FOIŢA „TRIBUNEI". Materni jargon de dialect sSlagian. D* VaUb. Voiod a-'fi d* cineva muqI despre firea limbilor nescrise, negreşit că, io opoaipe ca acea- sta, o aă recunoască câ: trăsura caracteristică de căpetenie a limbilor ecriae este statornicia formei, o fncbicgare admirabili oe rasistă, — pare-câ cu tărie Insuflat! de mândrie, — atac u- rilor protarnice, care In valma veacurilor rin rind pe Hod a o lorL Graiul plastic fi lim- pede ca riul de munte, In lungul căruia temi îşi leagănă floarea şi In a cărui alrie ae văd chiar şi cele mai mici petriccle, — limba română, de mulţi secoli format!, dar* abia In toiul acestor din urm! decenii înălţat! In găteală de scumpă mireasă la treapta propriu (ţiai a limbilor literare, nu mult o să-'şi mai schimbe fisonomia, va urma şi ea legilor firesd ale lim- bilor, care dac! in trecutul de ceaţă înăbuşi- toare nu au fost alterate, abună-seamă nici fn viitor, când nesdrăveniilor le va da mâna de a rămâne Intre hotarele posibilităţii, nu vor fi căl- cate în picioare de capriţiile de neiertat ale pe- danţilor. Ei bine, însă deschisă rămâne cestionea: cum stă lucrul cu istoria acestei limbi? Citind cu băgsre de seamă cărţile vechi, câte a'au mai putut scrie In sgomotal ssnnjjtor al srmelor şi în mijlocul suspinelor de grea apăsare decătră străbunii noştri şi câte o fatalitate a vremilor năpusdtoare a binevoita pâstra şi pentru noi, apoi mai dându-'ţi ochiul roată şi asupra dialectelor obicinuite fn felu- ritele ponturi locuite de Români: vederea ră- mâne neatinsă de un fenomen, pe care Inzadar U va căuta fn istoria altor limbi, căci Românii, deşi nu se pot mândri cu un lung trecut li- terar, deşi pururea împărţiţi Intre mai multe stăpâniri, deşi până In timpurile mai recente lipsiţi de un centru de cultură românească, ei, oameni atât da mult cercaţi, grăesc până in 4iua de astăzi o limbă, care chiar şi cu respect Îs elementele secundare este aproape identică pre- tutiodenes, unde focă muncesc şi calcă moşia atrâvecine stropită cu lacrimi şi sânge, titi- ruii-au mulţi, dări nimenui încă nu 'i-a succes a explica acest fenomen fără de seamăn, căci după tot ce se scâe, neiuând astădată Iu seamă dialectul ialriao şi macedooian şi fă- când aplicaţia priuapiulai de circulaţiuoo In limbă: creerul rămâne imprimat de gândul: In graiul vin al Românilor ae obiclnuesc mai tot aceleaşi cuvinte. însă paşi fiind noi in cunoocinţa naturii elementelor secundare ale limbii, cu toate ceh; susţinute, nu o să negăm, că: aceste elemente icl-colo între Români sunt supase unor şovăiri, abateri, care corect pot fi numite particularităţi dialectale. Aceste particularităţi dialectale, — mai ales dacă sânt cuprinzătoare de cuvinte me ni te a pune în vedere nesjaniuriie, trebuin- ţele Zilnice, relaţiunile deosebite ale oamenilor, asupra c&rora nimenui, ba nici celui mai sus cu capul, nu-'i este dat a se ridica, câtă vreme tr&esce în societate, — sânt pentru linbist de un interes netâg&duit. Importanţa provine: trebuinţele, neajunsurile şi relaţiunile primi- tivo originale ale oamenilor la unul şi acelaşi popor de un caracter deobşte fiind, de obiceiu sânt şi exprimate In acelaşi chip, eari dacă totuşi In unele ţinuturi se observă fn această privinţă abateri, aceaată diferenţă tocmai prin natura sa au mai poate fi scăpată din vedere nici măcar pe un minut. Oare Ja noi Rom&uii, unde fn atâtea forme de cultură s’a săvfrşit mari greşeli, aci nu a's făcut earăşi poticnire ? In planul ăntâiu Românii dincoace de Carpaţi, primjănd şi ei dragă nu o raZ& de cultură apuseauă, treme bunicică 'şi-au uitat a cerca fn plaiuri şi şeauri, la ţeară şi plu- gari, aretfU* flori particulare ce geniul popo- rului a sâmtnat eu multă fmbelşugare fn toate ţinuturile. Florile erau smerite şi tot mirosul şi toată rumeueala lor de viuaţi nu era In •Lare aâ atragă privirile celor cufundaţi fn gândurile unei noue civiliza ţi uni; — ba !n- ri uri rea străină era atât de puternică asupra vieţii noastre naţionale, încât luase sub stă- pânirea sa sentimentul pentru naturalitatea ne- mineinoasâ şi simplicitatea, drept, nu multico- loră, dări impunătoare. Oamenilor de sub im* presiunea unei căituri şi civiiisaţii de*tul de complicate mai era de nesuferit pământul ce se lipsi de rădăcinile acestor flori. Şi un lung period de confusii amare şi entusiasm juvenil a trebuit şă treacă, p&nă-când în cele din urmă oamenii au prins a nu-'şi mai ţină de sub demnitate a se îndeletnici înadins ou stu- diarea graiului ţeranului nostru dela coarnele plugului. In urma mişcărilor produse fu literatură de direcţia nouă tot în mai late cercuri se recunoasce că: ar fi o mare greşală a presu- pune, că graiul poporal este o corupţie a gra- iului literar, ba graiul literar este al via ce îşi primesce bogatul din iavoarele cu apă vie ale dialectelor întipărite In diversitatea graiului poporal din felurite ţinuturi locuite de Ro- mâni, Şi graiul sălăgian fn felul seu este şi el o parte întregitoare fn tabloul de diverse co- lori al graiului deobşte. Prin firea aa apar- ţine marelui dialect ardelean, înrudit fiind în multe puncte şi oii cel moldovan. Se oarac- terisează: In gramatică prin puţine abateri dela graiul literar, prin mai multe fn fonetică fi şi prin mai multe In ceea-ce privesce ma- terialul de cuvinte întrebuinţat. Punfiod In vederea cetitorilor ou altă ocasiune abaterile gramaticale,*) astădată ne propunem a da o idee oare-care asupra materialului jargon al acestui dialect, restându-ne încă a-'i face cu- noscută şi fonetica variată. Multe cuvinte ce lipsesc din capul lo- cului In graiul Românilor din alte ţinuturi, •) Stadia asupra abaterilor gramatical* fa dia- lectal tenurilor români din SSlagio. «1Mb. N. 12, 13, 14 anal curent. sau sânt ele întrebuinţate în alt sens, se obiclnuesc în acesta dialect. Neavând po- porul nostru nici aici vieaţă publică propriu Zisă; mai lipsindu-'i şi cultura ce îndeamnă oamenii în vieaţa publică a grăi între sine usitând aceleaşi cuvinte în acelaşi chip; se îatâmplă, drept, nu de multe-ori, că cuvântul întrebuinţat într'o comună, în sătuleţul veoin nu se mai foloseaoe, sau dacă da, nu mai mult în acelaşi înţeles. Mai ocură în acest dia- leot cuvinte, care exprimă nu odată şi adum- braţia cea mai fină a ideii. Şi economul, pă- storul şi gftzdăriţa din acest ţinut încă îşi au adese-ori ouvintele sale speciale. Eari trăind poporul agricol al acestui ţinut, ca fn genere toţi oamenii ce se ocupă de economie şi păstorie, cea mai mare parte din vieaţă în natura liberă, îi sânt mai bine desvoltate simţurile, decât ule acelora ce petrec între ziduri, prin urmare şi observaţiile lui sânt mai fine. Ţeranii aciu privi cu ochi ageri la cele din preajma lor, eari această agerime, drept urmare naturală, îşi vădesce urmele şi în graiul ce grăesc. Şi precum totdeauna, astfel şi astădată graiul este într'o destul de vădită dependenţă cu natura fisică; căci situat fiind Sâlagiul la Nordul Ardealului, —deci foarte îndepărtat de meZul naţiunei, —1 se lămuresce cu înlesnire fenomenul de observat nu numai în ceea-ce privesce formele gra- maticale, ci şi în partea lexicală a acestui graiu; un aer archaic străbate aici, forme gramaticale şi cuvinte usitate des în vechiul graiu literar, dar' astăZ» dispărute, mai s&nt şi acum tu aceeaşi vigoare ca o di cioară, ear' cauaa adevărată du poate să fie decât situaţia geografică; a ioat ţiuutul din c-estiune prea îndepărtat, peniru-ca geniul limbii să poată aooate la iveală tot aceleaşi forme noue şi să poată adrobl tot cu aceeaşi străbatere formele şi cuvintele displăcute deja gustului deobşte. Tot la caracterisarea dialectului sălăgian In ceea ce priveace materialul de cuvinte nu ne putem uita nici de elementul maghiar ce cu atâta prisos împestriţează graiul Românilor din aceste părţi. Nu ne vine bine, ce e drept, a traeta cu acest ingredient străin, dar' Intrat el odată In utul mă întocmesc cu cineva asupra preţului vre-unui lucru (ung. alkudni). Ala pentru acela se folosesce în preponde- renţă. A11 ă u 1 «*=■ înainte 1 Culoge-se din ochii mei I 8e mai dice, când se rostogolesoe ceva obi- ect în jos, pentru exprimarea avântului ce obiectul a luat. La fugă! Dârr înainte 1 A1 u ă ş = lacheu, ficior în casă. Cuvântul e formaţiune românească. A1 b o i u = albiuiu. Ale-lâle-moare! = auleu mămucă! brăl Se usitează mai adese-ori cu proteticul d. Aldâş=har, dar, binecuvântarea lui D-^eu. Ungurescul ăldâB. Se obiclnuesce şi forma : a I d u e a 1 ă *), care că este introdusă demult în graiul poporului, mărturisesce şi „Sicriul de auru, tip. la 1683. A1 d u â s c=doresc cuiva harul lui D-rot= şanţ. Ungurescul drolc. A râ d u lesc = plec, pornesc, purced, Încep. Se derivă din ungurescul credm. Usul este foarte dea. „Când ar&duie a-’ţi mere rău" — când prinde, începe a-’ţi merge râu. „O arăduit un zipor mare“ = s’a pornit un to- rent puternic. în doina următoare: Cinle-a r i d u i t horea Hie-'i trupfl ca floarea Şi-obrazfl ca şi rujea; -Hie-’i trupfl ca şi-on palii, Sufletu-’i bS-’î morgă-’n raiul Ardoân = o specie de viiu. A ţd 8 = lemnos, băţos (spr. p, răchita). Aţipesc, după pronunţare: aţîptlesc, pentru aromesc. E greu a dceide, este acest verb provincialism Bau ba? Se folo- sesce şi de cei mai buni scriitori de prin Ardeal, la cei din România din oale afară arare-ori. ll aflăm Insă şi în cele mai vechi •crieri ce ni-au rămas, dintre care voiu cita Psaltirea lui Coresi (ed. Hajdeu, pag. 6), unde se citesce; „Eu adormiîu şi aţipilu", A tă ta —atâta. Intr’un descântec ce fetele de ţersn în noaptea de Sân-Văsiiu cjie, în- văluindu-se cu haina, în care vre-o temeie a născut iăt: Doamnă sfântă, maică sfântă I Aţe să n'aibă stare Scrisa mă, Orfinda mă, Cum n'avut maica pruncului estă atare, Până pă el ’i-o născut Şi fsţa fii-o vătjut; Numele ’i-'lo pus: NicâirI nu t’o hughiulit, Atâta sfi du se bogbinleaică Scrisa mfi, Ore uda mo etc. to pravila tipărită la Govora ia auul 1610 Încă aflăm îu câteva rioduri atâta pentru atâta, spre pildă în prefaţă se ce- tesce: „atăta deşertăciune are, cătă niee un cu vin tu nu poate pune înainte", (cit. după Crestomaţia de Cipariu, pag. 143). Aldur, se folosesce numai aspirat = hâldur, pentru moldovenescul haldan şi muntenes- cul aldan. Se 4'ce numai la acele fire de cânepă, care se samănă între păpuşoiu, sau şi separat, însă foarte rar, încât să rămână între ele mare distanţă; sflnt sămănate pen- tru roada mănoasă ce aduc. Ă r m ă s â r, se folosesce ca şi în Moldova, nu- mai aspirat: hănmdsar = armăsar, A u I = abrev. diu au<)i 1 Aproape exclusiv pentru a u d i 1 B. B a b ă = bunică. Baiu = belea, năcaz, supărare, nevoie, spre pildă îu o doină poporală: Mânânce-tle truda dor, N’am topor să tle omor, Nioi săoure să tle tui (1, Să nu-’ml faci atăta băltii Se mai folosesce tn sensul: am de luoru tu frasa; am baîfl cu săpatul; mă doare, 'mi rău la cap = am baifl ou capă; ce baiQ ai? = ce-’ţi lipsesce? ce-’ţi pasâ? = ce baifl mi cu . . . ? în acest înţeles din urmă în o doină. „Fă inimă oum vei vrfi, Nioi un băifl nu ’ţi-oifi avfi". „Gazeta Transilv." Nr. 173, anul 1888. luliu Moldovan (Bănişor, districtul Crasnei). Frasa: oe-i baifl? mai are înţelesul; ce este, ce-i de făcut? Cuvfiutul baiu se de- rivă dela ungurescul hajl Bâloş = cu anevoie, anevoios, cu greu, abia că — —. Se derivă dela ungurescul bajos. Usul acestui barbarism este foarte des. B a 1 ţ = vălul de mireasă, peteala albă ce îm- podobesce crescetul miresei. (Com. Nadişul- româneac, distr. Cehul-Sălagiului.) B â i o r = baier. Se obiclnuesc însă ambele forme; o colindă cu forma bâior: Tri păcurerei, Tri turme ghe uăl (oi). S’o suit la muntle Să-’şi vadă mai multle: Fată ghe maior Cu galbfin baior. „Dă, fraţi să o luăml" — Voi ghe îţi lua. .. eto. B ă n a t = mftehnire, întristare, înduioşare. Un- gurescul bănat. „Vai de cel-ce-’şi lasă sat, Mâncă-’l dor şi bănat". „Gazeta Transilv." Nr. 8 anul 1889. (Publ. de I. Mol- dovan. Distr. Crasnei.) Bănueic = îmi pare rău, sp. pl. „îmi bă- nuesc, că nu m’am dus la şiratău" = îmi pare rău, că nu me-am dus la petre- cere (la cea din preseara nunţii). Sensul de- suspiţiouez, prepun, dialectul sâlagian cu- vântul uu il are. — E ungurescul bdnom. Bântâlesc = a face supărare cuiva prin bătaie, şicanare; vatăm, ofensez, jigneso. Ungr. bdntahnazni. Bftngoiu ţigănesc = după dioţionarul domnului G. Bariţ se poate propune prin : albină de pămfint. (Magyar-Bomdn stoUir, pag. 107.) Băncădit = opărit de morb, m&chnit, abia aninat de slab. —- Bând arâ, ba o dor A = pânzătură de caii- tale duri (o formă de ştergar; se foloseace •pre a înlătura pulberea despre obiecte. Bar! = udac&? apr. pl. io trasa 9bar ghe-ar Dtfe el*«o daci ar merge el; „cel pu* ţ» o, apr. pld. Tbar doi zloţi ghe aş ave- o^l pupo doi zloţi de aş ave! Este bar- barism, ungurescul bdr. Mai are şi sensul ort, apr. pl. „bar-cui pustie plice! =» ori-cui poate plice! — Batir, b«tiriş *= deşi, ca toate-Gfc. Ungu- rescul dmlător. Bar ti — bord u ri la pilirie; îndoituri dea- lopra ia teutone. Birci = oate cu lini creaţi şi mici. Ungu- rescul birka. Bircir«*= piatorul oe grijesc# de acest eoiu de oi. Bircirie = staulul unde se adiposteec «co- ate oi. Birbit Uf — o parte mici din războia; am- narul ati giurit; chinga oe intri prin acesta, fiind şi ea giuntâ, deasupra amnarului are uu cuiu, care ae num osce bârbituş. B a r ş 6 o — catifea. Ungurescul bărrtmy. Bisidi *= graiu, vorbi. £ barbarism, ungu- rescul besaid, — dar1 £1 aflăm şt in scrierile noastre cele mai vechi. Astfel la Corosi, apr. pld. „şi amu bete de le tale aive se iac*. (Giosariul „evg. d. Corea tip. la Braşov kt a. 1561.* iu „Buciumul Rom*. deG. Seu- lescu a. 1875.) Se pronunţi mai adese sub forma: beaadi. Bisiddec = gr&eec, vorbesc, tntr'un des- cântec ce fetele «Jk la rfuri, fântâni, tn noaptea de S. Vieiiu: „Nici şpinlasi, nici crăiasă, Ci-i mândra ce frumoasă. In dos ca o ruje mare In faţă ca sfântii soare; Citi câţi băsădeştle Inima ghin ei toptleştîe* etc. Intr'un alt descântec ce se apreţiez. tntr'o doină: Care fati-i mai măreaţă, Nu plitesce-on ou da raţă; Oul da 'l ai biciull, Nici atâta n'ir plăti. («Gaz. Trans*. N. 105. 1889, L Moldvan, diatr. Craaoei.) Cuvintul e foarte obicinuit; este ungurescul becaGlni. Bghiciu, pir. bg hics uă, «câtuşe, feari. Uog. b&OJ. B i n g h k u «b foaie, burtă, fosie de rumegaift; ung. bendâ. — Bgh i u t ă = osândă, pedeapsă, pedepsire. Ung. bUntetia. Bghintătesc = pedepsesc, osândesc. Este ungurescul bCCntetni. Sa folosit, şi de scriitorii vechi din Ardeal, astfel îl aflăm de mai multe-ori în catachismul calvineac, sp. pl. „Gludecătorii să o bintătuească; să-’l bintătuească ca pre nesce necredincioşi*, (ed. Bariţ pag. 127.) B i n î â ţ e = salutare. Nu sciu mai este astăzi usitat şi în Moldova în acest înţeles, dar' scriitori vechi din Moldova îl obiclnuiau. Astfel în codicele logofătului Eustrate, de . pe timpul lui Vaailie Lupul Vodă, se citesce: „seau de vor <}ice bineţe unul altuia*. (V. „Giosariul codic. Vaailie Lupul, de logof. Eustrate*. de G. Seuleacu an. 1875 „Buciu- mul Rom*. Rimb6 = nume la boi; unguresoul bimb. B g h i r =i simbrie. Dajdea popii. Ungurescul bir. Se mai aude, dar’ numai în unele lo- curi, biradg pentru amendă în baui. Ungur. biradg. *) Bgblr iş«= ficiorul, sluga oe lucră cu plugul, carul şi sania trasă de boi. Ungurescul bi- na, Cuvântul e foloait pretutindenea în Ar- deal; — S. Bărouţ în o epistolă la an. 1843, zugrăvind starea de lucruri din Blaj din acele timpuri, (Jiu®*. „Blajul e un car încăr- cat de multe rele pe o coastă foarte pri- mejdioasă; btrişul nu e harnic mai mult a-'l ocârmul*. („Amicul Fam.* anul 1890, pag. 6.) *) Cuvântul odinioară ara poale şi mai lăţit de- cât corn ast&ţi este. într'un deliberat al «nodului din Blaj dela anal 1742 ee «ţie* „pini va plăti birşagul obicinuit- fp. 162 acte sin. L Moldovan). Birtoc6ş = posesor. Barbarism urît, ungu- rescul birtokoa, dar’ folosit în o parte s S8- lagiului. Bghiruesc = înving, joesc, ridic ; în reflexiv; m ă bghiruesc = mă ridic, m'am, mâ întărit, tn frasa: „'l-am bgbi- ruit în trântă*, verbul are sensul’l-am io- vi ns; in „bghiruea o cu lucru* = joesc, am timp deajuns cu isprăvirea lucrului; în „mă bghirulu ghin pat* = mfi ridic, las patul; în „Iuân se bghirue binte* = se are bine cu averea, este bogat; în „bghirue-tle ghe jos!“—întărită-te, atârueace, probează a te ridica de jos! Cuvântul il aflăm şi în oatechismul calvineac şi îndeo- sebi în cărţile vechi bisericeaoi de prove- nienţă din Ardeal, dar' precât seim, la cu- vânt n’au fost legate atâte sensuri ca tocmai în dialectul sălagian. Bizotmkn = membru în antÎBtia comunali. Ung. bizotmdny. Foarte lăţit. B g h i u = priaoaitor, mănos; — îl aflăm în cir ţile cele mai vechi românesci; astfel în ca* techismul calvineac citim: „Nu lua, Doamne, dels noi dhulii tău, şi cuvântulti cel' Bfnt, ce ne dă întrămarea cea de biu a credinţei derepte* (ed. Bariţiu, pag. 77); în codicele voroneţean deaaemenea întimpinăm cuvântul în cestiune, unde se citesce: „băsidui de biu pănră la dori*. (Ve<)i: „Probe dio textul manuscriptului voroneţean*, în Au- rora Rom.*, a. 1882, de loan 1. Bumbao.) E foarte adese întrebuinţarea şi a formei bgbioş pentru bghiu, tot în acelaşi sens. Atât bghiu, cât şi bgbioş este ungurescul b(f9 b&a. (Va urma.) FOIŢA „TRIBUNEI1'. Material jargon de dialect sSligian, Ds Vaillic Viiida. (Urmare.) Bg b i r A u »jude comunal. Ungurescul birâ, Boboan& = superstiţiune; materialul ce se folosesce la vraci uri le felurite. Ungurescul babona, B o b g b i ş 11 i n A = bobisce. B6dor = nume la boi. Ung. bodor. BooioaoA = măciucă de BAmânţA; se usi- teazA şi: b o o i u 1 A, bociulie, spre pildă: „MAghoran bociulios, ffDrAgu((l'mi mânios, „MAghieran ou bociulie, „Nu-'mi pasă de-a lui mânie. Boc6ncius stifietă că tânească. „Mânce-tle boconcii 1“ = sA ajungi rfiul, ca sA fii ostaşi | SA fii cAtauA! Del a ung. bakanca. I B6co r = tufă. Ţeranul de prin SAlagiu (jicu: on bucur de masAre = o tufă de fa- sole. (Nudeşni-rom. şi în tot districtul Cehu- lui.) Ung. bokor, B o c o 16 r = strugure trandafiriu; viţA ce pro- duce struguri trandafirii; — mai este şi un alt aoiu: bocotâr alb. Cuvântul este uogu- resoul bakator. BogbigAuasşorecur. (Un soiu de pasAreră- pitoare.) Butea Vulg aria. Boi Agă = umflătură în arbore. Bombă - nume obicinuit la vaci. Bundă, bânghiţA — bundă. Cuvântul cum se folosesce în SAlagiu este interesant din punct de vedere fonetic; o sub accent în destul de multo cuvinte în dialectul sâlAgian nu trece în u. B o n c ă n Ii (a) se 8 *n unele părţi se folosesce căsi, ear’ în altele căşi. C A ş I == căci. CasA = odaie, chilie. Câşciga (a se) = mă plâng, mă tânguesc cuiva, într'o baladă: „Pe cel deal, pe cel colnic „Câştigă-se un voinio; „Tinerel s’a însurat, „Tineruţă 'şi-a luat, „De ’l-a ajuns sărăcia". — etc. Fratele şi sora. „Tribuna" N. 73 a. 1888. E. Bran. Căsulie»oelula din fagur. Caştarige = catalige. Cătă==cătră. Intr’un desoântec dela rîuri din noaptea dela Sân-Văsiiu: „Câtă câţi băsădeştle. „Inima ghinli toptlestle; „Cătă câţi se uita „Iuima ghin Ii a săca" etc. Câtlingân=încetinel, în lin; se aude şi câtlingan, mai mai adese-ori. —• Ce = ci. ţ)icala: nu-i ghe vină gura, ce-i ghe vină ptliuitura" (chiuitura). In graiul bătrâneso era aproape exclusiv ce în loc de ci, apr. pld. îo „Tetraevangheliul din Braşov" se citesce „ca vrea furiş să o lase ea*. (După„ Analecte" de Cipariu. pag. 1.) Ceapsă = l. bonetă, 2. latul cuiului. Ceao6uc=chiveră, Ung. csdkd. Ceacă&=>nume ce se dă boilor; Ung. osdkâ. Cei-- celei, cu mult însă mai adese-ori bc pro- nunţă oii. C e a I â u ■=» înşelător. Ung. csald. C e 1 ş a g = înşelăciune. Io balada „Nevasta Sârbului": „Eşi mândruţă pânil’n prag, „Nu te teme de celşag, „Că io-'s omâ tău cel drag" etc. „Tribuna" N. 72 a 1888. V. V. Celuesc = înşel; este foarte întrebuinţat. In ti*’o doină: „Astă lume, nu-i lume, „Numa dor şi inşălăciune; „Bată-tle, focuţfl, lume, „Cinle 'ţi-o pus ţie nume, „Nu 'ţi-o ştliut punle nume! „Să ţi fi pusă lume nume, „Să-'ţi fi pusă ’nşălăciune, „Că pă mulţi ai cel uit, „Da pă minle m’ai isprăghit". Într'o altă doină: „Nu e baiu, că ţî-'s urîtă, „Bine că nu-'s celuită". „Gaz. Trans." N. 121 an. 1888. L M. Este ungurescul csalni. Cen uş61d = cenuşiu. Terminaţiunea iu, la- tinescul ivus, în graiul sălăgian se schimbă în 6iâ. C e n d h. ş = nume la boi; unguresoui csendes. Câtle = bâtlan, cocor de baltă. Ardea. C e u c h ş as chior, cruciş la vederea ochilor. Ci, oIIs cei, nominativul plural dela cel. în Psaltirea lui Doaofteiu: „O Bcurmară verii oii graşi dela luncă. Şi urii o pască şi'n coarne o aruncă". („Glosar din pslti, lui Doaoft." „Buciumul-Român" a. 1876 pag. 4. G. Seu- lesou.) OU, ol = oaşul oblio la singular dela femeni* nul oeă. Cile, CIIa = nominativul plural dela mascu- linul cela. Această formă o întâlnim şi în Miron Costin. (Ve# pag. 24 tom. II. Ope- rere complete ed. Urechi#.) Cie =» caşul oblic singular dela demonstrativul femenin ceia. Cil a şi, cil e şi = pentru ceiaşi, nominativul plural dela demonstrativul ceiaşi. Citaşi = caşul oblic la singular dela demon* atrativul feminin ceiaşi. Ciştăe, Clş tla = nominativul plural masculin dela ceata. In „Istoria de crăia ungurească decând şi cum au că^ut pe mânile Turcilor" de Miron Costin (tom. II. ed. Urechie) ci- tim: „cie (aceia) să împlinească porunca Paşei, care a avut pentru Corvm, c i ş t e (aceştia) să împlinească porunca lui Corvin". Dovadă, că în Moldova, cel puţin pe vre- mea celebrului cronicar, se rostia această formă a demonstrativului întocmai oum astftij» se grăesce în Sălagiu. Clatârâş = lăutar, cuvântul din urmă din capul locului nu se obiclnuesoe. C i g h 1 r = vin de poame, viu de vară. Cileghlă == servitorimea din casă; membrii din familie luaţi oa totalitate, neluând între ei şi pe capii de familie. Claroăn = marginea gâlbinie alunei, lutr’o doină din Sălagiu: „Frunză verde, foaie lată, „BatA-te, bădiţă, bată „C i a r o â n â de p’ângă lună „Şi credinţa mea cea bună". „Gaz. Trans." N. 153 a, 1888, L M. (Va urma.) FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect sfelagian. D* V»IIIc TcU*. (Unun.) Cioc olt, dea ciooou — Lembrior tu „Con- vorbiri Literare*, a IX. pag. 7., acest joc da minge 0 deacrie aub numirea: de-a (icni. Cina», cină» el s» togmeH- Ungurescul OMM. Ci o k g = mobiiîeruJ oiffl. Cin66 = pâpuţe, legătură. Ungurescul atomi. Foarte artre-ori aa auda şi in tontul: mul- ţime, limbi mulţi, apr. fi. In fraaa: In uli(i sta un cimbu da oameni a Io stradă ■ta o gloată da oameni. C i o e i = bi( îndoit la capăt In linia spirală. Ci 6 ba n = scafă. Ciocâltiu, pluralul o ion Al ta u A,= unealtă, instrument. Ciooluţ — ciocârlanul. Alauda criatata. în- văţatul nostru (blkloriat, dnul S. Mari acu, In „ornitologia poporali* pag. 335, tom. JL, undo tractează despre ciocârlan, Înşirând mai multa legende ce fantasia poporului a plismuit aaupra acestei păşiri ţi ieloriteJe numiri, sub care este cunoscuţi Romanilor nu înşiri ţi numele ciocluţ, semn evident, ®â pini acum nici n'a fost cunoscuţi această ntunire ţi tn alte ţinuturi locuite de Bo- ®dni nu se obidnuesce. C i o □ t = os. Intr’un descântec de pocit: „Eţi cias râu ghin crerii capului, „Ghin faţa obrazului, „Ghin unghii, „Ghin ciont, „Ghe subt ciont, „Ca N. ai rfimâe curat, „Precum Domnii ’l-o dat“. etc. Pentru a exprima ceea-ce se »haida încoace 1 C o c i u b â — bordeiu, cramă, căită de tot mică ţi sârântoacâ. Co bâ r 1 4 u = nu sciu să aibă decât sensul: îngrăditură cu pociumbi cu scop de a în- treţine gâsce ţi alte pasări de casă, sensul de vizunie nu este folosit. Cobă 1 toc = lac, loc mlăţtinos. Coc 6 ţ —hurlup, prună viţiată. Cod6ş = In limba păzitorilor de vite ţi oi e a se înţelege sub acest cuvânt: lupul. Codoriţtfe = coada dela biciu. Cof ăriţă = siărnăriţă. C o h e — culină. Colb» pulbere, prav; usul cuvântului faţă cu prav ţi pulbere este aproape exclusiv. Col botă-ceartă, gălăgie. C o 1 d ii ţ *= cerţilor; cerţi tor nu este cunoscut. Ung. kolduâ. Col du 6sc = cerţeţc. Ung. IcMuUi. Colţ“acea parte a plugului ce leagă, ţine prins ferul plugului de griodeiu. Com i n ţă u» contract. Cominţâuţ —cel obligat, partea os ia asupra sa obligaţiunea. C o n c i u = părul adunat ţi legat la femeile mă- ritate. Intr'un strigăt de joc: „Fetele-’s pâ sd pâretle „Cu gura arsă de setie „Şi cu concinri pupuietle*1 etc. Cordăncid = la strivitorul de cânepă par- tea ce se ridică pentru a strivi cânepa, inul. C o rin dă «colindă. Cord âuc = colac mare împletit cu meşteşug. C o r â g e = curagiu, dispoaiţie bună, inimă. Cu- vântul e folosit sub această formă pretutin- deoea la Românii din Ardeal şi Ungaria; îl aflăm şi în „Ţiganiadau lui Budai Delan, unde în cântecul VI. cetim: „Şi acum chibzuia tocmai să spargă „Capul vrăşmaşului ca şi-o nucă, „Aşa de mare corâge îl apucâu etc. (Ve<}i „Buciumul Român u a. 1876, pag. 312.) CortIil = cuartir, vipt, provedere. C o r fă — brâţar, lemnele ce Bflut puse la po- duri pe de lături pentru a servi de răzimă- toare. Ung. harfa. Copârşâu-cosciug, sicriu. Ung. koporaâ. Intr’o doină: „Dar' cine ne-m despărţit „N'ar avă loc în pământ, „Nici loc în temeteu, „Nici scânduri de copârş&u", „Gaz. Tr.a Nr. 128 a. 1888. Copce = copcă. Copce=s săritura repede a calului ce o face în fugă. Copăs b plesug. Ungr. lcopou. Cdptlil = dacă este accentuată silaba âutâiu, cuvântul. totdeauna are sensul; prunc din flori. CoptIilă=dacă cade sub accent silaba primă, atunci cuvântul are totdeauna sensul: lată din flori. Coş gbe î m b 1 ă ti t = leasă de îmblătit. Coşarcă = cotarcă, coş, corfă, pânier. C o s 6 r = cuţit îndoit la vîrf. Coşoţăl = ban de argint de valoarea 10 cr. Coştîeiu = Costr ee = mohor. Cot = caut. toţr'o doină: „Nu tie-am aflat nlicăirea „Şi tie-am co tatii tătă lumea; „Ghe tle-aş mâi putlea afla, „Cu tătă lumea n'aş ştlinbau etc. Cotătoa?e = oglindă. Cotcor odî (a) = a cotcodăci, a cârc&i. Cotângan = voinic, flăcăiandru, ficior biue făcut. Cotună = cătană, ostaş, tntr'o doină de sol- dăţie: „Cum foc n’oiu hi supărat, „Că cotună m'o luat; „Atâta nu m’o lăsat. „Că rămas bun să-’mi hi luat „Ghela firuţfl de iarbă“ etc. Coţob râ = porumbea, roada spinului. lntr'o doină: „Mărită-te coţobrea, „Nu trage nădejdea meaM. „Gaz. Trans.tf Nr. 154 au. 1888. I. M. Cralu noua mirele. Crăiasa » mireasa. Crâmb as codru (de pâne). Orâneul = l. la morile de apă o parte, pe care o învîrte roata cea mică din lăuntrul morii; 2. bucată de pâne. (Nadiţul Rom. districtul Cehului Sălagiului.) C râ gh m ţ â = logodnă. C r e g h i n ţ (mă) = mă logodeso. Cuculbău=melc, moldovenescul culbec. Cucurbău = curcubeu. Cutlă 1=cuvânt cu care alungă viţeii dela vaci. Cu tari ţie, cu tar t!e = cutare. C ureţii ş tii n ă= curechiace, locul unde se samănă cureohiu. Cur tîe = caaă pompoasă, casăşiudilită. Sensul: ocol; uu este folosit. Curt=oiunt, scurt. Uog. hurta. Curuleso=croeso. Cur uitorlă = croitor. Cusurâu = corn dela edificiu. Nu este folosit pretutiudeuea îu Sălagiu. (Cernu ua Cosuici, districtul Şimleului). Cuş-ohl.= atară 1 Se alungă ou această vorbă rîmătorii. Ouştuleso=*gust. Ung. hâatolni. Cuţtuleştle, în frasa: cât îţi ouştuleţtle? = cât îţi custă? — Cuţtuletlii = gustarea. 1. Acţiunea îndreptată în faptă asupra vre-unui fluid, bucată, cu scop de a se încredinţa despre gustul aceleia. 2. Bucata, fluidul menit pentru a se gusta cu scop de a se încredinţa despre felul de gUBt al aceluia. (Va urma). FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect selagian. D« Taellif f«Ua. (Banan*) JD. Dă» de. Dă pentru de ou ae obieleueace pre tutindeDca ÎD Sălagiu, decât Io parte. (O parte dio di»trictuJ Şimleului.) D 4 c A = dace când ţeranul destupă viia din pământ primăvara, înţelegendu-ae sub cuvânt acţiunea de a de- stupa. (Com. Nadeşul-rom., distr. Cehului.) Di, după pronunţare: ghi = de; se usiteazâ însfi şi ghe = de, dar' poate ceva mai rar. In Moldova încă se folosesce di din timpu- rile cele mai vechi. Astfel în „Pravile îm- părătesei** (a. 1648, Iaşi) citim: „acesta lu- cru dupâ pravilele celoru în pârâţi bătrâni vechi di demult li sau fost făcând moarteu. (Cresto. Cipariu pag 222.) Diâc, după* pron. ghiâc=cântăreţul bi- sericii. Din de?—de unde? Se folosesce numai în unele ţinuturi, districtul Şimleului. Din te-cânesc== dintele ochiului. Dip• ce, dipt-oe, după pron. gbip-ce, ghipt-ce»este vechiul derep-ce, pe care atât de adese-ori îl întâlnim în scrierile ce- lor vechi, astfel în psaltirea lui Coresi (ediţ. Hsjdeu, pag. 7) citim: „derep-ce Iubiţi de- şartă1*. Di ngi, după prooţ. gh i u g ft — formă coruptă din: de lângă; este in mod preponderent usitată laţi de corecta de lângă. Dlug, după proo. ghiug^boit, atlrv, mor- tăciune. Este des usitat. Ungur. dog. Dricar-»pilotă de fulgi. Drâgâ le ac* ţin ceva de prea scump. Ung. drdgdlok. Drod, drot = *irmâ de metal. D r ă c o s = şăguitor, glumeţ, păcălitor, cu apu- cături invenţioase în graiu. Droangâ = talangă. Dripălesc = bătucesc (pământ), calc, bat pă- mânt; în sens figurai foarte adese folosit: bat bine pe cineva. D o băl es c — bat toba. Doduros = prostatec, necioplit. Doba n = tutun. D6hănliţă = tutun ţer&nesc. Dl G. Bariţ în dicţionarul maghiar-român, pag. 280, pro- pune pe ungurescul Tcapa’dohdny ou: tutun ţcrănesc, la această specie de tutun ţeranii români din Sdlagiu îi (ţie: ddhănliţă. Doh ăn e z = duhâneac, fumez. In o doină: „Decând joc fete pe-ales, „N’am dohao sâ doh&nes**. „Gaz. Tr.** Nr. 128 a. 1888 I. M. Dolfan = dulfan; brav, ou dare de mână, om care îşi poate pune la oale lucrurile ce pro- iectează sau «jiioe că are de gând să facă atunci şi atunci. D o 1 o g i t =*= opărit, domolit. D o r 6 ţ *= dimie. Ungur, dardoa; este puţin în- trebuinţat. Dom ori tas domolit. într'o doină: „Cântă păsăruica 'n rit , „Trece badea domo rit, „Gâodeaci că nu 'l-am iubit**. (Bflraeul-de-sus.) Dubi» temniţă, închisoare. D u b bs dop, astupuş. D u b 1 e ţ =» dovleac. Dubghiştîin&a-i dubisce. Ducâleştîe = ae cuvine, cât trebue după valoare şi merit; custă; spre pildă: cât du- călestle = de ce preţ este ? In sensul din urmă înfig abia se folosesce. D u d &Il (o) ass a umbla cântând, şuierând înce- tinel; ung. dudolni. Dugan, dugâu = dop. Ung. dugd. Durăeac = dau de-a rotogolul.£ Dur&ituri, pir. = aşchiile gbiluite. Durjuleso = frec; este foarte des obicinuit. Ung. donsolni. D u p = vâscul perinii. E. fî = Ie, aşa e, da. E r c h e z 1 â s o = am destulă vreme, am vreme de ajuns, îmi ajunge timpul. Este ungures- cul drkâzni. Erdemleso = merit. Ungurescul 4rdemelni\ erdemleştle ca formă impersonală are sen- sul: plâtesce, preţuesce, valorează. Ertâş as tăietură de p&dure; foarte folosit. Ung. irtds, Ertuâac = stirpez, taiu, curăţeac. Ernattic = iernatec. Est im s» estimp. El es t â u, mai adese i Ies teu, = dospitor, cres- cător. Ung. ilesztS. £ i» vei; mai adese este —. F. Făcău * galbin muce<}iu; foacă, nume ce se dă la cai. Cuvântul se derivă dela ungu- rescul fdkâ. Fac, în trasa: iă*tle încoace are sensul dă-te încoace. Fâgâş, fogaş, => cuier. Ung. fogos. Făgădău = han, birt. Uug. fogadâ. Fâgâdaş = promisiune. Ung. fogadds. îl întâlnim cuvântul şi în catechismul ealvi* nesc, unde citim: „după tâgâdaşulă tâu d&ne putere şi voeu. (Ediţia. Bariţ, pa- gina 74.) Fâgâdâtltl = juruinţă, promisiune. Făget = fogât; toate ouriutele formate cu sufixul et, contra usului literar, în dialectul s&lăgian au a scurt în et* FftUţ = fudul. Cuvântul se obiclnuesce şi în graiul bihârean. F â rină =b făină. F ft r ş â n g = carne val; este rar folosit şi mai mult ou sens ironic. Ungr. farsang. (Corn. Leleifi, distr. Hodod.) FâtîoI = vâl, crep. Ungr. fdtyol. Feghâu = copacul de pe oală, acoperiş. Ungr. fedS. Fomeiuşoă = la râsboiu prin amnar treoe o chingă ou găurele mioi, oare bo chiamă femeiuşcă. Fe n I eg h o t o so =» ameninţ; este des între- buinţat. Ung. fenyegetni. F«Ieşeae -= a prinde giiră ou cineva, a răs- punde neobrasnio la oele-oe ni-se Jio. Ungr. feLetelni. FeleIesc-»răspund. într’o doină de pe Er, o parte a Bălagiului: „Decât în ţeară străină, .Mai bine-i în satul tâu IV „Şi cu apă din pârău. „Că omu ’n ţeară străină „Se tema şi de-o găină, „Dar omd în satul lui „Fele leş te ori-şi-cui11. „Qutinulu. A. B. Nr. 7. an. 11. Este unguresoul felelni] cuvântul sub forma substantivală: feltleatiu, îl aflăm şi în codioele Voroneţean, astfel citim: „ascultaţi aomu al mieu oărtră voi feleleatiu lu (Ve<}i: Probe de manuscrisul VoroneţeanK în „Au- rora Rom.“ pag. 146. an. 1882.) Felehârţ=crucea rudei. Fel ea e soldau turmeta şi gozul în lături ou o mătură specială de pe aria unde este grâul de-a lungul aşternut. Uugr. ftlewnt. Fele ai toa re = mătura ou oare se „fele- *estîe“. Ferghetleu= la car este dricul, pe oare este aşezat podul şi asupra căruia stă: ferghetîeul. F e 11 e = rudenie, consângonitate. (Corn. Nade* şul-Rom. distr. Cehului.) Ferastâ = ferastră; „puiil de ferastâu ochiu de feraatră, geam „tooul ferestii* «= teaca, închi^âtura ferestrii. — într’o doină: „Până străinu-i în masă, „Io sustîin pă sfi fer a stă, „Până străiufl-i în binău eto. (Va urma.) FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect sâlâgian. £>• ▼ •sili* ¥«U«. (Uimar*.) Ffrb«sM ^iee dwpre furtună când vuetce. fere* interjeefiune*: in lături! Ung. filre; dat întrebuinţat. Feregh e u = feredeu, baie, «caldă de apă. Se află şi in aCatechismuJ oxlvinesc*, unde citim: „Curăţitau beeâreca aa pri In fere- da ui â apel*. Eete ungur. f6rdd, feredd. Fărtâiu= pătrar (măsură). Ung. ţmrtdlg. Feşnic = sfeşnic. întro doină: 9Pănâ atrăinu-i tn cină, ,Io ţilă feşnic şi lumnlinâ, „Dâeâ gată de cinat, „Io-’s aştlernâtoare gbe pat*, etc. Feştanlit— sfeştanie, (Com. Nadeşui rom., distr. Cehului.) F e ş 11 i c =-- zugrăveală. Ungur, feetik, Fe t e i e =* plurtJui dela: fete. Intr'an dea- căntec de albeaţă: .Se luară nouă fetâle .Cu nouă şUergurele, .Cu nouă deptănaşe; Klime 'n lume ou le-anghe (aude), „Noma maica sfântă .Ghin poarta cerului, .Ghin dreapta Tatălui: tDa, ungbe xnereţi roi, nouă fetăle?* Aci două ipotese pot avă loc, sau câ forma fetele este pentru rima ştergurele, sau că le este ternii naţiunea diminutivă pen- tru te in fetiţe; cea dintâiu cu poate fi te- meinică, pentru-că e ceva prea neobicinuit, ca rima primă să se acomodeze după a doua şi nu din contră; ne rămâne deci a conclude, că aci cuvântul fa tăie are sufix latinesc, fo- losit poate oare-când în graiul viu al Romfi- nilor; ba se poate presupune, că şi era doară întrebuinţat şi Ja scriitorii noştri vechi, întru- căt în dialectul sâlăgian s'au păstrat şi multe alte forme gramaticale şi cuvinte vechi, care astăzi nu mai sânt obicinuite nicâiri. Fiara pământului, după pron. hlara = o plantă de coloare cam roşetică ÎDchisâ, nu creace mare, se află în Jocuri grase şi în- deosebi în grădini cu legumi; este bună pentru bube şi cu deosebire se folosesce îm- potriva „bubei rele*. (Com. Nadeşul-rom., distr. Cehului.) I Fi - birâu, fi-curator etc. «jude-primar, cura- tor-primar, fi în graiul ţeranilor se folosesce pentru a arăta, numai înaintea altor cuvinte, pe şeful, pe mai marele. Este ungures- cul J6. Fic=fiiu, cuvânt format după analogia feme- ninului ficâ. In balada „Toma* ce am din giurul Cehului: „Pnincft-afarft 'fi-o eşit „Tât strigând şi ţîpotlind, „Că cinfe 'n lume 'şi-o văo pasăre de apă la pene neagră, la picioare lungă, cu care fuge prin stuh şi trestie cu o mare dexteritate; carnea îi este foarte căutată. Ho mă nîiţă = mătâhală. Homnogiu = locotenent. Ungurescul had- nagy. Homp —gruiu, dâlmă, deal mai mic; ungu- rescul homp. Hol a tle = acareturi, superedificate; se folo- sesce şi fără aspiraţie, însă mai rare-ori. Cuvântul s'a folosit şi la seriitorii vechi, astfel Miron Costin îl folosesce de mai multe-ori, odată chiar în înţelesul: cetate, fortăreaţă. în „Istoria de crăia ungurească decând şi cum au că(^ut pre mânile Turcilor44 citim: „Şi făgăduindu-’l două ol a te a Mun- caciului şi a Pataoului44. (Vetfi „Opere com- plete, ed. Urechie, pag. 63, tom. II.) Holbură = volbură. H o 1 u b ă=hrubă, bordeiu. Ho Im = cumul de pământ grămădit în formă de moşiroiu. Ungurescul halom. Hore» ori-ce soiu de poesie ce poporul cântă. Horincă = vinars, rachiu, holercă. Horincle = edificiul unde bb ferbe vinarsul. Horaiţă=stradă; în România cuvântul nu se obicînuesce; în graiul ţeranilor din aceste părţi este adese-ori folosit, dacă ţeranul voesce să exprime, că cineva: umblă fără scop bătând în lung în şi lat străzile, co- muna, ma- ramă, pânzătură, batistă. într’o baladă din giurul Cehului Sălagiului: „Ea afară o eşit: „Na, bade, cheschenlaua, „Când î hi la trl sate „Şi-on jumătate, „Coată (caută) cheschenlaua, „Că la mijloc tătă-i ruptă „Şi la patru cornuri cruntă1*. Cuvântul îl aflăm şi în „Catechismul cal- vinesoa, unde citim: „Uneori pune numai kes- kenulă pre bolnavi şi se vindecătf. (Ediţ. Bariţ, pag. 125.) Cuvântul însă aci are o formă deo- sebită de a graiului sălăgian, dar' numai pu- ţin curioasă. Se derivă dela ungur. kesaJcentf. ChicâtXe = un soiu de pesce, cunoscut lto- mânilor din alte ţinuturi sub numirea de căciugă. Este ungur, hecaege. Chilăvesc, după pronunţare: tXilăghesc-* schilodesc. Chilin, după pronunţare tlilin şi tXi- 1 i n g h = separat. Verbul e chilin- ghesc (mă). Chinzuesc, după pronunţare tXinzuesc = torturez, turmentez, are şi sensul reflexiv. Chinzâiu, chinzueală, după pronunţare tîinzaiu, tîinzueală = tortură, turment, muncă. Chip, după pronunţ. Hip = icoană. Ung. kip. Chipeţ=măsura cu care se ia vamă la mori. Chiseliţă de tăriţă, după pronunţare tXi- săliţă = borş. Chosleusgerm. der Kasten. într’o doină: „Să mă văd la maică fată, „ŞtXiu-aş prima cum să poartă; „U-aş punle după ohosleu, „U aş jura cu jurători, „Că nu-'mî trebe peţitori11 etc. (Va urma.) FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect sSlâgian. TMllle Valda. (Unnan.) JL Lk (a) = acest verb aproape apus din graiul viu îl aflăm la scriitorii vechi adese pentru a exprima conceptul: a spăl a, astfel în psal- tirea Scheiană, ed. JBianu, pag. 14, citim: nu stenifu în suspinele măle şi Iau în toate nopţi stratul mieu", în psaltirea diaconului Coresi (vetfi „Glosarul psaltirii iui Koresi" de G. Seulescu, pag. 342, „Buciumul-Rom. a. 1876) earăşi: „Faţa ta o 16 ca se nu te areţi ominilorti ci agiuni". Verbul în acest sens se mai obicînuesce şi astăzi în graiul din Sălagiu, însă singur atunci, când vorba e de spălarea rutelor, astfel în Să’ lagiu se tfice: a la ha în Ie pentru a spăla rufe; verbul în dialectul din Sălagiu mai are sensul: a se peptena, a peptena. In balada „Ileana Petri1*; „Ileana pe cap se la, „Pe fereastă se uita". Lâbdă, lapt&=*minge, pilă; în Marmaţia se linţolm; ungur, le- pedff\ este exclusiv folosit, L i t ă r ă *s litră (măsură). LIurcă = zamă subţire şi rea. Liburţ=un soiu de pasăre cunoscută sub numirea: nagâţ, ciovlică, libuţ, bibic etc. (Ve dovleac. L u h â r = trifoiu. L6ston = un soiu de pasăre mai mare decât rânduneaua, dar’ mai mică decât graurul. în ornitologia poporală a dlui Marian, tom. II., pag. 121, ni-se spune, că lostunul este un soiu de rflndunea ce îşi face cuibul sub streşini şi în maluri de rîuri, în Sălagiu Bub numirea aceasta este cuno- scută: drepneaua, cypselus apus. Se obicl- nuesce frasa: gras ca lostonul. M. Măcioc=mâtoc. Mâdăresc»nineresc, răsfăţ. Magă~cel puţin, deşi; în sensul dintâiu în- tr’o doină: „Magă mâta'r pută face, „Nouă să ne dae pace", | „Gaz. Trans." Nr. 162, a. 1888. X. M, Măga n—singur. într’o doini: „Şi leagăn de măgheran „Să mă leagăn de mâgan". „Gaz. Trans." Nr. 235, a. 1888. I. M. Aci cuvântul măgan premers de prepo- siţia de are înţelesul: de sine. M ănân ţel ez —dumic. Mâi = mai, latinescul magia. Foarte adese-ori se pronunţă în graiul din Sălagiu mai: măi. Măi a iu=păpuşoi u, pine .de pâpuşoiu. Cu- vântul are sensul din urmă în „Prunca şi voinicul": „O cojiţă da mălai „Făcută de nouă ai". „Gaz. Trans." Nr. 267, an. 1887. în satira următoare: „Nu te ţine-aşa de sus, „Că ce trebe toate nu-s, „Nici ai sare ’n sălăriţă, „Nici ai mâlaiu pe poliţă". Mălăiăr—om molatec, papă-lapte. Mângoră, mângură=o ţîră, o schinteie. M â n d r u=frumos. Ma n got â = unealtă. Mănsalău=viţelul oe este aproape a fi în* ţărcat. Marhă = vită. Cuvântul este demult intrat în graiul romăneso, astfel în „Sicriul de aur" tip. la ă. 1683 în Sebeş citim: „Ga* beuşii Iau lovit pre dânşii, şi m a rh a o au prădat", (După Crestomaţia de Cipariu, pag, 109.) Mârjoitl&m femeie perdută. îo „Prunca şi voinicul44, poesie culeasă din dist. Crasoei: „Muierea do-a patra-oară „86 fie mare inârjoalâ44. „(Jaz. Transilvaniei44 Nr. 267 a. 1637. 1. M. Marmangol ceva ce poate fi mai bun; lu irasele: vio ca marmangeiu), f6n ca marmangelul şi iu alte frase de felul ace* atora „marinsiigcl44 are sensul aci indicat. Mărturie» tîrg săptămânal; in comitatul Sătinar IncA ee loloeeaoe cuvântul tot in aoeit «ena. M a tron, matroană » cuvântul 'l-am aufjit In corn. Nadişul-rom., districtul Cehului, pentru a semnala: bătrân, pisica bătrână; in oomitatul Bolnoo-Dobâca 'l-am aurjit (ji- o6udu-se vacii bătrâne (matroană). Cuvân- tul este vechiul mulors bătrân, astătji dispărut din graiul Rumânilor din alte părţi, în ovangelia Coreei cuvântul ocară şi sub forma de verb, astlul: „Acăsta mătorise intru <)ile multe44, (Ve^i „Glosariul ovang44. de Coreei, tip. la 1661, Braşov, elab. de G. Seulosou tn „Buniumul-Roinân44 a. 1875.) tn „Pravila cea mare4*: larâ m Atorfi laste do la 70 do ani, până la opttlzeci44. (După „Greatoinatiau de Cipariu, pag. 179.) M AsHibă»u =a vitreg, maşter. MAştliboaiess maştehă, vitregă. MăaAriştYinâsss măzărifce. Mazăre » fasole, in mai multe comune am au<)it mazăre pentru fasole. în satira urmă- toare este cuvântul Întrebuinţat In acest sens: „SeoalA, mândră, dă-'mi de oină, „Baiu, oă apa-i la ffintânâ . „Şi mazărea-i în cAmarft, „Nu vine singură 'n oalău. M e n I i r e = pomenire; se află şi în cate- cbismul calvinesc în acest sens. Megbiş = totuşi; este des întrebuinţat. Ung. ntfgia, în balada „Gruia lui Novac44: „Apoi de trei pălmi în frunte, „Megbiş nu vorbesce multeu. „Gaz. Transilvaniei44 Nr. 46 an. 1889. A. B. MelegAr, melegâgh iu =s pat cald. Ung. mdegdgy. Melestescss. sdrobesc, adrunein, distrug. Mereu s rotund; se ^ice despre bravii ro- tunji ce se transpoartâ ca plutA pe apă. Mere, meri, merem, mereţi = merge mergi, mergem, mergeţi; în graiul Români- lor din Ardeal şi Ungaria este mai deasă forma lipsită de g. iu doina următoare: „în grădină pe cărare, „Pagubă, că-i iarba mare, „Gbe nu pot horind a mere „La a mlele floricele, „Să le ud cu apă rece, „Doară gbe dor îmi va trece44. Merită, mere că-a hi bunii; „Străinii cu-a lui bunlaţă „Mănâncă a me vieaţă, „Străinii cu-a lui bunleţă „M’adună la bătrânleţă**. Intr’o altă doină o pentru pluralul au: „ Frunză verghe ghi pă fagi, „Fostu-’şi-o doi tînleri dragi; „Ghe s’ar lua câţâ-'şi-'şi dragi, „N'ar mai hi frunză pă fagi; „Da se ieu şi cei urîţi „Şi fagii-'s îngrămăghiţi**. Oblon = numai fereastra de scândură dela poiate şi grajduri. Ocfiş, câte odată tiăcâş, = cuminte, deştept, ager. Ung. okoa, O c o 1 = curte. O d 6 r sss curte; — este ung. udvar. Olagâ = glaje; adese se pronunţă: uăiagâ. O a! = a! ca semn de mirare. O i tt = voiu. De câteva-ori întâlnim auxilia- rul voiu sub forma oi h şi în scrierile lui Miron Coatin; — astfel spre pildă în „Le- topişeţul ţerii Moldovei dela Aron-Vodă încoace** citim: „Câinilor 1 âcă eu ol pur- cede dirept asupra Ghiaurului, şi nu cu altă armă, ce numai cu sabie**. (VeZi „Opere Complete** ed. Ureohie, tomul L pag. 675.) într’un cântec ostăşesc din giurul Cehului: „Unghe-oiu muri maică, eu „Nu-'s atlicuţă ghe sâoară, „Numa feciori ghi pă ţară, T „Nlici atlicuţă ghe ovăs, „Numa feciori tăt pe-ales, „Nlici firuţă ghe grău, „Numa sânge până ’n brâu,' „Şi io, maică, oiu muri „Pă ţărmurii Dunării, . „Fără lumnîină ghe ceară, „Fără om ghin a ine ţară* etc. O g o e 8 c = liniştesc băiatul din leagăn, O g r ă 4 d = grădina de legumi. Ol, tiăl = ulcior. Olovoancă = oală foarte mare. Oltoan = oltoiu; ungur. oUvdny. 016iu = interjecţiune ce ţeranii obiclnuesc când alungă cânele. O m = auxiliarul vom. O n = aproape exclusiv pentru un. în balada „Aniţa Bannluiu ce am din giurul Cehului: „Când fu loch la mijloc, „La mijlocii târgului; „Lua tîrgfi ghe-a rîndfi „Şi şetrile ghe-a şirQ. „Şi vi n Ie-on Turc şi vinfi doi, „Vinle altfi mai ’napoi" etc. Tot în acea baladă: „Pă cel gheal, pă cel colnic, „Mere-o mândră cu-on voinic; „Voinicii ghin graiu grăiâ: — „Astâcji caghe târg la Brăila „Şi el n’are ce mina. „Strigă altu ghin t-o n gheal.. .* etc. O p • î g ă osîgă. Qf =, auxiliarul vor. în acrierile lui Miron Coatin încă aflăm această formă ca scăpată din condeiu, astfel în: „Istoria de crăia un- gurâscă decând şi cum au că4ut pe mâ- nile Turciloru citim: „Nădăjduiă Arde- lenii că or pleca pe împărăţie la paceu. (Opere, compl. ed. Urechie, tom. II. pag. 59.) Tot acolo: „Deci de or fi dreptâ si se vor da sub ascultarea împărăţiei, vor hă- lăduiu. (Pag. 60.) O r o e ş = urieş. (Corn. Salaţig, districtul Ce- hului.) Ortaci companion. Oştorâş=*ficiorul ce mînă boii prinşi în jug; ungur, oatoros. 0 a ş d ă şi fiaşdă = ud până la ob, întinat din cap pănă în tălpi; cuvântul sună tot aşa de des şi cu /, fiajdă, Originea cuvântului în cestiune este a se cerca, nu fără de ori-ce temeiu, în vechiul oajdâ =- verigă, cătuşe, ce în codicele Voroneţean ocură sub forma plurală: oajde. („Probe de manuscr. Voro- neţean" în „Aurora Rom." a. 1882 pag. 147.) Păci fi = miop. P ă = pe. Pădureţ»gangrenă, cancru. Pala n t, palane» gard de scânduri; — un- gur. ;paldnk, primit dela Germani: din Pa- laoke. 1 Pâler = mai marele între zidari, între dul- gheri; cuvântul în România nu se obicl- nuesce. P a 1 a ţ c ă = ploscă ; — ungur. pţaldcBk. Paleţ = P a 1 ţă u = baston; ungur, pdlcga. P ă l i n c ă » rachiu; unguresc, pdlinka. într’o doină din giurul Crasnei. „Cui i place palinca, „Şese boi n’a mai mina" eto. „Gas. Trans." Nr. 128 an. 1888. I. M. Pai ele a ţiganului » calea lui Traian. P â n = prin. într’o doină. „Ţucu-tle, drăguţ lăsat, „Multâe inlele moli ai dat „Şi pân dor şi pân bănat" eto. P a n ă = buchet. în doina următoare: „Bădişor de presta vale, „Ce porţi pană aşa mare? „Poartă pană retezată, „Cum îţi stau boii ’n poiată". „Gaz. Trans." Nr. 154 a. 1888. I. M. Până» păduchi, ţeranul din aceste părţi 4>ce: „’l-o umplut până" »în starea cea mai de- plorabilă a ajuns, încât ’l-au umplut păd.. P â n c = period, vremea spre ex. :Qpâncfi cireşe- lor » vremea când cireşele sfint mai cu pri- sos şi mai multe în comparaţie cu alt in- terval de timp al aceluiaşi an; — mai bine s’a pută 4ice: floarea vremii pentru un lu- cru cutareva. P â n - c e = pentru-oe. în doina următoare: „Tăceţi Gătii (ochi) nu lăcrămaţi, „Că voi sfintâeţi ghinovaţi, „P â n - c e sama nu luaţi „Cu cinte mâna*voi daţi?" P â u i e — se 4ice numai la pânea făcută din aluat nedospit; aluatul se frământă vîrtos, ca pentru supă. P â n g â = prelftngă; este de tot obicinuit. Păpâruză, păpărugă = (Va urma.) | FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect sSlâgian. Pe Vanilie Vaida. (Urmare.,) Păsat = pisat; grindina măruntă şi ometul ce cade în formă de mici grăunţei?. Păstă = preste. In doina următoare: „Păstă Someş, păstă tău „Se veghe-o Jumnlină său; „Ba nu-i lumnfină ghe său, „Că-i dorfl mândrului mnîeu. Şi nfime 'n lume nu ’l-a stînge, „Da Infima mă ce plânge". Părăstas =pânea în forma prescurii ce duc credincioşii la biserică şi dau pe seama can- torului. Pară= cartof; pentru a se putâ distinge de celelalte pere ’i-se $ice: pară de pământ. Păsulă — fasole. Dintr'o doină: „Frunză verde de păsulă, „Astă încă nu-i destulă". „Gaz. Trans." Nr. 153, an. 1888, I. M. Pasărea plugarului=se folosesce foarte adese-ori pentru; ciocârlie. Alauda arveruit. Păşii a* forma imperativului: pas l Pa şiş o r posesor; cuvântul s'a Introdus prin administraţia vechie, a cărei limbă era cea latinească. P ă ş u ş =*= paşaport. Păzesc, sens reflexiv şi transitiv, = mă gră- besc, grăbesc spre cineva, cuvântul în acest sens nu este folosit de graiul literar modern, ba nici în limba vechilor cărturari nu stă întrebuinţat, singurul cas excepţional ce îl cunosc este următorul în Dosofteiu: „Păziţi dară de vă suiţi la părintele mieii". (Verji „Glosariul profitolologiului metrop. Dosofteiu" elab. de G. Seulescu. „Buciumul-Rom." a. 1876, pag. 404. » Pfizît u râ— ferturfi, | Pe ele»» friptură; cuvântul este ungurescul pcctenye, îl aflăm şi în psaltirea în versuri a lui Dosofteiu metropolitul, astfel citim: „Nu cer pecie de vacă, „Nici de viţei şimă placă". („Glosariu" de G. Seulescu. „Buciumul-Român" a. 1876, pag. 12.) Pedepsesc (wiâ) = 'mi-se face urît de ceva; mă obosesc de ceva. Cuvântul nu se folo- I sesce nici ia poporul român dela ţeară în multe ţinuturi în acest sens. Plrâşs acusator, contrarul ou care stai în proces, cuvântul este foarte lăţit ia Româuii din Ardeal şi Ungaria. Io catechismul eal- vinesc încă ocură, spre pildă: „Unde f}ico Chrs. să ne împăcăm cu părăşul nostru până sintem pre cale". (Vetji „Glosariul ia catechismul caivinesc", Bariţ, pagina 127.) într'un act ai sinodului din Blaj din anul 1742 se „se dâ birşag 33 de flţi. în ] doue părţi judecătorilor în a treia parte j pârâşi mari". (Veco despre omul molatec şi fără spor în luoru, despre omul ce abia auflic&nd mai poate umbla. Ploznlesc»pocnesc; în pesonal: ploanleştle =■ trosneaoe. PI oş = pleşug ; cuvântul pleşug nu ’l-am auijit. Pogan» teribil de mare, foarte, cu mare greutate, apr. pild. ăom pogan»om de tot mare; ploaia pogan o plouat «ploaia foarte a ploat; N. pogau o ptlcat ghe pe heisaşul căsii - N. a picat ou mare putere de pe oo- perişul casei. Pogace = rămăşiţa de făină de ouroubătă, din oare deja uleul este stors. Pesoii se prind ou „pogace". Pomeţi pomet; In graiul sălăgian # este aourt şi neacoantuat P o m n I e s o=pocn esc. Pomăghie - - pornadă. Pomnliţar dud. Pomnîiţă ghe câmp fragă. Pou ozleso-aous, Cuvântul a Intrat şi Iu „Evangelia învăţătoare" tipărită în Târgo- vişte la anul 1642: „şi ponoaUuâseâ, ce- ldra oe să întorc dela păcat®, („Crestoma- ţia" de Cipariu, pag* I52J Este uuguree* oul pimasaolni. Ponosît=palid păn& a smolit, fără de co- loare de vieaţă în faţă. P 6 n t=apucătură ; a face pdnturi = a face apucături. Popă=snopul ce se pune mai în vîrful clăi- ţei de gr&u. Poptîistăş=papistaş, catolic. Pop tîiroş = papir. Por egl& = poreclă, conume; în graiul din Sâlagiu cuvântul în cestiune nu are sensul: batjocură, conume de rîs, ci numai şi nu- mai sensul ce în graiul literar exprimăm prin conume. P o r c a r =*= purcar ; cuvântul după-cum în unele locuri din Sâlagiu se pronunţă este de în- semnătate din punct de vedere fonetic. Intr'o doină: „Binlele mnleu ghin fetide „Vlăghica nu-'l poatîe sprie; „Binlele ghin nîevestie „Şi-on porcar îl poatîe scrie „Cu colţii toporului „Pă dunga cuptorului0. Porunceac=trimit vorbă; Bpre pildă porun- cesc celor ghe-aca8& sănătatîe = doresc sănă- tate celor de acasă. Intr'o doină: .... „Nu ştîiu ce 'şi-o tîrguit, „Că 'napoi n'o mai vinfit; „Ghe-acolo mnl-o poruncit, „Pă tri stîice (spice) ghe sâcară, „Să mă duc, că el se ’nsoară" etc. Potâng-^otgon de nuiele rotilat. Potîeresc=«iat| în fugă pe cineva. Potlică*»apotecă. Diotr'o doină: „Kumeneala din potică „Face pe lelea voinică „Şi pe badea de nimică0. „Gaz. Trans.0 Nr. 186, an. 1888. L M. Pot!ică = fitanul tinăr de carpin sau alt soiu de lemn cu care, — parte crepat, parte ne- crepat, — îngrădesc ţeranii păreţi! la case şi asupra cărora în urmă vine lipitura. Un- gur. pafics. Pot ori—-bani buni meniţi dracului; bani cu care îţi acoperi sărăcia. Prân4=” mâncarea de dimioeaţă. Prav=praf; se pronunţă încă şi mai adese- ori prah. tn „Psaltirea0 tip. la Iaşi la an. 1680: „nu aşâ, ce ca prahul pre carele aruncă ventulu0. „(Crestoin.* de Cip. pag. 230.) Prăbălesc=cerc. Ungur. prbbdlm. Pradalău = prădător. Premândă== merinde pentru timp fixat. P r i m ă = cordeluţă. într'o doină: „Când am fost la maica fată, „Fost-am ruje după masă; „Da dăcă m’am măritat, „Fost-am ruje după uşe, „Roşmalin verghe ’n cenuşe. • „Să mă văd la maica fată, „Stîiu-aş prima cum se poartă0 etc. P.risnîilic = o parte din moară; sulul cel mare la morile clădite în pod pe apă în- vîrte şi o roată mai mică, oare apoi pune în mişcare „prianîilicfi0 ce e în legătură cu peatra morii. Priscornîicer=pistornic. Prohit, prohet=deridere, vorbă de nimic. Un cuvânt vechiu acesta, pe care anevoie o Bă-’l obicînuească şi în alte ţinuturi lo- cuite de Români. îl aflăm la autorii noştri dintre cei mai vechi; în psaltirea cea în versuri a lui Dosofteiu: „Cil ce beau la crişme mă cântă şi pre la porţi mă iau în prohită0. (Vecji „Glosariul la psaltirea în versuri0 de G. Seulescu, „Buciumul-Rom.0 an. 1876, pag. 13.) în „Profitolologiul0 lui Dosofteiu: „Cui este vai, cui gâlceavă, cui măhniciuni şi prohituri0. („Glosariu la profitolologiu0 de G. Seulescu, în „Buciumul, Rom.0 an. 1876, pag. 402.) Pruni e t=prunet; e sună scurt. Prunc ghin fratîe=văr. Pruncotîâ n=băieţandru. Pruncoiâş=copil între 7—12 ani. P r a ş c ă u—zablou. Puiu de mălaiu^bastard ce cresce din firul de păpuşoiu. Pumnăşel = mânecar, mangetă. Punga ş= pungaciu. P u r a v = om rău de fire, firetec, iute la mânie. Cuvântul ocură şi în „Catechismul calvi- nesc“, unde stă: „Muiarâ poravă şi îndă- rătnică nu este agîutoriu bărbatului, cei agîu- toriu Satanei0. (Vecji „Glosariu0 la cate- chismul calvi0. Bariţ, pag. 128.) Puricar=în sens figurai despre omul ce pândesce ocasiunea, ca să poată face cuiva supărare prin furtul a obiectelor de preţ mijlociu. Ptîiuîitiiră = chiot, strigăt de joc; prover- bul : nu-i ghe ghină ptliuîtura, ce-i ghe ghină gura = nu-i de vină chiotul, ci-i de vină gura. Pu p = grămăgioară; ungurescul pup. P u p = boboc de floare. Pupăză = un colăcel împletit cu măiestrie în formă lungureaţâ decătră ţerance pe seama fetiţelor, pruncilor le fac colac. P u s 1 i o = surtuc de postav scurt cu bumbi pănă la gfitlegiu. R. R a b 1 ă = mârţoagă. Rablău = fur, lotru, jăfuitor; — se dă şi ca nume la cai. — Ung. răblb. Răduesc = arăduesc, plec, pornesc. Ung. eredni. într'o baladă: „Eacă banlii se-aj unseră, „Pă nîevastă o vândură . „Şi la drum se răduiră0 etc. Rătîie = rachiu. R a t = cercul de fer de pe roata carului; Românii 'l-au împrumutat dela ung. ra/, care apoi earăşi este o formă modificată a nemţescului: der Reif. Ra bd = îngăduiu, dar’ verbul în acest sens ocură arare-ori; la cei vechi deasemenea era obicinuit în înţelesul: a îngădui, astfel în psaltirea lui Coresi: „Doamne rabdă mie şi tot ţie voiu da0. („Gloa. la psaltirea lui Coresi0 de G. Seulescu, în „Buciumul- Român0, an. 1875 pag. 348.) Ramă — cadru, pervas; ungur. rdma. „Ramă-cătăramă0 = joc de copii, pe care A. Lambrior îl descrie sub numirea: Balea- Malea. („Convorbiri Literare0 anul 1875, pag. 8.) Pentru-că cuvintele ce se rostesc cu ocasiunea acestui joc în Sălagiu diferesc de cele publica* e de Lambrior, Ie ponem în vederea cititorilor: „Ramă-cătăramă, ce dai ghe vămii1 — „Blidfi cu plăcinta. „Unghe-i blidu cu plăcinta? — „In casă după uşe. „Unghe i uşă ? — „O ars focfi. „Unghe-'i focfi? — „L-o plouat ploaia. „Unghe-i ploaia? — „O băut boii popii ci roşii. „Unghe-s boii popii cil roşii? — „S’o suit pă scară ghe ceară sus la Dumnte4eu*. Rămăgheso = rămân. Rămuli, rămuri (a) = a semăna la ce?a; spre pildă: plugfi Ista nlici nu râtnuleştle cu cela a tău = nici nu seamănă. (Nadişul- rom. distr. Cehului.) Răntaş = prăjitură; ungur, rdutris. Răntueserr rîsip, afărîm; ungur, rontant, Rapagău = dans după Bărituri ungureni; ungur, ropogd. (Va urma) FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect selâgian. De Vanilie Vaida. 1 (Urmare.) j Răr 6iu = rariu. Răstău = răstel, băţul deU jug. (Comit. Cosnici, district. Şimlenlui.) Răstâuţă = zupă. Răşpoi u = pilă, mare, puitoare; ungur. rdspoly. Răv aş = băţ, pe care prin fel de fel de crestături îşi fac ţeranii computul; ungur. r6va*. R 4b d u c e = seamănă cuiva. Cuvântul se aflâ 9» în scrierile lui Dimitrie Cantemir, dar* sub forma*, reduce deasemenea obicinuită şi în graiul din Sălagiu, însă poate mai arare-ori. «înţelepciunea cel-ce are, prin sfinţenia lui, adecă lui DumneJictar; ungurescul seăvaiz. Sir—mod, chip, stare, spre pildă: nu-i sir ghe scăpat=nu-i mod de scăpat; n’are nilci on sir să poată plătii dăuirle cele mari = n’are nici o stare, nu-i în acea posiţie ma- terială, ca să poată plăti contribuţiunile îm- povărătoare. Ungurescul «ser. S f 61 = fătul bisericii. (Şimleu.) Sguţâesc=scutur pe cineva cu tărie astfel, că se pune în clătinare. Sobă=odaie, chilie; ungurescul anoba. Socăciu=bucătar; ungurescul azakdca. S o c â c i ţ â = bucătăreasă; tot din tulpina aaakdca. Snîiduş—desiş de tot soiul de tufe. S o ar t le «astfel se numesce beşica cea mare, în care viţelul stă acoperit în vacă, care dacă viţelul se fată, prin natură se dă şi ea afară din vacă. Sopon=săpun. Sdărie (a) = a sgăria. Sdrob=»drob; a sdrobi cânepă=a strivi câ- nepă. Sburăţoresc«=deprind în sburat. Sbura (a) = a sări; ţeranul român din Să- lagiu ce fi: zur- gălău. Ţ u rţa 1 ă u- ţorţor. Ţuţura (a) = a ţurnăl. 235, an. U. i oachef, oachefă. Uatlif, uatlife Udori=urdori. Ui6f = sucman scurt cu mâneci. Ung. uj/tu. Ujin a (a)= a mânca spre seară. Ung. oaaona. Ujină = timpul spre seară. 'Uj ură = uzură. Un gheţ=ungher. Ulicău — cel-ce bate stradele. Urziiu = urzitor, aparatul cu care firele se pregătesc pentru răsboiu. j Uretiufe = urecheloiţâ, animal de clasa or topterelor. Urlup = prună viţiată. Uri (a se) = a se obosi. Uspăt6ifi=: oaspe. Uspătoaie = oaspă. U ţ u ţ fi = scrânciob. Uţuţa (a se)— a se da în gleneiu, în scrin ciob. văroasă, tenceueală valeolni. r. Vă c â 1 â f — murueală ungurescul vakolda. Vă căi e s c — tencuesc; ungur, Vădăzli (a) — a vâna; ungur, vaddsani. Văgis =— tăietură; ungur, vdgds. V a n gh i 1 i e = evangelie. Vin zoi = vânzoc, legătură. Văii t af = Interogator, cercetare; ungur. vdUdtas. Cuvântul a bună-seamă s'a fi in- trodus demult în graiul Românilor din Ar- deal fi Ungaria; într’un act al sinodului dela Blaj ţinut în anul 1742 se 8- Şi aci r ba adese fi în final. V e-o = vre -o. V e-u n = vre-un. Veduoaie * văduvă; se folosesce foarte adese-ori cuvântul in cestiune cu sufix augmentativ fără un pic de modificare în sens. Vânt rău—• gută, apoplexie; ’l-a lovit vânt rău = a fost atacat de apoplexie. Vânzoll (a ae) = a se svîrcoll, a se lupta ÎDtre sine cu braţele. V ă r d 6 i u = venjiu. Verin — venin. Intr’o doină: „Ce haznă ghe masa rasă, „Inlima-’mi plânge ghe varsă? „Păharele-’mi par verin: „Nu-’s cu-amnlei, ce cu străin". Vîrv — vîrf. V i c ă a= mierţă (măsură); ung. vika. V i g h e r e = vadră. V i g a n ă u =» vigană. în strigătul de joc următor: „Hop lele cu viganău! „Nu efti ghe ocolâ mnleu; „Ocolfl mnleu i tlinos „Viganăfi ajunge jos. „Eată-o, băghiţă fi na! „Ţîp’ pă viganău mâna! „Şi drăguţa ta fărtatle „Toatle uliţele batle, „Cu uloiuoa după laptle, „Şi ghe veghe că i rău, „Tăt âmblă cu viganău". Vij lă =ss câne de apă. Vintrioel =■ partea pfiutecelui ce oade în jos de buric. Vo j o t =t vuiet, freamet Vojotll (o)=*a vul (spre pildă despre fur- tună). V e-o n as vre-un. Vrem e-g r â — furtună. Vu j o 1 ă — tntoomealăţ potrivire. V u t, vu, = din: am vut şi împreunarea | unui infinitiv, din legătura dintre am vut şi preteritul unui gerundiu şi participiul preterit se formează formă auxiliară. In graiul vechi u era des obicinuită această formă astăzi dispărută din graiul viu în afară de Sălagiu şi câteva ţinuturi din Ungaria. într’o doină: „Ţucu-tîe, măicuţa mă, „Ghe ce maică m'ai făcut, „Dacă nu 'ţi-am trăbuit? nMai binîe nu m'ai vut ere ştie, „Că nu mnî-ai trage nîeghejghe**, Z. Z a di e = şorţ; maramă. în înţelesul din urmă în o poesie din giurul Crasnei: „Cu zadia boare-’i făcea „Şi din graiu aşa grăia**. „Gazeta Trans.** Nr. 42, a. 1888 1. M. Zăgnăta = focul ce se face în gura cup- torului, când se coace; cuvântul a dispărut din graiul viu, dar' la scriitorii vechi se obiclnuia, precum se mai întrebuinţează şi astă<}i la ţeranii români din Sălagiu. în „Prologul** lui Dosofteiu. „învăţa şi topească intr'o căldare răşină, plumbft, cătrănii cu iarbă pucioasă s’o arunce în nontru, şi zise şi de-a segneatâ căldarei**. („Bu- ciumul-rom." an, 1879, pag. 152.) iai că = gaiţă, Zamă, zămuţă=un fel de mâncare; se pregătesce în chipul următor: se pune în oală sau „Iăboş** cu apă carne, care, dacă se ferbe bine, se face din făină de grâu şi smântână hrobeală nu prea groasă, ear’ aceasta se toarnă în oală, după-ce se ferbe şi aceasta, se face prăjitură şi mâncarea astfel pregătită se numesce „zamă**; tot aşa se pregătesce şi „zămuţe**, cu deo- sebire că aci lipsesce carnea. Z ă m o ş e (a se) = a se zămoşi; această formă al cuvântului se obiclnuesce şi în graiul din Biharea. Zară = sărul de unt. Zar = săvor; ungur, zdr. Z a p = păruşelul din leasa carului; ung. zăj>, Z a p o r = torent de ploaie; ungur, zăpor. Z a p o r = vărsat. Ză tor «= ţîţa din care suge purcelul la scroafă. Zălog *= amanet; ungur, zălog. Z1 o t = fiorin; zlot bun » fiorin val. austr.; zlot rău =*40 cr. v. austr. Zgaibâ — bubă rea. Zoii (a) = în frasa: a zoii haînîe= a să- puni rufe. Zup! = când cade cineva cu pocnet, vuiet, se (Jice: o că<}ut zup la pământ, o că^ut zup pe cineva; a bate zup-zup '*=* a îmblătl pe cineva cu pumnii să sune.