ACTA MVSEI NAPOCENSIS 32 P R E1S T 0 RIE—IS T 0 RIE V E C H E—A R H E 0 L 011E I MINISTERUL CULTURII MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A TRANSILVANIEI ACTA MVSEI NAPOC ENSIS 32 PREISTORIE — ISTORIE VECHE — ARHEOLOGIE I CLUJ-NAPOCA 1995 COLEGIUL le REDACȚIE: Dorin Alicu, Nicolae Gudca (secretar de redacție), Eugen laroslavsehi, Gheorghe Lazarovici (redactor responsabil), Ștefan Matei, Constantin Pop. FONDATOR: ACAD. CONSTANTIN DAIC0MC1U ACTA MUSEI NAPOCENSIS ACTA MESEI NAPOCENSIS Publicația Muzeului Național de Isto- rie a Transilvaniei. Publication du Nnsee National d’Histoire de la Transylvanie. Orice corespondență se va adresa: Tonte correspondance sera envoyce a l’ad- resse: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. 3400, Cluj-Napoca Str. Constantin Daicoviciu nr. 2 Tel. 004/064/19.56.77; 19.17.18 Musee National d’IIistoire de la Transylvanie. 3400, Cluj Napoca Rue Constantin Daicoviciu no. 2 Tel. 004/064/19.56.77; 19.17.18 CUPRINS CONTENT INHALT - SOMMAIRE SIMPOZIOANE INTERNAȚIONALE „Nfolithic painted eerainic Ironi llie soiith-east Europe and ils links vvilh Anatolia" in inemoriam Nicolao Vlassa MARIN NIC A, Le groupe cnlturel Cârcea — Grădinile dans le contexte du neolithique balcanique et anatolien . . 11—28 ANETA BAKAMSKA - JURAJ PAVUK, Die rotbemalte Keramik tind der AnTang der Stareexo-Kultur . . 29—45 EUGEN COMȘA, Une agglomeration de type Starcevo dans l’Ouest de la Muntenie ...................................... 47—52 VASSIL NIKOLOV, Bemerkungen zur gemalten Ornamentie- rung auf den Tongefăssen aus Cavdar (Gruppe Kre- mikovici) .................................................. 53—65 ZOIA MAXIM - GHEORGHE LAZAROVICI. Base de donnees internaționale potir la culture Starcevo-Criș . . . 67—82 .,Civilisation curo|>eenes dans Fanliqiiite elassique"' In memoriam Hadriano Daicoviciu ADRIAN HUSAR, The celtic gods in Roman Dacia.............. 85 — 94 FLORIN MEDELEȚ, Une enclume d’orfevrerie de repoque de Latene trouvee aux Portes de Fer du Danube . . . 95—101 HOREA POP, Civil arhitecture and habitat during Latene I) in the depression of Șimleu...............................103 — 118 IOAN GLODARIU, Addenda aux „Points de repere potir la chronologie des citadelles et des etablissements daci- ques des Monts d’Orăștie”*................................119 — 134 EUGEN IAROSLAVSCHI, Conduits et citernes d’eati citez Ies daces des Monts d’Orăștie ..................................135—143 VASILE MOGA, Remarqucs sur le mur de la citadelle dace de l’iatrti Craivii............................................145—148 NICOLAE GUDEA, Uber cine Tonl’orm von Bărboși mit der Darstellung einer eselkbpligen menschlichen Gestalt. Beitrăge zur Kenntnis des friihen Christentums in der Provinz Moesia Inferior.................................149—161 4 Colocviul VII național de arheometrie IOAN MÂRZA — ZOIA MAXIM, Date petroarheologice din stațiunea Starcevo-Criș de la Gura Baciului .... 165 — 180 ( Des donnees pelroarcheologiqnes du si le Startevo-Criș deGura Baciului) 172 GEORGETA EL SUSI - DIANA RUSU, Raport preliminar asupra materialului faunistic din așezarea neolitică timpurie de la Gura Baciului (jud. Cluj).............................181—189 (Rapport preliminaire sur le materiei fauni-stique de retablissement neolithique ancien de Gura Baciului, dep. de Cluj)........... 188 DIANA RUSU, Câteva observații asupra materialului faunistic din Cluj-Napoca — Statuia „Memorandiștilor” . . . 119 — 197 (Some observalions dbout bone material front Cluj-Napoca — Statue of „Memorandișlilor” ) ................... 195—196 IOAN MÂRZA, Les calcaires utiliscs â la construction des cita- delles daciques des Monts d’Orăștie et les carieres anti- ques ............................................................... 199—207 GHEORGHE LAZAROVICI - DANA POP - CĂLIN BEȘLIU ’ — AGATHA OLARIU, Conclusions to the geoche- mical analyses of some cooper sources and objects 209— 230 DOINA BOROȘ - LIVIU DĂRĂBAN - TRANDAFIR FIAT, Analiza unor monede de argint din tezaurul de la Bărăbanț, jud. Alba (sec. XI —XII), prin me- toda analizei prin activare cu neutroni............................. 231—236 ( Determinat ion ofsilver coms from the Bărăbanț /reasure ( 1/t!1- centuries) through neutron activat ion aualysiss ) . . .... . 234 — 235 DOINA BOROȘ, Tezaurul de la Bărăbanț, jud. Alba (sec. XI — — XII). Investigații de laborator................................... 237—242 (Le tresar monetmre de Bărăbanț, dep. de Alba (1 — 12^ siecLs ). investi gat ions de laboratoire) .................. • 241 Al IV-lea seminar național de etnoarheoloțjie ..Rit și ritual funerar— ofranda funerară din morminte*’ EUGEN COMȘA, Morminte ale purtătorilor culturii Starcevo- Criș descoperite în Moldova......................................... 245—256 (Tombes appartenemt â la culture de Starcevo-Criș sur le terriloire de de Moldavie) ........................................ 253 EUGEN COMȘA, Ritul și ritualul funerar al purtătorilor culturii Boian și Gumelnița din Muntenia................................... 257 — 268 (f.e rite et le rituel funeraire des gens de la cuib.re de Boian et de ' la culture de Gumelnița de la Muntenie) ........ . . 262—263 DOINA IGNAT, Despre mormintele și ofranda funerară din preistoria Bihorului.............................................. 269 —272 (Sur les tombes et les ofrandes funeraires dans la prehistoirc du Bdior) 272 LUCIAN BERDAN, Masca-simbol în riturile funerare . 272-27S (La masque-svmbole dans les rites funeraires) 278 ALEXANDRA COMȘA - CHRISTIAN SCHUSTER, Unele aspecte ale practicării sacrificiului uman în prima pe- rioadă a epocii metalelor pe teritoriul României . . 279—288 (Einige Aspekte des Menschenopferbruuches auf dem Gebiele Ru- mâniens in der Bronzezeil) ................. 285 FLORIN MEDELEȚ, Câmpurile de urne funerare din Banat. Unele probleme ale ritului și ritualului funerar la tracii nordici timpurii de la sfârșitul epocii bronzu- lui și începutul epocii fierului.................................... 289 —302 (Les champs des urnes juneraires de Banat)................................ 302 M1LORAD STOJIC, Les tombes des Triballes dans le bassin de la Morava et la pârtie scrbe du bassin du Danube au cours du dernier quart du Vl-eme de la premiere moitie du V-eme sieele avant J.C.................................... 303 —312 VALERIU SÂRBU Un nouveau type de monument sacre chez les geto-daces .........................................................313—339 STUDII MIHAI MEȘTER, Fortificații cu șanț, val și palisadă din princi- palele așezări neolitice din România................................... 333—349 (Les fortifications ă fosses, valluni et palisade de prind pan x Du- blissemenls neolithique de Roumanie)..................... 340 — 341 FRIEDRIECH RESCH - KAROL GERMANN, Schmuck aus Spondylus — Muscheln von l’arța........................................ 351—358 VIORICA CRIȘAN, Așezările dacice din estul Transilvaniei în contextul schimburilor comerciale și a circulației monetare (secolele III a. Ch. — I. p. Ch.) .... 359 —382 (The Dac.an settle/nenfs tiom the Bas! of Transilvania. The t rad mg exchanges and monelary circulation beitvetn .î1’1 eent-Ury B.C. — /bt ctnfury A.D.)..................................................... 378 —379 SORIN COCIȘ, Ateliere de bronzieri din Dacia romană . . . 383 —391 (.lleliers de bronziers dans la Dacie ramai ne)..................... 387 — 388 ISTVÂN DENES — ISTVÂN FERENCZI, Investigarea unei porțiuni de limes din estul Daciei intracarpatice (între valea Honiorodului Mic și defileul Oltului de la Tușnad) 393 —400 (I.'investigalion d'une jwlion de limes dans l’Tsl de la Dacie romaine iutracarpatiiiue (enlre la i'allee du Ho,norodul Mic et le de file de l'Olt â Tușnad) ................... .................... 400 CRISTIAN GĂZDAC, Bronzuri romane de la Gherla .... 401—430 fj/aman bronces from Gherla)........................................ 416 — 417 IOAN MITROFAN - SORIN COCIȘ, Fibulele romane de la Micăsasa .............................................................. 431—450 (l.es fibules ramai nes de Micăsasa)........................... 438 MATHILDA TAKÂCS - SORIN COCIȘ - AUREL RUSTOIU, Fibulc din colecțiile Muzeului Orășenesc din Aiud* 451—461 (l.es fibules proi ena it des collectians du Musee de la viile de .liud) 456 6 ANACĂTINAȘ, Ceramique romaine dans Ies collections de 'furda 463—4/1 NICOLAE-MARCEL SIMINA, Contribuții la cunoașterea feu- dalismului timpuriu pe teritoriul comunei Vințu de Jos (jud. Alba) ........................................ 473—18 9 ( Beitriige zur Keimhus des friihen beiidalismus auf dem Gebiet der Genteinde Vintu de Jos. Kreis Alba) ................ '479 FRANCISC PAP - MIHAI BLĂJAN. Tezaurul monetar de la Bărăbanț, jud. Alba (sec. XI —XII) ..................... 489 — 496 (Le tresor monelaire de Jhtrabanl, dep. do Alba (//e— 12* siecles) . 496 RAPOARTE DE SĂPĂTURI DIANA RUSU, Analiza materialului faunistic provenit din așe- zările Starcevo-Cris de la Cura Baciului. Campania . 1994 ....'................................ 499-506 (The aualysis o f the bone material from the Starcevo-Criș settlemeni of Gura Haciulu1. The campanii of 1991).............. 505 GHEORGHE LAZAROVICI - ZOI A MAXIM - CRINA LAZO - MIHAI MEȘTER, Șantierul arheologic Iclod. Campania 1994 .......................................... 507 — 535 (Le chantier archeologique de Iclod. La campagne de 1991) .... 525 —527 GHEORGHE LAZAROVICI - MIHAI MEȘTER - LIDIA DASCĂLI’, Cheile Turzii 1994. Raport de cercetare arheologică și etnoarheologică.......................... 537 — 574 (Cheile Turzii 1991. Hap port de recherche archeologupue el einoar- cheologique) ........................ 559 -562 I NICOLAE VLASSA I - ZOIA MAXIM - GHEORGHE LAZAROVICI, Descoperiri arheologice la Bernadea (partea l-a) ...................................................... 575—588 (Decouvertes archeologiques â Hernaiiea. 1-cre pârtie). 584 — 585 SORIN M. PETRESCU, Așezarea din epoca bronzului de la Ciuta (corn Obreja, jud. Caraș-Severin)......................... 589 —617 (Div bronzezeilliche Siedlung Ciula (Gem. Obreja, Kreis Caraș- Severin )................................................... 595 DORIN AIJCU - SORIN COCIȘ - ISTVÂN FERENCZI - ADELA PAKI - CONSTANTIN ILIEȘ, Cercetări arheologice la Cluj-Napoca. Villa rusticii din Valea Chintăului. Campania 1988 .............................. 619—633 (Louilles archeologiques ă Cluj-Xapoca. Villa rustica- de la Vaite de Chiuiau, l.a campagne de 1988).............................. 624 SORIN COCIȘ - VALENTIN VOIȘIAN - ADELA PAKI - • MIHAI ROTEA, Raport preliminar privind cercetă- rile arheologice din strada Victor 1 Jeleu în Cluj-Napoca. I. Campaniile 1992- 1994 .................................. 635 — 652 Rapport preliminai re conceruant Ies foiulles archcologtque de Cluj- Napoca, rue Vic/or Deleu. L Les campagnes de 1992 ă 1994) . . 640 — 641 7 IOAN MITROFAN, Cercetări arheologice în așezarea romană de la Micăsasa Campania 1994...................................653—664 ( Hecherches a*cheologiques dans retablissemenl romain de Micăsasa. La campag^e de 1994).................................... 656 DORIN ALICU - VICTOR POPA - EMILIAN BOTA, Cer- cetări arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Campania 1994 ............................... 665 — 719 (A, chaeological researches in C l pia Traiana Sarmizegetusa. The cam pai gn of 199 /).............................. 682 — 683 NOTE ȘI DISCUȚII ZOIA MAXIM, Așezarea neolitică de la Viișoara (jud. Cluj) . . 723 — 727 (l.e site nivlithique de i'iișoara (de[>. de Cluj)................ 725 GEZA FERENCZI - ISTVÂN FERPjNCZI, Așezarea întărită din epoca bronzului de la Dealu (jud. Harghita) . . 729 — 739 (L’etablissemenl fortifice de TAge du bronze de Dealu (dep. de Harghita)......................................................... 734 MIHAI MEȘTER, Tumuli și necropole tumulare de pe cursul inferior al Someșului Mic..................................... 741—749 ( Tumulus et necropoles fumuluires sur le cours inferit ur de la riviere Someșul Mic) ....................... 744 ZOIA MAXIM - VIORICA CRIȘAN, Materiale arheologice din județul Harghita în Muzeul Național de Istorie a ’ Transilvaniei (I)................................... 751—759 ( A rchâologische Materiulicn aus dem Kreis Harghita im Geschichlsmu- seum Siebenburgens (!) ........................... 758—759 CORIOLAN OPREANU, Aplica ornamentală a unei căști de gladiator de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa . . . 761—766 (The ornamental filting of a gladiator helmel from t ipia Traiana Sarmizegetusa)................................................... 764 DUMITRU PROTASPț, Une piece palecchretienne daco-rcmaine decouverte â Pălatca et le probleme du christianjșm^ . .. . chez Ies gots de Transyhanie.......................... 767—774 ADRIAN BP^JAN, Dovezi privind prelucrarea metalelor la Re- metea Mare (jud. Timiș) în secolele AȚII —X . . . 775 —7S3 ( Preures atlestant l’usinage des metaux ă Lemetea Mare (dep. de Timiș) aux 8v—10,‘ sieclcs) ................. 780 SORIN COCIȘ - VALENTIN VOIȘIAN, Notițe arheologice clujene (I) .................................... 785—783 ( Xofes archeologiques de Cluj (I) .............. 786 muzeografie ANA CĂTINAȘ, Activitatea arheologică a lui loan Țigăra . . 791—795 (L'activite archeologique de loan Țigara)................... 794 — 795 CONSTANTIN POP, Muzee și monumente britanice. Impresii de călătorie ................................................. 797—824 (Musees et monumenls de Grande Hretagne. 1 mpressions de vovage) 824 8 BIBLIOGRAFII SORIN COCIS - ADELA PAKI, Bibliografia Daciei romane (V)* 1981-1989 ................................ 827-857 (f.a bibliographie de la Dacie romaine (l)- 1981— 1989) RECENZII DIETHARDT KNOPP, Die romische Inschriften Dakiens in Siebenburgischen Unteralt-Zibinbecken und ihr ges- chtlicher Hintergrund, Bonn, 1993, serie Habelts Dissertationsdrucke ; Reihe Altegeschichte, Heit 35, 3(55 p. + 7 planșe +11 hărți (Nicolae Gudea) . 861—867 DORIN ALICI’ - SORIN COCIȘ - CONSTANTIN ILIEȘ - ALINA SOROCEANU, Small finds from Ulpia Tra- iana Sarmizegetusa. I., Sarmizegetusa monograph 4, Colecția „Bibliotheca Musei Napocensis”, IX, Cluj- Napoca, 1994, (Constantin Pop)........................ 869 — 870 DORIN ALICI', Opaițele romane. Die romische Lanipen. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Colecția ,,Bibliotheca Musei Napocensis”, ATI, Editura „Museion”, București, 1994 (Constantin Pop)................................................ 871 ANDREEA FABER, Das romische Auxiliarkastell und der vicus von Regensburg — Kumpfmiihl, Munchen, 1996, I: Text 616 p. + 243 ilustrații; II: 30 anexe con- stând în planșe duble. Munchener Beitrăge zur Vor- und Fruhgeschichte, Band-49 (Nicolae Gudea) . . 873 —875 CRONICA kxx Membrii onorifici ai Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei : John Nandriș; 'Hans Bogli .... 879—897 (lihreumilglieder des Natiouahnuseums Siebenburgcns — John Nandriș ; Plans Bogli)............................................ CONSTANTIN POP, Cronica activităților secțiilor de arheolo- gie ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (1994) .................................................. 899—908 ( Tâtigkeit der Abteilungeu Archâologic des Nalionabnusetuns fiir Geschichte Siebenbiirgens ( 1991).......................................... 908 xxx Linii directoare pentru .sistemul de publicare în re- vista „Acta Musei Napocensis”.................................................... 909—910 ( fbchllinien und . Ibkiir .ungsverzeichnissc fiir l \ ruffenflichungen der ,.Acfa Musei Napocensis" ) . . . Prescurtări bibliografice (Abbrc>iations bibliographiqucs. Abkiirzungcn)..................... 911 917 SIMPOZION INTERNAȚIONAL (IN MEMORIAM NICOLAO VLASSA) „NEOLITHIC PAINTED POTTERY FROM THE SOUTH-EAST EUROPE AND ITS LINKS WITH ANATOLIA“ (Cluj-Napoca, 29 septembrie — 1 octombrie 7994) LE GROUPE CULTUREL CARCEA — GRĂDINILE DANS LE CONTEXTE DU NEOLITIQUE BALKANIQUE ET ANATOLIEN Situee sur la voie penertation des courants culturels venant de sud, plus precisement au bout du „corridor“ Struma- -Isker—Maritza et li-, mitee par Ies larges vallees du Danube, du Jiu et de l’Olt, la zone orien- tale de l’Oltenie, bienque restreinte comme aire, mais ayant un po- tentiel d’habitat des plus eleves a represente a l’epoque neolithique un element de grand attraction pour Ies divers populations neo-eneolilhi- que qui y ont fonde des civilisations inegalables en originalite: le groupe Cârcea—Grădinile,1 avec la ceramique peinte, le complexe Dudești— Vădastra2 et Ies aspect culturels d’interferance Vinca—Dudești—Kara- novo3 et Gumelnița—Sălcuța4. La vallee de l’Olt a ete la principale voie de penetration des popu- lations et des influences culturelles du neolithique ancien avec sa ce- ramique peinte d’Oltenie vers le centre et le Sud-Est de la Transil- vanie et, de lâ, par le defile d’Oituz, plus loin, vers le centre et le Sud de la Moldavie (Trestiana). A vrai dire, l’Oltenie tout comme la Macedonie s’est comportee dans la prehistoire comme un bassin colecteur des courants culturels, en se greffant sur le fond local autochtone qui ă donne naissance ă de nou- velles syntheses culturelles, originales, prescntant une forte empreinte locale. Dans la zone orientale de l’Oltenie-entre Jiu, Olt et Danube il n’on pas encore ete mise â jour des etablissements mesolithiques de type Lepenski Vir et Schela Cladovei. II est possible que ce soit justement populations neolithiques venues du sud pour conquerir des territoires depuis tres longtemps fertils. L’apparition de la poterie peinte en Thessalie coincide avec le mo- ment de l’extension du neolithique dans ă peu preș toutes Ies regions des peu Balkans ou des premiers etapes (Proto-Starcevo) de developpement de nombreux groupes culturels et des aspects d’interference font leur apparition: Proto—Sesklo, Nea Nikomedia, Karanovo I, Kovacevo, Gă- lăbnik, Slatina—Kremikovci, Anzabegovo-Vrsnik I, Lepenski Vir III, ' M. Nica, dans SC/VA, 27, 4, 1976, p. 435—465: idem, dans Dacia, N.S., XXI, 1977, p. 13—43; idem, dans ArhOlt., S.N., 1, 1981, p. 27—39; idem, dans ArhOlt, S.N., 3,1983; idem, dans La civilisation de Cucuteni en conte.ite europeen, Iași, 1987, p. 29—45; idem, dans Zbor NM, XIV, p. 103, 1, fig. 1—5. 2 Idem, dans Dacia, N.S., XX, 1976, p. 75—103; idem, dans Historica, II, 1971, p. 5—33; C. Mateescu, dans Materiale, V, 1959, p. 61—74; idem, dans Mate- riale, VI, 1959, p. 101—115; D. Berciu, Zorile istoriei in Carpati si la Dunăre, Bucu- rești, 1966, p. 93—98. ' ' ' M. Nica, T. Niță, dans Dacia, N.S., XXIII, 1979, p. 31—64. M. Nica et coli., dans SCIVA, 45, 1, 1994, p. 41—59. 12 MARIN NICA Gradesnica—Cârcea—Grădinile, Donja—Branjevina—Gura Baciului et Podgorie. Ils se caracterisent en premier lieu par une ceramique mono- chrome fine, ordinairement, de couleur claire qui est deja peinte et par des formes spherique, semispherique, de vases qui ont de protuberances munies, d’une orifice vertical ou des anses ayant la forme de tunnel. La Thessalie et le Sud-Oest de l’Anatolie ont ete la principale source de diffusion neolithique autant sur le territoire bulgare que sur celui de la Roumanie. Dans la premiere etape de la diffusion, ainsi que l’ont prouve des dceouvertes de Verbița5, Cârcea6, Grădinile7, Copăcelu8 — Rm. Vâlcea, Ocna Sibiului9 et Gura Baciului10 des populations neolithiques d’origine meridionale, porteuses de la poterie peinte de type Proto—Sesklo (Proto—Starcevo), ont penetre, apres avoir traverse Ies vallees de la Bulgarie sur le territoire de l’Oltenie et de lâ, par Ies vallees du Jiu et de l’Olt, en Transylvanie. Ce n’est pas par hasard que beaucoup d’etablissements de la premiere etape (Proto—-Starcevo) au neolithique ancien sont concentres dans la zone orientale de l’Oltenie (fig. 1). Elle a joue le râie de zone secondaire dans le phenomene de la neolithi- salion au Nord du Danube tout comme le Banat. La deuxieme etape de la diffusion s’est deroulee sans une migration massive, par la transmission et l’adaptation aux conditions locales de certaines formes d’economie et de culture materielle nouvelles, cal- colithiques (anatoliennes), qui vont contribuer â la formation des cul- tures du neolithique moyen. . A present Ies archeologues emploient de plus en plus frecquement Ies termes de „complexes culturels“ (balkano-anatolien, balkanocarpati- que et circumediterraeen)11 dans le cadre desquels de nombreux groupes et aspects culturels ont pris naissance et se sont developpes. Ils sont appa- rentes Ies uns aux autres autant par leur origine commune que par Ies elements d’emprunts culturels reciproques, situation favorisee encore’ par leur position geographique et par Ies contracts permanents ou tempo- raires dans differents moments de la civilisation du neolithique ancien. Par leur position geographique, Ies civilisation neolithiques des zones centrale et orientale de l’Oltenie sont liees spăcialment au puissant cou- rant culturel du Sud et du Sud-Est et beaucoup moins â celui de l’Ouest. D. Berciu, dans Materiale, VI, 1959, p. 87, fig. 2'2; idem, Contribuții la pro- blemele neoliticului in România in lumina noilor cercetări, București, 1960, p. 29—30. 6 M. Nica, dans SCIVA, 27, 4, 1976, p. 435—465; idem, dans Dacia, N.S., XXI, 1977. • 7 Idem, dans ArhOlt, S.N., 1, 1994, p. 24—39; idem, dans ZborNM, XIV/l, 1970, p. 103—105, fig. 1—2. , “ Gh. I. Petre-Govora, dans RcvMuz, 2, 1969, p. 154—158; D. Berciu, Zorile istorici..., București, 1966, p. 71; idem, dans Buridava, Râmnicu Vâlcea, 1972, p. 11—14. !l I. Paul, Cultura Petrești, București, 1992, p. 158. 111 N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1976, p. 198—264- 11 M. Garalanin, Problemes de la neolithisation dans certaines regions de l’Europe, Krakow, 1980, p. 37—72; idem, dans Praistorija jugoslavenskih zemalja. II, Sarajevo, 1979, p. 99—106, 642—643. LE GROUPE CULTUREL CÂRCEA — GRĂDINILE 13 Ce n’est qu’ainsi qu’on peut expliquer Ies nombreux rapprochements entre la ceramique du groupe culturel Cârcea-Grădinile12 et celle de Nea Nikomedia13 et d’Anzabegovo14, de meme que certaines differences rap- port ă la ceramique du groupe Starcevo.. Ces differences vont s’atte- nuer, ă peine, dans Ies phases finales (Cârcea III) quand la ceramique ornee â la barbotine et par incisions constituera une caracteristique commune des deux groupes culturels: Cârcea1-’ et Starcevo16. Le groupe culturel de Cârcea avec ses deux variantes ■—• Cârcea dans Ie bassin inferieur du Jiu (fig. 1) et Grădinile dans le bassin de l’Olt (fig. 1) est caracterise des le commencement par une puissante tradition Proto et Presesklo d’origine thessalo-macedoniene ne constituant pas un aspect du grupe Kremikovci. Le groupe Starcevo forme dans une etape cvoluee du neolithique ancien17 ayant â la base la categorie de la cera- mique barbotine (79,93%). Pour le groupe culturel Cârcea-Grădinile la ceramique monochrome roage (40,11%) et cendre (42,7%) represente la note specifique18 des Ies premieres ctapes de son evolution. A l’etapes Cârcea I A, I B, la ceramique peinte de „La Hanuri“ et „Islaz" comporte de bien plus nombreux points de ressemblance avec celle de type Protosesklo. De meme que sur Ies vases de type Protosesklo. mis au jour Ies sites de Thessalie et de Macedonie, de meme style „plein“ se conserve (fig. 2/22, 23, 24; 3:1, 3, 5—13). C’est ainsi que sont peintes des rangees de tringles blancs sur fond rouge et maron, disposees sous la levres du vase ou en degres (fig. 3/1, 6, 9, 12, 13) exactenient comme dans la ceramique d’Anzabegovo19 et le Nea Nikomedia20 en Macedonie. Les rangees de tringles pleins accompagnent de larges bandes blanches qui entourent l’interieur ou l’exterieur des coupes (fig. 3/1, 6, 9, 11, 12) sous formes d’arcs presageant le style de peinture „ininterrompu" sig- nale dans la ceramique de la culture de Sesklo21. 12 M. Nica, dans SCIVA, 27, 4, 1976, p. 447, fig. 10 1—7, p. 449, fig. 12/1, p. 450, fig. 13/3: idem, dans La civilisation de Cucuteni cn contexte europeen, Iași, 1987, p. 39, fig. 1/4, 8. 13 R. Rodden, dans, PPS, 28, 1968, p. 254, fig. 10/P 19, P 21. P 30, P 37. 14 M. Nica. dans SCIVA, 27; 4, 197E6 p. 452, fig. 15; M. Garasanin, op. cit., fig. 10 la—Ic; Maria Gimbutas, dans Neolithic Macedonia, Los Angeles, California, 1976, p. 87, fig. 48/1—5. p. 91. fig. 49, 50; M. Garasanin, V. Sanev, dans Praistoriski Kulturi vo Makedonia, Stip, 1971, fig. 1—7 n M. Nica, dans Dacia. N.S. XXI, 1977. p. 41, fig. 21/1—13. 16 Draga Arandjelovic-Garasanin, Starcevacka Kultura, Ljubljana, 1944. pl. V—IX; M. Garasanin, Praistorija Serbijc, Beograd, 1973, pl. 3; Dimitrjevic, Star- cevacka Kultura. Vukovar, 1969, pl. 4, 5. ]7 M. Garasanin, dans Problemes de la neolithisation dans certaines regio- nes de l'Europe, Krakow, 1980, p. 68, fig. 4. 10 M. Nica, op. cit.; idem, dans ZborNM, XIV/1, 1970, p. 103—105. Rl M. Garasanin, V. Sanev, Praistoriski Kulturi vo Makedonja, Stip, 1971, fig. 1—7; M. Garasanin, dans Praistorija jugoslavenskih zemalja, II, Sarajevo, 1974, pl. XIII/1—3. 2(1 R. Rodden dans PPS, 28, .1968, p. 283, fig. 10/19, 28, 37. 21 C. Zervos, dans Naissance de la civilisation en Grece, Paris, 1962, fig. 260—274, 292—293; VI. Milojdic, dans JahrbRGZM, 1960, p. 42, pl. 12/1, 2, 7, 10. 14 MARIN NICA Le style textil (fig. 2]10, 13 a, 13 b) d’origine anatolienne (Hacilar VI)22 combine avec le „solid stil“ tringlsopleins et nouages, peints blanc disposes en degres sur l’arcs (fig. 2/22; 3/1, 6, 9, 11, 12, 13) et aussi avec le style lineare (fig. 2/1, 4, 8, 9, 17, 19, 21, 27; 3/1) „â decor frotte“ de type Plateia Magoula Zarkou23 realise, parfois, avec des points identi- fies sur la ceramique peinte de la ase Cârcea I (fig. 2/1, 2, 3, 5, 7, 12) pourrait representer le prototype des motifs de la culture Sesklo. Dans l’espace compris entre les motifs de type Protosesklo decrits ci-dessus est introduit, comme innovation le motiv en forme de frânge (fig. 2/15; 3/1, 5, 7, 10, 12, 13). Un peu plus tard, ce meme motif en forme frânge acquerra le caractere de spirale par l’addition de plusieurs arcs aux extremites renflees, le meme motif est trace en forme d’yeux (fig. 2/11, 15, 16, 25, 28; 3/1, 10) aux autres par de lignes courbes. La position quasi-peripherique du groupe culturel de Cârcea dans le cadre du meme complexe culturel balkano-anatolien du neolithique an- cien a determine un conservatorisme accentue des elements vieux dont nous devons tenir compte necessairement pour etablir les relations chro- nologiques. On pent constater que des phenomenes culturels semblables peuvent se repeter â des horizons chronologiques differents. En ce qui concerne sa facture, les formes et les couleurs, la ceramique de la phase Cârcea I coi'esponde, au point de vue chronologique aux couches moyenne et superieure (entre 3,5—5,5 m d’Otzaki24) ou aux periodes 1 et 2. On petit donc la synchroniser â l’horizont dit monochrome au de la culture Pre- sesklo et en commencement de la culture Sesklo. Comme une consequence de l’explosion demographique qui a en bien au commencement de la phase Cârcea II (Starcevo II a) sur une aire tres large des contacts et des echanges, culturels entre les differents groupes de civilisation — on est arrive ă une certaine unite culturelle. Pour la premiere fois, il y a des elements specifiques pour le groupe cul- turel de Starcevo-Criș; la barbotin arrosee (fig. 6J11) ou appliquee (fig. 5/1, 6, 12), certains types d’impressions (fig. 5/8), incisions danslereseau (fig. 5/2) ainsi que certaines motifs courbolineaires de couleur foncee sur un fond clair (fig. 3/3, 4; 4/1—18; 5/3, 4, 8, 10). L’etape Cârcea II A, caracterisee par la ceramique monochrome, polie d’aspect savonneau, sur laquelle on peint des motifs lineaires (fig. 3/4; 4/1—17; 5/3, 4, 8) rarement combines avec le points de couleur foncee, correspond chronologiquement au moment de passage du style solide au lineare de la culture Sesklo des etablissements d’Otzaki Ma- gula25 et Tsam26. 22 J. Melloart, Excavation at Hacilar, I, Edinburgh, 1970, p. 109; II, p], 59 1—14. 24 .1. P. Demoule, K. Gallis, L. Manolakakis, dans BCH, CXII, 1988, I, p- 13, fig. 6. 24 I. Milojcic, V. Zumbusch, VI. Milojcic, Otzaki-Magula, I, Boon, 1971, p. 45—47; II, annexe 1. 2a VI. Milojcic, dans JDAI, 65—66, 1950—1951, Berlin, 1952 p. 13; V. Titov, Ncolit Greți, Moskva, 1969, p. 118. -h A. I. B. Wace — M. Thompon, Prehistoric Thessaly, Cambridge, 1912, p. 141. LE GROUPE CULTUREL CÂRCEĂ — GRĂDINILE 15 On peut parler en ce sens d'une nouvelle impulsion meridionelle, qui coincide avec le plus grand expansion de la zone danubienne sous le nom de „phenomen de starcevation". La peinture geometrique de la ceramique du deuxieme niveau le „Hanuri11 — Cârcea27 (fig. 3/4), „Islaz“ — Grădinile (fig. 4 11, 12, 15, 16)“ ou du premier niveau de „Fântâna lui Duțu“ — Grădinile (fig. 4/13, 14, 16—18; 5/3, 4, 8), Vlădila (fig. 4/1—10) et Locusteni (fig. 5/10) coincide, chronologiquement, â la culture Sesklo28 et, Starcevo29 II A. A partir de l’etape Cârcea II B, les influences de la culture Sesklo s’affaiblissent en faveur du nouveau courant culturel balkano-anatolien represente par les cultures Karanovo II et Vinca. C’est l’etape de deve- loppement unitaire maximum et l’expasion du neolithique ancien, quand la spirale se generalise (fig. 6/4, 6, 7, 10; 7 1 — 6, 8—11; 8/1—14) et influence d’antres groupes culturels des zones voisines. L’etape Cârcea II C — III A corespond chronologiquement â la der- niere etape de l’evolution de la culture Sesklo, quand commencement â se manifeste? les premiers elements de polychromie realisee en blanc et noir sur fond rouge (fig. 9/4, 5, 8 a,8 b, 11; 10 5). . La spirale â griffes (fig. 7/3, 10; 8/14) et la tendance des formes hiconiques (fig. 5/4, 7, 8; 6/1, 2, 4, 5) de type Vinca A. constituent des elements typiques dans la derniere phase du groupe Starcevo30 et Anza, Vrsnik13. En Oltenie de nombreaux sites se trouvent en involution â la fin de l’etape Cârcea II B cessent d’etre habites. Sous la pression du nouveau courant culturel balkano-anatolien, comme aussi le nom „choc vincian“ les populations neolitiques de cette zone trouvent â de differents niveaux de developpment, quittent des anciens etablissements pour se concentrer seulement dans quelques sites situes dans les Valees du Jiu (Cârcea, Simnic, Ghercești) et de l'Olt (Co- păcelu — Rm. Vâlcea). L’entourage du site de „Viaduct" — Cârcea32 d’un fosse de protection peut etre explique aussi par ces evenements. Les formes carennees des parois en technique „Blackburnicbed** (Scheway polierkeramik) ă eclat metalique (fig. 7/12) indiquent un cer- tain moment chronologique precis, lie au horizons: Vinca A33, Tsangli, 27 M. Nica, dans SCIVA, 27, 4, 1976, p. 449, fig. 12/4, p. 451, fig. 14/9—11. 28 D. R. Theocharis, Neolithic Grees, 1973, fig .14/9—11. Draga Arandjeleovic-Garasanin, op. cit., pl. XIV/5, XIV/1; VI. Milojcic, Chronologte der jungeren Steinzeit Mittel- und Siidosteuropas, Berlin, 1949, fig. 2 4, 5. 8, 10; S. Dimitrjevic, dans Materijali, X, 1974, Beograd pl. III—IV; Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979, pl. V/B 8—12; Fr. Prendi, dans Germania, 68, 1990. Holland, p. 408, fig; 4/1—6; R. Galovic, dans BerRGK-, 1962—1963, pl. 1/3—4; X/2—5. M VI. Milojcic, op. cit., p. 263, fig .2/13, 11; S. Dimitrijevic, op. cit., pl. 11, 17, 18—23; Draga Aradjelovic-Garasanin, op. cit., pl. XVII; Gh. Lazarovici, op. cit., pl. VH/0; R. Galovic, op. cit., pl. IX/1—6. 31 M. Garasanin, op. cit., pl. XIII'5—7; idem, dans Zbornik na Stipskiot Na~ roden Muzeji, II, 1960—1961, Stip, 1961, fig. 3, 4. 32 M. Nica, dans Dacia, N.S., XXI, 1977, p. 33, fig. 15. 33 Gh. Lazarovici, op. cit., p. 106—115. ■ 16 MARIN NICA Arapi de la culture Dimini34, Corint IV35, Servia36, Olinth37, Dikiii- Tash38, Paradimi39 et Photolivos40. Ce sont de formes nouvelles d’origine chalcolitique balkano-anatolienne de facture inconne aux niveaux ante- riers et qui penetrent presqu’en Sloveni (Vincovici)41 en Transilvanie (Let, Zăuan)42 et en Moldavie (Suceava, Valea Lupului, Trestiana etc.)43. La manque de cannelures, des plisses et la presence sporadique orna- ments polis< (Politur muster) pour les meme formes des vases de Via- duct44 est la preuve la plus eloquente de la maniere dont les ceramistes locaux ont dopte d’un facon originale les nouvelles influences du chal- colithique balkano-anatolien. La ceramiques peinte polychrom (fig. 8/1—- 24; 9—11) est celle qui donne la note caracteristique au groupe culturel Cârcea45; On peint des motifs traditionnels spinalo-meandrique (fig. 8/15—21; 9—11) lineaires (fig. 8/11, 22, 23) et des rangees de triangles pleins (fig. 8/21—23; 9/7, 9, 12, 13), nouages (fig. 9/2, 3) de tradition- nels Protosesklo sur des vases bitronconiques (fig. 8/16, 20, 21; 9/1, 5, 12; 10H î) hemispheriques (9/2, 3, 6—9, 13; 8/23) traditionnels et plus rare- ments, sur des bils. La ceramique peinte, noire sur fond rouge (fig. 6/3, 6, 10; 7/1—12, 10/1—14) de la premiere etape de la phase Cârcea III A correspond chronologiquement ă la phase Tsangli46 de la culture Dimini ou la cou- leur marron-rougeâtre predomine. A l’etape Cârcea III B ou oblitent l’effect polychrome par Tutilisa- tion dans la meme mesure, des toutes les trois couleurs: brune, rouge- brun sur le fond creme (fig. 8/15—24). A l’etape Cârcea IU C l’effet esthetique de la peinture est, mainte- nant donne par le fond de coulleur creme-claire du vase, fond qui par l’application des modeles de couleur brun fonce, vers le noir, acquert un rol positif par l’application des autres motifs (fig. 9 1, 2, 6, 7, 9, 10, 12, 13; 10/2, 6—11; 11/4, 5) la coincidence de certains motifs et couleurs de la ceramique de l’etape Cârcea III C avec ceux de la phase Arapi47 de la cultura Dimini est tout ă fait sur prenente. 34 H. Hauptmann, VI. Milojcic, Die Funde der friihen Dimini Zeit aus der Arapi-Magula, Bonn, 1969, p. 60—77, pl. A, VII. & S. S. Weinberg, dans Hesperia, VI, 1937, p. 500, fig. 15 a, 15 b, 26 a. J,i W. A. Hertley, Prehistoric Macedonio, Cambridge, 1939, nr. 26, 43, 44, 75. 37 Idem, nr. 151. JB I. Deshanyes, dans ZborNM, VI, 1970, p. 24, fig. 6, 7; Gh. Lazarovici, dans Tibiscus, 5, 1978, p. 58—61. 39 M. GaraJanin, dans JqhrRGZM, 10, 1963, p. 2; O. II. Fivnch, dans Ana~ tolian Studies, XI, 1961, p. 227, fig. 6/13. 40 C. Renfrew, dans ZborNM, VI, 1970, p. 50, pl. 1/4. 41 S. Dimitrjevic, op. cit., pl. XIV—XXI. 43 Gh. Lazarovici, dans ActaMN, VII, 1980, p. 23—29; idem, dans ActaMN, XVIII, 1981, p. 13—43. 43 N. Ursulescu, Evoluția culturii Starcevo-Criș pe teritoriul Moldovei, Su- ceava, 1984, p. 9—86, pl. 7—45; Eugenia Popușoi, dans Cercetări istorice, S.N., XI, Iași, 1980, p. 105—134. 44 M. Nica, op. cit., p. 38. fig. 19. 41 Idem, fig. 3, p. 44—50, fig. 23—28. 4ti J. P. Demoule, K. Gajlis, L. Manolakakis, op. cit., p. 23—26; H. Hauptmar.n, VI. Milojcic, op. cit-, p. 27—29, 60, pl. 4, 3, 8. 47 Idem, p. 59—68, pl. A, pl. 13, 19. LE GROUPE CULTUREL CÂRCEA — GRĂDINILE 17 L’identite culturelle et chronologiquc des deux cultures Di mini et Cârcea et en meme temps certaines differences sont liees â la position geographique de chacune d’entre elles envers le nouveau courant cul- turel balkano-anatolien. Dans la derniere etape d’evolution Cârcea III D la qualite de la ceramique peinte polychronome s’affaiblit. La couleur rouge peu preș dispăru (fig. 10J3, 10; 11/1, 2, 3, 6) ce qui reduit l’effet de polychromie. Dans la plupart des cas, la spirale dege- nere en formes simple ondulation. Cette48 derniere etape plus clairement precisee par de S. Dimitrjevic par Ies decouverts de Vinkovci. On peut conclure que Ies phenomenes cultufels du neolitique ancien des zones centrale et orientale de l’Oltenie ne seraient plus etre conside- res comme une manifestation peripherique au groupe Starcevo, bien au contraire, il faut Ies encadrer dans un contexte plus large en tant pârtie integrante du neolithique balkano-anatolien. MARIN NIC A 48 S. Dimitrjevid, op. cit. 2 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 18 MARIN’ NIC \ 20 MARIN NICA Fig. 3. Cârcea — „Hiauri” 1—3, 5, 6, de la phase Cârcea II A ; Grădinile 8, 12 ceramique peinte de la phase Cârcea I ;4 — „Islaz," 7, 9—11 de la phase Cârcea I. LE GROUPE CULTUREL CÂRCEA — GRĂDINILE 21 Fig. 4. Vlădila — „Pepinieră” 1 — 10 ceramique peinte de la phase Cârcea II A ; Grădinile— „Islas” 11, 12, 15, 16, de la phase Cârcea II A; Grădinile — „Fântâna lui Duțu” 13, 14, 17, 18 de la phase Cârcea II A. Fig. 5. Locusteni — „Predești” 1, 2, 9, 10 ceramique de la phase Cârcea II A; Grădinile — „Fântâna lui Duțu” 3—6, 7, 8, ceramique peinte de la phase Cârcea II A. LE GROUPE CULTUREL CÂRCEA — GRÂDINtLE 23 Fig. 6. Grădinile — „Islaz” ceramique de la phase ;Cârcea II A; Grădinile — „Fântâna lui Duțu” 2 — 12 ceramique de la phase Cârcea II B. 24 MARIN NICA LE GROUPE CULTUREL CÂRCEA — GRĂDINILE 25 Fig. 8. Cârcea — ,.Viaduct” 1 —14 c&ratnique peinte de la phase Cârcea II C — II A ;16— 24 ceramique peinte polychrome de la phase Cârcea III B. 26 MARIN NICA Fig. 9. Cârcea — „Viaduct” 4. 5, 8 a. 8 b,. 11 ceramique peinte polychrome de la phase Cârcea III A ; 1—3, 6, 7, 9 —13 b de la phase Cârcea III C. Fig. 10. Cârcea — „Viaduct” 1—4. 6—11 ceramique peinte de la phase Cârcea III C ; 5 ceramique peinte de la phase Cârcea II A. 28 MARIN NIC A Fig. 11. Cârcea — „Viaduct” 2, 4, 5 ceramique peinte polychrome de la phase Cârcea III C ; 1, 3, 6 de la phase Cârcea III D. DIE ROTBEMALTE KERAMIK UND DER ANFANG DER STARCEVO-KULTUR Weil diescs Symposium den Problemen der neolithischen bemalten Keramik gewidmet ist, die sicherlich auch ausfuhrlich behandelt wer- den, wollen wir uns in unserem Beitrag nur einem Teilproblem wid- men, der rotbemalten Keramik der Starcevo-Criș-Kultur, die, wie un- sere Untersuchungen zeigen, die Wende zwischen der Protostarcevo- und klassischen Starcevo-Criș-Kultur gut markiert. In unseren Uberlegun- gen gehen wir von einigen Ergebnissen dor Ausgrabungen in Pernjk aus, die unser vorzeitig verstorbener Freund Michail Cochaziev durch- gefuhrt hat, sowie von den Grabungen in Gălăbnik. In der Erforschung der Starcevo-Criș-Kultur bedeutete die Ent- dqckung mehrerer Fundstellen, die die spezifische weifibemalte Keramik lieferten, eine wichtige Wende. Die daraus resultierende Definierung der relativ selbststîindigen Gruppen oder Perioden aufgrund der Funde von Dojna Branjevina (Kcrmanski 1968), Lepenski Vir (Strejovic 1969) und Gura Baciului (Vlassa 1972) brachte neue Lbsungsmoglichkeiten der Probleme des Ursprungs und der Gliederung der Starcevo-Criș-Kultur, die damals von den Darlcgungcn von V. Milojcic (1949; 1950) und D. Arandjelovie-Garasanin (1954) geprăgt wurde. D. Srejovic fiihrte die Bennenung Protostarcevo ein, Aufgrund der Funde von Pernik und Gălăbnik verwendcten auch wir diese Benenung im modifizierten und regional breiteren Sinne (Pavuk — Cochadziev 1984; Paviik ■— Bakamska 1989, Pavuk 1993). Durch die Entdeckung der Siedlungen mit weiBbemalter Keramik, die sich stratigraphisch ălter als die Starcevo-Kultur nach der Defini- tion von V. Milojcic und D. Garasanin erwies, wurden die Probleme des Ursprungs der Starcevo-Kultur nicht gelbst, nur auf das Suchen der Geriese der Gruppen der Protostarcevo-Kultur, bzw, noch fruherer neo- litischer Kulturen verschoben, die durch die monochrome Keramik ge- kennen-zeichnet sind (Bogdanovic 1987, Tchochadjiev — Bakamska 1990, Todorova 1989, Todorova — Vajsov 1993). Doch den Ursprung der klas- sischen Starcevo-Criș-Kultur, wie schon friîher geschrieben wurde, kann man recht gut von den Gruppen der Protostarcevo-Kultur ableiten. Der Inhalt und die kulturchronologische Lage der Protostarcevo- Kultur wurden durch die stratigraphischen und typologischen Beo- bachtungen auf den Siedelungen vom oberen Strumatal weiter begriin- det und auf die verwandten Kulturerscheinungen in den Nachbargebiet- ten (Sofioter Feld, Anzabegovo-Vrsnik I-Gruppe, Gradesnica A, Grivac, Donja Branjevina, Gura Baciului) erweitert (Pavuk — Cochadziev 1984). Wenn die Fund stellen und die Funde mit der weiBbemalten Keramik von der ein gentlichen Starcevo-Criș-Kultur abgetrennt werden, tancht das 30 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVtJK Problem der Abgrenzug und Beschreibung des Anfangs dieser klassischen Starcevo-Criș-Kultur (die Kbrbs-Gruppe betrachten wir nicht mehr als Bestandteil dieser Kultur) aur. Selbstverstăndlich bestehen mehrere Mbglichkeiten, wie man die Protostarcevo — und Starcevo-Kultur im genetisch-chronologischen Sinne behandeln kann. S. Dimitrijevic (1974) erweitertc die Dauer der Starcevo-Kultur und faBte die Perioden mit der fruhen monochromen, weiBbemalten Keramik der Gruppe Donja Branjevina und Gura Baciului sowie die bis damals bekannte Starcevo-Kultur mit der weiB-, rot- und dunkelbemalten Keramik als Starcevo-'Kultur zusammen. Er bevorzugte die Typologie der bemalten Muster auf der Keramik ohne besondere Riicksicht auf die Farbe des Ornamentes. M. Garasanin kritisierte die Gliederung von S. Dimitrijevic und; definierte spăter die Gruppe Gura Baciului als eine relativ selbstăndige Erscheinung neben der Starcevo- Kultur und plâdierte fur das Beibehalten der Gliederung der Starcevo- Kultur von D. Arandjelovic-Garasanin (1954). Gh. Lazarovici (1979) und băute im AnschluB an die Gliederung der Starcevo-Kultur von V. Mi- lojcic die Grugpen Gura Baciului und Cârcea in ein Gesamtsystem als Starcevo-Criș-Kultur ein. Die Untersuchung der friihneolitischen Keramik in Westbulgarien faBte M. Cochadziev aufgrund neuerer stratigraphischer Beobachtungen in einem Entwurf der neuen Definition und Gliederung des Fruhneo- lithikums in Westbulgarien zusammen. Er kehrte zum ălteren Begriff von J. Gaul „West Bulgarian Painted culture" zuriick und gab ihm einen neuen Inhalt. Von allen versuchte er die oft gebrauchten verschiedenen ungeeigneten Benennungen der Gruppen und Kulturen in Westbulgarien zu vermeiden. Seine „westbulgarische Kultur mit bemalter Keramik" umfaBt alle Kulturgruppen in Westbulgarien und wird in drei Phasen mit mehreren Unterphasen gegliedert. In seiner Gliederung sodert M. Cochadziev deutlich die Phase Ha mit der rotbemalten Keramik von der vorangehenden mit weiBbemalter Keramik sowie von der spăteren Phase mit schwarzbemalter Keramik ab. In seinem Entwicklungsschema, das nur in knapper Form dargelegt wurde, vermiBt man die Spezifizierung der Lokalgruppen, die sich in Westbulgarien deutlich abzeichnen. In der letzten Arbeit von H. Todorova (Todorova — Vajsov 1993, S. 97—116) vermissen wir die Unterscheidung mehrerer Lokalgruppen in Westbulgarien von Kovacevo im Siiden bis zu Gradesnica im Nor- den, die bei ihr als westbulgarische Kultur mit bemalter Keramik ver- lorengehen. Besonders storend wirkt es, wenn eine solche Erscheinung, wie die klassische Starcevo Kultur, die in Westbulgarien gut vertreten ist, bei der Schilderung der Kulturentwicklung in Westbulgarien nicht einmal erwăhnt wird. Es gibt keinen Zweifel mehr dariiber, daB die klassische Starcevo- Criș-Kultur auf dem Zentralbalkan zusammen mit der vorangehenden Kulturentwicklung eine geschlossene Kultureinheit darstellt, die mehrere Jahrhunderte iiberdauerte. Die neugewonnenen Funde ermbglichen immer mehr die innere răumliche und zeitliche Gliederung ihrer Ent- wicklung vorzunehmen. Bei dieser Gelegenheit wollen wir die Unter- schiede und die Verbindungen, sowie die Grenze zwischen der Protostar- cevo-Kultur und der eigentlichen klassischen Starcevo-Kultur untersuchen DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 31 und belegen. Wir gehen dabei von unseren bisherigen Untersuchungen und Veroffentlichungen zu diesem Thema aus Paviik — Cochadziev 1984; Pa- vuk — Bakamska 1989; Pavuk 1993, Tchochadjiev — Bakamska 1900), eben- falls von weiteren Veroffentlichungen. Die Protostarcevo-Kultur wollen wir als eine Kulturerscheinung betrachten, die aus einer Reihe brtlicher kleinerer Kulturgruppen, wie Anzabegovo — Vrsnik I, Gălăbnik-Grup- pe, Slatina (I) — Gruppe, Gradesnica A, Cârcea, Gura Baciului, Grivac, Donja Branjevina, bestand und die liberali der klassischen Starcevo- Criș-Kultur voranging. Wenn sich die erwăhnten Protostarcevo-Gruppen untereinander durch die Typologie und Verzierung der GefăBe sowie durch die antropomorphe Plastik und durch andere ,,Kultinventare“ ziemlich klar unterscheiden, dann wirkt die klassische Starcevo-Criș- Kultur (mit Ausnahme einiger territorialer Gruppen, wie Gradesnica C, Cârcea IV) in den meisten ihrer Erscheinungen um vieles einheitlicher. Diese ihre kulturelle Einheit kann als das Ergebnis eines integrierenden Prozesses verstander werden. Im groBen und ganzen als Gegenstiicke der Protostarcevo-Kultur kdnnen im Siiden die Protosesklo-Kultur und im Osten die Karanovo I — Kultur — betrachtet werden. Typologie der rotbemalten Keramik aus Pernik und Gălăbnik Solange keine groBeren geschlossenen Fundverbănde der rotbemalten Keramik bekannt sind, kann bei der Beschreibung dieser Ware und der ihr entsprechenden Periode meistens nur von Fragmenten der rotbemal- ten Keramik, ihren Formen und ihrer Bemalungsart sowie von ihrer Stratigraphie ausgegangen werden. Die anderen Kulturerscheinungen und mbglichen Begleitfunde mtissen zuerst unberiicksichtigt bleiben, weil ihre Zuweisung als nicht ganz sicher angesehn werden muB. 1. Die Bemalung der Keramik in ihrer klassischen Ausfiihrung ist hauptsâchlich durch die klare weinrote Farbe auf der ziegelroten bis hellbraunen Oberflâche charakteristisch. Fur ihre Ausfiihrung'ist ziem- lich bedeutsam, daB die bemalten Linien sowie breiteren Bând- und Spiralmuster an der Scite unscharf sind, verschwommen wirken (Abb. 2/(1. 3/2 -3), was dadurch verursacht wurde, daB die rote Farbe auf die nqch nicht vollkommen getrocknete engobierte Oberflâche aufgetragen wurde. Auf diese Weise ausgefiihrte Muster wirken, als ob sie mit einer sehr feinen Wellenlinie gesăumt wăren. Bei der weiB en und dunkcln bis schwarzen Bemalung ist eine solche Art der verschwommenen Be- malung nicht bekannt. Doch muB betont werden, daB es neben dieser „unscharfen“ auch ganz scharf gezogene Linien gibt, die aber nur sel- ten eine faBbare diinne Schicht der Farbmasse hinterlieBen. Die ur- spriingliche Farbmasse muBte recht intensiv sein, wenn sie sich von der meistens rotlichen Oberflâche als Verzierung genug scharf unterscheir den solite. In der Literatur wird bei der Beschreibung der Verzierung der Starcevo-Keramik auch die braune Farbe der einzelnen Muster erwâhnt (Nikolov — Grigorova — Sirakova 1991, S. 20—21, Abb. 6). Unseres 32 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVIjK Erachtens nach geht es uni die Verzierungsmuster, die auch mit der weinroten Farbe ausgefiihrt wurden und mit ihr identisch sind. Es ist mehr als wahrscheinlich, daB die hellbraune Farbe der Verzierung durch sekundăre Verănderungen (bei einem Hausbrand) und wahrscheinlich nur ganz selten durch andere technologische Verfahren entstanden ist. Auf dem FuBbecher von Pernik (Abb. 1/5, der aus mehreren Scherben zu- sammengestellt wurde, wechseln die roten und braunen Linien von Scherbe zu Scherbe, Die urspriingliche Farbe war dabei eindeutig wein- rot. Das wiirde allgemein bedeuten, daB die brăunliche Farbe durch se- kundăre Einwirkungen entstand. Die hier beschriebene rotbemalte; Ke- ’amik kdnnen wir nicht fur ahnlich, ja nicht einmal ftir verwandt mit der sog. verwischten Ware der Sesklo-Kultur halten, wie> es H. Todo- rova und I. Vajsov (1933, S. 77, 104) aufgrund der Funde von Gălăbnik annehmen. Unseres Erachtens nach gibt es weder unter den Funden von Gălăbnik, noch von Pernik, eine Keramik, die technologisch der spezi- fischen verewischten Keramik der Sesklo-Kultur (A3e) entsprăche. 2. Gefăssformen der rotbemalten Keramik. a) Das becherartige FuBgefăB von ovoider Form mit niedrigen, leicht nach auBen ausgezogenem Hals steht meistens auf einem niedri- gen HohlfuB (Abb. 1 !5). Der niedrige Hals ist von der AuBenseite durch ein flaches Grăbchen verdeutlicht (Abb. 11—3). Mangels ganzer Ge- făBe lassen sich die Formen des Bodens bzw. der HohlfiiBe nicht bestim- men. Der Durchmesser dieser Formen schwankt um 15 cm. Wăhrend der Gălăbnik — Gruppe mit der weiBbemalten Keramik waren diese Ge- făBformen vollkommen unbekannt, spăter wurden sie wăhrend der klas- sischen Starcevo-Kultur zu fiihrenden Formen. Die Verzierung dieser Formen besteht unter unseren Funden ausschlieBlich aus Linearmustern. Die senkrecht konzipierten schmalen und langen Dreiecke werden mit schrăgen Linien sowie mit dem Netzmuster ausgefiillt. Fast die ganze Oberflăche wird mit mehrzeiligen Băndern in Form gegenstăndiger Dreiecke bedeckt. Die lineare Verzierung reicht bis zum Rând oder der Rând selbst ist mit kurzen schrăgen, relativ breiten Linien verziert (Abb. 1/2, 4, 5). Die Innenseite des niedrigen Halses wird mit Biindeln kurzer schrăger oder senkrechter Striche verziert (Abb. 1’1). b) Das kugelige GefăB von leicht gedriickter Form mit fliqBend gewolbtem Umbruch in der halben Hohe und mit niedrigem zylindri- schem oder leicht augeladenem Hals (Abb. 2/2—3) gehort auch zu den neuen Formen, die mit der WeiBbemalung nicht vorgekommen sind. Dieses GefăB ist durch mehrere Subtypen vertreten, je nachdem, wie hoch der groBte Durchmesser des gewolbten Umbruches gesetzt wird. Was die Ornamentierung dieser GefăBform betrifft, kann man einzelnen Elementen sowie der Gesamtkomposition des Ornamentes nach eine wei- tere Entwicklung der weiBbemalten Verzierung annehmen (Pavuk 1993, Abb. 3,14, 19, 20b, 22). In anderen Făllen erscheinen auf diesen Ge- făBen lineare Muster in Form gefiillter Dreiecke (Abb. 2/2), die fur die Keramik der Starcevo-Criș-Kultur allgemein typisch sind. c) Das diinnwandige HalsgefăB hat leicht bikonischen Korper mit gewolbtem oder leicht bikonischem Umbruch und zyllindrischen Hals (Abb. 2/1). Die Art des Boden ist unbekannt. Die Verzierung besteht aus diinen rotbemalten Linien, die senkrechte dreieckige und rhomboide DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 33 Muster bilden, die ganze Oberflăche des GefăBes bedecken. Die Drei- ecke und Rhomboide sind auf mehrere Arten ausgefullt. Der Halsteil des GefăBes ist mit Biindeln schrăger oder senkrechter Linien verziert oder, was ofters belegt ist, trăgt der Hals eine umlaufende bogen — und spiralformige Verzierung mit den charakteristischen Ellipsoiden. Diinn- wandige GefăBe mit dem zylinrischen Hals waren schon wăhrend der Gălăbnik-Gruppe selten belegt. d) Das bikonische GefăB, das eher an eine bikonische Schiissel erin- nert, hat im oberen Teii einen gewolbten oder geknickten Umbruch und manchmal leicht ausgelandenen Rând (Abb. 4 1—3,5). Dieses GefăB be- legt sicherlich eine weitere Entwicklung der bikonischen GefăBe mit der weiBen Bemalung in der Gălăbnik-Gruppe (Pavuk — Cochadziev 1984, S. 201, Abb. 5/4,5; 9/1,2) und von diesen unterscheidet es sich durch die rote Bemalung, die in vereinfachter Form die ălteren Muster weiter zu entwickeln pflegt. Zu diesen GefăBen gehoren auch die VollfiiBe, die in der Gălăbnik- Gruppe als hochspezifisch galten und die auch spăter mit der roten Bemalung selten belegt sind (Abb. 4/4). Neben der ălteren weiBbemalten Muster erscheinen selten die fur die rote Bemalung cha- rakteristischen Motive, wie schrăgc Linien oder mit dem Netzmuster ausgefiillte Dreiecke. Das bikonische GefăB mit einem VollfuB, auf dem die rote Bemalung appliziert wurde, ist ein guter Beweis der kontinuier- lichen Entwicklung in nacheinanderfolgenden Perioden. e) Die konische Schiissel mit dem nach auBen gewolbten Rând ge- hort zu den mittelmăBig vertretenen Formen. Meistens sind sie von innen und von auBen verziert. Auf der AuBenseite kommen breitbemalte Bo- gen muster und mehrzeilige Dreiecke sowie gefiillte Dreicke vor. Die Innenverzierung besteht aus breiten zum Boden fiihrenden Linien, Netz- mustern sowie aus verschiedentlich gestalteten Dreiecken. Die Verzie- rung besteht oft aus breiten Linien und groBen Mustern, was damit zusammenhăngt, daB die Schiisseln groB sind, und ihr Durchmesser bis zu 30 cm reicht. f) Als eine selbstăndige Form wollen wir das topfformige GefăB bclrachten (Abb. 3/1—5), das durch seine GrdBe die vergleichbaren klei- neren Formen sprengt. Diese dickwandigen GefăBe (10—12 mm) haben einen niedrigen Hals ,der sichtbar abgesetzt ist. Es scheint, als ob es sich um die groBe Variante des becherartigen GefăBes handeln wurde, es ist auch mit den gleichen Mustern verziert, die immer in roter Farbe ausgefiihrt sind. g) Aufgrund von senkrecht durchbohrten Schnurosen auf dem rot- bemalten Fragment von Slatina kann man noch eine S-profillierte Flasche voraussetzen, die schon in der Gălăbnik-Gruppe bemalt oder oft mono- chrom belegt ist. GefăBformen und ihre Verzierung Aufgrund einer kleinen Probe der rotbemalten Keramik aus Gălăb- nik, Pernik und Sofia-Slatina (Sammlung von Ivan Stilov-Bunkera) ver- suchten wir einen Zusammenhang zwischen den GefăBformen und ihrer 34 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVOK Verzierung festzustellen. In dieser Probe konnten wir 6—7 Haupttypen und mehrere ihrer Variantei! feststellen. Unter diesen, im Vergleich mit der weiBbemalten Keramik der Gâlăbnik-Gruppe, konnten wir einen Becher mit HohlfuB (Abb. 1/5) und ein kugeliges GefăB feststellen (Abb. 2J2—3), die als neue Formen mit roter Bemalung auftreten. Von beiden kommt nur auf dem FuBbecher eine vollkommen neue Verzierungsart vor. Diese Verzierung besteht aus gegenstăndigen vertikalen schmalen Dreiecken, die mit verschiedenlich kcmbinierten Linien und Netzmus- tern ausgefiillt sind (Abb. 1/1—6). Die dicht nebeneinander angeordne- ten Dreiecke bilden gleiche negative Muster. Die Verzierung beginnt unmittelbar auf dem Rând des niedrigen abgesetzten Halses oder unmit- telbar unter dem Hals, Wenn die Hauptverzierung erst unter dem Hals beginnt, dann ist der Hals mit kurzen schrăgen oder senkrechten Linien oder Linienbiindeln verziert (Abb. 1 3,6). Auf keinem der Fragmente fanden wir die friiher verwendeten Motive. Doch die gleiche Verzierung wurde auf die neuen sowie an die weiterlebenden Formen angebracht. Auf den GefăBen, die als Neuformen zu betrachten sind, treten auch die gemeinsamen neuen Verzierungsarten auf. Umgekehrt, die Formen, die von der ălteren weiB bemalten 'Keramik der Găbălnik-Gruppe gut ableit- bar sind, tragen die Verzierung, die als leicht verănderte und verein- fachte weitere Verwendung der alten Muster wirkt und jetzt in roter Farbe ausgefiihrt wird (Abb. 4/1, 3, 5). An dieser Stelle sei noch eine Beobachtung tiber die typologischen Verănderungen der GefâBformen erwăhnt. In den Ablagerungen der Găbălnik-Gruppe auf der eponymen Fundstelle treten unter der reichen monochromen Ware nicht zahlreich auch GefăBe von hoher technischer Qualităt auf, die mit der gezogenen Kannelure in Form des Fischgrăt- musters verziert sind (Abb. 5). Beachtenswert ist die Formentwicklung dieser monochromen Ware. In den Bauhorizonten mit der weiBbemalten Keramik fiihrte die monochrome Ware die gleichen Formen wie die bemalte Ware. Erst in den Siedlungsstraten, wo die rotbemalte Keramik vorkommt, erscheinen die monochromen GefăBe von kugeliger Form, auch mit den gezogenen Kanneluren, biBchen andersartig, verziert, die den kugeligen GefăBen mit rotbemalter Verzierung (Abb. 2 2—3) voii entsprechen. Mann kann vermuten, daB ăhnliche Verănderungen auch in anderen GefâBformen sowie in anderen Gattungen und Fundgruppen bei besseren stratigraphischen Bedingungen festzustellen wăren. Zur Stratigraphie der rotbemalten Keramik Obwohl die rotbemalte Keramik unserer Art seit langer Zeit, be- sonders vom Sofioter Feld, bekannt war, blieb ihre genauere strati- graphische Lage im Bezug zur weiB- und dunkelbemalten Keramfk unbekannt. Erst in Pernik konnte M. Cochadziev (1983, 49) feststellen, daB in den Resten von verbrannten Bauten die rotbemalten GefăBe zusammen mit weiBbemalter Keramik vorkommen. Es ging um vier schiisselartige bikonische GefăBe mit VollfuB, mit scharfem Umbruch im oberen Teii (Cochadziev 1983, Abb. 23 1—4), die zusammen mit dem rotbemalten kugeligen GefaB mit niedrigem Hals (Abb. 2 2) ineinander DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 35 lagen. Aus Pernik stammen auch rotbemalte schiisselartige GefăBe von gleicher Form wie die oben erwăhnten mit weiBer Bemalung. In Gă- lăbnik konnte auch festgestellt werden, daB die schiisselartigen GefăBe mit dem scharfen Umbruch in Oberteil zu den jiingsten gehbren. Aus dem Befund von Pernik kann geschlbssen werden, daB die rotbemalte und die spate weiBbemalte Keramik zur gleichen Zeit nebeneinander bestanden haben. Aus Pernik stammt ein Fragment des becherartigen GefăBes, wie jene, die rotbemalt sind, das aber eine graue Oberflăche hat und mit den gegenstăndigen senkrechten Dreiecken verziert ist, und zwar mit wei er Farbe. Eine ahnliche Beobachtung machte man auch Sofia—Slatina (Nikolov — Grigorova — Sirakova 1991, S. 25), als iiber den „Tulpenbecher“ mit weiBbemalten gegenstăndigen Dreiecken geschrieben wurde. Aufgrund der Stratigraphie in Gălăbnik konnte festgestellt werden, daB nach den sieben Bauhorizonten mit weiBbemalter Keramik der Gâlăbnik-Gruppe erst in der Tiefe um 200—230 cm von oben die meiste rotbemalte Keramik vorkommt. Man verfiigt, leider, iiber keine geschlossenen Fundverbănde, die den Zusammenhang beider Gattun- gen năher zu spezifizieren erlauben. In den oberen, durch die spăteren Bauaktivităt stark gestorten Bauhorizonten iiberwiegt die schwarzbe- malte Keramik der Starcevo-Kultur (Pavuk — Cochadziev 1984, S. 202—203). Neuerlich stellte V. Nikolov (1992, S. 10—11) fest, daB in Sofia— Slatina in den unteren zwei Bauhorizonten nur die weiBbemalte Ke- ramik und in den darauf folgenden weiteren zwei Horizonten neben der weiBbemalten Keramik auch die Feinware mit der weinroten und hellbraunen Bemalung vorkommt. Uber die geschlossenen Fundver- bănde der einzelnen Gattungen ist vorerst nichts bekannt. Fur die Periode, in der die rot und braun bemalte Keramik zusammen mit der weiBbemalten vorkommt, hat V. Nikolov (1989, S. 29) die Ben- nenung Kremikovci-Gruppe vorgeschlagen. Diese Gruppe solie durch die Ubergangsmerkmale zwischen dor spăten Karanovo I-Kultur und der Starcevo II—III Kultur charakteristisch sein. Diese knappe Charakte- ristik der Gruppe Kremikovci verdiente noch ausfiihrlichere Behandlung und prăzisere Unterteilung. Doch kann man annehmen, daB auf dem Sofioter-Feld die Entwicklung ăhnlich verlief wie in Gălăbnik und daB auch dort mit der Besiedlung der echten Starcevo-Kultur zu rechnen ist, die zur Zeit keine weiBbemalte Keramik fiihrte. Erwăhnenswert ist die Fundstelle Sapareva Banja (Georgiev et all. 1986), wo der Beschreibung nach auch die rot- und dunkelbraun- bemalte Keramik gut vertreten ist, doch ohne die Keramik mit weiBer Bemalung der Gălăbnik-Gruppe. Das wăre ein gutes Beisniel dafiir, daB es auch eine Stufe der Starcevo-Kultur gegeben hat, in der die rot- bcmalte Keramik als selbstăndige Erscheinung existierte, vielleicht auch noch ohne echte schwarzbemalte Keramik, die fiir die jiingeren Abschnitte der Starcevo-Kultur liberali als typisch gilt. Aufgrund der Lage in Sapareva Banja kann man vermuten, daB auf dem Gebiet des obe- ren Strumalaufes und im Sofioter Becken liberali mit der Verbreitung der klassischen Starcevo-Kultur zu rechnen ist, wie es auch die Strati- graphie in Gălăbnik gut belegt. Das gemeinsame Vorkommen der rot- 36 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVOK bemalten und weiBbemalten Keramik diirfte nicht lănger als wâhrend eines Bauhorizontes bestanden haben. Man muB immer daran denken, daB die Kulturschichten auf einer Tellsiedlung stăndig einer sekundăren Kontamination ausgesetzt waren und infolgedessen, soweit es nicht klar um geschlossene Komplexe geht, auch die Funde meistens als sekun- dăr vermischt zu betrachten sind. AuBerhalb des oberen Strumatales ist das Vorkommen der rotbe- malten Keramik von Grivac zu erwăhnen, die den Mustern nach mit der rotbemalten Keramik von Pernik, Gălăbnic und Sofia—Slatina iden- tisch ist (Galeva 1956—57, S. 262, Abb. 60—61). Auch dort ist die weiBbemalte Keramik vertreten aber ohne einen bekannton stratigra- phischen Zusammcnhang. Rotbemalte Keramik, vielleicht uberhaupt ohne schwarzbemalte Ware, aus Grivac beweist, daB auch im Morava- Tal ein Horizont mit dieser Keramik der Starcevo-Kultur existierte. Auch aus anderen Fundstellen wird die rotbemalte Ware crwăhnt, laBt sicht aber nicht spezifizieren. Im Kontext mit der weiBbemalten Keramik kommt die rotbemalte Keramik in zwei Gruben in Cârcea—Hanuri vor (Nica 1976, Abb. 2 5, 9/16—17, 13,2—5). Ohne ausfiihrliche Aufnahme der Funde aus einer Menge von Sied- lungen der Starcevo-Criș-Kultur aus allen ihren Verbreitungsgebieten ist es schwer, sich ein Bild iiber das Vorkommen der rotbemalten Keramik zu machen .Das gilt auch iiber ihre Stratigraphie sowie von ihrer Quan- tităt. Aufgrund der Beobachtungen in Struma-Tal sowie im Sofioter- Feld kann geurteilt werden, daB ihr Vorkommen eines der wichtigen Kristerien bei der Festlegung der Wende zwischen der Protostarcevo- Kultur samt allen ihrer Gruppen und zwischen der klassischen Star- cevo-Criș-Kultur ist. . Unsere Untersuchungen zeigen, daB mit dem ersten Vorkommen der rotbemalten Keramik einige neue GefăBformen mit ganz neuen Verzie- rungsmustern erschienen, die dann wâhrend der Starcevo-Criș-Kultur allgemein iiblich wurden. Die Verzierung der anderen neuen Formen, wie es das kugelige GefăB ist, lăB sich von den Ornamenten der vor- rangehenden WeiBbemalung ableiten und sie iiberlieferten manche spi- ralartigen Muster (Abb. 2/3) in die klassische Starcevo-Criș-Kultur. Man- gels stratigraphischer Beobachtungen und geschlossener Fundverbănde lâsst sich dieser Ubergang nicht an Hand aller Keramikarten und ande- rer Inventare ausfiihrlicher belegen. Die schon erwâhnten Innovationen in den GefăBformen und in ihrer Verzierung zeigen, daB mit dem Vorkommen der robtemalten Keramik eine Art der territorialen Integrierung iiber breitere Gebiete erfolgte, die die typologischen Grenzen in der Keramik verwischte. Die neuen GefăBformen und ihre Verzierung vereinigten allmăhlich die Gebiete der Gruppen Anzabegovo-Vrsnik I, Gălăbnik, Slatina, Grades- nica—Cîrcea, Gura Baciului, die als Protostarcevo-Kultur verstanden sein konnen, was besonders wâhrend der ganzen Starcevo-Criș-Kultur (II—IV) zu sehen ist. Dabei ist es sehr wahrscheinlich, daB auch wăh- rend der klassischen Starcevo-Criș-Kultur zwischen Albanien und Ma- kedonien einerseits und Siidwestungarn und Moldavien anderseits meh- rere regionale Gruppen weiterbestanden haben, vielleicht auch in den DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 37 Grenzen, die sich zwischen den cinzelnen Gruppen dor Protostarcevo- Zeit abzeichneten. Aus den vorgelegten Uberlegungen erhebt sich die Frage iiber die relativ-chronologischen Beziehungen zwischen den cinzelnen Gebieten der Protostarcevo- und Starcevo-Criș-Kultur. Wir wollen jetzt nicht die komplizierte Frage des primăren Zentrums und der daraus resultierenden Verbreitungsrichtungen der klassischen Starcevo-Criș-Kultur ausfuhrlich besprechen, die existierenden Angaben reichen dafiir nicht aus. Man kann nur einige der aktuellen Probleme der relativ-chronologischen Bezie- hungen andeuten. Aufgrund vieler identischen oder ăhnlichen Erschei- nungen und Merkmale kann man vermuten, daB die Siedlungen in Gălăbnik, Pernik und Sofia—Slatina (sowie in Kremikovci) zur bestim- mten Zeit des gesuchten Ubergangcs zeitgleich waren und zur Zeit der vollgestalteten rotbemalten Keramik sowie spăter schon cine voii inte- grierte Einheit darstellten, die man alseinen Bcstandteil der Starcevo-Criș- Kultur halten kbnnte. Riickbezogen wollten wir daraus schlieBen, daB das Sofioter Becken mit vielen seinen friihneolithischen Siedlungen wăhrend der Slatina-Gruppe mit der weiBbemalten Keramik nie ein Bestandteil der Karanovo I-Kultur war. Wir wollen sie eher als inte- gralen Bestandteil der Protostarcevo-Kultur betrachten. Die Grenze zwischen der Karanovo I-Kultur und der Protostarcevo-Kultur konnte irgendwo auf dem Gebiet zwischen Cavdar und dem Sofioter Becken verlaufen haben. Beziiglich der rotbemalten Keramik auf dem Gebiet um Grades- nica sind wir wenig unterrichtet. Lăut einer Aussage von B. Nikolov (1974, S. 10) kann man auch dort mit der hier untersuchten rotbemal- ten Keramik rechnen. Das gemeinsame Vorkommen der rotbemalten und weiBbemalten Gefăfie, die in Pernik in dem verbrannten Haus dicht nebeneinander lagen (Tschochadjiev 1983, S. 49, Abb. 23/1—4, 9), dcutet darauf, daB die beiden Arten der Keramikbemalung wăhrend einer bestimmten Zeit nebeneinander gebraucht wurden. In diesem Zusammenhang ist die Frage zu beantworten, wie man das Vorkommen der wenigen Scherben mit der typischen rotbemalten Verzierung von Cîrcea deuten kann (Nica 1976, Abb. 2/5; 9/16—17; 13/2, 5), ob ăhnlich wie in Pernik. da sie gleichzeitig im Gebrauch waren und dort wăhrend der Dauer der weiBbemalten Keramik hergestellt wurden, oder sie als Import zu deuten sind .entweder als eine sekundăre Beimischung aus oberen Sied- lungshorizonten. Wenn es um keine Kontaminierung ginge, dann solite man die beiden Grubeninventare, in denen sie gefunden, wurden, erst in die Zeit der rotbemalten Keramik datieren. Das wurde aber bedeu- ten, daB die Besiedlung mit der weiBbemalten Keramik in Cârcea nur mit dem Anfang der klassischen Starcevo-Criș-Kultur gleichzusetzten und dann wesentlich jiinger wăre als die Gruppen Anzabegovo-Vrsnik I, Gălăbnik, Slatina, die zu Protostarcevo zu zăhlen sind. Die Grubenin- ventare mit der zahlreichen Keramik, wie sie auch in Cîrcea, untersucht wurden, ermoglichen eigentlich eine bessere Erfassung der typolo- gischen Entwicklung der Keramik als die mchrschichtigen Siedlung- gen. Eine Grabe enthălt Inventar aus einer beschrănkten Periode, die wesentlich kiirzer dauern konnte als ein Bau- oder Wohnhorizont. Des- ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVOK wegen sind die Grubeninventare als gute Ergănzung der Tellstratigra- phie zu betrachten. Bei der Erforschung von Gruben miissen doch die Uberschneidungen von mehreren Gruben sowie die spăteren Eingra- buncen beachtet werden, um die Kontaminierung von Funden festzu- s‘ellen tind zu vermeiden. Der stratigraphischen Lage der rotbemalten Fragmenten von Câr- cea messen wir groBe Bedeutung bei, weil mit ihrer Auswertung die Bestimmung der chronologischen Einordnung der gleichartigen Fund- stellen an der nbrdlichen Peripherie der friihneolithischen Kulturen mit der weiBbemalten Keramik engzusammenhângt. M. Nica (1976, 5. 458— 459) selbst hat die weiBbemalte Keramik von Cârcea mit der Keramik aus Gura Baciului und aus Donja Branjevina verglichen und als gleich- zeitig eingeschătzt. Danach solite man auch ihre chronologische Lage uberprufen. >: Aufgrund ăhnlicher Importe der rot- und hellbraun bemalten Ke- ramik in Karanovo I und in Kazanlăh datiert V. Nikolov (1989, S. 29, Taf. 1—2) die dortige Karanovo I-Kultur in die Zeit seiner Kremikovci- Gruppe, fiir welche das gemeinsame Vorkmmen der weifi-, rot- und braunbemalten Keramik typisch sei, also unserer Auffassung nach, in die Zeit der friihen klassischen Starcevo-Criș-Kultur. Wenn fiir die stra- tigraphische Lage der rotbemalten GefăBfragmente von Cîrcea keine andere Begriindung gefunden wird, dann wăre mindestens ein Teii der dortigen Besiedlung wăhrend der Dauer der weiBbemalten Keramik auch in die Periode der friihen Ștarcevo-Criș-Kultur zu datieren. Allge- mein solite es gelten, daB bei giinstigeren stratigraphischen Umstanden die typologische und stratigraphische Grenze zwischen der weiBbemal- ten Keramik einerseits und der rot- und braunbemalten Keramik an- derseits klarer und schârfer zu ziehen wăre. Man vermiBt immer noch umfangreichere in situ Hausinventare mit verzierten Gafăfien aus der kritischen Zeitperiode. Bei den Funden aus mehrschichtigen Siedlungen lăBt sich der Grad der sekundăren Vermischung nur schwer abschătzen, und solche Funde sind fiir die feinere typologisch-chrolologiche Tren- nung kaum geeignet. Auch deswegen muB ein jedes solche Bild iiber die ,.Ubergangshorizonte“ als verzert betrachtet werden. Selbstverstăndlich muB man mit dem gemeinsamen Vorkommen von typologisch ălteren und jiingeren GefăBformen samt ihrer Verzierung rechnen, das ist eine natiirliche Erscheinung. Dabei kann man von dem Prinzip ausgehen, daB, wenn einmal eine neue Tecnologie der Kera- mikherstellung erfunden wurde (was fiir alle anderen Erzeugnisse gilt), die oft auch mit neuen Formen verbunden ist, vielleicht als einzige in- tensive Verwendung findet. Eine solche neue Technologie verbreitet sich rasch. Die ăltere Technologie geht dabei zu Ende, nur die verblei- benden GefăBe konnen eine bestimmte Zeit noch weiter zusammen mit den neuen verwendet werden. Nur unter solchen Umstănden kon- ncn die typologischen Klassen und die Entwichlungsreihen in den ar- chăologischen Funden erkannt werden. Das Erscheinen der rotbemalten Keramik in Strumatal, auf dem Sofioter Feld, im Moravatal und wahrscheinlich auch anderswo am Entwicklungende der Kulturgruppen, fiir welche die weiBbemalte Kramik typisch war, reflektiett eine wichtige Wende in der Entwicklung DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KCLTUR 39 des Neolithikums auf dem Zentralbalkan. Mit ihren Vorkommen kann man in der sich ăndernden Typologie der Keramik den Anfang der ty- pischen Keramik gut markieren, die fur die klassische Starcevo-Criș- Kultur charakteristisch wurde. Sie ermoglicht es zugleich, die kul- turchronologische Grenze zu suchen. Man muB nicht immer mit dem Eindringen neuer Volkergruppen der Starcevo-Kultur nach Westbul- garien rechnen (Nikolov 1989, S. 28—29), weil die Starcevo-Kultur im Strumatal und auf dem Sofioter Feld genauso wie in Moravatal in Ser- bien heimisch war. Bestehende Unterschiede aller Art in der Typo- logie des Inventars reflektieren die regionalen Gruppierungen, die in allen prăhisforischen Kulturen iiblich waren und immer zu finden sind. Zuerst wollen wir nicht iiber breite Territorien nach den Ursachen Wurzeln und Impulsen suchen, sie kbnnten von verschiedener Natur sein. Tiefgreifend scheinen die Folgen dieser Wende zu sein. Die rotbemalte Ware griff nicht in den Bereich der Karanovo I-Kultur in Thrakien iiber. Es lăBt sich vermuten, daB die hier beschriebene rotbemalte Ke- ramik ausschlieBlich auf den Gebieten der Protostarcevo-Kultur hei- misch wurde. Die Verzierung der unbemalten Karanovo II-Keramik ging zur gleichen Zeit ihren ganz eigenen Weg, was als die Bestătigung der friiher bestehenden kulturgenetischen Trennung der Protostarcevo-Kul- tur von der Karanovo I-Kultur schon im Verlauf des Neolithisierungspro- zesses Siidosteuropas angesehen werden kann. Ungefăhr erst zur Zeit des Erscheinens und der Verbreitung der rotblemalten Keramik wăhrend der friihen klassischen Starcevo-Criș- Kultur entstanden im Karpatenbecken und in Mitteleuropa die Umwelt- bedingungen, die ftir die Einfiihrung der Landwirtschaft geeignet wa- ren. Die Funde der al ten Linearkeramik aus Westungarn und aus der Siidwestslowakei bestătigen immer mehr, daB die Kultur mit der alten Linearkeramik schon wăhrend der klassischen Starcevo-Criș-Kultur, wahrscheinlich gleichzeitig mit der Koros-Gruppe, mindestens in West- ungarn, in der Siidwestslowakei sowie in Ostostcrreich und in Siid- măhren entstanden ist und noch vor der Entstehung der Vinca- und Dudești-Kultur sich iiber breite Territorien zwischen Rhein und den Pripjat-Siimpfen verbreitete. ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVVK LITERATUR GARAgANIN 1954 DRAGA ARANDJEEOV1C—GARAăANIN, Slartevatka kultura, I.jub- Ijana. BOGDANOVlC 1987 M. BOGDANOVlC, Neoliticeskoje poselenijo v Divostine i proiosiarcev- skaja kultura, in SA, 2, 1987, S. 5—17. COCHADZIEV 1983 M. COCHADZIEV, Die Ausgrabungen der neolitischen Siedlung in Per- nik, in Xachrickten aus ledersachsens Urgeschichte, 52, S. 29 — 69. COCHADZIEV 1988 M. COCHADZIEV, Sostojanije isledovanij rannego neoliia Zapadnoj Bolgarii, in Studia Praehistorica, 9, S. 54 — 68. DIMITRIJEVIC 1974 S. DIMITRIJEVIC, Problem stupnjevanja staicwaike kulture s po- sebnim obzirom na doprinos jugopanonskih nalaziSta reSavanju ovili problema, in Pocea ranozetnljoradntâkih kultura u Vojvodini i srpskom Podunavlju, in Ma- lerialji, 10, Beograd, 1974, S. 59—121. 40 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVtfK GARAăANIN 1979 M. GARASANIN, Centralnobalkanska zona, in Praistorija jugoslavcnskih zcmalja, II, Sarajevo, S. 79 — 212. GAVELA 1956 — 1957 B. GAVELA, F.neolitska naselja na Grivcu, in Starinar, 7—8. GEORG1EV - NIKOLOV - NIKOLOVA - COCHADZEIV 1986 I. GEORGIEV, V. NI- KOLOV. V. NIKOLOVA, S. COCHADZIEV, Die neolithische Sieldung Kre- menik bei Sapa revii Banja, Bezirk Kjustendil, in Studia Praehistorica, 8, S. 108 — 151. KARMANSKI 1968 S. KARMANSKI, Bemalte Keramik aus der Eokalitât Donja Branje- vina kod Deionja, Odiiaci. LAZAROVICI 1979 GH. LAZAROVICI, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca. MILOjClC 1949 VL. MILOjClC, Chronologie der jiingeren Steinzeit Miitel- und Siidosteuro- pas, Berlin. NICA 1977 M. NIC A, Cârcea, cea mai veche așezare neolitică de la sud de Carpati,ln SCIVA, 27. 4, S. 345-464. ' ' NIKOLOV 1974 B. NIKOLOV, GradeSnica, Sofia. NIKOLOV 1989 V. NIKOLOV, Zu einigen Aspekten der Kultur Karanovo, I, in Teii Ka- ranovo und das Balkan-Neolithikum. Gesamelte Beitrăge zum Internationalen Kolloquium in Salzburg, 20—22. Oktober 1988, Salzburg, S. 27 — 41. NIKOLOV 1992 V. NIKOLOV, Rannoneolitno ziliNe ot Slatina (Sofia), in Razkopki i prou- civanija, 25, Sofia. NIKOLOV - GRIGOROVA - SIRAKOVA 1991 V. NIKOLOV, K. GRIGOROVA, E. SIRAKOVA, Rannoneolitno zelilce Slatina v. Sofia: prvi stroitelen chorizout (predvaritelno soobUcenije), in Archeologia, 3, Sofia, S. 13 — 26. PAVUK 1993 J. I’AVUK Zur Definilion der Protostarcevo-Kultur, in Anatolica, 19, S. 231 242. PAVCK - COCHADZIEV 1984 J. PAVUK, M. COCHADZIEV, Neolitische Tellsiedlung bei Gâlubnik in Westbulgarien, in SlovArch, 32, 1, S. 195 — 228. PAVUK - BAKAMSKA 1989 J. PAVUK, ANETA BAKAMSKA, Beitrag der Ausgrabung in Gălăbnik zur Erforschung des Neolilhilmms in Sudosteuropa, in Neolithic of Soulh-Eastern Europe and its near Eastern Conneclions, in Varia Archaeologica Hungarica, II. Budapest. SREJOVIC 1968 D. SREJOVlC, Lcpcnski Vir. Nova praislorijska kultura u Podunavlju Bcograd. TCHOCIIADJIEV - BAKAMSKA 1990 S. TCIlOCIIADJIEV, ANETA BAKAMSKA, Elude de sile neolithique de Krainitsi dans le departement Kustendil, in Studia Praehistorica, 10, S. 51—76. TODOROVA — VAJSOV 1993 II. TODOROVA, I. VAJSOV. Novokamenata epocha na Bălgaria, Sofia. VLASSA 1972 N. VLASSA, Eine fruhneolithische Kultur mit bemalter Keramik der Vor- Startevo-Koros-Zeit in Cluj — Gura Baciului, Siebenburgen, in PZ, 47, S. 174 — 197. DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 41 Abb. 1. Die FuBbecher mit roter Bemalung. 1 — 4, 6 — Gălăbnik; 6 — Pernik. 42 ANETA BĂKAMSKA — JURAJ PAVUK Abb. 2. Das HalsgefăB (1) und kugelige GefăBe mit roter Bemalung. 1 — Gălăbnik; 2 — Pernik; 3 — Negovanci. DIE ROTBEMALTE KERAMIK DER STARCEVO — KULTUR 43 Abb. 3. TopffOrmige GefăBe mit roter Bemalung. 1, 3—6 — Gălăbnik, 2 — Pernik. 44 ANETA BAKAMSKA — JURAJ PAVUK Abb. 4. Bikonische GefăBformen mit dem Umbruch in oberem Teii und ein VollfuB (4) mit roter Bemaluug. 1—2, 4 — 5 — Gălăbnik, 3 — Pernik. Abb. 5. Kugelige GefăBe mit niedrigem Hals mit der Kannelurverzierung. 1— 2— Gălăbnik. UNE AGGLOMERATION DE TYPE STARCEVO DANS L’OUEST DE LA MUNTENIE Pendant Ies fouilles archeologiques â Dulceanca (dep. de Teleorman) au dessus d’une station appartenant au I er millenaire de n.e. ont ete decouvertes Ies vestiges d’une agglomeration appartenant â la culture Starcevo.1 Cette agglomeration est situee sur la bas terasse â la confluence du ruisseau Burdea avec la riviere de Vedea. Seulement une pârtie de Test de cette agglomeration a pu etre mis au recherche archeologiques. Ont ete decouvertes deux huttes et une fosse. La premiere hutte a un forme rhomboîdale (3,80 X 5 m). Sa base se trouve â 1,35 m. La deuxieme hutte (mesurant 3,42 X 3 m) a deux cotes droites unies en ongle droit. L’autre cote de cette hutte a une forme arondie. Sa base se trouve a 1,20 m. Les deux huttes ont ete depourvu des âtres pour le feu. La fosse a une forme tronconique. Son diametre â la base mesurant 0,80 m et en haut 0,28 m. Les parois ont ete brules ayant une couleur rouge. D’apres notre oppinion cette fosse a servi pour les provisions, surtout pour les cereales. Les membres de Tagglomeration du Dulceanca ont cultive des ce- reales. Cette occupation est documentee par les amprentes des semen- ces du ble dans la pâte des vases, ainsi que sur la surface des vases. Une autre occupation des membres de la communaute â ete l'ele- vage. La majorite des ossements des animaux decouvertes dans cette station apparatiennennt a des bovins (Bos taurus L.). De l’agglomeration de Dulceanca provien une assez grand nombre des outils en silex (soi disant ,,balcanique“) en realite une sorte de cal- cedonie d’une couleur claire, ayant des petites taches blanches repandus unifformement dans la roche. Les outils caracteristiques decouverts, jusqu’â present, dans cette station sont: des lames, des segments des lames et des racloires. On doit soulignier l’absence des microlites. De meme ont ete decouvertes quelques haches trapezoidales polies, confectionnes des differentes roches. Dans les trois complexes mentionnees proviennent des nombreux fragments ceramiques de type Starcevo. Pour les vases on a empolye une pâte, ayant comme degraisants de la băile et assez beaucoup de sabie fin. 1 Les compldxes de l’epoque neolithique de Dulceanca ont ete fouilld par Mme Susanne Dolinescu- Ferche, qui a bienvoulu de les ceder â nous, pour publi- cation. Nous exprimons par cette voie aussi nos vifs remârciements. 48 EUGEN COMȘA Dans la cassure des fragments ceramiques on peut observer que le centre du paroi est forme d’une pâte, ayant comme degraisant de la băile, tandis que la surface exterieure et interieure de ces fragments ont ete couvri avec une couche mince d’argile fine, ayant comme degraissant du sabie. On peut observer que les vases de type Starcevo decouvertes â Dul- ceanca, dans l’ouest de la Muntenie, sont differentes en ce qui concerne les componentes de la pâte des vases, appartenant â la meme culture de la Moldavie. En comparaison avec Dulceanca les tessons appartenant â la culture Starcevo-Criș de Moldavie ont comme degraissants beaucoup de băile et moins du sabie2. Apres la combustion les vases de Dulceanca ont obtenu ă l’exterieur et en interieur aussi une couleur rouge ou rougeâtre. D’apres notre op- pinion ces vases assiases avec la buche en haut ont ete brule â l’aire libre sur les âtres ouverts, c’est â dire elles ont subi une combustion oxi- dante. Mais dans les deux huttes de Dulceanca il y a aussi des frag- ments ceramiques ayant la surface exterieure rouge et celle intereiure noire, ce qui indique que les vases de cette sorte ont ete brule au feu libre, superposees ou renversees avec la bouche par terre. La majorite des vases decouvertes dans la hutte no 1 appartiennent ă des vases du use commun. Elles ont ete modeles en pâte ayant comme degraissant de la băile sur laquelle s’est applique superficiellement une couche mince d’argile melange avec du sabie fin. La forme la plus fre- quente c’est le pot, ayant un corp bombe et la bouche soit courte et grossie, soit plus haute mesurant quelques cm et incline vers l’eterieur. Ces vases ont les parois grossis. Leur fond a parfois la meme groșseur avec les parois, mais dans beaucoup des cas il est plus gros. Le diametre de la bouche de ces vases mesure 10—20 cm. Leur hauteur de meme mesure jusqu’â 20 cm. Parmi les vases du use commun on doit compter aussi les ecuelles tronconiques. Le diametru de leur bouche mesure 16—24 cm et leur hauteur 10—14 cm. De la hutte no 1 provient encore un assez grand nombre des frag- ments des vases en pâte fine (melee avec de la băile) La forme la plus frequente c’est le pot ayant un corp bombe, la bouche mince ou parfois plus haute un peu grossie et en general inclinâe vers l’exterieur, II y a aussi des ecuelles tronconiques, mais cette forme est plus rare. Un attention speciale on doit accorder â denx fragments des soi di- sant „petits tables pour le culte11 qui ont quelques pieds. II y ai une assez grand nombre de tessons modeles en pâte assez fine melee avec de la băile. Leur surface tant â l’exterieur comme â l’in- terieur aussi ă ete couvri avec une couche mince d’argile fine. La sur- face des vases de cette sorte de ete peinte tant â l’exterieur de meme qu’â l’interieur avec une couleur rouge fine. Les formes caracteristiques des vases de cette sorte sont des âcuel- les tronconiques ayant le bord grossi vers l’interieur. La couleur rouge constitue le fond sur lequel ont ete peint des motifs differents. 2 Eug. Comșa, dans Dacia, N.S., XXII, 1978, p. 15. UNE AGGLOMERATION DE TYPE STARCEVO 49 Sur cinq fragments on reste des portions des ornaments peintes avec une couleur noire. Quelqu’unes indiquent, sans doute, des motif com- poses des bandes larges â cote desquelles se trouvent des lignes paralle- les, plus minces, tracees de meme avec une couleur noire. Ce decor peint avec de la couleur noire a ete execute tant â l’exterieur de la vase, que sur la surface interieure, ainsi qu’au long de la bouche. Sur un fragment ceramique peint avec de la couleur noire il y aussi des restes d’un decor peint, realise avec de la couleur blanche. Sur un autre fragment, sur sa surface exterieure, on peut voire des raies etroites, peintes avec de la couleur blanche. C’est â dire dans la hutte no 1 de Dulceanca on a surrement des vases peintes avec de la couleur noire sur un fond rouge, ainsi que des vases ayant un decor peint avec noir â cote duquel se trouvent des mo- tifs peints avec une couleur blanche. Dans le deuxieme complexe (nr. 2) de Dulceanca ont ete trouve plusieurs fragments appartenant â des vases du use commun, ayant un decor de creux ovales. On doit remarquer que ces creux, sur quelques tessons, sont isolees et seulement sur un tesson ils sont ranges en ligne. On doit souligner que sur aucun des fragments mentionnes plus haut il n’y a pas des creux „en epi“. Sur quelques tessons il y â des portions avec des bandes en relief. Dans la hutte no 3 predominent Ies tessons appartenant â des vases de use commun, confectiones d’une pâte melee avec beacoup de băile et peu de sabie. La forme la plus frequente est le pot avec le corps bombe et la bouche cylindrique. Ces vases ont en general le fond grossi. En comparaison avec Ies materiaux ceramiques provenus de la hutte no 1, dans la hutte no 3 ont ete mis au jour des fragments ceramiques avec des decors differents: bandes alveolaires en relief, proeminances rondes, rangee de creux (biconvexes) creux rares (demilunaires) et lighes incisees courtes. Les fragments ceramiques avec Ies motifs ornamentaux mentiones plus haut de la hutte no 3 n’ont pas des analogies dans les materielles ceramiques provennant de la hutte no 1. Dans la hutte no 3 ont ete decouvertes aussi des tessons modeles dans une pâte fine. C’est sont des ecuelles, ayant les parois minces et un peu arques, ainsi que des pots avec le corp bombe, ayant un ornament des bandes en relief avec des alveoles et des proeminences rondes, mais aucun fragment ceramique peint. L’agglomeration de Dulceanca, comme on peut constater des mate- riaux presentes plus haut, n’a pas donne beaucoup de la ceramique peinte, mais on doit mentionner que cette agglomeration jusqu’â pre- sent, est la seule de ce type dans l’ouest de la Muntenie, fouille siste- matiquement. II y a encore dans l’ouest de la Muntenie 4 agglomeration decou- vertes par des recherches de surfaces, mais ces materiaux sont encore inedits. Pour cette raison on doit comparer les materiaux de type Star- cevo de Dulceanca avec celles decouvertes en Oltenie. 4 — Acta Mvsei Napocensis 32/19^ 50 EUGEN COMȘA Les complexes ies plus proches qui appartiennent â la culture Star- cevo sont celles de Grădinile et Studina3 (dep. de Olt). Les deux sta- tions se trouvent aupres de la vallee inferieure de la riviere Olt. A Grădinile il y a trois niveaux superposes appartenant â la culture Starcevo4. Pour nous un interet special presente le niveau no 3 (le der- nier) duquel proviennent des fragments ceramiques avec la surface cou- vrie avec une couche mince do l’argile fine. Sur cette couche a ete appli- que une couleur rouge ou brune sur laquelle a ete peint le decor avec une couleur noire7’. A Dulceanca une mode d’ornamentation simillaire on trouve parmi les tessons provenant de la hutte no. 1. Du niveau no 3 de Grădinile proviennent aussi des fragments cera- miques ayant un decor forme par des groupes des lignes paralleles cour- tes incises, disposees en zig-zag6. De tellcs fragments ceramiques ont ete decouvertes â Dulceanca aussi dan la hutte no 3. En conclusion, d’apres nous, on peut soutenir que la ceramique de Dulceanca a des proches analogies dans les complexes appartenant au 3-eme niveau de Grădinile, qui appartient ă la phase Starcevo III7 (d’apres la periodisation de VI. Milojcic)- Dans cette situation on peut conclure que l’agglomeration de Dulceanca appartient aussi â la phase Starcevo III. Cette datation est confirme aussi par une comparaison de la ceramique decouverte ă Dulceanca avec celle provenant du niveau III de la station de Cârcea „La Hanuri“, consideree de meme comme appar- tenant â la phase Starcevo III8. On doit souligner encore que l’agglomeration de Târgșor (dep. de Prahova) a ete atribue de meme â la phase III de la culture de Star- cevo9. En conclusion, d’apres les donnees mentionnees plus haut (tenant compte de l’etat actuel des recherches), de la Muntenie de l’ouest (Dul- ceanca) jusqu’â Târgșor (apres de la viile de Ploiești) ont vive des com- munautes de la culture Starcevo (appartenant â la phase III). Dans cette situation corelant les donnees mentionnes plus haut on doit admettre que les communautes de la culture Starcevo ont penetre en Muntenie de l’Oltenie, pendant la III-eme phase du developement de la culture. Parce que dans l’agglomeration de Grădinile il y a aussi des phases plus anciennes de la culture de Starcevo, il est possible que de tels complexes vont paretre, du moin dans l’ouest de la Muntenia, aussi. La communautes de type Starcevo qui ont penetre en Muntenie de l’ouest ont continue leur expansion vers l’est, surtout aupres de la zone collinaire jusqu’â Târgșor10. Jusqu’â present dans la plaine de la Muntenie n’ont pas păru des decouvertes qui peuvent etre attribue â la culture Starcevo. Pour cette J M. Nica, dans ArhOlt, S.N., 1, 1981, p. 27. 4 Idem, p. 39. 5 Idem, p. 38. G Idem, p. 31, fig. 3/6. 7 Idem, p. 38. B M. Nica, dans SCIV, 27, 4, 1976, 453 . ,J V. Teodorescu, dans SCIV, 2, 1963, p. 264. 10 Idem, p. 251—271. UNE AGGLOMfiRATION DE TYPE STARCEVO raison on doit poser la question que ces communautes n’ont pas penetre dans la plain ou bien il y a autres motifs. Une explication en ce sens peut etre le fait que les porteurs de cette culture ont prefere la zone colli- naire. En ce sens ont doit mentionner que dans le nord-est de la Munte- nie ont ete decouvertes quelques agglomerations de type Starcevo-Criș, mais seulement dans la zone collinaire11; On considerent que ces com- munautes appartiennent â une phase tardive de la culture et qu’elles ont penetre dans cette zone de la Muntenie du sud-ouest de la Moldavie. Dans cette situation les communautes de type Starcevo ont penetre en Muntenie par deux voies: l’une venant de l’est de la Moldavie et l’autre de l’ouest de 1’01 t6nie. EUGEN COMȘA 11 Eug. Comșa, Neoliticul pe teritoriul României. Considerații, București, 1987, p. 29. 52 EUGEN COMȘA Fig. 1. Fragments de vases ceramiques appartenent â la phase III de la culture Starcevo (Dulceanca). BEMERKUNGEN ZUR GEMALTEN ORNAMENTIERUNG AUF DEN TONGEFASSEN AUS CAVDAR (GRUPPE KREMIKOVICI) Die mehrschichtige friihneolitische Siedlung bei dem Dorf Cavdar befindet sich am rechten Ufer des Flusses Topolnica im Becken von Zlatica-Pirdop. Die Kulturschicht mit einer Flăche von etwa 4 000 m2 ist unter der Leitung von G. I. Georgiev 1968—1980 vollstăndig erforscht worden1. Sie enthielt die Uberreste von 7 Bauhorizonten mit einer Gesamtdicke von 3 m. Bisher sind die Fundmaterialien f’ast nicht veroffentlicht. Gegenstand der vorliegenden kurzen Mitteilung ist nur die ethnokulturelle Information, die den Untersuchungen aller iiber 800 ganzen und fragmeritierten TongefăBe mit gemalter Ornamentierung entnommen werden kann2. Diese Ornamentierung hat eindeutig synkre- tistîschen Charakter, und aufgrund dieser Besonderheit ist die Siedlung Cavdar ein Musterbeispiel fur die Gruppe Kremikovici, die wăhrend der zweiten Hălfte des friihen Neolithikums in den Becken von Zlatica- Pirdop und von Sofia verbreitet war3. TongefăBe mit weiBgemalter Onamentierung. Zu dieser Gruppe gehoren topfăhnliche GefăBe, Schiisseln mit rundlichem Korper, tulpenformige GefăBe und halbsphărische Schalen. Sie alle sind mit roter Engobe iiberzogen, auf welche die Verzierung aufgemalt ist. Insgesamt wurden in der ganzen Kulturschicht von Cavdar iiber 405 GefăBe mit weiBer Ornamentierung registriert, d.h. mehr als die Hălfte aller bemalten GefăBe der Siedlung. Nach Bauhorizonten sind sie folgen- dermaBen verteilt: im untersten, dem VIL, — 13, vom VI. bis zum II. — zwischen 62 und 90 und im obersten, dem I., — 10. Die geschlossenen GefăBe dieser Gruppe sind nur von auBen verziert; die Struktur ihrer Ornamentalkomposition ist meist dreiteilig: Verzierung unterhalb der Miindung, Hauptkomposition und Verzierung des Stand- fufies. Die Schalen sind auf beiden Seiten mit zweiteiligen Kompositîo- nen omamentiert: Hauptkomposition und Verzierung das StandfuBes von auBen, Verzierung unterhalb der Miindung und Hauptkomposition von innen. Nach den GefăBformen, der Struktur des Ornamentalschemas und der Verwendung einzig von wei^er Farbe fur ihre Ornamentierung sind die GefăBe der vorgestellten Gruppe ein unteilbarer Bestandteil des Kerămikkomplexes der Kultur Karanovo I in Thrakien. Das Gleiohe betrifft auch die Ikonographie der Motive und der Kompositionen, die 1 G. I .Georgiev, in Cultures prehistoriques en Bulgarie, IzvArchlnst, XXXVI, Sofia, 1981, S. 63—109. 2 Vgl. V. Nikolov, in Near Eastern Studies. Bulletin of the Middle Eastern Culture Center in Japan, 5, Wiesbaden, 1991, S. 247—266. 3 V. Nikolov, in Teii Karanovo und das Balkan-Neolithikum, Saizburg, 1989, S. 28—29; V. Nikolov, K. Grigorova, E. Sirakova, in Acta Praehistorica et Archaeo- logica, 24, 1992, S. 232. 54 VASIL N1KOLOV gewohnlich mit einem schmalen Bând eingefaBt und mit Netzverzierung ausgefiillt sind. Eine wichtige Besonderheit der weiBgemalten Haupt- kompositionen ist die Einrahmung der Motive oder der Motivelemente mit einer Kante aus weiBent Punkten. Diese Stilbesonderheit ist fur die ganze Kulturschicht von Cavdar und fur alle erforschten Siedlungen der Kultur Karanovo I charakteristisch. TongefâBe mit weinroter O r n a m e n t i e r u n g. Das sind vorwiegend tiefe Schiisseln mit spezifischen nach auBen profîlierten Miindungen. Die Schalen sind vorwiegend umgekehrt konisch und sehr selten halbsphărisch. Die topfăhnlichen GefâBe sind selten anzutreffen und zwar nur in den oberen Bauhorizonten. Die GefăBe der vorgestellten Gruppe haben orangeroten, hellroten oder braunroten Uberzug. In den unteren zwei Bauhorizonten der Siedlung wurden GefăBe nur mit orangeroter Oberflăche gefunden; im V. Bauhorizont kommen auch GefăBe mit roter und braunroter Engobe vor, und in den nach oben folgenden Horizonten sind die letzteren zwei Oberflăchenfarben viei stârker vertreten als die orangerote. Insges'amt sind die TongefâBe mit weinroter Ornamentierung in Cavdar etwa 72: im V. und im IV. Horizont sind es jeweils 22 und 15, und in den iibrigen variieren sie zwischen 5 und 10. Die Ornamentierung mit weinroter Farbe besitzt spezifische typolo- gische und stilistische Besonderheiten, die in der zentralen Balkanzone gut bekannt sind, einschlieBlich auch im Becken von Sofia und am oberen Lauf der Struma. Die Ornamentalkomposition dieser GefâBe beginnt stets 'an der Miindung. Die TongefâBe mit weinroter Ornamentierung aus Cavdar konnen als Grundlage fur ethnokulturelle Interpretationen gelten. Einerseits schlieBt die Anzahl dieser GefăBe die Moglichkeit aus, daB sie Import aus Siedlungen der zentralen Balkanzone sind (z.B. aus dem Becken von Sofia), wo die Ornamentierung mit weinroter Farbe auf or'angerotem Uberzug eine spezifische Charakteristik des Keramikkomplexes ist. Andererseits geben die Formenentwicklung der GefăBe dieser Gruppe in Cavdar (z.B. das Erscheinen von typischen fur Karanovo sphărischen GefăBen mit mittelhohem oder hohem Hals) und die Entwicklung der Technologie fiir ihre Ausarbeitung (hauptsăchlich Oberflăchenbearbeitung und Brennung) die Moglichkeit zu der Annahme, daB die Trăger der in diese Siedlung gebrachten Starcevo-Tr'adition der Ornamentierung mit weinroter Farbe ein untrennbarar Bestandteil ihrer Bevolkerung waren und daB diese Tradition trotz ihrer Bestăndigkeit gewisse Verănderungen in der Zeit erfuhr, daB sie unter dem EinfluB der deutlich stărkeren Karanovo-Tradition in der Keramikprodukt'ion „naturalisiert“ wurde. TongefâBe mit d u n k e 1 b r a u n e r oder schwarzer Ornamentierung. Vertreten sind Schiisseln und tulpenfbrmige GefăBe, ebenso umgekehrt konische und halbsphărische Schalen. Die Art und die Farbe der Engobe tragen klar die Charakteristika von Karanovo: die Farbe der Gefăsse ist vorwiegend in verschiedenen Rot- und Rotbraun-Tbnen, allerdings sind auch GefăBe mit leicht orangerotem Farbton anzutreffen — ein Merkmal der Starcevo-Tradition. Insgesamt ist die Anzahl der GefăBe dieser Gruppe 35. Also umfaBt diese Gruppe die geringste Anzahl von GefăBen mit dunkler Ornamentierung. Mit BEMERKUNGEN ZUR GEMALTEN ORNAMENTIERUNG 55 Ausnahme des untersten, VIL, Bauhorizontes, in welchem diese Gruppe nicht vertreten ist, stammen aus den anderen Horizonten jeweils 6 bis 8 GefăBe. Nach Art und Ikonographie der Motive und Kompositionen sind wiederum 2 verschiedene Traditionen zu erkennen: Die mit dunkel- brauner oder schwarzer Farbe aufgetragenen Omamentalkompositionen weisen sowohl Merkmale von Starcevo als auch des lokal entstandenen Synkretismus zwischen der Starcevo- und der Karanovo-Tradition auf (Motive des Karanovo-Typs, doch mit dunkler Farbe ausgefiihrt). Diese SchluBfolgerung bestătigt die Annahme, daB in der Siedlung Cavdar Trăger der beiden stărksten friihneolithischen technologischen und ornamentalen Konzeption im zentralen und ostlichen Teii der Balkan- halbinsel zusammen gewohnt haben und daB im chronologischen Rahmen des Lebens in dieser Siedlung diese beiden Traditionen miteinander verkniipft waren. Tongefăfie mit cremefarbener oderhellbrauner Ornamentierung. In dieser Gruppe sind Schiisseln und tulpen- formige GefăBe vertreten, aber auch halbsphărische Schalen und aus- nahmsweise topfăhnliche GefăBe mit engem hohen H'als. Nach ihrer Form (tief, mit nichtprofilierter Miindung) sind die Schiisseln vor aliem eine zentralbalkanische Erscheinung. Die tulpenformigen und topfăhn- lichen Formen wie auch die Schalen sind eine thrakische Erscheinung. Nach der Oberflăchenbearbeitung und der Engobe (blaBrosa, blaBrot oder blaBweinrot) weisen die meisten GefăBe eine Verbindung zur Starcevo-Tradition auf. Allerdings ist die fur die Karanovo-Tradition charakteristische rote Engobe ebenfalls anzutreffen. Die Gesamtzahl der in der Siedlung registrierten GefăBe mit cremefarbener oder hellbrauner Ornamentierung betrăgt etwa 41. Im untersten, VIL, Bauhorizont ist diese Gruppe nicht vertreten, und in den nach oben folgenden Horizon- ten ist ihre Anzahl ungefăhr 7 bis 8. Die Ornamentmotive und -kompositionen sind vorwiegend vom Starcevo-Typ; es treten auch solche vom Karanovo-Typ auf, jedoch ausgefiihrt in dunkler Farbe. Insgesamt weist die vorgestellte GefăB- gruppe einen deutlichen Synkretismus zwischen den zwei Traditionen auf. TongefăBe mit polychr om er Ornamentierung. Diese GefăBgruppe aus O'avdar ruft das groBte Interesse hervor4. Es sind ausnahmslos tulpenartige Formen und Schiisseln vertreten, die Becher dagegen sind in begrenzter Anzahl anzutreffen. Die Schalen sind recht gut vertreten. Nach den Besonderheiten ihrer Form, aber auch mit der rot oder rotbraun engobierten Oberflăche folgen die GefăBe dieser Gruppe unumstritten der Karanovo-Tradition. Ihre Gesamtzahl ist ca. 246. Nach ihrer Menge folgen sie nach den weiBberrialten GefăBen. Im untersten, dem VIL, Bauhorizont wurden nur 3 polychrome GefăBe festgestellt, im folgenden sind es 31 und in den oberen Horizonten zwischen 40 und 60. Die Ornamentalkomposition jedes dieser GefăBe (oder wenigstens eine der beiden Omamentalkompositionen der Schalen) ist in zwei Farben ausgefiihrt: dunkel (braun oder schwarz) und weiB. 4 V. Nikolov, in Prăhistorische Funde und Forschungen. Festschrift zum Gedenken an Prof. Georgi I. Georgiev, Sofia, 1993, S. 60. 56 VASIL NIKOLOV In den Făllen, in denen die Ornamentalkomposition eine Verzierung unterhalb der Miindung (einschliesslich auch auf der Innenseite der Schalen) einbeziet, ist sie immer in weisser Farbe aufgemalt. In den Fiillen, in denen das GefăB ein verziertes StandfiiCchen besitzt, ist diese Verzierung obligatorisch ebenfalls mit weiBer Farbe ausgefiihrt. Eine geringe Anzahl von GefăBen besitzt eine monochrome (dunkle) Haupt- komposition, die mit weiper Verzierung unterhalb der Miindung verbun- den ist (einschlicBlich auch auf der Innenseite der Schalen). Einige Schalen haben auf ihrer AuBenseite nur eine Hauptkomposition, die einfarbig ausgefiihrt ist: dunkel oder weiB (die Ornamentalkomposition der Innenseite ist polychrom). Alle iibrigen Hauptkompositionen der Innen- oder AuBenseite der GefăBe sind polychrom; sie sind in dunkler Farbe ausgefiihrt, und die weiBe Farbe hat darin eine untergeordnete Rolle. Die weiBe Farbe wurde verwendet: fur die Umrandung der dunklen Motive oder deren Elemente — mit Punkten (dieser Typ der weiBen Verzierung iiberwicgt), mit schmalen Băndern, mit breiten Netzbăndern; fur die Ausmalung der negativen Felder — schmalen Parallelbăndern, mit Netzverzierung, mit voii ausgemalten Figuren, mit breiten Stichelbăndern, mit Punkten. In mehreren Făllen (auf beiden Seiten der Schalen) sind die weiBe und die dunkle Farbe fast gleicher- maBen vertreten: dunkle und weiBe Motive wechseln sich ab, oder aber einzelne Motivelemente sind in verschiedenen Farben ausgefiihrt. Die Umrahmung mit weiBen Punkten und in wesentlich geringerem MaBe die Umrahmung mit schmalem weiBen Bând stellen eine wesentliche Charakteristik der polychromen Hauptkompositionen iaus Cavdar dar. Die Idee der polychromen Ornamentierung entstand offensichtlich gleichzeitig mit dem Erscheinen der dunklen Keramikornamentierung zu Beginn der zweiten Hălfte des friihen Neolithikums in der zentralen Balkanzone. Die dunkle Ornamentierung tritt in diesem Areal eingangs der klassischen Etappe der Starcevo-Kultur auf und ist ein Symbol der Konsolidierung der einzelnen Proto-Starcevo-Zellen, die bis zu diesem Zeitpunkt nur die Bemalung mit weiBer Farbe k'annten. Die andere groBe friihneolithische Gemeinschaft — die Kultur Karanovo I — bewahrt die Ornamentierung der TongefăBe nur mit weiBer Farbe. Die poly- chrome, mit dunkler und weiBer Farbe ausgefiihrte ornamentale Verzie- rung entstand in der Kontaktzone zwischen den zwei măchtigen Farb- (und offensichtlich auch ideologischen) Prinzipien. Die Polychromie ist ein wichtiges Element der Erscheinung, die Kremikovci-Gruppe genannt wird (in den Becken von Zlatica-Pirdop und Sofia) und vielzăhlige syn- kretistischc Merkmale aufweist. Und wăhrenddem in der westlichen Zone der Gruppe (d.h. im Becken von Sofia) die Starcevo-Merkmale iiber- wiegen, so ist es in der ostlichen (d.h. im Becken von Zlatica-Pirdop) gerade umgekehrt: hier ilberwiegen die Karanovo-Merkmale. Und doch ist bei der gemalten Ornamentierung von Cavdar der EinfluB von Star- cevo relativ stark, was offensichtlich die Bliitezeit der Polychromie als Ausdruck des Farb- (und ideologischen) Synkretismus vor dem Hinter- grund der iiberwiegenden Verwendung der weiBen und der bedeutend schwâcheren Anwendung der dunklen Farben hervorrief. Eben hier ilberwiegen erheblich die GefăBe mit weiBer gemalter Verzierung unter- halb der Miindung und Verzierung des StandfiiBchens, doch mit einer BEMERKUNGEN ZUR GEMALTEN ORNAMENTIERUNG 57 dunkel gemalten Hauptkomposition, deren Motive mit weiGen Punkte- kanten umgeben sind. Die Umrahmung mit Punkten, die Existenz einer Verzierung unterhalb der Miindung und einer Verzierung des FiiBchens aber sind typische Merkmale fiir Karanovo. Die Ikonographie der orna- mentalen Verzierung dieser GefăBgruppe weist ebenfalls Synkretismus auf, bei dem die Karanovo-Tradition die fiihrende Rolle spielt. Wie bereits klar wurde, kann die bemalte Keramik aus der Siedlung Cavdar Auskunft iiber die ethnokulturelle Zusammensetzung ihrer Bevblkerung geben. In der ersten Siedlung (VII. Bauhorizont) iiberwiegt ganz deutlich die weiBe Ornamentierung, von den dunklen Farben ist nur die weinrote verwendet worden, es erscheint auch die Polychromie. In der zweiten Siedlung (VI. Bauhorizont) ist die weiBe Ornamentierung ebenfalls deutlich stărker vertreten als die dunkle, doch wird der relative Anteil der Polychromie grbBer. In der dritten Siedlung (V. Bauhorizont) tritt eine Verănderung ein: Die Rolle der dunklen Ornamentierung wachst sprungartig an, obzwar sie die Bedeutung der weiBen nicht erreicht; der relative Anteil der Polychromie erhbht sich noch mehr. In den nachsten drei Siedlungen (IV. — II. Bauhorizont) ist die betonte Dominanz der weiBen iiber die dunkle Verzierung wiederhergestellt, und der relative Anteil der polychromen GefăBe nâhert sich dem der weiB- bemalten an. Aufgrund der hier vorgenommenen Analyse kbnnte ange- nommen werden, daB die Begriinder und die Bewohner der ersten zwei Siedlungen in Cavdar Trager zweier ethnokultureller Traditionen waren, wobei allerdings deutlich die Karanovo-Tradition iiberwog. In der dritten Siedlung wăchst die Rolle der Starcevo-Tradition wahrscheinlich infolge der mechanischen VergrbBerung der Anzahl ihrer Trager an. In den folgenden Etappen bis zum Siedlungsende an dieser Stelle stabilisiert sich das Verhâltnis der Trager der beiden Traditionen bei etwa 3: 1 zugunsten der Trager der Karanovo-Tradition. VASSIL NIKOLOV Abb. I. Oavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit weisser Farbe. Fruhneo- lithikum, Bauhorizonte VI (1), IV (3), III (2, 4 — 5). Abb. II. Oavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit weisscr Farbe. Friih- neolithikum, Bauhorizonte VI (4, 5), V (2, 10), IV (1, 7), III (3), II (6, 8, 9). Abb. III. Cavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit weisser Farbe. Fruh- neolithikum, Bauhorizonte V (4), IV (3), III (1, 5), II (2). ^bb. 11’. Cavdar. Scherben von keramischc Gefassen, gemalt mit weissroter Farbe. Fruh- neolithikum, Bauhorizontc VI (1, 6), V (2 — 4), IV (5 — 7). Abb. V. Cavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit dunkelbrauner (2, 3, 8) hellbrauner (1,6,7, 9), cremiger (4, 5) Farbe. Friilineolithikum, Bauhorizonte VI (8), V (1 ' 4, 5), III (2), II (3. 7, 9), I (6). Abb. 1'1. Cavdar. Scherben von keramis?hen Gefăssen, gemalt mit dunkelbrauner und weisser (2, 4 — 6), hellbrauner und weisser (1, 3) Farbe. Fruhneo'.ithikum, Bauhorizonte VI (4), IV (2, 5), III (1, 3), II (6). Abb. VII. Cavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit dunkelbraumr und weisser (2 — 6 8), hellbrauner und weisser (1.7) Farbe. Friihneolithikum, Bauhorizonte VII (6), V (3, 7), IV (1, 4, 5), III (8), II (2). Abb. VIII. Cavdar. Scherben von keramischen Gefăssen, gemalt mit dunkelbrauner und weisser (1, 3, 4), hellbrauner und weisser (2) Farbe. Fruhneolithikum. Bauhorizonte VI (2), IV (1), III (3), II (4). BASE DES DONNEES INTERNATIONALE POUR LA CULTURE STARCEVO-CRIȘ Dans le departament prehistorique du Musee National d’Histoire de la Transylvanie on a etabli un systeme informatif pour l’archeologie nomme „BAZARH44. Le recueillement des donnees et la methode de description suivent le systeme couramment utilise et la methode de la Ruhr (Podborsky 1977), en Slovaquie et Iugoslavie (Gomolava), adapte aux possibilites locales (Kalmar 1988; 1990; 1992). Le projet du systeme BAZARH a trois composants: 1) une base des donnees; 2) une base de connaissances et 3) des systemes experts. La base des donnees inclut toutes les informationes primaires ramassees par des archeologues, anthropologues, biologues, geologues, pedologues, physiciens, chimistes, etc. La base des connaissances fournit toutes les informationes bibliographiques et une pârtie des informationes synthe- tiques donnees par le „systeme expert14, necess'aîres pour des connections. l.es systemes experts analysent l’information donnee par la Base des donnees et de connaissances; les interconnections des parties composantes de l’ecosysteme, etc (Kalmar 1993). L’exploitation du systeme BAZARH se realise par le systeme de classification et de gestion denomme „ZEUS44 qui comprend une pârtie de la gestion des bases des donnees et une pârtie de la classification. Cette derniere pârtie contribue â l’elaboration du systeme expert par des classifications superieures qui ont pour but la prognose et la fixa- tion des rdgles d’evolution, leur probabilite d’apparition, la classification des images, etc. Pour la realisation des connexions entre les composants BAZARH et pour l’etude du systeme expert il a ete utilise des reseaux neuronaux (Tarcea 1993). Jusqu’a present il a ete elabore la base des donnâes et il a ete classifie ce stock d’information. La recueillement des donnees est faît par l’utilisation des question'aires pour les donnees specifiques; des sites archeologiques, des ceramiques, du materiei en pierre, des objets en metal et en os. Des donnees chimiques, physiques, spectrographiques, antropologique et faunistiques y sont aussi inclues. Le questionnaire pour la ceramique inclut des donnees concernant la decouverte, la determination culturelle, la description de la pâte (l’espece, la couleur exterieure et interieure, la mixture, le vernis et la technique d’oxydation), les formes (fig. 1) et les ornements (fig. 5—10), la determi- nation typologiques, la technique d’ornementation, les dimensions avec les specifications typologiques (fig. 2—4) et numeriques sur les vases, la presentation fonctionnelle et, s’il est necessaire le numero d’inventaire. Les donnees dans le questionnaire sont completees en utilisant des cata- logues generaux et specialement et les dictionn'aires de codes. 68 ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI La fiche de lithotheque comprend les condition de decouverte, les donnees typologiques concernant la forme, les donnees geologiques con- cernant le groupe genetique, la texture, la structure et la durete, etc (Maxim — Oltean — Lako 1993). De la base de donnees et de connaissances relatif au grand ensemble culturel Starcevo-Criș il a ete fait quelques classifications suivant des donnees quantitatives et qualitatives. La base de depart a ete constituee par les donnees de Gura Baciului (plus de 19 000 pieces) auxquelies ont ete ajoutees les informations de la base de connaissances relatives au materiei contemporani de la Serbie, de la Bulgarie, de la Hongrie et des autres stations de la Roumanie. Sur la base de ces classifications ont peut preciser l’existence de trois horizons distincts, deux en cours de developpement (bichromie, polycromie) et un en decadence. Avec les donnees concernant les situations archeologiques et les motifs decoratifs de la ceramique prisos de la bibliographie il a ete construit des matrices qui ont ete classifiees selon plusieurs methodes. Ainsi les donnees ont ete soumises â une an'alyse de correspondance (Frențiu — Lazarovici 1990). Ce type d’analyse permet de preciser une serie de decouvertes, sans que celles-ci signifient â chaque fois l’ordre chronologique, car on ne sait pas si toutes les donnees sont „pures“ (melange dans les trous, etc.). Le tableau obtenu (fig. 10/1) presente dans la zone centrale, deux groupes qui preș d’autres analyses appartiennent aussi â deux phenome- nes differents dont une n’est pas en contact direct avec la polychromie, mais se trouve sous l’influence du chalcolithique balkano-anatolien de l’aire Vinca. Sur la diagonale il y a quelques groupes qui marquent l’evolution de la ceramique polychrome. Dans une analyse de cluster (Dumitrescu — Lazarovici 1990), en classifiant les stations selon toutes les attributions (fig. 10'2), on observe une grande dispersion des donnees. Les materiaux des trous Gr. 1 et Gr. 3 de Cârcea se trouvent â des poles opposes, fait qui a determine Nica â faire une division interne en se basant sur d’autres donnees comme; la barbotine, les incisions, le pourcentage de ceramique penițe, la ceramique grise et la brune. Le trou Gr. 1 a ete considere comme etant le plus tardif tant dans la chronologie relative (Nica 1977, p. 38), que dans la chronologie absolue (4445 + 60 a. J. C., Nica 1984, p. 101). Par la suite, les materiaux de ces sites ont ete classifies d’apres deux de leurs caracteristiques principales. Les groupes obtenus sont: 1) forme des decouvertes de Liubcova, Unip, Dubova III, Devestaskata Peștera; 2) les decouvertes de type Leț, Lunca, Valea Lupului, Gradesnica B, C, Sebeș, Banița, Giulvăz, Tecic, Ostrovu Golu, Obre, etc. Les mate- riaux de Starcevo et de Gradesnica A sont plus proches, constituant avec Sofia, Cmokalacka et Cârcea 3 un groupe separe. Les decouvertes de Gornea et Harc-Nyaniapusta, Cârcea Gr. 1 et Zelenikovo sont isolees, peut-etre â cause du manque d’attributions et d’informations. Dans une classification hierarchique (fig. 11) dans laquelle l’identite des situations numeriques est le critere de base de la classification, on peut observer les groupes qui se forment. Les groupes et les sousgroupes qui ont des fonctions proches par la presence quantitative des liens et de la correlation entre les pieces, peuvent s’observer â Cârcea ou le coefficient de correlation est de seulement 15<>/c. Les liens entre Leț III BASE INTERNATIONALE DE DATES POUR LA CULTURE STARCEVO-CRIS 69 et Valea Lupului sont plus etroits 50%; ă Lunca et Leț II il sont de 40%. L’analyse de cluster (fig. 12/1) des materiaux de quelques ensembles de Gura Baciului, Cârcea, Nea Nicomedea, Gradesnica a releve l'exis- tence d’un groupe compacte forme des ceramiques de Gura Baciului et une certaine dispersion des ensembles de Cârcea. L’analyse anterieure indique que les habitats 1 et 6 sont les plus proches et l’habitat 3 est le plus eloigne. Les materiaux de Nea Nicomedea n’entrent dans aucun groupe. Le lot de materiei ceramique de Gura Baciului a ete examine attentivment. II a ete effectue d’amples descriptions et on a essaye la selection des donnees selon des criteres les plus objectifs possible. Ainsi les donnees concemant la surface polie, le melange, la categorie et la forme des vases ont ete soumises ă une analyse de variance et au test Fischer. II a ete constate que le lien le plus etroit existant entre les attributions et dont on doit tenit compte dans les dassifications est celui entre le melange de la pate et la forme, suivi du lien entre le polissage, le melange et la forme. Cet etroit lien est aussi un lien de technologie — d’une pâte melangee avec beaucoup de băile de ble, comme c’est le cas dans les phases anciens de la culture Starcevo-Criș, on peut con- fectionner facilement des formes tres larges, des ecuelles, des assiettes ou des bols avec l’epaule arrondi. Dans les etapes suivantes lorsque le pourcentage de sabie augmente dans la composition de la pâte, les formes changent aussi, se diversifient en fonction du rapport entre la băile de ble et le sabie. En fonction de la porosite des paroi du vase donnee par le degraissant de la pâte, on applique un certain type de polissage ou d’angobe. La facture de la ceramique a ete analysee selon plusieurs methodes, tant dans les ansembles que dans les niveaux des huttes, mais on n’insiste par sur cela maintenent. La seriation effectuee (fig. 12/2) pour les complexes d’habitats de Gura Baciului selon quatre symboles a releve l’existence de certaines incertitudes en ce qui concerne la place occupee par la fosse G 29 et par l’ensemble P 23. Dans G 29 l’existence d’un melange de materiaux appartenant â des etapes rapprochees est posible il s’agit ici d’un habitat avec plusieurs phases de reconstruction et avec quelques trous attenants, pour cela, il a fallu avoir tout le matâriel et il a ete constate que la datation correcte est dans la phase IVA/IVB de la culture Starcevo-Criș. L’ensemble de fosses et huttes G 23 a souleve beaucoup de problemes pendant les recherches archeologiques par la fait des intersection ainsi que par la hutte B 10. La presence de cet ensemble â la fin de la seriation a pose des problemes tant â l’archeologue qu’â l’informaticien, tous deux cherchant une reponse ă cette inadvertance. La seriation est correcte de droite â gouche, la phase II (G 18, G 19) a la phase IVA/IVB (G 24, 16). Pour connaître ia technologie de fabrication des vases il a ete effectue des analyses de structure et texture des parois et ainsi il a ete constate l’utilisation d’une technique differante par le fait que des galettes d’argile aplatis etaient annexes selon la technique „mur“. Cette technologie s’est maintenue pendant toutes Ies phases de la culture. 70 ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI Les determinations de la paleofaune (osteologic animale) ont releve la presence en premier niveau un grand nombre d’ovis et d’animaux sauvages tandis que pendant les ph'ases tardives les bovins sont predo- minant et les animaux sauvages en diminuation, probablement â cause de la chasse et des defrichements (Rusu 1994). II a ete presente ici seulement quelques-unes des possibilites et des avantages de la classification des materiaux archeologiques dans des espaces larges pour toute la periode de propagation de la culture Star- cevo-Criș, dans le but de mieux comprendre le phenomene historique. Pour les archeologues est un encouragement pour poser les bases de quelques projets interdisciplinaires de recherche dans la prehistoire dans des zones culturelles; la region carpato-balkanique pouvant etre une des premieres oii s’est applique cette m^thode. ZOI A MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI BIBI, IOGRAPHIE DUMITRESCU-LAZAROVICI 1990 D. DUMITRESCU, , GH. LAZAROVICI, Fuzzy divi- sire clustering in archaeology, dans A rchaeometry in Romanța, 2, p. 87 —92. FRENȚIU-LAZAROVICI 1990 M. FRENȚIU, GH. LAZAROVICI, Seriation and relative chronologv of archaeological complexes fromGornea, dans A rchaeometry in Romania, 2, p. 65-86. . KALMAR 1988 ZOIA KALMAR, Atchâologische Datenarbeitung mit hilfe das BAZARH, System Komputers, Symposion Tolbuchin. KALMAR 1990 ZOIA KALMAR, AI,. CORBU, Data Processing of archeaological materials frotii the Vin la and Banat Culture, dans A rchaeometry in Romania, 2, p. 93 — 109. KALMAR 1992 Les rezultate* d'analyse automatique des matiriaux neolithiques des cultures Vin ca et Banat, dans Balcanica, XXIII, p. 16 —180. KALMAR 1993 ZOIA KALMAR-MAXIM, Prelucrarea datelor arheologice de la Piatra Ilișovei cu ajutorul calculatorului, dans Ziridava, XVIII, p. 11 —14. MAXIM-OLTEĂN-LAKO 1993 ZOIA MAXIM, FLORENTINA OLTEAN, EVA LAK6, Despre industria lirică din județul Sălaj. Un model de litotecă, dans ActaMP XVII, p. 49-56. ’ PODBORSKY 1977 VL. PODBORSKY, ELISKA KAZDOVA, P. KOSTURIK, Z. WEBER, Numericky kod moravske malovane keramihy. Problemy deskripce v archeologii, Brno. RUSU 1994 DIANA RUSU, La faune de la Gura Baciului, Symposion Cluj-Napoca. TARCEA 1993 L. TARCEA, ,,ZEUS". Pachet de programe pentru arheologie, Symposion Ljublijana. BASE INTERNATIONALE DE DATES POUR LA CULTURE STARCEVO-CRIS 71 /■ Culture Starcevo-Criș. Catalogue des formes. Fig. 2. Culture Starfievo—Criș. Catalogue des types de bords de pots. Fig. 3. Culture StarCevc—Criș. Catalogue des types de fonds de pots. Fig. 4. Culture Starcevo—Criș. Catalogue des types de anses de pots. BASE INTERNATIONALE DE DATES POUR LA CULTURE STARCEVO-CRIS Fig. 6- Culture StarCevo M H'i Ah AS LIJ AV. BS BT BU 1 BV ev. _UJ L^j CR CS CT । j CU Jî? CV //// iw m/ ^mr OR ' DS OT DU M W es ET EU £\ PR . FS FT FU F- P'A fa M 1 w GR GS GT GU GV hr hs H HT 1. «• HA ' Criș. Catalogue des oniaments peints. Fig. 7. Culture StarCovo—Criș. Catalogue des ornements peints. BASE INTERNATIONALE DE DATES POUR LA CULTURE STARCEVO-CRIS Fig. 8. Culture Starcevo-Criș. Catalogue des orneinents peints. ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI LB Fig. 9. Culture Starcevo—Criș- Catalogue des omaments peints. 2. Harc Nyaniapusta C&trovu Golj III- Let I Gornea Locu-Lung Gradesnica C Giulvaz II Crnokalacka Bara Devetaskata Pest Sofia Circea Viad Gr I Obrez- Bastine Liubcova Gradesnit a A Tecic Soparevo Barja Banjata Dubova III Circea Viad Gr. 3 Starcevo Zelenrkovo Gradesnica B Unip Sebeș - Jampa Valea Lupului Let III Lunca Let II 15 Gornea LL 25 Hurc-tlyannpLsta • 2 Circea Gr 1 13 Liubcovti 26 Unip. 12 Dubova III 1A Develaskata Peștera 7 Zelenikovg 19,21 Gradesnica C, V. Lupului 2? Sebeș HBonialu 16 Giulvaz 22 Lunca 20 Leț 111,17 Tecic .18 Gradesnka.B,23 GGdu 9 Leț I Obrez 4, iQ Saparevo. 5 Starcevo • 3 Gradesnica A. O Sofia 6 Cmokuiucka> 1 Circea Gr. & Fig. 10. Culture Starcevo — Criș. 1. Matrice serice des types d’ornaments par sites, complexes et niveaux; 2. Analyse de clusters des sites par plusieurs attributs. BASE INTERNATIONALE DE DATES POUR LA CULTURE STARCEVOCRI 81 o r 23456789 , , ’ Czecea Gr 3 2 rRrcea G 1 — — — 4 SoparevQ 7 Zeieznikow 5 Starcevo 17 Tecic 6 Ccnakntnrkn - 1L Hau a Mc kn in . Itnman / / g iet I — ' 23 0. Golu 11 Ban iota 12 Dubava IU r- 24 0bre 19Gradesnîca C loGradesnirn B , ^otet ni 22 Linm — ZOLetlII 21V. LuputiJ .. 26 Unip . - Z* Sa&w JoffiDa 28 ț&zarsprnt . -— 25 Haro Fig. ti. Classification hierarchique des sites par plusieurs attributs. 6 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 82 ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI 1 Grădinile L2 . Crcea G2 ■ Crcea 63 C'rcea G ? < Grccinue i- ’ Circea 0 6 ■ Grădinile G ’ Predesh * Crcea L2 • Predesfi 2 • Crtea L3 • Grec n le C'3 Cubova ' 7 Gura Baciului IC Gura Baciuiw II G ara Bac ul-n l B hea hcomedea I 2, CU 629A G19 Ghf Gl8b G23 Semifine, cofe aula,f i 2 0 0 0 0 0 0 Grosiere, avec sabie i 9 0 0 0 0 0 0 Grosiere, brune 0 3 0 c 0 0 0 0 Grosiere, avec băile de bl? 0 ș 0 0 0 0 0 0 Grosiere jOjnâtre 6 0 0 0 0 0 a Semifine, avec sabie 0 3 0 0 0 0 0 Semifine, grtse 0 3 0 0 0 0 0 3 Semifine, avec boite de ble 0 2 1 2 c 0 0 Grosiere, gr.se 0 0 0 3 0 D 0 ■3 Grosiere, rc.ge 0 0 0 0 0 0 0 Grosiere, ro^geâ 're 0 0 0 1 1 2 0 J Seinfine, roage ■ brune c 0 0 0 0 i 0 G Grosiere, brune, roage 0 0 0 c 0 19 0 J Grosiere, avec roche 0 0 0 0 0 3 0 0 Semfme, rouge c 0 0 0 0 3 0 J Grosiere, rougeătre avec sabie Fme, brune, rouge 0 0 0 0 0 0 0 0 u 0 0 0 u 0 (} 5 Fme, brune 0 0 c 0 0 0 0 î Fig. 12. 1. Analyse de clusters de la cdramique de Grădinile, Cârcea, Gura Baciului, Nea Nico- medea et Predești; 2. Sdriation de certaines fosses de Gura Baciului en fonction de la c^ra- mique. SIMPOZION INTERNAȚIONAL (IN MEMORIAM HADRIANO DAICOVICIU) „CIVILISATIONS EUROPEENES DANS L’ANTIQUITE CLASSIQUE“ (CIuj-Napoca, 10—15 octombrie 1994) THE CELTIC GODS IN ROMAN DACIA Caesar1 comments that the Gauls were a very religious people. And this in endorsed by the seeming presence of the gods everywhere —in rivers, mountains and in each corner of Celtic territory, as well as by ta- boos and ritual. A glanse at the epigraphic record of the Romano-Celtic period reveals about 400 god-names, over 300 of which occur one only2. The influence of Roman religious stimuli on the Celtic world the form both of physical expression, iconography and epigraphy. The înteraction between the multi-functional and more localised gods of the Celts and the more formal Roman pantheon produced a hybrid religious culture which is as fascinating as it is full of problems of jinterpre- tation3. Among the ethnical and cultural (religious) elements coming from the Occident, those coming from the territories of Celtic and Celto-Ger- manic4 substratum constitute a considerable group, having an important weight in the spreading of the Roman provincial civilization in Dacia. Focusing on the Roman provincial spirituality, as the epigraphical sources attest, we have reckon the presence of some Celtic and Ger- manic3 deities in the pantheon of Roman Dacia. Conveyanced in the Trajanic province both by military and civilian elements, these cults drew out the Celto-Germanic component of the spiritual background in Roman Dacia. It is important, also, to observe that the weight of the Celto-Germanic cults in the religion6 of the Dacian province is somehow similar to the place occupied by the Celtic names (more than 70) in the onomastic7 of Roman Dacia. Apollo Grannus and Sirona are Celtic8 divinities widely spread in Gallia and on the Upper Danube. The couple Apollo Grannus-Sirona, one of the very frequently mixed couples9 met in the uGallo-Roman” 1 Caesar, De bello Gallico, VI, 16. 2 M. Green, The Gods of the Celts2, Gloucester, 1993, p. 12 and 32. 3 Phyllis Pray Bober puts the problem succinctly in her coment that, on the hand, the vacuum of Celtic aniconism produced in the Roman period cult-art which was heavily biased toward the classical. On the other hand, it appears that the Romans naively assumed that Celtic gods were Roman ones. Cf. P. P. Bober, in AJA, 55, 1951, p. 13—51. 4 The Celto-germanic, composite refers to the Rhenanian ethno-cultural area where Celtic population was mixed with Germans. 5 M. Macrea, in AISC, V, 1944—1948, p. 219—263; A. Husar, Cultele celto- germanice în Dacia, Universitatea din Cluj, 1986 (in manuscript). c For the synthesis of the religious monuments (inscription + iconographical material), cf. M. Bărbulescu, Cultele greco-romane în provincia Dacia, Cluj, 1985, Diss. (in manuscript). 7 I. I. Russu, in L’Onomastique latine. Colloques internationaux du Conseil National de Recherche Scientifique, no. 564, Paris, 1977, p. 353. 8 LexMyth, 1/2, c. 1738—1740, s.v. Grannus (Drexel); LexMyth, IV, c. 952—957, s.v. Sirona (Ihm); RE, VII, c. 1823—1827, s.v. Grannus (Ihm); RE, III, A 5, c. 354— 360, s.v. Sirona (Keune); J. Toutain, Les cultures paines dans l’Empire Romain2, III, Roma, 1967, p. 201 sqq. 9 C. Bemont, in BCH, Suppl. XIV, 1986, p. 131 sqq. 86 ADRIAN HUSAR religion, had been assimilated in the Roman pantheon as protectors of health. In virtue of its quality to protect the human being-governing the destiny and the wealth- each Celtic divinity might be considered, last of all, as healthful. As R. Bloch observed, interpretatio Gallica is extremely supple, leaving the impression that „ces grands dieux repre- sentent des dieux gaulois peut-etrc tres difficiles ă preciser, mais surtout qu’ils ont presque tous un caractere protecteur, bienfaissant, comme les divinites des sources . . . C’est de ce cote-lă qu’on peut trouver peut-etre l’explication de telle ou telle assimilation, de telle ou telle interpreta- tion“in. An important healer-god, or maybe a number of local curative deities, with cults centred upon the numerous thermal springs, were assimilated to the Roman Apollo, because he himself possessed a healing function. In addition there are a few very prominent Celtic epithets (Belenus, Borvo, Grannus and Moritasgus are the Celtic gods of termal waters) attached to Apollo’s name. A point of particular interest is the association between Celtic healing water-cults and sun, whilst the Roman Apollo 'possessed also this dual sphere of activity. We are particularly concerned with Apollo Grannus who had a cult-centre at Grand in the Vosges and another at Aix-la-Chapelle which was called Aquae Granni. Significantly Grannus is named Phoebus on an inscription from Trier11, implying an important solar aspect. Grannus occurs associated with medicinal waters in Brittany, North-East Gaul and far away in the Danube Basin where an early third century temple at Brigetio12 was dedicated to Apollo Grannus and Sirona, the latter being a female consort of the Celtic healer Apollo especially in the Moselle and Mainz areas. Her parallel role of fertility goddess is indica- ted by a portrayal of Sirona at Sainte-Fontaine with fruit and corn; at Hochscheid Sirona appears with a snake and bowl of eggs, respective emblems of healing and fertility. Sirona’s images show her to have a fertility-role, and we have seen how close the concepts of healing and regeneration seemed to be. Grannus is one of the few Celtic healer-gods to be referred to in Graeco-Roman literature where Dio Cassius remarks that the Emperor Caracalla could not find a cure at the shrines of either Grannus, Aesculapius or Sarapis. In the capital of Dacia, at Sarmizegetusa, three epigrapha13 are kown which attest the cult of the healer deities Apollo Grannus and Sirona; the worshippers belong to the sphere of the upper imperial officialities. C. Sempronius Urbanus14, procurator Augusti Daciae Apulensis between AD 182—185, dedicated eight altara15, the grea test number of votive inscriptions from the same person in Dacia. In C. Sempronius Urbanus’ personal pantheon three categories of divinities can be acknow- 11 Idem, op. cit., p. 140. 11 CIL, XIII, 3635 — ILS, 4647. 12 M. Szabo, The Celtic Heritage in Hungary, Budapest, 1971, p. 66. 13 CIL, III, 74 = IDR, III/2, 191: Apollini Granno / et Sironae dis prae-/ sentibus Q(uintus) Axius Aeli- / anus v(ir) e(gregius) proc(urator) Augg(ustorum); I. Piso, in ZPE, 50, 1983, p. 236, no. 3; Apollini / Granno et/ C(aius) Sem- pronius / Urbanus / proc(urator) Aug(usti); I. Piso, in ZPE, 50, 1983, p. 241, no. 8. 11 M. Bărbulescu, Interferențe spirituale în Dacia romană, Cluj, 1984, p. 154, no. 14. 15 Ibid., loc. cit. THE CELTIC GODS IN ROMAN DACIA 87 ledged: 1) the official ones; 2) ancestral deities — the character being originated from Baetica16; 3) deities proper to another provinces, to which the dedicant had been attached himself during the time he spent there. In this last category are ,to be found also the couple Apollo Grannus — Sirona, brought to Dacia by the treasury officer of higher rank from one of the Celtic provinces where, previously, he occupied another administrative function17. In the case of the other dedicants — Q. Axius Aelianus18, procurator Augusti Daciae Apttlensis between AD 235/236 — 238, and Q. Axius Aelianus iunior19 —- it seems that we have to do with a “hereditary inclination". In order to explain this situation two hypotheses had been advanced: 1) the first, is based on the presumed origin of the financial procurator which, by his name, would be Italic, but his connections with Gallia Narbonensis weren’t excluded20; it might be said that the pre- servation of some ancestral beliefs, and the fact that the altar dedicated by Q. Axius Aelianus iunior to Apollo Grannus is in Greek21 might be explained by the excess of erudition of the dedicant. 2) the ethnical origin of the two dedicants being uncertain, we might think about a similar explanation to the case of C. Sempronius Urbanus, as long as Q. Axius Aelianus, prior to his arrival in Dacia, exercised magistracies in Belgica and Germania22. We make an option for the second interpret ation considering that Q. Axius Aelianus worships some other Celtic deitieSf such as Marș Camulus and the couple Mercurius — Rosmerta. Finally, we can notice the fact that among the believers of the couple Apollo Grannus — Sirona, well known throughout the Empire, we seldom23 meet characters of higher rank as the diedicants from Sar- mizegetusa. Most interesting is the inscription from Apulum consecrated to Badonib(us) Reginis24, a unique testimony in the Empire of this collec- tive deity. Badones Reginae25 were framed both by the cults of the Celtic world26 and the sphere of the Germanic deities27. Thus, on the Lower Rhine we find Baduhennae locus28 connected with Baduhenna29, a Fri- 10 I. Piso, op. cit., p. 238. 1; Idem, p. 237. 18 M. Bărbulescu, Interferențe spirituale..., p. 156, no. 17. 11 Ibid., no. 18. 20 I. Piso, op. cit., p. 242. 21 Idem, op. cit., p. 241, no. 8, pl. XIV, fig. 8. ‘2 CIL, III, 1456 = ILS, 1371 = IDR, III/2, 89 (Sarmiizegetusa). Concerning Q. Axius Aelianus’ career, see A. Stein, Die Reichsbeamten von Dazien, Budapest, 1944, p. 71 and H. G. Pflaum, Les carrieres procuratoriennes equestres sous le Haut Empire Romain, II, Paris, 1960, p. 851—854. 23 CIL, XIII, 8007 = ILS, 1195 (Germania); CIL, VII, 1082 = ILS, 4646 (Britannia); 1968, 230 (Hispania Tarraconensis). 21 JOAI, III, 1900, p. 186 = ILS, 9335 = V. Wollmann, Germania, 53, 1975, p. 172: Badonib(us) / Reginis / Sextia Au- / gustina / ex voto. 2j RE, II, ], c. 472—474, s.v. Regina (Stech); TransAnt3, p. 154. 20 A. Holder, Altceltischer Sprachscatz, I, Leipzig, 1896, c. 788; S. Sanie, in SCHI, 21, 2, 1970, p. 295—298. 27 V. Wollmann, loc. cit. 28 Tacitus, Annales, IV, 73. 29 M. Schbnfeld, Worterbuch. der Altgermanischen Personen- und Volkernamen, Heide’berg, 1911, p. 40. 88 ADRIAN HUSAR sian goddess. In the same geographic and ethno-cultural area are also attested Matronae Boudunnehae30. Concerning the dedicant from Apulum, we can certify only the fact that Sextia Augustina is epigraphically mentioned for the first time. In this respect, the motivation of the religious act might be determined by the maintaining of the ancestral beliefs in the religious consciousness of the dedicant. In the metropolis of Dacia, Sarmizegetusa31, Campestres32 — the protectresses of the soldiers and, mostly, of the battlefield — are wor- shipped associated with Epona, another deity endeared by the soldiers. The occupation of the dedicant M. Calventius Viator, exerc(itator) eq(uitum) sing(ularium) explains its predilection for the military deities from the sphere of the cavalry, studs and the training battlefield, as the mentioning of the governor C. Avidius Nigrinus33, în the text of the inscription allows its dating between AD 110/112 •— 114. The stag-horned god Cernunnos34, one of the “great gods”35 of the Celts, is known in. Dacia from two testimonies, one of them calling him lupiter Cernenus — name meet nowhere also in the Empire. In the Roman epoch, Cernunnos — lord of beasts and fecundity — mostly occurs in the posture of a patron of prosperity and of trade. However, the stag- antlered Cernunnos also had funeral attributions, not only as a protector of the tombs, but also as a psychopompos god36. Representing an exemplum edicti de tollendo collegia funeraticio from 9th of February AD 167, the tabula cerata from Albumus Maior37 is the unique attestment of lupiter Cernenus38 in the Empire. At Alburnus Maior, the syncretist39 divinity born from the contamination between Roman lupiter and Celtic Cernunnos appears in the posture of a patron protecting a funeral collegium, in front of which were Artemidorus Apollini, magister, Valerius Niconis and Offas Menofili, quaestores, who have Greek-Oriental names and the status of peregrini. The deity represented on an altar without inscription found at Sucidava40 was identified with Cernunnos in his tricephal appearance. The inedited aspects of Cernunnos’ image from Sucidava are the two 3C G. Ristow, in Rdmcr am Rhein, Koln, 1967, p. 164 sq., Kat. A, 102, 103. 31 CIL, III, 7904 = ILS, 2417 = IDR, 111/2,205: Eqonab(us) et / Campestrib(us) / sacr(um) /M(arcus) Calventius / Viator (centurio) leg(ionis) III F(laviae) F(elicis) / exerc(itator) eq(uitum) sing(ularium) / C(ai) Avidi Nigrini / leg(ati) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) / v(otum) s(o’.vit) l(ibens) m(erito). 32 LexMyth. 1/1, c. 849—850, s.v. Campestres (Steuding); RE, III, c. 1444—1445, s.v. Campestres (Ihm); A. von Domaszewski, Die Religion des romischen Heeres, Trier, 1985, p. 50 sqq. 33 I. Piso, in Tituli, 4, Roma, 1982, p. 384. 31 LexMyth, 1/1, c. 866—867, s.v. Cernunnos (Steuding). P.P. Bober, Cernunnos, art. cit. (of. supra, n. 2). 35 F. Drexel, in BerRGK, 14, 1922 (1'923), p. 18. 36 S. Reinach, Repertoire de Reliefs Grecs et Romains, Paris, I, 1909, p. 150; Fr. Cumont, Recherches sur le symbolisme funeraire des Romains, Paris, 1942, p. 154. 37CIL, III, p. 924—927 = IDR, I, TabCerD I. , 39 RE, III, c. 1948, s.v. Cernunnos (Mowat). 39 An analogous case is known in Pannonis where Teutates is worshipped as TOM Teutanus, cf. G. Alfoldy, in ActaAnt, VIII, 1960, p. 158. 40 S. Sanie, in AII AI, XXI, 1984, p. 363—368. THE CELTIC GODS IN ROMAN DACIA 89 heads41 held by the god, protecting them. Owing to the two dolphins on the lateral surface of the monument, the deity from Sucidava was inter- preted as a psychopompos god42. Thus, the funeral attributes of Cer- nunnos, well known in Galii a, attested also in Dacia by the inscription from Alburnus Maior, are confirmed by the figurative monument from Sucidava. Epona43 is first _ and foremost a patroness of horses44; her Celtic name is etimologically linked with the horses, and she invariably appears riding side-saddle or in company with horses and/or foals. Her attribu- tes are the same as the mothers -cornuacopiae, fruits and corn. R. Magnen and E. Thevenot describe her as a specialist mother presiding over Gaul’s most important beast43. The great majority of monuments show Epona to have been worshipped in rural, domestic contexts46. However, the fact that the Celtic horse-deity was female is significant. Conveyanced, mostly, by the auxiliary troops47 recruited among the Celts, the cult of Epona (the Celtic horse-goddess offered protection both for the cavalryman himself and his horse) acknowledges a wide spreading in the Empire, from Britannia to Dacia where it is attested by six inscriptions and two unepigraphical reliefs. The great majority (4) of Dacian inscriptions stems from Apulum48, being discovered in the consular governor’s praetorium, more precisely in the stables49. Here, as dedicants, are mentioned M. Aurelius Marcus30, a(gens) v(ice) p(raesidis), who consecrates an altar to Epona Augusta pro salute dd(ominorum) nn(ostrorum) Galii et Vohtsiani; and Libella31, superiumentarius, who devotes an altar to Epona Sancta to the health of his mașter, the consular governor C. lulius Septimius Castinus (AD 214/215 — 216). 11 C'oncerning tlie numerous significatlons of the head as pars pro loto, sec P._ Lambrechts, L’exaltation de la tete dans la pensee et l’art des Celtes, Bruges, 19a4, passim. As Lambrechts so rightly points out here we may the concept of resurrection in the underworld, and the transference of regeneration from this world to the otherworld. 42 S. Sanie, op. cit., p. 367. " LcxMyth, 1/1, c. 1286—1293, s.v. Epona (Peter); RE, VI, c. 228—243, s.v. Epona (Keune); R. Magnen, E. Thevenot, Epona, deesse gauloise des chevaux, proh ctrice des Cavaliers, Bordeaux, 1953; P. Lambrechts in L’Antiquite Classique, 19. 1950, p. 103—112. 41 Horses, quite clearly, had a very special significance for the Celts. They were revered for themselves in terms of fertility, sexual vigour, warfare, restige and for economic use. 43 R. Magnen, E. Thevenot, op. cit., p. 90. 46 In a recent study about the Epona-cult (Epona: A Celt among the Romans, in Latomus, 38, 1979, fasc, 4, p. 817—837), K. Linduff is of the opinion that Epona was specifically concerned with the craft of horse-breeding and was associated with the qua'.ities of the domestic, pastured beast where the protection and fertility of the horse itself is clearly emphasised on iconography, for instance where mares and foals are depicted. 47 G. Wissowa, Religion und Kultus der Romer, Miinchen, 1902, p. 77. 45 CIL, III, 7750; B. Cserni, in ATE, XII, 1903 — A. Stein, op. cit., p. 72 — I. Piso, in ZPE, 50, 1983, p. 249; B. Cserni, in ATE, XIV, 1908, p. 45 — A. Stein, op. cit., p. 65; inedited' inscription, through Prof. il. Piso’s kindness. 49 AI. Diaconescu, L Piso, in Adus du Collogue Roumano-Suisse (Deva, 21—26 octobre 1991), Cluj, 1993, p. 73. 50 I. Piso, in Tituli, 4, 1982, p. 394; idem, in ZPE, 50, 1983, p. 249 sq. 51 B. Cserni, in ATE, XIV, 1908, p. 45 — A. Stein, op. cit., p. 65. 90 ADRIAN HUSAR Augusta, Regina and Sanda, the epithets with the goddess is honoured at Apulum, are specific to Epona and frequently meet in the Roman world. It is also natural to associate Epona with the Campestres deities on the inscription from Sarmizegetusa (cf. supra). At Ilișua52, Epona is worshipped by the entire cavalry troop -ala Tungrorum Frontoniana- an analogous case with that of Pfbring53, where an entire unit put itself under the protection of the Campestres divinities. The image (kultbild) of Epona is also well known in Dacia. Epona’s image represented on a unepigraphical relief from Tibiscum54 belongs to the Greek-Roman iconographical type55, alike the er voto from Răz- boieni-Cetate50 dedicated by Aurelius Occonius Quetianus. Excepting M. Aurelius Marcus -higher character of equestrian rank-, the dedicants belong to the fervent worshippers of Epona: a cavalry troop; a legionary centuria, exerc. eq. sing.; a slave, superiumentarius etc. The syncretist deity of Batavian origin, Hercules Magusanus51, the soldiers’ protector, was mainly worshipped in Germania Inferior (12 inscriptions)5s. Outside its birth place, Hercules Magusanus is attested only by six inscriptions, among which two come from Dada. Deus Invictus Hercules Magusanus worshipped at Ciumăfaia59, illu- strates one of the most rare, strictly speaking, syncretism known in Dacia. Hercules Magusanus gets, in this singular case the epitheton Deus Invictus which seems to indicate a contamînation with Mithras60. The dedicant, P. Aelius Maximus, influential character in Napoca -ex Ilvir quinquennalis et flamen, become sacerdos Arae Augusti coronatus Dacia- rum III and decurio coloniae at Apulum or Potaissa61 — might be con- sidered one of the most fervent worshippers of the Germanic deities in Dacia. This unusual predilection might be explained62 by the fact that P. Aelius Maximus in the time of the equestrian militiae, somewhere on the Lower Rhine, approached himself to the Germanic deities (Her- cules Magusanus, Gesahenae) worshipping them even after he returned to Dacia. From the Castram of Gherla63 comes the second epigraphical evidence of Hercules Magusanus, honoured by Aurelius Tato, stator alae 11 Panno- CIL, III, 788 — V. Wbllmann, in Germania, 53, 1975, p. 168. 53 CIL, XIII, 7725. 54 D. Isac, I. Stratan, in Banatica, II, 1973, p. 122 sq. 55 F. Drexe', in BerRGK, 14, 1922 (1923). p. 38; Romer am Rhein, Koln, 1967, p. 1G2, Kat. A 92, Talel 41. 36 C. Băluță, in SCIVA, 41, 1, 1990, p. 83—85. 5’ RE, VIII, c. 611, s.v. Hercules Magusanus (Hang); RE, XV, c. 521, s.v. Magusanus (Ileichelheim); LexMyth, 1/2, c. 3018—3020, s.v. Hercules Magusanus (Peter). 5f M. Jaczynowska, in Arheoloski Vestnik, 2|8, 1977, p. 412—420. A. Buday, in Dolg, II, 1911, p. 266—268, no. 6 — ArchAnz, 1912, p. 529 — AISC, V, 1944—1948, p. 227 — Germania, 53, 1975, p. 173 — AnnEp, 1977, 702: Deo Invicto Herculi / Magusano / pro salute sua et suorum / P(ublius) Ael(ius) Maxi- mus a mil(itiis) / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito). G0 M. Bărbulescu, in ActaMN, XIV, 1978, p. 231. Concerning the dedicant, see idem. Interferențe spirituale..., p. 154, no. 13. 01 I. Piso, in Potaissa, II, 1980, p. 127. 1,2 M. Macrea. in AISC, V, 1944—1948, p. 231 sq. 63 AISC, V, 1944—1948, p. 232 — Germania, 53, 1975, p. 172 — AnnEp, 1977, 504: Herculi Magusano / Aur(elius) Tato st- / ator al(a)e II / Pann(oniorum) viotum) s(olvit) l(ibens) m(erito). THE CELTIC GODS IN ROMAN DACIA 91 niorum. In this case, it seems that we have to do with a faithful believer of his homeland god. Marș Camulus6* — a warrior-deity originated in the land of the Remi03 — is known only by a few inscriptions06 from the zones popu- lated by Remi and Treveri, to which three epigraphs07, discovered in Britannia, Dacia and Rome, are added. What the Romans may have met in Celtic lands are tribal protec- tor-gods with a war-role. In some cases Celtic epithets describe a war/ victory or a kingly function for the native Marș; thus Caturix means ‘“Mașter of fighting”, Camulus — “powerful”, Segomo — “victorious”, Rigisamus — “greatest king" and Albiorix — “King of the world”68. Other Mars-epithets describe non-warlike aspects of the cult. However, sometimes Marș becomes very strânge in a Celtic context. For instance, in Gaul the Roman war-god Marș became transformed to become a peâ- ceful healer09, and the Celtic Marș is often associated with sacred waters. Lastly, in Gaul Marș too had a fertility role70, probably from his original Italian function as an agricultural and storm-god. At Sarmizegetusa71, Marș Camulus appears associated with Invictus Mithras, Mercurius and Rosmerta. If the worshipp of Marș Camulus in the company of some other deities of the same origin (Mercurius and Rosmerta) is very natural, one can’t say the same about the occurrance of Mithras on the monument from Sarmizegetusa. Here, as at Ciumă- faia, the presence of Mithras in association with Celto-Germanic deities might be explained by the pressure of the Oriental cults, reality als|a illustrated by the “orientalizing” taste of the epoch72. It is important, also, to observe that the monument from Sarmi- zegetusa is the unique epigraphical evidence of the couple Mercurius- Rosmerta — worshipped almost exclusively among the Treveri of the Moselle area — outside its native-place. The Roman fertility prosperity facet to Mercurius’ cult may have struck a chord in Celtic belif73. Mer- curius possesses a Celtic âpouse, Rosmerta — “The Good Purveyor" —, who enhances Mercurius’ Celtic fertility-function; she adopts his attribu- tes of caduceus and purse. Rosmerta — a version of the Celtic fertility C4 LexMyth, 1/1, c. 850, s.v. Camulus (Steuding); J. Lindsay, in Latomus, 2U, 1961, p. 731—743. Concerning the Gallo-Roman Marș, see P. Lambrechts, Contri- buliuns ă l’etude des divinites celtiqucs, Bruges, 1942 p. 126—131, 142—145 and E Thevenot, Sur les traces des Marș celtiques (entre Loire et Mont-Blcnt), Bruges, 1995. 63 H. Merten, in Trierer Zeitschrift, 48, 1995, p. 99. Concerning the Treveri spreading into the Roman world, see J. Krier, Die Treverer ausserhalb ihrer Ctuitas, Trier, 1981. 06 CIL, XIII, 8671; CIL, XIII, 8701 — ILS, 235; ClIL. XIII, 11818. 67 CIL, VII. 1103 — RIB, 2166; CIL, VI, 46 — ILS, 4632. f8 P. — M. Duval, Les dieux de la Gaule1, Paris, 1993, p. 71. 69 M. Green, op. cit., p. 158. 70 Idem, op. cit., p. 36 and 98. 71 H. Daicoviciu, D. Alicu, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizege- tusa, București, 1984, p. 181: Irivicto / Mithrae / Marti Camulo / Marcurio / Ros- nierlae Q(uintus) Axius Aelianus v(ir) e(gregius) / proc(urator) Aug(usti) loni(us). 72 M. Bărbu’escu, Interferențe spirituale..., p. 134, 180. 73 Concerning the Gallo-Roman Mercurius, see P. Lambrechts, Contributions... (1912), p. 121—125, 135—142, 148—156 and P.M. Duval, op. cit., p. 69—71, 110. Concerning the Treveran couple Mercurius-Rosmerta, see C. Bemont, op. cit., p. 132. 92 ADRIAN HUSAR goddess — frequently appears with a basket of fruit or Mercurius’ purse and it is apparent that the trading function of the Roman god is heire adapted to a Celtic context. Likewise, the association between Mercurius and the Mothers goddesses, for instance at Cirencester or in the Rhine- land, is significant. This lirik with Mercurius makes sense in the context of his role as commercial/prosperity god and it is a small step from there to see him as adopted by the Celts as a general god of well-being. During the Roman period the Celtic Mother Goddesses (Deae Matres, Matrae, Matronae)™ — whose role was essentially concerned with pro- creation, well-being and prosperity — occurs in the shape of protectresses of individuals, families and even of whole communities. The Deae Matres — personification of the idea of maternity — ensured the fertility and prosperity. Good and generous, this well-wishing goddesses can be invoked in any situation. The triple75 Mothers or Deae Matres / Matronae were worshipped as domestic, private deities, as is evidenced in Panno- nia76 by quantities of pipe-clay and lead figurines. The iconography of the three Mothers gives us valuable Information as to how they were looked upon by their devotees. The commonest attributes are chidren, baskets of fruit, cornuacopiae, dogs, loaves, fish, paterae and other sym- bols of human or earthly prosperity. Images of a goddess associated with life and abund ance are physical manifestations of a community endeavou- ring to control the behaviour of the seasons and to appease the forces who imposed the cycle of life and death. The Deae Matres had a complex and variated series of roles. AII Celtic female deities were associated with the neproductive cycle and prosperity77. Life and death, war, maternity, good-luck and prosperity all come within their sphere of responsability. In the Celtic lands the triple Mothers had as principal sphere the mater- nity and prosperity. Likewise the underworld is indicated by the sepulchral context of some mothers and perhaps the animal-symbolism of the dog78 and the crow. But the main image projected is that of the fecundity and well-being of human beings, beasts and the earth. The Matres cult is especially interesting because of its evidence for the popularity of a relatively homogeneous and widespread Celtic cult. Inscriptions demonstrate that the cult was popular throughout the Roman period and devotees of the mother-goddesses were setting up altars from the time of Caligula (AD 37—41) to that of Gordian (AD 238—244). Perhaps of most interest is that the cult appealed not only to women but to soldiers, merchants and even Roman officials. The pantheon of Dacia comprises both Celtic Matronae (Dominae) and Germanic79 ones (Gesahenae). 7J LexMyth, II/2, c. 2464—2479, s.v. Matres, Matronae, Matrae (Ihm); RE, XIV, c. 2213—2250, s.v. Matres (Heichelheim); Matronen und verwandte Gottheiten, in Beihețte der Bonner Jahrbiicher, 44, 1987, p. 1—254. 7j Triplism as a basic phenomenon of Celtic re’.igion is discussed in detail by M. Green, op. cit., p. 208—211. 76 M. Szabo, op. cit., p. 65 sq. ’ '7 B. W. Cuniiffe, The Celtic World, 1979, p. 74. 78 But the dog! may also represent healing as in the classical imagery of Aesculapius. The Rhineland mother-goddesses are distinguished by the number — and ouliandish nature — of their epithets. THE CELTIC CODS IN ROMAN DACIA 93 At Apulum80 the Dominae deities are shown as protecting a crafts- man, that being one of the Matronae’s proper shape. The devotee, Mes- trius Martinus, pictor, belonged, doubtless, to the “elite” of the artists- craftsmen, as long as he offered himself to set up pecunia sua a fanum having as destination the cult of the Dominae. The Matronae GesahenaeSl appears frequently on the Lower Rhine where are somelimes associated with the EttrahenaeS2. The monument from Napoca83 reveals P. Aelius Maximus’ predilection for the Germanic deities, presenting us, in the same time, the entire career of the dedicant. The Quadriviae-4 belong to the sphere of the Celtic protecting deities of the roads and travellers. The dedications for these “policewomen” named Biviae, Triviae and Quadriviae are, usually, small altars set up at the road-crossings, a custom perpetuated in the Middle Ages. In Dacia the great majority of the dedications come from Apulum where the Quadriviae deities are worshipped by L. Gallius Caminas83, decurio coloniae Sarmizegetusae, Flavia Pulchra80 and Cornelia Daphnis87. The devotee from Sarmizegetusa, T. Claudius Anicetus88 îs the unique augustalis known among the believers of the divinities protecting road- crossings. Finally, an altar which might not come from Dacia is conse- crated to Trivis Quadrivisi NG • SHALLOW DWELLING TOTAL | TOTAL | YEAR CIRCULAR c D E F G A B 1 MARCA 1972 1 1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 MOIGRAD- 19585$ n 11 11 23 1984 1 1 2 1988 y 2 2 .1989 2 2 1990 1 1 1991 1 1 1992 1 1 1993 1 1 1994 2 2 11 12 13 14 15 16 ȘIMLEU ORAȘ ULIUL CEL MIC OBSERVATOR CETATE 1992 X X 10 1978 1 1 1994 1 1 1992 1 X 1 1993 1 2 2 X 5 1994 1 1 2 X 2 TOTAL 1 3 4 1 20 TOTAL 7 4 TOTAL | 11 23 34 Map 6. Statistical list of the investigatcd dwellings in actoidaiue with the way-of-building criterion. ADDENDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE DES CITADELLES ET DES ETABLISSEMENTS DACIQUES DES MONTS D’ORĂȘTIE* L.es recherches archeologiques effectuees dans la zone des Monts d’Orăștie continuent â enrichir le „fonds“ documentaire de la region environnant la capitale des Daces, fournissant continuellement des nou- veautes —• tantot integrales, tantot partielles ou de nuances •— concer- nant les elements composants des sites abordes par les fouilles, d’une part, et l’echelonnement dans le temps de l’activite constructive des Daces, d’autre part. Attendu que, pour ce qui est de la publication mono- graphique des trouvailles daciques et romaines, la situation n’a presque pas change par rapport â celle d’il y a 20 ans1 environ, cette etude n’a elle non plus „la pretention de resoudre le probleme complexe de la chro- nologie des citadelles et des etablissements daciques des Monts d’Orăștie. Elle se se propose comme seul but, beaucoup plus modeste, d’offrir. . “2 aussi d’autres points de repere pour les recherches ă venir et de faire connaître les constatations auxquelles ont donne lieu les anciennes fouil- les archeologiques et les investigations plus recentes. En ce qui concerne ces dernieres, elles ont ete beaucoup plus res- treintes qu’auparavant, precisement au profit de l’achevement ou de l’approfondissement de la recherche des objectifs vises par les fouilles plus anciennes, soit demeurees inachevees, soit n’ayant beneficie que d’observations non concluantes. En tant que tel, de la serie de sites traites dans la premiere etude, trois seulement sont vises â present, â savoir: Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru et surtout Sarmizegetusa (Colline de Grădiște). Pour faciliter l’examen des resultats des fouilles plus recentes, les trois sites seront traites dans l’ordre mentionne. Costești-Cetățuie En ce qui concerne la citadelle erigee sur le mamelon „Cetățuia", qui se dresse au sud de la localite actuelle, les recherches les plus recentes ont complete les elements fortifies avec une autre construction * Voir l'article au titre mentionne chez H. Daicoviciu, I. Glodariu, dans ActaMN, XIII, 1976, p. 71—80. La commemoration de 10 ans apres la disparition de Hadrian Daicoviciu m’a pousse ă reprendre ce sujet, en y faisant des additions, uarce qu’il s’agit d’un des sujets issus de la collaboration â travers des annees ivec l’illustre disparu. 1 De la serie des monographies consacrăes aux citadelles et aux etablissements iaciques des Monts d’Orăștie a păru un seul volume, le premier (H. Daicoviciu, 3t. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăți și așezări dacice tn sud-vestul Transilvaniei, Bucu- rești, 1989). 2 H. Daicoviciu, I. Glodariu, op. cit., p. 71. 120 IOAN GLODARIU defensive et ont apporte des modifications de detail des phases de cons- truction de la citadelle. a) C’est deja lors des fouilles effectuees par C. Daicoviciu et Oct. Floca dans les annees 1943—1944 qu’a ete precise le trace de la route antique sur le tronțon situe ă proximite de la citadelle. Elle gravissait en pente douce le versant est du mamelon et tournait ensuite vers l’ouest pour rejoindre la depression entre Cetățuie et Ciocuța. Au sud-sud- ouest de la tour-habitat 3 la route antique a ete amenagee dans le ciefile, ayant a sa gauche (vers la vallee) un ramblai conținu, marque sur le plan etabli par C. Daicoviciu par deux lignes presque paralleles3. Les fouilles effectuees en 1986 ont demontre que le ramblai men- tionne constitue en fait un tronțon d’un autre vallum de defense epou- sant la forme d’un fer â cheval. Certaines portions — telles que celles de la ravine au sud-est et de la depression - - ont glisse integralement dans la vallee (en regard de la ravine) ou bien ont ete aplaties (dans la depression ou â proximite de celle-ci). II est certain que la longueur conservee du vallum est de 281, 50 m; dans Tantiquite il ne depassait pas 338 â 340 m, parce que aux deux extremites il se termine en pentes abruptes. Comme la terre necessaire au manteau du vallum a ete prise â la pente ascendante, le valum paraît avoir un fosse interieur, mais celui-ci n’existe que sur le versant est, ou la roche native a ete excavee et nivelee pour la route antique. Hormis les details concemant la tech- nique de construction du vallum, se trouvant â present en dehors du sujet, il convient d’ajouter que dans une des trois sections tracees transversalement sur le vallum il a ete decouvert deux fragments ce- ramiques datables â la fin du Il-e siecle av. J.Ch. ou au commencement du siecle suivant et, sous la couche d’herbe meme, un fragment ce- ramique datable des XH-e — XlII-e siecles. De la sorte, la datation du vallum ets soit la meme que celle des fragments ceramiques daciques, soit immediatement ulterieure. b) En remontant vers le plateau de la citadelle, l’element de forti- fica tion suivant est le soi-disant „vallum rouge", dont les phases de con- struction etablies jusqu’aux investigations realisees en 1993 âtaient: I le vallum ă palissade double sur le faîte, qui etait circulaire, detruit durant la premiere guerre entre Decebale et Trajan et II la refection precipitee, e la veille de la guerre des annees 105—106, du vallum aux decombres provenant des constructions incendiees dans le courant de la premiere guerre, mais sans palissade4. Les constatations occasionnees par les fouilles effectuees en 1993 peuvent etre resumees de la faqon suivante pour ce qui interesse dans ce contexte. Le vallum circulaire de la premiere phase avait sur son sommet une palissade simple ayant les piliers plantes â la distance de 3,15-3,30 m, relies en longueur par des troncs fendus. II represente la premiere phase de construction de cet element de fortification. Dans la Il-e phase, le manteau du vallum a ete coupe horizontalement afin d’obtenir une plate-forme sur laquelle a ete amenagee une construction semblable â une palissade complexe, formee de la plate-forme situee â 3 Dans C. Daicoviciu ,A1. Ferenczi, Așezările dacice din Munții Orăștiei, 1951, fig. 5. 4 Idem, op. cit., p. 15—16; cf. H. Daicoviciu, I. Glodariu, op. cit., p. 72. ADDENDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . . .' 121 sa base, ayant resulte du decoupement du manteau du vallum anterieur, plaquee de grosses planches; sur la face exterieure et interieure se trou- vainte deux palissades simples, tandis que l’espace qui les separait avait ete rempli de terre et de pierre menue. Cette palissade a ete incendiee au cours des combats qui ont eu lieu pendant la premiere guerre en- tre Decebale et Trajan. Durant la IlI-e phase, apres que fut ajuste ce qui restait de la palissade complexe, sur preș de la moitie de sa grosseur et vers l’interieur, une autre palissade complexe faite de terre et de bois, plus haute, a ete elevee. Cette fois, les attaches entre le parement en bois exterieur et celui se trouvant ă l’interieur, les deux en bois plaques avec de la glaise, sont â la fois transversales sur la largeur de la palissade et comportent des fiches et des contre-fiches qui ont donne naissance â des cassettes interieures remplies de terre brulee provenant de decombres, y compris du materiei ancheologique, en particulier de la ceramique. C’est egalement alors que, sur la cote sud de la plaissade complexe il y a ete adosse une construction, probablement un depât, qui contenait entre autres des vases avec des cereales carbonisees et un sesterce emis par Domitien en 95—96 apres J.Ch5. c) Les verifications faites aux bastions et â la muraille d’enceinte ont fourni des renseignements complementaires aux constatations ante- rieures, dont quelques-unes ont ete publiees6. A la lumiere des dernieres recherches, l’echelonnement des travaux de construction serait le sui- vant: 1) l’erection des bastions I —IV; 2) l’union des bastions I III ă la muraille d’enceinte et la construction des contreforts et 3) la refection des bastions II—III, le renoncement au bastion I par-dessus duquel passait Ia palissade complexe de la derniere phase, la refection et l’allongement des contreforts, le blocage du portail situe â cote du bastion II. Ces trois categories de travaux de construction, envisagees comme etapes de construction, se reduisent â deux, la premiere comprenant la construction des bastions et leur jonction avec la muraille d’enceinte munie de con- treforts et la seconde consistant en la refection des deux bastions, de ia muraille d’enceinte, des contreforts et du blocage du portail. Pour ce qui est de la chronologie des travaux de construction, nous nous maintenons, en ce qui concerne la premiere etape, â notre opinion avancee auparavant, c’est-â-dire ă leur datation durant le regne de Bu- râbista7, sinon seulement apres l’an 55 apres J.Ch., soit, durant et apres la conquete des villes grecques situees sur la rive occidentale du Pont-Euxin par Burebista. II est cependant malaise de preciser com- bien de temps ont dure ces travaux. La circonstance que dans la terre de remplissage, entre le parement d’un contrefort et la paroi de rocher resulte apres l’excavation de celui-ci dans le but de faire de la place au contrefort, on ait trauve quelques fragments des parois d’une jarre rouge ne doit pas nous porter â dater l’erection du contrefort â la fin du I-er siecle apres J.Ch., parce que, tel qu’on le verra, par la suite, il a ete refait ulterieurement. En plus, il faut preciser que la technique de construction des bastions et de la muraille de courtine est hellenis- •’ RIC, II, 206 415 (Roma, 95—96 apres J.Ch.). 11 A. Sion, dans RMI, 2, 1985, p. 3—12. 7 H. Daicoviciu, I. Glodariu, l.c. 122 IOAN GLODARIU tique, avec des boutisses. C’est selon la meme technique qu’a ete cons- truit le mur de protection de la terrasse oii est emplace le sanctuaire intra vallum8. De toute evidence, ces elements de fortification ont subi eux aussi des degâts au cours des hostilites de la guerre de 101—102 et de toute fai;on ils devaient etre demanteles au moins en pârtie, conformement aux stipulations de la paix de l’an 1029. Dans ces oonditions, la refection hâ- tive des bastions II—III, du mur de courtine et des contreforts ne pouvait avoir etet realisee que la veille de la deuxieme guerre contre Trajan. Les dimensions en longueur de certains contreforts qui, entre autres, soute- naient aussi la route de ronde pourraient â la rigueur indiquer un surelevement du mur de courtine. A l’appue de la datation â ce moment de la refection des bastions mentionnes et du mur de courtine vient la decouverte dans l’espace separant le parement exterieur de la muraille nord-ouest du bastion II du parement exterieur du mur d’enceinte10 d’une lucerna fragmentaire, romaine, datable dans la seconde moitie ou la fin du 1-er siecle apres J.Ch. d) Deux phases de construction on ete constatees aussi aux tours- habitat 1—2 sur le plateau de la citadelle, la deuxieme etant ulterieure ă la construction de l’escalier monumental qui jouxte la tour-habitat 2'1. Cette phase s’est soldee par ragrandissement de chaque tour sur un cote. Neanmoins, les materiaux decouverts ne se pretent pas ă des datations dans des limites restreintes, de sorte que, im plici tement, il est impossible de preciser quand des travaux se sont deroules. En corroborant les constations ci-desseus avec les materiaux archeo- logiques decouverts dans la citadelle de Cetățuie — materiaux dont l’etude est achevee — on peut conclure que la periode d’existence de la fortification ne depasse pas la fin du Il-e siecle apres J.Ch. — le commencement du siecle suivant et l’an 106, si bien que c’est dans cet intervalle que s’inscrivent touts les phases de construction. Voici quel pourraint etre leur echelonnement: — I-ere phase: construction du vallum exterieur en forme de fer ă cheval et du vallum circulaire durant la periode comprise entre la fin du Il-e siecle / le debut du I-er siecle av. J.Ch. et l’expedition pon- tique de Burebista (vers l’an 55 av. J.Ch.); — Il-e phase: construction de la premiere palissade complexe (de Ia muraille en bois et en terre) sur le trace du vallum circulaire, des baslions I—IV, du mur de courtine, de la premiere phase des tours- habitat, de la muraille de terrasse mentionnee et, probablemnt, des tuors isolees au dehors de la citadelle ainsi que, bien sur, de l’escalier monu- mental, le tout â dommencer de l’an 55 av. J.Ch. et sans que l’on puisse preciser quand exactement ont ete acheves ces travaux; — IlI-e phase: construction de la deuxieme phase de la palissade complexe, implicitement renoncemant ă la refection du bastion I, refec- tion des bastions II—III, de la muraille d’enceinte et des contreforts. travaux effectues dans l’intervalle entre les deux guerres contre Trajan. 8 I. Glodariu, dans NF^H, VI, 1, 1980, p. 41—42. 9 Cassius Dio, LXVIII, 9, 5. 10 Encore inedit (fouilles 1986). 11 A. Sion, op. cit., p. 4—6. ADDENDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . . 123 En outre, on dispose cette fois d’indices beaucoup plus precis permettant de placer dans le temps les travaux evoques. Conformement aux previsions du trăite de paix de l’an 102, con- cernant les fortifications de Decebale, leur demantelement a probablement commence peu apres et a ete controle par un detachement de la IVe legion Flavia Felix12, cantonne ă Sarmizegetussa13, dans la capitale de Decebale14. Dans ces circonstances, les travaux de refection n’ont pu etre realises qu’apres que les conditions du trăite de paix de l’an 102 ont ete satisfaites et apres le retrăit du detachement romain de la zone, soit, probablement, dans l’intervalle situe entre l’an 103 et la premiere moilie de l’an 105. En revenant aux autres elements composants de la fortification non inclus jusqu’â present dans les phases ci-desseus, il est ă mentionner qui la II-e phase des tours-habitat peut etre datee durant la Il-e phase de fortification de la citadelle (plutot) ou la IlI-e. La palissade qui en- toure le plateau superieur ainsi que celles qui cement les tours-habitat peuvent etre datees seulemnt durant les phases II et III. Costești-Blidaru Les fouilles archeologiques ont vise deux points, situes tous les deux dans le complexe de la citadelle edifiee sur le mamelon Blidaru, ă savoir „Pietroasa lui Solomon" et la citadelle proprement dite13. ia) Dans „Pietroasa lui Solomon", situee â un km environ de la citadelle, sur le plateau anthropogene qui s’y trouve, il a ete decouvert deux niveaux d’habitat. Le premier contenait les restes de constructions civiles, y compris un atelier metallurgique, dont ne se sont conserves que des scories de fer et de la terre brulee sur le terrain nivele en vue de l’edification de la construction du niveau II. Le materiei archeologique peu nombreux qui y a ete decouvert date de la seconde moitie du I-er siecle av.J.Ch., eventuellement du debut du siecle suivant. Le second niveau consistait en un sanctuaire quadrilatere avec des plinthes en cal- caire, integralement demantele par les proprietaires de l’endroit pendant les labourages annuels. II ne s’est conserve qu’une plinthe entiere, deplacee en un autre endroit, et des fragments de plinthes deranges par le fer de la charrue. Cest egalement lâ que se trouvent les plinthes vues par C. Daicoviciu16. La datation du niveau II, avec le sanctuaire quadri- latere, recouvre le I-er siecle apres J.Ch.. b ) Les recherches poursuivies dans la citadelle — nous bomant evl- demment aux constatations interessant uniquement ce contexte — se sont soldees seulement par une remarque de detail concernant l’echelon- 12 Cassius Dio, l.c. 13 C. Daicoviciu, TransAnt2, p. 92; M. Macrea, dans Sargetia, II, 1941, p. 14.3— 144; C. Daicoviciu et coli., dans SCIV, II, 1, 1951, p. 103; C. Daicoviciu, dans SCIV, IV, 3—4, 1953, p. 548; I. Glodariu, dans ActaMN, II, 1965, p. 121—124, 128—130, 132. 11 A present il est certain que la detachement de la legion IV Flavia lelix a stationne â Sarmizegetusa a la fois immediatement apres la premiere guerre dacique et aussi apres la deuxieme guerre — voir ci-apres Sarmizegetusa — Dealul Grădiștii. ■ ' Les recherches ont ete effectuees en 1965. 10 Așezările .... p. 48. 124 IOAN GLODAR1U nement des travaux de fortification. Sur tous les plâns de la citadelle, qui ont ete publiesi, on observe sur le c6te ouest du bastion I (celui d’entree dans la citadelle I) une interruption. A partir de lâ, sur la direction du bastion VI — initialement isole, tel qu’on le sait, puis inclus dans la citadelle II — il a ete constate l’existence d’une excavation massive, antique, qui s’arrete brusquement dans le rocher disloque initia- lement sur une portion considerable. C’est precisement cette excavation du rocher sur la direction du bastion VI qui demontre l’intention inițiale du constructeur d’unir par une muraille d’enceinte les dastions I et VI. Le renoncement â ce projet n’a pu etre provoque que par les grandes difficultes qui s’opposaient ă l’avance dans la roche en vue d’amenager le lit du futur mur d’enceinte. Le detail mentionne implique l’inclusion de cette phase de construction â la phase II de la citadelle. En conse- quence, la chronologie generale de la citadelle reste la meme: la phase I inclut le debut des travaux au temps de Burebista, toujours apres la campagne contre les villes grecques, ce pour quoi plaide le plan helle- nistique de la fortification. Le fait que, en depit du plan hellenistique, la technique de construction des murailles est dacique et non hellenistique plaide en faveur de la poursuite des travaux aussi apres Burebista17. L’extension de la citadelle, soit en fait la construction de la citadelle II, est tardive, datable plutot dans la seconde moitie, sinon vers la fin du I-er siecle apres J.Ch.. C’est alors qu’a ete construite aussi la citerne, qui respecte au pied de la lettre les preceptes de Vitruve18, probablement par des ouvriers romains. Sarmizegetusa-Dealul Grădiștii a) La citadelle. Des recherches anterieures s’etait degagee la con- clusion selon laquelle „la grande citadelle erigee sur Dealul Grădiștii est une construction relativement nouvelle, construite en vue d’y abriter la papulation et d’y organiser une derniere resistance“ formulee par C. Daicoviciu19 et acceptee presque integralement par les autres chercheurs. C’est de la meme facon qu’ont ete acceptees aussi les deux phases suivantes de la citadelle: une refection dacique realisee â la hâte ă la veille de la deuxieme guerre contre Trajan et une deuxieme refection, cette fois romaine, apres l’an 10620. On sa vait aussi depuis ce moment qu’ă cote du portail ouest de la citadelle existait un centre d’habitat anterieur â la fortification21. Les observations et les constatations ayant resulte des fouilles effec- tuees dans la citadelle enitre 1984 et 1994 modifient du tout au tout la vision d’ensemble et de detail sur la citadelle de la capitale des Daces. Sans insister sur tous les elements nouveaux fournis par les recherches 17 I. Glodariu, dans NEH, VI, 1, 1980, p. 43. 13 Vitruvius, VIII, 7. 19 Dans SCIV, VI, 1—2, 1955, p. 231. 20 L Glodariu, dans ActaMN, II, 1965, p. 121—133 (avec la bib’iographie); H. Daicoviciu, I. Glodariu, op. cit., p. 75. 21 C. Daicoviciu et coli., dans SCIV, IV, 1—2, 1953, p. 174. ADDENDA AUX ,,POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . . .' 125 en question et en nous bomant â ne resumer que ceux qui se rattiachent au sujet qui nous occupe, ils consisteraient en ce qui suit22: 1. A proximite du portail ouest de la citadelle il a ete decouvert les\ vestiges d’un habitat dacique (le meme qui a ete signale en 1953), incendie en 106 et presque entierement detruit lors de l’erection de la muraille romaine. 2. Sur le cote sud de la citadelle, non loin du portail oriente dans la meme direction, sous le mur romain et l’amenagement en vue de sa construction, ont ete decouverts deux autres niveaux: dans Le premier on a decouvert les vestiges de l’atelier monetaire de la capitale des Daces, oii se trouvaient, entre autres, trois moules pour 1’es.tampage des mon- naies — deux copiant des deniers romains republicains et un autre un un denier de Tibere et dans le deuxieme un atelier de forge romain23. L’atelier monetaire a fonctionne jusqu’â la deuxieme guerre contre Trajan, et l’atelier de forge romain durant la periode entre la conquete de Sarmi- zegetusa et l’extension de la fortification par le detachement de la IV-e legion Flavia felix21. 3. Au sud de l’atelier monetaire, au meme niveau, a ete decouvert un pavage fait de debris de caloaire s’etendant sur toute l’epaisseur de la muraille romaine sur laquelle se (trouvait une monnaie dacique de type Hunedoara et une drachme de Dyrrhachium. Les recherches en ce point ne sont pas achevees. Ce qui importe dans i’ordre d’idees qui nous occupe est le fait que par-dessus le pavage devait etre continue le nivellement consistant en vue de l’amenagement du lit de la muraille romaine et, evidemment, de la muraille meme. 4. Sur le cote sud de la citadelle dacique, entre le mur d’enceinte25 et la palissade de devant lui, il a ete decouvert une citerne creusee dans la roche native, construite entre les deux guerres contre Trajan, comple- tement colmatee lors des travaux de terrassement reclames par l’exten- tion de la fortification par les Romains. Une pârtie des materieux decou- verts dans son remplissage a ete publiee26. 5. Toujours sur le cote sud de la citadelle daciques, c’est-â-dire dans le secteur le plus expose, a ete erigee une palissade double â semelle, emplacee â quelques dizaines de metres en face de la muraille d’enceinte, datant egalement de l’intervalle entre les deux guerres du debut du II-e siecle apres J.Ch.. 6. Le trace de la muraille de la citadelle dacique suivait un autre trace que celui de la muraille romaine visible â present. La muraille d^enceinte de la citadelle construite par les Daces ne cernait que le mamelon â la cote 1000, son cote sud se trouvant au commencement meme de la pente remontant vers les terrasses et le plateau du mame- lon27, en sorte que sa surface etait sensiblement plus restreinte (un peu 22 I. Glodariu, dans I. Glodariu, Eug. laroslavschi, Adriana Rusu, Cetăți si așezări dacice in Munții Orăștiei, 1988, p. 126—132; idem, dans ActaMN, 26—30, 1/1, 1989—1993, p. 19—25. 2:1 1. Glodariu, Eug. laroslavschi, Adriana Rusu, dans EphemNap, II, 1992, p. 57—68. LM—25 lnfrai No. (j. 211 Gabricla Gheorghiu, dans Studii de istorie a Transilvaniei, Cluj, 1994, p. ■13—45. 27 I. Glodariu, dans Cetăți și așezări dacice in Munții Orăștiei, l.c. 126 IOAN GLODARIU plus d’un hectare) que celle de la citadelle visible aujourd’hui. Au terme de la guerre de 101—102, conformement â la meme stipulation que celle de la guerre de l’an 10223, la muraille a ete partiellement demolie et refaite â la veille de la deuxieme guerre. Par la suite, Ja muraille a souffert les degâts dus au siege et â la chute de Sarmizegetusa et a ete reconstruite par les Romains en vue de cantonner dans l’ancienne citadelle dacique la garnison romaine preposee â la surveillance de la zone en- vironnante. Aux travaux de refection ont contribue des detachements des legions IV Flavia felix, II Adiutrix et VI Ferrata, mais dans la gar- nison a ete maintenu, tout comme apres la premiere guerre, un deta- chement de la IV-e legion Flavia felix29. Ce detachement a procede par la suite â l’extension de la citadelle jusqu’aux dimensions qu’elle a de nos jours. La pierre necessaire â la construction de la muraille d’enceinte de la fortification elargie est celle qui a resulte du demantelement de la muraille dacique du cote sud et de la zone sacree. Les memes mili- taires ont construit aussi le vallum en forme de croissant, qui commence ă cote du portail sud de la citadelle romaine, descend sur le versant de l’eminence et s’arrete en bordure d’une profonde ravine. b) La zone sacree. Les fouilles archeologiques de ce secteur ont ete determinees soit par les travaux de consolidation et de restauration par- tielle, soit par le besoin de verifier les constatations auxquelles ont abouti les recherches anterieures, en sorte qu’elles ont vise a la fois la terrasse X et la terrasse XI. Sur la terrasse X les fouilles et les verifications ont vise plusieurs objectifs, et les constatations qui en decoulent consistent en ce qui suit: 1. Dans le prolongement vers le sud de la terrasse (dans la direction du chemin pave qui descend de la citadelle), ă 1 m et ă 1,90 m en pro- fondeur, il a ete decouvert trois murailles, construites dans la maniere connue, mais beaucoup plus etroites. Le materiei decouvert â proximite n’est pas concluant pour permettre une datation entre des limites rela- tivement restreintes, mais il est â coup sur anterieur ă l’amenagement de la terrasse X telle qu’elle se presente de nos jours. f 2. En-dessous du niveau actuel de la terrasse, dans le secteur sud- est de celle-ci, il a ete decouvert un ,,dep6t“ de blocs de calcaire, fațonnes sur tous leurs cotes — de sorte que tous ont la forme d’un parallellpipede meme si leurs dimensions different — et empiles sous la iforme d’un mur compact30. La raison pour laquelle on a renonce ă les utiliser, en les recouvrant de terre de remplissage, demeure inconnue. Ils doivent avoir ete contemporains des murs mentionnes auparavant. 3. Le mur qui protegeait la terrasse X vers la terrasse XI se trouve â quelque 9 m vers l’ouest du sanctuaire ă pilastres de calcaire; entre lui et le sanctuaire de calcaire de la phase I se trouvait un edifice dacique contenant l’inventaire accoutume, qui a ete detruit par un incendiu devastateur. Le materiei date du I-er siecle apres J.Ch. y com- pris et de fațon preponderante. En d’autres termes, l’edifice dacique emplace entre le sanctuaire de la premiere phase et le mur de terrasse -s Supra, note 9. 211 I. Glodariu, dans ActaMN, 26—30, 1/1, 1989—1993, p. 24. 30 Decouverte faite en 1980 lors des travaux de restauration realises ă Sarmi- zegetusa. ?DE>rvDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE..." 127 cote ouest a fonctionne aussi durant les travaux de construction du grand sanctuaire en andesite, reste inacheve en raison de la reprise des hostili- tes qui ont marque le debut de la seconde guerre contre Trajan, au Il-e siecle apres J.Ch.. La circonstance que, au courant des fouilles anterieures; on a decouvert, au niveau du (sanctuaire en calcaire, un denier romain emis â l’an 71 av.J.Ch.31, ne signifie pas implicitement que le niveau concerne doit etre date au I-er siecle av. J.Ch., puisque dans l’atelier monetaire de Sarmizegetusa on battait, ă la veille des guer- res et pendant celles-ci, des copies fideles d’apres les deniers romains republicains32, mais la ceramique rudimentaire qui y a ete trouvee plaide pour la datation du sanctuaire aussi au I-er siecle av.J.Ch.. II a fonctionne jusque vers la fin du I-er siecle apres J.Ch., quand a ete decidee la con- struction du sanctuaire en andesite demeure inacheve. La muraille situee du cote de la terrasse IX et le bâtiment dacique emplace â I’ouest du sanctuaire en calcaire ont continue â fonctionner avec leur destination inițiale. 4. Le parapet place vis-â-vis de la muraille regardant vers la terrass IX, qui serait contemporain du sanctuaire en andesite33, n’existe pas. Les rangees de blocs en calcaire et les debris d’andesite presents â l’endroit et disposees de fațon „etagee", appartiennent au surhaussement de la terrasse IX par les Romains, et elles etaient destinees ă consolider la terre de remplissage; le niveau dacique sur la terrasse IX, dans son secteur sud, se trouve â plus de deux metres de profondeur par rapport au niveau romain. 5. A l’arriere (ouest) de la premiere rangee de blocs de calcaire et de debris d’andesite se trouvait une construction romaine ă deux pavements, le premier en menue pierre de calcaire, le second en mosai’que de marbre. La construction a ete desaffectee et supprimee lors des travaux de sur- haussement romain de la terrasse IX ct c’est alors aussi que l’on a con- struit le canal de calcaire situe ă l’angle sud-ouest de la terrasse. Tous ces travaux se sont deroules â commencer de l’an 106 et ont ete inter- rompus en 117, quand la legion IV Flavia felix a ete retiree de Dacie3J, ou plutot au commencement de la guerre de Trajan contre les Parthes, â laquelle participa la legion. Sur la terrasse XI, seules les investigations faites dans les secteurs sud et nord de celle-ci ont fourni de nouvelles donnees concernant l’echelonnement des construction de culte qui s’y trouvaient. 1. Dans le secteur sud, sous le niveau du sanctuaire aux 60 plinthes en calcaire et sous le surhaussement de la terrasse en vue de la construc- tion de ce sanctuaire, soit â 1,50 m plus bas, on en a decouvert un autre dont les colonnes de bois s’appuyaient chacune sur trois^quatre blocs en calcaire groupes. C’est alors que fonctionnait aussi la tour adossee a la 31 H. Daicoviciu, I. Glodariu, op. cit., p. 76. 3- Supra, note 23. 33 H. Daicoviciu, I. Glodariu, l.c. 31 Pour la legion IV Flavia felix, voir I. Glodariu, dans ActaMN, III, 1966, p. 429—425 (= dans Acta of the fifth Epiyraphic Congress, Cambridge, 1967, p. 327—336); D. Protase, dans ActaMN, IV, 1967, p. 47—68, les deux avec bibliographie. 128 IOAN GLODARIU muraille de terrasse de ce secteur35. En d’autres termes, la succession des niveaux dans ce secteur de la terrasse est la suivante: I le sanctuaire aux blocs de calcaire â la base des colonnes, II le sanctuaire aux 60 plinthes en calcaire, III le sanctuaire â pilastres d’andesite, IV la cons- truction romaine ulterieure ă la conquete de Sarmizegetusa. Chaque fois la terrasse a ete surhaussee pour les constructions des niveaux II et III, et il a ete procede de la meme ifațon avec la muraille de soutenement de la terrasse (la tour adossee a ete abandonnee apres la premiere phase). Par malheur, les indices pour la chronologie absolue des quatre niveaux de construction de ce secteur de la terrasse sont restes seulement ceux deja connus, ă savoir: le medaillon en terre glaise qui imite l’avers d’un denier romain emis en 80 av.J.Ch.36 et un as de l’empereur Claude, emis â l’an 41 apres J.Ch.37, en plus du niveau romain date â commencer de l’an 106. Mais dans le contexte en question ici le medaillon en glaise ne peut pas etre utilise pour diater le Il-e niveau de la terrasse, parce qu’il pouvait avoir ete confectionne n’im,porte quand apres l’an 80 av. J(.Ch. c|t, par voie de consequence, le debut meme de la phase II est impossible ă preciser; il se place â un moment donne apres l’emission de la monnaie de laquelle s’est inspire il’artisan auteur du medaillon. Ce qui est certain c’est seulement qu’apres l’an 41 apres J.Ch. (date de l’emission de l’as de Claude decouvert dans le remplissage destine au surhaussement de la terrasse en vue de la construction du (sanctuaire â pilastres d’andesite de la phase III) le sanctuaire ă 60 plinlthes de calcaire a ete desaffecte. Le point de repere est important aussi pour la datation generale des constructions d’andesite de la zone sacree de Sarmi- zegetusa. 2. Dans le secteur oppose de la terrasse (nord), une section pratiquee transversalement, dans l’espace separant le grand sanctuaire circulaire et l’autel d’andesite, d’une part, et le petit sanctuaire circulaire et les deux sanctuaires quadrilateres, d’autre part, a permis de decouvrir un niveau de construction plus ancien, se trouvant â 2,60 m environ sous le niveau des constructions en andesite, qui represente le premier niveau. Sur l’horizontale, le premier niveau de ce point correspond d’ordinaire au niveau du sanctuaire â 60 plinthes de calcaire du secteur sud de la .terrasse. Sur ce niveau il a ete trouve un habitat dacique tjui s’etendait sous le grand sanctuaire circulaire, oii les fauilles ne pouvaient continuer șans que soit supprime le sanctuaire evoque, ce qui n’etait pas acceptable, puisque les moyens de refection du monument faisaient defaut. Le mate- riei decouvert dans la portion examinee de l’habitat date de la fin du I-er siecle av. J.Ch. et du debut du siecle suivant. Par consequent, ă l'epoque ou fonctionnait le sanctuaire ă 60 plinthes, le secteur nord de la terrasse possedait au moins une construction civile. Cet indice plaide lui aussi pour que la construction d’andesite emplacee au Il-e niveau 33 Mihaela Strâmbu, I. Glodariu, dans ActaMN, XVIII, 1981, p. 378—381; H. Daicoviciu et coli., dans MCA, XIII, 1983, p. 233; H. Daicoviciu, Șt. Ferenczi, I. Glodariu, op. cit., p. 167—168; Adriana Rusu, dans I. Glodariu, E. laroslavschi, Adriana Rusu, op. cit., p. 108 et fig. 12. 36 C. Daicoviciu, I. H. Crișan, dans Materiale, V, 1959, p. 386—397. 37 Idem, op. cit., p. 397. ADDENDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . . ‘ 129 de la terrasse soit datee seulement ă partir de la moitie du I-er sidcle apres J.Ch.. En vertu de la documentation existente â present — qui doit etre consideree comme un stade de la recherche, lequel sera certainement complete, augmente et corrige par les recherches â venir — il est possible de formuler quelques considerations generales relatives â la chronologie du complexe de fortifications de la zone des Monts d’Orăștie et, plus particulierement, de celles qui sont visees par les recherches les plus recentes. La citadelle de Costești-Cetățuie et l’etablissement civil dont elle etait l’acropole est certainement la plus ancienne de la zone. Ses debuts doivent etre places quelque part entre le Il-e siecle av.J.Ch. et le siecle suivant. S’il existait alors, au sud de la citadelle, sur l’emplacement de la future Sarmizegetusa, mont saint des Daces, ce Cogaionon mentionne par Strabon33, est une probabilite qui demande ă etre prouvee et argu- mentee. Le seul sanctuaire de Sarmizegetusa decouvert jusqu’â present, qui pourrait a la rigueur etre date alors est celui du niveau I du secteur sud de la terrasse XI. II semble plus probable que le futur emplacement de Sarmizegetusa etait un lieu de priere, devenu Mont Sacre des Daces apres l’an 82, quand Decenee accede au titre de grand-pretre. C’est egalement dans la citadelle de Costești-Cetățuie qu’est ă localiser la resi- denee de Burebista durant tout son regne, alors que le grand pretre residait sur le mont Cogaionon, lieu qui deviendna la future Sarmize- getusa. C’est sous le regne de Burebista — et sans doute seulement apres son expedition pontique — qu’on ete construits les elements de fortifi- cation de type hellenistique de la citadelle de Costești-Cetățuie et c’est alors aussi qu’ont ete elabores les projets et qu’a commence la construc- tion des citadelles de Costești-Blidaru et de Luncani-Piatra Roșie, dont la conception est egalement hellenistique. En meme temps a pris naissance sur le mont Cogaionon un etablissement civil, rattache particulierement aux besoins du culte. Mais quand a ete transferee la capitale de Costești-Cetățuie ă Sarmi- zegetusa, puisque cette derniere n’est pas mentionnec par Strabon mais, plus tard, par Ptolemee, qui y ajoute l’epithete „royale“?39. Tel qu’il est generalement admis sur la base des lacunaires renseig- nements que fournissent les sources ecrites antiques, apres la mort de Burebista, son vaste royaume a ete divise d’abord en quatre puis en cinq40, la capitale continuant ă se maintenir dans les Monts d’Orăștie, ou la serie des rois daces est pour ainsi dire ininterrompue. Decenee, successeur de Burebista, a cumule aussi le pouvoir politiquc supreme et Comosicus. qui lui succede, est ă la fois roi, grand-pretre et juge supreme41, la derniere qualite derivant bien entendu de la premiere. En d’autres termos, de Decenee ă Comosicus, les rois daces ont cumule les trois pouvoirs supremes et il faut y ajouter que depuis lors et jusqu’au dernier roi dace y compris on ne dispose d’aucun indice relatif ă une eventuelle nouvelle separation de ces pouvoirs. 3S Strabon, VII, 3, 5. Strabon, III, 8, 4. 40 Strabon, VII, 3, 11. 41 lordanes, Getica, 73. 130 IOAN GLODARIU Pour revenir aux annees qui ont suivi la disparition de Burebista, disons que le transfert de la capitale â Sarmizegetusa s’est produit fort probablement au temps de Decenee ou, au plus tard, sous Comosicus. Les resultats des recherches offeotuâes â Sarmizegetusa viennent â l’appui de cette hypothese tout d’abord parce qu’on ne saurait parler d'un developpement d’ampleur de Sarmizegetusa avant la seconde moitie du I-er siecle av. J.Ch. et, en deuxieme lieu, parce que la citadelle meme de l’endroit, de par son plan et son systeme de construction des murs4-. est egalement â dater au plus tot â commencer de la meme epoque. Soit dit entre parentheses, la citadelle, tout comme toutes les autres citadelles daciques, n’a pas ete con^ue pour abriter au besoin la population civile de l’etablissement civil, mais strictement pour les besoins de la garnison. Le veritable epanouissement de Sarmizegetusa et son developpement jusqu’au stade atteint ă la veille des guerres qui ont eclate au commen- cement du Il-e siecle apres, J.Ch. ont eu lieu surtout au I-er siecle apres J.Ch. et, plus specialement, dans sa deuxieme moitie, quand s’est mani- festee aussi l’extension des citadelles de Blidaru et Piatra Roșie. A l'issue de la victoire romaine â l’an 106, excepte Sarmizegetusa, toutes les cita- delles de la zone ont ete detruites, tandis que dans l'ancienne capitale des Daces les Romains ont procede ă la construction des objcctifs des lors bien connus. IOAN Gl.ODAIilL' 42 Les murs ont ete construits entierement dans la technique dacique. c'est-â- dire sans boutisses (murs de type murus Dacicus), et le plan s’adapte ă la forme du terrain, sans angles, tours ni bastions. Fig. 1. Costești — Cetățuie (le plan de la citadelle): 1 — vallum et palissade; 2 — muraille; 3 — escalier; 4 — tour de veille. 5 — bastion; 6 — sanctuaire; 7 — palissade; S — citerne; 9 — tour.habitat ADDENDA AUX „POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . 132 TOAN GLODARIU liy. 2. Costcști — Blidarii (le plan de la citadelle): 1 — inuraillc; 2 — bastion: 3 — ci. terne: -J — tour-habitat, ă — muraille secon daire; ti — âlre: 7 — trace du nuiraille projete. ADDENDA AUX ,,POINTS DE REPERE POUR LA CHRONOLOGIE . . 133 Fig. 3. Sarmizegetusa — la citadelle: 1 — muraille dace; 2 — muraille rumain; 3 — vallum romain; 4 — therme Ti? Fig. 4. Sarmizegetusa — les sanctuaires: 1 — ruisseau ; 2 — muraille; 3 — route pav^e; 4't~ canal; 5 — escalier; 6 — sanctuaire avec plinthe; 7 — plinthe d^mantelfs ; 8 — pilastre en pierre; 9 — âtre ; 10 — pilastre en bois; 11 — seuil; 72 — bordure en and4site • 13 — 1a fl^che du antei en andăsite : 14 — antei en andAsite • -- niqi-fnrmp d’entrAe_____— IOAN GLODARIU CONDU1TS ET CITERNES D’EAU CHEZ LES DACES IES MONTS D’ORĂȘTIE Un des elements cssentiels, strictement necessaire â l’existence d’un etablissement humain, quelle que soit l’epoque envissagee — a ete et demeure l’eau, dont la presence dans une mesure plus ou moins impor- tante rend possible l’apparition et, par voie de consequence, l’epanouisse- ment des communautes humaines. Dans le cas des habitats situes dans les plaines et, notamment, le long des rivieres, la solution du probleme de l’eau a ete tres simple, les habitats ayant ete construits â proximite de sources suffisamment impor- tantes comme debit pour satisfaire les besoins de la communaute entiere. En revanche, dans le cas des fortifications erigees dans la zone de mon- tagne, frequemment meme sur des sommets domainants, il etait malaise d’assurer le necessaire en eau, attendu que les sources apparaissent â une cote plus basse et souvent â une distance assez importante1. II en va de meme des habitats places sur des terrasses anthropogenes, oii le ravitaillement en eau soulevait des difficultes du fait que, fre- guemment, il etait impossible d’amenager de telles terrasses â proximite de la source d’eau, les emplacements qui se pretaient â ces amenagemcnts se trouvant â une distance plus petite ou plus grande2. L’inexistence de sources permanentes d’eau ă l’interieur des cita- delles daciques des Monts d’Orăștie â d’ailleurs ete leur point le plus faible, les scenes qui figurent sur la Colonne trajane evoquant le drama- tisme de la distribution des dernieres reserves d’eau, ces dernieres une fois epuisees, toute resistance devenant impossible3. Le souci des Daces de s’assurer le necessaire en eau, â la fois dans le cas des etablissements compacts et dans celui des habitats disperses le long du ruisseau Grădiște, est evident, ce dont font foi et les recher- ches archeologiques entreprises dans la zone, et des decouvertes occasion- nellcs qui n’ont pas ete poussees plus loin par la suite. Et, si l’on tient compte du fait que le chiffre des terrasses anthropogenes non i n vesti - guees est nettement superieur ă celui des terrasses investiguees (ne 1 Concernant ies types d’habitats daciques, voir I. Glodariu, Arhitectura dacilor militară și civilă, Cluj, 1983. 2 Lâ oii la .source d’eau etait suffisamment importante apparaissaient autour d’elle beaucoup plus d’habitations, veritables insulae comportant aussi des ateliers et des dependances. C’est le cas ă „Fețele Albe", ă „Tău" ou ă „Căprăreața", dans les environs de la citadelle de Sarmizegetusa regia. 3 Les scenes CXX—CXXI de la Colonne trajane, interpretees initialement comme representant le suicide en masse des defenseurs de Sarmizegetusa, sont en realite des images evoquant la distribution des dernieres reserves d’eau d’un vase. Voir C. Cichorius, Die Reliefs der Trajansăule, Berlin—Leipzig, 1896—1900; C. Daicoviciu et H. Daicoviciu, Columna lui Traian, București, 1968; R. Vulpe, Columna lui Traian. Monumentul etnogenezei românilor, București, 1988. 136 EUGEN IAROSLAVSCHI serait-ce qu’au moyen de sondages), il y a lieu de s’attendre â une aug- mentation substantielle des decouvertes de cette nature â l’avenir. Neanmoins, meme tel qu’il se presente, le nombre des decouvertes que l’on connaît est remarquable et denote la preoccupation des Daces de s’assurer le necessaire en eau potable dans leurs habitats proches ou eliognes de la capitale. Le point le plus eloigne de Sarmizegetusa regia se trouve sur l’aire du village Ocolișul Mic et porte la nom de „Fântâna Pobradului44 ou „La Fântâna414. Ici, sur une terrasse artificielle, longue de 150 â 180 m et large de 60 â 70 m, ont ete trouves de nombreux elements d’un con- duit en terre cuite, derange, qui alimentait des habitations daciques, tel qu’en temoignent les vestiges ceramiques et les bloc de pierre fațonnee decouverts dans la zone. Sur le plateau Faerag, entre la citadelle erigee sur Cetățuie et celle de Blidaru, il y avait trois tours quadrilateres dont la pârtie inferieure etait constituee de blocs de calcaire et l’etage de bois colle avec da la terre glaise, toutes ayant la toiture en tuiles3. A proximite de ces tours se trouvent six larges terrasses, amenagees, et revelant des traces d’habi- tat. Dans le but d’assurer les besoins en eau des habitants des lieux, on avait capte l’eau d’un ruisseau dont la source se trouve exactement sous la depression de Blidaru, ă une distance de quelque centaines de metres. Par cndroits, tout le long du trace, il a ete decele des tronțons de conduit, un d’eux en longueur de 8 m environ, en amont de la depres- sion du Faerag, un autre non loin du sentier qui monte vers Poiana Perții — sa pârtie la plus importante se trouvant in situ. D’autres frag- ments de conduits en terre cuite on ete decouverts, ne position secondaire, â proximite d’une autre construction monumentale, la tour de Poiana Perții6. Nous approchant de Sarmizegetus, signalons, sur la rive gauche du ruisseau Scurtele, un afflucnt de droite du ruisseau Grădiștea, en deux endroits differents, des tuyaux en terre cuite appartenant sans aucun doute â un aqueduc7. Sur la colline MăgureanuF, qui fait suite â la colline Muncelul dans l’asccnsion vers Muncel, se trouvent, alignees sur les deux cotes de la hauteur, un grand nombre de terrasses anthropogenes qui revelent des traces d'habitat dacique, plus nombreuses meme que les preuves d’habi- tat modeme. Un peu plus haut du lieu dit „Dealul lui Rujoi44 et avant la ramification vers la maison du garde forestier, en face de l’habitat dacique mis au jour, se trouve une source qui a ete captee par les Daces, ce dont temoignent les tuyaux en terre cuite orientes nord-sud et decou- verts in situ. A envirom 600 m plus haut se trouve le point „La Arsuri44, endroit au-dessous duquel prend sa source le ruisseau Arsuri ou ruisseau de 4 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Așezările dacice din Munții Orăștiei, 1951, p. 7; H. Daicoviciu, dans ActaMN, 1, 1964, p. 113. J C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, op. cit., p. 23—24, fig. 16. I! Idem, p. 26. ' I. Glodariu, Eug. laroslavschi, Adriana Rusu, Cetăți și așezări dacice in Munții Orăștiei, București, 1988, p. 72. 6 Idem, p. 73. CONDUITS et citernbs d’eau chez les daces 137 Hârban, ou ont ete decouverts d’autres conduits en terre cuite qui appar- tiennent probablement aussi au systeme d’adduction susmentionnă®. A partir du centre du vîllage Grădiștea de Munte, sur la droite de la valide Anineșului, cominence l’ascension sur la cote ensoleillee, riche en larges terrasses, habitees dans l’antiquite et aujourd’hui aussi, des Vârtoape10. Sur une de ces terrasses, un peu en contrebas, derridre la maison du villageois Gh. Crișan, il a ete decouvert plusieurs elements d’-un conduit en terre culte, qui a puetre suivi11 sur un parcours de plus 400 m. Les dlements du conduit ont une longueur de 51 cm environ et le diametre de 9,65 cm, retreci ă l’une des extrjmites afin de rendre possible l’aboutement â l’element suivant. En deux points du tracei il a ete decouvert des elements en terre cuite jouant le role de regards de visite en cas de colmaitage du conduit et d’evacuation de l’eau en cas d’incident, la pression pouvant detruire l’installation. Ces elements avaient la forme de pots un peu plus etroits au fond, aux parois epaisses et, placees face â face, une proeminence au diametre plus grand que l'ex- tremite etroite du conduit et une autre qui pouvait penetrer dans l’ex- tremite plus grosse d’un tuyau. De cette fațon, le raccord avec le tron- țon se realisait parfaitement et evitait les pertes d’eau. La hauteur de la piece est de 25 cm, le diametre de l’embouchure de 17,5 cm et le fond de 13 cm. Jusque recemment, le conduit a fonctionne au long de plusieurs generations, etant utilise pour l’adduction de l’eau ă la ferme paysanne de l’endroit12. A Fețele Albe, plusieurs habitations et un atelier etaient alimentes en eau au moyen de conduits en terre cuite dont le point de depart etait situe sur deux terrasses plus hautes. Cest lâ qu’aboutișfcait une deviation, realisee, expres, du cours d’un ruisseau existant encore de nos jours, dirigee d’abord par un caniveau borde de dalles en micaschiste local, collees â l’aide de terre glaise, puis sur un fosse creuse expres dans la roche native et, finalement, captee et transportee par des con- duits de glaise calcinee. Une ramification du conduit alimentait l'atelier ceramique. Le long du trace entier, les conduits etaient proteges par des dalles en micaschiste, placees lateralement et par-dessus les conduits. 9 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, op. cit., p. 43. 10 Idem, p. 30. 11 A proximite, au point appefe „Groapă",, sous „Dealul lui Cocoș", ont ete decouverts les elements en terre cuite d’un sysfeme de chauffage specifique aux Romains. Le fait n’est pas inaccoutume, puisque les traces d’habitat de ,,Sub cununi", signafees des la 6e decennie (voir C. Daicoviciu, Al.. Ferenczi, op. cit., p. 30), consistant non seulement en ruines mais aussi d’inscriptions, de monnaies, etc., representent un temoignage peremptoire du stationnement en ces lieux des Romains. De par une erreur regrettable, lors de la parution du guide des citadelles et des etablissements daciques des Monts d’Orăștie, nous y placions aussi le conduit dacique decouvert derriere la maison de Gh. Crișan (voir I. Glodariu, E. laros- lavschi, A. Rusu, op. cit., p. 75). 12 Actuellement, un tres petit tronțon a ete transfere au musăe d’Orăștie, tandis que la plus grânde partie du conduit; en tres bon etat, se conserve „in situ". A proximite, dans la direction de „Dealul lui Cocoș", ont efe identiffes les elements d’un autre conduit, qui n’ont pas encore ete etudies, dont nous supposons avoir ăte destines ă l’alimentation en eau d’autres terrasses anthropogenes qui dtaient amenagees. • 138 EUGEN IAROSLAVSCHI L’eau necessaire aux constructions de la IlI-e terrasse, la plus etendue de „Șesul cu brânză“, provenait d’un ruisseau, dispăru aujourd’hui, et coulait par des tuyaux de conduit qui traversaient un mur, interrompu etxpres â cet endroit pour rendre possible leur passage en amont, les tuyaux etant protege par des blocs places perpendiculairement sur la direction du mur13. A Sarmizegetusa, tout comme dans la voisinage, ă Fețele Albe, on a affaire ă un centre d’habitat compact s’etendant sur une superficie considerable de terrasses anthropogenes au nombre de plus de deux cents, dont seule la sixieme pârtie a ete investiguee (il est vrai qu’il s’agit des plus grandes, situees â la pârtie superieure et moyenne de la colline). Le necessaire en cau des habitations et des ateliers de ces ter- rasses etait assure par trois grandes sources, dont deux sont ă „Tău“ et la troisieme dans la zone sacree, toutes sous la cote de la crete la plus proche. Les autres habitations, plus modestes, situees sur les pentes sud de l’eminence14, etaient alimentees soit par des conduits qui n’ont pas encore ete depistes, soit par d’autres sources, ou ne possedaient pas de telles installations. A ,,Tău“ ont ete captees deux sources au debit important et leurs eaux ont ete dirigees â travers deux conduits vers un grand tonneau- decanteur confectionne de douves en bois fixees au moyen de trois cercles du meme materiei. La plus grande pârtie de ce tonneau, â la capacite de 3000 litres environ est conservee au musee de Cluj13. Les tuyaux en terre cui te penetrai ent dans le tonneau de la direc- tion nord et est â sa pârtie superieure). A travers les parois sud| du decanteur, â un niveau inferieur aux embouchures des tuyaux, mais plus haut que le fond du tonneau, sortait un tuyau en plomb pourvu â l’inte- rieur d’un tamis destine â retenir les eventuelles impuretes ayant echappe au decantage. A partir de ce tuyau, le conduit etait compose d’elâments en terre cuite semblables a ceux precedemments decrits, mais ayant un diametre moindre. Dans le marecage actuel de „Tău“ on a decouvert aussi les caniveaux d’ecoulement en bois de spain et les planches qui protegeaient le conduit de tous les cotes â la fois contre les chocs et le gel. A une distance de 18 m du decanteur, le conduit etait pourvu d’un element en terre cuite, ayant la forme de la lettre T renversee, auquel on a attribue un role de respirateur emplace avant la ramification vers les habitations et les ateliers de la zone, situes sur les terrasse® infe- rieures. En ce qui nous concerne, nous croyons que celui-ci jouait le 13 I. Glodariu, E. laroslavschi, Adriana Rusu, op. cit., p. 145. Dans l’etablissement civil de Sarmizegeitusa regia il a ete constate qu’ă la pârtie superieure de la colline, sur les terrasses les plus grandes et â l’inven- taire le plus riche, se trouvaient aussi les amenagements domestiques les plus nombreux, tandis que, â mesure que les terrasses descendaient, les 6tablissements qui y etaient construits devenaient toujours plus comme dimensions et inventaire. C’est ce qui a conduit â l’opinion qu’il s’agit d’un exemple de stratification sur la verticale des habitants les plus aises (noblesse, clergd) habitant en haut (voir Eug. laroslavschi, dans Le Monde thrace, Iie Congres International de Thracologie, Milano, 1982, p. 112. 15 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, op. cit., p. 33, fig. 20. conduits et citernes d’eau chez les daces i3g role de sortie de refoulement, d’autant plus necessaire que le calibre des conduits sur ce tronțon țest en-dessous du calibre accoutume que l’on retrouve dans le reste des installations et que, par consequent, le danger de deterioration du aux pressions etait plus grand. La deuxieme installation de captage de l’eau potable, detruite par malheur an grande pârtie ă la suite de divers travaux effectues au siecle dernier et qui ont mis le terrain sens dessus dessous, a ete realisee ă la source de la zone sacree. Les conduits, installes sur une couche imper- meable en glaise foulee, amenagâe ă dessein, se dirigeaient vers les sanctuaires eriges â l’est de la source au debit riche et constant au long de l’annee. II est â mentionner que la meme source a servi aussi durant l’occupation de Sarmizegetusa par les Romains, qui ont utilise deux grandes dalles d’andesiite, provenant d’un monument dacique, en vue d’y creuser, sans trop se soucier de l’execution, des canivcaux qui ont ete tapisses avec du plomb par la suite. La source continue â etre utilisee de nos jours. C’est egalement ă Sarmizegetusa regia qu’a ete decouvert, il y a 7 ans, un conduit compose de tuyaux en terre cuite de dimensions beaucoup plus grandes, semblables â ceux qu’utilisaient les Romains. L’endroit oii le conduit a ete sectionne, ă proximite des thermes romains, ainsi que l’orientation du sens d’ecoulement vers ceux-ci, nous autorise â affirmer qu’il date de la periode qui suit immediatement l’an 106. La source d’eau qui ravitaillait le conduit se trouvait probablement â la base de l’acropole sur laquelle se dressait la citadelle dacique. Cette supposition demande â etre confirmee par des recherches archeologiques, attendu que la zone marecageuse â vegetation specifique qui s’etend â proximite du portail est de la citadelle masque, selon notre opition, les vestiges de l’installation de captage de l’eau. Alors que cette citerne n’est que supposee, une autre en revanche, de dimensions considerables, creusee dans le micaschiste local, ayant le fond et les parois tapisses de poutres et recouverte au debut de vegetaux, puis de tuiles, a fonctionne assurement ă la fois ă l’epoque dacique et romaine, â petite distance et egalement â la base de l’acropole, du cote du portail ouest de la citadelle. L’eau qu’elle contenait etait aussi bien pluviale, collectee par des canaux tapisses de plaques en micaschiste provenant des pentes de la colline, que phreatique. En dehors des canaux collecteurs et de distribution des eaux plu- viales, il convient de mentionner aussi l’existence des canaux de drainage executes en blocs de calcaire, fațonnes avec grand soin et qui s’etendent sur de grandes distances dans la zone sacree, dont les terrasses gigan- tesques devaient etre protegees des infiltrations d’eau qui auraient mine leur resistance et leur stabilite. Dans la fortification situee sur „Cetățuia" â Costești, l’eau pluviale etait captee sur le plateau superieur et dirigee vers deux citernes creusees dans la roche â une cote un peu plus basse. II est evident que ces deux citernes, de dimensions reduites et dont le remplissage dependait des caprices du temps, etaient insuffisantes pour assurer le necessaire en eau d’une population trop nombreuse et pour une duree plus longue (telle que la periode des sieges). J40 EUGEN IAROSLAVSCHI Une citerne au veritable sens du mot a ete decouverte â une distance relativement grande de la citadelle, sur la vallee Chișetoarei, affluent de Grădiștea, sur une petite terrasse. Elle a ete creusee dans la roche jusqu’â plus de 3 m de profondeur. Le puits quadrilatere, aux cotes de 3,05 x 2,95 m â l’interieur, etait revetu de solives epaisses en bois de chene, fixees â leurs deux bouts dans les solides poutres d’angle, pre- vues sur les deux cotes de cannelures ou s’inseraient les solives. Afin d’eviter l’ecroulement, les murs etaient renforces de quatre solives trans- versales. Sur le cote ouest il y avait une ouverture et un bloc de pierre servant de seuil. Sur le fond de la citerne ont ete trouves des pestes ceramiques daciques, un vase de terrc presque entier et deux en bronze, dissimules surement par ceux qui tiraient l’eau. Le toit etait en echan- doles de bois de spain, quelques fragments s’etant conserves sur le fond de la citerne. L’humidite du sol environnant a rendu possbile la con- servation relativement bonne de la citerne, qui se trouve â present â Cluj16. Une des constructions les plus interessantes, unique dans le monde daciquej, se trouve en contrebas de la tour No. 5 de la citadelle de Blidarii, sur les pentes de la colline, au-dehors des murailles. II s’agit de la citerne qui assurait le necessaire en eau, indispensable notamment en cas de siege. Bien entendu qu’il eut ete ideal que la citerne se trouvât â l’interieur de la citadelle, ce qui n’etait guere possible en raison de la cote plus basse de la source qui l’alimentait par un conduit. La citerne, mesurant â l’interieur 8 x 6,20 m, comportait, depuis le plancher jusqu’oîi commențait la voute, une hauteur de 4 m, ce qui revient â dire qu’elle pouvait contenir l’impressionant volume de 200 m3 (200.000 1) d’eau. Les cotes longs etaient doubles, le mur interieur constituant le support de la voute mațonnee en blocs de oalcaire faconnes. Le plancher consistait initialement en une couche epaisse de melange de mortier, cendre et charbon de bois. II y a ete ajoute par la suite une couche de pierres et de morceaux de tuiles qui a ete recouverte d’une couche de opus signinum. Les parois interieures etaient egalement reveties d’un epais crepi consistant en chaux, sabie et debris de briques (opus signi- num). Quand ce revetement est devenu permeable, la citerne entiere a ete reconstruite â l’interieur et recouverte de couches successives de crepi, la derniere etant ă nouveau opus sgininum, assurant son impermeabilite. II s’agit d’un systeme de construction bien connu dans le monde romain, recomande par Vitruve, fait qui justifie la conclusion que l’installation a ete realisee par un specialiste ou sous la surveillance d’un specialiste venu de l'Empire romain17. Quand exactement est venu en Dacie ce specialiste, connaisseur de l’oeuvre de Vitruve, est difficile â eitablir avec exactitude, mais il est fort probable que la citerne est une creation tardive datant de la derniere 1(! Idem, p. 24—25, fig. 17. 17' N’ayant pas encore ete investigue au moment de la parution du travail signe par C. Daicoviciu et Al. Ferenczi, cet ouvrage a pu etre confondu â premiere vue avec une construction romaine, precisement en raison des similitudes de construction (voir. C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, op. cit., p. 26). Une description dâtaillee de la citerne et le dessin, voir chez I. Glodariu, Arhitectura dacilor civilă și militară, Cluj-Napoca, 1983, p. 37—38, fig. 21/4—5. CONDUITS ET CITERNES D'EAU CHEZ LES DACES 141 phase de l’existence libre de l’Etat dace — fin du l-ier siecle apres J.Ch. — ayant ete construite en meme temps que la Il-e citadelle de Blidarii. Quant ă la construction des aqueducs en terre cuite, on constate en les etudiant (par malheur, en pârtie seulement, dans la limite des tron- țons qui se sont conserves ou des portions mises au jour) une foule de similitudes frappantes entre les prescriptions de l’architecte romain et les realites des Monts d’Orăștie. II s’agit avant tout de la maniere dont ont ete realises les tuyaux. Vitruve recommandait „que l’on fasse des tuyaux en terre cuite aux parois epaisses d’au moins deux doigts, mais en sorte que ces tuyaux aient ă une des extremites des levres qui s’emboîtent les unes dans les autres18. Les tuyaux decouverts aux endroits mentionnes ont pour la plupart une epaisseur des parois variant entre 20 et 2G mm, la forme etant celle decrite. En outre, le souci du nivellcment recommande par Vitruve est res- pecte au pied de la lettre. On ignore si au calcul des pentes, les Daces se sont servis des Instruments preconises par l’architecte romain (les dioptres, les empennes nivelantes19, etc.), mais le fait est qu’ils ont trouve une inclinaison pareille â celle prescrite, aussi petite que possible afin d’eviter les pressions excessives qui auraient pu conduire ă des deterio- rations indesirables. Les trous d’homme et de refoulement des conduits viennent comple- ter et apporter un plus de surete au fonctionnement de l’aqueduc. Pour ce qui est du liant utilise â l’aboutement des tuyaux, on con- state un ecart aux recommandations de Vitruve, la glaise etant preferee (se trouvant â portee) â la chaux petrie avec de l’huile, plus couteuse et difficile â procurer. II est â remarquer cependant que ce changement n’a pas diminue les qualites des installations; la preuve en este le conduit qui se trouve â proximite de la colline de Cocoș, qui fonctionnait encore il y a quelques annees. Voici une autre recommandation faite par Vitruve: „L’eau doit etre lâchee dans les conduits lentement et avec modera ti on, â partir de la source; en outre, aux coudes ou aux changements de direction, l’effort auquel est soumis le conduit doit etre compense par des joints ou des contrepoids". Nous ne pouvons que regretter une fois de plus qu’aucun des con- duits mentionnees n’ait ete mis au jour en entier afin que l’on puisse constater de quelle maniere les Daces avaient solutionne les problemes souleves par les courbes. Par bonheur, nous disposons, conserves „in situ“, au moins deux tronțons d’une longueur considerabile, si bien que les verifications pourront etre realisees ă l’avenir. En attendant, la decouverte du tonneau-decanteur au „Tăul“ de Sarmizegetusa ayant son orifice d’ecoulement ă une certaine hauteur au-dessus du fond, constitue, croyons-nous, une preuve que la recommandation que „l’eau doit etre lâchee dans les conduits lentement et avec moderation“ n’a pas ete ignoree. 18 Vilruvius, Despre arhitectură, VIII, chap. 6, p. 351—352. 19 Ibidem. 142 EUGEN IAROSLAVSCHI En ce qui concerne la qualite de l’eau transportee par les tuyaux en torre par rapport ă celle se trouvant en cantact avec le plomb, les Romains et les Daces etaient prevenus par l’illustre Vitruve: „Les conduits en terre cuite possedent les qualites suivantes: en premier lieu, s’il se produit une avarie, quiconque peut y pallier. En outre, l’eau est beau- coup plus salubre dans des tuyaux en terre cuite que dans des tuyaux de plomb). . . Ainsi, il semble tres peu indique que l’eau s^it amenee dans des tuyaux en plomb, si l’on a la chance de tomber sur une eau salubre. Que son gout soit meilleur quand elle est amenee dans des conduits de terre cuite nous est prouve par notre experience quotidienne, puisque tous, meme ceux qui ont des tables ornees de vases d’argent, se servent de vases en terre en vue de conserver le gout.“ On affirme generalement que l’antiquite ne connaissait pas le principe des vases communicants, ce qui a oblige les Romains â recourir â la construction de ponts gigantesques ă plusieurs niveaux franchissant les vallees les plus profondes, dans le but de se creer des pentes continues. A une lecture attentive de l’oeuvre de Vitruve on se rend pourtant compte que cette affirmation n’est qu’â demi vraie. II est vrai que les Romains ont recouru â ces construdtions qui reclamaient d’enormes efforts, mais ce n’est pas parce qu’ils ignoraient la propriete des eaux de s’elever dans un conduit jusqu’ă la cote de la source. Ils connaissaient cette propriete — Vitruve l’appelle la loi du nivellement — mais ne detenaient pas les moyens techniques leur per- mettant d’endiguer les gigantesques pressions creees dans les courbures, notamment dans les conduits d’adduction qui alimentaient des villes ayant un grand nombre d’habitants. Avânt les Romains, les Grecs avaient reussi ă creer des aqueducs â contre-pente tres petite mais presque insignifiante20. Les Romains etaient soucieux de prendre certaines mesures de precaution, en calant les con- duits dans de grands blocs de pierre au commencement et ă la fin de la pârtie courbee (Vitruve l’appelle ,,ventre“). Les investigations â venir se devront egalement de verifier la tra- versee des legeres depressions jalonnant le trace des aqueducs daciques. Nous presumons que dans ce cas aussi seront revelees des ressemblances dans la solution de ce probleme par les Romains et par les Daces. Les remarques dont nous avons fait etat, ainsi que d’autres, de detail, sur lesquelles nous n’insisterons pas ici, nous permettent d’affirmer que dans le cas des conduits et des citernes aussi les Daces ont mis ă profit les conseils, sinon meme le travail effectif de specialistes provenant de l’Empire romain. 20 „L’application pratique de l’hydrostatique a rendu possible I’adduction de l’eau dans les villes, notamment ă Pergame et â Rome, oii un aqueduc construit ă l’an 312 av.J.Ch. franchissait seize tunnels, realisation remarquable des savants de l’epoque. Bien que le principe du siphon fut connu â Alexandrie, tel qu’en temoigne l’ouvrage de Heron l’Ancien, les ingenieurs romains ne l’ont jamais utilise că large echelle. Ils preferaient edifier ces admirables aqueducs qui fournissent une preuve edificatrice des dons des architectes romains dans la construction des arcs et d’autres elements d’architecture, herites de l’Orient de l’âge du bronze” (G. Childe, De la preistorie la istorie, București, 1967, p. 229). CONDUITS ET CITERNES D’EAU CHEZ LES DACES 143 Pour conclure, nous tenons ă souligner encore une fois l’importance toute particuliere de ces travaux ingenieux, que l’on rencontre seulement ă l'interieur des frontieres de l’Empire romain et qui attestent le haut standard de vie qu’avaient atteint les Daces ainsi que le niveau eleve de civilisation auquel ils avaient accede ă la veille des conflits avec Rome. EUGEN IAROSLAVSCHI REMARQUES SUR LE MUR DE LA CITADELLE DACE DE PIATRA CRĂIVII Sur l’habitat et la citadelle dace de Piatra Crăivii (communc de Cricău, dep. Alba) on trouve, dans la litterature de chez nous et de l’etranger (publiee par les auteurs des premieres decouvertes, n.n.) une bibliographie riche1 que nous considerons comme le point de depart pour une monographie necessaire du site, d’apres le modele de celle apparue deja concernant quelques uns des habitate et des citadelles daces2. Situee â environ 20 km au Nord du municipe d’Alba lulia, la station archeologique de Piatra Crăivii etait connue, pendant plus de trois siecles d’existence dace, comme un centre religieux, spirituel approuve par trois sanctuaires3 aux alignements de tambours, comme un habitat civil developpe sur les terrasses artificielles des pieds du massif rocheux et encore, non pas en dernier lieu, comme une fortification de la cate- gorie „des citadelles independantes"4, ayant un role bien distinct dans le systeme de defense de la Dacie du ler siecle ap. J.-C. (et de celui suivant) et, specialement, comme un veritable „bastion14 dans la zone d’acces vers la region miniere des Carpates Occidentaux. La station a ete identifiee comme appartenant au peuple des Apoules, dont le nom a ete le point de depart dans la derivation du toponymique A . De tous les aspecte que l’analyse d’un habitat ou d’une citadelle incombe, en ce cas de ceux de Piatra Crăivii, nous avons choisi, pour les lignes suivantes, un aspect lie directement au theme de cette reunion, c’est-â-dire celui de l’unicite ou, plus precisement, celui de la particula- rite de ce mur d’enceinte de la fortification de la zone de sud-ouest de la Transylvanie, aspect mis en relief des le moment, de la decouverte faite par les regrettes I. Berciu, Al. Popa et H. Daicoviciu. Dans le journal du premier on trouve specifiquement exprime: „â la fin de la campagne de fouilles de 1962, apres avoir excave un fosse le long du cote Nord du massif, entre le mur du castre feodal5 et le bord 1 I. Berciu, Al. Popa, H. Daicoviciu, dans Celticum, XII, 1966, p. 115—146; I. Berciu, V. Moga, dans Crisia, I, 1972, p. 68—71; V. Moga, dans Studii dacice, Cluj, 1980, p. 103—116. 2 Voir, entre autres, les volumes dedies ă des citadelles du sud-ouest de la Transylvanie: N. Lupu, Tilișca, Bucarest, 1989; I. Glodariu, V. Moga, La Citadelle dace de Căpâlna, Bucarest, 1989. 3 Des traces du troisieme sanctuaire ont ete decouvertes ă l’occasion des exca- vations de vărification de Piatra Crăivii, juillet 1988,, entreprises par I. Glodariu, V. Moga, et, ă l’epoque, les ătudiants G. Florea, A. Rustoiu, A. Ursuțiu. 1 I. Glodariu, L’architecture civile et militaire des Daces, Cluj-Napoca, 1983, p. 75—111. 5 Gh. Anghel, Fortifications medievales de pierre des siccles XII—XVI, Cluj, 1986, p. 147—153. 1(T — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 146 VASILE MOGA abrupt du rocher, on a decouvert, le 25 juillet, les premiers blocs de l’enceinte“. Ensuite, quelques sondages ont permis de preciser la forme rectangulaira de l’enceinte ayant les dimensions de 67x36 m. Le mur a eu, ă l’origine, l’epaisseur d’environ 3 m, les blocs qui ont servi â sa construction (tailles sur place, n.n.) sont ranges sur un lit d’attente resulte du nivellement du sol. Detruit en grande pârtie â cause des ecroulements du terrain et, probablement, ă cause des travaux de l'epoque feodale, le trajet de la courtine n'a ete suivi et observe que sur de petites distances. Ainsi, aux coins Nord et Nord-ouest du plateau superieur ont ete trouves in sitn des blocs disloques, epars sur une longueur de 7 et respectivement 13 m. Dans la pârtie Sud, au-dcssus du mur dace on a place l’enceinte medie- vale (XIIIe siecle), tandis que, au cote Est, â cause de la pente abrupte, la fortification artificielle etait suppleee par celle naturelle. Les blocs surpris du point de vue archeologique representaient la parement interieur du mur. L’espace d’entre les parements etait fixe par des poutres et des crochets en bois, disposes de maniere transversale et longitudinale, le materiei de remplissage etant compose de terre et de pierres. La modali- te de construction du mur est, comme nous l’avons deja dit, unique dans l’architecture militaire des Daces (pl. I). Par endroits, â la distance de 1,5 m correspondant a trois longueurs d’une assise horisontale, il y avait des poteaux verticaux en pierre (1,20 x 28 x 0,36 m) fiches dans le lit d’attente. Au-dessus des blocs horisontaux et des poteaux verticaux, le mur continuait par une supra- structure en briques ou par une suprastructure en bois, mais cette suppo- sition doit etre interpretee comme une hypothese tout simplement, parce que aucun des materiaux de construction mentionnes n’a ete signale par ceux qui avaiant fait la decouverte. Jusqu’â la parution de l’ouvrage de I. Glodariu, dedie specialement â l’architecture civile et militaire des Daces® on ne connaissait aucune analogie concernant la technique de construction du mur de Piatra Crăivii. L’auteur cite evoque une construction semblable, au-delâ des confins de la Dacie, â l’ouest de la Sicile, ă Entella sur Monte Castellazzo (Poggio- reale)7. II s’agit d’un edifice qui date de l’epoque hellenistique, dont le mur fait de blocs tailles irregulierement a, par endroits, des poteaux verticaux en pierre ayant la hauteur egale ă celle du mur proprement dit. (fig. 1). En nous occupant, il y a quelques annees, de l’habitat et de la cita- delle de Piatra Crăivii8, et en discutant, ă notre tour, de la particularite du mur local, nous avons rencontre une autre construction semblable, mais cette fois-ci dans le milieu celtique. Ainsi, â Crcglingen-Finsterlohr 6 I. Glodariu, op. cit., passim. 7 V. Tusa, dans Posebna Izdania, XXIV, Sarajevo, 1975, p. 291—292; I. Gloda- riu, L’architecture..., p. 125. Nous exprimons ici, encore une fois, la gratitude envers le professeur universitaire I. Glodariu qui a mis, avec beaucoup de prompti- tude, â notre disposition la fotocopie de l’article sur l’analogie avec le milieu hellenistique. Au moment de notre exposee, la collegue A. Rustoiu nous a commu- nique le fait qu’il a vu des murs semblables â Egnatia, dans le midi de 1’Italie, dans un habitat date Ier siecle ap. J.-C. Nous le remercie. 8 V. Moga, De Apulum ă Alba lulia, les fortifications de la viile, Bucarest, 1987, p. 30—45. REMARQUES SUR LE MUR DE LA CITADELLE DACE 147 (dans le Baden-Wiirtemberg) dans un oppidum des siecles II—I av. J.-C. le parement exterieur du mur (semblable â celui d’Entella, n.n.) est com- pose des memes blocs tailles irregulierement, ayant des poteaux en bois places â distances egales et verticalement9 (pl. II). Entre temps, nous avons eu I’occasion de consulter le catalogue „For- teresses celtiques en Wallonie“10 păru â Bruxelles en 1988, dans lequel on peut rencontrer des murs semblables dont les blocs horisontaux en pierre non fațonnee alternent, ă des intervalles egaux, avec des poteaux en bois disposes verticalement. Dans ce cas-ci, la suprastructure du mur continuait par un entrelacement de verges renforcees par de la terre. On en fait l’illustration par des exemples de l’Angleterre (Hollingburg), de l’Allemagne (Altburg), de Belgique (Chatelet, Berismenil) — la ma- niere du connu murus Gallicus, repandue sur une aire tres large (fig. 2) Ayant maintenant plusieurs exemples, on peut noser la question qui s’impose, c’est-â-dire quelle zone du monde antique a ete l’inspiratrice de la maniere de construction qui donne au mur de Piatra Crăivii sa particularite, d’autant plus que dans l’inventaire de cet habitat on ren- contre des produits d’importation hellenistiques et des materiaux d’in- fluence celtique sure. En ce qui nous concerne, nous sommes enclins ă croire que l’influence est venue plutot du monde celtique qui, â son tour, a eu pour modele la maniere edilitaire hellenistique. Les influences ex- ternes cxercitees sur l’architecture des Daces, comme d’ailleurs dans d’autres domaines de leur civilisation originale, de la phase d’apogee, classique de ceux-ci, sont tres bien connues pour les mentionner ici, la reprise faite par les Daces apoules d’une technique insolite dans la reali- sation du mur de leur fortification etant une confirmation des plus elo- quentes. VASILE MOGA 9 F. Maier, Gli oppida celtici (II—I secoli av. C.), dans le catalogue de l'expo- sition l Celti, Bompiani, 1991, p. 410—425. 10 Voir Archeologicum Belgii Speculum, XIV, 1988. 148 VASILE MOGA Fig. 1. Erddla (Sicile): mur de l'epoque hellenistique. Fig. 2. Bcrismenil (Belgique): murus gallicus. PI. I. Craiva (Roumanie): murus dacicus. PI. II. Creglingen —Finsterlohr (Allemagne): murus celticus. Uber eine tonform von bărboși mit der darstellung EINER ESELKOPFIGEN MENSCHLICHEN GEST ALT Beitrage zur Kenntnis des friihen Christentum in der Provinz Moesia Inferior In einer Aufsatz uber die Romanităt in der Siidmoldau (genauer ge- sagt in Siiden der Moldau, die das nordliche Grenzgebiet der Provinz Moe- sia Inferior bildete), veroffentlichte S. Sanie eine Tonform, auf der eine Gestalt mit menschlichem Kbrper und dem Kopf eines Esels dargestellt ist (Sanie 1981, S. 106—107, Taf. 22/9, 22 bis/4). Der Verfasser fiihrte mehrere Deutungsmoglichkeiten der Darstellung an, ohne sich fiir eine davon zu entscheiden: a. sie scheint eine satyrische Karikatur alexandri- nischen Type zu sein; b. sie scheint mit dem Kult des ăgyptischen Gottes Seth in Verbindung zu stehen; c. sie scheint mit dem judischen Kult des Esels in Verbindung zu stehen; d. sie scheint sich auf eine phrygische Gottheit zu beziehen; e. sie konnte „eine der Karikaturen gegen den judischen oder christlichen Glauben“ sein. Ich mochte bei dieser letzten Hypothese verbleiben und die Argu- mente dafiir oder dagegen zu betrachten. Demnach, ausgehend von der Voraussetzung, dass sich das Stiick auf den christlichen Glauben bezieht, werde ich versuchen, es in die Epoche und deren geistlichen Leben cin- zugliedern. Vor aliem werde ich kurz die Vorstellung des Stiickes aufnehmen (Sanie 1981, S. 106): Form aus gebrannten Ton: in Gestalt einer rechtecki- gen Platte; Ausmasse 10,7 x 7,3 x 1,10 cm; die Ecken sind abgerundet; die kurzen Seiten haben an den Enden je einen ausgehbhlten Teii, um die Form zu halten wenn das Positiv herausgenommen wird; in der Mitte des Rechtecks wird eine stehende Gestalt mit menschlichen Korper dargestellt; Eselkopf nach links; die Arme hângen am Korper hinab; die Beine sind leicht entfemt; anscheinend keine Hufe der Korperoberteil ist nicht bedeckt; dor Teii von der Taille abwărts ist mit einer Art kur- zem Rock bekleidet. Abb. 1 Die umgebende heidnische Welt reagierte auf den christlichen Glau- ben in sehr unterschiedlicher Art und Weise. Von den ersten Manifestie- rungen des Christlichen Glaubens bzw. von Beginn seiner Verbreitung ausserhalb der judischen Welt wurden die Christen seitens der ortho- doxen Juden und der konservativen Heiden einer Reihe von psycho- moralischen Verfolgungen unterworfen, die manchmal den Ausdruck von „Pogromen“ annahmen (Leclercq 1924; Leclercq 1938). Seinerseits hat der ausdriicklich religiose romische Staat gegen die Christen systematische Verfolgungen gerichtet, meistens mit lokalem Charakter oder auf gewisse soziale Gruppen beschrănkt, es fehlten aber auch nicht solche allge- meinen Charakters (Leclercq 1938; Vogt- Last 1954). 150 NICOLAE GUDEA Paraleli jedoch zu den Verfolgungen gegen die menschlichen Wesen (Hinrichtungen, Kămpfe mit Tieren in der Arenas usw.) fand stăndig auch eine Verfolgung geistiger Art statt. Anfangs wurde das Christentum in der romischen historischen Literatur „grăsslicher Aberglauben“ betrachtet {Tacitus, Annales, XV, 44) und sogar als Gefahr fur die Menschenheit genannt (odium humani generis); es wurde auch als „athe- istische Religion“ bezeichnet (Suetonius, Domitianus, 10, 15), natiirlich im Vergleich zu jenen, die an die Gotter glaubten. Es fehlten auch andere Bezeichnungen nicht, so jene als „erneuerer" mit „jiidischen Brăuchen“ usw. Als Ergebnis dieser Betrachtungen und Anklagen es konnte gegen sie die lex crimae religionis angewendet werden (Suetonius, Nero, 16,3; Barnea 1984, S. 32—50). Ausser diesen Urteilen, die gefăhrliche Folgen hatten, wurden die Christen auch wegen ihrer rituellen Praktiken verhohnt, in Verbindung mit welchen die absonderlichsten Geriichte und Verleumdungen in Um- lauf gesetzt wurden (Leclercq 1924). 'In den ersten- zwei Jahrhunderten des Christentums war eine der meistverbreiteten Verleumdungen jene, dass die Christen einen Gott mit Eselskopf anbeteten. Der erste, in chronologischer Reihenfolge, der dies erwăhnte, war Apion von Alexandria (vgl. DACL, I, 2, 1924, 2041). Der zweite war Tacitus (Historiae, V, IV). Beide beziehen sich jedoch auf die Juden, offensichtlich wegen der Verwechselung, die anfănglich in heidnischen Kreisen (wenigstens bis zum jiidischen Krieg des Vespasianus) zwischen Christen und Juden bestand. Dieselbe Verleumdung wird danach von Apuleius erwahnt (Metamorphoses, IX, 14). Am Ende des 2.Jhs und zu Beginn des 3. Jh.n. Chr. wird sie auch von Tertullianus, einen der Văter der Kirche, erwahnt (Ad nationes, I, 11,1). Er wuste, dass Tacitus be- hauptet hatte, die christlichen Glăubigen beteten einen Gott mit Eselskopf: „nam ut et quidam, somniastis caput asinum esse Deum nostrum, hanc Cornelius Tacitus suscipionem eius modus inseruit“, oder „nec tantum in hoc nomine rei desertae communis religionis, sed superductae monstruo- sae superstitionis“. Diese Version kannte auch ein anderer Apologet des friihen Christentums, Minucius Felix (Octavius, 9,3). Er schrieb wie folgt: „audio eos (Christiani) turpissime pecudis caput asini consecratum inepta persuasioni venerări". Dieselbe Gestalt bei Minucius Felix warf don Christen vor, dass sie sich zum Gotzenbild die „cruciș ligna" wăhlten. Ebenfalls Tertullianus erzăhlt uns etwas von besonderen Interesse (Ad nationes, I, 14, 1), und zwar, dass ein apostaten Jude (der seinen Glaube aufgegeben hatte), der als bestiarius im Amphitheater von Kar- tago, diente, durch die Strassen mit einen Bild ging, auf dem eine Gestalt mit Eselkopf dargestellt war, mit der Toga bekleidet, mit Hufen und mit eine Buch unter dem Arm. Unter der Darstellung stand beschrie- ben: „Deus Christianorum = onokoetes". Hier der Text: „picturam in nos proposuit sub ista prescriptione: Onokoetes. Is erat auribus cantheri- nis, in toga, con libro, altero pedo ungulato". Das Kommentiar der Ge- schichtsschreiber Tertullianus ist einmalig in sich: „Et credidit vulgus . .. iudeo“!! Die Tatsache, dass Tertullianus den Ausdruck onokoetes mit Deus Christianorum iibersetzt hat, zeugt vom Alter der Verleumdung. UBER EINE TONFORM VON BĂRBOȘI 151 Der grosse Feind der Christen, Celsus, zeigte, ebenfalls im 3. Jh. n. Chr. dașs, nach der Meinung vieler (Heiden), die Christen einen Gott mit Eselskopf anbeteten (Origenes, Contra Celsum, VI, 30). Diese Texte, die aus sehr verschiedenen und voneinender entfemten Orten stammen, zeigen, wie verbreitet die Verleumdung in der von uns betrachteten Zeit war. Aber die literarische Uberlieferung ist nicht die einzige, die die Weitlăufigkeit der antichristlichen Verleumdung wieder- spiegelt. Hinzu tritt eine Reihe von Inschriften. In Pompeji, im Atrium des Hauses No. 22, gibt es auf einer Wand die Inschrift: „mullus hic muscello docet“ (Leclercq 1924, S. 2047, Abb. 588). In Rom, auf dem Palatin, ein einer rbmischen Wohnung (spăter von den Archăologen domus Gelotianus benannt) wurde im vorigen Jahrhundert auf einer Wand eine Reihe von Darstellungen und eingeritz- ten Texten entdeckt. Darunter befand sich eine gekreuzigte (auf einen Kreuz in der Form des Buchstaben T) Gestalt mit menschlichen Kbrper und dem Kopf eines Esels. Daneben, etwas tiefer, eine andere Gestalt in der typisch friihchristlichen Gebethaltung; iiber und unter den Bil- dern ein griechischer Text „Alexamenos cebete Theon“; noch tiefer ein anderer, lateinischer Text: „Alexamenos fidelis“ (Garucci 1856; Martigny 1865, S. 95; Leclercq 1914, S. 3050—3051; Kaufmann 1917, S. 301; Leclercq 1924, S. 2041—2042; Sulzberger 1926, S. 388; Oppelt 1966, S. 564—565). Die Darstellung und die griechische Inschrift wurden- glaubt man- von einem Heiden gezeichnet, einem Bekannten des Alexamenos, der wusste, dass dieser Christ ist und der glaubte, dass er einen eselkopfigen Gott anbetet, den man kegreuzigt hatte. Die lateinische Inschrift, nimmt man an, wurde von Alexamenos selbst geschrieben, der somit seine Stellung als Christ verteidigte. Ahnliche Darstellungen wurden auch auf einigen Ringsteinen identi- fiziert (jedenfalls ist das Thema dasselbe). Auf einer Gemme von Pom- peji erscheint eine Gestalt in der Toga, mit menschlichen Korper und dem Kopf eines Esels, behuft, der zwei Kinder lehrt (Leclercq 1924, S. 2045—2046, Abb. 586) Abb. 3/1. Auf einigen Gemmen, die in den Kreisen der christlichen Gnostiker in Umlauf waren (eine der ersten Ketzereien des fruhen Christentums) erscheinen Gestalten mit Eselskopf (Leclercq 1936, S. 2158, Anm. 6, Abb.9049). Ab. 3/2—3. Lăut demselben grossen Feind der Christen, Celsus (vgl. Origenes, Contra Celsum, I, VI, Kap. XXXVII = PG, XI, 1352—1353; Leclerocq 1936), hatte diese eselkopfige Gestalt im Diagramm der protochristlichen Sekte der Ophiten (= Gnosti- ker) den siebenten Platz inne. Die Gestalt mit menschlichem Korper und Eselskopf, mit der Toga bekleidet, erscheint auch auf einen gegossenen Tonplatte (die also auch das Negativ, die Matrizze, hatte), die in Neapolis (Italien) entdeckt wurde. Die Gestalt sitzt auf einem Lehererstuhl und lehrt mehrere Kinder (Leclercq 1924, S. 2047—2046, Abb.587). Abb. 4. M. Sulzberger (Sulzber- ger 1926, S. 390), erwăhnt sogar einen ăgyptischen Papyrus, wo Jesus Christus mit Anoubis identifiziert wird (ebenfalls unter der Gestalt eines Esels dargestellt). Dieser Spott, der in verschiedenen Formen, auf verschiedenen Ge- brauchsgegenstănden, in verschiedenen Gebieten des Romischen Reiches 152 NICOLAE GUDEA bezeugt wird, war so verbreitet, dass den Christen, zur Verhohung natiir- lich, der Spitzname asinarii verliehen wurde (Leclercq 1924, S. 2041). Die Verleumdungen und die Verhohung der Christen horten auch nach dem Anerkennen der christlichen Religion als erlaubt (313 n. Chr.) nicht auf und auch nicht nach dem allgemcinen Vorgang der Christiani- sierung im 4. Jh. (Vorgang, der letztendlich zur Verwandlung des Chris- tentums in Staatsreligion unter dem Kaiser Theodosius I fiihrte). A. Alfoldi, der eine Reihe spătromische Inschriften aus Rom veroffentlicht hat (Weihplătchen mit Neujahrswiinschen), ist der Meinung, dass manche von ihnen in einer heidnischen Gruppe mit vbllig antichristlicher Hal- tung entstanden. Auf manchen von ihnen war eine Eselin mit ihren Jungen dargestellt worden. Der Text zur Darstellung lautete: „D(ominus) N(oster) I(ssus) (c)H(ristu(s) .... D(ei) F(ilius) (Alfoldi 1951, S. 61, Nr. 5; 92, Nr. 8). Genau in derselben Zeit mit den oben erwăhnten heid- nischen Votivtăfelchen, also zu Ende des 4. Jhdts., erwăhnt der Christ- licher Schriftssteller Arnobius immer noch die Verleumdung mit dem Esel-Gott, den die Christen anbeten. Er schreibt wie folgt: „Audire te dicis, caput asinum nobis esse divinum. Quis tam stultus ut hoc credet? Quis stultior ut hoc coli credat?“ (Leclercq 1924, S. 2041). Auch die orthodoxen, d.h. extrem recht judischen Kreise waren sol- chen Verleumdungen nicht verschlossen geblieben. Raabi Josua nennt Jesus Christus gelăufig „partus mullae“ (Cecheli 1948, S. 155, ff). Moglicherweise wurzelt jedoch diese Verleumdung in der ălteren Tradition der Anbeutung des Esels, die zu dieser Zeit (also spăter als das 1. Jh. n. Chr.) bereits iiberholt war. Denn man kann nicht iiber- sehen, dass die Anbeutung des Esels im heidinschen Altertum bekannt und sogar verbreitet war (Reich 1904; Bickermann 1927; Deons 1956). Eines des Tieres, wodurch der ăgyptische Gott Seth dargestellt wurde, war der Esel (Roscher 1915, S. 774—775). Ebenso notwendig ist es, die Verbindung zwischen der Verleumdung bzw. der Tatsache, dass die christlichen Glăubigen eine Gestalt mit Esel- kopf (oder den Esel selbst) anbeteten und Tatsache des Lebens Jesus zu unterstreichen, die bereits friih in der christlichen Ikonographie dar- gestellt wurden (der Esel neben der Krippe, in der Jasus geboren wurde, der Einzug in Jerusalem auf einem Esel reitend, usw.). Was kann man also beziiglich der Verleumdung der Christen feststel- len: 1. sie ist alten Datums, aus vorchristlicher Zeit und kann eine wieder- aufnahme im spăter Altertum sein, eben wegen des Synkretismus einiger Religionen mit dem Christentum; 2. die Verleumdung ging wahrschein- lich gleichzeitig von judischen und griechisch-heidnischen Kreisen aus; 3. sie verbreitete sich sehr rasch im ganzen Reich fast paraleli mit der Verbreitung des christlichen Glaubens; 4. ihre Lebensdauer war lang, die letzten Spuren der Verleumdung werden noch zu Ende des 4. Jhdts. bezeugt. Es konnte nicht festgestellt werden, von welchem der heidnischen Gruppen die Verlueumdung ausging, aber ich vermute, dass sie von den Juden ausging, da sie die ersten waren die mit den Christen in Kontakt gerieten und gleichzeitig in Konflikt wegen der „Dognem“, Origenes (Contra Celsum, I, III, 1 = PG, XI, 921) suggeriert dies. Er schreibt, dass die Juden mit den Christen sehr lebendige Streitigkeiten haben.“ Es geht um Christus und von diesen Streitigkeiten verblieb ein Sprichwort: „Leute, UBER EINE TONFORM VON BĂRBOȘI 153 die wegen des Schattens eines Esels streiten“. Es ist ebenfalls offensicht- lich, dass eine solche Verleumdung rasch sowohl Anhănger als auch Vcr- breiter gefunden hat. Aber was ger nicht, oder um nicht zu iibertreiben, nicht geniigend hervorgehoben wurde, sind einige Kennzeichen des friihen Christentums, die aus den verleumdersischen Darstellungen und Beschreibungen in Ver- bindugn in Eselgestalt hervorgehen. Sie sind besonders wichtig und ich wiirde sagen, dass sie de christlichen Charakter solcher Stiicke unter- streichen. In erster Reihe geht die Mission nervor — bzw. die Tătigkeit der Verbreitung der christlichen Religion. Diese Mission ist deutlich 'und verbindet sich mit der Katechese, d.h. dem Erlernen der christlichen Dogmen in den Darstellungen in denen der Esel Kinder lehrt, erwachsene Personen lehrt, also in der Gestalt eines Lehrers. Abb. 3/1; 4. In zweiter Reihe wird bewiesen, dass das Dogma des Opfers am Kreuz bekannt war. Die Darstellung im Haus von Rom ist ein sehr kostbarer Beweis in diesem Sinne. Abb. 2. In dritter Reihe kann das Ziihbren und die Teilnahme der Glaubigen am Kult erschlossen werden. Sie wird deutlich von der Inschrift Alexa- menos betet zum Gotte „widerspiegelt und ebenfalls in der Teilnahme der Kinder und Erwachsenen an der Katechese. Diese drei Charakter/'ziige (nebst anderen) waren von jenen, die zu einer raschen Verbreitung der christlichen Religion fiihrten. Die Pre- digten aus dem Buche und nach dem (Heiligen) Buche schockierten sowohl die Juden als auch die Heiden, aber dies es immer einheitlichere Buch- sicherte eine gleichfbrmige und sehr iiberzeugende Verbreitung der Dog- men. Zuriick zur Platte von Bărboși konnen folgende Beobachtungen ge- macht werden: a. vom Standpunkt des Stiickes an sich (Matrizze) aus gibt es kein Hindernis, um es als ein christiliches Stiick zu betrachten. Es gibt ‘Ana- logien fiir die Verwendung von Matrizen zur Verweilfăltigung solcher Tătigkeiten. b. vom Standpunkt der Darstellung aus gliedert sie sich in eine allgemeine Typologie ein, aber sie wirkt als Ausnahme durch einige Kannzeichen fiir die Eingliederung 'des Stiickes nicht wesentlich sind. c. erstaunlicher ist, dass die Gestalt allein erscheint, und nicht von einem Text begleitet wird. Die obigen Kennzeichen erlauben also die Eingliederung des Stiickes in die Reihe der verleumderischen Handlungen gegen die Christen. In Bărboși wurden einige Stiicke identifiziert, die als sichere christliche Hinweise galten und gelten: ein Anhănger in Kreuzform aus Perlmutter, ein Topf mit (christlicher) Inschrift als Grafitti, eine Amphore mit gemal- ter Inschrift, ein Krezuchen (Amulett) (Sanie 1981, S. 219—222). Alle zusammen bilden eine geniigende Basis fiir die Vermutung, in Bărboși habe es bereits im 2. Jh.n. Chr. eine christliche Gemeinschaft gegeben. Sofern sie existiert hat, scheint es mit natiirlich, dass diese christ- liche Gruppe die Aufmersamkeit der heidnischen religiosen Kreise auf sich gezogen hat, die, dem Brauch entsprechend, sich beeilt haben, gegen die Christen Verleumdungen (oder wenigstens eine davon), die zur zeit 154 NICOLAE GUDEA gut bekannt waren. Mehr noch, die Tatsache, dass die Platte ein. Mittel zur Vervielfăltigung einer Darstellung ist, suggeriert, das die anitichrist- liche Propaganda (falls wir annehmen, dass es so etwas gab) systematisch durchgrfilhrt wurde. In der Provinz Moesia Inferior hat die Dobrudscha, zu der auch Băr- boși gehorte, heute iiberraschenderweise sehr wenige friihchristliche Spuren aufzuweisen (Nicolae 1977 mit der gesamten Literatur). Um die Wahrheit zu sagen, keine Arbeit hat sich bisher systematisch mit dem friihen Christentum in Moesia Inferior (bzw. Dobrudscha) befasst. Ausser den bereits stereotypen Ausserungen beziiglich der, ebenfalls hypothc- tischen, Predigten des heiligen Appostels Andress, gibt es hier fast keiner- lei Daten, und jedenfalls hat sie niemand gesammelt. Dies konnte eher auf einen riickstăndigen Forschungsstand zuriickzufiihren sein, denn aus den geschriebenen und archăologischen Quellen vom Ende des 3. Jh.n. Chr. aus der Gegend gehen sehr viele Mărtyrer fur den Glauben hervor. Nun bedeutet diese grosse Anzehl von Mărtyrem auch zahlreiche und starke Gemeinschaften, in die der Glauben krăftig eindrungen ist und alles seiner Ideologie unterordnet hat. Ohne sehr langwierige und sehr krăftige christliche Vorlăufer liesse sicht der „Fanatismus“, der im Norden der Dobrudscha, in der Năhe von Bărboși, Gemarteten fast nicht erklărcn. Im 4. Jh.n. Chr. gibt es in Scythia Minor eine erstrangige kirchliche Organisierung, die schriftliche, epigraphisch und archaologisch bezeugt wird (Popescu 1976; Rădulescu 1977; Barnea 1979). Ein Versuch der Ubersicht der friihchristlichen Entdeckungen in der Provinz Moesia Inferior (bis 313 n. Chr.) ergibt folgendes: Amulet- ten/Glucksbringer mit gnostisch-christlichen Darstellungen (Tomis, Dino- getia, Novae); eigentlich christliche Ringsteine (Tomis, Novae, unbe- kannte Fundort), Objekte des kirchlichen Inventars oder solche die zur Vollfiihrung des Ritus notwendig waren (Novae, Prisovo), Anhănger (Bărboși), christianisierte Gegenstănde (Tomis, Bărboși), Gebrauchgegen- stănde, die durch Einritzung von Symbolen christianisiert wurden (Tomis, Bărboși), Gebrauchgegenstănde, die mit gegossenen christlichen Symbolen verziert waren (Bărboși, Drajna de Sus, Novae). Die Informa- tion beziiglich dieser Entdeckungen wurden aus mehreren Quellen bezogcn; sie werden das Thema einer gesonderten Untersuchung bilden, die ausschliesslich dem friihen Christentum in der Zeit- spanne 46—313 n. Chr. in der Provinz Moesia Inferior gewid- met sein wird, besonders der Zustănde in der Dobrudscha. In einer friiheren Zeit, in die sechsziger Jahre, betrachteten die Historikcr, die sich mit dem friihen Christentum in Moesia Inferior (namentlich in der Dobrudscha) beschăftigten, dessen Anfănge als sehr dunkel (Barnea 1968) und betrachteten diese Anfănge fast gar nicht. Es war viei gemiitlichen (und ist es noch), sich mit den geschriebenen Quellen zur folgcnden Epoche, des provin ziellen spăten Christentums, zu beschăftigcn (Popescu 1976; Rădulescu 1977; Barnea 1979). Deshalb die von mir verwendeten Daten wenig an der Zahl, jedoch werden die Forschungen zweifellos auch andere aufdecken. Jedenfalls kann jetzt behauptet werden, dass es in eini- gen grossen Stădten und Militărzentren der Provinz Moesia Inferior christlichen Gemeinschaften gab, oder ketzerische (gnostische) christliche Gemeinschaften, die mit den Heiden zusammenlebten, die deren Tun UBER EINE TONFORM VON BĂRBOȘI 155 und Treiben beobachteten. In einem solchen Zusammenhang kann das Auftachten von antichristlichen Ausserungen keine Uberraschung dar- stellen. Die ăhnlichste Darstellung derselben Art scheint aus Viminacium (Moesia Superior), heute Kostolac, zu stammen, einem ehemaligen Legion- slager, Standorf fur die VII Claudia Legion. Auf einen Ziegelstein vvurde ein Esel gezeichnet, dariiber vvurde der Name des Aurelius Corbinus geschrieben (Vulic 1909, S. 168, No. 26, Abb. 117). Mbglicherweise ist die Bedeutung der Verbindung zwischen Name und Zeichnung folgende: Aurelius Corbinus = Esel = Christ. Das Stiick kann aufgrund des Namens Aurelius in die zweite Hălfte des 2. Jhs. und hauptsâchlich ins 3. Jh. n. Chr. datiert vverden und befindet sich somit in einer sicheren christ- lichen Umgebung. Das Stiick von Bărboși vvurde von Entdecker nicht datiert. Aus den Fundumstiinden konnten wir jedoch entnehmen, dass es ins 3. Jh.n. Chr. datiert werden kann. Dieses Datum stellt auch in Bărboși einen Zeit- punkt dar, in dem das Dasein einer christliehen Gemeinschaft keine Aus- nahme mehr ware. Die obigen Betrachtungen erlauben die Hypothese, dass es in Băr- boși in 3. Jh.n. Chr. eine christliche Gemeinschaft gegeben hat. Das Da- sein dieser Gemeinschaft wind sowohl von archăologischen Funden christliehen Charakters, als such von Beweisen der Feinde dieser Reli- gion. NICOLAE GUDEA LITERATUR UND ABKURZUNGEN ALFOLDI 1951 A. ALFOLDI, A șina. Eine dritte Gruppe heidnischer Neujahrsmiinzen im spâtantiken Rom, in Schweizerischen Miinzblâtter, 2, 1951, S. 57 — 66, 92—96. BARNEA 1968 I. BARNEA, A propos des origines du christianisme en Scvthie Mineure, in Dacia, N.S. XII, 19 68, S. 417-420. ' BARNEA 1979 I. BARNEA, Arta creștină in România, București, 1979. BARNES 1984 T. D. BARNES, Early christianity and the Roman Empire, London, 1984r (S. 32 — 50: Gesetzgebung gegen die Christen). BICKERMANN 1927 E. J. B1CKERMANN, Ritualmord und Eselkult, in Monatsschrift /ii] Geschichte und Wissenschaft des Judentums, 71, 1927, S. 171 —197, 255 — 264 CECHEM 1948 O. CECHEL1, Mater Christi, II, Rom, 1948. DEONS 1956 W. DEONS, Laus asini, in Revue Belge de Philologie et Histoire, 34, 1956, S. 5-46, 338-364. GARUCCI 1856 O. GARUCCI, Un crocifisse grafitto de mano pagano uelle casa dei Cesari sul Palatino, Roma, 1856. KAUFMANN 1917 C. M. KAUFMANN, Handbuch der altchristlichen Epigraphik, Ereiburg im Breisgau, 1917. LECLERCQ 1914 H. I.ECLERCQ, Croix et crucifix, in DACL, UI, 2, 1914, S. 3050-3051- LECLERCQ 1924 II. LECLERCQ, Accusations contre les chretiens, in DACL, I, 1, 1924, S. 265-307. LECLERCQ 1924 a H. LECLERCQ, Ane, in DACL, I. 1, 1924, S. 2041 -2068. LECLERCQ 1936 H. EECLERCQ, Ophites, in DACL, XII, 1, 1936, S. 215 -2160. LECLERCQ 1938 H. LECLERCQ, Persecutions, in DACL, XIV', 1, 1938, S. 523-595. 156 NICOLAE GUDEA MARTIGNY 1865 L’ABBE MYRTIGNY, Dictionnaire des antiquitâs chritiennes, Paris, 1865. NICOLAE 1977 S. NICOLAE, La propagation et le develommement du christianisme en Scy- thie Mineure, in De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice fi monumente de artă creștină, Galați, 1977, S. 23—33. OPPELT 1966 I. OPPELT, Esel, in RAC, 6, 1966, S. 564-595. POPESCU 1976 EM. POPESCU, Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIIIdesco- perite în România, București, 1976. PREAUX 1960 J. G. PREAUX, Deus christianorum onoikotes, in Hommages L. Hermanu. Collection Latomus, 44, 1960, S. 639—654. RĂDULESCU 1977 A. RĂDULESCU, Basilici și monumente creștine în contextul etnoge- nezei românești din secolele III— VI în Dobrogea, în Monumente istorice și iz- voare creștine. Mărturii de străveche existență și de continuitate a Românilor pe teritoriul Dunării de Jos și al Dobrogei, Galați, 1977, S. 7—77. REICH 1904 H. REICH, Der Mmm mii Eselkopf. Ein Minodrama vom klassischen Alterlum verfolgt bis auf Shakespeare , .Sommemachtstraum”, Weimar, 1904. ROSCHER 1915 W. H. ROSCHER, Ausfiihrliche Lexikon der griechischen und romischen Mythologie, IV, Leipzig, 1909—1915. SANIE 1981 S. SANIE, Civilizația romană la est de Carpați și romanitatea pe teritoriul Mol- dovei, Iași, 1981. SULZBERGER 1926 M. SULZBERGER, La symbole de la croix et les monogrames de Jesus chez les premiers chretiens, in Byzantion, 2, 1926, S. 337—448. VOGT—LAST 1954 J. VOGT-H. LAST, Christenverfolgung, I-II, in RAC, II, 1954, S. 1159-1228. ULlC 1909 N. VULlC, Antiks DmîM’.r in S;rbirs, ia JOAI, 12, 1 909, Bbl. S.147-203 (iibersetzț von Ligia Ruscu) UBER EINE TONFORM VON BĂRBOȘI 157 Abb. I. Die Tonplatte voa Bărboși mit dar Darstellung der menschlichen Gestalt mit Hselkopf (Z.ichnung; nach Sanie 19X1, Taf. 22 158 NICOLAE GUDEA' Abb. 2. lîingeritzte Darstellung an der Wand des Hauses von Palatin (Rom): dargestellt wird eine Gestalt mit Mensclienkurper und EsselkopI, gekreuz.igt, und eine andere Gestalt die davor betet (Zeichnung; nach DACL, III, 2, 1914, S. 3051, Abb. 3359). OBER EINE TONTORM VON BĂRBOȘI 159 Abb. 3. Die Genune von Pompeji mit d“r menchlichen Gestalt mit Jiselkopf in Lchrerhaltung (Ziichnung; nach Leclcmi 1921, S. 20-15, Abb. .586) und die gnostischen Oplntcngeinmen mit Darstellungvii von Menschengestalten mit lisclkopf (Zcichnungen ; nach l.idenq 1936, S. 2158, Abb. 9019). NICOLAE GUDEA 16o Abb. 4. Die Tontafelchen von Neapel (Italien) mit der Gestalt mit Eselskopf in Lchrerhaltung (Zeichnung ; nach Leclercq 1924, S. 2046, Abb. 5S7}. UBER EINE TONFORM VON BĂRBOȘI 161 Abb. 5. Karte der Provinz Moesia Inferior mit den wichtigsten Siedlungen und Wegen. Das Zeichen X markiert den Ort der Siedlung Bărboși. COLOCVIUL VII NAȚIONAL DE ARHEOMETRIE (Cluj-Napoca, 2—3 iunie 1994) DATE PETROARHEOLOGICE DIN STAȚIUNEA STARCEVO-CRIȘ DE LA GURA BACIULUI ’ Stațiunea Starcevo-Criș de la Gura Baciului a suscitat interes și vii polemici în decursul anilor, drept pentru care s-au demarat noile cer- cetări cu caracter interdisciplinar, de studiere a întregului ecosistem, a surselor de materii prime și a vieții economico-spirituale (vezi bibi. Lazarovici — Maxim 1995). în cadrul acestor cercetări pluridisciplinare s-au efectuat studii pedo- logice și geologice, atât în zonă, cât și pe văile colaterale, pentru a se cunoaște compoziția litologică, în vederea identificării rocilor locale, față de cele de „import“. Paralel, s-au studiat uneltele, armele și obiectele din piatră descoperite în săpăturile arheologice, constatându-se că cele care erau folosite ca materiale de construcții și râșnițe, provin din apro- pierea așezării. Uneltele și armele realizate în tehnica cioplirii sunt confecționate din obisidian (48,73o/c.), opaluri cafenii (37,81%), sau albe (3,36%), calcedonii cenușii (9,24o/o) și la sfârșitul locuirii, din corneene (0,8%) și cuarțite (0,06%). Aceste roci au fost special căutate pentru proprietățile lor. Obsidia- nul se prelucrează cel mai ușor; prin percuție moale se obțin piese folia- cee, iar prin presiune rezultă lame și se retușează tăișul. Coeficientul de tărie este de 9—11, iar duritatea de 6—7 (MOHS). Din obsidian s-au obținut piese componente pentru seceri (23,6%), lame (19.3o/o), gratoare (14,48o/o), cuțite 9,65o/o), răzuitoare (9,65%) și vârfuri (2,41%). Resturile de prelucrare (nuclee și așchii) sunt în proporție de 19,31o/o, ceea ce in- dică prelucrarea pieselor în stațiune. Piesele din obsidian sunt, în gene- ral, de aspect microlitic, multe piese, după deteriorare au fost refolosite, ceea ce presupune economisirea materiilor prime „importate41. în complexele B2a, Bl (fig. 1/10, 15) și B9b, din primul nivel de locuire, au fost descoperite doar piese din obsidian semitransparent. Etapa următoare (SC IC—IIA) se caracterizează printr-o creștere nume- rică a pieselor și prin diversificarea materiei prime, constatându-se o pătrundere din zona sudică, când se aduc lamele din opal cafeniu cu pete albe și obsidian de tip Melos (fig. 1/11). în cadrul onizontului SC IIIB—IVA, sunt cunoscute pătrunderile CBA (calcoliticul balcano-anato- liân,) și creșterea numerică a pieselor din obsidian de tip Melos; se folosește, totodată, o sursă din Munții Oaș-Tokay (Călinești) (fig. 2/7)-, se „exploatează44 sursele locale (silicolitele cenușii de Șarclu). Folosirea sursei din Munții Oaș pare verosimilă și prin prezența, la acest orizont cronologic, a stațiunilor de la Homorod (Bader 1968), Galoșpetreu, Vășad, Cubulcut și Ciumești (Lazarovici 1984). N. Vlassa a ajuns aproape la aceleași concluzii în urma săpăturilor din 1970, prezentând utilajul litic pe nivele (Vlassa 1976, p. 206), Cele mai multe piese cioplite au fost 166 IOAN MARZA — ZOIA MAXIM descoperite ia locuința P21a (22,3% din totalul pieselor cioplite) unde s-au identificat și numeroase silicolite cenușii (fig. 4/1—2, 4, 13), unele foarte fin retușate, fiind piese componente pentru seceri, altele având un capăt ajustat pentru prinderea piesei într-un mâner. Obsidianele cercetate și din punct de vedere petrografic au fost gru- pate în trei categorii, pe baza culorii, macrostructurii și a caracteristicilor microscopice. în nivelul SC I a fost identificat un obsidian semitrans- parent fumuriu (1.3 în tipologia Maxim) a cărui sursă rămâne necunos- cută (fig. 17/1—6, 26, 29), utilizat apoi și în ultimul nivel de locuire. Aspectul fumuriu este dat de prezența unor benzi mai închise la culoare față de fondul rocii, în ansamblu paralele, neomogene ca intensitate colo- ristică între ele, variația de la fumuriu difuz la fumuriu compact se regăsește și în cadrul aceleași benzi. La microscop acest obsidian relevă textură fluidală reprezentată prin benzii alternante de sticlă incoloră, săracă în cristale scheletice și microbenzi ondulate (0,05 la 2 mm gro- sime), bogate în cristale scheletice (sticlă slab brunie), a căror dimensiuni se mențin în jurul valorii de 0,001X0,008 mm, mai rar ating 0,004X X0.04 mm. Accidental, se observă cristale de felspat alcalin (maximum 0,2 X 0,5 mm) cu extincție longitudinală sau neregulată, plagioclazi și biotit idiomorf (0,25x0,6 mm) cu microincluziuni de apatii și minerale radioactive conturate de aureole pleocroice. Semitransparența și prezența benzilor fumurii, paralele, permit identificarea macroscopică, cu ușu- rință, a acestui obsidian. Relevantă este și microstructura fluidală obser- vată microscopic (pl. 1/1). Grupa a doua reprezentată de obsidianul negru cu microbenzi cenușii, de tip Melos (1.7, 1.10, tipologia Maxim) a fost identificată încă din timpul cercetărilor întreprinse de N. Vlassa (Vlassa 1965), și mai apoi, pe baza analogiilor tipologice se sugerează originea sudică (Vlassa 1976, p 258). Roca (fig. 1/12, 14, 19—20; 2/5—6) are culoarea neagră spre gri-inchis, este formată dintr-o alternanță de benzi negre (cca. 1 mm grosime) cu benzi cenușii (pl. 1/2). Prin alterare supergenă rezultă la suprafața rocii canalicule complicate (datorită, probabil, texturii benzi- lor sub 1 mm adâncime, parțial umplute cu o crustă microcristalină de cuarț și subordonat calcit). Analizele prin fluorescență de raza X a iden- tificat o mare cantitate de Fe (Bărăban 1995, Facultatea de Fizică Ato- mică, Cluj-Napoca). Obsidianul din cea de a treia grupă, de tip Călinești-Oaș (fig. 1/7—8) este o rocă de culoare neagră (1.6 tipologia Maxim), cu spărtură așchioasă- concoidală; pe suprafețele expuse la eroziune apar figuri reprezentând cercuri sau semicercuri concentrice (1 mm—5 mm), alteori cercuri mul- tiple, redând texturi inelare-concentrice, specifice. Microscopic se observă o masă incoloră, izotropă (cu slabe recristalizări locale), traversată de numeroase microfisuri cu dispunere neregulată, rezultate sub efectul răcirii. Această din urmă particularitate explică textura inelară-concen- trică rezultată prin eroziune. Sticla conține cristalite orientate (cristale scheletice de feldspați < 0,025x0,075 mm), microlite punctiforme de magnetit, mai rar hematit, alteori microgranule (< 0,06 mm), sau basto- nașe alungite (< 0,05 mm) orientate și ele. Accidental, se observă la microscop granule de plagioclazi (0,18 mm mărime) și lamele de biotit (0,04X0,15 mm). Masa vitroasă a obsidianului prezintă microstructură DATE PETROARHEOLOGICE DE LA GURA BACIULUI 167 masivă, dar microlitele trădează caracterul orientat (pl. II). Spectrul de analize de fluorescență cu raxe X nu a relevat nici un element predo- minant, existând cam în aceleași proporții atât Fe, Cu cât și Mn (Bără- ban 1995). Opalurile descoperite au duritate pronunțată 5—5,5 (MOHS), sunt de culoare cafenie cu pete albe (3.7 tipologia Maxim) (fig. 3/2, 5—6, 13), brun-roșcate cu pete albe (3.2) (fig. 3/3, 8—12, 14—16, 19) și albe (fig. 3/1), sau crem (fig. 3/18). Această rocă se pretează foarte bine la prelucrări prin percuție sau prin presiune, obținându-se lame, cuțite, gratoare și piese componente excepționale. Calitatea acestor roci poate fi ameliorată prin încălzire (Tixier 1980, p. 15). Piesele sunt îngrijit retușate prin diferite tehnici și au numeroase urme de folosire (fig. 3/7—9, 11); una din piese are partea activă înroșită din cauza utilizării la secționarea unei substanțe roșiatice (fig. 3/3). Unele piese au o formă curioasă, fiind pregătite pentru a fi montate într-un mâner (fig. 3/15—17), cu funcțio- nalitate necunoscută. Petrografic aceste opaluri sunt silicolite (accidente silicoase) asociate calcarelor mezozoice și provin prin substituția super- genă integrală și locală a CaCO, cu SIO2; sursa o constituie resturile organice silicioase din calcare, solubilizate, spre exemplu, spongieri. Opalul este constituit dintr-o masă cripto-cristalină de SIO2, în care se recunosc numeroase resturi organice de spongieri (secționați transversal și longi- tudinal). în mod cert, sursa opalurilor pătate din stațiunea de la Gura Baciului (pl. III), este comună celor de la Silagiu (jud. Timiș) și provin din calcare mezozoice cu accidente silicioase (Boboș — Avram 1990, p. 149). Culoarea opalurilor, nuanțele cuprinse între gălbui și brun roșcat, se datorează conținutului în oxizi de fier, iar petele de culoare mai deschisă, comparativ cu fondul rocii, reprezintă resturi organice substi- tuite de silice (alge și microorganisme). Aceste opaluri își fac apariția la Gura Baciului odată cu impulsul sudic de la începutul nivelului II și se dezvoltă in faza SC III. Tot din grupa silicolitelor fac parte resturile litice și calcedoniile negre cenușii (14.1 tipologia Maxim), care provin din zona Șardu-Răstolț- Buciumi (Mărza — Meszâros 1987). Distanța de la Gura Baciului până la această sursă este de cca. 10 km și a fost descoperită, probabil, în vremea nivelului SC III și exploatată în nivelul următor (Maxim — Oltean — Lako 1993). Uneltele șlefuite sunt puține la număr și constau din topoare, în general, de mici dimensiuni, de formă trapezoidală, unele descoperite în bordeiul B23 (^g. 5/1—3), din care primele două au fost refolosite după deteriorare ca zdrobitoare (fig. 5/1) și lustruitoare. Din locuința P21 pro- vine un topor cu patină cafenie (acțiunea focului) și o daltă cenușie albi- cioasă fără urme de folosire (fig. 5/8). în mai multe complexe de locuit s-a descoperit un număr mare de zdrobitoare folosite, în general, la râșnitul cerealelor și a vopselelor (fig. 6/3—8). O parte dintre aceste zdrobitoare provin din topoare dete- riorate (fig. 6/8), sau reprezintă găleți rotunjiți (fig. 6/3). Din categoria lustruitoarelor de ceramică fac parte câteva piese din roci cu dimen- siuni diferite (fig. 5/4; 6/2). Gresiile folosite pentru confecționarea unel- telor din os și pentru ascuțitul topoarelor sunt numeroase, deseori având urme de ardere (fig. 6/1; 7/1, 5—6, 8). Gresiile, fiind ușor de modelat, 168 IOAN MARZA — ZOIA MAXIM au fost rocile din care s-au confecționat reprezentările antropomorfe (flg. 7/4, 7) sau zoomorfe (fig. 7/3; 8/i). Pentru prima dată din neoliticul timpuriu avem reprezentarea unui cal confecționat dintr-o gresie (flg. 8/1). In stațiunea de la Gura Baciului s-au identificat și oase de cal (Orosz 1906, p. 341; Rusu 1994). Figurinele antropomorfe redau fața umană prin mici intervenții sculpturale la suprafața găleților sau a plăci- lor liticc, pentru conturarea gurii, ochilor și nărilor, roca fiind ușor ajus- tată (fig. 7/4; 8/2). Uneori „ochii“ sunt redați prin perforare (fig. 7/7). Un fragment de gresie fină are urmele unei „scrieri41 ideografice 7/3). Gresia cuarțitică din fig. 8/3 este modelată prin șlefuire, având șirul de caneluri pe creștet, fără a se putea însă preciza funcționalita- tea piesei. Sub aspect petrografic piesele prelucrate prin șlefuire fac parte din categoriile: roci sedimentare, metamorfice și magmatice. Rocile sedimen- tare au, în general, caracter abraziv, modelator, iar celelalte categorii pot fi considerate roci percutante și tăietoare datorită durității ridicate, eventual structurii și texturii lor. Din acestea din urmă, s-au confec- ționat topoare, dălți, zdrobitoare și lustruitoare de mare finețe (pentru ceramică). Din amfibolit (seria Biharia, sursa zona Someșul Rece) a fost reali- zat un topo (MNIT P.117554). Un alt topor refolosit ca lustruitor (fig. 5/2) este confecționat din dolerit de culoare cenușie închisă, cu textură ma- sivă și structură fină, cu desiminări de pirit și pirotin granular (MNIT P.118575). Observațiile microscopice (pl. IV/l) au relevat structura dole- ritică-intersetală, mediu granulară, cu plagioclazii atingând 0,5 mm lun- gime și 0,1—0,15 mm grosime, cu piroxen augitic care se interpune spațiilor dintre plagioclazi. Ca fenomene de transformare secundară se recunoaște zeolitizarca (cu dispunerea insulară a zeoliților fibro-radiali), calcitizarea și epidotizarea. Toporul descoperit în locuința B23 (MNIT P.120935, fig. 5/1) este preparat dintr-un microdolerit de culoare cenușie închisă, cu textură masivă și structură (macroscopică) omogenă fipă granulară cu microgranule de pirit și pirotin. Microscopic se observă structura intersertală afanitică, având plagioclazii încrucișați, între care se dispun microgranule de augit. Plagioclazii (labrador bazic — bytownit acid) au, în general, dimensiuni sub 0,05—0,25 mm; sunt proaspeți, iar augitul are dimensiunile de cca. 0,08—0„l mm. Local apar zeoliți con- centrați în cuiburi neconturate. Sursa acestor roci este pe Valea Mure- șului; dificultatea accesului la sursă, sau a obținerii materialului o su- gerează refolosirea uneltelor deteriorate (fig. 5/1—2). Tot din Valea Mureșului (fără a se putea preciza cu certitudine zona), provin și dibazele din care s-au realizat topoare masive (MNIT P. 121186; fig. 5/5). A doua piesă a fost descoperită în complexul P20. Diabazul este o rocă magmatică de culoare cenușie închisă, cu textură masivă și structură granular-porfirică. Microscopic, evidențiază o pastă hialocristalină constituită dintr-o mezostază microlitică cu feldspați, piroxeni și magnetit, în care se dezvoltă fenocristale de plagiclază zonați, parțial argilizați (0,4 X 2,2 mm, cristalele mai dezvoltate), homblendă și augit; este prezent divinul, parțial, serpentinizat și rar, biotitul. în cali- tate de minerale secundare se remarcă caolinit (pe suport de feldspați), epidot (pe suport de minerale melanocrate), dorit și calcit. Sub aspect DATE PETROARHEOLOG1CE DE LA GURA BACIULUI 169 petrogenetic și spațial, roca se leagă de doleritele anterior descrise din Bazinul Văii Mureș. Toporul masiv, transformat în zdrobitor (MNIT P.121186), este un diabaz de culoare cenușie, cu xenolite de euarțit reeristalizat. Micro- scopic, are o textură masivă și o structură porfirică-faneritică, formată din microcristale din feldspați, microlite de piroxen și hidrooxizi de fier, care conțin fanerite de plagioclazi, maclați polisintetici (0,15x0,3 mm), hipersten, cu cristale bine dezvoltate (1X2,5 mm), hornblendă brună, frecvent transformată în oxizi de fier (limonit), constatându-se, totodată, un fenomen de calcitizare și limonitizare. Sursa acestei roci poate fi tot Valea Mureșului. Andezitul (fig. 6/4, MNIT P. 117508), din care a fost preparat un zdrobitor, este o rocă care poate fi prelucrată prin percuție, obținându-se piese foliacee. Acest andezit cu hornblendă are culoarea cenușie deschisă, cu textură masivă. Microscopic (pl. IV/2), s-a relevat o structură porfi- rică cu pastă hialomicrocristalină, cu textură subfluidală, marcată de orientarea prismelor de hornblendă.. Fenocristalele sunt reprezentate prin feldspați plagioclazi maclați polisintetic, cu structură zonală (0,5—1 mm, cele mai dezvoltate) și hornblendă brună (0,3X1,3 mm), slab resorbită magmatic, dar relativ intens transformate supergen în hidrooxizi de fier; alte fenomene de transformare secundară sunt calcitizarea și limo- nitizarea. Compoziția procentuală este redată de: plagioclazi fenocris- tale + pastă 68%, hornblendă 25%, calcit 2«/0 și hidrooxizi de fier 5%. Această piesă a trecut prin foc, obținându-se o crustă brun-roșcată. Sursa posibilă o presupunem a fi terasa (cariera) de la gura Văii Popești, sau din albia pârâului Popești, afluent al Nadășului. Această sursă se află la numai 6—7 km nord-est de Stațiune. Tot din această sursă provine roca din care s-a obținut piesa (fig. 5/7) descoperită în bordeiul B32. Funcționalitatea piesei nu a putut fi dedusă. Roca din care este obținută este un genis (galet din aluviuni). Aflorimentul constituit din roci variate (calcare, conglomerate, gresii, marne) de la intrarea în Cheile Baciului a fost cunoscut și exploatat de comunitatea de la Gura Baciului. Astfel, se exploatează gresiile care sunt în blocuri decimetrice în partea superioară a aflorimentului. Aceste gresii au proprietăți diferite, după mărimea granulelor de cuarț și cali- tatea liantului. Gresiile de la Baciu sunt de culoare roșiatică (fig. 7/1), datorită îmbibării cu hidroxizi de fier. Unele gresii descoperite în săpă- tură au culoarea roșiatică, deoarece au servit ca pietre de vatră. De asemenea, au urme de ardere și piesele cu funcționalitate cultică, dato- rită folosirii lor în cadrul unor ritualuri. Din gresie cuarțitică s-a realizat o reprezentare antropomorfă, desco- perită pe nivelul de călcare din locuința P24a (fig. 7/7, MNIT P.l 16046), un lustruitor de ceramică (fig. 5/4) și un zdrobitor (fig. 6/3), acestea din urmă au la origine găleți proveniți din aluviuni. Zdrobitorul este reprezentat printr-o gresie cuarțitică rozacee (tip Verrucano), cu ciment de pori, constituit din agregate microlamelare de sericit și minerale argiloase, interpuse granulelor bine rulate de cuarț. Ca minerale secun- dare se observă hidroxizi de fier, care dau rocii culoarea roșiatică. Spo- radic la microscop se remarcă biotit parțial deferizat, feldspați și zircon. Compoziția procentuală a gresiei este: cuarț (curățit) 80%, sericit + mi- 170 IOAN MARZA — ZOIA MAXIM nerale argiloase (liantul) 18%, minerale accesorii și hidroxizi de fier 2%. Sursa este aluvionară, locală, sau din conglomeratul Badenian de la gura Văii Popești. Cuarțitul s-a folosit la confecționarea lustruitoarelor de ceramică, iar prin percuție s-au obținut gratoare și răzuitoare datorită durității (coeficientul de tărie 20—30). Structura granoblastică (zafaroidă) și tex- tura slab orientată nu au permis o altă utilizare. în stațiunea de la Gura Baciului s-au mai descoperit;, cuarțite roșiatice (MNIT P.121387), cuanțite albe-pegmatitice (MNIT P.116264) și albe-cenușii (MNIT P.116260), care pot avea sursa în Valea Someșului (aflată la cea. 3 km sud de așezare), sau în pietrișuri de terasă, din apropiere. Dintre rocile a căror sursă este dificil de identificat, fac parte trei piese: — un topor din corneeană epidotică, de culoare cenușie cu tente verzui, cu pete albe în patină, având o duritate medie și o structură fină: roca este constituită din xenomicrogranoblaste de cuarț (0,06X0,1 mm) și agregate microgranulare de epidot (0,01X0,03 mm). Compoziția pro- centrală este dată de: cuarț (38%), epidot și subordonat zoizit (61%), minerale opace, respectiv sulfuri + magnetit (1%) — datorită proprietă- ților de a se desprinde în lame, prin percuție, corneenele au fost prelu- crate în neoliticul târziu prin cioplire (Mărza — Maxim 1993); — o daltă descoperită în locuința P21 (fig. 5/8), probabil, cu o func- ționalitate specială, a fost realizată dintr-un șist argilos ankimetamorfic, compact, de culoare cenușie deschisă, cu textură masivă și structură pelitică pe un fond de minerale argiloase (78%), în care sunt prezente microorganule xenomorfe de cuarț (12,5%) și corpusculi de minerale opace (9,5%); — un topor trapezoidal (fig. 5/6) descoperit în aceeași locuință, are o patină arsă și este confecționat dintr-un calcar. Microscopic (pl. 1V/3), s-a relevat un calcar microsparitic (mezozoic), având structura granulară (0,007 mm), cu o masă omogenă microoalcitică., în care foarte rar apar granule angulare de cuarț cu extincție normală (0,03 X 0,08 mm) și mine- rale opace (hidrooxizi de fier). Sursa calcarului microsparitic rămâne ne- cunoscută (în ipoteza unei posibile surse regionale, aceasta ar putea fi numai conglomeratul bazai Badenian de la Gura văii Popești?). Din aflorimentul de la Gura Baciului, din stratul cu conglomerate au fost selectate „capetele de piatră", descoperite deseori în morminte (Vlagsa 1976; Lazarovici — Maxim 1995). Aceste „capete" sunt formate din găleți de calcare grosiere de formă și mărime adecvate — ajustate prin scobire pentru redarea ochilor și a gurii. Asociind informațiile, privind evoluția stațiunii, a ceramicii, a utila- jului litic, cu cele privind sursele identificate, se constată la nivelul SC IIA o penetrație a rocilor de proveniență mureșană (fig. 5/1—2, 5), respectiv, din complexele ofiolitice mezozoice din Valea Mureșului, posi- bil din Munții Trascăului. Acest orizont cronologic este singurul în care apar obiecte litice din dolerite și diabaze. Probabil, că și opalul cafeniu pătat să fi urcat pe Mureș, indicându-se astfel un posibil drum al „im- pulsului", sudic din acest orizont cronologic. DATE PETROARHEOLOGICE DE LA GURA BACIULUI 171 Analiza petroarheologică a pieselor de la Gura Baciului a relevat următoarele: — în primul nivel de locuire (conform cercetărilor de până acum) nu au fost descoperite unelte șlefuite din piatră, doar piese cioplite din obsidian; — în nivelul SC IIA apar roci din Valea Mureșului și opaluri „de Banat"; —■ în ultimele două nivele (SC III—IV) comunitatea cunoaște și exploatează sursele locale și din regiune: silicolitele de Șardu, opalurile albe-cenușii (probabil, de Căpuș), aflorimentele de pe văile Popești, So- meș, Suceag, Nadăș (inclusiv aluviunile din terase) și obsidianul de tip Călinești-Oaș, după care, industria litică decade, din motive necunoscute, la fel ca și ceramica, marcând sfârșitul neoliticului timpuriu și trecerea la neoliticul dezvoltat. IOAN MÂRZA — ZOIA MAXIM BIBLIOGRAFIE BADER 1968 T. BADER, Despre figurinele antropomorfe în cadrul culturii Criș, în ActaMN, V, p. 383—388. BOBOȘ — AVRAM 1990 I. BOBOȘ, M. FL. AVRAM, Mineralogicul and petro- graphical analysis of siliceous Neolithic artefacts in western Romania, în Archaeometry in Romania, 2, p. 147—160 LAZAROVICI — MAXIM 1995 GH. LAZAROVICI, ZOIA MAXIM, Gura Baciului, BMN, Cluj-Napoca, sub tipar. OROSZ 1906 E. OROSZ, Bâcsi-toroki ujabb leletek, în ErdMuz, XXIII, 1, p. 340—341. MAXIM —OLTEAN — LAKO 1993 ZOIA MAXIM, FLORENTINA OLTEAN, EV A LAKO, Despe industria litică din județul Sălaj. Un model de lito- tecă, în ActaMP, XVII, p. 49—56. MARZA — MAXIM 1993 I. MARZA, ZOIA MAXIM, Uneltele neolitice cioplite din corneene descoperite în Bazinul somesan. Date petrografice si arheo- logice, în ActaMP, XVII, p. 57—65. ' ’ MARZA — MESZAROS 1987 I. MARZA, N. MESZAROS, La relation geochronolo- giques du magmatism laramique (Banatitique) et postlaramique (Paleo- gene) avec les formations senoniennes-paleogenes de la bordure nord- est des Monts Gilău, în The Eocene from the Transylvanian Basin, Cluj-Napoca, p. 241—246. RUSU 1994 DIANA RUSU, La faune de la Gura Baciului. Simpozion „Ceramica pictată", Cluj-Napoca. TIXIER 1980 J. TIXIER, M.-L. INIZAN, H. ROCH, M. DAUVOIS, Prehistoire de la pierre taillee, I, Terminologie et technolog’e, Paris. VLASSA 1965 N. VLASSA, Un mormânt de înhumație aparținând culturii Criș timpurii din Transilvania, în Apulum, V, p. 13—17. VLASSA 1976 Neoliticul Transilvaniei (Studii, articole, note), BMN, Cluj. 172 IOAN MARZA — ZOIA MAXIM DES DONNEES PETRO ARCHEOLOGIQUES DU SITE STARCEVO-CRIȘ DE GURA BACIULUI (Resume) L'ouvrage presente les outils, les armes et les objets en pierre taillee ou polie, decouvertes dans le site nâolithique ancien de Gura Baciului. L’etude des objets en pierre decouverts dans ie site a 6te complete par la recherche interdis- cip’inaire de la region. En associant les informations archeologiques sur la ceramique et l’outillage en pierre avec celles geologiques, certains faits se sont imposă: — dans le premiere niveau il a 6t6 decouvert seulement des outils tailles en obsidienne semitransparente (d’une source non-identifiăe); — dans le deuxiăme, apparaissent les roches de Valea Mureșului (La Vallee du Mureș) et les opales jaunâtre du Banat — les dolorites, les diabases et les opales indiquent une penetration venant du sud, par la Vallee du Mureș a cet horison chronologique, ce qui est aussi suggăre par les răsultats de l'analyse cera- mique; — dans les deux derniers niveaux la comunnaute de Gura Baciului connaît et exploit les sources locales et celles de la region; les silicolits de Șardu, les opales blanches-grises (probablement de Căpuș), les carrieres des vallees Popești, Someș, Suceag, Nadăș (ți inclus les alluvions de terrasses) et l’obsidienne de type Călinești; — La fin du neolithique ancien est marquă dans le site de Gura Baciului par la decadence de la ceramique et de l'industrie lithique, dont les causes nous sont inconnues jusqu’ă present. Fig 1 Gura Baciului. Unelte cioplite din obsidian, pe complexe: Bl = 10, 15, 27; 23= 7; zona B10/B23 = 13 ; Ml -18; P5 = 23-24, 30 ; P5a = 6; P6 = 28; P6a = 1, 17, 22; P21a = 2 — 5 8-9 16, 21, 25-26; P24a = 29; B10 = 11-12, 14, 19-20 ; GB I = 10, 15, 17; GB 11 = 7, 11-12, 14, 18-20; GB III—IV = 1-6, 8-9, 16, 21-22, 25-26, 29; (după Lazarovici—Maxim 1995). 174 IOAN MARZA — ZOIA MAXIM Fig. 2. Gura Baciului. Unelte cioplite din săpăturile lui N. Vlassa.26 1—9 obsidian ; 10- opal cafeniu cu pete albe; (după Lazarovici — Maximal995). Fig. 4. Gura Baciului. Unelte cioplite din diferite roci: calcedonie 1—2, 4, 6 — 8, 10, 12—15; opal crem 3 ; cuarțit alb-roșcat 5, 9; andezit 11 ; din complexele: Bl—3, 8; P5a = 6—7 ; M9 — 10; P20 = 11-12; P21 = 14; P21a 1-2, 4-5, 13; P24a = 15; (după Lazarovici — Maxim 1995). Pl. I. Secțiuni subțiri. 1 obsidian semitransparent, fumuriu, cu textură fluidală,marcată de benzi paralele cu concentrații diferite de cristalite orientate. IN ; 100 x ; (Gura Baciului MNIT P. 116012). 2. obsidian de Melos cu structură vitroasă-microfibroasă și textură flui- dală (cristalite orientate). IN; 100 X ; (Melos, Grecia, din afloriment). Pl. II. Secțiuni subțiri. 1. obsidian de Călinești (Oaș) cu structură vitroasă și textură flui- dală, marcată de cristalite și microlite (transparente și opace). IN; 80 x ; (Călinești, Oaș). 2 idem ; 120 x . Pl. III. Secțiuni subțiri. 1 2 silcolit gălbui, pătat (accident silicios din calcare de vârstă mezozoică); se recunoaște microscopic o masă silicioasă microcristalină cu microorganisme (benticuiina sp,), IN; 70x ; (Gura Baciului MNIT P. 121385), Pl. IV. Secțiuni subțiri. 1 dolerit cu structură intersertală, constituit din plagioclazi (Pl) și piroxeni (Px). IN; 80 X ; (Gura Baciului MN1T P. 118575). 2 andezit cu hornblendă (Hb); structură porfirică, textură suborientată. IN; 120 x (Gura Baciului MNIT P. 117508). 3 calcar microsparitic cu rare inicrogranule angulare de cuarț (Q). IN; 80 x ; (Gura Baciului MNIT P. 115893), Fig. 5. Gura Baciului. Unelte șlefuite: 1—2 fragmente de topor, 3 toporaș; 5 tăiș de topor; 4 lustruitor; 6 topor tip calapod; 7 piesă sub formă de trunchi de con cu urme de tăiere și concavităfi la capete ; 8 daltă ; din complexele: B23 = 1 —3 ; P20 = 5 ; P21 = 6 ; B32 = 7 ; (după Lazarovici —Maxim 1995). 12 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 Fig. 6. Gura Baciului. Diferite tipuri de lustruitoare din complexele: G19 = 1; B8 = 2; P6 = 5 ; P21 = 6 ; B20 = 7 ; (după Lazarov ici—Maxim 1995). Pig. 8. Gura Baciului. Diferite piese din piatră: 1. cap de cal stilizat; 2. față umană; 3. obiect piatră cu urme de modelare; (după Lazarovici — Maxim 1995). RAPORT PRELIMINAR ASUPRA MATERIALULUI FAUNISTIC DIN AȘEZAREA NEOLITICA TIMPURIE DE LA GURA BACIULUI (JUD. CLUJ) Resturile de faună ce fac obiectul analizei noastre provin din cam- paniile arheologice derulate între 1990—1993,, în așezarea Starcevo-Criș de la Gura Baciului. însumând așchiile și spărturile nedeterminabile, lotul nu cumulează mai mult de 1226 oase, repartizate la patru specii de ma- mifere domestice și șase sălbatice, potrivit datelor din tabelul 1. Tatei 1 Repartiția materialului faunistic pe specii șl frecvențele lor Nr. % Nr. % Nr. % -■ ,r or /o Bos taurus 170 41,8 103 39 35 41,1 308 40,7 Ovis+Capra 135 33,2 84 31,8 26 30,5 245 32,4 Sus s. dom. 11 2,7 9 3,4 5 5,8 25 3,3 Cervus elaphus 55 13,5 34 12,8 12 14,1 101 13,3 Capreolus c. 11 2,7 18 6,8 2 2,3 31 4,1 Sus s. ferrus 8 1,9 5 1,8 3 3,5 16 2,1 Bos primig. 15 3,6 9 3,4 2 2,3 26 3,4 Ursus arctos — — 2 0,7 — — 2 0,2 Lepus sp. 1 0,2 — — — — 1 0,1 TOTAL DETERM. 406 100 264 100 85 100 755 100 Cervus/Bos 18 14 16 48 Capreolus/Ovic. 20 15 18 53 Unio sp. 2 2 — O Unelte 2 3 1 6 Coaste + așchii 190 125 45 360 TOTAL EȘANTION 638 423 165 1226 Niv. I Niv II Niv. III-IV General După cum se constată avem de-a face cu o listă minimă de specii, dintre cele domestice lipsește câinele, iar dintre cele sălbatice, carnivo- rele de talie mică. în faza actuală a cercetării nu putem oferi o inter- pretare în afara eșantionului relativ redus. Procentul de oase întregi nu depășește 5o/o din material, incluzând aici astragalele, falangele, care, de obicei se păstrează intacte. Lipsesc în totalitate procesele cornulare de rumegătoare, probabil acestea erau utilizate într-un anume scop (unelte?). Pe oase nu sunt vizibile tehnici aparte de detașare și tăiere a părților corporale, oasele fiind pur și simplu sparte și sfărâmate în frag- mente și așchii, și pentru extragerea măduvei. Unele dintre ele poartă urme de folosire (prelucrare), în special metapodiile de ovicaprine/căprior. De asemenea, coarnele de căprior (culese) au fost utilizate ca unelte, iar 182 CEORGETA EL SUSI — DIANA RUSU din coarnele de cerb s-au păstrat numeroase așchii, probabil deșeuri de prelucrare. In ceea ce privește repartiția materialului faunistic pe regiuni cor- porale pentru principalele specii (tabel 2) am notat cu A regiunea capu- lui, cu B regiunile carnate (stilopod, zeugopod), cu C regiunile seci (autopodul) și cu D coloana vertebrală. Hepartlfla oaselor pe regiuni eorporal Tabel 2 A B c D Total Bovine 82 74 126 52 334 0/ /O 24,4 22 37,6 15,8 100 Ovicaprine 64 74 57 50 245 0/ /O 26,1 30,2 23,2 20,4 100 Cerb 44 16 34 7 101 0/ /O 43,5 15,8 33,6 6,9 100 Această repartiție impune câteva observații: o pondere mai mare o are scheletul cefalic și regiunile slab carnate (metapodii, falange). Situația este obișnuită atâta vreme cât oasele regiunilor importante d.p.d.v. ali- mentar au fost puternic fragmentate, sporind categoria celor nedetermi- nabile. Categoria D este mai slab reprezentată datorită dificultăților de atribuire certă a diverselor vertebre și fragmente la specii. în general, prezența aproximativ echilibrată a tuturor regiunilor corporale denotă că animalele (inclusiv vânatul) au fost tranșate și consumate în peri- metrul așezării. Pigmentația oaselor variază de la gălbui-albicios la galben intens un procent de circa lOo/o sunt arse (au culoare roșiatică) sau prezintă doar pete de ardere. în toate nivelele există fragmente cu urme de arsură, indicând că prepararea alimentelor prin frigere se făcea în toate nivelele de locuire însă într-o mai mică măsură. Mai amintim că unele extremități distale (humerus, femur), de regulă cele provenite de la animale mature, prezintă urme de lovire (izbire), datorate, probabil, folosirii oaselor în diverse activități curente. Analiza speciilor BOVINELE (Bos taurus și Bos primigenius) cumulează 334 frag- mente, dintre care 26 au o atribuire certă, bourului. Nu este exclus, ca numărul de oase ale acestei specii să fie mai mare, întrucât multe spăr- turi și așchii (din categoria nedeterminate) prezintă o masivitate și gro- sime deosebite. Scheletul cefalic al bovinelor este fragmentat, cu multă dentiție izolată; metric, pe aceasta se poate sesiza o relativă masivitate, pentru specia domestică, Ig. lui M3 oscilează între 39—40,5 mm, iar pentru bour între 42—43 mm. Aceeași robustețe și masivitate o relevă și analiza dimensională a scheletului postcefalic (tabel 3). Sub acest MATERIALUL FAUNISTIC DIN AȘEZAREA DE LA GURA BACIULUI 183 Tabel 3 Datele metrice ale bovinelor de la Gura Baeinlul Regiunea corporală Nr. Variabilit. M Bos primigenius HUMERUS - Lț. trohlee 1 73,5 89 — Lț. distală 95 RADIUS — Lț. proximală 4 84-88 85,8 — Lț. supr. art. px. 6 77,5-81,5 78,8 — Lț. distală 1 79 88* ; 91 METACARP — Lț. proximală 7 57,5 — 65 62,2 — DAP proximal 7 32,5-41,5 38 — Lț. distală 5 62,5-65,5 63,7 77; 77,5 — DAP distal 6 33-35,5 34,4 41 ; 42 METATARS - Lț. distală 2 59,5 ; 60 72; 72,5 — DAP distal 3 34 ; 35 ; 35,5 36; 36 ; 39 FALANGA I — Lg. maximă 7 63-70 65,8 71,5 — Lț. proximal 6 33-37,5 34,6 42,5 FALANGA li— Lg. maximă 14 37,5 — 45 42,2 51 * epifiza desprinsă raport, datele metrice indică prezența unei populații de mărime medie- mare, robustă, legată de populațiile prezente pe teritoriul României (Cârcea1, Locusteni2, Trestiana3, Turia4). Singurele oase înregi care au permis calcularea taliei sunt trei meta- carpe și un metatars, toate provenind de la specia domestică (tabel 4). Tabel 4 Datele metrice ale metapodlllor de bovine METACARP METATARS — SOStr. -30Pal —»0B„ - l,20Str. Lg. maximă 197,5 198 213 233 Lț. proximală 57,5 62 65 53 DAP proximal 36,5 37,5 51,5 50,5 Lț. diafiză 34 34 34,5 26,5 DAP diafiză 22 23,5 24 26 Lț. distală 62,5 63 65,5 59,5 DAP ilistal 32 33 34,5 35,5 I Nobis 29,1 31,3 30,5 22,7 Sex F F M? F TALIA (Matolcsi) 122,05 cm 122,36 cm 131,63 cm 127,45 cm 1 Alexandra Bolomey, în SCIVA, 27, 4, 1976, p. 469; Alexandra Bolomey, în Anuarul Muzeului Olteniei, 1, 1980, p. 20. 2 Alexandra Bolomey, în CA, 8, 1986, p. 147. 3 Olga Necrasov, Maria Bulai-Știrbu, în Acta Moldaviae Meridionalis, II, 1980, p. 32—33. 4 S. Haimovici, în Carpica, XXIII, 1992, p. 261—263. 184 GEORGETA EL SUSI — DIANA RUSU Ultimul metacarp prezintă I Nobis relativ mic pentru un mascul, de aceea l-am marcat cu semnul întrebării. O valoare a indicelui canti- tativ (QL) de 44,53 pledează pentru apartenența piesei la un animal domestic, această valoare fiind totuși foarte apropiată de limita pentru vită/bour. Datele furnizate de calculul înălțimii la greabăn se înscriu în aria dimensională pentru neoliticul timpuriu sud-est european6, lăsând să se întrevadă un pronunțat dimorfism sexual pentru specia domestică. Datele bourului par să indice prezența femelelor, nesemnalându-se date metrice foarte mari. Pentru bourii identificați, grupele de vârstă sugerează un animal sub 3,5—4 ani, doi între 3,5—4 ani și șapte, peste această limită. Este o repartiție normală atunci când vânarea avea ca scop suplimen- tarea necesarului de carne. Așa cum sugerează datele tabelului 6, în toate cele trei nivele de locuire neolitică, mai mult de jumătate din indivizii sacrificați nu au depășit patru ani. Dacă procentul de animale tăiate până la această vârstă este foarte mare (80%) în nivelele timpurii ale locuirii, el se diminuează spre sfârșitul ei la 60%, ceea ce sugerează o schimbare în gospodărirea acestui grup. Oricum, per ansamblu, nota dominantă este aceea a utili- zării lor în primul rând ca furnizoare de carne. Printre animalele ținute până la doi ani predomină cele sacrificate în perioada de toamnă târzie- iarnă-început de primăvară, de obicei între 1—2 ani. Indivizii juvenili (sub un an) sunt foarte puțini. OVICAPRINELE Cumulează circa 245 oase; întrucât numărul de așchii cu o atribuire nesigură (în statistică încadrate la ovicaprine/căprior) este important, cifra avansată în statistici este relativă. în acest sens, numărul minim de indivizi pare mai relevant. Tabel 5 Datele metrice ale ovleaprlnelor de lo Gura Baciului I Nr. Variabilitatea M MANDIBULA - Lg. M3 3 22 ; 22,5 ; 22,5 HUMERUS - Lț. trohlee 4 27-29,5 28 — Lț. distală 3 28,5; 30; 31 RADIUS — Lț. s. art. px. 1 26 — Lț. prox. o 26,5; 28,5 METACARP - Lț. dist. 2 23 ; 23.5 TIBIA - Lț. dist. 2 25,5; 27 ASTRAGAL - Lg. later. 9 24,5-36 28,5 — Lg. med. 10 23-34 27,1 — Lț. max. 9 15,5-21,5 17,5 5 S. Bokonyi, în Cumidava, I, 1972, p. 30. 8 S. Bokonyi, în M. Gimbutas, M. Winn, D. Sh. Shimabuku, Achilleion a neo- lithic settlement in Thessaly, Greece, 6400—5600 B.C, Monumenta Archaeologicae, 14, Los Angeles, 1989, p. 318; S. Bokonyi, in A. Mc. Pherron, D. Srejovic (eds.), Divostin and the Neolithic of Central Serbia, Ethnology Monograps, 10, Pittsburgh, 1989, p. 423. MATERIALUL FAUNISTIC DIN AȘEZAREA DE LA GURA BACIULUI 185 In plus, mult material provine de la tineret și subadulți, ceea ce implicit a diminuat șansele de determinare și dimensionare (tabel 5). Diagnoza diferențială este surprinsă pe puține piese, cert este că această comuni- tate creștea și oi și capre, primele fiind, se pare mai numeroase. De la ovis provine un metacarp, cu lungimea de 121,5 mm, permițând estima- rea unei înălțimi la greabăn de 58,9 cm (Talkin). Această valoare, alături de celelalte dimensionări pe lățimile oaselor indică o populație cu indi- vizi de talie mică, gracili, întâlniți în aria așezărilor neolitice timpurii din sud-estul european7. O primă observație ce se impune analizând grupele de vârstă (ta- bel 6) este aceea că, pe parcursul fazelor de locuire de la Gura Baciului nu este sesizabilă vreo schimbare în modul de exploatare a acestui grup. Astfel ponderea animalelor tăiate până la trei ani (tineret și subadulți) nu scade sub 70—7 2%. Este posibil ca acel procent de 3Oo/o indivizi adulți-maturi ținuți în scop de proliferare a turmei să fi fost suficient pentru a asigura un anumit spor reproductiv. Dovadă, din nivelele infe- rioare până în cele superioare nu se înregistrează fluctuații în sens ne- gativ al procentajului lor. Evident, numărul mai mic de oase (implicit indivizi prezumați), din nivelele superioare se datorează lotului, per ansamblu mai redus. O detaliere a grupelor de vârstă, indică predilecția pentru sacrificarea ovicaprinelor la început de primăvară-primăvară. Un astfel de mod de sacrificare unde se urmărea în principal producția de carne nu exclude celelalte produse secundare: laptele, pieile. Tabel 6 Vârstele de snerlîleare la bovine șl ovieaprlne Niv. I Niv. II Niv. III-IV General NMI o- ,0 NMI NMI % NMI % Bovine 0 — 2 ani 8 40 5 35,7 3 42,8 16 39 2—4 ani 8 40 4 28,5 1 14,2 13 31,7 >4 ani 4 20 5 35,7 3 42,8 12 29,2 Total 20 100 14 100 7 100 41 100 Ovicapr ine 0—1 an 8 30,7 6 28,5 1 25 15 29,4 1—2 ani 7 26,9 3 14,2 1 25 11 21,5 2 — 3 ani 3 11,5 6 28,5 o 50 11 21,5 >3 ani 8 30,7 6 28,5 — — 14 27,4 Total 26 100 21 100 4 100 51 100 ■.r SUINELE Prezintă doar 41 resturi, din care mistrețului îi sunt atribuite circa 16 fragmente. Ambele specii sunt tratate împreună întrucât o demar- cație netă nu se poate realiza, cu atât mai mult cu cât puietul de mistreț 7 S. Bdkdnyi, Les debuts de l’elevage du mouton, în Ethnozooteclinie, 21 (Col- loque d'ethnozootechnie, Alfort, 26 XI 1977, p. 66; S. Bokonyi, în ActaArcHung, 36, 1984, p. 34—40. 186 GEORGETA EL SUSI — DIANA RUSU este bine reprezentat. De la specia domestică provin un calcaneu ce a furnizat o înălțime la greabăn de 53,2 cm și un astragal ce a permis obținerea unei valori a taliei de 70,5 cm. deși pe resturi se constată o oarecare predominanță a porcului domestic, pe indivizi, mistrețul este mai frecvent. în ceea ce privesc grupele de vârstă, pentru porc,, din cele 6 animale estimate, unul a depășit trei ani, restul fiind sub 1,5 ani. Pentru mistreț, din 8 animale, doar trei nu au depșit 3 ani, restul fiind mature. CERVIDELE De la cerb provin 101 oase ce au oferit puține posibilități de dimen- sionare și interpretare. Cert este că membrii comunității culegeau coarne de cerb în vederea prelucrării lor. Astfel în așezare au fost prelevate numeroase așchii rezultat al acestei îndeletniciri, cât și o ramificație cu vârful prelucrat (folosit). Prezența unui număr important de resturi maxi- lare a făcut posibilă estimarea unui procent însemnat de indivizi. Repar- tiția celor 22 indivizi pe clase de vârstă indică un procent de 54,5% subadulți. Această proporție se regăsește în fiecare fază de locuire, re- flectând intr-o oarecare măsură caracterul selectiv al vânării speciei (determinat de preferința pentru un aliment de bună calitate). Cert este că și în domeniul vânătorii primează factorul alimentar și anume, de suplimentare a necesarului de carne. Căpriorul, reprezentat doar prin 31 resturi, nu pare a fi reprezentat obiectul unei vânări sistematice. Și coarnele acestei specii erau culese și utilizate ca unelte. în eșantionul nostru s-au depistat două coarne provenind de la doi indivizi robuști (erau picate). Din cei 8 indivizi vânați, cinci au depășit stadiul adult, restul neatingând doi ani. De la iepure (o apariție sporadică) provine un coxal fragmentar. Un canin și o falangă au aparținut unui urs. în acest caz este probabil că falanga a ajuns în așezare cu blana vreunui animal prins și consumat în altă parte. Nici prezența caninului nu pare mai convingătoare, cu atât mai mult cu cât, alte piese nu s-au găsit. Oricum, într-un areal mai mult s-au mai puțin apropiat ursul era o prezență în fauna locală. Analiza raporturilor inter specifice Estimând un raport între speciile domestice: sălbatice de 76,5:23,4% (pe fragmente) și 66,2 : 33,7% (pe număr de indivizi) putem încadra așe- zarea noastră în categoria celor cu o economie alimentară axată în prin- cipal pe exploatarea speciilor domestice (ovicaprine + bovine în nivelele I—II; bovine + ovicaprine în nivelele III—IV) și în subsidiar pe vână- toare. Ovicaprinele reprezintă grupul de mamifere ce domină sub raport al NMI atât în nivelele I—II (fig. 1/A; B) cât și în ansamblu (fig. 1/D). Descreșterea ratei lor sub 20% în nivelele târzii trebuie să dea de gândit în măsura în care ele reflectă o situație obiectivă. Nu trebuie neglijat aici nici eșantionul mai mic pe care se sprijină aceste supoziții. Se pare că, spre fazele finale ale locuirii economia va adopta linia pe care a urmat-o în neoliticul dezvoltat, adică a exploatării bovinelor. MATERIALUL FAUNISTIC DIN AȘEZAREA DE LA GURA BACIULUI 187 Grupul suinelor are o pondere redusă la începutul așezării, procen- tajul lor dublându-se pe parcurs. în cadrul lor, rata porcului domestic (sau cel puțin aflat sub control uman) crește sensibil de la 3 la 5o/ft. Pe figură el este redat în sectorul din dreapta a săgeții. Posibil ca această creștere să fie corelată cu o mai mare stabilitate a comunități- lor în timp. Cerbul are o pondere însemnată ce se menține între 18—20%. O scădere vizibilă o are în nivelele II ce ar putea fi pusă pe seama unei oscilații de natură ecologică (scădere a densității sale). încercând să stabilim unele analogii cu așezările Starcevo-Criș din Banat: Pojejena — „Nucet“8, Gornea —• „Locurile Lungi“9 și Moldova Veche „Râ~t“10 câteva observații se impun. Siturile nord-dunărene se pot corela doar cu nivelele târzii de la Gura Baciului, în sensul prevalenței bovinelor și a scăderii ovicaprinelor la 20%. Nivelele timpurii de la Gura Baciului pot mai degrabă fi legate de spectrul faunistic de la Trestiana11, Mihajlovac-Knejpiste12 (așezare pe malul drept al Dunării). Rata totuși semnificativă a taurinelor, în ciuda dominației ovicaprinelor cât procen- tajul redus al porcului individualizează economia de la Gura Baciului de cea a așezărilor sud-balcanice, unde rumegătoarele mici ating pro- centaje foarte mari13, constituindu-se într-o variantă nordică proprie14. în ceea ce privește calculul estimativ al cantității de carne furni- zată de principalele specii (fig. 1/E), bovinele (vită + bour) prin talia lor specifică mare asigurau circa 75o/o din necesar. Și aceasta în condi- țiile unui randament la tăiere de 50% doar. Ovicaprinele, cervidele, sui- nele acopereau doar 25%. Chiar dacă aceste calcule sunt pur teoretice, credem că ele sunt edificatoare în a oferi un suport ipotezelor noastre. Față de o analiză a unui lot mai vechi de la Gura Baciului15 ce evidenția un procent de 38% bovine, 23,8% ovicaprine, 19o/O suine și doar 4,7o/q cerb16, eșantionul actual oferă date contrastante în unele privințe. Credem că doar existența unor eșantioane reduse stă la baza acestor discrepanțe. Deocamdată, corelările îndreptățite cu Cârcea (deși lotul de aici însumează 250 fragmente) nu par a avea sorți de izbândă, în viitor, doar acumularea și analiza unor eșantioane consistente vor putea oferi date suficient de sigure pentru a defini economia animalieră a celor mai timpurii comunități neolitice de pe teritoriul României. GEORGETA EL SUSI — DI ANA RUSU 8 Georgeta El Susi, în RevMuz, 2, 1991, p. 24. ,J Georgeta El Susi, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 42—43. 10 Ibidem. 11 Olga Necrasov, Maria Bulai-Știrbu. op. cit., p. 27. 1J S. Bokonyi, în Balcanica, XXIII, 1992, p. 79. 13 S. Bokonyi, în Kulonlenyomat az Agrărtbrteneti Szemle, 1—2, 1977, p. 5—6. 14 S. Bokonyi, în Balcanica, XXIII, 1992, p. 79. 15 Olga Necrasov, în Analele Științifice ale Universității „Al. I. Caza", s. II, a, 10, Iași, 1964, 1, p. 172. 18 Alexandra Bolomey, în SCIVA, 27, 4, 1976, p. 473, s-a avut în vedere gra- ficul întocmit și publicat în acest articol. 188 GEORGETA EL SUSI — DIANA RUSU RAPPORT PRELIMINAIRE SUR LE MATERIEL FAUNISTIQUE DE L’ETABLISSEMENT NEOLITHIQUE ANCIEN DE GURA BACIULUI (DEP. DE CLUJ) (Resume) Les restes de faune qui font l’objet de notre analyse parviennent des fouilles deroulees entre 1990—1993 dans l’etablissement Stardevo-Criș de Gura Baciului. Le lot ostâologique ne cumule pas plus de 1226 fragments repartis pour Especes de mammiferes domestiques et six sauvages (tableau 1). D’entre les especes do- mestiques manque le chien et d’entre les sauvages, les petites carnivores. Certains os presentent des traces d’utilisation (fațonnage), specialement les metapodes des ovicaprins/chevreuil. De meme les cornes de chevreuil (recoltes) ont ete utilises comme des outils, tandis que de cornes de cerf ont ete conservees des nombreuses echardes, possiblement des dechets de fațonnage. Les os importants du point de vue alimentaire ont ete fort fragmentds pour l’extraction de la moelle augmentant la categorie des os indeterminables. En estimant un rapport entre les especes domestiques et les sauvages de 76,5 : 23,4% (par fragments) et 66,2 : 33,7% (par nombre des individus) nous pouvons integrer cet etablissement dans la categorie des etablissements avec une economie alimentaire basee principalement sur l’exploitation des especes domestiques (ovi- caprins + bovins dans le Ier et Ileme nivel; bovins + ovicaprins dans le Illeme et IVeme nivel et subsidiairement sur la chasse. Le groupe des suins a un poids reduit au debut de l’etablissement, leur pourcentage en se doublant avec le temps. En ce qui concerne le calcul estimatif de la quantitâ des cornes fournies par les principales especes (fig. 1 /E), les bovins par leur grosseur assuraient environ 75% du necessaire. Fig. 1. Frecvența materialului faunistic pe specii. Calculul estimativ al cantității de carne furnizată. CATEVA OBSERVAȚII ASUPRA MATERIALULUI FAUNISTIC DIN CLUJ-NAPOCA — STATUIA MEMORANDIȘTILOR în primăvara anului 1994, cu ocazia construirii Monumentului Memo- randiștilor, în centrul orașului Cluj-Napoca a fost efectuată o săpătură de salvare. Materialul osteologic ce face obiectul analizei noastre provine din această săpătură și aparține culturii neolitice Cluj — Cheile Turzii • - Lumea Nouă, cultură prezentă în Transilvania între anii 4600—3800 î.Ch. Lotul analizat cuprinde un număr redus de oase, toate provenite de la mamifere. O diagnoză precisă* a fost dată pentru un număr de 82 fragmente (tabel 1). Tabel 1 Frecvența j>e specii o molerlululiii Nr. frg. 0 • NMI % Bovine 58 70,73 7 46,66 Ovicaprine 3 3,65 1 6,66 Cervide o 2,43 2 13,33 Suine 17 20,73 3 20 Canide 9 2,43 2 13,33 TOTAI, 82 15 Se observă că bovinele predomină net din punct de vedere numeric. Există diferențe mari între raportul procentual după numărul de frag- mente și raportul procentual după NMI; aceasta datorită numărului foarte redus de oase provenite de la ovicaprine, cervide și canide, de numai 7 fragmente, dar cărora le corespund cu certitudine 5 indivizi,, deci, o treime din numărul total de indivizi prezumați. Acest lucru ne face să ne îndreptăm atenția asupra raportului procentual calculat după numărul de indivizi, deși metodele de apreciere a NMI sunt mai puțin sigure {Bolomey 1973, p. 48). Cele 58 fragmente de bovine provin în întregime de la specia do- mestică bos taurus. Dacă notăm cu A regiunea capului, B fragmentele centurii și membrului superior, C fragmentele centurii și membrului inferior, D fragmentele vertebrale și E fragmentele costale, obținem o repartiție a fragmentelor osoase pe regiuni corporale pentru Bos taurus (tabel 2). Se observă ponderea mare a oaselor membrului toracic, urmate de oasele membrului pelvin, deci, a oaselor provenite din regiunile car- itate, față de celelalte regiuni destul de echilibrat reprezentate. 192 DIANA RUSU Tabel 2 llepartlfin fragmentelor de bovine pe regiuni auatomke Nr. frg. % A 9 15.51 B 24 41,37 (2 14 24,13 D 6 10,37 5 8,62 Apreciem existența a 7 indivizi cu următoarea repartiție pe grupe de vârste (Silver, 1963, p. 252—253): un individ între 0—6 luni, după un metacarp stâng neepifizat distal și epifiza proximală cu un grad de compactizare foarte redus; un individ între l1/2—2 ani, după o scapulă dreaptă cu limita de separație vizibilă la nivelul cavității glenoide; un individ între 2^2—3 ani, după un molar (M3) în eroziune primară (Higham, 1968, p. 104); un individ de aproximativ 4 ani (limita de sepa- rație vizibilă la nivelul unei epifize distale de femur); un individ de aproximativ 7 ani (2 vertebre cervicale cu corpul abia osificat); un indi- vid ce a depășit vârsta de 9 ani (vertebra cu corpul vertebral bine osifi- cat). Bovinele erau, deci, crescute atât pentru furnizarea cărnii cât și pentru reproducere. Un metatars cu lungimea maximă de 258 mm a permis calcularea taliei (Matolcsi 1970, p. 118), obținându-se valoarea de 1408,68 mm. Probabil, acest os provine de la un mascul, dar este doar o supoziție, deoareod osul fiind spart la nivelul diafizei (Pl. 1/2) nu au putut fi calculați indicii necesari pentru stabilirea sexului. Această valoare in- dică o populație de talie mare. O confirmare poate fi a doua valoare obținută după un radius neepifizat distal (Pl. 1/1). S-a luat, totuși, lun- gimea aproximativă, obținându-se o înălțime la greabăn de 1204 mm, valoare mare ținând cont și de faptul că animalul respectiv era încă în creștere. Numărul fragmentelor de bovine poate fi mai mare deoarece cel puțin jumătate din materialul rămas neidentificat (25 fragmente) este masiv, aparținând probabil acestui grup. Dacă l-am lua în considerare, situația statistică ar fi ușor modificată, dar nu ar schimba rezultatele analizei noastre, deoarece, fără nici o îndoială, exploatarea bovinelor deținea locul primordial în creșterea animalelor. Următorul grup cu o pondere destul de ridicată este cel al suinelor. Din cele 17 fragmente, 14 sunt atribuite porcului domestic și numai 3 mistrețului. Numărul minim de indivizi este 3. Dintre aceștia, unul este mistreț (după o tibie cu epifiza proximală desprinsă), de aproximativ 3—3^2 ani (Pl. 1'3), iar ceilalți doi sunt porci având vârsta la sacrificare de aproxi- mativ 6 luni, probabil puțin peste această vârstă (după o mandibulă dreaptă cu dp4 și Ml în erupție), iar celălalt depășise vârsta de 1 an (după o scapulă cu cavitatea glenoidă sudată). MATERIALUL FAUNISTIC DIN CLUJ-NAPOCA 193 . Ovicaprinele sunt prezente doar prin 3 fragmente osoase. Nu putem specifica dacă aceste fragmente aparțin oii sau caprei, deoarece lipsesc părțile după care se poate face diagnoza diferențială oaie-capră. Aceste fragmente sunt: un molar izolat, care după aspect era, pro- babil, în erupție, un fragment de humerus neepifizat distal și un frag- ment de coastă. Probabil, toate aparțin unui singur individ sub 10 luni. Cervidele sunt surprinzător de slab reprezentate (poate și pentru faptul că materialul provine din centrul orașului) prin speciile Cervus elaphus și Capreolus capreolus. Deși există numai două fragmente de cervide determinate, acestea provin cu siguranță de la doi indivizi: un cerb și un căprior. De la cerb există un fragment de metatars drept, neepifizat distal (Pl. 1/4), deci, animalul vânat era tânăr, sub 2 ani, iar de la căprior un fragment proxi- mal de tibie cu epifiza abia sudată (Pl. 1/5), deci, animalul depășise cu puțin vârsta de 3 ani. Două fragmente mandibulare provin cu siguranță de la doi indivizi de Caniș familiaris. La unul dintre fragmente s-a păstrat în alveolă doar P3, neputându-se calcula talia animalului. După mărime apreciem că acest fragment provine de la tipul „palustris“ (Pl. 1/6). Celălalt frag- ment însă, aproape întreg, a oferit posibilitatea calculării taliei (Pl. 1/7). Valoarea obținută (după Ig. Pl—M3=69 mm) este de 156 mm (după BAHR). Aceasta este o valoare destul de ridicată pentru un câine din perioada neolitică, depășind chiar mărimea tipului „intermedius". Pro- babil, câinii erau folosiți în calitatea lor de apărători ai comunității; nu avem nici un indiciu că ei ar fi fost consumați. Datele metrice prelevate sunt puține datorită atât numărului redus de piese scheletice, cât și a puternicii fragmentări (tabel 3). Tabel 3 Datele metrice Specia Fragmentul Tipul dimensiunii Dimensiuni Bos taurus scapula lg. cav. glenoide 61,3 It. cav. glenoide 5 lț. min. col 52,4 hume rus lț. ep. dist. 88 lț. trohlee 85,5 radius lg. max. 280* lț. ep. prox. 85,2 86,3 82,3 DAP prox. 45,3 44,3 44,2 lț. min. diaf. 40,5 DAP diaf. 22 ulm lț. supr. art. 46 metacarp lț. ep. prox. 38** 5 ,6 DAP prox. 26** 36,8 lț. min. diaf. 19,4** DAP diaf. 14,6** DAP dist. 33,5 falanga I lg. max. 6 lț. ep. prox. 39 DAP prox. 41,6 lț. min. diaf. 32 13 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 194 DIANA RUSU continuare Tabelul 3. Specia Fragmentul Tipul dimensiunii Dimensiuni DAP diaf. 23,7 lț. ep. dist. 36 DAP dist. 26.2 falanga II Ig. max. 40 46 Iț. cp. prox. 33,4 36 DAP prox. 35,5 38,4 Iț. min. diaf. 27,4 28,8 28 3 DAP diaf. 26,2 27,4 26 Iț. ep. dist. 28,4 29,3 DAP dist. 31 38,3 femur diam. cap 41,5 tibie lț. ep. dist. 74,3 DAP dist. 59 astragal Ig. max. lat. 69,5 64,2 Ig. max. med. 63,2 59 Iț. dist. 45,5 40 adânc, lat. 39,2 35 adânc, med. 34 32,3 calcaneu Iț. max. 62 centrotars Iț. max. 56,3 DAP 55,7 metatars Ig. max. 258 Iț. ep. prox. 56,5 DAP prox. 50,5 lț. ep. dist. 65,5 DAP dist. 36 Sus scrofa domesticus maxila Ig. dp4 14 Ig. Ml 18,8 Sus scrofa ferrus scapula Ig. cav. glenoide 37 lț. cav. glenoide 36,5 lț. min. col 37 Ig. proc. art. 51,6 tibie lț. ep. prox. 57 Caniș familiaris mandibula Ig. Ml 20 Ig. M1-M3 34 Ig. P1-M3 69 * lungimea este aproximativă ; osul este neepifizat distal •• osul provine de la un individ sub 6 luni în urma analizei efectuate asupra materialului se observă ponderea foarte mică a animalelor sălbatice, în special în ce privește numărul de fragmente (3 de mistreț, 1 de cerb și 1 de căprior). Dar raportul animale domestice / animale sălbatice = 80/20% după numărul minim de indi- vizi, crește mult în favoarea animalelor sălbatice. Un număr de 6 fragmente, ceea ce reprezintă un procent de 7,3% din total, poartă urme de ardere, 2 din ele având culoare albicioasă, iar celelalte fiind arse la negru sau prezintă doar pete negre de ardere. Dintre aceste oase arse, doar un singur fragment a putut fi identificat ca specie și anume un calcaneu de Bos taurus. De asemenea, din întregul lot analizat, 3 fragmente poartă urme de prelucrare: 2 fragmente dia- MATERIALUL FAUNISTIC DIN CLUJ-NAPOCA 195 fizare de os lung, probabil de bovine, au pereții bine șlefuiți (Pl. 1/8—9), iar metatarsul pe baza căruia am calculat înălțimea la greabăn, prezintă la nivelul epifizei proximale, pe fața laterală, imediat sub fațeta pentru articularea cu cuboidul, trei tăieturi transversale adânci și cinci mai scurte, încercându-se probabil secționarea osului cu un obiect foarte ascuțit. Se mai poate observa la nivelul unui condil mandibular de bovideu urme pronunțate ale unor dinți de animale carnivore. Putem deci conchide că principalele furnizoare de hrană pentru comunitate erau bovinele, iar într-o mai mică măsură suinele. Lotul fiind redus numeric nu ne putem pronunța asupra creșterii ovicaprinelor și asupra utilizării vânatului ca hrană, dar probabil acestea ocupau un loc secundar. DIANA RUSU BIBLIOGRAFIE * Mulțumim și pe această cale d-lui prof. Sergiu Haimovici (Iași) pentru sprijinul acordat în prelucrarea materialului. BOLOMEY 1973 ALEXANDRA BOLOMEY, An Outline of the Late Epipaleolithic Economy at the “Iron Gates”: the Evidence on Bones, în Dacia, VII. N.S., 1973, p. 41—52. HIGHAM 1968 H. G. HIGHAM, Stock Rearing as a Cultural Factor in Praehistoric Europe, în PPS, 33, 1968, p. 104. MATOLCSI 1970 J. MATOLCSI, Historische Erforschung der Korpergrosse des Rindes auf Grund von ungarischen Knochenmaterial, în Zeitschrift f. Tierziichtung und Zuchtungsbiologie, 87, 2, 1970, p. 89—137. SILVER 1963 .1. A. SILVER, The Agening of Domestic Animals, în Science in Archaeologie, Londra, 1963, p. 250—268. SOME OBSERVATIONS ABOUT BONE MATERIAL FROM CLUJ-NAPOCA — STATUE OF “MEMORANDIȘTILOR" (Abstract) The animal bone material recovered in the spring of 1994 resulted from the collecting work during the salving excavation in the center of Cluj-Napoca beiong- ing to the Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă culture of 4600—3800 B.C. This sample is not large at all, it includes 82 bone fragments resulted from 4 domestic species: Bos taurus (cattle), Ovis/Capra (sheep or goat), Sus scrofa 10(3 DIANA RUSU domesticus (pig), Caniș familiaris (dog) and 3 wild species: Cervus elaphus, Ca- preolus capreolus (red and roe deer), sus scrofa ferrus (wild pig). The cattle is the predominant group therefore they were the main meat suppliers. The sample of caprovines is very small and so is that of wild animals. Maybe the game was of secondary importance. There are 6 burnt bone fragments and 3 having signs of working; 2 of them have very well polished walls and the third is a metatarsus which has some transversal cuts on the proxima] epiphysis. ferrus; 4. fragment diafizar de metatars de la Ceivus elaphus ; 5. fragment proximal de tibie de la Capreolus capreolus ; 6. fragment mandibular de Caniș familiaris, tipul ,,palustris" ; 7. fragment mandibular de Caniș familiaris; 8 — 9. fragmente diafizare preludate. LES CALCAIRES UTILISES A LA CONSTRUCTION DES CITADELLES DACIQUES DES MONTS D’ORĂȘTIE ET LES CARRIERES ANTIQUES Dechiffrer correctement le passe hi- storique de n’importe quelle nation est un desideratum de ses succes- seurs, charge d’un profond contenu ethique et de responsabilite vis-ă- vis des peuples (L’Auteur). Toutes les citadelles daciques des Monts d’Orăștie sont emplacees sur des schistes cristallins — les mesometamorphites du groupe de Sebeș- Lotru, pour la plupart des gneiss et des micaschistes et de facon sub- ordonnee des quartzites, des amphibolites et des pegmatites —■ qui don- nent, par erosion differenciee, des formes de relief positives, bordees en pârtie de pentes abruptes, se pretant â la construction de forteresses (Blidaru, Cetățuie, Piatra Roșie). Dans les formations metamorphiques appartenant â l’unite mentionnee il se trouve des terrains abrites, diffi- cilement aocessibles, surtout dans les bassins superieurs des vallees; des lieux qui se derobent â la vue sont aussi ceux de Valea Albă oii est emplace l’etablissement dacique Fețele Albe ainsi que de la vallee Godeanu oii a ete erigee la capitale de l’Etat dacique, Sarmizegetusa Regia. Caracterisation petrographique-faciale des calcaires qui composent les blocs de pierre dont ont ete construites les citadelles daciques des Monts d’Orăștie Notre investigation a vise les citadelles daciques de la zone de Sar- mizegetusa Regia (Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru et Grădiștea de Munte-Dealul Grădiștei)*, y effectuant d’attentives observations macro- scopiques sur les roches (blocs de pierre) dont elles sont construites. Etant donne qu’il n’existe pas de differences petrographiques dignes d’etre prises en ligne de compte entre les blocs de roches qui compo- sent les murailles de ces citadelles, nous en donnerons une description commune, valable pour toutes les citadelles en question. La ressem- blance, allant jusqu’â l’identite, des roches qui composent les murailles des citadelles s’explique par une source geologique commune. * Nous adressons nos remerciements aux collegues: Prof. dr. I. Glodariu et Assist. G. Florea pour les eclaircissements archeologiques qu'ils nous ont offerts avec competence ei amabilite. 200 IOAN MARZA Description macroscopique. Les calcaires de blocs de pierre sont de couleur blanche, tirant sur le jaunâtre faible, ils sont massifs ou strati- fies et presentent frequemment une texture vacuolaire due aux vides de dissolution superfene. II y predomine les blocs â structure oolithique et â caractere organogene, imprime par la teneur en microorganismes (Miliolidae, Nonionidae, Elphidiaceae, petits Gasteropodes, etc.), en la- mellibranches (Ervilia, Cardium), bryozoaires, etc.; il y apparaît aussi des blocs de calcaires en facies microconglomeratique, greseux, qui con- tiennent des fragments de quartz (quartzites), des lamelles de muscovite, concentrees quelquefois sur les surfaces de stratification, et temoignant de l’origine metamorphique de la source (les Monts de Sebeș). Dans certains cas apparaissent dans la roche des „pseudofilons“ (d’ordinaire de 1 â 3 cm en epaisseur), constitues du meme materiei que la roche-hote; ceux-ci representent des fissures, des fractures colma- tees (de fațon diagenetique) apres la sedimentation, avec du materiei carbonatique-puartzeux, cimente. Ils sont reconnaissables aussi dans les couches de calcaires des affleurements de la colline Măgura (Călan) et constituent un argument en plus pour la source des bolcs de roches des citadelles daciques examinees. Description microscopique. En vertu des analyses macroscopiques et microscopiques effectuees, on a determine les especes petrographiques suivantes: — Des calcaires oolithiques — roches de couleur blancho-jaunâtre. Les oolites â structure concentrique continnent un noyan de mineral terrigene (quartz, plagioclases, orthose-microcline, muscovite-biotite, plus rarement, grenat, epidote-zoi’zite, staurolite, titanite, oxydes de fer, etc.) et quelquefois des lithoclastes (quartzites, gneiss); sont egalement presents des plagioclases provenant d’une roche ă structure ophitique, represen- tant â l’origine des metabasites. La calcite corrode partiellement les mineraux qu'elle coficretionne. Des restes organiques (foraminiferes) pt, accidentellement, des pellets apparaissent dans la masse de la roche. Le liant des oolites est calcitique, micritique-sparitique (recristallise). L’ap- parition d’oolites privees de centre de concretion est sporadique. La forme des oolites: spherique (0,030—0,50 mm 0), ellipsoîdale ou allongăe (0,25 X 0,40—0,50 X 1,00 mm 0) depend de la morphologie des gra- nules support. — Calcaires greseux-suhoolithiques. Ce sont des roches compactes de couleur blanche-jaunâtre, parfois grises, â liant micritique. Le con- cretionnement des cristalloclastes et des lithoclastes est plus faiblement exprime. — Des greș (par endroits â l’aspect microconglomeratique) apparais- sent sporadiqucment (Costești-Cetățuie) et sont constitutes d’un liant carconatique qui cimente les cristalloclastes et les lithoclastes provenus du cristallin mesometamorphique de la serie Sebeș-Lotru. On observe frequemment des pellicules de calcite autour des fragments de quartz, de feldspaths, de mica, etc. Compte tenu de la teneur paleontologique, toutes ces roches appartiennent au Sarmatien inferieur (au Volhynien). Les caracteristiques litho-faciales des roches des murailles des citadelles daciques (Monts d’Orăștie) sont consignees aux Pl. I—III. LES CALCAIRES UTILISfiS A LA CONSTRUCTION DES CITADELLES 201 II se dâgage certaines particularites concernant les roches incorpo- rees aux murs des citadelles daciques explorees, telles que: — Dans le cas de la citadelle de Costești-Blidaru, les murs peri- pheriques sont bâtis avec des blocs de calcaire fațonnes (de differentes tailles, frequemmen.t autour des valeurs 78/45 X 60 cm), et les murs intârieurs sont formăs de blocs des memes calcaires, entre lesquels ont ete places, en quise de remplissage, des fragments de roches cristallines du situ (micaschistes, gneiss, migmatites, quartzites). — A Costești-Cetățuie, le parement exterieur du mur â contrefort et du sanctuaire est forme de blocs de calcaires oolithiques organogenes; dans certains de ces blocs apparaissent des elements de quartz roule (blanc, gris), qui conferent â la roche un caractere microconglomăratique. Dans le parement exterieur de la tour â habitats (No. 1), dans le mur nord-est (jartie est, 2-a rangee), le bloc No. 5 est form- de greș gris quartzitique â liant carbonatique, ce qui constitue une exception. A Cetă- țuie aussi toutes les constructions sont emplacees sur des roches cristal- lines (micaschistes, gneiss). — La citadelle Sarmizegetusa Regia qui coiffe la colline Grădiște (la construction dacique) est integralement bâtie en calcaires sarmatiens (differents facies), provenant de la colline Măgura (localite Valea Sân- georgiului — Călan). Par contre, dans les murs romains, eriges en vue de de-fendre la citadelle apres la conquete, se trouvent â la fois des blocs de calcaires sarmatiens et, plus rarement, des andesites (fragments de tambours et de pilastres), provenant de l’ensemble de constructions daci- ques detruites par les Romains. — Les blocs de roches utilises pour toutes les citadelles daciques de la zone Sarmizegetusa Regia sont representes pâtrographiquement par des calcaires oolithiques sarmatiens (volhyniens) et des varietes de ceux-ci (calcaires oolithiques — biogenes, calcaires oolithiques greseux — microconglomeratiques; tres rarement des greș â ciment carbonatique et â structure oolithique faiblement exprimee). Investigations geologiques et d’identification des carrieres daciques d’ou a ete exploite le calcaire utilisâ â la construction > des citatelles des Monts d’Orăștie Bref historique. Le geologue Gy. Halavăts1 affirme que la pierre dont est construite la citadelle de Căpâlna est la meme que celle utilisee pour d’autres citadelles des Monts d’Orăștie. Une idee similaire a ete exprimee par Fr. Schafarzik2 (cite d’apres V. Wollmann)3. Conforme- ment â l’affirmation de l’archeologue G. Finăly4, le geologue A. Koch definit la roche en cause comme etant „un calcaire sarmatien avec Cerithium, C. pictum“ et suppose qu’il provient de la colline Măgura ă proximite de Călan. En ce qui concerne les blocs de calcaires de la citadelle de Căpâlna, E. Stoicovici confirme leur provenance de la colline Măgura (d’apres 1 Gy. Halavăts, dans ArchErt, XXVI. 1, 1906, p. 355. 2 Fr. Schafarzik, Detaillierțe MUteilungen iiber die auf dem Gebiet des unga- rischen Reiches befindlichen Steinbrucke, Budapest, 1900, p. 240. 3 V. Wollmann, dans Sargetia, X, 1973, p. 12, no. 12. 4 G. Finăly, dans ArchErt, XXXVI, 1916, p. 42. 202 IOAN MÂRZA I. Glodariu0). La donnees ci-dessus ont ete adoptees sans equivoque ou avec certaines reserves par les archeoloques (D. M. Teodorescu6; H. Dai- coviciu7; C. Daicoviciu et Al. Ferenczi8; I. Glodariu9) en raison de l’ab- sence d’une etude speciale consacree â ce sujet. Constderations geologiques generales. La region investiguee, ou se trouve la colline Măgura Călanului, appartient geologiquement au golf sedimentaire Hațeg, d’âge miocene, ramifie du couloir du Mureș et delimite par les localites Deva — Simeria — Orăștie au Nord, et Hațeg au Sud. Les formations geologiques du bassin sont representees par des depots badenaiens (roches detritiques, carbonatiques) et sarmatiens in- ferieurs, volhyniens respectivement (calcaires oolithiques, calcaires orga- nogenes, calcaires greseux ă microorganismes, minces intercalations de marno-caloaires et de marnes). Geologie du secteur Dealul Măgura (Călan), Les formations geolo- giques qui constituent la colline Măgura sont representees par une suc- cession de couches d’une epaisseur de 80 â 100 m environ, qui affleurent tout au long du versant meridional mais aussi ailleurs. A la base sur- viennent des calcaires greseux, parfois avec des niveaux riches en mus- covite, trahissant de la sorte une source metamorphique, suivis par des calcaires oolithiques et organogenes; tous sont disposes en couches dis- tinctes de 30 â 40 cm d’epaisseur ă la pârtie inferieure et de 0,50 ă 1 m (tout au plus 2 m) d’epaisseur ă la pârtie superieure; la disposition des calcaires en couches distinctes a eu une importance particuliere, tel qu’on le verra, dans le processus d’exploitation. A la pârtie inferieure apparaissent des intercalations de sables ou de greș carbonatiques faible- ment cimentes, tandis que dans la zone superieure on remarque des niveaux minces de marnocalcaires, quelquefois des sables riches en fossi- les (gasteropodes). Les fossiles presents dans ces intercalations sont surtout de petits gasteropodes, la frequence la plus grande etant celle de Cerithium rubiginosus (Eichwald), aux cotes duquel apparaissent des formes de Cardium obsoletum (Eichw.), Ervilia podolica (Eichw.), Murex sp., Bulla sp.; ă la loupe binoculaire et en sections minces au micro- scope on decele: des Miliolidae, Nonionidae, Elphidiaceae, des Bryozoai- res, des Ostracodes, etc., association caracteristique du Sarmatien infe- rieur (du Volhynien). Localisation des carrieres antiques (daciques). C’est avec satisfaction et emotion que nous avons visite les carrieres daciques, actives voici 2 miile ans, identifiees dans la colline Măgura (Călanului). Les carrieres sont situees sur la surface structurale de la colline, etant reparties sur une aire qui occupe plus d’un kilometre en longueur (Est-Ouest) et 500 ă 800 m en largeur (Nord-Sud). Quique le degre de boisement soit avance, le contour ou la forme des carrieres se conservent tres bien ă plus d’un endroit. En realite, des carrieres plus petites ou plus developpees sont presentes sur la presque 3 I. Glodariu, dans ActaMN, XXII—XXIII. 1985—1986, p. 100. 9 D. M. Teodorescu, dans ACMIT, II, 1929, p. 5—9. 7 H. Daicoviciu, De la Burebista la cucerirea romană, Cluj-Napoca, p. 51. 8 C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Așezările dacice din Munții Orăștiei, București, 1951. ' ' ' 9 I. Glodariu, dans NEH, VI, 1, 1980, p. 41—43. LES CALCAIRES UTILISES A LA CONSTRUCTION DES CITADELLES 203 totalite de la colline Măgura, trahies par des excavations et des parois verticales d’excavation,, ă une hauteur variable de 1 ă 4 m et, rarement, davantage. Le front des carrieres est differemment oriente: il est fre- quemment dirige vers le sud, parce que les couches sont inclinees vers le nord et rendent possible un degagement (une exploitation) plus aise des blocs de roche, mais on rencontre aussi des fronts d’exploitation â direction est et ouest (en rapport avec la configuration du terrain), plus particulidrement â Textremite occidentale de la colline Măgura (Pl. VII). Caracterisation petrographique-faciale des calcaires des carrieres (da- ciques) de la colline Măgura (Călanului). L’analyse microsoopique des echantillons de roches appartenant aux carrieres a debouche sur la de- termination des types petrographiques suivants: — Calcaires biosparitiques — constitues d’un ciment calcitique mi- crogranulaire, qui englobe une grande quartite de micro-organismes (Miliolidae, Elphidideae, Nonionidae, fragments de Bryozoaires, de La- mellibranches et de Gasteropodes), le plus souvent diagnenises; plus rares sont les pellets et le oolites. Les elements mineraux terrigenes font defaut. — Calcaires biomicritiques — pelmicritiques de fațon subordonnee, constitues d’une masse calcitique micritique, avec des micro-organismes et des pellets; par endroits, le carbonate est tache (ferrugineux). — Calcaires greseux-suboolithiques — roches compactes de couleur blanche, riches en lamelles de musoovite et de quartz. L’analyse au microscope revele le liant micritique-calci'tique,, qui englobe des frag- ments allogenes de forme angulaire, representes par du quartz ă extin- ction ondulatoire, de l’orthose, du microcline, des micas (partiellement remplaces par de la calci te), de l’epidote et du disthene. La roche pro- vjent de la pârtie inferieure de la couche de calcaires de la colline Măgura (au dehors du perimetre des carrieres). — Calcaires oolithiques — roches de teinte blanche, faiblement jaunâtre, plus rarement grise, ou faiblement ferrugineuse. Du point de vue petrographique, elles representent des calcaire oolithiques typiques; certaines intercalations font la transition vers les calcaires oolithiques- organogenes (micro-organismes: Miliolidae, Elphidideae, Nonionidae, pe- tits Gasteropodes, restes de Bryozoaires et d’Ostracodes, etc.), avec ou sans la participation des pellets. Elles renferment aussi des macrofossi- les (Cardium, Ervilia et Cerithium). Les oolites incorporees dans un liant calcitique, micritique ou micritique-sparitique (diagenetiquement recristallise) ont des dimensions comprises d’ordinaire entre 0,50— 0,80 mm, donc en-dessous de 1 mm. Les oolites resultent du depot con- centrique de la calcite pelliculaire autour des cristalloclastes de quartz, plagioclases orthose, microcline, muscovite (habituellement), mais aussi autour de mineraux rares (epidote, monazite, zircon, titanite, ilmenite, magnetite, etc.); plus rarement apparaissent aussi des corpuscules oolithiques prives de centre de concretionnement. Dans certains cas, le microscope revele l’effacement pârtiei de la structure oolithique â cause de la recristallisation diagenetique de la roche (spariticisation), qui devient massive-compacte. Les cristalloclastes et notamment le quartz, manifestent frequemment des phenomenes de corrosion de contact avec la calcite pelliculaire. 204 IOAN MARZA Les caracteristiques structurales-texturales et la composition petro- graphique de ces roches sont illustrees au moyen de microphotographies ă la Pl. IV. Considerations sur l’exploitation. Le degagement des blocs de pierre par un personnel specialise se realisait en suivant les niveaux ou les bancs de calcaires et les fissures naturelles; le detachement lineaire des blocs au moyen d’un coin et le decoupage au ciseau etait pratique avec habi- lete; c’est dans la carriere que les blocs etaient amenes â la taille exigee et qu’etait realise le finissage. Des traces de decoupage au ciseau se conservent encore de nos jours (il apparaît souvent des formes ou des sillons realises au ciseau, qui rappellent les branchcs d’un sapin penchees des deux cotes), etonnamment distinctes, sur une des parois de la fațade est, d’une grande carriere (â la paroi naturelle de calcaire, haute de 4 m environ) situee ă l’extremite ouest de la colline Măgura. Plus rares sont les carrieres â exploitation en petits paliers (env. 2 ă 3 m). A l’emplacement de la construction envisagee — tel que nous l'apprend I. Glodariu — se faisaient seulement les ajustements necessai- res des blocs, y compris certaines operations speciales (niches pour les crampons en bois, cannelures, etc.). Dans la pierre gravee d’une carriere est conservee, parfaitement lisible, une lettre grecque (cp), creusee dans la pierre et encadree d’un carre realise au ciseau. Des blocs de calcaire ă l’etat naturel ou partielle- ment fațonnes se trouvent dans les carrieres mais aussi â la base de la pente sud de la colline Măgura en-dessous de la route conduisant au faîte de la colline. Ce sont des preuves supplementaires concernant les exploitations antiques de ces lieux. L’exploitation par petites carrieres, sur le versant sud de la colline Măgura est incertaine; en un seul endroit on peut soupțonner l’exis- tence d’une carriere, ce dont pourraient temoigner des marches qui semblent ne pas etre naturelles. Certaines constructions romanes de la region de Călan (tellcs les etablissements de bains publics) ont ete realisees egalement avec des calcaires provenant de la colline Măgura (Călanului), d’oii decoule la conclusion que les Romains ont continue â exploiter les carrieres daci- ques mentionnees. Le transport. La question du transport des blocs de pierre, par les Daces, depuis la colline Măgura jusqu’aux citadelles des Monts d’Orăș- tie, a preoccupe les antecesseurs ă la fois sous l’aspect de la modalite de transport proprement dite et du trace sur lequel celui-ci a ete effec- tue. Laissant aux archeologues le privilege de repondre â cette question, nous nous bornerons de rappeler avec satisfaction que, lors de notre peri- ple en compagnie du Prof. I. Glodariu, nous avons identifie pour la premiere fois un chemin qui se trouve en contrebas de la colline Mă- gura (cote sud), de 8 ă 10 m environ en largeur, qui conduit, en direc- tion ouest, vers les citadelles daciques des Monts d’Orăștie. Morpholo- giquement, le trace de ce chemin est bien conserve et epouse approxi- mativement la courbe de niveau en-dessous de la colline Măgura, de l’ouest ă l’est. Un deuxieme chemin antique descend du sommet (dans la pârtie est de la colline) et rejoint le chemin evoque ci-dessus (PL Vil); c’est sur ces chemins que l’on charriait les blocs de pierre extraits des LES CALCAIRES UTILISES A LA CONSTRUCTION DES CITADELLES 205 carrieres daciques. II est probable qu’il y avait aussi d’autres voies de transport vers le nord-est, jusqu’â la vallee d’Orăștie, secteur que nous n’avons pas explore, II est fort possible que le chemin de transport dacique ait suivi le faîte (chemin de faîte), du moins pour la construc- tion des citadelles les plus proches, tel qu’est le cas des citadelles Cos- tești—Blidaru et Costești—Cetățuie. Le chemin de faîte evitait les pentes abruptes et abregeait la distance entre le lieu d’exploitation et celui de construction. Conclusions Nous avons procede ă l’examen petrographique-facial, du point de vue macroscopique (â pied d’oeuvre) et microscopique (dans le labo- ratoire) des blocs de calcaires au moyen desquels ont ete construites les citadelles daciques de Costești (Blidaru, Cetățuie), Sarmizegetusa Regia, (Dealul Grădiștii) et avons effectue des investigations geologi- ques â pied d’oeuvre dans la region Călan—Valea Sângeorgiului et Dâncu Mare, Grid, en vue d’identifier la source de provenance de ces roches. Les resultats ont ete couronnes de succes en ce sens qu’ il a ete etabli de f^on indubitable: la formation geologique d’origine des blocs de calcaires — depots carbonatiques sarmatiens basaux (valhyniens) — utilises par les constructeurs daces â l’edification des citadelles monu- mentales des Monts d’Orăștie, y compris le lieu d’occurrence de ceux-ci (la colline Măgura, proche des localites Valea Sângeorgiului—Grid), et les carrieres qui se trouvent â la surface de la colline, s’etendant sur une aire de 1 km2 environ. Nous avons egalement identifie la methode d’axploitation employee dans la carriere, ainsi que, partiellement, le chemin par oii s’est effectue le transport des blocs de pierre vers les chantiers de construction des citadelles. L’identite litho-faciale des blocs de calcaires incorpores aux cita- delles daciques et des calcaires volhyniens de la colline Măgura est illus- tree aussi dans les Pl. 1 1, 2, 3; II/l—3; 1II/1—3; 1V/1—3. Recommandat i ons — Apres Roșia Montană (les collines Cetate et Cârnic), qui se sig- nale par ses exploitations auriferes romaines, la colline Măgura Căla- nului est le plus grandiose monument antique rattache aux exploita- tions, de notre passe millenaire. C’est la raison pour laquelle il doit devenir un pantheon naturel du peuple roumain: un monument histori- que-geologique qui devra etre preserve avec veneration (au moyen d’une surveillance organisee). — II s’impose de poursuivre l’etude afin d’identifier avec precision d’autres roches que les calcaires (leur source y compris), utilisees par les Daces (et, plus tard, par les Romains) â la construction des cita- delles des Monts d’Orăștie, etc., ou d’autres edifices (sanctuaires, murs de terrasse, constructions civiles) ainsi que de divers objets d'usage menager. — II est recommandable que les citadelles daciques, y compris les carrieres antiques decrites soit introduites dans un circuit internațional 206 IOAN MARZA d’excursions scientifiques, du fait qu’elles representent des objectifs his- toriques et geologiques (les carrieres) uniques en Europe. A cet effet, il s’impose de moderniser la route qui conduit de Căîan â la colline Măgura et d’amenager l’enceinte des carrieres dans un but touristique. II convient aussi d’interdire toute exploitation des calcaires oolithiques de cette meme colline (le secteur aux carrieres daciques). En outre, en vue de la restauration des murailles et des citadelles daciques, nous plaidons pour que d’autres carrieres soient ouvertes dans les memcs formations (couches) geologiques, mais dans d’autres secteurs. IOAN MÂRZA 3 Planche /. Microphotographies de blocs de calciare ; Sarmizegetusa Regia: 1 Calcaire oolithique ayant pour centrcs de concrttionnement des fragments de quartz (C), feldspath (Fp), biotite (Bi), zircon (Zr), epidote (Ep). IN; 55 X. Bloc de la dixieme terasse, pilastre du Sanctuaire en calcaire. 2 Calcaire oolithique au ciment recristalisse. IN ; 55 X. Bloc du mur de la citadelle. 3 Calcaire oolithique ; les oolites sont contourees par un manchon de calcite recristallis£e et les noyaux de concretionnement sont constitues de ti- tanite (Ti), quartz (C). IN; 110X. Bloc du mur de la citadelle (pârtie sep- tentrionale). Planche II. Microphotographies de blocs de calcaires; Costești—Blidaru: ? Calcaire oolithique (les oolites ont une bordure de calcite recristallisee). IN; 55 X. Bloc du mur septentrional d'enciente de la deuxieme citadelle (pare- ment exterieur). 2 Calcaire oolithique — microfosilifere au ciment recristallise. IN; 50X. Bloc de calcaire du muraille de la citadelle, pârtie sud. 3 Calcaire oolithique ă foraminiferes et au ciment recristallise. IN; 110 X. Bloc de calcaire du portail de la citadelle. Planche IV. Microphotographies de calcaires oo'ilh’qucs provenant des carrieres daciques de la Colline Măgura, Sângeorgiu (Călan). 7_ Calcaire oolithique avec des centres de concretionnement consti- tui de quartz (C), feldspaths (Fp), zoîsite (Z); on remarque la recristallisation partielle de la matrice calcitique. IN; 55X. Echantillon de calcaire oolithique d’une carriere antique de la pârtie ouest de la colline Măgura. 2 Calcaire oolithique avec des centres de concretionnement con- stitues de quartzite (Q), quartz (C), feldspaths (Fp) et muscovite (Mv). IN; 50 X. Echantillon d’une carriere antique situi â la pârtie ouest de la colline Măgura. 3 Calcaire oolithique au ciment recristallise; on remarque la fragmentation de plusieurs oolithes calcitiques, sous l'effet du transport marin dans la zone cotiere. IN; 110x. Bloc de cal- caire oolithique, partiellement tailie, d’une carriere antique â l’ouest de la colline Măgura. Planche F. 1 La colline Măgura (Sângeorgiu—Călan), constituee de calcaires sarmatiens, dans laquelle se trouvent les ca- rrieres daciques — vue generale. 2 Blocs de calcaire sarmatien fașonnăs en pârtie (abandonnes), preș d une carriere. 3 Carriere dacique en calcaire sarmatien (la colline Măgura, la pârtie occidentale). Planche VI. 4 Carriere dacique en calcaire sannatien et blocs de calcaire partiellement fașonnes (abandonnes; la colline Măgura). 5 Carriere dacique en calcaire sarmatien stra- tific (vu; pirtielle). 6 Blocs de calcaire sarmatien partiellement fațonnes et abandonnes (la colline Măgura). 7 Traces de ciselement de ciseau dans le mur d’une carriere dacique (la co- lline Măgura, la pârtie occidentale). LES CALCAIRES UTILISES A LA CONSTRUCTION DES CITADELLES 207 Planche VII. Esquisse representant la colline Măgura (entre Ier localites Valea Sângeorgiului au sud-ouest et Grid au nord-ouest), avec remplacement des carrieres antiques. CONCLUSIONS TO THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COPPER SOURCES AND OBJECTS Introduction The copper objects analysis, as well as the Identification of copper sources and of other metals used during prehistory and the ancient times are part of an interdisciplinary reseach. They were also the subject of several research works (Deshayeg 1960) and of the expeditions orga- nized both in countries neighbouring ours and in some remote ones: in Yugoslavia (Jovanovic 1971; 1971a; 1975; 1975a; 1978; 1978a; 1979; 1979a; 1982; 1985; 1989; 1990; 1991; Jovanovic—Ottoway 1985—1986; Miloj- cic 1986), Greece (Pernicka 1987; Hauptmann 1988), Bulgaria (Mikov 1961; Todorova 1975, p. 5; Cernîh 1965, p. 127; Georgiev 1961, p. 75), Eastern Mediterranean (Wagner 1986; Zivicker 1989; Gale 1989; Z. A. Gale 1989), Anatolia (Pernicka 1984; Seeliger 1985; Wagner 1986; Wag- ner & 1986; Wagner 1989; Otzunali 1989; Muhly 1989, p. 3—4)ț. The Near East (Hauptmann 1989; Muhly 1989, p. 2, 4), Czechoslovakia (No- votna 1970, p. 3; Tocik-Zebrak 1989), Austria (Eibner 1982; Presslin- ger — Eibner 1989; Ottoway 1976; 1989), South Germany (Krause & 1988, p. 181—245; Presslinger — Eibner 1989) s.a. In Romania ancient metallurgy and especially that of copper was the object of a constant preocupation for archaeologists (Nestor 1933; 1944; 1945; 1955; Popescu 1951; Rusu 1971; 1975; 1975a; 1977; Diss. doc. and bibi.; Vulpe 1970; 1975 and bibi.; Petrescu — Dâmbovița 1977 and bibi.;) as well as geologists (Niculescu — Otin 1913; Coghilan 1962; Stoicovici 1965; 1967; 1977; Stoicovici — Stoici 1971). In Transylvania, owing to its richness in copper minerals and native copper, copper and bronze metallurgy is characterized by a bri- liant evolution nowhere surpassed in Europe (Fig. 1) (Gaal 1908; Roska 1941; 1942; Vlassa 1966; 1967; Vulpe 1970; 1975 and bibi.; Petrescu — Dâmbovița 1977 and bibi.; Rusu 1971; 1975; 1975a; 1977; Diss. doct, and bibi.; Bader,;1978, p. 81—108). The present analyses are based on the project initiated in the 1980’s by prof. Călin Beșliu from the University of Bucharest, the Nudlear Physics Chair, in collaboration with some researchers from the Natio- nal Museum. Collaborations were extended to the Commission for Archeometry initiated by the Ministry of Culture, the Department for Museums and Collections (project 1990—1991), the Transylvanian His- tory Museum, IȚIM Cluj (CA project — SCIMETRIX 1990 S/04/A);, IFA Bucharest. Other museums from Transylvania and Banat (Satu Mare, Reșița) initiated a project (1991—1992 program) for copper objects, coordinated by the Transylvanian History Museum and suppor- ted by the Romanian Institute of Thracology (project 1992—1993), the 14 — Acta Mvsei Napocensls 32/1995 210 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARII! Mineralogical Museum and Department of Mincralogy-Petrometallogeny from the „Babeș-Bolyai‘* University of Cluj-Napoca (Fig. 1—2) (project 1991—1993), the Reșița Museum (project 1992) and other institutions (Department of Civil Engineering from the Polytcchnic Institute of Timișoara, project 1992) etc. The object analysis (Fig. 1—2) was exlended to copper analysis by analyzing some copper samples displayed at the Mineralogical Museum of the ,,Babeș-Bolyai“ University (project 1991). The analyscs of bronze objects (project CA-SCIMETRIX 1990 S/04/A) and of gold objects are sitill to be developed,. 1. Theoretical aspects of analysis methods 1.1. Neutron activation analysis (NAA) The methods of analysis consist of thermic neutron activation and X-ray fluorescence. For the neutron activation analysis about 10 mg sample have been introduced in small polyethilene bags and irradiated in the UVR-S atomic pile from the Nuclear Physics Institute, Bucharest — Măgurele. The irradiating process took place at an average influx of 10.12 neutrons/cm p.sec. in a time interval of an hour. After 4—5 days desactivation period, the induced radioactivity was measured with a spectrometer consisting of a Ge (Li) detector and a microcomputer M 118 B with a nuclear interface. As a result of the characteristic gamma-ray spectra analysis, the following elements were identified: copper, stibnite, arsenite, iron, gold, silver, mercury. 1.2. X-ray fluorescence (XRF) On the same occasion, native copper objects and several mineral samples (marked UC 51—81), consisting mainly of native cooper, chalco- pyrite, sometimes associated with other minerals (covellite, quartz, pyrite, ,,limonite“, malachite, sphalerite and azurite) were analyzed. The native copper samples, as well as chalcopyrite samples were investigated by X-ray fluorescence in order to render more accurate the neutron activation technique. Using a Pu 238 activation source of 3X33 miliCurie, the X ray fluorescence was detected by means of a hyperpure germanium detector, data analysis was obtained on a M 118 B microcomputer. X spectra characteristics for the Chemical components of some na- tive copper samples are illustrated in the figures below (Fig. 10). 2. Theoretical issues concerning the objects (See ActaMP, 1992) The archaeological literature mentions the use of the following copper minerals: malachite, cuprite and azurite (Fafos, Vinca: Jovano- vic 1971, p. 22; 1987, p. 31—34), Cu + As minerals in Ausitrian Alps THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 211 (Jovanovic 1987, p. 47; Pittioni 1951, p. 34; Witter 1952) and Slovakia (Novotna 1970, p. 3; Jovanovic 1987, p. 47). other localities from which sulphides were described are Gornja Tuzla (Jovanovic 1987, p. 47) with which some sulphides (Jovanovic 1987, p. 47) or carbonates (in Divostin, G. Tuzla, Fafos) (Jovanovic 1987, p. 52, 54), appear. Traces of dump slag were identified on several archaeologioal sites: Iernut (Vlassa 1966, p. 11; Horedt 1976, p. 175; denied by Roman 1969, p. 68); in Cuptoare — Sfogea (1980 excavation campaign: S3—1, c. a2a, — 0,50—0,60 mj in Sălcuța culture, phase Ilb-IIc), Băile Hercuilane — Grota Hoților, Moldova Veche — Hîtmka (Roman 1976, p. 16) and Cor- nea-Cornereva — Piatra Ilișovii in late Coțofeni culture. Copper usage is historically dated in the East aceramic neolithic, from Teii Maghzaliyeh (VH-th milenium BC: Muhly 1989, pr 2—,5, a copper-silver alloy), pearls made up of native cooper in Teii Halaf Horizon (Childe 1953, p. 149) and other objects within Hassuna Horizon and later ones (Schmidt 1943, p. 119—120; Perkins 1963, p. 8; Muhly 1989, p. 4), a horizon contemporany with the CB A phenomen (Chalko- lithikum Balcano-Anatolian) (Lazarovici 1979, p. 131—132; 199ia; lS91b; 1991c) in the late Starcevo-Criș, Vinca A and Policromy horizons. Several small copper objects from these horizons are already known in Trestiana (awl/needle, inf. Eugenia Popușoi, in the Starcevo-Criș IIIB culture., 1984), Leț (Vlassa 1966, p. 11; Horedt 1976, 175; Lazarovici 1979, p. 32, N. 142), Sf. Gheorghe — Bedehaza (Vlassa 1966, p. 11; Horedt 1976, p. 175; Lazarovici 1979, p. 32, N. 142), Glăvănești Vechi (Vlassa 1966, p. 11; Horedt 1976, 175; Lazarovici 1979, p. 32, N. 142), Iernut — Bideșcutul Mare (Vlassa 1967, p. 3, 2, 407; Horedt 1976., p. 175; Roman, p. 111, 68; Lazarovici 1979, p. 32, N. 142) Dubova — Cuina Turcului (Nicolaescu-Plopșor 1968, p. 24; Horedt 1976, p. 175; Lazaro- vici 1979, p. 32, N. 142), Balomir (Vlassa 1966, p. 11; 1967, p. 406—407; Jovanovic 1987, p. 41; Horedt 1976, p. 175) and Verbioioara (Berciu 1961, p. 38—39; Comșa 1974, p. 59, 82; Lazarovici 1979, p. 87, N. 127). In the Late Neolithic horizons there are several other discoveries in: Ovcarovo (Todorova 1975, p. 5; Jovanovic 1987, p. 41); Parța, in Banater Culture (excavation 1991) and in Boian culture (Comșa 1974, p. 81) and Liubcova-Ornița, in Vinca C culture (Comșa 1974, p. 82). Copper metallurgy is an extremely vast theme of the Eneolithic Period for each historical province, its analysis requiring a much lar- ger survey. The discovery from Ciumăfaia (Vlassa 1966, p. 11; Horedt 1976, p. 175; Lazarovici 1979, p. 32, N. 142) is difficult to assign culturally. The short presentation from above reveals a permanent interest of prehistoric communities from the Romanian territory for copper metal- lurgy. Our knowledge is still clearly determined by the field research level in our country. The permanent contact between the Balcanic world and the Anatolian one must be analized from this point of view, otherwise the copper metallurgy expansion in our eneolithic age can not be fully understood. The results concerning copper objects and sources were submitted to a subsequent cluster analysis. We used two possibilities: first, all the chemioal elements were taken into consideration, then a few of the Genetic Claasiflcation »( Romanlan Copper Ora ud tbeir Minor Element! Auoeiationa (modified, after GiuțcA et al 1969, Petrulian 1972,Mârza 198J, Cbețu l98).Popescu 1986 1. A. Preneogene ora Metamorphosed vokano-sedimentary orei Magmatic ora X, Metallo- genetic X. age Genetic type and main minerala \ Sitarii associated ora Hydrothinnal Veias Porphyry-copper cupriferous pyrites, pyrite, chalcopyrite, galenite, sphalerite chalcop)«dte, bomite, pynte, pyrhotite, magnetile, molibdenite, tetrahedrite, bumutite pyrite, chalcocite, digerule, tennantite, bournonite chalcopyrite, chalcocile, bomite, molibden! te Pro- baika- lian BURLOAIA ® GURA BÂII ® El FUNDU MOLDOVEI @ LEȘU URSULUI ® BĂLAN (SÂNDOMINIC) ® FAGU CETĂȚII Lower Cambrian Paleozoic MUNCELU MIC VEȚEL . Bereia! • • • H1GHIȘ MTS. BAIA DE ARAMĂ DROCEAMTS.: - ALMĂȘELULUI VALLEY - ROȘIA MONTANĂ - CĂZĂNESTI Paleoalpine Mezozoic BĂ1ȚA-BIHOR, BĂIȘOARA E] z& SASCA MONTANĂ O STÂNÂPARI-CÂRBUNARI EȚ] ORAVIȚA-CICLOVA M.-MÂIDAN OCNA DE FIER @ DOGNECEA, BOCȘA RUȘCHJȚA 2^ MOLDOVA NOUĂ Laramic (Bana ti tic) Noozoic 1. B. NeogtM Ont Magmatic ort* (Hydrothermal) 's. MetaUogeaetic 1 Genetic type and X. major elements \ Vein* Porphyry-copper Baia Mare-Țibeț-Rodna Area MetaUferou Mt*. Cu. Mo (chalcopyrite, chalcocite, bomite, tnolibdenite) Pb*Cu Au-Ag-Pb-Zn ± Cu Cuprifere u* pyrites Cu - A* (Enargite) Au-Ag-Te ± Pb ±Zn±Cu CAVNIC BÂIUȚ ȚIBLEȘ xTl ța TOROIOGA x TI RODNA ren ILBA xTl @ BAIA SPRIE @ ® rsn rm rm ILBA xTl NISTRU JEREAPÂN 1 Sn ) | Bi 1 PÂRÂUL LUI AVRAM BUCIUM @ (ARAMA VEIN) ® © ZLATTNA SLĂNIJA MUȘCA SĂCÂRÂMB BAIA DE ARIEȘ DEVA ROȘIA POIENI MUSAREU VALEA MORB ROVINA BOLCANA [ Mo ] 1 Ro 1 xA* xSb xln xGe xcR Neogene * * Neocoic Legead 1B * , • including the foreign ore*: - GOMOR, RECSK (MATRA Mts) - Hungary SZOMOLNOK (= Stnolnik, Slovakia) - BANSKA STIAVNICA (Slovakia) I ] » Minor element with maximum content in Romanian ore* Legead I A • , ' Including the ore* from Germany: - HERZDORF -BETZDORF GRUBE (no genetic infonnatian) Metallogenetic province ” = each field of the tabel O “ Minor elemoit with maximum values and constant presencc in the metallogenetic province △ “ Minor element with tugh valuei and firequent presencc in the metallogenetic province X “ Abaoit minor element within the province. ore 214 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU more frequent Chemical elements allowed some further classifications. In Fig. 9 two of the main characteristics are represented (for classifica- tion methods see: Lazarovici 1990 and bibi.), in order to notice the assignement of certain items to different copper sources or source groups and to identify their possible remelting. In using the hierarchical analysis, fuzzy samples were classified according to all their characte- ristics. In order to present the situation in certain clusters much more clearly, only those clusters were submitted to a detailed analysis. As the above presentation reveals, copper occurs in association with several elements in various frequencies. From some late deposits (Uioara) we leam about the existence of some mineral and metal sour- ces used for obtaining the alloys (Stoicovici 1965, p. 471—474; Rusu 1975, p. 26—29). 3. Theoretical issues concerning sources 3.1. The Romanian copper ores It is a well known fact that all the ores and copper accumulations consisting of native copper sulfides (chalcopyrite, chalcocite, covellite, bornite, cubanite) and sulphosalts (bournonite, enargite, tetrahedrite) lead to important concentrations of oxides (cuprite, tenorite), oarbona- tes (malachite, azurite), sulphates (chalcanthite) on their upper side, within the oxidation zone, respectively to native copper, sulfides (chal- cocite, covellite, bornite) and sulphosalts right under the hydrostatic level, within the cementation (reduction) zone. The native copper amount generated in this supergeneous process is cleary superior to that of hypo- geneous origin, occuring during the process of magmatic differentiation and therefore represented the main and most available source for pri- mitive people. As far as the hypogeneous copper ores from our country are con- cerned, a relative abundance and a diversified metallogeny can be noti- ced, however characterized by the preponderence and the economic im- portiance of magmatic origin sources and subordinately of the volcano- sedimentary metamorphosed ones. Regional distribution is closely dependent on the orogenetic (mon- taneous) areas, more specifically the Apuseni Mountains, the northem border of the Eastern Carpathians, Banat, Poiana Ruscă Mountains, with a single notable exception., that of Altân-Tepe ore (Dobrogea). From this point of view Transylvania was the most favoured area, as it is practically surrounded by a „belt“ of virtual copper sources (see Fig. 3—4, drown up with a few changes according to that of Giușcă & 1969; petrulian 1972; Mârza, 1982; Cheșu 1983). The geochemioal association of major elements in the copper ores is slightly different (Fig. 3—4), however, their paragenesis (i.e. the mineralogical association) is, to a great extent, very similar (pyrite, chalcopyrite, spholerite, galena), which implies a metallogenetic frame in interpreting data resulting from geochemioal analysis. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 215 According to Pelissonnier’s classification (in Dănilă-Dănilă, 1982), which is taking into account the mineralogical association of the copper- bearing rocks as well as the local structure, the Romanian copper ores and accumulations may be assigned to the following categories (groups) (Fig. 5): ('•r. no. Genetical type of ore Frcqucnl Chemical elements Romanian ores I Copp r-pyrites arso iated with volcanic rocks Zn, Pb, Ag, Au, Se, Te, Ba Bălan 5 Copp.T/tin ores Bi, W, Ag Băița (BH) 6 Porphvry-coppjr ores with molibden Au, Re Roșia —Poieni 7 Enargite containing ores (Cu-S-Asi Ag, Pb, Zn 9 Basic and iftrabasic rock associated ons. bighly ni?ke*ifcrous Pt, Co Ciungani—Câzănești II Sid *1 i e containing ores Ni, Ba. Ag, Bi, Hg 12 Ar enopy. ite or pyrrhotile and gold ores Au, Ag, Bi Fig. 5. Genetical typcs of Romanicii copper ores (afttr Pelissonnicr, 1972) 3.2. The samplc of sources The samples analyzed in order to identify the copper sources belong to the Mineralogical Museum of the University of Cluj-Napoca and consist of 22 samples represented by dendritic or compact native copper (12 samples from Romania and 10 samples from adiacent territories, respectively) and other 10 samples consisting of chalcopyrite (all these samples belong to foreign occurrences). Owing to the fact that the samples existing in our museum are quite old, some errors regarding sample localization may have occured and also it is possible that these samples, though mineralogically inte- resting and having a value of their own, represent only some isolated, unminable copper occurrences. The samples from thes sources unfortu- nately do not provide a characteristic image for the metallogenetic possibilities of copper accumulation in Romania and the surrounding areas (Fig. 2). Our selection of native copper samples and copper minerals is just a preliminary stage of the final study, in order to appreciate the accu- racy of the analytical and statistical methods employed. 3.3. Determinant factors in the geochemistry of copper sources We consider that these factors may be grouped into three categories: 1. Geological factors 2. Analytical factors 3. Statistical factors 216 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU 1. Geological foctors: a) The geological age of the ore, that is its metallogenetic age, taking into consideration that evolution at global scale of the main geostruc- tural units also influenced the geochemical content of the tectono-mag- matic cycles. b) Genetic type of the ore, the stage reached by the magmatic diffe- rentiation process being significant for the accumulation and, respecți - vely, for the dispersion of certain Chemical elements. c) Evaluating, as accurately as possible, the sample position within the succession of crystallisation, taking into account the polyphasic and pulsating character of the mineralized hydrothermal Solutions. This pro- cess determines a certain vertical and horizontal zonality of magmatic ores, with a content of minor elements slightly differentiated. Owing to this fact, relatively significant different geochemical contents may occur within the same ore between different veins, levels, bodies. d) The mineral’s primary or secondary nature. 2. Analytical factors: a) The purity degree of the analyzed mineral, in order to avoid the influence of other minerals in intimate growth with the metallic mine- rals. The monomineral separation methodology implies the chalcogra- phic study, separation under microscope and then some further physi- cal and Chemical separation methods. b) Applying the same method in determining minor elements both for sources and for the archaeological items. This was realised for the 73 samples in the same laboratory and by the same group of researchers. The spectrographic ”semi-quantitative” analysis, as well as the quanti- tative ones (colorimetry, spectro-photometry) mentionned in the geolo- gical references being different from those used in the present paper, we had to compare the analythical data used by the respective authors with the present ones with great circumspection. Further classifications and comparisions have to be attempted in future. 3. Statistica! jactors: a) The low number of source-samples (22 were relevant) (Fig. 1). b) The scarcity of geological knowledge conceming certain (foreign) source occurrences. c) The aoceptance of isolated occurrences irrelevant as virtual paleo- mining centres, as well as of the samples from minor copper accumu- lation areas; d) Lack of analyses conceming all the copper minerals which were available as sources. e) The emphasis, in the future, on the study of supergeneous (secon- dary) copper minerals which present a greater probability of having served as sources in the past. f) Future correlation of samples from the Mineralogical Museum with field samples, according to archaeological Information regarding paleomining activities, in order to create a data base as complete as possible. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 217 3.4. Theoretical considerations concerning the amount of trace elements in the Romanian copper ores The metallogenetic provinces of great interest in this case are cha- racterized by the trace elements associations mentioned in Fig. 3—4 (Cheșu, 1983). Within these provinces, certain ores or genetical ore types have an "exotic” geochemioal position. We have to mention porphoyry-copper ores, with the presence of Mo, Re (Vlad 1983) and the absence of As, Sb, In, Ge, Cr, (Petrulian & 1965); Băița (BH) characterized by the trace elements W, Re, (Stoicovici — Stoici 1977); the Țibleș Mountains for the lack of Te and the presence of Ga; Ilba and Toroioaga for the lack of Ti; Baia Sprie for the presence of Co and Ni; Herja and Ilba for the presence of Ga; Pârâul lui Avram, for the lack of Cd, In and the pre- sence of Se, Te, Ge; Bucium for the presence of Ge; Valea Lita for the 'pnec|enîce of ,,T1 and Tincova, for the presence of Ga (Gheșu 1983) (Fig. 3—4). 4. Cluster structure and organization Data concerning the results of geochemical analyses were dealt with by computer (as far as the method is concerned: Dumitrescu 1990: with some improvements by Tarcea 1992), thus the cluster distribution of copper objects and source samples was obtained. The position of each cluster is given by the number of indices that form their name; within each cluster we represented the percentage of copper objects, and of various copper sources (the latter given according to the metallogenetic province) from the total number of samples contained in the cluster. The different number of analyzed samples from sources belonging to a certain metallogenetic province (marked with the same sign) may lead to a slightly altered image concerning the extent to which various metallogenetic types are associated with certain object categories. Fuzzy coefficient = 2.00 Number of points = 73 Number of charac- teristics = 6 Hicrarhical cluster classification: - ■?--1--------------------------45-46 50 56 59-60 61 71 -72 H-------------------- 1—9, 11-13, 17-21, 23-36. 40 47 49 54-55 57 62 63 65 66 67 4------------------------------- 10 14 15 16 22 37-39, 41 42-43 48 73 -i----!------------------------ 44() 51 52 53 58 68 69 I 1— 1--------------------61 (Szoaiolnok) ---------------------------— 70 (Alghero—Sassari, I'a'ia) Fig. 6. Clustirs of analyse.l copper objects and sources. 218 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CĂLIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU 5. Conclusions and suggestions The present geochemical study dealt with 14 Chemical elemente iden- tified by the analythical method we used. However, the geological refe- rences mention other associations of trace elements present in the me- tallic sulfides from Romania, slightly different from the "tradițional” ones. Cheșu (1983) separated the following groups of Chemical elements, genetically associated with the metallic sulfides from ores occuring in our country (Fig. 3—4): a) Major elments: Cu, Pb, Zn, Au, Ag. b) "Companion" elements (which usually occur in large amounts in sulfides, but in our country they constantly occur as minerals proper. c) Trace elements, which usually form minerals and ores but lin our country they are to be found mostly in sulfides: Bi, Sn, Co, Ni. d) Trace elements which form quite accidentally and tn small amounts their own minerals ("proper” trace elements): Cd, In, Ga, Ge, TI, Se, Te. As far as the copper objects, respctively bronze objects, are con- cerned, based on the results of quantitative spectral analyses, Stoicovici (Stoicovici 1967) divides Chemical elements — present especiadly in bronze objects — into the followi’ng categories: — major elements: Sn, Cu; — minor elements: Pb, Ag, Zn; — impurities: Fe, Mn, Al, Mg, Ca, Na, N (representing an alumo- silioate contribution from rocks is which ore has been melted by primi- tive men and therefore can provide Information about paleominning and paleometallurgical activities regarding the respective objects). Our next purpose is to include within the analythicafl interest sphere the trace elements already mentionned in the Romanian geolo- gical literature and in the current geochemical production analysis: Cd, In, Ga, Ge, TI, Se, Te, Bi, Sn, Co, Ni, in order to have the possibility to evaluate correlations qualitatively and quantitatively. As far as the statistical data analysis is concerned, we intend, in case of having access to geochemical Information about the vaste possi- bilities for copper accumulations from Romania and the surrounding territories, to build some geochemical matrix. They could represent the preponderence/absence of specific trace elements structured in minera- logiqal» metaljogenetical and geochemical categories, also suibmitted to a factorial analysis which makes possible a rapid comparision between the total virtual copper sources and the archaeological objects. Copper sources from Romania (Fig. 2—4) The specification of possible copper sources in Banat and Transyl- vania is a difficult problem because of the large distribution of copper deposits and of some minerals with copper content that are distributed on large areas. From the study of some specialized works results that this metal appears in a large variety of minerals in our country. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 219 The native copper was found in more than 20 places across the country (Rădulescu—Dumitrescu 1966, p. 119—120) (Fig. 2). In some minerals copper appears to be associated with lead or arsenic; algodonite Cu + As; domeykite (Cu+As); pseudomalachite (P); eukairite (Cu2Se. Ag2Se). In other situations copper appears as: — ■ carbonates (auricalcite; azurite; malachite); — • sulfides (bornite; bournonite; brochantite; chalcophyllite; chalco- pyrite; chalcocite; caledonite; cyanotrichite; covelliite; cubanite (micros- copic); dognacskaite (where bismuth prevails); emplectite (where bismuth prevails); enargite (+As); jalpaite (Cu2S.3AgS); linarite ( + Pb); poli- bazite (Ag,Cu) 2S,Sb2S3; stromeyerite (Cu2S.Ag2S); tetrahedrite (Cu3SbS3—4); valerite (Cu3Fe4S7); — • silicates; (crisocola); — • oxides: cuprite; dioptase; tenorite (CuO); tyrolite; veszelyte (Cu + Zn). * From the above results that copper appears associated with many elements in different frequencies. From some late deposits, like Uioara case, we find out about the existence of some different minerals and metals used for alloys obtaining (Stoicovici 1965, p. 471—474; Rusu 1975, p. 26—29). Some Chemical analyses are well known (Rădulescu—Dumi- trescu 1966, p. 51, 75 and others). The absence of corellations between objects and sources was the main restriction for research development. The first statistical classification of objects and sources analyses gives us the classification from Figure 6. This classification reveals the hierarchic correlation between Bălan mine and the pieces from Cața and Beșeneu and on the other side between the same zone and those from Turdaș deposit. All objects belongs to Petrești culture, so we can de- termine clearly that this civilization discovered and used this source which has Southern, balcano-anatholian origin (Lazarovici 1992 — Dra- șovean 1992; 1993; 1994). From the same classification results also that a hachet — pick-axe from Turda neighborhood belongs to sources from Criscior and Bâița vecinity (Fig. 6, N. 8, 43, 49). The cluster analysis with fuzzy sets (see Dumitrescti — Lazarovici 1990, for method and applications in archaeo- logy) gives us the following classification (Fig. 7): * 22 Unknown, chisel 10 Unknown, flat hachet 14 Dragu, flat hachet 15 z. Dej, flat hachet, 41 Ariușd * 5^ *16 Hoghiz, 70 flat hachet, 44 Băița, ** *** * * 1-9,11-13,17-21,23-40,42-43,58,68, 53 , 52, 51, 45-50, 54-57, 59-60, 62-67, 9, 61, 71-73 rtg. 7. Objects and sources classification with all elements. The clusters of objects analyses (U-41) and sources analyses (UC 42 — 73). 220 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU Frc.-n the classification of the same data but using this time minor elements and 6 characteristics we obtain the folowing classification (Fig- 8): * 53 Cavnic, nativ * 68 Betzdorf, native+cuprit * * Matra native/malahit, 70 Sasari native, * * 52 * I, * 51 * 69 * * 15 * 41 Bucium native, 44 Băița native/malahit' 14 = Dragu, flat hachet M. Nouă native Lcuprit + malahit lletzdorf native (z. ej, flat), 61 (Sz.omohiok native), (Ariușd, dagger) 16 (Hoghiz, flat), 37-38 (Cheile Aiudului), 48 UC 7, * 10 (Unknown hachet), 22 (Unknown chise—* * 10 (Unknown hachet), 22 (Unknown chisep, 42 UC 1, ' * L-l-9, 11-13, 17-21, 23-36, 39-40, 43 UC 3, 45-47 (UC 4-6), 49-50 (UC 8-9), 54-57 (UC 13-16), 59-60 (UC 18-19), ' 62-67, 71-73, J'ig. f'le clusters of objects analyses (LI—41) and sources analyses (UC 42- 73) By making .a refined classification of the 73 samples with the follow- ing technical data: number of points = 73; number of characteristics = 14; maximum number of levels = 7, Fuzzy coefficient = 2.00, maximum admited error = 0.0001, threshold value of the polarization index = 0.750, weight of the linear prototypes = 0.900, we obtain the following clusters (see also fig. 8 with clusters of sources and archaological objects): The lsl cluster (1.1.1) contains the points: L14 = Dragu, flat hachet, 15 Dej zone, flat hachet, 41 (Ariușd, dagger). This reveals a grouping of flat hachets and a dagger from Ariușd. The 2nd cluster (1.1.2.1.) contains the X’s points with the following set: 10 unknown hachet 16 Hoghiz, flat; 22 unknown chisel; 37—38 Cheile Aiudului; 42 Băița, native copper, 48 Sântimbru Băiuțului, native copper. This group seems to suggest the possibility that the above objects are made up from any of the two sources. The 3rd cluster (1.1.2.2.1) contains the X’s points with the following set: 45—46 Sândominic, Bălan, native; 50 Banat, native + quartz; 56 Recsk, Matra, native + malachite, 59 Gomor, Ungaria, native copper H- malahite, 71—72 Urals, 73 Siberia; a grouping of sources only. The 4'h cluster (1.1.2.2.2.) contains the X’s points with the following set: 1—9, 11—13, 17—21, 23—36, 39—40, 43, 47, 49, 54—55, 57, 60, 62—67. This group has to be rcanalysed. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 221 The 5th cluster (1.2.1.) contains the X’s points with the following set: 51 Moldova Nouă, native copper + cuprite + malachite, 69 Hetz- dorf, native copper; a grouping of sources. The 6th cluster contains the X’s points with the following set: 52 Bucium, native; 53, Cavnic, native; 58 Recsk, Matra, native copper + malachite; 61 Szomolnok (= Smolnik) Slovakia, native copper; a group- ing of sources also. The 7th cluster (2.1.) contains the X’s points with the following set: 44 Băița native copper + malachite; the group includes only the source from Băița. The 8th cluster (2.2.1.) contains the X’s points with the following set: 68 Betzdorf, source, native copper + cuprite. The 9th cluster (2.2.2) contains the X’s points with the following set: 70 Sassari, Italy, native copper. From the above classification results that the first cluster contains more sources and all objects analyses from MIT. The subcluster 1.1.1. includes the hachet from Dragu which contains 2.61»/0 arsen. so the piece can be included in the group of arsenic copper. Next subcluster 1.1.2.1. includes L22 samples, a chisel and the pieces from Cheile Aiudului L37—38, the last ones linked to the beginning of arsenic-copper metallurgy and to earlier bronze (due to the chronological position). The same subcluster contains native copper sources from Băița (UC 42) and Sântimbru Băiuțului (UC 48). Another subcluster 1.1.2.2.1. contains sources only (UC 45, 46, 50, 56, 59, 71—72, 73). Another subcluster 1.1.2.2.2., contains many samples of objects and sources. A more refined classification was necesary, so we rcsumed the classification using only the samples of this cluster. The 1.1.2.2.2. cluster: number of objects = 36; number of characteristics = 6; abbreviations: br — bracelet, h = hachet, fh = flat hachet, hpa = hachet — pick-axe, c = chisel, bs = brilenspirale, hh = hachet — hammer, a = axe. * 25 ac Balomir 40 Ac Ariușd * 8 hpa Turda vecinity * 39 bs Cheile Aiudului * * 18 h Turdaș 9 unknown hpa, 13 unknown hh * * 11 unknown hpa * 1 h Ugruțiu * 4 hpa Șincai * 21 hpa Turdaș * 5 unknown hpa * 12 hpa Turdaș. 47 Sândoniinic, Bălan 2, 3. 6, 7, 17, 19, 20, 24, 26, 54, 55, 57, 65 * 62 Seoinolnok 63 Spâni I). 66 Spâni 1). * * 49 Crisc'< r, 67 Bansky S. 23 br Turdaș, jț 60 S'.olmolnok 64 Spâni D. l'ig. 9. Th? i;ew cla?s.ficatlon of 1.1.2.2.2. cluster 222 GHEORGHE I.AZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU The above image is suggestive, beoause it gives a refined grouping of samples by two main characteristics. From the above class results that the closest source for the discovered objets is the Bălan mine and the Sândominic zone followed by Recs, Matra and Spâni Dolina zones. The bracelet from Turdaș (P 23) is closest to the cluster containing Crișcior (P 49) and Banska Stiavnica (Slovakia) (P 67). Some of the samples were analysed using X-rays fluorescence with the limits imposed by method (see the diagrams, Fig. 10). In former investigations of copper sources from Transylvania we usualy used to argile the classification diagrams in two dimensions, where Ag/Au diagrams previal and distances are represented by real values (Fig. 11). For better understanding we realised a cumulative diagram of pro- portions of the same elements. This diagram reveals the reduced measure in whieh the copper of ores from Transylvania was used locally for artifacts manufacturing (Fig. 11). GH. LAZAROVICI — DANA POP — CĂLIN BEȘLIU — AGATA OLARIU ABBREVIATIONS AND REFERENCES BEȘLIU — LAZAROVICI — OLARIU 1992 C. BEȘLIU, GH. LAZAROVICI, AGATHA OLARIU, O piesă de cupru din Sălaj și câteva probleme teoretice privind analizele de cupru preistoric aflate in Muzeul din Cluj, în ActaMP, XVI, 1992, p. 97—128. BERCIU 1961 D. BERCIU, Contribuții la problemele neoliticului din România, București. BLAJAN — STOICOVICI — TATAI — MAN 1983 M. BLAJAN, E. STOICOVICI, E. TATAI, I. MAN, în Sargetia, XVI—XVII. BRUKNER 1977 B. BRUKNER, în ArchJug, XVIII, 1977, p. 9—12. BUGARSKI — JANJIC 1982 P. BYGARSKI, S, JANJIC, A tum to some former Chemical and mineralogical investigations of mineral Phenomen of locality Rudna Glava, Rudna Glava. Bor — Beograd, p. 120—124, 125—126. CAHEN — MARTIN 1973 D. CAHEN, PH. MARTIN, in Actes du Viile C1SPP, Beograd, p. 33—39. CHEȘU 1983 M. CHEȘU, Elemente minore in minereuri neferoase din România, București. CLARK 1978, D. CLARK, in Analythical Archaeology, New York, 1973 (+ 1978), p. 215—216. COGHILAN 1962 H. H. COGHILAN, in Procecdings, XXVIII, p. 58. CRADDOCK 1982 P. T. CRADDOCK, Smelting Copper ort from Rudna Glava, Yugoslavia, Rudna Glava, Bor — Beograd, p. 115—119. DANILA — DANILA 1982 P. DANILA, M. DANILA, Cuprul, București. DESHAYES 1960 J. DESHAYES, in ActaArchBp, VII, Budapest, 1—4 p. DUMITRESCU — LAZAROVICI 1990 D. DUMITRESCU GH. LAZAROVICI, in Archaeometry in Romania, 2, Bucharest, p. 87—91. DUMITRESCU 1966 HORTENSIA DUMITRESCU, in SCIV, 17, 3. p. 433—442. DUMITRESCU 1984 HORTENSIA DUMITRESCU, in ActaMN, XXI, p. 3—44. DUMITRESCU 1985—1986 HORTENSIA DUMITRESCU, in ActaMN, XXII—XXIII, p. 3—40. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 223 DUMITRESCU — LAZAROVICI 1985—1986 HORTENSIA DUMITRESCU, GH. LA- ZAROVICI, in ActaMN, XXII—XXIII, p. 15—26. EIBNER 1982 C. EIBNER, Kupfererzbergbau in Osterreiches Aplen, in Hansel, 1982, p. 399—407. FRIEDMANN 1966 A. M. FRIEDMANN, Copper Artifads Corelation with. Source Types of Copper Ores, in Science, 152, p. 1505. GAAL 1908 I. GAAL, in BKL, 41, p. 679—701. GALE 1080 H. N. GALE, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 247—268. Z. A. GALE 1989 Z. A. GALE, The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 279—292. GOLDMANN 1973 K. GOLDMANN, in Actes du Viile CISPP, Beograd, p. 24—29. HAUPTMANN 1989 A. HAUPTMANN in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 119—136. HERBERT 1974 FR. HERBERT, in Erzmetall, 27, p. 411—424. HOREDT 1987 K. HOREDT, in JahrMDV, 60, 1976, p. 175—181. GIUȘCA 1957 D. GIUȘCA, in Analele Universității București, Ser. Șt. nat., 16, 2, p. 161—166. GIUȘCA & 1969 D. GIUȘCA, in RevRomGGG, ser. Geol., 13, p. 1 și urm. IMREH 1987 I. IMREH, Geochimie, Cluj-Napoca. JOVANOVIC 1971 B. JOVANOVIC, Metalurgija eneolitskog perioda Jugoslavie, Beograd. JOVANOVIC 1971a B. JOVANOVIC. in Ades du Viile CISP, Beograd. p. 131 — 140. JOVANOVIC 1975 B. JOVANOVIC, in Rudarstvo geologija metalurgija, XXVI. 12, p. 2083—2089. ' ' JOVANOVIC 1978 B. JOVANOVIC, in Studia Praehistorica, 1—2, p. 192—197. JOVANOVIC 1978a B. JOVANOVIC, in The University Museum Magasine, 21, 1. p. 9—17. JOVANOVIC 1979 B. JOVANOVIC, in Proceeding of the Fifth Atlantic Colloquy, Dublin, p. 335—343. JOVANOVIC 1979a B. JOVANOVIC, in Praistorija Jugoslavenskih Zemalja, HI (eneolitsko doba), Sarajevo, p. 27—54. JOVANOVIC 1982 B. JOVANOVIC, Rudna Glava. Najstarije rudarstvo bakra na Centralnom Balkanu, Bor-Beograd. JOVANOVIC 1985 B. JOVANOVIC, Rudna Glava. Najstarije rudarstvo bakra na Centralnom Balkanu. Bor-Creusot. JOVANOVIC 1985—1986 B. JOVANOVIC, in MacedAA, 10, p. 47—53. JOVANOVIC 1989 B. JOVANOVIC, in The papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnita, 7, DBM, 44, Bocum. 1989. p. 13—18. JOVANOVIC 1990 B. JOVANOVIC, in Vinca and its World, p. 55—60. JOVANOVIC 1991 B. JOVANOVIC, in Saarbrucken Beitrage zur Altertumkunde, 55, Bonn, p. 575—580. JOVANOVIC 1991 B. JOVANOVIC, in Saarbrăcken Beitrage zur Altertumkunde. 1. 1976. p. 104—113. JUNGHANS — SANGMEISTER — SCHRODER — SCHUBERT S. JUNGHANS. E. SANGMEISTER, M. SCHRODER, S. SCHUBERT, Arbeitsgemein- shaft zur spektralanalythischen Untersuchung von Metallgegenstanden der Kupfer Friihbronzezeit, Analysen von Muzeul Arheologic Cluj, Buletin. JUNGHANS — SANGMEISTER — SCHRODER 1968—1974 S. JUNGHANS, E. SANG- MEISTER, M. SCHRODER, in Kupfer und Bronze Kupfer in der friihen Mctalzeit Europas, II, 1—3, 1968; II, 4, 1974. GRAUSE — CHRISTOFORIDIS — KROMER — PERNICKA — SCHROTER 1988 R. KRAUSE. A. CHRISTOFORIDIS, A. KROMER. E. PERNICKA. P. SCHROTER. Die endneolithischen und fruhbronzezeitlichen Grab- funde auf der Nordstadtterrasse von Singen am Hohentwiel, Stutlgart. KUTZIAN 1963 I. KUTZIAN, The Cooper Age Cemetery of Tiszapolgâr — Basa- tanya, Budapest. LAZAROVICI 1970 GH. LAZAROVICI, in ActaMN, VII. p. 470—488. LAZAROVICI 1977 GH. LAZAROVICI, Gornea — Preistorie, Reșița. LAZAROVICI 1979 GH. LAZAROVICI, Neoliticul Banatului, BMN, IV, Cluj-Napoca. LAZAROVICI 1987a GH. LAZAROVICI, in ActaMP, XI, p. 33—35. 224 GHEORGHE LAZAROVICI — DANA POP — CALIN BEȘLIU — AGATHA OLARIU LAZAROVICI 1992 GH. LAZAROVICI, in ActaMP, XVI, p. 97—128. LAZAROVICI — KALMAR 1987 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, in Apulum, XXIV, p. 9—39. LAZAROVICI — KALMAR 1988 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, in Apulum, XXV, p. 9—47. LAZAROVICI — KALMAR 1987—1988 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, in ActaMN, XXIV, p. 87—88 (1992), p. 997—1009. MARKOTIC 1984 VL. MARKOTIC, The Vinca Culture, Calgary. MIJOVlC 1986 P. MIJOVIC, in Zbornik radova Muzeja rudarstva i metalurgije u Boru, III—IV, 1984—1986, p. 61—104, 105—111. MILOJClC 1977 VL. MILOJClC, in Germania, 55, 1—2, p. 196—203. MARZA 1985 I. MARZA, Geneza zăcămintelor de origine magmatică, 1, Cluj- Napoca. MORARIU 1990 V. V. MORARIU, Analize de microelemente pentru stabilirea sur- selor de obsidian, silex și cupru, SjO4,A — contract cu Comisia de Arheometrie, Proiectul Comisiei si Direcției Muzeelor, București. MUHLY 1989 J. D. MUHLY, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 1—12. NESTOR 1933 I. NESTOR, Der Stand der Vorgeschichtforschung in Rumănien, in BerRGK, 22. NESTOR 1944 I. NESTOR, in Dacia, IX—X, 1941—1944, p. 165—181. NESTOR 1954 I. NESTOR, in Studii si referate privind istoria României, I, 49—54. NESTOR 1955 I. NESTOR, in N£H, I, p. 47—63. NICULESCU-OTIN 1910—1913 C. NICULESCU-OTIN, in Publ.Adamachi, (Acad. Rom.). V. NICULESCU-OTIN 1913 C. NICULESCU-OTIN, in Publ.Adamachi, XXXVIII, Bucu- rești (comunication, 5lh april 1913). NOTHOVER 1989 J. P. NOTHOVER, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 111—118. ORTON 1980 C. ORTON, Matematics in Archaeology, London. OTTOWAY 1976 B. OTTOWAY, in Istrazivania, 5, p. 117—122. OTTOWAY 1989 B. OTTOWAY, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 19—23. OTZUNALI 1989 O. OTZUNALI, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 193—297. PETRULIAN 1972 N. PETRULIAN, Zăcăminte de minerale utile, București. PETRULIAN & 1966 N, PETRULIAN, Considerații geochimice asupra zăcământu- lui polimetalic de la Leșul Ursului, Carpatii Orientali, in ȘtCercGGG, ser. Geol., XI, 2, p. 311—330. POPESCU 1951 D. POPESCU. in SCIV, II. 2, 1951. p. 27—84. POPESCU 1986 GH. POPESCU, Metalogenie, curs litografiat, Universitatea din București. POPOVICI 1957, VL. POPOVICI, in RcvArch, 49, p. 130 si urm. PRESSLINGER — EIBNER 1989 H. PRESSLINGER, C. EIBNER. Bronzezeitliche Kupferverhutung im Paltental, in The Papers of Colloquy Archăo- metalurqie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 235—240. RANKAMA — SAHAMA 1970 K. RANKAMA, TH. SAHAMA, Geochimia, Bucu- rești. RENFREW 1973 C. RENFREW, in Actes du VIII? CISPP, p. 473 sqq. ROSKA 1941 M. ROSKA, ErdRep, Cluj. ROSKA 1942 M. ROSKA, in KdzlCluj, II, 1942. RUSU 1971 M. RUSU. in Banatica, I, p. 77—83. RUSU 1975 M. RUSU, in Bibliotheca Historica Romaniae, XVI, 1975, p, 123—153. RUSU 1975a M. RUSU, in Sbornik Dokladi, II, Vama, p. 26—36. RUSU 1977 M. RUSU, in Banatica, IV, p. 169—213. S.AVU 1972 H. SAVU, D.p.InstGeol., LVIII, 8, București. SEELIGER & 1985 C. T. SEELIGER, in JbRGZM, 32. p. 597—659. STANOEVlC 1986 Z, STANOEVlC, in Zbornik radova Muzeja rudarstva i meta- lurgije u Boru, III—IV, 1984—1986, p. 9—38. STOICOVICI 1965 E. STOICOVICI, in SCIV, 16, 3. STOICOVICI 1967 E. STOICOVICI, in Apulum, VI. STOICOVICI 1977 E. STOICOVICI, in Marisia, VII. THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 225 STOICOVICI 1981 E. STOICOVICI, in ActaMP, V. STOICIVICI 1983 E. STOICOVICI, in Banatica, VII. STOICOVICI — STOICOVICI 1972 E. STOICOVICI, FELICIA STOICOVICI, in ActaMN, X, p. 542—543. STOICOVICI — BLAJAN 1981—1982 E. STOICOVICI, M. BLAJAN, in Marisia, XI—XII, p. 541—543. STOICOVICI — STOICI 1971 E. STOICOVICI, P. STOICI, in Revista Minelor, XXI, p. 7 și urm. TASlC 1978 N. TASIC, Zlotska Pecina, arheoloiko nalaziste, Bor, p. 4—5. TASIC 1982 N. TASIC, in Zbornik radova Muzeja rudarstva i metalurgije u Boru, II, Bor, p. 27. TOCIK — ZEBRAK 1989 A. TOClK, P. ZEBRAK, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, jn Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 71—78. VLAD 1974 P. N. VLAD, Mineralogeneza skrumelor de la Dognecea, București. VLAD 1983 P. N. VLAD, Geologia zăcămintelor porphyry-cupru, București. VLASSA — TAKĂCS — LAZAROVICI 1985—1986 N. VLASSA, MATHILDE TAKACS, GH. LAZAROVICI, in ActaMN, XII—XIII, p. 59—78. VLASSA — TAKACS — LAZAROVICI 1987 N. VLASSA, MATHILDE TAKACS, GH. LAZAROVICI, in Hugelbestattung in der Karpaten-Donau-Balkan- Zone wăhrend der Ăneolithischen Periode, Beograd, 1987, p. 108—119. VLASSA 1961 N. VLASSA, in ActaMN, 1965, p. 19—38. VLASSA 1964 N. VLASSA, in ActaMN, IV, 1967, p. 403—423 = VLASSA 1976, 113—141 fig. 14. VULPE 1970, AL. VULPE, Axte und Beile in Rumănien, I, 1970; II, 1975, in PBF, table, IX/5. WAGNER 1986 G. WAGNER, in Zbornik radova Muzeja rudarstva i metalurgije u Boru, III—IV, 1984—1986, p. 43—53, 54—59. WAGNER 1986 G. A. WAGNER, in JbRGZM, 33, p. 723—752. WAGNER — PERNICKA — SEILIGER — SCHMITT — STECKER — EIBNER OZTUNALI — BARANY 1984 G. WAGNER, E. PERNICKA, T. C. SEI- LIGER, P. SCHMITT, STECKER, C. EIBNER, O. OZTUNALI, I. BA- RANY, in JbRGZM, 31, p. 533—599. WAGNER — OTZUNALI — EIBNER 1989 G. WAGNER, O. OTZUNALI, C. EIB- NER, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7, DBM, 44, Bochum, 1989, p. 298—306. WEISGEBER 1975 G. WEISGEBER, in Archaeologisch.es Korespondenzblatt, 5, 1975, 35—40. VERTIMER 1973 in Act.es du VIII? ClSPP, Beograd, p. 481 sqq. WIDEMANN 1980 F. WIDEMANN, in Journal of Radioanalytical Chemistry, 55. ZWICKER — RALLING — GREMBLER 1975 U. ZWICKER, H. RALLING, E. GREMBLER, in Metall, 29, p. 1193—1197. ZWICKER 1989 U. ZWICKER, in The Papers of Colloquy Archăometalurgie der Alten Welt, in Anschnitt, 7. DBM, 44, Bochum, 1989, p. 191—202. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 10. 11. 12. 13. Bâița (Bihor) Bucium Crișcior Strîinbul Bâiuț Cavnic Sîn dominic Ci a*: Moldova Noua 8. Banat 9. Spâni Dolina Recsk Szomolnok Gdmdr Banska Stiavnika 14. Berzdorf Grube 15- Herzdorf 16- Sassari (Alghera) 17. Bogoslowskhi 1ft. Nijni Taghil 19. Siberia EUROPA Fig. 1. Geographical setting of the native copper and chalcopyrite samplcs under study. Fig. 2. Metallogenetic frame of copper source samples THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 227 Fig. 10. X-ray fluorescence spectra'of some native copper samples (sources). UC? H. • Cm falei! pt MINEREURI ARTEFACTE ARGINT, ppm <00 - BÂ/UȚ MUREȘ A*UC7 DE CUPRU ♦ DE CUPRU Ț TRANSILVANA A JUD ALBA H. JUD. HUNEDOARA H JUD HARGHITA -fa MINEREU RUSIA ■ MINEREU CEHOSLOVACI. ® MÎNEREU GERMANIA A MINEREU UNGARIA B BANAT Q DEC EA MUREȘULUI Țp TOPOARE PLATE TT TOPOARE TÎRNACOP $ MINEREU ruGOSLAViA THE GEOCHEMICAL ANALYSES OF SOME COOPER SOURCES 229 Fig. 11. Ag/Au classification for copper objects and sources. 500 400 3X ARGINT, ppm MINEREURI de Cu TRANSILVANIA I i i l I i I l l I I I I I I I I 1 ARTEFACTE de Cu L; -L<) MINEREURI OBIECT OBIECT 200 • OB. ANATOLiA Min. v.. - , . .Urab ^m.^ehos lovacia L Mm. Germania U___________I__________I__________—t 2 3 4 $ AUR, ppm Fig. 12. Ag/Au diagram of copper objects and sources from Transylvania and adjacent areas ANALIZA UNOR MONEDE DE ARGINT DIN TEZAURUL DE LA BARĂBANȚ, JUD. ALBA (SEC. XI—XII), PRIN METODA ANALIZEI PRIN ACTIVARE CU NEUTRONI Analiza prin activare cu neutroni și fluorescența de raxe X sunt metode nucleare de analiză, folosite în arheologie ca tehnici de investi- gație pentru identificarea surselor de materii prime, a tehnologiei de fabricație, a compoziției chimice a obiectului manufacturat1. Am luat în discuție, în acest articol rezultatele obținute prin metoda analizei prin activare cu neutroni a 11 monede de argint aparținând tezaurului de la Bărăbanț (jud. Alba), monede din perioada medievală timpurie (secolele XI—XII). Am avut ca punct de plecare o serie de articole2 referitoare la metode nucleare folosite la analizarea monedelor. Compoziția calitativ, cantitativă obținută prin aceste metode permite aflarea unor informații deosebit de utile arheologilor. Dar nu toate ele- mentele prezente în aliaje sunt utile cercetării arheologice. Spre exemplu plumbul este un indiciu pentru stabilirea procesului tehnologic de obținere a monedelor de argint. Aurul, bismutul și argintul prezente în monedele de aur permit niște diagrame de corelație prin care se pune în evidență sursa de materii prime pentru aur. La monedele de argint corelațiile cu impurități ca fierul și plumbul permit identificarea sursei de proveniență a argintului. Din studiul compoziției cantitative a aliajului monedelor de argint se poate deter- mina deprecierea monetară. De obicei deprecierea monetară s-a făcut prin reducerea conținutului în metal nobil, ea fiind în relație directă cu declinul economic. 1 C. Cosma, Tr. Fiat, V. Znamirovschi, D. Alicu, Doina Boroș, L. Daraban. în First Romanian Conference on the APP^oation of Physics Methods in Archaeoloyy, Cluj-Napoca, 1987, p. 101—112; Tr. Fiat, V. Znamirovschi, V. Mercea, L. Daraban. V. Morariu, Doina Boroș, D. Alicu, R. Ardevan, în Studia, ser. Physica, XXXI. 1986, p. 12—18; E. R. Caley, în The American Numismatic Society (ANSMN), 151. New-York, 1964; C. Morrisson, .1. N. Barrandon, C. Brenot, în ANSMN, 32, 1987, p. 181—209; P. A. Schubiger. O. Miîller, în Journal of Radioanalytical Chemistry, 39, 1977, p. 99—112; J. M. Barrandon, în Journal of Radioanalytical Chemistry, 55, 1980, p. 317—327; R. J. Rosenberg, în Journal of Radioanalytical Chemistry, 92, 1, 1985, p. 171—176; F. Wideman, în Journal of Radioanalytical Chemistry, 55. 2, 1980, p. 271—281; L. H. Cope, în Royal Numismatic Society, London, 1972, p. 40—43; E. T. Hali, în Royal Numismatic Society, London. 1972, p. 315—320; C. Beșliu, V. Grecu, E. Marincu, V. Cojocaru. M. Constantinescu. M. Ivașcu. S. Spiri- don, P. Stancu, Constanța Știrbu, în CN, IV, 1982; L. Dărăban, C. Cosma, Tr. Fiat, în Journal of Analytical Chemistry Letters; C. Marian. A. Rotariu, Tr. Fiat, L. Dărăban, V. Znamirovschi, S. Cociș, în ActaMN 26—30, 1,2, 1989—1993, p. 525—532. 2 Fr. Pap, M. Blăjan, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 489—496. 232 DOINA BOROȘ — LIVID DARABAN — TRANDAFIR FIAT Prin specificul lor: valoarea istorică, și artistică, monedele necesită o metodă de analiză nedestructivă. Noi am ales metoda analizei prin activare cu neutroni deoarece pe lângă faptul că este o metodă de analiză nedestructivă este și o metodă de analiză a întregii mase a mo- nedei, nu doar de suprafață ca fluorescența de raze X și astfel permite eliminarea erorilor provocate de coroziunea electrochimică de suprafață ce se petrece în pământ în sutele de ani ce au trecut până la descoperirea lor. Prin fenomenul de coroziune electrochimică suprafața monedei se îmbogățește în metale nobile de aur, argint în timp ce în miez se con- centrează metalele comune. Analiza prin activare cu neutroni este o metodă de analiză ce con- stă în iradierea monedelor cu un flux de neutroni, aceștia vor fi captați de atomii din materialul țintă transformându-i în izotopi radioactivi. Fiecare izotop de acest tip emite raze gamma cu o energie bine determi- nată astfel încât se pot identifica elementele chimice după această ener- gie. Acest lucru se face măsurând radioactivitatea elementelor iradiate cu un spectrometru de raze gamma obținând astfel spectrul de iradiație. în fig. 1 este spectrul gamma al unei monede de argint, în care apar ra- diațiile gamma caracteristice pentru elementele cupru, aur, argint. Monedele se introduc la iradiat fixate pe un dispozitiv pentru a fi expuse la fluxul de neutroni pe aceeași față (din cauza efectului de autoabsorbție a neutronilor). Acest dispozitiv se introduce în canalul instalației de iradiere (vezi fig. 2) ce cuprinde ca surse de neutroni 2 surse izotopice de tip Am-Be și Pu-Be plasate în canalul central al instalației cu scopul ca neutronii să fie moderați în parafină înainte de a fi captați de monedă. Aceasta pentru că reacția nucleară de activare a argintului, cuprului și aurului decurge cu randament maxim pentru neutronii lenți (iar sursele emit neutroni rapizi). în general la determinarea argintului se folosește o iradiere de 10 minute pentru cei 2 izotopi radioactivi ai argintului 106Ag și 110Ag obți- nându-se astfel radioactivitatea maximă a acestora la un interval de timp de (3,5Xti2) unde (tj v) este timpul de înjumătățire. Pentru aur se folosește izotopul radioactiv 198Au, iar pentru cupru izotopii radioactivi 64Cu și 62Cu. Caracteristicile nucleare a izotopilor radioactivi folosiți de noi sunt redați în tabelul 1. Tabelul 1 Caracteristicile nucleare ale Izotopilor radioactivi Nr. crt. Izotopul radioactiv *1/2 (timpu dc înjumătăprc) Energia radiaței gamma emise 1 >”Ag 2,4 minute 630 KeV 2 110 \fT 24,2 secunde 660 KeV 3 1MAu 2,7 zile 410 KeV 4 “Cu 12,8 ore 511 KeV 5 «2Cu 9,8 minute 511 KeV analiza unor monede de argint de la bărăbanț 233 Deoarece t12 (timpul de înjumătățire) pentru aur și cupru este mult mai mare ca timpul de înjumătățire a argintului, la concentrații mici de aur și cupru se va face o iradiere la saturație adică de 9,5 zile (3,5X2,7) pentru aur sau de 44,8 ore pentru cupru (3,5X12,8). Modul de lucru Practic am iradiat fiecare probă așa cum am indicat mai sus timp de 10 minute pentru a identifica argintul și 63 de ore pentru aur și cupru. Am măsurat radioactivitatea pentru fiecare linit gamma cu un analizor monocanal tip 20.160 RFT de fabricație RDG, echipat cu o sondă de scintilație de Nai (TI) de 5X5 cm. plasată într-un turn de plumb (pentru a reduce fondul cosmic). Aparatul este astfel reglat încât se poate citi fiecare linie spectrală prin numărul cuantelor gamma pe fiecare fotopic printr-o fereastră electronică. Calculele de concentrație s-au făcut prin compararea numărului de impulsuri obținute pentru eta- lonarea de argint, aur și cupru și monede după formula: Activitatea probei concentrația elementului în probi, -------------------- = -------------------------------de unde: [Activitatea etalonului concentrația elementului în etalon unde: me = masa etalonului mm = masa monedei Im = nr. impulsuri numărate în prezența monedei la valoarea energiei ce caracte rizează picul ales, într-un interval de timp dat. Ie = nr. impulsuri numărate în prezența etalonului la valoarea energiei ce ca* racterizează picul ales, ca și la monedă și în același interval de timp- F = nr- impulsuri datorat fondului pentru aceeași valoare a energiei și în același interval de timp. Rezultate și discuții Rezultatele obținute în urma măsurătorilor sunt prezentate în tabelul 2. Tabelul 2 Concentrațiile in argint, aur, cnprn, exprimate în procente de greutate pentru monedele de argint analizate Nr. cit. Nr. inv. Tipul monedei Concentrația Au/Ag Greutatea monedei Ag% Au% Cu% 1 N.71561 CNH,1,45 88,0 0,27 8,91 0,0031 0.69 g 2 N.71671 CAH,I,45 97,8 0,44 9,00 0,0045 0.31 g 3 N.71615 CNH.1,45 97,2 0,60 7,20 0,0064 0,33 g 4 N.71637 CNH, 1,45 83,4 0,70 9,00 0,0084 0,67 g 5 N. 71572 CNH,1,45 96,0 0,40 4,42 0,0042 0.39 g 6 N.71642 CNH, 1,45 83,4 0,60 9,81 0,0072 0.42 g 7 N.71571 CNH.1,45 82,4 0,70 8,12 0,0085 0,59 g 8 N.71719 CNH,1,43 86,6 0,30 9,10 0,0035 0.31 g 9 N.71744 CNH, 1,57 88,5 0,70 7,05 0,0079 0,37 g 10 N.71745 CNH, 1,57 89,5 1,32 9,50 0,0147 0,35 g 11 N.71746 CNH,1,57 87,9 1.64 9,5 0,0187 0,034 g 234 DOINA BOROȘ — LIVID DARABAN - TRANDAFIR FIAT în concluzie, toate monedele sunt confecționate dintr-un aliaj de ar- gint de bună calitate cu un conținut în argint mai mare de 80% adică 8OO%o. La tipul CNH, I, 45 concentrația argintului variază de la 82,4% la 97,2% deci o variație de 15%; nu s-a putut stabili o relație directă între greutatea monedei și concentrația în argint. întâmplător sau nu monedele cele mai ușoare au cel mai mare conținut în argint, {probabil fac parte din aceeași emisiune monetară2. Deprecierea monetară semna- lată de istoric3 la acea dată s-a realizat nu prin scăderea conținutului în argint, ci prin micșorarea monedei4. De remarcat faptul că la tipul CNH, I, 57 monedele au un conținut în aur mai mare ca la celelalte o dovadă că au fost bătute din alt aliaj. Prezența aurului în aliaj se datorește prezenței aurului în minereurile de argint și imposibilității de a-1 separa total de acesta la acea dată. în ce privește raportul Au/Ag (tabel 2), el variază între limite largi de la 31 X 10~4 la 187 X IO-4 și nu se poate face nici o corelație de stabilire a sursei de materii prime. Mai ales că literatura de specia- litate menționează faptul că la noile emisiuni monetare se folosea argint prin retopiri. Pentru elucidarea problemelor puse de acest tezaur sunt necesare noi analize și compararea lor cu rezultatele publicate pentru alte monede de acest tip. Ținem să precizăm că nu am găsit până în prezent date asupra compoziției calitativ cantitative a monedelor de acest tip. Avem doar informațiile numismatului Francisc Pap5 că în acea perioadă Unga- ria bătea monedă de argint de concentrație 800%# și că de la sfârșitul secolului XI și începutul secolului XII avem de a face cu o depreciere monetară oficială. DOINA BOROȘ — LIVIU DĂRĂBAN — TRANDAFIR FIAT DETERMINATION OF SILVER COINS FROM THE BARABANȚ TREASURE (Hih_i2th CENTURIES NEUTRON ACTIVATION ANALYSIS (Abstract) Neutron activation analysis is used for determination silver, gold, and copper in silver coins discovered at Bărăbanț, Alba county, coins issued in the Xin» and XIIlh centuries. Are presented the advantages of this method, the neutron source for irra- diation, the irradiation conditions 10 min. for silver and 63 h. for gold and copper, the gamma spectrum of a silver coin. Tabel 2 indicates the silver gold and copper content expressed in weight percents. 3 Fr. Pap, M. Blăjan, op. cit. 1 Doina Boroș, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 237 și urm. 5 Fr. Pap, M. Bălan, op. cit. ANALIZA UNOR MONEDE DE ARGINT DE LA BARABANT 235 Fig. 1. Spectrul gamma al unei monede de argint. 236 DOINA BOROȘ — LIVIU DĂRĂBAN — TRANDAFIR FIAT CAHAL PE iRAblERE PARAFINĂ $ Fig. 2. Instalația de iradiere. VAS PE PLASTIC Vi cni PRO&Ă PARAFi'n DORATĂ .50RSĂ PE NEUTRONI 1^° c*. 4 46cn> TEZAURUL DE LA BARABANȚ, JUD. ALBA (SEC. XI—XII). INVESTIȚII DE LABORATOR Verificarea calității argintului1, din care au fost bătute monedele din tezaurul monetar descoperit la Bărăbanț (jud. Alba), a evidențiat faptul că toate au un conținut în argint mai mare de 800%o (vezi tabelul 1), fapt ce a fost apoi confirmat la analiza prin activare cu neutroni, efec- tuată în laboratorul de fizică atomică a Facultății de fizică a Universității „Babeș-Bolyai“2 din Cluj-Napoca. Deci, deprecierea monetară semnalată de numismatul Francisc Pap3 nu se datorează scăderii conținutului de argint din aliajul din care s-au bătut monedele, ci altul fapt. De aceea, am verificat greutatea fiecărei monede în parte. Mai semnificative sunt cele 44 de monede luate de mine în studiu la sugestia numismatului Francisc Pap și prezentate în tabelul I. Se observă că la tipul CNH, I, 45, greutatea variază de la 0,69 la 0,31 g, practic o depreciere cu 55,5%, pe când la tipul CNH, I, 43 deprecierea este mult mai mică de 32,4%, adică' de la 0,46 la 0,31 g. La monedele de tipul CNH, I, 57 practic nu avem o variație de greutate, căci cea de +5%, ce rezultă din măsu- rători, este o eroare admisă. Pentru monedele emise de Coloman am încercat să corelăm varia- țiile de greutate cu semnele monetare. Am luat cazul semnului monetar ..VHA.. din emisiunea CNH, I, 45 (vezi pozițiile 15, 27, 6, din tabelul I), unde constatăm o depreciere relativă de greutate de 15% respectiv 35%, după cum reiese de mai jos: moneda cu nr. inv. 71563 71590 71576 greutatea (grame) 0,52 0,61 0,40 deprecierea relativă 150/ 10 /o 0°/ v /o 00 /0 Dacă compoziția este aproximativ aceeași, conținutul in argint mai mare sau egal cu 800%0 și greutatea au volori atât de diferite, acest lucru s-a putut realiza doar pe baza diferențelor de volum. De aceea am făcut măsurători de grosime și diametru a monedei. Trebuie să spunem că grosimea monedei a fost măsurată cu șublerul și, din păcate, încă nu am reușit să găsim o posibilitate de a măsura înălțimea reprezentărilor din avers și revers; unele monede sunt mai uzate, deci, reprezentările sunt mai tocite și, deci, moneda mai subțire, cu toate că placa, din care au fost bătute, are aceeași grosime cu cea a unei monede mai puțin uzate. 1 Identificarea argintului s-a făcut cu o soluție saturată de bicromat de potasiu ușor acidulată, iar calitatea lui a fost determinată prin comparație cu un etalon de argint de puritate 800%. - Doina Boroș, L. Daraban, T. Fiat, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 231—236. 3 Fr. Pap, M. Blăjan, in ActaMN, 32, I, 1995, p. 489—496. 4 Toate calculele din această lucrare s-au făcut prin raportare la parametrii respectivi de valoare maximă. 238 DOINA BOROȘ In plus, grosimea monedelor este foarte mică, maximum 0,1 cm (1 mm), minimum 0,05 cm, ceea ce înseamnă că o eroare, de 10% la măsurare, reprezintă 0,1 mm, și ea este admisibilă la acest tip de măsurătoare, în aceste condiții consider că nu este concludentă corelația directă între „deprecierea oficială a monedei" și scăderea grosimii acesteia, fapt ce reiese clar din diagrama 1. O grosime mică de 0,05 sau 0,06—0,07 cm nu înseamnă neapărat o greutate corespunzător de mică de 0,31—0,4 g (fapt ce reiese foarte clar din diagrama 1). Referitor la variația de grosime a monedelor se poate observa că pentru tipul CNH, I, 45 grosimea variază de la 0,05 la 0,1 cm (deci, o reducere cu 5O«/o), la tipul CNH, I, 43 de la 0,07 la 0,09 cm (deci, o redu- cere cu 2Oo/o), iar la tipul CNH, I, 57 diferențele de grosime se includ în eroarea de măsurare fiind vorba de o grosime medie de 0,08 cm (vezi diagrama 1). Luând aceleași 3 monede cu același semn monetar (pozițiile 15, 27, 7 din tabelul I), ca la analiza variației greutății să constatăm o depreciere de 20o/o pentru grosime, în timp ce deprecierea de greutate este de 15% și 35«/o: moneda cu nr. inv. grosimea (cm) deprecierea relativă N. 71563 0,07 20% N. 71590 0,1 0% N. 71576 0,07 20% în ce privește diametrul monedelor, el a fost măsurat cu șublerul. Prima constatare vizibilă, cu ochiul liber, este că nu au forma de cerc perfect decât foarte puține, ci ele au fost tăiate jur-împrejur5. De aceea, am măsurat diametrul pe 3 axe, alese împreună cu numismatul Francisc Pap. Acestea sunt brațele crucii axa 1 și 2, o diagonală la 45° față de axele 1 și 2, axa 3 (vezi rezultatele din tabelul I). Din lotul de 44 monede analizate se observă că au diametre egale pe cele 3 axe: la tipuft CNH, I, 45, 7 monede, la CNH, I, 43, doar o monedă, iar la CNH, I 57 nici una (pozițiile 1, 7, 11, 14, 18, 26, 27, 41 din tabelul I). Monedele au fost tăiate jur-împrejur sau răzuite, urmele văzându-se clar în fotografie6. Răzuirea s-a făcut cu scopul de a face o micșorare mai mică decât cea rezultată în urma tăierii jur-împrejur. Studiind tabelul I este clar că monedele de tip CNH, I, 45 au dia- metrul cel mai mare, urmează cele de tipul CNH, I, 43, iar cele de tipul CNH, I, 57 cel mai mic, fapt ce este sugestiv ilustrat în diagrama 2. Iată însă o dovadă a „deprecierii oficiale" progresive. Diametrul mediu maxim aparține monedei de tip CNH, I, 45, cu nr. inv. N. 71563 (poziția 15 în tabelul I). Făcând o comparație a dia- metrului la monedele cu același semn monetar ...VHA... constatăm că deși moneda cu nr. inv. N. 71590 are cea mai mare greutate și grosime, ea are un diametru cu 6% mai mic ca moneda cu nr. inv. N. 71563, cea care are diametrul maxim și grosimea la o valoare medie, fapt evidențiat mai jos. moneda cu nr. inv. N. 71563 N. 71590 N. 71576 diametrul (cm) 1,32; 1,40; 1,42 1,30 ;l,30; 1,30 1,22; 1,27; 1,23 deprecierea relativă 0% 6% 10% 5 Fr. Pap, M. Blăjan, op. cit. 6 Idem, op. cit. TEZAURUL DE LA BĂRĂBANȚ- INVESTIGAȚII DE LABORATOR 239 Concluzii: Nu se poate stabili nici o relație directă între semnele monetare și dimensiunile fizice (greutate, diametru, grosime) ale monedelor. Se observă o depreciere de greutate și grosime în cadrul tipului CNH, I, 45, o depreciere de greutate la tipul CNH, I, 43, iar la tipul CNH, I, 57, unde avem doar 3 probe în tot tezaurul, o valoare aproximativ constantă pentru toți parametrii. Comparând toate cele 3 tipuri monetare se constată o depreciere accentuată a tuturor parametrilor fizici de la CNH, I ,45 la CNH, I, 43, la CNH, I, 57. DOINA BOROȘ Tabelul I Ilnzul la Iul In vcs1lyo|lllor de laborator pentru 44 de monede din tezaurul de la BărdbanJ, Jud. Alba, sec. XI—XII Nr. crt. inv. Conținut în argnt Grosime (cm) Diametru (cm) Greuta- te* (g) Semn monetar 1 1 2 3 ■» 5 6 7 CNH, I, 45 1 N.71561 800’/m o,l 1,32; 1,32; 1,32; 0,69 br. 2-5 2 X.71671 8OOo/oo 0,06 1,26; 1,22; 1,25 0,31 , . , 3 X. 71615 800«/m 0,05 1,23; 1,25; 1,25 0,33 . • • • w..... 4 X. 71637 8OO»/oo 0,1 1,32; 1,29; 1,28 0,67 C br 1-2 5 X. 71672 8OO«/oo 0,1 1,28; 1,25; 1,27 0,64 .• br 5-4 6 X.71576 800«/„, 0,07 1,22; 1,27; 1,23 0,40 7\ 7 X. 71598 8OO»/oo 0,09 1,28; 1,28; 1,28 0,59 / br. 1-2 8 X. 71564 8OO«/oo 0,07 1,24; 1,27; 1,28 0,45 .,. A! 9 X. 71565 8OO«/oo 0,06 1,30; 1,28; 1,30 0,40 ▲ br. 3*4 10 X. 71567 8OO»/oo 0,07 1,25; 1,22; 1,29 0,43 .,. A 11 X.71575 8OO°/o„ 0,08 1,32; 1,32; 1,32 0,44 • ‘br 3-4 12 X. 71574 8OOo/„„ 0,06 1,29; 1,27; 1,25 0,49 3 br 2-5 A 13 N.71569 8OO°/„o 0,09 1,32; 1,28; 1,28 0,48 t « I 1 | 1 V« « i 14 X. 71566 800»/„ 0,07 1,32; 1,32; 1,32 0,39 ...A* 15 X.71563 8OO»/,o 0,07' 1,32; 1,40; 1,42 0,52 A. 16 X.71572 8OO»/oo 0,06 1,24; 1,20; 1,20 0,39 3br. 2-3 17 N.71584 8OO»/oo 0,07 1,29; 1,25; 1,26 0,54 Lbr. 5-4 18 N. 71591 800»/m 0,08 1,28; 1,28; 1,28 0,49 19 N. 71595 8OO°/oo 0,06 1,27; 1,28; 1,28 0,42 Zbr 1-2 240 DOINA BOROȘ continuare Tabelul 1 1 2 | 3 4 5 | 6 | 7 20 N.71596 8OO«/oo 0,08 1,28; 1,30; 1,34 0,46 Xbr. 5'4 21 N.71603 8OOo/o„ 0,08 1,30; 1,26; 1,30 0,45 >*br.2-3 22 N.71613 8OO«4o 0,08 1,28; 1,28; 1,30 0,54 Xbr.4-1 23 N. 71628 800»40 0,07 1,24; 1,25; 1,26 0,39 24 N.71642 8OO°/,o 0,06 1,30; 1,33; 1,33 0,42 br. 4 -1 25 N.71683 800°/oo 0,09 1,30; 1,30; 1,27 0,56 ... A' 26 N. 71643 800-4, 0,09 il,29; 1,29; 1,29 0,57 Xbr. j-2 27 N.71590 8OO’/oo 0,1 1,30; 1,30; 1,30 0,61 *A. 28 N.71571 CNH, I, 43 800-4, 0,1 1,32; 1,28; 1,32 0,59 ▲ br. 1-2 Z br 2-3 29 N.71695 . 800-4, 0,08 1,25; 1,24; 1,25 0,44 T n 30 JN.71697 800-4, 0,07 1,28; 1,25; 1,25 0,46 Abr 1-2 31 N.71699 800»/,, 0,09 1,22; 1,20; 1,20 0,43 Abr.4-1 32 N.71700 800-4, 0,09 1,20; 1,24; 1,22 0,38 33 N. 71704 800-4, 0,08 1,25; 1,24; 1,22 0,33 f a 34 N. 71708 800-4» 0,07 1,25; 1,24; 1,24 0,39 A. 35 N.71714 800-/,, 0,07 1,20; 1,22; 1,20 0,33 ..BA.. 36 N.71718 800-4, 0,07 1,17; 1,18; 1,20 0,38 •br.3-4 37 N.71719 800-4, 0,07 1,15; 1,17; 1,17 0,31 \ br. 2-3) 38 N. 71726 800-4, 0,07 1,18; 1,20; 1,20 0,40 39 N. 71728 800»/»» 0,09 1,20; 1,20; 1,18 0,35 ..rv 40 N. 71736 800»/,, 0,07 1,27; 1,24; 1,23 0,42 ..TA’ 41 N.71740 CNH, I, 57 800-4, 0,08 1,19; 1,19; 1,19 0,43 /br 1-2 42 N.71744 800-/,, 0,08 1,17; 1,14; 1,15 0,37 43 N.71745 800-/,, 0,07 1,15; 1,13; 1,15 0,35 44 N.71746 800»/,, 0,09 1,12; 1,08; 1,10 0,34 ♦ Cântăririle au fost făcute de fizicianul Adrian Alicu la balanța analitică din laboratorul de fizică al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. TEZAURUL DE LA BARABANT. INVESTIGAȚII DE LABORATOR 241 LE TRfiSOR MONETAIRE DE BARABANT, DEP. DE ALBA (11c—I2e SIECLES). INVESTIGATIONS DE LABORATOIRE (R^sume) Sur 44 monnaies, consid^rdes significatives par le numismat Francisc Pap j’effectue une serie d’investigations de laboratoire (voir la liste I). La determination de la qualitâ d’argent indique que les monnaies ont 6te battues d’un argent de bon qualite (8OO%o ou plus). La determination de la poid des monnaies montre une grande variation pour le type CNH, I, 45 et CNH, I, 43. La relation epaisseur — poid pour chaque monnaies est presentG dans la dia- gramme 1, et celle de epoisseur — diamdtre dans la diagramme 2. J’essaye une correlation des parements physiques d^termines, avec les signes monetaires, mais je n’ai trouve pas aucune relation simple. II y a une depreciation de poid et d’epaisseur pour les monnaies de type CNH, I, 45, une depreciation du poid pour le type CNH, I, 43, et comparant les 3 types une depreciation mon^taire de plus en plus profonde du type CNH, I, 45 ă CNH, I, 43. legenda : . 4 m 0,f . 0,09 0,08 0,07 0,06 0,05 . CNH 1 45 q CHH £ 45 x CHH I 5? —--------1-------* - i ■■■-- । > 0,3 0,4 0,5 0,6 0,? gwUJoEg] DlAGJ. DIAGRAMA GKO&iHE ÎN TONCȚiE DE GREUTATE* LEGENDĂ: • CNH I 45 D CNH E 45 x CHH I S> 4^00 4,200 4,300 d. o«.e&n, Cw'J * DIAC.2. DÎAGRAHA GH06IHE IN FUNCȚIE DE DIAMETRUL HEDiU Fig. 1. Diagramele iu fuucție de greutate și de diametrul mediu al pieselor. AL IV-LEA SEMINAR NAȚIONAL DE ETNOARHEOLOGIE „RIT ȘI RITUAL FUNERAR — OFRANDA FUNERARĂ DIN MORMINTE * (Cluj-Napoca, Iclod, 18—19 noiembrie 1994 MORMINTE ALE PURTĂTORILOR CULTURII STARCEVO-CRIȘ DESCOPERITE ÎN MOLDOVA Studierea amănunțită a ritului și a ritualului funerar al diferitelor comunități aparținând unei sau altei culturi din epoca neolitică ne per- mite să cunoaștem nu numai poziția celui îngropat și inventarul său funerar, ci să obținem și o serie de date cu privire la modul cum se imbrăcau, cum era aranjat și cu ce era fixat părul, ca și obținerea unor date utile pentru cunoașterea unor obiceiuri funerare practicate de membrii comunităților neolitice de pe teritoriul țării noastre. în cele ce urmează vom analiza datele cu privire la ritul și ritualul funerar al comunităților culturii Starcevo-Criș din Moldova. Considerăm ■tema ca fiind importantă, deoarece purtătorii acelei culturi, în cursul evoluției lor îndelungate, au ocupat treptat cea mai mare parte din teri- toriul țării. Ele constituie, de fapt, un element de fond (din punct de vedere antropologic) care, în continuare, s-a dezvoltat pe bază de evo- luție proprie sau a fost influențat și s-a amestecat cu alte culturi mai târzii. Mormintele purtătorilor culturii Starcevo-Criș din Moldova consti- tuie un grup nu prea mare de descoperiri, dar care permite cunoașterea unor obiceiuri funerare caracteristice din acea vreme. Comunitățile culturii Criș au pătruns pe teritoriul Moldovei, traver- sând Carpații, dintre Transilvania și, cu timpul, s-au răspândit pe aproape tot întinsul provinciei, cu excepția câmpiei Covurluiului1. Subli- niem că ele au evitat acea zonă nu din cauză că era ocupată de alte comunități, ci datorită modului lor specific de trai, adică preferinței lor pentru zonele de podiș și de deal. Primele descoperiri funerare, aparținând culturii Starcevo-Criș de pe teritoriul Moldovei, au fost făcute încă din anul 1950, dar neavând clemente de datare prea clare ele au fost menționate fără precizarea apartenenței culturale. Până în prezent se cunosc următoarele descoperiri, pe care le pre- zentăm în ordinea cronologică a descoperirilor: Valea Lupului (jud. Iași). Prin săpăturile efectuate sub conducerea lui Vlad Zirra, în anul 1950, în preajma movilei I, în șanțul II, s-a des- coperit un mormânt dublu de inhumație. Scheletele au fost ale unor adulți depuși în groapa funerară în poziție chircită, alăturați. Unul din ele era chircit pe partea stângă, iar cel de al doilea a fost așezat cu fața în jos, dar cu picioarele îndoite și așezate cu genunchii în intervalul lăsat anume, între femurele și tibiile primului schelet. Cele două sche- lete erau orientate cu craniile pe direcția cst-vcst. 1 Eug. Comșa, în AAC, XXIV, 1985, p. 8—9. 246 EUGEN COMȘA Important este faptul că partea superioară a celor două schelete a fost acoperită intenționat cu o serie de fragmente ceramice dintr-un vas de provizii, specific culturii Starcevo-Criș. Mormântul a fost prezentat, pe scurt — fără comentarii și fără precizarea datării lui — în raportul publicat cu privire la rezultatele săpăturilor arheologice din anul 19502. După părerea noastră — publi- cată^ încă din anul 19603 — acest mormânt dublu aparține culturii Starcevo-Criș. Glăvăneștii Vechi (jud. Iași). In anii 1949 și 1950, în lunca râului Jijia, lângă această localitate, au fost cercetate, prin săpături, câteva movile funerare cuprinzând morminte cu ocru. Cu acel prilej, au fost descoperite unele așezări neolitice, între care și una aparținând culturii Starcevo-Criș și alta culturii cu ceramică liniară. în vederea cunoașterii, mai amănunțite, a elementelor specifice celor două culturi, s-au extins săpăturile în intervalele dintre movilele funerare. Drept urmare, au fost dezvelite și studiate rămășițele mai multor locuințe aparținând acelor culturi, dar și mai multe morminte din diferite epoci4. Analiza făcută (la sfârșitul anului 1994) cu privire la grupul de morminte descoperite In intervalele dintre movilele funerare ne-a dus la unele concluzii utile pentru cercetarea epocii neolitice și anume că o parte din acele mor- minte aparțin culturii Starcevo-Criș. Mormintele pe care le atribuim acestei culturi au fost descoperite lângă malul Jijiei, la sud de movila IV — 1949, în zona așezării Star- cevo-Criș. Mormântul 1 se afla în dreptul părții de sud a suprafeței F, lângă latura îngustă, de sud, a unei locuințe de suprafață Starcevo-Criș. Amin- tim că la săparea gropii funerare nu s-au produs deranjamente în zona acoperită de bulgării de lipitură arsă, proveniți din pereții locuinței amintite. Poziția gropii funerare, lângă latura îngustă de sud a locuinței considerăm că are o anumită semnificație magico-religioasă. Oasele scheletului s-au păstrat prost. Cel decedat fusese depus în groapa funerară în poziție chircită, destul de accentuată, fiind așezat pe partea dreaptă, cu craniul orientat spre sud-est5. Pe oasele scheletului nu s-au observat urme de ocru roșu și lângă el nu s-a găsit inventar funerar. Ținând seama de poziția mormântului, lângă marginea locuinței Criș, considerăm că acesta aparține culturii Starievo-Criș. Alături de locuința Starcevio-Criș menționată se aflau resturile unei alte construcții similare, cu axul lung paralel cu al celei din supra- fața F. Lângă această locuință a fost descoperit cel de al doilea mor- mânt. Groapa funerară a mormântului 2 a fost săpată lângă colțul de sud est al locuinței (deci, tot lângă latura îngustă), fără să provoace deranjamente în cuprinsul suprafeței cu lipitură arsă provenită din locuința amintită. 2 Săpături V. Zirra, I. Nestor și colab., în SCIV, II, 1951, p. 66. 3 Eug. Comșa, în OmD, p. 85. 4 I. Nestor și colab., op. cit., p. 66. 5 Eug. Comșa, Mormintele preistorice descoperite in intervalele dintre movilele funerare de la Glăvăneștii Vechi (sub tipar). MORMINTE ALE PURTĂTORILOR CULTURII STARCEVO-CRIȘ 247 Mormântul la care ne referim se deosebește de altele prin aceea că el cuprindea două schelete (deci, o situație similară celei de la Valea Lupului, descrisă mai sus), alăturate, având coloanele vertebrale para- lele. Ambele schelete erau orientate cu craniile spre nord-est. Fig. 1. Scheletul a (din față) era în poziție chircită moderată, așezat pe par- tea stângă. Craniul il avea puțin înclinat spre piept. Cutia craniană era spartă in bucăți mici. Subliniem că vertebrele, care s-au păstrat din partea inferioară a coloanei vertebrale, erau masive. Din oasele brațului stâng s-au păstrat numai unele fragmente, pe baza lor se poate preciza că mâna stângă a fost întinsă aproape paralel cu corpul. Mâna dreaptă avea humerusul oblic față de coloana vertebrală și antebrațul său era îndoit astfel că forma un unghi drept cu humerusul. Precizăm amănun- țit, de fiecare dată, poziția mâinilor, deoarece în această privință este posibil să fi existat anumite reguli precise. Picioarele le avea îndoite moderat așa fel, ca în spațiul lăsat anume {între femure și tibii) să poată fi intercalați genunchii celuilalt schelet. Din cercetarea planului acestui schelet rezultă că a fost al unei per- soane cu statură înaltă. Dacă ținem seama și de observația că scheletul a avut vertebrele masive, suntem îndreptățiți să considerăm că acest schelet a apraținut unei persoane de sex masculin. Pe oasele scheletului nu s-au observat urme de ocru roșu. Nu a avut inventar funerar. Scheletul b — se afla în spatele scheletului a. Cele două schelete erau alăturate, dovadă clară că este vorba de un mormânt dublu. Cele două persoane fiind îngropate în același timp, altfel s-ar fi produs și observat deranjamente, în cazul unor înmormântări succesive. Scheletul b era și el în poziția chircită moderată, fiind așezat tot pe partea stângă. Din cutia craniană s-au păstrat mai multe fragmente, des- tul de mici. Lipseau oasele feței, precum și mandibula. Din coloana ver- tebrală s-au păstrat fragmente destul de mici din vertebre, prin poziția lor ele indică o ușoară arcuire a coloanei, în dreptul părții superioare. Mâna stângă o avea îndoită tare din cot, așa că oasele antebrațului au ajuns paralele cu humerusul. Palma mâinii stângi era îndreptată spre bărbie. Mâna dreaptă a avut humerusul puțin abătut spre spate, indiciu că la înmormântare, întâmplător, partea de sus a corpului a fost puțin întoarsă spre spate. Antebrațul său fusese îndoit din cot și forma un unghi ascuțit cu humerusul. Palma dreaptă fusese așezată lângă bărbie. Din oasele bazinului s-a păstrat numai o parte. Picioarele au fost îndoite tare, încât femurele ajunseseră aproape paralele cu tibiile. A fost nece- sară această forțare a picioarelor pentru ca ele să poată fi intercalate în intervalul lăsat anume între femurele și tibiile celuilalt schelet^’. Pe oase nu s-au observat urme de ocru roșu. Din analiza planului rezultă că acest schelet a aparținut unei per- soane mai scunde, decât scheletul alăturat, ceea ce ne permite să presu- punem că scheletul b a aparținut unei persoane de sex feminin. Prin urmare, suntem îndreptățiți să presupunem că scheletele din mormântul 2 au aparținut (cel din față) unui bărbat și cel din spate (unei femei). Perechea, desigur, corespundea unei familii. <> Ibidem. 248 EUGEN COMȘA Prin compararea datelor referitoare la cele două morminte duble (de la Valea Lupului și Glăvăneștii Vechi) rezultă că în cazul celui de la Valea Lupului, partea de sus a scheletelor a fost acoperită cu cioburi dirutr-un vas de provizii, specific culturii Starcevo-Criș. în schimb, în legătură cu mormântul dublu de la Glăvăneștii Vechi nu se menționează, în raportul de săpături, acoperirea părții de sus a corpului celor decedați cu cioburi. Considerăm că nu trebuie exclusă posibilitatea ca, de fapt, și cele două schelete alăturate de la Glăvăneștii Vechi să fi fost și ele acoperite parțial cu cioburi, dar, obiceiul respectiv, nefiind cunoscut până la acea dată de către arheologi, la dezvelirea scheletelor, la care ne referim, cioburile de pe ele să fi fost înlăturate, fiind considerate că au ajuns întâmplător pe oase. în privința datării mormântului dublu de la Glăvăneștii Vechi con- siderăm că și el datează din timpul culturii Star£evo-Criș. în legătură cu cele două morminte descrise de la Glăvăneștii Vechi, atrage atenția și constatarea că atât mormântul 1, cât și mormântul 2, se aflau lângă marginea unor locuințe Starcevo-Criș, ale căror resturi nu le-au deranjat. Suntem de părere că faptul nu este întâmplător și că trebuie să aibă o semnificație magico-religioasă. Una posibilă ar putea fi aceea că mormintele 1 și 2 cuprind scheletele unor persoane care au trăit în locuințele lângă resturile cărora s-au descoperit scheletele amin- tite. Este evident o ipoteză, care va trebui confirmată de alte descoperiri similare, mai clare, prevăzute cu inventar funerar specific culturii. Pogorăști (jud. Botoșani). în anul 1961, în cursul cercetărilor arheo- logice efectuate de I. loniță, în vecinătatea acestei localități, a fost des- coperit un schelet, în poziție chircită, atribuit culturii Starcevo-Criș7. Scheletul era al unui copil de 7 ani. Studierea craniului din punct de vedere antropologic a permis precizarea că este de tip dolichocran (avea indicele cefalic 72)H. Suceava (jud. Suceava). în timpul săpăturilor (efectuate de N. Ursu- lescu) în cuprinsul așezării de tip Starcevo-Criș din zona „Platoul cimi- tirului“, au fost descoperite două morminte, din care unul (M. 3 — 1974) este atribuit culturii Starcevo-Criș9, iar celălalt (M. 2 — 1974) nu pre- zintă elemente specifice, care să permită o datare mai precisă. De aceea ne vom referi numai la mormântul 3 — 1974. Groapa funerară a avut forma aproximativ ovală, cu dimensiunile de 1,10 X 0,60 m. Orientarea gropii era nord-sud. Reținem că fundul gropii era albiat și a avut adân- cimea maximă de 1,40 m (în dreptul craniului) și 1,25 m (în dreptul picioarelor). Cel decedat a fost depus în groapa funerară în poziție chir- cită moderată, pe partea dreaptă. Mâinile au fost îndoite din coate și așezate cu palmele în dreptul feței. Scheletul era orientat ou craniul spre sud. Fig. 2. Lângă coate a fost depus un bulgăre de ocru roșu (ou diam. de 15 cm). în fața scheletului, în lungul antebrațelor, s-au găsit mai multe cioburi, la fel și la spate (de la ceafă până la bazin) era o serie de frag- mente ceramice dintr-un vas specific culturii Starcevo-Criș10. Autorul 7 Informații dc la I. loniță, căruia ii mulțumim și pe această cale. 8 Olga Necrasov, Serafina Antoniu, în SCa, 15, 1978, p. 4 (tabelul 1). 8 N. Ursulescu, in Suceava, V, 1978, p. 83, 86 (fig. 2) și p. 87 (fig. 4). 10 Idem, p. 83. MORMINTE ALE PURTĂTORILOR CULTURII STARCEVO-CRIȘ 249 descoperirii a considerat că vasul a fost depus la ceafa celui decedat de unde cioburile „s-au răspândit în fața craniului și pe coloana verter bralăw11. După părerea noastră și în acest caz considerăm că, de fapt, partea de sus a cadavrului a fost acoperită cu cioburile acelui Vas, spart anume, căci numai astfel se explică șirul de cioburi răspândite în fața și în spatele scheletului. Credem, că dacă vasul ar fi fosit depus întreg, nu ar fi avut cum să se spargă și apoi cioburile să alunece în față și în jos. Grumăzești (jud. Neamț). în anul 1971, prin săpăturile de la Gru- măzești, de sub conducerea Silviei Marinescu-Bâlcu, a fost descoperită o parte dintr-un craniu uman într-un complex .atribuit culturii Starcevo- Criș1-. ' Poicnești (jud. Vaslui). Prin săpăturile efectuate (sub conducerea Ccrnclici-Magda Mantu) în așezarea Starcevo-Criș de la Poienești, în preajma locuinței a treia a fost descoperită o groapă (de 2,50 X 2,30 m). La golirea gropii s-au scos felurite fragmente ceramice din vase mari și un vas bitronconic, sub care se afla un craniu uman. S-a continuat cercetarea perles), en bronze (ustensiles, anses, applications) et en fer (mors de cheval, pieces de chariot). Beaucoup d’objets (pieces de chariot ainsi qu’une pârtie des objets decoratifs, et principalement ceux en ambre) avaient ete exposes au feu. Les objets provenant de la tombe du tumulus II, dans laquelle est enterre un dignitaire de l’aristocratie triballienne (,,prince“) sont plus divers que, ceux du tumulus I. Cette tombe est caracterisee par le grand nombre d’armes (lances, glaives, epees, bou- cliers) qu’elle contient, ainsi que des mors de chevaux, des pieces de chariot, un nombre important d’objets en os (plaquettes, petits tuyaux, applications, boutons) sur lesquels se trouvent differents motifs geome- triques (triangles hachures, astragales, cotes, lignes, cerclcs) ou figuratifs (cerfs, lions, oiseaux, griffons). De cette tombe proviennent egalement quelques pendentifs ornithomorphes en bronze. Dans ce tumulus ont ete trouves un ustensile fait au tour (ojnoho) et quelques-uns faits â la main. Une pârtie tres interessante de ce tumulus consiste en une con- struction de trois pieces destines aux sacrifices, dans laquelle ont ete trouves des os reduits en petits fragments, ainsi que des morceaux de ceramique sans caracteristiques speciales. On a date du dernier quart du VI®mo siecle avant J. C. les tumulus d’Atenica. A Mrcajevci ont ete inventories trois tumulus (tumulus I—III). Des tombes datant du Moyen-Age (IXem® au XIIem® siecle apres J. C.) creu- sees dans les tumulus, ont beaucoup endommage les tombes triballiennes, si bien qu’on ignore le nombre de ces tombes et qu’on ne sait pas s’il s’agit de corps inhumes ou incineres10. Dans le tumulus I, il a ete decou- vert 30 perles d’ambre et une lance de fer. Du tumulus II proviennent un grand nombre de perles â oeil en pâte de verre, de perles de verre, de perles d’ambre, de perles de bronze, une coupe en forme d’entonnoir ă une anse avec pied trilobe, et un umbo de bouclier en fer. Tous ces objets avaient ete exposes au feu. Dans le tumulus III, il a ete touve beaucoup de perles de verre, de pâte de verre et d’ambre, du fii d’argent, quelques lances de fer, deux glaives de fer, une pierre â aiguiser, des chaînes de fer (pour chariot?). Si l’on en juge par les armes trouvâes dans les tumulus de Mrcajevci, ce sont des guerriers qui y sont enterres. En raison des analogies existant avec le materiei d’Atenica, on peut dater egalement ces tumulus de la fin du VPmc ou du commencement du V®mc siecle avant J. C. A Ljuljaci ont ete etudies deux tumulus (tumulus I et II) assez endommages, d’un diametre de 18 m et d’une hauteur de 1,50 m. Dans le tumulus I, on remarque l’existence de trois tombes concentrees dans 10 Je remercie M. Djudnid et L. Nikitovid, conservateurs du Musee National de Cadak pour les reseignements et leur illustrations. 20 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 306 MILORAD STOJIC la meme pârtie, et dans le tumulus II; 4 tombcs, l’une centrale, et trois autres approximativement â egale distance de la tombe centrale, sur le pourtour du tumulus. A peu preș au centre du tumulus I, ete decouverte une fosse avec des cendres et des debris d’os humains calcines. Dans les tombes, on a retrouve des os humains (non carbonises), ce qui temoigne de l’inhuma- tion des corps. Ainsi donc, dans ce tumulus se trouvent une tombe avec un corps incinere (fosse centrale) et trois tombe avec des corps inhumes. Les tombes sont relativement pauvres en materiei; dans la tombe 1, outre les ossements humains, il n’a ete trouve qu’une agrafe de fer; dans la tombe 2, une perle d’ambre et les debris d’un objet en fer; alors que, de la tombe 3, la plus riche en objets de ce tumulus, provien- nent: une cruche faite au tour, un objet de fer et un grand nombre (44) d’applications rondes en or. Dans le tumulus II sont enterres quatre defunts. Dans la tombe ont ete decouverts: une lance (douille) et un umbo de fer; dans la tombe 2 — une epingle geminee en argent, deux lances de fer (l’une avec garde), une pierre â aiguiser et trois recipients de ceramique faits â la main, alors que de la tombe 3 proviennent deux lances de fer et deux pierres ă aiguiser. Dans la tombe 4, on a decouvert: deux lances, deux coupes â pied trilobe semlables â celle de Mrcajevci, ainsi qu’une ecuelle biconique. Dans le tumulus I on n’a pas identifie d’armes, alors que dans le tumulus II des armes ont ete trouvâes dans les quatre tombes. Ces tumu- lus ont ete dates, en raison de l’analogie de leur materiei et de celui d’Atenica, de la premiere moitie du V®mc siecle avant J. V.11. Deux lances, dont l’une possedant une garde, un glaive et une coupe dont le flanc est orne de cannelures, ainsi qu’un grand recipient de facture grossiere constituaient probablement le materiei d’une tombe de guerrier triballien preș de la forteresse de Grădiște, sur le mont Juhor, preș de Jagodina12. Du meme site proviennent quatre fibules d’argent trouvees ensemble, qui constituaient aussi, probablemnt, le materiei d’une tombe13. Autrement, sur ce site, si l’on excepte un monti- cule artificiel situe preș de l’entree, il n’existe rien, dans la forteresse, qui laisse supposer l’existence d’un tumulus. Les tombes appartenaient probablement â la categorie des tombes qualifiees de „plates“. La tombe de guerrier et les autres materiels decouverts ont ete dates de la fin du VPme ou de la premiere moitie du V®mo siecle avant J. C.14 Dans la necropole de Pecine, â Kostolac, outre des tombes datant d’autres epoques, sept tombes triballiennes du V®me siecle avant J. C., pour la plupart contenant des corps inhumes, ont fait l’objet de recher- ches15. Ces tombes sont „plates“. Les tombes de Kostolac, outre l’interet qu’elles presentent pour l’analyse des rites funeraires, ont une impor- 11 Tous les reseignements sur les tombes de Ljuljaci ont £te empruntes â D. Srejovic, loc. cit. 12 M. Stojic, dans Glasnik sprskog arheologkog drustva, Beograd, 1989, p. 72—73. 13 S. Vetnic, dans Arheoloski Pregled, 15, 1973, p. 35—36. 14 M. Stojic, Gvozdeno doba..., p. 84. 15 Les resultats des recherches sur les tombes de l’Age de fer encien sont en pârtie publie: B. Jovanovic, op. cit. Je remercie B. Jovanovic et D. Jacanovic pour les renseignements et les illustrations que je utilise dans cette etude. LES TOMBES DES TRIBALLES DANS LE BASSIN DE LA MORAVA 307 tance exceptionnelle pour la chronologie d’une des periodes de develop- pement des Triballes — la periode triballienne (du VPmc au IV6”0 siecle avant J. C.) car elles contiennent un materiei composite et elles temoig- nent clairement de la relation chronologique des differentes sortes d’ob- jets, et avant tout, de la ceramique et des articles en metal. Dans la tombe 1 ont ete decouverts deux coupes â une anse, un couteau court en fer et un morceau de fii de fer torsade16. Une coupe en forme d’entonnoir, â pied trilobe est semblable aux coupes de Mrcajecvi et de Ljuljaci, alors qu’une autre, avec profil en „S“, porte sur l’anse un decor en forme de boutons et que sa panse est ornee de rainures disposees en metopes. Une lance et un glaive de fer, ainsi qu’un fragment de coupe dont l’anse presente â sa pârtie superieure deux protuberances en forme de cornes — constituent l’inventaire de la tombe 2. L’inventaire de la tombe 3 se compose d’une ecuelle conique et d’une perle d’ambre. Deux perles de pate de verre â oeil et une coupe bicorji- que forment l’apport de la tombe 4. Un ensemble pour repas et boissons; ecuelle et deux coupes — provient de la tombe classee sous le numero 5. L'ecuelle possede un bord rabattu vers l’interieur; une coupe est en forme d’entonnoir avec pied trilobe et bord oblique (semblable aux exem- plaires de Mrdajvci et de Ljuljaci) alors que la panse d’une autre coupe (â profil en ,,S“) este ornee de cannelures verticales, comme la coupe en provenance du site de Grădiște, sur le mont Juhor, preș de Jagodina. Les seuls objets de la tombe 6 sont deux ustensiles coniques grossiers, dant l’un presente une anse ornee de protuberances en forme de ver- rues. De la tombe 7 proviennent deux epingles â tete en forme d’omega, une lance avec garde, deux anneaux, le tout en fer, un coquillage marin (cypria lorida), et une perle en pâte de verre â oeil. Si l’on en juge par les armes qu’elles contiennent, trois des tombes sont celles de guerriers (1, 2, 7). La ceramique des tombes 1 et 5 temoigne qu’elles datent de la meme epoque. La lance avec garde de la tombe 7 presente des analogies avec celle du tumulus II de Ljuljaci (dans lequel ont ete trouvees des coupes • semblables ă celles des tombes 1 et 5 de Kostolac), ainsi qu’avec l’exemplaire de Grădiște, sur le mont Juhor. Les tombes de Ljuljaci sont estimees dater de la premiere moitie du yeme siecle avant J.C. Et la tombe n° 3, dans laquelle a ete decouverte une Ecuelle semblable â celle de la tombe 5, date de la meme epoque, si l’on considere les analogies exposees. Les tombes 4 et 6, dans lesquelles on a trouve de la ceramique faite â la main, sont tres probablement triballiennes, mais on ne peut pas les dater avec plus de precesion; il est possible qu’elles soient nettement plus recentes que les autres tombes triballiennes de Kostolac presentees dans cette 6tude. Toutes les tombes triballiennes decrites proviennent d’une periode relativement courte d’environ 50 ans, sauf, peut-etre, deux tombes de Kostolac qui sont un peu plus recentes. Les objets precieux decouverts groupes ou isolement, qui ont tres vraisemblablement un caractere fună- raire, datent de la meme epoque. II est evident que ces tombes temoig- nent une periode de prosperite exceptioinnelle chez les Triballes, periode â laquelle se rapportenb les plus anciennes mentions de ce peuple 16 La numeration des tombes triballiennes a ete effectuee pour les besoins de la presente etude, pour les raisons techniques. 303 .MILORAD STOJIC dans les sources ecrites de la fin du Vr'me et de la premiere moitie du V ’ ■ siecle avant J.C. (Hecalee et Herodote)17. Rarcs sont en Europe les regions qui peuvcnt etre comparees au Bassin de la Morava et ă la pârtie serbe du Bassin du Danube ă l’epoque mentionnee, pour le nombre de sites riches en objets precieux, aussi n’est-il pas etonnant que les sources grecques mentionnent les Triballes plus tot que les autres peuples de l’interieur de la peninsule bajkanique. Le nombre des tombes ayant fait l’objet de recherches est trop petit pour permettre d’arriver ă des conclusions definitives quant â la facon d'enterrer les morts chez les Triballes, ă la fin du vr'”e et au cours de la premiere motie du V*"16 siecle avant J.C. II est caracteristique que toutes les tombes decouvertes dans le Bassin de la Zapadna Morava (Atenica, Mrcajevci, Ljuljaci) sont surmontees de tumulus, alors que les tombes de la vallee de la Velika Morava (Majur) et de la pârtie serbe du Bassin du Danube (Kostolac) sont plates. II est interessant de rappe- ler que le Bassin de la Velika Morava et le territoire dans lequel se trouve la necropole de Kostolac etaient caracterises egalement, au cours des epoques precedentes, par des tombes plates18. D’autre part, sur le terri- toire de la Zapadna Morava, le type de tombes dominant tout au long de l’Age des metaux, est celui des tombes sous tumulus19. „Le prince“ et „la princesse“ deposes dans le tumulus d’Atenica ont ete incineres. Les defunts des tombes du tumulus de Mrcajevci ont-ils ete inhumes ou incineres? On ne le sait. Les Triballes de Ljuljaci sont inhumes, sauf un seul qui est incinere. On ne possede aucune donnee permettant de savoir si le guerrier triballien de Majur a ete incinere, ou seulement inhume. A Kostolac, tous les defunts triballiens sont inhumes. En ce qui concerne les objets deposes dans les tombes, il n’existe aucune regie pouvant caracteriser les Triballes de cette epoque. Mises â part les tombes de Kostolac relativement pauvres en objets, les autres sont caracterisees par des objets precieux et divers, et quelques-unes, comme par exemple celles du tumulus de Novi Pazar et d’Atenica, appartiennent â la categorie des tombes riches, „princieres“. Les autres tombes relativement riches, commes celles de Batinac, Mrmorac, Umcari, ainsi que d’autres recelant des objets semblables, peuvent etre considerees comme etant des tombes de l’aristocratie de la tribu, alors que celles contenant un nombre reduit d’objets precieux et d’armes, peuvent etre considerees comme etant des tombes de l’aristocratie des phratries ou de l'aristocratie militaifre (Mrcajevci, Ljuljaci, Majur et les tombes les plus riches de Kostolac). Quant aux tombes de Kostolac dans lesquelles ne se trouvaient pas d’objets precieux, mais seulement de la ceramique, sans doute appartenaient-elles â des membres des classes inferieures de la societe triballienne. II est interessant de constater egalement que les objets d’ambre sont, en general, caracteristiques des tombes les plus riches sous tumulus. 17 Her., IV, 49; Jakoby, dans RE, Suppl., II, col. 432. 18 M. Lazic, Topografija i tipologija praistorijskih tumula u Srbiji i Țrnoj Gori, Beograd, 1989, p. 37, 43, 46, 51, 55, 58; la donnee que â Donje Stiplje existaiț le tumulus n’ai pos exact. Lazid a pris cette donnee de S. Vetnic, dans Arheologici pregled, 9, 1967, p. 60, 64, 69. 18 Ibidem. LES TOMBeS DES TRIBALLES DANS LE BASSIN DE LA MORAVA 309 Les tombes de Novi Pazar et d’Atenica temoignent du fait que les personnalites importantes de la societe triballienne etaient incinerees, alors que les tombes de Kostolac confirment que les membres des classes inferieures etaient inhumes. Les recherches effectuees â Atenica ont montre egalement que rinhumation des plus hautes dignitaires do la socieLe triballienne etait accompagnee de rites compliques comportant des sacrificies d’animaux et autres ceremonios religieuses dediees au defunt, et qu’â ces fins, etait construit, dans le cadre du tumulus, un edifice special de trois pieces. Le 'tumulus I de Ljuljaci est caracteris- tique des lieux ou etaient representes les deux types de funerailles: in- cineration et inhumation (funerailles bi-rituelles). L’inventaire des objets decouverts sous ce tumulus se situe, par la variete de son contenu et sa valeur materielle, â mi-chemin entre les riches tombes de Novi Pazar et d’Atenica, et celles, pauvres, de Kostolac. De nombreux objets prouvent que les defunts des tumulus de Novi Pazar et d’Atenica appartenaient au meme peuple — ies Triballes, ce qui est d’ailleurs confirme par le materiei trouve dans d’autres sites de la region de Novi Pazar, du Bassin de la Zapadna Morava, ainsi que les autres regions du Bassin de la Morava. II existe cependant des diffe- rences importantes entre le materiei provenant du tumulus de Novi Pazar et celui provenant d’Atenica. Par exemple, dans les tumulus d’xAtenica, il n’y avait pas de vases grecs peints, d’hydries de bronze, d’ustensiles â trois pieds, d’infundibilums, de ceintures de type Mramorac, de grandes plaques d’or en forme de cercle ou de demi-cercle, de cistes et encore quelques autres objets. D’autre part, parmi les objets en provenance de Novi Pazar, on ne note pas d’equipement pour chariots, d’os travailles avec art, ni de perles ă oeil en pâte de verre. Les objets importes de Grece sont la manque caracteristique du tresor de Novi Pazar, alors qu’ils sont moins caracteristiques pour les tumulus d’Atenica. La plupart des objets decouverts dans les tumulus de Mrcajevci et de Ljuljaci presentent des analogies avec ceux des tumulus d’Atenica, excepte les coupes â .pied trilobe de Mrcajevci et de Ljuljaci. II est caracteristique egalement que les recipients faits au tour (d’importation grecque) ont ete trouves dans des tumulus (Novi Pazar, Atenica, Ljuljaci). En general, les importations de Grece sont caracteristiques pour le Bassin de l’Ibar et la Zapadna Morava, ce qui temoigne de la voie qu’elles ont empruntees pour arriver. Bien que de nombreux objets precieux trouves dans les tombes (Batinac, Mramorac, Umcari, Kolari, Milosevac et autres) proviennent du Bassin de la Velika Morava, il n’y a vraisemblablement pas, parmi eux, d’objets importes de Grece. On constate seulement sur certains objets (ceintures d’argent de type Mramorac et quelques autres) une certaine influence grecque. On peut donc en conclure que, vers la fin du VPmc et pendant la premiere moitie du V6mc siecle avant J.C., le sud-ouest du territoire triballien (Bassin de l’Ibar et de la Zapadna Morava) entretenait d’intenses contacts commerciaux avec le monde grec, alors que les regions centrales du territoire triballien se trouvaient seule- ment dans une zone de moyennc influence de la culture grecque, ce qui se manifestait surtout par l’imitation de certains motifs decoratifs grecs sur metal et de certaines formes dans la ceramique. 310 MILORAD STOJIC Un grand nombre d’objets en provenance du Bassin de la Velika Morava et de la pârtie serbe du Bassin du Danube en aval de l’em- bouchure de Ia Velika Morava et jusqu’aux Portes de Fer, temoignent de ce que, vers la fin du et au cours de la premiere moitie du yeme sj£cie avant J.C. et plus tard, ces regions etaient exposees â une influence orientale, ce qu’on peut remarquer sur de nombreux objets de type dit scythe et thrace: fleshes, bracelets, psalies zoomorphes, boucles d’oreilles, etrilles â manche decore de motifs decoratifs (sites: Paracin, Curprija, Ostrikovac, Vinca preș de Topola, Pozarevac, Usje). II est in- teressant de noter que le point le plus eloigne vers l’ouest ou soient constates des elements de cette influence orientale est Atenica (pointes de fleches, equipement pour chevaux et chariots) et qu’il n’en existe pas dans le Bassin de l’Ibar (â Novi Pazar, Krusevica, tout comme sur les autres sites de la vallee de l’Ibar). ID’apres le type de tombes, le genre de funerailles et les objets decouverts, on peut conclure que, dans le Bassin de la Morava, il existait au cours du dernier quart du VI^6 et de la premiere moitie du V®me siecle avant J.C., deux manifestations culturelles regionales, l’une com- prenant les Bassins de l’Ibar et de la Zapadna Morava, caracterisee par l’enterrement sous tumulus et les importations de Grece, et l’autre, dans le Bassin de la Velika Morava et la pârtie serbe du Bassin du Danube en aval de l’embouchure de la Velika Morava et jusqu’aux Portes de Fer, caracterisee par l’influence scythe et thrace. Mais il ne s’agit lâ que des manifestation regionales d’un meme peuple, les Triballes, ce que prou- vent les objets de fabrication locale et, en particulier, la ceramique faite â la main, ainsi que des traditions culturelles semblables. Ces quelques tombes prouvent que le peuple des Triballes etait compose de plusieurs tribus. Les caracteristiques specifiques de ces tribus sont le resultat des traditions culturelles locales et des influences exte- rieures. Par exemple, pour les populations triballiennes dans les Bassins de l’Ibar et de la Zapadna Morava, ce sont, avant tout, les enterrements sous tumulus pratiques, sur ces territoires, depuis l’eneolithique, ainsi que les influences des Grecs et des Illyres voisins. Meme complete, la transformation de la culture autochtone, sous l’influence de la culture des champs d’urnes, qui est largement repandue dans les agglomerations de ce territoire, n’a pu eliminer ce mode d’enterrement20. II est egalement certain que ce sont justement les traditions locales qui ont fait que, dans le Bassin de la Morava et la pârtie serbe du Bassin du Danube en aval de l’embouchure de la Morava et jusqu’aux Portes de Fer, les Tribal- les ont enterre leurs morts dans des tombes plates, et ont entretenu des relations intenses avant tout avec les Daco-Ghetes dont ils sont tres proches par la culture, ainsi qu’avec les Mezes, et, â un niveau moindre, avec les Thraces21. 20 L. Nikitovic, dans Sbornilc Narodnog Muzejat XX, Cacak, 1990, p. 47—60. Le materiei archeologique des autres sites des environs de Cacak n’est pas publie (sites: Gradina-Vudkovica, Gradina-Ostra, Dvres-Atenica, Ispod Gradine-Gornja Crnuda, Velika baăta Vujetinci, Livadice-Ostra) et dans les environs de Kraljevo (site de plusieurs hectares preș du confluent de l’Ibar et de la Zapadna Morava) il a 6te decouvert un materiei qui est semblable ă celui de la vallee de la Velika Morava et de la Juzna Morava. 21 M. Stojii, voir la note 5. LES TOMBES DES TRIBALLES DANS LE BASSIN DE LA MORAVA 311 II est interessant de constater qu’au terme de cette periode, qui a dure un peu plus de la moitie d’un siecle, commence une phase de deca- dence pour ces regions qui avaient ete caracterisees, au cours du dernier quart du vr-mc et au cours de la premiere moitie du V®me siecle avant J.C., par de nombreuses et riches tombes. Jusqu’â l’arrivee des Scordisques, au 111“"’° siecle avant J.C., on ne suit la vie dans la plus grande pârtie du Bassin de la Morava, que grâce â de rares objets en provenance d’agglomerations petites et pauvres. A la meme epoque^ les parties les plus meridionales du Bassin de la Juzna Morava, et en particulier la vallee et Vranje et de Presevo, et le nord-ouest de la Bulgarie, offrent une image toute differente. Dans la vallee de Vranje et de Presevo ont ete trouvees des forteresses triballiennes datant des des V®me et Vld‘me siecle avant J.C., probablement construites fpra des maitres d’oeuvres grecs22. Les objets decouverts dans ces forteresses temoignent de l’influence de la Grece, influence â ce point forte qu’on peut, jusqu’â un certain point, parler d’hellenisation de cette pârtie du territoire triballien. Cette situation ne doit pas nous surprendre si l’on prend en consideration la position geographique de cette region par rapport â la Grece et ă la Macedoine. L’autre region triballienne qui, dans le meme temps que la vallee de la Juzna Morava ci-mentionnee, jouissait d’un remarquable essor, est le nord-ouest de la Bulgarie, comme en temoignent des sites comme celui de Rogozen23. II est tres probable que toutes les sources ecrites grecques, excepte celle de l’Histoire d’He- rodote, se rapportent aux Triballes de ces deux regions24. Le developpement de certaines regions triballiennes, du dernier quart du VI®,ne au III'*10 siecle avant J.C., se deroula de la facon sui- vante: au cours du dernier quart du VI6™6 et de la premiere moitie du V'"1' siecle avant J.C., sur ce territoire triballien ce sont les regions du sud-ouest (Bassin de l’Ibar et de la Zapadna Morava) qui eurent la predominance quant au developpement. Les contacts avec le monde grec furent un stimulant important de ce developpement. Les autres parties du Bassin de la Morava (les Bassins de la Juzna Morava et de la Velika Morava) avaient un haut niveau culturel (sites de type Mramorac, objets scythes) qui ne peut pourtant etre compare avec celui des vallees de l’Ibar et de la Zapadna Morava, represente par les tombes princieres de Novi Pazar et d’Atenica. II semble qu’un brusque declin de la culture soit intervenu vers la fin de la premiere moitie du V6me siecle avant J.C., dans les Bassins de l’Ibar et de la Zapadna Morava; les contacts directs avec le monde grec sont rompus. En l’espace de la courte periode de quelques dizaines d’annees, la region centrale triballienne, les Bassins de la Velika Morava et de la Juzna Morava prirent la tete dans le de- -- I. Mikulcic — M. Jovanovic dans Vranski Glasnlk, IV7, Vranje. 1968. p. 355—375; M. Vukmanovic — P. Popovici, dans Godisnjak Centra za Balkanoloska Ispitivanja, XX, Sarajevo, 1982, p. 189—209. 23 V. Nikolov — S. Mașov — P. Ivanov. dans Muzej i pamatniți na kultnrata, 1. 1986, p. 39—47; P. Ivanov, dans Iskustvo, 6, 1986. p. 5—6; A. Nikolaev — B. Ni- kolov' Țvetkov — S. Mladenov Mișov — P. Ivanov, Trakiskotu s krouișțc ot Rogo- zen, Sofia, 1988. 24 Les sources antiques sur les Triballes sont publiees et interpretees par Fanula Papazoglu, Srenjobalkanska plemens u predrimsko doba, Sarajevo, 1969, p. 11—68, 409—422. 312 MILORAD STOJIC veloppement des regions triballiennes. La cessation des contacts avec le monde grec amena un fiasco culture! immediat de la communaute tri- ballienne qui avait prospere au cours de la periode precedente justement grâce â ces contacts. Ce fait demontre la dependance du developpement des Triballiens vis-â-vis du monde grec. La region centrale triballienne, sur le developpement de laquelle le monde grecque n’avait qu’une influence indirecte, et, tres probablement, justement par l’intermediaire des Tribal- les des vallees de l’Ibar et de la Zapadna Morava, ne ressentit pas imme- diatement les consequences de la cessation de ces rapports, mais elle resta, depuis la fin du VI®®6 jusqu’au debut de la deuxieme moitiâ du yeme sieCie avant J.C., au niveau de developpement qu’elle occupait precedemment. Sur le territoire du Bassin de la Velika Morava, de la Juzna Morava et de la pârtie serbe du Bassin du Danube, la perte des relations avec le monde grec fut en pârtie compensee par des contacts avec les regions orientales de la Peninsule des Balkans, avec les Thraces et les Scythes. Parallelemnt â la chute du developpement triballien dans les Bassins de l’Ibar et de la Zapadna Morava, et â la stagnation dans la region centrale triballienne, la region triballienne la plus meridionale connut une brusque ascension accompagnee d’un processus d’hellenisa- tion de cette region. II est certain que ce developpement a ete conditionne par les contacts des Triballes de cette region avec la Macedoine et la Grece. Un processus semblable se produisit en ce qui concerne la region triballienne la plus orientale — la region de la Bulgarie situee â l’ouest du cours moyen et inferieur de l’Isker. MILORAD STOJIC UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHEZ LES GETO-DACES Comme on connaît deja, les sources ecrites (Eliade 1980, p. 62—64; Sărbu 1993, p. 34—36) et certaines representations iconographiques (Berciu 1969, p. 80—81, fig. 57—58) aussi attestent le fait que les Geto- Daces pratiquaient les sacrifices d'hommes et d’animaux (Sărbu 1986, p. 91—108; 1993 a, p. 87—120). Ce phenomene est illustre d’ailleurs par une serie de decouvertes archeologiques ă l’interieur ou en dehors des etablissements (Sărbu 1993, p. 31—36; p. 54—-56). Mais nous savons en meme temps que dans aucun des 50 edifices publics de culte geto-daces, pris comme tels jusqu’â present (sanctuaires rectangulaires ou ronds, bâtiments ă abside, autels decores) et dans leur voisinnage non plus on n’a decouvert ni d’inhumations d’hommes ou d’animaux, ni de „depots** de pieces en metaux precieux ou d’armement, objets de parure, outils et ustensiles, recipients ceramiques (Daicoviciu 1972, p. 205—218; Crișan 1993, p. 78—110) etc. Leur absence â l’interieur ou au dehors des edifices publics de culte est surprenante car de tels depots, on en connaît aux autres peuples indo-europeens-barbares ou du monde greco-romain. Est-ce qu’ils manquent reellement chez les Geto-Daces? Ou bien, quoiqu’on connaisse de telles decouvertes, leur caractere n’a pas ete precise avcc exactitude? Peut-etre la reponse â cette ,,enigme*1 se trouve-t-elle dans un type de monument qui consiste en une agglomeration de fosses-situee en dehors des etablissements, cites et necropoles, ayant une structure, un inventaire et des offrandes specifiques ce qui le detache nettement des autres sites. Ce qui nous preoccupe ă present c’est l’analyse de ces monuments. A. L’aire de repandissement de cette categorie de decouverts comprend presque tout l’aire habite par les Geto-Daces: Orlea (Comșa 1972, p. 65—78), Ocnița (Berciu 1981, p. 120—127) et Piscul Coconi (Vulpe 1924, p. 46—48) au sud, Brad (Ursachi 1980—1982, p. 112—116; Botezatu — Mitu 1989, p. 297—304) et Zvoriștea (Ignat 1983, p. 383—410) â l’est, Oradea-Salca (Rusu — Spoială — Galamb 1962, p. 160—163) et Biharea (Dumitrașcu 1979, p. 207—208; 1980, p. 139—141; 1983, p. 367—368), â l’ouest, Sighișoara-Wietenberg (Horedt — Seraphim 1971, p. 18; Rustoiu — Comșa — Lisovschi — Cheleșanu 1993, p. 82—83; Sărbu 1993, p. 98—99), Măgura Moigradului (Macrea ■—• Rusu 1960, p. 201—229; Macrea — Protase — Rusu 1961, p. 362—371; Macrea — Rusu — Mitrofan 1962, p. 485—492), Bratei (Bărzu 1976, p. 183—191) â l’interieur de l’arc carpatique. 314 VALERIU SÂRBO B. L’emplacement — Bien que la predilection pour des zones domi- nantes soit evidente, l’emplacement â ete impose ăgalement par les formes de relief dans la zone respective. Pendant que les uns se trouvent sur des hauteurs dominantes (Măgura Moigradului) les autres sont sur des pentes (ex. Ocnița, Sighișoara- Wietenberg), ou sur les collines des plaines (Orlea, Zvoriștea). C. II est difficile ă preciser la forme de ces complexes puisqu’aucun n’a ete fouille en entier (â l’exception de Zvoriștea peut-etre). On peut pour- tant constater que le complexe de Zvoriștea a une forme circulaire, ă Orlea, rectangulaire et ă Sf. Gheorghe-Bedehaza, les fosses sont „alig- riees“ au bord de l’Olt. D. Delimitation. Dimensions. La delimitation des complexes a ete parfois imposee par l’emplacement, soit par les hauteurs dominantes (ex. Măgura Moigradului), soit par les collines de la plaine (ex. Orlea, Zvoriștea). La superficie de tels complexes comprend parfois quelques hectares (ex. Măgura Moigradului — 7 ha), on bien environ 1000 m2 (Zvoriștea, Orlea). II est difficile â apprecier la maniere de marquage des bords ă ces complexes, si nous exceptons les limites imposees par les formes de relief. II ne faut pas exclure pour autant les formes qui laissent peu de chances â l’archeologie pour les detecter. E. Structure. On a trouve d’habitude dans ces monuments un nombre important de fosses, parfois des âtres aussi ou des agglomerations de materiei archeologique. Du moment qu’aucun complexe n’a ete fouille en entier, il est possible que tous continnent des âtres et „platesformes“ ă inventaire archeologique. El. Fosses. Le nombre des fosses semble variable, depuis quelques dizai- nes (Biharea, Orlea, Zvoriștea) jusqu’â quelques centaines (Moigrad, Ocnița). a) La forme des fosses est, d’habitude, ronde ou ovale; b) Les dimensions (les diametres, la profondeur) habituelles des fosses sont entre 1—1,5 m, mais il y en a de plus grandes aussi (jus- qu’â 3 m). c) Amenagementes. Souvent on peut remarquer le souci pour niveler les parois, et parfois des traces de cuisson secondaire, provenant proba- blement du lancement des dechets â l’etat incandescent. II n'y a pas de parois liees ou entrelacees de branchages et elles ne presentent pas d’autres amenagements speciaux pour garder les provisions alimentaires. d) Bien que variable, le remplissage des fosses presente quelques caracteristiques definitoires: terre ameublie, restes du feu (cendre, char- bon) et d’âtres, fragments de parois, os d’animaux, fragments de vases, cailloux. Elles contiennent parfois aussi des squelettes humains entiers ou fragmentaires, squelettes d’animaux entiers ou fragmentaires, os d’a- nimaux brâles, depots de vases entiers, outils et ustensiles, objets de parure, restes vegetaux et, plus rarement, des pieces d’armement et des monnaies. E2. Atres, Lâ ou l’on a fait des recherches plus amples, on a decouvert aussi des âtres ovales ou ronds, ayant des diametres d’un metre environ. Par exemple, â Moigrad-Măgura il y a, jusqu’a present, 40 âtres (infor- mations Alex. Matei et H. Pop). UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHES LES DACES 315 A l’exception de la ceramique, on ne trouve pas d’habitude sur ces âtres d’autres pieces. E3. Plateformes — au fait, ce sont des zones â agglomerations de pieces archeologiques, surtout des vases ceramiques, entiers ou fragmentaires, moulins fragmentaires, pierres brhlees ou fumees, fragments de parois, os d’animaux brulees ou non, plus rarement, outils et ustensiles, objet de parure. Par exemple, ă Moigrad „Măgura11 on a decouvert 17‘ exem- plaire (informations Alex. Matei et H. Pop). E4. Depots de vases. A Sf. Gheorghe-Bedehaza, par exemple, on a de- pose au niveau du sol antique 5 vases entiers (4 daces, 1 romain) (Horedt 1956, p. 10—13), F. Chronologie. Le complexe de ce type le plus ancien semble etre, dans l’actuelle etape de la recherche, celui de Zvoriștea (IIIe—IF siecle av. J.C.), ensuite celui de Orlea (IF—Icr siecles av. J.C.) pour qu’aux Ier siecle av. J.C. —• Icr siecle apres J.C. apparaissent les plus nombreux (Măgura- Moigrad, Sighișoara-Wietenberg, Sf. Gheorghe-Bedehaza etc.); les plus tardifs sont dates aux Ie—IIe siecles apres J.C. (Biharea, pouvant appar- tenir meme au IIIe siecle apres J.C.). G. L’origine — II est difficile, dans le stade actuel de la recherche, de trouver la reponse concernant l’origine de ces complexes de culte, sur- tout si l’on considere que de telles decouvertes sont encore inedites. C’est pour cette raison que nous en citerons quelques-unes seulement. Par exemple, les complexes du type Oarța, dep. de Maramureș, du Hallstatt ancien (Kacso 1990, p. 97, plus informations inedites) sont indu- bitablement, de telles encientes sacrees. A Satu-Nou, dep. de Constanța, â la Peripherie d’un etablissement qui appartient â la culture Babadag II—-III, dans une vallee, mais aussi dans des fosses, on a trouve des squelettes d’hommes et d’animaux, entiers et partiels, fragments cerami- ques, cailloux, os d’animaux isoles etc. (Irimia—Conovici 1993). Dans l’etablissement de Chendu, dep, de Maramureș (VIIe—VIe sie- cles av. J. C.) dans une seule des 7 fosses, ovales ou rondes, on a trouve 6 vases, pendant que le reste des fosses contenaient quelques fragments ceramiques et de greș, cendre, charbon, terre brâlee, os d’animaux; dans une seule fosse on a identific, â coup sur, des os humains, â savoir un bout de femur droit et un fragment de tibia, les deux non-brhles et pro- venant d’un adulte, homme probablement (Vasiliev—Zriny 1987, p. 91— 118). A Ferigile, dep, de Vâlcea, dans un complexe de 28 fosses rondes et ovales (VI siecle av. J. C.), le remplissage contenait des morceaux d’argile cuite, charbon, fragments de vases, cailloux rares, sabie et deux fusaioles; dans 6 fosses seulement il y avait des os humains brules, dont 5 n’avaiient que quelquesuns (Vulpe 1967, p. 75—79). II reste â voir si, et en quelle mesure, il y a une liaison entre ces complexes et ceux du La Tene tardif daco-gete, surtout que, pour le moment, les decouvertes intermediaires des Ve—IIIe siecles av. J. C. manquent. H. Signification. Les traits caracteristiques de ces complexes sont: ils se trouvent au-dehors des autres monuments, comprennent, d’habitude, un nombre 31G VALERIU SARBU impressionnant de fosses, âtres, agglomerations d’inventaire archeologique et „d6pots“ de pieces. Nous commencerons par ce qu’ils ne peuvent pas etre. Ce ne sont pas d’etablissements, parce qu’on n’a trouve nulle part de couche archeologique ou de complexes d’habitation. Ce ne sont pas de „granges“ non plus pour garder les provisions ali- mesntaires, parce-que les donnees archeologiques s’y opposent. Ils sont en dehors des etablissements, parfois, tres loin et sur des hauteurs. Par- fois les fosses sont creusees en loess on en rocher ou l'eau peut etre con- servee; il s’y a pas d’amenagements des parois (entrelacement, recouvre- ment ă l’argile, cuissons intenses etc.) et pas d’installations pour le re- couvrement. On ne peut pas expliquer leur remplissage non plus-de nombreux et varies materiels archeologiques — parce qu’elles sont loin des etablis- sements. Les parois ne presentent pas de traces de destruction, comme il serait normal si elles avaient ete longtemps employees et remplies, ie long du temps, par des dechets menagers. Ce ne sont pas de necropoles non plus car toutes leurs caracterisii- ques s’y opposent: le nombre reduit de fosses ă squeîettes humains, le remplissage des fosses (fragments de parois, cailloux etc.), l’absence de l’inventaire ordinaire (armes, objets de parure), le nombre des squeîettes dans la fosse (2—8 individus), l’etat des squeîettes (â une moitie environ des individus manquent des parties du squelette), l’inexistence des normes d’orientation et de depot etc., sont autant d’arguments pour rejeter l’hypothese qu’il s’y agit des tombes ordinaires des communautes (Sârbii 1985, p. 110; 1988—1989, p. 68—72). Par exemple, sur 180 fosses â Moigrad-Măgura, deux ont contenu 4 squelette humain (informations Alex. Matei et H. Pop); â Sighișoara— Wietenberg, sur 10 —15 fosses, 7 environ ont eu des squeîettes humains (Horedt—Seraphim 1971, p. 18. Fouilles Gh. Moldovan); â Sf. Gheorghe— Bedahaza, une seule fosse des 49 contenait des squeîettes humains (Horedt 1956, p. 10—13), ă Biharea une fosse sur 38 contenait un crane (Dumitrașcu 1979, p. 205) etc. Pour ne plus parler de complexes ou l’on n’a pas trouve d’ossements humains non-incineres-Bratei (Bârzu 1976, p. 183—191), Oradea—Salca (Rusu—Spoială—Galamb 1962, p. 160—163), Ocnița (Berciu 1981, p. 120—127), Zvoriștea (Ignat 1983, p. 383—340,) etc. Quant aux „restes d’incineration humaine“ sus-mentionnes, (ex. Bra- tei, Oradea—Salca, Moigrad-Măgura) l’hypothese peut etre prise en con- sideration, â deux conditions: a) provuer, par des expertises anthropo- logiques, qu’il s’agit d’ossements humains (pas un seul cas jusqu’â pre- sent!) et b) identifier les buchers d’incineration et les endroits reels de depot pour les dechets de l’incineration. An contraire, l’analyse des os incinenes decouverts dans six fosses â Moigrad-,,Măgura“ (fouilles Al. Matei et C. Stoica, expertises S. Hai- movici, M. Șt. Udrescu, N. Mirițoiu) et ceux decouverts dans une fosse de Sighișoara—Wietenberg (Rustoiu—Comșa—Lisovschi—Cheleșanu 1993, p. 91—92) a demontre qu’il s’agit seulement de restes d’os d’animaux. Bien que peu nombreuses, les analyses peuvent en constitucr des echan- tillons representatifs. UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHES LES DACES 317 En tout cas, sauf les arguments irefutables, deja presents en discus- sion, on peut faire aussi une autre affirmation: l’hypothese que ces com- plexes sont pris pour des necropoles est inacceptable du moment que le nombre des fosses avec ossements humains comprend moins de 3% du tout. Partir de la premisse que dans une necropole le nombre des tom- bes qui contiennent des ossements humains est 3»/o et le reste des cenotap- hes ce serait inacceptable et signifierait l’introduction des elements alea- toires et incontrolables dans le domaine funeraire (Sârbu 1985, p. 107). Donc, qu’est-ce que ces complexes peuvent etre? II est indubitable que ces complexes sont situes soit au voisinnage des grandes davae (par exemple, Ocnița, Brad, Sighișoara—Wietenberg), soit dans des endroits ou plusieurs communautes accomplissaient certaines ceremonies sacrees (exemple, Moigrad—Măgura). Leur remplissage est, d'habitude, en une terre ameublie qui contient du materiei archeologique, donc non pas de la terre creusee. Puisque dans le remplissage de certaines fosses il y a de vrais ,,de- potsu de vases entienrs ou d’autres categories de biens, parfois eniiers (outils et ustensiles, objet de parure etc.), nous croyons qu’il ne peut pas s’agir tout simplement de terre apportee de la couche archeologique des etablissements. A mentionner que le remplissage des fosses gigantesques so trouvant sous certains tumuli de Moldavie, Ier siecle apres J. C. (ex. Brad, Răcătău) consiste en terre apportee des etablissements situes ă une distance de quelques kilometres (Ursachi 1980—1982, p. 110; Căpitănie 1986, p. 119— 120). L’existence des âtres et des „plateformes“ avec de nombreux mate- riels et pieces d’inventaire dans les complexes plus intensement fouilles (Moigrad—Măgura) nous montre que dans ces endroits avaient lieu cer- taines ceremonies sacrees suivies par le depot des restes de ceux-ci dans des fosses. A Moigrad-Măgura on trouvait des parties des memes vases autant sur des plateformes que dans certaines fosses (Macrea—Rusu—Mi- trofan 1962, p. 487). Des ceremonies ou le feu avait un role important, £tant donnee la presence reguliere des restes du feu dans les fosses. La presence des squelettes humains, parfois assez nombreux (par ex., 23 individus dans 6 fosses â Orlea (Comșa 1972, p. 65—78), 17 m- dividus dans sept fosses â Sighișoara-Wietenberg) (Hordet — Seraphim 1971, p. 18), la plupart manquant quelques parties ou ayant des traces de sectionnement, nous montre indubitablement qu’il ne s’agit pas de tombes ordinaires (Sârbu 1988—1989, p. 68—71; 1993, p. 31—36). In reste â etablir si cette situation est due au sacrifice des individus vivants ou bien â des operations de trancher les cadavres apres un deces normal (Sârbu 1993, p. 35). II est vrai que le deces de certains individus dont les squelettes sont maintenant complets et en ordre anatomique pouvait avoir ete provoque aussi par des moyens violents qui ne laissent pas de traces sur les sque- lettes-noyade, etranglement, empoisonnement etc. (Sârbu 1988—1989, p. 69—70). Les restes de squelettes ou les os isoles, sans traces violentes, peuvent provenir des pratiques qui impliquaient l’exposition / la decom- 318 VALERIU SÂRBU position ou le rejet / l’abandon des cadavres (Sârbu 1988—1989, p. 71- 1993, p. 33—34). La presence des squelettes d’animaux-complets, parties de squelet- tes ou os isoles, brâles ou non, demontre qu’on pratiquait les sacrifices d’aniimaux et on accomplissait des ceremonies ou une pârtie de la viande etait consommee et une autre deposee dans les fosses (Sârbu 1993 p. 36, 131). La presence de veritables „depots" de vases entiers — par exemple, ă Moigrad-Măgura (Macrea — Rusu — Mitrofan 1962, p. 487—489, fig. 5, 7) et a Sf. Gheorghe-Bedehaza (Horedt 1956, p. 10—13, fig. 5), de meme que des restes vegetaux compactes (Dumitrașcu 1979, p. 205), dans le remplissage des fosses nous montre qu’on deposait aussi des offrandes alimentaires vegetales, peut-etre des liquides egalement. La presence dans certaines fosses-parfois dans des „depots" des outils et ustensîles, objet de parure et armement, entiers, demontre l'intention de leur depot ici. Si nous prenons en consideration l’ensemble des caracteristiques de ces complexes il nous semble indubitable qu’ils sont des monuments â une individualite distincte et leur signification doit etre cherchee dans le domaine de la vie sacree de la societe geto-dace. II est difficile â repondre, maintenant, â qui etaient dediees ces ceremonies sacrees compliquees qui impliquaient des sacrifices et des inhumations d’hommes et d’animaux, depots d’offrandes alimentaires et d’autres biens. A des divinites? Ou bien y avait-il une liaison avec les ceremonies funeraires? II est â mentionner que la generalisation de ces complexes a lieu juste dans la periode du „vide de tombes" dans le monde des Geto-Daces, tout particulierement pour le menu peuple — IIe siecle av. J.C. — Ier siecle apres J.C. (Sârbu 1993, p. 39—40). Et encore, c’est une epoque ou la societe geto-dace connaît de changements profonds dans la vie spirituelle (Babeș 1979, p. 5—19; Sârbu 1993, p. 130). On rencontre des fosses similaires-forme, dimensions, remplissage, inventaire et offrandes dans les etablissements des Geto-Daces aussi, ou bien â leurs peripheries (Sârbu 1993, p. 86—96). Parfois elles contiennent des ossements humains ou d’animaux. II suffit de preciser que sur les 200 cas d’ossements humains non-incineres decouverts dans des contextes non-funeraires, une moitie environ (95 in- dividus = 49o/o) provient des etablissements et 10 individus (5o/o) des fosses de defense (Sârbu 1993, p. 239, annexe no. 4). Encore plus, sur les 170 squelettes d’animaux, 76 exemplaiires (44,7o/o) proviennent des etablis- sements (Sârbu 1993, p. 245, annexe no. 10). Pourquoi le resultat de certains rituels etait-il depose tantot dans les fosses des etablissements, tantot dans ces complexes de culte en dehors des etablissements? Au cas des fosses â l’interieur des etablissements peut-il s’agir d’actes rituels de familie et au cas de celles ă l’interieur des complexes de culte de ceremoines de la communaute? Difficile â repondre, mais nous esperons que les recherches futures nous en offriront tine solution. UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHES LES DACES 319 Comme nous savons deja, le resultat des căremonies sacrees peut etre depose dans les sanctuaires, â leur voisinnage ou ailleurs (endroits hauts, sources, marais, grottes, fosses etc.). II y a aussi, â coup sâr, des ceremonies qui ne laissent pas de traces archeologiquement detectables. Dans le stade actuel de la recherche, l’evidence archeologiquc de l’aire geto-dace fait preuve de plusieurs types d’enceintes sacrees: a) sanctuaires ronds ou carres â tambours en pierre et des edifices â abside (Daicoviciu 1972, p. 205—218; Crișan 1993, p. 78—110) dans les- quels on n’a pas decouvert, pour le moment, les restes des ceremonies (si celles-ci impliquaient de tels sacrifices); b) sanctuaires dans lesquels on a trouve des representations anthropomorphes et zoomorphes, et le resultat des ceremonies a ete dans des fosses avoisinnees, comme par exemple, â Cârlomănești, dep. de Buzău (quelques centaines de frag- ments de statuettes zoomorphes et 11 anthropomorphes) (Babeș 1977, p. 319—352); c) enceintes sacrees dans lesquelles ont eu lieu des ceremo- nies Compliquees, suivies par le depot de leurs restes dans les fosses (ex. Moigrad-„Măgură“), d) complexes de culte dans lesquels on n’a decouvert que les resultats des actes rituels sans pouvoir preciser si les ceremonies se sont deroulees ă l’interieur ou bien dans les sanctuaires du voisinnage (comme, par exemple, â Bratei, Orlea, Zvoriștea etc.). , Comment peut-on dănommer ces champs des fosses? Nous pensons que le terme „enceintes sacrâes“ peut-etre accepte (Sărbu 1993, p. 139). Peut-âtre plus precisement dans certains cas. Par exemple, pour Măgura Moigradului nous considerons que le terme „sanctuaire“ est le plus con- \enable car il y a ici les elements necessaires dans ce sense ■— position dominante et isolee, âtres, „plateformes14 et fosses â inventaire et offran- ues (Macrea — Protase — Rusu 1961, p. 362—371; Macrea ■— Rusu 1960, p. 201—229) qui indiquent des ceremonies sacrees lonques et compli- quees, auxquelles prenaient part une ou plusieurs communautes daces. On connaît encore, dans le monde des Geto-Daces, d’autres types de monuments qui peuvent etre pris pour des enceintes sacrees. A Conțești, dep. d’Argeș, dans la foret et au bord du „Lacul lui Bârcă“, sur deux zones ovales, on a trouve 3.400 petits fragments d’os incineres (3.360 provenant des membres!) provenant des ovines et chevres, cochons jeunes, bovines, chevaux, chevreuils et aussi un inventaire riche et varie — fragments de vasses.getes et grecs, pointes de fleches, cou- teaux, eperons, fibules, perles et bracelets en verre etc. (Vulpe — Po- pescu 1976, p. 217—226). Les pieces ont ete brulees et detruites dans un autre endroit et seulement une pârtie y ont ete deposees. A Pietroasele — „Gruiul Dării11, dep. de Buzău — dans une enceinte fortifiee, ă vallum au noyan de pierre, toute la surface interieure etăit pleine de „rings“ et agglomerations circulaires de cailloux en forme de „tumulus“ qui contenaient des os d’animaux, outils et ustensiles, objets de parure, monnaies getes ou histriennes, vases ceramiques etc. (Dupoi 1979). Ce qui est surprenant pour l’aire geto-dace nord-danubien c’est le fait qu’on n’y a pas encore decouvert d’endroits sacres (hauteurs, sources, lacs etc.) ou les ceremonies et les depots d’offrandes traversent les mille- naires (avec des discontinuites, evidemment), semblant indifferents ă 320 VALERIU SARBU l’evolution historique et aux changements demographiques, tout comme l’on connaît pour d’autres aires culturels (Glfts to the Gods 1987). Car on rencontre de tels endroits dans le milieu thraco-gete dans le voisinnage de la rive droite du Danube, tels que ceux de Bagachina et Kamen Rid (Bonev — Alexandrov 1993, p. 24—30; Gergova 1992, p. 10—11). A Stolniceni, Rep. de Moldavie, dans une enceinte de 10 ha., entouree par deux valii et deux fosses, se trouvent quelques dizaines de tumuli. Bien que les fouilles soient au debut, la contemporaneite de certains tumuli et la construction de la fortification est assuree (IV€ siecles av. J.C.) et les remarques sur les rituels funeraires montrent une difîe- rence nette de ceux-ci par rapport aux normes traditionelles (exclusive- ment l’inhumation, grand nombre d’individus, absence des regles d’orien- tation et deposition, inventaire et offrandes collectives etc.) (fouilles V. Sârbu et T. Arnăut). Revenant au sujet principal de notre communication, il faut men- tionner que l’on trouve de tels complexes, fortifies ou non, aux autres peuples europeens aussi (Gtfts to the Gods 1987). Nous allons en men- tionner quelques-uns. A Bagachina, ă une vingtaine de Km. Sud du Danube et pas trop loin de Orlea, il y avait un tel endroit sacre, les premieres depositions datant de l’eneolithique, mais les plus nombreuses et variees sont des VIIIe—VIIe et IIe—Ier siecles av. J.C. (Bonev — Alexandrov 1993, p. 24—30). II y a quelques centaines de fosses dans le remplissage des- quelles on a trouve des outils et ustensiles, objets de parure, monnaies, ,,depâts“ de vases entiers ou fragmentaires, beaucoup d’os d’animaux et les restes de trois squelettes humains. Bien qu’on ai’t considere qu’il s’y agissait d’un centre de culte des Triballs (Bonev — Alexandrov 1993, p. 24—30), il faut mentionner quand meme que la ceramique est typi- quement geto-dace (des dizaines de tasses-lampes, vases „â fruits“, bocaux etc.), donc il peut s’agir d’un endroit de culte similaire â ceux rencon- tres dans l’areal geto-dace. Comme on connaît deja, on a decouvert dans les sanctuaires celti- ques des depositions de pieces d’inventaire („depots“ d’armement, objets de parure, ceramique etc.) ou des ossements d’animaux (jusqu’â quel- ques milliers d’individus!) ou d’hommes (provenant meme de quelques dizaines de personnes!) (Brunnaux 1986; Meniei 1992). Nous n’y rappel- lerons que les sanctuaires de Gournay-sur-Aronde (Normandie), Ribe- mont-sur-Ancre (Somme), Bennecourt (Yvelines) et Vertault (Cham- pagne) (Brunnaux 1986, p. 15—48; Meniei 1992, p. 25—110). Pour l’Europe Centrale, nous rappellons seulement les complexes similaires de Nitra — Slovaquie (Pieta 1993, p. 41- 58) et Lossow —■ Allemagne Orientale (Unverzagt 1969, p. 335—341). Au cadre des monuments thraco-getes de Sboryanovo-Isperih (Bul- garie), l’enceinte de „Kamen Rid“, entouree par un mur en pierre, com- prend des cercles en pierre, âtres, agglomerations de vases et fragments ceramiques, objets de culte, offrandes animales, squelletes humains etc., qui sont dates tout le long du I millenaire av. J.C. (Gergova 1992, p. 10—11, fig. 1—3). Pour conclure, nous considerons que ces complexes sont des encientes sacrees qui contiennent des depositions de certaines ceremonies qui im- UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHES LES DACES 321 pliquaient la participation des communautes et elles s’ajoutent aux autres monuments publies de culte deja connus et viennent eclaircir certains rites dont la vie spirituelle des Geto-Daces ne pouvait pas se passer. VALERIU SARBU BIBLIOGRAFIE BABEȘ 1977 M. BABEȘ, Statuetele geto-dace de la Cârlomănesti (jud. Buzău}, ' dans SCIV, 28, 3, 1977. p. 319—352. ’ BABEȘ 1979 M. BABEȘ, La stade actuel des recherches sur la culture geto-dace ă son epoque de developpment maximum (He siecle av. n.e. — Ier siecle de n.e.), dans Dacia, N.S., XXIII, 1979, p. 5—19. BABEȘ 1988 M. BABEȘ, Descoperirile funerare și semnificația lor in contextul ' culturii geto-dace clasice, dans SCIV A, 29, 1. 1988, p’ 3—32. BERCIU 1969 D. BERCIU, Arta traco-getică, București, 1969. BERCIU 1981 D. BERCIU, Buridava dacică, I, București, 1981. BÂRZU 1976 L. BARZU, Sur le caractere de certaines fosses daces decouvertes ă Bratei (dep. de Sibiu), dans Threco-Dacica, I, 1976, p. 183—191. BONEV — ALEXANDROV 1993 D. BONEV, G. ALEXANDROV, Bagachina-trakijski kultov tentăr, dans Arheologia Sofia, 35, 1, 1993, p. 24—30. BOTEZATU — MIU 1989 D. BOTEZATU, C. MIU, Studiul scheletelor din mormin- tele de la Brad aparținând perioadei dacice, dans Carpica, XX, 1989, p. 297—304. ' BRUNAUX 1986 J.-L. BRUNAUX, Les Gaulois. Sanctuaires et rites, Paris, 1986. CAPITANU 1986 V. CĂPITANU, Raport privind cercetările arheologice de la Răcătău, jud. Bacău, dans MCA, XVI, 1986, p. 109—120. COMȘA 1972 EUG. COMȘA, Contribuție la riturile funerare din secolele II—I î.e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea), dans Apulum, X, 1977, p. 65—78. CRIȘAn 1993 I. H. CRIȘAN, Civilizația geto-dacilor, I—II, București. 1993. DAICOIVICIU 1972 H. DAICOVICIU, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972. DUMITRAȘCU 1979 S. DUMITRAȘCU, Descoperiri arheologice dacice din epoca romană la Biharea, dans Ziridava, 11, p. 195—214. DUMITRAȘCU 1980 S. DUMITRAȘCU, Săpăturile arheologice de la Biharea, dans MCA, 14, p. 136—145. DUMITRAȘCU 1986 S. DUMITRAȘCU, Săpăturile arheologice da la Biharea, dans MCA, XVI, p. 194—201. DUPOI 1979 V. DUPOI, Cetatea getică de la Pietroasele, communication presentee â Ier Șymposium National de Thracologie, 8.12.1979. ELIADE 1980 M. ELIADE, De la Zalmoris la Genghis-han, București. GERGOVA 1982 D. GERGOVA, Interdisciplinary Approach in the Investigations of Sboryanovo, dans Helis, II, Sofia, p. 9—22. 4 * * Gifts to the Gods, Uppsala, 1977. HOREDT 1956 K. HOREDT, Așezarea de la Sf. Gheorghe-Bedehaza, în Materiale, II, p. 7—39. ' ' HOREDT — SERAPHIM 1971 K. HOREDT. C. SERAPHIM, Die prăhistorische Ansiedlung auf Wietenberg, bei Sighișoara-Schăssburg, Bonn. IGNAT 1983 M. IGNAT, Vestigiile geto-dacice de la Zvoriștea și semnificația lor, dans Suceava, 10, p. 383—418. IRIMIA — CONOVICI 1993 M. IRIMIA, N. CONOVICI, Descoperiri hallstattiene în dava getică de la Satu Nou, jud. Constanța, communication presentee â Șymposium de Tulcea, 4, 28.09.1993. 322 VALERIU SARBU KACSO 1990 C. KACSO, Contribuții la cunoașterea bronzului târziu din nordul Transilvaniei, dans Thraco-Dacica, XI, 1—2, p. 69—78. , MACREA — RUSU 1960 M. MACREA, M. RUSU, Der Dakische Friedhof von Porolissum und das Problem der dakishcen Bestattungsbrăuche in der Spătlatenezeit, dans Dacia, N.S. IV, p. 201—229. MACREA — PROTASE — RUSU 1961 M. MACREA, D. PROTASE, M. RUSU, Șan- tierul arheologic Porolissum, dans Materiale, VII, p. 361—390. MACREA — RUSU — MITROFAN 1962 M. MACREA, M. RUSU, I. MITROFAN, Șantierul arheologic Porolissum, dans Materiale, VIII, p. 485—504. MfîNIEL 1992 P. MENIEL, Les sacrifices d’animaux chez les Gaulois, Paris. PIETA 1993 K. PIETA, Stredolateniske zvieracie ziorave hroby alebo doklady kul- tovych praktik z Nitry?, dans SlovArch, 61, 1, p. 41—58. PROTASE 1971 D. PROTASE, Riturile funerare la daci si daco-romani, București. RUSTOIU — COMȘA — LISOVSCHI-CHELEȘANU 1993 A. RUSTOIU, ALEXAN- DRA COMȘA, C. LISOVSCHI-CHELEȘANU, Practici funerare în așe- zarea dacică de la Sighișoara-Wietenberg. Observații preliminare, dans EphemNap, III, p. 81—98. RUSU — SPOIALA — GALAMB 1962 M. RUSU, V. SPOIALA, V. GALAMB, Săpăturile arheologice de la Oradea-Salca, dans Materiale, VIII, p. 159—164. SARBU 1986 V. SARBU, Ritucls et pratiques funeraries des Geto-Daces (Isi'ecle av. n.e. — pr siecle de n.e.), dans Dacia, N.S., XXX, 1—2, p. 91—108. SARBU 1985 V. SARBU, Ritualuri si practici funerare la geto-daci, dans Istros, IV, 1985, p. 89—126. ' SARBU 1988—1989 V. SARBU, A. Despre semnificația unor gropi din așezări și complexe de cult geto-dacice. B. Noi observații și ipoteze privind ritu- rile, ritualurile și practicile funerare ale geto-dacilor in sec. II i.e.n. — I e.n., dans Cultură si civilizație la Dunărea de Jos, V—VII, Călărași, p. 65—82. ' ' SARBU 1993 V. SARBU, Credințe și practici funerare, religioase și magice in lumea geto-dacilor, Brăila-Galați. SARBU 1993a V. SARBU, Sacrificii rituale de animale la traco-daci, dacii liberi si daco-romani (sec. XI i.Hr. — UI d.Hr.), dans ArhMold, 16. p. 87—120. UNVERZAGT 1969 W. UNVERZAGT, Sieldlung, Burg und Stadt, Berlin, p. 335—341. URSACHI 1980—1982 V. URSACHI, Rituri și ritualuri de înmormântare la populația dacică din cetatea de la Brad, comuna Negri, Județul Bacău, dans Memoria Antiquitatis, XII—XIV, Piatra Neamț. 105—151. VASILIEV — ZRINY 1987 V. VASILIEV. A. ZRINY. Așezarea și mormintele din prima epocă a fierului de la Chendu (jud. Mureș), dans Apulum, XXIV, p. 91—117. VULPE 1967 AL. VULPE, Necropola hallstattiană de la Ferigile, București. VULPE — POFESCU 1976 -AL. VULPE, E. POPESCU, Une contribution ă l’etude de la religion des Geto-Daces, dans Thraco-Dacica, I, p. 217—226. VULPE 1924 R. VULPE, dans BCMI, XVI, fasc. 41, p. 46—48. Fig. 1. Le complexe de Orlea. legende: 1. La rive escarpee du schorre. 2. fosses ă squeîettes humains, 3. fosses ă squeîettes de cochons. 4, fosses sans ossements humains ou d’animaux (d'aprds Eug. Comșa). Fig. 2. 1 a —d Fosse no. 2 ț,.orientale"). Legende: 1. cuisson, 2. cailloux (d’apres Eug. Comșa). 324 VALERIU SÂRBU UN NOUVEAU TYPE DE MONUMENT SACRE CHES LES DACES 325 Fig. 3. ITEH este exemplificată și de atunci au fost organizate, de către Gheorghe Lazarovici, peste 22 de campanii de săpături arheologice. Cercetările de la Iclod, prin materialele descoperite, au arătat că ele aparțin unei civi- lizații cu două componente de bază: una cu ceramică incizată înrudită cu culturile Turdaș și Tisa, alta cu ceramica pictată. Maniera de îmbinare a celor două elemente este însă originală, ceea ce justifică termenul de aspect sau grup cultural, înrudit fiind cu Complexul Cluj — Cheile Turzii — Lumea Nouă (Lazarovici 1991, p. 9). Săpăturile din ultimii ani s-au concentrat pentru delimitarea și precizarea formei sistemului de fortificații. în urma campaniilor, efectuate până în 1991, se poate aprecia diametrul unuia din sistemele de fortificații de la Iclod de circa 140 m. Forma exactă patrulateră sau rotundă nu a putut fi încă precizată (Laza- rovici 1991, p. 13). Fortificația a fost construită în timpul fazei Iclod I, rămânând în funcție și în faza Iclod II. Dimensiunile șanțului sunt între 1,60 m—2,1 m, adâncimea la gură este de 2—3,5 m, iar profilul este în formă de pâlnie sau V foarte ascuțit (fig. 7). Din loc în loc în marginea șanțului se observă gropi, ceea ce ne face să credem că, în momentul în care șanțul a fost abandonat ca sistem de fortificație, este folosit drept carieră pentru lut, în special, în acele porțiuni unde lutul era de bună calitate. La o distanță de 4,5—8,5 m de șanț, s-a constatat peste tot pre- zența unei palisade. Șanțul era impunător fiind construit prin săparea unui șențuleț lat de 0,35—0,45 m, adânc de 0,40—0,60 m, care din loc în loc, la distanța de 1,5—2,5 m, are gropi mai mari și adânci (în cam- pania din aprilie 1993, s-au găsit 4 gropi dispuse 2 în exteriorul și 2 in interiorul șanțului). în acele gropi au fost introduși stâlpi foarte maia, în șănțuleț erau înfipți vertical stâlpi de 15—25 cm, fix.ați de cei groși. Pe unele porțiuni au fost întâlnite și împrejmuiri interioare, iar în zona de vest și sud o palisadă interioară. Nu se poate afirma cu certitudine dacă acestea sunt concomitente cu sistemul sau dacă sunt mai târzii, în sistemul de fortificație, spre sud și nord, au fost sesizate unele între- ruperi în șanț, ceea ce ar corespunde unor intrări. La fel, în gard au fost sesizate deschideri mai mici, probabil, pentru a marca intrări. în cursul fazei de tranziție de la cultura Boian la cultura Gumel- nița se cunosc unele așezări situate pe gorgane. Cea mai semnificativa în acest sens este așezarea de la Vidra. Stațiunea este importantă ș> prin faptul că în urma săpăturilor, s-au descoperit resturile unui șanț de apărare. Șanțul datează dintr-o perioadă mai târzie decât șanțul dm faza Vidra și corespunde în timp perioadei de tranziție (fig. 8). Adânci- mea față de nivelul actual, este de 1,80—2 m, iar deschiderea la gura este 4,40 m. Malurile lui erau oblice, formând la fund un unghi ascuțit. Pământul scos din șanț a fost aruncat pe malul dinspre interiorul așe- zării, de-a lungul căruia s-a format un val destul de compact, pe o înălțime de 1 m. Șanțul a fost săpat și astupat în cursul fazei de tranziție, căci în pământul de umplutură, pe fundul șanțului de apărare s-au găsit fragmente ceramice de tip Vidra și din faza de tranziție (Rosetti Morintz 1961, p. 73). Un al doilea șanț de apărare, descoperit în stațiu- nea de la Vidra, era de dimensiuni relativ mai mici, cu adâncimea de 1,80—2 m și lățimea de 1,40—1,50 m. Nu dispunem de informații con- crete cu privire la lungimea șanțului, profilul, perioada de apărare, suprafața ocupată etc. FORTIFICAȚII NEOLITICE CU ȘANȚ, VAL ȘI PALISADA 339 Cu prilejul unor cercetări de suprafață, în 1959, Barbu lonescu fost director la liceul din Oltenița, a descoperit la Radovanu, în locul numit de localnici La Muscaiu, o așezare neolitică. Mai târziu, Eugen Comșa a efectuat sondaje la aproximativ 1,5 km spre vest de comuna Rado- vanu și până in 1962 s-a realizat planul general al așezării. Stațiunea de la Radovanu, a fost prima așezare neolitică săpată în întregime și prima fotografiată țlin avion. Săpăturile și observațiile sintetizează concluzia că la Radovanu, exista nu o simplă așezare, ci un întreg complex arheologic, alcătuit din patru zone. în cadrul obiectivului studiat, s-a constatat că aici avem de a face cu întregi complexe (Comșa 1990, p. 69), alcătuite dintr-o parte, situată pe o terasă joasă sau înaltă (compusă din câteva locuințe modeste) și o alta mai mare situată pe un loc mai înalt sau mai ușor de apărat, o adevărată „acropole" (Comșa 1990, p. 113), înconju- rată de un șanț de apărare cu traseul oval sau rotund, poate chiar palisadă. Locuitorii au săpat în panta dinspre așezare șanțul de apărare, adoptând un sistem ingenios ce constituie o indicație că săparea șanțu- rilor nu era la începuturi, ci ajunsese la o metodă evoluată de amenajare. Șanțul fusese săpat în pantă, având două maluri oblice care pe fund formează un unghi (fig. 9). Caracteristica lui constă în aceea că malul de vest este mult mai jos decât cel de est. Dimensiunile sale sunt: adâncimea maximă 3 m, minimă 1,4 m, iar lățimea la gură de 4 m (Comșa 1974, p. 134). O parte din pământul scos din șanțul de delimitare a fost aruncat spre interiorul așezării. Din pământul de umplutură al șanțului s-au scos la iveală mai multe materiale corespunzătoare nivelului inferior. Cercetările, din iunie 1969, au dovedit că șanțul de apărare ce delimi- tează așezarea de la Radovanu, are forma ovală stațiunea aflându-se nu în mijlocul lui, ci lângă capătul lui vestic. Analiza datelor de ansamblu ne permit să urmărim evoluția tipurilor de așezări și locuințe despre care se pot face unele generalizări, deși există deosebiri de la o perioadă la alta, de la o cultură la alta. Așa de exemplu, o regulă de la care oamenii nu s-au abătut niciodată când alegeau locuri destinate instalării lor, a fost vecinătatea imediată a unei surse de apă potabilă. în cursul primei perioade corespunzătoare neoli- ticului timpuriu și începutul celui mijlociu, stațiunile se aflau de regulă pe marginile de terasă și erau alcătuite, de obicei, din 5—6 locuințe, majoritatea bordeie, mai rar locuințe de suprafață, însumând 5—6 familii și, deci, un maxim de 40 de locuri. Așezările de la Cârcea și de la Gura Baciului (Vlassa 1972, p. 7—28), aparținând celei mai vechi culturi neo- litice, sunt situate pe terase înalte; mai mult cea de la Cârcea, era pre- văzută cu un șanț, probabil, de îngrădire (Nica 1977, p. 32). Așezările de tip Starcevo-Criș din Banat se aflau pe terase joase, chiar pe locuri inundabile în apropierea apelor. în vestul Olteniei așezările neolitice se aflau pe terase joase sau pe ostroavele Dunării, în timp ce pe lângă Olt (zona Vâlcea), ocupau marginile teraselor înalte. Stațiunile de tip Starcevo-Criș din nordul Moldovei erau situate de regulă în lunca râu- rilor, pe grinduri scurte, în timp ce în Moldova de vest acestea se aflau cu precădere pe înălțimi. De remarcat că nici o așezare Starcevo-Criș din Moldova nu a avut șanț de apărare. în neoliticul mijlociu și cel târziu, stațiunile sunt mult mai mari ocupând suprafețe de 2 până la 5 ha, cu 100 până la 200 de locuințe. Acestea sunt apărate în marea lor majoritate 340 MIHAI MEȘTER cu șanțuri, val și uneori palisadă. Stațiunile aparținând acestei etape sunt situate, de regulă, pe locuri înalte, dominante, ușor de apărat. Ele erau întărite cu șanțuri de apărare adânci până la 3 m și largi la gură de 6—7 m, delimitând, totodată, așezarea de restul terenului. Cantitatea de pământ săpată și excavată dovedește că pentru asemenea lucrări era necesară forța de muncă a întregii comunități. MIHAI meșter PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE COMȘA 1974 EUG. COMȘA, Istoria comunității culturii Boian, București, 1974. COMȘA 1990 EUG. COMȘA, în Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, Călă- rași, 1990. DUMITRESCU 1957 HORTENSIA DUMITRESCU, Șantierul arheologic Traian, în Materiale, in, 1957, p. 115—123. DUMITRESCU 1967 VL. DUMITRESCU, Hăbășești. Satul neolitic de pe Holm, București, 1967. DUMITRESCU 1970 VL. DUMITRESCU, HORTENSIA DUMITRESCU. Șantierul arheologic Traian, în Materiale, IX, 1970, p. 39—57. DUMITRESCU — BALCU 1974 VL. DUMITRESCU, SILVIA MARINESCU-BALCU, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, București, 1974. LAZAROVICI 1991 GH. LAZAROVICI, Grupul și stațiunea lelod, Cluj-Napoca, 1991. MARINESCU 1969 FL. MARINESCU, Așezări fortificate din România, în StComSibiu, 14, p. 18—24. MORINTZ 1963 S. MORINTZ. O așezare Boian fortificată — șanțul de apărare de la Spanțov, în SCIV, XIV, 2, 1963, p. 275 -284. NICA 1977 M. NICA, în Dacia, N.S., XXI, 1977, p. 13—54. ROSETTI — MORINTZ 1961 D. ROSETTI, S. MORINTZ, Săpat urile de la Vidra, în Materiale, VII, 1961, p. 71—76. VLASSA 1972 N. VLASSA. în ActaM.V, LX. 1972, p. 17—28. ZAHARIA — PETRESCU-DÂMBOVIȚA 1970 N. ZAHARIA. M. PETRESCU-DAM- BOVIȚA, Așezări arheologice din Moldova din paleolitic până in se- colul 18, București, 1970. LES FORTIFICATIONS A FOSSES, VALLUM ET PALISSADE DE PRINCIPAUX ETABLISSEMENT NfiOLITHIQUES DE ROUMANJE (Re>ume) Pendant Ie dernieres decennies, le probleme des etablissement neolithiques a preoccupe les archeologues et les autres specialistes; les resultats des recherches ont ete concretises soit par des rapports des fouilles, soit par des monographies oii on presentait un etablissement ou un autre. FORTIFICAȚII NEOLITICE CU ȘANȚ, VAL ȘI PALISAD 341 Cet etat des choses nous a determine de recueillir les informations necessaires pour elaborer une etude qui illustrait les systemes de fortification des etablisse- ment neolithiques les plus importants de Roumanie. En observant ces systemes de defense dans toutes les phases du neolithique, nous pouvons constater qu’ils connaissent une continuelle evolution, etant toujours pius grands et plus puissants; on commence avec les simples fosses qui encloraient l’etablissement (cloture) et on aboutit jusqu’â vallum muni de pierres ou meme de palissade. Sans affirmer que notre etude soit complete, nous pensons qu’elle reppresente une contribution utile pour l’ensemble du probleme aborde. Fig. 1. Proflul șanțurior de apărare ale așezării de la Gornea — Căunița de Sus. FORTIFICAȚII NEOLITICE CU ȘANȚ, VAL ȘI PALISADĂ 343 .Fig. 2. Planul săpăturilor din localitatea Traian — Dealu Viei cu șanțul de apărare din jurul așezării neolitice. d.JPlanul săpăturilor de la Târpești cu cele două șanțuri de apărare ale așezării neolitice. i'/! -r Pământ de azvârl iturâ Strat Cucuteni' A - B (c afeniu închis ) T; Strat negru vegetal .arat Strat Precucutenian (cafenu d&chis) Strat vegetal depus $ ? U~— l— 1 Pământ galben cu concretiuni cblcaroase wH Strat intermediar de vegetal si cafeniu r Pământ rașca1' cu pietre mici de râu • j . * Fragmente de chirpic ars ta tn3 Oase de animale & £ Frarmen^ curbii™ Fig. 4. Profilul șanțului de 7 △ Fragmente ceramice o o a Pietre de râu apărare al așezării neolitice de la Traian—Dealul Fântânilor. FORTIFICAȚII NEOLITICE CU ȘANȚ, VAL Șt PALISADA 345 Pământ cerut/u negricios . solara! Sd/cufa Văadiba r Lip/wâ oi Fi Pământ cenușiu albie>05 cu multă cenușă Pământ cenușiu negricios fragmente ceramice OdiC Cenușă cărbunrt Pământ cenușiu mc hi5 Pământ cenușiu albi coo cu multă cenușă Loen fm n>iipc9 sitb rvgmn J'concret Lcess fin nisipos prăfes ga ^u cenușiu deschis l oaș fin nisipos prăfcs galben cenușiu E N O A Pămânf galben uj wanfâ Părnânt galben murd^P - Strat intermediar Profilul șanțului de a;»; rare d n aș- zarea neolitică de la Vădastra. Fig- 6. Profilul șanțului de apărare din așezarea neolitică de la Spanțov Fig. 7. Profilul șanțului de apărare din așezarea neolitică de la Iclod. I SCHMUCK AUS SPONDYLUS-MUSCHELN VON PARȚA In dieser bescheidenen Studie sollen acht Artefakte verfertigt aus Spondylus gaedoropus-Muscheln, vorgestellt werden. Leider ist es so, daB nur eines der Stikke, Nr. 1. aus einer relativ gesicherten Fundlage ge- borgen wurde. Abb. 1. Bei einem weiteren Stiick ist zu mindest klar daB es aus der Siedlung und nicht etwa aus einem von uns vermuleten Grăberfeld stammt! Die restlichen sechs Sliicke wurden alle aus dem Wasser geborgen und kbnnten deshalb sowohl aus des Siedlung als auch aus dem Grăberfeld der Siedlung stammen. Bekanntllich liegt die mittelneolithische, Banater-Kultur-Siedlung von Parța, heute hauptsăchlich am rechten Ufer des TemeschfluBes. Das war nicht immer so! Bevor man nămlich den FluB zum Teii begradigte und mit der Errichtung der Dămme endgiiltig in eine gewisse Bahn zwăngte das geschah Ende des 19. Jh., bestand die Temesch aus einem weitverzweigtem Netz von vielen kleinen und groBeren FluBarmen und ausgedehnten Sumpl'en, die bei Hochwasser vom luB gespeist wurden. Dazwischen gab es natiirliche Erhebungen, Buckeln im Gelănde, diese ragten immer aus dem Wasser und waren somit sichere Siedlungsplătze oder konnten wirtschaftlich genutzt werden. Andererseits war die Năhe des Wassers ein Vorteil. Die Fische und andere Wassertiere waren eine reiche Nahrungsquelle, dann konnte man auf dem Wasser schwere Lasten, zum Beispiel Bauholz befordern und der Sumpfgiirtel bot auch einen gewissen Schutz vor unerwiinschtem Besuch, sei es von Tieren oder Menschen. Im Jahre 1906, wurde der linke Damm im Bereich des Dorfes noch einmal erhiiht. Damit war die Eindămmung des FluBes so gut wie beendet. Im Fruhjahr 1908, gelegentlich des Hochwassers, bahnte sich der FluB zwischen den Dămmen ein neues Bett. Dieses fiihrte durch eine Rand- zone der neoiithischen Siedlung. Seither ist diese Siedlung in zwei geteilt. Es verblieb ein geringer Teii am linken Ufer und ein bedeutender Teii am rechten. Von diesem groBen Teii der Siedlung wurde in der Folge, Jahr fur Jahr, bei jedem Hochwasser, weggeschwemmt. Dieser Prozess der Zerstbrung endete erst vor kurzem, als im Zuge der noch laufenden Ausgrabungen1, die gesammte gefâhrdete Uferzone ergraben wurde. Diese Untersuchungen erfaBten auch den ganzen Kernbereich des Tells. Zu dem sehr reichen Fund- inventar dieser Untersuchung, gehoren auch etliche menschliche Gebeine jedoch ohne daB man auch nur ein gestbrtes Grab gefunden hătte! Die einzige bekannte Bestattung auf dem Gebiet der Siedlung, ist jene im Jahre 19312, ergrabene. Leider sind die Angaben zu diesem Grab sehr 1 Gh. Lazarovici. seit 1978 Leiter der Ausgrabungen in Parța. 2 I. Miloia, in AnB, IV, 1931. 352 FRILDERIECH RESCH — KAROL GERMANN diirftig! Es handelt sich um einen rechten Hocker, der im Inneren einer Behausung lag. Dazu wird kein Inventar genannt. Wir vermuten daB es angrenzend an die Nordseite der Siedlung ein Grăberfeld gibt. Hier wurde von uns, ein leider schon zum GroBteil weg- geschwemmtes Brab, untersucht3. In jener Zeit lief schon die im Jahre 1978 begonnene Grabung. Damals machte uns ein Angler darauf auf- merksam, daB an einer Stelle im Steilufer, unter Planzen versteckt, groBe Knochen aus der Erde ragen. Bei einer in sehr schweren Bedingungen durchgefuhrten Untersuchung, stellte es sich heraus, daB es sich um einen linken Hocker handelt. Eine Bestattung, von der leider nur mehr die Knochen vom Becken abwărts in situ lagen. Der Oberteil der Bestat- teten (es handelt sich mit groBer Warscheinlichkeit um eine Frâu) war zu diesem Zeitpunkt, mit sammt dem entsprechenden Grabgrubenteil schon vom FluB weggeriBen. Nach Angaben einiger ălteren Bewohner aus dem Ort (Angler), sollen in dieser Zone des Steilufers, immer wieder Knochen von Men- schen ershienen sein. Das soli schon in den dreiBiger Jahren, aber auch noch nach dem II. Weltkrieg, gewesen sein. Tatsache ist dafi wir im Laufe unserer Sammlertătigkeit, bfter ganze oder auch zerbrochene menschliche Knochen aus dem Wasser bergen konnten. Unter diesen Funden ist ohne Zweifel, ein warscheinlich mănnlicher Gehirnschădel, mit einem Ockerfleck am Hinterhaupt. (nicht verbffentlicht)! Die aus dem- Wasser geborgenen Knochen zu mehreren Idividuen und stammen war- scheinlich alle aus der besagten Zone im Steilufer, von wo sie im Laufe der Zeit herausgeschwemmt wurden. Die eingangs erwăhnten 6 Spondylus-Sehmuckstucke, konnten zum Teii, ebenfalls aus Grăbern stammen und waren somit zusammen mit den Gebeinen in den FluB gelangt. DaB diese Artefakte aus Grăbern stammen ist sogar warscheinlicher, als aus der Siedlung den in der ergrabenen Flăche, seit 1978 bis heute, von insgesammt 1400 m2, wurde bis her kein Artefakt aus Spondylus gefunden. DaB es dennoch Spon- dyius-Objekte in der Siedlung gibt, beweisen die Stiicke Nr. 1 und 2. die aus der Siedlung stammen. Uber weitere Spondylus-Funde, die schon fruher in Parța gemacht wurden, gibt es nur wenige und ungenaue Hinweise. I. Miloia, der verdiente ehemalige Direktor d es Museums in Timi- șoara, vermerkt in seinem Bericht iiber die Grabungen im Jahre 1931 in Parța, den Fund von groBeren Perlen aus Kalkstein. Wir vermuten daB es sich hierbei um Perlen aus Spondylus-Muscheln handelt. Leider lăfit sich diese Frage von hier und heute, nicht mehr iiberprufen4. Andere Quellen5, berichten iiber einen friihen Fund von Parța, dabei soli es sich um ein Bruchstiick eines Armringes handeln, leider fehlen auch hier weitere Angaben. Das ist bedauerlich, denn wenn es so ist so wăre die ser Armring der Erste der iiberhaupt von Parța stammt! Vermutlich handelt es sich um einen Fund der noch vor dem Ende des 19. Jh. wăhrend der groBen Erdarbeiten am Bau der Dămmc, gemach wurde. :: Siehe Anm. 1. 4 Siehe Anm. 2. Eug. Comșa. in Dacia, N.S., 1", 1973, S. 61—76. SCUMUCK AUS SPONDYLUS — MUSCHELN VON PARȚA Seinerzeit wurden im Bereich der Siedlung viele Materiale geborgen und an das Museum in Timișoara abgegebenb. Die Beschreibung der Spondylus-Funde die seit 1970 in Parța ge- macht wurden: AuBer einem Stuck (Nr. 2) sind alle Objekte aus Spon- dylus in der Dokumentation der Sammlung, Agotha, Germann, Resch erfaBt und beschrieben. 1. Das Relikt wurde aus dem Wirbelteil einer groBeren Spondylus-Klappe verfertigt. Dabei hat sich der „Meister", groBe Miihe gegeben das Stiick schbn zu gestalten. Eine saubere Linienfiihrung ist kennzeich- nend! Die Flăchen wurden so weit es die natiirliche Wolbung der Klappe es zulieB, eben geschliffen. Die Bohrung miBt 0 2 mm und ist sauber von zwei Seiten ausgefiihrt. Das Artefakt wurde fein geglăttet und poliert. Ein roter Ockerfleck konnte bedeuten daB das Stiick rot bemalt war! Das wăre auffallend genung, denn Spondylus-Schmuck- stiicke sind im allgemeinen nicht bemalt! Die AuBenflăche ist nur stellenweise und nur wenig verwittert. Nach der Form zu urteilen, (aus der Seitenansicht) erinnert das Stiick an einen Vogel mit einem krăftigen Schnabel. Die beiden Enden des durch den „Kopf“ gebohrten Loches, stellen die Augen dar. Die Hăufigkeit, mit der in der Vinca und der Banater-Kultur ' unter den zoomorphen Plastiken auch Vogel dargestellt werden, er- muntert uns zu dieser Annahme7! Auch sind wir der Meinung daB es sich bei diesem Stiick eher um ein Amulett handelt, als um Schmuck. Geborgen vom Verfasser im Jahre 1982, aus dem Steilufer im Bereich der Siedlung von Parța I., bei Beter 160 und aus einer Tiefe von 1,6—1,7 m (Schichte der Banater-K) wo es z.T. freigeschwemmt im Steilufer hing. înv. B. 240. 2. Bruchstiick eines Artefakts aus Spondylus-Muschel. Innen und AuBen- flăche geschliffen und poliert. Wandistărke 3—5 mm. Der Rând ist schbn abgerundet und geglăttet. Auch die Bruchkannte wurde zum Teii geglăttet. Ein Zeichen daB das Stiick zur Wiederverwendung vorgesehen war. An der Innenseite befindet sich eine angefangene Bohrung. Nahe zum Rând ist an einer Stelle, ein von innen und auBen gebohrtes Loch 0 2 mm. In der Năhe des Loches, an der AuBen- flăche der Klappe, gibt es in eine Reihe ausgerichtete kleine An- bohrungen. warscheinlich Elemente einer Verzierung. Das Relikt stammt mit grofier Warscheinlichkeit, aus Schnitt 6. der Ausgrabung in Parța I. Aus einer warscheinlichen Tiefe von 1,25—1,35 m und ist leider bei den Grabungsarbeiten iibersehen wor- den. Es geriet auf die Abraumhalde, dort wurde das Stiick nach einem Jahr gefunden8. înv. B. 194. Vermutlich ist dieses Bruchstiick, Teii von einem breitem Arm- ring der Art wie sie im Sud-Osteuropăischen Raum, sehr verbreitet waren. Als Beispiel wollen wir nur einige Nennen: — in der Haman- 0 ErfaOt und beschrieben wurden die Materiale von B. Milleker und I. Berkeszi in den Publikationen des Museum Timișoara, Berkeszi 1906, S. 61. 7 F. Resch, in Banatica, 11, 1991. S. 185 ff. 8 Herzlichen Dank Herrn Prof. Fl. Toma, dem Finder der uns das Stuck zur UWersiichunt’ uberlief. 23 — Ac H N-.MOWis 32/1995 854 FRIEDERIECH RESCH — KAROL CERMANN gia und Boian-Kultur9, — ebenfalls Hamangia-Kultur10, — in Bulga- rien11, — und in Ungarn12, sie gelten ausgesprochen als Schmuck unei werden vor Aliem aber nich ausschlieBlich in Grăbern gefunden. Es is moglich daB auch dieses Stiick nach seiner Vollendung, als Beigabe in ein Grab gelegt worden ware13. Die nun folgenden Materiale haben eines gemeinsam: alle diese Stiicke sind Lesefunde und wurden aus der Temesch geborgen14. 3. Ganze Muschelklappe, die AuBenflăche dieser Klappe ist gescliffen und poliert. Die Farbe ist weiB mit hellgrau — braunen Flecken. Die Klappe ist an fiinf Stellen durcbohrt. Alle Bohrungen wurden sowohl von innen als auch von auBen ausgefiihrt. Die Rănder der Bohrungen sind sorfăltig geglăttet. Das zentrale Loch hat einen Durchmesser von 16 mm. Nahe zum seitlichen Rând, befinden sich rechts und links jeweils, zwei Locher von 8 und 10 mm Durchmesser auf der linken Seite, so wie 6 und 8 mm auf der rechten Seite. Die AuBenflăche der Klappe ist stark verwittert, von der ehemajs glattpolierten AuBenflăche ist nur sehr wenig erhalten. Auf jeder Seite sind die unteren Locher grbBer als die Oberen . . . Nach den Wetzspuren an den ăuBeren Răndern der Seitenlbcher zu urteilen, wurde das Objekt seinerzeit auf Schniire gehăngt ur.d entweder auf der Brust oder vielleicht auf der Stirn, getragen. Inv. B. 239, geborgen vom Verfasser, 1979, aus dem Wasser, obere Zone. Ob diese Art von Artefakten einfach als Schmuck getragen wurde, oder ob man von ihm als Amulett eine magische Wirkung erwartete, wird wohl nie endgiiltig geklărt werden! Manche Forscher betrachten sie als eine Art Rangabzeichen, Statussymbol15, nebenbei auch mit praktischer Funktion1B. Zweifellos wraren diese Muscheln seinerzeit eine sehr begehr'.e Ware, kostbar die sich nur wenige (Auserwăhlte) leisten konnten. Durch Hăndler von weither gebraucht, welche sicher um dem Wert der Ware noch zu steigern, berichteten daB diese Muschlen vom 9 Siehe Anm. 5, Taf. 2/13, 14, 52—54. 19 D. Galbenii, in Materiale, JX, Taf. 5 1. 2.3. 11 Ausstellungskatalog: Jungesteinzeit in Bulgarien (Neolithikum und Anecii- thikum), Sofia. 1981. S. 100/110 a. b. 12 N. Kalicz, Okori falu Aszddon, Aszod, 1985, S. 144/5, 6, auch hier Armringe der gieichen Art. 13 R. Rodden (Berkeley), in Ades du VII. Congr. Int de Sciences PrehiM et Protohist., Prague, 1966 (1970), 411 ff. 14 Uber die Arbeiten der „Freizeitarchaologen". in de r jungsteinzeitlichen Sied- lung von Parța (in Vorarbeitung) — Hier die Sammlertătigkeit im Wasser, Brachte im Laufe der Zeit ein Fundinventar von mehreren tausend Objekten. Bekannt ces Sammlung Aqotha, Germann, Resch, (AGR), zum Teii publiziert Z. B. Gh. Laza: ci- vici, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca. 1979 — Siehe Anm. 7. 15 N. Kalicz, Gdtter aus Ton. Das Neolithikum u. d. Kupferzcit in Vngarn, Budapest, 1970. Taf. 23, Bukk-Kultur. Szilvasvarad-lstallosko-Hohle; N. Kalicz. P. Raczky, Alltag und Religion, Junstcinzeit in Ostungarn. Ausstellungskatalog, Frankfurt a. M. 1990, S. 140 300, Oscod-Kovashalom, TbeiB-Kultur. . "> W. Buttler, in Marburger Studien, 28 1938. Taf. 12 14; Ebenda. S. 27. Bt? Verfasser schheBt nicht aus diese Artefakte auch eine praktische Funktion als eine Art VerschluB fur die Kleidung hatten. ’ SCHMUCK AUS SPONDYLUS — MUSCHELN VON PARȚA 355 „GroBen Wasser" stammten. Das Meer war sicher beindruckender Begriff, das sich wohl die meisten Bewohner die nbrdlich der Donau •lebten, gar nicht richtig vorzustellen vermochten...Vielleicht gabe es sogar noch eine mythische Vorstellung dariiber,. daB jenseits des „GroBen Wassets“ sich die Urheimat befand! . . Fiir den Wert dieser Genenstănde, bei den friihen Bauern in Siid-Osteuropa aber auch in Mitteleuropa, spricht die Tatsache daB Leute die es sich nich leisten konntea orginal Spondylus-Objekte zu besitzen, sich gezwungenermaBen mit biilingen ■ Nachahmungen beg- nugten17.- ■ . Aus dem gleichen Grund wurden beschădigte Objekte aus Spon- ciylus-Muschel, nicht etwa weggeworfen sondern wenn moglich repa- ■ riert und so weiterverwendet18. : .. ■ _ . . 4. Bruchstiick eines Artefakts des gleichen Typs, wie Nr.- 3. Erhalten is: die untere Hălfte der Muschelklappe. Farbe wie oben. Die Bruch- linie geht durch die oberen Seitenlocher und dem' zentralen Loch. Der Durch messer der Locher etwa wie bei Nr. 3. Das rechte untere Loch ist ausgebrochen. Das Stiick ist stark verwittert. .. , înv. B. 248. Geborgen von A. Agotha, aus dem Wasser, bei Meter 100, von der „Scherbenbank“. .. Von Analogien zu den letzteren beiden Stiicken im siid-osteuro- păischen Raum, kann man nur bedingt sprechen, denn beide Muschel- klappen aus Parța sind genaugenommen, einzig in ihrer Art! 5. Artefakt den beiden vorherigen sehr' ăhnlich, jedbch ohne zentralem Loch. Farbe ebenfalls wie oben. Die Locher an der rechten Seite hăben : Durchmesser von 7 und 8 mm. Jeno an der linken Seite sind mog- ■' licherweise schon beim bohren ausgebrochen. Vielleicht daraufhin. hat man' eine weitere Bearbeitung eingestellt, zum Beispiel das bohren eines zentralen Loches. Auch das Fehlen von Gebrauchsspuren deutet in diese Richtung. Auch dieses Stiick ist stark verwittert. . înv. B. 102, geborgen von A. Agotha, aus dem Wasser. Das Auftreten dieser Artefakte mit je vier Seitenlochern und ' bei zwei Stiicken auch mit zentralem Loch, ist schon auffallend! Genaugenommen, gibt es im sud-osteuropăischen Raum, (wir beschrenken uns in unserer kurzen Betrachtung auf dieses Gebiet) nichts entsprechendes. Die in Rumănien, Ungarii, Osterreich, Tschehien, Slovakei, und Deutschland gefundenen Exemplare von Mușchelschmuck, sit mit19, 17 Vergleiche Anm. 15. N. Kalicz, P. Raczky. a. a. O. S. 89; O. Hockman, Menscliche Darstellungen in cler bandkeramischen-Kultur, in JahrbRGZM, 12, 1985, S. 18. hier aus Knochen vertigte Imitationen; H. II. Muller, in Ausgrabungen und Funde, 1957, E. 223. . • 18 S. Venei, in ArchRozhl, 11, 1959, Taf. 265/7 u. Taf. 266 5; H. ,D. Kahlke, in A’-'^'g^abungen und Funde, Weimar. 1956, S. 266. 19 D. Berciu. Zorile istoriei in Carpați și la Dunăre, București. 1966, Tal. V, zwei Stuck von Alba lulia (Eumea Noua-Kultur) Rumănien; Vergleiche Anm. 17, O. Hockmann, Abb. 3 3. Biikk Gebirge, Ungarn: Ebenda auch fur Slovakei, Abb. 2/8, 9; und auch fur Deutschland. Abb. 3 5, Bliederstedt Thuringcn; Vergleiche Anm. 16. W. Buttler, Taf. 12 15. Battonya. Ungarn; Ebenda. Taf. 12'9, Flomborn, Deutschland; E. Frickhinger, in Germania, 10, 1926, Abb, 1 links. ' 356 FRIEDERIECH RESCH — KAROL GERMANN oder ohne20, zentralem Loch. Dieses zentrale Loch ist manchmal nicht grofier als die Seitenlbcher, in diesen Făllen liegt es meistens sehr boch auf der Klappe, kann aber auch bereutend grofier sein, in diesen Făllen ist es aber meistens năher zu Mitte der Klappe-1. In einem Falie ist das zentrale Loch se grofi daB die Klappe zu einem Ring wird22. Aus den oben genannten Lăndern, haben wir insgesammt 23 ăhnliche, in der Fachliteratur verdffentlichte Muschelklappen gefun- den. Allerdings nur ăhnliche Klappen, den es bleibt ein wesentlicher Unterschied zu den Klappen von Parța, sie haben nămlich alle nur je zwei Locher. 6. Bruchstiick einer Muschelklappe. Farbe wie oben. Die Aufienflăche ist glattgeschliffen. Die Bruchrănder sind nicht geglăttet. Vielleicht ein Halbfabrikat. Die kleine Einbuchtung am unteren Rând des Stiickes konnte der Rest einer Bohrung sein. In diesem Falie liegt der Ge- danke nahe dafi das Stiick eigentlich ein Abfallprodukt ist. Selbsver- stăndlich wiirde dies eine weitere Verwendung nicht ausschliefien! Es ist vorstellbar daB dieses Stiick beim verfertigen einer Klappe mit sehr grofiem zentralen Loch23, entstanden ist. Die Technologie der Verfertigung solcher Klappen stellen wir uns etwa so vor, wie man in der prăhistorischen Medizin auch Schădeltrepanationen vor- nahm24. Dabei wurden gewohnlich vier oder mehr Locher in die Schădeldecke gebohrt, die Stege zwischen den Lbchern wurden durcht- rennt und die so entstandene Knochenplatte konnte leicht entfern werden. Bei den Muschelklappen muBte man das so entstandene grofie Loch, nur noch innen glătten. Das Abfallstiick des kostbaren Stoffs konnte weiter verarbeitet werden. Zum Beispiel konnte man Scheiben- perlen verfertigen, die hăufig in Grăbern zu finden sind2’. 7 Doppelkonische Perle, verfertigt aus dem Wierbelteil einer grofien SpondylusmuscheL Etwa 2/3 erhalten. Urspriinglich etwa 80 mm lang und mit dem groBten Durchmesser von 35 mm. Beide Enden ver- jiingen sich 15—20 mm. Der Perlkbrper ist einseitig abgeflacht. Die Bohrung mifit 0 4 mm und fiihrt dur die ganze Lănge der Perle und 20 Eug. Comșa, in Dacia, N.S., XVII, 1973, Taf. 2 11, 12, Turdaș-Kultur und Taf. 2/44. 45 Boian-Kultur, Rumănien; Vergleiche, Anm. 19, D. Berciu; VergleMit. Anm. 16; W. Buttler, Taf. 12/15, Tisza-Bura (Szolnok) Ungarn; Vergleiche, Anm. 15, N. Kalicz u. P. Raczky, Kat. Nr. 298, 299 TheiB-Kultur, Ungarn; Vergliche Anm. 15. N. Kalicz, Taf. 23 unten, Bukk-Kultur Ungarn; N. Kalicz, Kokori falit Aszodon. Aszâd, 1985, Taf. 30/5, Ungarn: Vergi. Anm. 17, O. Hdckmann, Abb. 2 10. Oste?- reich; Vergi. Anm. 18, s. Venei, Taf. 265/5 u. 273'2, Dfevcice, Tschehei; Taf. 273'6 Zăbrdovice (Morasky Krumlov); Taf. 274,3 Skelettgrab (Mahren); Vergi. Anm. 17. O. Hdckmann, Abb. 2 11; Vergi. Anm. 19 E. Frickhinger, Abb. 1 rechts; O. Seewaid, in Wiener Historische Zeitschrift, 29, Wien, 1942; Ein Jungsteinzeitlicher Grabfund mit Muschelschmuck bei; Emmersdorf a. d. Donau, Abb. 4/1, 2, Hankenfeld Saladorf 21 Vergi. 15, N. Kalicz u. P. Raczky, Ausstellungskat. Nr. 300, Tbei9-Kulrar Ungarn. 22 Vergi. Anm. 17, O. Hdchmann, Abb. 2/9, Follik bei GroBhbflein. Osterreich. Desgleichen Wie Anm. 22. _ 21 Dazu nur ein Beispiel, I. Kiszely, Sirok, esontok, emberek, Budapest, 19/6 Taf. 66, Oben und unten. 25 Vergi. Anm. 20, O. Seewald, Abb. 1/1—3, 4—12. SCHMUCK AUS SPONDYLUS — MUSCHuLN VON PARȚA 357 zwar parallel und nahe zur abgeflachten Seite. Das Objekt ist stark verwittert. înv. B. 250, geborgen von A. Agotha, aus dem Wasser (1975). 8. Desgleichen, nur ist die Form etwas gedrungener. Urspriingliche Lănge etwa 60 mm. Der grofite Durcbmesser ist 35 mm, an den Enden etwa 20 mm. Durch starke Verwitterung fehlt von der abgeflachten Seite so viei daB die Bohrung ganz freigelegt ist und so zu einer Rille wurde înv. B. 251, geborgen von K. Germann, aus dem Wasser (Scherben- bank). Die Beiden Perlen beeindruckten durch ihre massivităt. Als Tyc hingegen, scheinen sie als Grabbeigaben hiiufig vertreten zu sein. Wir wollen nur einige Beispiele von ăhnlichen Artefakten aus der gleichen Umgebung, wie zu den oben beschreibenen Materialen, aus Veroffent- lichungen, bringen. Es handelt sich zum Teii um sehn ăhnliche Formen. aber nicht in allen Făllen so groBe Perlen wie die Stiieke von Parța, finden wir sowohl in Osterreich25, in Ungarn-', und in einer Siedlung in Rumănien, Letztere Steht Parța kulturel sehr nahe und ist chronologisch fast zeitgleich. FRIEDRIECH RESCH — KAROL GERMAW Ebenda, Abb, Nr. 25, 30, auch Einige der Perlenkette Abb. 6. 27 Verg). Anm. 20, N. Kalicz (Asztid), Abb. 40, 1 (beide) 6, (zwei Stuck) 7, (vier Siiick) Abb. 41, mindestens 8 Stirek, aus der Kette. Vig. 1. Parța. Schmuck aus Spondylus-Muscheln. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI ÎN CONTEXTUL SCHIMBURILOR COMERCIALE ȘI A CIRCULAȚIEI MONETARE (SECOLELE III a.CH.—I p.CH.) Problematica circulației monetare și a rolului ei în viața econo- mică a Daciei preromane a fost abordată în numeroase studii de specia- litate și lucrări de sinteză, ea fiind binecunoscută și ocupând un loc important în istoriografia antică1. Ceea ce noi ne-am propus este să dezvoltăm un segment din această problematică — estul Transilvaniei de la Someșul Mare până la Țara Bârsei —, în care dorim să analizăm așe- zările dacice de aici cu viața lor economică și socială, cu nevoile și posi- bilitățile lor de participare la schimburile comerciale zonale sau mai îndepărtate, în contextul cunoașterii, folosirii și întreținerii monedei locale sau străine pe parcursul celor țpatru secole. Dorim, de asemenea, să documentăm, cele de mai sus, cu un catalog al descoperirilor mone- tare, unele cuprinse în lucrările de sinteză, altele, apărute mai recent, publicate sau amintite în diferitele studii de specialitate. Ținuturile clin estul Transilvaniei sunt bogat reprezentate pe harta descoperirilor arheologice de epocă dacică: așezări deschise și fortificate, cetăți, tezaure monetare și descoperiri izolate de monede, tezaure de podoabe, vase și diferite obiecte de argint2 etc. Așezările de aici, ca și cele din alte părți sunt strâns legate de mediul înconjurător și de bogă- țiile sale (ape. protecție naturală, căi de comunicație și acces, păduri, pășuni, pietre de construcții, minereuri de cupru și fier, sare etc.) care au pecetluit întreaga viață a comunităților: tipologia satelor și a locuin- țelor, ocupațiile și modul de trai, evoluția și progresul economic și, nu in ultimul rând, relațiile comerciale bazate pe schimbul de mărfuri sau economie monetară. Comerțul, un clement vital al existenței așezărilor, a ocupat un loc important in viața economică a acestora. El a însemnat progres și civili— : Prezentam. în ordinea aTabetică a autorilor, câteva articole și lucrări de sinteză, care ne-au călăuzit în elaborarea studiului nostru: Ioana Bogdan-Cătăniciu. în SC.V, VI. 1975. p. 177—178; E. Chirilă, G. Mihăescu. Tezaurul monetar de la Căpriorii, Târgoviște. 1969; I. Glodariu, în ActaMN, VIII, 1971, p. 11—90; idem. Relațiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și romană, Cluj, 1974; B. Mitrea. Z Szekely, în Materiale, II, 1956. p. 615—683; B. Mitrea. în Unitate șl continuitate in istoria poporului român, București. 1968, p. 53—64; idem. în Aluta, I, 1970. p. 103—107; idem, în SCIV, 22, 2. 1971. p. 165—177; idem, în Apulum, XII, 1974. p. 577—580; idem. în Aluta, VI—VII, 1974—1975, p. 27—33; V. Mihăilescu-Bârbba. în Memoria Antiquitatis, III, Piatra Neamț, 1971. p. 193—207; idem. Dacia răsări- teană in secolele VI—/ î.e.n. Economie și monedă, Iași, 1990; C. Preda, Monedele țieto-dacilor, București, 1973: Z. Szekely. în SCN, I, 1957. p. 471—472: idem. îrr SCN. IV. 1968. p. 363—372; idem. în SCN, VI, 1975, p. 175—176; ludita Winkler. in ActaMN- VII. 1970. p. 93—108; idem, în SCIV, 23, 2. 1972, p. 173—199. 2 Viorica Crișan, în ActaMN, 26—30. I. 1. 1989—1993, p. 81. 360 VIORICA CRIȘAN zație, importuri și influențe civilizatorii, antrenarea în circuitul de valori materiale și spirituale ale vremii, drumuri și centre comerciale, persoane calificate în acest sens și, firesc, bunuri destinate acestuia. Progresele economice, precum și nevoile interne, au dus la creșterea producției autohtone, dar și la adâncirea diviziunii între agricultori, păstori și meșteșugari. Noile condiții au impus, prin urmare, apariția unei noi categorii sociale — negustorii — care intermediau schimburile și le confereau stabilitate și frecvență. Alături de negustorii locali erau insă, chiar de timpuriu, și negustorii veniți din ținuturile grecești și romane cu mărfuri în cele nord-dunărene și care apoi ,,se înapoiau in locurile de unde plecaseră sau se îndreptau spre alte zone ale lumii antice cu produsele achiziționate de la daco-geții din stânga Dunării și din Carpați, pentru a le vinde acolo unde erau cerute113. Este de presupus că din estul Transilvaniei, ținut preponderent mun- tos, principalele produse destinate schimburilor comerciale erau cele care în mod frecvent ajungeau „din regiunile mai puțin dezvoltate in lumea greco-romană: vite, piei, blănuri, miere, sclavi114, la care credem că se pot adăuga sarea și, foarte probabil, fierul, cuprul și alte produse defi- citare chiar în lumea dacică. în ceea ce privește nevoile locale de mărfuri acestea variau, probabil, într-o oarecare măsură, de la o zonă la alta in funcție de condițiile geografico-climaterice și de nivelul de dezvoltare economică, socială și politică a fiecăruia. Credem totuși, comparând cu situația existentă și astăzi, că lipseau sau erau deficitare produsele agri- cole, cerealele în special, vinurile și uleiurile la care se adaugă bunurile cu destinații utilitare: îmbrăcăminte, obiecte de podoabă și lux etc. Prin urmare, legăturile comerciale trebuiau întreținute atât cu lumea dacică, cât și cu cea greco-romană și nu este exclus ca numărul negustorilor locali, ca intermediari în schimburile de mărfuri, să fi fost mai mare în această zonă și, mai ales, în părțile ei centrale și sudice, unde se întretăiau drumurile comerciale dinspre și înspre Transilvania, Moldova și Muntenia. După cum aminteam mai sus, unul din produsele destinate schim- bului era sarea. Acest zăcământ este abundent în estul Transilvaniei. El se găsește în cantități mai mici și în zona Bistriței, dar de o exploatare propriu-zisă se poate vorbi la Praid, Sovata și Sânpaul (comuna Mărti- niș), unde putea fi extras cu mare ușurință, „sâmburii de sare“ fiind prezenți la suprafața solului. Ocupația nu este, în acest stadiu al cerce- tărilor, documentată arheologic pentru epoca dacică. în schimb, ne este confirmată de descoperirile din timpul stăpânirii romane. Astfel, pe teri- toriul localității Sânpaul5, în punctul numit „Fântâna sărată11 (,,Soskut“), s-a descoperit un altar votiv, cu inscripție, închinat lui „SOL INVICTUS pentru sănătatea lui C. IULIUS VALENS C/onductor salinar um‘-(i. Nu întâmplător, deci, pe teritoriul localităților Mărtiniș și Sânpaul s-au des- 3 I. Glodariu, Relațiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și romană, Cluj. 1974, p. 105. ' 1 Idem, op. cit-, p. 106. 3 I. Ferenczi, în Materiale, VII, 1959, p. 401—405: M. Macrea, in ActaMN. I, 1964, p. 308—365. c A. BiAlai, în Dolf/Ssefied, IV, 1928, p. 300; C. Daicoviciu, în ACMlT, II, 1929, p. 311: idem, în Dacia, VII—VIII. 1927—40. p. 39. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 361 coperit monede și tezaure monetare thasiene și romane', precum și pe cel al localităților Corund, Măgherani și Sălașuri, care se află în apro- pierea sau pe drumurile ce duc spre Sovata și Praid. E un fapt confirmat că unele din „descoperirile de monede izolate și de tezaure monetare . . . sunt de pus parțial în legătură cu vânzarea sării in teritoriile daco-getice într-un timp în care s-au utilizat ca mijloc de schimb monedele străine ce au circulat în Dacia, dar ele se leagă, fără îndoială, și de livrările de sare pentru ținuturile sud-dunărene“. Transportul sării spre Balcani se făcea pe drumuri terestre, în samare purtate de cai, cum s-a făcut de altfel pe întreg parcursul evului mediu8. Un alt produs, căutat, mai degrabă, de meșterii ambulanți dar poate și de negustori, era cuprul din care, prin procedeele cunoscute deja, se obținea bronzul, aliaj necesar confecționării pieselor de artă, podoabă, cult, harnașament etc. Exploatarea piritelor cuprifere din M-ții Giurgeu- lui (zona Ditrău — Bălan) nu este nici în acest caz documentată arheo- logic pentru lumea dacică, dar, foarte posibil, să fi existat, având în vedere că minereul era cunoscut încă din epoca de început a bronzului pentru care stau mărturie descoperirile de la Gheorgheni și Sândominic^ precum și tiparele pentru turnarea topoarelor de cupru din așezarea de la Leliceni10. Situația se prezintă ceva mai bine în privința extracției, reducerii minereului și prelucrării fierului. „începând din secolul al II-lea î.e.n.“, după cum arăta Hadrian Daicoviciu, „fierul devine un mijloc de produc- ție comun, fiind folosit din abundență . . ., iar cercetările ... au circum- scris în estul Transilvaniei o zonă siderurgică din epoca dacică; ea este delimitată la nord de punctul Hatso Szadakut din Tomești, la sud de punctul Hatso Sasaszo din Mădăraș, la vest de linia împădurită numită Kod, iar la est de punctul Csardajaro din Delnița. Se înțelege că în multe din aceste ateliere, alături de fier se obținea și bronzul"11. La cele de mai sus se adaugă descoperirile de la Sânsimion12, Cetățuia, Sântimbru13, Pădureni, Herculian, Biborțeni și Doboșeni14, unde s-au găsit și cunos- cutele cuptoare de redus minereul de fier. Minereurile de fier se găsesc atât în depresiunea Ciucului cât și în M-ții Harghitei (Lueta, Vlăhița). Sub formă de limonit el se găsește și în depresiunea Baraolt. La Dobo- șeni, afirmă autorul descoperirilor „s-au putut observa straturi de limo- nit, groase de 30—40 cm, în peretele băii de nisip"15. în așezarea de la Merești, aflată la câțiva kilometri de Doboșeni și Lueta, s-au descoperit recent bucăți de minereu brut, zgură de fier și creuzete16. 7 B. Mitrea, în Unitate si continuitate in istoria poporului român, Bucu ești, 1968, p. 53. ’ 8 I. Glodariu, oP. cit., p. 108. 9 Gh. l azarovici, Dana Popa, C. Besliu, Agatha Olariu, în ActaMN, 32, 1, 1995, p. 209—230. ’ 10 P. Roman și colab., în SClV, 24, 4, 1973, p. 559. 11 H. Daicoviciu, Dacia de la Durebista la cucerirea romană, București. 1972, p. 168—169. _ 12 Din punctul „La grajduri" provine un cuptor de redus minereul dc fier și bucăți de zgură, alături de ceramică de factură dacică. Se află în depozitul Muzeului Județean Miercurea Ciuc. 13 Șt. Fernczi, Viorica Șoiom, cercetări de suprafață, 1986. 14 Z. Szekely, în Aluta, XII—XIII, 1981, p. 32. ’ 15 Ibidem. Viorica Crișan, cercetări arheologice campania 1994. 362 VIORICA CRIȘAN Fără a avea nici un fel de dovadă arheologică, mai credem că dacii au exploatat și minereurile de cinabru (sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită la prepararea vopselelor) de la Sântimbru (comuna Sâncrăieni), în vederea obținerii vopselelor pentru ornamentarea ceramicii. Aceste ocupații, alături de cele tradiționale (agricultura, creșterea animalelor, olăritul, torsul, țesutul etc.), bine ilustrate și ele in desco- peririle arheologice (unelte agricole, unelte pentru tors și țesut, cuptoare pentru arderea ceramicii etc.) din așezările cercetate până acum, dau o notă de prosperitate și înflorire economică, socială și culturală. Creșterea avuției generale, deci, a surplusurilor, a favorizat mărirea proprietății private și întărirea aristocrației, ducând la adâncirea dife- rențierilor sociale, situație surprinsă foarte bine în cercetările arheologice. Astfel, pe lângă locuințele obișnuite (in general, cu o cameră), apar și locuințe cu două sau mai multe camere17, cu un inventar bogat în piese de lux și de podoabă: ceramică de import, vase de sticlă, obiecte de bronz, piese de podoabă și de toaletă din argint, bronz sau sticlă, monede etc. Acestea nu sunt, în general, produse locale și nu erau accesibile oricui. Unele proveneau, probabil, din atelierele autohtone de orfevărie, dar majoritatea erau aduse de negustori din lumea greco-romană.. Primele produse de lux au fost, în general, de origine greacă și au pătruns de timpuriu în Dacia, ele certificând relațiile acesteia cu cetățile grecești de pe litoralul Mării Negre. în estul Transilvaniei, numărul pie- selor timpurii de import este redus, cunoscut fiind doar kantharos-ul de la Cepari18 (sec. III a.Ch.). Lipsesc, de asemenea, și cunoscutele amfore grecești, atât de numeroase in Muntenia și sudul Moldovei. De altfel, ele sunt extrem de rare și in restul Daciei intracarpatice, situație ce se va menține chiar și mai târziu. Se pare că transportul vinurilor și uleiuri- lor peste Carpați se făceau cu un alt tip de recipiente, degradabile în timp și care nu s-au păstrat19. începând din secolul al Il-lea a.Ch. volumul mărfurilor importate crește. Negustorii greci și romani intensifică legăturile comerciale cu așezările dacice, încurajând apariția unor târguri de-a lungul drumurilor de acces, chiar în cele mai îndepărtate colțuri ale Daciei. în așezările din estul Transilvaniei produsele de import nu sunt însă numeroase nici pentru această perioadă, deși unele din ele sunt situate de-a lungul unor importante drumuri comerciale (drumul ce duce spre Moldova prin pasul Oituz, sau Ghimeș) și erau bine dezvoltate economic. Nu excludem defi- ciența cercetărilor, dar până în prezent putem aminti doar descoperirile de la Cernatu-„Pământul lui Robert“ a celor două vase grecești mirmeki (un pahar fragmentar, cu decor în relief prin barbotinare și un vas terni sigillata, sec. III—II a,Ch.)20 și de la Sfântu-Gheorghe — „Bedehara“ a unui lagynos (sec. I a.Ch. — p.Ch.)21. La acestea se pot adăuga, desigur, 17 Idem, în ActaMN, 26—30, I, 1, 1989—1993, p. 85. Il! I. H. Crișan, Civilizația țjeto-dacică, București, 1993, p. 199. 1!l Idem, op. cit., p. 200; I. Glodariu. op. cit., p. 32. . -J Z. Szikely, in Ctimida va, m, 1969, p. 101—102; idem, în SCIV, 24. 3. 1973, p. 527—528; I. Glodariu, op. cit., p. 211, nr. 11. 21 I. Glodariu, op. cit., p. 219, nr. 39. . așezările dacice din estul transilvaniei .363' piesele de podoabă, obiectele vestimentare și de toaletă (fibulc, cercei, pandantive, mărgele, oglinzi etc.)22, destul de frecvente în mai toate așe- zările cercetate. Numărul produselor de import este suplinit de cel al imitațiilor, care sunt realizate fie pe loc fie în centre specializate, zonale și de unde erau cumpărate de negustorii autohtoni. In această categorie intră amforele locale de la Ozun23, Poian24 și Săntimbru2’, situla de la Cernatu26, holu- ri ie de la Țigmandru27 și Poian28, cupele de tip kantaros de la Merești29, Jigodin30, Porumbenii Mari31 etc. Printre obiectele de lux și de podoabă, extrem de valoroase, iar unele chiar unicat pentru spațiul est transilvănean și pentru Dacia, în general, se numără și tezaurele și piesele izolate de argint. Acestea nu sunt rupte de celelalte descoperiri ci dimpotrivă vin să completeze imaginea asupra dezvoltării economice a zonei și a posibilităților ei co- merciale, a stratificării sociale și a existenței unei aristocrații locale pu- ternice și bogate. Dacă piesele amintite nai sus puteau fi și apanajul unor familii mai înstărite, cele din tezaurele de argint le depășesc pute- rile economice. Astfel, sunt tezaurele de la Sâncrăieni32, Surcea33, Ghel- nița34, Cehățel35, Senereuș36, Peteni37, Pădureni38 și Bistrița39. Despre aceste tezaure s-a scris mult, ele constituind, în ansamblu sau. pe părți, obiectul de studiu a numeroși cercetători. Problema care mai este încă studiată și a cărei rezolvare nu s-a finalizat este cea a locului — atelierului — de confecționare. După părerile unora acestea ar fi putut fi confecționate în atelierele autohtone de orfevrărie, cu meșterii locali sau. străini, unul dintre ele considerăndu-se a exista în „sud-estul Transil- vaniei dipă cum dovedește descoperirea tezaurelor de la Sâncrăieni,. Cehățel, Ghelnița, Surcea ’și Peteni40. în ceea ce ne privește, credem în existența acestor meșteri ambulanți care, temporar, în unele așezan 22 Viorica Crișan, în ActaMN, 31, I, 1994, p. 392, pl. V, p. 395, pl. VIII. 23 I, Glodariu, op. cit., p. 207, nr. 8. 24 Idem, op. cit., p. 207, nr. 10. 25 Informații amabile Istvân Ferenczi. 26 I. Glodariu, op. cit., p. 223, nr. 12. 27 Idem, op. cit., p. 227, nr. 37. 28 Idem, op. cit., p. 232, nr. 58. 29 Viorica Crișan, în ActaMN, 31, I, 1994, p. 386. 30 P. Roman, Viorica Șoiom, A XXIH-a Sesiune de Rapoarte arheologice, Sibiu, 1989. 31 L. Ferenczi, în IMCD, p. 137—150. 32 D. Popescu, în Dada, N.S., II, 1958, p. 158—206; idem, Inventaria Archaeo- logica, Roumanie, fasc. 3, 1967. 33 N. Fettich, în ActaArchBp, III, 1953, p. 128—144; I. Glodariu, în Saraetia,. XI—XII, 1974—1975, p. 21—26. 34 D. Popescu, în BMI, XL, 4, 1971, p. 19—32; FI. Medeleț, în IMCD, p. 229—241. 35 Z. Szekely, în Materiale, VII, p. 179—191; idem, în SCIV, 16, 1. 1965, p. 51—66. 36 F. Romer, în ArchErt, VI, 1886, p. 389; V. Pârvan, Getica, București,, p. 536. 545, 547—548. 37 Z. Szekely, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 58. 38 ErdRep, p. 47. 39 D. Popescu, în BMI, XL, 4, 1971, p. 19—32; idem, în BMI, XLI, 1 1972, p. 5—22, 40 H. Daicoviciu, op. cit., p. 180; D. Popescu, în Dacia, N.S.. II. 1958. p. 20.T 206; Z. Szekely, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 64. 364 VIORICA CRIȘAN dacice din estul Transilvaniei și nu numai, confecționau la cerere diferite tipuri de podoabă. Cele prezentate mai sus, dovedesc amploarea și diversitatea legătu- rilor economice culturale și spirituale cu lumea greco-romană, dovedesc că societatea dacică, în general, și cu privire specială cea din estul Tran- silvaniei ajunsese la maturitatea necesară pentru a primi, folosi și între- ține moneda încă din secolul al III-lea al erei vechi. Primele monede care pătrund în Dacia (Filip al II-lea și Alexandru Macedon, sec. IV—III a.Ch.) se pare că nu reușesc să îndeplinească func- ții bănești în economia locală. Adesea monedele de aur au constituit ma- teria primă pentru bijuterii sau alte obiecte41. Emisiunile Filip al II-lea și Alexandru Macedon sunt, de altfel, foarte puțin numeroase în Dacia. In estul Transilvaniei este atestat doar un singur exemplar, un stater de aur la Lutița (comuna Mugeni, jud. Harghita). în secolele III—II a.Ch. societatea dacică ajunsese la un anumit sta- diu al dezvoltării sale istorice și moneda începe să devină indispensabilă în schimburile comerciale. Populația dacică este preocupată să-și emită propriile ei monede al căror prototip l-a reprezentat pentru început, in cele mai multe cazuri, tetradrahma Filip al II-lea. Se presupune că primele serii de imitații răspândite în zona balcano-dunăreană au fost lucrate de meșteri greci specializați pentru ca, mai apoi, tehnica emiterii și gravării să fie însușite și de autohtonii daci. Tetradrahmele Filip al II-lea au fost imitate practic de toate populațiile spațiului carpato-bal- canic, precum și de colți, care au emis moneda de tip ,.celtic” cum li s-au spus deseori monedelor „barbare și care au utilizat ca model numai moneda Filip al II-lea“42. Emisiunile postume și primele imitații ajung și pe teritoriul Daciei dar tot în cantitate foarte mică. Acest lucru se petrecea cândva în prima jumătate a secolului al III-lea a.Ch. Pe teritoriul est transilvănean nu sunt semnalate asemenea descoperiri, de altfel majoritatea lor sunt răs- pândite în spațiile extracarpatice, în principal în Muntenia și sudul Moldovei. Dacă în faza de început imitațiile au avut ca prototip doar tetra- drahmele, mai sus amintite, după mijlocul secolului al III-lea a.Ch lucrurile se schimbă și încep să fie imitate și drahmele și tetradrah- mele lui Alexandru Macedon și Filip al III-lea. Această perioadă, încadrată cronologic intre a doua jumătate a se- colului al III-lea și prima jumătate a celui următor, a fost definită ca „prima fază principală de dezvoltare a monetăriei gcto-dacice‘*4J. De acum, încep să se remarce bogate emisiuni monetare în Banat, nord- vestul Transilvaniei, în podișul central moldovenesc și in partea de nord a Olteniei. Emisiunile nu sunt inșii unitare, ci se diferențiază în funcție de centrul în care au fost lucrate, ceea ce face a se crede că ele au apărut în cadrul unor uniuni tribale, că au circulat pe un teritoriu restrâns și au servit nevoile interne ale populației din aceste uniuni. 41 V. Mihăilescu-Bârliba, op. cit., p. 64. 4-’ C. Preria, op. cit., p. 30. ’1J Idem, op. cit., p. 49. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 365 Dintre emisiunile acestei prime faze, în Transilvania sunt cunos- cute tipurile: „călărețul cu pasăre", Tulghiș — Mireșu Mare, Crișeni — Berchieș, Tonciu și Sighet. (Fără a intra în amănunte, amintim doar că imitațiile Filip al II-lea conțin pe avers capul lui Zeus cu cunună de lauri și pe revers călărețul macedonean. Pe această temă apar desigur variațiunile). în estul Transilvaniei, ca zonă de contact și interferență, s-au des- coperit monede din aproape toate centrele intracarpatice și uneori și din afară. Astfel, din tipul „călărețul cu pasăre" (calul are capul asemănător cu a unei păsări cu ciocul deschis și o globulă la mijloc) s-a descoperit o monedă la Prundu Bârgăului (jud. Bistrița-Năsăud). Un alt tip cu răs- pândire în nord și nord-vestul Daciei este Crișeni — Berchieș din a cărui fază b, mai degenerată, provin monedele descoperite la Bistrița sau Năsăud. Din tiptil Tonciu, cu sigla B pe revers, sunt cunoscute tot pentru această zonă monedele din tezaurul de la Tonciu. Tot în partea nordică a zonei de est a Transilvaniei sunt cunoscute descoperirile de la Prundu Bârgăului, încadrate în tipul Prundu — Jiblea sau călărețul cu ramură (cu centrul de emisie, probabil, în Oltenia dar și undeva în Transilvania). Ceea ce se poate observa în această primă fază este că descoperirile monetare se grupează spre nord-estul Transilvaniei, zonă aflată sub in- fluență celtică și că odată cu monedele de tip Tonciu, cu litera B „se face trecerea de la faza celtică sau celto-dacică la faza dacică"44. A doua fază de dezvoltare a monetăriei geto-dacice și etapa finală se încadrează în timp între a doua jumătate a secolului al II-lea și începutul secolului I a.Ch. Acestei faze îi aparțin emisiunile de tip Adân- cată, Vârteju —• București, Inotești — Răcoasa, Aninoasa —■ Dobrești, Aiud — Cugir, Rădulești — Hunedoara, Petelea, Medieșu Aurit, Cla- dova — Saschiz etc. Ea poate fi considerată ca fază de decădere a mone- tăriei dacice: scade greutatea și titlul argintului până aproape la înlocui- rea lui cu cupru, schematizarea reprezentărilor este extremă, apar noi elemente de stil precum și influențe din partea tetradrahmelor grecești Macedonia Prima și Thasos45. Din această fază, în estul Transilvaniei, se cunosc descoperiri de tip Adâncată și Vârteju — București (la Reci, jud. Covasna), precum și Cladova —- Saschiz și Aninoasa — Dobrești (Baraolt, jud. Covasna). Ală- turi de aceste emisiuni au existat și așa numitele tipuri combinate (cum ar fi Alexandru Macedon — Filip al III-lea) din care s-au descoperit mai multe exemplare la Bistrița, Brețcu, Cernatu, Dumitrița și Tărpiu. Din etapa de tranziție în această zonă se cunosc descoperirile de Hpul Medieșul Aurit (Lușca — Năsăud) și Rădulești Hunedoara (Teaca), în ceea ce privește emisiunile de tip Petelea acestea sunt specifice Tran- silvaniei de est și au ca element de noutate bustul zeiței Artemis Tauro- polos (pe avers) copiat de pe tetradrahmele Macedonia Prima. Au formă schifată, iar pe revers este tot călărețul macedonean. Tot din ultima fază, cea de tranziție, în care influențele monedelor Macedonia Prima și Thasos sunt evidente, în care emisiunile locale con- 44 idem, op. cit., p. 108. Idem, op. cit., p. 183. 366 VIORICA CRIȘAN viețuiesc cu cele originale, alături de tipul Petelea există o serie de desco- periri de tip neprecizat și care sunt foarte răspândite (Atid, Ardan, Cer- natu de Jos, Ciucasângeorgiu, Dedrad, Dănești, Eliseni, Firtușu, Ghelința, Odorheiu Secuiesc, Ojdula, Pietriș, Reghin, Șanț etc.). începând, deci, cu a doua jumătate a secolului al II-lca a.Ch., în teritoriile locuite de daci pătrund monedele de tip Macedonia Prima și apoi cele thasiene. Ele sunt folosite și în prima jumătate a secolului I a.Ch. și continuă să apară chiar alături de cele romane în tezaure. Ele se concentrează cu precădere în partea centrală și sudică a Munteniei și în Transilvania. în partea estică a Transilvaniei, din cele „peste 450 piese tetradrahme Macedonia Prima“46, circa 139 (30,8%) se află aici. La acestea se adaugă cele 502 monede thasiene plus 7 tezaure cu număr de monede neprecizate (peste 16% din descoperirile de acest tip din țară). Luate împreună, cele două tipuri de monede reprezintă peste 13% din totalul descoperirilor și aproximativ 32% din cele din Transilvania47. In ceea ce privește emisiunile orașelor Dyrrhachium și Apollonia, apărute tot în secolul al II-lea a.Ch., sunt și ele bine reprezentate pe teritoriul în discuție. în numeroase cazuri apar împreună sau alături de cele thasiene sau Macedonia Prima. Concentrația lor este mare, dar com- parativ cu descoperirile din restul Daciei sau Transilvaniei, reprezintă doar 2,6% respectiv 3% din acestea. Ultima categorie de monede răspândite în Dacia preromană sunt denarii romani republicani și imperiali. Aceștia se găsesc în cantitate foarte mare și pe o arie mult mai largă decât oricare din emisiunile anterioare48. După o statistică, făcută cu mai mulți ani în urmă49 și care s-a schimbat relativ puțin, numărul denarilor republicani romani se cifra la circa 24.000 exemplare (la care se adaugă cele 1.200 piese de tip Koson) din care, în estul Transilvaniei, s-au găsit peste 600 de exem- plare, plus cele 12 tezaure a căror număr de monede nu este precizat, reprezentând aproximativ 3% din totalul descoperirilor. Privit prin prisma descoperirilor monetare și a participării la schim- burile comerciale, ținutul estic al Transilvaniei dacice impune câteva observații. 1. Antrenarea în schimburile comerciale este timpurie (dovadă des- coperirile de obiecte și monede), dar de intensitate scăzută, situație dato- rată în bună parte și slabei cunoașteri a așezărilor de secol IV—III a.Ch. din această zonă. Credem că este o deficiență de cercetare, deoarece cum s-ar putea explica existența uniunii tribale a lui Oroles la sfârșitul secolului al III-lea a.Ch. (în jurul anului 200) „undeva în estul Transil- vaniei (poate extinzându-se și dincolo de munți în Moldova)"50, uniune ce presupunea existența unor așezări bine populate și organizate economic și politic. Descoperirile din această perioadă se concentrează spre părțile nor- dice (zona Bistriței), probabil, și datorită antrenării lor în schimburile 46 I. Glodariu, op. cit., p. 89. 47 Idem, op. cit., p. 91. 48 V. Mihăilescu-Bârliba, op. cit., p. 93. 49 I. Glodariu, în ActaMN, VIII, 1971, p. 71—90: idem, Relații comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și romană, Cluj, 1974, p. 87—104. 50 H. Daicoviciu, op. cit., p. 26. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 367 comerciale cu celții, atestați la vremea respectivă și în această parte a teritoriilor dacice. 2. începând din secolul al doilea al erei vechi numărul așezărilor, al obiectelor și materialelor arheologice precum și al pieselor numismatice crește. Zona nordică nu mai are însă aceeași pondere, numărul așezărilor și descoperirilor monetare de aici scade, ajungând în secolele I a.Ch. — 1 p.Ch. la un număr de circa 13 puncte cunoscute, iar monedele romane ■'republicane, atât de răspândite în lumea dacică, sunt aproape inexistente. Situația se explică prin condițiile geografice mai puțin propice, depăr- tarea de căile comerciale (păsurile Cârlibaba și Tihuța sunt puțin utilizate ca drumuri de acces și comunicație) și, nu în ultimul rând, prin lipsa minereurilor utile, care să susțină dezvoltarea și prosperitatea economică a unei așezări. Precizăm că ne referim doar la ținuturile montane și submontane până la valea Dipșei fără a intra în discuție teritoriile de câmpie ale Transilvaniei, aparținătoare zonei Bistriței. Tot acum se constată o mutare a centrului de greutate spre zonele mijlocii și sudice ale Transilvaniei estice, unde se asistă la o intensă creștere demografică și o adevărată prosperitate economică. Tetradrah- mele Macedonia Prima certifică acest lucru, deși nu pătrund decât ara- reori în depresiunile intramontane și deloc pe drumurile ce duc spre Moldova. Traseul descoperirilor emisiunilor Macedonia Prima este cel al drumurilor comerciale de la vremea respectivă și care treceau din Mun- tenia în Țara Bârsei și de acolo direct spre centrul Transilvaniei. Situația se schimbă odată cu pătrunderea tetradrahmelor thasiene, care pot fi considerate adevărate deschizătoare de drumuri comerciale in și dinspre Transilvania estică și sudică spre Moldova și Muntenia. Drahmele orașelor Dyrrhachium și Apollonia, iar mai apoi, denarii repu- blicani romani le consolidează. Comercianții autohtoni și străini, mânui- tori de mărfuri și monede, dar și de idei novatoare, vor bătătorii aceste drumuri și vor impulsiona dezvoltarea economică și culturală a locali- tăților cu care vor intra în contact, ducând la apariția de târguri, adevă- rate centre comerciale, focare de civilizație și spiritualitate greacă și latină. Unul din aceste drumuri este cel ce ducea de-a lungul Pârâului Negru spre pasul Oituz și de acolo spre valea Trotușului și Șiretului și un altul, poate la fel de mult folosit, era cel ce urca pe valea Oltului până in depresiunea Ciucului și de acolo, probabil, prjn pasul Ghimeș, spre zona Bacăului. 3. Tezaurele de podoabe și vase de argint vin și ele în sprijinul definirii prosperității economice sociale și politice a zonei. Din cele circa 120 descoperite până acum 9 provin de aici (7,5%), unele, cum sunt cele de la Sâncrăieni și Surcea, conținând piese unicat în Dacia și dovedind posibilitatea confecționării lor în ateliere de orfevărie locale. Luată în ansamblu, zona de est a Transilvaniei dacice (cu precădere centrul și sudul ei) este bine individualizată economic și social-politic în lumea dacică în general, mai ales în secolele II a.Ch. — I p.Ch. Dacă ținem cont de toate elementele care o definesc și o caracterizează este foarte posibil, ca partea centrală și sudică să fi făcut parte din aceeași formațiune politică, continuatoare a celei lui Oroles și care nu exclude întinderea ei și peste lanțul Carpaților Orientali. 368 VIORICA CRIȘAN ABREVIERI BIBLIOGRAFICE SPECIALE PENTRU CATALOGUL DESCOPERIRILOR MONETARE E. CHIRILA, G. MIHĂESCU, CAPRIORU E. CHIRILA, G. MIHÂESCU, Tezaurul monetar de la Căpriorii, Târgoviște, 1969. M. DESSEWFFY M. DESSEWFFY, Barbar pernei, Budapest, I—IV, 1910—1915. ȘT. DANILA, REP ȘT. DANILA. Repertoriul arheologic al județului Bistrița-Năsăudr Buletin intern, Cluj. 1989. ERDMUZ Erdely Muzeum, Cluj, 1839—1945. C. GOOSS, CHRONIK C. GOOSS, Chronik der archaologischen Funde Siebenbiir- gens, în AVSL, 2, 1876. I. GLODARIU, RCD I. GLODARIU, Relațiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică și romană, Cluj. 1974. I. MARȚIAN, REP I. MARȚIAN, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița, ’ 1920. ' NK Numizmatikai Kdzlony, Budapest. I, 1092 și urm. B. ORBAN, SZEKELYFOLD B. ORBAN, A szckelyjold leiră.sa. I—IV, Buda, 1869—1871. OTTE Orvos Termeszettudomănyi Ertesito, Cluj, 1079—1948. C. PREDA, MGD, C. PREDA, Monedele, geto-dacilor, București, 1973. Z. SZEKELY, JEGYZETEK Z. SZfiKELY, Jegyzctek Dacia tortenutehez, 1946. Z. SZEKELY, SEPSISZENTGYORGY Z. SZEKELY, Sepsiszentgyorgy tortenete a kdzepkor v geig, Sfântu Gheorghe, 1948. SZNME A Szekely Nemzeti Muzeum Ertexitoje, Sfântu Gheorghe. I—III. 1890—1902. SCȘCLU.I Studii și Cercetări Științifice. Cluj, 1951—1955. ABREVIERI TEHNICE PENTRU CATALOGUL DESCOPERIRILOR MONETAHl Ap. Apollonia BN. Bistrița-Năsăud corn. Comună CV. Covasna Dese, iz. Descoperire izolată dh. drahmă dhe. drahme di. denar roman imperial dii. denari romani imperiali dir. denari romani republicani dr. denar roman republican Dyrr. Dyrrhachium HR. Harghita jud. Județ MP. Macedonia Prima MS. Mureș th. thasiană the. thasiene tr. tetradrahmă tre. tetradrhame tez. tezaur AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 369 I. EMISIUNI POSTUME FILIP AL II-LEA 1. LUTIȚA, com. Mugeni, jud. HR. Pe locul vechii capele. Dese. iz. 1 stater aur Filip al II-lea. F. Miiller, Mittheilungen der k.k. Central-Commision zur Erfor- scheng und Erhaltung der Baudenkmăler, Wien, IV, 1859, p. 165; C. Gooss, Chronik, p. 9; ErdRep, 12, nr. 9; B. Mitrea, în EDR, X, 1945, p. 30. II. MONEDE GETO-DACICE (Fig. 1) A. Prima fază a. Tipul „Călărețul cu pasăre* 1. PRUNDU-BARGAULUI, jud. BN. Dese. iz. O piesă unicat, grupa b. Se află la Viena. C. Preda, MGD, p. 72. b. Tipul Crișeni — Berchleș 1. BISTRIȚA-NASAUD, jud. BN. Dese. iz. De aici provine o piesă de acest tip, faza b, mai degenerată. M. Dessewffy, 263; C. Preda, MGD, p. 100. c. Tipul Tonciu 1. TONCIU, com. Galații Bistriței, jud. BN. în punctul numit „Dios“. Tez. în anul 1907 sau 1908 a fost găsit un vas de lut, ce conținea 160 tre. Filip al II-lea. 19 piese se află la Budapesta și una la Viena. 7 bucăți au fost publicate de M. Dessewffy, 268—274; C. Preda, MGD, p. 105. 2. SFĂNTU GHEORGHE, jud. CV. Dese. iz. Pe teritoriul orașului s-au găsit una sau mai multe monede de acest tip. Nu s-a păstrat nici una. ErdRep, p. 246—247, 52; Z. Szekely, în SNC, III, 1960, p. 557, nr. 9; C. Preda, MGD, p. 105. d. Tlpul Prundu —• Jiblea 1. PRUNDU-BÂRGAULUI, jud. BN. Dintr-un loc necunoscut îna- inte de 1920. Tez. Nu se cunoaște numărul pieselor. Câteva se păstrează la Budapesta, Viena si Zagreb. M. Dessewffy, 417—428; ErdRep, p. 46, 170; C. Preda, MGD, p. 156, 9; Șt. Dănilă, Rep, le amintește la Tiha Bârgăului. B. A dema fază și etapă finală a. Tipul Adâncată — Mănăstirea 1. BISTRIȚA, jud. BN. Din împrejurimile orașului. Tez. (?). Mai multe monede Filip al II-lea. Șt. Dănilă, Rep, p. 49; C. Preda, MGD, p. 207, 3. 24 — Acta Mvsei Napoccnsis 32/1995 370 VIORICA CRIȘAN 2. PRUNDU BĂRGÂULUI, jud. BN. Dese. iz. O monedă de acet tip. M. Dessewffy, 428; C. Preda, MGD, p. 208, 26. 3. RECI, jud. CV. La sud de comună, în punctul numit „Telek“. Dese. iz. în anul 1956, a fost descoperită în așezarea dacică o monedă. Z. Szekely, în SCN, III, 1960, p. 557; C. Preda, MGD, p. 209, 2'8. 4. SFÂNTU GHEORGHE, jud. CV. în punctul numit „Poarta De- bren“. Dese. iz. 2 monede. în 1944 s-au pierdut. ■ Z. Szekely, op. cit., p. 557; C. Preda, MGD, p. 209, 21. b. Tipul Vârteju — București 1. RECI, jud. CV. ,,Telek“. Dese. iz. în timpul săpăturilor, din anii 1957—1959, s-a găsit o monedă. Se află la Muzeul Județean Sfântu Gheorghe. Z. Szekely, în SCN, VI, 1975, p. 175, 3. c. Tipul Cladova Saschiz 1. BARAOLT, jud. CV. Dese. iz. 2 monede de acest tip. O. Gohl, în NK, VII, 1908, p. 22; C. Moisil, în BSNR, 1920, p. 79; C Preda, MGD, p. 271, 1. d. Tipul Aninoasa — Dobrești 1. BARAOLT, jud. CV. De aici provin, probabil, una sau mai multe monede. C. Preda, MGD, p. 285. e. Tipul Medieșu Aurit 1. LUȘCA, orașul Năsăud, jud. BN. Tez. în anul 1842 au fost găsite 34 monede de acest tip. O parte din ele s-au pierdut, 3 bucăți se păs- trează la Viena. ErdRep, p. 147, 36; C. Preda, MGD, p. 291, 3. • f. Tipul Rădulești — Hunedoara 1. TEACA, jud. BN. Dese. iz. De aici provine o piesă, seria cu mo- dul redus. Se află în MNIT. C. Preda, MGD, p. 303, 13. g. Tipul Petelea 1. PETELEA. jud. MS. Tez. în anul 1869 s-au descoperit circa 200 monede schifate. Din acestea, 198 imite! pe avers monedele MP, iar pe revers pe cele Filip al II-lea. 2 bucăți sunt originale MP. Se păstrează la Muzeul Brukenthal Sibiu 10 piese, altele sunt la Budapesta și Viena. C. Gooss, în AVSL, XIII, 1876, p. 214 si XIV, 1877, p. 82; O. Gohl, în NK, VIII, 1909, p. 113—135; C. Preda, MGD, p. 313, 1, așezările dacice din estul transilvaniei 371 h. Tipuri combinate 1. BISTRIȚA, jud. BN. Dese. iz. Din împrejurimile orașului pro- vine o dh. Șt. Dănilă, Rep, p. 32; C. Preda, MGD, p. 332, 3. . 2. BREȚCU, jud. CV. Dese. iz. In anul 1935 s-a găsit, în zona castrului roman, o imitație de dh. Alexandru Macedon — Filip al III-lea Arideul. • C. Preda, MGD, p. 332, 5. 3. CERNATU, jud. CV. Dese. iz. In timpul săpăturii în așezarea dacică, anii 1962—1963, a apărut și o monedă de tipul combinat Alexan- dru Macedon — Filip Arideul. Z. Szekely, în SCIV, 19, 2, 1969, p. 330; idem, în Materiale, IX, 1970, p. 307; B. Mitrea, în Aluta, 6—7, 1974—1975, p. 29; C. Preda, MGD, p. 332, 8. 4. DUMITRIȚA, corn. Cetate, jud. BN. Dese. iz. în așezarea dacică de pe „Dealul Cetății* (1976—1978), o monedă. Inf. C. Gaiu. 5. TÂRPIU, jud. BN. Din punctul „La Saivane* provine o monedă. Inf. C. Gaiu. i. Tipuri neprecizate 1. ATID, jud. HR. Dese. iz. Dintr-un punot neprecizat provine o tr. tip Filip al II-lea, imitație. C. Preda, MGD, p. 433, 3. 2. ARDAN, corn. Șieu, jud. BN. Dese. iz. De pe dealul „Cetățuie*, 1968, provine o monedă dacică schifată. Șt. Dănilă, în Pile de Istorie, 2, Bistrița, 1972, p. 68—70; Gh. Mari- nescu, în Arhiva Someșană, Năsăud, 1975, p. 302, fig. 1. 3. CERNATU DE JOS, corn. Cernatu, jud. CV. Tez. Intr-un punct necunoscut a fost găsit, în 1941, circa 1 kg monede. B. Mitrea, în SCIV, 20, 1, 1969, p. 166; C. Preda, MGD, p. 433, 13. 4. CIUCSĂNGEORGIU, jud. HR. Tez. Lângă cimitir. ErdRep. p. 60, 61; C. Preda, MGD, p. 434, 15. 5. DEDRAD, corn. Batoș, jud. MS. Dese. iz. De aici provin monede dacice. în Muzeul Sighișoara. C. Gooss, Chronik, p. 19; I. Marțian, Rep, p. 17, nr. 241. 6. DANEȘTI, jud. HR. Tez. La săparea fundației unei case a fost găsit un vas cu 88 monede de argint cu „figură de cal“. Nu s-a păstrat nici una. Probabil, erau imitatii Filip al II-lea. Z. Szekely, în SCN, II, 1958, p. 473, 2; C. Preda, MGD, p. 434, 22. 7. FIRTUȘU, corn. Lupeni, jud. HR. Dese. iz. Fără alte precizări aici sunt semnalate tre. barbare. C. Preda, MGD, p. 434, 26. 8. GHELINȚA, jud. CV. Dese. iz. în 1875 s-a găsit o monedă de tip Filip al II-lea. J. Hampel, în ArhErt, X, 1880, p. 190; C. Preda, MGD, p. 434, 28. 9. ODORHEIU SECUIESC, jud. HR. Tez. „Cetatea Bud“. în 1850, aici au fost găsite circa 277 monede dacice. Fără alte precizări. C. Gooss, Chronik, p. 16, 59; B. Orbăn, Szekelyțdld, I, p. 60—62. 372 VIORICA CRIȘAN 10. OJDULA, jud. CV. Tez. Dintr-un punct necunoscut monede dacice. O. Gohl, în NK, XXI—XXII, 1922—1923, p. 11; I. Marțian, Rep, p. 488. 11. REGHIN, jud. MS. Dese. iz. De pe teritoriul orașului provin mai mulite monede dacice din argint, imitații tre. Filip al II-lea. Una la Muzeul din Sighișoara. C. Preda, MGD, p. 436, 48. 12. ȘANȚ, jud. BN. Dese. iz. „Pe Mării“. De aici provin mai multe monede dacice. Fată alte precizări. ErdRep, p. 274; C. Preda, MGD, p. 436, 55. III. EMISIUNI ALE ORAȘELOR GRECEȘTI (Fig. 2) a. Maroneia 1. JIGODIN, orașul Miercurea Ciuc, jud. HR. Tez. în punctul numit „Codor“ s-a găsit un tezaur, format din 19 monede de argint din. care 1 tr. Maroneia, 1 tr. MP., 15 tre. Th. Muzeul Sfântu Gheorghe. Z. Szekely, Jegyzetek, p. 33—37; E. Chirilă, G. Mihăescu, Căprioru, p. 33 46; I. Glodariu, RCD, p. 257, 55. b. Macedonia Prima 1. BIXAD, jud. CV. Dese. iz. în grădina lui K. Vargyasi s-a găsit 1 tr. argint MP. în Muzeul Sfântu Gheorghe până în 1944. Z. Szekely, Sepsiszentgydrgy, p. 46, 123; E. Chirilă, G. Mihăescu, Căprioru, p. 29; I. Glodariu, RCD, p. 259; B. Mitrea, Aluta, 6—7, 1974—- 1975, p. 30. BOIU, corn. Albești, jud. MS. Dese. iz. De pe dealul „Dobelor“ pro- vine 1 tr. MP. I. Marțian, Rep, II, p. 10, 84; E. Chirilă, I. Pop, în Apulum, VII, 1, 1968, p. 166, 4. 3. JIGOIDIN, supra, III, a, 1. 4. PETELE A, supra, II, B, g, 1. 5. ȘIEU ODORHEI, jud. BN. Tez. Pe terasa superioară a Someșului, deasupra gării CFR, în 1982, s-a descoperit un tezaur, format din 214 piese din care 97 tre. MP, 91 tre. th., 19 dhe. Ap. și Dyrr., 7 stateri de aur celtici. Muzeul Bistrița. C. Preda, Gh. Marinescu, în BSNR, 77—79, 1983—1985. București, 1987, p. 19—67. 6. MURA MICĂ, corn. Gornești, jud. MS. Tez. De pe teritoriul loca- lității (1903) provine un tezaur format din 167 monede: 39 imitații tre. MP, și 28 tre. the. Muzeul Național Budapesta. E. Chirilă, I. Pop, în Apulum, VII, 1, 1968, p. 166, 19; I. Glodariu, RCD, p. 261, 38. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 373 c. Thasos 1. ARCUȘ, com. Valea Crișului, jud. CV. Tez. 3 tre. the. Infra ÎH, d, 1. 2. CERNATU, jud. CV. Dese. iz. în grădina lui Kovacs Bela a apărut B. Mitrea, în Aluta, 6—7, 1974—1975, p. 29; I. Glodariu, RCD„ p. 262, 68. 3. DALNIC, com. Moacșa, jud. CV. 1. Tez. în punctul numit „Dealul Frumos" s-au descoperit mai multe tre. the. și dhe. Dyrr. în Muzeul Sfântu Gheorghe până în 1944. E. Chirilă, G. Mihăescu, Căprioru, p. 32, 32; I. Glodariu, RCD, p. 263, 80; B. Mitrea, op. cit., p. 29. 2. Tez. (?). în punctul numit „Veresmart" (1960) s-au găsit mai multe tre. the. Una se păstrează la Muzeul Sfântu Gheorghe. Z. Szekely, în SNC, V, 1971, p. 361. 4. DOBOLII DE JOS, jud. CV. Dese. iz. Din punct necunoscut pro- vin 1 tr. th. și 1 dr. Muzeul Sfântu Gheorghe. -E. Chirilă, G. Mihăescu, op. cit., p. 32; I. Glodariu, RCD, p. 263, 83. 5. GHELINȚA, jud. CV. Tez. Descoperit în 1875, conține 200 tre. the. Una se află la Muzeul Sighișoara, celelalte la Muzeul Sfântu Gheorghe. E. Chirilă, G. Mihăescu, op. cit., p. 33; I. Glodariu, RCD, p. 263, 88. 6. JIGODIN, supra III, a, 1. 7. LUETA, jud. HR. Tez. (?). De aici provin mai multe tre. the. E. Chirilă, G. Mihăescu, op. cit., p. 36; I. Glodariu RCD, p. 264, 98. 8. MAGHERANI, jud. MS. Dese. iz. Din localitate provin 5 tre. the. Erau în fostul muzeu din Sângeorgiu de Pădure. Z. Szekely, în SCN, III, 1960, p. 551; I. Glodariu, RCD, p. 264, 100. 9. MARTINIȘ, jud. HR. Tez. (?). De aici provin mai multe tre. the. B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 679; I. Glodariu, RCD, p. 264, 101. 10. NICOLEȘTI, com. Frumoasa, jud. HR. Dese. iz. 1 tr. th. I. Glodariu, RCD, p. 264, 107. 11. SANMARTIN, jud. HR. Tez. (?). Mai multe tre. the. G. Nagy, în SzNME, 1, 1890, p. 73; I. Glodariu, RCD, p. 265, 135. 12. SÂNCRAIENI, jud. HR. Tez. Acesta conține podoabe, vase și Itr. th. imitație și 1 dh. Dyrr. I. Glorariu, RCD, p. 268, 193. 13. SIEUT, jud. BN. Dese. iz. Mai multe (?) tre. the. ErdRep, p. 196, 71; I. Glodariu, RCD, p. 265, 139. 14. TURIA, jud. CV. Dese. iz. De aici sunt cunoscute 2 tre. the. I. Glodariu, RCD, p. 266, 145. 15. HILIB, jud. CV. Tez. Infra III, d, 6. 16. MONOR, jud. BN. Tez. La construirea căii ferate, în 1940, s-a descoperit un tezaur ce cuprindea 30 tre. the. 1 este la Muzeul Bistrița și 2 la MNIT. E. Chirilă, G. Mihăescu, Căprioru, p. 37; I. Glodariu, RCD, p. 264, 104. 374 VIORICA CRIȘAN d. Dyrrhachium ■ 1. ARCUȘ, com. Valea Crișului, jud. CV. Tez. în anul 1985, în timpul lucrărilor agricole, a apărut un tezaur format din 208 dhe. Dyrr., 3- tre. the., 5 dir. Se află în Muzeul Sfântu Gheorghe. Inf. Z. Szekely; B. Mitrea, in Dacia, N.S., XXX, 1—2, 1986, u. 191— 193. 1 2. CERNATU, jud. CV. Dese. iz. în grădina lui Bela Fcrencz au fost descoperite 1 dh. Dyrr. si 4 dir. Muzeul Sfântu Gheorghe. B. Mitrea, în SCIV, 12, '1, 1961, p. 145; Z. Szekely, în SCN, IV, 1968, p. 455; I. Glodariu, RCD) p. 269, 16. 3. COZMENI, com. Sânmartin, jud. HR. Dese. iz. 1 dh. Dyrr. Z. Szekely, in SCN, V, 1971, p. 361; I. Glodariu, RCD. p. 270, 26. 4. DALNIC, jud. CV. Supra III, c, 3. 5. GHELINȚA, jud. CV. Supra III, c, 5. 6. HILIB, com. Ojdula, jud. CV. Tez. în 1979, în grădina lui Gal Francisc, nr. 158, a fost descoperit un vas ce conținea 79 dhe Dyrr., din care 3 imitații, 21 tre. the. dr. Muzeul Sfântu Gheorghe. Z. Szekely, în CN, III, 1980, p. 5—10. ‘ 7. LEMNIA, jud. CV. Dese. iz. în anul 1965, în albia pârâului s-?.u găsit 3 dhe. Dyrr. Una este la Muzeul Sfântu Gheorghe. B. Mitrea, în SCIV, 2, 17, 1966, p. 417; Z. Szekely, în SCN, V. 1971, 361; I. Glodariu, RCD, p. 271, 46. 8. ODORHEIU SECUIESC, jud. HR. Dese. iz. Din cetatea „Bud“ pro- vine 1 dh. Dyrr. I. Glodariu, RCD, p. 271, 55. 9. SÂNCRAIENI, jud. HR. Supra III, c, 12. 10. ȘIEU ODORHEI, jud. BN. Supra III, b, 5. 11. TOPLIȚA, jud. HR. Dese. iz. 1 dh. Dyrr. I. Glodariu, RCD, p. 273, 84. 12. ȚIGMANDRU, jud. MS. Dese. iz. Aici sunt amintite „monezi grecești41. I. Glodariu, RCD, p. 273, 85. 13. ZABALA, jud. CV. Dese. iz. 1 dh. Dyrr. Z. Szekely, în SCN, V, 1971, p. 361; I. Glodariu, RCD, p. 273, 94 14. CIUC, fostul județ. Tez. Istoriografia mai veche amintește aici circa 1 kg monezi Dyrr. și Ap. I. Glodariu, RCD, p. 273, 94. * e. Apollonia 1. GHELINȚA, jud. CV. Supra III, c, 5. 2. ȚIGMANDRU, jud. MS. Supra III, d, 12. 3. CIUC, fosaul județ. Supra III, d, 14. IV. MONEDE ROMANE (Fig. 3) 1. ALBEȘTI, jud. MS. Tez. Aici este semnalat un tezaur, din care se mai păstrează 10 piese (secolul II — 49 a.Ch.). B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 680; I. Glodariu. RCD, p. 276, 3. AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 375 2. ALBIȘ, com. Cernat, jud. CV. Dese. iz. Din albia pârâului, 1 dr și 1 di. I. Glodariu, RCD, p. 276, 4. 3. ALDEA, com. Mărtiniș, jud. HR. Dese. iz. în 1955, pe muntele ,,Bozbokoralja“, între Aldea și Ghipeș, s-a găsit un dr. anul 82 a.Ch. Z. Szekely, în SCN, III, 1960, p. 556; I. Glodariu, RCD, p. 276, 5. 4. ALUNGENI, com. Turia, jud. CV. Teza. In punctul numit „Fân- tâna .iărată“, anul 1945, s-a descoperit un tezaur format din 148 dir., din care se păsitrează 33 (secolul II —• 63 a.Ch.). . B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 679; I. Glodariu, RCD, p. 276, 7. 5. ARCUȘ, jud. CV. Supra III, d, 1. 6. BANCU, com. Ciucsângeorgiu, jud. HR. Tez. (?) Lângă cimitirul din localitate, în 1922, s-a descoperit un tezaur. Nu se cunoaște numărul pieselor. Trei se păstrează la Muzeul Miercurea Ciuc. Se datează în anii 150/125—73 a.Ch. Z. Szekely, în SCN, I, 1957, p. 471; I. Glodariu, RCD, p. 277, 16. 7. BARAOLT, jud. CV. Dese. iz. De aici provine o imitație de dr. I. Glodariu, RCD, p. 298, 375. 8. BIXAD, jud. CV. Dese. iz. Din punctul „Livada44 provine un aureus Nero. în Muzeul Sfântu Gheorghe până în 1944. I. Glodariu, RCD, p. 277, 26. 9. BOIU, com. Albești, jud. MS. Dese. iz. Dintr-un punct neprecizat provin mai mulți dir. I. Glodariu, RCD, p. 278, 32. . 10. BRATEȘ, jud. CV. Dese. iz. Din punct neprecizat provine un dr. în Muzeul Sfântu Gheorghe până în 1944. I. Glodariu, RCD, p. 278, 41. 11. CEPARI, jud. BN. Dese. iz. Din punctul „Hârtoape44 (1886) pro- vine un dr. M. Antonius. De pe teritoriul localității provin mai mulți dir. Muzeul Bistrița. I. Glodariu, RCD, p. 279, 67. 12. CERNATU, jud. CV. Supra III, d, 2. Tez. în 1941 pe teritoriul localității s-a găsit circa 1 kg monede, din care 7 dir. și di. se află la Muzeul Sfântu Gheorghe. B. Mitrea, în SC1V, 20, 1, 1969, p. 166; I. Glodariu, RCD, p. 280, 69. 13. COMOLAU, com. Reci, jud. CV. Dese. iz. în grădina lui Șt. Dom- bora s-a găsit, în anii 1920, un dr. de la Augustus. Z. Szekely. în SCN, 2, 1958, p. 473; I. Glodariu, RCD, p. 280, 82. 14. CORUND, jud. HR. Dese. iz. într-o colecție particulară din Timi- șoara sunt semnalati 2 quinari anii 47—46 a.Ch. ’ B. Mitrea, în SC1V, 18, 1, 1967, p. 197; I. Glodariu, RCD, p. 281, 85. 15. COVASNA, jud. CV. Dese. iz. Din punctul „Cetarea Zânelor'4 provin 6 dir. (secolul I a.Ch.) și 1 di. Vespasian, 72 p.Ch. Z. Szekely, în Aluta 6—7, 1976—1977, p. 53; I. Glodariu, RCD, p. 281, 88. 16. CRISTURU SECUIESC, jud. HR. Dese. iz. De aici provin, se pare, mai mulți dir. secolele II—I a.Ch. B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 679; I. Glodariu, RCD, p. 281, 92. 376 VIORICA CRIȘAN 17. CUȘMED, com. Atid, jud. HR. Dese. iz. în 1957 s-a găsit in punctul numit „Barotdulo“ un dr., anul 50 a.Ch. Muzeul Cristuru Se- cuiesc. Z. Szekely, în SCN, III, 1960, p. 555; I. Glodariu, RCD p 281 99. 18. DOBOLII DE JOS, jud. CV. Supra III, c, 4. Maria Chițescu, în SCIV, 19, 4, 1968, p. 661; I. Glodariu, RCD, p. 282, 117. 19. FOTOȘ, com. Ghidfalău, jud. CV. Tez. în grădina casei lui Medel Samuel s-a descoperit, în 1952, un vas, ce conținea 280 dir. și dii., anii 172/151 a.Ch. — 14/37 p.Ch. Cana și 271 monede sunt în Muzeul Sfântu Gheorghe. B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 645 677; I. Glo- dariu, RCD, p. 283, 127. 20. GHIDFALAU, jud. CV. Dese. iz. Dintr-un punct neprecizat pro- vin 3 dir. (unul Caesar). în 1944 s-au pierdut. I. Glodariu, RCD, p. 283, p. 136. 21. HILIB, jud. CV. Supra III, d, 6. 22. ILIENI, jud. CV. Tez. în valea pârâului Agriș, la poalele „Dealu- lui Mare“, în 1877, a apărut un tezaur de 200 -300 monede, dir. de argint. Au fost determinați 107. Ultimii sunt din anii 54 -42 a.Ch. S-au pier- dut în 1944. B. Mitrea, în SCN, V, 1971, p. 81—90; L. Glodariu, RCD, p. 284, 152. 23. JIGODIN, orașul Miercurea Ciuc, jud. HR. Dese. iz. în timpul săpăturilor, din anul 1988, pe cetatea Jidogin I — „Câmpul Morii", a apărut 1 di. Vitelius, anul 69 p.Ch. P. Roman, Viorica Soiom, C. Beldiman, A XXIII-a Sesiune de Ra- poarte arheologice, Sibiu, 1989. 24. LISNAU, jud. CV. Dese. iz. De aici sunt 3 dir. I. Glodariu, RCD, p. 285, 164. 25. MÂGHERUȘ, com. Ozun, jud. CV. Dese. iz. în săpăturile lui V. Csutak, din 1909, au apărut 2 dii. (Nero si Domițian). S-au pierdut în 1944. I. Glodariu, RCD, p. 285, 170. 26. MARCUȘA, com. Cernat, jud. CV. Tez. în 1882, aici s-a găsit un vas, ce conținea 175 dir. și dii. (53 piese sunt în Muzeul Național Buda- pesta, 4 au fost la Muzeul Sfântu Gheorghe până în 1944). ArhErt, XIII, 1893, p. 181; ErdRep, p. 122, 108; I. Glodariu, RCD, p. 285, 172. 27. MARTINIȘ, jud. HR. Tez. De aici provine un tezaur de dir din care se cunosc doar 15 (10 sunt în MNIT din 1875), ultimii sunt din anii 82—81 a.Ch. ErdMuz, II, 1875, p. 152; ErdRep, p. 109, 56; I. Glodariu, RCD, p. 285, 173. 28. MEREȘTI, jud. HR. Dese. iz. „Dâmbul Pipașilor". în săpăturile din așezarea dacică de aici (anii 1990 și 1994) au apărut trei dir., anii 123, 83 și 48—47 a.Ch. Se află în Muzeul Miercurea Ciuc (una) și în MNIT (primele două). M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge, 1974, 274/1 (pentru moneda din anul 123) și 357/la (pentru moneda din anul 83); V. Crișan, Șt. Ferenczi, în ActaMN, 31, I, 1994, p. 387 (dr. 48—47 a.Ch.). AȘEZĂRILE DACICE DIN ESTUL TRANSILVANIEI 377 29. MOAȘCA, jud. CV. Dese. iz. în punctul numit „Csereszu"4 s-a găsit un dr. familia Rubria. S-a pierdut în 1944. I. Glodariu, RCD, p. 286, 180. 30. NÂSAUD, jud. BN. Tez. (?) Fără alte precizări. I. Glodariu, RCD, p. 286, 190. 31. OITUZ, jud. CV. Tez. (?) La construirea drumului, in 1847, s-au găsit mai mulți dir. Repertoriul arheologic al județului Covasna, p. 146, ms. 32. OZUN, jud. CV. Dese. iz. Pe locul lui I. Szabo s-a descoperit un di. Traian, bronz, anterior cuceririi din 106. I. Glodariu, RCD, p. 288, 210. 33. PADURENI, corn. Moacșa, jud. CV. Dese. iz. De aici provine un di. Traian anterior cuceririi. I. Glodariu, RCD, p. 288, 213. 34. PETENI, corn. Zăbala, jud. CV. Tez. La sud de sat, punctul ,.Panta cu mesteceni“, a fost descoperit (1960) un tezaur format din 39 dir. și obiecte de podoabă. Monedele sunt din anii 175/151—68 a.Ch. Se află în Muzeul Sfântu Gheorghe. Z. Szekely, în SC1V, 16, 1965, p. 58—66; idem, în SCN, IV, 1968, p. 456; I. Glodariu, RCD, p. 288, 219. 35. PORUMBENII MICI, corn. Mugeni, jud. HR. Dese. iz. Din locul numit „Galath“ provine un di. (Vespasian). Z. Szekely, în Materiale, V, 1959, p. 233; I. Glodariu, RCD, p. 289, 230. 36. RECI, jud. CV. Dese. iz. în așezarea dacică din punctul „Câmpul Turcilor1' (cercetări F. Lăszlo, 1910), a apărut un dir. Muzeul Sfântu Gheorghe. F. Lăszlo, în Dacia, I, 1924, p. 9; I. Glodariu, RCD, p. 290, 240. 37. REGHIN, jud. MS. Dese. iz. Din puncte neprecizate și fără in- formații precise sunt aminltiți mai mulți dir. și dii. I. Glodariu, RCD, p. 290, 241. 38. SALAȘURI, corn. Vețca, jud. MS. Dese. iz. în punctul „Cărămi- dărie11 au fost descoperiți 4 di., anii 172 151—81 a.Ch. Z. Szekely, în SCIV, 13, 1, 1962, p. 54; I. Glodariu, RCD, p. 292, 268. 39. SFÂNTU GHEORGHE, jud. CV. 4 Tez.; 1 dese. iz. 1. în punctul „Bedehaza“ (așezare dacică) s-a descoperit, în 1950, un dr., anul 104 a.Ch. Tot aici, se pare, a apărut, în 1942, un tezaur (?). B. Mitrea, Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 647. 2. în apropierea orașului au apărut circa 50 monede, dir. și dii., din care s-au recuperat 31, secolul I a.Ch. — Vespasian. Tez. 3. La Biserica Reformată sunt amintiți, în anul 1851, dir. și dii, probabil, tez. 4. La marginea sudică a orașului (în așezarea dacică, 1963) a fost descoperit un tezaur format din 61 monede dir. și dii., anii 172/151 a.Ch. — 8 p.Ch. I. Glodariu, RCD, p. 292, 277. 40. SÂNCRAIENI, jud. HR. Dese. iz. în așezarea dacică de la „Fa- brica de cărămidă14 a apărut, in timpul săpăturilor din 1954, un dr., anul 90 a.Ch. (Thorius Balbus). 378 VIORICA CRIȘAN R. Vulpe, în SCIV, 6, 1—2, 1955, p. 561—562; C. Preda, în Mate- riale, VI, 1959, p. 825—826; I. Glodariu, RCD, p. 292, 283. 41. SÂNPAUL, com. Mărtiniș, jud. HR. Dese. iz. De aici provine un aureus Otho, fără alte precizări. I. Glodariu, RCD, p. 293, 286. 42. SANCRAIU, com Ilieni, jud. CV. Dese. iz. Pe teritoriul locali- tății a fost descoperit un dr., anii 89—88 a.Ch. Z. Szekely, în Cumidava, 7, 1973, p. 8. 43. TIBOD, com. Dealu, jud. HR. Tez. Aici este semnalat, în 1853, un tezaur format din 624 de piese, din care 202 dir. secolul II — 43/31 a.Ch. I. Glodariu, RCD, p. 294, 316. 44. TARGU SECUIESC, jud. CV. Tez. (?) De aici sunt amintiți mai mulți dir. și dii. Z. Szekely, în SCN, 6, 1975, p. 217—-128; idem. în Dacia, N.S., 20, 1976, p. 286. 45. TURIA, jud. CV. Dese. iz. De aici provine un dr., anul 114 a.Ch. Se află în Muzeul Gheorghe. I. Glodariu, RCD, p. 295, 332. 46. VALEA CRIȘULUI, jud. CV. Tez. (?) în Muzeul Sfântu Gheorghe au fost mai mulți dir. și dii., care s-au pierdut în 1944. Aceștia erau din anii 91 a.Ch. — Titus. ludita Winkler, în SCN, 2, 1958, p. 409; I. Glodariu, RCD, p. 296, 339. 47. ZĂBALA, jud. CV. Supra III, d, 13. IV.a. MONEDE KOSON 1. COZMA, jud. MS. Tez. în această localitate, se pare, a fost des- coperit un tezaur din care se mai păstrează 2 piese. ludita Winkler, în SCSCluj, seria III, VI, 1—2, 1955, p. 124; I. Glo- dariu, RCD, p. 300, 435. 2. FIRTUȘU, com. Lupeni, jud. HR. De aici provin 3 piese. Se află în Muzeul Miercurea Ciuc. ludita Winkler, în SCiV, 23, 2, 1972, p. 173 —199; I. Glodariu, RCD, p. 300. 436. VIORICA CRIȘAN THE DACIAN SETTLEMENTS FROM THE EAST OF TRANSYLVANIA. THE TRADING EXCHANGES AND THE MONETARY CIRCULATIOX BETWEEX 39- 1. I. Tronsonul de val urmărit, numit de localnici „Brazda cocoșului1* (Kakasbarăzda), „Drumul urieșilor**, (Oriâsok utja), „Meta principelui** (Fejedelmi meta) sau „Granița de țară** (Orszâghatăr) se compune din trei părți separate cvasi-paralele, deși aceste părți distincte fac parte, fără îndoială, din unul și același sistem defensiv. Cele trei elemente componente așezate pe versantul de est al Munților Perșanilor sunt situate la adâncime, formând trei linii consecutive dintre care cele din față și din spatele liniei de mijloc sunt mult mai scurte. Vallum-u], de mijloc este — fără putere de tăgadă — cel mai lung. începe pe versantul de sud al muntelui denumit „Malul de Jos“ (Alsomăl, 935 m), care se înalță în dreapta Cheilor Vârghișului, la vest de defileu și cu patru între- ruperi nu prea importante, cauzate de configurația terenului (pante foarte abrupte spre răsărit unde construirea lui era de prisos) și se ter- mină deasupra începutului de sus (de est) al defileului Oltului de la Racoș (jud. Brașov), în apropierea înălțimii dominante „Charhago** (Kâr- hăgo, 701 m), deasupra podurilor metalice de cale ferată peste Olt. a) Prima linie (socotită de la răsărit spre apus) este formată dintr-o porțiune scurtă de vallum, trecând prin apropierea „Cetății Boldi** (Boidi-vârhegy, 684 m). Are atât în față cât și în spate un șanț, având lungimea de aproximativ jumătate de km. Pe lângă acest valhtm există două construcții curioase, destul de mari ca întindere, care necesită măcar un sondaj cu caracter informativ pentru determinarea caracteru- lui, destinației și epocii căreia îi aparțin. b) Cea de a doua linie, așa cum am precizat în rândurile de mai sus, cea mai lungă, începe din apropierea vârfului stâncos al muntelui „Malul de Sus*' (Felsomâl, 935 m), și anume de la poalele unei ramificații de sud (780 m) a acestuia, barând o coamă de deal ce se întinde spre răsă- rit între pâraiele „Ghechereș** și „Medieș** (Gyokeres-, Meggyes-patak) pe o distanță de circa jumătate de km. Spre miazăzi vallum-ul nu apare decât peste o depărtare de 1,5 km, deoarece coasta răsăriteană abruptă INVESTIGAREA UNEI PORȚIUNI DE LIMES DIN ESTUL DACIEI 395 a „Dealului rotund" (Kerekhegy, 811 m) a făcut superfluă construirea în această zonă a oricărui element de apărare. Vallum-ul reapare iarăși imediat la sud de albia „Pârâului rotund" (Kerek-patak), de unde se urcă pe o pantă piezișă până la marginea platoului denumit „Dealul Zobor" (Zobor-hegy, 892 m), duetul lui putând fi urmărit fără nici o greutate. La marginea de sud a acestui platou, valul cu cele două șan- țuri de-o parte și de alta traversează văile (aici încă) nu prea adânci ale unor afluenți neînsemnați din dreapta „Pârâului Sarmani" (Szâr- mâny-patak), iar la răsărit de „Vârful cu linte" (Lencses-teto) 735 m), după ce trece peste valea (aici încă) nu prea adâncă a „Pârâului Lencses" (Lencses-patak), se urcă pe ramificațiile cu caracter carstic ale interflu- viului principal (dintre Homorodul Mic și Vârghiș), iar — după o dis- tanță de aproximativ 2 km — se termină pe marginea unui platou stân- cos situat față-în-față cu „Dealul Atei" (Atel-hegy, 786 m). Se între- rupe pe o distanță de circa 0,5 km, pe o coastă de deal foarte stâncoasă, ca să reînceapă pe coasta opusă, abruptă, dar fără stânci, a „Dealului negru" (Fekete-hegy, 774). De aici se îndreaptă spre albia „Pârâului Hășmaș" (Hagymâs-patak), ca să urce până la un anumit punct de pe coasta de nord a vârfului „Piatra Hășmaș" (Hagymăsikd, 745 m), fiind intersectat de drumul județean Ocland (jud. Harghita) — Baraolt (jud. Covasna). Vallum-ul reîncepe din vârful stâncii amintite (pisc în care, contrar așteptărilor, nu am iputut depista urmele vreunei întărituri, deși locul se pretează), întinzându-se, în linii mari, spre sud-vest, folosind avanta- jele oferite de marginile abrupte ale unui alt platou, barând șaua de legătură dintre această formațiune geomorfologică și dealul „Cuștai" (Kustaly, 754 m) ce se ridică la vest de centrul localității Vârghiș (jud. Covasna). După ce vallum-ul trece peste valea (încă) nu prea adâncă a „Pârâului pietros" (Ko-patak), urcă peste o altă porțiune de platou și se termină deasupra văii late, deschise, a „Pârâului Rica" (Rika-pataka). El reapare la miazăzi de podețul fostei șosele ce lega localitățile Ocland (jud. Harghita) și Racoșul de Sus (jud. Covasna), în apropierea actualei ferme. Tronsonul acesta fiind foarte bine păstrat (inclusiv șanțurile) me- rită să fie secționat în mai multe părți. Menționăm că lățimea valului de pământ atinge aproximativ 12 m, iar șanțurile câte 4—5 m. Cum am putut constata în repetate rânduri, valul are un „miez" ars până la roșu, iar în unele locuri pământul este chiar zgurificat. Această por- țiune de vallum, plasat la o distanță de circa 1800 m vest față de cel amintit anterior (sub pct. I/a), a avut menirea de a bara creasta lătural- nică ce se întinde în direcția est-vest, între vârfurile „Fântâna albă" (Feherkut-teto, 754 m) și „Cetatea Boldi" (Boldivâr-hegye, 684 m), vârf pomenit în legătură cu porțiunea scurtă de vallum sub pct. I/a. Vallum-ul lipsește de pe coasta abruptă ce se înalță deasupra albiei pârâului „Nadăș" (Nâdas-patak, la nord de ea), dar apare imediat la sud de lunca pârâului amintit, urcându-se pe creasta stâncoasă ce se întinde în direcția nord-est—sud-vest între pâraiele de munte „Nadăș" și „Silaș" (Nâdas-, Szilas-patak). El se poate urmări fără nici o dificul- tate până la cota 709 de unde, având două frânturi de direcție, coboară în valea „Pârâului Silaș". De aici urcă iarăși pe o coamă lăturalnică a 396 ISTVÂN DENES — ISTVÂN FERENCZI „Dealului negru44 (Fekete-hegy, 826 m), situată la vest și borna de trian- gulație. Urmând configurația terenului, vallum-ul se îndreaptă spre vâr- ful „Carhago feie“ (Kărhâgo feje, 823 m). Din acest vârf, schimbându-și direcția, se întinde spre sud-est. Trecând peste vârful „Carhago11 (Kâr- hăgo, 701 m), se pierde la începutul marginei de sus a acestei creste de deal, panta foarte piezișă făcând de prisos construirea și pe acest tronson a vreunui element de apărare. Conform unor afirmații verbale obținute la Racoșu de Jos, Augustin și Ormeniș (jud. Brașov) vallum-ul are continuare spre miazăzi, în aripa de sud a Munților Perșanilor (fondul de cercetare fiind redus la jumă- tate, personal nu am mai putut controla veridicitatea acestei afirmații)5. Concomitent cu vallum-ul de mijloc, cel mai lung, am cercetat, fără nici un rezultat palpabil și „Dealul pietros44 (Kovesdemb, 808 m) și „Pia- tra corbului44 (Holloko, 824 m, o formațiune curioasă de stâncă de cal- car) ce se înalță în nord-estul teritoriului comunei Racoșu de Jos, la nord-nord-est, respectiv nord-est, dar în apropierea înălțimii vestite pentru fortificația din perioada feudalismului timpuriu denumite „Tepe- iul Racoșului44 (Râkosi Tepo, 820 m)G. c) în spatele vallum-ului de mijloc (cel mai lung) am urmărit trei porțiuni de vallum: 1) in apropierea cetăților „Hășmaș44 (Hagymăs-vâra) și „Cuștai44 (Kustaly-văra) pe platoul „Lapiaș44 (Lapias-teto) cu o lungime de circa jumătate de km; 2) pe coama „Rika44 (Rika-teto) 681 m), barând trecerea cea mai ușoară peste Munții Perșanilor din valea „Pârâului Rica44 (Rika-pataka volgye) spre Ocland din valea Homorodului Mic prin „Valea Gazlo44 (Găzlo-patak volgye) pe o lungime de aproximativ 2 km și 3) o porțiune foarte scurtă, triplată, în apropierea „Vârfului fântânii albe44 (Feherkiît-teto, 754 m), element de apărare ce barează coama de deal prelung, care se înalță între valea „Pârâului Rica44 (Rika-pataka, nord) și valea „Pârâului Nadăș44 (Nădas-patak, sud). Toate aceste trei porțiuni de vallum, ca de altfel și cea din prima linie sunt foarte ase- mănătoare (să nu spunem identice) și ca aspect și ca dimensiuni, for- mând, foarte probabil, elementele aceluiași sistem defensiv orientat spre răsărit, fiind amplasate la punctele topografice cele mai vulnerabile. Concluzionând cele observate cu ocazia investigațiilor, avem im- presia că toate acestea nu au fost construite de romani, ci sunt realizările rinei alte epoci, și anume ale perioadei feudalismului timpuriu. Argu- mentele pe care le putem înșira împotriva caracterului roman al aces- tor construcții defensive de mare întindere sunt următoarele: 1) Porțiunile de limes — valuri romane totdeauna au un singur șanț de apărare, plasat întotdeauna spre barbaricum. în cazul nostru diferi- tele porțiuni de vallum sunt flancate din față și din spate de căte un șanț. 2) în afara burpus-ului „Cetatea Hășmaș44 (Hagymăs-vâra, circa 650 m), lipsește orice element însoțitor, de nelipsit pe fruntarile cerce- tate ale Daciei romane intracarpatice (ne gândim la resturile de turnuri observate în număr mai mic sau mai mare pe limes-ul meseșan, some- 5 Aceeași părere o exprima și B. Orbân, op. cit., I, p. 209. 6 Vezi B. Orbăn, op. cit., I, p. 203—204; K. Horedt, Șt. Ferenczi, N. Idu, V. Mitrea, M. Rusu, în SCIV, 1/1, 1950, p. 174. INVESTIGAREA UNEI PORȚIUNI DE LIMES DIN ESTUL DACIEI 397 șan sau așezate chiar la poalele de vest ale Munților Bârgăului, Căli- mani, Gurghiului, Harghitei)'. 3) Porțiunile de valuri romane cercetate (unele, ca acela de la Poieni chiar secționate!), la Poieni (jud. Cluj), Buciumi, Zalău — „Vârful Păs- tâiiu, Porolissum etc., nu au miez de pământ ars până la roșu8. 4) Porțiunile de vallum detectate fie pe versantul de răsărit, fie pe coama principală a Munților Perșanilor nu au nici prin duetul lor aspec- tul unei construcții defensive romane marcate de castrametatori români. O eventuală rezolvare definitivă a problemei o putem aștepta de la secționarea în mai multe locuri a acestui sistem de apărare .. . II. Am cercetat suprafața presupusului castru de la Baraolt. Marea majoritate a cercetătorilor (între care și unul care semnează aceste rân- duri9) sunt de părere că pe terasa fluviatilă (cu o înălțime relativă de 12—14 m) numită „Vețer“ (Vecer) a existat un castru roman de graniță. Nu numai locul se pretează la așa ceva, dar și distanțele existente între castrele de la Sânpaul-Olteni, pe de o parte și Hoghiz-Olteni, pe de altă parte, precum și condițiile geomorfologice, care toate fac necesară ampla- sarea în acest loc a unei fortificații romane. C. Daicoviciu și Z. Szekely au negai în mod categoric existența în acest loc a unei întărituri de graniță romane10. Cu toate acestea, problema cere a fi investigată mai îndeaproape, reluându-se cercetările. III. Am făcut investigații de teren în văile pâraielor ,,Cormoș“— „Langoș" (Kormos, Lăngos), pe teritoriul localităților Doboșeni—Brăduț— Filea (toate în jud. Covasna), având în vedere că obârșiile acestor pâraic de munte sunt în apropierea unor șei relativ mai scunde, care fac posi- bilă o trecere ușoară spre Depresiunea Ciucului de Jos (ocupată în epoca stăpânirii romane de dacii liberi). Investigațiile noastre nu au dat roade. Nu am putut detecta nici un element roman de apărare. IV. La est de orașul Baraolt (jud. Covasna), la vărsarea „Pârâului Dungo“ (Dungo-patak) în „Pârâul Baraoltului“ (Baroti-patak), cu ocazia 7 Cf. K. Torma, în Ertekezesek a Tortenelmi Tudomănyok Kbrebol, IX, Buda- pest, 1880, p. 44—102; A. Buday, în Dolg, HI, 1912, p. 99—127; idem, în Dolg, V, 1914, p. 95—108; C. Daicoviciu, în AlSC, H, 1933—1935, p. 254—256; idem. Dacica, Cluj, 1970, p. 247—249; I. Ferenczi, în ErdMuz, XLVI, 1941, p. 189—214; idem, In Erdelyi Tudomănyos Fiizetek, 129, Kolozsvăr,, 1941; idem, în SCIV, Xb 1959, 2, p. 342—344; idem, în Dacia, N.S., XI, 1967, p. 152—155, fig. 13, 14, 16; idem, în ActaMN, V, 1968, p. 82—83; idem, în File de istorie, I, Bistrița, 1971. p. 81—82; idem, în Sargetia, x, 1973, p. 79—104; idem, în File de istorie, IV, Bistrița, 1976, p. 107—130; idem, în Sargetia, XI—XII, 1974—1975, p. 285—289; idem, în ActaMP, XII, 1988, p. 251—289; idem, în ActaMP, XIV, 1990—1991, p. 127—151; G. Ferenczi, I. Ferenczi, A. Baias, în File de istorie, III, Bistrița, 1974, p. 181—189; I. Ferenczi, M. Petică, in Apulum, XXXI, 1994, p. 139—166; G. Ferenczi, I. Ferenczi, Limes-ul Dacici, Contribuții la cunoașterea sectoarelor Sărățeni-Inlăceni, Inlăceni-Odorheiu Secuicsc-Sănpaul (ms.). c I. Ferenczi, în Dacia, S.N., XI, 1967, p. 152—156, fig. 13—14, 16; idem, în ActaMN, V, 1968, p. 82—83; N. Gudea, în ActaMP, IX, 1985, p. 158—159, 161, 168, 173, 176, 177, 178, 181. 9 I. Ferenczi, în Szekelyseg, IX, 9—10, 1939, p. 66—71 (cu bibliografia aproape exhaustivă în nota referitoare la această chestiune). 10 C. Daicoviciu și colab.. în SCIV, 1/1, 1950, p. 118, nr. VIII, nu admite existența ,.nici măcar a unei așezări civile din epoca romană" (s.n.). Mai nou, cercetătorul brașovean Ion I. Pop. în teza sa de doctorat (Sud-estul Transilvaniei in epoca romană), prezintă o opinie mult mai pozitivă în legătură cu presupunerea unei eventuale întărituri la Baraolt. 398 ISTVĂN DtNES — ISTVĂN FERENCZI săpării unei albii pentru drenarea pârâului principal, unul dintre autorii acestui raport preliminar, geologul Istvăn Denes, a observat la nivelul talvegului actual urmele unei așezări de tip Sighișoara-Wietenberg din epoca bronzului. Am cercetat locul respectiv în repetate rânduri, consta- tând că așezarea cu pricina, acoperită cu un strat gros de 3—4 m de aluviuni recente, a suferit o subsidență din cauza mișcărilor microtec- tonice locale. La obârșiile aceluiași pârâiaș „Dungo", am descoperit bucăți mai mari sau mai mici de zgură de fier11 provenite — probabil — de la mai multe cuptoare de redus minereu de fier (se poate presupune, din epoca dacică). Movilele antropogene situate pe o ramificație de deal, în formă de platou, aparținătoare înălțimii denumită „Tortoma" (700 m), nu sunt urme ale unor turnuri de pază și de semnalizare romane. Majoritatea lor au fost săpate la sfârșitul secolului trecut, dovedindu-se a fi morminte tumulare databile la începutul epocii bronzului12. V. în bazinul hidrografic al „Pârâului Baraolt (Baroti-patak), prin- tre altele am cercetat fără nici un rezultat pozitiv promontoriul stâncos al așa-zisei „Cetatea ciorii" (Varjuvâr, 770 m) situate la aproximativ 3,5 km nord de localitatea Herculian, între valea pârâului amintit și valea „Pârâului negru" (Fekete-patak). VI. în subbazinul hidrografic al „Pârâului cu brazi" (Fenyos-patak), un afluent mai însemnat din stânga al „Pârâului Baraolt", printre altele, am vizitat dealul cu pante abrupte, stâcoase ale „Cetății bradului" (Fenyos-vâr, 850 m) ce se ridică în apropierea fostei topitorii de fier de la Bodvai (Bodvaj), deasupra „Pârâului cu brazi". Suprafața promonto- riului înalt situat între confluența pârâului de munte amintit mai sus și „Pârâul pietros mic" (Kiskoves-patak) este acoperită cu blocuri mari (nefasonate) de andezit, elemente de fortificație lipsesc însă cu desă- vârșire. VII. în bazinul hidrografic al „Pârâului Bățanilor" (Bacon-vize) am cercetat o serie întreagă de locuri susceptibile de a conține urme arheo- logice. în rândul acestora amintim doar câteva: a) „Cetatea lui Cosma" (Kozma-vâra) ce se află deasupra luncii „Pârâul Șugo" (Sugo-patak) este, de fapt, o formațiune geomorfologică (deci naturală), o alunecare masivă de teren cu o lungime de peste 200 m și lățime de 30—40 m, acoperită de o pădure tânără, deasă de mesteacăn, înconjurată dinspre sud-est de o ridicătură valliformă, de origine naturală. b) La aproximativ 2,5 km sud-sud-vest de centrul comunei Bățanii Mari, între „Pârâul Beșineu" (Besenyo-patak) și micul sat Bodos se ridică un deal izolat, scund (619 m), denumit „Cetate" sau „Cetatea lui Kelemen" (Vâr, Kelemen-văra) ale cărui povârnișuri spre miazăzi sunt foarte abrupte, prezentând fenomene de soliflucție. Nici în vârful dealului, nici pe panta ei sudică (acoperită cu plantație de salcâmi) cu formațiuni de teren valiforme nu am putut descoperi nici o urmă arheologică13. 11 Aceste urme arheologice vizibile și la suprafață au fost observate și de B. Orbăn, op. cit., I, p. 214. 12 Cf. B. Orbăn, op. cit., I, p. 211—222; ErdRep, p. 207, nr. 6; informație Istv n Denes. 13 Nici B. Orbăn nu a putut constata așa ceva. Cf. B. Orbăn, op. cit., I, p. 216 INVESTIGAREA UNEI PORȚIUNI DE LIMES DIN ESTUL DACIEI 399 c) Pe terminația de platou „Galat“ (Cetate, 658 m), care se află la o distanță de circa 3,5 km sud-sud-est de centrul aceleași comune, sunt câteva formațiuni de teren, similare ca geografie fizică cu valurile de pământ și șanțurile de apărare. Ele nu sunt însă antropogene. Pantele de răsărit și de miazăzi ale acestui deal prezintă alunecări masive, vechi de teren cu o diferență foarte mare de nivel. VIII. La circa 800 m est față de ultimele case ale localității Bățanii Mari, se ramifică un drum pavat carosabil și actualmente ce duce spre părțile de sud ale Depresiunii Ciucului. în diferite publicații mai vechi și mai noi14, apare mereu presupunerea, sau chiar afirmația, că această „șosea", care traversează masivul Harghitei de Sud, ar fi de origine romană. Cu ocazia investigațiilor efectuate în vara anului 1989, am studiat și această problemă. Drumul urcă lent pe platoul lung numit „Coasta ulmului" (Szil hâta), de la 600 m altitudine absolută ajungând la 900 m altitudine, până la poalele lanțului vulcanic propriu-zis, fără curbe însemnate. De la poalele munților vulcanici propriu-ziși, „șoseaua" pavată cu lespezi mai mari sau mai mici de piatră de andezit urcă foarte lin, făcând nouă serpentine marcate original cu o acribie inginerească. Șaua de trecere se află la nord de vârful „Mitaci" (Mităcs, 1.280 m) având o altitudine absolută maximă de circa 1.210 m. Din această șa drumul ce se bifurcă, coboară parte în valea „Pârâului Mitaci" (Mitâcs-patak), parte în valea „Asău" (Aszo) spre localitățile de miazăzi ale Depresiunii Ciucului de Jos. „Șoseaua" are lățimea constantă de 6,5 m (este vorba de lățimea pavată, cu bordură cu tot depășind 7 m lățime), dimensiune ce ar corespunde cu cea a drumurilor imperiale romane15. După părerea noastră, pare a fi totuși o construcție mult mai recentă, și anume din secolul al XVIII-lea (perioada Măriei Tereza sau losif al II-lea), perioadă când au fost construite mai multe drumuri strategice pe întreg teri- toriul marelui principat al Transilvaniei. „Șoseaua" cu pricina a fost precedată însă de un drum de pământ folosit timp de mai multe secole16. Chestiunea s-ar putea rezolva prin studierea documentelor aferente în Arhivele Militare (Kriegsarchiv) de la Viena. IX. Am făcut o investigație fugitivă și in masivul vulcanic al Har- ghitei de Sud, cercetând culmea principală a acestor munți între vârful „Podul de piatră" (Kohid, 1.557 m, nord) și „Pilișca Mică" (Kispiliske, 1.131 m, sud), cutreierând următoarele vârfuri și culmi: „Muntele Cucu" (Kakukhegy, 1.558 m), „Muntele negru" (Feketehegy, 1.434 m), cota 1.386, cota 1.395, muntele „Căpuș" (Kapus, 1.428 m), muntele „Mitaci" (Mităcs, 1.280 m), cotele 1.267, 1.223, 1.244, muntele „Pilișca Mare" 14 Vezi, de exemplu. Z. Kisgydrgy, Bazinul Baraolt, Ghid turistic, Sf. Gheorghe, 1972; idem, Erdovidek. T'Jtikalauz, Sepsiszentgyorgy, 1973. 15 între altele, vezi: ludita Winkler, M. Blăjan, T. Cerghi, în Potaissa, II. 1980, p. 63—79; ludita Winkler, în ActaMN, XIX, 1982, p. 587—589; D. Ursuț, P. Petrică, în ActaMN, XIX, 1982, p. 591—592; I. Ferenczi, D. Ursuț. în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 213—220 (cu bibliografia mai veche citată). 16 Vezi B. Orban. op, cit,, I, p. 219 (cu nota 16). Spre exemplu, în anul 1660. principele Emeric Thokoli. care în zilele de 12—13 octombrie, împreună cu oastea sa, a poposit în Bățanii Mari, în ziua de 14 octombrie, folosind acest drum al Mitaciului, atraversat Munții Harghitei (de sud), îndreptându-se spre Depresiunea Ciucului de Jos; Cf. și J. Bănyai, în Emlekkonyv a Szekely Nemzeti Muzeum Qtven- eues jubileumăra, Sepsiszentgyorgy, 1929, p. 504. 400 ISTVAN DENES — ISTVAN FERENCZ1 (Nagypiliske, 1.374 m), „Pilișca Mică" (Kispiliske, 1.178 m)17 fără depis- tarea vreunei urme arheologice. X. Nu a dat rezultate pozitive nici cercetarea terenurilor din îm- prejurimile Băilor Ozunca (Uzunka-fiirdo); ne gândim la părțile de hotar denumite „locul satului" și „Ciocaș"18. Cu toate acestea suntem aproape convinși că romanii au folosit cea mai ușoară posibilitate de trecere dinspre castrul de la Hoghiz, respectiv Baraolt spre Brețcu (jud. Co- vasna), existentă la nord de vârfurile vulcanice „Murgu mare" (Nagy- murgo, 1.016 m) și „Murgu mic" (Kismurgo, 821 m) spre Bixadul Oltului, mai departe spre localitățile Turia — Leliceni — Brețcu, folosind un fel de „coridor) (culoar de circulație" dublat19, ce desparte Harghita de Sud de Munții Baraoltului, pe de o parte, și grupul vulcanic al „Ciomatului mare" (Nagycsomâd, 1.294 m) de Munții Bodocului, neexistând altă posi- bilitate mai ușoară de trecere. Din cauza reducerii fondului inițial de cercetare nu am putut ajunge cu investigațiile decât până la defileul Oltului de la Tușnad, în fața localităților Bixad, respectiv Micfalău, fiind nevoiți să ne oprim. După cum se poate conchide pe baza acestui scurt raport prelimi- nar, momentan se pare că între orașul Baraolt și valea Oltului nu a existat nici un element de apărare roman, condițiile geomorfologice ale zonei făcând superfluă folosirea unor astfel de obiective în epoca stă- pânirii romane. ISTVAN DENES— ISTVĂN EERENCZI L’INVESTIGATION D'UNE PORTION DE LIMES DANS L’EST DE LA DACIE ROMAINE INTRACARPATIQUE (entre la vallee du Homorodul Mic et le defile de l’Olt â Tușnad) (Resumd) Les deux auteurs ont accompli une ample recherche de terrain dans la zone indiquee, ayant pour but les possibles fortifications romaines de frontiere. Ils ont trouvd un dtablissement de l’Age du Bronze (appartenant â la culture Wietenberg) prds de la viile de Baraolt, ainsi que trois valla differents, qui pourtant ne peuvent pas etre romains. A ce qu’on connaît jusqu’ă present, il semble qu’entre la viile de Baraolt et la valide de l’Olt n’aient pas existe des fortifications romaines. Les condiționa gdomorphologiques rendaient d'ailleurs des tels elements extremement peu neces- saires. 17 Pentru detalii cu caracter geomorfologic, vezi O. Marcu, Z. Răcz, A. Cioacă, Munții Harghita. Ghid turistic, București, 1986, p. 11—12, 115—116; W. E. Schreiber, în Geografia României, III, Carpața Românești și Depresiunea Transilvaniei, București, 1987, p. 113, fig. 22, p. 119—123. 18 Cf. B. Orbăn, op. cit., I, p. 219- 19 Vezi A. Cioacă, în Geografia României, III, Carpații Românești și Depre- siunea Transilvaniei, București, 1987, p. 176, 178, fig. 59. Fig. 2. Profilul secțiunii trasate porțiunea de val roman de la Vârghiș. Fig. 1. Harta sectorului central a limesului de răsărit al Daciei. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA Articolul de față își propune să prezinte 136 de obiecte de bronz inedite, recoltate între anii 1981—1983, din zona castrului de la Gherla1. Majoritatea pieselor (95%) provin din descoperiri întâmplătoare făcute în punctul ,,Stăvilar“2, restul fiind recoltate de pe suprafața casitrului3. Alte câteva piese de bronz din Gherla au fost prezentate cu 17 ani în urmă4, iar fibulele au beneficiat, deja, de un studiu amănunțit5. Din motive de spațiu, am exclus din prezentarea de față piesele nedeterminabile sau cele care se repetă în mod stereotip. Obiectele au fost împărțite după destinația lor, în: I. Atașe de vase, II. Piese de mobilier, III. Piese de echipament militar, IV. Piese de harnașament. Aplicile și pandantivele, cu rol decorativ (V), au fost se- parate de piesele de harnașament sau echipament militar pentru că atri- buirea lor numai uneia din cele două categorii ar fi hazardată în stadiul actual al cercetărilor, deși majoritatea acestor piese decorau, probabil, harnașamentul cailor.. 1. Atașe de vase (Fig. 1/1, 2/2—4). Primele două piese din catalog sunt toarte de oenochoe, o cană pentru turnat lichide. Mai întreagă este nr. 1, care prezintă în punctul de curbură maximă o excrescență cu un pin, ce permitea sprijinirea degetului pentru a facilita turnarea lichidului. Aceeași caracteristică o au toartele de bronz de la Zlatna6 și un fragment de la Porolissum7. Cănile cu toarte de acest fel reprezintă tipul 128 a lui Eggers (cană gallo-romană de tip Overbo, respectiv Ceke-Ceykov)8. Ca datare, acest tip poate fi încadrat în orizonturile cronologice Bg'Cj și Ci (respectiv între anii 150—213) pe baza importurilor în ' Țin să mulțumesc pe această cale d-lui cercet. Dr. Radu Ardevan, care mi-a permis să public acest material, d-lui cercet. Sorin Cociș, care mi-a pus cu ama- bilitate la dispoziție desenele în creion și d-lui lector Alexandru Diaconescu, pen- tru sfaturile date. 2 Acest punct este în fapt o mică cascadă artificială, unde apa râului Some- șul Mic — care erodează partea vestică a castrului — depune piesele aduse. 3 Conform Registrului de inventar al Muzeului Național de Istorie a Tran- silvaniei, obiectele au fost culese „după buldozer". 4 N. Gudea, I. Chifor, în ActaMP, II, 1978, p. 63—64. 5 S. Cociș, R. Ardevan, Rodica Pintea, în ActaMP, XVI, 1992, p. 321—338. c G. Tăglăs, în ArchErt, XXII, 1902, p. 9. 7 Gudea 1989, cat. nr. 9, p. 692; pl. CCXXX/9, p. 1089. 8 H. J. Eggers, Der rQmische Import im freien Germanien, Hamburg, 1951, p. 171. 402 CRISTIAN GAZDAC Barbaricum. Descoperirile din provinciile renane și dunărene indică o datare mai largă, între 150 -3009. A doua toartă de la Gherla, nr. 2, cu același motiv in formă de frunza stilizată, provine de la o onenochoe de dimensiuni mai reduse, dar nu se poate preciza dacă se încadrează în același tip de cană. Piesele nr. 3, 4 reprezintă atașe de ploscă (ampulla), efect aflat in dotarea soldatului atât infanterist cât și cal călare. Piesele seamănă foarte mult cu atașele de situla, care au insă urechea de prindere dis- pusă paralel cu buza vasului și nu perpendicular ca în cazul de față, în plus, atașele de situla sunt drepte, fiind aplicate pe o suprafață relativ cilindrică, în timp ce atașele de ampulla sunt ușor curbe, fiind aplicate pe un vas de formă discoidală10. Ampulla servea pentru păstrarea apei sau vinului. Analogii pentru piesele de la Gherla s-au găsit la Buciumi11. Folosirea pe scară largă a acestor obiecte nu permite stabilirea unui orizent cronologic, iar lipsa unui context stratigrafie împiedică datarea împreună cu alte obiecte. II. Piese de mobilier (Fig. 2(5—7). Piesele din catalog nr. 5, 6 sunt binecunoscute „mânere de casetă*. Exemplarele de la Gherla, din care unul (nr. 5) păstrat întreg, se înca- drează între mânerele cu reprezentări de pantere ce țin un chip uman. O analogie perfectă se găsește la Ulpia Traiana12. Piesa nr. 6 este un fragment de mâner, reprezentând un delfin. Acest gen, cu delfini afrontați este foarte frecvent în Dacia13. Nici un exemplar nu se poate data mai precis decât sec. II—III. Butonul în formă de clopot (cat. nr. 7) a fost considerat, îndeobște picior de casetă. După forma orificiului, în care se introducea știftul de fier, piesa se încadrează în tipul 1 al Lindsay Allason-Jones14. Autoa- rea consideră, pe baza descoperirilor, că acest timp se întâlnește cu precădere în mediul militar15, unde putea servi atât ca piesă de mobilier cât și ca balama pentru teacă de dolabra16 sau mâner de pumnal17. De aceea, considerăm că în absența oricărui indiciu este dificil de precizat dacă butonul de la Gherla a servit ca piesă de mobilier sau de echipa- ment militar. Asemenea piese se întâlnesc în Dacia la Porolissum18, Buciumi19. !’ Ulla Lund Hansen, Romischer Import im Norden, Kobenhavn, 1987, p. 68—69. 10 Vezi plosca (ampulla) întreagă de la Rainau-Buch (Aalen, Limesmuseum), cf. M. Junkelmann, Die Legionen des Augustus, Mainz am Rhein, 1986, pl. 66 a. 11 Gudea 1972, pl. CXVI/4. 12 Alicu — Cociș 1994, p. 113, nr. 780, pl. 55, nr. 780. 13 Diaconescu — Opreanu 1987, p. 54—55, fig. 1/4—5; Gudea 1989, p. 693, nr. 7, 9, 10; pl. CCXXX/7, 9, 10. . : 14 Lindsay Allason-Jones, în The Production and Distribution of Roman Mili- tary Equipment. Proceedings of the Second Roman Military Equipment Research Seminar, BAR, (I. Series 275), 1985, p. 95. 15 Idem, op. cit., p. 97. 16 Idem, op. cit., p. 100; p. 101, pl. III. 17 Idem, op. cit., pl. IV. 18 Gudea 1989, p. 694, nr. 6—31, pl. CCXXXII/6—31. ,J Gudea 1972, pl. CXVIH/1. Piesa de la Buciumi se încadrează în tipul 2. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 403 Privitor la datarea acestor obiecte, autoarea arată că, peste tot unde au fost descoperite, ele se întind pe un interval cronologic extrem de larg, respectiv secolele I—III20. III. Piese de echipament militar (Fig, 3/8—28, 4/29—48, 5/49—53). O primă categorie o constituie garniturile de centură. Acestea con- stau din catarame (nr. 8—10), aplici fixate cu nituri (nr. 11—26) și capete de curea (nr. 29). fîalteus-ul (diagonala de care se atârna spatha) avea ca garnituri închizători21, aplici22 și capetele de curea (nr. 27, 28). Cataramele descoperite la Gherla se încadrează în tipul,, cataramelor cu ureche de prindere dreaptă"23. Ele se atașează la garniturile de cen- tură prin intermediul unei tije metalice sau a unei curelușe de pieler după cum o arată descoperirea dc la Osterburken24. în Dacia catarame de acest tip s-au găsit la Buciumi25 și Porolissum23. în ce privește datarea, piesele de la Osterburken sunt în contexte databile post 150, la Hedderheim (150—200), Dura-Europos post 16527. Aplicile de centiron de la Gherla sunt toate traforate (lucrate în tehnica opus interrasile) și pot fi împărțite în trei categorii: aplici cu ramă rectangulară (nr. 11—18), aplici cu forme rotunjite (nr. 19—24), aplici în formă de literă (nr. 25—26). Aplicile cu ramă rectangulară se prindeau între ele prin balamale (nr. 18) sau erau fixate prin nituri (nr. 12, 13, 15, 16). Piesa nr. 11 servea pentru prinderea cataramei, ca în cazul de la Osterburken28. Decorul traforat este extrem de variat, de la un decor geometric (nr. 12) la unul vegetal (nr. 16), sub formă de pelta (nr. 15) sau tabula ansata (nr. 14). Varietatea mare a formelor de decor l-a determinat pe Oldenstein să le considere elemente decorative locale29. Totuși, singura piesă întreagă (nr. 12) are un decor similar cu o aplică de centiron de la Porolissum30, dar și cu cele de la Zugmantel31, Stockstadt32, Osterburken33. Piesele de formă rotunjită prezintă, la rândul lor, un decor traforat variat cu motivul volutelor (nr. 19, 20) în formă de pelta (nr. 21, 22, 24). Analogii pentru astfel de aplici sunt în Dacia la Porolissum34. Elementele de datare pentru aceste piese au fost descoperirile de la Osterburken, Dura-Europos, Niederbieber, care indică mijlocul seco- 20 Lindsay Allason-Jones, op. cit., p. 102. 21 L. Petculescu, în Potaissa, II, 1980, p. 55—62. 22 Idem, în MN, VII, p. 69; idem, în Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVin International Congress of Roman Frontier Studies, Exeter, 1989, p. 395. 23 Oldenstein 1976, p. 213—216; cat. p. 276—277, pl. 76—77. 21 Idem, op. cit., p. 214, pl. 75, nr. 997. 25 Gudea 1972, p. 69, nr. 7, pl. LXXI/34. 2li Gudea 1989, p. 675, nr. 12—25, pl. CCXXII/12—25. 27 Oldenstein 1976, p. 215—216. 23 Vezi nota 24. 23 Oldenstein 1976, p. 197. 30 Gudea 1989, p. 645, nr. 2, pl. CCVII/2. 31 Oldenstein 1976, pl. 62, nr. 795. 32 Idem, op. cit., pl. 62, nr. 796. 33 Idem, op. cit., pl. 62, nr. 797. 31 Gudea 1989, p. 654, nr. 12, 21, pl. CCXI/12, 21. 404 CRISTIAN GAZDAC lului II și începutul secolului III. In general, s-a acceptat intervalul cronologic dintre ultima treime a secolului II și jumătatea secolului III33. A 'treia categorie a aplicilor de centură o constituie cele in formă de literă (nr. 25, 26). Asemenea fragmente au fost identificate ca apar- ținând unor garnituri cu incripția „VTERE FELIX"33. Ele puteau li pur- tate atât de infanteriști cât și de cavaleriști37. Aria lor de răspândire se limitează — cu excepția descoperirilor de la Lyon și Dura-Europos -- la zona Dunării de Mijloc și de Jos. In Dacia, analogii se cunosc la Potaissa, Slăveni, Micia, două descoperiri în județul Hunedoara, Porolissum38. Ca datare, exemplarul de la Potaissa e încadrat între 222 -271, cel de la Slăveni în jurul anului 250. Corelate cu cele de la scara Imperiului se poate stabili un interval cronologic plasat între a doua jumătate a seco- lului II și 250—27039. Curelele de cingulum se terminau cu capete de curea cu balama (nr. 29). Analogii, dar cu decor, se găsesc în Pannonia40, clar și în Barba- ricum41, fiind datate în secolul III42. Piesele catalog nr. 27, 28 sunt capete de balteus, analogii găsindu-se la Thorsberg43. Lucrate în opus interrasile, acestea se prindeau de garni- itura anterioară prin intermediul unei balamale, iar pe cureaua bal- teus-ului prin intermediul niturilor, după cum o atestă orificiile circu- lare păsitrate la cele două piese. Nu se cunosc analogii în Dacia. Ca datare, - piesele din această categorie sunt atestate în a doua jumătate a secolu- lui II — secolul III44. Putem afirma că garniturile de centiron și balteus traforate se datează, prin urmare, în ultima jumătate a secolului II — secolul III. Ele sunt de atribuit călăreților din ala II Gallorum et pannoniorum pre- zenți la Gherla încă din 11045. Tot ca element vestimentar sunt și capetele de curelușă (nr. 30—48). Ele constituie cele mai frecvente artefacte din bronz găsite la Gherla (20 buc.). Rolul lor era de a nu permite capetelor de piele ale curelelor să se răsucească46. Oldenstein consideră că asemenea piese puteau apar- ține ,,Hangenschurtz“-ului47. După cum se știe capetele de „Hangen- schurtz" sunt mult mai grele decât piesele din cazul de față. Este greu •de presupus că într-un castru de cavalerie, cum este cel de la Gherla, capetele de curelușă să provină de la o asemenea piesă de echipament militar, care nu este caracteristică cavaleriștilor. în primul rând, aceste 35 Oldenstein 1976, p. 197. 3G Vezi nota 22. 37 L. Petculescu, în MN, VII, p. 70. 39 Idem, în Roman Frontier Studies (vezi și nota 22), p. 392—393, fig. 74, 1. Totodată, discută aplica în formă de „R“ de la Porolissum (vezi Gudea 1989, pl. CCXIIV1). 33 Idem, op. cit., p. 394. 40 H. Antal, în ArchErt, 30, 1910, p. 246—247, fig. 9. 41 R. R. Madyda-Legutko, în Archeologia. Rocaznik Instytutu Historii Kultury Materialnej Polskiej Akademii Nauk, XLII, Warszawa, 1991, p. 93, pl. IV/3a, 3b. 42 Idem, op. cit., p. 96—97. 43 Idem, op. cit., p. 109. 41 Ibidem. 45 1DR, I, DiplD III, din 2 VII 110. 46 Oldenstein 1976, p. 142. 47 Idem, op. cit., p. 142—143. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 405 curelușe (fascies) le întâlnim la Încălțăminte. Prezența lor într-un castru de ala se poate explica prin utilizarea acestor curelușe la prinderea pintenilor. Tipologic, după formă, piesele se încadrează intre cele lanceolate48, exemplarele nr. 46—48 constituind varianta cu buton terminal. Acest tip este considerat ca fiind foarte răspândit în provinciile de graniță49. De altfel, numeroase analogii se întâlnesc și în Dacia la Buciumi00, Poro- lissum’1, Ulpia Traiana02. încadrarea cronologică este foarte largă. Cele de la Buciumi sunt datate in prima jumătate a secolului II, dar utilitatea lor merge până în prima jumătate a secolului IV conform analogiei de la Dorweiler50. Piesele din catalog nr. 49—52 sunt buterole. Aceste piese provin de la teci, care nu au rame metalice ca armătură (cum sunt tecile de gladius de secol I) ci cele două prăsele de lemn ale tecii erau fixate prin intermediul buterolei, care era presată la partea inferioară a tecii. Buterolele sunt specifice pentru tecile de spatha. Exemplarele de la Gherla aparțin tipului de formă rotundă în pelta^ Piese asemănătoare în Dacia sunt la Buciumi50, Porolissum00. Ca datare, buterolele sunt atestate în a doua jumătate a secolului II și in cursul secolului III. Piesa nr. 53 ridică probleme în ceea ce privește utilitatea ei exactă. După formă și dispunerea orificiilor de prindere a niturilor, piesa se incadrează la tipul „aplicilor de formă alungită"0'. Pe baza analogiilor de la Nijmegen și Kapersberg se presupune că asemenea piese erau folosite ca întăritoare de teacă (în primul caz) sau garnitură de casetă (al doilea caz)58. Astfel că este greu de precizat dacă exemplarul de la Gherla avea o utilitate militară sau civilă. Oricum, nu avea un rol func- țional, fiind doar o aplică. Ca datare, pe baza descoperirilor din siturile arătate mai sus, la care se adaugă și cea de la Cichester, se consideră că apariția lor ar fi posibilă la mijlocul secolului II°y. în Dacia nu se cunosc analogii. IV. Piese de harnașament (Fig. 6/54—67, 7/68—70). Cele mai frecvente piese (14 fragmente) din această categorie sunt fragmentele de carabinieră (nr. 54—67). Numărul mare este explicabil întrucât erau piesele care asigurau distribuirea diferitelor curele de har- nașament. Funcționalitatea acestor piese a fost deja discutată00. 48 Idem, op. cit., p. 142, 144. 4:1 Idem, op. cit., p. 142—143. 50 Gudea 1972, p. 70. nr. 1—21, pl. LXXI/1—21. 51 Gudea 1989, p. 658, nr. 13—16, pl. CCXIII/13—46. p. 660—662, nr. 1—49, pl. CCXIV/1—49. -2 Alicu — Coeiș 1994, p. 105 nr. 684—686, pl. 33/684—686. 53 Oldenstein 1976, p. 144. 51 Idem, op. cit., p. 110. ;5 Gudea 1972, pl. CXV/22. 56 Gudea 1989, p. 589, nr. 12—16, pl. CLXXX/12—16. 57 Oldenstein 1976, p. 200, pl. 66, nr. 868. :8 Idem, op. cit., p. 200—201. 59 Idem, op. cit., p. 201. ® DiaconesAi — Opreanu 1987, p. 64. 406 CRISTIAN GAZDAC După M. C. Bishop carabinierele se împart în trei mari categorii în funcție de distribuitorul pe care se atașează: carabiniere ce se atașează pe verigă, carabiniere care se atașează la un distribuitor fix cu anse și cele pentru phallerae. Carabinierele de la Gherla sunt prost păstrate și prin urmare nu putem aplica clasificarea lui Bishop, care are în vedere forma corpului carabinierei61. Pe baza descoperirilor recente de la Ulpia Traiana, de unde au apărut nu mai puțin de trei joncțiuni în formă de verigă62, putem afirma că fragmentele mari (nr. 54, 55, 60) provin sigur de la joncțiuni în formă de verigă, ce erau, poate, dispuse pe pieptul calului și părțile laterale ale corpului. Fragmentele nr. 56, 57, 58, 59, 61, 62, 63, 64 pot proveni atât de la joncțiuni pe inel, dar de mici dimensiuni, probabil, de căpăstru, sau de la un distribuitor fix, cum ar fi, de exmplu, nr. 68. Carabinierele nr. 65—67, fiind foarte mici, provin de la distribuitoare fixe de curele. Privitor la datare putem afirma că în stadiul actual al cercetărilor, carabinierele nu pot fi încadrate cronologic datorită utilizării lor înde- lungate. Și în Dacia, carabiniere apar în toate nivelurile. La Ulpia Tra- iana, ele apar în context traianic, iar la Gilău pe toată durata funcțio- nării castrului63. Din descoperirile de la Gherla provine un distribuitor fix de cu- rele (nr. 68). Piese identice s-au găsit la Buciumi64, Inlăceni65, Ulpia66. în ceea ce privește datarea acestei piese, ca și în cazul carabinierelor, nu putem să precizăm un interval cronologic mai exact decât perioada func- ționării castrului de la Gherla. Piesa nr. 70 reprezintă un fragment din rama de la un ochelar de cal. După forma ramei, piesa a aparținut unor ochelari de cal, care se atașau la placa frontală a măștii de cal, după cum o arată analogiile de la Gilău67 și Straubing68. în Dacia, analogii se mai găsesc la Inlăceni69, Porolissum70, Ulpia Traiana71. Aceste piese constituiau măști de paradă, care acopereau capul ca- lului, vizibilitatea fiind permisă prin orificiile practicate în calota oche- larilor. Nu se poate face o datare a acestor piese. Ochelarii de cal de la Gilău sunt circumșcriși în contextul stratigrafie datat 271—274, adică c' M. C. Bishop, in Military Equipment and the Identity of Roman Soldiers. Proccedings of the Fourth Roman Military Equipment Conference, BAR, (I. Series 394), p. 102. 62 Piesele vor fi publicate în monografia forului din Ulpia Traiana Sarmize- getusa, aflată în pregătire. 63 Pentru exemplarele de la Ulpia Traiana, vezi nota 62, pentru cele de la Gilău, Diaconcscu — Oprcanu 1987, p. 64. « Gudea 1972, p. 74, nr. 1, 2, pl. LXXVII/2, LXXVHI, LXXIXd 1,5 Gudea, în ActaMP, III, pl. 24/3. 65 Piesă nepublicată ce va intra în capitolul despre bronzuri al monografiei forului din Ulpia Traiana Sarmizegetusa. 07 Al. Diaconescu — C. Opreanu, în Roman Military Equipment. The Accoutre- ments of War. Proccedings of the Third Roman Military Equipment Research Seminar, BAR (I. Series 336), 1987, p. 157, fig. 1. 63 J. Keim, H. Klumbach, Der Romische Schatzfund von Straubing, Miinchen, 1951, pl. 24. Gl N. Gudea, în ActaMP, III, 1979, pl. XX1II/7. 70 Gudea 1989, pl. CCXXXV/6. 71 Piesă ce va fi publicată în capitolul despre bronzuri al monografiei forU' lui din Ulpia Traiana Sarmizegetusa. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 407 in perioada abandonării castrului7-. In ce privește piesele de la Straubing, acestea sunt încadrate în perioada de funcționare a castrului — a doua jumătate a secolului III. în schimb, la Ulpia Traiana, în nivel traianic, a fost găsit un fragment similar cu cel de la Gherla73. Prin urmare, acest artefact exista în toată perioada existenței provinciei. V. Aplici și pandantive (Fig. 8 72—74, 9/75—76, 10/77—91, 11192— 106, 12 107—124, 13 125—136). Tot legat de harnașamentul calului sunt piesele decorative, acestea neavând un caracter funcțional. între exemplarele din această categorie se întâlnesc clopoțeii (tintinnabula) (nr. 72, 73), care atârnau de un lanț in jurul gâtului calului conform piesei descoperite la Ulpia Traiana74. Primul dintre clopoțeii găsiți la Gherla (nr. 73) se încadrează în for- ma caracteristică acestor piese, cu analogii la Verulamium, Volubilis, iar în Dacia la Ulpia Traiana, Buciumi, Drobeta73. Cel de-al doilea clopoțel (nr. 72) aparține tipului de formă pirami- dală76. Piese de acest tip se întâlnesc și în afara Imperiului, fiind con- siderate importuri77. Analogii în Dacia pentru acest tip se găsesc la Bu- ciumi73. întrucât aceste piese se întâlnesc din secolul I până în secolul IV, orice încercare de datare mai precisă este sortită eșecului. Piesa nr. 74 reprezintă un pandantiv circular, orificiul de prindere fiind păstrat fragmentar la capătul superior al piesei. întrucât piesa are dimensiuni mari (50 X 65 mm) este greu de crezut că putea aparține echipamentului soldatului, prin urmare o atribuim ca pandantiv de har- nașament. Nu cunoaștem analogii în Dacia la ora actuală. Aplicile nr. 75, 76 le consider de harnașament tot datorită dimensiu- nilor, ca și în cazul pandantivului circular (nr. 74). Prima piesă (nr. 75), datorită celor două nituri posterioare, se putea prinde pe una din cure- lele de harnașament, pe piept sau lateral. A doua aplică de harnașament (nr. 76) este o piesă ornamentată cu email. Datorită faptului că piesa cruciformă are pe partea posterioară, pe fiecare braț, câte un nit de prindere, se poate afirma că se aplica la o intersecție a două curele de harnașament. Analogii pentru această piesă sunt la Buciumi și Poro- lissum79. Piesele nr. 77—91 reprezintă aplici (nr. 77—88) și pandantive (nr. 89—91), cu motivul „sâmburelui dublu de migdală14. Acest motiv deco- rativ este considerat ca fiind o reprezentare stilizată a unei vulvas0. în 72 Al. Diaconescu — C. Opreanu, vezi nota 67, iar pentru datarea pieselor de la Straubing, vezi nota 68 și p. 9. 73 Vezi nota 71. 71 Alicu — Cociș 1994, p. 51, pl. 36/706. 75 Idem, op. cit., p. 51 (pentru toate analogiile din Dacia), pentru piesa de la Ulpia Traiana, p. 107, nr. 704, pl. 35 704. 7li W. Nowkowski, în Archeologia. Rocznik Instytutu Kultury Matcrialnej Polskicj Akademii Nauk, XLII, Warszawa, 1991, p. 119, fig. 4, p. 120, fig. 5. 77 Idem, op. cit,, p. 119. 78 Gudea 1972, p. 76, nr. 67, pl. CXV/19, 20. 79 Gudea 1972, p. 72, nr. 1, pl. LXXIII/1, LXXIV/3. Pentru piesele de la Porolissum, N. Gudea, D. Tamba, în ActaMP, XVI, 1992, p. 319, nr. 2. 80 Oldenstein 1976, p. 138. 408 CRISTIAN GAZDAC unele cazuri, aceste obiecte au capetele decorate cu motivul treflat sau „al ochilor circulari", ca reprezentări ce sunt considerate simboluri phal- lice stilizate81. în cazul exemplarelor de la Gherla, aplicile sunt lipsite de terminațiile treflate, care apar, în schimb, la unul din pandantive (nr. 89). în Dacia, analogii atât pentru aplici, cât și pentru pandantive se întâlnesc la Buciumi82, Porolissum83, iar la Gilău doar aplici84. Aplicile (nr. 92—97, 104) și pandantivele (nr. 98—103, 105—106) în formă de scut constituie o altă categorie a pieselor decorative. După forma lor, acestea se grupează în piese cu scut simplu cu marginea ar- cuită spre interior (nr. 92—95, 98—103) sau rectangulară (nr. 104—106) și aplici în formă de scut dublu (nr. 96—97). Acest ultim tip nu e înca- drat în tipologia lui Oldenstein, iar în Dacia este rar întâlnit, doar la Porolissum85. ' Ca și în cazul aplicelor și pandantivelor în sâmbure dublu de mig- dală, se întâlnesc motivele phallice: treflat (nr. 101—102, 106), „ochii cir- culari" (nr. 98, 100), lunula (nr. 105). După descoperirile din Imperiu, se consideră ca datare un terminus post quem ISO88. Piesele nr. 107—112 sunt aplici în formă de inimă/pară87. De re- marcat că la Oldenstein nu se cunosc decât pandantive sub această for- mă. Situația este similară în cazul pieselor din bronz de la Gilău88, ana- logii găsindu-se în schimb la Porolissum89. Pentru pandantive s-a determinat un orizont cronologic după con- textul arheologic al descoperirilor ca fiind post a doua jumătate a seco- lului II93. Aplicile cu corp alungit cu striații (nr. 113—120) sunt considerate de Oldenstein ca fiind piese de harnașament, ele ar fi avut rolul de a îm- piedica sfâșierea curelelor91. Analogii se găsesc în Dacia la Buciumi92. Ca datare, pe baza analogiilor de la Buciumi, Hedderheim, Celles- Les-W.aremmes, se poate afirma cu siguranță că au fost folosite între 130—150 și începutul secolului III93. Piesele nr. 121, 122 sunt aplici și pandantive în formă de glob, va- rianta gol în interior94. Asemenea piese sunt în multe cazuri decorate cu 91 Oldenstein 1976, p. 137; Diaconescu — Opreanu 1987, p. 65—66. 82 Gudea 1972, pl. CXVII/1, 2. 83 Gudea 1989, p. 648, nr. 3—14, pl. CCIX/3—14, p. 667, nr. 20—23, p. CCXVII/ 20—23. 81 Diaconescu — Opreanu 1987, p. 66, nr. 56, flg. 6/56. 1 85 Gudea 1989, p. 647, nr. 16, pl. CCVIII/16. Pentru celelalte variante, vezi Gudea 1989, p. 646—647, nr. 1—12, pl. CCVIII/1—12, 14, p. 666—667, nr. 12—19, pl. CCXVII/12—19. 89 Oldenstein 1976, p. 139. 87 Am utilizat ambele denumiri întrucât nu există o uniformitate pentru aceste piese. Pentru termenul de „inimă", vezi Diaconescu — Opreanu 1987, p. 67—68; Gudea 1989, p. 650, pentru „pară“. 88 Diaconescu — Opreanu 1987, p. 67—68, nr. 63, fig. 7/63, piesa este un pan- dantiv similar cu aplicile de la Gherla. 89 Gudea 1989, p. 650, nr. 26—42, pl. CCIX/26—42. 93 Oldenstein 1976, p. 127. 91 Idem, op. cit., p. 188—189. 92 Gudea 1972, pl. CXIII/31. 93 Oldenstein 1976, p. 189—190. 91 Gudea 1989, p. 669, nr. 31—40, pl. CCVIII/31—40. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 409 email95. Totodată, pandantivele din această categorie se confundă ușor cu capacele de sigiliu. Alte aplici care apar între piesele de la Gherla sunt cele cu protu- berantă centrală (nr. 123, 124). A doua piesă, fragmentară, (nr. 124) pre- zintă la capătul păstrat motivul „ochilor circulari". Ca analogii sunt piesele de la Porolissum96. Privitor la aplicile în formă de trompetă (nr. 125—126), ele sunt con- siderate atât ca piese de centură, cât și ca piese de hamașament de care se prindeau prin intermediul niturilor. Se consideră că acest model apare pe aplici odată cu secolul III97. Piesa nr. 127 este o aplică cu capăt terminat în pelta, Ca tipologie, se încadrează între cele cu partea centrală lisă, având analogii la Weis- senburg și Pfiinz", iar în Dacia, la Buciumi99 și Porolissum100. Nu se cu- noaște funcționalitatea piesei. După forma de pelta, ca element de datare pentru echipamentul militar, piesa se poate încadra după mijlocul seco- lului II101. Fragmentul nr. 128 reprezintă partea centrală a unei aplici phallice. Capetele se puteau termina în motiv trilobat, ca la Gilău102, sau cu un buton, cum sunt analogiile de la Porolissum103. Pe baza analogiilor de la Gilău ele se datează în a doua; jumătate a secolului II104. Restul pieselor din această categorie sunt fragmente ce provin de la pandantive (nr. 129, 131, 134) sau aplici (nr. 130, 132, 133, 135, poate 136). Sunt prezente ca decor motivul treflat (nr. 129, 130, 132), al „ochi- lor circulari" (nr. 131) și al lunulae-i (nr. 133—136). O piesă discutabilă feste catarama nr. 69. Ea are forma rectangulară (58 X 30 mm), iar laturile sunt decorate cu incizii geometrice. Pe una din laturile lungi se păstrează acul de fier al cataramei. Având în ve- dere dimensiunile, consider că piesa putea fi de la cureaua care prindea șaua105. Totodată, piesa seamănă foarte bine cu cataramele târzii care au însă placă de prindere rectangulară100 și care în cazul nostru ar putea fi ruptă. Ipoteza nu poate fi exclusă, întrucât materiale postromane au fost semnalate la Gherla107. Concluzii Am încercat în acest articol să prezentăm funcționalitatea unor piese de bronz ce provin din zona castrului de la Gherla. Am putut astfel reface pe baza analogiilor de la scara Imperiului, o parte din echipamentul vestimentar al cavaleristului, cât și din hama- 91 N. Gudea, D. Tamba. în ActaMP, XVI, 1992, p. 317—318, pl. X/l—5, 7. 91 Gudea 1989, p. 650, nr. 24, pl. CCIX/24. 97 Oldenstein 1976, p. 207. 91 Idem, op. cit., p. 200, pl. 66 862, 863. i. 19 Gudea 1972, p. 70, nr. 27, pl. LXXI/27. 19:1 Gudea 1989, p. 655—656, nr. 1—19, pl. CCX1I/1—19. 11 Oldenstein 1976, p. 200. 1t- Diaconescu — Opreanu 1987, p. 66, nr. 54, 55, fig. 6/54, 55. Gudea 1989, p. 652, nr. 31, pl. CCX/31. 111 Diaconescu — Opreanu 1987, p. 66, nr. 55. 105 M. C. Bishop, op. cit., (vezi nota 61), p. 105. C. J. Simpson, în Britannia, VII, 1976, p. 197—198, fig. 3/4, 5. 107 UepCluj, p. 216. 410 CRISTIAN GAZDAC șament. Prezența unor catarame, aplici de centură atestă faptul că și cavaleriștii purtau cingulum de care se prindea pugio. Spatha era prinsă de balteus care este atestat de capetele de curele (nr. 27, 26). Putem afirma că in condițiile în care curelele echipamentului ca- valeristului sunt ocupate de piese ce alcătuiau garnituri, restul aplicilor și pandantivelor aparțin harnașamentului. De altfel și aceste aplici și pandantive, cum sunt cele în formă de sâmbure dublu de migdală, sau în formă de scut, alcătuiesc, la rândul lor, garnituri în sine. Asemenea piese de bronz, garnituri, se achiziționau odată tot setul și nu pe bucăți, cea ce indică necesitatea unor centre de producție ce alimentau garnizoanele romane cu aceste produse. Mai mult, existența unor analogii, mergând până la identitate, pentru piesele de la Gherla, Buciumi, Porolissum, Gilău atestă un centru de producție unic sau imi- tarea unor modele de către diferiți meșteșugari într-o regiune mai largă. Atelierele de bronzieri din castre serveau doar la reparatul pieselor mi- litare și nu la producerea lor decât ca piese de schimb108. CATALOG Piesele sunt in colecția MNIT. I. ATAȘE DE VASE 1. Toartă de vas oenochoc (nr. inv. V 44976), 1 = 155 mm. Partea de prin- dere pe corpul vasului, sub forma unei frunze stilizate, prezintă trei orificii cir- culare, din care două egale (d = 11 mm) și unul de 8 mm. Decorul vegetal este incizat prin linii subțiri puțin adânci. Toarta este ruptă în două fragmente. La punctul de curbură maximă prezintă o excrescență. Fig. 1/1. ' 2. Fragment ataș de vas (nr. inv. V. 44980), 33 X 22 mm. Are incizat un motiv vegetal. Fragmentul provine de la un vas de tip oenochoe. Fig. 2/2. 3. Ataș de ampulla (nr. inv. V. 44979), 36 X 25 mm. Partea ce se atașa pe vas este lisă. Urechea de prindere dispusă perpendicular pe ataș. Fig. 2/3. 4. Ataș de ampulla (nr. inv. V. 34588), 65 X 27 mm. Partea ce se atașează pe vas este în formă de frunză lanceolată. Urechea de prindere are secțiunea cir- culară, se păstrează întreagă. Fig. 2/4. II. PIESE DE MOBILIER 5. Mâner de casetă (nr. inv. V. 31007), 133 X 53 mm. Piesa reprezintă două pantere afrontate. Felinele au corpurile alungite terminate în „floare de lalea", între ele, pe labe, țin capul unei figuri umane stilizat redată. Fig. 2/5. 6. Fragment de mâner de casetă (nr. inv. V. 34592), 57 X 15 mm. Piesa re- prezintă un delfin redat prin solzi și aripioara dorsală. Fig. 2/6. 7. Buton în formă de clopot (..Picior de casetă") (nr. inv. V 45007), 26 X 21 mm. Piesa, de formă circulară, are un vârf conic. Partea superioară prezintă un ori- ficiu patrat, cu miez de fier pentru prinderea știftului. Fig. 2/7. 106 S. Cociș, în ActaMN, 32, I, 1995 p. 383—391. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 411 III. PIESE DE ECHIPAMENT MILITAR 8. Cataramă cu ureche de prindere rectangulară (nr. inv. V. 45050), 27 X .19 mm. Se păstrează suportul de prindere a acului și bucla cataramei. Fig. 3/8. 9. Fragment de cataramă cu ureche de prindere rectangulară (nr. inv. V. 45051). Se păstrează un fragment din urechea de prindere. Fig. 3/9. 10. Fragment cataramă cu ureche de prindere rectangulară (nr. inv. V. 45052), 20 X 13 mm. Se păstrează o parte din urechea de prindere. Fig. 3/10. 11. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45111), 20 X 21 mm. Piesa are un orificiu circular la un capăt (d = 3 mm) de care se prindea, printr-o cure- lușă, catarama. Se păstrează fragmentar chenarul piesei. Fig. 3/11. 12. Garnitură de centură (nr. inv. V. 30997), 49 X 25 mm. Piesa constă din- tr-un chenar lat de 5 mm, ce încadrează un motiv geometric traforat. Pe partea posterioară prezintă 6 nituri de prindere, dispuse câte trei pe fiecare latură. Fig. 3/12. 13. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45114), 29 X 25 nun. Se păs- trează un colț al garniturii cu un orificiu circular (d = 3 mm) pentru prinderea nitului. Se observă din decorul traforat doar un buton. Fig. 3/13. 14. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45097), 33 X 9 mm. Piesa în formă de tabula ansata din care se mai păstrează doar ansa. Fig. 3/14. 15. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45107), 28 X 14 mm. Piesa prezintă un decor fragmentar în formă de pelta. Pe margine apare o linie incizată. Fixarea pe centură se face prin intermediul stiftului plasat pe partea posterioară Fig. 3/15. ' 16. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45110), 22 X 19 mm- Se păs- trează o parte din chenar cu un decor vegetal și un orificiu de prindere a știftului. Fig. 3/16. 17. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45106), 23 X 18 mm. Piesa păstrează o parte din chenar din care se mai poate observa începutul unui decor traforat. Fig. 3'17. 18. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45112), 19 X ,H mm- Se păstrează o parte a chenarului cu una dintre verigile de prindere. (Fig. 3/18). 19. Garnitură de centură (nr. inv. V. 823), 60 X 22 mm. Piesa păstrată în- treagă prezintă un model traforat cu volute. La un capăt are un orificiu circular (d = 2 mm) de prindere. Fig. 3/19. 20. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45101), 31 X 19 mm. Piesa prezintă un decor traforat în forma unei volute. Se mai păstrează nitul de prin- dere. Fig. 3/20. 21. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45100), 27 X 16 mm. Frag- mentul prezintă un decor traforat în formă de pelta, pe margine sunt trei protu- berante. Pe partea posterioară apare un nit de prindere. Fig. 3/21. 22. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45102), 26 X 20 mm. Decor traforat în formă de pelta cu peduncul la capăt. Fig. 3/22. 23. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45113), 19 X 14 mm. Piesa prezintă o parte din decor și orificiul de prindere. Fig. 3/23. 24. Fragment garnitură de centură (nr. inv. V. 45115), 18 X H mm. Frag- mentul păstrează un capăt al piesei cu decor în formă de pelta și un nit pe par- tea posterioară. Fig. 3/24. 25. Fragment garnitură centură tip „VTERE FELIX“ (nr. inv. V. 81179), 31 X 29 mm. Piesa este un fragment din litera „F“. Corpul literei este decorat cu un motiv traforat. Fig. 3/25. 26. Fragment garnitură tip „VTERE FELIX" (nr. inv. V. 45103), 22 X 20 mm. Se păstrează o parte din decorul traforat și din corpul unei litere. Posterior are un nit de prindere. Fig. 3/26. 27. Capăt de balteus (nr. inv. V. 31180), 33 X 31 mm. Piesa, de formă discoi- dală, terminată cu un buton, prezintă. două orificii pentru fixarea niturilor. Fig. 3/27. 28. Capăt de balteus (nr. inv. V. 31223), 40 X 44 mm. Piesa este în formă de pelta cu decor traforat. Pe margini se observă două orificii pentru nituri, la partea superioară se păstrează fragmentar balamaua de prindere de garnitură. Fig. 3/28. 412 CRISTIAN GAZDAC 29. Limbă de curea (nr. inv. V. 45021), 50 X 10 mm. Partea păstrată este lamela mobilă a piesei, care are la partea .superioară veriga de prindere la partea fixă a piesei, Fig. 4 29. ‘ 30. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45031), 53 X 1° mm. Formă lanceolată, păstrează lamela de prindere pe piele. Fig. 4/30. 31. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45035), 43 X 1° mm. Formă lanceolată, urechea de prindere fragmentară. Fig. 4/31. 32. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45036), 36 X 8 mm. Formă lanceolată, ure- chea de prindere fragmentară. Fig. 4./32. 33. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45041), 31 X 5 mm. Formă lanceolată. Fig. 4/33. 34. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45042), 31 X 6 mm. Formă lanceolată, ure- chea de prindere fragmentară. Fig. 4/34. 35. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45043), 31 X 6 mm. Formă lanceolată, ureche de prindere fragmentară. Fig. 4/35. 36. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45037), 31 X 9 mm. Formă lanceolată, urechea de prindere fragmentară. Fig. 4/36. 37. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45039), 28 X 6 mm. Formă lanceolată, ure- chea de prindere fragmentară. Fig. 4./37. 38. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45040), 25 X 8 mm. Formă lanceolată, urechea de prindere fragmentară. Fig. 4/38. 39. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45034), 24 X 6 mm. Formă lanceolată, piesa păstrează urechea de prindere. Fig. 4/39. 40. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45044), 23 X ® mm. Formă lanceolată, fragment. Fig. 4 40. _ 41. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45038), 23 X 8 mm. Formă lanceolată, urechea de prindere fragmentară. Fig. 4/41. 42. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45046), 20 X 8 mm. Formă lanceolată, fragment. Fig. 4/42. 43. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45047), 18 X 4 mm. Formă lanceolată, fragment. Fig. 4/43. 44. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45045), 20 X 4 mm. Formă lanceolată, fragment. Fig. 4/44. _ 45. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45049), 22 X 18 mm. Formă lanceolată, fragment. Fig. 4/45. _ 46. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45033), 32 X 18 mm. Formă lanceolată, prezintă buton terminal, întreagă. Fig. 4/46. 47. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45032), 27 X 9 mm. Formă lanceolată, prezintă buton terminal, fragment. Fig. 4/47. _ 48. Capăt de curelușă (nr. inv. V. 45048), 21 X 8 mm. Formă lanceolată, prezintă buton terminal, fragment. Fig. 4/48. 49. Buterolă (nr. inv. V. 31192), 37 X 48 mm. Piesa este în formă de -pelta. Partea posterioară păstrată fragmentar. La parte superioară prezintă un orificiu rectangular, de o parte și de alta a acestuia un motiv decorativ traforat în formă de volute. Fig. 5/49. 50. Buterolă (nr. inv. V. 45025). 21 X I7 mm. Piesa păstrează doar partea inferioară cu un început de volută. Fig. 5/50. 51. Buterolă (nr. inv. V. 45024), 24 X 23 mm. Piesa păstrează partea infe- rioară cu un început de volută. Fig. 5/51. 52. Buterolă (nr. inv. V. 45023), 21 X 18 mm. Se păstrează o jumătate din piesă, cu o volută terminată cu un buton. Fig. 5/52. 53. Aplică de formă alungită (nr. inv. V. 45021), 57 X 18 mm. La cele două capete prezintă două orificii circulare pentru nituri; partea centrală este bom- bată, fiind delimitată de capete prin linii incizate. Fig. 5;53. IV. Piese de harnașament 54. Carabinieră (nr. inv. V. 44988). 28 x 17 mm. Fragmentul este cârligul de prindere al carabinierei pe inelul de joncțiune. Piesa este decorată cu două linii incizate în formă de „V“. Fig. 6/54. 55. Carabinieră (nr. inv. V. 44989), 34 X 17 mm. Fragment din cârlig. Se observă liniile decorative ce despart cârligul de partea centrală. Fig. 6/55. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 413 56. Carabinieră (nr. inv. V. 45079), 42 x 15 mm. Dintre carabinierele găsite este singura piesă care are partea centrală păstrată. Aceasta are formă ovală cu o protuberanță centrală. Pe partea posterioară prezintă cele două știfturi de prin- dere. Fig. 6/56. 57. Carabinieră (nr. inv. V. 44995), 19 X 12 mm. Fragment cârlig. Fig. 6/57. 58. Carabinieră (nr. inv. V. 44991), 25 X 16 mm. Fragment partea centrală cu începutul de cârlig. Fig. 6/58. 59. Carabinieră (nr. inv. 44992), 36 x 12 mm. Fragment cârlig ce pare a fi fost deformat. Fig. 6/59. 60. Carabinieră (nr. inv. V. 44990), 29 x 16 mm. Fragment cârlig deformat. Fig. 6/60. 61. Carabinieră (nr. inv. V. 44993), 24 x 8 mm. Fragment cârlig deformat. Fig. 6/61. 62. Carabinieră nr. inv. V. 44996), 17 X 9 mm. Fragment cârlig deformat. Fig. 6/62. 63. Carabinieră (nr. inv. V. 44997), 23 X 9 mm. Fragment cârlig deformat. Fig. 6/63. 64. Carabinieră (nr. inv. V. 44994), 17 X 9 mm. Fragment cârlig. Fig. 6/64. 65. Carabinieră nr. inv. V. 44998), 13 X 6 mm. Fragment cârlig. Fig. 6/65. 66. Carabinieră (nr. inv. V. 44999), 10 X 5 mm. Fragment cârlig. Fig. 6/66. 67. Carabinieră (nr. inv. V. 45000), 10 x 5 mm. Fragment cârlig. Fig. 6/67. 68. Distribuitor fix de curele (nr. inv. V. 32661), 64 X 56 mm. Piesa prezintă un disc central (d = 45 mm), care are un decor traforat cu volute. Pe margine prezintă trei orificii rectangulare (22 x 12 mm) pentru prinderea carabinierelor. Fig. 7/68. 69. Cataramă de chingă (nr. inv. V. 31176), 58 X 30 mm. Piesa are o formă rectangulară. Acul din fier este prins pe una din laturile lungi. Marginile scurte prezintă un decor geometric realizat prin linii incizate. Fig. 7/69. 70. Ochelari de cal (nr. inv. V. 44978), 63 X 14 mm. Fragmentul este o parte din rama de prindere a ochelarului la partea frontală a măștii de paradă a calu- lui. Se mai păstrează urmele ramificațiilor ce alcătuiau calota ochelarului. Fig. 7/70. V. Aplici și pandantive 72. Clopoțel — tintinnabulum — (nr. inv. V. 32660), 70 x 47 mm. Piesa este în formă de „piramidă**. Veriga de prindere are formă hexagonală. Fig. 8/72. 73. Clopoțel — tintinnabulum — (nr. inv. V. 31646), 43 X 24 mm). Piesa are formă semisferică. Decor realizat printr-un șir de cercuri concentrice incizate. Lip- sește veriga de prindere. Fig. 8/73. 74. Pandantiv circular (nr. inv. V. 32667), 65 X 50 mm. Piesa are un disc central cu decor traforat, cu volute terminate cu butoni. Prinderea se face prin intermediul verigii păstrate fragmentar. La capătul opus se găsește un buton. Fig. 8/74. 75. Aplică circulară (nr. inv. V. 32218), d = 54 mm. Piesa, confecționată din tablă de bronz, este decorată cu cercuri concentrice. Marginile piesei sunt îndoite spre interior. Pe partea posterioară prezintă două nituri de prindere. Fig. 9/75. 76. Aplică romboidală emailată cu protuberante circulare (nr. inv. V. 30996), 1 = 80 mm. Piesa este realizată prin turnare. In mijlocul rombului central este un decor în formă de în email alb. Urmează alte două făgașe romboidale, unul cu email roșu și următorul cu același decor pe email alb, ca în cazul rombului central. Cele patru protuberante (d = 20 mm), dispuse în cruce, sunt decorate cu discuri în email alb și roșu. Fig. 9/76. 77. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală** (nr. inv. V. 45053), 25 X 9 mm. Decor incizat cu puncte, prezintă dorsal cele două nituri de prindere. Fig. 10/77. 78. Aplică în formă de ..sâmbure dublu de migdală** (nr. inv. V. 45060), 23 X 9 mm. Formă caracteristică, decor incizat cu puncte. Fig. 10/78. 79. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală** (nr. inv. V. 45057)^ 25 x 10 mm. Formă caracteristică, decor incizat cu puncte, Fig, 10/79. 80. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală** (nr. inv. V. 45064), 25 x 12 mm. Fragment, decor incizat cu puncte. Fig. 10/80. 414 CRISTIAN GĂZDAC 81. Aplică în formă de ..sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45054), 28 x 10 mm. Formă caracteristică, decor incizat cu puncte, nervură mediană la capete. Fig. 10/81. 82. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45055), 3 X 12 mm. Formă caracteristică, decor incizat cu linii drepte. Fig. 10/82. 83. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45056), 23 x 9 mm. Formă caracteristică, decor incizat cu linii oblice. Fig. 10,83. 84. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45063), 23 X 8 mm. Formă caracteristică, fără decor, fragment. Fig. 10/84. 85. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45062), 27 x 9 mm. Formă caracteristică, fără decor, fragment. Fig. 10/85. 86. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45058), 26 X 10 mm. Formă caracteristică, decor incizat prin linii drepte. Fig. 10/86. 87. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45059), 25 X 9 mm. Formă caracteristică, fără decor. Fig. 10/87. 88. Aplică în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45061), 23 X 12 mm. Formă caracteristică, fără decor, defect de fabricație, fragment. Fig. 10/88. , 89. Pandantiv în formă de „sâmbure dublu de migdală" lnr. inv. V. 45028), 37 x 14 mm. Formă de „inimă", decor incizat cu linii oblice. Fa capătul inferior prezintă motivul „ochilor circulari", la capătul superior, veriga de prindere păs- trată fragmentar. Fig. 10/89. 90. Pandantiv în formă de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45029), 30 x 17 mm. Formă caracteristică, decor realizat prin linii incizate, un orificiu provenit de la o distrugere ulterioară, veriga de prindere fragmentară, lipsește partea inferioară. Fig. 10/90. 91. Pandantiv în formâ de „sâmbure dublu de migdală" (nr. inv. V. 45030), 21 X 11 mm. Fragment partea inferioară, decor realizat prin linii incizate. Fig. 10/91. 92. Aplică în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45010), 24 X 12 mm. Mar- ginile arcuite spre interior; posterior, două nituri de prindere. Fig. 11'92. 93. Aplică în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45014), 24 x 15 mm. Mar- ginile arcuite spre interior; posterior, un nit de prindere; partea superioară frag- mentară. Fig. 11/93. 94. Aplică în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45008), 28 x 11 mm. Mar- ginile arcuite spre interior; posterior, două nituri de prindere. Fig. 11/92. de prindere. Fig. 11/94. 95. Aplică în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45013), 22 x 10 mm. Mar- ginile arcuite spre interior; posterior un nit de prindere; prezintă un defect de fabricație? Fig. 11/95. 96. Aplică în formă de „scut" dublu (nr. inv. V. 45012), 24 X 11 mm. Margi- nile arcuite spre interior. Cele două scuturi sunt delimitate prin două linii inci- zate; posterior are două nituri de prindere. Fig. 11/96. 97. Aplică în formă de „scut" dublu (nr. inv. V. 45011), 24 X 9 mm. Margi- nile arcuite spre interior. Cele două scuturi sunt delimitate prin două linii inci- zate; posterior, are două nituri de prindere. Fig. 11/97. 98. Pandantiv în formă 'de „scut" simplu (nr. inv. V. 45015), 37 x 14 mm. Marginile arcuite spre interior; se păstrează veriga de prindere; la partea infe- rioară are motivul „ochilor circulari", din care se păstrează un lob. Fig. 11/98. 99. Pandantiv în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45017), 31 X 15 mm. Marginile arcuite spre interior; veriga de prindere fragmentară; la partea infe- rioară un început de decor. Fig. 11/99. 100. Pandantiv în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45016), 30 X 13 mm. Marginile arcuite; la partea inferioară prezintă un motiv trilobat, lobul din mijloc fiind rupt. Fig. 11/100. 101. Pandantiv în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45018), 24 X 9 nun. Marginile arcuite spre interior; veriga de prindere dispusă paralel cu piesa, frag- mentară; la baza piesei motiv trilobat, lobul din mijloc este rupt. Fig. 11/101. 102. Pandantiv în formă de „scut" simplu (nr. inv. V. 45081), 29 X 10 mm. Marginile arcuite spre interior; partea inferioară cu un motiv trilobat, lobul din mijloc alungit; partea superioară are veriga de prindere dispusă paralel cu piesa. Fig. 11/102. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 415 103. Pandantiv în formă de ,.scut“ simplu (nr. inv. V. 45019), 25 x 12 mm. Marginile arcuite spre interior; urechea de prindere dispusă perpendicular pe piesă este păstrată fragmentar; posterior, are un nit de prindere. Fig. 11/103. 104. Aplică în formă de „scut" rectangular (nr. inv. V. 45075), 34 X 12 mm. Marginile rectangulare; posterior, are două nituri de prindere. Fig. 11/104. 105. Pandantiv în formă de „scut" rectangular (nr. inv. V. 45087), 27 x 8 mm. Marginile rectangulare; are veriga de prindere întreagă; partea de mijloc are o scobitură dreptunghiulară; la bază fragment de lunula. Fig. 11/105. 106. Pandantiv în formă de „scut" rectangular (nr. inv. V. 45088), 28 X 8 mm. Marginile rectangulare; veriga de prindere fragmentară; la partea inferioară motiv trilobat cu lobii alungiți. Fig. 11/106. 107. Aplică în formă de ,,inimă" cu buton (nr. inv. V. 45002), 39 X 15 mm. Formă caracteristică; buton puternic profilat. Fig. 12/107. 108. Aplică în formă de „inimă" cu buton (nr. inv. V. 45003), 28 X 12 mm. Formă caracteristică; buton puternic profilat; posterior, două nituri de prindere. Fig. 12/108. 109. Aplică în formă de „inimă" cu buton (nr. inv. V. 45006), 19 X 11 mm. Fragment partea inferioară cu buton puternic profilat; posterior, un nit de prin- dere. Fig. 12/109. 110. Aplică în formă de „inimă" cu buton (nr. inv. V. 45004), 32 X 11 mm. Formă caracteristică, butonul ușor profilat. Fig. 12/110. 111. Aplică în formă de „inimă" cu buton (nr. inv. V. 45001). 24 X 12 mm. Formă caracteristică, butonul ușor profilat, posterior, prezintă două nituri. Fig. 12/111. ' 112. Aplică în formă de „inimă" cu buton (nr. inv. V. 45005), 29 x 15 mm. Formă caracteristică, fragment. Fig. 12/112. 113. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45067), 27 X 6 mm. Corp cu striații; la capete câte un buton; posterior, două nituri de prindere. Fig. 12/113. 114. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45066), 29 x 6 mm. Corp cu stria- ții rare; butoni terminali; nituri de prindere posterioare. Fig. 12/114. 115. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45065), 37 X 8 mm. Corp cu striatii, la un capăt buton terminal, la celălalt, o prelungire triunghiulară. Fig. 12/115. 116. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45068), 28 X 6 mm. Corpul fără decor; butoni terminali. Fig. 12/116. 117. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45064), 16 X 7 mm. Fragment corp cu striații și un buton terminal. Fig. 12/117. 118. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45072), 16 X 5 mm. Fragment corp cu striații și un buton terminal. Fig. 12/118. 119. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45070), 14 X 6 mm. Fragment corp cu striații și un buton terminal. Fig. 12/119. 120. Aplică alungită cu striații (nr. inv. V. 45071), 17 X 5 mm. Fragment corp cu striații și un buton terminal. Fig. 12/120. 121. Aplică în formă de „glob" (nr. inv. V. 45093), 25 X 12 mm. Formă ovală cu buton terminal; central o scobitură ovală; posterior, două nituri de prindere. Fig. 12/121. 122. Pandantiv în formă de „glob" (nr. inv. V. 45086), 26 X 10 mm. Formă ovală: veriga de prindere fragmentară. Fig. 12/122. 123. Aplică ovală (nr. inv. V. 45080), 28 X 12 mm. Formă ovală cu o protu- berantă centrală: posterior, două nituri de prindere. Fig. 12/123. 124. Aplică ovală (nr. inv. V. 45082), 20 X 10 mm. Fragment, se mai păs- trează protuberanta centrală; la capăt prezintă motivul „ochilor circulari": poste- rior un nit. Fig. 12/124. 125. Aplică în formă de „trompetă" (nr. inv. V. 45096), 23 X 17 mm. Frag- ment cu una dintre trompete și o parte din cealaltă: posterior un nit. Fig. 13!125. 126. Aplică în formă de „trompetă" (nr. inv. V. 450951. 22 X 20 mm. Frag- ment cu o trompetă întreagă răsucită, dintr-o alta doar partea lată a ei; posterior un nit. Fig. 13/126. 127. Aplică cu capăt terminat în pelta (nr. inv. V. 44986). 31 X 4 mm. Piesa păstrată întreagă, are corpul lis, iar capătul, o verigă în formă de pelta; posterior două nituri. Fig. 13/127. 128. Aplică phallică (nr. inv. V. 45092), 21 x 9 mm. Se păstrează doar partea centrală, cele două protuberante fiind despărțite de un brâu median. Fig. 13/128. 416 CRISTIAN GAZDAC 129. Pandantiv fragmentar (nr. inv. V. 45078), 30 X 16 mm. Veriga de prin- dere, păstrată fragmentar, este flancată de doi lobi. Fig. 13/129. 130. Fragment aplică (nr. inv. V. 45083), 23 X 12 mm. Se păstrează motivul treflat, lobul din mijloc mai lung; posterior un nit. Fig. 13/130. 131. Fragment pandantiv (nr. inv. V. 45084), 18 X 15 mm. Fragmentul repre- zintă partea inferioară a piesei, din care s-au păstrat doi lobi, cel lateral decorat cu motivul ..ochilor circulari", iar lobul central realizat ca un buton puternic pro- filat. Fig. 13; 131. 132. Fragment aplică (nr. inv. V. 45085), 18 X 10 mm. Fragmentul reprezintă partea inferioară a piesei cu cei trei lobi, cel din mijloc decorat cu striații; pos- terior un nit. Fig. 13/132. 133. Fragment aplică (nr. inv. V. 45091), 18 x 10 mm. Este reprezentată o lunula cu un corn rupt. Fig. 13/133. 134. Fragment aplică (nr. inv. V. 45009), 16 X 12 mm. Reprezintă o lunula. Fig. 13 134. 135. Fragment aplică (nr. inv. V. 45089), 14 X 9 mm. O lunula cu coarnele unite; posterior un nit. Fig. 13/135. 136. Fragment în formă de lunula (nr. inv. V. 45090), 12 X 12 mm. Fig. 13/136. CRISTIAN GAZDAC ABREVIERI SPECIALE ALICU — COCIȘ 1994 D. ALICU, S. COCIȘ, C. ILIEȘ, ALINA SOROCEANU, Small Finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 1994. DIACONESCU — OPREANU 1987 AL. DIACONESCU, C. OPREANU, Bronzuri romane din castrul de la Gilău, în SCIVA, 1, 1987, p. 52—71. GUDEA 1972 N. GUDEA, E. CHIRILA, V. LUCACEL, C. POP, Castrul roman de la Buciumi, Cluj-Napoca, 1972. GUDEA 1989 N. GUDEA, Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la margi- nea de nord a Imperiului roman, în ActaMP, XIII, 1989. OLDENSTEIN 1976 J. OLDENSTEIN, Zur Ausrilstung rbmischer Auxiliareinheiten. Studien zu Beschlăgen und Zierat an der Ausrilstung der romischen Auxiliareinheiten des obergermanisch-raetischen Limesgebietes aus dem zweiten und dritten Jahrhundert n.Chr., în BerRGK, 57 (1976), 1977, p. 49—284. ROMAN BRONZES FROM GHERLA (Abstract) We present a series (136 pieces) of small finds from the roman fort at Gherla (Cluj county). AII finds come by accidental discoveries. In the first time we studied the function of these pieces. By this point of view we devided the finds in five categories: I. Joining parts of vessels, II. Furni- ture pieces, III. Military equipment pieces, IV. Harness pieces, V. Appliques and pendants. For our analysis, we used analogies from the Roman Empire, outside of the border and from Dacia. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 417 Beside pieces with a clear function like junction loops (no. 54—67), eye-guard (no. 70), there are many appliques and pendants which have only a decorate role. The buckles (no. 8—10), belt appliques (no. 11—26), belt tongue (no. 29) decorated the soldier belt fcingulum). Pieces no. 27, 28 were balteus strap-ends for the belt which kept the long sword — spatha. AU soldier belts were decorated completely with this typ of fittings. So, the others pendants and appliques were destinate to decorate the harness. This fact explains why there are appliques and pendants of the same typ, like almond kernel-shaped fittings (no. 77—91). shield-shaped fittings (no. 92—106). The presence of these fittings presume some workshops for made them. More than that, the identity of some ornaments of pieces which come from different forts from Dacia (Gherla, Gilău, Porolissum, Buciumi), could indicate an unic workshop or a few imitations which were spread on an large aria. For the dating of these finds we don’t have any contexts. So, we try to use the dating for analogies. But these pieces are a common typ and were use for a long time. Majority of them could be dating as terminus post quem in the middle of the Ilnd century A.D. For Dacia that means the period of the Roman occupation. Fig. 1 1. Oenochoe handle. Fig. 2 2. Joining part of oenochoe handle ; 3 — 4 Joining part of ampulla-, 5—6 Case handles ; 7 Bell-shaped stud. Fig. 3 8—10. Buckles; 11—26. Belt fittings; 27—28. Balteus strap-ends. Fig. 4 29. Belt tongue ; 30 — 48. Strap-ends. Fig. 5 49 — 52. Chapes; 53. Fitting with long body. Fig. 6 54 — 67. Junction loops. Fig. 7 68. Three rings phalera junction; 69. Girth buckle; 70. Eye-guard fragment. Fig. 8 72 — 73. Bells (tintinnabula) ; 74. circular pendant. Fig. 9 75. ircular fitting; 76. Rhombic enamelled fitting. Fig. 10 77—91. Almond kernel-shaped fittings and pendants. Fig. 11 92 — 106. Shield-shaped fittings and pendants. Fig. 12 107—112. Heart-shaped fittings with button ; 113—120. Long fittings with straites; 121 — 122. Globe-shaped fitting and pendant; 123—124. Oval fittings with central protuberance. Fig. 13 125 — 126. Trumpet-shapcd fittings ; 127. Fitting with pelta-end; 128. Phallic fitting ; 129—136. Fitting and pendants fragments. 418 Fig. 2. 2. Ataș de oenochoe; 3 — 4. Atașe de ampulla', 5 BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 41 g Fig. 3. 8—10. Catarame; 11—26. Aplici de centură; 27 — 28. Capete de baltcus. 420 CRISTIAN gazdac BRONZURJ ROMANE DE LA GHERLA 421 29 30 Fig. 4. 29. Limbă de curea; 30 — 48. Capete de curelușă. 422 CRISTIAN CAZDAC Fig. 5. 49 — 52. Buterole ; 53. Aplică cu corpul alungit. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 423 Fig. 6. 54 — 67. Carabiniere 424 i CRISTIAN GÂZDAC l'ig. 7. 68. Distribuitor fix de curele; 6 . Cataramă rectangulară; 70. Ochelari de cal. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 425 Fig. S. 72 — 73. Clopoței (tintinnabula) ; 74. Pandativ circular 426 CRISTIAN GĂZDAC 75. Aplică circulară; 76. Aplică romboidală emailată BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 427 Fig. 10. 77 — 91. Aplici și pandantive în formă de sâmbure dublu de migdală. 428 CRISTIAN GAZDAC Fig. II. 92—106. Aplici și pandantive in formă de scut. BRONZURI ROMANE DE LA GHERLA 429 l'ig. 12. 107--1I2. Aplici iu formă de inimă; 113 120. Aplici lungi cu striații; 121 — 122. Aplică și pandantiv în formă de glob; 123 — 124. Aplici ovale cu protuberante centrale. 430 CRISTIAN GĂZDAC Fig. 13. 125—126. Aplici in formă de trompetă; 127. Aplică cu corpul terminat in pelta 128. Aplică „phallică/; 12 —136. Fragmente de aplici și pandantive. FIBULELE ROMANE DE LA MICASASA Cercetările arheologice efectuate începând din anul 1976 până în pre- zent, cu întrerupere între anii 1987—1990', au dus la descoperirea, în vatra actuală a comunei Micăsasa, jud. Sibiu, pe aproximativ 20 ha3, ia unei mari așezări romane, a celui mai mare centru ceramic cunoscut până în prezent în Dacia3. Cu prilejul acestor cercetări efectuate în di- ferite puncte ale așezării s-a constatat în stratul de cultură, de-o con- sistență materială asemănătoare acelora din mediul urban, în multe ca- zuri trei niveluri de construcție. Aceste trei niveluri, primul de scurtă durată', cel de al doilea mult mai substanțial și mult mai îndelungat în timp5, iar în al treilea, mult mai înfloritor6, acoperă perioada în exis- tența așezării din primii ani de la instalarea administrației romane în Dacia și până la retragerea acesteia. în cadrul acestei așezări, după cum rezultă din cercetările arheolo- gice, fondată de coloniști proveniți cu precădere din provinciile occiden- tale dar și din provinciile vecine și din lumea elenistică, îi întâlnim și pe autohtoni, pe daci. Urme ale acestora sunt prezente peste tot, în toate nivelurile. Mai ales, în nivelul doi în preajma cuptoarelor pentru ars oale și chiar în ruinele atelierelor. Prezența lor este atestată prin produse ceramice de tradiție dacică, preromană și după cum se va arăta, se pare, și prin prezența fibulelor din fier descoperite. în toate aceste niveluri, îndeosebi în nivelul doi, s-au găsit până în prezent, in tot cuprinsul așezării, purtate și pierdute de locuitorii acestui habitat, 83 fibule și fragmente de fibule dintre care 75 din bronz și 8 din fier și care cronologic se încadrează, după cum se va vedea, în perioada de dăinuire a acestuia. Cele 83 de fibule și fragmente de fibule se înscriu ca tipuri în con- textul mai larg al fibulelor romane din zona provinciilor dunărene. Ast- 1 în anii 1983-1986 efectuându-se câte două campanii. - Din care s-au cercetat deocamdată, doar 23,46 ari. ’ I. Mitrofan, în Dacia N.S., XXXIV, 1990, p. 129—138; idem, în RCRF, XXIX— XXX, 1991, p. 173—200; idem, în ActaMN, XXIX—XXX, 1991, p. 173—200. 4 Din acest nivel reiese că fondatorii așezării, coloniști s-au stabilit aici, la început, construindu-și barăci ori case din lemn. 5 Bogat în vestigii mult mai substanțiale provenind de la construcții, unele cu fundații din pietre de râu, cu pereți din pari îngrădiți și apoi lutuiți și ten- cuiți, unele acoperite cu țigle sau de la ateliere și cuptoare pentru olărit, dintre care, multe dintre ele în zona centrală a așezării au sfârșit printr-un puternic incendiu, precum și de la diferite alte amenajări. Viața habitatului in acest timp, care pare să cuprindă perioada dintre mijlocul sec. II și prima parte a sec. III, pare să fi fost mult mai intensă și să fi suferit profunde prefaceri. 6 în urma dezastruosului incendiu, produs în zona centrală a așezării, tere- nul a fost nivelat și au fost identificate numeroase clădiri și somptuoase edificii publice, aparținând, se pare, mijlocului sec. III și primei părți a aceleia de a doua jumătate a acestui secol. 432 IOAN MITROFAN — SORIN COCIȘ fel piesele de la Micăsasa au analogii perfecte în Noricum, Pannonia, Moesia. Procentual domină fibulele puternic profilate (45't,), urmează apoi fibulele cu genunchi (12%). După al treilea sfert al sec. II d.Ch. se observă întrebuințarea, mai ales, a fibulelor cu balama (fibule în for- mă de T, fibule emailate, fibule cataramă, fibule cu piciorul întors pe dedesubt). Un fenomen interesant îl constituie existența unui număr de 8 piese de fier, număr record pentru o așezare romană din Dacia și chiar din Imperiu. O explicație plauzibilă în stadiul actual al cercetării ar consta în purtarea acestor fibule de către autohtoni. CATALOG7 Fibulele sunt în colecția MNIT 1. Bronz, fragmentară, L = 5,1 cm; resortul format din 4 spire, coarda interi- oară. Corpul rombic în secțiune era ornamentat cu mici incizii în formă de V. Piciorul trapezoidal. Fibulă soldat. Analogii: Gornea8 Zugmantel9. începu- tul sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42163. Inedită (Fig. 1/1). 2. Fier, fragmentară, L = 5,3 cm; resortul format din 8 spire, coarda interioară. Corpul puternic curbat (semirotund în secțiune) se termină intr-o portagrafă trapezoidală. Fibulă arbaletă. Chinteni10, Singidunum". Sec. III d.Ch., Micăsasa, 1994. Inedită (Fig. 1/2). 3. Fier, întreagă, L = 5 cm; resortul format din 8 spire, coarda interioară. Picio- rul trapezoidal. Același tip cu piesa nr. 2. Micăsasa; nr. inv. v/42188. Inedită (Fig. 1/3). ’ 4. Fier, întreagă, L = 6 cm; resortul format din 8 spire, coarda interioară. Pi- ciorul trapezoidal. Același tip cu piesa nr. 2; Micăsasa; nr. inv. v/43887. Ine- dită (Fig. 1/4). 5. Fier, fragmentară, L = 4,8 cm; se păstrează corpul (dreptunghiular în sec- țiune) și o parte din picior. Același tip cu piesa nr. 2; Micăsasa; nr. inv. v/42181. Inedită (Fig. 1/5). 6. Fier, fragmentară, L = 4,5 cm; corpul puternic îndoit se termină într-o port- agrafă trapezoidală. Același tip cu piesa nr. 2. Micăsasa; nr. inv. v/42153. Ine- dită (Fig. 1/6). 7. Fier, fragmentară, L = 5,3 cm; corpul (semicircular în secțiune) este puternic îndoit în forma literei D. Portagrafa trapezoidală. Același tip cu piesa nr. 2. Micăsasa; nr. inv. v/42182. Inedită (Fig. 1/7). 8. Bronz, fragmentară, L = 2,3 cm; resortul, format din 10 spire, este protejat de o plăcuță. Din corp se păstrează o mică parte ce cuprinde o nodozitate prinsă între două aripioare cu capetele unite (cu patru mici „antene" dea- supra). Fibulă cu aripioare norico-pannonică. Varianta Garbsch 238 q. Poro- lissum12, Lasseldorf13. Prima jumătate a sec. II d.Ch., Micăsasa; nr. inv. v,'42198. Inedită (Fig. II/8). 7 Piesele vor fi prezentate după sistemul Corpus Signorum Imperii Romani. 8 N. Gudea, Gornea. Așezări din epoca romană și romană târzie, Reșița, 1977, p. 31, fig. 14/5. 9 A. Bohme, în SaalbJahrb, XXIX, 1972, p. 13—14, pl. 4/174. 10 D. Alicu, în ActaMN, 31, I, 1994, p. 565, pl. XVII/2. 11 D. Bojovic, Rimske fibulă Singidunuma, Beograd, 1983, ,pl. XVIII/163. 12 I. Bajusz, S. Cociș, în ActaMP, XIX, 1995 (sub tipar). 13 J. Garbsch, Die norisch-pannonische Frauentracht im 1. und 2. Jahrhundert, Miinchen, 1965, p. 70, pl. 35/8. FIBULELE ROMANE DE LA MICĂSASA 433 9. Bronz, fragmentară, 1, = 4,2 cm; se păstrează piciorul și portagrafa. Aceasta din urmă este tralorată cu ornamente în formă de cerc și stele, iar marginile cu incizii in formă de dinți de lup. Același tip ca piesa nr. 8. Micăsasa; nr. inv. v/42168. Inedită (Fig. II/9). 10. Bronz, întreagă, L = 6 cm; resortul format din 8 spire, coarda înaltă și exte- rioară. O placă dreptunghiulară protejează resortul. Capul lățit se îngustează spre corp pe care este o nodozitate realizată din trei creste. Piciorul este deco- rat cu o nervură mediană și două rânduri de incizii în formă de dinți de lup și se termină într-un buton puternic. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puter- nic profilată, varianta cu placă la cap. Cluj-NapocaM, Siscia'5. Prima jumă- lale a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42192. Inedită (Fig. 11/10). 11. Bronz, fragmentară, L = 6 cm; piesa executată dintr-o singură bucată. Resor- tul format din 10 spire, coarda înaltă. La cap are o placă protectoare. Pe cap o nodozitate. Piciorul se termină intr-un buton. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată, varianta timpurie. Porolissum'u, Siscia17. Prima jumă- tate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v 43875. Inedită (Fig. 11/11}. 12. Bronz, fragmentară, 1. = 4,4 cm; se păstrează o nodozitate pe corp. Piciorul, cu o nervură mediană, se termină într-un buton. Portagrafa trapezoidală. Fi- bulă puternic profilată, nu se poate determina varianta. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42162. Inedită (Fig. 11/12). 13. Bronz, fragmentară, L = 1,8 cm; se păstrează capul fibulei. Același tip cu piesa nr. 10. Micăsasa, 1994. Inedită (Fig. 11/13). 14. Bronz, întreagă, L = 4 cm; resortul din 8 spire, coarda înaltă și exterioară. Capul mic, pe corp o nodozitate. Piciorul se termină în buton. Portagrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 10. Micăsasa; nr. inv. v/42183. Inedită (Fig. 11/14). ' 15. Bronz, fragmentară, L = 3,8 cm; se păstrează resortul cu 8 spire. Capul lățit protejat de o plăcuță. Pe corp o nodozitate. Piciorul se termină în buton. Port- agrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 10. Micăsasa; nr. inv. v,'42178. Inedită (Fig. 11/15). 16. Bronz, fragmentară, 1. = 5 cm; se păstrează o nodozitate de pe corp și piciorul ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup și o nervură mediană. Port- agrafa trapezoidală. Fibulă puternic profilată nu se poate determina varianta. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42186. Inedită (Fig. 11/16). 17. Bronz, fragmentară, L = 2,1 cm; resortul format din 8 spire, coarda înaltă și exterioară. Capul mare fațetat. Același tip cu nr. 10. Micăsasa; nr. inv. v/42172. Inedită (Fig. 11/17). 18. Bronz, fragmentară, L = 1,5 cm; resortul format din 8 spire, coarda înaltă și exterioară. Capul fațetat. Fibulă puternic profilată1, nu se poate determina varianta. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42189. Inedită (Fig. 111/18). 19. Bronz, fragmentară, L = 2,6 cm; resortul format din 8 spire, capul lat are o nervură mediană pe mijloc. Fibulă puternic profilată, varianta fără placă. Cluj-Napoca18, Lauriacum19. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42179. Inedită (Fig. III/19). 20. Bronz, fragmentară, L = 4,8 cm; resortul format din 8 spire. Coarda înaltă. Capul lățit cu o nervură mediană. Pe corp o nodozitate discoidală. Piciorul lung are o nervură mediană fiind ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup. La capăt un buton. Portagrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa, 1994. Inedită (Fig. 111/20). 21. Bronz, întreagă, L = 5,3 cm; resortul format din 8 spire. Coardă înaltă. Capul lățit cu o nervură mediană și ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup. Pe corp o nervură mediană. Piciorul este ornamentat identic cu partea supe- 14 Atelier de fibule, săpături inedite, S. Cociș, V. Voișian, Viorica Rusu- Bolindeț. 15 R. Koscevic, Anticke fibule s producja Siska, Zagreb, 1980, pl. XVI/114. 19 N. Gudea, în ActaMP, XIII, 1989, p. 1042, pl. CLXXXIII/11. 17 R. Kosdevic, op. cit., pl. XV/105. 18 Vezi nota 14. 19 W. Jobst, în Forschungen in Lauriacum 10, 1975, Linz, 1975, p. 30—35, pl. 7/51—52. 434 IOAN MITROHAN — SORIN COCIȘ rioară a piesei. Portagrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 19. Mică- sasa; nr. inv. v/42180. Inedită iFig. 11121,. 22. Bronz, fragmentară, I, = 3.8 cm; capul lățit are o nervură mediană. Pe corp o nodozitate. Piciorul cu o nervură mediană se termină cu un buton. Portagrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa; nr. inv. v/42159. Inedită (Fig. 111/22 . 23. Bronz, fragmentară. I, = 3,5 cm; resortul format din 8 .spire. Capul lățit are o nervură mediană ce continuă și pe picior. Același tip cu piesa nr. 19. Mică- sasa; nr. inv. v/42191. Inedită (Fig. Ill/23i. 24. Bronz, întreagă, L = 3,8 cm; resortul format din 8 spire. Capul lățit are o ner- vură mediană ce continuă și pe picior. Pe corp o nodozitate. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa; nr. inv. v 42156. Inedită ‘Fig. III/24i. 25. Bronz, fragmentară, L = 2,7 cm; capul lățit, pe corp o nodozitate. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa, 1994. Inedită /Fig. III/25). 26. Bronz, fragmentară. L = 1,7 cm; resortul format din 8 spire. Pe corp o ner- vură mediană. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa; nr. inv. v/42197. Inedită (Fig. II1/26). 27. Bronz, fragmentară, L = 3 cm; piciorul puternic curbat se termină într-un buton. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată, nu se poate deter- mina varianta. Prima jumătate a sec. II, d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v 42175. Ine- dită (Fig. II1/27). 28. Bronz, fragmentară, L = 4,7 cm; resortul format din 8 spire. Capul lățit: pe cap are o nervură mediană și o nodozitate. Piciorul se termină în buton. Port- agrafa dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 19. Micăsasa, 1992. Inedită (Fig. IV 28). ' 29. Bronz, fragmentară, L = 4,5 cm; resortul format din 8 spire. Capul lățit are spre arc două incizii. Pe corp o nodozitate formată din trei creste. Piciorul are o nervură mediană și se termină într-un buton. Portagrafa dreptunghiu- lară. Fibulă puternic profilată, varianta cu incizii la cap. Cluj-Napoca23. Sis- cia21. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa, 1994. Inedită (Fig. IV/29). 30. Bronz, fragmentară, L = 3,3 cm; se păstrează capul cu două incizii spre resort și o parte din corp cu o nodozitate formată din creste. Același tip cu piesa nr. 28. Micăsasa; nr. inv. v/42184. Inedită (Fig. IV/30). 31. Bronz, întreagă, k = 3,5 cm; resortul format din 8 spire. Capul mic fațetat este despărțit spre resort de o placă, iar spre picior de o nodozitate. Piciorul trapezoidal. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată, varianta cu piciorul trapezoidal. Buciumi22, Lauriacum23. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/4386. Inedită (Fig. IV/31). 32. Bronz, întreagă. L = 3,8 cm; resortul format din 8 spire. Capul mic fațetat este despărțit spre resort de o placă. O nodozitate pe cap. Piciorul trapezoidal cu ornamente în formă de dinți de lup. Același tip cu piesa nr. 30. Micăsasa; nr. inv. v 42592. Inedită (Fig. IV/32). 33. Bronz, fragmentară. L = 3,2 cm; resortul are 8 spire. Capul mic fațetat, o nodozitate pe corp. Același tip cu piesa nr. 30. Micăsasa; nr. inv. v/42199. Ine- dită (Fig. IV/33i. 34. Bronz, fragmentară, L = 2 cm; resortul are 8 spire, capul mic în forma unei trompete. O nodozitate pe corp. Piciorul ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup. Fibulă puternic profilată, varianta cu piciorul trapezoidal și fără plă- cuță la cap. Porolissum2J. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42193. Inedită (Fig. IV/34). 35. Bronz, întreagă, L = 5,3 cm; resortul format din 8 spire. Capul fibulei este format de o plăcuță dreptunghiulară. Corpul are o nervură mediană și se ter- mină într-o nodozitate. Piciorul scurt ornamentat cu dinți de lup. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată, varianta cu capul dreptunghiular. 20 Vezi nota 14. 21 R. KoJcevic, op. cit., pl. XVI 113. 22 E. Chirilă și colab., Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972, pl. XCIII/1. 23 W. Job.st, op. cit., p. 38—39, pl. 6/44. 21 N. Gudea, V. Lucăcel, în ActaMP, III, 1979, p. 340, pl. XVI/189. FIBULELE ROMANE DE LA MICASASA 435 Porolissum25, Lauri acum26. A doua jumătate a sec. II — începutul sec. III d.Ch. Micăsasa, 1991. Inedita (Fig. IV [35). 36. Bronz, fragmentară, L = 3,4 cm; resortul format din 8 spire. Capul fibulei este format de o plăcuță dreptunghiulară. Corpul are o nervură mediană fiind ornamentat cu incizii în formă 'de dinți de lup. Același tip cu piesa nr. 35. Micăsasa; nr. inv. v/42196. Inedită (Fig. IV/36). 37. Bronz, fragmentară, L = 2,9 cm; resortul format din 10 spire. Capul în forma unei trompete cu o placă circulară protectoare. Pe corp o nodozitate din creste. Piciorul se termină în buton. Fibulă trompetă, varianta pannonică. Porolissum27, Pannonia28. A doua jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42168. Inedită (Fig. V/37). 38. Bronz, fragmentară, L = 1,5 cm; se păstrează piciorul, o nodozitate și un buton terminal. Fibulă același tip cu piesa nr. 37. Micăsasa; nr. inv. v/42200. Inedită (Fig. V/38). 39. Bronz, fragmentară, L = 2 cm; resortul format din 12 spire. Capul în forma unei trompete. Placa protectoare este ornamentată cu incizii în formă de dinți de lup. Același tip cu piesa nr. 35. Micăsasa; nr. inv. v/42160. Inedită (Fig. IV (39). ' 40. Bronz, fragmentară, L = 3,5 cm; se păstrează capul fațetat. Fibulă trompetă varianta cu capul fațetat. Micia29, Moravia30. A doua jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42157; Inedită (Fig. V/40). 41. Bronz, fragmentară, L = 1,5 cm; resortul format din 8 spire. Capul lățit în forma unei ancore. Fibulă cu capul în formă de ancoră, varianta timpurie; Cluj-Napoca31, Singidunum32. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42150. Inedită (Fig. Vf41). 42. Bronz, fragmentară, L = 6 cm; resortul este format din 12 spire protejate de i o plăcuță dreptunghiulară. Capul mare are forma unei ancore, având două butoane la capăt. Pe corp o nodozitate și două aripioare. Piciorul masiv se termină într-un buton. Portagrafa trapezoidală. Fibulă cu capul în formă de ancoră. Apulum33, Siscia34. Mijlocul sec. II — începutul sec. III d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/43879. Inedită (Fig. Vț42). 43. Bronz, întreagă, L = 3 cm; resortul format din 8 spire. Capul este semicircular. Corpul puternic curbat este fațetat. Piciorul se termină drept. Portagrafa tra- pezoidală. Fibulă cu genunchi, varianta cu capul semicircular. Porolissum35, Augst33. Prima jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa, 1992. Inedită (Fig. VI/43). 44. Bronz, fragmentară, L = 4 cm; resortul format din 8 spire. Capul este semi- circular și ornamentat cu dinți de lup. Piciorul se termină în buton. Port- agrafa înaltă și dreptunghiulară. Același tip ca piesa nr. 43. Micăsasa, 1993. Inedită (Fig. VI/44). 45. Bronz fragmentară, L = 4,5 cm; capul este semicircular. Corpul puternic curbat este fațetat. Piciorul se termină în buton. Portagrafa este înaltă și dreptunghiu- lară. Fibulă cu genunchi. Același tip cu piesa nr. 43. Micăsasa; nr. inv. v/42202. Inedită (Fig. VI/45). 46. Bronz fragmentară, L = 3,6 cm; corpul curbat, piciorul se termină în buton. Portagrafa înaltă și dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 43. Micăsasa; nr. inv. v/42198. Inedită (Fig. VI/45). 47. Bronz, fragmentară, L = 4 cm; resortul format din 8 spire. Capul mic semi- rotund. Corpul puternic curbat. Același tip cu piesa nr. 43. Micăsasa; nr. inv. v/42155. Inedită (Fig. VI/47). 23 Idem, op. cit., p. 326, pl. 11/19. 26 W. Jobst, op. cit., p. 56—57, pl. 14/90—95. 27 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 329, pl. V/50—51; 28 E. Patek, în DissPann, 11, 19, 1942, pl. XXII/8—10. 29 S. Cociș, A. Rusu, în Sargetia, XX, 1986—1987, p. 142, pl. II/7. 3) J. Peskaf, Fibeln aus der romischen Kaiserzeit in Măhren, Praga, 1972, p. 88, pl. 14/4. 31 Vezi nota 14. 32 D. Bojovic, op. cit., pl. XVII/148. 03 I. H. Crișan, în ActaMP, III, 1979, p. 306, pl. III/4. 31 R. KoScevic, op. cit., pl. XX/149. 35 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 336, pl. XII/132—135. 33 E. Riha, în Forschungen in Augst, 3, 1979, p. 75, pl. 10/261. 436 IOAN MITROFAN — SORIN COCtȘ 48. Bronz. întreagă. L = .3,5 cm; resortul format din 8 spire. Capul mic .semi- rotund ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup. Același tip cu piesa nr. 4.3. Micăsasa; nr. inv. v/43881. Inedită (Fig. VI/48). 49. Bronz, fragmentară, I, = 2,7 cm; resortul format din 8 spire este introdus într-o rolă. Capul mic semirotund. Corpul curbat în forma literei D. Piciorul se termină în buton. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă cu genunchi, varianta cu resortul în rolă. Potaissa37, Singiflunum™. A doua jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42165. Inedită Fig. VI 19i. 50. Bronz, fragmentară. L = 4,5 cm; resortul format din 10 spire este introdus într-o rolă. Piciorul se termină intr-un buton. /Același tip cu piesa nr. 49. Micâ- sasa; nr. inv. v/42177. Inedită (Fig. VII/50). 51. Bronz, fragmentară, 1, = .3,4 cm; resortul format din 10 spire, introdus într-o rolă. Capul mic semirotund. Corpul este fațetat. Piciorul se termină in buton. Portagrafa este dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 49. Micăsasa; nr. inv. v/4,3878. Inedită iFig. VZ//5L. 52. Bronz, întreagă, L = 4 cm; sistemul de închidere prin balama. Capul mic semi- rotund. Corpul și piciorul fațetat. Portagrafa dreptunghiulară este zimțată pe marginea exterioară. Fibulă cu genunchi, varianta cu balama, Ulpia Traiana39, Gallia40. A doua jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v 42151. Inedită (Fig. VII/52,. 53. Bronz, fragmentară, 1, = 5 cm; orificiul de prindere se termină într-un buton. Corpul puternic curbat este fațetat. Piciorul este, de asemenea, fațetat și se termină într-un buton. Portagrafa este dreptunghiulară. Fibulă de tip sarma- tic. Micia41, Lauriacum42. A doua jumătate a sec. II e.n. — începutul sec. III d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42169. Inedită (Fig. VH/53). 54. Bronz, întreagă, L = 2,4 cm; resortul format din 8 spire. Corpul piesei repre- zintă o pasăre. Ornamentat cu incizii în formă de dinți de lup. Fibulă zoomorfă. Gherla43, Siscia14. Secolul II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. 43877. Inedită (Fig. VIl[ 541. 55. Fier. întreagă, I, = 5,5 cm; sistemul de închidere prin balama. Corpul lățit ' Ia cap se îngustează spre picior. Piciorul trapezoidal se termină într-un buton. Fibulă Aucissa târzie. Drobeta45, Singidunum46. A doua jumătate a sec. II d.Ch. Micăsasa, 1994; nr. inv. v/42152. Inedită 'Fig. VIF55). 56. Bronz, fragmentară, L = 5,4 cm; sistemul de închidere prin balama. La cap piesa avea un buton. Corpul triunghiular in secțiune este puternic curbat, având două nodozități aplatizate în fapt două triunghiuri. Piciorul fațetat. Port- agrafa dreptunghiulară. Fibulă în formă de T, varianta cu două nodozități. Potaissa47, Singidunum48. Al treilea sfert al sec. II — prima jumătate a sec. III d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42176. Inedită (Fig. VIII/56). 57. Bronz, fragmentară, I, = 3,7 cm; la cap piesa are un buton. Pe corp o ner- vură mediană și două nodozități aplatizate. Piciorul are tot o nervură mediană. Portagrafa scurtă și dreptunghiulară. Același tip cu piesa nr. 56. Micăsasa; nr. inv. v/42149. Inedită (Fig. VIII/57). 58. Bronz, întreagă. I- = 5,3 cm; sistemul de închidere prin balama. La cap piesa are un buton. Corpul curbat are două incizii longitudinale adâncite. La bază are o nervură unghiulară. Portagrafa trapezoidală. Fibulă în formă 'de T, 37 M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic, Turda, 1994, p. 144, fig. 32/5. 38 D. Bojovic, op. cit., pl. XXIII/212. 39 Informație amabilă A. Rusu. 40 M. Feugere, Les fibules en Gaule Meridionales de la conqucte ă fin du Vc siecle apris J. -C., Paris, 1985, pl. 139/1742. 41 S. Cociș, în ActaMN, XXII—XXIII. 1985—1986, p. 534, pl. III/2. 42 W. Jobst, op. cit., pl. 26/19,3. 43 S. Cociș, R. Ardevan, R. Pintea, în ActaMP, XVI, 1992, pl. V/69. 44 R. Koăcevic, op. cit., pl. XIX, 142. 45 D. Popescu, în Dacia, N.S., IX—X, 1941—1944, 1945, p. 488, fig. 2/12—15. 46 D. Bojovic, op. cit., pl. III/22, 23. 4T M. Bărbulescu, op. cit., p. 145, fig. 33/4. 48 D. Bojovic, op. cit., pl. XXXVII, 354. FIBULELE ROMANE DE LA MICASASA 437 varianta cu o nodozitate. Potaissa'”, Dura Europos50. Al treilea sfert al sec. II — primul sfert al sec. II d.Ch. Micăsasa: nr. inv. v 43880. Inedită (Fig. VII 1/581. 59. Bronz, fragmentară, 1, = 2,7 cm; sistemul de închidere prin balama. La cap piesa are un buton dreptunghiular. Corpul puternic curbat este trapezoidal, ingustându-se spre picior unde are două sau trei incizii. Un alt ornament constă din două șiruri de incizii longitudinale. Fibulă în formă de T. varianta cu corpul trapezoidal. Micia51, Aquincum52. Al treilea sfert al sec. II — primul sfert al sec. II d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42164. Inedită (Fig. VII 1/59). 60. Bronz, fragmentară, I, = 3 cm; sistemul de închidere prin balama. Corpul este trapezoidal, cu două rânduri de incizii longitudinale. Același tip ca piesa nr. 59. Micăsasa. 1994. Inedită (Fig. VIII/6O1. 61. Bronz, fragmentară, L = 2,9 cm; sistemul de închidere prin balama. Corpul trapezoidal cu două incizii longitudinale. Același tip ca piesa nr. 59. Micăsasa: nr. inv. v/42187. Inedită (Fig. VIII.Gl). 62. Bronz, întreagă, L = 4,5 cm; sistemul de închidere prin balama. Brațele scurte, la cap un buton dreptunghiular. Corpul trapezoidal este ornamentat cu două rânduri de incizii. La bază o nqdozitate, realizată prin trei incizii. Piciorul fațetat. Portagrafa tubulară. Același tip ca piesa nr. 59. Micăsasa; nr. inv. v/42154. Inedită (Fig. IX/62). 63. Bronz, fragmentară. 1, = 4,3 cm; aceeași descriere ca la piesa precedentă. în plus, pe corp apare o incizie în cruce. Același tip cu piesa nr. 62. Micăsasa; nr. inv. v 42194. Inedită (Fig. IX/63). 64. Brcnz, întreagă, 1, = 5,3 cm; aceeași descriere ca la piesa nr. 58. Același tip cu piesa nr. 62. Micăsasa; nr. inv. 43883. Inedită Fig. IX/64). 65. Bronz, fragmentară, L = 3 cm; brațele sunt scurte, corpul de formă trapezoi- dală are un ornament format din două registre de incizii longitudinale. La baza capului o spiră. Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt, varianta cu corpul tra- pezoidal. Potaissa53, Singidunum5'. Prima jumătate a sec. III d.Ch. Micăsasa; nr. inv. v/42185. Inedită iFig. IX/65). 66. Bronz, întreagă, L = 3,7 cm; brațele sunt scurte, realizate prin ciocănire. în interior o tijă ce prinde acul. Sistemul de închidere prin balama. Corpul tra- pezoidal are două rânduri de incizii. Piciorul fațetat se repliază formând port- agrafa ce este prinsă de corp prin trei spire. Același tip cu piesa nr. 65. Mică- sasa; nr. inv. v/42156. Inedită p, ana cătinaș de la viile antique, la scule attestation d’une estampille utilisee â la decoration de la ceramique estampillee dans les ateliers de poterie de Potaissa. Le sceau (sigilhtm) a ete decouverte dans une construction sur „Dealpl Zânelor" — „Dealul Zâna Mică" oii on a trouve „une grande quantite de poterie, des pots entiers"14, ce qui nous conduit â supposer qu’il s’agissait d’un atelier de potier. A la meme epoque en a decouvert „une construction ronde voutee, preș de laquelle il y avait de la brulure", un four pour brâler les pots. Sur l’une des faces cile a comme decor une feuille et sur l’autre un demicercle — motifs frequemment rencon- tres sur la poterie estampillee de Potaissa. Fig. 10fl. On se trouve sur la mâme colline ou en 1964 on allait trouver d’autres fcurs employcs â bruler la poterie13. Cette fois-ci on a trouve une moule pour terra sigillata16. Dans la collection Teglâs Istvăn figurent comme inventariees 40 lampes dont l’une est en fer et deux en bronze, le reste etant realisees en argile — 37 donc — nombre assez grand si l’on pense qu’elles pro- viennent de decouvertes occasionnelles. Les informations sur ces lampes sont inegales, pour celles particulieres, Teglâs fait des remarques: „belle pieces", „belle lampe" et s’il arrive que le disque soit decore, il le decrit. La lampe numero 125 a, pour decoration, un aigle, les lampes 992 et 1039 ont les disques decores avec des fleurs. Seulement pour deux lampes il mentionne qu’une d’elles a l’anse annulaire et il la dessine (inv. 667 •—• Fig. 11) ou l’autre a une anse petite (inv. 302), probablement se refere-t-il â l’anse discoidale. Les lampes estampillees de la collection (8) appartiennent â des pro- ducteurs tels: FORTIS (3), OCTAVI (2), OEL . . . (1) et M... (1), dans un seul cas en a la notation „lampe estampillee" (inv. 980), Fig. 7. Sauf FORTIS les autres producteurs ne sont attestes que par ces lampes. Bien que sur l’inventaire du Musee d’Histoire de Turda figurent des pieces de la ccollection Teglâs Istvân parmi celles-ci il n’y a pas de lampe. En fait, les pieces speciales ne nous sont pas parvenues, la ceramique predo- mine, mais elle n’a quand-meme pas une si grande impor.tance, parce qu’il n’existe que des fragments dans le patrimoine du musee. Les lampes estampillees s’ajoutent â la serie des producteurs dont les produits amenes â Potaissa sont conserves aujourd’hui dans les musees de Turda et Cluj. Toujours des notes de Teglâs on apprend qu’il n’existent que sept lampes ayant deux ou plusieurs becs et, en ce qui concerne une lampe â sept becs (inv. 887), il affirme qu’il s’agit d’une „piece rare", pour celle-ci, il present aussi un dessin. Fig. 12. En effet, c’est l’unique piece de ce 14 On a appris toutes les donnees sur cette pidce de la collection grâce â la bienveillance de notre collegue Istvăn Bajusz du Musee d’Histoire et d'Art de Zalău qui nous a mis ă disposition les journaux inâdits de Teglâs Istvân. C’est â celui-ci qu’on doit la traduction de hongrois et la reproduction du dessin du Journal. Dans le Journal de 1912/III (31), Teglâs dessine la piece et decrit le contexte archeologi- que oii elle a ete decouverte, fait particulierement important pour une telle decou- verte. Par cella on cherche â mettre en circulation scientifique des pieces restâes inedits de la celebre colection de Teglâs Istvân de Turda. On lui remercie â cette occasion. 15 I. Mitrofan, dans ActaMN, VI, 1969, p. 517 sqq.; A. Cătinaș, dans Potaissa, III, 1980, p. 81 sqq. 16 A. Cătinaș, op. cit., p. 85, fig. 4/5; idem, dans Potaissa, III, 1932, p. 49. ceramique romaine dans les collections de turda 469 type qu’on connaît jusqu’â present, trouvee â Potaissa. Si on se refere aux dessins il convient de souligner le fait que les pieces considerees comme particulieres sont dessinees par Teglăs Istvăn. En ce qui concerne d’autres pieces, il note les dimensions ou precise si elles sont petites, grandes ou applaties, fragmentaires; en deux cas (inv. 281, 295) la couleur de la pâte est precisee. Ce fait ne doit pas nous etonner dans le cas de Teglăs qui avait dans sa collection des pieces beaucoup plus im- portantes et qui n’accordait pas bien d’attention â la ceramique. Le fait peut se constater aussi ă la publication des decouvertes ancienncs des grands centres de la Dacie oii les menues decouvertes comme celles cera- miques etaient ombragees par d’autres categories des decouvertes; c’est pourquoi l’on a des notes laconiques, en ce qui les concerne. A sa collec- tion appartenait egalement une lampe egyptienne. Ce fait nous semble interessant surtout parce que nous n’avons plus de telles pieces men- tionnees comme provenant de Potaissa. Le Musee d’Histoire de Turda possede une photo representant des objets appartenant a la collection. On y reconnaît quelques lampes presentecs par exemple, une lampe ă cinq becs, deux lampes trilychnis et plusieurs lampes monolychnis. Fig. 3. La ceramique d’utilite quotidienne est representee par toutes les formes connues. Fig. 10)2. Des cruches â une ou deux anses — les petites cruches sont caracteristiques pour celles decouvertes dans les tombeaux —, des pots, des itasses â une anse des verres, des assiettes, des pla- teaux, des couvercles et deux passoires — l’une a, pour decoration, la tete de la Meduse (inv. 138) et, de l’autre, on conserve seulement le manche (inv. 270) pour lequel on a aussi le dessin. Fig. 13. Au numero 754 est enregistre un pied d’amphore qui se trouve actuellement au Musee d’Histoire de Turda (Fig. 6), au numero 1057 — des fragments d’urnes des tombeaux, decouverts en 1913 aux bouches de la „Valea Sandului*. Quelques-uns de ces vases (surtout ceux complets) on les retrouve aussi dans la photo deja mentionnee. De toute les materiaux ceramiques de la collection Teglăs une place importante revient aux materiaux de construction. C’est naturel si l’on pense que dans toute fouille archeologique qu’on effectue tant dans le territoire de la viile antique mais surtout sur la „Dealul Cetate11, ou se trouve, le câmp militaire de la legion V Macedonica, on trouve tout d'abord des tuiles et des briques. Au debut on va discuter des huit antefixes qui proviennent des constructions civiles de differents points de la viile antique et de la „Dealul Cetate*. Deux de ceux-ci sont fragmentaires (inv. 43, 825) et pour l’antefixe de numero 143 on dit qu’il presente des incisions et celui du numero 688 est decrit comme representant une tete d’homme avec les cheveux boucles. Dans l’inventaire du Musee d’Histoire de Turda figure un aritefixe qui provient de la collection Teglăs17. On regrette beaucoup qu’une piece comme celle de 1070 ne fut pas entree dans notre musee, car, paraît-il, il s’agit de l’ensemble entier — l’antefixe — la tuile — piece unique â Potaissa et tres rare dans d’autres centres. Dans les descriptions on affirme qu’il s’agit d’un „antefixe. avec fragments 17 Pour cela, voir M. Jude, C. Pop, op. cit., p. 35, no. 3, pl. XXXIH/3. 470 ANA CĂTINAȘ de tuile, d’une rare beaute" et provient d’une construction de la vijle antique18. Pour ce qui est des materiaux de construction proprement-dits, on constate le grand nombre de utiles entieres ou fragmentaires, portant l’estampille LVM dans des variantes differentes. Fig. 12, 14, 15—16. Les fragments conserves seulement avec l’estampille sont nomibreux et pour ceux-ci on a les dimensions et les dessins. Une piece particuliere est celle enregistree au numero 956 et presentant le dessin — probable- ment un fragment de tuile — sur laquelle l’estampille LVM apparaît deux fois et en croix. Fig. 15. Elle a âte decouverte dans le câmp mili- taire. Jusqu’ă present dans les fouilles effectuees dans le câmp militaire nous n’avons point rencontre des estampilles de ce type. L’estampille LEG XIII GEM aparaît sur un fragment de tuile (inv. 874). Fig. 12. Les briques comprises dans la collection proviennent soit des necro- poles de Potaissa — ce sont des grandes briques du fond du sarcophage et des briques longues, provenant des murs latăraux de celui-ci (inv. 65, 66) — soit des constructions des murs ou des pieds de hypocauste (inv. 69). Quelques briques portent la trace d’une sandale et l’estampille de la legio V Macedonica (inv. 70 et 1068), les autres, l’estampille LVM mais aussi l’estampille LEG XIII GEM (inv. 870, 871). Fig. 12. Une seule brique a l’estampille EX DP, une estampille rencontree plus rare- ment sur les materiaux de construction de Dacia Porolissensis. II est curieux (dans cette collection) l’existence d’une brique â lignes dont on affirme l’utilite pour les jeux de hasard (inv. 944). De telles briques, avec des lignes tracees sur leur surface ont ete dăcouvertes aussi â l’occasion des fouilles dans le câmp militaire, elles existent dans la collection du Musee de Turda. Generalement, â un numero on enregistre une seule piece, mais il y a des situations ou, â un seul numero figurent deux ou plusieurs piăces. Teglăs Istvăn n’a acqui de materiaux de constructions sans l’es- tampille des differentes unites militaires qui tres rarement et, lorsqu’il le faisait, probablement s’agissait-il des pieces esthetiques. C’est le cas de tuiles — seulement si elles ne portent pas l’estampille (inv. 73) et le reste sont estampillees (inv. 922, 924, 932) et peurent 6tre considerees comme des pieces plus rares parce que le nombre de ce type de tuiles est rare comparatif â colles sans estampille. Fig. 14. A la collection appartiennent egalement quelques tegulae mam- matae (inv. 67, 68) et bien sur, des pieces de pavement — le mosaique de diverses formes et dimensions. Ici encore on ă procedă â l’enregistre- ment, de plusieurs pieces â un seul numero (inv. 81, 86). Les conduites d’eau de diverses dimensions ne manquent de cette collection (inv. 76—80, 753). , Apres cet apcrcu du materiaux ceramiques de la collection Teglăs Istvăn on constate les temoignages inestimables, et tres importants, 18 D’une telle construction peut provenir et la piece du numero 61 de l’in- ventaire, decrit par ,,le modele de ceramique d’une construction romane” que est en fait — selon l’identification faite par Sorin Cociș, une tuile de ventilation. Fig. 5/2. S. Cociș, dans ActaMN, XXI, 1984, p. 505—515. Au numero 517 dans l'inventaire figure un fragment de tuile en forme de feuille dont Teglăs affirme qu’il pourait etre antefixe. CERAMIQUE ROMAINE DANS LES COLLECTIONS DE TURDA 471 concernant ces decouvertes que Teglăs Istvăn nous a legues. Dans bon nombre d’articles publies dans des revues de profile, li a decrit les decouvertes d’une region ou autre de Potaissa et a complete les registres d'inventaire de la collection avec des dessins et des croquis pour les pieces qu’il a considere comme definitoires. Les photos qui nous en restent completent ces inventaires et nous donnent la possibilite de connaître une pârtie de cette collection ayant une grande valeur qui s’est materialisee en un veritable Musee. Un collectionnaire comme K. Kovrig a ramasse dans sa collection un assez grand nombre de petites cruches de la necropole qui se trouve sur „Dealul Șuia“ une petite cruche funeraire anthropomorphe et un moule d’anse19. La seule piece dans son genre decouverte jusqu’aujourd’hui â Potaissa, elle represente une anse de pathere20. Quelques fragments de vases de la collection Teglăs Istvăn et toute la collection Kovrig a ete achetee par le Musee d’Histoire du Turda, et elles constituent les bases de la collection du notre musee, fonde 50 ans auparavant. ANA CĂTINAȘ 19 I. Țigara, dans ProblMuz, 1960, p. 203, sqq., fig. 5—7. 20 Selon l’identification de Viorica Rusu-Bolindeț qui s’est occupe de cette categorie de pots. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FEUDALISMULUI TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS (JUD. ALBA) Printre așezările de pe Valea Mureșului, cu un bogat și variat mate- rial arheologic, se înscrie și comuna Vințu de Jos. Situată în zona cen- trală a județului Alba, mai precis la zece km sud-vest de orașul reședință de județ și la șapte km spre vest de Sebeș, Vințu de Jos s-a bucurat de-a lungul timpului de o excelentă poziție datorită situării sale la in- tersecția unor principale căi de comuniacție. Primele descoperiri aparținând feudalismului timpuriu pe teritoriul comunei sunt semnalate din anul 1887 când, într-un inventar funerar de secol XI, au apărut următoarele piese: o brățară pentru gât împletită din patru fire de bronz, o strângătoare de păr și o brățară deschisă de mână1. în anul 1967 s-a efectuat un sondaj arheologic de salvare în punctul „Cingăi", de către Thomas Năgler, identificându-se cu acest prilej, pentru prima dată la Vințu de Jos, urme ale unei așezări feudale timpurii2 (fig. 1, punct A). Recent, cu ocazia unor periegheze efectuate în zona imediat apropiată punctului „Cingăi" s-au identificat urme de locuire din epoca romană (fig. 1, nr. I), de unde proveneau, probabil, unele materiale de construcție, în special cărămizi refolosite de către locuitorii din Evul Mediu timpuriu. Descoperirea și cercetarea, în anii 1963 și 1964, în punctul „Deasu- pra satului" — Sibișeni, -a unei așezări și necropole ce aparțin culturii Wietenberg, a fost însoțită și de surprinderea unor materiale arheologice, ulterioare din punct de vedere cronologic, printre care s-a constatat și prezența unor vestigii romane și feudale timpurii3. Probabil, este vorba de același punct medieval timpuriu semnalat anterior de Sever Dumi- trașcu „pe terasa unde se află în prezent linia ferată"4. Pornind de la aceste semnalări am efectuat o serie de periegheze în punctul „Deasupra satului" — Sibișeni, în urma cărora am constatat că așezarea medievală timpurie este situată pe mijlocul terasei respective (fig. 1, punct B), în imediata apropiere a acestei așezări medievale s-au descoperit urme de locuire din epoca romană (fig. 1, nr. II), precum și două mor- minte de inhumație, orientate est-vest, deranjate în bună parte de lucră- rile agricole. Lipsa unor obiecte de inventar face să nu avem nici un indiciu sigur asupra datării mormintelor respective. Cu ocazia unor lucrări de îndreptare a pantei terasei, în dreptul așezării medievale timpurii din punctul „Deasupra satului" — Sibișeni, 1 Repertoriu arheologic al județului Alba, s.v., Vințu de Jos, nr. 5/h, lucrare în manuscris, Muzeul Național al Unirii Alba lulia. 2 Th. Năgler, în Apulum, VIII, 1970, p. 29—40. 3 Cercetări inedite I. Paul, căruia îi datorăm mulțumiri pentru informația dată. 4 Th. Năgler, op. cit., p. 33. 474 NICOLAE-MARCEL SIMINA în primăvara anului 1993, a ieșit la iveală, în ruptura malului, conturul unei locuințe. Reluarea cercetării arheologice, în anul 1994, în cadrul , așezării și necropolei ce aparțin culturii Wietenberg din punctul „Dea- supra satului“5, a prilejuit și efectuarea unui sondaj arheologic de sal- vare în dreptul locuinței mai sus menționate. Sondajul, efectuat pe o lungime de cinci metri și o lățime ce variază între 0,60—0,90 m, a fost limitat de fondurile alocate șantierului. In suprafața sondată, stratigrafia se prezintă astfel: peste solul viu aflat la o adâncime de 0,65 m, urmează două nivele de locuire Wieten- berg ce se înscriu între adâncimile de 0,50 și respectiv 0,30 m. Locuirea Wietenberg este suprapusă de un nivel feudal timpuriu, cuprins între 0,20—0,30 m, a cărui parte superioară se confundă cu stratul vegetal, parțial deranjat de lucrările agricole. De la baza stratului de cultură feudal timpuriu pornește o alveolare ce pătrunde în solul viu până la 0,90 m. în cuprinsul acestei alveolari, care corespunde unei locuințe de tip adâncit, au putut fi deslușite două faze de locuire feudale timpurii (pl. Il/a—b). Primei fazei îi corespunde podeaua de lut galben bătătorit, groasă de 3—4 cm, amenajată direct peste solul viu. Podeaua continuă până în apropierea laturii de nord a locuinței, unde întâlnim o grupare de pietre și fragmente de cărămizi romane reuitilizate, prinse între ele cu lut. Amenajarea respectivă, înaltă de 0,30 m și lată de 0,80 m, pare a proveni de la treapta de acces în locuință. Prezența unor pietre de dimensiuni apreciabile în capătul de sud al amenajării, indică punctul terminus al acesteia. Pentru aceeași ipoteză pledează și existența unei gropi de par, cu diametrul de 0,20 m, care coboară până la 1,31 m, situată chiar în prelungirea dinspre sud a amenajării respective (pl. II). în colțul sud-estic al locuinței s-a des- coperit o adâncitură din care provine o mare cantitate de cenușă, bucăți de chirpici, precum și urme puternice de arsură, indicând existența în acest loc a instalației de înălzit ce aparținea locuirii inițiale. Celei de-a doua faze de folosință a locuinței îi corespunde groapa de par, cu diametrul de 0,18 m, care a putut fi observată de la —0,35 m, coborând în final până la —0,95 m, fiind situată în apropierea laturii de vest a locuinței. Nivelul de călcare al acestei faze a fost sesizat atât în cuprinsul săpăturii, prin concentrări de fragmente ceramice și chirpici, cât și din profil (pl. II/a). Un nou punct cu descoperiri medievale timpurii a fost identificat în punctul ,,Podei“, fiind situat la aproximativ 250 m de rambleul căii ferate și la aproximativ 200 m de șoseaua națională Alba lulia — Deva (fig. 1, punct C). Mica terasă pe care este amplasată așezarea, este situată între cursul actual al râului Pian și un braț mort al aceluiași râu. Cercetările de teren efectuate pe terasă, în urma lucrărilor agricole, au dus la depistarea a șase locuințe feudale timpurii, însă abundența materialului arheologic descoperit, precum și suprafața întinsă de pe care acesta a fost recoltat, relevă existența unui număr mult mai mare de astfel de locuințe. Cea mai mare concentrare de material feudal timpuriu s-a constatat în zona estică a terasei, iar pe partea opusă s-au identificat urme ro- mane (fig. 1, nr. III). 5 Săpături I. Paul. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINTU DE JOS 475 Similitudinile de material arheologic, din punctele mai sus enume- rate, impun o prezentare comună a acestuia. Aceasta, cu excepția vesti- giilor din punctul „Cingăi“, care au constituit subiectul de referință a studiului lui Thomas Năgler și asupra căruia nu mai insistăm. Cea mai mare parte a materialului feudal timpuriu din punctele mai sus menționate îl constituie cel ceramic. Majoritatea acestui. material aparține categoriei uzuale. Toate fragmentele ceramice descoperite sunt lucrate la roată cu învârtire medie, fiind confecționate dintr-o pastă compactă, ce conține ca degresant nisip cu bob mic și mijlociu, uneori și mici pietricele. Ca tipuri de vase întâlnim: oala-borcan, căldări de lut și castroane. Cea mai mare parte a fragmentelor aparțin primului tip. Arderea este completă, rezultând o culoare cenușiu-vineție în interior și un aspect cărămiziu-roșiatic în exterior. Buza este răsfrântă în afară, fiind prevă- zută pe margine cu o ușoară adâncitură. Gâtul scurt, bine arcuit, este succedat de un umăr proeminent. Peretele vasului coboară ușor oblic spre fund. în general, partea inferioară se caracterizează prin îngroșarea pereților în apropierea fundului. Motivele ornamentale constau din incizii. în funcție de amplasare, deosebim două zone distincte: cea a umerilor, unde se constată o abun- dență a motivelor decorative: linia în val, incizii executate cu unghia, cu bețișorul, cu diferite instrumente ascuțite și cea corespunzătoare mij- locului vasului, unde întâlnim linii orizontale, simple sau grupate în registre. Al doilea tip de vas este reprezentat de căldarea de lut. Prin ardere pasta a căpătat o culoare care variază de la negru la cenușiu, în exterior, având în cele mai multe cazuri, un aspect maroniu. Gura vasului, larg deschisă, are buza îngroșată, trasă spre exterior, dar și spre interior, fiind prevăzută cu patru perforații verticale, grupate câte două, dispuse simetric. Peretele vasului coboară vertical, vasul având un fund puternic bombat. Din nivelul al doilea al locuinței, din punctul „Dasupra satului", provine un fragment de căldare de lut, ștampilat pe buză, reprezentând un cerc în care sunt înscrise cinci raze, situat în partea dreaptă a urechii de prindere (fig. 7/3). Singura analogie a ștampilei noastre o cunoaștem la Sfântu Gheorghe, unde, pe o ureche dintr-o căldare de lut apare, chiar între cele două perforații verticale, un cerc în care sunt înscrise șase raze6. Interesante sunt și cele două fragmente de căldare de lut, desco- perite în punctul „Podei", provenind de la vase diferite și care sunt decorate cu câte un X, executat înainte de ardere în pasta moale cu un instrument ascuțit (fig. 7/1—2). Castroanele sunt reprezentate prin câteva mici fragmente, două pro- vin din punctul „Podei“ (fig. 7/4—5), iar două din al doilea nivel al locuinței din punctul „Deasupra satului". Pasta și arderea castroanelor se aseamănă cu cea a oalei-borcan. Vasele respective, de formă tron- conică, aveau gura larg deschisă. Doar un singur fragment este decorat, în exterior, imediat sub buză cu incizii executate cu un instrument ascu- țit și cu linii în val (fig. 7/4). 6 Z. Szekely, în Aluta, VI—VIII, 1974—1975, fig. 3/3. 476 NICOLAE-MARCEL SIMINA în primul nivel al locuinței din punctul „Deasupra satului11 a apărut la —0,80 m un fragment ceramic cu pastă fină, de culoare cenușie. Frag- mentul respectiv este smălțuit în exterior având o nuanță roșiatică-Rorto- calie, uneori cu tentă maronie (fig. 8/7). Ceramică medievală timpurie smălțuită se mai cunoaște în Transilvania la: Dăbâca7, Zăbrani-Strâuț8 și Oradea9. Fusaiolele se întâlnesc atât în punctul „Podei", în număr de două exemplare (fig. 7’9—10), una plată (d = 5,4 cm), cealaltă bitronconică (d = 3 cm), cât și din punctul „Deasupra satului" unde s-a descoperit, în primul nivel al locuinței, o astfel de piesă de formă aproximativ ovală (d = 2,5 cm), executată într-un mod neglijent (fig. 8/6). Din nivelul inițial al locuinței din punctul „Deasupra satului" provin și următoarele piese: un străpungător de os (fig. 8/3), un fragment de piatră profilată din marmură (fig. 8/5), provenit, probabil, de la un monu- ment roman, o cute de gresie (fig. 8/4), care are bune analogii, inclusiv în ceea ce privește condițiile de descoperire la Sânmiclăuș"10, un mic frag- ment de buză din sticlă opacă, de culoare negricioasă, provenit de la un recipient cu peretele gros de 0,2 cm, și cu diametrul de aproximativ 10 cm (fig. 8/1). Fără a exclude posibilitatea ca această ultimă piesă menționată să fie romană, precizăm că la Sânnicolau de Beiuș s-au des- coperit fragmente dintr-un mic vas de sticlă galbenă11, ce se datează în aceeiași perioadă cu locuința noastră. Fazei a doua a complexului din punctul „Deasupra satului" îi cores- punde și un mic obiect de metal (fig. 8/2), fără a avea vreo formă re- cognoscibilă. Cu ocazia perieghezelor efectuate în punctul „Podei" s-a descoperit și un pinten de fier, păstrat în stare fragmentară, prevăzut cu un spine scurt de aproximativ doi centimetri. Spinul are patru muchii aflate pe cele două conuri suprapuse (fig. 7/1 f)12. Pe lângă materialul arheologic prezentat mai sus s-au descoperit numeroase fragmente de cărămizi și țigle romane refolosite în Evul Mediu timpuriu, precum și un bogat material osteologic, provenit, în special, din locuința sondată de noi, s-a putut stabili existența următoa- relor specii: taurine, porcine, ovicaprine și păsări domestice13. 7 Șt. Pascu și colab., în ActaMN, V, 1968, p. 172, nota 41. 8 V. Boroneanț, în Ziridava, VI, 1976, p. 66. 9 Cercetări recente A. A. Rusu, căruia îi mulțumim pentru informație. 19 Gh. Anghel, M. Blăjan, în Apulum, XV, 1977, p. 303, fig. 11/8. 11 R. Popa, N. Chidioșan, în MCA, XVI, 1986, p. 231. 12 Până în prezent nu dispunem de un studiu consacrat pintenilor medievali de pe teritoriul Transilvaniei, deși există numeroase descoperiri și semnalări de astfel de piese. Analogiile cele mai apropiate pentru pintenul nostru sunt piesele de la Lechința de Mureș (D. Popescu. în Dacia, II, 1925, p. 343, pl. XX, fig. 9), Dăbâca (Șt. Pascu și colab., op. cit., p. 177, fig. 4, nr. 6, datat în secolul al IX-lea). Șetin (M. Blăjan și colab.. în Apulum, XIV, 1976, p. 428, fig. 9 nr. 2), Ulpia Traiana Sarmizegetusa-Britonia (R. Popa, op. cit., fig. 60, datat în secolul al XIII-lea). Din păcate, starea fragmentară a piesei în discuție nu permite o încadrare tipologică și cronologică prea exactă. In orice caz se apropie, probabil, de tipul B 4 după Ruttkay (în SlovArch, XXIV, 2, 1976, p. 350, fig. 2). 13 Informația ne-a fost pusă la dispoziție de Luminița Bejenaru. Universitatea „Al. I. Cuza" Iași, care se ocupă de prelucrarea materialului respectiv. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS 477 Exceptând fragmentul ceramic smălțuit, materialul ceramic pre- zentat își are analogii în cadrul așa numitei „ceramici de tip Ciugud", concept propus în urmă cu patru decenii și căruia i s-au atribuit sem- nificații etnice14. Radu Popa, în studiul său asupra Țării Hațegului, arată că „aceste documente arheologice nu au o coloratură etnică, ci reflectă mai degrabă un anumit stadiu al asimilării de către mediul local a pro- ducerii și folosirii unor bunuri de uz curent, cu largă răspândire în Transilvania ca și dincolo de marginile ei“15. Potrivit părerii lui Radu Popa, așa-numita „ceramică Ciugud“ nu ar reprezenta o cultură arheo- logică anume16, ci, mai degrabă, cultura materială transilvăneană din secolul XI până la mijlocul secolului al XlII-lea. Materiale ceramice medievale timpurii, de tipul celor de la Vințu de Jos, s-au descoperit în imediata apropiere la: Alba lulia17, Blandiana18, Ciugud19, Ghirbom20 Tărtăria21, precum și în alte părți ale Transilvaniei: Sânnicolau de Beiuș22, Oradea23, Deva24, Streisângeorgiu25, Dăbâca26, Cluj- Mănăștur27 etc. Descoperiri de locuințe medievale timpurii de pe teritoriul Transil- vaniei sunt des semnalate în literatura de specialitate, lipsind, in rele mai multe cazuri, o publicare corespunzătoare a acestora. Rețin m, totuși, descoperirile de locuințe de la: Alba lulia28, Sânmiclăuș29, Mugeni30, Luduș31, Lechința de Mureș32, Cristuru Secuiesc33, Medișoru Mare34, etc. Locuința, prezentată mai sus, se înscrie în categoria celor adâncite, tipul cel mai des întâlnit în Transilvania acestei perioade. Locuințele medievale timpurii de pe teritoriul României, prevăzute cu amenajări interioare de tipul celei întâlnite de noi în punctul „Dea- supra satului" sunt destul de rare, aceasta și din cauza cercetărilor limi- tate în domeniul respectiv. Singura analogie a unei astfel de amenajări interioare o cunoaștem la Oltenești (în Moldova), unde s-a descoperit o locuință cu laviță de pământ înaltă de 0,30 m35. 14 R. Popa, La începuturile evului mediu românesc. Țara Hațegului, Bucu- rești, 193R. p. 66. 15 Idem, p. 67. 1,3 Idem. p. 66, nota 100. 17 Gh. Anghel, în Apulum, VII I, 1968, p. 471—480. 18 Gh. Anghel. H. Ciugudeanu, în Apulum, XXIV, 1987, p. 189. 19 I. Berciu, în Materiale, IV, 1954, p. 350—356. 20 I. Al. Aldea, V. Moga, H. Ciugudeanu, în MCA, XIII, 1979, p. 259. 21 Materiale inedite aflate Ia Muzeul Național al Unirii Alba lulia, săpături I. Paul. 22 R. Popa, N. Chidioșan, op. cit., p. 228—231. 23 Materiale recent descoperite, informație A. A. Rusu. 24 L. Mărghitan, Cercetări arheologice pe vatra orașului Deva, Deva, 1971. p. 67—68 si fig. 43. 23 R. Popa. în RMM-MIA, XLVII, 1, 1978, fig. 14/b. 26 Șt. Pascu și colab.. op. cit., p. 174. 27 P. lambor, Șt. Matei, în ActaMN, XVI. 1979, p. 613. 28 Gh. Anghel, op. cit., p. 470—471; R. Heitel, în SCIV A, 36, 3, 1985, p. 227. 211 Gh. Anghel, M. Blăjan, op. cit., p. 297. :!n G. Ferenczi, I. Ferenczi, în ActaMN, XIV, 1977, p. 295. 31 M. Rusu. în Materiale, VIII, 1962, p. 351. 32 SClVA, III, 1952, p. 327. 33 Z. Szekely. op. cit., p. 60. 34 Idem, p. 59. 35 V. Spinei, în Carpica, V, 1972, p. 134. 47R nicolae-marcel simina în privința datării36 descoperirilor medievale timpurii de la Vințu de Jos, acestea ar corespunde mijlocului secolului al XH-lea, fără a exclude posibilitatea ca acestea să fie mai vechi s-au mai noi cu cel mult un secol. Fără a nega atribuirea vestigiilor medievale de la Vințu de Jos unei populații autohtone — cum le consideră Thomas Năgler — considerăm că stabilirea precisă a etnicului rămâne însă în sarcina cercetărilor vii- toare. Cert este că avem de-a face cu o populație sedentară, care locuia în așezări deschise, aflate în imediata apropiere a unor cursuri impor- tante de apă. Despre cum erau dispuse locuințele într-o astfel de așezare, dacă erau concentrate sau dispersate, modul lor de organizare interioară, in- formația de care dispunem, în abordarea unor asemenea aspecte, este deocamdată limitată. . Aruncând o privire asupra cartării celor trei puncte cu descoperiri medievale timpurii de la Vințu de Jos observăm că ele sunt situate în imediata apropiere a unor puncte cu vestigii romane (fig. 1, nr. I—JI1). O altă concluzie ce se poate trage se referă la numărul mare de puncte medievale timpurii pe un teritoriu mai mic de 1 km2. Acest fapt, dar, mai ales, uniformitatea culturii materiale din punctele respective, ple- dează pentru existența unei singure așezări care a avut mai multe vetre. Existența unor vetre-duble (în cazul nostru chiar triplete) se înregis- trează, mai ales, în cazul în care satele sunt situate pe văile unor ape cu terase înguste sau pe terenuri inundabile, în cuprinsul cărora supra- fețele utilizabile pentru locuit fiind de dimensiuni reduse, nu permit alcătuirea unor vetre de mai mari dimensiuni și unitare37. Se pare, așadar, că așezarea medievală timpurie de la Vințu de Jos a cunoscut și depla- sări notabile de-a lungul existenței sale. Stabilirea precisă a raportului dintre cele trei puncte ale așezării, contemporaneitatea sau eventualele decalaje cronologice, cade în sarcina unor viitoare cercetări, în special arheologice, de o mai mare amploare. Lipsa unor așezări sătești dezvelite integral prin săpături metodice face ca discuția din domeniul satului transilvănean ale secolelor XI—- XlII-lea să se ducă, deocamdată, mai ales pe temeiul ceramicii38, rezu- mându-se, de fapt, la o simplă semnalare a vestigiilor respective, fără a oferi elementul satisfăcător într-o discuție pe tema satului medieval în ansamblu. Momentul final al așezării medievale de la Vințu de Jos poate fi împins până cel târziu la mijlocul secolului al XlII-lea, când are loc dispariția căldărilor de lut, ca urmare a generalizării roții olarului cu învârtire rapidă. Pentru aceeași datare pledează și informația scrisă care, intr-un document emis în anul 1248, relatează despre „teutonici in Wynch et in Burgberg14 cărora li se conferă, de către voievodul Transil- vaniei, Laurentiu, dreptul de a folosi liberi și fără plata vreunei taxe, 36 în privința datării, împărtășim punctul de vedere al lui Th. Năgler, op. cit., p. 37. . . 37 M. Matei, E. Emandi, Habitatul medieval rural din valea Moldovei și din bazinul Șomuzului Mare (secolele XI—XVII), București, 1982, p. 42. 38 R. Popa, op. cit., p. 67. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINTU DE JOS 479 pădurile și apele din acele părți39. Din anul 1264 este menționată și „biserica parohială sau plebanială din Vințu de Jos“ situată în imediata apropiere a Mureșului40. Prezența acestui edificiu eclesiastic ne îndrep- tățește să considerăm că cel târziu de la mijlocul secolului al XlII-lea așezarea medievală din Vințu de Jos și-a părăsit vechea vatră și s-a mutat în imediata apropiere a cursului râului Mureș. NICOLAE-MARCEL SIMINA BEITRAGE ZUR KENNTNIS DES FRUHEN FEUDALISMUS AUF DEM GEBIET DER GEMEINDE VINȚU DE JOS (KREIS ALBA) (Zusammenfassung) Die vorliegende Arbeit setz sich zum Ziel, einige alteren fruhmitlelalter’uchen drchăologischen Entdeckungen auf dem Gebiet der Gemeinde Vințu de Jos zu vervollstăndigen. Hier sei zunăchst der Aufsatz Thomas Năglers genannt, der sich auf die Entdeckungen im Punkte „Cingăi" bezieht. Infolge von Bauarbeiten im Punkte „Deasupra satului" — Sibișeni erschien im Bruch des Ufers eine vertiefte Wohnung. In diesem geschlossenen Komplex konnten zwei fruhmittelalterliche Wohnphasen unterschieden werden. Der ersten Phase gehbrt der gelbe Tonboden an, die Uberreste einer Heizanlage und eine Inneneinrichtung, die wahrscheinlich die Zugangstreppe zur Wohnung darstellt. Zur zweiten Phase gehort die Pfahlgrube an, die auch durch die Heizanlage der ersten Phasedringt. Eine neue Stelle mit fruhmittelalterlichen Entdeckungen wurde im Punkte „Poclei" identifiziert. Von hier stammt, auBer einem reichen keramischen Material, ein Ehensporn mit kurzem Stachel. Als GefăBtypen trifft man an: Napf-Topfe, Tonkessel und Schusseln. Im zweiten Wohnniveau der Wohnung vom Punkte „Deasupra satului" wurde auch ein Bruchstiick eines Tonkessels entdeckt, das rechts von der Befestigungsbse einen Stempel trăgt. Das Fehlen von absolulen Datierungselementen wird z.T. von den zahlreichen Analogien fur solche Materiale wettgemacht, die fur die Datierung der Entdeckungen von Vințu de Jos in die Mitte des XII. Jh. sprechen. Die Ahnlichkeiten der Materiale und insbesondere die beschrănkte Flăche, in der sich die drei fruhmittel- alterlichen Punkte befinden, suggerieren die Existenz einer einzigen Siedlung mit mehreren Wohnkonzentrierungen. 39 DIR, C. voi. I, nr. 289. 40 DIR. C. voi. II. nr. 56. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS 481 Fig. 1. Vințu de Jos. Amplasarea zonelor de locuire romane și medieval timpurii. Fig. 2. Sondajul din punctul „Deasupra satului”, a: profil; b: plan. Legenda: 1. pământ cenușiu; 2. pământ negru; 3. pământ negricios-cărămiziu ; 4. pământ cărămiziu; 5. strat galben-lutos ;_6. pământ negricios sfărâmicios ; 7. fragmente de cărămizi; 8. chirpici; 9. ceramică; 10. oase; 11. podea de lut; 12. groapă de par. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS 483 Fig. 3. Oale-borcan din punctul „Deasupra satului”. 484 NICOLAE-MARCEL SIMINA Fig. 4. Oale-borcan din punctul „Podei”. FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS 485 Fig. 5. Repertoriul decorativ al oalelor-borcan din punctul „Podei”. Fig. 6. Căldări de lut din locuința din punctul ,,Deasupra satului". FEUDALISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL COMUNEI VINȚU DE JOS 487 Fig. 7. Materiale arheologice speciale din punctele „Podei” (1 — 2, 4 — 11) și , .Deasupra satului ’: 1—3, 6—8. cujdări de lut; 4 — 5. fragmente de buze ; 9—10. fusaiole ; 11. pinten. 488 NICOLAE-MARCEL SIMINA Fig. 8. Materiale arheologice speciale din locuința din punctul ,,Deasupra satului”: 1. frag- ment de sticlă; 2. piesă de fier; 3. străpungător de os; 4. cute de gresie; 5. fragment de profilatură de marmură; 6. fusaiolă; 7. fragment de vas smălțuit. Pl. I. 1. Sondajul arheologic de la Vințu de Jos ,,Deasupra satului '. Profil. 2. Sondajul arheologic de la Vințu de Jos ,,Deasupra satului”. Plan. Pl. II 1. Locuința din punctul ,,Deasupra satului”. Detaliul unui colț. 2. Locuința din punctul ,,Deasupra satului”. Materiale arheologice in situ. TEZAURUL MONETAR DE LA BARABANȚ, JUD. ALBA (SEC. XI—XII) Cercetările de suprafață efectuate la 23 martie 1985 pe platoul numit „Tabla Grofului", situat la vest de întreprinderea „Turnătorie", pe malul stâng al Ampoiului, la nord de sat, pe lângă urme de locuire preistorice, romane și aparținând sec. VIII p.Ch., au scos la iveală și fragmente ceramice feudal-timpurii (sec. XI—XII). Situat la vest de locul numit „După Pârâu", în partea dreaptă a liniei ferate Bărăbanț — Zlatna, satul medieval este ilustrat de resturile unei locuințe de suprafață cu fundația alcătuită din bolovani de piatră răvășiți pe arătură în timpul lucrărilor agricole. Materialele culese din ariia construcției constau din bucăți de zgură de fier și fragmente ceramice (oale și căldărușe) din a doua jumă- tate a secolului al Xl-lea și prima jumătate a celui următor. în primăvara anului 1992, cu ocazia săpării fundației casei nr. 4 din str. Ciucaș, aflată în vatra satului Bărăbanț, Nicolae Pleșa a desco- perit o „ulcea" plină de monede. Recipientul s-a găsit la cca. 0,40—0,50 m adâncime în șanțul de fundație de pe latura de est a clădirii. Din vasul spart în timpul descoperirii, în ciuda eforturilor noastre, nu s-a putut recupera nici măcar un fragment. Monedele căzute în pământul săpat au fost adunate și împărțite între proprietarul casei și fratele său Ion Pleșa din Alba lulia. în februarie 1993, eleva Ioana Pleșa, fiica celui din urmă, a donat unor colegi de clasă de la Școala generală nr. 5 din Alba lulia mai multe monede, din care ulterior, cu ajutorul profesoarei Alexandrina Rusu, au fost recuperate cu mare greutate abia câteva (5?) exemplare. Alte piese au fost predate prof. Mihai Avram, conducătorul Cercului de elevi „Gemina XIII", care funcționa la Casa Armatei din Alba lulia. Din acest stoc au fost recuperate, la 21 februarie 1993, 78 de exemplare. Deplasându-ne la locul descoperirii (duminică, 7 martie 1993), nu am reușit să recuperăm vasul spart și nici una din monede, informațiile oferite de descoperitorii tezaurului fiind incerte și nesincere. La 9 martie, Nicolae Pleșa ne-a predat încă 103 exemplare, care, împreună cu celelalte, au fost donate Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Piesele recuperate reprezintă doar o parte din depozitul monetar de la Bărăbanț. Celelalte monede au rămas la frații Nicolae și loan Pleșa și la unii din elevii Școlii generale nr. 5 din Alba lulia. Prin urmare, la ora actuală tezaurul constă din 186 monede, înre- gistrate în inventarul Cabinetului Numismatic al MNIT, sub numerele N. 71561 — N. 71746. 490 FRANCISC PAP — MIHAI BLĂJAN Piesele au fost determinate pe baza lucrării fundamentale a lui L. Rethy pentru emisiunile monetare ale Ungariei (Corpus Nummorum Hungariae, I, Budapest, 1899 = CNH, I). Iată tipurile monetare: 1—132 (N. 71561 — N. 71692). Ungaria, obol, Coloman I (1095—1116). CNH, I, 45. 133—183 (N. 71693 — N. 71743). Idem, CNH, I, 43. 184—186 (N. 71744 — N. 71746). Ungaria, obol, Bela II (1131—1141). CNH, I, 57. Tezaurul monetar determinat ne-a pus în fața unor probleme speci- fice emisiunilor maghiare din perioada arpadiană, probleme discutate în literatura de specialitate, care a oferit soluții mai mult sau mai puțin satisfăcătoare. Dintre problemele în esență rămase deschise vom aborda acum (fără pretenția de a fi pronunțat ultimul cuvânt în privința lor), pe marginea emisiunilor monetare din tezaurul discutat, unele legate de tipologia și cronologia pieselor colomaniene, precum și de natura sem- nelor monetare aflate pe avers. Relația între tipurile monetare și cronologia emisiunilor. Reversul monedelor emise de Coloman I este in esență neschimbat de la un tip Rethy la altul. Aceasta, indiferent de nominal și chiar de caracterul epigraf sau anepigraf al pieselor. El continuă chiar — în fond — reversul monedei maghiare de la Ștefan I și urmași1. Acest revers împarte în 4 câmpuri cercul interior (există două cercuri concentrice), în fiecare câmp aflându-se câte o protuberanță de forma unui triunghi. Notăm aici că, în cazul multor tipuri monetare (nu în al tuturora), stanța reversului este mai mică decât cea a aversului și adeseori descentrată în spațiul dat (fenomen legat, probabil, de imprecizia așezării plăsii sau/și a des- prinderii pieselor monetare din placă). Prin urmare, aspectul reversului monedelor colomaniene (legendă, imagine) nu poate îndreptăți considerații de cronologie. Nu însă și aspec- tul aversului. Discutând aversul pieselor noastre, vom consemna mai întâi faptul că tezaurul de la Bârăbanț cuprinde în esență, dar cu abia perceptibile sau ceva mai sesizabile variante, monede aparținând la două tipuri CNH, I, 45 (132 buc.) și 43 (51 buc.). între cele două tipuri există deosebiri atât în legendă, cât și în imagine. în cazul CNH, I, 45, legenda este, între două cercuri perlate concentrice: [cruce] COLUMBANVS RE (apărând pe monede mai mult sau mai puțin corupt, iar ca grafic în special cu L,V,M,A inversate). Imaginea, înăuntrul cercului perlat interior, repre- zintă o cruce cu brațele îngroșate spre capete. în cazul CNH, I, 43, le- genda, dispusti tot între două cercuri perlate concentrice, este CA/LA/- MA/RE, compartimentarea datorindu-se brațelor prelungite ale crucii până la marginea cercului exterior. Este, dintre emisiunile colomaniene din CNH, singura legendă fără cruce înaintea textului. Imaginea repre- zintă o cruce cu brațele ce străpung marginea cercului perlat interior, mergând până la marginea celui exterior, dar nu ca o cruce simplă, ci cu câte un nodul (de fapt, linie micii verticală sau orizontală, contrar sensului orizontal sau vertical al brațului de cruce pe care îl întretaie) 1 Conform CNH, există o singură excepție în cadrul emisiunilor de până la Coloman, anume o piesă emisă de Solomon, CNH, I, 22, epigrafă. TEZAURUL MONETAR DE LA BĂRABANȚ ■ 491 în interiorul cercului perlat mic și altul în spațiul dintre cele două cercuri perlate, de parcă ar transforma fiecare porțiune compartimentată în câte o cruce mică. Legenda monedelor de cele două tipuri prezintă o singură, dar fun- damentală deosebire: pe când la tipul CNH, I, 45, numele regelui apare în formă latinizată, toate celelalte tipuri CNH2 conțin variante ale nume- lui de persoană maghiar Kălmân. Această deosebire se îngemănează in- teresant cu maniera de reprezentare a crucii din imagine: și anume, dintre tipurile epigrafe și cu două cercuri de perle, doar tipul CNH, I, 45,. reprezintă crucea cu brațe îngroșate spre capete. Confruntând acest tip cu acela originar, al obolilor bavarezi ai lui Henric II, emisiuni de Regens- burg, din care s-a inspirat încă regele Ștefan I cel Sfânt în conceperea emisiunilor sale monetare3, suntem îndemnați să opinăm pentru priori- tatea cronologică a tipului CNH, I, 45, în rândul emisiunilor lui Colo- man I. Părerea este confirmată de apariția numai la acest tip a variantei latine a numelui de persoană, ceea ce pare a fi preluat întocmai după prototipul german. în ce privește tipul CNH, I, 43, să plecăm de la legendă. Am mențio- nat că este singurul tip CNH lipsit de cruce înaintea numelui regal în variantă maghiară. După părerea noastră, acesta este un argument în sprijinul emiterii mai târzii a acestui tip monetar decât nu numai tipul cu crucea având brațele îngroșate, ci chiar decât toate celelalte tipuri „cu nodul“ (38, 44)4 sau cu reprezentare de altă manieră a crucii în ima- ginea de pe avers (41). De ce? Pentru că lipsa crucii din legenda acestui tip denotă o abstractizare necesitată de simplificarea execuției tehnice. O simplificare datorată, probabil, nevoii de a scoate o nouă emisiune monetară mai rapid decât până atunci, spre a arunca în circulație, într-un an următor emisiunii anterioare, un nou set de monede. Această reînnoire bianuală sau — poate alternativ cu ea — anuală a monedei colomaniene, în interesul perceperii acelui „lucrum camerae", nu vine de loc în contradicție cu existența (și în tezaurul de la Bărăbanț) a două tipuri de imagine, cel cu crucea îngroșată și cel cu crucea „cu noduli“5. Dacă acceptăm constatarea făcută de unii autori de specialitate după cart fiecare serie nouă de emisiuni anuale (sau bianuale) trebuia în mod vădit, pentru mânuitorii banilor, să se deosebească de seria veche sau seriile vechi6 — și, deocamdată, nu avem de ce să nu acceptăm constatarea —, atunci trebuie să socotim tipul CNH, I, 45, ca apărut îna- intea tipului CNH, I, 43, dar posibil revenit în mai multe rânduri, aflat 2 Cf. CNH, I, p. 14—15. 3 B. Homan, Magyar penztortcnet 1000—1325, Budapest, 1916, p. 174. Varianta ștefaniană nu reia însă îngroșarea marginilor crucii, ci reprezintă o cruce cu brațe de dimensiuni egale de la punctul de întretăiere a brațelor și până la marginea confundată cu linia exterioară a cercului perlat interior, vezi CNH, I, tab. I, numerele 1—4. îngroșarea începe să apară în emisiunile lui Geza I (CNH, I, tab. 2, numerele 23—24). 4 Cărora li se asociază si alte tipuri, cf. CNH, I, tab. 4, numerele 46—50, 65, 69, 77, 81. ’ 5 Imaginea „cu nodul" apare în cazul tipului CNH, I, 33, al lui Ladislau I, ea fiind reluată în diverse variante în emisiunile lui Coloman I. Cf. B. Homan, op. cit., p. 196. 0 Vezi B. Homan, op. cit., p. 6—7, 227—229, 246; G. Jeszenszky, în NK, 28—29, 1929—1930, p. 45; Gy. Radoczy, în Tiz Erem, 1968, Budapest, 45—46, p. 7. 492 FRANCISC PAP — MIHAI BLĂJAN în circulație și concomitent cu tipul CNH, I, 43, și concomitent cu alte tipuri. în această afirmație ne întemeiem pe trei elemente, și anume: 1. da- tele morfologice ale ambelor tipuri (grosimea plăcii, diametrul, greu- tatea); 2. micșorarea artificială și ulterioară ștanțării a pieselor aparți- nând ambelor tipuri și 3. semnele monetare ce apar pe piesele ambelor tipuri monetare. Un sondaj efectuat pe 44 piese din tezaur (vezi supra, prezentarea făcută de specialistul chimist) a urmărit să precizăm dacă în cadrul unuia și aceluiași tip sau al ambelor tipuri de emisiuni colomaniene, precum și în cadrul puținelor emisiuni de la Bela II cuprinse în tezaurul aici prezentat pot fi detectate anumite caracteristici morfologice care să aducă precizări mai ales asupra procesului accentuat (cunoscut, de altfel) de depreciere monetară în timpul lui Coloman I și imediat după el7. Prima constatare, pe baza analizei metalografice, a fost aceea că toate monedele supuse analizei sunt bătute din argint de bună calitate. Deci, procedeul devenit atât de uzitat mai târziu, în interesul deprecierii progresive a monedei, de scădere a conținutului de argint și creștere în aliaj a proporției de metal comun, nu a fost aplicat încă pe atuncâ. Analiza formală a mai scos la iveală următoarele: a) variația de grosime a plăcii a oscilat între 0,05—0,1 mm; b) diametrul pieselor variază între 1,19—1,42 cm; c) greutatea lor variază între 0,31—0,69 gr. Constatările se referă deopotrivă la ambele tipuri colomaniene. De unde reiese că același tip putea fi ptts în circulație in mai multe reprize, dar de bună seamă cu intermitențe anuale, repunerea — după o pauză de un an sau mai mulți — fiind făcută prin piese de greutate scăzută. într-adevăr, revenind la datele de greutate prezentate de Homan pentru Bela I8 și Ladislau I9, de Jeszenszky pentru Bela II10, putem constata o scădere de greutate la emisiunile lui Coloman I față de antecesori și, în continuare, în același sens la Bela II, scădere care ne face să afirmăm că în cadrul unuia și aceluiași tip CNH, fie el 45 sau 43, monedele au suferit o depreciere prin reducerea greutății, în cursul reluării baterii în ani succesivi, probabil, alternându-se baterea unui tip monetar cu a celuilalt. Dar cum a fost obținută scăderea greutății monetare? Prin tăierea de jur-împrejur a pieselor, tăiere a cărei urme se văd clar și în cazul tezaurului nostru. Mai mult: dacă tăierea prezintă urme clare la majoritatea pieselor tezaurului de la Bărăbanț, unele piese poartă urme de răzuire de jur-împrejur, deci, ele au fost micșorate în mai mică măsură decât acelea tăiate. Așadar, procedeul de depreciere „oficială14 a fost acesta: micșora- rea diametrului prin tăierea sau răzuirea de jur-împrejur. Este — după mărturia investigației de laborator efectuate — singurul procedeu con- stant aplicat. Trebuie să arătăm că micșorarea grosimii plăcii nu com- portă reducerea obligatorie a greutății și nu am putut constata nici o relație consecventă în privința raportului între diametru și greutate. 7 Vezi, mai ales, I. Bohdanoczky, în NK, 34—35, 1935—19341, p. 48—49. 8 B. Homan, op. cit., p. 213—218. 9 Idem, op. cit., p. 231; Gy. Radoczy, op. cit., p. 4—6. 10 G. Jeszenszky, op. cit., p. 52. TEZAURUL MONETAR DE LA BARABANT 493 Ceea ce însemnează că nu a fost respectată prevederea oficială privind greutatea și mărimea emisiunilor monetare, o descreștere în greutate progresivă a pieselor aparținând chiar unuia și aceluiași tip monetar poate fi imaginată numai și numai prin tăierea sau răzuirea tot mai pronunțată a pieselor în toată circumferința lor, pe măsura trecerii ani- lor de emisiune. Dar pentru ca în circulația monetară curentă monedele aparținând chiar unuia și aceluiași tip, dar reemise peste ani de zile, să fie acceptate de utilizatorii în circulația monetară curentă ca emisiuni noi, ei plătind pentru ele dările tot mai mari care intrau în vistieria statului ca „lucrum camerae", specialiștii oare lucrau la execuția pieselor au trebuit să aplice semne distinctive, prin care să poată fi deosebite emisiunile mai noi de acelea mai vechi. Aici vedem rostul acelor semne care apar fie în cele 4 câmpuri ale imaginii compartimentate prin brațele crucii, fie în legenda ce curge între cele două cercuri perlate. Semnele monetare. Nu le putem numi sigle, tocmai din cauza naturii lor. în această privință, părerile autorilor sunt apropiate între ele sau chiar coincid. Ei văd în aceste semne — ce apar mult înainte de domnia regelui Coloman I și se mențin mult timp după ea — fie, pur și simplu, semne ce-i deosebesc pe lucrătorii monetari, fiecare în parte11, fie semne de control al numărului de piese ce trebuiau scoase dintr-o anumită cantitate de argint12. După părerea lui Homan, asemenea semne apar și pe unele piese „din străinătate", desemnând fie pe lucrătorii monetari, fie monetăriile. Ele prezintă o mare varietate. Există deseori deosebiri de greutate în cazul diferitelor exemplare ale pieselor cu aceleași „sigle" (termenul îi aparține), pe de altă parte sunt frecvente cazurile în care piese cu diverse sigle făcând parte din același tip monetar au aceeași greutate. Aceste fapte exclud — afirmă Homan — presupunerea că siglele ar desemna fie monetării diverse, fie emisiuni diferite1^. întrucât pe de o parte analiza de laborator ne-a pus la dispoziție date morfologice ale unei largi selecții a pieselor (cca. 1/4 din total), pe de alta am efectuat situația repartiției numerice și tipologice a sem- nelor monetare de pe fiecare piesă (v. anexa), putem afirma cu certitu- dine că aproape jumătate din totalul semnelor (24 din 59) le găsim reprezentate pe ambele tipuri CNH, 45 și 43. Acest fapt confirmă unele din constatările lui Homan și ale altor autori, dar în același timp obligă la departajare de altele. Constatăm următoarele: 1. într-adevăr, tipurile monetare în cauză nu pot proveni din mone- tării deosebite. De la sine înțeles, atunci nu s-ar putea potrivi până în amănunt semnele prezente pe monede de tip CNH, I, 45, cu semne de pe monede de tip CNH, I, 43. 2. Emisiunile înzestrate însă cu unul și același semn, dar diferite ca grosime a plăcii, diametru și greutate, deși se datorează — poate •— 11 Lber Lăszlone. în A'K, III. 1904, p. 89. 12 B. H6man, op. cit., p. 202; A. Barb, I'r. Dworschak, in NZ, N.F., 29, 1930, p. 72. 13 B. Homan, op. cit., p. 200—201. 494 FRANCISC PAP — MIHAI BLAJAN unuia și aceluiași gravor (sau executant de lucrare), nu pot fi efectuate în una și aceeași perioadă de timp. Este, de pildă, cazul pieselor nr. N. 71564 și N. 71683 (semnul fiind un punct în interiorul literei V și unul în dreapta sa, din Columbanus), nr. N. 71613 și N. 71642 (ambele având gravată o mică cruce între brațele 4 și 1 ale crucii din interiorul cercului perlat mic), nr. N. 71598 și N. 71740 (ambele cu câte o bară gravată între brațele 1 și 2 ale crucii), și exemplele ar mai putea con- tinua (v. anexa noastră și art. specialistului chimist). Acest fapt ple- dează pentru existența unor decalaje de timp în gravarea și baterea monedelor purtând același semn monetar, eventual, cu utilizarea ștanței vechi sau a acului de poansonare a semnului monetar vechi. Acest pro- cedeu presupune, cu probabilitate, utilizarea acelorași specialiști gravori, de-a lungul unor durate de timp mai mari, ei fiind deja specializați. Poate, însă, nu erau utilizați chiar atâția, câte semne monetare se con- stată. Iată un argument în acest sens: 3. Nu se poate trece peste existența unui număr considerabil de monede fără semn. Ele constituie chiar majoritatea relativă în tezaurul de la Bărăbanț: 15 piese, din care 4 de tipul CNH, I, 45 și 11 de tipul CNH, I, 43. în cazul acestor piese, se poate afirma că semnul de recu- noaștere constă tocmai în lipsa semnului monetar. Piesele de categoria aceasta supuse analizei de laborator sunt însă și ele de grosime, diametru și greutaite diferite, deci, putem postula o gravare și batere a lor în perioade de timp diferite. O observație generală: semnele monetare din legendă nu le dublează niciodată pe cele aflate în imagine. Este încă un indiciu că aceste semne nu vor fi aparținut neapărat, fiecare din ele, câte unui gravor sau executant separat. întrucât, după știința noastră, Transilvania și Banatul nu abundă în descoperiri monetare din perioada arpadiană, în schimb în Ungaria propriu-zisă ele sunt mult mai frecvente, o reluare a acestora din urmă, din punct de vedere al semnelor monetare, ar fi binevenită. Utilă ar fi, în primul rând, revizuirea tezaurului de la Richărdpuszta14, care întrece numeric mult toate celelalte tezaure publicate (având cel puțin 32 000 de piese15), dar și a aceluia de la Andronaktâlya, în cazul căruia specialis- tul care l-a publicat a tras și anumite concluzii de ordin cronologic16. O însumare și rejudecare a prezenței semnelor monetare, element rămas până acum pe al doilea plan în studiul acestor tezaure, ar putea aduce noi deslușiri cronologice, cu atât mai mult cu cât tezaurul de la Richârd- puszta conține și un număr considerabil de emisiuni de la Bela II, din care tezaurul de la Bărăbanț cuprinde numai 3 piese. Prin diametrul și greutatea lor uniform mai reduse decât cele ale emisiunilor coloma- niene (v. art. specialistului chimist), ele indică încă odată adâncirea mai departe a procesului inflaționist, Itot prin procedeul „falsului oficial“. 14 Vezi £ber Laszldne, op. cit., p. 87—91. 15 G. Jeszenszky, op. cit., p. 45. 16 A. Leszih, in NK, XLI, 1942, p. 23—34. TEZAURUL MONETAR DE LA BARĂBANȚ 495 ANEXĂ Semne monetare pe piesele tezaurului de la Bărăbanț Fără semn: N. 71568, 71628, 71639, 71666, 71695, 71698, 71700, 71702, 71704, 71706, 71707 71720, 71725, 71729, 71733. , . între br. 4-1; 71589, 71592, 71619, 71640, 71645, 71658, 71659, 71660, 71727, 71742, . intre br. 2-3: 71632, 71646, 71647, 71661, 71662, 71715, 71738. . între br. 1-2: 71600, 71611, 71617, 71618, 71629, 71641, 71650, 71655, 71664, 71688, 71709, 71724, 71741. ’ . intre br. 3-4: 71624, 71656, 71669, 71718, 71735, 71737. : între br. 1-2: 71634, 71668, 71689. .. intre br. 1-2: 71739. .. intre br. 1-2: 71634. .. între br. 2-3: 71635, 71686. . . între br. 3-4: 71575, 71626, 71672, 71679, 71716. . . . intre br. 4-1: 71601, 71616, 71625, 71627, 71654, 71667, 71673, 71681, 71690, 71705. .. între br. 4—1 : 71696. . intre br. 1 — 2, . între br. 2—3: 71577. . între br. 2 — 3, , între br. 4—1: 71562. [triuugfli cu vf. in sus intre br. 1 — 2]: 71579, 71697. [triunghi cu vf. în jos între br. 1—2]: 71717. [triunghi cu vf. în sus între br. 3 — 4]: 71565, 71711. [triunghi cu vf. în jos între br. 3 — 4]: 71604. [triunghi cu vf. în sus între br. 4—1]: 71606, 71696, 71699. [2 triunghiuri dispuse oblic spre stg., unul sub altul, cu v£. in jos, între br. 1 — 2]: 71609. [2 triunghiuri dispuse oblicspre dr., unulsub altul, cu vf. in jos, între br. 2 — 3]: 71561, 71582, 71583. [2 triunghiuri dispuse oblic spre stg., unul sub altul, cu vf. în sus, între br. 3 —4]:71597 71712. [2 triunghiuri dispuse drept unul sub altul, cu vf. în jos, între br. 4—1]: 71721. [. și triunghiu, oblic spre stg., unulsub altul, tr. cu vf. în sus, între br. 1 — 2]: 71573. [. triunghi oblic spre dr., unul sub altul, tr cu vf. n sus, ntre br. 4—1]: 71703. 71723. [tr. între br. 3 — 4, tr. între br. 4 — 1, succesiv, vf. în sus]: 7578 71578. [tr. intre br. 1 — 2 cu vf. în sus, urmat de T înclinat spre dr. între br. 2—3]: 71571. [bară inel, spre dr. între br. 1-2]: 71598, 71612, 71682, 71685, 71701, 71713, 71732, 71740. [bară inel, spre dr. între br. 3 — 4]: 71585, 71607. [bară încl. spre stg. între br. 4-1]: 71605, 71614, 71633, 71651, 71677' 71678, 71680. [semilună spre dr. între br. 1 — 2]: 71637. [semilună spre stg. între br. 1 — 2]: 71570, 71674. [semilună spre stg. intre br. 2—3j: 71572, 71574, 71719. [semilună spre dr. intre br. 3 — 4]: 71584. [ semilună spre dr. între br. 4—1]: 71602, 71649, 71665. [semilună spre stg. între br. 4— 1]: 71675. [cruce încl. spre dr. între br. 1 — 2]: 71593, 71643, 71663. [cruce încl. spre dr. între br. 2 — 3]: 71603, 71638. [cruce încl. spre dr. între br. 3 — 4]: 71596, 71610. [cruce încl. spre dr. între br. 4—1]: 71613, 71623, 71630, 71642. In legendă : .................: 71586, 71591, 71636, 71670, 71684, 71730. ................ : 71576, 71595, 71653, 71671. ............... : 71563, 71576, 71590, 71594, 71608, 71620- 71631 71652, 71657- ................................................ : 71580, 71687, 71708. [triunghi deasupra lit. 7] : 71569, 71587, 71588, 715 99, 71622, 71644. [pct. în interiorul lit. 4]: 71567. [pct. in interiorul lit. 4] : 71567. [pct. în dr. lit- 4]: 71566, 71676. [pct. in interiorul și dr. lit. 4] : 71564, 71621, 71683, [pct. sub lit. 5] : 71615. [bară între lit. 4 și 5] : 71581, 71648. [leg. aproximativă]: 71691. [leg. aproximativă, între br. câte un triunghi] : 71692. 496 FRANCISC PAP — MIHAI BLAJAN In legenda tipului CNH, I, 43: [pct. în interiorul lit. 7]: 71693, 71714. [pct. în interiorul lot. 4]: 71694, 71722, 71734. [pct. în interiorul și în dr. lit. 4]: 71710, 71731. [pct. deasupra lit. 4]: 71726, 71728. [pct. în dr. lit. 4]: 71743. [semilună în dr. lit. 4]: 71736. FRANCISC PAP - MIHAI BLAJAN LE TRESOR MONETAIRE DE BARABANȚ, DEP. DE ALBA (1P—12^ SlECLES) (Resume) Le tresor, decouvert en 1993, consiste en 186 pieces, tous oboles hongrois, dont 183 sont d’dmissions du roi Coloman I (132 du type CNH, I, 45 et 51 du type CNH, I, 43), pendant que 3 sont de monnaies emises par le roi B61a II. L’analyse numismatique et du laboratoire a montre que les pidces appartenant au type CNH, I, 45, sont plus anciennes que celles du type CNH, I, 43. Le type de la croixde T Averse des monnaies CNH, I, 45, est plus etroitement apparentee avec la manifere des emissions de Regensburg de l’empereur Henri II. Les signes monetaires que l’on contate sur l’Averse sont les memes pour tuos les deux types, ce qui montre l’aiternation annuelle ou, en tout cas, de proche datation, de ces types dans la circulation monetaire de ce temps-lă. La diminution de toutes les pidces aprds la battue, par leur circoncision, demontre de nouveau qu’elles etaient au service de la depreciation monetaire de plus en plus profonde e la fin de l’Ile et pendant le 12e siecles en Hongrîe. N 71563 N 71564 N 71565 N 71566 N71567 N 71569 N 71571 N 71575 N71582 Planșa I. Monetele nr. N. 71563 —71567, 71569, 71571, 71575, 71582. N 71587 N 71590 N71601 N| 71609 N71615 N71623 N 71646 /N 71680 N 71692 Planșa II. ilonetele nr. N. 71587, 71590, 71601, 71609, 71615, 71623, 71646, 71680, 71692. N 71693 N 71697 N 71701 N 71709 N 71716 N 71744 N 71730 N 71745 N 71746 Planșa III. Monetele nr. N.71693, 71697, 71701, 71709, 71716, 71730, 71744-71746. :N 71572 N 71609 Rv Planșa IV. Monetele nr. N. 71572, 71609 (detalii). RAPOARTE DE SĂPĂTURI ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC PROVENIT DIN AȘEZAREA STARCEVO-CRIȘ DE LA GURA BACIULUI. RAPOARTE DE SĂPĂTURI CAMPANIA 1994 Primele informații privitoare la fauna stațiunii Gura Baciului sunt din anul 1906, printr-o listă faunistică care includea și speciile Equus caballus și Caniș familiaris. Alături de aceste specii, considerate rare, sunt amintite și bovinele, ovinele, hârciogul și cochiliile de moluște (Orosz 1906, p. 340—341). O altă referire la fauna acestei așezări este făcută în anul 1964, când, în urma săpăturilor efectuate de N. Vlassa (1962), a fost descoperit un mormânt de inhumație în care scheletul uman era așezat pe un covor format din pietre, ceramică, oase de animale și cochilii de moluște. Aceste oase sunt considerate resturi menajere prove- nite de la bovine domestice și sălbatice, ovicaprine și cervide (Necrasoi’ 1964, p. 33). Lista faunistică întocmită în urma cercetărilor efectuate, între anii 1990—1993, de Georgeta El Susi, cuprinde pe lângă rumegătoare, care dețin ponderea numerică și speciile: Sus scrofa domesticus, Sus scrofa ferrus, Ursus arctos, Lepus sp. (Lazarovici-Maxim 1995). în campania anului 1994 a fost terminată o secțiune dini anul pre- cedent, secțiunea E 2 și a fost deschisă secțiunea E 3. S-au descris mai multe „complexe închise". Materialul osteologic provine în majoritate din complexul B 35, un număr redus de fragmente au fost găsite în stratul de cultură și în complexele B 29 a și B 29 b (tabel 1), .toate aparțin fazei târzii a locuirii. Tabelul nr. 1 Repartiția fragmentelor osoase pe complexe Bovine Cervide Ovicapri- prine Suine Castor complexul B 35 86 12 26 1 1 complexul B 29a 1 complexul B 29b 6 în stratul de cultură 8 5 Materialul osteologic determinat, cumulează un număr de 237 frag- mente, eșantion redus, ce nu permite tragerea unor concluzii definitive. Resturile găsite sunt fragmentare, astfel încât ele reprezintă resturi mena- jere. Situația statistică a materialului determinat se poate urmări în ta- belul 2. 500 DIANA RUSU Tabelul tir. 2 SHuitilti slnltsUcâ h mnlprlululiil Nr. frg. O* o NMI o- o Bovine 94 39.6 8 34,78 Ovicaprine 32 13.5 5 21,73 Cer vide 18 7.5 3 13,04/ Suine 1 0.4 1 4.34 Castor 1 0.4 1 4,34 Păsări 18 7,5 5 21.73 Moluște 73 30,08 — — Total eșantion 237 23 Analiza speciilor Bovinele, grup majoritar, sunt reprezentate prin 94 fragmente osoase, incluzând aici și un număr de 5 fragmente vertebrale, 3 fragmente costale și 12 fragmente craniene, ceea ce reprezintă un procent de 39,6% din totalul speciilor determinate și un procent de 64,38% din totalul mamiferelor. Aceste resturi provin de la un număr minim de opt indi- vizi, dintre care doi în jurul vârstei de 1 an. Acest lucru a fost stabilit după prezența a 3 falange proximale (anterioare și posterioare) neepifi- ziate proximal, găsite în complexul B 35, la adâncimea de 20 și 40 cm și după o epifiză distală de humerus desprinsă, cu o pigmentație diferită față de cele 3 falange, descoperită în complexul B 35, la adâncimea de 130 cm. Considerăm astfel justificată aprecierea a doi indivizi subadulți. Pentru ceilalți șase indivizi am apreciat vârstele de sacrificiu cuprinse între: 1—2 ani (un individ), 2—3 ani (doi indivizi), iar un număr de trei indivizi depășiseră, la sacrificare, vârsta de 3 ani. Tabel nr. 3 Datele metrice ale bovinelor Maxila Ig. Ml —MS Ig. Ml 92 31,7 89,3 27,8 Ig. M2 33,6 30,8 Ig. M3 28 30,7 Mandibula Ig. M1-M3 94,5 Ig. M3 40 39,5 Ig. P2-P4 50,5 Humerus lț. trohlec 84,6 Radius DAP prox. 3,6 6 lț. min. diaf. 29,6 DAP diaf. 16 Metacarp lț. ep. prox. 66,4 DAP prox. 38,6 DAP dist. 31,3 Falanga I Ig. max. 61 69,3 lț. ep. prox. 31,2 38 DAP prox. 34 43 lț. min. diaf. 25,2 31 27,4 26,5 28,7 DAP diaf. 20 24,8 20 20 21 lț. ep. dist. 28 37 27,5 28 31,5 DAP dist. 24 27 24,2 20,5 23,6 ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC DE LA GURA BACIULUI 501 Continuare Tabelul nr, 3 Falanga II Ig. max. 43 Iț. ep. prox. 31,3 DAI’ prox. 35 Iț. min. diaf. 27 DAP diaf. 25 Iț. ep. dist. 29 DAP dist. 34 Falanga III Ig. supr. dorsale 63,6 Ig. supr. plantare 52 49 Iț. min. supr. plant. 23 26,7 Coxal diam. cav. acetab. 73 tibie Iț. min. diaf. 45,7 DAP diaf. 31,6 Iț. cp. dist. 74,3 DAP dist. 56 Calcaneu Ig. max. 145,6 Iț. max. 55 47 46 45 Iț. tuber. 42 43 40,5 Astragal Ig. max. med. 72,8 Iț. dist. 49,5 adânc, lat. 41,5 adânc, med. 39 Metatars Iț. ep. prox. 50 DAP prox. 48,6 Iț. ep. dist. 57 DAP dist. 33,3 Vertebre — cervicală Ig. crop 54 lț. supr. cr. 36,3 înalț, supr. cr. 34 Iț. supr. cd. 46 înălț. supr. cd. 38 — lombară Ig. corp 56 lț. supr. cr. 48 înălț. supr. cr. 50,7 lț. supr. cd. 48,6 înălț. supr. cd. 47 Datele metrice ale bovinelor (tabel 3) indică, în general, o populație i ip + mâl; s ip căzut fi 0 0 0 0 0 49; 10; P; P; cărămiziu; nirip + mâl; netezit 0 0 0 2 1 0* 48; 10; P; P; brun deschis; ni ip 4- mâl; netezit 0 0 0 1 0 2* 49 ; 1 ; F; P; gălbui; ni-.ip și miră; netezit 0 2 0 l 0 0 48; 9; P; P; cărămiziu; ni ip H mâl; netezit 0 0 il 11 0 0 48; 10; F; F; cărăm. cu flec; mâl și ni ip; netezit 0 0 0 7 0 0 48; 10; F; SF; cărămiziu; mâl și nisip; netezit 0 0 0 7 0 0 49; 4; F; SF ; brun deschis; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 7 0 0 49; 7 ; 1-'; F; cărămiziu; nisip mâl; netezit 0 0 0 7 0 0 48; 10 ; F; F; brun cu flec.; nisip mâl; siip căzut 0 0 0 fi 0 0 48; 10; F; F; roșu; nisip și mică; netezit 0 0 0 fi 0 0 49; 2; F; F; cărămiziu; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 fi 0 0 49; 2; F; SF; gălbui; mâl și nisip; netezit 0 0 0 fi 0 0 48; 10; F; F; brun deschis; mâl și nisip; netezit 0 0 0 4 0 0 48 ; 4 ; F; SP ; cărămiziu ; nisip și mică ; netezit 0 0 0 4 0 0 49 ; 1 ; F ; SF ; brun cu flec.; nisip 4- mâl; anctez.it 0 0 0 4 0 0 49; 2; F ; F; cafeniu albicios; nisip și mică; netezit 0 0 0 4 0 0 49; 4; F; SF; cărămiziu; mâl și nisip; netezit 0 0 0 4 0 0 48; 10; F; F; vișiniu ; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 3 0 0 48; 10; F; SF; nc cu flec gălb; pietricele; anctezit 0 0 0 3 0 0 48; 2; F; F; cărămiziu; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 0 48; 9; F; F; roșu ; nisip și mică ; netezit 0 0 0 3 0 0 48; 9; F; SF; brun d schis; nisip 4- mâl; n-tcz.it 0 0 0 3 0 0 48; 9; F; SF; cărămiziu; nisip 4- mâl; mtcz.it 0 0 0 3 0 0 48; 9 ; F ; SF ; gălbui; nisip 4- mâl; n tezit 0 0 0 0 0 49; 1 ; F; F; vișiniu; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 3 0 0 49; 4; F; F; cărămiziu; ni. ip 4- mâl; netezit 0 0 0 3 0 0 49; 7; F; SF; cărămiziu; nisip -i- mâl ; siip căzut 0 0 0 3 0 0 49; 8; F; SF; cărămiziu; nisip și mică ; netezit 0 0 0 3 0 0 49; 8; F ; SF; cărăm cu flec.; nisip ș; mică ; netezit 0 0 0 3 0 0 49 ; 9 ; 1-'; F ; cărămiziu ; nisip + mâl; netezit 0 0 0 3 0 0 48; 10; F; F; portocaliu; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 10 0 0 49 ; 1 ; F ; F ; brun cu flec.; nisip și mică ; netezit 0 0 0 9 0 0 48 ; 9 ; F; SF ; cărămiziu; pietricele și mâl; anctezit 0 0 0 5 0 0 518 GHEORGHE LAZAROVICI — ZOLA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER 48 10 : A ; SF; roșcat; mâl și nisip; anetezit 0 0 0 0 0 12 48 8; F; SF; cărămiziu ; nisip + mâl; netezit 0 1 0 0 0 7 48 10 ; F ; F; cărămiziu; nisip + mâl; netezit 0 0 0 1 0 6 48 10 ; F ; SF; cărămiziu; nisip + mâl; netezit 0 0 0 1 0 6 48 10 : F ; F ; cărămiziu; nisip și mică ; netezit 0 0 0 0 0 7 48 3; F; SF ; cărămiziu ; nisip 4- mâl; angoba roșie 0 0 0 0 6 0 48 9; F; SF; cărăin cu flec.; mâl și nisip ; netezit 0 0 0 0 0 6 49 6; F; SF; portocaliu; mâl și nisip; anetezit 0 0 0 0 0 6 48 8; F; F; roșu ; nisip + mâl; netezit 0 0 0 0 4 0 49 9; F; SF; cărămiziu; nisip cu bob marc ; aspră 0 0 0 0 2 2 48 10 ; F ; SF; brun deschis; nisip + mâl; netezit 0 0 0 0 0 4 48 10 ; F ; SF ; cafen alb.; nisip mare ; anetezit 0 0 0 0 0 4 48 8; F; SF; brun cu flec.; ciob, pisate; anetezit 0 0 0 0 0 4 48 9; F; F; vișiniu ; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 0 4 48 9; F; SF ; cărămiziu ; nisip și mică ; netezit 0 0 0 0 0 4 49 6; F; SF; brun deschis; pietricele ; slip căzut 0 0 0 0 0 4 48 8; F; F ; gălbui; nisip + mâl; netezit 0 0 0 0 3 0* 49 3; F; SF ; cafeniu albicios ; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 3 0* 49 9; F; F; brun deschis; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 3 0* 48 10 ; F ; F; brun deschis ; nisip și mică ; netezit 0 0 0 0 0 3 48 10 ; F ; F; cafeniu albi.; nisip + mâl; slip căzut 0 0 0 0 0 3 48 10 ; F ; F ; nc ; flec gălb.; nisip și mică ; netezit 0 0 0 0 0 3 48 10 ; F SF ; brun cu flec.; mâl și nisip ; anetezit 0 0 0 0 0 3 48 10 ; F ; SF ; cărămiziu ; pietricele ;anetczit 0 0 0 0 0 3 48 10 ; G ; UC ; cărăin.; nisip, ciob 4- pleava ; anetezit 0 0 0 0 0 3 48 8; F; SF; portocaliu; mâl și nisip; anetezit 0 0 0 0 0 3 48 8; F; SF; vișiniu; mâl și nisip; anetezit 0 0 0 0 0 3 48 8; G; UC ; portoc.; nisip, ciob 4- pleava; anetezit 0 0 0 0 0 3 48 9; F; F ; brun deschis; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 0 3 48 9; F; SF; gălbui; mâl și nisip ; netezit 0 0 0 0 0 3 49 10 ; F ; F; cărămiziu; mâl și nisip; netezit 0 0 0 0 0 3 49 9 ; F; SF ; gălbui; nisip și mică ; anetezit 0 0 0 0 0 3 49 4; F; F ; brun cu flec.; nisip și mică ; netezit 0 0 0 0 0 0 49 4; F; F: cărămiziu ; mâl și nisip ; netezit 0 0 0 0 0 3 49 6; F; F; brun cu flec; ciob, pisate; slip căzut 0 0 0 0 0 3 49 6; F; UC ; cărăm cu flec.; nisip mare ; aspră 0 0 0 0 0 3 48 8; F; F ; brun deschis ; nisip 4- mâl; netezit 0 0 0 0 10 0 48 8; F; SF; cărăm. cu flec.; nisip 4- mâl; anetezit 0 0 0 0 2 3 48 8; F; F ; gălbui; mâl și nisip; netezit 0 0 0 0 0 5 49 6; F; F; portocaliu; cioburi pisate ; netezit 0 0 0 0 0 5 Unele anomalii au fost marcate cu *. Acestea nu sunt reguli, ci doar explică situația atributelor. Fiind puține materiale, nu trebuiesc deduse și nici nu pot fi trase reguli din situațiile sus prezentate. Groapa de cult. Această groapă ridică probleme deosebit de intere- sante, pe care nu le dezvoltăm aici, dar le reținem și le punctăm. Desco- perirea marelui topor, sceptrul de piatră, oasele arse, vasele întregi sau sparte ritual, imitația de topor sau sceptru dintr-o rocă friabilă, nefuncțio- nală (fig. 7/3), neutilizabilă, ne duce cu gândul la o depunere rituală. Fiecare din piesele asociate în groapă are semnificațiile ei: — Vasul spart în care erau resturi de oase arse, peste care :au fost depuse topoarele și sceptrele se afla chiar pe fundul gropii. Depunerea unor vase mari răsturnate arată că în acestea nu au fost depuse lichide sau produse care să curgă, altfel ar fi fost aleasă poziția normală. Oasele arse presupun existența unui rug sau foc, legate de un ban- chet sau rit funerar. Spargerea rituală a unor vase am constatat-o în mai multe morminte de la Iclod (Lazarovici 1991 a, p. 10). ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 519 — Topoarele uriașe. în zona Turzii mai sunt două topoare uriașe, unul descoperit în vara anului 1994, altul descoperit mai de mult în zona Turda (ini. Z. Milea). Un al treilea provine de la Căprioara-Poieni, localitate ce se află nu departe de Iclod, la cca. 15 km (Lazarovici 1977a, p. 37, fig. 2. 4 = 3. 3). Piesa de la Căprioara are dimensiunile de 26 X 3 X 4,2 cm. La Iclod au fost descoperite numeroase topoare perforate, de foarte mari dimensiuni (fig. 6 4; 8.2—3), provenite din periegheze. Prezența lor într-o groapă confirmă existența unor depuneri rituale. Prezența în zona centrală a stațiunii, într-o groapă de cult, dintr-o fază timpurie a grupului Iclod, ne face să ne gândim la o groapă de înteme- iere, de fundare sau un gest de implorare. Mormântul 51. Acesta nu ridică probleme deosebite față de alte morminte decât prin depunerea rituală de carne și toporul perforat, care sunt apariții mai rare la Iclod, apărând până în prezent doar într-un caz, la M 42, unde se afla lângă șold (Lazarovici — Maxim 1989—1993, p. 361, fig. 19 1). Cele două piese perforate, după locul în care au fost de- puse, au câteva caracteristici comune: ambele sunt în zona brâului, ambele au ceafa potrivită pentru lovit și ambele au urme de folosite prin lovire. De aici, rezultă folosirea lor ca măciucă. Toporul, descoperit în M 51, are gaura mult adusă spre tăiș și paralelă cu muchia tăișului. în această situație, reținem funcționalitatea piesei ca topor de luptă, iar nu pentru tăiat. De altfel, centru de greutate al piesei se află spre ceafă. Depunerea acestei piese se leagă, deci, de funcționalitatea ei ca armă. Toporul perforat este un semn distinctiv. Cel mai adesea acesta apare în situații speciale. în ultima vreme au fost descoperite niște piese deo- sebit de mari, în vecinătatea orașului Turda, în hotarul cu satul Mihai Viteazu (descoperire inedită din 1994). Acolo au fost descoperite două topoare foarte mari și un topor perforat, considerate de noi ca depunere rituală, ca ofrandă de întemeiere sau de îmbunare a unor divinități. în groapa mormântului se mai afla un os, cu semnificația unei depu- neri de carne și cornul de cerb. în această situație considerăm că ne aflăm în fața unui mormânt cu inventar aparținând unui vânător. De altfel, la multe schelete, ‘antropologii au sesizat dezvoltarea unei mus- culaturi la picioare, specifică unei populații, care în căutarea hranei zil- nice, efectuează mulți kilometri, iar poziția de odihnă preferată este cea a nomazilor, cea pe vine (ciuci). Situația nu este singulară: la Iclod mai poate fi identificat cu o astfel de funcționalitate și M18, care avea, de asemenea, mai multe arme, ofrandă de carne de cerb și mărgele lucrate din cochilia scoicii de Spondylus (Lazarovici 1991 a, p. 10). Prezentarea poziției de odihnă, de relaxare pe vine, nu trebuie înțeleasă că respectivele comunități nu cunoșteau sau nu aveau în gos- podărie scaunul. La această vreme și în această stațiune avem redat în miniatură, ca jucării de copil, un scăunel (Lazarovici 1991 a, p. 35), ceea ce poate fi interpretat ca rol funcțional sau cultic. Este necesar să subli- niem rostul cultic, poate, al unor asemenea piese mici, deoarece în mai mutle situații se cunosc figurine șezând pe tron sau scaun. Astfel, în stațiuneti de la Brănișca din aceeași vreme (Lazarovici 1991, p. 131) apare o figurină cu tronul ei, asta pentru a cita doar analogiile cele mai apropiate. în Serbia, în cultura Vinca, sunt numeroase exemplare din statuete cu tron sau pe tron. 520 GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER Materialele descoperite în această zonă aparțin, în marea lor majori- tate, fazei timpurii a grupului Iclod, ceea ce noi am definit ca Iclod I, LII. Pentru aceasta pledează factura ceramicii (pasta fină, culoarea găl- buie, cărămizie, ardere bună reductantă din specia semifină și fină, sli- pul galben verzui, fin, vasele cilindrice cu buza' lărgită și răsfrântă (tip AD) au fost descoperite întotdeauna în complexe timpurii (Lazarovici 1986, p. 37, fig. 2/13, 13e). Tot specific pentru descoperiri timpurii este și vasul-capac, din pastă gălbuie (Lazarovici 1983, p. 57, (fig. 6/2, 8/13; 1986, p. 37, fig. 2 14, p. 39, fig. 4/2; 1987, fig. 10/23; 1987 a). Prezența slipului care se desprinde, a slipului gros, a slipului ver- zui și a slipului roșietic sunt elemente timpurii, de asemenea, caracteris- tice etapelor timpurii. Asemenea materiale au fost sesizate la începutul săpăturilor de la Iclod, in Zona C, în unele din materialele din groapa „R‘‘, în materiale din colecția școlii și colecția Fălcușan (referiri Maxim — Bulbuc — Crișan 1994) și în mai multe din campaniile recente în materialele de pe fundul șanțului neolitic sau în depunerile din partea inferioară a lui, în toate materialele descoperite în nivelul Iclod I. Ase- menea materiale sunt totuși puține, dar în ultima vreme apar tot mai multe descoperiri din fază timpurie, de tip Iclod I. Semnalăm descoperi- rea unei stațiuni din această vreme, aflată în curs de cercetare (inf. M. Bădău-Wittemberger, descoperire din 19^5), la Țaga. în urma cercetărilor de suprafață, mai reținem că cele mai impor- tante elemente de cult se leagă de descoperirile fazei timpurii de la Iclod. Interpretăm descoperirea de la Iclod (groapa 92) ca un bothros de întemeiere. Ee altfel, gropi cu depuneri de cult (bothros) sunt destul de numeroase, fiind descoperite în stațiuni, sanctuare sau locuri speciale (Lazarovici 1990—1991, p. 13). Aceste apariții se leagă de fenomene de migrație și difuziune, defi- nite de noi ca șocul Vinca C, format din mai multe etape de migrație sudică, fenomene de retardare, sinteză și nașterea unor culturi noi (Laza- rovici 1987; 1991; 1994; Brașovean 1991; 1991 a, p. 59 și urm.; 1994; Luca 1985; 1987; 1990; Luca — Bragomir 1985). Acestea dau naștere neoliti- cului târziu, manifestat prin două-trei etape și mai multe fenomene: a) apariția grupului Turdaș (Lazarovici 1991, p. 122—132), desprinderea grupului Tăulaș (Lazarovici 1991, p. 115—121); b) apariția unor fenomene de retardare în Banat (Lazarovici 1979, s.v. Vinca B2/C; 1994, p. 63—64) și Transilvania (la Brănișca: Lazarovici 1991, p. 128—131); c) formarea grupului Iclod (Lazarovici 1991; 1991 a): d) nașterea culturii Tisa (Laza- rovici 1994, p. 71—72); e) apariția grupului Foieni (Brașovean 1991; 1991 a; 1994) și nașterea culturii Petrești (Lazarovici 1979). Toate aceste fenomene sunt cuprinse în cadrul unui proces, ce cu- prinde spații largi din zona Lacului Balaton până în Transilvania și din Balcani în Orient (Lazarovici 1987; 1991; 1994; Brașovean 1991, p. 59 și urm.). Pentru fenomenele petrecute pe teritoriul Transilvaniei și Bana- tului și încadrarea lor în zonele învecinate sugestiv este tabelul 8 (Laza- rovici 1994, tabel.p. 74 75). Uneltele de piatră cioplită, în afară de cele din complexe, sunt puține la număr, iar studiul asupra lor continuă. Dintre cele mai importante amintim un fragment de topor dreptunghiular, cu tăișul știrbit (fig. 6/2). ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 521 Importante sunt 3 topoare aduse de copii la Muzeul din Iclod, două în stare fragmentară, provenite de la securi cu ceafa puternică (fig. 8/2—3). Deosebită ni se pare o măciucă sau topor de luptă (fig. 8/4), provenit din Lujerdiu. Acestea se încadrează în seriile publicate de către Zoia Kalmar- Maxim (Kalmar 1985), iar sursele sunt cele semnalate de ea și de I. Boboș (Boboș 1988). Periegheze. Dintre obiectivele nou descoperite, amintim o așezare eneolitică de la Fundătura, atribuibilă culturii Petrești prin strachina carenată din pastă neagră-cenușie, nisipoasă (fig. 8/1). Cronologia. Cronologia relativă și absolută a grupului Iclod este o problemă adesea dezbătută în literatura de specialitate (Lazarovici 1991; 1991 a, vezi acolo bibi, mai veche). Cronologia relativă nu este o pro- blemă deosebită, materialele arheologice au permis emiterea unor ipo- teze. Acestea au un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, date fiind metodele de investigare, comparare, clasificare și ordonare. Aces- tea se bazează pe emiterea unor ipoteze asigurate de stratigrafii orizon- tale și stratigrafii comparate. Ele au fost descrise, adesea, de noi în stu- diile de sinteză sau în rapoarte. Acestea au însă un mare grad de pro- babilitate având în vedere că s-a operat cu „importuri14, „influențe44, „identic44, „asemănător44, autorii referindu-se la un număr limitat de atri- bute și descriptori, cel mai adesea forma și ornamentul obiectelor. în cele mai bune cazuri se aprecia și pasta. Nu s-a avut în vedere că aceste clasificări operau cu un număr redus de atribute, dintr-un număr foarte mare de obiecte cu numeroase atribute (formă, decor, categorie, culoare, amestec, ardere, netezire). Sigur, nu avem pretenția că trebuie operat cu toți acești decriptori, dar s-a operat mai ales prin asemănare și mai rar prin deosebire, fără a fi luate în considerare și alți parametrii (core- lația, varianta ș.a.). Până nu demult aceste clasificări erau dificil de realizat, arheologul fiind nevoit a opera cu tabele sau grafice ce corelau 2i—3 dimensiuni. Aceștia mergeau pe intuiție și deducție, luând drept ca sigur unele obser- vații. Nu se aveau în vedere procese de retardare, sinteză, ateliere, pre- ferințe ale unei comunități ș.a. Pentru moment nu avem date statistice și baze de date decât pen- tru un număr limitat de stațiuni din Transilvania (Iclod, Cluj — Piața Libertății, Baciu — str. Nouă, Cheile Turzii — Peștera Ungurească sau Caprelor și Turdaș, săpăturile vechi ale lui M. Roska), bazate pe cerce- tări moderne. Privind opiniile referitoare la orizontul cronologic, ele pot fi con- densate în tabelul sinoptic (fig. 9), în care analizăm importurile, influen- țele, sintezele, retardările și dăinuirile. Acestea au un caracter calitativ, nefiind asigurate de date cantitative și nici de clasificări moderne. Cele mai apropiate date despre materialele de la Iclod provin din grupul Suplac, din Crișana. Publicarea acestor date va permite discutarea unor probleme noi. Mai precizăm că pentru multe din săpăturile vechi se poate opera doar cu date calitative. • în tabel am încercat a introduce și date de CI4, dar și acestea tre- buiesc privite, din păcate, relativ, care însă, nu pot fi ocolite. Cercetările GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER viitoare vor permite îmbunătățirea schemei cronologice, mai ales, pe baza săpăturilor din Banat, din așezări vinciene, petreștene și Tisa a săpătu- rilor din sudul Transilvaniei. Analize petrografice și mineralogice. Cercetarea utilajului litic șlefuit de la Iclod contribuie la aprecierea obiectivă a calității materiei prime folosite în confecționarea uneltelor, a cunoașterii tehnicilor de prelucrare a rocilor, care se pretează la astfel de intervenții, a provenienței materiei prime brute, care poate să fie locală sau importuri prin contacte economice și culturale intertribale. Au fost studiate din punct de vedere geologic topoarele din piatră (fig. 7.1—2), descoperite într-o groapă rituală (G 92), alături de 14 vase de ceramică și în mormântul M 51 (fig. 4/1). Analizele petrografice și mineralogice efectuate cuprind caracteristi- cile structural-texturale și de compoziție ale rocilor din care au fost con- fecționate uneltele, precum și proprietățile fizico-mecanice ale acestora. Din punct de vedere petrografic, utilajul litic șlefuit face parte din grupa rocilor metamorfice: șisturi cu actinot (șisturi amfibolice) și amfi- bolite. Șisturile amfibolice și amfibolitele reprezintă produsele unui meta- morfismul regional. Transformările structural-texturale ale rocilor supuse metamorfis- mului regional au ca rezultat orientarea preferențială a componenților cu habit lamelar și prismatic, cu formarea de pături de grosimi variabile, ca urmare a recristalizării substanțelor constituente, în condiții de stress. Macroscopic șisturile amfibolice și amfibolitele prezintă o variație a culorii de la verde la cenușiu închis, uneori se observă alternanțe de benzi de culori închise cu benzi albe. Șistul cu actinot (pl. II 3) are o compoziție mineralogică dominată de amfiboli, varietatea actinot, dispus sub formă de agregate radiare, ală- turi de care mai apar, subordonat, cuarț, epidot granular, dorit, calcit, albit. Această rocă (fig. 7 1 a—b) are o textură șistoasă, o structură nematoblastică și aparține faciesului amfibolitelor cu epidot, de inten- sitate scăzută. Amfibolitele (fig. 41; 7 2) sunt roci cu o textură rubanată, formată din alternanțe de pături leucocrate, alcătuite din feldspat plagioclaz și cuarț și melanocrate, formate din amfibol, respectiv, hornblendă verde. Structura rocii este nematogranoblastică, cu trecere spre granonemato- blastică, roca aparține faciesului amfibolitelor de intensitate medie. în asociația mineralogică a acestor roci mai este prezent epidot, calcit sub formă de plaje, dorit și disten, ca mineral index. Feldspații plagioclazi sunt slab alterați (argilizați) și prezintă macle polisintetice caracteristice. S-a determinat experimental că în cadrul rocilor metamorfice creș- terea procentului de cuarț, amfibol și granat conduc la sporirea însem- nată a rezistenței la compresiune, iar prezența cuarțului și granaților determină o creștere a elasticității rocilor. Tot în acest sens, rocile nealterate au valori mari ale compactității, ceea ce pune în evidență o comportare mecanică foarte bună, îndeosebi ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 523 din punct de vedere al deformărilor sub acțiunea sarcinilor exterioare (C - 95—98°/o). Rocile folosite la confecționarea acestor unelte șlefuite (fig. 4/1; 7/1— 2) se caracterizează prin: duritate mare: 6—7 în scara Mohs; rezistență la compresiune ridicată: 1500—2000 daN/cm2; competență deosebită; cla- sificarea după tărie: roci tari și foarte tari (6—9). Sursele de proveniență sau ocurențele materiei prime sunt: albia majoră și terasele Someșului Mic; din aflorimentele situate pe afluenții acestuia (Someșul Cald și Someșul Rece, Valea Răcătăului, Negruța, Râșca Mare și Rașca Mică, Căpuș, Nadăș, Chintău, Valea Seacă, Valea Alunișului). Văile menționate, au contribuit, în mare măsură, la formarea pietrișurilor pe tot parcursul văii Someșului. Deci, sursa materiei prime (amfibolite și șisturi cu actinot) este lo- cală, provenind din formațiunile de terasă, ce își au originea în Munții Apuseni, GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER ABREVIERI BIBLIOGRAFICE BOBOȘ 1988 I. BOBOȘ, Identification of some old sources of row material by mi- neralogical and metallographical analysis, în The First Romanian Con- ference on the application of physics methods in archaeology, Buca- rest, p. 87—100. BOBOȘ 1990 I. BOBOȘ, Mineralogicul and Petrological Analysis of Siliceous Neo- lithic Artefacs in Western Romania, în Archaeometry in România, 2, Bucharest, p. 147—160. BOBOȘ — RADU 1991 I. BOBOȘ, I. RADU, Artefactele silicoase din cultura Vin- ca, Reșița. CRIȘAN 1994 VIORICA CRIȘAN, ZOIA MAXIM, A. BULBUC, Noi descoperiri ar- heologice de suprafață în hotarul comunei Iclod (IV), în ActaMN, 31, I, 1994, p. 105—122. DARABAN 1988 L. DARABAN, Gamma ray backscattering and proton magne- tonetometer prospection in archaeology. A comparative evolution of the methods, in The First Romanian Conference on the application of physics methods in archaeology, Bucharest, p. 59—72. DARABAN 1990 T. FIAT, M. SALAGEAN, A. PANTELICA, I,. DARABAN, O. COZAR, C. COSMA, V. ZNAMIROVSKI, DOINA BOROȘ, D. ALICU, Neutron activation analysis of some ancient objects, în Archaeometry in Romania, 2, Bucharest, p. 131—136. DRAGOMIR — LAZAROVICI — TARNOVAN 1990 — N. DRAGOMIR, GH. LA- ZAROVICI, I. TARNOVAN, Resistivity Measurements at Tureni Tu- mulus, în Archaeometry in Romania, 2, Bucharest, p. 161—180. DRAȘOVEAN 1991 FL. DRAȘOVEAN, Voci în Cultura Vinia în România, Timi- șoara, p. 24—26, 40—46, 58—66, 71—74, 81, 159—162. DRAȘOVEAN 1991a FL. DRAȘOVEAN, Connections between Vinia C and Tisa, Herpăly, Petrești and Bucovăt Cultures in Northern Banat, în Banatica, XI, p. 209—211. DRAȘOVEAN 1994 FL. DRAȘOVEAN, Cultura Vinia C în Banat, teză de doctorat, București. 524 GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER DUMITRESCU 1984 HORTENSIA DUMITRESCU, Cercetările arheologice de la Tăulaș — Deva, partea I, în ActaMN, XXI, p. 3—44; partea II, în ActaMN, XXII—XXIII, p. 5—14; comentarii Gh. Lazarovici, Legăturile cronologice, culturale și locul aspectului Tăulaș în cadrul culturii Vinca-Turdaș și a neoliticului transilvan, p. 15—40. FRENȚIU 1985 M. FRENȚIU, Program pentru prelucrarea datelor geologice, Se- siunea de comunicări Universitatea din Cluj-Napoca, p. 29—34. FRENȚIU — LAZAROVICI 1988 M. FRENȚIU, GH. LAZAROVICI, Methods for automated classification in archaeology. An application to the neolithic gravez and ornaments, în The First Romanian Conference on the appli- cation of physics methods in archaeology, Bucharest, p. 131—146. FRENȚIU — LAZAROVICI 1987—1988 M. FRENȚIU, GH. LAZAROVICI, Metode de clasificare automată în arheologie, în ActaMN, p. 909—918. FRENȚIU — LAZAROVICI 1990 M. FRENȚIU, GH. LAZAROVICI, Seriation and relative chronology of archaeological complexes from Gornea, în Ar- chaeometry in Romania, 2, București, p. 65—86. FRENȚIU 1988 M. FRENȚIU, Methods for automated classification use in archa- eology. Am application to the neolithic graves and ornaments, în The First Romanian Conference on the application of physics methods in archaeology, Bucharest, 1988, p. 131—146. HORVATH 1991 F. HORVATH, Vinca Culture and its connections with the South- East Hungarian Neolithic: a Comparison of Tradițional and 14C Chro- nology, în Banatica, XI, Reșița, p. 259—273. EL SUSI 1991 GEORGETA EL SUSI, l.a faune de l’etablissement vincien de I.jubcova — Ornita (dep. de Caraș-Severin), în Banatica, XI, p. 259— 272. IHM 1985 P. IHM, Korrespondenzanalyse und Seriation. Das Aktuele Thema, Mar- burg, 1985, p. 8—21. KALMAR 1985 ZOIA KALMAR, Despre uneltele dlin piatră descoperite în jude- țul Sălaj și în zonele învecinate, în ActaMP, IX, p. 93—103. KALMAR — STOICOVICI 1987—1988 ZOIA KALMAR, E. STOICOVICI, Trăsă- turile „industriei" litice de la Iclod, în ActaMN, 24—25, p. 937—945. KALMAR — STOICOVICI 1990 ZOIA KALMAR, E. STOICOVICI, Petrographic and metric analysis of the Iclod tools from neolithic settlement of Iclod, în Archaeometry in Romania, 2, p. 137—145. LAZAROVICI 1977a GH. LAZAROVICI, Cercetări arheologice de suprafață la ho- tarele județelor Cluj—Sălaj, în ActaMP, I, 1977, p. 35—39. LAZAROVICI 1979 GH. LAZAROVICI, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca. BMN. LAZAROVICI 1983 GH. LAZAROVICI, Șantierul arheologic Iclod (1977—1981), în MCA. p. 50—61. LAZAROVICI 1986 GH. LAZAROVICI, Neoliticul târziu în nord-vestul României (Sălajul, Clujul, Bihorul, Sătmarul), în ActaMP, X, p. 15—46. LAZAROVICI 1987 GH. LAZAROVICI, „Șocul" Vinca C în Transilvania. Contri- buții la geneza cneoliticului timpuriu, în ActaMP, XI, p. 33—35. LAZAROVICI 1987a GH. LAZAROVICI, Șantierul arheologic Iclod. Campania 1985, în Apulum, XXIV, p. 9—39. LAZAROVICI 1991 GH. LAZAROVICI, Voci în Cultura Vinca în România, Timi- șoara, p. 17—22, 27—40, 46—58, 67—70, 74—80, 81—86, 95—120, 128— 131, 133—136. LAZAROVICI 1991a GH. LAZAROVICI, Grupul și stațiunea Iclod = Die Gruppe und Station Iclod, Cluj-Napoca, 1991, p. 1—16, 17—42. LAZAROVICI 1994 GH. LAZAROVICI, Der Vinca C — Schok im Banat, în Rcla- tions Thraco-Ilyro-Helleniqucs, București, p. 68—100. LAZAROVICI — MAXIM 1989—1993 GH. LAZAROVICI. ZOIA MAXIM, Șantierul arheologic Iclod (campania 1993), în ActaMN, 26—30, I, p. 337—364. LAZAROVICI — MAXIM 1991 GH. LAZAROVICI, ZOIA MAXIM, Voci în Cultura Vinca în România, Timișoara, p. 93—95. LAZAROVICI — MAXIM — PINTEĂ — MEȘTER 1994 GH. LAZAROVICI, ZOIA MAXIM, RODICA PINTEA, M. MEȘTER, Șantierul arheologic Iclod (jud. Cluj). Campania din 1993, în ActaMN, 31, I, p. 327—339. LAZAROVICI — PICIU 1987—1988 GH. LAZAROVICI, T. PICIU, Analize pedo- logice preliminare în așezări neolitice din Transilvania și Banat, în ActaMN, p. 925—936. ’ ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 525 LAZAROVICI — PICIU 1990 GH. LAZAROVICI, T. PICIU, Preliminary pedologi- cal analyses at some archaeological stations in the provinces o} Tran- sylvania and Banat, în Archaeometry in Romania, 2, Bucharest, p. 161— 180. LAZAROVICI — PICIU 1991 GH. LAZAROVICI, T. PICIU, Analizele pedologice de la Gura Baciului, comunicare la sesiunea Arheometrie 4, Cluj, 1991. LUCA 1991 A. S. LUCA, Voci in Cultura Vinca in România, Timișoara, p. 22—23, 141—158, 163—166. ' LUCA 1985 A. S. LUCA, Săpaturile arheologice de salvare de la Liubcova — Or- nița. Raport preliminar pe anul 1985, p. 465—468. LUCA 1985a A. S. LUCA, Săpăturile arheologice de salvare de la Liubcova — Ornița (jud. Caraș-Severin), în Banatica, IX, p. 31—42. LUCA 1987 A. S. LUCA, Un atelier de perforat topoare la Lipova — Hodaie, în Ziridava, XV—XVI, p. 25—28. ' LUCA 1990 A. S. LUCA, Contribuții la istoria artei neolitice — plastica așezării de la Liubcova — Ornița, jud. Caraș-Severin, în Banatica, X, p. 6—44. I.UCA 1990a A. S. LUCA. Precizări asupra încadrării cronologice și culturale a statuetei de la Liubcova, în Apulum, XXVI, p. 49—54. LUCA — DRAGOMIR 1985 A. S. LUCA, I. DRAGOMIR, Despre o nouă descope- rire arheologică întâmplătoare de la Gornea — Locurile Lungi, în Ba- natica, VIII, p. 457—465. LUCA — EL SUSI 1988 A. S. LUCA — GEORGETA EL SUSI, Considerații privind uneltele din corn și os din stațiunea neolitică de la Liubcova — Or- nița, in Apulum, XXV, p. 49—58. MARIAN — ALICU 1994 C. MARIAN. D. ALICU, Prospectări magnetometrice la Iclod. Măsurarea rezistivității, ms. MAXIM 1991 ZOIA MAXIM, Voci in Cultura Vinca în România, Timișoara, p. 120— 128, 131. 137—140, 177—231. ' MAXIM — BULBUC — CRIȘAN 1994 ZOIA MAXIM, AUREL BULBUC, VIORICA CRIȘAN, Noi descoperiri arheologice de suprafață în hotarul comu- nei Iclod (IV), în ActaMN, 31, I, p. 105—122. MAXIM — OLTEAN — LAKO 1993 ZOIA MAXIM, FLORENTINA OLTEAN, EV A LAKO, Despre industria litică din județul Sălaj. Un model de litotecă, în ActaMP, XVII, p. 49—56. ’ MÂRZA •— MAXIM 1993 I. MÂRZA, ZOIA MAXIM, Uneltele neolitice cioplite din corneene descoperite în Bazinul Somesan. Date petrografice si arheo- logice, în ActaMP, XVII. p. 57—65. ' MORARIU 1989 V. V. MORARIU, GH. LAZAROVICI, L. MUREȘAN, Prospectări magnetice la stațiunea neolitică de la Iclod, jud. Cluj, comunicare la Sesiunea Arheometrie 2. Cluj, 1989. MORARIU 1990a V. V. MORARIU, V. SALVANU, P. T. FRANGOPOL, Dimensio- nal analysis of ancient pottery, în Archaeometry in Romania, 2, Bucu- rești, p. 111—126. MORARIU 1995 V. V. MORARIU, Noi prospectări magnetometrice la Iclod, ms. LE CHANTIER ARCHfiOLOGIQUE ICLOD. LA CAMPAGNE DE 1994 (Resume) ' Les recherches ont ete orientees pour la reprise des fouilles systematiques ă l’interieur du site. Pour resoudre ce probleme, on a continue les prospections magnetometriques avec une equipe formee d’un physicien. Cornel Marian et d’un ingenieur, Adrian Alicu, pour mesurer la resistivite du sol (Marian — Alicu 1994; 1994a). 526 GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER Les prospections ont montre la presence des certaines anomalies magneto- metriques. II faut bien preciser que dans ces anomalies est comprise aussi l’evo- lution des couches geologiques superieures, qui, dans la region d’Iclod ne sont pas uniformes, ce qui est montre non seulement par les prospections antdrieures (Morariu 1993), mais aussi par des analyses pedologiques effectuâes (Lazarovici — Piciu 1987—1988; 1990; 1991). Les fouilles projetees se trouvent dans la region cen- trale du site (Lazarovici — Maxim — Meșter 1994), ayant pour objet de preciser la situation au milieu du site. Les sections avaient des dimensions de 20 sur 2 mdtres. La Stratigraphie. Les couches de culture de la zone centrale du site, plus minces ont la succession qui s’ensuit: — 0—0,20 m sol agricole, humus recent, noir-brun; — 0,20—0,40/0,45 m couche noire melee avec peu de materiaux neolithiques de la phase Iclod I/II; — 045—0,50 m couche noire-brune, interrompue, avec des materiaux de phase Iclod I/II. Dans la section 48, on a delimite et prepare, seulement sur le trajet de la tranch^e, cinq complexes: 2 fonds de cabanes (B 88, B 90), 5 fosses (G 84—85, 87a, b, c, 89, 91), et une agglomeration (P 86). A —0,40 m de profondeur, il a apparu un niveau d’habitation, qui se trouvait ă la base de la couche de culture, consistant d’une couche plus brune, consideree souvent comme Iclod I. Les fosses 84, 85, 87 sont des fosses pour les piliers, d’un diamdtre entre 15 et 35 cm. Les fosses partent de la couche et coupent une couche de terre cuite menue de c. 7—8 de —50 cm. Le fond de cabane 88 contenait de la câramique appartenant â la phase Iclod I. La fosse 89 (c. 9) a 6te preparde de —0,70 ă —1,20 m, une de ses cotes a 3 m et elle atteint 0,80 m. Dans la remplissage il y avait de la ceramique et des cor- nes de cerf. Le fond de cabane 90 (c. 10, prepari de —0,60 â —1,20 m), a la forme d’un mi-fond de cabane, avec entree. Pour la fosse 91 (c. 1) on ne peut pas preciser l’emploi. Les dimensions sont de 50 sur 35 cm et il y a dans le remplissage quelques os et de Ia ceramique de la phase Iclod I. La fosse 92 (s49, c 6/7) est une fosse de culte, singulidre â cause du materiei trouve dedans. La tombe 51 (s49, c. 4/5, 4-eme figure), le squelette avait une position cou- châ sur le dos, orienta S-N, le regard au nord, la tete penchee vers la droite, les bras croises, le gauche sur l’abdomen, le droit sur la poitrine, les pieds parallfeles dont les pattes se croisent. L’inventaire de la tombe singuli^rement riche, compte 4 pots, trois objets, et quelques os, deposes comme offrande de viande. Dans la fosse de la tombe, il y avait aussi le depot de viande et la corne de cerf, ce qui nous fait considdrer qu’on se trouve devant une tombe dont l’inventaire apparte- nait ă un chasseur. La fosse 92. L’int£ret particulier est determine par la decouverte d’une fosse d’offrandes contenant un grand nombre de pots et trois grandes haches deposees symboliquement. L’intdret est aussi marque par le fait que l’un des haches avait ete confectionne d’une roche molie, friable, decomposee, de laquelle nous ne sa- vons pas si jamais on a confectionne des haches. Le message transmis par ces pidces, leur forme et leurs grandes, inhabituelles dimensions, leur association, l’endroit ou se trouvent dans le site, la rarete des decouvertes pareilles, les de- pots, les traces de cendres les os d’animaux etc. ces sont des dlements qui vont permettre un jour, l’âllucidation des signes d’interrogation que naturellement, une telle decouverte souldve. La fosse se trouve dans la zone centrale du site, a environ 10 m de l’axe N-S du site (l-ere figure), facilement deplac^e vers l’ouest. La fosse avait une forme ronde, ayant le diamdtre de 1,75 m, la profondeur de 0,50 m (le fond tou- chait une profondeur de 090 m par rapport ă la surface du sol). La fosse avait une marche vers l’est. Le remplissage de la fosse a ete fait par le brisage rituel de certains pots, qui y ont 6te d£pos£s de differentes manidres: quelques-uns ont 6te poses, des autres jet£s et brisds. et des autres, etant cassâs ailleurs, on en a mele les tessons avec quelques-unes de la couche. ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 527 Les premieres pieces deposes au fond de la fosse ont ete trois hachessceptres, tres grandes, en pierre polie, posees sur une couche de cendres, os bruids et restes de cliarbon, avec des traces de brulure, et quelques fragments de pots, desquelles aussi un fond de pot. La fosse contenait 220 pieces, dont on a reconstitue 14 pots. Le materiei archeologique compte de la decouverte d’un nombre de 520 frag- ments ceramiques, auxquelles on peut ajouter un nombre d’os, outils en os et pierre. Pour les categories, predominante est la ceramique fine, suivie par celle demi-fine et ordinaire ou grossiere. Pour les complexes, G 92 est dominant, avec 226 frag- ments (y compris les fragments de pots), il est suivi par B 90, avec 138 fragments, et les plus pauyres en sont G 91 et G 88. La couleur de la ceramique differe d’un complexe ă l’autre. Dans le melange de pâte de la ceramique predomine la cera- mique avec du sabie fin et du limon. En ce qui concerne le brulage de la pâte de la ceramique il n’y a pas d’analyses. On a defini les types de brulure, sur des principes generaux, en etudiant l’aspect macroscopique, en utilisant des connais- sances generales. Predominante est la brulure bonne, oxydante. Pour le lissage de la ceramique et le traitement de la surface predomine la ceramique lissee, sui- vie par celle anivellee, et celle âpre. La fosse de culte. Cette fosse souleve des problemes particulierement interes- sants. qu’on ne va pas developper ici, mais on va les retenir et les presenter par court. La decouverte de Ia grande hache, du sceptre en pierre, des os brules, des pots entiers ou brises comme rituel, l’imitation de hache ou sceptre en roche friable, sans fonctionnalite (figure 7,3), inutilisable, nous fait penser â un depot rituel. Chacune des pieces associes dans la fosse a sa signification. Le pot brisâ dans le- quel il y avait des os brules, au-dessus duquel on a depose les haches et les sceptres se trouve tout au fond de la fosse. Le dep6t des grands pots renverses nous montre que celles-ci n’avaient pas pu contenir des liquides, ou des produits qui coulent, antrement, on aurait choisi leur position normale. Les grandes haches. Dans la region de Turda il y a encore trois grandes ha- ches. l’une decouverte pendant l’ete de 1994, l’autre decouverte il y a plus long- temps, dans la region de Turda (inf. Z. Milea), et une troisieme provient de Câ- prioara-Poieni ă environ 15 km de Iclod. Leur presence dans une fosse confirme l'existence de certains depots rituels. Leur presence dans la zone centrale du site, dans une fosse de culte appartenant ă une phase ancienne du groupe Iclod, nous fait penser â une fosse de fondation ou ă un geste d’imploration. Nous interpretons la decouverte de Iclod comme un bothros de fondation. D’ailleurs, des fosses avec des dâpots de culte sont assez nombreuses dans les si- tes, sanctuaires ou les endroits speciaux. (Lazarovici 1990—1991, p. 13). Ces appa- ritions sont liees a des phenomenes de migration et diffusion definis par nous comme le choc Vinca C, forme de plusieurs etapes de migration meridionale, syn- these culturelle et de la naissance des nouvelles civilisations. Traduit par Alice Lazarovici 528 GHEORGHE LAZAROVICI — ZOIA MAXIM — CRINA LAZO — MIHAI MEȘTER Fig. 1. Iclod— Pământul Vlădicii. Harta amplasării săpăturilor -arheologice^ Pl. I. I :’.o l - P.l n l i'u! Vlilizii, 1—2, j4 groapa G 92; 4 mormântul M 51. Pl. II. Iclod — Pământul Vlădicii. 1—2 groapa G 92; 5 mormânt M 51 : 3 secțiunea subțire a toporului din G 92 (fig. 7/1). Fig. 2. Iclod— Pământul Vlădicii, sus plan, jos profile Fig. 3. Iclod— Pământul Vlădicii. Mormântul M 51. Fig. 4. Iclod— Pământul Vlădicii. 3 — 6 groapa G 92; 1 mormântul M 51; 2 topor dreptun- ghiular din secțiune. Iclod— Pământul Vlădicii, vase din groapa G 92. ȘANTIERUL ARHEOLOGIC ICLOD. CAMPANIA 1994 533 Iclod— Pământul Vlădicii, 1 Groapa 92, vasul 2; passim: 2 topor dreptunghiular; 3 rindea; 4 topor perforat. Fig. 7. Iclod — Pământul Vlădicii. Groapa G 92, topoare și sceptre. Podeiei, strachină, cultura I’etrești; 2-4 Iclod-Pământul Vlădicii passimim, topoare perforate. ©7 Fig. 9 Tabel privind sincronismele din neoliticul târziu-eneoliticul timpuriu din Banat, Transilvania și zonele învecinate. Prescurtări (legenda): V = VinCa, B2 (1), B2/C (1,3), șocul inia C (3) — CI, C2, C2/D1, Dl, D2 — faze ale culturii Vinia; CB = cultura Banatului; Bu=grupul Bucovăț, I, II, III, lila, Illb nivele; Sz = Szăkălhât; T - cultura Tisa (2); grupul Turdaș (9); P = cultura Petrești (5), grup Foeni (6); H = cultura Herpăly (7); I =- grupul Iclod (SV Legenda TI - fenomen do rctardare. CHEILE TURZII 1994. RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICA ȘI ETNOARHEOLOGICA Preliminarii. Săpăturile din campania anului 1994 au dezvoltat cer- cetarea începută în anul 1991. Obiectivul principal a fost continuarea studiului etnoarheologic al Munților Petrindului, început în nord, la Tu- reni și Cheile Turenilor (Lazarovici — Kalmar 1985—1986), continuat la sud, la Petreștii de Sus (Lazarovici — Maxim 1994), urmând în prezent zona Cheile Turzii. Istoricul cercetărilor și situația zonei. Cheile Turzii sunt una dintre marile și splendidele rezervații naturale și arheologice, constituită de cca. peste șase decenii. în pereții înalți, de cca. 300 m ai Cheilor, sunt nume- roase peșteri și grote, înșiruite pe cca. 3 km, într-un peisaj montan de basm din Munții Petrindului, un scurt tronson al Munților Trascăului (fig- 1)- Zona a fost declarată monument al naturii în anul 1931 (Nyarady 1927, p. 149, 161). în momentul de față este în lista națională la poziția 13 A 295 și în lista județeană la nr. 51—52 OJPCN. Cheile Turzii repre- zintă o microzonă carstică, unică în felul ei, în întreaga țară. Cele mai apropiate fenomene se petrec în Cheile Turenilor, dar nu sunt la fel de impresionante și nici nu au jucat un rol asemănător decât în unele pe- rioade (în vremea culturilor Tiszapolgâr, Coțofeni, epoca bronzului), în- cât putem aprecia că cele două zone se completează reciproc. Aceasta are importanța sa turistică, dar în prezent este prea puțin valorificată. Aspectul ei peisagistic, de o rară frumusețe, formează un adevărat spectacol de floră și faună (Nyanady 1927, p. 161—167 și 147— 160; Vlassa 1966; 1967; 1968), iar vizitatorul este copleșit de monumen- talitatea naturii, iar arheologul complexat de bogăția materialului. Nu mai puțin important și valoros este aspectul arheologic al desco- peririlor din biotopul natural. O cercetare argheologică adecvată și o combinare a cercetărilor arheologice, ecologice cu amenajări turistice, ar mări mult valoarea și potențialul turistic. Valorile culturale semnalate până acum, ce au dat numele a două orizonturi etnoculturale, care îi poartă numele de complexul neolitic Cluj — Cheile Turzii — Lumea Nouă — Iclod și cel eneolitic Herculane II — Cheile Turzii (Roman 1967; 1973, p. 62—66; 1987, p. 356), confirmă necesitatea acordării unei atenții sporite zonei și problemelor pe care cercetările le ridică (Lazarovici 1991, p. 100—121; RejjCluj 1992, s.v. Cheile Turzii). Natura a fost deosebit de darnică cu peisajul și cu condițiile de viață. Cei stabiliți acolo s-au inspirat din frumusețile naturii și au creeat civilizații strălucitoare prin măiestria decorului pictat în trei din civilza- țiile epoci neo-eneolitice, a căror dăinuire se întinde pe durata a două milenii. 538 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLII Obiect al unor studii de sinteză sau amănunt, din cele mai variate domenii ale științelor naturale (geografie, geologie, paleontologie, speo- logie, botanică și zoologie) (Nyarady 1927, p. 10—12, 15—22, 24—31), Cheile Turzii nu s-au bucuat, din păcate, de o similară apreciere din punctul de vedere a științelor istorice. Descrierile geografico-istorico-turistice — scria N. Vlassa, în jurna- lul Cheilor — ale lui J. Benko, L. Kovâri, J. Hunfalvy, E. A. Bielz, B. Orbăn, S. Moldovan și J. Teglăs (Teglăs 1901, 214), fără să epuizăm notele mai importante, conțin referiri făcute mai ales asupra evului me- diu, având — toate o tentă anecdotică mai mult sau mai puțin preg- nantă", preciza N. Vlassa (Vlassa 1966—1971). La sfârșitul sec. XIX și în primele trei decenii ale veacului XX, o seamă de piese arheologice izolate, cu locul de proveniență precizat, din păcate, destul de vag „Cheile Turzii“, intră ca donații în colecțiile: Mu- zeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, Muzeului din Alba lulia, Muzeului Brukenthal din Sibiu și Sfântu Gheorghe (Vlassa 1966— 1971; RepCluj 1992, p. 105). Aparținând celor mai diverse perioade ale preistoriei, antichității ori Evului Mediu, unele dintre aceste obiecte au și constituit subiectul unor scurte semnalări în reviste de specialitate (Roska 1942, p. 284—285, nr. 63; Roman 1987; 1987; p. 346; 1973, p. 62— 66; Lazarovici 1991; Bărbulescu, in RepCluj 1992 s.v. Cheile Turzii, p. 101 și urm.) Din simpla lor analiză numerică se poate desprinde faptul că cele aparținând epocii neolitice sunt cu mult mai bogate față de cel din alte epoci. Micile sondaje în Chei, începute de A. Orosz (1896, 1898), Herepely- și alții (Herepely 1901) (probabil, fig. 2(1,3), au fost reluate de N. Vlassa (săpături N. Vlassa 1966—1972 în colaborare cu Z. Milea și V. Feneșan: fig. 2'2) prin cercetări sistematice care au dus la descoperirea unor mate- riale deosebit de importante și frumoase. Acestea marchează cel mai inalt nivel atins de comunitățile neolitice din centrul Transilvaniei. Această zonă arheologică cunoaște cea mai mare concentrare de ur- me arheologice pe care o știm în Transilvania. Peste 200 puncte arheo- logice sunt semnalate într-un număr de 42 (?) grote și peșteri cartate. N. Vlassa mai preciza un număr de 28 peșteri necartate, multe dintre ele pomenite în literatura arheologică, la care se adaugă locuiri pe terase, în abriuri, în puncte de trecere. Cităm doar o pante din vasta bibliogra- fie generală sau referitoare la unele obiective arheologice din zonă: Roska. 1942, harta VII, p. 284—285; Teglăs 1888, p. 92; Vlassa 1970, p. 9, 11; 1976, p. 167—168; 1977, p. 27, 30, 40—45; Vlassa — Daicoviciu 1974„ p. 13—14; Lazarovici 1977, p. 226; 1986, p. 17; Florescu 1980, p. 98; La- zarovici — Kalmar 1982; 1987, p. 50; 1986 p. 339; Cheile Turzii — Sa- lica Mică: Paul 1965, p. 300; Vlassa 1970, p. 9, 11; Vlassa — Daicoviciu 1974, p. 14; Lazarovici —■ Lako 1981, p. 35; Lazarovici 1986, p. 32—40, fig. 1 /—7; Chapmann 1981 p. 259, fig. 62; Cheile Turzii — Peș*era Binder; Roman 1969, p. 68); Tureni — Poderei (săpături Lazarovici — Kalmar: Lazarovici — Kalmar 1987, p. 50; 1987a, p. 723; Vlassa 1977, p. 164—169 (termen subînțeles); Lazarovici — Kalmar 1982, p. 222— 223), unele materiale de la Turda sau din zona (Lazarovici — Kalmar 1982; 1990, fig. 2'19). RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 539 Pentru această problemă doar lucrări analitice, de stratigrafie com- parată și studii complexe ar putea elucida mai bine problemele. Cercetările lui Nicolae Vlassa. în vara anilor 1966—1971, N. Vlassa începea săpături sistematice, având în colectivul de cercetare pe Virgil Feneșan și Zaharia Milea. în anul 1969, alături de N. Vlassa, din echipa tehnică, au mai făcut parte M. Munteanu, iar în 1970 mai participă la săpături Gh. Lazarovici și studenta Lia Voicu. Săpătura supravegheată de Z. Milea și V. Feneșan, realizate sub îndrumarea lui N. Vlassa, consta din deschiderea unei casete, de cca. 6 X 4 m, cu rostul de a verifica stratigrafia. Această casetă taie un son- daj transversal, probabil săpătura lui A. Orosz, de la finele secolului tre- cut. O a treia săpătură, aflată mai spre gura peșterii, se interpunea, ca timp, între cele două, deoarece pământul aruncat din ea spre interiorul peșterii este acoperit de cel recent (al lui Z. Milea — M. Feneșan). In pământul aruncat, din toate cele trei săpături, au fost găsite numeroase materiale arheologice (ceramică, ceramică pictată sau încrustată și oase de animale). Noile cercetări. După trista și prematura dispariție a lui N. Vlassa (1984), zona a fost în atenția unor colective de cercetare ale Secției de preistorie a Muzeului din Cluj-Napoca și a unui colectiv de specialiști mai larg. în zonă s-au efectuat cercetări și analize de arheologie, geolo- gie, pedologie, etnoarheologice, în qare a fost studiat ambientul, zona ar- heologică și alte obiective. N. Vlassa identifica o săpătură mai veche, pe care o atribuie sondajului lui A. Orosz. Aceeași săpătură a apărut și in zona noastră, în carourile 4 (a4—d4, d5). La SV de săpătura lui A. Orosz, spre interior, noi am găsit câteva nivele nedenanjate, din vremea orizontului cu toarte pastilate în adâncime, orizont până la care s-a ajuns cu săpăturile în campania din 1993. Cercetările de suprafață au urmărit explorarea obiectivelor amintite în literatura de specialitate (Rep. Cluj 1992, p. 95) sau identificate în cercetările noastre. Pe terasa de la Cabana Cheile Turzii este pmintită o așezare neolitică, aparținând grupului cultural Cluj — Cheile Turzii — Lumea Nouă — Iclod (prescurtat CCTLNI; pentru problemă vezi Laza- rovici 1991, p. 109—114) și descoperiri din epoca medievală timpurie. în malul vechi al răului, în poiana din aval de cabană, deasupra drumului de acces, pe malul drept al Hășdatelor, se întinde o așezare cu materiale prefeudale (sec. VIII) și medievale timpurii (sec. XI—XII). Dealul Ascuțit se află la nord de Dealul Lupului. A fost continuată cercetarea zonei de sub deal, ce urmează a fi locul unui viitor lac de acumulare pentru o micro-hidrocentrală și un proiect de aprovizionare cu apă potabilă și industrială pentru Câmpia Turzii și Turda. Cerceta- rea a avut în vedere studii pedologice, floristice, geografice, geologice, arneologice, etnoarheologice. Cu toate acestea, multe din probleme au rămas la stadiul de început, din lipsa unor fonduri pentru plata studiilor interdisciplinare. O porțiune de cca. 800—1,2 km, aflată în zona dinspre Valea Arieșului, a rămas necercetată arheologic și etnoarheologic. Sondaje de verificare. Pe Dealul Ascuțit, cercetarea a continuat prin periegheze, iar pe vârf a fost deschisă o casetă, de 2 X 3 m. Stratigra- fia indică existența unui strat de cultură, gros de 15 cm. Materialul arheo- logic este sărac și aparține în marea lui majoritate culturii Coțofeni. 540 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCALU Caseta era în marginea unei movile de pământ, fără ca aceasta să aibă elemente de tumui. Credem că este vorba de o veche movilă de hotar. Pentru lămurirea acesteia trebuie cercetate documentele medievale și hotărnicia din zonă sau continuată cercetarea ca pentru un tumul (obser- vații și critici la acest gen de problemă la Medeleț 1987, p. 91—93). Pe terasa de nord a dealului au apărut mai multe materiale arheo- logice (Coțofeni, medievale, romane). Locuirea se continuă și la nord de drumul ce coboară în Chei, în locul numit Straja. Cercetarea unor puncte, privind obiectivele de pe Valea Hășdatelor, a continuat în amonte de Chei (proiect pe 1992—1996), în cadrul unui proiect, realizat în colaborare cu Institutul Român de Tracologie. Au fost depistați tumuli, pe o adâncime de cea. 17 km, pe cumpăna de sud a văii. Observăm însă că acei tumuli se aflau pe drumurile de creastă mai lungi. Pe cumpăna de nord tumulii se înșiruie în sistemul văii Some- șului Mic. Fundația linei cabane. Pe o terasă, situată la est de camping și ca- bană, deasupra obiectivului 2, terenul a fost nivelat și s-a săpat în deal pentru construirea unei cabane. Materialele arheologice, descoperite cu acest prilej (ceramică și unelte de silex), aparțin epocii neolitice, gru- pului Iclod. Săpăturile sistematice au avut ca scop lămurirea mai multor pro- bleme de amplasare a unor săpături, de identificarea unor materiale, de verificări stratigrafice și precizarea unei stratigrafii m»ai fine. Trei au fost zonele în care în această campanie s-au concentrat săpăturile: Peștera Ungurească sau Caprelor, Cariera romană și Dealul Căcădării. Materialele arheologice descoperite au fost prelucrate și descrise pen- tru sistemele de prelucrare automată (pentru metodă și exemplificări, vtzi Lazarovici — Frențiu 1990; 1993; Kalmar— Corbii 1990). Materialele osteologice ,2 4 9 fină, negru-cvnușiu cu flec gălbui 6 1 4 6 7 2 semifină, gălbui 1 0 1 3 1 0 fină, negru 4 4 6 7 2 7 groși.ră, cărămiziu <> 0 4 12 1 1 semifină, brun d< schis’ 5 6 8 35 2 8 semifină, cărămiziu 0 5 1 6 0 4 fină, negru cenușiu 4 7 7 14 3 11 fină, brun deschis 1 2 2 9 0 3 semifină, cenușiu al bir ies 1 0 5 8 1 2 grosieră, negru-ccnu.șiu cu flec gălb. 0 0 1 6 0 0 grosieră, brun d 8 9 26 8 SF', bună reductantă 6 6 17 35 40 17 UC, bună reductantă 1 3 7 8 8 10 UC, slabă reductantă 4 0 4 3 13 10 UC, bună oxidantă 0 o 7 7 17 8 SF, slabă reductantă 0 0 5 12 13 7 UC, slabă oxidantă Q 2 8 21 37 28 F, blacktopped 0 0 0 0 1 0 F, bună 0 0 0 0 0 0 SF, blacktopped 0 0 0 0 0 0 Categoriile asociate cu culoarea, amestec și netezire, cele mai frec- vente, sunt prezentate în clasificarea de mai jos, din care rezultă ano- malii la -50 cm. F, negru-cenușiu cu flec gălbui, nisip netezit SF, negru cenușiu, cioburi și nisip, netezit UC, brun deschis, nisip și mâl, netezit SF, brun închis, nisip și mică, netezit SF, brun cu flecuri, nisip și cioburi, netezit F, negru cenușiu, nisip, netezit SF. cenușiu, nisip, netezit F, brun cu flecuri, nisip și mică, lustruit SF, cenușiu, nisip și cioburi, netezit Tabel 7 90 -80 -60 -50 -70 7 0 0 0 0 4 0 2 0 0 2 3 0 0 0 2 1 1 1 0 9 0 2 4 0 f 1 0 2 0 1 0 1 2 1 1 5 4 1 2 1 4 1 5 1 RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 551 continuare Tabel 7 F, cenușiu, nisip și mică, lustruit 1 5 0 7 0 F, cenușiu, nisip și cioburi, netezit 0 2 1 0 0 F, brun închis, nisip și cioburi, netezit 0 1 1 0 0 F, negru, nisip fin, lustruit 0 0 5 0 0 F, brun cu flecuri, nisip și cioburi, netezit 0 0 1 0 0 SF, brun cu flecuri, nisip cu bob marc, netezit 0 0 4 0 0 F, brun închis, nisip și mică, netezit 0 0 1 0 0 F, negru cenușiu, nisip și mică, netezit 0 0 3 0 0 F, negru cenușiu, nisip și cioburi, netezit 0 2 1 2 0 F, negru, nisip și mică, lustruit 1 0 2 s 5 F, negru-cenuș cu flec gălbui, nisip și cioburi, netezit 0 3 0 0 2 SF, negru cenușiu, nisip și cioburi, netezit 0 0 8 0 1 UC, brun închis, nisi. și cioburi, netezit 0 0 •z 1 0 UC, brun deschis, nisip și cioburi, anetezit 0 0 5 0 1 SF, brun închis, nisip, netezit 0 0 7 3 0 F, cenușiu, nisip, netezit 0 2 0 0 3 SF, brun cu flecuri, nisip și mică, netezit 0 4 2 1 5 F, negru-cenuș cu flec gălbui, nisip și mică, lustruit 0 3 2 5 2 SF, brun deschis, nisip și mică, lustruit 0 0 o 2 0 UC, cenușiu, cioburi și nisip, netezit (» 2 0 6 0 UC, brun deschis, cioburi și nisip, anetezit 0 1 11 4 5 SF, cenușiu, nisip și mică, netezit 0 0 2 0 1 SF, brun deschis, nisip și cioburi, netezit 0 2 2 8 2 UC, brun deschis, pietricele, anetezit 0 1 3 3 2 SF, brun închis, nisip și cioburi, netezit 0 0 2 3 0 SF, negru cenușiu, nisip cu bob mare, netezit 0 0 1 2 0 SF, cărămiziu, nisip și cioburi, netezit 0 0 2 4 0 SF, brun cu flecuri, nisip și cioburi, anetezit 0 1 0 3 1 SF, cenușiu albicios, nisip și mâl, netezit 0 0 1 3 0 SF', brun deschis, nisip și cioburi, anetezit 0 2 0 4 3 SF, brun cu flecuri, nisip și mică, lustruit 0 1 0 4 1 SF, brun deschis, nisip și mâl, netezit 0 1) 1 4 0 UC, brun închis, cioburi și nisip, anetezit 0 0 1 6 0 F, negru cenușiu, nisip și mică, lustruit 0 0 5 7 7 SF, brun cu flecuri, nisip și cioburi, lustruit 0 0 0 1 0 F, brun deschis, nisip și mică, lustruit 0 0 0 3 0 SF, brun deschis, cioburi și nisip, netezit 0 0 0 7 0 SF, brun deschis, cioburi și nisip, anetezit 0 0 0 1 0 SF, brun deschis, nisip și mică, netezit 0 0 0 7 0 UC, cărămiziu, ciobrui și nisip, anetezit 0 0 0 4 0 UC, cenușiu albicios, cioburi și nisip, anetezit 0 0 0 3 0 F, brun deschis, nisip și mică, netezit 0 0 0 4 0 SF, brun deschis, nisip și mâl, anetezit 0 0 0 1 0 SF', brun cu flecuri, cioburi și nisip, anetezit 0 0 0 5 0 UC, brun deschis, nisip, cioburi și pleava, anetezit 0 0 0 5 0 UC, cărămiziu, pietricele, anetezit 0 0 0 a 1 UC, brun închis, nisip cu bob mare, anetezit 0 0 0 3 1 SF, brun închis, cioburi și nisip, anetezit 0 0 0 5 2 UC, brun deschis, nisip și cioburi, netezit 0 1 0 2 7 F, brun închis, nisip și mică, lustruit 0 0 0 1 3 U^, brun cu flecuri, nisip și cioburi, netezit 0 0 0 1 4 SF, cenușiu, cioburi și nisip, anetezit 0 0 0 0 2 UC, brun cu flecuri, pietricele, anetezit 0 0 0 0 5 UC, portocaliu, cioburi pisate, anetezit 0 0 0 0 3 Analize calitative. Din lipsa unor date cantitative despre pictură, în analizele noastre am studiat materialele din cataloagele realizate de N. Vlassa. Motivele decorative constau din benzi late, dispuse în spi- rală, realizate cu culori întunecate (roșu sau vișiniu), pe corpul vasului 552 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCALU până spre fund (catalog AM la Zoia Maxim: cat. 6 la noi; iar în planșele lui N. Vlassa cat. 2/3). Același motiv are analogii în așezarea de la Cluj- Napoca — Bd. 21 Decembrie (fost Lenin), în materialele descoperite de Zoia Maxim (P 81103); în descoperirile de la Tărtăria (Vlassa 1976, p. 38, fig. 4/4); — alt tip de motiv banda in cruce, în interiorul sau la exteriorul vaselor, tip BH La ceramique a ete etudiee sur un lot de 1228 fragments et comprit des sera- tions et des donnees statistiques sur les categories d’us et de luxe (table 1), ou des classiffications hiârarchiques divisibles (ayant â la base des lots fuzzy, cf. Dumi- trescu 1988, table 2). L’analyse de la technologie de manufacture a ete âtudiee par plusieurs categories, selon la functionalitâ et la couleur (table 3), melange (table 4), lissage (table 5) et brulure (table 6), soit sur toutes ces attributes (table 7). Cela permet aux specialistes de suivir l’evolution de chaque element â part, de celles qui contribuent ă la disturbation d'une serie ideale. I/horizon des anses pastillees a ete analyse selon les memes critâres. S’agis- ' sânt d’un premiere fouille systematique, avec l’etude complet de tous les mate- riaux, stratigraphiees ou non, avec des attributes clairesou non, les auteurs pu- blient dans les tables tous les materiaux. L’analyse a etă faite en etudiant les ca- tegories ceramiques selon l’aspect et la functionnalite, soit selon certaines attribu- tes: couleur (table 12), melange (table 10), lissage (table 11), brulure (table 13), forme (table 14—15), soit sur toutes ces attributes (table 16). L'âtude des tables offre des donnees sur l’âvolution, l’involution, la significa- tion, 1 areldvance, la variation et covariation des attributes lies aux profondeurs. Traduit par Alice Lazarovici Fig. 1. Schița Cheilor Turzii. Fig. 2. Planul Peșterii Ungurești cu săpăturile. 1. Săpături A.Orosz; 2. Săpături N. Vlassa; 3. Sondaj al unor autori neidentificați. RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 565 Fig. 3. 1 — 2. Peștera Ungurească. Planul nivelelor de săpare 0,50 și 0,60 ni. 566 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLU Fig. 4. 1—2. Peștera Ungurească. Planul nivelelor de săpare 0,70 și 0,90 m. RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 567 CHEILE TURZII 1994. PEȘTERA UNGUREASCA Su Al. profil sudit Fig. 5. Peștera Ungurească, profilul de S-SV al săpăturii (S Al). 568 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLII Fig. 6. Peștera Ungurească, fragmente ceramice și unelte de corn; 1, 2, 4 ceramică romană. RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 569 Fig. 7. Peștera Ungurească, fragmente ceramice. 1—2 orizontul ceramicii cu toarte pastilate; 3 — 4 ceramică Tiszapalgâr sau orizontul cu toarte pastilate; 5 ceramică hallstattiană. 570 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLII Fig. 8. Peștera Ungurească; 1,5 obiecte de piatră; 2—4 unelte de silex; 6—9 ceramică Petrești. RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZII. 1994 571 Fig. 9. Peștera Ungurească. Ceramică Petrești. GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLU 572 1O. Peștera Ungurească. Ceramică Petrești, RAPORT DE CERCETARE CHEILE TURZIT. 1994 573 Fig. 11. Peștera Ungurească, grupul CCTUNI (Culj-Cheile Turzii-Lumea Nopă-Iclod). 574 GHEORGHE LAZAROVICI — MIHAI MEȘTER — LIDIA DASCĂLII Fig. 12. Peștera Ungurească, grupul CCTUNI (Cluj—Cheile Turzii—Lumea Nouă —Iclod). DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA (PARTEA l-A) Localitatea Bernadea (com. Bahnea, jud. Mureș) este cunoscută în literatura arheologică de specialitate prin descoperiri din epoca neolitică, eneolitică (cultura Petrești), bronzului (cultura Wietenberg), primei vâr- ste a fierului (cultura Basarabi), daco-romană (Popescu 1967, p. 428; 1970, p. 494; Sorceanu 1976). Atribuirea unor materiale epocii neolitice, culturii Criș (Vlassa 1966 — 1972; Glodariu 1966—1972; Popescu 1967, p. 428; 1970, p. 494), socotim că nu este posibilă, respectivele materiale aparținând unei etape mai târzii. Asemenea materiale pot înșela și pe cel mai bun specialist, deoa- rece ele au aproape toate trăsăturile culturii Starcevo-Criș, dar sunt rea- lizate într-o tehnică (amestec nisipos fin, ardere și lustruire puternică, un slip foarte fin) neîntâlnită în cultura Starcevo-Criș, deși toate ele- mentele de decor sau tehnologie, luate separat, ar susține această atri- buire culturală. Asemenea materiale apar însă și în alte stațiuni, care aparțin culturii Petrești, socotite „Criș tardive14, la Cuci, Pianul de Jos, Ocna Sibiului (Paul 1965, p. 299; Vlassa 1976, p. 136). Trebuie reținută și opinia lui I. Paul, că originea acestor elemente trebuie căutată în culturile Sălcuța și Gumelnița (Paul 1965, p. 299). Descoperirile din epo- ca bronzului constau din bordeie și morminte de înhumație (Soroceanu 1976, p. 67). Mai importante sunt cercetările efectuate la NV de sat, pe un bot de deal, separat, printr-un șanț, de platoul numit „Dâmbău“. Platoul pe care se află stațiunea a fost afectat de lucrările la terasamentul căii fe- rate și de unele cariere de pietriș, folosite de localnici. Din jurnalul cercetătorilor (Vlassa 1966—1972; Glodariu 1966—1972) rezulta descoperirea a 6 morminte. Intelectualii din sat (ing. I. Kiss și învățătorul C. Cotuț) au adunat materialele din care unele au ajuns la școală și apoi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, iar altele la Muzeul Județean din Târgu Mureș (Glodariu 1966—1972). Locuirile se află în partea de nord-vest a satului, pe un vast platou. Acest platou, un pinten barat cu un șanț, înaintează spre Târnava. Pin- tenul se ridică, cu circa 2—4 m, deasupra platoului, fiind format din depunerile arheologice, ce au grosimea de 2,5—2,7 m. Săpăturile arheologice, efectuate de către N. Vlassa și I. Glodariu, au avut loc în anii 1966—1969 și 1972, prin proiectarea unui număr de 10 secțiuni transversale, unele pe centrul stațiunii, din care au fost realizate doar 4 (S I 1966; II 1967; III/1969, IV/1972). Una din primele secțiuni (S 1 1966) a tăiat platoul pe axa lungă. 576 NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI Descoperirile Coțofeni La prelucrarea materialelor constatăm descoperirea unor fragmente ceramice caracteristice pentru această civilizație în secțiunile: S IIV1969 la —2,2 m — 2,8 m. în c. (caroul) 20—35, fragmente ceramice amestecate cu materiale Petrești (Vlassa 1966—1972; Glodariu 1966—1972); S III/ 1969, la -2,5 m sunt materiale Coțofeni, iar spre partea de este și ceramică Wietenberg; S III/1969, la —1,8 m —2,2 m, în c. 0—15, fragmentele ceramice se înmulțesc, în strat fiind și unele aparținând culturilor Wie- tenberg, Basarabi și Ha D; S III/1969, la —1,5 m —1,8 m, in c. 9—12, fragmente ceramice; S III/1969, la —1,5 m —1,8 m, în c. 14—25, frag- mente ceramice; S III/1969, la 1,8 m în strat există un amestec de mate- riale Wietenberg și Basarabi; S III/1969, la —0,5 m —0,9 m, în c. 5—10, fragmente ceramice (Glodariu 1966—1972). în campania din 1969, au apărut fragmente Coțofeni, la adâncimea de 1 m. în campania din 1972, au apărut materiale Coțofeni în: S IV/1972, caseta (5X3 m) la capătul de sud al secțiunii, la —1,2 m apar și frag- mente ceramice Wietenberg; S IV, la —1 m —1,2 m, în c. 17—20, frag- mente ceramice; S IV, la —0,2 m —0,4 m, în c. 21—24, fragmente cera- mice (Glodariu 1966—1972). Materialul studiat ne permite completarea informațiilor consemnate în jurnalele de șantier. Constatăm prezența unor materiale Coțofeni, în- cepând de la adâncimile de: —2,2 m —2,5 m în S III, c. 20—35, (fig. 1/1); la —1,8 m —2,2 m, în o. 0—115/16 (fig. 1/2, 5, 8, 9, 13; 2/8); —1,5 m —1,8 m, în c. 9—12 (fig. 2/5); —0,5 m —0,9 m, în c. 5—10 (fig. 2/2); și în secțiunea IV/1972, la —0,2 m —0,4 m, în c. 21—24 (fig. 1/4; 2/10). Așadar, materialele Coțofeni sunt atât în poziții stratigrafice normale, cât și în poziție secundară. Un orizont al lor ar fi la adâncimea de —1,8 m, deoarece la —2,1 m, cel mai adesea, sunt materiale aparținând cul- turii Petrești. Materialele ceramice Coțofeni descoperite au fost triate în timpul cercetărilor, fiind selectate după criterii tipologice (forme și decor), astfel încât obținerea unor date statistice nu mai e posibilă. Factura ceramicii constă dintr-o pastă amestecată cu mult nisip, cu bobul mai mic sau mai mare, predominant fiind cel mijlociu. Uneori, sunt și pietricele în pastă (fig. 1/7). Remarcăm la câteva fragmente o pastă, având în amestec cioburi pisate (fig. 1/12; 2 10). Formele de vase sunt greu de reconstituit, datorită stării fragmen- tare a materialului și dimensiunilor reduse ale fragmentelor ceramice. Remarcăm un fragment de ceașcă cu buza răsfrântă și toarta puțin ridi- cata deasupra buzei (fig. 1/1). Asemenea tip de toartă apare și pe vase mai mari. Castroanele sunt mari și au buza dreaptă, fiind decorate la exterior, sub buză, cu 2—3 rânduri de tăieturi, impresiuni cu unghia sau spatula (fig. 1/2—3, 6—7, 13; 2/1—3, 6, 8, 11). Decorul constă din amintitele tăieturi sub bază, asociate sau nu cu incizii, făcute cu un obiect bont la vârf (os sau băț rupt), dispuse în zig- zag, brad sau în căpriori. Reținem atenția, în mod deosebit, cu un frag- ment de oală, cu buza dreaptă, decorat cu crestături pe buză, iar sub buză există două registre de impresiuni triunghiulare, gen „dinți de DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA 577 lup“ (fig. 2/2). Mai remarcăm pe gâtul vasului, în registrul superior, pre- zența unui brâu în relief, tăiat de apăsările triunghiulare. Tehnica amin- tește de acei „dinți de lup“. După factură și formă, fragmentul este caracteristic pentru faza I a culturii Coțofeni. Este posibil ca la acest fragment să se refere autorii descoperirilor, care amintesc în jurnalele lor materiale cu „dinți de lup“, aparținând culturii ceramicii liniare, Turdaș etc. (Vlassa 1966—1972; Glodariu 1966—1972). Asemenea „dinți de lup“ apar în numeroase descoperiri din cultura Petrești din Transil- vania (Paul 1981, p. 224—225, fig. 18; Lazarovici — Kalmar 1982, p. 244, pl. IV) sau în grupul Iclod (Lazarovici — Kalmar 1987, fig. 10/17— 20; 1988, fig. 20/15; Lazarovici 1991, p. 13). Factura, decorul și stilul lor este însă altul. Dintre materialele Coțofeni mai reținem atenția cu o toartă lată, lustruită, decorată cu șir de tăieturi oblice (fig. 1/5). După factură și, mai ales, decor, materialele aparțin culturii Coțo- feni, cum bine precizau autorii descoperirii în jurnale (Vlassa 1966— 1972; Glodariu 1966—1972). Această încadrare se baza pe observații și pe descoperiri similare de la Tărtăria, Dăbâca, cercetate de N. Vlassa, aparținând aceleiași faze a culturii Coțofeni, definit anterior ca nivel Petrești — Coțofeni (Vlassa 1976, p. 30, 43, fig. 11 sus). Despre aceste materiale Vlassa 1962; 1963; 1976, p. 30) susținea că sunt o componentă locală, având rădăcinile în ceramica nepictată Pe- trești — Turdaș. Fără a subscrie întrutotul la această ipoteză, nu putem să nu reținem, totuși, justețea unor observații, determinate de tehnologia bună a ceramicii Coțofeni de aici și cea de la Turdaș. Pe aceste desco- periri, N. Vlassa le socotea ca fiind cele mai timpurii, numindu-le, poate, șăgalnic „faza 0 a culturii Coțofeni" (comunicare inedită 1982, Bucu- rești). Oricum, unanim este acceptată ideea că acestea caracterizează cea mai veche fază a acestei civilizații. în vremea săpăturilor de la Bernadea, N. Vlassa săpase deja la Dăbâca și îi erau cunoscute atât descoperirile Coțofeni timpurii și târ- zii de acolo, cât și observațiile stratigrafice, despre care scria „ . .. bordeie și gropi Coțofeni ulterioare în timp așezării Tisa au deranjat parțial plat- formele de chirpic ale nivelului superior Tisa . . .“, mai departe, preciza ,. . . . aceasta este și explicația aflării unor materiale Coțofeni în cone- xiune cu ceramica Tisa dând iluzia, la o mai puțin atentă observare, că am avea de a face cu un complex cultural de mixtură, Tisa — Coțofeni" (Vlassa 1969; 1976, p. 144). Observațiile, de mai sus, rezolvă problemele de stratigrafie, nu însă și cele de geneză. Componenta Turdaș-Petrești în tehnologie și unele ele- mente ale decorului rămân o ipoteză demnă de reținut. Urmărind răspîndirea acestui gen de descoperiri observăm prezența lor masivă în Transilvania la: Tărtăria (Vlassa 1976, p. 43, fig. 11) ia bază are ceramică Petrești; Dăbâca (Vlassa 1969; 1966; 1976, p. 144) la bază are cultura Tiszapolgăr (Roman 1976, harta nr. 218); Iclod — La Doroaie, materiale în MNIT și la Muzeul din Iclod (Bulbuc 1985—1986, fig. 7—8); Cluj — Pădurea Hoia (Roska 1942, p. 134, fig. 150 '3); Leliceni (Roman 1976, p. 153 și urm., pl. 53—54); Cubleș (Roska 1942, p. 152, fig. 175/1—11); Petrești (Roman 1976, p. 155, pl. 55) la bază descoperiri Petrești; Brateiu — Nisipărie (Roman 1976, p. 156, pl. 56—57); Cașolț 578 NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI — Poiana in Pisc (Roman 1976, p. 157, pl. 57/1—9) la bază descoperiri Petrești. Reținem pentru Transilvania existența a două grupe: una cu cera- mică de mai bună calitate, alta cu o ceramică mai nisipoasă (Dăbâca, Cubleș). Nu putem preciza cărui fapt se datorează cele două grupe, unui proces genetic, tehnologic sau de retardare. în afara Transilvaniei, asemenea materiale decorate, cu incizii late în zig-zag, căpriori ș.a., apar: în Oltenia la Locusteni (Roman 1976, p. 159, pl. 59—62); în Crișana la Oradea — Salca (Roman 1976, fig. 108 109); în Peștera Igrița (Roska 1942, p. 139, fig. 162/6, 10—11); la Cărei în malul Crasnei (Nemeti 1988); în Banat la Bodo (Roman 1976, p. 163, pl. 64/4—16); Nerău (Roman 1973, p. 60); Temeșești (Roman 1973, p. 60); Silagiu — Pârpora 1 (Lazarovici — Sfetcu 1990, fig. 4/4—13); Băile Her- culane I—VII (Roman 1976, p. 9—60, 163, fig. 63/18—20—64—66); Gor- nea— Locurile Lungi (Roman 1973, p. 59); Vrsac — Mesic Kanal (Medo- vic 1976, pl. VII/1—3); la Malo Bavaniste — Brza Vrba, în sudul Bana- tului, lângă Kuvin (Medovic 1976, pl. 1,3, IV/4—10; VI/3—4) apare și o ceramică canelată de tip Cernavoda III și cea spiralată; în Clisura Dunării la Korbovo — Vajuga, atribuite acolo culturii Cernavodă III (Krstic 1986, p. 150, fig. 7). Deși sunt și certe materiale Cernavodă III — Bolerăz (am adăuga noi) (Krstic 1986, p. 157, fig. 6); Korbovo — Zbradila (Babovic 1986, p. 118, fig. 121—165) pe care autoarea le atri- buie culturii Coțofeni (I), ce cuprinde aproape toate materialele de la Bernadea; Velike Livadice (Letica 1982—1983, p. 181, pl. II 2, 4—5, 9) sunt caracteristice pentru Coțofeni Ib; Usce — Slatinske Reke (Jevtic 1984, p. 182—183, 186—187, fig. 181,9—10; 182/5—7, 8) sunt materiale Coțofeni. în aceeași stațiune există și materiale atribuite faciesului Cernavoda care socotim că nu aparțin orizontului Cernavoda III — Bole- raz, ci bronzului timpuriu (Jevtic 1984, fig. 179), fiind similare celor de la Gornea — Vodneac (Lazarovici 1977, pl. LXVII; Boroneanț 1971). Asemenea motive sunt în componența aspectului Cernavoda III — Boleraz din Jugoslavia — unii colegi iugoslavi nu acceptă sincronismele cu Boleraz (Jovanovic 1976, p. 62), deși sunt materiale similare (Tasic 1979; Jovanovic 1976, p. 62; 1979; Dimitrijevic 1979, p. 293—294; Tasic — Dimitrijevic — Jovanovic 1974, pl. L—LI), mai rar în Unga- ria (Ecsedy 1975, p. 279—280; 1979, p. 31, fig. 21; Ronian 1976, p. 59; Nemeti 1988, p. 129—130) — și Boleraz din Slovacia (la Radosina: Siska 1976, p. 113—114, 116—117, pl. XTV/26; Pavukova — Barta 1977, p. 441, fig. 5 și, în special, fig. 5/10, 12, 14—18) asociată cu ceramica canelată (ibidem, fig. 4). Ceea ce nu am sesizat până în prezent în Transilvania la Dăbâca, Bernadea, Tărtăria ș.a. este prezența materialelor canelate ce apar în Cernavoda III — Boleraz. Aceasta presupune o influență indirectă sau alte procese decât în Câmpia Română. O serie de elemente sunt cunoscute în mediul anterior, în cultura Petrești (apăsări cu unghia, tăieturi cu scoica, apăsări cu spatula sub buză). Aceasta ar fi o problemă de studiu pentru viitoare cercetări, nefiind demonstrată încă o asemenea filieră. Descoperirile noastre se leagă, mai ales, de fenomenele de la vestul arcului carpatic din nord, din Slovacia și până la Dunăre. De lămurirea DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA 579 acestei probleme depinde și explicarea genezei culturii Coțofeni. De altfel, P. Roman (1967, p. 23) a arătat că impulsul sudic ce dă naștere acesteia (Cernavoda III), determină formarea culturilor Coțofeni I în România și Baden în Ungaria. Descoperirile Wittenberg în timpul cercetărilor au fost semnalate materiale din epoca bron- zului în diferite carouri și secțiuni: S 11/1967 la —2 m, în c. 2—3 a fost un pavaj de pietre de râu, sub care a fost descoperit un mormânt de inhumație (Ml); S 11/1967 de la —0,80 m pornește un bordei (B4), conținând ceramică, oase și cochilii de scoici (Unio pictorum de talie mare) (Vlassa 1966—1972); S 11/1967 din stratul de la —0,80 — I m a fost preparată o groapă de bordei (B5) (Glodariu 1966—1972); S III la —0,45 m, în c. 13 materialele Wietenberg sunt amestecate cu cele din alte epoci; S II 1967 la —1,25 m în poziție secundară apar materiale Wie- tenberg (Vlassa 1966—1972); S 11/1967 la —1,50 m, la metrul 19,8 a fost descoperit un fragment ceramic (decorat, probabil, cu măturicea), consi- derat Otomani I — Periam I—IV — Wietenberg I (fragment neidentificat încă) (Vlassa 1966—1972); S 11/1967 la —1,5 m, c. 2—3 exista un pavaj compact din pietre de râu, cu pământ bătătorit (Glodariu 1966—1972); S III/1969 la —1,30 1,50 m, în c. 1—2, în partea de nord a secțiunii, sub pavajul de pietre de râu, s-a găsit un mormânt Wietenberg; un alt pavaj este amintit la capătul de vest (?) al secțiunii la —1,5 m (Glodairiu 1966—1972); S III la —0,45 m, în c. 25—30 sunt materiale Wietenberg; S III la —1,8 m, în partea de est a secțiunii a fost descoperit un femur uman și ceramică Wietenberg (Vlassa 1966—1972; Glodariu 1966—1972); S III 1969, la —2,50 m, spre partea de est, au fost găsite fragmente ceramice Wietenberg (Vlassa 1966—1972); S IV la —1,20 m, c. 29 sunt amintite fragmente ceramice Wietenberg (Vlassa 1966—1972). Cea mai mare parte a materialelor Wietenberg și Basarabi au fost deranjate din straturile lor de săparea gropilor dacice. Referitor la stratigrafie, autorii descoperirilor semnalează două stra- turi de cultură de culoare negre (unul preistoric, mai bogat în ceramică Petrești, stratul 3) și altul dacic (stratul 1). între ele este un strat cenușiu-gălbui, gros de 1 m, nivel în care sunt materiale ceramice din epoca bronzului și Hallstatt (Glodariu 1966—1972). Sistemul de fortificație este o problemă pe care o vor dezbate auto- rii săpăturilor. Din însemnările acestora (Glodariu 1966—1972) rezultă că ar fi vorba de un sistem de fortificație cu șanț și val încă de la sfârși- tul acestei culturi. Cu titlu informativ, precizăm posibilitatea existenței unui șanț încă din epoca eneolitică, vreme la care sunt numeroase for- tificații (cea mai apropiată fiind cea de la Iclod: Lazarovici — Kalmar 1986; 1987; 1988; 1989; 1991; Lazarovici 1983; 1986; 1987; 1990). MORMINTELE. în afara celor 4 morminte, descoperite întâmplător de localnici, în timpul săpăturilor au fost cercetate alte două morminte (posibil, încă unul). Mormântul Ml (în S 11/1967, c. 2,7 la —2 m) se găsea lângă și sub un pavaj din pietre (Vlassa 1966—1972); Glodariu 1966—1972); scheletul era în poziție chircită, culcat pe partea stângă, cu genunchii strânși în 580 NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI llață, lângă umărul drept; scheletul a fost așezat pe câteva pietre de lângă față până la torace; bazinul scheletului nu s-a păstrat; inventarul funerar constă din: o strachină, din pastă neagră, aflată lângă gură; la ceafă avea o jumătate de ulcică cu toartă; la călcâie se găsea o labă de porc; în jurul scheletului și sub acesta erau fragmente ceramice Wieten- berg; Mormântul M2, aflat la S—SE de Ml, era un schelet de copil; oasele erau prost păstrate; poziția puternic chircită, „împachetiat“; picioarele, rupte sau tăiate, au fost puse de-a curmezișul pe bazin; mormântul a fost ridicat in situ; inventarul funerar constă din câteva fragmente ceramice, aflate lângă schelet. Părerea autorilor săpăturii este că acesta a fost sacrificat și alăturat lui Ml (Glodariu 1966—1972; Vlassa 1966— 1972). Mormântul M3 (?): resturile unui mormânt au apărut (S III la —1,8 m) în partea de est a secțiunii, prin descoperirea unui femur uman și unui fragment ceramic Wietenberg (Glodariu 1966—1972; Vlassa 1966— 1972). In general, se consideră că mormintele din așeziare sunt depuneri rituale. Cercetările de la Iclod și Gura Baciului infirmă aceste supozi- ții. în aria culturii Wietenberg sunt predominante mormintele de inci- nerație, fiind cunoscute mici necropole la: Deva, Vințu de Jos — Sibi- șeni (Andrițoiu 1992, p. 94 și bibi.). înhumația este întâlnită, alături de incinerație, mai ales, în fazele timpurii (Copăceni; inf. M. Roten) sau târzii ale culturii la Sibișeni ș.a. Reținem din această necropolă unele obiceiuri, întâlnite și la Bernadea: îngroparea unor schelete ciopârțite (M40 la Sibișeni, unde este vorba de un adolescent). Descoperirea este cu atât mai interesantă, cu cât, în fazele mijlocii ale culturii Wietenberg, nu erau cunoscute prea multe morminte de înhumație (Derșida, Laslea: Chidioșan 1980, p. 25—26). Morminte de înhumație din fazele târzii sunt cunoscute la: Sibișeni, Merești, Obreja, Ocnița (Paul 1983; 1985; Chidio- șan 1980; Andrițoiu 1992, p. 94—95) la care s-ar adăugia un mormânt de la Tureni — Cariera (săpături T. Soroceanu, Gh. Lazarovici, Z. Kal- mar). Depunerea defunctului în așezare poate aparține unor practici fune- rare. Existența unor sacrificii funerare este de presupus prin depune- rea, îngroparea unor părți ale corpului: cranii (Chidioșan 1980, p. 23, 25; Vlassa & 1985—1986), femure, maxilare ș.a. în legătură cu platforma de pietre, trebuie reținută prezența ei, fiind un element de cult important. Asemenea situații sunt amintite la Aiton (Blăjan — Cerghi 1977) la unele morminte fiind găsite platforme de piatră. Mai reținem existența unor morminte, acoperite cu lespezi de piatră (Pălatca, inf. M. Rotea). Dintre materialele selective păstrate se poate observa existența unei singure etape de evoluție, materialul fiind unitar. Unele materiale — în special, cele din pastă uzuală sau semifină nisipoasă — nu pot fi separate de cele Basambi, în special, unele decoruri comune (ca exemplu: brâu- rile cu tăieturi: fig. 3/11). Factura ceramicii cunoaște cele trei categorii: uzuală sau grosieră, semifină și fină. Ceramica uzuală este de culoare cărămizie, fiind ames- tecată cu nisip sau cioburi pisate. Decorul acesteia constă din brâuri DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA 581 alveolare (fig. 3 10), incizii sau cu piaptănul („Kamstrich“; fig. 3/12, 14). Acest din urmă fragment este cu cioburi pisate în pastă, având o ardere mai slabă. Asupra acestui tip de ornament s-a atras atenția, în mod deo- sebit, ca provenind din secțiunea II. Piesele identificate de noi sunt din S III, c. 7 -11 (fig. 3 12, 14). Materialele cu striuri mai apar între desco- peririle culturii W'ietenberg, dar și în alte grupe culturale sau în desco- periri hallstattiene timpurii. Mai reținem atenția cu un fragment din categoria uzuală, amestecat cu nisip și pietricele, decorat cu canelură spiralieră (fig. 3 16), având o incizie de septarare (găsit în S III 1969, c. 0—8, —1,5 —1.8 m). Un alt fragment este amestecat cu pietricele, având pasta gălbuie, fiind decorat cu bandă de incizii oblice. Ceramica semifină este de culoare brun-caslianie, având suprafața bine arsă și lustruită. Pasta ceramicii este densă, fiind amestecată cu mult nisip (fin sau cu bobul marc), iar suprafața este bine netezită. For- mele de vase sunt: vasul-sac, cu buza ușor răsfrântă, deconat cu două rânduri de brâuri crestate (unul pe buză celălalt imediat sub ea (fig. 3 3, 11); oala cu toarta în formă de bandă, cu marginile ridicate (fig. 3 13); strachina cu buza lobată, cu marginea exterioară crestată (fig. 3,7). Umă- rul vasului este decorat cu mici brâuri crestate oblic, iar pe burtă avea 4—5 benzi de linii lustruite, dispuse oblic. Interiorul buzei are linii scurte lustruite. Ceramica fină este de culoare brun-deschisă, netezită bine și lustru- ită, amestecul fiind cu nisip fin și resturi organice (mâl?). Decorul constă din incizii oblice pe buză, benzi hașurate pe umăr, incizii duble în spi- rale sau curboliniare (fig. 3 5). în mai toate cazurile buzele sunt decorate cu tăieturi fine, dispuse oblic pe buză sau în interiorul ei. Formele sunt: străchinile cu 4 lobi, cu umărul decorat; străchini cu buza răsfrântă. Mai reținem atenția cu două rotițe de car sau fusaiole (fig. 3 1—2). Asemenea piese sunt frecvent întâlnite in descoperiri din epoca bron- zului. Numeroși specialiști s-au ocupat în mod special de aceste tipuri de piese (Bichir 1964; 1976, p. 129—132; Pavukova-Barta 1977). încadrarea așezării în cultura Wietenberg este asigurată de întreg materialul descoperit. Toate motivele se întâlnesc în descoperirile Wie- tenberg din sud-vestul Transilvaniei (Andrițoiu 1992, p. 201, 33, 209, fig. 41). Problema care se pune este stabilirea fazei de evoluție, ceea ce este destul de dificil datorată numărului redus de material tipic. Pentru în- cadrări culturale mai fine putem opera doar cu ornamentele incizate. Elemente caracteristice există numai pentru fazele II, la Derșida (Chi- dioșan 1980), Bădeni, nivel II (Lazarovici — Milea 1976, pl. XVII,VIII; XVIII 145) și Sântimbru (Berciu — Popa 1962). Reținem lipsa elementelor Wietenberg III cltasic și târziu — acea bandă cu împunsături, făcută cu dinții de piaptăn (,,Zahnstempelung‘‘). în această situație, socotim că materialul aparține etapei Wietenberg II' III. Pentru aceasta pledează și speciile lustruite. Ca stațiuni mai apro- piiite pentru decorul nostru (fig. 3 3, 7, 1, 11) sunt: cele de la Sebeș — Podul Pripocului (Andrițoiu 1992, p. 201, fig. 33'5—6) și unele motive la Sântimbru — Gară, fragmentul ceramic cu figură (Andrițoiu 1992, p. 1194, fig. 26 6), Deuș (Lazarovici 1971, fig. 1/4), iar perțtru 3/5 sunt la Vințu de Jos (Andrițoiu 1992, p. 193, fig. 25/5), Deuș (Lazarovici 1971, fig. 4'4, 7, 10). Motivul canelat, mărginit de incizii (fig. 3/16), are ana- 582 NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI logii la Sântimbru, în descoperirile din faza Il-a a culturii Wietenberg (Berciu — Popa 1962, p. 270, fig. 4/7—9; pentru datare, vezi Andrițoiu 1992, p. 255, pl. 76). Motivele incizate cu striuri credem că nu aparțin descoperirilor din bronzul timpuriu, acelea având o altă factură. Asemenea ceramică cu striuri apare încă în faza Wietenberg I și II (la Bădeni), dar nu mai târziu. Genul acesta de striuri este cunoscut în stațiunea de la Daia — Grădina lui Miron (Soroceanu 1976, p. 59, pl. XXIII), socotite pe atunci bronz timpuriu. Asupra acestei datări revenim, nemaifiind atât de siguri de datare, dar neavând nici o altă alternativă mai sigură de sincronizare. Miai trebuie recunoscut că ceramica uzuală Wietenberg II/III și III este puțin studiată și cunoscută. NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI LISTA BIBLIOGRAFICA ANDRIȚOIU 1992 I. ANDRIȚOIU, Civilizația tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, Bibliotheca Thracologica, II, București. BABOVIC 1986 L. BABOVIC, în Cahiers des Portes de Fer, III, Beograd. BERCIU — POPA 1962 I. BERCIU, AL. POPA, Săpăturile de salvare de la Sân- timbru, r. Alba, în Materiale, VIII, p. 267—271. BICHIR 1964 GH. BICHIR, Autour du probleme des plus ancienne modelles de chariots en Roumanie, în Dacia, N.S., VIII, p. 67—86. BICHIR 1976 GH. BICHIR, vezi Car, în DIVR, București, p. 129—132. BLAJAN — CERGHI 1977 M. BLAJAN, T. CERGHI, Cercetări arheologice la Aiton, Cluj-Napoca si Răchitele (jud. Cluj), în Sargetia, XIII, p. 131— 146. ' ' BORONEANȚ 1971 V. BORONEANȚ, Gornea — Vodneac un nou aspect al epocii bronzului descoperit în zona Portilor de Fier, în RevMuz, 8, 1, p. 5—12. ' BULBUC 1985—1986 A. BULBUC, Noi descoperiri și cercetări arheologice de supra- față în hotarul comunei Iclod, în ActaMN, XXII—XXIII, p. 411—430. CHIDIOȘAN 1980 N. CHIDIOȘAN, Contribuții la istoria tracilor din nord-vestul României. Așezarea Wietenberg de la Derșida, Oradea. DIMITRIJEVIC 1979 S. DIMITRIJEVIC, Lasinia kultura; Badenska kultura; Vuce- dolska kultura i vucedolski kulturni kompleks; Retz-Gajary kultura; Problem eneolita na istocnoj jadranskoi obali, în Praistorija Jugos- lavenskih Zemalja, III (eneolitsko doba), Sarajevo, p. 137—182, 183— 234, 267—342, 343—366, 367—380. ECSEDY 1975 I. ECSEDY, Die Grubengrâbenkurgane und Elemente von Steppen- ursprung in der ungarischen Fruhbronzezeit, în ActaArchHung, 27, p. 279—284. ECSEDY 1979 I. ECSEDY, The People of the Kurgans in Eastern Hungary, Buda- pest. GLODARIU 1966—1972 I. GLODARIU, Jurnal de săpătură. JEVTIC 1984 M. JEVTIC, Usce Slatinska Reke, în Cahiers des Portes de Fer, II, Beograd, p. 186—190. .. JOVANOVIC 1976 B. JOVANOVIC, Metalurgia eneolitskog perioda Jugoslavije, Beograd. DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA 583 JOVANOVIC 1979 B. JOVANOVIC, Rudarstvo i metalurija eneolitskog perioda Jugoslavije; Stepska kultura u eneolitskom periodu Jugoslavije; Indevropljani i eneolitski period Jugoslavije, în Praistorija Jugosla- venskih Zemalja, III (eneolitsko doba), Sarajevo, p. 27—56, 381—396, 397—416. KRSTIC 1986 D. KRSTIC, Vajga — Korbovo, în Cahiers des Portes de Fer, III, Beograd, p. 148—151. LETICA 1982—1983 Z. LETICA, în Starinar, XXXIII—XXXIV, p. 179—181. LAZAROVICI 1971 GH. LAZAROVICI, Sondajul arheologic de la Deuș (jud. Cluj), în ActaMN, VIII, p. 71—82. LAZAROVICI 1977 GH. LAZAROVICI, Gornea — Preistorie, în Caiete Banatica, 5, Reșița. LAZAROVICI 1983 GH. LAZAROVICI, Șantierul arheologic Iclod, în MCA, p. 50—61. LAZAROVICI 1986 GH. LAZAROVICI, Neoliticul târziu in nord-vestul României, în ActaMP, X, p. 775—776. LAZAROVICI 1987 GH. LAZAROVICI, Sincronisme etnoculturale în neoliticul timpuriu din Sălaj și din vestul României, în ActaMP, XI, p. 69—92. LAZAROVICI 1988 GH. LAZAROVICI, Die Vinca A — Starcevo-Criș Synchronis- mus, simpozion Tolbuhin, 1988. LAZAROVICI 1989 GH. LAZAROVICI, Das neolithische Heiligtum von Parța, în Varza Arheologica. II. Neolithic of South-Eastern Europe and its near Eastern Connections, p. 149—174. LAZAROVICI 1990 GH. LAZAROVICI, Ubcr das neo-bis ăneolithisch Befestigungen aus Rumănien, în JahrMDV, 73, p. 93—117. LAZAROVICI 1991 GH. LAZAROVICI, Cultura Vinca în România, Timișoara. LAZAROVICI — KALMAR 1982 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Discuții pe marginea legăturilor cronologice și culturale dintre grupul Iclod și cultura Tisa, în ActaMN, XVIII, p. 221—245. GUILUI U X ‘OU, IU /1VLU1U1V, V 1 1 ± X . LAZAROVICI — KALMAR 1985—1986 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Pros- pecțiuni și cercetări arheologice de salvare pe teritoriul municipiului și județului Cluj, în ActaMN, XXII—XXIII, p. 725—752. LAZAROVICI — KALMAR 1986 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Șantierul arheologic Iclod (1983—1984), în Apulum, XXIII, p. 25—41. LAZAROVICI — KALMAR 1987 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Șantierul arheologic Iclod. Campania 1985, în Apulum, XXIV, p. 9—39. LAZAROVICI — KALMAR 1988 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Săpăturile arheologice de la Iclod. Campania din 1986, în Apulum, XXV, p. 9—47. LAZAROVICI — KALMAR 1989 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Șantierul arheologic Iclod. Campania 1987, în Apulum, XXVI, p. 55—68. LAZAROVICI — KALMAR 1991 GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Șantierul arheologic Iclod, în Apulum, XXVII. LAZAROVICI — MAXIM 1993 GH. LAZAROVICI, ZOIA MAXIM, Ceramica pic- tată din Transilvania si Banat, ms. LAZAROVICI — MILEA 1976 GH^ LAZAROVICI, Z. MILEA, Săpături arheologice de la Bădeni (jud. Cluj), în ActaMN, XIII, p. 7—35. LAZAROVICI — SFETCU 1990 GH. LAZAROVICI, O. SFETCU, Descoperiri arheo- logice la Silagiu — Buziaș, în Banatica, X, p. 45—57. MEDOVIC 1976 P. MEDOVIC, Die Cernavoda III — Kultur im jugoslavischen Donaugebiet, în I strazivania, V, p. 105—110. NEMETI 1988 I. NEMETI, Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din nord-vestul României, în ActaMP, p. 121—145. PAUL 1965 I. PAUL, Unele probleme ale neoliticului Transilvaniei în legătură cu cultura Petrești, în RevMuz, 2, p. 294—301. PAUL 1981 I. PAUL, Der gegemvartige Forschungstand zur Petrești-Kultur, în PZ, 56, p. 197—334. ' PAUL 1983 I. PAUL, Necropola tracică de la Vințu de Jos-Sibișeni, în SymphThr, 1, Craiova, p. 197—334. _ PAUL 1985 I. PAUL, Contribuții la istoria tracilor timpurii din zona carpato-dună- reană, în Transilvania, 11, II—III. PAVUKOVA — BARTA 1977 V. PAVUKOVA, J. BARTA, Aneolithische Siedlung der Boleraz Gruppe in Radosina, în SlovArch, XXV, 2, p. 433—449. POPESCU 1967 D. POPESCU, Cronică, în SCIV, 18, 3, p. 494. 584 NICOLAE VLASSA — ZOIA MAXIM — GHEORGHE LAZAROVICI ROSKA 1942 M. ROSKA, ErdRep, I. ROMAN 1967 P. ROMAN, Unele probleme ale neoliticului târziu, în Comunicări, ser. arh. I, Craiova. ROMAN 1976 P. ROMAN, Cultura Coțofeni, București. SISKA 1976 S. SISKA, în Starinar, XXIV. ' SOROCEANU 1976 T. SOROCEANU, M. BLAJAN, T. CERGHI, Cimitirul de inci- nerație de la Aiton, în File de istorie, IV, Bistrița, p. 57—82. SOROCEANU — RETEGAN 1981 T. SOROCEANU, AL. RETEGAN, Neue spăt- bronzezeitliche Funde in Norden Rumăniens. Das spătbronzezeitliche Wietenberg — Grăberfeld von Dumbrăvița (Kr. Bistrița-Năsăud), în Dacia, N.S., XXV, p. 195—207. TASICC 1979 N. TASlC, Tiszapolgâr i Bodrogkeresztur kultura; Budanj — Sălcuța — Krivodol komplex; Coțofeni kultura; Vajska — Hunyadihalom grupa; Kostolaika kultura, în Praistorija Jugoslavenskih Zemalja, III (eneo- litsko doba), Sarajevo, p. 55—86; 87—114; 115—128; 235—266. TASIC 1979 N. TASlC, S. DIMITRIJEVIC, B. JOVANOVIC, Zakljucna Razmatranja, în Praistorija Jugoslavenskih Zemalja, III (eneolitsko doba), Sarajevo, p. 417—460. VLASSA 1962 N. VLASSA, Probleme ale cronologiei neoliticului Transilvaniei in lumina stratigrafiei așezării de la Tărtăria, în Studia, ser. hist., 2, p. 23—30. VLASSA 1963 N. VLASSA, Chronology of the Neolithic in Transilvania in the Light of the Tărtăria Settlement’s Stratigraphy, în Dacia, N.S., VII, p. 485—494. VLASSA 1965 N. VLASSA, Quelques problemes de chronologie du neolithique de la Transylvanie ă la lumicrc de la stratigraphie de l’etablisscment de Tărtăria, în Atti... Roma, II, p. 267—270. VLASSA 1966 N. VLASSA, Cultura Criș în Transilvania, în ActaMN, III, p. 9—47. VLASSA 1966—1972 N. VLASSA, Jurnal de săpătură. VLASSA 1967 N. VLASSA, Unele probleme ale neoliticului Transilvaniei, în ActaMN, IV, p. 403—423. VLASSA 1969 N. VLASSA, Așezarea neolitică de la Dăbâca, în ActaMN, V, p. 27—45. VLASSA 1976 N. VLASSA, Neoliticul Transilvaniei (Studii, articole, note), BMN, III. VLASSA 1985—1986 N. VLASSA, MATHILDA TAKACS, GH. LAZAROVICI, Mor- minte tumulare din Banat si Transilvania, în ActaMN, XXII—XXIII, p. 59—78. ’ Prescurtări tehnice: c. = carou; — — adâncime; a. = adâncime DECOUVERTES ARCHEOLOGIQUES A BERNADEA (I-fiRE PÂRTIE) (Resumâ) Cet ouvrage s'encadre dans une serie d’etudes ayant pour but la valoration historique des materiaux archeologiques decouvertes ă Bernadea, dans l’endroit „Dâm- bău", durant les fouilles entreprises jadis par une âquipe de spăcialistes de Musee National d’Histoire de la Transylvanie et de l’Institut d’Archăologie et d’Histoir de Cluj (Nicolae Vlassa, loan Glodariu, Valentin Vasiliev). Dans cette premiere pârtie sont presentes les materiaux appartenent 'â la culture Coțofeni et â l’Age de bronze. La ceramique canellee de Bernadea, an- semble avec les produits de la meme facture decouverts ă Dăbâca et â Tărtăria, argumente une influence indirecte Cernavodă III — Bolerăz; en tout caz, il doit s'agir d’autres phănomânes que ceux constatăs dâjă dans la Plaine Roumaine. Les DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA BERNADEA 535 decouvertes de Bernadea sont correies surtout aux ph^nomânes decelies ă l’Ouest de la chaîne des Carpathes, de la Slovaquie septentrionale jusqu’au Danube. L’ex- plication de la genese de la Culture Coțofeni depend de l’eclaircissement de ce probleme. D’ailelurs, P. Roman a demontre que l’impulse meridional, engendrant la culture Cernavoda III preside la formation des cultures Coțofeni I en Roumanie et Baden en Hongrie. La ceramique de l’Age du bronze appartient aux etapes II/III de la culture Wietenberg. Les materiaux de cette epoque ont ete decouverts dans le niveau d’ha- bitation aussi que dans des complexes (pavements, huttes) et dans les 4 tombes d’inhumation. Fig. 1. Bernadea —„Dâmbău”. Cultura Coțofeni. Fig. 2. Bernadea—„Dâmbău”. Culturile Coțofeni și Wietenberg. Fig. 3. Bernadea —,.Dâinbău”. Cultura Wieteuberg. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA ’ (COM. OBREJA, JUD. CARAȘ-SEVERIN)* In cadrul cercetării și cunoașterii epocii bronzului din Banat, ală- turi de așezările studiate în Clisura Dunării, un loc important îl ocupa și așezarea de la Ciuha1. Așezarea se întinde pe o suprafață de cca. 1 ha, la 2,5 km VNV de satul Ciuta, fiind situată pe terasa a Il-a a râului Bistra, în locul numit „Cornul dealului* (fig. I—II). Din punct de vedere geologic, așezarea cercetată se află La zona de contact între formațiunile holocenului inferior2 (depozitele fluviatile ale terasei joase constituite din pietrișuri și nisipuri) și cele ale pleistocenu- lui superior3 (depozite aluvionare — nisipuri și pietrișuri — de grosime redusă, între 3—10 m, depozite separate în lungul râurilor). Terasa din dreapta Bistrei, venind dinspre est, cotește brusc în zona confluenței Bistrei cu Timișul, urmând spre nord cursul Timișului. Prin toponimicul „Cornul dealului" se înțelege chiar colțul acesta al terasei ce atinge o altitudine de cca. 25—30 m față de firul apei (fig. II). Cu prilejul unor cercetări de teren efectuate în primăvara anului 19754, s-au descoperit «aici materiale ceramice datând din epoca bronzului. în primăvara anului următor s-au executat primele secțiuni (Sj— S3), urmate de săpături destul de restrânse, în 1979 (S4—S10). în urma acestor cercetări s-a constatat că așezarea se întinde pe o suprafață de 0,75—1 ha, stabilindu-se în același timp că adâncitura — asemănătoare cu un șanț —• ce înconjoară așezarea este naturală și nu reprezintă ur- mele vreunui element de fortificație cum se bănuia la început (fig. V). Secțiunea S, (10 X 0,80 X 0,45 m), cu orientare V—E, a fost am- plasată în arătură pe locul unde, cu ocazia perieghezelor, au apărut fragmente ceramice. Aici stratul de cultură este foarte subțire. Deoarece se părea că prin Sj se cercetase marginea așezării, urmă- toarele cercetări au fost axate spre N, unde terenul era folosit drept pă- șune. Astfel a fost trasată secțiunea S2 (20 X 0,80 X 0,60 m), cu orien- tarea V—E, perpendiculară pe marginea de V a terasei, cum, de altfel, au fost orientate și celelalte secțiuni. Stratul de cultură, subțire de 5— 10 cm, apare la adâncimea de 0,20 m. De remarcat este faptul că în stra- tul de cultură nu a apărut cenușă, izolat însă a apărut lemn carbonizat și * Exprimăm și pe această cale mulțumirile noastre dr. Richard Petrovszky,, de la Muzeul din Speyer — Germania, care a efectuat săpăturile de la Ciuta când, era muzeograf la Muzeul din Caransebeș și care ne-a încredințat, spre valorificare, documentația de șantier și desene. 1 Datorită lucrărilor de îmbunătățiri funciare și agricole și a faptului că stratul de cultură este subțire (cca. 0,20—0,40 m) așezarea este astăzi complet distrusă. 2 Harta geologică 1 :200.000, L—34—XXIII, 25, Deva, București, 1968, p. 47. 3 Idem, p. 48. 4 Efectuate de către R. Petrovszky, de la Muzeul din Caransebeș. 590 SORIN M. PETRESCU pietre de râu. în c«arourile 14—15 (caroierea s-a făcut din m în m de la vest spre est), în peretele sudic și, parțial, la baza stratului, a fost sur- prins un semibordei ce se adâncea de la 0,40 la 0,70 m. Caseta Ct (4 X X 2,5 m) a fost deschisă la S de secțiunea S2, tocmai pentru dezvelirea acestui semibordei notat convențional Bj (fig. III—IV). în plan, semibor- deiul are o formă aproximativ dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite, orientate NNV—SSE, având dimensiunile de la 4 X 2 m și o albiere de cca. 0,30 m. Vatra, formată din chirpici și câteva pietre de râu, în jurul ei, a apărut, la adâncimea de 0,57 m, înspre colțul de SV. Cu ocazia golirii semibordeiului s-au recoltat multe fragmente ceramice, câteva oase și mult chirpic (fig. 1V/2). Stratigrafie (fig. III), se constată la bază un nivel gros de 8—10 cm de culoare gălbui-albăstruie, amestecat cu cărbune și fragmente cera- mice. Acest nivel este suprapus de un strat de arsură, gros de cca. 10 cm, de culoare albăstrui-negricioasă, ce conține multă cenușă, cărbune, fragmente ceramice și oase arse. Este de presupus că acest nivel mar- chează un incendiu al locuinței, după care urmează un alt nivel, gros de 8—10 cm, de arsură de culoare roșiatică, în care apar fragmente cera- mice, cărbune și bucăți de chirpici. Totul este acoperit cu un strat sub- țire de culoare brun închisă, cu puține fragmente ceramice, ce formează baza stratului de cultură, surprins și în restul secțiunii S2. în secțiunea S3 (fig. III), având aceeași orientare V—E și la 7,5 m N de S2 (și cu dimensiunile: 20 X 0,80 m), stratul de cultură apare lq( o adâncime de 0,25 m, cu o grosime medie de 5—10 cm. în carourile 1—2, deci, spre marginea de vest a terasei, au apărut urmele unui alt semi- bordei (B2) care ajunge aici la adâncimea maximă de 0,70 m (fig. IVH). Cu ocazia săpării acestui semibordei a fost sesizată o mare cantitate de piatră de râu, de dimensiuni mijlocii. Din cauza conținutului mare de cenușă și cărbune, culoarea pămân- tului era cenușiu-închis-negricioasă. S-au mai găsit și urme ale unei vetre deranjate, inițial, situată, probabil, în această parte a semibordeiului, La adâncimea de 0,50 m. Se- mibordeiul are aceeași orientare ca și Bt, respectiv NNV—SSE, dar are o formă ovală (pl. IV H). Capătul nordic intra ușor în peretele secțiunii S3. Pentru dezvelirea părții sudice a semibordeiului a fost deschisă ca- seta C2 (3 X 2 m) stabilindu-se astfel dimensiunile semibordeiului: 1,30 m lățime și 1,50 m lungime. Pământul de umplutură avea urme de arsură, ceea ce ar fi un indiciu că locuința a fost distrusă prin incendiere. între carourile 9—14 ale secțiunii au apărut urmele unei probabile locuințe, constând din pământ de culoare cenușiu-negricioasă, cu multe fragmente ceramice. Locuința intra în peretele de nord al secțiunii S3, iastfel că a fost deschisă o casetă — C4 — cu dimensiunile de 4 X 2 m. La baza stratu- lui de cultură (—0,45 m) în steril au fost sesizate trei gropi. Groapa nr. 1, surprinsă doar parțial pe latura de est a casetei (fig. 1V/5) pătrundea în solul steril până la adâncimea de 0,84 m și prezenta următoarea stratigrafie: între 0,84 m — 0,60 m o umplutură de culoare neagră, ce conține multe fragmente ceramice; între 0,60—0,50 m un strat de culoare cenușiu închisă, în care, la fel, apar fragmente ceramice; între 0,50—0,30 m strat de cultură de culoare brun-gălbuie, lutos cu mai pu- ține fragmente ceramice, după care urmează humusul actual. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 591 Gro-apa nr. 2 este situată tot în jumătatea de est a casetei, fiind despărțită de groapa nr. 1 doar printr-un prag, lat de 0,25 cm (fig. 1V/5). Adâncimea ei este mai mică, ajungând doar până la 0,60 m și are fundul albiat. Capătul de nord pătrunde parțial în peretele casetei. Tot în această zonă a fost surprinsă și o vatră de chirpici, deranjată. Pământul de um- plutură are o culoare brun-negricioasă, cu pietre de râu și puține urme de arsură, recoltându-se însă mult material ceramic. Se pare că ambele gropi făceau parte din aceeași locuință (B3), fiind despărțite doar de pra- gul de lut, amintit mai sus. Groap-a nr. 3 este situată la cca. 0,80—0,90 m vest de groapa nr. 2, iar o parte a ei pătrunde în peretele de vest al casetei (fig. lVi4—5). La această groapă situația se complică deoarece stratigrafie avem de-a face cu două nivele distincte, diferențiate printr-un strat relativ steril. Se pare că este vorba de două locuințe suprapuse sau de o refacere a primei lo- cuințe, de tip semibordei. Primul nivel (cel de la bază) se află la adâncimea cuprinsă între 0.90—0,70 m, de culoare cenușiu-negricioasă, cu multe fragmente cera- mice. Acest nivel este suprapus de un strat steril brun-gălbui, lutos (în- tre 0,70—0,60 m), urmat, apoi, de cel de-al doilea nivel de culoare brun- cenușiu deschisă, cu fragmente ceramice și pietre de râu. Groapa de la baza (BJa) este mai îngustă (lățimea 1 m) și are orientarea ENE—VSV, iar cea de deasupra (BJb) are dimensiuni mai mari (lățimea de cca. 1,30— 1.50 m) și este orientată E—V. Facem mențiunea că în cazul acestei gropi — sau locuințe — avem singura situație în care apar clar două nivele de locuire distincte. Secțiunea SA (dimensiuni 16 X 2 m) a fost trasată la sud de S3 și paralelă cu aceasta, fiind despărțite doar de un martor, cu grosimea de 0,20 m. Stratul de cultură apare între 0,15—0,35 m, descoperindu-se re- lativ mult material ceramic. între metri 12—14 a apărut o groapă a cărui pământ de umplutură avea o culoare brun-cenușie, ușor negricioasă și care conținea pietre de râu, de dimensiuni mijlocii, fragmente ceramice și chirpici (fig. V). Prin caseta C3 (2 X 1,5 m), deschisă la sud de Sj, urma să se stabilească planul gropii. Ea are o formă circulară cu diame- trul de cca. 0,80—0,90 m și era excavată de la adâncimea de 0,35 până la 0,65 m. Secțiunea S- (dimensiuni 16 X 2 m) a fost trasată paralel și la 10 m sud de S2, având aceeași orientare V—E ca și următoarele secțiuni: (12 X 2 m); S7 (8 X 2 m); S8 (6,80 X 2 m) și S9 (7 X 2 m) prin care se urmărea cercetarea parțială a zonei cuprinse între S, și S5. Caroierea s-a făcut de la V spre E, din 2 în 2 metri. Stratul de cultură apare la suprafață între 0,10—0,35 m și prin cu- loare diferă foarte puțin de solul steril pe care îl suprapune. El pre- zintă un conținut mai mare de nisip și are o nuanță spre cenușiu, deli- mitarea făcându-se, în special, pe baza materialului ceramic. în S5 între carourile 3—5 a apărut un pavaj de piatră, cuprins între 0,10—0,30 m adâncime (fig. V). Pavajul reprezintă podeaua unei locuințe de suprafață (L!). Deasupra pietrelor, dar și printre ele, s-au descoperit multe fragmente ceramice. Sterilul apare deja la adâncimea de 0,30—0,40 m și nu au fost observate urmele gropilor de stâlpi ale locuinței Lv SORIN M. PETRESCU Paralelă cu S3, la N despărțită doar de un martor îngust de 0,40 m, secțiunea S7 prezintă aceeași situație stratigrafică. între careurile 1—3 se întindea, în continuare, platforma din piatră de râu (Lj), capătul ei vestic pătrunzând în peretele vestic al secțiunii (fig. V). Locuința Lt are o formă aproximativ trapezoidală, orientată NNV—SSE, conturul ei fiind determinat doar de platforma de piatră, care are aproximativ dimensiunile de 5 X 6,3 m (porțiunea unde pietrele alcătuiesc o plat- formă compactă). Nu au fost constatate nici aici urme de gropi de stâlp și nici urmele vreunei vetre de foc. Alături de materialul ceramic au apărut și mici bucăți de chirpici, răsfirate pe toată suprafața platformei. Secțiunea S8 a fost amplasată la N de S7, fiind despărțită de un martor, lat de 0,40 m. Pe la mijlocul secțiunii au apărut pietrele din col- țul de N al platformei Li (fig. V). Au fost descoperite relativ puține fragmente ceramice. Spre latura de N a secțiunii au apărut colțurile de la alte două platforme de piatră, puțin mai mici decât LP în profilul de N, între metri 1,20—3, s-a observat groapa unei locuințe (L2), cu- prinsă între adâncimea de 0,55—0,25 m către baza căreia era primul pavaj. înspre colțul de E au început să apară pietrele unui alt pavaj (L3), ce se întindea spre N. Astfel era necesară trasarea secțiunii S9, despărțită de S8 printr-un martor de 0,60 m. Situația stratigrafică este la fel cu cea din celelalte secțiuni. Cele două pavaje au fost dezvelite, lăsând însă deschisă întrebarea dacă nu cumva făceau parte dintr-o locuință mai mare, deoarece între ele dis- tanța este de doar 1,20 m (fig. V). Marginile nordice ale ambelor locuințe pătrund în martorul de N al secțiunii S9, iar câteva pietre din pavajul platformei L3 se întind și pe o mică porțiune din S0. Nici la aceste plat- forme nu s-a constatat prezența unor gropi de stâlp sau a unor vetre. Dimensiunile platformei L, sunt de 3 X 2,30 m, iar cele ale platformei L3 de 4,20—2,40 m, ambele cu aceeași orientare NNV—SSE. Platformele L, și L3 au o formă aproximativ dreptunghiulară, cu col- țurile rotunjite. Latura de E a platformei L3 pătrunde în peretele de E al secțiunii și este, probabil, de o lățime mai mare. între S9 și S, a fost amplasată secțiunea S6 (fig. V). Stratul de cul- tură apare între 0,10—0,30 m. în caroul 1, în colțul de NV, la adâncimea de 0,30 m, au fost sesi- zate urmele unei gropi, de dimensiuni reduse (cca. 1X1 m), ce se adân- cește până la 0,60 m (fig. V). Groapa conținea un pământ de culoare ușor cenușie, câteva fragmente ceramice mici și bucăți de cărbune. în dreptul metrilor 7—8 au apărut, în mijlocul secțiunii, două gropi ală- turate, ce pătrund de la baza stratului până la adâncimea de 0,60 m în solul steril, notate Go—G7 (fig. V). Ele au diametrul de 0,40—0,50 m și conțineau un pământ de culoare mai închisă, cu câteva fragmente cera- mice. Secțiunea Si0 (dimensiuni 20 X 1 m) a fost amplasată la 8 m nord de S3 și este amplasată la marginea nordică a așezării. Aici stratul de cultură este foarte subțire, apărând fragmente ceramice, chirpici și pie- tre. Apariția de bucăți de chirpici răsfirat și fragmente ceramice, în AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 593 primele 3—4 carouri, indică prezența unor locuințe puțin mai la sud, între S10 și S3. în ce privește stratigrafia generală a așezării, ea este simplă, exis- tând un singur strat de cultură. Singurele indicii despre refolosirea unor locuințe le găsim la semibordeiele B4 și B4 (fig. III; IV/2—4; V—VI). în așezarea de la Ciuta avem de-a face cu două tipuri de locuințe: semibordeie (B4—B4) și locuințe de suprafață, cu platformă de piatră (Lj—L3). Ce se poate remarca de la început este faptul că locuințele (exceptând, eventual, semibordeiul B4) sunt orientate NNV—SSE și sunt destul de grupate (fig. V). Cu toate că ^așezarea era mai întinsă, se pare că nucleul ei îl reprezenta tocmai zona cercetată. în semibordeie s-a putut stabili locul vetrei spre deosebire de locuințele cu platformă, unde nu au putut fi sesizate urmele vreunei amenajări de acest fel. în cadrul vestigiilor arheologice descoperite, produsele ceramice ocupă locul cel mai de seamă3. Din punctul de vedere al compoziției pastei și al arderii acesteia, ceramica se poate clasifica în două mari cate- gorii: ceramica uzuală și ceramica fină. Ceramica de uz comun are suprafețe neregulate și este aspră, fiind lucrată dintr-o pastă cu impurități, folosindu-se ca degresant nisipul gro- sier și pietricele. în majoritatea cazurilor, vasele sunt bine arse. Ele au o culoare cărămizie și cărăm'iziu-gălbuie (fig. VII/1—9; VIII/1, 3—4, 7—9; IX/1—4, 6—7; X/l—3, 5—8, 10—13; XI/1, 3, 5—7, 9; XII/1, 4, 8, 10, 12; XIII; XIV/1—3; XV/3; XVI/4, 8), brun-negricioasă (fig. VII/10; VIII/6; IX/5; X/4, 9, 14; XI/4, 8; XVUU) sau neagră (fig. VIII/2, 5; X/10; XI/2; XII/5). Decorul ceramicii uzuale este destul de sărac, vasele fiind ornamen- tate cu brâie alveolate sub buză, dispuse câte unul (fig. VII/7, 10; VIII/ 2, 4; IX/1, 3, 7; XII/1, 5, 12; XIV/1—2), câte două (fig. VII/2—3; XIV/3), semicircular, ca parte componentă a unui motiv ornamental, probabil, mai elaborat (fig. VII/6) și brâie șnurate (fig. XVI/11). Proeminențele simple, de tip buton (fig. VII/5; XIII/6) sau cele alveolate (fig. VIII/1, 8), cu rol funcțional în manipularea vaselor, sunt și ele întâlnite la cera- mica speciei uzuale, alături de torți neperforate de tip ansa lunata (fig. VIII/6; X1II/4). Rar utilizată este și canelura (fig. VII/9; VIII/9). Inciziile creează o gamă largă de motive ornamentale de la cele mai simple (fig. VII/5; VIII/2; XI/2, 5—7; XII/IO; XIV/4, 8) până la orna- mentul sub formă de arcade, combinate cu incizii (fig. VII/1) și ghirlande (fig. VIU4; VIU/6; X/4). Ceramica fină se caracterizează prin produse lucrate îngrijit, pasta este de bună calitate, utilizându-se nisip fin ca degresant. Vasele sunt arse bine, având o culoare cărămizie (fig. X/ll—13; XI/l; XII/2 4 6, 8—11; XIV / 4—6; XV/4—5; XV1/1; XVII/3; XVlIIfl—4; 7—9; XIX/1—2, 4, 6), brun-negricioasă (fig. X/14; XI/4, 8; XII/3, 7; XV!2, 4—5; XVI/2—4, vtt parte din ceramica descoperită la Ciuta a fost discutată în Tibiscum, VII 1988, p. 135—152. Relativ recent, am prelucrat restul materialului de la Ciuta, existent in depozitul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Gra- mța Caransebeș. Am considerat că nu este necesară reluarea în discuție a plan- ■ șelor din publicația amintită, fiind convinși că și în acest mod se poate contura o imagine clară a locuirii umane de la Ciuta. Cu câteva excepții, materialul pre- zentat este inedit. SORIN M. PETRESCU 9; XVII 7—2, 5—8; XVIII/5—7, 9; XIX5, 7) și neagră (fig. XII 5; XV. 1; XV1/5—7, 10—11; XVII 4, 9—10; XV III. 8). Ornamentarea ceramicii fine este realizată îngrijit și cu deosebit simt artistic. Ca orn,amente aplicate amintim brâiele alveolate (fig. XII/9; XIV 4; XVII'5, 6; XVII1/3; XIX 4), brâiele crestate (fig. XIX 6), brâiele șnurate (fig. XIV/5; XVII 1) și proeminențele rotunde sub buză (fig. XVH 9; XVII 3). ' ' Unele vase prezintă crestături (fig. XI. 1, 8; XIX 3), ciupituri (fig. XIX/2) sau modelare de tip „crenel* a buzei (fig. XIX 5). Sunt întâlnite și impresiunile circulare sub buză (fig. XVII. 8). Inciziile reprezintă procedeul cel mai utilizat în ornamentarea cera- micii fine. Cele mai folosite sunt combinațiile de incizii sub formă de arcade (fig. X/ll, 13; XII 4, 8; XVI 6, 10; XVIH4; XVIII/8) și ghirlande hașurate (fig. XVI 2; XV III/9). Nu lipsesc nici ornamentele incizate mai simple, ce continuă o mai veche tradiție (fig. X/14; XV 6; XIX/2, 4). Tot în categoria materialului ceramic, putem aminti descoperirea unor căței de vatră, în stare fragmentară, fusaiole mici și roți de car miniaturale0. Au mai apărut fragmente de linguri (fig. VII 8), precum și un fragment ceramic, ce ar putea face parte dintr-un altăraș (fig. VII 6). Dintre obiectele din piatră amintim rășnițe fragmentare, zdrobitoare, mai multe lame de silex (fig. XX! 2—4), dintre care una prezintă fine retușuri pe tăiș, rezultând o lamă de „fierăstrău" (fig. XX!2). O piesă interesantă este un fragment de amuletă, din gresie micacee, ce nu are perforație, ci prezintă un canal îngust ce înconjoară piesa ce are secțiune circulară, canal folosit la legarea șnurului de amuletă (fig. XXII). în timpul săpăturilor nu s-au găsit obiecte din metal. Cu toate aces- tea, la 400 m SE de așezare, în arătură s-a descoprit o piesă din bandă subțire din bronz, patinată, ornamentată cu 10 alveole circulare și cu șiruri de puncte7. Considerată de unii brățară, ea este, de fapt, o bandă ce se fixa pe un suport — probabil din piele — și avea un rol estetic. Prezentarea stratigrafiei și materialului arheologic descoperit în așe- zarea de la Ciuta permit formularea unor necesare concluzii, mai ales, că cercetarea în teren nu mai este posibilă8. Ceramica descoperită la Ciuta are analogii foarte bune în așezările de la Gornea — „Păzăriște“9, Peștera Oilor10 și Cornești (mai ales, nive- lul inferior)11 pentru a o încadra în faza timpurie a culturii Vatina. Așezarea de la Ciuta este mai timpurie decât așezarea de la Liub- cova-„Stenca“, ce începe nu mai devreme de Bronz B2 (Reinecke)12. G Aceste piese le cunoaștem doar din informațiile primite de la autorul săpă- turilor. 7 Piesa, nepublicată încă, a fost încredințată, spre studiu, drd. Florin Gogâl- tan, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca. 0 Vezi nota 1. . 9 Gh. Lazarovici, Gornea — Preistorie, Reșița, 1977, pl. LXVIII—LXXIV; Gh. Lazarovici — C. Săcărin, în Banatica, V, 1979, fig. 8—13. 10 S. M. Petrescu — O. Popescu, în Banatica, X, 1990, p. 66, pl. VII, X. 11 Ortansa Radu, în Tibiscus, II, 1972. 12 M. Gumă, în Banatica, IV, 1977, p. 86. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 595 Așezarea aparține fazei timpurii a culturii Vatina, când se mai păs- trează elemente ale bronzului timpuriu13, dar apar însă și elemente ale bronzului târziu, care sunt predominante în nivelul superior de l,a Cor- nești14. în ce privește cronologia stațiunii, credem că materialul existent nu ne permite, deocamdată, să depășim faza timpurie a culturii Vatina, după periodizarea stabilită de cercetătorii iugoslavi13. Așezarea de la Ciuta — făcând abstracție de cele câteva fragmente Vatina descoperite în Peștera Oilor de pe Valea Cernei16 — este până în prezent cea mai estică stațiune din aria de răspândire a culturii Vatina. Această așezare se pare că încetează a mai funcționa odată cu insta- larea în zonă a comunităților grupului cultural Balta Sărată17, cu care cultura Vatina este contemporană. SORIN M. PETRESCU DIE BRONZEZEITLICHE SIEDLUNG VON CIUTA (GEM. OBREJA, KREIS CARAȘ-SEVERIN) (Zusammenfassung) In diesen Artikel werden die arheologische Ausgrabungen zwischen den Jahren 1975—1980 von Ciuta — „Cornul dealului", senkrechen Lichten der Stelle, Wohnkomplexe, Grăber und Keramische Fragmente vorgestellt. Nach den gefundenen Materiei, wurde die Ansiedlung in den Ersten Phasen der Vatina Kultur datiert, weil sie die Bronz Bi nicht iiberholt (nach Reinecke). Diese Ansiedlung befindet sich im Osten Banat und es gehort der Vatina Kultur. Sie verschwand als die „Balta Săratâ" Gemeinden in der Region kammen. Die Vatina Kultur ist mit den „Balta Sărată" Kulturiele Gruppe. 13 Este ceea ce D. Berciu definea ca „orizont Periam — Mokrin — PanCevo", Vezi, D. Berciu, Zorile istoriei în Carpați și la Dunăre, București, 1960, p. 167 și nota 1. 14 Ortansa Radu, în SCIV, 23, 2, 1973, p. 273 și urm. 15 B. Brukner, B. Jovanoviă, N. Tasic, Praistorija Vojvodine, XXVI, 1973,. 10 Vezi, supra nota 10. 17 R. Petrovszky — M. Gumă, în StComC., 1979, p. 71—110; P. Rogozea, în SympThr., 9, București, 1992, p. 23—25; idem, p. 98—100; M. Gumă, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, București, 1993, p. 163—166 (cu bibliografia). 596 SORIN M. PETRESCU Fig. I. Harta județului Caraș-Severin cu amplasarea stațiunii de la Ciuta. 597 DE LA CWTA Fig. III. Secțiunile Sa și S3, Legenda: 1 — sol actual, 2 — strat de cultură, 3 — locuință 4 — steril. I AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 590 SORIN M. PETRESCU Fig. V. Ciuta — „Cornul dealului. Planul săpăturilor arheologice. Fig. VI. Caseta C,, latura de nord. Locuința Bj. Legenda: 1 — sol actual, 2 — strat de cultură, 3 — nivelul superior al locuinței, 4— strat de arsură roșiatică, 5 — strat de arsură cu multă cenușă și cărbune, 6 — nivelul inferior al locuinței, 7 — steril. ci o SORIN M. PETRESCU 602 Fig. VII. Ceramică de uz comun. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 603 Fig. VIII. Ceramică de uz comun. 604 SORIN M. PETRESCU Fig. IX. Ceramică de uz comun. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 605 Fig. X. Ceramică de uz comun (1 — 10) și fină (11 — 14), 606 SORIN M. PETRESCU Fig. XI. Ceramică de uz comun (2—3, 5—7, 9, 12) și fină (1, 4, 8). AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 607 608 SORIN M. PETRESCU XIII. Ceramică de uz comun (tipuri de torți, ceramică de uz comun). Fig. XIV. Ceramică de uz comun (1—3) și fină (4 — 6). AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CIUTA 610 SORIN M. PETRESCU Fig. XV, Ceramică , Z-,, Z26 și martor, are dimensiunile de: 2,75 X 2,80 X 3,30 X 3,35 m. ’ In această casetă Z, are o structură diferită față de celelalte sec- toare în sensul că o porțiune a fundației, pe o înălțime de circa 0,80 m, este legată cu un mortar de slabă calitate. Pe aceeași înălțime, dar cu un mortar de calitate superioară este legată și fundația lui Z26, zid care mărginește unul dintre accesele spre tribune. La Z2 sub fundația |cu CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 669 mortar, la —2,35 m, .apare o lărgire cu 10—20 cm din piatra mare fără mortar. Ambele ziduri sunt tencuite, începând de la nivelul superior al fundației, cu mortar. Fe Z.,,j la 20 cm sud de Z3 se distinge urma unui stâlp de cofrag. Nu s-a identificat groapa de pe primul aliniament. Cea de a doua groapă se află la 37 cm nord de Z2 și 70 cm est de Z2G la adâncimea de 2,30 m. .Amprenta stâlpului are diametrul de 30 cm. j-a nivelul gropii este un strat de pietre și bolovani pe întreaga suprafață a casetei. Deasupra acestui nivel sunt lutuieli sărace din punct de vedere arheologic. Caseta A4., (fig. 2). A fost deschisă în jumătatea estică a sectorului XIV. Este mărginită de Z.,, Z3, Z.JȚ și martor, are dimensiunile de: 2.65 X 2,35 X 3,30 X 3,20 m. ' ’ . . . Situația stratigrafică este identică cu cea din A.n. Nici in această casetii nu a fost relevată groapa din primul aliniament. Groapa a doua se află la aceeași adâncime cu cea din A41 și este poziționată la 20 cm nord de Z2 și 40 cm vest de zidul radial (Z27). Diametrul amprentei stâlpului este de 20—25 cm. Caseta A,n (fig. 2, 5, pl. 1 2). Reprezintă caseta deschisă în partea de vest a intrării sudice cu dimensiunile de: 2,80 m nord-sud X 2,15 m est- vest, fiind mărginită de Z.>, Z2I, Z.n. Caseta a fost deschisă la vest de camera aflată sub loja sudică. Zidul radial (Z>;)) se adosează la Z3 care, la rândul lui, se adosează la zidul camerei de sub lojă (Z21). Tot la Z2| se adosează și Z2 găsit pe spațiul intrării în această campanie. Zidul Z21 se deosebește radical de celelalte ziduri ale amfiteatrului de piatră în sensul că materialul utilizat pentru construirea sa este piatra de carieră legată cu mortar pe întreaga înăl- țime, inclusiv în fundație. Lățimea acestui zid este de 0,40 m. Faptul că zidurile circulare se adosează la Z2l, diferența de material de construcție (piatră de carieră la Z21 și piatră de râu la celelalte ziduri), calitatea mortarului utilizat, superioară în cazul lui Z2|, amestecul cu praf de cărămidă, ne fac să credem că încăperea de sub tribune aparține fazei de lemn a amfiteatrului. Umplutura de lut din A45. este compactă, bine bătută și extrem de săracă din punct de vedere arheologic. în profil se observă, la —1,20 m, nivelul de construcție a amfiteatrului de piatră, constând dintr-un strat subțire dc mortar corespunzător stratigrafie ele- vației cu mortar a amfiteatrului de piatră. Cu toate că și sub această peliculă Z„, continuă, în mortar nu s-a găsit nivelul de construcție al acestuia. La nivelul stratului de mortar (—1,20 m), parțial tăiată de Z.,„, s-a identificat o greapă de stâlp din faza de lemn cu amprenta pilonului de 25 cm. Intr-un sondaj, efectuat la sud de Z2 s-a găsit același tip de umplu- turii compactă, ceea ce presupune existența în zonă a unui pasaj ori- zontal, deci, lipsa unei comunicări cu exteriorul a camerei de sub lojă. Ieșirea spre exterior, vizibilă astăzi, slujea, probabil, amfiteatrului de lemn si a fost obturată în faza de piatră. Caseta AH (fia. 2). Este situată în jumătatea vestică a sectorului XIII. Este mărginită de Z.,, Z;, Z.,7 și martor, are dimensiunile de: 2,20 V 1,80 X 3.20 X 3,20 m. ‘ ' La nivelul fundației Z2 se adosează la Z.,7 și se țes în elevație, Z3 se țese pe toată înălțimea cu zidul radial. A fost sesizată doar urma unui 670 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILI AN BOTA stâlp aparținând celui de-al doilea aliniament. Groapa este situată la 1,45 m de Z27, fiind lipită de Z2. Are marginile intărite cu bolovani și o formă circulară cu diametrul de 0,35 m. Caseta Ai7 (fig. 2, 5). Este situată în jumătatea estică a sectorului XIII. Este mărginită de Z,, Z., Z.,s si martor are dimensiunile de: 1,70 X 2,25 _X 3,20 X 3,20 m. ' ' în condițiile în oare avem aceeași situație stratigrafică, ca și în case- tele precedente, se remarcă faptul că Z28 se adosează la Z2 la nivelul fundației și se țese în zona legată cu mortar. Și aici a fost surprinsă doar groapa stâlpului de pe al doilea aliniament. Este situată la 1,70 m vest de Z28, lipită de martor și de Z2. Are o formă circulară cu diametrul de 0,35 m. 2. Clădirile EM30 — EAf31 Săpăturile au avut drept scop finalizarea investigației asupra clădi- rilor EM30 — EM31. S-au săpat porțiunile rămase necercetate în campa- niile din anii trecuți, desființându-se, în același timp, și martorii. S-a continuat dezvelirea, în sectorul estic, a spațiului dintre clădi- rea EM30 și zidul vestic de incintă al zonei sacre, prin prelungirea spre sud a secțiunii Pfi cu 9,00 m și 2,50 m spre est. în stratul de dărâmătură de sub glie, care are o grosime variabilă de 0,20—0,50 m, au fost desco- perite două tegule, care poartă o inscripție cursivă. Ea clădirea EM31 s-a continuat cercetarea prin dezvelirea completă a colțului sud-estic, cuprinzând camera CP Secțiunea are o lățime de 3,00 m pe direcția nord-sud și o lungime de 8,00 m pe direcția est-vest. S-a putut, în acest mod, contura întregul plan al clădirii EM31. Zidul sudic perimetral se țese cu zidul de incintă al zonei sacre, ceea ce demonstrează că acestea sunt contemporane. Curtea bazei arheologice (fig. 6—7). Aceste săpături au avut un caracter de salvare, fiind executate în vederea extinderii Bazei arheologice existente. Săpătura este situată în zona intramurală, în partea vestică a orașului. S-a trasat la început o secțiune de control, orientată nord-sud, cu lungimea de 7,50 m și lățimea de 1 m, notată convențional BP Secțiunea a relevat următoarele elemente: la 2,55 m spre sud a fost surprins un zid (Z,), cu grosimea de 0,40 m, care începe la —0,75 m față de nivelul actual al solului și ajunge până la —1,55 m. Zidul rupt de o groapă modernă, este construit din piatră de râu, legată cu mor- tar. La 4,20 m spre nord există un nou zid (Z.,), rupt la rândul său de o groapă mcdernă. Zidul are o lățime de 0,60 m, a fost surprins imediat sub glie și merge în adâncime până la —1,00 m, așezat fiind pe humusul antic. Pornind de la această secțiune a fost deschisă o suprafață, spre vest, pe o lățime de 2,50 m, care reprezintă o extindere a lui BP A fost sur- prins un nou zid (Z3). Acesta se țese cu Zn fiind tăiat, la rândul său, de o groapă modernă. Are o grosime de 0,40 m si o lungime păstrată de 2,60 m. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 671 Un alt zid (Z4), se țese și are aceleași caracteristici cu Z2. în colțul nord-estic al casetei este o construcție din piatră, de formă circulară, în formă de fântână. Are diametrul de 1,50 m și începe imediat sub glie. Reprezinți! o construcție modernă. A doua secțiune (B2) a fost trasată est-vest, având 4,70 m lungime, 2,10 m lățime, și o adâncime maximă de —2,00 m. în colțul de nord-vest apare continuarea lui Z2, surprins la —0,60 m și rupt de o groapă modernă, pe toată lungimea. La 1,00 m de profilul vestic apare un zid, Z3, cu o grosime de 0,60 m, la rândul său, rupt de o groapă modernă. La nord de caseta B2 a fost deschisă o alta, numită convențional B3, care are dimensiunile de 5,00 m est-vest X 2,40 m nord-sud. A fost sur- prins și aici zidul din B2, care apare la —0,50 m și la 3,30 m spre est, de la metrul 0 al casetei. în concluzie, în sondajele efectuate în curtea Bazei arheologice au apărut urmele unei clădiri romane (Zlț Zn), distrusă de o construcție mo- dernă și gropi. CATALOGUL MATERIALELOR ARHEOLOGICE DESCOPERITE 1N AMFITEATRU — MAENIANUM PRIMUM Piesele aparțin Muzeului de arheologie din Sarmizegutusa (jud. Hunedoara). OS 1. Ac de păr, cu capul retezat, A36, — 1,30 m, L = 9,8 cm, Inv. 29716. Fig. S. 2. Ac de păr. același tip cu precedentul, A38, — 0,20 m, L = 11,3 cm, Inv. 29712. Fig. 3. Ac de păr, același tip, An —A„, (martor) — 0,60 m, L — 8,5 cm, Inv. 30251. 4. Ac de păr, același tip, fragmentar, A81 — 1,00 m, L = 3,8 cm, Inv. 29794. Fig. 8. 5. Ac de păr cu cap conic, A37, — 0,33 m, L = 6,2 cm, Inv. 29737. Fig. 8. 6. Ac de păr, același tip, A„, — 1,25 ni, L = 11,6 cm, Inv. 29908. Fig. 8. 7. Ac de păr, același tip, vârful rupt, A12, glie, L = 8,6 cm, Inv. 29752. Fig. 9. 8. Ac de păr, același tip, A27, — 0,50 m, L = 10,1 cm, Inv. 29717. DFig. 9. 9. Ac de păr, același tip, Aal, — 0,30 m, L -= 7,1 m, Inv. 30243. Fig. 9. 10. Ac de păr, același tip, A37, — 0,20 m, L = 9,5 cm, înv. 29572. Fig. 9. 11. Ac de păr, același tip, vârful rupt, A29, — 0,90 m, L = 9 cm, Inv. 29825. Fig. 9. 12. Ac de păr, același tip, vârful rupt, A37, — 0,90 m, L = 10,1 cm, Inv. 29739. Fig. 9. 13. Ac de păr, același tip, A33, — 1,15 m, L = 9,5 cm, Inv. 29574. Fig. 8. 14. Ac de păr, același tip, A38, — 1,10 m, L = 7,4 cm, Inv. 29815. Fig. 9. 15. Ac de păr, fragmentar, același tip, AJ8, — 1,10 cm, Inv. 29816. Fig. 9. 16. Ac de păr fragmentar, același tip, A41, — 1,00 m, L — 4 cm, Inv. 29839. Fig. 9. 17. Ac de pâr, cu tija foarte subțire, cap conic, vârful rupt, A38, — 1,00 m, L =- 8,5 cm, Inv. 29581. Fig. 8. 18. Ac de pâr, fragmentar, capul ușor conic delimitat de corp printr-o linie incizată. urmată de un decor in trei registre cu linii frânte incizate, A28, — 1,20, m, L = 5,1 cm, Inv. 29593. Fig. 10. ’ 19. Ae' de păr fragmentar, capul retezat și alveolat delimitat de corp printr-o linie incizată, A31. - 0.35 in, 1/ — 5,7 cin, Inv. 29586. Fig. 10. 20. Ac de păr fragmentar, capul ci indric, cu extremitatea conică, tija subțiată spre cap, A12. L - 5,2 cin, înv. 29812. Fig. 10. 21. Ac de păr fragmentar, cap cilindric, corp decorat cu două registre cu linii incizate, Aj,, - 0,50 m, L — 7,9 cm, Inv. 29603. Fig. 10. 672 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMIL1AN BOTA 22. Ac de păr cu capul in formă de con de pin, fragment, corp ornamentat cu două incizii circulare, lucrat grosolan, A18, — 0,35 ni, I, = 6,5 cm, Inv. 29879. Fig. 10. 23. Ac de cusut fragmentar, rotund in secțiune, ureche dreptunghiulară, capul conic, A29, — 0,50 in, I< = 11,3 cm, Inv. 29576. Fig. 11. 24. Ac de cusut, același tip, A37, — 0,70 m, I< = 6,6 cm, Inv. 29829. Gig. 11. 25. Ac de cusut, vârful rupt, același tip, A32, — 0,30 m, L = 4,6 cm, Inv. 29602. Fig. 11. 26. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A27, — 0,50 m, L — 5,5 cm, Inv. 29583. Fig. 11. 27. Ac de cusut, fragmentar, același tip A38. — 1,10 m, L = 7 cm, Inv. 29814. Fig. 11. 28. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A35, — 0.70 m, I, = 9 cm, Inv. 29591. Fig. 11. 29. Ac de cusut, fragmentar, nuanță verzuie, același tip, A37, — 0,35 m, I, = 6,5 cm, Inv. 29567. Fig. 11. 30. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A^, — 0,20 m, L = 5,9 cm, Inv. 29913. Fig. 11. 31. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A47, — 1,05 m, L = 4,3 cm, Inv. 29914. Fig. 11. 32. Ac de cusut cu capul trlunghuilar, extremitatea cu urechea teșită, orificiu circular, A3. - 0,70 m, L = 14,5 cm, Inv. 29714. Fig. 12. ’ 33. Ac de cusut, cu capul retezat, Aal, — 0,35 m, L = H,5 cm, Inv. 29585. Fig. 12. 34. Ac de cusut, același tip. A,,. — 1,25 m, L = 16 cm, Inv. 29915. Fig. 12. 35. Ac de cusut, același tip, A)9, — 0,40 in, L = 11 cin, Inv. 29916. Fig. 12. 36. Ac de cusut, același tip, Ats, — 1,40 m, L = 12,7 cm, Inv. 29918. Fig. 13. 37. Ac de cusut același tip, Als, — 1,50 111, I( - 6.9 cm, Inv. 29917. Fig. 13. 38. Ac de cusut, extremitatea teșită, capul retezat, ureche dreptunghiulară, Aa,~ 0,50 m, L = 4,5 cm, Inv. 29601. Fig. 13. 39. Ac de cusut același tip, A3-, — 1,30 in. L = 6,00 cm, Inv. 29579. Fig. 13. 40. Ac de cusut, același tip, A31, — 1,05 m, L = 4.5 cm, Inv. 29888. Fig. 13. 41. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A31, — 0,60 ni, L = 5,6 cm, Inv. 29590. Fig.13. 42. Ac de cusut, același tip, A12. — 0,80 m, I, = 7,4 cm, Inv. 29874. Fig. 13. 43. Ac de cusut, fragmentar, același tip, AM, — 0,55 m, L — 7,5 cm, Inv. 29919. Fig. 13. 44. Ac de cusut, fragmentar, același tip, A48, — 0,55 m, h = 5,5 cm, Inv. 29920. Fig. 13. 45. Ac de cusut, extremitatea teșită, capul rotunjit, ureche dreptunghiulară cu câte un ori- 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. ficiu circular deasupra și dedesubt, A3I, — 0,60 m, L = 7,4 cm, Inv. 29588. Fig. 13. Ac de cusut, același tip, A37, — 1,40 in, L = 10,7 cm, Inv. 30249. Fig. 13. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A;l,, — 1,00 m, L = 8,4 cm, Inv. 29580. Fig. 15. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A31, — 0,60 m, L = 9,3 cin, Inv. 29711. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A42, — 0,80 m, L = 8,8 cm, Inv. 29875. Fig. 14. Ac de cusut,fragmentar, ureche ruptă, A4i, — 0,50 m, L = 9,7 cm, Inv. 29658, Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, An, — 0,90 m, L = 11,2 cin, Inv. 29834. Fig. 15. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A27, — 0,30 m, L = 9,00 cm, Inv. 29718. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A35, — 0,60m,L= 10,2 cm, Inv. 29715. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A28, — 0,60 m, L = 9,4 cm, Inv. 29713. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A37. — 0,45 ni, L = 6,1 cm, Inv. 29738. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A3S, — l,15m, L = 9,2 cm, Inv. 29575. Fig. 15. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A3S, — 1,30 m, L = 5,9 cm, Inv. 29578. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă. A38. — 0,35 m, L = 9,5 cm, Inv. 29657. Fig. 15. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A37, - 0,30 m, I< = 5,3 cm, Inv. 29569. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A38, — 1,00 m, L = 6,4 cm, Inv. 29836. Fig. 14. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A17, — 0,60 m,I/ = 7,8 cm, Inv. 29922. Fig. 15. Ac de cusut, fragmentar, ureche ruptă, A18, — 0,30 m, L = 4,4 cin, Inv. 29923. Fig. 14. Vârf ac, A38, — 0,35 mc, L = 7,5 cm, Inv. 29582. Fig. 10. Vârf ac, A31, — 0,35 cm, L = 6,6 cm, Inv. 29587. Fig. 10. Vârf ac, A„, - 0,25 m, I, = 5,8 cm, Inv. 29801. Fig. 10. Vârf ac, A38, — 1,15 m, L = 4,2 cm, Inv. 29573. Fig. 10. Vârf ac, A.,,. - 0,60 m, I, = 2.8 cm, Inv. 29596. Fig. 10. Vârf ac, A„, — 1,00 m, L = 5 cm, Inv. 29376. Fig. 10. Vârf ac, A18, — 0,40 m, I< = 5,4 cin, Inv. 29909. l'ig. 10. Vârf ac, A„, — 1,20 m, L = 7,6 cm, Inv. 29910. Fig. 10. Vârf ac, A47, — 1,10 m, L = 7,5 cm, Inv. 29911. Fig. 10. Vârf ac, A„, — 1,10 m, L = 3,3 cm, Inv. 29912. Fig. 10. Vârf ac, A48, - 0,55 m, L = 4,9 cm, Inv. 29921. Fig. 10. Corp ac, A41, — 1,10 m, I( = 4,7 cm, Inv. 29864. Fig. 15. Corp ac, A38, — 1,00 m, I( = 5,2 cm, Inv. 29598. Fig. 15. Corp ac, A31, — 0,35 in, L = 3,9 cm, Inv. 29584. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 673 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. Corp Corp Corp Corp Corp Corp Corp Corp Corp Corp C orp ac, A37, — 0,30 m, L = 2,7 cm, Inv. 29568. ac, A35, — 0,70 m, L = 3,2 cm, Inv. 29565. ac, tentă verzuie, A35, — 0,70 m, I, = 3,8 cm, Inv. 29564. ac, A47, ac, A43, nc, A31, ac, A41, ac, A3-, ac ac, ac, Spatulă a35, A. - 0,55 — 0,25 - 0,60 - 0,13 - 0,20 — 0,20 - 0,70 - - 0,70 m, m, in, m, m, L = 4,4 cm, Inv. 29571. L = 6,00 cm, Inv. 29800. L = 6,1 L = 6,5 L = 5,1 m, L = 7,9 cm, Inv. cm, înv. cm, Inv. cm, Inv. 29589. 29566. 29570. 29594. m, L = 4,00 cm, Inv. 29877. m, L = 2,00 cm, Inv. 29878. Fig. 15. Fig. 15. Fig. 15. 21 (martor), — 0,20 m, L = 4,3 cm, Inv. 30244. sondă, fragmentară, A. Spatulă sondă, A44, — 1,25 m, Jeton, ambele fețe netede, A38. — 0,50 m, L = 10,5 cm, Inv. 29595. Fig. 15. - 12 cm, Inv. 29907. Fig. 15. 1,10 m, D = 1,9 cm, Inv. 29813. Fig. 16. 92. Jeton, avers alveolat, are un cerc incizat în mijloc, A38, — 1,00 m, D = 2,3 cm. înv. 29599. Fig. 16. 93. Jeton, același tip cu nr. 92, D.,,, — 0,70 m, D = 2,2 cm, Inv. 29829. Fig. 16. 94. Jeton, avers alveolat, în centru cu un buton semiperforat, A^, — 0,60 m, = 1,8 cm, înv. 29592. Fig. 16. 95. Jeton, suprafața ușor alveolată cu un buton central, marginea zimțată, A4„, — 1,35 m, D = 1,5 cm, Inv. 29906. Fig. 16. 96. Jeton, avers trei cercuri concentrice incizate, marginile ușor teșite, A43, — 0,50 m, D = = 2 cm, Inv. 29861. Fig. 16. _ 97. Jeton, fragmentar, același tip cu precedentul, A4S, glie, D = 1,8 cm, Inv. 29753. Fig. 16. 98. Jeton, același tip cu precedentul, A87, — 0,70 m, D = 1,7 cm, Inv. 29600. Fig.16. 99. Jeton, avers ușor alveolat, decorat cu cinci cercuri concentrice incizate oblic, A37,— 0,30 m, D=2,4 cm, Inv. 29577. Fig. 16. 100. Jeton, același tip cu precedentul, Aw, — 0,80 m, D = 2,2 cm, înv. 29744. Fig. 16 100. Jeton, același tip cu precedentul, A38, — 0,80 m, D = 2,2 cm, Inv. 29744. Fig. 16 101. Jeton, același tip cu precedentul, A36, — 0,70 m, D = 2,1 cm, Inv. 29597. Fig. 16 BRONZ 102. Fibulă puternic profilată, resortul din șase spire, capul scurt pe corp o nodozitate, pi- ciorul se termină într-un buton masiv, A48, — 0,95 m, L = 5 cm, Inv. 29866. Fig. 17 103. Fibulă puternic profilată, asemănătoare, cu precedenta, A17 19 (martor), — 0,70 m, L = 5,7 cm, înv. 30245. Fig. 18. 104. Fibulă puternic profilată, se păstrează o nodozitate, un buton și portagrafa, An, — 1,25 m, I. = 4,4 cm. Înv. 29855. Fig. 17. 105. Fragment picior de fibulă puternic profilată, decorat cu incizii în formă de V, A34, — 0,60 m, L = 4,1 cm, înv. 29682. Fig. 17. 106. Picior de fibulă puternic profilată, A34, — 0,60 m, L = 2 cm, Inv. 29681. Fig. 17. 107. Fragment fibulă, același tip cu precedenta, A41, — 0,55 m, L = 2,1 cm, Inv. 2 7. Fig. 13. 108. Fibulă puternic profilată, cu balama, pe cap două nodozități aplatizate, A3S, — 0,65 m, L — 4,5 cm, L = 2 cm, înv. 29730. Fig. 18. 109. Fibulă în formă de T (varianta cu trei butoni), brațele lungi, corpul prevăzut cu o ner- vură, sistemul de închidere prin balama, A37, — 0,20 m, L = 2 cm, 1 = 3 cm, Inv. 29667. Fig. 18. 110. Fibulă tip soldat, se păstrează corpul ornamentat cu incizii în formă de V, piciorul scurt, Ajg, — 0,40 m, 1/ = 5,6 cm, Înv. 29676. Fig. 19. 111. Fibulă puternic profilată prevăzută cu opt spire, coardă înaltă, pe picior un buton, A16, — 1,00 m, L = 4 cm, I = 1,6 cm, Inv. 29844. Fig. 19. 112. Fibulă în formă de genunchi, variantă cu corpul semirotund, A89, — 0,60 m, I. = 2,8 cm, Inv. 29677. Fig. 19. 113. Fibulă tip Aucissa, se păstrează o parte a corpului și piciorul, A36, — 0,20 m, I< = 4,1 cm Inv. 29680. Fig. 19. 114. Fragment oglindă, A37, — 1,15 m, L =/2,l cm' înv. 29841. Fig. 20. 115. Fragment oglindă, A41 — 1,25 m, Iv = 2,1 cm, Inv. 29856. Fig. 20. 116. Fragment oglindă, A49, — 0,70 m, L = 6,8 cm, Inv. 29843. Fig. 20. 43 — Acta Mvsei Napoccnsis 32/1995 674 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA 117. Ac de păr cu capul conic, A41. — 1,00 m, L — 11,2 cm, Inv. 29823. Fig. 21. 118. Ac de păr, același tip, 31, — 0,35 m, I< = 10,6 cm, Inv. 29719. Fig. 21. 119. Ac de păr, cap conic decorat cu linii longitudinale delimitat de corp prin două caneluri, A41, - 0,40 m, I, = 9,00 cm, Inv. 29659. Fig. 21. 120. Ac de cusut, vârful rupt, extremitatea cu ureche aplatizată, capul retezat, A27, — 0,50 m, L = 12,3 cm, Inv. 29721. Fig. 21. 121. Ac de cusut, extremitatea cu ureche aplatizată, capul ascuțit, A42, — 0,30 m, L = 12,1 cm, Inv. 29833. Fig. 21. 122. Ac de cusut, urechea ruptă, A4l, — 1,75 m, L = 12,4 cm, Inv. 30246. Fig. 21. 123. Verigă rotundă in secțiune, A36, — 1,5 cm, D = 2,3 cm, Inv. 29693. Fig. 22. 124. Verigă rectangulară în secțiune, A41, — 0,20 m, D =- 2,2 cm, înv. 29732. Fig. 22. 125. Verigă triunghiulară în secțiune, cu ataș fragmentar, A28, — 0,60 m, D = 2,00 cm, Inv. 29690. Fig. 22. ’ 126. Țintă cu suprafața semisferică, A3I, — 0,30 m, T) = 1,7 cm, Inv. 29664. Fig. 22. 127. Țintă, același tip, A33, — 0,70 m, II = 1,1 cm, Inv. 29686. Fig. 22. 128. Țintă fragmentară, cu suprafața plană și marginea ușor înclinată, A45, — 1,00 m, D = = 1,2 cm, Inv. 29734. Fig. 22. 129. Țintă fragmentară, același tip, A;ls, — 0,60 m, II = 1,2 cm, Inv. 29638. Fig. 22. 130. Țintă fragmentară, cu suprafața mărginită de două caneluri, decorată cu o figură umană, Ajj, — 0,60 m, II = 1,2 cm, Inv. 29691. Fig. 22. 131. Țintă cu marginea evazată, centru bombat, A37, — 0,83 m, D = 2,1 cm, Inv. 29731. Fig. 22. 132. Țintă fragmentară, același tip, A38, — 0,20 m, II = 2,4 cm, Inv. 29661. Fig. 22. 133. Țintă, A27, — 0,30 m, D = 1,00 cin, Inv. 29960. 134. Terminal curca, cu banda de prindere din tablă, A,8, — 1,10 m, L = 5 cm, Inv. 29832. 22. _ _ 135. Terminal curea, cu extremitatea treflată, A42, — 0,80 m, L = 3,5 cm, Inv. 29875. Fig. 22. 136. Terminal curea, cu extremitatea în formă de pelta, ccalalfă terminată cu un buton teșit decorta cu linii longitudinale, A28, — 0,40 ni, L = 3,4 cm, înv. 29687. Fig. 22. 137. Bandă de prindere terminal curea, A31, — 0,35 m, = 3,7 cm, înv. 29674. Fig. 22. 138. Terminal curea, A22 2l (martor), — 0,20 m, L = 4,3 cm, înv. 30247. Fig. 22. 139. Spatulă cu extremitatea lățită și rotunjită, A31, — 0,70 m, L = 15,8 cm, In . 29726. Fig. 23. 140. Spatulă, același tip, A37, — 1,20 m, I, = 8,2 cm, Inv. 29799. Fig. 23. 141. Spatulă, cu extremitatea aplatizată și dreaptă, A41, — 1,10 m, T = 15,4 cm, In . 29824. Fig. 23. _ 142. Spatulă, același tip, cu lopățica decorată pe ambele fețe cu linii în zig-zag, An, — l,25m, L = 13,4 cm, Inv. 29851. Fig. 23. 143. Sondă cu extremitatea în formă de lopățică, vârf ascuțit, A45, — 0,50 m, I# = 9,5 cm. Inv. 29668. Fig. 24. ' 144. Sondă, același tip, A38, — 1,00 m, L = 12 cm, înv. 29835. Fig. 24. 145. Sondă, același tip, A45, — 1,35 m, L = 12 cm. Inv. 29819. Fig. 23. 146. Sondă, același tip, A48, — 0,30 m, L = 13,2 cm, In . 29903. Fig. 24. 147. Sondă, același tip, A42, — 1,35 m, L = 12,4 cm, înv. 29904. Fig. 24. 148. Tijă sondă, probabil același tip, A41, — 1,25 m, L = 11,8 cm, Inv. 29847. Fig. 24. 149. Tijă sondă, probabil același tip, A36, — 1,10 m, L = 9,6 cm, înv. 29725. Fig. 24. 150. Tijă sondă, fragmentară, decorată cu striuri succesive, A35, — 0,70 m, L = 6,4 cm, Inv. 29682. Fig. 24. 151. Tijă sondă, fragmentară, A.17, — 0,30 m, L = 3,2 cm, înv. 29666. Fig. 24. 152. Sondă auriculară, A35, — 1,00 m, L = 12,2 cm, Inv. 29720. Fig. 21. 153. Sondă au iculară, fragmentară, A35, — 1,00 m, I< = 5,9 cm, Inv. 29673. Fig. 21. 154. Cataramă cu ax și, probabil, limba de fier' A42, — 0,60 m' L = 1,6 cm' înv. 29849 Fig. 26. 155. Bulla, fragmentară, A38, — 0,60 m, L = 3,1 cm, Inv. 29684. Fig. 20. 156. Aplică, cu știft de fier, A47, — 1,15 m, L = 5,4 cm, înv. 29859. Fig. 26. 157. Pi.să decorativă executată dintr-o bară, răsucită la o extremitate în spirală, la cealaltă bătută în formă de treflă, A35, — 0,20 in, L = 4,00 cm, Inv. 29678. Fig. 26. 158. Manșon cilindric, prezintă două nituri, A»7, — 0,50 m, D = 2,2 cm, L = 2,4 cm, Inv. 29733. Fig. 25. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 675 159. Manșon cilindric, A.le, — 0,30 m, D = 1,3 cm, L = 1,3 cm, Inv. 29663. Fig. 25. 160. Clopoțel fragmentar, A„, — 0,90 m, D — 2,00 cm, Inv. 29842. Fig. 20. 161. Fragment de strigi/is, A39. — 0,80 m, 1/ = 6,4 cm, Inv. 29742. Fig. 26. 162. Instrument fragmentar, compus dintr-o tijă cu o extremitate îndoită la 90°, iar cealaltă aplatizată și transformată într-un manșon de prindere a unei cozi, probabil, din lemn A4a, — 0,35 m, L = 8,3 cm, Inv. 29887. Fig. 26. 163. Două zale de lorica squamata, prinse între ele printr-un nit, A35, — 0,70 m, L — 2,1 cm, Inv. 29685, Fig. 26. 164. Lănțișor împletit din 4 sârme, 35, — 0,70 m, L = 3,4 cm. Inv. 29689. l7ig. 20. 165. Două sârme răsucite (brățară?), A33, — 1,00 m, L = 7,6 cm, Inv. 29672, Fig. 20. 166. Două șaibe, A49, sub glie, D = l,ljcm, Inv. 29852, Fig. 25. 167. Sârmă îndoită in buclă, A41, — 0,55 cm, L = 1,5 cm, Inv. 29660. Fig. 25. 168. Garnitură dintr-o tablă îndoită în formă de ,,U”, A37, — 0,70 m, I, ■= 7,00 cm, Inv. 29798, Fig. 25. 169. Garnitură, același tip, A35, — 0,70 m, L = 8,00 cm, Inv. 29724. Fig. 25. 170. Piesă diformă, posibil, statuetă, A4l, — 0,60 m, L = 3,00 cm, Inv. 29735, Fig. 25. 171. Bandă, fragmentară, cu găuri pentru știfturi, A48, — 0,60 m, I, = 10 cm, 1 = 1,2 cm, Inv. 29857. F'ig. 25. 172. Bandă, fragmentară, A35, — 0,60 m, L = 8,5 cm, 1 = 1,8 cm, înv. 29722. Fig. 25. 173. Bandă îndoită în formă de ,,U”, cu hastele verticale triunghiulare, A35, — 1,60 m, h — 2,7 cm. I, = 2,4 cin, 1 = 1,8 cm, Inv. 29854. Fig. 25. 174. Tablă decorată cu canduri longitudinale, A36. — 1,15 m, L = 2,4 cm. Inv. 29669. Fig. 25. 175. Tab'ă decorată cu ove, A„s. — 0,90 m, L = 1,8 cm. 1—1,1 cm, Inv. 29826. Fig. 26. 176. Tijă, fragmentară, semirotundă in secțiune, A„, — 1,05 m, L — 5 cm, Imv. 29675. Fig. 26. 177. Fragment dintr-o piesă masivă, cu urme de reparație, A37, — 0,30 in, L = 4,5 cm, 1 = — 2 cm, Inv. 29665. 178. Bană cu un capăt aplatizat și Ușor curbat și celălalt teșit, A31, — 1,30 m, L = 8,6 m, Inv. 29905. Fig. 26. ' 179. Aplică decorativă pe un obiect de lemn, decorată cu cercuri incizate concentrice, se păstrează găurile de la niturile de fixare, A27, — 1,40 m, L = 9 cm, 1 — 6,7 cm, Inv. 29951. Fig. 27. 180, Piesă decorativă în formă de pion de șah, terminată cu o tijă de fier, A31 — 0,60 m h — 2,6 m. Inv. 30250. Fig. 21. 181. Decor în formă de cap de femeie, terminat cu un știft de fier pentru fixare, din car e 2 cm corpul de bronz, Als, — 0,40 m, I. — 2,5 mc, Inv. 29723. Fig. 20. 182. Tablă fragmentară, A37, — 0,30 m, L — 4,5 cm, Inv. 29665. Figl 25. Al H 183. Inel, compus din lăcaș de fixare pentru piatră, corp traforat, A39, — 1,00 m, D = = 1,8 cm, Inv. 29963. Fig. 20. l'LVMll 184. Bară fragmentară, răsucită, secțiune rectangulară, A38, — 1,1 cm, I, = 6,8 cm, înv. 29670. Fig. 29. 185. Obiect fragmentar, utilizat pentru fixarea blocurilor de piatră, A32. — 0,50 m, L = — 9,5 cm, Inv. 29767. Fig. 36. FIEII 186. S ipă-tâmăcop. prezintă o nervură mediană, orificiu de fixare a cozii, A2;, — 0,20 m, I, — 27 cm. 1 17 cm, Inv. 29562. Fig. 28. 187. Daltă, prevă’.utâ cu manșon pmtru fixare intr-o coadă de lemn, secțiune rectangulară, vârf de atac lățit, ușor curbat, A37, — 0,65 m.L = 24,3 cm, diametru manșon = 3,3 cm, lățimea vârfului de atac = 2,5 cm ; inelul pentru fixare, D = 4,4 cm, Inv. 29729 Fig. 28. 188. Siyllus, stare de conservare bună, A38, — 1,15 m, L = 14,1 cm, Inv. 29811. Fig. 29. 189. Styllus, fragmentar, A37, — 0,45 in, L = 6,2 cm, Inv. 29700. Fig. 29. 676 DORIN ALICU — VICTOR. POPA — EMILI AN BOTA 190. Styllus, fragmentar, A49, — 0,80 m, L = 7,5 cm, Inv. 29850, Fig. 29. 191. Obiect fragmentar, prezintă o extremitate în formă de lance, A39, — 0,30 m, I, = = 8,3 cm, Inv. 29699. Fig. 29. 192. Vârf, dăltiță (?), A„, - 0,30 m, L = 6,5 cm, Inv. 29803. Fig. 29. 193. Vârf săgeată, corp piramidal, peduncul fragmentar, vârful rupt, A37, — 1,10 m, I. = — 6,1 cm, Inv. 29939. Fig. 29. 194. Cheie, bine conservată, An, — 0,90 m, L = cm, Inv. 29741. Fig. 30. 195. Cheie, cu inelul fragmentar, A37, — 0,40 m, I, — 3,7 cm, Inv. 29696. Fig. 30. 196. Ac pentru cusut, vârful rupt, A35, — 1,00 m, L = 15,5 cm. Fig. 30. 197. Tablă îndoită în formă de ,,S”, A47, — 0,50 m, L = 4,9 cm, 1 = 2 cm, Inv. 29943. Fig. 30. 198. Cheie, inel cu limbă ruptă, A49, — 0,80 m, D = 2,3 cm, Inv. 29973, Fig. 30. 199. Țintă sanda, A„, - 0,10 m, L - 1 cm, înv. 29679. Fig. 30. 200. Țintă sanda, A62, - 1,00 m, L - 1,2 cm, D = 1,2 cm, Inv. 29937. Fig. 30. 201. Cuțit convex, vârful rupt, A41, — 0,55 m, I, = 11,8 cm, 1 = 1,5 cm, Inv. 29736. Fig. 31 202. Fragment lamă cuțit același tip, A47, — 0,50 m, L = 5,8 cm, 1 = 1,2 cm, Inv. 29942. Fig. 31. 203. Lamă cuțit același tip, A47, - 0,50 m, L = 10,8 cm, 1= 1,9 cm, Inv. 29941. Fig. 31. 204. Fibulă de tip omega, fragmentară, A42, — 1,25 m, I) = 5 cm, lungimea acului 5,9 cm, înv. 29940. Fig. 31. 205. Fibulă cu balama, tip Aucissa târzie, A48, — 1,00 cm, L = 5,8 cm, înv. 29876. Fig. 31 ■ 206. Piesă fragmentară, nedcterminabi'ă, A38, — 0,S0 ni, L = 7,6 cm. Inv. 29845. Fig. 32. 207. Belciug, fragmentară, A„, — 0,90 m, L = 3,3 cm. Inv. 29742. Fig. 32. 208. Obiect nedeterminat, prezintă trei proeminențe ascuțite, A38, — 1,10 m, L = 5,3 cm, 1 — 1,4 cm, Inv. 29862. Fig. 32. 209. Piesă, același tip cu precedenta, fragmentară, păstrează doar două proeminențe, A39, — 0,60 ni, L — 4,5 cm, 1 = 1,9 cm, înv. 29707. Fig. 32. 210. Idem, fragmentară, A37, — 1,10 m, L = 4,2 cm, Inv. 29795. Fig. 32. 211. Idem, fragmentar, A„, — 0,90 m, L = 4 cm, Inv. 29844. Fig. 32. 212. Idem, bine conservată, A45, — 0,45 in, L = 5,1 cm, 1 = 1,8 cm, Inv. 29728. Fig. 32. 213. Idem, fragmentară, A41, — 1,80 m, L = 5,4 cm, înv. 30236. Fig. 33. 214. Idem, două proeminențe rupte, A47, — 1,60 m, L = 5,8 cm, 1 = 1,2 cm, Inv. 30237. Fig. 33. 215. Verigă, A27, — 1,05 m, D = 5,3 cm, Inv. 29708, Fig. 33. 216. Cui cu urme de prelucrare, A37, — 0,30 m, L = 6,2 cm, Inv. 29706. Fig. 33. 217. Lopățicâ fragmentară, cu marginile ușor înălțate, A49, — 1,25 m,L = 9,5 cm, 1 -- 6,6 cm, Inv. 29938. Fig. 33. 218. Fragment scoabă, A3e, — 0,90 m, L = 4,5 cm, 1 = 2,6 cm, Inv. 29846. Fig. 33. 219. Scoabă, cu corpul rectangular în secțiune, AM, — 1,20 m, L = 6 cm, 1 = 2,8 cm, Inv. 29961. Fig. 33. 220. Scoabă, fragmentară, ^82, — 0,35 m, L = 14,1 cm, 1 = 8,8 cm, Inv. 29945. Fig. 33. 221. Obiect neidentificabil (scoabă?) cu două brațe, fragmentar, secțiune rectangulară, A32 — 0,55 cm, L = 7,8 cm, 1 = 5,3 cm, Inv. 29764. Fig. 33. 222. Verigă realizată dintr-o bandă, A37, — 0,75 m, D = 3 cm, 1= 1 cm, Inv. 29747. Fig. 33. 223. Verigă realizată dintr-o bandă îngustă, A49, — 1,15 m, D = 3,7 cm, 1 = 0,5 cm, Inv. 29944. Fig. 33. 224. Fragment, styllus, parte superioară, A47, — 0,60 m, L = 3 cm, Inv. 30238. Fig. 33. 225. Piesă neidentificabilă, fragmentară, A47, — 1,40 m, L = 5,7 cm, Inv. 29943. Fig 33. 226. Piesă, neidentificabilă, fragmentară, A!9, — 1,00 m, L = 3,8 cm, Inv. 30239. Fig. 33. 227. Piesă neidentificabilă, fragmentară (cârlig?) Aae, — 1,00 m, Inv. 30240. Fig. 33. 228. Fragment lamă (cuțit?), A38, — 0,90 m, înv. 30241. Fig. 33. 229. Fragment lamă (cuțit?), A39, — 0,90 m, înv. 30242. Fig. 33. STICLĂ 230. Buză butelie, sticlă de culoare verzuie, A39, — ,100 m, D = 4,5 cm, înv. 2970. Fig. 34. 231. Buză flacon, sticlă incoloră, A48, — 0,30 m, D = 4 cm, Inv. 29702. Fig. 34. 232. Buză pahar, sticlă incoloră, A27, — 0,95 m, D = 9 cm, Inv. 29655. Fig. 34. 233. Fragment vas (gattus ?), sticlă incoloră ușor irizată, 49, — 0,45 m, L = 3,9 cm, Inv. 29880. Fig. 34. 234. Fund pahar, cu inel .sticlă incoloră, .142, — 0,30 m, D — 4 cm, Inv. 29802. Fig. 34. 235. Fund pahar, cu inel, sticlă irizată, A49, — 0,45 m, D — 4,5 cm, Inv. 29727. Fig. 31. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 677 236. Fund pahar, drept, sticlă irizată, A„, — 0,55 m, P = 3,6 cm, Inv. 29932. Fig. 34. 237. Fund pahar, drept, sticlă mată, irizată, A49, — 0,60 m, P - 6,2 cm, Inv. 29934. Fig. 34. 238. Fund bol, sticlă irizată, fragmentar, A49, — 0,55 m, P == 7 cm, Inv. 29933. Fig. 34. 239. Fund bol, sticlă irizată, A49, — 0,95 m, P — 6,9 cm, Inv. 29931, Fig. 34. 240. Fund bol, sticlă irizată, A46, — 1,35 m, P = 6,1 cm, Inv. 29936. Fig. 34. 241. Fragment corp vas, sticlă irizată, prezintă trei protuberanțe, A44, 0,45 m, L = 6,6 cm, Inv. 29880. Fig. 34. ' 242. Fragmente corp vas, sticlă transparentă, AaJ, — 0,20 m, L = 2,8 cm, Inv. 29705. Fig. 34. 243. Toartă vas, realizată prin turnare, sticlă verzuie, A39, — 0,75 m, L = 6 3 cm Inv 297)0 Fig. 34. ’ 244. Mărgea, pastă de sticlă, de culoare verzuie, Irizată, Aî9, — 0,40 m, D — 1,3 cm,Inv. 29656. Fig. 34. ’ ' CERAMICĂ 45. Fragment statuetă teracotă, reprezintă o figură feminină, pastă cărămizie semifină, A15 — 0,30 m, h = 4,00 cm, Inv. 29704. Fig. 35. 246. Vas fragmentar, realizat prin turnare, cu reprezentare umană, pastă cărămizie, semifină, Aj,, — 0,20 m, h = 9,8 cm, înv. 29756. Fig. 35. 247. Opaiț, tipul X, fragmentar, pastă cărămizie, biscuit negru, stampilă FORTI, A36, — 1,00 m, L = 7,8 cm, h = 1,9 cm, Inv. 29697. Fig. 35. 248. Opaiț fragmentar, probabil, tipul VII, bordură decorată cu ghindă, toartă lamelară, pastă cărămiziu-gălbuie, cu mică, A39, — 0,20 m, L = 6,00 cm, h = 3,5 cm, înv. 29698. Fig. 35. 249. Opaiț fragmentar, tipul X, pastă cărămizie, Aaa, — 0,55 m,*L = 7 cm, Inv. 29701. Fig. 35. 250. Opaiț fragmentar, tipul X, pastă cărămizie, angobă roșie, ștampila CASSI, Ale, — 1,40 m, L = 6,5 cm, h = 2,2 cm, Inv. 29930. Fig. 35. 251. Toartă opaiț, pastă cărămiziu-gălbuie, A49, — 0,50 m, L = 7,5 cm, Inv. 29751. Fig. 35. 252. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărămiziu-gălbuie, AlT, — 0,30 m, D = 1,7 cm, Inv. 29653. Fig. 35. 253. Jeton, realizat din perete de vas pastă cărămiziu-gălbuie, A27, — 0,55 m, P = 2 cm, înv. 29654. Fig. 35. 254. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărămiziu-gălbuie, A49, — 0,65 m, P = 1,9 cm, înv. 29928. Fig. 35. 255. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărăniziu-gălbuie, A42, — 1,25 m, P = 2,3 cm, Inv. 29927. Fig. 35. . 256. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărămiziu-gălbuie cu mică, A32, — 0,30 m, P = 3,6 cm, Inv. 29694. Fig. 35. 257. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărămiziu-gălbuie, A4Î, — 0,60 m, P = 3,5 cm, Inv. 29882. Fig. 35. 258. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cenușie, Â61, — 0,95 m, P — 3,5 cm, Inv. 29926. Fig. 35. _ 259. Jeton, realizat din perete de vas, pastă cărăniziu-gălbuie, A49, — 0,55 m, P = 3,5 cm, Inv. 29929. Fig. 35. 260. Jeton, realizat din corp de vas, pastă cărămiziu-gălbuie, A37, — 0,75 m, P — 5,5 cm, Inv, 29746. Fig. 35. 261. Corp de vas cu grafitti, pastă cărămizie, cu mică, A4Î, glie, I, = 10,5 cm, 1 = 5,5 cm, Inv. 30248. Fig. 36. PIATRĂ 262. Proiectil de formă sferică, AM, — 1,10 m, P = 8,2 cm, Inv. 29792. Fig. 36. 263. Proiectil de formă sferică, A3Î, — 1,10 m, P —- 8,2 cm, Inv. 29792. l'ig. 36. Obiecte descoperite în clădirea KM30 BRONZ 264. Ac, fragmentar, P9, — 0,40 m, L — 6,2 cm, Inv. 29955. Fig. 27. 265. Fragment tablă bronz, P9, — 0,90 m, E — 4,7 cm, 1 — 0,8 cm, Inv. 29956. Fig. 27. 678 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA ceramică 266. Opaiț, tipul X, pastă cenușie, lucrat grosolan, ștampila LVPATI, P9, — 0,60 m, I, = = 7,6 cin, h — 1,8 cm, Inv. 29946, Fig. 35. 237. Tegiilă ștampilată, fragmentară, într-un chenar de forma ,,fabula ansata”, se păstrează ștampila CIV, P9, — 0,40 in, înălțimea literelor 2,1 cm, lățimea chenarului 3,9 cm, Inv. 29962. Fig. 36. OS 268. Ac de cusut, urechea ușor lățită și vârful rupt, Blr stratul de arsură, I, = 11,5 cm> Inv. 29947. Bata arheologică: obiecte descoperite în săpăturile din secțiunea Bl BRONZ 269. Verigă, secțiune rotundă, Bj, stratul de arsură, D = 2,1 cm, Inv. 29948. Fig. 27. 9. 270. Țintă semisferică, nitul de fixare rupt, Blr stratul d earsură, D = 1,9 cm, Inv. 2994 Fig- 27. 271. Fragment fibulă, se păstrează resortul, acul și un mic fragment de corp, Bi,stratul de arsură, I, — 5,6 cm, Inv. 29950. Fig. 27. MONETE* J mfilratrul IMPERIUL ROMAN 272. As, Augustus, 25,4 x 24,7 nun, 10,59 g, axa 12; conservare mediocră; Bic It, p. 75, nr. 431 (Roma, a. 7 a. Ch.); A„, 1,60 m. 273. As, Caligula, 28,1 X 27,7 mm. 10,69 g, axa 7 ; conservare foarte bună; RIC Is, p. 111, nr. 38 (Roma, a. 37 — 38 p.Ch.); A39, — 1,00 m, Inv. 29631.. 274. As, Claudius; Germanicus, 29,1 x 28,5 mm, 10,12 g, axa 7; conservare slabă; BIC I9, p. 129, nr. 106 (Roma, a. 50-54 p.Ch.); A37, - 1,10 m, Inv. 29644. 275. Ilenar, Vespasianus, 17,8 X 17 mm, 3,30 g, axa 5; conservare bună, ștanța Rv. uzată; BIC II. p. 26, nr. 103 (Roma, a. 77-78 p.Ch.); A.„, - 0,35 m, Inv. 29629. 276. As, Vespasian, 26,8 x 26,1 m, 11,26 g, axa 7 ; conservare bună, Rv. mai tocit; BIC II, p. 84. nr. 598 (Roma, a. 77-78 p.Ch.); A97, - 0,79 ,m, Inv. 29609. 277. Monetă bronz ( ?), 25,4 x 24,8 mm, 8,20 g,:axa 7; foarte tocit, nedeterminabil, după silueteă portretul lui Vespasianus sau Titus; Aj8, — 1,00 m, înv. 29831. 278. As, Titus, 25,5 x 24,5 mm, 9,18 g, axa 7 ; tocit .deteriorat; BIC II, p. 126, nr. 85 A (Roma, a. 79 p.Ch.) sau p. 131, nr. 134 A (Roma, a. 80—81 p.Ch.); A47, — 1,60 m. 27^. As, Domitianus, 27,5 x 26,3 mm, 7,64 g, axa 7 ; conservare bună, tocit; BIC II, p. 188, nr. 270 (Roma, a 85 p.Ch.); A29, — 0,40 m, Inv. 29959. 28*'. As. Domitianus, 27,8 X 27,5 mm. 8,62.g, axa 5; conservare slabă; BIC II, p. 200, nr. 371 (Roma, a. 88-89 p. Ch.); A3S, — 1,10 m, Inv. 29817. 2S1 As, Domitianus (?), 27,2 x 26;3 mm, 8,41 g, axa t; foarte tocit, atribuire nesigura, nedeterminabilă; A27, — 0,30 in, Inv. 29607. 282, As, Domitianus (?), 26,4 x 25,7 mm, 7,66g, axa 6; conservare slabă, atribuire nesigură, nedeterminabi!; A43, — 1,10 m, înv. 29872. 283 Dupondius, Nerva, 27,7 x 26,7 mm, 11,85 g, axa 6; conservare bună, tocit; BIC, p. 22 , nr. 75 (Rmoa, a. 96 p.Ch.); A07, — 0,50 m, Inv. 29606. 284. Dupondius, Nerva, 27,8 X 26,6 mm, 13,53 g, axa 5; tocit, greu lizibil; BIC II, p. 299, nr. 99 (Roma, a. 97 p.Ch,); A3J, — 0,60 m, Inv, 2^614, 285 Denar, suberat, (doar miezul de bronz) Traianus, 19,1 x 18,1 mm, 1,75 g, axa 6; de- tiriorat, slab conservat, BIC II, p. 253, nr. 130 (Roma, a. 103—111 p.Ch.); A36, — 0,60 m, Inv. 29612. 28*. S.stertius. Traianus, 33,5 X 32,2 mm, 20,87 g, axa 6; conservare slabă; BIC II, p. 275, nr. 426 (?) (Roma, a. 101 — 102 p.Ch.); A, — 0,20 m, Inv. 29646. 295. Dupondius, Traianus, 26,4 x 26,3 mm, 10,21 g, axa 7 ; conservare slabă, deteriorat ; RIC II, p. 292, nr. 676 (Roma, a. 114—117 p.Ch.); AM, — 0,60 m, Inv. 29616. 296. Dupondius,Traianus (?), 26,8 X 26,7 mm, 10,32 g, axa ?; foarte tocit, atribuire nesigură, nedet minabil; A36, — 0,70 m, Inv. 29619. 297. As, Traianus, 26,2 x 26 mm, 9,35 g, axa 6; conservare bună, circulat; RIC II, p. 275. nr. 434 (Roma, a. 101 — 102 p.Ch.); A3S, — 0,20 m, Inv. 29618. ' 298. As, Traianus, 27,3 X 26,5 mm, 9,62 g, axa 6; conservare slabă, tocit; RIC II, p. 279. nr. 483 Roma, a. 103-111 p.Ch.); A„, - 0,30 m, Inv. 29636. ' 299. As, Traianus, 27,6 X 27,4 mm, 11,19 g, axa 6; conservare mediocră, deteriorat; RIC TI. p, 286, nr. 593 (Roma, a. 112-114 p.Ch.); A„, — 0,90 m. Inv. 29822. 300. Sestertius, Hadrianus, nr. 34,5 X 33,1 mm, 21,46 g, axa 7; conservare slabă; toc t; RIC II, p. 405, nr. 535 (a), (Roma, a. 117 p.Ch.); A31, — 0,30 m, Inv. 29624. 301. Sestertius, Hadrianus, 32,2 X 31,8 mm, 23,64 g, axa 6; conservare mediocră; RIC II. p. 411, nr. 562 b (Roma, a. 119—121 p.Ch.); A48, — 0,35 m, Inv. 29900. 302. Sestertius, Hadrianus, 33,9 X 33,7 mm, 20,70 g, axa 6; conservare foarte bună; RIC II, p. 411, nr. 563 b (Roma, a. 119—122 p.Ch.); A„, — 1,40 m, Inv. 29863. 303. Sestertius, Hadrianus, 32,9 X 32,1 mm, 21,21 g, axa 6; foarte tocit; RIC II, p. 440, nr. 788 (?), (Roma, a. 134-138 p.Ch.); AM, — 0,20 m, Inv. 29641. 304. Dupondius, Hadrianus, 26,4 X 25 mm, 12,79 g, axa? ; tocit, Rv. complet distrus; după forma legendei Av. (Roma, a. 119—121 p.Ch.); (cf. RIC II, p. 413 — 419); descoperire fortuită, înv. 29925. 305. Dupondius, Hadrianus, 26,7 X 23,8 mm, 12,16 g, âxa 6; conservare mediocră, deteriorat; RIC II, p. 426, nr. 657 (Rmoa, a. 125—128 piCh.); A„, — 1,25 m, Inv. 29895. 306. Dupondius, Hadrianus, 25,9 X 24,8 mm, 11,81 g, axa 7; tocit, deteriorat; hidrid : Av. RIC II, p. 418, nr. 601 (dar portretul g — dreapta și cuirasat, Rv. RIC II, p. 482. nr. RIC II, p. 418, nr. 601 (dar portretul g — dreapta și cuirasat, Rv. RIC II, p. 482. nr. 1047 (L. Aelius Caesar, Roma, a. 137 p.Ch.); dar Pietas spre dreapta; A3-, — 1,10 m (lângă Za, din profil, tencuiala rămasă de la Z2) Inv. 29957. 307. As, Hadrianus, 27,2 x.27 mm, 9,80 g, axa 6; conservare slabă; tocit; RIC II, p. 412, nr. 576 (Roma, a. 119—121 p.Ch.); A48, — 0,35 m, Inv. 29899. 308. As, Hadrianus, 35,8 x 25,4 mm, 10,16 g, axa 7; conservare slabă, greu lizibil; RIC II. p, 426, nr. 664 (Roma, a. 125-128 p.Ch.); dar var. Av. (portret d) și Rv. (Minerva ?); A31, - 0,50 m, Inv. 29628. 309. As, Hadrianus, 25,1 mm, 9,73 g, axa 6; conservare slabă; RIC II, p. 426, nr. 665 (Roma, a. 125-128 p.Ch.); A38, - 1,10 m, Inv. 29838. 310. As, Hadrianus, 27,3 x 25,2 mm, 9,42 g, axa 5; conservare slabă; RIC II, p. 427. nr- 678 (Roma, a. 127-128 p.Ch.); A36, - 0,70 m) Inv. 29617. 311. As, Hadrianus, 26,9 x 26 mm, 11,33 g, axa 6; conservare mediocră, deteriorat; RIC II. p. 427, nr. 678 (Roma, a. 125-128 p.Ch.); A35, - 0,70 m, Inv. 29620. 312. As, Hadrianus, 26 X 25,2 mm, 10,72 g, axa 6; conservare mediocră. RIC II, p. 427 nr. 678 (Roma, a. 125-128 p.Ch.); A„, - 1,10 m, înv. 29821. 680 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA 313. As, Hadrianus, 26,3 x 24,8 min, 7,50 g, axa 6; conservare bună, mici deteriorări, flan foarte subțire; UIT IT, p. 432, nr. 708 (Roma a. 132-134 p.Ch.); A„, - 1,25 m, Inv. 29853. 314. As, Hadrianus, 27,2 x 25,3 mm, 10,07 g, axa 6; conservare bună, deteriorat; RIC II, p. 432, nr. 714 (Roma, a. 132-134 p.Ch.); A4S, Inv. 29818. 315. As, Hadrianus, 27,5 x 25,4 mm, 8,52 g, axa 7; conservare slabă deteriorat; RIC II, p. 433, nr. 719 (Roma, a. 132—134 p.Cgh.); A37, — 1,90 m (la 3,10 m de la Z,). 316. As. Hadrianus, 26,5 X 26 mm, 11,80 g, axa 12; conservare foarte bună; RIC II, p. 447, nr. 580 (Roma, a. 134-138 p.Ch.); A„, — 0,70 m, lângă Z3, Inv. 29885. 317. As, Hadrianus, 27 x 26 mm, 8,67 g, axa 6; conservare mediocră; RIC II, p. 441, nr. 796 (Roma, a. 134-138 p.Ch.); A„, - 0,95 m, Inv. 29871. 318. As, Hadrianus, 25,9 X 24,1 mm, 13,47 g, axa 6; conservare mediocră; RIC II, p. 443, nr. 812 (Roma, a. 134 — 138 p.Ch.); A41, — 1,60 m (la 2 m de Z3), Inv. 29896. 319. As. Hadrianus, 28,1 x 25,4 mm, 10,03 g, axa 5; conservare bună; RIC II, p. 444, nr. 827 (Roma, a. 134-138 p.Ch.); A„, — 1,25 m (la 2 m de Z3), Inv. 29898. ’ 320. As, Hadrianus, 26,7 X 23,9 mm, 12,71 g, axa 12; conservare foarte bună; RIC II, p. 446, nr. 839 (Roma, a. 134—138 p.Ch.); Aaî MP, — 0,30 m, Inv. 29608. 321. As, Hadrianus, 26 X 25,3 min, 10,53 g, axa 6; conservare foarte bună; RIC II, p. 447, nr. 848 (Roma. a. 134-138 p.Ch.); A„ MP, — 0,50 m, Inv. 29605. 322. As, Hadrianus, 25,7 X 24,8 mm, 9,64 g, axa 11; conservare bună; RIC II, p. 463, nr. 939 (Roma, a. 134-138 p.Ch.); A33, - 0,45 m, Inv. 29652. 323. Denar, Hadrianus, Sabina, 18 X 17,3 mm, 2,90 g, axa 6; conservare bună; RIC II, p. 386, nr. 391 (Roma, a. 117—128 p.Ch.); — variantă Rv.: Concordia șade spre stânga cu patera în dreapta și cu cotul pe cornul abundenței; Asl, — 0,30 m, Inv. 29625. 324. Sestertius, Hadrianus: Sabina, 27,8 X 27,7 mm, 15,71 g, axa 6; conservare bună; RIC II, p. 475, nr. 1019 (Roma, a. 132—134 p.Ch.); A38, — 1,20 m, înv. 29924. 325. Dupondius, Hadrianus: Sabina, 27,9 x 26,7 mm, 13,90 g, axa 7; conservare bună, Rv. deteriorat; RIC II, p. 476, nr. 1023 (Roma, a. 134—134 p.Ch.); A31, — 1,15 m (2,65 m de la Z.i, Inv. 29958. 326. As, Hadrianus, Sabina. 28,4 x 25,8 mm, 9,52 g, axa 5; conservare mediocră; RIC II, p. 478, nr. 1038 (Roma, a. 128-134 p.Ch.); A„, — 1,50 m, Înv. 29894. 327. As, Hadrianus: Sabina, 25,5 x 25 mm, 13,80 g, axa 6; conservare bună; RIC II, p. 478, nr. 1046 (Roma, a. 128-134 p.Ch.); Affl, — 0,50 m, Inv. 29604. 328. As, Hadrianus, Sabina, 24,7 x 24,4 mm, 11,02 g, axa 5; conservare mediocră; RIC II, p. 479. nr. 1047 (Roma, a. 134-136 p.Ch.); A41, - 1,10 m (lângă Z3), Inv. 29890. 329 As, Hadrianus (postum), 27,4 x 25,7 mm, 8,72 g, axa 6; conservare bună; RIC II, p. 469. nr. 975 Roma, a. 138-139 p.Ch.); A41, — 0,25 m, Inv. 29645. 330. As, Hadrianus (postum), 26 x 24,8 mm, 893 g, axa 6; conservare slabă, corodat; RIC 11 p. 469. nr. 975 (Roma. a. 138-139 p.Ch.); A3l, - 1,40 m, Inv. 29889. 331. As, Hadrianus, (postum), 27,6 X 27,3 mm, 11,63 g, axa 5; conservare mediocră; RIC II, p. 469, nr. 975 (Roma, a. 138-139 p.Ch.); Al0, - 1,15 m. 332. Sestertius, Antoninus Pius, 33,1 x 32,9 mm, 28,90 g, axa 6; conservare bună; RIC III, p. 109, nr. 612 (Roma, a. 140 -144 p.Ch.); A47, - 1,29 m (la 2,70 m față de Z3), Inv. 29897. 333. Sestertius, Antoninus Pius, 31,3 x 30,1 mm, 23,61 g, axa 5; conservare bună; RIC III, p. 124, nr. 770 (Roma, a. 145-161 p.Ch.); A36, - 0,60 m, Inv. 29610. 334. Sestertius, Antoninus Pius 30,7 x 30,3 mm, 23,15 g, axa 11 ; conservare bună; RIC III, p. 124, nr. 772 (Roma, a. 145-161 p.Ch.); A„, - 1,50 m (in Z3), Inv. 29893. 335, Dupondius, Antoninus Pius, 26,5 X 23,4 mm, 13,93 g, axa 6; conservare bună ; RIC III, p. 128, nr. 802 (Roma, a. 145-161 p.Ch.); - probabil 145-146 p.Ch. (cf. p. 8); A34, 1,00 m, Inv. 29630. 33i'. Dupondius, Antoninus Pius, 26,5 X 25,8 mm, 17,74 g, axa 11; conservare bună; RIC IU, p. 128, nr. 808 (Roma, a. 145-161 p.Ch.); A41, — 0,95 m, Inv. 29806. 337. Dupondius, Antoninus Pius, 24,5 X 22,9 mm, 8,69 g, axa 6; conservare bună; RIC III, p. 141, nr. 919 (Roma, a. 153-154 p.Ch.); A41, - 0,80 m (lângă Z,), Inv. 29886. 338. Dupondius, Antoninus Pius, 26,2 X 26 mm, 15,33 g, axa 5; conservare foarte bună; RIC III, p. 146, nr. 969 (Roma, a. 156-157 p.Ch.); A31, - 0,70 m, Inv. 29615. 339. Dupondius, Antoninus Pius, 23,7 X 22,8 mm, 12,81 g, axa 11; conservare mediocră; RIC III, p. 146, nr. 969 (Roma, a. 156-157 p.Ch.); A„, - 0,70 in, Inv. 29901. 340. Dupondius, Antoninus Pius, 23,2 X 22,9 mm, 10,38 g, axa 5; conservare bună; RIC III p. 146, nr. 969 (Roma, a. 156—157 p.Ch.); A4l, — 0,40 m (la 1,30 in de Z3), Inv. 29650 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 681 341. As, Antoninus Pius, 28,3 X 25,5 mm, 11,00 g, axa 12; conservare bună; RIC III, p. 115, nr. 675 (Roma, a. 140—144 p.Ch.); An, — 0,70 m, Inv. 29626. 342. As, Antoninus Pius, 27,6 X 25,8 mm, 10,43 g, axa 6 ; conservare bună, atacat de oxizi; RIC III, p. 120, nr. 732 (Roma, a. 140-144 p.Ch.); A3e, — 0,80 m, (la 3,10 m de Z3), Inv. 29648. 343. As, Antoninus Pius, 28,7 X 27,2 mm, 10,16 g, axa 11; conservare mediocră; RIC III, p. 120, nr. 738 (Roma, a. 143-144 p.Ch.); A„, - 1,30 m, Înv. 29869. 344. As, Antoninus Pius, 26,2 X 24,5 mm, 10,20 g, axa 6; conservare bună, grafie și desen stângace (fals?); RIC III, p. 130, nr. 826 (Roma, a. 145—161 p.Ch.); A37, — 1,10 in, Inv. 29805. 345. As, Antoninus Pius, 25,7 x 24,6 mm, 9,09 g, axa 6; conservarea mediocră; RIC III, p. 136, nr. 880 (Roma, a. 149—150 p.Ch.); A37, — 0,90 m, Inv. 29740. 346. As, Antoninus Pius, 28,3 X 26,4 mm, 11,7 g, axa 11; conservare mediocră; RIC III, p. 144, nr. 955 (Roma, a. 155-156 p.Ch.); A31, - 0,30 m, Inv. 29623. 347. As, Antoninus Pius : diva Faustina I, 26 X 24,3 mm, 11,53 g, axa 11 ; conservare bună, Rv. cam tocit; RIC III, p. 167, nr. 1171 (Roma, post 141 p.Ch.); A37, — 0,10 m, Inv. 29633. 348. As, Antoninus Pius; Aurelius Caesar, 26,5 X 25,3 mm, 10,36 g, axa 5; conservare slabă; RIC 111, p. 174, nr. 1238 (Roma, a. 140—144 p.Ch.); A<3, — 1,10 m (lângă Z3), Inv. 29891. 349. As, Antoninus Pius: Aurelius Caesar, 26,2 X 25,5 mm, 9,50 g, axa 6; conservare bună; RIC III, p. 17 , nr. 1256 (Roma, a. 145-146) p.Ch.); A47, - 0,80 m (lângă Z3), Inv. 29870. 350. As, Antoninus Pius, Aurelius Caesar, 26 X 25 mm, 10,84 g, axa 12; conservare mediocră; RIC III, p. 177, nr. 1269 (Roma, a. 145 p.C .); A„, - 0,50 m, Inv. 29627. 351. As, Antoninus Pius : Aurelius Caesar, 26,3 X 24,2 mm, 8,83 g, axa 7 ; conservare slabă; RIC III, p. 178, nr. 1271 b (Roma, a. 147-148 p.Ch.); A37, - 0,60 m, înv. 29651. 352. As, Antoninus Pius : Aurelius Caesar, 25,1 X 23,6 mm, 11,05 g, axa 10; conservare slabă; RIC III, p. 185, nr. 1351 (Roma, a. 155—156 p.Ch.); A„, - 0,65 m, Inv. 29902. 353. As, Antoninus Pius: Faustina II, 26,8 X 26,1 mm, 11,78 g, axa 6; conservare mediocră; RIC III, p. 194, nr. 1401 (Roma, a. 145-146 p.Ch.?); A37, - 0,90 m. In . 29810. 354. As, Antoninus Pius: Faustina II, 24,8 X 24,3 mm, 10,38 g, axa 6; conservare mediocră, Rv. corodat; RIC III, p. 193, nr. 1390 (Roma, a. 156-161 p.C .); A„, - 1,00 m, Inv. 29868. 355. Sestertius, Marcus Aurelius: divus Antoninus, 32,5 X 31,6 mm, 27,60 g, axa 11; con- servare excelentă; RIC III, p. 315, nr. 1266 (Roma, post a. 161 p.Ch.); A3l, — 0,30 m, Inv. 29622. 356. Sestertius, Marcus Aurelius, 30,6 X 29,5 mm, 23,44 g, axa 12; conservare slabă, flan rombic; RIC III, p. 282, nr. 871 (Roma, dec. 163-dec. 164, p.Ch.); A38, - 0,20 m, Inv. 29640. 357. Dupondius, Marcus Aurelius, 24,2 x 23,3 mm, 10,73 g, axa 7; conservare mediocră; RIC III, p. 298, nr. 1065 (Roma, dec. 172-dec. 173 p.Ch.); sau p. 300, nr. 1100 (Roma, dec. 173 —dec. 174 p.Ch.); A41, — 1,00 m, In . 29809. 358. Dupondius, Marcus Aurelius, 26,1 x 24,4 mm, 16,75 g, axa 11 ; conservare foarte bună; RIC III, p. 306, nr. 1186 (Roma, dec. 176—toamna 177 p.Ch.); A33, — 0,30 m, Inv. 29635. 359. As, Marcus Aurelius, 24,4 x 23,4 mm, 8,92, g, axa 5 ; conservare slabă, tocit, deteriorat; RIC III, p. 292, nr. 985 (Roma, dec. 169-dec. 170 p.Ch.); A37, - 0,10 m, Inv. 29634. 360. As, Marcus Aurelius, 26,1 X 25,7 mm, 9,33 g, axa 5; conservare bună; RIC III, p. 301, nr. 1107 (Roma, dec. 173-iunie 174 p.Ch.); A„, - 1,00 m, Inv. 29808. 361. As, Marcus Aurelius, 26,1 X 24,9 mm, 11,19 g, axa 11; conservare mediocră, RIC III, p. 307, nr. 1195 (Roma, dec. 176—toamna 177 p.Ch.). 362. Dupondius, Lucius Verus, 25,9 X 25,7 mm, 15,50 g, axa 11; conservare excepțională; RIC III, p. 317, nr. 1293 (Roma, a. 161 p.Ch.); A37, - 0,80 m (la 2,60 m de Z3), Inv. 29647. 363. As, Marcus Aurelius: Faustina II, 25,7 x 24,2 mm, 11,40 g, axa 12; conservare bună; RIC III, p. 348, nr. 1683 (Roma, a. 161-175 p.Ch.); A„, - 0,60 m, Inv. 29611. 364- Sestertius, Marcus Aurelius: Commodus Augustus, 31,3 X 30,4 mm, 20,08 g, axa 5; conservare mediocră; RIC III, p. 341, nr. 1588 (Roma, a. 178, p.Ch.); A37, — 0,70 m, Inv. 29649. GERME (Lydia, provincia Asia) (Jg2 DORIN ALICU — VICTOR, POPA — EMILI AN BOTA 365. Monetă bronz roșcat, 26,7 X 25,9 mm, 12,01 g, axa 10; foarte corodată, Av. complet șters, pe Rv. legenda distrusă, în câmp se văd trei figuri feminine în picioare spre stân- ga; a doua jumătate a sec. I p.Ch.(?); Head, p. 650—651; A33, din glie, Inv. 29638. MARCIANOPOLIS (Moesia Inferior) 366. Monetă bronz, 17,1 X 16,5 mm, 2,70 g, axa 1; conservare mediocră; Pick 1/1, p. 197, nr. 538 (sec. III p.Ch.); A„, — 0,30 m, Inv. 29637. NICAEA (Bithynia) 3p7. Monetă bronz, Severus Alexander (222—235 p.Ch.), 20,3 x 20 mm, 4,65 g, axa 6; conservare slabă ; Av.: M AYP CEY A (.. .)CT AV. Bust laureat dr., cerc perlat; RV: NIKAIE(O)N. Trei acvile legionare; cf. Head, p. 516—517; A33, — 1,00 m, Inv. 29632. 368. Monetă bronz, Severus Alexander (222—235 p.Ch.); 20 X 18 mm, 3,36 g, axa 7; con- servare slabă; Av.: M AYP CE A (...) Bust laureat și drapat dr., cerc perlat; Rv.: N(IK)A(I)/E0(N). Trei acvile legionare, cerc perlat; cf. Head, p. 516—517; A33, — 0,25 ni, Inv. 29463. 369. Monetă bronz, Severus Alexander (222—235 p.Ch.), 20,5 X 17,7 mm, 4,36 g, axa 6; con- servare slabă, corodată; Av.: ... Cap laureat dr.; Rv.: (N)IKAI(E)/( N). Trei acvile legionare; cf. Head, p. 516—517. A3B, — 0,30 m, Inv. 29642. TABAE ? (Caria provincia Asia) 370. Monetă bronz, 23,6 x 22,7 mm, 4,90 g, axa 1; conservare slabă, nedeterminabilă; Av.: . . . KAI(CAP ?) ... Profil masculin tânăr dr., cap gol; Rv.: . .. HN N. Figură feminină în picioare, capul spre st., ține ceva în dr. și ridică din cot st.; A2t t (profil), — 0,60 m INCERTA 371. Monetă bronz, 25,1 X 24 mm, 9,99 g, axa 11( ?); conservare slabă, nedeterminabilă; Av.: Cap laureat(?). (seamănă cu Traian?), Rv.: Siluetă umană înaripată, îngemuncheată spre dr. (Victoria?). AM, — 0,20 m, Înv. 29639. 372. Monetă bronz, 21,7 x 21,4 mm, 6,14 g, axa ?; conservare slabă, foarte tocită, nedeter minabilă. A^, — 1,20 m (lângă Z3), Inv. 29892. ' DORIN ALICU - VICTOR POPA — EMILIAN BOTA ARCHAEOLOGICAI, RESEARCHES IN ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA. The campaign of 1994 (Abstract) In the archaeologic campaign of 1994, researches were carried out in three different locations: the amphitheater, buildings EM)0 31, the yard of the archaeologic Base. 1. The Amphitheater; Continuing the work of the previous campaign, the maenianum primum, the Southern area of the amphitheater and sectors XIII—XIX were researched. 13 cases were opened, revealing the wood stage, precursor to the stone con- struction. The wooden column alignments I and II were identified, its traces being marked by the ditehes carried out in the ancient soil where they had been secu- red. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 683 A large quantity of archaeological material and coins were collected, together with several objets lost through the steps by the auțdience. The space under the stand proved to have been void of ground and the Southern box belonged to the wood stage of the edifice. : All the discoveries confirm the suggested chronology as a result of the researches in the previous campaign. 2. Buildings EM]0 3i: The Controls of the previous campaigns were canceled and the South-Western corner of building EM3i was uncovered. Two tiles inscribed with cursive Latin were found. No new elements concerning the chronology or the construction technique of the objective were found. 3. The yard of the archaeologic Base: The diggings were generated by the necessity of extending northward the main building of the Base. The elements of a Roman building were revealed, destroyed partly by modern construction and foundation works. 684 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Plan general amfiteatru. Fig. 2. Plan general al săpăturilor efectuate în anul 1994 în amfiteatru. profil estic 1 sc 1:50 A 32 profil vestic sc 1:50 A 38 profil vestic sc 1:50 Fig. 4. Profite. Casetele A31, A 37 - pro^i! estic sc.1-.50 A32, ^37» A38. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA ggȚ Fig. 5. Profile. Casetele Au, A 45 profit sudic A45. a47. lcgcndâ STRAT STERIL HUMUS ANTIC NIVEL DE CONSTRUCȚIE GXOPI MODERNE UMPLUTURI NIVEL DE DĂRÂMĂTURĂ gue CĂRĂMIDĂ BOLOVANI AMPRENTĂ STÂLP GROAPĂ DC IMPLANTARE STÂLP UMRl'JTURĂ ȘANȚURI GROPI ANTCE DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 6. Plan de situație. Baza arheologică. 690 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 7. 1. Plan general al săpăturilor din curtea bazei arheologice. 2 * m 2. Profilul estic al secțiunii B,. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 691 Fig. 8. Os. Ace de păr. 692 DORIN ALICU — VICTOR. POPA — EMILIAN BOTA Fig. 9. Os. Ace de păr. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 693 Fig. 10. Os. Ace de păr. 694 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 11. Os. Ace de cusut. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 695 Fig. 12. Os. Ace de cusut. 696 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 13. Os. Ace de cusut. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 697 Fig. 14. Os. Ace de cusut. 698 DORIN AUCU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 15. Os. Ace diverse și spatule. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 699 Fig. 16. Os. Jetoane. 700 DORIN ALICU — VICTOR. POPA — EMILIAN BOTA Fig. 17. Bronz. Fibule. 405 106 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 701 702 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA 11Q 111 Fig. 19. Bronz. Fibule. 112 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 703 704 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 705 Fig. 22. Bronz. Piese de echipament militar. 706 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 23. Bronz. Spatule. 180 Fig. 24. Bronz. Sonde și piese diverse. 708 DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA Fig. 25. Bronz. Piese diverse. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 709 Fig. 26. Bronz. Piese diverse. DORIN ALICU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA 710 479 Fig. 27. Bronz. Piese diverse. Fig. 28. Fier. Unelte. 712 DOMN AUCU — VICTOR POPA — EMILIAN BOTA 1S4 , 191 192 188 Fig. 29. Fier și plumb. Piese diverse. , 198 Fig. 30. Fier. Piese diverse. 201 Pig. 31. Fier. Cuțite și fibule. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 715 Fig. 32. Fier. Piese diverse. Fig. 33. Fier. Piese diverse. Fig. 34. Sticlă. Fragmente de recipiente. 718 DORIN ALICU — VICTOR ,POPA — EMILI AN BOTA Fig. 35. Ceramică. Piese diverse. CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA 719 185 Fig. 36. Piatră, plumb, ceramică. Pl. I. 1. Caseta A36. Profilul estic. 2. Caseta A„. Profilul nordic. 3. Caseta A3a. Tencuială pe paramentul nordic al lui Za. 4. Caseta A38. Modul de îmbinare a zidului radial cu Z3. Baza arheologiei caseta B Pl. II, 1, Baza arheologică casetele B NOTE SI DISCUȚII > 9 AȘEZAREA NEOLITICA DE LA VIIȘOARA (JUD. CLUJ) Construcțiile edilitare au o însemnătate deosebită în descoperirea unor materiale arheologice, care atestă existența unor așezări străvechi. Din această categorie de descoperiri face parte și stațiunea de la Viișoara (jud. Cluj). în anul 1976, cu ocazia săpării unei gropi pentru pivniță (dimensiunile 2X3X1 rn), au fost descoperite oase de animale, fragmente ceramice și un vas. Aceste materiale, prin intermediul profesorilor de la Școala din localitate, au ajuns la Muzeul Național de Istorie a Transil- vaniei, fiind predate lui. N. Vlassa. în același an, Gh. Lazarovici efec- tuează o cercetare de teren, identificând locul descoperirii. Cu această ocazie, s-a studiat stratigrafia terasei, unde se află stațiunea neolitică și eneolitică: — 0—0,2 m depuneri recente, legate de istoria vetrei satului; — 0,2—0,35 m humus în care apar, sporadic, fragmente ceramice eneo- litice și neolitice; — 0,35—70 m strat de cultură cu fragmente ceramice, oase de animale și chirpici, strat de culoare brună-gălbuie; ■—• 0,70— 0,90 m strat galben. Groapa pivniței a tăiat un complex de locuit într-un colț al casetei, unde s-au găsit multe fragmente de chirpici, cu amprente de la nuiele, ceramică și fragmente de oase de animale. Din curtea din apropierea pivniței, cu ocazia unor lucrări edilitare, s-au adunat fragmente ceramice, o cărămidă romană, care atestă locuirea terasei și în vremea epocii romane. Aceste locuiri sunt pe terasa înaltă, în dreapta văii, pe o ulicioară, nu departe de biserică. în apropiere sunt surse de apă. Complexul cultural Cluj — Cheile Turzii — Lumea Nouă — Iclod Vasul, de forma unui castronaș bitronconic, este dintr-o pastă fină, lustruită, de culoare gălbuie, în interior cenușie. După factură și forma concavă a fundului, aparține neoliticului mijlociu. După toate probabi- litățile, vasul a fost descoperit la baza stratului de cultură, împreună cu alte fragmente ceramice. Deși neornamentată, piesa amintește de desco- peririle fazei I a grupului Iclod sau de grupul Lumea Nouă. Tot acestui orizont cronologic îi aparține și un fragment de fund de la un vas pa- trulater, din pastă de foarte bună calitate, având ca degresant rocă pi- sată. Suprafața este foarte bine netezită și estei incizată adânc cu linii paralele, orizontale (fig. 1/6, MNIT P. 76156). Acest fragment are bure analogii în nivelul I de la Cluj-Napoca — Arhive și Biblioteca Aca- demiei (Lazarovici 1977; Lazarovici — Kalmar 1982). Fragmentul de buză, aparținând categoriei grosiere, are în pastă pie- tricele, iar în exterior, slip brun, cu urmâ de netezire (fig. 1/3). Vasul bitronconic (fig. 1/7), de culoare cărămizie, are pasta amestecată cu nisip și resturi organice, fiind arsă incomplet. 724 ZOIA MAXIM Cultura Petrești Materialul arheologic, aparținând acestei culturi, este mai bogat. Ceramică cunoaște, cele trei categorii: grosieră, cărămizie (fig. 2/7), bru- nă-cărămizie (fig. 2/5) și cu slip brun (fig. 1/2; 2/7). Miezul, uneori, este negru. Ca degresant, s-a folosit nisipul fin sau rar pietricele. Pereții vaselor sunt neteziți, în câteva cazuri se observă urmele lăsate de spatula folosită la această operațiune. Arderea este bună. Ceramica semifină este cărămizie (fig. 2/4), cărămizie-brună (fig. 1/8), cafenie (fig. 2/2) sau neagră (fig. 2/3). Pasta conține nisip fin, mică și într-un caz cioburi pisate. Slipul este mai des întâlnit, fiind de culoare brun-cenușie sau brun-cărămizie. Rar se găsește angoba albă-cafenie. Arderea este bună, pereții rezonanți, foarte bine neteziți și lustruiți (fig. 2/2; 1 9). Ceramica fină este cărămizie (fig. 1/1; 4—5). Ca degresant, s-a folosit nisip foarte fin și rar, material organic. Pereții au rezonanță și sunt lustruiți. Un fragment ceramic are angobă de culoare alb-gălbuie (fig. 2/6), iar trei fragmente păstrează urme de pictură de culoare brună (fig. 111, 4—5). Arderea este foarte bună. Ornamentele sunt realizate prin incizare și pictare. Inciziile sunt liniare, în câmpuri despărțite de linii oblice (fig. 2/1), sau benzi de incizii oblice (fig. 2/5). Pictura este prost păstrată, urmele lăsate pe pe- reții vaselor indică un motiv unghiular (fig. 1/5) și un ornament format din linii subțiri (fig. 14). Materialul fragmentar nu ne-a permis reconstituirea formelor de vase. Dintre forme putem să amintim: străchini cu umăr carenat (fig. 2/3), amfore de mari dimensiuni (fig. 2/4) și diferite variante de castroane și vase de gătit. Analogii apropiate pentru acest material se găsesc la Războieni —• Cetate (Crișan 1965, p. 63—-75), Decea Mureșului — - Garduri (inf. M. Blăjan, H. Ciugudean, Al. Aldea), Fundătura — Poderei (săpături 1995, Gh. Lazarovici, Viorica Crișan, A. Bulbuc), Țaga (săpături 1995, Gh. Lazarovici, M. Bădău-Wittemberger, M. Meșter), Stejeriș (Kalmar- Maxim 1987—1988, p. 1050), Plăiești (Kalmar-Maxim 1987—1988, p. 1048) și în săpăturile de la Baciu — str. Nouă (Kalmar-Maxim 1991, p. 137—140), precum și în cele de la Archiud (inf. C. Gaiu). Locuirea Petrești de la Viișoara are o deosebită importanță pentru cunoașterea acestei culturi în zona de Câmpie a Transilvaniei. De remar- cat este faptul că în Bazinul Mureșului locuirile Petrești suprapun lo- cuiri aparținând grupului Turdaș, în timp ce în zonele someșene supra- pun, în general, locuiri aparținând cele mai timpurii etape ale grupului Iclod. ZOIA MAXIM B I B L I O G R A F I E CRIȘAN I9G5 I. H. CRIȘAN, Săpături și sondaje in valea mijlocie a Mureșului, în ActaMN', II, p. 3!)—76. KALMAR-MAXIM 1987—1988 ZOIA KALMAR-MAXIM, Săpăturile arheologice de sa'va c de la Plăiești și Stejeriș, în ActaMN', XXIV—XXV, p. 1047—1063. AȘEZAREA NEOLITICA DE LA VIIȘOARA 725 KALMAR-MAXIM 1991, ZOIA KALMAR-MAXIM, Sinteze Iclod — Petrești, în Cultura Vinăa in România, Timișoara, p. 137—140. LAZAROVICI 1977 GH. LAZAROVICI, Inventarul a două morminte neolitice de la Cluj-Napoca, în ActaMN, XIV, p. 23—28. LAZAROVICI-KALMAR GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR, Discuții pe margi- nea legăturilor cronologice și culturale între grupul Iclod și cultura Tisa, în ActaMN, XIX, p. 221—246. LE SITE NEOLITHIQUE DE VIIȘOARA (DEP. DE CLUJ) (Resume) L’auteure prezente les materiaux decouverts en 1976 â l’occasion du creux d’une fosse pour une cave. Le materiei ceramique appartient â la derniere etape de Complexe culturel Cluj — Cheile Turzii — Lumea Nouă — Iclod, â la culture Petrești et â l’epoque romain, probablement, une villa rustica. Dans le coin de la cassette il a ăte trouve?, les restes d’un logis de surface avec beaucoup de terre cuite et d’os d’animaux. 726 ZOIA MAXIM Fig. 1. Viișoara. 3, 6—7 complexul cultural Cluj—Cheile Turzii—Lumea Nouă—Iclod: 1—2, 4 — 5, 8—9 cultura Petrești. AȘEZAREA NEOLITICA DE LA VIIȘOARA 727 Fig- 2. Viișoara. Cultura Petrești. AȘEZAREA ÎNTĂRITĂ DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU (JUD. HARGHITA) In general, se poate spune că versantul de vest al Munților Gur- ghiului și Harghitei, în sensul larg al cuvântului, este destul de puțin cunoscut sub raportul urmelor de viață aparținând epocilor mai vechi. In această zonă nu au fost întreprinse cercetări arheologice sistematice de amploare, de lungă durată și exhaustive. Având în vedere importanța arheologică (așa cum a reieșit cu ocazia cercetărilor noastre de topografie arheologică executate în cursul anilor 1955—1956, continuate apoi până în vara anului 19701) pe care o are bazinul superior al Târnavei Mari, Muzeul din Odorheiu Secuiesc a înscris în planul său de cercetări recu- noașteri pe teren, săpături cu caracter informativ, precum și săpături de salvare în zona cu pricina. Astfel, au fost cercetate așezările de la în- ceputul epocii bronzului de tip Ariușd târziu și cea de la sfârșitul seco- lelor III—IV d. Ch. de la Mugeni2; așezarea de lungă durată (neolitic, bronz, dacic, secolele VII—VIII) de la Oțeni3; cetatea de refugiu de la Satu Mare, cu două faze de locuire și de construcție (Hallstatt B3—D^, cu val de apărare vitrifiat4; puternica și complicata cetate de pământ de la Porumbenii Mari, datată în epoca clasică a culturii dacice5; cele două burguri-avanposturi romane de la Căpâlnița —- Băile Homorod6, precum și „Cetatea Tardod"7 de la Vârșag, cu ziduri de piatră legate, cu mortar, datând din primele secole ale mileniului II d. Ch. etc., la care adăugăm acum rezultatele săpăturilor întreprinse de muzeul sus-amintit, care au fost efectuate în cursul verii anului 1968 la Dealu, localitate situată la 16 km nord de municipiul Odorheiu Secuiesc. 1 G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Studia, III, 8, series IV, fasciculus 2, Historia, 1958, p. 15—35 idem, în Materiale, X, 1973, p. 335—351; idem, în ActaMN, XV, 1978, p. 85—99. 2 C. Ferenczi, I. Ferenczi, în ActaMN, XII, 1975, 45—68: XIII, 1976, p. 239— 255; XIV, 1977, p. 295—304; idem, în Actes du VII? Congres International des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques, Prague 21—27 aout 1968, Prague, 1970, p. 464—469; idem, în Fasti Arch, XVI, 1964, nr. 7154. J G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Studii și materiale, II, Tirgu Mureș, 1967, p. 53—62; idem, în Fasti Arch, XVII. 1965, p. 459, nr. 7059. 4 G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Studii și materiale, II, Târgu Mureș, 1967, p. 54—55; idem, în Fasti Arch, XVIII—XIX, 1963—1964, (1968), p. 742, nr. 11154, 3 G. Ferenczi, I. Ferenczi, în 1MCD, p. 137—150; idem, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 387—404. ' G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Studii si materiale, II, Târgu Mureș, 1967, p. 55—56; idem, în FastiArch, XVIII—XIX, 1963—1964 (1968), p. 716, nr. 10978. ‘ G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Studii și materiale, II, Târgu Mureș, 1967, p. 57—59; I. Ferenczi, în Hazanezo. A korondi FIRTOS Muvelodesi Egylet kiad- vânya, II2, 1991, p. 4—8; idem, în Hazanezo kdnyvek, 5, Korond, 1994, p. 46—148, în special, p. 46—53. 730 GEZA FERENCZI — ISTVAN FERENCZI Zona în care se află așezarea întărită în discuție face parte din ținu- tul geografic al dealurilor înalte piemontane din estul Transilvaniei care, la rândul său, corespunde fâșiei de pământ de sub poalele munților vul- canici dintre Baia Mare și Odorheiu Secuiesc, zonă formată din depre- siuni de contact (de ex. Depresiunea Odorheiului) sau tectonice (de ex. Țara Lăpușului), piemonturi de acumulare, fragmentate de eroziune. Este zona cu structura și relieful cel mai complex al Podișului Transilvaniei, cu înălțimi absolute maxime (de la 600—700 m până la peste 900 sau chiar peste 1 000 m, energie de relief cuprinsă între 300—400 m) și frag- mentare destul de avansată8. în cadrul acestui ținut geografic, zona noastră aparține districtului „Dealurilor înalte ale Odorheiului Secuiesc", ce se găsește sub Munții vulcanici ai Harghitei și, parțial, sub ai Gurghiului și se întinde pe văile dinspre izvoare ale Târnavei Mari și ale afluenților Oltului (Homoroa- dele). Este o zonă de dealuri înalte în jur de 700 m, local până la peste 900—1 000 m (Bichiș 1 079 m, Șiclod 1 025 m, Firtuș 1 062 m, Rez 932 m, Homat 830 m), sculptate într-o veche câmpie piemontană, înălțată și în- clinată; o cuvertură de aglomerate andezitice se păstrează pe interfluvii până departe spre sud. Din această cauză, districtul ar putea fi numit și al „Piemontului Odorheiului Secuiesc". La contactul piemontului cu munții vulcanici au fost sculptate de- presiuni (de la nord la sud: Depresiunile Corund-Praid-Sovata, Odorhe- iului, Homoroadelor), încadrate spre vest de înălțimi asimilate cu dealuri subcarpatice interne. în rest, relieful districtului, adâncit în formațiuni neogene târzii (sarmațiene și pliocene), este format de interfluvii diver- gente, ca în orice regiune piemontană. Masele de aer umed și fronturile climatice din nord-vest și vest pro- duc precipitații, care depășesc uneori chiar 800 mm anual. Temperatura medie anuală înregistrează valori de numai 7,9—8,2°C la Zetea. De aici, predominarea pădurilor de fag. La nord de comuna Dealu (pl. 1), pe înălțimea „Piatra Deș" (1.003 m), care face parte din porțiunea sudică a câmpiei vechi piemontane (pl. 2—3), situată între Depresiunea Praidului și cea a Odorheiului, formând partea sudică, abruptă a câmpiei piemontane, la locul „Cetatea Macului" (Mâkvâra), după unele date bibliografice „ ... se văd urmele unei întă- rituri de pământ, fără indicația epocii, dar aici încă nu s-au făcut cerce- tări . . .“. Balâsz Orbăn, cunoscutul cercetător al Secuimii, — pe nedrept — o consideră9 drept o fortificație avansată a „Cetății Tardod" de la Vâr- șag, tot pe nedrept, o enumeră în rândul cetăților dacice10. 11 Vezi — între altele — C. Svvizewski, Munții Gurghiu, Munții Harghita, p. 118—119; I. Mac, N. Josan, Dealurile Târnavei Mici, p. 566; I. Mac, Subcarpații Transilvaniei, p. 594—603. Toate acestea, în Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, București, 1987. 9 A szekelyfbld leirâsa tbrtenelmi, regeszeti, termeszetrajzi s nepismereti szem- pontbol, I, Pest, l«68r p. 96, 104—105. ■ |!l LrdMuz, XII, 1895, p. 237—247, 312—319. Menționăm, cu această ocazie, vestigiile așa-zisei capele ,,Sf. Ladislau", considerate de G. Teglăs (A Limes Dacicus ket Kukiillo es Olt kbzotti reszlete Udvarhely megye eszaki es keleti hegysegeiben Oroszfalutdl [!J Alsorăkosig, în ArchKbzl, XIX, 1895, p. 35—36) drept ruinele unui turn roman de pază și de semnalizare. Cu ocazia săpăturii AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU 731 Locul așezării întărite se găsește pe una dintre ultimele ramificații ale acelei câmpii vechi piemontane (pl. 4), cu alte cuvinte ale platoului vulcanic al Munților Gurghiului și al Harghitei. Mamelonul (altitudinea absolută cca. 940 m) de deal este izolat de două văi înconjurătoare (pl. 1 și 5—7) adânci, cu pante abrupte, aproape de neurcat. Pe vârful acestui mamelon oarecum teșit se văd într-adevăr urmele unei întărituri de pământ. La locul unde, spre vest, șaua de legătură se strâmtează în mod simțitor (aproape de vârf) se poate observa un șanț de apărare, ale cărui contururi se văd destul de bine. Din pământul sco^ din șanț s-a format un val (pl. 8—9), diferența de nivel fiind de cca. 2 m între fundul actual al șanțului și vârful valului, care nu se continuă! însă nici pe o latură nici pe alta până la începutul pantei, cum se poate constata în legătură cu șanțul, ci formează două unghiuri aproape de 90°. De la aceste două coturi încep două valuri paralele, care, împreună cu un al treilea (toate trei scunde, aplatizate), includ o suprafață, cu laturile de 20 X 13 m, formând o întări tură cu plan patrat. Pe partea de este a mamelonului, până unde panta este mai dulce și de unde începe apoi partea abruptă, stâncoasă, dă aspectul a două „terase", una deasupra celeilalte. Cu ocazia cercetării suprafeței terenului, pe atunci încă împădurit, în 1956, nu am găsit materiale care să indice perioada construcției. Pe baza analogiilor care ne stăteau la îndemână („Cetatea Mare", 12 km spre est de Odorheiu Secuiesc, tot pe o ramificație a marelui platou vulcanic), întăritura de la Dealu am datat-o, cu rezervele cuvenite, în prima vârstă a fierului, dar în nici un caz nu ne gândeam la o întăritură dacică, așa cum făcuse, la sfârșitul secolului trecut, G. Teglăs. Pentru clarificarea problemelor legate de această cetățuie, necerce- tată din punct de vedere arheologic, s-a trasat o secțiune, lungă de 34,5 m prin toate elementele de întăritură, vizibile pe suprafața promon- toriului, acoperit, de altfel, de un tufăriș des care ne-a îngreunat foarte mult lucrările. S-a constatat că pe latura de vest s-a săpat odinioară un șanț simplu de apărare, cu un profil în formă de semilună, din care pă- mântul a fost aruncat spre est (față de șanț), cu scopul evident de a înălța aici un val simplu de apărare, de atunci aplatizat într-o măsură apreciabilă. Șanțul de apărare are următoarele dimensiuni: lățimea ma- ximă 3,25 m, adâncimea maximă 1,3 m față de suprafața actuală. Lăți- mea valului de pământ, astăzi foarte aplatizat, la bază măsoară cca. 9 m. Panta interioară a valului este conturbată de o groapă nu prea adâncă a căutătorilor de comori. In secțiune, cam la jumătatea pantei exterioare a valului s-au conturat urmele unui stâlp de lemn ale cărui urme au ajuns, în sens vertical, până la nivelul pământului viu de odinioară. Nu s-a putut preciza dacă este vorba de o palisadă sau nu. Ambele ele- mente de apărare foarte simple au o singură fază de construcție. Restul suprafeței cetățuii —• în momentul lucrărilor —• a fost acope- rită de arbuști, fapt, ce a îngreunat cercetări mai ample. Cu toate acestea în câteva puncte au fost făcute câteva casete mici cu caracter informa- noastre de control s-au dovedit a fi urmele dărăpănate ale unei bisericuțe,, le- gată de prezența, în apropierea nemijlocită, a unui izvor cu apă tămăduitoare, deci, cu efect terapeutic. 732 GEZA FERENCZI — ISTVÂN FERENCZI tiv. Acestea ne-au furnizat un material arheologic relativ bogat și carac- teristic, pe baza căruia se poate preciza civilizația, implicit, epoca căreia aparține această așezare întărită11. Stratigrafia așezării este simplă. Grosimea stratu- lui de cultură variază între 20—30 cm. El nu este prea bogat în materii organice și de aceea abia s-a putut deosebi de solul brun de pădure subțire, amestecat cu sfărâmătură de piatră. In completarea celor spuse mai sus, trebuie amintit că la o distanță relativ mică de numai câteva sute de m spre nord-vest de așezarea întă- rită, pe un teren neted, dar stâncos (pl. 10) au mai fost descoperite urme de locuire de aceeași natură, din aceeași epocă. Cu ocazia săpăturii nu am dat însă de vestigii arheologice conclu- dente pe baza cărora am putea explica în mod satisfăcător factorii eco- nomico-sociali sau istorici. Acești factori au necesitat extinderea pe pla- toul imens a locuitorilor așezării întărite de pe vârful oarecum izolat al dealului cu pricina, mai cu seamă că nici în vârf nici pe platoul împă- durit pe vremuri, actualmente nu există nici o sursă de apă potabilă. Primul loc în cadrul descoperirilor îl ocupă ceramica. în gene- ral, ea este prost păstrată în ce privește integritatea formelor. Toată ceramica este lucrată cu mâna, fiind în concordanță cu restul inventaru- lui, destul de redus de altfel (silex prelucrat, toporaș de piatră și lipsa metalului). Pasta, în marea ei majoritate, este de culoarea cenușie, cu nuanțe negre-cenușii, cu pereți rezonanți și bine arși. Există și câteva fragmente ceramice de culoare neagră și brună-roșiatică, apoi, ceramică în interior neagră, iar în exterior brună. Vasele din material poros sunt o excepție. Sub raportul fineței compoziției aflăm exemplare ceramice foarte fine, alături de altele mai dure, granuloase. Destul de multe dintre fragmen- tele de vase au slip lustruit de culoare neagră și roșie-brună, aplicat fie în exterior, fie în interior. Deși ceramica aflată este fragmentară, totuși au putut fi stabilite formele caracteristice ale așezării întărite. Ele sunt variate, între care putem aminti: căni cu o toartă, străchini, castroane și vase de provizii; merită subliniată strachina cu buza lobată. Sub raport ornamental, ceramica cea mai bine reprezentată este cea mată, monocromă, uneori lustruită, fără de nici un ornament plastic sau figurativ. Principala tehnică de ornamentație întâlnită este cea a inciziei, fiind însă prezente și alte metode de ornamentare. Unul dintre motivele deco- rative frecvente este spirala și derivatele ei, precum și meandrul. Incizia este făcută de obicei cu ajutorul liniei punctate. Unelte de silex și piatră. Silexul, alături de cuarțul și cuarțitul formează, pe lângă ceramică, inventarul cel mai bogat, desco- 11 întreg materialul arheologic provenit clin „Cetatea Macului" de Ia Dealu, inclusiv documentația (plan, profil, desene, jurnalul de săpătură) a fost aranjat în depozitul Muzeului din Odorheiu Secuiesc. întrucât încăperea depozitului, prin anii 70„ a fost inundată, cu ocazia unei ploi torențiale, iar cutile, pachetele, împreună cu însemnările, notițele etc. au fost udate, desfăcute din cauza apei și — totodată — iremediabil amestecate cu alte materiale — din nefericire — nu le putem prezenta în cadrul acestei lucrări, așa cum s-ar cuveni, respectiv, ar fi trebuit să o facem. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU 733 perit în „Cetatea Macului*1. S-au aflat materiale, care serveau la fabri- carea instrumentelor, nuclee și percutoare: foarte probabil, un mic ate- lier unde se lucra silexul pentru nevoile locale. Faptul se constată prin prezența nucleelor, percutoarelor și a așchiilor, alături de răzuitoare, lame sau fragmentele acestora. — Instrumente de os și metal nu s-au găsit. încadrarea cr onologică. Vasele, atât ca formă cât și ca ornamentație, își găsesc perfecte analogii în cadrul civilizației Sighișoara- Wietenberg din Transilvania. Având în vedere că în materialul, desco- perit la „Cetatea Macului** de la Dealu, sunt prezente străchinile cu buza lobată, iar ornamentația este alcătuită din spirale și din derivatele ei, precum și din meandre, putem presupune că aceasta aparține fazei cla- sice a culturii Sighișoara-Wietenburg. Pe baza stratigrafiei, făcute de N. Chidioșan în așezarea de la Derșida12, așezarea întărită de la Dealu o putem data în faza evoluată sau, poate, chiar finală a civilizației Wieten- berg, în a doua jumătate a perioadei C a epocii bronzului sau, eventual, chiar la începutul fazei D (grosso modo secolele XIV—XII a.Ch. Până acum nu a fost cercetată nici o așezare fortificată aparținând acestei civilizații, deosebit de bine reprezentată pe teritoriul Transilva- niei, unde numărul localităților în care s-au găsit astfel de urme se ci- frează astăzi la peste 200. S-a susținut că în cadrul ei „nu se cunosc așezări întărite**13. Realitatea este că, în afară de „Cetatea Macului** chiar în împrejurimi, sunt cunoscute și alte puncte fortificate cu ceramică de tip Sighișoara-Wietenberg, cum ar fi, bunăoară, „Cetatea Bud“ (Bud- văr), de La Odorheiu Secuiesc14, „Vârful Galat“ de la Porumbeii Mici15, ca să nu mai vorbim despre cele cunoscute din împrejurimile municipiu- lui Cluj-Napoca (de ex. Gilău-„Ierdegarca“ sau „Groapa lui Puri**16, Li- teni „Piatra Mare** — 917 m)17. „Cetatea Macului** — deși nu de mare în- tindere — a fost un loc de refugiu a unei comunități din zona vecină, cu toate că din cauza unor cercetări sistematice, atotcuprinzătoare de te- ren — trebuie să recunoaștem —, deocamdată, astfel de așezări deschise nu se cunosc din împrejurimile mai apropiate sau mai îndepărtate, mai joase, fertile. Cf. N. Chidioșan, în Dacia, N.S., XII, 1968, p. 155—175; idem, în Actes du Vile Congres International des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques, Prague 1968, I, Prague, 1970, p. 622—624: idem, în Crisia, IV, 1974, p. 153—176. Vezi și K. Horedt, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 107—137; idem, în StConiSibiu, 13, 1967, p. 107—156. 1J I. Nestor, M. Petrescu-Dâmbovila, în IstRom, I, p. 112. 14 G. Ferenczi, I. Ferenczi, în Crisia, II, 1972, p. 59—63. 11 Cf. K. Horedt, Z. Szekely, Șt. Molnăr, în Materiale, VIII, 1962, p. 633—641. I. F'erenczi, în ActaMN, IX, 1973, p. 403; V. Vasiliev, D. Isac, s.v. Gilău, în ReoClui, p. 222. M. Bărbulescu, Gh. Lazarovici, s.v. Liteni, în RcpCluj, p. 254. Mențio- năm că in textul s.v. sunt confundate locurile cu importanță arheologică. Ia punctul 1, „Cetatea Litii" fiind amplasată greșit în „vârful unei stânci_ golașe, dominante, denumită „Piatra Mare" (917 m. pe schița-hartă anexată, altitudinea absolută este marcată eronat 914 m). Săpăturile efectuate in acest vârf („Piatra Mare"), împrejmuit de un șanț și val (dd pământ, amestecat cu piatră), nu este identic cu vârful de stâncă izolat, încununat de ruinele „Cetății (medievale) Li- tii"! Unul dintre autorii acestui mic studiu (I. Ferenczi) a participat câtva timp la cercetările executate în ambele locuri. 734 GtZA FERENCZI — ISTVÂN FERENCZI Altminteri, pe la mijlocul sau spre sfârșitul epocii bronzului așeză- rile întărite nu mai sunt rare. Numărul lor sporește în măsura în care cresc forțele de producție ale societății, reflectând schimbările adânci petrecute în organizarea societății în perioada eneolitică, precum și în decursul epocii bronzului. Comunitățile (gințile sau triburile) iau măsuri de apărare a așezărilor, înconjurându-le cu șanțuri (și valuri) de apă- rare. Prezența întăriturilor cu scop defensiv este încă relativ sporadică, dar ea oglindește direcția nouă a dezvoltării grupărilor tribale: începe să se accentueze caracterul războinic al societății încă din perioada inci- pientă a epocii bronzului. Continuarea săpăturilor și studierea materialului arheologic, care va ieși la iveală cu ocazia unor lucrări viitoare, va aduce, fără îndoială, con- tribuții importante la cunoașterea civilizației Sighișoara-Wietenberg din Transilvania și, în special, în ceea ce privește legăturile ei cu celelalte civilizații ale epocii bronzului, având în vedere că nu departe de acest loc, și anume la Merești (jud. Harghita) s-au găsit urme incontestabile ale culturilor Monteoru și Tei. G&ZA FERENCZI — ISTVĂN FERENCZI L’ETABLISSEMENT FORTIFlEE DE L’AGE DU BRONZE DE DEALU (DEP. DE HARGHITA) (Resume) A l’occasion des fouilles pratiquees dans l'aire de la commune de Dealu, on a investigue les vestiges d’un etablissement fortifie. II se place â l'extremite de l’immense plateau volcanique situe ă l’Ouest des montagnes de Gurghiu et de Harghita (l’Est de La Transylvanie). La; fortification se trouve sur un pro- montoire de ce plateau, ayant de trois cotes des revins impracticables. La „selle” de transition fut barree par un fossee et un vallum defensif. On a pratique une coupe perpendiculaire sur ces deux elements de fortificafion. Malheureusement, il fut impossible de decoperter des surfaces plus etendues, car l’emplacement de l’etablissement est recouvert de buissons epais. Le materiei archeologique, pro- venant uniquement de quelques petites cassettes, appartient ă la civilisation Sighișoara—Wietenberg (se phase evoluee ou meme la phase finale) de l'Age du Bronze. L’habitat presente une seule couche d’occupation, d’ailleurs assez mince. Le fossee et le vallum presentent, eux-aussi, une seule phase de construction. II semble tres probablement que cet etablissement a fonctionne comme centre de refuge. Liste des illustrations Fig. I. Esquisse de la carte comprenant les environs de „Cetatea Macului” (..La Cite d Macu”), situee Nord-Ouest de la comune de Dealu; on remarque la ligne sinueus du grand plateau volcanique (y compris ses apophises). Fig. 2—1. Vues du grand plateau volcanique. Fig. 3. Le promontoire oriente ă l’Est par rapport â une ramification du grand plateau volcanique, porteur de l’etablissement fortifie de „Cetatea Macului” (vue Sud-Est). Fig. 6. Le meme promontoire, vue du cote Nord, de la berge du plateau. Fig. 7. Le promontoire avec la cite de „Cetatea Macului”, vue du cote Sud —Sud-Est, de la vallee du ruisSeau „Boșneac”. Fig. 8. Le vallum de defense de la forteresse „Cetatea Macului", vue de l’exterieur. Fig. 9. Le vallum de defense avec le fosse, vue de l'ex.terieur, durant l'execution de la coupe. Fig. 10. La zone avec des traces d’habitation sur le plateau volcanique. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU 735 736 GEZA FERENCZI — ISTVÂN FERENCZI Pl. 3. Vedere a marelui platou vulcanic. Pl. 4. Aspect al marelui platou vulcanic. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU 737 P;. 5. Botul de deal orientat spre est față de o ramificație a marelui platou vulcanic, purtător al așezării întărite ,.Cetatea Macului”, văzut dinspre sud-cst. Pl. 6. Același bot de deal, văzut dinspre nord, de pe marginea platoului. 738 GfiZA FERENCZI — ISTVAN FERENCZI Pl. 7. Botul de deal al ,,Cetății Macului”, văzut dinspre sud — sud-est din valea , .Pârâului Boșneac”. Pl. 8. Valul de apărare al „Cetății Macului”, văzut din exterior. AȘEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA DEALU 739 Pl. 9. Valul de apărare împreună cu șanțul privit din exterior, în curs de secționare. Pl. 10. Zona de urme de locuire de pe platoul vulcanic. TUMULI ȘI NECROPOLE TUMULARE DE PE CURSUL INFERIOR AL SOMEȘULUI MIC In perioada eneolitică târzie în spațiul carpato-dunărean au loc mari transformări etnoculturale determinate pe de o parte de dezvolta- rea metalurgiei aramei, iar pe de altă parte de presiunile exercitate de mișcarea culturilor stepice. încheierea acestor procese corespunde pe- rioadei de început a epocii bronzului. în cadrul acestor fenomene, în eneoliticul târziu odată cu dezvoltarea metalurgiei bronzului arsenic, apare un număr însemnat de cimitire tumulare și tumuli; tumulii cu- prind unul sau mai multe înmormântări, formând, probabil, grupări familiale (Roman 1973). Cercetarea tumulilor în Banat și Transilvania, este semnalată încă din a doua jumătate a secolului trecut, continuând, apoi, până în zilele noastre. Dacă în Banatul de est atât cercetarea, cât și rezultatele sunt relativ evoluate (amintim aici câțiva tumuli hallstatieni la leșalnița, la Moldova Veche—Ostrovu—Groble—Spiț, la Gornea—Străineac), în Transilvania, rezultatele au fost mai fructuoase, semnalându-se ade- vărate necropole tumulare în zona M-ților Trascăului și Bedeleului, din apropierea orașului Aiud. Mai recent, N. Vlassa, Gh. Lazarovici, Zoia Kalmar-Maxim, M. Bădău-Wittemberger, M. Meșter și alții, au început cercetarea necropolelor tumulare și a tumulilor izolați din zona M-ților Petrindului (Vlassa—Takâcs—Lazarovici 1985—1986). Un prim pas în investigarea tumulilor trebuie să-1 constituie pros- pectările arhecmctrice, ce înlesnesc, cu o clipă mai devreme, cunoaște- rea unor situații de care arheologul trebuie să țină cont în proiecta- rea unei săpături de mare amploare și anume, dozarea eforturilor în zonele în care săpăturile vor fi efectuate mai târziu. întrebuințarea diferitelor metode de prospectare și, mai ales, de combinare a diferi- telor metode, prelucrarea datelor, o prelucrare complexă cu ajutorul matematicii și informaticii, permite o modelare a unor situații și pune- rea la punct a unor metode de prospectare și de interpretare a datelor. Aceste metode moderne de sondare prealabilă a tumulilor, ce urmează a fi cercetați, au dat rezultate scontate acolo unde s-au aplicat (de exemplu, prospectarea magnetică a tumulului de la Sânnicoară, asupra căruia vom reveni). Articolul nostru vine să completeze scrierile refe- ritoare la această controversată problemă a necropolelor tumulare (RepCluj, 1992) și să continuăm astfel eforturile valoroșilor cercetători N. Vlassa, V. Vasiliev, V. Morariu, M. Jalobeanu, Gh. Lazarovici și mulți alții (Lazarovici—Kalmar 1994). Zona geografică de care ne ocupăm, este aceea a Bazinului inferior a Someșului Mic, cuprins între localitatea Apahida și mergând până la confluența acestuia cu Someșul Mare, în apropierea municipiului Dej. 742 MIHAI MEȘTER Avându-și izvoarele în Munții Gilăului, Someșul Cald, adună în apropierea orașului Gilău, apele Someșului Rece, ca apoi să-și lărgească matca și să se îndrepte spre Cluj Napoca; și, mai departe^ spre Dețj. De-a lungul văii, și parcă însoțind-o, este șoseaua națională, pe în- treaga ei lungime înșirându-se case și comune cu gospodării. Atât în dreapta, cât și în stânga cursului Someșului Mic, se întind culmile dealurilor, ce străjuiesc și parcă supraveghează domoala curgere a apei. Formate din roci sedimentare, înălțimile sunt acoperite de păduri, iarbă bună pentru pășunat, iar din loc în loc sunt „străpunse" de văi' și pâ- raie, ce măresc debitul de apă al milenarului Samus. Pe culmile dea- lurilor se pot observa atât din tren, cât și de pe șosea, acele „ridicături" nefirești —■ tumulii — ce-i atrag ca un magnet pe cercetătorii și ar- heologi. Cartarea acestora și unele detalii, prezentate mai jos, s-au făcut în urma studierii articolelor unor specialiști, pe baza informațiilor pri- mite de la oamenii din zonă, în urma unor periegheze și observații directe. Pornind de la Cluj, spre Dej, se întâlnesc următoarele grupări de tumuli și tumuli izolați (fig. 1). 1. Pe partea stângă a șoselei naționale, la ieșirea din Sânnicoară, spre Apahida, și la circa 100 m de șosea, se află o necropolă tumu- lară formată dintr-un tumul mare și 2—3 tumuluri mici. Tumulul mare, are un diametru de aproximativ 60 m, și este ușor aplatizat de lucrările agricole. Omogenitatea aparentă a solului, a făcut ca obiec- tivul să fie convenabil pentru prospectări magnetice. în urma măsură- torilor, a fost confirmată și de această dată ipoteza conform căreia valoarea câmpului magnetic crește spre vârful movilei. Examinarea profilelor indică aici anomalii de cert inters, acestea fiind ilustrate prin curbe de nivel. în general, însă, aspectul profilelor magnetice nu par să indice prezența unor concentrări de bolovani în structura turnului. Tumulii mici, au fost nivelați și acoperiți de unele depozite ale CFR-ului. 2. La aproximativ 500 m N-V de gara Apahida, se află un tumul cu dimensiunile de circa 10X 10 X0,60 m, necercetat. (Morariu—Ja- lobeanu 1985—1986). 3. în punctul „Măgheruș", la est de satul Câmpenești, comuna Apa- hida, se găsesc tumuli necercetați (semnalarea ne-a fost făcută de S. Cociș, Zoia 'Kalmar și Gh. Lazarovici, care au avut proiecte de elibe- rare a terenului de sarcină istorică). 4. Pe drumul spre Șoimeni, mergând dinspre localitatea Deușu, com. Chinteni, la punctul numit „Acăstă", pe ultima creastă înainte de co- borârea pe Valea Lungă, se găsește un tumul înalt de circa 3 m, cu diametrul de peste 20 m (informații Zoia Kalmar și Gh. Lazarovici și cercetări de-ale noastre recente). 5. Pe creasta ce leagă localitatea Corpadea, de Jucu de Mijloc, se află trei tumuli; doi aplatizați, iar cel de-al treilea, la o distanță de circa 500 m de primii. 6. In apropierea șoselei Cluj—Gherla, pe dreapta, la aproximativ 250 m de intrarea în satul Răscruci, comuna Bonțida, se văd trei tu- muli parțial aplatizați (fig. 2). Cercetările efectuate deț V. Vasiliev în 1970, petumulul mare, au dus la descoperirea unui mormânt cu ocru și a unui fragment ceramic din epoca bronzului. Aflarea oglinzii de tip șcitic, face plauzibilă presupunerea că în acești tumuli s-au situat TUMULI ȘI NECROPOLE TUMULARE PE VALEA SOMEȘULUI MIC 743 ulterior și sciți (situații analoage există la Cipăn, Câmpia Turzii și Gur- bănești). Deoarece cercetarea efectuată în 1970 s-a rezumat numai la o secțiune în centrul tumulului, ea nu ne oferă certitudinea utilizării acestui tumul în mod direct de către șciți. 7. Plecând din Răscruci în susul pârâului Borșa, pe creasta ce în- cepe cu „Dealul Prunilor1* și „Dealul Prodăi**, se află un șir de tumuli (fig. 3), probabil, contemporani cu cei din Cheile Aiudului. Această necropolă tumulară, este acoperită cu manta de luat și piatră, iar obser- vațiile ne îndreptățesc să o datăm la sfârșitul culturii Coțofeni1 și în- ceputul epocii bronzului, legând-o de procesul de indoeuropenizare. 8. In raza satului Șoimeni, com. Vultureni, într-un punct nepre- cizat, sunt semnalați tumuli. Aceștia sunt de mari dimensiuni și ar putea fi eroziuni naturale. 9. In punctul „Țigla*4, cota 461 m, în interfluviul dintre valea pâ- răului Lujerdiu și valea pârâului Lonei, se află în tumul mare din epocă neprecizată. Au mai fost semnalați doi tumuli, relativ mai mici (fig. 4). Nu s-au făcut cercetări. 10. In raza localității Mintiu-Gherlei, se găsesc următorii tumuli (fig- 5): a. în punctul „Mănăstirea**, în stânga drumului ce duce spre Pâ- dureni, se află un tumul mare necercetat. b. La circa 250 m de punctul „Acăstăi**, se află o necropolă tumu- lară, formată din opt tumuli, de dimensiuni foarte mari. Patru dintre ei sunt ușor aplatizați, dar nu ca urmare a lucrărilor agricole, aici nee- fectuându-se astfel de acțiuni din cauza înălțimii. Ceilalți patru, de di- mensiuni mai mari, au formă aproximativ circulară. Observațiile efec- tuate de Gh. Lazarovici și M. Meșter, au dus la o primă concluzie (dis- cutabilă) și anume că cel puțin doi dintre tumulii mari, pot fi rezultatul depunerilor eoliene. Acest lucru ar fi fost posibil, deoarece pe o lun- gime de aproximativ 20 km, pe direcția S—V, se deschide valea So- meșului Mic, iar de-a lungul timpului, posibil, ca vântul să fi adus o mare cantitate de material care, depus, ar fi dat naștere acestor impre- sinanți tumuli. 11. La N—V de municipiul Dej, pe Dealul Bela, se află opt tumuli, așezați pe două rânduri. I. Marțian a găsit un fragment de lamă de curăț. Nu a fost precizată epoca. Ideea de a ridica morților mari construcții tumulare, ca un fenomen generalizat, își are începuturile, probabil, în Coțofenii Illb. A vorbi însă, cu mare siguranță de Coțofeni Illb, Iile, sau IV, este o chestiune în care doar specialiștii și săpăturile sistematice pe suprafețe mari, observațiile stratigrafice, stratigrafia comparată, își vor spune ultimul cuvânt. Pentru zona pusă în discuție, lucrările de cartare și înregistrare a obiectivelor, combinate cu verificarea bibliografiei și a atestărilor do- cumentare și de arhivă, vor da în viitor o imagine mai clară a evolu- țieictnoistorice a tumulilor de pe cursul inferior al Someșului Mic. MIHAI MEȘTER 744 MIHAI MEȘTER PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE LAZAROVICI — KALMAR 1994. GH. LAZAROVICI, ZOIA KALMAR-MAXIM, Despre necropolele tumulare din Transilvania și Banat, în ActaMN, 31, I, 1994, p. 11—19. MEDELEȚ — BUGILAN, 1987 FI.. MEDELEȚ, I. BUGILAN, Contribuții la problema și la repertoriul movilelor de pământ din Banat, în Ba- natica, IX, 1987, p. 87—198. MORARIU — JALOBEANU 1986, V. V. MORARIU, M. JALOBEANU, Prospectarea magnetică a tumulilor, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 431—438. REPCLUJ 1992, Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992, p. 327. ROMAN — 1973, P. ROMAN, Modificări structurale ale culturilor eneoliticului final din regiunea carpato-dunăreană, în Banatica, II, 1973, p. 57—77. VLASSA — TAKACS — LAZAROVICI 1985—1988, N. VLASSA, M. TAKACS, GH. LAZAROVICI, Morminte tumulare din Banat și Transilvania din perioada eneolitică târzie, în ActaMN, XXII—XXII, 1985—1986, p. 59—78. TUMULUS ET NECROPOLES TUMULAIRES SUR LE COURS INFERIEUR DE LA RIVIERE SOMEȘUL MIC (Resume) Notre article veut completer les informations existentes sur le probldme des tumulus en Transylvanie. Nous n’avons pas aborde le problâme d’une maniere scientifique parce que nous ne disponons pas d’informatons et des donndes certes, fournies par les fouilles archeologiques dans la zone mentionde. Apres une courte introduction au caractere general, Partide presente les principaux tu- muius groupes ou isoles, repandus d’une câte et de l’autre de la rividre de Someșul Mic sur le parcurs de Cluj â Dej. TUMULI ȘI NECROPOLE TUMULARE PE VALEA SOMEȘULUI MIC 745 Fig. 1. Harta bazinului soineșan cu răspândirea tumulilor. B0NTO4 Ț45 MIHAI MEȘTER Fig. 2. Poziția tumulilor în satul Bonțida. TUMULI ȘI NECROPOLE TUMULARE ;PE VALEA SOMEȘULUI MIC J. poziția tumulilor in satul Răscruci 748 MIHAI MEȘTER LUNA DE JOS Fig. 4. Poziția tumulilor în satul Luna de Jos. TUMULI ȘI NECROPOLE TUMULARE PE VALEA SOMEȘULUI MIC 749 MiNTIU- GHERLEI Fig. 5. Poziția tumulilor în satul Mintiu Gherlei. MATERIALE ARHEOLOGICE DIN JUDEȚUL HARGHITA ÎN MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE AL TRANSILVANIEI (I) în secolul trecut s-au pus bazele colecțiilor arheologice particulare sau instituționale, cercetarea arheologică cunoscând un impuls deosebit, mai ales, după înființarea primelor muzee. In această perioadă, dar, mai ales, în primele decenii ale secolului al XX-lea, au fost cercetate, sumar, zeci de obiective cu vestigii ale trecutului ținuturilor noastre. Materialele rezultate au intrat în colecțiile diferitelor instituții printre care și în cele ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Piesele ajunse aici au fost determinate, inventariate și semnalate în publica- țiile vremii, la nivelul cercetării din perioada respectivă1. O parte din aceste piese arheologice provin din județul Harghita. Ele au fost cer- cetate recent și reconsiderate (unde a fost cazul), din punct de vedere științific, rezultatele acestor investigații constituind conținutul lucrării de față. Sperăm, ca prin descrierea lor și prin imaginile anexate,, să poată servi specialiștilor interesați în diferite epoci istorice sau în lucrări de sinteză. Amintim, de asemenea, că în muzeele din Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc și Cristuru Secuiesc există colecții arheologice extrem de bogate, unele inedite, care merită să fie cercetate și redate circui- tului științific. ' Pentru o prezentare sintetică și cât mai restrânsă ca spațiu, mate- rialele au fost grupate pe epoci și localități după următoarea structură: 1) Punctul; 2) Istoricul descoperirii, data, descoperitor, data înregistră- rii; 3) Descrierea materialelor; 4) Epoca, cultura, faza; 5) Număr de in- ventar vechi și nou; 6) Referiri bibliografice. I. Epoca străveche. O parte din materiale, puține la număr, sunt foarte greu de încadrat deoarece lipsesc elementele specifice pentru o perioadă istorică sau alta. Ele au fost etichetate ca preistorice, urmând, ca în viitor (prin sondaje, săpături sau prin studierea și a altor materiale din aceste puncte), să stabilim încadrarea lor cronologică corespunzătoare. 1 - Cristuru Secuiesc; 1) Vârful Surpat (Omlăsteto); 2) donație Ke- lemen Lajos/1911; 3) Fragmente ceramice netezite, ardere slabă, pastă cu pietricele și cuarțit pisat, culoare gălbuie (pl. II]4, 6, 10—11); 4) pre- istorie; 5) II. 5818 — 20, 5823 = P. 27045 — 47, 27049; 6. Inedite. 2 Merești; 1) Peșteră; 2) donație E. Groze, 1935; 3) Fragment cera- mic de culoare cărămizie, slip parțial căzut, friabil, pastă cu nisip și cioburi pisate; 4) preistorie; 5) IN. 3017 = P. 21082; 6. Inedit. 3 — Miercurea Ciuc: a. 1) Jigodin; 2) donație I. Marțian 1904; 3) Pandantiv de piatră, care imită topoarele triunghiulare. Era folosit la 1 M. Roska, ErdRep, Cluj, 1942 (Vezi bibliografia pentru toate localitățile). 752 ZOIA KALMAR — VIORICA CRIȘAN curățatul grăsimilor de pe piei sau ca răzuitor (pl. 1/8); 4) preistorie; 5) I. 4341; 6) Inedit. " b . 1) Lângă Pădurea Ciuntă (Suta Erdo); 2) donație I. Marțian, 1904; 3) Fragmente de rocă neprelucrată; nedeterminate geologic (pl. 1/2). 4) preistorie; 5) I. 4384 — 85' = P. 24353, 54314; 6) M. Roska, ErdRep, p. 61 (I. 4384 considerat prelucrat, iar I 4385 considerat silex; afirma- țiile nu sunt corecte). 4 — Odorheiu Secuiesc; 1) Dealul Cârn; 2) donație Borbely Samu, 1922; 3) Mărgele din lut; 4) preistorie; 5) IV. 2559 — 60 = p. 45958 — 59; 6) M. Roska, op. cit., p. 270. 5 — Păuleni Ciuc; 1) Dâmbul Cetății; 2) cercetare de suprafață AL Ferenczi, 1935; 3) Gratoar, cornean (IN. 2407); fragmente ceramice că- rămizii, incizii late (ni. 11/9), pastă cu nisip si mică; 4) preistorie; 5) IN 2403, 2407, 2411 = P. 27033, 27036, 27039; 6) Al. Ferenczi, în ACM1T, IV, 1938, p. 290, fig. 60 b. 6 - Porumtenii Mici comuna Mugeni; 1) Cetatea Surpată (Omlas- văr); 2) donație Borbely Samu, 1922, săpătură Al. Ferenczi, mai 1940, secțiunea S I; 3) Fund de vas fragmentar, roșu cu flecuri negre-cenușii, pastă cu resturi organice și nisip (IV. 2414); fragmente de chirpici de La construcții surprinse în secțiune; 4) preistorie; 5) IV. 2414 = P — 26213; 2704—6, 2738, 2742—4, 2782—3, 2794, 2798 = P. 28974—6, 29907, 29911—2, 29950—1, 29962, 29967; 6) IV. 2414 amintit de M. Roska, op. cit., p. 126, restul inedite. 7 — Sândominic; 1) In Colțul Cetății; 2) cercetare de suprafață AL Ferenczi,"1935; 3) Fragment de lipitură; 4) preistorie; 5) IN. 2400 = P. 22492; 6) AL P'erenczi, op. cit., p. 288, fig. 57. . 8 Șiclod, corn. Atid; 2) înregistrat înainte de 1887; 3) Topor din gabrou, perforat, migdaliform, tăiș drept; 4) preistorie; 5) 39 = P. 8286; 6) M. Roska, op. cit., p. 248. II. Neolitic și eneolitic. 1 — Ciceu, corn. Siculeni; 1) Cetatea Ciceului (Csicsovâr); 2) cerce- tare de suprafață AL Ferenczi, 1935; 3) Fragmente ceramice (Pl. 1/3, 6); gălbui, brune și cărămizii, netezite slab; poroase; pastă cu resturi orga- nice și cioburi pisate; 4) neolitic mijlociu, posibil, o grupă liniară; aspect local al unui grup cultural, care are la bază elemente de tradiție Star- cevo-Criș foarte îndepărtate, pasta cu resturi organice și cioburi pisate; ornamentat cu brâu alveolat (IN. 2391), slip brun sau pictură (IN. 2392); 5) IN. 2391—5 = P. 45585—9; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 268, fig. 41; M. Roska, op. cit., p. 59. 2 . Chedia Mică, corn. Șimonești; 1) In fața casei fostului avocat Bor- bâth Dani; 2) donație Borbely Samu, 1922—1923; 3) Fragment de buză de vas, evazată, cu analogii la Iclod (IV. 2470); fragment de vas brun- roșcat, nisipos, toartă-buton, mare, alungită; fragment de creuzet (P), pastă cu resturi organice și pleavă (pl. Il/l—3, 5); 4) cultura Ariușd; 5) IV. 2468—76 = P. 26236—43, 22060; 6) M. Roska, op. cit., p. 127, le con- sideră preistorice și din epoca bronzului. Pl. J. Ceramică și unelte din piatră. Mărtiniș, paleolitic (1); Miercurea Ciuc, presitoric (2, 8); Cjceu, neolitic (3, 6); Racu, epoca bronzului, cultura Wietenberg (4); Mărești, culturii Petrești (S); VH<9> eueolitic (7). Pl. II. Ceramică și unelte din piatră. Cristuru Secuiesc, preistorie (4, 6, 10—11); Păuleni, preistorie (9); cultura Ariușd, Chedia Mică (1—3, 5); cultura Coțofeni, l,Călugăreni (8, 17) Eliseni (15—16), Merești (14), Miercurea Ciuc (12’-13) ■, epoca bromului, Cristuru Secuiesc (7), Pl. III. Ceramică din epoca bronzului, Armășeni (1); Merești (2, 4, 7, 9); zona Ciuc (8); cultura Wietenberg, Racu (3, 5 — 6). Pl. IV. Ceramică și unelte. Cultura Schneckenberg, Păuleni (10); cultura Wietenberg, Porum- benii Mici (1, 3, 6, 8), Păuelni (2), Miercurea Ciuc (4—5, 7, 9); epoca dacică. Miercurea Ciuc (11). Pl. r. Ceramică hallstattiană, Porumbenn Mari Pl. VI. Ceramică dacică, Zetea (1 — 7), Racu (8—10). Pl. VII. Ceramică dacică, Racu (1 — 4), porumbenii Mici (5 — 8). Pl. VIII. Ceramică dacică, Porumbenii Mici (1—4), Miercurea Ciuc (5 — 7), Crișturu Secuiesc (8-11). Pl. IX. Ceramică dacică,^aiugareni (3); post ro man,PAiseni (6), zona Ciuc (9—10); sec. IV—VI Porumbenii Mici (1 — 2, 4 — 5, 8), Cristuru Secuiesc (7, 11); sec. XI —XII, zona Ciuc (12) MATERIALE ARHEOLOGICE DIN JUDEȚUL HARGHITA 753 3 . Merești; 1) Peștera Calului; 2) donație E. Groze 1935); 3) Buză de suport de vas, roșie-cărămizie (pl. 1/5); 4) cultura Petrești; 5) IN. 3019 = P. 21084; G) Inedită. 4 — Călugăreni, com. Mărtiniș; 1) Claustru; 2) donație Kelemen La- jos, 1902; 3) Ceramică cu urme de lustruire, brună-cafenie, miez negru, interior prost netezit, incizii în benzi (pl. 11/17); fragment ceramic, incizii adânci, neordonate (pl. II 8); 4) cultura Coțofeni (sfârșit de fază II); 5) I. 2008—9 = P. 54300—1; 6) Inedite. ’ ’ 5 — Eliseni, com. Secuieni; Iș hotarul Ocsvere; 2) donație Borbely Samu, 1922- 1923; 3) Fragment ceramic grosier, brun-roșcat, rău nete- zit, pastă cu cioburi și rocă pisată (pl. II 15); fragment ceramic brun, incizii scurte, încrustate cu alb, pasta cu nisip și resturi organice (pl. II 16); 4) cultura Coțofeni, faza I B; 5) IV. 2532—3 = P. 26084—5; 6) M. Roska, op. cit., p. 270. 6 ) Merești; 1) Peștera. Calului (două săli mici și o sală mare); 2) do- nație Săndor Zoltăn, 1911; 3) Ceramică încrustată cu alb, pastă cu cio- buri pisate și nisip cu bobul mare (pl. II 14); 4) cultura Coțofeni, (înce- putul fazei II); 5) II. 4900 = P. 21074; 6) M. Roska, op. cit., p. 108 (vezi și bibi.). 7 — Miercurea Ciuc; 1) Pădurea Ciuntă (?); 2) donație I. Marțian, 1904; 3) Fragment de toartă, lată, ornamentată cu incizii, brâuri cres- tate, încrustație cu alb; pasta cu nisip fin (pl. 11/12); fragment ceramic cărămiziu, incizii late, pastă cu rocă pisată (pl. II/13); 4) cultura Coțo- feni, faza I A; 5) I. 4379, 4383 = P. 54309, 54313; 6) M. Roska, op. cit., p. 61. 8 — Ulieș; 1) De sub Pădurea întunecată (Sotet erdo); 2) donație Borbely Samu, 1922—1923; 3) topor-târnăcop perforat, refolosit ca zdro- bitor (pl. 1/7); 4) sfârșitul eneoliticului; 5) IV 2376 = P. 23899; 6) M. Roska, op. cit., p. 119. III. Epoca bronzului. 1 — Armășeni, com. Ciucsângeorgiu; 2) donație Nyerb Jozsef, 1924; 3) Fragment topor piatră (pl. IH/1); 4) epoca bronzului; 5). IV. 3066 = P. 21174; 6) M. Roska, op. cit., p. 60 (îl consideră eneolitic). 2 — Zona Ciuc; 2) înregistrat înainte de 1887; 3) ciocan de piatră, perforat (pl. IU/8); 4) epoca bronzului; 5) 41 = P. 26041; 6) Inedit. 3 — Cristuru Secuiesc; 1) din albia Târnavei Mari; 2) donație Bor- bely Samu, 1922 -1923; 3) Fragment topor perforat (pl. II/7); 4) epoca bronzului; 5) IV. 2373 = P. 23847; 6) M. Roska, op. cit., p. 269. 4 — Păuleni, Ciuc; 1) Dâmbul Cetății; 2) cercetări de suprafață Al. Ferenczi, 1935; — a 3) Fragmente ceramice cafenii, bine netezite, pastă cu nisip și resturi organice (pl. IV/10); 4) cultura Schneckenberg; 5) IN. 2413 = P. 27041; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 290, fig. 61; — b 3) Frag- mente ceramice brune, cărămizii-roșcate, brun-roșcate, brâuri crestate, buză alveolată, incizii, impresiuni, caneluri, pastă cu pietricele (pl. IV/2); 4) cultura Wietenberg, faza II, având un aspect local, foarte probabil că evoluează spre Ciomortan; 5) IN. 2401—2, 2404—5, 2409—10, = P. 27031—2, 27034—5, 27037—8; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 290, fig. 60 a. 48 — Acta Mvsel Napocensis 32/1995 754 ZOIA KALMAR - VIORICA CRIȘAN 5 — Miercurea Ciuc; 1) Pădurea Ciuntă (?) 2) donație I. Marțian, 1904; 3) Fragmente ceramice, umăr de ceașcă, buză și fund' de vas (pl. IV/4—5,7,9); 4) cultura Wietenberg, faza îl (sfârșit); 5) 4378, 4380—2, = P. 54308, 54310—12; 6) M. Roska, op. cit., p. 61 (le consideră eneo- litice). 6 — Racu, com. Siculeni; 1) Dealul Bogat (Bogăthegy); 2) cercetare de suprafață Al. Ferenczi, 1935; 3) Gratoar de lamă (IN. 23967), calce- donie brun-cenușie, retușuri abrupte (pl. I 4); fragmente ceramice, cenu- șii închise, cafenii, netezite, uneori lustruite, pastă cu cioburi pisate, nisip și pietricele, ornamentate cu impresiuni, incizii și caneluri (pl. III 5—6); 4) cultura Wietenberg, faza II; 5) Inv. IN. 2390, 2396- 7, 2399, = P. 22488, 45590, 22489, 22491; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 274, fig. 45 c, 46 b, 50 a; M. Roska, op. cit., p. 60. 7 — Merești; 1) Peștera Calului; 2) donații E. Groze și Zoltăn Săndor, 1911 și 1935; 3) Fragmente ceramice brune, negre, lustruite; împunsături succesive adânci (în canal): impresiuni triunghiulare (pl. III. 2, 4, 7, 9); 4) epoca bronzului si cultura Wietenberg (II. 4901 = pl. III 2); 5) II. 4901, IN. 3011-5, 3oi8, = P. 21075, 21076—80, 21083; 6) M. Roska, op. cit., p. 108 (amintește II. 4901 ca eneoliticț, restul inedite. 8 — Porumbenii Mici, com. Mugeni; 1) Cetatea Dărâmată (Om- lăsvâr); 2) sondaj Al. Ferenczi, mai 1940, secțiunea S I; 3) Fragmente ceramice cărămizii, brune, slip căzut uneori, benzi de incizii în rețea, meandre, pastă cu nisip, pietricele (pl. IV 1, 3, 6, 8); 4) cultura Wieten- berg, faza III, variantă locală în estul Transilvaniei (de la Sighișoara în Secuime); 5) IN. 2703, 2708—9, 2711 -6, 2730, 2744—6, 2754—5, 2757, 2761—2, 2771, 2773—5, 2786—7, 2790 -1, 2795—7, 2799, 2803, = P. 29873, 29878—9, 29881—6, 29900, 2913—5, 29923—4, 29926, 29930—1, 29940, 29942—4, 29954—5, 29958—9, 29958—9, 29968—5, 29968, 29971; 6) Inedite. IV. Epoca fierului. Porumbeii Mari, com. Mugeni; 1) Pe botul de deal dintre Târnava Mare și pârâul Vâgâs; 2) donații E. Groze și Borbely Samu, 1922—1923, 1934; 3) Fragmente ceramice, negre-cărămizii, negre-gălbui, lustruite, meandre din incizii, caneluri (pl. V); 4) Hallstatt; 5) IV. 2484, IN. 2879— 2962, = P. 54481, 45499—562, 45564—5; 6) M. Roska, op. cit., p. 192 (IV. 2484), restul inedite. V. Epoca dacică. 1 - Călugăreni, com. Mărtiniș; 1) Claustru; 2) donație Keleman La- jos, 1902; 3) Fragmente ceramice cărămizii, roșcate, lucrate la roată (pl. IX!3); 4) dacic, sec. I a. Ch. — I p. Ch.; 5) I. 2021—4 =P. 54302-4; 6) Inedite. 2 — Cristuru Secuiesc: 1) Vârful Surpat (Gmlâstetd), deasupra carierei de andezit, in partea stângă a drumului spre vii, cca. 57m, la ieșirea din localitate; 2) descoperite în martie 1902; 3) Fragmente de la o strachină MATERIALE ARHEOLOGICE DIN JUDEȚUL HARGHITA 755 neagră cu miez roșu, fund inelar (pl. VIII8—11); 4) dacic, de tradiție Latene; 5) IV. 2600 a—f = P. 26779, 27044; 6) M. Roska, op. cit., p. 269. 3 — Miercurea Ciuc; 1) Jigodin III (din interiorul cetății); 2) cercetare de suprafață Al. Ferenczi, 1935; 3) Fragmente ceramice cărămizii, brune, negre cu miez roșu; butoni alveolați (pl. VIII 5—7); 4) dacic, de tradiție Latene; 5) IN. 2376—9 = P. 4558Η3; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 260, fig. 33, 34 a—b. 4 — Porumbenii Mici, corn. Mugeni; 1) Dealul Galath; 2) donație Borbely Samu, săpătură Al. Ferenczi, 1922 și 1940 ( secțiunea S I); 3) Fragmente ceramice de la un vas cu țeavă de scurgere; oale cenușii, cără- mizii, incinzii în val (pl. VII 5—8; VIII/1—4); 4) dacic, unele de tradiție Latene; 5) IV. 2411, 2413 = 21057, 21058; IN. 2713, 2715, 2720—4, 2728, 2731, 2740—1, 2747—53, 2756, 2759—60, 2762—4, 27—69—70, 2772, 2784, 2788, 2801, = P. 29883, 29885, 29890—11, 29898, 29901, 29909—10, 29916— 22, 29925, 29928—9, 29931—8, 29940, 29952, 29958, 29959; 29968, 6) Ine- dite; IV, 2411, 2413 amintite de M. Roska, op. cit., p. 126. 5 — Racu. corn. Siculeni; 1) Câmpul Cetății și Dealul Bogat; 2) cercetare de suprafață Al Ferenczi, 1935; 3) Fragmente de chiupuri, boluri, fructiere, ornamentate cu brâuri alveolate și butoni (pl. VI/8—10, VII 1—4); 4) dacic (sec. I a. Ch. — I. p. Ch); 5) IN. 2382—9 = p. 22480—7; 6) Al. Ferenczi, op. cit., p. 274, fig. 45 d, 46 a, 47, 48, 49; M. Roska, op. cit., p. 60. 6 — Zetea; 1) Cetatea Zetea; 2) donație Duka Peter, 1922—1923, 1942; 3) Fragmente ceramice, cărămizii, roșii, cenușii, pastă cu nisip și rocă pisată, ornamente cu brâuri si butoni alveolați (pl. VIjl—7); 4) dacic (sec. II—I a.Ch.); 5) IV. 2839—46, VI. 1376, = P. 24760—7, 24771; 6) M. Roska, op. cit., p. 310. VI. Postroman. 1 — Cristuru Secuiesc; 1) Galambot, în hotarul localității; 2) donație Kelemen Lajos, 1911; 3) Fragmente ceramice brune, brune-cenușii, po- rose, pastă cu pietricele (pl. IX/7, 11); 4) sec. IV—VI; 5) II 5821, 5824 = P. 27048, 45428; 6) Inedite. 2 — Eliseni, corn. Secuieni; 1) Ocsvere; 2) donație Borbely Samu, 1922—1923); 3) Fragmente ceramice; 4) postroman; 5) Inv. IV. 2531 O- P. 24066; 6) Inedite. 3 — Porumbenii Mici, corn. Mugeni; 1) Dealul Galat (Galathteto); 2) săpătură Al Ferenczi, 1940, (secțiunea S I); 3) Fragmente ceramice, brune, cărămizii, brun închise, urme de netezire; incizii orizontale pe umăr (pl. IX/1—2, 4—5, 8); 4) sec. IV—VI; 5) IN. 2710, 2712, 2714, 2717—8, 2726—8, 2732—3, 2735—7, 2776—9, 2781, 2789, 2793,. 2800 = P. 29880, 29882, 29884, 29887—8, 29896—8, 29902—3, 29904—7, 29944—7, 29949, 29957, 29961, 29968; 6) Inedite. 4 — Zona Ciucului; 2) donație Balăj Jeno, 1912; 3) Fragmente cera- mice, brune, cărămizii; pastă cu nisip și pietricele (pl. IX/9—10); 4) post- roman; 5) II. 8198, 8190—2, 8182 = P. P. 22272, 22280—2, 22288; 6) M. Roska, op. cit., p. 60. ZOIA KALMAR — VIORICA CRIȘAN VII. Medieval. Zona Ciucuiui; 2) donație Balăs Jeno, 1912; 3) Fragmente ceramice, lucrate la roată, brune, cărămizii; 4) sec. XI—XII; 5) II. 8186 = P. 22276; 6) M. Roska, op. cit., p. 60. Materialele arheologice cercetate provin din 20 de așezări și constau, mai ales, din fragmente ceramice și utilaj litic, prezentate în rândurile de mai sus, restul materialelor, constând, în special, din piese de metal, vor fi tratate într-o altă lucrare. Materialele existente în colecțiile Mu- zeului din Cluj provin, mai ales, din cercetări de suprafață, având im- portanța semnalării unor străvechi vetre de locuire și a ariei de răspân- dire a unor culturi, dintre care unele au fost, în ultimele patru decenii, cercetate prin sondaje sau săpături, în special, în cetățile dacice. Aici au fost descoperite și alte materiale, datând din epoci mai vechi sau mai noi2. Neoliticul mijlociu este atestat în zonă prin câteva materiale de tra- diție Starcevo-Criș, care păstrează amestecul de pleavă, resturi orga- nice, mâl și nisip în pastă, caracteristice sfârșitului neoliticului timpuriu, având însă aspect specific neoliticului mijlociu. In muzeele din Miercu- rea Ciuc și Sfântu Gheorghe se găsesc și alte asemenea materiale3. Nu întotdeauna materialele sunt suficient de clare pentru a fi atribuite vreu- nei culturi. Harta răspândirii culturilor Ariușd și Petrești se îmbogățesc cu două localități (Chcdia Mică și Merești). Prezența acestor materiale ridică, din - Cristuru Secuiesc: D. Popescu, în Dacia, N.S., XIV, 1970, p. 452; Z. Szekely, în Materiale, IX, 1970, p.312; idem, în Aluta, VIII—IX, 1976—1977, p. 13. Ciceu: Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1938, p. 2658; Z. Szekely, în Materiale, III, 1957, p. 158. Miercurea Ciuc — Jigodin: Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1938, p. 248, 260; M. Macrea, în SCIV, II, 1, 1951, p. 307—308; Z. Szekely, în Materiale, III, 1957, p. 152; idem, în Materiale, V, 1959, p. 243; idem, în Aluta, III, 1973, p. 126 și urm; J. Pal, în StComTgMureș, II, 1967, p. 46; P. Roman, V. Șoiom, C. Beldiman, comunicare, Timișoara, 1987. Merești: B. Jungbert ,în ActaMN, XVI, 1979, p. 407— 408; Șt. Ferenczi, V. Șoiom, comunicare, Timișoara, 1987. Odorheiu Secuiesc; M. Macrea, în SCIV, II, 1, 1951, p. 306; I. și G. Ferenczi, în Crisia, I, 1972, p. 60; Z. Szekely, în Materiale, V, 1959, p. 242; D. Monah, Șt. Cucoș, Așezările culturii Cucutcni din România, Iași, 1985, p. 125 (vezi și bibliografia). Porumbenii Mici: Z. Szekely, op. cit., p. 233—235; idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 25; idem, în Materiale, IX, 1970, p. 299—304; M. Macrea, I. H. Crișan, în ActaMN, I, 1964, p. 359; D. Popescu, în Dacia, N.S. X, 1966, p. 585, Porumbenii Mari; M. Macrea, op. cit., p. 306; Z. Szekely în Materiale, VI, 1959, p. 194; idem, în Materiale, V, 1960, p. 237; S. Morintz, în Aluta, I, 1969, p. 95; D. Popescu, în Dacia, N.S. XII, 1968, p. 482; G. Ferenczi în ActaMN, XV, 1978, p. 91. Păuleni: Al. Ferenczi op .cit., p. 290: Z. Szekely, op. cit., p. 238; idem în Materiale, IX, 1970, p. 305; D. Popescu, în SCIV, XII, 1, 1961, p. 136; P. Roman, Cultura Coțofeni, București, 1976, p. 84; D. Monah, Șt .Cucoș. op. cit., p. 128 (vezi și bibliografia). Racu: Al. Ferenczi, op. cit., p. 274; Z. Szekely, op. cit. p. 304. Zetea: Z. Szekely, Zetevăra, Sf. Gheorghe, 1949; G. și I. Ferenczi, în ActaMN, XVII, 1980, p. 23 și urm. Pentru aceste loca- lități și pentru altele vezi, DIVR; R. Florescu, H. Daicoviciu. L- Roșu, Dicționar enciclopedic de artă veche a României, București, 1980, s.v. Materialele rezultate în urma cercetărilor, întreprinse de-a lungul anilor au ajuns în muzeele din Mier- curea Ciuc, Sf. Gheorghe Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj, etc. •’ Mulțumim și pe această cale d-lui Z. Szekely (Sf. Gheorghe), pentru spri- jinul acordat în cercetarea materialelor din zonă. MATERIALE ARHEOLOGICE DIN JUDEȚUL HARGHITA 757 nou, problema contactelor Ariușd — Petrești, a momentului când au loc acestea și, mai ales, a sintezelor. Prezența materialului Petrești în Peș- tera Calului de la Merești ni se pare firească, purtătorii acestei culturi fiind adesea întâlniți în zone de chei4. Cultura Coțofeni este reprezentată prin câteva materiale, care se da- tează în fazele I și II, fiind, în general, încrustate cu alb, iar pasta de foarte bună calitate. Epoca bronzului din zonă are trăsături particulare, mai ales, pentru perioada de început și sfârșit, comportând un studiu aparte5^ Amintim doar prezența unor materiale Schneckenberg și Wietenberg II—III și a unor fragmente ceramice greu de încadrat într-o cultură anume sau as- pect cultural, din cauza puternicului proces de individualizare a unor grupe locale ce nu au fost încă suficient studiate. O altă categorie de materiale deosebit de interesante sunt cele dacice, de tradiție Latene, din care unele se datează înaintea constituirii statu- lui condus de Burebista. Este necesară o cercetare amănunțită a tuturor descoperirilor de acest gen din zonă, pentru a se putea stabili cronologia tuturor cetăților dacice, alături de studierea „sistemului de fortificații" din zona Ciucului. Ceramica dacică din sec. I a. Ch. — I p: Ch. de la Racu are foarte bune analogii cu materialele de la Merești6. Pe unele fragmente ceramice se constată clare influențe romane, acestea consti- tuind un nou „teren" de investigație arheologică și istorică. Perioada post-romană este ilustrată prin câteva materiale din sec. IV—VI, două din aceste stațiuni având și urme dacice. Aceste sem- nalări sumare au ca scop și îndemnul la cercetarea atentă a tuturor zo- nelor, mai ales, acum când marile lucrări de construcții și îmbunătțiri funciare nesupravegheate ar putea să distrugă vestigii deosebit de în- semnate pentru cercetarea trecutului patriei noastre. ZOIA MAXIM — VIORICA CRIȘAN ANEXĂ 4 Cheile Turzii, săpături N. Vlassa (materiale inedite) și Cheile Turului, să- pături Gh. Lazarovici, Z. Kalmar (în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986). 5 Gh. Lazarovici, comunicare, Miercurea Ciuc, 1987. b Viorica Șoiom, comunicare, Zalău, 1987. 758 ZOIA KALMAR — VIORICA CRIȘAN continuare ANEXA 0 1 | 2 | 3 | -1 5 6 7 | 8 1 9 10 I 11 Păuleni X w2 II/9; 1V/10, 2 Porumbenii Mici w. X iv/ VI IV/1, 3, 6, 8; VII/5 - 8; VIII/1-4; IX/ 1-2, 4-5, 8 Sândominic X Șiclod X Ciceu X 1/3, 6 Chendia Mică X II/1-3, 5 Călugăreni X 1-1 II/8, 17; IX/3 Eliseni Ib X X 11/15-16; IX/6 Ulieș en. X 1/7 Racu W2 I-I 1/4; III/3, 5-6; VI/8-10; VII/1 -4 Porumbenii Mari Zetca n/i VI/1-7 ARCHAOLOGISCHE MATERIALIEN AUS DEM KREIS HARGHITA IM GESCHICHTSMUSEUM SIEBENBURGENS (I) (Zusammenfassung) Vorliegende Arbeit beschreibt in chronologische Reihenfolge einen Teii cler archăologischen Materialien, die aus 20 Punkten aus den Kreis Harghita stam- men und sich in der Samndung des Museums aus Cluj-Napoca erfinden. Das mittlere Neolithikum wird durch Keramik der Stardevo-Criș-Tradition belegt, die das Gemisch mit Spreu, organischen Resten, Schlamm und Sand in der Paste beibehălt, eine Erscheinung, die fur das Ende des friihen Neolithikums charakteristisch ist, in einigen Zonen aber auch fur des mittlere Neolithikum spe- zifisch ist. Im Museum aus Miercurea Ciuc und Sfântu Gheorghe befinden sich auch andere solche untypische Materialien, die aber nich ausreichend klare cha- rakteristische Merkmale haben, um sie einer Kultur zuschreiben zu kdnnen. Die Kulturen Ariușd und Petrești waren bei Chedia Mică und Merești. Das gleichzeitige Vorhandensein dieser Materialien in dieser Zone wirft erneut die Frage nach den Ariușd-Petrești-Konstanten auf, sowie des Zeitpunktes zu dem sie stattfinden und vor aliem der Art der Synthesen, die sie hervorbringen. Das Vorhandensein der Petrești-kultur in der Hohle Peștera Calului bei Merești ist unserer Meinung nach logisch, denn, auf die Vertreter dieser Kultur stielî man oft in der Nahe von Păssen: Cheile Turzii, Cheile Turului usw. Die Coțofenikultur ist durch einige Materialien vertreten, die in die Phasen I und II eigeordnet werden konnen. Charakteristisch ist dabei die geritzte Ke- ramik aus einer sehr guten, oft grauen Paste. Die Bronzezeit hat in dieser Gegend besondere Merkmale, vor aliem fur den Beginn und das Ende dieser Periode. Wir erwăhnen das Verhandensein einiger Materialien vom Typ Schneckenberg und Weitenberg II—III, sowie einige Kera- mikfragmente, die infolge des starken Individualisierungsprozesses einiger noch nicht geniigend erforschten lokalen Gruppen kulturell schwerer einzuordnen sind. Die dakische Keramik aus dieser Gegend setzt die Latâne-Tradition fort. Einige Fragmente stammen aus der Zeit vor der Bildung des zentralisierten Staates MATERIALE ARHEOLOGICE DIN JUDEȚUL HARGHITA 759 unter der Fuhrung von Burebista, andere wiederum aus dem 1. Jh. v.Ch. eindeutog romischen Einfliissen. In der Gegend von Ciuc gab es ein starkes mit Sys- tem dakischer Festungen, die in Zukunft eingehend, systematisch und zwischen- fachlich erforscht werden miissen. Die Nachromische Periode wird durch einige Materialien aus dem 4.—5. und 6. Jh. veranschaulicht, wobei in zwei dieser Stationen einige dakische Elemente weiterbestehen. In der Sammlung des Museums aus Cluj-Napoca befinden sich auch noch andere Materialien, die wir in einer anderen Arbeit untersuchen werden. APLICA ORNAMENTALA A UNEI CĂȘTI DE GLADIATOR DE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA Funcționalitatea multor piese metalice descoperite în Dacia romană este încă insuficient precizată, chiar dacă, de multe ori, este vorba despre obiecte de multă vreme descoperite și comentate în repetate rân- duri. Imboldul de a relua discuția privind utilitatea unora dintre ele, ni l-a furnizat expoziția „Capodopere de artă romană în Dacia11, organizată în februarie—martie 1995 de către Muzeul Național de Istorie a Transil- vaniei din Cluj-Napoca. Nu intenționăm să comentăm în acest context această expoziție. Vom face însă referire la unul dintre exponatele sale, discutând în primul rând, aspectele funcționale. In ghidul expoziției, la nr. 112, figurează o piesă de bronz desco- perită încă în secolul trecut la Ulpia Traiana și păstrată în colecțiile Mu- zeului din Deva. Explicația dată de coordonatorii expoziției este „orna- ment de coif (?) sau ornament de mobilier14. Cum paternitatea primeia dintre cele două variante ce explică funcționalitatea ne aparține1, ne simțim obligați să facem câteva precizări. Vom încerca așadar să înlă- turăm semnul de întrebare, justificat de altfel, atâta timp cât această interpretare se baza doar pe informații verbale. în bibliografia referitoare la această piesă (fig. 1), unică în Dacia, s-a exprimat părerea că ar fi vorba despre un ornament dc mobilier2. în general, sub această etichetă sunt încadrate piesele figurative din bronz a căror funcționalitate nu este prea clară. N-a lipsit nici încercarea de a considera obiectul drept o garnitură de car3. Piesa însă n-a fost niciodată suficient de amănunțit descrisă, ceea ce a generat, în parte, și inexactitatea identificării sale. Este un bronz turnat, gol în interiorul corpului animalului și la fel sub labele din spate (fig. 1), cu dimensiunile de: L între cioc și coadă = 15,1 cm; 1=5 cm; h.max. = 9,8 cm; L între labele anterioare și coadă = 12,4 cm, repre- zentând un grifon cu corp de leu, aripi și cap de pasăre răpitoare. Ca- 1 In 1991, am pregătit o comunicare cu titlul Some Fantastica! Animals Re- presentation from Roman Dacia. Funcțional and Chronological Aspects, ce urma să fie prezentată la Congresul bronzurilor romane de la Nijmegen, în 1992. Din motive financiare n-am putut participa la acest Congres, lucrarea rămânând neter- minată. In acea comunicare, abordam problematica de față. De asemenea, ea este cuprinsă și în studiul Spettaccoli anfiteatrali nella Dacia romana, pe care l-am redactat, în 1992, pentru un volum omagial dedicat lui Dinu Adameșteanu, încă nepublicat. - C. Pop, în Sargetia, IX. 1972, p. 71, fig. 9; D. Alicu, C. Pop. V. Wollmann. Figured Monuments from Vipia Traiana Sarmizegetusa, RAR, Int. Ser., 55, Oxford. 1979, nr. 400; RomRum, p. 272, G 207; Civiltă, p. 259, G 159. 3 R. Florescu, I. Miclea, Daco-romanii, I, București, 1980, p. 68, nr. 38; o aplică de bronz cu imaginea unui grifon, considerată piesă decorativă de car de luptă, la V. NI. Baumann, în Pontica, XXIV, 1991, p. 247—267, fig. 1. 762 CORIOLAN OPREANU litatea turnării nu este foarte bună, fiind vizibile o serie de defecte. Ari- pile și coada sunt rupte. Grifonul este redat în poziție culcată, pe; la- bele anteribare, cele din spate fiind adunate sub el. Labele din față sunt distanțate (cu 1,4 cm). Partea inferioară a piesei are marginile nefinisate, conturul corpului continuând cu o suprafață neregulată, în contrast cu execuția artistică de calitate mulțumitoare a părții superioare, respectiv a corpului animalului. Din acest motiv, este greu de acceptat ideea că obiectul ar fi fost destinat ornamentării unei piese de mobilier sau de car. Grifonul este un binecunoscut însoțitor al zeiței Nemesis4. La Sar- mizegetusa, templul lui Nemesis a fost identificat în apropierea porții de est a amfiteatrului. Deși nu i se cunoaște cu precizie locul de desco- perire, întrucât face parte dintre piesele găsite la sfârșitul sec. XIX la Sarmizegetusa, grifonul de bronz provine, probabil, din zona amfi- teatrului și a templului lui Nemesis, unde s-au făcut săpături în acea vreme’. Datorită aspectului piesei este greu de crezut că reprezenta un fragment dintr-o statuetă votivă dedicată in templu zeiței Nemesis. Ră- mâne, deci, mult mai probabilă descoperirea sa în amfiteatru. O piesă similară, dar de dimensiuni ceva mai mari și cu alte detalii stilistice a fost descoperită în amfiteatrul coloniei Ulpia Traiana (Xanten). Este un bronz aurit, ce redă grifonul în aceeași poziție cu cel de la Sarmizegetusa. Și această descoperire a fost inițial considerată tot un ornament de mobilier6. Recent, mai multe protome de bronz reprezen- tând grifoni, descoprite pe limes-ul Germaniei, au fost interpretate ca or- namente ale unor căști purtate de gladiatori7. Asemenea coifuri întregi au fost descoperite la Pompei8 și sunt redate pe o gamă largă de monumente figurative. O variantă de coif deosebită poate fi văzută pe stela funerară a lui M. Antonius Exochus, un thraex (fig. 2)9. Stela a fost găsită la Roma și datată în sec. II p.Ch.10. în colțul din dreapta sus al monumen- tului este reprezentat coiful defunctului. Pe calota sa, este așezat un grifon, care cuprinde între labele din față viziera. Așadar, nu este vorba doar despre o protomă plasată în partea anterioară a cristei. Această variantă de coif, ieșită din comun, trebuie să fi existat, deși nici un coif de acest tip n-a fost descoperit întreg. Grifonul de la Xan- ten11 poate să fi aparținut unui asemenea tip. Piesa de la Xanten este turnată, fiind goală în interior, unde are și un cui de fixare. Poziția la- belor anterioare și a celor din spate arată că ea era amplasată pe un suport foarte bombat12. Aceste detalii întăresc presupunerea că grifo- nul de la Xanten era o aplică, așezată pe crista unui coif de gladiator de tipul celui purtat de M. Antonius Exochus. La fel, aplica de la Sar- 4 R. Paribeni, în EAA. V, s.v. Nemesis, p. 404—406. ■’ P. Kirăly, Dacia Provincia Augusti, II, Nagybecskerek, 1894, p. 109—129; G. Szinte, în HTRTE, VIII, 1897, p.‘ 35—37; D. Alicu, în ActaMN, XV, 1978, p. 173—177. 6 H. Menzel, Romische Bromcn. Ein Auswahl, Diisseldorf, 1969, p. 50, nr. 33, fig. 33. 7 J. Wahl, în Germania, 55, 1977, 1—2, p. 109—122. B Idem, op. cit., p. 115—117, fig. 2, pl. 22; 23. 9 Idem, op. cit., fig. 3. 10 CIL, VI, 10194. 11 .1. Wahl, op. cit., p. 120, pl. 21/3. 12 Ibidcm. APLICA ORNAMENTALA A UNEI CĂȘTI DE GLADIATOR 763 mizegetusa, care și ea pare să fi fost așezată pe o suprafață bombată, a avut, probabil, aceeași destinație. Existența unui sistem de fixare ba- zat pe o tijă aflată sub burta animalului, azi ruptă, ce avea secțiunea dreptunghiulară (1,8 X 1,4 cm) și marginile neprelucrate, ne fac să ne gândim la un sistem de fixare pe coif, prin tija ce intra în crista și prin sudare sau lipire cu cositor, pe calotă a marginilor inferioare nepre- lucrate. Printre coifurile militare de paradă nu apar protome ornamentale în formă de grifoni. Toate piesele și analogiile lor pe monumente arată că acele coifuri ornamentate cu grifoni erau purtate doar de gladiatori'13. Analiza monumentelor ce permit o identificare certă a tipurilor de gla- diatori, adică monumentele funerare cu inscripții sau reprezentările de perechi de gladiatori în luptă (care erau strict reglementate), indică faptul că aceste coifuri, împodobite cu protome și statuete de grifoni, erau folosite doar de gladiatorul de tip thraex14. Acesta era înarmat cu o galea cu vizieră, avînd borul lat și o crista înaltă ornamentată, cu parma rotundă sau dreptunghiulară, cu sica. Brațul, ce mânuia sica, era prote- jat de manica iar gambele de ocreae. Din echipamentul său nu lipseau un balteus și subligaculum. Picioarele erau îmbrăcate cu niște pantaloni mulați, uneori brodați15. Așadar, vestimentația și armamentul unui gla- diator thraex erau compuse aproape în întregime din elementele tradi- ționale tracice. Foarte probabil, și grifonul poate fi legat tot de lumea tracică, mai precis de cultul lui Bendis-Artemis, ce a deschis calea lui Nemesis spre panteonul trac16. Legătura gladiatorilor cu Nemesis se baza mai mult pe teama lor față de răzbunarea celei care supraveghea deznodământul jocurilor, de- cât pe predilecția lor pentru această divinitate17. Preferința tracilor și nu a tuturor gladiatorilor pentru grifonul însoțitor al lui Nemesis ar trebui, deci, explicată, mai degrabă, ca o parte a vechilor culte tracice, care, în acest caz putea fi utilizat pentru a asigura protecția și succesul în luptă. Existența unui asemenea coif de gladiator la Sarmizegetusa atestă, pe lângă alte tipuri clasice de gladiatori și prezența tipului thraex. La Sarmizegetusa, într-un desen pe o cărămidă, a fost deja identificat tipul secutor sau oplomachus, văzut evident în amfiteatrul local de cel care îl desenase18. Dacă desenul reprezintă un oplomachus, atunci prezența tipului 14 Idem, op cit., p. 112------114. 14 Idem, op. cit., p. 119—120; numeroase exemple de gladiatori traci, pe dife- rite categorii de monumente, toți purtând coifuri cu crista înaltă și adusă înainte, terminată cu protome animaliere, la J.J. Storch de Gracia, în Spectacula I. Gla- diatcurS et amphitheatres. Actes du Colloque tenu ă Toulouse et ă Lattes 1987, Lattes, 1990, p. 185—198. ls G. Lafaye, în DA, II, 2, 1587, 1597, s.v. gladiator; W. Reusch, în Germania, 25, 1941, p. 98—104, fig. 11, 12/3; H. Bdrgei-, Das Rbmisch-Gcrmanisches Museum Kbln, Miinchen, 1977, fig. 299; S. von Schnurrbein, în Germanica, 57, 1979, p. 117—134. 14 .1. Wahl, op. cit., p. 121—122. 17 Ibidem. 18 Pentru alte categorii de monumente din Dacia reprezentând gladiatori traci și pentru celelalte tipuri, în general, și la Sarmizegetusa, în special, vezi C. Opreanu, în ActaMN, XXI, 1984, p. 517—529. 764 CORIOLAN OPREANU thraex, perechea sa, este cât se poate de firească. Ni se pare, așadar, evident faptul că în amfiteatrul Sarmizegetusei evoluau gladiatori de profesie, ce aparțineau unei trupe stabile din categoria gladiatores fis- ccles19. CORIOLAN OPREANU THE ORNAMENTAL FITTING OF A GLADIATOR HELMET FROM ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA (Abstract) I am debating in this brief note the funcțional aspect of a bronze fitting discovered in the last century at Ulpia Traiana Sarmizegetusa, the main Roman town of Dacia. It is a cast bronze image of a gryphon in a prone position, (fig. 1). with the following dimensions: lengih from the beak to the tail = 15,1 cm; length from the forepads to the tail = 12,4 cm; width = 5 cm; maximum height = 9,8 cm. The item was, probably, discovered in the amphitheatre area where the XIX- th century excavations were unfolded. The object was several times publi- shed and considered as a furniture fitting. I have taken into consideration some details, as the system of fastening. Under the belly of the animal there is a little rectangular rod, having a section of 1,8 X 1,4 cm, which is broken today. The lower part of the fitting is not at all finished and its shape suggests the fitting was placed on a curved surface. The best analogy I know is a similar item found in the amphitheatre of Colonia Ulpia Traiana (Xanten). The bronze gryphon from Xanten was recently considered together with other gryphon fittings from the German limes, as helmet fittings belonging to gladiators’ helmets. A lot of analogies on different types of monuments show that only the gladiators of thraex category were armed with this kind of helmet. So, using the fitting from Xanten as analogy and the image of the helmet from a funerary monument of a thraex from Rome, M. Antonius Exochus (fig. 2), I considered the bronze gryphon from Sarmizegetusa like being a gladiator helmet fitting, which was placed on top of the helmet’s crista. It attests the thraex ca- tegory at Sarmizegetusa, his pair, the oplomachus being already known from a graf fiți drawing on a brick. It seems that in the amphitheatre of Sarmizegetusa were fighting profes- sional gladiators belonging to gladiatores fiscales group. 19 In vremea lui Commodus sunt atestați procuratores familiarum gladiatorium. ce administrau școlile imperiale de gladiatori din afara Italiei. Competența unui asemenea procurator se exercita asupra unui grup mare de provincii. De exemplu, în cariera lui L. Didius Marinus, expusă într-o inscripție de la Ancyra (CIL. III, 6753), el fusese la un moment dat procurator familiae gladiatorum per Gallias Bretaniam Hispanias Germanias et Raetiam și în alt moment, per Asiam Bithy- niam Galatiam Cappadociam Lyciam Pamphyliam Ciliciam. Cyprum Pontum Paf- lagoniam. Pentru un alt grup de provincii: Aemilia, Transpadana, Pannonii, Dalmația avem atestat în prima jumătate a secolului III pe procuratorul Caesius Anthianus (ILS, 9014). Probabil că Dacia, Moesia, Tracia etc., trebuie să fi consti- tuit și ele o circumscripție administrată de un asemenea procurator imperial. Ter- menul de gladiatores fiscales apare și în secolul III, în texte literare (SHA, Vita Gordiani, 38,1). Fig. 1. Aplica unui coif de gladiator thraex Ml de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (fotografie). APLICA ORNAMENTALA A UNEI CĂȘTI DE GLADIATOR 766 CORIOLAN OPREANU Fig. 2. Stela funerară a lui M. Antonius Exochus de la Roma (desen). UNE PIECE PALEOCHRETIENNE DACO-ROMAINE DECOUVERTE A PALATCA ET LE PROBLEME DU CHRISTIANISME CHEZ LES GOTHIS DE TRANSYLVANIE' En 1942, il a ete decouvert par hasard â Pălatca (departement de Cluj) une tombe gothique â inhumation datant de la seconde moitie du IV-e siecle, ou — au aux dires du villageois qui l’a deocuverte — on a trouve, â cote du squelette, des vases en terre glaise, une fibule en ar- gent â semi-disque et un pendentif demi-circulaire constitue d’une mince plaque cn bronze, ayant sur ses deuxj faces un ornement cruci- forme, realise dans la technique au repousse (fig. 1,2 a—2 b). Les deux objets de metal, qui constituent les elements de datation de la tombe, particulicroment la fibule, ont ete remis au Musee d’histoire de Cluj. Cette decouverte fortuite a determine l’inauguratlon, â l’automne 1948, de fouilles archeologiques de verification, dirigees par M. Macrea assiste par un petit groupe de specialistes de Cluj1. Les fouilles de 1948, emplacees sur l’endroit oii a ete trouvee la tombe evoquee (note MJ, ont mis au jour huit autres tombes de la meme epoque et du meme type (notees par M,—M9), qui s’encadrent dans un cimetiere de proportions encore imprecises. De toute fațon, toutes les neuf tombes connues des lors dans le cimetiere de Pălatca sont ă inhu- mation, â orientation generale N— S, la plupart incorporant des objets d’inventaire specifiques â la culture Sîntana de Mureș: vases de cera- miquc, peignes en os au manche courbe, lames de petits ocuteaux en fer, la fibule en argent mentionnee, une petite boucle d’oreille en fii simple d’or et, eventuellement, le pendentif en bronze dont il a ete question2. D’une importance toute particuliere dans ce contexte est le fait — etabli de facon certaine par les fouilles de 1948 — que le cimetiere ă inhumation de la communaute gothique a ete installe parmi les mu- railles d’un bâtiment ahandonne datant de l’epoque romaine, probable- ment une villa rustica. On y a trouve des fragments de vases, des tuiles romaines et, â proximite immediate, des tuyaux en argile fixes les uns dans les autres (peut-etre provenant d’un aqueduc romain) et des frag- ments de jarres grises de facture daco-romaine tardive. II a ete constate que les neuf tombes decouvertes ont transperce et derange les couches contenant des depots de l’epoque romaine et, de cette facon, des debris de vases, voire meme terra sigilata, des fragments de tuiles ct d’autres menus objets sont parvenus, par dislocation, dans la terre de remplis- * Une variante de la presente etude a păru en roumain dans Thraco-Dacica, X, 1—2, București, 1989, p. 229—233. 1 M. Macrea, dans Studii, II, 1949, 1, p. 110—116. 2 Ibidcm. 768 DUMITRU PROTASE sage des tombes ă inhumation gothiques3. C’est egalement le cas de l’objet paleochretien dont il sera question dans ce qui suit. Les resultats des fouilles entreprises en 1948| â Pălatca — fouilles qui n’cnt pas ete reprises par la suite — ont ete publies dans un bref mais substantiel rapport preliminaire contenant des tentatives d’encadre- inent ethno-culturel, chronologique et stratigraphique des decouvertes4, mais sans que le journal des fouilles et les materiaux archeologiques aient beneficie d’une etude poussee et detaillee, le journal demeurant dans les depots du Musee de Cluj-Napoca. C’est â la chercheuse-museographe Ioana Hica-Câmpeanu (Cluj- Napoca), la seule â s’etre assigne la tâche de mettre en valeur de facon exhaustive ct scientifique le materiei archeologique, que nous devons d'avoir etudie â fond les trouvailles de Pălatca mises â jour par M. Ma- crea. L’etude minutieuse qu’elle a publiee en 1976, enregistrant toutes les donnees necessaires - extraites minutieusement du journal des fouil- les et du rapport preliminaire et confrontees attentivement avec le ma- teriei archeologique — represente un apport important â la connaissance aussi exacte que possible de la situation decouverte dans le cimetiere de type de Sântana de Mureș dont il est question5. De cette etude, ac- compagnee d’une riche illustration (dessins, photographies, plan de si- tuation), resulte clairement un fait tres important et extremement utile, cl’apreo nous, pour renrichissement du repertoire qui atteste la diffu- sion du christianisme dans la population daco-romaine de Transylvanie au IV-e siecle. Et voici de facon concrete â quoi nous nous rapportons. Dans la tombe no. 3 (M3), tel qu’il ressort des notes de M. Macrea et que le consigne Ioana Hica-Câmpeanu, „â cote de la jambe gauche (du defunt), ă 20 cm au-dessus du squelette, a ete decouvert un sceau en terre glaise. . .“. Confectionne ă la main de glaise fine de couleur brique, il a approximativemcnt la forme d’un tronc de cone (haut de 3,1 cm), portant sur la base (face) ronde (diametre 3,2 cm) deux cercles concentriques â l’interieur desquels se trouve un ornement en forme de croix (fig. 11 a—1 b). Quant au squelette, on note qu’il etait enfoui â une profondeur de quelques 1 m par rapport au niveau antique (1,72 m, par rapport ă la surface actuelle du terrain), qu’il etait oriente NNE 12° SOU 192°, sa longueur etant de 1.72 m, les mains etendues le long du corps et qu’il etait en bon etat de conservation, â part le fait qu’il lui manquait les doigts de la main droite0. Cest egalement dans M3 qu’ont ete decouverte des fragments de ceramique romaine et de tuiles romaines. M. Macrea ne songe guere au caractere chretien de l’objet et dit que „ce moule ressemble ă ceux qui se retrouvent dans les tom- bes „sopthiques" ct qu’il „n’appartient pas ă la tombe" comme la ceramique et les morceaux de tuiles romaines. Par consequent, M3 ap- paraît sans inventaire propre7. Teles sont les donnees enregistrees quant â la tombe et les conditions dans lesquelles a ete decouvert l’objet con- cerne. :: Ibidcm. 11 Ibidcm. 5 Ioana Hica-Câmpeanu, dans Dacia, N.S., XX, 1976, p. 23—36. Ibidcm. ' M. Macrea, op cit., p. 112—113. UNE PIECE paleochretienne dEcouverte a pâlatca 769 Ce qui interesse de facon directe dans ce cas c’est si le sceau en terre cuite — qui comporte un caractere chretien incontestable puisqu’il sert â imprimer le pain lithurgique — appartient au defunt goth de M3 ou si, en realite, il est etranger â la tombe. Ioana Hica-Câmpeanu discute la position stratigraphique du sceau, en supposant aussi qu’il aurait pu etre incorpore â la tombe en meme temps que la terre de remplissage de la fosse sepulcrale, tout comme les autres objets romains: tessons de vases, fragments de tuiles, os d’ani- maux, debris de charbon. Mais, au terme d’une legere hesitation, elle opte eategoriquement pour l’appartenance de cette piece ă la tombe, la consideram „objet de culte paleochretien dans la culture Sântana de Mui•eș“. „Dans ce cas — affirme l’auteur — son importance historique est remarquable, parce qu’il represente le premier indice archeologique de l’existence du christianisme chez les Goths de Transylvanie" („der erste archăologische Hinweis auf die Existenz des Christentums bei den Goten in Siebenburgen")8. Egalement chretien et objet d’inventaire dans M3 est considere aussi le pendentif en bronze â ornement cruciforme, objet qui lui aussi est mis „en rapport avec la diffusion du christia- nisme chez les Goths en Dacie postromaine" („in Verbindung mit der Verbreitung des Christentums bei den Goten im nachromischen Da- kicn“)°. C’est de lă que partent aussi les considerations concernant le christianisme des Goths de Moldavie et de Valachie, la predication en ces lieux de la nouvelle religion par Ulfilas, etc. L’auteur conclut ainsi que les Goths des regions de la Dacie extracarpatique ainsi que ceux de Transylvanie etaient chretiens dans la seconde moitie du IVe siecle, quand est date le cimetiere de Pălatca. Quelques annees apres, dans un ouvrage păru en 1982, K. Horedt rcprend les constatations et les conclusions formulees ci-dessus en affirmant que „der Brotstempel aus Pălatca stammt aus einem Grab dor Sântana de Mureș-Kultur und muss deswegen eher gotischen, als romanischen Christen zugesprochen werden. Er ist als der glaubhafte Hinweis zu werten, dass in der zweiten Helfte des 4. Jhs. in Sieben- burgen auch christliche Goten lebten. . . Funde in den Grăbern der Sîn- tana de Mureș-Kultur aus Pălatca belegen aber, ebenso wie die beiga- bcnlosen west-dstlichen Grăber im namengebenden Grăberfeld, die be- ginndende Verbreitung des Christentums auch unter den Goten"10. Ainsi, les deux auteurs, en parfait consensus, attribuent le sceau pour le pain benit et le pendentif de Pălatca; â la culture Sântana de Mureș et, fondes sur ce fait, formulent des conclusions quant ă l’exis- t.nce (selon K. Horedt, seulement en phase de debut) du christianisme chez les Goths de Transylvanie dans la seconde moitie du IV-a siecle, en mettant en parallele la situation locale avec celle des Goths extra- carpatiques. !! Ioana Hica-Câmpeanu, op. cil., p. 34. 11 Idem, p. 35. 111 K. Horedt, Siebenbiirgen in spătrbmis'her Zeit, București, 1982, p. 165 et 195—196. 770 DUMITRU PROTASE En ce qui nous concerne, tel que nous l’avons avance ailleursil1, nous estimons que le sceau pour le pain benit de Pălatca est reellement chretien, mais qu’il n’appartient pas ă la tombe ou il a ete trouve, y etant en position secondaire, entraîne dans la fosse sepulcrale de la couche romaine, tel que l’affirme â juste titre M. Macrea. Pour le fait que la piece en question est etrangere â la tombe plaident les consta- tations de certitude suivantes: 1. Le sceau se trouvait ă 20 cm au-dessus du squelette, dans la terre de remplissage de. la fosse sepulcrale, la tombe ne contenant pas d’autres objets d’inventaire. 2. La tombe no. 3, comme toutes les autres qui ont ete investi- guees, a l’orientation paîenne, le defunt (probablement, un homme) ayant ete place sur le dos la tete vers le N et les jambes orientees vers le S, les mains abandonnees â cote du corps. Or, si le defunt avait ete chre- tien et que le sceau eut ete place expres pour marquer cette qualite, il etait normal qu’il ait beneficie de l’orientation chretienne, c’est-â-dire la tete vers 1’0 et les pieds vers l’E. :. 3. Les tombes de ce cimetiere se trouvent entre les murs d’une construction romaine tombee en ruines, d’ou l’objet a abouti dans la terre deposee dans la fosse mortuaire. 4. Dans aucune autre tombe ou aucun autre cimetiere des Goths du IV-e siecle en Dacie, qui ne se trouve pas emplace par-deșsus des ves- tiges daco-romains plus anicens, il n’a ete decouvert des objets paleo- chretiens12. 5. Par contre, le sceau a une excellente analogie â Jabăr (deparîe- ment de Timiș), dans un etablissement daco-romain (fig. En ce qui concerne le pendentif en bronze, prevu de petites plaques rhombiques et de l’ornement cruciforme (fig. 1'2 a—2 b), il n’esf guere certain qu’il appartenait ă M3, etant donnees sa decouverte fortuite en 1942 et son acquisition â l’epoque pour le Musee de Cluj. Totalement incertain demeure aussi son caractere chretien, la figuration entiere pou- vant avoir un sens purement ornemental. Au cas ou l’on admettrait ce- pendant que le pendentif est chretien, il ne pourrait s’agir d’un objet d’inventaire dans M3, mais bien d’un objet appartenant â la couche romaine qui aurait ete entraîne dans la tombe, tout comme le .sceau â Croix pour le pain benit. Etant donne la constatation indubitable que sur l’emplacement de ce cimetiere de type Sântana de Mureș, datable dans la seconde moitie du IV-e siecle, se trouvent les fondations d’un bâtiment en pierre ad toit de tuiles et riche en vestiges romains (IIe—IIIe siecles), on doit y 11 ,.Despre creștinism la autohtoni și migratori în Transilvania", communi- cation (non imprimee) presentee ă la session scientifique du Musee d’Histoire de la Transylvanie, Cluj-Napoca, les 27—28 mai 1983 (Program, p. 6). 12 Voir, par exemple, pour la Transylvanie, les cimetieres de Sântana de Mureș et Târgu Mureș (I. Kovăcs, dans Dolg. III, 1912, p. 250—367; VI, 1915, p. 278—297) et pour les regions extracarpatiques les cimetieres de Valachie (B. Mitrea, C. Preda, Necropole clin secolul al IV-lea en. in Muntenia, București, 1966). 15 I. Stratan, dans Noi tracii, VII, 1980, 73 (novembre), p. 10—14; Maria Moroz-Pop, dans Banatica, VII, 1983, p, 473—474. une piEce palEochrEtienne dEcouverte a pălatca 771 admettre l’existence d’une villa rustica, dont les ouvriers ont continue â vivre dans l’ancien etablissement, refusant de partir avec l’ancien pro- prletaire de la villa et l’appareil d’Etat romain qui se sont retires au sud du Danube lors de la retrăite officielle sous Aurelien. Des cas ana- icgue sont connus en Dacie dans d’autres villae rusticae14. Le fait qu'ă la periode postromaine s'est maintenue la continuite de vie et d’activite sociale-economique sur l’emplacement de la villa et autour d’elle, jusqu’au IV-e siecle, est atteste aussi par le materiei ceramique de facture romaine tardive. Le fait a ete remarque, il y a quatre decennies, meme par M. Macrea13 et resulte incontestablement de la nature de la poterie de Pălatca, publiee en detail par Ioana Hica- Câmpeanu10. On sait d’ailleurs, et le fait est nettement prouve, que nombre de formes de vases romains, surtout divers types de cruches et de terrines, sans parler des jarres grises, se maintiennent en usage et continuent meme ă etre confectionnes meme au IV-e siecle17. Quant â la datation du sceau, la situation stratigraphique generale demontre que le cimetiere gothique de la seconde moitie du IV-e siecle forme un terminus ante quem pour l’emploi courant de l’objet. Mais peut-on placer au IlI-e siecle, en pleine epoque romaine, l’utilisation de cette piece paleochretiennc par un groupe de chretiens appartenant ă l’habitat de la villa? Au fond, cela n’aurait pas ete impossible, etant donne que l’ont sait que les (crypto) chretiens ne faisaient pas defaut en Dacie18. Encore est-il que la facture de ce sceau, son analogie â Jabăr et d’autres pieces paleochretiennes nous amenent ă une datation plus tardive, â savoir dans la premierei moitie du IV-e siecle. Hormis le ci- metiere gothique, qui s’avere etre une precieuse date ante quem, nous avons en vue pour l’encadrement chronologique, â part le sceau des IVe—Ve siecles decouvert dans l’habitat daco-romain de Jabăi49, preș de Lugoj (fig. 1 '3), une piece similaire appartenant au Musee du Caire20, datee (peut-etre trop tard) aux VIC—VIIe siecles (fig. 1'4). 14 D. Protase, Problema continuității in Dacia in lumina arheologiei ți numis- maticii, București, 1966, p. 134—135, ou il est question des villae rusticae de Iernut (departement de Mureș) et Răhău (departement d’Alba). A ces dernieres on peut ajouter â present la villa rustica de Chinteni, ă 10 km environ de la Napoca romaine, ou. grâce aux fouilles archeologiques de 1988 et des annees suivantes, Dorin Alicu du Musee d’Histoire de la Transylvanie (Cluj-Napoca) a constate que l’un des bâtiments a continue ă etre habite par des autochtones au IV-e siecle ausM. Henseignements personnels fournis par l’auteur des fouilles. Voir aussi, dans Făclia (Cluj-Napoca), 12 novembre 1988, p. 2 et dans Adevărul de Cluj, 11 aout 1993, p. 2. ’r> Studii, II, 1949, 1, p. 115. Dacia, N.S., XX, 1976, p. 25 et 26. 17 D. Protase, op. cit., p. 136—137 (avec une bibliographie). 18 Voir, V. Pâr van. Contribuții epigraf ice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911, passim; C. Daicoviciu, dans AISC, II, 1936, p. 192—209; D. Pro- tase, op. cit., p. 141—142; I. Barnea, Les monuments paleochretiens de Roumanie, Puma. 1977, passim; M Rusu. dans AHA, XXVI, 1983—1984, p. 35—84; N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creștinismului la români. Mărturii arheologice, Oradea, 1988, p. 99—110. 111 Plus haut, note 13. Pour cette piece, voir Ioana Hica-Câmpeanu, op. cit., p. 34 et fig. 9/3 (d?sdn). 772 DUMITRU PROTASE Par consequent, la conclusion qui se degage do soi-meme est que le sceau pour le pain benit de Pălatca ne saurait etre mis en rapport avec le cimetiere des Goths, parce qu’il apparteint en fait â la communautâ de population chretienne daco-romaine qui continuait ă y vivre, ă com- mencer de l’epoque romaine jusqu’ă la fin de la premiere moitie du IV-e siecle, et meme un peu plus tard quand elle a ete disloquee par les Goths nouvellement arrives. II est important de souligner que, au IV-e siecle, on ne connaît jusqu’â cette heure aucun monument ou objet chretien appartenant aux Goths de Tranyslvanie, tout comme â ceux des regions extracarpatiques de la Dacie, ce qui prouve qu’ils se sont maintenus sur ces terres â leur ancienne foi paienne21. La tendance de soutenir, pour le IV-e siecle, le christianisme des Goths de Dacie en vertu des tombes â inhumation sans inventaire et orientees O—E22 est non seulement loin de constituer une certitude, mais se place integralement dans la sphere des hypo- theses non confirmees. Tout comme par le passe, le fait ne cesse de se confirmer ă la lumiere des connaissances actuelles, que les tentativcs d’evangelisation d’Ulfilas n’ont debouche que sur des resultats mineurs chez les Goths etablis au nord du Bas-Danube. On sait qu’Ulfilas s’est refugie en 348 en Mesie avec ses Goths chretiens, â cause de la persecu- tion d’Athanaric. D’ailleurs, des traces chretiennes, tant soit peu saisis- sable, font defaut meme chez les Goths de la zone du Bas-Danube. Rien qu’avec l’absence de l’inventaire funeraire et uniquement avec l’orientation O—E de quelques tombes â inhumation, sans d’autres ele- ments concluants, on ne saurait operer efficacement â l’etablissement du christianisme des defunts. En principe, l’existence d’elements sporadi- ques d’ordre culturel de caractere chretien, ainsi qu’un debut d’evange- lisation avec peu d’adeptes ne sauraient etre contestes chez les tribus des Goths de Valachie, avant ou meme apres qu’Ulfilas ait ete chasse au sud du Danube. Neanmoins, les preuves materielles certaines font en attendant defaut. La christianisation generale de ces Goths (ayant adhere au rite arien) s’est produite seulement apres leur passage au sud du fleuve, dans l’Empire romain-byzantin23. . La premiere population germanique chretienne de Transylvanie, et cela seulement vers la fin de la seconde moitie du V-e siecle et au VI-e siecle, sont les Gepides, dont le christianisme, aux cotes du christianisme daco-romain, est atteste avec certitude non seulement par des mentions 21 M. Macrea, dans Dacia, XI—XII, 1948, p. 289. -2 K. Horedt, op. cit., p. 195—196. Voir aussi, B. Mitrea, C. Preda, op. cit., p. 124, 128 (avec une bibliographie concernant ies decouvertes faites en Ukraîne). -,J A propos du christianit .ne chez les Goths, voir, .1. Mansion, Analeeta Bollandiana, 23, 1914, p. 5—30; J. Zeiller, Les origines chretiennes dans les pro- cinccs danubiennes de Vempire romain, Paris, 1918, p. 408—464; idem, dans langes offerts â M. Gustave Schlumberger, Paris, 1924; C. Patsch, Beitriige zur Vjjlkerkunde von Sud-ost-Europa, III, Wien, 1928, p. 23—28 et 56—68; C. C. Dicu- lescu, Die Wandalen und die Gothcn in Ungarn und Rumânten, Leipzig, 1923, p. 32 et 35—39; L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stăme. Die Ostgermnnen, Miinchen, 1934, p. 233; E. A. Thompson, The Visigoths in the rime of Vipla, Oxford, 1966; R. Vulpe — I. Barnea, Din istoria Dobrogci, II, București, 1968, p. 391—392, 399. UNE PIECE PALEOCHRETrENNE DECOUVERTE Ă PALATCA 773 litteraires antiques mais aussi par de nombreuses decouvertes archeolo- giques et des elements de culture materielle et spirituelle24. En consequence, les vestiges chretiens du IV-e siecles et de la pre- miere nioitie du V-e, dans l’espace dacique — dont le chiffre ne cesse de s’accroître ă mesure qu’avancent les recherches — s’averent appar- tenir non pas aux migrateurs mais exclusivement aux autochtones da- co-romains25. DUMITRU PROTASE M Pour Je christianisme des Gepides, voir C. C. Diculescu, op. cit., p. ,357— 376; TransAnt'', p. 255—256 et Ja note 1; H. Sevin, Die Gepiden, Miinchen, 1955, p. 99—107; K. Horedt — D. Protase, dans Germania, 48, 1970, 1—2, p. 95—98; 50, 1, 1972, p. 174—220. 20 A propos du christianisme daco-romain. hormis la bibliographie citee ă la note 18 ci-dessus, nous renvoyons aussi a l’etude de N. Dănilă, dans BOR, 100, 7—8, 1982, p. 731—742. Fie;. 7. Le sceau en terre cuite pour le pain benit (la—1b) et pendentif en bronze ă ornement cruciforme (2a —2b) de Pălatca. Le sceau analogue de Jabăr — departenient de Timiș (3) et celui du Musee du Caire (4). DOVEZI PRIVIND PRELUCRAREA METALELOR LA REMETEA MARE (JUD. TIMIȘ) IN SECOLELE VIII—X I. Intre anii 1973—1976, în cadrul cercetărilor arheologice de la Remetea Mare, punctul „Gomila lui Pituț“, au apărut elemente ates- tând, în această zonă, urme de locuire aparținând secolelor VIII—X1. Locuința nr. 4 (2/1975) reprezintă un atelier2, în care se prelucrau și se turnau obiecte de metal. Locuința (bordei) este de formă dreptun- ghiulară, cu colțurile puternic rotunjite, aproape circulară, cu dimensiu- nile de 1,60 X 2,50 m. Ea este adâncită în pământ până la 1 m față de nivelul de călcare actual. In colțul nord-vestic se află vatra, supra- înălțată față de podeaua locuinței și amenajată special, având dimensiu- nile de 0,90 X 1 m. Pe latura de nord-est se află, de asemenea, o zonă ușor supraînălțată, asemenea unui prici, cu dimensiunile de 0,80 X 1,20 m. Intensa folosire a locuinței este dovedită și de grosimea stratului de cultură de pe podea, strat gros de 0,25 m. în imediata vecinătate a locuinței nr. 4, la 2—3 m sud de aceasta, a fost descoperită o mare vatră pe care s-au găsit resturile unei vetre portabile. La 1 m nord de vatra mare s-a degajat un grup compact de ceramică, printre fragmente fiind și două creuzete de lut, de mici dimensiuni, puternic arse secundar, pre- cum și un tipar de lut fragmentar, cu ajutorul cărora se puteau turna lingouri mici de patru dimensiuni diferite. Nu s-a surprins conturul lo- cuinței spre est și sud de vatră, iar, la nord și vest de această zonă, lo- cuința a fost distrusă de o mare groapă săpată în mijlocul „gomilei“ (Fig. I). Cele două creuzete mici sunt ambele puternic vitrificate. Unul este de 3,4 cm, înălțime și 3 cm diametrul exterior, adânc de 2,5 cm și cu diametrul interior de 2,3 cm, având gura ușor trilobată (deformată de căldură); al doilea, de aceeași înălțime, puțin mai gros înj diametru (3,4—3,5 cm), are pereții mai groși decât primul și gura ovală (Fig. II c—b). Fragmentul de tipar recuperat are lungimea de 5,5 cm, lățimea de 3,7 cm, grosimea de 2,7 cm. Barele, care se puteau turna pe cele patru 1 Cu privire la descoperirile prefeudale de la Remetea Mare, a se vedea: A. Bejan, în SIB, V—VI, 1981, p. 105—115; idem, în SCIVA, 34, 4, p. 316—340; idem, in SUI, X, 1984 p. 5—10: idem. în Tibiscum, VI, 1986, p. 259—269; idem, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 223—238. 2 Idem, în SIB, X, p. 6—7 și pl. I și III—IV. Regretăm confuzia creiată cu privire la această descoperire prin nota 127, la FI. Medeleț, în SIB, XIII, 1987, p. 17—18. In ce ne privește, ne păstrăm convingerea justeței opiniei noastre științifice, privind datarea atelierului de la Remetea Mare — „Gomila lui Pituț“ în secolele VIII—IX. Considerăm nota respectivă ca fiind elaborată sub impulsul unor factori subiectivi ulteriori desfășurării șantierului arheologic, motiv care îi explică subiectivismul. 776 ADRIAN BEJAN laturi, fără a le putea aprecia lungimea, ar avea dimensiunile de 0,R cm grosime si respectiv 2 cm; 1,5 cm; 0,9—1 cm; 0,6—0,7 cm lățime (Fig. HI). ' De asemenea, s-au găsit două mici fragmente de cute, mult subțiate la mijloc, dovadă a îndelungatei lor folosiri. Tot în cadrul atelierului s-au găsit fragmentele unei vetre portabile, de formă dreptunghiulară, cu marginile rotunjite. Trei fragmente reconstituie una din laturile scurte ale vetrei, de forma unei tipsii cu marginile supraînălțate. La bază, vatra are o bordură, care iese cu mult in afara pereților. Dimensiuni: grosimea fundului 1—3 cm, înălțimea 15 cm, lungimea la- turii între pereți 60 cm, iar baza — 66—68 cm. II. In partea de sud-vest a fostei Dacii Traiane (Banat)3, dovezile privind prelucrarea metalelor în perioada secolelor IV—XII sunt: 1. Dovezi privind reducerea minereurilor (cuptoare de redus mine- reuri sau zguri metalifere, descoperite în zona așezărilor rurale). 2. Ateliere de prelucrat metalul (ateliere de bijutier sau de fierar). 3. Obiecte de metal (unelte, arme, podoabe), din bronz sau fier, mai rar metale prețioase. Cele mai numeroase urme de ateliere în care se efectua reducerea minereurilor de fier s-au descoperit în așezări aparținând secolelor II—IV: cuptoare la Bocșa Română4, Fizeș3, Gherteniș6 și Soșdea7; turte de zgură întregi sau fragmentare la Bocșa Română8, Dezești9, Duleu10, Fizeș41, Gherteniș12, Gârbovaț13, Hodoni14, Parța15, Șoșdea16, Timișoara-Cioreni17. Din perioadele ulterioare secolului IV, urmele, care atestă reducerea minereurilor, sunt mai puțin numeroase, particularizându-se, îndeosebi, zona Ilidia18, unde s-au descoperit cuptoare de redus minereu din seco- lele XI—XII. Cercetări minerologice, metalografice și petrografice s-au efectuat asupra materialelor recoltate de pe valea Bârzavei (localitățile Soșdea și Gherteniș) și de la Ilidia. Extinderea investigațiilor asupra unor probe J Deși ntunci când ne referim la Banat avem în vedere spațiul cuprins între Dunăre, Mureș, Tisa și Munții Carpați, cunoscut sub acest nume încă din secolul XVIII, precizăm că nu suntem încă în posesia unui repertoriu al des- coperirilor perioadei de pe teritoriul Banatului iugoslav (sârbesc), având până în prezent acces doar la cercetările mai vechi, ale Societății de istorie și Arheologie (1872—1918) și la descoperirile publicate in revistele de largă circulație de la Belgrad, Novi Sad. Vârșeț și Pancevo. 4 E. laroslavschi, Gh. Lazarovici, în ActaMN, XV, 1978, p. 257. E. laroslavschi, R. Petrovszky. in Tibiscum, III, 1974. p. 147—155, E. laros- lavschi, Gh. Lazarovici. op. cit., p. 257. •’ L Albu. în Banatica, V, 1979, p. 257. ' E. laroslavschi. în ActaMN, XII, 1975, p. 231—237. E. laroslavschi, Gh. Lazarovici. op. cit., p. 257. '' Ibidcm. D. Benea. A. Bejan, în ActaMN, XXVI. 11 E. laroslavschi, R. Petrovszky, op. cit., p. 147—165. r- I. Albii, op. cit-, p. 547. , : O. Bozu, C. Săcărin, în Banatica. V. 1979, p. 55. ” A. Bejan, D. Benea, în Banatica. VIII, 1985, p. 187—201. 13 A. Bejan, în AnB. Istorie, S.N., I. Timișoara. 1981, p. 24. ,h ÎT. laroslavschi, Gh. Lazarovici, op. cit., p. 257. v D. Benea. A. Bejan, M. Mare, în SIB, XI, p. 142—154. le E. .Stoicovici, în Banatica, \'I, 1981, p. 177—189. PRELUCRAREA METALELOR LA REMETEA MARE tN SEC. VIII—X 777 din zece ateliere, databile în intervalul secolelor IV -XII, au permis următoarele constatări19: a) Minereurile de fier proveneau din zăcămintele locale. La cuptoa- rele de la Soșdea și Gherteniș (secolul IV) acestea au forme sferice, de diferite mărimi, luate de viiturile de ape ale Bârzavei și transportate de aluviuni în lungul văii; la Ilidia (cuptoare din secolele XI—XII) mine- reul provine, probabil, din zăcământul de sulfuri polimetalice de la Ci- clova. La Șasea, Moldova Nouă și Dognecea apar, de asemenea, forma- țiuni similare, atât la Ciclova, cât și la Dognecea, descoperindu-se urme de exploatare mineră în antichitate. b) Prin tehnologia aplicată în aceste ateliere, fierul obținut era un aliaj de fier-carbon. Procedeul metalurgic de reducere-zgurificare și ob- ținerea fierului metalic a rămas neschimbat în spațiul românesc din anti- chitate și până în secolul XII, reflectând continuitatea practicilor meta- lurgice pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Metoda s-a aplicat și la reducerea minereurilor neferoase de cupru, zinc și staniu, cu diferențe ținând de tehnica de construcție a cuptoarelor. c) Pentru construcția cuptoarelor se folosesc granitul și micașistul cu granulații, roci existente în zonă. Din fierul brut obținut se executau apoi diferite piese solicitate în cele trei domenii fundamentale: casnic, agricol-pastoral și militar. III. Fără a se atesta la Remetea Mare „Gomila lui Pituț“ cuptoare de redus minereul, prezența aici a resturilor unui atelier în care se exe- cutau obiecte mărunte (de podoabă sau de port)20, descoperirea unei fie- rării la Tudor Vladimirescu (Arad)21 și a tiparelor atelierului de la Fe- Inac (Arad)22, constituie indicii că în această zonă au putut exista cup- toare pentru redus minereul, obținându-se metalul care se prelucra în atelierele menționate. La Remetea Mare — „Gomila lui Pituț“ •— atelie- rul consta dintr-o construcție de suprafață, aflată în imediata vecină- tate a locuinței meșterului. Fierării (ateliere) cu elemente, ca cele de la Remetea Mare (creu- zete), tipare pentru turnat metale, lingouri pentru prelucrat, precum și numeroase vetre portabile fragmentare) s-au descoperit în numeroase alte puncte de pe teritoriul românesc23. IV. O problemă aparte, derivând din prezența atelierelor metalur- gice pe teritoriul românesc (inclusiv în Banat), o constituie aceea a obiec- telor descoperite în acest teritoriu. Acestea pot fi grupate în trei ca- tegorii: a) piese romane și bizantine; b) produse de factură romano-bizantină lucrate în atelierele locale; c) piese provenind din descoperiri aparținând populațiilor migratoare și considerate ca elemente tipice pentru aceste etnii. 19 Idem, in Banatica, VII, 1983, p. 2.39—249. 2,1 A. Bejan, în SIB, X, 1984, p. 5—10, 21 M. Bărbii, E. Ivanof. in Studii privind istoria Aradului, București, 1980, p. 68—82: L. Alărghitan, Banatul in lumina arheologici, III, Timișoara, 1985, p. 100—103. 22 L. Alărghitan, op. cit-, p. 43—61. 2''’ A se vedea bibliografia descoperirilor la A. Bejan, în SIB, X, 1984, p. 5—10 (notele). 773 ADRIAN' BEJAN a) Piese romane și bizantine. Majoritatea uneltelor de fier provin din așezări romane din secolele II—IV și sunt tipuri de unelte romane: unelte agricolq (seceri, brăzdare de plug, sape, cosor de vie), topoare, foarfeci, dălți, cuțite etc., tipuri larg răspândite în Imperiul roman24. Obiectele de port și podoabă se găsesc, îndeosebi, în zona Dunării, atât in Imperiu, cât și în afara granițelor sale. Majoritatea acestor piese sunt inedite, neexistând încă un repertoriu al lor25. Cele mai multe sunt des- coperiri fortuite, existând însă și piese apărute prin cercetări sistema- tice în așezări sau necropole26. Pentru perioada secolelor IV—VI (începutul secolului VII), piesele do port și podoabă sunt importuri provenite din ateliere romano-bizan- tine din Imperiu, sau din ateliere de la nordul Dunării. Se particulari- zează piesele atelierului de la Drobeta-Turnu Severin27, în care s-au gă- sit piese de bronz nefinisate, turnate în tipare pentru fibule, catarame și chei. Au aparținut unui ateler metalurgic de tradiție romano-bizan- tină, asemeni atelierelor care au existat, probabil, în majoritatea aglome- rărilor urbane mai mari ale Imperiului, obiectele executate aici cunoscând o largă răspândire în zonele înconjurătoare. în ceea ce privește modul de organizare, se pare că există o diversificare a operațiilor de lucru în cadrul atelierului, pe grupuri de piese turnate. Execuția calitativ su- perioară, dovedind cunoștințe tehnice deosebite, faptul că se executau piese de largă circulație, turnate în serii mari, precum și prelucrarea concomitentă a unor tipuri diverse, indică un atelier în care se putea executa întregul proces tehnologic, de la reducerea și prelucrarea mi- nereului la piesele finite. Este deosebit de interesant de urmărit răspândirea fibulelor execu- tate în acest atelier (și altele asemănătoare). Această circulație reflectă prezența populației romanice la nordul Dunării28. Obiectele de podoabă din bronz și, mai rar, argint (cercei, brățări, inele) sau de port (fibule, catarame, aplici) sunt larg răspândite, circu- lând pe trasee devenite tradiționale încă în epoca romană și perpetuate în perioada postromană și medieval timpurie. Nu includem în această categorie tezaurul de la Sânnicolau Mare ale cărui obiecte (ca și a altor mari tezaure ale epocii) se leagă mai puțin de realitățile economice și etnice din spațiul de descoperire și mai mult de aspectul politic al rela- țiilor dintre Bizanț și conducerea politică a grupurilor migratoare29. Obiectele de cult bizantine (cruciulițele, îndeosebi), foarte răspân- dite în Imperiul bizantin și în zonele de influență ale acestuia, există pe o perioadă de timp din secolele VII—XIV în numeroase variante, cla- sate în câteva categorii distincte, în funcție de tehnica de execuție și decorație. Se particularizează, în cadrul descoperirilor de pe teritoriul 21 D. Benea, A. Bejan, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987—1988, p. 247—260. 28 Exemplu: numeroasele fibule cu „capete de ceapă" din sudul Banatului, . păstrate în colecția Muzeului Banatului din Timișoara. 28 Cercetările: Timișoara—Cioreni, Hodoni, Moldova Veche, Satchinez, Biled, lecea Mică, cf. repertoriul descoperirilor la D. Benea, A. Bejan, în ActaMN 26—30, I, 1989—1993. ’ 27 A. Bejan, în ActaMN, XIII, 1976, p. 257—278. 28 Ibidem: D. C. Teodor, în ArhMold, XII, 1988, p. 197—222. 29 M. Rusu, în ActaMN, XXI, 1985, p. 184 și notele 4 și 5. PRELUCRAREA METALELOR LA REMETEA MARE IN SEC. VIII—X 77$ Banatului, crucea engolpion ele la Moldova Veche „Ogașul cu spin*4”’ și crucile duble relicvar, păstrate în Muzeul din Timișoara și provenind de pe ambele maluri ale Dunării, din sudul Banatului31. Sunt forme aparțin nând tipului de cruce latină, având reprezentarea clasică a lui Cristbs răstignit. Cămașa (colloliuni larg) are marginile puternic accentuate, că- zând în falduri. Pe dosul pieselor este reprezentată Maica Domnului în atitudine de orantă, cu un veșmânt ce o acoperă complet (maphorion). Piesele, păstrate la Muzeul din Timișoara, se integrează în categoria foarte răspândită a pieselor de tipul „locurilor sfinte1132. Existența în sudul Banatului a unui număr relativ mare de asemenea piese constituie dovada existenței unui coridor comercial la sfârșitul mileniului I.d.Ch. și primele secole ale mileniului II, dinspre Balcani spre centrul Europei, trecând prin centrele de cultură de pe teritoriul de azi al Banatului. b) Produse de factură romană și bizantină executate în ateliere lo- cale.: Principalul lot din această categorie îl constituie uneltele. Deși după secolul IV sunt puține unelte descoperite pe teritoriul bănățean, este de presupus existența și aici a uneltelor agricole, asemănătoare celor desco- perite în restul spațiului nord-dunărean33. De altfel, asemenea unelte au fost descoperite în Banat pentru perioada romană34. O altă categorie importantă de obiecte este aceea a pieselor de port și podoabă, majoritatea imitații după originalul bizantin, executate în ateliere locale sau de către meșterii itineranți. c) Majoritatea' descoperirilor atribtiite populațiilor alogene atât pe teritoriul Banatului, cât și în alte zone în care s-a semnalat prezența lor, conțin în inventar obiecte de metal, de regulă arme, piese la harnașa- ment, obiecte de podoabă, accesorii vestimentare, vase (mai rar, de re- gulă găsindu-se căldărușe de lemn cu cercuri de metal), monede romane și bizantine (de obicei, câte una, din argint sau aur). O discuție aparte comportă acele piese care, prin tehnică, decor și utilitate pot fi atribuite unor anumite etnii (tipuri de arme, piese de harnașament, acea parte din accesoriile de veșmânt și piese de podoabă, care nu au un facies romano- bizantin. Nu intră însă în discuția noastră categoriile de piese avare tim- purii, executate într-o tehnică superioară și provenind din spații asia- tice, cu care lumea avară și-a pierdut apoi contactele35. Fără a dezvolta o temă tratată deja în literatura de specialitate, o analiză a obiectelor de metal atribuite migratorilor, execuatate, în ate- lierele locale, dar și a tiparelor în care acestea se executau, obligă la următoarele precizări: — piesele care, se executau cu aceste tipare nu sunt exclusiv ale populațiilor migratoare, ci constituiau o modă a timpului36; 30 D. Țeicu, O. Bozu, în ActaMN, XIX, 1982, p. 393—395. 31 A. Bejan, P. Rogozea, în StComC, IV, 1982, p. 213—225. Piesele de cult, de tipul „locurilor sfinte", s-au răspândit spre centrul Eu- ropei, odată cu întoarcerea cavalerilor apuseni din cruciade pe căile de uscat, rf. Z. Lovay, in FolArch, XXII, 1971, p. 156. 33 Șt. Olteanu, Societatea românească ta cumpănă de milenii (sec. VIII—XI), București, 1983, p. 61—62 și bibliografia. 34 D. Benea, A. Bejan, în ActaMN XXIV—XXV, 1987—1988, p. 256. 39 M. Rusu, în Banatica, IV, 1977, p. 169—213. 38 Idem, în Relation between the autochthonus population and the migratory populations on the territory of Romania, București, 1975, p. 123—154. 780 ADRIAN BBJAN — miezurile de bronz turnate în tiparul de la Drobeta-Turnu Seve- ri n dovedesc execuția in cadrul aceluiași atelier atât a pieselor conți- nând elemente de decor romano-bizantine, cât și a celor considerate ca aparținând populațiilor migratoare: — în zona de proveniență a atelierului de la Felnac s-a descoperit o întinsă așezare românească, de care, probabil, acest atelier aparținea. Deci, atelierul populației sedentare lucra pentru lumea barbară (executa piesele așa-numitei „arte avare"), profiiându-și producția în funcție de necesitățile și preferințele consumatorului; - — vasele mai simple din tezaurul de la Sînnicolau Mare par a indica și ele o execuție locală, imitând forma vaselor bogat decorate^7. V . Concluzii. O analiză succintă a principalelor caracteristici privind evoluția meșteșugului și prelucrării metalelor în sud-vestul fostei pro- vincii romane, în secolele IV—XII, relevă prezența pe acest teritoriu a atelierelor în care minereul local era redus, metalul obținut prelucrân- du-se conform necesităților. Produsele acestor ateliere sunt destinate atât localnicilor, cât și alogenilor, alături de piese de import romane și bizan- tine și, mai rar, de obiecte aduse de migratori. ADRIAN BEJ AN PREUVES ATTESTANT L’USINAGE DES METAUX Â REMETEA MARE (DfiP. DE TIMIȘ) AUX 8^—10^ SIECLES (Resume) En 1975, pendant les recherches archeologiques de Remetea Mare — „Go- mila lui Pituț“, on a decouvert, dans l’habitat de VIII6—Xe siecles, un atelier ou on usinait des metaux. La presentation de l’atelier permet la prise en discussion des aspects concernant l’usinage des metaux dans le Sud-Ouest de la Roumanie dans la periode post-romaine et de debut du feodalisme. Les preuves concernant ce metier. decouvertes sussi sur la territoire du Banat sont: 1. des preuves concernant la reduction des minerais; 2. des ateliers pour l’usinage du metal; 3. des objets en metal executes dans ces ateliers. • . L’analyse de Tevolution du metier de l’usinage des metaux dans le Sud- Ouest de la Roumanie dans les periodes auxquelles nous faisons reference, uqjțeve la presance sur ce territoire des ateliers dans lesquels le minerai local etait Te- duit — en obtenant la matiere premiere qui etait| ensuite usinee conformement aux necessites — ainsi que des produits de ces ateliers destines sux gens du pays ainsi qu’aux migrateurs, ă cote de pieces d’importation romaines et byzan- tines et, plus rarement, des objets apportes pendant la migration par les popu- laticns avec lesqueles les habitants daco-romains et ensuite romains du Banat sont venus en contact. 37 D. C. Teodor, Romanitatea carpato-dunăreană și Bizanțul in veacurile V— XI e.n., Iași, 1988, p. 65—68. ’ PRELUCRAREA METALELOR LA RSMETCA MARE IN SEC. VIII—X 781 Remetea Mare — „Gomila lui Pituț”. Vatra atelierului. 782 ADRIAN BEJAN Fig. II. Remetea Mare — „Gomila lui Pituț”. Creuzete de lut. PRELUCRAREA METALELOR LA REMETEA MARE IN SEC. VIII—X 783 Fig. III. Remetea Mare — ,,Gomila lui Pituț”. Tipar de lut fragmentar. NOTIȚE ARHEOLOGICE CLUJENE (I) începând cu anul 1990, perimetrul istoric al Clujului a fost afectat de numeroase lucrări edilitare, care au necesitat săpături de salvare. Cu acest prilej au fost puse în evidență numeroase urme de locuire antică și medievală1. In scurta notiță de față ne vom opri asupra a două descoperiri de factură medievală. In anul 1992, la intersecția străzilor Matei Corvin și Petroșani, în dreptul casei Matei Corvin, lucrările de canalizare, efec- tuate până la o adâncime de 2 m față de nivelul actual al carosabilului (/ig. 1/1), au distrus un mormânt, datând din sec. XII2. Mormântul de inhumație, aparținând unui adult, era orientat E—V, singurul obiect de inventar fiind un inel de tâmplă, cu capete în formă de „S“ (/ig. 2). Asemenea descoperiri au mai fost semnalate la Cluj în jurul bisericii Sf. Mihail3. în stadiul actual al cercetărilor, nu putem atribui cu certitu- dine acest mormânt unui cimitir, ci credem că este vorba de o înmormân- tare izolată. In primăvara anului 1994, lucrările de extindere a sediului central al Băncii „Dacia Felix“, din strada Memorandumului, au necesitat cer- cetări arheologice cu caracter de salvare (fig. 1/2). Astfel, a fost pus în evidență, în acest loc, zidul vestic al incintei medievael din sec. XV. Datorită cerințelor im- puse de constructori, investigația arheologică s-a desfășurat, în paralel, cu construcția clădirii. Zidul medieval a fost surprins pe o lungime de 6,45 m, având lățimea de 2,80 m, orientat N—S (/ig. 3). Spre V, pe o lungime de 8 m, s-a putut observa șanțul aferent. Zidul era construit din blocuri masive de calcar, fasonate pe o singură parte, cu diametrul de 80 X 60 X 40 cm. între cei doi paramenți, emplectonul era realizat din piatră, pământ, mortar etc. Spațiul de cercetare, deosebit de îngust, nu a permis efectuarea cer- cetărilor în profunzime decât până la —1,50 m, 2 cm 2. Inel de tâmplă. 1 In Piața Muzeului (clădire romană și medievală) cercetări: M. Bădău- Wittemberger, V. Popa; în strada Victor Deleu (construcții romane și medievale) cercetări: S. Cociș, V. Voișian, Adela Paki; B-dul Eroilor (locuire preistorică, construcții romane, drum medieval) cercetări: S. Cociș, V. Voișian, Viorica Rusu- Bolindeț; Academia de Muzică (material roman și medieval) cercetări: Gh. Petrov. 2 Semnalare de dr. Radu Ardevan. 3 I. Meri, în A Magyar Nemzeti Muzeum Adattărănak Kdzlemenyei, 1, Buda- pest, 1980, p. 25—30; RepCluj, p. 130. 50 — Acta Mvsei Napocensis 32/1995 786 SORIN COCIȘ — VALENTIN VOIȘIAN astfel încât nu putem preciza dacă zidul medieval respectă, ca și în cazul cercetărilor mai vechi de pe latura de nord și vest4 (fig. 1 3—4), traiectul zidului roman. Ținând cont de numeroasele construcții, care se ridică în perimetrul istoric al Clujului, se impune un. control și o permanentă su- ;praveghere a acestora, ca fiind singurul mijloc de a obține noi informații privind istoricul acestei urbe. SORIN COCIȘ — VALENTIN VOIȘIAN NOTES ACHfiOLOGIQUES DE CLUJ (I) (Resume) A partir de 1990, le perimetre historique de la viile de Cluj a ete affecte z par de nombreaux travoux edilitaires qui ont necessite l'intervention des archeo- logues qui ont commence des fouilles de sauvetage. Les auteurs signalent la presencce d’une fouille qui a mene ă la decouverte d’un tombeau du XII® siecle, ayant comme inventaire un anneaux de chevaux (fig. 2) et de la muraille de l’ouest de la viile medievale (fig. 1/4 et fig. 3). 4 RepCluj, p. 130. str MEMORANDUMULUI Zidul vestic al orașului medieval. Strada Memorandumului (curte). MUZEOGRAFIE, CONSERVARE— RESTAURARE, OCROTIREA PATRIMONIULUI MUZEAL ACTIVITATEA ARHEOLOGICA A LUI IOAN ȚIGARA In luna noiembrie 1993 Muzeul de istorie Turda își aniversa 50 de ani de la înființare, prilej cu care am încercat evocarea unuia dintre fondatorii săi, prof. loan Țigara. Considerăm că anii pe care i-a pe- trecut in această instituție și aportul său substanțial la dezvoltarea și, ne îndreptățesc să-1 considerăm ca fondator, primul care își va desfă- șura, de fapt, activitatea sub emblema instituției nou înființate și care de atunci poartă numele de Muzeul de istorie Turda. In anii tulburi ai războiului și nicidecum mai liniștiți ai perioadei următoare, loan Țigăra va desfășura activitatea de achiziționare a obiec- telor de interes istoric din Turda și zona Turzii contribuind, alături de colecția existentă la Casa culturală, la înjghebarea muzeului turdean. Ee abia, începând cu 1951, el își va putea desfășura activitatea cu ade- vărat în clădirea care îi fusese destinată și anume „Casa princiară41 sau „Palatul voievodal", cum este cunoscută în literatura de specialitate. ■Cu loan Țigăra începe, de fapt, cercetarea arheologică a Turzii, cu plu- surile și minusurile ei, de unele din acestea lovindu-ne și azi. Lipsa probabilă a fondurilor și a unui personal suficient a făcut imposibilă c cercetare sistematică și detaliată a punctelor arheologice. Probabil, că e.i a determinat prezentarea mai succintă, uneori, a descoperirilor din zona Turzii. Dar și în aceste cazuri prezentarea exactă a zonei și a ma- terialului ne ajută și azi la încadrarea cronologică și tipologică a dife- ritelor descoperiri. Răsfoind registrul de inventar al muzeului, întâlnim însemnări de genul „cercetări pe teren I. Țigăra", „depistat și achiziționat I. Țigăra", „colectat de pe teren I. Țigăra". Aceasta era activitatea de bază într-un muzeu atunci și in același timp sursa principală pentru creșterea colec- țiilor muzeului. Ei îi va consacra I. Țigăra cei 14 ani de activitate în Muzeul turdean. Așa se va începe cercetarea într-unul din obiectivele importante din Dacia romană — cimitirul dacic de epocă romană de la Soporu de Câmpie. Fără să bănuiască importanța extraordinară a viitoarelor des- coperiri loan Țigăra nota „Muzeul raional din Turda a intrat în cursul anului 1955 în posesiunea a două urne cu inventarul lor. . . descoperite la începutul lunii iulie, cu ocazia săpării unui șanț"1. Comentând această descoperire, el încheia astfel: „ar trebui organi- zate sondaje mai cuprinzătoare la Soporu de Câmpie". în vara anului 1956 se vor efectua asemenea sondaje, săpăturile fiind conduse de Du- mitru Protase și loan Țigăra. Cercetările au urmărit „să aducă precizări în legăturii cu încadrarea cronologică a acestui cimitir punându-se im- 1 I. Țigăra, în ActMuz, 1955, p. 107. 792 ANA CATINAȘ plicit și problema atribuirii sale etnice*12. Ele vor continua și în 1957, îoan Țigara semnând, împreună cu Dumitru Protase, raportul prelimi- nar, ce descrie cele 26 de morminte cercetate de această dată3. Cu ex- cepția anului 1959 I. Țigara a făcut parte din colectivul șantierului în cursul celor șase campanii arheologice destinate descoperirii integrale a cimitirului, aducându-și contribuția la urmărirea continuității de viață a populației dacice în noua provincie creeată la nordul Dunării4. Urmare a acestei colaborări, în muzeul nostru există, azi ilustrat, ritul incinerației, alături de cel al înhumației, practicat în necropolele Potaissei. Este doar un aspect al importanței descoperirilor de la Soporu de Câmpie, acestea fiind, în primul rând, dovezi de necontestat ale con- tinuității de locuire în perioada romană și postromană. Valorificarea științifică a patrimoniului muzeului o găsim materia- lizată în două articole publicate în revista de profil — Studii și cercetări numismatice. In 1957 muzeul intra în posesia unui număr de nouă mo- nede antice, descoperite întâmplător la Bicaz. Ele vor forma obiectul primului articol5. In cel de-al doilea articol, apărut tot în revista amintită, dar în 1960 și intitulat, Descoperiri monetare de pe teritoriul orașului Turda5, autorul prezintă căile prin care a luat ființă colecția de monede a muze- ului. Este vorba de achiziționarea prin cumpărare, donații și cercetarea de teren făcută de personalul muzeului. El precizează: „aceste cercetări îmbracă forma unor permanente supravegheri a săpăturilor ocazionale, cu caracter edilitar. Atenția noastră s-a concentrat în mod firesc asu- pra zonelor indicate de literatura arheologică și istorică drept așezări certe pe locul cărora și în trecut se făcuseră numeroase descoperiri**'. Ne sunt prezentate succesiv punctele din care provin descoperirile monetare. Pentru început, se oprește la „castrul Potaissei**, așa îl nu- mește I. Țigara și face referire la lucrările edilitare, din anii 1951— 1952, efectuate pentru construirea bazinelor de apă, pe care le cali- fică „lucrări edilitare mărunte față de întinderea substrucțiilor castrului dar care necesitau săpături mai adânci**. Atunci, alături de diferite „obiecte muzeale**, s-au găsit 19 monede romane. Propunerile sale pri- vitoare la castru se vor concretiza 10 ani după dispariția sa, prin înce- putul cercetării sistematice a castrului legiunii V Macedonica. In apropierea castrului, in via lui Mălay Ștefan, nota tot atunci, cu ocazia plantării viței de vie, în anii 1951—1952, a apărut un bogat material arheologic, materiale de construcții (cărămizi, țigle, olane, blo- curi de piatră), fus de coloană» un capitel corintic, vase romane și, bi- neînțeles, 7 monede pe care le prezintă. Următorul punct îl constituie P-ța Ecaterina Varga, (astăzi Piața Romană'), referirea fiind făcută la săpăturile din 1952. Obiectul aten- ției erau, de această dată, cele 30 de monede, in care sunt incluse 2 des? D. Protase, I. Țigara, în Materiale, V, 1959, p. 425. •’ Idem, op. cit., p. 425—430; idem, în Materiale, VI, 1960, p. 383—389. 4 D, Protase, Un cimitir dacic de epocă romană la Soporu de Câmpie, Bucu- rești, 1976, p. 15. 5 I. Tigăra, în SCN, II, 1958, p. 468—469. b’ Idem, în SCN, III, 1960, p. 547—553. 7 Idem, p. 547. ACTIVITATEA ARHEOLOGICA A LUI IOAN ȚIGARA 793 coperite în anii 1953—1954, în timpul trasării unui șanț pentru con- ducta de apă, pe slr. Romană, din vecinătate. Articolul se încheie cu prezentarea unor monede descoperite în 1956 „cu ocazia unei săpături de salvare executată do muzeu“ pe Râtul Sânmihăienilor, în apropierea necropolei, descoperită în 1936—1937. Acestor puncte li se adaugă descoperirile de la Cariera de piatră, Cimi- tirul eroilor, ‘str. Morii și str. Dragalina 47. Se impune o precizare, și anume, că au fost prezentate monede „cu locuri certe de descoperire44. Loan Țigăra nu se mărginește numai la prezentarea determinărilor pe care le făcuse Cabinetul numismatic al Institutului de Istorie al Aca- demiei din Cluj, ci face și un comentariu istoric asupra legăturii dintre dezvoltarea Potaissei după 167 și frecvența monedelor din această pe- rioadă. Observațiile sale asupra monedelor postaureliene, coroborate cu celelalte descoperiri postromane de la Potaissa, au rămas perfect va- labile. Numărul mare de monede descoperite, spunea I. Țigăra „ne dă con- vingerea că o săpătură de mari proporții pe teritoriul castrului și a îm- prejurimilor sale ar putea scoate la iveală pe lângă alte materiale ar- heologice de valoare, destule documente numismatice care ar contribui Ia cunoașterea vieții din acest oraș important al Daciei448, castrul de la Potaissa fiind singurul care putea fi cercetat, căci nu era afectat de construcții. Dorința de îmbogățire a numărului colecțiilor, completată cu pa- siunea pentru cunoașterea zonei Turzii, vor sta la baza cercetărilor de teren din împrejurimi, de la „Lacurile sărate44, din 1954, Șuia, 1956 și 1957, 'Kisbirtok, din anii 1953—1954. Din zona „Lacurilor sărate44 a adunat 30 de silexuri, o daltă mică de piatră și fragmente ceramice, pe care ie publică în 19569. Descoperirilor sporadice din zona P-ței Ecaterina Varga, semna- late în secolul trecut de Orbân Balăsz și Teglâs Istvân, li se vor adăuga materialele ieșite la iveală în timpul construirii Școlii generale nr. 3, în anul 1952. Prezent pe șantier, loan Țigăra va nota cu o deosebită atenție situația stratigrafică a acestei zone și plasarea tuturor desco- peririlor în contextul arheologic. Dar nu numai atât, el va desena și va fotografia construcția romană, descoperită cu această ocazie. Foto- grafiile făcute, de cea mai bună calitate, vor întregi comentariul perti- nent al descoperirilor. Nu este puțin lucru, dacă ne gândim comparativ La fotografiile de care „beneficiem44 azi în revistele de specialitate din țară. In încheierea acestei prezentări, loan Țigăra spunea: „oricât de su- mare ar fi. datele mai vechi adăugate la observațiile mai recente ale muzeului nostru, constituie elemente utile pentru stabilirea configurației acestei părți a vechiului oraș roman și o etapă în străduința de cunoaș- tere cât mai amplă a vieții din această străveche așezare10. Aceste des- esperiri vor contura încet perimetrul orașului roman Potaissa. 3 Idem, p. 553. ■’ I. Țigăra, in ActMuz, 1956, p. 87—93. 10 Idem. p. 98. 794 ANA CĂTINAȘ Considerațiile asupra necropolelor de la Potaissa îi sunt prilejuite de apariția unor morminte în timpul efectuării unor lucrări edilitare, în anul 1956, în „Râtul Sânmihăienilor", unde se află una din necropo- lele orașului. Este momentul de a prezenta și mormintele apărute, între anii 1951—1957, pe Dealul Șuia și câteva din obiectele găsite aici și achi- ziționate de la K. Kovrig. Prezentarea tuturor locurilor, în care s-au făcut descoperiri de morminte și monumente funerare de-a lungul tim- pului, îi permite gruparea acestor puncte în jurul celor două necropole principale —■ cea de la „Cazărmi" și cea de pe Dealul Șuia — Dealul Zânelor. Putem presupune prezența lui loan Țigara și pe șantierul de la Moldovenești, din consemnarea lui K. Horedt, care spune că aici s-au făcut sondaje, în 1951 și ele au fost continuate în 1954 „în colaborare cu Muzeul raional Turda"11. Din cele prezentate, reiese că activitatea arheologică a lui loan Țigara, constând în cercetări pe teren și achiziționarea pieselor arheo- logice, a fost valorificată nu numai din punct de vedere muzeistic prin îmbogățirea colecțiilor muzeului turdean, ci și științific, prin articole publicate în revistele de specialitate. Bogatele și multiplele cunoștințe lingvistice îi vor fi de un real folos în munca de slujitor al muzeului, în general, și al arheologiei, în special. loan Țigăra s-a dovedit un ob- servator atent și riguros nu numai în ceea ce privește piesele arheologice, ci și celelalte obiecte istorice sau etnografice, la achiziționarea cărora va participa. Ii datorăm prof. loan Țigăra respectul 'și mulțumirile noastre pen- tru ceea| ce a adunat, donat, notat și publicat pentru instituția în care și-a desfășurat ultimii ani de muncă rodnică și, implicit, pentru isteria acestei străvechi așezări. Prin activitatea sa arheologică, loan Țigăra a adăugat o părticică la ceea ce a stat la baza înființării muzeului tur- dean, colecțiile unor pasionați iubitori ai istoriei orașului nostru. Așa cum dovezile arheologice sunt documente ale dăinuirii noastre peste veacuri, obiectele dintr-un muzeu sunt și expresia activității slujitori- lor lui. ANA CAT J NAȘ I/ACTIV1TE ARCHEOT.OGIQUE DE IOAN ȚIGARA (Resume) Dans le cadre des festivites qui ont eu lieu, le 12—13 novembre 1993, pour celebrer une moitie des siecle depuis la creation du Musee d’Histoire de Turda, on a evoque la figure de l'un de ses fondateurs, le professeur loan Țigăra. L'ar- ticle se refere ă l’activite archeologique que celui-ci a deploye au musee turde- nois, tant par ses recherches dans le perimetre, que par les acquisitions de mate- H K. Horedt, în ActMuz, 1955, p. 117. ACTIVITATEA ARHEOLOGICĂ A LUI IOAN Ț1GĂRA 795 rijux archeologiques. C’est lui qui a eu une ccntribution| meritoire â l’enrichis- sement des collections de la nouvelle institution m'iseale. C’est toujours lui celui qui a pris part ă la- recherche de l’un de plus im- portante cimmetieres de la Dacie romaine, ă Soporu de Câmpie, une partie de ces materiaux existants dans le musee turdenois pour illustrer le rite d’incine- ration. Par ses articles publiee dans les revues de specialite, il valorise de ma- niere scintifique une partie de la collection de monnaies existante dans le musee. En meme temps, en 1952, il prend part â la surveillance des fouilles dans la Place Ecaterina Varga (actuellement La Place Romaine), d’o’u provient un materiei archeologique riche et varie qu’on va presenter â cote des photos prises sur le chantier. La collection des materiaux ă caractere funeraire decouverts au fii des annees lui permet de les grouper et d’etablir la deuxieme necropole principale, cella de „Cazărmi" et celle de la „Dealul Șuia — Dealul Zânelor". On doit au prufesseur loan Țigara notre consideration et gratitude pour ce qu’il avait col- leetionne et pour la donation faite, pour avoir note et publie toutes ces donnees en faveur de l’institution ou il a deploye ses dernieres annees de travail fruc- tueux et .implicitement, pour l’histoire de Potaissa. MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE. IMPRESII DE CĂLĂTORIE In toamna anului 1994, timp de o lună de zile, am avut șansa să be- neficiez de o deosebit de amabilă și stăruitoare invitație1 în a efectua o călătorie în Marea Britanie. Deși această vizită se dorea a fi de curtoa- zie și odihnă, am încercat — și sper1 că am reușit! — s-o „transform*1 într-o călătorie de temeinică documentare a numeroase muzee (cu tema- tici diferite) și monumente artistico-istorice engleze, mai ales, că obli- gațiile profesionale nu mă „presau**. Inițial, am hotărât să mă limitez doar la cercetarea obiectivelor londoneze, dar programul zilnic, din ce în ce mai încărcat și bunăvoința gazdelor ospitaliere de a mă „plimba*1 cât- mai mult cu putință, a făcut ca această vizită să se extindă și în alte numeroase localități din superba „Insulă a bătrânului Albion“. Desigur, volumul de impresii acumulat este considerabil și el nu ooate fi așternut în totalitate într-un număr limitat de pagini. Din acest motiv, voi încerca o selecție din cele văzute și învățate, selecția care va aborda problematici referitoare la organizarea muzeelor din Anglia (nu am fost în Scoția și Țara Galilor; și acest timp pe care l-am avut la dis-, poliție s-a dovedit a fi insuficient!), tipul categorial (de care, în mare măsură, depinde finanțarea), tematica lor, cu trecerea în revistă (exem- plificată) a stilurilor arhitectonice engleze, serviciile de instrucție-edu- cație, sectorul de publicitate și relații cu vizitatorii („Public Relations“) și, în sfârșit, descrierea, pe scurt, a unor instituții muzeale (istoric și patrimoniu) și punerea în valoare a anumitor monumente cu statut inde-, pendent. Nu voi vorbi însă despre prezentarea exponatelor, deoarece n-aș vrea, să denigrez sistemul lor de expunere în unele muzee din România (s-ar- cere o comparație!). , Muzeele din Marea Britanie aparțin fie municipalității diferitelor orașe, a unor societăți, asociații și colecții particulare, fie fundații ecle- ziastice (pendinte, deci, de instituții bisericești, ele însele valoroase monu- mente de arhitectură și istorice), celebre universități, colegii liceale de tip superior sau case memoriale. Mai ființează numeroase galerii și si- nteze, care găzduiesc variate expoziții temporare. Monumentele, în spe- cial istorice (din categoria acestora făcând parte castele medievale, dar și palate moderne) sunt puse sub egida așa-numitei Comisii „English Heritage“ („Moștenirea engleză*4). In funcție de tipul categorial al instituției care le patronează, muzeele din. „Insulă** au prețul de intrare diferit pentru publicul larg vizitator. 1 îmi exprim toată gratitudinea față de familiile Ileana-John Tavoularis-Troiano, Pepita-Radu Tilea, Francoise-Richard Carden, Catherin-Ian Willis, care mi-au oferit acest plăcut și instructiv sejour în Anglia și pentru efortul lor de a-mi fi fost folositori însoțitori în vizitarea obiectivelor propuse. 798 CONSTANTIN POP Unele sunt gratuite („British Museum", „National Gallery“, „Tate Gallery", „Museum of Mankind", toate londoneze, „Ashmolean Museum" Oxford etc., mare surpriză pentru mine, avându-se în vedere tezau- rele instimabile de valori pe care îl dețin și îl expun!), la altele (marea lor majoritate, apoi case memoriale, monumente ș.a.) costul biletelor este modic (aproximativ între 3—10 lire sterline, sumă acceptabilă chiar și unui buget familial auster). La expozițiile temporare găzduite fie de muzee, fie de diferite galerii, se percepe o taxă specială (exemplu: la expoziția „Greek Gold — Jewellery of the Classical World“ — „Aurul grecesc — Bijuterii ale lumii clasice11 (pl. 1J1), deschisă în incinta lui „British Museum", muzeu la care, — cum am arătat —, intrarea este liberă, se percepe totuși un bilet de 3,50 lire sterline). în cadrul muzeelor ecleziastice vizitarea este gratuită, dar există și cazuri când trebuie achi- tat un tichet, pe baza căruia se pot vedea cele mai importante vestigii din tezaurul bisericesc respectiv (de pildă, la „Westminster Abbey“, ce- lebra abație-catedrală londoneză, loc de încoronare și înmormântare a membrilor Casei domnitoare engleze, există o astfel de „interdicție11: „Ca- pela Regală", unde se plătesc 4 lire sterline). O categorie specială o con- stituie instituțiile muzeale aparținând „Coroanei Regale" britanice („Ro- yal Windsor Castle", „Hampton Court Palace", „Royal Kensington Pa- lace", „Kew Palace", „The Tower of London" — „Turnul Londrei", „The Queen’s Gallery — „Galeria Reginei" din Palatul „Buckingham" etc.). Aici, biletul de intrare este mai „piperat", ajungând la 20—25 de lire sterline (probabil, lucrurile se vor „îmbunătăți", starea de fapt actuală fiind temporară; veniturile bănești încasate sunt folosite la restaurarea unei imense aripi a castelului Windsor, distrusă, în anul 1992, de un devastator incendiu). Muzeele britanice, — ca, de altfel, în toate țările lumii —, prezintă un larg și variat evantai de preocupări. Fiecare localitate, oricât de mă- runtă ar fi ea, se mândrește cu un; muzeu propriu, o biserică istorică sau un monument artistic de valoare. Repartizarea tematică a rețelei mu- zeografice engleze (ordinea este arbitrară și exemplificările doar parțial punctate) este următoarea: istorie (muzeele londoneze: „British Museum" — preistorie și istorie antică universală, „Museum of London", „The Tower of London" — istorie locală etc., „Ashmolean Museum" — Ox- ford — mapamond, Muzeul „Băilor romane" — Bath, „Medieval Mer- chant’s House" — „Casa medievală a negustorului" — Southampton ș.a.); artă universală decorativă și aplicată („Victoria and Albert Museum" — Londra); pinacoteci („National Gallery" — artă universală, „National Por- trait Gallery" și „Tate Gallery" — artă națională, toate în capitală); te- matică eclectică (Londra: „Florence Nightingale Museum", „Geffrye Mu- seum" și „Sir John Soane's Museum", „Fitzwilliam Museum" — Cam- bridge etc.); etnografie („Museum of Mankind" — Muzeul Omului" — Londra prezintă civilizații de pe globul pământesc, Muzeul „Țărilor din Commonwealth", „Preston Hali Museum of Social History" — Stockton- on-Tees, de fapt un muzeu istorico-social, cu unele ocupații astăzi dis- părute ori în decădere ale poporului englez, „Stott Park Bobbin Hill" — Windermere, „manufactură" de mosoare și suveici, din lemn!); istorie naturală („Natural History Museum" din Londra și Portsmouth); istoria tehnicii și științei („Science Museum" — „Muzeul Științei" — Londra, MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 799 asemănător ca structură cu Muzeul tehnic „Ing. Dimitrie Leonida“ din București); antropologie („Jewish Museum*4 — „Muzeul Evreiesc1* — Lon- dra, „American Museum'* — Bath, „Percival David Foundation of Chi- nese Art“ —- Londra); astronomie („Planetarium** ■—■ Londra, vechiul „Observator** de la „National Maritime Museum** — Greenwich); istorie militară (generale: „Imperial War Museum** — „Muzeul Imperial al Răz- boiului**, „National Army**, „Muzeul Gărzii Regale**, toate metropoli- tane; aviație: „Royal Air Force Museum** — Graham Park Way și „Flying Army“ •— Middle Wallop, Hampshire; blindate: „Tank Museum** — Bovington Câmp; navale: „Royal Naval Museum** — Portsmouth, „Na- tional Maritime Museum** —- Greenwich, precum și fostele vapoare „Bel- fast“, „President**, „Wellington**, actualmente „muzee plutitoare**, an- corate pe „Victoria Embankment** — „Cheiul Victoria** din Londra). Ființează apoi, o serie de lăcașe de cultură cu tematică fie foarte limitată (Londra: muzeele care prezintă istoria transporturilor, a poștei și timbrelor, telecomunicațiilor, radiofoniei, instalațiilor, a „imaginilor mișcătoare**, deci, cinematografiei, a instrumentelor muzicale, a tipăritu- rilor, jucăriilor și păpușilor — „London Toy and Doll Museum**, costu- melor (secție din „Victoria and Albert Museum**), cel al fastuoasei gar- derobe regale (în „Kensington Palace**), scenografiei („Sheldonian Thea- tre“ - — Oxford, Muzeu] „Operei Regale Covcnt Garden*4. cel al teatru- lui londonez elisabetan, reconstituit, „Globe**, al „marelui Will“) sau sportive (tenis în incinta celebrelor „Courts“-uri de la „AII England Club** — Wimbledon și fotbal, din „templul** acestui joc „Stadionul Re- gal Wembley**), apoi „Muzeul automobilului** („National Motor Mu- seum44 — Palatul „Beaulieu** — Beaulieu), al costumelor — Băth, Mu- zeul „copilăriei** din Bethnal Green, cel al păpușilor (departament în „Windsor Castle** ș.a ), fie neobișnuită (celebrul muzeu londonez al „figu- rilor de ceară** — „Madame Tussaud's**, „House of Detention44 — „Casa detenției**, din subsolul fostei închisori Clerkenwell din Londra, muzeul personajului fictiv „Detectivul Sherlock Holmes**, ba chiar și a istoriei superbelor grădini englezești!). Un rol de seamă în rețeaua muzeografică a „Insulei Albionului** re- vine vestitelor colegii universitare (Oxford, Cambridge, Durham ș.a.) sau liceale superioare (Eton, Winchester, Harrow), ale căror edificii consti- tuie ele însele lăcașuri de cultură și muzeelor de natură ecleziastică (mă refer, în special, la tezaurele inestimabile din patrimoniul diferitelor ca- tedrale, abatii, biserici, capele: „Westminster Abbey*4, „St. Paul’s Cathe- dral4*, „St. Martin-in-the-Fields“, „The Temple** — biserica „Ordinului Templierilor**, Muzeul „Ordinului Sf. loan4*, toate din Londra, apoi, cate- dralele din Salisbury, Canterbury, Gloucester, Durham, Winchester, York, bisericile „Bath Abbey** — Bath, „Holly Trinity Church** — Stratford- upon-Avon, unde este înmormântat William Shakespeare etc.). De asemenea, există numeroase colecții („Wallace Collection'*. ..Wel- lington Collection4* — aparține de „Victoria and Albert**, „Galeria Regi- nei** din Palatul „Buckingham4*, toate din Londra) și galerii ori simeze („Courtauld Institute Galleries**, „Earl’s Court Exhibition Hali**, „Bur- lington Arcade**, „Zamana Gallery**, „Hayward Gallery*1, „Heinz Gallerry", „Broadcasting Gallery**, galeria din „Royal Academy of Arts“, „Thomas Coram Foundation Art Gallery4*), care „împânzesc** metropola la tot pa- 800 CONSTANTIN l’OP sul, expunând valoroase expoziții de pictură, artă decorativă și apli- cată, vestimentație, bijuterii, armament etc. Sunt deschise spre vizitare și siturile arheologice2 din aer liber. în majoritatea cazurilor, acestea intră sub jurisdicția amintitei comisii „En- glish Heritage" și a „Royal Commission of the Ancient and Historical Monuments of England, Wales and Scotland“. Iată câteva vestigii selec- tate pe perioade istorice: Paleolitic: descoperirile, printre care și o sculptură antropomorfă, de la Cheddar Gorje și Cresswell; Mezolitic: Grime’s Graves; Neolitic: Windmill Hill și faza timpurie a vestitului com- plex megalitic de la Stonehcnge; Perioada bronzului: complexul de cult megalitic de la Stonehenge, Cornish Dolmen, Stone Circle, Dartmoor; Vârsta fierului: așezărie fortificate de la Hill Fort, Maiden Castle, Dorset; Epoca romană (pentru informarea vizitatorilor s-ti tipărit, recent, o ex- cepțională hartă-ghid3, — pl. 12 —, in care localitățile actuale, din cele „trei provincii istorice41 ale Marii Britanii, — Anglia, Țara Galilor și Scoția —, sunt ordonate după criteriul funcțional al descoperirilor (colo- niac, alte orașe, așezări rurale și centre tribale, stațiuni termale, castre legionare stabile și de vcxilații, castre temporare, fortificații pe limes, villae, necropole, tumuli și monumente funerare importante, temple, teatre, amfiteatre, alte edificii, drumuri, apeducte, milliaria, cuptoare și centre de prelucrarea ceramicii, exploatări miniere și cariere, puncte cu descoperiri de tezaure ș.a., nefiind omise nici siturile preistorice și zonele aferente sau sub influența triburilor celtice, ale picților, scoților etc.): castre și mari centre urbane romane, ca: Londinium Augusta — Londra, Camulodunum — Colchester, Verulanium - - St. Albans, Eburacum — York, Lindum — Lincoln, Glevum — Gloucester, Durovernum Cantia- corum — Canterbury, Sarum — Salisbury, Deva — Chester (există, deci, și acolo o ,,Devă“), Virconium — Wroxeter, Corinium Dobunnorum — Cirencester etc.; fortificațiile de pe limes: „Hadrian’s Wall“, „Valul lui Hadrian" și „The Antonine Wall", „Valul antoninian"; stațiunile termale: Aquae Sulis — Bath și Aquae Arnenietiae — Buxton; luxoasele villae: Bignor, Fishbourne, Lullingstone, Woodchester (săpată încă din anul 1796!, pl. 2 1), Silchester, Chedworlh, Rockbourne, Low Ham Somerset ș.a.; temple și sanctuare: cel al Minervei Sulis — Bath, mithraeum-ul din Londra, Lydncy Park, Scargill Moor; teatre și amfiteatre: St. Albans, Canterbury, Colchester, Caerleon ■ pl. 2/2; descoperiri de tezaure: MiL denhall, Troprain Law ș.a. L'n rol deosebit in activitatea cultural-educativă a Marii Britanii îl au edificiile declarate monumente istorice, fiecare cu muzeul și colecția proprie. Ele se înmănunchează într-o rețea deasă de castele, palate medie- vale și reședințe moderne (secolele XVII—XIX): „Warwick Castle" — - Recent, in Marea Britanie s-a semnalat o descoperire arheologică de ex- cepție. Cu ocazia construirii unei șosele la Monckton (comitatul Kent) s-a desco- perit, pentru prima oară, o întinsă așezare rurală romană, cu peste 40 de locuințe și mult material documentar. Săpăturile de specialitate sunt coordonate de „Can- terbury Archaelogical Trust" Așa după cum declară Paul Bennett, directorul acestei instituții, în curând vor fi puse în valoare și alte vestigii descoperite în perimetru (epoca neolitică, a bronzului și ulterioare, anglo-saxone). 3 Roman Britain. Historical Map and Guide, sub patronajul „Commission on the Ancient and Historical Monuments of England, Wales, Scotland“, Ordnance Survey, Southampton, 1991. MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 801 Warwick, „Kenilworth Castle" — Kenilworth, „Royal Windsor Castle“ — Windsor, „Hampton Court Palace" — Richmond, „Mompesson Housse“ — Salisbury, „Osborne House", din insula Wight, „Castle Ashby" — Nordhampton, „Claverton Manor — Bath, „Blenhaim Palace" — Wood- stock, „Beaulieu Palace" — Beaulieu, „Castle Howard" — Malton, „Kew Palace" — Richmond, „Harewood House“ — Harewood, „Chatworth" — Baslow, „Broadlands" — Romsey, „Woburn Abbey — Woburn etc., toate în provincie și „Royal Kensington Palace“, „Lambeth Palace“, „Spencer House", „Apsley House", „Chiswick House*, ș.a., din metropolă (exemplele pot continua). După cum am afirmat, unele sunt pendinte de Comisia „English Heritage" ori constituie proprietatea Coroanei. Chiar și clădiri, astăzi sedii ale unor instituții oficiale, clădiri însă cu trecut istoric, sunt inventariate pe lista edificiilor de valoare. Mă gândesc, în special, la cele metropolitane: „Mansion House“ (reședința primarului general londonez), „Banqueting Hall“ (aripă a fostului palat „Whitehall"), „Palatul Amira- lității", „Somerset House“, „County Hali" (primăria comitatului), „Guild- hall" (primăria cartierului „City“, cu sala de festivități), „Wesley’s House“, clădirea „Parlamentului", „Seymour Hall“, „Mariborough House", „Cla- rence House“, „Lancaster House“, „St. James’s Palace" (altă reședință din capitalii a reginei Elisabela II), ba chiar și locuința primului mb nistru, de pe „Downing Street", nr. 10 (!), la care accesul publicului este percnis în anumite zile și ore. Un puternic impact asupra vizitatorilor îl au și bibliotecile-muzee, care expun prețioase rarități bibliofile: cea din „British Museum" (de fapt, „Biblioteca Națională) sau „Bodleian Library", „Radcliffe Camera" și secțiunea din „Ashmolean Museum", toate din vechiul și pitorescul oraș universitar Oxford. Casele memoriale cinstesc amintirea unor personalități de seamă, care s-au născut sau au locuit și creat acolo (scriitorii William Shakes- peare — Stratford-upon-Avon, Charles Dickens — Portsmouth și Londra, Janc Austen — Winchester, John Milton — Forest Hill, compozitorul Eduard Elgar — Worcester ș.a. Nu trebuie uitate nici memorialele închi- nate unor oameni celebri ori evenimente istorice (multe în Londra, ma- joritatea dedicate eroilor din cele două războaie mondiale, printre care cel mai cunoscut rămâne „Cenotaful" de pe „Whitehall", dar cel mai impresionant fiind însă „Air Force Memorial", construit pe dealul „Coo- pers Hill" din Runnymede; apoi, metropolitanele: „Albert Memorial", pentru prințul consort al reginei Victoria I, „The "Monument", în amin- tirea incendiului din anul 1666, când Londra a ars aproape în întregime, „Queen Victoria Memorial" (statuie aurită, în fața Palatului „Buckin- gham"), „Arcul lui Wellington", gloriosul învingător al lui Napoleon Bo- naparte, ș.a. Memorialul „Martirilor" — Oxford, al reginei „Eleanor" — Northampton, soția regelui Eduard I etc. Nu trebuie neglijate nici sta- tuile reprezentând persoane ilustre, eroi mitologici ori de basm, monu- mente tridimensionale de certă valoare artistică: în metropolă: „Burghe- zii din Calais", opera celebrului sculptor francez Auguste Rodin, colum- nele amiralului „Nelson" și a „Ducelui de York", „The Cleopatra’s Needle" („Acul Cleopatrei", de fapt, un obelisc de la Heliopolis, din pe- rioada Egiptului faraonic), plasat pe „Victoria Embankment", „Arcul Amiralității" și „Marble Arch" („Arcul de Marmură), statuile lui „Ri- 51 — Acla Mvsei Napocensis 32/1995 802 CONSTANTIN POP chard Inimă de Leu“, „Oliver Cromwell“, a reginei „Boadicca14 (suve- rană celtică a etniei icenilor, dușmană de temut a romanilor), a drăgăla- șului spiriduș „Peter Pan“ (în „Kensington Gardens“), a eroului „Achite44 (în „Hyde Park“), ale lui „Churchill44, și „Roosevelt44, al nu mai puțin cunoscutului „Eros44 din „Piccadilly Circus“, statuile ecvestre reprezen- tând pe regii „Charles 1“ și „George IV“ ori monumentul unificatorului stătulețelor anglo-saxone „Alfred cel Mare“ — Winchester. Mai rămân de amintit grădinile „istorice14, „născute11 în diferite epoci și care, deși cu trecerea timpului, sunt și astăzi la fel de proaspete și bine îngrijite (cele de la „Hampton Court Palace“, unde se păstrează o viță de vie, plantată în secolul al XVIII-lea, cu rod și în zilele noastre (!), „Kew Palace“ (aici există „coliba-cabană“ de vară a reginei Charlotte, consoarta lui George III și o pagodă chinezească, înaltă de 10 etaje), „Greenwich Park“ (unde se înalță falnic stejarul reginei Elisabeta I). „Richmond Park“ (locul de vânătoare predilect a lui Henry VIII), grădina amenajată în „stil elisabetan44 de la „Kenilworth Palace“, cca „geor- geană“ din Bath, etc. în încheierea trecerii în revistă a câtorva impresionante monumente istorice și artistice din Marea Britanie, trebuie să mă refer și la respectul deosebit al englezilor față de trecutul glorios al țării. Unele edificii, con- siderate'capodopere arhitectonice, deși actualmente sunt locuite, ele n-au suferit degradări, restaurarea permanentă a lor fiind o datorie de onoare a proprietarilor4. Astfel, se pot urmări evoluția în timp a caselor din epoca „Tudor-Elisabeta 1“ (Lavenham, Winchester, Stratford-upon-Avon), secolul XV—XVII (Oxford, Eton, Bath), veacul XVIII (cvartalul, în formă de arcadă, „Royal Crescent“ din Bath) ș.a. Pentru a înțelege mai temeinic periodizarea stilurilor arhitecturale din Anglia, uneori deosebite față de cele întâlnite pe „bătrânul44 conti- nent și greu sesizabile pentru neinițiați (în special, „goticul englez4* cu variantele sale și pentru mine dificil să-1 fi perceput), găsesc de cuviință să fac scurte referiri la epocile istoriei acestei țări (care deseori se supra- pun peste cele artistice), punctându-le, totodată, cu exemplificări. Iată această departajare stabilită de specialiștii din „Insulă445: Preistorie: paleolitic 300.000—8.000 î.Chr., mozolitic 8.000 — circa 3.250—3.000 î.Chr., neolitic 3.250 (3.000) — 1.800 î.Chr., perioada bron- zului 1.800 — aproximativ 550 î.Chr., vârsta fierului circa 500 43 î.Chr. (Hallstatt și latene nu există!). Epoca romană: 43 î.Chr.—410 d.Chr (nu am recurs la exemple peniru preistorie și perioada cuceririi romane, ele* fiind date cu ocazia trecerii în revistă a tematicilor muzeelor din Marea Britanie). 4 Exemplu concludent: casa (numită „Chapel Barn") a familiei Catherin și Ian Willis, din localitatea Goodworth Clatford, Andover (comitatul Hampshire), declarată monument istoric din veacul XVIII (alături, în curte, există un hambar, mai vechi cu un secol!) este excepțional conservată. Familia respectivă îmi măr- turisea că este foarte mândră de a locui într-un astfel de edificiu și care, in con- secință, trebuie bine și mereu întreținută. Fără comentarii! 5 Cf. Treasurcs of liritcăn cinci of Irclancl (sub coordonarea, redacțională a Ducelui de Norfolk), London. 19(52, p. 9—48 și 649—(564 (epoci istorice și departa- jarea stilurilor arhitectonice), p. 49—504 (monumentele caracteristice diferitelor pe- rioade), p. 5C5—535 (artiști și oameni de cultură). MUZEE Șl MONUMENTE BRITANICE 803 Istoria anglo-saxonă: circa 410 — începutul secolului XI (biserica „AII Hallows by-the-Tower“ — Londra, substrucțiile catedralelor St. Paul —■ Londra, Winchester, Canterbury, „Oxford Cathedral", reedificate de normanzi, fortăreața „The Mound" din incinta castelului ,,Warwick“, bi- sericile „St. Clement Danes" — Londra și „St. Michael at-the-Nordgate“ — Oxford ș.a.). Evul Mediu: începutul veacului XI—1558, împărțit după stiluri, după cum urmează: Stilul normand (sau „romanesque“ după denumirea engleză, „roma- nic" ci ipă cea continentală europeană): 1066—1189 (răstimpul domniilor lui William I „Cuceritorul14 — Henry II). Are o mare importanță pentru arhitectura Angliei, majoritatea clădirilor medievale păstrează substruc- ții sau porțiuni edificate în această perioadă: „White Tower“ — „Turnul Alb" din complexul muzeistic „Turnul Londrei", „Westminster Abbey" - - Londra, biserica „St. Bartholomew the Great“ — Londra, „Windsor Castle" (subscripții), catedralele din Durham, Gloucester, Worcester, Winchester. Stilul gotic timpuriii („Early English"): 1189—1307 (Richard „Inimă de Leu" — Edward I): catedrala din Salisbury (cel mai „pur“ monument în stil gotic, păstrat din Marea Britanie), „Merton College" — Oxford, „University College" — Oxford ș.a. Goticul dezvoltat („Decorated" — „Decorat"): 1307—1327 (domnia regelui Edward II): „Oriei College", „The Queen’s College", „St. Mary’s Church", toate în Oxford. Stilul gotic târziu („Perpendiculare" — „Perpendicular" — „flam- boakmt"): 1327—1485 (perioada între Edward III — Richard III): „New College" — Oxford, „Magdalen College" — Oxford, „Lincoln College" —• Oxford, „Guildhall" - - Londra. Perioada de tranziție de la stilul gotic la Renaștere: Stilul „Tudor" timpuriu („Early Tudor"): 1485—1509 (domnia lui Henry VII): „Lambeth Palace" — Londra, spitalul „St. Bartholomew the Creat" — Londra, diferite colegii din Eton și Winchester, „Poarta Sf Ion" — Londra. Stilul „Tudor‘‘: 1509—1558 (Henry VIII — regina Mary I): „Hamp- to Count Palace" — Richmond, „Whitehall" — Londra, „Somerset House" -- Londra. „St. James’s Palace" — Londra, edificiile din Oxford: „Bra- senose College", „Trinity College", „Christ Church". Renașterea (considerată o epocă istorică de sine stătătoare): 1558— 1625, divizată in: Stilul „elisabetan": 1558—1603 (domnia reginei Elisabeta I): „Globe Theatre" — Londra (astăzi refăcut), diferite case din Winchester, La- venham, Stratford-upon-Avon, Long Crandon etc. Stilul „iacobean^ și „Stuart timpuriu" („Jacobean — Early Stuart"): 1693 1625 (vremea regelui James I): „Banqueting House" — Londra, „Pembroke College" — Oxford, „Charlton House" — Greenwich. Epoca, modernă: 1625 -1910 (perioada domniilor Charles I — Ed- ward VII), împărțită în stilurile: Clasicism: stilul „Stuart": 1625 -1714 (Charles I — regina Anne): „Buckingham Palace" și „Kensington Palace", ambele în Londra „Shel- 804 CONSTANTIN POP donian Theatre“ — Oxford, „Malborough House — Londra, „Carfax To- wer" — Oxford, „Colegiul Naval Regal'1 — Greenwich, spitalul „Chel- sea" — Londra. Neoclasicism: stilurile „georgean" și „Recency": 1714—1830 (George I — George IV): biserica „All.Soul’s", „National Gallery", „Apsley House", „Palatul Amiralității", „Horse Guards" (clădirea „Gărzii regale ecvestre"), „Royal Academy of Arts", toate edificii metropolitane, „Pulteney Bridge" — Bath (peste râul Avon), „Royal Crescent" — Bath, „Burlington Ar- cade" — Londra, biserica „St. Martin-in-the-Fields“ — Londra, muzeele „British" - Londra și cel din Bath, „Mansion House", o aripă din „Hampton Court Palace" — Richmond etc. Neogotic: stilul „victorian": 1830—1901 (perioada regilor William IV — regina Victoria I): reconstruirea clădirii Parlamentului londonez (in forma actuală), cunoscutul orologiu „Big Ben" (de pe malul Tamisei), „Victoria and Albert Museum", „Westminster Cathedral" — Londra (cea mai spațioasă catedrală ortodoxă din Marea Britanie), „Tate Gallery", „Royal Albert Hali" (grandioasă sală de concerte), „Albert Memorial", „Royal Exchange", „Marble Arch", „Tower Bridge" (pitorescul pod de peste Tamisa, care își ridică partea carosabilă în cazul trecerii pe fluviu a unor ambarcațiuni cu gabarit înalt!), „The Law Courts" („Tribunalul Suprem", roarte încărcat eclectic, care „deranjează" majoritatea londonezilor), sta- țiile de căi ferate „Paddington", „Euston", „Cannon Street" (adevărate bijuterii de artă), toate edificii spectaculoase din capitală. Stilul victorian târziu — edwardian: 1901—1910 (domnia regelui Ed- ward VII): Londra: „Southwark Cathedral", „Arcul Amiralității", prea elegantul hotel „Ritz", supermagazinele celebre „Harrods" și „Selfrid- ges" etc. Contemporaneitate: 1910 — actual (George V — Elisabeta II), împăr- țită arbitrar în două perioade: Prima jumătate — mijlocul secolului XX (George V — George VI): „County Hali" — Londra, „Australia" și „Canada House", „Warwick Shire University", „Leicester University" ș.a. Perioada postbelică a celui de al doilea război mondial (George VI — Elisabeta II): clădirile londoneze: „Nat West Tower", „Lloyd's Buil- dings" (faimoasa „Companie de asigurări"), „Point Centre", cartierul „Barbican" cu „Museum of London", „New Zealand" și „India House", apoi „Sussex University", noua catedrală din orașul Coventry (cea veche, din secolele XIII—XIV a fost complet distrusă de nimicitorul bombarda- ment german, din noaptea de 14 noiembrie 1940) etc. Este necesar a aminti că fiecare muzeu britanic are un serviciu de instrucție-educație și publicitate-relații cu publicul foarte bine organizat. Publicitatea se face sub diferite forme, începând de la standurile plasate în holurile clădirilor, standuri foarte bine dotate cu ghiduri cuprinză- toare (pl. 3/1) și pliante, editate în câteva limbi de largă circulație inier- națională și care se referă la expozițiile de bază, cele temporare (pl. 3/2), ilustrate de bună calitate, în special, color, albume de artă, replici ale unor piese de rezistență din patrimoniul muzeal respectiv, afișe realizate într-un design de bun gust, atrăgător, programele expozițiilor temporare (pe câteva luni sau pe un an, pl. 4//), ale conferințelor, fii’ cu caracter de inițiere, fie cele care se adresează unui auditoriu mai elevat, specializat, MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 805 apoi filme documentare cu tematică precisă. Nu și în ultimul rând trebuie amintit rolul de popularizare jucat de radio, televiziune și diverse coti- diene. Aproape săptămânal, dacă nu zilnic, în jurnalele din Marea Bri- tanic și in cadrul mijloacelor mass-media apar articole, reclame, aspecte de la vernisaje, interviuri cu specialiști sau simpli vizitatori, care își ex- primă mai mult sau mai puțin obiectiv opiniile privind manifestarea cul- turală respectivă. în marca lor majoritate, pliantele (gratuite ori mai accesibile ca preț) unui muzeu englez au următoarele rubrici bine stabilite: adresa institu- ției, programul de vizitare, zilele festive sau religioase când expozițiile sunt închise, scurt istoric al colecțiilor, enumerarea departamentelor mu- zeului cu prezentarea succintă a exponatelor principale (însoțite câteo- dată de ilustrații), planul sălilor cu circuitul de vizitare, uneori lista ex- pozițiilor temporare, costul biletului de intrare (unde este cazul), date despre activitatea oficiului de instruire și educație, a cercului „Prietenii Muzeului" (poartă diferite denumiri), sălile de studiu, conferințe și filme documentare, locul în spațiu a standului publicitar, regimul invalizilor (modalitățile de parcurgere a sălilor din expoziție cu ajutorul scaunului cu rotile), plasarea lifturilor, numerele de telefon ale instituției, așezarea în incinta clădirilor a bufetului, garderobei și a instalațiilor sanitare, sis- temul de evacuare în caz de incendii, mijloacele de transport (autobuze, metrouri) locurile de parcare, instrucțiuni privind regimul de fotografiere, alte informații utile, și, în încheiere, o mică hartă stradală, indicând zona în care este plasat muzeul. ' In cadrul sistemului educațional se remarcă numeroasele expoziții temporare, cu o tematică precisă ori eclectică, expoziții organizate de către un muzeu cu pondere și planificare pe o perioadă de 1—2 ani. Mă măr- ginesc a enumera câteva titluri pentru a ne da seama, de exemplu, ce au (sau vor) putut viziona iubitorii de artă și frumos, în decursul anilor 1994—1995. La „British Museum" (cercetat mai amănunțit, fiind un muzeu de specialitate): în ordine cronolgică: „Ceramica chinezească" din Colecția Meiyintang", „Frumusețe și bancnote: imaginea femeii pe banii de hârtite", „Aurul grecesc: Bijuterii ale lumii clasice" (la care m-am referit), „Meșteșugul imperial japonez: „Arta Meiji în Colecția Khalili", „Monetelc sub microscop: aplicații în știința numismatică", „Picturile pre-rafaelite (curent artistic începând de la mijlocul veacului trecut - nota mea) în British Museum", „Umbre în pădure: picturi ale Școlii din Barbizon", „Porțelanuri chinezești din secolul XVI din colecțiile British Museum și Societatea orientală de ceramică", „Bizanț: tezaure de artă bizantină", „Arme și armuri chinezești", „Bancnote scoțiene" ș.a. La „Ashmolean Museum" — Oxford: „Opere de artă din secolul XX recent achiziționate", „Picturile din Mughal, India", „Porțelanul târziu chinezesc albastru și alb" etc. In continuare, încerc o analiză a Serviciului de instrucție-educație („Department", cum îl numesc englezii) al unui muzeu luat la întâmplare (ele au o organizare asemănătoare). Acesta după cum se observă și din titulatură, are rolul de a „lucra" cu publicul, sarcina sa primordială fiind de a atrage un număr sporit de vizitatori (de pildă, m-a impresio- nat în mod deosebit mulțimea de vizitatori de la „British Museum", „National Gallery" sau „Victoria and Albert Museum"), de a le plani- 806 CONSTANTIN POP fica timpul afectat vizionării muzeului într-un mod cât mai util și plă- cut. Pe lângă asigurarea unor îndrumări competente ale grupurilor nu- meroase de cetățeni (unele la cerere, dar niciodată sub forma ghidajelor totale), se caută să se organizeze conferințe tematice (câteodată cu plată), discuții și colocvii în galerii asupa unor sau a unuia dintre exponate cu valoare inestimabilă, sg se dea relații privitoare la obiectele din colec- țiile muzeului (în anumite ore și zile), dar fără a se face evaluarea bunu- rilor, să se proiecteze filme documentare, să se alcătuiască un program adecvat al expozițiilor temporare, care să fie anunțate din timp, ș.a., toate aceste activități fiind cuprinse în prospecte atractive, gratuite (tipărite pe zile, ore, cu indicarea sălilor unde se va desfășura acțiunea, numele, și calitatea conferențiarului). O latură importantă a activităților serviciului de instrucție-informa- țic o constituie expertizele ce se fac asupra operelor de artă, aduse de cetățeni, consultații fixate în anumite zile, care însă nu se pronunță asti- pra evaluării în bani a obiectelor cercetate. Referindu-mă la conferințele sau filmele video programate în cadrul unor muzee, iată câteva titluri (în ordine cronologică) de la mereu amin- titul „British Museum" (perioada septembrie-octombrie 1994): Sue Blon- dell (numele conferențiarului), „Parthenonul: Atena și templele sale"; George Hart, „Unificarea Egiptului"; Carol Andrews, „Amulete ale Egip- tului antic"; Patsy Vanags, „Bijuterii grecești: mituri în aur" și „Arta timpurie creștină"; Lucy Adams, „Arta medievală timpurie" și „Biblia în arta medievală"; Louis Schofield, „Homer și micenienii"; Lesley Fitton, „Cicladele în epoca bronzului"; Barbara Brend, „Arhitectura safanidă în Iran"; Hilary Wiliams, „Diirer în Italia"; Mavis Pilbeam, „Cultura japo- neză în era Meiji (1868—1912)“; Christopher Walker, „Istorie și tradiție în Mesopotamia" și „Arhive și biblioteci în Mesopotamia"; Jessica Har- rison-Hall, „Ceramica chinezească din secolul XVI"; Anne Farrer, „Picturi populare chinezești"; Barbara Brend, „Animalele în arta islamică"; Nicole Douek, „Cosmetica in Egiptul antic" și „Podoabele Egiptului antic; Si- mon James, „Viața cotidiană în Roma antică"; Susan Woodford, „Cum iși ilustrau grecii miturile" și „Războiul troian în arta grecească"; Simon James. Pompei un oraș roman și populația sa" și „Arheologia colților din Britania"; Anne Pearson, „Privire asupra sculpturii grecești"; Roweya Loverance. „Arta cruciaților"; Pat Barylski, „Imagini ale lui Boudha din India"; Rowciia Loverance, „Mozaicurile bizantine în Sicilia"; Hillary Williams, „Piranesi: gravuri în British Museum" și „Goethe și Angelica Kauffmann: călătorie în Italia"; George Hart, „Enigma reginei Hatshep- sut"; Stephen White, „Afișul rusesc în anii războiului civil"; Cathcrine Cooke, „Arhitectura de avangardă rusească" (!) etc. După cum lesne se poate observa un program deosebit de atractiv, abordând diverse teme (nu numai de arheologie) găzduit de un muzeu de istorie antică! In dorința de a mări numărul vizitatorilor (și așa mai mult decât suficienta, muzeele engleze au creat câteva instituții, importante orga- nisme, cu ramificații în toată țara. Este vorba de asociațiile (cercurile) „Prietenii Muzeului" (le-am remarcat la „Victoria and Albert Museum" și „Tate Gallery"). Pentru informarea celor interesați, prezint mai jos, parțial, — in traducere —, prospectul cercului de la Muzeul „Victoria și MUZEE Șl MONUMENTE BRITANICE 807 Albert", cel al pinacotecii „Tate“ fiind asemănător în ceea ce privește conținutul: „PRIETENII LUI „V & A“. „V & A“ semnifică inițialele cunoscutu- lui muzeu londonez de artă decorativă și aplicată — nota mea). DORINȚE: In scopul promovării activității și a muncii de calitate, desfășurate la „Victoria and Albert Museum", cu specială privire la următoarele cerințe, dorim: 1. Popularizarea și întărirea fondului de achiziții, a donațiilor ope- relor de artă, îndeosebi a celor de importanță națională. 2. Menținerea unui program expozițional interesant, la un înalt nivel de apreciere. 3. Atractivitatea etalării în vitrine a obiectelor, atractivitate datorată unui design modern și a unui concept multilateral de creativitate. 4. Lărgirea sferei activităților de instruire și pregătirea unor proiecte variate de cercetare. PRIVILEGII: 1. Intrarea gratuită și imediată a membrilor cercului la expozițiile cu plată ale muzeului. Aceștia pot fi întovărășiți de încă o persoană („oaspete"). 2. Reduceri substanțiale la publicațiile și duplicatele puse în vân- zare la standul publicitar al muzeului. 3. Vizitarea ghidată a secțiilor aferente „Muzeului Victoria și Al- bert“ („Apsley House" — „Wellington Collection11, „Osterley Park House“, „Muzeul copilăriei" din Bethnal Green). 4. Organizarea vizitării edificiilor și a monumentelor de interes isto- ric din țară și reducere de cost la cele în străinătate. 5. Audierea de conferințe speciale și vizionarea unor exponate foarte prețioase, ce nu sunt prezentate publicului larg. 6. întâlnirea și conectarea unor personalități cu diferite ocazii (ver- nisaje, conferințe, „mese rotunde"). 7. Pe baza legitimației de membru se acordă o reducere de lă’/o la prețul restaurantului muzeului, peste o anumită sumă". In continuare, se discută despre calitatea de membru „Prieten al Muzeului V & A", căruia i se eliberează o legitimație pe care o plătește. O legitimație de membru specială se acordă unor pensionari și tuturor celor ce lucrează în muzeele din Marea Britanic (foarte interesant, nu?). Această legitimație specială conferă aceleași drepturi ca a membrilor de rând. Permisul se eliberează după completarea unei cereri de tip for- mular și după achitarea sumei cotizante. Ea va fi reînnoită anual de la data omiterii acestei legitimații. Urmează o serie dc detalii referitoare la numele, adresa și semnătura solicitantului. Ca o curiozitate, trebuie spus că suma strânsă din cotizații și donațiile membrilor acestor cercuri se 808 CONSTANTIN POP ridică la cifre considerabile (din păcate nu am aflat cât, ele fiind secrete), ce vor fi folosite la activități muzeografice ulterioare. In încheiere, voi prezenta câteva interesante colecții muzeale și mo- numente istorico-artistice, vizitate în Anglia. LONDRA Muzee și colecții: „British Museum“, faimoasă instituție, considerată între primele cinci locuri ale genului din urne. A fost fondat, în anul 1753, printr-pn „Act* al parlamentului, luând naștere din colecțiile naturalistului și fizi- cianului Hans Sloane. Clădirea actuală (imitând un templu grecesc) a fost edificată după planurile arhitectului Robert Smirke, între anii 1823— 1847. Patrimoniul său conține exponate (de valoarea inestimabilă) atri- buite diferitelor culturi occidentale europene din preistorie, apoi cea minoică, microasiatică, civilizația celtică - - mumia „omului din Lindow* face o deosebită impresie, Britania romană ș.a., secțiile de istorie clasică antică universală (egiptologie — „piatra de la Rosctta*, statui de faraoni, numeroase mumii, asiriană — „reliefurile de la Ninive, Nimroud* etc., grecească — printre care „frizele Parthenonului“ și „Cariatida* ateniană, „monumentul nereidelor de la Xantos“, „vestigiile mausoleului din Hali- carnas*, romană — superbul „vas Portland*, cameea augustană „Blacas“, diferite civilizații orientale (islamică, indiană, extrem orientală), cultura Evului Mediu apusean, galerii cu picturi din epoca Renașterii până în secolul nostru, un bogat cabinet de monete și medalii și departamentul „British Library* („Biblioteca Britanică*, de fapt, cea națională), care expune rarități bibliofile și documente istorice (manuscrise, printre care celebra „Magnat Carta Libertatum* a regelui loan „Fără de Țară* — 1215, incunabule, hărți medievale, stampe și gravuri). Acest grandios muzeu coordonează și activitatea „Muzeului Omului* („Museum of Man- kind“), cu profil etnografic (civilizațiile popoarelor, mai puțin europene, dar mai mult de pe alte continente, în special, africane, din Oceania, Extremul Orient, central și sudamericană, precum și trecutele vestigii ale imperiilor Ashanti și Benin, mayașă, aztecă și incașă), a Muzeului de „Istorie Naturală* („Natural History Museum*), întemeiat tot în anul 1753, găzduit de o maiestuoasă clădire, elaborată de arhitectul Alfred Waterhouse 1860 (amintind de o catedrală în stil romanic) și deschisă publicului din anul 1881 (acest muzeu, începând cu 1977 are o anexă la „Hali of Human Biology)*. „Victoria and Albert Museum*, considerat unul dintre cele mai mari muzee de artă decorativă și aplicată din lume. Această instituție își are inițial originea în exponatele marii „Expoziții Internaționale*, găzduită de Londra, în anul 1851. Materializare^! planurilor arhitectului Aston Webb s-a realizat în anul 1909, când galeriile sunt deschise publicului. Instituția poartă numele suveranilor Marii Britanii din acea perioadă, și anume, regina Victoria și prințul consort Albert, monarhi care au spri- jinit construirea, achiziționarea fondului și activitatea acestui muzeu. El are două secții distincte: Colecțiile primare (baza lor o constituie cele MUZEE Șl MONUMENTE BRITANICE 809 provenite de la „Marlborough House“), clasate pe stiluri, perioade și colecțiile speciale, alcătuite din opere de artă de pe mapamond (sculpturi, picturi, printre care șapte pânze de Rafael, orfevrărie, feronerie, toreuticâ, tezaure, mobilier, sticlărie și porțelanuri, piese unicate paleocreștine, bi- zantine și medievale, o splendidă colecție de costume și furnituri). De acest muzeu aparțin alte patru instituții de profil mai mici, două situate în afara Londrei, alte două în metropolă. Primele sunt „Muzeul copilă- riei“ (!) din Bethnal Green, construit de James Wild, cu acces spre vi- zitare din anul 1872 (cuprinde numeroase obiecte ce fac referiri la lumea celor mici și a basmelor, precum și o anexă: colecție de costume și arme japoneze, antă decorativii europeanii din secolul XIX, printre care și câteva sculpturi ale lui Auguste Rodin) și „Osterley Park House", crea- ție remarcabilă a lui Robert Adam (veacul XVIII), un palat-conac con- struit pe un mai vechi edificiu (datat în 1577). Ultimele două sunt „Wel- lingtori Collection“ (în „Apsley House“, ridicată între anii 1771—1778 de același faimos arhitect, amintit mai sus; edificiul devine, din 1817, pro- prietatea învingătorului lui Napoleon și aici se poate admira prețioasa colecție a „Ducelui de Fier“, alcătuită din tablouri, argintărie, porțelanuri, ceramică, arme și armuri orientale ș.a.) și „Muzeul Teatrului“ (muzeu de profil, al cărui vernisaj a avut loc în 1980), găzduit în clădirea mult prea cunoscutei opere regale „Covent Garden“. „National Gallery“, ale cărei începuturi sunt marcate în anul 1824, cu un fond de aproximativ 3.500—4.000 (!) de tablouri, prezintă renu- mite pânze ale maeștrilor penelului european, începând de la „primi- tivi" până la cei contemporani (se remarcă picturile lui Masaccio, Rafael, Botticelli, Michelangelo, El Greco, Tizian, Veronese, Velasquez, Rubens, Rembrandt, Goya, Corot, Van Gogh, Cezanne, Picasso etc.). „National Portrait Gallery", construitei în 1856, cuprinde circa 4.500 de portrete ale unor personalități engleze (bărbați și femei), între veacu- rile XVI—XX. ’ ’ „Tate Gallery", fundația lordului Henry Tate, cu o clădire în genul unui templu ionic, și-a deschis porțile începând din anul 1897. Dacă în faza inițială acest cunoscut lăcaș de artă avea doar două sculpturi și 65 de picturi, acum el posedă peste 4.000 de piese și este considerat muzeul ce expune capodoperele artiștilor englezi (Hilliard, Hogarth, Blake, Tur- ner, Gainsborough, Reynolds, Constable etc.), având însă și mărturii ale unor școli de pe continent (Cezanne, Gaugain, Rodin, Van Gogh, Picasso) sau lucrări moderne (Hamilton, Kitaj, Moore). Și țara noastră este repre- zentată la „Tate Gallery" prin trei valoroase sculpturi ale marelui Con- stantin Brâncuși, și anume, două variante ale lucrărilor „Domnișoara Pogany" și „Măiastră" (pl. 4/2). „The Tower of London" („Turnul Londrei"), de tristă amintire for- tăreață (pl. 5J1) de pe malul stâng al Tamisei, a fost timp îndelungat înspăimântătoare închisoare și loc de execuție medieval, a cărui faimă se împletește, de nenumărate ori, cu evenimentele unor epoci sângeroase engleze. Acest complex muzeal, proprietatea Coroanei britanice, prezintă multe construcții, fiecare cu istoria ei: „The White Tower" („Turnul Alb"), palat-fortăreață a lui Wilhelm I Cuceritorul" (1078), terminat în vremea urmașului său William II „Rufus“-,,cel Roșu" (1097), o clădire centrală în complex, unde se poate contempla capela „Sf. loan Evanghe- 810 CONSTANTIN POP listul", care, — după cum glăsuiește legenda —, „a fost înălțată din materialele corăbiilor cu care normanzii din Franța au trecut Canalul Mânecii, când au atacat Anglia" (1066). Astăzi, „Turnul Alb, adăpostește o bogată expoziție de arme și armuri medievale (multe de paradă sau de campanii războinice au aparținut lui Henry VIII), iar alături de acesta există o expoziție de flinte și arbebuze; apoi, „Capela regală St. Peter ad Vincula", fondată, probabil, în timpul domniei lui Henry I (1100 1135), în care își au locul de veci ilustre personaje ce și-au pierdut viața, fie ca prizonieri, fie pe eșafodul fioroasei fortărețe; „Bloody Tower" („Turnul sângeros"), aici, în anul 1483, au fost uciși din porunca unchiului lor, viitorul rege Richard III, doi copii dinastici, prințul regent Eduard și fratele său, ducele de York, oasele lor găsindu-se sub scara turnului, în secolul XVII, cu ocazia unor reparații; în „Queen’s House" a fost închisă cea de a doua soție a lui Henry VIII, Anne Boleyn (mama faimoasei re- gine Elisabeta I), iar în „Devereaux Tower" a fost ținut prizonier Robert Devereaux (se cunosc numele a multor persoane de vază, care au fost încarcerate în „Turnul Londrei": du pildă, Sir Walter Raleight, faimos amiral și corsar, ba chiar și viitoarea regină Elisabeta I, pe vremea când era doar prințesă); „Byward Tower", înălțat în anul 1280; „King Henry’s III Watergate" („Poarta Apei a regelui Henry III", deci, Intrarea spre pro- menada favorită a suveranului de pe malul Tamisei); cutremurător este „Site of Scaffold" („Platoul de decapitare"), a cărui inscripție modernă amintește că, între 1536—1601, au fost executați aici 6 condamnați (Anne Boleyn și Katherine Howard, a doua și, respectiv, a cincea soție a regelui Henry VIII, Margaret, contesă de Salisbury și ultima prințesă Plantage- net, Jane, vicecontesă de Rocheford, cumnata victimei Anne Boleyn, lady Jane Grey și amintitul Robert Devereaux, prinț de Essex, favoritul Eli- sabetei I, — se presupune încă o decapitare anterioară, în 1483, a lordu- lui Hastings); „The Jewel House" („Casa Bijuteriei") rămâne însă punc- tul forte de vizitare al acestui complex muzeal: aici este expus celebrul tezaur de podoabe (pl. 5/2) a Casei domnitoare britanice (peste 3.000 de piese din aur, argint, platină, pietre prețioase, printre care mult râvni- tele diamante celebre, „Steaua Sudului" și „Koh-Noor"). în încheiere, un cuvânt de plăcută amintire referitor la garda „Turnului Londrei", acei „Yeoman Warders" (în același timp paznici și ghizi), înveșmântați în pitorești costume din vremea lui Henry VIII. „Museum of London", instituție relativ recentă, cu importantei ex- ponate ce „vorbesc" de trecutul metropolei țării (din foarte îndepărtatul paleolitic, epoca stăpânirii romane, evul de mijloc, perioada „elisabetană", revoluția lui Oliver Cromwell, era „victoriană", timpurile moderne), principalele evenimente fiind bine punctate. „Wallace Collection", găzduită de un palat (al lui Sir Richard Wal- lace), din secolul XVIII (1776), prezintă vizitatorilor valoroase pânze franceze, spaniole, italiene, flamande, olandeze, fine miniaturi, sculpturi, aurărie, arme și armuri orientale. „The Queen’s Gallery" („Galeria Reginei"), deschisă publicului din anul 1962, într-o aripă a palatului londonez „Buckingham" (reședința oficială a „Coroanei"), cu fine și prețioase exponate (îndeosebi tablouri) ale reprezentanților diferitelor școli artistice. , MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 811 „Science Museum" („Muzeul Științei", un fel de „Muzeu al tehni- cii"), mai -puțin spațios, dar la fel de interesant, expune, printre altele, locomotiva lui Stephenson, aparate de zbor ale pionieratului aviației, fe- lurite mostre de aplicații în tehnologie. Cu tematici precise, militare, sunt „Imperial War Museum" („Mu- zeul Imperial al Războiului"), „National Army Museum" („Muzeul Na- țional Militar"), din cartierul londonez Chelsea și cel al „Royal Air Force" (aviației), care oferă vizitatorilor imagini despre viața ostășească pe timp de pace și război, felurite armamente, echipamente, intr-un cuvânt tot ce este legat de activitatea cazonă. Inedit este „crucișătorul Belfast" anco- rat pe cheiul Tamisei, cu vechi state de serviciu în marina de război bri- tanică (din anul 1938), astăzi „muzeu plutitor". După cum afirmam, curioase ca tematică, dar deosebit de atractive, mi s-au părut: „Madame Tussaud’s", datând din anul 1802, care în- cearcă să prezinte (cu mare succes la public, în special, la copii) figu- rile în ceară, în mărime naturală, ale unor marcante personalități din is- toria universală și a Angliei (câteodată sistemul de expunere este amu- zant, de pildă, „Regele Henry VIII înconjurat de „haremul" de soții"!). O reușită galerie din acest muzeu, cu mare afluență de vizitatori, este sala închinată „Bătăliei navale do la Trafalgar", ce impresionează prin mulțimea personajelor în mișcare (datorită unor mecanisme ingenios censtruite), ba chiar și olfactive (miros de praf de pușcă, fum) ori audi- tive (zgomot progresiv, comenzi de abordare, urale etc.). „Casa detecti- vului Sherlock Holmes" (abil personaj de ficțiune din romanele polițiste ale lui Conan Doyle), de pe „Baker Street" nr. 221 B (număr care, de fapt, aievea, nu există, prezintă piese din vestimentația celebrului detec- tiv și a asistentului acestuia, „dr. Watson", imagini din filmele cu acest subiect, expunerea grafică a rezolvăriii „cazurilor celebre" etc. Mai ră- mâne de amintit formidabila publicitate care se face în jurul acestui per- sonaj: întreaga stradă „Baker" este „împânzită" cu felurite magazine, ce poartă numele eroului (astfel, sunt cafenele și cofetării, mici prăvălii cu suveniruri de vânzare, ba chiar și un hotel, toate purtând numele de „Sherlock Holmes"!). Apoi, „House of Detention" („Casa Detenției"), amenajată în subsolurile fostei închisori de pe „Clerkenwell Road", cu- tremurătoare măturie a istoriei celor deținuți aici, între anii 1616—1890. Catedrale și biserici istorice: „Westminster Abbey" (pl. 6(1), celebră abație-catedrală, recunoscut loc de încoronare și înmormântare a dinastiei engleze. A fost construită în anul 1065, din porunca regelui anglo-saxon Eduard „Confesorul", pro- babil, peste fundațiile unei mai vechi mănăstiri, închinată „Sf. Petru" (secolul VII?). Lucrarea de edificare a ei este ilustrată pe cunoscuta tapi- țerie normandă, provenită din localitatea franceză Bayeux. Astăzi, cate- drala păstrează planimetria și arhitectura clin timpul lui Henry III (seco- lul XIII), fiind considerată un reușit exemplu al arhitecturii englezești timpurii. In interior, se găsesc câteva monumente de excepție, printre care: memorialul „Eroului Necunoscut", statui de ilustre persoane, ma- rea „Capelă Regală" (aici intrarea se plătește) și unde se pot vizita „Ca- 812 CONSTANTIN POP pela Sfântului Eduard „Confesorul" (amintitul rege, acum sanctificat), mormântul Elisabetei I, colțul „poeților" (cu locul de veci al lui Geoffrey Chaucer), „Capela lui Henry VII", „Tronul de încoronare" (primul rege „urcat" pe el a fost Eduard I — 1272—1307, ultimul, actuala regină Eli- sabeta II — 1953). „St. Paul’s Cathedral", cu grandioasa înălțime de 111 m, a cărei fundație datează din anul 604. Arsă în incendiul londonez din 1666, a fost reconstruită între 1675—1710, de către arhitectul Sir Christopher Wren. Puternice avarii va avea de suferit în urma bombardamentelor germane din cel de-al doilea război mondial. Tezaurul catedralei este foarte valoros, iar în interior își au mausoleele amiralul Nelson, eroul de la Trafalgar și ducele de Wellington, învingătorul de la Waterloo. „Westminster Cathedral", mai recentă (piatra de fundație a fost pusă in anul 1895), în stil neobizantin, reprezintă cel mai grandios lăcaș de cult ortodox din Marca Britanie. Adăpostește o interesantă galerie de obiecte religioase. „Southwark Cathedral", la început o biserică din timpul lui Henry I (secolul XII), apoi abație augustiană, acum o construcție maiestuoasă din anul 1905, o mixtură (nu prea reușită) a goticului francez cu cel engle- zesc. Posedă o colecție ecleziastică destul de bogată. „St. Clement Danes" este o biserică edificată, după tradiție, pe locul de debarcare al invaziei daneze din secolele întunecate de început ale Evului Mediu. Substrucțiile sunt ale unei alte mănăstiri din secolul IX, iar înfățișarea actuală se datorează aceluiași mare arhitect Christopher Wren. „St. Bartholomew the Great" este considerat cel mai vechi așezământ ecleziastic păstrat din Londra (1123), aspectul lui de astăzi datorându-se restaurării din timpul dinastiei „Tudorilor". în vecinătate se găsește spi- talul cu același nume de sfânt, construit la porunca regelui Henry VIII. „Temple Church" constituie biserica „Ordinului Templierilor", da- tată în secolul XIV, iar în chiliile de odinioară, înconjurătoare, locuiau studenții bursieri ai acestui ordin ostășesco-călugăresc. . „St. Martin-in-the-Fields" a fost construit, în 1726, de către James Gibbs și se dorește a imita stilul așezămintelor religioase americane din New England. Interesantă galeria de artă, care poartă numele „patro- nului bisericii", „Sf. Martin". „AII Soul’s" („Biserica întregului suflet"), de formă circulară, este opera lui John Nash (1824). Ruine antice: Din capitala provinciei romane Britannia, antica colonia Londinium Augusta, în urma excavațiilor edilitare au ieșit la iveală următoarele ves- tigii: zidul de incintă (ridicat pe la anul 200 d.Ch.), surprins lângă „Turnul Londrei", cu duetul pe întreaga arteră de circulație „London Wall" f,.Zidul londone'", un mic fort se păstrează pe „Noble Street"), resturi de edificii pe „Gracechurch Street", apoi templul mithriac (nu mi s-a părut însă a fi așa ceva) din apropierea edificiului „Mansion House" și băile, în preajma clădirii „Somerset House". Tot din perioada stăpâ- MUZEE ȘI .VOXVMENTL BRITANICE 813 nirii Romei datează și „London Bridge41 („Podul Londrei"), anul 43 d.Chr., lat de 4 m, a cărui aspect exterior actual (după ce ei „trecut" cu bine prin „furtunile" evului de mijloc) nu lasă să se întrevadă acest lucru. Edificii istorice: Clădirea „Parlamentului" (pl. 6/2). La început a fost palatul regelui anglo-saxon Eduard „Confesorul", forma sa de astăzi (în stil neogotic), familiarii lumii întregi, se datorează reconstrucției sale, în urma incen- diului din anul 1834 (arhitecții Barry și Pugin). xAisi se păstrează, înce- pând din 1400, actele emise de această instituție guvernamentală, iar unele din cele peste 1.000 de camere și de 3 km de coridoare (!) sunt vizi- tabile în anumite zile. Alături, se află cunoscutul „orologiu41 londonez, „Big Bcn44 (și el în stil neogotic, la sfârșitul secolului trecut). „Buckingham Palace44, reședința oficială a încoronaților de pe tronul Marii Britanii (începând din anul 1837), inițial locuința ducelui de „Buckingham44 (secolul XVIII), apoi modernizat de arhitectul John Nash (1820). Publicul poate parcurge aici amintita „Galerie a Reginei44 și ad- mira, în „grajdurile regale44, caii și trăsurile Coroanei. Edificiul este compus din circa 600 de camere, situate pe trei etaje. „Lambeth Palace44, inițial o capelă din 1230, va fi făcut, în 1495, din porunca episcopului Morton. Curând devine reședința londoneză a arhi- episcopului de Canterbury. în „Lollands Tower44 se păstrează memoria- lul lui John Wycliffe, reformator religios (1378). „St. James’s Palace44, palat al „Tudorilor44, construit între anii 1530— 1536, unul dintre reședințele reginei Elisabeta II. „Kensington Palace44, datând din anul 1689, are o impresionantă co- lecție a vestimentației regale, expusă publicului. „Admiralty44 a fost reședința „Lordului Amiral44, iar din anul 1963 a Statului major al Marinei regale engleze. Clădirea ia naștere între 1722—1726, arhitectul ei fiind Thomâs Ripley, iar coloanele, în stil toscan, ale fațadei, sunt opera lui Robert Adam. : „Guildhall44 („Casa breslei44), primăria cartierului londonez „City44, cu sala de banchete, datează din anul 1411 (aspectul exterior este din 1873). In holul spațios al clădirii se află statuile a doi uriași legendari britani („Magog44 și „Gog44). „St. John’s Gate44 („Poarta Sf. loan44), datează din anul 1504, iar în încăperile superioare ființa comandamentul ordinului războinic-călugă- resc al „Sf. loan44. „Somerset House44, construită în 1547, după planurile arhitecților Inigo Jones și John Webb, în cinstea regentului „Protector Somerset44, viitorul rege Eduard II. Imaginea ei de astăzi se datorează lui William Chambers. „Banqueting House44 reprezintă actualmente singura porțiune ră- masă din palatul „Whitehall44 al lui Henry VIII, unde își avea reședința și celebrul cardinal Wolsey. Clădirea a fost completată, în anul 1622, de arhitectul Inigo Jones. Aici a fost executat regele Charles I de revoluția lui Cromwell (1649). In interior, se remarcă tavanul pictat de Rubens 814 CONSTANTIN POP (1635), reprezentând „Apoteoza lui James I și unirea regatelor Angliei și Scoției41. „Downing Street" nr. 10, așa este cunoscută în lumea întreagă lo- cuința prim-ministrului britanic (începând cu anul 1731!). Poartă numele după Sir George Downing, care a trăit aici (1684). „Marlborough House", edificată între 1709—1711, de către Chris- topher Wren, pentru Sarah, ducesă de „Marlborough". în 1817 devine palat regal. „The Queen Chapel", creată de Inigo Joncs, poate fi vi- zitată. „Mansion House", reședința primarului general al capitalei („Lord Mayor"), construită între anii 1739—1753. „Spencer House", ridicată în perioada 1756—1766, pentru primul conte Spencer, prezintă unele dintre cele mai superbe interioare de edi- ficii istorice ale metropolei. Așa-numitele „Palm Room" și „Painted Room", au coloanele de susținere și stucatura placate cu foițe de aur. „Royal Albert Hali" (pl. 7J1) având inițial destinația de a sluji artele și științele, a fost înălțată la sugestia prințului Albert, consort al reginei "Victoria I, dar edificat după moartea acestuia (1861). Imensa clădire, cu plan circular, este astăzi folosită ca sală de concerte, ea putând adăposti 7.000 de auditori. „Law Courts" („Tribunalul Suprem"), deschis în anul 1882, deși considerat edificiu cu tentă istorică, „deranjează" pe mulți londonezi sau turiști, prin arhitectura sa încărcată, eclectică (totuși predomină stilul neogotic). ' „Tower Bridge" („Podul Turnului"), (pl. 8) din epoca „victoriană" (1894), numit așa după „Turnul Londrei", aflat în imediata apropiere pe malul stâng al Tamisei. Farmecul său constă în ridicarea părții carosa- bile în momentul trecerii pe fluviu a unor ambarcațiuni înalte. Intere- sant este muzeul din interior, cu prezentarea unor exponate și imagini referitoare la construcții hidraulice, fluviale, diferite mijloace de navi- gație etc. „Harrods", cel mai spațios supermagazin european (cu produse de excepțională calitate, dar enorm de scumpe!) este considerat edificiu is- toric, deși a fost dat în folosință de abia la începutul veacului nostru (aparține stilului „victorian târziu-edwardian"). Are o înălțime de 76 m, 230 de departamente, iar escalatoarele au o lungime de 68,450 km (!), aici avându-și locul de muncă în jur de 5.000 de funcționari. Memoriale și statui (capodopere artistice): (Descrierea acestora se face după amplasamentul lor stradal). „Albert Memorial" (în „Keningston Gardens") dedicat memoriei prin- țului Albert, soțul reginei Victoria I, opera sculptorului Sir George Gil- bert Scott (pl. 7/2). Tot în acest superb parc se află gingașa statuie a lui „Peter Pan", năstrușnic personaj de basm, mult îndrăgit de cei mici. „Queen Victoria Memorial", statuie aurită a faimoasei regine, este plasată în fața palatului „Buckingham", pe „The Mall". Memorialul a fost inaugurat în 1911, de către regele George V. MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 815 Pc același „The se înalță „Columna lui Frederick, duce de York1' (al doilea fiu al regelui George III), comandant suprem, de excep- ție, al armatei engleze intre 1795 -1809 și 1811—1827. In jurul sau în imediata apropiere a „Parlamentului" se află reuși- tele statui ale lui „Richard Inimă de Leu“, „Olivier Cromwell", „Winston Churchill", „Boudieca" („Boudicea"), regina celtică din seminția icenilor (a avut îndrăzneala de ei ataca și incendia capitala romană Londinium Augusta) sau celebrul grup statuar „Burghezii din Calais“, a nu mai pu- țin celebrului artist francez Augusta Rodin. Este vorba de „surprinderea11 și transpunerea în artă a unui eveniment real, petrecut în timpul războ- iului de 100 de ani: șapte cetățeni onorabili din Calais își pun chezășie libertatea regelui Eduard III, în timpul asediului orașului de către armata engleză (1347). Pe „Victoria Embankment“ („Cheiul Victoria"), pe malul stâng al Tamisei, este „Cleopatra’s Needle" („Acul Cleopatrei"), denumire impro- prie, deoarece este vorba de un obelisc egiptean de la Heliopolis (din timpul faraonului Tuthmes III, 1.500 î.Chr.), dăruit ca omagiu poporului englez, de către viceregele Egiptului Mohamed Aii (1878). în mijlocul tumultuoasei artere de circulație „Whitehall" se înalță „Cenotaful" (sculptor Edwin Lutyens), impresionant memorial, ce amin- tește de eroii căzuți în conflagrația primului război mondial (la Londra și în întreaga Marca Britanie sunt numeroase astfel de memoriale ale genului). Celebra piață „Trafalgar Square" prezintă următoarele monumente mai de seamă: „Arcul Amiralității" (autor Aston Webb, 1910), statuile ecvestre ale regilor Charles I Stuart și George IV, toată arhitectura am- bientului fiind însă dominată de „Columna lui Nelson" (sculptor Edwin Landseerl și care celebrează zdrobitoarea victorie a amiralului asupra flotei franceze în bătălia navală de la Trafalgar — 1805 (se cer a fi amin- tite câteva date tehnice: înălțimea personajului: 5 m, înălțimea fusului coloanei: 51 m, leii de la baza monumentului confecționați din bronzul de la corăbiile franceze capturate). Nu departe, în „Piccadilly Circus" surâde silueta șăgalnicului „Eros" în dinamică mișcare, personaj interpretat de Albert Gilbert ca simbo- lizând „Caritatea creștină". „The Monument" (pe „King William Street"), cu înălțimea de 62 m, dorește a păstra pentru posteritate amintirea cumplitului incendiu din anul 1666, când Londra a fost distrusă aproape în întregime. Este capo- dopera lui Christopher Wren. „Marble Arch" („Arcul de Marmură"), la încrucișarea arterelor „Ox- ford Street", „Baywater Road" și „Park Lane", este un triumfal, creația lui John Nash (1825—1836). In sfirșit, „Arcul lui Wellington" (în „Hyde Park Corner") proslă- vește pe ilustrul general glorios, învingătorul lui Napoleon Bonaparte. In continuare, mă voi referi la vizitarea unor muzee, colecții și mo- numente din alte localități6 (în ordine alfabetică) din Anglia. 6 „Impresiile" de călătorie se referă și la localitățile vizitate în anul 1980 (cu ocazia organizării expoziției de arheologie românească „The Dacians" — „Dacii** la Billingham-on-Tees). 816 CONSTANTIN POP BATH Renumita stațiune cu izvoare termale (în „Geografia" lui Ptolcmeu apare sub denumirea de „Aquae Calidaeu), este cunoscută încă din preisto- rie. In epoca romană se construiește un castru (în jurul anului 44 d.Chr.), localitatea numindu-se Aquae Sulis. Se edifică un stabiliment al băilor și se înalță un templu închinat zeiței Minerva-Sulis. In Evul Mediu tim- puriu Bath decade, fiind supus la distrugeri daneze și anglo-saxone. De- vine, apoi, un centru ecleziastic (mănăstire datorată lui John of Tours, 1088—1122) și manufacturier (în special, de lână). în „epoca georgeană", a secolului XVIII, orășelul renaște, se dezvoltă prin edificarea unor fru- moase palate (printre care și noua clădire a băilor, ridicată peste ruinele . vechi ale celei din epoca romană). Muzeul „Băilor romane", adăpostește vestigiile din perioada clasică antică: se păstrează câteva bazine, dintre care unul foarte spațios (pl. 9/1), Instalații de hypocaustum, tuburile de apeduct din plumb, sala de re- creere etc., resturile templului Minervei-Sulis (contaminare sincretistă între atribuțiile zeiței olimpiene și 0 divinitate celtică, locală), numeroase inscripții și monumente, fie votive, fie funerare, obiecte de uz casnic, piese vestimentare, de podoabă, monete ș.a. în mod deosebit impresio- nează izvorul termal cu apă caldă (surprins in situ), care a fost captat, amenajat de romani și care curge și astăzi, cu debit apreciabil, sfidând trecerea timpului (pl. 9/2). „Bath Abbey“ — biserică construită în anul 1499, pe locul unei abații saxone din 781 (unde a fost încoronat Edgar, primul rege al An- gliei, 973). Demn de remarcat, tezaurul ecleziastic din muzeul bisericesc, deosebit de bogat. „Victoria Art Gallery" expune pânze valoroase din veacurile XVIII—XIX. „Muzeul costumelor", inedit prin tematica propusă: istoria de 400 de ani a confecțiilor (patrimoniu: peste 200 de piese). „Pulteney Bridge" peste râul Avon, construit de Robert Adam (1771—1774), imită podurile medievale acoperite (a se vedea „Ponte Vecchio" din Firenze). „Royal Crescent" (pl. 10/1), elegant cvartal de clădiri, semicircular, opera arhitecților Elder (tatăl și fiul, 1767—1775), astăzi locuințe private (dar admirabil îngrijite!). „American Museum", găzduit de „Claverton Manor" dorește să ilus- treze câteva aspecte etnografico-istorice ale uriașei țări de dincolo de Ocean. Vizitatorul poate vedea un foișor din secolul XVII (asemănător celui dintr-o casă din Wrentham, Massachusetts), o încăpere-„capelă“ a sectei religioase a „shaker“-ilor, un dormitor identic cu cel al lui Joshua La Salle, din Windham, Connecticut, 1830), broderii, arme, diverse ate- aje (un car, „Conestoga Wagon", al indienilor Cheyenne), o galerie cu pictură populară americană, podoabe, precum și o bogată listă bibliogra-1 fică referitoare la diferite aspecte din viața cotidiană a Statelor Unite. Pl. I. 1. Pliantul expoziției ,,Aurul giectsc" ( Br-nah aiustum”, liOuuia). 2. iiaila-ghiu "Roman Britain”. Pl. 2, J. Mozaic (villa romană, Woodchester). 2, Amfiteatru roman (Caerjeon). Pl. 3. 1. Ghidul “British Museum” (Londra). 2. Pliantul expoziției "Themes and vanations Ideas Personified" (“National Gallery , Lon^la)- Events «nd AVGVST WM - H BKVARY IWi ASHMOLEANMlWL OXFORD Pl- I. 1. Programul manifestărilor culturale dc la "Ashmolean Museum” (Oxford). 2. ,.Măias- tră” de Constantin Brăncuși ("Tate Gallery”, Londra). Pl. 5. 1. ,.Turnul Londrei” (vedere generală).2. „Marea Coroană Impe- rială” — 1937 (Tezaurul „Bijuteriilor Coloanei”, „Turnul Londrei”). Pl. 6. 1. "Westminster Abbey” (Londra). 2. Parlamentul londonez și "Big Ben”. Pl. 7. 1. "Royal Albert Hali" (Londra). 2. Memorialul Prințului Albert (Londra). “Tower Bridge” (Londra). Pl. 9. 1. Marele bazin (Băile romane, Bath). 2. Izvorul de apă termală (Băile romane, Bath). Pl. 10. 1. "Royal Crescent” (Bath, vedere aeriană). 2. "Kenilworth Castle” (vedere generală). Pl. 11. 1. Oxford (vedere parțială de ansamblu). 2. Altarul Ca- pelei din /‘New College” (Oxford, detaliu). Pl. 12. 1. “Hampton Court Palace (Richmond, imagine aeriana; 2. Memorialul “Royal Air Force” (“Coopers HiH", Runnymede). Pl. 13. i'ațada Catedralei din Salisbury (detaliu). Pl. 14. 1. Casa luiWilliam Shakespeare (Stratford-upon-Avon). 2. "Warwick Castle” (ve- dere generală). Pl. 15. 1. "Royal Windsor Castle (imagine de ansamblu). 2. Camera Gărzii Reginei (“Royal Windsor Castle”). 7$. 1. Complex de cult și astronomic (Stonehenge). 2. ,.Valul lui Hadrian” (porțiunea Castle Nick, Northumberland), ' MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 817 CAMBRIDGE Faimos oraș universitar, cu numeroase colegii renumite (am văzut doar „Jesus College“, datând din anul 1497). . „Fitzwilliam Museum“ (intrarea este liberă), are un bogat patrimoniu eclectic. In sălile de la parter sunt expuse mumii și sarcofage egiptene, artă greco-romană, ceramică și sticlărie englezească, piese de valoare chi- nezești și japoneze. Galeriile superioare prezintă capodopere ale picto- rilor maeștri (Tizian, Veronese, Brueghel, Rubens, Van Dyck, Gainsbo- rough, Monet, Cezanne, Renoir, Picasso etc.). COVENTRY Centrul industrial se mândrea cu o superbă catedrală, edificată în secolele XIII—XIV, care, din păcate, a fost distrusă complet în urma bombardamentului german, din noaptea de 14 noiembrie 1940. Ca un „memento11 ruinele acesteia (impresionante la vedere) au fost păstrate pentru a aminti tuturor de barbaria războiului. Alături, în imediata lor apropiere, arhitectul Sir Basil Spencer, construiește, în anul 1962, o nouă catedrală, monument artistic de valoare, de o linie arhitecturală deosebit de îndrăzneață. ETON ' Vizita acestui faimos oraș „școlăresc41, la 2—3 km de „Windsor Castle44, s-a limitat la admirarea fațadelor exterioare a unor colegii (în interior pătrunderea a fost interzisă din cauza predării cursurilor, în vacanțe ac- cesul este permis). Piatra de fundament a acestui oraș, cu licee de tip superior, cel mai eficient din Marea Britanie (dar și foarte costisitor, doar băieții din „high life“ își pot permite să studieze aici) a fost pusă, în anul 1440, de către regele Henry VI. Interesantă este uniforma obligatorie a elevilor: fracul! GREENWICH Orașul „Meridianului 0 longitudine41 la 5 mile mai jos de „Podul Londrei44, așezat pe Tamisa, se mândrește cu un trecut istoric remarcabil. „National Maritime Museum44 (clădire a arhitectului Inigo Jones) prezintă istoria marinei britanice: de la cele mai vechi modele de am- barcațiuni la cele mai moderne, instrumente de navigație, uniforme mari- nărești din felurite epoci, o galerie închinată amiralilor Cook și Nelson, tablouri cu tematică etc. In „Vechiul Observator Regal44 sunt instru- mente pentru măsurarea timpului, de la astrolab la ceasurile atomice. „Colegiul Naval Regal44 este găzduit de un imens edificiu (1660), pla- sat pe locul unui fost palat („Greenwich Palace44). în care s-au născut Henry VIII și reginele Elisabeta I și Mary I. „Cutty Sark44, o ambarcațiune „muzeu44 tip „Clipper44, ancorată pe cheiul Tamisei. Este o „supraviețuitoare44 de mai bine de un secol (a fost construită în 1869), iar intre anii 1883—1895 a transportat lână din Australia (se cunoaște și numele unui căpitan al ei, „simpaticul44, — după cum arată documentele —, Richard Woodget). 818 CONSTANTIN POP KENILWORTH „Kenilworth Castle“ (pl. 1Q]2) a luat naștere nu cu mulți ani după bătălia de la Hastings, clin 1066. Atunci armatele normande, conduse de Wilhelm I „Cuceritorul11, înfrâng rezistența disperată a regelui Harold. Fortăreața este construită in anul 1122 de către Geoffrey de Clinton, tre- zorierul lui Henry I, iar în secolul XVI devine reședința lui Robert Dudley, conte de Leicester, favoritul reginei Elisabeta I. în urma confruntării de la Edgehill (războiul civil, 1644), Oliver Cromwell aruncă acest castel in aer, fără nici o justificare! De la acea dată și până în zilele noastre, ruinele do la Kenilworth înfruntă vitregia evenimentelor ulterioare. Comisia „English Heritage11 (sub jurisdicția căreia se află fortificația) n-a dorit să restaureze monumentul pentru a da un exemplu concludent, —■ peste veacuri -, a ororilor acelor ani întunecați! Complexul muzeal al castelului înmănunchează un număr de edificii, care se pot vizita: „The Keep“ (donjon normand din secolul XII), „Great Hall“ (1392), „Sainlowe Tower11, „Great Chamber11, „Leicester’s Stables11 (grajdurile, veacul XVI, adăpostesc muzeul complexului), „Leicester’s Gatehouse11 (apartamentele contelui, singurul edificiu reconstruit, aici desfășurându-se ședințele Con- siliului municipal al localității actuale), „Leicester’s Buildings“ (construit special pentru vizita reginei Elisabeta I, 1575), splendida grădină în stil „Tudor11 ș.a. Dar ruinele castelului din Kenilworth au inspirat mulți oa- meni de cultură, printre aceștia numărându-sc și celebrul scriitor Walter Scott, care, influențat de cele văzute aici (1815), va publica un cunoscut roman istoric „Kenilworth11 (1821). LEAMINGTON SPA Orășel din centrul Angliei, cu băi terapeutice, se dezvoltă, în spe- cial, din secolul XVIII, construcțiile balneare fiind impulsionate de lordul Aylesford (1813) și de regina Victoria I, care poposește aici, în anul 1838, pentru o cură medicală. „Art Gallery and Museum11, adăpostește într-un edificiu din secolul trecut, valoroase tablouri (in special, peisagiști englezi), monete, arme, porțelanuri, diferite furnituri ș.a. NORTHAMPTON Orașul a fost întemeiat de normanzi. în perioada domniilor regilor Henry I — Richard II (secolele XII—XIV) ia o mare dezvoltare. „Central Museum and Art Gallery11 are o colecție de tablouri, fine sculpturi și ceramică, dar cele mai prețioase exponate se referă la pre- istorica epocă a pietrei (vestigii numeroase în zona înconjurătoare) și la mostrele de pantofi și cizme (orașul a avut reputația de a fi fost primul centru de încălțăminte din „Insulă11). „Abington Museum11, din „Abington Manor11 (secolul XV), „poves- tește11 istoria socială a orașului, incluzând și o galerie a costumelor. MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 619 „Church of the Holy Sepulchre", biserică din anul 1100, ridicată de primul conte de Northampton, Simon de Senlis, pentru bucuria întoar- cerii sale din cruciadă. „St. Peters“, așezământ monahal din 1160, dar cu origine mai veche saxonă. Este o biserică cu un interesant stil normand. „Queen Eleanor Cross", memorial dedicat de regele Eduard I soției sale (veacul XIII). OXFORD Celebru pe mapamond, orașul Oxford (pl. este un puternic oraș universitar, cu o tradiție îndelungată în învățământul superior euro- pean. Aici au luat naștere printre primele colegii de pe „bătrânul" con- tinent. Orașul a fost întemeiat de regele Alfred cel Mare (879). Wilhelm I „Cuceritorul" il fortifică pentru a deveni un important punct strategic (1068). Din această perioadă datează una dintre cele mai vechi biserici, ,,St. Michael-at-the-Northgate“ (1071). Edificiile și monumentele istorice sunt foarte numeroase, iar vizi- tarea tuturora, pe parcursul unei singure zile, este practic imposibilă. Iată trecerea în revistă a celor mai importante colegii, în ordinea cronologică a înființării lor: „University College" (fondat de William of Durham, 1249), „Merton College" (1264, cu cea mai veche bibliotecă din Anglia), „Balliol College" și „Worcester College" (ambele înființate în secolul XIII), „Oriei College" (Adam de Brome, duhovnicul regelui Eduard II, 1326), „New College" (William of Wykenham, episcop de Winchester, 1379; capela co- legiului este una dintre cele mai frumoase din Oxford, pl. 11^2), „Exeter College" (veacul XIV), „Queen’s College" (secolul XIV), „Lincoln College" (Richard Fleming, episcop de Lincoln, 1427), „AII Souls College" (1438, cu un pitoresc cadran solar), „Magdalen College" (William Waynflete, 1458, turnul său este punct de referință pentru oraș). „Brasenose College" (1509), „Trinity College" (1555), „Hertford College" (veacul XVI, cu pa- sajul „Puntea suspinelor", copie a celebrului original venețian), „Pem- broke College" (1624), „Wadham College" (secolul XVII) sau mai recente („Keble College", 1868, „Mansfield College", 1886). Alte monumente remarcabile din Oxford: biserici: Catedrala „Christ Church" (are vitraliile pictate de Reynolds), care deservește și colegiul cu același nume (unde se află frumosul „Tom Tower"), creată de episcopul Wolsey (1525). Catedrala constituie fundația regelui Henry VIII (1546) pe locul unei mănăstiri din anul 1002; „St. Mary’s Church" (secolul XIII); „St. Michael-at-the-Northgate“ (biserică normandă, 1071 despre care am amintit). Edificii: „St. Edmund Hali" (inaugurat în secolul XIII, cu curtea sa interioară, minusculă, una dintre cele mai frumoase locuri din oraș), „Turnul Carfax" (are un splendid orologiu medieval; aici a fost încoronat, în anul 1665, regele Charles II), bibliotecile „Bodleian Library" (secolul XV) și „Radcliffe Camera", „Sheidonian Theatre" (1669), „Memorialul Martirilor", ce comemorează arderea pe rug a trei episcopi catolici, La- timer, Cranmer și Ridley, care n-au vrut să treacă la anglicanism (mij- locul secolului XVI), „Ashmolean Museum" (cel mai vechi muzeu din An- glia ,cu un inestimabil patrimoniu tematic eclectic și o mult prea valo- roasă bibliotecă). 823 CONSTANTIN POP PORTSMOUTH Importantul port al Canalului Mânecii are câteva muzee și mărturii istorice importante: „City Museum" („Muzeul Orașului**), ce prezintă cei 800 de ani de istorie ai orașului; „Cumberland House**, adăpostește „Mu- zcLil de Istorie Naturală** (comparabil cu „Grigore Antipa" din București); „Royal Naval Museum" cu anexele sale (două hale în care sunt expuse corabia „Mary Rose" a regelui Henry VIII, scufundată în bătălia de la Solcnto — 1545 și astăzi recuperată cu ajutorul arheologiei subacvatice și nava amiral „Victory" a lui Nelson); „Southsea Castle", construit din porunca lui Henry VIII, între anii 1544—1545 și „Casa memorială Charles Dickens" (unde s-a născut marele scriitor în 1812). RICHMOND Richmond, frumoasa și nu prea îndepărtata suburbie londoneză, con- servă unul dintre cele mai briliante monumente istorico-artistice din Marea Britanie și anume: „Hampton Court Palace" (pl. 12J1). Palatul, a fost edificat în cărămidă roșiatică, pe malul Tamisei, la începutul seco- lului XVI (1514—1520), de către cardinalul Wolsey (cel care: va deveni primul ministru al lui Henry VIII), ajungând, în scurt timp, una dintre reședințele preferate ale regelui (mai ales, după căsătoria sa cu Jane Seymour). El va fi lărgit considerabil de perechea regală William III și Mary II (1689—1702). Circuitul de vizitare, deși lung, este foarte atră- gător: „Apartamentele lui Henry VIII" (cu impunătorul „Great Hali", „Camera de Gardă" și „Capela Regală); „Apartamentele Reginei Mary II"; „Apartamentele Regelui" (este vorba de William III, care le-a construit și decorat); „Camerele Georgiene" (cu colecția de cartoane a lui William III „Cartoon Gallery"); „Camerele cardinalului Wolsey" (cuprind și galeria de tablouri renascentiste, elisabetane etc., o deosebită impresie făcând miniaturile lui Nicholas Hilliard, pictorul de curte al Elisabetei I și măș- tile mortuare ale acestei regine și Măriei Stuart, de o frumusețe angelică), pitoreasca și spațioasa bucătărie din timpul dinastiei „Tudorilor", iar în imensa curte a palatului „Terenul de tenis al lui Henry VIII" și celebra „Grădină" (plantată în 1769 cu arbuști, care formează un încâlcit labirint și exemplarul de viță de vie, de la sfârșitul secolului XVIII, dând și astăzi roade!). înfățișarea actuală a palatului, în care, după legendă, bântuie stafia Katherinei Howard (a cincea soție a lui Henry VIII, decapitată în „Turnul Londrei"), se datorează arhitectului Christopher Wren (1689). Alături, este întinsa pădurice (parc) „Richmond", favorit loc de vânătoare a regelui Henry VIII. RUNNYMEDE Pe colina „Coopers Hill" este situat cel mai remarcabil memorial din „Insula Albionului", dedicat memoriei aviatorilor căzuți la datorie în cea de-a doua conflagrație mondială (pl. 12j2). într-un impresionant mauso- leu (cu numeroase aripi), loc de pelerinaj, cu mereu proaspete coroane MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 821 de flori și lumânări, sunt înscrise numele a peste 45.000 de piloți (numele, escadrila, gradul-, anul decesului; sunt și multe femei) din aviația brita- ni:Â, grupați după țările Commonwealth-ului din care au făcut parte. SALISBURY Veche așezare romană (Sarum), apoi oraș în timpurile medievale, Să'dsbury conservă o catedrală edificată in anul 1220, cu adăugiri ulte- rioare la 1334. Specialiștii de istoria artei consideră că ea este singura catedrală din țară care și-a păstrat stilul gotic „pur și clasic" fără a primi alte influențe de creație arhitecturale. Portalul oferă ochilor o gamă largă de reprezentări (pl. i:>), iar tezaurul catedralei, prețioase mărturii istorice. De asemenea, prezintă interes vizita la „Mampesson House", ri- dicată în 1701, pentru Charles Mompesson, etalând o neobișnuită colecție de sticlărie (recipiente pentru băut), din secolul XVIII și furnituri felu- rite și „Sout Wiltshire Museum" (prezentare de vestigii preistorice, com- plexul de cult Stonehenge, romanii și saxonii, istoria orașului). STRATEORD-U PON-AVON Orășelul de pe râul Avon, centru de piață pe timpul regelui loan „Fără do Țară" (1196), cu tradiționalul târg de vite „Mop Fair" (12 octombrie), este legat pentru eternitate de numele ilustrului dramaturg William Shakespeare, care s-a născut (1564) și a fost înmormântat (1616) in această localitate. Aproape toate casele actualei așezări au un aspect particular, încântător, fiind construite în „stil elisabetan". Mulțimea tu- riștilor ia cu „asalt" minunatele mărturii arhitectonice, precum: „Casa marelui Will" (pl. 14^1)^ degajând un ambient de liniște și oarecare prosperitate, caracteristic vieții intime a burgheziei, noua clasă ce se va ridica în Evul Mediu (aici se vizitează camera și patul în care s-a născut scriitorul, leagănul lui, camera de oaspeți, bucătăria ș.a.), „Mary Arden’s House" (căminul de fată al mamei dramaturgului"), „Anne Hathaway’s Cottage" („coliba" — numai așa nu arată! — soției ilustrului prozator) și „Holy Trinity Chruch" („Biserica Sfintei Treimi", 1540), unde se află locul de veci al lui Shakespeare (alături de cele ale soției și câtorva membri din familie). An de an „Royal Shakespeare Theatre" (modernă și impunătoare clădire din localitate) găzduiește festivalul în care se joacă piese ale dramaturgului (primul a avut loc în anul 1769, din ini- țiativa marelui actor David Garrick!). STOCKTON-ON-TEES Primăria municipală a acestui orășel, în nord-estul Angliei, nu de- parte de „granița" scoțiană și Marea Nordului, patronează un grandios complex muzeal, alcătuit din „Preston Hali Museum of Social History", „Darlington Railvvay Museum" (cel al „Căilor ferate", situat în zona pri- mei linii a lui Stephenson), „Preston Park Eaglescliffe", „Green Dragon Yard Art Gallery" (o simeză) și „Billingham Art Gallery" (aici a fost găz- 822 CONSTANTIN POP duită, în anul 1980, reușita expoziția ele arheologie a României, „The Dacians** — „Dacii*'). Poate cea mai completa instituție rămâne „Prestan Hali Museum of Social History" (clădirea a fost edificată în anul 1825, iar din 1953 expoziția poate fi vizitată). După cum îi arata și numele, acest muzeu este al „Istoriei sociale** (are și o puternică tentei etnografică, fiind destul de întins ca suprafață), unde sunt înfățișate, într-o expunere, deosebit de plăcută, interioare orășenești și țărănești din diferite epoci și stiluri (abundă cele „victoriene") din istoria Angliei, precum și o serie de ocupații și meșteșuguri, astăzi dispărute. O piesă de rezistență din patrimoniul acestui muzeu este tabloul „The Diceplayers" („Jucătorii de zaruri**) al pictorului francez Georges de kt Tour (1593—1652). WARWICK Originile orășelului, așezat pe râul Avon, și a castelului, cu ace- lași nume, se pierd în negura timpurilor anglo-saxone, când Ethelfleda, fiica regelui Alfred cel Mare, fortifică Warwick-ul împotriva invaziei da- neze (914). Wilhelm I „Cuceritorul** ordonă construirea unei fortificații (1068). în secolul XIV, Norman de Warwick reconstruiește edificiul în piatră, el urmând a deveni reședința conților cu acest nume. în timpul războaielor de „100 de ani“ și a „celor două roze“ castelul este conside- rat ca un punct strategic de primă importanță. în secolele XVII și XIX i se aduc modificări și restaurări, care prezintă aspectul actual al monu- mentului (pl. 14/2). Complexul de clădiri, (sub patronajul „English Hc- ritage**), înconjurat de o puternică incintă, se compune din: „Ethel- fleda’s Mound“ (locul fortificațiilor din anii 914 și 1068), „Caesar’s To- wer“ (1340), „The Gatehouso and Barbican** (1350, aici se află o ex- poziție amintind de regele Richard III), temnița și camera de tortură (unde au fost aduși și interogați prizonierii în urma bătăliei de la Poitiers, —■ „războiul de 100 de ani“, 1356), „Guy’s Tower** (1395, aici a locuit tem- porar Richard III; din turn se deschide o splendidă panoramă a împre- jurimilor), „Kingmaker** („Făcătorul de regi", o secțiune a castelului, închinată lui Richard Neville, conte de Warwick, care, în 1471, l-a „uns" suveran pe Eduard IV, secțiune cu mare afluență de public, prezentând aspecte din viața medievală a castelului, „însuflețite** cu păpuși de ceară^ în mărime naturală, parcă aievea), „Clarence Tower** (1478), „Bear To- wer** („Turnul Ursului**), „Ghost Tower** (cel al „fantomei**) etc. „Great Hali and State Rooms** („Marele hol și apartamentele statale regale** expun o inestimabilă colecție de arme și armuri, heraldică, interioare, alte mărturii din evul1 de mijloc, printre care jși masca mortuară a lui Oliver Cromwell). In oraș se mai află „Church of St. Mary“ („Biserica Sf. Maria**), de origine normandă, reedificată în secolul XIV, starea actuală datând din anii 1698—1704. WINCHESTER Centra roman, din care, după o perioadă de timp, regele Alfred cel Mare (o frumoasă statuie a sa împodobește artera principală a localității) face capitala primului regat vest-saxon (secolul IX). Episcopul William MUZEE ȘI MONUMENTE BRITANICE 823 de Wykenham (cancelar al Angliei sub regii Eduard III și Richard II) fondează celebrul colegiu superior liceal, in anul 1382 (al doilea ca pondere în țară după Eton; cel de a treilea este Colegiul din Herrow, Ia nord de Londra). Monumente de vizitat: Catedrala, în stil combinat (normand și gotic), inițial biserică romanică („romanesque*4, 1709, se păs- trează doar turnul „retezat11), cu o bibliotecă în care se găsește celebra „Biblie din Winchester4* — scrisă între anii 1160—1170), „Casa memo- rială“ unde și-a trăit ultimii ani ai vieții prozatoarea Jane Austen — (1317), amintitul colegiu și „Guildhall44 („Casa breslei44), edificat în 1873. WINDSOR La câțiva pași de colegiul liceal din Eton se află „Royal Windsor Castle44 (pl. 15/1). Proprietate (și reședință de vară) a Coroanei britanice, el a fost fondat în 1078, de Wilhelm I „Cuceritorul44 (din acele timpuri datează „Round Tower44 din centrul castelului), lărgindu-se și dczvol- t.ându-se mereu (înfățișarea actuală i se datorează arhitectului Jeffry Wyatt —■ secolul XIX; în anul 1992 o aripă a acestuia a fost mistuită de un incendiu, fiind în curs de restaurare). „Apartamentele de Stat'4 (re- gale) oferă faimoase picturi, tapițerii, sculpturi și alte capodopere de artă; Capela „Sf. Gheorghe44 (un mausoleu unde sunt înmormântați regii Eduard IV, Henry VI, Henry VIII și una dintre soții (Jane Seymour), Eduard VIII și regina Alexandra, George V și consoarta Mary, George VI — tatăl actualei regine Elisabeta II, alături un memorial pentru prințul Albert), reprezintă un exemplu concludent al stilului gotic „per- pendicular“ englez (secolele XV—XVI); „Camera gărzii reginei44 este îm- podobită ca uriașe panoplii (pl. 1612); în „Queen Mary’s Dolls House44 există numeroase păpuși, dăruite Casei regale engleze de diferite state (eu plăcere am remarcat și păpuși românești, înveșmântate în pitorești costume populare!). WORCESTER Așezare romană destul de puternică și apoi în perioada anglo-saxonă, odată cu cucerirea normandă, orașul va căpăta importanță în Evul Me- diu. „Worcester Cathedral44, edificată de Richard „Inimă de Leu44 (1189), ia stil gotic (cam încărcat), „Royal Worcester and the Dyson Perrins Museum44 (1751), cu o celecție regală de fine porțelanuri, „Muzeul cen- tral al războiului civil englez44, cu sugestive evocări ale evenimentului și casa unde s-a născut renumitul compozitor englez Edward Elgar, sunt obiective de interes. în sfârșit, am vizitat cu reală plăcere, două importante SITURI AR- HEOLOGICE ale căror imagini îmi erau familiare din ilustrațiile anilor de studenție. Este vorba de: a „Muzeul în aer liber de la Stonehenge" (pl. 16'1), un prea cunoscut și „misterios44 complex de cult și astro- nomic, a cărui edificare își are începutul în neolitic și finalizarea în epoca bronzului. Uriașele roci de piatră au mai multe faze de construcție: I 1800—1650 î.Chr., II 1650—1500, IlI/a 1500, IlI/b 1500—1400, HI/c 824 CONSTANTIN POP 1400. Alături, un mic muzeu cu alte vestigii descoperite în zonă. b. „Va- lul împăratului Hadrian*1 (pl. 16/2), în nord, înălțat între anii 122—130, pentru apărarea Britaniei romane de atacurile semințiilor celtice ale scoților. Acest limes, din piatră, se întinde pe 73 de mile între actualele localități Wallsend-on-Tyne și Bowness-Solway Fort. Din loc în loc se găsesc castre, forturi, burgi (toate fortărețele și zidul, din piatră, al valului sunt judicios conservate și excelent întreținute!). Acest sistem defensiv va fi abandonat definitiv de către romani în anul 383 d.Chr. în concluzie, referindu-mă la această vizită documentară în Marea Britanie, am constatat, cu satisfacție, că față de cele văzute și cunoscute, în anul 19807, rețeaua muzeografică din această țară s-a extins considera- bil prin crearea unor noi instituții ale genului și organisme de coordo- nare puternice. Astăzi ființează numai în Anglia (deci, în afara Țării Galilor și a Scoției) peste 1.800 de muzee și monumente istorico-artistice de sine stătătoare, nimerit prilej de reflecții și pentru noi. CONSTANTIN POP MUSEES ET MONUMENTS DE GRANDE BRETAGNE. 1MPRESSIONS DE VOYAGE (Resume) A la suite des voyages effectues en Grande Bretagne (deux fois en 1980, puis en 1994), l’auteur trăite une ensemble de problemes generales concernant l’organisation des musees d’Angleterre (en exceptant ceux de Pays de Galles et d’Ecosse), ayant en vue les types et la thematique de ceux-ci, les Services d’instruc- tion et d'education, le secteur de „Public Relations". Avânt de presenter les musees, les collections et les monuments visites, chaque d’entre eux avec son histoire et son passe (Londres, Bath, Cambridge, Coventry, Eton, Greenwich, Kenilworth, Leamington Spa, Northampton, Oxford, Portsmouth, Richmond, Runnymede, Salisbury, Stratford-upon-Avon, Stockton-on-Tees, Warwick, Winchester, Windsor, Worcester, aussi que les sites archeologiques Stonehenge et „Vallum de Hadrien“) et pour comprendre mieux les specifique de ce pays, l’auteur passe en revue, en donnant des exemples, les styles architectoniques si propres ă „l’esprit“ anglais. 7 Vezi nota anterioară. BIBLIOGRAFII BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V): 1981—198!) I. IZVOARE, LUCRĂRI GENERALE, SINTEZE, ENCICLOPEDII, BIBLIOGRAFII 1833. D. Alicu, Restaurarea și conservarea monumentelor romane de la Ulpia Traiana, în RMM, 1987, 2, p. 63—66. 1889. Idem, Din istoria unui muzeu, în RevMuz, 2, 1987, p. 43—48. 1890. D. Alicu, S. Cociș, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Bibliografie selec- tivă, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987—1988, p. 589—615. 1891. M. Bărbulescu, Interferențe culturale în Dacia romană, Cluj-Na- poca, 1984, 238 p. 1892. Idem, Din istoria militară a Daciei romane, Legiunea V Macedo- nica și castrul de la Potaissa, Cluj, 1987, 203 p. 1893. Doina Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior și a Daciei, Cluj, 1983, 257 p. ’ 1894. Gh. Bichir, Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, București, 1984, 1174 p. ' 1895. Ioana Bogdan Cătăniciu, Evolution of the system of defence works in Roman Dacia, în BAR, 116 Oxford, 1981, 121 p. 1896. N. Branga, Italicii și veteranii din Dacia, Timișoara, 1986, 223 p. 1897. S. Cocis, Adela Paki, Bibliografia Daciei romane, 1949—1965, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 569—588. 1898. Idem, Bibliografia Daciei romăne, II, 1966—1971, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987—1988, p. 567—589. 1899. I. H. Crișan, Itinerarii arheologice transilvane, București, 1982, 264 p. 1900. Idem, Despre valoarea documentară a Columnei lui Troian, în Studia Antiqua et Archaelogica, Iași, 1983, p. 152—157. 1901. H. Daicoviciu, Ancetres des Romains, La Roumanie, Bruxelles, 1983, p. 41—60. 1902. H. Daicoviciu, D. Alicu, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sar- mizegetusa, București, 1984, 146 p. 1903. M. Deselnicu. Șt. Olteanu, V. Teodorcscu, Istoria prelucrării piei- lor pe teritoriul României, București, 1984, 202 p. * S. Cociș, Adela Paki, I (1949—1965), în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, O- 569—588; idem, II (1966—1971), în ActaMN. XXIV—XXV, 1987—1988, p. 567—588; idem, III (1972—1976), în ActaMN, 26—30, 1 2, 1989—1993, p. 557—576; idem, IV (1977—1980), în ActaMN, 31, I, 1994, p. 273—297. Când autorul apare pentru prima data în bibliografie, prenumele acestuia se scrie in întregime. Același lucru .și pentru toate prenumele feminine. Lista abrevierilor se găsește la sfârșitul volumului. 828 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI 1904. P. I. Dicu, Din istoria municipiului Pitești, scurtă privire asupra epocilor străveche, veche si medievală, în RMM—MIA, 2, 1988, p. 3—15. ’ 1905. I. Donoiu, Efigii feminine pe monedele romane, București, 1983, 127 p. ' 1906. I. C. Drăgan, Mileniul imperial al Daciei, București, 1986, 285 p. [p. 48—61, 189—198.] 1907. V. Drăguț, Arta românească, I, București, 1982, 500 p. [p. 53—63], 1908. XXX, Enciclopedia civilizației romane, București, 827 p. 1909. C. Feneșan, Un proiect necunoscut din secolul al XVlII-lea de Corpus al istoriei Daciei libere romane si postromane, în RevArh? LXIII, 3, 1986, p. 251—259. ' 1910. I. Fischer, Latina dunăreană, București, 1985, 225 p. 1911. I. Fischer, Al. Avram, Bibliografia clasică românească, 1983—1984, în StCl, XXV, 1987, p. 151—172. 1912. R. Florescu, Die Kunst der dako-rdmischen, București, 1986, 165 p. 1913. A. H. Golimas, C. C. Gheorghe, Bibliografia numismatică româ- nească, București, 1984, 320 p. [p. 159 -184], 1914. Dinu C. Giurăscu, Istoria ilustrată a românilor, București, 600 p. [p. 53 71J. 1915. I. Glodariu, Așezări dacice si daco-romane la Slimnic, București, 1981, 189 p. ’ ' ’ 1916. M. Gramatopol, Artă și arheologie dacică și romană, București, 1982, 239 p., 56 pl. 1917. Idem, Dacia Antiqua, București, 1982, 311 p. 1918. Idem, Arta imperială a epocii lui Traian, București, 1984, 265 p. 1919. Idem, Portretrul roman in România, București, 1985, 294 p., 102 fig- 1920. N. Gudea, Porolissum Res Publica Municipii Septimii Porolissen- sium, București, 1986, 240 p. 1921. Idem, Porolissum un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului roman, în ActaMP, XIII, 1989, 1178 p. 1922. K. Horedt, Siebenbiirgen in spatromischer Zeit, București, 1962, 237 p., 70 fig., 6 pl. 1923. XXX, Inscripțiile Daciei romane, III/3, București, 1984, 469 p. 1924. XXX, Inscripțiile Daciei romane, III/4, București, 1988, 400 p. 1925. N. lorga, Istoria poporului românesc [Provincia romană Dacia și Romania răsăriteană până la împărțirea imperiului, p. 44- 63], Bu- curești, 1984. 1926. Idem, Istoria Românilor, București, 1988, 306 p. țDada romană p. 123—249], 1927. Nicolae Josan, Muzeul Unirii, București, 1985, 240 p. [p. 54—73], 1928. M. Mușat, I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român uni- tar, București, 1983, 725 p. [p. 47—84], 1929. V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane Legiunea XIII Ge- mina, Cluj-Napoca, 1985, 220 p. 1930. Idem, De la Apulum la Alba-Iulia, București, 1987, 176 p. [p. 54— 75], 1931. Șt. Pascu, Ce este Transilvania, 1983, București, 280 p. [p. 27—31, 226—331], ’ BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 829 1932 C. C. Pctolescu, Simbioza daco-romană și romanitatea carpato- dunăreană, in RI, 38, 7, 1985, p. 635—650. 1933 R. Popa, La începuturile evului mediu românesc. Țara Hațegului, București, 1988, 323 p. [p. 39—41], 1934. D. Protase, V. Cazacu, Progresul științei și tehnicii în timpul ro- manilor, în Istoria gândirii și creației științifice și tehnice româ- nești, București, 1982, p. 202—246. 1935. A. Riîdulescu, Dacia și Moesia (Scythia) — părți constitutive ale etnosului românesc, în Pontica, XVII, 1984, p., 101—109. 1936. B. Roman, A. Sântimbreanu, V. Wollmann, Aurarii din Munții Apu- seni, București, 1982, 109 p. 1937. A .A. Rusu, Cetatea Hațegului. Monografie istorică si arheologică, în Sargetia, XVI—XVII, 1982—1983, p. 333—361. ' ‘ 1938. Idem, Moștenirea materială a antichității în districtul Hațegului, în SCIVA, 37, 3, 1986, p. 249—255. ’ ’ 1939. I. I. Russu, Etnogeneza românilor, București, 1981, 410 p. [p. 168— 202], ’ 1940. Nicolae Stoica de Hațeg, Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane, Timișoara, 1984, 230 p. [p. 1—75, 175—194]. 1941. S. Sanie, Cultele orientale în Dacia romană, 1. Cultele siriene și palmyriene, București, 1981, 312 p. 1942. Al. Ștefan, I. Fischer, Bibliografia clasică românească (1981—1982), în StCl, XXIII, 1985, p. 105—131. 1943. Aristide Ștefănescu, Ghidul Muzeelor, București, 1984, 498 p. 1944. O. Toropu, C. Tătulea, Sucidava, Celei, 273 p. [p. 60—190], 1945. D. Tudor, Instrucție și educație in Daica romană, în Istoria învăță- mântului din România, București, 1983, p. 41—46. 1946. Mioara Turcii, Itinerare arheologice în Muntenia, București, 1985, 320 p., passim. 1947. Lucia Țeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, în BAR, 128, Oxford, 1982, 244 p. 1948. C. M. Vlădescu, Armata romană în Dacia Inferior, București, 1983, 303 p. 1949j. Idem, Evoluția politico-militară a Daciei în secolele I—III e.n., in Istoria militară a poporului român, I, București, 1984, 436 p., p. 194-195. 1950. Idem, Fortificațiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986, 160 p. 1951. R. Vulpe, La fusion des civilisations dace et romaine, la continuite et l’unite du people roumain, în Historia de America, Mexico, 91, 1981, p. 113. 1952- V. Wollmann, Johann Michael Ackner, Cluj, 1982, 283 p. 1953. Idem, Briefe zur Geschichte der Siebenbilrgischen Altertunis- kunde, București, 1983, 283 p. 1954. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacici traiana, Bucu- rești, 1988, 517 p. [p. 149—248], 1955. Idem, Istoria Românilor, București, 1985, 520 p. [p. 129 -2041. 1956. M. Zahariade, Evoluția politico-militară a Daciei în sec. I—III e.n., în Istoria militară a poporului român, București, 1985, 436 p. [o. 196—214]. ’ ' 830 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI II. ISTORIE 1. Viața economico-socială 1957. D. Alicu, Instalații de hypocaustum la Sarmizegetusa, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 425—436. 10.53 . Idem, Romische Aeizungsanlugen in Sarmizegetusa, în Jahresbe- richte aus August und Kaiseraugust, 3, August, 1983, p. 119 -134. 1959. Idem, Două cuptoare de ars țigle și cărămizi de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXI, 1984, p. 467—475. 1960. Idem, Precizări privind cronologia unor lămpi stampilate de la Sarmizegetusa, în Apulum, XXII, 1985, p. 77—87. 1961. D. Alicu, S. Cociș, Oglinzi romane de la Ulpia Traiana Sarmizege- tusa, în Apulum, XXIV, 1988, p. 145—149. 1962. D. Alicu, Urbanism si arhitectură la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în RMM, 1, 1988, p. 61—75. 1963. D. Alicu, C. Opreanu, Urbanism și arhitectură in Dacia romană. Ulpia Traiana Sarmizegetusa — Amfiteatru, în RMM, 1, 1989, p. 77—94. ‘ 1964. D. Alicu, Urbanism și arhitectură in Dacia romană, UI. Ulpia Tra- iana Sarmizegetusa, în RMM, 2, 1989, p. 3—14. 1965. D. Alicu, S. Cocis, Podoabe romane de la Ulpia Traiana, în Apu- lum, XXV, 1989, p. 225—247. 1966. H. Ardevan, Gemă romană de la Gherla, în Tibiscum, V, 1986, p. 227—231. 1967. C. L. Băluță, Antefixele romane din Dacia Superior. Clasificare și considerații generale, în Sargetia, XV, 1981, p. 35 -42. 1968. Idem, Mortaria stampilate comune in Dacia si Moesia Inferior, în Pontica, XIV, 1981, p. 263—267. ' 1969. Idem, Materiale tegulare din figlinele particulare de la Apulum, în StComSibiu, 21, 1981, p. 273—286. 1970. C. L. Băltită, I. Berciu, Antefixele romane de la Apulum, în Apulum, XIX, 1981, p. 83—95. 1971. G. L. Băltită, South-Gaulisch, terra sigillata at Apulum în RCRFActa XXI—XXII, 1981—1982, p. 147—151. 1972. Idenii, Les antefixes romaines de la Dacie Superieure, în RCRF, XXI—XXII, 1982, p. 153—165. 1973. Idem, Pătrunderea și difuzarea sigilatelor de Rheinzabern și Westen- dorf în Dacia Superior, în Sargetia, XVI—XVII, 1982—1983, p. 209—232. ‘ 1974. Idem, Sigillee de Rheinzabern et de Westendorfen en Dacie Supe- rieure: penctrations et diffusion, în Bayerische Vorgeschichtsbllăt- ter, Munchen, 49, 1984, p. 125 -141. 1975. Idem, Firmalampen sur le Limes danubien de la Dacie. Penetration et diffusion, în Studien zur den Militărgrenzen Roms III, 13. In- ternationalen Limeskongress, Aalen, 1983, Stuttgart, 1986, p. 441— 446. 197('i. Idem, Les briques et les tuilles estampillees de la legion XIII Gemina de Dacie, în Acta „Centri historiae^ Terra Antiqua Bal- canica, II, Serdicae, 1987, p. 165—166. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 831 1977. Doina Benea, Capsule romane pentru protejarea sigiliilor descope- rite la Tibiscum, in ActaMN, XIX, 1982, p. 337—343. 1978. Idem, Die Glasswerkstătten von Tibiscum und der Perlenexport ins Barbaricum im 2 bis 4. Jhr. în Apulum, XXI, 1983, p. 115—■ 140. 1979. Idem, Romische Tdpferu-erkstăte in Tibiscum, în SIB, XI, 1985, p. 11—18. 1980. Doina Benea, R. Petrovszky, Werkstătten zur Metallverarbeitung in Tibiscum in 2. und 3. Jahrhundert n. Chr., în Germania, 65, 1987, p. 226—239. 1981. I. Berciu, C. L. Băluță, Sigilla tegularia peditum et equitum sm- gularia, în Dacia, N.S., XXV, 1981, p. 263—270. 1982. Gh. Bichir, Cuptoare de ars ceramică și țigle la Stolniceni — Buri- dava, în SC/VA, 40, 1- 1989, p. 45—46. 1983. P. Bona, C. Pop, Un vas antropomorf descoperit la Jupa (Tibiscum), în Banatica, VII, 1983, p. 231—234. 1984. O. Bounegru, Opaițele romane cu reprezentări de nave, în SCIVA, 35, 4, 1984, p. 366—372. 1985. N. Branga, Die Romer in der Senke von Miercurea Sibiului (Reuss- markt), în FVL, 30. 1987, 1, p. 37—44. 1986. Corneliu Bucur, Moara de mână. Istoria civilizației tehnice a popo- rului român, în Cibinum, Sibiu, 1977—1983, p. 63—104 [p. 84—88 epoca romanț!]. 1987. Gh. Calotoiu, I. Mocioi, V. Marinoiu, Elemente de simbioză geto- daco-romană in formarea poporului român și a limbii române ates- tate în Gorj, in Mărturii arheologice în Gorj, Târgu Jiu, 1987, p. 127—164. 1988. Gh. Calotoiu, Unelte agricole antice aflate în colecțiile Muzeului Județean Gor j, jn RevMuz, 1987, p. 62—66. 1989. Ana Cătinaș, Ceramica ștampilată de la Potaissa, în Potaissa, III, 1982, p. 41- -51. 1990^ Idem, Ceramica stampilată de la Potaissa (II), în ActaMN, XXI, 1984, p. 481- 503.’ 1991. Rodica Ceapă, Atelierul de sticlărie de la Ulpia Traiana, în Comu- nicări ale cercurilor științifice studentesti, Cluj-Napoca, 1983, p. 11—24. 1992. T. Cioflan, Ceramica de tipul cu figuri în relief din Dacia romană, în RevMuz, 5, 1985. p. 57—64. 1993. Idem, Ceramica stampilată ornamentală descoperită în castrul de la Jidova, Câmpulung, în Rev.Muz., 9, 1986, p. 53—55. 1994. S. Cociș, E. Nemeș. Fibule romane de la Ulpia Traiana Sarmizege- tusa, în ActaMN, XX, 1983, p. 433—493. 1995. S. Cociș, Un olan de ventilație de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXI, 1984, p. 505—515. 1996. S. Cociș, Adrianii Rusu, Fibule romane din colecțiile Muzeului Jude- țean Deva (I), în Sargetia, XVIII—XIX, 1984—1985, p. 132—140. 1997. S. Cociș- Fibule romane din Muzeul de Istorie al Transilvaniei (1) în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 527—537. 1998. Idedm, Fibule emailate din Dacia romană, in Apulum, XXIII, 1936, p. 159—168. 832 SORIN COCIȘ — ADELA PAKt 1999. S. Cociș, Adriana Rusu, Fibule romane din colecțiile Muzeului Jude- țean Deva (II), în Sargetia, XX, 1986—1987, p. 139—147. 2000) S, Cociș, Tipare romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în SCIVA, 38, 2, 1987, p. 175—179. 2001. Idem, Filrule cu inscripție din Dacia romană, în ActaMN, XXIV, 1987, p. 159--162. 2002. S. Dumitrașcu, Podoabe și piese de îmbrăcăminte din mileniul 1 e.n., în Crisia, XIII, 1983, p. 33—142. 2003. R. Florescu, L’urbanisation de la Dacie romaine, în RRH, 24, 1—2, 1985, p. 7—27. 2004. Idem, Urbanizarea Dadei, în Sargetia, XVIII—XIX, 1984—1985, p. 149 167. ‘ 2005. N. Gudea, Al. V. Matei, Chei romane in Muzeul de Istorie și Artă din Zalău, în ActaMP, 1981, p. 191—223. ’ ' 2006. N. Gudea, Mărgele romane de la Porolissum (I), în ActaMP, VI, 1982, p. 23—30. 2007. Idem, Die Stempelgefăsse von Porolissum, în RCRF, 21—22, 7982, p. 167—208. 2008. Idem, Verzeichnis der Romerlăger und Bauwerke mit Hypokaust- Heizanlagen in Dakien, în Jahresberichte aus Augst tind Kaiser- augst, 31, Augst, 1983, p. 101—171. 2009. Idem, Import und Erzeugung von TS-keramik in den dakischen Provinzen, în RCRF, 23—24, 1987, p. 81—89. 2010. S. Haimovici, Studiul faunistic din castrul roman din sec. II—III e.n. de la Bruncovenești, în Crisia, XVI, 1986, p. 297—302. 2011. Ioana Hica-Câmpeanu, Din colecțiile Muzeului de Istorie a Transil- vaniei — Donația Torma Kăroly. Unelte și arme romane din zona . Ilișua-Cristeștii Ciceului, în ActaMN, XIX, 1982, p. 593—605. • • 2012. Ioana Hica-Ciimpeanu, O mască din lut din zona Ilișua Cristeștii Ciceului, din colecțiile Muzeului de Istorie al Transilvaniei, 'în ActaMN, XX, 1984,'p. 755—762. 2013. D. Isac, Terra sigillata de la Tibiscum, în Apulum, XIX, 1981. p. 109-123. 2014. Idem, Terra sigillata de la Gilău, în Potaissa, III, 1982, p. 65—80. 2015. I. T. Lipovan, Opaițe romane din Apelum (I), în Sargetia, XVI— XVII, 1982—1983, p.’227—232. ’ 2016. Idem, Officina ceramistului Gaius lulius Proculus la Ampelum, în AHA, XXVI, Cluj-Napoca, XXVI, 1983—1984, p. 301—317. 2017. Idem, Opaițe romane produse într-o oficina din Ampelum (II), în Sargetia, XVIII—XIX, 1984—1985, p. 142—148. 2018. Idem, Opaițe romane din Ampelum (II), în Tibiscum, VII, 1988, p. 181—188. ’ 2019. Al. V. Matei, Vasul decorat cu șerpi descoperit la Porolissum (te- rasa sanctuarelor), în ActaMP, VI, 1982, p. 17—22. 2020. Cornelia Măluțan, Drumul sării în Transilvania de nord-vest, în ActaMP, VIII, Î984, p. 240—255. 2021. V. Moga, A existat un amfiteatru la Apulum (în legătură cu o tegula apulensă), în Apulum, XXI, 1983, p. 81—88. 2023. Idem, Vase din bronz descoperite la Apulum, în Apulum, XXII, 1985, p. 71—75. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 833 2023. Idem, Amphitheâtres et luttes de gladiateurs en Dacie romaine, în 17. Internationale Eirene Konferenz, Berlin, 1986, p. 152—153. 2024. C. Mușețeanu, Capsule de sigilii romane din Dacia și Moesia Infe- rior, in SCIVA, 35, 4, 1984, p. 361—365. ’ 2025. E. Nemeș, Podoabe din aur în colecția Mttzeului Arheologic din Sarmizegetusa, in Sargetia, XVI—XVII, 1982—1983, p. 237—240. 2026. Șt. Olteanu, Valorificarea bogățiilor miniere de către poporul român in epoca veche și medie, in RI, 34, 3, 1981, p. 465—485. 2027. Șt. Olteanu, N. Negru, D. Seclămpn, Tehnologia obținerii fierului din minereu și problema continuității istorice pe teritoriul Româ- niei in mileniul I e.n., în SCIV, 32, 2, 1981, p. 217—232. 2028: C. Opreanu, Despre structurile subterane ale arenei amfiteatrului de la Sarmizegetusa, în ActaMN, XXII—XXIIII, 1985—1986, p. 147—160. 2029. Idem, Semnificația sociodemografică și politică a amfiteatrului de le Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987— 1988, p. 223—247. 2630. E. D. Pădureanu, O contribuție la problema drumului roman pe cursul mijlociu al Mureșului, în Ziridava, XIV, 1982, p. 67—75. 2031. C. C. Petolescu, Un tipar pentru vase cu figuri în relief, Romula, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 469—473. 2032. Idem, Viața romană în județul Gorj, în Litua, II, 1982, p. 81—85. 2033. Idem, Relațiile economice ale Daciei romane, în RI, 34, 4, 1981, p. 703—713. ’ 2034. Idem, Contribuții la istoria Munteniei în sec. II .e.n., în RI, 1, 1982, p. 65—77. ’ 2035. Idem1, Inscripțiile pe mortaria din Dacia (II), în Pontica, XVIII, 1985, p. 157—172. 2036. I. Piso, Al. Diaconescu, Forurile din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 161—183. 2037. Al. Popa, Quelques estampilles d’amphores attestees dans la Dacie, în Apulum, XX, 1981, p. 71—78. 2038. Gh. Popilian, Atelierul de ceramică din castrul roman de la Stă- veni, în Studii și Comunicări, Oltenia, III, 1981, p. 28—46. 2039. Idem, Date noi cu privire la centrul ceramic de la Romula, în ArhOlt, 3, 1984, p. 46- 54. 2040. Gh. Popilian, I. Ciucă, La ceramique sigillee d’importation d’Acidava, in Dacia N.S., XXX, 1986, p. 167—172. 2041. Idem, Nouvelles informations sur l’importation de terra sigillata en Dacie romaine meridionale, în Dacia, N.S., XXXI, 1—2, 1987, p. 61—79. 2 42. FI. Preda, Orașele romane din Dacia, în SAI, XLIX-L, 1984, p. 220—229. ' 2C43. Mircea Sfârlea, Podoabe de aur descoperite la Romula păstrate în colecția Muzeului de Istorie al R.S.R., în MN VII, 1983, p. 91—100. 2044. Z. Szekely, Obiecte de bronz din epoca romană, în Aluta, XVI, 1984, p. 20—31. 2045. C. M. Tătulea, Contribuții la cunoașterea tipologiei, evoluției și răspândirii brăzdarelor romane în Dacia. Depozitul de fiare de 53 — Aci a Mvsei Napocensis 32/1995 834 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI plug de la Ghidici, în Studii si Comunicări Oltenia, IV, 1982, p. 47—86. ' 2046. Magdalena Tzoni, Termele de la Pietroasele, în Musaios, 3, Buzău, 1981, p. 41—49. 2047. Lucia Teposu-Marinescu, Cu privire la urbanizarea Miciei, în Sar- getia, XVIII—XIX, 1984—1985, p. 125—129. 2048. Ștefan Udrescu, Unele observații privind creșterea animalelor și vânătoarea în castrul roman de la Micia-Hunedoara. Date zooarhe- ologice, în RevMuz, 8, 1985, p. 66—71. 2049. D. Ursuț, Ramificația drumului roman imperial spre castrul de la Potaissa. Cercetări topometrice, în Potaissa, III, 1982, p. 20—22. 2050. P. UrSuț, P. Petrică, Scurtă analiză topometrică a sectorului de drum roman cuprins între km 8 + 750 și intrarea în municipiul Turda, în ActaMN, XIX, 1982, p. 591—592. 2051. D. Ursuț, Adam Mitulescu, P. Petrică, Drumul roman de la Sarmi- zegetusa-Ostrov. Aspecte geotopometrice, în Sargetia XXVI—XXVII, 1982—1983, p. 201—208. 2052. D. Ursuț, P. Petrică, Cercetări topoarheologice privind drumul ro- man de la Aiud-„Căprioara", în Apulum, XXI, 1983, p. 157—161. 2053. D. Ursuț, D. Isac, P. Petrică, Drumul roman de la Băița-Bunești, în Apulum, XXIII, 1985, p. 63—66. 2054. ludita Winkler, M. Blăjan, Atelierul de fierărie descoperit la Me^- diaș, ActaMN, XVI, 1982, p. 81—108. 2055. I. Winkler, Drumul roman Napoca-Potaissa (II), în ActaMN, XIX, 1982, p. 587—589. 2056. M. Bădău-Wittemberger, Considerații privind unele materiale icgu- lare de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 481—486. ; : 2057. Idem, Considerații privind ștampilele Legiunii a XHI-a Gemina de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987— 1988, p. 615—619.. 2058. V. Wollmann, Un „lucullus“ la AUmrnus Maior, în AHA, XXVII, 1985—1987, p. 253—295. . 2059. Idem, Din patrimoniul industrial al salinelor României, jn RMM, 2, 1987, p. 29. ■ ■ Vezi și numerele 1896, 1920, 2361—2362. II. VIAȚA POMTICO-ADMINlSTRATIVA a. Generale 2060. R. Ardevan, Praefectus Quinquennalis pro imperatore, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 437—442. 2061. Idem, Nocturni Napocensis, în ActaMN, XIX, 1982, p. 287—290. 2062. Idem, Duumvirat et quattuorvirat dans la Dacie romaine, în ActaMN, XXI, 1984, p. 95—110. . 2063. Idem, Veteranii si decurionii municipali în Dacia romană, în Sarge- tia, XX, 1986—1987, p. 132—138. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 835 2064. Idem, Aediles si questores la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Sar- getia, XX, 1986—1987, p. 132—138. 2065. Idem, Flamini municipali în Dacia romană, în AHA, XXIX, 1989, p. 251—360. 2C66. Idem, Un patron necunoscut al Drobetei, în Apulum, XXV, 1989, p. 221—224. 2067. Idem, Un patron inconnu de Sextus Comelius Clemens, în Nove- dades de Epigraphia Juridica Romana en el ultimo decenio, Actes del Colloquia International AIEGL, Pamplona, 1989, p. 213—216. 2058. Idem, Vcteranen und stădtische Dekurionen in Romischen Dakien, în EOS, LXXVII, 1989, p. 81—90. 2069. - Al. Avram, Atacurile carpilor împotriva Daciei romane în timpul lui Antoninus Pius, 2050 de ani, în Universitatea București, 1980, p. 117—128. ' 2070. Doina Benea, Regiunea Porților de Fier în sec. II—III, cu privire la relațiile militare dintre Dacia și Moesia Superior, în SIB, III, 1982, p. 23—32. ' 2071. A. Bodor, Contribuții la istoria orașului Napoca și a monumentelor sale sculpturale în piatră (1), în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 185—200. 2072. Idem, Contribuții la istoria orașului Napoca pe baza monumen- telor sale sculpturale in piatră (II), în ActaMN, XXIV—XXV, 1987— 1988, p. 192—220. 2073. N. Branșa, Gaius Kannius Sabinianus decurio municipii Tivisci, în StCl, XXV, 1988, p. 95—98. 2074. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Ptolemeu si provincia Dacia, în ActaMN, XXIV—XXV, 1987—1988, p. 145—162. 2075. H. Daicoviciu, La colonizazione e la funzione della cittă nella roma- nizazzione della Dacia, în L’Adriatico tra Mediteraneo e Penisola Balcanica nell’antichită, Taranto, 1983, p. 205—220, 2076. Idem, La romanisation de la province de Dacie, în ActaMN, XXI, 1984, p. 81—93. 2077. Emilia Doruțiu Boilă, Legații provinciilor de la Dunărea de Jos și statutul Moesiei Superioare în timpul războaielor marcomanice, în SCIVA, 38, 2, 1987, p. 101—114. 2078. I. Glodariu, Așezările dacice si politica de urbanizare romană, în Apulum, XXIV, 1987, p. 133—137. 2079. N. Gudea, lancu Moțu, Observații în legătură cu istoria Banatului in epoca romană, în Banatica, VII, 1983, p. 151—202. 2080. D. Jacotă, Mărturii străine despre realitățile istorico-geografice din Vâlcea în sec. II—XVI, în Buridava, IV, 1982, p. 76—72. 2081. I. T. Lipovan, Un praepositus auriarum la Ampelum, în Sargetia, XX, 1986—1987, p. 133—138. 2082. L. Mărghitan, Aspecte ale desfășurării procesului de romanizare în mediul rural, în Ziridava, XV—XVI, 1987, p. 59—67. 2083. V. Moga, Un nou consularis trium Daciarum, în SCIVA, 33, 4, 1982, p. 432—434. 2084. C. C. Petolescu, Notes prosopographiques. lcr scrie, în Dacia N.S., XXVI, 1982, p. 167—170. 836 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI 2085. Idem, Inscripții externe privitoare la istoria Daciei romane, în Crisia, XII, 1982, p. 87—106. 2086. Idem, Organisation de la province de Dacie Inferieure, în RESEE, XXI, 1983, 3, p. 241—246. 2087. Idem, Sex. lulius Possesot\ în SCIVA, 34, 1, 1983, p. 42—56. 2088. Idem, Municipium Hadrianum Drobeta într-o inscripție recent pu- blicată, în Apulum, XX, 1983, p. 67—70. 2089. Idem, Izvoare antice privind părăsirirea Daciei, în Thraco-Dacicu, VI, 1—2, 1984, p. 188—193. 2090. Idem, L’organisation de la Dacie sous Trajan et Hadrien, în Dacia. N.S., XXIX, 1985, p. 45—55. 2091. Idem, Reorganizarea Daciei sub Marcus Aurelius, în StCl, XXIV, 1986, p. 131—138. 2092. Idem, Notes prosopographiques (II), în Dacia, N.S., XXX, 198G, p. 159—166. 2093. Idem, Administrația Daciei romane, în RI, 39, 9, 1986, p. 903. 2094. Idem, Organisation und Verivaltung des romischen Dazien, în Ni-.ch- richte und Berichte Universităt Passau, 1, 1986, p. 35—39. 2095. Idem, Colonia Malvensis, în SCIVA, 38, 1, 1987, p. 23—32. 2096. Idem, Evolution des structures politiques et administratives de la Dacie romaine, în Actes du IXe Congres International d’Epigraphie Grecque et Latine, „Acta Centri Historiae“, Terra Ahtiqua Balca- nica, II, Serdicae, 1987, p. 265—267. 2097. Idem, Quatre contributions ă la prosopographie des milices eques- tres, în Dacia, N.S., XXXI, 1—2, 1987, p. 157—173. 2098. Idem, Die Reorganisierung Dakiens unter Marcus Aurelius, în Ger- mania, 65, 1987, p. 123—134. 2099. Idem, Din nou despre pretinsul război al lui Caracalla contra car- pilor, în SCIVA, 39, 3, 1988, p. 281—287. 2100. I. Piso, Un chevalier romain patron de la Colonia Drobeta, în Apulum, XIX, 1981, p. 125—126. 2101. Idem, Maximinus Thrax und die Provinz Dazien, în ZPE, 49, 1982, p. 225—238. 2102. Idem, Carrieres senatoriales (III), în ActaMN, XXIX, 1982, p. 39— 57. ■ 2103. Idem, La place de la Dacie dans les carrieres senatoriales, Epigra- phica e ordine senatorio, Tituli, 4, Roma, 1982, p. 369—395. 2104. Idem, Inschrtften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa (I), în ZPE, 50, 1983, p. 233—251. 2105. Idem, Zur Entstehung der Provinz Dacia Porolissensis Romische Geschichte, Altertumskunde und Epigrahpik, în Achăologische-Epi- graphische Studien, 1, Wien, 1985, p. 471—481. 2106. I. I. Russu, începuturile orașului roman Napoca, în RI, 37, 13, 1984, p. 1473—1484. ' 2107. D. Tudor, Contribuții la problema romanizării în Dacia Inferior, în ArhOlt, I, S.N., 1981, p. 59—66. ’ 2108. A. Ardeț, Ceramica dacică din așezarea romană de la Tibiscum (I), în Tibiscum, VII, 1988, p. 165—169. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 837 2109. Gh. Bichir, Continuitatea și romanizarea populației geto-dace în lumina cercetărilor de la Stolniceni, Râmnicu Vâlcea, în Studii vâl- cene, 6, 1983, p. 9—19. 2110, Idem, Continuitatea dacilor la granița de sud-est a Daciei romane, în RI, 39, 9, 1986, p. 835—842. ’ 2111. Idem, Vestigii ale geto-dacilor din epoca romană la Scornicesti, jud. ' Olt, în Thraco-Dacica, VII, 1—2, 1986, p. 112—128. ' 2112. Ioana Bogdan-Cătâniciu, Ceramica dacică din castellum de la Rucăr, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 201—212. 2113. Gh. Diaconii, Dacii din nord-est in epoca romană. Carpii în teri- toriul intracarpatic, în SCIVA, 37, 4, 1986, p. 296—308. 2114. L. Georgcscu, Z. Szekely, Contribuții la cunoașterea ritului funerar al dacilor din sud-estul Transilvaniei, în A Iuta, XII—XIII, 1981, p 37—38. 2115'. P. Gherghe, Dovezi ale continuității dacice în așezarea romană de la Săcelu, în ArhOlt, 4, 1985, p. 47—57. 2116. N. Gudea, I. Moțu, Despre ceramica provincială lucrată cu mâna în castre. Observații arheologice cu specială privire la câteva castre din Dacia Porolissensis, în ĂctaMN, XII, 1988, p. 229—250. 2117. Mariana Marcu, Contributions concernant les Daces du Sud de la Transilvanie, în Front ier Studies, 1989, Proceedings of the XV'h International Congress of Roman Frontiers Studies, Exeter, 1989, p. 285—290. 2118. C. C. Petolescu, Geto-dacii în epoca romană în lumina izvoarelor epigrafice, în Thraco-Dacica, 2, 1981, p. 221—223. 2119. Al. Preda, Continuitatea autohtonă în Dacia traiană în lumina hoi- lor cercetări, în SAI, 1982, p. 40—51. 2120. I. I. Russu, însemnătatea etnologică a necropolei daco-romane de ■ lângă Locusteni (Dolj), în Drobeta, V, p. 227—232. ■ ’ 2121. . D. Tudor, Caput Stenarum un toponim traco-getic, în Thraco-Dacica, II, 1981, p. 213—215. Vezi și numerele 1894, 1914, 2078, 2307—2308, 2339. III. VIAȚA MILITARĂ 2122. D. Alicu, Elemente de echipament militar descoperite la Ulpia Tra- iana Sarmizegetusa (II), în ActaMN, XX, 1983, p. 391—396. . 2123. M. I. Bădescu, Ștampile tegulare de la Voinesti, Muscel, comuna . Cerești (jud. Argeș), în SCIV, 32, 2, 1981, p. 291—295. 2124. C. L. Băluță, Une missicus alae Batavorum ă Apulum, in Apuhnn, XXIV, 1987, p. 169—172. 2125. Doina Benea, Contribuții la cunoașterea unităților militare din cas- trul roman de la Tibiscum, în StComC, IV, 1982, p. 173-184. 2120. Doina Benea, I. Piso, Diploma militară de la Drobeta, în Drobeta, VI, 1985, p. 63—75. 2127. Doina Benea, Die Cohors I Vindelicorum CR p.f. in Dakien, în Romische Geschichte Altertums Kunde und Epigraphik, Archăolo- gische Epigraphische Studien, I, Wien, 1985, p. 47—58. «38 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI 2128. Idem, Numerus Maurorum Tibiscensium. Contribuții la istoria tru- pelor de mauri din Dacia, în Banatica, VIII, 1985, p. 139—154. 2129. Idem, Das Romerlager von Tibiscum und seine Rolle in Varteidi- gungsystem von Siid-West Dakien, în Studien zu den Militărgren- zen Roms, III, 13. Internationalen Limeskongress, Aalen, 1983, Stuttgart, 1986, p. 451—460. 2130. Gh. Bichir, Centrul militar roman de la Buridava, în Thraco-Dacica, VI, 1—2, 1985, p. 93—104. 2131. Ioana Bogdan-Câtăniciu, Câteva considerații asupra limesului Da- ciei, în ActaMP, XI, 1987, p. 181—190. ’ 2132. Idem, Despre unele cercetări recente pe limes Alutanus, în SCIV, 32, 4, 1982, p. 543—552. 2133. Idem, Cu privire la Muntenia în sistemul defensiv al Imperiului roman, în ActaMN, XXI, 1984, p. 125—143. 2134. Idem, Reperes chronologiques pour le limes sud-est de la Dacie, în Studien zu den Militărgrenzen Roms III, 13. Internationalen Limeskongress, Aalen, 1983, Stuttgart, 1986, p. 461—468. 2135. E. Bujor, Lucrările de restaurare și consolidare la castrul cu zid de piatră de la Bumbești-Jiu (jud. Gorj), în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 350—351. ' 2136. Elena C. Chivulescu, Restaurarea unei piese de armură romană. Cnemida din bronz, în RevMuz, 9, 1983, p. 56—59. 2137. T. Cioflan, G. Constantinescu, Considerații privind existența unor fortificații romane în zona Curtea de Argeș, în Studii și Comu- nicări Curtea de Argeș, II, 1987, p. 10—12. 2138. Al. Diaconescu, Propuneri pentru reconstituirea unor elemente de fortificație ale castrului de la Gilău, în ActaMN, XXI, 1984, p. . 145—168. ! 2139. Idem, Notă asupra terminologiei latine privind părțile componente ale clădirii comandamentului castrelor auxiliare, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 459—168. 2140. . Al. Diaconescu, C. Opreanu, Bronzuri romane din castrul de la Gilău, în SCIV A, 38, 1, 1987, p. 52—71. 2141. Idem, A Note on Roman Military Eqziipment from Romania, în Proceedings of the Third Roman Military Equipment Research Seminar, în BAR, 336, 1987, p. 157—162. 2142. Gh. Diaconii, Castrul de la Pietroasele, în Musaios, III, Buzău, 1981, p. 35—40. 2143. Gheorghe Dragotă, Masca romană de bronz de la Cincsor, în SCIVA, 38, 3, 1987, p. 276 -286. ’ 2144. G. Ferenczi, I. Ferenczi, Săpături arheologice la Ocland (jud. Har- ghita), în ActaMN, XIX, 1982, p. 279—285. 2145. I. Ferenczi, Limesul Daciei. Sectorul de pe Someșul reunit. Ele- mente de apărare pe subsectorul lleanda-Tihău, în ActaMP, XII, 1988, p. 251—289. 214(i. Idem, Contribuții la problema cunoașterii sistemului de apărare roman de pe cursul Someșului, in ActaMN, XXIV—XXV 1987— 1988, p. 171—187. ' 2147. I. Glodariu, V. Moga, Castrul roman de la Vârful lui Patru, în Apulum, XXV, 1989, p. 171—179. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) ggg 2148. N. Gudea, Amalia Landes, Propuneri pentru o reconstituire gra- fică a castrului roman de la Buciumi, III, Barăcile, in ActdMP, V, 1981, p. 247—271. 2149. N. Gudea, Raport în legătură cu cercetările și săpăturile arheolo- gice executate pe linia înaintată de turnuri a limesului de vest, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 304—305. 2150. N. Gudea, E. Chirilă, I. Bajusz, Săpăturile arheologice executate la Moigrad (Porolissum), în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 285—288. 2151; N. Gudea, Raport preliminar în legătură cu săpăturile arheologice executate la Moigrad Porolissum în anii 1980—1982, în ActaMP, VII, 1983, p. 119—147. 2153. Idem, Contribuții la istoria militară a Daciei romane. 3. Cohors II Britannica de ia Romita, în ActaMP, VII, 1983, p. 153—158. 2153. N. Gudea, A. Zriny, Contribuții la istoria militară a Daciei romane. 2. Ala I Gallorum et Bosporanorum, în Marisia, XIII—XV, 1983— 1984, p. 51—58. 21 ,54. N. Gudea, Cercetări arheologice efectuate între 1979—1983 pe limesul celor trei Dacii și al provinciilor cu granițe învecinate, Moesia Superior si Moesia Inferior, în AHA, XXV, 1983—1984, p. ,499—517. 2155. Idem, Contribuții la istoria militară a Daciei romane. 4. Cohors VI Thracorum, în ActaMP, VIII, 1984, p. 219—225. 2156. Idem, Legio VII Gemina Felix la Porolissum. O rectificare cu carac- ter cronologic, în ActaMP, VIII, 1984, p. 227—230. 2157. Idem, Contribuții la istoria militară a Daciei Porolissensis Linia înaintată de turnuri și fortificații mici de pe sectorul de NV al limesului provinciei între castrele de la Bologa si Tihău, în ActaMP, IX, 1985, p. 143—218. 2158. Idem, L’exercitus Hispanus et les guerres daciques de Trajan, în Melanges de la Casa de Velasquez, 21. 1985, p. 77—157. 2159. N. Gudea, E. Chirilă, Al. V. Matei, I. Bajusz, D. Tamba, Raport preliminar în legătură cu cercetările arheologice executate la Moigrad (Porolissum) în anii 1983—1985, în ActaMP, X, 1986, p. 11—156. 2160. N. Gudea, Bericht liber die zwischen 1979 bis 1982 am Limes der benachbarten Provinzen Moesia Superior und Moesia Inferior durchgefurten archciologischen Forschungen în Studien zu den Militărgrenzen, Roms, 111, 13. Internationaien Limeskongress, Aalen, 1983, Stuitgart, 1986, p. 477—408. 2161. Idem, Porolissum, cheia de boltă a apărării Daciei Porolissensis, in ActaMP, XII, 1988, p. 195—214. 2162. Idem, Porolissum, Der Schlusstein des V erteidigungsystems der Provinz Dacia Porolissensis, Philipps-Universităt, Marburg 1989 97 p. 2163. Peter Hiigel, Considerații asupra fazei de pământ a castrelor din Dacia Porolissensis, în Comunicări ale cercurilor științifice stu- dențești. Istorie, II, Cluj-Napoca, 1984, p. 314. 2164. C. Uieș, Arme romane descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 413—424. 840 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI 2165. D. Isac, Al. Diaconescu, C. Opreanu, Porta țjrincipalis dextra a " câstrului de la Gilău, în ActaMN, XVIII, 1981, p. 85—98. 2166. Idem, Principia câstrului de la Gilău, în ActaMN, XX, 1983, p. 85—101. 2167. Idem, Castrul roman de la Gilău, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 293—296. 2168. D. Isac, Die Ala Siliana CR Torquata et Armillata in Dakien, AAASH, -35, 1—2, 1983, p. 187—205. 2169. Idem, Date noi cu privire la cohors II Britannica miliaria, în ActaMP, XV, 1987, p. 175—180. 2170. Amalia Landes-Gyemant. N. Gudea, Propuneri pentru o reconsti- tuire grafică a câstrului de pe Pomet (Porolissttm). I. Clădirea* comandamentului, în ActaMP, VII, 1983, p. 159—183. 2171; Idem, Castrul roman de la Buciumi, propuneri pentru o recon- struire grafică, în ActaMP, VIII, 1984, p. 165—210. 2172. I. T. Lipovan, Descoperiri arheologice la Șibot, în ActaMN, XXI, 1984, p. 459—463. ’ 2173. I. Mac, D. Ursuț, Indicele de accesibilitate și penetrabilitate ^n cazid unor castre romane din valea Someșului și valea Arieșului, în ActaMN, XXI, 1984, p. 707—715. ’ ' ’ 2'174. V. Manole, Contribuția Daciei la completarea efectivelor armatei romane, în RevArh, LXIII, 3, 1986, p. 241—250. 2175. FI. Marinescu, C. M. Vlădescu, Cercetările arheologice efectuate de către Muzeul Militar și aportul lor la elucidarea unor aspecte ale istoriei noastre militare, în SMMIM, XVI, 1983, p. 102—120. 2176. V. Marinoiu, I. Câmui, Castrtd roman de la Bumbești-Jiu. Pro- bleme de conservare-restaurare, în Litua, III, 1986, p. 138—155. 3177;. L. Mărghitan, Sistemele de fortificații dacice și romane de pe valea inferioară a Mureșului, în Ziridava, XIII, 1981, p. 117—422. 2178. V. Moga, Cercetări arheologice în castrul roman de la Apulum, în MAC, XV, Brașov, 1983, p. 278—280. 2179. Idem, Amfiteatre si lupte de gladiatori in Dacia romană, în Sarge- Sargetia, XX, 1986—1987, p. 111—116. 2180. E. Nemeth, Cohors I Britannica Miliaria CR Equitata la Cășei, în Comunicări științifice ale studentilor, Istorie, II, Clui-Napoca, 1984, p. 48—54. ' ’ ’ 2181. L. Petculescu, Castrul de la Micia (Vețel, jud. Hunedoara) în ca- drul sistemului de apărare al Daciei romane, în MN, V, 1981, p. 109—114. 2182. L. Petculescu, Alexandru Nemoianu, Ruxandra Anastasiu, Raport preliminar asupra campaniilor de săpături arheologice din anii 1978—1979 în castrul Micia (cont. Vetel, jud. Hunedoara), în CA, IV, 1981, p. 70—75. . ' 2183. Idem, Săpăturile arheologice din castrul Micia (corn. Vețel, jud. Hunedoara), în CA, V, 1982, p. 73 -76. 2184. L. Petculescu, Noi descoperiri epigrafice în castrul Micia, în Po- taissa, III, 1982, p. 84—89. ‘ ' 2185. Idem, Obrăzare de coifuri romane din Dacia, în ActaMN, XIX, 1982, p. 291—300. ’ BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V| 841 2186. Idem, Centiroane de tip „Utere Felix" din Dacia, în MN, VIII, 1983, p. 69—73. 2187. Idem, Prinzătoare de teacă romane din Dacia, în ActaMN, XX, 1983, p. 451—466. 2188. Idem, Cercetări arheologice din castrul Micia în CA, VI, 1983, p. 45—50. 2189. Idem, Săpăturile arheologice din castrul Micia, în CA, VII, 1984, 117—120. , 2190. L. Petculescu, Bogdan Filipescu, Cristina Crăciun, Raport asu- pra săpăturilor arheologice din castrul Micia in campania 1983, în CA, VIII, 1986, p. 59—62. 2191. L. Petculescu, Contribuții la coifurile romane ornamentale și gar- niturile de armură romană în Dacia, în Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, II, Călărași, 1986, p. 153—162. 2192. Idem, Roman Military Granaries in Dacia, în SaalbJahr, 43, 1987, p. 66—76. ■ 2193. Idem, Utere Felix and Optimo Maxime Con(serva) mounts from Dacia, în Proceedings of the XVlh International Congress of Roman Frontiers Studies, Exeter, 1989, p. 392—397. 2194. C. C. Petolescu, Un fragment de diplomă militară de Tibiscum, în Dacia, N.S., XXVII, 1983, p. 193—194. 2195. Idem, Numerus Maurorum Hispanorum, în Gerion, I, Madrid, 1983, p. 327—330. 21 ,96. Idem, Notă asupra unui fragment de diplomă militară romană, în Sargetia, XVI—XVII, 1982—1983, p. 233—235. 2197. Idem, Cu privire la cronologia castrelor romane din Oltenia și Muntenia, în Studii si Comunicări Câmpulung Muscel, 1981, p. 3—6. ' ' 2198. Idem, Les camps de la zone sous-carpathique de la Dacie, în Stu- dien zu den Militărgrenzen Roms, 111, 13. Internationalen Limes- kongress, Aalen, 1983, Stuttgart, 1986, p. 510—514. 2199. Idem, Cercetările arheologice din castrul roman de la Cătunefle, Gorj, 1981, 1982, 1983, în Litua III, 1986, p. 156—163. 2200. Idem, Felix Legio XIII Gemina Antoniana în Latomus 45, 1986, p. 636—637. 2201. C. C. Petolescu, T. Cioflan, Discuții pe marginea reconstituirii unor elemente ale sistemului de apărare al castrului roman de la Câmpulung, în RMM, 2, 1988, p. 70—72. 2202. Sorin M. Petrescu, Piese de armament descoperite în castrul de la Tibiscum, (I), în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 521—526. 2203. I. Piso, D. Isac, Al. Diaconescu, C. Opreanu, Castrul roman de la Cășei, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 297—298. 2204. I. Piso, Doina Benea, Das Militărdiplom von Drobeta, în ZPE, 56, 1984, p. 263—295. 2205. Idem, Diploma militară de la Drobeta. în ActaMN, XXI, 1984, p. 111—124. 2206. Gh. Poenaru-Bordea, C. M. Vlădescu, Castrul de la Titești corn. Persani, jud. Vâlcea, în SC1VA, 32, 4. 1981, p. 581—591. 2207. loan I. Pop, Atestări recente ale cohortei II Flavia Bessorum la Cincșor, în Cumidava, XIII, 1983, p. 43—48. 842 SORIN COCIȘ — ADELA PAKI 2208. Al. Popa, O listă de soldați din secolul al 11-lea descoperită la Apu- lum, în Apulum, XX, 1982, p. 111—116. 2209. Em. Popescu, C. C. Petolescu. T. Cioflan, Distrugerea castrului roman de la Câmpulung (Jidava), în Studii și comunicări Câmpu- lung Muscel, III, 1984, p. 15—19. 2210. D. Protase, Gh. Marinescu, C. Gaiu, Cercetările arheologice din castrul roman de la Ilișua, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 289—298. 2211. D. Protase, R. Ardevan, Săpăturile de salvare de la Gherla, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 299—303. 2212. D. Protase, Neue Daten iiber Ala I Tungrorum Frontoniana in Dakien, în Romische Geschichte Altertums Kunde und Archăolo- gische Epigraphische Studien, I, Wien, 1985, p. 495—504. 2213. Idem, Date noi despre Ala I Tungrorum Frontoniana in Dacia, în SCIV, 36, 3, 1985, p. 2214. I. I„ Rusu, Ala miliaria in armata Daciei Porolissensis, în ActaMP, IX, 1985, p. 137 -142. 2215. loan Stanciu, Principia sau praetorium? în Comunicări ale cercu- rilor științifice studențești, Istorie II, Cluj-Napoca, 1983, p. 1—10. 2216. D. Tudor, Comandamentele militare de la Praetorium, în Dacia, în SCIV, 32, 1, 1981, p. 76—88. 2217. Idem, Materiale arheologice din castrul Praetorium 1 (Copăceni, jud. Vâlcea) descoperite de G. Tocilescu, în Drobeta, V, 1982, p. 49-78. 2218. Cj. M. Vlădescu, Masca de paradă de la Romula și încercarea de reconstituire a coifului de cavalerie romană, în SCIV, 32, 2, 1981, p. 195—204. 2219. Idem, Fortificațiile romane de la Romula Malva și problema con- tinuității așezării, în MN, VI, 1982, p. 123—131. 2220. C. M. Vlădescu, Centrele militare romane din sectorul de nord al limesului alutan, în Buridava, IV, 1982, p. 55—65. 2221. C. M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, Cercetările arheologice în castrul roman de la Racovita (jud. Vâlcea) si zona aferentă, în MCA, XV, Brașov, 1983, p. 345—349. 2222. Idem, Castrul de la Racovița și rolul său defensiv în garnizoana Praetorium, în Studii vâlcene, VI, Râmnicu Vâlcea, 1983, p. 15— 21. 2223. C. M. Vlădescu, Onoriu Stoica, O fortificație romană necunoscută la Văratica (Brezoi, jud. Vâlcea), în SMMIM, XVII—XVIII, 1985, p. 137—143. 2224. C. M. Vlădescu, Complexul de fortificații de la Bumbești și rolul lor în răspândirea romanității, în Litua, III, 1986, p. 132—137. 2225. Idem, Tehnica de construcție a castrelor care constituiau apărarea masivului Cozia, în Studii vâlcene, VII, Râmnicu Vâlcea, 1985, p. 33—41. Vezi și numerele 1892—1893, 1895, 1920, 1928, 1948—1950, 1956, 1981, 2010, 2048, 2112, 2116, 2392—2394. BIBLIOGRAFIA DACIEI ROMANE (V) 843 4. Viața spirituală a. Lingvistică Vezi numărul 1910. b. Artă 2226. D. Alicu, Ordine arhitectonice la Vipia Traiana Sarmizegetusa, în Apulum, XIX, 1981, p. 97—107. 2227. Idem, Bronzes decoratifs de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Akten . der 9. Internationalen Tagung Uber antike Bronzen, Wien, 1988, ' p. 396-399. 222Ș. R. Ardevan, Mozaicurile Sarmizegetusei si cărturarii români la • 1825, în Marisia, XI—XII, 1981—1983, p. 99—104. 2229. Idem, Mercurius de la Gherla, în ActaMN, XX, 1983, p. 397—404. 2230. Idem, Mercurius Napocensis, în Apulum, XXIV, 1987, p. 139—142. 2231. I. Bajusz, Despre o statuetă romană din Dacia Porolissensis în ActaMP, XI, 1987, p. 169—174. ' 2232. C. L. Băluță, I. Paul, Les statuetes en bronze du Musee d’Histoire de Sibiu (Românie), în Akten der 9. Internationalen Tagung uber antike Bronzen, W’ien, 1988, p. 386—390.. 2233. C. L. Băltită, Monumente sculptate de la Apulum, în Apulum, XXV, 1989,’p. 251—267. : 2234. Idem, Relief votiv mithraic descoperit la Lopadea Nouă, în SCIVA, 40, 4, 1989, p. 381—385. 2235. M. Bărbulescu, Relieful narativ în Dacia, în ActaMN, XXVIII, 1981, p. 455—460. ■ . . 2236. P. Bona, P. Rogozea, C. Pop, Noi piese figurate descoperite l'd ; Tibiscum, în ActaMN, XXII—XXIII, 1985—1986, p. 537—540. 2237. N. Branga, Un monument al cavalerului danubian la Miercurea ....... Sibiului, în Thraco-Dacica, IV, .1—2, 1983, p. 150—153. 2238. R. Ciobanu, Câteva considerații privind stilistica 2, în RI, 34, 2, 1981, p. 360— 363. 2499. Idem, Inscripțiile Daciei romanei 111'3, în SCIVA, 36, 3, 1985 p. 271—274. 2500. C. Pop, Mihai Bărbulescu, Interferențe spirituale in Dacia romană, în ActaMN, XXI, 1984, p. 827—830. ' 2501. Idem, Radu Florescu, Die Kunst der Dako-Rdmischen Antik, Bu- curești, 1986, în Apulum, XXV, 1989, p. 589—590. 2502. Idem, Mihai Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Le- giunea V Macedonica si castrul de la Potaissa, în Apulum, XXV, 1989, p. 590—592. 2503. M. Rill, Dumitru Protase, Autohtonii în Dacia, București, 1980, în FVL, 24, 1, 1981, p. 131—132. 2504. P. Rogozea, Silviu Sanie, Cultele orientale in Dacia romană, 1. Cul- tele siriene și palmyriene, în StComC, IV, 1982, p. 344—345. 2505. I. I. Russu, Silviu Sanie, Cultele orientale in Dacia romană. 1. Cul- tele siriene și palmyriene, în SCIVA, 33, 4, 1982, p. 415—421. 2506. Idem, Gheorgghe Popilian, Necropola daco-romană de la Locus- teni, în Drobeta, V, 1982, p. 227—232. 2507. C. M. Tătulea, Gheorghe Popilian, Necropola daco-romană de la Locusteni, în ArhOlt, i, N.S., 1981, p. 149. 2508. E. Vasilescu, Enciclopedia civilizației romane, 1972, BOR, CI, 1— 2, 1983, p. 142—145. SORIN COCIȘ — ADELA PAKI RECENZII DIETHARD KNOPP, DIE ROMISCHE INSCHRIFTEN DAKIENS IN SIEBENBUR- GISCHEN UNTERALT — ZIBINBECKEN UND 1HR GE- SCHICHTLlCHER 1IINTERGRVND, Bonn, 1993, seria Ha- belts Dissertationsdrucke; Reihe Altegeschichte, Heft 35, 365 p + 7 planșe 11 hărți 1. PREAMBUL. Am vrut inițial să intitulez această recenzie cu titlul Amicus Knopp, sed magis amica veritas, dar mi-am dat seama că o recenzie critică, sobră nu merită un titlu de act combativ. Dacă cineva mi-ar fi spus că în Germania de astăzi s-a putut obține un titlu de doctor în istorie veche sau arheologie pe baza a 7 țigle ștampilate, o inscripție și un text zgâriat pe un vas, toate descoperite într-o anumită zonă a provinciei Dacia Inferior și încă două inscripții (una pe o1 piatră, altă pe o cărămidă) fără loc sigur de descoperire, nu l-aș fi crezut. Admirația mea față de specialiștii germani din acest domeniu a fost și rămâne (in ciuda acciden- tului de față) extrem de mare. Iar admirația față de lucrările de doctorat din acest domeniu rămâne tot atât de mare. După ce, însă, am citit cartea scrisă de Diethard Knopp (de aici înainte prescurtat DK) acest sentiment al meu a suferit mult. Pentru că nu aș fi putut crede că se va întâmpla așa ceva. Și nu pot să mă mângâi decât cu speranța că apariția unei astfel de lucrări este un accident. Astfel de accidente erau și mai sunt explicabile la noi (unde s-au petrecut „oficial" astfel de lucruri), dar acolo... (?!). 'De la bun început, trebuie să spun că nu mi-a făcut plăcere să fac această recenzie din cauza relațiilor mele trecute cu autorul. ■ ■ . 2. OBIECTUL RECENZIEI. Cartea pe care o recenzez aici nu are absolut nici o valoare istorică. Ea nu se bazează pe nimic. Nu aduce nimic nou și, deci, nu schimbă nimic din cunoașterea subiectului și regiunii la care se referă. Ba mai mult, încurcă lucruri care păreau cunoscute. Se poate spune că această carte repre- zintă o adunătură de date, foarte savant încurcate și publicate de o editură foarte prestigioasă (în domeniul arheologiei clasice). Din cauza diferențelor calitative foarte mari între lucrările de doctorat ger- mane pe care le cunosc in acest domeniu și lucrarea lui DK, din cauza unor dis- cuții din cercurile arheologice din Germania in legătură cu ea am fost nevoit să iau poziție și încă una foarte critică. Motivul principal a fost acela că dacă astfel de .lucrări nu sunt trecute prin sita criticii, dorința de a întocmi lucrări similare ar putea prolifera, iar istoria unei biete provincii mai puțin cunoscută in Europa de Vest (cum este din păcate și istoria Daciei) ar putea fi prezentată in orice fel. •a. lucrarea a fost susținută ca teză de doctorat (1992) în fața unor persoane care nu știau nimic sau aproape nimic despre subiectul în cauză, despre problema- tica în care se înscrie și cu atât mai puțin despre teritoriul studiat (ei nu există în bibliografia Daciei romane ca autori); , . b. la baza lucrării stau următoarele „izvoare": A. cinci țigle cu ștampila legiunii a XlII-a Gemina, descoperite la Boița (Ochsendorf) (p. 130—160); B. o țiglă cu ștampila fragmentară COH I ... tot de la Boița (p. 161—177); C. o țiglă cu ștampila CN din fosta colecție a pastorului M. .1. Ackner de la Gușterița (Hammersdorf), lo- calitate integrată azi în orașul Sibiu (p. 199—221); D. o inscripție litică de la Șura Mică (Kleinscheuern) (p. 237—257) și un grafitto' pe un vas tot de aici (p. 257—259); E. o inscripție pe piatră (p. 260—323!!!) și o țiglă cu ștampila CP ALB (p. 324—332), ambele în Muzeul Brukenthal din Sibiu (Hermannstadt), dar fără loc sigur de des- coperire; c. toate aceste descoperiri provin sau se află într-un muzeu într-o zonă geo- grafică botezată artificios „Unteralt-Zibinbecken", situată în sudul Transilvaniei istorice, la nord de pasul Turnu Roșu. Zona nu are specific nimic, nici din punct de 862 RECENZII vedere geografic și nici istoric. Zona aceasta este marcată pe prima și pe cea de a treia hartă cu un patrulater (mai bine zis un pentagon), neexplicate în text; d. nu mi-am propus să fac o recenzie totală și să scot la iveală toate gre- șelile (căci sunt foarte multe și de diverse categorii). Am analizat lucrarea în an- samblu și voi sublinia în text numai sau mai ales erorile mai importante, care afec- tează fondul istoric al cărții. 3. CATEVA OBIECȚII C[j CARACTER PRINCIPAL a. Titlul lucrării nu are nimic cu conținutul. Față de cele cca. 3500 inscripții litice și alte câteva mii de inscripții tegulare cele 7 piese puse in discuție de autor nu reprezintă nimic. Nici din punct de vedere numeric, nici ca probleme ridicate, nici din punct de vedere strict epigrafic. Contribuția lucrării la istoria Daciei (Infe- rioare) este zero. Titlul apare ..grandios" față de conținut. Poți găsi în interiorul lucrării orice altceva (!) decât ar trebui să se reflecte după titlu. Cred, mai degeabă, că lucrarea ar fi fost mai bună ca analiză istoriograficâ (bineînțeles, scrisă cu totul altfel); b. Toate așa zisele izvoare care stau la baza lucrării au fost publicate și răs- publicate, unele chiar recent de tot (vezi IDR, III, 4, 1985). S-au dat și s-au găsit soluții bune, la care DK nu a ajuns sau a ajuns foarte... târziu și și le-a atribuit ca personale. Autorul nu aduce nimic nou, iar dacă cineva citește „fișele" locali- tăților Boița (IDR, III, 4, p. 71—73), Șura Mică (IDR, III, 4, p. 75—77) va constata cu mirare că tot ce a scris autorul (DK) este . .. nimic. c. DK a realizat un număr impresionant de pagini cu excursuri. Cum s-a făcut acest lucru nu reprezintă nici un miracol, ci este o practică binecunoscută în lumea diletanților: 1) descrieri inutile: „fișa" localității unde s-ar fi găsit inscripțiile (Boița) este de 23 pagini (p. 100—123); „fișa" unei localități vecine, unde nu s-a găsit nimic (Tălmaciu), este de 7 pagini (p. 123—130); 2) descrieri prelungite de in- scripții; de pildă, pentru țigla cu fragmentul de ștampilă COH I... s-au consumat 16 pagini (p. 161—177); 3) comentarii fără nici o legătură cu subiectul: date ultra- cunoscute în istoria veche, ca, de pildă. Dii Manes (p. 254—267), I.O.M. Dolichenus (p. 268—286), Aesculapius (p. 287—309). Dar nici așa zisele „fișe" de așezări- nu cuprind datele pe care în mod firesc trebuie să le cuprindă o prezentare de așezare. ■De pildă, la Șura Mică (p. 222—237) nu afli nimic în legătură cu toponimia, așeză- rile succesive, .structura așezărilor, caracteristicile intime ale localității. Nu; este decât o poveste încurcată, înglobând tot ce a văzut Neugebaur, apoi C. Goss. apoi M. .1. Ackner și al ți romantici de la sfârșitul secolului trecut, nimic despre cerce- tările recente. Nici descrierile de trupe nu apar firești. In loc să scrie, în căzui cohortei de Numizi (p. 199—221), că ștampila este identică cu cele de la Feldioara- Făgăraș (tipul III) — identitate care, de fapt, a permis atribuirea celei de la Guș- terița — DK s-a jucat de-a cititul, trecând în revistă toate posibilitățile imposibile: ba cohors Maurorum, ba Matiacorum ba Vindelicorum, ba chiar și un nume de „civil": Gaius lulius Valerius. Astfel a realizat cele douăzeci de pagini. - d. Deși în chip practic izvoarele sale se referă la o epocă istorică limitată în timp, la anii 101—275 p. Ch., lucrarea cuprinde tot ce vrei: date din izvoare de la Herodot până la secolul al X-lea; literatură istorică și bibliografie de la cronicari până la epoca luministă a ultimului deceniu european!!; de la autori spanioli (cu lucrările respective) până la autor ruși (!!!); din nordul Europei până la Medite- rană. DK ne introduce astfel în literatura istorică europeană. e. Sistemul, folosit de autor, de a utiliza aproape exclusiv numele vechi ale localităților, care nu mai sunt de mult in uz mi se pare foarte perimat. Procedeul induce in eroare pe orice cititor mai simplu, care nu are imaginea Transilvaniei din secolul trecut. Procedeul mi se pare tot atât de periculos astăzi, pe cât era cel unguresc de la sfârșitul secolului trecut (care maghiariza total numele de localități, indiferent dacă locuitorii lor erau români, sârbi, sași etc.) sau chiar cel din epoca comunistă (care româniza total numele de localități, indiferent de etnia locuitorilor lor). DK îmi apare astfel demn reprezentant al ambelor politici. Eu înțeleg că atunci când o localitate este locuită de unguri pui numele unguresc și în paranteză pe cel oficial românesc (dacă este); când localitatea este germană sau a fost, pui nu- mele nemțesc și în paranteză pe cel românesc (dacă există); dacă localitatea este românească pui numele românesc. Prin prisma aceasta mi se pare de-a dreptul ca- raghios să folosești pentru localități ca Feldioara-Ucea, Boița etc., localități pur ro- RECENZII 863 mânești nume germane sau maghiare (maghiarizante). Un exemplu al absurdității procedeului este următorul: revista Acta Musei Porolissensis, care apare la Zalău (orașul în care am crescut și unde locuiesc părinții mei), este prezentată ca apărând la Zillenmarkt!!! Cine mai știe domnule DK astăzi că Zalăul a fost cândva numit Zillenmarkt? Numele orașului este atestat în documentele ungurești ca Ziloch = Zilah, foarte probabil o formă maghiarizantă a unui toponim slav. Dar acum orașul se numește Zalău sau Zălau și este locuit în proporție de 70% de români, iar revista apare numai de când acest oraș este 'Zalău sau Zălau! 4. ERORI DE CONȚINUT a. Lucrarea nu are un plan modern, în sensul cel mai bum al cuvântului. Așa-zisul .plan este, de fapt, ultra simplu: Vorwort (p. 1—2): Abkiirzungen (p. 5—.31); methodische Einleitung (p. 32—99); das romisch archăologisch-epigraphische Fund- material (p.'lOO—3321); Schlussfolgerungen (p. 332—338); Indices (p. 339—365). Par- tea de introducere metodică nu explică nimic în legătură cu mijloacele de lucru, metoda de tratare, nu din alt motiv decât acela că acestea nu există, nici una, nici alta. Din această cauză cartea seamănă cu produsele confuze conglomerate ale unor amatori istorici de la sfârșitul secolului trecut. b. încărcătura inutilă de bibliografie (autori antici cu grămada, lucrări speciale, produse ale unor amatori ai istoriei, gazete, reviste de cultură), care nu au nimic direct și nici măcar tangență cu subiectul (vezi, de pildă, la p. 5—31 seria biblio- grafică poate fi redusă cu 90%) îngreunează mult și minimum-ul greu de înțeles, care are legătură cu subiectul ales. Se poate spune, fără teama de a greși, că din punct de vedere al conținutului cartea este alcătuită din divagații. c. Și mai grav este faptul că lucrarea nu are nici un înțeles istoric, nu are o concepție logică. Nu poți pricepe nimic. 1) nu introduce pe cititor în problemele epocii romane pe teritoriul dat; 2) nu se spune ce rost avea și ce rol juca terito- riul studiat in provincia romană în care se afla; 3) foarte greu, cu mari dificultăți, autorul localizează zona: la p. 33, afirmă că din cauza multiplelor dificultăți mai bine, nu spune cărei provincii aparținea și va scrie numai Dacia; mai încolo, la p. 85, afiăm că totuși zona ar putea face parte din Dacia Apulensis; la p. 151, se face un compromis cu apartenența, iar, Ia 159, să aflăm că poate să aparțină fie Daciei Apulensis, fie Daciei Inferior. Domnul DK afirmă că trupele stau pe Olt, dar caută granița la Apold! Oricine a citit puțin istoria veche a României știe că granița de nord a provinciei Dacia, Inferior-Malvensis a fost pe Olt și că linia (teoretică) a râului despărțea două provincii. Oricine știe că de-a lungul unei granițe poț. sta trupe din ambele provincii (când granița desparte două provincii). De ce atunci atât de multă speculație? Interpretările sunt și mai simpliste: la p. 229 citează pe I. Ferenczi cu presupunerea că granița dintre Dacia Superior și Inferior era pe la /\pold; dar cum N. Branga a găsit la Apold o villa rustica, autorul (DK), pe baza ipoteticii prezențe a unor țigle cu ștampila legiunii a XlII-a Gemina la Apold, presupune existența unui „Garnisonlager fur eine Mobile Abteilung der Legion“! Deci, presupunerea... presupunerii!!! Tot așa de încurcată apare staționarea tru- pelor la Boița: ba a stat aici un detașament de legiune, ba a stat cohorta I..., ba a stat cohors II Numidarum (la Gușterița)!! Dar amărâtul acela de fort de la Boița nu măsoară decât 47 X 41 m; oricum ai înghesui în el oamenii nu încap mai mult de;:50 de oameni în el. Toate basmele povestite la istoria unităților militare nu au nici un rost. Nici una din unitățile menționate nu a staționat și nu putea staționa aici. Poate părți din ele sau, mai degrabă, subpărți. Și mai posibil ar fi exportul de material de construcție (in cazul celor care nu au staționat aici). : 1 d. Conținutul, așa cum spuneam mai sus, este dominat de texte inutile și fără legătură cu subiectul. Eu am publicat zeci (poate chiar sute) de ștampile militare pe cărămizi și țigle inedite, clar nu am reușit niciodată să scriu mai mult de două-trei rânduri pentru un tip de ștampilă anume (nici chiar când articolele se plăteau). DK a reușit să scrie un număr record de pagini pentru o singură ștampilă, care era deja arhicunoscută și răspublicată. De pildă pentru ștampila de tipul LEG XIII G a scris 30 pagini!! (p. 130—160). Numai dimensiunile unei cărămizi și a ștamilei res- pective se întind pe 4 pagini. Vorbind despre datarea ștampilelor, discută iarăși pagini peste pagini, chiar când lucrurile sunt foarte simple și cunoscute. Dacă legiunea a XlII-a Gemina a fost singura unitate de acest fel din Dacia până la 118 864 RECENZII (când a existat o singură Dacie!!!) apare clară și datarea ștampilei- Dar teritoriul,, de care se ocupă DK, nu făcea parte din Dacia in această perioadă. Făcea parte din Moesia Inferior. Deci, în chip teoretic prezența ștampilei legiunii acolo este un acci- dent sau o urmare a războiului. Dar dacă vrei să speculezi pe baza lipsei de iav-oare și date, poți să o faci până la nesfârșit. Și DK a făcut-o: la istoria legiunii a XII-I-a Gemina (p. 79—81) in loc o simplă trimitere la E. Ritterling, mai „trage11 o poveste Ia p. 331 până Ia p. 365. Uite așa se crește un text frați Valahi! (căci dacă folosim toponime anticizante să anticizăm totul!). Un asemenea procedeu a încărcat 'gro- zav și indicii (p. 331—365). Ei apar, din punct de vedere cantitativ tot atât de mulți ca indicii de la marile sinteze generale. De pildă, așa-zisul „geographische Re- sister" (care dacă ne referim la titlu nu ar trebui să fie mai mare de o pagină) se întinde pe 7 pagini și jumătate (p. 363—365), cea mai mare parte din localitățile amintite fiind răspândite în restul Europei! După câte îl cunosc pe DK. el a citit conștiincios tot ce a citat. Sunt convins;de asta. Dar acest lucru nu i-a ajutat cu nimic la lucrare. Cred că numai exotismul subiectului — total necunoscut celor care i-au apreciat lucrarea —- a permis,;apa- riția ei. ... . 5. CONFUZII COMPLEXE marchează lucrarea la tot pasul. Natura lor. este foarte diferită și cele mai multe provin din faptul că DK nu știe istorie. Unele dintre ele sunt de natură geografică. Aș aminti aici numai în insistența cu care Dl£t,bo- tează Feldioara-Ucea ca Marienburg, care este, Feldioara-Rupea: p. 147 Mărtipuș, Călugăreni (Martonfalve. Mikehaza) nu prea sunt în „siebenburgische Altbecken", ci. cam depărtișor, la o distanță de 150 km; numele antice de care tot uzează și abuzează (Cedonia, Burticum etc.) sunt simple presupuneri ale unor istorici, ne- justificate de nimic, așa încât perpetuarea în scris astăzi a lor este o' eroare. Și mai multe sunt confuziile de natură istorică: p. 68 aflăm că Dacia a fost cucerită în trei războaie sub Domitianus și Traianus. O fi fost.. dar numai DK știe așa. Istoria României știe altfel! Inscripțiile de la Gușterița și Sibiu nu au fost incluse în IDR, III, 4, la localitățile respective pentru că I. I. Russu (cunoscut pentru acribia lui) a constatat că ele au fost adunate de M. J. Ackner de prin alte părți. Și, de fapt, a devenit clar pentru oricine că, de pildă, ștampilele CN au fost aduse la Gușterița de colecționar de la Feldioara-Ucea. Până la săpăturile de la Feldioara făcute de mine, nici lectura, nici proveniența ștampilelor acestea nu era cunoscută: p.( 159 aflăm că în timpul războaielor marcomanice un detașament din legiunea XIII Gemina a venit la Boița să apere intrarea în provincie. Atunci a construit și .baia- Deci, detașamentul a venit să apere provincia din direcția opusă atacului mafco- manic (care era pe frontiera de vest). De la 101 până la 170 soldații din Boița făceau (după DK), probabil, baia în Olt!! Să fim serioși. Oricine știe că una din primele acțiuni ale unei unități militare (după construirea castruluî) era ridicarea băii. Așa scriu și izvoarele scrise. Nu mai insist asupra altor confuzii. Exemplele de mai sus sunt cred sufi- ciente. 6. TEXTUL ESTE ANACRONIC sau cel puțin are alură anacronică. a. Anacronismul este dat de mai mulți factori între care aș socoti chiar și o limbă cu totul nemodernă, încărcată cu influențe vechi. La aceasta se adaugă și prescurtările primitive și sistemul de citare, ce aparține începutului de secol. Folo- sirea cu multă tenacitate a numelor vechi de localități (de se potrivește, de nu se potrivește) a întărit acest caracter. Iar ceea ce pune vârf acestei caracteristici este bazarea, aproape în chip exclusiv, pe constatările oamenilor de cultură Sași de la sfârșitul secolului trecut. Desigur, că la acest anacronism contribuie și modul de interpretare, care este însă nu numai anacronic, dar și total depășit. b. Pentru ca unele din cele afirmate mai sus să nu pară nejustificate, aș adăuga ca arheologia epocii romane are un fond de cuvinte al ei propriu. Terminologia ger- mană, mai ales, a funcționat cel mai perfect, evoluând mult în ultimii ani, căpătând un specific aparte. DK nu stăpânește acest limbaj. Redacția a trecut văd, foarte repede, peste asemenea lipsuri. Dar pentru un cititor de specialitate formele folo- site ajung uneori chiar comice, nu‘numai anacronice. S-ar putea ca acest fapt să fie încă un rest din influența carpato-pontico-bărseană de care, se vede, nu poate scăpa autorul. Terminologia se împarte în mai multe grupe: RECENZII 865 — formule consacrate (termeni): Aufbewahrungsort în loc de Standort; Miinz- hort în loc de Geldschatz: Miinzfunde în loc de Geldfunde; Grossermiinz sau Erz- miinz nu se mai folosește. Tot în această grupă s-ar înscrie termenii ca Rdmerlager, Rdmerkastell, Rdmerkieinkastell, Kastellvicus pe care DK nu le cunoaște. Rdmer- lager se folosește numai pentru castrele de legiune. Rdmerkastell numai pentru castrele pentru trupe auxiliare. Kleinfestung se folosește pentru fortificații mai mici ca un castru de trupă auxiliară (ca, de pildă, cea de la Boita). Kastellvicus este termen folosit pentru așezarea civilă de pe lângă castrele de trupe auxiliare, spre deosebire de Lagervicus (— canabae), care definește o așezare civilă de pe lângă un castru de legiune. Tot aici, aș menționa că pentru clădirea comandamentului se folosește termenul de Kommandaturgebăude, iar pentru comanda unității termenul de Kommando. Și nu invers!; — formule inventate, in loc de termeni consacrați: „Scherbenschicht", „Ton- warenschicht" sunt termeni necunoscuți în arheologie; ,,rein auxiliar Verteidi- gungssystem" sau viceversa, „rein legionar Verteidigungssystem“ sunt nemaiîntâlnite; .Legionhauptlager" nu se poate folosi pentru că legiunea avea numai un singur „Lager"; „Auslassung Dakiens" nu s-a folosit niciodată, mai degrabă, s-a folosit „Aufgabe"; ,,lăndliche Siedlung" nu se folosește pentru așezările de pe lângă castre, ci pentru cele rurale; nici termenii „mobile Abteilung der Legion", „kollektive Ar- beit" (!), „Befestigungen aus Stein", „Legerraum" sunt de neîntâlnit în lucrările de specialitate actuale; nu există nici „Hypokaustbruchstuck". Termenul, Hypokaus- tanlagen" definește întreaga instalație de încălzire; doar unele din elementele acestei instalații, cărămizi, țigle, tuburi etc. pot fi sub formă de „Bruchstiicke"; nu există nici „dakische Goldbergwerke" pentru simplul fapt că dacii nu exploa- tau aurul în mine, ci prin spălare. Cel puțin așa scriu specialiștii în epocă dacică; — lipsuri sau formule vechi in citare: H. Mattingly, The Roman Imperial Coinage, London, se citează de zeci de ani RIC; TIR, se citează cu caroul respectiv A, B, C, D, . . . X. In cazul citat de DK, acest TIR putea fi L 34 sau L 35; o serie de lucrări vestite și cu titlu foarte lung, tratate cu izvoare se citează prescurtat: de pildă, Marsigli și nu în forma latinizată a titlului, care este aproape necunoscută. 7. Concluziile autorului se reduc la . . . nimic. O afirmă aproape el însuși (p. 336): „In ihrere Ges'-mtheit.. . kdnnen. . . geschichtlich gelten", pe românește spus, în totalitatea lor, datele menționate (de DK) arată doar simplul fapt că există ceva !!! Era și firesc, după materialul folosit, după mijloacele de lucru, să ajungă el însuși la o asemenea concluzie. Speranța lui (DK) că etnografia (antică!) oferă specificități locale, este însă iluzorie. Deci, nu avem concluzii. Dar pe parcursul lucrării, prin text, prin note, DK a formulat o serie de con- statări care, datorită faptului că lucrarea apare în cercuri relativ puțin cunoscătoare ale problemei (Daciei), pot avea urmări periculoase pentru biata istorie a Daciei romane. Iată câteva dintre ele: a .p. 1: afirmă că după 1902 de fapt, în România nu s-a făcut nimic în do- meniul epigrafiei, pentru că IDR este scris românește! S-ar putea ca pentru neofiți ca el să fie așa. Dar în realitate nu s-a făcut mai puțin ca în alte țări și între specialiștii în epigrafie, limba română (în acest caz singular) nu a făcut și nu face greutăți. Dovadă este că volumele au fost și sunt intens folosite, iar tirajul s-a epuizat rapid. Aș sublinia însă, personal pentru DK, că exact aceleași motive pentru care el a emigrat (sau care l-atj silit să emigreze; au făcut ca în cazul cărților românești de arheologie și epigrafie să nu poată fi făcute traduceri (decât în contul amărâților de cercetători). Și lucrurile încă nici acum nu stau mai bine. b. p. 2: DK afirmă că M. .1. Ackner a fost primul (și ultimul) care a strâns inscripțiile din zona Unteralt-Zibinbecken". Oare cele câteva ștampile mai meritau o asemenea afirmație? Pentru informarea lui, îl amintesc numai pe N. Branga și chiar IDR, III, 4. care le-au publicat una după alta pe toate; c. Mai încolo, într-o notă, DK laudă articolul lui Gh. Noeske despre mineritul și, mai ales, despre populația din zona minieră a Daciei Apulensis. Trebuie să subliniez faptul că deși această lucrare s-a publicat în Bonner Jahrbiicher, nu în- seamnă nimic, din punct de vedere calitativ. Recenzia pe care a făcut-o I. I. Russu lucrării este nimicitoare (cf. RRH, 17, 3, 1978. p. 529—535: L'ber der rdmRchcn Bergbau in siebcnburgischen Erzgebirgen); d. p. 3: mi se pare infatuată părerea că lucrarea lui proprie (DK) este o conti- nuare a cercetărilor lui Th. Mommsen. Este cam exagerat pentru lucrare și nu 866 RECENZII prea... de cinste pentru Th. Mommsen. Acesta a strâns, publicat, republicat, re- citit și soluționat mii de inscripții numai de pe teritoriul Daciei. Multe din ele erau inedite. Le-a căutat el însuși, călătorind zile întregi prin Transilvania, le-a citit, recitit și explicat. DK a strâns la un loc 7 inscripții și ștampile, gata citite (și bine citite) de alții. Și mai mult, a încurcat datele despre ele decât să le lămurească. De aceea orice apropiere de genul celei făcute de el însuși este deplasată; e. p. 74; DK ajunge la formulări care depășesc puterea lui de înțelegere; el declară (pe baza cercetărilor proprii!!!) că perioada de ocupație a Daciei a fost cam scurtă pentru o romanizare totală și că dacii în „enclavele" carpatice au străbătut neromanizați până la... goți!!! cu propria lor limbă, ajungând să influențeze limba goților; f. p. 91; continuând a se afla în lumea goților, DK afirmă că monetele romane târzii de Ia Sibiu pot proveni și de la plăți făcute pentru barbarii din Transilvania. Aici și-a dat obștescul examen: nu știe nici măcar concluziile la care a ajuns K. Horedt în ce privește prezența barbară în Transilvania; nu știe în ce fel de mo- nete se plătea la barbari (care nu primeau decât aur!); nu știe ce regim aveau mo- netele de bronz în epoca romană târzie. La p. 75—76, not 339, arată că goții sunt cei care au jefuit de pe undeva donariul de bronz de la Biertan și l-au adus în Dacia. Vezi bine că, după înțeleptul DK, ticăloșii de goți jefuiau prioritar obiecte de bronz, lut și lemn. Nu îi interesa nici aurul, nici argintul. Și după ce jefuiau asemenea „valori" mari le mai și îngropau!!! Halal să-ți fie domnule DK! Prin această concluzie autorul, deși ignorant în problemele continuității daco-romane, se înscrie direct în familia celor care inventează orice pentru a o nega (vezi Erdely Tdrtenete, Budapest, 1976. p. 99—112, unde se susține exact același lucru). La p. 80 aflăm cu uimire că împăratul Titus (79—81 p. Ch), după distrugerea Ierusalimului, a trimis la Talmesch = Tălmaciu coloniști evrei. Ce păcat că locuitorii germani din Tălmaciu nu au știut acest lucru în timpul lui N. Ceaușescu. Ar fi putut emigra mai ușor (și mai ieftin) în Israel, decât în Germania! Așa cum spuneam, amatorismul și ignoranța duc la erori din cele mai gro- solane. Mânat (probabil) de bune sentimente DK s-a întins spre domenii pe care nu le cunoaște, nici măcar atât cât cunoștea (dacă acest lucru se numește cunoaș- tere!) sectorul „Unteralt-Zibinbecken" Și așa a început inundația de enormități. Nu voi continua, scoțând în relief aceste erori, pentru că sunt prea multe, iar lucrurile sunt de mult clarificate chiar și pentru cei care au scris altfel. DK apare ca o insuliță izolată intr-o' lume depășită, lucrând la nivelul anilor 50, cu concepțiile de la sfârșitul secolului trecut. 8. CONCLUZII a. Cartea lui DK apare ca o lucrare a unui student de anul I (dezvoltat); a unui student care s-a introdus în materie, dar e departe de a cunoaște elemen- tele necesare muncii științifice. Lectura de care dispune este de suprafață. La noi în țară o astfel de lucrare nu ar fi trecut nici măcar ca lucrare de diplomă. Nu avea nici măcar motivația. Căci ea nu arată nimic din criteriile medii, care se cer într-un caz: metodă de lucru, mijloace de lucru (izvoare), nu arată îndemânarea de a lucra nici cu sursele, nici cu literatura de specialitate; nu arată nici o urmă de acribie științifică; și mai ales nu aduce nimic nou. b. Cartea este o simplă paradă de cunoștințe „literare", care; are un vădit caracter de compilație care nu oferă nimic, pentru că nu se baza pe nimic. Din punctul de vedere al celor care cercetează Dacia Inferior (Malvensis) și Daciile în general, cartea lui DK este un model de cum nu trebuie făcută o lucrare. c. Cartea se caracterizează prin amatorism și diletantism acerb. Numai ama- torii au curajul de a ataca cu atât sârg un subiect pe care nu-1 cunosc și numai diletanții se pot pierde in divagații pseudosavante, depărtate cu totul de subiect. Nu am constatat nici o urmă din prudența atât de caracteristică omului de ști- ință. Ba mai mult, mi se pare că am surprins o notă vindicativă! (față de cine oare?) d. Elaborarea, aprobarea și, mai ales, publicarea unei asemenea lucrări re- prezintă un mare pericol: și anume posibilitatea ca în viitor să mai apară astfel de produse despre Dacia, care, în cercurile semiintelectuale sau în străinătatea ignorantă în general (!), pot trece chiar bune. Prevenirea unor asemenea acte devine astfel o necesitate. Mi se pare curios că într-o Europă care se vrea unică, care RECENZII 867 face reforme de uniformizare a învățământului, a științei, nu există un sistem de relații în ce privește doctoratul. Este nepermis ca într-o țară oarecare să se ela- boreze doctorate cu subiectul de istorie al altei țări (în cazul istoriei) fără a se apela la un specialist de acolo, mai ales, atunci când docenții și comisiile sunt stră- ine total și de teritoriu și de istoria lui și de subiectul ales. în cazul de față se aflau în Germania câțiva specialiști sași proveniți din România, cercetători se- rioși (V. Wollmann, K. Giindisch etc ), care ar fi putut fi întrebați, consultați. e. Este jalnic să se constate, din punct de vedere istoric, că munca unor generații de cercetători, poate fi beștelită în asemenea hal de un amator oarecare (fără îndoială bine intenționat ca dorință), fără o pregătire „profesională" în istorie. Tocmai de aceea, am scris recenzia de față atât pentru autorul cărții (DK), cât și pentru cei care ar trebui să aibă grijă de apariția unor astfel de lucrări. 9. POST-SCRIPTUM Am fost aproape coleg de generație cu DK. Mai mult, am fost colegi de cămin (Avram lancu). Eram singurii, dacă nu printre foarte puținii, care ne sculam la ora 5,00 (dimineața) pentru a studia în sala de lectură a căminului. Am fost colegi și la o serie de cursuri speciale (pe care le-am cerut noi înșine la Rectorat): limba greacă, rădăcini indoeuropene. Am făcut aceste cursuri cu unul din cei mai străluciți filologi europeni, mare personalitate a Clujului, profesorul I. I. Russu. L-am admirat pe DK pentru capacitatea și inteligența lui. Admirația mea a crescut când am aflat că, după terminarea Filologiei — secția engleză, mai ur- mează o facultate (Dreptul). L-am admirat pentru felul cum a rezistat șicanelor autorităților comuniste din Brașov, care l-au dat afară din învățământ pentru „îndrăzneala" de a cere emigrarea. Dar DK a fost absolvent de filologie. Meto- dele de lucru ale filologiei și istoriei sunt diferite. De aceea m-am mirat că DK s-a grăbit să publice această lucrare. Mă întreb cumva dacă nu a fost cuprins de vreun fel de amețeală a superiorității apusene (superbitas!) și în acest caz critica adusă de un fost coleg l-ar aduce pe pământ. Cred că o asemenea critică îi va face și mai bine când va înțelege că e mai grav să scrii enormități în 1. germană, decât în 1. română! (deși grav e în ambele cazuri). De aceea mi se par jalnice și lamentările lui în legătură cu literatura istorică în limba română. închei, menționând vechiul dicton latin (transpus la cazul de față): Amicus Knopp, sed magis amica veritas! NICOLAE GUDEA DORIN ALICU, SORIN COCIȘ, CONSTANTIN ILIEȘ, ALINA SOROCEANU, Small finds Jrom Ulpia Traiana Sarmizegetusa, I., Sarmizegetusa monograph 4, Colecția „Bibliotheca Musei Napocensis", IX, Cluj-Napoca, 1994 Monografia are un număr de. 150 de pagini, 92 de planșe cu desene liniare și fotografii alb-negru (la sfârșitul lucrării). Conținut: Introduction, p. 3—7; Contens, p. 9; Chapter I. Iron objects, p. 11—46; Chapter 2. Bronze objects, p. 47—61; Chapter 3. Bone objects, p. 63—69: Chapter 4. Glass imssels and other items, p. 71—72; Chapter 5. Pottery and clay objects, p. 73—79; Chapter 6. Stone objects, p. 81—82; Catalogue, p. 83—142; Abbreviations, p. 143—148; List of objects, p. 149—150. Iată că încet, încet, cu trecerea anilor, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, metro- pola Daciei romane își face cunoscute public „comorile", descoperite de-a lungul timpului. Acest valoros studiu, în limba engleză (apărut în Colecția „Bibliotheca Musei Napocensis", sub auspiciile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca), întărește ideea, el adăugându-se altor volume editate până acum (o monografie, în limba engleză, despre monumentele figurate, 1979, două variante privitoare la opaițele ulpiene, una în limba engleză 1977, cealaltă bilingvă (româ- no-germană), 1994 și un important ghid turistico-istoric despre vestigiile capitalei romane, 1984), ca să nu mai amintesc de impresionantul număr de studii, opinii, nete și discuții publicate în diferite reviste de specialitate din țară sau străinătate. Beneficiind de un colectiv, bine închegat, de cercetători, care au lucrat ani de zile în campaniile arheologice la Sarmizegetusa, această monografie are și un caracter particular. Pe lângă necesitatea unor informări generale, cartea pune în „lumină" și „măruntele descoperiri", ieșit la iveală în acest mare centru urban al provinciei traiane. Mă refeream la expresia „mărunte descoperiri" (numeroase piese de dimensiuni reduse, confecționate din diferite materiale), care nu prezintă un aspect spectacular, de multe ori ignorate sau publicate fie sumar, fie amintite în diverse reviste de specialitate. Această optică, încetățenită în concepția unor cercetători, este total eronată. Aceste „mărune descoperiri" își au imporanța lor cuvenită în oglindirea vieții cotidiene a unor timpuri de mult apuse! După o „Introducere", ce trece în revistă istoricul cercetărilor ulpiene, ca- pitolul 1 tratează obiectele din fier (unelte de orfevrărie, făurărie, dulgherie, cele agricole, materiale de construcție, mecanisme de închidere și legătură, tacâmuri, cârlige, recipiente de iluminat, styli, piese pentru harnașament și care, arme, etc.). Următoarea secțiune ti monografiei (Capitolul 2) prezintă obiectele de bronz (fi- bule. piese pentru echipament militar și harnașament. ornamente și bijuterii, ustensile medicale, cele de toaletă și cosmetică ș.a.). Obiectele din os (Capitolul 3) se compun din ace de păr și de cusut, zaruri și jetoane pentru jocuri, mânere, răzuitoare, lingurițe medicale, teci etc., iar secțiunea a patra prezintă sticlăria, in continuare (Capitolul 5). sunt expuse obiectele din ceramică, fiind analizate tipurile de vase descoperite la Sarmizegetusa; de la veselă, turibula, mortaria, dolia, amphorae, Ja categoria specială de terra sigillata (opaițele nu fac obiectul prezentării monografiei, ele constituind subiectul altor două monografii, editate în 1977 si 1994). în sfârșit, studiul își încheie expozeul prin descrierea pieselor din piatră, în care un loc important îl ocupă grupul de obiecte reprezentat de mola trusatilis, mola manualis si mortaria (Capitolul 6). Catalogul, o parte importantă a cărții, impresionează prin cantitatea mare a materialului descris (un număr de 1.133 de piese!), deci, un foarte util instrument de lucru. Deși sunt patru autori (Dorin Alicu, capitolele despre fier, bronz, os, sticlă și piatră; Sorin Cociș, bronz; Constantin Ilieș fier; Alina Soroceanu, sticlă și ce- ramică) lucrarea este concepută unitar, coordonarea editării ei fiind asigurată de Dorin Alicu și Sorin Cociș. De asemenea, monografia beneficiază de o judicioasă gyp RECENZII traducere în limba engleză prin strădaniile Adelei Paki și Angelei Morariu (ca- pitolul despre fier), nimerit prilej ca aceste doamne să primească toate felici- tările! Ilustrația sugestivă, notele și abrevierile bibliografice vin, la rândul lor, să întregească valoarea sintezei în sine. Nu pot încheia aceste rânduri fără a semnala faptul îmbucurător că apariția unor recente volume în colecția „Bibliotheca Musei Napocensis" au fost traduse integral într-o limbă de largă circulație internațională (La politique edilitaire dans les provinces de l’Empire romain. Actes du lc' Colloque Roumano-Suisse, Deva, 1991, nr. VI al colecției amintite. 1993, și monografia de față) sau sunt ediții bilingve (Dorin Alicu, Opaițele romane. Die romischen Lampen. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, VII, 1994 și Viorica-Gabriela Pop, Colecția de mobilier din Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei — Catalog selectiv. La collection d’ameublement du Musee National d’Histoire de Transylvanie — Cataloque selectif, VIII, 1994). CONSTANTIN POP DORIN ALICU, Opaițele romane. Die romischcn Lampen. Ulpia Traiana Sarmize- getusa, Colecția ..Bibliotheca Musei Napocensis", VII, Editura „Museion“, București, 1994 Volumul (din Colecția „Bibliotheca Musei Napocensis", oclecție aparținând cunoscutului muzeu istoric clujean) înmănunchează un număr de 215 pagini, 24 de planșe cu desene-figuri alb-negru și 31 de planșe cu fotografii alb-negru (la sfârșitul volumului). Structura sumarului: Introducere, p. 5—12; Capitolul I. Ștampile și produ- cători, p. 13—40; Capitolul II. Tipurile întâlnite la Sarmizegetusa, p. 41—69; Addenda, p. 70—74; Einleitung, p. 75—82; Kapitcl 1. Stempel und Erzeuger, p. 83— 114; Kapitel 2. Lampentypen aus Sarmizegetusa, p. 115—146; Addenda, p. 146—151; Catalog, p. 153—195; Abrevieri, p. 197; Note, p. 199—212; Bibliografie, p. 213—214; Cuprins, p. 215. Monografia de față constituie o a doua variantă, bilingvă (româno-germană), mult îmbunătățită, cu recente descoperiri și revizuită, a unui volum de început, tratând aceeași tematică (Dorin Alicu, Emil Nemeș Roman Lamps from Sarmi- zegetusa, Bbitish Archaeological Reports, Supplementary Series 18, Oxford, 1977, mai greu accesibilă, exemplarele existente în țară fiind reduse). Este de remarcat faptul că, în sfârșit, avem o imagine clară, — prin reu- nirea într-un tot unitar —, a lucernelor (marea majoritate din lut) descoperite în capitala provinciei traiane. până acum, multe din ele disipate în diverse reviste de specialitate sau rămase inedite. Dacă în „Introducere" cercetătorul clujean explică cu claritate părțile com- ponente ale unui opaiț (lucru meritoriu după părerea mea), trecând, apoi, la ex- punerea istoricului cercetătrii problematicii în sine, în capitolul I Dorin Alicu se ocupă de ștampile și producători. Astfel, a putut departaja un număr de 39 de ti- puri epigrafice cu numele proprietarilor de officinae ale genului sau ale meșterilor artizani (un nume cu caractere eline, restul latine) și, totodată, a stabilit cu justețe proveniența acestor lucerne (importuri italice, grecești, moesice, panno- nice, copii executate fie în Pannonia, fie, probabil, în alte regiuni ale Imperiului ori în Dacia, produse din provincia noastră traiană și copii confecționate la Sar- mizegetusa). Cât privește meșterii ulpieni presupuși a fi localnici, numărul acestora se ridică la 7 nume. Capitoluf II prezintă opaițele descoperite în metropola Daciei romane. Ele însumează 28 de tipuri (la rândul lor, unele cu variante), nefiind' trecute cu ve- derea nici frapmentele de lucerne atipice. Addenda completează lista recipien- telor de iluminat cu încă 16 denumiri de exemplare stampilate, descoperite relativ recent în edificiile EM 22 și EM 24 din acest centru urban. Catalogul, secțiune importantă a lucrării, analizează 1.254 de lucerne. Chiar dacă autorului poate i-a „scăpat" studiului un oarecare număr de „lămpi11. Ulpia Traiana Sarmizegetusa se dovedește a fi fost un centru de importanță majoră în producția artizanală a genului, mărturie în acest sens fiind cantitatea mare de piese cu această funcționalitate descoperite aici. Planșele cu desenele liniare și cele cu fotografii, aparatul critic judicios întocmit și bibliografia adecvată sunt elemente convergente care duc la închega- rea unei valoroase monografii. Bineînțeles, nu poate fi trecut cu vederea stilul de „scriitor" al autorului, Dorin Alicu. Un gând bun Editurii bucureștene „Museion" și redactorului cărții, doamna Eugenia Vișinoiu pentru străduința ca această sinteză să vadă lumina tiparului în condiții ireproșabile. CONSTANTIN POP ANDREEA FABER. Dos ri'mhche Auxiliarkaslell und der ficus con Regensburg— Kiimpfmiihl, Miînchen, 1994, I: Text 616 |J. 4 243 ilustrații; II: 30 anexe constând in planșe duble Miinchener Beitrăge zur Vor- und Fruhgeschicht?, Bând 49. Am dorit în mod special să prezint cartea doamnei Andreea Faber (de aici înainte numele va fi folosit prescurtat AF) din trei motive: a. mai întâi pentru că este monografia unui castra roman, datat relativ timpuriu și cu o existență scurtă (oricum limitată); b. pentru că este prezentată sistematic și așezarea civilă a castrului, lucru foarte rar în general (și care mă interesează în mod special pentru PoroiisTum); c. pentru că autoarea a încercat un sistem nou de prezentare atât a textului cât și a materialului arheologic. Lucrarea scrisă de AF este incă o mărturie de bună calitate în legătură cu strategia de doctorat în istorie veche și arheologie din R. F. Germania. Numeroși arheologi tineri sunt îndrumați să valorifice, prin această formă superioară de cali- ficare, săpături vechi ai căror autori au decedat sau abandonat ideea de a publica, respectiv materialele arheologice adunate în cursul timpului prin muzee, fie în urma lucrărilor agricole, fie a lucrărilor de construcții, fie din săpături de salvare. Ca urmare a acestei politici inteligente conduse și urmărite cu tenacitate au fost publicate în ultimii ani, la cel mai bun nivel, numeroase materiale arheologice. Ca urmare a acestei poliței tcate muzeele depozitare de astfel de materiale, toți cerce- tătorii mai în vârstă s-au grăbit să pună la dispoziția tinerilor interesați materialele arheologice și documentația scrisă. Acesta a fost și cazul doamnei AF. Iar renu- mitul arheolog și profesor J. Werner a finanțat totul prin .seria acum bine cunos- cută de monografii a /Academiei Bavareze de Științe. După o prezentare scurtă a felului în care a fost organizată cartea voi face câteva observații. Iată cum arată sumarul: cuvânt înainte (p. 9), mulțumirile au- toarei adresate celor care i-au dat materialul, i-*au facilitat accesul la el, au finanțat publicarea (p. 10), introducere (p. 11—14), istoricul cercetărilor (p. 15—20), topografia locului (p. 21—23), interpretarea izvoarelor privitoare la așeza-e: castru, trupe, vicus (p. 27—36), drumurile romane în zona Regensburg-ului (p. 37—41), începuturile existenței vicus-ului (p. 42—45), clădirile publice din vicus (p. 46—57), clădiri private din vicus: locuințe, bordeie, pivnițe gropi (p. 58—73), ateliere mește- șugărești: turnătorie de bronz, ateliere de fierărie, atelier de ceramică, cărămi- dărie (p. 74—80), canalizarea și aprovizionarea cu apă (p. 81—82), cimitirele (p. 83—84), dezvoltarea și sfârșitul virusului (p. 84—94), populația așezării civile și buzele existenței ei (p. 95—97), poziția castrului de la Kampfmiihl în sectorul estic al limesului renan și cotul Dunării de la Regensburg (p. 103—111). Partea a Il-a este un comentariu asupra principalelor categorii de materiale arheologice (p. 113—288): monete (o. 116—130), fibule (p. 1.39—144), obiecte militare (p. 145—153), vase de sticlă (p. 154—159), terra sigillata (p. 160—244), vase de lux' raetice (p. 245—247), vase de uz comun (248—271), vase lucrate cu mâna (p. 272— 273), amfore și vase de provizii (p. 274—279), opaițe (p. 280—282), ștampile pe țigle și cărămizi (p. 284—288). Partea a IlI-a este catalogul descoperirilor din castru (p. 289—339) și vicus (p. 340—609). Aici intervine un mod foarte interesant și personal de a prezenta materialul arheologic, o combinație interesantă de catalog și ilustrație. Anexa cuprinde bibliografia și prescurtările (p. 603—613). Volumul II cuprinde o serie de anexe mari desenate: 1. hartă cu castrul și vicusul; 2—.3. hărți cu descoperiri e din vicus (terra sigillata mai ales); 4—10. planșe cu vase terra sigillata; 11. vase cu decor lipit; 12—13. vase de lux raetice; 14—27. vase de uz comun; 28. ștampile alo unităților militare; 29—30. planuri și profile din castru și vicus. Aș menționa mai intâi câteva caracteristici ale cărții: 1. ea este evident inspi- rată din puțin mai vechea și valoroasa monografie a lui Th. Fischer, care se ocupa 874 RECENZII de împrejurimile așezării romane de la Regensburg, dar care a trecut în chip superficial (probabil cu bună știință) peste date în legătură cu castrul și așezarea lui civilă (Das Umland das romischen Regensburg, Miînchen, 1990). 2. se poate spune că AF a realizat o monografie de castru și așezare civilă aferentă într-o manieră proprie. Ea nu a respectat vechile canoane (de elaborare) decât parțial, pentru că nu avea materialul scriptic necesar (profile, planuri, detalii de construc- ție). In schimb, pe baza materialului arheologic, a creat ceva foarte important și interesant din punct de vedere istoric; 3. autoarea nu a făcut săpături, iar ceea ce a moștenit ca documente de săpătură a fost foarte puțin. Printr-un studiu foarte sistematic și organizat al materialului arheologic însă, ea a reușit să reconstituie atât viața castrului cât și, mai ales, viața așezării lui civile; 4. Avem de a face cu un castru a cărui existență a început spre sfârșitul secolului I și s-a încheiat după războaiele marcomanice (180 p.Ch.); în castru au staționat pe rând mai multe unități militare foarte diferite, ceea ce sugerează de la bun început caracterul de „etapă" al fortificației: detașament de legiune (III Italica), ala (I Flavia Singu- lariorum), cohors miliaria (III Brittonum) și cohortes equitatae (II Aquitanorum, I Flavia Canathenorum, III Thracum). Prezența aceasta succesivă a dus la produ- cerea și existența unei cantități foarte mari de material arheologic. Pentru o perioadă așa scurtă de existență și pentru un castru atât de mic, cantitatea de material arheologic este foarte mare; 5. foarte interesantă este ordinea în care autoarea prezintă materialul arheologic și modalitatea de prezentare a materia- lului arheologic. In ce privește ordinea de prezentare AF a adoptat pentru o parte din material o ordonare cronologică (monete, fibule, arme, decorații mili- tare, vase din sticlă) și abia apoi vasele ceramice (care ocupă locul cel mai impor- tant în economia lucrării) au fost prezentate după modelul clasic (terra sigillata, vase raetice, vase de uz comun etc.). După această prezentare detailată a cărții și caracteristicilor ei aș face câteva observații. Ar fi fost foarte bine dacă autoarea ar fi făcut o statistică centra- lizată a descoperirilor din vicus. Căci, având pentru prima dată un vicus analizat atât de sistematic, o statistică ar fi fost intuitivă pentru toți cei ce cercetează astfel de așezări. Și mă gândesc, mai ales, ce importantă ar fi fost prezentarea în acest fel a unor materiale ca armele, decorațiile, piesele de la echipamentul de paradă, care constituie cheia legăturilor dintre castru și vicus. Unitățile militare sunt prezentate prea simplu. Nu sunt de loc personalizate. Nu se spune de unde au venit, ce caracteristici au adus cu ele din provincia sau castru unde au staționat anterior. Mai ales nu s-a încercat atribuirea unor materiale arheologice unor anu- mite unități militare. Aș mai face câteva observații privitoare la graffiti. Dar înainte de a face aceste observații trebuie să subliniez că in cazul acestor inscripții este bine întotdeauna să se dea și o fotografie a vasului cu inscripția așa cum este ea, pentru că combi- narea semnelor poate fi uneori greșit preluată de desen. Așadar corectările sau îndreptările de lectură pe care le propun rămân, și ele, susceptibile de corec- tură, tocmai pentru că nu am văzut inscripția propriuzisă, ci numai desenul ei. — p. 307 nr. 1 vas terra sigillata; în loc de GANG trebuie citit TANG; prima literă nu este identică cu ultima, deci nu poate fi G. — p. 371 nr. 60, fig. 57 60; inscripția pe care nu o poate citi a fost impri- mată invers; dacă este citită în oglindă se pot forma câteva grupuri de litere SECE RE. — p. 373 nr. 159, fig. 57 159 în loc de CHOR II > (centuria) GATV. IVLIUS trebuie citit GATV-TVLIUS. — p. 459—460, nr. 45 fig. 130 45 în loc de CVRSVLI R / K propun lectura > (centuria) VRSVLI K. — p. 490 nr. 74, fig. 153/74 în loc de DI SATE propun a se citi ... VGATLIL . . . — p. 492 nr. 17, fig. 154 17 în loc de VII trebuie citit VLI . . . — p. 497 nr. 10 fig. 162 10 în loc de AS .. . M ... VA se poate citi ASIRIO MEVA SVA. — p. 532 nr. 2, fig. 197/2 în loc de MAR se citește MR. RECENZII 875 Bogăția aceasta mare de inscripții mai ales zgâriate dar și incizate, marele număr de semne cruciforme izolate sau însoțite de texte scrise este remarcabilă în cazul acestui castru auxiliar. De aceea ar fi fost foarte interesant un tablou cu literele din aceste inscripții, tablou care să permită compararea fie cu alte centre din provincie, fie chiar cu litere din aceeași familie din alte provincii. In concluzie, pentru studioșii ambelor categorii de așezări, fie ele castre, fie ele așezări civile, lucrarea doamnei AF este o bază bună pentru analogii, bine încadrate, bine datate și bine ilustrate. NICOLAE GUDEA CRONICĂ Contactele Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, din Cluj- Napoca, cu lumea științifică internațională se concretizează prin variate manifestări: participări cu comunicări, la numeroase congrese, simpozi- oane, colocvii ș.a., importante cercetări interdisciplinare, organizări de expoziții, călătorii de studii peste hotare, acordări de burse, colaborări cu specialiști, bilaterale sau multiple, schimburi de experiență și de publicații etc. De asemenea, în decursul timpului, mai ales, în anii din urmă, paginile anuarului instituției noastre „Acta Musei Napocensis41, au găzduit și vor găzdui studii, semnate de valoroși specialiști străini. Iată câteva plăcute obligații ce ne determină, — printr-o datorie de onoare — de a cinsti prestigioasa activitate a unor personalități științi- fice de peste hotare, cu care am avut numeroase contacte, prin acorda- rea titlului de MEMBRU ONORIFIC al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. JOHN NANDRIȘ John Nandriș is Senior I.ecturer in European Prehistory at the Institute of Archaeology in University College London. He is Eastern Co-ordinator for UCL and a teacher of European Prehistory and Comparative Ethno’archaeology. Although his research interests centre on South-East Europe, archaeological fieldwork has taken him to every country in Europe and many in North Africa and the Near East. Most recently the work of the Highland Zone Ethnoarchaeology Proiect în the Pindus, the Alps and Carpathians, Mount Sinai, the Caucaus, or the High Atlas and the Western Sahara, has relied on the stimulus and support of his archaeological colleagues. In the context of Romanian archaeology we include here a brief comment by John Nandriș to supplement the usual Information contained in a Curiculum Vitae. ”It is almost impossible to capture concurrently the influences to which we are subject during the course, of our lives; just as we hardly ever ascertain as teachers what effect for good or ill we may have had upon our unfortunate pupils. Decades later the profound impact which we all have upon one another ashuman beings can become apparent. The archaeologist’s own life only very gradually takes on the perspective of long-term change which, on a much larger time-scale, constitutes his professional preoccupation. In the course of two or three decades of fieldwork it even becomes possible to detect the impact we are having upon the environment. I would hesitate to single out the names of the men and women who have influenced me during 882 CRONICĂ the course of my researches in Romania and to whom I owe debts of gratitude. It would in fact be impossible even to list them adequately while some might think quite wrongly they had been forgotten. Yet I cannot help recalling some people and circumstances. Some were quite unassuming people, ranging from anonymous peasants, shepherds and monks, to supportive Museum Directors whose kindness enecuraged an insignificant foreign student struggling between museums and sites at the outset of his career. Among these influences there were figures of the statute of Brâncuși. The impression whieh his personality made upon me as a boy, during a series of visits to his studio in the Impasse Ronsin in Paris, still remains vivid. In the field of European archaeology there were those who spanned the gap between East and West, or in South-East Europe between south and north; and who like Milutin Garasanin, Tadeusz Sulimirski, Ida Bognăr-Kutizăn, Richard Pittioni, or Vladimir Milojcic, extended to' me the book of knowledge in the hand of friendship. There were giants of Romanian scholarship from the generation of men like lorga, Giurescu or Nicoiaescu-Plopșor, whom I cannot claim to have known per- sonally; but I was lucky enough to1 meet two men who are particularly significant in the present context; they were Constantin and Hadrian Daicoviciu. The presence of Constantin Daicoviciu dominated the Muzeul de Istorie al Transilvaniei in Cluj from his vaulted room full of books, whieh opened to the left off the entrance hallway, like the figure of a scholar in a Rembrandt etching. Today in the little square outside the museum his statue in bronze echoes that assertive and perceptive personality, whieh impressed aii the more in those other constricted times by its fearlessness. He it was who created the conditions whieh enabled me as a wandering student in the sixties to feel my way towards the sub- stance of Romanian archaeology in Transylvania, just as he Ied and inspired his own colleagues. He challenged you to formulate your position, and if you met his test he welcomed it. If you bluffed, he made it very clear to you. There was no posing as a great man, although he was, and no hiding behind the transparent de- vices for saving face of the apparatchik who is not. He confirms that it is not the task of leaders to posture but to give hope. The organizational abilities of the elder Daicoviciu came somehow to be trans- mitted to his son, Hadrian, whelther by heredity. environment or sheer osmosis. With them went the personality whieh made Hadrian so widely loved and upon his untimely departure so sorely missed. His genial presence still walks with us like the gost of Hamlet's father, on the ramparts of Grădiștea among the echoes of antiquity under the giant beechwoods. The mesage of that insistent spirit is that we should not remain content with the status quo. Like the ancestors we pour a libation for him at the gateway of the Dacian sanctuaries, a threshold of antiquity whieh looks like Janus to past achievement and to future possibility. Hadrian, like his father and unlike les.ser men, was an opener of doors. He created opportunities, whether for excavation or publication, sustaining every enterprise with example and encouragement. Our task now is to cultivate our garden, in whieh such figures of integrity may grow again from the ashes of the past. There is room for hope; because others ara following in the path of these inspiring men more closely than may yet be evident. I am fortunate indeed to have had some of them as my main collaborators with whom to work in the field throughout Romania. Without their support I could have done nothing; although they are powerless when it comes to what I have failed to do. If we briefly survey the history of research in whieh that collaboration was implicated, we find that initially from the sixties into the seventies there was an effort to extend the methods of scientific archaeology through the application of techniques such as flotation during excavation, and in other lines of research such as the neutron-activation of obsidian. These methodologies were based not merely on what was going on in Western Europe and America, but also on the scientific standards set in Romanian archaeo- logy by the work of men such as Părintele Mătasă of Piatra Neamț. When he gave me his last copy [another kindness whieh deserves to be recorded] of his 1940 pu- blication of Frumușica I saw that it aiready contained the quantified measurements and identifications of cereai pollens and the sections of charcoals, whieh did not really take off in European methodology until the seventies. The intellectual deve- lopment of Romanian was tragically interrupted and frustrated by the second World CRONICĂ 883 War and by its hideous aftermath, and aggravated by the misguided and fanatical vocabulary of political Utopia. A nobler and altogether more realistic aspiration would have been to sustain Arcadia, not as a place in which the imperfections of a fallen universe cease to operate, for „atque in arcadia ego“ [,,I also, Death, am in Arcadia"]; but as a place in which the beauties of nature could be found allied with the felicities of human relationships in a highly-evolved rural society. Romania retained its intimaions of such a place, which I have even briefly. inhabied, so that I can say that I too have been in Arcadia. This left an unsentimental conviction that there was something there, in hu- man and environmental terms which, if we did not sustain and nourish it, we would regret losing. More than that. we would lose an understanding of ourselves; just as much as when the rain forest is destroyed we lose knowledge of the natural World and its resources. This understanding was embodied not in picturesque costumes and Arcadian surroundings, but by the social behaviour and practicai skills of men and women in tradițional Romanian society. Romanian contrived paradoxically to retain from considerable antiquity a rich vocabulary of material culture and of belief. These represented something which was both intrinsically European and had formerly been much more widespread across Europe. This expression of what had been obliterated elsewhere made possible and even compelled the transition to Compa- rative Ethnoarchaeology. It was this conviction that led from c. 197 to the trans- formation of our joint efftorts into the Highland Zone Ethnoarchaeology Project. The far-reaching and receptive vision of Gheorghe Lazarovici, always open to discussion and effective in operation, was for me instrumental in making all this practicable, despite untold impediments. He has been a tower of strength in every undertaking over nearly three decades. He was not alone among Romanian col- leagues, but my acknowledgements to them would have no end if I were to em- bark on that road; and it is indeed unfinished." SHORT CURRICULUM VITAE John Gregory Nandris MA PhD FSA Londonderry UK b. 29 June 1938 British Citizen Son of Professor Grigore Nandriș, Pre.sident of the Societatea pentru Cultură of Cernăuți in Bucovina, Membru al Adunării Deputaților, Professor of Compara- tive Slavonie Philology in the School of Slavonie and East European Studies at the University of London and of Mabel Farley of Portstewart in Northern Ireland. Educ., Llandegai School, Westminster School, Trinity College Cambridge. Archaeo- logy & Anthropology Tripos Cambridge. Matric. 1959; BA 1962; MA 1963; PhD 1969. Geological Survey of Penrhyn Slate Quarry. Played Violin in Cambridge University Orchestra [C.U.M.S ] under Sir David Willcocks. 1956 Served in the Queen’s Royal Regiment. Commissioned into the Intelligence Corps 1957 serving in Berlin and as CI Officer for the British Zone of Germany and for two years running the Corps skiing team. 1959 Recording & photography on Mount Athos for Prof Grigore Nandris of Ro- manian monuments, architecture, documents and the chrysobulls of Moldo- Vlach Voivodes in each of the mona.steries. 1960 Participated in the British Academy Early Agriculture Project with Eric Higgs in Greece and in excavations at Asprochaliko and Kastritsa. 1961 Participated in the Nea Nikomedeia excavations working on publication of the figurine material. 1963 & 1964 Student of the British School at Athens. 1965 London University, Recognised Teacher & Lecturer in European Prehistory at the Institute of Archaeology. 884 CRONICĂ 1966 Married Margaret Helen [obit. 1994], daughter of Professor Sir Grahame [J G D] Clark, Mașter of Peterhouse, Cambridge. Two sons 1969* & 1972; a daughter 1973. 1967—68 Participated in excavation at Lepenski Vir. 1969 Assistant Director to Prof J D Evans in the Neolithic excavations at Knossos in Crete. 1970 Participated in excavation at Amzabegovo. 1973 Fellow of the Society of Antic/uaries of London. 1976 Short-listed for the Abercromby Chair of Archaeology in the University of Edinburgh. 1987 British Academy Exchange Visitor to Poland. 1988 Married Chryssa, daughter of Nikolaos and Neophili Alvanos of Thessaloniki. D. 1994- One son b. Feb 1990. 1988 & 1992 UCL Exhange Fellow at the Universită degli Studi of Venice. 1990 Senior Lecturer in European Prehistory at University Collcgc Loiidon. 1990 Founder Member & Fellow of the Dimitrie Guști Roundation 1990 Hon. Men.ber of the Societatea pentru Cultura Bucovinei. 1992 Visiting Fellow of the British School of Archaeology at Athens and 1993 short- listed for the Directorship. 1993 Awarded First, Second and Fifth Prizes in To Ken Kai ccmpetition for ori- ginal design of the Japane se sword-guard or tsuba; judged in Japan by six Japanese Masters of Nippon Bijutsu Token Hozon Kyukai [Japanese Society lor the Preservation of the Art Swordj 1991 Fellow of tne Arwic an-Romanian Academy. 1994 Member of the New York Academy of Sciences. 1995 Erasmus Lecturer at the Universities of Oporto and Tomar in Portugal. GENERAL RESEARCH THEMES John Nandriș has published in eleven countries, including Austria, Bulgaria. Czechoslovakia, France, Germany, Hungary, Italy, Romania, UK, USA & Yu- goslavia; on Research Themes which include: The dynamics of Early Neothermal change, r-& K-strategies of behaviour and Me- solithic-Neolithic relationships. The excavation and interpretation of Lepenski Vir and Early Neothermal sites in the Danube Gorges and elsewhere. The application of environmental methods including Flotation and Palynology in South-East Europe. Excavation and flotation at Dacian Iron Age sanctuaries and domestic sites at Grădiștea and Sarmizegetusa; and in many European countries, including Gravettian Doini Vestonice, Neolithic Knossos & Nea Nikomedeia, the mega- lithic temple of Skorba on Malta, & cc. The definition of the concept of the earliest Neolithic in South-Est Europe, of FTN = the First Temperate Neolithic, and its relationship with Mediterra- nean lands. The validation in the field of the geological sources of South-East European archaeo- logical Obsidians & their Neutron Activation analysis. The Highland Zone Ethnoarchaeology Proiect in close collaboration with național archaeologists; aspects of higland zone exploitation and settlement such as the Romanian stâna and the Balkan cătun, in the Carpathians, Sinai, Tatra, Pindus, Macedonia, Istria & the Veleibt, the Rhodope Mountains, the High and Anti-Atlas, the Caucasus and Daghestan, and other highland regions, and incorporating the recombination of archaeological and ethnoarchaeological material in museum displays. The resolution of the ethnohistory and ethnoarchaeology of the Jebaliyeh Bedouin, from original fieldwork in Sinai, with special attention to' thier origins in „the Land of Vlah“. Studie- of the definition and identity of the Aromâni, as fell as Sarakastan. Po- mak, Gypsy, Bedouin, Berber, Albanian, Daghestani Lek and other human groups. CRONICA 885 Replication and manufacture of objects of material culture, such as e.g., Ivory and Bonework, FTN spons from Bos primigenius metapodials, Bronze Age sword mountings, Iron Age Lamps, Ivory, Woodwork, Violin bows, Byzantine frescoes and Ikons, Neolithic and other pottery, Song dynasty porcelain, Japanese sword tsubas. The recording of Po'st-Byzantine architecture, frescoes, Ikons, and Chrysobulls in the libraries of each of the twenty monasteries of Mount Athos, and partici- pation in the life of sketes and hesychasteria, as well as at the monasteries of Sinai, Moldavia & Bukovina, Mar Saba, & Co. FIELDWORK John Nandriș has undertaken archaeological and ethncarchaeological fieldwork and/or excavation in every European country from Britain and Ireland, to Central and South-East Europe and Greece, and from Finland to Russia, the Caucasus and the Ukraine, Central Anatolia, the Carpathians, Moldavia, Mo- rocco, Palestine and Sinai, incorporating geological, palynological, environmental & landscape archaeology, photographic recording and the use of coring and Flotation, as well as lecturing, studying Museum materials, and contribuing to scientific meetings throughout this area and in the USA. The Highland Zone Ethnoarchaeology Project has been recording highland sites since 1977 in: The Pindus, the Rhodope and Bulgaria, Macedonia, the Carpa- thians, the Tatra, Serbia, Montenegro, Istria & the Velebit, AHbania, the North Italian Alps, Mount Sinai, the High Atlas and Western Sahara, the Caucasus and Daghestan. He has participated in many excavations within South-East Europe and outside it, covering many archaeological periods. e.g., Neolithic Knossos [Assistant Director], Nea Nikomedeia, Lepenski Vir excavation and Kastritsa with the British Academy Early Agricultura Proiect under Eric and flotation at Dacian Sarmizegetusa, excavtion and site catchment at As- pracholiko Higgs, and others including: the Gravettian of Doini Vestonice, the British Upper Palaeolithic sites of Cresswell Crags, the French Azilian at Pont d’Ambon, Pre-Pottery sites in Sinai, the Megalithic Temple of Skorba on Malta, the Bandkeramik site at Bylany, the EBA on Samothrace, as well as visits in the USA to many Pueblo sites and Aztec monuments in Arizona, Mexico and Yucatan. ADMINISTRATIVE AND INSTITUȚIONAL MEMBERSHIP UCL College Council. UCL Finance Committee UCL Executive Committee. UCL Committee on College Governance. UCL Departmental Recurrent Grants Committee. UCL Academic Board. UCL Eastern Europe Co-ordinator [Provost’s appointment] SOAS Postgraduate Foundation Diploma Supervisor. Chairman LRCC Subject Sub-Committee in Archaeology. Chairman London University Romanian Committee. Chairman of the Board of Examiners for the Externai Archaeology BA Degree London University. Chairman Advisory Committee for Revision of the Archaeologij Diploma Structure 1994. ’ Externai Examiner and Externai Moderator London University Extra-Mural De- partment. Convenor UCL-IAJCC Working Group on the Institute of Archaeology and UCL Library Merger. Member European Community Fourth Framework Programme for R & D [1994—98]: Environment. 886 CRONICA Member of London University Special Advisory Committee in Interdisciplinary Environmental Sciences. Member of Co-ordinating Committee UCL Centre for European Studies. Member [& Chairman] Computing Liaison Committee. Specialist Advisor Society of Antiquaries Library Committee. Course Tutor lofA Early Technology Field Course. London Univ Representative Council for British Archaeology. Elected Fellow Society of Antiquaries 1973. Elected Member New York Academy of Arts & Sciences 1994. Elected Fellow of the American-Romanian Academy of Arts and Sciences 1994. E.'ected Founder Member & Fellow Dimitrie Guști Foundation, 5th Oct. 1990, Bu- charest. Elected Hon. Member Societatea pentru Cultură a Bucovinei 1993. British Reprezentative on Steering Committee of International Societatea pentru Limba și Cultura Aromânilor. Member of Yugoslav Archaeologieal Society Belgrade. Member of Ptiu Guli Society Skopje. Member of Friends of Mount Athos Oxford. Member of Hellcnic Society London. Member of London Hellenic Society London. Member of Omilos Philon tou Agion Orou Thessaloniki. Member of Hetairea Meleton Imbrou kai Tenedou Imbros. Member of British Association for Central and Eastern Europe. Member of British To-Ken Society London. Joint Organizer & Editor of Proceedings: Illrd International Tavola Rotonda on the Highland Zone Exploitation in Southern Europe in Mav 1993, at Brescia, Museo Civico di Scienze Naturale; in collaboration with Soprintendenza della Lorrbrrdia, Univcrsita di Venezia, UISPP Mesolithic Commission & cc. Editorial Board of Atti della Societâ per la Preistoria e Protoistoria della reglone Friuli-V enezia Giula Trieste LANGUAGES John Nandriș makes no claim to be a linguist but has enjoyed trying to work with some dozen languages including: Albanian, Arabic (Arabic II, intensive course at SCOS, 1979), Aromân, French, German, Greek, Hebrew, Italian, Lek, Macedonian, Romanian, Russian (inten- sive course, Pro. Elisabeth Hill, Cambridge, 1964), Serbo-Croat and some other Slov and Românce. He recognizes a number of Japanese characters and has assembled a specialized glossary of some 9300 words relating to the history and technology of the Japanese sword. PUBLICATIONS [Only some important Reviews are includedl 1995 In preparation: — Echocs in the Artefacts: Memory, Sorm and Prehistory in Brâncuși. — The Ethnoarchaeological Palimpsest; Landscape with Wolf Traps. 1995 Forthcoming The Forging of Japanese Sword Steel. Programme of the British To-Ken Kai... & The Japanese Sword; a Mirror of Excellence and Antiquity. Programme of the British To-Ken Kai.. . 1995 ERASMUS Lecture Series, Portugal 29 Mar to 11 Apr Oporto University 30 Mar 95: „The Sibylline Book of European Highland Zone Ethnoarchaeology". Scuola Superior de Tehnologia Tomar, 31 Mar 95: „Early European Metalworking in Context; Copper and Gold in Jit1 Millen- nium B.C. Neolithic Climax Cultures of Eastern Europe". 1994 Biagi P & Nandriș J. Eds., 1994 Highland Zone Exploitation in Southern Europe. CRONICA 887 Monografie di Natura Bresciana Nr. 20 1994 [Museo Civico di Scienze Naturali di Brescia; Proc. of Int. Tavola Rotonda, Brescia 29 Apr — 01 May 1994] 1994 The Land of Mountains in the Island of Languages; Aspects of Comparative Ethnoarchaeology in Daghestan and the Caucasus. In: Biagi P & Nandriș J Eds., 1994; 21—47 1994 The Enduring Identity, Social Being, and Material Culture of South-Eastern European Latinity. Journal of the American-Romanian Academy of Arts and Sciences [Davis, California] 19; 74—111. 1994 Siracu, Câlarli and Samarina. Zborlu a Nostru [Freiburg] Anlu XI/1; 16—17 1994 Filming ’ On location 24 Aug — 12 Sep 94 in Transylvania & Moldavla as Presenter of a series of four TV programmes of 20 mins each, for Societatea Română de Tele- viziune Programme 1, in English, for International distribution, entitled: Romanian Roots; Echoes of Antiquity incorporating: 1 John Nandriș 2 The Dacians The Dacian Commonwealth 3 The Neolithic 4 The Ethnoarchaeology Landscape with Figures 1994 Radio and TV Transmissions: Romanian National TV Programme 1 Total 40 mins Romanian National Radio Total 30 mins Overseas Radio of the Central Office of Information of the Foreign & Common- wealth Office: Current Collaborations and Developments in Albania. 10 Aug 94 & Re-broadcast to different countries Total 20 mins 1994 The Sibylline Bcok. Curierul Național, 22 Jun 94; 2 1994 Nandriș I G with Camps-Fabrer H et al., Fiches Typologiques de l’lndustrie Osseuse du LAMPO. [Laboratoire d’Anthropologie et de Prehistoire des Pays de la Mediterranee Occidentale, Universite de Profence] Cahier VI: 3.7 Corps de Faucille, pp. 83—8; 6.0 Fiche Generale] Cuiller, pp. 133—9; Cahier VII: 6.3 Fiche Cuiller Type Cuilleron â base en ’V’ du FTN; pp. 153—62 1994 Consultation for The State Hermitage Skt. Peterburg, Masterpieces from the Museum Collections [Bocth-Clibborn, London] Voi. I, 692 pp., Voi. II 879 pp. 1994 Consultation for the English Edition of Schindler K The Man in the Ice 1994 [Weidenfeld] 1994 Borrowing Time; Ethnoarchaeology at the Institute Exhibition Catalogue, Museum Studies Dept., I of A, UCL 1994 Review for Man, J.R.A.I., Astrom P 1993 Horizons and Styles; Studies in Early Art and Archaeology in Honour of Professor Homer L. Thomas. [Studies in Medi- terranean Art and Archaeology Voi. CI] Jon.sered [Paul Astrdms Forlag] 1993 Review of: Tringham R Si Krstic D 1990 Selevac [UCLA lofA Monumenta Archaeologica 15], In: Antiquity 67 No. 255, June 1993; 459—61 1993 Letter to The Independent, 05 July 93, with photograph: The Maintenace of University Degree Standards 1992 Aromân and Bogomobility; Some Thoughts on stecci, Aromâni. Bogomils, and the transmission of ideas through pastoral mobility. In: Gabriele Birken-Silverman, Thomas Kotschi & Gerda Rbssler Eds., Bei- trage zur sprachlichen, Uterarischen und culturellen Vielfalt in den Philologien; 15—71. [Festschrift ftir Rupprecht Rohr zum 70. Geburtstag, Stuttgart, 1992] 1992 UCL, Venice and Europe. UCL Newsletter 25 Sept 92, 10 1992 The Dynamics of Archaeologica] Change in Relation to Population and Seaso- nality. Atti della Societă per la Preistoria e Protoistoria Friuli-Venetia Giulia VI, 1978—199] [1992], 19—21 888 CRONICA 1991 Leter to The Independent: r- & K- strategies in Reply to Sir Alee Douglas Home. 1991 The Replication and Organic Hafting of some Bronze Age Swords [in posses- sion of the author, formerly in the collection of General Pitt-Rivers. Exhibited at Antiquaries Journal Voi LXIX Part II; 309—12 & Pis LI—LII. 1991 Letter to Private Eye No. 763, 15 March 1991; the sculptare of Paul Neagu. 1991 The Balkan Dimension of Highland Zone Pastoralism Revista di Studi Liguri, LVI 1990 [1—4]; 99—107. Proc. of International Tavola Ro- tonda: „The Archaeology of Pastralism in Southern Europe". Chiavari, Liguria, 22—24 Sept 1989] 1990 The Jebeliyeh of Mount Sinai and the Land of Vlah Quaderni di Studi Arabi 8; 45—80, Figs 1—16 1990 Interview by Georgeta luga & review article on the Aromâni: Revista Maiastra [Bucharest] Anul II, N° 3 1990 Practicai and Theoretical Considerations in Highland Zone Exploitation from Ethnoarchaeolopical Fieldwork in South-East Europe In: Biagi P Ed., 1990 The Neolithisation of the Alpine region; Monografie di „Natura Bresciana", No. 13; 7—22 /Atti della Tavola Rotonda „La neolitizzazione dell’Arco Alpina"] Brescia, 29 April — 01 May 1988. 1990 Obituary of Evangelos Averoff-Tossitsa. The Inedependent 17 .Ian 90 1989 Romania and Transylvania. Letter to the Times Fri 21 July 1989. 1989 Review for Man [J.R.A.I.]: Mallory J P 1989 In Search of the Indo-Europeans: Language, Archaeology and Myth [Thames & Hudson] 1988 The „Gramatica, Aromâna sau Macedo-Româna" of Mihail G Boiagi. Zborlu a Nostru [Freiburg i.Br.] V, Nr. 4 [21]; 203—4. 1988 Mihail G Boiagi: Gramatica Aromâna ica Macedonovlaha. Zborlu a Nostru [Freiburg i. Br.] V, Nr. 2 [19]; 79—80. 1988 The r- and K- Strategy Societies of Lepenski Vir in Early Neothermal Pers- pective. Rivista di Archeologia [Romei XII; 5—13 1988 Aspects of Ethnoarchaeology and the exploitation of the Highland Zone. Na- tura Bresciana [Ana Mus Civ Sci Nat Mreseia] voi. 24; 112—9. 1988 Ethnoarchaeology and Latinity in the mountains of the mountains of the Southern Velebit. In: Champman J, Bintliff J, Gaffney V & Slapsak B., Eds., Recent Develop- ments in Yugoslav Archaeology. [B.A.R. Int. Ser. 431]; 125—255^ 1988 The earlie.st European Plaster Pyrotechnology; the Red Floors of Lepenski Vir. Rivista di Archeologia [Rome] XII; 14—5. 1987 Romanian Ethnoarchaeology and the Emergence and Development of Cucuteni in the European Context. In: Proc. of Cucuteni Ventenary Conference, Iași University, Moldavia, Sept 24—28 1984; 210—22. Bîbliotheca Archaeologica lassensis, I: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol" Iași. 1987 The Aromânii: Approaches to the Evidence. Balkan-Archiv [Hambrg] KF Beiheft Bd. 5 Die Aromunen; 15—71., Ed., Rupprecht Rohr 1987 Wiiliams-Thorpe O, Warren S E, & Nandriș J G. Characterization of Obsidian Sources and Artefacts from Central and Eastern Europe Using Instrumental Neutron-Activation Analysis Proc. of lsi Int. Conf. on Prehistoric Flint Mining and Lithic Raiv Material Identification in the Carpathian Basin, Voi. 2 [Siimeg & Budapest, May 1986]; 271—80 1985 The Stâna and the Kătun: Foundations of a Research Design in European Highland Zone Ethnoarchaeology. World Archaeology Voi. 17, No. 2.; 256—68 1985 Retrospect: First International Conferencq on the Language and Culture of the Aromâni, Mannheim, Sept 1985 In: Frândza Vlaha [Bridgeport CT USA] 8, No. 1 CRONICA 889 1984 Williams Thorpe O, Warren S E, J G Nandris J G The Distribution & Provenance of Archaeological Obsidian in Central & Eastern Europe. Journal of Archaeological Science 11; 183—212. 1984 Man-animal Relationships and the Validation of Ethnoarchaeology in Highland South-East Europe. In: Grigson C & Clutton-Brock J, Eds., Animals and Archaeology, Pt. 4.. Husbandry in Europe [B.A.R. Int. Ser. 227|1984; 13—21 1982 Tribal Identity in Sinai. Illustrated London News; Archaeology Section 2978, February 1982; 56—7 1981 The Role of Vlah and its Rulers on Athos and Sinai. Revue des Etudes sud~cst Europeenes XIX/3; 605—10 [Constantin Brâncoveanu] 1981 Aspects of Dacian Economy and Highland Zone Exploitation. Dacia [Bucharest] XXV; 231—54 1980 The Thracian Inheritance. Illustrated London News: Archaeology Section 1960, June 1980; 99—101 1980 Geto-Dacian Civilisation in the Classical Period. In: The Dacians [Catalcgue of the Dacian Exhibition llth Apr to 07th Jun 1980] Billingham Art Gallery. 1980 The Djebeliyeh of ±Mount Sinai; an Ethnohistorical Study of the Thracian Affi- nities of an Isolate. Proc. III WeltkongK'ss fur Thrakologie, Vienna, June 1980 1980 Towards a Definition of the Dacians. History Today Voi. 30. August 1980; 53—4 1979 Review of: Gimbutas 1976 Neolithic Macedonia. Bullețin of the Inst. of Archacology 16; 262—4 1978 Review of: N G L Hammond 1976 Migrations and Invasions in Greece and Adjacent Arcaș. Antiquaries Journal LVIII Pt. I, 1978; 177—80 1978 Some Features of Neolithic Climax Societies. Studia Praechistorica 1.; 198—211 [Sofia] 1977 Warren S E, Williams O, J G Nandris J G The Sources and Distribution of Obsidian in Central Europe. Internat. Sym- posium on Archacomctry & Archaeological Prospccting, Univ. of Pennsylvania, March 1977 1977 Review of: N G L Hammond 1976 Migrations and Invasions in Greece and adjacent arcaș. Journal of Archaeological Science 1977, 4; 295—304 1977 Williams O & J G Nandris J G The Hungarian & Slovak Sources of Arhcaeological Obsidian; an Interim Re- port on Further Fieldwork, with a note on Tektites. Journal of Archaeological Science, 1977/4; 207—19 1977 The Perspective of Fon — turn Change in South-East Europe. In: Carter FW, Ed., An Historical of the Balkans [Academie rPess]; 24—57. 1976 Some Factors in the Early Necthermal Settlement of south-east Europe. In: Sieveking G„ Longworth I, & Wilson K E, Eds., Problcms in Economic &Social Archacology [Duckworth] 549—56 1976 Changing Premis.se.s of Explotation in r- and K- Strategy Societies during the Early Neothermal in South-East Europe. British Association for the Advancement of Science, Lancaster Meeting Paper H. 143 to Section H, Sept 1—8 1976 The Dacian Iron Age — a comment in a European context. Festschrift fiir Richard Pittioni [Beiheft zur Archaeologica Austriaca]; 723—36 [Vienna] 1975 A Reconsideration of the South-East European sources of Archaeological Ob- sidian. Bullețin of the London Univ. Inst. Arch 12; 71—94. 1973 Light on Prehistoric Europe. In: Strong D., Ed. Archaeological Thcory and Practice: Essays in Honour of W. F. Grimes [Seminar Press]; 151—61 [Working Reconstruction of a „Ceașca Dacica", the Dacian Iron Age lamp] 1972 Bos primigenius and the Bone Spoon. Bullețin of the London Univ. Inst. Arch 10; 63—82 890 CRONICĂ 1972 Review of: Srejovic D, Europe’s First Monumental Sculpture; New Discoveries at Lepenski Vir. P.P.S. 38; 426—9 1971 Ground Water as a factor in the First Temperate Neolithic Settlement of the Kdros Region. Zbornik narodnog muzeija [Belgrade] VI; 59—71 1971 Relations between the Mesolithic, The First Temperate Neolitich and the Bandkeramik; the Nature of the Problem. Alba Regia [Szekesfehervcir] XII; 61—70 1970 The Development and Relationships of the Earlier Greek Neolithic. Man [Journal of the Royal Anthropological Institute] Voi. 5, No. 2, June 1970; 192—213 >969 Early Neothermal Sites in the Near East & Anatolia Memoria Antiquitatis [Piatra Neamț] I; 11—66 1968 Lepenski Vir. Science Journal January 1968; 64—70 1968 The Prehistoric Archaeology of South-East Europe, with Special Reference to Neolithic Figurines. PhD Dissertation; Cambridge University 1966 The Nea Nikomedeia Figurine Material. Actes I du VII Congres Internationale de Sciences Pro- et Protohistoriques [Prague]; 389—91 HANS BOGLI-HOFFMANN Ne â Burgdorf (Berthoud, Canton de Berne) le 18.11.1930, H.B. parcourut sa școlărite obligatoire dans sa viile natale. Apres l’obtention du baccalaureat en 1949, il s’inscrit pour deux semestres â l’Universite de Geneve pour y suivre des cours en Sciences de l’antiquite: Denis van Berchem, Paul Collart, Waldemar Deonna et Olivier Reverdin etaient ses principaux maîtres. Les sept semestres sui- vants, H.B. les passa ă l’Universite de Berne (avec les professeurs Willy Theiler, Olof Gigon et Alfoldi Andrăs) et commenca ensuite sa these de doctorat en tant que hote de l’Institut suisse de Rome. La fin des etudes se passa â l’Universite de Bâle (avec Ies professeurs Alfoldi Andrâs, Rudolf Laur-Belart, Harald Fuchs, Bernhard Wyss et Peter von der Miihll). En juillet 1956, l’Universite de Bâle lui conferă le titre de doctor philosophiae pour le travail sur la politique de coloni- sation de Jules Cesar. L’archeo'ogie n’etant pas, â l’epoque, un gagne-pain sur et certain, H.B. rețut en mai 1957 une licence des lettres en philologie grecque et latine. Deux mois plus tard deja, on trouva H.B. comme collaborateur du Musee des Landres rhenans aux fouilles archeologiques du câmp legionnaire de Novaesium' Neuss, ceci sous la conduite de Harald von Petrikovits. Apres une annee en Allemagne. H.B. rentra en Suisse pour y occuper le poște d’assistant du Pro- feseur Alfoldi Andrăs. C’est des le mois de juin 1960, et pour une duree de quatre ans, que H.B. or- ganisa et dirigea le Service archeologique des routes nationales, avec siege ă Bâle. 892 CRONICA II s’agit d’etudier, de concert avec les rares archeologues professionnels alors en place en Suisse, les traces des futures autoroutes, d’organiser des sondages et meme des fouilles. Cest ainsi que le vicus de Lousonna/Lausanne et la Colonia Augusta Raurica furent des lieux de fouilles tres etendues. En juillet 1964, il fallut quitter Băle pour un nouveau travail. II s’agissait d’or- ganiser le nouveau poște de direcleur des fouilles d’Aventicum et du Musee romain d’Avenches. En plus, l’Universite de Lausanne lui demanda d’assumer le poște de Charge de cours en archeologie gallo-romaine. En 1972, le charge de cours se transforma en professeur associee, H.B. continua l’enseignement jusqu’en 1978, annee oii fut finalment cree une chaire d’archeologie â part entiere. H.B. se concentra des lor.s sur les travaux d’Avenches. Durant les trente ans pendant lesquels H.B. vouă son interet et deprasa son energie au site d’Aventicum, les moyens personnels et financiers on decuples. Rares furent les annees oii l’on ne fut pas contraint de fouiller pendant au moins sept mois. Patriote comme il se doit, H.B. s’est egalement mis â disposition de l’armee oii le grade de major, ainsi que de la politique: pendant treize ans, il defendit les interets de la region d’Avenches au sein du Grand Conseil du Canton de Vaud. Pianiste ă ses heures, passionne d’art et de litterature tant ancienne que moderne, H.B. n’a jamais eu le temps de s’ennuyer. Meme la retrăite dont il jouit officiellement depuis le debut de cette annee, ne ressemble pas vraiment a un repos de guerrier... Le seul avantage; il dispose d’un peu plus de liberte, ce qui lui permet d’aller trouver ses amis en Europe orientale et notamment en Roumanie, pays qu’il cherit depuis bien d’annees. Pendant 1979—1984. il a contribue essentiellement â la realisation des echanges scientifiques entre les chercheurs roumains et suisses. En 1991 il a ete l’un des initiateurs du Colloque roumain-suisse „La poli- tique edilitaire dans ies provinces de l’Empire Romain” (Deva). En meme temps il a contribue du point de vue scientifique et financier ă l’elaboration et editation du volume concernant les actes de ce colloque. PUBLICATIONS 1956 Niklaus Diir — Hans Bogli, Halbvictoriaten Julius Caesars. Ein Beitrag zum Grunclungsdatum von Nyon (Colonia lulia Equestris), in SM 6/21, 1956, 7—9. 1962 L’Epoque romaine en Suisse: resume du 21e cours (Zurich, oetobre 1958) red, W. Drack, trad. H[ans], Bfdglij. Secretariat de la SSPS (Bale 1962) Repertoire de la prehistoire et d’archeologie de la Suisse, cahier 4. 1963 Hans Bogli - Elisabeth Ettlinger, Eine galloromische Villa rustica bei Rheinfelden. Mit einem Geleitwort von Has Rudolf Wiedemer und einem Beitrag von Elisabeth Sehmid. Sauerlănder Verlag, Aarau 1963. = Separatum aus Argovia 75, 1963, 5 ... 72. Hans Bogli, Spâtromische Miinzen aus der romischen Villa beim Gor- belhof in Rheinfelden/AG, in SM 12/47, 1963, 41 -46. Hans Bogli — Madeleine Sitterding — Colin Martin — Andre Laufer — in Augst, in Bericht iiber die 22. Tagung fur Ausgrabungswissensehaft und Bauforschung vom 16—20. April 1963 in Bamberg, 92- -93. Hans Bogli (avec la collaboration de Madeleine Sitterding), Lousonna. CRONICA 893 Les fouilles entreprises jusqu’en 1963 dans le „vicus“ romain de Laus- anne (Vidy). Lousonna 1, dans Revue historique vaudoise 71, 1963, 97—• 186; (Jonud, Lausanne 1963). 1964 Die Eisenzeit, Die Romische Zeit, in Hanni Schwab - Franz Michel — Christian Strahm — Hans Bogli, Ur- und Fruhgeschichte der Gemeinde Thun. Bei trage zur Thunergeschichte 1. Verlag Stadtkanzlei, Thun 1964 (S. 50L, 52 57). Hans Bogli, Vier Jahre Archăologische Betrcuung des Schweizerischen Nationalstrassenbaus. Sommer 1960 bis Sommer 1964. SGUF (Basel 1964). 1965 Hans Bogli, Neues aus Aventicum, in Ur-Schweiz 29, 1965, 12—15. Hans Bogli, Lebendiges Aventicum, in Schweiz. Bauzeitung Jg. 83, Heft 51, 1965. 1966 Hans Bogli, Studien zu den Koloniegrundungen Caesars. Diss. phil.-hist. Basel (Murten 1966). Hans Bogli, Avenches 1965, in Ur-Schweiz 30, 1966, 11—13. Hans Bogli, Ein Heiligtum der Civitas Rauracorum, in Helvetia Antiqua, Festschrift Emil Vogt, Beitrăge zur Prăhistoire und Arhăologie der Schweiz, herausgegeben von R. Degen, W. Drack und R. Wyss (Ziirich 1966) 209—214. 1967 Hans Bogli, Compte rendu de la Direction des fouilles pour la periode de juillet 1964 ă decembre 1965, Bulletin de l’Association Pro Aventico 19, 1967, 99—106. Hans Bogli, Conclusions. Analyse: Constatations sur l’histoire, la vie urbaine, le commerce et la religion de la cite romaine de Lousonna, d’apres les fouilles effectuees â Vidy. Lousonna 3, in Revue Historique Vaudoise 75, 1967, 179—186. 1968 Hans Bogli, Avenches: Musee romain. Schweizerische Kunstfiihrer. Gesellschaft fiir Schweizerische Kunstgeschichte, Bern 1968. 1969 Hans Bogli, Beitrăge zur Kolonisationspolitik und zu den Koloniegrun- dungen Caesars, in Basler Studien zur deutschen Sprache und Literatur, H. 40 (Maschinenschrift). Hans Bogli, Studien zu den Koloniegrundungen Caesars. Diss. phil. (=gekiirzte Fassung. Basel 1969). Hans Bogli — Madeleine Sitterding — Colin Martin — Andre Laufer —- — Nicole Huber, Lousonna. Rapports sur les fouilles de Lousonna. Pre- face de Colin Martin. 894 CRONICA Bibliotheque historique vaudoise 42. Societe academique vaudoise (Imprimerie la Concorde, Lausanne 1969). Hans Bogli, Compte rendu de la Direction des fouilles pour la periode de 1966 ă 1968, in Bulletin de l’Association Pro Aventico 20, 1969, 69—71. Hans Bogli, Musee romain d’Avenches. Guide des monuments suisses 89. Societe d’histoire de l’art en Suisse (Băle 1969). 1970 Hans Bogli, Avenches. (Photographies de Rene Bersier). Tresor de mon pays 134. Editions du Griffon, Neuhâtel 1970. Hans Bogli, Aventicum. Die Romerstadt. (Photographische Aufnahmen von Rene Bersier). Schweizer Heimatbucher 10/10a. Paul Haupt Verlag, Bern 1970. Hans Bogli (ed.), Aventicum. Plan archeologique, (Dessine par Madeleine Aubert). Association Pro Aventico, Avenches 1970. Hans Bogli et collaborateurs, Insula 16 Est. Rapport sur les fouilles executees en 1965/1966, in Bulletin de l’Association Pro Aventico 21, 1970/71, 19—39. 1972 Hans Bogli, Die Schweiz zur Romerzeit. (Photographien: Rene Bersier). Chocolat Tobler, Bern 1972. Hans Bogli, La Suisse â l’epoque romaine. (Traduction: Daniel Perret, Photographies: Rene Bersier), Chocolat Tobler, Berne 1972. Hans Bogli, La Svizzera all’epoca dei Romani. (Traduzione: Gigliola Photographies: Rene Bersier). Chocolat Tobler, Berne 1972. H. Bogli, Aventicum: zum Stand der Forschung, in Bonner Jahrbiicher 172, 1972, 175—184. Hans Bogli, Ceramiche indigene di Aventicum, in: I problemi della ceramica romana di Ravenna, della Văile padana e dell’alto Adriatico, in Atti del Convegno Internazionale, Ravenna 10—12 Maggio 1969 (Bologna 1972), 253. 1973 Hans Bogli, Archăologischer Fundbericht, Avenches VD, in Jb SGUF 57, 1972/73 (1973, 276—287. Hans Bogli, II Capitolium di Aventicum, in Atti del Convegno interna- zionale per il 19° centenario della dedicazione del „Capitolium1* e per il 150 anniversario della sua scoperta, Brescia 27—30 settembre 1973 (Brescia 1973) voi. 2, 145—149. Hfans], Bfogli]. (collab.), L’histoire vaudoise, in Encyclopedie illustree du Pays de Vaud 4. (24 heures, Lausanne 1973). 1974 Hans Bogli, Problemi urbanistici di Aventicum, in Atti V del Centro di studi e documentazione sull’Italia romana 1973—1974, 271—1279. archaeologica 5, 1974, 19/20, 92—93. Hans Bogli, Vestiges d’une embarcation romaine â Avenches, in Helvetia Hans Bogli, Avenches, cite romaine, in Archeologia 70, mai 1974, 28—34. CRONICĂ 895 1975 Hans Bogli, Rapport preliminaire sur les fouilles du Capitole (1972— 1975), in Bulletin de l’Association Pro Aventico 23, 1975, 40—43. Hans Bogli, Stădte unde viei, in Ur- und friihgeschichtliche Archăologie der Schweiz, Bând V, Die romische Epoche. Schweizerische Gesellschaft fiir Ur- und Friihgeschichte, Basel Verlag Conzett + Huber AG, Ziirich 1975, 31 -48. 1977 Hans Bogli, Jean-Pierre Vouga Septuagenaire, in AVENTICUM 1977/1, 3—5. Hans Bogli, L’actualite archeologique, in AVENTICUM 1977/1, 8—10. 1978 Hans Bogli et Denis Weidmann, Nouvelles recherches â Aventicum, in Archăologie der Schweiz 1/2, 1978, 71—74. 1979 Hans Bogli und Colin Martin (Hrsg.) Bronzes hellenistiques et romaines. Actes du Ve colloque internațional sur les bronzes antiques, Lausanne, 8—13 mai 1978. Cahiers d’archeologie romande nc 17 (Lausanne 1979). 1980 Hans Bogli, Historique des fouilles, in: Les fouilles de la region «Der- riere la Tour» â Avenches (1704—1977). Premiere Pârtie, in Bulletin de l’Association Pro Aventico 25, 1980, 5—52, en part. 7—15. 1981 Hans Bogli, Romische Stădte und Kolonisation, in Siedlungsarchăologie in der Schweiz. Zelt — Dorf — Stadt, Bauen und Wohnen in ur- und fruhgeschichtlicher Zeit. Einfiihrungskurs in die ur- und friihgeschicht- liche Archăologie der Schweiz. Basel, 24./25. Oktober 1981. Schweize- rische Gesellschaft fiir Ur- und Friihgeschichte, Basel 1981, 24—26. Hans Boegli, Les villes et les viei, dans L’epoque romaine. Societe Suisse de Prehistoire et d’Archeologie: 5e cours d’initiation â la prehis- toire et â l’archeologie de la Suisse, [Lausanne] 15 et 16 novembre 1975, Resumes des exposes. Departement d’anthropologie de l’Univer- site, Geneve 1981. 1984 Hans Bogli, Aventicum: La viile romaine et le musees. Guides archeolo- giques de la Suisse 19. Edite par l’Association Pro Aventico, Avenches et la Societe suisse de prehistoire et d’archeologie, Avenches 1984. Hans Bogli, Aventicum: Die Rbmerstadt und das Museum. Archăolo- gische Fiihrer der Schweiz 20. Herausgegeben von der Association Pro Aventico, Avenches und der Schweizerischen Gesellschaft fiir Ur- und Friihgeschichte, Avenches 1984. 896 CRONICA 1985 Hans Bogli, Die Restaurierung romischer Bauten in Aventicum Aven- ches, in Konservierte Geschichte? Antike Bauten und ihre Erhaltung. Herausgegeben fiir die Stadt Kempten (Allgău) von Giinter Ulbert und Gerhard Weber. Konrad Theiss Verlag GmbH, Stuttgart 1985, 228—234. 1988 w Hans Bogli, La page de l’actualite, in AVENTICUM 1988/1, 5. Hans Bogli, Restauration de l’amphitheâtre, in AVENTICUM 1988/1, 6—7. 1989 Hans Bogli, Aventicum: La viile romaine et le musee. (Dessins: Made- leine Aubert). Guides archeologiques de la Suisse 19. Association Pro Aventico, Avenches / Societe suisse de prehistoire et d’archeologie, nou- velle [2e] edition revue et augmentee, Bale 1989. Hans Bogli, Aventicum: The Roman city an the museum. (Drawings: Madeleine Aubert; Translation: Maria Suter) Archaeological guides for Switzerland 24. Association Pro Aventico, Avenches / Schweizerische Gesellschaft fiir Ur- und Friihgeschichte, Basel 1989. Hans Bogli, Musee Romain d’Avenches, in Musees Cantonaux Vaudois, Bullețin 1989, 89—96. Hans Bogli, Aventicum: premier bereeau de la Suisse, in Reflets (Lau- sanne) 1989, n° 3, pp. 16—17. 1991 _ Hans Bogli, Aventicum: Die Romerstadt und das Museum. Archăolo- gische Fiihrer der Schweiz, 20. Zweite erweiterte Auflage. Herausgege- ben von der Association Pro Aventico, Avenches und der Schweize- rischen Gesellschaft fiir Ur- und Friihgeschichte, Avenches 1991. Hans Bogli, Une exposition unique au Musee Romain, in AVENTICUM 1991/4,16. Hans Bogli, in Gestern, Heute, Morgen, „Avenches; Broye-Park“: Stadtlandschaft im Umbruch. Musee romain d’Avenches / Lehrstuhl fiir Architektur und Entwerfen Prof. Franz Oswald, ETH Ziirich. Ausstel- lung im Musee romain d’Avenches vom 18. Oktober 1991 bis 16. Okto- ber 1992. Avenches: Musee romain, Ziirich: ETH, Lehrstuhl fiir Archi- tektur und Entwerfen, 1991, 28—31. Hans, Bogli, in: Hier, aujourd’hui, demain, „Avenches: Parc de la Broye“: payage urbain en pleine mutation. Musee romain d’Avenches / Departement d’architecture, Prof. Franz Oswald, Ecole polytechnique federale Ziirich. Exposition au Musee romain d’Avenches du 18 octobre 1991 au 16 octobre 1992. Avenches: Musee romain; Zurich: EPF, d6- partement d’architecture, 1991,. . . Travaux de redaction: Bulletins de l’association Pro Aventico (Avenches), li) â 35. Aventicum (Avenches), 1977—1991, 2. ‘ Oeuvre litteraire d'Andre Alfoldi, in: Jb f. Numismatik und geldge- schichte 10, 1959/60, 8—20. CRONICA 897 PROPOS DE REMERCIEMENTS DE M. HANS BOGLI APRES ____ L’OBTENTION DU TITRE DE MEMBRE D’HONNEUR „11 y a moment pour tout et un temps pour chaque chose sous le ciel: un temps pour enfanter et un temps pour mourir, un temps pour planter et un temps pour arracher le plant, un temps pour tuer et un temps pour guerir, un temps pour saper et un temps pour bâtir, un temps pour pleurer et un temps pour rire, un temps pour se lamenter et un temps pour danser, un temps pour jeter des pierres el un temps pour amasser des pierres, un temps pour embrasser et un temps pour eviter d’embrasser, un temps pour chercher et un temps pour perdre, un temps pour garder et un temps pour jeter, un temps pour dechirer et un temps pour coudre, un temps pour se taire et un temps pour parler, un temps pour aimer et un temps pour hair, un temps de guerre et un temps de paix“. Dans cette enumâration percutante de l’Ecclesiaste, il y a un exemple qui resume bien ce que j’aimerais vous dire: „il y a un temps pour chercher et un temps pour perdre“. Les evenements politiques de la seconde moitie de ce siecle en ont fait un temps pour perdre: perte de liberte, perte des contacts, pente de la confiance en autrui, et jusqu’â la perte de l’identite individuelle. II devenait des lors urgent de chercher: de se chercher, de chercher l’autre, de chercher des contacts, de chercher la liberte. Par une generation spontanee, l’idee de nos Colloques roumano-suisses est venue âDorin Alicu aussi bien qu’â ses amis suisses. Le but des rencontres etait double, soit instituer un echange scientifique et nouer des contacts amicaux. Ma modeste contribution ă cette operation etait de jouer le role de catalyseur. Aussi, je fais participer mes collegues et amis â l’honneur que vous me faites. La distinction m’honore beaucoup et j’en suis sincerement emu. Je le suis d’autant plus qu’elle vient du Musee de Cluj, centre de cette Tran- silvanie que j’aime bien â cause de son passe riche et varie. Un grand merci ă Dorin Alicu pour ses aimables paroles. Vous voyez devant vous un homme heureux. Je souhaite bonne râussite â nos collo- ques et plaine satisfaction aux panticipants. Je vous remercie. cronica activității secțiilor de arheologie ale muzeului NAȚIONAL DE ISTORIE A TRANSILVANIEI (1994) Arheologii Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca, au desfășurat, în anul 1994, o febrilă și rodnică activitate științifică și culturală, materializată prin cercetări de specialitate, participări cu comunicări, la diferite congrese, simpozioane, colocvii, sesiuni ale unor instituții de profil (internaționale, naționale, regionale ș.a.), organizarea câtorva reușite expoziții de arheologie, con- ferințe și articole de popularizare, interviuri la radio și televiziune, apariții edi- toriale, îndrumarea cercului „Prietenii Muzeului". în cronică, sunt amintite, de asemenea, numărul pieselor intrate în patrimoniul muzeal (prin săpături de spe- cialitate, achiziții, donații), componența secțiilor și activități legate de perfecțio- narea profesională. ȘANTIERE ARHEOLOGICE (în cazul unor colective de largă colaborare pentru cercetătorii care nu fac parte din personalul științific al muzeului clujean se vor specifica instituțiile de care aparțin). PREISTORIE GURA BACIULUI (jud. Cluj). Colectiv: Gheorghe Lazarovici (coordonator), Zoia Maxim, Mihai Meșter, Marin Nica (Institutul de Studii Socio-umane, Craiova). S-au efectuat cercetări în zona marginală a acestei cunoscute așezări neolitice timpurii, depistându-se o groapă rituală, circumscrisă culturii Stardevo-Criș. De asemenea, s-au făcut prospecțiuni geologice, pedologice și de rezistivitate a solului (Cornel Marian și Adrian Alicu). ICLOD (jud. Cluj). Colectiv: Gheorghe Lazarovici (coordonator), Zoia Maxim, Mihai Meșter, Viorica Crișan, Aurel Bulbuc. Săpăturile arheologice au fost în- trerprinse în centrul așezării neolitice târzii, unde s-au descoperit două morminte, având bogate fragmente ceramice, mai multe bordeie și o groapă „de fundație" rituală, cu trei topoare monumentale, mai multe schelete și circa 15 vase. S-a mai continuat și urmărirea conturului șanțului de apărare al acestei așezări. S-au făcut și cercetări pedologice și de rezistivitatea solului (Cornel Marian și Adrian Alicu). CHEILE TURZII (jud. Cluj). Colectiv: Gheorghe Lazarovici (coordonator), Mihai Meșter, Diana Rusu, Lidia Dascălu (Muzeul de Istorie Botoșani). S-au in- vestigat: a. „Peștera Ungurească", în care s-au surprins mai multe nivele: com- plexul Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă-Iclod, culturile Petrești, cea a „torților pastilate", Coțofeni, Wietenberg; b. Tumulul (nr. 2) de la „Căcădări", aparținând fazei târzii Coțofeni și începutul epocii bronzului. Aici au fost găsite oasele a mai multor schelete deranjate, fragmente ceramice și unelte de obsidian. ’ COPĂCENI' (jud? Cluj), punctul „La Moară". Mihai Rotea. Așezare din epoca timpurie â bronzului (pe bâza căreia a fost definit „grupul Copăceni", grup cui-' tural ce cuprinde arcul estic al Carpaților Occidentali). . . - • TURENI (jud. Cluj). Mihai Bădău-Wittemberger. S-au descoperit urme din bronzul timpuriu, aparținând „grupului Copăceni" și, probabil, un sanctuar (în punctul „Poderei" III). De asemenea, s-au făcut cercetări geologice (Victor Cățănaș). SUATU (jud. Cluj), locul „Fâneața de Jos". Mihai Rotea. Locuire sezonieră aparținând celei mai timpurii perioade din evoluția culturii Wietenberg. BUZA (jud. Cluj). Mihai Bădău-Wittemberger. Așezare a culturii Noua, cu două nivele. . 900 CRONICA CIVILIZAȚIA DACICA GRĂDIȘTEA DE MUNTE (Sarmizegetusa Regia, jud. Hunedoara). Eugen laroslavschi și Gabriela Gheorghiu, în colaborare cu Universitatea din Cluj-Napoca (coordonator loan Glodariu). Investigații: a. Terasa IV (din interiorul incintei de apărare), unde s-a descoperit a doua latură lungă a cisternei (astfel, s-a putut stabili capacitatea acesteia); b. Terasa VIII A, cu continuarea cercetărilor la construcțiile din zonă, ieșind la iveală un depozit de unelte, din fier; c. Terasa XIV, loc în care s-au depistat urmele unei construcții, probabil, o locuință cu fundație de piatră. CĂPĂLNA (jud. Alba). Gabriela Gheorghiu, în colaborare cu Universitatea napocensă (coordonator loan Glodariu) și Vasile Moga (Muzeul Național al Unirii, Alba lulia). Săpături de verificare la baza dealului pe care este plasată cetatea dacică. MEREȘTI (jud. Harghita), punctul „Dâmbul Pipașilor“. Viorica Crișan. In anul 1994 s-a desfășurat cea de a VII-a campanie de cercetări arheologice în așe- zarea dacică fortificată din localitate. S-au descoperit, total sau parțial, trei con- strucții, databile în a doua fază de locuire (secolul I î.Chr. — I d.Chr.), dintre care una pare a fi un atelier de turnare a pieselor de podoabă. EPOCA ROMANA SARMIZEGETUSA (Ulpia Traiana, jud. Hunedoara). Colectiv: Dorin Alicu (coordonator), Victor Popa, Emilian Bota. Obiective: a. Zona Amfiteatru: s-a con- tinuat urmărirea fazei timpurii, din lemn, a edificiului; b. Clădirile EM 30 — EM 31: la complexul hidraulic s-a dezvelit colțul sud-estic, printre descoperiri remarcându-se două tegule cu inscripții votive, scrise cu caractere cursive; c. Zona Forului. Emilian Bota, în colaborare cu Universitatea din Cluj-Napoca (coordonator loan Piso). Sondaje prin încăperile obiectivului și dezvelirea unui proporticus. MICĂSASA (jud. Sibiu). loan Mitrofan. Au continuat cercetările în impor- tantul centru de olărie roman al Daciei, scoțându-se Ia lumină o porțiune din cavitățile pentru extras lutul (apoi întrebuințate ca gropi menajere), numeroase materiale de construcție, vestimentație, podoabe, resturi dintr-o tavă cu scene ale „centauromachiei" și fragmente de țiglă cu stampila legiunii XIII Gemina (pe una cifra X este în formă de cruce). CLUJ-NAPOCA. Obiective cercetate: a. Str. Victor Deleu. Colectiv: Sorin Cociș (coordonator), Adela Paki, Valentin Voisian (student. Facultatea de istorie clujeană). Continuarea săpăturilor arheologice în grandiosul edificiu roman, prin surprinderea fazelor de lemn a’e construcției, stabilirea stratigrafică definitivă a zonei și depistarea unei ..baterii" -te cuptoare pentru confecționarea lucernelor: b. Piața Unirii. Colectiv: Dorin A:icu forordonator). Petre lambor. Ștefan Matei. Toana H:ca, Emilian Bota. Zoia Maxim. Debutează cercetările în zona forului anticei Napoca. S-au identificat vestigii medievale, structuri romane (ziduri de construcții, două capiteluri, o monetă de bronz) ș.a. De asemenea, s-au efectuat prospecțiuni pentru rezistivitatea solului (Cornel Marian și Adrian Alicu). Campa- nia de săpături arheologice va fi reluată și anul viitor; c. Piața Muzeului, cercetări în două puncte. I. Mihai Bădău-Wittembereer. Continuarea investigațiilor în edifi- ciul roman cu paviment, canalizare și instalație de hypocastum, edificiu dezvelit în campaniile arheologice ale anilor trecuti: II. Victor Popa. Lămurirea construcției relevată prin săpăturile anterioare, surprinderea unui nivel roman, cu două încă- peri cu instalație de încălzire (se nare că este vorba de aceeași clădire din apro- piere. depistată de Mihai Bădău-Wittemberger. vezi mai sus) șl elemente de locuire nrefeudală și medievală timpurie: d. Bulevardul Eroilor, punctul ..Monu- mentul Memorandiștilor". Colectiv: Sorin Cociș (coordonator). Victor Popa, Emilian Bota. Zoia Maxim, Mihai Meșter. Viorica Rusu-Bolindeț (cât a lucrat la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, acum la Muzeul Național al Unirii, Alba lulia). Valentin Voișian (student, Facultatea de istorie din Clui-Nanoca). în stratul roman s-a identificat un atelier pentru turnarea, în bronz, a fibulelor (descoperire foarte importantă pentru istoria economică a Imperiului). trei nivele preistorice din neolitic și, posibil, un drum medieval din secolele XVII—XVIII. CĂȘEIU (iud. CIu’). Adriana Tsac. în colaborare cu Dan Isac (coordonator. Facultatea de istorie napocensă). Lucrările de specialitate la castrul roman din cronica 901 localitate au dus la dezvelirea integrală a clădirii principia, în vederea verificării existenței fazei de lemn a fortificației (s-a constatat că acest castru a fost edificat doar în piatră, fiind suprapus, probabil, peste o așezare din epoca bronzului târziu — Hallstatt A). VARADIA (jud. Caraș-Severin), punctul „Chilii". Eugen laroslavschi, în cola- borare cu Ovidiu Bozu (Muzeul județean, Reșița). A continuat investigația laturii vestice a castrului roman surprinzându-se șanțul și valul de apărare. VaLEA CHINTĂULUI (jud. Cluj), dealul „Tulgheș". Colectiv: Dorin Alicu (coordonator), Emilian Bota. Restaurarea unor vestigii descoperite, în anii trecuți, în complexul grandioasei villa rustica. PERIOADA PREFEUDALA SUCEAGU (jud. Cluj). Sorin Cociș. în colaborare cu Coriolan Opreanu (Insti- tutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca). in această așezare prefeudală s-au depistat vestigii aparținând secolelor IV—V și VIII, cu locuințe, material ceramic numeros, un cuptor pentru ars olărie, podoabe din bronz și argint ș.a. EVUL MEDIU CENAD (jud. Timiș). Petre lambor, Ștefan Matei, Adrian Bejan (Universi- tatea din Timișoara). Descoperiri: fundația unei rotonde, databilă în secolul al Xl-lea, apoi un nivel de locuire din veacul al XlV-lea și alte trei nivele de con- strucții, dintre care cel mai de jos este străpuns de lăcașurile a șase morminte (unul are ca inventar patru inele de tâmplă, de tip „Bielo-Brdo“, secolul al Xl-lea). Vestigiile pot fi puse în legătură cu urbs Moriscna, din vremea voievoda- tului lui Ahtum. ORĂȘTIE (jud. Hunedoara). Gheorghe Petrov. în colaborare cu Zeno Pinter (Institutul de Studii Socio-umane, Sibiu). Puncte de cercetare: a. Incinta fortificată a orașului. Aici, au continuat investigațiile în interiorul bisericii rotonde (secolele XI—XII), urmărindu-se precizarea stratigrafiei și o datare cât mai exactă a edi- ficiului, apoi extinderea săpăturilor în interiorul incintei fortificate, unde s-au iden- tificat patru morminte din perioada arpadiană. cu inventar de la regele Andrei II; b. Biserica franciscană (astăzi o construcție gotică, cu transformări baroce ulte- rioare). Cercetările întreprinse au confirmat că această construcție a fost inițial o basilică, în stil romanic (mănăstire atestată documentar din veacul al XlII-lea); c. Vechea biserică ortodoxă. S-a stabilit configurația planimetrică a edificiului, iar în cimitirul din jurul lui, s-a descoperit un număr de 25 de morminte, înca- drate cronologic secolelor XVI—XVII. GEOAGIC DE JOS (jud. Hunedoara). Gheorghe Petrov. Săpăturile arheologice și-au propus cercetarea bisericii rotonde (secolele XI—XII) și a cimitirului din zonă, dezvelindu-se 37 de morminte, marea lor majoritate aparținând epocii arpa- cuene (regele Coloman). ClCAU (jud. Alba). Gheorghe Petrov. S-a urmărit datarea bisericii ortodoxe dm localitate (secolul al XVI-lea), depistându-se și 38 de morminte. SĂPĂTURI DE SALVARE ȘI PERIEGHEZE ARHEOLOGICE CLUJ-^APOCa — BECAȘ. „Ferma nr. 5“. Săpătură de salvare. Mihai Bădău- 'Ă'ittemberger, Mihai Rotea. Vestigii din culturile Coțofeni și Wietenberg. CLUJ-NAPOCA — MANĂȘTUR. Săpătură de salvare. Mihai Meșter. Urme materiale din cultura Wietenberg. REDIU și AITON (jud. Cluj). Periegheză. Viorica Crișan. Cercetarea zonei cu descoperiri preistorice, de epocă romană și modernă. JUDEȚUL COVASNA. Periegheză. Colectiv: Emilian Bota (cercetări pe limes-ul estic al Daciei), Mihai Meșter, Viorica Crișan, Gheorghe Petrov. Depistarea unor eventuale puncte arheologice. S-au mai efectuat urmărirea unor săpături edilitare în vederea eliberării terenurilor respective de sarcină istorică, întocmindu-se, totodată, documentația aferentă. 902 CRONICA Traseul MĂRTINEȘTI — TURENI — BADENI (jud. Cluj). Introducerea cablului telefonic. Colectiv: Gheorghe Petrov, Victor Cățănaș, Dorin Ursuț. Depistare de situri preistorice, romane, medievale timpurii și moderne. CLUJ-NAPOCA. a. Str. Dragalina. Traseul conductei de echilibrare a apei. Colectiv: loan Hica. Mihai Bădău-Wittemberger, Mihai Meșter, Viorica Crișan; b. Tra- seul pentru reabilitarea șoselei naționale nr. 1. Zoia Maxim; c. Autostrada Cluj— Oradea. Zoia Maxim; d. Traseul șantierului I.R.E.C. Zoia Maxim; e. Traseul dru- mului imperial roman la intrarea în oraș. Colectiv: Gheorghe Lazarovici, Zoia Maxim, Mihai Rotea, Victor Cățănaș, Dorin Ursuț; f. Varianta arterei de circulație prin ocolirea sudică a municipiului Cluj-Napoca. Colectiv: Zoia Maxim, Dorin Ursuț, Victor Cățănaș. EXPOZIȚII ‘ FRANKFURT/MAIN (Germania). Ianuarie — martie. Expoziție internațională de arheologie românească „Goldhelm Schwert und Silberschătze. Reichtumer aus 6000 Jahren rumănischer Vergangenheit", organizată de ..Museum fur Vor- und Friihgeschichte" și „Archăologisches Museum’1 (ambele din Frankfurt Main), în colaborare cu numeroase instituții de profil din țara noastră, printre care și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. S-au prezentat exponate privind neolitieui. epoca bronzului, Hallstatt, piese traco-getice, civilizația dacilor, obiecte greco- romane, apoi epoca romană și romană târzie, vestigii hunice, germanice (goți i gepizi), exponate bizantine. MILANO (Italia). Ianuarie — mai. Expoziție internațională europeană „I Goți ”, cu participarea Italiei, României, Franței, San Marino, Elveția. Marea Britanic. Germaniei, Spaniei, Poloniei, Ungariei, Republicii Moldova. Ucrainei. Rusiei și Crimeii (considerată stat), organizată de mai multe institute din Lombardia (majo- ritatea milaneze). Muzeul nostru a prezentat piese tematice. La vernisaj, a parti- cipat Gheorghe Lazarovici. CLUJ-NAPOCA. Ianuarie — februarie. Expoziția temporară itinerantă „Daco- români, români, migratori". Colaborare cu Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca și muzeele din Sibiu, Alba lulia. Deva, Târgu Mureș. Zalău. Timișoara, Reșița, Brașov', Bistrița, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Turnu Sevc- rin și Muzeul Național de Istorie, București. Coordonator: Ioana Hica. Vernisajul a avut loc în luna noiembrie a anului 1993. Expoziția, cu caracter național, reu- nește obiecte și piese ale culturii materiale aparținând populației autohtone, - lia Igna. . ; BUZIAȘ. 10—11 martie. Sesiunea anuală a arheologilor bănățeni. Muzeal județean. Reșița și Muzeul Banatului, Timișoara. Gheorghe Lazarovici a vorbit despre rezultatele cercetărilor de la Parța (campania 1993). Se-iunea a fost urma::! de o „masă rotundă" a Comisiei arheologice a Banalului, care a prelucrat regula- mentele de săpătură și de funcționare a acestui organism științific. BISTRIȚA. 25—26 martie. Sesiunea „Istorie și cultură în Transilvania de nord-est". Muzeul județean, Bistrița-Năsăud. Au ținut referate: Gheorghe Lazaro- vici cu Militon Frențiu (Facultatea de Fizică, Cluj-Napoca) despre aplicațiile ana- lizei factoriale în arheologie; Zoia Maxim, încercări de reconstituire grafică a locuințelor de la Gura Baciului: Mihai Bădău-Wittemberger. cultura Noua din Transilvania; Mihai Rotea, contribuția cercetărilor de la Sua u — „Fâneata ..ie Jos" la cunoașterea etapelor timpurii din evoluția culturii Wietenberg; Viorica Crișan și Ștefan Ferenczi (profesor clujean, pensionar), 'despre așezarea dacică fortificată de Ia Merești (jud. Harghita); Sorin Cociș, ateliere de bronzieri din Dacia romană; Adela Paki, colonizarea Daciei romane (I); Constantin Pop, ateliere particulare de ceramică în Dacia romană (I). DROBET A-TU RNU SEVERIN. 22—23 aprilie. Sesiunea „Istoria urbanismului" Muzeul Regiunii „Porțile de Fier", Drobeta-Turnu Seyerjn. Dorin Alicu.a vorbit despre „Topografia Sarmizegetusei. Plan și hazard". . SATU MaRE. 12—15 mai. Sesiunea XXVIII națională de rapoarte .arheologice (cercetările din anul 1993). Muzeul județean. Satu Mare. în ordinea epocilor ist'- rice, au prezentat comunicări: Preistorie: Gheorghe. Lazarovici și Zoia Maxim, „Așezarea neolitică timpurie de la Gura Baciului, jud Cluj"; Diana Rusu cu Geor- geta El Susi (Muzeul județean, Reșița), „Materialul faiiniștic din așezarea neoii - timpurie de la Gura Baciului, jud. Cluj" și „MaȚeriaiuI „faQhisțic din. indrmânrii nr. 10’ de la Gura Baciului, jud. Cluj";'Gheorglîe 'Lazirfovici, Zoia Maxim și Flcrm 904 CRONICA Drașovean (Muz.ul Banatului, Timișoara), „Șantierul arheologic Parța, jud. Timiș"; Gheorghe Lazarovici, Zoia Maxim și Miaai Meșter, „Șantierul arheologic Ic.od, jud. Cluj"; Diana Rusu, „Materialul faunistic din așezarea neolitica târzie de .'a Ic.d, jud. Cluj"; Gheorghe Lazarovici cu Zoia Maxim, „Cercetările arheologice in tu.nulul de la Petreștii de Sus — „Pă Grădini", jud. Cluj (cu.tura cotuiem Mihai Rotea, „Șantierul arheologic Copăceni — „La Moară", jud. Cluj"; Zoia Maxim, „Tureni — „La Furci", jud. Cluj — Sector tumul"; Mihai Rotea, „Așe- zarea de tip Wietenberg de la Suatu — „Fâneața de Jos" jud. Cluj"; Mihai Budău-Wittemberger, „Șantierul arheologic Buza, jud. Cluj" și „Șantierul arheologic Sântioara — „Fântâna Turcului", jud. Cluj" (șantier de salvare); Mihai Rotea, „Așe- zarea din epoca bronzului târziu de la Păiatca — „Togul lui Mândrușcâ", jud. Cluj". Civilizația geto-dacicâ: Eugen laroslavschi și Gabriela Gheorghiu împreună cu loan Glodariu și Gelu Florea (ambii de la Facultatea de istorie nepocensă), „Sarmize- getusa Regia: cisterna dacică și terasa a Vll-a" și „Costești — „Cetățuia": sistemul cie fortificare (așa-zisul „val roșu"); Gabriela Gheorghiu cu Gelu Florea și Ican Glodariu (Facultatea de istorie clujeană), „Fortificația dacică de la Cucuiuș — Dealul „Golu", jud. Hunedoara"; Viorica Crișan, „Așezarea dacică de la Merești — „Dâmbul Pipașilor", jud. Harghita". Epoca romană: Dorin Alicu cu Victor Popa și Emilian Bota, „Amfiteatrul și clădirile EM 30 — EM 31 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, jud. Hunedoara"; Viorica Rusu-Bolindeț (acum la Muzeul Național al Unirii, Alba lulia), „Alba lulia, str. Munteniei, jud. Alba: Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii"; Mihai Bădău-Wittemberger, „Cluj-Napoca — Piața Muzeului, jud. Cluj"; Sorin Cociș, Adela Paki, Mihai Rotea și Valentin Voișian (student la Facultatea de istorie napocensă), „Cluj-Napoca, str. Victor Deleu. jud. Cluj"; loan Mitrofan, „Așezarea rurală romană de la Micăsasa, jud. Sibiu"; Adriana Isac și Dan Isac (Facultatea de istorie Cluj-Napoca), „Castrul roman Cășeiu, jud. Cluj (campaniile 1992—1993)“; Eugen laroslavschi cu Ovidiu Bozu (Muzeul jude- țean, Reșița), „Castrul roman de pământ de la Vărădia — „Chilii", jud. Caraș- Severin". Perioada postromană: Sorin Cociș și Coriolan Opreanu (Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca), „Așezarea din secolele III—IV p.Chn de la Suceagu, jud. Cluj". Evul mediu timpuriu: Ștefan Matei cu Petre lambor, „Cluj-Napoca — Mănăștur, jud. Cluj"; Gheorghe Petrov și Zeno Pinter (Institutul de Studii Socio-umane, Sibiu), „Incinta cetății medievale de la Orăștie, jud. Hune- doara"; Gheorghe Petrov, „Geoagiu de Jos, jud. Hunedoara — zona bisericii și a casei parohiale (săpătură de salvare)". Civilizația medievală: Ștefan Matei. „O locuință din secolul al XlII-lea descoperită la Râu Bărbat — „Ploștina", jud. Hune- doara (sondaj arheologic)"; Viorica Rusu-Bolindeț cu Adrian Rusu (Institutul de Arheologie și Istoria Artei. Cluj-Napoca), „Mănăstirea dominicană si castelul Marti- nuzzi din Vințu de Jos, jud. Alba"; Viorica Rusu-Bolindeț, „Cluj-Napoca, Piața Victoriei, jud. Cluj". în timpul sesiunii de rapoarte arheologice s-au efectuat vizite de documentare la monumentele istorice din județul Satu Mare și în Ungaria (Muzeul Etnografic din Măteszalka, Muzeul de istorie din Nyiregyhaza și șantierul arheologic M^ de pe autostrada transeuropeană). SFÂNTU GHEORGHE. Mai. Sesiunea omagială dedicată mitropolitului Nicolae Colan. Liga culturală creștină „Andrei Șaguna". Gheorghe Lazarovici a prezentat raportul „Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și cercetarea arheologică în Secuime" (prin care a lansat programul de săpături). Cu ocazia acestei sesiuni oma- giale a avut loc și deschiderea Muzeului „Spiritualității românești". DEVA — COSTEȘTI. 26—29 mai. Sesiunea „Elemente de fortificare în lumea geto-dacă, secolul IV a.Chr. — sec. I p. Chr.“, sesiune prilejuită de aniversarea a 70 de ani de la începerea cercetărilor arheologice în jud. Hunedoara. Muzeul „Civilizației dacice și romane". Deva. Au vorbit: Eugen laroslavschi despre etapele de fortificare a cetății de la Costești — „Cetățuia" și Gabriela Gheorghiu despre tehnica de construcție a valurilor din fortificațiile dacice (sfârșitul secolului II a.Chr. — secolul I p.Chr). S-au vizitat cetățile dacice din zonă. DEVA — ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA. 26—29 mai. Sesiunea „Ele- mente de urbanism în Dacia" (cu ocazia aceleași aniversări, vezi mai sus). Muzeul „Civilizației dacice și romaneț. Dorin Alicu a prezentat, în plen, expozeul „70 de ani de cercetare arheologică la Ulpia Traiana Sarmizegetusa"; apoi, Constantin Pop, „Religie și urbanism în Dacia romană"; Victor Popa, „Cultul iui Mithras în orașele romane din Dacia"; Viorica Rusu-Bolindeț, „Complexul arhitectonic roman din zona placis-ului cetății de la Alba lulia — cercetări vechi și noi"; Dorin Alicu cu Emilian Bota și Victor Popa, „Contribuții la cronologia amfiteatrului de la Sarmi- CRONICA 905 zegetusa". Înainte de începerea lucrărilor sesiunii colegii dacologi de la Coste ști și romaniștii de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa au vernisat expoziția „Valori r e arheologiei hunedorene". CLUJ-NAPOCA. 2—3 iunie. Seminarul VII Național de Arheomctrie. Muzeal Național de Istorie a Transilvaniei în colaborare cu Ministerul Culturii, Bucureș.i. Lucrări prezentate: Cornel Marian, Adrian Alicu și Gheorghe Lazarovici, „Prospec- tări arheologice la Iclod"; Cornel Marian cu Adrian Alicu, „Prospectări prin măsu- rători de rezistivitate în Piața Unirii, Cluj-Napoca"; Gheorghe Lazarovici, Zoia Maxim, Lucian Tarcea, Cristina Sângerean, „Prelucrări matematice și informatice pe materialele de la Gura Baciului"; Diana Rusu, „Prelucrări arheometrice ale materialului osteologic de la Gura Baciului": Zoia Maxim și loan Mârza (Faculta- tea de geologie-geografie, Cluj-Napoca), „O nouă exploatare neolitică — geizeritul de la Șardu (jud. Cluj)" și „Unelte neolitice cioplite (necorneene) descoperite în Bazinul someșan (date petrografice și arheologice)"; Zoia Maxim cu Luminița Coman (geolog clujean), „Prelucrarea arheometrică a obsidianului de la Zăuan"; Cornel Marian cu Sorin Cociș și Trandafir Fiat, Tiberiu Târșu, Liviu Dărăban, Vladimir Znamirovschi (toți de la Facultatea de fizică, secția atomică, Cluj-Napoca), „Analize și studii asupra elementelor majoritare din monede de argint prin me- toda activării cu neutroni și fluorescență de raze X"; Cornel Marian și Adrian Alicu, „Studii radiografice și radiodendrocronologice a unor obiecte arheologice de artă". Sesiunea s-a încheiat cu o „masă rotundă", având ca tematică principalele probleme de arheometrie. DEVA — COSTEȘTI. 17—19 iunie. Sesiunea tinerilor istorici „Identitatea istorică și culturală a Transilvaniei". Muzeul „Civilizației dacice și romane", Deva. Comunicări: Gabriela Gheorghiu, „Obiecte de sticlă descoperite în cisterna de ia Sarmizegetusa Regia"; Adriana Isac. ..Monumente votive din castrul roman de la Cășeiu, jud. Cluj". TULCEA. Iulie. Schimb de experiență al cercetărilor din țară în domeniul informaticii și a săpăturilor arheologice de tumuli. Institutul de Cercetări Eco- Muzeale, Tulcea. Din partea muzeului nostru au participat Gheorghe Lazarovici. Mihai Meșter, Lucian Tarcea, Cornel Marian și Adrian Alicu. BAIA MARE. 23—25 septembrie. Colocviu] național de pedagogie muzeală. Muzeul județean, Baia Mare. Au vorbit Adriana Isac și Melinda Mitu despre un experiment inedit în activitatea de ghidaj: familiarizarea nevăzătorilor cu expo- natele muzeale. BARLAD. Noiembrie. Sesiune prilejuită de împlinirea a 80 de ani de la înființarea Muzeului „Vasile Pârvan". Muzeul „Vasile Pârvan", Bârlad. Au ținui comunicări: Gheorghe Lazarovici „Ceramica canelată de la Gura Baciului"; Zoia Maxim, „Unelte de piatră cioplită de la Gura Baciului". ORADEA, 22 octombrie. Simpozionul omagial dedicat memoriei savantului clujean Hadrian Daicoviciu. Colaborare cu Facultatea de istorie a Universității clujene, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca, Societatea oamenilor de știință și a scriitorilor din județul Bihor, Biblioteca județeană „Gheorghe Șincai", Oradea, Cercul Militar orădean. Eugen laroslavschi a evocat personalitatea savan- tului. S-a vernisat și expoziția „Hadrian Daicoviciu — omul și profesorul". IAȘI. Noiembrie. Sesiunea „Ornamentica ceramicii geto-dacice". Institutul de Arheologie „A. D. Xenopol", Iași. Eugen laroslavschi a prezentat lucrarea despre vasele tradiționale de provizii în epoca latene târzie. SFÂNTU GHEORGHE 17—18 noiembrie. Sesiunea cu tema referitoare la creștinismul în Dacia. Liga culturală creștină „Andrei Șaguna". Au vorbit: Dorin Alicu „Elemente creștine la Sarmizegetusa"; Emilian Bota, „Obiecte creștine pe limes-ui de est al Daciei"; Gheorghe Lazarovici, „Principalele probleme ale cerce- tării arheologice din Transilvania". CLUJ-NAPOCA — ICLOD. 18—19 noiembrie. Seminarul IV Național de Etno- arheologie „Rit și ritual funerar — ofranda funerară din morminte". Organizat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Gheorghe Lazarovici a ținut cuvântul de deschidere a seminarului, apoi au prezentat lucrări: Gheorghe Lazaro- vici și Mihai Meșter, „Capetele de piatră" din mormintele de la Gura Baciului. Despre cultul craniului în neoliticul timpuriu": Zoia Maxim, „Obiecte de piatră ca ofrandă în mormintele de la Gura Baciului"; Mihai Rotea, „Ofrande funerar? în necropolele Wietenberg"; Mihai Bădău-Wittemberger, „Ofrande în necropole din cultura Noua". La Iclod s-a organizat și o „masă rotundă;' despre ofranda din morminte și semnificația ei. 90li CRONICA. ZALAU. 24—25 noiembrie. Sesiunea „Istorie și civilizație in nord-vestul României". Muzeul de istorie și artă Zalău. Comunicările cercetătorilor noștri au fost: Zoia Maxim cu Luminița Mogoș (geolog clujean) și Eva Lako (fost muzeo- graf, acum pensionară. Zalău), „Unelte cioplite de la Zăuan"; Dorin Ursuț, „Drumul imperial roman la intrarea în Napoca"; Adriana Isac. „Podoabele romane din castrele de la Gilău și Cășeiu"; Victor Popa cu Mihai Bădău-Wittemberger, „Săpăturile din Cluj-Napoca: Piața Muzeului"; Sanda Salontai, „încercare de recon- stituire a barăcii nr. 1 din clădirea vămii Porolissum". Participanții la sesiune au vizitat vestigiile romane ale orașului Porolissum. A^BA HILIA. 25—27 noiembrie. Sesiune dedicată zilei naționale a României. Muzeul Național al Unirii, Alba lulia. Contribuția cercetătorilor muzeului nostru: Gabriela Gheorg.hiu, „Contribuție la reconstituirea traseului trupelor romane în zona capitalei statului dac în timpul războaielor de la începutul secolului II e.n.“; Sorin Cociș, Valentin Voișian (student la Facultatea de istorie, Cluj-Napoca), Viorica Rusu-Bolindeț, „Atelierul de fibule de la Cluj-Napoca"; loan Mitrofan. „Ustensile folosite de olarii romani"; Constantin Pop, „Ateliere particulare de ceramică în Dacia romană (II)“. Cu ocazia sesiunii, a avut loc deschiderea expozițiilor „Marea Unire din 1918 în documente, imagini și obiecte memoriale" și „Pe meridianele lumii cu ajutorul restauării (restaurarea hărții)". în cadrul ședințelor lunare ale „Societății Naționale de Studii Clasice" (filiala Cluj-Napoca) au prezentat lucrări: Viorica Rusu-Bolindeț (a funcționat o perioadă ci- timp la instituția noastră, acum la Muzeul Național al Unirii, Alba lulia), „Patera în Dacia romană"; Adela Paki, „Despre colonizarea Daciei romane"; Con- stantin Pop, „Existau copii în serie în torentica romană?". La ședințele interne lunare ale muzeului, Constantin Pop a vorbit despre particularitățile novatoare în arta Dacici romane, iar Emilian Bota a prezentat cărțile de specialitate intrate recent în biblioteca muzeului. Internaționale: CONSTANȚA — MANGALIA. Mai. Ședințele de lucru ale Comisiei balcanice de tracologie, la care a participat Gheorghe Lazarovici. PIATRA NEAMȚ. Iunie. Sesiunea „Cucuteni — miracol în epoca de piatră". Complexul muzeal, Piatra Neamț. Gheorghe Lazarovici s-a referit la ceramicii pic- tatei de la Gura Baciului, iar Zoia Maxim. în colaborare cu prof. Mircea Petrescu- I âmbovița (Universitatea-„Alexandru loan Cuza", Iași), la prelucrările pe calcula- tor a ceramicii de la Trușești. BARLAD. Iunie. Sesiunea „Neoliticul timpuriu în România". Muzeul „Vasile Pârvan", Bârlad. Au prezentat referate: Gheorghe Lazarovici. „Das neolithi iche bemalte Keramik aus Gura Baciului"; Zoia Maxim, „Eseu despre reconstituirea grafică a așezării de la Gura Baciului". ' TIMIȘOARA. 28 august — 4 septembrie. Congresul XIX internațional de cera- mică romană („Rei Cretariae Romanae Faulores"). Universitatea din Timișoara și Muzeul Banatului'. loan “Mitrofan a vorbit despre „Le centre de prodiiction eera- mique de Micăsasa". Cu' ocazia congresului a avut loc vernisajul expozițiilor „Cen- trul roman de oklfie de la Micăsasa" (exponatele aparțin Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei) și „Ceramica daco-romană din Banat (secolele III—IV)“. Excursia de studiu s-a desfășurat pe traseul Timișoara — Micia — Deva — Ulpia Traiana Sarmizegetusa Densuș — Germisara — Sibiu — Tibiscum. ' DEVA, iii—18 septembrie. Simpozionul „Marcus Ulpius Traianus Conditbr Romanice" (închinată zilei de naștere a învingătorului dacilor). Muzeul „Civiliza- ției dacice și remane". Deva. Victor Popa s-a referit la „Obiecte de fier provenite de fa Ulpia Traiana Sarmizegetusa —■ Forul coloniei". Participanții Ia simpozion au beneficiat de explicațiile științifice ale lui Dorin Alicu, prilejuite de excursia, oferită de organizatori, la șantierul arheologic din capitala Daciei romane. ' ! LJVBLJANA (Slovenia). 22—25 septembrie. Ședința de constituire a „Asocia- ției Europene a Arheologilor". Zoia Maxim și Gheorghe Lazarovici au prezentat referatul „Internaționalei Data Base filr Neolithicum", iar Lucian Tarcea. „Systems for data base management and archaeological data Processing". BEOGRAD (Serbia). Septembrie. Lucrări ale recentei create „Asociații Euro- pene a Arheolori or“. A participat Gheorghe Lazarovici. CEUJ-NAl'OCA. 29 septembrie — 1 octombrie. Simpozionul „Neolithic painted pottery from the South-East Europe and its links with Anatolia". Colaborare cu Ministerul Cu turii. București, organizat în memoria prof. Nicolae Vlassa. Prezențe: CRONICA 907 cercetători din Serbia, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Germania, Olanda, Fepublica Moldova și România. Gheorghe Lazarovici a adresat cuvântul de salut la deschiderea lucrărilor simpozionului. Au prezentat lucrări: Gheorghe Lazarovici, „Die bemalte Keramik aus Gura Baciului und ihre balkanisch-anatolischen Be- ziehungen"; Zoia Maxim cu Gheorghe Lazarovici, „Base de donnees et conaissances pour la culture Starcevo-Criș"; Mihai Meșter și Lidia Dascălu (Muzeul de Istorie, Botoșani), „Les fouilles de Cheile Turzii — „Peștera Ungurească"; Diana Rusu și Georgeta El Susi (Muzeul județean. Reșița), „La faune de Guivi Baciului"; Lucian Tarcea și Cristina Sângerean, „Data base Processing with ZEUS system. Gura Ba- ciului — Iclod practicai applications"; Cornel Marian cu Adrian Alicu și Gheorghe Lazarovici, „Archaeological prospecting in Neolithic Complexes of Iclod and Gura Baciului". Pe marginea simpozionului internațional s-au desfășurat următoarele manifestări: vernisajul expoziției „Ceramica pictată neolitică și eneolitică din România", vizite de documentare la Cheile Turzii (unde Mihai Meșter și Lidia Dascălu — Muzeul de Istorie Botoșani, au prezentat participanților raportul săpătu- rilor), șantierul arheologic de la Iclod, Muzeul de istorie din Gherla și „masa rotundă", cu tema „Migration and diffusion in Balcan and Anatolia". CLUJ-NAPOCA. 10—15 octombrie. Simpozionul „Civilisations europeenes dans rantiquite classique" („In memoriam Hadriano Daicoviciu"). Colaborare cu Ministe- rul Culturii, București, Institutul de Arheologie și Istoria Artei. Cluj-Napoca și Muzeul de istorie și artă, Zalău. Au participat istorici din Anglia. Elveția, Bulga- ria, Republica Moldova și România. După alocuțiunea aniversară „Napoca 1870", ținută de Dorin Alicu în ședința plenară, au comunicat: Eugen laroslavschi. „Con- duits et citernes d’eau chez les daces des Montagnes d’Orăștie"; Viorica Crișan, „The Economic Relationship of the Dacian Settlement at Merești"; Mihai Bădău- Wittemberger, „The Dacian Settlement at Buza (District of Cluj)“: loan Mitrofan, „Le centre de pdterie romaine de Micăsasa"; Sorin Cociș. „Un atelier pour la fabrication des fibules ă Napoca"; Adela Paki. „La population de Tetablissement romain de Napoca". Alte manifestări prilejuite de acest simpozion: două „mese rotunde", una având ca temă „Stadiul istoriografiei antice în România — posibili- tăți și perspective", cealaltă despre „limes-ul porolissens"; vernisarea expoziției memoriale „Hadrian Daicoviciu — omul și profesorul"; vizitarea muzeelor clujene, a obiectivelor arheologice din municipiul Cluj-Napoca și împrejurimi, a casei memoriale „Octavian Goga" din Ciucea, de documentare la Muzeul de istorie și artă Zalău și la șantierul de săpături de la Porolissum. Conferințe de popularizare: 57 (dintre care două în Marea Britanie: Constantin Pop despre arta dacică și arta romană). Articole de popularizare: 113. Interviuri la radio și televiziune: -17. Deplasări peste hotare: Gheorghe Lazarovici (Milano, Ljubljana, Beograd); Zoia Maxim (Ljubljana); Lucian Tarcea (Ljubljana); Constantin Pop (Marea Britanie). Coordonarea activității cercului „Prietenii Muzeului": îndrumarea cercului de arheologie „Hadrian Daicoviciu" (Victor Popa); organizarea punctului arheologic de la Școala nr. 5 din Cluj-Napoca (Eugen laroslavschi, Zoia Maxim); conferințe (Victor Popa, Eugen laroslavschi, Emilian Bota); coordonarea lucrărilor științifice ale elevilor (Constantin Pop); participarea la săpături a tinerilor arheologi (Gheorghe Lazarovici, Zoia Maxim, Mihai Rotea, Viorica Crișan, Eugen laroslavschi, Dorin Alicu, Victor Popa, Emilian Bota); cooptarea în colectivul de cercetări arheologice a studenților (Sorin Cociș); evidența cercului „Prietenii Muzeului" (Adriana Isac). Apariții editoriale: în Colecția „Bibliotheca Musei Napocensis", colecție a muzeului nostru, s-au tipărit în anul 1994 următoarele volume: Dorin Alicu, Opai- țele romane. Die romischen Lampen. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, volumul VII al colecției, 215 pagini și 55 de planșe; Viorica-Gabriela Pop, Colecția de mobilier din Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Catalog, selectiv. La collection d’ameu- blement du Musee National d’Histoire de Transylvanie. Catalogue selectif, nr. VIII, 71 de pagini, 19 planșe: Dorin Alicu, Sorin Cociș, Constantin Ilieș, Alina Soro- ceanu, Small Finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, nr. IX, 150 de pagini și 92 de planșe. De asemenea, a fost editată Acta Musei Napocensis, voi. 20—30, 1/1 (Preistorie — Istorie veche — Arheologie), 1989—1993, 623 de pagini. Creșterea patrimoniului muzeal: au fost inventariate un număr de 12.796 de piese la „Secția de preistorie și civilizația dacică" (săpături arheologice preistorice 908 'CRONICA la Iclod, Gura Baciului, Cheile Turzii, Bernadea, Cluj — str. Banatului, Tureni, Sântioara, 732 de exemplare de la Teiuș și 106 de la Băița, ambele donatii din partea cercetătorului științific principal Valentin Vasiliev, de la Institutul de Tra- cologie — Filiala Cluj-Napoca, ș.a. și 24 de obiecte de la cetățile dacice din Munții Orăștiei; un număr de 4.016 de piese la „Secția de arheologie romană și etnogeneza românilor" (șantierele de la Micăsasa, Chinteni, Cluj — „Monumentul Memorandiș- tilor“, Gherla, Suceagu, din care 233 de obiecte provin de la castrul roman din Gilău, condus de Dan Isac, de la Facultatea de istorie napocensă etc.; pentru constatarea dinamicii inventarierii patrimoniului, alte 300 de exemplare au fost înregistrate pentru Muzeul de arheologie din Sarmizegetusa). în anul 1994 nu s-au făcut achiziții. Coordonator: conservatorul general al muzeului, Ana Maria Szoke. Componența secțiilor de arheologie: „Preistorie și civilizația dacică": drd. Eugen laroslavschi (șef de secție), Mihai Bădău-Wittemberger, Aurel Bulbuc (la secția Mu- zeul de istorie din Iclod), Victor Cățănaș, drd. Viorica Crișan, drd. Gabriela Gheor- ghiu, drd. Zoia Maxim, drd. Mihai Rotea, Rodica Gaciu (desenator), Margareta Purcel (supraveghetor); „Arheologia romană și etnogeneza românilor": drd. Dorin Alicu (șef de secție), Emilian Bota, drd. Sorin Cociș, drd. Ioana Hica, drd. Adriana Isac (custode general), dr. loan Mitrofan, drd. Adela Paki, drd. Constantin Pop, Victor Popa, Eugenia Tuturuț (supraveghetor). Perfecționarea profesională: au susținut pentru doctorat: Gabriela Gheorghiu și Adriana Isac câte un examen; Sorin Cociș și Adela Paki câte două referate, Viorica Crișan și Eugen laroslavschi, câte un referat. CONSTANTIN POP TĂTIGKEIT DER ABTEILUNGEN ARCHĂOLOGIE DES NATlONALMUSEUMS FUR GESCHICHTE SIEBENBURGENS (1994) (Zusammenfassung) Die Archăologen des Nationalmuseums fur Geschichte Siebenburgens hatten, im Jahre 1994, zahlreiche wissenschaftliche und kulturelle Tătigkeiten, unter ande- ren archăologische Forschungen, Ausstellungen, Fachkonferenzen, Interviews, Vor- trâge Bucherscheinungen, Inventarierung, Fachkurse. LINII DIRECTOARE PENTRU SISTEMUL DE PUBLICARE ÎN REVISTA „ACTA MVSEI NAPOCENSIS" I. Pentru a da un aspect unitar revistei, pentru sistematizarea prezentării și, respectiv, a redactării, pentru ținuta academică a revistei (așa cum a fost ea con- cepută de creatorii ei) se introduc, începând cu anul 1995, următoarele criterii pen- tru publicarea lucrărilor: II. Nici o lucrare care nu va respecta aceste criterii nu va fi primită Ia redac- ția revistei pentru publicare. III. Criteriile pentru dactilografierea lucrărilor 1. Titlul articolelor se scrie cu litere capitale. Nu se subliniază. 2. Numele autorului (sau autorilor) se scrie (scriu) la sfârșitul lucrării, întreg (prenume și nume; în caz de mai mulți autori se despart cu liniuțe) și se subliniază. 3. Textul articolului se scrie la două rânduri, maximum 31 de rânduri pe o pagină. Paginarea se face în partea superioară. 4. Rezumatul lucrării a. titlul rezumatului se scrie cu litere capitale, fără a se sublinia; b. cuvântul „rezumat" (în limba corespunzătoare) se scrie cu litere mici și [n paranteze rotunde; c. rezumatul trebuie să reflecte conținutul articolului; d. rezumatul să nu fie formal, să cuprindă cel puțin o pagină de text; să includă concluziile lucrării; e. calitatea limbii să fie bună, cu terminologia specifică a literaturii de specialitate din limba în care se scrie. f. o listă de ilustrații, tradusă în limba în care a fost scris rezumatul poate fi adăugată la rezumat (dacă autorul dorește); 5. Lista ilustrațiilor se scrie pe pagină separată la sfârșitul lucrării. 6. Ilustrația a. ilustrația desenată se numește figură; prescurtată fig. sau Fig.; b. fotografiile se numesc planșe. Se vor primi numai fotografii de foarte bună calitate, cu contrast, care oferă din start certitudinea că pot apare clare și de bună calitate; c. Ilustrațiile desenate și fotografiile se vor numerota separat și în conti- nuare. Recomandăm ca numărul de imagini desenate și fotografiate să fie în număr par, astfel ca să formeze sferturi, jumătăți sau colițe întregi; d. la ambele grupe recomandăm indicarea scării de desenare; e. ilustrația va fi prezentată pe planșe la oglinda paginii tipărite: 12,5 X 18 cm sau la multiplii oglinzii: 2x = 25 X 36 cm; 3x = 35,5 X 54 cm etc., etc., astfel ca micșorările să fie armonioase și sigure; f. pe dosul fiecărei ilustrații se va scrie numele autorului (autorilor), titlul lucrării (prescurtat eventual) și numărul figurii din listă; g. cuvintele fig. sau pl. din text ori catalog vor fi subliniate. 7. Notele de subsol Pentru sistemul de prescurtare clasic se adoptă în chip unitar următoarea procedură: a. Numele autorului se scrie prescurtat (exemplu: D. Popescu; deci, nici Dorin Popescu, nici Popescu Dorin, nici Popescu D. în cazul autorilor de sex feminin prenumele se scrie întreg: Maria, Hortensia, etc.); 910 CRONICĂ b. nu se scrie titlul articolului din revistă, culegere de lucrări, etc.; c. revistele, culegerile de lucrări etc. se prescurtează după abrevierile revistei noastre. Orice prescurtare în plus față de prescurtările revistei noastre va apare pe o foaie separată atașată la lucrare; d. numărul revistei se scrie așa cum apare el pe revista respectivă, fie cu cifre romane, fie cu cifre arabe; e. elementele notei se despart între ele prin virgule (exemplu: Zoia Maxim, jn ActaMP' XVII, 1995, p. 135—136); la sfârșitul textului nu se pune nici un semn diacritic; f. pagina se prescurtează p. Nu recomandăm folosirea formulei pp. pentru cazul când se citează mai multe pagini: h. cuvântul ibidem se subliniază, iar idem, nu. Pentru tipul de prescurtare Oxford se adoptă în chip unitar următorul sistem: Lazarovici 1975 Gh. Lazarovici, Așezarea de la Parța, în ActaMN, XVI, 1975, p. 134—155; deci, se scrie și titlul articolului din revista respectivă; a. în text prescurtarea se subliniază (Lazarovici 1975, p. 140) și se pune între paranteze: b. atunci când în text se citează o părere a unui autor se formulează astfel: ... așa cum a scris Gh. Lazarovici (Lazarovici 1975, p. 142). Nu recomandăm folo- sirea unor formule „cabalistice", de tipul ... așa cum a spus Gh. Lazarovici (1975, p. 142), care nu corespund nici măcar cu prescurtarea anunțată; c. pentru cazul când un autor are în același an mai multe lucrări citate în lista de prescurtări și bibliografie, atunci se folosește formula Lazarovici 1975a Gh. Lazarovici, Așezarea de la Grădinile, în Crisia, XVII, 1977, p. 12—17; Lazarovici 1975b, Gh. Lazarovici, Așezarea de la Gornea — ..Căunita de Sus", în Banatica, VII, 1975, p. 332—337. ’ d. nu se pune nici un semn discritic între numele autorului și an; e. în text se citează cu chip obișnuit pagina de referință (Lazarovici 1975, p. 137) nu toată prescurtarea. 8. Modul de scriere a. se respectă semnele diacritice introduse de sistemul nou de scriere al Aca- demiei Române; b. vor fi respinse lucrările care nu au din redactarea la mașină, computer sau alte ... literele â, î, ă. ș, ț. 9. Corespondența se va adresa direct secretarului de redacție. 10. Manuscrisele pentru publicare vor fi predate la redacție până la data de 1 februarie a anului în curs. ' , 11. Redacția nu se consideră responsabilă pentru calitatea limbii, a notelor și formulărilor din rezumate. 12. Manuscrisul trebuie să fie scris clar, fără greșeli și fără mai mult de' 3 corecturi pe o pagină. l.a corectură, nu se permite modificarea textului original, ci numai greșelile tipografice sau intervențiile impuse de unificarea prin redactare. SECRETAR DE REDACȚIE NICOLAE GUDEA PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE - ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIOIES - ABKURZUNGEN : \T'' AC AUT Analele Academiei Române. București Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția pentru Transilvania. Cluj, I (1926—1928), II (1929), III (1930-1931), IV (1932-1938). A.taAnt Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungarieae. Budapest, I (1952) și urm. ( = AAASH). .ActaArch Ir ■ ActaArchCarp Acta Archaeologica. Budapest, I (1951) și urm. Acta Archaeologica Carpathica. Krakow, 1(1958) și urm. ( = AAC). .ActaArch Hung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Ilunga- ricae. Budapest, I (1951) și urm. ActaMN ActaMP Acta Mușei Napocensis. Cluj-Napoca, I (1964) și urm. Acta Musci Porolissensis. Zalău, I (1977) și urm. A 1 \!i- asm AMA Din activitatea muzeelor. Cluj, 1955, 1956. Alsofehervârmegye monogrăfiâja. Aiud, 1901. Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie. Cluj- Napoca (continuare a publicației AIIC Cluj, I, 1958 și urm.). . A MAI Anuarul Institutului de Istoric si Arheologie Iași: Iași, I (1964) și urm. Ț Anuarul Institutului dc Studii Clasice. Cluj, I 0928) - V (1949). f .TA American Journal of Archaeology. New York, I (1885) și urm. Alba Regia Alba Regia. Az Istvân Kirâly Muzeum Kdzlemcnyei. Szekesfehervâr, I (1960) și urm. Al ut a Aluta. Studii și comunicări. Sfântu Gheorghe, I (1969) și urm. AnB Analele Banatului. Studii și cercetări din istoria și arta Banatului. Timișoara, I (1928) — IV (1931). AntkpM y AiwEp Autiquity. Cambridge — Newbury, 1 (1927) și urm. L’Annee epigraphique. Revue des publications epi- graphiques rclatives â l’antiquite romaine. Supple- ment annuel â la Revue Archeologique. Paris. Ayulur.; Apulum. Buletinul Muzeului Regional Alba Inlia. Alba Inlia, I (1939—1942), II (1943-1945), III (1947 — 1949), IV ( = Studii și comunicări, Acta Musci Regionalis Apulensis, 1961), V (1965) și urm. ArchAuz ArclErt Archăologischer Anzeiger. Berlin, I (1889) și urm. Archaeologiai Ertesito. Budapest, I (1869) si urm. 912 CRONICĂ ArchHung Arch Jug ArchKorrbl Archaeologia Hungarica. Budapest, 1 (1926) si urm. Archaeologia Jugoslavica. Beograd. I (1954) și ur-:K Archăologisches Korrespondenzblatt. Urgischichtc, Rbmerzeit, Friihmittelalter. Herausgcgeben von Rbm.- Gerrn. Zentralmuseum Mainz a. Rhein, I (1971) ci urm. ArchKozl Archeologiai Kozlemenvek. Pest, I (1859) — Budapest, XXII (1899)'. ArchRozl ArhMold ArhOlt ArhPregl AS Archeologicke Rozhledy. Praha, I (1949) și urm. Arheologia Moldovei. București, 1 (1961) și urm. Arhivele Olteniei. Craiova, I (1920) și urm. Arheoloski Pregled. Beograd. Anatolian Studies. Journal of the British Institute ATIC of Archaeology at Ankara. London, I (1951) și urm. Alsofehermegyei tortenelmi, regeszeti es tcrmeszet- tudomânyi târsulat evkdnvve. Gyulafehervâr (Alba lulia), I (1888) - XVII (1913). AVSL Archiv des Vereins fur siebenburgisclie Landeskunde. Hennannstadt (Sibiu). Banatica Banatica. Muzeul Județean Caraș-Severin. Reșița, I (1971) și urm. ' BAR PCH British Archaeological Reports. Oxford. Bulletin de Corespondance Hellenique. Ivcole Bran- caise d’Atbenes. Paris, I (1877) și urm. BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucu- rești, I (1908) - XXXVIII (1945). BerRGK Bericht der rbmisch-germanischen Kommission. Brankfurt a. Main, 1(1904) și urm. ( = BRGK). BKL BMI Bânyâszati es Kohâszati lapok. Budapest, 1871 —1944. Buletinul Monumentelor Istorice. București, I (1971) și urm. BMN BOR Britannia Bibliotheca Musei Napocensis. Cluj-Napoca. Biserica Ortodoxă Română. București. A Journal of Romano-British and kindred Studies. London. BSNR Buletinul Societății Numismatice Române. București, I (1904) - XXXVI (1942). ’ Buridava Studii și materiale. Muzeul Județean Vâlcea. Râmnicu Vâlcea, I (1976) și urm. CA Cercetări Arheologice în București. Muzeul Național de Istorie. București ( = CAB). Carpica Carpica. Muzeul de Istorie și Artă ,,Iulian Anto- nescu” Bacău. Bacău, I (1968) și urm. Celticum Supplement â l’Ogam. Traditiou celtique. Histoire— Langue — Archeologie - Religion. Rennes. CIL CISPP Corpus Inscripționam Latinarum. Berlin. Congres International des Sciences Prehistoriqucs et Protohistoriqucs. Civili â CN Civiltâ romana in Romania. Roma, 1970. Cercetări Numismatice. București. CRONICĂ 913 CXH Iz. Rethv, Corpus Nummorum Hungariae. Budapest, I (1889)'- II (1907). CH-ia Crisia. Culegere de materiale și studii. Muzeul 'Pârii Crișurilor. Oradea, I (1971) și urm. Cunrdava Cumidava. Culegere de studii și cercetări. Muzeul Județean Brașov. Brașov, I (1967) și urm. I A Ch. Daremberg et Edtn. Saglio, Dictionnaire des antiquites grecques et romaines. Paris, I (1977) — V (1919). Dacia Dacia. Recherches et decouvertes archeologiques en Roumainc. București, I (1924) — XII (1948) ; X’.S., Rcvuc d’archeologie et d’histoire ancienne. Bucu- rești, I (1957) și urm. DACL Dictionnaire d’archeologie chretienne et de lithurgie (Cabrol-Leclercq). Paris, I (1924) și urm. Dmubiu> Danubius. Istorie-Etnografie. Muzeul Județean Calați. Calați, I (1967) și urm. DIR Documente privind istoria României. A — Moldova; B — Țara Românească ; C — Transilvania. București. DissPaim DIVR Dissertationes Pannonicae. Budapest. Dicționar de istorie veche a României. București, 1976. ' I ‘olg Dolgozatok az Erdelyi Nemzeti Muzeum Erem-es Regisegtârăbol. Kolozvăr (Cluj), I (1910) — X (1916) (-DolgCluj). - I’MgSzcgi d Dolgozatok a M. Kirăly Ferencz Jozsef Tudomă nvegvetem Archaeologiai IntezeteboL Szeged, I (1925) - XIX (1943). ‘ Drobeta Drobeta. Muzeul Regiunii Porților de Fier. Drobeta-Turnu Sevcrin, I (1974) și urm. El>R Ephemeris Dacoromâna. Annuario della Scuola Ro- mena di Roma. Roma, I (1923) — X (1943). EE Ephemeris Epigraphica. Corporis Inscriptionum Latinarum. Supplemcntum. Berlin, I (1872) -- EEA 9 (1913) (-EphEp). E icicloprdia deU’artc classica ed orientale. Roma, I (1958) - VII (1966). Ei re ne E . Eirene. Studia graeca et latina. Praha, I (1960) și urm. E'i.s. Commentarii Societatis Philologac Polonorum. Wratislawia. EphemNap Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie și Istoria Artei. Cluj-Napoca, I (1991) și urm. ErdMuz Az Erdelvi Muzeum Egvesiilet Evkonwe. Kolozsvâr (Cluj), I (1860) - L (1945) (=ErdM). ' ErdRep Erdelyi Regeszeti Repertoriuma. I. Oskor (The- saurus Antiquitatum Transsilvanicarum, tom. I, Praehistorica; Roska Mârton). Kolozsvâr (Cluj), 1942). 914 CRONICA FastiAreh Fasti Archaeologici. Annual Bulletin of Classical Archaeology. Firenze, I (1946) și urm. FolArch FVL Folia Archaeologica. Budapest, I (1939) și urm. Forschungen zur Volks- und Landeskurd ;. Her- mannstadt (Sibiu), I (1958) — XIX (1976). Germania Germania. Anzeiger der romisch-germanischen Kommission des Deutschen Archăologischcn Insittuts. Frankfurt a. Main, I (1917) și urm. Glasnik Head Hesperia Glasnik Srpski Akademii Xauk. Beograd. B. V. Head, Historia Xummorum. Oxford Hesperia. Journal of the American School of Classical Studies at Athens. Athcn. Historica Historica. Centrul de istorie, filologic si etnografie. HTRTF Craiova, I (1970) și urm. Hunyadmegyei Tortenclmi es Regeszeti Târșasăg livkonvvei. Budapest — Deva, I (1880) — XXIII (1913). IDR Inscripțiile Daciei remarc. București, I (1975). TI (1977),' III, 1 (1977), III, 2(1980), III, 3(1984), III, 4 (1988). ILS Inscriptiones Latinae Setcetac, ed. H. Dcssau. Berlin. I- III (1892-1916). IMCD Ist Rom In memoriam Constantini Daicoviciu. Cluj, 19/ L Istoria României. București, I (19(50), II (1962;, III (1964), IV (1964). ’ ' ' Istros Istros. Revue roumanie' d’areheologie et d’histoue ancienne. București, I (1934) și urm. IzvArhlnst Izvestija na Arheologiceskiia Institut. Sofia, I (1910) - VII (1920) ; X. S„ I (1921) și urm. JahrMDV Jahresschrift die MitteIdeutschc Vorgeschichtc. IL JahrbRGZM Jalnbuch des romisch-germanischen Zentralmuscu:..s zu Mainz. Mainz, 1 (1954) și urm. (=JbRGZMj. JDAI Jahrbuch des (Kaiserlich) Deutschen Archăologischen înstituts. Berlin, 1 (1886 — 1887) și urm. JOAI Jahreshefte des Ostcrreichischen Archacologischeii înstituts. Wien, 1 (1898) și urm. JSGUF Jahrbuch der Schwcizerischen Gcssellschaft fiir Ur-u. Friihgeschichte. Basci, 1 (1909) și urm. KbzlCluj Kozlemenyck az Krdelyi Xcmzeti Muzeum lârem- Js Regisegtârâbol. Kolozvâr (Cluj), I (1940) — IV (1944). Latomus Latomus. Revue d’etudes latines. Bruxelles, 1 (1937) și urm. LexMyth Ausfiihrlichcs Lexikon der gricchischen nr.d romischen Mvthologie (W. M. Roschef). Leipzig, I (1884) — VI (1937). ‘ Litua Litua. Studii și comunicări. Muzeul Județean Gm j. Târgu Jiu, I (1981) și urm. CRONICA 915 Macedonia AA Macedonia Actae Archeologicae. Prilep, I (1974) și urm. Marisia Marisia. Studii și materiale. Arheologie, istorie, etnografie. Muzeul Județean Târgu Mureș. Târgu Mureș, I (1971) și urm. Materiale Materiale și cercetări arheologice. București, I (1953) și urm. (= MCA, începând cu Sesiunile anuale de rapoarte arheologice, XIII, Oradea, 1979). MB Mitropolia Banatului. Revista oficială a Arhiepisco- piei Timișoarei și Caransebeșului și a Episcopiei Ara- dului. Timișoara. MN MNIT Muzeul Național. București, I (1974) și urm. Muzeul National d? Istorie a Transilvaniei f = — MAC, AIIC, MITr, MuzIstCluj, MuzIstTrans, NEH MNITr). ' Nouvelles Etud-S d’Histoire. București, 1(1955) și urm. Xuinizmatikai Kozlbny. Budapest, I (1992) și urm. (Numk). Numismatische Zeitschrift. Wien (1870) și urm. NumZ). OinD Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilejul împli- nii ii a 60 de ani. București, 1960. OR D. Tvdir, Oltenia romană. Ed. a IH-a, București, 1968. Ed. a IV-a, București, 1978. Orphcus Petice Revista di umanită classica e cristiana. Catania. Petice. Studii și comunicări de istorie, etnografie și muzeologie. Muzeul Delta Dunării. Tulcea, I (1970) și urm. Pieli’ B. Pick, Die antiken Miînzen Nord-Griechenland'. I 1. Dacien und Moesien. Berlin, 1899. Pontica Pontica. Studii și materiale de istoric, arheologie și muzeografie. Muzeul de Istorie Națională și Aiheo- logie. Muzeul de Istorie Națională si Arheologie. Constanța, I-III (Pontice, 1968-1970), IV (1971) și urm. Potaissa Potaissa. Studii si comunicări. Muzeul de Istorie Turda. Turda. I ('1978), II (1980), II (1982). PPS Proceeding of the Prehistoric Society. Cambridge — London. ProblMuz PZ . ’ Probleme de muzeografie. Cluj, 1960, (1964). Praehistorische Zeitschrift. Berlin — Leipzig, I (1909) și urm. RAC RCRF RE . Reallexikon fur Antike und Christentum. Stuttgart. Rei Cretariae Romanae Fautores. Real — Encyclppădie der classischen Altertumswis- senschaft (Pauly-Wissowa-Kroll). Stuttgart, I (1893) și urm. 916 cronica RESSE Revue des etudes sud-cst europeennes. București, I (1963 — 1964) și urm. RepCluj Repertoriul arheologic al județului Cluj. Biblio- theca Musei Napocensis, V, Cluj-Napoca, 1992. RevArh Revista Arhivelor. București, I (1924) — VII (1946— 1947) ; Seria nouă I (1958) și urm. Revlst Revista de istorie ( — Revista istorică). București, I (1915) - XXIX (1943) (=RI). RcvMuz RIB Revista Muzeelor. București, I (1964) și urm. R. G. Colingwood-R. P. Wright, The Roman Inscrip- tions in Britain. Oxford, 1965. RIC H. Mattingly-E. A. Sydenham, The Roman Imperial Coinage. London, I (1923) - V (1933), IX (1951). RIR Revista Istorică Română. București, I (1931; — XVII (1947). ' RMI RMM Revista Monumentelor Istorice. București. Revista Muzeelor și Monumentelor. București (M = Seria Muzee; MIÂ = Seria Monumente istorice și de artă). RRC M. H. Cravvford, Roman Republican Coinage. Cam- bridge, 1974 ( = Cravvford). . RRH Revue Roumaine d’Histoire. București, I (1962) și urm. (= RevRHist). RdmRtim Romer in Rumănien. Ausstcllung des Romisch- Germanischen Muscums Kbln und des Historischen Muscums Cluj. Koln, 11X19. RVM Rad Vojvodjanskih Muzeja. Novi Sad, I (1952) și urm. Saalbjahrb Sovietskaja Arheologija. Moskva. Saalburg Jahrbuch. Bericht des Saalburgmuseums. Frankfurt a. Main-Bad Homburg, I (1910) și urm. SAI Studii și articole de istorie. București, I (1956) și urm. Sargetia Sargetia. Buletinul Muzeului Regional Hunedoara. Deva, I (1937), II (1941), III (^Contribuții la cu- noașterea regiunii Hunedoara, 1956), IV (1966) și urm. SC A SC1V Studii și cercetări de antropologie. București. Studii si cercetări de istorie veche. București, I (1950) - 23 (1973). Vezi și SCIVA. ' SCI VA Studii și cercetări de istorie veche și arheologie. București, 25 (1974) si urm. (Continuă publicația SCIV).' ' SC N" Studii și cercetări de numismatică. București, I (1957) și urm. SIB Studii de istoria Banatului. Anuarul Facultății de Litere, Filosofic, Istorie. Secția Istorie. Timișoara, I (1977) și urm. SlovArch Slovenskâ Archeologia. Casopis Slovenskej Akade- mie Vied. Bratislava, 1 (1953) și urm. CRONICA 917 SMMIM Studii și materiale de muzeografie și istorie militară. București, I (1968) și urm. Starinar Starinar. Organ Srpskog Arheoăkog Druătva. Beograd, I (1884) și urm. stei StComC Studii Clasice. București, 1 (1959) și urm. Studii și comunicări de etnografie-istorie, Caransebeș. Caransebeș, I (1977) — IV (1984). Vezi și Tibiscum. StComSibiu Muzeul Brukenthal. Studii și comunicări. Arheolo- gie-istorie. Sibiu, 1 (1956) și urm. Suceava Suceava. Anuarul Muzeului Județean Suceava. Su- ceava. Studia Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”. Cluj, I (1956) și urm. SympThr Tibiscum Symposia Thracologica. București. Studii și comunicări de etnografie-istorie. Muzeul Județean de etnografie și al regimentului de graniță Caransebeș. Caransebeș, V (1986) și urm. (Continuă publicația StComC). Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timișoara. Timișoara, I (1971) și urm. Tituli TransAnt3 Tituli. Rivista di epigrafia antica. Roma. C. Daicoviciu, Ta Transylvanie dans l’antiquite. Ed. TRET a IlI-a, București, 1945. Tortenelmi es Regeszeti Ertesito. Timișoara, I (1885) - XXXIII (1917). ZborNM Zbornik Radova Narodnog Muzeja. Beograd, I (1956— Ziridava 1957) și urm. Ziridava. Studii și cercetări. Muzeul Regional (apoi Județean) Arad. Arad, I (1967) și urm. ZPE Zeitschrift fiir Papyrologie und Epigraphik. Bonn. Tiparul executat la Imprimeria „ARDEALUL" Cluj sub comanda nr. 385