ASPECTE LINGUISTICE ŞI FOLCLORICE DIN JUDEŢUL OLT II MIRCEA TOMESCU V GLOSAR DIN JU DETUL OLT 9 SLATINA TIPOGRAFIA „TIPARUL OLTULUI" — 10 4 4*“ Amintirii tatălui meu închin acest rod al bunelor sale poveţe. MIRCEA TOMESCU Cdi GLOSAR DIN JUDEŢUL O SLATINA TIPOGRAFIA „TIPARUL OLTULUI" POST SCRIPTUM Din cauza vremurilor cumplite prin care trecem, care au atras lipsa de timp şi neputinţa de a face corecturile necesare, s’au strecurat unele greşeli, pe care cetitorii sînt rugaţi să le facă singuri. Indicăm numai că substantivul duluari, duluuri, dîluuri este de genul masculin. Din cuvintele notate, pe cînd cercetam graiul acestui judeţ, pu* blicăm doar pe cele care prezintă un deosebit interes şi nu^s cunoscute dicţionarelor ce stau la îndemîna oricui, ca: Diclionarul Universal al limbii romîne de Lazăr Şăineanu sau Dicţionarul enciclopedic al lui I. A. Candrea. Am păstrat însă, formele atestate ca moldovenisme şi pe cele pentru care am notat, cel puţin în parte, un sens nou. Restul cuvintelor date de noi sînt, marilor dicţionare ce le avem ^Hasdeu, 7iktin, Şăineanu, Candrea, Academia Ro?nînă^necunoscute. Pentru multe din acestea, sensul a fost greu de prins, ele neavînd, chiar şi pentru vorbitori, un sens bine conturat decît în mijlocul unei propozitiuni. Ni s’a întîmplat adesea ca cerînd precizarea sensului unui cuvînt se ni să răspundă că este necunoscut ca, mai apoi, acelaşi ins formator săA întrebuinţeze în vorbirea-i cu un vecin. Notînd întrebuinţarea acestor cuvinte în diverse poziţii, am ajuns să înţelegem şi să le redăm sensul cît mai apropiat. Trebue să recunoaş* tem că«i greu de redat prin alte cuvinte semnificaţia unui cuvînt; adău* gînd la aceasta şi vorbirea figurată se înţelege că numai în mijlocul unei propoziţiuni cuvîntul îşi are toată strălucirea vieţii sale. Pentru aceasta am dat cît mai multe citate în care apare cuvîntul respectiv. Nu vor figura, în lexicul nostru, cuvintele întîlnite numai în folclor, care prin însuşi natura lui conţine forme arhaice şi denaturate în de* cursul vremii, ca formă şi chiar sens. Cităm, pentru a ilustra acestea, din colecţia noastră de folclor: „La cap, cap de comanac; ,,La inimă, iinimă de vidră; „La picere, picure dă gligon“. (Descîntec de izdat). sau : „Apă lină, „Dăla Rusalim venită, „Cum ştii să speli „Dşalur’li şî văili 5 „Dă toate spurcăciunili, „Să mă speli şî pă mine „După cap, „Dă piei dă rac „După spinare „Dă piei dă catane", (Descîntec der înftto în primul citat avem vechiul gligon = pui de mistreţ, dar pe care subiectul mM explică prin „fiară sălbatică". în al doilea—urmaşul latinului catns, păstrat în grupul romanic din occident — vezi fr. chat — iar în grupul oriental atestat numai în aromînă: cătuşe. Iată însă că forma cătane, care pentru subiect avea sensul de „animal care face rău oamenilor", ne dovedeşte existenta lui şi în dacosromînă. Un nesecat isvor de cercetări lexicologice, folclorul nu este şi un material în basa căruia să caracterizăm graiul actual al unei regiuni. Pentru aceste motive în alcătuirea acestui glosar nu intră şi cuvintele întîlnite în folclor. Materialul folcloric va fi interpretat şi linguistic în monografia ce*i va fi consacrată. Urmărite geografic, cuvintele noastre se grupează pe două re* giuni: sudică şi nordică; cele din sud sînt multe de origine turcă, pe cînd cele din nord sînt venite din Transilvania. O limită între aceste două zone nu se poate trage; cuvinte din zona de sud pătrund une* ori adînc in nord, acelaşi lucru întîmplîndu=se şi cu cuvintele din nord. Pe vîrste, cuvintele noastre se grupează deasemenea în două, prima grupă fiind cunoscută numai bătrînilor. Tot bătrînii cunosc şi parte din cuvintele zonei opuse, specificînd însă, că „aşa se zice la vale" sau „la deal". Pentru cine ar vrea să urmărească aceste două aspecte, am in* dicat după sensul fiecărui cuvînt dacă este notat şi deci cunoscut nu* mai din regiunea nordică sau sudică şi dacă îl cunosc atît bătrînii cît şi tinerii. Rod al sfaturilor şi îndemnurilor domnilor profesori Al. Rosetti şi D. Şandru, pe careţi rugăm să primească mulţumirile şi recunoştinţa noastră, glosarul acesta apare prin sacrificiul făcut din marea dra® goste pe care domnul General Gh. Petrescu, Inspector General Admis nistrativ, o are pentru judeţul Olt; rugăm pe domnul Inspector Ge* neral Petrescu să primească sincerile noastre mulţumiri. 6 A. aba, 1. Interj. Exprimă mirare şi îndoială: „aba mă zău, mUo făcuşi“. 2. s. f. Dimie albă; termenul s’a păstrat mai bine în sud, au* zindunse chiar şi acum, unde influenţa turcească a fost mai puternică. abate, v. 1. A cîrmi carul cu boi spre dreapta sau spre stînga. 2. refl. Asţi trece prin minte un gînd rău, care te duce spre o faptă necugetată. abiy adv. Anevoe: abi vine; arată însă, în mod obişnuit un sen* timent puternic: „cfabM văd de drag ce li4“ (le este drag nes* pus de mult). acere, (acerem), v. A se pripăşi pe lîngă casa altcuiva; se în* trebuinţează atît pentru oameni, cît şi pentru animale, mai ales cîine şi pisică. aciray v. 1. A nădăjdui, a spera: „un om ducîndusse . păla un vecin, or ie gata cu masa, or are ţuică, nu pleacă pînă nu*i dă., aciră să*d dea“. 2. A cere de pomană, sens mai puţin răs* pîndit şi mai mult printre tineri. agăiţa, v. refl. A se prinde scai de cineva şi a nuA da pace (în deosebi depre copii); „nu mai mă înţeleg cu ia (=ea) neam ; s’agaiţă dă mine şi nu mă lasă să mă duc niecăieri“. agăvări, v. A rîvni, a acira: „ala nu agăvăre să ia nimic din ave* rea mea“. aişte, 1. adv. Vraişte: „a scăpat (boii) în grădină ş’a făcut po* rumbii aişte; a venit un vârtej s’a făcut grîu aişte. “ 2. adj. Pustiu*, „a rămas aişte.“ ala laie, adv. Droaie; „să ţîneau alalaie după iel(t. ălă s. f. Vijelie, furtună: „ce ală vine" (= vînt cu nori şi ploaie). alde, articol invariabil, referitor, în deosebi, la rude. Se întrec buinţează şi ca pronume des monstrativ; am putut nota, în acest caz, doar formele de nom* alde şi acuz. pe alde, l-alde. Circulă în sud. alimănlt, adj. Afurisit, blestemat. aiivăni, v. refl. A se aciua: „o să te^alivăneşti la unu“=o să te aciuezi, să te duci şi să te în*» grijească numai unul din toţi fii pe car^-i ai. altoi, v. trans. A bate. angălat v. refl. A se compromite, a săvîrşi fapte nedemne, în ve* derea unui cîştig material. angălat-ă, adj. Nesimţitor, ne» 7 păsător, se complace să tră* iască în murdărie şi nu®şi în= grijeşte ţinuta: „i^angălată rău ş=aia,“ spunea mama mea despre o tînără femeie, despre care soa^ baftă, s. f. Noroc, soartă; „cum uo fi bafta. “ bariş,-uri, s. n. Pînză fin ţesută pentru îmbrobodit ^ baticurile actuale. 2. Broboadă de lînă, purtată de femei pe cap. başchiolă, s. f. Batjocură, luare’n rîs; „nu mă lua’n başchiolă. “ başoldiu, adj. Om care nu=i în toate minţile; prostuţ, sucit în gînduri. Se spune mai mult oa* menilor cu defecte mintale, dar mai ales corporale. batic ruri, s. a. Ţesătură fină de mătase purtată de fete pe cap. băbălog, adj. Neputincios, debil, cu mişcări de bătrîn. bălăbăni, verb. 1. Transitiv: a suci, a învîrti ceva sau pe ci* neva şi pe o parte şi pe alta ; sens puţin răspîndit. 2. Intransi* tiv: A atîrna în jos şi a se mişca încoa şi încolo, c. Refl. A se frămînta^ în timpul nopţii şi a nu putea dormi din cauza necazurilor. bălmăji, v. A vorbi mult; a spune prostii, neadevăruri. bănănăi, v. 1. A mişca încoa şi încolo, a umbla fără rost sau căutând ceva, a munci. 2. Refl. A se legăna. bănănăa, s. m. 1. Muscă mare. 2. adv. Fără socoteală ^ se în* era sa povestea c’a găsit^o de mai multe ori dormind cu co* pilul plin de murdărie lângă ea. (L=am notat de mai multe ori dela mama). B. trebuinţează doar în expresia : ,,a umbla bănănău". bănui, v. refl. A se teme, a crede că: „mă bănui că d’aia n’a venit". băoni, v. A suna înfundat din cauza unei lovituri. Copiii când dau cu căciulele de pămînt, acestea băone; băone, dease-menea, spinarea unui copil sau animal bătut. bărarătu, în expresia: ,,se ţine tărărău^ bărărău“ — a se ţine u« nul după altul; a ţine un lucru încurcat. bărbat, adj. Harnic, vrednic. băţoinat., adj. Dîrz, de neclintit în atitudinea sa : „tot iei ie mai băţoinat, că nu vrea să să lase după lege.“ bîjbîi, v. A căuta pe întuneric, dibuind cu mîinile; a umbla decolo, colo, fără rost, sau cău* tând să fure fără a fi văzut. bîntui, v. A umbla, a căuta să facă ceva: „dă cînd bîntuie să să’nsoare) Insă, bîntuie, mai ales, vîntul, sărăcia, foamea, boala şi moartea. bîstîcîiy v. Se spune despre copii, cînd îşi frămîntă mîinele şi pi= cioarele. 2. A umbla prin oale spre a cu* lege - pe furiş ^ resturile de mîns care. 3. A răvăci ^ în căutarea 8 unui obiect ^ lucrurile de prin casă. bîzăr, s. m. Gulerul unei ii, cu creţurile sale ; cămaşe ruptă rău ale cărei trenţe sunt ţinute de guler. bentriiri, s. n. I. Groapa făcută \ de care, unde după ploi se adună apă. 2. Loc jos ce ţine apă, loc mlăştinos. berbeniţă, s. f. Vas de lemn în forma vedrei, fără urechi însă, întrebuinţat la cazan ca să curgă ţuică, în el, înlocuit azi de botă. Termen cunosct de bătrîni. bezmetic, adj. Prost, năuc : „um= blă bezmetic". bibci, s. f. Groapă mică făcută în pămînt pentru a propti scara sau altceva; gropiţele ce se fac la jocul ţăcii şi purcelii. bişag, s. n. Belşug. Notat numai în nord. blecin, s. n. 1. Tăbliţa de fier pusă la osii ca să nu se roadăsacum dispărut şi cunoscut doar de bătrîni. 2. Cuţit prost, care nu taie bine. 3. adj. Prost; om molîu. blendărău, adj. Bleau. Cuvînt iro* nic adresat celor molîi şi care nu prea ştiu ce fac şi ce vor. boabe, s. m. 1. Porumb. boalcă, s. f. Apa de băut încăl* zită de soare. boambă, s. f. Zarzără. boască, s. f. Sîmburii şi zeama ce rămîne în cazan după ce s’a scos ţuica. hoaţă, s. f. Năsbîtie. bobîlcă, s. f. Bîlcă. boboţat, adj. Supărat. boi, v. A năvăli, a intra cu forţa (despre armate), a năpădi:, „pe^a* cilea venea (Ruşii) şî boiau în* coace“. boişte, s. f. Streche bolboi) v. A arunca priviri duş^ mănoase cuiva, făcînd ochii mari şi vorbind iute şi cu cu* vinte aproape de neînţeles. bolbotine^uri, s. f, n. Fructe crude. bomb, s. m. Zarzăr. bombar, s. m. Zarzăr. bomboriie, s. f. colectiv. Zarzăre multe; „s’a făcut multă bom* băriie. “ bomb orii, v. A mormoi, a vorbi încet; a vorbi multe, a certa. boncăni, v. I. intr. A face sgo« mot, în deosebi cu încălţămins tea. 2. Refl. în expr. : a se bon* căni banii: „că doar nu să bon* căne banii la mine.“ borhot, s. n. Boască: „săd scot cu lopata, ca pă borhotusăla dîn cazan “. boroboc, s. m. Vas de pus pru* nele să fermenteze, mai larg ca butia şi cu o capacitate de circa 300 vedre. boroghină, s. f. 1. Murdăria ce se lasă pe fundul vasului din untdelemn. 2. Sedimentul ce se depune pe fundul vaselor în care a fiert şi apoi s’a limpezit vinul. boscea^ele s. f. Pînză mai fină, de culoare neagră şi de formă patrată, cu care tărăncile se îmbrobodeau. Acum dispărut. bosumflat, adj. Supărat, mîniat; „stă bosunflat, nu mai vrea să vorbească“. bozun, s. n. Boască. brabeterţi, s. n. Vrabie. braşoavă, s. f. Glumă, poveste. 9 brădoaicâ( s. f. Berbeniţă. bubeni, v. A bate pe cineva cu pumnii. bufăt s. f. Ceafă, negură. buhai, s. n. 1. Ceaţă, negură; 2 Val de căldură. buhă, s. f. vezi bufă. bulearcă, s. f. 1. Ţuică slabă. 2. Apă de băut, încălzită de căi* dura soarelui. Vezi boalcă. bundră, s. f. 1. Cojoc femeesc fără mîneci. 2 Orice haină mai ruptă : „i^aţi bundra pă tine şî du^te la treabă burduşi, 1. v. trans. A bate, a snopi în bătae pe cineva. 2. Refl. A se scoroji, a se um* fia tencuiala caselor din cauza ploilor sau loviturilor, iar coaja copacilor din cauza intemprerilor caciorî, v. A văpsi, obiectele văpsite fiind însă scoase cu pete, aci mai închise, aci mai deschise; a păta: „am văpsît o pînză şî n’am făcut nimic, am caciorîtso degeaba “. caciur, adj. Pătat; se zice despre obiectele pătate din văpsit. cai, s. m. pi. Cele două beţe, lungi cam de 10 cm., ale căror capete sînt legate prin cîte o sfoară de cîte un iţ, iar mijs locul le este legat tot printr’o sfoară de prăjina răsboiului de ţesut. Apăsînd cînd cu un pi*= cior, cînd cu altul pe ponojiile iţelor, caii ridică iţul lăsat liber, cel care nu este tras în jos prin apăsare pe ponojie şi astfel buşdulă, s. f. Casă veche, dără* pănată de vreme; cocioabă; „buşdulă de casă“; „stau şî io în buşdulă mea“. buşi, v. 1. A năvăli, a da buzna, a intra cu forţa pe un teritoriu strein (despre armată). 2. A bate mult, pe cineva; „i^a buşît în bătaie “. buşni, v. A scoate fum şi fia* cără pe gură, din cauza curen* tului (despre sobă). butelcăy-ci, s. f. Călimară. buzdrun, apelativ dat copiilor, exprimînd simpatie: „ia vino* ’ncoa, buzdrunule". buzoiat şi bîzoiat, adj. Mîniat, supărat. Se întrebuinţează, mai des, în expresii ca: „stă cu buzele buzoiate“. c. deschide şi schimbă rostul pînzei. calabalîc, s. n. Ţoalele şi toată mobila unei case. cînepişte, s. f. Locul de pe care s’a cules cînepa. cant, adj. Prost, zăpăcit. carabă, adv.: A făcut vacile ca* rabă=leca săturat bine; sătul, cu burta plină pînă la saturaţie. caraboi, s. n. sing. numai. Piatră vînătă. Notat în Tîmpeni. casnă, s. f. Trudă. caţă, s. f. Gură, vorbă. In ex» presia: „a da cu caţa,“ a vorbi prea mult şi cicălitor. căina, v, 1. A compătimi; 2 refl. A se văita, a se jelui. călîUy^ie, adj. Mlădios, flexibil. 10 Nuieleie, în deosebi, se lasă să se vestejească pentru a deveni mlădioase şi a nu se rupe cînd se leagă ceva cu ele. cănti, v. refl. A se prosti, a de* veni cant. căputăy^tey s. f. Ciorapi groşi de lînă şi scurţi numai pînă la gleznă j se încapă peste ciorap şi peste ea se pune obielele. Azi, obiectul dispărînd, termenul e puţin cunoscut. cărăbăni, v. refl. A se muta cu tot calabalîcul cam de nevoe, din cauza vreunei certe; a tă* bărî cu pumnii pe cineva. cărîie, s. f. Turtă, pîine mare 5 se întrebuinţează în expresia: „o cărîie de turtă sau pîine “ căşcăliy v. 1. Despre mămăligă : a faceco la repezeală, a4 da peste ochi, nelăsîndso să se fiarbă îndeajuns 5 2. A face un lucru de mîntuială. căscăutid, 1. s. n. Cască gură 5 2. adj. Prostuţ. căsni, v. refl. A se trudi, a munci din greu şi cu tragere de inimă pentru realizarea unei idei sau unui lucru. câţăi, s. m. pl. Vezi cai. căţâni, v. A nu lăsa pe cineva în pace, ci a4 tot cicăli, a dojeni, a certa, a arunca vor* be injurioase cuiva. cătrună, s. f. Vas în forma ciu« turei, prin pereţii căruia trece o prăjină scurtă şi care serveşte la scos boasca din cazan. Termen echivalent cu cofer. cîrşenie, s. f. Ceartă, trăşenie. cîstelbă, s. f. Formă compromisă a cuvîntului stebă. cîşt}*uri, s. m. Rate: „o plătesc în cîşturi". ceacîie, ciochie, s. f. Briceag cu mînerul de lemn, iar lama de proastă calitate. Nu se mai gă* seşte azi şi termenul e pe cale de dispartifie. cergă, s. f. 1. Pătură în şase foi, îndoită în două, cu care se în* văleau ţăranii. 2. „A«i pune cerga în cap“, se spune des* pre bărba(ii care cred tot ce le spun soţiile, care se lasă con* duşi de ele 5 a face pe cineva să creadă lucrurile altfel decît sînt. cliebă s. f. Haină lungă cu mî* neci largi şi înflorită cu găitane. Termen cunoscut doar de bă* trîni; cheba a dispărut aproape complet. cheaonă, adj. Beată. A se face cheaonă =a se îmbăta. chiciuri, s. m. pl. Porumbi mărunţi şi cruzi ce se aleg din cei buni şi se dau la vite. Vezi gloşdari. chidă, s. f. Bruma ce se aşează pe pomi în timpul iernii. Dacă în ziua de Bobotează chida este bogată, anul va fi îmbelşugat. chicotos, adj. 1. Rîzător, om care rîde mult. 2. Om batjocoritor, caresşi bate joc de alţii. Sensul al doilea e destul de rar. chipici, s. n. Ciupici, papuci fă* cuţi din lînă şi împletiţi din cîr* lige. chirnogy adj. Schilod. chişcltyre, s. n. Legătura care ţine drugii dela pătulul carului; dru* gii se pun în formă dreptun* ghiulară şi la fiecare colţ se face legătura numită chişăr. 11 chiti, v. refl. A munci din greu şi cu toată nădejdea. chiţimiie, s. f. Casă mică, joasă şi întunecoasă. cicâli, v. A sfătui, a dojeni. cioace, ciocălaie, s. n. pl. Vezi cai. ciocănaie, s. f. pl. Vezi cai. ciocîrti, v. A ciopli un lemn sub* fire cu toporul, dar mai ales cu un cuţit netăios. ciofîc, s. m. Ciocan de bătut ţuică, avînd forma cilindrică, iar în partea de jos sferică. cioilâ, în expresia: a face pe ci* neva c i o i 1 ă = a înjunghia, a omorî. ciolfi, s. m. Pantofi rupţi rău. cionclâni, v. refl. A se certa; se dondănesc, mai ales, copiii. ciorcovină, s. f. Ciocoiaş; om de jos ajuns înstărit. cirmoacâ, s. f. Apă turbure, a= mestecată cu mult mîl ; nămol apos, subjire. cirmoci, v. 1. A umple pe cineva sau ceva cu 'cirmoacă. 2. refl. A se umple cu cirmoacă. citit, adj. Dojenit „ie citit multM este dojenit mereu. ciurpe, eni, s. m. 1. Cozi de stru* guri rămase fără boabe. 2. Stru= gure; purcel de strugure. clic-uri, s. m. 1. Şezătoare de fete şi de băieţi numai, făcută în serile de vară, la care se joacă şi se glumeşte. 2. Orice adunare de femei şi oameni la care se sfătueşte. clisă, s. f. 1. Mămăligă nefiartă bine sau pâine nu îndeajuns de coaptă, pe care cînd o mă* nînci se lipeşte de cerul gurii; „ţi se face clisă’n gură“ se zice despre pîinea necoaptă bine. clociump, s. n. Stîrciog, trunchiul pe care se sprijină vîrtelniţa. clondirt s. n. Sticlă pentru pus lichidele, cu o capacitate de circa un litru. cocioabă, s. f. Casă veche, gata să se dărîme. cociorbă, s.f. Vătrai din lemn, pen* tru a trage jarul de sub cazan. codălbi, v. 1. A albi, a începe să albeasă. 2. refl. A se albi, a începe să devină alb, a în* cepe să se coacă* despre ceriale. codi, v. refl. A se sustrage dela lucru, a tărăgăna. codini, v. A tunde oile numai la partea posterioară* primăvara. co fer şi coi fer, s. n. Vezi cătrună. coleşîy v. refl. A se moleşi: „să coleşîse dă tot“. comindui, v. A conduce, a co* manda: „i^a dat puterea să co« mînduiască". conabiiiy adj. Roşusalburiu. J corcomeni, v. A aşeza, a ascunde cu multă precauţie; a răzgîia, a lucra încet. Găina cînd se aşează pe cuib, întîi corcomeneşte paiele; ma* ma, cînd îşi culcă seara copilul, sau peste zi cînd îi dă sau spune ceva, îl corcomeneştey îl mîngîe şi*i aşează învelişul. Omul care lucrează încet cor* cnmeneşte lucrul. codiţă,, s. f. Pătul de căruţă. corlon-cotlon, s. n. Zidul caza? nului. cotoier, s. n. Oamenii care au grijă să pună mîncare pe me* se la nunţi. coscoreci, s. n. Gura pietrei de rîjniţă, pe unde cad boabele pentru a fi măcinate. 12 coşmeliie, s. f. Buşdulă. crăiţari, s. m. Bani mărunţi de cîte un leu sau doi, în monedă, înainte : banii de nichel. Un cră= iţare un leu, 5 crăiţari * 5 lei, etc. crăvi, v. refl. A se lăfăi, a se răsfăţa în avere, în bogăţie: „să să ducă dracu (să moară) Băibăracu, că nu să mai eră* veşte ia'n toată averea". crumpene,ni, s. m. (?) Cartof. Termenul se aude numai în sas tele din nord şi acolo doar la bătrîni. In ceia ce priveşte ge« nul nu este sigur. Din Profa am notat forma de feminin crumpenă, pl.*ne ; în cele mai multe sate însă se întîlneşte forma dată de noi, a cărei gen e greu de precizat. dandana, s. f. Necaz, nenorocire; mai rar tămbălău, ceartă. danfy s. n. Mirosul emanat sub formă de vapori. dapăn, s. n. Fus de letcă. darap, dârap, s. n 1. Bucată mare, codru mare. 2. adv. „Că* maşa s’a făcut darap “ss’a rupt îneît a mai rămas doar zdren* ţele din ea. dăinăi, v. 1. A căuta cu migală şi fără speranţă de*a regăsi Iu* crul pierdut. 2 refl. A se boci, a se plînge înăbuşit, a se le* găna; se spune despre copii, care după ce au plîns încep a se legăna singuri pînă adorm. dărîna, v. A da înapoi dela o hotărîre, a înceta o acţiune, a tărăgăna. cui, s. n. Stîrciog. Termen izolat. Sensul se explică prin extinde* rea numirii părţii superioare a stîrciogului, care are forma unui cui şi care fixează fofezele vîr* telniţei. cupit, adj. 1. încreţit. Se spune mai des, despre o cusătură care face creţuri pînzei. 2. Sgîrcit. cureaticy s. n. 1. Cele patru lemne puse cruciş, pe care se aşează căpiţa de fîn. 2. Partea de jos a căpiţei de fîn. curma, refl. A se întrerupe: „(li* vada) să curmă la cîţva paş d’aici“. cute, s. f. FeliMuimai de zahăr: „am văzut că nu ie (zahăr) cute“, D. dărăpăna, v. refl. A se ruina. dăispomilay v. Acţiune inversă împomilatului. dăşchiola, v. 1. A bate pe cine* va pînă a*l lăsa întins la pă* mînt 2. Refl. A se desface din încheeturi, o casă sau un alt oleab. dăulă, Vezi sensul 1 dela deş-chiola. dîrdîiy v. A tremura de frig sau de frică. dîrjală, s f Prăjină, „i^oi lua la goană cu dîrjala“. dîmiină, adj. Termen pejorativ dat fetelor şi -femeilor grase şi cu mişcări încete. dîrz, adj. Ameţit de băutură. deşumeni, v. refl. A^şi da seama, a-şi descurca gîndurile, 13 dibuit v. 1. A pipăi, a căuta, a cerceta cu deamănuntul pe ci* neva ; a căuta un obiect prin întuneric. 2. refl. A se căuta prin buzunare pentru a găsi vreun obiect pe care nu ştie unde l*a pus. diec, adv. Da. Acum nu se mai aude; termenul este cunoscut de bătrînii din nord. O bătrînă îmi precisa astfel sensul: „ai făcut cutare lucru ? zicea diec, diec, adică zîcea că l*a făcut". dichisi, v. refl. A se găti. a se împodobi peste măsură şi cu multă zăbavă; a deretica. dig, s. n. Vig, val de dimie sau de pînză. dimitaţîie, s. f. Muleneu. Notat în Tîmpeni şi Bacea. doaşcă, s. f. 1. Vas făcut din coaja dovleacului; dovleacul se tae în două, se coace, se mă* nîncă miezul, iar coaja care are forma unui blid, se între* buinţează spre a sprijini fasole, prune, etc. 2 Cutia craniană, cap. Sensul 1 nu se mai aude. Bătrînii îl cunosc, dar nu*l mai întrebuinţează. dodi, v trans. şi refl, A brodi, a sosi tocmai cînd trebue. dosădit, adj 1. Amărît, bătut de rele, urgisit: „prea e dosădit de Dumnezău". 2. Ticălos: „dosădi tu»ălaw‘ dovedi, v 1 A afla. 2 refl. A se afla : „s’a dovedit că iei i*a furat calul". dravol, s. m. Drac „ce dravolu* lui, un dravol dă copil". drtnd, s. m. Maşină de scărmă* nat ştimul şi lîna, făcîndu*le chiar şi caere. drug, s. m. 1. Lemnele care a1* cătuesc pătulul carului şi în care se înfig ţepile 2. Pătul de căruţă. drugană, s f Căpiţă de fîn, al cărei vîrf s’a luat. Circulaţie strînsă, duciumal, s. n. Cîntar decimal. dulamây s. f. Haină de dimie lungă cam pînă deasupra genunchilor. dulvaru dulvuri şi dîlvuri, s. pl. Pantaloni largi sus, iar jos strînşi pe picior. Se purtau în sud. dudui, v. A izgoni pe cineva din casă; a alunga, a fugări pe ci* neva. Deasemenea duduie şi focul în sobă * arde cu sgomot. dur lac, s. m. Băiat de 7-8 ani, voinic şi sănătos. duroi, s n Fus de letcă. dutinăy adv. In zadar, fără folos. Numai în expresia: a munci în dutină, a munci în zadar, fără folos; a munci prosteşte fără nici o normă, iar rezulta* tul a fi cît se poate de mic. fandosi, %. ref. A*şi da aere prin ţinuta de superioritate pe care o adoptă faţă de cineva; a se ţine tnare, însă cu o nuanţă de ironie. fălâlui, v. refl. A se mîndri; nu* anţă ironică, fînişte, s. f Loc pe care a fost fîn, dar s’a cosit. fîrţîi, v. 1. A agita partea dina* 14 poi a trupului, dîndu*şi ast* fel importantă, ţinîndusse mîn* dru. 2. refl A se mîndri, a se fuduli avînd însă sens ironic.^ fîstîci, v. 1. A încurca şirul gin* dirii cuiva; a intimida. 2. refl, A se intimida fiţîi, v Vezi fîrţîl fedeleş, s. n. Petrecerea ce se face Sîmbătă seara înaintea nun* ţii, cu lăutari, joc şi mai apoî masă. Are loc şi la mire şi la mireasă. ferfelniţă, s. f. 1. Haină ruptă rău ; 2. adj. ruptă, de se mai ţin doar zdrenţele: „mi s’a fă« cut cămaşa ferfelniţă fermenea, s. f. Vezi ferfelniţă. Circulaţie restrînsă $ notat în Bălteni. feşteli, v. A greşi, a nu*i ieşi lucru după dorinţă. feti, v, a petrece pînă la măritiş împreună, la horă (despre fete). fileri, s. m. pl. 1. Ghete femeeşti; se încheiau în cîte o parte cu nasturi. 2. Monede de nichel de cîte 5, 10 şi 20 bani. Am* bele sensuri notate de la bă* trîni. In vorbire nu se mai aud. filostrii, s. f. Pilostrii. fişcă, s. f. Biciu. gaică, s, f. 1. Bolta, gaura dela haină sau cămaşă, pentru nas* ture. 2. Ţaţă, lele, sens cunos* cut în sud. galeş, adj. Trist. găgi, v. refl. A se plictisi, a i se urî de cineva sau cu un lucru; fiştăraie, s f pl Picioarele dela genunchi în jos. flăcăi, v. A petrece împreună la horă pînă la însurătoare. flencăni, v. A vorbi vrute şi ne* vrute, a flecări. floria, adj. Bălţat; se spune des« pre vitele negre cu pete albe, mai ales la gît. floştoace, s. n. pl. 1. Părul mare de pe corpul omenesc; fulgi mari de zăpadă. fofilă,-le s. f. Se întrebuinţează aproape numai pluralul. Bucată îngustă şi lungă de pînză sau de altă stambă. Sens figurat în expresia: a face fofile, a bate rau pe cineva; „te fac fofile“= te bat pînă la sînge. forfeca, v. 1. A tăia pînza sau altă stofă cu foarfeca. 2. A croi 3. A cheltui, a risipi: „numai io am forfecat cinci mii dă lei“. forfota, adv. In expresia: „a um« bla—“ = a umbla de colo pînă colo, răscolind totul prin casă. frez,-adj. Un galben închis, cu nuanţă de roz. furcăriie, s. f Vezi clic. Spre deosebire de clic, însă, la fur* cărie se aprinde şi focul şi, cînd sînt, se coc şi porumbi. 6. „lăsări fetiţă, că mi s’a găgit cu iei“ (că prea plîng). galeşi, v. refl. A se întrista. gîscăniie, s. f. Crescătorie de gî* şte. La plural: cîrduri. gîscăriie, s. f. Crescătorie de gî* şte. La plural; cîrduri de gîşte. 15 ghiotora, adv. A munci, a lucra, a vinde cu ghiotora = a munci a lucra, a vinde cu toptanul, cu grămada, a munci pînă la ter* minare, a vinde diverse obiecte cu un preţ unic. ghioci, (o silabă), s. n. Cărucioară cu roate de fier. Cuvînt notat numai la vreo doi bătrîni din Tîmpeni. ghioldiş, adv. Pieziş; mai des în expresii ca : a lovi, a da ghioldiş; a lovi ghioldiş cu un ciomag — a lovi cu unul din capetele ciomagului. ghiorsăi, v. A cosi cu o coasă care nu prea taie. ghiotonea, s. f. Haină de dimie înflorită cu multe găitane. gliizdav, adj. Sens pejorativ numai; vrednic, deştept: „te gă* sîşi tu ghizdav“. ghiurluc, s n. Haină femeească de dimie. Azi nu mai este, aşa că nu ştim cum venea. gibă,-e s. f. Vrabie. gionaie, s. f. Vacă mică şi slabă; vacă. giorsăi, v. Vezi ghiorsăi. glagoma, s. f. Gălăgie, larmă, vorbă. glctmnică, s. f. Colacul din cîrpe, avînd forma unui cerc, ce se pune pe cap de către femei cînd poartă greutăţi. gloşdină, s. f. Cal slab şi urît. gloşdar, s, m. Drugă de porumbi hanţă, s. f. Haină ruptă. mărunţi, cu boabe puţine, rari şi crude. gloşclări, v. A mînca coceni (vi* tele, sau oamenii porumbii fierţi şi copţi) pînă nu mai ră* mîne decît cotorul. goni, v. 1. A izgoni, a alunga. 2. v. refl. Actul sexual dintre vacă şi taur. grămada, adv. Vreme îndelungată, mult: „a plecat d’o gră* madă de vreme “, = a plecat foarte de mult. grătarii, s. f. pl. împletitura de nuele care serveşte de scoarţe carului, aşezîndu*se deoparte şi de alta, dealungul carului. gripcâ. s. f. 1 Făcăleţul cu care se frămîntă turta. E lung cam de 50 cm. şi are forma unui cărpător. 2. Ceartă; a face cu gripca, a face cu ceartă, uzînd chiar şi de forţă. guri, v. 1. A turna porumb sau grîu cu mîna, cîte puţin, în piatra rîşniţei. Cu dreapta „se gura“, iar cu stînga se învîrtea de „hăaărău". Azi nu se mai în* trebuinţează cu acest sens. 2. A lega firele urzelei de sulul din faţa războiului, cu ajutorul „ guritorului “. Firele care au fost mai întîi „năvă* dite“ = trecute prin spată şi guritor, se legă la capăt şi prin rost se trece guritorul, care se leagă de sul cu o sfoară. hîţîna, v. A scutura putcrnic«un pom, în deosebi, 16 horlită, s. f. Vezi corliţâ. hadudoi, s. n. Rîpă, mîncătură de ape. huli, v. A batjocori, a ocărî. adj. Necăjit, batjocorit. huture, adj. Popă prea gras; om prea gras şi cam leneş. ibîncă, 1. s. f. Pătura sau aşter* nutul care se pune sub şea. Se face chiar în acest scop, avînd o formă specială. 2. adj. Po* doasă, tare - despre lînă; lîna care se „scarmănă“ anevoe se zice că este podoasă, ibîncă. icuşat, s. m. Monedă de alamă, pe care ţărăncile o pun la uree che, în loc de cercei sau cu* sute mai multe pe o cordea se poartă ca o salbă. iepey s. f. pl. Vezi cai, cioace. iliCy s. n. 1. Haină scurtă fără mî* neci, făcută din dimie. 2. Fia* nelă. imaş, s. n. 1. Loc îngrăşat cu bă* legar de oaie; 2. bălegar de oaie; 3. bălegar. iminei, s. m. pl. Pantofi femeeşti îmbuiba, v. refl. A se îndestula. îmbulugi, v. 1. A strînge oile bu* luc, grămadă; 2. refl. A se strînge buluc «* în deosebi despre oi. împomila, v La vitele cornute: a le lega, cu o funie, de coar« ne şi de piciorul stîng dinainte, . ca că nu poată fugi şi intra prin lanurile de ceriale. împopistra,v. A amesteca: „pui I. înalţi ^ un fel de cismuliţe. Ţer* men pe cale de dispariţie. ' inimă, s. f. numai sg. Stomac, burtă: „stăm cu inima pă pă-mînt; mă doare la inimă". ipingeay s. f. Pelerina ţăranilor făcută din dimie. Acum nu se mai poartă. iuburit adv. De iubit: „s’apucă dă iubuiri“. iufă şi iuftâ, s. f. Iureş, goană, zor: ,,mai dăm o iufă bună şi terminăm dă săcerat şi pogonu* ăsta". izîni, v. refl. A slăbi din cauza boalei; a se jigări. izmeni, v. refl. A se răsfăţa, a se schimonosi. izvi şi izuodiy v. refl. A răsări, a se ivi fructul zarzavaturilor. L dîn ăla ceva, dîn ăla ceva - le ’npopitrez" îmbujora, v. refl. A se aprinde la'faţă; a se supăra: „o fi zî<* cînd că mai ia ăia, d’aia să* ’nbujorasără". închiondora, v. refl. 1. Se spune despre boi, cînd beone unul la . altul înainte de a se lua la luptă. 2. A se uita urît, cu intenţii de ceartă, la un altul. 17 înclina, v. refl. A se uni, a se întovărăşi cu alţii cu intenţia de a face diverse fapte rele -furturi, chefuri, a umbla hai«hui prin sate; a face muncă împre* ună, etc. încocleţa, v A ticlui, a plasa atît de bine o minciună, încît să fie crezută adevăr ; a şti să vor* bească bine, să spună poveşti, glume. înfunda, v. 1. A face pe cineva să nu mai zică nimic, a=l pune la punct; a sta prin cîrciumi : „a’nfundat circiuma'‘=stă numai în circiumă. 2 refl. A se în* chide în casă şi a nu mai ieşi „la lume“ ; a sta numai în cîr* ciumi. înpercia, v. A păta^dela vopsit-ţesăturile. jancote, adv. In locuţiunea ; îţi plătesc cu bani jancote = îţi plă* tesc imediat, cu bani gheaţă. jăcniy jâgni, v. A prinde miros urît din cauza căldurii - despre carne. jârăgăi, v. A fărâmiţa jăratecul şi ad răspîndi pe toată vatra ca să se încălzească şi să poată coace pîinea sau turta bine: „mai jărăgaie su ţăst“. japca, In expresia * a lua ceva cu japca * a lua cu forţa şi pe ne* drept. J. jigodiic, adj. Slab şi urît; 2 s. f. Cîine. jitiie, s. f. Obîrşic: „un rumîn cîn nu»=l cunoşti, zîci că să4 iai jîtiia de une ie, dă une vine“. jdreli, v. I. A jupui prin lovire coaja unui arbore, sau pielea unui om sau animal. 2. refl. A. se jupui prin lovire. jimblă, s. f. Pîine albă - de oraş. jirâu, n. Şuvoiu de apă. | juuete, s. m. Peşte*unul singur; baboi. L lanchiţâ, s. f. Drug de lemn ; lemn lung întrebuinţat pentru îngrădirea curţii şi oborurilor; se aşează în lung, ca sârma ghimpată de acum. Termen cu* noscut de bătrîni. landră, s. f. Numele unei plante, care creşte naltă şi mlădioasă, prin grîne mai ales, sprijinin* du*se de plantele mai vînjoase din împrejurime. lăscoti, v. A aiura, a vorbi fără înţeles-mai ales în timpul som« nului sau unei boale; a bălmăji. leatrurîy s. n. Contigent. legume, s. f. 1. Zarzavaturi; 2. Mîncare în genere. legumi, v. A mînca puţin; a eco* nomisi mîncarea. lergătoare, s. f 1. Alergătoare, urzitoare. . 2. Uneltă compusă ÎS dintr’o nuia îndoită m formă de semicerc, ale cărei capete sint legate cfc un băţ pe care se introduce mosorul cu boran* Sficui ce trebtie să fie răsucit. licit, adv. întocmai, aidoma; „este licit tat-sV*. lieurâ% s. f. 1. Lumină slabă; „a nu vedea nici o licură“=anu vedea de loc; „nu mai văz nici o licură“. licări, v. A se vedea în noapte, o lumină în depărtare ; a Iu* mina în depărtare, cu întreru* peri. liyav, adj. Nemincăcios, nepoftit cios. lighioană,zorii* s. f.Pasăre de curte. Se întrebuinţează, mai mult pluralul. liniie, s. f. 1. Şosea; uliţa prin* cipală a satului; 2. Cale ferată. lăjăi, v. refl. A se răsfăţa in avere, in bogăţie. lipăr, s. n. Căldură solară de ne* suferit: ,,c£ lipăr de soare'1. lişteavâ, s. f. Apă multă şi ras* plndită deopotrivă pe suprafaţa pămîntului; piriza subţire de apă care acoperă pămîntuf după o ploaie mare : ,,ce lişteăvă dă apă". loian, s. n. Şuvoiu mic care por* neşte prin curte după ploaie: ,,apa pornise loian pîn’curte". loncoti, v. Vezi lăscotit lootij s. n. Gunoi, murdăria fă* cută in cameră sau în curte din cauza nemăturatului. loscotit v. Vezi lăscoti lozi, v. A vorbi în zadar, fără a i se lua in consideraţie vorba. lumină, s. f. Lună-notat în sud dela bătrîni. luminare, s. f. Prăjina dela puţ, de care atîrnă ciutura. luşi, v. refl. A se moleşi (des* pre oameni) din cauza căldurii şi a deveni galben, palid. maia, s. f. Drojdie de bere. marghidan, s. n. Negustorul am* bulant al satelor, careţi duce marfa într'o căruţă trasă de un cal, mazily s, m. Ciocoi, om imbo* gătit, maziliy y. refl. A se ciocoi, a se îmbogăţi maUy adv. Putere, vlagă, Se intre* buinţeciză numai In expresia: „tf-i lua mau“ - a lovi pe cineva aşa de puternic» încît să=l laşi fără putere, să*l ameţeşti măgăriy v. A se strica — ustu* roiul sau ceapa. mâlos, adj. 1. Om crescut min* dru şi frumos. 2. Mîndru, măreţ. mături, v. refl. Ase mări, a deve* ni matur. milei, v. A rămîne mut de mi* rare; a se speria; a*i fi teamă că lucrurile nu vor ieşi aşa cum doreşte. mi şui, v. A căuta ceva prin aju* torul mirosului despre dini; a căuta (umblind de colo, colo) un lucru pierdut prin iarbă. 19 irieleşhilă-te, s. f. Se într^buin* . ţează pluralul: cea ce cade, jos din cînepă, cînd se meliţă; sino= nim cu pîzdării. meliCy ş. n. Obiceiu rău, viţhrîn deosebi la vite: „are melic să’npung;ă“. meŞy s. m.. pl. Papuci din. dimie. Numai plural. metricey s.f. Mătreaţă. Se aude rar, ia bătrîni. milcoşîty adj. Prefăcut (sens moral). rnocăi, v. A durmita. morînci, v. A chinui; „morîntiUte* ar dracii". nagodăy 1. s. f, Om sărac; om de nimic; om bun de glume. 2. Glumă, snoavă. 3. adj. Ne* voiaş - e sensul mai vechi. naniie, s.' f. Drăcie: „ei naniia dracului". nart, s. m. Termen, soroc : „nu sîn cu nart" = cu termen fix, soroc; „nu eşti cu nart, să.ter* mini az sau mîine“. nata^plata, adv. A merge nata-plata = a merge încet, lipăind şi cu paşi mari. năclăiy v. refl. A se sufoca de oaşcă, adj. Bătrîn şi slab ; nepus tincios. obida, v. refl. A se necăji, a se supăra pe cineva. obidă, s. f. -Necaz * supărare. , oblicări, v. A roboti, a lucra prin morcQceni v. A încurca vorba, a nu spune ceva hotărît. • • moşmogeay s. m. Om molău, care abia umblă; om bătrîn, nes - putincios. mozoli v. 1. A murdări, în deo* sebi cu untură, rufele. 2. refl. A se murdări pe rufe şi pe obraz. miiiereturi, s. pl. Muiere, femei multe. Indică un număr vag, avînd şi o nuanţă ironică : „ce să facă, bă, muiereturile"? muncheaşy s. m. Uncheaş-fotină compromisă din moş -f unchiaş. N. prea multă căldură; a se înnăbuşi, a nu mai putea să răsufle. năroadăy adj. Capie; oaie iiă* roadă= aăie căpiată. năpădi, v. A da năvală; a veni mulţime asupra cuiva cu anu* mit scop. * năzări, v. A zări puţin, a vedea puţin; 2. refl. A i se năluci, a i se părea. neam, adv. = rien din franceză: „să face fără neam dă ban". nemeş, s. m. pl. Papuci, chipici. Notat din Aluniş. nemui, v. refl. A se înrudi. O. casă sau în jurul casei: „iei dorm dracu pînă la prînz şî io . oblicăresc singură". oiorîy v. A termina munca cîm-pului,^ de . arat. sau rariţă., ogody s. n. Odihnă; cinste, res* 20 pect: „ieu îi caut ogodu" = îl T^sprect' ‘ ' ojăjîy refl. A se zvînta, a se usca spre a se aprinde mai re* pede (despre lemne surcele); seara surcelele cu care se a* ■ prinde a doua zi focul, ca şi lemnele se pun pe vatră, pe cup* tor sau „între sobă“ ca să se „ojăjască". 2. A se supăra cu cineva, a se revolta. olecăi, v. refl. A se văieta, a se tîngui-apare mai ales în des= cîntece. In vorbirea curentă e mai cunoscută forma orăcăi. opâci, v. refl. A se supăra; a se maimuţări făcînd pe supăra* i tul; opîrlea, s. f. Numele popular al sărbătoririi din 22 Iulie (Maria Magdalena) orăcăiv.’ 1. A plînge. 2. refl. A se văieta.-Se spune mai mult despre plînsal copiilor. orăteniie, s f. Pasăre de curte - • în siid. Din nord am notat şi •* sensul copil mic, care nu poate ' vorbi încă bine, făcînd gălăgie asemenea ca păsările de curte. orlişte, 1. s. f. Mirişte nearătă de uri an; pîrloagă ; loc lăsat în paragină şi umplut de bălării. : 2. 'adv- Neregulă, vraişte,’ aişte; ost oi, v. A înceta; . sensul mai răspîndit: a înceta plînsul - în deosebi copiii. 2. v. refl. A se opri din plîns, din văietat. No* tat rar. otînci, v. 1. A pune mai multă greutate pe seama unui bou. In acest scop se leagă cu un lant jugul din partea boului mai vînjos de tînjală - jugul, tîn* jala şi lanţul formînd un triun* ghiu. Cu cît triunghiul este mâi mic, cu atît boul este „otîncit" mai mult. 2. A pune greutate mai multă în sarcina unuia din doi sau trei inşi, care duc acea greutate; a munci mai mult decît celălalt - despre tovarăşii : la acelaşi lucru ; a pune pe ci* neva la greu otcă s. f. 1. Partea din -..ţuică ce se. ia pe urmă şi care este foarte slabă; 2. ţuică slabă. oşâni, v. reflv A se curma, a se isprăvi trecerea ciobanilor cu oile spre Dunăre sau spre mun* te: „după ce să oşănea tur* mile". P. păliu, adj. Nebun-în sens pejo* rativ. pane, adj. Indolent; om care parcă tot calcă în străchini şi nu înţelege ce*i spui să facă. De orice lucru s’ar apuca îl face deandoasele. pap ard, s. f. Mîncare ţărănească, făcută din turtă cu urdă şi unt sau apă. Turta trebue să fie caldă. paradichiu, locuţiunea „parachi* diu s’alege dă tine" = praful s’alege de tine, te vei prăpădi sau vei rămîne sărac din cauza faptei pe care vrei s-’o faci păcănele, s, n. pl. Cioace, cai. păgînă, s. f. femee rea. 21 pălătui, v« 1, A trăi in belşug, neducînd lipsă de nimic: a trăi ca în palat. 2: refl. A sfătui, a pune ceva la cale. pălăvrăgi, v. A vorbi multe şi fără nici un şir în gîndire ; a flecări. păli, v. 1. A se veşteji (despre plante) din cauza căldurii; 2. a deveni palid, galben la faţă; 3. a lovi tare; a bate pe cineva ; 4. a fura ; 5. a dogori. pâstrungâ, s. f. 1. Substanţa vîs= coasă clin faguri, care serveşte ca hrană puiului cie albină; 2. Ciobitura unui dinte la vite sau chiar la oameni. pâşâlâtote, adj. Sărac şi aventu* ros, fluerăsvînt. pătarînglwe, s. f. Bîtă: „să*! iai cu pătărînghiia, cînd o mai veni Ia tine14. patul, s. n. Coşar de porumb; 2. Corliţă. păajală, s. f. Chiverniseală. pnttfi, v. 1. A îngriji, a chiver* nisi munca casei şi a cîmpului. 2. refl. A se chivernisi: „să pău* jăşte iei dă toate cc=i trebuie ; „păujiţisvă, că io nu mai văz dă voi". pîclâ, s. f. 1. Căldură năbuşitoare; 2. năbuşală; 3. negură. pîhcv, adj. Uşor: despre bobul cerialelor, care nu are miez şM uşor. pîrloagâ, ş. f. Pămint nearat de un an sau doi. pîrpor, adj. Debil, slăbit: „nu poate răbda la frig că ie pirpor“. pecioaicâ, s. f. Cartofi. Cuvînt notat numai din Aluniş - dela două femei - şi Leleasca dela o bătrînă. pere iai, adj, Bălţat-alb cu negru-/ la vite. petitorie, s. n. Macat îngust de pus pe pereţi. Circulaţie re* strînsă. perpeli, v. refl. A se svîrcoli din cauza durerilor. petiac, s. n. Gluga de coceni aşezată între ramurile unui ar* bore. pioni, v. A lovi pe cineva boala, a se îmbolnăvi; „!*a picnit dă cîte va zile “—este bolnav de cîteva zile. plelm, s. n. Singularia tantum. Mălai, făină de porumb. pir cota, v. A sta galeş, somnoros parecă, din cauza unei boale; a durmita. , pimpiuy adj. Roz. / pişoalcă, s. f. Ţuică slabă, şi cu gust amărui.. plaivas, s. n. Creion. plesne, s. f. Mătreaţă. plesni % v. 1. A lovi, a bate; a crăpa de mînie; a*i trece ceva prin gînd (minte); 2. refl. A se sparge în bucăţi. pleşteve, s. f. Mătreaţă. ploier, i s. m. Numele unei pă* sări de mărimea grangtirelui, de culoare neagră. Umblă în cîrduri. plomte, adv. Ploios, timp abun* dent în ploi ; „a fost plointe" (notat în sud). pofidăf s. f. Ciudă; se întrebuin* ţează numai în expresia : a face în pofida cuiva, a sta’n pofida cuiva. pognojiie, s. f. Vezi ponojie. poloşmondii, s. f. Pluralia tantum. Glume; braşoave pomeni, v< refl. L A primi (sosi) 22 ceva pe neaşteptate; „m’am po<= menit c’o scrisoare" ; 2. A se trezi din somn. pom osii, v. A netezi pămîntul, a=l nivela în casă, în grajdiul vitelor sau în orice oleab. pom ost, s. n. Loc de casă. ponojiic, s. f. Frînghie pe care ţe-sătoarea pune picioarele ca prin apăsare să schimbe iţele şi să deschidă astfel rostul. pop, uri, s. n. Stîrciog. poponeţe, s n. vezi pop. porlog, s. n. Plasă de prins peşte* Acum nu se mai aude, postornoL adv. Mulţime, grămadă, adunătură ; „a venit po* stomol peste mine ; vin (vrăbiile postomol la paie" (iarna) ~ una) peste alta, în număr mare, poş, s. m Tulpan negru de mă* tase. poturi, s m. Pantaloni largi-tur* ceşti- uneori făcuţi chiar din pînză mai groasă de cînepă, Nemai . purtindur.se, termenul nu se mai aude. p roşeau s n. Gustare, sens figurat: „detese un prăşcău dă zăpadă ‘- căzuse puţină zăpadă. praşilă s. f. Prima săpătură a porumbului. prăştină, s. f. Tiscovină pregeta, v. A lenevi, a se lăsa pe tînjală. ptepehag, s. n. 1*. Lemn lung, găurit cam din 25 cm în 25 cm.; prin găuri sînt trecute beţe scurte şi groase; acest lemn serveşte de scară. Acum se în* tîlneşte extrem de rar. 2. Foişor. 3. Băţ de 20*25 cm., avîndjos două beţe încrucişate, servind la bătut urzicele. 4 adj. Sărac, neîmbrăcat: ,,e sărac luciu şi gol prepeleag“. prrpelegi, v. A bate, a fărîma ur» zicile fierte cu prepeleagul. primit, adj. Zănatec, fără minte. pr.pas, s. n. Răgaz, odihnă : „n’am nici un pripas; nu mai am pri* pas niciodată". 2. înlesnire: „îţi dă pripas" 3. adv. de pri* pas— venit de aiurea şi aciuat pe lîngă casă. pripăşi, v refl, A se aciua, a se aciola. pripon^oane, s. n, Frînghia-acum în urmă şi lanţul - cu care se priponesc vitele. priponi, v. 1. A lega vitele în cîmp de un ţăruş bătut în pă* mînt pentru a putea paşte ne* păzite. 2. v. refl. A se încurca -cu picioarele - într’o frînghie. pristini, A primi şi a ascunde fapta copiilor de a fura. 2. A găzdui copiii izgoniţi de părin* ţii lor pentru o faptă rea. 3. A găzdui hoţi. puică, s. f. Ştulete de porumb în formare 2 Organul genital fe* meesc (numit astfel numai la fetele între 15*20 ani). pungăii, v. A cîrpi rufele rupte; a coase neestetic, pur, s. n. Praz sălbatec. pureăriie, Vezi furcărie. purcoi, s. n. Căpiţă de fîn. puşlete, s. m singularia tantum: Otcă, puşi iac, s. m singularia tantum: Otcă. 23 tt. răliie, s. f. Vijelie, vînt mare: „aşa raliie mare de vînt n’am mai văzut". rază, s. f. Marginea şanţului: ,,raza şuseli". răi, v. refl. A se face rău, a de** veni rău: „s’a răit lumea“. răpi, adv. A merge’n răpi = a a merge cu paşi mari şi iuţi. râsni, v 1. A pierde şirul po* vestirii, a face digresiuni în po* vestire: „şî cum spusei, că răs* nii vorba“. 2. v. refl. A se depărta de cîrd sau turmă (des* pre vite) a se rătăci de tovarăş. răstav-uri s. n 1 Distanţa dintre doi pomi ai aceleiaşi livezi; 2. distanţa dintre două uluci de. gard. râsuărsa, v. refl. A se ivi primele semne ale răsăritului râtăcăi, adv. In locuţiunea: a băga pe cineva în rătăcăi = a zăpăci: „m’a băgat în rătăcăi". râtutiy v. A zăpăci, a prosti pe cineva prin bătae rău, adj. Bine, în expresii ca: “Nelesăş (griul) mai rău ca la trion“. rîde, v. refl. A rîde, sens tran* sitiv rînsat, adj Plin, mare, despre spic: „spicu ie rînsat“ = are boabe multe, e mare. refenea, s. f, Petrecere, circiumă; sens figurat: a lua pe cineva la refenea = a*i cere socoteală de ceea ce a făcut. rejanţ, s. n Elastic, numai în expresia : „fustă pe rejanţ" — fustă care în loc de brăcinar are elastic. Notat numai în sud. rizely s. n Tulpan de mătase, batic. ropină, s f. Rîpă mare; mîncă-tură de pămînt din cauza apei. rost% s nf Unghiul format de fi* rele urzelei: 2. preparative : am făcut rost de o căruţă; 3. noimă: vorbeşte fără rost; 4. sinonim cu răstav. rumîn, s. m. Om, bărbat, soţ sănchiu, adj. Tăcut, om ascuns în gînduri şi rău în acelaşi timp; om care tace, dar faptele rele le face sămui, v refl A se asemăna. sîlnici, v refl. A se scîrbi, a i se urî de ceva: „io m’am silnicit d’atîta..." sîrghiie, s. f. Preş. sbîrnti, v. Sens figurat: a umbla, încoa şi încolo repede pentru a face un lucru; a munci cu spor. sbiciy v. 1 A svînta, a usca puţin: ,,le*=am pus la soare să le sbicesc" 2. refl. A se svînta, a se usca puţin. scăpa, v. 1. A intenţiona: „îm scapă s'o opresc" intenţionez s’o opresc (moara). 2. „îmi scapă să plîng" de ger = îmi 24 vine, sînt gata să plîng - din cauza gerului. scărpinici, s. n. Mîncărime, iri* tarea . pielei; „ai scărpinici la limbă ?“ = ai poftă de vorbă multă ? ; „ai scărpinici" ? = vreai să iai bătaie? seinei, v. A plînge înăbuşit - mai ales copiii $ a plînge în somn, dar tot înăbuşit. scorniri, s. n. pluralia tantum. Mîn* care ţărănească; în untură încăU zităîn tigae se dumică turtă şi se încălzeşte din nou; astfel scorniciul este gata. scoroci, v. 1. A născoci. 2. A se ivi - cu o minciună în genere: „te mai scorocişi şî tu“ 1. scrofos, adj. Gras (ca o scroafă)» plin la fa(ă. Se întrebuinţează mai mult forma feminină. sfîntă, s f. 1. Luna (notat dela bătrîni). sfintî, v. A apune (despre aştrii). slin, s. n. Lutul, murdăria care se prinde pe gîtul oamenilor din cauza nespălării. slomni, v. 1. A anunţa, a da svon, a vorbi minciuni. 2. v. refl. A. se svoni: „să slomni că se duce la gară cu grîu“. slon,-uri, s. n. Pivniţă cu şatră în faţă; şopru. smîlciy v. tran. A*şi pierde cum* pătul, a se speria, a o băga pe mînecă. smicea, s. f. Nuia de răchită. smioTcăniy v. Desinarea zgomo* tului făcut de călcătura omului sau de căruţă pe pămîntul im* bibat cu apă - după ploi. 2. Ă geme înăbuşit din cauza bătăii. snopi,, v. A bate rău; a bate pe cineva pînăd laşi întins la pă* mînt. 2. v. refl. A munci prea mult; a se obosi mult pentru realizarea unui lucru. sodom, s. n. Nenorocire mare; prăpăd : „s’a pus sodomu«ăla dă ploaie". sodomi, v. A chinui, a blestema. somni, v. 1. A^şi face planul, vorbind singur; 2. A vorbi încet şi neînţeles. soroc, s. n. Termen, scadenţă, sorocire. 2. s. f. Citaţie. sporojî, v. A vorbi vrute şi ne* vrute; a vorbi în zadar. spumi, v. refl. A se uza (despre rufe); sens figurat: a se trece, a îmbătrîni. strat-uri, s. n. 1. Culcuşi de om; aşternut. 2. Culcuşul iepurelui, purcelei; 3. Culcuşul în care naşte femeia. străfiga, v. A strănuta. strîmptari, s. m. Pantaloni, nă« dragi strimţi, strînşi pe picior. stirpezi, v. refl. A se stripezi dinţii din cauza mîncării de fructe crude. sucălU v. A discoase cu vorba, a plictisi pe cineva chiar cu vorba, pentru a afla veşti ce*l interesează. suduiy v. 1. A înjura, a blestema, su firn g, s. m. Subchirurg. suiany'iene şi siian} s. n Mîna carului. 25 şâlăuari, şalvari, s. m. Pantaloni largi, purtaţi mai înainte de (ara* ni; prima forma apare în sud, iar a doua în nord, unde ase* menea nădragi nu se purtau, şât. şet, s. n. Şes ; 2. adj întins. şîţui, v. A acoperi, a înveli o clădire cu şiţă, şchinova, v. 1, A poci vorba; a afecta accentul şi pronunţia cu= vintelor şchinovai, adj. Sucit. şires, s. n. 1. Numele unei plante ale cărei fructe seamănă cută* mîia. Locuitorii le întrebuinţau chiar în loc de tămîie ; planta nu se mai întîlneşte acum^do* vadă, după credinţa locuitorilor, că lumea e mai rea. şistao, adj. Plăpînd, nevoiaşi neputincios (despre boii care nu duc mult la drum). 2, Uşor, bob secat şi mărunt (despre ce* riale) 3. Suferind, bolnăvicios. şleau.-uri, s. n. Funiile dela ha* mul cailor prin ajutorul cărora se trage brişcă. Sinonim cu ştreang, cuvînt mai frecvent acum. 2. In locuţiunea: a zice pe şleau—a zice deadreplul, fără ocol. şmutiţă, adj. I. Apelativ dat co* piilor în semn de mustrare; 2. nebunatec. şolcl, în locţiunea; a da cu şoldu — a băga zîzariîe între doi inşi; a aţîţa o ceartă. şopâcâi^şopăcîi, v. 1. A vorbi imperceptibil pentru cei din jur (despre doi inşi care vor* besc „secret"); a vorbi în* cet; 2. a vorbi o limbă neîn* ţeleasă (streină). şopeitivi, v. 1. A pronunţa sunete neînţelese, a începe să vorbească (despre copii). 2. A schimonosi vorba. şopron^oane; şoprururi, s, n. Oleabul mai mic ca pivniţa. în care se adăposteşte sinsiacul cu mălai, fasole, etc. şi în al că* rui pod se ţin drugile de po» rumb, cînd lipseşte patului. Forma ultimă e mai răspîndită. şort, s. n. I. Fota de stambă cu* sută cu volane, ce se poartă (pune) dinainte Ia femei. 2. Re-cutare: a trage sorţul—a recuta. 3, Soartă : „aşa mi*a fost şortill, aşa mî=a fost soarta". şotitâ, s. f. Otcă. ştim, s. n. colectiv. Lînă de proastă calitate, ce rămîne din dărac ; din ştim se face îndru* gătura pentru pături. ştoflocea, s. m: Om de nimic; om în vorba căruia nu te poţi încrede. ştofloci, v. A terfeli (hainele), a rupe înbrăcămintea repede. ştopleag, s. n. Tulpină uscată, lemn scurt. şt uleie, s. m. Drugă de porumb. T . tacîm, s. n. Poveste, minunăţie ; taifas, s, n. Sfat. „să vez tacîm‘‘ = să veziminu* tain, s. n. Porţia, avutul: „săeţi năţie. vezi dă tainu, tău; săeţi mă* nînci singur tainu de viaţă", talan, s. n. I, A sta de (ia) „talan" = a sta la sfat, la vorbă; frec* venţă mică. tarbaca, s. f. încurcătură, necaz, asociaţie (de negustorie) sau alt* ceva care merge prost. A sparge tarbacaua = a desface asociaţia, a descurca lucrurile. tâlăntui, v. A sta la sfat (vorbă), a sta de poveşti: „mai tălăntuim să ne treacă timpul tâlântuialâ, s. f. Sfadă; „stau la tălăntuială". Cuvint cu frecventă restrînsă, notat în sud şi aproape exclusiv dela femei. tâmbălău. s. n. Necaz, nenoro* cire, întîmplare rea. târăgăi, s. m. pl. Pătul de că* ruţă. Sinonim cu corliţă, drugi, pătul (notat în Bacea). târârău, s. m. In locuţiunea: se ţine tărărău - bărărău =— se ţine cîrd, unul după altul. tărăşenie, s. f. Cîrcotă; ceartă în* delungă; clrşenie. tăromi, v. A*şi slei puterile din cauza muncii; a boli desa’npi* cioarele; a pregeta, a tărăgăna. tăubi, v. 1. A flămînzi; 2. A*şi pierde puterile din cauza muncii. tăurăoaie, s. f. 1. Cireada de boi, care se ţine după o vacă ce se goneşte (sinonim cu goniţă); 2. adj Repede, iute: „anii trec ca tăuroaia pîn sat“. tîrsîna, s. f. 1. Nojiţe (termen pe cale de dispariţie). ieşi, A se feri, a se teme: „se te* şase dă iele că sin cam stricate" = se feresc (nu cumpără) de ele (de boabele de porumb) că sînt cam stricate ; „mă teşăsc că n’am să fac nimic". iicalâ, s. f, Migăleală, muncă ane* voioasă; „e ticală multă“. tighel a, v. A coase cu tigheală la maşină. tigoriie, s. f. Pacoste, chin, boală. timnic, s. n. 1 Cămăruţa lipită unui perete al casei în care se păstrează cele necesare bucă* tăriei. tir. 1. adv. 1. Totuna 2. conj. ori : „tir dă stă degeaba, tir dă merge cu mine“. tistimel, s. n. Tulpan; caşmir. tiscovină, s. f. I. Ceea ce rămîne din struguri după ce se stoarce mustul. tiştirea, s. f. Tălpăşiţa; a*şi lua tiştireaua = a pleca iute. tofolog. adj. Molîu, cu mişcări încete. toi ian, adj. Măricel (în deosebi despre puii mai mari). tolba, s. f. O cutie de forma unei prisme paralelogramice, în care negustorii ambulanţi îşi poarta marfa. Ea are două curele care se petrec peste umeri şi se poartă în spate. toibar, s. m. Negustorul ambu* lanţ, ca.re=şi poartă marfa în tolbă. tolbărie, s. f. Meseria de a face negoţ ambulant, umblînd cu tolba în spate. iorişte, s. f. Rămăşiţă; ceea ce rămîne din cocenii daţi vitelor. trampaliu, adj Despre oamenii cam într’o parte, nebun, ză-păuc. trăncăneala, s. f. Vorbă lungă şi în zadar. trăncăni, v. A vorbi mult; a vorbi in zadar, 27 triftor, s. n. Pîlnie mică din talbă •defier.” • ‘ trişte, s. f 1. Noroc, baftă; n’are triste = n’are noroc. troacă, s. f Vezi doaşcă (sens 1.); 2. Copaia (albia) în care se calcă copilul troc, s. n. 1 * Coş pentru car ; 2. Cutie mică din scînduri, în care se dă mîncare porcului. tron, s n. 1. Cosciug. troşiie, s. f Chiseliţă (notat în Bălteni) trup, s. n. Partea iiei dela brîu în jos tugă, si iiigâ = s, f. ticvă ta ca, s. f. 1. Un joc pentru copii; se joacă de patru copii; toţi stau pe aceeaşi linie, doi la mijloc, avînd în mî'nă cîte o „ţacă“ - scîndură lată de 15*20 cm. iar doi la margini la „bibe“; cei dela margine arun* că o minge făcută din păr de vită; cînd mingea este lovită de unul din cei dela mijloc, a* ceştia dau ţaca= lovesc scîns durile şi „pun în bibă“ (ating cu ţaca, fundul gropei); dacă unul din cei dela margine a prins mingea, şi a pus*o în bibă îna* inte ca cel dela mijloc să fi „pus el în bibă“, cei dela margine trec la mijloc; cei dela mijloc mai trec la margine cînd jucîn* udîr, interj. Sinonim cu ni, pen* tru a îndepărta cîinii. ududoi, s, n. Vezi hududoi. tureac,-ecit s. m. Un fel de cio* rap fără talpă, din: dimie, ■ care se purta peste ciorapii propriu zişi, dela gleznă pînă la ge* nunche. 2. Ciorapi scurţi şi groşi. turtă, s. f. Pîine din mălai, . coaptă sub cărbuni; se face mai întîi păsat - apă fiartă cu mălai puţin şi se frămîntă cu gripca şi apoi se coace în sobă. Turtă dulce = prăjitură cu miere şi nuci, în forma turtei. tuzluci, s. m. pl. Căpute, ciorapi scurţi. 2. Papuci. ducse „peprinse“ nu au grijă ca, după ce ceilalţi au aruncat de trei ori şi de trei ori au prins . mingea, să „pună în bibă“. 2. Acelaş nume de „tacă“ îl poar« tă şi scîndură cu care se loveşte mingea, 3. a da ţaca = a lovi ţăcile (scîndurile) una de alta (de, s f. 1. Haină subţire şi necăU duroasă; „într’o ţaie dă aină“. ţîţnă, s L Arţag, toană ; i*a săs rit ţîfna = s’a supărat. ţîgancă, s f. Stîrciog. ţolroale, s n. 1. Haină ruptă. 2. Orice bucată de pătură, cergă ruptă; 3. haine; 4. bulendre. ţurţudon, s. n. Colină; deal mai mic, în formă de con ; 2. gră* madă, majără. uiche, adv. Iată. ului\ A da ’chiot, a izgoni uliu ce vine să răpească păsările de 28 curte. 2. ref. A se intimida, a se zăpăci. . uluarii s m. Uliu, pasăre de pradă mai mare decît uliu. unche, s. f. Tante - formaţiune dela unchiu. undi, v. A fierbe în apă călduţă, zarzăre, prune, ficaţi, etc. După ce s’au undit, adică fiert numai în apă călduţă, se pun la uscat ungheţ, s. n. Colţul vetrei: „dă*te’n ungheţ = du*te şi stai în colt. urdin, adv. Pe urdin * unul după altul: „a făcut două fete pă urdin“ = una după alta. urdina, v. A eşi afară conţinu 5 a merge undeva mai în fiecare zi; a plictisi pe cineva cu du* sul pe la el. vcc, s. n Timp, vreme; „ăoleo ce vac rău“. vadră, s. f 1. Găleată. 2. Măsură de capacitate pentru lichide (10 1.). vartă, s. f. 1. Vrajbă, ceartă: „sîn în vartă cu ia(( (în ceartă) 2 Necaz: „acu ce să mai cînte, dacă ie vart*asta“; (dacă este războiul acesta);„cine ştie în ce vartă intră “ văcui, v. A trăi. vălmăşîie, s. f. A munci în de* vălmăşie = a munci în comun, în de obşte. vâlug, s n. Vig de pînză vătale, s. f. pl. Lemnele în care se prinde spata şi cu care se ba-t firele. văz, s. n. Vedere. urni, v. A mişca din loc; a porni pe cineva la o treabă, sau • în altă parte. 2. v. refl. A porni, a pleca. ustoi, v. Vezi ostoi. uşui, v. A izgoni, a da chiot păsărilor domestice. utui, v. Vezii ului; „mă utuii, că mă înesc acas“. uture, s n. Om gras. uţupi, v. 1 A mişca, a zgudui ceva. 2. v. refl. A se munci, a încerca să facă ceva greu: „o fată să tot uţupia cu ciutura săeşi umple vadra cu apă.“ uţupină, s. f. Se aude numai sen* sul pejorativ: fată mare şi grasă, care de cele mai multe ori nu face mai nimic. V. vtlca vîlca adv. „Mergea şi ro* chia*i făcea vilca*vîlca“. vîrlav, adj. Puternic şi iute în mişcări. vîrzoabâ, sf. pl. 1. Cureaua (în formă de ocheţ), dela vîrful opincii, prin care se trece no* jiţa, ca să*i tină vîrful în sus. vîrzob, uri, s n. 1. Fărîmă; parte mică dintr’un întreg 2. A scoate (ceva dela cineva) cu vîrzobul=a scoate cu ţîrîiţa (puţin cîte puţin) vedea, v. A vedea de cineva = a îngriji, a*l întreţine vetrilă, s. f 1 Umbrelă; cunoscut şi în nord de bătrîni, este mai , frecvent în sud. vidăniU adv. Sperieţi, rătăcăi; „te 29 bag în vidănii" in sperieţi, te bat pînă te năucesc. viermui, v. refl. A umbla de colo» colo; a nu avea astîmpăr. vignea, (viiiea), s. f Gaura pe unde iese fumul din corlon» viia, v A trăi. Notat numai in nord dela ciţiva bătrîni; il în» tilnesc şi in ms. n 557, f. 13.7 v , Biblioteca Academiei Romine, care cuprinde răspunsuri din Olt, la chestionarul Iui N. Den» susianu. vintre, s. f. pl. Pintice; părţile laterale ale pintecelui: „il trag pă şale şi pă vintre".. vipiie, s. f. 1- Toiu; „taman in vipiia muncii'* =» in toiul muncii. viroagd, s. f. I Mîncătura făcută în malul unei girle de apă; 2. Surpătură făcută de apă. 3. Kipă. otrghind, s. f. 1. Lemn lung şi gros 5 păstrat doar in „închisoare cu vîrghini’ = inchisoarc făcută din lemne lungi, legate cu cerc de iiuele de parii bătuţi in pămînt; 2 închisoare din vîrghini: „bătea doi pari alăturat la un capăt, şi doi pari alăturat la âlălant cap şi acolo in loc să bată cuie lega cu nuiele şi venea vîr» ghina pă cerc dă nuiele. Toată închisoarea să numea inchisoare cu vîrghini". zabâr, s. n. Necuratul, clipa rea: „m»a pus zabăru ieri, de»am ve» nit pă jos dăla Slatina" zalogi, v. refl. A se slobozi; a se elibera din, a scăpa din : „să să mai zalogească şi lumea dup»acolo“ — să se mai slo» boadă ; să mai vină acasă din concentrare. zalbâ, s. f. I. Odihnă, răgaz; „iele n«au zalbă dă loc". zangloavă, s. f. Glumă. zăbăuc, s. m. şi adj. 1. Zăpăcit, năuc, prost. zâlogi, v A pune, a da zălog (adianet). zăpăuc, s m. şi adj. Vezi zăbăuc. zătulă. . s. f. Tava care astupă gura sobei dela cazan l zâurttl, v. refl. A se strica (deâ. pri lapte). Laptele din cauza căldurii, se transformă în zer şi un fel de urdă, se zeurdeşte. ztli. v. A trăi, a vieţui =-. a avea ce minca; „să mai luăm şi noi citeva mertice de boabe, ca să mai zilim". zgaroi, adj. şi adv. Uscat peste măsură (despre pîine, turtă, etc.) „s’a uscat dă s«a făcut zgaroi, s«a uscat zgaroi". zgîi, v. 1. A deschide ochii mult (pentru a observa ceea ce tre» bue 2. v. refl A se strimba către cineva ; a se uita batjo» cori tor. zglmuşi, v. I. A scormoni, a cauta cu deamănuntul; 2. A desface foile ştuletului de po« rumb, pentru a vedea dacă are boabe. zgrebeni, s. n. pl. I. Cîlţi. zloată, s. f 1- Ploae cu zăpadă; 2 Ploae rece. 3. Timp urît. znagă, s. f. 1. Fire; felul de a fi 30- al cuiva ; 2. Stare, avere; , n’are grijă să*şi facă şi iei znagă, casă**. zobi, v. 1. A fărîma, a strica 2. v. refl A se fărîma, a se strica. zopoti, v. I. A roboti, a munci mult in casă sau în jurul gos* podăriei, a face sgomot. zutină, adv. Vezi dutină.