivă, au un frig neîntrerupt în tot timpul anului, gheţurile nu se topesc mai nici o-dată, arborii lipsesc cu desăvîrşire, numai câte-vâ ierburi şi muşchii! de piatră îşi fac apariţiunea în timpul celor câte-va <Jile de vară, animale aflăm numai urşi albi, vulpi albastre, animale de mare ca: foca, morsa (calul de mare), câte-va păsări şi altele mai puţin numerdse. Omepi prin părţile mai apropiate de poli nu se găsesc de loc, numai prin cdstele glaciale ale Europei, Asiei, Americei de Nord, prin Sudul Groenlandei şi a celor câte-vâ pămînturî glaciale din apropierea continentelor se găsesc puţinîdmeni ca: Laponii, Samoezii şi Eschimoşii.
Intre locurile ecuatoriale şi între cele polare sînt altele mijlocii, cum este şi ţara ndstră, unde deosebirea dintre căldura verii şi frigul iernii sînt mult simţite, însă şi una şi alta sînt mai moderate de cum sînt la ecuator şi la poli. — In aceste locuri cu latitudine mijlocie, destul de bogate în arbori şi Ierburi de tot felul, animale sălbatice şi domestice, pasări, pescî şi tot felul de vieţuitore, şî-a luat şi omul des-voltarea cea mai mare, ocupaţiunile lui pot să fie mai variate şi civilisaţia a dus-o la cel mai înalt grad de des-voltare, la care a putut să ajungă pînă astăcjî.— Tot omului din aceste regiuni îi fu dat să pătruncjă în necunoscut, adică să facă cunoscute locurile ecuatoriale şi polare prin nenumăratele călătorii ce le-a întreprins atât într’o parte cât şi în cea-l’altă.
Călătorii spre poli.
Călătorii către polul Nord şi mai puţin către cel de Sud, se fac de mai multe sute de ani şi numărul întreprin-www.dacoramanica.ro
A t.li IN A
75
<!ătorilor este destul de mare. Ele au fost stivuite nu de simpla curiositate a celor cari le-au săvîrşit, ci unii, cum este englesul Mac Clurc, a întreprins-o_jn vederea unor interese economice, pentru a găsi un drum mai scurt prin oceanul îngheţat pe la nordul Americeî septentrionale către Indii (China, Japonia, India, etc.) ast-fel ca vasele de comerţ, cum şi cele cu călători să nu maî fie silite a face lungul drum pe la sudul Americeî meridionale sau al Africeî (1), ca să mergă la Indii; alţii, cum silit englesiî James Ross Mer-kham şi I’arry, americanii Lokwood şi Peary, austriacul Payer etc., au înaintat drept către poli pentru a ne face cunoscute regiunile polare, asupra cărora se fac nenumărate presupuneri cari maî de cari maî fantastice şi cari neapărat nu pot fi luate în serios pînă ce nu vor fi visitate şi studiate; alţii în sfîrşit, între cari şi Nansen, s’au îndreptat către regiunile polului pentru a face împrejurul Iuî observări asupra climei (observaţiunl meteorologice), sondagiî (căutări în fund) în mare pentru aflarea adîncimiî, a temperaturii şi a diferitelor materii ce le conţine apa, cum şi pentru cundscereâ ierburilor şi animalelor ce s’ar găsi pe acolo şi în sfîrşit pentru studiarea pămînturilor, dacă s’ar atla uscat pe acolo.
Asprimea climei însă, pe do o parte, (căci frigul ce ţine mai tot anul este aşa de mare în cît înghîaţă şi argintul viu) şi gheţurile pe de alta, cari de multe ori prin apăsări se rup şi dau nascere la crăpături (crevase) prăpâstiose sau la munţi de ghîaţă, grămădindu-se unele d’asupra altora; pe lingă acestea pustietatea nesfirşită ce călătorul are înaintea ochilor, unde nu întîlnesco de cât fiare sălbatice, tăte la o laltă îngreuneză aprăpe peste putinţa omeneseă drumul, aşa că cei ce au voit să mergă la poli, neputând să înfrunte tote aceste nevoi, unii şi-au găsit peirea, iar alţii au fost siliţi să se întorcă.
Planul lui Nansen
Nansen, cu câţi-vâ ani înainte de întreprinderea călătoriei despre care avem să vorbim, maî făcuse o călătorie prin Groenlanda, acoperită şi acesta în cea mai mare parte de 1
(1) înainte de facerea canalului de Suez.
www.dacoromamca.ro
76
ALBINA
gheţuri, avea deci cunosciinţă de greutăţile cu cari trebuia să lupte.
Fiind-că-şî propusese încă de mult să facă o călătorie spre polul nord, în vederea acesta Nansen a studiat tot ce se
Fridtjof Nnnsen.
scrisese despre călătoriile făcute înaintea sa şi după recu-ndscerea a câte vă plante şi păminturi (pietre) găsite pe costa Groenlandei, ce cu siguranţă erau aduse de ghîeţurî d* pe
www.dacoromanica.ro
ALBINA
77
costa de la nord-estul Asiei, îşî formă convingerea aprdp® exacta că în regiunile polare trebue să fie curenţi marini cari şi-au direcţiunea de la archipelagul insulelor Noa Si-berie către Groenlanda, trecând prin pol sau prin vecinătatea polului.
îşi făcu deci planul ca, plecând din Norvegia pe la nordul Europei şi Asiei pe mare, să înainteze cât se va pute mai mult către numitele insule şi acolo, lăsând ca corabia sa să fie prinsă de ghîeţuri, împreună cu ele în timp de unul sau mai mulţi ani va urmă drumul presupus şi cu chipul acesta îşi va pute face observaţiunile în împrejurimile polului.
Sciâ bine că isbînda călătoriei sale va atîrnâ în mare parte de tăria corăbiei cu care va merge, căci o-dată apucată între ghîeţuri va fi necontenit strînsă între gheţuri sau isbită de sloi uriaşi, deci trebuia construită în aşa fel, ca să pdtă înfruntă tdte loviturile ce ar primi.
Pregătirile călătoriei.
Pentru facerea corăbiei şi înlesnirea tuturor trebuincioselor cari costară 622.000 lei, i-se dete de către guvernul norvegian
302.000	lei, iar restul se împlini de către regele Norvegiei şi prin subscripţie de alţi câţî-va norvegieni.
Construcţiunea corăbiei pe care o numi Fram, se făcu de către inginerul norvegian Colin Archer, care într.’adevăr îşî puse totă sciinţa lui ca să fie solidă şi-î dădu ast-fel de formă, ca, dacă ar fi strînsă pre tare, să iasă în sus d’a-supra ghieţeî, ceea-ce s’a şi întîmplat în drumul seu. Ea putea să fie mişcată şi prin puterea aburului şi de vînt pre-vedendu-se cu catarturî şipînze, iar înăuntrul ei se făcură destule odăi pentru călătorii ce aveâ să transporte şi pentru merindele de drum îndestulătore hranei lor în timpde trei ani.
Nansen avu mare băgare de semă şi la alegerea tovarăşilor lui de drum, căci i s’au oferit mai mulţi chiar de cât avea el trebuinţă; între aceştia ca mai însemnaţi au fost: Otto Neuman Sverdrup pe care-1 numi căpitan al corăbiei, apoi locot. Scott. Hansen, doctorul Greve Blessing, Claudius Iacobsen, Anton Amundsen, Adolf Juell, Lars Peterson, locot. Hjahnar îohansen, cărora le dădu însărcinări speciale şi alţii, cu toţii în număr de 30.
www.dacaromamca.ro
AL1J1NA
78
Plecarea. — Primele greutăţi.
Ei plecară din portul Ghristîania capitala Norvegiei, în 4iua de 24 Iunie 1893. Urmând căsta ţării lor, ating insulele Tromso la 12 Iulie şi la 21 ale aceleiaşi luni părăsesc orăşelul Yardo. După 4 tjile de călătorie pe un timp ceţos ating costa de Sud-Yest, a insulei Noa-Zembla, de unde apoi continuă drumul către strîmtdrea Yugor-Şar dintre insula Vaigaţ şi continent. Aci se află micul sat Kabarova, de unde Nansen avea să^şî procure câinii cu cari aveâ să se slujăscă- la tragerea săniilor, când se va găsi pe ghlaţă. In timpul celor câte-vâ tjile cât se opri aci, Nansen visită şi insula Vaigaţ, ale cărei cdste erau acoperite cu o verdeţă frumosă, visită biserica satului populat de Samoiezî şi de încercarea ce o făcu cu câinii pe cari îl procură Trontheim, rămase forte mulţumit. Plecaţi din Kabarova în dimineţa ojilel de 4 August, împreună şi cu 34 de câini trec marea Kara şi în tjiua de 20 August se opresc în insulele Kielleman, unde fac şi o vînăt6re de urşi şi reni, omorând 2 urşi şi 2 reni, ceea-ce le procură carne prdspătă pentru hrana lor şi a câinilor. Navigaţiunea de aci înainte devine fdrte grea din causa multor insule, a adîncimil prea mici a mării şi din causa gheţurilor ce li se împotrivesc în cale, aşâ că se văd nevoiţi a face mal multe ocoluri.
In cjiua de 30 August sînt chiar apucaţi de ghiaţă, însă după câte-vâ sforţări scapă de insulele Norclenskiold şi tocmai la 10 Septembre ajung în faţa capului Celiuskin, cel mal depărtat al peninsulei Taimur şi pe care sperau să-l trecă în mal scurtă vreme. Faptul că s’au vStjut scăpaţi însă, le dădu multă speranţă, căci le eră frică sa nu fie apucaţi de glneţurl pînă aci şi să fie siliţi a Iernă prin aceste locuri.
De aci ’nainte marea se deschide către insulele Noua Si-berie, către cari vor să-şi îndrepteze drumul; urmeză însă tot prin vecinătatea c6stel către vărsarea fluviului Olonek de unde voiau să cumpere câini din Siberia de răsărit de la un negustor. N’au putut însă să se apropie de uscat din causa ghieţurilor, cari erau înaintate şi din causa adîncimil prea mici a apel.
Ca să nu mal. piardă timpul, fiind-că iarna se apropia, se îndreptară către insulele Noua Siberie, unde calea le fu forte, uşdră, corabia înaintând cu o iuţelă destul de mare; în <}iua
www.dacoramanica.ro
Călătoria lui Nansen şi Iohansen pe ghiaţă
»	>	» în corabia Windward pe mare
Călătoria lui Fram pe mare
»	>	» între gheţuri
<1
ALBINA
80
ALBINA
glueţeîşifccând so rupea ghiăţa cu detunături asurcjitore, trebuia să observe împrejurul vasului pentru a se asigura clacă
www.dacaramanica.ro
de 20 Septembrie însă, se lăsă o brumă torte grdsă, că nu mai vedeau nimic, iar în dina de 29 ale aceleiaşi luni Fram fu apucat în ghiaţă.D'acî ’nainte nu vor mai pute urmă de cât curentul pe care-1 va ave ghiaţa, curent care e îndreptat în general către nord-vest, însă care de multe ori se schimbă şi devine chiar contrariu din causa vîntuluî ce din când în când suflă despre nord.
In timpul acesta ei se ocupară torţe mult cu observaţiu-nile meteorologice, cu sondagiile în mare şi din timp în timp cu vînătdrea de urşi albi, când câte un mosafir de aceştia se arătă şi de sigur cădea victimă, mulţumită dibăciei lui Nansen în a ochi, ceea-ce făcea plăcerea nemăsurată a lui şi a tovarăşilor săi.
Departe de patrie.
De multe ori însă trecură şi ei prin emoţiuni nu tocmai plăcute, căci corabia întîmpinâ apăsări grdznice din partea

• •• • v •
mi
Aniversarea ijilel de 17 Maiu.
ALBINA
81
cum-vâ nu s’a spart pe unde-va* Aceste aspre încercări, la cari Fram fu supus, durară de la 9 până la 24 Octombre, cu întreruperi de câte-va di le liniştite. Ast-fel petrecură t6tă iarna pe ghiaţă, trecând prin momente şi plăcute, căci de alt-fel nu suferîau de nimic,' având tot ce le trebuia, n’a fost bolnav nici unul dintr’inşii şi se înţelegeau admirabil de bine, dar ' şi prin momente neplăcute, când corabia eră ameninţată cu sfărîmarea şi când vîntul despre nord în loc să-î facă să înainteze către pol îî dădea îndărăt.
O petrecere care îî bucură fdrte mult fu aniversarea con-stituţiunu norvegiene în <Jiua de 17 Haiti 1894, când de şi departe de patrie în mijlocul ghieţurilor şi pericolelor ce-î ameninţau, nu uitară acestă serbătore naţională pe care o sevîrşiră cu mare ceremonie. Se rînduiră cu toţii într’un frumos cortegiu şi Nansen se puse în fruntea lor, purtând stâgul naţional, urma apoi Sverdrup şi ceî-lalţî; ast-fel aşec)aţî ocoliră corabia de mai multe ori. Câinii însoţind cortegiul de buna lor voe, părea că şi eî iau parte la bucuria stăpînilor.
(Va urma)
P. I. Stroeseu.
,	Profesor la gimnaziul ŞincaT.
Câte-va mijloce prin cari s’ar asigura propăşirea agriculturii
înaintarea agriculturii atîrnă de Ui întemeiarea unor anumite aşedăminte, fără care ea nu este cu putinţă. Deosebim trei soiuri de asemenea aşedăminte:
I. Comiţiile agricole sînt asociaţiunî formate de agricultorii unui ţinut cu o întindere hotărîtă. Se pot face asemenea asociaţiunî de agricultori din mai multe ţinuturi sau din întrâga ţară. Comiţiile şi societăţile luereză mai ales prin orgânisărî de concursuri în cari se împart răsplătiri celor *maî bune culturi sau celor mai de seină produse. Comiţii agricole şi societăţi de agricultură cu privire la tdte ramurile agriculturii sau numai la unele din ele se găsesc numerose şi minunat de bine organisate în alte ţări (Engliterea, Olanda, Danemarca, Elveţia şi Germania). La noi nu sînt comiţii şi abia sînt două societăţi de agricultură, una în Craiova şi alta în Bucurescî: Societatea centrală de agricultură. Prin legea d-lui Aurelian votată în sesiunea trecută se vor împlini în parte aceste lipsuri.
In afară de . acestea, este necesar să se înfiinţeze cel puţi» patru societăţi de agricultură, una pentru Oltenia, a doua pentru Muntenia, a treia pentru Dobrogea şi cea de a patra
www.dacaromanica.ro
• A Ibina>
82
ALUINA
pentru Moldova. In afară de concursurile întocmite de asemenea asociaţiunî agricole, Statul întocmesce şi el concursuri regionale (pentru un judeţ sau mai multe) sau generale (pentru t<5tă ţara) distribuind recompense mult maî însemnate. Asemenea concursuri sînt periodice (din 'vreme în vreme) şi premiile se dau pentru cele mai bune vite de prăsilă, de muncă, de măcelărie, de lapte, de lină, etc., pentru cele mai bune grâne, pentru maşini şi instrumente agricole. Pe lingă acestea Statul acordă prime anuale pentru fie-care exploa-taţiune rurală (căutare de moşie) mare sau mică, unde se întrebuinţeză sistemele de cultură cele mal bune.
II.	In al doilea rînd sînt camerele de agricultură, sindicatele profesionale şi creditul agricol; ţie lingă acestea se pot adăogă societăţile de asigurare.
Camerele, de agricultură, ca şi alte instituţium, sînt necunoscute la noi în ţară; în Franţa sînt cu numele, căci nu au maî nici un rol important. In Danemarca mal ales, şi apoi în Englitera, au o însemnătate mare fiind înfiinţate cu scopul de a studia şi susţine interesele agricole în legăturile lor cu administraţia generală a ţării. Ele sînt consultate când se încheie convenţiunî, când se pun taxe vamale, când se fac legi privităre la agricultură, otc., sînt învestite cu rolul Camerilor de Comerciu şi li se dau importanţă colosală.
In unele ţări există pe lingă Ministerul de agricultură un consiliu superior de agricultură, pentru studiul reformelor şi al legilor ce sînt de făcut pentru interesele agriculturii; şi o asemenea instituţiune lipsesce la noi, de aci lipsa de u-nitate şi de continuitate de vederi şi de acţiune, ce se constată la noi. .
Sindicatele agricole sînt alcătuite din agricultorii sau comercianţii agricoli aî unei regiuni, pentru apărarea intereselor lor profesionale. Sindicatele au de scop ori o lucrare în comun, ori un comerciu în comun, sau o apărare în comun a intereselor agricole. De acea sînt şi organizate în maî multe-feluri. Sînt în diferite ţări sindicate în scopul dea efectua lucrări de irigaţiune (udare) a unei regiuni, ori pentru a apără o regiune în contra unui flagel, de exemplu apărarea sau tratamentul viilor în contra filoxerei. Sînt şi sindicate pentru a cumpără la o laltă maşini, seminţe etc, în condiţiunî maî lesniciose.
Creditele agricole sînt instituţium formate cu scop de a înlesni capitaluri celor ce se ocupă cu căutarea moşiilor. La noi creditul pentru agricultură este forte restrîns pe când în alte ţări e larg întocmai ca pentru industrie şi comerţ. Ai-fi de dorit ca şi la noi să se ia măsuri în acest fel.
III.	A treia categorie de instituţiunl, cari sînt menite a da impulsiune propăşităre agriculturii, sînt staţiunile agronomice,, fermele model, staţiunile zooteehnice şi şcolele de înveţâmint agricol.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
83
Staţiunile agronom ice sînt nisce instituţiunl sciinţifice, nisce laboratoriî, unde se fac diverse cercetări şi experimente pentru a afla legile cari guverneză producţiunea agricolă. Pe lîngă acdsta, staţiunile agronomice cerceteză seminţele puse în vîmjare şi diferitele substanţe, ce se vînd spre folosinţa agriculturii. Ele arată cultivatorilor dacă nu cum-vâ sînt înşelaţi, sau dacă unele mijloce ce se întrebuinţeză spre a apără seminţele ori vila de diferite bdle, nu ar pută fi înlocuite •ou'altele mai eftine şi mai bune. Avem o singură staţiune agronomică, căreia însă agricultorii noştri nu l dau importanţa pe care atât do mult o merită.
înveţămîntul agricol are de scop a lumină popuiaţiunea de la ţară, arătându-î principiile sciinţifice ale agriculturii şi metddele lor de aplicaţiune. In alte ţări înveţămîntul agricol este dat de diferite şcoli: Şcoli de agricultură, şcoli do viticultură, deNirigaţium, şcolî-ferme, şcoli de lăptărie, şcoli de ciobani, şcoli de horticultură, şcoli primare superiâre de a-gricultură pentru băieţi şi fete, şcoli înalte populare nisce adevărate Universităţi pentru fete şi băieţi, unde se predă istorie, literatură, sociologie şi noţiuni complete de tdte seanţele aplicate la agronomie.) In fine, înveţămîntul agricol se mal dă prin şcdlele primare, seminare, normale interiore şi superidre.
Fermele model şi staţiunile zootechnice au de scop a a-rătâ, în practică, aceea-ce ne învaţă teoria. înveţămîntul practic este singurul care dă resullatele aşteptate, pentru-că masa agricultorilor nu are nici mijlocele culturale, nici pe cele materiale ca să pună în aplicaţiune tdte principiile sciinţifice ale agriculturii moderne.
I. St. Furtună.
DE TiNUT MINTE
■t
Emiliu Lepidu, care a fost de câte-vă ori consul, adică conducător, în statul Romanilor, a avut multe certuri şi prigoniri cu un alt bărbat tot aşă de însemnat numit Fulviu Flaccu. A venit, peste câtă-vă vreme prilejul ca amindoi să fie aleşi în marea slujbă de censorî. Atunci s'au lepădat de fotă vrăjmăşia, judecând că doi •meni însoţiţi pentru slujbe publice nu treime să fie despărţiţi prin uri particulare.
www.dacQromanica.ro
84
ALBINA
POESII POPORANE
STANCIU AL BRAŢULUI
Foicica bobului,
Sus la plaiul muntelui,
La hotarul Brunului,
La tulpina fagului,
Sub cetina bradului,
Mi-c cerdacul Standului, Standului d-al Braţului.
Nu-i cerdacul Standului,
Oi mi-e cuibul dracului.
Mai la vale de cerdac Mi-e d-un molift, (leu, plecat Şi de. arme încărcat.
La umbra moliftului,
Frumosă masă e întinsă Şi de mulţi haiduci cuprinsă. Dar la masă cine-mi şade? Şade Stanciu al Braţului, Marin al Şelarului,
Ou Do bre al Pleşcarului Şi cu Niţă Co măniţă,
Şi-mi bea vin dintr’o ploschifă, Săvăi, mică mititea,
D’o vadră şi cinci ocă.
Şi închină Stanciu cu ea Să nu-l prindă potera.
Stanciu bea şi /ni-şî niâncă Ou haiducii alăturea;
Strajă bună ca-ş'i d-aveă Pe soră-să lihnea,
.Bat'o maica predsta Şi sfinta Duminica,
Că bună, strajă ţinea Stanciu bea şi mi-şi mancă, Dar Lihnea ce-mi fcîceă?
In cătaş mi se urcă. (sic),
Luă ochian şi se uită,
Şapte poteri că-mi vedeă,
Fuga la Stanciu că-niî da
www.dacoramamca.ro
ALBINA
85
Şi Standului că-i spunea.
Dară Stanciu ce-mi făeeă? Mâna pe ploscă punea,
Un pahar de vin umplea Şi Ilincăî că mi-l da.
Dote unu,
Dete două,
Dete pafru-cfcd şi nouă.
Dar când fu despre beţie, Despre dalba veselie,
Ilinca că mi-şî (ficeâ:
- Aid, neică Standul'e,
Tu mi-ţi bei şi-mi chefuiesc/,
De poteră nid gândesd;
Ea mănâncă, nu prea bea, ,
Că fuseiu mai cât colea Şi-aucfii d’o vorbă rea,
Că te-a prinde potera,
Potera lui Opri an Te caută de-î un an.
Aşă, Siandu mi-au(ţiă Şi din gură că-mi grăia:
—	Ai, tu suriora mea,
M’aî veej.ut la băutură
Ou mulţi fraţi d’adunătură. Nu-mi venişi c’o vorbă bună; M’aî ve(j/ut la refeneâ,
Cu mulţi fraţi de seina mea Şi-mi venişi c’o vorbă rea.
.li, Ilinco, soră-mea,
De nu poţi în haiducie,
Du-te acasă şi-ţi îea iie;
Nu-mî umblă in haiducie,
Că. ea nu ţi-e dată ţie Ci mi-e dăruită mie Din m ica-mi copilărie.
Du-te acasă, iea-ţi bărbat,
Să-ţî fie 'ciocan în cap.
Eu nu-s muiere cu concî,
La poteră, să nu pod ;
Nu sint femeie fricosă,
Ca de poteră să-mi pasă Ilincuţa că-mi (Jiceă:
—	Aid, neică Stanciule,
www.dacoromanica.ro
AL IU NA
Nu m’oiu duce să-mi ieau de Ci-oiu să stau în haiducie;
Nu m’oiu duce la bărbat Să-mi fie ciocan în cap,
Ci-oiu să-mi puiu d’un comanac Verde, ca foia de fag Să intru in codru cu drag.
Nici mai mult că nu trecea, Şapte poteri că-mi sosiâ,
Cu Oprian alăturea
Şi la Stanciu-rnî îndrăsniă.
Şi Stanciu că mi-i vedea.
Aşă, Stanciu că-mi (ficeâ:
-	Căpitane dumneta,
Chiamă-ţi ceia să mâncăm Ş"un pahar de vin să bem,
Câ-î fi tare ostenit
Tot umblând şi căutând Şi de Stanciu întrebând. Căpitanii ce-mi (ficeă?
-	Ai Stanciule dumneta,
Nam venit ca să mâncăm Şi-împreună vin să bem,
~Ci-am venit să te legăm,
Că spătaru ne-a mânat Şi aşă poruncă ne-a dat,
Să te ducem, mări, legat.
Dară Stanciu ce (ficeă? -
—	Căpitane dumneta,
Mai încet cupotera,
•Că d’oiu sta a vie mânia, Pune-oiu mâna pe durda,
Pe durda., pe nebuna,
Că-î bag praful cu mâna, Glonţele cu chivără,
Fierul cu sburătura.
Şi mi-oiu lua-o la obraz,
Şi mi-oiu trage cu năcaz,
Nici pe unul nu ve las.
Aşă, Stanciu că (ficeâ:
—	Căpitane dumneta.,
Mai aşteptă puţintel,
Ca să spui şi eu niţel Ce-am furat şi ce-am mâncat
www.dacoramamca.ro
ALBINA
87
Să mc dau ţie legat? la dă tu cu glonţe in mine,
Să a.i la spătar ce spune. Căpitanul ce făcea?
La poteră poruncea,
Cură glonţ.ele ca ploia.
Aşă, Stanciu ce făcea?
Gura, frate, că-şi căscă Glonţe în gură sprijinîă Şi-n palmă le-adună,
Şi îndărăt le asvîrliă:
-	Ţine-ţi, frate, glonţele Şi ve umpleţi armele,
Că. sînt tari pădurile
Şi ve-or mancă holile (sic.)
Aşă, Stanciu ce (ţieeâ?
-	Căpitane dumneta,
Mai încet cu potera, _
Că mi-ai stricat mesciâra Şi fotă refeneua;
Că d’oiu sta a ine mîniâ Pune-oiu mâna. pe durda,
Pe durda, pe nebuna.
Nici mal mult că nu treceă, Mâna. pe durda puneă,
La obraz o alătură.
Tot in carne că nu da,
Ci prin frunze o sloboi/iă; Cinici din copaci doboră,
Pe poteră, că-mi cădeă;
O cracă că mi-şi venîă,
Pe căpitan mi-l loviă,
Tocma în furca pieptului,
Vechii lucrul dracului.
Căpiţa,nu ce-mi (ficeă?
-	Fraţilor, ne pierdem capu, Lăsaţi pe Stanciu la dracu.
Am au(}it, n’am crezut,
Am, cu, ochii am vedut.
Vinele mi s’au muiat,
Ochii mi s’au turburat,
Mâinile mi s’au legat.
Poteraşu că-mi fugiă,
Dandaratele-mi tugîă,
www.dacoromanica.ro
88
ALBINA
Joc de fugă nu-şi băteă.
Haiduceu că-mi rîdeă,
De rts mi se prăpădiă,
De ce fuge potera,
Că n’a. păţit nimica.
Dară Stanciu ce-mi făcea ?
Mai tare masă întăriti.
FI la masă că-mi şedea,
Cu haiducii alăturea;
Şi mi-şî bea şi rni-şi mancă,
Şi tare se veselia.
Dar când fu despre beţie,
Despre dalba, veselie,
Aşă, Stanciu că-mi grăia;
Fa, Ilirico, fata mea,
Bagă mâna în scorburea Şi scote-mî pe durda mea,
Să-i mai aiul. guriţa,
Să îndemnăm potera;
Gând s’o întâlni cu alta Să spue de noi ceva,
Să se ducă pomina.
(Goni. Albesc!, jiul. Argeş.)
Culesă ile Const. N. Mateescu
prof. de limba româna la seminarul Curtea de Argeş.
STELELE CĂDĂTORE
In poporul nostru e ideea că fie-care om are steua lui şi că, atunci când niore omul, steua lui cade.
In Sfinta Scriptură se scrie că atunci când îngerii Domnului, în drumul lor spre Sodoma, au trecut pe la Abraam şi î-au făgăduit că Dumnezeu îl va face părintele unei mari seminţii, i-au spus să privescă cerul şi i-au dis că atât de numerosă va li seminţia lui ca stelele cerului. Vorba îngerilor eră mare, căci numărul stelelor este de nenumărat: noi nu vedem cu ochii de cât cel mult4 mii stele; şi pe tot pămîntul nu se văii de cât cel mult 5—6 mii de stele; însă.cu ochiane vedem nenumărat do multe stele, şi atunci înţelegem măreţia făgăduinţiî dumnedeesci şi de ce creştinii, cari prin religiunea lor sînt din seminţia făgăduită lui Abraam, sînt aşa de mulţi.
Cu tote astea stelele cari se văd mereu nu cad, nici-una; so-rele nostru este o stea şi el, şi e cu mult mai mare de cât pămîntul, care e sluga lui, care se învîrtesce împrejurul sorelui ea un cal în arie. Daca am luă 13 decalitri de grâu, cam 4 baniţe,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
89
un bob de ^rîu ar fi cât pămîntul, pe când cele 4 baniţe ar fi cât sorele. Şi cu tote acestea sorele e o stea din cele mai mici, pe care daca-1 vedem atât de mare faţă de cele-alte stele, e că el e forte aprope de noi faţă de ele. Stelele sînt ast-fel forte mari, dar aşa de departe de noi, că nu ne putem închipui depărtarea lor: atât e de mare; şi legile naturii, pe cari noi le cu-noscem bine, nu le-ar da voie să cadă pe pămînt; însă şi daca ar fi să cadă, una măcar, ea ar topi pămîntul cu căldura el, cu mult înainte de a căde pe el.
Afară de stelele obicinuite se mai ved din când în când şi stele cu codă, sau aşa disele comete. Cometele, aii fost privite de omenire multă vreme, când nu se sciâ ce sînt ele, ca prevestitore de mari nenorociri, sau de mari întîmplărî neprevăzute. Insă şi ele, ca şi tot ce e în natură sînt supuse legilor naturii şi n’au nimic a împărţi cu noi.
Unele din comete, se învîrtesc împrejurul sorelui ca şi pămîntul, dar în timp mai îndelungat; altele trec numai odată pe lîngă sore şi nu se mai întorc. Cometele-mu sînt dintr’o singură bucată, un corp unit ca stelele, nici aşă de mari, nici aşa ele depărtate. Cometele sînt mult mai apropiate de cât ni se pare nouă. Ele sînt formate din o grămadă, un ghem de corpuri mici de tot, cari corpuri nu sînt legate unul de altul de cât prin aceea că se atrage unul pe altul. Acesta grămădire a acelor corpuri mici e cu timpul stricată de atracţiunea altor corpuri forte mari de cari se apropie cometele în mersul lor, şi ast-fel multe din aceste corpuri mici ajung de se depărteză de ghemul în care tot rămân cele mai multe; şi acestea depărtate rămân împrăştiate pe drumul pe care a mers ghemul.
Să ne închipuim că avem un sac cu făină spart şi că-1 ducem într’un car; pe tot drumul se presară făină şi cine trape vede urma de făină şi p6te călca pe ea: aşă sînt presărate pe drumul cometei şi corpurile desprinse din ghemul cometei. Pămîntul în mersul lui împrejurul sorelui, pe fie-care an se întîlnesce o dată cu drumul îfiai multora din comete. El se întîlnesce atunci cu acele corpuri mici împrăştiate din ghemul cometei şi ele se frecă de atmosfera pămîntuluî şi se aprind. G clipă fie-care din ele ne apare ca şi cum ar fi o stea. Pentru că insă nici ele nici pămîntul nu staii locului, vedem îndată acele stele că fug şi că lasă o dungă luminosă în urma lor; unele cad pe pămînt ca o pulbere, căci se îmbucătăţesc de tot prin aprinderea lor; iar altele, de sigur cele mai mărişore şi mai bine puse, scapă de pămînt după ce s'au aprins şi topit în parte.	_
Acestea sînt ceea-ce vedem şi numim noi stele căijătdre. Nici vieţe de omeni nu se duc cu ele, căci omeni nu trăiesc prin ele cu nimic, nici stele ce se ved mai mult nu sînt.
Avem ast-fel in anumite timpuri ale anului, în (file bine sciute şi in fie-care an, întîlnirile pămîntuluî cu ast-fel de corpuri miei de nascere cometară.
Am dis însă că cometele au un drum de durată hotărîtă, aşă că din timp în timp pămîntul se întîlnesce nu numai cu corpurile acelea mici Rămase pe drumul cometei, ci chiar cu parte din ghemul principal. Atunci e ceva frumos de tot de vedut: cerul pai’e ca un amnar care scapără necontenit ast-fel de stele, al căror număr se ridică la sute de mii într’o nopte.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
90
In noptea de 1 spre 2 Noembre se văd după miedul nopţii, în spre mia^ă-di ast-fol de stele şi din 33 în 33 de ani se văd cele mai multe. In 1799, 1833, 1866 s’aii vădut adevărate focuri de artificii de ast-fel de stele şi se vor vedea tot aşa şi în 1899. Ou tote acestea măreţia vederii începe cu 2 ani înainte, aşâ că chiar de acest an începând ele se vor vede destul de frumos.
In 1833 s’au socotit la 240 mii numărul stelelor văţlute în interval de 7 ore Ia Boston în America, şi tot o ast-fel de măreţă privelisce s’a văd ut şi în 1866.
Afară de noptea de 1 Noembre, când se văd multe stole căţlătore, mai sînt de ţinut în semă şi nopţile de 14 Noembre şi 29 Iulie.
I.	O.
ANECDOTE DESPRE TIGANÎ
Lupta Ţiganilor cu Românii
Doue-(Jecî de Români s’au luat la bătaie cu douS-fJeci de Ţigani. Când se întbrce în sat un Ţigan, care rămăsese din acâstă luptă, un Român îl întrebă:—Ce aţi făcut cu Românii?
El răspunde: Unul pentru altul. De la el a murit unu, de la noi ti rămas unu.
1». (i.
Ţiganul militar
Un ţigan, fiind luat în armată, după ce servi cât-vâ timp îşi ceru voie să se ducă acasă. El era însurat. Sosind acasă s’a certat cu nevastă-sa şi s’a şi bătut. In luptă nevasta-î rupe nasul. Venind la casarmă căpitanul îl întrebă:
—	Ce ai la nas, măi Ţigane?
El îi răspunde: Pai sa trăiţi! m’am muşcat cu gura.
—	Dar cum se p<5te mă? nu vedî că nasul e mai sus de cât gura?
—	Paî, sa vedeţi, m’am urcat pe un scaun şi aşâ am ajuns la nas.
V.	T.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
91
BOUL SI VACA (i)
>
Din timpuri forte vechi, boul s’a domesticit şi a devenit unul din animalele cele mai folositore omului. Nu numai că a contribuit să aducă agricultura în stare de perfecţiune, în care se gâsesce adî, dar şi în ţările muntose şi în cele de păşune a devenit un isvor nesecat pentru bunul traiu. A fost şi este încă şi adi bogăţia multor ţări. Boul ajută la arat, la cărat greutăţi; vaca dă lapte pentru hrană, a-mîndoi dau gunoiu pentru ogore şi câmpii. Carnea lor este cea mai gustosă şi e o hrană din cele mai priinciose pentru om. Din seul lor se fac luminări, săpun — şi ’n vremurile mai noul— a început a se face şi unt artificial; cornele şi copitele se lucreză de strungar, de asemenea şi osele sfărâmate sau măcinate pot servi şi la îngrăşămînt. Maţele servă măcelarilor pentru fabricarea cârnaţilor şi unele părţi din ele ne dau pieliţa cea fină, întrebuinţată de giuvaergii. Sângele servesce la prepararea albuminei, precum şi la des-pumare în fabricarea zahărului şi ’n prepararea sării prin evaporare. Perul servesce curelarului, pielea tăbăcită e forte bună pentru încălţăminte; într’un cuvînt, atât în viaţă cât şi după morte, aceste animale ne dau folosele cele mai mari.
întreţinerea boului şi a vacii varieză, după folosele ce voim să tragem de aceste animale; fie că le îngrâşăm pentru carne, fie pentru lapte, unt, etc., fie că vroim să ne servim de ele la muncă. Rumegătorele, şi mai cu semă boul şi vaca, ne dau cea mai multă carne pentru consumaţie. Acestă carne e gustosă, de o consistenţă plină şi. plăcută. Puterea hrănitore a cărnii e.forte mare, şi cu atât maî mare, cu cât aceste animale au fost îngrăşate mai mult. De asemenea rasa, sexul, vîrsta, felul de crescere şi de întreţinere înfluenţeză mult asupra calităţii cărnii
Vîrsta cea mai potrivită când vitele ne dau carnea cea maî gustosă e pentru viţei de la 4—8 săptămâni şi pentru boi de la 3—5 ani. Sexul de asemenea are o înrîurire a- 1
(1) Atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra acestui articol interesant, cc-t extragem din opul Dus Rinei, al cărui autor e cunoscutul medic-veterinar de circumscripţie A. Seyfierth din Furth (Germania). A'. Red.
www.dacaromanica.ro
92
A LUI NA
supra calităţii cărnii, şi cea mai bună o dau boii jugăniţi la timp. Carnea vacilor mai bătrîne este mai puţin gustosă; iar a taurilor e grea şi aspră şi de obiceiu se întrebuinţeză pentru facerea cârnaţilor. Vitele crescute la câmp dau o carne mai gustosă de cât cele îngrăşate în velniţe, fabrici de zahăr, etc. O carne mai bună şi mai plăcută încă de cât a vitelor îngrăşate ne dau vacile de lapte, precum şi boii de la jug. De asemenea şi carnea celor sălbatici sau semi-sălbatici, e cu fibre mai grose, mai aspră, mai săracă în grăsime şi mai puţin gustosă, căci în privinţa desvoltării şi a activităţii lor muşchiulare sînt cu totul deosebiţi. Modul de preparare nu atirnă de loc de calitatea şi gustuf cărnii.
E sciut că carnea mai veche e mai fragedă, mai digestivă şi mai gustosă de cât- ceea a vitelor abiâ tăiate.
Dacă se pune carnea crudă în apă clocotită, părţile albu-minose ale păturilor exteriore se închiagă, devin impenetrabile şi păturile interiore se coc în sucurile lor proprii sub înrîurirea căldurii. Carnea rămâne ast-fel mai gustosă, dar supa e rea. Dacă însă se pune carnea în apă rece şi se lierbe încet, atunci se storce totă sarea şi puterea extrac- t tivâ a cărnii. Supa e forte gustosă, dar se pierde multă putere hrănitore a cărnii, prin închiegarea materiilor albu-minose, cari se scot sub formă de spumă şi carnea ast-fel gătită e mai tare şi mai puţin gustosă.
E de observat şi partea corpului din care s’a luat carnea şi mai ales la bou, frăgezimea cărnii e forte variată în a-cestă privinţă. In unele oraşe mari s’a făcut o împărţire regulată a cărnii după diferitele regiuni ale corpului de unde
www.dacoromanica.ro
ALBINA
93
se iea; cu deosebire e mai bine plătit muşchiul din care se gătesc fripturile. Din alăturatul desemn se vede cum e împărţită carnea după regiuni şi calitate:
I	calitate: 1) muşchii, 2) carnea de la codă, 3) carnea de la copsă, 4) şoldul posterior, 5) costiţele d’inainte;
II	calitate: 6) Flancul superior, 7) flancul, 8) pulpa, 9) muşchii intercostali, 10) muşchiul antebraţului;
III	calitate: 11) Costele, 12) omoplatul, 13) pieptul;
IV	calitate: 14) Guşa, 15) gâtlejul, 16, 17) fluerul, 18) bucile obrazului.
Dacă s’ar introduce şi la noi împărţirea cărnii în aceste diferite calităţi, atunci părţile mai bune, fiind mai bine plătite s’ar pute iefteni calităţile inferiore, pe cari ar pute să le cumpere cei mai săraci şi ast-fel consumaţiunea cărnii ar cresce mereu.
Aci trebue să vorbim şi de un alt element de hrană, care se extrage în mare parte din carnea de vite şi care în cei din urmă dece ani a căpătat o mare vadă pe pieţele lumeî. E vorba de extractul de carne sub diferitele sale forme. Se maceră carnea tăiată mărunt în apă rece, se fierbe acest produs pentru ca să se elimineze albumina, se separă grăsimea şi se afumă pînâ la consistenţa siroposâ. Puterea sa nutritivă s’a exagerat şi se exagercză şi adi, pentru-că nu conţine nici o cantitate mare de albuminâ sau grăsime, nici uleiu; e însă forte folositor pentru a da un gust mai plăcut mâncărilor vegetale precum şi supei prin marile cantităţi de materii extractive ş'i sărurile din carne, pe cari le conţine. O mare desvoltare au luat în ultima vreme şi conservele de carne de bou şi de vacă, cari sînt un nutriment excelent, mai cu semă pentru hrănirea armatelor în timp de resboiu.
Cele mai bune vaci de lapte sînt acele cari au osele mai delicate, coda subţire, trupul desvoltat în formă de butoiu şi cu ugerul şi vîna lăptosă desvoltate. Cât timp vacile dau mult lapte nu se îngraşe, căci transformă mare parte din hrană în lapte. Dacă se întrebuinţeză la muncă, se micşorează cantitatea de lapte. Pentru jug se aleg cu deosebire boii cu trupul mai lung, gâtul scurt şi cu pasul apăsat; iar pentru îngrăşat sînt mai potriviţi cei cu trupurile mari.
Dacă mai amintim aci, la încheîarea acestui articol, în-c’odată marele rol ce-1 au boul şi vaca pentru prosperi-
www.dacoromanica.ro
94
ALBINA
tatea naţională, apoi am dori să nu apelăm în zadar la cei chiemaţi a îmmulţi bogăţiile pe cari le pote oferi crescerea vitelor. In crescerea şi ţinerea vitelor se păcătuîesce încă mult. Curăţenia, îngrijirea şi ţinerea lor în grajd încă lasă mult de dorit. Fie-care viticultor trebue să se convingă că cu cât îngrijirea şi ţinerea e mai bună şi nutrirea mai raţională, cu atât mai mai mare va fi câştigul.
Cronica agricolă şi comercială
In decursul săptămânii abîâ trecute, «filele calde şi nopţile recorose cu rouă abondentă, ne făceai! să credem că ne găsim intr’un timp mai mult de primăvară de cât de tomnă; fiind-că în cele mai multe localităţi căldura la umbră a trecut peste 20 de grade.
La o ast-fel de căldură, agricultorul, cu dragă inima şi plin de bucurie, îşi făcea semănătura de tomnă său şi alte lucrări ale câmpului, rugând pe Dumnezeii a mai ţine acest timp frumos, în folosul celui sărac ca şi celui bogat.
Intru cât privesce crescerea semănăturilor de tomnă în acest fel de timp, atât de bun, nu putem să (Jicein alt-cevâ, de cât să urâm să ţie cât se va pute mai mult, în folosul agriculturii.
Pe la sfîrşitul săptămânii, în unele localităţi din ţară au căcţut şi puţine ploi, cari au prins destul de bine semănăturilor.
Intru cât privesce preţurile din tîrgurile ndstre de cereale, pentru unele produse agricole, de la 5 -12 Octombrie, s’aii mai micşorat puţin.
Ast-fel la tîrgul din Brăila, ca preţ mijlociu la grâu, de o greutate de 58'/2 libre, se pote socoti 12 lei şi 25 centime; şi la o greutate de 58
libre, se pote socoti 9 lei şi 25 centime.
Porumb, greutate de 623/4 libre, s’a vîndut cu . . • 5 lei şi 90 cent.
61	» . . . 5 » » 69 »
Secara	52	»	... 6	95	»
>	‘ » 5).	»	»	»	»	. . 6 » » 26	»
Ovezul, suta	de chilograme s’a vîndut cu.............9	■ »	20
Porumb	vecinii....................................8	■	50
»	nou....................................... 6	»	40
Secara.......... .	. .	............ . 9	» 20
Orz.................................................. 8	*	80	»
Porumb roşu................................. . . 9 » » 90
Fasolea................................... .... 12 » » 60	»
V S. M.
www.dacQromanica.ro
ALBINA	%
\ — ----------------------
CRONICA FINANCIARA
Bucuresci, u/26 Ootombre, 1807.
De cât-va timp Bursa şi operaţiunile ei» atît în oeea-ce privesce tîrgul financiar cit. şi cel al cerealelor a început a preocupă şi la noi publicul într'un grad deosebit. — Necontestat, nu toţi au aceiaşi părere asupra rolului ce e chemată a ave în Stat acesta importantă instituţiune: unii îşi închipuiesc că bursa e un loc periculos, unde se întrunesc (Jilnic, la ore hotărîte cei ce voiesc să-’şî încerce norocul, după acesta, operaţiunile cari se trateză la Bursă sînt nisce jocuri ademinitore de câştig făcute spre a profită de credulitatea unora şi a aţîţâ lăcomia altora. — Prevenţiunile acestea de şi nedrepte, trebue însă să recunoscem că îşi au mulţi aderenţi, de aceia în aceste momente de desvoltare economică ce traverseză ţara nostră, se cuvine să precisăm bine şi să punem într’o vie lumină principiul şi natura operaţiunilor efectuate în acest templu, numit bursă, a cărui vechime, de o potrivă cu aceea a comer-ciului, se pierde în întunericul veacurilor:
De aceea rînd pe rînd în numerele viitore ale Albinei - vom trată în amănunţimi acesta importantă temă.
Ultimul curs cu care au încheiat diferitele nostre rente, fonduri şi valori, este următorul: 5% Renta perpetuă, 103—104; 5% Renta Amortibilâ cm. 1881—88, 100»/,—10P/4; d-to cm. 92—03. 10174-102V4; 4% Renta Internă 89'/,-93; d-to em. 1889, 91, 94-917,-92; d-toem. 1890-96, 927,-937,; 67o Convertite rurale, 1037,-104; 570 Comerciale Bucuresci em. 1883, 987,-98*/4; u-to em. 1890, 997,-997,; d-to 4270. 967,-97; 57„ Func. rurale, 94—947,* 570 Urbane Bucuresci, 907s- 9078; d-to Iaşi, 867,-87 ; Bănci Naţionale, 1870—1875; Bănci Agricole, 326—328; Dacia-Romania, 412—414; Naţionala, 458—460; Patria 100—10'»; Construcţii, 160—162; Basalt 360—370; Letca 56—65; Tramway, 800 — 820; Banca Centrală 105—110.
M. El. N.
ÎNTREBĂRI ŞI PROBLiEfi/IE
întrebări.
1.	Pentru ce purpura a devenit semnul şi colorea împerătescă?
2.	De unde a eşit obiceiul să se pue negru la pălărie în semn de jale (doliu)?
3.	De ce pisicile (miţele), când cad, nu se rănesc?
I».
NB. Vom publică în No. o răspunsurile ce ne vor veni pînâ la 27 Octombrie 1897, cum şi numele personelor ce ne vor fi răspuns.
www.dacoromanica.ro
96
ALBINA
DESLEGAREA ŞARADEI DIN No. 2.
Partea întâia: AII»
» a doua : Iii a treia: a Totul: Albina.
Ai? trimis răspunsuri exacte: Petrică G. (Bucurescl), Regele Lear (Bucurescl), Hârto peanu (|ud. Nt?niţu). Ion Gr. Popescu (Bucurescl), Vasile Stânculescu (Bucurescl), Chirion Şerban (Bucurescl), George Marinescu (Bucurescl), Pogrion Câinpulungcanu (Bucurescl), Aurel Hagi-Nicolau (Bucurescl), Traian Garoflide (Bucurescl), Ion Niculescu (Ciuincspî, Mus-ael), Florea Teodorescu (C iu mesei, Muscel), A. Hussar (Bucurescl), Teofana I. Dimitrescu (Bucurescl;, T. Teodorescu (Bucurescl), Fotina şi Alexandru Ionescu (Bucurescl), Goldsteln şi Demosten T. (Bârlad), Const. Mitru (BuCureftcî), George Constantin eseu (Bucurescl), Alex. G. Teodorescu (Bucurescl), Lili Ionescu (Bucurescl), Marin Gheorghiu (inveţâtdro, comuna Mtirgenî, judeţul Tutova), Popovicî G. Ion (laşi), Ilie PArvulescu (înveţător, Băi-lescl, Dolj), Georgeta C. RadovicI (Caracnl), Muntenii V. Sfetozar (Turnu-Măgurele), Preot. P. Stănesou (jud. Dolj), Al. Miculescu (Bucurescl), Rene Vincy (Slatina), Atlios Cănia (Bu-etirescl), Argeşanu V. Gheorglie (Bucurescl), P. Popesdu (Studiua), StoianovicI (Bucurescl), Belciugâţeanu Licurg (Bucurescl), Fiorica A. Genovitz (Bucurescl), Luciliu Reinus Opreauu (Bucurescl), Savel M. Popescu (Ploescî), Petru N. Gatea (Bucurescl), Rosvitta de Gnnders-heim (Bucurescl), Vasile P. Popescu (Bucurescl), Elevii clasei V a şcoleî normale a socie-taţii pentru înveţătiţra poporului român (Bucurescl), V. Cnţafani (Bârlad).
INFORM AŢIUNI
L.a cursurile de repetiţie ţinute anul acesta la şcdla normală din Câmpu-Lung, conform art. 77 din legea inveţâmintului primar şi normal, au fost chemaţi o institutori şi 75 de învăţători. S’au presentat însă 3 institutori şi 53 de învăţători. Cursurile s’au ţinut în luna lui August şi au fost conduse de d-niî profesori P. Dulfii şi Şt. Popescu.
*
Pe (Jiua de 1 Oct. c. au eşit la pensie profesorii Filibiliu şi Bădulescenu de la liceul Mateiu Basarab şi Marăscu de ia Liceul Mihaî Viteazul. Le asemenea a eşit ia pensie şi institutorul Secărenu, tot din Bucurescl. Câte-jiî patru an fost dascăli buni şi şi-au îndeplinit datoria în con-sciinţâ faţă de şcolă.
*
Cu adîncă părere de rău anunţăm încetarea din viaţă a d-lui Marin Iliescu, măiestru de piano la Conservatorul din Bucurescl şi măiestrit do inusică vocală la liceul Mateiu Basarab. Răposatul a lăsat adinei regrete în sufletul tutulor cari l-au cunoscut.
*
în »,liua de 27 Octombre se va face inaugurarea monumentului de la Răsboenî, ridicat în cinstea Domnului Ştefan-Cel-Mare şi datorit ofiţerilor regimentului care are numele acestei localităţi. Monumentul e lucrat de cunoscutul sculptor Hegel. Vom vorbi altă dată de marea bătălie a lui Ştefan din acesta localitate.
*
Din tute unghiurile ţării ne tul venit telegrame şi scrisori (le felicitare şi încurajare, atăt de la persane sus puse Î11 societate cftt şi de la locuitori rurali, către cari în mare parte se adreseză revista nostră.
Vom începe din numărul viitor a publică extrase din aceste îndemnfttore adrese. Ele ne vor da tăria de a lucra eu ma' multă dragoste, eu mai multă sirguinţă, vedend că îiitîmpinăin de pretutindeni o primire n.şă de bine-voitore.
www.dacQromanica.ro