ACADEMIA ROMÂNĂ
 MEMORIILE SECŢIUNII LITERARE S E R I A III T O M U L III M E M. 2
       SUPLEMENT LA „GLOSAR DE CUVINTE DIALECTAL E“
                    DIN
        GRAIUL VIU AL POPORULUI ROMÂN DIN ARDEAL
               ADUNATE ŞI EXPLICATE DE
             ALEXIU VICIU
                   PROFESOR
    CVLTVRA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI 1        9 2 5
       'Jy?/CG.
     ■t
Mic/o, s. <Sl.
! ’ r   'a R. 3.R. Fiii ipla Iaşi 
ii i li ; îSl 0 TX      CA        
 \ cnîi ■ul d\Uw'r:     t:ci,     
ÎStOfi2 Liîerafi\^i *   ■ci clor. 
      n 'Ai5$                     
   SUPLEMENT LA „GLOSAR DE CUVINTE DIALECTAL E”
                                                      DIN
 GRAIUL VIU AL POPORULUI ROMÂN DIN ARDEAL
                   ADUNATE ŞI EXPLICATE
                             DE
                      ALEXIU VIClU
                          PROFESOR
         Urmare la Glosarul publicat în Anale t. XXIX. Mem. Secţ. Literare
                               Prezentat de d-1 SEXTIL PUŞCARIU M. A. R. Şedinţa deln ii Iunie 1924
Adeveri, constata, afla; în povestea Măriei P. C. (col. propr.):
     Luară (= luă) Maica-sfântă Carte sfântă ’n mâna stângă,
             Carte albă ’n mâna dreaptă Toţi (= pe toţi) şhiii lui Dumnezo I-o cetit
   Şi-i-o adeverit = constatat, aflat flgesţ, (v. în glosarul la Colinde din Ardeal) adaugă: 2. măciucă. Comunic, profesor. Horea Avram, din Maier, jud. Bistr.-Năs. Printre «grănierii» din Năsăud şi jur agest = venitură; comunic. dr. Gavr. Tripon.
.amărală, 1. d. amăreală (amar), amărât, slab. Intr’o doină pop. din Crăciunel d. s. (col. propr.):
        «Că bădiţa-i mititel,
        «N’ascultă boii de el;
       «Şi bădiţa-i amâralâ,
       «Ară-o delniţă ’ntr’o vară», anume şi anumit, sigur. In graiul vulgar: «nu ştiu anume». Intr’o doină din Uri-cani (Jiu):
       «Foaie verde de spănac «Să spui, badeo, adevărat,
       «Câte mândre ai in sat ?
       Şi să-mi spui, badeo, anume,
       «Câte mândre ai în lume;
       «Şi să-mi spui tu anumit,
       «Câte mândre ţi-ai iubit ? urătătura, om mic, numai chip de om şi blăstămat. Exemplu: P. bate pe N., întreabă Ion pe P. cine te-a bătut?
       —  Niculae!
       —  Arătă tur a ăla ?
       Unul nu-i dă pace la altul, acesta zice: «şezi, măi, arâtâturâh ar^elă, erghelie. In bal. inedită «Stoican» (col. pp.):
1 A. R. — Memoriile Secţ. Literare. Seria III. Tom il III. Meni. 2
ALEXIU VICIU
 42
        «Când era Stoican de-un an «Fura calul din pâivati;
        «Când era S toi an de doi (ani) «Lua argela dinapoi», arii011, 1. d. arvon, arvună; v. şi aron.
   Cămaraş. deş. (Câmpie), armâna?, demin. d. arman 1. d. armean; pron. loc. din jurul Gherlei, Varviz, etc. Intro cimilitură din Varviz: tArmânaş cu haine scurte,
        «Ce găseşte, tot ascunde».
                                  (lacătul).
 astară, astăseara, de seară, ca i.-rom., în graiul din Agrişteii şi jur, Târnava-Mică, Jiu şi aiurea:
                            Intr’o doină din Hob-Uricani (Jiu): «Trandafir cu tri ramuri,
        Badea cu tri năravuri;
        «De-aşi ajunge pân’ astară y Unul să i-1 scot afară», babe* ciocan (nu codan) mic de cucuruz cu boarnbe (boabe, boane) mici şi rari.
                        Crivobara (Bănat). Măciulie, măciulie, căpăţina macului. Intr’o doină pop. (col. pr. din Mesteacăn (Zarand).
        ...«Samănă tu mac în paie,
        «Să răsară fără ploaie;
        «Când ’a fi cu băciulie,
        «Eu ţi-’oiu fi nevastă ţie», ibălălaie, bălaie, bălă, albă, blondă. Inîr’o horă pop. (col. pr.) din Măhaciu: «Asta-i mândra bâlălaie,
        «Care. ne face mălaie», bărbătuş;, un «amnar» — cum se mai zice — de lemn, (fig. ab) înţepenit la dreapta în căpătâiul sulului de dinainte al răsboiului; în «bărbătuş» intră «/?///-icruşca» (fig. cd), o lopăţică de lemn, toată găurele, în cari poate intra un cuiu, după trebuinţă, mai sus către vârf, ori mai jos, după ce au întins pânza pe sul. — Hida, Trestia, A. Nossa, st.
                           bâi'zoci, Agrişteu, Târn. mic. cânepa măruntă, care nu s’a smuls deodată cu cea
   înaltă, ci după aceea. Şi bârzocii se pun la topit şi fac câlţi din ei.
                                       A.  V.
 băllige, bâte de razem pentru şchiopi.
                       Crivobara, (Bănat), beau a, de a —, umblă copilul de-a beaua% în patru brânci, — cum se zice pe alocuria, beaua = oaia ? Oh iba> (Secaş).
 bică, numai în gura copiilor:            «bica,
   bica, tauru, samănă bălauru* (ca un b.) Intr’o cimilitură din Veza (Blaj) (col. pr.) «Strigă bica dintr’un deal» = rage taurul.
 binele, «mama nu vinde binele» = bunul s. averea. Bănat (Biser. Albă), blencăni, ca flencăni: a bate din gură. Intr’o cimilit. din Silivaş.rom.
        «In pădure naşte,
        «In pădure creşte,
        «Vine ’n sat şi blencăneşte. bienderezat, suman— , = atârnând prost. Intr’o doină pop. din Sebeş.-săs. (col. propr.).
        ...«Văzui pe toanta vinind C’un suman bienderezat,
        C’un mălaiu mare crepat».
   Cfr. şi vorba de batjocură: bleoandâr = nătărău, boboloşi, (din boabă) prin Lipova se numesc cocoşii din grăunţe de cucuruz (porumb).
 bolbotine, bolbociuc, (pron. provine, din Bănat), fructe, poame. Intr’o doină pop. (col. pr.) din Reşiţa:
                           «Frunză verde bolbocine, «Doru-meu e mare câne», boldişor, deminut, cu gen. schimbat, din boldă, boltă = prăvălie. Intr’o doină pop. din Şieuţ (Bistriţa), (col. pr.). «Am avut şi io-’n drăguţ «Şi l-am ţinut ca pe-un struţ,
        «Ca pe-un struţ din boldişor «Să nu-1 bată vânt şi colb», bor, melcul, s. bourelul, pe la Blâjel (Mediaş).
SUPLEMENT LA «GLOSAR DE CUVINTE DIALECTALE,
                          bort (bord)* bolovan v. bord. «du-te la birt şi-mi adu un bort de sare».
                      Crivobara (Bănat), bortoc, un mincinos mare, sacul cu minciunile.
                      Bucium-Şasa, 1905. boslioc, busuioc, bot. basilicum. Intr’o doină pop. (col. propr.) din Ilvs-mare:
                                                              tBosiioc roşu din şetre «Cântă Ia noi două fete», brata, badea, prov. d. Bănat.
        «Brata cu coda goală «Suie-mă că mi-s uşoară»... Chizdia (Timiş) col. pr.
   Pe la Crivobara (Bănat) brata — un-chiu tinăr; de e bătrân, îl numesc unchiu. brăţire, v. m. s. brăcire.
                      Crivobara (Banat), breze, în Pănade 1. Blaj «floricele din vălcele», cum scrie Cipariu într’o poezie. V. cit. la vorba ochieşele, mai jos. Este planta:        Heidenkraut, în bot.
   briza media (?). broaşte, cele două cârlige de fier dela «feleharţ» (v. acolo) (Şura-mare Sibiiu). bro&tic, broasca verde, care se zice şi brotac, broscoiu:
        «Strigărun broâtic din pârău». Ţebea (Zar.)» col. pr. bna, femeile când leagănă copiii zic: «abua, butf, bu<î. Agrişteu Târn. mic. şi Ciachi Gârbău. bucăcioare, demin. d. bucate. Intr’o doină pop. (col. pr.) din Ceanul deş. Câmpie: «...Numa> o beată turturea S’a aflat, că i-a ţinea,
        Şi s’a dus pe subt răzoare Să le-aducă bucăcioare)). blidie, budiu mic, şteand, budacă fig. în batjocură: scurtă-groasă:
                                                                       «Joacă, joacă, tu budie\
        —«Io-aşi juca şi nu mă ’mbie !■> fcugăt, mai des: bogăt, tonul pe gă, destul, mult.
                                                                                               3
        «Dar eu ştiu bugât de bine,
        Că bea vin şi mânca pane». (Ragla, col. pr., Bistr.- Năs.). bura jiu, la—, la petrecere, la joc.
                           Fildul de sus. bursucă, a se —, busumflâ, măniă, supără. Intr’o horă pop.dinŞard (Albului ia) (col. pr.):
        «Mândra înaltă, cât o nucă,
        Toţi feciorii se bursucă!» burtucal, pe la Bouţariu (Haţeg) se zice: brutucaly prin metateză ca:             crapă
   < capră.
                                                   butuc, la şăpcari, este o formă, de lemn, cilindrică, deasupra rotundă, ca emisfera; pe acela trag şăpcarii şapca să se usuce şi să-şi ie a formă.—Blaj, col. pr. cal, se numeşte, pe la Georocutaf şi aparatul de lemn (fig.), înţepenit de-o masă, pe care deapănă femeile bumbacul cumpărat din prăvălie, călămariu, calamară, călimări.
        ...«Nu-i diac, s*o poată scrie,
        Nici de ar fi cerul hârtie,
        Şi luna un călâniariu,
        Iar soaiele — un diecelt Să tot scrie mărunţel».
   Doina pop. d. Mihalţ, Blaj, col. pr. calcă, «îl—nevoia s. nevoile» = are epilepsie y «călcăiură», «nevoie».
        «Dă-mi, bade, năframa ta,
        «Să le fac (= vrăjesc) doar’ le-a călcâ».
   Doină d. Măhaciu, col. pr. căliu, — ă, apă — ă = călduţă. Lunca-Cernii. Aron Mihaiescu şi Dr. Bariţ Cluj, auzit prin Orăştie.
Căluş, — de alune, trei sau patru alune concrescute într’o coajă comună. Vaşlab (Giurgeu). Eug. Rus, st. VI. cămară, — împărătească, oficiul erarial, erarul. Doina pop. din Ighiu (Alba Iulia), col. pr.
        «Şi-am umblat din ţară ’n ţară, «Ca banii dela cămara,
 ALEXIU VICIU
        «Şi-am umblat din ţări, în ţări, «Ca banii dela cămerv>. capăt, aflu, găsesc. Intr’o doină cătă-nească din Spătac (1. Blaj), col. pr. «De m’ar fi făcut (= născut) maica «Deodată cu frunzuţa,
                                                      «Neamţul nu mă căpătă!» cârciu, primitivul lui cârceiu, cârcel. Din cârciu este şi diminutivul: cârciuţ. Ambele aceste le-am aflat ca porecle la numele de familie în Pănade: Câmpean — Cârciu şi Câmpean — Cârciuţ. eârsnic, adaugă: mai frecuent şi mai corect: cârsnic, pe la Jabeniţa 1. Reghinul săs.) se zice: săculeţ. (col. propr.). cărujelc, floarea ce se zice şi bocioi, crăiţă, floarea Doamnei, bot. tagetes patula, v. şi buzdugi. (Câmpie), pass. căşună, «îi — », (tonul pe că), îi trece prin minte,—prin gând. Crivobora (Bănat), prin Agrişteu (Târn.—mic) şi Braşov-oătărca, acătărea, ton. pe sil. tă, în zicerea: «nu-i acătărea» = nu-i ceva ales, frumos, plăcut ş. a.
                        Crivobora, Lugoş. Prin Ardeal: acătare, în uzul general, cată, pe Târn .-mică: coată, = caută, trebuie, totodată şi caut. Intr’o sat. pop. (col. pr.) din Ilva-Mare:
        «Acuma biata nevastă,
        «N’avii alta ce să facă,
        «Cată (= trebuie) cojocul să-l cate (caute)», căţân, colţ, stâncă, peatră. S. Georzul rom. com. Hor. Avram, prof. ceâcca, ceica, tetea.
                        Crivobara (Bănat). Cfr. istr.-rom. dace, tată. ceapţă, ceapsa, căiţă, «găteală». Intr’o sat. pop. din Boj, jud. Cluj, (col. pr.):
        «P’in părete, ca prin gard,
        «Cânii ’n casă au întrat,
        «Oale, blide, au stricat,
        «Ceapţa ţi-o au sfârticat».
 44
cergălăi, o comisiune de inşi dintre cur ratorii bisericei şi alţii, cari a 2-a zi de Paşti de dimineaţă pleacă în sat şi umblă dela casă la casă, să capete ouă şi colac pentru petrecerea obişnuită din a 2-a şi a 3-a zi de Paşti.
            Poşaga de sus (munţ. apus.), c-emău, negriu, brunet.
        «Nu ţinea (ţinti) ochii la mine, «Că ochii mei îs cernăi,
        «Şi ’nceluie boii tăi!»
   Cerg.-mic, col. pr. cheluit, 1. d. celuit, ung. csal, înşălat. Doina pop. din Ohaba (Făgăr., col. pr.):
        «Cu ochi negri de ochit,
        «Cu gura de cheluit,
                           «Cu sprâncene de-amăgit». cherchill, doară: terciu (?). Intr’o horă pop. din Mogoş-Cojoc. (col. pr.):
                           «Să jucăm pe fata Cosmii «Că ne dă cherchiu cu pumnii; aCherchiu nu plăteşte mult»... chiara, pe la Şoncuta-mare, se numeşte chiară răsboiul s. stativele: «nu pot, că am chiara în casă».
   Com. p. Adrian Oţoiu, el. lic.
   Cfr. Mold. teara, pânză, chiblă, Crivobara (Lugoş), măsură de capacitate pentru solide, cuprinde două măsuri (v. acolo), chilă, (în Ardeal numai adj. chilav) la Crivobara (Lugoş) = năcaz, «val», cum mai zic în părţile locului, chipăţ, măsură pentru solide = 34 din ghică (v. acolo).
   comunic. Al. Trufaş, Giorocuta, jud. Sălagiu.
chiton, şuba de lână albă (ţundra neagră se numeşte su?na?i).
   Feldru-Rodna. J. Mureşan, preot, cioabă, şi mase. ciob, oală stricată la gură, frântă la margini. Intr’o doină pop. (col. pr.) din Sebeş. săs.
        «Cu borşu nestrăcurat «Da’ într’o cioabă băgat».
45              SUPLEMENT LA «GLOSAR DE  CUVINTE  DIALECTALE*           5
 «cîoâna, cioana! cioâna-ne!& expresie de strigat porcii, prin Vălcăul român, jud. Sălagiu. Comun. Al. Trufaş, st. cioarcă, ceură, ceacără, chioară;
        «La fata cu 6 boi,
        «Cioarcă de ochi, de amândoi». Doină din Rebrişoara, jud. Bistr.-Nă-săud (col. pr.). cioc, oala lungă şi subţire, la mijloc mai largă, la fund şi la gură mai strântă. Cămăraş. deş. (Câmpie), ciumă, tăciunele de pe cucuruz: «doboară ciuma acea de pe cucuruz», se zice prin Haţeg Const. Munteanu, st. ciurez, buhă «numai câte o cucuveică şi câte un ciurez-se mai aude»...
   Cfr. Moldov. duhuress şi huhurez,— cum se zice şi’n Ardeal pe la Gherla.
ciiiturigă, trunchiu de fag tuşinat, pe dinăuntru scorburos.
                                                                             Bouţariu (Haţeg).
 ciuză, v. la oglâjie.
cieancă şi clcangă, creangă, de aici: clengăros, crengos. pron. loc. Blaj. cleaşcă, singular dela cleşte, instrument de lemn, cu care ciubărarii noştri moţi, prind doagele de cerc, până le pun în rând, când dreg vreun ciubăr desfăcut de tot, numai doage.
      Dela un Vidran, în Blaj. clifan, pej. cliîoc, prin Agrişteu (Târn. mare) crifoiu, o bucată s. felie (cum zic pe la Blaj) de pânemare. Chimiteln. d. câmp; în Rîciu (M.-Turda, Câmpie) se zice: scrifon de pâne. A. Viciu, clombiţă, demin. d. cloambă, cleoambă, creangă, ramură; Dumitra, A.-Julia (coi. pr.), de aici clomburat rămuros, coâ, scurt, din caută, cautâ, == trebue: «Casa voastră-i casa hâdă «Cine mere coâ să râdă!»
   Sându (Turda) col. pr.
COCOYardă, plăcintă subţire, ce pe la Blaj şi jur se zice: «clătite».
                                                                   Berchiş, (jud. Turda-Ar.).
codeaţă, în Feleac, 1. Cluj, se numeşte locul, lunca, unde nu creşte decât «coada calului», eodorie, codărişte, codorişte = coada s. mânerul unui biciu.
                     Crivobara (Lugoş). eodreţ, diminutiv din codru. Aşa am găsit o poreclă a numelui Cipariu din Pănade: «Cipariu—Codreţ». coleşcr, instrumentul cu care se mestecă «coleaşa» (= mămăliga), pe Târ-nave şi ’n Bănat: mestecătoriu. comis şi preîont, pânea ostaşilor, •=— în limbajul cătănesc din Ardeal, passim. comoară, «frunză verde de — », plantă de coloarea ferului, creşte pe locurile, unde s’a stârpit pădurea şi prin cimitire; cred că de aici i-se trage numirea, fiindcă cimitirul se numeşte şi comoară:
                         Bănat, Chizdia. coptă, gaura în ţărmurul râului s. lacului, în care se retrage racul; o fac valurile de apă. Se zice pe Criş. corău, ţigan.
                     Nocrich, (Sibiiu). cortorcle, pl. deminut. d. cort,-uri, supune singularul cortorel, slab cort: «Unde sunt tri cortorele «Acolo-s căsile me 1 e !»
   Doină, d. Micăsasă (Blaj), (col. pr.). cotare, (căutare) asentare, în întreg Ardealul.
crâmf, «un — de pâne» pe la Ic odul Mare (com. Dr. Gavr. Tripon) = un cârfan, cum se zice pe la Oieşde (Alba Iulia), com. de prof. Traian Popa, = o felie mare, un călcâiu bun, strujea bună de pâne. crâscă, într’o doină din Ilva—Mare, Bisrt. Nas.):
       «Tinerel, ca şi-o bumbuşcă «Hâdele pe mine crâscă»... scrâşnesc în dinţi (col. pr.). credinţi, a—, a logodi s. încredinţa. In poez. pop. la nunţi (col. pr.).
 ALEXIU VICIU                                46
ercstăţel şi crcstăţcâ, o iarbă, ce în germ. s$ zice Wundkraut.
       «Crestâţel de lângă drum, «Spune-i badii ăl nebun...» din Hob-Uricani (col. pr.) (j. Hunie-doara). crică, contr. d. cred că.
                      Crivobara (Bănat), croajnă, 1. d. crosnă, sarcina de lemne. V. şi crosnie.
                          Bouţariu (Haţeg), cuca, adaugă: Istro-românii zic: kukei, kukeit, kukesk, «kukavitsa kukeâ». auzit în Susnieviţa (azi Frascati). CliClllbău, melc, bourel, Gherla şi jur. ; v. şi culcubău, ear prin Micuş (1. Turda) se zice chiar curcubeu. cuiiiş, llliuş, într’un joc de copii prin munţii apus, să nu fie: cujus? meus?
           Bucium, Bistra, 1914. A. V. culcubău, prin Ghiriş melcul, 1. d. cucu bău, cum se zice pe la Gherla, Nicula, Lăpuşul, ung., Sava, Feleacul săs., Giula etc.
cuptruşit, «vântu-o — », probabil cuptoro-şit, într’un bocet din Răchitova (Bănat). «Florile au picat «Şi le-am cuptruşit,
                                                        «De n’au putrezit!» (col. pr.). curăe-l! croeşte-1, loveşte-1, bate-1:
       «Şi atunci c’o bâtă mare «Ciirăe-l peste spinare».
   Colecţ. d. poez. pop.            A. V.
curăruşă, cu r < 1, cureluşă. Săcădate (Sibiiu). (col. pr.). curună, pe la Varfalău, 1. Turda, rota-cism 1. d. cunună, (col. pr.). curcă, adaugă: în jurul Huniedoarei, ceeace pe Târnave se zice clichină, (din săsescul Klidchen), iar pe Mureş: mânecariu.
cuvânta, ca verb act. transitiv: a-l cuvântă = agrăl. dădăori, de— , de două ori, d. e. a fost în pădure după lemne de dădăori».
                      Vaşlab (Giurgeu).
dalbineaţă, albeneaţă, cu d epentetic pentru încungiurarea hiatului în doina pop. din Silvaş. rom. (col. pr.).
                                 «Hai mândruţă dalbineaţă,
                         «Nu te ţineâ aşă făleaţă. dapără, deapănă, dapănă, rotacism m doina pop. din Varviz (col. pr.).
       «Brâ, brâ, oaie oacără,
       «Şezi tu jos şi dapărăf». dărăboaiiţă, tiriboanţă. Cămăraş. des. (Câmpie).
(Iau,—fata, o mărit; dîi bună dată* — trebuie măritată:
       «Fost-am şi io odată fată, «Maica-a zis că-s bună dată «Fost-am şi io-odată floare, «Maica a zis că-s ducătoare* — de dus, de măritat, doină d. Măhaciu (col. pr.). de-a-una, drept, direct:
       «Badea, dorul dela tine,
       «Deauna la mine vine»
   Dumitra, Alba-Iul., (col. pr.). diac, diecel, scriitor, student, în poez. popor, passim., dar şi cu însemnarea de cantor în biserică, di-lu, contr. din (în) <2/-[reptul] lu; cum zic pe la Blaj şi jur: diript, din dirept = drept, faţă ’n faţă, vis-ă-vis.
                                Ocna Sib. donicuţă, mică doniţă, cofiţă;
       «Nici cu mere roşiuţă (e)
       «Făr (ci, numai) cu vin din
                                donicuţă»
   Şard. Alba-Iul., col. pr. dragi 11, dârgul, — instrumentul de lemn (este şi de fier) cu care trag cărbunii (jarul) din cuptorul de pâne. Este ca o sapă cu coada lungă.
                     Crivobara (Lugoş). drali, 1. d. dracul, la Daia (pl. Vinţul de jos), dirept, în înţelesul de dreptate: «nu-i cu dirept» = nu-i cu dreptate. Bucium-Şasa (col. pr.). diru, (pron. di-ru) ceeace în Ocna-Si-biiului se zice dilu = în dreptul lu (i),
47
SUPLEMENT LA «GLOSAR DE CUVINTE DIALECTALE»
7
   iar în Blaj şi jur: dirip (= dirept) — în drept cu, faţă cu şi lângă.
                         Mihalţ, Alba-inf. dric'ilă, salteaua umplută cu paie (Pe aiuri se zice dricală num. la cea umplută cu pene).
                         Crivobara, Bănat, drugăleaţă, fus mare, făcut a nume pentru a toarce cu el lâna de bătut. Cămăraş. deş. (Câmpie), ducătoare, de dus, de măritat, v. cit. la dau fata.
                                                     duce, pl. din dutcăy veche monetă austr. de aramă, în val. de 4 creţari, — vorbă obsoletă şi numai în poez. pop. duc .ian, (sârb.), prăvălie, — Bănat. ! dulău, dovleac, s. «bostan de ţară», cum se mai zice.
                         Nocrich, Sibiiu. duluţ, pe la Mihalţ (Alba-inf.), v. duruţ,
<lupăci, a — , dupăcit, 1) o cusătură făcută a doua oară, ca o tivitură aşii: pune întâiu un petec, îl fixează pe dos, apoi pe faţă îl «dupăceşte». Chimitelnic (Câmpie) Valeria Maior. 2) a dupăci = a bătuci: «calea-i dupăcită». Vaşlab (Giurgeu).
en, cet. îen, leni, ia, (iată) interjecţ. în gura poporului passim. ele, cu e de tot deschis, din Singular a, 1. d. cele, passim. fălcele, se numeşte ruda rotilelor.
                      Cârţa săs. Făgăraş, făleţ-ă, (ton. p. uit.) din fală — făloasă. Intr’o doină pop. din Silvaş.-rom. col. pr.
        «Hai mândruţă dalbineaţă «Nu te ţineâ-aşa făleaţă». îălicios, cam fălos, care se făleşte, superb, «Bădiţa hăl fălicios,
        «Mere pe uliţă *n jos».
   Sându (Turda), (col. pr.). lină, bună — , soiu bun de vite.
   Eu am auzit şi făălă şi faîira: «nu-i făulă bună!»
îiiuor *), pron. loc. 1. d. faur,
        «L’am văzut, fată, oftând,
        «Caii la fauor mânând». Torac.-M., col. pr. făr, (fără) în graiul vulg. şi’n poez. pop.
   -=- ci, numai, passim. feleharţ, la căruţă, lemnul orizontal înţepenit peste capetul dinapoi al rudei (oiştei) căruţului; cele 2 capete ale acestuia legate cu 2 fere de capetele osiei de dinainte (aceste 2 fere încă se numesc feleharţ). De feleharţ se leagă funiile cailor prin mijlocirea alor 2 lemne mobile numite cruci, (pe alo-curia: chişarfaie); fierele, cârlige, de cari se agaţă crucile, se numesc broaşte. îicia, a) un joc de copii «de-a ficea pe la Blaj. b) «d'aficia, d’aficilea, pron. loc. din fitea, v. m. s. fetea.
                       Cr ivobara (Bănat). fifirugă, peTârnave: /irfirigă, monetă de 5 cr. poate că din germ. fiinfer = de cinci. Cf. firfiric.
                                                                                   Legiu (Câmpie).
îiol interj. = destul.
                       Crivobara (Bănat), firea, «dela mine iea-ţi — *, gândul, — mintea, poez. pop. fi rea*-firea*, = fie, fie. Intr’o colindă din Blaj, scrisă de mine:
        «...Şi putere am prea mare «Firea' de a te răstignirea,
        «Firea* de a te slobozirea*.
   Obs. infinitiv lung, 1. de infin. 3curt. fită, chitanţă, chita.
                       Crivobara (Bănat), ♦îlori domneşti», bot. graphalium leon-topodium, passim. fonăr, lampa de grajd. Cfr. fănar. Su-plaiu.
             B. Năsăud. A. Viciu, înv. forcoţi, a—» a fierbe, clocoti: €aşâ for-cote sângele în vine». Pe la Blaj se zice: fleorcoti, a ferbe cu sgomot, ca
   *) Cum se aude şi nuor (aur).
8
ALEXIU VICIU
 4#
    d. e. varza (curechiul). Bucium şasa, 1905. îortoană, furtună.
    Camaraş. deş. (Câmpie), freca, a — mămăliga = a o mesteca.
                        Nocrich (Sibiiu). fromuşia, frumuseţa:
        «Nu-i frumoasă frumuşia,
        «Da-i frumoasă omenia», în doina din Nocrich (Sibiiu), (col. pr.). frungie, brâu (în costum, fem.)
                                                       Posmuş, pl. Teaca, a frunzi, frunzeşte = cauzează freamăt de frunze. Intr’o cimilitură din Cisteiul rom.; «Cine trece peste pădure şi nu frunzeşte ?» (umbra). fanceil, funia, care se face din fonfiu, «Şi le leagă cu fu?tceu.
        Să s’audă din părău».
    Doină din Ţebea (col. pr.). îurişor, gândacul galbin de Maiu.
                        Legiu (Câmpie), ffurteaţă, mătrice, reumă, Ocna-Sib. şi Luduş (1. Miercurea), gălbină, în Bănat v. coptă.
  (xalileu, munte(?) Intr’o colindă din Mi-căsâsa, scrisă de Marian Cosma, el. lic., cetim:
        «Eu de aici mi-’oiu însburâ Sus la nori,
             Intre nuori,
        Intr’un vârf de Galileu,
        In poarta lui Dumnezeu»
    Col. popr. gambă, pe la Iclod, Reteag, Dindeleag (pe Someş) = nevoie, stropşală, epilepsie, d. e. în zicerea: «luâ-te-ar gâmba !>>. gâşlcji, câşlegi, cărnilegi, carneval.
                        Crivobara (Bănat), găurele, podoabe în cusături făcute «â joui >>, «C’o păreche de obiele,
        «Cusute cu găurele».
    Cerg. mic (1. Blaj), (col. pr.). glii că, din ung. v£ka feldără, baniţă (măsură).
                        Giorocuta, Sălagiu.
   gliicăjăl, deminut din ghicaş (acesta în uz general) pietricea rotundă de cuarţ.
                      Vaşlab (Giurgeu). gliişă, ghişoiu (aceasta e şi nume pr. familiar). Cfr. visă (pron. yisă) germ. gieszen, a vărsa; deci ghişă = cataractă, se aude între Mărgineni. A. V. glliu, abundanţă (de recoltă); Intr’o doină din Micăsasa (Târnava mică): «Dare-ar Dumnezeu un ghiu,
        «Să mânce şi cucu grâu».
   (Col. propr.). grănat, grâu, săcară; (suf. at = et., ca în brădet, făget):
        «Şi să vindă grănatul,
        «Să deschidă lăcatul...»,—
   Balad. d. Şonfalău, Târn. mic. (col. pr.). gripsă, pe la Nocrich, (Hărtibaciu) v. gripcă.
grumurâ, a—, a acoperi ca o crustă. Intr’o colindă:
        «... pe-o gură de raiu Boare îmi trăgea,
        Măru-mi legăna,
        Merele-mi pică Masa-mi grumurâ.
   (Col. pr.). guib, jachetă fem.
                      Posmuş, pl. Teaca, gurucă, ca şi gură, termin de desmier-dare, metafor. = drag, iubit, scump, — passim.
 gută, guţ, gutuie, scurtat din drăguţ-ă, ca termin de desmierdare, passim. liăizav, «om — » = om puternic, tare.
                             Şomcuta-M. hă malac, hălăoae, mare şi proastă, neghioabă* — termin de batjocură; într’o horă din Micăsasa (Târnava- Mare) col. pr.
        «Mândra naltă hămălae,
        «Cum dă soarele, se ’moaie». hamfău, (ung, hăm-fa) lemnul dela căruţă s. trăsură, de care ss leagă funiile hamurilor.
                      Georocuta Sălagiu.
 49
9UPLEMENT T.A «'GLOSAR DE CUVINTE DIALECTALE*
 9
 hăplău, batjocură, i; mare şi prost, Blaj şi jur; 2) care mânca mult.
                        Crivobara (Lugoş). hârcie, cu ton. pe a, hârte. Cămar deş. (Câmpie), iiărmăni, Bănat, se zice şi pirot\y v. acolo.
   «Ce mai hărmăneşti ?» = ce mai faci ? hăşcii, aşchii; într’o leg. pop. Povestea Maicii Domnului:
        «O meşter de lemn «Hăşcii multe şi bani puţinei»), (col. pr.).
 hclciu, «am curăţit casa helciu», Melania Banciu din Selişte; «să speli rufele cumu-i helciw> (Blaj) = alb, curat. Aşa şi la Hidiş = «rufe spălate cumu-i helciu», cfr. moldov. helge. liiitră, ferea. Răşinar, liodolean., odolean; odolan, bot. Vale-riana officinalis şi — dioica. Silvaş. rom. (col. pr).
        «Cu carul de hodolean,
        «Cu biciul de măgheran». holdă, în Bănat = un loc (la hotar) «pământ cam de un lanţ», holtcraş, pron. loc. Brad, diminut. din holteiu, junişan:
        «Dragostea de holteraş,
        «Ca cărnea de iepuraş», horă din Brad, (col. pr.). hultur5 pron. locală 1. d. vultur.
                        Vaşlab (Giurgeu). iarbă neagră, bot. brunella vulg., cal-luna vulg., scrofularia alata.
        «Floricică iarbă neagră,
        «Am o mândruliţă dragă».
                        Bistra, (col. pr.).-iast’, scurt, din aiasta, asta = aceasta: «Lasă-mă, bade, de mână «Să m’arunc în iast* grădină)). Doina din Ilva M., Someş, (col. pr.). ibomiiică, pron. loc. 1. d. ibovnică, drăguţă, amantă.
        «Ibomnica părăsită «Şi ea trebe miluită».
   Toracu M. (Bănat), (col. pr.).
 ibtiştie, (4 silabe), loc de o —, «am o iboştie în şes = un loc de 8 (opt) «mierţe» (felderi, baniţe), = de un jugăr.
      Vorba este din turc. ivaşe, ievaşey— după Cihac (El. sl. 587) «torche — nez, caveţon, morailles», ştreangul, funia s* căpăstrul, pus în gura calului aşa, cât să-i strângă buza din jos; — deci: loc, cât ai măsură cu acea funie, cu acel căpăstru.— Vidrasău (1. Mureş), îmbârligâţ a încovoia ca să facă cerc. Intr’o satiră poporană din Agrişteu, Târnava mică:
         «Fata popii cea măi mare «Şade ’n c.. şi face zale,
         «Cea mai mică le ’ntbârligă «Şi le dă pe mămăligă!» împrejuri!, a— , verb. act. trect., umblu în jur:
         «Umblă badea mă ’mprejoară,
         «Nu mă, bade, împrejură))...
    Ragla (Bistr.), (col. pr.). îneeiir, mă—, mă înfior; pronunţă loc.
                      ' Vaşlab (Giurgeu). încurcubat, nehotărît; nici încoace, nici încolo. «N’am vrut să mă încurcubez» = să mă încurc, — a zis un om din Alişd, jud. Timiş. Acelaşi: «vreme în-curcubată». îndemn, pron. înghemn, cu înţelesul de încep, pornesc: «am îndemnat pâră contra frate-mieu».
                                Şomcuta-M. înentrc, înainte, pe Târnave, iar pe Secaş: înente. In cimilitură:
         «Am o iapă, când rânchează, «Nime ynentre nu-i cutează», din Micăsasă (Târn.-M.), col. pr. hinurit, cu u din o ca sicii, duri 1. de fiori. Intr’o colindă din ţ. Haţeg, «Şi se dede la hodină Sub un pom mândru ’nflurit, Florile 1 -or cotropit...
                           Bănat şi Haţeg, ingheraş, demin. d. ingher 1. d. hingher, germ. = călău. Intr’o ba . pop
 ALEXIU VICIU
 (col. propr.) «George», din Toracul-M. (Bănat):
             olar’ nănaşul «Ingheraşuh. îurotat, rotund. Intr’o doină din Ilva M. (Bistr.-Năs.) col. pr..
        «Păunaş mândru ’nrotat,
        «Dulce ai fost la sărutat».
  V. înnotaty în Glos. însoţitură, însoţire. Intr’o doină, din Pe-ţelca (Alba inf.), (col. pr.)
        «Săraca singurătate «Mult mi-eşti sor «Şi mult mi-eşti frate «Şi de *nsoţitura ta «Mi s’a ’năcrit inima», înstruţă, a — â, a face struţ, a pune buchete de flori:
        «Să o taie doamnele»
        «Să ’mtruţe icoanele^.
  Rebrişoara, (col. pr.).
  Inţînat, «copila era tare întinată» Ţagu ?AarCy Chimitelnic, Câmpiey Ocna Sib. =■-- încăpăţînat, cerbicos.
  Ins bura, sburâ. v. vorba Galileu. japă, (Blaj şi jur) = nuieâ lungă, vargă, «dă-i cu japa!» Prin Bouţariu (Haţeg) se zice japca, judeccasă, femeia judeţului, judelui.
        «Ce te ţii, bade, făleţ,
        «Că tată-to nu-i judeţ,
        «Nici mumă-ta judeceasă «Nici soru-ta preuteasă».
  Biia (Târn.-mică, col. pr.). judeţ, judeţasă, într’o chiuiturâ din Bit-cer dea grân. (1. Blaj):
        Măi bădiţ’o albineţ,
        Ce te ţîi aşa măreţ,
        Că tată-to nu-i judeţ,
        Nici maică-ta judeţasâ,
        Nici soru-ta preuteasă. junere, pron. loc. ginere; într’o Satiră din Silivaş-rom. (Alba inf.):
        «Na, jwiere, boi frumoşi,
        «Na, junere, vaci cu lapte>>.
  (Col. propr.).
 50
jurători, martorii cari jură:
        «Şi ai jură cu jurători,
        «C’o purtat un car de flori».
   Sat. d. Crăciunel. d. s. Târn.-mica, (col. pr.).
legiuit, osândit s. condamnat prin lege. Intr’o baladă din Ciuguzel (Alba inf., col. pr.).
        «Cine dracu o văst aşa,
        «Fată, ca o peuniţă «Legiuită la temniţă !*
Jibovi, a se — , a se veseli, a-şi petrece cum îi place.                     Târnave.
Hcofreţi, copiii numiţi cam în glumă, doară, în 1. d. logofeţi; într’o 9at. pop. din Varviz (col. pr.):
        «Să mă duc la sora ’n târg,
        «C’a făcut tri licofreţi «Cu părul de aur, creţ. litră, mică măsură de pond, ieşită din uz. — Blaj. iiuliu, prin Agrişteu şi Bălăuşeriu j. Târn. mică, se cântă copiilor, când îi adorm; e identic cu nani-nani. In comuna Pănade acest cuvânt îl găsim ca poreclă: Borcea-Liuliu. loe, de — , în zicerea: «ba, de loch = nu, nici de cât; inse într’o colindă din Sâncel (ca şi’n graiul de toate zilele din părţile locului) se zice în înţelesul de : îndatăy imediat:
        «Sufletul că l-a mustrat,
        «Şi de loc s’a spânzurat!» colindă spusă de Emil Frăţilă, scrisă de tflev. lic. Visente Frăţilă, din Sâncel
   1. Blaj.
Lui, vale din jos de Reghin Brescu. mâram, foarte des întrebuinţată în Ocna Sib.y din magh. ămbar, barăm, dar în înţelesul de: deşi, măcarcă. margarete, «peana» (buchetul de flori): «podobită ’n mărgărete, mărgăritare; poate floarea mărgărita, bot. bellis perennis. Biia (Blaj) col. pr. măsiie, faţă de masă, măsăriţă, într’o colindă din Cârneşti (ţ. Haţeg) comunic.
51             SUPLEMENT LA  «GLOSAR DE  CUVINTE  DIALECTALE*           ii
   d. elev. licean Marian Hica, dictat?, de Dănilă Hica, de acol6:
      «Cu măsâie de mătasă «Sus pe ea mâncare-aleasă». mulăhală, femeie mare şi proastă şi la forma exterioară, hălăoaie şi neghioabă; Da’ nu-i hibă (greşală, sminteală) din sucală, <iCă-i hibă din mătăhalăb.
   Sat. din Micăsasa (Târn.-M.) (col. pr.) măzăcie, necuiăţie (externă), murdărie; din măzac, necurăţit, murdar.
                         Vaşlab (Giurgeu). tneală, forma femen. întreagă a substantivului miel, mia, mială;
   «Mielele pasc pe costiţă,
   «Lupu şede ’n dâmboviţă;
   «Miala paşte şi se Culcă «Lupu sare şi-o apucă».
                                                                     Buduş (Bistr.) col. pt.
mieriză,
   «când mieriză vitele» = stau zăcând într’amiaz; este lat. meridies.
                   Bistra, munţ. ap. înimiligi, bomboane.
                         Şura-mare (Sibiiu). mingea, joc de-a—, ce se zice <fde-a mija» se face aşa:
   I. Dintre mai mulţi copii în rând, unul numără zicând: zîcta, sîctaţ mandalela tomisvara, fâng, bâng, du-te ’n câni, mingii Copilul, pe care cade vorba «mingi», acela merge şi «minge», mijeşte
   —  cum zic pc la Blaj şi jur.
                                                                             Feleud. (1. Aiud).
      II.   In jocul de-a ^mingea» obişnuesc a număra şi aşa: oni, doni, tri, patroni cinca, linca, stochi, bochi, sclava ’n cioc, zece vorbe, joc de cuvinte (?), pe cari colectantul Eug. Paşcu, st.» din Feleud le numeşte (mumeri bătrâni». Copilul pe care cade vorba uioc» acela «minge».
mişt'Oranţă, «să nu facă ceva — * viclenie, înşelăciune; «lucrul ăsta-i cu multă—, = isteţime, dibăcie. Blaj. A. V.
       = meus ?
   Bucium, Munţii apus. v. cuiuş ? mogongheaţă, pron. loc. 1. de mogân-deaţă (Blaj), = mătăhală, mare şi proastă; Chizdia, Timiş:
       «Strâng în braţă o mogongheaţă*, (col. pr.).
morţeşte, ca după morţi: într’un cântec din Copand (Alba inf.):
       «Trecui Dunărea pe-un peşte, «Mândra mă cântă morţeşte».
   (col. pr.).
moţăiu, ud bine; l-a moţăit ploaia»; «îi plouat de-i tot moţăito. Blaj. motântoc, tare nătâng, prost, nătântoc. «Motântoc, şede la foc».
   Micăsasă (Târn. - M., col. pr.). muieruşcă, a doua parte constitutiva a instrumentului dela sulul dinainte al răsboiului, cu care întind pânza. Vezi sub voc. «bărbătuş». miure 1. d. mare, tiure, 1. d. tare, este pronunţă popor, locală pe la Halmoşd (Sălagiu, către Bihor).
rmişulic, ceeace pe aiuri se zice sipcă (magh.) V. muşlică, sub voc.
                     Crivobara (Lugoş). năspreală, înăspreală, scrobeală. Blaj, passim.
nece, exclamaţiune, ce se aude pe Sâcaş, d. e. în Roşia: «asta n’o fac, neceD = odată cu capul, nici mort (nex, necis, nece = omor). Auzită şi comunic, de I. M. Moldo van, Blaj, 1914. negura, a — , a supără, s. întristă pe cineva: *mu mă negură».
                                                                                    Ţagu-M.
ni'*, ni a (cet. nyă) expresie din Georo-cuta, când strigă viţălul. nicăfia, metateză din nicăirea, frecvent prin Ardeal, pe Târn .-Mică. nici-care, în Bănat (Hususeu) = nici unul. nienîe (nyenye) = nene, zice nora la se-crul-său.
   Bucium 1. B.-Huiedin.
ALEXJU VICIU
 5-
 nîilăr (nyilăr), metru de lemne de foc, cum se fac în pădure: «Al. meri (mergi) mâne la nyilări?» (să ducă stânjini la gara călii ferate).
                                                                                          Georocuta.
 număruş, sorţi, număr, la recrutare, Ardeal.
 oblanic, ştergariul făcut în formă de cerc, ce se pune pe cap, când duc apă cu şofeul (ciubărul)
                         Crivobara (Lugoş). ochieşcle, prin Chimitelnic. d. câmp şi pe Târnava-Mică (Pănade) pe alocu-rea şi ochişori, flori cu corola galbenă; seamănă cu nbusdugih, bot. anagallis arvensis.
      Intr’o poezie popor, de T. Cipariu (publicată în «Unirea poporului» No. 39, 1922):
         «Că Măriuţa s’a jurat Pe breze, pe ochieşele,
         Floricele din vălcele,
         Jurământ înfricoşat!» ochit, «s’a ochit» zic ţărenii noştri primăvara de timpuriu, când s’a topit zăpada rotogoale mici şi s’a făcut rost de păscut oile în acele rotogoale (ochiuri). «Poţi scoate oile ?» — «Poţi, că s’a ochit!»
                                                                                                Blaj.
 ogâşie, văgaş, făgaş,— uz general prin Ardeal.
 oglăjie, pl. oglăjii, unealta de piele (talpa) ce se pune la îrnblăcii, una la dârgeo (= coada cea lungă) şi alta la hădărag (acea parte a îmblăciilor, care cade pe snop, când îmblătesc. Cureaua, care leagă cele două oglăjii se numeşte : ciuză.
                  Cămăraş. deş. (Câmpie) pficiu, copilul umblă pâciu = în 4 brânci.
                         Balşa, Săcărâmb. păivan, poivaii, fune; v. cit. la argela. pdmeş, pl. — e, desagi mari umpluţi cu paie, ori cu fân, s. aşa ceva, şi se pun
                            pe cal, apoi se aşază (pe cal) berbin-ţele, ori altă povară; — pâmesul scuteşte spatele calului, să nu se roadă.
                           Şoimuş (Aiud). pândăci, a-, a potcovi. Intr’o baladă din Ciufud (Blaj, col. pr.).
        «Şede Petrea cu Negea,
                           «Petrea calu -şi pândăceă>>. pandosit, pe la Gurghiu, răit, amărît nedesvoltat, «napii-s pandosiţi» (nu s’au făcut cum se cade). pangail6t, în limb. cătăn. din Ardeal = baionetă.
 păl'ă zic pe la Răşinari (St. Vidrighin), ce pe Târnava mică zic: pănă = până. pătâşcă, mâncarea făcută din idaşte» umplute cu «griz» (urez).
                            Bucium-Şasa. pătrunică, metatază, din potârnică, în munţi, pass. păungii, patru nu ele legate tot câte două, cari se pun în vărful clăii de fân, ca să nu-1 sufle vântul. V. Glos. păn-gini.
                        Bontariu ( Haţeg), păzi, a —, a fierbe, a face, — găti de mâncare. Cfr. păzătură = mâncare.
   B.   Huiedin şi jur, până în Gilău (Cluj).
 peciţă, o «cruce» de claie de grâu, costă-toare din 13 snopi; — «crucea» costa din 21 snopi.
                        Crivobara (Banat), picotesc (pron. loc. pchicotesc) verb frec. din pic, pică, picură. In doină: «Streşinile pchicotesc,-«După tine mă topesc».
   Copand (Alba-inf., col. pr.). pinc6'?, în graiul vulg. = pentru ce ?
        «Că pince's o ţâr’ negruţă «Nu-s la tot ciufu drăguţă!»
   Doină din Ilva-Mare, (col. pr.). pingă = pe lângă. Târnava Mică, Alba inf., etc. «pingă casă», pirotă, lucru mic. «Ce mai piroteş.ti ?» = ce mai faci ? Banat,
SUPLEMENT LA «GLOSAR DE CUVINTE DIALECTALE»               13
pitula, moneră austriacă de 10 creţari, Ardeal, pass.; acum vorba e în desuetudine .
plăstură, mică claie de fân. Căstău (1.
   Orăştie). pod ol) ea = curcan, pe la Albac.
                             Zlatna, 1914. pojinariu, buzunar. Intr’o horă din Bu-cium-Şasa:
        «Asta-i lelea, nu-i cu drept,
        Să poarte banii la piept,
        «Şi la mine ’n pojinariu Nu-i găsi nici un griţariw). pont, figură, în zicerea: «ea fă-mi 011 pontl> (o figură de joc).
                         Nocrich (Sibiiu). «popă» se zice un cuiu din dricul rotilelor Cârţa (Făgăraş), popoaie, fem. d. popă = preuteasă — neuzitat în graiul comun; Intr’o sat. pop. din Drăguş (Olt).
        «Te chiteşti ca şi-o popoaie» pornesc, « — luncih» = prind a înverzi, passim.
porţia, veche măsură pentru lichide la crişmari, cam 0.6 dcgr., era în uz general în Ardeal, pră, pron. loc. prin Eănat = pe. prăcşor, dimin. d. prat (obsolet), = luncă. Vorba există ca numele unei datine cu joc, la Paşti, când ies la «prăcşor»
   —  în livadă, spre a-şi petrece.
                         Bistra, munţ. ap., prănic, maiul, cu care bat rufele spălate; deaici:      a pranicâ, a bate rufele cu
   maiul.
                    Maramureş, Sopânţa. prepeleag, ruda steagului:
        «Io, nevastă ca un steag,
        «Bărbatu mi-i prepeleag».
   Doină din Basna, (col. pr.). prior, adaugă: pe la Sângeorzul-rom. (j.» Bistriţa-Năsăud): dă oile în prior» = la păşune înainte de a le mulge de dimineaţă.
pristui, «nu mai pot pristol cu muierea asta» = n’o mai pot duce; nu pot învinge; nu pot trăi.
                                                                                 Şomcuta-M.
                          prundariu, prund, loc plin de prund: «Cine mere prin prundariu ?
                                 «Ia’, bădiţa cu pieptariu».
   Doină din Ciugna (col. pr.). «puiu-neâ», expresie, când se strigă mân-zul, să viie după car.
                    Georocutaf Sălagiu. puilt, «un punt de brânză», — veche măsură de greutate, pond (funt), pe Olt d. e. la Dridif, printre Mărgineni: Reşinari, jurul Sibiiului, Ocna-Sibiiu-lui; pe Târnava-Mare, d. e. Ibişdorf, Nocrich ş. a. pup, mugur, boboc, Intr’o doină din Toracu-M. Bănat:
                                 «Fost-ai pup de trandafir,
                                «Dar* d’acuma boz şi ştir».
   Şi ’n Crivobara (Lugoş) v. cit. sub voc. rujnicuţă. rădită, rădiche, ridiche, bot. raphanus. O sat. pop. Brad:
                                  «Cu rădită şi cu ceapă,
       «Cu legumi de car’ cer apă!» (Col, pr.).
raniâniat, 1. d. rămas. Intr’o baladă din Toracul-M. (Bănat, col. pr.).
                                 «De pră toţi ea îi mânca,
        «Eară ce-o mai rămâniaty «Stoican tot că şi-o luat», rărnâns, 1. d. rămas, Bistra, Câmpeni, 1914.
rândll'ta, ursita. Intr’o doină pop. din Sebeş.-săs., (col. pr.):
        «Dumnezău de ne-o lăsa, «Amândoi ne-om cunună «Pe cum stă rânduita». răpăcioage, bot. helianthus tuberosus.
                     Lumpărd (Câmpie), răstinâ, răstinat, răstignire. Intr’o colindă din Chinceş (Târn.-Mic.), scrisă de elev. lic. în Blaj: Nicolae Ignat, de acolo.
 ATJEXIU VICIU                                       54
                                      «Rabdă Domnul răstinat,
                                     Pentru a lui Adam păcat».
                             (Col. propr.). re^thr, răstigni. Intr’o colindă din Sâncel (1. Blaj) scrisă de elev. lic. Visente Frăţilă, spusă de Emil Frăţilă, de acolo : «Daţi-mi 30 de arginţi,
                                     Să vi-1 dau să-l restiniţh...
                                        «Sfatul lor a hotărît,
         Ca să fie restinit*.
   Col. propr.). ire>tingeat, 1. d. răstignit, ntr’o col ndă din ţ. Haţeg.,
         «Că nu-i sânge vinovat,
                                       Ci de jidovi restingeat».
   Notez, că în acceaş găsim şi vorba răstigni:
                                        «Jidovii banii punea,
         Pe Hristos mi-1 răstignea)). răutate, pl. răutăţi, şi vrăjbi aşa numeşte poporul ardelean revoluţia din 1848, pass.
   roata stelelor, constelaţia ce se zice în popor şi jocul (= hora) germ. nord-liche Krone:
                                   «Fa-mă, Doamne, ce m’ii face, «Fă-mă roata stelelor».
   Doină din Milaş (Câmpie), (Col. pr.). rostompol, planta: rostopasta, bot. che-lidonium majus.
         «Pe dealu cu rostoinpdl «Nu mai pot mere de dor».
   Doină cătăn. d. Micăsasa (col. pr.). nijuicuţă, rujuliţă, rujă (roză) mică: «Rujnicuţă din răzor «Nu mă blăstămâ să mor,
         «Că n’am rupt eu pupu tău,
         «Că l*o rupt bădiţa mieu».
   Doină căt. d. Crivobara, Lugoj, (col. pr.).
   rtsmineaua, — rumenelele:
                                      «Rumineaua s’o scumpit,
         «Feciorii nu o iubit».
                             Sat. pop. Crăciunel d. s. (col. pr.). i'tişală, ruşit, scrie I. Bunea, st. din Ludoş (Miercuria) 1. d. roşala, etc.
   sâeuleaţă, săculeţ, săculeţe:
        «Ce te ţii, mândro, făleaţă Că eşti ca o săcideaţăb.
   Sat. pop. Ohaba, Făgăraş, col. pr. Sângicne, pronunţă din Georocuta ---Sânziene.
Sâmttâm, = suntem, Muşca, munţii apus. 1914.
feârât, sagârât, «grăunţ — » nedesvoltat deplin, mic şi sgârcit.
                         Vaşlab (Giurgeu). sârdiliclie, este laptele închegat, (fără chiag) s. prins; «lapte acru», — cum se zice pe la Blaj, — Agrişteu, Târn. Mic.
;<iistiu, pron. loc. saschiu, bot. vinca minor, M.-Sâncraiu, (Alba-inf.):
        «La gât sas tiu înflorit,
        «Că de grea moarte a murit», scafă, un cuţit, nu tăios, lat ca de 3 degete, lung c. 17 cm., înţepenit într'un mâner de lemn. Cu acesta curăţă pieile de oaie de părţile grase s. cărnoasc. Blaj, la şăpcarul J. Străjan. scăloiu, firul de ceapă răsădită, care înse nu s’a desvoltat în pământ (n’a făcut bulb), ci a crescut în sus, fără să aibă căpăţână; gros cam ca degetul. Se culege deodată cu ceapa şi se mănâncă mai de timpuriu, că nu se conservă. Făgăraş.
 sclepţi, adaugă:     singular un sclepcte,
   ibid.
 seobieelc, măcieşe.
                       Crivobara (Lugoş). serifon, — de pâne, pe la Rîci (Câmpie, Mur .-Turda) v. clifan, crifoiu. serijă, talie. Varviz (Ciuc). scrivesc, sinonim cu scâncesc: plâng, nu tare.— Intr’o colindă (Col. pr.):
                           «Fiul plânge şi scrivestey Maica din graiu îi grăeşte». sl’ărgie, a se — , a se sgărieâ rău, cum se şfărgie vitele, când se împung între sine. Substantiv: sfărgietură. Câmaraş. des. (Câmpie).
55              SUPLEMENT LA «GLOSAR DE  CUVINTE  DIALECTALE»
                          sfârmicat, (sfarnicat) = sfărâmat. Intr’o colindă din Cisteiul rom., 1900: «Apele s’au turburat Pietrile s’au sfârhicat». dărtaiu şi fărtaiu, sfert, %. Blaj şi jur. sfat, consiliul comunal, magistratul urban.
                            Ocna Sibiiului. 8imeân, planta siminic, siminoc. «Frunză verde de simeân «Să m’aştepţi, munte, ’ntr’alt an>>. Hob.-Uricani, (col. pr.). şineag, măsură, care cuprinde două «chible», (v. acolo).
                       Crivobara (Lugoş). sitiri, (cet. sichin) a strigă cuiva la joc în batjocură. «Nu ţi-i ruşine, să-l sitireşti aşa de spurcat! ? siriţel, pl. şiriţele, demin. d. şir. Cimilit. din Cianul deş. (col. pr.).
        «Şugur, mugur, mărunţele «Merg pe drum tot şiriţele» = în şir.
  slegher, (fără f.) = sfredel.
    Cămaraş. deş. (Câmpie), smeuriţă şi — ică, bot. reseda odorata;
  în doină din Ilva-Mare, col. pr. sodom, blestem, afurisanie, chin; Intr’o sat. pop. din Hob.-Uricani (col. propr). «Că furca-i mare sodom». şontorog (ung. sânta), în batjocură şchiop, pass. sovâlta, a —, a rupe aluatul de pâne din covată (albie) şi a-1 pune pe căr-pătoriu, dându-i formă rotundă. Se zice şi a soage, soace, socilge (lat. sol vere); «Pita n’o ştiu frământă «Nici în troacă (albie) sovâltă».
  Sat. pop. Ohaba, Făgăr. (col. pr.). Kpăllie, proprietate mare de pământ.
                       Crivobara (Bănat), stăjăi'ăric, stejăriş. Intr’o doină din Ilva-Mare (col. pr.):
        «Frunză din stă jar arie,
                          «Şi-un domn din cănţălărie». staul', într’o poezie pop. = staulul oilor.
   stelez, merg după o stea, urmez. Intr o colindă din Blaj,:
         «Craii şi cu împăraţii «Tot urmează «Şi steleasâ». strâjnic, mânz de doi ani. stnijâni, sing. strujan (cfr. strujeâ == bucată) — de cucuruz = coceni, s. tulci de porumb:
         «Şi-o frige (găina) cu strujhii,
         Şi-o dă la lăturfcni».
                                                                          Bucium-Şasa, col. pr.
 Sil, pron. poses. său pe alocuria so: tată-50. Intr’o colindă ined. din valea Jiului: Hob-Uricani:
                           «La taică-$r< #) se ducea... sulmntrează — suvrintă; femeile sub-vititrează oile -- le tund pe sub foaie.
                                                                                            Bistra.
                                                      sufulcat, «poalele — <?», sumese, prinse în brâu. Toracu-M., şi ’n Ardeal passim. şuiu, în înjuraturi: «mânce-te şuiul* — boala: scrofula. Târn. mic. Agrişteu şi a.
 sumarîu, 2. pe la Crivobara (Bănat) : păzitor de câmp, la «spăhii» (v. ac.) ce e gornicul la sate. sumnă, sucna, sugnă, fustă groasă. Slircină, 1. d. sulcină, cum se aude mai des în Ardeal,— = sulfină; pas. suroreă, demin. d. soră, «o dalbă suroreâ». într’o doină din Nuşfalău, Bistr.-Năs, col. pr. şuştacă, v. dutcă, passim. ţâ?, ţâr, din ţâră, puţin, puţintel «o ţâ( de brânză»; passim. tăbăluşă', căţea, în Lexic. Bud., dar am auzit’o şi’n Agrişteu (Târnava mică acum 60 de ani, baciul Costin a strigat căţeaua: «nea tăbăluşă !» In Rîciu (Câmpie) este vorbă uzuală în asemănarea: «latră ca o tăbăluşă», despre o femeie rea de gură.
                                                                                                               *■) Ca în dialect sicilian.
 10
ALEXIU VICIU
 5ij
taină, în înţelesul de tainiţă (v. urm;) «s’au băgat vitele ’n taină» = pârău, vălcea; unde stă apa ’n loc şi se învârte.                           Gurghiu.
tălpigă, pl. tâlpigi, legători de pănură, late ca de 2 degete, lungi c. 0,5 m., cusute la cioareci din jos de glesne, pe lângă cari se ’nfăşoară trecându-le pe sub talpa piciorului, — de aici numirea de tălpigi. Târnave, pass. tămâie, într’o doină din Meşcreac (1. Aiud), col. propr., este planta: bos-welia Carteri. ţap, (ţ. Haţeg) zool. acheta campestris, cosaş.
tăpăl ;gă, în batjocură: picioare mari şi proaste, diforme. Blaj, jur. etc. ţarc, are înţelesul special de închisoare de capre.               Crivobara (Lugoş).
târşi, a — , a scoate buciumi (trunchi), rădăcini. Bănat, Crivobara (Lugoş), In Ardeal ca verb refl. a se târşl = a se goli în mod ruşinos, tâţeică, pe Târnava-Mare = scrânciob (v. m. s. svârdon = la Hodiş, 1. Huedin). vârtej, la Bozias, D. Smărtin, T.-Micâ. teşi, a se— , a se sfii, s. jenă: «s’a teşit fata», Agrişteu, Târn.-Mică. tinişău, pron. chinişău, argint viu, mercur iu, Bucium-Şasa, 1905. V. şi Glosar, pag. 96 Mchinişău» la fig. 15. ţoale, în Bănat, haine, vesminte, ţobâci, ţânţari, Rebrişoara, jur. Năsău-dului.
tomna, (cu o curat), pron. vulg. pe Târnave ş. a., = tocma. tomna gi, adaus: pe la Varviz (jud. Ciuc) se zice: tocmăgi. trag, — e de sfinţi = înjură, pass.
«tura», în chiuitura din joc: «hai ţura, lele!» ce se aude prin Maramureş şi prin Ardeal d. e. la Teaca, turtură, (nu deminutiv: Turturea):
        «Mă suii pe ciutură,
        Şi-auzii o turtură,
       «Turtura zicea aşa:
        Du-te din pădurea mea!
                     Bucium (Făgăraş), ţuţurigă, plecat jos, cu genunchii îndoiţi, sgârcit. Vaşlab (Giurgeu). uină, mătuşă. Crivobara (Bănat), uruiâci, prin Agrişteu, Târn.-Mică, uri-6işif «V. S. Joana (Gherla), . aridei, Fild. de miji., Hida, Trestia; uriouoşhi, Pusta-Cămăraş, Palatca, Pintic, = restul de urzeală, dela iţe . până la spată. văutălag, fânul adunat în şir lung.
   Cămăraş. deş. (Câmpie), vârtej, adaugă: 2. un fel de scrânciob, (pe Olt) v. mai sus: svârdol. văruică, verişoară. Pela Ocna Sib.: vărucă.               Crivobara (Bănat),
veacă, adaugă: 2. veacă se numeşte şi cercul cel de lemn la ciur s. la sită: «steaua o fac din o veacă de ciur, aşa, că pun şiclu pfe ea» zice Iul. Ionaş. Blaj şi jur. vigană, roche la doamne, haină de vi-gogne, pass. virghină, o firidă; goluri între două bârne la casele de lemn. Uricani, Jiu. volbâ, nu — = nu veni mare, cfr. holba, înholbâ = (în) volbă.
        «Oltule, Mureşule...
        «Nu volbâ, nu tulbura».
   (Col. pr.).
zămăchişă, laptele acru — înghegat — scurs de zăr = brânză de vacă», cum se mai zice.
                   Agrişteu, Târn.-mică. zănat, 2, măiestrie, meserie: «dă copilul la un zânal, nu-1 ţineâ acasă!»
                      Crivobara (Lugoş). zâzâi, onomatopee imitând foşnetul ce-1 face trestia când o bate vântul. Intr’o ghicitura (cimilitură) din Reteag (Someş, comun. Leon Sonea) «. . .ce trece printre trestii şi nu zâzâie? zeiedni, obiceiu, datină, lege.
                                                      Cricovara (Lugoş), zăpsi, a — , = a observa. Varviz.