H.TIKTIN RUMÄNISCH-DEUTSCHES WÖRTERBUCH 2., überarbeitete und ergänzte Auflage von Paul Miron BAND III P-Z 1989 OTTO HARRASSOWITZ • WIESBADEN Gesamtredaktion Elsa Lüder (Freiburg) und Paul Miron (Freiburg) vinter Mitwirkung von Yasile Arvinte (Iaşi). Weitere Mitarbeiter (zeitweise): Angelika Folbert, Ofelia Rassner, Mircea Roşian, Nicolae Saramandu, Hans-Jürgen Speck, Anna Spinner, Erika Stamp (alle Freiburg). Sichtung des Tiktin-Archivs in Cluj Felicia Şerban, Ileana Câmpean Verifizierung der Exzerpte Vasile Arvinte (Iaşi), Vlad Cojocaru (Iaşi), Cristina Florescu (Iaşi), Constantin Frâncu (Iaşi), Cristina Gherman (Bucureşti), Coman Lupu (Bucureşti), Radu Constantin Miron (Bonn), Maria Muntean (Bucureşti), Ion B. Mureşianu (Timişoara), Eugen Munteanu (Iaşi), Ion Nicola (Timişoara), Ion Oprea (Iaşi), Gertrud Sauer (Iaşi), Octavian Tcaciuc (Iaşi), Stela Toma (Bucureşti), Adrian Turculeţ (Iaşi), Aurelia Ulici (Bucureşti). Dokumentation zu Erstbelegen Dumitru Agache (Iaşi), Vasile Arvinte (Iaşi), Ion Caproşu (Iaşi), Ileana Câmpean (Cluj), Nistor Ciocan (Iaşi), Constantin Frâncu (Iaşi), Alin-Mihai Gherman (Cluj), Georgeta Ignat (Iaşi), Ion Oprea (Iaşi), Felicia Şerban (Cluj), Leon Şimanschi (Iaşi), Stela Toma (Bucureşti), Despina Ursu (Iaşi), N. A. Ursu (Iaşi). Sprachgeographische Erhebungen Vasile Arvinte, Vlad Cojocaru, Cristina Florescu, Constantin Frâncu, Ion Oprea, Adrian Turculeţ (alle Iaşi). Revision der Etymologien Vasile Arvinte (Iaşi). Wissenschaftliche Hilfskräfte (zeitweise) Gerhild Anhalt, Friederike Baumer, Hartmut Ehrle, Marie-Anne Fischer, Ewald Hall, Almut Rohleick, Artur Landt, Uwe Ludwig, Hubert Matt-Willmatt, Oda Staudte, Günter Tränkle, Mirjam Vallas, Edith Zaverski (alle Freiburg). CIP-Titelaufnahme der Deutschen Bibliothek Tiktin, Hariton: Rumänisch-deutsches Wörterbuch / H. Tiktin. - Wiesbaden : Harrassowitz NE: HST Bd. 3. P-Z. - 2., überarb. u. erg. Aufl. / von Paul Miron. - 1989. ISBN 3-447-2968-4 NE: Miron, Paul [Bearb.] © Otto Harrassowitz, Wiesbaden 1989. Das Werk einschließlich aller seiner Teile ist urheberrechtlich geschützt. Jede Verwertung außerhalb des Urheberrechtsgesetzes bedarf der Zustimmung des Verlages. Das gilt insbesondere für Vervielfältigungen jeder Art, Übersetzungen, Mikroverfilmungen und für die Einspeicherung in elektronische Systeme. Gedruckt mit Unterstützung der Deutschen Forschungsgemeinschaft. Reproduktion, Druck und buchbinderische Verarbeitung: Hubert & Co., Göttingen. Gedruckt auf säurefreiem Papier der Fa. Nordland Papier, Dörpen/Ems. Printed in Germany. p £ S.m. P N. (Konsonant u. Buchstabe). pac1 PI. pa'curi S.n. (1884 GHICA 72) (de tutun eto.) Paket, Päckchen N. (Tabak etc.], (de sfoarä) Bindfadenknäuel N. -ET. dt. Pack. - SG. ALR II/I, NN 3928,148. pac2! Interj. (l885 CARAGIAIE,DLR) klatsch. Biciul, pac! mîngîie pe (căţeaua) Davie (ZAMF.NUV. 65) . - ET. onomatopoet. pa^ce S.f. (l6.Jh.CV2 63b;Jak 3,18) 1. Friede (n) M. A face, 'încheia pace Frieden machen, schließen. Şi voi da pace în pămîntul vostru (BIBLIA 1688 Lv 26,6). La Carloviţa, unde s-au legat păcile între 'împărăţia turcului şi între împărăţia neamţului (NEC.OOST1N, 2 LET. 11,73) wo der Frieden geschlossen wurde. Vgl. nepace. Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit (EMIN.O. I,146) solange wir noch in Frieden miteinander sind. S-au făcut pace Cernat căpitanul de greşala ce au făcut (NECULCE, 2 LET. 11,258) verschaffte sich Hauptmann C. Verzeihung. 2 Pace vouă! Friede mit euch! Doamne, pace ţie! (BOLINT. I, 152). Heil dir, o Herr! Venind în scaun, a domnit cu bună pace (NEC.COSTIN,LET.2 11,5) in Frieden, ungestört. (Tătarii) au găsit un vad de au trecut în not pace (NEC.COS- ___ O _ „ TTN,LET.11,262) unbehelligt, b^i pe pace/ sei unbesorgt, getrost! Dă-mi (bună) pace! lasă-mă în pace! laß mich in Frieden, in Ruhe! Mi-e frică şi pace ja, ich fürchte mich nun einmal. Vor să-mi vie dambla şi pace! (CL V,91) sie wollen, daß ich partout den Schlag kriege. Zi-i făptură sucită şi pace bună (DEL.S.31) sie ist nun einmal ein sonderbarer Kauz. - 2. fam. kein Gedanke, keine Spur, nichts davon, in Verbindungen wie: 4 doua zi pace să se mai poată scula din pat (RADUL.RUST. II,39). Ginerică însă, pace, n-are gînduri de dormit (SPER. AN.1892 1,132). Petreceri, primblări: pace (NAD.NUV.I,52) gab es keine. Caută ... hîrtia pace (VLAH.GV.181) ich suchte überall, das Papier war verschwunden. - 3. ugs. e pace de rrtine es ist aus mit mir, es ist um mich geschehen. Socoteam că m-oi îneca, că va fi pace de mine (SBIERA POV.18). - 4. R u h e, Stille F. Viaţă fără pace (MOXA,HC 1,371). Eterna pace ewige Ruhe. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface Şi în sine împăcată stăpînea eterna pace (EMIN. 0.1,132). - 5. Lada păcii Bundeslade F. Si să deschise besearica lui D-zău în ceriu şi să văzu lada păciei lui în besearica lui (N T 1648 Apk 11,19). - 6. Sicherheit F. (VARL.CAZ.2 1,264). - GR. PI. selten păci; LV. (16.Jh.) häufig PI. pace in singulärer Bdtg.: Pacele mele (OORESI PS.40,9). - ET. lat. pax, -cis. pacea" PI. -ce'le S.f. (1669 Ş.INFL.) 1. veralt. Pelz M. von den Füßen des Zobels, Marders etc. Scurteică îmblănită cu pacea de samur, singeap sau cacom (GHICA 501). -2. Sülze F. aus Lammfüßen, Eiern, Knoblauch u. Essig. Ghiveci, sarmale ... pacele cu usturoi (CL XI,89). - ET. türk, paqa "TißrfuR vom Knie abwärts”, paceaiTrä PI. -u"ri S.f. (1839 VAIL.) 1. W i s c h- (1 a p p e n) M. - 2. depreziativ von Menschen: Drecklappen M., Schlampe F. Păceaurei celeia nu-i place feciorul bacalului (B0GD.V.16). - GR. -ceavu'rä (OOST.). - ET. türk, pa-qavra, ngr. na.T£a(|3) ovpa. pacfo^ng S. (1840 BUL.,DLR) Neusilber N. Sfeşnicele, de la cele de aur pînă la cele de pacfon (CARAG.SCH.N. 105) . - GR. paf-hon (PRAV.BIS.Sf.Cuminec.2) . - ET. dt. Packfong. -SG. ALR SN II,K.577. pachebc/t S.n. (1832 GOL.CONDICA) Passagierschiff N.- ET. frz. paquebot < engl, packet-boat. pache^şti S.f. PI. (1840 POEN.1,183) Hosenträger M. îmbrăcămintea îmi era uşoară. Pantalonaşi cu pacheşti, un surtucaş şi atîta tot (GHIB.BV.61). -GR. pateşi (POEN.), pacheştă (CODR.). - ET. russ. podtja£ki. pache't PI. pache'te S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.^ 52) Paket N. - ET. frz. paquet, dt. Paket. pacie^nt PI. -cie'nţi S.m. (1826 ALEXI G. 288) Patient M. - GR. paţient. - ET. mittelb. n.lat. paciens, -tem. pacie"nţă S.f. (1781 MICU MS.,G.LEX.) Geduld F.- ET. mittelb. n.lat. patientia. pacific 2 pacific Adj. (1793 I.VĂCAR.1,1.0.282) friedlich. - ET. mittelb. n.lat. păci ficus. pa^cinic siehe paşnic. pa^cişă PI. pa'eişe S.f. (1834 DRAGH.IC.) Mittelwerg N. (siehe fuior 1 b) . Perietul (inului răvilat) se face totdeauna la răcoare şi de la dînsul iesă pacişile (ION.CAL.156). - GR. Dim. păcişe'le3 -ciuşe'le (DRACH. IC. 20) . - ET. poln. paczesi, russ. paÖesi3 ukr. paSosy < asl. Üesati "kämmen". pacoste S.f. (1620 MOXA,HC 1,352) Schädigung, Heimsuchung F. Nu faci pacoste numai ţie unuia3 ce şi fratelui tău eşti pova-ţă cătră păcat (EV.ÎNV. 1644,GCR 1,113). Pînă cînd va fi noao adastă pacoste? (oußAov;BIBLIA 1688 Ex 10,7). Eu să mă pun la masă boierească3 ca să pat vr-o pacoste (AL.OP.1,669;der Bauer, der zur Tafel geladen wird) daß ich Unglimpf erleide? - Daher von Personen, die Schlimmes zufügen: Geißel, Pest F., Krebsschaden M. Nişte nemulţumiţi3 care pentru ţară nu mai sînt buni ... şi la oraş sînt o pacoste3 căci -înmulţesc numai numărul proletarilor intelectuali (LIT.;von in der Stadt erzogenen Bauernkindern), - ETo ksl. pakosti. pa^costnic (+) Adj. (1814 ŢICH.) schädlich, unheilvoll. Omul ar trebui să-şi curăţească inima de această pacostnică răotate (ŢICH.403). - ET. ksl. pakostiniku. pa"dină PI. pa^dini S.f. (um 1374 DERS) (natürliche) Wiese F. Am pus pomi pe marginea pa-ghinei săteşti (SLAV.CL V, 4). - GR. paghi- (SLAV.I.e.), MHI n ■nnn't- - n-im -nnJn '-Y>n /DD MT? Ţ T3:1 \ r)ădi77V 'fă — ET. vgl. bulg. padina. — SG. AI_R SN III,K.815. padişa"h S.m. (1728 RADU POP.,CM 1,230) ehem. orient. Monarchen t i t e 1 M. Padişahul vostru3 nu mă îndoiesc, va să facă ţara un pămînt turcesc (BO-LINT.Mircea) . - ET. türk, padişah. padno^şcă PI. padno'şte S.f. (1879 CIH.) veralt. 1. Hosensteg M., wofür später supieu (< frz. sous-pied). -2. Befestigungsband N. für Sporen am Schuh. - ET. russ. podnozka. paf! Interj. (1853 BAR.MUNT.11,615) einen Schlag etc. nachahmend: baff! bautz! Unii (trăiesc) cîmpul să muncească3 Alţii (să facă) poc! paf! din ciocan (RÄEUL.RUST.1,248) . A strigat odată: "Na, mizerabile!" şi paf! (face gestul) (CARA3.CL XIX, 122;von einer, die jdm. ein Fläschchen Vitriol ins Gesicht geschleudert hatte). - ET. onomatopoet. pafi'r siehe spahiu. pafta" PI. -ta-le S.f. (1734 BUL.COM.IST.IV,68) Schnalle F. zum Schließen eines Gürtels etc.j gew. PI. (zweiteilige) Schnalle, Schloß N. Te-oi lua Eu cînd oi vedea Racul cu cealma3 Broasca cu pafta (TBOD.PP.334). Un colan foarte scump Care sub piept se-ncheia Cu două paftale mari De aur curat (STAM.M. 108) . - GR. pa'ftă: Două pafte de-aur (BOLINT. ^ 1,214), pahta- Dim. păftălu'ţă3 PI. -ţe. - ET. türk. pafta. pag Adj. (1688 BIBLIA) von Pferden, bisw. auch von anderen Tieren: s c h e k-k i g. Cai pegi (tiolxlAoi) şi suri (BIBLIA 1688 Sach 6,3). Bivolul de Cina la trup este negru, la cap alb, la picioare pag (CANT.IST.318). - Auch substantiv. -GR. PI. pagi, LV. pegi, peagi. - ET. asl. p&gu. - SG. ALR SN II,K.277. padină PI. pa'gini S.f. (1783 3INCAI P.144) (Buch-) Seite F.- ET. n.lat. pagina. pa^gişte siehe pajişte. pa^gubă PI. pa'gube S.f. (um 1431 IDSR 328) Schaden Ma face pagubă Sch. anrichten. Atî-tea pagube ce-i făcusă în cîteva rînduri Ştefan Vodă (MS.17. Jh. ,GCR 1,191). Judecata ... ori spre moarte ori spre certare ori la paguba avuţiei (BIBLIA 1688 Esr 7,25). Reîntors în patrie, a mai dat de pagubă pe cî-te-un unchiu, pe cîte-o mătuşă (VLAH.GV.98) schädigte mal einen Onkel, mal eine Tante. în paguba ta m-ai lăsat să mă duc (MS.1764,GCR 11,77) zu deinem Schaden. Setea d-a să-n stări cu paguba altuia (JIP.OP.73) auf Kosten. Tot n-a rămas de pagubă cu osteneala (LIT.) sie kam doch auf ihre Kosten. Vgl. dobîndă 1. (zu atîta pagubă), a fluiera II. - TR. MOLD, schade... Pagubă de el, căci era un suflet de om bun (RETEG.POV.IV,53). Pagubă că-i iarba mare Şi nu poci mere horind (I.-B.253). - ET. asl. paguba. - SG. ALR SN IV,K.992. pagu"bnic Adj. (1683 DOS.) schädlich, verderblich. Si-l vedjem J că-i pagubnic şi necredincios (DOS.VS.Oct.18;72b). -ET. ksl. pagubinü. paha"r PI. paha"re S.n. (16.Jh.PS.H.10,6) Glas N., LV. Becher, Kelch M. Un pahar de apă ein Wasserglas u. ein Glas Wasser, LM. für letzteres auch un pahar cu apă. Vgl. fund 1. Pahar dulce, pahar de dar mit Wein gefülltes Glas, in das die Hochzeitsgäste Geldstücke für das Brautpaar werfen. Curat ca un pahar spiegelblank. Nici unul (din chiriaşi) ... n-a fost în stare să-i ţie căsuţa pahar (BASS.V. 114). - Fig. 3 pajişte L e i d N. Am luat din mina ta paharul căderii3 cupa jntniei meale (BIBLIA 1688 Js 51,22) ich nehme den Tau-melKelch von deiner Hand, samt den Hefen des Kelchs mei-nes Grimms. De este cu putinţă .treacă de la mine paharul acesta (EV.1894 Mt 26,39). A bea, a da paharul den bitteren Kelch trinken od. leeren, zu trinken geben. El, aşa de bun ... sa-i dea asemenea pahar? (NÄD.NUV.I,26). - GR. pahar. - Dim. păhăru'ţ3 păhâre'l, PI. -ţe3 -le. - ET. ahd. behhâri,\Jgl- altmagy. pahar3 serb. pehar. paha^rnic PI. -ha'mici S.m. (l4l5 DERS) Mundschenk M. Cel mai mare peste paharnicii împăratului (BIBLIA 1688 Gn 40,1;6 âpx.ioivox6oe) . Paharnic mare Obermundschenk, ehem. einer der sieben Großbojaren, kredenzte dem Fürsten bei Festlichkeiten den ersten Becher (wog. dessen privater Mundschenk nach CANT.DESCR.P. II/Cap.VI cupar hieß); unter ihm standen die übrigen Mundschenken, păhărnice 'i (Sg. -ce'l). - GR. pah-; S.f. păhămiceasă. - ET. ksl. peharîniku, pah-, paho"nţ S.m. (1878 CREANGĂ) 1. S o 1 d a t M. - 2. fam. Schmähwort für einen Grobian. Dar ce-ai păţit3 mă pohonţule3 de ... faci aşa larmă? (CREANGĂ, CL XII, 24). - GR. pohonţ. - ET. russ. pehoti-nec "Infanterist”. // SCRIBAN: ukr. pogoncî "Melder". pai PI. pa'ie S.n. (1581/2 PO2 228;Ex 15,7) Halm M. (einer Pflanze), (dünnes) Hö 1 zehen (z.B. des Streichholzes); PI. Stroh N. De unde să face spicul şi paiul şi rodul? (MÄRG.2 139a). Un (fir de) pai ein Strohhalm. Acoperiş3 pălărie3 om de paie Strohdach, -hut, -mann; flori de paie Strohblumen, Immortellen. Tot paiul îşi are umbra u.a. (Sprw.) auch der geringste Mensch kann schaden und nützen. Arde fo-cu-n paie ude er ärgert sich im Stillen, grollt. Vgl. a aprinde I.a, bîmă3 a îmbătrîni II* a împărţi 1= -GR. Dim. paişor, PI. -şoa're, păiuş3 PI. ~şe3 păiuţ3 PI. -ţe. - ET. paie < lat. palea "Spreu"; pai ist aus paie erschlossener Sg. - SG. ALR SN I,K.96. Paia" pi. -ie'le S.f. (um 1780 EN.C0GÄLN.) 1» ehem. Titel M. eines Bojaren. Şi l-au îmbrăcat cu caftan dîndu-i paia de comisi'a cea mare (EN.COGÄLN., LET.2 111,242) den Titel eines Oberstallmeisters. (Grecii) căzînd la boieri 'i3 căci erau paie 'lele ieftine (EN.COGALN.,LET.2 111,206). Farmachi îl lăuda (pe paşa), Măgulituri şi paie 'le îneît se putea îi da (BELD.ET.90). Boier paia Titularbojar (ohne Amt, vgl. halea). - 2. HOLD. ugs. a da paie 'le cuiva j d n. durch freundliche Worte aufmuntern. încă te uiţi la ei, bărbate, zicea mama, şi le dai paie'le (CREANGĂ OP.V,28;von den ungezogenen Kindern). - ET. türk. paye. PaiajTtä PI. paia^nte S.f. (1817 POTRA 1,719) schräg stehendes Holz, das zwei Balken einer Fachwand verbindet: Strebe F.; PI. Fachwerk N. Zid în paiantă, în paiante Fachwand. O pereche case ... construcţie de zid în paientă (MON.OF.1877,5123). între două săgeţi se pun şi cîte 4 paianturi cruciş (iON.CALe 167). - GR. PI. auch paiente; S.n. paiant, PI. -tu 'vi; paiandru. - ET. türk. payanda3 vgl. şerb. paj anta, ngr, rrayiccvxac;. - SG. ALR II/I,MN 6839 ,5. paia"ţă PI. paia"ţe S.f. (I83O CR 108) Hanswurst, Bajazzo M. Paiaţa, îmbrăcat în costum strîmt şi format din petice patrate de diferite colori (TEOD.ÎNC.52) . - GR. S.m. paia'ţ. - ET. vgl. frz. paillasse, it. bajazzo, sp. payaso. pai'c PI. -i'ci S.m. (um 1640 URECHE LET.^' 122) ehem. einer der Läufer, die den Sultan oder Fürsten bei Ausfahrten etc. begleiteten. Paicii şi cioho-darii se află zvoritori la divan înaintea domnului (OfflORGACHI,LET.2 111,328). (Sultanul) i-au dat (domnului) şi peici împărăteşti, cum da numai hanului (I. VÄCÄR.,TEZ.II,255). - GR. peic, păic. - ET. türk, peyk (ZENKER 237, REDH.). paido"s (+) S.n. (DOC.17^1) Ruhe F. von der Arbeit, Siesta F., Feierabend M. (CIH.). Să nu le oprească serda-riul (salahorilor) ... nici bani de paidos (DOC.1741, URIC.IV,402). - ET. türk, paydos. pa"ie siehe pai. paie"le siehe paia. pai"njen etc. siehe păianjen. painjeni" etc. siehe păienjeni. palnjIna siehe păianjen. paisprezece siehe patru. paiva"n PI. -va"ne S.n. (1825 B.) BAN. TR. OLT. Strick, mit dem ein weidendes Pferd an einen Pflock gebunden wird. Sînt între noi nişte tineri bolnăvicioşi şi ar trebui legaţi cu nişte lanţuri poivane (SEV.NUNTA 234). - GR. poi- (SEV.l.c.,IS.). -ET. serb. bulg. pajvan, ukr. pojvan < türk, payvant (Ş.INFL.). paj PI. paji S.m. (1787 CANTACUZ.M.290) Page M. - GR. ( + ) pa'giu3 pag, PI. pagi (SINCAI) . - ET. it. paggio3 frz. page. pajişte PI. pa'jişti S.f. (1513 DRHB 11,209) Gras N., Rasen M., Wiese F. Răsărişi pajişte (ksl. travu) vitelor şi iarba în slujba oameni- paj oră 4 lor (CORESI PS.103,15). Pe unde le-a fost calea deşilor) ... tot au mîncat3 de au rămas pajişte (NEC.CDS-TIN,LET.2 11,90) so daß auf den Feldern nur Gras zurückblieb. Pajiştea ca buraticul a poienii (SAD.P.68). Sub a (cosaşi)lor coasă Cîmpul ras rămîne verde ca o pajişte frumoasă (AL.CL 111,75). - ET. ksl. pajişte "Weide" (von paşti "weiden”) mit Dissimilation des £f od. Anlehnung an paziti id. (von ziti "leben"). - 33. ALR SN I,K.125. pa"joră etc. siehe pajură. pa"jură PI. pa"juri S.f. (1705 CANT.IST.108) 1. A d 1 e r, bes. Königsadler M. (Aquila melanaetus). So bes. im Märchen: Se strînseră la glasul ei (a împărătesei pasărilor) pajuri urieşe3 vulturi şi şoimi ca norul (POMP.CL VT,28). - 2. A d 1 e r M. als heraldisches Zeichen, dann überh. Wappen (schild) N. Toate consulatele italiane din Venezuela au dat jos pajurele (LIT.). Pajură sau număr Kopf oder Schrift (Spiel mit Münzen). - 3. MUNT, farbiger Fleck. Iarbă deasă3 presărată cu pajuri galbene de păpădie (DEL.P. 329). - GR. -joră3 -jeră; MUNT. auch -jere; PI. auch pajure. - ET. vgl. ukr. pa-zera "Haifisch”, pazerystyj3 pazerlyvyj "gefräßig". pala"die S.f. (1890 MAR.) Versammlung F. Toată paladia cită se află aicea (MAR.NUNTA 796;Hochzeitsrede). - ET. unbek. palami"dă PI. -mi"de S.f. (um 1900 ^TIKTIN) Bonito M. (Pelamys sarda), Thunfisch-a r t (ANTIPA) . - GR. pălăET. ngr. naJuocpuöa. pala"ncă PI. pălă"nci S.f. (1630 DRHB XXII,18) 1. Verhau M., Bollwerk N., Schutzwehr F. Palancă de copaci clădiţi unul pe altul (DION., TEZ. II, 232). Făcînd pălănci şi părcane de apărare (MUŞTE,LET.2 111,86). Daher MOLD. ugs. a face palancă ganz niederlegen, -schlagen, -t r e t e n. A venit o furtună şi a făcut orzul pălan-că (PAMF.). Si eu fuga şi ea fuga (prin cînepă)3 pînă ce dăm cînepa toată palancă la pămînt (CREANGĂ, CL XV, 7). -2. S.n. păla'nt TR. Bretterzaun M., P 1 a n-k e n (PI.) Pe colea p-îngă palan Mă-ntîlnii c-un bogătan (I.-B.435). Ajungînd la portiţa ştiută3 i se arăta peste pălant un om (FLOR., CL 111,182). - GR, -nc3 -ng (B.), -ngă (RADU GREC.,MAG IST. II, 225 7 ALEXANDRIA 98). - ET. vgl. poln. türk. palanka3 türk, -nga (REDH.) < it. palanca; zu 2. vgl. dt. Planke; vgl. auch magy. pa-ldnk3 das wohl nicht auf lat. planca "Brett", sondern auf it. palanca "Pfahlwerk” beruht; zum gesamten Komplex siehe REW 6455. - SG. ALR II/I,K.267,268;MN 3827, 123;3836,124;3838,125. pala"şcă PI. pălă"şti S.f. (1769 Ş.INFL.) Patronentasche F. (Soldaţii) aruncîn-du-şi după dînşii puştile şi pălăştile (DUM.S.INFL.) . - ET. vgl. türk. palaska3 ngr. TTnAooHCX/ serb. palacke (PI.), urspr. "Pulverflasche” < magy. palack "Flasche", das seinerseits mit ahd. flasca3 it. fiasco3 ksl. ploskva (rum. ploscă) zusammenhängt. pala"t PI. pala'te S.n. (1581 CORESI OMIL.524) Schloß N., Palast M. Palatul Sirsii era zidit cu pietri foarte frumoase (MS. 18. Jh. ,GCR 11,84). Gătatu-ţi-am3 o împărate3 polate foarte ghizdave (DOS. VS.Oct.6,*48b) . Palatul regal3 administrativ3 justiţiei etc. das königliche Schloß, das Gebäude der Verwaltungsbehörden, der Justizpalast etc. - GR. LV. (16./17.Jh.) poiată3 paleaţ (DOS.VS.Febr.5,56b) ; palută (MAR.NAŞT. 128). - ET. mittelb. lat. palatium; zu palat3 poiată vgl. bulg. polat3 ngr. ttoA&tl, russ. ukr. tschech. pa-lata3 serb. polota3 bulg. russ. polati; palută ist magy. palota3 paleaţ poln. pa%ac ( < it. palazzo). palavragi"u PI. -gi'i S.m. (1840 P0EN.) fam. Aüfäüuneider, F lunkerer, Schwätzer M. Unii-mi zic ritor hazliu3 Al-ţii-mi zic palavragiu! (AL.OP.I,34). - ET. türk, pala-vraci. - SG. ALR TI/I,K.30. pala"vrä PI. pala"vre S.f. (1839 VAIL.) fam.s Aufschneiderei, Flunkerei, Schwatzerei F. Care vrea să zică egalitaoa e o palavră deşartă! (AL.CL IV, 317). Cînd începi a tăia la palavre vînătoreşti (OD.PS.46) wenn du anfängst, Jagdgeschichten aufzutischen. - Auch lavre şi palavre (wohl nach lafuri şi talafuri) : Era şi bun de gură: tăia la lavre şi palavre de gîndeai că-i iese din gură mărgăritare (ISP.LEG.1 1,50). - ET. vgl. serb. türk. palavra3 ngr. TiaAâ£pa id. < sp. palabra "Wort"; offenbar durch spanische Juden nach der Balkanhalbinsel gebracht. pa"lä* PI. pa"le S.f. (1581 DERS) dünne Lage, Schicht. Girezi (de cartof le) acoperite cu o pala de pămînt ca de o palmă ... de groasă (ION.CAL.216). Ceaţa se rupe-n pale argintii (VLAH. RP.16). Coasa în mîinile lui rădea ca briciul:fînul cădea pale-pale şi din fitece pală făceai un snop (DEL. S.18). - ET. vgl. alb. pale "Falte, Reihe". - SG. ALR SN I,K.131;III,K.791. pa'lă2 Pl. pa'le S.f. (18^7 PANN) veralt. Hitze F., heißes Blut N. Pînă mi-o veni şi mie palele nebune (PANN PV.M.11,76) bis auch ich in tolle Hitze gerate* Am ... din natură Un arţag3 o pală3 de cam cert din gură{PANN PV.M. 11,75). Premaru ... crezîndu-mă cu pale3 mă leagă cot la cot 5 palmă şi mă ţine în lanţuri (JIP.R.271). - ET. vgl. tschech. ■pala "Glut" < slav. paliti ”brennen”. pa"lă3 PI. pa"le S.f. (1844 HELIADE 1,223) ehem. Art Schwert N., wahrsch. mit dem Pallasch (paloş) identisch oder ihm ähnlich. Pe la 1823 - 1824 cuconaşii nu lasau sä le scape nici un prilej de ... a-şi încărca ”sileahuln de la brîu cu pistoale şi ... a-şi atîrna pala de gît (GHICA 45). Din aramă faceţi zale Şi din fier viteze pale (I.NGR.,CL 1,314). - LV. u. PP* nicht belegt. Vermutl. erst seit der Hetärie bekannt. - ET. vgl. bulg. serb. türk. pala3 ngr. TidAa. pa"lcä PI. pa"lce S.f. (1878 CREANGA) Rutenzweig zu Stockschlägen, zunächst bei den Russen: Stock M. Porunceşte să-mi aducă nişte palce3 că am să-i bat la stroi (CREANGA,CL XII,25). Căpitanul ... porunceşte să-i deie 100 de palce (SEV.POV.166) 100 Stockschläge. - ET. russ. palka. palea"ţ siehe palat. paie"stră PI. paie^stre S.f. (1705 CANT.IST.165) 1. Turnschule F. in der Antike. - 2. A r m-b r u s t F. - ET. n.lat. palaestra. pa"lhä PI. pa'lhe S.f. (I806 KLEIN) Zwickel M. - ET. magy. pdlha. - SG. ALR SN IV, K.1168. palinci PI. pali"ciuri S.n. (1879 CIH.) MOLD. BUCOV. (de vin) Gläschen N. (Wein). (Ţăranul) vine doar la crîşmă un palici să tragă (SEV.AN. 48). Boierul ... dădu de duşcă un palici de vin (SAD. P0V.14O) . - ET. serbokroat. polic "halbe Maß Wein etc.’”, zu slav. polu "halb"; pa- deutet auf Entlehnung aus dem Russ. hin, doch fehlt das Wort in den russ. WB. pa"lid Adj. (1836 C.NGR.32) bleich, fahl. - ET. it. pallido. - SG, ALR II/I, MN 6939,20. pa"lie (+) S.f. (1564 CORESI CAZ.I,l80b) Altes Testament. - GR. pali 'e. - ET. ngr. TiaAatd. paIigori"e siehe parigorie. pa"lincä PI. pă"linci S.f. (1767 AIIA XXII,217) TR. Schnaps M. 0 grămadă de flăcăi ce se strîn-sese la crîşmă şi se aşezase pe palincă (IARNIK, CL XV, 105). - GR. păi-, - Dim. -lincu'ţă3 PI. -ţe. - ET. magy. pdlinka < slovak. pailenka. - SG. ALR SN I, K. 250; IV, K. 1130. Palinodice PI. -nodi"i S.f. (1705 CANT.IST.11) Palinodie F. - ET. ngr. tioAlvcoSlcx. pali"rie (+) PI. pali'rii S.f. (1779 CHESARIE,DLR) Gezeiten (PI.). Poliriile3 adică tragerile mărilor pe alocuri şi iarăşi întoarcerile (CDNACHI 286). - ET. ngr. uaAippoicx. pa"liţă PI. pa"liţe S.f. (um 1640 URECHE,LET.^ 1,58) LV. u. PP. Stock M. Fu bătut cu paliţe de 16 voinici (DOS.VS.Ian.8;7b). Pentru maică-sa Nici o urmă n-aş călca3 Că-mi deschide portiţa Şi mă ia cu paliţa (BIB.391) verprügelt mich. - ET. asl. palica. palma"c PI. -ma"ce S.n. (1781 CAT.MAN.II,231) MOLD. Zoll M. = Vß palmă (s.d.2) od. = 3,484 cm.; wird in 12 linii geteilt. Un abecedar cu slove de-un palmac de mari! (C.NGR.6). N-am nici un palmac de moşie (AL.OP.I,1660). - ET. türk, parmak3 an palmă angelehnt . pa"lmä PI. pa"lme S.f. (l6.Jh.PS.SCH.38,7) 1. palma (mCinii) dieHandfläche, (flach e) H a n d (Ggs. podul mîinii der Handrücken). Zîlele cu număr mi-s la tine-n palmă (DOS.PS.V.38, 15) in deiner Hand. Şi-ngrop în palme capul Şi-mi cînt amarul tot (CDSB.25). leşul e departe3 nu-i colea în palmă (B0GD.V.40) nicht gleich um die nächste Ecke. Mult rrt-ai purtat ... de nas3 da ... de-acu te am şi eu în palmă (B0GD.B.60) nun habe ich dich in der Hand. Las'pe mine3 mi-a cădea-n palmă (Mărioa-ra) (NÄD.NUV.I,112). Socotesc ei ce socotesc3 boierul cu vechilul} şi-l socot dator (pe ţăran) cu două fălci de arat3 una de praşilă şi treizeci de zile cu palma (VLAH.IC.16) 30 Tage Handarbeit. A ţine pc. (ca) pe palmă jdn. auf Händen tragen (fig.). A căuta cuiva în palmă jdm. aus der Hand lesen, wahrsagen; vgl. a căuta 1.2, a bate II.1. - Neted3 tuns etc. ca în palmă glatt, ratzekahl geschoren etc. (Drumul cel scurt e cu ponoară3 iar) cel pe-nconjur e ca-n palmă (SEV. AN.100). Iţi citeşte ca în palmă (PANN PV.M.1,133) wie geschmiert. (Călăuza) cunoştea ca în palmă toate cotiturile munţilor (0D.PS.204) wie seine eigene Westentasche. Au rămas preoteasa pe cap ca-n palmă (SEV.P.154) kahl wie ein Rattenschwanz. Să ne punem pofta-n cui! Banii noştri nu-s ca-n palmă (DULFU PAC.154) unser Geld ist fort, futsch. Dar ce văzură? Fîrtatul lor era fiert în căldare ... iară urieşii ca-n palmă!! (CAT. POV.1,53) von den Riesen aber keine Spur. - Palma furată (FR.-C.MOŢII 174) Art Gesellschaftsspiel. - 2. (große) Spanne (Distanz zwischen Daumen u. kleinem Finger der gespreizten Hand, wog. şchioapă Distanz zwischen Zeigefinger u. letzterem. Palma domnească (PAMF.) ist um die Länge des Daumens größer. Als Längenmaß = Vq Klafter (stînjen)3 also MUNT. = 24,58, MOLD. = 27,875 cm ; wurde MUNT, in 10 degete3 MOLD, in 8 palmace geteilt. Cu palme măsurate ai pus zilele mele (PS.RÎMN.38,7). Aceia e femeie; mai-naltă cu două paloş 6 palme decît mine (C.NGR. 53).-3. Ohrfeige, Maulschelle F., Backenstreich M. A da3 trage palme cuiva jdm. Ohrfeigen geben, versetzen. Si—l bătură preste obraz3 iară alţii i—au dat palme (BIBLIA 1688 Mt 26,67). - 4. palmă de bătut covoare T eppichklopfer M. -5. Maurerkelle F. - ET. lat. palma. - SG. ALR II/I,K.241; MN 2171,27. pa"loş PI. pa"loşe S.n. (um 1577 DERS) ehem. Pallasch M. Sabie dintr-îmbe părţile ascuţi-tă3 paloş lat şi drept (CANT.IST.12;als Definition von romphaea). Turcu ... Iute paloşul trăgea ... Capul Marcului să-l ia (PP.GCR 11,292). - GR. LV. u. PP. häufig -luş (NECULCE,LET.2 n ,190). - Dim. păloşe'l3 păluşe'l (AL.PP. öfters). - ET. vgl. serb. palo£3 magy. pallos nb. nslov. etc. pala£. pa"ltin PI. pa'ltini S.m. (l4ll DLRV 133) Bergahorn M. (Acer pseudoplatanus). Si luo Ia-cov toiag ... de nuc şi de paltin (BIBLIA 1688 Gn 30,37). - GR. Dim. păltina'ş3 -tio'r. - ET. lat. platănus; -in _ c?Q ALR SN II K.SQ1 palto"n PI. -toamne S.n. (1848 BUL.COM.IST.X,l44) Wintermantel M. - GR. Dim. -tona'ş3 PI. -şe. - ET. frz. paletot. palţâ"u PI. -ţă'ie S.n. (1825 B.) TR. 1. Stock, Stab M. Doamne3 rău m-ai putut bate, Fără biciu3 fără palţău (PP.MÎNDR.EL.UN3.95) . - 2. Stange F. im Bienenstock, an die die Bienen die Wabe bauen. - ET. vgl. magy. pdlca. - SG. ALRM II/I, K.403;ALRM SN I,K.229;ALR II/I,MN 2712,89;ALR SN II, K.346;IV,K.1203. pambri"u PI - -bri/uri S.n. (I8l8 RI XI,50) veralt. 1. S t o f f M. aus Merinowolle. Giubeaua de pambriu albastru (C.NGR 16). - 2. MUNT. Kopftuch N. Pă nevastă aş vrea s-o-nbrac cu scurteică şi să-i cumpăr şi dă un pambriu (JIP.OP.143). - ET. unbek. // evtl. nach dem frz. Städtenamen Cambrai3 vgl. dt. Kambrik "feinfädiges Zellwoll- oder Makogewebe”. pa "mente PI. pa'menţi S.f. (16. Jh. PS. SCH. 134,13) LV. 1. Gedächtnis, Andenken N. Conteni-voiu de oameni pamentea lor (OORESI PS.Dt 32,26,GGR 1,16). Ca nemica să nu rămîie de în pametea (idoli)lor (ÎNDR. 568) . Noiemvrie în 14 zile3 cîndu-i pamentea lui sfînt Filip apostol (S.TAINE 308) wo das Andenken des Hl. Apostel Philippus gefeiert wird. -2. Seelenmesse F.,Requiem N. De vor muri acei prunci intr-acel botez nu deplin ... pre acestea ... să-i pro-vodească şi să le facă toate pamenţile după obiceiul creştinesc (Ş.TAINE 23). - GR. paminte3 pamete3 pamite. - ET. ksl. pamştî, serb. bulg. pamet. pa "met S.n. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. OLT. Verstand M., Weisheit F. -GR. pamăt. - ET. serb. pamet. pan PI. pani S.m. (1392 DRHA 1,3) MOLD. Herr M., Titel in Urkunden. Pan Manolache Brîncovanu vel ban3 pan Cost. Ghica vel log(ofăt) (DOC.1804,TEZ.II,335). -ET. poln. pan. panachi"dä PI. -chi"de S.f.(1563 CORESI PRAXIU,DENS. IST.II,348) veralt. Schreibtafel F. Si cerînd el pana-chida a scris (EV.1894 Lk 1,63). - GR. pănăchidâ. - ET. ngr. TtivaxLC/ -xiöog. panaghia"r PI. -ghia"re s.n. (1588 DIR) Artophorion N., kunstvolles Metallkästchen, in dem Teile des Opferbrotes (siehe panaghie 3) aufbewahrt werden. Un panaghiiar de argintu (DIR LXXII). -ET. panaghie. panaghi"e S.f. (1645 S.TAINE) 1. Gottesmutter F. - Daher: 2. I k □ n e F. der Gottesmutter. -3. Panagia F., Stück Opferbrot (prescură s.dJj das dem Gedenken der Mutter Gottes geweiht ist; wird bei gewissen Gelegenheiten (so bes. bei der Seelenmesse, die für einen Verstorbenen am 40. Tag nach der Beerdigung gelesen wird] unter Gebeten in die Höhe gehoben u. dann verzehrt. După acea să cînte sfînta liturghie şi să rădice panaghia (Ş.TAINE 220). Carii sînt opriţi de sfînta priceaşte-nie3 oare cade-li-se a mînca panaghie sau anaforâ? (ÎNDR.692). - ET. ngr. IfccvocyLa "Mutter Gottes". panahi"dä PI. -hi"de S.f. (1683 D0S.VS.0ct.l;39b) 1. Seelenmesse F., RequiemN. -2. Opferspeisen, die zur Seelenmesse gebracht werden. Panahide şi colive Nu mai faceţi azi de loc (IANOV CL V,132;Klage des Priesters). Pune coasa-n buruiene Şi se duce la pomene Ori o pune-ntr-o răchită Şi fuge la panahidă (PP.SEZ.IV,232). - ET. ksl. pa-nihida3 -nahida < gr. ttxxwuxlS/ -iöoq. pa"nă PI. pe"ne S.f. (16.Jh.PS.SCH.148,10) 1. F e d e r F. Perişorul lui Pana corbului (AL.PP. 3) ist schwarz wie die Feder des Raben. A zrrrulge de pene rupfen; auch fig.: Viteji din gură3 care s-au întors acasă zmulşi de pene de nu ş-au mai venit în fire (CL XIX,207) zerzaust, übel zugerichtet. A se umfla în pene sich aufblasen; fig.: Trecînd pe lîngă ... metere-zurile părăsite de duşmani3 mă umflam în pene ca şi cînd prin vitejia mea s-ar fi fost isprăvit această izbîndă (CL XVII,111) blähte ich mich auf. Ţiganul uşor în pene (PANN PV.M.I,90) der dürftig bekleidete, abgerissene Zigeuner. Doi băieţandri zvîrleau şi trăgeau undiţele 7 panglicuţa şi urmăreau au ochii, -încordaţi, fuga pe unde a penei (SAD.CR.223) des - aus einem Federkiel hergestellten -Schwimmers. A scăpa ca prin(tre) pene mit knapper Not davonkommen (CÄT.POV.1,68) . - De ce pana mea rămîne in cerneală, mă întrebi? (EMIN.O.I,137) meine Schreibfeder. -2. Deckblatt N. des Maiskolbens. După oe se disfac popuşoii de pene (ION.CAL.164), siehe auch pănuşă 1.-3. (de gîscă etc.) abgeschnittener, zum Fegen dienender Flügel der Gans etc.: F lederwisch (vj§ _ 4. a) TR. megl.-rum. Federstrauß M., österr. Buschen M. La cuşmă îi coase (fata) o pană frumoasă, făcută din pene de păun şi la mijloc cu . .. bani de argint (MAR.NUNTA 174). Badiu care-mi place mie N-are casă nici moşie, Numai peană-n pălărie (I.-B.39). -b) Ährenkranz M. - 5. K e i 1 M. zum Spalten etc. A bate pene Keile einschlagen. (Femeile) fac 9 pene de lemn de carpen, din care una le ia şi tot bate cîte o pană într-un copac (LUP.MB.50). Daher MOLD, vom Setz-meisel des Böttchers (WEIG.JB.IX,228). - 6. Speck-streifen, -faden M. zum Spicken. - 7. pana zburătorului a) Mondviole F. (Lunaria;PA.); b) MOLD, fruchttragendes Blatt des S t r a u ß f a L ii s t.Strüthiüp Ler15 j ; wird als Heil mittel verwendet; pana soarelui Sonnenblume F. (Helianthus annuus); pana cucului Nelke F. (Dianthus caryophyllus); pana vîzgoiului Löwenzahn M. (Taraxacum off.]- GR. TR. arom. peană, megl.-rum. pşnă, istrorum. pqn$. Dim. peni ~ţă, PI. -ţe. - ET. lat. p-inna (nicht penna, das wohl piană ergeben hätte) . - SG. ALRM II/I,K.246,254,375,376,410;SN I,K.50,72,75,77,109,163, 172;SN III,K.841;ALR SN IV,K.921,922,1160;ALR II/I,MN 2802. pa"ncovä PI. pa"ncove S.f. (1788 M0LNAR SPRACHL.379) TR. BAN. Pfannkuchen M. Un lerrmuş cu patru crengi ... pe care se înşiră de jos pînă sus pancove (MAR.NUNTA 661). - ET. mittelb. aus dem Deutschen, vgl. magy. pdnkd, - SG. ALR II/I,MN 2692,82;SN IV,K.1074,1077, 1078. pancrea"s S.n. (um 1790 UT) Pankreas M., Bauchspeicheldrüse F. - ET. gr./lat. pancreas. pandali"i S.f. PI. (1868 BARC.) Wutanfall M., Raserei F. I-a ve?iit pan~ daliile, era să-şi taie gîtul cu briciul (CARAG.,CL XIX, 110). _ GR. pandolii, PI. auch pandala'le. - ET. unbek. Pandispa"n PI. -pa"nuri S.n. (1825 MUM.C.147) ßisquitkuchen M. (La nuntă) au fost berechet pandişpanuri cu inscripţia: ”Trăiască Napoleon cu soţia", turnate în zahăr (BASS.V.256). - ET. it. pan di Spagna, auch mittelb. pandu"r PI. -du'ri S.m. (1607 BGL 84) ehem. 1. TR. BAN. BUC0V. OLT. Gendarm M. Jianul ... fugea de potiră şi de panduri cît putea; dar cînd îl încolţea, apoi se apăra (GHICA 289) J., der Räuberhauptmann, floh vor den Häschern und Gendarmen so gut es ging. Vin pandurii să mă ducă Intr-un mijloc de oraş3 Să-mi fac slujba-n călăraşi (PP.BUOOV.ŞEZ.I,110). - 2= Pandur M., Infanterist im Habsburgischen Heer. -Spez. Soldaten in der Armee von Tudor Vladimirescu (1821). -3. Straßenräuber M.Un hoţ de căpitan Care îmblă prin păduri Cu doisprezece panduri (AL.PP.159). - ET. magy. pandur, serbokroat. pandur. pane"r PI. -ne"re S.n. (1773 ILI0D0R,GCR 11,89) Korb M. Toate mearsără prunce tinere La fragi, vesele, cu-a lor pinere (BUDAI-DELEANU IX,45). - GR. pa'niră, pi'năr (BUDAI-DELEANU IX, 50 Glosse), pane'ră. - Dim. panera'ş. - ET. vgl. ngr. nccvaipi, it. paniera. - SG. ALR II/I,K.266;MN 3835,124. panevgheni"e (+) S.f. (1862 FIL.CI0C.) Panevghenia îa E w. Gnaden. Alta mai am să spui Pane ogn&hiv't, iu un v^IL. CIOC. IOj/ . — ET. ligi. TTGLVo vJY öv ud® pangane"t siehe baionetă. pangea" PI. -ge"le S.f. (1868 BARC.) sfecle pangele rote Rüben (CIH.), Runkelrübe F. (BARC.). - ET. türk, pancar. panglica"r PI. -ca-ri S.m. (1868 BARC.) Zauberkünstler, Gaukler M. N-avem ... Panglicari în ale ţării care joacă ca pe funii? (EMIN.O.I,150). - Vgl. boscar u. scamator. - ET. panglică, als Hauptrequisit der Zauberkünstler. pa"nglică PI. pa"nglici S.f. (17^7 IORGA S.D.XII,45) 1. B a n d N. Brazi înfipţi în pămînt şi împodobiţi cu panglice şi beteală de fir (FIL.CIOC.344). - 2. ugs. Bandwurm M. (Taenia). Scoaterea în VÎnzare a cărnii ... în care s-ar fi aflînd trihine, panglice etc. (GAZ.SAT.XIV, 371). - MOLD, auch cordea. - GR. TR. pantl-; OLT. TR. planti'că; TR. BAN. plânti'că; pan-tli'că (B.), BAN., păntli'că, MUNT. ba'ndlică (CL XI, 306). - Dim. panglicu'ţă, PI. -ţe. - ET. magy. pdnt-lika, serb. pantljika, zu dt. dial. Bantl, Dim. von Band. - SG. ALR II/I,K.128;MN 268Q,80;SN IV,K.1191,1204. panglicari"e PI. -ri'i S.f. (1868 BARC.) Gaukelei F.Un ghiem de panglicărie politică, aruncat cu dibăcie în soţietate (JIP.R.87). - ET. panglicar. Pandoli^j siehe pandalii. panglicu"ţă PI. -cu"ţe S.f. (1868 BARC.) 1. Bändchen N. -2. Bandgras N. (Phala- panic 8 risjPANTU). - GR. Varianten wie bei panglică. - ET. panglică. - SG. ALR SN IV,K.1204. pa"nic (1793 I.VÄCÄR.I.1.0.268) I. Adj. panisch. -II. S.f. pa'nicä Panik F. -ET. ngr. noviKÖg, frz. panique. panihi"dä siehe panahidä. panora"mä PI. -ra"me S.f. (183^ K0GĂLN.,DLR) 1. Panorama N. - 2. ugs. Spektakel N. - ET. frz. panorama, dt. Panorama. - SG. ALR SN V,1505. pansea" PI. -se"le S.f. (1844 AL.OP.1,1008) Stiefmütterchen N. (Viola tric.). - GR. Dim. panselu'ţă. - ET. frz. pensee. pantahu"zä PI. -hu"ze S.f. (1820 GALDI) ehem. Sammelliste F. zu Kirchenbauten etc. Ministerul cultelor a încuviinţat pantahuza care va circula în România pentru construirea unei biserici creştine ortodoxe în comuna Euriş (LIT.). - ET. ngr. ncwTaxoöoa "Rundschreiben“, wird als Kürzung von TiccvTaxoü Tiapoöaa EmaroAri erklärt. pantalo"n meist PI. -lo"ni S.m. (1793 PREDETICI 111,432) Hose F. von städtischem Schnitt (wog. die von bäuer- lichem Schnitt je nach der Form cioareci, iţari, nădragi, berneveci, şalvari etc. hießen). Am două frace, trei surtuce şi patru părechi pantaloni (C.NGR.Scris.II). - GR. Dim. pantalonaş. - ET. frz. pantalon. - SG. ALR SN IV, 1176,1177. pantalona"r PI. -na'ri S.m. (1883 CREANGĂ0’ 92) 1. verächtl. für Anhänger westeurop. Ideen nach 1848. - 2. Spottnamen, den die Bauern Städtern gaben. Doftoroaia nu-şi arată instrumentele de hirurgie la fiecine şi mai ales pantalonarilor (SEZ.1,256). - ET. pantalon. pantazi"e S.f. (um 1900 TIKTIN) MOLD. Pelargonie F. (Pelargonium). - ET. unbek. pantei"sm S.n. (1819 ARHIVA IV,5) Pantheismus M.- ET. frz. pantheisme. pantei"st (1832 GOL.CONDICA) I. S.m. Pantheist M. -II. Adj. pantheis-t i s c h. - GR. (+) -istic (MJRGU 89a). - ET. frz. pan-theiste. Panteleimo"n m. (1570 C0RESI LIT. 5b/6a) mucenicul Panteleimon der Märtyrer Panteleemon od. Pantaleon, Heiliger des 27. Juli. Wird als Nothelfer bei Krankheiten angerufen. întru cinstea sfîn-tului marelui mucenic şi tămăduitor fără de argint Pan- deleimon (1750 IORGA INSCR.1,70). De veneau Floriile, Paştele cu hainele noi, Sf. Ilie cu pepenii de Panti-limon (DEL.S.218). - Volkstümlich Pintili'e călătorul: De la Pintilie călătorul "vara călătoreşte spre toamnă" (FAMILIA XIII,483). -GR. Gew. -telim-, -tilim-. - Als Rufname Pinti'le, -li, Pantică, Pan, TR. Pi'ntea. - ET. ksl. Panteleimonü < gr. nccvTeXefiiiOJV bzw. üccvTOiAecjOV. -SG. ALR II/I,K.214. panteli"r siehe bandulieră. panteo"n S.n. (1799 OXENSTIERN I,103a) Pantheon N. - ET. frz. pantheon. pante"ră PI. -te're S.f. (1823 B0BB) Panther M.- ET. it. pantera. pa"ntIică etc. siehe panglică. Pantocra"tor S.m. (1588 DIR) Pantokrator, Bild Christi, als König der Welt dargestellt, auf der Wölbung der über der Mitte der orthodoxen Kirchen befindlichen Kuppel; dann die Kuppel selbst. în mijlocul bisericii, sub Pantocrator, stete mitropolitul Cozma (URECHE LEG.152). - ET. ngr. IIOCVTOKpdTCOp. panto"f PI. -to'fi S.m. (1783 IORGA S.D.VIII,8) Halbschuh M. - ET. it. pantofola, dt. Pantoffel. - SG. ALR SN IV,K.1196. panţaro"lă PI. -ro"le S.f. (1807 BRV 11,519) Kartenspiel N. Facem un otuz-bir ... ? "Mai bine o panţarolă ..." (FIL.CIOC.145). - ET. it. panze-ruola, auch mittelb. panţi"r Pl. -ţi'ri S.m. (um I67O AN0N.CAR.) ehem. gepanzerter Soldat, Kürassier M. Călăreţi ce le zic panţiri înzăoaţi (MIR. OOSnN,LET.^ 1,238). Depreziativ: D-l Timur e un viclean ca şi panţirul lui (I.NGR.CL XIII/37;vom Leibdie-ner des T., er war früher bei der Kavallerie gewesen). - GR. -ţur (PP.MF 1,58), -ţîr. - ET. Geht auf mhd. pan-zier "Panzer” zurück, vgl. serb. pancir, russ. pancyrj etc. magy. pancer. panze"hr (+)(x) Pl. panze"hruri S.n. (1705 CANT.) B e z o a r M., steinartige Verhärtung, die sich in den Eingeweiden von Wiederkäuern findet; diente ehem. als Heilmittel u. wurde teuer bezahlt. 0 mie de ani la opreală de-ar fi (inorogul), un dram de panzehr n-aş putea găsi (CANT.IST.261;ein Elefant spricht). JJn ceasornic de aur, panzehruri şi tenhuzuri (AXINTE, LET.2 11,130) Bezoarsteine . - OR. -hri (CANT.IST. 259) . - ET. türk, badzehr, pandzehir. 9 papij pa"os PI. paloşe S.n. (1683 DOS.) geweihter Wein, der vom Geistlichen -j_n Form eines Kreuzes über den ins Grab hinabgelassenen Toten gegossen wird; wird ne-ben anderen Gaben von den Leidtragenden gespendet. Die dem Begräbnis Beiwohnenden Kosten von colivă (s.d.) u. paos (ANEK.LIT.110) , wobei sie ausrufen: să-i fie paos! (MAR-ÎNM.316) . Auch beim Requiem (parastas) Kommt paos zur Verwendung. Sfîrşind ectenia ... (preotul) îi face (mortului) paosul (MAR.ÎNM.323). Dracul venind în bui-guială oătră sfînta muceniţă încă fiind pre cruce, îi da un paos plin de miere şi de lapte îmbiindu-o să-l bea (DOS.VS.Mai 3;107b). Daher: -2. T rankop- f e r N. Şi va lăsa blagoslovenie după sine, jărtvă şi paos Domnului D-zeului vostru (DOS.Joel 2,14,CCR 239). - GR. paus, apaos. - ET. wahrsch. zu lat. pauso, -Ure "ruhen", vgl. zur Form răpaos. pap S. (1854 BAR.MUNT.II,6l6) Pap p» Kleister M. der Schuster etc. Nu ne trebuiesc (pentru ghete) ... faţă, căptuşeală, aţă, pap, cuie, scule? (CARAG.SCH.N.232). - ET. dt. Papp(e). papagali PI. -ga"li S.m. (um l680 PL.DAR.84b) 1. Papagei M. Ziditoriul au scos ... spre veselie ... maimuţe ... mierle şi papagali (DESC.PR.CR.118). - 2. MUNT. papagal ţigănesc Dohle F. (Corvus mone-dula;MAR.). - GR. S.f .-ga'ie (CANT. IST. 49) . - ET. ge-meineurop. Wortw.afrik. Ursprungs. Zur Form vgl. it. pappagallo, sp. port. papagayo, dt. Papagei etc. papaino"g PI. -noa"ge S.n. (1868 BARC.) MUNT. OLT. Stelze F. Umbla de par-că era pus în papainoage (ISP.BSG.92). A merge (în) papainoage (Z. 111,273). - ET. wahrsch. serbokroat. panoga "Nebenfuß". papală"u S. (1822 HMST.) TR. Judenkirsche F. (Physalis Alkekengi). - GR. papelou (FUSS), pappel (HMST.); papalei, papalîu (D.), papală, papele (POL., nb .papalău) , pupele. - ET. vgl. magy. pâponya, sieb.-sächs. Pappekreokt (PR.-J.), viell. mit mlat. boberella, boborella zusammenhängend. Papalu/ga siehe paparudă. Papana^ş PI. -na'şi S.m. (1868 BARC.) Käseklößchen N. Cuconaş hrănit cu papa-nQŞi! (CL XIX,199). - 2. PI. MOLD. Ackerklee M. nrifoiium arvense;BR. ) . - ET. vgl. papă^. - SG. ALR SN ni^K.öse. BŞPa^ră pi. păpă'ri S.f. (1640 PUMNUL LEPT.1,700) Gericht aus gerösteten Weißbrotschnitten, die mit Käse bedeckt und in Butter gedünstet werden. - 2. fam. a nrinca papară Prügel bekommen. Fără Ciupagea al nostru mîncau muscalii o păpară de n-o mai uitau niciodată (GHICA 24). Se vede că n-ai mîncat demult papara lui moş Nistor (BOGD.POV.21). Săracul Sf Niculae! îi ştii tu păpara lui (CARAG. ,CL XIII, 251). -3. A face papară in Stücke reißen. Văzînd biet Nastratin Hogea că (lupii) i-o făcură (capra) papară (PANN NASTR. 48). Ne-a făcut pe toţi papară, sîntem pieriţi (PANN PV.^111,56). - 4. Bezeichnung für versch. Speisen: a) BAN. Omelette N. (H.XVIII,146), b) TR. Speckfladen M. - c) OLT. M a i s a u f- 1 a u f M. mit Nuß- oder Kürbiskernen. - GR. păpară, zu 2. pop- (DION.,TEZ.II,178). - ET. vgl. serbokroat. bulg. popara "Brotbrei”, von popariti "brühen", ngr. TTXXrcdpa. - SG. ALR SN IV, K. 1101. paparoa'nä PI. -roa'ne S.f. (1832 GOL.CONDICA) Klatschrose F., Blüte des Feldmohns (Papaver Rhoeas). Florile (macu)lui, nurrrite paparoane (NAN.IST. NAT.68). - GR. -ru'nă (GOL. ;C.NGR., CL 1,94), TR. păpă-ruie. - ET. vgl. ngr. nanapouva, zu lat. papaver. paparu'dä PI. -ru'de S.f. (1714 CANT.) 1. Gestalt F. in magischen Praktiken, Beschreibung bereits bei CANT.DESCRIPTIO,PARS III,Cap.1. Daher: - 2. Schreckgestalt: Popanz M. Papaluga sînt ca sä o spariiu? (AL.CL IV, 311). - GR. MUNT, paparudă, auch păpăr-j MOLD, papalu'gä, auch păpăl~ .- ET. vgl. serb. prporusa, ngr. uenepouöa (SCRIBAN), bulg. peperuda. -SG. ALR II/I,K.83;MN 2689,81. paparudă PI. -ru'ge S.f. (1885 H.XVIII,42) TR. BAN. Marienkäfer M. (Coccinella Septem-punctata;MAR.INS. J. - GR. paparuie, păpărugă, păpăluză, păpăruzâ, păpăruie. - ET. scheint Mischung aus buburuză, păpăruie (siehe paparoană,wegen der Farbe) u. paparuda zu sein, - SG. AI R SN III.. 752. pa'pä1 S.m. (1581 CORESI OMIL.I83) Papst M. Disputaţia prea fericitului papei lui Silvestru cu Zamvri (MS. 17. Jh. ,GCR 1,146). - GR. (+)(x) pa'pij (DOS.VS.Dech.31;248b). - ET. lat. papa, gr. TramiaG; zu papij: poln. papiez. pa"pă2 S.f. (um 1670 ANON.CAR.) (Kinderspr.:) Essen N.,Pappe F., spez. Milchbrei M. Cobori iute, că ţi-am adus papă (AL.OP.I,896). - 2. Bezeichnung für versch. Speisen: a) MOLD. Rühreier (PI.) (ŞEZ.VII,117). - b) SÜD-TR. Maisbrei mit Spec k.- c) OLT. Maisbrei mit Sahne und Butter. - ET. lat. pappa. - SG. ALRM I/I,K.24;II/I,K.17;SN IV,K.1101. pa^pä-lampte etc. siehe päpa. pa^pij siehe papă^. papii* 10 papi'r S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1. TR. BAN. MARAM. BUCGV. Papier N.-2. Schriftstück N. - 3. (+) Papyrus M. -GR. papir, popiroş. - ET. dt. Papier, magy. papiros. -SG. ALR SN IV,K.918,919. papist-a^ş (1564 CORESI CAZ. 1,83b) I. Adj. päpstlich, römisch - katholisch. -II. S.m. Katholik M. Războiul acesta s-au timp lat în ziua Sfîntului Martin ce-l săr-bează papistaşii (NEC.OOSTIN,LET.-*■ I,App.63) . Jetzt nur noch verächtl. Iată frumoasele isprăvi a învăţăturii papistaşilor! (C.NGR.11). - ET. magy. pâpista. - SG. ALR II/I,MN 2775,103;2777,104. papistăşi" Präs. mă -şe^sc V.refl. (um 1700 SPÄT.MIL.) katholisch machen, werden. Alţii (din elini) acolo rămînînd (în Tara frîncească) se papis-tăşesc (SPĂT.MIL.,LET.2 1,104). - ET. papistaş. papistăşi/e S.f. (1699 GCR 1,328) Katholizismus M. - ET. papistaş. pa^ploma siehe plapomă. pa^poră siehe papură. papo'rniţă PI. papo^rniţe S.f. (l8l4 IORGA S.D.X,23) 1. Weidenkorb M. -2. Korbflasche F, Papomiţele cu anason de Chio (FIL.CIOC. 155) . - ET. papură. paprica^ş S. (1844 CODRU-D.,DLR) 1. Gulasch M. Puse pîne3 o cratiţă cu papricaş şi mai multe cane cu vin (CL XVII,157). - 2. MOLD. P a-prikapulver N, - ET, zu paprică, - SG. ALR SN IV, K.1095,11o7, pa'prică S.f., (1825 B.) TR. 1. spanischer Pfeffer, Paprika M. (Capsicum). -2. Paprikapulver N. - ET. magy. paprika. - SG. ALR SN IV,K.1107. papu'c PI. -pu'ci S.m. (1509 DERS) Pantoffel, Hausschuh M. Ne-aţi venit apoi . . . avînd ... în schimb pe-averea toată vr-un papuc de curtezană (EMIN.O.I,151;zu den von Paris heimkehrenden Studenten). Cum o luat baba paluşul, o luat-o la papuc (SEZ.rV,202) ... ist sie geschwind weggelaufen. Siehe a lua I.11.b. Ugs. von einem Juden: Si-a lăsat3 pierdut papucii der Teufel hat ihn geholt (nach dem Volksglauben läßt der Teufel, wenn er einen Juden holt, dessen Pantoffel zurück): Dacă n-ai fi venit aici să-ţi pierzi papucii ca jidanii (AL.OP.I,1183). D-ta eşti un nătărău3 o gură-cască ... pe care o ţine sub papuc (CL XI,137,zu einem EhemannjGermanismus). Vgl. doamnă 3b, geaba 2. - GR. păp- (B.;POL.). - Dim. -puca'ş3 -cu'ţ (B.), -ce'l3 PI. -cei (TEDD.PP.329) . - ET. türk, papuc; Sg. aus PI. erschlossen. - SG. ALR SN III,K.6445IV, K.1190,1196. papuca'r PI. -ca'ri S.m. (I8l4 TICH.115) TR. BAN. Pantoffelmacher M. - ET. papuc. - SG. ALRM SN I,K.328. papu^cä S.m. (1832 GOL.CONDICA) veralt. (Kinderspr.) Großpapa M. Nepoţi şi nepoţele ... care ... să-ţi zică cu glasul lor d& îngeraşi: moşu ... papucu (AL.OP.1,1209) . - ET. ngr. nannouQ. papugi^u PI. -gi“i S.m. (1710 IORGA S.D.IV,74) 1. (+) Pantoffelmacher M. Pentru bresla papugiilor din Bucureşti (DOC.1781, Ş.INFL.). - 2. fam. Spitzbube, Schwindler M. Iaca3 nişte papugii ... Mănîncă pe datorie3 bea pe veresie3 trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri (CARAG.CL XIII,247; von Beamten). - ET. türk, papuci "Pantoffelmacher" u. "Diener , der die von den Besuchern im Vorzimmer zurück-gelassenen Pantoffeln hütet". pa'purä S.f. (1592 DIR) 1. Rohr-, Lieschkolben M. (Typha). Aus seinen Blättern werden Matten (rogojini) etc. geflochten. Tot băhnişul trestiei şi al paporei (BIBLIA 1688 Js 19, 7). Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutreier (EMIN.O.I,152). Vgl. nod. -2. Binsenmatte F. Rezămîndu-şi picioarele pe o papură împletită în cununi (UR.LEG.366). - 3. Papură-Vodă3 Spitzname des mold. Fürsten Stephan XI. (Stefăniţă-Vodă3 1659-60)3 unter dessen Regierung so große Hungersnot herrschte, daß das Volk Rohrkolbenblätter essen mußte (MIR.COSTIN,LET.2 1,369). Daher wie Ciubăr-Vodă3 als Vertreter längst vergangener Zeit: Un bătrîn serios3 morocănos3 de pe vremea lui Pa-pură-Vodă (AL.OP.I,758) aus Olims Zeiten. - GR. -porä (BIBLIA 1688 häufig). - ET. gr. nairupOQ "Papierstaude"; ausführlich diskutiert REW 6218 u. CIORANESCU 6103. -SG. ALR SN III,K.636,637. par Pi. pari S.m. (1533 DERS) Pfahl M. A bate pari Pfähle einschlagen. Fam. a pune cuiva parul la uşă sequestrieren. Cît cioara în par (şi apa în ciur3 şi vinul în pahar) u.ä. (nur) kurze Zeit, (kaum) einen Augenblick. Boala de om se leagă ca viţa de par (GOL.Z.II,497). Cine sare pari mulţi3 odată se înţeapă într-unul u.ä. Übermut tut selten gut. Vgl. a apropia II, cioară 1, funie 1, gard 4. - GR. Dim. păruştea'n3 PI. -te'ni3 părule'ţ3 păruşte'ţ3 păruşo'r3 păru'ţ3 părcio'r3 părucea'n3 PI. -ce'ni (WB.). - ET. lat. palus. - SG. ALRM II/I,K.299;SN I,K.93,116; ALR II/I,K.293. 11 parafină ara' PI. para'le S.f. (um 1743 NECULCE OP.85O) l para F. ehem. - ^/40 leu veehi (siehe leu 3 a]. Fam. N~am para în pungă3 n-am para frîntă3 chioară ich habe Keinen (roten] Heller. Nu face două parale es ist Keinen Pfifferling wert. Leagă paraua ou zece noduri er dreht den Groschen dreimal um, ehe er ihn ausgibt. Se dă dator să plătească pînă la para (CARAG.SCH.N.84) a(Jf Heller und Pfennig. Paraua e mică3 dar loc mare prinde (Sprw.) Geld regiert die Welt. Fam. a lua pc. la (în) trei parale sich über jdn. (mit dem man spricht) lustig machen, ihn verhöhnen: 0 bătuse (el pe nevastă) de multe ori ... cînd ea-l lua la trei parale pentru băutură (RÄD.RUST.II,217). Vgl. milă^ 1. - Dem Toten wird ein Geldstück (o para) an den Mittelfinger gebunden, damit er drüben die neun Zollstationen (siehe vamă) zahlen kann. - 2. ugs. Groschen M., Geldstück N. întinzînd în întunerec pumnul în care strîngea gologanul (primit), ea suspină: "Numai ... cinci paralel" (VLAH.NUV. 114) . - 3. PI. fam. Geld N. N-am parale ich habe kein Geld. Maranda3 încărcată cu malaij legumă şi c-un leu de parale (RÄD.RUST.II,6) an Geld. A face parale Geld machen (= verdienen). Nu face parale es hat keinen Wert, ist nichts wert. - GR. Dim. părălu'ţă3 PI. -ţe. - ET. türk. para. - SG. ALR II/I, MN 2801,110;SN IV,K.1017. pa'ra- Präfix unzählig, endlos, in Verbindungen wie: Diferite cheltuieli făcute pentru slugi3 rude şi para-ru-de (ROS.TROT.114). (Boierii) ne ameţiesc mintea cu legi3 paralegi (JIP.OP.158) Gesetze ohne Ende. - ET. wahrsch. ngr. Tidpa, nnpa "weiter, mehr". parabolă PI. para'bole S.f. (1823 BOBB) Parabel F.- ET. n.lat. parabola. paraciocc/i S.m. (l8?4 AL.) Unterlakai M. Am ajuns ... din hop-ciocoi para-ciocoi (AL.CL VII,366). - ET. ngr. nopa- + ciocoi. paradi"s Pl. -cli'se S.n. (1581 PRL 209b) !• Andacht F., bei der ein bestimmter Heiliger angerufen wird. Să cheme preoţii să cînte paraclisul Pvecestei (Ş.TAINE 220). Un mic paraclis se făcu în oîmp (GANE,CL XI,371) wurde ... abgehalten. (Preoţii) ii punea să deie gros la acaftiste şi la paraclise (IANOV, CL V, 134). Daher: Buch N., das die Andachtstexte enthält. Paraclis Precestei pre limba rumănească (PARACLIS 1639). - GR. Pl. auch -cli'suri (I.NGR.,CL III, 42). - 2. Kapelle F. neben einer Hauptkirche bzw. innerhalb eines Klosters. întru slava Sfintei ... Treimi ••• s-au zidit acest paraclis (INSCHRIFT 1850,CL IV, 248). (El) urcă scările palatului ... întră în paraclisul domnesc (GANE,CL VII,99). - ET. zu 1: ksl. paraclisü < gr. Tîa£dkA.r}atQ"Bitte"; zu 2: mgr. TiapeHxAnaiav, Txapax-. - SG. ALRM Il/I,k.248;ALR II/I MN 2773,103. paraclisie'r Pl. -sie'ri S.m. (l680 DOS.LIT.101b) Küster M. (vgl. eclisiarh). Avedic3 paracliserul de la biserica armenească (CARAG.SGI.N. 47). - GR. paracliser-, ( + ) paraeclisiarh (STAM.BAR.) , paraclisiarh -> (CIH.). - EI', zu paradişi ältere Formen zu eclisiarh. - SG. ALR II/I,K.179jMN 2735,93. parada^isă Pl. -da^ise S.f. (1883 BR.) TR.BAN. Tomate F., Frucht von Solanum Lycopersicum (BR.). - ET', österr. Paradeis - Paradiesapfel. para^dä Pl. -ra"de S.f. (1784 BUL.C0M.IST.XII,98) Parade F. Soldaţi treceau făcînd paradă (COŞB. 86). Facem datorii grămadă Şi ne-mbrăcăm de parada (PANN PV.M.II,121). Ş-o fost nunta aceia straşnică3 încît aşa paradie n-o mai văzut sfîntul soare (POMP.CL IX,191). -GR. ugs. -die. - ET. mittelb. u. unmittelb. frz. parade; -die wohl < russ. parade3 Lokativ von parad. - SG. ALR SN IV,K.959. paradi"gmä S.f. (1705 CANT.IST.11) Paradigma, Beispiel, Modell N. - ET. gr./lat. paradigma. paradi^s Pl. -di^suri (1642 AGY 31) Paradies N. - GR. ( + ) -disom. - ANTHROPON. Paradis Saula (1633 BGL 183). - ET. mittelb. n.lat. paradisum. paradosi' Präs. -se'sc (1715 GALDI 219) veralt. I. V.tr. pc.3 cuiva c. j d n. (i n e t w.) u n-terrichten. Oarecare însemnări ... avîndu-le de la dascălii noştri3 cînd ne-am paradosit (DESCR.PR, CR.Vorr.II,2). Pentru a-şi paradosi limba românească după toată vînduiala (C.NGR.7). - II. a se paradosi sich ergeben. Prinţipul Ghica ... fără arme3 s-a paradosit de nevoie (I.VÂCAR.,TEZ.II,280). - ET. ngr, nopaßii6a), Fut. -ööcxo. para'dosis (+) S. (1705 CANT.IST.11) 1. Überlieferung F. -2. Kapitulation F. -3. Unterricht M. - ET. ngr. Tiap&5oai£. parafe'rnâ Pl. -fe'me S.f. (1851 STAM.D.) Paraphernalgüter (Pl.) der Ehefrau. Toată averea femeii care nu este dotală3 este parafernă sau avere extradotală '(03D.CTV.Art.1283). - ET. ngr. napdrpepva. parafină Pl. -fi'ne S.f. (1794 POTRA 1,533) Paraffin N. - ET. frz. paraffine, dt. Paraffin. paragină 12 para'gină Pl. para'gini S.f. (um l601 DIRB XVII/1,503) 1. Verwilderung, Verwahrlosung F., Verfall, Ruin M. Grădina întinsă3 căzută în paragină (SADOV.CR.246) . Risipa3 păragină averilor (JIP.OP.93). - 2. R u i n e F. în apropiere ... se văd părăginile unei zidiri îndrăzneţe (VLAH.RP.133). - Auch adjektiv.: într-o vie paragină îşi făcuse culcuşul o vulpe (GCR II,367). - GR. păra-. - ET. vgl. magy. parrag3 parlag ( < serb. parlog); weitere Vermutungen CIORA-NESCU 6199. paragra'f Pl. -gra'fe S.n. (1748 IORGA S.D.XII,50) Paragraph M. - ET. gr./lat. paragraphus. paragrafi'e S.f. (1782 GALDI 219) veralt. Verjährung F. Orice pornire de judecată pentru poliţă ... au paragrafie de cinci ani (OOD. OOM. 1840 Art. 184) . - ET. ngr.napaYpa£pn. paralaghi'e S.f. (1843 GALDI 220) veralt. Solfeggio N. Iar să cînt pe parlaghie Am uitat acum de tot (SPER.AN.1892 1,293). - ET. ngr. 1 uu^doaJuxyti . paralaghisi' Präs. -se'sc V.intr. (1895 GHIB.) solfeggieren. Cunoşteam acum notele ... pa-ralaghiseam la fugă (GHIB.BV.83). - ET. zu paralaghie. parale'1 (um 1780 UT) I. Adj. parallel. -II. S.f. parale 'la Parallele F. - ET. gr./lat. parallelus3 auch mittelb. parale'u S.m. (1705 CANT.IST. 166) (löwenstarker) Held, Löwe M. Un viteaz ... care să ştie ... să călărească ca un zmeu paraleu (ISP.LEG.2 12). Eu, de felu l meu Zdravăn cît un paraleu (SPER. AN =1892 1,209). Dada ... A luat la socoteală ... Pe toţi feţii săi Ăi mai paralei (MAR.SAT.265). Siehe auch leu 2. - ET. para- + leu. paralizi'e S.f. (1733 CAL.24) Lähmung F.- GR. (+) paralij. - ET. gr./lat. pa-ralysis3 auch mittelb. parali'c S. (1857 POL.) veralt. Kleingeld N. A mai şi vîndut (din pas~ tramă)3 cu paralîcul şi cu bucata ... la alţi călători (CARAG.SCH.N.81) in kleinen Mengen. - ET. para. par ama'n S. (1877 GHEN.) Paramandyas M., viereckiges Tuch, das den Mönchen bei der Einkleidung in das kleine Schima (schimä mică) um die Schulter gelegt wird; das daraufgestickte Kreuz symbolisiert das Joch Christi, das die Mönche nach dem Gelübde auf sich nehmen wollen. I se dă cingătoare de curea ... mantie ... şi paraman (GHEN.LIT.202). - ET. ngr. TTOpcqjavöuae (CLUGNET) . parante'ză Pl. -te'ze S.f. (1651 BRV) Paranthese F.- GR. parintijiş (BRV 1,189), parantesi'e (CANT. IST. 6) , parante's (SINCAI A. 73) . - ET. gr./lat. parenthesis3 auch mittelb. parapa'nghelos! (+) Interj. (1844 AL.) MOLD. Schluß jetzt, aus! Am vrut să-ţi fac bine3 dar dacă eşti aşa de îndărătnic: parapanghelos (XEN.BR.40). Parapanghelos ... De-acum zi să-mi tragă clopotele ... Am murit! (Se face că-şi dă sufletul) (AL. OP.1,1062). - GR. -pa'ndila (MAR. SAT. 358) . - ET. unbek. para^pon Pl. -po'ne, -po'nuri S.n. (1774 GALDI 220) veralt. Verdruß, Ärger, Groll M. De vreme ce ai parapon asupră-i3 sînt gata să-l pedepsesc (AL.,CL VII, 411). Ciuda şi paraponul că n-a căpătat-o {medalia Bene-Merenti) (CARAG.SCH.38). Cînd începe să-şi spuie parapo-nele3 nu mai isprăveşte o zi întreagă (ROS.TROT.6). -ET. ngr. irapdriovov. paraponisi' Präs. mă -se'sc v.refl. (MS.1779,DLR) veralt. verdrießlich werden (pe cn. über jdnj. - ET. gr. ncpocnovw, Aor. napan£vriaa. paraponisi't Adj. (l8l0 GALDI 220) unzufrieden. Toată lumea în slujbă afară de mine/ Apoi să nu fiu paraponisit? (AL.OP.I,89). - Auch substantiv. - ET. a paraponisi. Paraschi'va f. (1491 DRHA 111,96) Paraskeva F. Sfînta Paraschiva3 Heilige des 14. Okt., Schutzheilige der Moldau. Ihre Reliquien werden in Iaşi aufbewahrt. Vgl. preapodobna. - GR. LV. -che 'va; Koseformen Chiva3 Chivu 'ţa3 Pachi 'ca3 -chi “ţa} -cu'ţa3 Pa'ica3 Para'sca (ŞEZ. III, 84) . - ET. ksl. Paraskeva < gr. napaoHeuri. parascove'nie Pl. -ve'nii S.f. (1844 C.NGR.) 1. W u n d e r-, Räubergeschichte F., Ammenmärchen N. Dacă nu voiţi a-mi spune3 încetaţi cu astfel de parascovenii fără seamăn (ISP. LEG.2 138). Jurîndu-mi amor3 credinţă şi tot felul de ... parascovenii sentimentale (AL.OP.I,1724). Daher: -2. Kuriosität F. Multe parascovenii ... are limba noastră3 mai ales în zicerile luate din slavona (C.NGR.303). - ET. wahrsch. zu serbokroat. izko-vati "ausschmieden", fig. "ausbrüten, ersinnen"; das Präf. kann pre-3 pri- od. pro- sein. // CIORANESCU 6135: *paraxovenie < ngr. nopagevid. parasi'mä (+) S.f. (l6.Jh.CV2 50a;Apg 28,11) Wappen N.- ET. ngr. napdanuo.. 13 parchet paraso'l S.n. (1778 IORGA S.N.,DLR) veralt. Sonnenschirm M. - ET. frz. para-sol, dt. Parasol. parasta's Pl. -sta'se S.n. (1632 EUSTR.PRAV.338) Seelenmesse F., Requiem N. Daher: die dazu dargebrachten Gaben (Pl.). Solche Gottesdienste werden gew. am 3., 9., 21. u. 40. Tag nach dem Ableben, dann bis zum 7. Jahr alljährlich abgehalten. N-a avut parte nioi de parastasul de trei zile (DEL.S.56). Lîngă fiecare urcior se pune un parastas cu pom în el (SEV.NUNTA 343). - Dafür offiziell auch panahiaă. - GR. părăs- (OOŞB. 154;B.). - ET. ksl. pa-rastasî < gr. Ttapdcrua0ic- - SG. ALRM II/I,K. 224; ALR II/I, K. 172; PIN 2720,88. parastisi/ (+) Präs. -se'sc V.tr. (1787 GALDI 220) 1. vorlegen, vorstellen. -2. o piesă de teatru ein Theaterstück aufführen, geben, spielen. Zilele astea o să parastisească ”Italiana în Algir”, bucată cu cîntec (FIL.CIOC.213) . -GR. parastui ' (AL.OP.I,443), auch refl. (AL.OP.1,1398). — ET. ngr. TiupüiüTCiiNXu rut. crcTiC^. parata^xis S.f. (1715 GALDI 221) Prunk M.,Zeremonie F. - ET. ngr. napd-xag ic. paravalisl' (+)(x) Präs. -se'sc V.tr. (1791 GALDI 221) kollationieren. Sä paravalisim mai întîi condeiele (FIL.CIOC.238) die Posten. - ET. ngr. napa-ßaXkd. parava'n Pl. -va'ne S.n. (1838 AN.P.367) 1* spanische Wand. Mîndre paravane de ma-tasă diafană (AL.P.III,87). - 2. von Personen, die etwas Vortäuschen sollen: Tu cu inima şi mintea poate eşti un paravan După care ea atrage vreun june curtezan (EMIN.O.I,162). Te-am ales pe tine de cavaler. "7ji mai bine că m-ai ales de paravan" (AL.OP.1,1305) ich habe dich zu meinem Begleiter auserkoren. "Sag lieber zum Elefanten". - 3. MOLD. Anbau M. an Bauernhäusern. - ET. frz. paravent. - SG. ALR II/I, 3827,123. Paraxi/n Adv. (1779 GALDI 221) veralt. sonderbar, seltsam. Sa nu-ţi fie pa-vaxin unde ne vezi că am venit numai amîndoi (ISP.LEG.2 2^1) . Să argăţesc! La mulţi, în locu meu, le-ar veni cam Paracsin (AL.OP.I,613). - Auch substantiv.: Aşa mi-o ve-nzt un paraxin, că am ieşit din lozniţă (AL.OP.I,454). - Pp , ngr. nopct^evos (vgl. parascovenie). £â£^zi^t pi. -zi'ţi S.m. (1823 BOBB) P 3 r, r a s i t M. - Auch adjektiv. - ET. n.lat. para-situs, auch mittelb. pa'ră1 Pl. pe're S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. B i r n e F. Pica ca perele turcii şi tătarii (NECULCE, LET. 2 11,404) sie fielen wie die Fliegen. Pică, pară, pică; Dacă vei pica, Eu te voi mînca er möchte, daß ihm die gebratenen Tauben in den Mund fliegen. Vgl. Nătăfleaţă. Unter den versch. Sorten sind am bekanntesten: pere arăpeşti, boiereşti, busuioace, crăieşti, harbuzeşti, mălăieţe, murgi, oar-zăne, popeşti, tămîioase, tomnatice, văratice, vieşti, pădureţe. - 2. TR. pară galbenă, pară de pămînt Kartoffel F. -3. pară de brad Tannenzapfen M. - 4. TR. K n ö d e 1, K 1 o B M. - GR. TR. bisw. pea'ră (WEIGAND JB. VI, 19). - Dim. perişoa'ră, Pl. -re. - ET. lat. pîrum, Pl. -ra; Bdtg. 2 nach dt. Grundbirne. - SG. ALR SN I,K.196;IV,K.1078,1102. pa'ră2 S.f. (l6.Jh.PS.H.28,7) 1. F 1 a m m e F. (vgl. flacără). Cela ce face îngerii lui duhuri şi pre slugile lui pară de foc (BIBLIA 1688 Ps 103,5). De vei trece pren foc ... para nu te va arde (BIBLIA 1688 Js 43,2). Atîta de mare era focul ... cît cu vîrvul parăi norii ceriului pătrundea (CANT.IST.251) A arde cu pară flammen. -2. Dampf, Rauch M. -ET. ksl. para "Dampf". parca'n Pl. -ca'ne S.n. (um 1710 NEC.C0STIN) 1. LV. Pfahlwerk N., Pa li sade F. Sinan Paşa ... o întărise (Tîrgoviştea) cu şanţuri şi cu părcane şi cu spini îngrădită (NEC.OOSTIN,LET.2 1,484). Moscalii n-au vrut să le deschidă (moldovenilor) păr canele ca să între înlăuntru în obuz (NE-CULCE,LET.2 11,323). - Daher: - 2. Pl. B r e t t e r-wand F.,Verschlag M. (Divanul) judecă pricinile jeluitorilor, la care ascultă şi împăratul în dosul unor parcane sau cafas aurit (CANT.SCRIS. -ni 1/1 C\ f T.1 D o h- l*iWJ_u_v. X “*<-»/ . — t i ui. , I cna uci , ux J.UOX oto.j !\ 3 i . ni e n M. Anghira s—u încolţit în părcan (FLOR.CL IV, 158) . - GR. părcan, păream, Pl. -muri (FR.-C.MOŢII 104). - ET. poln. parkan; magy. pârkâny. - SG. ALR II/I,K.267,268;MN 3913,143. parcă siehe părea. parcea' ( + ) Pl. -ce'le S.f. (1761 TARIF) 1. Gesamtheit von Dingen, die in einer bestimmten Anzahl gehandelt zu werden pflegen: Satz M., Partie F. Brîe de Rumeli ... cîte 4 la o parcea, de 14 parcele 1 leu vechi (TARIF 1761,ARH.ROM.II,243). - 2. (kleines) Stück N. Urechile mele, Vedea-v-aş parcele (BUR.CAL.63) . - ET. türk, parca. parche't Pl. -ehe'te S.n. (1821 LEON ASACHI B.29) 1. Parkett N. - 2. gerodete Waldparzel-le F. - 3. ehem. Staatsanwa ltschaft F. - ET. frz. parquet. - SG. ALR SN III,K.611. I pardesiu pardesi'u Pl. -siguri S.n. (1868 BARC.) (Sommer-) Mantel M.- GR. Pl. auch pardesi e. — ET. frz. pardessus. pardo'n (1797 INSTR.,DLR) I. Interj. Verzeihung! - II. S.n. E n t-schuldigung, Verzeihung F. - ET. frz. pardon. pa'rdoşl Pl. pa'rdoşi S.m. (1480 DERS) veralt. Panther M. Pardoşi3 tigri3 şerpi gigantici (AL.CL 11,36). (Husarii) cei mai de fire cu pardoşi peste platoşe (MIR.COSTIN,LET.2 1,257). - ET. Ksl. parüdosü < gr. Tidpöos. pa'rdos2 S. (1683 DOS.) M o s a i K N. Giosul vîrtos unde dzăcea (cuconul)3 pardosul (DOS.VS.Dech.25;237b,Glosse). - ET. vgl. ngr. ti&toc; unter Anlehnung an pardos [wegen der verschiedenfarbigen Beschaffenheit). pardosea'lä Pl. -se'li S.f. (MS. um 1660) Belag M., Pflasterung mit Fliesen etc., Dielung F. Pardoseala curţii plină fiind de îm-pistrituri şi de zugrăvituri (MÄRG.2 26b). Atunci auzii deodată nişte loviri ... în pardosala camerei (I.NGR., CL 11,85). - GR. părtăseală (MS.um 1660,GCR 1,176). -ET. a pardosi. - SG. ALR II/I,K.237. pardosi' Präs. -se'sc V.tr. (MS. um I66O) o sală3 cameră etc. einen Saal, ein Zimmer etc. mit Fliesen, Ziegeln, Brettern etc. belegen, pflastern, dielen. Pe jos3 odaia este pardosită cu cărămizi reci şi noroite (DEL.P.170). - GR. (+) 9 părtăsi '(MS.um 1660,GCR 1,176). - ET. vgl. pardos . parea'tcă (+) S.f. (1868 IANÖV) 1. von Beamten: pedantisches Festhalten am Hergebrachten, Schema N., Routine F. Prin pareatcă3 căciulire Guvernul ... La director m-a urcat (IAN0V,CL 1,23). Daher: - 2. fam. pedantischer BüroKrat, Routinier M. (îmi zic) că-s pareatcă fără haz (IANOV, CL 1,22). Vgl. paretcar. - ET. wahrsch. russ. porja-dok "Ordnung". paremi 'e siehe parimi'e. paretca'r ( + )(x) S.m. (I896UR.) BüroKrat M. Un sameş paretcari (UR.LEG.414). -ET. pareatcă. pare'tis ( + ) S. (um 1710 ANTIM PR.XXVII) Amtsniederlegung, Demission F. Dînd mitropolitul sau episcopul paretisis în scris la 14 mîna lui treti logofăt (GHEORGACHI,LET.2 111,326). Să facă pare tis eparhiei şi să vie la Moldova3 ca să-l facă mitropolit Moldovei (EN.OOGÄLN,LET.2 111,232). -GR. -sis. - ET. ngr. Tiopcarnaig. paretisi' (+)(x) Präs. -se'sc V.intr. (l8ll BRV 111,34) demissionieren. Episcopul Gheorghie ... a paretisit de la scaunul episcopiei (MELH.CH.116). - ET. ngr. TTapaiTOU]jai, Fut. -xryö£>. par fu'm Pl. -fu'muri S.n. (1829 AR 176) Parfüm N.- GR. (+) pro fum. - ET. frz. parfum3 it. profumo. parfuma' Präs. -me'z V.tr. (1831 HELIADE 359) parfümieren. - Auch refl. - GR. ( + ) pro~ fuma. - ET. frz. parfumer, it. profumare. parha'iţă siehe prahaiţă. paria' Präs. parie'z V.intr. (1848 ANUL 11,560) wetten.- ET. frz. parier. parici'd (I83I HELIADE) I. S.n. Va t ermord M. Acest mare parucid (HELIADE Fanatismul). — II. S.m. Va t ermö rde r M. - GR. parucid (in Angleichung an a ucide). - ET. frz. parricide. parigori'e S.f. (1705 CANT.IST.11) veralt. Trost, Zuspruch M. Bun e D-zeu! ... Răbdare şi filozofie. "Parigorie de om bolnav"{CL XVI,114) Selbsttäuschung. Să-i mai dea cu cărţile3 ca barim şi dacă nu i-o spune vreun adevăr3 cel puţin3 ştii3 să le nai facă (fetelor ei) o parigorie oarecare (TEL.SCH.68) etwas Trost verschaffe. Paligoria Frăsînii o au mai mîngîiet-o oarişce (pe Aritusa) (MS.um 1800,GCR.,. II, 182) die Trostrede. - GR. bisw. palig-. - ET. ngr. TiapriYOpLa. parigorisi' Präs. -se'sc V.tr. (um 1780 EN.C0GÄLN,LET.1 111,201) veralt. trösten. (Ostaşii) totdeauna să-l parigori-sească şi să-l veselească cu tot feliul de musice şi mus-trele ostăşeşti (DION.,TEZ.II,169;von einem abgesetzten Sultan). - ET. ngr. TiapriYOpco, Fut. -prjow. parimia'r Pl. -mia're S.n. (1823 BOBB) LeKtionarium N., Kirchenbuch, das die pari-mii für die Vesper enthält. - ET. parimie. parimi'e Pl. -mi'i S.f. (1645 HERODOT 351) Spruch M., Sprichwort N.: a) parimiile lui Solomon die Sprüche Salomos. - b) parimii Lektion bei der Vesper aus ersteren u. anderen Schriften des Alten Testaments. Auzise ea spuind la biserică în Pari- 15 parpalec mei că omul învăţat înţelept va fi şi pe cel neînvăţat sluga-l va avea (CREANGA,CL XIV, 369). - c) veralt. Capul pl2°at> după parimie, de sabie nu va fi tăiat (I. VACARwTE2.il/255) laut Sprichwort. Una din paremiile arătate la jocul de-a ascunsele (ISP.JUC.23) einer von den Abzählspruchen. - GR. -rem-. - ET. gr. TropoiULCX. pa'rin S.n. (1688 BIBLIA Est 1,6) Parosmarmor M. - ET. ngr. Tidpivov. nori'p Pl* ~ri-pi S.m. (um 1670 ÄNON.CAR.) TR.BAN.(Reit-) Pferd N. - GR. pa'rip. - ET. magy. paripa. parisi/e ( + ) S.f. (1705 CANT.IST. 11) 1. Teilnahme, Anwesenheit F.Să cinstească (Domnul) prăznuirea sfintei mînăstiri cu parisia cea domnească (GHEORGACHI, LET. 2 111,318). -2. Zeremonie F. - GR. parusie. - ET. ngr. Tiopouaia. pariua o. x. Parität F.- ET. n.lat. paritas, -tatis. pari'mă Pl. -rî'me S.f. (1893 D.) Schiffstau N. 0 coloană ... de care se leagă parîmele (LIT.). - ET. vgl. türk, parima "Fangleine" (REDH.). parlagi'u Pl. -gi'i S.m. (1868 BARC.) MUNT. Schlachter M. in einem Schlachthaus. Parlagiii de la abatorul din capitală au declarat că nu vor tăia vite în ziua de Sf. Gheorghe (LIT.). Plin (de sînge), ca un parlagiu de la zalhana (ISP.LBG.^ 343) . - ET', türk. parlaci. par lame'rit Pl. -meinte S.n. (um 1780 GHEOGR. ,DLR) Parlament N. - GR. Pl. ( + ) par lame 'nturi. ET. frz. parlement. Pl. -ma'ei S.m. (MS.1715) LV. Geländer INI. - 2. Balken M., S 3 u 1 e F. S-au făcut tărie împregiur de parmaci 9*°Şi (DION., TEZ 11,185). Afară că mi-l scotea (mur-9ul din grajd), De parmac că mi-l lega (PP.BUR.CAL. • - GR. pi. auch parma'ce (MS. 1715 ARH.RCM.II, 41) . ~ ET. türk, parmak. - SG. ALR II/I,K.268jNN 3838,125; a*-RM SN I, K . 42. ^SoaclTc Pl. -clî'curi S.n. (1793 PREDETICI 1,304b) e^änder N. Străinii ... aruncară bani ... Peste parmaclîcul podului (SAD.CR. 223). - GR. LM. par-ml%Q• ~ ET. türk, parmakhk. - SG. ALR II/I, K. 268, 293 parmeza'n S.n. (175^ IORGA S.D.XII,67) Parmesankäse M. - GR. (+) parmazan. - ET. dt. Parmesan, frz. parmesan. parodi'e Pl. -di'i S.f. (1825 VÎRNAV,DLR) Pa rod ie F. - ET. ngr. napojSta, frz. parodie. paro'h Pl. -ro"hi S.m. (1702 BRV 1,440) Pfarrer M. - GR. (+) paroc, paroch. - ET. n. lat. parochus, auch mittelb. parohi'e Pl. -hi'i S.f. (1631 DRHB 412) Pfarrei F.- ET. n.lat. parochia, auch mittelb. paro'i Pl. -ro'iuri S.n. (1866 ION.AGRIC.D.249) 1. Schwarm, der aus einem Bienenstock in demselben Sommer nach dem ersten auszieht: Nachschwarm M. (H.744)7 vgl. pîrvac, roi. -2.Wachs N. des Nachschwarms. Eine Kerze aus diesem Wachs hilft im Volksglauben beim Ausgraben verborgener Schätze (SEZ.V,108). -ET. vgl. nslov. paroj, serb. parojak, ukr. parij, paro-jok, paroik, russ. paroj. paroi' V.intr. (1868 ION.AGRIC.M.38O) von Bienen: nachschwärmen (H.744.) - GR. 3. Pers. Sg. Präs. paroieşte. - ET. paroi. paro'lä Pl. -ro'le S.f. (1705 CANT.IST.11) I. E h re nwort, förmliches Versprechen N. (împăratul Moscului) au trimis şi la împăratul nemţesc de au cerşut pre fiiu-său (care fugise la nemţi) cu parola. Deci, neamţul l-au dat pre parolă ca să nu-i facă nemică (NECULCE, LET. 2 II,357). (Moscalul şi şvedul) au dat parola, precum este tocmeala oştilor temeinice de-şi pun zi de bătaie3 iar nu fără de veste şi cu înşelăciune (MUŞTE,LET.2 m, 38). Veralt. parolă de onoare Ehrenwort. - 2. LH. P a-role F., Losungswort N.-3. (+) Name eines Tanzes. Boieriu ... giuca parola (AL.OP.I,82). - ET» it. parola, frz. parole, auch mittelbar. paroli'st Adj. (I839VAIL.) fam. wort haltend. Odată ... nu se prea ţinea de vorbă .. . Dar acum ... e omul cel mai parolist (TEL. SCH.6). - Auch substantiv. - ET. parolă. paroxi'sm Pl. -xi'sme S.n. (1793 PREDETICI I,52a) Paroxysmus M.- GR. ( + ) parosism. - ET. frz, paroxysme, dt. Paroccysmus, it. parosismo. parpala'c siehe pîrpalac. parpale'c Pl. -le'ci S.m. (1825 B.) 1. fliegender Händler M. - 2. Breze 1- und Gebäckverkäufer M. - Daher: parpian 16 -3. Spottname furGriechen. Pe cînd domnii greci ... Mii de parpaleci ... Aici alergau (AL.OP.I,138). -4. (+) Grillbrater M. -GR. parpalete, parpaleţ, parpareţ (B.). - ET. unbek. parpia'n S.m. (1825 B.) Ruhrkraut N. (Antennaria dioica Gaertn.K -GR. parpiahn (FUSS). - ET. unbek. parse'chi S.n. (uin 1670 ANON.CAR.) BAN. TR. G las-, Wandschrank M. - ET. magy. pohârszek. - SG. ALRM II/I,K.350. parşi'v Adj. (l860 AL.) depreziativ von Menschen: schmutzig, gemein. Te-ai închis cu parşiva cea de ţigancă (AL. OP.1,1559) mit dem Mistvieh von Zigeunerin? - ET. russ. parsivyj, poln. parszywy "grindig". pa'rt! siehe şart! parta'l Pl.-ta'le S.n. (190^4 PUŞC.) Viertel N., dann überh. größeres Stück. MOLD. Un partal de miel ein Lammviertel. Partale de slănini afumate (MOROIANU, SAM. IV, 221,PUSC.EW.) . - ET. wahrsch. mittelb. dt. Viertel, vgl. serb. frtalj, magy. fertaly (vgl. rum. fîrtai, fîrtal); auf die Form könnte parte oder partam eingewirkt haben // weitere Vorschläge: lat. quartarius (PUŞC.EW,1273) , bulg. par-talavü (CANDREA) . - SG. ALR SN IV,K.1126. parta'm Pl. -ta'muri S.n. (1868 BARC.) Fleischfetzen M. Dihania de urs . .. acum şedea nepăsător de-asupra (boului rupt de el) pe parta-muri (IAMBRI0R,CL IX,4). - ET. gehört, wie das gleichbedeutende hartam, -tan [s.d.] zu der lautmalenden Gruppe harta-parta, harcea-parcea (s^J; harşti!, a hărşni, hărşti, hărtăni, hărtăpăli etc., vgl. auch partal. pa'rtä siehe bartä. paarte Pl. părţi S.f. (l6.Jh.CV2 5a;Apg 19,27) 1. T e i 1 M. Numai parte din corăbieri au scăpat nur ein Teil der Schiffer rettete sich. A treia, a patra parte etc. ein Drittel, Viertel etc. Minih ... au tocmit cetatea Vozia şi Comburul cu zece părţi mai hune şi mai frumoase de cum au fost întîi (NECULCE, LET. 2 11,394) zehnmal besser und schöner als sie vorher waren. în parte zum Teil, teilweise; în cea mai mare parte zum größten Teil, größten-, meistenteils. Parte ... parte teils ... teils. 0 parte de cuvînt, a vorbirii ein Redeteil. Partea vie, moartă a unui vas das lebendige, tote Werk eines Schiffes. - 2. Teil,Anteil M. A face parte cuiva, a-şi face parte din c. jdm. einen Teil von etw., seinen Anteil an etw. geben, sich ihn nehmen (vgl. drept I. 4, a împărţi I. 1]. Lor nu va maştiha lor să le facă parte (din moştenire) (NECULCE,LET.2 11,226). Puneam lumea la cale împreună şi făceam parte bună şi României (GHICA 370)ließen auch Rumänien sein gut Teil zukommen. A fi la parte am Gewinn teilnehmen: Tudose ... a ajuns, după zece ani, la parte, după alţi cinci, tovarăş cu stăpînul său (DEL.P.104). (Bumbacul) ia o mare parte în îmbrăcămintea ţăranului nostru (MANOL.IG.ŢĂR.79) ist in hohem Maße an ... beteiligt. A lua parte la o serbare, ta durerea cuiva an einer Feier teilnehmen, an jds. Schmerz Anteil nehmen. - 3. was einem vom Schicksal zuteil wird, bestimmt, beschieden ist: Glück N., Chance F. Dulgheria-i partea ta pe lume, că la dînsa te trage inima (SEV.POV.45) du bist für das Zirnmerhandwerk bestimmt. îi făcuse D-zeu parte de un băiat şi bun şi frumos şi deştept (VLAH.IC.56) Gott hatte ihr einen ... Knaben beschert. Nepartea lui (ISP.LEG.^ 175) er hatte Pech. Vgl. noroc 2. N-avuse parte de o creştere mai aleasă (IARNIK,CL XV,91) ihm war keine bessere Erziehung zuteil geworden. Bine trebuie să fi petrecut cîţi au avut parte să se afle p-atunci acolo (CARAG. SCH.N.288) denen es beschieden war. Degeaba v~aţi gătit! Nu mai mergem ... "Niciodată n-avem parte” (LECCA CD.110) wir haben doch immer Pech. Fără parte de mîngîiere (VLAH.NUV.146) jedes tröstlichen Zuspruchs entbehrend. Din cele trei împărătese ce rrrl-au slujit de soţii, n-am avut parte de parte bărbătească (DEL.S. 86) war es mir nicht beschieden, ein männliches Kind zu bekommen. (Copilul vostru) o să fie Făt-frumos şi drăgostos şi parte n-o să aveţi de el (ISP.LEG.1 1,2) ihr werdet ihn verlieren. - Bes. in Schwüren: Să n-am parte de viaţa mea, de copiii mei, dacă mint! ich will des Todes sein, meine Kinder verlieren, wenn ich lüge! - Spez. beschiede-ner Gatte, Zukünftige (r)„ De vrei să visezi cine ţi-e partea, nu bea apă toată ziua (în ajunul Crăciunului) (SEV.NUNTA 6). Să aibă Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea (OOSB. 126). -4. Seite F. Se uită în toate părţile er sah sich nach allen Seiten um. în partea dreaptă, stîngă auf der rechten, linken Seite. (Pe) de o parte, (pe) de cealaltă parte auf der einen, anderen Seite; fig.: pe de o parte ... pe de alta einerseits... andrerseits. De o parte şi de alta a drumului auf beiden Seiten des Weges. De partea aceasta, de ceea parte a rîului dies-, jenseits des Flusses. De, la o parte seitwärts, auf die Seite, abseits. La o parte! (treten Sie) zurück! Vgl. a da I. 11 u. III. 7. Mai la o parte-nspre pădure-i mînăstirea Cheia (VLAH.RP. 188) weiter abseits ... liegt. Pentru un moment, lăsa puţin la o parte interesele şcoalei (ADAM.BIOGR. 55) vernachlässigte er. Să-i cauţi vreo slujbuşoară ... bunăoară un post de procuror la Bacău, ştii aşa 17 parveni mai de o parte (XEN.ER.27) wo er weniger bemerkt wird. 0 cîrpă din gunoi este o munoä de om peste oare te faci stăpîn daoă o pui de-o parte (DEL.PAR.163) beiseite legst, aufhebst. (A vorbi) in parte (teatru:) (auf der Bühne) beiseite (sprechen). Dreptatea e pe partea ta (ZAMF.LN.179) das Recht ist auf deiner Seite Trebuie să priviţi societatea in care aţi intrat, pe partea ei comică (XEN.BR.42) Sie müssen ... von der komischen Seite betrachten. Nu ştiu în partea cui te-ai dat: poate într-a mîne-ta (GHIB.BV.33) wem du nachgeraten bist. Din partea mea, din parte-mi auch despre partea mea von meiner Seite, meinerseits: Deci şi Dimitraşco Vodă, despre partea lui, au ales boieri de cinste (NECULCE,LET.2 11,227) wählte Fürst D. auch seinerseits. Du Oltului din partea mea 0 caldă salutare (COSB.56). Atunce m-au trimis şi pre mine cu solia despre partea domniei (NECULCE,LET.2 11,287) vom Fürsten. Despre, auch din partea mea meinerseits, was mich betrifft: Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi (EMIN.O.1,146) . Cît despre partea inorogului (CANT.IST.290) was das Einhorn betrifft. Din partea lor nri-am luat toată nădejdea (CREANGĂ, CL XI, 175) in Bezug auf sie. Fam. e (cam) într-o parte er ist (etwas) schußlig. -5. Ort M.,Gegend F. în vreo parte (de loc) irgendwo(hin); în altă parte anderswo(hin). Din ce parte (de loc) eşti? woher bist du ? Tu te duci, bade, departe, Să n-ai bine-n nici o parte (I.-B.264) nirgends. De gîndeşti în altă parte, Să-ţi deie (D-zeu) ... Sănătate cu luna (I.-B.279) wenn du an eine andere denkst. Corăbiile genoveze pătrunseră în toate acele părţi unde se mai păstra stă-pînirea ... constantinopolitană (IORGA NEG.86) in alle jene Gegenden. Firea cerului şi pusoarea vreunei părţi de loc (NEC.COSTIN,LET.2 1,71) Klima und Lage einer Gegend. -6. Seite, Partei F. (El) avea de partea sa binecuvîntăvile celor slabi (DEMETR.NUV.90) auf seiner Seite. (Solul) ... pre vizirul şi pre alte cape~ te ... în partea sa i-au tras (NEC.COSTIN,LET.1 I,App. 43) brachte ... auf seine Seite. Venind la Roma, se declară cu totul de partea lui Octavian (OLL.HOR.43). A lua partea cuiva jds. Partei ergreifen; a ţine partea cuiva auf jds. Seite stehen, zu ihm halten. ?ntărindu-se partea ce ţinea cu Olbrecht (NEC.COSTIN, 1ET-2 1,168) die Partei. Partea adversă, civilă die Gegen-, Zivilpartei. Părţile contractante, beligerante die vertragsschließenden Teile, kriegführenden ^arteien. - 7. ugs. P a r t i e F. (= zu heiratende Person). Parcă tot m-aş însura cînd aş da peste o parte bună (CREANGĂ,CL XI,28). - 8. Kategorie lebender Wesen: Geschlecht N. Partea bisericească Şl boierească Klerus und Adel (GHEORGACHI,LET.2 III, 317) . Furnicile .. . dzicînd precum partea zburătoa-Qlor sint (CANT.IST.156) da sie zu den fliegenden Tieren gehören. - Bes. parte bărbătească, femeiască männliches, weibliches Geschlecht; (copil de) parte bărbătească, femeiască Knabe M., Mädchen N. Nu-i bănuiesc (copilului) nici par-tea}nici chipul}nici soarta (DEL.S.169). Nu e slobod să între nici o parte bărbătească (BAR.HAL.VI, 116) kein Mann. - GR. Dim. părticea', -ci'că, păr-cea' (DION.,TEZ.II,221). - ET. lat. pars, -tis. -SG. ALR II/I,K.150,168,MN 2716,90. parte'r S.n. (1820 BRV 111,365) Erdgeschoß, Parterre N. - ET. frz. parterre. pârtiei'piu Pl. -ci'pii S.n. (1787 VÄCÄR.OBSERV.17) Partizipium N. - GR. (+) partiţipiu, S.f. partid 'pie. - ET. n.lat. participium. particula'r Adj. (1712 AA ist.111/6,186) privat. - Auch substantiv. - GR. (+) particolar, particuler, particularnic. - ET. n.lat. particularius, auch mittelb. parti'culă Pl. -ti'cule S.f. (1785 ŞINCAI ARITH.3) Partikel F. - £T. n.lat. particula. parti'd Pl. -ti'de S.n. (1823 FURNICĂ D.289) Partei F.- GR. ( + ) partit. - ET. it. partito, ngr. TiapTLöov. parti'dă Pl. parti'de S.f. (1829 C.NGR.0.I3l4) 1. Partie F. -2. Interessengruppe, Partei F. -- GR. ( + ) partită. - ET. it. partita, ngr. napTLÖa. partiza'n Pl. -za'ni S.m. (1780 OXENSTIERN 11,32) Partisan M.- ET. frz. partisan. pa'rtnlc Adj, (1564 00RESI CAZ.1.43b) veralt. 1. tei lhaftig, tei lnehmen d. Să fim partnici vecinicelor Tale bunuri, (DOS.LIT.Vas. 21b). Partnic sînt cu toţ ce-ţ au de teamă (DOS.PS.V. 118,139;Ps 118,63). -2. partiell. Ploi part-nice (SUTU NOT.18). - Auch substantiv. - GR. parnic (CANT.HR.221). - ET. parte. parţia'l Adj. (1690 IORGA) pârtie 1 1, T ei 1-. Avînd noi parţialiş sobor (IORGA S.D.XII,233). -GR. (+) parţialiş, parţiel, parţial.- ET. n.lat. parţialiş, auch mittelb. paru'cic siehe porucic. parusi'e siehe parisie. parveni' Pras. parvi'n V.intr. (1857 ROM.,DLR) 1. arrivieren, emporkommen. -2. parvenit 18 erreichen.- GR. (+) perveni. - ET. frz. par-venir. parveni't (1829 AN.P.1/2,46) I. Adj.e m porgekommen.- II. S.m. Emporkömmling M.- ET. a parveni. pas1 Pl. paşi S.m. (1521 DERS) 1. aj Schritt M. Săvîrşaşte paşii miei intru cărările tale, ea să nu să clătească paşii miei (PS.RÎMN. 16,5). Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii (Q4IN.0.I,173) Schritt für Schritt. Maică-sa n-o lăsa pas din casă (SEV.P.18) ließ sie keinen Schritt außer Hauses tun. La tot pasul bei jedem Schritt. în, la pas im Schritt: Doi tineri mergeau alăturea la pas (C.NGR. 27). Sade la doi paşi de-aici er wohnt wenige Schritte, in nächster Nähe von hier. Aşa e lumea, aşa e viaţa: ori să renunţi la ele ori trebuie să joci în pas cu ceilalţi (DEL.S.113) im Gleichschritt. - b) Maßeinheit F. L-au aruncat preste 375 de paşi (BA-RAC,GCR 11,240). Pl. auch pa'suri: Nu mearsă doară păsuri 300 Umbra (BUDAI-DELEANU VIII,112). - 2. a da pas cuiva. să facă ceva j d m. Zeit, dis Möglichkeit lasse n, es dazu kommen las-s e n, d a ß er etw. tut. (Solul) le-au zis sä se închine, iar ei ş-au cerut soroc, ce mai mult pas de o jumătate de ceas nule-au dat (NEC.COSTIN,LET.2 II,60). Voi daţi pas unui duşman -îngrozit şi în risipă a-şi aduna puterile (BÄLC.372). Ar fi vrut săraca să-l încredinţeze, Dar cine-i da pas ei ca să se-ndrepteze? (PANN PV.^ 59) wer erlaubte ihr, sich zu rechtfertigen. Nu ţ-oi da niciodată pas de bănuială (BOGD.POV.154) ich werde dir nie Veranlassung zum Argwohn geben. Neavind nici pas nici vreme de gătire Ieremia Vodă (MIR.OOSTIN, LET.1 1,222). - GR. veralt. Pl. auch păsuri, siehe 1.b; fig.: Sluga ... era bine plătită de dînsul ca să-i spuie toate păsurile Duduiei (NÄD.NUV.II,51). - TR. paş. - ET. lat. pac sus; paş scheint aus dem Pl. erschlossen. pas2 Pl. pa'suri S.n. (1645 HERODOT 121) Zirkel M. der Handwerker. Pasul cu care a -îndreptat piatra morii ca să fie rotundă (MAR.ÎNM.39). - GR. pa'şnic (B.)j pa'snic (DT. ,ŞEZ.V, 116) . - ET. zu it. compasso, evtl. mit Anlehnung an serb. pas "Gürtel", wonach dann paşnic "das, was Gürtelförmiges bildet". pas^ Pl. pa'suri S.n. (1851 STAM.) Gebirgspaß M.- ET. dt. Paß, frz. pas. pasachi'nä siehe paţachină. pa'sämite siehe päsa^ 3- şi pasărilor ceriului (BIBLIA 1688 Gn 1,28). Intr-acea curte, dintr-ai curţii nu se vedea nici pasere (I.VÄCÄR. I.I.O.,TEZ.II,290). Cîrciumile păsărilor (UR.BUC.101) die Blattachseln der Distel, in denen sich Wasser sammelt. Vgl. gard 4, limbă 1, măiestru 1.2. - 2. Arten: MARAM. Spatz M. ; TR.BAN. pasăre ţigănească Sperling M.; BAN. TR. MARAM. pasărea morţilor (MAR. ORN.,MAR. ÎNM.4;Strix noctua) Käuzchen N.j BU-COV. pasăre tătărească (MAR.ORN.,Vanellus cristatus) Kiebitz M., BUCOV. pasăre de ghiaţă (MAR.ORN., Cinclus) Wasserstar Mpasăre domnească (dH. Pyrrhula) Gimpel, Dompfaff M.; BUCOV. pasăre ţigănească (MAR.ORN.,Motaci 11a alba) Bachstelze F.; pasărea omătului (CRAIN.,Fringilla nivalis). - 3. euphem. Geschlechtsorgan N. - GR. MUNT. OLT. TR. (auch LV.) pasere, Pl. bisw. LV. pasiri. - Dim. păsărea', -ri'că, -ru'ică, -ri'ţă, -rioa'ră, -ru'că, -ru'ie (MQXA, HC 1,390) , -ru'ţă (CANT. IST.123). - Augm. păsăro'i. - ET. lat. passăr, -ris, Nbf. von passer. - SG. ALR SN II,K.361;III,K.711. pascali^e Pl. -li'i S.f. (1643 VARL.CAZ.2 I,194a) ustertafel F., Tabelle, mit deren Hilfe man das Osterfest u. die sich nach diesem richtenden beweglichen Feste etc. des Jahres bestimmen kann. Bildet, für ein ganzes indiction (s.d.) berechnet, als ein sog. immerwährender Kalender, einen Anhang zu Kirchenbüchern. Wurde auch als Orakel benutzt. (Mirii) îndătinează a-şi căuta ... norocul şi soarta la pascalii (MAR.NUNTA 163). Şi-a pierdut pascaliile (WB.) er weiß weder ein noch aus. - GR. ( + ) pasha'-lie, pashalion; păscăl- (I.-B.81). - ET. mgr. nao-xaXia. pa'scä Pl. păşti S.f. (1551/3 ES 106b;Mt 26,19) 1. Passah, Osterlamm N. der Juden, Si au fript pasca la foc în ce chip să cade (BIBLL^ 1688 3 Esr 1,11).-2. geweihter Osterku-c h e n M. Ouă roşii, cozonaci, paşte, babe şi altele pentru sărbători (I.NGR.,CL V, 106) . - 3. Oster-brot N. , Mazze F. der Juden. - GR. In Bdtg. 1 pa'shă (BIBLIA 1688 öfters). - ET. lat. pas-cha < gr. nnax.a. Vgl. Paşti. pasfi'r, -fi'u siehe spahiu. pa'shä siehe pască. pasiu'ne Pl. -siu'ni S.f. (1794 CALEND.37) Passion, Leidenschaft F.- GR. (+) pasio'n, pa'sie. - ET. n.lat. passio, -onis, frz. passion, it. passione, dt. Passion. pa"säre Pl. pä'säri S.f. (l6.Jh.CV2 62b;Jak 3,7) 1. V o g e 1 M. (Omul) să stăpînească peştilor mării pasi'v (1797 TEMPEA,DLR) I. Adj. passiv.- II. S.n. 1. P a s s i v N. 19 paşte 2 schulden (Pl.). - ET. n.lat. passivus, -a, ~m- na^snic (+) S.m. (1825 B.) 1 Landvermesser M., zugleich Steuereinnehmer des Dorfes. Vomiaul Nic-a Petricăi, cu paşnicul, vătămanul şi cîţiva ... mazili (CREANGĂ, CL XIV,367). Nicht mit paznic zu verwechseln. - 2. 2 i r K e 1 M., siehe pas2. - GR. paşnic, pajnic. _ et. ZU pas2. - SG. ALR SN U.K. 564. pa"stâ Pl. pa'ste S.f. (l8l6 MAIOR.ÎNV.80) paste F. - ET. it. pasta, auch mittelb. paste"t Pl- -texturi S.n. (1788MOLNAR SPRACHL.^ 379) Pastete F .Un paştet din cele ce se chiamă "pate de grives" (0D.PS.20) . - GR. veralt. paştet, paştetă (STAHL), pastetă (POL.STAM.), pastiţă (RET. 91), paştetom (KLEIN). - ET. dt. Pastete durch versch. Vermittlung, vgl. magy. paştetom, it. pasticcio, poln. pasztet. pasti/ţa siene pastet. pastor Pl. pa-st ori S.m. (um 1710 NEC.COSTIN, LET.111,73) Pastor M. - ET. dt. Pastor. pastramagi'u Pl. -gi'i S.m. (1887 DEL.) Salzfleischmacher, -händler M. (El) se duce la pastramagiul din colţ ... Ia o feliuţă (de pastrama), ti face de petrecanie (DEL. P. 156). - Heute nur fig. deprez. - ET. pastrama. pastra'mă S.f, (1719 SCL XXXI,612) gesalzenes und an der Luft getrocknetes Fleisch: Salzfleisch österr, 1 u f t g e~ seichtes Fleisch; Pl. pästrämuri Salzfleischsorten (Pl.). Cw cîteva bucăţi de pastramă, covrigi şi trei patru păpuşi de smochine ţinea băcănie (GHICA 264). A face pc. pastramă jdn. in Stücke hauen: Lasă! Lasă! Am să fac din voi păs tramă (SPER.AN.1892 1,195) ich werde euch krumm und lahm schlagen. - GR. MOLD. bisw. pästr-j pastrama ' (DION. TEZ. II,222), păstrăma ' (TARIF 1792,Ş. 2NFL.). - Dim. păstrămioa 'ră, Pl. -re. ~ ET. mittelb. türk, pastirma, vgl. ngr. noorpajj&s; in allen Balkansprachen . Paşali'u (+)(x) S.m. (I815 DION.) Diener, Untergebener des Paschas. Paşa ... ieşind din saraiu să se primble ... cu paşa-Uii lui (DION.,TEZ.II, 185) . - ET. türk, paşah. nes Paschas, b) Würde F. eines Paschas. Să-i trimiţă tuiu şi ferman de paşalîc (DION.,TEZ.II, 188). Un firman prin care-i conferă paşalîcul Moreii (GHICA 128). - ET. türk, paşahk. paşapo'rt Pl. -poa'rte S.n. (1777 A.J.341) Reisepaß M. Lascarache ... -ti de te paşport şi o azvîrli iarăş pe uliţi (BOGD.V.149). - GR. paşaport, pasport, paşport. - ET. it. passaporto durch versch. Vermittlung. pa^şă1 S.m. (um 1580 DERS) Pascha M. Un paşă mare cu trei tuiuri (EN.COGALN., LET.2 m,206). Stăpânirea paşilor de pe lingă Dunăre (DION., TEZ.II,166). Se măritaseră cu două paşale, vestite în toată împărăţia (DEL.I.V.ş.V.81) . Ibrai " m-Pa'şa I.-Pascha. - GR. paş (MOXA,HC 1,406). - Pl. paşi, paşale, paşali. - ET. türk. paşa. pa'şâ2 S.f. (1901 SÂM.1,11) MUNT. 1. Weide F.-2. Strandbinse F. (Scirpus maritimus;PANŢU). - ET. wahrsch. bulg. pasa "Weide”. pa jşcă S.f. (1881 CREANGĂ) ordinärster Rauchtabak. Pentru puţină mîncare şi cîte-oleacă de paşcă de cea de trei ocă la para, (moşneagul) slujea toată casa (CREANGĂ,CL XV, 449). - GR. pa'cică. - ET. vermutl. ukr. packa, poln. paezka "Päckchen" (Tabak). paşii' Präs. paşle'sc V.tr. (1877 CREANGĂ) MOLD. ugs. 1. stibitzen. Moş Bodrîngă paşlise o grămada de buci pentru aţîţat focul (CREANGĂ, CL XV, 455) . - 2. a o paşii aus kneifen. Dacă nu te vedeam cînd ai paşlit-o (CREANGĂ,CL XI,193;zu der geflohenen Prinzessin) wenn ich dich nicht gesehen hätte. - ET. unbek.; Bdtg. 2 verhält sich zu 1 wie a o lua la fugă, a o şterge zu a lua, fam. a şterge c. "etw. nehmen //ukr. posljati sja (CANDREA). paşma'gi (+)(x) S.m. Pl. (1508 DERS) (türk.) Schuhe (Pl.). Paşmaţii şi mestii (MOXA, HC 1,370). Şi-l dărui pre acela cu paşmaţii lui (MOXA, HC 1,389). - GR. paşmaţi. - ET. türk, paşmak; ţ deutet auf eine slav. Quelle des Verfassers hin. pa'şnic Adj. (1645 HERODOT 4o4) friedlich. Stăpînia lor va fi pacinică şi neclătită (DOC.1734 MELH.CH.204;von den Fürsten). - GR. veralt. pa'cinic. - ET. pace. Pa'şte1 siehe Paşti. paşalî'c Pl. -lî'curi S.n. (um 1675 MIR.C0STIN,DLR) paschalik N. a) Amtsbezirk M. ei- pa'şte^ siehe pască. paşte 20 pa'şte5 Präs. pasc (l6.Jh.CV2 na;Apg 20,28) 1. V.tr. 1. von Tieren: iarbă etc. Gras etc. weiden, abweiden, fressen; absol. weiden, grasen. Vgl« a aştepta 1.1, iţ. ~ Fig.: vint Kopflos handeln, ein Windbeutel sein. (Nerozii) pasc vîntul, surda şi-ndeşert umblînd (PANN PV.M.11/68)/ nach Hos 12,1: Ephraim pascit ventum. - 2. oi etc. Schafe etc. weiden. Paşte mieluşeii miei (CORESI TE^ 234 b;Jo 21,15). Se vede că paşteţi bobocii de nu vă pricepeţi al cui fapt e acesta (CREANGĂ, Z. 1,325) man sieht, daß ihr unbedarft seid. - 3. fig.: pc. jdm. (beobachtend, unmittelbar] folgen, wie der Hirt der Herde: jdm. auf den Fersen, hinter ihm her sein. Am un ... înger ... de mă foarte paşte şi-m păzeaşte trupul (DOS.VS. Noe.22;139a). De cînd îi pasc eu ca doar i-oi prinde cu oca mică (AL.OP.I,452) seit langem lauere ich ihnen auf. (Boierii) cunoştea pre bine cum că-i paşte un pacat (BELD.ET.23) daß ihnen ein UnglücK droht. Boierii ... au socotit vreme şi au păscut prilejul, şi cînd au ieşit împăratul la geamie, ei ... au dat arz la împărat (NECULCE, LET.2 11,303) paßten die Gelegenheit ab. (El) vremea păştea ca, cînd va putea. atuncea să isprăvască (CANT.IST.204) er paßte den rechten ZeitpunKt ab, um ... die Sache auszuführen. -II. a se paşte sich nähren. Hameleonului cu aer a să paşte şi cu vînt a să hrăni firea fiin-du-i. (CANT. IST. 212) . - GR. Imperat. pa'şte, Perf. păscu'i, Part. păscut, Ger. păscînd, Verbaladj. păscător. - ET. lat. pasco, -ere. paşte't siehe pastet. Paşti S.f. Pl. (1551/3 ES 104a;Mt 26,2) 1. 0 s t e r n (Pl.). Sfintele Paşti, Sfîntul Paşte die heiligen Ostern, das heilige Osterfest. Duminica Paştilor, -telui Ostersonntag. Se potriveşte ca fasolea (braga) în ziua de Paşti es paßt nicht. Trei zile după Paşti post festum. Nu-s în toate zilele Paştile (bzw. Nu e ... Paştele) es ist nicht alle Tage Sonntag. Crăciunul sătulului, Paştele fudulului Weihnachten ißt man gut, Ostern Kleidet man sich schön. Mojicul tot mojic (od. ţiganul tot ţigan), şi în ziua de Paşti u.ä. Bauer bleibt Bauer. Vgl. cal 8., joi. - Paştile cailor - Ispas (s.d.), so benannt, weil nach dem Volksglauben die weidenden Pferde an diesem Tag sich am Gras satt fressen. Vgl. jedoch la Paştele cailor am St. Nimmerleinstag. Paştele blajinilor erster Sonntag nach Ostern. - 2. in Pflanzennamen (vgl. cal 7 d): Paştile calului WiesenschaumKraut N. (Cardamine pratensis;BR.), floarea Paştilor, -telui Windröschen N.,Osterblume F. (Anemone); Gänseblümchen N. (Bellis pe-rennis;DATC.HORT.138), ersteres wohl nach dem Deut- schen, letzteres nach frz. paquerette. - 3. g e-weihtes Brot u. geweihter Wein, wird nach dem Ostergottesdienst an die Gläubigen verteilt. - GR. LV. MOLD. S.f. Pl. Paşte: Sfintele Paşte (DOS.VS.Martie 14;34a). - ET. lat. Paschae, Pl. v. Pascha; Vgl. pască. - SG. ALR II/I, MN 2813,110;2850,113;SN III,K.752. pat Pl. pa'turi S.n. (16.Jh.PS.SCH.131,3) 1. Bett N., spez. Bettgestell N. (wog. aşternut Bettzeug). Paturi de lerrm, de fier hölzerne, eiserne Betten. Lasă-mă în casă, lasă-mă sub pat, lasă-mă în pat (Sprw.) gibst du dem Räuber einen Finger, nimmt er die ganze Hand. E pe patul morţii er liegt auf dem Sterbebett. întărindu-se Israil şezu pre pat (BIBLIA 1688 Gn 48,2). A face patul (= aşternutul) cuiva jdm. das Bett machen. -GR. Dim. pătucea'n, päticea'n (BIBLIA 1688 Lk 5,19), pätcea'n (DOS.VS. Ian. 21; 23a), Pl. -ce'neh pătişo'r, Pl. -şoa're3 pătuce'l (CL XIX,475), MUNT. TR. pät-ce'l, Pl. -le j pătu'ţ (PP.SEZ.IV, 237) . - 2. (de puşcă Gewehr-) Kolben M. Să-ntorc puşca cu patul Şi să~i zdrobesc lui capul (BIBIC.154). - 3. Schicht F. -4. Beet N. -5. Flußbet t N. - ET. wahrsch. gr. naxoc; "betretener Weg" ngr. "Boden, Grund"; vgl. pătul. - SG. ALR II/I,K.171 223, 238; SN I, K. 1 34,173; II, K „ 4-55 ,457 ; III, K. 723; ALRM SN I K.125,126,225;ALR II/I,MN 3894,137. pata'că siehe pitac. l^alam" Pl. - ma'le S.f. (18^5 BÄLÄCESCU) fam. ugs. (bestätigendes) Schriftstück, Diplom N. Dădu examen şi obţinu patalamaua de spiţer (DEMETR.NUV.79) er legte die Prüfung ab und erlangte das Apothekerdiplom. Ca să-ţi predau foaia de zestre ... şi sipetur*ile de bani şi să-mi dai şi d-ta batarama pentru dînsele, după orînduială (BĂLĂ-CESCU O bună educaţie 111,3). Mi-a dat o patalama la mînă er hat mir einen Verpflichtungsschein ausgehändigt. - GR. batalama, batarama. - ET. türk, batalama. patara'roä Pl. pătără'mi S.f. (1838 GOR.HAL.IV,102) MUNT. fam. böses Erlebnis. Păţi şi el de la Tartacot patarama lui Strîmbă-Lerrme (CL XIX, 394) ihm widerfuhr dieselbe unangenehme Geschichte wie S. (Zicea) că n-o să cază el, căprarul, în patarama d-lui sublocotenent (DEL.S.39) er meinte, ihm werde es nicht so wie dem Unterleutnant ergehen. - GR. pä-tăr-, patarama'. - ET. zu a păţi, evtl. an patimă angelehnt. patara'nie Pl. pătără'nii S.f. (1877 CREANGĂ G.103) fam. ugs. Erlebnis, Abenteuer N., Vorfall M. Atunci băietul istorisi tată-sau 21 patriarhie toata patarania petrecută între el şi fata jitarului (SE2.I,1°1). Din cînd în cînd îi treoea prin minte pătăvănii cu lupii (NÄD.NUV.I,199;er war auf einem einsamen Feld). - GR. pătăr-. - ET. zu a păţi. pata'şcă Pl. pătă'şti S.f. (um 1730 MUSTE) MOLD- BUCOV. TR. 1. T rag-, T otenbahre F. Craiul şvezesc3 în fruntea pedestrimii sale3 în pataş-că3 că era rănit ... într-un picior (MUSTE,LET.2 III, 39). Boierii ... au făcut pătăşti şi au fugit pe potică în Tara Ungurească (NECULCE,LET.2 11,218). Mortul ... } se duce la groapă ... pe năsălii ... iar în oraşe cei avuţi se duc cu pataşca (BUR.CL XVI, 6). - 2. V o r-richtung (Plattform) F., die zur Vergrößerung der Ladefläche eines Wagens dient. - ET. viell. verw. mit frz. patache3 it. (nach SCHELER] patascia3 sp. pa-tache3 holl, petas. pa'tä Pl. pe'te S.f. (um l670 ANON.CAR.) F 1 e c k (e . n), fig. Makel M. Fete de grăsime3 sînge3 cerneală Fett-, Blut-, Tintenflecke. (Temerea) de a nu intra în gura lumii3 care găseşte pete chiar în soave (GHICA 293). - ET. Geht mit it. (valtell.l port. peta3 sizil. pitta3 alb. pete vermutl. auf ein viat. pîtta zurück, das viell. mit gr. txltto. (tuoocx) "Pech” identisch ist. - SG. ALR II/I,K.83;MN 6943,21; SN IV,K.1221,1222. pate'ntä S.f. (um 1730 AXINTE,LET.1 11,183) Patent N. - GR. pate'nt. - ET. dt. Patent 3 frz. patente. pa'ter Pl. pa'teri S.m. (1702 BRV 1,440) 1. katholischer Geistlicher. - 2. TR. G e i s t M. în puterea nopţii poporul zice că umblă paterii - năluci ... în haine albe ... de bun augur (FR.-C.MOŢII 18). - ET. n.lat. pater. pateri'c Pl. -ri'ce S.n. (um 1650 CAT.MAN.ROM.29) Paterikum, Kirchenväterbuch N. - ET. ksl. paterikü3 mgr. TiaxepiKOv. pateri"ţâ Pl. -ri'ţe S.f. (1762 GHEORGACHI) Paterissa F., Bischofsstab M. (auch cîrjă) . Mitropolitul3 îmbrăcat în mantie3 cu pateriţa amînă (GHEORGACHI,LET.2 111,307). - ET. ngr. TDcxTepLTcxt. paternitate S.f. (1846 AL.OP.1,384) Vaterschaft F. - ET. frz. patemite. pate"tic Adj. (1831 HELIADE GR.P.11) Pathetisch.- ET. frz. pathetique. patimă la picioare (TEL.SCH.23). Patima nemţilor de şăugăi (MIR.OOSTIN,LET.2 1,332) die Schlappe, welche die Deutschen von den Ş. erlitten hatten. - Bes. von den Leiden Christi: Cununa cea de spini carea puseră lui Hs. la înfricoşatele patime ale lui (ÎNDR.44). Săptămîna patimilor die Kar-, Passionswoche. - 2. Leidenschaft F. Cel preoţit să cade . . . să fie curat de toate patimile (MÂRG.^- 175a). Patimă pe nemţi de moarte eteriştii dobîndesc (BELD.ETER. 37) einen tödlichen Haß auf die Österreicher. Vorbea frumos şi cu patimă3 dacă începea să se laude (DEL. P.162). Noi fără patima vom arăta aceia ce am văzut cu ochii noştri (BÄLC.356). Patima jocului3 beţiei3 aurului die Spielwut, Trunksucht, Goldgier. - GR. LV. Pl. bisw. -me. - ET. gr. TidOrnja. patlägeni'u siehe pătlăginiu. patno'g siehe potnog. pa'tos1 (+) S.n. (1645 Ş.TAINE) steinerner Fußboden. De sä va pri-leji să cază (sfintele daruri) pe vreun mărmure ce este jos pre patos (Ş.TAINE 94). - ET. ngr. tt&toq, vgl. pardos pa'tos2 S.n. (um 1800 BUL.CCM.IST.il,147) 1. (+) Feindschaft F., Haß M. - 2. Pathos N.- ET. ngr. tt&öoc, frz. pathos3 dt. Pathos. patrafi'r Pl. -fi're S.n. (1570 CORESI LIT.26) Epitrachilion N., Teil des Priesterornats, mit Kreuzen bestickte Schärpe, die über das stihar (s.d.] um den Hals gelegt wird u. über die Kirche. Popa Costa ... îşi pune patrahirul de gît (GHICA 365). Nouă ne trebe doctor, Leacuri sfinte din potir Şi popă cu patrafir Si cununi de trandafir (PP.CL IV,267;von Liebenden in Hinblick auf die Trauung]. - GR. patrahir3 patrahil3 pätrahil3 petra-hil3 epatrahir3 epetrafil3 epetrafir3 epetrahir3 patrachir3 petrachir3 epitrachil. - ET. gr. eniTpa-xn^LOV, ngr. HETpccx.fiAi • patria'rh Pl. -a'rhi S.m. (1563 CORESI PRAXIU 25) Patriarch M. Paisie patriarhul Ierusalimului (INDR.,GCR 1,158). Sfinţii patriarşi de Alexandria (S.TAINE 108). Ca şi în dzîlele lui Stipie patriarhul cercară (PRL 271a). - GR. Pl. LV. patriarşi3 -erşi. -ET. ksl. patrijarhu3 ngr. mTpidpxnS* pa'timă Pl» pa'timi S.f. (l602 DIRB XVII/1,65) !• Leiden N. Temîndu-se ... să nu rămîie cu vreo patriarhi'e Pl. -hi'i S.f. (1559 DERS) 1. Patriarchat N. Elu-l goni (pre Gherman patriarhul) de în patrierşie (MOXA,GCR 1,60). - 2. pa tri arsese 22 Patriarchalkirche F. Patriarhia An-tiohiei3 unde este hramul sfântului Nicolai (MS.1769, GCR II,. 82). - GR. LV. auch -iarşi'e3 -ierşi'e. - ET. Ksl. patrijarhia3 ngr. naTpiapxLa. patriarşe'sc (+) Adj. (1632 EURSTR.PRAV.469) LV. Patriarchal-. îmbrăcat fiind în podoabele patriarşeşti (DOS.VS.Noe.24;160b). - GR. patrier-şesc. - ET. patriarh. patricia'n Pl. -cie'ni S.m. (1620 M0XA,HC 1,368) I. Patrizier M. (Fior) s-au suit în rîndul patrichiilor (DOS.VS.Dech. 18;226b) . - GR. patri'ciu3 patri'chiu3 patri'ţiu3 patri'chie. - 2. ugs. Bratwurst F. Patricieni la grătar (CARAG.SCH.N.221) . - ET. n.lat. patricius3 ngr. tkxtplhoc, frz. patricien. pa'trie Pl. pa'trii S.f. (l680 DOS.LIT.VIb) Vaterland N. Să cunoască cineva a sa rudenie şi patrie (MÄRG.2 123a). - GR. patri'e (MS. 18. Jh. ,GCR II,82), patri'dă, Pl. -de (EN.OGGÄLN. ,LET.2 111,242). - ET. n.ldL. puiria3 auch mittelb.; ngr. iiutpLoa. patrimo'niu S.n. (1823 BOBB) Patrimonium N. - ET. n.lat. patrimoniim. patrio't Pl. patrio'ţi S.m. (1773 GCR) 1. Patriot N. Unul din cei adevăraţi patrioţi (LOGHICA 1826,GCR 11,252). - 2. (+) L a n d s m a n n, Nitbürger N. Patrioţii mei (1773,GCR 11,86). - GR. Dim. -ota'ş (JIP.R.88). - ET. ngr. TXcnrpicIyrnQj frz. patriot. patrio'tic Adj. (I816URIC.) patriotisch. - GR. (+) patriote 'sc, patriotice 'sc (URIC.II.235) , - ET. patriot; vgl= frz* pa-triotique. patrioţi'sm S.n. (1787 GALDI) Patriotismus N.- ET. ngr. TtCLTp lcdx LCJjjOQ, frz. patriotisme. patro'lä siehe patrulă. patro'n Pl. patrcTni S.m. (1695 URIC.V,l40) 1. Schutzherr, Schutzheiliger N.-2. Arbeitgeber M.- ET. n.lat. patro-nus3 auch mittelb. - SG. ALR II/I,K.217,218;SN III,K.902. patronta'ş Pl. -ta'şe S.n. (1825 B.) veralt. u. TR. Patronentasche F., LN. cartuşieră. Cu puşca-n spinare Si ... pătrontaşu dinapoi (I.-B.317). -GR. pătr- (I.-B.303,317), pătrîntaş (PP.MÎNDR.EL.G.72) , S.f. patronta'şcă (RETEG.POV.III, 13), pata'şcă (B.). - ET. dt. Patron (en) tas che 3 auch mittelb.; -taşcă in Anlehnung an taşcă. pa'tru Num. (l6.Jh.CV2 13b;Apg 21,9) vier; pa'trusprezece3 gewöhnl. pa'isprezece vierzehn; patruze'ci v i e r z i g; al pa'trulea3 LV. (16./17.Jh.) patrul3 veralt. pa'trălea3 pa'truspreze-celea3 gewöhnl. pa'ispr-3 patruze 'celea3 f. a pa'tra3 pa'trusprezecea3 gewöhnl. pa'ispr-3 patruzecea3 der, die, das vierte, vierzehnte, vierzigste. Spune lui nen-tu Chiriac ... să fie cu ochii în patru (CARAG.CL XIII,252). Vgl. ochi 1.2. De cînd o lăsase Pătru Muşat3 Măriuca se făcuse-n patru (PÄD.RUST.II,154) hatte M. rastlos gearbeitet. Vgl. drac 6.c, mucenic. - ET. lat. quattuor; pai-nach şaisprezece. - SG. ALR SN IV,K.938;VI,K.1763. patrulate'r Pl. -te're S.n. (l8l4/8 UT) Viereck N. - GR. patrula 'tnic. - Vgl. cadri-later. - ET. rum. Bildung nach lat. quadrilaterus. patru'lä Pl. -tru'le S.f. (1814 INTIMPLÄRILE 37) Patrouille, Streife F. S-a încins o sfântă de bătaie care nu s-a sfârşit decît atunci cînd a năvălit un domn epistat3 cu patrula (ROS.TROT. 11). - GR. patruilă (STAM.D.), patrolă (CÄT.POV. 1,50) , patrol (B.). - ET. frz. patrouille3 auch mittelb. pa'trusprezece etc. siehe patru. paţachi'nâ Pl. -chi'ne S.f. (1824 DOC.EC.326) 1. Faulbaum M. (Rhamnus;CIH„).- 2. deprezia-tive Bezeichnung für aufgetaKeltes Weib.- GR. zu 1. pasach- (BR.). - ET. unbek. pa'ucä Pl. pa^uce S.f. (1857 ODOB*) veralt. Pauke F. începură a suna din tobe3 din pauce3 din trîmbiţe (ODOB.MV. 1894,14). - ET. dt. Pauke. pauce'nie etc. siehe poucenie. pa'us siehe paos. pa'uzä Pl. pa'uze S.f. (l8l8 BUDAI-DEL.) 1. Ruhe F.-2. Pause F.- GR. paus. - ET. n.lat. pausa3 auch mittelb. pa'vä Pl. pa've S.f. (1806 KLEIN) Einsatz unter der Achsel eines Hemdes: Z w i c K e 1 N. (Cămaşa) e croită cu clini atîrnaţi supţioară de pave sau păviţe (FR.-C.MOTII 12). Vgl. cheiţă 2. - GR. palhă. - Dim. păvi'ţă3 Pl. -ţe. - ET. vgl. poln. pacha3 uKr. paha3 pahva3 russ. paha'3 magy. pdlha "Achselhöhle. - SG. ALR SN IV,K.1168. 23 păcat pa^văţă siehe pavăză. va'văză Pl. pa'veze S.f. (1578 DERS) 1. Schild M. Apucă armă şi pavăză şi te scoală ■tntru ajutoriul mieu (PS.RÎMN.34,2). Să punem pre steaguri paveze, să să ştie la cine slujim (ALEXANDRIA 27). - Fig.: Domnii şi curtenii ... au scăpat sub pavăza codrului (VLAH.RP. 212) . - GR. LV. (16./17.Jh.l auch pavăţă, Pl. -veţe, plav- (MOXA HC, 1, 375) . - Dim. pevecioa'ră3 Pl. -pe (BIBLIA 1688 Ex 28,14). - 2. Ziest M. (StachysjD.,PANTU). - ET. it. pavese3 palvese3 wahrsch. durch poln. pawez(a) vermittelt. pavece'rniţă Pl. -ce'rniţe S.f. (1632 EUSTR.PRAV.151) Komplet F.,Kompletorium N., zweites Abendgebet, letzte der sieben Tagzeiten (laude), folgt auf die Vesper. A şesea (laudă este) vecemia3 a şeptea pavecemiţa (Ş.TAINE 124) . Nan unterscheidet die pavecerniţă mică3 die das ganze Jahr hindurch, u. die pavecerniţă mare3 die nur in den großen Fasten gebetet wird. - ET. ksl. pavecertnica. paveza i* o.iTi. (179^ ALEXANDPÜCA) Schildträger M. Să se strîngă meşterii toţi: faorii3 croitorii, păvăzarii şi suliţarii (ALEXANDRIA, CPLR 1,23). - ET. pavăză. pa^veze siehe pavăză. paxima't siehe pesmet. pazarghidea'n etc. siehe bazarghidean etc. pazarlî'c siehe bazarlîc. paza'rnic S.m. (1847 C.CARAG.) russ, Markt polizeikommissar M. in Bukarest um 1830. Era oprit de a se vorbi de nâpraz-nica boală ... sub pedeapsa pazarnicului (GHICA 277) . Dar acu, cînd cu ruşii, cine era tare şi mare? ... pa-zamic, cvărtalnic, tot (C.CARAG.O soare la mahala II, 2). - ET. zu basar, vgl. russ. bazarnik "Markthändler". Pa'ză Pl. pa'ze S.f. (um 1560 BRATU,SCL XXV,l63) 1* Hut, Obhut, Aufsicht, Wache F. Să ne dăm şi noi (păstorii duhovniceşti) viiaţa pentru paza turmei noastre (ANTHIM,GCR 11,28). Această pecete minunată ce stă supt paza mea (MS.1783,GCR 11,131). Paza bună trece primejdia rea (Sprw.) Vorsicht ist die Mutter der Weisheit. Vaporul merge mai incet, mai cu paza (VLAH.RP.3) behutsamer, vorsichtiger. Din nepaza împăraţilor (NEC.COSTIN,LET.2 1,76) infolge von Unachtsamkeit. Au rămas numai doamna singură la Drăgăneşti in Paza (NECULCE,LET.2 11,236) in Gewahrsam. Tocmiţi tul-bele, ridicaţi păzi (BIBLIA 1688 Jer 51,12) stellt Wa- chen auf. - 2. veralt. Diät F. eines Kranken, (wofür LM. regim, dietă). Paza e ca şi cea de sus (ŞEZ. IV,184;Beschreibung einer Kur). - GR. BIBLIA 1688 bisw, Pl. păzi. - ET. postverbal von a păzi. pazi'e Pl. -zi'i S.f. (um 1900 TIKTIN) MOLD. BUCOV. breite Latte. - ET. unbek. pa'zie siehe topaz. pa'znic Pl. pa'znici S.m. (1560 DERS) Hüter, Wächter M. Au paznic fratelui mieu sînt eu? (BIBLIA 1688 Gn 4,9). Paznicul cimitirului mătură de pe morminte stratul de frunze scuturate peste noapte (VLAH.IC.86). - ET. pază. - SG. ALR SN III, K.903. pazvangi'u Pl. -gi'i S.m. (1815 DION.) I. S o 1 d a t M. von Pazvantoglu. Altă sumă de cîrjalii cu pazvanzi amestecaţi (DION.TEZ. II,201). -GR. pazvand (DION.), pazvant (BĂLC.636), pazvantlîu (FIL.CIOC.123), pazvantogli 'u (ZIL.,S. INTL.). - 2. ugs. C 1 o w n M. ET. zu Pazvant(oglu). Pazvanto'glu m. (um l800) türk. Rebellenführer um 1800. Daher depreziativ von einem gewalttätigen Menschen: Iaca ascult, Pazvantoglu ce ... eşti! (AL.OP. 1,834) . - GR. -va'ndu (DIONv TEZ.II,175), OLT. -va'nte (Z.VI,256). - ET. türk. Pasvant-Oglu, wörtl. "Wächtersohn". päca'lä (1577 DERS) I. S.f. Sc hab e rna c k M. Nu e ghiceală şi păcală ca să ne dea ... de ocară (DEL.S.258) es gibt weder Rätsel noch Streich, mit denen wir nicht fertig würden. - II. Păcală m., bäuerlicher Schalk, von dem, wie von Till Eulenspiegel, allerlei lose Streiche erzählt werden (eine dichterisch freie Darstellung derselben gibt P.DULFU in seinem Epos Isprăvile lui Păcală, 1894). Ähnliche Figuren sind Tîndală, P.s Freund, u. Pepelea. - GR. MOLD. Pic-, ebenso die Ableitungen. - ET. a păcăli. păca't Pl. päca'te S.n. (lö.Jh.CV2 56b;Jak 1,15) 1. S ü n d e F. Pac păcate, cad in păcate ich begehe Sünden, verfalle in Sünden. Din păcatele lor i-au dat D-zeu pre mîna lui Grigorie Vodă (AMIRA3,LET.2 III, 150) um ihrer Sünden willen. E (lucru cu) păcat es ist eine Sünde, sündhaft, sträflich. Nu vorbi cu păcat (DEL.P.165) rede nicht so sündhaft, so gottlos. Amin-teri te măninc fără leac de păcat (MAR.ORN.I,149) ohne die geringsten Gewissensbisse. Dau pc. într-un păcat ich bringe jemanden zum Äußersten. Taci că intru in-tr-un păcat cu tine schweig oder es gibt ein Unglück. - Sprw. (vgl. drept I 4): Nu e păcat ceia ce intră în păcăleală 24 gură, ci ce iese din gură u. ä. (nach Mt 15, "11] nicht was in den Mund Kommt, ist Sünde, sondern was aus ihm Kommt. De pupat, de sărutat popa nu ne dă păcat einen Kuß in Ehren Kann niemand verwehren. Sufletul bucuros este să între în rai, numai păcatele nu-l lasă (NEC.COSTIN, LET.2 11,32) man Kann nicht alles, was man möchte. - 2. Sg. u. Pl. UnglücK N. (als Strafe für Sünden). Cînd păcatul paşte pe om, cu anevoie scapi (NÄD.NUV.I,88) wenn man vom UnglücK verfolgt wird. Ce păcate ne goniră să cumpărăm casa ta! (PANN NASTR.70) welche Torheit war es doch. M~a împins păcatul să ... ich beging die Torheit, ließ mich verleiten zu ... A voit păcatul pe altul să iubească (I.NEGR.,CL 137,87). Cine are păcate de a intra în daravere cu dînşii (IANOV,CL XIII, 70) wer das UnglücK hat. Ei! păcate cu omul ăsta (UR.LEG. 102) nein! mit diesem Menschen ist nicht auszuKom-men, Du-te la păcatele! geh zum KucKucK! Du-te-n păcate cu glumele tale (RETEG.POV.I,21) hör auf! Lasă Elveţia la păcatele ei şi mai bine repede-te aici (UR.BUC.232) laß die Schweiz Schweiz sein! Nu vezi că nu mi-e bine? "Da cum să nu văd, păcatele mele (XEN. BR.38) du lieber Gott! Ce sînt ei de vină, păcatele lor, dacă le-a căzut pe sat o aşa grozavă nenorocire (VLAH.GV.78) die Ärmsten. Ce păcatul v-aţi făcut (SPER.AN.1893 11,134) wo zum KuK-KucK seid ihr hingeKommen? Din păcate zum UnglücK, leider. -3. schade: e păcat de D-zeu es ist jammerschade; păcat de parale schade ums Geld; ce păcat ! wie schade! Păcatul mare că nu stau în mahalaua asta (NÄD.NUV. 1,107) es ist wirKlich schade. Păcat că te-a făcut D-zeu român cu căciulă schade um die Mütze, die du trägst, du hast ja doch Keinen Kopf darunter. - 4. fam. un păcat de om von einem Körperlich od. geistig unansehnlichen Menschen: Knirps, Jämmerling M. - GR. Dim. pä-căţe'"i, Pl. -le. - ET. lat. peccatum. - SG. ALR II/I,K.145;ALRM II/I,K.254. păcălea'lă Pl. -le'li S.f. (1870 COST.) Streich M., Posse F. E păcăleală de întîi aprilie (CARAG.SCH.48) es ist ein Aprilscherz. - ET. a păcăli. păcăli' Präs. -le'sc (1683 DOS.) I. V.intr. (+) intrigieren. Acela amăgeu păcăli de cădzu la-nchisoare Leon (DOS.VS.Dech.16;223a). - II. V.tr. zum Narren halten, anführen, foppen. Pune-l să stea să-ţi vorbească, De vrei să te păcălească (PANN PV.1880 11,14). - III. a se păcăli reinfallen.- ET. unbeK. păcăli'ci Pl. -li'ci S.m. (1857 POL.) Schal K, Spaßvogel M. Moşul ... e tipul satirului român, păcălici bătrîn cu inimă tînără (TEOD. INC.52). - ET. a păcăli. păcălitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1825 B.) Streich M., Posse F. Povestind, glumind şi rîzînd de păcăliturile ce-şi adresau (AL.,CL 111,60). - ET. a păcăli. păcăto's (l6.Jh.CV2 65a;Jak 4,8) I. Adj. 1. sündig, sündhaft. (Părintele) nici nu cutează a rîdica ochii săi păcătoşi (I.NGR., CL 111,42) seine sündhaften Augen. - 2. fam. u n-glücKlich, elend, arm. -3. fam. armselig, erbärmlich. Căsuţa lui e păcătoasă, mititică, rău îngrijită (RÄDUL.RUST.II,286). Hainele lor erau într-o stare de tot păcătoasă, numai ruptură şi cusutură (CL XVII,70). - II. S.m. 1. S ü n-d e r M. Mai binre e nişchitu dereptului, decîtu multă bogăţie păcătoşilor (PS.SCH.36,16). -2. UnglücK-licher, Elender M. Tu n-ai nici un pi-pic de milă de-un pă-păcătos care se usucă pentru tine (AL. OP.1,903). Ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi! (GHICA 82). - GR. f. păcătoa 'să. -ET. păcat. - SG. ALR II/I,K.142;MN 2272,50. păcătoşi* Präs. mä -şe "sc (um 1900 ^TIKTIN) fam. elend, armselig werden. - ET. păcătos. păcătoşi'e S.f. (1868BARC.) SündhaftigKeit F., Elend N. - ET. păcătos. păcătoşi't Adj. (1878 JIP.) heruntergeKommen. Auch substantiv.: (Nobilul) lasă ... să să ciuruiască zdrenţile la cel păcătoşit (JIP.0P.5). - ET. a păcătoşi. păcătui' Präs. -tuie'sc V.intr. (1688 BIBLIA) sündigen. Păcătuit-am, nelegiuit-am, făcut-am strîmbătate (BIBLIA 1688 Dn 9,15). - ET. păcat. păciui' Präs. -ciuie'sc V.tr. (um 1650 IORGA D.B.I,91) veralt. pc. jdm. den Frieden geben, ihn versöhnen, beruhigen. Cu ceia ce urăsc pacea eram păciuit (MÄFG.2 218b;nachvPs 120, 6 u. 7) lebte ich in Frieden. - ET. pace. păciuili're (+) S.f. (1705 CANT.) Friedensstiftung F. Voroava spre începătura păciuilirii am întors (CANT.IST.300). - ET. Misch-form aus păciuire u. păceluire. păciui're S.f. (1698 CANT.DIV.100a) veralt. Ruhe F.,Frieden M. Albinele cer căldură, timp lin şi păciuire (FILIP.AGR.167) ungestörte Ruhe. - Neg. nepăciuire (s.d.). - ET. a păciui. 25 păducherniţă păciui"t Adj. (1679 D0S.LIT.Prosc.17b) veralt. friedlich. Vine zioa păciuită3 De di-repţi de mult dorită (AARON/GCR 11,193). - Neg. ne-păoiuit (s.d.). - ET. <2 păciui. Păcii"e Pl. -cli'i S.f. (1885 H.XVIII3l45) BAN. ärmelloser Lodenmantel, der im Winter über den Pelz gezogen wird. C-îte miţe-n pă-clie3 atîtea sate o să ştie (Z.VI,299;von jdm., der Kein Geheimnis bewahren Kann). - ET. // serb. opakli opaklija (CANDREA). - SG. ALR SN IV,K.1185. päco^rm-tä Pl. păco'rniţe S.f. (1877 CREANGĂ) (Wagen-) Schmierbüchse F.De inima căruţei atîrnau păcorniţa cu feleştiocul şi posteuca (CREANGĂ, CL X, 374) . - GR. poc- (CIH.). - ET. păcură. păcostea^lă S.f. (1890 MAR.NUNTA 299) BUCOV. păcosteală galbenă3 albă Gold-, Silberpapier N.- ET. a pocosti. păctri/nă Pl. -i'ni S.f. (1846 CODR.SDIAL.52) Milchschaf N. (SEZ.III,84). - ET. lat. pe-corînus "Kleinvieh" < pecus3 -oris "Vieh" // pecuîna (CANDREA) . păcura'r^ Pl. -ra^ri S.m. (1505 DERS) 1. TR. MARAM. Schafhirt M.Tu oaie3 pentru ce judeci pe păstoriu3 adecă pe păcurariu? (M&RG.2 231a). Jalnicul sunet al fluierului păcurarului (FR.-C.MOŢII 29). - 2. arom. Lerche F. (Alauda;MAR.ORN.). - 3. Rundtanz. - GR. S.f. păcurărea 'să3 păcură-ri'ţă3 păcurăroa'ie. Arom. megl.-rum. pic-, - Dim. pă-curăra'ş3 păcurăre'l3 Augm. păcurăroi. - ET. viat. pe-corarius für pecuarius. - SG. ALR II/I,K.209;SN II,K.394; V,K.1298;ALRM SN I,K.257,262. păcura'r2 Pl. -ra-ri S.m. (1847 PANN) 1. Erdölhändler M. Cu păcurarul cînd trăieşti, Trebuie să te mînjeşti (PANN PV.M. 1,55). - 2. Erdölarbeiter M.- ET. păcură. pă'cură S.f. (1440 BGL 183) 1. Erdharz IM., spez. (rohes) E r d ö 1; (aus diesen, dann auch aus anderen Materialien hergestell- te) Wagenschmiere F. Dzămi iuţ amestecate cu oţăt şi păcură (DOS.VS.Noe.15;128a). Pletele (ţiga-nu)lui sclipeau ca păcura3 în bătaia focului (SAD.CR. 185). - 2. (+) Hölle F. Iezus Cristus ... muri3 îngropă-se3 pogori pre păcură (CATEH.1648 13). Domnul ... omoară şi iarăşi înviază3 jos pînă la păcură aruncă şi iarăşi scoate (CATEH.1648 20;1 Sin 2,6). - ET. lat. picüla3 Dim. von pix "Pech"; Bdtg. 2 nach Ksl. peklo3 magy. pokol. păcurăre'sc Adj. (um I67O ANON.CAR) Hirten-. Cojoc păcurăresc Hirtenmantel. Cîine păcurăresc Hirtenhund. - ET. păcurar- SG. ALR SN III,K.662;IV,K.1185. păcurăre'şte Adv. (1825 B.) Hirten-. - ET. păcurar^. păcurări' Präs. -re'sc V.intr. (1825 B.) Schafe weiden.- ET. păcurar păduce'l Pl. -ce'i S.m. (1436 DERS.) 1. W e i ß-, Hagedorn M. (Crataegus). Ca pă-duceii să sece (păcătoşii) De pojar şi de vînt rece (DOS.PS.V.57,37). - 2. KranKheit an der Fußsohle, die sich durch heftiges JucKen äußert. Pädu-celul să face în talpa piciorului la cei ce umblă desculţi (SEZ.1,121). - GR. peducel. - ET. wahrsch. lat. *peducellus für pedücülus "Laus". Die begriffliche EntwicKlung ist bei 1 dunKel, bei 2 ist das Tertium comparationis das JucKen. - SG. ALR II/I, K.77,122;ALRM I/I,K.185,188;SN III,K.629,630. pădu'che Pl. -du'chi S.m. (1581/2 P02203;Ex 8,18) 1. L a u s F.xde cap Kopflaus, de cămaşă3 de rufe Kleiderlaus (Pediculus); lat Filzlaus (Phtirius); de bou3 de cîine3 de porc Ochsen-, Hunde-, Schweinelaus (Haematopinus). Păduchele cînd se satură3 iese în frunte (Sprw.) Überfluß macht übermütig. - 2. păduche de lerrm (Bett-) Wanze F., păduche de găină V o-g e 1-, Hühnermilbe F.-3. păduchele ca-lului3 elefantului Burzeldorn M. (Tribulus terrestris;BR.PANŢU). - 4. TR. păduchi de ţigan P r i e-sterläuse (Pl.), Früchte von Bidens tripartita (PANTU). So benannt, weil sie sich an die Kleidung hangen. — GR. OLT. ugs. —du vche. Dirn, —duche l3 —du~~ ce'l3 Pl .-ce'i3 -duchia'ş. - ET. lat. pedücülus 3 Nbf. von pedieülus. păduchea" Präs. -duche'z (1688 BIBLIA) I. V.tr. 1 a u s e n. în ce chip păduche păstoriul haina lui (BIBLIA 1688 Jr 43,12). - II. a se păduchea sich lausen. Două babe păduchindu-se pe prispă (SBIERA P0V.290). - GR. păduchi, Präs.-du 'chi. -ET. păduche. păduche'miţă S.f. (I806 KLEIN) 1. MOLD. Burzeldorn M. (tribulus terrestris). -2. SchuttKresse F. (Lepidium ruderale; PANTU). Scheint als Mittel gegen Wanzen (păduchi de lemn) gebraucht zu werden, wie der Name moartea stel-niţelor (PANTU) zeigt. - 3. BAN. Weißdorn M. - 4. schmutzige Behausung. -5. verlaustes Weib (MAR.INS.468). - GR. păduchelni-ţă. - ET. păduche. - SG. ALRM I/I,K.185. păduchios 26 păduchi o "s Adj. (um 1670 ANON.CAR.) lausig, verlaust. 0 slugă care ş-av pune dulămile lui ceale păduchioase în hainele stăpînu-său (MÄRG.1 35b). - ET. păduche. - 93. ALR II/I,MN 6810,2. pădura'r Pl. -ra-ri S.m. (I8O6 KLEIN) 1. Waldhüter, -h e g e r M. - 2. in der Volksmythologie: Waldgeist M. - ET. pădure. - SG. ALR SN II,K.583 jALRM SN I,K.395. pädura't Adj. (1856 SBIERA) bewaldet. Peste dealul päduvat Fuge-un iepuve bălţat (SBIEPA POV.322). Vgl. päduvit. - ET. zu päduve. pädura'tic Adj. (1846 BOLINT'., DLR) bewaldet. Un lanţ de dealuvi păduratice (POP .NUV. 182). - ET. zu pădure. pădurări'e S.f. (1852 STAM.W.) 1. Stand M. des Waldhüters. -2. Forstwirtschaft F. (JIP.OP.105). - ET. pădurar, päriu're Pl. -du'ri S.f. (1515 DERS) Wald M. Străluci şi a treia zi, atunce tocmi (D-zeu) ... codrii, pădurile, dumbrăvile (MOXA,HC 1,345). Arză-te focul, pădure, Si toate lemmele-n tine (I.-B.199). -Sprw. De l-ai bate cu toată pădurea, tot nu faci om din-tr-însul Prügel nützen bei ihm nichts, er ist unverbesserlich. Nu e pădure fără uscături (Z.1,232) kein Mensch ist ohne Fehler. Pădurea e cu urechi (Z.1,232) die Wände haben Ohren. Vgl. cîmp 5, a căra 1.1, coadă 5. - GR. Dim. păduri'ce, -ri'ţă (CANT. IST. 56) . - ET. lat. palüs, -lüdis "Sumpf”, zu *padule umgestellt, wie it. padule, sard. paule, altsp. port. paul. - SG. ALR SN III,K.682. pădurea"n Pl. -re'ni (um 1514 SUCIU 11,28) 1. Waldbewohner M., spez.: in den Hateg-Ber-gen wohnende Rumänen. - 2. S.f. Padureana böse Wa ldfee. Ca nu cumva să vie Pădureana şi să-l schimbe (pe copil) cu al ei (MAR.NAŞT.129). - GR. S.f. pădurea'ncă, Pl. -re'nce. - ET. zu pădure. pădure"se Adj. (1702 IORGA S.D.1,87) veralt. Wald-.- ET. pădure. pădure'% Adj. (1498 DRHB 1,465) 1. im Wald, wild wachsend; wild, nicht veredelt. (Pom) pădureţ Wildling; măr, păr pădureţ Holzapfel-, Holzbirnbaum; (poame) pădureţe Waldfrüchte. Rădăcina (viţei) fiind pădureaţă, şi mlădiţele vor rodi asemenea acrime de strepezit dinţii (DOC.1815, MELH.CH.412). Substantiv.: (măr) pădureţ Holzapfel. Pădureţul carele nu va fi prisădit sau altuit, acela nu se chiamă pom (ÎNDR. 300). Fig. Tîrgovăţul nu ştie ce-i pădureţul (Sprw.) der Städter versteht das Leben in der Natur nicht. - 2. fig. von Menschen: roh, ungesittet. Spaimîntătoare furtuni ameninţă p-acest popor pădureţ (JIP.SUF.58). - ET. pădure; zur Bedeutungsentwicklung vgl. die von lat. silvaticus im Roman, sowie deutsch wild, wenn es mit Wald zusammenhängt. -SG. ALR SN I,K.209,220;ALRM SN I,K.400. păduri"ce siehe pădure. păduri^dä (+) S. f. (1835 GOR.HAL.II,174) böse Waldfee F.- ET. zu pădure. păduri't (um l840 BARITIU,DLR) I. Adj. bewa ldet. Spinarea pădurită a unei culmi (LIT.). -II. S.n. Aufforsten N. -ET. zu pădure. păduri"ţă siehe pădure. păduroşi Pl. -ro-i S.m. (19ÖÖ MF) 1. Waldgeist M., f. păduroa'ică -fee F. Muma pădurii cu păduvoi (MF 1,549). Cu păduvoaica, Cu movoaica (MF 1,563, in Besprechungen). - 2. BAN. Wachtelweizen M. (Melampyrum;PANTU). -GR. BAN. -ro'n’u. - ET. păduve. pădur'os Adj. (1645 HERODOT) waldreich, waldig. In apvopierea acestui sat, între doi munţi păduroşi .. . stă singuratică ... "Cetatea lui Vlad Ţepeş” (VLAH.RP. 140) . - ET. pădure. // evtl. lat. pälüdösus (REW 6179). păgî'n (1496 IORGA S.D.XXIV.44) I. S.m. Heide; Ungläubiger, Gott loser M .în calea păgînilor să nu meargeţi (BIBLIA 1688 Mt 10,5). - II. Adj. heidnisch, gottlos. închinătorii de idoli rău şi amar au petrecut, în robie şi în pedeapsă luaţ de limbi păgîne (MS.um 1650,GCR 1,146) von heidnischen Völkern in Knechtschaft und Strafe geführt. - GR. pog- (PRAV.GOV. 138) . - ET. lat. pagänus; pog- nach ksl. poganü. - SG. ALR I/II,K.215 pägina'tic Adj. (1683 DOS.VS.Dech.29;244a) veralt. gottlos. - ET. păgîn. păgînăta'te Pl. -tă'ţi S.f. (1625 SLLF 11,405) 1. Heidenvolk N. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată (EMIN.O.I,148;Schilderung eines Sieges über die Türken). -2. Heidentum N., Gottlosigkeit F. Schimbîndu-se (indienii) de în păgînatate, înpreunară-se lu Hs. cu botezul (NĂSTUREL,GCR 1,131). Roman Vodă ... neputînd răbda 27 păi păgînătatea unchiului său Ştefan Vodă (URECHE,LET.2 1,145) die Grausamkeit seines Onkels. A Vrut ... D-zeu să pedepsească pre Ahav ... pentru multele păgînătăţi şi nedreptăţi (ANT.DID.103) für die unzähligen Freveltaten. - ET. păgîn. păgînăţi"e S.f. (1673 DOS.PS.'V.31,15) veralt. Freveltat, Infamie F.- ET. păgîn. păgînea"n (+) S.m. (1683 DOS.VS.Dech.l3;212a) Heide M. - ET. păgîn. păgîne"sc Adj. (1581 CORESI OMIL.,DLR) veralt. heidnisch, D-dzăi păgîneşti (NEC. CDSTIN, GCR 11,10). Ţări păgîneşti şi fără de lege (SLAV. ,CL VIII, 429). - ET. păgîn. păgîne"şte Adv. (1563 CORESI) heidnisch. Tu încă eşti ovrei şi vii păgî-neşte (OORESI PRAXIU,GCR I,*18;Gal 2,14) und lebst wie ein Heide. - ET. păgîn. păgîni" Präs. -ne"sc (um 1670 ANON.CAR) veralt. I. V.tr. zum Heiden, gottlos machen.- II. V.intr. wie ein Heide leben.- III. a se păgîni zum Heiden, gottlos werden. Norodul jidovesc cînd s-au păgînit (MÄRG.2 94a). - ET. păgîn. păgînicio"s (+) Adj. (1683 DOS.VS.Dech.29;244a) sündhaft. - ET. păgîn. păgîni"e S.f. (um 1680 FL.DAR.55b) Gottlosigkeit F. Spun că-n vremea pă-gîniei ar fi fost un împăraţiPANN FV.M.II,26). Alta nu iubea (ei) fără numai răutatea, păgînia, răsfă-ţăciunile trupului (ANT.DID.53). - ET. păgîn. păgîni "me S.f. (l800 BUDAI -DELEANU I,l8) Heidenvolk IM. - ET. păgîn. păguba"ş Pl. -ba'şi S.m. (1555 DERS) Beschädigter, Bestohlener, Betrogener. Să-i întoarcă toate pagubele ce au avut în pribegie ... să nu rămîie păgubaş (NECULCE, LET.2 11,356) damit er nicht zu Schaden komme. Zicînd că au murit Despot şi de cheltuiala ce au făcut ... pentru Despot Vodă rămîne păgubaş (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.62) er käme um sein Geld. A lăsa păgubaş Einbuße erleiden lassen. Altfel cum te-ar despăgubi de-cît doar să-ţi deie un altul (un alt copil) în loc ...? "Ba mai bine m-oi lăsa păgubaş" (SEV.POV.95;er hatte durch die Schuld eines anderen sein Kind verloren) besser verzichte ich darauf. - ET. pagubă. păgubi" Präs. -be"sc (1564 CORESI CAZ.1,31a) I. V.tr. 1. pc. j dm. Schaden zufügen, ihn schädigen, benachteiligen; de c. um etwas bringen, kürzen. Ca să cîştige el ... păgubeşte pre altul (ANT.DID.213). Nu te păgubi de sfînta liturghie pentru nesaţiul pîn-tecetui la bucătărie zăbovindu-te (M&RG.2 199b). - 2. c. um etw. kommen. întru acel oraş să giuca un orăşan în cărţi şi ... păgubi tot ce avu (MS.1692, GCR 1,296). - II. V.intr. Schaden (e r)l e i-den, haben. Obrajii îi erau încă roşii de plîns, dar suavitatea figurii sale, în loc de a păgubi ceva, cîştigase (ZAMF.LN.38). Vgl. a alerga I. - III. a se păgubi Schaden erleiden. Ne vom păgubi de cea negrăită şi minunată dezmierdăciune (DOS.VS. Oct.8;52a). - ET. pagubă. păgubi"re Pl. -bi'ri S.f. (1743 NECULCE,DLR) Schaden H.- ET. a păgubi. păgubi"t Adj. (1564 CORESI CAZ.I,119a) geschädigt. - ET. a păgubi. - SG. ALR II/I, m 2681,/9. păgubito"r Adj. (um l600,HC 11,49) schädigend. - Auch substantiv. - ET. a păgubi. păgubitu"ră (+) (1564 CORESI M0LIT.7a) Schaden, Verlust M., Verderben N. (NT 1648 2 Petr 2,2) . - ET. a păgubi. pägubo"s Adj. (1806 ŞINCAI E.91) 1. schädigend. -2. Schaden erleide n d. - ET. pagubă. păhărnicea"să siehe paharnic. păhărnice"! siehe paharnic. păhămici"e S.f. (1581/2 PO2 139;Gn 40,21) 1. S t a n d M., Amt N. des Mundschenks. - 2. ehem. Weinsteuer F. (BUL.ODM.IST.V, 135). - ET. paharnic. păhăru"ţ S.n. (1581 CORESI OMIL.,DLR) 1. kleiner Becher M. - 2. Pl. păhăru'ţe BAN. Maiglöckchen Pl. (Convallaria majalis;VICIU]. - ET» pahar. păi" Präs. păie"sc V.intr. (1845 ION.) veralt. das ausgedroschene Stroh von der Tenne nehmen. Se vîră caii de trieră pînă ce ies alte paie şi apoi se păieşte (ION.CAL.186). - ET. pai. - SG. ALR SN I.K.80. păi 28 păi siehe apoi. păia"njen Pl. -ia'njeni S.m. (16. Jh.PS.SCH.89,9) 1.Spin ne F. Aţă de păianjen Spinnenfaden. Pînză3 ţesătură de păianjen3 gew. kurz păia'njeni3 LV. pai'nji-nă Spinngewebe. Se zbate ca musca-n pînza paingănului (AL.OP.1,1541) . Toate meşteşugurile lui cele hi elene ca nişte păiajeni să strica (MS.1654,GCR 1,171) wie Spinngewebe. Punga i-e mare3 dar gură n-are; au făcut pain-jini (PANN,CL V, 378) sie hat sich mit Spinngewebe überzogen. - 2. păienjenel Zaunlilie F. (Antheri-cumjPOL.BR.), vgl. dt. "Spinnenkraut", frz. herbe ä l'a-raignee. - GR. HUNT, păianjen; OLT. TR. paia'-; MOLD. pai'njen3 -jin3 pai'ngăn3 pai'ng; bisw. păia'ngen3 -gin (paia'ng-3 pai'ng-)3 paien- u. -ne; BAN. pa'njen(e); pa'unşin (CLEM.), poia'njen3 poie'jine; spaie'jine. -Dim. päienjene'l3 painjene'l etc., Pl. -ne'i. - ET. ksl. pa(j)gkü; -jen aus ksl. pa(j)g.öina (rum. pain-jina) "Spinngewebe” übernommen. - SG. ALR SN I,K.137; ALRM SN I,K.94. päienjeni" Präs. -ne"sc (l6.Jh.CV2 52b;Apg 28,27) I. V. Ir. v e L- h ü I len, v e r n e t z e n. - II. a se păienjeni sich verhüllen, benebeln. Ochii lor păinjiniră-se3 să nu cîndva vază cu ochii lor (CORESI TE Mt 13,15). De a treia zi înainte începe faţa (mortu)lui ... a să strica şi a să topi şi să painjineşte (Ş.TAINE 84). - GR. Varianten vgl. păianjen. - ET. păianjen. păienjeni"ş Pl. -ni"şuri S.n. (1876 EMIN.0.1,87) Spinngewebe N. In odaie3 prin unghere3 S-a ţesut păinjeniş (EMIN.O.I,105). Pe fereastră se ve~ deau3 în fund3 departe3 munţii ... ca într-un painje-niş uşor (SAD.POV.26). - GR. painjeniş3 -jiniş. - ET. păianjen. păie"r Pl. -ie-re S.n. (1892 MAR.) Strohsack M. In leagăn se aşterne ... un păieri mic umplut ... cu fîn sau cu paie (MAR.NAŞT. 313). - ET. pai. - SG. ALR SN I.K.130. păioa"ră S.f. (1683 DOS.) Flor, Krepp M. Un nemeteţ de păioră scump femeiesc (DOS.VS.Oct.23;82b). Nouă fete bete3 Cu cămăşi de păioară îmbrăcate (PP.LUP.MB.21,Besprechung). (Fata moartă) pe deasupra se acopere cu o păioară (MAR.ÎNM. 65). - GR. peioară (BIBIC.239 flg.) - ET. Stimmt lautl. zu lat. palliölum "Mantei, Capuchon". - SG. ALRM I/II, K.415;ALR I/II,K.296. păio"s (1823 BOBB) I. Adj. s t ro h i g. -II. S.f. păioasă H a 1 m-f r u c h t F. Treieratul păioaselor se continuă cu activitate (LIT.). - ET. pai. păi"ş Pl. păi"şuri S.n. (I8O6 KLEIN) 1. S t r o h N. Cînd încep plantele a ieşi3 trebuie ferite de soare punîndu-se păiş ... pe geamuri (DATC. HORT.12). -2. Schmiele F. (Aira). - ET. pai. păişo"r Pl. -şoa"re S.n. (1850 AL.0P.I,4l2) 1. Strohhalm M. -2. veralt. Stäbchen N. zum Schminken der Augenbrauen (AL.). - ET. pai. păiu"ş Pl. păiu"şe S.n. (1533 BGL 183) 1. Strohhalm M. -2. TR. Schmiele F. (AirajBR.FUSS: poisch. -3. Schwingel M. (FestucajBR.). -4. Pfriemengras N. [Stipa capi 1lata;BR.). - ET. pai. - SG. ALR SN III,K.638. păiu"şcă S.f. (1898 GREC.,DLR) Schafschwingel M. (Festuca pseudovina Hack.jPANTU). - ET. zu pai. păiu"ţ siehe pai. päjuri"t Adj. (1885 DEL.) (mit farbigen Stellen) verziert, gespren-k e lt. Un deal ... veşmîntat cu fîn ... moale şi pă-jurit cu flori (DEL.S.245). - ET. pajură 3., Eigenbildung DEL. păla"n(t) siehe palancă. pălăi" Präs. pălăie"sc (1680 DOS.PS.SLAV.R.17,10) I. V.intr. 1. flackern. Focul pălăieşte în vatră (SEV.NUNTA 25). - 2. f 1 a t t e r n. Ca un caier de fuior pălăind de vînt (DOS.VS.Noe.9;214a). - II. a se pălăi LV. glühen (DOS.). - ET. zu pală3 vgl. ksl. paliti3 -lati "brennen”. pălăitu"rä Pl, -tu"ri S.f, (1869 BODN.) Flackern N. Cîteva pălăituri în aer deşteaptă întăi fum3 apoi pară (BODN., CL 111,143). - ET. a pălăi. pălăla"ie Pl. -lă"i S.f. (1840 DONICI,DLR) lodernde Flamme, Lohe F. încălzit la un foc cu pălălaie mare3 însă fără multă căldură (ÎNV. OOP. 1889 11,105). - ET. zu paiaţa pălălăi; zur Form vgl. auch flăcăraie3 vîlvătaie3 glodăraie etc. pălălăi" Präs. -lăie"sc V.intr. (1852 STAM.W.) 1. lodern, lohen.-2. flattern. Popa ... la joc de-a valma cu noi5 de-i pălălăiau pletele (CREANGĂ,CL XV, 453) . - ET. zu pală; vgl. auch a pălăi3 pălălaie. pălăma^r1 Pl. -ma'ri S.m. (1827 URIC.VII,106) MOLD. Küster M. Palamarul bisericii Sf. Ilie (AL.,CL XIV,168). 0 dă (cordica de mătasă) pălimariu- 29 păli lui ca acesta s-o puie sub cămeşa mesei celei sfinte din altar (MAR.NAST. 5) . - GR. pălimar(i)3 ponom- (MELH. CH.220). - ET. ngr. nopaviovâptoc, vgl. Ksl. paramonari3 panamon-, ponomari3 ukr. ponamar3 palamar. pălăma"r2 Pl. -ma"re S.n. (1825 B.) MUNT. TR. [dickes) Seil, Tau N. Argaţii sloboziră butoaiele pe pălămări groase în pivniţă (SLAV.,CL XII, 429). - GR. pălimarj Pl. auch -mă'ri. - El', vgl. ngr. TTnAcqjdpi, türk. serb. alb. palamar3 die ihrerseits auf katal. palomera3 prov. pouloumar3 afrz. poulemart etc. beruhen (siehe ZRPh 30,311 u. 32,46). Vgl. auch parîmă. Anderen Ursprungs dürfte pälimar % (s.d.) sein. pălăim/dă1 Pl. -mi"de S.f. (1870 COST.) DÜBR. pălămidă de baltă3 sălbatică Stichling M. (Gasterosteus;ANT.IHT.). - ET. zu pălămidă3 "Distel”, so benannt wegen seiner Stacheln. pălămi"dă2 Pl. -mi"de S.f. (1884 NÄD.) MOLD. Schubfach N. în pălămidă lăzii este o bucăţică de zăhar ş-un covrig (NÄD.NUV.I,7). - ET. unbek. pâlămi"dă3 Pl. -mi"de S.f. (1564 CORESI M0LIT.l4a) Kratzdistel F. (Cirsium arvense Scop.), dann überh. Distel. Palmele acestea ţărăneşti ... străpunse de pălămidă şi pline de bătături ... (CR., CL XVII, 115). Avem ambiţia de a săpa şi a dezrădăcina pălămidă din pămîntul nostru (AL.CL VII,369; fig.von sozialen Schädlingen). - GR. polam- (MAR. NAST.282). - ET. vgl. serb. palamida3 -muda; bulg. palamida. pälängi" Präs. -ge"sc V.tr. (1896 ŞEZ.IV,100) niederstrecken. Cînd o slobozesc (flinta) Toţi îi pălăngesc Şi-i hârtăpănesc {PP.MF I,835). -ET. palancă. pălăria"t Adj. (1823 BOBB) mit einem Hut versehen.- Neg. Trei comaţi nepălărieţi (FLOR.,CL 111,21). - ET. pălărie„ pălări"e Pl. -ri'i S.f. (um 1700 LEX.MARS.) 1. H u t M.: a-şi pune3 lua pălăria den Hut aufsetzen, abnehmen. Fam. a lovi (plesni3 pocni) pc. în pălărie jdm. (mit Worten) einen Hieb versetzen: Dar ştii că m-ai plesnit în pălărie3 măi Chirică? (CREANGĂ,CL XI, 24). - 2. in Pflanzennamen: pălăria cucului TR. S t o r c h-schnabel M. (GeraniumjPANŢU); pălăria şarpelui MOLD. Fliegenpilz M. (Amanita muscaria), Schirmpi Iz (Lepiota procera Scop.) u. M i s t-p i 1 z (Coprinus picaceus FR.;PANTU). - GR. Dim. -riu'ţă3 -rioa'ră3 Pl. -ţe3 -re. - ET. Könnte aus păr "Haar" + ărie gebildet u. I aus r dissimiliert sein. // it. cappelleria. - SG. ALR SN IV,K.1159;VI,K.1635,1638. pălărie"r Pl. —rie ri S.m, (1793 IORGA SI). XII,ll6) Hutmacher M.- GR. (+) pălărear. - S.f. veralt. pălărierea 'să3 pălărieri'ţă. - ET. pălărie. - SG. ALRM SN I,K.331. pălărieri"e Pl. -ri-i S.f. (1840 POEN.1,251) Hutmacherei F., -geschäft N. - ET. pălărier. pălărioa"ră etc. siehe pălări"e. pălătui" Präs. -tuie"sc V.intr. (1900 MF) residieren. Acolo să lăcuieşti3 Acolo să pă-lătuieşti (MF 1,1595,in einer Besprechung). - ET. zu palat. pălăva"tic Adj. (1868BARC.) MUNT, ugs. 1. hinterlistig, nichtsnutzig. Atuncea ne răpiră pălăvaticu dă neamţ şi dă muscal pămîntu cu suflete pă el (JIP.OP.25). - 2. wirr. -3. geschwätzig. - GR. palav- (ISP» LEG.2 227). - ET. unbek. // vgl. russ. pulevatik "Geifermaul” (CANDREA) . pălcia"nă S.f. (1868BARC.) Ruchgras N. (Anthoxanthum odoratum;BR.). - ET. unbek. păli"1 Präs. -le"sc (l6.Jh.CV) I. V.tr. 1. in Brand setzen. Limba ... pä~ leaşte (ksl. pale) înpregiurul născutului nostru3 pä-litü (ksl. palee-se) de ghieenu (CV2 62b;Jak 3,6). Ab-sol. : Soarele pălea ... de te frigea (SBIERA POV.208) e - 2. von Wind u. Wetter, sofern sie auf Farbe u. Wachstum der Pflanzen schädigend einwirken: v e r w e 1~ b e n. Nu cuteza să păleşti cu suflarea ta cea înveninată acel crin ... (FIL.CIOC.21). - 3. a) pc. jdm. einen Stoß, Schlag versetzen, ihn stoßen, schlagen. Voinicul ... adu-cînd toroipanul . .. păli pe unul la dreapta3 pe altul la stînga (ISP.LEG.2 122). (Ele) ştiu să-l pălească unde-l doare mai tare (MAR.NUNTA 237) sie verstehen es, ihn zu treffen, wo es am schmerzlichsten ist. - b) mă păleşte sorrmul3 plînsul mila etc. der Schlaf, das Weinen, das Mitleid etc. überkommt, befällt m i c h. O păli boala de lingoare (NÄD.NUV.I, 44) . Ne-a pălit norocul (BODN.CL IV,62). Cînd îi păleşte gustul să facă vînătoare (IANOV,CL XIII,72). Tocmai de Sf. Andrei o păli de copil (SEZ.1,247) bekam sie Geburtswehen. M-au pălit de~a însuratul (SBIERA POV.189) mir ist die Lust zum Heiraten gekommen. - II. a se păli 1. v e r-sengen. (Sfîntul) fierbinţeala soarelui pălindu-să şi în frigul nopţîi îngheţînd (DOS.VS.Ian.19719a). Răsărind soarele (seminţele) să păliră şi3 pentru că nu avea păli 30 pămînt, să uşoară (BIBLIA 1688 Mt 13,6). Un cireş văratic care se cocea-pălea de Duminica Mare (CREANGĂ,CL XV, 6) in der Sonne überreif wurde. -2. verwelken. Pe povârnişul unei păduri a cărei verdeaţă -începe a se păli de suflările toamnei (0D.PS.190). - 3. sich anstoßen. Mama ... bătea pămîntul sau păretele ... de care mă păleam la cap, la m-înă sau la picior (CREANGA, CL XV, 1) . - EH?, ksl. paliti "brennen”. - SG. ALRM I/II,K.408. păli'2 Präs. -le'sc V.intr. (1843 HELIADE I, 189) erblassen, -bleichen. Ea ... nici n-a pălit . . . cînd spada fioroasă De-asupră-i a zărit (OLL.HOR.115). Cîteodată vîlvoarea pălea, apoi deodată creştea mai mare, umplînd cerul (SAD.POV.44) die Lohe nahm ab. - ET. frz. palir. păliciu"ne S.f. (I688 BIBLIA) 1. LV. Mehltau, Rost M. Si deade păliciunii (epUGLßTij aerugo) roadele lor şi ostenealele lor, lăcustei (BIBLIA 1688 Ps 77,51).-2. Hitze, Glut F. Coroanele cad de păliciunea şi arşiţa culturii (JIP. R.255). - ET'. a păli Pălise siehe Ilie. pălima"r^- siehe păiămar^- u. pălima"r2 Pl. -ma"re S.n. (1688 BIBLIA) Galerie F. Şi au dat pre zidul casei polemare (BIBLIA 1688,1 Kg 6,57ueAoSpa). (Ştefan Vodă) ieşind în polimari la curţile domneşti (NECULCE,LET.2 11,181). (împăratul) se urcă ... în pălimarul unui tum (ISP.LBG.2 211). Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50 - 70 cm. (AP.SAN.I,125). - GR. LV. pol-. - ET. unbek. // vgl. ngr. noAuuEp^g (CIORANESCU 6049) . păli"t Adj.(1673 DOS.PS. V.86 Prolog) 1. (von der Sonne) versengt, gebräunt. Un tînăr cu obrajii păliţi de soare şi înfăţişarea energică (SLAV.,CL X,306) mit sonnengebräunten Wangen. Nutreţ verde, pălit sau uscat (GAZ.SAT.XIV,466) Grün-, Braun- oder Dürrfutter. - 2. (von Wind u. Wetter) verwelkt, verdorrt. Tot ce să seamănă pren rîu, usca-se-va pălită de vînt (BIBLIA 1688 Js 19,7,*(5cYe]jj6cp8opov). - 3. fig. verrückt, -ET. a păli1. - SG. ALR II/I,K.84;SN I,K.44. pălitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (I688 BIBLIA) 1. Mehltau, Rost M. Rodurile pămîntului tău le va topi pălitura (BIBLIA 1688 Dt 28,42,-ri £pooißr]) --2. Stoß, Schlag M. Nicola simte o pălitură tare, cu latul (iataganului), în cap (SAD.POV.254) . -ET. a păli1. - SG. ALR SN I,K.45. pălma"ş Pl. -ma'şi S.m. (1866 ION.AGRIC.D.422) ehem. Feldarbeiter, der, weil er keine Ochsen hatte, Handarbeit leistete, die per Tag berechnet wurde: H a n d-langer, Tagelöhner M.- ET. palmă1. pălmi"tă S.f. (1800 BUDAI-DEIEANU VIII,9*0 1. Ohrfeige F. -2. de-a pălmitele Klatschspiel N. - ET. a pălmi (pälmui). pălmui" Präs. -muie"sc V.tr. (1823 BOBB) ohrfeigen. Unii ţeapa i-o gătesc Şi alţii îl pălmuiesc (PP.GCR 11,303). Pe vînăta lor faţă Necontenit sînt pălmuiţi De-un crivăţ plin de ghiaţă (AL.POEZII III Leg.75). - GR. TR. pălmăli, pălmălui, pălmăzui, pălmi (BOBB). - ET. palmă 3. - SG. ALRM II/I,K.100;ALR II/I,MN 217 3,2 9;MN 2174,29. pălmui "re Pl. -i'ri S.f. (1776 MINEIUL 123b) Ohrfeigen N. - GR. pălmire (BOBB) . - ET. a pălmui. păltine"! S.n. (1855 AL.PP.51) 1. kleiner Öergahorn M. - 2. Johannisbeerstrauch M. - ET. paltin. păltine"le S.f. Pl. (1892 ŞEZ.) Johannisbeeren Pl. (Ribes rubrum;PANTU). Mănînc mugur păltinele Şi cînt codrului cu jele (PP. SEZ.1,140). Vgl. păltior 2. - ET. păltinel. păltine"t S.n. (1574 DERS) Bergahornwald M.- ET. paltin. pältini"ş S.n. (1583 BGL 170) Ahornwald fi. - ET. paltin. - SG. ALR SN II,K. 601;ALRM SN I,K.408. păltio"r S.m. (1868 BARC.) 1. kleiner Ahorn M. -2. Johannisbeerstrauch M. (Ribes petraeum;BR.). - ET. paltin. pälui" Präs. -luie"sc V.tr. (1845 ION.) schichten. Stogul clădit şi păluit bine (ICK. CAL.115). - ET. pală1. pălu"tă siehe palat. pămătu"f Pl. -tu"furi S.n. (um 1660 STAICU 212) Pinsel,Wedel M. Trăsăturile pămătujelului de ristic care au ajutat îmbinarea sprîncenelor (UR. LEG.344). Urechile-i ţuguiete cu pămătufuri de peri negrii la vîrf (OD.PS.222,*vom Luchs). Să iei de la fierar prav din jghiabul unde moaie pămătuvul (LUP. MB.61) den Sprengwedel. - GR. pămătuc, -tug, -tuh, 31 p ămîntesc -tuş (B.), -tuv, -tuz, pămîntuş, pom-. Dim. pămă-tuje'l, -şei. - ET. slav. * pometuhü < porneşti, -metq, "kehren, fegen”, worauf auch magy. pemet "Ofenwisch” beruhen dürfte. - SG. ALR II/I,K.291; MN 2771,102;ALR SN IV,K.1060;ALRM II/I,K.246;405. pämi"nt Pl. -mi"nturi S.n. (1517 DERS) 1. Erde F.: a) Erdreich N. ; Je pămînt irden, tönern. Pămîntul de pădure sau de frunze ... este pămîntul oel mai bun al plantelor cu rădăcinile fibroase şi numeroase (DATC.HORT.3). L-ai lăsat Neîngropat, Cu pămînt neînvălit (I.-B. 498). A se face (ca) pămîntul erdfahl werden. Un taler de pămînt (DEL.P.175) ein Tonteller. Un fluieraş de pămînt (FIL.CIOC.108) ein Tonpfeifchen. - b) (Erd-) Boden M.A sta, cădea, da la pămînt am Boden liegen, zu Boden fallen, werfen. Ea pune capu-n pămînt (I.-B.242) sie senkt das Haupt zu Boden. Mă mir cum îl mai rabdă pămîntul ich begreife nicht, wie ihn die Erde noch trägt; wird von einem bösen Menschen gesagt. Nu vreau să ştie nimeni. "Nici pămîntul" (VLAH.DAN 1,138) keine Seele. Vgl. căţel 3. A tăcea ca pămîntul keinen Laut von sich geben, stumm sein wie das Grab. A face una cu pămîntul, a face pămînt niederlegen, -strecken: Vînturile ... făcînd una cu pămîntul copacii neclintiţi de veacuri (DEL.S.102). îi era frică să nu dea peste dînsa zmeii, căci o făcea una cu pămîntul (ISP.BSG.56) sie würden sie umbringen. Sîngios cum ... sînt. Sar la el să-l fac pămînt (SPER. AN.1892 1,233) um ihn totzuschlagen. Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pămînt (EMIN.O.I,147) kamen sie allesamt um. Nu ştiu nici de unde nici pe unde veni (vulpoiul). Pare că ieşi din pămînt (ISP.LE)G.2 299) er war plötzlich da. Ca din pămînt ieşiră trei lăutari (GANE,CL XIII,48) urplötzlich erschienen. De unde să-ţi aduc eu herghelia ce~mi porunceşti? "Nu ştiu eu. Dm pamint am iarba verae“ uSP.LujG.“ z//, vgl. Schillers: "Kann ich Armeen aus der Erde stampfen?" Nu se ştiu ce se făcu (cotoşmanul). Pare că intrase în pămînt (ISP. LE)G.2 293) er war spurlos verschwunden. A intra în pămînt de ruşine vor Scham in die Erde sinken wollen. A lăsa toate la pămînt alles stehen und liegen lassen: Dv. toate în pămînt să lăsaţi şi floarea să ne o daţi (PP.SEV.NUNTA 110,Hochzeitsrede). Fac (şi eu) umbră pă-mîntului ich bin (auch) auf der Welt, lebe (auch); gew. iron., um zu sagen, daß man sonst nichts Besseres tue. Vgl. a mînca 1.2. - c) als Weltkörper: Erde F., Erdteil M. Cerul şi pămîntul Himmel und Erde. (Turcii) două părţi de pămînt cuprind, adecă Asia şi Africa (SIM.,LET.2 1,408). Parcă nici nu ne mai simţeam pe pămînt (GAZ.SÄT.XIV,368) wir waren im siebenten Himmel, überglücklich. Fudul e A., dar B. sfîr-şeşte pămîntul A. ist eingebildet, doch B.s Einbildung ist grenzenlos. Vgl. cer 1, lume 3, mînie. - d) (bearbeiteter, bewohnter) Boden, Grund (und Boden) M., Land N. Cultura pămîntului die Bodenkultur. Pămîntul ce s-a dat clăcaşilor ... are o întindere de 602 fălci (ION.AGRIC.P.416). Ore-cine den plugari de va întră în pămîntul altuia de-l va ara (PRAV.IASI,GCR 1,120). TR. domn de pămînt Grundherr, Gutsbesitzer (nach magy. földesür), MOLD. MUNT, autochthoner Landesfürst. Cine au locuit mai înainte de noi pre acest pămînt (MIR.00STIN,LET.2 1,3,von der Moldau). - e) Festland N. Si aşa fu a se toţi J 2 mîntui spre pămîntu ... din corabie (CV 48a;Apg 27,43). - 2. LV. Grundstück N. eines Bauern. Tntru acest un bătrîn şi jumătate s-au aflat 60 de pămînturi, şi pămîntul cîte de 60 de paşi în frunte (DOC.1706, MELH.CH.164), vgl. bătrîn 4. - 3. LV. politisch begrenztes Gebiet (wofür sonst ţară): Land N. V-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului să vă dau voao pămîntul Hanaan (BIBLIA 1688 Lv 25,38). Daher noch jetzt pămîntul făgăduinţei das gelobte Land. - 4. in Tier- u. Pflanzennamen (vgl. căţel, ţine): rodul pămîntului Aronsstab M. (Arum maculatum;BR.); vîrtejul pămîntului Läusekraut N. (Pedicularis verti-cillatajBR.). - GR. pom- (PRAV.GOV.24b flg.), vgl. păgînj arom. pirrruniu, mugi.-rum. piminL, istrorum. pemmt. - Vok. pămîntule (INDR.385), LV. auch pemi'nte (DOS.VS. Noe.4,105b), păminte (BIBLIA 1688 Jb 16,18); so auch noch PP.MOLD. (CL XIII,75). - Dim. -mîncio 'r (POL.), pămînţe'l. - ET. lat. pavimentum, wahrsch. über * pa-vementu, vgl. vecin < vîcînus etc. - SG. ALRM II/I, K.236;ALR SN III,821. pämintea"n (um 1633 GCR 1,83) I. Adj. Pl. -te'ni, f. -tea'nă, -tea'ncä, Pl. -te'ne, -te'nce 1. auf der Erde lebend, heimisch: irdisch. S-au gîndit ficioara că-i spune (isihastrul) de om pe-mintean (DOS.VS.Noe.25;162a;er meinte aber Christus)» Cît e Ţara UngureascăCît e Ţara Românească, Nu e floare pămînteancă Ca fetiţa ardeleav,că (AL.PP.301) . — Sc bes. im Märchen zum Unterschied von den Bewohnern des Feenreichs. Pe acele locuri nu se auzea să calce picior de om pămîntean (SBIERA POV.132). - 2. im Land geboren, heimisch: einheimisch, -geboren. Domn pămîntean autochthoner Landesfürst , siehe pămînt 1.d. - II, S.m. 1. Erdenbürger M. Pămînteanul ce e născut den muiere (BIBLIA 1688 Ib 11,12;{3p0T0c). - 2. Einheimischer, -geborener. Tot sufletul care va mînca mortăciune . .. dentru pămînteni au den nemernici (BIBLIA 1688 Lv 17,15). Au pierit şi Stefan Murguleţ la Cernăuţi, pămîntean vestit între curte (MIR.OOSTIN,LET.2 1,320). - GR. LV. auch pemint-, pămînt-. - EJT. pămînt. păminte"sc Adj. (l6.Jh.CV2 63b;Jak 3,15) 1. der Erde, irdisch.Nu (făgăduieşti) la împărat pămîntesc ... ce la sîngur împăratul împăraţilor (MARG.l 132a). Voi să o priimiţi (învăţătura) nu ca pămînteşte 32 un lucru pămintesc3 ce ca un odor ceresc (VARL.CAZ., CCR 205). Nu vădzum nice om nice vită nice pasări nice altă ginganie pemintească (DOS.VS.Oct.5;46b). Domnul ... să-ţi adaogă lingă puterea această pămintească să te îndulceşti şi intru împărăţia ceriurilor (ÎNDR.503). - 2. veralt. einheimisch. Flori 3 asemenea pă-mînteşti şi streine (GOLESCU CÄL.9) . - 3. Landes-. Obiceiurilor celor pămînteşti (GCR 11,184) nach den ungeschriebenen) Landesgesetzen, nach der Tradition. - 4. (+)weltlich. Judecătoriile pămînteşti (URIC.I, 190) die weltlichen Gerichte (im Unterschied zu den Kirchlichen). - GR. LV. auch pemint-; -ment- (VARL.CAZ.), pămint-. - ET. pămînt. pămînte'şte Adv. veralt. (16^3 VARL.CAZ.) irdisch, weltlich. Ornnul ... nemică pe-menteaşte să nu gindească (VARL.CAZ.2 1,113a). - ET. pămint. pămîntj/u Adj. (1838 GOR.HAL.IV,79) erdfarben, -fahl. Obrajii i se făcură pă-mîntii (SAD.POV.146). Cu ochii morţiş pămintiu la faţă (SAD.GR. 135) . - ET. pămint. pămînto"s (1798 MOLNAR R.40) I. Adj. erdig.- II. ( + ) S.m. Erdenbürge r ■M. - ET. pămint. pămînza'lcă S.f. (I885 DEL.) 1. Kleienbrei M. (zur Appretur von Webfäden). - 2. H ü 1 1 e F. des SpinnwicKels. Fusul Chirei ... suge de sub pămînzalcă caierul plăvan (DEL.S.166). -ET. zu asl. pomazati "schmieren", vgl. a minji u. min-jală. păna'ţ (+) S.n. (16.Jh.PS.SCH.) Gaumen M. Se lepească-se limba mea de păraţul rrrieu (PS. SCH. 136,6) . - GR. păraţ. - ET. lat. palatium "Palast", wie frz. palais an die Stelle von palätum "Gaumen" (woraus impărătuŞj s.d.) getreten. pă'nă siehe pînă. pănăta" V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. ( + ) leiden. Pănătai (PS.SCH.ipărătaiu; Ks1. postradahü) şi zgircii-mă pînă în cumplit (CORESI PS. 37,6). Si urul iaste Hs. cel ce părătă dereptu noi şi dereptu spăsenia noastră (PS.SCH.527,aus dem Athanasianischen GlaubensbeKenntnis). - 2. TR. w e h K 1 a-g e n. - ET. anscheinend lat. poeniteo3 -ere "Unlust empfinden". pănăta're (+) S.f. (l6.Jh.CV2 82b;l Petr 5,9) Leiden N. - ET. a pănăta. pănăta^te (+) S.f. (1577 CORESI PS.) Leiden N. împutare aşteaptă sufletul rnieu şi pănătate (CORESI PS.68,21). - ET. a pănăta. pă'nură Pl. pă'nuri S.n. (I806 ŞINCAI E.168) (handgewebter, dicKer) Wollstoff M., Tuch N.i allgemeine Benennung (wog. spez. swnan3 plocadä3 lăicer etc.). La Humuleşti ... se fac multe giguri de sumani ... care se vind şi pănură şi cusute (CREANGA, CL XV,6) sowohl als Tuch als auch genäht. - Fig.: Se hotărî dară şi Toader să facă ca şi alţii de pănura lui (FR.-C.MOŢII 267) wie Leute seines Schlages; vgl. cumaş. - ET. wahrsch. lat. *pannülaä von pannus "StücK Tuch". - SG. ALR SN II,K.496;IV,K.1159;ALRM SN I,K.321. pănu'şă Pl.-nu^şi S.n. (I8O6 SINCAI E.82) —------- , 1. DecKblatt N. des MaisKolbens. Ciocălăii culeşi ... nu trebuie să steie multă vreme in pănuşi (ION. CAL.163). Vgl. pană 2. Daher: - 2. TR. Bauchfell N. Maţele ... splina3 ficatul ... sînt învălite in pănuşă (VASICI 35). - GR. In Bedtg. 2 -ş (ZRPh 28,684). - ET. Dim. von pană. - SG. ALR II/I,K.61;SN I,K.97,109. pănuşi'ţă Pl. -şi^ţe S.f. (1857 POL.) Pfriemgras N. (Stipa capillata;BR.). - ET. pănuşă. - SG. ALR SN III,K.636. păpa'' Präs. pap (I8l8 BUDAI-DEL.) I. V.tr. 1. (Kinderspr.) e s s e n. - 2. fam. ugs. a u f(f r)e ssen, verspeisen. O cloşcă cu pui mai rămăsese şi mi~a păpat^o şi p-aia (DEL.S-231) . De-aveţi gind vr-o zestrişoară Pe sub mină să pâpaţi (IANOV CL V, 273). - II. Substantiv, fam. in AusdrücKen wie: papă-tot Vielfraß, gieriger Mensch; papă-lapte Einfaltspinsel M. Papă-lapte cela care3 de eite ori vorbeşte cu mine3 tremură ca varga? (CL V, 71). -ET. lat. pappoj -are. păpa'ră siehe papară. păpădi'e S.f. (1688 BIBLIA) Löwenzahn M. (Taraxacum off.Wigg.). Die jungen Blätter werden als Salat gegessen. Iarbă deasă3 presărată cu pajuri galbene de păpădie (DEL.S.329). Azime cu papa'die (£tu TaHpL<5o3v) vor minca (BIBLIA 1688 Ex 12,8). Păpădie cu zeamă de amec (REJ.59). - GR. pap>adi'e (BIBLIA 1688 Nm 9,11), pap>a'die (l.c.u.CLEM.) , papadea '(PANTU) , TR. papa-lu'ngă (PANTU). - ET. ngr. nearou5id "Frau eines Priesters", vgl. zur Bdtg. türK. papadia "römische HundsKamille (Anthemis nobilis)". päpälu'dä S.f. (1868 BARC.) ZiegenmelKer M. (Caprimulgus;CIH.). - ET. vgl. paparudă. 33 păr päpe'sc Adj. (1722 CANT.HR.ll6) päpstlich. - ET. papă1. păpi'e S.f. (1857 POL.) selten Papsttum N. - ET. papă1. pă^prişte Pl. pă'prişti S.f. (um l640 URECHE) LV. Stadium N. (Wegemaß). Merseră vr-o 30 de pă-prişti (DOS.VS.Apr.16;85b). Păpriştea iaste 100 de stîn-jini (VARL.CAZ.2 1,92b) 100 Klafter. - GR. popr- (URECHE, LET.P*107). - ET. Ksl. pupri&te3 popr-. päpuri/ Präs. -re"se V.tr. (1902 SĂGH.SDLR) un vas ein Faß verrohren (= RohrKolbenblätter zwischen seine Dauben legen) (PAMF.). - ET. papură. päpuri'cä S.f. (1868 BARC.) Wasserliesch M. (Butomus umbe1latus;PANTU). -ET. papură. păpuşa^r Pl. -şa'ri S.m. (1525 DERS) 1. Puppe n-, Marionettenspieler H., vgl. păpuşă 1. (La teatru) un aftor schimbat în păpuşer spunea că în ţara păpuşilor3 adică la noi3 tîlharii poartă mănuşi (AL. „CL VII,408). Daher: - 2. fig. G a u K 1 e r, Schwindler M. Alegătorimea ... ascultă la gura unor păpuşari (JIP.R.27). - GR. MOLD. -şer. - ET. păpuşă. păpu'şă Pl. -pu'şi S.f. (1578 DERS) 1. Puppe F. A se juca cu cn. ca cu o păpuşă mit jdm. spielen, sein Spiel treiben. S-a gătit ca o păpuşă sie hat sich herausgeputzt. - Allg. Spie l(-z e u g) N. Gîndeşti că e măritişul păpuşe! (PANN PV.11,108) du glaubst wohl, heiraten sei ein Kinderspiel. Cîţi să-nşelară a să-nchina a păpuş ca aceastea (DOS.VS.Noe.25;163b;von Götzenbildern). - Jocul păpuşilor3 gew. Kurz păpuşile (profanes) Puppen-, Marionettenspiel, das ehem. um Weihnachten nach dem (geistlichen) Krippenspiel aufgeführt wurde u. großenteils obszönen Inhalts war; Näheres siehe TEDD. ÎNC*50« In der Moldau zogen die Puppenspieler (păpuşari) mit oft obszönen Ausrufen durch die Straßen. - 2. von versch. Waren, die gebunden gehandelt werden: păpuşă de tutun Bund M., Rolle F. TabaK, de smochine Kranz M. Feigen, de sfoară Knäuel M. Bindfaden. -3. MaisKolben M.La fitecare cocean (de porumb) numărai două şi trei păpuşi ... (RÄD.RUST.II, 22). - 4. ugs. Muster auf (farbigen) Geweben. 0 scoarţă sau foiţă în păpuşi (SEV. NUNTA 46) .-5. Setzmeißel M. zum Antreiben der Faßreifen (DT.,PAMF.). - GR. OLT. MUNT. păpuşe. - Dim. -puşi'că3 Pl. -şe'le; Augm. S.m. —puşo'i. — ET. unbeK. - SG. ALR SN I, K . 46 ,1 05 ,262; II, K. 459 . păpuşări'e Pl. -ri'i S.f. (l84l P0EN.IIJ2) Puppen-, GauKelspiel N. Hai şi voi la coşciug3 că ne-am săturat de păpuşării (CL 1,297; der Puppenspieler zu den Marionetten). - ET. zu păpuşă. păpuşi^ Präs. -şe^sc V.tr. (1847 PANN) 1. wie eine Puppe herausputzen. S-o gătească3 s-o păpuşască (PANN PV.M.II,121). - 2. in Bündel, Rollen etc. binden. - ET. păpuşă. păpuşi'că etc. siehe păpuşă. păpuşoii S.m. (1738 URIC.X,204) 1. männl. Puppe F. - 2. MOLD. Mais M. (Zea Mais). Die beKanntesten Sorten sind: păpuşoi american3 cincantin3 hăngan3 huţănesc3 măselat3 mocănesc3 moldovenesc3 nemţesc3 roşu3 olog. - Pl. -şoa'ie Ma i s f e 1 d e r (Pl.). A da în cn. ca în păpuşoi3 a bate pc. bătaia păpuşoiului jdn. windelweich prügeln. Vgl. mort I. - ET. păpuşă. - SG. ALR II/I,MN 3933,150;ALR SN I,K.39,108;ALRM SN I,K.67. păpuşoi"şte S.f. (1845 ION.CAL.65) Maisfeld N. - ET. păpuşoi. - SG. ALR S!\l I,K.119. ALRM SN I,K.84. păr1 Pl. peri S.m. (l6.Jh.CV2 i46b;Apg 27,3^) 1. Haar N., H a a r e (Pl.). Un (fir de) păr ein Haar. îmi cade părul die Haare fallen mir aus. A tunde părul cuiva jdm. die Haare scheren. Păr de cal3 de porc Roßhaar, Schweinsborsten. Părul porcului borstige Haare, die Säuglingen auf dem RücKen wachsen u. schmerzen (MAR.NAŞT.392). Mai înmulţiră-să (fărădelegile mele) decît perii capului mieu (BIBLIA 1688 Ps 39,17). Să lucrăm ... pălării dă pă-ruri şi dă pîzlă (JIP.0P.70). Mi se ridică părul în cap mir stehen die Haare zu Berge; vgl. măciucă 1, VÎlvoi3 a se zbîrli. - Fig.: a trage de păr an den Haaren herbeiziehen. Pe părul calului auf ungesatteltem Pferd. Acel popă să nu-i dea (femeii lui) den zestrele ei nice un păr (PRAV.GOV.112) nicht das Geringste. Cît ai rumpe un păr din cap de n-au luat (catanele) pre Mihai Vodă de grumaz (NECULCE,LET.2 11,352) um ein Haar hätten sie Fürst M. gefangen genommen. Sînt fete cît păr în cap (SEv.PuV.201) Mädchen wie Sand am Meer. S-o pricopsi cînd mi-o creşte păr în paImă (PANN Z.II,398) er wird es sein Lebtag zu nichts bringen. Cît păr în palmă Keine Spur; vgl. palmă 1 . Am muncit pînă mi-a ieşit părul prin căciulă die Arbeit wollte Kein Ende nehmen. Lasä-l să-şi împartă părul cu furca mag er sich nur Schläge holen. îţi ia părul foc es ergeht dir schlecht. Nu are peri pe limbă er hat eine lose Zunge. A ţine pc. de păr jdn. in seiner Hand, Gewalt haben. în sfîrşit toţi trebuiră să se dea după păr şi să facă pe placul bătrînei (IARNIK,CL XV, 103) alle mußten Klein beigeben. A da păr pe păr einen Gegenstand gegen einen ähnlichen eintauschen (z.B. einen Scheffel Gerste gegen einen Scheffel Hafer). în păr vollzählig: Conţilii,notar3 primar erau adunaţi în păr la primărie (RÄD.RUST.II,72). în doi peri zwischen zwei entgegengesetzten Eigenschaften schwanKend, z.B. weder schwarz noch weiß, weder jung noch alt etc.: Te ştiam flăcău în doi peri3 că de-abia ţi s-o dus lipul de după păr 34 ureche (GHIB.BV.26) ich hatte dich noch als halbwüchsigen Burschen in Erinnerung. Ciocoi în doi peri, jumătate acăţat de protipenda prin măritişul unei mătuşi a lui cu un boier mare şi jumătate atîrnat în jos de rudele sale de mîna a doua (AL.CL VII,370). începu a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri (ISP.LEG.2 36) mit doppelsinnigen, zweideutigen Reden. Fată-n păr (MAR.NUNTA 15) alte Jungfer. Vgl. alb I.5.g, căciulă, fir 1, a lua 1.1, lup I.-2. in Pflanzennamen (vgl. ciută 2 b) : părul Maicii Domnuluis Maicii Precistei (PANŢU), Sfintei Mariei (POL.), TR. fetei (PANTU) Milzfarn M. (Asplenium Adian-tum); părul porcului Schachtelhalm M. (Equi-setum); părul Sfintei Marii Flachsseide F. (Cuscuta;BR.); BAN. părul zînelor Federgras N. (Stipa pennatajPANTU). - GR. Dim. perişo'r. - ET. lat. pîlus. - SG. ALR I/I,K.8; ALRM II/I.K.12;ALR SN I,K.106; II,K.435; ALRM SN I,K.178. păr2 Pl. peri S.m. (1534 DERS) Birnbaum M. (Pirus communis}. Am un păr cu pere moi3 Si le-om mînca amîndoi (I.-B.48). - GR. Dim. perişo'r. - ET. lat. pîrus. - SG. ALR SN I,K.207. păra"ngină S.f. (1825 B.) Ruchgras N. (Anthoxanthum). - ET. wahrsch. paragină bzw. pătlagină. părăclă"u Pl. -cla'ie S.n. (l806 KLEIN) TR. Hammer M. zum Zerschlagen der Steine (FR.-C.MOŢII 43). - ET. unbek. pärädui" Präs. -duie"sc (1868 BARC.) I. V.tr. 1. o clădire etc. ein Gebäude etc. ruinieren, zerstören. -2. zugrunde richten, vergeuden. Vreau să scot un om din tine, i.ar nu un flecar care să părăduiască în cîţiva ani moştenirea ce-ţi voi lăsa (XEN.BR.36) der sein Erbe durchbringt. Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute (VLAH.IC.48) die Zeit totzuschlagen. - II. a se părădui verfallen. Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit (VLAH.RP.68). - ET. unbek. părădui"re S.f. (DOC.1804) Verfall M. Cişmelele ... le-am adus din părăduire la dregerea şi fiinţa lor cea dintîi (DOC.1804,TEZ.II,333). - ET. a părădui. părăgini" Präs. -ne"sc (1683 GHIB.I.Z.IV/53,70) I. V.tr. verwildern lassen, verwahrlos e n. Orăşani ... îi sînt (ţăranului) fraţi vitrigi, ce au părăginit pămîntul ... mamei sale (JIP.SUF.23). - II. a se părăgini 1. verwi ldern, -wahrlosen. -2. in Verfall geraten, verfalle n. Culele - micile castele ale vîlcenilor - s-au părăginit (VLAH.RP.119). - ET. paragină. părăgini"re S.f. (1868 BARC.) Verfall M. Curtea ... în mijlocul căreia o biserică informă adauge o culoare mai mult la acel tabel de jalnică părăginire (GION.PORTR. 178) . - ET. a părăgini. părăgini"t Adj. (1720 DRA 11/63,139) verwahrlost, verfallen. Patru vii lucrătoare, două vii părăginite (FIL.CIOC.241) brachliegende Weingärten. 0 grădină părăginită (ISP.LEG.^ 1,94). Aleele sale întunecoase şi paraginite ne vorbesc de pustiul codrului (GANE,CL TV,llO;von einem Park). - ET. a părăgini. -SG. ALRM SN 1,104. părăgino"s Adj. (1484 DRHB 1,310) verwildert, -fallen. Ori cărările-s spinoase Ori drumuri părăginoase (PP.MOLD.CL XII, 415;.in einer Totenklage) . - ET. paragină. părălea"lă Pl. -le"li S.f. (1888 JIP.) fam. Ausbeuterei F. Urmîndu-se. .. cu părăleala, cu apăsarea ca pîn-acum (JIP.SUF.22) . - ET. a părăli. părâle *şte Adv. (1892 SPEK.) fam. a face, preface părăleşte in Geld umsetzen, -rechnen. Partea mea (din curcă) cătaţi Si mi-o faceţi părăleşte, Ca să-mi cumpăr nişte peşte (SPER.AN.1892 I, 101). - ET. para, Pl. -rale. părăli" Präs. -le"sc V.tr. (1878 JIP.) pc. jdm.das Geld abnehmen. Toţi te ciupesc şi te părălesc! (JIP.OP.61). - ET. para, Pl. -rale. părălu"ţă siehe para. părăoa"ş siehe pîrîu. părăscu"ţă Pl. -cu"ţe S.f. (1903 MAR.INS.430) 1. TR. Wanze F. (Cimex lectularius). - 2. MARAM. Mücke F. (Culex). - ET. unbek. părăsi" Präs. -se"sc (l6.Jh.CV2 57b;Jak 1,21) I. V.tr. verlassen. Mă tem că mă-i iubi S-apoi mă vei părăsi (I.-B.53). Deodată puterile m-au părăsit şi am căzut jos leşinat (GANE,CL XI, 373). Părăsii lopata din mînăj căci mă atîrna în jos (B0GD.V.120) ich ließ das Ruder los. De la o vreme părăsise oamenii a mai veni la divan (NECULCE,LET.2 11,374). - Vgl. găină 6, ocnă. -II. a se părăsi de c. veralt. von etw. ablasse n, absehen, es aufgeben. Nu se părăseşte de păcate, socotind că-l va ierta (ANT. DID.73). Să se părăsească de a mai călcare în Moldova cu oştile lor (MIR.OOSTIN,LET.2 1,267) sie solit en es unterlassen. - ET. wahrsch. mittelb. gr. rtapedcD, Fut. -dajL>’’( vorüber) gehen lassen, aufgeben”, woraus wohl auch serb. parasiti "stehen lassen”. 35 părea părăsiciu"ne S.f. (1643 VARL.CAZ.2 I,lia) veralt. Verlassenheit F.- ET. a părăsi. părăsi"re S.f. (l6.Jh.CV2 83a;1 Petr Prolog) Verlassenheit F. Fantasme albe, de iubire Care dispar în vînt> lăsîndu-ne în părăsire Plecaţi pe un mormînt! (AL.POEZII 111,183) vereinsamt. - ET. a părăsi. părăsi"şte S.f. (1631 DRHB XXni,4l4) veralt. Verlassenheit F. - ET. a părăsi. părăsi"t Adj. (1495 LDSR 322) 1. verlassen. Un ritor părăsit (TICH.278). - 2. Neg. nepărăsit LV. unaufhörlich. Ca nemică în lume aşe de cu greu între muritori nu să află căruia nepărăsita nevoinţă mijlocul şi modul lesnirii vreodată să nu-i nemerească (CANT.IST.62) das beharrliche Streben. Auch adverbiell: Puştile nepărăsit dau în moldoveni (MIR.OOSTIN,LET.2 1,336). - ET. a părăsi. - SG. ALR SN I,K.150;ALRM SN I,K.104. părăsitu"ră Pl.-tu"ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Verlassenheit F. - 2. (ou de) părăsi-tură das letzte Ei, das ein Vogel legt, ehe er ganz zu legen aufhört (SEZ.I,157;TV,181). - Daher: - 3. m i ß-ratenes Kind N.- ET. a părăsi. părăşi"n S.m. (1825 B.) Zittergras N. (Briza mediajB.POL.). - ET. evtl. zu bulg. perusina "Gefieder". părătu"ş siehe împărătuş. pără"u etc. siehe pîrîu. părcan siehe parcan. părcăla"b etc. siehe pîrcălab etc. pärci"n siehe porcin. părea' (l6.Jh.PS.SCH.72,l6) I. V.intr. 1. scheinen, erscheinen. Pare că e cinstit er scheint ehrlich zu sein. Pare să fie un hoţ er scheint ein Dieb zu sein. Pîn-a-veam şi eu drăguţă, îmi părea noaptea micuţă, Dar de cînd drăguţă n-am, Paru-mi nopţile un an (I.-B. 163). La lumina felinarelor oamenii îi par ca nişte umbre nehotărîte în conturul lor (DEL.P.2). Binele lui, ce ne pare că iaste binele nostru (CORESI,GCR 1,27). Cum vă pare lucrarea? was halten Sie von der Arbeit? - LV. steht das Verb bisw. in Sg., obwohl das Subjekt ein Pl. ist: Preastîpnicii păru-mi toţi păcătoşii pămîntului (CORESI PS.~* 241 b;Ps 118,119). In 1. u. 2. Pers. erst LM. belegt: Te cunoşti că eşti mic, însă simţi că pai a hi rupt din trupu nemărginirii (JIP.OP.38). Lumea te socoteşte după ce pari, nu după ce eşti (VLAH.NUV.22). - Unpersonl.: (îmi) pare es scheint (mir), daß ... îmi pare că eşti greşit mir scheint, du irrst dich. Ceia ce, necum să dea, ce încă iau, ce giudeţ vă pare că vor avea? (VARL.CAZ. I,27b) dünkt euch wohl. îmi părea că visez ich glaubte zu träumen. Aşa-mi pare so kormnt es mir vor. - Adverb.: pare că, kurz parcă {& s i s t) a 1 s ob. Parcă doarme er scheint zu schlafen; er schläft wohl. Parcă nu ştiu eu că i-o luat minţile o franţuşcă (XEN.BR.14) als ob ich nicht wüßte, ich weiß ja wohl. Toate îmi mergeau după plac ... de parcă era toată lumea a mea! (CREANGA, CL XV, 1). Şi Goethe s-a dus, a murit. Parcă cine mai ţine seamă de viaţa unui om (ZAMF.NUV.45) wer legt noch Wert auf das Leben eines Menschen. Parcă nu-i adevărat? ist es etwa nicht wahr? Parcă-i un făcut es ist wie verhext. Par’ nici nu i-am lucrat (BIBIC. PP.117) . Toată lumea-mi strigă: hoţ! Par-am furat caii toţi (BIBIC.PP.162). - 2. îmi pare bine, rău de c. e L w. f r e u L m i u ii, L u L iii i r leid, ich freue mich über etw., es tut mir leid um etw., ich bedaure es, es ärgert mich. Lui Filip bine-i păru de cocon (ALEXANDRIA 10) Ph. freute sich über die Geburt des Kindes. Ne-a părut foarte bine de succesul vostru (GLOS.AC.). Ce bine-mi pare că te mai văd odată! (GI/DS.AC.) wie ich mich freue! Poate să jelească şi el greşala ce-au greşit şi să-i paie rău de ce au făcut (Ş.TAINE 170). Nu mi-i ciudă de tine ... dar îmi pare rău de mă-ta, că-i bă-trînă şi ar trebui să aibă minte (I.NGR.,CL VII,54) über deine Mutter bin ich ärgerlich. Ciudă mi-i şi rău îmi pare C-am iubită şi nu-i mare (I.-B.431). îmi pare rău, domnule! etwa: wie können Sie so etwas sagenI. das ist nicht schön von Ihnen. - îmi pare rău după c. es tut mir leid um etw. (das ich verloren habe). Spune-mi, bade, spune-mi zău, Pare-ţi după mine rău? (I.-B.155). - II. a se părea scheinen, ersch e i nen: cn. (mi) se pare că ... jd. scheint (mir), erscheint mir ... (Boierii) se liniştiră ... sau cel puţin se părură liniştiţi (UR.LEG.201) . $i să păru înaintea lor cuvintele acelora ca neşte menciuni (MS.17.Jh.Lk 24,11,GCR 1,231). - Unpersonl. (mi) se pare că ... es scheint mir, daß ... Sînt unii carii să pare că fac milostenie, iară mînie mai mult pre D-zeu (MÂRG.^ 167a). Ţi se pare das scheint dir nur so. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. par, 2. pari, veralt. pai, 3. pare, Konj. să pară, veralt. paie, LV. (16./17.Jh.) häufig pare, z.B.: Să se plece şi să-i pare rău de neştiinţa lui (PRAV.GOV.70b) ,* Perf. păruşi; Part. păru't; Ger. părî~nd, -rund (ÎNDR.530) , păi'nd (VARL.CAZ.2 1,127b). - ET. lat. pareo, -ere. - SG. ALR I/I,K.98;SN VII,K.2123. păreche 36 păre"che siehe pereche. păre'inie Adj. (1840 C.NGR.,DL 40) scheinbar. îndulcitoarea nădejde de un bine ce-i -părelnic (CONACHI 241) . - ET. a părea. părere Pl. -re'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.100,4) 1. S c h e i n M., Einbildung, Täusch u n g F. Chiar moartea însăşi e-o părere (EMIN.O.1,204). Cu leacurile gătite ... L-au adormit tare foarte Cu o părere de moarte (BAR. ,GCR II, 177) so daß er tot zu sein schien. - 2. M e i-nung, Ansicht F. A-şi spune, da părerea seine Meinung sagen, abgeben. După umila mea părere nach meiner unmaßgeblichen Meinung. Cîte capete, a-tîtea păreri (Sprw.) quod capita tot sensus. Eu dau cu părerea că cinste împărătească să se dea lui Ţu-2 gulea (ISP.LEG. 327) ich meine, bin der Meinung; vgl. socoteală. - 3. Adverbiell: într-o părere a 1-len Ernstes, ernstlich, eifrig. îţi spun într-o părere şi tu crezi că-i şagă (NĂD. NOV. 11,127) . M-am şi uitat eu într-o părere, doar l-oi zări (Al.uf.I,1006). - 4. părere de bine, părere bună (MJSTE,LET.2 111,11) Freude (die rran über etw. hat), Befriedigung F. i părere de rău Bedauern N.,Verdruß M. Mare părere de bine avea craiul şvezesc înţelegînd că au venit împărăţia la Udriu (AX INIE,LET.2 11,140). Cu mare părere de rău am aflat de pierderea acestui strălucit bărbat (GDDS.AC.). Nu puţină părere de rău au avut (el) pre Duca Vodă (AMIRAS,LET.2 111,151) keinen geringen Verdruß. - ET. a părea. păre'rnic ( + ) Adj. (1581 CORESI OMIL.sDENS.IST.II, 356) zweifelnd. - Auch substantiv. - ET. părere. Păre"semi S.f.Pl. (um 1560 CORESI PRAV.2a) 1. sechswöchige Fasten (Pl.), beginnen mit Duminica lăsatului de brînză (siehe a lăsa I. 10) u. enden mit S-îmbăta lui Lazăr (s.d.), bilden zusammen mit der darauffolgenden Karwoche (săptămîna patimilor) die großen Fasten (Postul mare), daher dann überh. große Fasten. Odată să mănînci peşte în Păresemi, numai la praznicul Blagoveşteniilor 2 (M&RG. 222b). Pînă în prima duminică a Păresemilor (Postul mare) se contractează o mulţime de căsătorii (FR.-C.'MOŢII 54). Vgl. miez. - 2. arom. Prea 'sin3 de carne Sonntag M. nach der Fleischwoche, Preasin3 mări Sonntag nach der Butterwoche (ALM.MAC.-RDM. 1903,3). -ET. lat. quadragesima. päreta'r Pl. -ta're S.n. (1588 DIR ) 1.Wandteppich M. Un car cu covoare, cu păretare (NEC. COST IN, LEI?.2 1,436) . - 2. B r e t t N., das zum Schutz der Wand über einer Bank angebracht ist (FR.-C.M0TII 104). - ET. părete (perete) oder lat. parietarius. - SG. ALRM II/I,K.365;II/I, MN 3901,38. păre'te siehe perete. pări'ng siehe părîng. pări'nte Pl. -ri'nţi S.m. (l6.Jh.PS.SCH.21,5) 1. V a t e r M. Atunce ... să vor despărţi părinte de fecior şi înmă de fată (VARL.CAZ.2 I,27b). Părinţii vitregi şi mumînile maştehă (CÄR.PRE SC.,GCR 1,277)« Mulţămescu-ţi ţie, părinte, că mă ascultaşi (MS.17.Jh.,GCR I,140,Christus zu Gott). Dumitraşco Vodă ... ş-au plătit şi el datoria acestei lumi cea strămoşască şi s-au dus către părinţii săi (NECULCE, 2 LET. 11,360) und ging zu seinen Vätern ein. Au doară eşti tu mai mare decît părintele nostru Iacov? (VARL.CAZ.2 I,158a;Jo 4,12) unser Stammvater. - Un-gew.: ein Eltemteil. Trebuiaşte fieştecare părinte, au tată au maică, să aibă nevoinţa copiilor (M&RG.Z 5a). - Im Sg. gewöhnl. in förmlicher Rede u. in stehenden Verbindungen: Ce mai face părintele dv.? wie geht es Ihrem Herrn Vater? Doamne sfinte şi părinte! (I.-B.125).Părinte de familie Familienvater. Părintele patriei der Vater des Vaterlands. Vgl. tată. - 2. von geistlichen Personen: Vater M.; als Titel von Geistlichen u, Mönchen: hoch-, ehrwürdiger Vater, Hoc h-, E h r w ü r-d e n. Duminica Sfinţilor Părinţi Sonntag der Kirchenväter (sechster Sonntag nach Ostern, zum Gedächtnis des 1. ökumenischen Konzils von Nizäa 325). ln-tr-aceastaş zi pomenim precuvios părintele nostru Simeon stîlpnicul (DOS.VS.Sept.1;1b) . Las-arhiman-dritului Toată grija schitului, Lasă grija sfinţilor în seama părinţilor (EMIN.O.1,183) der Mönche. Stăi, părinte, nu toca (I.-B.426) zum Pfarrer. -Auch die Pfarrersfrau redet ihren Mann mit părinte an. - GR. Dim. părinţe~ls Vok. -le. - 3. Pl. Eltern (Pl.}. Părinţii aceia carii să lenevesc de certarea copiilor lor ... sînt ucigaşi fiilor lor (M&RG.2 4). - GR. Dim. PP. părinciori. - ET. lat. parens, -tis. - SG. ALR I/II,K-151. părinte*sc Adj. (1581 PRL 235) väterlich, elterlich, Vater-, Väter-, Eltern-. El ... fiind silit ca să-şi părăsească moşiile părinteşti (CANT.SCRIS. 246). Buna mamă, iubind pe fetiţa sa cu tot focul dragostei părinţeşti (C.NGR.65). V-aţi lepădat de aumnedzăii părinţeşti (DOS.VS.Noe.25;179a) die Götter eurer Väter. - GR. veralt. părinţesc. - ET. părinte. 37 părtinire părinte"şte Adv. (um 1705 CORBEA PS.91b) väterlich, elterlich.- GR. părinteşte - ET. părinte. - SG. ALR SN V,K.1413. părinţi"e S.f. (1581 PRL 252 b) 1. Vaterschaft F. - Adverbiell'.eu părin-ţie (CARAGIALE,CL XIII,292) väterlich. - 2. veralt. Erbgrund, -boden M. - ET. părinte. părînda" siehe perinda. părî"ng S.m. (um l600 GLOSS.) Hirse F. (Panicum miliaceum).Păringu-şi toarce din pămîntul umed Tulpini supţiri şi-nalte (VLAH., GAZ.S&T.XIV,383) . Moha de California (părîngul tot-deauna verde) (VLAH.,GAZ.S&T.XIV,334) . - GR. -ring, -rine, parinc (B.), pîinichiu (GLOSS.um 1600,HC I, 296), S.f. părî'ngă, pari‘ncă (WEIG.JB. IX,228) . -ET. lat. panîcum. părî"ngă Pl. părî"ngi S.f. (1470 DERS ) Stange, die, auf die Schultern zweier Personen gelegt, zum Tragen dient: Tragstange F. Şi luară fiii leviţilor sicriul lui D-zeu ... întru părîngi preste dînşii (BIBLIA 1688, 1 Chr 15,15) und die Kinder Levi trugen die Lade Gottes auf ih- ren Achseln mit den Stangen daran. Tn unele ţări, căpiţele să cară pe ţoluri în părîngă (ION.CAL.122). - ET. lat. pălanga (gr. (poAccyE; ) ■ ~ SG. ALR II/I,K. 293;SN II,K.167;III,K.853. părî"u siehe pîrîu. părlău siehe pirlau. părlui" siehe pîrlui. părmăcui "t ( + ) Adj* (1688 ' BIBLIA) (aus Balken) gezimmert. Toate uşăle ... în 4 cornuri părmăcuite (BIBLIA 1688 1 Kg 7,5). -ET. zu parmac. păro"s Adj. (1509 DERS) haarig, behaart. Mînile lui mari şi păroase (VLAH.DAN 11,59). (Leşii) au fost umblînd pre 2 acea vreme păroşi, ca şi nemţii (URECHE,LET. 1,173) trugen ... langes Haar. Spuind despre moşi păroşi (PANN PV.M. 1,11) , siehe moş 1. - TOPON. păroşi (1509 DERS). - ET. păr1. ~ SG. ALR II/I,MN 2284,51. părpăli" siehe pîrpăli. pă"rpăr siehe perper. c., unui lucru an etw. teilnehmen. Să vor face părtaşi vieţii cei de veci (ANTIM,GCR 11,29). De să vor cunoaşte (părinţii) că şi ei au fost părtaşi cu copiii lor (la faptele lor) (PRAV.IPSVGCR 11,125) wenn sich herausstellt, daß auch die Eltern beteiligt waren. Fiecare părtaş este volnic să ceară ... împărţirea cîştigului (COD.CAL.§ 1109) . Să silească pre arhierei şi cu bine şi cu dat să(-i) facă păr-taşi (CANIA,LET.2 111,188). - Bl. parte. părtăsea"lă siehe pardoseală. părtaşi- (1654 NEAGOE) veralt. I. V.tr. kommunizieren. - II. a se părtăşi teilhaftig werden. ££ s-au dăpărtat de toate frumuseţile şi dulceţile pămînteşti şi s-au părtăşit numai unor obiiale reale (NEAGOE ÎNV.2 86 a). - ET. părtaş. părtăşi"e S.f. (1652 ÎNDR.) veralt. Teilhaftigkeit, -nähme F. Cela ce slujaşte sfintele şi să cuminecă nevread- i nie, nemiea de aeeaia n-are părtăşie (MARG.' 175 a) hat gar keinen Anteil daran. împărţeala lucrului de părtăşie ce se face după dezlegarea părtăşiei (COD. CAL.§ 1122) die Teilung des gemeinschaftlichen Eigentums nach Auflösung der Gemeinschaft. Părtăşie eu necredinciosul (ÎNDR.,CADE). - ET. părtaş. părtea"n Pl. -te"ni S.m. (um 1812 ŞINCAI) Anhänger, Gefolgsmann M. împotriva lui Constantin al şeptelea s-au sculat unii dintră părtenii lacapenilor (ŞINCAI HR.1,262). - ET. parte. părţi" V.intr. (1673 DOS.PS.V.) , C ~ -î 4- „4-^1^-,.-. veiaxo. aut J U o. j e x t- c ouciiti n. ue nu rni-ar părţi Domnul (DOS.PS.V.56,17 u.93,63) . - ET. parte. părticea,părticică siehe parte. părtini" Präs. -ne"sc (um 1640 URECHE,!^.1 1,102) I. V.tr. pe. für jdn. Partei ergreifen, ihn begünstigen. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească pe nimeni (ZAMF.LN.51). - Älter mit Dat.: Satură pîntecele celora ce vor să-ţi părtinească (la înfricoşata judecată) (M&RG. 175a;von den Armen) . ” II. V. intr. veralt. beitragen. Haine ... lucii purta, părîndu-i că şi acelea la mărie părtinesc (SPĂT.MIL.,LE1\2 1,125). - GR. veralt. părtina, părteni. - ET. părtean. părta"ş Pl. -ta"şi S.m. (1564 CORESI CAZ.I,l40a) Komplize M. A fi, a (se) face părtaş la părtini"re S.f. (1703 GCD) ] Parteilichkeit F. In ehem. Schwurfor- părtinitor 38 mein: Fără ură şi fără -părtinire sine ira et studio. - ET. a părtini. părtinita~r Adj. (1625 SLLF 11,405) 1. parteiisch. - Neg. nepărtinitor unparteiisch. - 2. (b e)s chützend. - Auch substantiv. (MIN.1776,14b). - GR. părtenitor. - ET. a părtini. părtnice"sc Adj. (1705 CANT.IST.9) veralt. abseitig.- ET. partnic. părtnici"e S.f. (1680 DOS.PS.SLAV.-R.121,3) veralt. Teilhaftigkeit F. - ET. partnio. părţi" (+) V.tr. (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,226) teilen, verteilen. Vgl. a împărţi- ET. lat. partire. -1 părui Fras. -ruie'sc (1825 B.) I. V.tr. 1. fam. (die Haare) zausen, raufen. fiu ne supăraţi, oä apoi- vă păruîm (GLOS. AC.).-2. depilieren, enthaaren. - II. a se părui fam. sich raufen.- ET. păr1. - SG. ALR II/I,K.8. părui'2 V.tr. (1806 ŞINCAI E.153) veralt. abstecken (mit Pflöcken). - ET. par. păruia"lă Pl. -ie"li S.f. (1857 POL.) fam. Gezause, Geraufe N. îl luară la trei parale şi-i dădură o păruială straşnică (ISP. LEG.** 1,145) verprügelten ihn fürchterlich. Pînă la păruiala de la Plevna, noi socoteam că ţăranul e un zid mort (JIP.SUF.22). - ET. a vărui1. păru'mb siehe porumb. păru"ş etc. siehe par etc. păru"t (1698 CANT.DIV.79a) I. Adj. scheinbar. Ea voia ... să pedepsească pe Lache pentru părută lui răceală (DEM.NUV. 55). - II. S.n. Aussehen N., Erscheinung F. Că de-o fată cui îi pasă, Nu se ia după părut! (COŞBUC 13) nach dem Schein, Anschein. - ET. a părea. păs Pl. pă"suri S.n. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST. 11,295) 1. Gewicht N. -2. Kummer M., Sorge F. Aşa sta, fără păs de primejdie, coliba haiducului (DEL.S.165) unbekümmert um Gefahr. N-avea păs în sine de porunci înalte (PANN PV.M.I, 100) kümmerte sich nicht um ... (Ciobanul) cu nepăs în sine, Ca pe nişte oi streine, Le lăsa ... Să pască-n voile sale (PANN PV.M. 11,31) sorglos. Domnul ... o întrebă care-i este păsul (IARNIK,CLXV,108) was für einen Kummer sie habe, was sie bedrücke. Poarta, dorind să cunoască păsurile ţării (GHICA 118) die Beschwerden. (Ţăranul) îmi povestea păsurile şi plăcerile oamenilor de la munte (ODOB.,CL IX,22). - ET. postverbal von a păsa1 od. lat. pensum. -SG. ALR SN V,K.1392;ALRM I/I,K.159. păsa"1 V.intr. (16.Jh.PS.SCH.) 1. (+) spre cn. auf jdm. lasten. Dzua şi noaptea păsă spre mere măra ta (PS.SCH.31,4) denn deine Hand war Tag und Nacht schwer auf mir. Bezaconiile meale ... ca taru greu păsară spre mine (CORESI PS. 37,5) denn meine Sünden ... wie eine schwere Last sind sie mir zu schwer geworden. - 2. Unpersonl.: îmi pasă de c. e s liegt mir an etw., ist mir daran gelegen; nu-mi pasă ich mache mir nichts daraus, es macht mir nichts aus; ce-mi pasă? was kümmert es mich?, was geht es mich an1 Că de-o fată cui îi pasă, Nu se ia după părut! (COŞBUC 13). Şi tu, bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? "Mîndră, de nu ţi-ar păsa, Acum nu mai întreba" (I.-B.229). Veri-ce va păsa cuiva la cele sufleteşti, alerge la mine ca la un părinte (ANTIM.DID.30) was immer einem Sorge macht. O să-ţi pese odată du wirst es einst bereuen. - GR. 3. Pers. Sg. Präs. pasă; Konj. să pese, pasă. Cu el să nu-ţi pasă (AL.BP.Mihu Copilul I, 64;im Reim), Să nu ne pasă (TEOD.PP. 179;im Reim). - Part. păsa't, bisw. păsu't.I-a păsut tare împărătesei de aşa vorbe (CARAGIALE SCH.N.275). - ET. lat. penso, -are "wägen". Zur Bdtg. vgl. it. pesare etc. "schwer wiegen, lasten"; zu 2. vgl. lat. nihil pensi habeo aliauid "ich lege kein Gewicht auf etw,, frage nicht danach”. - SG. ALR SN VII,K.2003. päsa'2 V.intr. def. (l6.Jh.CV2 22a;Apg 22,21) 1. veralt. pas(ä)! gehe!, geht!, LV. u. PP. păsaţi! geht!, CORESI häufig păsăm! gehen wir! Pasă în ţara unde m-am născut (M&RG.2 26a). Cine va vrea să te ia să te ducă o milă, pas cu elu doao(CORESI TE^ 9a;Mt 5,41). Atunce pasă întâi dă te împacă cu fratele tău (ÎNDR 51) . Păsaţi acasă (DOS.VS.Sept.26;30a). Păsăm să vînăm peşte (CORESI TE4 233b;Jo 21,3). Pasă ou D-zeu (ISP.LEG.1 1,167) . Pas* de vă duceţi (TEOD.PP.391). Pas, români! Lumea ne vede (AL.POEZII 11,7). - LM. bisw. auch andere Formen: Don Pedro ... Zimbeşte la regină şi pasă mîndru-n oale (AL.,CL VIII,440). Să pas (eu) deci pe calea unde a trecut ea (ODCB.D.CH.43). - 2. in Verbindungen wie: Pas acum de-i mai cîntă marşul lui Napoleon (AL.OP.1,346) nun soll ich ihm noch ... aufspielen! Pas de te mai îndoieşte, după aceste do- 39 pascali vezi, eă limba română nu era deja formată la 274 (CL VIII,343;iron.) nun wage einer zu zweifeln. Le trimiteau (domnilor noştri) ordine sorise şi verbale, ş-apoi pas să nu le fi urmat (GHICA VI) da hieß es parieren. - 3. ugs. pasămite (pasă-mi-te) adverb, n ä m 1 ich. Văzînd pe la Crăciun la o casă un pom gătit, am stat şi am căscat şi eu gura acolo. Pasămite era pomul Crăciunului (ISP.,CL XVI,349). - Dafür pas că. Pas că, Doamne, se făcea Tot un lac (FR.-C.MOŢII 187 ; 189) . - ET. viat. passo,-ăre, von pas-sus "Schritt". păsa"re S.f. (1822 HMST.) Kümmernis F. Fetele . .. munceau . .. fără păsare de viitor (NÄD.NUV. 1,165) unbekümmert um die Zukunft. - ET. a păsa1. păsa"t S.n. (1657 AA ist.11/10,343) durch Stoßen oder Schroten hergestellter Gries von Hirse, Hais etc. Wird mit Milch gekocht. Zmeul ... pisează (meiul), face păsat ... şi-şi drege un lapte bun cu păsat (SBIERA POV.55). Porumbul intră va ul'VTâeiitut’Vun&u ţăranului sub formele urmat oare: mămăligă, terci, mălai, păsat şi porumb fiert sau copt (M^NOL.IG.TAR.271). îi curge, cade laptele în păsat, îi cade păsat în guşă u.ä. das Glück regnet ihm zum Dach herein, das Glück fällt ihm in den Schoß. - GR. pis- (Z.IV,67) , pus-. - ET. nicht lat. pensätum, das bestenfalls "Gedrücktes", aber nicht "Zerdrücktes” u. noch weniger "Gestoßenes” bedeuten könnte, sondern lat. pi(n)satum, Part, von pi(n)so, -are [rum. a pisa) "stoßen"j nachdem der Zshg. mit dem Verb nicht mehr deutlich war, wurde vortoniges i wie in vecin, leşie < vicinus, lîxîvia etc. behandelt. - SG. ALRM I/I,K.183jALR SN I,K.144;III,K. 797;ALRM SN I,K.99. păsăra'r Pl. -ra"ri S.m. (1703 GCD) 1. Vogelstelle r,-händler M. Esop pre toţi păsărarii i-au chemat şi au poruncit să prinză patru pui de vulture (MS.1812,GCR 11,208). - 2. Sperber M. (Astur nisus;MAR.ORN.I,126). “ ET. pasăre. păsărea" siehe pasăre. păsăre"sc Adj. (1703 GCD) 1. V o g e 1-. Giur ... Să mi te tot hrănesc Nu cu came păsărească, Ci cu carne păgînească (AL.PP. 142;zum Raben). - 2. limbă păsărească durch Einschiebung von Lauten etc. gebildete komische G e-heimsprache der Kinder, dann überh. fam. unverständliche Sprache, Kauderwelsch N. Ar jura fiecine că asistă la glumele flecăilor de ţară în nopţile de şezători şi că aude o linibă păsărească (AL. ,CL 111,176; Verspottung verballhornter Sprache) . - ET. pasăre. - SG. ALR SN I,K.209. păsăre"şte Adv. (1825 B.) l.nach Vogelart, wie ein Vogel. Şoimul ... Zborul iute-şi răpezea ... Pă-săreşte, fulgereşte (AL.PP.113). - 2. unverständlich tvgl.păsăresc 2.). înţeles-aţi voi ce ne-a spus boierulY "Ba cît hâciu; el grăia păsăreşte" (AL.,CL 111,60). - ET. pasăre. păsăre"t S.n. (1885 DEL.) Vögel (Pl.). Seminţe pentru lighioi şi păsă-rat sălbatic (DEL.S.81). - GR. păsărat. - ET. pasăre. păsări^ (1703 GCD) veralt. I. V.tr. zum Vogel machen. - II. a se păsări Vogel werden. Nici Cămila a să păsări, nici pasirea a să cămili au trebuit (CANT.IST.129). - ET. pasăre. păsări"că siehe pasăre. păsări"me S.f. (1649 MARD.) Vögel CPlBătătura nu mai încăpea de vite, păsărime şi lighioi (DEL.S.17). - ET. pasăre. păsărit (+; Adj. (1705 CANT.) zum Vogel gemacht, geworden. Alegerea aceii păşiri dobitocite sau jiganii păsă-rite (CANT.IST.22). - ET. a păsări. păsăro"i etc. siehe pasăre. păsăto"r Adj . (.1853 RUSSO S.26) selten (v.Menschen) empfindlich. - Neg. nepăsător gleichgültig. (Boierii) veseli, bogaţi, nepăsători de greutăţile vieţii (CL XIII,333). ~ ET. a păsa1. păsca"r siehe pescar. păsca"re Pl. -căVi S.f. (1868 BARC.) 1. W e i d e n N. - 2. (bei best.Ballspielen) Auffangen N. des Balles. Se alege prin sorţi cine are să fie la bătaie şi cine la pascare (CL IX,7). - ET. zu a paşte, also gebildet wie năs- care, făcare, vînzare etc. păscâli" V.tr. (1825 B.) veralt. (aus der Ostertafel) wahrsagen. -ET. zu păscălie (pascalie). păscălitor 40 păscălito'r Pl. -to'ri S.m. (l806 KLEIN) veralt. Wahrsager M. (aus der üstertafel lesend), vgl. pascalie. - LT. a păscăli. păscăre'l siehe pescărel. păscăto'r (1688 BIBLIA 1 Sm 28,24) I. Adj. weidend, Weid e-. - II. S.f. pas- 3 catoa've ugs. Weide F. - ET. a paşte . - SG. ALR SN II,K.317;V,K.1293; ALRfl SN I,K.203. päsco's siehe pescos. 1 păscui' Präs. -ie'sc V.intr. (um 1743 NECULCE,LET. II,426) LV. Ostern feiern. -ET. zu Paşti. păscu't (16.Jh.PS.SCH.78,13) I. Adj. 1. g e w e i d e t. - 2. fig. gehütet, behütet, - LV. auch substantiv. - II. S.n. 1. W e i d e n N. - 2. HOLD. Weideplatz N. - ET. a paşte2. păsta'ie Fl. -tä'i S.f. (15Ö5 BGL) Hülse F. der Hülsenfrüchte, gew. Schote F. Grăunţele ei sînt ... închise în mici păstăi (ALEX.AGRIC. 128) . Mînca păstări de un feliu de bob sălbatec (DQS.VS.Fevr.18;73a) . - GR. bes. MGLD. -tave, Pl. -tăvi; păstaică (ANON.CAR.). - ET. unbek., vgl. alb. pistae. - SG. ALR SN IV,K.1143. păsta"re siehe păstaie. păstăio's Adj. (I806 ŞINCAI E.124) fvucte păstăioase (i^î\R.NAST. 16) Hülsen-früchte (PU. - ET. păstaie. păstăma'c siehe păstîrnac = păstîma'c Pl. -na'ci S.m. (1703 GCD) Pastinak M. (Pastinaca). Păstăvnacii sînt mult mai buni (pentvu duveve de cap) (TEL.SCH.73). Păstîvnapul se seamănă totodată cu movcovul (ION. CAL.25). - GR. -nap, -tăvn-, MOLD. TR. auch pos -tănac, -tvănac,TR. -tvănog (PANIU). - ET. mittelb. lat. pastinaca, vgl. serb. pastvnjak; poln. russ. pastevnak etc., -nap ist wohl an nap angelehnt. păsto'r Pl. -to'ri S.m. (l6.Jh.CV2 75b;l Petr 2,25) 1. LV., im gehobenen Stil auch LM. Hirt M. S-au slobozit cu săbiile ca nişte lupi întv-o tuvmă făvă păstovi (NEC.COSTIN,LET.2 1,447). - S.f. păstovi ţă. - 2. fig. von Geistlichen, bes. Bischöfen: (Seelen-) Hirt M. Fiind avhieveu şi păstoviu cveştinescului acestuia novod ... chiv Theodosie mitvopolitul (BIBLIA 1688 Vorwort II b) . - 3. păstove'l, -i"ţă S c h a f-, Rinder-stelze F. (Motacilla flava;MAR.ORN.1,328). - GR. Dim. -tova'ş, -tove'l. - ET. lat. pastdv, -övis, mit Anlehnung an die vielen Nomina auf -oviu < lat. -övius. ~ SG. ALR SN 11,394. păstore'sc Adj. (1581 CORESI OMIL.,DLR) Hirten-,^ vîdica în păstovescul scaun al Ungvovlahiei pve .. . sfinţitul mitvopolit Grigovie (GRIG.L0GHICĂ,GCR 11,252). - ET. păstov. păstore'şte Adv. (1703 GCD) Hirten-.- ET. păstov. păstori' Präs. -re'sc (1629 DRHB XXII,369) I. V.tr. 1. LV. w e i d e n. Păstoveşte oile mele (EV.1894 Jo 21,17). - 2. (als Seelenhirt) leiten. Cînd el a început a păstovi bisevica Huşilor (MELH.CH.148). - II. V.intr. Hirt sein, das Seele n-, Hirtenamt verwalten. Şi bine păstovind meavsă cătvă Domnul (DOS.VS.Sept. I0;13b). - ET. păstov. păstori'e S.f. (1581 CORESI OMIL.,DLR) Hirtenstand M., -amt N. Pe vvemea păstoviei mitvopolitului Iaoob I (UR.LEG.141). -ET. păstov. păstori't (1823 BOBB) I- Adj. geleitet, geführt. - II. S.n. Hirtenstand M. - ET. a păstovi. păstori'ţă siehe păstor 1 u. 3. păsto'mic Adj. (1785 GR. MAIOR, G.LEX.) veralt. seelsorgerischu- GR» -ce'sc, - ET* păstov. păstra' Präs. -tre'z (1703 GCD) I. V.tr. (a u f-)b ewahren, verwahren, aufheben, erhalten. Un ovb, avînd cinci sute dă galbeni, şî neavînd unde să-i păstveze, i-a îngvopat întv-un colţ al gvădinei (GOL.,GCR 11,257) . Guva mea e ... pentvu altul păstvată (I.-B.413) wird reserviert. Să ne legăm Taina s-o păstvăm (AL.PP.188) das Geheimnis zu bewahren. Pînă pe la 1550, ea (hîvtia) slujeşte numai ... pentvu văvaşe cave nu evau menite să fie păstvate (IORGA NEG.180) . - II. a se păstva sich erhalten, bewahrt, erhalten bleiben. Pvea sfinţitul nostvu avhiepiscop ... al căvuia fevicit nume să păstvează şi în fvun-tea căviii aceştia (PRAV. ÎNV. 1794,GCR 11,153). -ET. scheint mit bulg. pastvja id., ksl. bulg. pas-tvenije "Aufbewahrung” griech. Ursprungs zu sein: 41 păşit ngr. TTOOTpa "Reinlichkeit", naarpeoco (mgr.cnraarpeuaD) "reinigen". păstra "re S.f. (um 1635 EFTIMIE L.369) Bewahrung F.A da, lua în păstrare in Verwahrung geben, nehmen. - ET. a păstra. păstrăgăli" Präs. -le"sc (1900 MF) OLT. I. V.tr. wälzen, rollen. - II. a se păstrăgăli sich überschlagen, purzeln. Oanoea se păstrăvălea (MF 1,48). - GR. prăstăvăli (CL XLIV, 1005). - ET. erinnert an rostogoli bzw. tăvăli; in den ersten zwei Silben könnte slav. pre-, pri-, pro- od. rum. p(r)este- stek-ken, vgl. a se da peste cap. Viell. ist auch serb. strovaliti od. strmoglaviti beteiligt. păstrăto"r Adj. (1649 MARD.) (a u f)b ewahrend, sparsam. - Auch substantiv. - GR. pästritor (I^VRD.) . - ET. a păstra. - SG. ALR SN V,K.1260. pä"sträv Pi. pä"strävi S.m. (1547 DERS) 1. Forelle F. (Salmo fario). 0 botă cu păstrăvi vii, pescuiţi în păraiele de sub poala Pietrelor Fetei (ODCB.,CL IX,34). - GR. -trov (ODQB.PS. 253), -trav (B.) . - Dim. păstrăve~l, Pl. -ve~i, -va ~ş. - 2. MOLD. TR. Name verschiedener gefleckter, bunter Pilze: Buchenpilz (Pleurotus), L ö-cherpilz (Polyporus), Blutpilz M. (Fistulina). - ET. zu asl. pistrü "bunt", vgl. bulg. păstărva, serb. pastrva, nslov. postrv. pä"stru S.n. (1839 VAIL.) veralt. Sparsamkeit F. Omul care ştie a trăi cu păstru (PANN PV.1883,60). - ET. a păstra. păstru'gă Pl. -tru'gi S.f. (1749 CARTE DE BUC., GCR II ,43) Meeresfisch: S c h e r g M. (Acipenser stellatus Pallm).Ei la masă ce mănîncă? Numai ştiucă şi păs-trungă (TEOD.PP,500). ~ GR. -trungă, ÜLT. răstrun-gă (ANT.IHT.) , pos-. - ET. vgl. serb. pastruga "Hauch-forelle", nslov. postruga "Forelle" etc.,zu asl. pistrü "bunt"; vgl. auch păstrăv. pä'sturä1 S.f. (um l670 ANON.CAR.) 1. Blütenpollen (Pl.). Un viermuleţ alb — căruia îndată îi dau de mîncat păs tură, pre ca-rea strămoşii noştri lătinii ... o au chiemat Panis Apum, pînea albinelor (ŞINCAI E.178). - 2. Exkremente (Pl.) der von der Ruhr befallenen Bienen. Prisăcarul îngrijeşte a scoate păstu-ra din fagur, căci se-ntinde ca picinginea (SÄGH.VX. 30). - GR. păstu'ră. - ET. viell. lat. *pestüla, □ im. von pestis "Pest" . 2 păstu"ră siehe pînzătură. păsui" Präs. -suie"se (1683 DOS.) I. V.tr. pc. jdm. (e i n e) F r i s t, (einen) Aufschub gewähren; c. etw. stunde n. Datornicii să păsuiască pe oameni pînă în trei luni (AXINTE,LET.2 11,130).(Preotul) pîn-va sfîrşi sfînta slujbă au vrut a fi păsuit (BELD.ET.88;die Soldaten wollten den Priester töten). (împărăţia) 2 să păsuiască cîţiva ani birul (AMIRAS,LET. 111,136) . - II. V. intr. veralt. 1. cuiva stunden. Acel varvar nu vru să-l crează, nice vru să-i păsuiască (DOS.VS.Dech.4;194 a). -2. unterbrechen. - GR. veralt. păs tui. - ET. pas1 2. păsuiajlă Pl. -ie'li S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) Frist, Stundung F. El se rugase să aibă păsuială pînă şi-a îngropa giupîneasa (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,39). Păsuieli de arenzi şi de biruri (XEN. BR.55) . - ( + ) vadea de păsuială Gnadenfrist, Moratorium. - ET. a păsui. pa sui 11,277) Frist o ■C' ( A1C\T T TfAnATD T T n rpţ?7 -öU-L. x -L o.x. x. Stundung F. - ET. a păsui. păsu lă etc. siehe fasole. păsuli"că Pl. -li"ci S.f. (1868 BARC.) BAN. Osterluzei F. (Aristo loch ia jPANTU) . - ET. păsulă (fasole). păşe"sc (+) Adj. (um 1775 DUM.,Ş.INFL.1,286) des Paschas. Pazvandoglu a început a-i sta împotrivă (paşei) la trebile şi poruncile păşeşti (DION.,TEZ.11,185). - ET. paşă. păşi" Präs. -şe"sc V. intr. (1551/3 ES l4a;Mt 7 Einleitung) schreiten. Pre aspidă şi pre vasi-liscă vei păşi şi vei călca leul şi balaurul (MDLIT. 1689 Ps 90,13,GCR 1,286). Micloş cătana ... Cînd păşeşte, zdrăngăneşte (I.-B.407) . - GR. Innperat. TR. PP. păşi (CL XV,457) , paş (JVRR.ÎNM.297) . - ET. pas1. păşi'e S.f. (um 1640 URECHE,LET.P‘ 123) 1. Paschawürde F. Şi-i dedese împărăţia păşia lui Cantemir, de se scria paşă (MIR.COSI’IN, 2 LET. 1,288). - 2. LV. einem Pascha untergeordnete Provinz: Paschalik N. Astăzi, turcii îi zic acei păşii Mesraim sau Misir (NEC.COST IU,LET.2 1,49). ET. paşa. păşi"re Pl. -şi"ri S.f. (1703 GCD) Schreiten N.-ET.a păşi. păşi"t S.n. (1675 MIR.COSTI^LET.1 1,298) Schreiten N.-ET.a păşi. păşitor 42 păşito'r Pl. -to'ri S.m. (16.Jh.PS.H.) LV. Übertreter M. A legeei pâşitori potri-bi-se-vor depreunră (PS.H.36,38) die Übertreter aber werden vertilgt miteinander. - ET. a păşi. păşitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um l670 ANON.CAR.) veralt. Schritt M.- ET. a păşi. - SG. ALR II/I,MN 2242,45. păşoa'ie Pl. -şoa'ie S.f. (um 1743 NECULCE) Frau F.des Paschas. Păşoaia lui Col-ceag Paşa (NECULCE,LET.2 11,407) . - ET. paşă. păştiu'ne Pl. -tiu'ni S.f. (1645 HERODOT 224) veralt. Weide F. - GR. păşciune, păsciune. -ET. zu a paşte, vgl. păşune. păşuna' Präs. -ne'z (1735 URIC.XXI,157) I. V.tr. auf die Weide treiben, weiden. (Stăpînul oilor) îi dă-nvăţături ... Cum el să le păşuneze (PANN PV.M.II,31). - II. V. intr. grasen, weiden. - GR. păşuni. -EI. păşune. păşuna're Pl. -nă'ri S.f. (l800 DRA 11,712) Weiden N. - ETa a păşuna. păşuna't S.n. (1794 IORGA S.D.VII,133) 1.Weiden N. -2. Weide F.-ET.a păşuna. păşu'ne Pl. -şu'ni S.f .(l6.Jh.PS.SCH.2232) Weide F. La păşune bună voiu paşte pre ei (BIBLIA 1688 Ez 34,14) ich will sie auf die beste Weide führen. - ET. lat. pastio, -onis. - SG. ALR SN 11,317. păşunea'lă Pl. -ne'li S.f. (1852 AL.) Weiden N, Luai oile-n porneală Să le duo la păşuneală (AL.PP.265). - ET. a păşuni (păşuna). păta' Präs. -te'z (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. b e f 1 e c k e n. Pe cînd luna, scut de aur, străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi (EMIN.O.1,159). - II. a se păta sich beflecken.- ET. pată. -SG. ALR SN IV,K.1221. păta't (1688 BIBLIA) I. Adj. gefleckt, fleckig. Oile albe şi împistrite şi în feliul cenuşii pătate (BIBLIA. 1688 Gn 30,39) graugefleckt. Mai bine sărac şi curat decît bogat şi pătat (Sprw.) ein gutes Gewissen ist ein sanftes Ruhekissen. - Neg. Cinste nepătată unbefleckte, makellose Ehre. - II. S.m. Pl. pătaţi Windröschen N. (Anemone;CIH.). - ET. a păta. - SG. ALRM SN I,K.179, ALR SN II,K.277. pătăra'nie siehe pataranie. păticea'n, pätcea'n siehe pat. pătima'ş Adj. (um l660 STAICU) 1. veralt. leidend (wofür LM.suferind). Oamenii 2 pătimaşi de asemenea boală (ISP.LEG. 126) die an einer solchen Krankheit leiden. - Substantiv.: Inima milostivă ... cu cel pătimaş împreună pătimeşte (CANT.IST. 177) . Oamenii vin să vază ce s-a întîm-plat^Care-i pătimaşul, care-i vinovat (SPER.AN. 1892 1,31) der Geschädigte. -2. leidenschaftlich. Sărutări pătimaşe leidenschaftliche Küsse; jucător pătimaş leidenschaftlicher, passionierter Spieler; critică pătimaşă gehässige Kritik. Te-ai cîrpit de tot, sărmane! Eşti becisnic, pătimaş (SPER. AN.1892 1,9;zu einem Betrunkenen) dem Laster ergeben. - ET. patimă. pătimi' Präs. -me'sc (1581 CORESI OMIL.3DLR) veralt. I. V.tr. (e r)l eiden, erfahren. Cînd cei supuşi pătimesc strîmbătate de slugile domneşti (ANTIM,GCR 11,7). Se cuvine lui a merge în Ierusalim şi multe a pătimi de la bătrîni şi de la arhierei (EV.1894 Mt 16,21). Tu să pătimeşti osteneală şi trudă (CAL.1847,GCR 11,357 ).- II. V.intr. leiden. De pătimeaşte un mădulariu, împreună pătimesc toate mădulările (BIBLIA 1688 1 Kor 12,26) wenn ein Glied leidet, so leiden alle Glieder mit. Vezi cît pătimeşte Un suflet ce iubeşte! (I.\ACĂR. ,GCR II, 161). I-au spus ... cum că foarte pătimeşte de dragostea Aretusii (MS.um 1800,GCR 11,179) . - ET. patimă. pătimi're Pl. -mi'ri S.f. (1698 CANT.DIV.33a) Leid N. - ET*. a pătimi. pătimito'r Adj. (1679 DOS.LIT.2 171) veralt. 1. leidend. -2. leidenschaftlich.- ET. a pătimi. pătimi'che siehe potîrniche. pătla'gină Pl. -la'gini S.f. (um 1704 LR 30,14) Wegerich M. (Plantago). în contra acestei boale se recomandă ... platagina şi clocotişul (ŞEZ. IV,25). - GR. M0LD. patl-, OLT. plata-. - ET. lat. plantago, -înis. - SG. ALR SN III,K.650. pătlăgea' Pl. -ge'le S.f. (1749 GCR 11,43) 1. pătlăgea roşie Tomate F., Liebesapfel M., österr. Paradeiser (Solanum Lycopersicum). Nu puteai să faci nici o deosebire între aceste organe şi pătlăgelele roşii (TEL.SCH.23;von vom Frost geröteten Nasen) . - 2. 43 pătucean, pătucel pătlăgea vînătă Aubergine> Eierfrucht F. (Solanum Melongena). I se făcuse nasu pipăruş şi obrazu patlagea vînătă (AL.OP.I, 47).-Heute roşie, Pl. roşii, vînătă, Pl. vinete. - GR. MOLD. patlagea, -ică9 OLT. platagea, patla-geană, Pl. -gene. - ET. türk, pathcan. pătlăgini'u Adj. (1862 PIL.CIOC.,D.) veralt. auberginenfarben, violett. Iarna ... vopsind cu coloare patlaginie urechile şi nasurile omeneşti (GHICA 339). - GR. MOLD. patlag-j -geniu. - ET. türk, pathcani. pätra' V.tr. (um 1805 ŞINCAI S.20) veralt. (e ine Untat) begehen, vo 1 1- bringen. - ET. n.lat. patro, -are. pătra'r1 Adj. (DOC.1588) veralt. von Pferden, im vierten Lebensjahr: v i e r- jährig. 10 cai pătrari (DOC.1588,HC 1,208). Un căluţ cam pătrar el, Ieşea-n vară cincărel (AL.PP.79). - GR. Dim. -trăre 'l. - ET. patru. patra/V2 Pl. -tra're S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1. bisw. bes. TR. Viertel, Quart, Quarta 1 N. Un pătrariu de ceas (RAR.HAL.V,108) eine Viertelstunde. 0 pătrare de vadră (DRAGH.IC.86). Spez. TR. pătrar, BUCOV. S.f. pătrare, Pl. -trări Hetze F. (nach B. = 24 cupe - 36 Liter). Un pătrar (baniţă) de grîu (FR.-C.MOŢII 293). O vadră de brînză Ş-o pătrare de grăunţe (MAR.SAT.27). - Daher allgem. (de lună Mond-J Viertel N. Pătrarul întîi, din urmă erstes, letztes Viertel. In ultimele pătrare ale lunii (ŞEZ.1,84). - 2. bisw. Maß N. von vier Einheiten,Vierer M. So: Heft von vier Bogen, Hohlmaß von vier Litern (FR.-C.MOTII 63). -ET. patru, nach lat. quartarius. - SG. ALR SN I,K. 162,111,K. 757,IV,K.938,1024,1029,1094,1126. pätra't (um 1790 UT) I. Adj. viereckig, quadratisch. Doi metri pătraţi zwei Quadratmeter. - II. S.n. Pl. “tra'te Quadrat N. - GR. patrat; (+) cfatrat, cvadrat. - Dim. pătrăţe~l. - ET. patru, nach lat. quadrätus. pätri'm Adj. (1698 CANT.) veralt. furchtbar. laste rea a sufletului boală, decît a trupului mai pătrimă (6e: 1 voTepr); CANT.DIV.112a) . Cei de tot pătrimi de răi (CANT. DIV. 128a). - ET. unbek. pătrinje'l siehe pătrunjel. pătru~n.de (1581/2 PO2 247;Ex 21,6) I. V. tr. durchdringen. Pătrunde cu frica ta trupurile noastre (LIT.1702,GCR I,345;zu Gott). 0 perechue de ochi cari scînteiază, ard şi pătrund sufletele cele mai reci, cele mai egoiste, cele mai nepătrunse (DEL.P.263) . 0 seamă de boieri pătrunseseră proiectele sale (BĂLC.340) hatten seine Pläne durchschaut. - II. V.intr. e i n-, durchdringen. (Dragostea) oriunde te-ai ascunde, La inimă tot pătrunde (I.-B.9). Prin vechi portaluri Pătrunde luna, înălbind păreţii (EMIN.O.1,202) durch die alten Portale leuchtet der Mondschein. - III. veralt. a se pătrunde durchdringen. Ca cu o săgeată pă-trunzîndu-să sufletul lui ... au murit (ESOP 1812, GCR 11,208). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. pătrund, veralt. pătrunz; Konj. să pătrundă^veralt. pătrunză; Imperat. pătru~nde; Perf. pătrunse "i; Part. pătru~ns; Ger. pătrunzî~nd; Verbaladj. pătrunzăto ~r. - ET. lat. pertundOy -ere "durchstoßen". pătru'ndere Pl. -tru'nderi S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.) 1.Durchdringen N. Pentru noi ai luat 2 pren palme pătrundere de piroane (NEAGOE INV. 128a). După a sufletelor de nemică cevaşi oprită pătrundere (CANT.DIV.I b). -2. Scharfsinn M. - ET. a pătrunde. pătrunjeii Pl. -je'i S.m. (1551/3 ES 90b;Mt 23,23) Petersilie F. (Apium Petroselinum). Prăjii şi petrinjeii ce au să deie sămînţă la anul, ră-mîn îngropaţi în pămînt (ION.CAL.239). - GR. petrunj-(COST.) , M0LD. petrinj-, pitrinjpetrenjTR. pă-trînj-, BAN. pătrînjei, -trenj- (MARD.), pătrunjei, potrînjen (ES). - ET. mittelb. lat. petroselinum, in allen Nachbarsprachen. pătru'ns Adj. (1703 GCD) 1. durchdrungen. Lumea nu este încă pătrunsă de adevăratul sens al acestei prerogative (GHICA 187;von der Freiheit). -2. erfüllt, erfaßt. -ET. a pătrunde. pătrunsătu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR). Durchdringung F. - ET. pătruns. pătnmzăto'r Adj. (1698 CANT.DIV.I b) 1. durchdringend. - 2. überwältigend.- GR. pătrundzitoriu (CANT.) . - ET. a pătrunde. pătri'me Pl. -tri'mi S.f. (1703 GCD) Viertel N. - ET. patru. - SG. ALR SN VII, K. 1964. pătucea'n, pătuce“l etc. siehe pat. pătui 44 pătui" (+) V.tr. (1683 DOS.) LV.auf die Folterbank spannen. îl spîndzurară şi-l pătuiră (DOS.VS.Noe.29;175b Glosse icăzniră) . - ET. pat. pături Pl. -tu'le S.n. (1683 DOS.PAR.lb) 1. auf freistehenden Holzsäulen, Bäumen etc. errichteter, erhöhter Boden aus einem od. mehreren Brettern, zu verschiedenen Zwecken dienend, wie zum Trocknen von Maisstengeln, Heu etc., als Stand für Hühner, Feldhüter, Jäger etc.: Boden, Stand H.,Gerüst N.,Warte F. După ce s-au uscat (inul topit), se adună mănunchile şi se clădesc în pop pe pătui de scîndură (ICN.CAL.155). Gîşti era-n poiată şi-n pătui mai sus Erau curci (SPER.AN.1892 1,265) . Ca un pătui (or&üpa^uAoxiov) într-o grădină cucrastaveţi (BIBLIA 1688 Js 1,8) . Pătulul de pe care, pitulat, aştept pe domnii mistreţi (UR.BUC. 189;vorher definiert als un fel de foişor statornicit pe patru stîlpi de lemn) . Pătulele sînt nişte paturi făcute pe pari în mijlocul apei ... Noaptea stau pe pătule pescarii şi prind peştele cu crîsni-eul (ŞEZ.IV,117). - 2. riUNT. DLT. aus Weidenruten od. Holzlatten hergestellter, auf erhöhtem Boden errichteter (M a i s-)S p e i c h e r der Bauern (wofür HOLD.coşer). Ridicarea coşeriului de la pămînt la moldoveni este de la 3 şi pînă la 4 palme, iar a pătulului (muntenesc) este de la 8 şi pînă la 9 palme, încît pe supt fundul pătulului poate întră carul încărcat (ION.CAL.165). - 3. bisw. (Vie h-) Stall M. im Bauemgehöft. Alergă la pătulul boilor (RADUL.RUST.II,207) . - GR. arom. pătui3u; OLT. pătui, Pl. -tuie, Dim. -tuia~g (VLAH.R.P.78;P1. -tuiace) . - Dim. -tule~ţ (POL.). - ET. Kann, trotz des sonst nur vor einem zweiten (vgl ,drăgu.leţ,-lea-nă,săculteţ etc.) vorkorrmenden Suffixes -ul. kaum von pat getrennt werden. Jedenfalls ist die Herleitung von einem *patubülum für lat. patibülum "Galgen” (CANDREA ETEM. LAT.II,1) , schon wegen der schlechterdings nicht zu vereinbarenden Bedeutungen, abzuweisen. - SG. ALR II/I,K.264,265;SN I,K. 118,134,IBQiALRn II/I,K.349;SN I,K.263,-SN II,K.393. pätuli* Präs. -le“sc (1845 ION.CAL.110) MOLD. TR. I. V.tr. f 1 a c h-, niederdrük-ken, -treten. - II. a se pätuli u m k n i k-k e n. în acest pămînt, plantele crescînd repede, buiecesc ... şi de multe ori se pătulesc la pămînt (LIT.). - ET. pătui. - SG. ALR SN V,K.1360. pătuli Ve S.f. (1845 ION.CAL.) Niedertreten N. Pe morcovi, ceapă, arpacică, marole, după ce le va sâmăna, să le calce; fără de această pătulire nici o sămînţă mică nu răsare bine (ION.CAL.48). - ET. a pătuli. pătuli"t Adj. (1868 BARC.) f 1 a c h-, niedergedrückt, -getreten . Pe Ion nu-l iau cătană, că-i prea pătulit la umeri (VICIU). - ET. a pătuli. pă'tură Pl. pă'turi S.f. (1581/2 PO2 311;Ex 39,9) 1. W o 1 1-, Schia f-, Pferdedecke F. Pe cît ţi-e pătura, te întinde u.ä. strecke dich nach der Decke. -2. Schicht, Lage F., (Fladen-) Blatt N. La fund se formează o pătură de materie solidă (CL 111,243). Fumul de tutun ... lăsa un fel de ceaţă care plutea printre mese pături, pături (RACUL. RUST.11,236) in Schichten. Păturile de jos die unteren Volksschichten. Dacă socoţi plăcinta din cîte pături e, n-o mai mănînci (Z.IV,88;Sprw.) wer immerfort rechnet, was es kostet, ißt nie einen guten Kohl. - Veralt.: 0 hîrtie îndoită în mai multe pături (GANE, CL IV,114) Falten. - GR. arom. S.n. pătur, Pl. -re. - Dim. pături "că, Pl. -re~le (PP.ŞEZ.IV,223) . - ET. vgl. it. dial. pettola (petola,pettele), sard. pettu-la, rätor. pettla, die vermutl. auf ein lat. *pîttula, Dim. von *pîtta (rum.pată) < gr. tuttcx (txlooo.) "pech" zurückgehen. - SG. ALRIYl II/I,K.10,365,402;ALR SN IV,K. 1080,1126,1206;V,K.1447. pături" Präs. -re'sc V.tr. (1868 BARC.) ugs. z u s a m m e n-, in Falten legen, falten. Vgl. împături. - GR. pătura. - ET. pătură. - SG. ALR SN.V,K.1360,1447. pături“t Adj. (1868 BARC.) (zu samme n-)gefa 1 t e t. Deasupră-i stăteau păturite lăicere şi scoarţe, puse clit (NAD. NUV.1,16). 0 hîrtie păturită în patru (UR.LEG.377). - GR. păturat. - ET. a pături. păturrd/che siehe potîmiche. pătu"ţ siehe pat. păţa'nie Pl. -ţa-nii, -ţă'nii S.f. (1868 BARC.) fam. Erlebnis, Abenteuer N. Ascultaţi acum şi vă minunaţi ... de păţenia bietului 2 Greuceanu (ISP.LEG. 226). îşi povestiră unul altuia şi bune şi rele: îşi spuseră toate păţeniile (ISP. BSG.107). - GR. păţenie. - ET. a păţi. - SG. ALR SN V,K.1392. păţea"lă Pl. -ţe'li S.f. (1868 BARC.) (sch 1 immes) Erlebn is, (sch 1 im-me) Erfa hrun g. De ce să-ţi încurci tu o viaţă tînără cu păţeli trecute, să iei o femeie cu gîn-duri vechi? (CARAG.T.I,15;die Frau des Verbrechers zu dem sie liebenden jungen Bauern). - ET. a păţi. - SG. ALR SN V,K.1392. 45 păzi păţe"nie siehe păţanie. păţi" V.tr. (um 1470 DLRV) 1. veralt. (e r)l eiden, erdulden, au s-stehen, erfahren. Multe nevoi vrea să pată (acest suflet) trecînd domniile văzduhului aces-tuie (MS.1692,GCR I,402;die Engel von einer gen Himmel fliegenden Seele). Pre cela ce-l vor certa pentru furtuşag,macar ce certare micşoară are fi păţit (PRAV. IAŞI 1646,GCR 1,120). Trebuie fiului omenesc multe a păţi (BIBLIA 1688 Mk 8,31) des Menschen Sohn muß viel leiden. Toţi arată pre tatăl cu degetul ... au pate 2 alte ruşini (MARG. 2a). - 2. păţesc c. m i r w i-derfahrt, geschieht etw. (Übles). - Absol. Iartă-mă, Măria ta! Cine o mai face ca mine, ca mine sä paţă (GHICA 11) dem möge es wie mir ergehen, d.h. ich will es nicht mehr tun. Să nu cumva să intîrzii, c-o păţeşti cu mine (I.NGR.,CL IV,345) sonst ergeht es dir schlimm. Au mai păţit-o şi alţii (Titel einer Erzählung von C.NGR.) davon weiß mancher ein Liedchen zu singen. A păţi ruşinea mit Schimpf und Schande abziehen müssen, den Kürzeren ziehen, eins abbekorrmen, Prügel bekommen. A păţit-o (rău) er ist reingefallen, nun sitzt er in der Patsche. Ce-ai păţit? was ist dir passiert? - GR. 1. Pers. Sg. Präs. păţe'sc, veralt. paţ u. pat, 2. păţe'şti, veralt. păţi, 3. păţe'şte, veralt. pa'te, 3. Pl. păţe'sc, veralt. pat; Konj. să păţea'scă, veralt. pa'ţă u. pa'tä. - ET. lat. patior, -Iri. - SG. ALR SN VII, K.1964. păţi"re Pl. -ţi"ri S.f. (1564 CORESI CAZ.1,198a) veralt. Erlebnis N.- ET. a păţi. păţi"t Adj. (1561 CORESI TE*1 l4;Mt 8,6) 1. erfahren, jd. der viel durchgemacht hat. Oamenii cei bătrîni, păţiţi şi îmbiaţi prin lume (SBIERA POV.302). - Substant. Tot păţitu-i priceput (Sprw.) durch Erfahrung wird man klug. Stan păţitul (Titel einer Erzählung von I.CREANGA) S., reich an Erfahrungen. La orice treabă pe Stan păţitul întreabă (Sprw.) mache dir die Erfahrung anderer zunutze. - ET. a păţi. păţitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (um l670 ANON.CAR.) veralt. Erlebnis N.- ET. a păţi. - SG. ALR SN V,K.1392. päu"n Pl. pä.u"ni S.m. (1483 DERS) 1. Pfau M., S.f. păuni "ţă, Pl. -niţe Pfauhenne F. Pană de păun Pfauenfeder. Am ieşit pe portiţă Gata ca o păuniţă Şi badea trecea pe drum Iar gata ca ş-un păun (I.-B.231). - 2. (pană de) păun, păuna 'ş, păuni'ţă S c h ö n e(r), oft liebkosend: Păunaşul tatei (AL., CL III, 270). Mere-oi colo peste drum La pana cea de păun? (I.-B.33). Mîndră ca o păuniţă (Z.1,586). Păunaşul codrilor Epithet für berühmte Räuber (AL.PP.24). - 3. păun, TR. ochi de păun Pfauenauge N. (Saturnia). - 4. păuni "ţă (MAR.INS.560) Wasserjungfer F. (Libellula depressa). - GR. S.f. ugs. auch pău'nă, Pl. -u'ne. - Dim. păuna'ş, -ne'l, Pl. -ne'i; -ni'ţ (PP.MAR.INM.353) ; f. păunioa'ră, Pl. -re; -ni "că, Pl. -ne'le. -ET. lat. pavo, -onis. -SG. ALR II/I,K.9,*SN III,K.648,IV,K.1160. păuni" siehe înpreuna. păunio"r Pl. -nio"ri S.m. (1868 BARC.) BAN. Grünling, Grünfink M. (Fringilla chlorisjMAR.ORN). - ET. păun. păuniţ,păuniţă siehe păun. păvăţa~ş (+) Pl. -ţa"şi S.m. (1688 BIBLIA) Schildträger M. Păvăţaşi (n.eA.TOtOTCLL) şi arcaşi (BIBLIA 1688 2 Chr 14,8). - ET. pavăţă (pavăză) . păvăza~r Pl. -za"ri S.m. (1794 ALEXANDRIA,CPLR 23) Schildmacher M. - ET. pavăză. păzde"re siehe puzderie. păzi" Präs. -ze"sc (1551/3 ES 57b;Mt 16,6) I. V.tr. 1. hüten, wahren, behüten, -wahren, -schützen, -wachen. Decît să-şi păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepuri (un cîrd de iepuri) u.ä. (Sprw.) Weiber hüten ist vergebliche Arbeit. Cine păzeaşte gura lui şi limba, păzeaşte de scîrbă sufletul lui (BIBLIA 1688 Spr 21,23). N-am păzit porcii împreună wir haben doch nicht Brüderschaft miteinander getrunken. Această jiganie ... îşi dă tot trupul spre ucidere şi spre zdrobire, iar capul şi-l păzeşte şi-l fereşte (MS. 1654,GCR 1,167). Li s-a recomandat să stea frumos ... şi să-şi păzească hăinuţele (VLAH.GV.51). Deaca auzi Nemitor că e grea, puse de o păzia pînă cînd născură doi gemeni (M3XA,HC 1,355) ließ er sie bewachen, brachte er sie in Gewahrsam. Păzeaşte-mă, Doamne, ca lumina ochiului (BIBLIA 1688 Ps 16,9). Să te păzească D-zeu de . .. ! Gott behüte, bewahre einen vor ...! Ce ajung ei, să păzească D-zeu! (NĂD.NUV.11,80) was aus ihnen wird, ist entsetzlich! - Absol. S-au nărăvit rumânii să nu mai poarte ... lucru ţesut şi cusut ... în casa lor. Doamne păzeşte! (RĂD.RUST.II,55) bewahre! keineswegs. Vgl. frică, sofra. -2. achtgeben. -3. veralt. beobachten. De veţi umbla întru poruncile mele şi învăţăturile mele veţi păzi (BIBLIA 1688 Lv 26,3) werdet ihr in meinen Satzungen wandeln und meine Gebote halten. Praznicele svinte ale tale păzire 46 şi ... svînta duminecă ei nu păzescu (MS. 16. JhvGCR 1,2). Ţiganul ... au început ... a striga: D-zeu să-l ierte! D-zeu să-l hodinească! şi tot aşa o păzea (SBIE-RA POV.289) und fuhr immer in dieser Weise fort. - 4. c. sich etw. angelegen sein lassen, es unbekümmert tun, sich darin nicht stören lassen. Elu-şi păzia jocurile şi berile şi mîncările (MOXA,HC I, 389) er ließ sich von seinen ... nicht abhalten. Dară vaca îşi păzea treaba şi tot rumega (SBIERA POV.292) ließ sich nicht stören. Păzeşte-ţi treaba! kümmere dich um dich! Vgl. praştie. - II. V.intr. 1. achtgeben. Moaşa îl scaldă (pe prunc) cu apă caldă, păzind ca să nu-l ajungă apa pe cap (MAR.NAŞT.86). Antioh Vodă ... păzi de trecu căru- 2 ţele cu banii (NECULCE,LET. 11,259) . Au păzit cînd 2 au ieşit împăratul la primblare (MIR.COSTIN,LET. I, 309) er paßte ... ab. Păzeşte!, păziţi!, ugs. păzea! Vorsicht!, Achtung! wird zu im Weg Stehenden gesagt. -2. fortfahren. Vezirul nu-i făcea răspuns 2 şi tot păzia de se bătea (NECULCE,LET. 11,326) kämpfte ruhig weiter. - III. a se păzi (de c.) sich (vor s t w.) hüten, in d u h L ne h m e n. Neputînd să să păzască De urgie împărătiască (EN. COGALNICEANU,GCR II,112;LET.2 111,275:să-Z). - GR. 3. Pers. Sg. Präs. păze'şte, veralt. pa'ză; Konj. să păzea~scă> veralt. să pază (BIBIC. PP.251) . - ET. asl. paziti. - SG. ALR II/I,K.169;SN III,K.673;II/I MN 2243,46; VII, K.2107. păzi"re S.f, (1570 CORESI LIT.7a) veralt, 1.Aufsicht F. -2. Beachtung F. (eines Gesetzes etc.). ~ ET. a păzi. păzit Adj. (1688 BIBLIA Gn 41,36) 1. bewacht, behütet. -2. bewahrt, geschützt (CANT.IST.59). - ET. a păzi. păzito"r (um l48l DERS) I. Adj. (b e)h ü t e n d. înger păzitor Schutzengel. - II. S.m. 1.Wächter, Hüter M. -2. veralt. Beschützer M. Pînă îl curăţescu păzitorii şi-l păzescu di toat£ răutăţile şi primejdiile (NEAGOE ÎNV.2 157b). - 3. veralt. S.f. păzitoare Wache, Garde F. -4. veralt. Gefängnis N. - 5. veralt. Sterndeuter M. - ET. a păzi. - SG. ALR SN V,K.1298. păzitu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 554) veralt. Beachtung F. (eines Gesetzes etc.). în păzitura (poruncilor) acelora este plată multă (PS.1651 Ps 18,11,GCR 1,154). -2. Schutz M. - ET. a păzi. pe Prâp. (1514 DERS) 1.a u f a) (Ort :) Pe masă, cîmp, mare, pămînt auf dem Tisch, Feld, Meer, auf der Erde. Fericit omul carele ... pre scaunul ucigaşilor n-au şezut (BIBLIA 1688 Ps I,1). Vgl. loc 2. e. u. f. -b) (Richtung:) Pe masă, cîmp, mare, pămînt auf den Tisch, das Feld, Meer, auf die Erde. Luo ... Moisi muiarea sa şi ficiorii săi şi 2 puse pre ei pre asin (PO 190;Ex 4,20). -c) (zeitliches Ziel:) Amîn-o pe altă dată verschiebe es auf ein anderes Mal. - d) (fig.:) A se pune pe lucru sich an die Arbeit machen, an die Arbeit gehen; vgl. a aşeza II. 3. El ... îşi sleia toate puterile minţii pe certuri (VLAH.DAN 11,163) erschöpfte ... in, verschwendete ... auf ... Panicu n-a muncit pe paralele lui ... A moştenit (DEL.P.95) P. hat sein Geld nicht erarbeitet. Vgl. gîscă 1. Acel păcat iaste pre preotul (PRAV.GOV.65a) jene Sünde fällt auf den Priester zurück. Mă supăr, sînt mînios pc. ich werde, bin auf jdn. böse. Ţi-ai luat urît pe-o zi Şi ţi-o fi pînă-i trăi; Ţi-ai luat urît pe-o noapte Şi ţi-o fi pînă la moarte (I.-B.247) . Pe vecie auf, für irrmer. Asigurare pe viaţă Lebensversicherung. Ar fi bine să te laşi pe azi de lucru (AL.ÜP.I,1558) für heute. Cît face pe an? wieviel beträgt es pro Jahr, jährlich? O dată, de trei ori pe zi, lună etc. ein-, dreimal täglich, monatlich etc. Cît să-ţi dau pe an ca să te tocmeşti la mine? (CREANGĂ 1902,233). E pe moarte, pe sfîrşite er liegt im Sterben, es geht zu Ende mit ihm. Aici e pe treabă hier heißt es arbeiten. C-acum e pe vitejie, Pe vinceală sau robie! (AL.PP.197) jetzt heißt es tapfer sein, siegen oder in die Knechtschaft geraten. Cînd era pe adormire (mama) le cînta (copiilor) (AL.POEZII 11,182) wenn sie ein-schlafen sollten. Dacă-i pe aceia (CARAG.SCH.N.279) wenn es sich darum handelt. Voi cu toţii ... pe-apă-rare! (AL.OP.I,1483) an die Verteidigung; vgl= zu diesem u. den folgd= Beisp, -3. c. Bursierii din clasele superioare ale cărora palme erau gata pe bătaie (DEL.P.202) zum Schlagen. 0 mîndră fată mare, Gătită pe măritare (AL.POEZII 11,51) zum Heiraten bereit. 2 Eu n-am venit pre bătaie, ce pre pace (NECULCE,LET. 11,324) nicht um des Kampfes, sondern um des Friedens Willen. Bucurie pe toată lumea (CARAG.SCH.N.281) alle waren hocherfreut. Dacă ar fi trăit, ce bucurie ar fi fost pe ea acum! (BASS.V.51) wie selig wäre sie jetzt. Ce veselie mare fu pe Costin în zilele culesului! (OD.-SL.190) wie vergnügt war C. Vlădica ... l-o trîntit la butuc trei zile şi trei nopţi, numai pe apuşoară şi pe o mînă de hrişcă (BOGD.POV.147) bei Wasser und einer Handvoll Buchweizen. Nu ţi-a merge tot aşa, pe somn, pe mîncare şi pe bere (AL. OP.1,611) daß du mit Schlafen, Essen und Trinken dein Leben zubringst. Nicolai Vodă ... scria la dînsul şi de-acolo iar scrisori pe scrisori veneau (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,84) kamen unzählige Briefe. Seară pe seară 47 pe o aştepta (POP.NUV.176) Abend für Abend. Zi pe zi am muncit, părăluţă am pus lingă părăluţă (CL XV,425). - In Verbindung mit best. Subst., Verben etc. siehe die betr. Art. - 2. (Nahe von Flüssen etc.:) a n. Pe rîu, lac, mare am Fluß, See, Meer, pe malul Rinului am Ufer des Rheins. Pe Argeş in gios, Pe un mal frumos, Negru Vodă trece (AL.PP.186). L-au închis în cetatea Siregiului ... pre apa ce se chiamă Varta (NEC.COSTIN,LET.2 1,142). Frankfurt pe Oder Fr. an der Oder. - 3. LV. a) vgl. peste: üb e r. Sa 2 domnească pre peştii măriei (PO 14;Gn 1,26) die da herrschen über die Fische im Meer. Cum ai dat lui putere pre tot trupul (NT 1648 Jo 17,2) wie du ihm Macht gegeben hast über alles Fleisch. Şi 2 pre călărime era Martin Farcaş (NEC.COSTIN,LET. 1,442) M.F. stand der Reiterschaft vor. So bisw. noch jetzt: Sînt stăpîn pe faptele mele ich bin Herr über meine Handlungen. - b) vgl. asupra, împotriva: gegen. S-au ridicat boierii şi ţara pre Alexandru Vodă (MIR.COSTIN,LET.2 1,293). - c) vgl. spre: zu. Rîndul aceştii cărări mici povăţui-toare pre fapte bune (CAR.PRE SC.,CCR 127). Numai atunci să cheltuieşti cindu-i lipsă pre slava şi pre cinstea lui D-zeu (CAR.PRE SC.,CCR 131). Vgl. 1. d. - d) vgl. prin: durch. I-a trimis (D-zeu lui Ahav) cuvînt pre proorocul Ilie cumcă va să-i rîdice împărăţia (ANTIM DID.103). Iară capul lui Bator Andrieş l-au trimis (Mihai Vodă) pre solii 2 săi la împăratul nemţesc (MIR.COSTIN,LET. 1,254) . Pre mijlocul săborului celui mare fu chemat (PRAV. GQV.90a). - So TR. PP. noch jetzt: Poruncitu-mi-a mîndra Pe un pui de rîndunea Să mă duc pînă la ea; Ş-am răspuns pe-un pui de cuc Că zău nu poci să mă duc (I.-B.132). - e) an. D-zeu ... plătind păcatul 2 părinţilor pe feciori (SPAT.MIL.,LET. 1,96). - f) w e g e n> u m.s Bătîndu—se pe domnia acelei ţări (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.52). - 4. (Weg,den etw. nirrmt:) pe uşă, fereastră etc. zur Tür, zum Fenster etc. hinein, herein, hinaus, heraus. Sari pe fereastra! springe zum Fenster hinaus! L-am dat pe scări ich habe ihn die Treppe hinabgeworfen. Nu încape pe uşă er geht nicht durch die Tür. Convoiul a trecut pe Strada Mare der Leichenzug ist über die Hauptstraße gezogen. El mă ia de cîrpuşoară Şi mă dă pe uşă-afară (I.-B.462). Bătu vîntul pe fereastră (I.-B.216). Dragostele ne-vesteşti Mi te bagă pe fereşti Şi te scot pe unde pot, Pe sub straşină, prin pod! (I.-B.393). Apoi l-a podidit sîngele pe nas şi pe gură ş-a murit (CARAG.T.I,49). După aceia s-au dus pe-aiurea acasă (SBIERA POV. 172) auf einem anderen Weg. Un bălaur ... care vărsa jeratec pe gură (CREANGA 1902,136) feuerspeiender Drache, li mergeau sarmalele întregi pe gît (CREANGA 1902,168) die Kehle hiriab. Pe mii de ţevii iese uciderea-nmiită (AL.POEZII 11,158; Schilderung einer Schlacht) aus Tausenden von Rohren. - 5. (begleitender Umstand, bes.meteorologischer Natur): bei. Pe soare, lună, ploaie, vînt, vreme frumoasă, răcoare bei Sonnen-, Mondschein, Regen(-wetter), Wind, schönem, kühlem Wetter. Pe vremea aceea zu jener Zeit. Se procedează ... la semănat pe un timp cînd nu bate vîntul (DATC. HORT.158). Pe sară, corabia ... îşi întindea pînzele şi ridica ancora (GHICA,CL XVIII,20) zur'Abendzeit, am Abend. Pe toamnă murise Michelson (GHICA 19) zur Herbstzeit, im Herbst. Pe minunt îs gata (SPER.AN.1 1,33) im Nu. Incet-încet, pe-nserate, s-au împuţinat drumeţii (CARAG.SCH.N.254) bei Einbruch der Nacht. - 6. (Tausch,Preis:) um, gegen, für. (Grigorie 2 Vodă) da moldovenilor carne pe orz (NECULCE,LET. II, 394). Să nu-şi deie viaţă fără grijă pe viaţă cu gri- 2 jă şi cu cumpănă (MIR.COSTIN,LET. 1,295) . "Ţi-l duc eu!" (sacul). "Cum?" "Pe plată" (COŞBUC 33). Să-i duc o poştie sacul P-un singur sărutat! (COŞBUC 34)* Atunci craiul ... au strîns oaste pe bani (URECHE, 2 LET. 1,177). Pe un preţ de nimic für einen Spottpreis. Atîta rămase de sărac într-o mică de ceas, cît ....... . _ 2 o picătură de apă n-avea pre ce să cumpere ^vakl.cAz.. I,329a). Lucrează pe mult şi pe puţin (PANN,CL V,366) . Pun rămăşag pe ce voieşti (XEN.BR.157). Vgl. frate 1.-7. (Veranlassung:) auf (...hin). Un profesor ... era destituit pe spusa unui călugăr muscal ... că auzise pe acest profesor enunţînd idei liberale (GHICA 253) . Pe un singur ordin al lui Gavanazoglu a zburat capul boierului moldovean Hasanache (GHICA V). Nevrînd soră-sa ... să vie pre scrisorile tătîne-său (MIR.COSTIN,LET. 1,339). Pre sfatul boierilor ... au purces (Mihai) din Bucureşti 2 (MIR.COSTIN,LET. 1,258). Numai el singur rămăsese, pre rugămintea lui Ştefan Vodă, în Iaşi (MIR.COSTIN, 2 LET. 1.330). - 8. (Beteuerung:) bei. Pre viaţă şi pre credinţă m—am giurat (CANT»IST,181)* Eu, pre dzeu, sîntu jidovinu (CV2 19a;Apg 22,3). Pe cinstea mea! bei meiner Ehre! Mă leg pe cinste şi în cuget curat (PROC.CIV.Art.196) ich verpflichte mich auf Ehre und Gewissen. - 9. (Zutat zu Speisen:) mit. Raţă pe varză Ente mit Kohl. Cofeturi pe cuişoare şi pe anison (UR.LEG.386) Nelken- und Aniskonfekt. Acadele pe orz, acadele pe vanilie ori pe mintă (DRĂGH.REŢ.304). - 10. (Maß:) z u. Dă-mi banii pe jumătate (PANN N.70) zur Hälfte. Dă-mi dar numai pe un sfert (PANN N.70) zum vierten Teil, li trebuie pe puţin o fată de-mpărat (CARAG.SCH.N.73) mindestens. încă o dată pe atîta doppelt so viel. Vgl. atît II. 1 u. 4, precum. - 11. (Gemäßheit:) nach, gemäß a) LV., vgl. după: Să facem omul pre chipul ce să 2 fie aseamine noo (PO 14;Gn 1,26) lasset uns Menschen machen, ein Bild, das uns gleich sei. Şi D-zeu făcu 2 pre om lui pre obraz (PO 14;Gn 1,27). La noiemvrie 2 în ?, pe călindarul lor (MIR.COSTIN,LET. 1,184). pe 48 Bivolii, pre firea lor ... cum au văzut apa, cum au 2 năvălit în apă (MIR.COSTIN,LET. 1,350). Să dea aju- tor craiului leşesc, pre obiceiul vechi a domnilor 2 trecuţi (NEC.COSTIN,LET. 1,150). Alexandru Vodă, fă- 2 cînd pre cuvîntul împăratului (URECHE,LET. 1,221). Pe cale le-au făcut (Constantin Vodă boierinaşilor) 2 (NECULCE,LET. 11,247) nach Gebühr. Acel rezident 2 pe dreptate au perit (NECULCE,LET. 11,249) mit Recht. I-a pus nume Catinca Pe numele mîne-sa, Pe porecla moaşă-sa (PP.ŞEZ.I,76). ~b) veralt. pe nemţie, frantuzie etc. nach deutscher, französischer etc. Art, auf deutsch, französisch etc. Eu Teodor monahul ... care pe mirenie m-am chemat Tudor (DOC.1765,BĂLC.626) als Laie. (Cartea) iaste tălmăcită de pe slovenie pre limba rumănească (NĂSIUREL 1648,GCR 1,130) aus dem Slavischen. - c) pe româneşte, nemţeşte etc. auf rumänisch, deutsch etc. -d) pe voia, placul, gustul, cheful, gîndul cuiva nach jds. Willen, Gefallen, Belieben, Wunsch. La alti le-ai făcut pe voie, Ţie -ţi-ai făcut nevoie; La alti le-ai făcut pe plac, Ţie ţi-ai făcut de cap (I.-B.223). Dare-ar bade, D-zeu Să fie pe gîndul meu! (I.-B.265). - 12. pe tăcutes sărite, apucate etc. schweigend, sprungweise,gelegentlich. Bisw. mit enklit. Artikel: Le vîră (hîrtiile de bancă) pe ne-ndoitele în portofelul lui larg (CARAG.SCH. N.180) ungefaltet. Şi întinde-te la vorbă şi la şagă cu Făt-frumos ...pe întrecutele, care mai de care (CARAG.SCH.N.281) so gab es ein langes Plaudern und Scherzen ... um die Wette. - 13. (de) pe (Kennzeichen:) a n. O cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncretitul poalelor (I.-B.34). Te cunoşti pe ochişori ... Că eşti loatră de feciori (I.-B.249) man sieht es dir an den Augen an. De pe unghie se cunoaşte leul (Sprw.) ex ungue leonem. - 14. vor adv. Bestimmung: a) vor Ortsbestimmung, um auszudrücken, daß die Handlung an mehreren Orten, wiederholt an demselben Ort, an verschiedenen Stellen desselben Ortes, an irgendeiner Stelle des Ortes geschieht: Cît a fost vara de mare, El au mas pe la coşare (AL.PP. 129) bald bei dem einen, bald bei dem anderen Speicher. Aşa-mi vine uneori Să mă sui la munţi cu flori, Să mă uit pe la surori (I.-B.201) die Schwestern, die an verschiedenen Orten wohnen, aufzusuchen. Ca sä nu ... vă învăţ pre voi şi în nărod şi pren case (BIBLIA 1688 Apg 20,20) in den Häusern. Catihetul ... rar venea pe la şcoală (CREANGĂ 1902,64). N-ar avea cine să vă mai cărăbănească aşa de des pe la tîrg (CREANGA 1902,128). Caut pe sub masă ich suche unter dem Tisch. Neşte mormente carele nu să arată, şi oameni ce îmblă pre desupra nu le ştiu (NT 1648 Lk 11,44) ihr seid wie die verdeckten Gräber, darüber die Leute laufen und wissen es nicht. Bate vîntul pe sub fagi (I.-B.112). Ori pe unde am îmbiat Odihnă n-am căpătat (I.-B.191). - Bes. zur Bezeichnung des genommenen Weges: Trec pe la poartă, pe lîngă cn. ich gehe am Tor, an jdm. vorbei. Aşa mi-a fost calea Pe la uşa maică-ta (I.-B.172) an der Tür ... vorüber. Vin pe colo, pe sub coastă Pînă la căsuţa noastră (I.-B.77) dortherum, unter dem Abhang hin. - b) drückt aus, daß der Ort, der Zeitpunkt, nur ungefähr zu verstehen ist: Cîti fvă-gari pe la Arad, Atîtea gînduri mă bat (I.-B.139) in der Gegend von A. Pe la noi in unserer Gegend, bei uns zu Hause. Hîdele ... Strigă ... De pe-ai-cea să mă duc (I.-B.188) daß ich aus dieser Gegend fortgehe. Cu banii cîti s-au dat pe ici pe colea, îşi prindea tata altă nevoie (CREANGA 1902,89) . O-chii prinseseră a i se înfunda şi a i se înegri de pe marginea pleoapelor (RĂD.RUST.II,20) am Rande. Moldova pe care oştile streine o prădară şi o arse-ră pe de toate laturile (ISP.,CL XII,169) auf allen Seiten. Cucoşul ... de pe la poartă începe a cînta: cucurigu! cucurigu! (CREANGA 1902,192) schon vom Tor an. Ugs. pe la trei gegen drei (Uhr), wog. la trei um drei (Uhr). Nimerit-au haiducii Cam pe la miezul nopţii (AL.BP.Şalga 1,73). Ei se sfătuiră, Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare (AL.PP.1). Pe atunci, pe vremea aceea zu jener Zeit, vgl. dag. în vremea aceea währenddessen. - 15. tritt vor den Objektsakkusativ in folgenden Fällen: a) stets bei Eigennamen u. als solchen geltenden Gattungsnamen: pe Petru (den) Peter, pe (bunul) D-zeu (den lieben) Gott, pe dracul den Teufel. - b) in der Regel bei Personen-, häufig auch bei Tiernamen, wenn von einem bekannten Wesen die Rede ist: pe popa den Pfarrer, pe om(ul muritor) den (sterblichen) Menschen, pe (mîndrul) cocoş den (stolzen) Hahn,* aber (un) popă, (un) om, (un) cocoş einen Pfarrer, Menschen, Hahn. A alege pc. domn jdn. zum Fürsten wählen. Ebenso bei Adj., Pron. od. Num., das ein Subst. vertritt, hier auch dann, wenn letzteres ein Sachname ist: O găsii c-o sucnă rea, Pe cea bună şi-o cîrpea (I.-B. 442). Pe cîte (fete) le-oi doftori, Prea frumos mi-or mulţumi (I.-B.374). Săruta-le-aş pe-amîndouă (fetele) (I.-B.384). Ştii, bădiţă, cum jurai ... Că pe alta n-o s-o iai? (I.-B.258). De l-ar fi pus pe-al meu (cap sub picior) (I.-B.216). Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate (I.-B.362). - Ist das Verbum von einem, das Possessivpron. vertretenden Dativ des Personalpron. begleitet, so wird pe nicht gesetzt: îşi cunoştea fratele prea bine (BASS.V.27). Cănută îşi vesti părinţii că are de gînd să se-nsoare (BASS. V.44) . - c) häuf ig bei durch un bestimmtem od. vertretenem Personen- u. Tiernamen: îşi alese mire pe un 2 fiu de împărat (ISP.LEG. 151). Chemînd Pavel pre unul den şutaşi (BIBLIA 1688 Apg 23,17) Paulus aber rief zu sich einen von den Hauptleuten. - d) stets bei bet. Personalpron., bei eine, care u. den damit zusammengesetzten Pron., bei nimeni: Pe tine, pe 49 pecetluit d-ta dich. Pe cine aştepţi? wen erwartest du? Prietenul, cerbul, arcul pe care-l caut (aber prietenul etc. ce-l caut) der Freund, Hirsch, Bogen, den ich suche. întreabă pe cineva, pe careva dintre ei frage jemanden, irgendeinen von ihnen. Nu iubeşte pe nimeni er liebt niemanden. - e) stets nach ca u. decît, um den Akk. von Nom. zu unterscheiden: Nu mă lăsa ici străină Ca pe-o floare-ntr-o grădină (I.-B. 110). Te iubesc mai mult decît pe oricine altul ich liebe dich mehr als jeden anderen (wog .decît oricine altul als jeder andere). - f) häufig auch sonst, um den Akk. als solchen zu kennzeichnen: Dacă pre iarba cîmpului ... D-zeu aşa o îmbracă, nu cu mult mai vîrtos pre voi ...? (EV.1894 Mt 6,30). Pe ochi i-aş da, dar pe tine ba (SBIERA POV.43). 0 numeşte David npîine cerească şi îngerească" , căci înmulţeşte pre suflet ca pîinea pre trup (ANTIM DID.140). îmbracă ... pe cal cu o piele de urs şi pe frîu cu una de şarpe (SBIERA POV. 41). Şcoala face pe omul om Ş-altoiul pe pomul pom (PANN FV.M.1,133 mit ungew.enklit.Art) die Schule macht den Menschen zum Menschen. - Von den vor 1600 geschriebenen Denkmälern kennen die meisten die Anwendung von pe als Akkusativzeichen noch nicht. Dem Arom., Megl.-rum. u. Istro-rum. ist sie völlig fremd. - GR. LV. u. TR. istro-rum. pre, noch allgemein erhalten in precum, împreună, pretutindeni, premelege (siehe lege 2) etc.; arom., megl.-rum. pri; MUNT, ugs. pa (vgl . ni?\Tq tctp tt 7^1 > i iJ-i igj \ « / • AH* \ -i-W • W « * -A_ .j* j ^ ^ , kleine Münze: Pfennig, Groschen M. Cît bine dobîndesc de la D-zeu ... oamenii pentru peningii ce dau în mîna preotului (S.TAINE 79). Pentru ce nu fu vîndut acesta mir în trei sute de pea- 2 nigi şi să-l dea mişeilor (VARL.CAZ. 1,87b,nach Mk 14,5). - GR. peanig (MS.1661,GCR I,180;VARL.l.c., 2 vgl.CAZ. I,90b) , pening. - ET. ksl. penegü, vgl.ahd. pfenning, mhd. pfenni(n)c, nhd. -nig (KLUGE). pea"snă (+) Pl. pe"sne S.f. (1581/2 PO) Gesang M., Lied N. Glava 2, peasn(a) a treia (DOS.,GCR 1,249). Pesne şi cuvinte a muzălor (DOC.1803,URIC.1,119). Peasnele lui Moisi (PO2 227 Glosse;Ex 15). - ET. ksl. pesnî. pecerpea"lă siehe pocerpeală. peceta'r (1689 IORGA S.D.X,96) I. S.m. Pl. -ta~ri Siegelstecher, Gra- veur M. Pecetari, potcovari, săpători în piatră (JIP.OP.68). -II. S.n. Pl. -tare Siegelring5 Stempel M. - ET. pecete. pece'te Pl. -ce"ţi S.f. (1530 BGL 225) I. Siegel, Petschaft N. Şi am pus pecetea oraşului ca să-i fie de credinţă (DOC.1591,GCR 1,38). (Vizirului) i se luă pecetea şi peste puţine zile şi capul (I.VĂCĂR.,TEZ.II,293). Dragonii cei din Moldova adunaţi, care şi pecetea Moldovei avea pe coifuri (DICN.,TEZ.II,209) das Wappen der Moldau. -2. LV. mit dem Amtssiegel versehener Steuerzettel mit der Angabe, wieviel der Betreffende zu zahlen hat. Cerca pe oameni de peceţi (NBCULCE, 2 LET. 11,416). De se vor găsi într-un pecet a se scuti cîte doi (DOC.1814,TEZ.II,377) . Vgl. a pecetlui. - 3. pecetea lui Solomon Weißwurz F., Salomonssiegel N. (Convallaria polygo-natum,FUSS). - GR. -tie, -ţVe (TEOD.PP. 175, im Reim, vgl.MAR.NUNTA 468) , veralt. peceatä; in Bdtg. 2. S.n. -cet, Pl. -turi (DOC. 1814,TEZ.II,377 flg.) . - ET. asl. pecati. - SG. ALR SN II,K.322,111,K.875,1V,K.987, 1222,ALR II/I,MN 6943,21. pecetla"r Pl. -la'ri S.m. (um l8l2 ŞINCAI HR.111,277) veralt. Siegel N. - ET. a pecetlui. - SG. ALR SN IV,K.987. pecetlui" Präs. -luie'sc (16.Jh.PS.SCH.Dt 32,34) I« V.tr. versiegeln, fig. besiegeln. Apoi (popa) pecetluieşte groapa, adecă face cruce cu hîrleţul în tuspatru păreţii groapei (MAR.ÎNM.325). (Părintele Tărăboiu) într-una avea gusturi pe care şi le pecetluia cu sîngele Domnului (SAD.CR.129). - II. selten a se pecetlui sich einpräge n. Căpitanul ... ne spuse următoarele cuvinte care se pecetluiră în mintea mea (GANE,CL XI,371) die sich mir tief ins Gedächtnis prägten. - GR. pecetli. - ET. vgl. ksl. pecatileti, magy. pecsetel. - SG. ALR SN IV,K.1221. pecetlui"nţă Pl. -lui'nţe S.f. (1743 NECULCE) veralt. Wertpapier N. Pecetluinţele cele 2 cîte de un leu (NECULCE,LET. 11,295) . - ET. a pecetlui. pecetlui're Pl. -i'ri S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 213b) 1. Besiegelung F.-2. veralt. B e s t â- tigung, Bekräftigung F. Şi să le dea 2 şi pecetluirile cele de sare (GHEORGACHI,LET. III, 317). - ET. a pecetlui. pecetlui"t (l603 BGL 86) I. Adj. vers iegelt, fig. bes iegelt. Carte ... pecetluită cu peceţi şapte (BIBLIA 1688 pecetluitor 50 Apk 5,1) versiegelt mit sieben Siegeln. - II. S.n. Pl. -i~turi LV. Anordnung, Verfügung F. Atunoe au scos Miiiai Vodă ruptă pe tară, pecetlui- 2 turi roşii-, pre fata, tot omul (NEQJLCE,LET. II, 281). - ET. a pecetlui. pecetluitoV Pl. -to'vl S.m. (1703 GCD) veralt, Siegelverwahrer M. - ET. a pecetlui. pecetluitu"ră Pl. -tu-ri S.f. (1591 DIR ) veralt. Anordnung, Verfügung F. -ET. a pecetlui. pcce*tnic Pl. -ce-tnice S.n. (l806 KLEIN) Petschaft N. Să vedea tipariul peceatnicu-lui (pre vas) (BAR.HAL.I,102). - GR. pecealnic (B.), pecelnic (POL.). - ET. pecete; wohl nach p(r)istor-nic gebildet. peci Pl. pe“ciuri S.n. (1719 URIC.VI,351) veralt. 1. Urkunde F. - 2. ehem. (de cununie) kirchl. T r a u-, E r 1 a u h n î s schein Mc Să meargă moş Vîntură-tară ca să scoată un peci pe numele lui Niţu şi pe-al meu? (AL.OP.I,1583;die Braut zur Mutter). - ET. anscheinend Kürzung von pecete. pe'cie ■ Pl. pe'cii S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Fleisch von der Keule des Rindes: Keule, Rose, Blume F. Nu~t cei pecie de vacă Nice de vităl, să-m placă (DOS.PS.V.49,57;Ps 49,14). Un trandafir umplut cu tocătură rumenă de pecie şi de muşchi (DEL. S.182). - GR. -ce (PANN PV.M.I,72;dem Versmaß zuliebe) . - ET. zu slav. peşti, petq "braten”. - SG. ALR SN IV,K.1034,1088,1761{ALRM SN III,K.902,909. pe"cine Pl. pe~cini S.f. (1815 DION.) (Fleisch-) Stück N. Taie pecini de carne din armurii dinapoi (ai calului) (DION.,TEZ. II, 222) . - GR. pecinie (ŢIPLEA), pecenie (CIH.). - ET, vgl. poln. pieczen bzw. slav. pecenije (magy.pecsenye). pecingina" Präs. -ne-z V.intr. (1683 DOS.) veralt. von Flechte befallen sein. (Ucenicul sfîntului) au pecinginat cu ra-pură de ceia ce-i dzîc elefantia (DOS.VS.Ian.19; 18b). - ET. pecingine. pecingina't Adj. (1683DOS.) veralt. 1. m i t Flechten bedeckt. -2. fleckenartig. Preste tot trupul cu bube pecinginate scîrnave (DOS.VS.Noe.10;116b). -ET. a pecingina. peci'ngine Pl. peci'ngini S.f. (1639 AIIN 1,256) Flechte F. Suferim de precingine, de rîie şi de lepră (JIP.R.65). A se întinde ca pecinginea (von Übeln:) immer weiter um sich greifen: Epidemia începuse a scădea în capitală, şi a se întinde ca o pe-cingene pe celelalte oraşe şi sate (C.NGR.,Z.II,669). - GR. pecigire (MARD.); -nă; -gene. - ET. lat. impe-tîgo, -inis} spätlat. pet-. pecingino's Adj. (1688 BIBLIA) mit Flechten behaftet. Au ghebos au pecinginos (ecpnXoc; BIBLIA 1688 Lv 21,19) . - ET. pecingine. pecme'z Pl. -me'zuri S.n. (1792 Ş.INFL.11,158) TR.BAN. Marmelade F.- GR. petmez. - ET. türk. serb. bulg. pekmez, petmez. - SG. ALR SN III, K.891;IV,K.1082. pecu“m siehe precum. pedagcTg Pl. -go'gi S.m. (1780 OXENSTIERN 11,22) Pädagoge M., spez. Heimerzieher M. - ET. gr./lat. paedagogus. pedagogic Adj. (1813 TICH.ST.5) pädagogisch. - GR. veralt. pedagog(h)icesc (ŢICH.ST.). - ET. frz. pedagogique. pedagogiV Pl. -gi'i S.f. (I8l3 TICH.ST.ll) Erziehungswissenschaft F.- GR. veralt. pedagoghie. - ET. gr./lat. paedagogia. peda'nt (um 1832 GOL.) I. Adj. pedant isch. - GR. veralt. pedantesc (GOL.CONDICA) , pedantic (C.NGR. 10) . - II. S.m. P e- d a n t M. - ET. frz. pedant. pedanterii Pl, -ri'i S.f. (1828 HEL.GR.ROM.XVI) Pedanterie F.- ET. frz. pedanterie. pedanţi"sm S.n. (1828 HEL.GR.ROM.XVI) Pedantismus M. - ET. frz. pedantisme. pedea' Pl. -de'le S.f. (1821 BELD.) MOLD. Fladenbrot N. Le-au pus ... pîine frumoasă ... şi pedele foarte albe (BELD.ETER.128). 2 - GR. pidea. - ET. türk, pide (ZENKER 233a;REDH. 462b). - SG. ALR SN IV,K.1075. pedea'psă Pl. -de-pse S.f. (um 1507 DERS) 1. LV. Erziehung F.De pedepsă şi de bunătate ce avea, (voinicul) vrednicise de la împărăţie şi se făcu boiariu polatei (ÎNDR.718). Acela carele nici din fire vreun dar, nici din pedeapsă şi învăţătură vreo vrednicie are (CANT.IST.76). - 2. Strafe F. Pedeapsa cu moartea (capitală) To- 51 pefuga desstrafe; pedeapsa cu bătaia (corporală) Prügelstrafe. A condamna (veralt.osîndi) la o pedeapsă zu einer Strafe verurteilen, a-şi lua pedeapsa seine, die verdiente Strafe erhalten; a ispăşi o pedeapsă eine Strafe verbüßen. Cei ce strică prieteşugul ... de pedeapsa lui D-zeu nu vor scăpa (MS.1812, GCR 11,211). In locul lui (Ioan Vodă) au venit iar 2 Nicolai Vodă, pedeapsa (munteni)lor (NECUI£E,LET. 11,358) ihre Geißel. (Boierii aceştea) multă pedeap- 2 să au făcut lui Petru Vodă {URECHE,LET. 1,203) taten Fürst Peter viel Ungerrech an. La drum era o pedeapsă de mers cu dînsul (GANE,D.). - GR. LV. -dep-sä. - ET. ngr. naiöeuoiQ, -6e4jiq: zur Bdtg. vgl. dt. Zucht = Erziehung u. Strafe. pedepsea"lä Pl. -se"li S.f. (1564 CORESI,DENS.IST. 11,205) LV. Erziehung F.- ET. a pedepsi. pedepsi" Präs. -se'sc (um 1500 LDSR 355/6) I. V.tr. 1.LV. erziehen. Şi deaca au murit părinţii ei, o au pedepsit pre ea (encuöeuaev aurr*|v) ca să-i fie lui femeie (BIBLIA 1688 Est 2,7) nahm ... sie auf zur Tochter. - 2. (b e)s trafen. Cînd lasă D-zeu dracii pre noi pentru păcatele noastre să ne pedepsească (COR.,GCR 1,26). Mulţi de multe ori să pedepsesc fără dreptate, căce nu caută ju-decătoriul vina (ÎNDR.,GCR 1,159). - II. a se pedepsi s i c h (ab)quâlen, (ab)martern. Le tăia mînile şi picioarele şi aşa îi lăsa de se pedep- 2 seau pînă ce mureau (NEC.COSTIN,LET. 11,36) . Cui va cădea acea norocire ... cu gîndul ... să pedepsiia şi să chinuiia (CANT.IST.88). De gust să aibă (baba) cozonaci de Paşti eu nu m-oi pedepsi şepte săptămîni (mîncînd numai fasole şi cartofe) (NAD.NUV.II,197). - ET. ngr. rcaiöeuü), -öeuau, -6&Uo; auf die Bdtg. könnte ksl. nokazati "instituere etc." u. "castigare" eingewirkt haben; vgl. umgekehrt afrz. chastiier "erziehen". - SG. ALR SN IV, K.997. pedepsire S.f. (l88l CREANGĂ) ugs. Epilepsie F.Le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie (CREANGA,CL XV,450) . - ET. epilepsie + pedeapsă. pedepsi"re Pl. -si"ri S.f. (1652 ÎNDR.) Bestrafung F. Atunce nu l-au putut sudui, temîndu-se dă pedepsire (ÎNDR.258). - ET. a pedepsi. pedepsi~t Adj. (1564 CORESI CAZ.I,29b) 1. veralt. gebildet. A noştri oameni ai locului, nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ce şi de limba elinească avînd ştiinţă (BIBLIA 1688Vorwort) . - Substantiv.: Cei învăţaţi şi pedepsiţi întru bunătăţi (ANTIM DUD.12). - Neg. nepedepsit u n- gebildet. Vizita ... unuia nepedepsit Este -] mare greutate-n casa celui procopsit (PANN PV. III, 6). -2. bestraft. - ET. a pedepsi. pedepsite"r Adj. (1563 CORESI PRAXIU 266) (be)s t ra f e n d. - Auch substantiv. - ET. a pedepsi. pedepsitu"ră S.f. (1570 FRAG.TOD.3b, TRS XVI,340) LV. Bestrafung F. - ET. a pedepsi. pedestra"ş Pl. -tra'şi S.m. (1600 DIR) veralt. 1. Fußgänger M. Copacii întru dînsul ... stau foarte deşi unul de altul, îneît nici pedestraş nu poate să străbată printr-însul (CANT. SCRIS.89).-2. Fußsoldat, Infanterist M. La fugă ce spor să fie pedestraşului 2 înaintea călăreţului (MIR.COSTIN,LET. 1,351). Trei 1 sute de pedestraşi cu foc (MIR.COSTIN,LET. 1,240) 300 Fußsoldaten mit Feuerwaffen. - ET. pedestru. pedestri" Präs. -tre"sc (um 1640 URECHE) LV. I. V.tr. absitzen lassen. Timuş au pedestrit pe căzaci jos la năvală asupra siimenilor (MIR.COSTIN,LET.1 1,310). - II. a se pedestri a b~ sitzen. (Călăreţii moldoveni) pedestrindu-se, 2 le-au săgetat caii sub nemţi (URECHE,LET. 1,140). - ET. pedestru. pedestri'me S.f. (um 1640 URECHE,LET.1 1,127) veralt. Fußvolk N., Infanterie F. Toată oastea cea cu leafă, atît călărimea cît şi pedestrimea (CANT.SCRIS.188). - ET. pedestru. pede'stru (l6.Jh.CV2 9a;Apg 20,13) veralt. I. Adj. Fußgänger-. Tocmind oastea 2 pedestră cu focul şi ou puştile (MIR»COSTIN,LETs 1,307) das Fußvolk. (Strutocamila) nu zburătoare, ce pedeastră este (CANT.IST.38). - Adverbiell: Domnul Us. cît au umblat pre pămînt, tot pedestru a um- 2 blat (VARL.CAZ. 1,92 b). Şi aşa purtaţ pedestri ... şi traş prin gunoaie şi prin baligi ... să ţînură vîrtos în credinţa Domnului Es. (DOS.VS.Dech.23, 234b) . Decît aşa cal, mai bine pedestru (CREANGĂ,CL XI,175). - II. S.m. Fußgänger, Infanterist M. Fiii lui Israil ... la 600 de mii pedestri (BIBLIA 1688 Ex 12,37) 600.000 Mann zu Fuß. -GR. f. pede(a)strä. - ET. lat. pedester, -stris; offenbar Lehnwort, wie d (nicht z) zeigt. // Erbwort (PUŞC.EW. 1295,MEYER,CANDREA) . - SG. ALR II/I,K.115; ALRM I/I,K.97;II/I,K.127. pefuga" Präs. -fu"g V.tr. (l806 KLEIN) TR. in die Flucht schlagen. Acest şoimel ... Urma le-a luat deşilor) Şi i-a pefugat peh 52 (MAR.ORN.1,107). -GR. păf- (KLEIN;B.), pefugi. - ET. a pune pe fugă. peh! Interj. (1886 CL) (geringschätzig): pah! Nişte minuni, Nae dragă! "Peh!" (CL XIX,493;von den Reizen einer Frau). - ET. onomatopoet. pehliva"n Pl. -va"ni S.m. (1683 DOS.) I. veralt. Akrobat,Seiltänzer M. Palivanii ceia ce să suie şi să pugoară pre funi (MÄRG. 69a). (Poporul) căsca gura la învîrtelile şi strâmbăturile pehlivanilor şi ale măscăricilor domneşti (FIL.CIOC.29). - 2. ugs. Gaukler, Schwindler, Scharlatan M. Un pehlivan cucuiat tocmai sus, sus pe scaunul prezidenţiei divanului domnesc (AL.,CL VII,442). Cîte-un pehlivan de băiat se alătură pe la spate şi zmac! pe mînile nunului cu nişte tărîţe (SEV.NUNTA 257) Schalk, Schelm. - GR. pelpelv- (DOS.VS.Apr.14; 84a), paliv- (MÄRG.1 I.e.), peiliv- (NECULCE,LET.2 II,215) . - ET. türk, pehlivan. pehlivăne'sc Adj. (1889 CL) Akrobaten-, Gaukler- etc. Aici e curat crailic pehlivănesc (CL XXII,595). - ET. pehlivan. pehlivăni'e Pl. -ni'i S.f. (1683 DOS.) 1. veralt. Akrobatenkunst, Seiltänzerei F. Privitoriis cumuşi era strînşi la prăviriştea pelivănieiy băteau din palme (DOS.VS. Apr.14;84a). Ciocoi grecesc ... făcînd "pehlivănii" pentru ca să rîdă boierii (AL.OP.I,1344). - 2. ugs. Gaukelei, Scharlatanerie F., Schwindel M. - GR. pel-. - ET. pehlivan. pehna'lă (+) S.f. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. Not, Entbehrung F. - ET. a pehni. pehni" (+) Präs. -ne"sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. entbehren. - ET. unbek. pei'c siehe paic. pei're siehe pieire. peisa'j Pl. -sa'je S.n. (1829 CR 269) Landschaft F.- GR. peisagiu. - ET. frz. paysage, it. paesaggio. pe"jmä S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Bisamblume F. (Centaurea moschata Willd.j B.). - ET. rragy. pezsma ( < sla\j.pizmay -mo). pe"lag (+) S.n. (170U GCR I5343) Heer N., fig. Unermeßlichkeit F. - ET. ngr. neXccyoQ. pelea"g Adj. (1814 ŢICH.) ratzekahl. Văzîndu-i capul tot fără păr, pe-leg (ŢICH.355). - Fig. Birăul e peleag, plin de datorii (SLAV.,CL V,26) ohne einen Heller in der Tasche. - GR. peleg. - ET. wohl zu slav. *plehü (vgl.tschech. plech), viell. an rragy. pele "Ratte” angelehnt. - SG. ALRM I/I,K.16. peleri'n Pl. -ri"ni S.m. (1832 GOL.CONDICA) Pilger M. - ET. frz. pelerin. pelerinaj Pl. -na"je S.n. (1832 GOL.CONDICA) Pilgerfahrt, Wallfahrt F. - GR. Pl. auch -na'juri. - ET. frz. pelerinage. peleri'nä Pl. -ri'ne S.f. (1832 GOL.CONDICA) Pelerine F. - ET. frz. pelerine. pe^leş Pl. pe^leşuri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.) veralt. 1. Franse, Troddel F. Cu peleş de auru înveştită şi prea împistrită (PS.SCH.44,14). Cu peleşi de aur (CORESI PS.5 84b;Ps 44,15). - 2. Öffnung F. im Bund der Bauernhosen, durch welche die Zugschnur (brăcinarul) eingeführt wird (D.T.). - GR. pele'ş. - ET. vgl. serb. peleä "Zopf”, ukr. peleh "Haarlocke". peIeşeni S.m. Pl. (1885 H.IX,142) MUNT .Knotenblume F., (großes)Schnee-glöckchen (Leucojum;PANTU). - ET. peleş. peleti^c Pl. “ti^ce S.n. (1898 D.T.) Pinsel M. zum Verzieren von Töpferwaren. - ET. unbek. pelica^n Pl. -ca"ni S.m. (1642 CAZ.GOV.,GCR 1,102) Pelikan M. Asemănaiu-mă cu pelecanul pustinic (BIBLIA 1688 Ps 101,7) ich bin gleich wie eine Rohrdommel in der Wüste. - Vgl. babiţă. - GR. LV. pele-can. - ET. gr. TieA.exocv, frz. pelican. peli'n Pl. -li''nuri S.n. (1579 DERS) 1. B e i f u ß M. (Artemisia): piper negru gemeiner Beifuß (A.vulgaris), pelin mic Gartenbeifuß (A. pontica;FUSS), pelin (alb3 bun) Wermut M. (A. absinthium). (Profesorul) scotea cămaşa şi trimetea pe unul mai mic să i-o usuce la soare. Trebuia să-i întindem cămaşa numai pe pelin (DEL.P.322). - Der bittere Wermut ist Symbol des Kummers: Pelin beau, pelin mănînCj Pe pelin seara mă culc; Dimineaţa cînd mă scol, Cu pelin pe ochi mă spăl (PP.,Z.I,246). - 2. 53 penişoară Wermutwein M. Căutăm ... tărie şi amărîme în acele (vinaţe) ce le fac moldovenii pelinuvi (ION. CAL.196). Vgl. arminden 1. - ET. asl. pelynu, bulg. serb. pelin etc. pelina"t Adj. (1620 MOXA) mit Wermut versetzt. (El) beu pahar amar şi pelinat (MOXA,HC 1,382). Vinul pelinat ... este o băutură sănătoasă (APĂR.SAN.I,19). - ET. zu pelin. peli"ncă Pl. -lianei S.f. (1827 CHIRIACOPUL 49) MOLD.TR. 1.Windel F. Copiii ... după ce au ieşit acuma din pelinci şi au început a se tîrîi dintr-un loc într-altul (MAR.NAST. 331) . Vgl. faşă. - 2. pelincile Domnului aus Teig, Nüssen u. Honig hergestellter Kuchen, der zu Weihnachten und vor Epiphanias gegessen wird. Ciupiră din "pelincile Domnului” (SAD.CR.145). - GR. Pl. auch pelinje. - ET. vgl. ukr. pelenka, magy. pelenka < asl. pe-leno. - SG. ALR II/I,K.147. __1 jr __•<(_ v n jn riTTTnTflnnnTTT nQN peX-LU-L yd. 0.1. ^1UC j UiU-lU-n^üi. UJj -JKJ j Beifuß, Wermut M. (Artemisia); mit Wermut (A.absinthium) versetzter Branntwein: Wermutschnaps M. (dient als Hausmittel zu verschiedenen Zwecken). (Hagiul) bea peliniţă. O adună vara de prin vii, o usucă (DEL.P.157). ~ ET. pelin. pe"liţâ siehe pieliţă. peliţe"sc siehe pieliţesc. peliva"n siehe pehlivan. pe Im siehe pielm. peltea" Pl. -te'le S.f. (1844 A.0.vn,136) Fruchtgelee N., durch Kochen eingedickter Fruchtsaft. Stiu să fac ... Vutcă, dulceţuri ... Si beltele de gutăi (AL.OP.I,13). - GR. beltea. - ET. türk, pelte. pelti"c Adj. (1839 VAIL.) lispelnd. Henrieta ... prinse a vorbi cu ea limba peltică a copiilor (ZAMF.LN.126). - Auch ad-verbiell. - MOLD. dafür cepeleag. - ET. türk, peltek. - SG. ALR II/I,K.33. pelticâri"e S.f. (1839 VAIL.) selten Gelispel N. (Fu de ajuns ca să vie o rnînă de greci) pentru ca în biserică, în divan ... să nu mai auzi decît pelticărie grecească (A.DENS.IST.10). - GR. pelticăire (VAIL.). - ET. peltic. peltici" V.refl. (1839 VAIL.) selten lispeln. Inima lui era acum cît un purice şi limba i se pelticise de tot (TEL.SCH.65). - GR. pel-ticăi (VAIL.). - ET. peltic. pelticiu"ne S.f. (1862 PTB.) Lispeln N. - ET. peltic. pelungoa"să Pl. -goa"se S.f. (1868 BARC.) Gundermann fi. (Nepeta glechoma;BR.). - GR. prel- (PANŢU). - ET. wahrsch. zu prelung; das Kraut kriecht am Beden entlang u. erreicht oft eine große Länge. pembe" Adj. invar., auch substantiv. (1839 KOGÄLN., CIL I,8l) veralt. blaßrot, rosa. (Sămînţa de trifoi) bună este ... gălbie, bătînd în pembe (ION.CAL.36). în rochia-i pembea cu care a fost mireasă (NÄD.NUV.II,135). Gust pembe (S.INFL.II,289) sonderbarer, barocker Geschmack. Vgl. fistichiu 2. - GR. -bea; MOLD. pembi> pimbi; pempe. - ET. türk. penbe, pembe (REDH.^ 53b). pemi"nte etc. siehe pămint etc. pena"! Adj. (1832 GOL.CONDICA) strafrecht lieh, Stra f-. - ET. n.lat. poenalis, frz. penal. pe"nchiu siehe pinchiu. pendu"! S.n. (1795 UT) 1. Pendeluhr, Pendüle F. -2. Pendel IM., Perpendikel M. - GR. ( + ) apen-dolo (UT); S.f. pendulă. - ET. frz. pendulej apendolo < it. (orologio) a pendolo. - SG. ALRM II/I,K.376. pene"! Pl. -ne"luri S.n, (1831 HELIADE GR,P.39) Pinsel M. - GR. Pl. auch -ne'le. - ET. it. pen-nello. peni "bi! Adj. (1847 HEL.D. J. 177) 1. peinlich, unangenehm. -2. beschwerlich, mühselig. - Auch adver-biell. - ET. frz. penible. pe"ning siehe pea"ning. peni"nsulä Pl. -i'nsule S.f. (1776 C0SM0GR.l6,DLR) Halbinsel F. - ET. n.lat. peninsula, frz. peninsule. penişoa"ră Pl. -şoa"re S.f. (1631 GCR 1,75) 1. kleine Feder. -2. Zimt schwamm M. (Agaricus cinnamomeusjCIH.). - ANTHROPON. Penişoară (GCR) . - ET. pană. penitenţă 54 peniţe"nţă S.f. (1794 CAL.30) 1. Buße, Reue F. -2. Strafe F. - ET. n.lat. poenitentia, it. penitenza. peni"ţă Pl. -ni"ţe S.f. (1862 PTB.) 1. kleine Feder. - 2. Schreibfe-der F. -3. Federkraut N. (Myriophyllumj BR.;PANTU). -4. Federgras N. (Stipa pennata; CIH.) . - ET. pană. peno"s Adj. (16.Jh.PS.H.148,10) veralt. federig. - GR. pănos. - ET. pană. pe"nsie Pl. pe'nsii S.f. (1741 IORGA S.D.XII,39) 1. Pension, Rente F. -2. Ruhestand M. A ieşi la pensie in den Ruhestand treten. - GR. (+) pinsio'n (IORGA); veralt. pensio'n. - ET. n.lat. pen-sio, auch mittelbar. pensiona"r Pl. -na-ri S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.II,265) Pensionär, Rentner M. - ET. frz. pensionnaive, dt. Pensionäv. pe"nsulä Pl. pe'nsule S.f. (1825 B.) Pinsel M. - GR. pemsel (B.), penzăl. ~ ET. dt. Pinsel. - SG. ALR II/I,MN 3932,149;ALRM II/I,K.405. pentame"tru Pl. -me~tri S.m. (1757 GR.RUM.) Pentameter M. Aşijderea se află pentametvon aoatalecton (GR.RIM.2 137). - GR. veralt. pendametvu, (+) pentametvon. - ET. ngr. TievTdjaeTpov, frz. penta-metve. penticosta"r Pl. -ta"re S.n. (1588 DIR) Pentekos tarion N., Meßritual für die 50-tägige Periode zwischen Ostern u. Pfingsten. Această svîntă cavte ce să chiamS penticostav (MS.1694,GCR I,313;wog. -vion im Titel des MS.,GCR 1,312). - ET. gr. nevTriKCxrudpLOv. pentico"stä S.f. (1722 CANT.HR.246) Pfingsten (Pl.). - ET. ngr. TievTTiKOOTn • pe"ntre siehe printre. pe"ntru (l6.Jh.CV2 36a;Apg25,24) 1. Präp. 1. für: lucvez pentvu cn., pentvu bani ich arbeite für jdn. (zu seinem Nutzen od. an seiner Stelle), für, um Geld; ugs. leac pentvu duveve de măsele Mittel gegen Zahnschmerz; otvavä pentvu şoaveci Mäusegift. Ochiu pentvu ochiu, dinte pentvu dinte (BIBLIA 1688 Ex 21,24) Auge um Auge, Zahn um Zahn. - 2. w e g e n, u m (... w i 1 1 e n), halber. Pentvu ochi ca murele Ocolesc pădurile (I.-B.18). Măi bădiţă, pentvu tine Multă supăvave-mi vine (I.-B.269). Pentvu aceea, aceasta deshalb, -wegen. Pentvu numele lui D-zeu! um Himmels willen! Pentvu rrrine fă ce vvei meinetwegen, -halben, tu was du willst. Pentvu ce? warum?, weshalb?, -wegen? Pentvu cave pricină, cuvînt? aus welchem Grund? Pentvu ce au pus stîlpi de piatvä (NEC.COSTIN,LET.2 1,42). - Nach pentvu steht LV. das Subst. mit dem best. Art.: Cum este avuncată sămînţa în pămînt pentvu voada şi pentvu spoviul, aşa şi cu-vîntul lui D-zeu ave a fi semănat întvu inimile oameni Iov (VARL.CAZ.2 l,322a). 0 mîţă sălbatecă pent2*u hvana prin spini şorecînd (CANT. IST. 164) . - II. Konj . 1. pentru că w e i 1. Tu ... ai gîndit Că eu, pentru că-s negruţă, Mă bucur să-ţi fiu drăguţă (I.-B. 234). - Dafür: pentru ce că (PRAV.GOV. 3Cb) . închinu-mă lemnului cinstitei cruci, pentru ce că fu legat trupul lui D-zeu spre dînsul (PRAV.GOV.157); pentru ce: Fariseul, pentru ce se făli, căzu din toată cinstea (VARL.CAZ.^ I,7b). Andere Konstruktionen siehe căci 1.2. - 2. pentru ca să ... damit ..., pentru a ... u m zu... Să giuruiră toţi boi arii să-ş giunghe cîte un fecior ... pentru ca să întărească cuvîntul şi pohta împărătească (MS.17.Jh.,GCR 1,67). Eu, pentru a scăpa, răspunsei "da" (CL XIX,562). Bes. LV. pentvu să ... Si pentvu să împiedece pe tătari în calea lor şi într-acolo, au făcut şi cetate pre numele său Neopto-lim (MIR.COSTIN,LET.2 1,24). -GR. LV. (16./17.Jh.) häufig pren-, OLT. (17.Jh.) häufig păn-, TR. (17.Jh.) häufig pin-, ferner prin- (MS.um 1600,GCR 1,9); LM. ugs. MUNT.TR. păn-, pîn-, MUNT. bisw. pun-, OLT.TR. pin-, BAN. prănt(r)u, prînt(r)u, MUNT.TR. bisw. pen-tu, OLT.TR. bisw. pintu, TR. bisw. păntu, pîntu. -LV. öfters pentru (prentru etc.J. - Wird häufig mit dem unbest. Art. verbunden: pentr-un pic, pentr-o ţîră (I.-B.367), pentr-aceia (Ş.TAINE 54), pentr-al-te (VARL.CAZ.^ I,31b). - ET. pre-(î)ntru. also dem Ursprung nach mit printru (siehe în u* prin) identisch . Pepe"lea m. (1851 T.STAMATI,GCR 11,368) MOLD. Schelm M., entspricht dem Păcală (s.d.). Seine Streiche behandelt z.B. E.SEVASTOS,PEPELEA. ALECSANDRIs Vaudeville ARVINTE ŞI PEPELEA (OP.1,821 flg.) hat die Anekdote zum Gegenstand, nach der Pepelea sein Haus verkauft, sich aber die Benutzung eines Nagels in der Wand Vorbehalt. - Daher: Cuiul lui Pepelea die empfindliche, schwache Stelle. Pepelea ... nu putuse să ajungă la început(ul nunţii), pentru că se zăpăcise prin ţară cu poznele şi şode-niile lui (P0MP.,CL IX,191). - Als Anthroponym seit dem 16.Jh. belegt (DOR). - ET. unbek. pe"pene Pl. pe'peni S.m. (1538 BGL 235) 1. MUNT, pepene (galben Zucker-) Melone F. (Cucumis melo), pepene (verde) Wassermelone 55 perdea F. (Citrulluslanatus)j dafür MOLD, zämos bzw. harbuz. Cras-taveţii şi peapenii (touq tisttovoc) (BIBLIA 1688 Nm 11,5),, Doi pepeni într-o rrrină nu-i poţi ţine u.ä. (Sprw.) man Kann nicht zweierlei auf einmal tun. Vgl. frică. Gras oa un pepene fett wie eine Stopfgans. A sooate po. din pepeni jdn. rasend machen; a-şi ieşi din pepeni die Geduld verlieren, aus dem Häuschen geraten, aus der Haut fahren. - 2. MOLD.TR. pepene (rî-ios) Gurke F.(Cucumis sativus). Cînd pepenii (orastaveţii) au floare multă şi nu rodesc (SEZ.I, 191). - GR. Dim. pepenaş. - ET. lat. pepo, -înis (das uniat, -onis oclsiQ¥!>l'tcz nVor^hsrrciM -c slav. prăstirati, prestilati, prostreti, prostirati "ausbreiten”. - SG. ALR SN II,K.541jIV,K.1180;ALRM SN I,K.358. peşti" Präs. -te"se (l6.Jh.CV2 9b;Apg 20,16) veralt. I. V.tr. v e r-, aufschieben (B.). - II. V.intr. 1. zögern, säumen, v e r - w e i 1 e n. Cînd iară vădzu nărodul cum Moisi peşti în munte (PO2 286;Ex 32,1) da aber das Volk sah, daß Mose verzog, von dem Berg zu kommen. Cîţi şi pînă la al unsprezecelea ceas aţi pestit şi ajunset, să nu vă temeţi căce-aţi pestit (EV.1580, CCR 37). (D-zeu) dreptatea o. răsplăti nici s—a lenevi, nici va peşti (CANT.IST.263). Cît pesteşte apa pe streaşină şi cît pesteşte apa în ciur, atîta să pestească şi băiatul sau fata (MAR.NAŞT.37;Spruch zur Beschleunigung der Geburt). - 2. (ei n)s ch lummern (B.). - GR. LV. ap-. - ET. unbek. peşti"re S.f. (um 1600 HC 1,296) LV. Verzögerung F. Nemţii fără apestire vor să între în ţară (DION.,TEZ.II,177). - GR. ap-. - ET. a peşti. pesti"t (um 1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,200) LV. I. Adj. verzögert, aufgeschoben. - Neg. Neapestită vreme sosi den fugă şi Alexandru Costin (MIR.OOSTIN,LET.2 1,325) unverzüglich. - II. S.n. Leiden N. - GR. ap-. - ET. a peşti. pestitu"râ (+) S.f. (um 1563 CORESI PRAXIU 364) Wunsch M. (DENS.IST.11,220). - ET. a peşti. pestref 62 pestre"f (+) Pl. -tre"furi S.n. (1762 GHEORGACHI) (in der türk. Musik) Präludium N., Ouvertüre F. Sa poroncească lui mehterbaş3 sä zică un pestref (GHEORGACHI,LET.2 11,333). - GR. pesr- (GHICA CDNV.EC.321) . - ET. türk, peşrev. pestricio"r siehe pestri"ţ. pestriciu"ne S.f. (1705 CANT.) veralt. Buntheit F. Nici corbul negreaţa nici 0zrdosul pestriciunea a-şi muta poate (CANT.IST.86). - GR. pi-. - ET. pestriţ. - SG. ALR I/I,K.25. pestri"ţ Adj. (1497 DERS) 1. bunt(scheckig). Si-i făcu lui haină pes- J triţă (BIBLIA 1688 Gn 37,3) und machte ihm einen bunr ten Rock. Călare pre un catîr pistriţ cu negru şi cu alb (BARAC HAL.VII,199) auf einem schwarz und weiß gefleckten Maultier. -2. tü cki sc h, falsch. Veninul ce-i răscolea inima pestriţă (EMIN.,CL TV, 299). - Adverbiell: Cît de pestriţ şi de vărgat grăieşte! (CANT.IST.190). Vgl. maţ. - GR. TR. BAN. pis-. - Dim. -tricio'r. - ET. asl. pistrü. - SG. ALR II/I, K.4,45;MN 2781,105;SN II,K.277;III,K.744. pestriţi"e S.f. (I683DOS.) veralt. Buntheit F. Pestriţia şi bună-cuviin-ţa cuvintelor şi înfloritura graiurilor (DOS.VS.Ian. 30;46a). - ET. pestriţ. pestriţitu"ră S.f. (1657 CAT.CALV.l8a) veralt. Buntheit F. - ET. pestriţ. peş S. (1884 GHICA) MUNT. ugs. in der Verbindung într-un peş seitwärts geneigt, schief. Se aşeza într-un peşä pe un scaun; punea picior peste picior (LIT.). Pluta izbeşte într-un peş dunga şuvoiului (VLAH.RP.248). Aco- lo ... m-am pomenit cu trăsura într-un peş3 se rupsese osia şi rămăsese în trei roate (GHICA 243). - ET. türk. peş. peşche"ş Pl. -che"şuri S.n. (um 1710 NEC.COSTIN,Ş. INFL.11,293) veralt. Geschenk N. an eine hochstehende Persönlichkeit. Auzind Grigorie Vodă de ce s-au tîmplat lui Antonie3 nu putem arăta cîtă grijă avea domnul3 trimiţîndu-i multe peşcheşuri şi bani (EN.OOGÄLN.,LET. 2 111,202). - Bes. von seiten der um ihre Gunst Buhlenden. Leiba Lipţcanul era s-aducă peşcheş 40 de căpăţini de zăhar şi 50 de ocă de cafea (AL.OP.I,1356;der Diener des Ministers spricht). - Der Tribut an die Pforte (haraci) trug urspr. den Charakter eines peşcheş (ENC.ROM.siehe haraci). -Nur noch fam., meist ironisch: a da3 duce pc. peş- cheş jdn. gefesselt ausliefern. Poliţaiul de oraş ... hărţuise revoltanţii3 îi legase butuc şi-i dase peşcheş procurorului (AL.OP.I,115) hatte sie dem Staatsanwalt übergeben. Cînd (copiii puşi amanet) să puie piciorul pe pămînt liber3 iată că-i ajung oamenii lui Tebedeleu şi-i duc peşcheş îndărăt la Ianina (GHICA 264) führen sie in Ketten nach î. Aista îi mai rea letină decît turcii pe care i-am trimes peşcheş lui moş Scaraoschi (NÄD.NUV.I,151) die wir zum Teufel geschickt haben. - GR. bisw. -chiş (AL.,CL VII,374). - ET. türk, peşkeş. peşchi'v Pl. -chi"re S.n. (1588 DIR) Handtuch N.,auchServiette F. Ga-fio! ai dus peşchire în odaia voiajorilor (CL XV, 298). Le-au pus masa3 sofra turcească poleită cu aur3 peşchire la fieştecare cusute cu fir (BELD.ETER.128). Acsinia . . . întinse peşchir curat pe măsuţa cea rotundă şi aşeză trei tacîmuri (UR.LBG.36). - Auch von dem Kopftuch der Bäuerinnen. - GR. pi~. - ET. türk. peşkir. - 9G. ALR SN II,K.491. peşchirgi"u Pl. -gi"”i S.m. (um 1775 DUM.) ehem. Diener M., verantwortl. für Handtücher und Tischwäsche. Trase un pistol în vizirul şi nimeri în peşchirgiu (DUM., Ş.INEL. I, 294). Peşchirgi-başă ehem. Oberster M. der peşchirgii. Măria sa Vodă ... îşi usca mînile albe cu peşchirul luat de pe umărul lui peşchergi-başa. (UR.LEG.362) . - GR» -eher-, - ET. türk, peşkirci. peşi"n Adv. (1775 A.J.19) 1. bar. Mie-mi place să plătesc pe şin ... Iaca 500 de lei (AL.OP.I,284). Bem şi mîncăm ... Pe parale peşin date (PANN PV.1 1,17). - Adjektivisch: bani peşin Bargeld N. Tăierea cherestelelor să fie plătite cu ba?ii peşin (DOC. 1804,S.INFL.I, 294) . - 2. veralt. auf der Stelle. împăratul ... îi zise: "La-sâ-mă3 că n-am vreme". Văduva peşin împotrivă îi zise: "Dacă n-ai vreme3 nu mai fi împărat" (ISP.BSG.136). -GR. MUNT. auch -şim. - ET. türk. peşin3 wegen -m vgl. caimacam3 ibrişim3 indrişaim nb. -can etc.; zur Erklärung von Bdtg. 2 bedarf es des tatsächlich nicht vorhandenen, von Ş. aus türk, şimdi konstruierten * şim nicht. - SG. ALR SN IV,K.1003. peşingea" siehe netegea. pe"şte Pl. peşti S.m. (lo.Jh.CV2 62b;Ja_k 3,7) 1. Fisch M., Fische (Pl.). Pasările ceriului şi peştii mării (BIBLIA 1688 Ps 8,8) die Vögel unter dem Himmel und die Fische im Meer. A mînca3 cumpă-ra3 vinde3 prinde peşte Fisch(e) essen, kaufen, verkaufen, fangen: Avraam ... au ieşit să vîneaze peaşte (MÄRG. 22b). Tace ca peştele er ist stumm wie ein 63 petic Fisch. Vgl. a bate III.5 u. a zbate II. Cu peştele cel mic se prinde cel mare (Sprw.) von Kleinen Fischen werden Hechte groß, viele Kleine Summen machen eine große aus. Peştele cel mare înghite pe cel mic (Sprw.) große Fische fressen die Kleinen. Vgl. cap 1.20.1. Cît ai zice peşte im Handumdrehen. - In der orthodoxen Kirche wird Fisch an Mariä Verkündigung (Buna Vestire) und am Palmsonntag (Florii)3 den einzigen Tagen in der großen Fastenzeit, an denen dies gestattet ist, gegessen. - 2. Peştii Fische Pl. (Sternbild). -GR. arom. pescu. - Veralt. Pl.n. peştiuri Fische (als Ware). Grîu3 orz ... peştiuri (DOC.1809,TEZ.II,342). -Dim. peştişo'r3 TR. pescu'ţ; peşti'c (JIP.OP.67) , peştio'r (D.T.), pescule'ţ (D.). - Păsco'i Fischmännchen, Milchner, peştioa'că (CL XLIV,268) Fisch-weibchen, Rogener. - ET. lat. pîscis3 -is; pescu3 pescuţj păscoi sind Neubildungen aus dem Pl., nach cerescj Pl. -reşti etc., im Anschluß an pescar etc.; vgl. auch das ähnlich entstandene alb. peshk. - SG. ALR II/I,K. .49; ALRM SN II, K. 554. peşteră Pl. peşteri S.f. (1532 DERS) Höhle F. Si ajunseră la o peşteră mare3 şi era într-însa întunerec mare (IMS. 1799,GCR 11,168). Şi-l îngropară pre dînsul în peştera cea îndoită (BIBLIA 1688 Gn 50,12) und begruben ihn in der zwiefachen Höhle. - GR. LV. bisw. -re. - ET. ksl. peätera. - SG. ALR SN III,K.679;813. peştima"n Pl. -ma"ne S.n. MOLD. DOBR. OSTMUNT. BAN. (1792 Ş.INFL.1,295) veralt. schürzenartiger Rock der Bäuerinnen, weiter als die fotă u. nicht, wie diese, aus von ihnen selbst gewebtem Stoff angefertigt, in der Regel blau mit rotem Rand. Aniţa d-tale ... în loc de rochii cu falbalale va avea un peşti-man curat şi o cămeşă de burangic (C.NGR.338). (Copilita) îşi umplu cu aur poala pestimanului (UR.LEG. 268). -GR. pest-temal (DOC.1817,REV.TOC.III,240), BAN. S.f. -mală (WEIG.JB.III,323). - ET. türk, peşti-mal3 in allen Balkansprachen. peştişoa"râ Pl. -şoa"re S.f. (1898 GREC.,DLR) Schwimmblatt N. (Salvina natans;PANTU). - ET. peşte. peştişo"r siehe peşte. peşti"t Adj. (1705 CANT.IST.132) zum Fisch gemacht, geworden. -ET. peşte3 Eigenbildung CANT. peta"c siehe pitac1. petea" Pl. -te"le S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.1,150) TR. Band N. als Kopfschmuck der Bauernmädchen etc. Peteaua-i haină uşoară3 Suflă vîntul ş-o doboară (PP.MAR.NUNTA 707;Hochzeitslied). Pe lîngă pe-teaua aceasta (cu monete) mai înşiră încă şi alte petele de mărgele (MAR.NUNTA 290). - ET. vgl. beteală. petea'lă Pl. -te'le S.f. (1581/2 PO2 271t;Ex 28,36) 1. Silber-, Goldbändchen N., Maisfädenbüschel N. siehe beteală. - 2. Kontusion F. Ochiul cel dirept puţînel trist de o petealâ de lovitură ce să strîngea la coada ochiului (DOS.VS.Ian.30;47a). - ET. 1 siehe beteală, 2 evtl. zu pată. - SG. ALR SN IV,K.1204. pe"tec siehe petic. pete"ică S.f. (1884 H.IV,11) ugs. Ring M. aus einem gewundenen Zweig (gînj)3 mit dem die Runge (leucă) am oberen Leiterbaum (carîmb) des Bauernwagens befestigt vj i r d. — GR. —tc 'ucă3 —tio 'că. — ET. wahr sch. zu asl. potüknati "stecken". pe"tic Pl. pe"tice S.n. (1451 DLRV) 1. Stückchen Stoff, Leder, Papier etc.; F 1 e c k, Flicken, Lappen, Fetzen M. Nimeni nu va cîrpi veştmîntul vechiu cu peatec nou (BIBLIA 1688 Mt 9,16) niemand flickt ein altes Kleid mit einem Lappen von neuem Tuch. Leana ... l-a găsit numai în căma-şe3 în cămaşa sa petec de petec (DEL.P.190) in seinem über und über geflickten Hemd. Totdeauna cînd se iveşte (pe scenă) cîte un incident neprevăzut3 Milo "ştie să pună petecul" (BOGD.VECHI 229) weiß M. Hilfe, näml. petecuţ de cer (VLAH.RP. 152) . Munse muma. şi îmi lăsase peticul ăsta de pămînt (GHICA 25). Vgl. moşie 1. a. Zîna ... juca de-i mergea petecele (SBIERA POV.37) daß die Fetzen flogen. După sac3 şi petic, cum e sa-cul3 şi peticul3 ş-a găsit sacul peticul u. â. (Sprw.) sie passen zueinander (bes. von Ehegatten). - 2- fig. Makel, Fehler M. Eu sînt fecior sărac ... şi nu mă potrivesc cu un cal împărătesc! îmi cunosc eu petecul (CÄT.POV.I,11;55). - 3. fam. a-şi da în petic wieder in seine alten Fehler, Sünden verfallen. Tot vine o zi cînd lupşorii crescuţi în casele oamenilor îşi dau în petic (OD.-SL.157). - GR. -tec3 ebenso die Ableitungen; VLAH. öfters Pl. m. -tici: Printre peticii de nori (VLAH.NUV.135). - Dim. petecu'ţ3 Pl. -ţe. - ET. dürfte denselben Stamm enthalten wie pată3 pătură u. irgendwie mit it. pezzo3 port. pega3 frz. piece od..den auf gr./lat. pittacium beruhenden it. petazza3 sp. port. pedazo 3 prov. pedas Zusammenhängen. - SG. ALR SN I,K.9,29;IV,K.1165,1189,1222. peticar 64 petica~r (1823 BOBB) selten I. S.m., Pl. -ca'ri 1. Lumpensammler n. -2. Schuhflicker M. - II. S.n., P1. -ca 're Fleckerlteppich N. - GR. -te-. - ET. petic. petică Pl. petici S.f. (1709 IORGA S.D.XI,55) Lappen, Fetzen N. Cu fum de petecă te va afuma (PP.REV.TOC.III,383;Besprechung). Cît îi şede de rău cu petecă asta de tulpan (NÄD.NUV.I,1). - GR. -te-. - Dim. petecu'ţă. - ET. petic. peticări" siehe petici. peticări"e S.f. (1857POL.) Nenge F. Flecken (Pl.) Oghialurilor şi pernelor ... le curg zdrenţele cu toată petecăria cu care sînt cîrpite (RÄDUL.RUST.II,199). - GR. -te~. -ET. petic. peticet Pl. -cete S.n. (1879 CIH.11,248) Dorn M. an der Flinte etc., auf den die Zündkapsel aufgesetzt wird (PAMF.IND.153). - GR. -ţar. - ET. petiţă. petici" . Präs. -cetc V.tr. (1823 BOBB) 1. (an vielen Stellen) flicken. Tot să i-o mai petecesc3 Că cu el am să trăiesc (I.-B.277). - 2. fig. (an vielen Stellen) mit Flecken, Fetzen bedecken. Zăpezile care peticăresc ("tachent") livezile Predealului (UR.BUC.159). - 3. zerfetzen, -lumpen. Popoarele îşi peticesc cărnurile cu tunu (JIP.OP.4). - GR. -te-j peticări. - ET. petic. peticit (1862 PTB.) I. Adj. 1. geflickt. -2. mit Flecken bedeckt. O pajişte frumoasă ... petecită (”ta-chete") cu tăblii de zăpadă (UR.BUC.189). Sub cerul suv şi peticit de nouri (VLAH.NUV.178). - 3. z e r-fetzt, zerlumpt. - Auch substantiv. Astăzi? tot petecitul ar trage sä ia tot doarrme (RE-TEG.POV.I,56) jeder Lumpenkerl mochte sich heutzutage mit einer Dame verheiraten. - GR. -te-3 peticat. - II. S.n. Flicken N. - ET. a petici. peticot Adj. (1785 GR. MAIOR, G. LEX.) zerlumpt. 0 roche ... Veche3 ruptă peticoasă şi cîrpită peste tot (PANN PV. 1888 11,71). - GR. -te-. - ET. petic. petimbroată Pl. -broate S.f. (1883 BR.288) Kreuzkraut N. (Senecio). - ET. unbek. peti"ţă Pl. -ti'ţe S.f. (1851 STAM.D.) veralt. Zündhütchen N., -kapsel F. (wofür LN. capsă). Dacă dracu pune (în puşcă) praf Si alice şi petiţă Şi deodată face: paf!? (SPER.AN. 1893 111,29). - ET. anscheinend russ. ptica "Vogel” od. serb. petica "Türangel, -zapfen" etc. peti"ţie Pl. -ti'ţii S.f. (1830 CR 23) Gesuch N. - GR. veralt. -tiu'ne. - ET. frz. Petition. - SG. ALR SN IV,K.985. petli"ţă Pl. -li"ţe S.f. (um l660 STAICU 114) farbiger Tuchbesatz an der Vorderseite des Rockkragens von Uniformen: Patte F.,Riegel M. am Kragen od. Rücken. Vgl. gaicä. - ET. russ. petli ca. petrecatiie Pl. -ca"nii S.f. (1624 DRHB XVII/4,455) 1. veralt. u. ugs. Leichenbegängnis N. Să-i faceţi mortului o petrecanie frumoasă3 cu muzică (SEV.P0V.50). - 2. fam. a face de petrecanie cuiva jdm. den Garaus machen, jan. um die Ecke bringen, ins Jenseits befördern. (împăratul) îşi frămînta cugetul3 ca ce ar face să puie mîna pe hoţ spre a-i face de petrecanie (ISP.LEG.2 375). Chimiţă n-a moştenit decît vr-o cincizeci de mii de franci3 cărora le-a văzut iu-te-iute de petrecanie (VLAH.GV.98) . Două şunci dolo-fane3 aşteptînd să le fac de petrecanie (UR.BUC.137). - 3. veralt. Lebensweise, Lebensart F. Să fie volnic a se face călugăr şi a se dăspărţi de nuntă . . . pentru că mai la bine merge3 adecă întru petrecania şi viaţa ce e tocma îngerilor (ÎNDR.211). - 4. veralt. Unterhaltung, Belustigung,Kurzweil F. Si să-mbia năroadele la ospăţ şi petrecanie nemeşterşuguită (DOS. VS. Noe. 30; 178b). Si au trăgănat acea nuntă pînă a doua săptă-mînă3 cu mari petre cănii şi bişuguri (MIR.COSTIN, LET.i 1,258). Era veselie şi petrecanie ca-n zioa de Paşti (CL VI,24). - 5. LV. V o r f a 1 1 M., E r-eignis N.4 doua zi după aceia petrecanie din-tr-aceiaşi noapte au chemat împăratul ... pre vizirul (MIR.OOSTIN,LET.2 1,282). - GR. Pl. auch -cănii. - ET. a petrece, gebildet wie rătăcanie von a rătăci. - SG. ALR I/II,K.295,298. petrecate Pl. -căti S.f. (1683 DOS.VS.) 1. veralt. Lebensweise F. Pentru care vină te laşi ... negrijit cu ascuţîte petrecări? (DOS.VS. Dech.10;209a) in harter, qualvoller Lebensweise. Si să străstuia pre sine mai vîrtos cu mai greale petrecări (DOS.VS.Dech. 10;210a) . - 2. HARAH. B e gr ä b-n i s N. - ET. a petrece3 zur Bildung vgl. vînzare3 născare3 păscare3 făcare3 zăcare. - SG. ALR I/II,K.298. 65 petrece petrecäto"r Adj. (1625 SLLF 11,404) veralt. 1. begleitend. - Auch substantiv. - 2. (e r)l e b e n d. Pre şerbul Tău ... împreună pe-trecători fă-l într-a Tale vecini ce bunuri (DOS.LIT. M.mare 45b).-3. lebenslustig. -4. unterhaltsam. - EJT. a petrece. petrecătu"ră S.f. (1564 CORESI M0LIT.250b,TRS XVI 560) LV. petrecătura morţilor Leichenbegängnis N. - ET. a petrece. petre"ce Präs. -tre'c (l6.Jh.CV^ 12b;Apg 20,38 I. V.tr. 1. prin3 pe după c.3 pe de de suptul unui lucru etc. durch, hinter, unter etw. etc. (hindurc h)-führen, -ziehen. Şi petrecea pre fiii lor şi pre fetele lor pren foc (BIBLIA 1688 2 Kg 17,17) und ließen ihre Söhne und Töchter durchs Feuer gehen. Apoi să le petreci (perjele) toate prin ciur într-un vas deosebit (DRÄGH.IC.72) dann schlage sie alle durch das Sieb. Apoi doamnele îl punea ... să le petreacă firul în ace (TEL.SCH.96) ließen ihn ... den Faden in die Nadeln einfädeln. Iară pre tătari i-au petrecut (moscalii) pre supt săbiile a doi moscali şi i-au slobozit (NECULCE,LET.2 11,390). Singur lîngă foc3 Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc (EMIN.O.I, 107) lasse ich im Geist ... vorüberziehen. Si zăvo- 3 rul cel den mijloc3 pren mijlocul stîlpilor să să petreacă de o parte pînă de ceia parte (BIBLIA 1688 Ex 26,28) und sollst den mittleren Riegel mitten an den Brettern hindurchstoßen. -2. verkaufen, -treiben, -schleißen, absetzen. Ţăranii stau binişor de pe urma vinului pe care-l petrec în judeţele Argeş şi Muscel (DEL.I.V.s.V.262). Cum petreceţi icrele? "AtîtScump (DEL.P.156). - 3. veralt. petrec c. ich erfahre, erleide e t w *, ml r widerfährt s t w 5 (vgl = ; e t w = durchmachen). Să nu se teamă ... că n-ar petrece nici un rău (AXINTE,LET.2 11,151). Cad la robie şi pe- .. O trec multe şi grele necazuri şi chinuri (AXINTE,LET.A II,158). Că eu3 Doamne ... Petrec pizmă şi mustrare deasă (DOS.PS.V. 68,30) . - 4. z u-, v e r-, hinbringen. Unde3 cum ai petrecut vacanţa? wo, wie hast du die Ferien zugebracht? Un vecin bun3 cu care am petrecut multe şi lungi seri de iarnă (GHICA 13). Cine au ţinut poroncile lui D-dzău şi obiceele nesmintite 3 acela cu bine şi cu cinste ş-au petrecut viaţa (MS.um 1650,GCR 1,145). Tinereţele mele ... le trec Si le petrec Tot cu dor şi cu năcaz şi cu lacrămi pe obraz (I.-B.101). A-şi petrece timpul citind sich die Zeit mit Lesen vertreiben. - 5. pc. jdm. das Geleit geben, jdn. geleiten, [eine Strecke) begleiten (wog. a însoţia întovărăşi als Reisegenosse begleiten). Domnul ... merge ... la gazda ce este rînduită şi gătită«, petrecîndu-l şi boierii (GHEORGACHI,LE7T.2 111,299). Vin33 maică3 de mă petreci Ba- tăr ... pîn-la Beci (I.-B.295). Dar stau în drum şi o petrec Cu ochii (OOSBUC 110) ich folge ihr. Mărioa-ra . . . îl petrecu pînă-l pierdu din ochi (N&D.NUV.I, 108) sah ihm nach. - II. V.intr. 1. sein Leben zubringen, leben, sich aufhalten. Iară svînta în casa părinţilor săi petrecea (VARL.CAZ.2 II,12a). Cela ce face voia lui D-zeu, pe-treace în veaci (MÄRG.1 134b) lebt ewig. Cu megieşii ... bine petrecea3 cît la toţi avea nume bun şi dragoste (NEC. OOSTIN,LET.2 1,472) mit ... lebte er in gutem Einvernehmen. Oriunde veţi întră în casă3 aco- lo petreceţi pînă ce veţi ieşi de acolo (EV. 1894 Mk 6,10) haltet euch da auf. - 2. LV. petrec bine > rău etc. es (e r) g e h t mir gut, schlecht etc. Doao boale întru sine zavistnicul are: Una cînd petrece rău3 a doao mai mare3 Cînd priveşte pre altul că petrece bine (MIR.COSTIN,GCR 1,206). Aşa petrec domnii cu sfatul şi cu apropierea străinilor la sine (NEC.OOSTIN,LET.2 1,396). - 3. a petrece, LV. u. TR. a-şi petrece sich unterhalten, belustigen, Kurzweil treiben. Petrecem jucînd3 săltînd, vorbind şi rîzînd (GLOS. AC.). Mai mult îi plăcea să-şi petreacă cu caii (FR.-C. MOŢII 249). - 4. (s)pre cn. auf jdn. übergehen. Duhul sfînt ce iase de la părintele şi spre fiiul petreace (PRAV.GOV.84b). De la părintele iase duhul sfînt şi petreace pre fiiul (PRAV.GOV. 84b). -III. a se petrece 1. (nacheinander) d a h i n-, vo r-überziehen. Pe drumul mare trec şi se petrec Stoluri de voinici (TEDD.PP.91/92). Să se poarte derrm cu beii care se petreceau ca la moară pe tronul Munteniei (GION PORTR.53) die aufeinander folgten, einander ablösten. - 2. h i n-, vergehen. Cu aceste împrejurări se petrecuse cîtăva vreme (ODOB.DC.52) . Lumea mea cea frumuşică Se petre-ce-ntr-o nimică (I.-B.218) mein ... Leben vergeht im Nu. Orice iaste muritoriu3 cu vreme să petrece (MIR. OOSTIN,GCR 1,205). Petreoîndu-se Duca Vodă l-au astru-cat în biserica lui Alexie Balaban (NEC.OOSTIN,LET.2 11,33) als Fürst D. verschied. - 3. bisw. (physisch) herunterkommen, hinfällig werden. -4. vor sich gehen, vorgehen, sich zutragen, sich ereignen, vorfa 1 len. Te îmbeţi de feeria unui mîndru vis de vară3 Care-n tine se petrece (EMIN.0.1,159). Acel Filip ... scria turcului cele ce se petreceau la domnie (GHICA X). Cine poate şti ce se petrece în inima omului (GLOS.AC.). Ce s-a petrecut aici3 în lipsa mea? (GLOS.AC.). - GR. Konj. să -treacă; Irrr perat. -treci; Perf. -trecu'i; Part. -trecu't; Ger. -trecî'nd; Verbaladj. -trecăto'r. - ET. lat. *per-traîcio3 -are über *pretrece (vgl. a precepe3 a pre-veghia < percipere3 *pervîgîlare u. a trece < traî-cere), dessen erstes r dann durch Dissimilation schwand. - SG. ALR II/I,MN 2669,77;ALR SN V,K.1143. petrecere 66 petre "cere Pl. -tre'ceri S.f. (um 1580 GLOS.BOGD.394b) 1. Durchziehen N. -2. Verbringen N. (der Zeit). - 3. LV. Begleitung F., Geleiten IM. Nicolai Vodă nice -petrecerea 2 lui n-au vrut să primească (NEC.COSTIN, LET. 11,86). -4. Aufenthalt M. (Goţii) în lunga petrecere a lor în Dacia, lăsară multe urme (BÄLC.9) während ihres ... Aufenthalts. - 5. LV. Ergehen N. Din aceiaşi îngrijire ce avem pentru folosul şi buna petrecere a lăcuitorilor (DOC.1817,TEZ.II,361) das Wohlergehen. -6. Unterha ltung, Belustigung, Kurzwei 1 F., Zeit- vertreib M. Petrecerea fără femei e ca nunta fără lăutari (FIL.,Z.IV,548). (Tinerii) defăimau ... petrecerile holteiei (C.NGR.68). Boierul Andrei, cu toată vîrsta, era frumos şi om de petrecere (SAD. POV.224) lebenslustig. - 7. LV. T o d ^.Sterben N. (BIBLIA. 1688 Vorwort) . - Vgl. DOS.: VIATA ŞI PETRECEREA SVINTILOR. - ET. a petrece. petrecu"t Adj. (1650 BRV 1,177) 1. (hindurch)gezogen. Cu braţele petrecute molatec pe după gîtul lui (DEL.P.37) die Arme ... um seinen Hals geschlungen. - 2. LV. überschritten, veraltet. Acest paşă era petrecut cu bătrîneţele (AMIRAS,LET.2 111,173) altersschwach. - GR. pestrecut (B.). - ET. a petrece. - SG. ALR II/I,K.84,108. petro"! S.n. (1703 GCD) Petroleum N. - GR. petrole'u, petrole'iu (ŞINCAI N.37). - ET. frz. petrole, dt. Petroleum. peţc siehe beţe. peţi" Präs. ~ţe"sc V.tr. (1593 DIR) o fată um ein Mädchen (für sich ou. einen ändern) werben, anhalten, freien. N-am venit să prînzim, Ci pe Chira s-o peţim (I.-B.493). Si dac-a fost peţită des, E lucru tare cu-nţeles (COŞB.16). - ET. lat. peto, -tivi, -tîtum, -tere. - SG. ALR II/I,MN 2674,78. peţi"t (1581 PRL 224a) I. Adj. umworben. -II. S.n. Freien, Werben N. Ce are neică de nu i-a primit (Sultănica) veţitul? (DEL.S.15) warum sie seine Werbung nicht angenommen hat? - Adverbiell; A mergesa se duce, a umbla în peţit(e), împeţit, la (îm)peţit(e) u. ä. auf Brautschau, auf Freiersfüßen gehen: Vlad, flăcău, vrea să se-nsoare Si se duse în peţit La un om ce-avea o fată (BOGD.POV.76). Bogdan-Vodă, plecînd împeţit în Polonia, ceruse o prinţesă de la Curte să-i fie doamnă (SAD.POV.1). Te-ai apucat de împeţit lumea? (ZAMF.LN.108). - ET. a peţi. peţito"r Pl. -to'ri S.m. (um 1670 ANON.CAR.) Brautwerber M. Un june-ntr-o vreme rugă pe oarecine Peţitor să meargă-n satele vecine (PANN PV.M.1,129). - S.f. peţitoare. - ET. a peţi. - SG. ALR II/I, MIM 2672, 77; ALRM II/I,K.205. peţitori"e S.f. (1857 POL.) Brautwerberamt N. Mi-am isprăvit pe-ţitoria (AL.OP.I,775). - ET. peţitor. pevecioa"rä siehe pavăză. pe"veţ Pl. pe'veţi S.m. (1632 EUSTR.PRAV.100) LV. (Tempel-, Kirchen-) Sänger M. Si David şi tot Israilul jucînd naintea lui D-zeu ... cu peaveţi şi cu cobuze (BIBLIA 1688 1 Chr 13,8). Protopsaltul cu al doilea cîntăreţ şi cu alţi peveţi încep a sla- vo slovi pre D-zeu cu obicinuitele cîntări (GHEORGACHI, LET.2 111,312). - ET. Ksl. pevîcî. peveţi" (+) Präs. -ţe"sc (1688 BIBLIA) LV. I. V.tr. (b e)s i n g e n. Cînta-vom şi vom pe- „ 4-^1 „ /DTDTT7v 1 COO T>r- OA 1 A \ r- V& <£ U J-WWW i. _ w .vuj. len wir singen und loben deine Macht. - II. V.intr. singen. Cînta-voi şi voi peveţi Domnului (BIBLIA 1688 Ps 26,11). Peveţuiţi Domnului cu alăută (BIBLIA 1688 Ps 97,7). - GR. peveţui, Präs. -ţuie'sc. - ET. peveţ. peveţi"e (+) S.f. (I683DOS.) LV. (Kirchen-) Gesang M. Cîntînd cu acel glas de peveţie meşteşuguită (DOS.VS.Dech.4;196a). -ET. a peveţi. pexime"dii siehe pesmet. m Qm 17-in Mm nr\QrnT-hj\ erver iiOii-L J. O. • VO iiUiJX kj.ili. V, Will J. 1 Kuppler, Zu h alte r M.; fig. schlauer Betrüger: Gauner, Spitzbube M. Un galion ce avea înlăuntru 150 de copii tineri, luaţi din Che-fea pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc .. . au dus (turcii) la Sultan Mehmet, fiind ispravnic pre acel galion un grec (iată şi pezevenchi greci!) (NEC. ___________ p OOSTIN,LET. 1,164). Un pezevenchi care ştia că baba are la gălbănaşi hăt multişori (SBIERA POV. 280) . - GR. S.f. pezeve'nche, Pl. -che; MUNT, -nghi, S.f. -nghe, -nc, S.f. -ncă (CIH.), -ng (POL.). - ET. türk, peze-venk; -ghi nach ngr. Tie^eßeYKilQ* pezevenclî"c Pl. -clî"curi S.n. (1825 CANT.SCRIS.) veralt. Kuppelei F.; fig. Gaunerei, Spitzbüberei F. Pentru că de te vei culca cu cineva, nu ai să porţi frică de pieire, numai să plăteşti banii pezevenclicului (CANT.SCRIS.289). - GR. -clic; MUNT. -nglîc. - ET. türk, pezevenklik; -gl- nach ngr. ne^eßeYAfjHi. 67 piază pezişa" siehe piezişea. pfund siehe funt. pi! Interj. (1839 C.NGR.Scris.VIII) 1. Ausruf der Abscheu; pfui! Nevestele ... 'începură ... a să uita la el cu mirare. "Fi! da slutu-i! Fi! da negru-i! (GHIB.BV.57). Fi! lume mincinoasă! ... Un fecior -în casa mea ca ginere! (CL XVI, 119). - 2. Lockruf für Enten. (Zmeoaica) să pune a ocoli lacul strigînd: pi! pi! pi! dar răţoiul nu-şi scoate capul din apă (RETEG.FOV.I,41). - ET. onomatopoet. -SG. ALR SN II,K.365. pia"stru Pl. pia^ştri S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.III, 360) Piaster M. - ET. dt. Piaster. pia^tră Pl. pie"tre S.f. (um l408 BGL) 1. S t e i n Y\.) de piatră steinern. Piatră de moară Mühlstein (vgl. alergătoare 1 u. casă^ 1); piatră scumpă Edelstein; piatră de scandal, veralt. piatra scandalei der Stein des Anstoßes; a arunca, da cu pietre în cn. mit Steinen nach jdm. werfen; a ucide cu pietre steinigen; a scoate apă, lapte din piatră (seacă) Wunderdinge verrichten, Unglaubliches leisten. Muntenii ... în ţara noastră să nu rămîie piatră pre piatră se ne-Voiau (MUŞTE,LET.2 111,86) daß ... Kein Stein auf dem anderen bliebe. Mi-ai luat, ridicat o piatră de pe inimă du hast mir einen Stein vom Herzen genommen .Cînd are cineva o piatră la inimă, cică i se duce veselia (I.NGR.,CL XIII, 28) eine drückende Sorge auf dem Herzen. Inorogul ... sau vreodată pe piatră, sau vreodată supt piatră a fi socotia (CANT. IST.306) daß er einmal entweder auf der höchsten Stufe des Glücks oder auf der tiefsten des Unglücks stehen werde. Băietul cel mare , * . izu avea noroc de fel şi toate-i mergeau ca din piatră (BOGD.POV.194) alles kam ihm schwer an; Ggs. ca din apă, vgl. apă 10.c. - Fam. ugs. piatră seacă Steinwüste, in Wendungen wie: (Ei erau) buni la inimă de puteai trăi cu ei în piatră seacă (C&T.POV. I, 63) . Cînd zici d-ta, Merg şi-n piatra seacă (SPER.AN.1892 1,37) etwa: ins Feuer. Cînd păcatul paşte pe om, cu anevoie scapi, chiar de te-ai vîrî în piatra seacă (PP.NÄD.NUV.I, 88). - Ugs. scaunul de piatră der Richterstuhl (beim Jüngsten Gericht): La scaunul cel de piatră Unde merge lumea toată, Vom merge şi noi odată (PP.MAR. ÎISM. 525;Totenklage). Nu gîndeşti vr-odată Că-i merge la judecată La divanul cel de chiatră? (MAR.ÎNM.482). -Jocul în cinci pietre (ISP.JUC.34) Spiel mit fünf Steinen, die in die Höhe geworfen u. mit dem Handrük-ken aufgefangen werden. - Sprw. (vgl. cap I.2G, muşchi^, tare 3, nebun 1, a crăpa II. 2. a):Apa trece, pietrele ră-rrtîn auch das schwerste Gewitter geht vorüber. Picătura (mică) găureşte piatra u.ä. steter Tropfen höhlt den Stein. - 2. im Namen von Mineralien etc.: piatră acră Alaun M., vînătă Kupfervitrio 1 N., roşie (JIP.OP.74) Rot(eisen)stein M., de fier (CL XIV, 721) Eisenstein M., - e r z N., piatra iadului Höllenstein M.-3. piatră (în, la băşică, rinichi, fiere Blasen-, Nie-r e n-, Galle n-) Stein M. -4. Hagel M. Voi ploa în ceasul acesta mîine piatră (xâAa£av) foarte multă (BIBLIA 1688 Ex 9,18) ich will morgen um diese Zeit einen sehr großen Hagel regnen lassen. Si piatră pre multe locuri au căzut (NEC.COSTIN,LET.1 I,App. 100). - GR. veralt. Pl. pietri. - Dim. pietricea', -ci'că, Pl. -ce'le; pietru'ţă (CANT. IST. 92) . - Augm. pietro'i S.n., Pl. -troa'ie. - ET. lat. petra. - SG. ALR SN I,K.227;II,K.514,580;III,789;V,K.1289,1431; ALRM SN I,K.394;II,K.830. pia"ţă Pl. pie"ţe S.f. (um I67O ANON.CAR.) 1. P 1 a t z M. Piaţa Teatrului, Sf. Gheorghe Theater-, St. Georgsplatz. -2. Marktplatz, Markt M. Cursul schimbului pe pieţele străine der Wechselkurs auf den ausländischen Märkten. Vgl. gardă, Mă duc la piaţă, ich gehp auf rlpn Markt- Un ovrei cumpărător Carele de chilipiruri era-n piaţ precupitor (PANN NASTR.lO). Ehem. Comandantura pieţei die Qrtskommandantur. - GR. MUNT, veralt- pîaţ, TR. BAN. pia'ţj Pl. -a'ţuri S.n. - ET. it. piazza, auch mittelb., ngr. TCidxoa, magy. piac, serb. pija-ca. - SG. ALR SN III,K.904. pia"zä Pl. pie"ze S.f. (1649 MARD.) piază bună, rea gutes, böses (od. übles) Vorzeichen; Vorbedeutung F., j d., der Glück, Unglück bringt, Glücks-, Unglücksvogel M. Ca sä conjur piaza rea ... aruncam în mare, din timp în timpj cîte trei gologani (GHICA 383). Marţea să nu se pună porwrib în pămînt, căci e zi cu pieze rele (I0N.SUP.60) ein Unglückstag. Ţiganul ... are pieze bune, căci cînd te-i întîlni cu el în drum, îţi merge bine (ŞEZ.1,215) bringt Glück. împăratul ... văzînd că logodnica fiului său e piază rea, fiindcă, de cînd a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag (ISP.LBG.2 363). - MOLD. dafür Pl. m. piezi (chezi, oheji) buni, răi: Strutocămila ... pasăre a fi vrednică este şi încă nu fietece pasăre, ce aşeşi slăvită, lăudată şi în buni chedzi luată (CANT.IST.31) nicht nur ein gewöhnlicher Vogel, sondern ... auch glückbringend. Norodul jurînd pre che-zii cei buni sau pentru norocirea împăratului (MIR. COSTIN,LET.2 1,28). (Pierderea steagului) la oştenii acestei părţi şi în loc de necinste şi în loc de piezi răi ... să socoteşte (MIR.OOSTIN,LET.1 1,248). Acu s-a tăiat chejii răi, s-a curmat făcutul (UR.LBG. 116) der Zauber ist gebrochen. - ET. piază u. piez dürften dess. Ursprungs sein. pic 68 pic (1681 DOS.TR.) I. S.n. Pl. pi'curi 1. Tropfen M. Vîntul zvîr-le-n geamuri grele picuri (EMIN.O.I,119). Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop (OOŞB.163). Alţii lua picuri de sfîntul lor sînge3 alţii din giolgiuri (DOS.VS.Martie 11;28b). Nu s-ascund de cătră tine ... Doamne sfinte3 Nice picul cel de lacrămri3 nice de suspin vr-o parte (DOS.TR.,CCR 227). Ai streşinilor ciucuri plîng Şi lacrimile lor3 cu picule în lăculeţe jos se strîng (RÄDUL.RUST.I,184) die Eiszapfen am Dach ... tropfenweise ... - Pic de apă von Wasser triefend, pudelnaß: (Ţiganul) de-abia cu suflet scapă Asudat şi pic de apă (SPER.AN.1893 111,42). - 2. un pic ein wenig, ein bißchen. Am fost trimis la pansion ... ca să-nvăţ ... un pic de nemţească3 un pic de grecească (GHICA 73). Ne întrerupem aci un pic pentru a face o observaţiune (HASDEU I.V. 110). Bes. mit Neg.: Pic de nour nu se vedea (ISP.LEG.2 246) Kein Wölkchen war zu sehen. Nu găsiră nici pic de urmă (ISP.LEG.2 162) nicht die geringste Spur. Eu încă n-am amijit nici pic (BOGD.BURS.44) Keinen AugenblicK. N-am bani nici chic (AL.OP.I,456) ich ^ I, ^ ^ _ I J ~ __ „* „ . J- M. . ~ -i_ "7 _ . -7 - ~ -•‘v/. MUUC INCIIICII MBA -Lei . LjJL-U. UHl U U 1/tJ . IV U ö IsU UUCJUC-UL- (J O U e picul (LIT.) er stand Keinen AugenblicK still. Fără pic de boală3 aşa sănătos fiind3 s-au dus (EN. OOGÄLN.,LET.2 111,230). - GR. in Bdtg. 1 auch, bes. TR., S.m. pi 'cur. - Dim. picu 'ş3 picuru 'ş3 Pl. -ru 'şuri3 in Bdtg. 2 picu'ţ3 picule 'ţ3 Pl. -le'ţe, II. Interj., ahmt das Tropfen nach: tropf! Două la~ crämi mari îi pică (împărătesei) din amîndoi ochii3 pic3 pic (DEL.I.V.ş.V.196). Moara se-nvîrtea; făina curgea pic3 pic (RÄDUL.RUST.II,159). Ţîrîitul ploii3 pic-picul streşinilor (NÄD.NUV.I,135) das Tropfen. -ET. Ahmt, wie das gleichbedeutende alb. pike3 den Schall des fallenden Tropfens nach, wog. in lat. pi-cus "Specht" u. den damit zusammenhängenden roman. Wörtern (it. piccare3 frz. piquer etc., vgl. dt. pik-ken3 engl, to pick) die gleiche Lautfolge den durch den aufschlagenden spitzen Schnabel etc. hervorgebrachten Schall wiedergibtj ob zwischen beiden Stämmen ein Zshg. besteht, muß dahingestellt bleiben. -SG. ALR SN V,K.1488. pica" Präs. pic (l6.Jh.PS.SCH.71,6) I. V.intr. 1. tropfen, triefen, tröpfeln, träufeln. Capul lui Ioan Botezătoriul tăiat3 din carele încă tot pică sînge fierbinte (MÄRG.2 104b). Picînd3 picînd baltă se face (PANN PV.M.II,129) viele kleine Summen bilden eine große. Ca o picătură ce pică pre pămînt (PSALT.RÎMN.71,6). Si văzu unde pica dintr-o ramură acelui copaciu cîte o picătură de miere (MS. 1654,GCR 1,165). Dacă nu curge3 tot pică (Sprw.) regnet's nicht, so tröpfelt's doch. Norocul ... unora varsă3 iar altora nici pică (CANT.IST. 88) das Glück ... gibt's dem einen mit Scheffeln, dem ändern nicht einmal mit Löffeln. - MUNT. ugs. frumos de pică wunderschön: Ea frumoasă de pica3 el frumos ca un bujor (ISP.LEG.2 387). - 2. häufig, bes. MOLD. a) f a 1 1 e n. Pică frunza de pe nuc (I.-B.159). Si-l trasă preste pietri ascuţîte de să tăie şi pică bucăţi (DOS.VS.Sept.29;37b) bis er in Stücken auf den Boden fiel. (Pasărea) lăsă să-i pice din cioc pe o -blîncul şelei voinicelului o piatră de zamfir (OD.PS. 213) . Picat-au mulţi boieri la acea năvală fără socoteală (NEC.OOSTIN,LET.2 11,4). Ţiganul ... nebun de bucurie că-ntr-un loc aşa picase3 zice: Bai să şed aice! (SPER.AN.1892 1,188). Vgl. bot 2, muc I, nătă-fleţj oboseală3 pară^3 picior 1, tronc. - b) f a 1- 1 e n (zu bestimmter Zeit eintreten). De luni care pică Pînă dumenică (AL.PP.9) vom kommenden Montag an. Logodită sînt de mică Şi azi3 mîne3 nunta-mi pică (TEOD.PP.83). - c) eintreffen. Aştept din ceas în ceas să pice curierul de la Tarigrad (GHICA, CL XV, 340) . După vr-o cîteva minute3 iată că pică şi bărbatul ei (SBIEUA POV.53). - d) cuiva jdm. z u- f a 1 1 e n. Norocul cînd pică omului3 atunci să 2 ştie să-l apuce şi să-l păstreze (ISP.LEG. 292). Poate tot ne-a pica ceva mai bine (BOGD.POV.19) vielleicht wird es uns etwas besser gehen. - II. V.tr.: ceară etc. pe c. Wachs etc. auf etw. tropfen lassen, tröpfeln; c. cu ceară etc. etw. mit Wachs etc. betröpfeln. în zioa aceia pica-vor munţii dulceaţă (BIBLIA 1688 Joel 3,18) werden ... von Süßigkeit triefen. Aduci meşteri de direg (casa) să nu te pice ploaia (MÄRG.2 75a). - Refl. a se pica: Mai lesne este cineva ... în fîntînele că-tranului să lucredze şi cu cătran să nu să pice (CANT. IST.41). Vgl. ceară 2. - GR. MOLD. chica3 so auch die Ableitungen. In Bdtg. 1.1 u. II LM. auch a picura. -ET. zu pic. - SG. ALR I/I,K.148;SN II,K.427;IV,K.972, 980;ALRM I/II,K.206;SN II,K.787. pica"nt Adj. (1832 GOL.CONDICA) 1. pi kant, scharf gewürzt. - 2. p r i k-kelnd. -3. anzüglich. - ET. frz. piquant. picarisi" (+) Präs. mă -se"sc (l8l4 DOC.T.V.1,87) sich pikiert fühlen. Chiar de te-ai pichirisi tu3 trebuie să-ţi spun că are dreptate (XEN. BR.39). - GR. pichirisi. - ET. ngr. ttihpi^üd, Aor. £tuh-picsa, frz. se piquer. pica"t (1703 GCD) I. Adj. 1. gefallen. - Picat din soare w u n-derschön. -2. getupft, -tüpfelt. Precum piielea (pardosului) cu multe picături este picată 3 încă mai cu multe vicleşuguri inima îi este vărgată (CANT.IST.79). Pardosul vărgat şi Rîsul cu negru picat (CANT.IST.100). Surioara a mai mică Cu rochia picăţică (TEOD.PP.282). O scurteică ... pătată de unt- 69 picior delemn şi pioată cu oeară (DEL. P. 151). - II. S.n. Fallen N. - GR. Dim. picăţe'l3 -ţi'că. - ET. a pica3 doch durfte bei picat "getupft” auch slav. pikati "tupfen” beteiligt sein, wog. it. picchiettare id. wohl nur zufällig an picat anklingt. pi/eä1 Pl. plci S.f. (um l805 ŞINCAI N.64) 1. Perlhuhn N. Pichea africană şi cel fazan grecesc (OLL.HOR.346). - GR. piche. - ET. onomatopoet. - SG. ALR SN II,K.383. pi"că2 Pl. pici S.f. (1826 ALEXI G.274) P i k N. (Farbe im Kartenspiel). Nu-i minune ca sim-ţirea-i să se poată înşela3 Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala (EMIN.O.I,162). - ET. frz. pique3 dt. Pik. pi'că3 S.f. (1839 VAIL.) ugs. Pik H., Pike F., Groll M. Lordul Red-clif ... mai avea şi o veche pică pe împăratul Nicu-laie (GHICA 370). Aşa creştea pica împotriva Sultăni-chei ca iarba rea (DEL.S.16). - ET. frz. pique. picătoa"re Pl. -to"ri S.f. (1703 GCD) Pfanne, die unter den Bratspieß gestellt wird, um die Fettropfen aufzufangen: Tropfpfanne F. -ET. a pica. picătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.7156) 1.Tropfen, Fallen N.,Fall M. Sä se depărteze (cu zidul) pentru picătură cît iese afară din zid învălitoarea (OOD.CAR.,pentru vecinătate § 28) . Cu chicătura mi se pare că m-am mai încălzit (BOGD.BURS.87;der Redende war auf dem Eis hingefallen) .-2. Tropfen M. : o picătură de apă ein Wassertropfen. Ca o picătură ce pică pre pămînt (BIBLIA 1688 Ps 71,6). Are numai "o chicăturică de ficior" şi nici de acela n-are parte (LIT.). Vgl. apă 10.c, lac 1, piatră 1. Printre picături dann und wann. A semăna cu cn. ca două picături de apă jdm. sehr ähneln. - GR. Dim. -turi'că3 Pl. -re'le. - ET. a pica. - SG. ALR SN IV,K.1222. picăţea" Pl. -ţe"le S.f. (1831 BUL.G.263) Tupf, Tüpfel M., Tüpfelchen N. 0 cămaşe albă cu picăţele roşii (ROS.TROT.9). - GR. -ţi'că3 S.m. -ţe'l3 Pl. -ţei. - ET. picat. pice"r siehe picior. pice"ucä siehe picioică. pi"che siehe pică1. pi"chere Pl. pi"cheri S.f. (1852 STĂM.W.557) Perlhuhn N. Vgl. bibilică 3 pică^. - ET. vgl. pică^; laut CIORANESCU 6346: zu ngr. tiolklAoc. ~ SG. ALR SN II,K.383. piche"ucă siehe picioică. pichirisi" siehe picarisi. pici Pl. pici S.m. (1793 PREDETICI III,6l8) fam. kleiner Kerl, Knirps M. Ce te uiţi aşa3 piciule? Vezi-ţi de treabă (VLAH.IC.79). Doru dă ţară face din rumânul pici uriaş falnic (JIP. OP.125). - ET. Gehört zu der den "klein” bedeutenden Stamm pit3 pet3 pik3 pek enthaltenden Wortfamilie, deren Vertreter z.B. rum. piţ3 a piti3 a pitula 3 pitic3 puţin3 altit. pitetto3 petitto3 frz. prov. kat. petit3 it. piccolo (piccino etc.), sp. pequeno, port. pequeno sind. Der Zshg. dieser Wörter mit den unter pic angeführten ist fraglich // türk, pig (CIORANESCU 6348). picioa"rcä siehe picioică. picio'icä Pl. -cio'ici S.f. (1774 IORGA S.D.XIII,75) TR. MARAM. CRIŞ. NORDMUNT. 1. Kartoffel F. (Solanum tuberosum). -2. Topinambur M. (Knolle von Helianthus tuberosusjPOL.). - GR. pice 'ucăj picio 'că3 pitio 'că3 picioa 'că3 piche 'ucă3 picioa 'rcă3 picio 'rcă (HMST.; CLEM.; B.) . P1. auch -cio'ice. - ET. magy. pityöka3 csicsöka3 esuesorka "Kartoffel”, die auf amerik. (it. sp. port.) patata beruhen. - SG. ALR SN I,K.194,196;IV,K.1102,1103;ALRM SN I,K.139. picio"r Pl. -cioa"re S.n. (l4l0 DLRV) 1. F u ß M. (auch als Längenmaß), Bein N. Picioarele de dinainte die V o r u e r P u ß e, - b e i n e. Eu îs bătrînă acu3 cu un picior în groapă şi unu afară (BOGD.POV.111) ich stehe schon mit einem Bein im Grab Din cap pînă în picioare von Kopf bis Fuß. A sta3 ju-ca3 se învîrti într-un picior auf einem Bein stehen, tanzen, sich drehen. Calul se ridică în două picioare das Pferd bäumt sich auf. A bate din picior mit dem Fuß stampfen. A călca în picioare mit Füßen treten (eigtl. u. fig.). A da cuiva un picior jdm. einen Fußtritt geben, versetzen. A da cu piciorul (hinten) ausschla-gen: Vaca rea dă cu piciorul cînd umple ciubărul u. ä. (Sprw.) was hilft's, daß die Kuh viel Milch gibt, wenn sie den Kübel umstößt? Fig.: a da cuiva cu piciorul jdn. von sich stoßen, weisen: Fata proastă şi ţîfnoasă dă norocului cu piciorul (DEL.S.15). Ve-de-te-aş cu picioarele înainte! (BUR.,CL XVI,3;der Tote wird mit den Füßen zur Tür gelegt) ich wollte, du wärest tot! Tn picioare3 MUNT. d(e)-a-n picioare de) 3 d(e)-a-m-picioarele (aufrecht) stehend: Elefantul ... doarme în picioare3 răzimat de ceva (ÎNV. piciorong 70 OOP.1878,60). Vizitiul ... mîna caii d-a-n picioarele (CL XIX,463). Ovăzul ... dacă rămîne prea multă vreme în picioare (ION.CAL.131) wenn der Hafer zu lange stehen bleibt. A sta3 fi în picioare (aufrecht] stehen: Domnul stă în picioare drept domnescul său scaun (GHEORGACHI,LET.2 111,301). Prea puţine ziduri mai erau în picioare (ISP.LEG. 100). A se scula3 ridica în picioare aufstehen, sich erheben: Toată lumea se sculă în picioare (XEN.BR.32). Apoi se ridică ea în picioare3 se apropie încet de scaunul lui (GANE, CL XIII,453). A pune3 ridica în picioare aufstellen, -richten, auf die Beine bringen: Ca să vîneze lei şi tigri ... faraonii Egiptului ... rădicau în picioare ordii şi popoare întregi (OD.PS.89) boten ... auf. în picioare leibhaftig: Ce bujorel de copilă! Pare că-i primăvara în picioare (AL.,CL VIII,414). A (d)o-borî din picioare um-, zu Boden werfen: într-acea zi s-au scornit vînt mare3 cît oborîia pre om de în picioare (NEC.OOSTIN,LET.2 1,455). A cădea3 pica din3 de pe picioare umfallen, -sinken. A se topi3 a se usca3 a se pierde3 a pieri din3 (de) pe picioare3 MUNT. d(e)-a-n picioarele3 d(e)-a-m-picioarele (zusehends) sich abzehren, dahinsiechen: Fiul lor se topea d-a-n picioarele şi nimeni nu ştia din ce pricină (ISP.LEG.1 1,75). Nu veneai3 Iorgule! Măriuca pierea din picioare (CL XVII,337). Abia se ţine pe picioare er kann sich kaum noch auf den Füßen halten. Dorul părinţilor care-l usca pe picioare (ISP. LEG.1 I,11) die Sehn sucht ... verzehrte ihn. De frică şi de griji bolea pe picioare (DEL.P.164) vor Angst und Sorgen kränkelte er. Mi se taie picioarele die Füße versagen mir. Era sănătoasă3 a murit pe picioare (NÄD.NUV.I,27) sie starb ohne vorherige Krankheit, plötzlich. Ceva mai încolo3 la 10 minute cu piciorul3 sînt binefăcătoarele izvoare ... de la Căciulata (VLAH,RP= 130) 10 Minuten zu Fuß-. Bucăta— riul îşi luă picioarele pe umere şi se depărtă (SLAV„,CL VI,229) nahm die Beine in die Hand. Corpul lui Kiel Hassan Paşa trecuse Dunărea ... şi prinsese picior pe ţărmul stîng al Dunării (GHICA 374) hatte ... Fuß gefaßt. Mă ghemuiam în limitele tichetului meu3 căutînd să apuc de picior somnul ce fugea (GHICA 2) den fliehenden Schlaf zu erhaschen; v/gl. apuca 1.2. Fam. a pune piciorul în prag sich auf die Hinterbeine stellen, sich widersetzen: Fie-sa pusese piciorul în prag şi nu voia nici în ruptul 9 capului să ia pe altul de bărbat (ISP.LEG. 388). I-a tăiat craca3 creanga sub picioare (Z.1,150 fig.) er hat ihm einen Strich durch die Rechnung gemacht. Am măturat cîţi turci mai rămăsese la Cireş şi la Cerneţi3 de n-am lăsat picior de turc în Mehedinţi şi în Dolj (GHICA 24) keinen einzigen Türken. Chiar la timp venit-ai3 zău3 N-am picior de-argat în curte (pULFU PÄC.169). Vgl. armă 1, cal 10.c, cap 20.d, coadă 1, Dumnezeu 3, găină 2, lega 1.1, lua 1.6 u. 11. b. - 2. Fußähnliches: a) Fuß M., Bein N. des Stuhls, Tischs, Webstuhls etc. Picioarele de sprijin (ale podului) zidite-n piatră (VLAH.RP.40) die Stützpfeiler. - b) S t i e 1 M. Un ... bulb ... care produce pe un picior o mulţime de mici floricele (DATC.HORT.162). -ej Ausläufer M. eines Berges. Vîrfu muntelui ... se rămurează în mai multe culmuliţe3 numite "piciorn (JIP.R.256). - d) MUNT. Garbenhaufe H. (aus sieben Garben gebildet). (Secerătorii) înălţau ici colo3 din snopi peste snopi3 picioare şi din picioare3 clăi (RÄDUL.RUST. II,29). - 3. in Pflanzennamen (vgl. capră 3.b, cocoş 9.f): piciorul viţelului Aronsstab M. (Arum maculatum). - GR. MOLD. chicior3 arom. (bisw. TR. WEIG.JB.VI,18) cicior. - Pl. MUNT. fam. pice're. -Dim. -cioru'ş3 Pl. -ru'şeţ -ru'ţ3 Pl. -ru'ţes MARAM. -ru'c3 Pl. -ru'ce. - Augm. picioro'i3 Pl. -roa'ie. -ET. lat. petiöluS} wegen i < vort. e vgl. viţel3 cireaşă. - SG. ALR I/I,K.55,58,150;II/I,K.70;MN 2229, 43;3888,134; 3889, 135;4169,54;SN I,K.50,58;II,K.357; III,K.664;IV,K.1094,K.1303;V,K.1300,K.1307;ALRM SN I,K.40;K.245. picioro"ng Pl. -roa"nge S.n. (1446 DRHA 1,260) MUNT. OLT. TR. 1. Stelze F. (wofür MOLD. cata-ligă) . A umbla în picioroange auf Stelzen gehen. -Daher stelzenartig langes Bein: Stelzbein N. Pinţele cu labe scurticele la piept3 iar la spate cu picioroange3 care3 cînd îmblă3 se saltă ca locustele (OD.PS.219). - 2. OLT. dicker Fuß an Geräten. - 3. Tritt M. am Webstuhl (PAMF.IND.276). - 4. MOLD. Storch M.- GR. -rog3 ~rag3 -rang3 S.f. -gä3 -ranţă (PETRI), -roabă (HMST.). - ET. picior. - SG. ALR SN V,K.1307. picioru"ş etc. siehe picior. pi"clä S.f. (um 1900 TIKTIN) MARAM. MOLD. BUCOV. 1. M ü h 1 s i e b N. - 2. (făină) piclă feines, gebeuteltes Mehl. - ET. magy. pitle3 pitli. piclui" Präs. -cluie"sc V.tr. (1852 STAM.W.149) MARAM. MOLD. BUCOV.: făină Mehl beuteln. 0 bocănitură asemenea celei ce produce moara cînd pi-cluieşte (PAMF.JOC.III,20). - GR. pitlui3 chiclui (STAM.W.). - ET. vgl. poln. tschech. pytel "Mehlbeu-tel”, poln. pytlovaâj tschech. pytlovati "beuteln", magy. pitlel. piclui't Adj. (1823 AN.P.III/2,201) MARAM. MOLD. BUCOV. făină picluită f e i n e s, Si eb~ Mundmehl. Pune jumătate ocă de făină picluită3 bună pe o masă de aluaturi (DRĂGH.RET.226). - GR. pit-luit (SBIERA POV.17). - ET. a piclui. 71 piedică pioni" Präs. -ne"sc (l6l9 DIRB XVII/3,336) I. V.tr. 1. pc. jdm. einen Kurzen, schnellenden Schlag versetzen, jdn. damit treffen. De Za baltă pîn-la munte Să pionim ciocoiu-n frunte! (TEOD.PP.296). Hoţul ... îl pigneşte şi-l rîdiaă dintre ghii3 făcîn-du-i la cap dreptatea măciucii şi a iataganului (JIP. OP.96).-Fig.jdm. einen Hieb versetze n. O anonimă ... în care o veche prietină ... mă picneşte3 vorba de pe vremuri3 la coada işlicului (CARAG.SCH.N.144). - 2. LV. a n v i s i e r e n. Toţi boiarii-şi picnia locurile de lăcuit unde vedea besea-rici frumoase (MOXA,HC 1,403). - II. V.intr. h e r-vorbrechen. Cînd le picneşte (copiilor) dinţii (LEON Z00L.14). - GR. pigni (JIP.I.e.). - ET. zu slav. pikü "Stich", vgl. nslov. pikniti "stechen", serb. piknuti "einen PunKt machen”. picni"c Pl. -ni"curi S.n. (1851 STĂM.) PicKnicK N* - GR. pi 'c-. - ET. frz. pique-pique. picota" siehe picoti. picotea"lă Pl. -te"li S.f. (1857 POL.) Schlummern N. - ET. a picoti. picoti" Präs. -te"sc V.intr. (1857 POL.) ein nicken, dösen. Pe lîngă movilă picotau pe bănci cîţiva inşi (TEL =,SQL 93) o - GR. picota'^ Präs. -te'z. - ET. wohl zu a pica3 vgl. picura. picta" Präs. -te"z V.tr. (1822 BOBB) malen.- GR. veralt. pictura (BOBB). - ET. zu pictorj pictură. pi"ctor Pl, pi"ctori S.m. (1795 IORGA S.D.XIII378) Haler M. - GR. pito'r (STAM.). - ET. n.lat. pictor j it. pittore. pictu"rä Pl. -tu"ri S.f. (uml8l2 ŞINCAI HR. 1,231) 1. Malerei, Malkunst F. -2. Malerei F., Gemă Ide N. - ET. n.lat. pictura. piculi"nâ Pl. -li"ne S.f. (1836 C.NGR.,DL 312) PikKoloflöte F. Domiţian le cînta romanţe din piculină (BASS.V.ll). - ET. zu it. piccolino "Klein”, vgl. poln. pikkulina. pi"cur Pl. pi"curi S.m. (1823 BOBB) 1. Tropfen M. - 2. Tonfolge F .JJn preot murmura ... rugăciuni . .. aşa de încete îneît de-a-bia se auzea picurul lor (SAD.POV.13). - ET. postver-bal von a picura. picura" Präs. pi"cur V.intr. (1680 DOS.PS.SLAV.-R. 67,9) 1. tropfen, tröpfeln. Din cînd în cînd auzi cîte-un strop (de apă) picurînd din tavanul scund (VLAH.RP.152). Noaptea la stele3 din ochi îi picura (feciorului de împărat) izvor de plînsoare (ODOB., CL IX,33). Sub straiul picurînd de ploi (OOSB.148) unter dem vom Regen triefenden Gewand. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara (EMIN.O.I,152) erKlingt lieblich in leisem Tonfall das Spiel der Gitarre. Tn şes picurau tălăngi mîhnite (SAD.POV.54) Klangen leise, -2.de somn schläfrig werden, ein-schlummern, einnicken. Dar şi mai bi-ne-i3 cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc3 de somn să picuri (EMIN.O.I,119). Svinţii picurînd de somn3 prăvindu-i toţi cum dormitară3 iarăş răpăosară cătră D-dzău (DOS.VS.Oct.22;77b). - ET. vgl. a pica. - SG. ALR I/I,K.93;II/I,K.104;SN I,K.242;III,K.790. picurätu"rä Pl. -tu"ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) selten Tropfen M. - ET. a picura. picuri"ş S.n. (I885DEL.) selten Trop Tel fi N. Lu pbaui'işuu bnooarelov (DEL.S.97). - ET. picur 1. picu"ş Pl. -cu"şuri S.n. (1868 BARC.) 1. Tropfen M. -2. Tröpfeln, G etröp-f e 1 N. Ascultam picuşurile streşinii în bălţile de apă regulate şi dulci (SAD.POV.162). - 3. A b g e-tröpfeltes N. Degetele (babei) ... aşezară capătul de lumînare într-un picuş de ceară (SAD.POV. 101). - 4. ugs. îi place picuşul er liebt den Trunk, (Femeile) toarnă-ncetinel şi cu picătura (rachiul): parcă ... 1-e teamă să nu le iasă nume-n sat că le place picuşu (JIP.OP.44). Vgl.: er liebt einen guten Tropfen. - 5. fam. Kleinerer Betrag, der einem Beamten als GeschenK etc. gelegentlich zuKommt: A K z i-aens N., Nebeneinkünfte (Pl.). Bieţii slujbaşi ... nu se foloseau decît din ceva havaeturi legiuite şi mai multe chicuşuri3 ciupituri şi jăcmănii (UR.LEG.348). - ET. pic. - SG. ALR II/I, K.233;SN V,K.1488. pidepsi"e siehe epilepsie. pido"snic (1868 BARC.) I. Adj. MOLD. ugs. querKöpfig. Am văzut-o că este pidosnică şi voieşte cu orice preţ să se adă-pe de la un (ul şi acelaşi) izvor (CREANGĂ,CL X,378). - II. S.m. Wachsblume F. (Cerinthe;BR.). -ET. pe dos. pie"dică Pl. pie"dici S.f. (16.Jh.PS.H.40,10) 1. hemmende Vorrichtung, hemmendes Gerät: a) Spannstrick M., -kette F. Damit werden einem piedin 72 weidenden Pferd die Vorderfüße so aneinander gebunden, daß es sich nur hüpfend von der Stelle bewegen Kann. - b) der letzteren ähnliche Vorrichtung für Sträflinge etc.: Fußfessel F. Uleul arăta precum lui nu numai piiedecele în picioare3 ce şi gîr-liţa în grumadzi i s-au pus (CANT.IST.320). - c) Sperrholz N. beim Webstuhl, mit Löchern versehenes Brettchen, wird durch den Schlitz des am Brustbaum befindlichen Spannholzes (întinzător) ge-stecKt u. durch einen in eines der Löcher gestecKten Stift festgehalten, wodurch dauernde Spannung der Kette erzielt wird. - d) Hemmschuh M., Hem m-, SperrKette F. (opritoare) am Wagenrad. - e) HemmstricK M., drücKt eine zangenartige Vorrichtung (cleşte) gegen das Rad der Windmühle, wodurch diese zum Stehen gebracht wird. ~ f) DrücKer M. an Handfeuerwaffen, hält den Hahn (cocoş) fest. Razămă ţeava (pistolului) de inima mea3 îl ţiu eu3 n-ai decît să tragi piedica (C.NGR.21) du brauchst nur abzudrüK-ken. ~ g) Knieriemen M. des Schusters. Muş-chea3 piedecă3 hască şi clin (CREANGĂ,CL XV,449). - 2. a pune piedică cuiva jdm. ein Bein stellen. Tlinca. şi Marghioala căzuseră ccmîndouă jos, Un muştereu le pusese piedecă (NÄD.NUV. II, 64) . -3. Hemmnis, Hindernis N. Este sărăcia piedecă şi opreşte bisericii (MÄRG.2 82b) hindert am Besuch der Kirche. în secolul trecut3 pe cînd se punea piedici cugetării şi dezvoltării (GHICA 204) im vorigen Jahrhundert, als ... Hindernisse in den Weg gelegt wurden. - 4. MOLD. BUCOV. piedică3 piedicuţă Bärlapp M. (LycopodiumjBR.,PANTU). -GR. veralt. -decă. - Dim. piedicu'ţă3 Pl. -cu'ţe. - ET. lat. pedica. - SG. ALR SN I,K.52;ALRM SN I,K.42. pie"din Pl. pie'dine S.n. (1821 CLEM.) OLT. TR. arom. megl.-rum. letztes Stück der Kette, das nicht mehr gewebt werden Kann. - GR. piedin (RC.), OLT. TR. chedin3 arom. chiadin (MF 11,250), chedin (MIH.); megl.-rum. chşdin (PAP. MEGL.1,105). - ET. vgl. it. dial. pedano3 -na3 -de-ne etc., schriftit. penero3 penerata (die von einigen WB. für letztere beiden gegebene Bdtg. "Kamm des Webstuhls" dürfte falsch sein, vgl. FANF., RIG.-FANF. u. die CANDREA EL.LAT. 1,12 flg. angeführten Quellen), friaul. pinie. Wird von CANDREA I.e. auf ein lat. *pe-dinus von pes3 pedis "Fuß" zurücKgeführt. piei/re S.f. (16.Jh.PS.SCH.9,16) Verderben N., Untergang M. Aproape este zioa peirii lor (PS.RÎMN.Dt 32,35). Fiul pieirii der Sohn des Verderbens, der Verdammnis (= Judas), nach Jo 17,12. Fiecine iaste volnic . . . să se bată pentru să izbîndească nu numai pre sine dă nevoie şi de peire3 ce încă şi pe rudele lui (ÎNDR.245). Şi hagiul îşi făcea cruce3 încredinţat că lumea merge la peire (DEL.P.180) überzeugt, daß die Welt dem Untergang nahe sei. Un bătlan3 păşind încet3 zice: "Nu-i peirea lumii ... vînătorul e poet! (AL.POEZII 111,63) die Sache ist nicht so schlimm; vgl. lume 2. - GR. LV. u. TR. perire. - ET. a pieri. pieji siehe piază u. piez. piela"r Pl. -la'ri S.m. (1649 MARD.) Lederarbeiter, - händler M. -ET. piele. - SG. ALRM SN I,K.341. pielării Pl. -ri'i S.f. (1823 BOBB) 1. Le de r(wa re n)ha n d e 1 M., - geschäft N., -werKstatt F. — 2. Lederwaren (Pl.). - ET. 1. pielar3 2. piele. pielcălu^ţă siehe piele. pieile Pl. pie'i S.f. (16.Jh.PS.SCH.103,2) 1. H a u t F., (von starK behaarten Tieren:) Fe 1 1 N.: piei de bou3 de samur Rindshäute, Zobelfelle. N-avu cum să nu mă-nşele3 C-o văzui albă la piele (I.-B.242) sie mußte mich ja verführen. Avea acum părul alb ca lîna3 pielea însă tot roşie îi era (GHIB.BV.74) . N-aş vrea să fiu în pielea lui ich möchte nicht in seiner Haut stecKen. Lupul în pielea oii der Wolf im Schafspelz. Cum apucă dorrmiia, îndată să dezbrăcă lupul de pielea oii (MS. 1654,GCR 1,171) da zeigte er sich auch schon in seiner wahren Gestalt. Cum te-oi prinde3 te dezbrac Şi-ţi trag pielea după cap (I.-B.466) ich ziehe dir das Fell über die Ohren. - LM. piele roşie Rothaut (Indianer). E numai piele şi oase er ist nichts als Haut und Knochen. în3 cu pielea (goală) (splitter-) nacKt: Pre muieri pre cele ce io.u d.oi bărbaţi3 le poartă cu pieile goale pre măgari (PRAV.1646,CCR 222). Dimitraşco Beizadea ... au lovit Focşenii ... de i-au prădat3 de au rămas oamenii cu pieile (NECULCE,LET.2 11,409). A lua pielea cuiva3 stärKer a lua şapte3 nouă piei de pe cn. jdn. schinden, ihm die Haut abziehen. Vrea să ia două piei de pe o oaie u.ä. er schindet die Leute, ist ein Blutsauger. Stiu cît îi plăteşte3 face3 poate pielea ich weiß, wie weit seine FähigKeiten gehen, was an ihm ist. Cu şoşele şi cu momele îi intră sub piele (ISP. LEG.2 270) machte er sich lieb Kind bei ihr. Bietul om rabdă în piele şi mai purtă în cîrcă pe şarpe ce-l mai purtă (ISP.BSG.93) er ließ es stillschweigend über sich ergehen. Cînd îl vede norocul (pe om) ... mai zdrenţăros decît în celelalte zile ... sta să-şi iasă din piele (RETEG.POV.IV,25;Germanismus) vor Verdruß aus der Haut fahren. Ti~o fac eu ţie pe pieley femeie 3 2 fără inimă ce mi-ai fost (ISP.LB3. 281) ich werde es dir heimzahlen. Fam. scherzh. a dat pielea popii er hat das Zeitliche gesegnet; soll daher stammen, daß 73 piept man ehem. zum Leichenschmaus ein Tier schlachtete, dessen Haut der Geistliche erhielt. Vgl. a încăpea I.1 u. II.1. - Sprw. (vgl. a întinde 1.1, lup 11: Mai multe piei de miei deoît de oi u.ä. es sterben mehr Junge als Alte. Vulpea (ursul) în pădure şi el îi vinde pielea în tîrg u.ä. er verkauft die Bärenhaut und hat den Bären noch nicht. Pielea rea şi răpănoasă ori o bate3 O'ri o lasă bei bösen Menschen helfen auch Prügel nicht. Nu-i îndemînă bălaiei3 că vine tata cu pielea ei în spinare u.ä., wird von jdm. gesagt, der zu Umschreibungen greift. - 2. Leder N., de piele ledern: mănuşi de piele Lederhandschuhe; a lega în piele in Leder binden. Fe-liul încălţămintelor rumânilor iaste cu piiale crudă (NEC.OOSTIN,LET.^ 1,77) Rohleder. - GR. Gen./Dat. LM. meist pielii (statt pieii). - Dim. pielcea'3 MOLD. -oi'că (pielici 'că POL.) 3 Pl. -ce'le j pielcelu'şă3 Pl. -şe (PO2 191;Ex 4,25) F e 1 1 c h e n; pie'liţă3 -li'ţă3 MOLD. pielcălu'ţă3 pielcu'ţă3 Pl. -ţe (ANON. CAR.;SLAV., CL XV,426) dünne, zarte Haut, Häutchen. Vgl. pie'liţă 2. - ET. lat. pellis. - SG. ALR 1/1, K. 3;ALRM I/I,K.188;II/I,K.401;ALR SN I,K.88,206,213; II, K. 5 3 0. pie'liţă Pl. pie"liţe S.f. (16.Jh.PS.SCH.77,39) 1. LV. (16./17.J h.) Fleisch N.,Leib M. Pomeneaşte că peliţă (ksl. plotî) sînt (OORESI PS.^ 149b;Ps 77,44). Iată oasele tale şi peliţele tale (odpKEQ gou) noi (BIBLIA 1688 1 Chr 11,1). Dintru tine născutu-se-au Is. Hs. şi au priimit peliţă (OOD. STU.,HC II,320;zur Jungfrau Maria). Să luăm cuminecătura^ peliţa lui D-zeu (CORESI,OCR 21). - 2. Hä ut-chen N., dünne Schale. Miedzul3 simbu-rile şi peliţa tot într-o forma îi sint (CANT.IST. 314). Curăţi-le (cartofiele) de peliţă şi le pisază (DRĂGH.RET.13). -3. Haut, Hautfarbe F., Teint M. Precum arşiţa soarelui peliţa mută din albă în neagră (CANT.IST.31). Rumănă şi moale la peliţa obrazului (SAD.PS.94). Peliţa ei semăna cu batista subţire3 fără pic de viaţă (C.NGR.45). - GR. LV. pe'l- (OORESI PS.5 21b; 15, 9; BIBLIA 1688); peli'ţă (PS.SCH.;OORESI PS.;B.). - GR. Dim. pelicioa'ră, Pl. -cioa're (CANT.IST.244). - ET. Der Herleitung von piele steht die Form entgegen (es war pieli 'ţă zu erwarten}; ebenso dem Zshg. mit ksl. plütü (nslov. poltj peltj serb. put3 tschech. pltj3 pletj etc.), das jedoch sicherlich auf die Bdtg. eingewirkt hat, vgl. z.B. nslov. serb. "Fleisch, Leib, Haut, Hautfarbe” . pieliţe'sc Adj. (l6.Jh.CV) LV. fleischlich. Se feriţi-vă de peliţeş-tile pohtiri (CV2 74a;l Petr 2,11) enthaltet euch von den fleischlichen Lüsten. - ET. pieliţă. pielm S.n. (1688 BIBLIA) Weizenmehl N., das dem Teig zum Maisbrot (mălai) beigemengt wird, um ihm die genügende Festigkeit zu geben. Si luoă norodul pielmul lor (to oratQ auTwv) mai înainte de a să frămînta aluaturile lor (BIBLIA 1688 Ex 12,34) und das Volk trug den rohen Teig, ehe denn er versäuert war. (Femeia) nu trebuie să uite niciodată că-i trebuie chelm ... căci altfel ... cînd dă să prindă aluatul3 prinde-l dacă ai cu ce (SEV.NUNTA 337). - GR. MUNT. piemn. - ET. gr. TieXva "Sohle", daher dann wohl zunächst "unter den Teig, damit er nicht anklebt, gestreutes Mehl”; von demselben Wort u. nicht von TifiYya "Gefüge" dürften wohl auch stammen rät. pelma "flaches Backwerk”, berg. pelma "Honigwabe”, andal. pelma "Klumpen”, sp. pelmazo "fest zusammengepreßt”. // lat. pegma (REW 6364). - SG. ALRM SN I,K.124. pielrnui" Präs. -muie'sc V.tr. (1846 DRÄGH.RET.) cu făină3 sare mit Mehl, Salz b e s t re u e n. Chel-muieşte masa cu făină3 lăţăşte boţul de aluat cu suci-toriul (DRĂGH.REŢ.227). Chelmuieşte o strachină mare de lut3 pune-i (aluatul) inuntru (DRĂGH.REŢ.23o). chel-muieşte-o (ştiuca) cu sare şi pune să fiarbă (DRÄGH. REŢ.182). - GR. chelmui. - ET. pielm. piept (1561 CORESI TE l6la;Lk 18,13) I. S.n., Pl. pie'pturi 1. Brust F., Busen M. De-ar fi apa pînă-n piept3 La mîndra caută să trec (I.-B.15). Popa ... din piept amar ofta (I.-B.494). Ilie ... se sculă oftînd şi porni3 cu ca-pu-n piept (SAD.POV.55). Cu mîinile la piept unterwürfig, demütig. Vgl. mînă 2. Cum ajunge în tîrg3 se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului (CREANGĂ,Z.II,421) ohne Scheu. A lua de piept an der Brust packen= Hai suiţi3 că m—apuc cu voi de piept (SAD.CR.121) sonst fange ich zu raufen an. Aleşii naţii ... s-au pus cu chieptu să nu mai hiţi clăcaşi (JIP.OP.140) sind dafür eingetreten. La pepturi se 2 luptă3 se strîng3 se lovesc (BOL. 1,174) Brust an Brust kämpfen sie. Măcelul se-nfierbîntă. Luptătorii sînt piept la piept (VLAH.RP. 33) . A da piept3 a sta în piept cu cn. jdm. die Stirn bieten, sich mit ihm messen: (Zmeul) văzu ... că nu poate da pept cu un asemenea viteaz (ISP.LEG.2 123). C-o putere aşa mare a sta-n piept unde putem? (BELD. ETER. 46) . A ţine piept cuiva es mit jdm. aufnehmen: Un vin ce poate ţine piept ... Falernului cel mult vestit (OLL.HOR. 134). Vgl. a strînge 1.3. - 2. (de deal) Berglehne F., -hang M. Poteca3 ce ... se agăţa de piepturi foarte repezi3 era anevoioasă la umblet (UR.BUC.209). 0 luă razna p-un pept de muşcel3 fără să ştie încotro (DEL.S.27). - 3. Landzunge F. De această parte ... este ieşită apa Prutului pept la cîmp (MIR.OOSTIN,LET.2 1,263) tritt der pieptar 74 Pruth in einer Zunge gegen die Ebene vor. - II. piepţi S.m. Pl. Brust F. des Hemdes; Leibchen N., Taille F. des Frauenkleides. Fäc'Znd colţişori şi bibiluri de mătase la piepţii şi mtnecile unei cămăşi (FIL.CIOC.286). (Mireasa) gătită cu rochie creaţă jur împrejur3 cu piepţii scurţi întredeschişi înainte (SEV. NUNTA 229). Hlamida cea albă era închietă la piepţi cu nasturi de aur (MS. 1773,GCR 11,90). - GR. istrorum. cl’ept. - Dim. -işo'r3 pieptu'ţ. - EV. lat. pectus3 -öris. - SG. ALR I/I,K.39;ALRM I/I,K.55;ALR SN I,K.22j III,K.840. piepta"r Pl. -ta"re S.n. (1581/2 PO2 270;Ex 28,4) 1. bäuerliche, kurze, anliegende, ärmellose Pelzjacke, an der linken Seite zu schließen, wodurch sie sich u.a. von der vorn offenen bundă unterscheidet. în zile de duminici şi sărbători îmbrăcam cămaşa albă, peptarul strîmt (CL XV,430). E îmbrăcat cu cojoc şi sub el cu peptar de blană (APÄR.SÄN.I,75). Zis-a maica că mi-a face Un pieptar ş-un lăibărac Si m-a da după diac (I.-B.74). -2. a) Vorhemd N. (aus Brustteil u. Kragen bestehender Ersatz für das Oberhemd). - b) pieptăraş lvi i e a e r 1 e i b c n e n N. (wird über dem Mieder getragen.- c) pieptăraş Lätzchen N. für Säuglinge. - 3. Brustpanzer, H a r n i s c h M. Nişte coame castanii undoioase se resfirară peste umerii şi peptarul lui înfirat (C.NGR.2o). - GR. Dim. -tă-ra'ş3 TR. auch -tăru'ţ3 Pl. -şe3 arom. chipta'ş. - EV. piept. - SG. ALR SN IV, K. 11 81, 1183,1184. pieptăna" (1645 HERODOT) I. V.tr. părulj inul, lîna etc. das Haar kämmen, den Flachs, die Wolle etc. kämmen, krempeln. Cela ce-şi piaptănă părul şi-şi netezeaşte barba (MÄRG.2 120b). Fuiorul ... se trage în darac ... apoi se piep-tena cu piepteni (D.T.139). Vgl. baba 1. — II. a se pieptăna sich kämmen. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. pie'ptăn u. pia'ptăn3 2. pie'pteni u. pia'pteni3 3. pia'ptănă3 veralt. pie'ptănă3 Konj. să pie'ptene u. pia'ptăne. Inf. auch pieptena3 pieptina3 TR. piectă-na. - ET. lat. pectîno3 -are. - SG. ALR SN II,K.434; III,K.674;IV,K.1233;VII,K. 1891 . pieptăna"r Pl. -na"ri S.m. (l608 DIRA XVTI/2.150) 1. Kammacher M. - 2. veralt. Hechler M. - ET. pieptene. - SG. ALR II/I,K.260. pieptăna"t (1642 ÎNV.2 46a) I. Adj. 1. gekämmt. Unde iaste părul cel frumos şi pieptănat? (NEAGOE ÎNV.2 95a). Neg. Femeia alintată3 De bărbat nepieptănată3 Ti ca moara ne ferecată (SEV.AN.90) nicht gezaust. - 2. gehechelt.- II. S.n. 1. K ä m m e n N. - 2. H e-c h e 1 n N. - ET. a pieptăna. pieptănătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1868 BARC.) Frisur F. Să întoarce cînd pe-o parte3 cînd pe alta3 nemulţumită de cum îşi potriveşte peptănătura (DEL.S.109). Glumesc pe socoteala hainelor lui cam vechi3 a umbletului3 a pieptănăturei (VLAH.DAN 1,62). - GR. pieptenătură. - ET. a pieptăna. pieptănu"ş siehe pieptene. pie"pten siehe pieptene. pieptena" siehe pieptăna. pie"ptene Pl. pie"pteni S.m (um l660 STAICU 179) 1. K a m m M.: pieptene rar3 des weiter, dichter (od. Staub-) Kamm. TI spîndzurară şi-l drăpănară preste coaste cu cheapteni (DOS.VS.Sept.1;2a). - 2. Kamm, Krempel M. Zum Kämmen von Flachs, Wolle etc. dienen teils zwei piepteni^ gestielte Brettchen, die an einem Ende mehrere Reihen Zähne tragen, teils zwei pieptănuşi od. pieptenei (Sg. -nel)3 Brettchen, deren ganze Fläche mit Zähnen bedeckt ist. Chieptini3 darace9chieptinei (JIP. OP.69). Peptănuşii în laiţă n-avea cine-i ţinea de coadă (CREANGĂ,CL XV,11). Baţi din piepteni3 mătuşă (NÄD.NUV.II, 227;scherzh.zu einer zähneklappernden Alten). - 3. pieptenu'ş3 -tănu'ş3 TR. pieptura'ş Gartenrotschwänzchen N. (Ruticil-la phoenicurus;MAR.ORN.I,259). - GR. -ten3 -tin(e)3 piaptăn; istrorum. cioaptir. - Dim. zu 1. -tena'ş. -ET. lat. pecten3 -înis. - SG. ALR SN I,K.260;II,K. 433;IV,K.1162;ALRM SN I,K.170,201. piepti"ş Adv. (1843 AL.POEZII 1,38) die Brust dem Feind entgegenste 1- 1 e n d; f u r c h t 1 o s. kühn. Voi nu aveţi îndrăzneala de a vă lupta făţiş şi peptiş cu puterile asupritoare (AL.,CL VII,369) frei und offen. Numai astfel ... vom putea să ne împotrivim făţiş şi pieptiş năvălirii modei (ISP.,CL XVI,357). - ET. piept. piepto"s Adj. (um 1670 ANON.CAR.) mit breiter, starker Brust. Un bătrîn înalt9 pieptos3 greunatic (SLAV., CL XV,429). - ET. piept. pie"rde (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. verlieren; a-şi pierde inelul din deget3 banii la cărţi3 capul3 simţirile3 timpul3 cinstea etc. den Ring vom Finger, das Geld im Kartenspiel, den Kopf, das Bewußtsein, seine Zeit, seine Ehre etc. verlieren. Mi-am pierdut căţelul mir ist mein Hund verloren gegangen, abhanden gekommen. Cui i-e milă de cui3 pierde şi potcoava u.ä. (Sprw.) wegen eines fehlenden Nagels geht das ganze Hufeisen verloren. Fam. ce-am 75 piericium avut şi oe-am pierdut? was liegt daran? wenn's weiter nichts ist! Se vede că D-zeu ti pierduse socoteala zilelor (VLAH.NUV.128) dem lieben Gott war das Nachrechnen der Tage entfallen. Cît e ziua de mare3 ea nu-l pierde din ochi (XEN.BR.13) den ganzen Tag läßt sie ihn nicht aus den Augen. - A pierde pc. din ochi jdn. sehr lieben. Coana Luxiţa îi pierduse de ştire fostului chiriaş (BASS.V.266) sie hatte nichts mehr von ihm erfahren. Vgl. cămilăs vedere 1.-2. pruncul das Kind (durch Fehlgeburt) verlieren, abortieren. Mi-a pierdut nevasta copilul (SEV.POV.92). Am zvîrlit sîmburii pe foc şi din mirozna ceea i-au pierdut cucoana (SEV.POV.94) . - 3. faktitiv zu a pie-ri: verderben, ins Verderben stürzen, zugrunde richten. Pierzi toţi cei ce dodeiră sufletului mieu (PS.SCH.142,12). Dreptatea . .. pierde toate păcatele şi îndreptează viaţa omului la bine (ANTIM DU).184) macht ... zunichte. - II. a se pierde 1. (physisch) herunterkommen. Ce pui de flăcău era şi cum s-a pierdut! (NÄD.NUV.I,181). -2. die Besinnung, Fassung, den Kopf verlieren. Cînd auzi ea de la tată-său voinţa lui cea necuviincioasă3 se pierdu de ruşine (ISP. BSG.4). (împăratul) p-aci3 p-aci era să se piarză de bucurie (ISP.LEG.2 197). Vgl. cumpăt 1.b, fire 5, minte. -3. sich zugrunde richten. Cine va îndrăzni a priimi cugetele şi ispovedaniile fără învăţătura episcopului ... acela ... nu numai pre sine se-au pierdut3 ce şi cîţi se-au ispovedit la el (PRAV. GOV. ,031 1,89). - 4. ent-, verschwinden. (Plutele) se pierdeau în dealurile dinspre răsărit (XEN. BR.6). - Vgl. a prăpădi. - GR. In Bdtg. 1.3 despierde: Despierde-vei3 Doamne3 buze-nşelătoare (DOS.PSV.11,9); vgl. a despieri (pieri). - 1. Pers. Sg. Präs. pierd3 veralt. pierzi Konj. să pia'rdă3 veralt. piarză; Impe-rat, pie'rde: Perf. pierdu'i: Part. pierdu't: Ger. pierzî "nd j Verbaladj= pierzăto'r— ET» lat= perdo^ -ere. - SG. ALR II/I,K.144;MN 2702,84;SN III,K.775, 776;V,K.1405. pierdere Pl. pierderi S.f. (1563 CORESI PRAXIU 252) 1. Verlieren N. - 2. Verlust M. Nu e negoţ fără pierdere (GLOS.AC.). După cîtăva pierdere de vreme ... am dat peste un hronic bulgăresc (CANT., GCR 1,360) Zeitverlust. în pierdere mit Verlust. - 3. Untergang, Verfall H., Verderben N. -4. Aufhebung F. Piarderea păcatelor mea-le (LIT.1702;GCR 1,346). - ET. a pierde. - SG. ALR II/ I,K.145;SN III,K.776. pierde-varä S.m. (1825 B.) Tagedieb, Müßiggänger M. Scoală3 scoalăj pierde-vară! Toate plugurile ară3 Numai tu şezi în cămară! (MAR.SAT.46). S-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară (EMIN.O.I,157). - ET. a pierde + vară. - SG. ALR SN III,K.776. pierdu't Adj. (l6.Jh.PS.SCH.) verloren. Rătăciiu ca o oaie pierdută (PS.SCH. 118,176) wie ein verlorenes Schaf. De ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul (EMIN.O.I,141) dem Verderben anheimgegeben. Paris ... cu femeile-i pierdute (EMIN.O.I,151). - ET. a pierde. pieri" V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.72,26) 1. (ver) schwinden. în cîteva rînduri au perit soarele3 de au zăbovit multă vreme pînă s-au ivit iară (EN.COGÄLN.,LET.2 111,274). Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere: El vede toată firea amestecat-afară (EMIN.O.I,94). Să intre numaidecît! zise el copilului de casă care se închină şi pieri ca o nălucă (DEMETR.NUV. 104) . Piei din ochii mei! aus meinen Augen! Hai3 piei acasă! (RÄDUL.RUST.I, 119) marsch nachhause! Vgl. drac 5.J-a pierit laptele ihr ist die Milch versiegt. La toţi ne perise glasul (VLAH.IC.86) wir waren alle verstummt. Uitîn-du-se în faţa Domnztlui îi peri vorba pe limbă (CL XVI,264) erstarb ihm. Dorul de casă ... îl întristase în aşa grad că-i perise gustul de vorbă (DE-METR. NUV.12) daß ihm die Lust zum Reden vergangen war. -2. umkommen, verderben, zu Grunde gehen, vergehen (entsprechend a pierde) •, spez. von Tieren; sterben, fallen, ei ngehen. Mulţi nobili periră atunci (BĂLC.399). Atunci toată împărăţia să va trezi3 te va prinde şi vei fi de perit (SEZ.IV,172/ 173) du wirst des Todes sein. A pieri de foame Hungers, vor Hunger sterben, darben. Vgl. a cere 1.2, lume 2, pieire. laste iertatu să bage (iarna) dobitocul în beserică să mîie3 ca să nu mîie afară să piară (ÎNDR.117). Vgl. limbă 1. - GR. veralt. peri3 ferner desperi. Toţi pizmătarii de-a lui faţă svîn-tă ... să despieie (DOS.PS.V.67,8); vgl. a pierde. 1. Pers. Sg. Präs. pier, veralt. piei, 2. pieri (BIBLIA 1688 Gn 19,15) , veralt. piei, Z.pie're, 3. Pers. Pl. pier; Konj. să pia'ră3 auch pie'ie; Imperat. piei (TEOD.PP.378:piere), pieri; Ger. pieri'nd; Ver-baladj. pierito'r, LV. häufig pieitor (PRAV.GOV.17b)„ - Vgl. pieire. - ET. lat. pereo, -ire. - SG. ALR I/II, K.286,287;SN III,K.805;VII,K.2067;MN 2744,95;ALRM SN I,K.207. piericio"s Adj. (1823 BOBB) veralt. verderblich. Numai darul de sus stîrpeşte în pustnic toate patimile pericioase (CD-NACHI 287) . - E7T. a pieri3 gelehrte Nachbildung von lat. perniciosus. piericiu"ne S.f. (1601 DIRB XVII/1,19) veralt. Verderben N., Untergang M. pierit 76 îndestul este atîta periciune de oameni- nevinovaţi şi atîta vărsare de sînge (DION.,TEZ.II,214). Gândirile ... sufletului său poetia nu le destina el peri-ciunei (OLL.HOR.174). - GR. perioiune. - ET. a pieri. pieri"t (l6.Jh.PS.H.118,176) I. Adj. 1. t o t. - 2. vom Gesicht: verfallen, welk. Zoe se primbla palidă şi perită pe faţă prin odaia lui Iancu (C.NGR.26). De-a morţii gălbeneală pieriţi ei sînt la faţă (EMIN.O.I,97). - 3. veralt. verloren. - II. cel pierit S. veralt. ugs. Lustseuche, Syphilis F. - ET. a pieri. - SG. ALR II/I,K.82,84;ALRM I/I,K.96;II/I,K.141. pierito"r Adj. (1551/3 ES 27a;Mt 10,6) 1. vergänglich. (Moldovenii) au dat inimă celorlalţi3 ce erau peitori (URECHE,LET.2 1,148) die schon dem Tod verfallen schienen, nahe daran waren, aufgerieben zu werden. - Neg. nepieritor u n v e r-gänglich. -2. sterblich. -3. ver-a lt. angreifbar. - Neg. 0 vacă sau o capră ... numite neperitoare3 adică nici legea3 nici creditori- să v,—Q poată vinde (JIP.SUF.55) eisernes Vieh. Bani peritori (FR.-C.NDTII 14) Geld, das durch Amortisation getilgt wird. - GR. peritorj pieitor. - ET. a pieri. pieritu"rä Pl. -tu"ri S.f. (um 1700 LEX.MARS.) 1. verächtl.: Krüppel M. Dä-o3 omule3 peritura ceia3 că batjocureşte toate vitele (SEV.POV.232;von einem mageren Ochsen). - 2. selten Todesgefahr F. (LEX.MARS.;MAR.ORN.11,57). - GR. peritu-ră. - EJT. a pieri. - SG. ALR SN I,K.94. pie"rsic Pl. pie"rsici S.f. (1683 DOS.) Pfirsichbaum M. (Prunus persica). Un corcoduş j doi zarzari şi cîţiva persici (FIL.CIOC.284). Şi fură aduse cinstitele lui moştii ... în secrii de piiarsec (DOS.VS.Dech.27;241a) Pfirsichholz. - GR. veralt. piersec3 OLT. piarsăc3 BAN. părsăc. - ET. lat. (malum) persîcum "persischer Apfel”. - SG. ALR SN I, K.204,210. piersica" Präs. pie"rsic V.tr. (1857 POL.) MUNT. fam. pc. jdn. verprügeln. Rumănu care nu-şi piersică ... copiii dă mici3 mult păcătuieşte (JIP.OP.118). Epigramele ... sale ... făceau să rîdă chiar pe aceia cari erau piersicaţi de verva caustică a doctorului nostru (GION 117). - EJT. piersic3 vgl. a bate măr "windelweich prügeln". // REW 6425a: lat. persecare. pie"rsicä Pl. pie"rsici S.f. (um 1595 DERS) Pfirsich M. Şerbet de chersice sălbatice (DRÄGH.IC.66). - TOPON. Piiarseca (um 1595 DERS). - GR. piersecă; Pl. veralt. -ce. - ET. lat. (mala) per-sîca "persische Äpfel". - SG. ALRM SN I,K.144;ALR SN I,K.205. piersice"! Pl. -ce"i S.m. (1884 H.XVIII,267) Balsamine F. (Impatiens balsarnina ;PANTU). -ET. piersic. piersici"u Adj. (l808 IORGA S.D.XIII,63) pfirsichfarben. - ET. piersică. pierza"nie Pl.-za"nii S.f. (1840 COD.COM.) 1. veralt. Verlust M. Perzania otgoanelor3 a ancorelor3 a pînzelor ... pricinuită din furtună (OOD.COM. 1840 Art. 562) . - 2. bisw. Fehlgeburt F., Abort M. -3. Verderben N., U n-tergang M. Lăcomia duce la pierzanie pe antilopa Bucegilor (UR.BUC.275) führt ... ins Verderben. Cîrciumarul care otrăveşte ca să trăiască3 luînd banii munciţi ai altuia ca să-i dea în schimb boala şi pierzania ruşinoasă (GAZ.SÄT.XIV, 474). - ET. a pierde, pierza"re Pl. -ză"ri S.f. (1581 CORESI OMIL.) 1. veralt. Verlust M. După atîtea isprăvi măreţe şi strălucite3 românii cercară şi o pierzare (BÄLC.75). Au aflat pierzare (curLoAmv) şi va minţi pentru ea (BIBLIA 1688 Lv 6,3) einen verlorenen Gegenstand. -2. Verderben IM., U n t e rgang M. Dunmezeieştile cuvinte ... ne arată şi ceia ce ne duce spre pierzare (OORESI,GCR 1,31). Că mîne-n prîn-zul mare Mă scot turcii la perzare (PP.FR.-C.MOŢII 210). - ET. a pierde; zur Bildung siehe petrecare. -SG. ALR SN II,K.323. pierzăciu"ne S.f. (1680 DOS.PS.SLAV.R.87,12) LV. Untergang M. - ET. a pierde. pierzăto"r Adj. (l6.Jh.PS.SCH.1,1) veralt. 1. tödlich. -2. verderblich, unhei lbringend. - ET. a pierde. pierzătu"ră S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II,220) LV. Verderbnis F. - ET. a pierde. pie"să Pl. pie"se S.f. (1800 MOLNAR IST.396) Stück N. - GR. Dim. piese'tă3 piesu'ţa3 pies-cioa'ră. - ET. frz. piece. pieta"te S.f. (1794 CAL.34) 1. Frömmigkeit F. Ehem. Muntele de pietate Pfand leihanstalt F. - 2. Ehrerbietung F.- ET. n.lat. pietas3 -tis3 frz. pieţe3 it. pietă. 77 piftie pietra"r Pl. -tra-ri S.m. (1498 DERS) 1. Steinbrecher, - Klopfer, - h a u-er, - metz M. Si năimiia pietrari (AaTÖjiouQ) şi teslari (BIBLIA 1688,2 Chr 24,12). - 2. P f 1 a s t e-r e r M. Pietrarii cari dregeau pavajul (BASS.V.123). -3. Maurer M. Calfe de pietrari ("contre-maî-tres en mâconneries")3 ciubotaricroitori (SUJU NOT. 53). - 4. Bezeichnung für versch. Vögel, z.B. Hänfling M. - TOPON. Pitrarii (1498 DERS). - ET. piatră. - SG. ALR II/I,K. 220; SN II,K.517;SN III,K.702. pieträri"e Pl. -ri"i S.f. (1703 GCD) 1. Menge F. Steine, Gestein, Steingeröll N. împăratul ... rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie (DEL.S.100) den mit Edelstein bedecKten Stab. - 2. S t e i n b r u c h M. Un şuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. (Maria) oftă! Aşa şuiera şi băiatul ei3 cînd venea seara ostenit de la cărat piatră (NÄD.NUV.II,153). - 3. S t a n d M.,TätigKeit F. des pietrar (s.d. 1-3): lucrări de pietrărie Steinmetz-, Pflaster-, Maurerarbeit, Maurerei. - ET. 1. u. 2. piatră3 3. pietrar. -SG. ALR SN III,K.811. pietricea" Pl. -ce"le S.f. (1519 DERS) 1. Steinchen N. -2. SteinnelKe F. - GR. pietrici 'că. - TOPON. Petriceana (1393/4 DRHB 1,18). - ET. piatră. - SG. ALR SN V,K.1289. pietri"ş Pl. -tri"şuri S.n. (1528 DERS) (Kleine) Steine, Geröll N., Kies, Schotter M. Iară altele căzură pre pietriş unde nu avea pămînt mult (BIBLIA 1688 Mt 13,5) auf steinigen Grund. (Ei) călcau pe un pietriş ("cail-loutis") răzleţit de viiturile apelor (UR.BUC.20). Drumurile şi aleele trebuie acoperite cu "pietriş" cît de mărunt (DATC.HORT.31). - ET. piatră. - SG. ALR SN III,K.811. pietro"i siehe piatră. pietro"s Adj. (1503 DERS) steinig. Pătraşco Vodă ... au întrat cu oşti-le sale în munţi ... în loc tare3 petros (NEC.OOSTIN, LET. 2 1,481). -2. drall, fest, derb. Sînul plin şi pietros (DEL.S.167). Armăsar da să-mînţăj pietrosj vînos (JIP.OP.49). Cireaşă pietroa-să3 pietroşică HerzKirsche: în mai ... avea norocul să mănînce întîiele pietroase3 mari cît merişoarele (BASS.V.87). - 3. fig. steinhart, steinern. (Iov) cu cuvinte blînde ... muind inimile pietroase a pr'iiatinilor săi (SICR.DE AUR 25a) . -GR. Dim. -troşe'l3 Pl. -şe'i3 f. -şi'că3 Pl. -şe'le. - ET. piatră. - SG. ALR SN I,K.209jIII,K.811. pietroşe"! (l84l POEN.II3108) I. Adj. steinig, steinhart. - II. S.m., Pl. -şe'i 1. Bezeichnung für versch. Vögel, z.B. (Blut-JHänfling M. (Ca nna bi na linota ) . Cintiza şi petruşelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuţită (FIL.CIOC.329). - 2. Bezeichnung für versch. Kleine Fische, z.B. Stichling M. (Gasterosteus) u. Hundsfisch M. (Umbra Krameri ; ANT. IHT.) . - GR. In Bdtg. II. auch -truş-. - ET. pietros. pietrui" Präs. -ie"sc V.tr. (1852 STAM.W.56O) pflastern. - ET. piatră. pietriii"t Adj. (189^ D.) gepflastert. Trotoarele înguste şi rău pietruite (IORGA AM.210) . - ET. a pietrui. piez S. (1652 ÎNDR.) în piez schief, schräg:a tăia c. în piez etw. schief schneiden, a se uita în piez schielen. Pîn-oi trece Oltu-n piez (PP.MF 1,177). Mai ieri mi s-a făcut: Trei semne în piez. Oi să mă prăpădesc3 crezi (PP.PASC.219) drei widrige, ungünstige Zeichen. Cela ce va grăi omului cuvinte bune şi le va grăi cu hiclenşug de-l ca batjocori3 adecă va grăi peste piezi (ÎNDR.80) heimtücKische, verhöhnende Redensarten. -ET. siehe piază; wird mit dem dunKlen sard. biasciu3 frz. biais etc. in Zshg. gebracht, doch lautlich schwierig. // zu lat. pes3 p£de (REW 6439). plezi"ş (1592 DIR) I. Adj. schief, schräg. Dealul ... era foarte înalt şi pieziş (MAR.ORN.I,160) abschüssig. - II. Adv. schief, schräg. Chiclul zodiacului să mişcă pieziş (DESC.PR.CR.105) der TierKreis. Frumoasă nor dobîndişi3 Dar se uită cam pieziş (PANN PV.M. 1,7) sie schielt ein wenig. - ET. piez. - SG. ALR SN III,K.810. piezişa" Präs. -şe"z V.tr. (1839 VAIL.) schief, schräg schneiden. - GR. înrp-. - ET. pieziş. piezişea" S.f. (1906UR.) selten MOLD. Abhang M. Păşeau pe o pezişea ("pente") ierboasă (UR.BUC.254). - ET. pieziş. pifti"e S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Sülze F., Gelee N. Strecoară zeama pintr-o sită ... şi o pune la răceală ca să să prinză piftie (MS.1749,GCR 11,43). Vgl. răcituri. Cu nodul biciului îi făceau pielea piftii (PP.ŞEZ.IV, 133) sie prügelten ihn windelweich. - In manchen Legenden ist die Erde gegen ihr Ende hin wie Sülze: Să meargă ... pînă vor da de locurile acelea unde pămîntul este ca piguli 78 piftia (ISP.LEG.2 381). - GR. pihtire (DOS.VS.Sept. 23;25b), piftire (VICIU), Pl. piştiri (B.). - ET. ngr. TcnxiT) (woraus auch bulg. pihtija) id., f. von TirixTog "geronnen". piguli" Präs. -le"sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) (nach und nach) rupfen. Blăstâmatul o pigulise (pe femeie) de şi cămaşa i-ar fi luat-o (POP.NUV.157). - ET. unbek. - SG. ALR II/I UN 2228,42;ALR SN I,K.230. piguiito"p Adj. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. rupfend. - ET. a piguli. pigulitu"rä S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. Rupfen N. - ET. a piguli. pi-hotă Pl. pilote S.f. (um 1710 NEC. COSTIN, LET.1 I, App.19) veralt. Fußvolk N., Infante ri e F. Piota ou tunurile ... călărime oa.zaoi3 husari3 dra-goni (DION.,TEZ.II,209). Am străbătut mai multe sotnii de cazaci3 apoi piotă şi un regiment de ulani (UR.BUC. 176). Fao parte din piotă3 nu e vorbă3 dar nu mă dau nici pe o sută de moş~~teci d~ăia (BASS V 237) — GR piho'tă. pi'otă. - ET. poln. piechota3 russ. pehota3 ukr. piohota. pil (+)(1649 MARD.) I. S.m. Pl. pili. E 1 e f a n t M. Pili 32 învăţaţi la război (BIBLIA 1688 1 Makk 6,30) 32 Kriegselefan-ten. Trecum ... prin ciredzi de ciute şi de pili (DOS. VS.Oct. 23; 79a). - II. S.n. Pl. pi'luri Elfenbein N. Turnuri de pil (BIBLIA 1688 Ps 44,10). Palaturi de piluri (PS.RÎMN.44,10). - ET. vgl. fiij zur Form vgl. (nach MIKL.TÜRK.EL.) altind. pîlu3 osset. pil3 nordtürk, pel. pila"f Pl. -la"furi S.n. (1719 AMELIO) P i 1 a w M., orientalisches Reisgericht. Am poron-cit să-i facă un pilaf de-o baniţă de orez (AL.OP.I, 1408). Ce pilafuri ne gătea la masă meşterul bucătar! (OD.SC.III,22). (Sultanul trimise ienicerii) de făcu într-o clipă pilaf şi harcea-parcea pe toţi cei ce erau adunaţi acasă la hogea (BOGD.POV.120) zu Brei schlugen. A făgădui cuiva munţi de pilaf jdm. goldene Berge versprechen. - GR. pilav. - ET. türk, pilav. pilafgi"u Pl. -gi"i S.m. (1850 AL.PP.) ehem. verächtl. von Türken: Pilawfresser M. Sînu-ţi ... Cît e el de hrănitor ... la cîni flă-mînzi nemţeşti Şi la pilafgii turceşti (AL.PP.346; zum Vaterland). - ET. türk, pilafoi (REDH.2 452a). pi"lă Pl. pi "le S.f. (1654 CUGETĂRI ,HC 11,452) Feile F. Idoli ciopliţ cu dălţ3 cu pile (DOS. PS.V. 77,176) . Umbli după el cu mrlla3 El după tine cu pila (PANN,CL V, 383) ; vgl. milă 1. - ET. asl. pila. - SG. ALR SN II,K.540,544. pi"ldă Pl. pi"ide S.f. (l6.Jh.PS.H.7752) 1. Gleichnis N. Deşchide-voi în pilde rostul rrrieu (BIBLIA 1688 Ps 77,2) ich will meinen Mund auftun zu Sprüchen. Pentru ce în pilde grăieşti lor? (EV.1894 Mt 13,10) warum redest du zu ihnen in Gleichnissen? - Daher: a vorbi în pilde in Bildern, (versteckten) Andeutungen, durch die Blume reden. îşi trimisese Stefan logofătul jupîneasa la ţară3 în pildă că o trimite pentru trebile casei (MIR.OOSTIN,LET.2 1,323) indem er ... angedeutet hatte. Asta nu-i în pilda mea (AL.OP. I,1134) das spielt nicht auf mich an, ist nicht auf mich gemünzt. - 2. LV. Spruch M. : pildele lui Solomon die Sprüche Salomons. Cazaniile ... lui Ilie Miniat ... oare sînt împodobite ou ouvinte dumnezeieşti ... şi cu pilde filosof eşti (MINIAT CAZ. 1742, GCR II, 30) . -3. Vorbi ld, Muster, Bei spiel N. în (LV. auch pe) pilda cuiva nach jds. Vorbild: Mulţimea lefeciilor oe ţinea Stefan Vodă3 pre pilda luu V o da (MIR. COSTIN, T nT± „ ^ 1,340) . Cu?iuu~~voiTt ... în pilda părintească ... virtutea căpitanilor trecuţi (OLL.BOR.332) nach der Väter Weise. A lua pildă de la cn. sich an jdm. ein Beispiel nehmen. De ce oare Duduca să nu faoă din mine un om puternic3 fericit? Pildele nu ne lipsesc (FIL.CIOC.56;von der Mätresse seines Gönners) an Beispielen fehlt es nicht. Dacă nu faci curînd vreo pildă cu cîţiva ticăloşi din sat3 mîi-ne poimîine o să ne jefuiască3 ziua în amiaza mare3 la curte (XEN.BR.159). De pildă3 ugs. de-o pildă zum Beispiel (wofür LM. de3 spre exemplu). - ET. mhdt. bilde3 über magy. pelda. - SG. ALRM SN III,K.1239. pildi" Präs. -de"sc V.tr. (1632 EUSTR.PRAV.l67) veralt. (versteckte)Anspielungen auf jdn. machen. încă mă childeşti3 sfriji-to (NÄD.NUV.II,63). - GR. childi. - ET. zu pildă. pildui" Präs. -duie"sc (1564 CORESI CAZ.I32l6a) veralt. I. V.tr. zur Warnung für andere, exemplarisch bestrafen. Episcopul Romanului a mai fost pilduit de Sf. Sinod ... pentru fapta sa semeaţă (LIT.). - II. V.intr. 1. i n Gleichnissen sprechen. -2. als Vorbild, Muster, Beispiel dienen.- III. a se pildui de on. veralt. sich an jdm. ein Beispiel nehmen. Am dori ca unii din oamenii de stat europeni ... să se pil-duiasoă de la ei (de la miniştrii turci) (RAL.SUV. 73). - ET. pildă. pildui"re Pl. -i"ri S.f. (1642 CAT.CALV.127) veralt. 1. Beispiel, Vorbild, Mu- 79 pingea ster N. Vorbind ... despre "mînie"3 spune că ea pune piedică liniştei şi sănătăţii3 apoi aduce cî-teva pilduiri ispitite de alţii cît şi de sine (CL VII,328). -2. Bestrafung F. Pilduirea ce voi face în vileag neruşinatului (DEMETR.NUV. 96). - ET. a pildui. pilduito"r Adj. (1654 NEAGOE INV.2 ßia) 1. w e i s e. Pentru aceia zicea un înţelept pildui-toriu: cel neispitit de carte văzînd3 nu vede (MÄRG.2 7a).-2. beispielhaft. Femei ce stau pururea pilduitoare şi multora bărbaţi (JIP.OP.47) als Vorbild dastehen. - ET. a pildui. pilea"lă siehe chileală. pili"^ Präs. pile "sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) (a b-)f e i 1 e n. Cîte puţin pilind3 cel mai frumos ac vei scoate din cel mai urît fier (GOL., Z.V, 495). - Fig.: Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc (pe bărbatul meu)3 să-l mai chilesc3 pace! (AL. OP.1,508). - ET. serb. russ. tschech. piliţi od. von pilă. 2 pili" siehe chili. pili"re S.f. (1823 BOBB) Feilen N. - ET. a pili. pili"t^ Adj. (um 1700 LEX.MARS.) gefeilt. - ET. a pili^. pilit2 Adj. (1868 BARC.) fam. beduselt, beschwipst.- GR. 2 chilit. ~ ET. a pili (chili). pilitu"rä Pl. -tu"ri S.f. (1705 CANT.) 1. Feilen N. -2. Feilspäne (Pl.). Pilituri de fier cu prund amestecate (CANT.IST. 148) . - ET. a pili-L. pi!o"s Adj. (1857 POL.) ugs. ausdauernd, resistent. Vitele de acest soi ... sunt mai piloase3 rabdă la frig şi la ploaie (GHICA,CL XIX,712). Traiul cel aspru ... i-a făcut chiloşi şi tari (BURADA,CL XVTI,285). Trăsnea fiind mai chilos şi mai tare de cap3 rabdă el cît rabdă (CREANGĂ, CL XV, 456) . - GR. chilos. - ET. zu pilă. ~ SG. ALR I/I, K. 125,1 36,147 . piloşi"e S.f. (um 1900 TIKTIN) selten Ausdauer, Resistenz F. încrederea în vitejia şi piloşia lui de ostaş (LIT.). - ET. pilos. pi"Iotă Pl. pi"Iote S.f. (1588 DIR) 1. Federbett N. Eu afundat în pilotă3 el îngropat în gropniţă ... eu învălit cu obial3 el în patru scrînduri a săcriiului (CANT.DIV.38b). Un pat cu pilote şi perini de mătasă (SBIERA POV. 109). Fără a se mişca dintre pilotele lui de puf (ISP.BSG. 110). -2. Gepäck N. A fi avind chilotă multă (CREANGĂ^* 100) . - GR. Dim. pilotu'ţă, -ţi'că3 Pl. -tu'ţe3 -ţe'le (MAR.NAST.90) . - ET. vermut 1. zu gr. tilA^otoq "gefilzt”, also urspr. wohl "Wolldecke”. -SG. ALR II/I, MN 3898,138. pilu"g Pl. pilu"ge S.n. (1683 DOS.VS.) 1. MOLD. Stößel M.,Keule F. des Mörsers (piuliţă)3 der Stampfe (piuă). în pivă aruncaţi şi zdrobiţi în piluge (DOS.VS.Ian.31;48b). De vei da la păhară .. . ochii tăi3 apoi vei umbla mai gol decît un pilug (unepou;BIBLIA 1688 Spr 23,31). A tunde pc. pilug jdm. den Kopf ratzekahl scheren (so daß er dem Kopf des Stößels ähnlich wird). Cu capetele chilug (RAL.SUV.77) mit ratzekahl geschorenen Häuptern. - 2. TR. Löwenzahn M. (Leontodon;VICIU). Der Stendel mit der von den. Frücht0,n iHo+-on kjirToi der Spitze sieht einem Stößel ähnlich. - ET. Ableitung von lat. pila (rum. piuă) "Mörser”, wie frz. pilon3 port. pilao. Die Ähnlichkeit von chilug (ugs. für pilug) mit türk, külug "Keule" ist sicherlich nur zufällig. Vgl. pisălog. - SG. ALR SN 11,498. pilu"lä Pl. -lu"le S.f. (1705 CANT.IST.12) Pille F. - ET. n.lat. pilula3 frz. pilule. pimnice"r siehe pivnice"r. pimpine"lä S.f. (1783 COTEANU PL.18) Pimpinelle F.- ET. n.lat. pimpinella3 dt. Pimpinelle. pin Pl. pini S.m. (1625 DIRB XVII/^531) Kiefer, Föhre F. (Pinus silvestris). Si era Hiram dînd lui Solomon chiedri şi pini (tteuhoq; BIBLIA 1688 1 Kg 5,10) also gab Hiram Salomo Zedern und Tannenholz. - TOPON. Pinoasa (1587 DERS). - ET. lat. pinus. - SG. ALR SN III,K.626. pi"nchiu Pl. pinchi S.m. (um l670 ANON.CAR.) Buchfink M. (Fringilla coelebsjB.). - GR. fin-chiu3 pinc(iu). - ET. magy. pinty; finchiu unter Einfluß von dt. Fink. pingea" Pl. -ge"le S.f. (MS.1824 CL 11,7) Halbsohle F. Această a doua talpă sau "pingea" se fixează de cea generală prin cuie d.e lemn sau de fier (MANOL. IG.ŢĂR. 239) . Fam. a pune cuiva pingeaua jdn. über den Löffel barbieren: Ca cîrpaciul cu cureaoa de gît3 îi pune pingeaua numaidecît (PANN PV.^ 11,30). pingeli 80 - GR. pingică. - Dim. pingelu 'ţă3 Pl. -lu'ţe. - ET. türk, pence. - SG. ALR SN IV,K.1192. pingeli" Präs. -le"sc V.tr. (1845 BÄLÄC.ED.II) mit einer Haibsohle versehen; fig, über den Löffel barbieren. Toţi negustorii pengelesc pe muşterii (LIT.,Ş.INFL.I, 296). - GR. pingelui. - ET. pingea. - SG. ALR SN IV, K. 1192. pingeli"t Adj. (1862 PTB.) besohlt. Talpa botinului este pingelită (MANOL. IG.ŢĂR.239). - GR. pingeluit. - ET. a pingeli. pi"nin (+)(x) S. (1688 BIBLIA Est 1,7) Perlmutt N. - ET. ngr. TiLwa. pino"s Adj. (1587 DERS) reich an Kiefern. Cît Cernegura pinoasă va luoi de-a nopţei stele (DONICI 139) solange der pinienbewachsene Berg Cernegura strahlen wird. - ET. pin. pi"ntä S.f. (1581 PO2 282;Ex 30,24) veralt. TR. Pinte F.,Pint N. - GR. pint. - ET. m.lat. pinta3 magy. pint. pi"nten Pl. pi"nteni S.m. (1509 DERS) 1. S p o r n M. (Pl. Sporen) des Reiters, Hahns. Văzui calul nvmai spume şi coastele lui sîngerate de pinteni (C.NGR.59). A da pinteni calului dem Pferd die Sporen geben. Acasă l-au trimes într-o trăsură cu roatele numa-n pinteni (ŞEZ.IV/IS) mit felgenlo-sen, wie Sporen hervorstehenden Speichen. Vgl. iapă. - 2. TR. Brautschleier M. (MAR. NUNTA 619 u.683;SEV.NUNTA 204). - GR. pintene3 pintin. penten. - Dim. pintena'ş3 -ne'l3 Pl. -ne'i. -ET. asl. pgtîno; Bdtg. 2 ist geschichtlich dunkel. - SG. ALR II/I,K.76;MN 2690,82;SN II,K,284;V,K.1311= pintena"t Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) gespornt. Cucoşii ... îşi piaptănă bărbia cu ghiara pintenată (ZAMF.NUV.68). - ET. zu pinten. pi"ntene siehe pinten. pinteno"g Adj. (1573 DERS) von Pferden, Hunden etc.: mit (unterhalb des Knies) we i ße n, we i B gef 1 e c kt e n Beinen, weißfüßig. Călare pe bidiviul său cel roib şi pintenog (FIL.CIOC.330). - GR. TR. păntănog, pantanog (PP.BUD), pintănog (CT.). - ET. vgl. serb. putonog_, von asl. petîno "Mal" u. noga "Fuß". pi"nţă Pl. pi"nţe S.f. (1868 BARC.) Bezeichnung für versch. Nagetiere, z.B. Pferdespringer M. (Scirtetes acontion;BRANDT). Pin-ţele cu labe scurticele la piept3 iar la spate cu picioroange , care3 cînd îmblă3 se saltă ca locustele (OD.PS.219). - ET. unbek. pi"oă siehe piuă. pilotă siehe pihotă. pipa" Präs. pip u.pipe"z V.intr. (I8l8 BUDAI-DEL.) TR. rauchen. - ET. pipă. pipa"rcă Pl. -pă"rci S.f. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. spanischer Pfeffer, Paprika, Frucht von Capsicum annuum. Pune (în zeamă) sare3 piparcă3 oţăt (CÄT.POV.I,93). - ET. vgl. piper u. magy. serb. tschech. paprika. - SG. ALR SN IV,K.1099,1107. pi"pä Pl. pi"pe S.f. (1795 IST.AM.90a) 1. (Tabaks-) Pfeife F. Tntr-o zi cu pipa-n gură cam pe gînduri el şezînd (PANN PV.M.II,78). în vreme ce eu stau de vorbă la o pipă de tutun (SLAV., CL XV,430). - 2. TR. MARAM. Zapfen M. der Türangel (ţîţînă). - ET. magy. pipa. - SG. ALR II/I,K. 104,290;MN 3809/121;SN IV,K.1146;ALRM II/I,K.347. pipăi" Präs. pi"păi (l6.Jh.PS.H.113,15) 1. V.tr. (be) tasten, (be) fühlen, LV. auch berühren. Cîndai să nu mă pipăie tatăl rnieu (BIBLIA 1688 Gn 27,12). Nathan ... nu pipăi rana de multe ori3 ci fără veste sparse umflătura (MÄRG.2 152a). Posluşnicii să nu pipăie vasele cinstite (ÎNDR.494) sollen ... nicht berühren. Spre a pipăi gîndurile arhiducelui (BÄLC.287) um den Erzherzog zu sondieren. Iute prinzi cheag dacă chipăi lucrul cu hărnicie (JIP.OP.105) wenn du . . . anpackst. - II. V.intr. tasten. Ochiul că-l veri strica şi veri orbi3 tot trupul tău va pipăi în untunearec (OORESI,GCR 1,23) wird ... tasten, tappen. - III. a se pipăi de c. etw. berühren. Cîţi se pi-păiră dinSj mîntuiţi fură (CORESI TE^ 31b;Mt 14,36). - GR. LV. auch ap-. - Präs. LV. auch pipăie'sc. -ET. ksl. pipaţi. - SG. ALR I/I,K.91jII/I MN 2179,30* ALRM II/I,K.105. pipăia"lă Pl. -păie"li S.f. (1652 INDR.) Tasten, Betasten N. Pipăiala ş-a stricat-o (omul) cu luarea mîncării din pom(ul cunoştinţei) (ANTIM DID.147). De multe ori pipăi un lucru ... şi de în pipăială nu-l cunoşti (ÎNDR.722). - GR. Pl. auch -păie 'le. - ET. a pipăi. 81 pir pipăi "re Pl. -i"ri S.f. (um 1560 BRATU,LR 29,41) 1. Be-, Vortasten N. -2. Berühren N. - ET. a pipăi. pipăi"t (1642 ÎNV.2 37b) I. Adj. betastet. El se teme ... să se despartă de bănişorii lui siguri pipăiţi (VLAH.IC.104) von seinem ... greifbaren Geld. - Neg. nepipăit. - II. S.n. Tasten N. - ET. a pipăi. pipăra" siehe pipera. pipăru"ş Pl. -ru"şi S.m. (1832 GOL.CONDICA) 1. MOLD. spanischer Pfeffer, Papri-k a (Capsicum annuum); Frucht desselben: P f e f fer-, Paprikaschote F. A semăna pipăruş spanischen Pfeffer säen. Am mîncat doi pipăruşi ich habe zwei Pfefferschoten gegessen. (De ger) i se făcuse nasul pipăruş şi obrazul pătlăgea vînătă (CL 1,329) die Nase rot wie eine Pfefferschote. -2. MUNT. Haselwurz F. (Asarum;BR.). - GR. chipăruş. - ET. piper. - SG. ALR SN III,K.645; IV,K.1099. pipe"r S.m. (1466 DERS) 1. Pfeffer M. (Piper]. lute ca pipei^ul hitzig, aufbrausend. Mi-e drag ca piperul în nas ich kann ihn nicht ausstehen. Cine are piper mult3 pune şi în terci (chisăliţă3 mămăligă3 cir} mălai, povidlă3 lapte acru) u.ä. (Sprw.) Überfluß schafft Verdruß. - 2. Piperul lupului a) Haselwurz F. (Asarum;CIH.); b) Seidelbast M. (Daphne mezereumjCRÄIN.). - 3. Volkstanz; TR. Polterabend M. (an dem piper getanzt wird od. wurde). Alţi (cînd te vor bea3 să prinză) cu neruşine a se dezbrăca Si golaşi piperu-ntr-alţii a juca (PANN PV.M.I,106;zur Weintraube). - ET. mittelb. lat. piper, asl. piperi, ngr, ti inept. , - SG, ALR S.N IV,K.1099,1107,1108. pipera" Präs. -re"z V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) bucatele etc. die Speisen etc. pfeffern. -GR. MOLD. TR. pipăra. - ET. piper. - SG. ALRM SN III, K.918,920. pipera"t Adj. (1623 BGL) gepfeffert. Io-i fac zeamă pipărată (I.-B. 173). - Fig. a) gewaltig teuer. Preţuri piperate gepfefferte Preise. - b) schlüpfrig. Domnul ştie dacă acele aventuri erau sărate şi pipărate (GHICA 422) jene Abenteuer waren doch wahrlich gepfeffert genug. - GR. pipărat. - ET. a pipera. pipernici" Präs. mă -ce"sc V.refl. (1839 VAIL.) klein u. unansehnlich werden: verkümmern, -krüppeln. (Vitele) se pipernicesc ... după o asemenea hrănire uscată3 nehrănitoare (GAZ.SĂT.XIV, 378). Puişorii şezînd prin răceală se pirnicesc (SEZ. VI,83). - GR. pirnici (POEN.II,477;ŞEZ.1.c.). - ET. anscheinend zu asl. pyro (rum. pir), nslov. pirnica "Quecke” (die Quecke sieht wie verkümmerter Weizen aus); dann an piper angelehnt (das Pfefferkorn ist klein u. verschrumpft). Eine Nebenform dürfte auch a chirci (s.d.) sein. pipernici"t Adj. (l84l POEN.11,478) kümmerlich, unansehnlich, schwächlich. El era slab3 pipernicit3 ea avea o musculatură perfectă (BOGD.VECHI 199). Priveliştea pipernicitelor dealuri împodobite cu numele de munţi (UR.BUC.10). - GR. pirnicit (POEN). - ET. a pipernici. - SG. ALR II/I,K.81. pipe"rniţ;â Pl. pipe"rniţe S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Pfefferbüchse F. -2. Pfeffermühle F. - 3. TR. de grădină B o h n e n-, Pfefferkraut N. (Satureja hortensis;CRÂIN.,PANŢU). - ET. piper. pipiri"g S.m. (1455 DERS) 1. Binse, Simse F. (Scirpus, Juncus), Schmiele F. (Aira). Colo jos în vale ... nu cresc numai sălci şi răchite3 pe ici pe colea este şi şovar3 pipirig3 papură3 ba chiar şi cîte un fir de trestie (SLAV.,CL IX,95). -2. fig. Schwächling M. Să mă tem eu de un piperig ca acesta3 eu3 un voinic aşa de mare? (SBIERA POV.82). - GR. ţipir-3 ţiper-3 dpir->peperig3 ferner in Bdtg. 2 -ric (SBIERA POV.178;260). -3. TR. Marienkäfer M. (Coccinella ;VTCIU) . - ET. scheint auf gr. nocrcupoc "Papierstaude” zurückzugehen; ţ- für p- wohl nach ţi-pirig 2 (s.d.). - Vgl. papură. - SG. ALR SN III,K.637. pi potä Pl. pi pote S.f. (1703 GCD) 1. M a g e n M. der Vögel, bes. der Hausvögel (MOLD. rînză3 TR. bătucă) : (Copilului) celui mare îi dete (bucătăreasa) capul găinii3 celui mijlociu pipota şi celui mai mic inima (ISP.LEG.2 272). - Fam. a-şi um-ple3 îneca pipota sich vollsaufen. înece-şi nemţii mintea şi pipotele-n bere (DEPAR.D.I,101). - GR. SÜD-TR. hip-3 picotă (BAR.-MUNT.), pipoşă (IS.), OLT. pi-poaşcă (ZRPh 28,441), SÜDM0LD. pipuşcă3 OLT. pipuş z.T. in der Bdtg. "Leber”, "Kropf”. - 2. V u 1 v a F. der Kuh (I/T.) . - ET. erinnert an russ. pupok3 poln. pempek c asl. pgpukü3 Dim. von papü "Nabel”; die Varianten sind viell. von gr. rinap, -oltoc; u. viat. fîcătum (rum. ficat) "Leber" beeinflußt. -SG. ALR SN II,K.364. pir S.m. (1703 GCD) 1. Q u e c k e F. (Triticum repens), lästiges Unkraut. Un vînt mîntuitor ... menit ... a stîrpi chi- piramidă 82 rul ce înţeleneşte părrrtntul Moldovei (AL.,CL VII, 410). Tare-i de fire (chir Iani)! "Tare ca chiru" (AL.OP.I, 1815;die Bauern verhöhnen den Gütspächter). - 2. pir gros Hundszahn M. (Cynodon;BR.). - 3. pir roşu Riedgras N., Segge F. (Carex; PANTU). - ET. serb. bulg. pir ( < asl. pyro < gr. Tiopöc) . -SG. ALR SN III,K.638. pirami"dä Pl. -mi/de S.f. (1688 BIBLIA) Pyramide F. Ceale de la Memfes piramide (BIBLIA 1688 Vorwort). - ET. ngr. TTUpcqjiQ, -i&oc,, lat. pyramisj frz. pyramide. pira"ncLä Pl. -ra"nde S.f. (l88l CREANGĂ) ugs. Kosend von Zigeunerinnen: Weibchen, Dirnchen N. (Ţiganii) cît pe ce să mă înghită, de nu era o chirandă mai tînără între dîn-şii să-mi ţie de parte (CREANGĂ, CL XV, 8). - GR. chirandă. - Dim. -randi'că3 Pl. -de 'le (SEV.AN.63). -ET. zig. pirandOj piranoj pirani "Geliebte”. pi"ri! Interj. (1900 MF) LocKruf für Hühner, beim Futterstreuen. Piri3 na3 na3 na (MF 1,1108). - ET. onornatopoet. , vgl. magy. piri. - SG. ALR SN II,K.380. pirnici" etc. siehe pipernici. piro"n Pl. piroa"ne S.n. (1508 DERS) großer, langer Nagel (wog. cui Nagel überh.). Împăratul ... învăţă pre alte slugi să-i bată în talpe piroane (DOS.VS.Sept.4;7a). Mulţi ... dintru creştini sînt ... ca cu nişte piroane prinşi3 cuprinşi ^ . . . 0 ... în patimile aceştii lumi (MĂRG. 37b). De nu voi vede la mînile lui ranele piroaielor (OORESI TE^ 233a; Jo 20,25). - GR. TR. OLT. -roi. Pl. -roaie: S.f. - roa'nă (B, ; FLOR s , CL III, 163) - — ET* vgl» ngr, TCTjpouvL "Gabel” , alb. perone "Nagel” < gr. Tiepovri "Spange". - SG. ALR II/I,K.295. pironi" Präs. -ne"sc V.tr. (1649 MARD.) (an-, fest) nageln. Ca un cui înfipt adînc3 o gîndire dureroasă îi pironise creierii (XEN.BR.67) hielt ... sein Hirn fest. Lucrarea care l-a pironit mai mult în cursul vieţii a fost colecţia de care vorbirăm mai sus (CL VTII,66) die ihn ... in Bann hielt, fesselte. - GR. veralt. împ-3 împiroia3 Präs. -roie'z (MARD. ;NEAGOE ÎNV.2 55a). - ET. piron. pironi"t Adj. (1776 MINEIUL 201b) l.an-, festgenage lt. - 2. gefesselt. Mişcarea modelului său ... exrpresiunea figurii ... vieţii j în fine a ochilor3 a mîinilor şi a gurii3 care te atrag şi te ţin pironit (STĂNC.FR.20) gebannt halten. Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul (OD.PS.42) das Auge unverwandt auf ... gerichtet. - 3. ans Kreuz genagelt.- ET. a pironi. pirostri"e Pl. -tri"i S.f. (1508 DLRV) 1. Dreifuß M., Küchengerät, bestehend aus einem flachen, mit Füßen versehenen Ring, dient, auf das Herdfeuer gestellt, als Träger von Kochgeschirr. 0 căldare mare pe nişte pirostrii mari3 puse deasupra unui foc mare (SLAV.,CL XV, 466). - 2. fam. (wegen der Ähnlich-Keit mit einem Dreifuß): TrauKrone F.; a pune cuiva pirostriile în cap jdn. trauen; a-şi pune pirostriile în cap getraut werden,heirate n. Popa ... le puse "pirostriile" pe cap şi le ceti moliftele obicinuite la cununie (DE4ETR.NUV. 79). Cînd moare cîte vr-un flecău sau vr-o fată mare care n-au pus pirostiile în cap încă (ISP.,CL XVI, 349). - GR. -stie3 Pl. auch -stii3 -st(r)ei3 -st(r)eie-3 chiro-. - ET. ngr. nupcocruid (woraus auch bulg. pirosti-ja). - SG. ALR SN IV,K.1033. piro"şcâ Pl. -ro"şte S.f. (1789 SCL IX,231) schiffchenförmiger, mit Nus, Früchten od. Käse gefüllter Teig, gebacKen od. geKocht (piroşcă caldă)'. P i-r o g g e F. Gazda masa le-a gătit Si le-a dat chi- J roşte calde Ce-notau în unt topit (PP.SEV.NUNTA 58). - GR. Pl. auch -roşti(i). - ET. poln. pirozek3 Gen. -zka3 russ. pirozok3 Gen. -zka. - SG. ALRM SN III,K. 883;ALR SN IV,K.1043,1098. pirotea"lă Pl. -te"li S.f. (l84l POEN.11,653) SchlaftrunKenheit, Schläfrig-K e i t F. Ei ... nu se pot ţine pe picioare de pi-roteala ce-i apucă şi cad într-un somn adînc (ISP.LEG.2 73). 0 piroteală plăcută o făcea nici s-adoarmă3 nici deşteaptă să fie (DEL.S.27). - ET. a piroti. plr-oti" Präs. -te"sc V.intr. (um I83O CONACHI) schlaftrunKen, schläfrig sein. Pentru ce chedrii ... Privesc chirotind supt dînşii nişte slabe tufiş oare? (OONACHI 243). Doar nu-s babe să chirotească din picioare (CREANGĂ,CL XV,3;der Vater zu der die tollenden Kinder scheltenden Mutter) daß sie im Stehen duseln sollten. - GR. pirota (POL} ; chir-3 so auch die Ableitungen. - ET. viell. zu gr. TiripocD "lähmen”, TUipornQ "Lähmung”. - SG. ALR II/I,K. 104. pirpiri"u Adj. (1742 IORGA S.D.VI,304) fam. von Menschen u. Tieren: armselig, dürftig, Kümmerlich. Un găligan de şcolar3 cît un bivol de mare3 tăbărîse pe un băiat slab şi pirpiriu (GHICA 676) war über einen mageren und schwächlichen Knaben hergefallen. Parcă e un piţigoi de pirpi-lie ce e şi eu ţi-am dat-o grasă şi frumoasă (LIT., S.INFL.I,296). - Durch Zusätze verstärKt: Pirpiri-co- 83 pisc sac3 saxana briceag (ISP.,S.INFL.I,296) wörtl.: dürftig wie eine Elritze, nackt wie ein Federmesser. Cînd se dezmetici el şi se văzu pirpiri-cosac, golănel şi gonit (ISP.LEG.2 279). - GR. -pili'u. - ET. türk, pir-piri. pirui" Präs. pi"rui V.intr. (1825 B.) 1. trillern. Pe d-asupra acestei zarve piruie naiul lui Dinicu (DEL.P.2). - 2. bisw. zirpen. - ET. wohl kaum serb. pirovati3 russ. pirovatj3 bulg. piruvam "schmausen, schwelgen"; onomatopoet. - SG. ALR SN V,K.1462. pirui"t S.n. (1825 B.) 1. Trillern N. -2. bisw. Zirpen N. S-aude cînd şi cînd ... ţîrîitul greierilor şi piruitul unei privighetori (LIT.). - ET. a pirui. pis! Interj, (um 1832 CORNELLI 504b) 1. Lockruf für Katzen: miez! - 2. fam. a nu zice (nici) pis nicht "m u c k s” s a g e n, k e i-nen M u c k s tun, nicht mucksen. Ar fi putut să-l taie un superior şi n-ar fi zis "pis" (BAC.MT.10;von einem Soldaten). Apucă cocoşul de gît şi i-l răsuci de nu mai zise nici pis! (ISP.LEG.2 255). - GR. pîs. - ET. onomatopoet.; zu 2 vgl. serb. piskac "Mucks", poln. (ani) pisnanc "(auch nicht) mucksen", tschech. pisknouti "mucksen". - SG. ALR SN III,K.671. pisa" Präs. pise"z V.tr. (16.Jh.PS.H.73,14) (zer) stoßen, stampfen. Opăreştecurăţă de coajă şi pisază bine 130 dramuri de migdale dulci (DR&3H.RET.251). în pivă trupuri trei a viteji să pisară (DOS.VS.31 Ian.;48b). Să nu-mi mai calci în casă3 că mă pui să te pisez (PANN PV.^ 111,114) sonst schlage ich dir die Knochen entzwei. - ET. lat. pî(n)sOj -are. - SG. ALR SN I,K.232;II,K.497;IV,K. 1108;V,K.1465. pisa"nie Pl. -sa"nii S.f. (1698 IORGA INSCR.) Inschrift F. (Pisa)nia s-au pus în domniia lui Constandin Voivod Brîncoveanul ... Keat) 7207 (1698 IORGA INSCR.1,141). O chilioară părăsită, cu icoane şterse, cu pereţii afumaţi, acoperiţi de vechi pisanii (VLAH.RP.125). - GR. Pl. auch -să'nii. - ET. ksl. pisanije. pisa"r Pl. -sa"ri S.m. (166O BUL.COM.IST.IV,18) ehem. Schreiber, Kanzlist H. învăţînd şi pe un pisar de au scris o carte despre partea domnului ... la solul franţuzului (EN.00GÄLN.,LET.^ III, 256). Umil3 care era atunci pisar oştilor (MIR.COSTIN, LET.1 1,288) Feldnotar. Pe atunci3 scriitorii cancelariilor se ziceau piseri (GHICA XVIII) . - GR. pisăr (EN.C0GÄLN.,LET.2 111,247), piser. - ET. asl. pisarî. pisa"t (1581/2 PO) I. Adj. (zer) stoßen. 0 a dzeacea parte de măsură de fănină de jimble şi cu a patra parte de hin 9 de oloiu pisat să fie mestecată (PO 278;Ex 29,40) ein Zehntel Semmelmehl, gemengt mit einem Viertel von einem Hin gestoßenen Öls. - II. S.n. Zerstoße n> Zerstampfen N. - ET. a pisa, pisägea"lä Pl. -ge"li S.f. (1868 BARC.) fam. Prügeln N., Keile F. Deunăzi, după atîta pisăgealăj se culcase fără să se plîngă şi dormise ca o buturugă (CARAGIALE,GAZ.SĂT.XIV, 480) . - ET. a pi-săgi. pisăgi" Präs. -ge"sc V.tr. (1868 BARC.) fam. verhauen, - prügeln, - keilen. Moldovenii îi urmăreau şi-i chisăgeau de nu mai ştiau pe unde se află (ISP.,CL XII,180). - GR. pisogi3 chi~ săgi. - ET. zu a pisa. pisălo"g (1788 MOLNAR SPRACHL.3 377) I. 1. S.n,, Pl. -loa'ge Stößel H., Keule F. des Mörsers. Da-rrcL^ vecină, pe bărbatul tău şi tu ţine pisălogul meu (GOL.,Z.IV,260;wird von jdm. gesagt,der einen unvorteilhaften Tausch vorschlägt); ähnl. PANN PV.1 11,134. - 2. S.m., Pl. -lo'gi P 1 a g e g e i st M. - II. Adj. lästig.- GR. OLT. -sol-; -lug. -ET. a pisa + -ălogj vgl. pilug, - SG. ALRM II/I,K.412 = pisări"e S.f. (1675 MIR.COSTIN) ehem. Schreibe r-, Kanzlistenamt N. Craiul ... dînd cu uric ... lui Hmil pisăria de oaste (MIR.OOSTIN,LET.1 1,288) das Feldnotariat. -ET. pisar. pisc Pl. pi"scuri S.n. (1425 DERS) 1. Schnabel M., siehe plisc. - 2. (de munte Berg-; Spitze F.Şi s-au suit (Ion Vodă) într~un pisc de deal să poată cunoaşte cîtă samă de oaste va fi la turci (URECHE,LET.2 1,227). Căţăraţi-vă pe piscurile trufaşe ale Bucegilor (UR.BUC.13). - 3. (de corabie Schiffs-j Schnabel M. Du-te la curabia aceaia şi-i caută la rît (Glosse pisc;DOS.VS.Oct.26; 87a). Părţile (luntrei) sînt: . . . piscul .. . fundul ... usna (DT.). - 4. MUNT. MOLD. BUCOV. nach vorn schnabelförmig zugespitztes Holz am Bauernwagen od. -schlitten, an dem die Deichsel mittels eines durchgesteckten Nagels befestigt wird: Gabel holz N. Dă să strică cîte o roată or inima or piscu or pro-ţapu carului (JIP.OP.154). Vgl. furcă 2. - GR. zu 2: Dim. piscote'i (RC.) ; Augm. pisca'n (PP.MF 1,279; 1076). - ET. vgl. slav. pisku3 poln. tschech. pysk "Schnabel”. - SG. ALR SN I,K.170;II,K.359;ALRM SN I, K.241,242. piscoaie 84 piscoa^ie Pl. pisco'i S.f. (179^ ALEXANDRIA,CPLR 1,79) 1. an der Zarge des Mahlganges angebrachter hölzerner, spitz zulaufender Kanal, durch den das Hehl in den Beutel fällt: Mehlloch N., -rinne F. Din piscoaie nu curgea făină^ Ci curgea aur şi mărgăritar (PP.,CL XIV,346). - 2. P f e i f e F. der Orgel. Organele cu şapte sute de piscoi3 unele groase3 altele supţiri (ALEXANDRIA 170).-3. Kleine Flöte (BUDAI-DELEANU V, 76) . - GR. S.n. -co'i3 Pl. -coa'ie. - ET. zu pisc, wegen der schnabelförmigen Form. SG. ALR SN I ,K.170, 171, 175;ALRM SN I,K.117,118. pi"sccp siehe episcop. piscui" Präs. -ie'sc V.tr. (1793 PREDETICI II, 155b) MOLD. TR. 1. zwitschern. Mare mîndru îi mai umblă limba-n gură3 parcă chiscuiesc grangurii (BOGD. POV.241). Pasările-or piscui3 Tu atunci îi adormi (BIBIC.PP.280). -2. flöten. - GR. piscoia3 chis-cui. - ET. zu pisc3 bzw. piscoi (piscoaie). - SG. ALR SN II,K.373;III,K.698,733. piscui"re Pl. -i'ri S.f. (1697 CACAVELA 191a) 1. Zwitschern N. -2. Flöten N. ET. a piscui. pisi'c Pl. pisi'ci S.m. (1814 ŢICH.147) (männliches! Kätzchen, Katerchen N. Pisicul se făcu mîrtan (RETEG.POV.V, 5) . Cotoşmanul era un pisic cu minte (ISP.LEG.2 285). - GR. Dim. -sicu'ţ. - ET. zu pis! pisica^r Pl. -ca'ri S.m. (1906 UR.BUC.) selten Steigeisen N. der Bergsteiger. Aceste două perechi de npisicarin ... ne vor împiedica să alunecăm pe pripoarele ierbate (UR.BUC.236). - ET. pisică, pisi/că Pl. -si'ci S.f. (1640 PRAV.GOV.) Katze F. (wofür MOLD. mîţă). Cine va mînca lup sau vulpe sau cîine sau pisică (PRAV.GOV., CCR 147). Pisica unde nu ajunge3 zice că pute u.ä. dem Fuchs sind die Trauben zu sauer. Cînd pisica nu-i acasă3 şoarecii joacă pe masă wenn die Katze nicht zu Hause ist, tanzen die Mäuse. Vgl. cîine 8, mîţă 1, a naşte 2. - GR. Dim. -sicu'ţă3 Pl. -ţe. - ET. zu pis! - SG. ALR SN III , K . 670;ALRM SN II,K.573. pisice'şte Adv. (1885 CARAGIALE) nach Katzenart,wie eine Katze. Miţa a scos din buzunar sticluţa (cu pretinsul vitriol) şi pîndeşte pisiceşte (CARAGIALE,CL XIX,121). - ET. pisică. pisogea^lä etc. siehe pisăgea^lă etc. pisoii1 Pl. pisoii S.m. (1847 PANN PV.1 111,54) Kater M. Dete peste un pisoi jigărit3 jigărit şi urduros (ISP.LEG.2 285). - Vgl. auch cotoi3 motan. -GR. Dim. pisoia'ş (D.). - ET. zu pis! pisoii2 Pl. -soa^ie S.n. (1910 PAMF.IND.) hölzerner Stößel zum Zerstoßen von Knoblauch (PAMF.IND.195). - GR. BAN. -sonJ . - ET. a pisa. pisti/l1 S.n. (1857 POL.) Früchteschnitten (Pl.), hergestellt aus in feine Scheiben zerschnittenen u. getrockneten Pflaumen, ApriKosen etc. Pastă de orice fructe (pistil şi sugiucuri) (MON.OF.1875,2258). - ET. turK. peştii (REDH.2 448a). pişti"l2 Pl. -titluri S.n. (um l805 SINCAI N.6) -------- , Pistill N., Blütenstempel M. -ET. n.lat. pistillus3 frz. pistil. pisto"! Pl. -toa'le S.n. (1693 CONDICA 111) Pistole F. Acoto voi fi culcat ... Cu puşca plină la cap3 Cu pistoale la picioare (I.-B.308). Băiatul ... era gol pistol (ISP.LEG.2 289) splitternacKt; vgl. puşcă. Cum e turcul şi pistolul (Sprw.) wie der Herr, so’s Gescherr. - GR. Dim. -to-la'ş3 Pl. -şe. - ET. frz. pistole3 auch mittelbar. pisto^rnic Pl. -to^rnice S.n. (1825 B.) Siegel N. auf dem Messbrot (prescură); Stempel M., mit dem man es aufdrücKt. Das Siegel hat folgende Gestalt: IC XC NI Kk Der unter dem Siegel befindliche Teil des Messbrotes dient als Hostie iagneţ). (Prescurea) trebuie să se facă cît un taler de mare3 avînd în mijloc un singur sigil sau pistornic pentru sfîntul agneţ (GHEN.LIT. 125). Prescurăriţa .. . căreia preotul îi încredinţează pristolnicul spre a face prescuri (FR.-C.MOŢII 112). - GR. prist-3 pistolnic3 pristolnic. - ET. nicht zu Ksl. prestolü (rum. prestol), sondern vermutl. zu slav. pesta (serb. pjesta3 poln. piesta etc.) "Stampfe, Stempel", woher auch wahrsch. russ. pestovnik "Schachtelhalm"; zur Form vgl. ”ceasornic11. pistrea^lä Pl. -trefle S.f. (1517 DERS) LV. 1. Schußweite F. Atunce au scos moscalii afară din obuz vr-o patru mii de moscali mai jos pre lîngă balta Pruteţului3 ca trei patru pistrele de săgeată (NECULCE,LET.2 11,221) drei bis vier Pfeilschüs- 85 pişcat se weit. Dacă s-au depărtat (Ion Vodă) aa trii pistre-le de la cazaci (NEC.OOSTIN,LET.2 1,464). întru oraş de departe era ca şase zeci de pistrele de în Ierusalim (GDRESI TE^ 178a;Lk 24,12) die ... entfernt war. Daher: -2. Stadion N. (Rennbahn). (Sfîntul) alergă la locul cel de nevoinţă la pistreală (DOS.VS.Dech.5;199a). - ET. Ksl. prestrelu. pistrela" Präs. -le"z V.intr. (1673 DOS.) LV. schießen, sprühen. Pe Za cruce săriia pistrelînd scîntei (DOS.VS.Dech.29;243b). Faţa ta cea svîntă cu foc pistrelează (DOS.PS.V. 17,23;Ps 17,9). -GR. popistrela (DOS.VS.Fevr.5;69a). - ET. pistreală. pistrelätu"rä Pl. -tu"ri S.f. (1683 DOS.) LV. Schießen, Sprühen N. Si-l bătu cu ştranguri atîta de cumplit3 cît s-au roşit pămîntul gios de pistrelăturile sîngelui (DOS.VS.Oct.17;70a) von dem herumschießenden Blut. - ET. a pistrela. pistruii (1580 DERS) I. Adj. 1. gesprenke lt. Si despărţi Iacov miei şi ceia ce despărţi duse La oi ie pistrui şi nea-gre (PO 103;Gn 30,40). Un izvor ... şerpuia printre straturi pistruie de flori (BODN., CL 11,13). - 2. sommers p r o s s i g. Spală-te degrabă cu apă de soc3 ca să nu te faci chistrui (AL.OP.I,603). - GR. pistru- ie 'ţ (JIP.OP.48), pistruia't (DATC.HORT. 182;VLAH.DAN I, 45). - II. S.m., Pl. pistru'i 1. Sprenkel M. Unii (din pui) poartă pinteni şi creste ... Alţii au pistrui (LIT.). -2. Sommersprosse F. Avea ochi negri vioi şi pestrui pe obraz (EASS.V. 211). - GR. pestrui3 chistrui; veralt. S.f. pistru'ie. - ET. zu asl. pistru "bunt", wovon auch păstrăv u. pestriţ. - SG. ALR I/I,K.26. pistruiată Pl. -trierii S.f. (1703 GCD) SprenKelung F.,GesprenKeltsein N. Subvarietăţi de calceolarii3 căutate ... pentru pis-truiala lor (DATC.HORT.231). - ET. zu pistrui. pistruia^t, pistruie'ţ siehe pistrui. pişa^ Präs. piş (1620 MOXA) ugs. I. V.tr. bepissen. M-a pişat copilul (GLOS. AC.). - II. a se pişa pissen.De toţi oamenii şi de muieri şi de copii şi de toţi cîţi se scîrnăvesc şi se pişe (MOXA,HC 1,370). Nu ştie pe unde se pişă găina er ist noch ganz grün. - ET. viat. pîssio3 -are3 vgl. it. pisciare3 afrz. pissier etc. - SG. ALR I/I,K.97; II/I,Supl. MN 4854,2. pişa^t Pl. -şarturi S.n. (1645 HERODOT) 1. Pissen N. - 2. fam. Pisse F., Harn M. Pentru ca să mănînce baligă şi să bea pişat cu voi împreună (BIBLIA 1688 Is 36,12) daß sie samt euch ihren eigenen Mist fressen und Harn saufen. - ET. apişa. -SG. ALR II/I,Supl.K.3. pişăcio^s Adj. (l84l POEN.11,366) bettnässend. Aceste ouă se dau la băiatul pi-şecios de le mănîncă (MF.1,701). - GR. pişecios. - ET. a pişa. - SG. ALR II/I,Supl.K.4. pişălă^u S.n. (I806 ŞINCAI E.12) Jauche F. Pardoseala (săivanului de vite) e făcută cu piatră ... pentru ca pişălăul să nu străbată în pămînt (GAZ.SÄT.XV,299). - ET. a pişa. pişca^ Präs. pişe (1645 HERODOT 33) I. V.tr. 1. zwicKen, Kneifen (von Flöhen etc.:), beißen, fig. sticheln. Muierea ca viţa3 cum o pişti3 lăcrămează (GOL.,Z.II,298). Pişcă-mă3 Frăsino! (Z.II,671) der Scherz ist dir schlecht beKommen. Chitaristul ... pişca3 patetic şi cadenţat3 coardele chitarei (DEL.P.10) zupfte ... die Saiten der Gitarre. Furnica cît e de mică şi tot3 dacă O (juuCî pe. piCl0r3 Căpuu IŞl rîdboă § u te puşcă (PANN PV.1 1,25). (El) pişcă calul cu vărguţa (UR.LEG. 207) er schmitzte das Pferd. Piperul pişcă limba der Pfeffer beißt auf der Zunge. -2. abzwicKen, - Kneifen. Se pişcă vîrfurile plantelor pentru a se întîrzia înflorirea (DATC.HORT.83). - 3. fig. (für sich) a b z w a c K e n, a b b e K o mm e n. Vgl. a mişca II. - 4. fam. mausen, (be) stehlen. Altu-ţi amăgeşte fata3 altu te pişcă din ochi (JIP.OP* 78) der andere bestiehlt dich, wenn du nur die Augen abwendest. - II. V.intr. (von Wind, Kälte) beißen» Frigul pişcă uşurel de vîrful nasului (ZAMF.NUV.57) „ - III. fig. ugs. a se pişcă abnehmen, untergehen. După ce se va pişcă lumina (DR/\GH. IC. 99) nachdem der Mond abzunehmen begonnen hat. - ET. scheint auf ein viat. pîccîco3-are zurücKzugenen (vgl. it. pizzi-care id. u. zur Form a muşca3 älter mucica). - SG. ALR I/I,K.93;SN I,K.242;III,K.806;V,K.1453;ALRM II/I,K.128; SN I,K.162. pişcanfloa^re siehe pişcănfloare. pişca^r Pl. -ca^ri S.m. (1825 B.) Schlammbeißer M. (Cobitis fossilis). -GR. MOLD, chişcar. - ET. vgl. russ. piskarj, serb. piskor, nslov. piskor3 piskur, poln. tschech. piskorz etc., woraus dt. Peitzker etc. pişcă"t (1788 MOLNAR SPRACHL.3 117) I. Adj. gezwicKt, gestochen. O iapă ... pişcată la urechia dreaptă (MON.OF.1877,4944) mit einer Kerbe am rechten Ohr. - II. S.n. 1. ZwicKen, Kneifen N. - 2. (v. Mond etc.) Abnehmen pişcănfloare 86 N. Totdeauna cînd e pe la pişcatul luminii3 îi vin hachiţe de pofteşte musafiri la masă (BOGD.POV.40). -ET. a pişcă. pişcănfloa^re S.m. (1883 MAR.ORN.II,132) Pirol M.,Goldamsel f. (Oriolus gălbuia). - GR. - flori 3 pişcanflore (VlRC.). - ET. anscheinend pişcă în floare. pişcăto'r Adj. (1703 GCD) 1. diebisch. Copilu ... să nu fie băutor 3 trîn-dav3 mincinos3 pişcător (JIP.OP. 122) . - 2. beißend, spottend. Censura observa ... ca nu cumva fraze pişcătoare să alunece la adresa nobilimei (BOGD.V.245). -3. scharf, prickelnd. - ET. a pişcă. pişcătu^râ Pl. -tu^ri S.f. (1703 GCD) I. Zwicken, Kneifen N.jBiß M. (eines Insekts); Stichelei F. Alţii furişau cîte o pişcătură sau un sărut drăguţelor lor (BOGD.V.133). N-a simţit mai multă durere decît de la o pişcătură de puY*ice (SBIERA. POV. 168) .-2. abgezwick- t e 5 otuck, abgezwickte Stelle. Dă-mi şi mie o pişcătură (din peşte)3 Căci de foame-s leşinat (SPER.AN.1893 111,105) ein Stückchen. (Un cal cu) o pişcătură şi furculiţă la urechea dreaptă (MON. OF.1877,4944). - 3. fam. ugs. Diebstahl M., Gestohlenes N. - ET. a pişcă. - SG. ALR SN II,K.403;ALRM SN I,K.2B7. pişco^t Pl. -colturi S.n. (1754 IORGA S.D.XII,67) weicher Zuckerzwieback: Biskuit N. Intră Ctara3 cu un pişcot în mînă3 înmuindu-1 în paharul cu şampanie (LECCA JUC.66) . - GR. pisc-3 MOLD. bişc-3 bisc-3' S.f. biscotă3 Pl. -te (STAM.POL.). - ET. mittelb. it. biscotto3 vgl. tschech. piskot3 serb. piskota3 magy. piskota3 poln= (nach rekonstruiertem lat. *biscoctum) biszkokt3 biskokt. pişiehe'v Pl. -che^ri S.m. (1857 POL.) fam. raffinierter, verschmitzter Kerl, Spitzbube, Gauner, Schwindler M. (Asociaţia lor) n-a durat decît vr-o trei luni şi s-a desfiinţat3 din cauza unui tovarăş pişicher care-i trăgea regulat pe sfoară (VLAH.GV.144) . Bă-trîni şi tineri3 buni şi răi3 învăţaţi sau numai "pişicheri" (GION PORTR.105;von Ärzten). - GR. peşecher. - ET. türk, peşekâr. pişicherli^c Pl. -lî'curi S.n. (1879 CARAGIALE) fam. Spitzbüberei, Gaunerei, Schwinde 1 e i F. Nişte papugii ... trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri (CARAGIALE, CL XIII,247). - GR. pişi-cherlic. - ET. türk, peşekârlzk. pişlea^c, -şlea^g siehe chişleag. pişoa^lcâ Pl. pişoa'lce S.f. (um I67O ANON.CAR.) ugs. 1. F u s e 1 M. - 2. MUNT. Nebelsuppe F. -3. Bettnässer M. - GR. -şorcă3 -şolcă3 -şotcă (ANON.CAR.), -şoarcă3 S.m. -şolcea. - ET. a pişa. - SG. ALR II/I,Supl. K.4. pişolco^s Adj. (1806 KLEIN) bettnässend. - GR. -şorcos. - E7T. zu a pişa3 vgl. pişoalcă. - SG. ALR II/I,Supl. K.4. pişorco^s siehe pişolcos. pişo^tcă siehe pişoalcă. pişpăi" Präs. -păie^sc V.intr. (um 1845 GOL.) zu-, ins Ohr raunen. Cine la toţi pişpă-ieşte3 bucele i să topeşte (GOL.,Z.II,671). - GR. pîşp- (D.). - ET. onomatopoet. pi/şţă ( + ) S.f. (l6.Jh.PS.SCH.l4M5) Speise F.Tu dai piştă tor în dulce vreame (OORESI PS.5 276b;Ps 144,15) du gibst ihnen ihre Speise zu seiner Zeit. Feace judeţ obidiţi Lor, dă pişte fLă-mînzilor (OORESI PS.5 278a;Ps 145,7). - GR. pişte. -ET. ksl. pista. piştealniţă Pl. -te'lniţe S.f. (1722 CANT.HR.) veralt. Sumpfloch N., Pfuhl M. Limpede apa izvorului din curgerea sa3 în piştealniţă şi în bălţi stătătoare oprindu-să3 să strică (CANT.HR. 139) . - GR. piştealniţă. - ET. zu a pişti. pişti" Präs. pişte^sc V.intr. (1688 BIBLIA) veralt. 1. von Wasser etc., in kleinen Mengen hervordringen: (h e r v o r-, durch) sickern, (hervor) sprudeln. Si piştiia sîngele de la rana în sînul carului (BIBLIA 1688 1 Kg 22,-35) und das Blut floß von den Wunden mitten in den Wagen. Cît despre apă3 găsim ceva negru3 cald şi puturos3 care chifteşte în urmele copitelor (AL.,CL VIII,42). Prin văile Cerbului şi Prahovei3 apa pişteşte de pretutindeni (UR.BUC.152). - 2. Wasser durchsickern lassen: lecken. Corăbiieriul carile ... găuricea carea pişteaşte3 cu vreame nu călăfătuieşte (CANT.IST.133). - GR. MOLD. pifti3 chifti3 pişti (POEN.,CDDR.), ghis-ti (POEN.), gisti (OODR.). - ET. onomatopoet., asl. pistati (CIORANESCU 6447). piştito'r Adj. (1705 CANT.IST.101) versickernd. - ET. a pişti. pita^c1 Pl. pita'ci S.m. (1700 IORGA BR.45) 1. a) ehem. österr. Kupfermünze, Sie-benkreuzerstück N. (B.) Moneta banilor nemţeşti era: groşiţa de 2 parate3 petaci în 5 parale 87 piti (DION.,TEZ.II,166). - b) ehem. Vierkreuze r-stück N. Iară ceri? Nici un petac mai mult (SLAV., CL V, 7) . - 2. MOLD. veralt. große Kupfermünze, spez. kupfernes Zehnbanistück N. Un pitac vechi nemţesc, care nu-i bun decît la cîrpit tingirile (IANOV,CL V, 133). Am o bucată de franc, trei pitaci bariera, mai rămîn doi (N&D.NUV. 1,199). - 3. patacă MUNT. Fünfleistück N. La plată scoate din buzunar o "patacă" de cinci lei (LIT.). "Poftim încă cincisprezece franci ... " Bimbirică lunecă o privire ... peste cele trei patace aruncate pe masă (VLAH.DAN 11,20). - 4. fam. Kleingeld N. - GR. petac(ă), patac(ă). - ET. vgl. bulg. serb. nslov. petak, russ. pjatak "Fünfer". - Patacă < levant, pataca "Mariathe-resientaler”. pita^c2 Pl. pita^ce S.n. (1652 ÎNDR.) ehem. Reskript N.,Erlaß M. des Fürsten, Paschas, Großbojaren; de boierie Ade lsbrief M. După luminată porunca Mării Tale ce prin pitac ni s-au dat (DOC.1804,TEZ.II,394). Paşa ... au scris pitac la Pazvandul: Bre, ce este această zurba ce o faci tu? (DION. ,TEZ . II, 186) .Caimacamul ... începe a da pitace cu cinuri de boieri (BELD.ETER.80). Pitacul domnesc prin care îl numea vel cămăraş (FIL.CIOC.20). Pe-a-ici se întorceau domnii noştri cu pitacul împărătesc de la Ţarigrad (VLAH.RP.51) mit dem kaiserlichen Ernennungsreskript. - GR. Pl. auch -curi (PRAV.IPS., Pentru judecătoria velinilor boieri VI), -cure (ÎNDR. 407). - ET. asl. pitaku < gr» tilttoklov. - SG. ALR SN IV,K.1017. pita^lmiţă ( + ) S.f. (1683 D0S.VS.Noe.l2;121a) Altarnische F. - ET. zu pită. pita^n Pl. -ta'ne S.n. (um 1670 ANON.CAR.) großes, schweres Bauernbrot, daher überh. schlecht aufgegangenes, teigiges Brot. Fînul cel muced ... cu gustul acru ca de pitan muced (ION.CAL.111). Mînca chitan ianicerii,nu zîce macar cuvînt (BELD.ETER.61). - ET. pită. pita'r Pl. -ta"ri S.m. (1476 DERS) 1. veralt. MOLD. BUCOV. BAN. Bäcker M.Au sînt eu muiare de morari sau de pitari să-ţi frămînt eu pi- tă? (MÄRG.2 67b). - 2. ehem. Pitar M., einer der boieri de divan, urspr. Aufseher über die fürstliche Bäckerei, zuletzt bloßer Titel. Pitariul cel mare este asupra pitarilor (CANT. SCRIS. 192) . - Pităre 'l Boia-rentitel, rangniedriger als Pitar.- S.f. pitărea'să, Pl. -re'se, auch -ri'ţăy Pl. -ri'ţe 1.Bäckersfrau, Bäckerin F. -2. Frau F. des Pita r. - ET. pită. ~ SG. ALR SN II,K.504. pita'rcä Pl. -tä'rci S.f. (1868BARC.) MOLD. Bezeichnung für versch. eßbare Pilze, z.B. Birke n-, Kapuzinerpilz M. (Boletus scaber Fr.;PANTU). Zbîrciogi, hribi ... chitărci, rîşcoviţe (ÎNV.OOP.1892 1,90). - ET. zu pită, zum Ausgang vgl. auch mînătarcă• siehe auch pitoancă u. pi-toaş că. pi'tă Pl. pi"te S.f. (1551/3 ES 35b;Mt 12,4) 1. TR. MOLD. veralt. Brot N. Pita noastră săţioasă dă-o noao în toate zile (OORESI TE^ 142b;Lk 11,3) gib uns unser täglich Brot immerdar. De zaherea încă era chivernisit Grigorie Vodă: pită, carne avea de agiuns (AMIRAS, LET.2 111,165). N-am aicea mai mult de cinci pite şi cinci peşti (VARL.CAZ.2I,250b). (Săracul) nu-ţi ceare vreo masă bogată ... ci numai pită seacă şi us- O cată (MÄRG. 81a). După şase ani de pită neagră de cazarmă (VLAH.GV.69). - 2. in Pflanzennamen: Pita lui D-zeu TR. Blutreizker M. (Lactarius deli-ciosus Fr.;PANTU); pita vacii Kuhpilz M. (Boletus bovinus ;POL. ). - GR. Dim. pitişoa'ră, pitu'şcă, pitu'ţă, Pl. -re, ~şte, -ţe. - Augm. S.n. pito'i, Pl. -toa'ie; vgl. pitan. - ET. vgl. bulg. serb. magy. pita, ngr. TUTTa "Kuchen”, das viell. zu asl. pitati "nähren” gehört. - SG. ALR II/I,K.56;SN IV,K.1066;ALRM I/I,K.58;SN III,K.961. piţăci/t Adj. (1877 CL XI) geadelt. - Substantiv.: în gloata aceia de 2242 pităciţi figurează ca boieri şi persoanele următoare (CL XI,74). - ET. zu pitac2. pitărea'să siehe pitar. pităre"1 siehe pitar. pitări'e Pl. -ri"i S.f. (1703 GCD) 1. veralt. MOLD. TR. Bäckerei F. - 2. ehem. Pitarsamt N., -würde F„ - ET, pitar. pitcoa'ce siehe pitic 1. piti" Präs. -te'sc (1561 CORESI TE11 68b;Mk 1,13) ugs. I. V.tr.: pc. jdn. (der sich dabei klein macht, dann überh.^verstecken, -bergen. Mai întîi cercase ea să-l pitească în pod într-o ladă veche (IARNIK,CL XV,104;die Mutter, deren Sohn eingezogen werden sollte). Nu piteşti ce-ai găsit şi ţii mult la dreptate (JIP.OP.81). - II. a se piti (urspr. sich klein machen, sich ducken, daher:] sich verste k-k e n, - bergen. Frica îi făcea să se pitească între bolovanii drumului şi să-şi oprească suflarea pî-nă-i vedeau depărtaţi (pe ostaşi) (ODOB.MV.1896,34). -ET. unbek., vgl. a pitula. - SG. ALRM II/I,K.26. pitic 88 piti'c (l4l4 DERS) I. 1. S.m. Zwerg M. Mai sînt pitici, oameni ca copilaşii de mari, dar sînt bătrîni (SEZ.III,31). - 2. MOLD. Fischchen N. Peştii mării, piticii (tol cpapocKia) păreaelor (CANT.DIV. 18a) . (Vidra) prin adîn-curile apelor orhăcăind, cu piticei foamea a-şi potoli ş-au ales (CANT.IST.26). Cu un rac tot sărac;cu un pitic tot calic mit sg wenigem ist mir nicht geholfen, das ist so gut wie gar nichts. Tac (ca) chitic(ul) ich schweige mäuschenstill: 0 bucată de loc tăcusem cu toţii ca piticii (BOGD.POV.260). - II. Adj. z w e r g-h a f t, klein, niedrig. Foaie verde măr pitic, Nu mai zi, flăcău, nimic (TEOD.PP.280). Nişte case lungi, pitici şi dărăpănate (DEL.P.299) niedrige ... Häuser. Tavanul este atît de pitic de-l ajungi cu mîna (ISP./CL XVIII,204) niedrig. Omule, ce mi te-ai făcut 2 aşa pitcoace de pasăre (ISP.LEG. 46;zu einem in einen Raben verwandelten Menschen). - ANTHROFON. Toader Pitic (1414 DRHA 1,52). - GR. Dim. -ticu'ţ; f. piticu'ţă, Pl. -ţe$ pitcoa'ce. - ET. zu a piti; vgl. auch asl. pitikü, ngr. Taönxoc. - SG. ALR II/I,K.79. -l" +- -Î n ^ ''v'i -Î ^ m o -P 000 TTfl OTTT7I \ ii-Lo i jL . —im kj.x. v -Luuu o ii . our . ; selten Zwerggestalt F. Stîrpituri, piticenii (JIP.SUF.131). - ET. pitic. pitice'sc Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) veralt. zwerg h a f t. - ET. pitic. pitici' Präs. -ce'sc V.tr. (1875 HASDEU I.C.1,170) selten zusammenschrumpfen lassen, Risipa ... te piticeşte, te uscă şi ... te bagă în groapă (JIP.OP.109). - ET. pitic. pitico's Adj. (l88l JIP.OP.) selten zwerghaft. Piticos3 hiraV-, neputincios (JIPoOP.24), - ET, pitic. pitine't (+) S. (DOC.1821) veralt. Petinet M., Art Gaze. 1 bucată piti-net nuoă (DOC.1821,REV.TOC.III,334). - ET. engl. petty net, frz. petinet. pitio'că siehe picioică. plti'ş Adv. (1868 BARC.) ugs. heimlich, verstohlen. Pînă colea pe înserate să ascunse (motanul) în nişte paie, apoi să luă chitiş ... cătră uşa curţilor (RETBG.POV.V, 14) . - ET. a se piti. piti't Adj. (um 1700,CM 1,215) 1. versteckt. A le păsărilor neamuri Ciri-pesc pitite-n ramuri (EMIN.0.1,121) . - 2. pititel klein. Cucă-te tu pititel Si te scoală plugărel (PP.MAR.NAŞT. 324;Wiegenlied) . - GR. Dim. MARAM. pititelu'c, pitite-lu'ţj pititio'c. - ET. a se piti; für pititel siehe mititel. - SG. ALR I/I,K.61;ALR II/I MN 2261,49. pitite'l siehe pitit. pitii'v (+)(x) Adj. (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II, 3^9) prophetisch. - ET. ksl. pitlivu. pitoa'ncă Pl. -toa'nce S.f. (1825 B.) Steinpilz M. (Boletus edulis). - ET. zu pită, vgl. pitarcă. pitoa'şcâ Pl. -toa'şte S.f. (1906 PANTU) MOLD. BUCOV. Schmerling M. (Boletus grantila-tus). - ET. zu pită, vgl. pitarcă. pito'i siehe pită. pitono'g Pl. -noa'ge S.n. (1845 ION.CAL.) MOLD. Pflanz-, Steckholz N. Pitonogul, prin ajutorul căruia se înfig haragii în pămînt (ÎNV. COP.1893 1,74). Puind răsadurile de o palmă depărtate una de alta în borte făcute cu un chitonag (ION.CAL. 87). - GR. chito-, -na'g, Pl. -noa'ge, -na'ge. - ET. unbek. pitpalace (1632 DRHB XXIII,550) I. Interj. Schlag der Wachtel. Cînd îi striga (prepeliţa pe pui): pitpalac! repede veneau lîngă ea (BRÄT. LD.89). Daher: - II. 1. S.m. Wachtel F. (Per-dix coturnix); f. pitpala'că (weibliche) Wachtel. Printre copitele zglobiilor mînji ... se strecoară pitpalacul limbareţ (ODOB.PS. 188) . - 2. S.f. pitpala"că Schwätzerin F. O cotoroanţă ş-o pitpalacă (DEL = 8,39) o - GR= -păi-, BUCOV» BAN* pip- (MLRJ, ŢRc parpalac, S.f. taptalacă, -lagă (MAR.), MOLD. pitpe-diche (MAR.), megl.-rum. pătpălog, S.f. -luşcă (PAP. MEGL.). - ET. der Ruf der Wachtel wird von MAR. als pitpidic u. pitpalac wiedergegeben, vgl. auch rragy. pittypalatty. Der Ausgang von pitpediche ist von po-tîrniche entlehnt. - SG. ALR SN III,K.708,709. pitroci* siehe pritoci. pitula" Präs. -le'z (1563 CORESI PRAXIU l67,DENS.IST. II,134) I.V.tr. verstecken, -bergen. Oarecine ascunde tîlhariu şi-l va pitula să nu se judece el de leage (PRAV.GOV. 113). - II. a se pitula sich ducken (um sich zu verbergen). (Prepeliţa) le-a poroncit (puilor) să se pitulească jos, lipiţi cu pămîntul şi cu nici un preţ să nu se mişte (BRÄT.LD.91). - Fig. Pre cît el să tupila în smerenies pre-atîta îl cunoştea toţi (COS.VS.Dech.10;208b). -GR. MOLD. tupila; pituli, tupili (SLAV.,CL IX,302). 89 piu - Präs. LV. u. TR. pi~tul bzw. tu'pil. - ET. vgl. russ. pritulitj-, -Ijatj, poln. przytulic, -lac, tschech. pri- t (o)uliti; pi- für pri- nach a piti; die Umstellung zu tupila bedarf der Erklärung. - SG. ALR SN V,K.1335. pitula"re S.f. (1703 GCD) Verbergen,Ducken N. - GR. tupilare. - ET. a se pitula. pitula"t Adj. (1483 DERS) 1. versteckt. (Lumina) nu e amu ascunsă ce să nu fie ivită, nece pitulată ce să nu se cunoască 4 (CORESI TE 132b;I*k 8,17) denn es ist nichts verborgen, was nicht offenbar werde, auch nichts Heimliches, was nicht kund werde. Ştefan Vodă ... cerca in toate părţile avere de a lui Vasilie Vodă; şi ac- mu unele, apoi altele tupilate, ori odoare, ori bani, 2 din zi în zi se vădeau (MIR.COSTIN,LET. 1,347). Feciorul de împărat cătă a se urni din scorbura unde stătuse pitulat (QDOB.,CL IX,25). -2. geduckt. Aşteptînd ei aşa pitulaţi (SBIERA POV.68). - GR. tu-pilat, tupilit (SLAV.,CL IX,302). - TOPON. Pitulaţii (1483 DERS). - ET. a pitula. pituli'ce Pl. -li'ci S.f. (1632 PUMNUL LEPT.1,529) 1. Grasmücke F. (Sylvia curruca, hortensis). Mieriile şi privighetorile, pitulicile şi stigleţii ... îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîn-tări (CO.PS.214). - 2. fig. Kleiner M. Dacă ăhăia lucrează în aii negoţului ş-ali meseriii, da noi, pitulicili, să şădem? (JIP.OP.111;vgl. JIP.R. 114). - ET. zu a pitula. - SG. ALR SN III,K.699. pitulici Pl. -li'ci S.m. (1822 HMST) Zaunkönig M. (Troglodytes parvulus;NAN.IST. NAT.94). - Vgl. împărat 3. - GR. pitulu“ş (HMST), piturlu'ş, chiturlu'ş (CIH.) , pitulic. - ET. zu a pitula. - SG. ALR SN III,K.699. pituli'cică S.f. (1885 H.XVIII,262) BAN. Versteckspiel N. - ET. zu a pitula. pituli'ş (um l600 COD.STU.) I. Adv. verstohlen, heimlich. Şi întră dracul pituliş ca o grăunţe de meiu suptu copita calului (COD.STU.,HC 11,286). (Ţiganul,) vî-natul să nu-l simtă, Merge tupiluş, plecat (SPER. AN.1892 1,196). Dos la faţă şi tupiluş prin năgăruş ... vorba ţiganului (AL.OP.1,216). - II. S.n. pitu-luş Schlupfwinkel M., pe de-a pituli-şul (SLAV.,CL V, 17) Versteckspiel N. - GR. MGLD. tupiluş, IR. pituluş. - ET. zu a pitula. - SG. ALR SN V,K.1287. pitu'şcă, pitu'ţă siehe pită. piţ Pl. piţi S.m. (um l800 DOR) Zaunkönig M., vgl. împărat 3. -ET, siehe pici. piţiga" Präs. pi-ţig V.tr. (1651 BGL) zwicken, beißen.- GR. veralt. piţica. - ET. unbek. - SG. ALR I/I,K.93*SN I,K.242,ALRM I/I,K.134jSN I,K.162. piţigăia" Prâz. -ie'z V.tr. (1870 COST.) glasul die Stirrme schrill werden lassen. Şi-şi făcea (preoteasa) ochii dulci ... şi-şi piţigăia glasul şi se mlădia ca o pisică (VLAH.NUV. 18) sie wollte sich einschmeicheln. - GR. -găi (COST.) , OLT. -găr-ni. - ET. "spitz wie die Stimme der Meise (piţigoi)". piţigăia ~t Adj. (1857 POL.) dünn, zart, schmächtig, (von derStim-me:) spitz, schrill. Glas piţigăiat Dis-kant-, Fistelstimme. Slabi, jigăriţi ... cu trupuri 7.« uscate co, nişte moaşte, cu picioare şi mini supţiratice şi piţigăiate (ISP.,CL XVIII,203;von Zigeunern). - Adverbiell: (Profesorul) ţipă piţigăiat, parc-ar fi o femeie: uTreci la loc, găgăuţă!" (DEL.P.200). - GR. -goit (PIB.) . - ET. a piţigăia. piţigo'i Pl. -go-i S.m. (1626 DRHA XIX,120) 1. M e i s e F. (Parus). Cînd, deşteptat de ţipătul vreunui piţigoi, mă dezmeticesc (UR.BUC.212). Piţi-goiul ... îşi pierde vara glasul (RAD.RUST.1,214). - GR. -gan, -guş, ţiţi--, S.f. -guşă, -gană (ANON. CAR.). Vgl. auch das weitverbreitete Kinderverslein, das mit den Worten beginnt: Piţigaie, gaie, Ce duci în tigaie? od. Piţigară, gară, Macină săracă u.ä. ~ 2. fam. fig. zarter, sch macht iger Mensch. - AInIHRQPGln. Piţigoiul (1626 DRHA XIX, 120). - ET. entweder nach dem Gesang der Meise, vgl. dt. Pinkmeise, frz. pinsonniere, od. nach ihrer Kleinheit (siehe pici) od. nach beidem. - SG. ALR SN III, K.70G. piţingă'u Pl. -gä'i S.m. (1903 MAR.INS.) piţingăul dracului Seejungfer F. (Ca-lopteryx splendens Harr.). - ET. wohl Nbf. von piţigoi. piţu'iă Pl. -ţu'le S.f. (1888 ALEXICS 90) Argot: Heller M., Pl.Zaster M .Ce plată cătana are? Pe cinci zile trei piţule (BIBIC.PP.136). - ET. vgl. siebb.-rragy. picula, pecula (TAMAS) . piu! Interj. (1895 D.) Ruf junger Vögel: piep! Din lăstar i—a răspuns (prepeliţei) un glas stins: "piu! piu!” (BRÄT.LD. 92) . - ET. onorretopoet. piuar 90 piua'r Pl. piuaVi. S.m. (um 1700 IORGA S.D.X5324) Walker M. - GR. pioar, pivar, chiuar. - ET. piuă. pi~uă S.f. (1491 DRĂGANU 287) 1. Stampfe F., Mörser M. aus Stein od. Holz. Norodul ... oulegea (mana) şi măoina pre dînsa în moară şi o pisa în pio (BIBLIA 1688 Nm 11,8) das Volk ... sammelte und zerrieb es mit Mühlen und stieß es in Mörsern. Piua-i în oäsoaia de alăturea ... Pînă mîni dimineaţă să găteşti ... malaiul de pisat (CREANGĂ OP.1.37). - A se pune piuă sich Bock stellen. Ştefan cel Mare ... fusese aşa de pitio încît aprodul Purice s-a pus piuă pentru ca el, Ştefan cel Mare, să poată încăleca pe cal (DEL.P.297). Wohl nach der Stellung, die der um einem Zapfen drehbare Hammer einer Stampfe ein-nimmt, ehe er aufschlägt. -2. LV. Mörser M. zum Schießen. Avea Ion Vodă şi pive 80 de aruncat cumbarele (NEC.COSTIN,LET.2 1,462). - 3. W a 1 k-mühle, Walke F. zum Verfilzen von Tuch. Condrenii cu morile de pe Nemţişor şi piuăle de făcut stunani (CREANGĂ.CL XV.445) . E soare şi linişte ... Numai drîstele şi pivele toacă pe pîrău (VLAH. RP.209). Vgl. apă 10.b. -4. Pfanne F. (Lager) . 0 cruce de piatră, strîmbată din piva ei (OD.PS.10). - GR. Pl. pive, piue, piuă, piie. Sg. u. Pl. älter pioă} LV. pio, Sg. mit Art. pioa. -ET. wahrsch. lat. *pilla (für * pilula), Dim. von pila, vgl. it. dial. pilla (PUŞC.) . -- SG. ALR SN I,K.165,170,171,11,K.330,507,ALRM SN I,K.344. piui" Präs. -ie'sc V.intr. (1703 GCD) von jungen Vögeln: piepen. Cînd văzu argintarul 2 cloşca cloncănind şi puii piuind (ISP.LEG. 92). (Copiii) cei cu praştia îşi ascultau piatra cum piuia ca un glonţ scăpat din carabină (DEL.S.266) der Stein pfiff. - ET. onomatopoet. - SG. ALR II/I,K.22,SN II, K .373. piui"re S.f. (1825 B.) Piep(s)en N. - ET. a piui. piui"t S.n. (1705 CANT.IST.37) Piep(s)en N. Fam. a lua cuiva piuitul jdn. zum Schweigen bringen, jdm. das Maul stopfen. Cum năpustiră muscalii peste noi ... parcă ne luă piuitul (DEL.S.228) da erstarb uns das Wort auf den Lippen. Să-i iai cu repedea, că le piere piuitu (VLAH.NUV. 196;der Direktor von den revoltierenden Sträflingen) . - ET. a piui. piuito~r Adj. (1703 GCD) piepsend. -ET.a piui. piuitu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1857 POL.) 1. P i e p(s)e n N. - 2. fig. heller, schriller Klang. Paharele ciocănite între ele răsună ... a piuitură limpede de cristal (DEL.S.140). - ET. a piui. piuli'ţă Pl. -li-ţe S.f. (1646 PRAV.MOLD.3 110) 1. Mörser M. Pisează-le toate în piuliţe, puind zahar alb (MS.1749,GCR II,45;Kochrezept). - 2. Schraubenmutter F. - GR. MGLD. pi ''uliţă. - ET. piuă. piuscu'l (+) Pl. -cu'luri S.n. (MS.1715) Quaste, Troddel F. Piusculuri de sîrmă (MS.1715,ARH.ROM.II,15). Teacă ... Cu pioschioluri atîrnate (MS.1818,Ş.INFL.II,158). -GR. piuşchiul, pioschiol. - ET. türk, püskül. piuşchiu"! siehe piuscul. pi"vä etc. siehe piuă. piwiice r Pi. -ce ri S.m. (144l DRKA) Kellermeister M. Domnul _______________ chiemä pre pivnicer şi zise să le dea vin să bea (MS.1654,GCR 1,171). - ANTHROPON. Cozma Pivniciariul (1441 DRHA 1,213). - GR. -niţar (MS. 1654,GCR 1,171,neben ~7ii~ cer) , -nicear. - ET. pivniţă. pivniceri't S.n. (1741 IORGA S.D.VI,211) ehem. Wein-,Kellersteuer F. - GR. -ni- ţărit. - ET. pivnicer. pi'vniţă Pl. pi'vnite S.f. (l4l2 DERS) Keller M. (vgl. beci). Deca văzu pre nedreptul domn că întră în pivniţă, el ... întră într-o bute seacă de să ascunsă (MS.1654,GCR 1,171). - GR. pimn-, pign- (CANDREA ŢO.) . - Dim. pivnicioa "ră, Pl .-cioa"re. - ET. asl. pivînica. - SG. ALR II/I,MN 3847,127. pi'zdă Pl. pi'zde S.f. (1703 GCD) 1. vulg. F o t z e F., Loch N., für Vagina F., häufig in Flüchen. - 2. pizda ţigăncei p u r-purrote Taubnessel (Lamium purpure um,PANTU). - TOPON. Pizdeni (1588 DIR) . - ET. slav. pizda (nslov. poln. pizda, tschech. pizda, serb. pizda). - SG. ALR II/I,Supl. K.12,13,MN 4885-4893,5. pizma"ş (1581 CORESI OMIL.15) I. Adj. 1. veralt. u. ugs. gehässig, feindsei i g. Vînzătorul de Armaş, Fiară crudă, om pis-maş (AL.PP.205). -2. ne id isch, mi ßgü n-s t i g. - II. S.m. veralt. Hasser, Feind 2 M. Tatarii sunt mari pismaşi Moldovei (AMIRAS,LET. 111,162). Ceia ce mă supără şi pizmaşii, aceia slă- 91 pîcîi biră şi căzură (DOS.PS.26,2,GCR 1,247) die Bosen, rreine Widersacher und Feinde . .. müssen anlaufen und fallen. Nime nu m-o auzit, Numai pismaşele Şi cu vrăşmaşele (PÎRV.65) . -2. Neider M.-S.f. pizma "şă, Pl. -şe. - ET. pizmă. - SG. ALR SN V,K. 1250. pi'zmă Pl. pi zme S.f. (16.Jh.PS.SCH.108,3) 1. veralt. Haß, Groll Jidovii ... avînd pu- rure pizmă pentru lege asupra creştinilor (MS.um 1750, GCR 11,55). Cunoscînd că despre frate-său i se trage aceasta, îndată au luat pismă asupra hanului (AMIRAS, o LET. 111,160) begann er ... den Khan zu hassen. Ca- diul au priceput că-l pîrăsc (boierii) pre pizmă pre 2 Constantin Vodă (NECULCE,LET. 11,378) aus Haß. - 2. a face cuiva în pizmă es jdm. zum Trotz tun. Ce-n pizma lor pre cap mă vei unge Cu oloi scump (DOS.PS.V.22,15). - 3. N e i d M., M i B- g u n s t F."Nu te teme cînd îmbogăţeşte omul” ... Cînd intră pizma la om, cuvîntul acesta omoară patima 2 pizmei ca o sabie (MSRG. 19b) . Plini de pizme (cp56-vcxj) , ucideri, vrajbe (PRAXIUL Râm 1,29,GCR 1,12*) . - ET. ksl. pizma "Haß”, mgr. ngr. Tteioua "Trotz”. pizmălui' etc. siehe pizmui etc. pizmăşe'sc Adj . (um 1650 GCR) veralt. Feindes-, feindlich. Depărtează ... toată vicleniia pizmăşască ... de la casa aceasta (MS.um 1650,GCR 1,228). - ET. pizmaş. pizmăta'r (1632 EUSTR.PRAV.9) veralt. I. Adj. neidisch. Din firea lui era 2 rău şi pizmătar (NEC.COSTIN,LET. 11,18). - II. S.m. Neider M. Pizmătarul ... trufaşul... elevetnicul (ANT.DID.94) . - ET. ngr. neLapaxdpriQ, slav. piz-matorü. - SG. ALR SN V,K.1250. pizmăta'reţ (1632 EUSTR.PRAV.13a) veralt. I. Adj. 1. gehässig, fe indsel ig. Ne-ai dat pre noi în mîinile ... protivnicilor celor pizmătareţi (PS.RlMN.Dn 3,32) . -2. neidisch, mißgünstig. Unul (din cei doi robi) era scump mai vîrtos decît toţi oamenii lumii, iar altul era foarte pizmătareţ (FL.DAR.,GCR 1,341). - II. S.m. 1. Hasser, Feind M. -2. Neider M. - ET. vgl. ngr. ixelopa-rdpris "trotzig". pizmătăre'sc ( + ) Adj. (1786 VARLAAI^ şi IOASAF 9 b) 1. gehässig. -2. neidisch.- ET. pizmătar. . -1 pizmi siehe pizmui. -2 1 pizmi ( + ) V.tr. (um l640 URECHE,LET. 1,95) niederschreiben, redigieren. - GR. pizmui, chizmi. - ET. unbek. pizmito~r S.m. (l6.Jh.PS.SCH.17,18) LV.Hasser, Feind M.- GR. -muitor (EFTIMIE L.369). - ET. a pizmi^ (pizmui). pizmo's Adj. (1705 CANT.) veralt. neiderfüllt. Cuvînt pizmos din gu-ra-i să nu-i iasă (zavistnicului) (CANT.IST.41). - ET* pizmă. pizmui" Präs. -muie'sc (1577 CORESI PS.^ 62 b;Ps 35,2) I. V.tr. 1. pc. e i n e n Ha ß, G ro 1 1 gegen jdn. hegen, jdn. hassen. Cine au făcut stricăciune lui Iacov? Isav fratele lui -\ pizmindu-l (MSRG. 39a). Acea dreaptă judecată care făcea hanul asupra lor, ei o luau în chip de strîm- 2 bătate şi o pizmuiau (AMIRAS,LET. 111,160) . - 2. pc. auf jdn. neidisch sein, jdn. beneiden. D-zeu ... M-a duşmănit trăind mereu Şi-a pizmuit norocul meu (COŞBUC 153) hat mir mein Glück mißgönnt. - II. V.intr. 1. cuiva j d m. g r o 1- 1 e n. Irodiada pizmuia lui şi vrea să-l omoare (EV. 1894 Mk 6,19) Herodias aber stellte ihm nach und wollte ihn töten. Toţ carii mi-au pizmit mi sä vor pleca (DOS.PS.V.59,23). - 2. cuiva jdm. etwas mißgönnen. Nu rîvni celor ce viclenesc nici pizmui celor ce fac fară-de-lege (PSALT.RÎMN.1784 36,1) erzürne dich nicht über die Bösen; sei nicht neidisch auf die Übeltäter. - GR. LV, pizmi, in Bdtg. 1 -mălui, împizmi(CAR.PRE SC.,GCR 1,275). -ET. pizmă; zu -mi vgl. serb. pizmiti se. pizmui"re S.f. (1705 CANT.IST.36) veralt. Neid lvl. - GR. pizmäluire (CANT.) . - EP. a pizmui. pîc! Interj. (1876 CREANGĂ) 1. Schall, der beim Rauchen der Pfeife hervorgebracht wird: paff! 0 aprinse (luleaua) cu un chibrit, şi-o vîrî în colţul gurii şi începu: pîc, pîc (SAD. CR.20). - 2. andere Geräusche nachahmend, etwa: bums!, ritsch!, krach! Cînd să strîngă 2 nodul, pîc! se rupse aţa (ISP.LEG. 54). Dănilă ... (cu drughineaţa) pîc! la tîrrpla dracului cea dreaptă (CREANGĂ,CL IX,458). - ET. onomatopoet. Pîca'lă etc. siehe Păcală etc. pîcîi- Präs. pî'cîi V.intr. (1868 BARC.) 1. paffen. "De-acu s-a călătorit vara ...” rosti încet morarul, pîcîind din pipă (SAD.CR.63). - 2. flackern.- ET. pîc. pîclă 92 pî'clă Pl. pî"cle S.f. (1581 CORESI OMIL.) 1. LV. Pfuhl M. Cînd Corbul din vîrvul copaciu-lui crîngăiia, Vidra din fundul pîclei răspundea (CÂNT.IST.195). întorsu-s-au aîinele la borîtura sa şi porcul spălat în ciurfuiala pîclii ug XeAou-y£vri/ kuXlojuevti eCg t6 (36p(3opov (CANT.DIV.135 b) Pfuhlschlanrm. - 2. MUNT. Schwüle F. bei bedecktem Hirrmel. O pîclă apăsătoare, înecătoare, ca în preajma unei vijelii (BFÄT.LD.28). - 3. MOLD. BUCOV. TR. MARAM. dichter Nebel (vgl. ceaţă). Şi tot ninsoare şi pîclă pînă în pămînt, de nu se vedea om pe om alăture fiind (CREANGĂ,CL XIV,375). Noaptea neguroasă cucerise deplin grămada neagră de case. Pîclele grele îmi apăsau şi mie sufletul (SAD.POV. 162). - Fig. Dämmerung F., Dunkel N .Şi pîcla şi întunecatul, vătămătoriul sufletelor noastre, lucrul păcatului, să-l lepădăm (CORESI OMIL.,GCR 1,29). Vgl. dazu bei MARD.: mra-kü "Därrmerung, Dunkel”, întunerec, pîclă. - ET. wahrsch. ksl. pîklu, bulg. păkăl etc. "Pech, Hölle”. - SG. ALR SN III,K.795. pîcilşi‘b Adj. (1877 CREANGĂ) MOLD. ugs. verbissen, gehässig, gallig. Era un om hursuz şi pîclişit popa Oşlobanu (CREANGA,CL XV,4) . împăratul roş . .. era un om pîclişit şi răutăcios la culme (CREANGĂ,CL XI,188). - ET. unbek. pîcIo~s Adj. (1825 B.) neblig. Copacii ... îşi întindeau crengile ţepene ... în aerul pîclos şi greu al toamnei (VLAH.NUV. 92). - ET. pîclă. pîina'r (1703 GCD) I. S.m., Pl. -na~ri veralt. Brotbäcker M. Pîinaru cu pîinea, cu covrigii şi cu plăcintili calde (JIP.OP.120) . - II. S.n., Pl. -na're Brotkorb M. - GR. pîiner. - ET. pîine. pî"ine Pl. pîini S.f. (16. Jh. PS.SCH.77,20) 1. B r o t N.: pîine caldă, rece frisches, altbak-kenes Brot, MOLD. ehem. pîine nemţească (siehe jimblă) Weißbrot. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi (BIBLIA 1688 Mt 6,11) unser täglich Brot gib uns heute. A lua cuiva pîinea de la gură jdm. das Brot vom Mund wegnehmen, ihn brotlos machen. A mînca pîinea şi sarea cuiva jds. Brot essen. Pîine şi sare cu tine nu mai mănînc es ist aus zwischen uns beiden. Am pus mîna pe pîine şi pe cuţit, ţin pîinea şi cuţitul în mînă ich habe das Heft in den Händen. E bun ca pîinea cea bună, caldă, de grîu er ist seelen-, herzensgut; ß o pîine de om, e o bucăţică de pîine caldă er ist eine Seele von einem Menschen, A pune pc. în pîine jdn. (in einer Stelle, einem Amt) unterbringen, jdn. versorgen, a scoate pc. din pîine jdn. um seine Stelle, sein Amt bringen. Se caută, vinde ca pîinea caldă etwas findet reißenden Absatz, etwas geht weg wie warme Semmeln. - Sprw. (vgl. mămăligă 1, mîncare 1): Fie pîinea cît de rea, tot mai bună (bine)-n ţara mea daheim ist daheim. Nu e nebun cel ce mănîncă şapte pîini, ci cel ce i le dă u.ä. Narren bauen Häuser und Kluge bewohnen sie. Cine ţine pîinea în sînul altuia, de multe ori flămînd rămîne u.ä. wer sich auf anderer Leute Schüssel verläßt, geht hungrig zu Bett. Gură de om, gură de cîine, cere pîine essen muß jeder. TR. Cine-i flămînd, pîinea-i în gînd einem hungrigen Magen ist schlecht predigen. Fiecare pentru sine croitor de pîine jeder ist seines Glückes Schmied. - 2. G e t re i d e N., (Feld-)Frucht F. Le luau ____ pînea de prin gropi şi o scoteau de 2 o turnau înaintea cailor (NEC.COSTIN,LET. 11,11). într-acest an ... fost-au secete mare, pînele proas-1 te (MUŞTE,LET. 111,77). Cum s-arată pînea pe la Dv.? (I.NGR.,CL VII,51). (Boul dacă) va întră în nis-care pîini sau în vii ... şi va face pagubă (ÎNDR. 295) Getreidefelder. Vgl. alb 4.g. - 3. in Pflanzennamen: a) pîinea pădurii Blutreizker M. (Lactarius deliciosusjPANIU). - b) pîinea porcului Alpenveilchen, Saubrot N. (Cyclamen,POEN.). - GR. MOLD. TR. pîne (schon 16.Jh.,z.B. PS.SCH.u.CV). - Dim. pîinişoa'ră, Pl. -re, ferner pîni'ţă (GAZ.SAT.XIV,433) . - ET. lat. panis. - SG. ALR II/I,K.172,SN III,K.644,-IV,K.1066,1073;ALRM SN III,K.868. pîinişoa"ră Pl. -şoa"re S.f. (1632 EUSTR.PRAV.36) 1. kleines Brot. - 2. Art Pilz: a) MOLD. Täubling M. (Russulus,PANŢU). - b) Fasersau m-p i 1 z M- (Cortinarius cinnarromsus Fr^^PAN^U)^ — ET* pîine. pîj Pl. pî'juri S.n. (1845 ION.CAL.) MOLD. Zapfen M. Asemine trebuiesc 16 săgeţi cu pîjurile lor îngropate în căpătăile picioarelor (ION. CAL.167) Spitzen. Pentru ce pe pîji pămîntul sprijinit fără schimbare Cele de folos dă lumii cu cele de desfătare? (CONACHI 247). - ET. vgl. russ. pyzl "(Kanonen-)Pfropf" . pîlc Pl. pî"icuri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.26,2) Anzahl dicht beieinander befindlicher Wesen, Dinge: Haufen M.,Schar, Gruppe F. Sä se pîlcuiesc spre mine pîlcure, nu se teame inema mea (CORESI PS.^ 44a;Ps 26,5) wenn sich schon ein Heer wider mich legt, so fürchtet sich dennoch mein Herz nicht. (Petru Vodă) ş-au împărţit oastea în două pîl-2 curi (URECHE,LET. 1,157). Un pîlc de Ieşi s-a arătat lîngă pădurea Negreştilor (SAD.POV.9). De la gîrlă-n 93 pînă pilcuri dese zgomotoşi copiii vin (C0ŞB.6). (Rîndu-nelele) să alcătuie în pîlcuri şi ... spre ţări mai calde zboară (RÄD.RUST.1,191). Un ţărm ... Unde nu vedei nimică decît năsîpiş cît vrei Şi cîte un pîlc de iarbă unde şi unde vedei (BETjD.ET.38) . Unde şi unde se zăresc în pîlcuri locuinţele omeneşti (VLAH. RP.170). Un pîlc singuratec de molifţi (UR.BUC.189). - ET. ksl. plükü. - SG. ALR SN I,K.94,III,K.718. pîicui* Präs. mă -ie-sc V.refl. (16.Jh.PS.SCH.26,2) sich scharen. Pîlcuiră-se îngerii Domnului împrejur de ceia ce se tem d-ins (CORESI PS. 57b;Ps 33,7) . - ET. pîlc. pî'lnie Pl. pî'lnii S.f. (1703 GCD) Trichter M. (wofür MOLD. leică). - Fam. a-şi face burta butie şi gura pîlnie sich aufs Saufen verlegen. -GR. Dim. pîlnioa ~ră, Pl. -oa 're (DEL.P.199). - ET. slav. *plünije, vgl. serb. punje id., von plü-nü "voll”. - SG. ALR SN I,K.234. pîlpîi" Präs. pî'lpîi V.intr. (1852 AL.PP.119) flackern, t'ocul piipäie voios în cămin (AL. OP.1,1198). Lumînărica ... pîlpîie cît pe ce să se stîngă (NÄD.NUV.II, 145) . - ET. onorretopoet., doch vgl. tschech. plapolati id. pîlpîi“re Pl. -i-ri S.f. (1895 D.) Geflacker, Flackern N. Brăzdaţi în răstimpuri de pîlpăirile fugare ale luminărilor (SAD. POV.4) von dem ... Flackerschein. - ET. a pîlpîi. pîlpîi\ S.n. (1868 BARC.) Geflacker, Flackern N. - ET. a pîlpîi. pîlpîitiTră Pl. -tu'ri S.f. (1893 RÄD.RUST.) Flackern N. Untdelemnul din candela ... inimii lui era pe sfîrşite, arunca pîlpîiturile cele din urmă (RAD.RUST.11,50). - ET. a pîlpîi. pîlş siehe pîrş. pî~nă (l6.Jh.PS.SCH.4,3) I. Prâp. 1. b i s (auch vor Adv. u. adverbiell, doch vgl. alt II.2.d) \ pînă aici, acasă, mîine, joi, acum, unde, cînd, dimineaţă bis hierher, nach Hause, morgen, Donnerstag, jetzt, wohin, wann, zum Morgen, pînă în piept, sat, cer bis an die Brust, ins Dorf, zum Himmel; pînă într-o lună binnen einem Monat, pînă la mine, poartă, Iaşi, anul bis zu^mir, zum Tor, (nach) Iaşi, übers Jahr, pînă peste cap bis über den Kopf, pînă acum trei zile bis vor drei Tagen, de la opt pînă la nouă von acht bis neun. (Cameliile) ţin toată iarna din noiemvrie pînă primăvara (DATC.HORT. 259) bis zum Frühling. A doua zi pînă în ziuă, clucerul era pornit surghiun la Snagov (GHICA 11) noch ehe es tagte. Pănă cînd păcătoşii se vor făli? (BIBLIA 1688 Ps 93,3) wie lange noch. Racliş ... achitase pe Lambrino pînă-ntr-o para (VLAH.DAN 1,140) bis auf den Heller. De n-or afla ... macul strîns pînă-ntr-un fir (SBIERA POV.214) bis auf das letzte Körnchen. Prefectul poate ... indica ... pînă la unul numărul voturilor pe care le va dobîndi un candidat (XEN.BR.55) aufs genauste. Copii n-are, griji pînă pe-acolo n-are (SAD.PS.94) gar so große Sorgen. - 2. vor Verb: pînă a nu bevor, ehe (noch). Plugarul bun care curăţă de mărăciuni ţarina sa pînă a nu semăna în ea sămînţa cea bună (C.NGR.7) bevor er ... sät. Nu e în- 2 că un român Care să dea arma pîn* a nu se bate (BOL. 1,144) . - 3. pînă şi s o g a r. Pănă şi pre muierea mea sileaşte în casa mea? (BIBLIA 1688 Est 7,8) will er auch der Königin Gewalt tun bei mir im Haus? Tras-neasc-o sfîntul palincă, Pînă şi dragostea strică (I.-B.230). Şi pînă vezeteii îmbrăcaţi cu urşinice (MIR.COSTIN,LET.1 1,254). - II. Konj. 1. pînă, pînă ce, pînă cînd bis (daß). Pînă ţese-un cot de ‘p'isTZZQj OodjPZiZ TiZi (ÎIlxu CL'£G j^ZiTLZd (I * 12 »423/ vum dSP faulen Bäuerin). Popa biet mereu slăbea, Pîn’ deodată jos cădea (I.-B.494). Să mă odihnesc pîn* or sosi caii (GHICA 242). De dulceaţă n-am ştiut Pînă cînd am strîns în braţă Puişor frumos la faţă (I.-B.22). - Geht negierter Hauptsatz voran, so tritt nu hinzu: Nu voi mînca pînă nu voi spune pentru ce m-au 2 trimis stăpînul mieu (MÄRG. 10a) ich werde nicht (eher) essen, (als) bis ... (Petrea) n-au încetat a se văiera ... pînă ce n-au căpătat şi năframa (SBIERA POV.131). TR. BUCOV. auch nach positivem Hauptsatz: împăratul tot să puie (zestre) în car pînă n-a scutura el (boul) din urechea cea dreaptă (SBIERA POV. 190). Şi iar se duse Băiet Sărac ... pînă ce nu sosi la un codru mare (SLAV.,CL XV,464). - 2. pînă, pînă ce solange (noch). Toate cîte ai ... numai pînă trăieşti le ai (ÎNV.1642,GCR 1,96). Hai, mîndră, la cununie Pînă-i frunza verde-n vie (I.-B.49). Pînă nu faci foc, fum nu iese (Sprw.) ohne Feuer kein Rauch. Ba eu mîndra nu ţi-oi da Pîn* ce capul sus mi-a sta (AL.PP.24). - 3. pînă nu, bisw. pînă ce nu, pînă cînd nu b e v o r, e h e (noch). Pre şarpe pînă nu ridică capul den iarbă să-l lo-2 veşti (MIR.COSTIN,LET. 1,317) . Pînă cînd nu te ştiam, Unde mă culcam dormeam (I.-B.88). - Bisw. mit Konj. ohne nu: Sorioara popei ... pînă să-şi lese casa, Pe podele-ngenunchia (I.-B.494) ehe sie das Haus verließ. - GR. veralt. pănă, pără, istrorum. pira. -Vor vokal. Anlaut u. Präp. häufig pîn (păn etcJ: pîn* afară, pîn* la, pîn* după etc. - ET. lat. pae-ne-ad. - SG. ALR II/I,MN 2825,111,SN VI,K.1833,1834, 1836. pîndaci 94 pînda"ci Adj. (l874 AL.) auf der Lauer liegend. Tîlharii pîndaci au profitat de somnul lor (AL.,CL VIII,47). -ET. pîndă. pînda"r Pl. -da"ri S.m. (um 1670 ANON.CAR.) Feld-, Waldhüter M. Este pîndarul viilor proprietarului (ISP.,CL XVIII,206). Astă-noap-te din pădure ... i-arn cărat (parii furaţi) Pe ascuns, ş-acum pîndarul vine, căci de veste-a prins (DULRJ PAC.175). Pîndarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu un nor mare de praf (VLAH.RP.31) . - ET. asl. pandari (bulg. pudar) id. - SG. ALR SN III,K. 902,903. pînda'ş Pl. -da'şi S.m. (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) Lauerer M. Pîndaşul sosind iute din tufe l-a şi prins (pe stigleţ) (DONICI 125;vom Vogelsteller). Cum au zărit-o (vulpea) pîndaşii, au şi sărit fiecare cu ce avea în mînă şi ... au omorît-o (SBIERA POV. 166; sie hatten dem Fuchs aufgelauert). - ET. pîndă. pî"ndă S.f. (1812 MAIOR,IST.2 218) Lauer F.: a sta, a se pune la pîndă auf der Lauer liegen, stehen, sich auf die Lauer legen, stellen. (Cioara) stă la pîndă după cărăbuşi (BRAT.LD.45) lauert auf. Ne uităm cu groază-n sus la namilele de stînci aninate de păreţii cheii, ca nişte dihănii ce stau la pîndă, gata să se prăbuşească peste noi (VLAH, RP.151). - ET. postverbal von a pîndi. pîndări"t S.n. (1868 BARC.) Wächterlohn M. Pîndăritu ______________ îţi mai ia un coş (de porumb) (RĂD.RLJST.1,135) . - ET. pîndar. pîndea'lă Pl. -de'li S.f. (1688 BIBLIA Jos 8,7) veralt. 1. Lauer F.-2. Versteck N. - ET. a pîndi. pîndi" Präs. -de"sc V.tr. (1651 PSALT.66b) I. V.tr. pc. jdm. auflauern, e. etw. e r-spähen. De va fi ... om urînd pre aproapele său şi va pîndi pre dînsul ... şi-i va ucide sufletul lui (BIBLIA 1688 Dt 19,11) wenn aber jemand Haß trägt wider seinen Nächsten und lauert auf ihn ... und schägt ihn tot. Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndeşte brîul (Cosînzenei) - l-ar fura (COSB.118). (Lupul) de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii (CREANGA.,CL IX,339) . - II. V.intr. lauern, spähen. Pîndeaşte întru ascuns, ca leul la stîna lui (BIBLIA 1688 Ps 9,32) er lauert im Verborgenen wie ein Löwe in der Höhle. - ET. ksl. podiţi "treiben". Zur Bdtg. vgl. pîndar u. ksl. pg-dici(skü) "des Wächters". - SG. ALR SN III,K.673. pîndito"r (l688 BIBLIA Jos 8,11) I. Adj. (a u f-J lauernd. - II. veralt. S.m. Wächter M. - ET. a pîndi. pî'ne siehe pîine. pînga'ră Pl. -gă'ri S.f. (1869 FLOR.) Schandfleck M. Ca să-mi rad pîngara asta de pre nume (FLOR.,CL 111,24). Te va arde şi mai a-mar pîngara în lanţuri ... după carul lui Traian (FI£)R. ,CL 111,25). Curăţind armele ... de sînge turcesc ... şi de pîngără leşască (TEOD.PP.564). - Als Schmähwort: Pîngara de cioară începu a se ciorovoi 2 cu doamna sa (ISP.LEG. 64;von einem Zigeuner). în-cărbunatule, pîngareo, împeliţatule (ŞEZ.1,214). -ET. postverbal von a pîngări. pî'ngă siehe lîngă. pîngări" Präs. -re'sc V.tr. (1632 EUSTR.PRAV.178) 1. LV. u. arom. besudeln, -flecken. Cu-răţeşte-mă pre mine ticălosul carele sînt întinat şi pîngărit de cele fără de cale ale mele fapte (PSALT. rImn.125b). (Pămîntul) era spurcat foarte cu făr-le-gile oamenilor carele îl pîngărisă (MS.1692,GCR I, 303) jetzt vorv/iegend. - 2. fig. beflecken, schänden, entweihen, profani e r e n. Ar fi voit ... să nu permită nici unei priviri să o pîngărească (pe Ilenuţa) (DEMETR.NUV. 26). Vreau s-o scap de afurisitul de haiduc care o pîngăreşte pe dînsa şi neamul ei (GANE,CL VIII, 452). -- GR. arom. pîngînire; megl.-rum. spugăniri (aus spurcare + pîngănire). - ET. zu *păgăn, păgîn; zur Form vgl. arom. pîngîn - păgîn, zur Bdtg. alb. pegere} bulg. serb. pogan "unrein" < lat. paganus. pîngăricio s Adj. (1683 DOS*) entweihend, schändend. Că are în sine şi duhul Afroditei} trupeasca pîngăricioasa înfierbă-zare (DOS.VS.Mai 8;114a)0 - ET. a pîngări. pîngăriciu"ne Pl. -ciu"ni S.f. (1645 HERODOT 329) veralt. Schandtat F.- ET. a pîngări. pîngări"re Pl. -ri"ri S.f. (1703 GCD) Lästerung, Entweihung F. - ET. a pîngări. pîngări~t Adj. (1654 NEAGOE 54b) 1. veralt. ruch los, erbârml ic h, sündhaft. Tătăraşul, pe unde nu se pomenea ţipenie de iudă, astăzi e înghesuit de lifte pîngărite (AL.,CL VII,406) von gottverdammten Ungläubigen. Hulă grozavă şi pîngărită! (C.NGR.11) ruchlose Lästerung. - 95 pînză Auch substantiv. ~ 2. veralt. besudelt. De ai fi ţinut în mîinile tale scîrnă ... nioi ale tale haine n-ai vrea să le apipăi, fiindu-ţi mîinile pîngări-te (MĂRG.2 227a).-3. entweiht, entehrt. - ET. a pîngări. pîngărito'r Adj. (1703 GCD) entweihend. - Auch substantiv. - ET. a pîngări. pîngăritu'ră Pl. -tu ri S.f. (l68l D3S.TR.104b) Lästerung, Schändung F.“ ET. a pîngări. pîntecări'e Pl. -ri'i S.f. (1844 FILIP.DASC.AGR.) MOLD. ugs. Durchfall M., Diarrhöe F. Din (boalele) cele mai primejdioase vin la miei ologirea şi diareoa sau pînticăria (FILIP.DASC. AGR.131). - GR. -căra "ie, -ca're (MAR.NAŞT.398) . - ET. pîntece. - SG. ALR I/I,K. 124;ALRM I/I.K.174. pî'ntece Pl. pî'ntece S.n. (.1448 DERS) Bauch, Leib M. Şi era Iona în pîntecele chitului 3 zile şi 3 nopţi (BIBLIA 1688 Jon 2,1) und Jona war im Leibe des Fisches drei Tage und drei Nächte. De multă flămînjune nu puteau să mănînce, că li se îmflase capetele şi pîntecele (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,455). Eu gol am ieşit den pîntecele maicii meale (BIBLIA 1688 Ib 1,21) ich bin nackt von meiner Hutter Leibe gekorrmen. Maria ... s-a aflat avînd în pîntece (ev yacrrpt £*ovxa) din duhul sfînt (EV. 1894 Mt 1,18) Maria ... erfand sich's, daß sie schwanger war von dem heiligen Geist. Partea femeiască a chitului ... poartă în pîntece de la 9 pînă la 10 luni (LIT.) ist trächtig. Daher veralt. u. ugs. a lua în pîntece schwanger werden. Nu trecu mult după asta şi împărăteasa simţi că a fost luat în pîntece (ISP* 2 LEG. 120) daß sie schwanger geworden war. A se închina pîntecelui dem Bauche frönen. Fam. a face cuiva coastele pîntece, pîntece din coaste jdm. die Rippen, Knochen zerschlagen. Pîntecele omului n-are fereastră (ca să vadă ce a mîncat;Sprw.) was im Magen ist, sieht keiner. Pîntecele gol n-are urechi de ascultat (Sprw.) ein hungriger Bauch hat keine Ohren. Vgl. a mînca. ~ GR. MOLD. bisw. -tice; LM. ugs. bisw. -tec, -tic (z.B.RĂDUL.RUST.1,110 flg.); arom. pîntic. - Dim. pîntecu"ţ, pîntece'l (DOS.VS.Oct.30;95b). -ANTHROPON. Oană Pîntece (1448 DERS). - ET. lat. pan-tex, -icis. - SG. ALR I/I,K.42jI/II,K.232;II/I,K.61; MN 2211,38;2212,39;SN I,K.136;IV,K.1125;ALRM I/II, K.314. * pînteco's Adj. (um l660 STAICU 66) dickbäuchig,bauchig. Două răţe grase, pînticoase (GANE,CL XIII,44). Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeşnic mai e bună (EMIN.O.1,46). - GR. pîn-ticos. - ET. lat. panticdsus (PUŞC.EW.1322). - SG. ALR II/I,K.143. pînza'r Pl. -za'ri S.m. (1676 PUMNUL LEFT.II,806) ehem. 1. L e i n(e n)w e b e r M. - 2. L e i n-wandhändler M. Ca pînza pînzariului (BIBLIA 1688 Js 38,12) . Nu-i bine cînd pînzariul se-a-pucă de cusut, Iar croitoriul de ţesut (DCNICI 97). - ET. pînză. pî"nză Pl. pî'nze S.f. (1532 G.LEX.) 1. (de in, cînepă, bumbac etc. Leinen-, Hanf-, Baum-woll- etc.J Gewebe, Tuch N.; spez. (de in) Leinwand F., Leinen, Linnen N., de pînză leinen. I-au frecat trupul cu pînză de păr (MS.1675,GCR 1,222) mit einem härenen Tuch. Pînză de păianjen Spinngewebe. Pînză de Olanda holländische Leinwand. De s-ar ţese pînza-n baltă Fără iţe, fără spată (I.-B.425). El ... văzu pînze înăl-bind Multe fete şi neveste (PP.GCR 11,303). O ladă ce gemea de pînzuri (NÄD.NUV.I,16) Leinen-, Weißzeug. Ugs. ţine-te (să le ţii), pînză, să nu ie rupi/ jetzt heißt es aufpassen, vorsichtig sein! Pînză şi nevastă să nu alegi la luminare, noaptea u.ä. (Sprw.) Leinwand und Weiber soll man nicht bei Nacht aussuchen. Pînză să hiţi (JIP.OP.63) haltet fest zusammen. Nu mai văd, abia zăresc ca printr-o pînză (VLAH.GV.188; ein Greis spricht) wie durch einen Schleier. Ca printr-o pînză de ceaţă (RÄD.RUST.II,19) ein dichter Nebelschleier. E-mtuneric mare, beznă, Negru, des de tot, ştii, pînză (SPER.AN.1893 111,153) undurchdringlich. Ploaia ... nu mai cădea în picături, ci curgea pînză ca şivoiul (CL XI,101) dicht. Prahova îşi ros-togolia valurile, curgînd aci pînză, aci zdrenţuite de stînci (UR.BUC.121) eine ununterbrochene Fläche bildend. Din livezi, privirea, coborînd în. vale, dădea peste pînza iazului Zadoinei (SAD.CR. 13) die weite Fläche. Vgl. gură 6. - 2. ugs. Leichentuch N. Galben la faţă, de parcă-i luase pînza de pe obraz (CREANGĂ,CL XI,182) leichenblaß. Vgl. alb I.5.h. - 3. (de corabie Schiffs-J Segel N.: a întinde, strînge pînzele die Segel spannen, einziehen. Nehun corăbiier s-ar socoti a fi acela carile pîndzele împotriva vîntului a deşchide ar îndrăzni (CANT.IST.34) . - 4. BUCOV. TR.Schwimm-h a u t F. der Wasservögel (MAR.ORN.II,375). - 5. Blatt N. einer Säge, Sense etc. Toarnă apă de trei ori pe pînza coasei (MAR.NAST.15). - 6. (aus einer angeschweißten Stahlplatte bestehende] Schnei-d e F. der Axt etc. (PAMF.IND.). - 7. de foc Salve F.Şi slobozeau altă pînză de foc, pînă îşi îm-pleau alt rînd sineţile (AMIRAS,LET.2 111,128). - 8. veralt. de oşti Armeekorps N. Fiind ... întru tot şapte pînze de oşti (BĂLC.146). - GR. MOLD. pînzărie 96 BAN. arom. pîndză, megl.-rum. pgndză. - Dim. pînzi-şoa'ră, Pl. -şoa're; pînzu'că (RET0G.POV.IV,67) . - ET. wird zu lat. pandere "ausbreiten" gestellt, so daß *pandia zugrunde läge. - SG. ALR I/I,K.111 il/11, K.296jSN II,K.490,494; III,K.741,IV,K.1050;ALR II/I MN 3925,147;ALRM I/I,K.150;II/I,K.401;SN I,K.254,370; III,K.889. pînzări'e Pl. -ri'i S.f. (1703 GCD) veralt. 1. L e i n(e n)w e b e re i F. - 2. Leinwandhandel, -laden M. - 3. Leinenwar e n (Pl.). - ET. pînză. pînzătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1633 DRHA XXI3564) (Stück N.)Leinwand F., Hanftuch N.; TR. leinenes T isch-, Kopftuch. Marna-mi dă învăţătură Cum se ţese-o pînzătură (COŞB. 88). Să legi bine cu o pînzătură ... cît ţine hul-tuiala (DRÄGH.IC.82). Nevastă cu pînzătură, Treci Murăşul şi-mi dă gură! (I.-B.413) . - ET. pînză. - SG. ALR II/I MN 2717,87;3928,148;ALRM SN I,K.272,111,K. 1002. pînze"t Pl. -ze'turi S.n. (1760 IORGA S.D.X,224) Leine n-, Han f-, (.weiße) Baumwollstoffe, -waren (Pl.), Weißzeug N. Lucra lăvicere şi pînzeturi (SAD.PS.94). (Copilaşii) albi ca şi pînzeturile în care erau învăliţi (NÄD.NUV. 11,77). - ET. pînză. pînzişoa/ră, pînzu'că siehe pînză. pînzui' Präs. -zuie'sc V.tr. (1850 AL.PP.) 1. i n das Leichentuch hüllen. Trupul să ţi-l pînzuiesc, Podurile să-ţi gătesc (AL. PP.137;Totenklage). - 2. toporul etc. die Axt etc. ( v e r)s t ä h 1 e n (mit einer stählernen Schneide versehen) (PAMF.IND.124). Vgl. pînză 6. - ET. pînză. - SG. ALR SN II,K.582. pîr! interj. (1835 DRÄGH.R.74) krach! Aud deodată pîr, poct hop buzduganul pe masă şi ţup în cui (SBIERA POV.54) auf einrral kam's krach! durch die Luft, schlug bums! an die Tür, der Streitkolben flog hopp! auf den Tisch und von da schwupp! an den Nagel in der Wand. - ET. onorrstopoet. - SG. ALR SN V,K.1469. pî'ră Pl. pîri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.9*4) 1. veralt. Rechtshandel, Prozeß M. învie, Doamne, judecă pîra ta lksl. prju tvoju) (CORESI PS.~* 140 a;Ps 73,23). Duca Vodă ... au mers la Ţarigrad la împărăţie, avînd pîră cu Ştefan Beizadea ... pentru logodna ce au fost făcut cu fiică-sa 2 Catrina (NECULCE,LET. 11,215; D. weigerte sich, Ş. seine Tochter zu geben). El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciohoteşti (SLAV.,CL V,21) . (Asta e) pîră veche das ist mir nichts Neues, die Geschichte kennen wir schon. - 2. (gerichtliche) Klage, Anklage, Beschwerde F. (wofür LM. plîngere, reclamaţie, acţiune în justiţie). (Jude-cătoriul) să nu crează lesne ... prepunerile şi pî-rîle şi bănuielele (INDR.,GCR 1,159). Pîrele trimise la Poartă în contra Brancovanului (AL.PP.213). Celealaîte pîr şi năpăşti ce făcea (jidovii) asupra Domnului (MAXIM 1699,GCR 1,331). (Ţiganul) să dea jalbă de fiul împărătesc, Cu dovezi s-aducă pîră ... Că el ... l-a omorît (pe copil) (PANN,Z.VI,673). D-zeu să te păzească de urgia-mpărătească şi de pîra mojicească u.ä. (Sprw.) Gott behüte einen vor dem Zorn des Königs und der Anklage des Bauern. - GR. Pl. auch pîre; LV. pară u. pîr, Pl. mit best. Art. pîrîle. - ET. ksl. pirja, an a pîrî angelehnt. pîră'u siehe pîrîu. pîrcăla'b Pl. -la'bi S.m. (1401 DERS) 1. ehem. Verwalter, Vogt M. Un om era bo~ 4 gat ce avea un pîrcălab (CORESI TE 156a; Lk 16,1) es war ein reicher Mann, der hatte einen Haushalter. - 2. ehem. Bezirks-, Stadthauptmann M. Au mers moldoveanul ... naintea lui Dumitru pârcălabului de în tîrgul Jiiului (DOC.1591,HC 1,56). Dumitraşco Drăguţăscul pârcălabul de Suceavă (DOC. 1657,GCR 1,174). Părcalabii diferitelor ţinuturi a-veau o putere foarte mare (I.NGR.,CL 111,111). - 3. MUNT. veralt. Steuereinnehmer M. Pîr-călabu nostru ... tot cere, plătim şi iară ne apucă cu veste dă răvaş galben (JIP.OP.156;die Steuerzettel waren gelb). Nu-l primeşte în sat şi el întreabă de casa pîrcălabului (PANN PV.M.I,74). - 5. TR. ehem. Kerkermeister M. S.f. pîr-călăbea'să, Pl. -be'se} -bi'ţă, -boa'ie (IORGA S.D. V,81) Frau F. des pîrcălab. - GR. pure- (TEOD. PP.300) , păre-. - ET. vgl. rragy. porkolâb, nslov. porkolab < mhdt. buregrăve. pircălăbe'sc Adj. (1695 IORGA S.D.V534u) selten Burggraf s-, - ET. pîrcălab. pîroălăbi'e Pl. -bi'i S.f. (1683 DOS.VS.) ehem. 1. A m t N. des Bezirk s-, Stadt-hauptmanns. Stărostia oraşului, cum zîcem noi părcălăbia sau giudecia (DOS.VS.Dech.21;232 a). - 2. Steuereinnahme, Zollgebühr F. Căpitanii cei mari de Soroca şi ispravnicii ... să-şi ia numai obicinuita părcălăbie de la trecători (DOC.1757 MELH.CH.252) . - 3. Amt N. des Steuereinnehmers. - ET. pîrcălab. 97 pîrî pîrci Pl. pîrci S.m. (1501 DERS) 1. ( Z u c h t-)B o c k M., pejorativ Hurenbock M. - 2. ugs. Bocksgeruch M. - ET. vgl. bulg. păre, serb. pre "Bock”, serb. preevina, tschech. preina "Bocksgeruch”. pîrci- Präs. -ce-sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. von Ziegen u. Katzen: begatten. - II. a se pîrci sich begatten, rammeln. - ET. zu pîrci. pîrda-lnic Adj. (1838 GOR.HAL.IV,176) fam. ugs. verteufelt, verwünscht, verdammt. Pîrdalnicele de bătrîneţe cînd vin, aduc cu dînsele fel de fel de metehne (ISP.BSG.92). Ajută-mă ca să mă dezbar de purdalnicul meu de nărav (OD.PS.47). Substantiv, euphem. für Teufel M.: Mare neastîmpărată-i, bat-o pîrdalnicul (AL., CL 111,245) hol sie der Kuckuck. Ia lasă-mă la pîr-dalnîcul, stăpîne (CREANGĂ,CL XI,26). - GR. purd-(DEL.S.80;227). - ET. ^prădalnic, von a prăda, also eig. "räuberisch”, weniger wahrsch. zu a pierde "verderben". pîrga-r Pl. -ga'ri S.m. (1413 DERS) 1. (+) B ü r g e r M. - 2. ehem. Schöffe M., Angehöriger der Verwaltungsbehörde einer Stadt. Seriem Domnia mea diregătoriului şi şoltuzului şi pîrgari-lor şi tuturor dăbilarilor de tîrg de Huşi (DOC.MOLD. 1622,MELH.CH.32). Deci au rămas Stănilă de judecată denaintea pîrcălabului şi a doisprezece megiaşi şi denaintea judeţului cu 12 pîrgari (DOC.OLT.1791,HC 1,57). - 3. TR. jugendl. Organisator der Weihnacht s- und Neujahrsbräuche. - ET. mittelb. ahdt. burgâri, sieb.-sächs. pur-ger, burger, vgl. rragy. polgar "Bürger". - SG. ALR II/I,NN 2829,111. pî-rgav Adj. (188ISLAV.) TR. BAN. früh, frühreif. Nu putea să meargă (la dascăl) cu mîna goală şi trebuia să aştepte pînă ce vin struguri pîrgavi (SLAV. ,CL XIV,97). - ET. zu pîrgă. - SG. ALR SN I,K.114. pî'rgă Pl. pî'rge S.f. (1581/2 PO2 254;Ex 22,29) 1. fast, eben reif gewordene 2 Frucht; în pîrgă (ISP.LEG. 72;PAMF.:£n pîrg) , în pîrge in fast,eben gereiftem Zustand, fast, eben reif g e- w o r d e n. (împăratul) nici pîrga acestui pom nu 2 o văzuse (ISP.LEG. 73). C-acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt holdele-n pîrgă (PP.MAR.NUNTA 156) . Tar- laua aceea n-o secerăm în pîrgă, lăsăm grîul din- tr-însa de se coace bine (GHICA,CL XIX,718). Rodul 2 creştea şi seara da în pîrg (ISP.LEG. 72) abends begann sie zu reifen. -2. Erstl ings -frucht F., -fruchte (Pl.) . Cînd se coc otruguri-ntîi, e datorie să ducă ţăranu pîrgă la biserică (JIP.SUF.120). Celelalte poame ... a căror pîrge ... se sacrifică moşilor (MAR.ÎNM.394). Şi au bătut (D-zeu) pre tot născutul întîi în pămîntul lors pîrga (VULG.iprimitias) a toată osteneala lor (PSALT. RIMN.104,35) er schlug alle Erstgeburt in Ägypten, alle Erstlinge ihrer Kraft. (Cartea) aceasta iaste 2 pîrga dintîi a tipografiei noastre (SJCR.DE AUR 2 b). - ET. asl. prüga. - SG. ALR SN I,K.43. pî"rghie Pl. pî-rgbii S.f. (1649 MARD.80) 1. MUNT. Stange F.,Baum M. (wofür MOLD. drug). Pat ce se duce cu două pîrghii (POEN.II,111). Palatele pierdute-n umbră întind turnurile lor deşănţate ca nişte enorme pîrghii de spînzurători pe ceriul albastru deschis (IOFGA AM. 168). -2. H e b e-baum M., -stânge F., LM. Hebel M. Era cu o pîrghie în mînă (UR.LEG.79). Singura pîrghie care putea ridica pe ţăran din starea mizerabilă de astăzi (LIT.). - ET. wahrsch. verw. mit prăjină // 1 _J_ ---V-7 /t-vt T-.V «-V* A I O T*r /T 1/ '"»no xciu. ţj&ryuuu \L/urs./ . — ova. nt_r\ ii/ i,K.£3J. pîrgui- Präs. mă -guie-sc V.refl. (1839 VAIL.) zu reifen anfangen, fast, eben reif werden. -ET. pîrgă. - SG. ALR SN I, K.43. pîrguia-lă Pl. -guie'li S.f. (1857 POL.) Beginn M. der Reife. Se scutură florile şi roadele se arată; apoi spre seară (pomul) dă în 2 pîrguială (ISP.LEG. 72) . - ET. a pîrgui. - SG. ALR SN I,K.43. pîrgui-t Adj. (1862 PTB.) (fast) reif. Buzele—ţi rotunde * = „ Se- r>ar două cireşe în soare pîrguite (AL.POEZII 111,82). Struguris unii copţi, alţii pîrguiţi şi alţii aguridă (ISP.LEG.1 1,15). - ET. a pîrgui. pîrî- Präs. pîră-sc (l6.Jh.CV) I. V.tr. pc. la cn. jdn. bei jdm. a n-, verklagen. Ci văzîndu ei că ... mă pîrîţi pentru simbrii (SIM.DASC.,URECHE,LET.^ 165). Mersiră strugurile să pîrască pre boierii divanului înaintea împăratului (MS.1773,GCR 11,97). Ar avea haz să mă pîrască neves-tii (AL.OP.1,1095) es wäre lustig, wenn sie mich bei meiner Frau verklatschte. - II. a se pîrî 1. LV. (16. Jh.J streiten, disputieren. E însuş întră întru gloată şi se pîriia cu iudeii (CV^ 1b; Apg 18,19). (Dumineca) nu numai ... să ne pîrîm sau să ne sfădim sau să clevetim (CORESI,GCR 1,24) . - 2. LV. Prozeß führen, prozessieren. Călugării de la ... Humor ... s-au pîrît de faţă înain- pîrîi 98 tea noastră ou Rusca Căldăruşoaie ... pentru satul Vlă-dicenii (DOC.1620,GCR 1,62). - ET. ksl. prăti, prjg, vgl. zur Form tîrî, vîrî > treti, trq, vreţi, vrq. - SG. ALR SN IV,K»988,990» pîrîi" Präs. pî'rîi V.intr. (l805 CRIŞAN 216) krachen, knattern, prasseln. Corabia pîrîia în toate încheieturile ei (CL XIX,200). Dascălul ... a început să caşte de-i pîrîiau fălcile (SAD.PS.97). Mergea de-i pîrîiau călcîiele (CREANGĂ,CL XI,218) sie lief, was sie laufen konnte. 0 ploaie care răpăia pe acoperişele de şindrilă şi pîrîia pe cele de tinichea (DEL.S.117). în curînd scurtăturile de fag vor pîrîi în vatră (UR.BUC.24) . - GR. Präs. auch pîrîie~sc - ET. pîr. - SG. ALR SN V,K. 1469. pîrîia"ş siehe pîrîu. pîrîi~t S.n. (1825 B.) Krachen, Prasseln N. - ET. a pîrîi. I. Pl. -toa're Scharrheuschrecke F. (Psophus stridulus Fieb.:MAR.INS.516). - II. Pl. -to~ri. 1. Vorrichtung am Kinderdrachen (zmeu), bestehend aus einem zwischen den beiden oberen Ecken befestigten, gespannten Faden u. einem um diesen lose geklebten, fast dessen ganze Länge einnehmenden Papierstreifen: Brummer M. Făcea nişte pîrîitori de gînd.eai că bate toba în cer, aşa urla de tare zmeul nostru (GHICA 301). - Dafür auch vîjîitoare, zbîrnîi-toare. -2. Vogelscheuche F., Klappe r r a d N. (D.). - ET. a pîrîi. - SG. ALR SN I, K.47,ALRM SN I,K.34. pîrîitiTră Pl. -tu'ri S.f. (I825 B,) Krachen, Knattern, Prasseln N. în curînd auzirăm pîrîiturile puştilor (LIT.,D.). -ET.a pîrîi. pîrî're Pl. -rî'ri S.f. (1649 MARD.77) (An-)Klage F. Sultan Mahomet ... Nu dete la toate crezămînt, Dar vinind pîrîre (BUDAI-DELEANU 111,102). - ET. a pîrî. pîrî'ş Pl. -rî'şi S.m. 11503 DERS) Kläger, Ankläger M. Judecătorii hotărîrea ... să o arate de faţă acolo atît pîrîşului cît şi pîrîtului (PRAV.IPS.,GCR 11,125). Fii împăcîndu-te cu pîrîşul tău ... pînă eşti pe cate cu dînsul (EV. 1894 Mt 5,25) mit deinem Widersacher. - S.f. pîrîşă u. -şe, Pl. -şe. Mitriston văzînd că pîrîşe-i vor fi faptele la împăratul (DION.,TEZ.II,217). - ET. a pîrî. - SG. ALR SN IV,K,990. pîrîşe~'şte Adj. (1673 DOS.) veralt. feindlich, gegnerisch. Să-meţii să nu-m stea pîrîşeşte (DOS.PS.V. 118,284). -ET. pîrîş. pîrî't (1581 CORESI OMIL.137) I. Adj. angeklagt. - Substantiv.: Citaţia ... va cuprinde ... numele ... reclamantului şi al pîrîtului (PROC.CIV.Art.72) des Beklagten. - II. S.n. Denunziation F.- ET. a pîrî. - SG. ALR SN IV,K.990. pîrîto~r Adj. (l680 DOS.PS.SLAV.R.8,3) an klagend, fam. petzend. Ne deprinsese a fi laşi, mincinoşi, pîrîtori, leneşi (DEL.P.327). - Substantiv.: Greaca o să întrebuinţeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei (FIL.CIOC.62). - ET. a pîrî. - SG. ALR SN IV,K.990. pîrîtu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1703 GCD) veralt. Anklage F. Să mărturisească de acele pî- rîturi (EN.COGĂLN.,LET.2 111,288). - ET. a pîrî. pîrî'u Pl. -ra'ie S.n. (1337 DRĂGANU 265) Bach M. ‘I'recui valea ş-un pîrău, Mă-ntîlnii cu dragul meu (I.-B.401). Tu ai rupt izvoară şi pîraie, tu uscaşi rîurile cele de-nceput (BIBLIA 1688 Ps 73, 16) du läßt quellen Brunnen und Bäche, du läßt versiegen starke Ströme. Iartă^mă de nu spăl sîngele rănilor tali cu pîraie de lacrămi (MS.1802,GCR 11,196). - Adverbiell: (Pedestrirma) au tăiat pe turcii din Brăila ... şi curgea sîngele părău în Dunăre (NEC. COSTIN,LET.1 I,App.89) floß in Strömen. - GR. -rău, părău. Pl. auch -rî'ie, -rî~uri, MOLD. LV. -ra'o; MOLD. -ră"ie. - Dim. -rîia ~şt -rîua ~ş (MOLD . -rîoa ~ş), -rîu~ţ, Pl. -şe, -ţe. - ET. vgl. alb. perrua, bulg. poroj; spätere Anlehnung an rîu. siehe auch CIORANES-CU 6419. - SG. ALR SN III,K.812,816,822. pîrj siehe pîrv. pîrjoa'lă Pl. -joa'le S.f. (1841 C.NGR.) MUNT, auf dem Rost gebratenes Stück Fleisch od. Fisch: Rostgebratenes N., MOLD.geröstete Fleischklößchen (Pl.).Zi să-mi facă degrabă nişte pîrjoale (C.NGR.242). Chifteluţe marinate cu tarhon; pîrjoală de nisetru; patricieni la grătar (CARAGIALE SCH.N.221). - ET. zu asl. pru-ziti "rösten", vgl. nslov. prazola, brzola, serb. przolica. pîrjo'l Pl. -jo'luri S.n. (1652 ÎNDR.) Brand M., durch den dürres Gras, Schilf, Stoppeln etc. auf weiter Fläche abgesengt werden, im weit. Sinne ausgedehnter, verheerender Brand. De va lăsa ne- 99 pîrlit ştine pîrjoi în pometul lui ca să-l curăţească (ÎNDR. 300) wenn einer seinen Obstgarten in Brand steckt. Cum o văd că în crîng intră, îl iau împrejur ocol Şi ... pun foc şi îi dau pîrjol (PANN PV.M.11,47) setzen ihn in Brand. Eu ... stau privind în vale cum fac pîrjol tatarii (AL.,CL VIII,379) wie die Tataren sengen und brennen. Luminat de flăcările acestui pîrjol ce prefăcu în cenuşă tot oraşul (BÄLC.159). Cînd cădea cîte un pîrjol asupra ţarei sale, el se făcea luntre 2 şi punte şi-şi scăpa ţara de nevoie (ISP.LEG. 11) wenn ein verheerender Brand über sein Land herein-brach. Prinprejur, pe lanuris pîrjol! (SAD.POV.57) ringsum Verheerungen. Faci pîrjol în societate (L. NGR.,CL 11,288; von einem Frauenheld). - ET. post-verbal von a pîrjoli. pîrjoli“ Präs. -le'sc V.tr. (um l640 URECHE) auf weiter Fläche befindliches dürres Gras etc. a fahre n n e n, (ab-, ver)sengen. De-au fost pîrjolit iarba peste tot locul de-au slăbit caii turcilor cei gingaşi (URECHE,LET.1 1,126). Urloaie-le ... ar pîrjoli plantele ce ar fi aşezate mai a-proape de ele (DATC.HORT.41) die Heizrohre ... würden die Pflanzen versengen. Sfîntul înger ... au răs-prăştiat focul şi pre mulţi au pîrjolit (DOS.VS.Sept. 4;7b). - Fig.: Ai pîrjolit mai dăunăzi la cărţi pe sărdarul Cuculeţ (AL.OP.1,429). - ET. zu asl. pruzi ti "rösten”, vgl. magy. perzsel "versengen". - SG. ALR SN IV,K.1120. pîrjoli're S.f. (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) (V e r-)S e n g e n N. - ET. a pîrjoli. pîrjoli't Adj. (1705 CANT.IST.224) verbrannt, versengt,- ET. a pîrjoli. pîrlă'u Pl, -la'ie S.n. (I806 KLEIN) TR. Laugbottich fi. (FR.-C.MOŢII 63; 104) . - GR. părlău. - ET. magy. părlo. - SG. ALR SN II,K. 414. pî'rlea S.m. (i486 DRHB 1,198) 1. fam. in Verbindungen wie: Ţine-te (să te ţii), pîrleo/, du-te pîrlea (pîrle, pîrlii)! mach, daß du we. iter kommst! Atunci să te ţii pîrleo! Unde o luă, nene, la fugă de le sfîrîia călcîiele (ISP.,CL XII,205) da nahmen sie Reißaus. Ş-atunci haide, tunde-o pîrleo Feste gard (SPER.AN. 1892 1,192) da nahm er flugs Reißaus. Atunci iapa să te cam mai duci pîrlea şi s-au ascuns (SBIERA POV» 60) da nahm die Stute Reißaus. Du-te pîrlii, că de acum nu mai catadixesc să mai stau de vorbă cu tine (XEN.BR.40). - 2. Pîrlea-Vodă (Z.VI,261) Spitzname, den man dem Fürsten Alexandru Mavrocordat gab, unter dem 1783 eine Feuersbrunst Iaşi zerstörte. Daher von einem Fürsten aus sagenhafter Zeit: Petrecuse toată juneţa sa la curtea lui Lăcustă, a lui Papură şi a lui Pîrle-Vodă (C.NGR.293). - ET. a pîrli. In Bdtg, 1. wohl urspr. jd., der vor einer Feuersbrunst flieht. pîrlea'lă Pl. -le'li S.f. C1857 POL.) 1. Versengen, -brennen N. Laptele acru, e bun pentru obrinteală, pîrleală (de soare) (LEON Z001.30) Verbrennung der Haut durch die Sonne. - 2* veralt. Pellagra N. ( Hautkrankheit ). - 3. fam. Prellen, Beschummeln N. Repede te lasă lefter; la el e treaba pe pîrleală (RAD. RUST.1,92). - Fam. a-şi scoate pîrleala etwas wettma-chen. - ET. a pîrli; Bdtg. 2 aus pelagră volksetym. umgedeutet. - SG. ALRM II/I,K.175. pîrlea'z Pl. -lea'zuri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.143*14) Hecken-, Zauntritt, -steg M. In halber Höhe waagerecht durchgestecktes, auf beiden Seiten abgestütztes Brett, das dem darauf hinübersteigenden Menschen den Eintritt in den umfriedeten Raum ermöglicht, ohne daß auch Tiere eindringen können. Cine nu va merge pre uşe în curtea oilor, ce pre pri- laz (asl.po prelazq) şi pre aiurea, fur iaste şi tăi-4 hari (CORESI TE 207a; Jo 10,1). Fata babei sărea iute peste pîrlaz şi zicea fetei moşneagului să-i deie ciurul ... ca să-l ţie pînă va sări şi ea (CREANGĂ,^ XI,213). - GR. MUNT. pîrleaz, MOLD. -laz; LV. u. TR. prilaz. - ET. slav. *prelazu ibulg. preleaz, serb. prelaz, nslov. prilaz etc.). von prelaziti "hinübersteigen". pîrli' Präs. -le'sc (1648 NT Mc 4,6) I. V.tr. 1. lan der Oberfläche) verbrennen, -sengen. Cărbune stins te mînjeşte, aprins te pîrleşte (PANN,CL V,378). Vgl. a îmbătrîni II. - 2. fam. pre 1 len, beschumme 1 n. (Banca) a fost pîrlită cu o aşa de frumoasă sumă rotundă (CARAGIALE SCH.N.182) . - 3. a o pîrli la fugă Reißaus nehmen. Noi atunci am pîrlit-o la fugă. Iar el zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră (CREANGA,CL XV,4) . Vgl. pîrlea. - II. a se pîrli sich verbrennen. Părul capului lor nu s-au pîrlit (BIBLIA 1688 Dn 3,28) ihr Haupthaar war nicht versengt, - ET. vgl. serb. prljitis tschech. priiţi, bulg. opăr-Ijam. - SG. ALR SN IV,K.1120. pîrli't (1478 DERS) I. Adj. 1. versengt. 0 cîmpie frumoasă, pe de o parte cu iarba înflorită, iar pe de altă parte pîrlită (ISP.LEG.1 1,7) von der Sonne verbrannt. La capătul plaiului, colos ştii, drept bradul cel pîrlit (CL IX,3). - 2. fam. arm wie eine Kirchenmaus. D-ta nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te ştiai pîrlit (CARAGIALE SCH.N.28). - Substantiv. pîrlitor 100 armer Teufel,Schlucker M. - II. S.n. (V e r-)S engen N. - ANTHROPON. Pîrlitul (1478 DERS). - ET. a pîrli. - SG. ALR SN I,K.44. pîrlito~r Adj. (1703 GCD) versengend. - ET. a pirli. pîrlitu ră pi. -tu“ri S.f. (1837 PANN EROT. 111,6) Sengen N., sengender Brand. Valurile de iarbă, cînd înviate de-o spornică verdeaţă, cînd ofilite sub pîrlitură soarelui (OD.PS. 9). A da pc. pe pîrlitură (eig. wohl jdn. sengendem Feuer aussetzen, daher) j dn. pe in igen, jdm. hart zusetzen, die Hölle heiß machen. Am slujit la hâtmănie şi m-a scos, fiindcă am dat pe pîrlitură o mulţime de hoţi ce se încuibaseră în acea dregătorie (FIL.CIOC.124). Dar este oare vreo idee pe care spiritul glumeţ al francezului să n-o fi dat - cum am zice noi - pe pîrlitură? (OD.PS.111) gibt es wohl einen Gedanken, den ... nicht zu Tode gehetzt hätte? - ET. a pîrli. pîrloa'gă Pl. -loa'ge S.f. (1632 DRHB XVII5357) Acker, den man mehrere Jahre ruhen läßt: Brache F., Brachacker M., -feld N. De s-ar prileji să cumpere neştine un loc sau un prilog sau laz (INDR.69). Toloaca, pîrloaga, bătătura sînt mijloacele prin care (moldoveanul) înnoieşte învechitele lui ogoare (ION.CAL.218). Şi-ţi ia calul de zălog Şi mi-l paşte pe prilog (PP.MAR.NUNTA 383) . - Fam. a se face iepure de pîrloagă das Hasenpanier ergreifen. Dumitale nu ţi-e frică? He! cum o să-mi înfunzi pîrloagele, Doamne! (ZAMF.NUV.72) wie wirst du Reißaus nehmen. - GR. pîrlog, LV. u. TR. pril-, GLT. pir-log3 priloagă (DRAGH.IC.10). - ET. asl. prelogü. -SG. ALR SN I,K.7,125;ALRM SN I,K.20. pîrlui" Präs. -ie'sc V.tr. (l806 KLEIN) TR. rufele die Wäsche einweichen (FR.-C.MOŢII 104) . - GR. părlui.- ET. pîrlău, rragy. pärlo. Pirna“ie Pl. -nă“i S.f. (1879 ISP.POV.U.SF. 113) 1. MUNT. ugs. großer (meist irdener) Topf M. Pîr-naia . .. serveşte numai pentru, fierturi în mare cantitate (MANOL.IG.ŢÂR.66). Că-i bună carnea de oaie, Mămăliga din pîrnaie Şi picior de oaie laie (TEOD. PP.510) . - 2. Argot: Gefängnis N. - ET. unbek. pîrpăla'c Pl. -la“ce S.n. (1855 RUSSO S.103) ugs. Rostbraten M.- GR. parpalac, păr-. - ET. a pîrpăli. pîrpălea'lă Pl. -le'li S.f. (1885 TEOD.) Kurzbraten N. Voi să-i daţi pentru mîncare 0 mioară de frigare, Păstramă de perpeleală (TEOD. PP.513). - ET. a pîrpăli. pîrpăli" Präs. -le"se (1825 B.) I. V.tr. (auf den Kohlen, dann auch am Spieß ein wenig, leicht, oberflächlich) anbraten. Părpă-lind nişte pui tineri la frigare şi apoi tăvălindu-i prin unt (CREANGĂ,CL XV, 10). Unii la berbeci cojea, Alţii lemne grămădea, Alţii carne perpelea (TEOD.PP. 515). Se pomenea cu grija că-l sîngera ca un bold şi-l părpălea ca pe jeratic (DEL.S.82) bereitete ihm Höllenqualen. - II. a se pîrpăli brennen. Cioclovina se pîrpolea pe jăratic s-o vadă (GAZ.SÄT.XIV, 346) brannte vor Begier. Leana, cu picioarele goale pînă la genunchi, se părpăleşte în gura sobei (DEL. P.185) wärmt sich. - GR. MUNT. părpăli, perpeli, MOLD. pîrpăli, pîrpoli, pîrpîli; pîrpări (B.). - ET. slav. (serb. nslov. bulg. etc.) pripaliti. pîrpăli"t Adj. (1825 B.) 1. (oberflächlich) gebraten, geröstet. - 2. MDLD. fam. armsei ig, dürft ig, s c h ä b i g. (Popa) să întîlneşte cu un neamţ perpelit şi rufos (BOGD.POV.242) . Un grecuşor ... r*upt, sărmanu, şi perpelit de ţi se făcea milă (AL.OP.I, 47). - CR. Varianten wie bei a pîrpăli. — ET. a pîrpăli. pî"rpără S.f. (1622 DRHB XVII/4,8l) 1. de vînt, de ploaie Windstoß, Regenschauer M. Cîte o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo (NAD.NUV. 1,29). Din cînd în cînd cîte o pîrpără de ploaie măşcată izbea geamurile (NAD.NUV.11,93). - 2. fig. Schauer M. Dăduse şi el în pîrpăra însuratului (CREANGĂ,CL XI,30) auch ihn hatte das Heiratsfieber ergriffen. - GR. -pară, -pîr(ă), -por(ă), pîlpără.- ET. wahrsch. zu a pîrpăli. - SG. ALRM I/I,K.160. pî'rpâriţă Pl. pî'rpăriţe Sef» (1688 BIBLIA Dt 24,6) Haue F., Eisen im oberen Mühlstein (Läufer, alergătoare), auf dem dieser ruht u. in welches die ihn drehende Spindel (Mühleisen,fus) greift. Ş-o pus mina la părpăriţă Şi curgea numai tărîţă (PP.MAR.NUNTA 770). - GR. -păliţă, MUNT. auch pre'peliţă, pe'r-peliţă (DT.). - ET. vgl. asl. prüprica, bulg. păpri-că, altruss. porplica (MIKL.), serb. paprica, russ. paraplica. - SG. ALR SN I,K.170,171,172,177. pîrpîi- Präs. pî'rpîi V.intr. (1868 BARC.) MUNT. prasseln, knistern. - GR. Präs. auch -pîie'sc. - ET, onomatopoet., wahrsch. Kreuzung von a pîlpîi u. a pîrîi. pîrpîi~t S.n. (1868 BARC.) Prasseln N. Asculta ... ţăcănitul orologiului cu cuc, pîrpîitul surcelelor din plită (DEMETR.NUV. 15). - ET. a pîrpîi. 101 pîş pîrpîli", pîrpoli" siehe pîrpăli. pîrsiială (+) S.f. (1680 DOS.PS.SLAV.R.78>4) Hohn M. - ET. a pîrsni (prîsni). pî~rslea siehe prîslea. pîrsni" siehe prîsni. pîrş Pl. pîrşi S.m. (DOC.um 1625 DOR) Haselmaus F. (Myoxus) . Cine va mînca ... pisică sau arici sau pîlş ... să se pocăiască (PRAV. GOV.54a). - GR. pîlş, pîş (H.947), MUNT. pîlh. -ET. asl. plühü, bulg. plăh etc. pîVbie Pl. pî'rtii S.f. (1415 BGL) durch Gehen od. Fahren im Schnee gebildete Spur, Fährte, Bahn (vgl.dîră). Nici o pîrtie nu se făcuse încă şi nu avea de gînd nimeni ca să facă, deoarece tot mai ningea (TEL.SCH.20) . Vara, cînd era uscat, şi iarna pe pîrtie, caii de poştie ... zburau ... cu o iuţeală de douăzeci şi douăzeci şi cinci de ehilometrî pe oră (GHICA XVII). - Überhaupt: Weg M. Mare frica primejdii ne iaste ca nu cumva pîrtea rătăcind şi cărarea ... pierzînd (CANT.,CADE). - Fig.: Ursan năval s-aruncă în neagra tătărime, Croind o pîr-te largă prin deasa ei mulţime (AL.POEZII III Leg.96) eine breite Bahn ... brechend. în zadar mă gîndesc şi iar mă răzgîndesc, nu pot să-i dau în pîrte (AL. OP.1,1728) ich kann der Sache nicht auf die Spur kommen. Berbant neruşinat ce eşti! Ţi-am dat eu în pîrte! fi-am aflat eu blăstămăţiile (AL.,CL IV,335;zum Schwiegersohn) ich bin dir hinter die Schliche gekommen. - GR. MOLD. -te. - ET. vgl. serb. nslov. prt, tschech. prtj, ukr. pertj etc. - SG. ALR SN III,K.802; ALRM SN I.K.266. pîrţ (1531 BGL) I. Interj, ugs. ahmt das Geräusch des Furzes nach: pumps! Copiii în urma ei încep a face din gură: pîrţ, pîrţ, ca şi cum ar scăpa cîte ceva (ISP.JUC. 20). - II. S.n. Pl. pî'rţuri F u r z M. - ET. onomatopoet . pîrţa'g S.n. (1847 PANN) ugs. Rauflust F. In dem Sprw.: arţagul îşi găseşte pîrţagul (siehe arţag) u. in der Anekdote dazu (PANN PV.M.11,71 flg.). - ET. unbek. pîrţoti'nă Pl. -ti'ne S.f. (1835 GOR.HAL.11,177) fam. Schlampe F.- ET. unbek^ pîrţu'ică S.f. (1895 ŞEZ.TV,24) ugs. Durchfall M., Diarrhöe F. - ET. pîrţ. pîrv Adj. (1857 POL.) 1. von Schafen: mit kurzer, spärlicher Wolle (DT.).-GR. MOLD. pîrj. - 2. veralt. klein, kurz. - ET. unbek. pîrva"c S.m. (l868 ION.AGRIC.M.38O) erster der in einem Sommer aus einem Bienenstock ausziehenden Schwärme: Vorschwarm M. (DT.;H. 744,wo jedoch als Bedtg. "Mutterstock" angegeben wird) . Vgl. paroi. - GR. par-, păr-, - ET. zu asl. prüvü "erster”, vgl. nslov. prvec, serb. prvenac. pTrvo- ( + ) (1683 DOS.VS.Pr.2 b) Haupt-, Ober-, Erz- in Zusammensetzungen, wie pîrvodia'con, pîrvomuceni'c; pîrvoseada'nie, pîrvoz-va~n etc. - ET. asl. prüvü-, pîsla'V Pl. -la"ri S.m. (1628 DRHB) I.Filzmacher M. -2. Filzschuh Mc - ANTHPOPON. Pîslariul (DFHB XXII,62). - ET. pîslă. pî'slă Pl. pî'sle S.f. (um l690 MIR.COSTIN,LET.1 1,28) F i 1 z M. Capul şi-l acopere cu o pălărie de pîslă cu margini largi (I.NGR. ,CL V,335). - GR. pîzlă (JIP.OP.70) . - ET. asl. plustî (ver^v. mit dt. Filz), über *pîlstă, *pîstlă. pîslări~e S.f. (1871 GLOS.AC.) veralt. Filzwaren (Pl.). - ET. pîslar. pîsli" Präs. -le"sc V.tr. (1850 IS.) filzen.- ET. pîslă. pîsli't Adj. (1784 PSALT.RÎMN.) fi, 1 z 1 g; w o 1 1 i gc Ethiopii * s s sînt negri la faţă şi au păr pîslit (PSALT.RÎMN.238 îd) . Alunecau pe un pămînt pîslit de muşchi (UR.BUC.20). - GR. împîs- lit (ISP. ,CL XVIII,203). - ET.a pîsli. pîslo"s Adj. (1852 STAM.W.293) filzig,wollig. Le e părul îmbîcsit, pîs- 2 los şi des, nevoie mare! (ISP.LEG. 398). - ET. pîslă. pîş! Interj. (1868 BARC.) fam., ahmt leises Auftreten nach: 1 e i s ei Fata împăratului s-a sculat peste noapte ... şi pîş-pîş, în 2 vîrful degetelor, intră în cămara zmeului (ISP.LEG. 20). Eu, pîş, pîş, binişor, mă feream să nu stric a 2 frumuseţe de iarbă şi flori (ISP.LEG. 244) ich schritt ganz leise und sachte dahin. Bătrînele, păşia - păşia, ţineau drumul casei mestecînd anafura sfinţită (DEL. S.51). Ce faci,nea Fănică? "Ca valahii, pîşa-pîşa prin istorie" (LIT.). - ET. onomatopoet. pîşcăială 102 pîşcăia'lă (+) S.f. (1673 DOS.PS.V.) Hohn M. Pîşcăiala-m ştii şi de ocară, De pizmaşii ce-m supără-n ţară (DOS.PS.V.68,63). - ET. a pîş-cîi. pîşcîi' Präs. -cîie'sc V.tr. (1673 DOS.PS.V.) veralt. verhöhnen. Să să-ntoarcă de sîrg cu ocară Ceia ce mă pîşcăiesc în ţară (DOS.PS.V.69,6). Să nu ne păgînii pîşcăiască: Unde-i Domnul să vă folosască? (DOS.PS.V.78;43;vgl.113,27). -GR. pîş-căi. - ET. unbek. pîşe'n siehe pîşin. pîşe'nie Pl. -şe'nii S.f. (l6.Jh.CV) LV. Hochmut li., Hoffart F. Acmu lău-daţi-vă întru pîşeniile voastre {Op4 66a;Jak 4,16) nun aber rühmet ihr euch in eurem Übermut. - ET. pîşen (pîşin). pişi" siehe păşi. pîşi n Adj. (16.Jh.PS.SCH.) 1. LV. hochmütig, hoffärtig. - Substantiv.: Rădică-te ce giudeci pămîntului, dă darea păşeniloru (PS.SCH.93,2) erhebe dich, du Richter der Welt; vergilt den Hoffartigen. Păşenii leagea călcătorii foarte (PS.SCH.118,51) die Stolzen haben ihren Spott an mir. Ocărire păşeniloru (PS.SCH.122,4) der Hoffärtigen Verachtung. - 2. MOLD. ugs. schüchtern, verschämt, bescheiden. 0 vezi cît e de pîşină, dar şi asta are două coaste de drac într-însa (CREANGĂ,CL XI,29). - Adverbiell. Hai, cumătre, să ciocnim amîndoi. Ce stai aşa pîşin? (NÄD. NUV.1,154). Dag. verzeichnet WEIG.JB.IX für SÜDMOLD, die Bdtg. "stolz, eingebildet", - GR0 LV. pî'şen. - ET. slav, pysanü, Part, von pysati sg "sich auf-blasen, stolz sein", vgl. poln. pyszny id.; der begriffliche Weg von 1 zu 2 geht wohl über "zurückhaltend, spröde". plac S.n. (1805 CRI5AN 22H) Gefallen M., in Wendungen wie: a face, fi pe (bisw. auch după) placul cuiva nach jds. Wunsch tun, sein. Iscusitul lăutar schimba cîntecul dintr-o întorsătură de degete, ca să facă pe placul strălucitului Ban (DEMETR.NUV.103) um dem Wunsch ... nach-zukorrmen, es ihm recht zu machen. Nimic nu-i eva pe plac, nimeni nu ştia să-i vorbească după dorinţă (SLAV.,CL XII,434). S-a hotărît ca să se-nsoarei numai dacă ş-a găsi nevastă după placul său (SBIERA POV.216) wie er sie wünschte, die ihm recht wäre. Sper că-ţi voi fi brodit gustul, îţi voi fi intrat cu totul în plac (OD.PS.182); vgl. voie. - LM. bunul plac Belieben N.,Willkür F. (nach frz. bon plaisir). A guverna după bunul său plac (GLOS.AC.). - ET. postverbal von a plăcea. pla'că Pl. plăci S.f. (1839 VAIL.) 1. Platte F. veralt. placă de patefon, gramofon Schallplatte. -2.Schreibtafel F. - GR. Dim. plăcu'ţă. - ET. frz. plaque. - SG. ALR SN IV,K.914. plachi“e Pl. -chi'i S.f. (1845 ION.CAL.) 1. Gericht N. aus Fisch, Öl und Zwiebeln. Aduseră mai multe vase pline cu iahnii3 cu plachii, cu morun gătit în măsline (FIL.CIOC.157). - 2. MOLD. pla~chie Gericht aus Reis oder Getreideschrot, ähnlich dem pilaf. (Mălaiul) să mănîncă şi fiert cu lapte şi plachie (ION.CAL.78) . - ET. vgl. ngr. nAaxri (BYZ.) . plafo"n Pl. plafoa'ne S.n. (1832 GOL.CONDICA) Plafond M.- ET. frz. plafond. plângă Pl. plăgi S.f. (1642 CAZ.GOV.84) 1. W u n d e F. (BIANU DICŢ.SAN.). Plaga veche sîn-geră iute (Z.II,672).-2.Plage F. A dat D-zeu plagă peste noi! (VICIU;von einer Dürre) . - 3. Pech N. Venire-aş veni, dragă, Dar mă tem că dau de plagă (PP.VICIU). - ET. lat. plaga (PUŞC.EW.1331). plai Pl. pla'iuri S.n. (1478 DRÄGANU 369) 1. Hochland N., im Titel eines der ehemaligen zwei Metropoliten der Walachei. Ştefan, mitropolit al Tîrgoviştii, exarhul Plaiului şi a toată Ungrovlahia (ÎNDR.,GCR 1,156). Pe-un picior de plai3 Pe-o gură de rai (AL.PP.1). - 2. unbewaldete Landstrecke im Hochland: F 1 u r, M a t t e, A 1 m F. Doi slugitori de judeţ străbăteau plaiul ce duce la ocna Telega (FIL.CIOC.328). La spatele casei, pădurea Dihamului, care, mai sus, se rărea, apoi se contenea, lăsînd loc plaiurilor ierbate (UR.BUC.28). Colona de foc lumina în depărtare stîncile semănate pe plaiuri (GANE,CL I, 259). Daher: - 3. LM. poet. Flur F., Gefilde N. (Cocoarele) revin cu fericire pe-al ţării dulce plai (AL.,CL 11,36). (Vaporul) taie-o brazdă pe-al mării plai senin (AL.,CL V,297). Doresc de aci să mă îndrumez spre plaiurile cereşti (UR.BUC.55). Era rai, nu viaţă, pînă se pripăşi ... pe plaiurile noastre Iuda de caţaon (DEL.S.19) . - 4. ehem. Kreis M., Unterabteilung eines Regierungsbezirks (judeţ). Moşia Sănduleşti ... ţinea mai bine de-o jumătate de plai (BRÄT.LD.219). - GR. S.m. plaii măgurilor (DOS. VS.Dech. 10;208b) . - Dim. plăiu'ţ (BUD 34). - ET. zu asl. planü "eben", vgl. tschech. planj, nslov. plan-ja "Ebene". // REW 6564: plagius (gr.) "Seite, Küste”. - SG. ALR SN II,K.408,564,III,K.808. 103 plasă plaiva'z Pl. -va'ze S.n. (1766 IORGA S.D.XII,80) veralt. Bleistift fi. (wofür Lfi .creion). Un tînăr palid> cu părul mare ... îşi depune cu plaivazul prinosul lui de admiraţie (LIT.). - GR. Pl. auch -vazuri) TR. - vas. plăibas (B.), plev- (MÎNDR.EU.). - ET. mittelb. dt. Bleiweiß, vgl. serb. plajvaz "Bleistift”, poln. blajwas ”Bleiweiß1’, rregy. blajbasz. -SG. ALR SN IV,K.915. pla'jă Pl. pla'je S.f. (1847 HEL.D.J.164) Strand li. - ET. frz. plage. plan (1785 RI VII,1) I. S.n., Pl. pla'nuri 1. P 1 a n li. (Grundriß), fig. Plan, Entwurf li. zu einem Vorhaben. A ridica planul unei moşii den Plan eines Gutes aufnehmen. Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară (EMIN.O. 1,31) Schlachtpläne. Grecii ... Planuri fac, dau ho-tărîre fără de veste a lovi Părţile Turciei toate (BELD.ET.2). Văzînd Nastratin Hogea că el uşa o-ncuia, Plan făcu pe coş să între noaptea (PANN,GCR 11,364) da faßte er den Plan. -2.Ebene F. aj S t o c k-w e r k N. Palat vechi cu patru planuri (FIL.,DLR) . -b) planul întîi, al doilea V o r d e r-, Hintergrund li. Şcoli existau pe atunci în Ţara Româneascăy dar limba română era lăsată pe al doilea plan (ADAM. BIOGR.38) spielte eine Nebenrolle. - II. Adj. eben, flach. Trecu a ei icoană Din fata apei plană în fundul diafan (EMIN.O.IV,317). - ET. n.lat. planus, frz. plans dt. Plan. - SG. ALR SN I,K.148. planeta'r Adj . (um 1790 UT ) planetarisch. - ET. it. planetario, frz. planetaire. plane'tă Pl. -ne'te S.f. (1651 PSALT.195a) Planet li. Acestea sînt stele şi se numesc pla-nite (I.V&CÄR.,TEZ.II,258). -GR. LV. -ni ~tă. - ET. mittelb. lat. planeta bzw. mgr. ngr. tlAjolv^xtis. planisi' Präs. -se'sc (1710 DR 1,46) I. V.tr. veralt. gefügig, zu Willen, willfährig machen. Această voatră bună au cercat ... a planisi pre duşmana odihnii meale ... la voia mea (BAR.HAL.VI,177). - II. a se planisi zu Willen sein,willfahren. Procletul de zmeu ... umbla să o dea în cap să se plani-2 sească lui (ISP.LEG. 125) . - ET. wahrsch. ngr. tt^oud "verleiten”. planta' Präs. -te'z V.tr. (1551/3 ESr82a;Mt 21533) Pflanzen. Nescare om era casator; el planta viia (ES 82a;Mt 21,33) . Neofit planta o vită de vie la fereastra chilioarei sale (C.NGR.Scris.XXVIII). Vgl. împlînta. - GR. ( + ) plănta, plînta, plăntălui (ANON.CAR.,GCD) ET. lat. plantare (auch mittelbar, vgl. magy. plantai), frz. planter. plantato'r (1705 CANT.IST.69) I. S.m., Pl. -to ~ri 1. Pflanzer fi. - 2. Plantagebesitzer M. - II. S.n., Pl. -toa're Pflanzstock li. - GR. ( + ) plîntă-tor (CANT.). - ET. a planta, vgl. n.lat. plantator. pla'ntă Pl. pla'nte S.f. (1806 ŞINCAI) Pflanze F. Plantele, legumele şi ierburile încă nu pot creaşte (ŞINCAI E.5). - GR. ( + ) plîntă (B„). - ET. n.lat. planta> frz. plante. p la'puma Pl. plă'pumi S.f. (um 1462 DERS) Steppdecke F. întinde-te cît ţi-e plapuma u.ä. (Sprw.) strecke dich nach der Decke. Pentru un purice îşi arde plapoma (Z.1,628;Sprw.) er schüttet das Kind mit dem Bade aus. - GR. -pomä3 Pl. -pome} -pămă. - Dim. plăpumioa'ră ,-pomioa'ră etc., Pl. -re; plăpumea", plăpomea"; Pl. -me'le (PP.MF 1,580). - ET. mgr. twAojhgu - SG. ALR II/I,ÜN 3897,-137, pla'sä S.f. (1550 BGL) 1.Netz, Garn N. bes. zum Fangen von Tieren. Tînăra se ruga să-i dea plasa să prinză şi ea peşte (CL VIII,76). Atunci argatU dase cu plasa şi prinsese un crap (ISP.,CL XVIII,196) hatten das Netz ausgeworfen. Ori vr-un mistreţ să scape din plasa sfî-şiată (OLL.HOR.26). Purtînd ... o plasă pe care o a-runcau deasupra capului adversarului, pentru a-l încurca în mişcările lui (OLL.HOR.253). Se simţi în aer, lungit şi legănat într-o plasă (DEL.S.128) Hängematte. împrejmuirea de la uliţă (a grădinii) e de plasă de sîrmă (BF£T»LD,18} Drahtgeflecht. - Spsz. Z u g-n 2 t z N. der Fischer. - 2. ehem. Kreis îi. (Unterabteilung eines Regierungsbezirks) im Flachland (vgl. plai 4). Stăpînirea să-ndatoreze satu} plasa, plaiu şi judeţu a-şi căpui şi căpăta prăsitori pîntru ghitili satilor (JIP.OP.49). - 3. a) K 1 i n-g e F. îi legară deasupra focului pre plase de her înfocate (DOS.VS.Oct.28;90b). De grea moarte am murits De plasa cuţitului, De puşca-mpăratului (PP.TR.MAR. ÎNM. 354; ein Soldat spricht), -b) Heft N., Griff fi. Cuţite cu plase de cerb (TARIF 1761,ARH.ROM.II,247) . Vgl. plăsea. - 4. OLT. (de sanie Schlitten-) Kufe F. (DT.21). - 5. veralt. TR. Klasse, Sorte, Rasse F. Strîngîndu-şi de toată plasa de pene, s-au împestrit (ŢICH.,GCR 11,213). El avea mai mult spirt (spirit) şi isteţii decît alţii de plasa lui (BAR.HAL.VII,197). - GR. Pl. in Bdtg. 1,2 u.4 plase, bisw. plăşiy in Bdtg. 3 u. 5 plase. - ET. asl. plasa "Streifen etc.”. - SG. ALR SN I,K.21,111,K.741,895, ALRIi SN I ,K. 16 . plasmă 104 pla"smă Pl. pla"sme S.f. (1679 DOS.LIT.2 123) 1. ( + ) Schöpfung F. Că nu Te-ai întors de plazma Ta (DOS.LIT.Vas.9a). Tu eşti plazma şi zidirea a vecinicului împărat (GANT.DIV.32b). D-dzău ... cătră a sa plazma ... întoroîndu-să (CANT.DIV.49b). Vgl. plăsmuire, -2. Plasma N. - ET. gr./lat. p lasma. pla"stă Pl. pla"ste S.f. (1868 ION.AGRIC.M.549) GLT. spitzer Heuhaufen. Vîrful la plastă că-mi făcea (MF 1,170). Astă-vară am cosit, Nouă plas-te c-am făcut (PÄSC.LP.287). - ET. serb. nslov. plast. - SG. ALR SN I,K.131,133,ALRM SN I,K.91. pla"stic Adj. (1823 BOBB) 1. plastisch. Arte plastice bildende Künste. -2. flexibel, formbar. - ET. n.lat. plasticus, frz. plastique. plastogra"f Pl. -gra"fi S.m. (1738 GALDI 230) Urkundenfälscher M. -ET. ngr. nAo0-Toyp&poc. plastografi"e Pl. -fi"i S.f. (1776 A.J.122) Urkundenfälschung F. - ET. ngr. TiAnonroYpaoJLa. pla"sture Pl. pla"sturi S.m. (1688 BIBLIA) Pflaster N. Ia păpuşă de smochine şi freacă şi fă blastru deasupra şi sănătos vei fi (BIBLIA 1688 Js 38,21). îl obloji cu un plastur ce luase de la Iele (ISP.LEG. 1,110). Un ochi i-a sărit şi în locul lui (se vede) un rotocol de plastore roşietic (DEL.P.114). - GR. S.n. plastur, Pl. -re; blastur(e), -tor(e), -tru; veralt. S.f. -vă (B. iplaşt-) , Pl. -re u. -ri (M&RG.*1 178a); MOLD. bleast-, pleaster (C.NGR.260), emblastru (BAR.MUNT.), flastrum (HMST.), flaştrom (ŞINCAI E.136) e - ET. mittelb. gr. £uTttaorpov, n.lat. plastrum, vgl. poln. plastr, ngr. yjxAjdorpL, dt. Pflaster etc. pla'şcă1 Pl. plăşti S.f. (l6.Jh.PS.SCH.21,19) 1. ( + )0bergewand N., Mantel M. îm-părţiră cămăşile meale loruş şi de plaşca mea lepăda-ră sorţi (CORESI PS.^ 36b;Ps 21,20) sie teilen meine Kleider unter sich und werfen das Los um mein Gewand. Plaşca cu carea purtară pe Hs, la groaznecele patime ale lui (ÎNDR.42) . Plaşca lui Selevchie împăratul, făcută cu ochi de şarpe şi cu mărgăritariu şi cu pietri nestemate (ALEXANDRIA 69). Avea şi o plaşcă de stofă vînătă deşchisă cu fir de aur, care o purta pe deasupra altor veştminte (BAR.HAL.VII,216). - GR. Pl. auch plăşci (D0s.vs.0ct.7;50a), pla'şce (B.), pla'şte. - 2. TR. S in au, Frauenmante 1 M. (Alchemilla vulg.). - 3. TR. OLT. Fischnetz N. - ET. ksl. plastî. - SG. ALR SN III,K.741. 2 pla şcă Pl. plăşci u. pla şce S.f. (1645 HERODOT 46l) LV. Belohnung F. - ET. asl. plasta, plata"gină siehe pătlagină. plata"n Pl. -ta"ni S.m. C1703 GCD) Platane F. (Platanus). - ET. gr./lat. platanos. pla"tă Pl. plăţi S.f. (16.Jh.PS.H.54,21) 1. Zahlung, Bezahlung F. Cambia trebuie să fie înfăţişată pentru plată ... Dacă ziua scadenţei e o sărbătoare legală, ziua plăţii e cea dintîi zi de lucru următoare (COD.COM.Art 316). N-apucai să-mbuc o dată, Ciocoiul îşi face plată Şi mă ia la schingiuit (AL.PP.259) so läßt er sich schon entschädigen. Cu plată gegen Bezahlung, fără plată unentgeltlich, gratis. Plata! zahlen! (Ruf des Gastes im Restaurant etc.). Tocmeală duşmănească (ţigănească) şi plată omenească (Sprw.) feilsche was du kannst, aber zahle anständig. Vgl. leac 1.-2. Lohn M., Belohnung, Vergeltung F. Plata voastră multă e la ceriure (PRA-XIUL Lk 6,23,GCR 1,9*) euer Lohn ist groß im Himmel. De-aujevăr grăiesc voao; ca ^ua-p-vor puula uor (CO— 4 RESI TE 10b;Mt 6,16) sie haben ihren Lohn bereits. Şi aşe, şi ea plata vicleşugului prăpădenie şi peire de năprasnă a fi cunoscu (CANT.IST.149). Şi aşa ş-au 2 luat plata după fapta lui (NECULCE,LET. 11,211) so empfing er. Vgl. faptă 1. A lăsa pc. în plata lui D-zeu, Domnului jdn. seinem Schicksal überlassen: împăratul ... a lăsat-o în plata lui D-zeu şi s-o pornit cu hăitaşii lui la vînat (BOGD.POV.12) ließ sie stehen. îl duce pînă lîngă un pod, îl lasă acolo, şi el să duce-n plata lui D-zeu (SEV.POV.187) geht seines Weges. - GR. Pl. LV. (16./17.Jh.) plate. N-au luat platele (ÎNDR,728). Dat. platei (CORESI TE4 140a;Lk 10,7). - ET. slav. (bulg.serb.poln.russ.) plata. - SG. ALR SN IV,K.1022. pla'tcă1 Pl. plätci S.f. (1868 BARC.) Sattel M. (Schulterteil des Hemdes). - ET. vgl. russ. platka, poln. platek, Gen. -tka etc., Dim. von slav. platü "Stück Stoff, Fleck”. - SG. ALR SN IV,K. 1165. pla'tcă2 Pl. plätci S.f. (1845 AL.OP.1,1102) veralt. (Kartenspiel:) Matsch M.,Bete F. A pune pc. platcä jdn. matsch machen; a fi, intra platcă matsch sein, werden. - Fig.: Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunce eu rămîn platcă (AL.,CL VII,413) dann habe ich das Spiel verloren. - ET. vgl. serb. platka, -ko, poln. platka. pla"tină S.f. (l805 ŞINCAI N.4l) Platin N.- GR. (+) platin. - ET. it. platino, dt. Platin. 105 plăcea pla"tnie (1570 FRAG.TOD.) I. Adj. 1. veralt. zahlungspflichtig. (Tovarăşii) sînt între dînşii fiecare răspunzător şi platnio (solidar) de toate legăturile şi datoriile tovărăşiei (COD.CCM.1840 Art.21). Nicolai Vodă ... pre unii cam rar îi da platnici turcilor (NECULCE, 9 LET. 11,341) verurteilte ... zur Zahlung an die Türken. - Im weit. Sinne: verantwortlich. Să vei fi platnic după vina noastră, nu va rămîne nime înnainte ta (FRAG.TOD.3b,TRS XVI,340). Nici feciorul pentru fapta tătîne-său, nici tatăl pentru fap- 2 ta feciorului de vîrstă nu-i platnic (MIR.COSTIN,LET. 1,276) . - 2. zahlbar. înscris platnic către în-făţişător (COD.COM.1840 Art.34). - II. S.m. Zahler M. Veniţi, mîngîietorii bolnavilor, veniţi, 2 platnicii celor datori (MÄRG. 166a). De la un rău platnic şi cu cenuşa de pe vatră să te mulţumeşti (PANN PV.1883,95). Corăbierii, văzînd că-i platnic bun, i-au făgăduit că or abate pe-aici (SBIERA POV. 244). - ET. zu plată. plato"nie Adj. (1705 CANT.IST.316) platonisch. - Auch substantiv. (POTECA F.16). - GR. ( + ) platonice 'sc. - ET. gr./lat. platonicus, frz. platonique. platoni"sm S.n. (1829 POTECA F.31) Platonismus M. - ET. frz. platonisme. pla"toşă Pl. pla"toşe S.f. (1563 CORESI PRAXIU 432, DLR) (Brust-)Harnisch, Panzer M. Pa-veţele, coifurele, săgeatele, suliţele, platoşele şi toate armele lui (MQXA,HC 1,395). (Cu crucea) ca cu o platoşă îmbrăcîndu-se ostaşii şi mucenicii lui Hs (MÄRG.2 200a). - ET. vgl. mhdt. plat(te), blat(te) "Plattenpanzer” (KLUGE) s pla"vă Pl. pla"ve S.f. (1901 DT ) Zugnetz N. der Fischer. - GR. plăva'lă (DT 123) . - ET. bulg. plava, zu slav. plaviti "schwemmen, flößen” . pla"vcä S.f. (1909 ANT.IHT.) Trockenplatz M. für Fischernetze. - ET. zu plavä. pla"vie Pl. pla"vii S.f. (1646 PRAV.MOLD.3 130) (eine kompakte Hasse bildendes) Treibholz, (von Treibholz,Schlamm u. Steinen gebildete) schwimmende Insel. Prutul pusese Nicolai Vodă ... de-l curăţea cu multe sute de oameni de copaci şi de plavii (NECULCE,LET. 11,347) . Carele va găsi pre marginea unii ape mari fiece lucru ... carele-l va fi aruncat apa ca o plavie (ÎNDR.340). Oltuleî cîne spurcat, Ce vii mare tulburat Şi cu sînge-amestecat? Aduci plăghii şi butuci ... şi chiar trupuri de haiduci (AL.PP.291). (Raţele) nu-mi dau pace ... Noaptea asta aş sta la pîndă pe o "plagie". Poate mi-a cădea ceva bun (SAD.POV.183). - GR. plaghie; Pl. auch plăvii. - Dim. plăvioa"ră, Pl. -re (PĂSC.LP.18). -ET. vgl. asl. plavi, nslov. kroat. plav etc. "Schwimmendes" (vom Treibholz, Floß der Schiffsbrücke etc.), slav. etc. plaviti "schwemmen, flößen”. plaz^ Pl. pla"zuri S.n. (l805 CRIŞAN 225) Schlitten M.,Sohle F. des Pfluges, dient zur geradlinigen Führung des Pfluges in der Furche. - GR. plas (ŞINCAI E.20) . - ET. slav. plaz. - SG. ALR SN I,K.21,22,36;II,K.356,471jALRM SN I,K.15,16. plaz2 Pl. pla"zuri S.n. (l620 MOXA) LV. Verkündigung, Offenbarung F Şi luară acest plaz (MCKA,HC 1,354). Plazurile şi făgăduinţele ce s-au dat prin îngerul lui D-zău (DOS.VS.Dech.9;204b). Acestea ce să feceră pla-zuri era şi chipuri celor de-apoi (DOS.VS.Mai 2; 106b). - ET. unbek. plăcea" (1551/3 ES 49a;Mt 14,6) I. V.tr.: plac pc. ich finde Gefallen an jdm., jd. gefällt mir. 0 peţitoare l-a adus la vedere. A plăcut-o şi a cerut-o (BASS. VULT.8) eine Heiratsvermittlerin hat ihn auf Brautschau geführt. Deşi sînt sărac, Bogaţii mă cat şi mă plac (OLL.HOR.166). Eu, racule, nu te plac, Că n-ai picior de nădrag (BIBIC.PP.230;der Frosch spricht). - II. V.intr. 1. gefallen. Vai de mine, ce să fac? Care-mi place, eu nu-i plac; Vai de mine, ce să fie? Cui plac eu, nu-mi place mie (I.-B. 391) Oare plăcea-ţ-ar cu zmăul a lăcui în prapaste? (DOS.VS.Mai 17;134a). Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face (Sprw.) was du nicht willst, daß man dir tu, das füg auch keinem ändern zu. Nu e frumos ce e frumos ci e frumos ce-mi place mie (Sprw.) was lieb ist, das ist schön. Ce e frumos, la toţi place (Sprw.) das Schöne gefällt allen. Aici nu-mi place hier gefällt es mir nicht. Supa asta nu-mi place diese Suppe schmeckt mir nicht. îmi place a crede că ... ich will hoffen, daß ... Vă place muzica? lieben Sie die Nusik? Veralt. Placă-ţi să mă asculţi geruhst du, mich anzuhören. Ştii că-mi placi (place)! na, das ist aber stark! - Als Interj. TR. placă să şedeţi! nehmen Sie bitte Platz! Placă şi astupă o leacă cu degetul şi gaura asta! (RETB3.POV.III,87) sei so gut! - 2. îmi place de c., de cn. etw., j d. gefällt mir. Fetei îi plăcu de băiat (RETEG. POV.IV,74) . Ian trage-mi o horicea ... Numai să-mi placă de ea (BIBIC.PP.320). - GR. Präs. plac, placi etc.,- Perf. plăcuşi; Part. plăcu't; Ger. plăcî'nd. plăcere 106 - ET. lat. placeo, -ere. - SG. ALR I/II,K.246;SN VII, K.2122. plăcere Pl. -ce'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 456) 1. Gefallen, Belieben N. Poftim, alege singur pe plăcere (PANN,D.) nach Gefallen. - 2. Gefallen M. Fă-mi plăcerea să ... tu mir den Gefallen, sei so gut und ... -3. Vergnügen N., Genuß M., Freude, Lust F. - Neg. neplăcere Mißvergnügen N., Unlust F. Fugiţi de plăcerile lumii, plăcerile aduc dureri (GLOS.AC.). De-atunci am plăcere a fi văduvă (AL.OP. 1,574) das Vergnügen. Găseşte plăcere în aceste adunări (C.NGR.63) er hat Spaß an ... Cu cine am plăcerea? mit wem habe ich das Vergnügen? El a şezut la masă fără plăcere (GLOS.AC.) widerwillig. Cu plăcere gerne, mit Vergnügen. - ET. a plăcea. plăcinta'r (1705 GCR 1,352) I. S.m., Pl ,-ta'ri Kuchenbäcker M. - II. S.n., Pl. -ta're Teigrolle F., Nudelhol z N. - ET. plăcintă. - SG. ALR SN IV,K.1054. plăcintă Pl. -ci'nte S.f. (1545 DERS2) 1. K u c h e n M. Plăcinte (Adyocva) nedospite, unse cu untdelemn (BIBLIA 1688 Ex 29,2) ungesäuerte Fladen, mit öl gesalbt. Cum văzu ce plăcintă i se pre- 2 găteşte ... rămase neclintit (ISP.LEG. 138) was ihm drohte. La plăcinte înainte, la război înapoi beim Essen der erste, bei der Arbeit der letzte. E lesne a zice: plăcinte! dar e mult pînă se fac u.ä. das ist leichter gesagt als getan. Cine numără foile, nu mai mănîncă plăcinta u.ä. wer immerfort rechnet, was es kostet, ißt nie etwas Gutes. Vgl. alivanta, brîu 4, drac 7. -2. plăcinta-vacii A u r i k e 1 F. (Primula auricula). - GR. Dim. plăcintioa'ră} -tu'cä, -tu'ţă, -ţi~că. - ET. lat. placenta. - SG. ALR SN IV,K.1075,1077,1078,10Ö1,VI,K.1630. plăcintării Pl. -ri'i S.f. (1761 POTRA 1,450) Kuchenbäckerei F.- ET. plăcintă. plăcu't Adj. (1654 NEAGOE ÎNV.2 l46a) gefällig, angenehm. Diaconul ... au petrecut viaţă plăcută lui D-zău (MS.1692,GCR 1,301). Cît de dulce e la vorbă şi cît de plăcută îi este toată înfăţişarea (SLAV.,CL XII,428). Vizitele cele mai plăcute Sînt cele mai rar făcute (PANN,Z.IV,242). - ET. a plăcea. plăia'ş siehe plăie'ş. plăie'ş Pl. -ie'şi S.m. (1632 DRHB XXIII,622) 1. Bewohner des Hochlandes: Hochländer M. Că-i bogat plăieşul şi ... e cel mai temut om din munţi (XEN.BR.69;von einem Bauern). - 2. ehem. zur Bewachung des Hochlandes u. bes. der Grenzen dienender Soldat: Grenzjäger, Grenzer M. Prinzînd plăieşii în munte ... pre Ilie şi ducîn- 2 du-l ... legat (AMIRAS, LET. 111,150). Hatmanul scriind la plaiuri, au adus cîţiva plăieşi Ca să-i întrebuinţeze pentru paza cea din Ieşi (BELD.ET.27). - GR. plăiaş. - ET. plai. - SG. ALR SN III,K.902. plăieşe'sc Adj. (1792 IORGA S.D.V,371) H o c h 1 a n d-. - ET. plăieş. plăma'dă Pl. -rrfâ'zi S.f. (1829 PISC.0.239) 1. Sauerteig M. -2. Gärstoff M., fig. Nachkommenschaft F. - ET. post-verbal von a plămădi. plămădea'lă Pl. -de"li S.f. (1805 CRIŞAN 224) 1. Sauerteig M. După aceea adaoge plămădeala, de va fi crescută (DRAGH.REŢ.230). Din grîu tuns mai bună să face pînea cu plămădeală de popu-şoi (DRĂGH.IC.5). - 2. (Branntwei n-)M a i- 3 c h e F. Plămădeala aoeu muL- potrivită este 2 părţi popuşoi şi una săcară, din care aceasta una să fie o a patra parte slad de orz (DRĂGH.IC.86). - ET» a plămădi. plămăde'ţ Pl. -de'ţi S.m. (1719 AMELIO 76b) MOLD. Sauerteig M.- GR. plomădeţ. - ET. plămadă. plămădi * Präs. -de'sc (1636 LR XXIII,35) I. V.tr. 1. aluatul Teig (die Backzutaten) a n r ü h- r e n. M-au plămădit şi m-au frămîntat şi m-au pus la dospit (SEV.P0V.234;das Mehl spricht). Pîinea să plămădeşte din grîul acesta. ca şi din arnăut (DPAGH. IC.4), - Auch absolut» - 2. f ig. (mischend, zusarrmsn-setzend) b i 1 d e n. Tu m-ai plămădit în maţe De m-ai dat maică-mea-n braţe (DOS.PS.V.138,43). Curios, ca tot orru, pune şi el urechea la borta cheei ca să asculte cam ce se vorbeşte, ee se plămădeşte pe-acolo (BOGD.POV.119) was ... ins Werk gesetzt werde. - II. V.intr. (e i n-)ma i sc hen. De vei plămădi numai cu săcară, atunce să pui 4 dimerlii săcară şi o di-merlie slad cu una de ovăs la un loc (DRAGH.IC.87). - III. a se plămădi entstehen. - GR. MOLD. plom-. - ET. wahrsch. slav. pomladiti in der (nicht bezeugten) Bdtg. "weich machen”, vgl. nslov. mladiti "(Obst) abliegen lassen", serb. "(die Erde) lockern”, nslov. mladina "Bierwürze” (MEKL.ET.WB.). - SG. ALR II/I,K.101. plămădi're S.f. (1683 DOS.VS.Dech.10:209a) 1. Säuern N. - 2. Schaffen, (E r-)Z e u-g e n N. - ET. a plămădi. 107 plăsmuiala plămădi't (1793 PREDETICI 1,209) I. Adj. 1. gesäuert. -2. geb i 1 d e t, erzeugt. Norii, ‘plămădiţi de atîta timp în poalele Ceahlăului, se spărgeau (XEN.BR.162) zu-sarrmengebraut. -II. S.n. Säuern N. - ET. a plămădi. plămăditu ră S.f. (l68l DOS.TR.95b) veralt. 1. Sauerteig M. - 2. (E r-)Z e u-gung F.-3. Weiselfütter N. (ŞIN-CAI E.193). - ET. a plămădi. plămî'n Pl. -mi'ni S.m. (um 1600 HC 1,297) 1. Lungenflügel M., Lunge F.: plă-mînul drept, stîng der rechte, linke Lungenflügel, amîndoi plămînii beide Lungenflügel. Gewöhnl. aber: -2. Lunge F. (beide Flügel zusammen). ln ce chip doreşte cerbul de fîntînă, Cîndu-l strînge setea de-l arde-n plămînă (DOS.PS.V.41,2). Voi (zefiri) ce umpleţi plămîiul de-o dulce respirare (CL VII,77). - Meist Pl.: două gloanţe l-au lovit în inimă; unul i~~a străbătut plămînii (LIT.) „ Furtunile turbate Ce răscolesc în luptă ai mărilor plămîni (OLlL.HOR.47) . -3. in Pflanzennamen: plămînă albă weiße Seerose (Nymphaea a Iba,* FUSS); iarba plămînii, plămînărică Lungenkraut N. (Pulmonaria). - GR. piton-; LV. u. MOLD. TR. S.f. -mă, plum- (INDR. 714), Pl. -ni; MOLD. Sg. -mîi, Pl. f. häufig, m. selten -mîi (plom- PASC.) ; arom. S.f. plimu'ne (DAL.) , -nă (PAP.), S.m. -n (Kffl.;PAP.), S.f. pălmună (KAV.) . - ET. lat. pulmo, -önis; arom. nach ngr. tlA.G]jdv i , alb. plemon. - SG. ALR I/I,K.45,SN III,K.832,IV,K. 1122,ALRM I/I,K.68. plăntălui' siehe planta. plănui' Präs. -nuie'sc (um 1832 CORNET,LI 435b) I. V.tr. planen, Pläne machen. Rigas ... plănuia înfiinţarea unei confederaţii de staturi creştine pe ruinele Turciei (CL VIII,66). - Absol.: Prîslea ... da ocol mărului şi tot plănuia (ISP.LEG.”' 1,34). - ii. a se plănui ugs. überlegen. Tot gîndesc şi mă plănuiesc încotro să-ncap (TEOD.PP. 59). - ET. plan. plănuia'lă Pl. -nuie'li S.f. (1870 COST.) veralt. Planung F. Cugetări, plănuieli, socoteli (JIP.OP.149). - ET. a plănui. Plăpând Adj. (1829 PISC.0.255) r z a r t, (gegen äußere Einflüsse) empfindlich. Ghirlanda ... de flori plăpînde, june (EMIN. 0«I/17). Omul, care are pielea trupului mai plăpîn-dă decît toate celelalte vieţuitoare, a născocit ... îmbrăcăminte pentru trup şi încălţăminte pentru picioare (OD.-SL.87). Turcii, plăpînzi de felul lor cum sînt ei, începură a amorţi şi a degera (ISP.,CL XII, 206). - GR. poplînd (CONACHI 244). - ET. nicht *pal-pabundus, wog. căscăund, păun, tăun etc. sprechen, sondern paIpandus < lat. palpo, -are "streicheln”, - SG. ALR II/I,K.82. plăpuma'r Pl. -ma'ri S.m. (163O IORGA O.E.186) Polsterer M. - GR. plăpomar. - ET. plapumă. plasa' ( + ) Präs. -se'z V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.46,2) cu mîinile mit den Händen, in die Hände klatschen. Toate limbile să plăseaze cu mîinile (CORESI PS.~* 86 b;46,1) . - ET. slav. (serb.nslov.tschech.) plesati < asl. plasaţi "tanzen, jubeln”, vgl. zur Bdtg. poln. plasac rgkami, tschech. plesati rukama "mit den Händen klatschen”. pläsea' Pl. -se'le S.f. (um 1520 DOR) meist Pl. Griff, Stiel M., Heft N. eines Messers etc. Dacă se prăpădea fetica, eu — uitef vezi hangerul ăsta? - pînă-n prăsele mi-l băgăm în piept! (CARAGIALE SCH.N.63). Mînile-i ... netezesc inconştient penele de struţ ale unui evantaliu cu plăselele de baga şi de sidef (VLAH.DAN 1,12). Pistoale cu plăsele de argint şi de sidef (DEL.S. 165) . C-un braţ în şold şi pe prăsea Cu celălalt (COŞBUC 19) auf dem Schwertgriff. - GR. prăs-. - ET. wahrsch. Dim. von plasă 3. - SG. ALR SN IV,K.949,1051;ALRM II/I,K.343,MN 3888,134,SN I,K.304. pläsela' V.tr. (1900 MF ) von Messern: mit einem Griff versehen, stielen. Cuţit, cuţitaşule, De cînd te-am alămat Şi te-am plăsălat (PP.MF 1,691/Besprechung ) . - GR. plăsăla. - ET. pläsea. plăsmui' Präs. “muie'sc V.tr. (DOS.LIT.2 l6) 1. b ilden, gestalten, (e r)s c h a f-f e n. Cela ce-au plăzmuit din lut pre omul (DOS. VS.Noe. 16; 129a) . Prepusurile ... de nu din singură grijea sînt, ce altul cineva din crieri le-au plăzmuit (CANT.IST.249b) ... wenn sie nicht bloßer Besorgnis entstammen, hat jemand anders sie in seinem Hirn ersonnen, gebildet. -2. fälschen. Calitatea mărfurilor s-a plăzmuit prin cărţulia de încărcare (COD.CQM.1840 Art 577) ist die Qualität der Waren im Frachtbrief fälschlich angegeben. - GR. plăzmui. - ET. plasmă. plăsmuia'lă Pl. -ie'li S.f. (1697 CACAVELA l6lb) veralt. Gestalt, Schöpfung F. - ET. a plăsmui. plăsmuire 108 plăsmui're Pl. -mui'ri S.f, (l68l DOS.TR.96b) 1. Gebilde N., Schöpfung F. O bogăţie uimitoare de stalactite şi stalagmite ... plăzmuirea minunată a picăturii de apă care ... topeşte piatra şi face din ea ce vrea (VLAH.RP.115/Beschreibung einer Tropfsteinhöhle) die wunderbare Schöpfung. Cetirea istoriei ţării sau a altor plăzmuiri literare (CL VII,325). - 2. Erdichtung F. - 3. Fälschung F. Plăzmuire de monetă (COD.PEN., Art.112,Titel). Plăzmuiri de sigilie ale Statului ... de bileturi de bancă, de efecte publice (COD. PEN.Art.117,Titel) . - GR. plăzmuire (CANT.DIV. 102b) . - ET. a plăsmui. plăsmui't Adj. (1705 CANT.IST.296) 1. gestaltet, erzeugt. -2. erdichtet, ersonnen. -3. gefälscht. - ET. a plăsmui. plăsmuito'r (1683 DOS.PAR.7a) I. Adj. schöpferisch. Omului cu mintea plăsmuitoare îi e felul d-aşa (JIP.OP.79) mit schöpferischem Geist. - II. 3.rn. 1. Schöpfer n. -2. Erdichter M. -3. Fälscher M. - GR. plăz- (CANT.DIV.75a) . - ET. a plăsmui. plăti' Präs. -te'sc (l6.Jh.PS.SCH.30,24) I. V.tr. 1. (b e)z a h 1 e n, fig. a) cuiva jdm. etw. heimzahlen, vergelten. - b) c. etw. büßen, sühnen. De va fura neştine viţel sau oaie ... cinci viţei să plătească pentru viţel şi patru oi pentru oaie (BIBLIA 1688 Ex 22,1). Vgl. datorie 1. Eu asupra nepriietinului voi izbîndi şi preţul îndzăcit şi însutit îmi voi plăti (CANT.IST. 242) werde ich mir ... bezahlt machen. (Lumea) tuturor cu moarte Plăteşte osteneala (MIR.COSTIN,GCR I,204) lohnt, vergilt ... mit dem Tod. - 2. de c. (durch Zahlung) von etw. frei machen. Să-şi plătească turcii boii de cornărit (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,78). - 3. a. etw. wert sein, den Wert von etw. haben. Elu-i ia 20 de „ 2 veadre de vin, carele plătesc 15 galbeni (INV. 1642 10b) . Măcar de n-ar plăti furtişagul nice doi galbeni (lNDR.244). 0 piatră nestimată De plăteşte lumea toată (PP.BUR.CAL.185). Fig.: Nu plătiţi vorba ce o pierz cu voi (CDOB.D.CH.8). Om vedea noi mai tîrziu ce plătesc laudele tale (SBIERA POV.97). - II. V.intr. 1. abfinde n, vergelten. Pentru slujbe ce au făcut ei i-au plătit cu mazilia 2 (NECULCE,LET. 11,269) die geleisteten Dienste verga 1 ten sie ihm mit der Absetzung. Plăteşte cu pielea ca lupul (PANN PV.M.11,24) er büßt. - 2. w e r t sein. Ticălosul ... nu plăteşte să strice cineva un glonţ într-însul (C.NGR.28). Cum să nu se piardă (procesul) ? Ce vrei să plătească ispisoacele lui moş Gavril pe lîngă minciunile boierului? (XEN.BR.211) welchen Wert können ... haben, was können ... gelten? Vgl. piele 1. - III. veralt. a se plăti de o datorie etc. sich von einer Schuld frei machen, diese begleichen, einer Verpflichtung nachkommen. Şi punea pe boieri dăjdi şi împrumute peste putinţa 2 lor, cît nu se mai puteau plăti (NECULCE,LET. II, 216). Să se plătească la împărăţie de ponoslu (MIR. 2 COSTI^LET. 1,300) um sich ... von der Beschuldigung reinzuwaschen. Cu jertfa dar ce-i datoreşti, de Joe te plăteşte (OLL.HOR.136). - ET. asl. platiti. - SG. ALR SN IV,K.1004. plăti'că1 Pl. -ti'ci S.f. (1532 G.LEX.) Brassen,Brachsen,Blei M. (Abramis brama), plătică răpănoasă Stein-, Dorn-brachsen (mit warzenförmigen Gebilden bedecktes Männchen,ANT.IHT.141). (Peşti) cu solzi ca crapii sînt la noi ... mrenele, plăticele, păstrăvii (ÖD.-SL. 199) . - GR. plut- (ANT.IHT. 138) . Dim. -ti- cu £a,Pl. -ţe. - ET. vgl. bulg. platika, russ. ukr. piolicka. plăti'că2 S.f. (1904 ENC.ROM.) Gleditschie F. (Gleditschia triacanthos-, PANIU). - ET. unbek. plăti're S.f. (l6.Jh.PS.SCH. 139,13) 1. Zahlen N., Zahlung F. -2. LV. Vergeltung F. - ET. a plăti. plăti't Adj. (1628 DRHB XXII,138) 1. bezahlt.-2. gebüßt. - Neg. neplătit. Pentru nespuse păcate şi neplătite încă ale creşti-2 nilor (SPÄT.MIL.,LET. 1,115) wegen noch ungebüßter Sünden. - ET. a plăti. plătito'r (16.Jh.CV2 77a;l Petr 3,8) I. Adj. 1. zahlend. -2. LV. nachsichtig. - II. S.m. Zahler M. - ET. a plăti. plăti'ţă S.f. (um l670 ANON.CAR.) BAN. TR. schmales Stück. - GR. pla'tiţă. - ET. unbek. plätnici'e S.f. (1893 RÄDUL.RUST.) veralt. Zahlungsfähigkeit F. Mai multe procese de rea plătnicie avea ... proprietaru cu puţurile de păcură (RADUL.RUST.il,60;wegen rückständiger Pacht). - ET. platnic. plăva'n Adj. (1863 AL.) von Rindern etc.: weißgrau. Boi plăvani în cîte şase trag (plugurile), se opintesc în juguri 109 pleavă (AL.POEZII 111,41). Boi ... Pe pînteci balani Pe spate plăvani (AL.PP.102). - ET. zu asl. plavü. plăvi/ţ Adj. (1561 CORESI TE) hell-, strohgelb, blond. Rădicaţi oahii voştri şi vedeţi pămînturele că sîntu plivite, 4 spre secerişi sîntu (CORESI TE 189b;Jo 4,35) die Getreidefelder sind reif. Cerbul ... cu părul plăvit (CO.PS.I6O). Părul plăvit şi cărunt (DOS.VS.Noe.11; 120a). Ancuta cu cositele-i plăvite răsfirate (CDOB. MV.1896,86). Oiţă plăvită, oiţă bălană (TEOD.PP.435). - ET. zu asl. plavü. plăvi'u Adj. (1642 DRHA XXV) veralt. blaß.Ea desface văluls fata-i e plăvie (BOLINt! 1,181). - ET. zu asl. plavü. plăvî'i Adj. (1683 DOS.VS.) LV. von der Haut: hellfarbig. Acea limbă plăvîie au roşie a slovacilor (DOS.VS.Oct.26;88a). Şi era sfinţia sa ... plăvîi la fată (DOS.VS.Noe. 11;120a). Şi era ... putinei plăvîi şi vesel (DOS. VS.Ian.25;33b). - Vom Fell: Oiţa cea plăvaie (GANE, CL 1,34). - ET. zu asl. plavü. plăvo's Adj. (l6.Jh.C0D.T0D.,DENS.IST.11,2 31) veralt. hellfarbig. - ET. zu asl. plavü. plăzui' V.tr. (1683 DOS.VS.Dech.9;206b) veralt. verkündigen, offenbaren. 2 - ET. plaz . plăzui 't (1620 MOXA) veralt. I. Adj. verkündet, offenbart. - II. S.n. Offenbarung, Weissagung F. Enea ou citi notase cununsul feaceră vraje şi luară plăzuit (M3XA,HC 1,354) . - ET. a plăzui. plăzuitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1620 MOXA) veralt. Offenbarung, Weissagung F. La acesta Tulie aduse o muiare 9 cărţi de avea plăzuiturile Seviliei (MOXA,HC 1,356) die die Weissagungen der Sibylle enthielten. Care plăzuituri şi nainte veşti aducîndu-le la cap (DOS.VS.Dech.9;204 b) in Erfüllung bringend. - ET. a plăzui. plea'mă S.f. (1683 DOS.PAR.7a) veralt. Fleck M. auf der Haut, Mal N. Pleama pe partea stîngă a gurii (STRILBIŢCHI,GCR 11,144). - ET. poln. plama. r plean Pl. plea'nuri S.n. (16.Jh.PS.H.5237) 1. LV. u. PP. (K r i e g s-)B e u t e F. Tătarii ... lovind fără veste şi de sigur, mult plean au luat şi mare robie în oameni au făcut (MIR.COSTIN,LET.^ 1,231). De cîte ori loveau tătarii în tara lui ... 2 tot cu pleanuri se întorceau (NEC.COSTIN,LET. I, 398). Turcii ... plean pe babă mi-o lua (TEOD.PP. 565) . - ET. ksl. pl'änü. pleascI Interj. (1893 DEL.P.) ahmt das Schmatzen eines Essenden nach: schmatz! Rupe o bucăţică, îi face vînt. Pleasc, pleasc (DEL.P. 156). - ET. onomatopoet. plea'snă Pl. ple'sne S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1.TR. Schmitze F. der Peitsche. (Sfîntul Ilie) ... pocnea din pleasna biciului său tunete şi trăsnete (FR.-C.MOŢII 68). Şi fă pleasnă de mătasă Şi pocneşte-n boi tus-şasă (I.-B.82). - 2. Pl. MOLD. Bläschen (Pl.) auf der Zunge von Kindern. Plesnele ... le capătă copiii atunci cînd mamele lor le dau t^tă fiind despletite (MAR.NAŞT.395). -GR. pleaznă. - ET. postverbal von a plesni. - SG. ALR I/I,K.11,11/1,K.121,ALRM SN II,K.573. plea'şă siehe pleş. plea'şcă S.f. (1840 POEN.1,195) I. veralt. (gute) Beute, (guter) Fang. - 2. fam. (unverhofftes) Glück. O babă hodorogită ... tinînd în mînă scrisoarea mea ... şi crucindu-se negreşit de pleaşca ce dăduse peste dînsa (ROS.TROT.18). Tu nu ştii că-s în stare să mă-mpuşc? "Ha! ha! ha! unde-i aşa pleaşcă!" (NÄD.NUV. II,116) das wäre ein Glück! Cei care au băut pe pleaşcă de la mine (SAD.POV. 173) auf meine Kosten. - GR. Pl. selten plăşci u. plaşce; arom. auch pleacicä. - ET. vgl. bulg. pleackä, serb. pljacka "Beute”. plea'tä Pl. ple-te S.f. (um l660 STAICU 89) (Haar-)Flechte F. Pletele Verenicăi să sä pleşuvască, Corona frumoasă nu le-podobască (CANT. IST.261). Cu creştetele albe preoţi cu pleata rară Trezeau din codri ... Mii roiuri vorbitoare (EMIN. 0.1.91) mit gelichteten Haaren. - Gew. Pl.: Mähne F. Artistul dramatic mare ... poartă plete lungi* e ras la fată (I.NGR.,CL V,335). Cîtu-i moşul dalb la plete, Totu-i stă firea la fete (I.-B.467) so alt er auch ist, der Sinn steht ihm nach Mädchen. Vgl. minte. - ET. postverbal von asl. plestis pleta (rum. a împleti) "flechten”. - SG. ALRM I/I,K.14. pleaVă S.f. (1561 CORESI) 1. S p r e u F. A alege pleava din grîu die Spreu vom Weizen sondern. (Acele pravile) toate le dîrmoniră şi le aleaseră dă neghină şi de pleavă (ÎNDR.,GCR 1,163). Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată (EMIN. 0.1,148). - LV. auch Pl.: Şi aduna-va grîul lui în jitnite> e plevele (ksl.plevy) va arde de în focul pleavniţă 110 4 nestins (CORESI TE 4b;Mt 3,12) aber die Spreu wird er verbrennen mit unauslöschlichem Feuer. - Vgl. ple-vilä. ~ 2. fig. Ausschuß, -wurf M. (Lumea îţi zice) răul răilor Şi pleava oamenilor (I.-B.66) . La ţară ne trimiteţi (slujbaşi) mai numa pleava (JIP. R.286).-3. Fischbrut F. (ANT.IHT.170). -GR. Pl. veralt. pleve. - Dim. plevu~ică (PTB.) , plevuşcă. - ET. asl. pleva. - SG. ALR SN I,K.88,107,132, V,K.1477. plea'vnlţă Pl. plea'vniţe S.f. (1620 M0XA,HC I, 363) LV. Spreu behăite r, -boden M. Ascunzînd moştiile sfîntului într-o pleavniţă (DOS. VS.Fevr.25;77a). - GR. plevniţă. - ET. asl. plevinica. plebeia'n (1796 CANTACUZINO N.P.152 a,DLR) I. Adj. plebej isch. -II. S.m. Plebejer M. - ET. frz. plebeien. plebe"u (I8l9 NICOLAU P.5DLR) I. Adj. p lebej isch. Nu cutezam a mă coborî în grădinuţa mea, unde nu sînt decît flori plebee (C. NGR^ITlcira ir.) . ~ II. o.m. r leoejer M. - ET. n.lat. plebeius. pleca" Präs. plec (l6.Jh.PS.SCH.17,28) I. V.tr. 1. von senkrecht Stehendem: neigen, beugen, biegen, bücken, senken. 2 Umerele sale le plecă de-a purtarea tovară (PO 174; Gn 49,15) da hat er seine Schultern geneigt. Şi sub a lui povară îl pleacă-ncetinel (firul de iarbă) (AL.POEZII 111,25). (Baba) mă aplecă spre ea, şi simţii pe obraz sărutarea uscată a buzelor ei (VLAH.NUV. 126). Fiiul omului n-are unde să-ş pleace capul (BIBLIA 1688 Mt 8,20) hat nicht, da er sein Haupt hinlege. Fleacă urechia ta la rugăciunea mea (BIBLIA 1688 Ps 87,2) neige dein Ohr. Murgul capu-n jos pleca Şi cu jale necheza (I.-B.498) ließ den Kopf hängen. Adam ... plecă capul său şi-ş deade sufletul său lui Dumnezău (MS.17.Jh.,GCR 1,65) neigte das Haupt, ließ das Haupt sinken. Sä pleace supt picioarele lui pre tot pidzmaşul (DOS.LIT.Ioan 2b). Unde-i chip să-l plec pe îndărătnicul ascultării mele? (RAD.RUST.II, 166) zum Gehorsam zu bringen. - 2. bisw. zum Nachgeben bewegen, überreden. Vezirul ... silindu-se ... să aplece pe valede-sul-tana pentru ca să îndemneze pe împăratul la aceasta (I.VÄCÄR.,TEZ.II,267). în zadar să muncea ei să mă aplece, că eu nu vream nici într-un chip să mă duc cu ei (BARAC HAL.1,82). Iacă ce-i tot toca unu şi-i tot cînta cellalt, mereu, mereu, pînă ce-l plecară pe Moş Trohin (RÄD.RUST.II,161). - 3. faktitiv zu II (vgl. a pomi in beiden Bdtg.): fortschaf-fen, befördern. Harabalele-ncărca şi la moară le pleca (TEOD.PP.146). Turcii cum îl legară, La temniţă că-l plecară (PP.FR.-C.MOŢII 208). - 4. LV. a o pleca aufbrechen, sich aufmach e n. Se răcoşise şi oastea Litvei, numai să 2 o plece den tabără (MIR.COSTIN,LET. 1,280). Mă iau 2 şi eu după glas ş-o plec într-acolo (ISP.LEG. 244). îşi pune spanga la brîu şi o pleacă să facă vizită oficială locotenentului de domn (GHICA XI). Vgl. a 0 porni. - II. V.intr. w e g-, fortgehe n, -fahren, -reiten, -ziehen, abfahren, ab-, verreisen. Nu pleca cu mînie de la şerbul tău (DOS.PS.26,9,GCR 1,248). Amfilog împărat ... au gătit oştile şi au plecat la Ierusalim (MS.um 1750,GCR 11,55) brach auf, zog nach Jerusalem. Cînd i se urăşte aici, pleacă în ţări străine (I.NGR.,CL XIII,27). - III. a se pleca 1. s i c h neigen, beugen, biegen, bücken, senken. Floricelele cîmpului se îndoaie şi se apleacă unele spre altele în o dulce dezmierdare (CL XVII,335) neigen sich ... einander zu. M-apropiai de odaia mamei, mă aplecai şi privii prin broasca uşei (VLAH.NUV. 173) bückte mich. Nu mă mai cunoşti, Ioane? întrebă popa tare, aplecîndu-se pe faţa bolnavului (VLAH.IC.53) indem er sich über den Kranken beugte. Capul ce se pleacă, paloşul nu-l taie (BO~ LINT? 1,163). Soarele se pleca tot mai mult după munţi (XEN.BR.6) die Sonne sank. De la Vîrciorova, malurile se pleacă şi se netezesc (VLAH.RP.4) senken sich. Rămîi cu noi, căci cătră seară este şi s-au plecat zioa (BIBLIA 1688 Lk 24,29) der Tag hat sich geneigt. S-a aplecat în dreapta şi în stînga la toţi 2 cei din biserică (ISP.LEG. 167) verneigte, verbeugte sich ... vor. Iliaş Vodă'... au poftit ajutor să-l ducă la domnie şi să i se plece toată ţara (URECHE, 2 LET. 1,143) und verlangte, daß das ganze Land sich ihm unterwerfe. Cîrduri de fete ... se pleacă muncii şi-şi mişcă braţele-n tactul unei doine (VLAH.FP.82• von Schnitterinnen),- 2, veralt. nachgsbsn, weichen. Silit fiind ca să aducă jărtvă idolilor, după ce nu s-au plecat, multe rane şi munci au luat pentru Es. domnul său (VS.1809,GCR 11,204). Ei se luptară pînă seara, cînd începură a se pleca (GLOS. AC.). - 3. fig. veralt. spre, pentru a. zu etw..n eigen. Noi ne plecăm a crede ... că fără dreptate a fost el azvîrlit de pe tron în temniţă (BALC.91) wir sind nicht geneigt. -4.mă plec, mi se (a)pleacă es wird mir übel.- GR. LM. in Bdtg. I. 1 u.2 u.III.1 (jedoch nicht im Sinne von "sich unterwerfen”) u. 3 auch apl-, - ET. lat. plico, -are "falten”, apleca dürfte junge Anlehnung an a apleca "säugen etc” sein. Für Bdtg. II ist, wie für sp. lle-gar, port. chegar "ankorrmen”, etwa von "nach etw. hin neigen" auszugehen. // Vgl. auch PUŞC.EW. 1334: lat. plicare im Sinne von ”das Zelt zusarrmenbiegen” in der Soldatensprache u. COROMINAS 111,161: lat. appli-care "dirigirse". - SG. ALR SN V,K.1366,1479. 111 pleosc pleca"re Pl. -că"ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.24,18) 1. Weggehen N., Abfahrt, - reise F., -marsch M. - 2. veralt. Neigung F., Hang M. Mi-am simţit o aplecare spre tine (BARAC HAL.VI, 86). Zamfiriţa ... n-are multă plecare pentru gospodărie (I.NGR.,CL 111,41). Această crudă, dar bărbătească aplecare a firii omeneşti (OD.PS.55;von der Jagd). Giupîneasa Măndica era in plecare să se deie în dragoste cu ... Pepelea (AL.OP.1,826) war geneigt. -3. Beugen, Neigen N. - 4. veralt. Demut F., Gehorsam M. Vin la pocăinţă cu 2 plecare şi cu fapte bune şi dumnedzăieşti (VARL.CAZ. I,378a). ” GR. in Bdtg. 2.,3.u.4. auch apl-. - ET. a pleca. pleca"t (l6.Jh.PS.SCH.6lj4) I. Adj. 1. (h i n)w e g-, fortgegangen, (a b)g e f a h r e n, abgereist, verreist. -2. gebeugt, gebückt. Cu genuche plecate aducu (această carte) ... cătră ... ochiul Măriei Tale (ÎNV.1700,GCR 1,337). Plecat mă strecurai printre mulţime şi pe-aici ţi-i drumul (CL XVII,5) gebückt. Plecat pe cărţi să aflu 2 că nu pot şti nimic (BOLINT. 1,188) über Bücher gebeugt. Carpu-i stătea aplecat pe piept (BOGD.VULT. 203) das Haupt war ihm auf die Brust gesunken. (El) şede ca o fată mare cu ochii plecaţi (C.NGR.57) mit niedergeschlagenen Augen. -3. unterwürfig. Ţi-oi da zile fericite, şi-oi fi roaba ta plecată (AL.POEZII 1,191) deine ergebene, unterwürfige Sklavin. Slugă plecată! ergebenster Diener! - 4. fig. gene i gt. Om plecat cu toată firea spre zbur-dăciune (MIR.COSTIN,LET.1 1,284). - II. S.n. 1. A b-fahrt F., Weggehen N. - 2. veralt. D e- m u t F. - 3. veralt. u. ugs. Pl. plecate Ver- dauungsbeschwerden (Pl.). - ET. a pleca. plecăciu"ne Pl. -ciu"ni S.f. (um 1560 BRATUaSCL 25,153) 1.!.V. Verneigung, Verbeugung F. veralt. Gruß beim Gehen und Kommen an Höherstehende. "Plecăciune", zice baba, "Sărut dreapta" (SPER. AN.1892 1,34;zu dem ihr begegnenden Pfarrer)."De nu mi-i aduce răspuns bun} peste-o săptămînă te pornesc de-aici ... Multă plecăciune” ... Învăţătorul porni mîhnit (FAD.PUST.II,223;der Bojar iron. zum Schulmeister) ich empfehle mich. - 2. veralt. E r g e -benheit, Demut F. îl întîmpinară ... bo-iarii cetăţii cu plecăciune şi cu cucerie (MS.1691, GCR 1,287). Cu toată plecăciunea rog pe damele care nu vor avea o talie frumoasă3 să mă ierte dacă le prefer pe cele nalte şi subţiri (C.NGIV.36) . - ET. a pleca. plecăto"r (1563 CORESI PRAXIU3DENS.IST.11*215) veralt. I. Adj. 1. gehorsam, unterwür- fig, demütig. -2. geneigt. Plecători spre pace (CANT. IST. 180) . -3. beugbar, flektierbar. - II. S.f. plecătoare (B.) ein seines Lämmchens beraubtes Melkschaf. - ET. a pleca. - SG. ALR SN II,K.395. plecătuTră Pl. -tu"ri S.f. (l800 BUDAI-DELEANU VIII, 4) 1. Beugung F. -2. Neigung F. - ET. a pleca. pleda" Präs. -de"z V.intr. (1847 HEL.D.J.179) plädieren. - ET. frz. plaider. pleia"dä S.f. (1795 IST.AM.45a) Plejade F.- ET. frz. pleiade. plenipote"nţă S.f. (1742 MOLDOVAN 1,156) Vollmacht, Bevollmächtigung F. - ET. it. plenipotenza. plenipotentia"r (um 1714 RADU GREC.,CM II,l86) I. Adj. plenipotent,bevollmächtigt. - II. S.m. Bevollmächtigter M. - GR. (+) -ţial. - ET. n.lat. plenipotentiarius, it. plenipotenziario. plenui" Präs. -nuie"se V.tr. (l6.Jh.PS.H.105,46) LV. von Kriegern: (aus-)plündern. Şi vor prăda pre ceia ce au prădat pre ei şi vor plenui (amSkzxyjOJOi) pre ceia ce au plenuit pre ei (BIBLIA 1688 Ez 39,10). (Românii) arseră oraşul şi plenuiră ţara împrejur (BALC.290). - ET. plean. pleoa'pă Pl. pleoa'pe S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 8lb) 1. (A u g e n-)L i d N. Cu barba albă pînă la genunchi, ridicîndu-şi pleoapele ochilor cu mîinile (ISP-LBG-1,-12-von einem uralten Greis) . — Simţeam că pleoapele mele se coboară peste ochi şi că încep a mă cufunda în visuri (I.NGR. ,CL 111,33). Pleoapele se-ngreunea-zăy simt că somnul le cuprinde (CL XIII,183). Se zvîr-colea ... în pat şi ca să-i dea pleoapele în gene nici cît (ISP.BSG.84). - 2. MUNT. (de coşciug Sarg-)D e k-k e 1 M. Unii purtînd p-ale lor umeri sicriul luminatului mort} alţii ţiind pe mîni plioapa (OD.D.CH.3). - GR. MUNT. pleopăy bisw. plopă (WEIG.JB.VIII,317), veralt. plehupă (NEAGOE ÎNV.). - ET. Trotz erheblicher lautlicher Schwierigkeiten (die zu beseitigen TUTTLE,THE ROMANIC REVIEW 1,439 sich vergeblich bemüht) doch wohl lat. palpăbra // zu 2. vgl. bulg. pohlupka. - SG. ALR I/I,K.17,SN II,K.298. pleosc! Interj. (1840 POEN.I5393) klatsch! platsch! Iar cu oasele: pliosc! (da) la zmeu în frunte (RETBG.POV.V,30). într-o vineri ... trosc, pleosc, intră în curte opt cai cu pleoscăi 112 doi surugii (GHICA. 240/vom Klatschen der Peitschen). Hi, pliosca, trosca, Hi, trosca, plioscaf (AL.OP. I,397;Schilderung einer Fahrt mit der Postkutsche). - GR. pleosca, pliosc, ploso (Z.V,168) . - ET. ononre-topoet., vgl. serb. pljosk id., serb. nslov. pljuska "Ohrfeige” etc. - SG. ALR SN V,K.1468. pleoscăi" Präs. pleo'scăi u. -căie'sc (l806 KLEIN) V.intr. klatschen, platschen, plätschern. Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare (N&D.NUV. 1,36). De-afară se auzeau pleoscăind picături mai mari şi mai dese (VLAH.NUV. 116). Vgl. ples-căi. - ET. pleosc, vgl. serb. pljuscati. pleoscăi"re S.f. (1825 B.) Plätschern N. - ET. a pleoscăi. pleoscăi"t (l825 B.) I. Adj. geklatscht. -II. S.n. Plätschern N. De abia dacă s-aude pleoscăitul uşurel, Cînd de maluri se loveşte apa Bistriţei (RÄD. RUST.1,190) . - ET. a pleoscăi. pleoscăitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1825 B.) Klatschen N. - ET. a pleoscăi. pleoscăni"ţă S.f. (1885 H.XVIII,151) 1. MOLD. BUCOV. Schöllkraut N. (Chelido-niumjPANŢU). - 2. BAN. Volkstanz, bei dem die Tänzer in die Hände klatschen. - GR. plosc-, -ET. zu a pleoscăi. pleoşti" Präs. -te'sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. e i n-, n i e d e r-, zusammendrük-k e n. - II. a se pleoşti fam. verfallen, erschlaffen, zusammenbrechen. -GR. pio-, piu- (BUDAI-DELEANU XII,70) . -ET. vgl. serb. pljostiti, nslov. plosciti, pljusciti, russ. ploscitj, pljuscitj. pleoşti"t Adj. (um l670 ANON.CAR.) eingedrückt. Pe cap un fes roş mare grecesc, pleoştit într-o parte (GHICA 385). Cu urechea plioşti-tă, cu coada-ntre picioare, Cîinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare (GR.ALEX.367) mit herabhängenden Ohren. Două dealuri pleoştite, acoperite de pădure (VLAH.GV.201). Ion fugi plioştit ca cînele cărui în loc de un os i se aruncă o piatră (GANE,CL XIII,334) geduckt. - ET. a pleoşti. - SG. ALR II/I,K.18. plesca"viţă Pl. -ca'viţe S.f. (1857 POL.) 1. ugs. Hautausschlag M., Hautflechte F. (Ekthyma, Rupia). Plescăita se face de obicei la fluierele picioarelor, la locuri acoperite (ŞEZ.III,12). întîi i-a ieşit aşa ca o ples- caghită, era cît un pitac, şi de ce-o scărpina, de ce se lăţea (VLAH.IC.53). - 2. MOLD. Heilkräuter als Mittel gegen plescaviţă: Weichmiere F. (Malachium aquaticum), Hühnerbiß, Taubenkropf M. (Cucubalus baccifer), roşie Hundszunge F. (Cynoglossum off.; PANTU). -GR. -căpiţă, -ca'ghiţă. - ET. vgl. serb. pljuskavice (Pl.) id., -ca "Hypericum perforatum”, bulg. "Colu-tea arborescens”. - SG. ALR I/I,K.11. plescăi" Präs. ple'scăi u. plescăie"sc (1840 POEN.I, 431) V.intr. 1. s c h matzen. (Părintele) gusta, plescăia din limbă (SAD.POV. 149) .-2. klatschen, platschen, plätschern. (Domnilor ţării) le plăcea ... cînd palma lor plescăia, strîngînd p-a săteanului aspră (JIP.OP.3) . Lopata plescăia uşor, cu un zgomot dulce (SAD.POV.185) das Ruder plätscherte. - ET. pleasc, vgl. auch serb. pljeskati, russ. pleskatj. - SG. ALR II/I,K.37. plescăi"t S.n. (1862 PTB.) 1.Schnalzen N. Plescăitul lacom a optzeci de tovarăşi (DEL.P.136}.-2.Plätschern N. Ascult plescăitul somnoros al valurilor (VLAH.RP.59). - GR. veralt. pleşcăit. - ET. a plescăi. ple"snet Pl. ple"snete S.n. (1640 PRAV.GOV.71a) Klatsch, Knall, Knack M. Ca plesnetul de ploaie (EMIN.O.I,148) Regengeprassel. Auzii trosnete şi plesnete (GHICA,CL XIV,4) Peitschengeknall. - GR. pleosn- (GHICA 8) . - ET. a plesni. plesni" Präs. -ne"sc (16.Jh.,WEIG.JB.III,176) I. V.tr. 1. klatschend etc. schlagen: klatschen, knallen, schnalzen. Plesneaşte mîna preste mînă (BIBLIA 1688 Ez 21..-14) schlage deine Hände zusammen„ (El) mi-l plesnea peste spinare (calul cu biciul), Sărea două, trei hotare (PP.,GCR II, 295). De multă poftă îşi plesni limba de ceru gurii (RÂD.RUST.11,214) schnalzte er mit der Zunge. - 2. sprengen, platzen, bersten lassen. Gruia ... Tare ca un leu răcnea, Legăturile îşi plesnea (PP.,GCR 11,302). - II. V.intr. 1. k1 at-schen, knallen, schnalzen. în mîini plesnind şi în masă bătînd, cîntă (MS.um 1750, GCR II, 51). Şi cît plesneşti în pălmi au fost carul iarăşi la un loc cum au fost (SBIERA POV. 11) im Nu; vgl. a bate II.1. c. Toate neamurile, plesniţi cu mîinile (PS.PÎMN.41,1) klatscht in die Hände. (Făt Frumos) plesni de patru părţi ale curţilor cu un bici (ISP. 2 LEG. 197). începu a plesni din degete chemînd pe cînele cel uriaş (SAD.PS.37) . - 2. (mit Geräusch, dann überh.) springen, platzen, bersten. Paharul rece plesneşte cînd turnăm în el ceva fierbinte (LIT.). Strînşi să plesnească în redingota lor în- 113 pleti eheiată la şase nasturi (VLAH.DAN 11,127) zum Platzen. Iarna era foarte grea şi geroasă oit şi lemnele ples- 2 niau de ger (NEC.COSTIN,LET. 11,59). - 3. ugs. prin cap durch den Kopf, Sinn schießen, fahren, einfallen. De florile mărului făcea satana toate oîte-i plesnea prin cap (BOGD. POV.104) vergebens setzte der Teufel alle seine Einfälle in die Tat um. Dacă auzi Deli aşa lucru ... îi plesni o năzbutie în cap (BOGD.POV.120). - GR. veralt. plezni, (+) plesnevi (ANON.CAR.). - ET. asl. plesnati. - SG. ALR II/I,K.51, ALRM II/I,K.282. plesni"re Pl. -ni"ri S.f. (1649 MARD.) veralt. 1. Klatschen N. -2. Bersten N. - ET. a plesni. plesni"t (1703 GCD) I. Adj. geplatzt, geborsten. -II. S.n. Klatschen N. Plesnitul picăturilor de ploaie pe podit (IORGA AM.186) das Klatschen der Regentropfen. - GR. veralt. pleznit, (+) plesnevit. - ET. a plesni. - SG. ALRM II/I,K.256. plesnito"r (1823 BOBB) I. Adj. klatschend, knallend. -II. plesnitoa're S.f. 1. Peitschenhieb M. -2. Spritzgurke F. (Ecballium elaterium). - 3. veralt. Ac h s t e 1 1 e r M., Achsschei-b e F. - ET. a plesni. plesnitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1825 B.) 1. Klatschen, Knallen, Schnalzen N. Nici gură de surugiu, nici plesnitură de bici (GHICA 10) Peitschenknall. Vorbele astea, care-l usturaseră ca o plesnitură de gîrbaci în obraz (BRÄT.LD.71). Ce-o fi-msemnînd plesnitura aceia de degete (SAD.PS. 37) jenes Fingerschnalzen. -2. Riß, Sprung M. - GR. veralt. plezniturä. - ET. a plesni. - SG. ALRM II/I,K.282. pleş (1427 DERS) I. Adj. 1. kahl. Era pleş la cap ca un genunche (GANE,CL XVII,121). De departe, din sînul munţilor pleşi curge-n vale pîrăul (NÂD.NUV.II,69). - 2. von Rindern: mit asymmetrisch gewachsenen Hörnern. - II. S.f. plea"şăi Pl. ple şe LV. kahle Stelle, Glatze. Şi pleaşă să nu vă radeţi capul pentru mort (BIBLIA 1688 Lv 21, 5) sie sollen auch keine Platte machen auf ihrem Haupt. Potica în pleaşea muntelui prea cu lesne închidzin-du-să (CANT.IST. 170) . - ET. asl. pUH.f - SG. ALR I/I, K.12,II/I,MN 6815,3,ALRM I/I,K.15. pleşcui" Präs. -cuie"se V.intr. (1821 BEID.ET.46) 1. veralt. Beute machen, plündern. - 2. fam. einen guten Fang machen. - ET. pleaşcă. pleşcui"t S.n. (1821 BELD.ET.) Beute F.La război nu gîndea unul, ochiul lor (era) la pleşcuit (BETjD.ET.84) . - Fig.; Vezi ... cî-tu-i de-a dracului lumea asta? Numai după pleşcuit umblă (CREANGĂ,CL X,381) wie schlecht, verdorben die Welt ist. - ET. a pleşcui. pleşu"v Adj. (um l6l5 DOR) k a h l(k ö p f i g). Moşneagul a rămas pleşuv ... de mult ce-l netezise baba pe cap (CREANGĂ OP.II,42;iron: vom vielen Zausen). Muntele Găina are două piscuri, unul ... pleşuv, iar altul ... înconjurat de păduri (FR.-C.MOŢII 67). Vultur pleşuv Steinadler, Geier M. (Vultur fulvus,cinereus etc.). - Auch substantiv. Suie-te, pleşuvule (BIBLIA 1688 2 Kg 2,23) Kahlkopf. - GR. -şiv (BIBLIA 1688 Lv 13,40;DOS.VS.Ian.18;17b) , -şug. - ET. asl. plesivü. - SG. ALR I/I,K.12,II/I,MN 6815,3,ALRM I/I,K.16. pleşuvi Präs. -ve sc (1703 GCD) I. V.intr. kahl werden, eine Glatze bekommen. Ce? ai pleşuvit? (C.NGR.60). - II. a se pleşuvi kahl werden. Pletele Verenicăi să se pleşuvască (CANT.IST.261). - ET. pleşuv. pleşuvi"e S.f. (1814 ŢICH.399) Kahlheit,Kahlköpfigkeit F.- GR. pleşugie. - ET. pleşuv. pleşuvi"t Adj. (1825 B.) ka h l(k ö p f i g). Timpul acela ... poate să le descreţească fruntea pleşuvită (C.NGR.Scris.XXXII). - ET. a pleşuvi. pleşuvitu"ră S.f. (1688 BIBLIA Dt 14,1) kahle Stelle.- ET. a pleşuvi. ple"te siehe pleată. pletea"ncă Pl. -te"nce S.f. (l8875DLR) TR. BUCOV. Zopfband N. (ŞEZ.III,85;CANDREA ŢO. 6). - GR. pliteancă. - ET. zu asl.plesti, pletq "flechten" . ple"ter Pl. ple"tere S.n. (1885 H.IXS84) MUNT. OLT. BAN. Flechtwerk N. aus Ruten. Vîrşele s-aşază de obicei în bălţi pe lîngă pleter (gardul de închidere al bălţii) (ANT.IHT.98). - GR. pletur, S.f. pleteră. - ET. serb. nslov. pleter. - SG. ALR II/I,MN 3838,125. pleti" etc. siehe împleti etc. pletos 114 pleto"s Adj. (1645 HERODOT 262) langhaarig, (von Pflanzen:) mit lang herab hängenden Zweigen. Ursan, pletos ca zimbrul (AL.POEZII 111,1x03.90) . Vino ... cu iederă pletoasă Să-ţi împodobeşti cosiţa (OLL.HOR.317). Salcie pletoasă Trauerweide (Salix babylonica) . - ET. pleată. - SG. ALR II/I,K.260. pleu Pl. pleduri S.n. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. Blech N. Un turn acoperit cu pleu (RE-TEG.POV.1,16). Lingură de pleu (MAR.NUNTA 666) . “ GR. plef (B.), plec (VICIU), bleu, blef, blec, plec (WEIG. JB.III,313). - ET. sieb.-sächs. blech, plech (ARVINTE 140,197); zur Form vgl.bleau, BAN. prau, vrau - praf, vraf} asl. prahü, vrahu. - SG. ALR II/I,K.232,233;SN II,K.575,-SN IV,K. 1030,1042. pleva"iţă Pl. -va"iţe S.f. (1868 BARC.) P a p i e r-, S t r o h-, Spreublume F. (Xeranthemum annuumjBR.). - GR. pleviţă, plevăiţă. - ET. pleavă. ple vilă1 Pl. ple vile S.f. (1551/3 ES 46a;Mt 13,38) Unkraut N. Să nu cumva smulgînd pleavila să rupeţi împreună cu ea şi grîul (CORESI TE 28a;Mt 13, 29) daß ihr nicht zugleich den Weizen mit ausraufet, wenn ihr das Unkraut ausjätet. - GR. pleavilă. Pl. mit best. Art plevele "das Unkraut” (CORESI TE4 27 b; Mt 13,25). - ET. asl. plevelü (bzw. Pl. -ly), -lije; 9 das nachtonige i stanrmt aus plevila . - SG. ALR SN I,K.40,-ALRM SN I,K.31. pleavilă2 Pl. ple"vile S.f. (1688 BIBLIA) Beschneiden der Reben: Schneitein N. Florile se iviră pre pămînt, vreamea pleavilii au sosit i V3 T"QT T 7\ ■\CQQ T_Il O 1 O \ OX ii-iiwuu üj. ^i . uu in&j.’Q&b'U u/jL t-u yrug u uu g> u rnîine la pleghilă (JIP.OP.38) . - GR. pleavilă, ple — ghilä. - ET. slav. *plevilo; von pleti, plevq (rum. a plivi) "jäten",* zur Bildung vgl. bes. praşilă. ple"viţă1 Pl. ple"viţe S.f. (1825 B.) ugs. Band N. aus Eisenblech,, z.B. zwischen Achsschemel (scaun) und Achse (osie) beim Bauernwagen. - GR. prev- (PAMF.320.134) . - ET. plev, pleu. - SG. ALR SN I,K.20. - . .2 ple viţa siehe plevaiţa. ple"vniţă siehe pleavniţă. plevo"s Adj. (1703 GCD) spreuhaltig, spreuig. - Neg. Sămînţă ... neamestecată cu alte ierburi şi neplevoasă (GAZ. SAT.XIV,436). - ET. pleavă. plevu"şcă Pl. -vu"şti S.f. (1805 CRIŞAN 226) 1. junge od. ihrer Art nach kleine Fische: Fischbrut F., Fischchen (Pl.). Daher auch von bestimriten kleinen Fischarten, so von Cyprinus gobio, von Leucaspius delineatus Sieb. (ANT.IHT.172). - 2. Koll. fig. bedeutungslose Menschen, Sachen (Pl.). Aghiuţă ... sta pitit pîntre plevuşcă, măcar că era un drac şi jumătate (CARAGIALE SCH. N. 12) unter den kleinen Teufeln. - GR. plăvuşcă. - ET. pleavă. plic Pl. pli"curi S.n. (1694 FN) (de scrisoare Brief-)U mschlag M., Kuvert N. Cu multă pripă mergu ceale plicuri de cărţi (FN 27). Nekulaki ... îndată au deschis plicul de au citit acele cărţi (EN.COGALN.,LET.2 111,246). - GR. Dim. plicule'ţ, -şo~r. - ET. ngr. tiA.Îkoq < it. plico. plici! Interj. (1847 PANN PV.1 111,29) klatsch! Era ... tuns ca-n palmă, "cînd s-o izbi musca, să facă: plici!" (BACALB.MT. 113) . - ET. onomatopoet . pli"csis S. (1821 IORGA S.D.VIII3136) veralt. Langeweile F. - GR. plixis. - ET. ngr. plictico"s Adj. (1832 GOL.CONDICA) 1. langweilig. 0 carte plicticoasă ein langweiliges Buch. -2. verdrießlich, unangenehm. Mi-e groază de bărbaţii cei buni, căci au totdeauna calităţi plicticoase (CL XV,193). - ET. ngr. tl\jihtihÖ£. plictisea"lă Pl. -se"li S.f. (1857 POL.) Ii L a n ^ e w e i 1 s pa ~ 2u Verdruß, Ä r-ger M., Verstimmung F. Neputînd de plictiseală Să adoarmă (DULFU PÄC.159). Ascunzîndu-şi rău plictiseala (LECCA CD. 37) . - ET. a plictisi. - SG. ALR SN V,K.1246. plictisi" Präs. -se"se (1832 GOL.CONDICA) I. V.tr. pc. jdm. Verdruß bereiten, unangenehm sein, jdn. ärgern. - II. a se plictisi sich langweilen, Langeweile haben. - GR. veralt. pliht- (CL XIX,485) . - ET. ngr. nAriHTco. plictisi"t Adj. (l871 GLOS.AC.) 1. gelangweilt. -2. efeüberdrüs -s i g. - ET. a plictisi. plictisito"r Adj. (1871 GD0S.AC.) 1. langweilig. -2. verdrießlich, unangenehm. - ET. a plictisi. 115 plin plicui" Präs. -cuie'sc V.tr. (1833 CR 97) veralt. in einen Umschlag tun, k u-vertieren. După ce plicui şi pecetlui această scrisoare {FIL.CIOC.58). - ET. plic. pli"ftură siehe praftură. plimb siehe plimbă. plimba" Präs. plimb (l6.Jh.CV^ 7 b;Apg 20,2) I. V.tr. 1. LV. durchwandern. -2. um-herführen, spazieren führen. Prietenul la care am tras în gazdă, m-a primblat prin tot oraşul (ISP.,CL XVIII,198). A-şi plimba privirea, ochii den Blick auf etwas od. jdn. richten. îşi preumbla ochii privind frumuseţea stelelor (DRÄGH. R.52) . -II. a se plimba umhergehen, -fahren, -reiten, -spazieren, -lustwandeln.^ ieşi Isaac ca să se primble la cîmpu (BIBLIA 1688 Gn 24,63). încăleca, de se prembla puţinei (MOXA,HC 1,363). Vgl. lobodă. - GR. veralt. prim-, preum-, Präs. preu'mblu, prium- (BIBLIA 1688 Am 2,10) , preîm- (ŢIPLEA) , prem- (BIBLIA 1688 Ez 42,10); arom. primnare. Vgl. a umbla. - ET. wohl nicht lat. peram-bülo, -äre "durchwandeln”, sondern rum. Neubildung aus pre u. a îmbla, umbla. // lat, perambüläre (PUŞC. EW. 1336) . - SG. ALR I/I,K.96,II/I,K.74,ALRM I/I,K.136. plimba"re Pl. -bä-ri S.f. (1645 IORGA S.D.X,88) 1. Spaziergang, -ritt M., -fahrt F. A ieşi la plimbare spazieren gehen, a face o plimbare einen Spaziergang machen. - 2. veralt. Spazierweg M., Promenade F. - GR. Varianten wie bei a plimba. - ET. a plimba. - SG. ALR II/I,K.74. pil Hibă S.f. (1893 DEL.) □LT. TR. MUNT. 1. Geländer N. 0 femeie sco-boară scările ... 0 mînă îi alunecă pe plimbul scării (DEL.P.30). -2. Sitzstange F. im Hühnerstall (RC.). - GR. primblă, S.n. plimb, primblu. - ET. post-verbal von a plimba. - SG. ALRM SN I,K.302. plimbăreţ Adj. (um 1830 CONACHI) umherwandelnd, unstet. Apele prim-blăreţe (CCNACHI 136) . 0 umbră primblăreaţă (CONACHI 150) . - GR. veralt. primblăreţ3 preumblăreţ. - ET. a se plimba. plimbăto"r (1703 GCD) ^ veralt. I. S.m. Spaziergänger M. - II. S.f. plimbătoa're, PI. -to~ri 1. Promenade F. ”2. Latrine F. - GR. preîmblătoriu (B.) , preum-blător. - ET. a plimba. plin (16.Jh.PS.SCH.97,7) I. Adj. 1. (de, cu c.) v o 1 1 (von etw.), (mit etw.) gefüllt (Ggs. gol), 0 pungă plină (de bani) eine volle, gefüllte Börse, eine Börse voll Geld. Lună plină Vollmond. Butea goală mai mult sunet face decît cea plină u.ä. je leerer der Kopf, desto geschwätziger die Zunge. Leagă sacul pînă, cît e plin spare beizeiten. O faţă plină ein volles Gesicht, un sîn plin ein voller Busen. (Văduva) ... era plină la trup (SAD. POV. 176) hatte eine volle Figur. Acolo voi fi culcat ... Cu puşca plină la cap (I.-B.308) das geladene Gewehr. Plin pînă astăzi este Ţarigradul pentru un cal al lui Barnovschi Vodă (MIR.COSTIN,LET.^ 1,297) bis heute spricht ganz Konstantinopel von einem Pferd, Satu-i plin Că amîndoi ne iubim (I.-B.69) alle Welt spricht davon. LM. în plin carnaval etc. mitten im Fasching etc. (Gallizismus). A fi plin de sine, de el eingebildet sein. Plin ochi übervoll. - 2. fam. ugs. beschmutzt (de c. mit etw.J. Rareori ajungeam nefeşteliţi la biserică, aşa că mai dădeam alt chin mamei să ne mai şteargă puţin, ca să nu fim plini de ceva (GHIB .BV.61). Moşneagul ... îl bagă (pe purcel) în traistă, aşa plin cum era {CkEanGä,CL X, 1 Ub;das Ferkel hatte sich im Kot gewälzt). - 3. fig.: de c. reichlich versehen mit etw., voll von etw.,reich an etw. Plin de bani steinreich, plin de datorii (tief) verschuldet. întreg era acest domn la toate, plin de minte, învăţat (EN.COGÄLN., 2 LET. 111,252) mit viel Verstand. (Tătarii) s-au în- 2 tors plini de robi în Bugeag (NECULCE,LET. 11,354) mit reicher Beute an Sklaven. Aceia erau bătrîni şi plini de copii (RE7TEG.POV.III,55) hatten ein Haus voll Kinder. Mihalache spatarul era plin de neam (NE- 2 CULCE,LET. 11,274) hatte eine zahlreiche Verwandtschaft. - GR. Dim. plinice'l (D.) , plinu'ţ (RÄD.RUST* 1,11). - II. S.n. 1. V o 1 1 e s N., in best. Wendungen. A ieşi cu plin înaintea cuiva. jdm= mit einem mit Wasser, Wein etc. gefüllten Gefäß entgegenkommend gilt als glückbringendes Zeichen: De întîlneş-te un om cu plinul, îi de bun augur (SEV.NUNTA 50). Arendaşul ne ieşi cu plin înainte. într-o mînă ţinea o botă cu păstrăvi vii (OD.,CL IX,34). Trebuie însă să ies cu plin înaintea miresei, să o primesc cu o poezie improvizată ad-hoc (AL. ,CL V, 137) ich will aber die Braut nicht mit leeren Händen empfangen. C. îmi merge în, din plin etw. fällt für mich gut aus, ist für mich von Erfolg, ich habe Erfolg darin: Toate cele-i merg în plin ... Şi de-a gata toate-i vin (VLAH.GV.21). Ziua ne merse în plin ... doi cerbi, patru lupi şi un porc (GANE,CL VIII,98;nach der Jagd zu den übrigen Jägern). LM (Gallizismus) a trage etc. în plin mitten ins Schwarze schießen etc.: Acolo stăm la meterez şi împuşcăm tot în plin (AL., CL 111,59) jeder Schuß trifft. Luna bătea în plin pe locul unde ne pusese jupînul (AL.,CL 111,63) mit plinăciune 116 voller Kraft. -2.Fülle F. Să se rădice marea şi plinul (BIBLIA 1688-.plinirea) ei (CORESI PS.5 189 b;Ps 97,9) das Meer brause und was darinnen ist. Clä-tească-se marea şi plinul ei (DOS.PS. SLAV.R. 97,7,GCR 1,249). - ET. lat. plenus. - SG. ALRM II/I,K.168,ALR II/I,K.283, SN II,K.328. plinäciu'ne S.f. (1581/2 PO2 251t;Ex 22,29) veralt. Fülle F. - ET. plin. plinătate S.f. (l84l POEN.II,377) Fülle, Reichhaltigkeit F. - ET. plin, nach lat. plenitas. plinea"lä S.f. (1683 DOS.VS.Mai 12;124b) Erfüllung F. - Siehe auch împlineală. -ET. a plini (împlini). plini" etc. siehe împlini etc. plini n'^ă S.f. (lo79 DOS.LIT.2 50) veralt. 1. Erfüllung F. -2. Fülle F. - ET. a plini (împlini). plirofori"e (+) S.f. (1756 URIC.X,210) Auskunft F., Aufschluß M., -k 1 ä-r u n g F. A da, lua pliroforie, pliroforii Auskunft erteilen, Erkundigungen einziehen, Spre mai hună pliroforie a Măriei Tale însemnarăm la vale şi socoteala ce am făcut (DOC. 1815,TEZ.II,392) . - ET. ngr» nXr\-pocpopîa. pliroforisi" (+) Präs. -se“se (1713 GALDI 231) I. V.tr. pc. jdm. Auskunft, Aufschluß geben, j dn. informieren, a u f k 1 ä-r e n. Pliroforisind pe împăratul că dajdea văcăritului este oprită (DION.,TEZ.II,194). Eîrtiile acestea te vor pliroforisi mai bine decît mine (FUL.CIOC.314). - II. a se pliroforisi sich Auskunft etc. verschaffen, Erkundigungen einziehen, Auskunft etc. erhalten, (infolge von Erkundigung) erfahren. Ne-am pliroforisit că toată suma familiilor birnici abia se adună pînă la 91400 (DOC.1814,TEZ.II,371). -ET. ngr. nAnpocpopö. pli"să S.f. (1789 SCL IX,240) veralt. Baumwo 1 Isamt, Ve lvet, Man -ehester M. Bătrînii îşi ridică pulpanele giu-belelor în cingătoarea de plisă roşie (DEL.P.149). - GR. Pl. pli"se u, pli'suri. - ET. vgl. poln. pli-s(ia), russ. plis. plisc Pl. pli-scuri S.n. (1700 FL.DAR.) 1.Schnabel M. des Vogels. Vezi ce are cucoşul cela în plisc (CREANGĂ,CL IX,402). - 2. in Pflanzennamen: a) pliscul cucoarei Storchschnabel M. (Geranium) u. Reiherschnabel M. (Erodium, BR.). - b) plisc păsăresc Vogelmilch F. (0r-nithogalumjBR.) . - GR. pisc (FL.DAR.1700 ,GCR 1,341). -Dim. pliscuşo'r, Pl. -şoa're. - ET. anscheinend slav. (serb.poln.etc.) pysk, viell. an pliskati (rum. a plescăi) "klatschen, plätschern” angelehnt. - SG. ALR SN II, K.375,ALRM SN I,K.252. pliscui'* V.intr. (1840 DONICI) den Schnabel auf- und zumachen, piepsen. (Puii) casc din pliscuşoare, cer milă pliscuind (DONICI 105). - ET. plisc. plistI Interj. (1893 MAR.SAT.330) vom Schlag der Peitsche: klatsch! Hi, şargo! Plist, plist! (UR.LEG.77). Vgl. pleasc, pleosc. - GR. plisc, plischi. - ET. onomatopoet. „-1 o /■ *QQO m o ^/v\mTt \ px-Lo o. rn. "U ; Rüssel M. des Schweines. De-ar fi un porc întreg ... cu plitul tot în vînt ne-ar arunca (FR.-C. MOŢII 144). - GR. flit (DA).- ET. unbek. pliată Pl. pliate S.f. (1868 BARC.) (Herd-)Platte F. Lache ... asculta ... ţăcănitul orologiului cu cuc, pîrpîitul surcelelor din plită (DEMETR.NUV.15) . - GR. Dim. plitişoa'ră, Pl. -şoa're. - ET. slav. plita. plivi" Präs. -ve'sc V.tr. (1551/3 ES 44b;Mt 13,30) (aus-)jâten. De n-ar plivi grădinarul stratul de buruiană rea (UR0LEG»283) wsnn der Gärtner nicht das Beet ausjätete. Toate de în rădăcină să se zmul-gă şi să se rumpă şi să se plivească (ÎNDR.597). -GR. LV. (16./17.Jh.) u. TR. plevi. - ET. ksl. pleti, pleva. plivi"re S.f. (1649 MARD.) (A u s-)3 ä t e n N. (ŞINCAI E.46). - ET. a plivi. plivi"t (1632 EUSTR.PRAV.392) I. Adj. (a u s-)g e j ä t e t. - II. S.n. (A u s-)3 ä -ten N. - GR. LV. plev- (VARL.CAZ.2 1,280b). - ET. a plivi. - SG. ALRM SN I,K.46. plivito"r S.m. (um 1670 ANON.CAR.) (A u s-)J ä t e r M. - ET. a plivi. plivitu"ră S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. 1. (A u s-)3 äten N. -2. ausgejätetes Unkraut.- ET. a plivi. 117 ploaie pli~xis siehe plicsis. plîngăcio's Adj. (1703 GCD) weinerlich. - ET. a plînge. plîngăre"ţ Adj. (1894 SLAVICI,DLR) weinerlich. - ET. a plînge. plîngătcTr (1581 CORESI 0MIL.8,TRS XVI,565) I. Adj. 1.weinend. - Veralt. auch substantiv. -2. we i n e r 1 i c h. -II. S.f. plîngătoa~re, Pl. -toare Klageweib N. Plîngătoarele ... se îmbracă în negru (MAR.ÎNM.117). - ET. a plînge. plîngătui" Präs. mă -tuie'sc V.refl. (1888 RETEG.POV.) sich beklagen. (D-zeu) mere la sfîntul soare să se plîngătuiască puţin (RETEG.POV.III,25). - ET. a plînge. plî'nge Präs. plîng (l6.Jh.PS.SCH.34,14) I. V.tr. beweinen, -klagen. Cine plînge pe altul, ochii lui îşi scurge u.ä. (Sprw.) wer zu-viul fui' öiiutü't! LuL, vui'iiduhlassigl seine eigenen Interessen. Plînge rîsul de astă-vară (Sprw.) die Reue kommt zu spät. - II. V.intr. w e i n e n. Eu plănşu şi dzişu cătrî îngeru (COD.TOD.211). Copilul pînă nu plînge, măsa nu-i dă ţîţă u.ä. (Sprw.) wer nichts verlangt, bekommt nichts. Şi nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creştet (EMIN.0.1,221). - Vgl. milă^ 1. - III. a se plînge (cuiva de c.) sich (bei j dm. über etw.) be klagen, beschweren. Acrrru bogaţii, plîngeţi-vă (CV2 66a;Jak 5,1). De la Nistru pîn-la Tisa Tot românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate (EMIN. 0.1.182). - GR. Imperat. plîngi, aber plînge-mă, -te etc., Perf. plînse'i; Part. plîns; Ger. plîngî'nd. -ET. lat. plângo y -ere. - SG. ALR I/II,K.231,294;II/I, K.14;MN 6829,4. plî'ngere Pl. plî’ngeri S.f. (16.Jh.PS.SCH.29,6) 1. (Be-)Weinen N. Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna (URECHE,LET.P* 111). - 2. K 1 a g e, B e-schwerde F. Am o plîngere în contra ministrului (GLOS.AC.). - ET. a plînge. plîngero"s Adj. (1829 HEL.0.1,102) veralt. 1.wehmütig. Vocea sa era frîntă, plîn-geroasă (EMIN.Geniu pustiu). -2. kläglich.-ET. a plînge. plî'naet S.n. (1643 VARL.CAZ.2 11,77, b) veralt. (Be-)W einen N. - ET. a plînge. plînguro's Adj. (um l680 BRV 1,234) veralt. bedauerlich. - ET. a plînge. plîns (1551/3 ES l8b;Mt 8,12) I. Adj. 1. verweint. 0 femeie cu ochii plînşi, cu faţa mîhnită (C.NGR.50). Olga ... e ... pururea tristă, pururea plînsă (C.NGR.43).-2. klagend. Vulturii ... învăţau de la el ţipetul cel plîns al jelii (EMIN.PL 5) den klagenden Schrei. - Neg. neplîns. Dar n-am pus doară jurămînt Să merg neplînsă în mor-mînt (COŞBUC 122) unbeweint. - II. S.n., Pl. plî~nsuri 1. W e i n e n N. Iar mireasa abia-şi ţinea plînsul la povestirea ceastă duioasă (BUDAI-DELEANU IX,56). Rîs cu plîns (ugs. scherzh. baligă de mînz) mit Weinen abwechselndes Lachen (wie es bes. bei Kindern vorkommt). După rîs vine plins (Sprw.) auf Lachen folgt Weinen. - Spez. plins rău (MAR.NAŞT.357; 371) Weinkrämpfe der Säuglinge» -2. Klage, Beschwerde F. Să arăte Măriei Sale ce le este plînsul (EN. C0GÄLN.,LET.2 111,222). - ET. a plînge. plînsa"re (+) S.f. (1799 GCR 11,169) Weinen N. - ET. plins. plînsătu'ră S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. Weinen N. - ET. plins. plî'nset Pl. plî'nsete S.n. (l821 CONACHI2 122) Weinen N. Dorinţi ... ascunse ... şi care se manifestă printr-un soi de plînset melodic CAL.PP.223; Charakteristik der Doina). - ET. plîns. plînsoa're Pl. -so“ri S.f. (1613 IORGA S.D.X,286) 1.Weinen N. N-aud ei ... vaietele femeilor, plînsorile copiilor? (BÄLC.568). Din ochi îi picura izvor de plînsoare (ODOB.,CL IX,33) ein Tränenfluß. -2. Weinkrampf M. bei Kindern. Dacă are vr-un copil plînsoare, adecă dacă plînge necontenit (Map TVTZVQHP _ pm —‘ > * ■LJX* yuuuo. plî'ntă Pl. pliante S.f. (1683 DOS.VS.) LV. (F u ß-)S o h 1 e F. în loc ce stătusă au rămas tipărite plîntele lui (DOS.VS.Dech.26;239b;Glosse: palmele) . - GR. plantă. - ET. n.lat. planta; wahrsch. von DOS. entlehnt. ploa" siehe ploua. ploa~ie Pl. ploi S.f. (l6.Jh.PS.SCH.67,10) 1. Regen M. (Pl. Regengüsse). Apa cea de ploaie ce să pogoară din nuări pre pămînt (VARL. 2 CAZ. I,157a). De te-ar bate ploile, Să-ţi omoare turmele (I.-B.279). Ploi putrede, ploi mocăneşti, ploi vechi (MAR.ORN.II,307) anhaltender Regen. A face a ploaie dösen. După ploaie, căciulă de oaies chepeneag (Sprw.) es ist zu spät, wenn die Kuh aus dem Stall ist, jetzt ist es zu spät dazu. 0 ploaie de săgeţi, de gloanţe ein Pfeil-, Kugelregen. Ploi plocat 118 mari de frunze cădeau in drumul său (XEN.BR.7) . Apă de ploaie Regenwasser, fig. Unfug. Pe ploaie während des Regens, în, sub ploaie im Regen. - GR. Dim. ploi ~-ţăt Pl. -ţes ploici^că, Pl. -ce "lej ploişoa'ră Pl. -şoa're. - 2. veralt. kleines Schrot der Jäger: V o-geldunst M. - ET. lat. *plovia (it. pioggia etc.) für plüvia. - SG. ALR SN III,K.724. ploca"t siehe pocladä. ploca"u siehe pocläu. ploco"n Pl. -coa'ne S.n. (um 1557 DERS) I.LV. Opfergabe F. - 2. veralt. Geschenk N., das in ehrerbietiger od. feierlicher Weise, bes. einem Höherstehenden, dargebracht wird. Un săpătoriu au cules smochine de cele bune şi le duse poclon la stăpînu-său (MS.um 1705,GCR 1,351). Căci ocărăşti pre D-zeu şi-i aduci lui daruri necurate şi pocloane? 2 (MÄRG. 28b) . Şi pe la icoane Oi duce plocoane (AL.PP. 9). - Daher TR. von den Geschenken, die einer Wöchnerin gemacht werden (MAR.NAŞT.135). - GR. veralt. u. MOLD. poclon. - Dim. -cona'ş Pl. -şe. - ET. ksl. po-klonü "Verbeugung”. - SG. ALR II/I,MN 2766,101. ploconea"lă Pl. -ne"li S.f. (1857 POL.) fam. (tiefe) Verbeugung, Reverenz, Bückling M. Milogirea, ploconeala pîn-la pămînt (JIP.OP.124). - ET. a ploconi. ploconi" Präs. -ne"sc (um 1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST. II,296) I. V.tr. LV. o p f e r n. - II. a se ploconi 1. sich (vor jdm. tief) verbeugen, (j d m.) seine Reverenz machen, Bücklinge machen. Medelnicerul ... intră respectuos în odaie la boieri, ploconindu-se în dreapta şi în stmga cu mma la piept pe mimă (GHI— CA 511) . Să vezi ... cu ce semeţie ccm să mă ploconesc la gavotă sau menuet (ROS.TROT.112). - 2. fig. sich demütigen, sich unterwerfen. Sa te rogi, să te ploconeşti la toate secăturile de alegători (JIP.R.202;zum Wahlkandidaten). - GR. pocloni. - ET. ksl. pokloniti. - SG. ALR II/I,K.3. plod Pl. pio"duri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.106,37) 1. LV. Frucht F. Nu poate pomul pădureţ plod bun face (ÎNDR.97). Căldura soarelui are lucrare firească a dărui ... plodurilor pămîntului ... putere spre creştere (ANTIM DID.50). Că mainte de Hristos (biserica) 2 au fost fără plod, n-au născut svenţi (VARL.CAZ. 1, 210a). - 2. B r u t F. von Insekten. Se întîmplă să piară matca (albinelor), cînd plodul tînăr se află în stup (FILIP.DASC.AGR.165). Pe spinare(a vitelor) se fac nişte umflături în care se încuibează plodul stre-chiilor (FILIP.DASC.AGR.120). - 3. MOLD. fam. mit dem Nebenbegriff des Lästigen: Kind N., Junge M., Mädel N. Nu mi-o fost dat să fac multe ploduri, ca răposata bunica tatî-to, care să zice c-a făcut vreo 16 copii (GHIB.BV.21). 0 ştiam un plod. Ce naiba repede mai cresc fetele (NÂD.NUV.1,106). Am fost la Paris de mi-am aşezat plodul la şcoală (AL.,CL 11,141;von einem Knaben). Dar unde ţ-ai lăsat băbuşca şi plozii (BOGD.VECHI 225). - GR. In Bdtg. 3 auch S.m., Pl. plozi. - Augm. ploda'n (UR.LEG.44) , f. plodoa'ică. - ET. ksl. plodü. - SG. ALR SN I,K.244;ALRM I/II,K. 289. plodi" Präs. -de"sc (l6.Jh.PS.H.l43,13) veralt. I. V.tr. bisw. copii etc. Kinder etc. erzeugen, hervorbringen. Fie dînşii născuţi sub o stea bună, fie plodiţi în ceas rău (UR.LEG.113). - II. V.intr. Früchte tragen. Şi (seminţele) crescură şi plodiră la treizeci 4 şi la şasezeci şi la o sută (CORESI TE 74b;Mk 4,8) und etliches wuchs und brachte Frucht und trug drei-ßigfältig und sechzigfältig und hundertfältig. - III. a se plodi sich (stark) fortpflanzen, vermehren. Şi au luat Noe în corabie de toate dobitoacele ... pentru să se plodească pre pămînt du-pă potop (NEC.OOSTIN,tBT.1 1,46). - ET. ksl. plodiţi. plodicio's Adj. (1673 DOS.PS.V.) veralt. fruchtbar. Oile lor le sînt plodicioa-se (DOS.PS.V.143,47). - ET. a plodi. pIodiciu"ne S.f. (1645 HERODOT 233) veralt. Fruchtbarkeit F.- ET. a plodi. plodi"t Adj. (16.Jh.PS.SCH.143,13) - ET. a plodi. plodito'r Adj. (1581/2 PO2 55;Gn 17,20) LV. fruchtbar. - ET. a plodi. pio"dnic Adj. (1561 CORESI TE) LV. von Lebewesen: fruchtbar. Neg. neplodnic: Ferecaţi neplodnicii şi maţele ce nu născură (CORESI 4 TE 176a;Lk 23,29) selig sind die Unfruchtbaren und die Leiber, die nicht geboren haben. - Auch substantiv. - ET. ksl. plodinü. plodnici"e S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) LV. Fruchtbarkeit F. Feciorii ... după moartea părinţilor lor cu aceiaşi plodnicie în locul (lor) urma (NEC.COSTIN,LET.2 1,45). - ET. plodnic. ploici"că siehe ploaie. 119 ploua ploicTs Adj. (1639 PARACLIS 30) regnerisch. Ziua cea vece şi ploioasă de vară acoperise toate de-o ceaţă sură şi tulbure (GANE f CL XIII,456) . în verile plooase se poate teme cineva că trifoiul ... să nu crească prea tare (ION.CAL.35). - GR. veralt. ploos. - ET. zu ploaie bzw. zu a ploua. ploi/ţă siehe ploaie. plop Pl. plopi S.m. (1468 DRÄGANU 287) Pappel F. (Populus). Lado, lado, nu mai plinge ... Că acasă te-i întoarce ... Cînd a face plopul mere Şi răchita vişinele (AL.PP.383;Hochzeitslied). Pe lingă plopii fără soţ Adesea am trecut (EMIN.O.I, 191) . - ANTHROPON. Plopescul (1436 DERS) . - TOPON. Plopeşti (1429 BGL) . - GR. pleop. - Dim. plop(u)şo~r, plopu"ţ (PP.ŞEZ.IV,223), Augm. plopa'n. - ET. lat. populus, über *poplu, *plopu. - SG. ALR SN II,K.605. plopa~r Pl. -pa"ri S.m. (1883 MAR.ORN.) Pappelboc k(k ä f e r) M. (Saperda carcha-rias L.jMAR.ORN. ;ENC.ROM.) . - ET. plop. plopi"ş S.n. (1583 SUCIU 11,46) Pappelhain M. - ET. plop. plosca~r Pl. -ca-ri S.m. (1443 DRHA 1,225) 1.Verfertiger M. von Fel d-, P u 1-verflaschen. - 2. ehem. Mundschenk M. “3. Argot: Taschendieb M.- ET. ploscă. plosca~ş Pl. -ca-şi S.m. (1838 HEL.1,135) MUNT. Zuträger M., Klatsch-, Lügenmaul N. - S.f. ploscaşă, -şe. - ET. ploscă. plo~scă Pl. ploşti S.f. (1489 DERS) (an einem Riemen zu tragende) Feld-, Pulverflasche. Sie ist in der Regel flach, aus Holz u. mit Schnitzerei etc. verziert. Mi-am luat apă în ploască şi puţinele finice (DOS.VS.Apr.5;74b). Puşca .. . torba, cornul şi plosca vînătorească (GANE, CL XIII,42). Fam. a umbla cu plosca (minciunilor) Klatsch, Lügen verbreiten: Cine poartă plosca cu minciunile, nu o duce mult (PANN PV.1880 1,60) Lügen haben kurze Beine. - GR. plio- (MF 1,1069), pleo-, - Dim. ploscu'ţăy -culi~ţă3 -chi~ţă3 -ci~ţă (PP., GCR 11,303). - ET. asl. ploskva, bulg. ploska, serb. ploska. - SG. ALR II/I,MN 2673,78jSN IV,K.1038. r ploscări"e S.f. (l88l JIP.OP.) Feldflaschen (Pl.) aller Art. Să lucrăm ... ploscăriey iască, ciubucărie (JIP.OP.70). - ET. ploscă. ploschi'ţă etc. siehe ploscă. plosco"niţă siehe posconiţă. ploşnica'r Pl. -ca-ri S.m. (1883 BR.) Hornköpfchen N. (Ranunculus orthoceras). - ET. zu ploşniţă. ploşniţa"re S.f. (1879 CIH.11,266) Christophskraut N. (Actaea cimicifuga)* - ET. zu ploşniţă. ploşniţă Pl. plo'şniţe S.f. (um I66O STAICU 89) Wanze F. Ploşniţa ceea-i bătrînă, cuvios în mers păşeşte (EMIN.O.I,46). Ploşniţă de casă (vgl. păduche de lemn) Bettwanze (Cimex lectularius), de pom Baum-, Blattwanze (Pentatorre rufipes) etc. Să piară puricii ... Şi ploşniţele de casă Afară să iasă (PP.MAR.INS.409) . - GR. plojn- (DATC.HORT.25) . - Dim. ploşnicioa^ră. - ET. vgl. tschech. plostice, poln. ploszczyca, russ. ploscica. ys~\ f J. > Q -P fum -1 rVOUA vyttt\ V ‘ / VUXIl LS1U.U-X / 1. feuchtes Wiesenland. -2. Flächenmaß N. - GR. ploşteacă (IORGA S.D.XVI, 160) . - ET. vgl. ploştină. pIo~ştină Pl. plo'ştine S.f. (1868 BARC.) MOLD. BUCOV. TR. feuchtes Wiesenland. - ET. vgl. serb. plostina "Moorgrund”, nslov. plosci-na "Fläche”, zu asl. ploskü ”flach”. ploto"g etc. siehe potlog etc. ploto"n siehe pluton. plotu"n S.m. (1484 BGL) Bockhirsch M. (Fabeltier). Inorogul ... cătră Plotunul ... ce vinisă, răspuns ca acesta dede (CANT. IST.311). Opinci de plotun (PP.PÎRV.66;Besprechung). - ET. asl. plotunü. ploua" (16.Jh.PS.SCH.77,24) I. V.tr. 1. b e re gn e n. Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră şi nouă (I.-B.21). Peste capul blond al fetei sboară florile ş-o plouă (EMIN.O.1,154) Blumen regnen auf sie herab. - Von jdm., der den Kopf hängen läßt, sagt man: parcă l-a plouat; vgl. a ninge I. Ce eşti, fiică, supărată? Ori te-a nins, ori te-a plouat? (I.-B.231). -2. regnen lassen. Iată eu voiu plooa voaoă pîini den ceriu (BIBLIA 1688 Ex 16,3) ich will euch Brot vom Himmel regnen lassen. De s-or porni (nuorii) a ploat vor ploua tot foc (DOS.VS.Noe.6;110 a). De sus, din colivie, stiel et ele plouă mereu la coji (BASS.VULT.200) läßt ... ei- plouare 120 nen Regen von Schalen herabrieseln. - II. V.intr. unipers. 1. r e g n e n. Plouă cu găleata, cu cofa, de varsă etc. es regnet, gießt in Strömen. Plouă cu băşici (bulbuci), cu -pietre, cu nisip etc. es regnet große Tropfen, Steine, Sand etc. Cită ploaie-a tot plouat, Tot din ochi-mi a picat (I.-B.218) wieviel Regen auch gefallen ist. -2. regnen lassen. D-zeu intr-un chip ploaă celor mari ca şi celor mici (ANTIM D3D.180). - 3. w i e Regen he r~ abfallen. De cînd ploua cu cîrnaţi, auch 3. Pers. Pl. de cînd plouau cîrnaţi als einem noch die gebratenen Tauben in den Mund flogen. - GR. veralt. ploa, plooa (BIBLIA 1688 I.e.), plua (DOS.VS. Oct.18;75b;SBIERA POV.173); BAN. CRIŞ. ÜLT. ploia.- з. Pers. Sg,/Pl. Präs. Ind./Konj. plouă (MOLD.sa ploaie), LV. ploao, ploaă, BAN. ploaie. Perf. ploo Ger. LV. plou'nd. - ET. lat. *plovo, -are für kllat. plüo, -ere, viat. plovo, -ere; a ploia ist aus ploaie "Regen” neu gebildet. - SG. ALR SN III,K.787,VII, K.2245,2246. ploua"re S.f. (1776 MIN.36a) wnmlf P »-i rv r-i r-> M _ TCTn - ^ 1 ~ i\ ti £ c; ii ii. ui . U. yisUUU.. ploua"t (1683 DOS.VS.Martie 27;55b) I. Adj. 1. (vom Regen) durchnäßt. -2. fam. kleinlaut, in gedrückter Stim-m u n g. Toţi se ridicară de la masă: unii galeşi, plouaţi şi trişti, alţii nepăsători, veseli,glumeţi (DEL.S.136;von Spielern). Stă ca o găină plouată wie ein begossener Pudel. - II. S.n. Regen M. - ET. a ploua. p!ouro"s Adj. (1639 PARACLIS 255) veralt. regnerisch. - ET. a ploua. plug Pl. plu'guri S.n. (1561 CORESI TE^ l39b:Lk 9,62) Pf lug M. Cîtu-i drumul de-a lungul, Ară badea cu plugul (I.-B.270). Voi bhişatini ... Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră De la munte pîn-la mare (EMIN.O.I,149). Vgl. a băga 1.1. Pînă nu bagi (pui) cu omul în plug, nu-l cunoşti u. ä. erst bei gemeinsamer Arbeit lernt man sich kennen. Cu mai marele tău în plug să nu bagi (pui) u.ä. mit großen Herren ist nicht gut Kirschen essen. - Pflugteile: fier(ul) lat Schar, cuţit, fierul lung Sech, grindei Grindel, com Sterz, bîrsă Griessäule, cor-mană, cucură Streichbrett, plaz Sohle, cotigă, teleagă Vordergestell, Karre, perinoc Grindellager. - 2. plug, häufiger Dim. pluguşor: am Abend vor Neujahr (în ajunul Sfîntului Vasile) pflegen junge Leute unter Läuten von Handglocken, Peitschenknallen и. Nachahmen des Ochsengebrülls mittels des buhai (s.d.2), bisw, auch einen Miniaturpflug (pluguşor), selten einen wirklichen mit sich führend, vor die Häuser des Ortes zu ziehen u. ein Lied, pluguşorul, bisw. pluguleţul genannt, zu singen, in dem die Sänger als Pflüger erscheinen u. welches mit Glückwünschen für die Hausbewohner schließt, wofür sie beschenkt werden. Eine Anzahl solcher Lieder siehe MAR.SÄRB. 1,25 flg. - GR. Dim. pluguşo'r, Pl. -şoa '-re} plugule'ţ, TR. plugu"ţ (D.), Pl. -ţe. - ET. asl. plugü. - SG. ALR II/I,K.198,SN I,K.99,ALRM II/I,K. 256. pluga"r Pl. -ga"ri S.m. (1563 CORESI PRAXIU,DENS. IST. 11,199) 1.Pflüger, Landmann M. Cade-să a tot plugariul să-şi are şi să-şi lucrea-dze pămîntul cu direptate (PRAV.MOLD? 1) . - 2. Sânger M, von Neujahrswünschen (siehe plug 2). Orăşelul vuia de zgomotele plugarilor (SAD.POV.177). - GR. Dim. plugăra'ş, plugăre ~l. - ET. plug. - SG. ALR SN I,K.14. plugăre"sc Adj. (um l670 ANON.CAR.) Pflüger-. - ET. plugar. plugari" Präs. -re"sc V.intr. (1563 CORESI PRAXIU, DENS.IST.II,201) das Feld bebauen,das Pflügerhandwerk betreiben, Landmann sein. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc (MAR.SAT.78). - ET. plugar. plugări"e S.f. (1703 GCD) Pflügerhandwerk N., Feldbau M. Să m-apuc de plugărie Ori s-apuc în haiducie? (AL. PP.254). - ET. plugar. - SG. ALRM SN I,K.7. plugări"t S.n. (l8l8 BUDAI-DEL.) Fel d-, Ackerbau M. - EI. a plugări. - SG. ALRM SN I,K.7. plugule"ţ, pluguşo"r, plugu"ţ siehe plug. plumb (l6.Jh.PS.SCH.Ex 15,10) I. S.n., Pl. plu'mburi 1. B 1 e i N. (Metall). Să afundară ca plumbul în apă mare (BIBLIA 1688 Ex 15, 10) sie sanken unter wie Blei im mächtigen Wasser. -2. Bleistück N., -Verschluß M. Unul din cele două plumburi cu cari vin pecetluite de la vamă bucăţile de postav (ISP.JUC.8). - 3. (auch S.m.) MOLD. Bleistift, de placă Schieferstift M. - II. S.m., Pl. plumbi (B 1 e i-) Kugel F.,Blei N. (Căpitanul) le-mpărţa praf şi plumbi (AL.OP.I,1497). - ET. lat. plumbum. - SG. ALR SN IV,K.915,ALRM SN II,K.830. plumbui" Präs. -buie'sc V.tr. (1703 GCD) verbleien. - GR. plumbi. - ET. plumb. 121 plutitor plumbult Adj. (1629 DRHB XXII3200) 1. verb leit. Aruncarea lancei plumbuietă la capete ce se numea djerid (AL.PP. 110) . - 2. plombiert.- TOPON. Plumbuita (1629 DRHB XXII,200). - ET. a plumbui. plumburi"u Adj. (1868 BARC.) bleifarben, -grau. Cerul se căptuşa cu nouri plumburii (SAD.POV.214). - ET. plumb. plumî"n etc. siehe plămîn. plurat (1800 BUDAI-DELEANU 11,42 N.) I. Adj. pluralisch. Număr plural Mehrzahl. II. S.n. Plural M. Nu l-am întrebuinţa decît ca să deosebim pluralul din singular (C.NGR.Scris. XXXII). - ET. n.lat. pluralis. pluralitate Pl. -tă'ţi S.f. (1832 GOL.CONDICA) Pluralität F.- ET. n.lat. pluralitas. plus (1785 ŞINCAI ARITH.69) I. S.n., Pl. piu'suri 1. Pluszeichen N. -2. Mehrbetrag, Überschuß M. -3. Vorteil, Gewinn M. - II. Adv. mehr, dazu, zuzüglich. - ET. n.lat. plus, dt. PluSy frz. plus. pluş Pl. plu'şuri S.n. (1832 GOL.CONDICA) Plüsch M. - ET. frz. peluches auch mittelbar* - SG. ALR SN IV,K.1207. plutat Pl. -tati S.m. (1703 GCD) Flößer M.- ET. plută. pluta-ş Pl* -taţi S.m. (1703 GCD) 1. Flößer M. De ele s^atirna plutaşn ş% scapa cînd li se sparg plutele de stînci (VIAH.RP.244). - 2. Flößereibetreiber M. - 3. MOLD. Pappel F. (Populus pyramidalis).- ET. plută. - SG. ALR SN II,K.605. plută Pl. plute S.f. (1638 DRHA XXIV) 1. K o r k M.: dop de plută Kork(pfropfen); tălpi de plută Korksohlen. - 2. F 1 o ß N. Vom tăia lemne de la Livan ... şi le vom aduce pre iale plute pre marea Iopii (BIBLIA 1688 2 Chr 2,16) so wollen wir das Holz hauen auf dem Libanon ... und wollen's auf Flößen bringen. Pluta, minată de unde pintre strîmtorile Carpaţilor, făcea cotituri multe şi mergea încet (GA-NE,CL 1,267) .- 3. Schwimmer ţjl. an der Angelschnur. Pe sub ramurile verzi .. . stăteau cinchiţi pescari ou undiţele, ou ochii aţintiţi asupra plutelor de pe apă (SAD.CR.31).-4.flaches Hanf-, Flachsgebinde, das zum Rotten ins Wasser gelegt wird. Se oearcă starea topitului scoţînd din plută cîte un smoc subţire de in sau de cînepă (ION. CAL.154). - 5. MUNT. Silberpappel, italienische Pappel F. (Populus alba u. pyramidalis). - 6. MUNT. Seerose F. (Nuphar, Nymphaea; BR.,PANTU) . - GR. pliută (MF 1226) . - ET. zu asl. pluti "schwimmen", vgl. nslov. pluta, serb. plut(a) "Kork”. - SG. ALR SN II,K.605. plutări" Präs. -re'sc V.intr. (1877 GANE) Floß fahren. Să vînăm, să pescuim, să piu-tărim (GANE,CL X,18) . - ET. plută. plutărit S.n. (1852 STAM.W.303) Flößen IM., Flößerei F., F 1 o ß w e-s e n N. - ET. a plutări. pluti" Präs. -te'sc (1688 BIBLIA Gn 7,18) I. V.tr. (lemne Holz) schwimmen, treiben lassen, Purtaţi-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiţi uşor (AL.POEZII 1,179;zu den Meereswellen) das ihr leicht dahintreibt. - II. V. intr, 1 sch w i m m e n (vom Wasser getragen 'werden , vgl. a înota 2). Dreptatea pluteşte deasupra a-pei ca untdelemnul u.ä. das Recht siegt am Ende doch» - 2. (în aer in der LuftJ schwebe n.Urmărind pe oeruri limpezi cum pluteşte-o ciooîrlie (EMIN. 0.1.82). Blestemul parcă plutea în aer (DEL.P.203) lag gewissermaßen in der Luft. - ET. asl. pluti "schwinrmen”. plutită Pl. -titi S.f. (1906 PANTU) Seekanne F. (Limnanthemum nymphaeoides Link.). - ET. Dim. von plută. plutite Pl. -titi S.f. (1825 B.) 1. S c h w i ffi m e n, Treiben N. — 2. S c h w e~ ben N. - ET. a pluti. plutit (1683 DOS.VS.Noe. 16; 130a) I. Adj. veralt. auf dem Wasser treibend.- II. S.n. 1. Schwimmen, Treiben N. - 2. Schweben N. - 3. Flößen, Floßwesen N., Flößerei F. Ocupa-ţiunea principală a moţilor e ... plutitul, cercui-tul şi dulgheritul (FR.-C.MOŢII 61). - ET. a pluti. plutito'r (um 1670 MIR.COSTIN) I. Adj. 1. s c h w i mme n d. - 2. schwebend. Ca o spumă plutitoare rămîi fără nume (MIR.COSTIN, GCR I,205;zum Menschen). - 3. veralt. schiff-b a r. A regula cursul gîrlelor şi a le face plutitoare (GHICA 635). - II. S.m. (+) Matrose M. - III. plutitoa're S.f. (+) Floß N. Făcui o plutitoare foarte ţeapănă (GOR.HAL.II,73) . - ET. a pluti. plutniţă 122 plu'tniţă Pl. plu-tniţe S.f. (1906 PANTU) MUNT. weiße Seerose (Nymphaea alba). - ET. zu asl. pluti (rum. a pluti) "schwimmen”, vgl. plută 6. pluto~n Pl. -toa'ne S.n. (1Ö30 CR 109) Kompaniezug M. Ofiţerii ... treoind în revizie fiecare batalionuls compania, plutonul sau căprăria lui (BOGD.VECHI 67). - GR. plot-, - ET. frz. peloton, it. plotone. pneuma'tic Adj . (um 1790 UT ) pneumatisch, Luft-. - GR. (+) pnevmatic. - ET. gr./lat. pneumaticus, it. pneumatico. po1 (+) Präp. (DOC.1814) (Kanzleispr.) z u, j e. Peste aceşti bani să răspundeţi şi răsură po parale 8 la leu (DOC.1814,TEZ.II, 381) . Oieritul de oaie po parale zece (DOC. 1814,TEZ. 11,374). - ET. vgl. serb. po. po2! Interj. (1894 DULFU PĂC.) Şi deodată pooo! trosniră puştile îngrozitor (DULFU F^C.223/. - ET. onomatopoet. po3- (+) Präfix (1705 CANT.) diente zur Verstärkung. Această pasăre ... precum pre din afară neagră din hereghie, încă mai poneagră pe dinlăuntru era (CANT.IST.30); häufig in Besprechungen: negru-ponegru, roş-poroş. Ho! vacă neagră, Poneagră (MAR.NAŞT.46) . .4 venit omul roş, Poroş (MAR.NAŞT.388) . Pîn-la lacul roş, Roş, poroş (BUR.CÄL.100). - ET. wahrsch. die slav. Präp. po> die bulg. zur Bildung des Komparativs dient: pobogatü "reicher". poa'lă Pl. poa'le S.f. (16.Jh.PS.SCH.128,7) 1. S c h o ß M. Şi-l duseră îngerii la poala lu Avram (CORESI TE4 157b;lJc 16 .22 ;wogeB3BL3A 1688? în sînul lui A.) ward getragen von den Engeln in Abrahams Schoß. Un vultur mare trecu preste Filip şi oă în poală-i (MS.1799,GCR 11,166). Cu capul în poala bu-nichii niciodată n-am putut asculta un basm întreg (DEL.Î.V.ş.V. ;er schlief irrmer ein). Am plecat capul la poala d-umnelui să fiu iar rumân cum am fost la părentele dumnelui (DOC.1650,GCR 1,134) ich habe mich in seinen Schutz begeben. Se duce femeia înspre seară să culeagă în poală nişte fragi (BOGD.POV.98) um in der Schürze Erdbeeren zu sarrmeln. Aleargă ... Şi-mi adă năsip în poală (I.-B.107). Vgl. ou 1. - Selten Pl.: Jupînul cu căciula (galbenii) mi-i strîngea Şi jupînesei gazda în poale mi-i turna (PP.MOLD., GCR 11,333). - 2. meist Pl. a) unterer Teil des Mantels, Frauenrocks etc. (wog. pulpană einer der beiden Schöße eines Männerschlafrocks, Talars ist etc.): Schoß, Saum M. Hlamida ... la poale era în-cunjurată cu şireturi vişinii (MS.1773,GCR 11,90). Coroana sa antică ... l-a ei poale-ar fi depus (EMIN. 0.1.52) hätte ... ihr zu Füßen gelegt. A-şi da poalele peste cap alle Scham ablegen, sich über alles hinwegsetzen. N-a ajuns la rîu şi şi-a ridicat poalele u.ä., wird von einem Voreiligen gesagt. Taie poala (poalele) şi fugi! rette sich, wer kann! Vgl. brîu 4, minte. - b) übertragen: Fuß M. (des Berges etc.), (unterer) Saum, Rand (des Waldes), u n t eres, bis nahe an den Boden reichendes Astwerk, Gezweig (des Baumes). Dealul pe la poalele căruia curge Bistriţa (XEN.BR.12). El te va trage la poalile scaunului celui Vecinic ca să dai seamă de două morţi (C.NGR.26). Clădire ... cu ziduri late în poale (ODCB. D.CH.24). La poalele pădurii, Arnulf pe lîngă foc Stă singur (COŞB.132). Mă dau iute pe o creangă (de copac) mai spre poale şi odată fac zup! în nişte cînepă (CREANGĂ^CL XV,6). - 3. ugs. den Unterkörper der Frau bedeckendes Kleidungsstück: Rock M. Fata de gazdă mare Vinde-o vacă şi-şi ia poale (PP.MAR.NUNTA 36) . Am să-i dau drumul numai în poale prin mijlocul satului (NÄD.NUV.1,165). - 4. poală de icoană Stück kostbaren Stoffes, mit dem ein Heiligenbild drapiert wird _i_„ ------L ~ i-1—i.jL „.L., M — L _ u. udb UKbbtn r\uur\tîi latii lb utiUbUM, buwd; u iii l i d (l g M. Să veri măhramă sau vreo poală de icoană (Ş.TAINE 161). - 5. veralt. poală albă weißer Fluß der Frauen. Poala albă se observă înainte şi după regule (BIANU DICŢ.SÂN.419). - 6. arom. pola li Stă-Marie Zeisig M. (Chrysomitris spinus; MAR. ORN.). - 7. in Pflanzennamen: a) poală Braun-w u r z F. (Scrophuria nodosa; CIH.). - b) poala Maicii Domnului, rîndunicii Ackerwinde F. (Con-volvulus arvensis;PANŢU). - c) poala Maicii Domnului Heiligenkraut N. (Santolina;PANJU). - d) poala Sîntămăriei Katzenminze F. (Nepeta; CIH.)? Mutterkraut N. (Chrysanthemum Par-thenium;B .,POL.). In Aufzählungen wohlriechender Kräuter bei CREANGĂ,CL XI,186 u.MAR.NAST.278. ~ TOPON. Poala Viei (1592 BGL 188). - ET. asl. pola. - SG. ALR SN I,K.70,71,135,136;IV,K.1206. poa'mä Pl. poa"me S.f. (16.Jh.PS.SCH.78,1) 1. (Obs t-)F r u c h t F., Pl. übst N.-(wofür LM.fruct). Poame uscate Dörrobst, Rosinen. Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i amară Ca maica de-a doua oară (I.-B .209;die zweite Mutter). Von derSchwie-germutter sagt die Schwiegertochter: Soacră, soacră, Poamă acră, De te-i coace cît te-i coace, Poamă dulce nu te-i face (sprichwörtlich gewordener Vers). Să cheme fetiţele în grădină la el şi să le împartă poame (BRÄT.LD.249). Poama nu cade departe de tulpină der Apfel fällt nicht weit vom Stamm. Poama bună o mănîncă porcii das Gute fällt meist denen zu, die es nicht zu schätzen wissen. - 2. fig. fam. von Menschen: (nettes) Früchtchen. Te cunosc ce poamă eşti (FEL.CIOC.132). Aşa poamă de cumnat, să te fe- 123 pocal rească D-zeu (BASS.VULT.27). Tache ieşea poamă rea, după zisa tuturor (ZAMF.LN.6). - 3. MOLD. (W e i n-) Trauben (Pl.). Poamă păsărească Traubenart mit ganz kleinen Beeren. Vgl. busuioc II, coroană 2. - 4. in Pflanzennamen: poama cîinelui W e g d o r n M., Hundsbeere F. (Rhamnus cathartica;PAMF. IND.249); poama momiţei Krähenbeere F. (Empetrum nigrum;BR.) poama vulpii Wolf s-, Einbeere F. (Paris quadrifolia;PANţU); poame de pămînt Kartoffeln Pl. (BR.) . - GR. Dim. TR. pomi~ţă, pomu'ţă (PP.MAR.NUNTA 777) , Pl. -ţe. Vgl. pomuşoa'ră. - ET. lat. pöma, Pl. von pomum. - SG. ALR I/I,K.37;SN I,K.152;IV,K.1138;ALRM SN I,K.152. poa'rä S.f. (1683 DOS.VS.) MOLD. TR. Opposition F., in best. Wendungen: 1. a se pune în poară cu cn. j dm. Widerstand leisten, Trotz bieten, sich widersetzen. Nu-i bine să te pui în poară cu domnitorul (UR.LEG.372). Ea-mi sare-n drum, că doa-ră-doară M-apuc să-i spui o vorbă-n poară (COŞB.124) langsam könnte ich beginnen, ihr mit einem Wort zu widersprechen. - 2. a pune poară sich anstrengen. Mult m-am silit ş-am pus poară să o fac aceasta (DOS.VS.Oct.23;81a). - ET. wahrsch. zu asl. preti ”contendere", vgl. nslov. bulg. opora, serb. podpor(a) "Stütze”, serb. odpor, upor ”Widersetzung, Widerstand” etc. poa'rcă Pl. poa'rce S.f. (um 1500 DOR) 1. S a u F., auch arom. megl.-rum., istrorum. - 2. Kinderspiel N., besteht im wesentlichen darin, daß einer der Spieler, der "Sauhirt” (porcarul), die ”Sau" (poarca), nämlich einen rundlichen Knochen od. einen Ball, "zur Bucheckerweide führt” (o duce la jir), indem er sie durch Schlagen mit einem Stab in eine Grube (jir) zu bringen sucht, woran ihn die ändern Spieler zu hindern suchen, indem sie mit ihren Stäben die "Sau" in die entgegengesetzte Richtung schleudern» 0 tuleam la poarcă, la arşice şi la zmeu (DEL.P.315). Te ştiu că nu eşti om bătrîn, că ne jucam acu cîţiva ani poarca amîndoi (BOGD.POV. 141). - 3. OLT. Spundloch N. (DT.). - ET. lat. pörca. - SG. ALR SN V,K.1302;ALRM SN II,K.496. poa'mă Pl. poa'me S.f. (1673 DOS.PS.V.) veralt. Anlauf, -drang M., Ungestüm N. Cu poamele apei, Domnul veseleşte Svînta sa ceta-te(VULG.: Fluminis impetus laetificat civitatem Dei) (DOS.PS.V.45,9;Ps 45,5). Păcătoşii i-am oprit de poar-ne (VULG:Dixi iniquis:Nolite inique agere) (DOS.PS. V.74/11;Ps 74,5). - ET. postverbal von *a porni. poa'rtă Pl. porţi S.f. (1470 DERS) 1. T o r N. închiză-se porţile şi zăvorască-se (BIBLIA 1688 Neh 7,3) soll man die Türen zuschlagen und verriegeln. Majoritatea a rămas ca viţelul la poarta nouă (UR.LEG.413) stand da wie die Kuh vor dem neuen Tor. Porţile de Fier das Eiserne Tor (Donauenge). MOLD, poarta verde Zuchthaus (das Gefängnis in Iaşi hatte ehem. ein grün angestrichenes Tor). - Dim. por- ti'ţă kleiner Eingang, Pforte. Am ieşit pe portiţă gata ca o păuniţă (I.-B.231). A-şi lăsa, păstra o portiţă (de scăpare) sich eine Hintertür offen halten, -2. LV. Regierung F., Hofstaat M. eines Paschas. Cînd vrea ca să trimită peşcheş la 2 vr-o Poartă mare turcească (EN.COGALN.,LET. 111,252). Trimisu-i-au (lui Iusuf Paşa) şi 2 pungi de bani ... 2 fără ce i-au dat şi pe la poarta lui (NEC.COSTIN,LET. 11,71). - 3. (Poarta (otomană), sublima Poartă die (osnranische), hohe P f o r t e. Cu nădejde că-şi vor tocmi trebile domniei de la Poarta împărăţiei (MUŞTE, LET2 111,89). - ET. lat. porta. - SG. ALR SN I,K.152j ALRM SN I,K.261. pobedi/ (+) Präs. -de"sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.88,24) LV. bisw. besiegen, überwinden. Gaie ... pobedi fără de număr multe limbi şi ţări (MOXA., HC 1,357). (Domnul Hristos) ca un D-zeu pobedi şi o- 2 borî vrăjmaşii săi (VARL.CAZ. 1,102 b) . - ET. asl. pobediti. pobrăzi", pobrozi* siehe probozi. poc! Interj. (1835 DRĂGH.R.74) ahmt den Schall eines Schlages, Schusses etc. nach: b u m m, paff! Zmeii ... cu un topor: poc! una în capul lemnului (ISP.LEG.^ 1,136). în "poiana cu bolovani" , ţuşt ! un iepure dintr-un lăstăriş, poc, poc, este al meu (UR.BUC.146) piff, paff. Poc, poc, poc -se auzi la uşă. "Intraţi", zise Leonardo (L.NGR.,CL 1,186) poch, poch, poch. - ET. onorretopoet. - SG. ALR SN V,K.1468. /\ pocaia'nie S.f. (16.Jh.CV^ 10a;Apg 20,21) LV. B u ß e F. Iară fără de voie de va ucide (călugărul, să facă) pocaianie 10 ai (PRAV.GOV.132) . Am dat lor pocaanie şi nu să pocăiră (MS.1691,GCR I, 289). - GR. meist nach ksl. Orthographie pocaanie geschrieben. - ET. ksl. pokajanie. poca'l Pl. -ca'le S.n. (1806 KLEIN) Trinkgefäß N.mit Fuß,Pokal M. Femeile ieşind la poartă cu cîte un bocal de vin ... cheamă băieţii şi le dau ... cîte un pahar de vin (SEZ.1,91). Vine cu o bacală într-o mînă, cu o sti-clă-n cealaltă (SLAVICI,CL V,8). Pocalele multe de-ţi plac, Te face om sărac (Z.IV,94). - GR. bocal, bocai, bacală; Pl. auch -ca'luri. - ET. it. boccale, dt. Pokal, auch mittelbar. pocăi 124 pocăi" Präs. -ie"sc (l6.Jh.CV2 40a;Apg 26,20) I. V.tr.: pc. j d. büßen lassen. Arză-te focul urît! Pe toate le-ai norocit, Pe mine m-ai pocăit (BIBIC.PP.202). Lasă-l, că nu se sfinţeşte el cu mine, jupîne, îl pocăiesc eu (CARAGIALE,CL XIII, 250) etwa: ich werde ihm schon einen Dämpfer aufset-zen. - II. a se pocăi Buße tun, seine Sünden bereuen, in sich gehen. Pocăiţi-văy că s-au apropiat împărăţia ceriurilor (BIBLIA 1688 Mt 3,2) tut Buße, denn das Hirrmelreich ist nahe herbeigekommen. - ET. ksl. pokajati sg. pocăi"nţă Pl. -i"nţe S.f. (um 1550,HC 11,456) Buße F. De ce treabă va fi (această carte) celor rătăciţi ce nu să vor putea îndirepta spre calea pocăinţei şi a direptăţii? (MS.1632,GCR 1,79). - ET. a se pocăi. pocăi"re S.f. (um 1560 BRATU,SCL XXV,153) Buße F. Ca diavolul pentru pocăire Şi el să să bage în mănăstire (BUDAI-DELEANU VIII/86). - ET. a se pocăi. pocăi~t (1563 CORESI PRAXIU 224) I. Adj. 1. reuig. -2. bekehrt. - II. S.m. Pl. pocăi'ţi LM. Büßer M. (Sektenmitglied). --Neg. nepocăit (s.d.). - ET. a se pocăi. - SG. ALR II/I,K.192. pocănea" S.f. (1898 DT.) MUNT. Säule F. des Sägerahmens in der Sägemühle. - ET. unbek. pocăni" siehe pocni. pocea"lă Pl. -ce"li S.f. (1870 COST.) Verunstaltung F. Domniţa, gîndindu-se bine la statornicia tînărului ... nu i-a mai luat seama la poceala trupului şi la sluţenia chipului (CARAGIALE SCH.N.287) die Mißgestalt. - ET. a poci. - SG. ALR II/I,K.127. pocerpea"lă (+) Pl. -pe"le S.f. (1561 CORESI TE^ l88;Jo 4,ll)Schöpfgefäß N. 27 de pecer-pele de lut (D0C.1588,HC 1,206). - GR. pecerpeală. - ET. ksl. pocrupalo. pocerpi" (+) Präs. -pe"sc V.tr. (1561 CORESI) schöpfen. Pocerpiţi acmu şi aduceţi nunilor (CORESI TE4 184b;Jo 2,8) schöpfet nun una bringet's dem Speisemeister. - ET. ksl. pocrupati. pochihe"ci Pl. -he"ciuri S.n. (189B DT.) MOLD. BUCOV. Spannholz N. am Brustbaum des Webstuhls. - ET. vgl. ukr. popyhaty "weiterschieben”, -hac "was man hin u. herschiebt". - SG. ALRM SN I, K.305;ALR SN II,K.478. pochi"lnic, pochi"vnic siehe popilnic. poci" Präs. -ce"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. verunstalten, entstellen, verhunzen. So bes. in Besprechungen gegen durch einen Schlaganfall, der im Volksglauben dem bösen Blick zugeschrieben wird, verursachte Entstellung: Potca l-au potcit Şi cu răhnele l-au răh- nity Cu dedeochi l-au deochiat (LUP.MB.44). - II. a se poci mißgestaltet, entstellt, häßlich werden. Grozav a slăbit."Şi s-a pocit" (LECCA CD.68) ist abscheulich häßlich geworden. - GR. potci. - ET. zu potcă. - SG. ALR II/I,K.123, 127;MN 2273,50. po"cie Pl. po"cii S.f. (1885 H.XVII,437) Bohnenstange F. - ET. unbek. - SG. ALR SN I,K.46. pocino"g Pl. -no"guri S.n. (1645 HERODOT 413) fam. 1.Anfang M. (den rran mit etw. macht): a face pocinog cuiva mit jdm. den Anfang machen. Ia poftim ae încalecă pe Balan, jupîneasă ... să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui (CREANGĂ,CL XIV,366;der Lehrer zur Schülerin) leg dich auf die Prügelbank, damit wir die neue Peitsche einweihen. Să-i fac eu pocinocu închisorii? (AL.OP.1,1547;der Sprecher soll als erster in das neue Gefängnis gesperrt werden) soll ich es einweihen? Dar bun pocinog a mai fost ş-aista, zicem noi (CREANGA,CL XV,5; die Neujahrslieder singenden Knaben hatten im ersten Hause, das sie besuchten, Flüche statt Geschenke erhalten) schöner Anfang, das. -2. böser Streich, den man jdm. spielt. îi fac eu pocinogul ich werde es ihm schon heimzahlen. Vezi să nu-mi uiţi prosopul şi vesta albă. Pantofii cu mărgele i-ai pus în geamantan? Să nu-mi faci vreun pocinog (BASS.VULT.48; der Mann zur Frau bei den Vorbereitungen zur gemeinsamen Reise) daß du mir nicht etwas anrichtest. - GR. -noc; Pl. auch pocinoa'ge. - ET. vgl. altruss. poci-noküy ukr. -nok < asl. -nükü "Anfang”. - SG. ALR SN V,K.1402. poci"re S.f. (l840 POEN.1,437) 1. Entstellung F. -2. Verunstaltung F. - ET. a poci. poci"t Adj. (1821 BELD.ET.6) 1. h ä ß 1 i c h, entstellt, verunstalt e t. Voi fi bătut rău ... şi nu voi ieşi decît cu dinţii rupţi, poate cu un ochi plesnit sau pocit pentru toată viaţa (GAZ.SÄT.XIV,467) verunstaltet. (Baba) îşi arătă colţii cei pociţi din gură (PANN FV. 1,54) die scheußlichen Zähne in ihrem Mund. Vorbi o limbă pocită (PANN PV.1 111,58). - 2. u n h e i 1~ 125 poclit verkündend. Cum unele zile de toamnă pocite şi urîte îţi înnegresc sufletul (NÄD.NUV.1,20). - Neg. nepocit. - ET. a poci. - SG. ALR II/I,K.Q1. pocită"nie Pl. -ta"nii S.f. (l680 D0S.PS.SLAV.-R.ll8, 85) 1. (von Menschen:) Mißgestalt F., Scheusal, Monstrum N., (von Dingen u. Vorgängen:) Scheußlichkeit, Abscheulichkeit F. Chipul domnesc şi mîndru al omului schimonosit de stricăciunea beţiei într-o pocitanie hîdă şi dezgustătoare (GAZ.SÄT.XIV,473). Diavolul de Mateiaş ... zugrăvind fel de fel de încovrigături şi de poci-tănii (IARNIK,CL XV, 146) scheußliche Figuren. (îrnpă- 2 răteasa) spuse împăratului pocitania de vis (ISP.LEG. 133) den gräßlichen Traum. -2. LV. Anekdote F. -3. Unken N. (Hameleonul) alergă şi toată pocitaniia cea ascunsă de-a fir-a-păr le povesti (CANT. IST.186) die ganze unglückselige Geschichte. - ET. a poci. pocito"r (um 1670 ANON.CAR.) I. Adj. verunstaltend. - II. S.m. im \/„l ,knn „ U ” ~ ^ O ‘ ~ JL _l,- M---1__ . UUilSüglQUÜCill. LJ t_l C3 ö i. UC5J.C3 L, , Util I Iti I I UI 11! I I Vfcii— unstaltet. Ciumaşi, pocitori cu pocitoraşi, moroi cu moroaie, Strigoi cu strigoaie (TEOD.PP.386;Aufzählung von Krankheitsgeistern). - GR. Dim. pocitora~ş, Augm. pocitoro'i, f. pocitoroa "ie. - ET. a poci. pocitură Pl. -tu“ri S.f. (1825 B.) 1. Verunstaltung, Entstellung F. Să piară pocitura din pocit: pînă într-o clipă să fie lecuit (TEOD.PP.386;Besprechung) gegen den bösen Blick. Dar ce ai păţit, bărbate? Ochiul cine ţi l-a scos? Vite pocitură, frate! Ţi-ai sluţit ochiul frumos! (PANN PV.M.II,95). - 2. In den Besprechungen erscheint das dämonische Wesen, das nach dem Volksglauben Verunstaltung hervorruft, als pocitură, pocito-roaie, pocitoroî: A ieşit ... Samca cu samcoaia, Răul copiilor cu răutăoaia, Pocitura cu pocituroaia (LUP. MB.18). 0 întîlnit-o pocitura cu pociturioul, rana cu rănoiul, diochioaia cu diochioiul (MAR.ÎNM. 13). -3. Mißgestalt F., Scheusal, Monstru m N. Mirîndu-se de această pocitură de om ce nu a mai văzut (CL XVII,163;vom Gnomenkönig Statu-pal-mă-barbă-cot) . Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască (EMIN.O.I,150;von einem mißgestalteten Demagogen) . - ET. a poci. - SG. ALR II/I,K.123. poeiu"mb Pl. -ciu"mbi S.m. (um 1670 ANON.CAR.) MOLD. TR. BAN. (kurzer) Pfahl, Pflock. r Iapa lui Ciprian era legată mai de multişor de un po-ciumb (CAT.POV.1,38). Toader, desprinzînd gînjul din pociumb ... înfige şi el lopata^n valuri (VLAH.RP. 240). - GR. TR. auch -mp. - Dim. -ciumpu'ţ, -ciurnpa "ş (B.). - ET. wahrsch. verw. mit ciump. - SG. ALRM II/I, K.299jALR SN I,K.53. pociumpo's Adj. (1885 I.-B.) ugs. klobig, klotzig. Bradu mi-e pocium-pos, Nu-i ca badiu subţirel (I.-B.29). - ET. pociumb. pocîltea"lă Pl. -te"li S.f. (1884 JIP.R.) MUNT. Entkräftung, Abzehrung F. Pocîlteala, adică puţinimea sîngelui şi puterilor provenite din traiu prost şi din lipsa de hrană îndestulată (JIP.R.159). - ET. a pocîlti. pocîlti" Präs. -te"sc (1868 BARC.) MUNT. veralt. I. V.intr. entkräftet werde n. - II. a se pocîlti auszehren. - GR. coc-. - ET. unbek. pocîlti"re Pl. -ti"ri S.f. (1840 POEN.1,654) veralt. Entkräftung, Auszehrung F. Dehăinarea ghitilor, pocîltirea păsărilor (JIP. OP.124). -GR. coc-. - ET. a pocîlti. pocîlti"t Adj. (1728 RADU POP.,CM 1,480) veralt. entkräftet, ausgezehrt. Sintern rupţi de osteneală şi pocîltiţi de foame (ISP„BSGo 25). - ET. a pocîlti. pocînze"u Pl. -ze"i S.m. (1868 BARC.) MUNT. OLT. Ehrenbegleiter M. der Braut, Brautführer M. Părinţii fetei trimit către tineri daruri cu ... pocănzei (SEV.NUNTA 336). Spune la cei pocănzei Să vie, vadă şi ei (PP.MUNT.CL XIV,308;Totenklage über ein Mädchen). -GR. povîn- (PC.); Pl. auch pochinze~ri (PP.OLT.,PÄSC. LP.207). - ET. viell. zu asl. pokazati "zeigen" // vgl» üigr, CLTTQxpLOLQpiQg "Bote" (CIORANESCU 6554) pocla'dă Pl. -cla~de, -clä"zi S.f. (um l660 STAICU 207) langhaarige Wolldecke, dient den Bauern als Unterlage unter dem Sattel u. als Matratze oder Strohsack. Au şaua ori zaua ori dalbe plocate ... ori trup-şorul meu ţi se pare greu? (TEOD.PP.496;zum Roß). 0 ladă ... pe care era aşternut un prea frumos plocat lăţos de Braşov (TEL.SCH.54). - GR. plocadă; S.n. plocat, -cad, poclad (POL.), plotad (FR.-C.MOŢII 104), poglad (KLEIN). - ET. asl. pokladü "was untergelegt wird. poclă"u Pl. -clă"ie S.n. (1885 H.X,107) Fischfanggerät N., an zwei Stangen befestigter Sack (ANT.IHT.131). - GR. plocäu. - ET. unbek. pocli"t Pl. -cli"turi S.n. (1868 BARC.) MOLD. (Wagen-) Verdeck, Dach N. în fundul poclitului (trăsurii), rezemaţi unul de altul poclon 126 (BOGD.VECHI 141) . Un podit de rogojini oprea şi soarele şi ploaia de a răzbate în căruţa lui Moş Niehi-for (CREANGĂ,CL X,374). - ET. wahrsch. asl. pokrytü, Part. von pokryti "bedecken”. poclo"n siehe plocon. po"cnet Pl. po"cnete S.n. (1795 HI XX,62) Knall, Klatsch fi. A cailor rînohezare, poonetul oel de săneţi (C.NGR.OP.I,73). Pocnete de bici Peitschengeknall. - GR. pocnit, porrmet. - ET. a pocni. pocni" Präs. -ne"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. 1. knallend, klatschend schlagen. Turcul ... sta gata să-mi deie o lovitură, dar ... îi luai apa de la moară, pocnindu-l cu stratul puştii (GANE,CL XI,373) indem ich ihm ... einen wuchtigen Schlag versetzte. -2. kna 1 len, klatschen, schnalzen lassen. Cine a văzut-o şi nu şi-a pocnit buzele în gînd sărutînd cuvîntul? (ZAMF. NUV.63) und wer hat nicht in Rerianknn .., gRRnhmatzt? - 3. knallend etc. ertönen lassen. (Sfintui Ilie) pognea din pleasna biciului său tunete şi trăsnete (FR.-C.MOTII 68). - II. V.intr. 1. k n a 1-len, klatschen, schnalzen. Pocnind din bici pe lîngă boi ... el a trecut Cu plugul pe la noi (COŞB.74). Fă pleasnă de mătasă Şi pocneşte-n boi tus-şasă (I.-B.83) . - 2. hämmern, lladaragul (morii) toată ziua pocănea în teică (SAD.CR.158). - GR. pogniy porrmi, pocăni. - ET. poc, vgl. nslov. pokniti, serb. puknuti, bulg. puknuvam, russ. puknutj; - SG. ALR SN V,K.1466. pocni"re Pl. -ni"ri S.f. (1703 GCD) selten Knallen, Klatschen N. - ET. a pocni. pocni"t (1805 CRIŞAN 226) I. Adj. 1. geschlagen. - Substantiv, euphem. für Teufel M. -2. TR. gesprungen, geplatzt. - II. S.n. Knall M., Knallen N. - ET. a pocni. pocnito"r (um 1670 ANON.CAR.) I. Adj. knallend, klatschend. -II. S.f. pocnitoa're 1. Peitschenschmitze F. - 2. Knallkörper M. - 3. DOBR. Spritz-gurke F. (Ecballium elaterium). - GR. pognitor, pocănitoare, pomnitoare. - ET. a pocni. - SG. ALR SN V,K.1305. pocnitu"rä Pl. -tu"ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Knall, Klatsch fl. - ET. a pocni. poco "miţă siehe păcomiţă. poco "st S. (um 1790 DLR) veralt. Firnis M. - ET. poln. pokost. pocosti" Präs. -te'sc V.tr. (um 1790 DLR) veralt. 1.firnissen-, -2. vergolden. Vgl. păcosteală. - ET. pocost. pocosti"t Adj. (1889 SEV.NUNTA) veralt. 1. gefirnißt. -2.vergoldet. Linguriţe pocostite (MAR.NUNTA 500;655). Linguri po-costite (SEV.NUNTA 395). - 3. ouă pocostite (SCRIBAN) bemalte Ostereier. - ET. a pocosti. pocri"ş Pl. -cri"şe S.n. (1630 BGL) MOLD. BUCOV. (gewölbter) Deckel M., Stürze F. für Kochtöpfe etc. Se umple oala cu apă neîncepute2, iar pe deasupra ei se pune un pocriş (capac) nou (ŞEZ.IV,183). Fetele ... iau patru străchi- nuţe____ şi le acoper cu pocrişe (SEV.NUNTA 8) . - GR. Pl. auch -cri'şuri. - TOPON. Pîrîul Pocrişului (1630 BGL). - ET. zu asl. pokryti "bedecken”, vgl. ukr. po-kriska "Deckel”. - SG. ALR SN II,K.304jIV,K.1045. pocro"v Pl. -croa"ve S.n. (1570 CORESI LIT.7b) 1. LV. zum Zudecken dienendes Tuch, Decke F. Niscare lucrure sfinte, vas au sfită, pocroave sfinţite (INDR.441). Cinstita sărbătoare a pocrovului tău (DOS.VS.Oct.1,40 a;zur Jungfrau Maria) das Fest deines Brusttuches. - Noch jetzt TR. procov vom Brautschleier (H.2402;MAR.NUNTA 248). - 2. K e 1 i m M. - GR. procov. - ET. ksl. pokrovü. - SG. ALR II/I,K. 207jALRM I/II,K.415;SN I,K.320. pocrovă"ţ Pio -ve"ţe S.n, (1588 DIR) 1. eines der beiden Tücher, mit denen Kelch ü. Patene einzeln bedeckt werden: Kelch-, Patene n-t u c h N. (Popa) apucă cu amîndoao mîinile şi cu pocroveţul sfîntul potir şi să cuminecă de trei ori (LIT.1702 84a). -2. Pferdedecke F., Sattelpolster N. -3. Leichentuch N. - GR. procovăţ, -veţs pocroveţ. - ET. ksl. pokrovicî'. pocrovi"ţă Pl. -vi"ţe S.f. (um 1700 LEX.MARS.) grobe (Schia f-, Pferd e-, W o 1 1-) Decke F., Ko tzen M. Bidivii arăpeşti ... cu procoviţe sau ţoluri de mătase (ALEXANDRIA 68). - GR. pro'coviţă, procovi'ţă, pocro ~viţă, pro (s)co'viţă (CIH.). - ET. zu pocrov. - SG. ALR II/I,K.287. pod Pl. po"duri S.n. (1352 DRHC X3109) 1. Brücke F. Podul de peste Dunăre die Donaubrücke. Grecii ... cum se zice cuvîntul, pod de ar- gint, pentru ca mai pre lesne în corăbii să saie, le 127 podbal aşternea (CANT.,Z.VI,264) bauten ihnen güldene Brük-ken. Inginer de poduri şi şosele Straßenbauingenieur. Vgl. mereu I. A. cere la pod, la capra podului betteln. El, dacă-i copilul mieu, sîngele mieu, cum l-aş trimite la pod (NAD.NUV. 1,92) wie seilte ich ihn betteln gehen lassen? - SYN. pod Brücke größeren Umfangs, podeţ> podişcă kurze Brücke über einen Bach, Graben etc., beides auch für Fahrzeuge; punte Steg für Fußgänger. -GR. Dim. podişo'r, Pl. -şoa're-, podure'l, Pl. -re~le> podule~t» podu't» Pl- ~iö. Vgl. auch podeţ» podişcă, podişor. - 2. bei Begräbnissen werden an den Stationen (stîlpi), an denen Halt gemacht wird, Leinwandstücke, poduri genannt, auf den Boden gebreitet. Sie sollten nach dem Volksglauben dem Toten als Brücken über die Flüsse dienen, die er auf dem Weg ins Jenseits zu überschreiten hat. - 3. pod (umblător, plutitor) Fähre F. Trecem de partea ceialal-tă a Oltului pe un pod plutitor (VLAH.RP.137). - 4. ehem. Straßenpflaster N. aus Bohlen, wie es noch im 19. Jh. hergestellt zu werden pflegte. Cu banii aceştia plătea podelele şi făcea poduri pe toate uliţele (EN.COGALN.,LET.2 111,251). In uliţele toate şi podul arde cu foc (BELD.ET.120;SchiIde-rung einer Feuersbrunst). Daher: - 5. veralt. gepflasterte Straße. Pe jos iar cum o să meargă Cu hai- ■\ na podul să şteargă? (PANN PV. 11,155). în loc să te sileşti a ieşi la obraze, îrribli haimana pe poduri cu derbedeii (FIL.CIOC.56). Treci la pod în fată şi aş-teaptă-le (CARAGIALE,CL XIX, 129) . Vgl. a bate 1.12. In alten Straßennamen, z.B. Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) in Bukarest. - 6. (hölzerne Z i m m e r-) Decke F. Jetzt fast nur noch in Redensarten: Cînd ai şti cît de mult te adorează acel suflet ... ai sări în pod (AL.OP.I,1128) würdest du vor Freude an die Decke springen. Directorul ... uitîndu-se ca div, pod spre funcţionarul său (DELiSB128) von oben herab. Cum o să-şi răsucească mustaţa grozav printre tineret; o să calce din pod (DEL.S.38) er wird stolz einhurschreiten. Parcă a căzut din pod (Z.III,306) er ist wie aus allen Wolken gefallen. Casa i-e în trei pereţi şi eu uşa prin pod er lebt in jämmerlichen Verhältnissen. Vgl. moaşă 2. Zum Teil viell. zu 7 zu stellen. - 7. Raum unter dem Dach: (Dach-) Boden M. Mă urc, sui în pod ich steige auf den Boden. (La tine în casă) Puteare-aş să umblu ... prin pod fără lumină, Nu m-oi lovi de slănină (I.-B.461; Verspottung eines armen Bauern). Vgl. curechi 1, ladă 1. - 8. veralt. Stockwerk N. Cädzu ... dinr-al treile podu giosu (CV^ 8b;Apg 20,9) fiel hinunter vom dritten Stockwerk. - 9. podul mîinii Handrücken M.; podul palmei Handfläche F. Unul tine mînile cu podul palmei în sus ... celalalt tine mînile cu dosul palmei în sus (ISP.JUC. 32) . Cu capul rezemat de podul palmei (DEMETR.NUV.83) den Kopf in die Hand gestützt. - ET. asl. podu.. - SG. ALR II/I,K.50,237,238;MN 2181,31;2712,89;SN I,K.134, 152,155;SN II,K.343;SN III,K.838;SN IV,K.1234;ALRM SN I,K.225,241. poda'grä Pl. -da-gre S.f. (um l640 URECHE ,LET.^ I5 144) Podagra N., Gicht F. Om boleac ... şi de mîni şi de picioare, care boală podagra şi he~ ragra se zice (MIR.COSTIN,LET.^ 1,259) . - GR. -da - grie (CAL.1733,GCR 11,26), -da'lghie (NEC.COSTIN, 1 2 LET. I,App.20), als Pluraletantum -da grii (MHRG. 2 44a), -da'lghii (MÄRG. 149a). - ET. ngr. rcoöaypa, ttoöoAy Ca; Buchwort. poda'gric Adj. (um 1780 M.DOPT.II,105a) veralt. gichtig, Gicht-. Radul XI era poda-gric cu leptica au mers la Zbaravie (ŞINCAI HR. III, 20). - GR. podagrice "sc. - ET. gr./lat. podagricus. podagro's Adj . (um 1730 MUSTE) gichtig. 0 arătare de grec anume Spandoni, 2 un om urît podăgrios (MUSTE,LET. 111,42). - GR. (+) podăgrios. - ET. podagră. poda'n Pl. -da"ni S.m. (I6l4 DIRA XVII/3,l60) MOLD. LV. Untertan M., spez. Fronbauer, Leibeigener M. Ştefan Vodă ... au intrat (în Ţara leşască) de i-au ars tîrgurile şi i-au 1 lovit podanii (URECHE,LET. 1,141) . Ţara Moldovei nu pot să o dea (turcii) să fie deşilor) podană, că es- 2 te volnică ... nu este luată cu sabia (NECULCE,LET. 11,262). Carele din boieri ... nu va veni la oaste asupra păgînilor, ş-a pierde şi moşiile şi va fi şi podan (NEC.COSTIN LET.^ 11,101). Ţi-om da toate cîte avem ... şi ti~om fi podani (SBIERA POV.222) . - GR. Vok. -nule (AL.OP.1,1674). - ET. pol. poddany. poda-r Pl= -da "Vi S^rru (1566 DERS) 1. ehem. Brückenzolleinnehmer M. -2. Fährmann M. Măi române, Măi podar, Trage podişcă de car, Să mă treci la cela mal (AL.PP.159). - 3. MOLD. veralt. Straßenkehrer M. Te-ai fi minunat cu ce răbdare un podariu roşcovan ... căra cu hîrletul dintr-o movilă de gunoi (NÄD.NUV. 1,83). - 4. ehem. Sappeur, Pionier M. Podari pedeştri cu topoarele pe umeri (FIL.CIOC.344). - S.f. podărea'să, Pl. -re "se-, podari “ţă, Pl. -ri'te Frau des podar. - ET. pod. podări"t S.n. (l8l3 POTRA 1,680) Brückengeld N. - ET. podar. podba'l S.m. (um 1700 LR XXX,l4) 1.Huflattich M. (Tussilago farfara). Nu mă da, maică, pe deal, Că se face grîul rar Şi iarba numai podbeal (I.-B.273). - 2. de apă Frosch- podcomor 128 1 ö f f e 1 M. (Alisma plantagojFUSS) . - 3. MUNT. de munte Wohlverleih M. (Amica montana) . -GR. podbeal, podbel, podbăl, polbal, polbag, porbal, ;potmal, potval. - ET. bulg. podbel, vgl. serb. pod-Hei, poln. -Hal. - SG. ALR SN III,K.651. podcomo"r ( + )(x) S.m. (um 1640 URECHE, LET. ^ 1,140) polnischer Kammerherr. Gnevoş Daleveci, poa'- 2 comori a Cracăului (NEC.COSTIN,LET. 1,382). Ficiorul lui Zbignev, a podcomorului Cracăului (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,395). - ET. poln. podkomorzy. poddia"con (+) S.m. (l640 PRAV.GOV.) LV. Subdiakon M. (U^.subdiacon, vgl. diacon). De va blăstema diaconul pre preotul sau poddiaconul sau ceteţul (PRAV.GOV.114). - ET. ksl. podüdijakonü. podea" Pl. -de"le S.f. (1648 NT Lk 5,19) 1. Fußboden H.,Diele F. Şi podeaua (podului) rădica Şi sub pod îl arunca (trupul grecului) (AL.PP.138). Mîna-n coamă că-i punea Şi-n podele-l az-vîrlea (AL.PP. 79). - 2. veralt. (Z immer-) De k-k e F - Spaţiul cuprins între pod.eală şi accpcriş (MZV” N0L.IG.TÄR.34). Pentru ce ... Ghiţă ... ridică ochii visători spre podele? (I.NGR.,CL IV,343). - 3. HOLD. TR. einzelnes Brett eines Fußbodens, Bohle, Diele F. Fata ... să duse pînă la podul de aramă şi păşind pe-o podea, pe două şi pînă la nouă, iată că i să arătă o babă (RETEG.P0V.III,12). - 4. veralt. Beschlagen N. einer waagerechten'Fläche mit Brettern, Dielung F. - GR. podea'lä. - ET. aus podele, Pl. von podeală, neu erschlossener Sg.; podeală < a podi. - SG. ALR II/I,K. 237, podea"g Pl. -dea"guri S.n. (1906 UR.BUC.) 1. kleine Brücke. -2. veralt. horizontale Stelle auf einem Abhang: Absatz M. într-o vîlcea lăturalnică, pe un podeag ("palier") (UR.BUC. 245). Zăresc la vreo 20 de metri în sus un podeag ("plateau") mititeluţ (UR.BUC.247). - ET. pod. podea"lă siehe podea. podere"i Pl. -re"ie S.n. (1755 STEFANELLI 57) BUCGV. TR. kleine Hochebene, Plateau N. - GR. podere"u. - ET. pod. - SG. ALR SN III,K.815. pode"ţ Pl. -de"ţe S.n. (1662 BALAN D.P.III,3) kurze, kleine Brücke (vgl. pod 1). Pre părăul 2 Hintei (era) numai un podeţ (MIR.COSTIN,LET. 1,335). Părăsind partea nemţească, trăsura sa trecu peste un mic podeţ care unea amîndouă ţările (I.NGR.,CL VII, 41) . - GR. -de'ci (RC.) . - ET. pod. podghia"z siehe poghiaz. podgorea"n (1868 BARC.) I. Adj. 1. a m Fuße der Berge gelegen. Expunerea caselor ţărăneşti în satele potgorene şi cîmpene este cu uşile şi ferestrele spre miazăzi (MANOL.IG.ŢAR.11). - 2. W e i n-. - II. S.m., Pl. -re ~ni Weinbauer, Winzer M. Orăşanu bea ghinu p-alese şi tu, în veci lucrător la ghiili podgorenilor, să n-ai un butoiaş acasă pentru sufletu tău? (JIP.OP.52;zum Bauern). S.f, podgoreancă, Pl. -re”n-ce. - GR. pot-. - ET. podgorie. podgori"ci siehe podgorie 2. podgo"rie Pl. -go"rii S.f. (1464 DERS) 1. veralt. Gegend F.am Fuße eines Berges. (Maria) duse-se supt podgorie, de d-zeies-cul duh îndemnată (CORESI EV.1580,CCR 42). Să ne aştepţi la podgorie, că vom ieşi la voi cu război (ALEXANDRIA 134). - 2. Gegend, wo Wein in zahlreichen Weinbergen (vii) angebaut wird: Weinhügel M., -p G ß n H.. -landschaft F. Părintele Ga™ vrii are două viişoare într-o podgorie (I.NGR.,CL III, 42). Moldova produce vin de calitate bună. Podgoriile (”les vignobles”) Odobeştilor, a Cotnarului şi Huşilor sînt faimoase (SUTU NOT.20) . - GR. podgori'ci (PP.BUR. CAL.72;im Reim). - ET. ksl. podügorije. podho"miţă Pl. -ho"rniţe S.f. (1885 H.VIII^ 78) MOLD. BUCOV. MARAM. unteres horizontales Holz am Joch: Unterholz N. - GR. poh-. Dim. pohodnicioa 'rä (DT.) , pohornicioa'rä, Pl. -oa're. - ET. ukr. *podhor-lica (SCRIBAN). - SG. ALR SN II,K.335. podi" Präs. -de"sc V.tr. (1645 HERODOT 372) mit einem Bretterboden verse-hen, dielen, veralt. pflastern (vgl. pod 4). Fiind mai scundă chilia decît sine şi nice cu seînduri podită (DOS.VS.Fevr.22,73b). - ET. slav. (serb.nslov.etc.) podiţi. podidi" Präs. -de"sc (um 1705 C0RBEA PS.77b) I. V.tr. e. mă podideşte etw. übermannt, -kommt mich. Somnul îl podidise (pe neamţ) (OD.PS.227). Pustnicul ... cînd se gîndi că n-are cu ce să-l hrănească (pe prunc), îl podidi un plîns 1 de nu se mai putea sfîrşi (ISP.LEG» 1,15) . îl podidiră lacrimile er brach in Tränen aus. Apoi l-a podidit sîngele pe nas şi pe gură ş-a murit (CARAGIALE T.I,49) stürzte, brach ihm hervor. - II. V.intr. hervorstürzen, -b rechen. A început ... a~i podidi sîngele pe gură şi pe nas (PISC.0.67) „ - ET«, wahrsch. slav. podüdati "unterwerfen” (vgl.serb. paddati se, bulg. poddavam se) j zur Form vgl. a prididi < asl. predaţi„ 129 podoabă podina "r Pl. -na"re S.n. (um 1900 TIKTIN) MOLD. BAN. kurze Heugabel zum Aufbau des Schobergrundes. - GR. Dim. -năra "ş, Pl. -nava "şe. -ET. podinä. po"dină Pl. po"dini S.f. (15&1 CORESI) 1. MUNT. TR. a) Bohle F., Brett N. eines Fußbodens etc. (Leneşul) umblă drumurile-n rînd, Po-dinile nimărînd (PANN PV. 1,106) die Bohlen des Straßenpflasters. dein lăuntrul podinelor lăsară el ou pa- 4 tul în mijloc naintea lui Isus (CORESI TE 123b;Lk 5,19) ließen ihn durch die Bretter der Decke hernieder mit dem Bett mitten unter sie vor Jesus. - b) Sg. u.Pl. a) (brettemer) Fußboden. Covorul ce l-au fost tins pre toată podina geamiei (BARAC HAL.VI,140). Nişte palaturi mari, cu ... podinile acoperite ... cu stofă de la Mecca (BARAC HAL.VI,58) . - 3) (bretteme Zimmer-) Decke. N-adăsta să-tipice răspunsuri ... nici dîn cer, nici dîn podina casei (JIP.OP.34)o (Apa) sărea în sus ... de ajungea mai la podinile de sus (BAFAC HAL.III,59). - 2. MOLD. Grund M., unterer Teil eines Heuschobers (stog de fîn), Rapshaufens (căpiţă de răpită)s im Ggs. zu tulpină u. vîrf (s.d.). Mijlocul căpitii totdeauna este mai nalt decît marginile ei atît în tulpină cît şi în podină (ION.CAL.121). - GR. LV. Pl. podine. - ET„ vgl. serb. podina, von slav. podü "Boden". - SG. ALR II/I,K.237;SN I,K.134,135,136,167jIV,K.1234. podi"ri (+) S.P1. (1683DQS.) selten priesterliche Gewänder (Pl.). Popi ... îmbrăcaţi în podiri (DOS.VS.Sept. 8; 12a) . - ET. ngr. noSi^prie. podi"ş Pl. -di"şuri S.n. (1659 BOGA D.D.B.11,17) 1. Plateau N., Hochebene, T erras- s e F. Sat mare, aşezat în curmătura munţilor pe unul din ce le mai înalte podişuri din marginea tării (VLAH. RP.173). Antioh Vodă cu toată oastea sa ... au mers la Tighinea şi din sus de Tighinea pe podiş (NEC.COS- 2 TTN,LET. 11,53) . în locul unde brîul se lărgea, fă-cîndu-se podiş destul de întins ca să pască pe el cî-teva oi (UR.BUC.228). - 2. kleine, kurze Brücke. - ET. pod. podi"şcă Pl. -di"şti S.f. (1826 DOC.EC.366) 1. kleine, kurze Brücke. Bacă de-a curmezişul uliţei curge vreun pîrîu, se pune peste el punte, se aşază o podişcă ori se clădeşte un pod (OD.-SL.18). - 2. Fähre F. Trage podişcă de car, Să mă treci la cela mal (AL.PP.159).-3. Plattform F. - GR. Pl. auch -di'şte. - ET. pod. - SG. ALR SN III,K.815. podişo"r Pl. ~şoa"re S.n. (1521 DERS) 1. kleine B r ü c k e. - 2. TR. MARAM. Teller- bord M., -schränkchen N. - ET. pod. -SG. ALR II/I,K.273jMN 3891,136. podi"t (1703 GCD) I. Adj. ged ie lt. -II. S.n. Die len N. - ET. a podi. poditu"ră Pl. -tu"ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. 1. Fußboden M., Diele F. - 2. Pflaster N. - ET. a podi. podii"nc siehe oblinc. podme"t Pl. podme"turi S.n. (um 1560 CORESI PRAV.4b3TRS XVIj222) 1.Quaste, Franse F. - 2. MUNT. TR. Köder M., Lockspeise F. - GR. pot-. PP. LV. auch podme'te (CORESI). - ET. wahrsch. asl. podümetü. podmo"! Pl. -moa"le S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 45) TR. I.Terasse F. aus Lehm um das Bauernhaus. Mîndra ... Şede pe polmod şi coasă (I.-B.339). Să nu te culci pe pomnol (PP.MAR.NUNTA 415) . - 2. 0 f e n-b a n k F. Pătru ... îşi puse pălăria pe vîrful cuptorului şi se aşeză pe pomnol (SLAV.,CL VI,102). - GRC pomno'l, polmo'd, -mo~n. - ET. vgl. bulg. nslov, tschech. podmol "vom Fluß unterwaschene Stelle” u. potmol. - SG. ALR II/I,K.235. podno"jie Pl. -no“jii S.f. (16.Jh.PS.SCH.98,5) 1. LV. (Fuß-)Schemel M. închinaţi-vă supt podnojiia picioare lor lui (CORESI PS.^ 190b;Ps 98,5) betet an zu seinem Fußschemel. Pînă voiu pune dracii tăi podnojie picioarelor tale (CORESI PS.^ 220a;Ps 109,1) . Pentru-aceia şedz gios pre podnojie (DOS.VS. Noe.24;167b). - 2. kleine runde Matte als Unterlage Für die Füße in der Kirche, als Türvorleger. -GR. potnoj, podnojä, potnoja (SAGH.VOC.64). - ET. ksl. podünozije. podno"şcă siehe padnoşcă. podoa"bă Pl. -doa"be S.f. (l6.Jh.PS.SCH.105,20) 1. LV. Gleichheit, Ähnlichkeit F. Si alte în podoaba acelora (ksl»ina podobna takova) A multe făcea (CORESI TE 83a;Mk 7,8) anderes dergleichen. Şi schimbară slava lui în podoabă de viţel (ksl .0 podobie teZ-ea,LUTHER: in ein Gleichnis eines Ochsen) ce mănîncă iarbă (CORESI PS.^ 208a;Ps 105, 20). Podoabă este împărăţia ceriului (ksl.podobno eşti caristvie nebesînoe) grăunţului de muştariu (CORESI TE4 28a;Mt 13,31) das Himmelreich ist gleich. - 2. LV. podoabă vreme geeignete, passende Zeit. Socotea cum el în podoabă vreme (ksl. 4 vu udobno vremg) să-l vin să (CORESI TE 101b;Mk 14, 11). -3. Zierde F., Schmuck M. Fetele podobi 130 lui Israil, pre Saul plîngeţi ... pre cela ce aducea podoaba de aur preste îmbrăcăminte le voastre (BIBLIA 1688,2 Sin 1,24) ihr Töchter Israels, weinet über Saul ... der euch schmückte mit goldenen Kleinoden an euren Kleidern. Podoaba la tineri e înţelepciunea (BIBLIA 1688 Spr 20,29). Aici sîntem în mijlocul judeţului Vîlcea, podoaba mîndrei Oltenii (VLAH.RP.118). Cum se prăpădi, podoabă de om! (VLAH.IC.55) so ein prächtiger Menschi Uite-o cum stă podoabă pe dealuri hrana noastră, din belşug (VLAH.RP.79;von den Maisfel-dern) wie prächtig. - 4. euphem. für Hau t-, u. G e-schlechts krankheiten. Multe boale se moştenesc de la părinţi la fii şi mai ales ... cele ce numeşte poporul "podoabe" (CL 111,242). - 5. euphem. für Ungeziefer N. an Menschen. Dacă e nespălat (cînd aude cucul întîiaşi dată cîntind), şi preste an nu va fi spălat, ci va fi încărcat de cîte podoabe de toate (MAR.ORN.1,18). - ET. ksl. po-doba "decor”, das von COR., wie schon z.T. ksl., im Sinne von podobije "similitudo", podobinü "similis, conveniens” gebraucht wird. Zu 3 vgl. bes. lat. decus u. decor u. deren Ableitungen. podobi etc. siehe împodobi etc. podobi/2 (+) Präs. mă -be-sc V.refl. (l6.Jh.PS.SCH. 142,7) 1. gleich werden, sein, gleichen. Podobi-mă-voiu celora ce deşting în groapă (CORESI PS.5 272 a;Ps 142,7) daß ich nicht gleich werde denen, die in die Grube fahren. Doarme, cine podo-beaşte-se ţie? (CORESI PS.5 l59b;Ps 82,1). - 2. uni-pers. sich ziemen, gebühren. Ilie 4 podobeşte-se (ksl.podobaetü) a veni ainte (CORESI TE 36b,Mt 17,10) zuvor müsse Elia kommen. Podobescu-se 4 (ksl.podobaetü) amu toate acestea să fie (CORESI TE 52a;Mt 24,6) denn das muß so geschehen. - ET. ksl. podobiti, -bati. podo'bie Pl. podo'bii S.f. (l6.Jh.PS.SCH.143,12) 1. LV. Gleichheit, Ähnlichkeit F. Fiele lor ... prea înfrumse ţaţe, ca podobiia beseare-ciei (ksl.jako podobie hrama) (CORESI PS. 274 b;Ps 143,12)gleichwie der Tempel. -2. Mustergesang M. nach dessen Melodie andere liturgische Stücke gesungen werden. (Spre a putea să fii dascăl, trebuie) să cunoşti cele opt glasuri şi podobiile (SLAV. ,CL XIV,98) . - GR. in Bdtg. 2 auch -dobi'e. -ET. ksl. podobije. podobitu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.VS.Oct.8; 52a) Zierde F., Schmuck M. - ET. a podobi1. podo'bnic (+) Adj. (16.Jh.PS.SCH.49,21) gleich, ähnlich. Podobnic iaste omului ce-şi zideşte casa lui la pămîntu fără de temei (CORESI TE 128a;Lk 6,49) der ist gleich einem Menschen, der ein Haus baute auf die Erde ohne Grund. Cugetaş fără-leage că voiu fi ţie podobnic (CORESI PS5 93b;Ps 49,22) da meinst du, ich werde sein gleich wie du. - ET. ksl. podobinü. podoro'jnä (+) Pl. -ro-jne S.f. (1789 SCL 9,239) Postfahrschein M. Acolo mi s-a dat ... un surugiu cu şase cai în loc de opt sorişi în po-dorojnă (GHICA,CL XV, 340). - ET. russ. podoroznaja. podpolco"vnic (+) (x) Pl. -co'vnici (um 1710 NEC. COSTIN,LET.1 11,74) (russischer) Oberstleutnant. Trimis de un podpolcovnic Nazarie Carazin (MS.1782,GCR 11,126). “GR. polp- (I.VĂCAR.,TEZ.II, 279). - ET. russ. podpolkovnik. podporu“şnic (+) (x) Pl. -ru'şniei S.m. (um 1710 NEC.COSTIN)EET.1 11,74) (U n t e r-)L e u t n a n t M. - ET. poln. podporucznik. podpri* ( + ) Präs. -preise V.tr. (1673 DOS.) zum Stehen bringen. Cînd au potprit marea ca-ntr-un foaie, De i-au trecut preste-arină moale (DOS.PS.V.77,41;MS.ipodprit) . - GR. potpri. ~ ET. asl. podüpreti. podru'm Pl. -dru'muri S.n. (l8l8 BUDAI-DEL.) TR. BAN. Keller M.- GR. -drom (B.). - ET. serb. podrum. podsca'rb ( + ) pi. -sca'rbi S.m. (um 1640 URECHE,LET. 200) polnischer Adelstitel.- ET. poln. podskarbi. poetule -ţ * -rel siehe pod . podu'şcă Pl. -du"şti S.f. (l6l2 DIRA XVII/3,106) veralt. 1. unterirdischer Gang.-2.Rinne F. - ET. pod. podu“ţ siehe pod. podva'dă Pl. -ve^zi S.f. (1592 DERS) 1. Spannfuhre F. Să ducă şi cîte o pod-voadă de pî-ne la mănăstire (URIC.X,191) . - 2. veralt. überh. mit Ware über Land gehende Fuhre, über Land gehender Transport. Iese preotul cu preoteasa să vadă de unde le vin podhoadele (SEV. POV.173;von mit Heu beladenen Fuhren). Cară ... Cî-te-n patru boi cu toate, Cu podvoadă încărcate (PP. MOLD.,CL XIII,278). - 3. ehem. Spannfron F. -dienst M. Si multă vreme răzeşii Vrancii bir n-au plătit, podvadă n-au făcut, singuri ş-au fost stăpîni (VLAH.RP»207). Biruri le, podvoadele, zahare- 131 poftalnic lele nu mai înceta de pe lăcuitorii terii (DION.TEZ. 11,174). - GR. Pl. auch -ve'de; podvoa'dă, Pl. -voa '-de, bisw. -vo"zi, -voa"ze (DION«TEZ.II,231); podhoa "-dă. - ET. asl. podüvoda; -vadă nach corvadă. podva"! Pl. -va"luri u. -va-le S.n. (1825 B.) 1. Unterlage für Fässer: Faß-,Weinlager N. (B.). - 2. OLT. TR. K o p f s t ü c k N. des Sägeschlittens (DT.). ” GR. S.f. podva ~lä. Pl. -va "le. - ET. serb. nslov. etc. podval, podvala. - SG. ALR SN III,K.645. podvi/g Pl. -vi/guri S.n. (1626 DRHA XIX,121) LV. Kasteiung F. (Sfîntul) să~nchise într-o chilie mică petrecînd viată cu nevointă de podviguri greale (DOS.VS.Oct.29;92b). (Călugărul) avea grijea milosteniii, de osăbi de podvigul şi postul ce făcea (DOS.VS.Noe.17;132b). (Diavolul) uneori şearpe să făcea, alteori hiară grozlivă să arăta, ca să sparie 2 svînta să părăsască podvigul său (VARL.CAZ. II,13b). - ET. ksl. podvigu ”certamen”. podvigui" (+) Präs. mă -ie“se V.refl. (1683 DOS.VS.) sich kasteien. Zidindu-şi ... o căşcioară, să podviguia întru dînsă călugăreşte (DOS.VS.Fevr. 9;63a). - ET. podvig. podvoa'dă siehe podvadă. podvoda'r Pl, -da"ri S.m* (1616 DRHA XVII/4,40) 1. veralt. Fuhrmann M. im Spanndienst. -2. (+) Schiffer M. Neaflînd curabia, carea podvodarii o afundară şi fugiră (DOS„ VS.Ian.14;13b). ~ ET. podvod. . \ TV. _ _— T T 1_____ / A T T—\ n rr r-r- -y / |~ ^ aa V J./o,±dUj x x ^ l* fi X că ü Ü ri # Care te va podvodări (ocyyapevoE 1) o milă de loc, pasă cu el doao (BIBLIA 1688 Mt 5,41) und wenn dich jemand nötigt eine Meile, so gehe mit ihm zwei. - ET. podvodar. podvo"dnic siehe povodnic. poedi"noc (+) S. (1705 CANT.IST.11) Zweikampf M. Un crăişor nemţesc au chemat pre leh la poedinoc cu vierşun, să se lovească numai amîn- 2 doi din arme (NEC.COSTIN,LET. 1,82) . - GR. poidinoc. - ET. russ. poedinok, poln. pojedinek. poe'm Pl. poe"me S.n. (um l660 STAICUr231a) 1. veralt. Dichtung F. -2. Poem, Gedicht N. Acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi (EMIN.O.1,137). - GR. bisw. S.f. poemă, veralt. pîimă. - ET. gr./lat. poema. poema"t ( + ) Pl. poema-te S.n. (1683 DOS.VS.Dech«4; 193a) (Helden-)G edicht N. - GR. poi "mat. - ET. gr./lat. poemation. poe"t Pl. poe"ţi S.m. (um l660 STAICU 231a) Dichter M. - GR. veralt. poeta. - ET. n.lat. poeta, it. poeta, frz. poete. poetic (1683 DOS.Dech.4;193a) I. Adj. dichterisch, p.oetisch. - GR. ( + ) poetice'sc. - II. ( + ) S.m., Pl. poe'tici D i c h- 2 t e r M. Poeticul Menandru (MKRG. 3b) . Bine au zis un poetic: Cînd nebunesc împăraţii, piere norodul (NEC.COSTIN,LET.2 1,155). - III. S.f. poe'tică, Pl. poe ~tici Dichtkunst,Poetik F.“ ET. gr./lat. poeticus, dt. Poetik. poetice"şte Adv. (1703 CCD) veralt. poetisch, dichterisch (BU-DAI-DELEANU 1,14 N.). - ET. poet. poezi"e Pl. poezi"i S.f. (um 1792 I.C.) 1. Gedicht N. Poezii noo alcătuite dă I(oan) C(antacuzino) Titel des 1. rumänisch gedruckten Gedichtbandes» - GRS Dim, poezioa'ră, poezea- 2. Dichtung F. Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr şi ferice ... veselul Alecsandri (EMIN.0.1,32). Ce e poezia? înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, Strai de purpură şi aur peste tărîna cea grea (EMIN.0.1,36) . - ET. n.lat. poesis, frz. poesie, it. poesia. pofl Interj. (1856 SBIERA POV.) b u m m i Vine buzduganul: pof în poartă şi în uşă de le descuie (SBIERA POV. 133) . - ET.onomatopoet. pofa~lă siehe pohfală, pofi"dă Pl. -fi“de S.f. (1780 BRV 11,259) ugs. 1. Trotz M., in bestimmten Wendungen. Cata-vencu: "Stimabile dorrm ... un om politic". - Tipă-tescu (cu pofidă): "Adică d-ta" (CARAGIALE,CL XVIII, 440) provozierend. în pofida cuiva jdm. zum Hohn: Glume scornite de poporul român în pofida altora (CORNICEA SATELOR 1870,GCR 11,365) . Laptele că-mi vărsau ... în pofida fetelor, în ciuda nevestelor (TEOD.PP.206). în pofida fragilor mănîncă frunzele (Sprw.) zum Trotz. - 2. veralt. Vorwand M. - GR. pohibă, pohidă. - ET. unbek. // vgl. poln. po-chyba. po"fii siehe povilă. pofta"lnic Adj. (um 1670 ANON.CAR.) TR. gierig. Ş-o fi st împărat gîndurile ce le pres- poftă 132 te fire de poftalnice (RETEG.POV.V,52) . - GE. BAN. poftarnic. - ET. poftă. po'ffcä Pl. po'fte S.f. (l6.Jh.CV2 56b;Jak 1,14) IJegiarde, Lust F., Gelüste (Pl.h LV. Verlangen N.,Wunsch M. Poftele trupeşti die fleischlichen Begierden, Lüste. Nu de in singe, neae de in pohta trupului, neoe de in pohta 4 bărbătească, ae de la D-zeu se näsou (CORESI TE 181 b;Jo 1,12) welche nicht von dem Geblüt, nach von dem Willen des Fleisches, noch van dem Willen eines Mannes, sondern von Gott gebaren sind. închinăciunea ce să face cătră D-zeu, omoară poftele cele rele (PILDE 1713,GCR 11,4). A aţîţa şi pohta cea de multe ştiinţe a celor mai lăudaţi (I.VSCÄR.,TEZ.II,245) die Wiß-begierde. Avind poftă împăratul ca să-l înveţe pre fiiul său cu tot feliu de învăţătură (SINDIPA 1802, GCR 11,188) da der Kaiser den Wunsch hegte. Alexandru Vodă ... pe pofta lui Svidrigel ______ au prădat ... Sniatinul (NEC.COSTIN,LET.^ 1,141) dem Verlangen S.s entsprechend. N-am poftă să o fac ich habe keine Lust, es zu tun. Îmi vine poftă de c., să fac c. ich be-komTB Lust zu etw., stw. zu tun. Mi-a trecut pofta mir ist die Lust dazu vergangen. I-am tăiat pofta ich habe ihm die Lust dazu genommen. A rîde cu poftă herzlich lachen. Vgl. cui. - 2. poftă (de mînca-re) Eßlust F.,Appetit M. A mînca cu, fără poftă mit, ahne Appetit essen. Poftă bună! guten Appetitl -3. LV. Einladung, Aufforderung F. (URECHE,LET.1 1,114). - GR. LV. pohtă; poptă (FR.-C.MOŢII 241). - ET. vgl. ksl. pohoti, serb. pohot(a), bulg. pofta etc. poftăre'ţ Adj. (l888 REIEG.POV.) TR. begierig. Cumnatele, poftărete, ca toate femeile, să audă cîntece şi mai frumoase (REIEG.POV. V,63). - ET. a pofti. poftea'lă Pl. -te'li S.f. (um 1700 LEX.MARS.) veralt. 1. Begehren N. -2. Aufforderung, Einladung F. Mircea nu aşteptă pof-teli ca să ia din merindele tovarăşului (UR.BUC.255) . - ET. a pofti. pofti" Präs. -te'sc (16.Jh.PS.SCH.36,1) I. V.tr. 1. c. etw. begehren, danach verlangen, es wünschen. Să nu pohteşti muierea aproapelui tău, să nu pohteşti casa vecinului tău (BIBLIA 1688 Ex 20,16) laß dich nicht gelüsten deines Nächsten Hauses, laß dich nicht gelüsten deines Nächsten Weibes. Cînd ... nu are avea neştine nice cu gîndul a gîndi, nice cu inima a pofti să facă ucidere (PRAV.IAŞI,GCR 1,121) . Unii pofteau să fie craiu feciorul lui Cazimir, alţii vreau pre Olbrecht 2 (NEC.COSTIN,LET. 1,168) . Ce poftiţi? was wünschen Sie? - 2. LV. pc. jdn. b i t t e n, c. de la cn. etw, von jdm. erbitten. Rogu-vă şi vă pohtesc ... . multă osîrdie şi nevoinţă să faceţi la copiii voş-2 tri (MKEG. 1a). Au venit la craiul soli cu daruri, 2 poftindu-l de pace (URECHE,LEIT. 1,143) die Boten... haben ihn um Frieden gebeten. Jupan Şărban Cantacu-zino ... tuturor adevăraţilor creştini pravoslavnici ... sănătate trupească şi spăsenie sufletească de la Domnul D-zeu pofteşte şi roagă (LIT.1702,GCR I, 343). - 3. (einladend) bitten, (e i n)l a d e n. Cînd eşti poftit la vreo masă, pleacă sătul de acasă (Sprw.) wenn du zu einer Mahlzeit geladen bist, iß dich zu Hause satt. Pe măgar la nuntă cînd îl pofteşte, Acolo ori lemne ori apă lipseşte (PANN,Z.1,533) ran ruft den Esel nicht zu Hofe, es sei denn als Packesel. Poftindu-l pe un scaun, îi zise (ŞEZ.IV, 185) er bat ihn Platz zu nehmen. Poftim (höflicher poftiţi) b i t t el Poftim şezi, intră, sus, la masă etc. bitte, ninrm Platz, tritt ein, korrm' herauf, zu Tisch etc. od. nirrm bitte Platz etc. Poftim pungă la masă, dacă ţi-ai adus de acasă (CREANGĂ,Z.III, 647). Mă-sa ... ştii cît ţîne la dînsul.Ei! poftim acum şi-i mai du în casă şi noră (GHIB.BV.34) wie durfte rran es da wagen, ihr eine Schwiegertochter ins Haus zu bringen? Ei, poftim na bitte, da haben Sie es! - 4. belieben, geruhen. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, şi pe nună, mîndra lună (EMIN.O.1,85). - II. V.intr. 1. poftesc la c., bisw. de c. (SPER.AN.1892 1,45) ich bekomme, habe Lust.es gelüstet mich nach etw. La fîn mai mult decît la aur pofteşte măgarul (GOL.,Z.1,537). Nu o lăsa (moşia) în prada hrăpitorilor care de toate părţile pohtesc la dînsa (ODQB.MV.1896,10). Bes. von Schwangeren: Frosa ... poftise rău (la cataif de la Rusciuc) şi era în mare primejdie să-l piardă pe Cănuţă (BASS.VULT.46). A poftit ardei prăjit Şi ne-gustînd s-a stîrpit (PANN,Z.III,449;scherzh. von einem Mädchen, das unbedingt heiraten will). - 2. belieben, geruhen. Cine vra să ia cuvîntul, să poftească la tribună (I.NGR.,CL IV,389) wol- : le auf die Rednerbühne kairmen. Tînărul gospodar, care ne ruga cu stăruinţă să poftim înăuntru (VLAH.RP. 122). Dacă vei binevoi să faci bunătate să pofteşti la această nuntă, ne vei îndatora foarte tare (BAR. HAL.IV, 179). - III. a se pofti sich (gegenseitig) ein laden. Vgl. grec II. - GR. veralt. pohti. - ET. poftă, doch vgl. asl. pohotSti, serb. pohotjeti, prohtjeti. pofticio's Adj. (1703 GCD) 1. gierig, lüstern. Picioruşele cele mici parc—ar vroi ... să s-ascundă de ochii pofticioşi (CL XIII,333). -2. appetitanregend. - EI. a pofti. J 133 pogon \ pofti're Pl. -ti'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.9,24) 1. veralt. Begehren, Wünschen N. -2. Einladung, Aufforderung F. - GR. veralt. pohtire. -ET. a pofti. poftişi' (+) Präs, -se'sc V.tr. (1683 DOS.VS.Oct. 23;83a) begehren. - ET. poftă. pofti't (1577 CORESI PS.5 253a;Ps 126,5) I. Adj. 1. begehrt. -2. e inge laden, auf gefordert. - Neg. nepoftit. - Auch substantiv. -II. LV. S.n. 1. Begehren N. -2. Begierde, Lust F. - ET. a pofti. poftito'r Adj. (1581 CORESI OMIL.526) veralt. 1. begierig, lüstern. -2. einladend. -3. verführerisch. - ET. a pofti. poftitu'rä (+) Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU, DENS.IST.II,220) Begierde, Lust F. - ET. a pofti. P. poftori' Präs. -re'sc V.tr. (um l640 URECHE,LEfT. 101) veralt. wiederholen. întelegînd Ştefan Vodă oi2 se apropie craiul au oastea de margine, au mai poftorit solia (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.19). - GR. poh~. -EI. asl. povutoriti. poftori't Adj. (1694 FN 26) wiederholt. Petru oel Mare ... ou mare vite-■ jie — au stătut împotriva oelov de multe ori pof-torite năvăliri ale turailor (CANT.SCRIS.57). - ET. a poftori. poga'ce Pl. -gă'ci S.f. (1581/2 PO2 275;Ex 29,2) 1. MOLD. Fladen M. aus Mais- oder Weizenmehl (ŞEZ.IV,232). - 2. Brötchen mit Grieben aus Weizenmehl: Pogatsche F. Pentru (nota) "bine" făceai bogaciul, simitul si plăcinta pe din două (DEL.P. 308) . - GR. bogace, pohace, pohacie, pohoace, boace, arom. pugace; S.n. bogaci, bohaci, pohaei, pogaci. -EI. mittelb. it. fooacia, vgl. slav. pogaa(a), magy. pogâasa, bogâcsa, dt. dial .Pogatsche. - SG. ALR SN IV,K. 1073,1075. poga'n Adj. (l640 ERAV.GOV. 134b) 1. M0L0. BUCOV. TR. abscheu lich.O ştiu ... că sînt pogan că mi-i silă de mine singur (NHD.NUV. 1,208). - Adverbiell: Vorbim pogan si rău de tot, nu româneşte ci ţărăneşte (CREANGĂ,CL XV,452). - 2. BUCOV. TR. BAN. a) s o h r e c k 1 i c h. Se duce el zmeul c-o falcă-^n aer, cu alta~n pămînt, de I gîndeai că are să se prăpădească lumea, atît era de I pogan (CL XVII,275) . - b) gewa.lt i g, mac h- i ti g, stark. (Lumina) paraă le lua vederile, aşa strălucea de pogan (CST.POV.1,19). Cînd veselia era mai pogană (RETEG.POV. 1,58). - 3. veralt. gottlos, heidnisch. 0 fată pogănă, ce au botezat îngerii (CAT.MAN. 1,160) . - GR. po'gan. - ET. ksl. poganü. - SG. ALR II/I,K.86;MN 2266,49j2744,95;SN V,K.1304,1386,1444. poghia'z Pl. -ghia'zuri S.n. (1718 URIC.IV,317) veralt. Streif-, Raubzug M. Atuncea veneau podghiazuri din Tara Leşască la drumul Camenitei de loveau pe turci si pe neguţătorii cari mergeau la Ca- menită şi le făceau multe pagube şi stricăciuni (NE-2 CULCE,LET. 11,214) . Să iasă şi nemţii de prin cetăţi din Moldova şi podghiazuri în Moldova să nu mai fa-2 că (NECULCE,LET. 11,209). - .d umbla în poghiazuri herumstrolchen: După ae-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în poghiazuri (CREANGĂ,CL XV, 457) indem du den ganzen Tag herumstrolchtest. - GR. podghiaz. - EI. vgl. poln. pod-jazd id., magy. podgyäsz, poggyäsz "Gerät, Gepäck”. po.ghiba'lä Pl. -ba'le S.f. (um 1730 MUSTE) MOLD. 1. schlechter Kerl, Bösawicht. Acea poghibală spurcată Spandoni, sfetnicul lui Nico-2 lai Vodă (MUŞTE,LET. 111,43) . Bine v-au mai făcut, poghibale spurcate ce sînteţi! (CREANGĂ,OP.V,38;zu den Knaben, die die Katzen mißhandelt hatten u. von ihnen zerkratzt worden waren).-2. Spreu F. - GR. pugh- (CL XV,2) . - ET. vgl. bulg. pogibeli "Verderben”, serb. pogibel, -beo "Gefährlichkeit”. - SG. ALR SN I.K.254. poghi'rcä Pl. -ghi'rci S.f. (1852 STAM.W.462) 1. Nachles e, Nachstoppelung F. - 2. MOLD. Knirps M. - GR. poghirc, porbici, pobîrci, bo-. - EI. asl. pobirükü, vgl. serb. pabi-rak. - SG. ALR SN I.K.254. poghirci" Präs. -ce'sc V.tr. (I806 KLEIN) varalt. nachlesen, nachstoppeln., - GR. pob-, pogirci. - ET. vgl. bulg. pogirkam, serb. pobirciti. pogodi' Präs. mă -de'sc V.refl. (1890 FAMILTA,DLR) ugs. verabreden, Übereinkommen. Sfetnicii împăratului ... între ei se pogodeau Şi din gură toţi grăiau (PP.MF.I,97) . - GR. BAN. pogădi'. - ET. serb. pogoditi. pogo'n Pl. -goa'ne S.n. (1502 DLRV) Pogon M., Feldmaß, entsprechend dem Morgen, Joch; vgl. falce. Dar muntenische pogon ist 24 Ruten (prăjini) ä 3 Klafter (stînjeni Şerban Vodă) lang u. 6 Ruten breit, enthält also 1296 Quadratklafter =• ca. 1/2 ha, genau 5011,79 qm. Der moldauische pogon (făl- pogonaci 134 aesa) wird nur zum Messen von Weinbergen gebraucht u. ist =>1/2 falae, nämlich 4G Ruten lang u. 4 breit, enthält also 1440 Quadratklafter (stînjeni moldoveneşti) - ca. 3/4 ha. In einem moldauischen Dokument (1766 URIC.il/221) wird der pogon zu 40 Ruten gerechnet. - ET. asl. pogonix "Treiben", also wohl Stück Land, das in einem "Treiben" der Ochsen, d.h. an einem Tag, gepflügt werden kann, vgl. dt. Joch "Gespann Ochsen" u. Feldmaß. pogona'ci siehe pogonici. pogona'r Pl. -na'ri S.m. (1832 GOL.CONDICA) ehem. Tagelöhner M. — ET. pogon. pogonări't S.n. (1713 CAT.MAN.1,1) MOLD. MUNT. ehBm. Weinbergsteuer F. Nicolai Vodă ... ridicase şi pogonăritul viilor, care 2 era ctte 20 bani de pogon (AXBJTE,LET. 11,166) . -EP. pogon. pogpne'sc Adj. (1831 AN.P.1/1,182) MUNT. prăjină pogonească Rechteck von 6 Ruten Länge u. 1 Rute Breite, also a 54 Quadratklafter. - ET. pogon. pogoni' (+) Präs. -ne'sc V.tr. (1683 DOS.VS.) treiben. Legtndu-le svintele picioare la cai sireapi şi slujitorii muncilor pogonind, îi trasară preste spini şi ciuline (DOS.VS.Noe.9;113b). Svîn-tul Evstratie, pironit cu încălţări da her, fu pogo-nit ... de la oraşul Sevastianonilor pînă la Nioopoli (DOS.VS.Dech.13;215a). - ET. asl. pogoniti. pogoni'ci Pl. -ni'ci S.m. (1683 DOS.VS.) LV. u. MUNT. OLT. TR. Knecht, der die Spannochsen etc. antreibt: Treiber M. Şi-ntr-acelaloc stä-tură mtşcoii neclătiţi, săvai că-i batea pogonicii şi-i împungea (DOS.VS.Dech.31;247b). Caru-i negru boi-s negri, Pogonicii şi mai negri (PP.TR.MAR.ÎNM. 531;Totenklage). Un plug negru cu doi boi, Cu gonaci, cu pogonaci (TEOD.PP.88;'Weihnachtslied MUNT.) . Vgl. comaci. - GR. TR. -găn-, OLT. TR. auch -gan-, MUNT. auch pogonaci (nur im Reim belegt). - ET. vgl. serb. pogonic, tschech. pohonic. pogo'r S. (1673 DOS.PS.V.) LV. Abstieg M. A ce, Doamne ... mă laş cu greaţă ... Suişul, pogorul să mă concenească? (DOS.PS.V. 87,40;Ps 87,16). Cu neguri este Thavorul, Ermonul i-i nalt pogorul (DOS.PS.V.88,52;Ps 88,13). - TOPON. Pogorîş (1543 DERS^). - ET. zu a pogorî (coborî). pogorî' etc. siehe coborî etc. pogrăz(n)i~ (+) Präs. -ne“se (l6.Jh.PS.SCH.) -a« I. V.intr. hinabsinken. Pogrăziră întru adîncat ca piatra (COFESI PS.~* 285b ;Ex 15,5) sie fielen zu Grund wie die Steine. Pogrăzniră ca plumbul întru apă foarte (PS.SCH.Ex 15,10) sie sanken unter wie Blei im mächtigen Wasser. ^ II. a se po-grăzni untergehen, sinken. Pogrăzni-se capul mieu în propastile codrilor (PS.SCH.Jon 2,6). - ET. ksl. pogrqziti, -gr^znqti. pogreba'nie Pl. -ba'nii S.f. (1551/3 ES) veralt. feierliches Leichenbegängnis. Şi-i făcură lui pogrebanie mare foarte (BIBLIA 1688 2 Chr 16,15). L-au îngropat cu preoţi, făcîndu-i po-grebania (DION. ,TEZ.II,197) . Acesta mir pre trupul mieu spre pogrebanie mie face (ES 105b;Mt 26,12) . - GR. pogribanie, Pl. -bă~nii. - ET. ksl. pogrebanije. pogreşi' siehe spogreşi. poha'ce siehe pogace. pohăia'lâ siehe pohoială. pohfa'lă Pl. -fa'le u. -fă'li S.f. (I6l9 DIRA XVII/ii, 361) LV. 1. L o b N., R u h m M. Să facem o obştească îndreptare cu multămita tuturor, prin care ...să dobîndim pof hală (DOC.1814,TEZ.II,382) . Şi multe laude şi pohfale făcea (împărăteasa Savila) împăratului' (MS. 1760,GCR 11,72) . Toată fala şi pof ala veveritU în coada cea lungă ce purta stăruia (CANT.IST.87). -2. Gepränge N., Pracht F., Pomp M. Boierimea a două ţări nuntiră trei săptămîni, cu 2 mari pohvăli si podoabe (NECULCE,LET. 11,248) . Au murit Iordache Spatarul, care cu multă pohfală ... ^ 2 w. manăstirea Bamovschi l-au îngropat (NECULCE,LET. II,193) . Fugi de-a curţilor pohfală (CONACHI 241) . -GR. pohva~lă, pofală. - EP. asl. pohvala, serb. pof ala. pohfale'nie (+) Pl. -le'nii S.f. (1683 DOS.VS.) Lobgesang M. Podobindu-i (pre aceşti sfinţi) cu canoane şi cu tropare şi cu pohfalenii cum să cade (DOS.VS.Ian.30;46b) . - GR. pohvalenie. - ET. ksl. pohvaljenije. pohfăli' (+) Präs. -le"se V.tr. (1673 DOS.PS.V.) loben, rühmen. Pohvateşte, Ierusalime, Pre Domnul şi-l laudă-n desime, Sionule (DOS.PS.V.147,1). - GR. pohvăli, pofălui. - ET. ksl. pohvaliti. pohfălo's (+) Adj. (1795 IST.AM.59b) prächtig. - GR. pohvălos. - ET. pohfală. pohlibui' (+) Präs. -buie^sc V.tr. (um 1669 SIM.DASC., DLR) schmeicheln. - ET. ukr. pohlibuvati, poln« pochlebic "schmeicheln, speichellecken". 135 pojarniţă pohlibuito'r (+) S.m. (um l640 URECHE) Schmeichler, Speichellecker M. Tinerii ... cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor 2 (îmbunatorilor) (URECHE,LET. 1,187). - ET. a pohlibui. pohlibuitu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (1701 FN 93) Schmeichelei F. - ET. a pohlibui. pohoa'ră siehe povară. pohoa'ţă siehe pohot?. poho'd etc. siehe povod etc. pohodnicioa'ră siehe podhomiţă. poho'i siehe puhoi. pohoia'lă siehe povăială. poho'nţ siehe pahont. poho'V S.n. (1880 CL XIII) MOLD. BUCOV. TR. MARAM. D b c k e F. Această cinstită masă, pe care se află pohor mîndru de mătasâ (MAR. NUNTA 370;Hochzeitsrede). Un oar acoperit, Cu pohor negru cernit (CL XIII,278;Totenklage). - ET. wahrsch. zu asl. vrâti "schließen", vgl. russ. povora "Flecht-zaun", povoryi, povorcyj "auf ein Strohdach aufgelegtes Reisig”. pohomic ioa "rä siehe podhomiţă. poho'ţ Pl. -ho"ţi S.m. (1876 CL) MOLD, schlechter Kerl, Bosewicht M. Pohoata de babă (CREANG£,CL X,113). - S.f. pohoa'-tä, Pl. -hoa'fe. - EP. wahrsch. zu hot, vgl. po-. pohce"b Pl. -bre"buri S.n. (I6l2 DIRA XVII/3,102) MOLD. BUCOV. Kellergeschoß N. Descăle-cînd la Azot, mearsä în gazdă în pohrebul unii azo-teanae (DOS.VS.Noe.14;125b). - GR. pogreb. - ET. vgl. altruss. pogrebü. pohya^lä siehe pohfală. pohvăli" siehe pohfăli. poi siehe apoi. poia'nă Pl. poie^ni S.f. (l400 DERS) Waldwiese, Waldlichtung F. Pentru tine, tu Ileană, Mi-a pierit iarba-n poiană (I.-B. 369;der Sprecher mähte es nicht rechtzeitig ab). A face crîngu poiană Hals über Kopf davonlaufen. A ieşi la poiană (AP.SSN.I,64) austreten. - GR. Pl. auch poie~ne. - Dim. poieni 'tă, Pl. -ni”te. - ET. asl. poljana. - SG. ALR SN II,K.587. poia's S. (1652 ÎNDR.) LV. Zonarion N., Gürtel des zelebrierenden Priesters, mit dem das Epitrachilion (stihar) gegürtet wind. Apoi luînd poiasul sä încinge zicînd ... (LIT. 1702 3b). - GR. poas (ÎNDR.42) . - ET. ksl. po-jasü. poia'tă Pl. poie'ţi S.f. (1581/2 PO2 115;Gn 33,17) 1. MOLD. Stall M. für kleinere TiBre, bes. Geflügel. Cînd vulpea se duce la păsări în poiată (ÎNV. COP.1878,27). - 2. TR. K u h s t a 1 1 M. N-ar avea noroc de boi, Nici de ocolul de oi, Nici de poiata cu vaci (PP.,CL XV,231) . - ET. asl. pojata. - SG. ALR SN II,K.393,ALRM II/I,K.349j ALR SN I,K.26Q,263. poie“de Pl. poie'de S.f (1675 MIR.COSTIN,LET.1 1,324.) veralt. I.Haufan M.Jsnge F.-2. Einfall M. - GR. poiadâ; Pl. auch poie'zi. - ET. unbek. po^imiine Adv. (1643 VARL.CAZ.2 1,335a) übermorgen. De v-am şi învăţat ieri şi alaltăieri pentru această poveste, iară nici astăzi nu ne vom depărta învătîndu-vă, încă nici mîine nici poi-2 mîine (MSRG. 105a). - ET. lat. post mane, siehe apoi. poiva'n siehe paivan. poja"r Pl. -ja^ruri S.n. (1443 DERS) 1.Feuersbrunst F. (wofür LM incendiu). Moldovenii au aprins iarba uscată asupra taberei; bătea vîntul şi s-au făcut pojar mare (NEC.COSTIN,LET.1 I, App.21). Pojarul ... prefăcuse în cenuşă mai mult de jumătate a oraşului (C.NGR. 15). Ferestrele ... erau luminate ca de un pojar izbucnit dinlăuntru (XEN-BR. 6;Schilderung eines Sonnenuntergangs). -2. Masern (Pl.). Vărsatul cel mic (şi pătat, ce-i zice) pojar sau ilar (PISC.PRACT.233). - ET. asl. pozarü. - SG. ALRM I/I,K.160. pojVmic Pl. -ja'mici S.m. (1789 SCL IX,239) veralt. Feuerwehrmann M. - ET. russ. po-zamic. poja'miţă Pl. poja'rniţe S.f. (1793 PRED.1,455b) MOLD. Johanniskraut N. (Hypericum per-foratum). Unt de pojarniţă Johanniskrautöl, Heilmittel gegen Schnittwunden etc. Rachiu,ceai de pojarniţă Johannisgeist, -krauttee. - ET. pojar. - SG. ALR SN III,K.649. pojări 136 pojări" Präs. -ră'sc (l6.Jh.PS.H.9,23) vsralt. I. V.tr. versengen, nieder-brennen. - II. a se pojări TR. die Masern bekommen. - GR. pojeri. - ET. pojar. pojămiei'e Pl. -ci'i S.f. (1852 STAM.W.291) veralt. Feuerwache F. Unde îmi începe deodată cu guriţa cea ca trîmbita de ta pojămicie (BOGD. POV.226) . - ET. pojarnic. pojghiţă pi. pojghi'ţe S.f. (1829 PISC.0.102) hautartige Schicht, die etw. bedeckt: dünne Haut, Häutchen N.,Membran F. Aprinderea pojghiţei matelor (peritonită) (AP.SAN.1,173). S-a prins pojghiţă de gheată (pe apa din cofă) (SAD.CR.138). Mulţi începeau să prindă pe suflet pojghiţa bănuielii că Sandu i-ar fi pus capăt lui Bângău (RÄD.FUST. XI,83) viele begannen zu argwöhnen. - GR. po'jghită. - ET. unbek. poji^jie Pl. poji'jii S.f.. (1Ö27 DRHA XIX,219) veralt. MOLD. Hausrat M.,-gerät N. Casa bătrînească cu toată pojijia ei (CREANGĂ,CL IX,283) . Măgarii merg printre oi, cu pojijîia stînii în spate (ÎNV.COP.1892,31) . - GR. podvijie, povijie. - ET. anscheinend zu slav. poziviti "ernähren", mit dunkler Bedeutungsentwicklung. pojivăi" (+) Präs. -ie'se V.tr. (um 1670SIM.DASC.) verzehren. Si avutüa stăpînu-nostru noi o Vom pojivăi (SIM.DASC.,LET.1 I,App.59) . - ET. vgl. russ. pozivatj. pol1 Pl. poli S.m. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 423) Goldmünza F., fam. ehem. Zwanzigleistück N. Te-atac c-un pol (VLAH. DAN 1,46) ich mache bei dir eine Anleihe von zwanzig Franken. - ET. wahrsch. russ. poluimperial "ein halber Imperial", auf den die Lautgruppa pol enthaltenden Napoleon (d’or) übertragen. // Weitere Vorschläge bei CIORANESCU 6602. pol2 (+) Adj. invar. (1627 DRHA XIX,216) a i n h a 1 b, in Verbindungen wie: Să scoată văcă- ritul cîte pol leu de vită (EN.COGÄLN. ,LET.2 111,219). Doi pol ani (EN.COGSm,LET.2 111,229) . Doi ani pol (NECUE£E,LET.2 11,380) zweieinhalb Jahre. Două mirte si pol (NEC.COSTIN,LET.2 11,34) zweieinhalb Metzen. Unul şi pol veac (CCNACHI 182) anderthalb Jahrhunderte. Un tînăr de 25 de ani ibovnicul unui pol veac (AL. OP.1,1672) der Liebhaber Biner Frau, die ein halbes Jahrhundert alt ist. - ET. asl. poli. pol5 Pl. poli S.m. (1698 CANT.) Pol M. - GR. ( + ) polo (FN 73), polus (CANT.DIV.Ia). - ET. n.lat. polus, ngr. tt&Vog, it. polo. polaV Adj. (um 1790 UT ) polar. Polar-.- ET. n.lat. polaris. pola'tä Pl. -la'te S.f. (1581 CORESI OMIL.523) 1.Schloß N., Palast M. Vgl. palat. - 2. kleiner Anbau am Bauernhaus. - GR. MUNT.-la~trä. Pl. auch -la'tă, -lä'ti. - ET. zu 2. vgl. russ. paiaţa, poiata, palatka. - SG. ALRM II/I,K.293jALR II/I, MN 3825,122, SN I.K.263. polatu'h S.m. (1874 ANAN.ZOOL.45) fliegendes Eichhörnchen (Pteromys). - GR. -tuşă (CRÄIN.) . - ET. poln. polatuahCa), russ. poletuha. pole Pl. po'lcuri S.n. (1640 URECHE,LET.1 1,157) veralt. Regiment N. Au sosit şi un maior cu un polc de oaste (DION.,TEZ.II,164). - ET. russ. ukr. polk. po'lcă1 Pl. polci S.f. (1884 H.I,4) veralt. (Frauen-)J a c k e F. Coloarea fustei nu se mai cunoştea, tot aşa şi a polcei (NSD.NUV-11,70). - GR. Pl. auch polce. - Dim. polau'tă, Pl. -cu'te. - ET. vgl. russ. poljka, poln. ukr. polka "Polin”, ukr. auch "langar Kaftan der Kleinbürgerfrauen”. po'lcă2 Pl. polci S.f. (1845 AL.) Polka F. Mazurca ... valtul ... polca ... hora/ (AL.Iaşii în carnaval 111,2). - ET. poln. polka. polco'vnic Pl. -co'vnici S.m. (1675 MIR. COSTIN,LET.^ 1,248) ehem. Oberst M. Cazacii, 2000 pedestrime şi călărime, sub un polcovnic (BÄLC.592). - Früher gab Bs in jedem Distrikt einen poloovnic, der etwa die Befugnisse eines Bezirkshauptmanns gehabt haben dürfte (vgl. căpitan l.b): Năstase arnăutul, care devenise acum polcovnic de judeţ (FIL.CIOC.325). -S.f. polcovnicea'să, Pl. -ce'se Frau F. das Obersten.- ET. russ. polkovnik. polcovnice,'sc Adj. (1830 CR 274) veralt. des Obersten. Brasla agiei alcătuită din călăreţi polcovniceşti, călări şi armaţi (FIL.CIOC.344). - ET. polcovnic. polcovnici"e Pl. -nici'i S.f. (l8l0 DOC.T.V.I,52) ehem. 1.Stand M. des Obersten. -2. polcovnicie de judeţ Bezirkshauptmann-schaft F. Se întocmi şi cîte o polcovnicie de fiecare judeţ (BÄLC.629). - ET. polcovnic. polcu'ţă siehe polcă1. polea'c (1550 PASCA N.303) veralt. I. Adj. polnisch.- II. S.m. P o le 137 poligni M. Vrăşmaşu dă ungur ... dă poleac, dă neamţ («JIP. OP.25) . - GR. -lac (B.) . - ET. zu poln. polak. -SG. ALR SN III,K.S78jALRM II/I,K.249. poleee'sc Adj. (I8l4 HCH.57) veralt. polnisch. Să te poarte ... Pe uliţa poleaească (I.-B.260). - ET. poleac. pole'gniţă Pl. pole'gpiţe S.f. (um l600,HC 1,297) veralt. Glatteis N. Als Übersetzung von Ksl. inei "Reif”: Ca ploaia pre troscot şi. ca polegnita pre iarbă (PSALT.RIMN.167a,Dt 32,2). Bine cuvzntati roaoa şi polegnita, gheata şi gerul pre Domnul (PSALT.RÎMN. 176b,Cant..3 puer.45). - GR. BAN. pole'jn-(WEIG.JB.III) , -levită (STAM.W.) , po'tivită (VICIU), TR. -lighită (H.3060), pole'dită. - ET. vgl. bulg. poledică, serb. nslov. -ca, von asl. polediti sg "sich mit Eis bedecken”; -nită nach den vielen mit diesem Suff, gebildeten Subst.j zu -gn- für -dn-vgl. jicnită für jitnitä. pole'i1 Pl. -le'iuri S.n. (1839 VAIL.) 1. Glatteis N. Poleiul, odraslă-a frigului scăzut, Dă lustru pînzei de zăpadă (RÂD.RUST.1,193) . - 2. G o 1 d-, Silberschimmer M. Mormanul de jeratic dogoreşte şi aruncă un polei, cald şi rumen, asupra peretelui din fată (DEL.P.185). -ET. a polei. pole'i2 S.m. (MS.um 1705) Polei M. (Mentha pulegium;C3H. ;PAN*JU). - GR. poleai (MS.um 1705,GCR 1,356), polai (BARC.), po~-lai (Teucrium polium;B.) "Bergpolei”. - ET. mittelb. lat. pulejum, -legium, vgl. bes. poln. tschech. russ. polej. Dagegen ist po'lai deutsch. polei" Präs. -ie'sc V.tr. (1581/2 PO2 303;Ex 36,3*0 1. (cu aur, cu argint) vergolden, -silbern. Şi-l vei polei pre dtnsul cu aur curat (BIBLIA 1688 Ex 25,11) du sollst sie mit feinem Gold überziehen. 0 lună plină poleia valurile Bistriţei (AL.,CL 111,60).-2.zum Glänzen bringen.- ET. asl. polijati, -l%j<£ "übergießen". - SG. ALR SN II,K.572. poleia~lă Pl. -ie'li S.f. (1645 IORGA S.D.X,93) Vergoldung, -silberung F. Lumina sa uşoară, Poleială argintie, Dă pădurei altă viată (RÂD.HJST.1,238). - GR. veralt. polială. - ET. a polei. polei're Pl. -lei'ri S.f. (1809 BRV 111,13) Vergoldung, -silberung F. - KT. a polei. polei't1 (1588 DIR.) I. Adj. 1. vergoldet, versilbert. E un joc fermecător de scîntei pe netezişul alb, poleit de soare (VLAH.IC.94;von einer Schneelandschaft). -2. poliert, geschliffen. - II. S.n. Vergoldung, -silberung F.- ET. a polei. - 2 polei t siehe lext. pole'mic (1813 MAIOR IBR 86) I. Adj. polemisch. Streit-, - II. po-le'micä S.f. Polemik F. - ET. it. polemico, polemica. polica'ndru Pl. -ca'ndre S.n. (DOC.1588) Kronleuchter M. Zic călugării să fi fost făcut (Ştefan Vodă la mănăstirea Putna) şi sfeşnicele 2 cele mari şi cele mici şi policandru (NECULCE, IiJT. II,179). - GR. bisw. -ca'ndel, Pl,-ca'ndele, pole-ca'ndru (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.65) , poliga'ndru (DOC.1508,HC 1,205 u.195). - ET. mgr. TioÄUHdvöri^CJV. poliee'r Pl. -ce're S.n. (1910 PAMP.IND.443) Wandgestell N.- ET. poliţa". policioa'rä siehe poliţă1. poliele'u Pl. -le'ie S.n. (l640 PRAV.GOV.) Polyeleos M., Name des 134. u. 135. Psalms, die an Feiertagen vor der Liturgie gesungen werden. De se va tîmpla vreun sfînt marţi, joi şi va avea po-lieleu, să mănînce peaşte (PRAV.GOV. 167) das Fest irgendeines Heiligen. (Sfîntul Ioan Gură de aur) are slujbă mare şi cu polieleu (SPER.AN.1892 1,154). -GR. polileu. - ET. gr. TtoXu£Xeo£, so genannt nach den Worten ötl e£q t6v auöva to fiXeoc aüxoö, mit denen jeder Vers des 135. Psalms schließt. poligami'e Pl. -mi'i S.f. (1736 STINGHE 1,28) Polygamie F.- EP. gr./lat. polygamia. poliglo't Adj. (1829 AR 191) polyglott. - Auch substantiv.: Precum văd, doamna Olga e o poliglotă (C.NGR.OP.I,33). - ET. frz. polyglotte. poligni' Präs. -gne'sc (I80Q BUDAI-DELEANU) veralt. I. V.tr. niederlegen, -strek-k e n. Lovind viteaza ostişoară în turcime, trupuri poligneşte (BUDAI-DELEANU IV,35) . - II. a se poligni umknicken (bes. von Getreide). Să nu se tntîrz-Ce (au culesul -inului) ca să se treacă prea tare coptul, fiindcă atunce inul se poligneşte (ION. polignit 138 CAL.145). - GR. -ticni (ŞEZ.III,85) . - ET. slav. polegnqti, vgl. ksl. legnqti, bulg. polegna. poligniAdj. (1673 DOS.PS.V.) umgeknickt, niedsrgestreckt. Săgeţile tale sînt bine călite, Că zac denainte-t trupuri polignite (DOS.PS.V.44,18). - ET. a poligni. poligo"n Pl. -goa'ne S.n. (um l801 UT) 1. Vieleck N. -2. (Schie ß-)Ü b u n g s-p 1 a t z M. - ET. gr./lat. polygonum. polihro"niu S.n. (um 1780 EN.COGÄEU.) Glückwunschformel, die Bhem. mit den Worten TcoA.uxp6-vlov TioLfjoau Kupuos 6 0e6c bzw. deren Übersetzung begann. I-au cetit (domnului) mitropolitul molifta 2 de domnie, cîntînd şi polihronion (EN.COGHLN. ,LET. 111,244). Haute nur noch zu gegebenem Anlaß im Gottesdienst. - GR. polihro 'nion. - ET. ngr. noA.uxp6vLOv». poliloghi'e Pl. -ghi'i S.f. (1776 A.J.124) fam. Wortschwall M. Vodă ... văzînd că hîrtia lui moş Roată cuprinde multă polologhie (CREANGĂ,CL XVII, 116) . Fire-ar ca polotoghia mea să nu-ti pară anostă (UR.BUC.152). - GR. polologhie. - ET. ngr. TtoAuAoYia; bei polologhie Angleichung des ersten i an die beiden o. 2 poluna r siehe pălimar. poli'p Pl. poli'pi S.m. (um I805 ŞINCAI N.83) Polyp M. - GR. po'lip. - ET. n.lat. polypus, it. polipo. polipichilj-e (+) Pl. -Iii S.f. (1705 CANT.IST. 12) I.Polychromia F. - 2. fig. H e u-chelei, Falschheit F. - ET. ngr. noAuno uh l A La. poli'rie siehe palirie. poliţei'sm S.n. (1829 PISC.0.253) Vielgötterei F. - GR. (+) politiism. - ET. frz. polytheisme. poliţe'ţe S.f. (1813 ARHIVA 111,404) Höflichkeit F. Gazda ... dîndu-se cu politeţă în laturi ca să lasă pe oaspeţi să privească ... pe tînăra nevastă (C.NGR.OP.1,52). - ET. frz. poli-tesse. politevsi' (+) (1793 T.VÄCÄR.) I. V.tr. fam. hinhalte n, an der Nase herumführen. Evropeii îl politevsea cu mî-glisiri (I.V8CĂR.,TEZ.II,259) . - II. a se politifsi, politefsi üblich sein, gelten. Cînd vor cumpăra neguţătorii zăhărele, să se plătească cu bani gata, au preţul ce se politifseşte (DOC. 1802,TEZ.II,312). - ET. ngr. ttoAltetjoucxl, Fut.-xeuas. poli'tic (1682 BRV 1,247) I. Adj. politisch.- II. S.m, Politiker M. A celor înţelepţi politici chivemisată ieste ca nici în frica fricosului să cadză (CANT.IST.178). - LM. politician. - ET. gr./lat. politicus. politica' Pl. -ca'le S.f. (1683 DOS.VS.Apr.21;93a) veralt. politische Oinge, Politik F. Ce să scriu? Foliticalele nu ne plac la amîndoi (C.NGR. ,CL 111,98). - ET. ngr. noAi/rund, Pl. n. von -Hoe. poli"tică S.f. (1693 FN 14) 1. veralt.Höflichkeit F. Măria Ta să le scrii pohtindu-H. au politică la scaunul domniei (ODQB. IW.1896,25) höflich. Fmtmoasă politică ...vă duceţi şi mă lăsaţi în mijlocul drumului (ÄL.OP.1,1047). - 2. LV. Zeremoniell N., Etikette F. La Sfîntul Vasile ... tot asemenea se păzea rîn-duiala meselor domneşti, şi tot cu această politică (GHEORGACHI,LET.2 111,313).-3. LM. Politik F. - ET. 1 u.2 ngr. Tto\i.XL>t6v, 3. frz. politique. politice'sc Adj. (1683 DOS.VS.Ian.10;9b) 1. LV. bürgerlich. Pravilile cele politi-ceşti (ÎNV.1773,GCR 11,87) dis bürgerlichen Gesetze. - Bes. im Ggs. zu geistlich: Să-l îndestuleze (patriarhul pe Niaolai Vodă) de învăţături duhovniceşti şi po- __ 2 litiaeşti (AXINTE,LET. 11,162) . Un odor purtători de folos părtU politiceşti şi propoveduitorilor cuvîn-tului lui D-zeu (RETORICĂ 1798,GCRII, 162) dem Bürgertum, Laienstand. - 2. (+) zeremoniell, die Etikette betreffend. După politicescul obiceiu închinîndu-să (CANT.IST.190) der Etikette gemäß. - 3. veralt. politisch. Dacă idei politiceşti mă turbură, un andante grazioso mă linişteşte (C.NGR.68). LM. politic. - ET. ngr. ttoXlxlköq. politici' Präs. -ce'sc (1683 DOS.VS.Dech.l3;2l6b) veralt. I.V.tr. 1. regieren. -2. bilden, zivilisieren. - II. V.intr. p o 1 i t i-sieren, Politik treiben. - III. a se politici l.sich durchsetzen. Crucea să politiceşte, căria i să închină toate margi-2 nile pămîntului (MĂRG. 199b). - 2. e i n f ü h-ren, -bürgern. Cuvintele acele care s-au politicit în vorbă numai de clasa boierească sau în timpul fanarioţilor (CL VIII,83) . - GR. politica. -ET. zu politic(esa), vgl. frz. politiquer. 139 polog politici"t Adj. (1785 CARIE TREB.,DLR) veralt. zivilisiert, gebildet.- ET. a politici. politico's Adj. (1780 OXENSTIERN 11,58a) 1. C+)staatsmânnisch. (Sultanul Mehmed II) era ... foarte viteaz şi politicos (I.VSCSR.,TEZ. 11,258).-2.höflich. - Adverbiali: Fii, poar-tă-te mai politicos cu oamenii sei, benirrm dich höflicher den Leuten gegenüber. -Neg. nepoliticos. Se vede că bărbatu-tău îi cam ... nepoliticos cîteodată (AL.,CL IV,313). - ET. ngr. nDALTUxdc, Adv. -vüq. politi“e S.f. (1688 BIBLIA 2 MaWc 4,11) varalt. 1. Staat M., Staatswssen N. De atunci (papa) au primit ... şi în biserică şi în 2 politia mirenească monarh să fie (SPAT.MIL. ,LET. I, 116). Cei ce să află în vredniciile cele lumeşti şi ale politiei şi ostaşilor (ANTHIM,GCR II, 29). - 2. veralt. Stadt F. In Epir, Macedonia ... se găsesc multe politii şi sate în care locuiesc români (AL.PP.52). Bahluiul ... trece printr-o suburbie a politiei Iaşilor (SUTO NOT.15). - 3. (+) B e-nehmen N. Vzn-nd Domnia mea ... a se îndrepta această necuviinţă şi a face să-şi schimbe politia atît preotH oît şi norodul de obştie (DOC.1765,MELH. CH.). - 4. veralt. Politik. F. (BUDAI-DELEANU XI,67). -5. ( + ) Zeremoniell N., Etikette F. (GHEORGACHI,LET.1 111,303). - 6. (+) Stra-f e F. (MN. 1776,57a). - GR. poli'tie. - ET. ngr. TtoXLTEÎa. politifsi' siehe politevsi. politri'că S.f. (1Ö57 POL.) Haarmoos N. (Polytrichum). Să fierbi politrică şi să bei în loc de apă (UJP.MB.56) . - GR. -trichi ~e (BARC.), -trihi'e (C3H.) . - ET. mittelb. gr. noA.ij-Tpt/xpv. poliţa'i Pl. poliţa'i S.m. (1821 B.ROM.IO) ehem. Vorsteher des Sicherheitsdienstes in Provinz-städten: Polizeimaister, -hauptmann M. (wog. prefect de politie in den Hauptstädten). - GR. -frzV (GQL. ,GCR II,256;CIH.) . - ET. dt. Polizei-, po'liţă1 Pl. po'liţe S.f. (um 1670 ANON.CAR.) I. W a n d-, Fachbratt N., Bord M. Au fost cutremur mare de pămînt, cît au căzut_vase şi poliţe de prin casele oamenilor (NEC. COSTIN ,LE7T. II,21). Icoana Maicei Domnului, c-un smoc de busuioc pe policioara candel&i (VLAH.DM 11,96). - 2. poliţă, gew. policioară unteres waagerechtes Holz am Joch: Unterholz N. - GR. Pl. auch po'liti• - Dim. policioa'rä. - ET. asl. polica. - SG. ALRM II/I,K.377; ALR SN I,K.1Q;II,K.335,IV,K.1008;ALR II/I MN 3902,139. po'liţă2 Pl. po'liţe S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) a) Wechsel M. Trimitînd Nicolai Vodă ... fer-manuri împărăteşti şi poliţe mai-nainte la Tarigrad (NEC.COSTIN,LET.2 11,87). Posesorul unei poliţe acceptate va avea dreptul a cere o cauţiune la giranţi ... dacă acceptantul este în faliment (CCD.COM.Art.340). -b) poliţă (de asigurare Versicherungs-j Police F. Poliţa de asigurare va fi datată (CCO.COM. Art.445). - c) poliţă de încărcare Konnossement N. (Schiffsladeschein). Căpitanul este dator a avea pe vas ... poliţele de încărcare şi contractul de navlu (CCD.COM.Art.315) . - ET. it. polizza. poli'ţie S.f. (1788 PRAVILA 121) Polizai F. Ehem.: agent, comisar, prefect de politie Polizeiagant, -konrmissar, -präfekt; politia rurală, sanitară, judiciară Land-, Sanitäts-, Gerichtspolizei. - EP. n.lat. politia, vgl. russ. po-licija, poln. policya atc. poliţiene'sc Adj. (1829 DLR) polizeilich, Polizai-. - ET. politie. poliţma'istru Pl. -ma'iştri S.m. (1789 SCL IX,240) ehem. Polizeimaister M. Tn momentul acela văzui pe politmaistru că veni de afară (C. NGR.48). - ET. dt. Polizeimeister, durch russ. Vermittlung (policijmejster). polmo'd siehe podmol. polobo'c Pl. -boa"ce S.n. (I608 DIRA XVII/2,184) mittelgroßes Faß (von 70-100 EimernjCOST.). In postul Sfintei Marie, Cînd fierbe vinul în poloboc (PP. PASC.LP.31). A luat un ciocănaş __ Şi-a dat cioc! boc! într-un fund de poloboc (PP.M3LD.,GCR 11,334). 2 Se aduse un boloboc mare, puse de-l smoli (ISP.LEG. 353). - GR. MUNT. boloboc. - Dim. poloboce‘l, f. -ci'-că. - ET. vgl. russ. polubocka "halbes Faß", Oim. -bocjonokf bulg. polobok. - SG. ALR SN I.K.190. polo'g Pl. -loa'ge S.n. (1490 DRHB 1,222) 1. (de pat Bett-)H immel, Vorhang M. Un mic covor înaintea canapelei, un pat simplu fără polog (CL XV, 192). Şi era Olofernu odihnind pe patul lui în polog (ev tö MüwconeLüj; BIBLIA 1688 Jdt 10,23) . - 2. S c h w a d(e n) M. (Reihe von der Sense niedergemähten Grases, Getreides). Din polog snop, din snop claie făcea (TEOD.PP.142). Tulpinele se strîng în pologi 140 micipoloage şi se laşă astfel expuse la soare 3 sau 4 zile (ALEX.AGRIC.93) . A sta (în) polog in Schwaden, auf dem Schwad, liegen: Mălaiul ... după secere să cuvine să steie în polog pînă să va usca şi apoi să va lega în snopi (ICN.CĂL.79). - Fig. Un vînt u-şor aşternu un alt polog de frunze peste cele căzute de mai înainte (NHD.NUV.11,216) . Timpurile (siimeni- 2 lor ucişi) pe şleav zăceau, polog (MIR.COSTIN,LET. 1,351). Pre pizmaşii vei lovi din fxmnte, Di-or sta ca pologii capete căzute (DOS.PS.V.67,98). - GR. bisw. Pl. polo'guri; Pl. m. polo'gi (DOS.). - TOPQN. Polog (1490 DRHB 1,222). - ET. asl. pologü bulg.serb. russ. etc. polog. - SG. ALR SN I,K.54,55,126jII,494. pologi* Präs. -ge'sc (lö.Jh.PS.H.) I. V.tr. 1. m ä h s n. Cu dreapta trăgea (secerea), Cu stînga pologea (TBCD.PP.142). - 2. n i e d e r-legen, niederstrecKen. Cea mai mică ... pierdere de vreme lasă holdele în voia vînturilor ce le pologeşte sau le scutură (ION.CAL.123). - II. LV. a se poloji sich niederlassen (PS.H.148,6) . - GR. poloj-i. - ET. polog. poloje'nie Pl. -je'nii S.f. (1564 CORESI MOUT.249 b,TRS XVI,559) 1.LV. Vorwort N. - 2. LV. B e-leidigung F. Cela ce va face polojenii ca a-cealea, cu ocări şi cu sudălmi asupra altuia (ÎNDR. 94),-3.Scherzreda F.,Witz M. - ET. Ksl. polozenije "Hinlegen" etc. - SG. ALR II/I,MN 2689,81. polologhi"e siehe poliloghie. polomea'c Pl. polone"ce S.n. (1766 FURNICĂ B.XXVI) veralt. (Kupfer-, Holz-)K e s s e 1 M. (von 10-12 Litern). - GR. polovea'c. - ET. serb. polovnjak, bulg. polovjak. polomi"dă siehe pălămidă. polo"n (um l8l2 ŞINCAI) I. Adj. p o 1 n i s c h. - II. S.m. Pole M. Cîş-tigîndu-şi iarăş domnia părintească prin ajutoriul polonilor (ŞINCAJ HR.II,29). Hat leş, leşesc, poleac, polecesc ersetzt, heute allg. üblich polonez. - ET. n.lat. polonus. - SG. ALR SN III,K.878. polone"z (1836 C.NGR.) I. Adj. polnisch.-II. S.m., f. polone ‘ză Pole M.,Polin F. In scurt, aceea ce se a-flase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga şi era poloneză (C.MGR.OP.Ir31) . - ET. frz. polonais. - SG. ALR SN III,K.078. poloni"c Pl. -ni"ce S.n. (um 1670 ANON.CAR.) großer hölzerner S c h ö p f-, Suppenlöffel, K e 1 1 e F. De pripă pănă a găsî polonicul, sucea rnîneca şi băga mîna în căldare de potolea undele (DOS.VS.Sept.24;27a) bis er in der Eile den Schöpflöffel fand, streifte er den ÄrtTEl auf. Puin-du-să într-însul un polonic sau şi mai multe de lapte acru (DRflai.IC.28). - GR. polovnic, polomnic. -ET. vgl. poln. polonik, uKr. -nyk, serb. polovnik. - SG. ALR SN IV,K.1047. polono"şniţă Pl. -no'şniţe S.f. (1632 EUSTR.PRÄV. 140) Mitternachtsmette F., die dritte (bzw. erste) der sieben Tagzeiten (laude), zwischen pavecerniţă u. utrenie, entspricht dem Matutinum der Kathol. Kirche. Slujba bisericii ce să zice vecernia, itrosul, ceasurile polonoştnita (Ş.TAINE 122). Rînduiala Polunoşnitei duminica şi de preste toate zilele (DOS.LIT.2 287). - GR. po-lunoştnită, polonoştn-, poluneşn-. - ET. Ksl. polu-nostînica. po"loş Adj. (1897 GAZ.SÄT.) oaie poloşă polnisches Schaf (Schafrasse) . Oi ... poloneze sau poloşe (GAZ.SST.XIV,446). - ET. vgl. dt. dial. polisch. polpolco"vnic siehe podpolcovnic. polspa"nc Adj. (1897 GAZ.SÄT.) oaie polspancă halbspani. sches Schaf (Schafrasse). Oi numite polspance, spance (GAZ.SÄT. XIV,446). - ET. zu spanc. poltro"n Adj. (1832 GOL.CONDICA) feige. - Auch substantiv. - ET. it. poltrone, frz. poltron. poluno'şni"ţă etc. siehe polonoşniţă. polu"şcă Pl. polu'şte S.f. (1903 MAR.INS.430) Wanze F. Vgl. ploşniţă. - ET. magy. poloska. po"lză (+) S.f. (1626 DRHA XIX,121) Nutzen, Gewinn M. Iacov într-acel cescut luă multă polză, învătîndu-să măsura cuvîntului (DOS. VS.Oct.8;54a). - ET. Ksl. polîza. polzui" Präs. -ie'sc (1643 VARL.CAZ.2 II,25a) LV. I. V.tr. pe cn. jdm. nützen. Spune-ne (taina) ... şi nu te scumpi a ne polzui (DOS.VS.Oct. 5;45b). - II. a se polzui Nutzen ziehen, profit ieren. Si tot să polzuiră dintr-aceas-ta minune de să pocăiră (DOS.VS.Oct.26;89a) . - ET. ksl. polîzevati, -zujg. 141 pomănui polzui"nţă S.f. (1683 DOS.VS.) LV. Nutzen, Gswinn li. Că-t vei lua de la dînsul multă polzuinţă (DOS.VS.Oct.8;54a) . - EI. a polzui. polzui"re S.f. (1683 DOS.VS.Oct.5;44b) LV. Nutzen M. - ET. a polzui. pom Pl. pomi S.m. (1528 DERS) (Obs t-)B a u m M. (wog. copac Baum überh.). Tot pomul bun poame bune faoe (BIBLIA 1688 Mt 7,17) also ein jeglicher guter Baum bringt gute Früchte. Den roade să cunoaşte pomul (BIBLIA 1688 Mt 12,33) denn an der Frucht erkennt man dsn Baum. Pom de Crăciun Weihnachtsbaum. Pomul mortului (raiului) mit Früchten, Lichtem u. Zuckerwerk behangener Baurrast, der der Leiche vorangetragen u. nach dem Zuschütten des Grabes aufgestallt wird. Pomul vietü der Lebensbaum. - GR. Dim. ponrişo'r, pom(u)şo'r, pomule ‘t, pornu't (BUD). - ET. lat. pömue. - SG. ALR SN I,K.220,11/1,MN 2692,02,2713,86,ALRM II/I,K.210. poma"dä Pl. poms'zi S.f. (l80l IORGA S.D.XEI,l43) Salbe, Pomade F. Ne-ati venit apoi, drept minte, o sticluţă de pomadă (EMIN.O.1,151). - ET. dt. Pomade, frz. pommade. poma"nă Pl. -me'ni S.f. (l6.Jh.PS.SCH.33,17) 1. LV. Gedächtnis N. Piară de tot den pămint pomeana lor (BIBLIA 1688 Ps 108,14) ihr Gedächtnis müsse ausgerottet werden auf Erden. Să aibă numele măriei tale pomană neuitată in veci (NT 1648 Vorwort).-2. Gedenken N., das einem Lebenden od. Verstorbenen im Hirrmel zuteil wird u. wodurch sein Wohlergehen in diesem bzw. jenem Leben gefördert wird, in best. Verbindungen. C. mi-e pomană etw. (z.B. Almosen, das ich geba) erwirbt mir Gotteslohn, ist ein verdienstliches Werk (eig.: bewirkt, daß meiner im Hirrmel gedacht wird). N-are cui să fie pomană dacă or veni şi muieri (la praznic) (Z.VI,603). Cu ţiganul nu e pomană (Sprw.) einem Zigeuner Gutes tun, ist keine verdienstliche Tat. A-şi face pomană cu cn. sich an jdm. einen Gotteslohn erwarben, ein gutes Werk an ihm tun, sich seiner erbarmen, annehmen: Dacă vrei să-ti faci o pomană cu mine, ia-mă în spinare şi mă du (SLAV. ,CL XV,464) . Mare pomană şi—a făcut Alecu Balş cu şcoala ceia a lui (CREANGĂ,CL XIV, 371) ein großes Verdienst hat sich A.B. mit der Errichtung jener Schule ervrarben. Vgl. mila'. A face pomană ein gutes Werk tun, bes. Almosen geben, a da c. de pomană (auch c. pomană) cuiva etw. schenken, spenden (damit des Gebers od. eines Verwandten von inm im Hirrmel gedacht werde, der Empfänger braucht nicht bedürftig zu sein): Această sfîntă ps(altire) ... dată pomeană besearicei (MS.1571,HC 1,18). Vgl. a da 1.3. Du-te dracului pomană! geh zum Teufel, zum Kuckucki A trimite pc. dracului pomană jdn. zum Teufel, zum Kuckuck schicken, fortjagen. A cere de pomană betteln. - Fam. de pomană umsonst (unentgeltlich, vergebens, ohne Grund). Nici mama tatei n-a dat de pomană (GOL.,Z.IV,465) niemand tut etwas ohne Interesse. Cu dînsul vulpile îşi cheltuiau de pomană şi viclenia mintH şi iuţeala piciorului (CD. PS.220;von einem Jäger). Dacă ei n-ar fi venit în oraş, n-ar fi ieşit de pomană vorba (TEL.SCH.14). -Daher: - 3. für das Seelenheil Gespendetes, Almosen N. Face hatîrul bogatului şi mănîncă pomana săracului (Z.V,86). - Bes. von den EBwaren etc., die bei einem Begräbnis verteilt werden* daher spez. Art längliches geflochtenes Weizengebäck (wofür auch pupăză), das zu diesem Zweck gebacken wird. - 4. siehe praznic: Schmaus M., der zum Gedenken eines Verstorbenen nach dem Begräbnis ("Leichenschnraus") od. nach einem Requiem (parastas) gegeben wird. După ce s-au întors toti petrecătorii de la tintirim ... se face comîndarea, numită altmintrelea şi corntnd, praznic sau pomană (MAR. ÎNM. 361) . Grăsimea jărtfelor lor mîn-cati şi beti vinul pomenelor (xöv onovfîcăv) lor (PSALT. RÎMN.Dt 32,38) . Am pus pomana după bărbatul meu, fie iertat, care a murit sînt acum şase săptămîni (RETEG. POV.III,58) ich habe für ... die Seelenmesse lesen lassen. A mîncat din od. la pomana dracului, wird scherzh. von einem Bartlosen gesagt, die Anekdote dazu siehe Z. VI, 602. -5. Gebet N. für einen Verstorbenen, Seelenmesse F. (Formel: Pomeneşte, Doamne, pe cutare ...]. Să facă liturghii şi pomene a noa zi (după moarte) (ÎNDR. 134). Ajungă-vă voao numai plata liturghii şi a pomea-nelor (MHRG.1 170b;zu den Geistlichen) . - GR. LV. pornea ‘nă, Pl. -me'ne. - ET. ksl. pomenii. - SG. ALR II/I, K.172,176. pomaza'nic Pl. -za"nici S.m. (1632 EUSTR.PRAV.256) LV. Gesalbter. M. Domnul agiută Al său poma-zanic cu putere multă (DOS.PS.V. 19,18) . - GR. pomăza-nic. - ET. ksl. pomazaniku. pomaza"nie Pl. -za"nii S.f. (1645 Ş.TAINE) LV. Salbung F. Din pomazanie sîntem creştini, că şi Is. din pomazanie să chiamă Hs. (Ş.TAINE 35). -GR. pomozanie. - EI. ksl. pomazanije. pomănui" Präs. -nuie"sc V.tr. (1892 MAR.ÎNM.) selten Almosen gebsn. (Cei din rai) petrec mtnaînd şi bînd ... ceia ce li s-a pomănuit de mumă, soră, rude (MAR.ÎNM.474). - ET. pomană. pomărie pomări"e S.f. (1868 BARC.) Obst N. aller Art. Pomărie, legiune (JIP. OP.70). - ET. zu pom. - SG. ALR SN I,K.201. pomări"t S.n. (1868 BARC.) Obstbaumzucht F. Să fie în fiecare comună cîte o şcoală de pomărit (GAZ.SÄT.XXV,418). - ET. pom. - SG. ALR SN I.K.201. pomă"t siehe porret. pomăzui~ Präs. -zuie‘sc V.tr. (1561 CORESI TE^ 101b; Mk 14,8) veralt. salben. L-au rîdicat domn şi l-au pomăzuit de domnie Teoctist mitropolitul (URE-2 CHE,LET. 1,152). - ET. ksl. pomazovati, -zujg. pomăzui"re S.f. (168O DOS.PS.SLAV.R.Ps 26 Titel) veralt. Salbung F.- ET. a pomăzui. pomăzuito"r (+) Pl. -to"ri S.m. (1563 CORESI PRA-XIU 412) Salbender M. - ET. a pomăzui. pomăzuitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) Baumwolltupfer M. zum Abwischen des Salböls. Episcopii, fiind pre-amînă pomăzuituri de bumbac, şterg umerele cele unse a craiului (NEC.COS- 2 TIN,LEr. 1,402) . - ET. a pomăzui. pomci"ş siehe ponciş. pornea"nă siehe pomană. pome'lnic Pl. pome'lnice S.n. (l600 DIR) Verzeichnis der Verstorbenen u. Lebenden, für deren Seelenheil gebetet wird: Seelenmessenre-gister, Diptychon N. Şi pusă numele sfîntului Flavian în pomenicul cel mare (DOS.VS.Iulie 3;2a). De pe fata pămîntului i-au şters şi din pomelnicul vieţii i-au stins (SPÄT.MIL.,LEI.^ 1,105) aus dem Gedenkbuch. - Daher fam. von einer langer» Aufzählung, Liste etc.: Litanei F. Iar o sä înceapă cu pomelnicul (äL.,CL V,138). - GR. LV. po-menic. — ET. ksl. pom&nîku. pomenea"lă Pl. -ne"li S.f. (1740 DRA 1,385) fam. Erwähnung F., in Wendungen wie: Pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era (ISP., CL XVI,349) bei uns war nie die Rede von einem Weihnachtsbaum. Orice născocea, zadarnic! De scăpat (de Păcală), nici pomeneală! (DULETJ PÄC.109) Păcală los-zuwerden, daran war nicht zu denken. - ET. a pomeni. pomene'tă Pl. -ne"te S.f. (um 1780 IORGA S.D.XIV, 311) MUNT. 1. längliches, geflochtenes Weizen- g a b a c k, das bei Begräbnissen verteilt wird, ln unele localităţi, pomenetele ce se împart pentru un mort se fac în formă d& scară (ICN.SUP.45). Vgl. pomană 3, pupăză. -2. Stück weiße Leinwand, das an dar Tür eines Verstorbenen aufgehängt wird: Aştern asupra acelui uşor (de la uşă) o "pomi-netă", adică o bucată de pînză albă (BÜR.,CL XVI,13), bzw. Tuch, in das ausgegrabene GebBine gBtan werden (MAR.ÎNM.416) . - GR. pomin-, pornn-, pomnea'tä, Pl. -ne~ti (RC.) . - ET. vermutl. ksl. pamgti, serb. pa-met "Gsdächtnis”, mit Anlehnung an a pomeni. - SG. ALR II/I,MN 2713,06. pomeni' Präs. -ne'sc (16.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. pc. jds. gedenken, an jdn. d e n k e n. Şi pomeni Petru cuvîntul Domnului ce zisese lui (CORESI TE4 l73b;Lk 22,61) und Petrus dachte an des Hsrm Wort. Pomeneaşte, Doamne, pre nevreadnica roaba ta şi mă dăruiaşte cu făt (MS. um 1750,GCR 11,67). Nu pomeni ale noastre fărădelegi (PS.SCH.78,8) gedsnke nicht unsrer vorigen Missetaten. - Jetzt nur noch im Sinne von "im Gedächtnis etc. bleiben". Ţi-oi face eu una să mă pomeneşti (ZAMF.NUV.73) ich werde dir etwas antun, damit du an mich denksn wirst. - 2. pc. j d s. g e d enksn, j dn. erwähnen, nennen. Tn învîrtirea valtului am pomenit numele tău (C.NGR.58). Pass.: Acest Ştefan Vodă au avut doi feciori, cum s-au pomenit mai sus (URECHE,LET.1 1,100). - 3. pc. für jdn.beten, eine Messe lessn (las s e n). - 4. c. (v o n) e t w. h ö r e n, in Wendungen wiB: Uite, băiat mare şi cere tîtă, ati \mai pomenit una ca asta? (DEL.S.264) habt ihr ja so etwas gehört? Dar undß ai mai pomenit mata casă mii mare decît a conului Niculachi Roznovanu? (GHICA 152) gibt es denn ein größeres Haus? - 5. TR.'a uf-, erwecken. Cînd la fată ajungea, Adormită o găsea, Dar Gruia o pomenea (BIBIC.PP.305). - Intr.: de, despre cn. De vreme ce am pomenit de crijaci, am socotit a fi cu cale să scriem ce neam au fost (NEC. COSTIN,LET.2 1,141). La şezători s-a dus o singură dată ... dar de atunci să nu-i mai pomeneşti (DEL.S. 10) will sie nichts mehr davon hören. - II. a se pomeni 1. i m Gsdächtnis etc.blei-b e n. Astă întrare triumfală se pomeneşte şi se va pomeni multă vreme în capitala Basarabiei (C.NGR.39). -2. von etw. hören. Văzînd (turcii) că muscalii nici se pomenesc, nici se arată (I.VÄZSR.,TEZ. II,296) daß von den Moskowitern weder zu hören noch zu sehsn war. ln tara Daciei răsar şi cresc turnuri pe unde din moşi, strămoşi nu s-a pomenit picior de zid (CL 111,25) es ... keine Spur von einem Bau gab. M-am uitat la cumpăna fîntînii, crezînd că poate bate vîntul; da unde se pomeneşte? (VLAH.IC.80) davon 143 pominoc war keine Spur zu merken. -3. sich seit eh und je an einem Ort befinden. Nici urî tul n-o apuca, nici dor de-acasă, nimic, pare că-n mănăstire se pomenise de cînd a deschis ochii (VLAH.NUV.142;von einer jungen Nonne). Mult ne-ambă-tut capul să aflăm originea acestui tîrg, dar ori pe cine axa întrebat ... ne-a răspuns: Aşa ne-am pomenit! (FR.-C.MJTII 56) so ist es irnner gewesen. -4. sich unvermuteterweise, plötzlich an einem Ort befinde n, e t w. e r 1 e b e n. Mă pomenii la vapor (I.NGR. ,CL IV,266) . Nu cred să fi trecut o jumătate de ceas şi mă pomenesc cu o depeşă (VLAH.IC.10) da erhielt ich plötzlich eine Depesche. Cînd s-a făcut pace ... ne-am pomenit cu o bucată bună din ţărişoara noastră şterpelită (GHICA. 20) da ergab, zeigte es sich, daß uns sin gutes Stück ... gestibitzt war. Mare comedie! te pomeneşti că moare! (SAD.POV.l49;von einem plötzlich Erkrankten) ver-darrmte Geschichte} Am Ende stirbt er uns garl - 5. TR. a u f-, erwachen. Iar cînd el jos că cădea, Trei zile nu se pomenea (BIBIC.PP.305) . - ET. ksl. pomîneti, pomengti. - SG. ALR II/I,MN 4181,56j ALRM I/II,K.311 jII/I,K.225. pomelnic siebe pomelnic. pomeni're Pl. -ni'ri S.f. (l6.Jh.CV2 85b;2 Petr 1,12) 1.Gedächtnis, Andenken N. Fericitul întru pomenire N.N. N.N. seligen Andenkens. Veşnica pomenire Gebet aus dem Begräbnisritus bzw. in Totenmessen. Fig. împăratul Alexandru îi da de ştire ... că îndată le va cînta (zmeilor) "vecini-ca pomenire" (CÂT.POV.1,56) daß sr ... den Unholden den Garaus machen werde. -2. Erwähnung F. Pomenire despre Neera mai face Horaţiu în oda XXI (CQX.HOR.379). - ET. a pomeni. pomeni"t Adj. (1593 DIR) erwähnt, genannt. Pe acea vreme pomenitul Şerban voivod, sîngur el a vîndutu satul Halmă-jul (1628 DRHB XXII,138). - Neg. Ne(mai)pomenit. 0 întîmplare nemaipomenită ein unerhörter, noch nie dagewesener Vorfallj nemaipomenit de ieftin unerhört billig. - ET. a pomeni. pomenito"r Pl. -to"ri S.m. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,215) 1. veralt. Berichterstatter M. - 2. pomenitor de rău LV. Verleumder M. - ET. a pomeni. pomenitu'ră (+) Pl. -tu^ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Gedenken N», Erinnerung F. - ET. a pomeni. pomera'nfră Pl. -rannte S.f. (1825 B.) veralt. Apfelsine F.- GR. pomoroancă, po-morantă, moroanţă (B.) . ~ ET. dt. Pomeranze. - SG. ALR SN IV,K.1140. pomese'lnic Pl. -se'lnice S.n. (1561 CORESI TE) 1. (+) Tuch N., als Übersetzung von ksl. ubrusü, sudari, lentibnü. Argintul tău ce-axn avut pusu-l întru un pomiselnic (CORESI TE4 164a;Lk 19,20) dein Pfund, welches ich im Schweißtuch behalten habe. Şi puse veşmintele şi luo pomiselnicul, încinse-se (CO-4 RESI TE 216a;Jo 13,4) er legte seine Kleider ab und nahm einen Schurz und umgürtete sich. Şi fata lui legată cu un pomeselnic (MS.1669 Jo 11,44,GCR 1,188) sein Angesicht verhüllt mit einem SchweiBtuch. — 2. veralt. TR. weißleinenes Kopftuch der Frauen (VICIU). - GR. veralt. pomise(a)lnic (MARD.). - ET. unbek. poroe't Pl. pomer’turi S.n. (1585 BGL 89) 1. Obstgarten M. Cînd va năiemi oarecine un pomet pentru să culeagă poamele (INDR.70) . Mergi ... la livezi şi la pometuri de ascultă pre greieri 2 cari cîntă toată zioa (MHRG. 8b) . - 2. Pl. Obst-arten, -s orten (Pl.), Obst N. Pometuri, dulceţuri şi alte mîncări (PANN FV.M.I,108) . - GR. zu 1. Pl. auch pomete; MOLD. -mă~t, Pl. -mă'turi; (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.11 ;VARL.CAZ.2 I,157a) . - ET. poamă (nicht lat. pomStum, wegen e, nicht ă) // DLR: lat. pămetum. - SG. ALR SN I,K.201. po'mină S.f. (1683 DOS .VS.Sept.l;lb) (weithinreichende) Kunde F., Ruf M. in Wendungen wie: Ca pe-un lup să te jupoi, Să se ducă pomina Din Ceimeti în Slatina (TEOD.PP.295) daß sich die Kunde davon verbreiten möge. Mama preoteasa ... a trîntit o cumetrie de s-a dus pomina peste nouă sate (VLAH.GV.67). în starea de apelipsie în care mă aflu, dau foc bisericii de se duce pomina (FIL. CIOC. 264). Avea o mîndrete de grădină de era pomină (BRST.-VOIN.ID.213) daß man weit und breit davon sprach. Starea o risipise tată-său în cărţi şi în petreceri care au rămas de pomină (BRKT.-VOIN.LD. 166) die sprichwörtlich geworden waren. - GR. bisw. po'milä. - ET. viell. postverbal von a pomeni. Gegen ksl. pom&nü (vgl. russ. nsIov.pomi'n etc.), woraus schon poma'nä, spricht die Betonung. - SG. ALR SN V,K.1403. pomino'c Pl. -noa'ce S.n. (1643 VARL.CAZ.2 II,53a) LV. Geschenk N.,Gabe F. an einen Höheren. Mai apoi îi tăiară şi svîntul cap şi-l dusă pominoc cinstit şi luminat la iubitul ei mire Hs. (DOS. VS.Oct.29;92a). Veniţi cu pominoace pregiur Domnul, pominoci 144 Boierime şi -prostime ou tot omul (DOS.PS.V.75,29) . Iată pominocul jirtfii mele (CftNT.IST.113) meine Opfergäbe. - ET. ksl. pominükü, -nokü. pominoci" (+) Präs. mă -ce'sc V.refl. (1683 DOS.VS.) sich widmen, weihen. (Svîntul) s~au po-minocit şi s-au svinţit lui D-dzău (DOS.VS.Dech.20; 232a). - ET. pominoc. pornise"inie siehe pomeselnic. pomişo"r siehe pom. pomi"ţă Pl. -mi'ţe S.f. (1825 B.) 1. kleine Frucht, kleines Obst. -2. eßbare Frucht eines Strauchs, wie Erdbeere, Brombeere etc. (POL.), spez. Erdbeere F. (CANDREA TO) . - ET. poamă. - SG. ALRM SN I.K.150. pomne(a)"ta siehe pomeneta. pomo"jnic Pl. -mo'jnici S.m. (um 1710 NEC.COSTIN, LET. 11,73) ehem. 1. Bureauchef M. der Unterpräfektur, Gehilfe des Unterpräfekten . Popia — a ajuns un fei de slujbă ca orice altă slujbă, cum ai fi, de pildă, d-ta învăţător, suprefectu suprefect, pomojnicu pomojnic, primaru primar (RÄD. RUST.II,11}. Nu puţine din ajutoarele de suprefecti, numiţi pomojnici şi ţigăneşte ciomolnici, calcă pe urmele mai marilor lor (JIP.SUF.130). - 2. Unteroffizier M. der Artillerie (NEC.COSTIN). -GR. -moşn-, -moştn-. - ET. russ. pornosnik. - SG. ARL SN III,K.894. pomoroa"ge S.f. Pl. (I8l8 PETROVICI P.330) BAN. Obstfrüchte (Pl.). Felurite pomo-roage, precum mere, pere, cireşe etc. (MAR.NAST.424) . - ET. poamă. porno "s Adj. (1703 GCD) Fruchtfleisch-. Pomii ... pomoşi-căr-noşi (ŞINCAI E.142). - ET. pom. porno "st Pl. -mo"sturi S.n. (um 1670 ANON.CAR.) Estrich M. - GR. Pl. auch pomoa~ste. - ET. serb. pomost. pomostea"lă Pl. -te"li S.f. (1652 SMIM 111,377) Estrich M. - ET. a pomosti. pomosti" Präs. -te"sc V.tr. (1805 GRECU P.284) mit einem FuBbodenbelag etc. versehen. Camerile sunt pomastite cu pămînt pe jos (MON.OF.1877,5121). -GR. pămosti (COST.). - ET. pomost. porno "st ină Pl. pomo"stine S.f. (1683 DOS.VS.) I. Estrich M. Deaca-ntrai in cetate pre po-mostină de aur (DOS.VS.Oct.5;46b) . - 2. MOLD. Bretterbelag, -boden M. des Bauem-wagens, -schlittens. Moş Nichifor ... dă de secure ... pe pomoştina căruţei (CREANGĂ,CL X,383) . - GR. pomoştină. - ET. zu asl. pomostiti, -rnostq "mit Brettern belegen". porno"şnic siehe pomojnic. po"mpă^ Pl. po"mpe S.f. (1835 DRĂGH.R.10) Pumpe F. - GR. veralt. purnpă. - ET. it. pompa, frz. pompe, dt. Pumpe. - SG. ALR SN I,K.228jIII,K. 873,909. po'mpă2 Pl. po"mpe S.f. (1688 BIBLIA Vorwort) Pomp, Prunk M. Au intrat Nicolai Vodă în Iaşi cu alaiu şi cu pompă domnească (MINTE,LET. II,131) . Mergînd înainte la îngropare cu pompă bo- 2 gaţi şi săraci (MÄRG. 121b) . - GR. veralt. pombă. — ET. mittelb. lat. pompa, ngr. Ttoynr1). pompo"n Pl. pompoa"ne S.n. (1832 GOL.CONDICA) Troddel, Quaste F. - ET. frz. pompon. pompo"s Adj. (1703 GCD) 1. p o m p h a f t. - 2. fig. hochtrabend. - ET. n.lat. pomposus. pomuşe"! Pl. -şe"i S.m. (1857 POL.) Knatenmoos N. (Bryum). - ET. pom. pomuşoa"ră Pl. -şoa"re S.f. (1703 GCD) 1. kleine F r u c h t. - 2. MOLD. Johanni s-beere F. (Ribes rubrum). Un fir de pomuşoară eine Johannisbeere. Tufă de pomuşoară Johannisbeerstrauch. ln livadă se găsesc ... pomişori, numiţi agrişi şi pomuşoară (ÎNV.COP.1893 1,5). Deasupra o împodobeşti cu crenguţe întregi de pomuşoară şi dai la masă (K.-N.EE£.94) . - ET. poamă. - SG. ALR SN III, K.635. ponei"ş Adv. (l6sehr, überaus, ungemeinsaJ vor Adj- u* Adv-: Şi vădzu D-dzeu toate ce făcuse şi era prea bune (PO? 15;Gn 1,31). (Cetatea scaunului unguresc) au fost o cetate -prea tare (CANT.HR. 150} . -prea bine (zustinrnend: 3 sehr wohl. Pe cîte (copile) le-oi doftori, Prea frumos mi-or mulţumi (I.-B.374). Prea mult m-oi bucura, Cu mine due-ti ospăta (I.-B. 493) ich werde mich sehr freuen. Gurile (păcătoşilor) grăiesc prea cu mîndrie (MS.um 1618,GCR 1,50) überaus hoffartig. Bes. vor ehrenden Attributen: Prea stimate domnule sehr geehrter Herr, prea înălţate Doame durchlauchtigster Fürst, prea bunul D-zeu der allgütige Gott* vgl. curat 1, cuvios 3, sfinţit etc. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot (COŞBUC 125). E prea de tot, prea din cale afară! das ist aber zu stark! Vgl. foarte c. - b) vor Verben: et) LV. in Wiedergabe von ksl. ZusanTTBnsstzungen mit prS-: Blagoslovit eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi prea-căntatu şi preaînrăltat tksl.prepătyî i prevoznosi-myi) numele tău în veacu (PS.SCH.Cant.3 puer.28). Prea se va înălţa (VULG.: superexbolletur) mai vîr-tos decît Livanul ...sementiia lui (MS.1710 Ps 71, 16,GCR 1,367). - j3) Te cunoşti, te prea cunoşti, Te cunoşti de pe cosita Că eşti de-a maică-ta vită (I.-B.249) man sieht es an dir deutlich. Nu se poate. "Ba se prea poate" Es ist nicht möglich. "Doch, es ist sehr gut möglich". - 2. nu prea vor Verben: nicht besonders, nicht eben. Mîndră eşti, frumoasă eşti, Numai nu mă prea iubeşti (I.-B.380). Astea, iama le lucrăm, cînd nu prea avem ce face (VLAH.RP. 122) wenn wir nur wenig zu tun haben. Au început moscalii ... a căuta în toate mănăstirile bani şi odoare şi n-au prea găsit (NEXULCE/LET.^ TI, 411) doch fanden sie nur wenig. Marcu bea şi nu prea bea, Căci amar grija-l rodea (I.-B.489) er trank nur wenig. Tinerii simţeau şi nu prea, dar uncheşilor li se părea că-s şi mai băbrîni, văzînd că firea însăşi îmbătrîneşte (NKD.NUV. 1,30) die Jungen empfanden es nicht so sehr. Hodinit-ai astă noapte? ”Hodinit şi nici pre" (ŞEZ.1,248) nicht besonders. Aşa este? "Cam aşa, dar iar nu prea" (CO.PS.234) und doch eigentlich nicht so. - 3. z u. îmbrăcămintele nice prea făloase, niae prea proaste să nu fie (CHR.PEE SC*,GCR 1,276). Bine nu-i nici gazdă mare, Nici să fii sărac prea tare (I.-B.414) gar zu arm. Mă iubeşte prea mult er liebt mich zu sehr. Prea e prost er ist gar zu durrni. - GR. MOLD. pre. - ET. asl. prS. prea- Präfix (l6.Jh.CV2 59b;Jak 2,11) 1. als Element der Gradation, wie z.B. in preaadînc (CM 1,56) tiefgründig, preablagoslovit (COD.TOD.205) hochgelobt, preabun (BIBLIA 1688 Pr.) gütigst, prea- dulce (CORESI OMIL. 136) barmherzig, preafericit (MS. 1650,GCR 1,146) selig, preaînvătat (NECULCE,LET.1 11,189) hochgelehrt, preaviteaz (HERODOT 201) tollkühn, etc. - Vgl. auch prea~ 1. b. 3. - 2. U r-, in preastrabun, prearăstrănepot Urururgroßvater, -enkel etc. Petru Rareş, care era prerăstrăbunul răstrăbunului său (I.NGR. ,CL VII, 113). - GR. MOLD. pre-, - ET. in Bdtg. 2 asl. pra- in pradedu, praba-ba etc., an precP~ angelehnt. preacurva'r (MS ura l6l8,GCR 1,46) LV. I. Adj. ehebrecherisch. Ruda aceasta pveacurvare şi păcătoasă (BIBLIA 1688 Mk 8,38) unter diesem abtrünnigen und sündigen Geschlecht. - II. S.m. Ehebrecher M. - GR.. precurvar. - ET. Nachbildung von ksl. preljubodej. preacu"rvä Pl. preacu-rve S.f. (1646 FRAV.MOLD.^ 553) LV. Ehebrecherin F. Cu moarte să să omoară, prea curvariul şi prea curva (BIBLIA 1688 Lv 20,10) der soll des Todes sterben, beide, Ehebrecher und Ehebrecherin. - ET. Nachbildung von ksl. prelju-bodejca. preacurvi" Präs. -ve"sc V.intr. (1581 CORESI OMIL, 310) veralt. ehebrechen. Oricine îşi va lăsa muierea sa şi va lua alta, preacurveşte cu dînsa (EV. 1894 Mk 10,11). - ET. Nachbildung von ksl. preljubo-dSjti. preacurvi'‘e S.f. (l6.Jh.CV2 64a;Jak 4,4) veralt. Ehebruch M. Curvii şi preacurvii şi ucideri ...le făcea (MS. 1747,GCR 11,39). - GR. pre-curvie. - ET. Nachbildung von ksl. preljubodejstvo. preacuvii'nţă Pl. preacuvii'nţe S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) veralt. Frömmigkeit F. A sluji lui Cu prea-cuviintă (ksl.prepodobiemu) şi cu dereptate (PS.SCH. Lk 1,75). - ET. Nachbildung von ksl, prepodobije. preagreşi" Präs. -şe'sc V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. sündigen. Preagreşimu întru toate (PS.SCH. Cant.3 puer.6;OOEESI PS.5303b) . - ET. ksl. pregresiti. preaiubite Pl. -bi'ri S.f. (l6.Jh.CV2 59b;Jak 2,11) LV. Ehebruch M. Nu ucide, nu preaiubire face, nece fura (CORESI TE4 41a;Mt 19,18) . - ET. nach ksl. preljubiti gebildet. prea "j mă S.f. (1645 HERODOT 280) 1. în preajma cuiva sau a ceva: a) veralt. vor jdm.,jdm. gegenüber. Mergeţi în cel sat ce e în preajma voastră (xaxâvavrL upöv;BIBLIA 1688 Mk 11,2) gehet hin in das Dorf, das vor euch liegt. Avînd ochii tot ţintiţi în preajmă-i (AL.OP.1,616) preamări 184 die Blicke immer vor sich hin gerichtet. Eu îţi slăvesc puterea, mă-nchin în prejma ta (AL.OP. 1,1060) . (La masă) şezînd el tn preajma ei (BARAC HAL.VII, 37) da er ihr gegenüber saß. împărăţia Turcului ... au pornit cîţiva paşi in prejma (Nohailor) (MIR. ____ 2 OOSTIN,LET. 1,303) ließ ... gegen sie ausrücken. România ... stă in prejma Turciei nu ea o ţară supusă, ce ca o ţară legată prin tractate (RAL.SUV.75) verhält sich ... der Türkei gegenüber. Avînd grije să nu vă arăt puţin în prejma lucrurilor voastre cele 2 mari (NBC. COSTIN ,IJ?r. 1,459) angesichts eurer großen Leistungen, im Verhältnis zu ihnen. - b) i m Umkreis, in der Umgebung, Nachbarschaft, Nähe von jdm. Afară dormeau soldaţii în preajma unui foc (CL XVII,70) um ein Feuer. Cîte o fetică şi un băieţel ... luaţi să stea în preajma boilor, cînd i-or dăjuga la păscut (JIP.OP.149) in der Nähe der Ochsen. Unul din toţi copiii este "leapşa". Ea stă în mijloc şi ceilalţi copii prin preajmă o hărţuiesc cu vorbe (ISP. JUC.21) um sie herum. Cugetul lui Stefan era acum să-şi facă prieteni pe toţi domnii şi craii creştini din preajma Moldovei (ISP.,CL XII,172). Daher: - 2. LM. Umkreis M., Umgebung, Gegend F. Casele bătrîneşti ... stăpinind din culmea din malul Ilfoveţului toată preajma (BRÄT. UD.174). Cit ţine prejma casei, nu se găsea nimeni mai presus de Marta (SLAV. ,CL XII,425) so weit das Haus reicht. Plină de viaţă era preajma lui (POP. NUV.75) alles um ihn herum. - GR. prejmă, S.n. prejm (DEL.S.107), bisw. prijmä. - ET. nicht asl. prezdinü "früher” (WEIG.JB.XIV,111), sondern nach asl. sü prezda ”vor"j m für d scheint durch p- oder durch Kreuzung mit asl. premo id. hervorgerufen zu sginj zu prej-, prij- vgl. MDLD. mrejă, painjin gegenüber MUNT, mreajă, păianjin. preamări" Präs. -re'sc (1570 CORESI LIT.9a) I. V.tr. 1. verherrlichen, -klären. A venit ceasul ca să se preamărească fiiul omului (EV.1894 Jo 12,23). -2. hochpre isen. Un oarecare creştin pravoslavnic îl preamărise astfel pe părintele Tărăboi (SAD.CR.40). - TI. a se preamări LV. sich rühmen (OORESI OMIL.49). - ET. nach ksl. proslăviţi gebildet. preamîndri'e Pl. -mîndri'i S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV.Weisheit F. Rostul dereptului învaţă-se prea-mîndrie (PS.SCH.36,30;auch CORESI PS.). - ET. prea-mîndru. preainl'ndru Adj. (l6.Jh.PS.SCH.106,43) LV. w e i s e„ Ai ascuns aceste de în preamînări şi înţelepţi şi descoperişi aceasta tinerilor (CORESI TE4 I41a;lk 10,21). - ET. ksl. prZmqdrü. preapodo'bie (+) Pl. -do'bii S.f. (1577 CORESI PS.) Heiligkeit, Frömmigkeit F. Să slujască lui cu preapodobie şi cu dereptate (CORESI PS.5 311b;Iik 1,75). - ET. ksl. prepodobije. preapodo'bnă Adj. f. (1564 CORESI CAZ.I,l80a) veralt. fromm, heilig. Attribut der Hl. Pa- raskeva. Afiară trupul preapodobnei Paraschive nepu-2 tred şi plin de mirezmă (VARL.CAZ. II, 14b) . Şi au luat pe Mihai Vodă den scaunul său în ziua prapadoam-nei Paraschive octombrie în 14 (AMIRAS,LET.^ 111,116). - GR. prapadoamna, preapodomna, preapadomna, prapadob-na, prepodobna. - ET. ksl. prepodobîna, f. von - binü. preapodo'bnic (+) Adj. (l6.Jh.PS.SCH.17s26) LV. heilig, fromm. Cu preapodobnieii preapo-domnic veri fi (CORESI PS.5 27a;Ps 17,28)- Prepodob— nicii, călugării şi călugăriţele (VARL.CAZ.^ 1,210a). - GR. preapodomnic, prepodobnic. - ET. ksl. prepodo-binu. preaslăvi' Präs. -ve'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.85,12) LV. hochpreisen, rühmen. Cesta e D-zeul mieu şi preaslăvi-voiu el (CORESI PS.5 285a;£x 15,2) . - ET. nach ksl. proslăviţi gebildet. preaslăvi're Pl. -vi'ri S.f. (1776 MIN. la) Verherrlichung F. - ET. a preaslăvi. preaslăvi't Adj. (l6.Jh.PS.SCH.Ex 15,11) gepriesen. - Auch substantiv. - ET. a preaslăvi. preastavle'nie siehe prestavlenie. preastăvi' siehe pristăvi. preastî'pnic S. u. Adj. (l6.Jh.PS.SCH.ll85119) LV. Abtrünniger M. Jirtfa lor de ce treabă va fi cînd ei sînt preastîpnici? (Ş.jEMNE 133). Daher prestîpnicul Iulian (DOS.VS.Oct.9;57b) Julianus Apostata. -GR. prest-, prist- (PS.SCH.,DENS.IST.II,334). - ET. ksl. prestqpiniku. preasto'l siehe pristol. preatni'fă (+) S.f. (1563 CORESI PRAXIU) Hoffart F. Gura lor grăiaşte preatrufă (ksl. pregordaş;CORESI PRAXIU Ep.Judae 16,GCR 1,12*). - ET. prea + trufă. preavesti' Präs. -te'sc V.tr. (l6.Jh.CV) überreden, aufwiegeln. Cel ce____________________ preavestişi şi scoseşi întru pustie patru mie de bărbaţi sicarei? (CS? 18a;Apg 21,38). - ET. ksl. prZves-tati. 185 precumpăni prebîndi" (+) Präs. -de'sc V.intr. (l6.Jh.CV) (v e r)w eilen, zubringen. Insuş prebîndi Un anu întru Asiia (CV2 4a;Apg 19,22). - ET. ksl. prebyti, -bgdg. preca'r Adj. (1832 GOL.CONDICA) prekär, unsicher. - ET. frz. precaire, n.lat. precarius. precau'ţie Pl. precauţii S.f. (l8l6 MAIOR ÎNV. 107) Vorsicht F. - GR. veralt. -ţiu'ne. - ET. n. lat. praecautio, -onis. precäde're S.f. (1836 AN.P.VI/6,319) LM. Vorrang, -zug M., Priorität F. Comisionarul are precădere de a lua din preţul vînzării ... suma ce va fi înaintat (COD.COM. 1840 Art.90) . Acordîndu-mi mie o aşa amicală si linguşitoare precădere (OD.PS.1). - ET. gelehrte Bildung aus lat. prae- "vor" u. a se cădea "gebühren". preceda" Präs. prece'd V.tr. (1Ö32 G0L.C0NDICA) v o r h e r-, v o r a u s-, vorangehen. - EE. n.lat. -praecedere, frz. preceder. prece'pe siehe pricepe. precepto'r Pl. -toţi S.m. (1800 IORGA ARCG 173) ehem. Hauslehrer, Erzieher M. - GR. prece'ptor. - ET. n.lat. praeceptor, frz. precepteur. pre"cestă siehe precistä. preceşta'nie etc. siehe pricestanie. precipitaţie Pl. -ta"ţii S.f. (1832 GOL.CONDICA) 1. H a s t F. -2. Ni aderschlag M. meist Pl. precipitaţii atmosferice. - GR. veralt. -ţiu 'ne. - ET. n.lat. praecipitatio, frz. precipitation. pre"cistä Adj. f. (1573 DIE) allrein, unbefleckt, nur: (Maica) Pre-cista die Mutter Gottes. Cele 4 posturi: al naşterii lui Hs., al Paştilor, al sfinţilor apostoli şi al Maicăi Precistii (ÂN2H2M,GCR 11,28). Care veştmînt făcuse-l Pr(eci)sta însăşi cu mînurile sale (MS.17. Jh.,GCR 1,141). Precîsta Maică (DOC.1620,GCR 1,63) . Icoana Preacistii (1642 ÎNV.2 20b). - GR. preaesta, LV. prea-. - ET. ksl. precista "die Allreine”. - SG. ALR II/I.MN 2740,94. preci"zie S.f. (1818 LEON ASACHI P.124) Präzision, Genauigkeit F. - GR. -ziune. - ET. n.lat. praecisio, frz. precision. precl"t Adv. (1675 MIR. COSTIN,LET.1 1,296) soweit, -viel. Dacă nu eşti în stare s-o iubeşti precît te iubeşte, pentru ce nu te destăînuieşti ei, pentruce o îrribrînceşti? (C.NGR.OP.I,34) . - ET. pre + cît. precovîrşi" Präs. -şe"sc V.tr. (1589 ŞERBAN CORESI, ---------- PS. 68b;Ps 37,4) LV. übersteigen, übertreffen. Numai răbdarea şi bunătatea lui D-zeu cea fără de margini poate să precovîrşască fărădelegile şi îndărătnicia ta {CREANGĂ,CL XII,31) . - GR. prea-, - ET. pre(a) + a covîrşi. pre cu'get Pl. -cu"gete S.n. (1844 HELIADE) (vorhergehende) Überlegung, Vorbedacht M. Cîte nu le pierde ... omul, cînd se face sclav patimilor inimii fără de precuget? (BODN., CL IV,93) . A priveghea în spaimă_In infernal pre- cuget (HELIADE 1,212) . - ET. postverbal von a precuge-ta. preeugeta" Präs. -cu"get V.tr. (1839 MARCOVICI D.290) überlegen, bedenken; Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de-a o împlini (BODN.,CL IV,91). - ET. n.lat. praecogitare. precugeta"re Pl. -tă"ri S.f. (1843 DOC.EC.784) Überlegung F.,Vorbedacht M. Marea năzdrăvană acoperea şi le descoperea cu o vinovată precugetare pentru cei de ps punte (ZAMF.NÜV.9; über badende Frauen). - ET. a precugeta. precu"m Konj. (1592 DIR) 1. w i e, auch adverbiell: a) in der Weise, wie: Noi precum credem, aşa să cade să şi vieţuim (CAZ. 1742, GCR 11,31). Fie voia ta, precum în ceri şi pre pămînt (EV.1746 Lk 11,2,GCR 11,36). Pentru aceia sînt aşa frumoasă şi împodobită precum mă vezi (MS.1773,GCR 11,94) . - b) nach dem, was: Precum zici, precum se vede, precum se aude, vom avea război wie man sagt, wie es scheint, wie verlautet, werden wir Krieg haben. Du-te — d-ta de scoate (vin din pivniţă), că, precum bag seamă, copila nu poate (PANN PV.M.II,106) . - 2. LV. d a 0. Laslău ... cunoscînd precum soră-sa în tot chipul sileşte să apere pe Busurman (CANT.,GCR I, 362). Le-au venit veste precum vin nişte tătari de la oaste (NEC.COSTIN,LET.2 11,29). - Ugs. mit folgd. că vor direkter Rede (vgl.că 1): S-a pogorît Maica Domnului la mine şi zice pecum că, Ioane, cînd îi ajunge la fîntînă ... o să-ţi iasă înainte cine o să te aducă la mine (CARAGIALE T.I,46) . - GR. veralt. u. ugs. auch pecum. - ET. pre + cum. precumpăni" Präs. -ne'sc (1850 ASACHI SL.II,33) I. V.tr. 1. aufwiegen, überwiegen, precupeţ 186 vorwiegen. Ce-i drept, cîteodată nu e treabă mare de ea ... dar cu putină răbdare se precumpăneşte (ZAMF.LN.106) . - II- V.intr.: asupra unui lucru über etw. das Übergewicht erlangen. Părerea lui Aliută de a ne opune cu arma la năvălirile hoţilor ... precumpăni asupra ideii de supunere (GANE,CL XIV,203) . - III. a se precumpăni veralt. sich die Waage halten. După şese ani de luptă crîncenă, în care victoriile se precumpăneau (GHICA, CL XIV,81). - ET. pre + a cumpăni, nach lat. praeponderare (it.preponderare, frz. prepon-derant) gebildet. precupeţ Pl. -peţi S.m. (1636 DRHB XXV3222) 1. Mark t-, Gemüsehändler M. Se auzea din mahalalele vecine glasul oltenilor precupeţi (ZAMF. UM.78). O precupeaţă trecînd pe lingă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere {POP .NUV.97) . - 2. (+) (Gel d-) Wechsler M. Şi measele precupetilor şi scaunele vînzătorilor de porumbi le-au răsturnat (BIBLIA 1688 Mt 21,12) und stieß um der Wechsler Tische und die Stühle der Taubenkrämer. - Sf. precupea 'ţă, Pl. -pe~-te. - ET. vgl. bulg. prekupec, nslov. prekupec, serb. -pac. - SG. ALR SN IV,K.1015,1016. precupeţi" Präs. -ţe"sc (1836 AN.P.VT/13344) I. V.tr. 1. veralt. Kleinhandel treiben. Posturile se precupeţesc, se hareciluiesc în piaţă (ÄL. ,CL VII,369) die Ämter werden feilgeboten. - 2. fam. verschachern. Bărbatu-tău n-are altă avere decît frumuseta femeii lui? N-are altă meserie decît să te precupeţească? (AL.OP. 1,1739) . Nu le precupeţeam (ciobanilor) sfaturile cînd era la pregătirea brînzeturilor (UR.BUC.86) ich kargte nicht mit meinen Ratschlägen. A nu precupeţi nici un efort keine Mühe scheuen. —II. a se precupeţi pentru c. fam. u m etw. schachern, fei Ischen. Greaţa nevoii ... de a se precupeţi pentru onorariu (BRÄT. LD.55;von einem Rechtsanwalt). - ET. precupeţ. precupeţise Pl. -ţi"i S.f. (1828 POTRA 11,306) Markt-, Gemüsehandel M. - ET. precupeţ. - SG. ALR SN IV,K.1015. precupi' Präs. -pe'sc V.tr. (1581 CORESI OMIL.401) veralt. Kleinhandel treiben. Vameşii se chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor şi le precupia (VARL.CAZ.2 I,3b) . Toată hrana tuturor luase el şi doamna de precupia toate cîte erau (NEC.COSTIN, LET.2 11,19). Ticălosul! ... Să-şi precupească soţia pentru ca să aibă cu ce-şi îndestula patimile! (AL. OP.1,1718) . - GR. pricopi (DOS.VS.Fevr.24,-81 b) . -ET. vgl. serb. prekupiti. precupi"e Pl. -pi"i S.f. (1581 CORESI CMIL.327) veralt. Kleinhandel, Schacher M. Că de şi facem cîndva vreun bine, şi acela îl facem ... cu multă neguţătorie şi precupie, pentru că cercetăm cu deadinsul ce plată şi ce dobîndă vom să 2 avem (MHRG. 74a) . - ET. a precupi. precupito'r Pl. -to"ri S.m. (1703 GCD) veralt. (Mark t-)H ändler M. - ET. a precupi. precurma" Präs. -cu"rm V.tr. (1784 BUL.COM.IST.V3280) 1. durchschneiden, einschne i-den. -2. unterbrechen. (Sub domnia lor,) intrigile grecilor se precurmară şi boierii stăpîni— ră ţările în pace de dînşii (B&LC.23) erfuhren ... eine Unterbrechung. - ET. pre- + a curma. precurma't Adj. (1829 C.NGR.) veralt. 1. eingeschnitten. (Un bou) cu coamele ... cam precurmate de frînghie (MCN.OF.1878, 4745). - 2. unterbrochen. Cu un glas precurmat de suspinuri (C.NGR.21) mit von Seufzern unterbrochener, erstickter Stirnns. - ET. a precurma. precuvînta're pi. -tă'ri S.f. (I838 GR.ALEX.) veralt. Vorrede F. într-o frumoasă precuvînta-re (GR.ALEX.Ursul şi lupul). - ET. pre + cuvîntare. preda" Präs. preda"u (l8l4 ţTCH.408) I. V.tr. 1. übergeben. -2. abgeben, ausliefern. -3. unterrichten, lehren .Ce (materie) predaţi? welches ist Ihr Lehrfach?, was lesen Sie? Mai mulţi tineri erau trimişi să studieze în Franţa ... destinaţi ca, la întoarcerea lor în ţară, să predea ştiinţele înalte (GHICA IV). - H. a se preda (inamicului) sich (dem Feind) ergeben. Osman Paşa, fiind rănit, capitulă şi s-a predat romanilor (LIT.) . - GR. konjugiert wie a da. - ET. zu asl. predaţi, evtl. auch mittelbar. preda "nie Pl. -da"nii S.f. (1643 VARL.CAZ.2 1,54b) 1. LV. Überantwortung, Auslieferung F. (Apostolul loan) au fost cu sfinţia sa şi la predanie şi la răstignire (DOS.VS.Sept.26;28a) . - 2. Überlieferung, Tradition F. Acestea noi le primim ... nemutînd hotară vecinice nici trecînd preste d-zeiasca predanie (DESC.PR.CR. 3). Despreţuind limba poporului, obiceiurile şi pre-daniile din vechi (CL VIII,81). - ET. ksl. predanije. preda "re Pl. -dă-xd S.f. (1822 HMST 137) 1. Übergeben N. -2. Auslieferung F. - 3. Unterricht M. Limba de predare die Unterrichtssprache. - ET. a preda. 187 preface predea'lă (+) S.f. (1683 DOS.VS.Noe,23;l48a) Strafverfolgung F. - ET. zu a preda. predecesot Pl. -soti S.m. (1762 PRÖT.AARON 111,117) Vorgänger M. - ET. n.lat. praedecessor, auch mittelbar- - GR. (+) -pesor. - ET. n.lat. praedecessor, auch mittelbar. oredelo.j e 'nie siehe predlojenie. predestina" Präs. -ne'z V.tr. (1774 ÜRIC.1,173) prâdest in ieren. Acel pe care ursita ne-blîndă l-au predestinat ca să slujească (BUDAI-DELEA-NLJ X,54 bis). - GR. ( + ) predestina. - ET. n.lat. prae-destinare, auch mittelbar. predica" Präs. pre'die V.tr. (1822 HMST. 101) predigen, ausbreiten. - GR. TR. veralt. predicălui" (HMST.). - ET. n.lat. praedicare, it. pre-dicare. - SG. ALR II/I,K.188. predica"t Pl. -ea'te S.n. (1781 MICU L.34b) Prädikat N. - ET. n.lat. praedicatum, dt. Prädikat, frz. predicat. predicato'r Pl. -toti S.m. (um l8l2 ŞINCAI HR.III, 329) Prediger M. - GR. (+) predica'tor (ŞINCAI). - ET. n.lat. praedicator, auch mittelbar. predica'ţie Pl. -ca"ţii S.f. (MS.1700) veralt. Predigt F. Contenindu-sä cîntările, în-ceput-au pop(a) cel mare al lor predicatie a face (MS. 1700,GCR 1,335). - ET. n.lat. praedicatio, auch mittelbar, vgl. magy. predikăcio. - SG. ALR II/I,K. 188. pre"dică Pl. pre'dici S.f. (l8l0 BRV 111,24) Predigt F. - ET. it. predica. - SG. ALR II/I.K. 188. predite"ci Pl. -te'ci S.m. (1581 CORESI OMIL.210) LV. von Johannes dem Täufer: Vorläufer M. Ioan prediteci şi botezătoriul lui Hs. (MÄRG.2 102b). - ET. ksl. prediteca. predloje'nie Pl. -je'nii S.f. (1649 MARD.) varalt. 1. Vorschlag M. - 2.Prosko-midie F., Offertorium N. Molifta pre-delojeniei (PRAV.BIS. ,Despre sf .cuminec. 1). - GR. predelojenie, preadlojenie. - ET. ksl. predülozenije. predme't (+) Pl. -me'turi S.n. (1789 SCL Dt,239) Angelegenheit, Sache F. Am venit ... în predmetul procesului ce avem au boierul (XEN.BR. 193). Avem de regularisit trei predmeturi simandicoase (AL.,CL VH,405) . - ET. russ. predmet. predoslo'v Pl. -slo'vi S.m. (1642 PRAV.GOV.) LV. Verfasser M. der Vorrede. Vriil Năsturel predoslov (PRAV.GOV. 1642,GCR 1,98) . - ET. predoslovie. predoslovi"e Pl. -slovi'i S.f. (1581 CORESI 0MIL.1) LV. Vorrede F. Predoslovia descălecării a tării Moldovei dinceputul ei (URECHE, LETT.^' 59). Vgl. cuvînt 5. - GR. predoslo'vie. - ET. ksl. predüslovi-Je- predsta'tel (+) Pl. -sta'teli S.m. (1683 DOS.) Vorsitzender M. (Chirii patriarhul de Alexandria) au fost şi predstatel în sfîntul sobor de Efes (DOS.VS.Ian.18;17b) . - ET. ksl. predustatelî. preducea" Pl. -ce'le S.f. (1885 H.XI,276) 1. mit dem Locheisen (potricală) gestanztes Loch am Ohr des Schafes (DT.).-2. Locheisen N. zum Stanzen von Löchern im Bundschuh (opincă) (RC.). - GR. preduci~că. - ET. unbek. j kaum zu nslov. pre-duh (rum.preduf) "Luftloch"/ bulg. predupeam "durchbohren" paßt lautlich nicht. - SG. ALR SN II,K.404; ALRM SN I,K.268. predu'f siehe produh. preemi" siehe primi. prefa"ce Präs. prefa"c (1652 GCR 1,158) I. V.tr. 1. umarbeiten, -ändern, -wan- de 1 m vinul etc. den Wein etc. fälschen) c. (în c.) e t w. (i n et w.) verwandeln. Bunul olariu, zdrobitul vas, l-au de iznoavă prăfă- cut (DOS.VS.Martie 1;1a). Să-l înveţi şi încă să-l 2 prefaci cînd este copilul tinerel (M&RG. 2b). - 2. glasul etc. die Stirrme etc. verstellen. Nu sînt Vladu? ... Nu-mi cunoşti tu vorba? "Vorba-i a lui Vladu-ntreagă; Ei, dar poţi să ti-o prefaci". (OOŞB.94). - 3. veralt. übersetzen. - II. a se preface 1. s i c h verstellen, că _________ sich stellen, tun, als ob. Nu te mai preface! verstelle dich doch nichtl Cu zîmbiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi S-ar preface că pricepe (EMIN.0.1,162) . Radu se prefăcu că doarme (VLAH .NUV. 36) R. stellte sich schlafend. - 2. sich um-, v e r-wandeln. ln lut şi în cenuşă te prefaci, o oame! (MIR.CX>STIN,GCR 1,205) . Dă-mi tu bună pace, Că, zău, m-oi preface Azimioară-n vatră (AL.PP.7) . - GR. konjugiert wie a face. - ET. pre + face, gebildet nach ksl. pretvoriti "umarbeiten", pritvoriti sg (nb. tvoriti sg (= rum. a se face III .2) "sich verstellen". - SG. ALR SN I,K.246,258jIV,K.1056. prefacere 188 prefă "cere Pl. -fa "ceri S.f. (1649 MARD.) 1. Verwandlung F. -2. Verstellung, Heuchelei F. - ET. a preface. prefaţă Pl. -feţe S.f. (1788 AA lit.III/2,203) LM. Vorwort N. Vgl. cuvînt 5. - ET. pre + fată, nach frz. preface. pre"fă siehe preferans. prefăcători"e Pl. -ri"i S.f. (1835 MARCÖVICI C.44) Verstellung, Heuchelei F. Prefăcătorii- de vulpe băbrînă {DEL.S.52) . Toate le-am făcut pentru d-ta numai din prefăcătorie, totdeauna alta ti-am spus şi alta con gîndit (CARAGIALE,CL XIII, 257) deiner Meinung nach hätte ich alles nur aus Heuchelei getan. - ET. zu a preface II. prefăcu"t Adj. (1705 CANT.) 1. verwandelt. Acel din fantazie născut şi din crier prefăcut aur (CANT.IST.35). - 2. g e-fälscht. Ce vin rău şi prefăcut (DEL.P.43). -3. heuchlerisch, falsch. Tu rîzi de-a mea durere, fiinţă prefăcută! (CL XHI,315). -Auch substantiv.: Cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuţi ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc (MJMJL., OCR 11,247). - ET. a preface. - SG. ALR SN I,K.252. prefe"ct Pl. -fe"cti S.m. (1700 IORGA S.D.I, 84) Präfekt M. - GR. veralt. prefectu'ş. -ET. n.lat. praefectus, dt. Präfekt, frz. prefet; pre-fectuş zu magy. prefektus. - SG. ALR SN III,K.893. prefe"ctor Pl. -fe"ctori S.m. (1777 URIC.V,425) veralt. hoher kathol. Geistlicher, Präfekt M. - EI. n.lat. praefector. prefectu"rä Pl. -tu"ri S.f. (um l8l2 ŞINCAI HR.II, 253) ehem. Behörde F., Amtsitz M. des Präfekten. - ET. n.lat. praefectura, frz. prefec ture. prefera' Präs. -fe'r V.tr. (1830 ffiNTESQUIEU 8l) vorziehen. - GR. (+) preferi. - ET. frz. pre-ferer. prefera ns pi. -ra"nsuri S.n. (1789 SCL IX,240) Preference N. (Kartenspiel). Mă trageţi pe sfoară. Eu vă dau dracului, cu prefă voastră cu tot (ZAMF.NUV.70) . - GR. fam. pre'fă, Pl. pre'fe. - ET. frz. preference; zu prefă vgl. bulg. prefă, ngr. -np&jxx. preferi"nţă Pl. -ri"nţe S.f. (1800 BUDAI-DELEANU XE,58 N.) Vorzug M., Vorliebe F. - Ad- verbiell: de preferinţă eher, lieber, vorzugsweise. - GR. preferinfie. - ET. n.lat. praeferentia, it. preferenza. prefii'nţă Pl. -fii'nţe S.f. (l68l DOS.^AA lit.11/36, 63) veralt. Anwesenheit F.- ET. pre + fiinţă. prefira" Präs. prefi"r (l8l4 DION.) MUNT. I. V.tr. a u s-, verbreiten. In cîteva momente se prefira pe dinaintea cochetei toate borfeie şi falsele diamante ale ingeniosului bogasier (FIL.CIOC. 91) . Acea limbă fără rost ale cărui sunete modulate prefiră în inima omului — şi dorul şi veselia (OD.PS.107). - 2. einzeln (nacheinander) durchgehen, durchnehmen. (Ursul) cartea în mînă luînd, Prefira foaie cu foaie şi mormăia fleici cătînd (PANN PV.M.H,11) . Multe a văzut, multe a prefirat el prin ăl Bucureşti (DEL.S.39) vieles ist ihm durch die Finger gegangen. - II. a se prefira 1. sich verstreuen. Au fugit toti în toate părtUe____de s-au presfirat în tară (DION., TEZ. H, 233). - 2. durchs ickern. - ET. firf vgl. a răsfira. - SG. ALR SN I,K.246. pregăti" Präs. -te"sc (l800 BUDAI-DELEANU) I. V.tr. vorbereiten, rüsten. Eram vecini ... pregăteam lecţiile noastre împreună (GHICA. 658) wir bereiteten die Hausaufgaben gemeinsam vor. Cătră apusul de soare, Cînd copacii umbre lungi aruncă Pregătind murgitului răcoare (BUDAI-DELEANU VII,65) . - U. a se pregăti de c. sich auf etw. vorbereiten, rüsten. Zurba se pregăteşte de plecare, cu sucmanul pe umeri şi căciula în mînă (IANOV,CL XIII,67) . - ET. pre + găti, nach lat. praeparare (frz. preparer), dt. vorbereiten, nb. parare, bereiten (a găti). pregăti"re Pl. -ti"ri S.f. (1837 C.NGR.) Vorbereitung F. Pregătirile de bacalaureat începură (VLAH.NOV. 65). Aceste pregătiri m-au ocupat pănă seara cînd m-am culcat (C.NGR.OP.1,9). - ET. a pregăti. pregăti"t Adj. (um 1550 HC 11,461) 1. vorbereitet. -2. ausgerüstet. - Auch substantiv. - ET. a pregăti. pregătito'r Adj. (1836 ASACHI,DLR) vorbereitend, Vorbereitung s-. - ET. a pregăti. pre"get S.n. Sg. tant. (1620 M0XA,HC 1,345) N a c h-, Ablassen N., Unterlaß M., in best. Verbindungen, meist mit Negation: Ca şi sa- 189 prejos lienii ageri nu dafi preget la picioare! (OLL.HOR. 112) gönnt den Füßen keine Ruhe. - Neg. Toată lumea ll lăuda pentru bărbăţia, vrednicia şi nepregetul lui (ISP.LBG-1 1,52) wegen ... seines unablässigen, rastlosen Fleißes. Nicolai Vodă ... nu obosea cînd i se înglotea nevoile şi trebile, nici avea preget 2 « (AXINTE,IEr. 11,138) noch ließ er in seinem Eifer nach. Pentru învăţătura şi a cârtii şi a vitejiei nu li-i preget deşilor) nici de osteneală nici de 2 cheltuială {NEC.COSTIN,LET. 1,405) für Bildung ... scheuen die Polen weder Mühe noch Kosten. Bătrîna ... grijea fără preget de toate trebile casnice (IAR- NIK,CL XV,97) unabhängig, unausgesetzt, ohne Unterlaß. Am tîlmăcit această carte cu multă osteneală şi făr- de preget sîrguială (SIMEON 1765,GCR 11,79) mit ... unausgesetztem, rastlosem Fleiß. - GR. preged {NEC. 2 COSTIN,LET. 11,88) , prejet (B.). - ET. postverbal von a pregeta. pregeta" Präs. pre"get (lö.Jh.CV^ 84a;Prolog 2 Petr) I. V.tr. veralt. c. etw. unterlassen, versäumen. Nimic nu prejetam cum s-ar putea face ca mai îngrab să să facă sănătoasă (BÄRAC HÄL. V,155). Nu trebuie a pregeta binele sufletului (DOS. VS.Apr.1;67b) man darf das Seelenheil nicht vernachlässigen. Nu am pregetat osteneala (DESC.PR.CR.Vor-wort H,3) ich habe die Mühe nicht gescheut. - II. V.intr. 1. LV. unui lucru, de c. schonen, aufsparen, ersparen. Fiiül certat întelept va fi, şi iară carele pregetă toiagului urăşte pre 2 fiiul lui (MÄRG. 3b;Spr 13,24). Nu pregetaţi (un (peLorpOe) cu ochii de vasele voastre (BIBLIA. 1688 Gn 45,20) kürrmert euch nicht um euren Hausrat. - 2. n a c h-, ablasse n, säumen. £Z.... se aprinse de această idee a regenerării nationale şi ... hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei (B&D2.251) . Ei pregetă şi n-au grijă de spăseniia oamenilor cărora le sînt sufletele în mînile lor (EV.ÎNV. 1644,GCR I,111;von Geistlichen) sie sind säumig, nachlässig. Iară-mpăratul nepregetînd purceasă a mearge cu Zotic (DOS.VS.Dech.31;247b) ungesäumt, unverzüglich . - Bes. mit Inf.: Nu preget a lupta cu muntele şi el se dă învins (UR.BÜC. 228;ein Bergsteiger spricht) ich lasse nicht nach, mit dem Berg zu kämpfen. Vasile Vodă ... era aşa de sigur de izbîndă că nu pregeta de a se nunti domn al amînduror ţărilor (MEEH.CH.273) daß er nicht säumte. - GR. prejeta (B.,BARAC I.e.), (+) pregedui. - ET. zu lat. pigritare (FEW 6492). pregeta"re S.f. (1683 DOS.PAR.45b) Verzögerung, Versäumnis F. - ET. a pregeta. pregiu"r etc. siehe jur. pregusta" Präs. pregu"st V.tr. (1829 PISC.0.173) veralt. kosten, versuchen. Codänacili numa-l pun pe limbă, abia-l pregustă (JIP.OP.44). -ET. pre + a gusta. prei" siehe prii. preînnoi" Präs. ie"sc (1648 NT) veralt. I. V.tr. 1. erneuern. Bucuratu-m-am în Domnul foarte ... cînd v-ati prinoit grijea voastră de mine (NT 1648 Phil 4,10) es war für mich eine große Freude im Herrn, als ich wieder einmal ein Zeichen eures Gedenkens erhielt. Fiind dărăpănată biserica acestui sfint schit — s-a prenoit de Preaos-fintiia Sa (1855 IORGA INSCR.1,177) . - 2. restaurier e n, renovieren. - TI. a se preînnoi sich erneuern, wiederholen. Le veni la auz o uşoară cîrîitură ascuţită, care se pre-înnoia des şi mereu (OD.-SL.241). - GR. prenoi, pri-noi. - ET. pre + a (în)noi. preînnoia"lă Pl. -noie"li S.f. (l88l JIP.OP.) veralt. Erneuerung _F. Ni s-a-nnoit naţia; trebuie o prenoială şi-n noi (JIP.OP. 137). - GR. prenoială. - ET. a preînnoi. preînnoi"t Adj. (1767 IORGA S.D.XIII,266) veralt. 1. erneu(er)t. Dragostele prenoite ca bucatele-ncălzite (PANN PV.M.II,70). - 2. restauriert. - GR. prenoit. - ET. a preînnoi. preînnoito"r S.m. (um 1820 ZIL.DOv1.333) veralt. Erneuerer M. - GR. prenoitor. - ET. a preînnoi. preîntînpina" Präs. -tî"mpinV.tr. (1846BÄRTJ1C. 1,109) un rău etc. einem Übel etc. begegnen, verbeugen. Înaintarea noastră se făcea sub luarea tuturor măsurilor de precautiune, spre a se preîntînpina o surprindere vrăjmăşască (CL XVII,105). Vgl. a întîmpina 3. - GR. -timp-. — ET. pre + a în-tîmpina, nach frz. privenir. pre"jmă siehe preajmă. pre"jmet Pl. pre'jmete S.n, (1829 AR 59) veralt. Umgebung F. Pe urmaşii acestor unguri îi găsim pînă astăzi în prejmetele Romanului (MELH. CH.5). - GR. prejmăb;. Pl. auch prejmeturi. - ET. preajmă. pregetätot siehe nepregetător. prejo"s siehe jos III.5. prejudeca 190 prejudeca' Präs. preju'dec V.tr. (l8l4 ÎICH.21) veralt. e t w., jdn. im Voraus beur-te i len. - ET. pre + a judeca. prejudeca're Pl. -că'ri S.f. (l809 MAIOR P.144) veralt. Vorurteil N. (Filosofia epicuriană) căuta de a pune pe credincioşii săi mai presus de pre-judecările vulgare (OLL.HOR.108). - ET. a prejudeca. prejudeca'tă Pl. -că'ti S.f. (1801 MICU IST.B/, 25a) Vorurteil N. Ştiu că duelul este -un prejudeţ ramas din timpurile barbare (C.NGR.OP.I, 226). - GR. (+) pre jude ~t (C.NGR.). - ET. judecată, nach lat. opinio praeiudicata, frz. prejuge; pre-judßt nach n.lat. praeiudicium. prejudi'ciu Pl. -di'cii S.n. (1736 STINGHE 1,26) 1. veralt. Vorurteil N. -2. Nachteil, Schaden M. - GR. (+) -iuditiu, -tia, -juditiu. ET. n.lat. praeiudicium, frz. prejudice. preju'r siehe jur. prela'rg S.n. (1850 IS.) Weite F.,weite Fläche. Freiargul cîm-piei das weite, offene Feld. Trecui bariera ... şi mă văzui in prelargul cîmpiei (GME,CL XIX,194) . Vgl. larg. - ET. pre + larg. prela't Pl. -la'ţi S.m. (l801 MECU IST.1,203) Prälat M. - ET. n.lat .praelatus. prele'gere Pl. -le'geri S.f. (1852 STAM.W.721) Vorlesung F. In prelegeri populare idealele le apăr (EMEN.O.1,48). - ET. gelehrte Nachbildung des deutschen Wortes mit Hilfe von lat. praelegere. prele'sne ■siehe lesne. prelesti' siehe prilesti. preli'nge Präs. preli'ng (1823 BOBB) I. V.tr. 1. lecken. Vezi tu ... trupul acesta? Să mi-l lingi prelingi, ca să nu se cunoască că au fost bucăţi (SBIERA POV.32). Marea ... prelingînd licărişul zarei (DEL.S.63).-2. gleiten lassen. So fi îi vîră (mînile) prin favoritele roşcate ... apoi şi le prelinge delicat pe luminişul bărbiei (DEL.S.145). - II. a se prelinge (e n t 1 a n g-, d a h i n]r innen, -fließen, -gleiten. îl auzea (sîngele)neîntrerupt cum gîlgîie, prelingîn-du-se-n jos pe marginea patului (VLAH .NUV. 136). Raza cea mai tîrzie (a soarelui) se prelingea sfiată pe foitele ierbii (OD.PS.238). Trupuri pitice ... se prelingeau pe sub umbra palatelor monumentale (ZAMF. NUV.39). - GR. konjugiert wie a linge. - ET. pre + a linge. preli'ns Adj. (l6.Jh.PS.H.57,7) 1. (mit) glatt (anliegenden Haaren, Federn). Purcel Uns prelins (SBIERA POV. 26). Porumbul este o pasăre ... cu aripi prelinse (CO.—SL.122) .-2. geronnen. - ET. a prelinge. prelipi't (+) Adj. (1645 HERODOT 135) veralt. angeheftet. - ET. pre + lipit. preliubode'i (+) Pl. -de'i S.m. (1683 DOS.) Ehebrecher M. Nu-l voi numi nice dînăoară Patriarh, ce preliubodeai (DOS.VS.Oct.11;63a). - ET. ksl. preljubodej. prelua' Präs. preia'u V.tr. (1645 HERODOT 491) 1. übernehmen. -2. LV. erringen. -ET. pre + a lua. prelu'că Pl. -Iu'ci S.f. (l607 DRA XVII/2,117) TR. BUCOV. kleine Waldwiese. Cocoşul acesta petrece__prin lucini, preluci, căpmi şi pe şeştine (MAR.ORN.II,213). Luncili şî ... pre— luncili (PP.VAS.c1nT.20). — GR. preluncă. — ET. ukr. preluka. - SG. ALR SN II,K.587}ALRM SN I,K.398. prelucra' Präs. -ere'z V.tr. (1837 CIH.IST.NAT.51) b e-, v e r-, umarbeiten. - ET. pre + a lucra, vgl. dt. verarbeiten. preludiu Pl. -lu'dii S.n. (1820 AA ist .111/21,451) Präludium N. — ET. it. preludio. prelu'ng Adj. (1632 EUSTR.PRAV.90) lan g(g ezogen), länglich. Coman ___________ îşi scutură pletele şi-şi întoarse obrazu—i prelung spre noi (SAD.PS.29). Ochii ei, destul de mxri din fire, păreau mai prelungi decît sprîncenele (DEL.S.59) . Un alt soi de greieri, mai prelungi la trup, ca un bob de coamă (CD.— SL.242). - Zeitlich: lan g(g ezogen], anhaltend. Cîteodată un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării (SAD.POV.144). Vreme prelungă îmi va fi a cheltui ca acelea înşirînd (SEST.MIL.,LET.2 1,100) viel Zeit werde ich auf die Aufzählung solcher Dinge verwenden müssen. - Adverbiell: Clopotele sună prelung din turnurile în patru colturi, (IORGA AM.227) . S-a întors pe partea cealaltă, a căscat prelung şi a închis ochii iarăşi (BASS. VULT.39). - ET. lat. perlongus; vreme prelungă (SPÄT. MIL.) evtl. als vreme prea lungă gemeint. prelungi' Präs. -ge'sc (1564 CORESI CAZ.1,184b) I. V.tr. lang, länger machen, ver- 191 preot längern' ^ i n-/ die Länge zie- hen, ausdehnen. Cine prealungeazä trebile sale, p& urmă puţin folos veade (FN 1703,140). 0 deschisă galerie ... Prelungeşte colonada-i pe-o fantastică grădină (AL.POEZII 111,84) erstreckt ihre Säulenhalle bis in einen ... Garten. Pogheazul a lor lovire mult n-au putut prelungi (BELD.LET.2 HI,378) der Streifzug konnte nicht lange anhalten. In scurt, ce să-tî ma^ prelungesc (vorbaJ. Tu eşti uitat (C. NGR.58) was soll ich da lange reden? - II. a se prelungi sich verlängern, hinausziehe n- Alergarea de cai, ce se prelungise pînă-n luna lui septemvrie (C.NGR.33) das Pferderennen, das sich bis in den September hingezogen hatte. - GR. veralt. prelunga (IN;CANT.DIV.77b). - ET. prelung. prelungi"re Pl. -giti S.f. (1773 GCR 11,87) I. Verlängerung F. -2. Aufschub fl. La pedeapsa acestor fei de oameni se va face toată silinţa făr-de cea mai mică prelungire (DOC.1802,TEZ. II,310) ohne den geringsten Aufschub. - ET. a prelungi. prelungi't Adj. (1825 B.) 1. verlängert. -2. auf geschoben. - GR. veralt, prelungat. - ET. a prelungi. prelungit o'r (1813 BUL.COM. IST. IV, 93) veralt. I. Adj. 1. verlängernd. -2. aufschiebend.- II. S.n., Pl. -toa're Verlängerungsstück N. - ET. a prelungi. premenea'lă etc. siehe primeneală etc. premieza" siehe înpremieza. premieza're (+) S.f. (l6.Jh.PS.SCH.101,25) Hälfte F, Nu rădica mine în premiezare zilelor meale (CORESI PS.5 195a;Ps 101,25). - ET. vgl. a îm-■p remieza. pre'roiu Pl. pre'mii S.f. (1742 TÎRN.,G.LEX.) Prämie F., Preis M., Belohnung F. - GR. veralt. pre'mie, premiu 'm, premie 'n. - ET. n.lat. praemium, dt. Prämie. premi'ndă Pl. preraî'nde S.f. (l806 KLEIN) TR.Entlohnung F. in Nahrungsmitteln. De la noi cu o colindă, De la domnul cu premîndâ (PP.FR.-C. MOTII 193;Weihnachtslied). - GR. prămîndă. - ET. lat. praebenda, m für b wie spămînt (jetzt spăimînt) < * expavento; vgl. magy. premonda. prena'şte Präs. mă prena'sc V.refl. (1683 DOS.) veralt. wiedergeboren werden. Cînd fu de trei ai, să prenăscu luînd svîntul botez (DOS. VS.Oct.10;58b). — ET. pre + a naşte. prenese'nie (+) Pl. -seinii S.f. (1683 DOS.) Überführung F. Prineseniia svintelor moaş-tii a svîntului ... Lazar (D0s.vs.0ct.l7;70a). Prene-seniia moaştelor a dintru svinti părintele nostru Gri-gorie Bogoslov (DOS.VS.Ian.19;20a) . - ET. ksl. prene-senije. prenoi' etc. siehe preînnoi etc. prenumăra" Präs. mă prentTmăr V.refl. (1829 AR 4) veralt. sich dazu zählen.- GR. konjugiert wie a număra. - ET. n.lat. praenumerare. prenu"me Pl. prenu'me S.n. (1832 GOL.CONDICA) Vorname M. - ET. frz. prenom. preobraje'nie Pl. -je'nii S.f. (1551/3 ES 6la;Mt 17, 2) veralt. Verklärung, Verwandlung F. Ciudesa ce făcu Eristos la preobrajenia sa (VARL. 2 CAZ. 210). Berbecele, preobrajenie ca aceasta luînd (CANT.IST.197;er hatte sich in einen Wolf verwandelt) eine solche Verwandlung eingehend. LV. Preobrajenie Christi Verklärung (6. Aug.), wer andiesemTag gescholten wird (se probozeşte,was volksetymologisch mit preobrajenie in Verbindung gebracht wurdet, wird nach dem Volksglauben das ganze Jahr hindurch gescholten werden. - GR. Der Feiertag wurde auch Obra-je 'nie genannt; der volkstümliche Name war Proba'jeni, Proba'jini, Pobra'jenie, Pobre'jeni (RAD.RUST.II, 131) , TR. Proba'je (FAMILIA XIII,507), Proba 'jine; Probaji-nele sau Schimbarea la fată pică la 6 august (ŞEZ.I, 128). - ET. ksl. prăobraZenije. - SG. ALR II/I,K.205. preobrăzi' (+) Präs. -ze'sc (1561 CORESI) I. V.tr. tadeln (VARL.CAZ.2 I,299b). - II. a se preobrăzi verklärt werden, sich ver- 4 wände In. Si se preobrăzi între ei (CORESI TE 4 36a;Mt 17,2) . Şi se preobrăzi naintea lor (CORESI TE 87b;Mk 9,2). (Eameleonul) al căruia fire de-a pururea fata a-şi schimba fiind şi dintr-o văpsală într-alta a să preobrăji mare vrednicie tünd (CANT. IST.87). -GR. preobrăji, preobrăzui (DOS.). - ET. ksl. preo-braziti, Präs. -brazq. preobrăzitu'ră (+) Pl. -tuti S.f. (1643 VARL.CAZ.2 1,303a) Rüge F.,Tadel M. - ET. a preobrăzi. pre'ot Pl. pre'oţi S.m. (l6.Jh.CV2 24a;Apg 23,4) Priester, Geistlicher, Pfarrer H. Să faci după toată legea carea vor spune voao preoţii levitU (BIBLIA 1688 Dt 24,8) daß du ... alles tust, was dich die Priester, die Leviten, lehren. Preotul cel mare der Hohepriester. Preotul carele va blagoslovi nunta fără lege ... aceluia să i să ia darul (ÎNDR.74). Preot de mir Weltgeistlicher. - GR. preoteasă 192 LSI. preut; BAN. preo't; arom. pre'ftu; istro-rum. pre'wt; ebenso die Ableitungen. - Dim. preote'l, Pl. -te'i. - TOPON. Preuteşti (1502 BGL). - ET. gr./lat. presbyter, über *pr£bute od. *prebete, vgl. alb. prift, it. dial. prevete etc. - SG. ALR II/I,K. 190, 199;MN 2760,2761,100. preotea"sä Pl. -te"se S.f. (um 1560 CORESI PRAV.5a; TRS XVI,222) 1. veralt. Priesterin F. Preo-tesele Vestei die Priesterinnen der Vesta. - 2. Pf ar-rersfrau F. Popa ... luînd un lemn loveaşte pre preoteasa şi o ucide (MKRG.^ 169b). Vgl. popă 1. u. 3. - 3. veralt. fam. Dame F. im Kartenspiel. Vgl. popă 5. - GR. Dim. preoteşi'că. - ET. preot. - SG. ALRM SN I,K.306;ALR SN II,K.478. preoţe"! siehe preot. preoţe"sc Adj. (1502 BGL) Prieşte r-, Pfarrer-. Veştminte preoţeşti 2 Priestergewänder. 0 — deregătorie preoţească (MKRG. 117b) ein geistliches Amt. - TOPQN. Preuteşti (1502 BGL) . - ET. preot. preoţe"şte Adv. (1784 PSALT.RÎMN.) nach Art des Priesters. De este preot, zice otpustul preoţeşte (PSRLT.RÎiyN.178b) . - ET. preot. preoţi" Präs. preoţe'sc (um 1560 CORESI) I. V.tr. zum Priester weihen. - II. V.intr. das Amt eines Priesters versehen, Priester sein. Iară, de va preuti, el spurcă veştmintele (CORESI PRAV.8b; TRS XVI,226) . - ET. preot. preoţi"e Pl. preoţi'i S.f. (um 1560 CORESI PRAV.3a, TRS XVI,220) Stand M.,des Priesters, Priestertum N. Popa ce nu-ş va mătura sfînta biserică ... unii ca aceia să se lase de preoţie (PRAV.GOV.,GCR 1,91) . - ET. preot. preoţi"me Pl. preoţi"mi S.f. (1679 DOS.) Gesamtheit der Priester etcPriesterschaft, Geistlichkeit F., Priester (Pl.). Pentru ... cinstita preutîme, în Es. diaconime, a tot clirul şi poporul, Domnului să ne rugăm (DOS.LIT.2 37) . - ET. preot. preoţi"t Adj. (169IMÄRG.) zum Priester geweiht. Oamenii cei preoţiţi (M8RG.2 102b). - ET. a preoţi. prepelea"c Pl. -le"ci S.m. (um 1743 NECULCE) l.aus einem Ast mit darangelassenen Zweigenden hergestell- te Stange, dient, aufgepflanzt, den Bauern zum Aufhängen von Töpfen, die trocknen sollen, den Schafhirten, um darauf das Steinsalz zum Lecken für die Schafe zu legen, etc. Măriuca afîfă focul afară, Vuă o oală din prepeleag, o suflă şi puse borş din putină (NÄD.NÜV.1,145) . Brîncoveanul Vodă ... trimisu-i-au capul la Bucureşti de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrăzii lui (MDCUICE,IiEr.2 11,238) . - 2. Stangenleiter F. (Cătanele) căutau loi- tre şi prepelece ca să deie năvală la cetătuie să 2 saie preste zid (NECULCE,LET. 11,353). - GR. prepeleag, OLT. perpeleac (MF 1,52), prepeliţei, prepeli't (VICIU); auch Pl. n. -le'ce. - EP. vgl. ukr. prypyl-jaka (CIH.). Vermut 1. slav. *prepeljakü "Gerät zum Aufhängen von Wachteln", von *prepelu (tschech.pre-pel,russ.perepel etc.) "Wachtel”. // unbek. - SG. ALR SN I,K.118,11,K.302;ALRM SN I,K.93. prepelica"r Pl. -ca"ri S.m. (1852 STAM.W.429) Hühnerhund M. Slujbaşii — îşi aveau prepelicarii lor cari căutau vînatul şi-l aduceau înaintea vînătorului ca să-l jumulească (FIL.CIOC. 121) . - GR. prepelitar. - ET. zu prepeliţă*. pre"peliţă1 Pl. pre"peliţe S.f. (1581/2 PO) Wachtel F. (Cotumix). Si seara vineră prepe-2 lite şi acoperiră tabăra (PO 232;Ex 16,13) . Ne pierdem vremea aici aşteptînd să ne cadă prepeliţele de-a gata în gură (XEN.BR. 191) wir warten darauf, daß uns die gebratenen Tauben ins Maul fliegen. Fam. a prinde prepeliţa de coadă sich einen Rausch antrinken. MOLD. fam. Prepeliţă în stühl wird verhüllend gesagt, um jdn. darauf aufmerksam zu machen, daß ihm etw. in den Bart gefallen ist: Sie haben etwas im Bart. - S. m. prepelitoi Wachtelmännchen N., -h a h n M. - GR. prepeli'tä (HMST.); BAN. pe'rpe-lita (D.). - Dim. prepelicioa'rä, Pl. -cioa're. - ET. vgl. ksl. plepelica, serb. nslov. prepelica, tschech. prepeVice etc. - SG. ALR SN III,K.708. . 2 pre peliţa siehe pîrpăriţă. prepodo"bie etc. siehe preapodobie etc. prepo"zit Pl. prepo"ziţi S.m. (1683 DOS.VS.Dech.28; 242b) veralt. 1. Leiter fl. - 2. h o h e r Kleriker.- GR. propozit. - ET. n.lat. praepositus. prepoziţie Pl. -zi'ţii S.f. (17Ö7 I.VÄCÄR.OBSERV.98) Präposition F.- ET. n.lat. praepositio. pre"prec siehe pripec. prepuie"inic Adj. (1821 BELD.ET.) veralt. argwöhnisch, mißtrauisch. 193 presădire Beldiman, om prepuielnic şi de umbra lui ferit (EELD. ET.110). - ET. a prepune. prepulto'r (1657 BUL.COM.IST.il,220) veralt. I. Adj. argwöhnisch, mißtrauisch.- II. S.m. Denunziant M. Prepui-torü ... nu sînt slobozi să mărturisească (COD. CAR.p-dovezi 38) . - GR. prepunător. - ET. a prepune. prepu'ne Präs. prepu'n (l6.Jh.PS.SCH.Dt 32,19) I. V.tr. 1- LV. bisw. vorsetzen, -legen. (Vrăjitorii) la grumadzii Cămilei cel cohîiat, capul boului cel buirat prepusese (CANT.IST. 147) hatten dem ... Hals des Kamels den ... Kopf des Ochsen vom angesetzt. Şi le vei prepune pre iale înaintea fiilor tăi (BIBLIA 1688 Dt 6,7) du wirst sie deinen Söhnen vorlegen. Eu am răspuns La ce mi-afi prepus (PP.MAR. NUNTA 606) auf die Frage, die ihr mir vorgelegt habt. - 2. veralt. a(-şi) prepune: a) c. etw. a n n e h-men, vermuten (wofür üi.a presupune) j spez. argwöhnen, befürchten, ca...den Verdacht hegen, daß., j Nu se poate prepune să fie originalul, căci nu e isprăvit (CL VII, 326) es ist nicht anzunehmen. De vreme ce judecăto-riulu-şi prepune cum să fie si el (stăpînul casei unde s-au făcut banii cei răi) ştiind oarece (ÎNDR.67) . Maicele — ori de fie te ce mică a orînduielii sănătăţii mutare grele si primejdioase boale cuconilor săi prepun (CÂNT.IST.221) . Euriloc ... prepuind ca să nu fie la mijloc vreun vicleşug, au stătut afară (MS. 18.Jh.,GCR 11,85). Charles - Quint se prepune că ar fi ucis pe solul lui Franqois I (RAL.S.111). - b) pc. jdn. beargwöhnen, verdächtigen, im Verdacht haben. Despot Vodă, prepuindu-şi pe Petru Devan polcovnicu-i de vicleşug, vrea să-l omoare (NEC.COSTIN,LEIT.2 1,445) . - 3. LV. übertragen, -setzen. De pre ovreieşte o au prepus (evanghelia lui Matei) Ioan greceşte (3NDR.742). - 4. abschreiben, kopiere n. Am pus de l-au prepus (leatopisetul lui Ureche vornicul) şi l-am adus aici (SEKT.MIL.,LET.2 I, 108). - II. a se prepune la c. a n etw. Zweifel n. De vă prepunefi la aceasta, socotiţi _________ aceia ce a făcut Hs. cînd a înviat pre cei trei morţi Şi veti înţelege adevărul (ANTIM D3D.90) . - GR. pri-pune (DOS.VS.Sept.7;6b). - Konjugiert wie a pune; Ger. auch prepui'nd. - ET. lat.praepdno, -ere}zu Bdtg. 2. vgl. dt. "voraussetzen", Bdtg. 2 u. 3 beruhen auf slav. preloziti. prepu"nere Pl. prepu'neri S.f. (1646 PRAV.MOLD.3 237) veralt. 1. Vorsatz M. -2. Annahme, Vermutung F. -3. Argwohn, Verdacht M. Privindu-i pe toti cu prepunere (CL XIX,510) argwöhnisch. - ET. a prepune. prepu's (1561 CORESI TE^ 110b;Lk 1,6) veralt. I. Adj. 1. vorgelegt, vorgegeben. -2. vermutet, angenommen. -3. übersetzt. Tuturor creştinilor prepuse de pre limba greciască pre limba rumânească (1642 îftV.2 Titel). - II. S.n., Pl. prepu"suri 1. V e r-dacht, Argwohn M. Doamna lui Şerban Vodă căzuse în mare prepus, văzînd că au rămas ginere-său 2 ... la Sibiu (NECHLCE,LCT. 11,236) war in schweren Verdacht geraten. Domni ... pre care-i finea împără- 2 tia la prepus de hainie (MIR.CDSTIN,LET. 1,356) die der Sultan im Verdacht der Untreue hatte. îndrăzneala lui Mihai miră ... pe sultanul, fără însă a-i da mari prepusuri (BÄLC.57) ohne ihm jedoch großen Verdacht einzuflößen. - 2. LV. bisw. Zweifel M. Cuvintele mele în prepus nu le aduce (CRNT.IST.137) ziehe meine Worte nicht in Zweifel. Făr-de prepus este ... că Petru a stătut în biserică ca alt luminătoriu mare (ANTIM DID.57) es ist zweifellos. - GR- pripus (DOS.VS.Noe.16;130b). - AN'fflPOPCN. Prepusa (1613 BGL 190) . - ET. a prepune. prereeui' (+) Präs. -cuie"sc V.intr. (1683 DOS.) widersprechen. Pentru să nu prerecuiesc cu neascultare (DOS.VS-Noe.24; 156a) . - ET. asl. pre-recovati. preroggţti'vă Pl. -ti"ve S.f. (1802 CIL 111,117) Prärogative F, Orice slobozenie, prerogativă şi cădintă ... le primim şi întărim (ŞINCAI HR. 11,36). - ET. n.lat. praerogativa. preru"pe Präs. preru'p V.tr. (1847 PANN) veralt. cuiva cuvîntul jdm. ins Wort fallen. Prerupînd cuvîntul (craiului) zise cu mirare (PANN PV.M.I,10). - GR. preruxnpe. - ET. n.lat. prae— irumpere. pre "să Pl. pre "se S.f. (1852 STAM.W.569) 1. Druckpresse F. -2. Presse F. Cînd presa este-n jug Se formă conspiraţii (BGLINT. 0.135) . - ET. frz. presse. presădi" Präs. -de'sc V.tr. (1563 CORESI PRAXIU 260) 1. copaci Bäume verpflanzen, -setze n. E vina — ăluia Care te-a sădit Şi te-a pră-sădit Şi nu te-a-ngrădit (PP.MF 1,834) . - 2. veralt. pfropfen. - GR. prisădi, prăsădi. - ET. ksl. presaditi. presădi"re Pl. -di"ri S.f. (1652 ÎNDR.88) Verpflanzen N. - GR. prisădire. - ET. a presădi. presăra 194 presăra' Präs. presa'r V.tr. (1581/2 PO2 288 ;Ebc 32,20) sare, nisip etc. (pe, în c.etc.) Salz, Sand etc. (auf,in etw.etc.) s t r e u e n, c. cu sare, nisip etc. etw. mit Salz, Sand etc. bestreuen. lncinge-te cu sac şi presară cenuşă (BIBLIA 1688 Jr 6,26) zieh Säcke an und lege dich in die Asche. Pe patu—i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri (EMIN. 0.1.79). (Sufletul românului) ... a presurat note triste chiar şi în cîntecele menite pentru veselie (CL IX, 5) . De agiutoriu se lătisă voroavă între oşteni, Grecii toti o presărasă cătră mulţi din părnîn-teni (BE3jD.ET.90) die Griechen hatten die Kunde ... verbreitet. După ce răsare curechiul, semănătorul face bine dacă îl preseră cu sămîntă pisată (ÎNV. COP. 1878,10) . Convorbirea lui e nesfîrşit presia’a-tă cu sentenfe (I.NGR.,CL IV,221) gespickt. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. presa'r, auch presă'r, 2. presa'ri, auch presă'ri, 3. presa'ră, Konj. să presa're, auch presă~re; MOLD. presura, 1. Pers. Sg. Präs. preso'r, auch pre'sur, 2. preso'ri, auch pre '-suri, 3. presoa'ră, Konj. să presoa're; TR. auch presera, 1. Pers. Sg. Präs. pre'săr, pre'ser. - ET. zu a săra, also eig. "mit Salz bestreuen", vgl. dieselbe Verallgemeinerung der Bdtg. in frz. saupoudrer; presura nach a împresura. presăra"re Pl. -rä"ri S.f. (1823 BOBB) Bestreuen N.- ET. a presăra. presăra"t Adj. (1823 BOBB) bestreut. Stelele presărate pe spaţiul ei nemărginit (FIL.CIOC. 72) . - ET. a presăra. preschimba" Präs. preschi'mb V.tr. (1854 ASACHI S.L. 1,221) 1. austauschen, wechseln. Şi cerul şi pămîntul preschimbă sărutări (AL.POEZII IU, 27) . - 2. v e r-, umwände In. Luna ...se coboară Şi s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară (îMEN.O.I,142). - ET. pre + a schimba, gelehrte Bildung nach n.lat. permutare bzw. rum. a preface. preschimba "re Pl. -bă ti S.f. (um 1830 VÄCÄR.P.54) 1. Wechseln N. -2. Verwandlung F. - ET. a preschimba. - SG. ALR SN III,K.873. prescrise Präs. preseri“u (l8ll BRV 111,49) I. V.tr. 1. abschreiben, kopieren. Nu ieşea ... nici o carte bisericească care să n-o cumpere (tatăl meu), nici o tradiţie care să nu puie să i-o prescrie (C.NGR.3). -2. vorschre i-ben. -3. verschreiben. - II. a se prescrie verj ähren. Acţiunea pentru nulitatea ... unei conventiuni se prescrie prin zece ani (COD. CIV.Art.1900). - GR. konjugiert wie a scrie. - ET. n.lat. praescribere. prescută Pl. -cu"ri S.f. (um 1560 CORESI PRAV. 3b;TRS XVI,221) Meß-, Opferbrat N. Zur Liturgie sind fünf solcher Brote nötig. Aus dem einen derselben wird der mittlere, gestempelte Teil (siehe pistornic) ganz herausgeschnitten u. bildet die Hostie (agnet) für das Abendmahlj aus der Mitte der anderen vier werden dreieckige Stücke geschnitten, von denen eines (panaghia) dem Gedächtnis der Mutter Gottes, neun (cetele) dem ebensovieler Gruppen von Heiligen, endlich eine größere Anzahl dem von Lebenden u. Toten (vii şi morti) geweiht wird. Was übrig bleibt, wird am Schluß der Liturgie als anaforä an die Gläubigen verteilt. Din mîna popei, multă vreme, n-a luat nici colac nici prescură nici artos (DEL.S. 191). La celalalt se umflase ochii cît doua prescuri, din pricină că tot cetea bugetele statului (IANOV,CL V,132) . — GR. prescure. - ET. ksl. proskura < gr. npoopopd. prescurărea'să Pl. -re"se S.f. (um 1900 TIKTIN) Frau, die das Meßbrot zubereitet.- GR. prescurări'tă, Pl. -ri'te. - ET. zu prescură. prescutt S.n. (1722 CANT.HR.2 57) veralt. Zusammenfassung F. - ET. pre + scurt. prescurta" Präs. -te"z V.tr. (1839 VAIL.) abkürzen. - ET. pre + a scurta. prescurtate Pl. -tăti S.f. (1830 CR 47) Abkürzung F. - ET. a prescurta. presea"ră Pl. -seti S.f. (1888 ER.-C.MOTII) veralt. bisw. Vorabend M. Pentru a şti care lună va fi ploioasă şi care secetoasă, muntenii fac în preseara anului nou călindare de ceapă (FR.-C. M3TII 121). - ET. pre + seară. pre"senă Pl. pre"sene S.f. (1825 B.) Brustriemen M. des Sattels. Şaua fără de-s&gi, fără presen nici oblînc (LIT.). - GR. pre'sină (B.) , prea'sănă (POL.), pre'seră (D.), pre'sură (STĂM. W.). S.n. pre'sen, pre'sin (COST.). - ET. vgl. serb. prsina, tschech. prsiny, nslov. prsnik < asl. prüsi "Brust”. presfira" siehe prefira. presi" (+) Präs. prese "se V.intr. (l600 DIR) aushalte n, ausharren. - ET. unbek. presi"mţ Pl. presi"mfcuri S.n. (1856 SBIERA POV.) veralt. Vorgefühl N., Ahnung F. Copila 195 preşedinte croea un presimt rău (SBIERA POV. 170) . - ET. post-verbal von a presimţi. presimţămî'nt Pl. -mi'nte S.n. (1854 BAR-MUNT.il, 831) veralt. Vorgefühl N.,Ahnung F. - ET. zu a. presimţi. presimţi'" Präs. presi'mt V.tr. (1823 BOBB) a. ein Vorgefühl von etw. haben, etw. ahnen. Tu nu-nfelegi ... Puterea asta pu-ruri creatoare, Şi totuşi o presimţi (VLAH. .GAZ.SĂT. XIV,436). - GR. Konjugiert wie a simţi- - ET. pre + a simţi, gebildet nach frz. pressentir, lat. praesen-tire. presimţi're Pl. -ţi"ri S.f. (1836 C.NGR.OP.I,36) Vorgefühl N-, Ahnung F. - ET. a presimţi- preslu'gă siehe prislugă. preslu'şnic (+) Adj. (1683 DOS.VS.) ungehorsam, - Auch substantiv.: Stareţul nu vru să să potoale ce-l goni ca pre un presluşnic (DOS. VS.Dech.4;194b) . - ET. Ksl. preslusîniku. pre'spre siehe peste. prestavle'nie Pl. -vle'nii S.f. (1645 Ş.TAINE) LV. bisw. Entschlafung F.,Tod M. Pres-tavlenia lui Ioan Bogoslov (Ş.TAINE 301jLM.Adormirea Sf. Ioan Evanghelistul,2S.Sept.) . (Sfînta Paraschiva) a sa prestavlenie prindzînd veaste, lăsă pustiia şi veni la farigrad (DOS.VS.Oct.14;65a) ihren Tod ahnend. - ET. Ksl. prestavljenije. prestăvi' siehe pristăvi. pre'ste siehe peste. prestoi' (+) Präs. -toie'sc V.intr. (1577 CORESI PS.) gegenwärtig sein. Prestoirä (Ksl.pred-stogtü) gotovintele voastre (CORESI PS.“* 292b;Dt 32, 35). - ET. Ksl. predüstojati. presto'l siehe pristol. prestrănepo't Pl. -po'ţi S.m. (1628 DRHA XIX,443) veralt. Nachfahre M.:UrurenKel, Ururneffe M. - GR. preastränepot. - KT. pre + strănepot. presuci' Präs. -ce'sc V.tr. (um 1910 TIKTIN) 1. starK winden, drehen. -2. BAN. Teig Kneten.-3. TR. heften.- ET. pre + a suci. - SG. ALR SN II,K.525. presuci't Adj. (1910 PÄSC.LP.) starK gedreht. Berbecei______________Cu comite ... presucite ( PÄSC.LP.41) . Mascuri ... Cu coltî ••• presuciti (PÄSC.LP.41). - ET. a presuci. presu'dstvie siehe presustvie. presupu'ne Präs. -pu n V.tr. (1823 BOBB) voraussetzen, annehmen, vermuten. El, bietul, nu presupunea nimică rău (SBIERA POV.29) . - Meist mit ObjeKtsatz: Presupunind că ... vorausgesetzt, angenorrmen, daß ... Este dar de presupus că in secolii de inainte buciumul nu era numai o tevie de cireş ... ci un instrument de metal (AL.PP. 61). Autorii acelei scrisori se presupun a fi nişte locuitori din cătunul P. (LTT.) man vermutet, daß die Urheber jenes Briefes ... sind. - GR. Konjugiert wie a pune. - ET. pre + a supune, nach lat. praesupponere, frz. presupposer. presura' siehe presăra. pre'sură Pl. pre'suri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Ammer (Emberiza), bes. Goldammer F. (E. citrinella), Stigleti, presuri, măcălendri ce prin tufe se alungă (AL. ,CL 11,366) . - ET. viell. zu Ksl. prăsi "Brust", wegen der goldgelben Unterseite. -SG. ALRM SN II,K.517. presu's siehe sus. presu'stvie (+) Pl. -su'stvii S.f. (l8l8 COD.CAR.) G e r i c h t(s 1 o K a 1) N. Mulţumirea mea ... e să mă tăvălesc prin presudstvii (tribunaluri) (C.NGR. 56). (Hotărîrile) să se lipească ... in odaia de pre-susdvie (COD.CAR.,Pentru risipitori,B,Art.9). Strigările fiecărui mezat se vor face în presusdvia judecătoriei (COD.CAR. ,Regul.p.mezaturi,Art.4) . - GR. presudstvie (C.NGR.) , presusvie (IANOV,CL 1,24). -ET. russ. prisustvie. preş Pl. pre'şuri S.n. (1832 GOL.CONDICA) Laufteppich, Läufer M. A intrat cu galoşi în sală, mi-a murdărit preşul (BASS.VtJLT.190) . - GR. S.f. preşură (UR.LEG.66) . - ET. unbeK. preşedea' Präs. preşe'd (1852 STAM.W.569) V.tr. veralt. vorstehen, präsidieren. - GR. Konjugiert wie a şedea. - ET. pre + a şedea. preşedi'nte Pl. -di'nţi S.m. (1774 RI XII,25) Vorsitzender, Präsident M. - GR. veralt. prezident, (+) preşedente. - ET. n.lat. prae-sidens, frz. president mit Hilfe von a şedea. preşedinţie 196 preşedinţii Pl. -ţi'i S.f. (1679 DOS.LIT.) I. Vorsitz M., Präsidium IM., Präsidentschaft F. Scaunete apostolilor, presidentüle prorocilor, steagurile patriarşilor 2 (DOS.LIT.,H. 111,626). - 2. preşedinţia consiliului de miniştri Amtssitz M. des H i n i* sterpräs identen, des Ministe r-r a t s. - GR. prezidenţie. - ET. zu preşedinte; prezidenţie zu prezident. pretcat Pl. -cate S.n. (l88l JIP.OP.69) bisw. Holzbohrer M. Din poloboc, vinul se scoate pe cep, o gaură făcută cu pretcarul (PAMF.IND. 223). Fluiere săpat e-n lemn, sfredelite cu pretcare lungi (PAMF.JOC.1,340). - ET. Zshg. mit pretcă ist fraglich // zu pretcă (SCRXBAN,DLR)- - SG. ALR SN II,K.561. pretcă Pl. pretce S.f. (1868 ION.AGRIC.M.379) 1.Stange F. im Bienenstock, an die die Bienen die Wabe bauen. - 2. BAN. (Leiter-)S p r o s s e F. Ş-au adus scara cu pritche şi fără pritche (WEIG. JB.IH,275) . - GR. trepcă. - ET. vgl. serb. bulg. tschech. pritka. - SG. ALR SN I.K.269. pre ten siehe prieten. pretendeţt Pl. -detţi S.m. (17*12 MOLDOVAN Ijl53) 1. Prätendent, Bewerber M. -2. Freier M. - ET. frz. pretendant, dt. Prätendent. pretendetimä (+) Pl. -detune S.f. (1779 A. J. 783) Anspruch M. - ET. ngr. npeTevö£pcij. pretetţie Pl. -tetţii S.f. (1694 EN 24) Anspruch M. O, cît de bine ai face, de ai şă-dea în pace, şi să laşi pretensiile celor ce le pohtesc (FM 92). - GR. (+) pretî"ndă (B.) . - ET. n.lat. praetentio. pretenţiot Adj. (1848 NEGUL.) anspruchsvol 1. — ET. frz. pretentieux. pretett Pl. -te'xte S.n. (1701 EN) Scheingrund, Vorwand M. Otomanul, îm-blînzit cu nişte pohlibuituri a unor marghioli cărei, supt pretextul bunei slujiri, că isprăvesc trebile, va da porunci de mare strîngere de bani (FN 93) . - ET. n.lat. praetextum, auch mittelbar. pretexta" Präs. -te'z (1836 C.NGR.) V.tr. vorgeben, vorschützen. Cerîn-du-mi iertare şi pretextînd o pricină însămnătoare (C.NGR.OP.I,39) „ - ET. pretext, nach frz. pretexter. pretitde Präs. pretitd V.tr. (1722 CANT.HR.2 300) 1. beanspruchen, verlangen. -2. behaupten, versichern. - GR. (+) pretendui, pretenda, pretînda (B.), pretendelui (CANT.) pretenderisi (URIC.IV,23) . - ET. n.lat. praetendere, auch mittelbar. preto'c etc. siehe pritoc etc. pretor Pl. pretori S.m. (1648 NT Mk 153i6) 1. P r ä t o r, Justizbeamter M. -2. hoher Beamter. - GR. preto'r (ŞINCAI HR.1,204). - ET. n.lat. praetor, auch mittelbar. - SG. ALR SN III, K.894. pretotiu S.n. (1561 CORESI) LV. Prätorium N. (Pilat) întră în pretor iară (CORESI TE4 229a;Jo 19,9). - GR. pretor (OORESI). - ET. n.lat. praetorium, ksl. pretorii. pre turna' Präs. -totn V.tr. (1852 IORGA INSCR.) veralt. umgießen. După arderea Bucureştilor din 1847 __s-a pretumat acest clopot (1852 IORGA INSCR. 1,262). - ET. pre + a turna. pretutitdeni Adv. (l6.Jh.PS.SCH.48,2) überall, allenthalben, de pretutindeni von überall her. Şi pretutindenea să se vestească şi să se propoveduiască cuvîntul şi cunoştinţa lui D-zeu (BIBLIA 1795,GCR 11,156) . - GR. LV. pretutindenea (-din-, -ne), pretutinderea (-dir-, -re), pretutindenelea (-din-, -nil-, -le), pretutinderelea (-dir-, -ril-, -le), petutindeni: Mă părăsiiu depe-tutindinilea (BIBLIA 1688 Jr 20,9), pretiutindinea (PRAV.GOV.68); £ 17.3h.] öfters tutinderea (-dir-,-re); LM. pretutindeni, pretutindenea (MOLD.-ne), petutindeni (PP.QLT.,MF 1,572), petundere'te (VICIU), peste-tunderete {FR.-C.MOfJII 104); für de pretutindeni: du-pătutindeni (BIBLIA 1688 2 Kg 3,19), dupretutindeni-lea (CM 1,48) , dupetutindenea (CM 1,274) . - ET. pre-tut- < lat. per totian, vgl. frz. partout, it. per tut-to, dappertutto; -indeni ist dunkel, da lat. inde od. unde begrifflich nicht recht paßt; pestet- nach dem gleichbedeutenden peste tot locul. preţ Pl. preturi S.n. (lö.Jh.PS.SCH.öljS) I.Preis M. Preturile scad, se urcă die Preise fallen, steigen; Cu pret(ul) de...zum Preis v o n ...; cu orice pret um jeden Preis. Veralt. cu pret zu hohem Preis, teuer, fără (de) pret zu niedrigem Preis, billig: Printr-alte părţi de loc şi 2 mai cu pret s-au fost vînzînd bucatele (NBCULCE,LET. II,414) wurde das Getreide noch teurer verkauft. Tîr-gurile erau slabe şi negotu.1 se vindea fără pret (POP. NUV.110) die Ware wurde billig verkauft. Un ichi bun 197 prevedea n-are pret (ISP.JUC.75) unbezahlbar, unschätzbar. gtîlpii cei fără pret, marmurile cele scumpe (CÂNT. IST.107) die unschätzbaren Säulen. - 2. W e r t M. (wofür UN.valoare). In ochii mei acuma nimic nu are pret taina ce ascunde a tale frumuseţi (EMIN.O.I, 232). Doi miei, fiecare pret de-o împărăţie.1 (SIAV., (jj VHX/290) jedes ein Königreich wert! A fi, rămîne fără pret wert-, gegenstandslos sein, bleiben. Formele de dinafară pe care în lumea cea mare se pune atîta ■pret (Ck XIII/452) auf welche ... so viel Wert gelegt wird. Poezia mai ales era la mare pret (OLL.HOR.287) wurde sehr geschätzt, stand in hohem Ansehen. De pret wertvoll, de nici un pret wertlos: Turcii ... i-au făcut coroană de aur de mult pret ou diamanturi (NECULCE, LET.2 11,401) ein8 kostbare Goldkrone. întru unele (bălti) se află atîta mărgăritar de mult de nu-i de _______________________ 2 nici un pret (NEC.COSTUM,LET. 1,407) . - 3. ugs. (ungefähre) Zeit, in Verbindungen wie: După pret de jumătate de oară începu baba să vorbească cătră împăratul (SBIERA POV. 119). A mers aşa (cu înşelăciunea) pret de vreo zece luni de zile (CARAGIALE,CL XIX,98) . - ET. lat. pretium. preţălui" siehe preţui. preţio"s Adj. (1794 CAL.35) 1. wertvoll, kostbar. -2. geziert, preziös. - Auch substantiv. - GR. pretuos (ASACHI SL.I/101). - ET. n.lat. pretiosus, frz. precieux, it. prezioso. preţui" Präs. preţuie'sc (1561 CORESI TE^ 20a;Mt 10,29) I. V.tr. 1. (ab) schätzen. Să pretuiască casa cît va face, şi să plătească ... el acel pret ... den bucatele lui (lNDR.67) rran möge den Wert des Hauses schätzen. - 2. LM. schätzen, würdig e n. Cînd omul e tînăr, el nu ştie să pretuiască bunurile cu care pronia cerească ... l-a înzestrat (0D0B.,CL IX,34). - II. V.intr. wert sein. Mai mult îmi preţuieşte decît întreaga fire! (I.NGR. ,CL IV,86). - GR. MOLD. TR. pretălui. - ET. pret- preţuia'lă Pl. -ţuie'li S.f. (173*1 IORGA S.D.1,232) veralt. 1.Schätzung, Abschätzung F. Pogonul s-au prifăcut aice în falce ... pentru asemănarea pretuielelor ("pour la similitude des evalua-tions") (StTJU NOT.42) . - 2. fig. Schätzung, Würdigung F. Pretuiala oamenilor ce să os-tinesc pîntru tară (JIP.OP.137). - ET. a preţui. preţui "re Pl. -i"ri S.f. (1698 CANT. DIV. lila) 1. Preisbestimmung, Schätzung F. Fiecare familie se socoate din cinci inşi deşi această pretăluire s-ar părea cam încărcată (SUŢU I10T.55) .-2. Würdigung, Achtung F. Muzeele ... fac ... instrucţiunea mintH şi educa-tiunea ochiului pentru preţuirea operelor de artă (SIANC.FR.12). - GR. veralt. pretăluire. - ET. a preţui. preţui"t Adj. (1648 NT Mfc 27,9) 1. geschätzt. Un vas de argint preţuit 1500 ruble (C.NGR.34) ein auf 1500 Rubel geschätztes Silbergefäß. - 2. bisw. kostbar, wertvoll. O cunună preţuită A ta frunte încingea (I.NGR. ,CL I, 270). - Neg.: Haină de aur foarte scumpă nepreţuită (DOS.VS.Oct.23;83a) von unschätzbarem Wert. - ET. a pre pui. preumbla" siehe plimba. preursi" siehe ursi GR. pre"ut etc. siehe preot etc. preva'z siehe pervaz. prevăii" siehe prăvăli. prevăzăto^r Adj. (1642 ÎNV.2 33a) 1. vorsichtig, behutsam, vorsorglich. Bogăţia aceasta ... strînsă aici, ca de-o mînă prevăzătoare, în tăinuitele cisterne ale adîncului (VLAH.RP.161;von Ölquellen). Cînd vin seara acasă, ceva îmi spune: fii prevăzător! (SAD.PS.122;der Sprecher fürchtet sich vor einem Überfall) sieh dich vorl - 2. durchsichtig. - GR. (+) previditor, privä-zätor, priveduitor. - ET. a prevedea. prevăzi"u (+) Adj. (1832 AR 271) durchsichtig, transparent. Fără geam la fereastră, numai cu hîrtie şi cu burduhan ne-prevăzii (UR.LEG. 113). - GR. preveziu. - ET. a prevedea. prevedea" Präs. -vă'd (l6.Jh.PS.H.138,4) I. V.tr. 1. v o r a u s-, vorhersehen. Adam ... prevăzîndu-şi ... sfîrşitul său, chematu-ş-au muierea (NEC.COSTIN,LET.2 1,42). - 2. LM. v o r s e-h e n. Legea nu prevede acest caz das Gesetz sieht diesen Fall nicht vor. - 3. LM. cu c. mit etw. versehen.- II. V.intr. prin c. veralt. durch etw. hindurchsehen. Linxul care prevede prin trupuri oricît de groase (CON.251). - III. a se prevedea veralt. durchsichtig, transparent sein, durchscheinen. Musca ... se loveşte de păretH ce se prevăd (BODN. ,CL IV,21;die Fensterscheiben). Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori (AL.POEZII m,9). - GR. pro-vedea; konjugiert wie a vedea. - ET. pre + a vedea; prevedere 198 I. 2. nach frz. prevoir, zu 1.3. vgl. dt. mit etw. versehen. prevede"re Pl. -de"ri S.f. (1642 BRV 1,126) 1. Voraussicht F. El avea darul prevedevei şi ghicea viitorul (GLL.HQR.155). - 2. LM. Verfügung F. -3. Vorsicht, Behutsamkeit F. - 4. veralt. Durchsichtigkeit F. - GR. veralt. privedere. - ET. a prevedea. preveni" Präs. -vi'n (1785 GR.MAIOR.,G.LEX.) 1. warnen. -2. Vorbeugen, zuvorkommen.- ET. n.lat. praevenire, auch mittelbar. preveni"re Pl. -ni'ri S.f. (1823 BOBB) 1. W a r n e n N., Warnung F. -2. Vorbeugung F. - ET. a preveni. preveghea" etc. siehe priveghea etc. preveghe"u (+) Pl. -ghe"i S.m. (l6.Jh.PS.H.30,22) Aufseher M.- ET. a preveghea (priveghea). preve"nee (+) V.tr. (lö.Jh.PS.H.) besiegen. Luptară-se cu menre den tinereatele mele şi amu nu prevăncură menre (PS.H.128,2). - ET. lat. previncere. preve"nţie Pl. -ve"ntii S.f. (1794 CAL.38) 1. selten Vorurteil N.-2.Untersuchungshaft F. - 3. bisw. Vorbeugung F. - GR. prevenciu'ne. - ET. n.lat. praeventia, frz. prevention. prevesti" Präs. -fce'sc V.tr. (1563 CORESI PRAXIU 175) 1. verkündigen. -2. Vorhersagen, weissagen, prophezeien. Ploaia cădea mereu şi desimea norilor prevestea multe zile urîte (XEN.BR.31). - 3. pc. jdn. warnen. Prevestit de tată-so ... a fugit la Braşov (GHICA 17). -ET. pre + a vesti. prez (+) Präp. (1780 COD.IPS.) jenseits von. Cercetările ... şi trecerea zapiselor şi altor asemenea cărţi în condici şi întăririle să se facă aici la scaunul domnesc, iar cea-le de la judetile ot prez Olt ... să se facă la Craiova (COD.IPS.2 136). Slawismus in Urkunden, inner in Verbindung mit ot. - ET. asl. prezü. prezbi'ter Pl. -bi"teri S.m. (1372 MIHĂESCU GR.141) veralt. Kleriker M., meist als Ehrentitel. Prezviterul sau preotul şi diaconul şi oricare din clirici să se hirotonisească de către episcopi (PRAV. BIS.P.I,Cap.I,§ 1). Dan prz., Păuna prezvitera (1813 IORGA INSCR.1,289) . S.f. prezbiteră. - GR. prezviter. - ET. ngr. npeo&uxepos, -ßutäpa. prezejTt1 Pl. -ze"nturi S.n. (1Ö22 HMST.57) veralt. Geschenk N, N-ai avut galantomie să-mi faci un present cît de mic (AL.OP.1,751). - GR. Pl. auch prezente. — ET. frz. present. preze"nt2 (l801 MICU IST.1,252) I. Adj. 1. anwesend, gegenwärt ig. -2. zeitgenössisch. - ü. S.n. G e-genwart F., Präsens N. - ET. n.lat. praesens, frz. present, it. presente. prezenta" Rräs. prezi'nt (1705 CANT.) 1. V.tr. 1. überreichen, vorlegen. - 2. vorstellen, einführen. -3. zeige n. - 4. [arma das Gewehr) präsentieren. - II. a se prezenta 1. sich einfinden. - 2. sich vorstellen. - GR. veralt. prezen-tui' (CANT.IST. 12). - ET. n.lat. praesentare, it. presentare, frz. presenter. prezenţi"n Pl. -ti"nuri S.n. (1787 IORGA S.D.VIII, 14) MOLD, veralt. Hartkäse M. Fă o tocătură în care să pui ... caşcaval sau prezăntin ras (DRflGH. EET.14). -GR. S.f. -nă. -ET. ARVUtfEE: wahrsch. brînză, über eine Balkansprache rückentlehnt, vgl. RUSSUER.271. preze"nţă Pl. -ze'nte S.f. (1705 CANT.) Anwesenheit, Gegenwart F. - GR. veralt. prezentie (CANT.IST.12). - ET. n.lat. prae-sentia. pre'zeş (+) Pl. pre'zeşi S.m. (DOC.1731) Vorsitzender M. Prealuminate MăriiaTapri-zăş şi dv. pricinstiti consilieri (DOC.1731, FR.QLT. 215). - ET. n.lat. praeses, dt. Präses. prezicăto'r Pl. -to"ri S.m. (1823 BOBB) Weissager M. - ET. a prezice. pre zi "ce Präs. prezi'c V.tr. (I8l0 NIC0ARÄ 146) voraus-, Vorhersagen. - GR. konjugiert wie a zice. - ET. nach frz. predire. prezi^cere Pl. prezi"ceri S.f. (1823 BOBB) 1. Voraussage, Vorhersage F. Aşa e ... că s-a îndeplinit vorba mea? ... Acum rămîne să se îndeplinească şi cealaltă prezicere (XEN.BR.132) . -2. Weissagung F. - ET. a prezice. prezida" Erăs. -de"z V.tr. (l801 MICU IST.IV, 110) präsidieren, den Vorsitz führen. Presidăluind mai nainte numitul prealuminatul domnul episcop (ŞINCAI HR.111,383). - GR. veralt. prezidui (URIC.11,212) , prezidălui, prezidirui (ŢICH. 199 priboli 455)/ prezidenti (C.NGR.OP.1,244). - ET. n.lat. prae-sidere, frz. presider. prezide'nt etc. siehe preşedinte etc. prezi'diu Pl. prezidii S.n. (l699 FN 70) 1_ f+) Festung F. -2. Präsidium N., yorSitz M. - ET. n.lat. praesidium, it. pre-sidio, dt. Präsidium. prezi's (um 1812 ŞINCAI HR.1,59) I. Adj. 1. veralt. obengenannt, -erwähnt. -2. vorausgesagt. - II. prezi'să S.f. (GOR. HRL.II/228) Vorhersage F. - ET. a prezice. prezi'uă Pl. prezi'le S.f. (1868 BARC.) Vortag M. Taraful lăutarilor împodobise din preziua un cap mare de porc cu tibet conabiu şi albastru (DEL.S.182). In preziua zilei de Sînjorz (FR.-C.MDŢH 129) am Tag vor St. Georg. - ET. pre + ziuă; vgl. pre-seară. prezvi'ter siehe prezbiter. pria'n Adj. (1856 SBIERA) ugs. van Tieren, meist von Rindern: mit einem od. mehreren weißen Flecken, weißscheckig. Acesta a legat irepede boul de-a curmezişul (cu izmenele popei) aşa că de departe se părea că este prian (SBIERA POV. 240) . - Daher als Rufname für Rinder: "Ta, măi Prian, hăis, Tălăş-man!" strigă bietul ţăran (AL.,CL 111,270). - GR. Pl. pria ni, prie ni; OLT. priu, f. pri'e (DT.28; CIH.), prine'l, Pl. -ne'i: Boi___La ii prinei (PP., CL XVII,287;in einem Weihnachtslied aus Cherson,Rußland) . - ET. priu vermut 1. < lat. privus "eigentümlich", woraus dann prian; prinei dürfte auf *prienel, □im. van prian, zurückgehen. - SG. ALR SN II,K.277} ALRM SN I,K.179. pribeag Adj. (1460 DLRV) flüchtig, unstet (umherschweifend). Prin cîteva spărturi de nori de abia se zărea cîte o stea pribeagă (XEN.BR.227) erblickte man kaum hier und da einen einsam dahinziehenden Stern. - Auch substantiv.: Läcui-vor lîngă tine pri-beagii (oi. cpuy&Seq) lui Moav (BIBLIA 1688 Js 16,4). Ioan Zapolie, pribeag în Tora Leşască, au năzuit la un domn leav, anume Ieronim Laşco (NEC.COSTIN,LET. I,App.43) nahm bei einem polnischen Fürsten Zuflucht. El cu Domnul se-nvrăjbea Şi călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului (AL.PP. 179) die Rettung des Flüchtlings. - GR. Sg. f. pribea'gä, Pl. m. pribe gi, f. pribe "ge; MOLD. priba ~g; pribla'g (ŞEZ. 111,86), prebeag (CORESI PS.5 204a;Ps 104,22). - ET. ksl. prebegu. pribegi" Präs. -ge'sc V.intr. (1584 BGL) 1. i n die Fremde fliehen, auswand e r n. Episcopul carele e dat să fie sol ... celora ce au pribegit pentru niscare nevoi şi vrăjbi (fNDR.566). Elu-ş ucise un frate şi pribegi în Spart (MQXA,HC I, 352). Acesta Despot ... viind Alexandru Vodă la domnie, de frica lui cu toată averea lui au pribegit den tară şi au tras spre Rîm (SIM.DASC. ,LET. I,App.56). Că el va să pribegească, In lume să rătăcească (BARAC,GCR 11,175) . Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim (I.-B.57).-2. unstet umherziehen, -schweifen. Raza ei pribegeşte printre păretii părăsiţi, prin ferestrele uitate deschise (CL 111,32) irrt umher. - ET. pribeag. pribegise Pl. -gi"i S.f. (1596 BGL) Herumziehen N. in der Fremde, (freiwilliges ) E x i 1. Sufletul înveninat de amărăciunile celor doi ani de pribegie (UR.BUC.87). Du-că-s-ar (ciuma) în pribegiei Ducă-s-ar în cea pustie, îndărăt să nu mai vie! (AL.PP.36) . Cetăfile pribegiei (txöv (puyaßeuxeptcdv;BIBLIA 1688,1 Chr 6,67) die Asylstädte. - ET. pribeag. pribegi're Pl. -gi'ri S.f. (1691 MÄRG.) 1. Auswandern N., Auswanderung F., E x i 1 N. David ... fugiia şi să rătăciia în pustiiu şi să pedepeiia la izgonire şi la alte rău-2 tăti a pribegirii (MKRG. 6a) des Exils. - 2. U m-herziehen N. - ET. a pribegi. pribegi't Adj. (1Ţ03 GCD) 1. heimatlos, geflüchtet. -2. umherziehend. -3. un stet. Pe lîngă mese lunge, stătea ... o ceată pribegită (EMIN.0.1,56) . - ET. a pribegi. pribo'i (1515 DERS) I. S.n., Pl. priboa'ie Werkzeug der Sattler, Böttcher, Schmiede zum Lochen von Leder, Eisen etc.: Durchschlag M., Durchschlageisen N. Priboaie de găurit curelele (MDN.ÖF. 1.880,1421) . - II. S.m., Pl. pribo'i dickwurzeliger Storchschnabel (Geranium macrorrhizonjMANGIUCA CAL. 1883,Apr.). - TOPON. Priboiani (1565 BGL). - ET. vgl. nslov. preboj, poln. przeboj "Durchschlagen", nslov. prebojec, russ. probojnik "Durchschlageisen". - SG. ALR SN II,K.545jALRM SN I.K.365. priboli' Präs. mă -le'sc V.refl. (1866 ION.AGRIC.D. 403) MOLD. BUCOV. g e rre s e n. Vita boleşte cît boleşte ş-apoi se priboleşte (ŞEZ.IV, 128). - ET. vgl. asl. preboteti, nslov. preboleti, serb. preboliti, bulg. preboljanam. - SG. ALR II/I,K.125jALRM I/I,K. 196,ALR I/I,K.138. pribolnic 200 pribo'lxiic siehe bobo'mic. prica'j siehe pricaz. prica'z Pl. -ca'zuri S.n. (1698 CANT.) MOLD. Ungemach, Unheil N. Strutocamila din odihnă în năcaz, din fericire în pricaz ... va trece (CÂNT.IST.76). Vai aceluia prin carele să tîm-plă pricazul (t6 axdArtxiAav;CfiNT.DIV. 126a; nach Mt 18, 7) weh dem Menschen, durch welchen Ärgernis konmt. La stînă nu e învoit a se înfrupta nimeni în zi de post, căci apoi se întîmplă ... pricaz ... adică pagubă între oi (PAMF.IND.37) . A umbla (cuiva) cu pricaz (gegen jdn.) Böses im Schilde führen. - ET. zu a pricăji, vgl. auch poln. przekaz "Hindernis", tschech. prekaziti "hindern”. prica'zä S.f. (1683 1)03.73.) veralt. Aussatz M. De la dînsul s-au îniescat boala aceaia, lepra, adecă pricaza (DOS.VS.Dech.31; 247a). - ET. vgl. ksl. prokaza. prica'znic Adj. (1705 CANT.) veralt. unheilvoll. 0, pricaz de năcaz şi pacoste pricaznică, Hameleoane! (CfiNT.IST.263) . - ET. pricaz. pricăji' Präs. -je'sc (1683 DOS.) I. V.tr. fig. beflecken, -s u d e 1 n, sc hän-d e n. - II. a se pricăji 1. unrein werden. -2. aussätzig werden. Au făcut svîntul de s-au pricăjit (asupritoriul) ca şi Ghiezie preste tot trupul cu bube pecinginate scîmave (DOS.VS.Noe. 10;116b).-3. sich beflecken. Dacă s-ar încuscri (românul) cu unul de altă lege, crede că se pîngăreşte, se pricăjeşte, îşi spurcă legea (MAR.NUN-TA 55). - ET. vgl. ksl. prokaziti, -kazg "verderben", -kazati "aussätzig machen". pricăjiciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (158l CORESI (MEL. s DENS.IST.II,204) veralt. Schändung F.— ET. a pricăji. pricăji're Pl. -ji'ri S.f. (1688 BIBLIA) veralt. Greuel M. Hamos, pricăjirea lui Moav (BIBLIA 1688 2 Kg 23,13) der schändliche Götze. - ET. a pricăji. pricăji't Adj. (1645 HERODOT 69) 1. (+) aussätzig. - Auch substantiv.: Cură-tînd pricăjîtii, izgonind dracii, luminînd orbii (DOS. VS.Oct.l6;68b). - 2, verkümmert. -3. verdamm t. - 4. veralt. unzüchtig. Femeile şi bărbaţii pricăjiţi (ŞEZ.IV,181) die Unzucht treibenden Weiber und Männer. - ET. a pricăji. pricăjitu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (I688 BIBLIA) Schändlichkeit F. Şi rădică pricăjiturile de pre pămînt (BIBLIA 1688 1 Kg 15,12;von unzüchtigem Treiben) (Asa) tat die Hurer aus dem Lande. -ET. a pricăji. pri'ce Pl. prici S.f. (l6.Jh.PS.SCH.68,12) 1. LV. u. ugs. Streit, Disput M. Au price saşii cu nernpii carii sînt mai vechi de dînşi (NEC. _____ 2 COSTIN,LET. 1,55). Şi vor sta acei doi oameni, cărora este lor pricea, înaintea Domnului (BIBLIA 1688 Dt 19,17) die Streit miteinander haben, ln zadar îm-blati pe-aici Şi faceţi între noi prici (PP.MAR.NÜN-T&. 420) stiftet Händel zwischen uns. Am avut cu omul esta o price (SBIERA POV.224) einen Rechtshandel. -Fam. ugs. a se pune de price, LV. u. ugs. în price cu cn. sich jdm. widersetzen. (Pizmaşul) poruncilor tale să pune cu price (DOS.PS.V. 9,108) . Părinţii d-tale_s-au pus de price Ca să strice (nunta) (PP .MAR.NÜNTA 335) . Se puse în price Nunta ca să strice (SEV.NUNTA 138) . Nici un boier n-am văzut procopsit din acei ce se pun în price cu Domnul (NECULCE,LET.2 11,351). -2. Widerstand M. (Moisi) mînie pre D-zeu cu pricea (DOS.VS.Sept.4; 6b) . Daher: Să prindă ... pe mulţi alti boierini de price (ODOB.DC.62) aufständische Bojaren. - 3. LV. Gleichnis N. Deşchidzu în price rostul mieu (PS.SCH.77,2). - 4. LV. S p r u c h M., z.B. "Sprü-2 che Salomons" (PO 200,Glosse) . - ET. ksl. prituca "parabola" stinmt begrifflich nicht, wohl aber kroat. (MEKL.LEX.PAL.) prica "inpedimentum”, tschech. na pric "quer", sowie die Verba bulg. precü, nslov. preciti "hindern", nslov. pricati se, tschech. priciţi, poln. przeczyc "streiten, widerstreiten", die wahrsch. zu ksl. preku "transversus, contrarius" zu stellen sind. Vgl, jedoch DENS.IST.II,335 u. CIORANESOJ 6814. pricea'sna Pl. price'sne S.f. (1679 DOS.LIT.2 94) Kinonikon N. (gr.Tponripiov -KOiv&avutäv}, Gesang, der während der Konrnunion des Zelebranten gesungen wird. La priceasnă ... mitropolitul ... bla- 2 gos loveşte pre domn (GHEORGACHI ,LET. 111,307) . La priceastnă merge întîi mitropolitul şi sărută icoanele (CANT.SCRIS.219) . - GR. pxiceas.tnă. - ET. slav., vgl. russ. pricasten, Gen. Sastna. priceaşte'nie siehe pricestanie. pricea'v Adj . (1645 HERODOT l60) veralt. trunksüchtig. - ET. price. price'Inie Adj. (1688 BIBLIA) LV. streitsüchtig. Nărod neascultătoriu şi pricealnic (BIBLIA 1688 Js 65,2). - Auch substantiv. : De vei avea o slugă, să nu fie nici fur, nici 2 ocărîtoriu, nici pricealnic (M&RG. 103a) . - ET. a 8e prici. pricepăto'r Adj. (15Ö1 CORESI OMIL.369) 1. veralt. sachkundig. -2. gewandt, geschickt. - GR. precepätor. - ET. a pricepe. pricepătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,220) veralt. 1. Verständnis N. - 2. Sachkunde F. -3. Gewandtheit F. - GR. precepătură. - EI. a pricepe. price'pe Präs. -ce'p (l6.Jh.CV2 35b;Apg 25320) I. V.tr. 1. LV. u. ugs. wahrnehmen, gewahr werden, erkennen. Negura nu-i lăsa sä priceapă turcii, de unde li-or fiada război lui Ştefan Vodă (MS. 17.Jh.„GCR 1,192). Cine vredni-ciia capului nu pricepe, acela lungimea codzii la mare cinste tine (CÂNT.IST.87). Mazilit-au Nicolai Vodă pre hatmanul Antiohie Joara ... că-l pricepuse foarte 2 slab în slujba hătmănească (NEC.OOSTIN,LET. 11,80) er hatte ihn ... befunden. -2. begreifen, fassen, verstehen. N-ati priceput Cum că Mogoş a glumit Cînd de mine v-a grăit? (AL.PP. 155) . Vgl. a bate 1.1. - II. a se pricepe 1. d i e Sachlage erkennen. lordache Aga ... s-au pri- ___ 2 ceput mai curînd şi au fugit la urdie (NEJC.CXSTDîjLET. II,116). (Ucigaşul) să mira ... cum va face să-l as-cunză (pe mort), să nu se priceapă (MS. 1675,GCR I, 222). - 2. în, la c. sich auf etw. verste h e n. Nu se prea pricepea într-ale dragostei (NRD.NUV.1,18) . Se pricepe să cînte din vioară, că e absolvent al conservatorului (BRST.LD.1). Vgl. a împărţi 1.1. - GR. LV. precepe; konjugiert wie a începe. - ET. lat. percîpio, -ere. - SG. ALR SN IV,K.. 910jVI,K.1581. price'pere Pl. price'peri S.f. (l6.Jh.PS.H.31s8) 1. Verständnis N. -2. Sachkunde F. (Ţăranul vîlcean) caută în tot ce face să puie ceva din sufletul lui, din gustul şi priceperea lui (VLAH.RP. 121). - Neg. nepricepere Unverstand M. - ET. a pricepe. - SG. ALR II/I.MN 2312,54. pricepu't Adj. (l600 DIR) 1. sachkundig. Era priceput la trierat şi la lucrul pămîntului (ŞEZ.1,147) er verstand sich auf ... ~ Neg. nepriceput: Prin rugămintea ta nepricepută i-ai răpit toate aceste bunătăţi (CL XVI,265;Gott zu Petrus). ~ 2. verständnisvoll. - Neg.: Marita se uită la ei, nepricepută (CL XIX,514) verständnislos, ohne zu begreifen. - ET. a pricepe. - SG. ALR SN V,K. 1239. pricepuţi'e S.f. (1856 SBIERA) selten Sachkenntnis F. Pe lîngă hărnicia şi priceputia lor, avea însă cîteva cusururi (SBIERA POV.252) . - ET. priceput. pricesta'nie Pl. -ta'nii S.f. (1581 CORESI OMIL.421) veralt. (h eiliges) Abendmahl, Kommun i o n F. Mîntuitoriul nostru ... ne-au învă-tat ... înfricoşata priceaştenie a trupului şi sîn-gelui său (SYMBCN 1765,GCR 11,80). Pricestania nu strică; cîti nu se îndreaptă după dînsal (NÄD.NUV. 1,35;zu jdm., der den Pfarrer zu einem Schwerkranken holen soll). - GR. LV. -ceaşte'nie, -ceşta'nie, bisw. prec-, precis-; Pl. auch -tä'nii. - ET. ksl. pricqste-nije, -cast-. - SG. ALR II/I,K.196. pricestui' Präs. -ie'sc (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,297) I. V.tr. veralt. pc. (cu sfintele taine, LV. sfintelor taine etc.) jdm. das heilige Abendmahl reichen, jdn. mit den (S t e r b e-)S akramenten versehen (lassen).- II. a se pricestui das heilige Abendmahl nehmen. Be nu se va pre-ceştui sfintelor taini de în mînile preotului (ÎNDR. 57). - GR. LV. priceştui; bisw. prec-, -cis-, LV. -ciş-. - ET. ksl. pricqstvovati, -cast-, -tvujg. - SG. ALR II/I,K.196,ALRM I/II,K.393. pricestui'nţă S.f. (1679 DOS.LIT.2 173) veralt. Kommunion F. - ET. a pricestui. pricestui're Pl. -i'ri S.f. (l68l DOS.TR.89a) veralt. Kommunion F. - ET. a pricestui. pricestui't Adj. (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. mit den (Sterb e-lSakramenten versehen. - Neg. Muriau oamenii neprioestuiti, 2 neprohoditi (NEC.COSTIN,LET. 11,37) . - ET. a pricestui. prichi'ci Pl. -chi'ciuri S.n. (l86l ION.,CADE) ugs. Absatz M., (vorspringendes) Brett, Sims M., bes. am Bauemofen. Aşezîndu-şi caietele pe prichiciul ferestrei (SAD.PS.141) auf das Fensterbrett. Prichiciul vetrei cel hvam.it de care mă ţineam cînd începusem a merge copăcel (CREANGĂ,CL XV, 1) . Lumina ... unui opaiţ de la prichici arunca ... pe păreţi - -. umbra ... cuviosului Simion (VLAH.GV.75). -GR. MOLD. prichici (CIH.zpripici,was aber Rekonstruktion sein dürfte), TR. prepici, MARAM. priptici; Pl. auch -ce. - ET. zu asl. pesti, pekg "braten", vgl. nslov. pec, serb. pec "Ofen", serb. pripecak "Vor-herd”, tschech. pripecek "gemauerte Ofenbank”1 ukr. prykydka (CADE), pripiSok (DLR) . prichindel 202 prichindeii Pl. ~de i S.m. (1868 BARC.) ugs. kleines Kerlchen, Knirps, Däumling M. Se pomeneşte fata că-i iese înainte un prichindel de om, şchiop şi cam ghebos, o pocitură (CARAGIALE SCH.N.277) . - ET. unbek. prici" Präs. mă -ce"se V.refl. (um l6l8,GCR 1,49) veralt. st re iten, hadern. Nu te pune cu mai marele tău, nici te prici cu cel mai mare decît tine (MS.1779,GASTER LP.209). (Feciorii lui Ştefan Vodă) după moartea tătîne-său pricindu-să pentru domnie (URECHE,LET.2 1,134). - ET. price. pri"cină Pl. pri'cini S.f. (1645 HERODOT 284) 1.Ursache F.,Grund, Anlaß M. Acea cetate — au fost a risipei casei lui Vasilie Vodă 2 pricină (MIR.COSTIN,LET. 1,328). Pentru care pricină 2 fii fămeaie limbută şi nu o goneşti? (MKRG. 9a) aus welchem Grund? Intre sărutul însoţirii voastre se va pune fantoinul acelei ce s-a ucis din pricina voastră (C.NGR.48) euretwegen. Din pricină că weil. Bătrîna de te pricină şi mai mare de rîs şi de bătaie de joc (IARMIK,CL XV, 106) Anlaß zu ... Auch prägnant, ohne Attribut: Ştefan Vodă silia să nu deie ceva pricină leşilor (Mn*.COSTIN,LET.2 1,284) Grund, Anlaß zur Klage. Pescarul ... se uită şi el la dînsa cu o căutătură mîngîioasă, fiindcă înţelesese că-i dă pricină (ISP. LEG. 1,58) daß sie von ihm angesprochen werden wollte. A căuta (cuiva) pricină de ceartă, de gîlceavă (s.d.) od. kurz pricină (cu luminarea) mit jdm. (um jeden Preis) Streit, Händel suchen: Cum întră în biserică, încep a căuta pricină părintelui Oşlobanu (CREANGĂ, CL XV,447) . Ugs. nu-i pricină es nacht mir nichts aus: Şi venea el, nu-i pricina, şi pe ploaie şi pe tunet (SPER.AN. 1892 1,163) es rrechte ihm nichts aus. - 2. S c h u 1 d F., in Wendungen wie: Ion ar fi zis că-i pricina locului celui necurat (GANE,CL XHI,330) daß der unheimliche Ort daran schuld sei. Craiul leşesc ... dînd pricina toată pe tătari (MER.COSTIN, 2 LET. 1,267) indem er alle Schuld auf die Tataren schob. Dîndu-i pricină că este ajuns cu moscalii (NE-2 CUI£E,LET. 11,395) indem er ihn beschuldigte. Stăpî-nii zice că-s (slugile) de vină, Ei la toate strică, ei sînt de pricină (PANN PV.M.II,37) daß ... sie schuld daran wären. Numai tu singur eşti de pricină la atîtea întîmplări (BAR.HAL.IV,88). — 3. veralt. V o r w a n d M., Ausflucht F. Îndată au aflat pricină ___ zicînd că are împărăţia multe trebi şi-i cere de la tară mulţi bani (NEC.COSTIN,LET.2 11,18) . Ei cu poveşti şi cu pricini au tot delungat vreme pînă s-au făcut primăvară (AXINTE,LET.2 11,135) . A pune pricină Vorwände machen: Şvedul tot punea pricini şi nu vrea să purceadă la Tighinea (NECULCE,LET.2 II, 342). S-au mutat Jusuf Paşa ... la Tighinea, puind pricină zurbalîcul tatarilor (NECULCE,LET. 11,272) . El punea pricină că se haineşte tara şi n-are cu cine merge la oaste (NEC.COSTIN,LET. 11,100) . - 4. (Recht s-)S trei t, Handel, Prozeß M. Domnul ... se temea să meargă la Diiu, avînd pricină cu paşa (I.VÄCKR.,TEZ.II,282) . Pricinele ce se vor întîmpla între orăşeni şi între ostaşi să se judece la judecata ce se numeşte politie (DIC5N. ,TEZ.Hf 218). Tribunalele judecă în apel pricinile venite de la judecătorii de ocoale (PROC.CIV.Art.55) . A se pune de pricină (BAR.HAL. 1,16) , a se pune în pricină (BAR. HAL.VII,90), a sta de pricină, LV. a sta pricină sich widersetzen, Widerstand leisten: Nu te mai pune de pricină şi dă cîrlanii (C.NGR.202) . Dacă (mirele) se pune de pricină şi nu Voieşte de fel să plătească feciorilor de sat "vulpea" (MAR.NUNTA 604) . N-a stat dihonia de pricină, ci a rupt-o de fugă (CL IX,4) . Au stat el pricină şi altora să nu fugă (NECULCE,LET.2 11,385). - 5. veralt. u. ugs. Angelegenheit F. Sfătuindu-se cu agalele, au scris la împăratul toată curgerea pricinei (DION.,TEZ.II,186). Casa cu pricina od. cu pricină das fragliche, betreffende Haus: Împăratul cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui (ISP.LEG. 1,84) . - GR. LV, meist, in Bdtg. 1 u. 2 bisw. auch jetzt prici 'nă; Pl. auch pricine. - ET. vgl. bulg. serb. nslov. russ. pricina. - SG. ALR SN IV,K.956;V,K.1403. pricinui" Präs. -ie"sc (1691 BRV 1,320) I. V.tr. 1. verursachen. Răutatea şi păcatul unuia pricinuieşte la mulţi mare pacoste (AN-TIM DID.74). - 2. veralt. verwenden, -geben, -schützen; absol. Vorwände machen. S-au făcut mare turburare de către turcii din cetatea Ostrovului ... pricinuind că nu li se dă şi cetăţii lor zeherele (DION.,TEZ.11,233). - Absol. Căpitan-paşa dacă au văzut aşa că pricinuieşte Leu-pa-şa (DION.,TEZ.II,194). - II. a se pricinui veralt. u. ugs. miteinander streiten, prozessieren. Am aflat pe vărul Culită şi pe cu-mătrul Pahon pricinuindu-se la birt şi am voit să-i despart (RETEG.POV.IV,24) . Cei ce să pricinuiesc, pot a să judeca amîndoi prin vechili (COD.IPS. 66). -GR. pricini, Präs. -ne 'sc (CANT.IST.21) . - ET. pricină. pricinui "re Pl. -i'ri S.f. (um 1690 MIR. COSTIN) 1. Veranlassung F., Verursachen N. - 2. veralt. Vorwand M. (Ostaşii) nu mai voiau a merge la război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile (BALC.77) unter dem Vorwand. - 3. veralt. Streit M. Aceste pricinuiri le lăsăm 2 la dînşii (MIR.COSTIN,LET. 1,16) Streitigkeiten. - 4. veralt. Opposition F., Protest M. - ET. a pricinui. 203 prieten ^y^cjjŢuito'r Adj. (1705 CANT.IST.40) 0 r z e u g e n d. v e r u r s a c h e n d. - Auch substantiv.: Tatăl este pricinuitoriu al f-viului fireşte (DESC.PR.CR.33) der physische Urheber des Sohnes. " GR* pricinitor (CANT.). - ET. a pricinui. prici're Pl. -ci'ri S.f. (1649 MARD.) veralt. Streit M. - ET. a prici. nricito'r Adj. (1642 CAZ.GOV.7) veralt. zänkisch, streitsüchtig. - ET. a prici. pricoli'ci Pl. -li'ci S.m. (l48l DUW) 1. in einen Wolf verwandelter Mensch: W e r w o 1 f fl. Au în cale ţi-a ieşit Pricolici afurisit, Lup de sînge însetat? (TEOD.PP.685). Oft zusarrmen mit vîr-colac u. strigoi: Morţii despre care se crede că sînt strigoi sau pricolici şi cari se cunosc mai cu seamă pe aceia că ... au coadă, se îngroapă cu fata în jos (MAPv.1nM.41 9). - GR. MUNT. TR. pricolici, -cui- (PP. MAR.NUNTA 415;SEV.NUNTA 370) ,-corici (MAR.NUNTA 415) , prec- (B.), -lic (TEOD.PP.I.e.); MDLD. trie-. - 2. OLT. Haselmaus F. (Myoxus avellanarius sH. 657). - ET. Zshg. mit ksl. vlükodlakü (rum. vîrcolac) wahrsch.3 die Formen sind viell. an ksl. proklqtü, triklgtü (rum. proclet, treclet) angelehnt. - SG. ALRM SN III,K.1314. pricopsea'lă etc. siehe procopseală etc. prididi' Präs. -de'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.30,6) 1. LV. (15./17.Jh.) überliefern. în mînile tale pridădesc sufletul mieu (CORESI PS.5 50a;Ps 30,5) übergebe, befehle ich. - Bes. als Gefangenen: überantworten, ausliefern. Pridădit are 4 a fi fiiul omenesc în mînile oamenilor (CORESI TE 37a ;Mt 17,22) . Legîndu şi pridădindu în temniţă bărbaţi şi muieri (CV2 19b;.Apg 22,4). - 2. unterwerfen, erobern. Potolomei Epure ... pri-dădi supt mîna lui tări multe (MQXA,HC 1,351) . în zilele lu Tarchinie pridădi Alexandru Machedon toată lumea (M0XA,HC 1,356) . Mulţimea răutăţilor care ne-au predădit (MSRG.1 34a) die über uns hereingebrochen sind. - GR. prăd- (CV2 11b;Apg 20,32); pred- (MKRG. I.e.) . - 3. LM. überwinden, überwältig e n, o lucrare eine Arbeit bewältigen. Tinerii (pescari) spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat (DEL.S.65). Pescarul ... cînd simţea că-l pridideşte cu rugăciunile, fugea ca un sălbatic de dinaintea ei (ISP.LEG.^ 1,61). Dorul cînd mă pridideşte, Nici un timp nu mă opreşte (TEOD. PP.278). Femeile—l cară (grîul) cu sacii la movilă, unde de-ăbia îl pot prididi în patru maşini de vîn-turat (VLAH.IC.66). - 4. absol.: die Ober- hand gewinnen, behalten, siege n. Oricît d& mult se silea dînsul să-i apuce înainte, iazma iadului prididea cu fuga (ODOB. ,CL IX,27). -Ol. LM. prididi, pridedi (GHICA ,CL XIV, 85) , LV. -dă-di. - ET. ksl. predaţi, Imperf. -dad&ahu. prididi're Pl. -di'ri S.f. (1561 CORESI) 1. LV. Überlieferung F. Derept ce ucenicii tăi calcă pridădirile bătrînilor? (CORESI TE4 31b; Mt 15,2). - 2. veralt. Hast, Eile F. - GR. pri-dădire. - ET. a prididi. prididi't Adj. (um 1550 HC 11,466) 1. LV. ausgeliefert. -2. überwältigt.- GR. pridădit. - ET. a prididi. prididito'r Pl. -to'ri S.m. (1563 CORESI PRAXIU 31) LV. Verräter M. - GR. p ridäditor. - ET. a prididi. pridvo'r Pl. -voa're S.n. (1561 CORESI TE*1 208b; Jo 10,23) 1. LV. Halle, Galerie F. Şi umbla Iisus în biserică în pridvorul lui Solomon (EV.1894 Jo 10,23).-2. Vorhalle F. einer Kirche. Altarul, pridvorul, clopotniţa fură cercetate (GANE,CL VII,90). - 3. MUNT. quadratischer Vorbau mit auf Säulen ruhendem Dach vor der Eingangstür des rum. Hauses: Altane, Laube, Veranda F. (Păcală) îşi dărîmă casa veche Şi-şi clădeşte alta nouă ...: Cu pridvor, cu stîlpi în fată (DUL-HJ PfiC.245). Casele bătrîneşti, cu streşină ieşită, cu pridvor de jur împrejur (BRÄT.LD. 174) . - GR. LV. bisw. pritv-; privdor, privor (GHICA,CL XVI,327). pridvan (I.-B.409;im Reim). - Pl. LV. meist -voară. - Dim. -vora'ş, Pl. -şe. - ET. ksl. pritvorü, prid-vorija, nslov. tschech. pridvor etc. - SG. ALR II/I, K.234. prie'lnic Adj. (1868 BARC.) gedeihlich, förderlich, zuträglich, günstig. întocmai ca o mlădită de stejar răsădită în pămînt prielnic, el se făcea văzînd cu ochii tot mai frumos şi mai voinic (GAME,CL XI,293) . Apa lacului Avernus era considerată ca foarte prielnică pentru vrăji (OLL.HOR.359) . Repede-n corăbii dară, cît prielnici sortii sînt (OLL.HOR.381). - Neg. neprielnic ungünstig. - ET. a prii. pri'er siehe aprilie. prie'ten Pl. prie'teni S.m. (1551/3 ES 94b;Mfc 24.10) Freund M. Pre aur focul, iară pre priietin prime jdiia ispiteşte (CANT.IST.266). Astfel vorbea Zoe cătră Sanda, dadaca şi singura sa prietenă (C.NGR.' 25). Mi-e prieten er ist mein Freund. - Neg. neprie- prietenesc 204 ten Feind Fericirea nepriiatenului ascutită sabie -Laste inimii cei mîhnite (NEC.CX)STINrGCR II, 14). Că era Betlem Gabor mare neprieten leşilor (MIR. 2 COSTIN,LET. 1,267) . - S.f. prietenă Freundin F. - GR. bes. MOLD. prietin; pret- (gilt als ungebildet), prietel (PRAV.MQLD.häufig); LV. prietnic (CORESI u. PO öfters) . — ET. ksl. prijateii; —n— für -l- wie in ieftin, asemenea. - SG. ALRM I/II, K.305jALR SN I,K.15}V,K.1375. P. prietene sc Adj. (1640 URECHE,I£T. 108) freundschaftlich. Sfaturi prieteneşti freundschaftliche Ratschläge. - Neg. neprietenesc. -ET. prieten. prietene "şt e Adv. (um l660 STAICU 137) freundschaftlich. Femeia asta _____________ se purtă cu mine prieteneşte şi, un an mai tîrziu, prinse dragoste de mine ca de un fiu (UR.BUC. 96). - ET. prieten. prieteni" Präs. mă -ne'sc V.refl. (1640 URECHE) veralt. Freundschaft schließen. 2 Bogdan Vodă — s-au prietenit cu leşii (URECHE,LET. 1,223). Vgl. a se împrieteni. - EI. prieten. - SG. ALR SN V,K.1375. prieteni"e Pl. -ni"i S.f. (1581/2 PO) Freundschaft F. Căci nu cîştigi priiateni şi prietenie? (MfiEG.^ 63a) . Caută cian prietnicie să nu faci cu lăauitorii acelui pămînt (PO 294;Ex 34,12). - GR. LV. prietnicie. - ET. prieten. prieteno"s Adj. (1822 HMST.47) freundlich. (Pustnicul) mă privea cu ochi prietenoşi (UR.BUC.83) . - ET. prieten. prieteşu"g Pl. -şu"guri S.n. (1581 PRL 275a) veralt. Freundschaft F. Creştinilor cu oamenii cei necredincioşi ... nu să cade a avea prieteşug (CHEIA INŢ. ,GCR 1,239) . - GR. -tenş- (lNDR.91) . - ET. prieten. prie"tnic etc. siehe prieten etc. prifo"nt Pl. -fo'nturi S.n. (1825 B.) TR. Kommißbrot N. Catana ... îmblă din fară-n tară Cu prifontu supsuoară (PP.ŞEZ.1,76) . - GR. prefont (B.), pre fund (BIBIC.PP.137) , profunt (BUD ). - ET. dt. Proviant, magy. profont, profunt (TAMAS). prigitoa"re Pl. -to"ri S.f. (1846 CODR.DIAL.) TR. BUCOV. OLT. Schurz M. der Bäuerinnen, wird nach VICIU aus schwarzem Stoff hergestellt u. rückwärts mit farbigen Bändern gebunden. Femeile cele bătrîne____se încing cu catrinte şi prigitori -.. simple (MAR.ÎNM.63). - GR. prijit- (SBIERA POV.199; VICIU), prîgitoare (SEV.AN.117), pregiutoare (CODR. DIÄL.51). - ET. wahrsch. gekürzt aus pregiurătoare, vgl. a împrejura 1. prigoa'dă S.f. (um 1Ö70 ANON.CAR.) BAN. Vorfall M. - ET. serb. prigoda. prigoa"nă Pl. -goa"ne S.f. (1628 DRHB XXII,87) 1. LV. (W o r t-)S t reit, Zank, Hader M. Pentru care, papa cu luteranii şi cu calvinii ... au mari prigoane şi întrebări (SPÄT.MIL. ,LET. 1,166). Izbăvişi-mă de prigoanele (VULG.:de contradictionibus) oamenilor (PSALT.1651 Ps 17,44,CCR 105). - 2. V e r-folgungF. Si de-aici, prigoană! Umbla părintele după Costică şi ... într-una îl ardea cu şfichiul limbii ... (SAD.CR.149) . - ET. postverbal von a prigoni. prigoa"re Pl. -go'ri S.f. (l6l6 BGL) 1. Hitze, Glut F. (H.2 11,421). - 2. MUNT. MOLD, Bienenfresser M. (Merops apiaster). Prigorii cu pene albastre îl însoţeau pretutindeni (GD.PS.214). - GR. zu 2. auch prigo'rie, S.m. pri-gorea'n, Pl. -re'ni (ÎNV.OOP.1893 1,59). Vgl. pri-hor. - TDPCN. Prigoriia (1616 BGL 190) . - ET. zu ksl. prigoreti (rum. a prigori) "sengen”, vgl. nslov. prigor "brennende Sonnenhitze". Der Bienenfresser ist auf Kehle u. Rücken gelb. - SG. ALRM SN 11,517. prigo"n Pl. -goa'ne S.n. (1743 BUL.COM.IST.1,278) MOLD, boii din prigon die mittleren Ochsen (von drei vorgespannten Paaren). (Boii) cei din prigon îi mîna Scridon (PP.VAS.CÎNT.173). Scoate boul cel din prigon ...om ara şi-n patru (SEV.POV.99). -ET. vgl. nslov. russ. prigon "Herantreiben (des Viehs)". prigonea"lă Pl. -ne"li S.f. (um 1714 RADU GREC.) veralt. Streit M. Fiind şi Tucheli acolea, cu care multă prigoneală şi ceartă domnul ... a avut (RADÜ GREC.,CM 11,50) . - ET. a se prigoni. prigoni" Präs. -ne'sc (1581/2 PO2 l62;Gn 45,24) I. V.tr. (quälend) verfolgen, bedrängen, hetzen. Ea—i spune cum o prigoneşte ş-o haineşte soacră-sa şi cum tot la munci grele şi fără spor o mînă (VLAH.RP.75) . Din acea dimineaţă fatală, ideea căsătoriei mă prigoneşte necontenit (I.NGR., CL 111,32). Nu izbuti să scape de imaginile triste cari-l prigoneau (DEL.P.33). - II. a se prigoni cu cn. veralt. mit jdm. (mit Worten) streiten. Să prigonise pre cale unul cu altul (BIBLIA. 1688 Mk 9,34) sie hatten miteinander auf dem Weg verhandelt. - ET. asl. prigoniţi "adigere". prigoni "re Pl. -ni'ri S.f. (um 1705 CORBEA PS.226a) olgen N., Verfolgung F. -2 (+) (R e c h t s-]S t r e i t M. Prigonire să zice judecata (CQD.IPS.2 126). Prigonirea bătrînului cu cel tînăr au îndemnat pre vezirul ...că să-i ducă pre amîndoi înaintea califului (BAR.HAL.V,151). Tribunalele de judeţ judecă toate prigonirile dintre orice împricinaţi (PP0C.CIV.Art.54) . - EI. a prigoni. prigoni t Adj. (1825 B.) verfolgt, unterdrückt. Aceste tari de rău pline Le părăsesc şi mă duc, Nu mai pot trăi aice De om, cîne prigonit (DONICI 5;der Wolf spricht) . - ET. a prigoni. priRonito"r (1683 SICR.DE AUR2 85a) I. Adj. veralt. streitend. Prigonitoarele părţi (C0D.CQM.1840,Art.51) die prozeßführenden Parteien. - II. S.m. V e r f o 1 g a r, Unt e rdrü k-k e r M. - ET. a prigoni. prigorea'n siehe prigoare. prigori' Präs. -re'sc (1654 NEAGOE ÎNV.2 84) I. V.tr. MUNT. von der Sonne etc. (v e r)s engen, (v e r)b rennen, rösten, braten. - H. a se prigori schmoren. Toată noaptea (Hagiul) visează că se prigoreşte la un foc mare (DEL.P. 184). - ET. ksl. prigoreti. prigp "rie siehe prigoare. prigo“rişte S.f. (1691 MĂRG.) veralt. Glut F., Brand M. Avraam — şădea lîngă drum în prigoriştea soarelui (MSEG.2 67a) . — ET- a prigori. prigori't Adj. (um 1670 ANON.CAR.) 1. glühend heiß, sengend. (Cocorii) se duc peste tări şi peste mări, ca să ierneze în cline calde, tocmai prin tări prigorite de soare (OD.-SL. 35). - 2. (von der Sonne) gebräunt. Cu genunchii prigoriti (PP.MF 1,432) mit von der Sonne gebräunten Knien. - ET. a prigori. priha'nä Pl. -ha'ne S.f. (1645 HERODOT 58) 1. LV. Beschuldigung F.,Tadel M. Deaca nici faptă bună nici răutate nu am fi avut, nici de laude şi de cununi, nici de prihane şi de munci nu fi fost vrednici (DESC.PR.CR.100) . Daher: - 2. veralt. tadelnswerte Handlung: Verbrechen N. Grozave prihăni, curvii, preacurvii, carnete, ucideri (MKRG.2 221b). Untul şi uns orile şi toate din a cărora pricină am căzut într-o prihană ca aceasta (BAR. HAL.VI,58;ein Mörder spricht). - 3. tadelnswerte Eigenschaft : Fehler, Makel M. Oricare om ... întru carele va fi prihană (VULG.: qui haberuit maculam) (BIBLIA 1819,Lv 21,17). Miel fără prihană (BIBLIA 1688, 1 Petr 1,19,-von Christus) . Jetzt nui' noch im moral. Sinne: Makel, Fleck M. Fără prihană mîni (DOS.LIT.2 78) makellos, rein. - GR. Pl. veralt. prihä'ni. - ET. vgl. poln. przygana, ukr. prigana, tschech. prihana "Tadel". prihăni' Präs. -ne'sc V.tr. (1832 AN.P.111/2,128) 1. veralt. tadeln. Văzînd (fariseii) pe oarecare din ucenicii lui cu mînile necurate ... mîncînd pîne, i-au prihănit (EV.1894 Mk 7,2) . - 2. bisw. pc. jdm. einen Makel anheften. - ET. prihană. prihăni'e (+) Pl. -ni'i S.f. (l8l4 TICH. ,D.) Makelhaftigkeit F. Aşa m-au deprins Ştefan, uşoară tăma-i fie! La trai fără mustrare şi fără prihănie (AL.,CL VIII,381) an eine ... untadelige Lebensführung. - GR. priha'nie (ŢICH.). - ET. prihană. prihăni're Pl. -ni'ri S.f. (um 1780 CAT.MAN. 1,347) 1. Tadel M. -2. Makel M. Nimic nu-i adevărat din toate prihănirile ce ati pus duhovnicescului vostru păstor? (C.NGR.279) von allen schimpflichen Handlungen, die ihr ... zugeschrieben habt? -Weg. neprihănire Reinheit, Unbefleckt heit F. - ET. a prihăni. prihăni't Adj. (l8l7 COD.CAL.) mit einem Makel behaftet. - Neg. neprihănit rrakel-, fleckenlos, untadelig. Rămas-a ceva neprihănit în tară? ... dreptatea ... mai există? (AL.,CL VII,369). Drăgălaşele ... povestiri ale ... neprihănitului cu minciunoasa lustruire a condeiului, Ion Creangă (BOGD.POV.272) des von dem trügerischen Firnis ... frei gebliebenen I.Cr. Stăpînire (ne)prihănită, stăpînitor (ne)prihănit (COD.CAL. § 449 flg.) unrechtmäßiger bzw. rechtmäßiger Besitz, Besitzer. - ET. a prihăni. priho'r Pl. -ho'ri S.m. (um l600 DOR ) MUNT. Rotkehlchen N. (Erithacus rubecu-lus). N-auziti cum mai cîntă acel prihoriu? (DEMETR. NÜV.47). - GR. prigor (COST.). WB, auch -goa're, go'-rie, was aber auf Verwechslung beruhen dürfte. - ET. anscheinend ähnlichen Ursprungs wie prigoare. prii' Präs. prie'sc (l6.Jh.PS.SCH.39,18) I. V.tr. LV. Glückwünsche aussprechen. - II. V.intr. 1. LV. u. MOLD, cuiva jdm. freundlich gesinnt, gewogen priimi 206 sein,wohlwollen. Domnul priiaşte-mi (CORESI PS.5 75a; Ps 39/23). Cine priieşte nepriie-tenului, acela nu priieşte priietenului (CÂNT.IST. 232) .- 2. zuträglich, bekömmlich, gedeihlich sein, bekommen. Bieţii popii cea ştiucă grasă deloc nu le-a mai priit (BOGD.POV. 17) der fette Hecht ist ihnen gar nicht bekommen . Nu ştiu nici doctorii ce să-i mai dea3 că nimic nu-i prieşte (VLAH.IC.74) nichts ist ihm bekörrm-lich. - ET. ksl. prijati. priimi" siehe primi. priimi'nţă Pl. -mi'nţe S.f. (1691 MÄRG.) veralt. A n-, Aufnahme F.,Empfang M. 2 Priiminţa carea făcea (Iov) la streini (MftRG. 22b) der Empfang, den Hiob den Fremden bereitete. Învierea ... lui Lazăr a dat pricină norodului să facă către Rristos o priimintă neobicinuită ca aceasta (ANT3M DID.84) einen ungewöhnlichen Empfang zu bereiten. - ET. a priimi (primi). priincio's Adj. (l831 HELIADE 1,441) 1. MOLD, veralt. freundlich, wohlwolle n d. Legea, zina priincioasă, singură pe om ajută, De cînd iubirea din lume făcutu-s-a nevăzută (CL VII,416). - 2. günstig, gedeihlich, förderlich. Noaptea se-ntinde şi timpu-i priin-cios (AL. ,D.). De avea (cineva) vreun sfat de cerut, (la dînsul) găsea vorbe înţelepte şi priincioase (GA-NE,CL VIII,160) . - ET. priintă. prii'nfră Pl. -i'nte S.f. (DOC.1587,DLR) 1. veralt. freundliche Gesinnung, Freundlichkeit F., Wohlwollen N. Cîtă nepriintă şi vrăjmăşie asupra Inorogului de la Soim nedejduiam, atîta şi încă şi mai multă priintă şi frăţie între dînşii am cunoscut (CANT.IST.231) . Mîni se va alege, Din omeiazii mîndtri şi mîrşavii alitiMaicu priintă carii de Alăh sînt priviţi! (I* NGR. ,CL 11,266) wer ... mit größerem Wohlwollen angesehen wird. - 2. MOLD. veralt. Treue F.j cu priintă treu. Priintă şi credinţa lui cătră domnul său ... se va vedea, că întîi el va da război turcilor (NEC. COSTIN,LET.2 1,463). - Neg.: Astfeli s-au vădit ne-priinţa lor cătră Teiu — legănat (SBIERA POV. 89) so hat sich ihre Untreue T. gegenüber erwiesen. Fetru Vodă au giurat înaintea solilor leşeşti împreună cu boierii săi cum vor fi cu priintă lui craiul (NEC. COSnN,LET.2 1,146) .-3. Zuträglichkeit F. Unde au fugit prilejurile cele cu priintă pentru dăzmierdările vieţii (MS.1750,GCR 11,48) die günstigen Gelegenheiten. Cine cu priintă ştie Darurile de zei date a le întrebuinţa (OLL.HOR.312) wer die Geschenke der Götter zu seinem Vorteil zu nutzen weiß. - EI. a prii. priito'r Adj. (l6.Jh.CV2 39b;Apg 26,l8) veralt. 1.wohl wollend, freundlich gesinnt, gewogen. Dogele mergea să zvîrle inelul de logodnă în valurile ... Aăriaticii, priitoa-rea lui nevastă (IORGA AM.110). -2. zuträglich. - Neg. nepriitor (CV). - ET. a prii. priji" siehe prijini. prijini' Präs. -ne'sc (1581 CORESI) I. V.tr. 1. veralt. stützen, unterstützen. Ascultă cuvîntul meu ... Crîşmele nu le priji (FR.-C.MOŢII 211).-2. auffangen. Dară Radu ce-mi făcea? Gloantele-n palmă prijinea Şi-ndărăt că le-arunca (MF 1,177). Supt tocitoare era supt-jărtăv-nic ce întru el sîngele jărtveei prijeniia-l (CORESI CMTL.,DENS.IST.11,334). - II. a se prijini sich stützen. - GR. veralt. prijeni, prijăni, TR. MUNT. OLT. priji. - ET. vgl. a sprijini. prijini't Adj . (um 1560 CORESI) 1. gestützt. -2. aufgefangen, gesammelt. Iară acela ce mănîncă sînge prijenit să se leapede de besearecă şi de blagoslovenie să se lase (CORESI PRAV.6a;TRS XVI,223) . - GR. veralt. prijenit. - ET. a prijini. prijinito'r Pl. -to'ri S.m. (l6.Jh.PS.H. 113,19) veralt. Beschützer M. - GR. prijenitor. -ET. a prijini. prijitoa're siehe prigitoare. pri'jmä siehe preajmă. prila'z siehe pîrleaz. prilăste'ţ (+) (l6.Jh.PS.H.5,8) I. Adj. betrügerisch, täuschend. - II. S.m. Verführer M., S.f. prilăsteată Verführerin F. Mare prilestiată ce eşti! (CANT.DIV.24b;der Weise zur Welt) . - GR. prilestet. - ET. a prilăsti. prilăsti' Präs. -te'sc (l6.Jh.PS.SCH.76,3) LV. u. ugs. I. V.tr. 1. verführen. Multi proroci mincinoşi scula-se-vor şi prilăsti-vor mulţi A (CORESI TE 52b;Mt 24,11) und es werden sich viele falsche Propheten erheben und werden viele verführen. Muierea Eva de şarpe fu prilăstită (VARL.CAZ.2 I,107a) Că e lumea-nşelătoare Şi foarte amăgitoare, De-nşală şi amăgeşte Şi pre toti îi prilosteşte (TEOD.PP.101). -2. verleumden. - II. a se prilăsti 1. b e-trügen. Să am zice că păcat n-avem, singuri ne prilestim (NT 1648 1 Jo 1,8) wir betrügen uns selbst. 207 2 sich abmühen. - GR. prilesti, prilos-prelesti (DOS.). - ET. ksl. prelistiti. prilăsti're EL. -ti'ri S.f. (l6.Jh.ES.H.9a28) LV. u. ugs. 1.Verführung F. - 2. Täusch u n g F. - GR. prilestire, prilostire. - ET. a prilăsti. prilăsti't Adj. (1563 CORESI PRAXIU 145) LV. u. ugs. 1. verführt, betrogen. -2. verwirrt, verstört. - GR. prilestit, prelestit (DOS.VS.Sept.26;30b), prilostit. - ET. a prilăsti,. prilăstito'r (+) Adj. (l6.Jh.PS.H.108,2) 1. verführerisch. -2. betrügerisch. - GR. prilostitor. - ET. a prilăsti. prilăstitu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (1564 CORESI,DENS. IST.11,220) 1. Verführung F. - 2. B et rüg M. - ET. a prilăsti. prile'j Pl. -le'juri S.n. (1551/3 ES l06a;Mt 26,16) 1. Gelegenheit F. Prilejul face pe ___________ hoti (PANN PV.M.II,24) Gelegenheit macht Diebe. De cîte ori prindea prilej, îţi spunea cu ifos că mănuşile lui vin şi unei dame (NAD.NUV.1,105) sooft er eine Gelegenheit erhaschte. Mulţumit că i-ai adus prilej să facă şi el un bine (VLAH.RP.121) erfreut über die Gelegenheit. Cu prilejul vizitei mele anläßlich meines Besuches. Şi căuta cum cu prileju să-l vînză (BIET.IA 1688 Mk 14,11) bei günstiger Gelegenheit. - Veralt. A căuta, găsi, aştepta vreme cu prilej (eine) Gelegenheit suchen, finden, abwarten: Cumătrul caprei, care demult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii (CREANGA,CL IX,339). -2. Veranlassung F., Anlaß M. (de c. zu etwJ. Am fost vină şi prilej a mult de mearsără în iad (DOS.VS.Oct.8;53a). Nu te întrista cînd este vreme să te bucuri, nice rîde cînd ai înaintea ta prilej de plîns (CÄR.PRE SC.,CCR 131) . (Bătrînii îti) ies înainte, îti caută prilej de vorbă (DEL.P.149) die Alten ... versuchen, ein Gespräch mit dir anzuknüpfen. - 3. MOLD. LV. u. ugs. V o r-w a n d M. (Boierii) şi-au făcut prilej ... că merg 2 să sfinţească mănăstirea Sucevifa (NEC.COSTIN,LET. 1,470) gaben vor. Caută prilej şi ieşi din casă (NÄD. NUV.1,69). - 4. MOLD. LV. Vermögen N., Habe F. Iordachi vistemicul slăbise tare din prilej (cu dăjdile) mănăstirile şi breslaşii (NECULCE, LET.2 11,259). Tot prilejul lor să arză în foc (DOC. 1709,MELH.CH.178). Cari ar fi mai cu prilej, să dea mai mult (DOC.1711,MELH.CH.80)wer vermögender ist ... -GR. prilegiu (MCJSTE,LET.2 111,61;ISP.LEG.1 1,74), pîrlegi (DOC.1803,TEZ.H,322 flg.). - ET. postverbal von a se prileji. Die Entstehung von Bdtg. 4 ist dunkel. prilejui' Präs. -je'sc (1572 DIRA XVI/3,5) I. V.tr. 1. c. Gelegenheit, Anlaß zu etw. geben, etw. veranlassen. Un concurs de împrejurări fatale îl făcuse (pe Mihai) să piardă mult timp şi prilejise scăparea lui Sinan (BÄIC.162). Eezbelurile între Rusia şi Turcia prile-jiră ("occasionnerent") emigraţia în Moldova a unui înseninători număr de familii bulgare (SU1U NOT. 50) . -2. Anlaß, Grund sein.- II. a se prilejui LV. u. PP. sich (zufälligerweise, gerade) treffen, ereignen; mă prilejesc într-un loc etc. es trifft sich, daß ich an einem Ort etc. bin, ich bin zufälligerweise, gerade an einem Ort etc. S—au prilejit atunce în bejeniile acelea şi moartea lui Toderaş logofătul (MIR.COSTIN,LET.^ I, 295). Cînd să va prileji să nu fie scăldătoare, să n-aibă (preutul) în ce afunda pruncul (Ş.TAINE 12) . Azamet-Mîrza ... neprilejindu-se la acel ospăţ .-. au scăpat din Crîm în Tara Leşască (MIR.COSTIN,LET.^ 1,276). A doua zi, vineri se prilejise (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,365) am nächsten Tag war gerade Freitag gewesen. Cînd tu te-ai născut, Eu m-am prilejit De ... te-am botezat (TEOD.PP.24;3ohannes zu Jesus). - GR. prileji, preleji, praleji. - ET. asl. prile- zati "anliegen, -grenzen”; zur Bdtg, vgl. tschech. prilezite "gelegentlich", -tostj "Gelegenheit" (was nahe liegt, sich bequem darbietet). prilejui're Pl. -i'ri S.f. (l6.Jh.CV2 42a;Apg 27, 3) veralt. 1.Gelegenheit F. -2. Veranlassung F. -3. LV. Pflege F. (CV) . - GR. prilejire. - ET. a prilejui. prilesti' etc. siehe prilăsti etc. priloa'gä etc. siehe pârloagă. prilosti' siehe prilăsti. prim1 (um 1670 ANON.CAR.) I. S.n., Pl. pri'muri MOLD. TR. BAN. streifenförmiger Besatz aus feinerem Pelz an den äußeren Rändern des Bauempelzes: B r ä m e F. Pe margini (pieptarul) avea prim negru (ŞEZ.VIII,21) . - II. S.f. pri'mă Pl. pri"me TR. (Seiden-, Samt- etc.) Band N. Nunele luîndu-l (hobotul) îl tivesc cu primă mierie (MAR. NUNTA 251). Nici nu-s garduri streşinite, Numai prime slobozite (PP.,CL XVII,354;Beschreibung des Hutes eines Bauernburschen) hängende, flatternde Bänder. - GR. pri 'mură (FR.-C.M7TII 104 ;VICIU) , primbu ~rä (VICIU). - Dim. primu'tä (CL XX,1015) . - ET. vgl. nslov. prem "Franse", prema "Tresse, Borte", magy. tschech. prem etc. < mhd. brem-, sieb.-sächs. brem (KRAUSS 160). - SG. ALR SN IV,K.1184,1204;ALRM SN III,K.981. 208 prim2 Num. (1581/2 PO) 1. LV. in der Form den primă, de-a prima erster, adverbiell zu erst. Den hrana şi poama ta să dai pîrga den primă (PO2 254;Ex 22,29) . Tot oarece den 2 primă au deşohis zgăul mîni-sa (PO 295;Ex 34,19) . Omorî-voi născutul tău de-a prima (PO2 191 ;Ex 4,23). Cartea de prima lu Moisi proroc (PO 12;Gn Titel) . - Noch erhalten CRIŞ. în primă (CL XX, 1015) zeitig, TR. dim primă (WEIG.JB.IV,330) zuerst; megl.-rum. puni-la tu prima (VffiIG.VL.-M0GL.73) lege du ihn zuerst, prima zuă (WEIG.VL.-MEX31i.67) am ersten Tag. - 2. LM. (der,die,das) e r s t e. ln primul rînd erstens. Pentru prima oară zum ersten Mal. - ET. lat. primus, prima, Bdtg. 2 n.lat. - SG. ALR SN I,K.04, prima'r (l6.Jh.PS.SCH.) I. Adj. 1. LV. vorig, erst-. Nu pomeni ale noastre fărădelegi primari (PS.SCH.78,8) gedenke nicht unsrer vorigen Missetaten. - 2. a) cale primară erster Besuch der Brautleute bei den Eltern, b) văr primar Vetter ersten Grades, vară primară Cousine ersten Grades. Copiii cari se nasc de întT-acei doi fraţi, se chiamă veri premari (ÎNDR.160). Iar ti-a venit ipocondria? "Acum e moartea, a ei vară primare" (C.NGR.261) . - GR. LV. m.u.f. prema're, Pl. -ma~-ri; veralt. u. ugs. prima're, Pl. - ma'ri; LM. m. primar, f. prima'ră, Pl. f. -re. - 3. p r i m ä r, w e-sentlich. -4. ursprünglich, anfänglich. -5. Grun d-. Şcoală primară G r u n d-, Volksschule F. - II. S.m. LM. Bürgermeister M. (COST.). -S.f. pri-mărea'să, Pl. -re ~se-, primări'fă, Pl. -ri'te. — ET. lat. primarius, 1.3-5 u.U. mittelbar; zu II. vgl. frz. maire. - SG. ALR II/I,K.173-176. prima't Pl. -ma'ti S.m. (1782 AA ist.H/IO,383) UM. Primas M. Pre tine încă te punem primat în împărăfiia bulgarilor şi a vlahilor (SINCAI HR. 1,356; der Papst 1203 an den Erzbischof von Tamowo). - ET. n.lat. primas. prima'frie S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.I,356) veralt. Amt N., Würde F. des Prirres. - ET. n.lat. primatia. primări"e Pl. -ri'i S.f. (l870 COST.) 1. Bürgermeisteramt N., Magistrat M. -2. Ra t-, Gemeindehaus N. - 3. ugs. scherzh. Bürgermeister M. Suge, primărie, suge, că doar nu te-a îmbătrînit calea bisericii (DEL.S.7). - ET. primar. - SG. ALR SN III, K. 901;SN V,K.1481. primări'u Adj. (l88l SLAV.) bisw. F ru h-. Pere primării (SLAV. ,CL XIV,105;PAMF. CIH.50) Frühbimen. - ET. primar. pri'mavară Pl. pri'măveri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.73,17) Frühling, Lenz M.,Frühjahr N. Cu-mu-i primăvara începătură tuturor florilor şi a ier-bilor (MS.1661,GCR 1,179). Cu o floare (rîndunieă) nu se face primăvară u. ähnl. eine Schwalbe macht noch keinen Sorrmer. A bătut un vînt de primăvară peste averea lui (Z.I,90) sein Vermögen ist in alle Winde zerstoben. - ET. viat. prima vera (< kllat.ver). - SG. ALR SN II,K.589,-VI,K.1835. primăvara'tic Adj. (1703 GCD) frühlingshaft. Această zăpadă ce se topeşte acum sub adierea încropită a zefirului primă-văratic (OD.PS.42) . - ET. primăvară. primâvâre'l Adj. (l86l AL.) I. Fruhl ings-. Un vînt primăvărel (AL.POEZII II,127;im Reim) . - 2. MARAM. văr primăvărel, vară pri-măvărea Vetter, Cousine ersten Grades. Merg trei veri primăvărei, Îs tustrei păcură-rei (DLR) . - ET. primăvară; zu 2: prin? + văr. primăvări'ţă Pl. -ri'ţe S.f. (1857 POL.) Schneeglöckchen N. (Galanthus nivalisj BR.}. — ET. primăvară. primăvări'u Adj. (l8?0 I.NGR.) veralt. bisw. frühlingsartig.O tară în veci primăvărie (I.NGR. ,CL IV,71) . - ET. primăvară. priinăvăro's Adj. (1831 HELIADE 1,155) veralt. frühlingshaft. - ET. primăvară. primbla" etc. siehe plimba etc. primea'lă Pl. -me'li S.f. (1683 DOS.VS.Apr.6;78a) veralt. 1. Empfang M. -2. Gabe F. - ET. a primi. prime"jdie Pl. -me'jdii S.f. (l640 URECHE,LET.1 I, 135) Gefahr F. A fi, cădea în (LV. Za) primejdie (de moarte) in (Lebens-)Gefahr sein, geraten3 a pune în primejdie in Gefahr bringen, gefährden. Vgl. pază 1. Oamenii la care primejdie nu rîdică nici îndrăzneala nici dreapta socoteală, însuşi moartea să sfieşte de dînşii (CRITIL,GCR 11,152) wo die Gefahr weder Mut noch Überlegung hervorruft. Sînt toti de părere că-i şade (copilului costumul) de primejdie (BRÄT.-VOIN.LD. 107) großartig. - ET. asl. premezdije. primejdii' siehe primejdui. 209 primeti ^jreidio's. Adj. (1713 ANTIM) gfghrlich. Nu -taste boală mai primejdioasă decît lipsa mintii (ANTIM,GCR 11,6) . — GR. MOLD. auch -duio's, -dui(n)cio 's (CRITIL, GCR 11,150 flg.). - ET. primejdie. primejdui' Präs. -ie'sc (ura 1700 SPÄT.MEL.) X V.tr. gefährden, in Gefahr bringen. Urechile a le primejdui socotiia (CANT.IST. 120) . “ V.intr. Gefahr laufen. 0 parte mare de acea monarhie sicpt jugul Turcului supusă este, şi cealaltă parte încă aşa a ajunge primejdieşte (SPÄT. MIL. ,LET.2 1,115) . Că precum din aprinderea unii case toată cetatea primejduieşte, aşe o politie răscolin-du-să, toată megieşiia să clăteşte (CANT.IST.140) . -IU. a se primejdui in Gefahr geraten. Preste puţin ai să te primejduieşti, şi de vei scăpa de această primejdie, vei să fii vezir î-ncît vei trăi (I.VÄCSR.,TEZ.11,277) . - GR. veralt. primejdii. - ET. primejdie. primejdui(n)cio's siebe primejdios. primejdui're Pl. -dui'ri S.f. (1729 CAT. MAN. 1,324) Gefährdung F. - ET. a primejdui. primejdui't Adj. (1825 B.) gefährdet. - ET. a primejdui. primejduito'r Adj. (1722 CANT.HR.229) veralt. gefährlich. - GR. primejdiitor. - ET. a primejdui. primenea'lă Pl. -ne'li S.f. (1639 ATTM 1,268) 1. veralt. Wechsel M., Veränderung, Erneuerung F. Aceste primenele, adecă ma- 2 zilia hanului şi a lui Ismail Paşa (AXINTEfLEr. II, 154) . Aşea de grea premenială aceştii domniei (MIR. OOSTIN,LET.1,323). - Daher noch ugs. haine de pri-meneală Kleider zum Wechseln. Am straie de priminia-lâ C-aş putea-mbrăca o tară (PP. ,GCR 11,294). - 2. Pl.Wäsche F.zum Wechseln. In gea-mantanaşul lui de mînă, cîteva cărţi, cîteva prime-neli (BASS.VULT.31). - 3. (+•) Heimgang, Tod M. De pripă premeneala ta (DOS.VS.Sept.8;12a) . Vgl. a primeni II.2. - GR. Pl. veralt. primene'le. Veralt. auch premeneală, priminealä. - ET. a primeni. - SG. ALR SN IV,K.1156. primeni' Präs. -ne'sc (1563 CORESI PRAXIU 9) I. V.tr. 1.wechseln, verändern* LM. erneuern, auffrischen. De va pre-meni arapul piialea lui (BIBLIA 1688 Jr 13,23) kann auch ein Mohr seine Haut wandeln? Măcar căci s-au premenit împărăţia lui David şi o au luat fiiul lui cu sila, iar el (prietenul lui David, Husi) nu ş-au 2 premenit prieteşugul carele avea cătră David (MAFG. 6a). Casa ,.. era bine tencuită şi văruiala ... totdeauna primenită (XEN.BR.146) . Aerul curat ... primeneşte sîngele (BFÄT.-VOIN.LD.69) . A primeni cuiva patul jdm. das Bett frisch beziehen. A primeni pc. jdm. frische Kleider, Wäsche anziehen. - 2. LV. din viată ums Leben bringen. Xi spintecară pîntecele cu ostie şi cu aceasta-l premeniră din viată. (DOS.VS.Sept.1;2b). - 3. veralt. übersetzen. Canoane ... carile cu nevoie iaste ... a le primeni de pre elineaşte pre sîrbie sau pre fiece limbă (DOS. VS.Dech.4;193a). - 4. a primeni un cal ein Pferd beschlagen.— II. a se primeni l.die Kleider, Wäsche wechseln, sich umkleiden, -ziehen. Trenul pentru Focşani pleca la 9 şi Z0. Nu mai aveam vreme nici să mă pri-minesc (VLAH.IC.73). - 2. LV. din viată u. ähnl. aus dem Leben scheiden. Mi-au so- 2 sit vremea să mă premenesc den lumea aceasta (MfiEG. 182a). - 3. LV. din minte etc. SBine Gesinnung, Gewohnheiten etc. ändern. (Copilul) s-au primenit din mintea lui cea rea întru 2 carea să afla (M5FG. 4b). (Lupul) din obiceiurile lui a să primeni nedejde fără nedejde ieste (CANT. IST.141). -4. frisch werden, er fr i-sehen. Uşile şi ferestrele salonului erau veşnic deschise ... ca să se mai primenească puţin aerul dinăuntru (TEL.SCH.9). - GR. LV. premeni; primini. - ET. ksl. premeniti. - SG. ALR SN III,K.B06»IV,K. 1152. primeni're Pl. -ni'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.266) 1. Wechsel, Tausch M., Erneuerung F. - 2. LV. V e r k 1 ä r u n g F. (OORESI). - 3. LV.Umsiedlung F. Pămîntul primenirii lor (BIBLIA 1688,1 Kg 8,47). - GR. LV. premenire. - ET. a primeni. primeni't (1679 DOS.LIT.2 119) 1. Adj. 1. erneuert, gewechselt. - 2. MOLD. S t i e f-. Frate priminit Stiefbruder. - II. S.n. Wechseln N., Erneuerung F. - Neg. neprimenit (DOS.). - GR. priminit. - ISS. a primeni. - SG. ALR II/I,K.133,134. primeti' Präs. -te'sc V.tr. (l880 CL) MUNT. OLT. MOLD. DOBR. abfegen, -kehren (um die Spreu zu entfernen). (Caii) C-urechile VÎn-turau (griul), Cu coada îl primeteau (PP.DOBR. ,CL XIV,30; Neujahrslied). Variante MOLD.: Cu nările vîntura, Cu coada primitea (MF 1,1489). - GR. primiţi (EAMF.IND.246). - ET. bulg. prSmetati, serb. premetati. primez 210 r 211 prinde prime'z Pl. -me'zuri S.n. (1.868 BARC.) BAN.OLT.TR. 1. zwischen zwei Pferden im Stall waagerecht angebrachte Stange: Streitbaum M. (VICIU).-2. Nasenscheidewand F. -GR. primes, primiez, primej; Pl. auch primeze. -ET. pre+miez. -SG. ALRM II/I,K. 17;ALR II/I,MN 6839,5. primezi'u Adj. (1878 MON.OF.) veralt. zid primeziu Brandmauer F. (MON.OF. 1878,5653) - - ET. primez. primi' Präs. -me'sc (l6.Jh.PS.SCH.115*4) I. V.tr. bani, o scrisoare, o ştire eta. Geld, einen Brief, eine Nachricht etc. empfangen, erhalten, bekommen. -2. a n-, h i n n e h-m e n. Priimeşte acest dar mic (ÎNDR.,GCR 1,157). De la un rău plătitor, primeşte şi un sac de paie (Z.V, 502) . Ce ne trimite D-zeu, trebuie să primim, ori bun ori rău (Z.VI,658). - 3. c. z u e t w. z u s t i m-men, einwilligen. Cine tace, primeşte (Z. II,759). Antioh Vodă ... n-au primit să o întoarcă 2 (turcilor zahereaua) (NECULCE,LET. 11,270) . - 4. pc. în casă etc. jdn. bei sich etc. aufnehmen, musafiri Gäste empfangen. Care ar priimi pre un copil ca acesta în numele mieu, pre mine prii-meaşte (BIBLIA 1688 Mt 18,5) und wer ein solches Kind aufninmt in msinem Namen, der nirmrt mich auf. Cine calcă jurămîntul, Nu-l primeşte nici pămîntul (I.—B. 258). - II. a se primi MOLD. veralt. z u s t i m -men, sich verpflichten.ia această dregătorie a lui Grit, cît-iva boieri ungureşti n-au 2 vrut să se primească (NEC.COSTIN,LET. 1,414) . Suc-nă - Murgă s-a primit bucuros (SBIERA POV. 102) . - GR. veralt. priimi (in metrischer Dichtung bisw. priimi, z.B. DOS.PS.V.27,30), ferner preemi (CV häuf ig) , preimi (PS.SCH.häufig,CV2 49a;Apg 28,7) . - ET. ksl. prijqti, priimq.. - SG. ALRM II/I,K.222;ALR II/I,MN 2716,90. primice'r Pl. -ce'ri S.m. (1.683 DOS.VS.Oct.7;50a) veralt. 1. oberster Kirchen sânger.. Eu dascalul Dumitrachi primichir a mitropoliei Brăilei (MS.1814 MELH.CH.App.162) . -2. Helfer M. des zelebrierenden Bischofs. Primickirul stă cu făclia aprinsă înaintea (arhiereului) (C3ffiN.LIT.85) .-3. Anführer M. einer Volkstanzgruppe.- GR. zu 1.U.2. primichir. - ET. primicer < lat. primî-cerius; primichir < mgr. TtpiiiutfipLOS. primichi'r siehe primicer. primi're Pl. -mi'ri S.f. (1581 CORESI (MEL. 319) 1. Erhalt, Empfang M. Adeverinţă de primire Empfangsbestätigung. A da c. în primirea cuiva jdm. etw. übergeben, aushändigen; a lua c. în primi-re etw. in Empfang nehmen, übernehmen. - 2. A n n a h- 1 me F. Primire [a scrisorilor, telegramelor etc. ) Brief-, Telegramm- etc.) Annahme: refuz primirea ich verweigere die Annahme. -3. Aufnahme F., - Empfang M .In capitala Basarabiei ... am găsit cea mai bună priimCre (C.NGR.60) . I s-a făcut o primire strălucită man bereitete ihm einen glänzenden Empfang. A lua pe cineva în primire jdn. überwachen, fam. jdn. ins Gebet nehmen. -4.Zulassen N. - GR. veralt. primire, preimire, premire. - ET. a primi. primi't Adj. (1581 CORESI OMIL.457) 1. empfangen, erhalten. -2. LV. v e r-sprochen. - Auch substantiv. - GR. priimit.-ET. a primi. primiţi' siehe primeti. prindto'r Adj. (l6.Jh.CV2 52a;Apg 28,23) 1. empfänglich, zugänglich. -2. gastfreundlich, wirtlich. Ca toti bătrînii din vremea aceea, era bun la inimă, primitor şi totdeauna glumeţ (GANE,CL XIII,47). Auch substantiv. - GR. veralt. priimitor, preimitor. - ET. a primi. primitu'rä Pl. -tu'ri (um 167O ANON.CAR.) veralt. Empfang M. - ET. a primi. \ prinpreju r siehe jur . prin Präp. (l6.Jh.PS.SCH.10,1) 1. in. Prin iulie im Juli, an irgendeinem Tag im Juli, prin veacul al XIX-lea im 19. Jahrhundert, in irgendeinem Jahr des 19. Jhs. Mă plimb prin casă, grădină ich spaziere im Haus, Garten herum. - 2. durch a) örtlich: Nici oaste nu va trece pre în tara voastră (MS.17.Jh.Lv 26,6,GCR 1,4). (Dragostele) Trec prin apă, nu se-neacă (I.-B.17). Glasul ar-hanghelicesc Prin pămînt în jos pătrunde Pîn-la limb (AAFOSJ,GCR 11,192). - b) Mittel: Proniia au despărţit neamurile prin munţi şi prin mări (CRITIL,GCR 11,152). Legea prin Moisi au fost dată (EV. 1746 Jo 1,17,GCR H, 36). - LM. bisw. auch vor Inf.: Ipocondrul sfîrşeşte prin a-şi îngropa el tot neamul (EOS.TROT.105). - c) zeitlich: Şi prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi (EMIN.0.1,101) . - GR. LV. (16./17.3h.) pre în, bisw. pri în, (17./18.Jh.) pren, pen; MOLD. TR. pin, MUNT. BAN. pîn. Entsprechend pre într(u), pri într(u) etc. für printr(u). - Wegen printru, printr- (pre întru, pre într- etc.) für prin (pre în etc. J siehe în. - ET. pre în. şrtvigŞl Adj. (1722 CAWT.HR.75) ^ e s 8 n t 1 i c h, hauptsächlich, H a u p t-. - Auch substantiv. - GR. veralt. prin-pipal• " principalis, auch mittelbar. grincipa't Pl. -pa'te S.n. (1773 IORGA S.D.VII,40) Fürstentum N. - GR. veralt. printipat. -gT. n.lat. principatus, auch mittelbar. pri'ncipe Pl. pri'ncipi S.m. (1675 MIR.COSTIN) Fürst M. (Pe Mihai-Vodă) l-au făcut printipe, adecă din domnii împărăţiei unul (MIR.COSTIN,XEr.^ 1,221). S.f. principe'să. Să găteaşte ... o armadă de-o slăvită printipeasă, de a apăsa pre cel vrăjmaş de opşte al sfintei credinţe (IN 29). - GR. (+) printipej princip, printeps. - ET. n.lat. princeps, it. principe, principessa. princi'piu Pl. -ci'pii S.n. (1684 MIHAESCU ST.) 1. Prinzip N., Grundsatz M. - 2. Grundlehre F. - GR. (+3 printip. - ET. n.lat. principium, auch mittelbar. pri'nde Präs. prind (l6.Jh.PS.SCH.39,13) I. V.tr. 1. (e r)g reifen, (e r)f a s s e n. A prinde în brate in die Arme schließen. - Veralt. ugs. a prinde locul (degeaba) den Platz ein-, wegnehmen, verlegen. Au venit alţii mai înainte şi au prins toate locurile bune ale diligentei (GLOS.AC.) sie haben ... mit Beschlag belegt. - Ugs. a prinde vorbă cu cn. mit jdm. ein Gespräch anknüpfen. Vorba lui a prins loc sein Wort hat Anklang gefunden. Să prinză cîm-pulungenii toate poticele, să nu scape nici unul (din boieri) (NECULCE,LET.2 II,363) die Langenauer sollten alle Bergpfade rasch besetzen. Au dus acea pîne în Camenitâ de le-au mai prins foamea de odată au acea pîne (NECUIXZE,LEa?.2 11,259) und halfen ihnen ... über den Hunger hinweg. O coasă ruginită, o secere şi alte mărunţişuri ce omul strînge cu gînd să-i prindă vreodată o nevoie (NÄD .NUV. 1,30) aus der Not heraushelfen. Mă prind friguri, fiori etc. Fieber, Schauer etc. ergreift, erfaßt mich. De luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte (HUN.0.1,174) . Ce-i au tine? Ce te-a prins? (COŞBUC 194) was hast du? Was ist dir? Vgl. seamă, veste. - 2. PP. (verpflichtend) nehmen. Hai să prindem şese boi, Să mai scoatem din gunoi (I.-B.441) nehmen, mieten wir. Să cînti, cuce, cînd m-oi duce, Să te prind frate de cruce (I.-B.301). A(-şi) prinde ibovnic(ă), drăguţ(ă) (sich) einen Schatz nehmen. Vgl. III.9. - 3. păsări, şoareci etc. Vögel, Mäuse etc. fangen. Vgl. clopot 1, iepure 2. L-a prins în cursă er ist in die Falle gegangen. Nu mă mai prinzi a doua oară noch einmal kriegst du mich nicht dran, gehe ich dir nicht auf den Leim. — 4. pc. jdn. ergreifen, f a n g e n, gefangennehmen. Auzind Iisus că Ioan s-a prins, s-a dus în Galilea (EV.1894 Mt 4,12). Vgl. ochi 1.3. - 5. mingea etc. den Ball etc. (a u f)f a n g e nj fig. auffangen, erhaschen, erwischen, e r-, aufschnappen. Prindea ca din zbor, dus pe gînduri, vorbele lor rare şi potolite (SAD.POV.7). Această veste din ___ 2 cărtî ce prindea ... o aflase hanul (AXINThi,LET. IX, 146) aus abgefangenen Briefen. Ştiam — că şi eu trebuie să mă fac odată ca Hutu şi pentru aceea îi prindeam apucăturile (SLAV.,CL XIV,94) gupkte ich ihm seine Allüren ab. Mi-e frică să nu mă prinză bărba-tu-meu (CARAGIALE,CL XIX, 121) mein Mann könnte mich erwischen, überraschen. A prinde pc. asupra faptului, cu minciuni, furînd etc. jdn. auf frischer Tat, auf Lügen, beim Stehlen etc. ertappen; vgl. mîtă 1, oca. Ne va prinde noaptea în pădure die Nacht wird uns im Wald überraschen, überfallen. Tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă (EMIN.0.1,77) damit der Schlaf dich überkomme. - 6. coajă, miros greu, milă de an., gust de carte etc. eine Kruste, einen schlechten Geruch, Mitleid mit jdm., Geschmack am Lernen etc. bekommen. A prinde ură, ciudă pc. einen Haß, Groll auf jdn. werfen; rădăcini, curaj Wurzel schlagen, Mut fassen; came, grăsime pe dînsul Fleisch, Fett ansetzen; un guturai sich einen Schnupfen holen; aripi, nas flügge, keck werden; (la) minte, inimă, putere, limbă etc. Vernunft annehmen, Mut fassen, zu Kräften korrmen, vernünftig, mutig, kräftig, gesprächig etc. werden, - Veralt. a prinde bani pe c. Geld für etw. bekommen, einnehmen: Eu am prins pe sumani as-toamnă vreo leacă de parale (VLAH.GV.180). Eu ştiu aă n-am să prind nimic (nici o levată) (ZAMF.NUV.69) ich weiß, daß ich keinen Stich bekormien werde.(Cercînd aceste soiuri de cînepă) gospodarii noştri ... vor prinde la o sămîntă mult mai folositoare (ION.CAL. 76) werden — einen weit ersprießlicheren Samen erhalten. -7. fest machen, befestige n, în cui etc. an den Nagel etc. hängen, aluatul cu unt etc. dem Teig durch Mengen mit Butter etc. Konsistenz geben. Vizitiul _____________ prinse caii la caretă (UR.LEG.178) . Tot ce_a putut fi prins pe pînză de rnîna maeştrilor (TEL.SCH.88) auf der Leinwand ... festgehalten werden konnte. Un ... cal — iute ca focul, De nu-l prinde locul (TEOD. PP.146) daß es keinen Augenblick still hält. Vgl. loc 1. - 8. pc. gut zu Gesicht stehen. Toată fiinţa ei avea un aer ştrengăresc, care-o prindea de minune (VLAH.DÄN 1,60). Căciula-i turcănească, trîn-tită p-o ureche, în dorul lelei, îl prindea ca p-un haiduc (DEL.S.25). Ea cată ades în oglindă ca să vadă dacă o prinde titlul de princesă (AL. ,CL IV,307). Tot ce făcea îl prindea ş-avea haz (CAFAGIALE SCH. N.274). De-acum fusul doară, caierele te mai prind (OLL.HOR.227;zu einer gealterten Schönen). - 9. ver- prinde 212 alt. u. ugs. a prinde să _ anfangen, be- ginnen z 11 ... Şi doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins Ca nioiodat3 (COŞBUC 17) . Măria Ta cum ai văzut oastea mea, cum ai prins a bate şi 2 nu stai să vorbim (NEGJLCE,LET. 11,324) . Ea prinse a se giura: "Să mă bată-anaftema" (AL.PP.313). - II. V.intr. 1. verfangen, wirken. Dacă văzu spurcatul Simon că meşteşugurile lui nu pot prinde 2 înaintea apostolului (VARL.CAZ. II,93a) als der vermaledeite Simon sah, daß seine Machenschaften ihre Wirkung beim Apostel verfehlen. Stratagema mea a prins (CARAGIALE SCH.N.172) meine Kriegslist wirkte, hatte Erfolg. -2. einen Vorschlag annehmen. Jigania ... prinsă bucuroasă (CANT.IST.274) . - 3. cuiva (bine) jdm. zustatten kommen, gute Dienste leisten. Fät-Fru-mos, zise tîntarul, ia-mä de mă du pînă-n pădure, că ti-oi prinde şi eu bine (EMIN.FL 15). Acel Cerchez Mehmet Paşa fiindu-le prieten, le-au prins mai bine decît mii de pungi de bani (NECULCE,LET. 11,245). Da- că aş fi învăţat bine, cum mi-ar prinde acum! (I.NGR., CL VII,59). Era deştept şi-i prindea mîna la toate (GHICA 297). - III. a se prinde 1. de piept cu cn. mit jdm. (zu) ringen (anfangen). Pentru calul meu Mă prind de piept cu D-zeu (COŞBUC 102). -2.la ceartă, la vorbă cu cn. mit j d m. e i-nen Streit anfangen, ein Gespräch anknüpfen. Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! (COŞBUC 123). - 3. a) în joc zum Spiel, Tanz zusammentreten, in horă in den Reigen eintraten. Se prind în joc doi, trei şi chiar patru băieţi (ISP. JUC.29). Cînd se prinde (Sultănica) în horă, fură toate privirile (DETi.S.10). Vgl. hora' 1. - b) (de c.) sich (an et w.) befestigen, heften, hängen, (an et w.) haften, hängen bleiben, Wurzel, Fuß fasse n. 0 humă sură şi jilavă pe care nu se prinde, Doamne fereşte! nici troscot, nici ciulini (OD.PS. 222). Deşi obosit de drum, somnul nu i se prindea de ochi (POP.NUV.37) obwohl erschöpft, fand er doch keinen Schlaf. Ea se prinde de grumazu-i cu minuţele-a-mîndouă (EMIN.O.1,154) sie hängt sich an seinen Hals. Voinicul ... i-a pus (moşneagului) ochii la locul lor şi i-a uns ... cu apă moartă şi s-au prins (SBIERA POV.40) sie wuchsen an. Trei garoafe-n poartă-am pus: Cîte trele mi s-au prins (TBCD.PP.279) sie schlugen Wurzel. A fost greu ... să se prindă şi să se întemeieze la noi o mişcare literară sănătoasă şi trainică (VLAH.GV.79) . Mitru stă şi stă gîndind, De el multe nu se prind (COŞBUC 57) er begreift manches nicht. I se prinse inima la loc (POP.NUV.46) er bekam wieder Mut. Vgl. inimă l.a. Mai sus numita stăpînă s-au prins de dragoste asupra lui (I.VÄCÄR.,TEZ.II,247). - 4. fest, konsistent werden, gerin- nen, erstarren. 1-ncepe a se prinde apa rîu-rilor (GLOS.AC.) .-5. verfangen, Wirkung haben, Anklang, günstige Aufnahme finden. Cîrpeli nu se mai prind. Trebuie o refacere de la temelie (VEjAH.GV.59) . La noi nu se prind intrigile şi minciunile ca p-aiurea (CL XV,302) . Nu umbla cu mofturi, că nu se prinde (VLAH. IC.41). Victima în perspectivă (a păcălelii) îti taie tot gustul zicîndu-ti: "Nu se prinde, nene, cu mine. Azi e 1 aprilie" (POS.IROT.108) bei mir sind Sie an den Falschen geraten. - 6. ugs. de un lucmi a n eine Arbeit gehen, sie beginnen. Sta ca o toantă cu mînile supuse; nu se prindea de nimica (N£D .NUV.II,151). Văzîndu-se iar încărcată cu lucruri care întrecea puterile ei, nu ştia de ce să se prindă biata nenorocită (SBIERA POV. 213). -7. auf sich nehmen, sich verpflichten, engagieren, ilfa cumva s-au prins (el) cătră tine ca să~ti aducă şi luna pe tipsie? (AL.,CL IV,307). Acum, cînd te-ai prins fată cu ispravnicul, nu mai poti da îndărăt (GHIB.BV.26) . - Daher: (de e.auf etw.,pe ö.um etvj.) eine Wette eingehen,wetten. M-aş prinde cu tine p-o vadră de vin că, să-l vezi acum, nu l-ai mai cunoaşte (FIL.CIOC.330). - 8. ugs. sich geneigt zeigen, wollen. Nime nu s-a prins să-i cumpere berbecii aşa cum spusese boierul (SBIERA POV.217) . Nu te prinzi a-mi vinde vreun ou şi mie? Ţi-aş plăti (SPER.AN.1892 1,108) möchtest du nicht ... verkaufen? - 9. cumătru, chezaş, frate de cruce cu cn. die Patenschaft, Bürgschaft übernehmen, mit jdm. Wahlbruderschaft schließen etc. Nu te prinde lor tovarăş (EMIN.O.1,196) schließe dich ihnen nicht an. -10. passen, stimmen. Voroava nu în vremea şi la locul său, ca rafturile de aur în capul mă-gariului să prind (CANT. IST. 199). Mă tem că se va prinde la voi cuvîntul Isaiei ce zice ... (ANTIM D3D.95). Acest trai de pofte şi plăceri sensuale se prindea încă destul de bine cu curajul în lupte, cu energia îndurătoare a____ostenelelor vie tei militare pe ca- re romanii ... le desfăşurau la trebuinţă (OLL.HOR. 278) . Nu se prinde cum zic acei istorici (MIR.COSTIN, LET. 1,20) es stirnTît nicht. - Fam. ugs. cum s-ar prinde sozusagen. N-avea nici cai? Care cum s-ar prinde ... te-ademenise numai cu vorbe dulci (AL.OP. 1,574). - GR. veralt. prende; konjugiert wie a aprinde. - ET. lat. prehendo, -ere. - SG. ALR II/I,K.193j MN 2813,110jSN I,K.16,K.4B,K.244;IV,K.9743V,K.1246, 1375. ALRM II/I,K.163;SN I,K.162,387jIII,K.1248. pri'ndere Pl. pri'nderi S.f. (1683 SICR.DE AUR2 l48a) 1. Fangen, Ergreifen N., Fang, Griff M. Numai acmu înteleasăm, precum de prinderea ta de ştire luînd (CANT.IST.259). - 2. Er- 213 pripa tappen, Erwischen N. - 3. A n b r i riga n, Festmachen N., Befestigung p< _ 4. veralt. Vermögen N. - ET. a -prinde. nrine'l siehe prian. prino's Pl. -no'suri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.Cant.3 puer. j.4) 0 p f e r-, Huldigung s-) Gabe, Spen-j e F.Nu iaste în vremea aceasta ... nici ardere de tot, nici jărtvă, nici prinos (npootpopd) nici tămîie (PS.r1mN.174 b,Cant.3 puer.14). Prinoasele aduse pentru uşurarea sufletului răposatului, precum: colaci, alămăi, smochine, colivă i altele (IANOV,CL V,131). Cînturile şi tâmîia şi juncanul ce—am jertfit, Fie-le prinos, din parte-mi, zeilor ce-au ocrotit Pe Numida (Caii.H0R.112). Prinosul de lacrimi ce se aduc mormintelor (VLAH.IC.88) das Tränenopfer, der Tränenzoll. Marele vistier e dus la Vodă cu prinosul obişnuit (AL. ,CL ¥11,405). - GR. Pl. auch prinoa'se. - ET. ksl. prinosü. - SG. ALR II/I,K.172,176jMN 2712,89. prinosi' Präs. -se'sc V.tr. (1632 EUSTR.PRAV.304) veralt. 1.. Opfergaben darbringen. -2. huldigen. - ET. prinos. prins (l6.Jh.CV) I. Adj. 1. gefangen. Bărbatu acesta prinsu de iudei şi vrea ucisu se fie de ei (CV2 27b; Apg 23,27). - Auch substantiv. în temniţă-l aruncă, acolo în- 2 tr-acela loc, iuo prinşii Iu craiu finea (PO 136; Gn 39,20). -2. befestigt. Îndată ce puseră (cîinii) gura pe ea, rămaseră împietriţi şi cu gurile prinse de lîna mioarei (ŞEZ. 1,208). Şi cu poala prinsă-n brîu ... Vin fete de la grîu (COŞBUC 6). Şi să-i fie graiul prins (AL.POEZII 1,7) er möge die Sprache verlieren. -3. dickflüssig, geronnen. Aitura-i prinsă bine, 0 poate bea orişicine (PP.MAR. NUNTA 669). - 4. veralt. besetzt. Toate scaunele sînt prinse alle Stühle sind vergriffen, besetzt. - 5. fig. beschäftigt, vertieft, gefesselt. - II. S.n. Fangen N., Fang M. - ET. a prinde. - SG. ALR SN II,K.303,415;V,K. 1292;ALRM SN III,K.083. prinsoa're Pl. -so'ri S.f. (16.Jh.COD.TOD. ,DENS. IST. H3 298) 1. veralt. Gefangennahme, -Schaft F. Miercurea s-au tocmit post pentru prinsoarea lui Es. cînd s-au dat în mîinile ucigaşilor (PRfiV.GOV. 1640,134). Singur paşa, să nu fie aflat îndămînă o luntre mică cu care au scăpat pes- ___ 2 te Dunăre, ar fi căzut la prinsoare (MIR.GQSTIN,LET. 1,253) wäre in Gefangenschaft geraten. - 2. ugs. Wette F. Aş pune prinsoare că ai avut o neînţelegere cu Petru (GKNE,CL IV, 112) . - 3. veralt. Habe F.,Gut N. Încărcaţi tot ce aveţi în car şi veniţi toţi cu toată prinsoarea voastră la biserică (UR.LEG.285). Fata unui răzeş cu prinsoare (UR.LEG.115) eines begüterten, wohlhabenden Freisassen. -4. Querholz N., Querleiste F. - ET. prins; zu 3 vgl. cuprins 1.1.ü.II.3. - SG. ALR II/I,K.225,225,MN 6839,5jSN I,K.203II,K.346,474. prinsu'rä Pl. -su ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 423) veralt. Gefangennahme, -schaft F. - ET. prins. printr- siehe prin. pri'ntre Präp. (1646 FRÄV.M0ID.3 812) zwischen, unter. A se scurge printre degete zwischen den Fingern zerrinnen, durch die Finger gleiten. Printre aceste dealure multe sînt sate dese şi frumoase (MS.17.Jh. ,GCR 1,178) . Să şed pintre floricele S-ascult vers de păserele (PP.GCR 11,306). Nicht mit printr-, printru zu verwechseln. - GR. pintre, pîntre; Formen analog zu prin, also LV. pre între, pri între. - ET. pre + între. printru siehe prin. prinţ Pl. prinţi S.m. (1787 RÎND.JI3D. 3DLR) Prinz M. - S.f. prinţe'să. - ET. dt. Prinz. prinzăto'r (1649 MARD.) I. Adj. fangend. - II. S.m. F ä n g e r M. -IU. S.f. prinzătoa're 1. Schlinge, CVogel)-Falle F. - 2. LV. Gefängnis H. De va auzi vreun lucru nou ... o va slobozi din prinzătoa-re (VÄRLAAM-IOASAF 41a).-3. Querholz N., Querleiste F. - ET. a prinde. - SG. ALRM SN I, K.. 302; ALR SN II,K.310,474. pripa's Pl. -pa'suri S.n. (1459 DERS) 1. (vită de) pripas zugelaufenes, herrenloses Tier. Pînă la un an deplin să nu aibă volnicie vomicelul să vînză pripasul (COD. 2 UPS. 92). A cădea, a se prinde de pripas (von verirrten Tieren:) zulaufen, eingefangen werden. Din însurătoare s-a ales cu trei copii, din cari unul sigur de pripas (NKD.NUV.H,52) fremder Herkunft, nicht sein eignes. - 2. ugs. Junges N. eines Haustiers. Maria ... şi-a luat Văcuţa ei,Pripasurile ei (TEOD.PP.375) . Am de la iapa asta două pripasuri (LIT.). - GR. zu Bdtg. 2 S.m. -paş (B.) , Pl. -paşi. - ET. ksl. pripasu "fetus", eig. wohl "Zugefallenes, Zuwachs", zu pripasti "zufallen”. - SG. ALR SN II, K.3235ALRM I/II,K.259. pri'pä S.f. (1561 CORESI) 1. LV. Geschwindigkeit, Eile F. De pripăc 214 s-ar hi deşahis -porţile ceriului- să pngoare îngerii lui D-dzău ... încă n-ar hi sosind aşea-n pripă în-tr-o mică de vreme {DOS.,GCR 1,256) so geschwind, rasch. Nu iaste alt lucru ca să poată (omul) lua mai în pripă iertăciune decît pocăinţa (ANTHIM,GCR 11,6) geschwinder. - De pripă plötzlich. Veni-va spre voi de pripă (ksl.vnezapu) zioa aceaia (CORESI TE^ 170a;Iik 21,34). - 2. (übermäßige)E i 1 e, H a s t, Übereilung, -stürzung F. în pripă in der Eile. Pripa şi lăcomia (poeţilor) de a cînta orice simtimînt (VLfiH.GV.83) . Căţeaua de pripă îşi naşte căţeii făr-de ochi (Sprw.) eilte die Hündin nicht, so würfe sie nicht blinde Junge. - ET. postverbal von a pripi. pri"pac siehe pripec. pripăşa'r (+) Pl. -şa'ri S.m. (1438 DLBV) ehem. Finanzbeamter M., der Strafgelder für entlaufene Tiere erhob. - ET. pripas. pripăşi" Präs. ~şe"sc (1776 A.J.234) I. V.tr. selten verächtl. pc. jdn. bei sich aufnehmen, jdm. Asyl gewähren. De unde l-ai mai pripăşit şi pe stricatul ăsta? (BASS. VULT.190;die Mutter zum Sohn, der einen Freund nach Hause mitbringt) . Crezi că plodul cela îi al d-tale! Cine ştie de unde l-a pripăşit şi prin ce tufe- (NED. NUV.I,l63;von der Frau des Angeredeten, die der Sprechende der Untreue bezichtigt) wo sie es hergenorrmen hat. - ü. von verirrtem Vieh, verächtl. von Menschen: a se pripăşi zulaufen, sich einfinden, sich einnisten. Pozderia de vagabonzi şi de cerşitori ce se pripăşesc, îndeobşte, pe lîngă asemenea bazaruri (COuL. ,CL XVI,81) - Nu se ştie pe ce vreme se vor fi pripăşit Vovăceştii şi Voineş-tii prin locurile acestea (IAKNIK,CL XV,96) man weiß nicht, wann ... in diese Gegend gekorrmen sein mögen. - ET. pripas. - SG. ALR SN II.K.323. pripăşi"re Pl. -şi'ri S.f. (1857 POL.) Einnisten, Einschleichen N. - ET. a se pripăşi. pripăşi"t Adj. (1776 A.J.234) hergelaufen. (Hagiul) n-are decît o nepoată, pripăşită pe lîngă el de cînd a plecat (el) la agia-lîc (DEL.P. 155). - ET. a se pripăşi. - SG. ALR SN II, K.323. pripeală1 Pl. -pe"li S.f. (1750 GCR 11,64) 1. Brand M, (Norii) fiind înferbîntati de aburul pămîntului şi de pripala soarelui (MS.um 1750,GCR XI, 64) .-2. Hast, Eile F. - ET. a (se) pripi. pripea"lă^ Pl. -pe"le S.f. (1639 PARACLIS 244) Vers, der nach einem Psalm gesungen wird, etwa: Nachgesang M. Se cîntă un psalm mare cu pri pelele: Aleluia, Miluieşte pre robul tău, Aleluia (GHESLLIT.302) . - ET. ksl. pripelo. pri "pec S.n. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. pripec(ul soarelui Sonne n~) Glut F., Brand M. (Omul) pohti să descalece să să odihnească, căci era pripec (MÄFG. 236b). Că aşa este liubovul, toate pre lesne le răbda. Si foamea şi go— 2 liciunea şi pripăcul şi gerul (VARL.CAZ. I,253a). - GR. MOLD. pripăc, prepec (PS.SCH.Dan 3,67) , pre— pec (MARD.). - ET. vgl. bulg. pripek, russ. pri-pjok, serb. pripeka. pripe"lnic Adj. (1645 HERODOT 159) veralt. eilig.- ET. pripă. pripi" Präs. -pe"sc (um 1550 AHN 111,547) I. V.tr. 1. veralt. drängen, treiben. Avram ... au luat vitei moale şi bun şi-l dete slugii şi-l pripia să-l facă (BIBLIA 1688 Gn 18,7) . Abraham ... holte ein zartes, gutes Kalb und gab es dem Knechtj der eilte und bereitete es zu. - Daher noch jetzt: übermäßig treiben, übereilen, vorzeitig zur Entwicklung bringen. Rujulină din grădină, Ce-ai grăbit de-ai înflorit? Doar soarele te-a pripit? (PP. SEV.NUNTA 234) . Frige-mi-i (puii), nu mi-i -pripi (MAR.SAT.136) . - 2. ugs. überraschen. (împărăteasa) se temea ca să n-o pripească cineva lîngă patul împăratului (SBIERA POV.46) . - II. V.intr. 1. veralt. eilen. Pînă a alege ei domn, grecii la Tarigrad au pripit (DION.,TEZ.II,165)„ Mihai Vodă cu un trup de oaste — pripeşte de le iese înainte (tătarilor) (ERLC.37) . - 2. MUNT. von der Sonne: b r e n n e n. Soarele pripeşte, iarăşi o să plouă (Z.I,77) . - IU. a se pripi l.sich beeilen. Vino, nevastă, la vin! "Hai, dragă, să ne pripim!" (I.—B. 455) .-2. sich übermäßig beeilen, hasten. Stă, îmbucă lăcomeşte Ca un lup cînd se pripeşte (PANN,Z.III,579).-3.sich übereilen, -s t ü r z e n. Nu te grăbi, că te-i pripi (PANNjCL V,366) . Ai vorbit de te-ai prichit (AL.OP. 1,504) du hast unüberlegt gesprochen. - ET. slav. *pripreti od. ähnlich, vgl. bulg. pripiramu "drängen", priprenü "drängend", priprennosti "Drängen", poln.przeprzec "durchdringen", przepierac "eindrindringen" u. das Simplex russ. peretj, ukr. perty etc. "drängen". - SG. ALR SN I,K.44;III,K.785jIV, K.1062;V,K.1345. pripi"re Pl. -pi"ri S.f. (1703 GCD) 1. Eile, Hast F. -2. Übereilung, -stürzung F.- ET. a pripi. 215 prisăcărit gri^Tt Adj. (1703 GCD) -j g i 1 i g- ^ a s ^ (Zăpada) sare ca praful sub picioarele ei pripite (DEL.S.34) unter ihren hastig dahineilenden Füßen. - Adverbiell: Grecul vorbea pripi* Şi cepeleag (VLAH.DAN 1,25) . - 2. r a s c h gebraten, gekocht. - ET. a pripi. - SG. ALR SN I,K.44. gripito'r (1703 GCD) veralt. I. Adj. 1. eilig, hastig. -2. versengend. -3. vorzeitig gereift. - II. S.f. pripitoa're böser Geist, der den Tod verkündet (CANT.IST.89). - ET. a pripi. - SG. ALR SN I,K.44. pripo'i Pl. -poa'ie S.n. (1705 CANT.) veralt. Lötmittel N. Mare necinste şi ocară de numele tuturor decît pripo iul de aramă mai tare să va lipi (CANT.IST.251). - ET. vgl. serb. russ. pripoj. pripoi "t (1688 BIBLIA) I. Adj. gelötet. - II. S.n. LV. Filigranarbeit F .Şi ciopli dentr-însul finicuri şi pri-poite (BIBLIA 1688 2 Chr 3,5) und machte darauf Palmen und Kettenwerk. - ET. zu pripoi. pripo"n Pl. -poa"ne S.n. (1632 PUMNUL LEFT. 1,223) 1. längeres Seil, mit dem ein Tier an einen Pflock (ţăruş) etc. gebunden wird. Vgl. piedică 1 a. Wird häufig auch von dem Pflock selbst gesagt. A legat priponul calului de-un tîrş (LIT.). (Calul) mi-e priponit Cu pripon de-argint (TEOD.PP.45) . - 2. MUNT. Legeangel F. La Dunăre (crapul) se prinde mult cu pripoane de fund sau de fată (ANT. IHT.114). - ET. asl. preponu, serb. pripon. - SG. ALR SN II,K.294. priponi" Präs. -ne'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) un cal etc. ein Pferd etc. mit einem längeren Seil an einen Pflock binden, dann überh. befestigen. Inhobotînd fata miresei cu o pînză suppire ... priponindu-o cu doao săgeţi (CANT. SCRIS.301). După ee-şi priponi ochelarii pe nas (ZAMF. LN.90) . (Corabia) cu funea carea vom dzice că-i mai tare __ acolo ... să să lege şi să să priponească (CANT.IST.320) dort soll es festgemacht werden. -ET. pripon. - SG. ALR SN 11,294. priponi"re Pl. -ni'ri S.f. (1825 B.) Anpflocken, Festbinden N. - ET. a priponi. priponi"t Adj. (1803 LEON ASACHI P.454) angepflockt, festgebunden. La marginea întunericului ... doisprezece cai priponiţi păşteau printre copaci (GANE,CL VIII,449). - Neg. Cîte- odată cerca să citească, dar mintea-i nepriponită pribegea pe-aiurea (VLAH.NUV.67) sein ungezügelter Geist. - ET. a priponi. - SG. ALR SN II,K.294. pripo"r Pl. -poa're S.n. (1517 DERS) steiler Abhang eines Berges. Urcăm pe cărări piezişe pripoarele descoperite (VLAH.RP.201) . Ne-am povîrnit p-un pripor, p-un repeziş strajnic şi din pripor o să cădem în prăpastie (JIP.R. 136). TOPON. Pripor (BGL 191). - GR. Pl. veralt. -poa "-ră. - ET. vgl. bulg. russ. pripor, ukr. prypir, zu asl. priporinü (CIORANESCU 6852). - SG. ALR SN II, K.587. priporo's Adj. (1883 MAR.GRN.II,213) steil, abschüssig. Muntele Babelor ... nu-i aşa nalt, da-i priporos grozav (VLAH.RP.75) . Luai pe o potecuţă priporoasă ce se încolăcea pe după un clin al muntelui (UR.BUC.80) . - ET. pripor. priro"d (+) Pl. -ro"duri S.n. (1722 CANT.HR. 100) Geschlecht N. - ET. asl. prirodü. prisa"că Pl. -să"ci S.f. (1464 DRHA 11,177) Ort im Freien, wo Bienenstöcke stehen: Bienen-stand, -garten M. Vedeai moară, prisacă şi livadă (I.NGR.,CL VIII,340). Tribunalele şi curţile seamănă curat o prisacă unde împricinaţii sînt sucul florilor, judecătorii albinele şi hotărîrile lor faguri de miere (IANOV,CL V,272) . - ET. slav. *preseka, von asl. preseSti, -sekq "durchschneiden", vgl. nslov. preseka "Durchhau (im Wald)", serb. presjeka "Quer-tal". Zur Bdtg. vgl. russ. poseka "Schlag (im Wald)" u. "Bienenstock", poln. pasieka "Verhau" u. "Bienen-garten"; also zunächst "ausgehauene Stelle im Wald, wo man Bienenstöcke aufstellt". - SG. ALR SN I,K. 36,265jII/I MN 3038,125. prisäca"r Pl. -ca"ri S.m. (1634 DRHA. XXII, 48) Bienezüchter, -vater, Imker, Zeidler M. Cînd este şi timpul dupre pofta prisăcarilor, atuncea fieştecare stup dă pre an cîte şapte roi (CANT.SCRIS.278) . - ET. prisacă. - SG. ALR SN I.K.266;ALRM SN I,K.173. prisăcări" Präs. -re"sc V.intr. (um 1669 SIM.DASC., ----p----- LET. *64) veralt. imkern. - ET. prisăcar. prisăcări"e Pl. -ri'i S.f. (1866 ION.AGRIC.D.246) Bienenzucht, Imkerei F.- ET. prisăcar. - SG. ALR SN I,K.263,ALRM SN I.K.171. prisăcâri"t Pl. -ri"turi S.n. (um 1730 AMIRAS) 1. MOLD. ehem. Steuer F. auf Bienenstände. Scos-au (acest domn) şi prisăcărit de prisăci 216 2 prisacă doi ung. intr-un an (AMIRAS, LET. 111,140). -2. Bienenzucht, Imkerei F. - ET. zu prisăcar. prisăci" Präs. -ce'sc V.tr. (l6.Jh.PS.H.28,7) 1. veralt. (d u r c h)s chneiden. -2. zerschlagen. - GR. priseci, preseci. - ET. asl. presekati. prisădi" Präs. -de"sc V.tr. (1551/3 ES 53b;Mt 15,13) aufpropfen, veredeln. Pădureţul oarele nu va fi prisădit sau altuit, acela nu se chiamă pom (ÎNDR.300) . - Vg.1. a presădi. - ET. asl. prisadi-ti. prislo"p Pl. -loa"pe S.n. (l4l5 DERS) Bergpaß M. - GR. auch S.m. Pl. prislo'pi; veralt. preslop. - ET. asl. *pres!opü, bulg. preslop. prislu"gă Pl. -lu"gi S.f. (1825 B.) TR. (Bergbau:) Zünder M. - GR. preslugă (FR.-C. MOTII 43 U.104). - ET. vgl. russ. prisluga "Bedienung", serb. prislüziti kandilo "die Lampe am Heiligenbild anzünden". pri"smä Pl. pri"sme S.f. (um 1780 UT) Prisma IM. — ET. gr./lat. prisma, auch mittelbar. pri"snä Pl. pri"sne S.f. (l68l DOS.TR.100b) veralt. ewige Lampe. Prisne de fier şi de sîrmă ... Sfinte hărăziri de ctitori ci de rîvna lor arde (BELD.ET.93). - ET. ksl. prisino (svetlî) "ewig (leuchtend)". pri"sne (1581/2 PO2 263;Ex 25,31) MQUD. LV. u.ugs. I. Adj. rein (ohne Beimischung, unverfälscht), lauter. Vin prisne şi plin de diresuri (DOS.PS.V.74,29) . I-am hrănit cu mugur ca cuconii miei prisne (DOS.VS.Oct.23,82b) meine leiblichen Kinder. - IX. Adv. ganz, gänzlich. Zic călugării să fi fost şi sfeşnicele ... şi poli-candru şi hora tot prisne de argint (NECULCE,LET. ^ 1,197). Cît it părea prisne că-1 lumina duhul cel sfînt (DOS.VS.Oct.8;51b) geradezu, nicht anders als. Nici jidancă, nici armeancă, Numai prisne moldoveancă (PP.MAR.NUNTA 58). — ET. asl. prisînu. prisne"! siehe prîsnel. priso"s Pl. -so'suri S.n. (um l660 STAICU 82) Überschuß, -flufi M., -m a ß N. Din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate (DEL. S.54) ein solcher Getreidesegen. Bani, argintării, mătăsuri erau cu prisos în mînile fiecăruia (ISP., CL XII,180;von der Kriegsbeute) im Überfluß. El îmi răspunse că-i -plătisem cu prisos (ISP.,CL XVIII,197) weit mehr als ihm gebühre. De prisos überflüssig, unnötig. - GR. ugs. öfters pristos; Pl. veralt. pri-soa'se. - ET. ngr. TiEptooöe- prisosea"lä Pl. -se'li S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 215b) veralt. Überschuß M. Şi strînseră pri-soseala fărămiturilor 12 coşnite pline (BIBLIA. 1688 Mt 14,20) und sie ... hoben auf, was übrigblieb von Brocken, zwölf Körbe voll. - GR. Pl. veralt. -se'Ze. - ET. a prisosi. prisosi" Präs. -se'sc V.intr. (1626 DRHA XDC,l86) 1. überschüssig sein, als Überschuß übrig bleiben. Şi va socoti (vînzătoriul locului) anii vînzării tui şi va da ce prisoseşte omului căruia au vîndut pre dînsul tui şi se va învîrteji la moşia tui (BIBLIA 1688 Lv 25,27) so soll er rechnen von dem Jahr, da er's verkauft hat, und was noch übrig ist, dem Käufer wiedergeben und also wieder zu seiner Habe kormen. De nu va prisosi (TiepucoEuon) direptatea voastră mai mult decît a cărticrarilor şi a fariseilor (BIBLIA 1688 Mt 5,20) es sei denn eure Gerechtigkeit besser als die der Schriftgelehrten. (Celor ce vieţuiesc în lume) le prisoseşte putinică vreme şi pentru spă-seniia lor (ÎNV. 1700 ,GCR 1,337) erübrigt auch noch ein wenig Zeit. Fiindcă-i lipsiia frumsăta chipului, îi prisosiia ascuţirea mintii şi a isteciunii (MS. 1779,GCR 11,118) .-2. im Übermaß, -fluß vorhanden sein. Războaiele să înmul-2 tesc şi zavistiile prisosesc (MHRG. 35a). Să fie toate de prisosit şi nimic să nu lipsească (GHEDR-2 GACHI,LET. 111,332) im Überfluß. - GR. ugs. pris-tosi. - ET. prisos. prisosi"nfră Pl. -si"nţe S.f. (1642 CAZ.GOV.107) veralt. Überschuß, -fluß M. Capetele slobode (ale şerpilor) ... ca o prisosinţă a legăturii, spînzura într-o parte şi într-alta (MS.1773, CCR 11,91; Beschreibung eines aus goldenen Schlangen hergestellten Gürtels). Din prisosinţa inimei grăieşte gura (EV.1894 Mt 12,34). Vgl. a prisosi 2. -Daher cu prisosinţă im Überfluß: Natura le dădea (locuitorilor Domei) cu prisosinţă mijloacele de vieţuire (GÄNE,CL 1,257). - ET. a prisosi. prisosi"re Pl. -si"ri S.f. (1645 HERODOT) Überschuß, -fluß M. Den prisosirea (eK tou ueptoaeujjaTos) inimii gura grăieşte (BIBLIA 1688 Mt 12,34) wes das Herz voll ist, des geht der Mund über. - ET. a prisosi. prisosi"t (1642 CAZ.GÖV.95) veralt. I. Adj. überschüssig. - II. S.n. Überschuß, -fluß M. - ET. a prisosi. 217 pristîpnic ^sosito'r Adj . (16H8 NI Fhil 11,17) veralt. überschüssig, überflüssig. - ET. a prisosi. p^lsositu-ră Pl. -tu ri S.f. (1643 VARL.CAZ.2 II, 45b) veralt. Überschuß Pl. - ET. a prisosi. priso'snic Adj. (l800 BUDAI-DEtEANÜ II, 14 N.) veralt. überflüssig. Lucruşoare scumpe, dar de modă, prisosnice, dar aduse de departe (RAL.S.3). — GR. prisose Inie (C.NGR.OP. 1,261) . — ET. zu prisos. pri'spă Pl. pri'spe S.f. (um 1620 BGL) Lehmterrasse F. am Bauernhaus. Afară, văruiala se coboară pînă aproape de prispă (MANOL.IG. 'TftR.31). - Obetrtr.: In locul unde brîul se lărgea ... nu mai găsesc decît o prispişoară, de abia să-ti alături picioarele (UR.BUC.228;Schilderung einer Bergbesteigung) einen schmalen Vorsprung, Absatz. Iulius era aplecat de-o parte pe prispa vagonului (CL XV, 113) auf der Plattform. - GR. Dim. prispi-şoa'ră, Pl. -re. - ET. slav. *prisüpa "Aufgeschüttetes", von asl. suti, supp "schütten", vgl. bulg. prespa "Lawine”, poln. przyspa "Sandwehe", russ. prispa "Erdaufschüttung" etc. - SG. ALR II/I,K.235. pristanda" Pl. -da'le S.f. (1877 DJPR 142) Volkstanz M., vgl. hora de brîu. - ÄNTHROPCN. Pristanda (CARflGIALE T.I,97). - ET. unbek. prista'nişte Pl. -ta'nişti S.f. (l6.Jh.PS.SCH.106, 30) LV. H a f e n M. Troianii ieşiră şi văzură pris-taniştea pustie (MDXA,HC 1,353) . — ET. asl. pristanis-te. prista'v (1630 IORGA S.D.1,274) 1. S.m., Pl ,~ta~vi 1. Ausrufer, Herold M. Pristavii striga cu glas mare să pornească halaiu (DION., TEZ.n,207) . Tunurile saraiului şi pristavii în pieţe vestiră moartea lui Murat III (BSLC.79). - 2. Aufseher, Verwalter M. Pristavul casii ei (DOS.VS.Oct.29;93b). - II. S.n., Pl. prista v uri Verordnung F., Befehl M. - GR. pri'stav. - ET. asl. pristavü. pristavlisi" (+)Präs. -se'sc V.tr. (I817 D0C.T.V.I,65) (Kanzleispr.:) zustellen, einhändigen, übergeben. Aş avea să-i pxn,stavlisesc (ministrului) o jalbă (AL.„CL VII,374). - ET. russ. pristavlivatj, -vljatj. prista'vnic (+) Pl. -ta'vnici S.m. (1563 CORESI PRA- XIU ,DENS.IST.II,335) Aufseher M. - ET. ksl. Pristavîniku. pristăni' Präs. -ne'sc V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.35,5) LV. 1. bisw. dabeistehen. Pristăni (ksl. predsta) în toată calea rea (CORESI PS. 63a;Ps 35, 4) . Să nu pristănească (6YKaâiV^ovrau) în pămîntul tău (BIBLIA 1688 Ex 23,33) sie sollen nicht bei dir wohnen. Să nu pristăneşti cu cel strînib (BIBLIA 1688 Ex 23,1) du sollst dem Falschen nicht beistehen. - 2. la, către c., unui lucru einer Sache be i-, zust immen. Împăratul, de nevoia turcilor ... 2 pristănise la toate capetele legii (URBCHE,LEr. I, 139). Căpitanul de Lipcani, de lege turc ... pristănise a ţinea cu creştinii (NEC.COSTIN,LET.^ II, 106). - ET. ksl. pristati, -stâng. pristăni're (+) Pl. -ni'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 427) Sache F., Sachverhalt M. - ET. a pristăni. pristănito'r (+) Pl. -to'ri S.m. (15Ö3 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,215) Nachahmer M. - ET. a pristăni. pristăvi' Präs. mă -ve'sc V.refl. (lö.Jh.PS.V.2 2,35) LV. sterben, ver-, dahinscheiden. In anul 6985, noiemvrie 8, pristăvitu-s-au Theoctist, mitropolitul Sucevii (URECHE,LET."' 1,132). S-au pres-tävit în Domnul dundalui Dumitraşcu Caramanlăul, biv vel postealnic {1709 IORGA INSCR.1,122). - GR. prestări, 17.3h. preastăvi. - ET. ksl. prestaviti s%. pristăvi'e Pl. -vi'i S.f. (1705 CANT.IST.249) LV. Führung F. - ET. pristav. pristăvi're Pl. -vi'ri S.f. (1623 DIRB XVII/4,270) veralt. Verscheiden, Sterben N. - ET. a pristăvi. pristăvi't Adj. (um l600 DIR) veralt. verstorben, verschieden. Şi au făcut 9 sărăcuste, cu putere lui, acestor pris-tăvit de lume (DIR 151). - Auch substantiv. - ET. a pristăvi. pri'sten etc. siehe prîsnel. pristenio'r Pl. -nio'ri S.m. (1825 B.) Gundelrebe F., Gundermann M. (Gle-choma hederaceum). - GR. pristinior (B.), pristini-oa ‘ră (PANJU). - ET. pristen (prîsnel). pristînpi' (+) Präs. -pe'sc V.intr. (1563 CORESI PRAXIU,DENS .IST.II,335) sündigen, ein Gesetz brechen. - ET. ksl. pr£stqpiti. pristi'pnic siehe preastîpnic. pnstoi1 218 pri"tcă siehe pretcă. pristoi"1 (+) Präs. -toie'sc V.intr. (l6.Jh.CV) landen. Deaci pristoi (Ksl.prista) întru Efesu (CV^ 1 b;Apg 18,19). Si pristoimu (Ksl.pristahomu) intim Tirea (CV^ 13a;Apg 21,3). - ET. ksl. pristojati. pristoi"2 (+) Präs. -ie"sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.) a u f h ö r e n. Si nu pristoiră (ksl.presfcasa) ... slugile Iu împăratu, arzîndu cuptoriul (PS.SCH.Dan 3, 46). - ET. Ksl. prestajati. pristo"! Pl. -to"luri S.n. (um 1550 HC 11,466) Hochaltar, Altartisch M., vgl. jertfelnic 2 u. proscomidie. Wird außerhalb der Kirche Messe gelesen,so heißt der dabei verwendete Tisch ebenfalls pristol. Popa Matei blagoslovi din mijlocu dverei şi trecu lîngă sfîntu prestoi să miruiască (RÄD.RUST.II,191). Am jurat ca ... Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs (EMIN.0.1,147; Sultan Ba-jazid I. zu Fürst Mircea). - Daher LV. bisw. überh. Altar, Altartisch M. Au pristol ce svîn- teaşte darure (ES 90b;Mt 23,19). Cînd Aaron vădzu aces-2 ta clădi un preastol dinainte-i (PO 286;Ex 32,5) einen Altar. Ieremiia proroc ____ au întrat în Sion şi au luat — sfîntul prestol cel de mult pret şi sfîn-tul sfeştnic (MS.um 1650,GCR 1,148) den Schaubrot-tisch. - GR. LV. preastol, prestol. - ET. ksl. pres-tolü. pristo "inie Pl. -to"lnici S.m. (1906 PANTU) 1. Siegel N. auf dem Meßbrot. -2. Samtpappe 1 F. (Abutilon avicennae Gaertn.). - ET. pistor-nic, mit Anlehnung an pristol. pristo"s etc. siehe prisos etc. prişleşi" (+) Präs. -ge"sc (1688 BIBLIA) I. V.tr. übersiedeln. Ful, împăratul asi-rienilor, şi ... Thegla Falasar, împăratul asirieni-lor ... prişleşiră pre Ruvin şi pre Gad (BIBLIA 1688 1 Chr 5,26) der führte weg die Rubeniter, Gaditer. - II. V.intr. (sich) ansiedeln. Dan, pentru căci prişleşiş la vase? Asir au preşleşit lîngă marginea mării (BIBLIA 1688 Ri 5,17) und warum wohnt Dan unter den Schiffen? Asser saß an der Anfurt des Meers und blieb an seinen zerrissenen Ufern. -ET. zu ksl. priiti "kommen", Part. prisiZ.it, vgl. priş-let. prişle"ţ (+) (l6.Jh.PS.SCH.119,6) LV. Adj. fremd. - Auch substantiv. Prişletu-s eu 5 în pămtnt (CORESI PS. 232b;Ps 118,19) ich bin ein Gast auf Erden. Cătră cel prişlet să purta cu strîm-bătăti (BIBLIA 1688 Ez 22,7) den Fremdlingen tun sie Gewalt und Unrecht. Noaă lumea nemernicie ne iaste şi într-însa prişleti sintem (CANT.DIV.43b). - ET. ksl. priilîlici. pri"tce siehe price. priti" Präs. -te"sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. TR. 1. warnen. -2. befehlen. - ET. serb. pretiti. pritoa"că Pl. -toa'ce S.f. (1898 DT.) kleinere Bütte, in der die Trauben zum Tretbottich (cadă) getragen werden (PAMF.IM3.218). - ET. a pritoci. prito"c Pl. -to"curi S.n. (um 1580 GLOS.BOGD.427b) UmgieBen N. (einer Flüssigkeit in ein anderes Faß etc.). Pre tocul vinului nou (LIT.). - Auch adjektiv.: vin pritoc. - GR. pretoc, pristoc. - ET. a pritoci. - SG. ALR SN I,K.246. pritoci" Präs. -ce"sc V.tr. (1705 CANT.) vin, varză etc. Wein, Sauerkraut etc. (in ein anderes Faß etc.) umgießen, abziehen. La 7-8 zile după ce s-a pus (curechiul) la murat, se pritoceşte (ŞEZ.VIII,9). Izvoarîle Nilului prin grosimea atîtea munţi ... pătrunzind, materiia cea groasă ... ca dintr-un vas într-alt vas prităcindu-să, să curăteşte (CANT.IST. 118). - GR. pretoci, pitroci, pristoci (PTB.). - ET. serb. nslov. pretociti. - SG. ALR SN I,K.238,246,252; IV,K.1106. pritvo"r siehe pridvor. priu siehe prian. priva" Präs. prive"z (1794 CAL.37) I. V. tr. pc. de c. jdn. einer Sache berauben, jdm. etw. entziehen. — II. a se priva auf etw. auf etw. verzichten. - ET. n.lat. privare, auch mittelbar. priva"l siehe prăval. priva"t (1698 MIN.Sept.112) I. Adj. privat.- II. S.f. priva~tă, Pl. -vă'ti (B.) ugs. Klosett N., Toilette F. - GR. priva "dă. - ET. n.lat. privatus, frz. prive. - SG. ALR SN IV,K.1235;II/l,MN 2798,110. privatiu"ne Pl. -ţiu'ni S.f. (1825 VÎRN.L.l4lb) Entbehrung F., Mangel M. - GR. (+) priva~tie• - ET. n.lat. privatio. priva'z siehe pervaz. 219 priveşti privata"r Pl. -ta'ri S.m. (1683 DOS.VS.Sept.26;28b) eralt. 1. Händler M. -2. Wucherer M. _ n.lat. privatarius, auch mittelbar. nrivdo'r siehe pridvor. privea"lă Pl. -ve'li S.f. (1645 HERODOT 333) veralt. Schau F.,Anblick M.,Aussicht F. O, -iubitori de priveală creştini (MÄRG.^ 88a) oh, ihr schaulustigen Christen. Să-şi dea (floarea) rodul la iveală Şi tuturor la priveală {TEOD.PP. 171) . Şi jucau cu toatele la curte, şi domnul şi doamna făcea priveală (EN.COGÄLN.,LET.2 111,227) schauten zu. Te va bucura priveală unui loc ce-i lăcuit De dragoste (CONACHI 120). De sus ai o privală măreaţă asupra unei mare părţi a Alpilor elveţiei (I.NGR.,CL 11,133). -GR. MOLD. -va~lă. - ET. a privi. privede"re siehe prevedere. priveghea" Präs. -ghe'z (l6.Jh.PS.SCH. 101,8) I. V.tr. bisw. pc. jdn. bewachen. (Tîndală) rămase ... lingă el să-l privegheze In biserica pustie, noaptea cit o fi de mare (DULFU ESC. 149) . Spăşind te spăseşte şi sufletul tău ţî-l priveaghe cu drag (DOS. VS.Sept.8; 12b) . - II. V.intr. 1. nicht schlafen: w a-c h e n. Prevegheaţi amu, că nu ştiţi în ce ceas Domnul vostru va veni (CORESI TE^ 54a;Mt 24,42) darum wachet; denn ihr wisset nicht, welchen Tag euer Herr kormien wird. Nu culcîndu-ne şi dormind, ci priveghind şi deşteptaţi spre lucrarea poruncilor tale să ne aflăm (PSALT.RÎMN.7a) . - 2. lingă un bolnav, mort bei einem Kranken, Toten wachen, Wache halten. Venii Ca să priveghez aice noaptea lîng-al tău sicriiu (DÜLFO PHC.152). - 3. fig. wa c h e n, wachsam sein, asupra cuiva, LV. pentru cn. über j d n. wachen, jdn. übe r-, bewachen. Pururea să ne trudim şi să priveghem şi niciodată să 2 nu fim fără de grijă (MHRG. 52a). Dă-ne păstori buni şi sufleteşti, să poată preveghea ... pentru sufletele 2 noastre (SICR.DE ADR 35a; zu Gott) . Să se privigheze ca şi orzul să nu aibă într-însul vreo pană (DRSGH. IC.46). - IU. a se priveghea LV. wach sein. Toţi oamenii ... (în biserică) să se priveghe rugîn-du-se (PRAV.GOV.6a). - GR. LV, (16./17.Jh.) prev—, veralt. privighea. - Präs. LV. (16./17.3h.) 1. prive “ghiu, 2. prive ~ghi 3. prive 'ghe. - ET. lat. per-vigilo, -are. - SG. ALR II/I,K.169. priveghe "re Pl. -ghe"ri S.f. (l6.Jh.PS.H.59,ll) 1. Nachtwache F., die im Gebet zugebracht wird, Vigilie F. La monastiri, cînd se face priveghere de toată noaptea (GHra.LIT.56) . Întreabă pe im arnăut ...ce sărbătoare e a doua zi de se. face privighere mare (CARAGIALE SCH.N.49). Vgl. denie. - 2. Schlaflosigkeit F. Acestea ce le-ai strîns cu ostenele, cu griji, cu privigheri ... la cine le laşi şi le orînduieşti? (ANTIM DID.204). - 2. Totenwache F. -3. Wachsamkeit F. - ET. a priveghea. - SG. ALR I/II,K.295. privegheto"r (um 1560 BRATU,SCL XXV, 153) I. Adj. wachsam. Mare şi bun lucru este -rugăciunea ... cînd să face ... cu gînd priveghitoriu şi deşteptat (MKRG. 155a) mit wachsamem ... Sinne. - H. S.m. 1. Totenwächter M. - 2. Aufseh e r M. - S.f. priveghetoa"re. - III. prive-ghetoa're S.f. TR. MUNT. Totenlicht N. -<31. veralt. privighetor, privighitor. - ET. a priveghea. priveghetu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1564 CORESI MOLIT. 250b) LV. Wachsamkeit F. -ET. a priveghea. prive"ghi Pl. -ve"ghiuri S.n. (l6.Jh.PS.H.89,4) I. Totenwache F. Cît stă mortul în casă, noaptea se face priveghi (CL XVI,5). - 2. Nacht-wache, Vigilie F. Cine spre ziuă de Bobotează stă de priveghiu, vede cerurile deschizîndu-se (ŞEZ.1,126) wer in der Epiphaniasnacht wach bleibt, sieht wie der Hirrmel sich öffnet. - 3. W a c h e, Aufsicht F. (PS.H.). La podvoadă şi la pre-veghiu şi la munci (BGL 92). - ET. lat. pervigilium, mit Akzentverschiebung in Anlehnung an a priveghea (vgl.varză < lat. vîridia, nach verde). - SG. ALR I/II,K.295;II/I,K.169. prive"lişte Pl. -ve"lişti S.f. (1683 DOS.) 1.Anblick M. Valea se deschide, codrii se trag la o parte, o privelişte neaşteptată, negrăit de mîn-dră, se înfăţişează ochilor (VLAH.RP.124). Tristă şi duioasă privelişte a vedea unele ca acestea în patria noastră (MUMUL.,GCR 11,246).-2. Schauspiel N. Din mică vîrstă în mimuri ... şi la prăvirişti crescut (DOS.VS-Noe.4;103b). In mijlocul teatrului adecă prăviriştii (DOS.VS.Sept.16;19a) mitten auf der Schaubühne. (Bălaurul) l-au zămorît, de-acia sta o prăvi-rişte miloasă (D0s.vs.0ct.7;50b) lag er da, ein jammervolles Schauspiel darbietend. - GR. veralt. prävi-rişte. - ET. zu priveală bzw. privire, vgl. russ. zreliste. priveşti" Präs. -te"sc (1834 DRĂGH.IC.) MOLD. BUCOV. TR. I. V.tr. c. etw. überragen. (Dragostea) Uscatul tot îl cuprinde şi mările prives-teşte (CCNACHI 7). - II. V.intr. peste c. über etw. hinausreichen, -ragen. Mustul să privistească piste morcovi ca un lăţişor de mînă (DR8GH.DOCT.253). Boţul de caşcaval puindu-să în calup, să se chibzuiască ca să priveştească ceva decît privi 220 calupul (DRĂGH.IC.30) über die Form. - GR. priveşti, privişti. - ET. unbek. // DLR: lat. *pervestire, CADE: *perviescZre < viSscSre. privi" Präs. -ve"sc (l6.Jh.PS.SCH.36,12) I. V.tr. I.ansehen, betrachten. Cu-o falnică uimire stăm, te privim în faţă (AL.POEZII III,Leg.57) sehen wir dir ins Antlitz. Vgl. a căuta II.1. - 2. c. mă priveşte etw. geht mich an, betrifft mich. Insă ce mă priveşte? Mai bine să ne căutăm de ale noastre (CREANGA,CL XIV,374) was geht mich das an, kürrniert mich das? ln (ceea) ce od. cît (veralt.încît) mă priveşte (pe mine) was mich anbetrifft, meinerseits. Ce să fac? "Asta te priveşte" was soll ich tun? "Das ist deine Sache". - II. V.intr. 1.sehen, blicken, la c. etw. ansehe n, betrachten, absol. Zusehen, -schauen. Şi au ieşit la margine la uscat pre pămînt si priviia pre mare (MS.1675,GCR 1,223) sah auf das Meer hin. Nu sîntem vrednici să rîdicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea ceriului (MS.1715,GCR 11,16). (Soarele) la tine cînd priveşte, Stă şi nu mai asfinţeşte (I.-B.15). De va merge (muierea) la vederea jocurilor să privească fără de voia bărbatului ei (ÎNDR.205). - 2. veralt. la, către c. sich auf etw. beziehen. (Acestea) sînt socotele creştineşti carele privesc numai cătră adevărul cel evanghelicesc şi cătră credinţa lui Us. (ÎNV.1700,GCR 1,337). - III. a se privi sich ansehen. N-ar fi mijloc să te priveşti (în oglindă) Asemene după cum eşti Şi idolatrie Să nu-ţi aduci tu tie (I.VSCSR.,GCR II,160;zur Geliebten). -GR. LV. (16. u. Anf. 17.3h.) previ (z.B.CORESI,MOXA)j PS.SCH.,CV,sowie MOLD. LV. u. ugs. prăvi. - ET. anscheinend asl. priviţi, serb. nslov. bulg. priviţi "winden", daher wohl "den Blick nach etw. wenden"} weniger wahrsch. wäre asl. praviti "richten, lenken" // asl. praviti (CADE), pri-javiti "zeigen" (SCR2BAN). - SG. ALR II/I,MN 3905,140;6820,4. privighetoare Pl. -to'ri S.f. (l640 PRAV.GOV.) Nachtigall F. (Lusciola). Cine va mînca ... coruiu sau vîltur sau priveghitoare (PRAV.GOV. 54a) . Privighetoarea dulce care spune cu uimire Tainele inimii sale (AL.POEZII 111,57). - GR. veralt. privighitoare, privigătoare, priveghitoare. - S.m. privigheto'r Nachtigallmännchen N. Dornicul privighietor Aşa îşi cîntă dorul (RÂD. RUST. 1,230). Mierla ... mai are un frăţior, Pe negru privighetor (MF 1,762); privighitoro'i (MAR.ORN.I, 244) . - ET. a priveghea. - SG. ALR SN III,K.703. lighe't S.m. MOLD. Vizepräfekt M. (URIC. VII,197). - GR. (+) privileghiat. - ET. n.lat. privi~ legiatus, auch mittelbar. privile"giu Pl. -le'gii S.n. (1703 GCD) Privileg N. Celor ce slujesc lui cu credinţă Împarte privileghii ... Făcîndu-i nobli prin o hîrtie (BUDAI-DELEANU X,120) . Privilegkiili dati lor de la domnii Moldaviei să vor păzi întocma (AŞEZ. 1818,GCR 11,222). - GR. (+) privileghion (ŞINCAI HR. 1,351), veralt. privileghiu(m), S.f. privileghie (CANT.IST. 12). - ET. n.lat. privilegium. privi"nţă Pl. -vi"nte S.f. (1846 CR 185) Hinsicht F.,Bezug M. in Verbindungen wie: ln toate privinţele in jeder Hinsicht} în această privinţă in dieser Hinsicht. Ciomagul era în privinţa arcului ceea ce baioneta este în privinţa puştii (HAS-DEJJ I.V.88) in Bezug auf den Bogen. - ET. a privi. privi"re Pl. -vi'ri S.f. (l6.Jh.CV) 1. B 1 i c k M. Arunc o privire spre cn., asupra cuiva ich werfe einen Blick auf jdn. Privirile noastre se întîlniră unsere Blicke begegneten sich. - 2. A n-blick M., Betrachtung F. Aerul curat, privirea naturii deşteptară în inima mea suvenirea Doamnei B. (C.NGR.54). - 3. veralt. Hinsicht F., B e z u g M. (wofür LM .privinţă), in Verbindungen wie: în toate privirile in jeder Hinsicht, în privirea unui lucru, LM. cu privire la in Bezug auf. — 4. Erwägung F. Se adaoge încă şi această privire importantă, că noi sîntem ... osteniţi şi slăbiţi de drum (B&IC.149). - 5. într-o privire nach Kräften. Se şi opintea el într-o privire să răspundă bine, dar degeaba (CREANGĂOP.V,86) . - 6. (+) Schauspiel N. Pomiră-se într-un sufle tu întru prăvire, în zborişte (CV^ 5b;Apg 19,29) sie stürmten aber einmütig zum Theater. - GR. (+) prăvire. -ET. a privi. privistului" (+) (x) Präs. -ie'sc V.tr. (MS.1757) begrüßen. Monarhul ... spre toti ... priviia, ca cînd îi privistuluia (MS.1757,GCR 11,53). - ET. russ. piHvetstvovatj. privişti" siehe priveşti. privi"t S.n. (um 1580 GLOS.BOGD.lŢOa) 1. Schauen N.-2. veralt. Schauspiel N. - GR. ( + ) prä— (DOS.VS.Sept.2;3b) . — ET. a privi. privilegia"t (1763 PROT.AARON IV,l6b) privi"tä Pl. -vi'te S.f. (1728 RADU P0P.3CM 1,406) I. Adj. 1. bevorzugt. - Auch substantiv. - 2. 1. S t ä b c h e n N., die (z.B.) das Kreuz des Ke- veralt. bevollmächtigt.- II. (+) privi- schers (crîsnic) bilden. — 2. Vogelfalle F. 221 prînzit - GR- privi'tă, Pl* auch -vi'ti; - ET. unbek. - SG. aLR II/I,K.273,SN I,K.24,25,158. priviţi" (+) Präs. -te'sc V.tr. (1683 DOS.) begrüßen, feierlich willkommen heißen. Deşchizîndu-le uşea şi privitin-du~i ca neşte cunoscut {DOS.VS.Oct.26;88a). Vornicul Lupul, dacă s-au apropiat (Bechir Aga) de tabără, i-au ieşit înainte de l-au privitat cu căzută închinăciune (NEC.COSTIN,LET. XX,112) . — ET. poln. prsywitac. priviti'ş (+) Pl. -ti'şuri S.n. (1683 DOS.) (feierliche) Abschiedszeremonie F. Luîndu-ş privitişuri (Glosse-.iertăciune) unul de cătră alalt (DOS.VS.Noe. 23; 147a). - ET. a priviţi. privito"r (1645 HERODOT 4l4) I. Adj. schauend, betrachtend. Dzic unii că cei cu socoteală denainte au ochi privitori (CANT.IST.60). - Privitor la ... betreffend. - II. S.m. 1. Zuschauer M. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui (EMIN.0.1,196) . - 2. (+] Späher, Wächter M. - GR. (+) prăvi-tor. - ET. a privi. privitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. Blick M. - GR. prăvitură. - ET. a privi. privi'ţă siehe privită. privo'r siehe pridvor. priza' Präs. -ze'z V.tr. (1836 C.NGR.) tabac Tabak schnupfen. Bătrîna _________________ pur- ta ochelari şi priza tabac (C.NGR.60) . - ET. frz. priser. pri'ză Pl. pri'ze S.f. (1825 MÜM.C.125) 1- (T a b a k-)P r i s e F. - 2. fam. A n k 1 a n g M. -3. Steckdose F. - GR. veralt. preză. - ET. frz. prise; preză < it. presa. prizări' (1856 SBIERA POV.244) I. V.tr. TR. BAN. verwunden. - II. V.intr. fam. schuften. - HI. a se prizări MOLD. von Halmfrüchten etc. ".verkümmern, ein kümmerliches, dürftiges, unansehnliches Aussehen bekommen. Nu le prieşte (copiilor) aerul de-aice: cum îi aduce ... slăbesc, se prizeresc ca-n socote (NSD.NUV.II,78). ~ GR. prizeri. - ET. wahrsch. asl. prezveti "negli-gere etc.", serb. nslov. prezreti "nicht beachten”, vgl. a zări < asl. zreti. prizări't Adj. (1845 ION.CAL.177) dürftig, unansehnlich. Eram şi eu, un băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea (CREANGĂ,CL XIV,365) ein unansehnlicher ... Knabe. Poate vr-un pedant te-o strînge-n două şiruri, aşezîndu-te la coadă In vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă (EMIN.O.I,135;Schilderung des Schicksals, das den Dichter bei der Nachwelt erwartet) in einer dürftigen Anmerkung. - ET. a prizări. prizonie'r Pl. -nie'ri S.m. (1787 CANTACUZ.M.392) Gefangener M. - ET. frz. prisonnier. prînz Pl. pri'nzuri S.n. (1551/3 ES) 1. Mittagmahl, -essen N. Iaca prîn-dzulnriu (ES 84a;Mt 22,4). A mînca de prînz zu Mittag essen. Să-şi facă casa în linia ulitü ca să nu poată dormi după prînz de huruitul trăsurilor? (C. NGR.64) nach Tisch. Înainte de prînz vormittags, după prînz nachmittags. - 2. prînzişor ehem. erste Tagesmahlzeit Fla prînzişor um die Zeit der ersten Mahlzeit, ln Iaşi, oamenii_dorm pînă la prînzişor (C.NGR.335) in I. schlafen die Menschen lang. - 3. prînzul cel mare ehem. Hauptmahlzeit F. - MOLD, pe-a prînzul cel mare am frühen Nachmittag. Cînd au fost sîmbătă pe-a prînzul cel mare, iată că au şi sosit Bechir Aga (NEC. __ 2 COSTIN,LET. 11,112) . - GR. MOLD. prîndz, arom. -dzu, ebenso die Ableitungen. - Dim. prînzişo'r, prînzcio'r (JIP.OP.113), prînzule't (PANN PV.M. 1,27) , Pl. -oa're bzw. -le'te. - ET. lat. prandium. - SG. AU? II/I,K. 176;SN IV,K.1083jV,K.1267jVI,K.1841. prinza're Pl. -ză'ri S.f. (um 1700 SPÄT.MIL.) LV. u. PP. bisw. Mittagmahl, -essen N. La prînzare rar şedea (Atila), iar la cină mult mînca 2 (SEST.MIL.,LET. 1,125). Seceră orz de prînzare Şi-l usucă-ntr-o căldare (AL.PP.353). - ET. a prînzi; zur Bildung siehe crezare. prînzcio'r siehe prînz. prînzi' Präs. -ze'sc V.intr. (um 1560 CORESI PRAV. 3a,TRS XVI,220) zu Mittag essen. Noi de masă-ti mulţumim, Că n-am venit să prînzim, Ci pe Chira s-o petim (I.-B.493) . - GR. Präs. arom. prî'n-dzu etc.; Konj. veralt. să prînză (NT 1648 Uc 11,37). - ET. prînz. - SG. ALR SN IV,K.1083,1084. prînzişo'r etc. siehe prînz. prînzi't (um 1560 CORESI PRAV.) I. Adj. TR.postprandial. - Neg. neprîn-zit nüchtern. Iară popa ce va cînta liturghie şi va prînzi ... post 6 luni; iară neprînzit, 40 zile (CO- KESI PKAV.3a;TRS XVI,220). - II. S-n. Essen N. - ET. a prînzi. prî'slea S.m. (1857 POL.) fam. Name des jüngsten Kindes: Nesthäkchen N. Tata ... ne împarte supă la fiecare pe rînd — iar "Pîrslea" zice, după îndemnul mamei, o poezie nemţească (BRHT.LD.205) . - Auch appellativ: Îşi pusese în gînd să—şi deie pe prîslea de Vlad în şcolile din Piatră (RKD.EDST.11,160). Bunicele şi mumele îşi luau nepoţii şi copiii cei mai mici, prîslele,de, în poală (DEL.S.217} . - GR. MUNT. pîrslea, prîsnea (D.). - ET. unbek., vgl. prîsnel. prisne'l Pl. -ne'le S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Scheibe an der Spindel: Spinnwirtel M. - 2. MUNT. TR. an der Mühle: Laterne F., Drilling M. (wofür MOLD.crîng). Roata cu mă- 2 sele (a morii) învîrte prisnelul (H . 1,586). - 3. Kreisel M. (wofür auch sfîrlează, titirez). S-a învîrtit ca un pristin de mai multe ori prin casă (FR.-C.MOŢII 293). - 4. MOLD. Messingscheibe F. am Ledergurt des Bauern, mit Löchern, zum Aufhängen des Geldbeutels, Feuerzeugs etc. - 5. MOLD. Tausendblatt N. (MyriophyllumjPC3L.BR.). -GR. prisnel, prizn-, pristn- (B.), TR. pri'sten, -ne (VICIU) , -tin, Pl. -ne; veralt. pristlăn (ANCN.CAR.) ; in Bdtg. 2 plesne'l (LEON ZOGL.27), MUNT, prîsie'l-nic (D.), in Bdtg. 3 MOLD, spîrne‘1 (ICR.IV, 186), TR. pri'znär (PP.,CL V,115). - ET. Die Farm leitet auf bulg. pärsten, serb. nslov. tschech. prsten, ukr. perstenj, -tinj etc. "Ring", wovon prîsnel etc. eine Diminutivbildung sein dürfte, in die sich viell. auch nslov. preslen (magy.pereszlen), serb. preSljen, bulg. pr&slen "Spinnwirtel" eingemischt hat. - SG. ALR SN I,K.162,165,II,K.351. prisni" Präs. -ne'sc (1683 DOS.) I. V.tr. anprusten, anschnauben. Pre Domnul Es. mărturisind şi idolii părsnind (DOS.VS.Ian. 26;36ajGlosse: ocărind). - II. V.intr. 1. prusten, schnauben. Mustecioara ca de rac De ş-o-noadă după cap, Face noduri cît pumnul Şi prîsneşte ca ursul (PP.gEZ.1,108). -2. prasseln (STĂM.). - GR. pîrsni. - ET. vgl. serb. prsnuti, bulg. pürsna (MIKL.Er.WB.: persk-), ukr. porsnuty, pyrsnuty etc. proa'spăt Adj. (1640 URECHE,LEI.^ 1,131) frisch: unt, peşte proaspăt, ouă proaspete, apă proaspătă frische Butter, Fische, Eier, frisches Wasser. Numai trii lucruri pe lume sînt bune: ... Pînea cît de proaspătă, vinu cît de vechi şi nevasta cît de tînără (AL.OP.1,843). Ioil sărmanul era proaspăt încă (SPER.AN.1889 1,204;von einem jungen Mönch) I. war noch grün. - Adverbiell: Un miros de fîn cosit proaspăt (NßD.NUV.II,169) von frisch gemähtem Heu. (Unul) cave venise în gazdă la noi din proaspăt (CREANGĂ,CL XV, 456) der erst kürzlich bei uns eingekehrt war. - GR. Dim. prospete'l (I.NGR.,CL IV,391). - ET. gr. np6ocpa.xoe. - SG. ALR SN IV,K.1066,VI,K. 1839. proa'şcă Pl. -şte S.f. (1620 MOXA) 1.LV. Zielscheibe F. Turcii ca într-o proaşcă săgetau într-înşii de-i împlură de săgeţi (NEC.COSTIN,LET.^ I,App.72) . A pune pc. (în) proaşcă jdn. als Zielscheibe hinstellen. - 2. LV. Schußweite F. Sfînta ... ieşi din cetate ca la trei proaşce (DOS.VS.Sept.3;5a). - 3. a face proaşcă în c. in etw. Verheerung anrichten. Năvălesc după ei turcii ... Dar Balaş şi Condoguni 2 făcea proaşcă între ei (BELD.LET. 111,378). 0 ghioagă .. . Care cînd o învîrteam, Proaşcă prin duşmani făceam (AL.PP. 169) . Prea faci proaşcă în averea mea (AL. ,CL IV,320). - 4. MOLD. BUCOV. TR. H a n d-spritze F. 0 proaşcă de apă, care se întrebuinţează cînd roiul se urcă în sus (FU JP.DASC. AGR. 168) . - GR. pro'cîcă (MQXA,HC 1,375), pro'şcă (BIBLIA 1688 Gn 21,16) . - ET. zu a împroşca. - SG. ALR SN I,K.228jIII,K.9095IV,K.1041jALRM SN I,K.156. proba' Präs. -be'z V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. (a n)p robieren, prüfen, erproben. Drăgutu cu alta-mi şede! Şează şi prubuluias-că, Numai să nu-şi bănuiască (I.-B.248). 0 să dai tot în sec dacă nu prubuluieşti că banu e mult pî-nă-l înmulţeşti (JIP.OP.30) wenn du nicht die Erfahrung machst. -2. beweisen. -3. (heru m)-raten, (ab)schätzen. Prubuluieşte el cam unde era casa lui (ICR.III,12). - GR. veralt. Präs. prob (C.NGR.öfters); probălui, probăi, prubui, pro-bui (DOS.PS.SLAV.R.94,9) , prubului, prubălui, pră-bălui. - ET. probă bzw. n.lat. probare, auch mittelbar, vgl. magy. probai, dt. probieren, poln. probo-wac. proba'bil (1781 MICU L.79a) I. Adj. möglich. — II. Adv. möglicherweise, wahrscheinlich.- ET. n.lat. probabilis, it. probabile. proba'jeni siehe preobrajenie. proba'r Pl. -ba'ri S.m. (l8ll BRV 111,51) veralt. Setzer M. - ET. probă. proba't Adj. (1705 CANT.) erprobt. Din vremea a patrudzäci de ani ispi- 223 procedura tiţi p^obăiţi vă aveam (CfiNT.IST.278) . - GR. Varianten wie bei a proba. - ET. a proba. pro'bă Pl- pro'be S.f. (um 1670 ANON.CAR.) ^ probe F., Versuch M. A faoe proba probieren: Facem o probă dacă nodul aţelor de sus ajunge drept la mijlocul zmeului, (ISP.JUC.68). Nişte copii .. - făceau probă de urătură pentru s fîn tul Vasile (SAD.PS.97).-2.Probe F., Muster N. Probe de mărfuri Warenproben. Am avut ocazie de a vide prea frumoase prube de mătasă produsă de armenii din Focşani (SÜJU NOT. 106) . Dregători tineri, cinstiţi, luminaţi, aia sînt prubă dă rumân (JIP.OP. 86) Muster, Vorbilder. Cîrtiţa să-ţi deie pruba aratului în cîmpie Şi viermele de mătasă dascal la ţesut să-ţi fie (CONACHI 277) diene dir als Vorbild. - 3. bisw. (wofür auch dovadă): Probe F., Beweis M. Dîndu-i atîtea prube de mintea sa cea coaptă (CANT.SCRIS.3). Probă cu martori Zeugenbeweis. A face probă în justiţie vor Gericht beweisen. - GR. MOLD., bes. in Bdtg. 2, prubă, prublă (ŞEZ.HI,86) . - ET. n.lat. proba, auch mittelbar, vgl. poln. magy. proba. probai' etc. siehe proba etc. probälui' etc. siehe proba. probăzitu'ră (+) Pl. -tu'ri S.f. (1705 CANT.) Scheltwort N. Probăziturile carile în obraz mi le arunca (CANT.IST.235). Cu grele probăzături şi de cap clătinături (CANT.IST.270) . - GR. probăzătură. - ET. a probozi. problema'tic Adj . (1821 LEON ASACHI B.98) problematisch. - ET. dt. problematisch, frz. problematique, it. problematico. proble'mă Pl. -ble'ire S.f. (1705 CANT.IST.12) 1. veralt. Vorschlag M. Spatarul Pîrvul ... au adunat o împreunare de boierii acei mai mari_la cam s-au făcut provlimă ca să meargă doi boieri mari la feldmareşalu (I.VHCHR./TEZ.II,280). - 2. S a c h e F., Prozeß M. Pîrîşul nu poate să silească pre pîrît să dovedească provlima (COD.CARAGEA2 164) . - 3. Problem N. Dacă tu ştiai problema astei vieţi (EMIN. 0.1,137) .-4. Rätsel N. - GR. (+} pro'-vlemă, pro'vlîmă, pro"blemă (G0R.HAL.IV,43) . - ET. n.lat. problema, frz. probleme, dt. Problem; pro'vli-rha < ngr. npößXnpa (in Bdtg. 1 für np60aAuo.). probozea'lă Pl. -ze'li S.f. (168O DOS.PS.SLÄV.R.68, 11) veralt. MOLD. Schelten, Auszanken N. Neputînd răbda păgînul îndrăznirea şi probăzala svîntului Theofii (DOS.VS.Oct.10;59a). - GR. probo-. - ET. a probozi. probozi' Präs. -ze'sc V.tr. (1680 DOS.PS.SLAV.R.) veralt. u. ugs. scheltend Vorwürfe rachen: schelten, auszanken. Şi astătură (sfinţii) nain-r tea împăratului de-l înfruntară şi-l probozîră şi-l feaceră păgîn (DOS.VS.Dech.10;207b). El, săracu ... nu mă bate şi nu mă probozeşte pentru nimica toată __ nu-mi face trupul numai vînătaie cum mi-l făceai tu (BOGD.POV. 100). - GR. LV. pobrăzi, probrăzi, pobrozi, probrăzui (DOS.PS.SLA.V.R.34,7). - ET. wahrsch. slav. poobrazati bzw. proobr- "darstellen", daher "jdm. Vorhalten, wie er ist". - SG. ALR SN V,K.1414. probozi're Pl. -zi'ri S.f. (l680 DOS.PS.SLAV.R.68, 20) veralt. Schelten IM. - GR. probrăzare. -ET. a probozi. probrăzea'lă etc. siehe probozeală etc. probui' siehe proba. proca'jen (+) Adj. (1632 EUSTR.PRAV.501) aussätzig. - ET. asl. prokazeni. procaje'nie (+) S.f. (1683 DOS. VS.Dech.31;247 a Glosse) Aussatz M. - KT. asl. prokazenije. proca'toh (+) Pl. -ca'tohi S.m. (l8l9 URIC.IV,209) Vorgänger M. eines Regenten. - ET. ngr. ripoMdToxpe. proca'tor Pl. -ca'tori S.m. (1593/4 DIR) TR.Rechtsanwalt M. Era procatăr, adecă încurcător de trebi, sporitor de pricini (RETEG.POV. 111,82). - GR. prota ~căr (FR.-C.-MGŢII 104), proca'tär. - ET. n.lat. procurator, durch magy. Vermittlung (pro-kätor). - SG. ALR SN IV,K.989. procatori' Präs. -re'sc V.intr. (I806 KLEIN) veralt. TR. den Beruf eines Rechtsanwalts ausüben. - GR. procătări, protăcări. - ET. pro-cator. procatori'e S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. TR. Rechtsanwaltschaft, Advokatur F.- GR. procătărie (B.). - ET. proca-tor. proceda' Präs. -de'z V.intr. (1742 M0LD0VAN 1,156) Vorgehen, verfahren. - ET. n.lat. pro-cedere, it. procedere, frz. proceder. procedu'rä Pl. -du'ri S.f. (l805 CIL 111,124) Prozedur F., Verfahren N. - GR. (+) proţedură. - ET. n.lat. procedura. procelnic 224 proce'lnic Pl. -ce'iniei S.m. (1404 DERS) Angestellter M. der fiirstl. Kanzlei. - TO-PON. Prosălnici (ehem. Procelnici, Dorf in der Moldau, bei Voineşti). - ET. asl. procelniku. proce'nt Pl. -ce'nte S.n. (1785 3INCAI ARITH.81) Prozent N. - GR. (+) proţent. - ET. n.lat. pro cento, dt. Prozent. proce's Pl. -ce'se S.n. (1742 MOLDOVAN 1,155) 1. Prozeß M. -2. Verlauf M. Proces-ver-bal Protokoll. - ET. n.lat. processus, dt. Prozeß, frz. proces. - SG. ALR SN IV,K.986,995. procesiu'ne Pl. -siu'ni S.f. (1823 BOBB) Prozession F. - GR. (+) proce'sie. - ET. n.lat. processio, auch mittelbar. - SG. ALR II/I,MN 2753,97. proceti' siehe prociti. prochi'men Pl. -chi'mene S.n. (1570 CORESI LIT.18 b) 1. veralt. Gegenstand M. (des Gesprächs), Sache F. Să o lăsăm încurcată şi să venim iar la prochimen (PANN PV.M.11,104) kommen wir wieder auf unseren Gegenstand zurück. Dacă ai vra tu să-l aduci (pe bărbatu-tău) la prochimen ... seara? (AL., CL IV,312). -2. Prokimenon N., Psalmvers, der vor der Verlesung eines Bibelabschnitts gesungen wird. Sfinţia sa ... cînta pe prochimen glasul al optulea (GANE,CL XIII,49) . - ET. mgr. ngr. Ttpo- KEtVlEVOV. pro'cică siehe proaşcă. procita'nie Pl. -ta'nii S.f. (1825 B.) veralt. 1. (lautes) Vorlesen N. -2. Wiederholung F. (des Gelernten). Băieţii schimbau tabla în toate zilele şi sîmbăta procitanie (CREANGĂ,CL XIV,366). - GR. procetanie. - ET. russ. procitanie. prociti' Präs, -te'sc V.tr. (1581/2 PO) veralt. 1. nochmals, wiederholt lese n. Şi lu Moisi fu-i iară de iznoavă a proceti fiilor acelora ce Domnedzeu părinţilor lor poruncise (PO2 5; Vorwort). - 2. lecţia etc. die Aufgabe etc. wiederholen, aufsagen. Danciu pe drum pro-citase Tot ce măsa-l învăţase (SEV.AN.35). - 3. pc. jdn. die Aufgabe aufsagen lassen, jdn. a b h ö r e n. Şi-ntr-o zi ... îndeamnă păcatul pe bădiţa Vasile tîntul ... să puie pe unul Nic-a lui Costache să mă procitească (CREANGĂ,CL XIV, 366). In toată sîmbăta să se procitească băieţii şi fetele (CREANGĂ,CL XIV,366) . - GR. MOLD. -ceti. - ET. ksl. procitati. prociti't (1683 DOS.VS.Dech.1;187b) veralt. I. Adj. wiederholt gelesen. Acea carte, acea slovă ... De mii de ori procetite, de mii de ori sărutate (CONACHI 226). - II. S.n. Lektüre F.- ET. a prociti. proclama' Präs. -cla'm V.tr. (1829 AR 237) proklamieren, ausrufen. - GR. (+) Präs. -me~z (AR 1830,369). - ET. n.lat. proclamare, frz. proclan\er. proclama'ţie Pl. -ma'ţii S.f. (1821 BELD.) Proklamation F. Proclamaţii fac îndată, 2 prin respîntii le lipesc (BELD.,LET. 111,357). - GR. veralt. -tiu'ne. - ET. n.lat. proclamatio, frz. pro-clamation. procleciu'ne (+) S.f. (1612 DIRB XVII/3,102) Bannfluch M. - ET. proclet. procle't Adj. (1551/3 ES 103 b;Mt 25,41) LV. verflucht, -dämmt. Proclet cela ce face lucrul Domnului cu negrijă (PRAV.GOV.4a). Vgl. treclet. Daher als Epitheton von Teufeln, bösen Geistern, Ketzern etc.: Răpăosînd marele Constantin împărat, îndat-începu a ieşi eresa procletului Arie şi a turbura pre mult (DOS.VS.Oct.7;51a) . So fam. ugs. noch jetzt: Procleta de cioară cum văzu fata, îi puse gînd rău (ISP.LEG.2 63) die gottverdammte, niederträchtige Zigeunerin. Un proclet şerpe Chiar în drum îmi şede (PP.BUR.CĂL.146). - Auch substantiv.: Proclete, popa îi zice, of! vai de sufletul tău! Că-nvătăturile scrise le-ai tîlmăcit aşa rău (PANN PV.M.I,68). - GR. pro clet} LV. häufig mit -ea-, nach ksl. Orthographie. - ET. ksl. proklqtă. proclete'nie Pl. -ţe'nii S.f. (l6l7 DIRB XVII/3, 178) veralt. 1. Bannfluch M. (TICH.292). —2. Freveltat F.- ET. proclet. procleţi' Rrâs. -te'sc V.tr. (1564 CORESI CAZ.I,l83a) LV. mit dem Bannfluch belegen, verdammen. Pre eretici să-i procletim, pre jidovi să-i ocărîm (VARL.CAZ.2 I,62a). Aceştea sfinţi fe-ceră sobor în Rîm ... şi procleţîră eresa lui Consta împărat de Ţarigrad (DOS.VS.Sept.20;23a) . - ET. proclet. procleţi'e Pl. -ţi'i S.f. (1563 CORESI PRAXIU,DENS. IST.11,209) veralt. 1.Bannfluch M. - 2. Heuchelei F.- EI. proclet. 225 procopsit rocleţi're Pl. -fci'ri S.f. (1642 CAZ.GOV.76) ^nnf lucti M. Ahar cel ce au tulburat pre I-srail carele au făcut pricăjire la procleţire (BIBLIA -J688 1 Q11 ^*7) Achan, welcher Israel betrübte, da er sich am Verbannten vergriff. - ET. a procleţi. groeleţi/t Adj. (1642 CAZ.GOV.76) 1. LV. mit dem Bannfluch belegt.- 2. verflucht. — ET. a procleţi. procopsea'lä Pl. -se'li S.f. (I683 DOS. VS.Martie 1;5) Empor-, Vorwärtskommen N. in Bezug auf Vermögen, Stellung, Kenntnisse. A face procopsea-lä es zu etwas bringen. Averile lor şi ostenelele lor să fie blestemate şi spre pierzare. Procopsală să nu ■oază în toată viata lor (DOC. 1786 »MELH.CH. 278; Bannfluch) sie sollen es nie in ihrem Leben zu etwas bringen. îti dau şi ££e voie (să mergi), să vedem ce pro-copseală a să-mi faci (ISP.2 15;der König zur Tochter, die in den Dienst eines anderen Königs treten will) welchen Erfolg du haben wirst. Nu-i procopseală de aşa bani. Unii se smintesc, alţii mor (NÄD.NUV. II, 87; von einem gefundenen Schatz) es ruht kein Segen auf solchem Geld. Ei, şi dacă te-ai ales deputat - mare pri-copseală! (XEN.BR.62) das große Glück!, was hast du auch damit erreicht? Iată ce pricopseală iţi făcu nevasta ce ti~ai ales (ISP.LEG.2 64;die Hebarrme, die der Frau junge Hunde an Stelle der Kinder untergeschoben hatte, zu deren Gatten) sieh nur, was dir da die Gemahlin ... Schönes beschert hat. Procopseala nu se cumpără cu bani, ci se cîştigă cu ani (PANN PV.M.II, 3) Wissen, Bildung. (Grigorie Vodă) făcînd un engo-mion turcesc către Vizirul ... cît s-au mirat singur Vizirul de procopseala şi turceasca lui (EN.C0GÄLN., 2 LET. 111,211) über seine Gelehrsamkeit und sein Türkisch. - A lua un băiat pe procopseală einen Knaben als Diener, Lehrling mit der Verplich-tung aufnehmen, daß man ihn erziehen u. später versorgen wird. Şi-a făcut pomană căpitanul de m-a luat pe procopseală - întîi slugă, pe urmă ajutor, mai apoi tovarăş (CARAGIALE SCH.N. 18) . Cînd un boier T-şi căsătorea copiii, se da cuconaşului- un băiat cres-cut în casă, ca să-l slujască pe procopseală (GHICA 296) daß er ihm gegen die Verpflichtung späterer Versorgung diene. — GR. auch pric-. - ET. a procopsi. procopsi' Präs. -se'sc (1652 ÎNDR,) I. V.tr. 1. pc. veranlassen, daß jd. Vermögen, Stellung, Kenntnis-se erlangt, jdm. zu Wohlstand, Rang und Ehren, Bildung verhelfen. (Proprietarul moşiei), un neromân, ca-Ve Vrea să-şi procopsească pe toţi veneticii lui (ISP.,CL XVIII,206) . Ce mai păţesc cu el (cu dascălul) de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească (AL.OP.1,366) um mich zu bilden. - 2. fam. zugrunde richten. Mă procopsişi! Curat urgie! Dă şase lei şi ne-nvoim (RAD.MJST.I, 126;der Bauer zum Gutsbesitzer, der ihm einen sehr niedrigen Preis für seinen Acker bietet). (Dracul) îl mai suceşte (firul de păr), îl mai cîmeşte şi la urmă-l pricopseşte ca şi pe celelalte (SEV.POV. 165). - II. V.intr. LV. aufsteigen. - (Vasile Vodă) cunoştea că nu va procopsi fiiul său în domnie (NECULCE,LET.2 11,190). (Preoţii) ce se vor însura după hirotonie, aceia să fie lipsiţi în cită ü a vreme să nu procopsească întru rînduielele lor (ÎNDR.607) sollen ... zur Beförderung zu höheren Würden nicht zugelassen werden. (Sfintul Evtihie) cuge-tînd în sfintele cuvinte şi procopsind într-adîncul cunoştinţa (DOS.VS.Apr.6;78a) die Erkenntnis vertiefend. — III. a se procopsi l.zu Wohlstand, Rang und Ehren, Bildung gelangen, es zu etwas, es weit bringen, e m p o r-, auf einen grünen Zweig kommen. Am să~ti dau un dar să te pricopseşti ... Să te faci doftor, să vindeci lumea (RCM. SKRB.88) . (Zavistnicul) deaca vede pre cineva procop-sindu-se, el crapă de pizmă (ANTIM DID.114) . Văz că şi cu acestea nu pot să mă procopsesc, Nu pricep ce o să fie, pentru ce nu izbutesc (PANN PV.M.I,114) . Fiind trimes de mic copil în străinătate, s-a procopsit într-atîta că s-a întors un gură-cască perfect (BOGD.VECHI,164) ist er dermaßen gelehrt geworden. - 2. Fam. in einen elenden Zustand geraten, herunterkommen, zugrunde gehen. Atît ar mai trebui — să iasă şi femeile la duel! c-apoi s-au pricopsit de tot biata Moldovă! (AL.OP. 1,995) dann ist es aus mit der armen Moldaul De cumva mă zăpseşte baba, m-am pricopsit (NSD.NUV.1,122) dann bin ich verloren. Calul ăsta bun e oare, Nu cumva m-am procopsit (SPER.AN.1892 I,13;der Pferdedieb spricht) habe ich mich nicht etwa selbst angeschmiert? - GR. pric-. - ET. ngr. Tipo-wörrrco, Fut. -h6qxo. - SG. ALR SN I,K. 147. procopsi're Pl. -si'ri S.f. (1652 MURNU GR.48) 1. Gewinn, Nutzen M. -2. Wissen N., Bildung F. - GR. pricopsire. - ET. a procopsi. procopsi't Adj. (1643 VARL.CAZ.2 1,192a) 1. bereichert. Ea a ajuns procopsită, doamnă mare, primită pe la curţi împărăteşti (CARAGIALE SCH.N.242) ist zu hohen Ehren gelangt. - 2.gelehrt. Care din preoţi va fi mai procopsit, face orata 2 (GHEORGACHI,LET. 111,309) wer ... am gelehrtesten ist. - Neg. neprocopsit: Copilul nepedepsit rămîne neprocopsit (PANN PV.M.II,4) unwissend. - 3. procov 226 nichtsnutzig. Cînd să trec pe maidan, mă pomenesc cu ... pricopsitul de Tîrcădău că-mi taie drumul (CARAGIALE,CL XIII,255) tritt mir plötzlich der nichtsnutzige J. in den Weg. - GR. pricopsit. -ET. a procopsi. proco'v etc- siehe poerov etc. procura' Präs. procu'r V.tr. (I8l6 NICOARÄ. 209) besorgen. - GR. ( + ) -rirui, -corazn-si. - ET. n.lat. procurare, auch mittelbar. procurato'r Pl. -to'ri S.m. (um 1640 URECHE) veralt. Anwalt, Advokat H. De üa avea şi de crai ceva asupreală _____ are voie să-l tragă la judecată, unde procuratorii vor răspunde pentru crai (URECHEjIET.^'113) . - GR. procura 'tor. - Vgl. procator. - ET. n.lat. procurator, auch mittelbar. procu'ră Pl. -cu're S.f. (1827 AR 9*0 Vollmacht F. - ET. n.lat. procura, auch mittelbar. procuro'r Pl. -ro'ri S.m. (1815 RUMPF 39) Staatsanwalt M., prim procuror erster Staatsanwalt, procuror general Oberstaatsanwalt. -EI. nach frz. procureur. procuvînta're Pl. -tă'ri S.f. (1825 MUM. ,GCR II, 246) veralt. Vorrede F., Vorwort N. (GRIGORIE L0GHICÄ 1826,GCR 11,251) . - ET. pro + cuvîntare; Nachbildung von gr. npoAoyos. prodi't Adj. (1680 CIP.PR.55) veralt. 1. flüc ht ig, unstet. -2. arm. - ET. unbek., vgl. ngr. Tipo - oöirns, n.lat. proditum. prodito'r Adj. (1788 PRAV.27) veralt. verräterisc.h. Să ştii că dragostea este proditoare carea te vinde (BAR.HAL.VII,218) daB die Liebe eine Verräterin ist. - Auch substantiv. -ET. n.lat. proditor. prodi'ţie Pl. -di'ţii S.f. (1788 PRAV.27) veralt. Verrat M. - GR. (+) -fiw'ne. - ET. n.lat. proditio. prodosi' (+) Präs. -se'sc V.tr. (1821 IORGA S.N.165) verraten. Panii Trotuşanu şi Mihul _____________ l-au prodosit (pe Petru Rareş) în domnia dintîi (MELH. CH.20) . - ET. ngr. npoötßo), Fut. -Scoată. ... prin prodosia lui Aaron Voievod (CANT.-SCRIS.50) „ - ET. ngr. npoöocaa. prodo't Pl. -do'ţi S.m. (DOC.I8O8) veralt. Verräter Pl. Brancovanul, pre care ai săi îl pîrăsc de prodot (ARH.ROM.II,217) . - GR. pro-dotis (URIC.IX,113) . - ET. ngr. TEpoödrcriQ. prodro'm (1705 CANT.) veralt. I. S.m. 1. bisw. Vorläufer, -bote M. Prodromul aceştii urîcioase veşti încă de demult Liliacul era (CANT.IST. 167). - 2. Sf. Ioan Prodromul Johannes der Täufer. - II. S.n. Einführung F. - ET. ngr. Ttp65poiiOS, frz. prodrome. produ'ce Präs. -du'c (l805 CIL) I. V.tr. hersteilen, produzieren. - II. a se produce l.sich ergeben.-2. sich zur Schau stellen, sich aufspielen. - GR. producălui (CIL 111,126). - ET. n.lat. producere, auch mittelbar. produ'ct Pl. -du'cte S.n. (1777 UI) veralt. Produkt, Erzeugnis N., LM. durch produs ersetzt. - ET. n.lat. productus, dt. Produkt. produ'cţie Pl. -du'cţii S.f. (1829 CR 227) Produktion, Herstellung F. - GR. [ + ) -pLu'ne. - ET. frz. production. produ'h Pl. -du'huri S.n. (164g MARD.) 1. ins Eis geschlagenes Loch, Eisloch N.,Wuhne F. Văzînd strigoiul că gheata de pe lac e destul de groasă, au tăiat într-însa un produh (SBIERA POV. 312). - 2. (kleines) Luftloch, das neben dem Spundloch (vrană) des Weinfasses gebohrt wird. - GR. produf, MOLD, -duv, BAN. -duc; preduf (DT), preduc (D.) ; MOLD, auch S.f. -du'şcă, Pl. -du'şte. - ET. asl. produhü, vgl. nslov. preduh. proegu'men Pl. -gu'meni S.m. (INSCHRIFT 1593) veralt. Unterprior, -abt M. Vaniil ieromonah şi proegumen (1593,IORGA INSCR. 1,167). - GR. proigumen. - ET. ngr. npon^ouyjEVOc;. proe'n siehe proin. proe'res(is) (+) S. (1728 RADU POP.,CM 1,575) bisw. guter, freier Wille. Mai adaog ß la această foaie (de zestre) de bun proeresul meu: zece suflete de fri-gani (AL.OP.1,433) . - ET. ngr. npcxiLpeatg. prodosi'e (+) Pl. -si'i S.f. (1722 CANT.HR.94) Verrat M. Besarabia ... supuindu-să turcilor proerisi' (+) mă -se'sc V.refl. (1794 GALDI) sich erbarmen. - ET. ngr. npoaCpecxo. 227 profund roesto's Pl. -to'şi S.m. (1745 IORGA S.D.XUI,3) P roestos M., Rangältester der Prie- verai*^. ter einer Kirche, der Mönche eines Klosters. Multe ßg aceste (glume) înghiţeau tovarăşii (părintelui), far n-aveau, ce-i face, doar era mai bătrîn şi încă proistos (NRD.NUV.H,161) . - S.f. proestoa'să, Pl. -se' (Călugării şi călugăritele care vor să -iasă afară din mînăstire, trebuie să fie) însoţiţi cu vreun bătrîn sau bătrînă proestoasă (PRAV.BIS.P.I,Cap.I, §4). - GR- proistos. - ET. ngr. TTpoecrtdbQ. profan (1783M ist.111/4,382) I. Adj. 1. profan, weltlich. -2. unge-weiht. -3. unwissend, unerfahren. - Auch substantiv.: Ei îl numesc profan, adecă nes fin-tit, om lumesc (ŢICH.387) . - GR. (+) -fanice'sc. -EI. n.lat. profanus, frz. profane. pro'fasis (+) S. (1705 CANT.) Vorwand, Prätext M. - GR. profasin (CÂNT. IST. 149). - ET. ngr. TtpâpaaLS. profesa' Präs. -se'z V.tr. (1705 CANT.) 1.öffentlich bekennen. -2. au s-iiben, betreiben. - GR. veralt. profesui (CANT.IST.12) , profesi. - ET. n.lat. professare, frz. professer, it. professare. profesioni'st Pl. -ni'şti S.m. (l808 FUND.3DLR) Gewerbetreibender, Fachmann, Professionist M. Liber profesionist Freischaffender M. - Auch adjektiv. -ET. it. professionista. profesiu'ne Pl. -siu'ni S.f. (l801 MICU IST.1,428) 1. Beruf M. ln profesia mea de hirurg, am făcut şi am văzut grele şi dureroase operaţii (C.NGR.OP. 1,288). - 2. profesiune de credinţă Glaubensbekenntnis N. - GR. profe'sie. - ET. frz. profession, it. professione.. profe'sor Pl. -fe'sori S.m. (1794 CAL.27) 1. Professor M. - 2. Lehrer M. Profesorul român avea un nas cu totul antiromân (C.NGR.GP. 1/8). S.f. profesoa'ră, veralt* profesarea'să, profesori ţă. - GR. profeso'r. - EI. n.lat. professor, auch mittelbar. - SG. ALR SN IV,K.912. Profe't Pl. -fe'ţi S.m. (1825 B.) Prophet M. - S.f. pro fete'să. - EI. it. proferi frz. prophete. Profeţi' Präs. -ţe'se V.tr. (1825 B.) Prophezeien, weissagen. - GR. veralt Profeta (B.). - ET. profet. profeţi'e Pl. -ţi'i S.f. (1705 CANT.) Prophezeiung F. - GR. (+) profiţie (CANT. IST.233) . - ET. frz. prophetie; profiţie < ngr. Ttpo-cprpxua. profi'l Pl. -fi'luri S.n. (1806 IORGA ARCG.296) Profil N.O fată trece c-un profil Rotund si dulce de copil (EMIN.O.IV,195). - ET. frz. profil, dt. Profil. profilaxi'e Pl. -xi'i S.f. (1788 URIC.HI9176) Prophylaxe, Vorsor g e F. - GR. (+) profilaxis. - EI. frz. prophylaxie, gr./lat. prophy-laxis. profi'r1 Pl. -fi'ruri S.n. (1763 IORGA S.D.XI,71) veralt. Verbrämung F. Giubea de ghermesit ... profirurile de cotopur samur de Beci întregi (DOC.19.Jh.,REV.TOC.IH,333) . Cabaniţa, care era un fel de contăş cu ceaprazurî de fir şi cu profiruri de samur (CL XIX, 294) . - GR. pio fir, profit (POEN. 1,245). - ET. vgl. it. profilo "Randverzierung", span. port. perfit "Umriß", port. perfilar "verbrämen" . 2 profi r siehe porfiră. profo'nt siehe prifont. profora' S.f. (1728 RADU P0P.,CM 1,530) veralt. Aussprache F. Dăscălii d-tale ... ţ-au stricat proforaua (C.NGR.QP.1,10). - ET. ngr. rtpocpopd. proforisi' (+) Präs. -se'sc V.tr. (1817 ASACHI,DLR) aussprechen. Făr-aceste slove nu se poate alcătui nici o frasis, nu se poate proforisi nici o sitavi (C.NGR.OP.I,10) . - ET. profora. proftaxi' (+) Präs. -xe'sc (1777 A.J.76O) I. V.tr. 1. anordnen, anschaffen. Te-ai silit a proftaxi în vreme>toate cele trebuincioase pentru zidirile cetăţilor Achermanului şi Chiliei (DOC.1781 ,URIC.III,147) . Să proftaxască oşti şi tunuri şi cele trebuincioase ale războiului (DOC.1822, URIC. 111,234). - 2. etw. vorantreiben. -3. senden. -4. ergreifen. - II. V. intr. ankommen, eintreffen. - ET. ngr. Tipocrrdiaati), Fut. -adga). profu'nd Adj. (1780 ELEM.LING.88) 1. t i e f. Desrînduiala cea mai profundă a tristeţei (CAL. 1794,32) .-2. gründlich. -GR. veralt. profond. - EI. n.lat. profundus, frz. profond. progadie 228 proga'die Pl. -ga'dii S.f. (1800 IORGA S.D.XV, 312) TR. BAN. OLT. K i r c h-, Friedhof M. F lori-cică înflorită, în progadie răsădită, Din inimuta me ruptă (EP.CL Xrv,312;ŢotenKlage) . - GR. pogradie (PTB.), pograde (B.). - ET. wahrsch. zu ksl. gradă "was umfriedet ist". - SG. ALR I/II,K.301 jII/I,K. 176. progniti'c siehe pronostic. prognosti'c etc. siehe pronostic etc. progo"n (+) Pl. -goa'ne S.n. (1780 URIC.V,395) 1. Fuhrwerk N. La boii de la progon Coarnele de odgon (PP.GÜB.CHERSON,CL XVII,287) . Vgl. prigon. -2. Transportsteuer, -a bgabe F. - ET. slav. progonu. "Treiben", russ. progon. progra'm Pl. -gra'me S.n. (1829 AR) Programm N. Programa teremoniei (AR 1829,6) . - GR. (+) programa. - ET. gr./lat. programma, auch mittelbar, vgl. it. programma, dt. Programm, frz. Programme. progre's Pl. -gre'se S.n. (1699 EN) Fortschritt M. Credinţa fericitelor sale progresuri (FN 87). — GR. Pl. veralt. —gre'suri. — ET. it. progresso. proha'b Pl. -ha'buri S.n. (1852 STAM.W.616) 1.Schlitz M. an Frauenröcken etc. Acest prohab va fi acoperit cu pestelca (PAMF.IND.361). - 2. (Hosen-)Latz M. Nişte pantaloni largi cu prohab (GANE/CL XVII, 122) . - GR. Pl. auch -ha'be. - ET. unbek. // bulg. prohab (DLR) . - SG. ALR SN IV,K..1179. proha'z S. (1722 CANT.HR.21) veralt. (Hund e-) Halsband N.- ET. unbek. prohibiţie Pl. -bi'tii S.f. (1823 BOBB) 1. V e r b o t N., Prohibition F. - GR. veralt. -tiu'ne, proibi'tie, proibifiu'ne. - ET. n.lat. prohibiţia. prohi'men siehe prochimen. prohi'tă S.f. (1673 DOS.PS.V.) veralt. Hohn, Spott M. .4 lua în prohită verhöhnen, verspotten. "Unde-t este Domnul?" mă iau în prohită (DOS.PS.V.41,45). Ceia ce beau la crîşme mă cîn-tă Şi pre la porţi mă iau în prohită (DOS.PS.V.68,36) . BAN.; Nu-m vorbirets în proita (WEIG.JB.III,325) verspottet mich nicht. - ET. unbek.; vgl. pofidă. proho'd Pl. -hoa'de S.n. (1673 DOS.PS.V. 77,195) 1. Gesamtheit der Gesänge bei einem Begräbnis: Leichenfeier F., Totenamt N.; a zice, citi, cînta, face, sluji (cuiva) prohodul (jdm.) das Tatenamt abhalten. (Toiagul) se pune pe sicriu la capul mortului, unde arde tot timpul cît durează prohodul (MAR.ÎNM.153). Spez. prohodul Domnului Abend-gottesdienst am Karfreitag (Enkomia). - 2. G e b e-t e an den Stationen eines Beerdigungszuges, siehe popas. - GR. provod (DOS.VS.Oct.4;43b u.Apr.5;72 b). — ET. ksl. prohodü, provodü "Geleit". - SG. ALRM I/II,K.417j II/I,K.219jALR II/I,MN 2708,2709,87. prohodi' Präs. -de“sc (1627 CAN.D0S.2a) I. V.tr. 1. (pa. j d mj das Tatenamt abhalten. Ducînd mortul la iintirim se prohodeşte la fiecare răspintene (BUR. ,CL XVI,7) . - 2. beweinen.- II. V.intr. das Tatenamt abhalten. Convoiul s-apropie de groapă ________ Preoţii prohodesc, făcliile ard liniştit (VLAH.IC. 90). - GR. provodi (VARL.CAZ.2 II,24a;Ş.TAINE 23;223), profodi (NECXÜXE,LET.2 11,278). - ET. ksl. provoditi "geleiten". - ET. ALRM II/I,K.2193ALR II/I,MN 2708, 2709,87. prohodi're Pl. -di'ri S.f. (1825 B.) Totenamt N.- ET. a prohodi. prohodi't (um 1710 NEC.COSTIN) I. Adj. christlich begraben. - Neg. Muriau oamenii nepricestuiti şi neprohoditi (NEC. OOSTIN,LET.2 11,37) . - II. S.n. Totenamt N. - ET. a prohodi. prohorisi' Präs. -se'sc V.intr. (1782 URIC.VI^öl) veralt. vorwärtskommen, Fortschritte machen. Hei! cînd m-aş însura şi eu cu o nevăstuică frumuşică, bine aş mai pro-horisi în lume! (AL. ,CL VII,374). - ET. ngr. npox.oop3, Fut .-pfjcw- prohorisi're Pl. -si'ri S.f. (1795 IST.AM.76a) veralt. Fortschritt M. Prohorisirile ucenicilor mei în istorie, cetire, scriere, aritmetică (C.NGR.OP.I,8) . - ET. a prohorisi. proidi' (+) Präs. -de'sc (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. durchdringen. Fieru proidi (ksl. proide) sufletul lui (PS.SCH.104,18). - II. V.intr. hindurchziehen. Pus-ai întuneareau şi ß fu noapte, în ea proidescu (ksl. proidutü) toate go- dinele lunciloru (PS.SCH.103,20). — ET. ksl. proi— —t-dcL» prohiti" siehe înprohita. proidi't (+) Pl. -di'ti S.m. (l6.Jh.PS.H.l04,12) Fremdling M. - ET. a proidi. 229 pronomion • pi -ie'cte S.n. (1788IOLNAR SPRACHL.^ 4*12) proxej^i xx* ekt N., Plan, Entwurf M. Apu- ctndurl poftă de domnie ... Dar ... proieaturile nu is coapte (BUDAI-DELEÄNU XI,7). - ET. n.lat. proiectul, auch mittelbar. siehe Proeg^11'- pro^n (+) S.n. (1705 CANT.IST. 12) Einführung F. - GR. proimiu, proimie, proi-mios. - ET- ngr. npoocuuov. pro-jn Adj. (um 1675 MIR.COSTIN,GCR 1,205) veralt. w b i 1 a n d. Mitrofan proin episcop Huşskii 178b). Popa Gligorie proin protopop ot Popa Rusu {1813 IORGA INSCR. 1,289) . Chir Sava proin-mi-tropolitul (ÄX3NTE,LET.2 11,168). Dumnealor proeni epistafi ai poştelor (DOC.1817,TEZ.II,362) . - GR. proi'n (MSRG.1 178b), proe'n. - ET. ngr. Tipconv. proisto's siehe proestos. proizvole'nie (+) Pl. -le'nii S.f. (1683 DOS.) freier Wille. Ceia ce să uniră cu D-zeu de pre proizvolenie (DOS.VS.II b,Vorwort) aus freien Stucken. - ET. ksl. proizvoljenije. prolego'mene S.f. Pl. (1722 CANT.HR.57) Einführung F. - GR. prolegomena. - ET. ngr. TipoAeYOUEva, frz. prolegomenes. pro'lipsis Pl. pro'lipsisuri S.n. (1777 BRV 11,109) veralt. Vorurteil N. - GR. pro'lips. - ET. ngr. irpcWjHs- prolo'g1 Pl. -loa""ge S.n. (um 1670 LR 27,54) veralt. Heiligenleben N. Proloagele tuturor sfinţilor (DOS.VS.Sept. 1;la). Prologul adecă Vieţile Sfinţilor (MS.1675,GCR 1,221) . - ET. ksl. prologü. Prolog2 pi. -lo'guri S.n. (1679 DOS.LIT.2 29) Prolog M., Einleitung F. (CANT.IST. 319).-GR. Pl. auch -loa'ge. - ET. gr./lat. prologus. Prologa'p S.n. (1724 IORGA S.D.XVp, 121) 7 veralt. Hagiologion N. - ET. prolog . gromena'dă Pl. -na'de S.f. (1832 GOL.CONDICA) Spaziergang M. -2. Promenade P* De la 7 şi pănă la 9 oare vezi trecînd pe promenadă feluri de figuri care de care mai ţanţoşe (C. ^GR.OP.1,308). - ET. frz. promenade, dt. Promenade. promisiu'ne Pl. -siu'ni S.f. (l84l ASACHI SL 11,27) Versprechen N. - GR. (+) promi'sie. - ET. frz. promission. promişle'nie (+) Pl. -le'nii S.f. (1683 DOS.) Vorsorge, -sehung F. Nice iaste D-zeu, nice promişlenie, adecă de mainte purtare de gînd, ce numai norocul fiecăruia om (COS.VS.Noe.24;153 b) - - ET. ksl. promysljenije. pronii'te Präs. -mi't V.tr. (1794 CAL. 12) versprechen, Zusagen. - ET. n.lat. promittere. promi'tie (+) Pl. -mi'tii S.f. (1691 MĂRG.) Vorsehung F. Pentru pronia şi promîthia lui 2 «■ D-zeu (M&RG. , GALDI) . - ET. ngr. npounöeta. promonto'riu Pl. -to'rii S.n. (1823 BOBB) I. Berggipfel M. -2. Riff N. - ET. n.lat. promontorium, it. promontorio. promora'r S.m. (1866 AL.PP.36) MOLD. November M. - ET. zu promoroacă. promoroa'că S.f. (1852 STAM.587) (R a u h-)R eif, Rauhfrost M. Soarele era cu dinţi, pădurea încărcată cu promoroacă (GANE,CL IX 51). Cînd venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă (CREANGĂ.,CL XV,2) . - Daher: Dulceţuri bune şi apă în pahare cu promoroacă (LIT.) in bereiften, angelaufenen Gläsern. - ET. asl. primrakü (CADE) j vgl. auch ukr. primorozok. - SG. ALR SN III,K.795. promova' Präs. -ve'z V.tr. (1740 AA ist.111/1,81) (be) fördern. - GR. (+) -vălui. - ET. n.lat. promovere, auch mittelbar. prona'os Pl. -na'osuri S.n. (1889 §.) Vorhalle F. (der Kirche). Mormînt în mijlocul pronaosului (IORGA INSCR.1,99). - GR. veralt. pro'naos. - ET. ngr. npovaos. pro'nie S.f. (1691 MART.ORT.1,30) Vorsehung F. Stăpînitorii cărora de la d-ze-iasca pronie li se încredinţează oblăduiri de tări şi de noroade (DOC.1815,TEZ.II,337). Epicuros - deşi zidirea şi mai denainte cunoaştere, adecă proniia, necurăteşte tăgăduia (CANT.DIV.104a). - ET. ngr. np6voia. prono'mion Pl. -no'mionuri S.n. (1773 C0ND.,GCR II,86) veralt. Privileg, Vorrecht N. Mazilii___îşi vor păzi în veci ... pronomiile ce pronostic 230 Iß sînt dăruite de la domnii Moldavii (AŞEZ.1818, GCR II,220). - GR. Pl. auch prono'mii, prononrionii; auch prono'mie, prono'miu, prono'm. - ET. ngr. rcpo-v6yxov. pronosti'c Pl. -ti'curi S.n. (1693 FN 5) Prognose, Voraussage F. - GR. veralt. prognosti'c (FN;CÄNT.IST.12), prognostico'n, (+) pro-gnitic (NEC.COSTIN,LET.1 11,23). - ET. gr./lat. pro-gnosticus, it. pronostico. pronostica' Präs. -che'z V.tr. (1701 FN 90) Voraussagen. - GR. veralt. prognostica, pro-gnostici (CfiNT.IST.141). - ET. n.lat. prognosticare, it. pronosticare. pronu'me Pl. -nu'me S.n. (1703 GCD) 1. Pronomen, Fürwort N. - 2. veralt. Zuname, Spitzname M. - ET. n.lat. pro-nomen. pronunţa' Präs. -nu'nt (1703 GCD) I. V.tr. 1.aussprechen. -2. o sentinţă ein Urteil fällen.- II. a se pronunţa sich äußern.- GR. veralt. pronunţia. - ET. n.lat. pronuntiare, frz. prononcer. pronunţa're Pl. -ţă'ri S.f. (1785 CARTE TREB.11,56) 1. Aussprache F. -2. Urteilsverkündung F. - GR. veralt. pronunţiare. - ET. a pronunţa. pronu'nţie Pl. -nu'nţiiS.f. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 68) Aussprache F. Astă slovă din alfabetul ci-rilian ... se vîrî vicleana în limba noastră, unde nicicum nu-şi avea loc, şi cu o machiavelică nătîn-gie izbuti a prinde locul tuturor vocalelor româneşti, dîndu-ne acea pronunţia guturală şi groasă (C.NGR.OP. 1,261). - ET. n.lat. pronuntio, it. pronunzia. pro'or siehe amproor. proora'tic Adj. (1722 CANT.HR.409) veralt. prophetisch.- ET. ngr. npoopaTLKÖs. prooro'c etc. siehe proroc etc. propaga'ndä S.f. (l801 MICU IST.IV,244a) Propaganda F. - GR. (+) Pl. propaga'nţii (ZIL.DQM.354). - ET. it. propaganda. propa'ste siehe prăpastie. propa'tor (+) Pl. -pa'tori S.m. (1683 DOS.) Vorfahr M. (Avraam) fu propator şi strămoş Domnului Hs. (DOS.VS.Dech. 13;212b) . - ET. ngr. nponâxcop. propăste'nie siehe prăpăstenie. - propăşi' Präs. -şe'sc (1834 URIC.VIII,192) I. V.tr. veralt. v o r a u s-, vorangehen. - II. V.intr. fortschreiten. Cultura be~ ^ goniilor este simplă şi toate propăşesc în sere cal- de umede (DATC.HORT.229) gedeihen. - ET. Nachbildung von lat. progredi, progressus etc. ~ propăşi're Pl. -şi'ri S.f. (1836 VEISA,Dm) Fortschritt M. - ET. a propăşi. propea' siehe proptea. propea lä siehe poprealä. propi'ce Adj. invar. (1847 HEL.D.J.97) günstig. - GR. propiţiu (HEL.). - ET. it. pro-pizio, frz. propice. propo'rţie Pl. -po'rţii S.f. (1736 STINGHE 1,36) 1. Proportion F., Verhältnis N. Ca în cetăţi, oraşe şi communităţi,după proporţie, să se pună deregători dintre catholici (ŞINCAI HR. 111,246) .-2. Ausmaß N. j4 lua proporţii a) großer werden - b) fam. zunehmen. - GR. (+) -ţiu~ne. - ET. n.lat. proportio, it. proporzione. proporţiona'l Adj. (1805 UT) proportional. - Auch adverbiell. - GR. (+) proporţionalnic (UT) . - ET. n.lat. proportionalis, auch mittelbar. proporţiona't Adj. (l8l6 MAIOR ÎNV.65) 1. proport ioniert, ebenmäßig. -2. wohlgesta ltet. - ET. n.lat. propor-tionatus. propovădui' Pras. -duie'sc (16.CV2 10b;Apg 20,25) I. V.tr. v e r k ü n d(i g)e n, predigen. Toată domnia îngerească va propovedui slava ta (CAZ. GOV. ,CCR.157) . Alţii îl slăvesc (pre Is. Hs.) ca pre un fiiu al lui David ... şi alţii îl propoveduiesc împăratul lui Israil (ANT.DID.83). Propoveduind în toată feara turcească că el plăteşte cîte 10 lei la un călăreţ pe lună (I.VSCHR.,TEZ.11,294). - II. V. intr. predigen. Acesta fiind vechiu şi mult învăţat om, au propoveduit strigînd cuvîntul lui D-zeu (DOS.VS.Sept.21 ;24a). în zilele acelea veni Ioan Botezătoriul propoveduind în pustiiul Iudei (BIBLIA 1688 Mt 3,1) zu der Zeit kam Johannes der Täufer und predigte in der Wüste des jüdischen Landes. - GR. veralt. propovedui, -vedi (CV;ES 2b;Mt 4,17). - ET. ksl. propovedovati, -dujg. 231 propunere ovăduTre PI- -i'ri S.f. (15.63 CORESI PRAXIU, Verkünden N. - GR. Varianten wie bei a propovădui. - ET. a propovădui. progovăduTţ Adj. (1563 CORESI PRAXIU 60) erkündet, verbreitet. - GR. Varianten wie bei a propovădui. - ET. a propovădui. ^njŢovăduito"r PI. -to'ri S.m. (1563 CORESI PRAXIU, DENS.IST.II,215) Prediger, Verkünder JV) - GR. Varianten wie bei a propovădui. - ET. a propovădui. nropovăduitu"ră PI. -tu ri S.f. (1564 CORESI CAZ.I, DENS. IST.11,220) Verkündigung F. - GR. propove-. - EI. a propovădui. propoveda PI. -da'nii S.f. (1563 CORESI PRAXIU 271) vsralt. 1.Verkündigung, Predigt F. Fetru apostol in propovedăniia tui dintîi carea făcu in Ierusalim in dzua de Rusalii cătră mulţimea jidovilor (PSALT.1651,GCR 1,153}.-2. Grabrede F. - ET. ksl. propovedanije. propove'dnic PI. -ve'dniei S.m. (1563 CORESI PRAXIU, DENS.IST.II,335) veralt. Verkündiger, Prediger M. Acest a lui D-zeu propovednic şi marele a toată lumea invăţătoriu (Ş.TAINE 105;vom Apostel Paulus). - ET. ksl. propoved£nikü. propovedui" etc. siehe propovădui etc. propo'zit S.u. (1705 CANT.IST.40) veralt. Vorschlag M. - ET. n.lat. proposi- propozi'ţie PI. -zi'tii S.f. (1691* FN) 1. veralt. Vorschlag M. Ghiuluşurile întăresc propoziţiile confederaţilor (FN 36). - 2. Satz M. - GR. veralt. -tiu'ne. - ET. n.lat. propositio, it. proposizione. propozui' Präs. -ie'sc V.tr. (1683 D0S.VS.Dech.l8-227a) veralt. Vorschlägen. - ET. zu probozit. proprea~ siehe proptea. proprea'lă siehe popreală. proprieta'r PI. -ta"ri S.m. (I8l6 MAIOR ÎNV.32) Besitzer, Eigentümer, Inhaber M. Trebuia să-şi plătească raia chiriei. Atunci proprietarii il pofteau pe un scaun (BASS-VOLT.87) . S.f, proprietärea'să, PI. -re 'se. - ET. n.lat. pro- prietarius, it. proprietario. - SG. ALR SN I.K.. 14 j III,K.686,887. proprietare PI. -tă'ţi S.f. (1683 DOS.VS.Dech.9; 20%) 1. Eigenschaft, Eigentümlichkeit F. Proprietate este cuvînt strămoşesc {EUDAI-DELEANU X,81 N.). - 2. E i g e n t u m N., Besitz M. - ET. n.lat. proprietas, it. proprietâ. pro'priu Adj. (1683 D0S.VS.Ian.l7;Glosse 16b) 1. eigen. -2. eigentümlich, charakteristisch. -3. geeignet. -4. angemessen, entsprechend; propriu-zis eigentlich; nume propriu Eigenname. - GR. veralt. proprium, ugs. propiu. —ET. n.lat. proprius, it. proprio. proptea' PI. -te'le S.f. (16*19 MARD.) Stütze F., Stützholz N., -pfähl, -p f e i 1 e r, -b a 1 k e n M. Gardul cel fără popreale — de-l loveaşte vintul, îl oboară (DOS. VS.Apr.3;70b) . Copii de la — propteaua gardului (MAR.NAŞT.60) uneheliche Kinder. Gardul cu proptele nu cade de vînturi (la vremuri) rele (Sprw.) wer Protektion genießt, hat ausgesargt. Feciorul boierului îşi trecea clasele cupropteli (BRÄT.LD.7) mit Hilfe von Protektion. - GR. auch, bes. LV. poprea (DOS. VS.Apr.1.c.,nb.podprea); propea, proprea; TR. pro 'p-tă, PI. -te. - EI. a propti. - SG. ALR II/I,K.226. propti" Pras. -te'sc (l6.Jh.PS.H.36,24) I. V.tr. un gard, zid etc. einen Zaun, eine Mauer etc. stützen.- II. a se propti sich stützen, lehnen. Înfipse sabia. în pămînt, 2 se proptz %ntr-însa şi rămase neclintit (ISP.LEG. 138). Şi se proptea de slab sărmanul Cu mina de păreţi (COŞBUC 85). - GR. propi (ELOR. ,CL 111,159). - ET. ksl. podüpreti, woraus zunächst potpri u. mit Unstellung propti. Vgl. popri. propti'ş Pi. -ti'guri S.n. (1877 CL) selten Geländer N. (Copiii) se urcau pe prop- tişurile scărilor (CL X,302). - ET. a propti. propu'ne Pras. -pu'n V.tr. (17*11 AA ist.IH/1,107) 1. vors ch lagen. Să se priimească călugări şi cei dintîiu trei ... se ni se propună noao (ŞIN-CAI HR.III,379). - 2. a-şi propune c. s i c h e t w. vornehmen, etw. beabsichtigen. - GR. konjugiert wie a pune. — ET. n.lat. proponere. propu'nere PI. -pu'neri S.f. (1787 I.VÄCÄR.OBSERV.10) Vorschlag, Antrag M. - ET. a propune. pror 232 pror siehe ampraor. pro'ră Pl. pro "re S.f. (l8l8 BUDAI-DEL.) B u g M. - GR. pro'vă. - ET. it. prora. proro'c Pl. -ro ci S.m. (l6.Jh.PS.SCH.73,9) Prophet M. Nu s-au mai sculat încă proroa întru Israil ca Moisi (BIBLIA 1688 Dt 34,10) und es stand hinfort Kein Prophet in Israel auf wie Mose. Aş fi vrut să te văd sehastru; poate te-ai fi făcut şi prooroc (C.NGR. 28) . - S.f. proroa'că, proroci 'tă (OORESICAZ. 1,188b). Mariam prorocită {BIBLIA 1688 Ex 15, 20). - Adjektiv.: 0, ascultă numa-ncoace Cum la vorbă mii de văluri stau cu stelele proroace! (EMIN.O. 1,155) mit den weissagenden Sternen. - GR. veralt. proor-, ebenso die Ableitungen. - ET. ksl. prordkü. proroce"sc Adj. (1581 CORESI OffiL.177) prophet isch. Un zeu de lemn cu dar proorocesc (DONICI 54). - ET. proroc. proroce'stvie (+) Pl. -ce'stvii S.f. (l6.Jh.C0D. TOD. ,DENS.IST.II,335) Prophezeiung F. - ET. ksl. prorocistvije. prorocestvui' (+) Präs. -ie'sc (1673 DOS.PS.V.) I. V.tr. prophezeien. Le-au prorocestvuit urgie de la D-zeu (DOS.VS.Noe. 10; 116a). - II. V.intr. Prophezeiungen machen. Cu acesta au prorocestvuit de Ierusalimul cel sufletesc {DOS.PS. V.50 Tilc.) . - ET. ksl. prorocîstvovati, -vujg.. proroce'şte Adv. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II, 175) prophetisch. - EI. proroa. proroci" Präs. -ce'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.71 Titel) prophezeien, weissagen. Mult au plîns, prorocind cu plînsul realele ce vor să pată pă urmă (RADU POP.,CM 1,438) . Teribilul an 1840, despre care se prorocea fel de fel de grozăvii {GHICA 172). Absol.: 'Prorocii voştri ceia ce prorocia voao zicînd că nu va veni împăratul Vavilonului la pămîntul acesta (BIBLIA 1688 Jr 37,18) wo sind nun eure Propheten, die euch weissagten und sprachen: Der König zu Babel wird nicht über euch noch über dies Land konnrren? - ET. proroc. prorocire Pl. -ci'i S.f. (16.Jh.PS.SCH.79 Titel) Prophezeiung, Weissagung F. Tot cela ce aude cuvintele proroaiei cărtU aceştia (BIBLIA 1688 Apk 22,18) allen, die da hören die Worte der Weissagung in diesem Buch. Ochii lui le era pravili, gura lui proor ode {CONACHI 279). - ET. proroc. proroci're Pl. -ci'ri S.f. (1642 ÎNV.2 39a) Prophezeiung, Weissagung F. Din -------------.--------------------------------------—^3 a valurilor sfadă prorociri se aridio (EMIN.0.1,45). - - ET. a proroci. î proroci 't (um 1560 BRATU,SCL XXV,153) I. Adj. prophezeit. - H. S.n. Weissagung F. - ET. a proroci. prorocito'r (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,215) I. Adj. prophezeiend. - II. S.m. Prophet M. - ET. a proroci. proroeitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU, DEMS.IST.II,221) veralt. 1.Prophezeiung, Weissagung F. -2. Prophezeiungsgab e F. - ET. a proroci. proroci'ţă siehe proroc. prosealisi' Präs. -se'sc V.tr. (um 1714 RADU GREC., CM II,l60) veralt. (e i n)l a d e n. Îti cer iertăciune că nu te-am proscalisit la masă {FIL.CIOC. 168) . - ET. ngr. npoauaAß, Fut. -Anao. proschinita'r Pl. -ta're S.n. (1762 GHEORG. ,LET.2 111,300) veralt. Betstuhl M., -pult N. Mitropolitul ... stă lîngă icoana proschinitariului (GHBORG. ,LET.2 111,307). Una (din cutiile pentru milostenie) să stea în biserică la proschinitariu (DOC. 1799 URIC.1,90). - ET. ngr. npooKuvrixapt. proscomidi' Präs. -de'sc V.tr. (1632 EUSTR.PRAV.276) vorbereiten des Offertoriums. -GR. -medi. - ET. proscomidie. proscomi'die Pl. -mi'dii S.f. (1570 CORESI LIT.4lb) 1. Teil der orthod. Liturgie, in dem Brot u. Wein zum Abendmahl vorbereitet werden: Offertorium N. Dă se va tîmpla să mănînae d-zeiescul agnet şoarece, sau altă jiganie — atunce (preotul) trebuie să facă altă proscomidie (ÎNDR./GCR 1,161). - 2. Nische an der Nordseite des Altars, wo beim Offertorium die Sakramente hergerichtet werden: Opfertisch M. în păretele despre miazănoapte al altarului este construită proscomidia adîncată în zid ca o peşteră (GHEN .Ll‘ll. 28) . Acela s fîn tul jar— tăvnec ce să zice proscomidie, n-au fost aşa dăn ti-melie {1731 IORGA INSCR.1,112). - Dafür auch jertfelnic. - GR. LV. proscomidi 'e. - ET. ksl. proskomidija < gr. TTpooxoy. 167*1. proscomidi't Adj. (1652 ÎNDR.) (beim Offertorium) vorbereitet. Prescurile proscomidite dă le vor mînca cîinii (INDR., GCR I, 160). - ET. a proscomidi. 233 prost prosfeti" (+) Präs. -te'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.) ~^~ü~cTh ten lassen. Prosfeteşte fata ta spre şerbul tău (PS.SCH.30,17) . - ET. ksl. prosve-titi. grosfüra-1 PI. -ra'le S.f. (1683 DOS.V5.Dech.lO;211a) veralt. Opfergabe F. - ET. ngr. Trpcxxpopd. prosfora'2 Präs. -re'z V.tr. (l809 URIC.) veralt. darbringen. Să urăm pe-un zeu născut, Ce în om s-a prefăcut, Prosforîndu-i tămîieri (TEOD. PP.21;Weihnachtslied) . - GR. prosferisi (ÜRIC.IX,684) , prosforisi. - ET. zu ngr. npcxxpopü. pro "sie PI» pro'sii S.f. (1771 IORGA S.D.VII,95) MOLD. Acker M., der wieder neu bearbeitet wird. Inul se face foarte bine în tălină ... şi face o pro-sie foarte bună pentru grîul de toamnă (ION.CAL.43). - EI. vgl. nslov. prosje "Hirseacker", zu asl. proso "Hirse"; in Neubruch pflegt man vornehmlich Hirse zu säen. prosla'vă (+) S.f. (1581/2 PO2 228;Ex 15,11) Ruhm M., Glorie F. Vgl. slavă. - ET. vgl. serb. proslava. proslăvi' Präs. -ve'sc (l6.Jh.PS.SCH.49,15) I. V.tr. 1. veralt. preisen, verherrlich e n. Duşmanii tăi înşişi te proslăveau (BÄDC.565). -2. verherrlichen, -k 1 ären. Proslăveşte fiiul tău, ca şi fiiul să te proslăvească (CORESI TE^ 224a;Jo 17,1). -II. a se proslăvi 1. MOLD.der Ruhe pflegen. Gazda ... se proslăvea pe cuptor (CREANGÄ/CL XV,449) . Cînd mă gîn-ăesc că azi dimineaţă nici gînd n-aveam unde are să mi se proslăvească trupuşorul la noapte (BOGD.BURS.44). -2. sich' verklären. Dupre cum soarele ■ •. tot cu totul s-au proslăvit cu lumina (OMELIAI 1775,GCR 11,107). - 3. veralt. zurechtkom-m e n. Cum te mai proslăveşti cu slujba dicaniceas-oă (ÄL.OP. 1,1089) wie geht es Ihnen im Richteramt? “ET. ksl. proslăviţi. proslăvi're PI.-vi'ri S.f. (uml705 CÖRBEAPS.301b) Verherrlichung F. - ET. a proslăvi. proslăvi't (1563 CORESI PRAXIU 160) I. Adj. 1. gepriesen, verherrlicht. A tot tütorul şi în troiţă mărit, slăvit şi proslăvit D-zău (LIT. 1702,031 1,344) .- 2. verklärt. Din rugă îi era obrazul proslăvit ca de înger (DOS. VS.Sept.8;11b). - II. S.n. V erh e rrl ichung F■ - ET. a proslăvi. proslăvitu'ră (+) PI. -tu'ri S.f. (1581 CORESI OMIL., DENS.IST.H,221) veralt. 1. Verherrlichung F. -2. Wohltätigkeit F. -ET. a proslăvi. proso'p PI. -soa'pe S.n. (1762 GHEORG. ,LET.‘*' III, 311) Handtuch N. Sculîndu-să domnul, îi aduce medelnicemj.1 apă de spălat şi prosop de şters (CANT. SCRIS.224). - ET. ngr. 7ip6cwnov "Gesicht”, woher npo-ouln, "Handtuch”. - SG. ALR SN II,K.4911ALRM SN I,K. 317. prospătu'ră PI. -tu'ri S.f. (1893 SPER.AN.) fam. frisch hergestelltes Genußmittel etc., frische Ware. Dulceaţă, prospătură De caise din ăst-an (SPER.AN.1893,111,73). - ET. proaspăt. prospe'ct PI. -spe'cte S.n. (l8l6 CAL.53) 1. Aussicht F. -2. Prospekt M. - ET. n.lat. prospectus, auch mittelbar. prospeţi'me S.f. (1840 DONICI) Frische F.Le place răceala, ce dă prospeţime (DCNICI 144) . - ET. proaspăt. prost Adj. (l6.Jh.CV2 2b;Apg 19,11) 1. LV. einfach, schlicht. (Pentru ce) a înviat Hristos ... pre cel dintăiu (mort) cu atingerea mtinei, pre al doilea cu un cuvînt prost şi pre al treilea cu lacrănri, cu rugăciune şi cu glas mare? (ANTIM DID.91) . Scriitorii noştri_______de la locuito- rii dentîiu n-au aflat scrisori, că n-au lăsat, ca neşte oameni — mai mult proşti şi necărturari (URECHE ,LET.^ 1,95). - 2. von geringem Stand: gering, gemein. (Păcătoşii) vor vedea pre cei mai proşti ... îmbrăcaţi într-atîta podoabă (VARL.CAZ.^ I,27b). La goştină ____ sînt îndatoriti ruptaşii a plăti în- tocma ca şi cei proşti ţărani (AŞEZ.1818,GCR 11,221). Ciocîrlan, de neam prost, făcut de Constantin Duca Vodă mai-nainte vornic mare de Tara de Sus (NEC.COS-TH^LET.2 11,70) von niedriger Herkunft. A prepune această ”Îndreptare de lege" dă pre limba elinească pre limbă proastă rumănească (ÎNDR. ,GCR 1,157) in rumänische Volkssprache zu übersetzen. - 3. von geringer Qualität: s c h 1 e c ht, gewöhnlich. Imbrăcămintele nice prea făloase, nice prea proaste să nu fie (CĂR.PRE SC.,GCR 1,276). Marfă proastă schlechte, grobe Ware. Intr-acest an 7232 fost-au săcetă mare, pînele proaste (WÜSTE,LET.1 111,77). Vgl. leu 3. Te rog să laşi în pace muza, Că tu eşti cel mai prost poet în Siracuza (G0ŞBUC 61). 0 glumă proastă ein schlechter Scherz. Bucuria preotesei nu era proastă că scapă popa (de moarte); dar a po-pei era şi mai mare (ŞEZ.rv,187). Nici o vorbă proas- p ros tac 234 tă n-a fost intre noi (SPER.ÄN.1892 1,220) kein grobes Wort ist zwischen uns gefallen. - AdverbiBll: Iată o săptămînă prost începută (VLAH.GV. 157) . - 4. LM. dumm. Băietul nu e aşa prost cît seamănă (C. NGR.58) . Sprw.: chip frumos la un cap prost schön, aber dunnm. Vgl. groapă 1., odor 2. - Auch substantiv. - GR. zu 4. prostola ~n, prostova 'n, prostoma ~n. - Dim. prostu't, prostice'l, prostule't (AL. ,CL IV,330) . -ET. asl. prostü. - SG. ALR I/I,K.64» II/I,K.3Q;SN III,K.89B,IV,K.1087,V,K.1240,1241,1250,1257,1477; ALRM II/I,K.161. prosta'c (1645 VARLAAM R.l8?) I. Adj. einfach, schlicht. - II. S.m.,Pl. prosta'ci einfacher, schlichter Mensch. Acesta, născut din ţărani şi prostaci şi prostac fiind, să pusă a sluji la mănăstire (DOS. VS.Sept.11;14b). - ET. poln. ukr. prostak. prosta'n Adj. (1675 MIR.COSTIN) veralt. fam. einfältig, beschränkt. Sultan Mustafa ___ fiind la fire foarte prostan, l-au 2 fost scos din împărăţie (MIR.COSTIN,LET. 1,255) . Ju-pîneasa Mărica — femeie ... frumoasă, dar cam pros-tană (C.NGR.294) . Mă laşi pe mine cu pui micuţei şi prea prostănei (MAR.ÎNM.123;die Witwe zum toten Gatten) mit ... ganz unerfahrenen, hilflosen Kindern. - GR. prostana'c (ISP.LEE.2 229). Dim. prostäne'l, Pl. -ne'i. - ET. prost. - SG. ALR SN V,K.1240. prosta'tic Adj. (1645 HERODOT 237) 1. veralt. einfach, schlicht. Atunce în-genunchiară amîndoi şi să sărutară cu prostatecă sărutare şi să-mpăcară (DOS.VS.Sept.8;12a). (Românul) vrea să-l facă (pe strein) îndată părtaş mîncărei lui cei prostatice (RAL.S.8).-2. einfältig, blöd. Un blănariu în meşterşug isteţ pre altul în conoştintă prostatec au amăgit (CANT.IST.41). Pros-tatecele nări Şi le umflă fiecare în savante adunări, Cînd de tine se vorbeşte (EMIN.0.1,134) . - GR. prostatec. - ET. prost. prosta'v Adj. (1900 MP) ugs. einfach, schlicht. Ştefan Vodă, Cela cam prostav de Vorbă (MF 1,211) . - UI. prost. prostălă'u Adj. (1825 B.) fam. einfältig, albern, blöd. D-l Teodorini e atît de bufon în întreita sa rolă, D-l P. Nicolau atît de prostălău în Stănică, încît şi nevrînd te fac să bufneşti de rîs (C.NGR.244;in einer Theateraufführung). - Auch substantiv.: Fiul popei., un prostălău ce nu ştia paşte bobocii (CL XI,100). - ET. prost. - SG. ALR SN V,K.1240,1243. prostănace siehe prostan. prostea'lă Pl. -te'li S.f. (1868 BARC.) 1. fam. Vortäuschung F. îi arăt eu prosteală. Crede că scapă de frecat? (BACALB..MT.38;der Hauptmann von einem Soldaten). - 2. ugs. Betteln N. A doua zi (baba) plecă în prosteală ca totdeauna (ISP.LEG.2 364). - ET. a prosti1 1. bzw.aprosti2 II. proste'sc Adj. (um 1670 ANON.CAR.) 1. blöd, einfältig. Ea! Ea! Ha! răspunse cerşitorul cu un rîs prostesc (GANE,CL VIII,452). - 2. veralt. einfach. Un talger rudăresc, Cu două fete, prostesc (PANN,CL V,385) . - ET. prost. proste'şte Adv. (1563 CORESI PRAXIU 263) 1. LV. schlicht. La aceste cuvinte ... au suspinat Ioan Vodă răspunzînd prosteşte (NEC.COSTIN,LET.2 1,462).-2. blöd, einfältig: a rîde prosteşte blöd lachen. - UI. prost. prosti'1 Präs. -te'sc (1822 HMST.33) I. V.tr. I.dumm machen, verdummen. - 2. fam. zum Narren halten, hinters Licht führen. Ian auzii să mă prostească el pe mine - aşa cumplit (DULFU PAC.221) . Da Cioara unde-i, mă platon? Mi să pare că s-a apucat de prostit miliţia (BACfiI£.Mr.38;der Hauptmann spricht) . - II. a se prosti dumm werden, verdummen. Maistre Ruben, te-ai prostit rău, de cînd nu ne-am mai văzut (EMIN.EL 61). - ET. prost. prosti'2 (+) Präs. -te'sc (1626 DRHA) I. V. tr. pc. jdm. etw. erlauben. De-l vor prosti pre dînsul (părinţii cei sufleteşti), el să mănînce (peşte în postul cel mare) (PRAV.GOV.133b). - II. V.intr. betteln (PAMF.JOC.11,162). - III. a se prosti LV. de dregătorie ein Amt niederlegen, absol. den Abschied nehmen, abdanken. (Sultanul) rîvni ea sä se odihnească şi se prosti de împărăţie (I.VSCHR. ,TEZ. II,256). Egumeniia să o tie (egumenul) un anu încheiat şi, deaca să va împlea anul, să să prostească dennaintea soborului (DRHA XIX,121). - ET. slav. prostiti "verzeihen", vgl. zu II. bogdaproste, zu III. a ierta II.2 u. iertăciune 1. prostice'l siehe prost. prosti'chi (+) Pl. -ti'chiuri S.n. (1794 GALDI) (S t e u e r-)Z uschlag M. A se mai face un prostichi la cîte trele huzmeturile (la dijmărit, la oierit şi la vinăriei) încă de cîte două parale (DOC.1815,TEZ.II,391). - GR. prosti'chion (GALDI). - EH1, ngr. npoodn>cn. 235 protie prosti'e PI- -ti'i S.f. (1563 CORESI PRAXIU,DENS. j-S(Ta g erteilen. Voi pune servitorii să-l bată! Si voi pune Să-l tîrîie de-a lungul Bagdadului (CQSBUC 15). (Făt-frumos) puse să-i facă un buzdugan de fier (IMTN.,CL IV,278) ließ sich ... machen. Pă-rnint de mijloc de bun, amestecat ... cu pămînt ce pui de-mi aduce de la pădure (DATC.HORT. 245) die ich mir aus dem Wald bringen lasse. A făcut nunta la biserică, a pus lăutari (BASS.VULT-256) ließ Musikanten spielen. - 4. cuiva c. j d m. etw. nehmen» rauben, jdn. um etw. bringen. Lele cu sprînaene-n sus, Sufletul badei l-ai pus (I.-B. 244). Vinul trage la beţie, Beţia trage la somn, Lesne e a pune-un cap de om (ER.-C.MOTII 220). - II- a se pune 1. undeva sich irgendwohin stellen, setzen, legen. 0! tu nid visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus (EMIN.O-I, 146) du ahnst nicht, wieviele ... sich mir in den Weg gestellt haben. Cucul ... S-ar pune pe o rămurea Aproape de casa mea (I.-B.213) würde sich ... setzen. Moş Nichifor ... aşterne cojocul şi se pune într-o rîlă jos lingă foc (CREANGĂ., CL- X, 382) legt sich — nieder. - 2. fig. in bestimmten Verbindungen u. Wendungen, wie: a) pe lucru etc. sich an die Arbeit etc. machen, an die Arbeit gehen. (Veteranii) se pun pe mers într-o aureolă de colb, la sunetul trîmbiţii zglobii (IORGA AM. 229) setzen sich in Bewegung. Copilul s-a pus pe un plîns de n-a putut nid un vraci să-l împace (ISP. Ü3G. 1,2) begann dermaßen zu weinen. Tată-tău voia să te facă medic şi tu te puseseşi pe chimie (GHICA 153) und du hattest dich auf die Chemie verlegt. Cînd pe lapte toţi s-or pune, Mi-l sfinţesc (SPER. AN.1892 1,280) wenn sich alle über die Milch hermachen. S-a pus şi el pe-atîta să le împace (SAD.CR. 60) er unternahm es also. Viu îndată! mă pusesem la poveşti (BOGD.VECHI 147) ich hatte mich ans Erzählen gemacht. In duminica viitoare va să mă pun şi la topor (SIÄV., CL XV, 440) werde ich mich an die Axt machen. Românii, crezînd a-şi asigura libertatea ... se puneau de uddeau la aristocraţi (BÄIC.397) begannen, die Adligen zu töten. Să nu se puie eladaa-jutor lui Avgust Crai (NECULCE, LEO?. 11,345) er möge davon absehen. - b) cu cn. sich mit jdm. (auf einen Kampf, Disput) einlassen. Nu mai cuteză nid unul să se puie cu el (RÄD.RUST.H, 137). - c) pe Ungă era. in jdn. dringen. Femeia se pune pe Ungă bărbat fel şi chipuri, că doar ar afla taina (SEV.POV. 14). - d) pentru an. sich für jdn. verwenden. Iordachi Spatarul — se punea ta- 2 re pentru pămînteni la domnie (NBCULCE, LET. 11,193) trat beim Fürsten sehr für ... ein. - e) bine, rău cu cn. sich mit jdn. gut, schlecht stellen. Hagiul, vesel că s-a pus bine cu D-zeu (DEL.P. 180;er war nach Jerusalem gepilgert). — GR. 1. Pers. Sg. Präs. ugs. pui, 2. pui, 3. pu'ne, 3. PI. pun; Konj. să pu'nă, ugs. să puHe; LV. (16.Jh.) 1. pu'niu (PS.SCH.häufig), 2. puni (GORESI PS.5 33b;Ps 20,9 bzw. 34a Ps 20,13b puri (PS.SCH.20,13); Konj. 2 sä pu'nie (PO 247;Ex 21,6); Imperat. pu'ne; Perf. puse'i, LV. (16./17.Jh.) puş, TR. punse'i (FR.-C. MOTII 77); Part, pus, TR. puns (FR.-C.MOnil 77); Ger. puni'nd, ugs. pui'nd; Verba ladj. puito'r (MÄRG.2 141a). - ET. lat. pöno, -ere. - SG. ALR II/I,K.128, 189,270sSN I,K.13,16,68,73,95,154;II,K.528;III,K.854j IV,K.933,1104,1192,1193jV,K.1330,1347;VI,K.1647;VII, K.2097. pu'nere PI. pu^neri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 249) 1. Stellen, Setzen, Legen N. - 2. Vorlegen, Darbieten N. Ruga după punerea sfintelor darure (GORESI LIT.27b) das Gebet nach der Darbietung der heiligen Gaben. - 3. punerea înainte veralt. Vorschlag M. -4. punerea capului Totschlag M. - ET. a pune. punga'ş PI. -ga'şi S.m. (1830 PANN3GCR 11,323) Gauner, Beutelschneider, Spitzbube M. In fundul curţii se vedeau diferite grupe de masalagii şi pungaşi (FIL.CIOC.29). - ET. pungă. pu^ngâ PI. pungi S.f. (1463 1 1. (Gel d-) Beutel M., Börse F. Să nuia pre cale ... nici traistă, nid pîine, nid bani în pungă (BIBLIA 1688 Mk 6,8). Vinul acru îţi face gura pungă saurer Wein zieht dir den Mund zusammen. Cu ochii adîndţi în pungi de piele zbîrdtă (UR.LEG. 368). Ugs. a zice ba că-i teacă, ba că-i pungă al- pungăşeală 248 lerlei Vorwände gebrauchen: Naşul, naşa ... Se sucirăj se-nvîrtirăBa că-i teacă, ba că-i pungă (DULEU LEG.44). E cald, gros la pungă er hat Geld im Beutel, Geld wie Heu. TR. OLT. umblă ou doi bani în trei pungi, wird von jdm. gesagt, der seine Armut zu verbergen sucht. Punga-i e mare şi gură n-are u.a. er hält die Tasche zugeknöpft. Mie nici nu-mi intră în pungă nici nu-mi iese (RANN FV.M.H, 117) mich geht die Sache nichts an. Poftim, pungă, la masă, dacă ţi-ai adus de—acasă u.a., wird zu einem ungebetenen Gast gesagt. Cine e ou (dne are) ntîna lungă, pierde şi ce are-n pungă Diebstahl lohnt sich nicht. Vgl. bai-er 2, bot 2, gol 1.2, nădejde 2» ochi 1.3. tufă, vorbă. - 2. verhüllend für Geschlechtsorgane. Toţi banii în punga Stanii (Z.V, 59) all sein Geld geht für die Weiber drauf. - 3. ehem. (de bani) B e ute 1 M. ( = 500 Piaster). Am dat Domnia mea la Sfîntul Mormînt trei pungi de bani, adecă taleri 1500 (DOC. 1754,H.2419). - 4. in Pflanzennamen: punga babei Eberwurz F. (Carlina acaulis) u. R u h r-Flohkraut N. (Pulicaria dysenterica ;BR.) s punga popii Hirtentäschel N. (Capsella bursa pastorisjFUSS). - GR. Dim. punguli 'ţă, -gu'ţă, PI. -ţej Augm. S.n. pungo'ci, PI. -goa'ce$ pungo'i, PI. -goa'ie. - ET. vgl. mgr. tdoOyyti, daher bei den südit. Griechen punga (ARCH.GLOK)LL.IV,68), mlat. punga, ven. ponga (ZRPh 28,447), got. pugg(s), asl. pqgva. pungăşea^lă PI. -şe"li S.f. (1884 JIP.) Gaunerei, Dieberei F. Oameni pe care uneovi-i vezi noaptea la pîndă gata la pungăşeli (JIP-R.60). - ET. a pungăşi. pungâşj/ Präs. -şe'sc V.tr. (1862 PTB.) fam. bestehlen, -gaunern. Ăsta e vr-un pungaş: a aflat că nu-i dumnealui acasă şi umblă să ne pungăşească (CAR&GIALE, CL XIII,286). - GR. pungă-ci. - ET. pungaş. pungăşi'e PI. -şi'i S.f. (1868 BARC.) Gaunerei, Beutelschneiderei, Spitzbüberei F. - ET. pungaş. pu"nge siehe înpunge GR. pungi" Präs. -ge"sc-V.tr. (1844 C.NGR.OP.I,57) veralt. bestehlen, -gaunern. - ET. pungă. pungo"ci, pungo"i siehe pungă. punguli"fră PI. -ll'ţe S.f. (1683 D0S.VS.Noe.il; 118b) 1. Beutelchen N. -2. Pfenni gkraut N. (Thlaspi arvensejPANTU). - ET. pungă. punguţă siehe pungă. punoia" etc. siehe puroia etc. punt siehe punct. pu^nte PI. punţi S.f. (1645 HERODOT 279) 1. S t e g H. für Fußgänger über einen Bach, einen Hof etc. (vgl. pod 1). Nici îi luntre Si nici punte Să trec (peste Murăş) la mîndruţa-n curte (I.-B.309). A se face, pune luntre (auch a se face munte) şi punte alle Hebel in Bewegung setzen. Vgl. drac 7.-2. PI. punţi Leinwandstücke, die auf dem Begräbnisweg ausgebreitet werden, siehe pod 2. - 3. Steg M.,Querholz N. an verschiedenen Geräten, z.B. an der Örtersäge, am Faßboden etc. — 4. Schwimmer M. der Öllampe (S&3H.VOC. 102) . -5. arora. Brücke F. Di pre punte să—l arunoaţ (PP-WEIG.ARCM.il, 106) werft ihn von der Brücke hinab. - ET. lat. pöns, -tis. - SG. ALR II/I,K.172jMN 2802, 110;SN I.K.20,164;IV,K.1165j ALRM I/II,K.415jII/I,K. 17,923SN I,K.29.111,217,227. puntu^rä siehe împunsătură. pup1 siehe pu. pup2 PI. pupi S.m. (1806 KLEIN) BAN. TR. MARAM. Knospe F. (Fiul buşlegei) era ... frumos ca un pup de trandafir (CÄT.POV.1,115) . -GR. auch PI. n. pu'puri (B.). - ET. vgl. şerb. pup. - SG. ALR SN I.K.219,221;SN III,K.660. pup3 PI. pupi S.m. (1873 SLAVICI,DLR) BAN. TR. 1. Buckel, Auswuchs M. -2. Strohgarbe F., -schober M. - 3. Gebäck IM. Vgl. pupăză 2. - 4. BUCOV. Morchel F. (MorchellajPANTU). - ET. vgl. magy. püp. - SG. ALR SN I,K.67,117,118;III,K.688iIV,K. 1063,1065,1161jV,K. 1487jALRM I/I,K.583SN I,K.50,81. pupa" Präs. pipV.tr. (1640 PRAV.GÖV.) 1. fam. (bes. Kinderspr.) küssen, abschmat-z e n. Ti sări ca un titirez în gît şi unde începu a nri-l pupa şi a nri-l guguli (BOGD.POV.36) . (Părintele) pupă de sute de ori marginea cea mai de jos a poalei (mitropolitului) (I.NGR. „CL III, 42). Vgl. bot 2, frumos 1. - LV. nur PRAV.GOV. Cine va zăcea cu muiarea lui ... acela într—acea zi să nu se apropie ... cătră trupul oarecărui sfînt ... nice să-l sărute, nice să—l pupe (PRAV.GOV.65b;der Gebrauch des Wortes nb. a săruta fällt auf). - 2. ugs. fig.: c. mit etw. (nähere) Bekanntschaft machen. Si—ntreabă—te la urmă cine pupă mai des grosu (JIP.OP.134) wer häufiger einge- 249 purcede sperrt wird. Da3 nid cuvinţel să nu sufli cuiva3 că nu yupi două suie de lei (RÄD.RUST.II,99) sonst Kriegst cl^G zwe;i-hundert Lei nicht. - ET. Schall-wort der Kindersprache, auf ähnlichem Weg entstanden wie roman. *puppa "Brustwarze", it. poppare "sau-gBn". - SG. ALR I/I,K.79|II/I MN 6893,12;ALRM 1/1,K. gugaje Pl. -p&'vi 3.f. (1703 GCD) Küssen N. - ET. a pupa. pupa"t Pl- -pa'turi S.n. (1825 B.) Küssen N„ — ET. a pupa. p/pä Pl. pu"pe S.f. (1818 MAIOR TEL.l8) Schiffsdeck N.- ET. it. poppa3 frz. poupe. pupäi" Präs» -ie"sc V.intr. (1788MOLNARSPRACHL.3284) 1. vom Wiedehopf: pui pul rufen. (Pupăza) pupă-ind toată ziua ca o nebuna (MAR.ORN.II,171). - 2- ugs. s c h w â t z e n. - ET. pu. - SG. ALR SN III,K.730. pupăi"re Pl. -i"ri S.f. (1822 HMST.) ugs. Plaudern, Schwätzen N. - ET. a pupai. pupăjoa"ră siehe pupăză. pupătu"râ Pl. -tu'ri S.f. (1870 COST.) fam. Küssen N.,Kuß M. Urmă o serie de pupături de mini şi de ochi intre cucoanele venite şi intre gazdă (TEL. SCH. 68). - ET. a pupa. pu"pâză Pl. pu"peze S.f. (1633 DRHB XXIV^l) 1. Wiedehopf M. (Upupa epops). Si erodion şi haradion ... şi pupăza (enona) şi liliacul (BIBLIA 1688 Lv 11,19) den Wiedehopf und die Fledermaus. - 2. MUNT. OLT. TR. pupăza3 Pl. pupeze'le3 S.m. pupezo'i3 Pl. -so %-3 pipigio 'i3 pipijo 'i Frühlingsplatterbse F. (Orobus vernus L.). Colo-n luncä3 la privită3 Găsii pupäza-nfloritä (PP.OLT. ,CL X, 210). - 3. längliches, geflochtenes Gebäck, das zu Taufen, Hochzeiten, Begräbnissen etc. gebacken wird. Doi oameni ... duc un colac numit "pupăză" şi care are o formă împletită lungă ca de-o jumătate de metru (FR.-C.NOITI 151). Vgl. colac 1. - GR. zu 1. MOLD. pupădză; arom. pu'puză (DÄL.), pupăză (MIH.), pu'pă (PUŞC.EW. 1403); mBgl.-rum. pu'pcâ3 pupş'ză (PAP. MEGL.). - Dim. pupezea'3 -zi'că3 Pl. ~ze "lej pupă-joa'ră (-gioa'ră)3 pupejoa'ră (-pegioa'ră)3 Pl. -re. - S.m. pupăzo'i, Pl. -30'i (f4AR.0RN.II, 157). - TOPON. Pupezeni (um 1577 DERS). - ET. So genannt nach seinem Ruf pupupu!3 wie ähnl. in den meisten alten u. neueren Spr. (lat. upupa3 gr. etcctK frz. huppe etc.): pupăză ist entweder mit alb. Suffix versehen od., was wahrscheinlicher, unmittelbar aus dem Alb. entlehnt. // zur kontroversen Literatur vgl. CIORANESCU 6973. -SG. ALR II/I,K.30,172; MN 2712,89;SN III,K.644;ALRM SN II,K.454. pupo"i Pl. -poa"ie S.n. (l88l CREANGĂ) Schmatz, Kuß M. Unde nu~i dă (crCşmăriţei) şi Trăsnea____ un pupd fără veste {CREANGĂ, CL XV, 455). - ET. zu a pupa. pupu^i Pl. -pu"ie S.n. (1876 CL) 1. Buckel,Höcker M. O babă carabă, şchioa-pă3 cu pupui in spate (PCMP.,CL IX, 190). - 2. TR. BAN. Haarbüschel N.- ET. pup^'. - SG. ALR SN III, K.688. pupu"icâ Pl. -pu"ice S.f. (I85O AL.) MOLD. fam. hübsches, nettes Mädchen. - Auch adjektiv. Parcă-i scoasă din cutie3 Zău3 aşa-i de pupuică (C.NGR-224). Du-te de-ţi pune straiele cele de anul nou şi te fă pupuică (AL.OP.1,426) . - Adverbiell: Uite ce pupuia e gătită (NÄD.NUV.II, 139). Daţi braţul şi mergeţi pupuică____ tot pe vîrful scar- pilor (AL.OP.1,406;zu den Töchtern). - GR. pupici'ca (AL. CP. 1,465), pupu'ia. - ET. zu păpuşă3 mit Einwirkung von a pupa u. puică. pur1 Pl. puri S.m. (1688 PASCA N.3O8) 1. Lauch, Porree M. .als Bezeichnung verschiedener Allium-Arten. Există asemenea pur3 cu florile albastre azurii3 albe3 galbene sau roşii3 destul de plăcut (DATC.HORT. 161). Fă un sos cu___o litră de făină3 o bucată de unt3 petrinjel3 pur (DR&33-REJ?. 181).— 2. Königskerze F. (Verbascum thap-sus;B.). - GR. por3 poriu3 pore (B.). - ET. lat. por-rum. Auffallend ist u3 das sich sonst nirgends findet. pur2 Adj. (1825 B.) 1. rein, unvermischt. -2. unbeflec kt, makellos. -3. bloß, einfach; pur şi simplu (ganz) einfach. - ET. it. puro. puradeii Pl. -de"i S.m. (I8O6 KLEIN) ugs. (Zigeuner-) Kind N. Ţiganul _______ avea ş-o muiere cu care căpătase vreo şase puradei (RETEG. POV. 1,60). Purde laşii I-am lăsat flăminzi (DULFU LEG. 25). - GR. purde ' (KLEIN), pu'rde (B.), purde 'l3 purde la'ş. - ET. dürfte zig. sein, vgl. magy. purde. purca"r etc. siehe porcar etc. purcea^ siehe purcel. purce"de Präs. -ce"d (l6.Jh.PS.H.21s12) I. V.tr. jdn. auf die Reise schicken.. purcedere 250 Dacă au purces Nicolai Vodă pre frate-său ... la Ta- ___ 2 J rigrad (AXINTE,LET. 11,131). Si au început a se găti Nicolai Vodă de drum, că-l grăbia şi aga care venise ca să-l purceadă (AXINTE, LET.2 11,171). - II. V. intr. 1. sich in Bewegung setzen, aufbrechen, abreisen. Si cînd au vrut să purcează (Dimitraşco) de acolo din Chiov, mulţi moldoveni au vrut să rămCie acolo (NEOJICE,IEr. II, 334). Solul deaca ... nu va purcede, ce se va zăbovi într-acel loc (ÎNDR.40). Si stînd episcop şi besea-rici făcînd, cu pace cătră Domnul au purces (DOS.VS. Sept.30;38b) ging er ... ins ewige Leben ein. Iona nu vrea să meargă (la Ninevi) ... ci purcease să fugă (MÄRG.2 153a) machte sich auf die Flucht. Dacă s-au aşezat Alexandru Vodă la scaun ... tot pre acea cale ca şi ta domnia întîi au purces lucrurile (MIR. 2 CDSTIN,LiEr- 1,292) nahmen die Dinge ihren Gang. (Mi-hai) Lasă să purcează corpu-i de soldaţi Si rămîne-n urmă cu şase bărbaţi (BOLINT.1 1,191). Doisprezece concurenţi purceseseră şi numai cinci se-nturnau (C. NGR.38;Schilderung eines Wettrennens) zwölf waren gestartet. - 2. veralt. hervorgehen, entspringen, (her) stammen. Eva din coasta lui Adam purceasă fiind (DESC.PR.CR.31). Socotinţele cele mincinoase care purced şi curg din neştiin— ţe (ŢICH.348). - 3. grea, îngreunată'3 groasă s c hwan-ger werden. Si purcezînd grea Aglais3 născu făt (DOS.VS.Martie 17;40b). Vgl. dazu: Bietul om purcede desfrînat şi începe lucruri peste puterea sa (MIR.GOSTIN,!^!.1 1,220) wird zügellos. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. purce'd, veralt. -ce'z, LV. auch -ce'g3 2. -ce'zi, 3. -ce'de3 3. PI. -ce 'd; Konj. să purcea 'ăă3 veralt. să -cea'ză3 LV. auch să —cea'gă; Imperat. -ce'de; Perf. -cese'i etc., LV. 3. -cea'se3 -să3 3. PI. -cea'seră, -sără; Ger. -cezî'nd, LV. auch -ce-gî'nd; Verbaladj. -cezăto'r, LV. auch -cegăto 'r (DESC. PR.CR.24). - ET. lat. proceda, -ere. purce"dere PI. -ce"deri S.f. (1688 BIBLIA Ex 40,35) veralt. 1. Aufbrechen N., Aufbruch M. — 2. Anfang, Beginn H. -3. Abstammung F.. - ET. a purcede. purce"! PI. -ce"i S.m. (1479 BGL) 1. F e r K e 1 N. Purceii după fătare să se aplece la scroafă ca să sugă (FHjTP.DASC.AGR. 160). Scroafa noastră a fătat doi purcei şi trei purcele (GLC6.AC.). Vgl. căţel 1. Ugs. a luat purceaua de coadă er hat sich betrunken. Rîzi, rîzi, şi purceaua moartă în coşar (Z.II,693) u.a., wird von jdm. gesagt, der sich, nichtsahnend od. ohne Rücksicht darauf, daß ihm Schlimmes widerfahren ist» sorgloser Heiterkeit hingibt. - 2. (Tinten-) Klecks M. - GR. Dim. purce-lu'ş, -lu'ţ, TR. -la'ş; S.f. purcea', MOLD, purei'că, PI. -ce'le weibliches Ferkel; Dim. purcelu'şă, —tuşe PI. -şei -Vu'ţă, PI. -lu'ţe. - ANIHROPON. PurcelescuL (1429 BGL 192). - TOPON. Purceleşti (1429 BGL 192). _ ET. lat. pörcSllus, -lla. - SG. ALR SN V,K. 1302;ALRM SN IX.K.496. purceii" Präs. 3- Pers. Sg. se -le"şte V.refl. (1703 GCD) von Schweinen: sich paaren. Purcica a creşte mare şi s-a purceii ş-a face purcei (1856 SBXERA POV.251) - - ET. purcel. purcelu"ş (1703 GCD) I. S.m. kleines Ferkel. Purcetuşi cu coada sfredel (EVUN.O.1,84). - II. S.f. purcelu'şă, PI. -lu'şe 1. BAN. Grasmücke F. (Sylvia horten-sis; MAR.). -2. Fieberbläschen N. — ET. purcel. - SG. ALR II/I.K.39. purce"s S.n. (1581/2 PO) veralt. 1. Aufbruch M. -2. Aufbrau-s e n N. Blăstemată să fie mîniia lor prince că-i aşa reapede şi purcesul lor, prince-i aşa vîrtos (PO2 173;Gn 49,7). - 3. H e r k u n f t F. (DOS.VS. Noe.7;112a). - ET. a purcede. purcezâto"r Adj. (1644 GCR 1,109) veralt. abstammend. - ET. a purcede. purco"i siehe porc. purda"lnic siehe pîrdalnic. purde"! siehe puradel. pu"rec siehe purice. pureca" etc. siehe purica etc. purgato"riu PI. -to"rii S.n. (1684 MIHÄESCU ST.) 1. Purgatori um N. -2. vorübergehende Leidenszelt. Holteiia, purgatoriul acest mîrşav, unde îşi riscă cineva punga, cinstea şi viaţa (C.NGR.OP.1,50). - ET. n.lat. purgato-rium. purica" Präs. pu"ric (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. 1. f 1 ö h e n. Celălalt frate e în colni-ţa vitelor, purică, să iertaţi, cojocul (SEZ. 1,100). Eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns" la ce să-l purec (EMIN.O.1,48;von einem Floh) wozu soll ich____fan- gen, packen. - 2. ugs. genau, eingehend, sorgfältig untersuchen» prü-f e n.Dă cumperi lucrul, îl purici ş-apoi togmieşti (JIP.0P.80). - II. a se purica sich flöhen. - GR. älter pureca. - ET. lat. pül-ico, -are (REW 6817), vgl. port. prav. exputgar. ■s 251 purta gurica/le siehe poricale. ESi£ajâţă Pl. -căpriţe S.f. (1857 POL.) plöhkraut N. fPulicaria]. - GR. auch puri-cea'săj purici'că (BR.). - ET. purice. purica.'t Pl- -canturi S.n. (1825 B.) plöhen N. - ET. a purica. pudice Pl- pu"rici S.m. (1439 DRHA 1,195) p i a h M. Wird sowohl für die auf Menschen u. Tieren lebenden Pulex-Arten als auch für verwandte und ähnliche Insekten gebraucht. Şi voi -întoarce de voi Sa voaă in locul anilor ce-au mincat lăcusta şi cărăbuşii şi purecii şi omida (DOS.Joel 2,25,CCR 240). Vgl. inimă 1 a. Dar purici mulţi nu făcea el intr-un loc; căci era duh neimpăcat chiar cu sine însuşi (CREANG&, CL XV, 313) er blieb nicht lange an einem Ort. - GR. älter pu'rece-; arom., megl.-rum. , bisw. auch MOLD, puric. - Dim. purice 'l3 Pl. -ce'ij-ca'ş (MAR. INS. 419). - Augm. -ca'n (MAR.INS.419). - ET. lat. puLeXj -icis. - SG. ALR SN V,KL.1296. purico"s Adj. (um 1670 ANON.CAR.) voller Flöhe.— ET. purice. puro"i Pl. -roa"ie S.n. (um 1550,HC 11,470) Eiter M. Curgerea punoiului din rana făcută cu lancea (FÄIU 96). Un bubos cu lepră________zăcînd ca Iov în gunoi şi izvorînd din bube punoaie împuţite (DOS.VS.Noe 30; 182b). Puroaia cea bună este albă galbenă la faţă (PISC.PRACT.459). - GR. MOLD. puno'i3 S.f. punoa'ie (STAM-), Pl. puno'i; puroa ‘ie3 Pl. pu-ro'i; LV. Pl. meist puro'i3 MOLD. puno'i; arom. pron3iu (PAPAH2GI). - ET. zu lat. pus3 -ris. - SG. ALRM I/I,K.183;ALR I/I.K. 130;II/I,MN 4186,57. puroia" 3.Pers.Sg.Präs. -ia"ză V.intr. (1703 GCD) eitern. (Rofiile putrede) nu prind peliţă defel3 ci neîncetat punoiază (MAR.NAST.387). - GR. puroi' (B.), punoi . - ET. puroi3 wahrsch. gelehrt, nach dt. eitem3 frz. suppurer etc. - SG. ALR II/I,MN 4186,57. puro'inic siehe poroinic. puroio's Adj. (1703 GCD) a i t r i g. - ET. puroi. Pu'rpurä Pl. pu'rpuri S.f. (1698 CANT.) 1- P u r p u r M. Ca în haina cea de purpură moho-Pîtă îmbrăcaţi (CANT.DIV.9b). - 2. veralt. Scharlach M. - GR. Pl. auch pu'rpure. - ET. n.lat. Purpura3 it. porpora. - SG. ALRM I/I,K.160. purpuri'u Adj. (1832 GOL.CONDICA) purpurrot. - ET. purpură. purta" Präs. port (l6.Jh.PS.SCH.Dt 32,12) I. V.tr. în spinare, în braţe etc. auf dem Rücken, auf dem Arm etc. tragen, (woneben a duce sich fortbewegend tragen); haine3 un inel3 arme3 barbă etc. Kleider, einen Ring, Waffen, einen Bart etc. tragen. - Zu jdm., der ein neues Kleid etc. trägt, sagt man: poartă-l (-0 etc.) sănătos! Daher iron.: Poate că-ţi place (femeia)3 poart-o sănătos (NÄD. NUV.1,68) wohl bekomm's!, ich gönne sie Dir von Herzen! -2. längere Zeit gebrauchen, abtragen, abnutzen. Cal de purtat ein Pferd zum täglichen Gebrauch. - 3. h i n- u n d herführen, umherführen. (Tamerlan) l-au băgat (pre Sultan Baiazit) în cuşcă de fier de-l pur-________________________ 2 ta cu sine (NEC.OObTIN, LET. 1,383). Popa le cîntă (mirilor) "Isaia dănţuieşte" şi-i purtă pe la icoane (RETEG.POV.III, 33) - (Cîrlanii) nu trebuie să stea mult la un loc ... să-i poarte neîncetat şi să-i împrăştie (DRÄ3H.IC.31). Vgl. Ana I., nas 2. d. Ceasornicul ____bătea clipele., tic-tac3 rar3 şi-şi purta limba în lungul peretelui (SÄD.POV.ÎOI) ließ ihren Pendel ... hin- und hergehen. Maria trebuia purtată prin lume (XEN.BR.17) M. mußte in Gesellschaft geführt werden. (Craiul şvezesc) jundse3 precum se __________________________________________ 2 purta voroava3 să dea Cameniţa (AXINrE,LEr. 11,158) wie das Gerücht ging. Ucigă-te crucea3 drace! Ce nu dai babelor pace Să mai facă rugăciuni3 Să nu tot poarte minciuni? (I.-B.466) daß sie nicht immerfort Lügen unter die Leute bringen, verbreiten? - 4. pc. cu vorba (vorbe) etc. jdn. mit leeren Versprechungen etc. hinhalte n. Crăiasa ... dacă văzu că numai ce o poartă (Ferdinand) cu cuvinte deşarte3 amăgind-o (NEC.OOSTIN,LET.1 I,App.51). Turcii şi tătarii tot cu minciuni l-au purtat pre Craiul Svedului (NE-CUI£E,LET.^ 11,290). - 5. pc. bine etc. jdn. gut etc. kleiden. Om sprinten3 cu za îmbrăcat şi cu cojoc de soboli preste za3 că-l purta Ştefan Vodă bine (MIR.OOSTIN,LET.1 1,330-). (El) mă poartă bine Cum mi se cuvine: Ie nisipie3 rochie de cutnie (TEOD. PP.81). - 6. fig. führen, leiten. Rada ştie Şi-n ce fel se poartă sapa (COŞBUC 76). (Bogdan Vodă) fiind brudiuj purta mumă-sa ... trebile ţării (URECHE, LET.^ 1,222). Uneori poartă danţul şi un om prost (MAXIM,GCR 1,330) manchmal führt auch ein einfacher Mann den Tanz an. Ea-mi zise: să jucăm o polcä ... eu să fiu cavalerul; eu să te port (DEL.P.279). - 7. mit bestimmtem Objekt, z.B.: a purta război (cu cn. mit jdm.J Krieg führen. De cînd m-am măritat ... port frică de bărbat (I.-B.177) habe ich vor dem Mann Furcht; vgl. a duce 1.2. 0 femeie ce a purtat dragoste cu Montano (BODN.,CL IV,92) die ... ein Verhält- purtare 252 nis hatte. (N-are) nici copii! Cine să-i poarte slujbele? (NftD.NUV.11,207) wer soll die Messen für ihn lesen lassen? Vgl. sîmbătă 1. - II. a se purta 1. hin- und he r-, umhergehan, -ziehe n. Si cum ajung in -iarmaroc3 încep a mă purta ţanţoş printre oameni de colo pînâ colo cu pupăza-n mînă (CREANGĂ,CL XV,9). Panduri ... Ce se port din crîng în crîng (AL.PP.162). Si duhul lui D-zeu să purta deasupra apei (DOS.PAR.2a;Gn 1,2). - 2. sich k leiden. (Domnitorul) e chipeş ... şi să poartă în ostăşeşti (JTP.OP.lOO) trägt Soldatenkleidung. Vgl. port1. -3. sich verhalten, benehmen, betragen, aufführen. Dacă ştii cum să te porţi3 Bucăţica chiar din gura Lupului poţi să o scoţi (PANN PV.1880 1,32) wenn du es richtig anzufangen weißt. Domnul este să se poarte __ 2 cian biruieşte venitul ţării (MIR.aDSTIN,LEr. 1,287) der Fürst soll sich (in seinen Ausgaben) nach den Einkünften des Landes richten. Lache ... se purta foarte rezervat cu dînsul (DEMEaCR.NUV.42) benahm sich ... gegen ihn. Ai să-l îndupleci dacă te-i purta bine (XEN.BR.39) wenn du dich gut aufführst. Prägnant: Să mi te porţi3 Dinicule dragă! (VLAH.DAN 1,137) führe dich gut auf. - 4. a se purta bine râu etc. cu cn. mit j d m. gut, übel etc. umgehen» ihn gut, schlecht etc. behandeln. Adică numai tu ştii să te porţi cu copiii? (AL., CL IV,311). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. port3 2. porţi3 3. Sg. u. PI. poa'rtă; Konj. să poarte. - ET. lat. porto3 -are. - SG. ALR II/I,K.29jriN 2235,44;SN IV,K.969,1155i V,K.1251,1345,1475;ALRM I/I,K.136. purta"re PI. -tă"ri S.f. (ura 1580 GLOS.BOGD.96b; TRS XVI 422) 1. Verhalten. Benehmen, Betragen N. Certificat de bună purtare Führungszeugnis. Vgl. nas 2. - 2. T r a g e n N. - 3. veralt. purtare de grijă Fürsorge F.-4. veralt. Schwangerschaft F. Cu răsărirea cea din purtarea pîntecelui3 lumii blagoslovenie ai înflorit (MINEIUL 1776,90a). - ET. a purta. - SG. ALR SN IV,K.1155. purta"t (um 1560 BRATü,SLLP 11,321) I. Adj. 1. getragen. Nenorocirea cea cu sufereală purtată (CANT.IST.99). -2. abgenutzt. Haine purtate abgetragene Kleider. Cu cît locul va fi mai vechi şi mai purtat3 au atîta este mai bun pentru hrişcă (ION.CAL. 104). - 3. purtat (prin lume) vielgereist, erfahren. Băiat purtat şi fercheş3 Ştie traiul pe la băi (VLAH.GV. 10). - II. S.n. 1. Tragen N. — 2. Gebrauch M. - 3. veralt. Leitung, Führung F. — 4. Benehmen N.- ET. a purta. purtare "ţ Adj. (1632 EUSTR.PRAV.68l) 1. ugs. über Kleider: ajzum Strapazieren geeignet, haltbar. O pärechi de papucei ... cu căputa de raţă3 Ca să-ţ fii mai pur~ tăreaţă (PP .MF 1,1497). - b) zum täglichen Gebrauch dienend. Alltags-. Scur-teica asta e bună s-o ai şi pentru biserică şi la horă şi să hie şi purtăreaţă (JIP.OP.146). Daher: Aceşti fericiţi dăscăli — carii s-au nevoit de-au scos (cărţile) pre linibă mai purtăreaţă grecească (EVSTRA-TTE,GCR 1,78) in ein gebräuchlicheres Griechisch zu übertragen. - 2. veralt. beweglich. Am VÎndut lucruri purtăreaţe şi scule (DOS.VS.Dech.3; 189b). -ET. a purta. - SG. ALR SN IV,K.1155. purtăto"r (l6.Jh.PS.SGH.) I. Adj. tragend, bringend. Grădinile cele cu tot feliul de floare de miros purtătoare (CANT.DIV.10b). - II. S.m. 1. T r â g a r M. Crai-nici3 iepurii cei repezi Purtători îi sunt due veşti (EMIN.O.I,120). - LN. I n h a b e r M.; titlu la purtător Inhaberpapier. - 2. veralt. de grijă Fürsorger n. Tu veri fi derept aceaia purtătoriu 2 de grije aaseei meale (PO 143;Gn 41,40). - 3. veralt. F ü h r e r, L e i t e r M. Si nu e în vrea-mea aceasta giude şi prorocu şi purtătoriu (PS.SCH. Cant.3 puer.VII, 38). - ET- a purta. - SG. ALR SN IV, K.1155. purtătu"râ PI. -tu'ri S.f. (1642 AGY 13) veralt. 1. Tragen N. — 2. Fürsorge F. Mai luminos să arată mila cea mare şi picrtătura de w- 2 grije a lui D-zăuîn căsătoriia oamenilor (SICR.DE ADR , 73a).-3. Verhalten, Betragen N. - ET. a purta. purunci" siehe porunci. pu"ruri Adv. (16.Jh.PS.SCH.118,109) veralt. immer, stets. Dulci amu sînt pururea şi de folos dwmezeieştile cuvinte celora ce le socotesc (OORESI.GCR 1,31). Acmu şi pururea şi întru veci nesfîrşiţi şi netrecuţ3 amin (EVSTR. ,GCR 1,77). Tu ai şi-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut (EMIN.O.1,204). - De-a pururea: îndată ce neş-tine te-au pierdut odată3 aceasta iaste pentru de-a pururea (CRITIL, GCR 11,151). - GR. pururea3 purure3 pururzlea (CGD.STU.,HC 11,107). - ET. wahrsch. lat. porro "fernerhin"} wegen -u'- <; -o'- vgl. mursea3 culc3 uşă <: mor sico 3 cöllöco3 östium etc., wegen des Ausgangs aiurea3 pretutindenea3 alminterea u. deren Nebenformen. pus (1572 DIRB XVI/4,83) I. Adj. 1. gesetzt, -stellt, -legt.“ 253 pustiu 2, b e a S ä b n u f t r a g t. -II. S.n. N. - 2. (U m-)F Qllen Setzen, - ET. a pune. usătu'râ Pl- -tu'vi S.f. (um 1670 ANON.CAR.) I veralt. Position F. -2. Zauberei p hervorgerufen durch das Zustecken eines Zaubermittels- Tu ştii de toate adusäturile, De toate făcături le3 De toate pusăturile (PP.PÎRV. 72; Besprechung) . ' ET. pus. pu'snic etc. siehe pustnic etc. pusoa"re Pl. -so"ri S.f. (1646 PRAV.MOtD.72) 1. Lage, Stellung, Haltung F. Firea aerului şi pusoarea vreunei părţi de loc (NEC.CDSTIN, IET-^ 1,71) Klima und Lage. Cînd punea mării tare pusoarea ei (DOS.PAR.33a;Spr 8,29) seine feste Lage bestimmte. De pre pusoare eunuh ce-au fost la sfînta Theodora Avgusta împărăteasa (D0S.VS.Noe.20;138a) seiner Stellung nach. Vădzînd a ei vitează pusoare (DOS. VS.Fevr.5;58b) Haltung. Marele Vasilie era în pusoarea trupului lung foarte (DOS.VS.Ian. 30; 47a) von hohem Körperbau. -2. Pflanzung F. Acela ce va tăia vie roditoare sau şi pusori (PRAV.iVDID.21) ET. pus. pu"stä Pl. pulste S.f. (1800 BUDAI-DELEANU) Pußta F.,Tiefland N. Despre pustele şi locurile de păşune ceale de pre şes (SINCAI E. 16). -Auch adjektiv.: La locuri sosind puste şi străine3 Nedejdea-mi peri (BUDAI-DELEANU 111,36). - ET. magy. puszta. - SG. ALR II/I,K.271jSN I,K.26;III,K.318. puştile siehe pustiu. pustieşa"p; Pl. -şa^guri S.n. (1692 DLRLV) TR. 1. Einöde F. Să se ducă-n pustieşaguri Unde nu e urmă de secure (MF I,1593;Besprechung). — 2. Zerstörung F. Pustuşagul Ierusalimului (DLRLV 245). - GR. pustuşag. - ET. zu pustiu, vgl. magy. pusztasâg. pustietate Pl. -tă"ţi S.f. (1640 URECHE,IM1.1 1,196) 1. Öde, Einsamkeit F. Ar fi cutreierat toată noaptea3 dacă tăcerea şi pustietatea stradelor nu l-ar fi obosit (DEL.P.55). - 2. E i n o d e, W ü-stenei, Wildnis F. Pustietate (eprftitow) Veacinică te voi face şi cetăţile tale nu să vor mai lăcui încă (BIBLIA 1688 Ez 35,9;Gott zum Heiligen Land) zu einer ewigen Wüste will ich dich machen, daß niemand in deinen Städten wahnen soll. După cinci ore de umblet prin pustietăţi (VLAH.RP. 215). - ET. pustiu. - SG. ALR SN V,K.1422. pustietu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1683 DOS.VS.Dech.3i 188b) veralt. Verwüstung F. - ET. a pustii. pustii" Präs. -ie"sc (l6.Jh.PS.SCH.78,7) I. V.tr. 1. verwüsten, - h e e r e n. 03 Doam-nej pustiit-ai toată casa mea! (SICR.DE AUR^ 8Qa). După ce să pustiisă ţara de tătari şi fugisă toţi lăcui-torii (MIR.COSTIN,LET.1 1,215). - 2. ö d e, m e n-schenleer zurücklassen. Bieţii oameni stau să pustiască satul din lipsa apei (RET03. POV.1,25). - II. a se pustii fliehen, flüchte n. De cînd să pustii Măr (RETiG.POV. IV, 52) . - GR. pustini (PS.SCH.72,19;78, 7). - ET. pustiu. ~ SG. ALR SN V,K.1422. pustiiciu"ne Pl. -ciu^ni S.f. (1680 DOS.PS.SLAV.R. 72,19) veralt. Verwüstung F. - ET. a pustii. pustii "re Pl. -i"ri S.f. (156I CORESI ÎEM 52b;Mt 24,15) Verheerung F. Intr-o vreme făcuse ciuma atîta pustiire în oameni că imul nu era să mai rămîie (RCM.sSRB.25) hatte ... eine derartige Verheerung angerichtet. - ET. a pustii. pustii"t (l6.Jh.PS.SCH.) I. Adj. verwüstet. Si mă lasă pustiit3 Vestejit şi amorţit (EVIIN.O.1,214). - II. S.n. vsralt. Verheerung F. Cum fură în pustinitu de năprasnă? (PS.SCH.72,19) . - GR. LV. pustinit. - ET. a pustii. pustiito"r Adj. (1651 PSALT.175b) verwüstend, verheerend. - ET. a pustii. puşti"nie etc. siehe pustnic etc. puşti"u (l6.Jh.PS.SCH.62,3) I. Adj. 1. öde, verödet, wüst, menschenleer. O stradă pustie eine öde, menschenleere Straße. Orăşanii ... au murit de s-au stins3 ră-mîindurle casele pustii (DION-, TEZ.II, 183). Si voiu face să fie pustii oraşele voastre (MS. 17.Jli.Lv 26, 31,GCR 1,5). - 2. veralt. u. ugs. von Menschen: einsam, verlassen. Te-ai făcut pustiiu de aju-toriul lui Dzeu (MÄRG.1,GCR 1,291). Am rămas pustiiu şi gol de dragostea ta (PS.RlMN.83a). Vremea mi-a sosit Să mă duc în haiducie3 Să te las3 dragă3 pustie (TEOD.PP.295). — 3. ugs. von Dingen, die Verdruß bereiten: verdammt, elend. M-a săgetat pustiul de ghimpe îneît am ţipat şi m-am deşteptat (ISP. 2 LE3G- 244). Mult mi-i foame3 şi pustiii de oahi nu văd; cum să pui eu de mămăligă! (DEL. S. 255). Mîndro3 pustnic 254 1asă calu-n frîu Şi-noaâă-mi pustiul brîu (PP.MAR. NUNTA 261). Ce pustia de vară ...nu Vezi că plouă şi fulguieşte? (DEL.P.161) was redest du vom Sommer. - Adverblell; - 4. a pustiu düster, unheimlich. Cînii ... La el se răped Si latră-a pustiu Si urlă—a morţiu (AL.PP.187). Aud ... un glas femeiesc cin tind a pustiu o doină (UR.BUC.94)- — 5- în pustiu vergebens, zwecklos. Nu-nşela murgu-n pustiiu (I.-B.276). - II. s.n. puşti 'u, PI. —ti 'uri Wüste F. Si se ridică Avram şi mergînd tăbărî în pustiiu (BIBLIA 1688 Gn 12,9) danach zog A. weiter und zog aus ins Mittagsland. (Zăpada) se aşază-n lung troian Ca năsipurile dese din pustiul african (AL., CL 11,34). Moisi de în pustie trimise să caute ţara cea făgăduită (EV. ÎNV. 1642,GCR 1,100). - Fam. ugs. a se duce pe pustii weit hinweg, zuallen Teufeln gehen. (Ion) s—au hotărît să se ducă pe pustii (SBIERA POV. 156). Numai bînd se duce grija rozătoare pe pustii! (OLL. HOR.69). Vgl. ducă-se-pe-pustii. - GR. veralt. pus-ti 'iu3 S.f. puşti'e j PI. puşti'i3 -ti'e: pustie locuri (DEL.S. 103; 169); LV. pusti'niu (PS.SCH.62,3), puşti 'nie (PS.SCH.77,40;P02 232;Exl6,10). - ET. ksl. pustyni3 bulg. pustinja. - SG. ALR II/I,K.108,-MN 2744,95jSN I,K.94,15a3V,K.1422iALRM SN II,K.592,-III, K..1179. pu"stnic PI. pu"stnici S.m. (l6.Jh.C0D.TCD.216) Einsiedler, Klausner M. Cei drepţi ... adecă sihastrii şi pustnicii (M&RG.2 143a). -Adjektiv. :in der Einsamkeit lebend. Zburat-au ca nişte turtureale pustnice (MÄRG.2 176a). Pustnicite cîntăreţe abia te ajung la glas (CON.108). - GR. pusnic; LV. bisw. puşti 'nie (BIBLIA 1688 Ps 101,7;DOS.VS.Sept.2;2b), ebenso die Ableitungen. -ET. ksl. pustyninikü. pustnice"sc Adj. (1683 DOS.) Einsiedler-. Cm cărbuni pustniceşti (oCjv Tot£ övöpagL xote epnULHOΣ;PSALT.RÎMN.119,4). A lui nevoinţă postniceascä (EOS.VS.Ian. I0;10a). - GR. post-nicesc. - ET. pustnic. pustnice"şte Adv. (1786 VARLAAM - IOASAP 64a) asketisch. - GR. post-. - ET. pustnic. pustnici" Präs. -ce"sc (1683 DOS.) I. V.intr. als Einsiedler leben. A-cest adăpost liniştit3 în care pusnicesc şapte călugări (VLAH.RP.113). - II. a se pustnici Einsiedler werden. (Ţiganul) hotărî să meargă la o mînăstire Să se pustnicească (SPER.AN.1889 1,303). -GR. pusnici3 pustnicestvui (DOS.VS.Mai 10; 121b) . -ET. zu pustnic. pustnici"e PI. -ci"i S.f. (1623 SLLF U,4o6) 1. Einsiedlerstand M., - 1 e b e n N. Suindu-să deasupra unui stîlp petrecu pre dînsul3 cu multă postnicie şi răbdare (DQS.VS.Dech.lO;21Cb). - 2.Einsiedelei, Klause F.— GR. post-nicie3 pustenecie. - ET. pustnic. puşca" siehe împuşca. puşca"r PI. -ca"ri S.m. (1487 LDSR 276) LV. Kanonier M. Ca acela prah se făcuse ... dt nice puşcării nu mai ştiau unde mai da (URECHE, LET.2 1,228). - ET. puşcă. puşca"re PI. -că"ri S.f. (1703 GCD) 1. Schießen N. -2. Erschießung F. - GR. împuşcare. - ET. a puşca (împuşca). puşca"ş PI. -ca"şi S.m. (1633 PASCA N.3O8) 1. Kanonier M. Nice mai ştiau puşcaşii în cine dau cu puştile (NEC.CC6TIN,LEr.2 1,463). - 2. (Büchse n-3 Schütze M. Şeful vînătoarei împărţi la toţi puşcaşii ţărani praf şi pZunibî îndeajuns (GANE,CL VIII,97) . - ET. puşcă, vgl. magy. pus-Ms. - SG. ALR SN III,K.725. pu"şcă PI. puşti S.f. (1605 DIRB XVH/1,175) 1. LV. Geschütz N., bes. Kanone F .La puşti au apucat căzacii de au stricat roatele şi stra turile (MIR. CDSTIN, LET. ^ 1,248). Oaste turcească este multă3 patru sute de mii3 şi puşte mari patru su-te3 tot tunuri mari (NECULCE,LET.2 11,307). Vgl. praf 2. -2. veralt. de apă Feuerspritze F. Avînd puşte de apă acei cazaci ... au stins focul (NECULCE, LET.2 II, 180). - 3. G e w e h r N., Flinte, Buchse F. Neamţul ... mă duce ... Fără pită, fără sare3 Numai cu puşca-n spinare (I.-B.317; Klaga des Soldaten). Nevastă-sa se duse ca din puşcă (POP.NUV.52) schoß zur Tür hinaus. Daher: - Adver-biell: pfeilgeschwind, wie der Blitz (vgl. "wie aus der Pistole geschossen"]. îmi puneam pălăria pe ceafă şi mă duceam puşcă la moară (CL XVII, 123). Leul ... trecu puşcă înainte ca fulgerul (SEV.PÖV. 11) schoß wie der Blitz an ihm vorbei. - Got puşcă splitternackt. - 4. puşcă (de soc) Knallbüchse F. Vgl. puşcoci 1. - GR. veralt. PI. puşte3 pusci3 puşce3 puşci. - Dim. puşculi'ţăj -cu'ţă3 PI. -ţe. - ET. slav. puăka3 in allen Nachbarsprachen. - SG. ALR SN III,K.909jIV,K. 948jV,K.1305,1306,1486;ALRM SN I,K.223;III,K.1210. puşcări" Präs. -re"sc V.tr. (1852 BÄLC.) veralt. 1. schießen, beschießen. Tunurile ... puşcăriră cetatea (B&jC.173). - 2. j a-g e n. - ET. puşcă. 255 putea pKcăria'ş Pl. -ria"şi S.m. (1868 BARC.) zi) c I, t ti ä u s 1 e r M. Pe mulţi îi avede lumea cinstiţi cînd ei întrec pe puşcăriaşii vestiţi (JIP. CP 94). “ Puşcărie. - SG. ALR SN IV,K.1000. g^şcări/e Pl. -ri'i S.f. (1631 DRHB XXHI34o8) 1 veralt. Artillerie F. Artilerie3 adecă ___ 2 puşcărie (NEC.OOSTIN,LET. 11,65). - 2. G e f ä n g-n i s N. Aduceţi-vă aminte cum fură toţi drepţii încuiaţi în puşcăriile iadului (NEAGOE ÎNV. 100a). Sîmbăta să se caute (de cătră divanul gospod) pricinile vinovăţeşti ale puşcării (OOD.IPS.2 48). - ET. zu puşcă, urspriingl. wohl "Arsenal". - SG. ALR SN IV.K.998,999jV,K.1258. puseări"re Pl. -ri/ri S.f. (1852 BÄLC.) veralt. Geschützfeuer N.,Kanonade F. Cînd începu bătăliâ printr-o furioasă puş-cărire din îmbete părţi (BÄLC.507). - ET. a puşcări. pugcätu^rä siehe împuşcătură. puşchea" Pl. -cheile S.f. (l806 KLEIN) schmerzhaftes Bläschen auf der Zunge. D-zeul Olimpului3 pentru ca să le pedepsească’3 făcea să te iasă___puşchele pe limbă (ÄL.PP.236). Puşchelele se trec dacă le arzi cu piatră acră (PAMF.BQLI 56). Bolnav de puşchia (ŞEZ.II, 130). Puşchia3 puşchele pe limbă-ţi! Fluch, der gegen jdn. ausgestoßen wird, dBr etwas Sohlimmes gesagt hat: Adeluţa mea face manevre? Puşche pe limbă-ţi3 cucoană! (AL., CL III, 271). Bubele cu udmele3 Cu puşchele3 Cu scurtele (TEDD-PP-365). - GR. puşche '3 puşchinea 'ţă3 P1. -ne 'ţe; puş-che'i; vgl. auch arom. puşcV e "Pest”. - ET. lat. püstulella bzw. püstuia. - SG. AUR II/I,K.39. puşchi siehe puşti. puşco^ci Pl. -coa'ce S.n. (1857 POL.) 1- Knallbüchse F. (Spielzeug)j besteht aus einem ausgehöhlten Stück Holunderzweig (ţeavă)3 einem in das Rohr hineinpassenden Stäbchen (arbiu3 huduleţ, răzbici etc.) u. zwei Pfropfen (gloanţe3 alice). - GR. OLT. S.f. pişcoa'ce3 puşcoa'ce (P2MF-), >W. puşco'i (CL XLIV, 1005), TR. BAN. pişcoa'ne (CL XLIV, 1005). Vgl. puşcă 4. - 2- puşcoci de apă Sprit- 2 a F. (Spielzeug), wird ähnlich wie 1. hergestellt (ISP.JUC.12). - ET. zu puşcă. - SG. ALR SN V,K.1305. guşculitâ Pl. -li'ţe S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Dim. von puşcă. -2. Sparbüchse F, L-am văzut (în gînd) la 10 ani3 cînd spărgea puşculiţa so-*U-si (LEOCA JUC.98). — 3. TR. Knallbüchse ~ ET. geht in Bdtg. 2 direkt auf slav. puăka "Büchse" zurück. - SG. ALR SN V.K.1305. puşcu'ţă siehe puşcă. puşlama" Pl. -ma"le S.f. (I868BÄRC.) Nichtsnutz, Ganove, Müßiggänger M. - ET. zu puşti. puşti Pl. puşti S.m. (um 17^3 NECULCE) I. veralt. Lust knabe, Zinäde M. Împăratul cel mazil i-au fost puştu lui (NECUICE,LET.2 II,278). - 2. veralt. junger Fant, Laffe, Schlingel M. Auzi3 să vie un puşchi din lume ea să fure minţile copilei (AL.,CL 111,272). Si acian3 la bătrîneţe, voi îngădui eu să-şi bată joc un puşchi de mine (XEN.BR.15;der Vater vom Sohn). D-apoi căpitanul! Bată-l norocul3 Ca mare nostimior mai era puş-chiul! (AL. ,CL 11,142). Mi-a venit puşchiul beat As- tă-seară pe-nserat (TECD.PP.641;vom Gatten). - 3. 2 Bub M. - GR. veralt. puşchi3 puschi (ISP.LEG. 287). - ET. wahrsch. türk, puşi.. -o Wil-) r<& pu'tä (+)(x) S.f. (1581 CORESI OMIL.3I3ENS.IST.II, 357) Quelle F.- ET. unbek. putea" (16-Jh.PS.SCH.25jl) I- V.tr. 1. können, dürfen, vermö gen. Nu te pot ajuta ich kann dir nicht helfen. Puteţi intra Sie können eintreten. Pot să vă întreb ceva? darf ich Sie etwas fragen? El avea ... probe de ceea ce poate ... o piatră scumpă asupra Porţii otomane (HASD.I.V. 30). Vgl. came 1. Nu mai pot (de sete3 oboseală etc.) ich halte es nicht mehr, länger aus, ich vergehe (vor Durst, Müdigkeit etc.): Părinţii lici nu mai puteau de bucurie că au un băiat aşa de bun (0D.-SL.20) konnten nicht mehr vor Freude. Nu mai poţi după poveşti şi basme (DEL.S.264) du brennst ja vor Verlangen. - Auf a putea folgt der Infinitiv ohne a3 auch wenn Satzteile dazwischen treten: Ce spui tu3 se poate foarte bine întîmpla das, was du sagst, kann sich sehr wohl ereignen. Poate preotul pomăzui ou mir împuţit? (S.TAINE 38). Poţi tu3 mîn-drăj zice3 zâu3 Că nu te-am sărutat eu? (I.-B.56). Selten auch Infinitiv mit a: Au nu poate mîna mea a mîntui? (BIBLIA 1688 Js 50,2) ist meine Hand nun so Kurz geworden, daß sie nicht erlösen kann? Voi putea a luarea (BIBLTA 1688 Tob 5,2). Pot a mearge (BIBLIA 1688 Tob 5,4). - 2. poate (că)3 LV. poate fi (că) vielleicht. Fără voi poate aş fi pierit {ISP. ,GCR II 354). Poate că l-oi fi văzut3 Dară nu l-am cunoscut (I.-B.23). Poate fi săraci sînt (BIBLIA 1688 Jr 5,4). Numai poate fi n-au vrut D-zeu să-i mai lase să se verse atîta sînge (NECULCE, LET.2 11,360). Poate hi că ta praznicul culesului viilor s-au fost cîntînd acesta psalom (DOS.PS.V.,Prolog zu Ps 80). - 3. fam. e peste poate es ist nicht möglich, ist unmöglich, undenkbar. Dacă vă- putere 256 zurâ (părinţii lui) ...că este peste poate de a~l opri din drum (ISP.BSG.61). dacă aducea la gura o bărdacă de apa, peste poate să nu se facă leoarcă de sus pînă jos (CARA3IALE SCH.N.271;von einer ungeschickten Person). - II. se poate es kann sein, ist möglich. Nu se poate es geht nicht. (Cum) se poate? wär's möglich? Se poate să nu ştie möglicherweise weiß er es nicht. Nici că se putea un timp mai potrivit pentru o păreche iubitoare (GANE, CL XIII, 49) eine passendere Zeit konnte as... gar nicht geben. -GR. 1. Pers. Sg. Präs. pot3 veralt. poci3 2. poţi, 3. poa'te3 3. PI. pot; Konj. sä poa'tä; Perf. putu'ij Part, putu't; Ger. putî'nd. - ET. vlat. *pötere für kllat. posse. - SG. ALR II/I.MN 2243,46;SN V,K.1365, 1422jVI,K.1840. pute"re PI. -te"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.17,39) 1. Macht, Gewalt F., Vermögen N. A ajunge la putere zur Macht gelangen. Cu de la sine putere Cin) eigenmächtig(er Weise). N-ară avea putere neci 4 unul spre mine de n-ară fi dată de sus (CORESI TE 229b;Jo 19,11). Puterea leşilor toată era cu craiul asupra Moscului (MIR.CX>STIN,LiEr.^ 1,299) die ganze Heeresmacht. Mărite puteri die Großmächte. Afurisit telegraf! Cine l-a mai născocit să omoare lumea? Ah3 că n-am eu o putere! (BASS.VULT.10) wenn ich nur etwas zu sagen hätte! Numai o seamă de oameni cari mai avea putere se plătea (de văcărit) (DION. ,TEZ.II, 193) die noch Vermögen, Mittel besaßen. După (LV. pre) putere nach Vermögen. -2. Kraft, Stärke F. (wofür LV. virtute). îmi. slăbesc puterile meine Kräfte lassen nach. Vgl. a cere 1.3. Plantele acestea se încălzesc bine pînă ce iese toată puterea dintr-în-sete (MAR.NAŞT.278). Erau ... oameni în toată puterea vîrstei (SAD.CR.220) im besten Alter. Buna lui3 pe atunci femeie în putere (RÄD.RUST.II,286) in den besten Jahren. Tn toată puterea cuvântului im wahrsten Sinne des Wortes. Tn puterea nopţii3 iernii etc. mitten in der Nacht, im Winter etc. j în puterea soarelui3 gerului etc. im stärksten Sonnenschein, Frostete. -3. TR. cu puterea mit Gewalt. Ferească-mă D-zeu să-l fac cu puterea să se ducă (RBTEG.POV.1,15). - 4. Men ge F. Tn urmă au sosit oşti muscăleşti putere (DION., TEZ.II, 164) zahlreich. într-o biserică bătrînă lăcuia mare putere de vrăbeţi (TICH. ,D.). - 5. LV. bisw. Wundertat F. Cu numele tău multe puteri (Suvâuets) am făcut (BIBLIA 1688 Mt 7,22). - ET. a putea. - SG. ALR II/I.K.85,86iMN 2298.52jSN II,K.312,- III,K.772jV.K.1474,1482. puteri" siehe împuteri. puterinţelor de-atunci3 făceau de toate (GION 217). Vgl. auch g-Clceavă 2. - ET. putere. pute "mic Adj. (l6.Jh.PS.V.2 83,13) 1. mächtig, gewaltig. Prea puternica împărăţie a Tarigradului (GRIGORIE DDGH. ,GCR 11,254), ’ _ Substantiv. Mächtiger, Machthaber M. închinînd ale tor versuri ta puternici3 ta cucoane (EMIN.O.I,137). Puternicele (MAR.NAST.127) die bösen Feen. Vgl. atotputernic. -2. kräftig, stark, vgl. virtps: un curent puternic3 o lovitură puternică ein kräftiger Strom, Schlag. Vgl. auch atotputernic. - ET. putere. - SG- ALR II/I.K.85, 86. puternici Präs. -ce"sc (1581/2 PO) veralt. I. V.tr. stärken, verstärken. Cela ce pre toate putemiceaşte (ßuvaoreiXöv) D-zeu (BIBLIA 1688 Est 8,12). - H. V.intr. mächtig sein. Celor ce putemicesc (öuvaerreuÖvtgov) cu ne-vreadnică omorîre (BIBLIA 1688 Est 8,12). înghiţi moartea putermicind (Lay^xxiC,; BIBLIA 1688 Js 25,8). - III. a se puternici mächtig werden. (Ficiorii tu lsra.il) înmutţiră-se şi vîrtos tare se putemiciră (PO2 180;Ex 1,7) . - ET. puternic. puternici"e PI. -ci"i S.f. (1564 CORESI CAZ.I,DENS. IST.11,209) veralt. 1. M a c h t F. Tnţetepţiia şi puterniciia lui D-zeu aşăzînd şi tocmind fiinţele şi lucrurile (LIT.1702,GCR 1,343). Să restatorni-cim dreptatea şi puternicia moşiei noastre (UR.LEG. 236). Vgl. atotputernicie. -2. Gewalttat F. Vreo cîţiva din ţinutul nostru încep a face puternicii (ER.-C.MOŢII 300). - ET. puternic. pu"tină Pl. pu"tini S.f. (1571 DERS) Bottich M.,Butte ?. Am împărţit dintr-acele bucate ... au rămas ta mene ... noo putini de miiare (DRHA XIX, 108). S~a băgat brînza—n putină jene schöne Zeit Ist vorüber. în putina cu argăseată se întîtnesc lupul şi vulpea u.a. alle listigen Füchse kommen endlich beim Kürschner in der Beize zusammen, die Spitzbuben treffen sich im Zuchthaus, wie Wolf und Fuchs im Beizbottich. Fam. a spăla, şterge3 rade putina sich aus dem Staub machen: Cînd îi la ptată3 speli putina? (AL.OP.1,588) . - GR. Dim. putini 'că3 Pl. -ne'Ies putioa'ră (P&SC.). - ET. Vgl. ahd. butinna (nhd. Butte3 Bütte}, das seinerseits viell. auf gr. TturCvn "Korbflasche" zurückgeht. Vlat. Vermittlung (CANDREA. EL.IAT.II,9) ist lautlich weniger wahrscheinlich. Vgl. auch budäi. - SG. ALR 11/1, K. 289;MN 2732,93;SN I,K.190;II,K.414,423;ALRM II/I, K.229. puteri"nţă Pl. -ri"nţe S.f. (1847 PANN PV1 1,128) veralt. Möglichkeit F. (STAM.). (Oamenii acelei generaţii) începeau de toate şi3 în limitele putincio"s Adj. (l6.Jh.PS.H.6,2) 1. LV. mächtig. Era pe atimeea Devtet Gherei 257 putrejune Hanul mare şi putindos (AXINTE, LET.2 11,132). - 2. ^ fähig. Afcri înainte era el putincios să amă-asaă pre alţii* iară nu alţii pre dînsul (NECULCE, 2 ji, 388). Tara nu este putinaioasă să plăteas-w datorii vechi ca aceste (AXINTE, LET.2 11,164). - 3 veralt. möglich .Nu mai era nici o îndoiala putindoasă (DEMETER. NUV. 49). El întrebuinţase toate mijloacele putincioase (FIL.CIOC.90). - 4. neputincios a) seiner Glieder nicht mächtig» ge lähmt. E mută sermana şi neputincioasă,\ i-a luat o mînă ş-un picior (NÄD.NUV. 21,71), - b) ohnmächtig, machtlos. l0$ile sînt neputincioase în faţa acestor uzurpatori (DEL.P.44). - c) LV. unbemittelt. Capii au fost mai neputindoşi au şezut mult închişi {NECULCE,IET-2 11,242). - ET. putinţa. - SG. ALR II/ I,K.115;MN 2272,50. puţine"i Pl. -ne'ie S.n. (1628 DRHB XXH398) MUNT. Butterfaß N. (wofür MOLD. TR. budăi). Ia şi putineiul ... II atîmă-n umăr cu o mînă dînd (PANN.FV.M.II, 49) butternd. - Auch van dem Butterfaß ähnlichen Gefäßen: Rîşcovii _______ se aşază într-un putinei3 se tescuiesc (PAMF.IM3.247). - TOPON. Putineiul (1631 BGL 192). - ET. putină. - SG. ALR SN II.K.307. putini "că siehe putină. puti'nţă Pl. -ti'nţe S.f. (16.Jh.PS.SCH. 15^4) 1. Können, Vermögen N., Macht F., in Verbindungen wie: L-am îndemnat după putinţa-mi spre osteneală (FL.DAR., GCR 1,340) so gut ich Konnte. Cit putinţă i-a fost a făcut bine tuturor (NÄD.NUV. 1,25) soweit es in seiner Macht stand. Cît timpul nu-i dă (agricultorului) putinţa d-a lucra la cîmp (GAZ.SfiT.XIV,417) ihm nicht die Möglichkeit bietet. Nefiindu putinţă sä sä hrănească (preuţii) fără de muncă (MS.1675,GCR 1,219) da es ihnen nicht möglich ist. Cari au avut putinţă şi prietenij mai curînd au dat (banii ceruţi) (NECULCE,LET.2 11,242) Mittel. Daher: a) mi-e3 îmi stă în (veralt. prin3 putinţă ich vermag. Incîtu-i prin putinţă3 mă voi nevoi şi eu Osînda ţării a scrie (BELD.,LET.2 HI, 337). (Sînt gata) a te sluji cu ce-mi va. sta prin putinţă (FIL.CIOC. 122). - b) (mi-)e peste putinţă 8s ist (mir) unmöglich. La oameni a-ceasta peste putinţă iaste3 iară la D-zeu toate sa pot (BIBLIA 1688 Mt 19,26) bei den Menschen ist s unmöglich; aber bei Gott sind alle Dinge möglich. - a) e cu (ne)putinţa es i s t (u n]m ö g- 1 i c h. De ar fi fost cu putinţă ca să moară şi a-°°lo ca şi aice (ÎNV. 1700,GCR 1,339). - 2. Neg. ne-Puti nţă Ohnmacht. Kraft losigkeit, ^chwäche F.; (bărbătească) Impotenz F. Pe unii (boala) chiar îi muţeşte sau îi face de rămîn eu neputinţă (ŞEZ-1,90) gelähmt. Acesta neputinţele noastre a luat (VUIG.:infirmitates nostras) (EV. 1894 Mt 8,17). - 4. LV. neputinţă Armut F. - ET. lat. potentia. putioa"râ siehe putină. putoare Pl. -to'ri S.f. (1581 CORESI 0MIL.238) 1. Gestank M. Lăsatu~te-au şi muiarea ta ... pentmi că o goneaşte putoarea şi mulţimea viermilor (MÄRG.2 27b;zum Toten). - 2. fam. Faulpelz M.. faule Trine F., von einem liederlichen Weibstück: Luder N. 0 coseşte (cînepă) mai pe sus Să-mi rămîie de un fus3 Să mă duc la şezătoare3 Să nu zică că-s putoare (BIBIC.PP.185). Putoare3 mi-ai făcut staulul de rîs (RCM.SÄRB.96;zu einem Mädchen, das im Stall niedergekommen ist). - ET. lat. putor3 -oris. - SG. ALR II/I.MN 6846.6. puto's (+) Adj. (1722 CANT.HR.139) stinkend. - ET. zu a puţi. pu'tred Adj. (1505 BGL 192) faul, verfault, mors c h. In curţile (lacomilor) vei vedea cămările pline de painjină ... acopereminturile de ploi putrede (NEC.OOSTIN,GCR II, 12). - Neg. Tu te încununezi cu cunună neputredă (ÄNHM DID.225) mit einem ewig frischen Kranz. Putred de bogat3 de bani steinreich. - ET. lat. pütrz-dus. - SG- ALR II/I.MN 2266.49,K.261. putredi" siehe putrezi. putrega'i Pl. -ga"iuri S.n, (1683 DOS.PAR.) 1- faules, modriges Stück Holz,Pflanze. Ochii săi în fundul capului stecleau ca nişte putregaiuri în întuneric (GANE, CL VIII, 180). Putregaiuri de plante şi frunze pe care secolele le schimbase în pămînt vegetal (UR.BUC.20). Ce ai să spui3 putregaiule? {I.NGR. ,CLXIII,, 32; schmähend über einen Alten). - 2. (P f 1 a n z e n-) M o-d e r M. Putrigaiul va fi ... neamestecat cu pămînt (MON.OF.1878,2123). - GR. veralt. -trig-; S.f. -ga'ie (DOS.PAR.Joel 2.20,CC3l 240); BAN. -ganJ (WEIG.JB.III, 216). - ET. putred3 zur Form vgl. mucegai < muced. -SG. ALR II/I,K.281. putregäio"s Adj. (1722 CANT.HR.l69) voll Moder, modrig. Să ne ridicăm cu mintea din lumea aceasta putrigăioasă la cea neperi-toare şi eternă (GHE3Sr.LIT.203). - GR. putri- ET. putregai. - SG. ALR II/I.K.281. putreju"ne Pl. -ju"ni S.f. (1581 CORESI OMIL. ,DENS. IST.11,72) veralt. Fäulnis, Verwesung putrezi 258 F., Moder M. Tot ce-i însemnat cu pata put re junii de natură (EMIN.O.I, 150). Astăzi îmbrăcat -Cn porfir ă3 mtine in putrejune (MÄRG.2 34b). - GR. MOLD. -tregiune. - ET. putred. putrezi" Präs. -ze"sc (l6.Jh.CV2 66a;Jak 5,2) I. V.tr. verfaulen lassen. Intrîndapa in ţevie, o putrezeşte (ŞEZ.IX/141) in das Innere des Hanfstengels. - II. V.intr. faulen, verfaul ITh, -wesen, -modern. Boii—n grajd că au murit Si caru a putrezit (I.-B.310). (Casa Banului) a putrezit din temelie pînă în vîrf din piscina deselor înecări ale Dîmboviţei (GHICA. 495). — PP. bisw. a se putrezi: Saua ţi s-a putrezit (I-—B. 247). - GR. LV. (16./17.Jh.) -tredi (S. TAINE 221; DOS.VS.Noe.l3;123a), so noch PP. BUCOV. (MAR.ÎNM. 130 flg.). - ET. putred. putreziciune Pl. ~ciu"ni S.f. (1563 CORESI PRAXIU, DENS.IST.II,72) 1. Fäulnis, Verwesung F.-2. Zersetzung F. Vezi cît iaste de rea mînia şi urgiia şi pizma? Că aceste 3 sînt putreziciune şi stricare sufletului (NEAGOE ÎNV.2 201a)- -GR. putregiune. - ET. a putrezi. putrezi "re Pl. -zi"ri S.f. (lö.Jh. PS. SCH. 15,10) CV e r~) Faulen, Verwesen N., Verwesung F. Că nu lăsaşi sufletul mieu întruiad3 şi nu deade preapodobnicului său să vază putredire (CDRESI PS.5 22a;Ps 15,10). - GR. (+) putredire. -ET. a putrezi. putrezi"t Adj. (l6.Jh.C0D.T0D.221) verfault, vermodert, verwest. -GR. (+) putredit. - ET. a putrezi. - SG. ALR 11/1, K.261. putrezito"r Adj. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II, 215) modernd, faulend. - Neg. neputre-zitor: Sufletele priiatenilor noştri să fie încoruna-te cu corune neputrezitoare (NEfGOE ÎNV.2 195a) - - GR. (+) putveditor. - ET. a putrezi. putrezitu"râ Pl. -tu"ri S.f. (1564 CORESI CAZ.I,l6b) veralt. Verwesung F. — ET. a putrezi. putrigäio"s etc. siehe putregăios. puturo"s (1483 BGL 192) I. Adj. 1. stinkend. Din ce izvor s-au scurs piştealniţa aceştii puturoase basne (CANT-,GCR I, 359) stinkende, erstunkene Lüge. - 2. fam. schmähend von Menschen: Cs t i n k) f a u 1. - Auch substantiv. Faulpelz M. -3. TR. (iarbă) puturoasă Ho h 1- s a m e M. (Coriandrum testiculatum L. jCRÄIN. ;PANTü)< - II. S.m. Stinktier N. (Mephitis). - ET. putoare. - SG« ALR SN III,K.776. puturoşi"e Pl. -şi"i S.f. (1857 POL.) 1. Gestank M. -2. Faulheit, Liederlichkeit F„ - ET. puturos. puţ. Pl. pu"ţuri S.n. (1497 DERS) 1. CZ i e h-, S c h ö p f-1 Brunnen M. Nici ciutură ai3 şi -puţul este adînc (BIBLIA 1688 «To 4,11) der Brunnen ist tief. A căra apă la puţ Eulen nach Athen tragen. Vgl. lac 1 .a. - 2. S c h a c h t fl.: de sare3 de păcură Salz-, Erdölschacht. - GR. Dim. puţule'ţ (D-) - - ET. lat. püteus. - SG. ALR SN III,K. 850. pu"ţâ Pl. pu"ţe S.f. (1497 BGL 192) 1. fam. von den Geschlechtsteilen der Kinder (Knaben od. Mädchen). - 2- puţa cocoşului. Zweiblatt N. (Listera ovatajPANTU). - ET. zu lat. praeputium. - SG. ALR I/I,K.33;II/I.MN 6927.17;Supl. MN 4872,3. puţi" (1561 CORESI TE^ 211b;Jo 11,39) I. V.tr.: e. an etw. riechen. Amar celora ce le vor puţi (florile) spre pierirea lor (Ş-TAINE 314). Vgl. a apuţi. - II. V.intr. stinken. Gura carea singură pre sine să laudă3 pute (CANT. IST. 190) Eigenlob stinkt. Miroase a pute (ZÄMF.MJV. 83; von einem Leichnam) er riecht. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. put3 veralt. puţ3 2. puţi3 3. pute3 3. Pl. put; Konj. sä puta3 veralt. puţă. - ET. lat. püteo3 -ere3 mit Konjugationswechsel. - SG. ALR II/I.MN 6844.6;SN VI.K.1839. puţi"n Adj. (l6.Jh.CV2 4a;Apg 19,23) 1. Cauch adverbiell) wenig. După puţine zile nach wenigen Tagen. Mulţi sînt chemaţi, iară puţini aleşi (BIBLIA 1688 Mt 20,16) viele sind berufen, aber wenige sind auserwählt. Mai puneţi puţină sare tun Sie noch ein wenig, etwas Salz hinzu. Mulţumesc. Pentru puţin" Oanke. "Keine Ursache". Trebuie să aşteptaţi puţin Sie müssen ein wenig, etwas warten. Peste puţin binnen kurzem. Cel puţin wenigstens, mindestens. Coşul (sobelor) va trebui să fie înconjurat de — pe puţin 15 cm. zidărie (GAZ.SÄT.XIV, 326) mindestens 15 cm Mauerwerk. Dat judecăţii pentru a fi3 cel mai puţin3 trimis ... la Sibir (L.NGR.,CL XV,50) im besten Fall. (Puţin) cîte puţin allmählich, nach und nach. Vgl. mult I. - LV. puţin nu b e i n a h e, fast: Si au domnit Cantemir Vodă puţin nu deplin opt ani (NECUI£E,LET.2 11,244) beinahe volle acht Jahre. Preutul ... află groapa săpată şi trupul sfântului puţin neluat (VARL.CAZ.2 11,84a). Turcii ... lovindu-l (pre craiul leşesc) fără veste3 puţin de 259 puzderie nu l~0-u Prî'7IS (NEC.(XeiTN.,IEr.2 11,26). - 2. puţintel unansehnlich. Mare parte din oile noastre sînt mărunte la trup şi puţintele (GAZ.SÄT.XTV, 505)- Froim era un om tînăr3 mia şi puţintel (I.NGR., CL 11/318)- - GR. Dim. puţinte'l3 Pl. -te'ii veralt. puţine 'h Pl* ~ne 'i, f. -tea'3 -ti'că3 Pl. -te'Ies -nea'3 -ni'că3 Pl. -ne'le; adverbiell bisw. puţinte-lu'Ş (CANT-IST.63;JIP.SUF.37) . Vgl. niţel. - ET. vgl. piaiu // lat. *putinus (EUR). - SG. ALR SN II.K.430. puţina" etc. siehe împuţina etc. putinâta"te Pl. -tă"ţi S.f. (1643 BW 1,134) geringe Menge, Geringfügiges i t F. Fie din pricina ploilor__________fie din a puţinătăţii recoltei (GAZ.SÄT.XIV, 377). Radu Vodă cum văzu puţinătatea moldovenilor3 căzu cu tot greul asupra lor (ISP.,CL XII, 181). - ET. puţin. puţine"! etc. siehe puţin. puţ ini "me S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.III,15) veralt. geringe Menge. Puţinimea sînge-lui şi puterilor (JIP.R. 159). - ET. puţin. puţoa"că Pl. -ţoa"ce S.f. (1783 BENKÖ 30) Topinambur M. (CRÄIN.). Vgl. picioică 2. -ET. magy. pucok(-repa). puţo"i Pl. -ţo"i S.m. (1868 BARC.) 1. fam. Kleiner Kerl, Dreikäsehoch M. — 2. Blutblümlein N. fNigri-tellaiPANTÜ). - ET. puţă. puvo"i siehe puhoi. puzde"rie Pl. -de"rii S.f. (l6.Jh.PS.SCH. Cant .puer. VII,46) beim Hanf- u. Flachsbrechen abfallende Stengelteilchen: Schabe F., Schäben t Pl- 3. Şi va fi vîrtutea lor ca puzderiia cîlţilor (BIBLIA 1688 Js 1,31) ... wenn der Gewaltige wie Werg sein wird. Tu în cap nu ai grăunţe3 numai pleavă şi puzderii (EMIN.O.1,83) - Turcii înaintară ca puzderia (ISP., CL XII, 184) in hellen Haufen. Nu te pune cu ctitorul, că te face puzderie (DEL.P.154) lassen Sie sich mit dem Kirchenvorsteher in keinen Wortstreit ein. Sie ziehen schmählich den kürzeren. Qbertr. von wie Schäben fliegenden Dingen: A dat D-zeu zăpadă nemiluită; şi cade3 cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut (DEL.S.4). De puzderia de scîntei ce ieşau prin coş se aprinsese bordeiul (CL XVII, 107). Daher: - 2. fam. geringschätzig: zahllose Menge, Unmasse, Unzahl, Legion F. Gimnazii3 licee3 colegii ... nimica nu ne lipseşte3 şi cu toate acestea nu se văd răsărind luceferi pe orizontul li-terar3 însă pozderie de avocaţi şi jurnalişti (GHICA, CL XVI, 329). Şosele sînt3 nu sînt3 dar conductori pozderie CI.N3R.,CL 1,297). - GR. bisw. MUNT. pîzderie3 MOLD. pozd-3 pozdărie (B.). - ET. asl. pozderije. -SG. ALR II/I,K.275iSN I.K.259. r S.m. invar. Buchstabe und Konsonant. ra , rä siehe rău. ra'bin Pl. ra'bini S.m. (1561 CORESI TE) 1. Rabbiner M. Leiba Zibal ... merge la Ieşi. să spună rabinului că Leiba Zibal nu-i jidan (CARAGIALE N. 20). - 2. in den bibi. Texten rabbi3 LV. ravvi Lehrer M. Ei ziseră lui "Ravvi - ce se grăiaş te de se spune învăţătoarei - unde lăcuieşti?" (CORESI TE^ 183a;Jo 1,38) sie antworteten: "Wo wohnst du, Rabbi?" - Dieses Wort bedeutet Lehrer. - GR. rabi'n(+) ra(v)vi (CORESI,TE;B.) , ra 'vin. - ET. hebr. rabb(uni) durch multipl. Vermittlung. ra'blä Pl. ra'ble S.f. (1825 B.) fam. verächtl. von alten, abgenutzten Sachen: altes, schäbiges Ding. 0 rablă de pistol turcesc cu cremene (B0GD.V.270) eine alte türkische Pistole. Nişte rable de mănuşi (MAR.NUNTA 502) ein Paar alte Handschuhe. După ce încarcă căruţa, înhamă la dînsa rabla lui de cal (ISP.LEG.2 373) seine Schindmähre. - ET. siehe drîglă; vgl. bulg. hrabla (DLR ), sieb.-sächs. Rabel (DR IV,773). rac (1562 DERS) I. S.m. 1. K r e b s M. (auch Sternbild]. Merge ca racul; îi merge, sporeşte ca la rac u.a. er macht Rück- statt Fortschritte, es geht ihm schlecht. Vai de biet român săracul Înapoi tot dă ca racul (EMIN. 0.1,182) . Am să fac toate chipurile şi am să pun racul ( = mîna) pe ele (SEV.POV. 178) ich werde mich ihrer bemächtigen. Roşu ca racul krebsrot. - 2. ugs. Karzinom N. - II. S.m. Pl. -uri. - 1. Korkenzieher M. - 2. (+) Anker M. - ET. asl. răkă. - SG. ALRM I/I.K.173,ALR SN IV,K.1099. racachi'ci siehe răcănel. racate'ţ etc. siehe răcănel. rachetă Pl. -eheste S.f. (1814 ÎNTÎMPllRIIE 83 Rakete F. - ET. dt. Rakete 3 it. racchetta. rachia'ş etc. siehe rachiu. rachie'v Pl. -chie'ri S.m. (1630 DRHB XXHI.221) veralt. Branntweinbrenner, -hand- le r M. Rachierii_____ să nu fie volnici a vinde pin dughenile lor marfă supţire (URIC.11,43). El ... îşi % luase o fată a unei rachieriţe (NECULCE,LET.2 11,225). - SYN. Der rachier stellte den alkoholarmeren (Pflaumen-) Branntwein in kleinerem, der povarnagiu3 MOLD, velnieev den alkoholreicheren, aus Getreide gewonnenen Spiritus in größerem Maßstab her. - ANTHROPON. Rachier (1758 PASCA N.-309). - GR. S.f. rachierea'să3 -iţă3 Pl. -re'se3 -iţe. -ET. rachiu. rachigp/u (+) S.m. (I8l3 COND.,Ş.INFL.1,299) Branntweinbrenner, - händler M. Arendaşi de moşii3 de cîrciumi3 rachigii3 cojocari (DOC. 1814,TEZ.II,385). - ET. türk, rakicv. rachii^ä (+) S.f. (I815 DION. ,TEZ.II,219) Branntwein M. Muscalii au cotelit pe turcii cei morţi şi au cîştigat din destul pentru rachiiţă si viniţăr - ET. rachiu, wahrsch. nach viniţă (s.d.) gebildet. rachio"r siehe rachiu. ra"chiţă siehe rapiţă. rachd/u Pl. -chinuri S.n. (1654 NEAGOE ÎNV.2 152 ) 1. Branntwein, Schnaps M.3 Pl. Schnaps-Sorten. Vin şi rachiu nu vei bea (1688 BIBLIA,Lv 10,î] - 2- MUNT. rachiul miresei3 Fest in der Hochzeltswoche, wofür anderwärts uncrop (s.d.) (MAR.NUNTA 695). - GR. TR. BA| -chi'e S.f. - Dim- -chia'ş3 -chio'r (PP.S. INFL.). - ET. vgl. türk. rakt, alb. raki3 ngr. paxL,- rachie ist serb. nslov. rakije. - SG. ALR II/I,K.161;ALRM SN I.K.163',164; ALR SN I,K.250,IV.K.1130. ra'cilä Pl. ra'cile S.f. (1846 PISC.PR.220) (a ltes, chroni sches) Leiden N. Mai nici unu (din doftori) nu putură afla ce rahilă să aibă (JIP.0P.9). - GR. rahilă, rafilă (CIH.). - ET. unbek. -SG. ALR I/I,K.173. ra"clă Pl. radele S.f. (1581/2 PO2 28 GlossejGn 6,14) 1. veralt. Kasten M. Să arate cum i-au spart cămd' 1 ra sau uşa sau racla (PRAV.MOLD.62). N-ai nici lăscaie chioară-n pungă ori în tron ori în lacră (JIP.0P.66). %eS' trea îi şade în lacră (PANN PV1 11,126). - 2. Sârg* (Heilige n-, Reliquie n-) Schrein I'1' 261 raft ßogu-te să fiu îngăduit măcar trei sile; în care ... lucrez racla (CREANGĂ,CL XII,30;zum Tod ). Deşchi-tnd racla (cu moştiile sfîntului)3 îi feceră iertăciune (DOS-VS.Oct.15;67a). - 3. selten MOLD. Beet N. - GR. Lacră, Dim- lăcriţă; răcliţă, răcluţă. - ET. vgl. Ksl. raka, bulg. raklü. - SG. ALR I/II,K.297;II/I,MN 3092/136. (+) s.f. (1673 DOS.) Rat M., Ratsversammlung F. Să mi-auz şi mie de făgadă Cînd vei strînge tot omul la radă (DOS.PS. V.64,6). - ET. poln. rada. ra'dă2 Pl- ra"de s.f. (18*11 POEN.H,480) Reede F. - ET. frz. rade. ra"de Präs. rad V.tr. (1581/2 PO2 l40;Gn 41,14) I. schaben; (schabend entfernen, reinigen:)a b-schaben, -Kratzen. Tu leapădă icoanele de în besearecă gi rade obrazele de pre ziduri (MOXA,HC 1,379). - Fam. a o rade (näml. putina) sich aus dem Staub machen. Cînd vezi că te pofteşte, Rade-o3 eă te chicuieşte (SPER.AN.1892,1,176). -2. (a u s) r a-dieren, (a u s] streichen. Năravul tău cel rău-l văzu__şi-l rase de în hîrtie (M0XA,HC 1,369/70). - 3. o cetate eine Festung schleifen. (Kiraly) asedie Oraşul-de-Floci ... şi-l rase din temelie (BĂLC. 56). - 4. barba3 den Bart, jdn. rasieren. Singur împăratul i-au ras barba cu mîna lui (NECULCE, LET. * II, 210) , auch refl. (vgl. a la1 2): Multe-am tras şi nu m-am ras3 nici de asta nu m-oi tunde man muß sich über manches hinwegsetzen. - Fig. fam. Tribunalul l-a ras das Gericht hat ihn abgewiesen, er hat den Prozeß verloren. Fără ajutorul lui sîntem raşi (AL.OP.I,1736) sind wir verloren. Si unde nu mi-ţi începu a-l rade fără săpun3 luîndu-l de scurt şi ocărîndu-l (IARNIK,CL XV, 107) ihn gehörig herunterzuputzen. 0 să mergem la bărbierie3 Să ne rază pe dato-rie (COG.GCR II,105). -5.0 măsură ein (gefülltes) Maß (mit dem Streichbrett) abstreichen; vgl. a îndesa I. - 6. (cu aripa etc. mit dem Flügel etc.J streifen. Rîndunici-le zburauj răzînd pămîntul3 de-a lungul uliţii (BRÄT.LD. 244). - 7 . 0 palmă eine Ohrfeige herunterhauen. împăratul ... îi rade o palmă şi-l scoate afară (CL XVII, 162). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. rad (veralt. raz). 2. razi3 3. rade. Konj. să radă (veralt. rază), 1. Pers. Sg. Perf. rasei3 3. rase. Part. ras3 Ger. răzînd3 Verbaladj. râzător. - et. lat. rado3 -ere. - SG. ALR II/I.K.79;MN 6933/18; SN II.K.512;IV,K.1186. lidere pi. ra"deri S.f. (1703 GCD) 1-Besei ti gung, Entfernung F. - 2.Verachtung F. - ET. a rade. gggica"! (um l8l8 UT) I- Adj. r a d i k a 1. - II. S.m. Wurzel F. - ET. frz. radical. rariiPl. -die"re S.f. (1901 SÄGH.VOC.65) Radiergummi M. — GR. veralt. radier. — ET. dt. Radierer. ra'dinä Pl. ra"dine S.f. (1909 ANT.) großmaschiger Seitentei 1 des Steilnetzes (set-că)3 je-einer auf jeder Seite (ANT.IHT.78 u. 223). - GR. Pl. auch -ni. - ET. unbeK.. vgl. russ. redina. radio"s Adj. (1831 HELIADE 1,354) strahlend, e n t z 0 c K t. Au nu ai fost jună3 n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? (EMIN.0.1,37). - ET. it. radioso. raf Pl. ra"furi S.n. (1888 REIEG.POV.) TR. BUCOV. MARAM. (Rad-)Reifen M., Schiene F. Atunci sare un raf ... de pe roată (RETEG.POV. 1,33). -ET. dt. dial. râf "Reif", vgl. magy. raf. - SG.ALRM SN I. K.221;ALR SN II,K.339;SN III.K.868. rafina" Präs. -ne"z V.tr. (um 1832 GOL.CONDICA) raffinieren, läutern, verfeinern. Auch refl. - ET. frz. raffiner. - SG. ALR SN I.K.252. rafinaine"nt S.n. (1841 POEN. 11,482) 1. Feinheit F.. Raffinement N. - 2. Durchtriebenheit F.- ET. frz. raffine-ment. rafina"re Pl. -nä"ri S.f. (um l805 ŞINCAI N.21) 1. Raffinieren N.. Raffination F., Läuterung F. -2. ausgesuchte Feinheit. - ET. a rafina. rafina"t Adj. (1829 BR 1,52) 1. gereinigt. -2. Kultiviert, hochgebildet. -3. durchtrieben, abgefeimt. - ET. a rafina. - SG. ALR SN I.K.252. rafinări"e Pl. -ri"i S.f. (um l805 ŞINCAI N.21) Raffinerie F.-ET. frz. raffinerie3 dt. Raffinerie. raft1 Pl. ra"fturi S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 52) (F a c h-]B r e t t N. eines Regals etc.; Pl. Fachgestell für Waren. Bücher etc.:Regal N., Stellage F.,Repositorium N. Aceste plante ... se lasă, în glastăre sau scoase afară pe rafturi3 neudate (DATC.HORT.164). - ET. türk. raf(t). - SG. ALRM II/I.K.377 raft2 Pl. ra"fturi S.n. (1621 DIRA XVII/5,20) 1. ehem. nach orient. Art reich geschmücktes Geschirr des Reitpferdes: Prachtgeschirr, Galazeug N. 0 şa şi un raft (DOC.1693,Ş.INFL.). - Meist Pl. I-au dăruit un cal bun armăsar împodobit cu rafturi raftă 26 2 de argint (DION.TEZ.II, 186) . Cămăraş de rafturi ehem. Hof-beamter, der das Galazeug verwaltete: Geschirrmeister. - 2. Quaste, Franse F.(KLEIN; B.). - GR. raht-(MS.1773,GCR 11,90), reht- (CON.271). - ET. türk. rakt. ra'ftä Pl. raffte S.f. (1703 GCD) TR. BAN. Anteil, Beitrag M. In Ausdrücken wie: Ti-am spus-o raftă în ochi (FR.-C.MOŢII 104) ausdrücklich. Mi-a spus rafta ca să ne lăsăm de astfel de gînduri (RETEG., S.INFL.). - GR. auch raptä. - ET. unbek., vgl. türk, rakt "Anteil". raftiva'n siehe rahtivan. ra"ge V.intr. (um 1550 HC) brüllen. Moarte fără de veste vine3 ca un leu ră-gîndu (HC 11,452). Cînd l-e foame ori sete3 boii şi vacile rag (ÎNV.COP.1878,14). Boul ... au prins a rage şi au ras aşa de tare cît văile s-au turburat (SBIERA POV.189). Vitele-n turmă Ridică colbul pe a tor urme Si vin răgind (CL V,332). - Gbertr.: Ca marea cînd rage (DOS.PS.V.41,31). - GR.: 1.Pers.Sg. Präs. rag; selten: Perf. răgii oder rasei; Part. vas; Ger. răgind, răgind. - Bisw. a răgi (CANT. IST.320), a răgui. - ET. vlat. rago3 -ere (CORP.GL.LAT.III, 432), vgl. auch frz. raire u. die Ableitungen it. ragghia-re3 ragliare3 frz. railler (siehe ARCH.GLOTT.11,379). - SG. ALR SN II,K.297. ränget siehe răget. ra^ghilă, ra"gilă siehe ravilă. raha't Pl. raha'turi S.n. (1793 S.INFL.) 1. (+) Ruhe, Bequemlichkeit F. Pe ceie-lalţi i-au poftit într-altă odaie3 să şează cu tot rahatul lor (BELD.ET.134). - GR. reh- (STAM.,s.v.Muße). - 2. Rahatlokum N., Art orient. Naschwerk von harziger Konsistenz. - 3. S.m. Pl. raha'ţi 0 r e c k M., verhüllend für Kot: a mînca rahat mit langer Nase abziehen; rahat cu apă rece Quark, dummes Zeug. - GR. (+) rahatlo-cum3 Pl. -muri. - ET. türk. rahat3 in Bdtg. 2 rahat-lokum. rahtiva^n (+) S.m. (1693 COND.469,S.INFL.) ehem. Geschirrmeister H. ( - cămăraş de rafturi). După aceştia veneau comişii3 răhtivanii şi pos-belnicei călări (FIL.CIOC.346). - GR. raft- (DOC.1693, Ş. INFL.) . - ET. türk, rahtevan. ra^hturi siehe raft2. rai Pl. raliuri S.n. (1561 CORESI TE2* 176b;Lk 23,43) 1. Paradies N. Raiul pămîntesc3 ceresc das irdische, himmlische P. Femeia a scos pe om din rai (FIL. CIOC.204). Trăia băietul ca în raiul lui D-zeu (SEV.POV. 10). Casa omului e şi iad şi rai (Sprw.) die Frau kann einem das Haus sowohl zur Hölle als auch zum Paradies manchen. Vgl. bătaie 1. Dar din dar se face rai weiterschen> ken macht selig. -2. bei einem Begräbnis gespendete Eßwaren. Pomenete sau "napo^ neten care se numesc şi "rai” (BUR.CL XVI,7). - 3. iatf^ raiului Rainfarn N. (Tanacetum vulg.jBR.), wahrscf vom Verf. nach dem dt. Namen gebildet. - ET. ksl. raj. 1 raia" S.f. (1528 BUL.COM.IST.IV,79) ehem. 1. nicht mohammedanische Untertanen der Pforte. die; die Kopfsteuer zahlten: Rajas (Pl.), Schutzun-tertanen. Volintirii nemţeşti — au prădat oraşul1 Rîmnicul_____ luînd buţite cu vin3 silind pe raia de te~au dus cu carăle (DION.TEZ.II, 177). Vodă Rangerliu — au dat ţara ... şi au pus şi văcărit de au sărăcit de istov raiaoa (DION.TEZ.II,194). fleist Pl.: (Moldovenii) raiele credincioase, cum au fost, vor fi în veci (BELD.ETER.28). -2. unter türkischem Schutz, Verwaltung stehende Landschaft, deren Bewohner Rajas sind. (Turcii) au luat iarăşi ţinutul Hotinülui în seama lor3 să fie iarăşi raia (NECULCE,LET.2 11,412). Acest pămînt (Basarabia) este împărţit în patru ţinuturi sau raiele (CANT.SCRIS.67). -3. arme Leu-t e, F u ß v o 1 k N. Şi era acest domn milostiv şi bun asupra raietilor 3 iar asupra boierilor era cumplit (DION;-TEZ.II,168 ; die Bojaren zahlten keine Kopfsteuer, waren also keine Rajas). - GR. Pl. raiale und raiele. - Auch raie' S.f. - ET. türk. vaya. raielice'sc (+) Adj. (DOC.1822) Ra i a-. Dintru începutul raieticeştii supuneri (DOC. 1822,URIC.VI,124). - ET. raia. raniţa! Interj. (1829 C.NGR.) 1. ehem. Ruf des die Runde machenden Nachtwächters etc., etwa: habt acht! Nici un pedestru nu era pe uliţij -■ afară de fanaragiii care striga regulat raita (C.NGR.15). Un orologiu depărtat bate şepte ore3 şi după ce încetea-ză3 cutucciul strigă: Raita! (AL.OP.1,1105). - 2. vorwärts!, hinein! Alo raita la cămară Cu oglinda susuoară (PP.FR.-C.MOŢII 11). - ET. magy. rajta "frisch auf! , vorwärts!" ra"itä Pl. ra'ite S.f. (1857 POL.) fam. kurzer Besuch, Abstecher, Sprung» in Verbindungen wie a da o raită (CREANGĂ,CL IX,343: a da raita3 CREANGĂ,CL XIV, 370: a trage o raitä3 JIP-OP.119: a o lua raita) pe la cn. 3 la im loc eine Runde drehen. Voinicul din cînd în cînd mergea ta vînătoare Ş1' da şi cîte o raită pe ta zîna (ISP.LEG.2 128). (Sfîntu Haralampie) îi dă (ciumei) drumul din tanţ3 să mai dea o raită prin oameni (RCM.SÄRB. 15) . - ET. raita. tbI'z siehe reiz. 263 rapanghel j^liţă siehe rar iţă. ram siehe ramură- ramazan S.n. (1702 SMM V3438) Ramsdan M. (der neunte Monat des mohammedanischen Jahres) • într-această joi seara fiind ... cu IS zile înaintea bairamului în ramazan3 au aprins turcii multe luminări pe la toate corturile (MS.ARH.ROM.II,118). - GR. ramadaUj (+) răimăzan. - ET. türk, ramazanj ramadan < frz. ramadan. ramazanll'c (+)(x) Pl. -lî'curi S.n. (1786 IOK3A3S.D.VI3193) geschenk N. an den Aga (türkischen Kommandant) während des Ramadans. - ET. türk. ramazanVik. ra'mä Pl- ra^me S.f. (um l670 ANON.CAR.) Rahmen M., Einfassung F. Portretul lui Ghiţă Coşcodan în ramă poleită (AL.OP. 1,793) . Înaintea noastră se descopăr3 lianinoase-n rama lor de codru, băile slănic (VLAI1.RP.214). - ET. dt. Rahmen3 auch mittelb. - SG. ALR II/I.MN 3913.143sSN I.K.2B9. ra^măt S.n. (um 1820 ZIL.CR. 3REV.TOC.V3348) MUNT. Lärm M. Noaptea nu mă odihnesc Be ramătul broaşte lor, de şuierul şerpilor (TEOD.PP. 528). - GR. ra'ngăt (MF 1,147). - ET. Nbf. von freamăt3 hreamăt. ra"npă Pl. ra^mpe S.f. (1868 BARC.) 1. Geländer N. -2. (Bühne n-)R a m p e F. -3. Rampe, Auffahrt, Laderampe F. -ET. frz. rampe3 dt. Rampe. - SG. ALR SN III,K.907. rarns Pl. ra'msuri S.n. (1874 CL) selten Ramsch M. (Kartenspiel). Ba joc ramsul3 ba concina (IAN0V,CL VII,315). - ET. dt. Ramsch. ramură Pl. ra^muri S.f. (1646 PRAV.MOLD.3 21) (B a u m-)I w e i g M. Precum oamenii ţin şi mişcă ramurile măslinilor înaintea împăratului (MÄRG.^ 12b). - Cînd voi muri, iubito3 la creştet să nu-mi plîngi; Din teiul sfînt şi dulce o ramură să frîngi (EMIN.0.1,129) . Tot ce nişcă-n ţara asta3 rîul3 ramul, Mi-e prieten numai mie3 iara ţie duşman este (EMIN.O.1,147). - Obertr.: Ramurile unm. corn de cerb die Enden, Sprossen einer Hirschstange. Două feşnice cu trei ramuri (DEL.S.109) zwei dreiarmige Leuchter. Deosebitele ramuri ale trebuinţelor naţionale trebuie să meargă mînă în mînă (GHICA 145). - 2. rămure'le s-f* Pl. eßbare Pilzart: Bärentatze F. (Clava-ria b°trytis;PANTU). - GR. ram S.n., Pl. ra'muri (MS.1784, GCR IX,136;EMIN I.e.); megl.rum. ramă (WEIG.VL.-MEGL.24), wohl irrtüml. - Dim. rămurea3 -ri'cä3 Pl. -re'le. - ET. lat. ramusj Sg. ramură ist aus dem Pl* erschlossen. -SG- ALR II/I.MN 2643,70. ra^nâ Pl. răni S.f. (l6.Jh.PS.SCH.90.10) 1. W u n d e F. Acesta ranele noastre luvă (ES 19b;Mt 8, 11). Moartea vindec-orice rană3 Dînd la patime räpaos (EMIN. 0.1.126)'der Tod heilt alle Wunden. Fiara3 învinsă prin a-lergaturi3 prin răni3 prin loviri3 cade (OD.PS.85). E bun de pus la rană er ist herzensgut: Era de pus pe rană şi să te vindeci cu el (BRÄT.LD.220). - 2. in Pflanzennamen: iarba de rane Betonie F. (Betonica off.;BR.); iarba ra-nei3 iarbă-de-rane Wundkraut N. (Anthyllis Vulne-raria;BR.). - GR. Pl- auch ră'nuri3 veralt. ra'ne. - Dim. rănizoa'ră, Pl. -re (FILIP.AGR.132). - ET. asl. rana. - SG. ALRM I/I.K.152. rang Pl. ranguri S.n. (1793 I.VÄCÄR.I.I.0.) Rang M. Pentru vrednicia sa ... ţinea rangul cel din-tîi (I.VĂCAR.1.1.0. ,TEZ.II,250). - GR. ra'ngă S.f. (BUDAI-DELEANU VII,13,im Reim). - ET. frz. rang3 auch mittelb., vgl. dt. Rang3 it. rango. ra^ngă Pl. răngi S.f. (1825 B.) Brecheisen N., B r e c h-, Eisenstange F. - ET. unbek. // wohl dt. dial.. vgl, ARVINTE 167/8. -SG. ALR SN II.K.617. ra^ngăt siehe ramăt. ra'niţă Pl. ra'niţe S.f. (1789 SCL IX3240) Ranzen, Tornister M. Soldaţii — îşi aşezau răniţile pe poliţi (BACALB.MT.37). - GR. rainiţă (PP.,ŞEZ. 1,73); Pl. auch răniţi3 răniţi. - ET. mittelb. dt. Ranzen3 vgl. russ. ranec. - SG. ALR SN IV,K.946. ra'ntie Pl. ra'ntii S.f. (1821 IORGA S.D.XVH378) langer Mantei, Rock. Intr-o clipă anumită îşi leapădă rantiile şi trag săbiile de la cingătoare (SAD.CR.90;von italienischen Briganten). Păcat de rantie şi de potcap (SAD.P.157;ein Prister spricht). - 2. veralt.Fetzen M., altes Kleid.- ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.147jSN IV,K.917. rapa^ce Adj. (l800 BUDAI-DELEANU X349) raubsüchtig, gierig. Proprietarul, prea din cale-afară zgîrcit3 cîrtitor şi răpaci (RADUL. RUST.II,200). - GR. (h)răpaci. - ET- it. rapace; (h)ră-paci nach a (h)răpi u. stîngaci etc, umgebildet. rapală^u siehe răpălău. rapa^nghel Pl. rapa"nghele S.n. (1832 GOL.CONDICA) 1. Prügel (Pl.) ugs. in der Redewendung: a lua (pe ci- neva) la rapanghel jdn. schelten, verprügeln. Mi-am luat ______ pe leliţa Măranda la rapanghel ... pînă i-am pus minţile la loc (VLAH.GAZ.SĂT.XIV,346). (Arapii) îl luară (pe stăpînul moşiei) din nou la rapan-ghele ... de credeai că se pierde prin mîinile lor (ISP. rapareţ 264 LEG-2 108)- “2- Volkstanz (H.V,18). - GR. auch rapanghe 'l. - ET. unbek. // ngr. TttjpaYYeXCa. rapa"reţ siehe răpareţ. ra"pän S.n. (1793 PEEDETICI H,211b) 1. Räude F., Krätze der Pferde, Schweine u. Hunde (wogg. rîie der Schafe]. Rapănul şi alte răni. — se tecuiesc prin doftorii date cailor cînd se hrănesc cu verde (ION.CAL.92). Pe (rîmătorii) aceştia îi loveşte degrabă rapănul (FILIP.DASC.AGR.158). -2. Schmutz M., Schmutzkruste F. - GR. rîp (B.), rapin, hrapăn. - ET. unbek.//sieb.-sächs. Rapen, Rdspen, Raeper "Schmutz ... der wie Grind aussieht" (SSW V,70) . - SG. I/I,K. 131; 11/1,K. 121; ALRM I/I,K..'164. rapä"t S.n. (1874 TEOD.) Getrampel N. Un rapăt din picioare (TEOD.INC. 49). - ET. onomatopoet., vgl. a răpăi. rapi"d Adj. (1794 CAL.29) rapid, reißend, schnell. - ET. mittelb. n.lat. rapidus. ra"piţă S.f. (1783 BENKÖ 423) 1. R a p s M. (Brassica Napus oleifera], Reps, Rübsen (Br.Rapa oleifera,-PANŢU]. -2. Senfkohl M. (Brassica Sinapistrum;FUSS;Br. alba;BR.). - 3. A c k e r-s e n f M. (Sinapsis arvensis ,-BARC. ), Schwarzer Senf (Brassica nigra;BARG). - ET. vgl. bulg. rapica nb. serb. etc. repica. ra"por siehe rapurä. rapc/rt S.n. (um 1700 FN 126) 1. Pl. rapoa'rte Rapport. Bericht M., M e 1-d u n g F. - GR. (+) reportj Pl. veralt. auch rapo'rturi. - 2. Pl. rapo'rturi Verhältnis N., Beziehung, Verbindung F.- Casă de raport Mietzinshaus. - GR. Pl. auch rapoa'rte. - ET. frz. rapport, auch mittelb. s vgl. dt. Report, it. reporto. raporta" Präs. -te"z (1774 RI XII,26) I. V.tr. 1. berichten, melden. -2. Za v e r-gleichen, beziehen. -IX. a se raporta (la c.) sich (auf etw.] beziehen. - GR. raportui. -ET. zu raport; nach frz. rapporter. rapso"d Pl. -so"zi S.m. (1827 BRV 111,533) 9- Rhapsode M. - ET. frz. rhapsode, it. rapsodo. ra"purä S.f. (um l670 ANON.CAR.) Ausschlag M. (Ucenicul sfîntului) au pecingi^^ cu rapurä de ceea ce-i dzîc elefantia (D0S.VS.Ian.l9;]^j - GR. S.m. rapor, rapure, ranpure. - ET. zu der Family -von rapăn. - SG. ALRM I/I.K.160,161.1B4;ALR I/I.K.25,135" ALR II/I,K.121. i rar (l6l2 DIRB XVII/2,52) I. Adj. 1. von Dingen, die oder deren Teile weit voneinanderliegen, Ggs. des: dünn (gesät], (österr.] schfl. ter, verstreut, spärlich (vom Haar etc.) locker (von Geweben etc.], weitmaschig^ Netzen etc.). Omul ... ce treace ca o umbră rară (DOS.pj v.38,19). O mahala ce mult aducea a sat, aşa de rari casele (NĂD.NUV. 1,103). Plopii rari vîjîie-n vînt (COSBUc 35). Un sughiţ rar (NĂD.NUV.II,79) ein nach längeren Pausen sich wiederholendes Schluchzen. (Sfîntul Chirii era) rar şi galbăn lâ păr (DOS.VS.Ian.18;17b). Veniţi din părţile Indiei pre aceste locuri, cînd lumea încă era mai rg ră în oameni (MIR.COSTIN.LET.2 1,16) als die Erde noch weniger bevölkert war. (El) începu a se preîmbla prin cameri cu paşi rari şi precipitaţi (FIL.CIOC.55) mit großen, eiligen Schritten. - 2. se lten. (Eu) am fost sîrguitor şi harnic cum rari sînt (NĂD.NUV.1,88) wie kaum jemand. Tot oaspeţi rari, Tot crai şi tot crăiese mari (COŞBUC 21). Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? (EMIN.0.1,83). - II. Adv. 1. locker, 5 p ä rlich, verstreut. Lungi mantale albe, ţesute rar din fire de argint(EMIN. PL 20). - 2. selten. Veniţi foarte rar la biserică (MÄRG.2 836). Aşa om de ispravă şi vrednic ... mai rar trimite D-zeu (GAZ.SÄT.XIV, 345). Aşa femeie mai rar (se găseşte)! (UR.BUC.95). « Vgl. arareori. -3. langsam. Prinţul ______________ au mai cetit-o (scrisoarea) încă o dată mai rar (BAR.HAL.VIII, 43). - GR. Pl. f. selten rari (NÄD.NUV.1,103;AL.PP.35 im Reim). - Adv. auch arar (DEL.P.10). - Dim. 2ărişo'rt răru'ţ, rărice'l (D.). - ET. lat. rarus. ra'ra Adv. (1872 ISP.IBS.) langsam, gemächlich (en Schrit- ; t e s]. (Radu) îşi lua o carte ş-o pornea rara pe dealuri (VLAH.N.24). (Fiul de împărat) o luă rara, rara către o pădure (ISP.LEG.2 254). - ET. rar. rară"u Pl. -ră"i S.m. (1705 CANT.) veralt. Raubvogel, wahrsch. Fluß-, Fischadler M. (Pandion Haliaetus). Uliul, coruiul, rîrăul (CANT.IST.151). - GR. rîrău. - ET. vgl. magy. răro. ra"reori siehe arareori. rapsodice Pl. -di"i S.f. (1836 GTN 71,DLR) Rhapsodie F.- ET. frz. rhapsodie, it. rapsodia. ra"reş Adj. (um l640 URECHEjLET.l 1,156) veralt. von spärlichem Bartwuchs. Erd scund la stat, rareş (DOS.VS.Martie 5;20a). - ANTHROPON- 265 rată petru Rareş, Fürst der Moldau (1527-1538 u. 1541-1546). _ jrT. rar. ^yişţe S.f. (1805 CRIŞAN 240) (Wald-lLichtung F. (Castelul) Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi. (EMIN.0.1,152). - GR. rari'şte3 ră 'rişte. Pl. rarişti3 rărişti. - ET. rar. -SG. ALRM SN I.K.399;ALR SN II.K.588. rarita'te Pl. rarităţi S.f. (iot 1812 ŞINCAI HRON.1,13) Seltenheit, Rarität F. - ET. n.lat. rari— tas3 durch versch. Vermittlung. ra'riţă Pl- ra^riţe S.f. (1649 MARD.) 1. Hakenpflug M. Niminea nu-şi pune mîna pe raliţă (ksl. na ralo) şi să se întoarcă înapoi şi apoi să poată fi îndreptat ta împărăţia ceriului (ÎNDR.621; nach Lk 9,62). După cum moginoiesc bulgarii de pe la noi cu rariţa lor (ION.CAL.102). - 2. Teil des Sternbilds Orion. Ceia ce face găinuşa şi luceafăr de sară şi raliţa despre miază-noapte (BIBLIA 1688 Ib 9,9). - Ge-wohnl. Pl- Stelele după care se orientează e luceafărul ... găinuşa3 rariţele (FR.-C.MOŢII 121). - GR. LV. rahi-ţă3 Pl. ~ţi; arariţă (SUŢU NOT.16). - ET. vgl. serb. bulg. ralica; -r- wohl unter Einfluß von rar. - SG. ALR SN I,K. 70;91. ras (1494 DLHV) I. Adj. 1. geschabt, gereinigt. Dintr-o ridiche patru feluri die mîncări: rasă şi nerasă3 cute şi fălii (PANN,CL V,365). -2. ausradiert. - Auch fig. Fără ajutorul lui sîntem raşi (AL.OP.1,1736) ohne seine Hilfe sind wir futsch. -3. rasiert. Eu zic tunsă şi el rasă3 Nu ştiu la ce o să iasă (PANN PV.M.II, 125) ich sage "weiß", er "schwarz". Ba că-i rasă3 ba că-i tunsă3 ba aia, ba ailalte (RÄDUL.RUST.11,275) sie redeten hin u. her. \!%1. barbă 1.-4. (plin) ras bis an den Rand gefüllt, (gestrichen) voll. M-am dus pe la putina cu apă şi i-am trîntit pe cămaşe două căni pline rase (DEL.P.322). Dragu~mi-i paharul ras Şi bădiţa nu prea gras (PP.MAR.NAST.240). - II. S.n. Pl. ra'suri Rasur F. 12 rasuri 3 franci (CARAG.,CL XIX, 98) zwölf mal Rasieren für 3 Franken. - ANTHROPON. Rasul (1494 DLRV 146). - ET. a rade. ra'sä1 Pl. ra'se S.f. (1632 EUSTR.PRAV. 129) Kutte F. Noi — numai cu rasa şi cu camitafca şi cu mandia şi cu barbete cele frumoase şi cu părul nădăjduim că ne vom spăsi (MÄRG.2 208b), - ET. mgr. pcfoov, ksl. rasa. Slşa? pi. ra'se S.f. (I83O AR 264) R a s s e F.De rasă rassig. - ET. frz. race3 dt. Rasse. Slşcoţă Pl. ra'scote S.f. (1840 POEN.1,178) mBist Pl. Reisig N. Ghizuina era încongiurată de buşteni şi de rascote (ISP.LEG.2 129). - ET. zu vreasc. rasofo^r Pl. -fo^ri S.m. (I806 KLEIN) Novize M., der die Mönchskutte tragen darf. - ET. ngr. fcjODcpöpog. raso^l Pl. raso'luri. S.n. (1770 AA ist.11/20,201) gekochtes Fleisch (Rind, Geflügel etc.ly rasol due peşte3 peşte rasol gesottener Fisch. Două farfurii lunguieţe cu mihalţi şi păstrăvi rasol (FIL. CIOC.157) zwei längliche Platten mit ... Forelle blau. Fasolea verde în păstăi ... o consumă sătenii — dată rasol (MANOL.IG.TĂR.277). A face un peşte etc. rasol einen Fisch etc. in Wasser kochen. Fam. a da rasol pfuschen, eine Arbeit nachlässig ausführen. - GR. veralt. răsol. Dim. rasola'ş3 Pl. -şe. - ET. vgl. serb. nslov. bulg. russ. razsol "Salzbrühe". rasolea^lä Pl. -le^li S.f. (1825 B.) 1. Abkochen N. in Wasser. - 2. MUNT, veralt. grober (Mauer-)Verputz. -3. fam. nachlässige Arbeit.-ET. rasol. rasoli" Präs. -le'sc V.tr. (1832 GOL.CONDICA) 1. in Wasser abkochen. -2. grob verputze n. - 3. fam. o lucrare eine Arbeit nachlässig ausführen. - ET. rasol. rasoli't Adj. (1868 BARC.) 1. gekocht.-2. nachlässig ausgeführt. -ET. a rasoli. rast1 S.n. (I805 CRIŞAN 240) ugs. chronische Anschwellung der Milz, bei Fieberleidenden: geschwollene, Fiebermilz. Eu ... metahirisesc sărături de cînd pătimesc de rast (AL.OP.I, 71). - ET. asl. rastü3 serb. rast3 magy. (+) raszt. rast2 (+) S. (1892 MAR.ÎNM.) Rast F. Acolo ne-au suflat rast3 Aşa vreme ca un ceas (MAR.ÎNM.32;ein Soldat spricht) wurde uns Rast geblasen. - ET. dt. Rast. rastagali/e Pl. -li^i S.f. (1880 BUR.) MetallschBibe F. (als Verzierung]. Frîu> cu rastagatii (BUR.CĂL.79). - ET. unbek., vgl. rotocol3 a rostogoli etc. raş'pă Pl. ra'şpe S.f. (1822 HMST.102) Raspel F.- GR. raşpel3 MOLD, auch hraşpă; MUNT. OLT. auch raşpil; CRIŞ. auch raşpol3 raşpor; TR. MARAM. raşpă'u3 răşpo'i; TR.BAN. răşpălă'u. - ET. dt. Raspel3 auch mittelb., vgl. serb. raspa3 poln. raszpla3 ~pil3 magy. râspâ3 -poly. - SG. ALR SN U.K.540;ALRM SN I.K. 355. ra'tä Pl. ra'te S.f. (1812 MAI0R IST.2 260) Rate F., Teilbetrag M. - ET. dt. Rate. rateş 266 267 răbdător ra"teş Pl. ra'teşe S.n. (1722 PASCA N.312) veralt. MOLD. Rast-,Wirtshaus N. an der Landstraße. La rateşu de sub mal Bea Iorgovan Si cu Drăgan (MF 1,1271). Hanu-i vechi, de mult, cînd turcii — Ratiş mare din vechime (SPER.AN.III,257). - GR. -toş3-tuş. - ET. poln. ratusz ( < dt. Rathaus}. ratifica" Präs. -ti"fie V.tr. (1794 CAL.30) ratifizieren. - ET. n.lat. ratificare. ra"totä S.f. (um l670 ANON.CAR.) TR. MARAM. BAN. R ö h r e i N. - GR. rantotă, ratută (KLEIN), S.n. ratot (ANON.CAR.). - ET. magy. ră(n)totta. - SG. ALR SN IV,1101. ra"toş siehe ra"teş. ra"tuş siehe ra"teş. ra"ţă Pl. ra"ţe S.f. (1487 BGL) 1. E n t e F. (Anas); răţoi S.m. Enterich M. Ba e rapâ3 ba e răţoi, wird van hartnäckig Streitenden gesagt. Vara trecută o lişeţă ş-o raţă, ai lebedei de baltă consilieri privaţi (GR.ALEX.403). - GR. BAN. rea'ţă (MAR.ORN.II,383;WEIG.), MUNT. na'ţă (HC 11,17). - Dim. răţu'şcă, Pl. ~şte3 răţu 'ca (MAR. NAŞT. 347) , răpu'ţă (PAMF. CIM.28,im Reim); zu răţoi: răţoia'ş. - 2. raţa Volkstanz (Beschreibung und Lit.DJPR 1453 . - 3. BUCOV. ră-ţăşcuţă Wasserschwätzer M. (Cinclus aqua-ticus;MAR.ORN. 1,229). - 4. DOBR. Pl. răţişoare Zwerg-, Schwertlilie F. (Iris pumila;BR). - GR. Pl. auch răţe, reţe, răţi. - ANTHR0P0N. Popuţea Răţoi (BGL 194). - ET. vgl. serb. raca3 nslov. reca3 magy. rece, alb. rose etc. An ein lat. *anatea < anas3 -ătis ist nicht zu denken, trotz der (übrigens sehr fraglichen) Form naţă. -SG. ALR SN II,K.361;SN III.K.718. ra"ţie Pl. ra"ţii S.f. (I8l5 RUMPF 8) Ration F. - ET. n.lat. ratio3 auch mittelb. - SG. ALR SN IV,K.951. raţiu"ne S.f. (1825 B.) 1. Vernunft F. -2. Grund M. - GR. (+) ra'ţie (B.). - ET. n.lat. ratio. rava"c S. (DOC.1792) 1. a) von selbst aus den zerquetschten Beeren ausgeflossener Traubensaft u. daraus gewonnener Wein: V a r 1 a u f M. Vinul ieşit răoac nu cuprinde materia acea pietroasă ce iese din struguri (ION.CAL. 195). Lasă-mă să beau revac3 Că ß sînt voinicel burlac (TEOD.PP.330). - b) durch Gefrierenlassen und Abziehen des flüssig gebliebenen gewonnener starker Wein (D.). - 2. miere ravac aus nicht gepreßten Waben geflossener Honig. 15 (parale) oca miere răvac (DOC.1792,ÜRIC.IV,133). - GR. răvac3 revac. - ET. türk. ravak (REDH.)- - SG. ALR SN I,K.246. ra"vän siehe reavăn. ra"vilă Pl. ra"vile S.f. (1719 AMELIO 77b) 1. Hechel F. zum Durchziehen von Hanf u. Flachs. Besteht aus einem Brett, in dessen Mitte scheibenförmig 4 angeordnete Eisenzähne stehen, wog. beim Krempel (daraa), die Zähne einen quer über die Mitte gestellten Streifen bilden. Zur weiteren Bearbeitung dienen perie u. pieptenii? Ravila pentru in este mai deasă decît acea pentru ci-f nepă (ION.CAL.156). (Ceahlăul) scărmănînd norii in raghi$ de stîncij înfipte pe fruntea-i pleşuvă (VLAH.R.P.254). -| 2. mit Eisenzacken versehenes Hundehalsband, dient zum Schutz gegen Wölfe. - GR. raghilă3 răgită. - ET. Scheint deutscher Herkunft zu sein. vgl. schwäbisch raffel3 Schweiz, raffle (siehe GRIMM u. SCHWEIZ.IDIOTIKON), ferner ruffer (KARMARSCH u. HEEREN TECHN.WB.3 111,527), ostfries. rafel-wel "Kammrad"! Dşg. bezeichnet böhm. rafala3 poln. rafia (CIH.) die zum? Abstreichen der Samenkapseln dienende Riffel. Oie Form ds|j tet auf slav. Vermittlung: V vertritt das unslavische /uf -ilä entspricht dem Suffix -(i)lo der Gerätenamen, wie in| pravilOj vetrito3 tocilo (rum. pravilă3 vetrila., tocilă) etc. Ji juhdt. Räpel "Hechel", *raveln "hecheln", vgl. mhdt. ravelen "raach. zusammenraffen", sieb.-sächs. Räbel,m räb-aln (KRAUSS TR.759) . - SG. ALRM I/I,K.18B;SN I.K.170; | ALR SN I.K.260. I raz Pl. ra zuri S.n. (1868 BÄRC.) | 1. Brechstange F. der Steinbrecher etc. - 2.J Art Reibeisen N. Petele cu_____________razuri le lor sco- teau feliile de scoarţă de pe trunchiurile căzute (UR.BUCŞI 119). - ET. slav. razii "Schlag, Hieb" etc. unter Einfluß; von a rade. - SG. ALR SN I.K.23. % razachi"e Pl. -chi"i S.f. (1754 IORGA S.D.XHs68) 1. Sorte weißer Weintrauben mit großen, ; ovalen, hartschaligen Beeren. Coarnă albă şi coarnă nea-gră3 razachie şi corniţă (OD.-SL.190). - 2. rezîchie Stachelbeere F. (Ribes grossulariajBR.). ~ rezachie (TARIF 1792,S.INFL.I,300). - ET. türk. razaki3 ; in allen Balkansprachen. ra"ză Pl. ra"ze S.f. (1563 HC 1,249) | 1. a) (de lumină Licht->JS t r a h 1 M. (Finixul) de ra" zele soarelui să aprinde şi arde de tot (MS.1777,GCR II» 109). Din Sion lăcaşul tui sloboade radză (DOS.PS.V.75»4) b) fig. Schimmer M. 0 rază de speranţă ein Hoff' ; nungsschimmer, -strahl, c) veralt. a da rază stamm1 abstammen. Neamul Tării Moldovei de unde dă raza ţara Italiei tot omul să crează (MIR. COSTIN,DOS. PS. V. 2654; - 2. ugs. übertr. von verschiedenen Dingen, z.B. von defl: Enden zeU < gen ; Hirschgeweihs: (Cerbul) au luat o căpiţă cu re-lu ridicat-o în sus (SBIERA POV.174); von den Zwei-j Pflanzenstengels: Razele ţi s-o usca3 Rădăcina l-o sßCa I>1598); von den senkrechten, gekerbten Garn-Jägern (gew. fofeze) der Garnwinde (vîrtelniţă) u. des 5cherkanters (urzitor)j von den Streben, die einen Zaun stützen (MAR.ORN.II, 392) . - 3. Halbmesser M., Radius M. -4. Umkreis, Rayon M., Reich-w 0 i t e F. Peşim ... face o revizie pe ta toate cîrciu-„rîle din raza judecătoriei (ROS.TROT.38;von einem Klienten suchenden Advokaten). - 5. raza soarelui Sonnenblu- m e F. (Helianthus annuus). - GR. selten Pl. reze (SBIERA j c.). - ET. vlat. radia3 Pl. von radium3 Nbf. des kllat. radius. Bdtg. 3 u. 4 nach frz. rayon. - SG. ALR SN II,K..452; 463;SN III.K.764. razăm. ra"zem3 ra"zim siehe reazem. razdrege"nie (+) S.f. (1632 EUSTR.PRAV.655) Erlaubnis F., Dispens M. in Bezug auf in den Fasten verbotene Speisen. Săptămîna Paştilor __ tot o zi ca altă razdreaşenie la toate bucatele (S.TAINE 310). - ET. ksl. razdruşi" (+) V.intr. (1645 Ş.TAINE) Erlaubnis, Dispens haben. Cîndu să va tîmpla ziua sfinţilor miercuri sau vineri, vrem răz-druşi numai la peşte şi la vin (Ş.TAINE 305). - ET. ksl. razdruăiti. ra"zna Adv. (1825 B.) abgesondert, einsam. (Flăcăul) a venit cam desişor în vara asta la horă ta noi3 da se ţinea tot razna (VLAH.IC.28) er hielt sich immer fern von den ändern. De-a stînga albiei în care se încolăceşte Rîut Doamnei3 razna de satul Domneşti3 se vede o casă (DEL.S.3) abseits des Dorfes D. Fata umbla mai adesea razna prin păduri şi prin livezi (ODOB.,CL IX,32). - A o lua razna pe cîmp u.a. querfeldein gehen. Copilul coborîndu-se din copaci3 o apucă raz-«a pe cîmp (ISP.LEG.2 391). Daher fig. ziellos seines Weges gehen, handeln; irren. - GR. arazna (GHICA SCRIS.647,656). -ET- asl. razinü3 Adv. -no. Präs. rabd, rabzi etc. (l6.Jh.PS.SCH.39,2) V.tr. l. ertragen, aushalte n. Să nu dea n omului cît poate răbda (Sprw.) der Mensch kann viel ertragen. (Turcii) nu mai răbdau foamea şi setea (NEC.COS-Tin.LET.2 i,455). sînt momente cînd sufletele ostenite nu maz răbda pe nimeni (DEL.P.126) niemandes Gegenwart ^tragen. (Pre Mazepa) nici după moartea lui nu l-au răb-nice pămîntul (NEC.COSTIN,LET.2 11,70;seine Gebeine wur-en wiederholt ausgegraben) er fand auch im Grabe keine Ut^e* nu te rabde pămîntul/ die Erde möge dich ausspeien! -'•Uch). - Absol. sich gedulden, Geduld b e n. Unii beau şi mănîncă3 alţii rabdă şi se uită (JIP.,Z.III,452). -2. dulden, leiden, zulasse n. Domnul, de şi ştia, răbda (NECULCE,LET.2 11,230) duldete es. Satih Paşa ... Cu milă şi îndurare a vorovi l-au răbdat (BELD.ETER.99) ließ ihn ... sprechen. (Băiatul) rabdă să-i dea atîţea pumni cîţi au vorbit ta începutul jocului (ISP.JUC.4o). Nu-l mai răbda puterile să-şi joace copila pe genunchi (DEL.I.V.s.V.9) seine Kräfte ließen es nicht mehr zu, daß er — Nu mă rabdă inima ich kann dem Drang, der Verlockung nicht widerstehen. - II. V.intr. veralt. bisw. cuiva mit jd m. Geduld haben, sein Tun geduldig hinnehmen. Doamne3 rabdă mie (CORESI TE4 39a; Mt 18,26). La dînsulu nri-i să rabd, că mi-i Dumnezău (DOS.PS.V.61,17). El — voia ca toţi să-i rabde lui (BARAC HAL.VI,2) daß seine Gesellen alles von ihm leiden sollten. - III. a se răbda î. de c. sich von etw. zurückhalte n. Nu se răbda (Stefan Vodă) de femei cu bărbaţi (U-RECHE,LET.2 1,207). - 2. mit Negation: sich davon zurückhalten, sich enthalten, dem Drang, der Verlockung widerstehen zu ... Leşii ... nu se răbdau, ce adese intrau în ţară de prădau (NEC.COSTIN,LET.2 1,193). Neputînd atuncea gazda să se rabde, a grăit ... (DULFU PÄC.237) da konnte der Wirt sich nicht länger halten und sprach ... ţi-am auzit de nume şi nu m-am putut răbda să nu ne cunoaştem (RETEG.POV. V,39). - GR. LV. (16.Jh.) TR. rebda. 1. Pers. Sg. Präs. rebd, 2. rebzi3 3. reabdă, Konj. să rqbde. MDLD. 1. Pers. Sg. Präs. răbd (DOS.PS.V.129,12), 2. răbzi (DOS.VS.Martie 7;24a), Konj. să răbde. - ET. unbek., obwohl sicherlich Erbwort. // Zahlreiche Vermutungen (lat. *re-obduräre3 ri-gidäre, regere3 *răbîdăre, *rubidäre, repedäre, *re-e(n)~ mendäre) siehe CIORANESCU 7000. - SG. ALR SN VII,K.1865; 2039. răbda"re Pl.-dä"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.38,8) 1. Geduld F. A avea răbdare cu cn. mit jdm. Geduld haben. Să sufere cu răbdare lipsa acelui lucru ce n-are (ANTIM,GCR 11,7). Cum contribuiau toate ca să mă chinuiască şi să mă scoată din răbdări (VLAH.IC.73) mich die Geduld verlieren lassen. A pune la grea încercare răbdarea cuiva jds. Geduld auf eine harte Probe stellen. - 2. îndelungă răbdare (CV: lungă rebdare) Langmut F. (Apg 26,3). -3. Ausdauer, Beharrlichkeit F. Cu răbdarea treci marea nur mit Geduld gelangt man ans Ziel. - 4. răbdări prăjite leere Versprechungen. - ET. a răbda. räbdäto"r Adj. (l6.Jh.PS.SCH.10238) 1. geduldig, duldsam. -2. îndelung răbdător langmütig. Doamne îndurate şi milostive, lung răbdătoriule ... ascultă rugăciunea noastră (DOS.LIT.Grig. 26b). -3. beharrlich, ausdauernd. Suseni ... cumpătaţi la vorbă şi răbdători ta treabă (GANE, CL XI,372). - GR. (+) rebdător. - ET. a răbda. răbdurie 268 räbduri/e (+) S.f. (1563 CORESI PRAXIU 167,DENS.IST.II,209) Geduld F.-ET. răbduriu. răbduri'u Adj. (1563 CORESI PRAXIU 110,DENS.IST.II,209) 1. geduldig. Era om bun __________ răbduriu3 nelacom (MOXA, HC 1,383). -2. ausdauernd. Să fie răbduriu ca piatra (MAR.NAŞT.84). - GR. (+) -riv (MOXA.HC 1,360), -liv. - ET. zu a răbda. răbduro^s Adj. (1683 DOS.VS.Ian.12;12a) veralt. 1. geduldig.-2. ausdauernd. - ET. a răbda. răbegi/ etc. siehe rebegi. răblări't Adj. (1868 BARC.) fam. schäbig, abgenutzt. E -îmbrăcat în hainele cele mai răblărite (VLAH.DAN 11,25). O pălărie pleoştită, răblărită (VLAH.IC.21). - ET. zu rablă. răbo'j S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.59) 1. a) Kerbholz N. Beim Gebrauch machte der Schuldner in das Kerbholz u. ein daran gelegtes zweites Stäbchen (ţencuşă) gleichzeitig eine dem betreffenden Betrag entsprechende Kerbe u. übergab das letztere dem Gläubiger. A lor nume trecătoare leînsamnăpe răboj (EMIN.0.1,130) verzeichnet er mit peinlicher Sorgfalt, b) 116). sînt impiegat în veci mutat_____________Fără răgaz în- tre romăni3 Aice azi S-aiure mîni3 Cerc în zadar Pe loc a sta (AL.OP.1,111). - ET. Wird mit lit. răkas "Frist" erklärt, aus dem es natürlich nur mittelb. entlehnt sein könnte; türk, rahat ist lautlich unmöglich. rägädui" siehe räcädui. rägäli"e Pl. -li"i S.f. (1517 DERS) 1. knorrige Wurzel F. Sfîntul _______________ adusă o răgălie de stejar grea de o purta în umere (DOS.VS.Fevr. 23; 81a). Semnul__atîmat d& vr-o cracă sau răgălie din marginea gîrlei (RCM.SÄRB.56). - 2. knotiger Wurzelstamm der Quecke (pir)3 als Heilmittel gebraucht: G r a s w u r-z e 1 F. (WB.). -3. kleines Männlein. Wurzelsepp H. (DERS). - ET. wahrsch. zu asl. rogü "Horn", vgl. nslov. roglja "Gabelholz”, serb. rogalj3 nslov. rogelj "Zinke”. răgâţî"nă Pl. -ţî"ni S.f. (1870 COST.) knorrige Wurzel F. Tăcănitu sapilor şi al tîmăcoapilor şi buşala lor înăbuşită dă scîrţîieala rădăcinilor pă unde e ţelină şi răgâţîni (JIP.OP.39). - ET. wahrsch. zu asl. rogu "Horn", vgl. weißruss. rohacina "knorriger Pfahl", poln. rogacina "Wurfspieß". răgea" etc. siehe regea etc. ră"get Pl. ră'gete S.n. (1683 DOS.) Brüllen, Gebrüll N. Să-mplură toate cetăţi şi oraşe (de) răgetele dobitoacelor celor die giimgheat (DOS.VS.Noe.25;163a). - GR. raget 3 raghet. - ET .a rage. răgi" siehe a rage. răgito"r Adj. (l800 BUDAI-DELEANU 1,83) brüllend. - ET. a rage. răgloti" (+) Präs. mă -te"sc V.refl. (l6.Jh.PS.H.26,6) sich befehden, streiten, kämpfen. - ET. zu gloată. rägni" siehe răcni. rägori" Präs. -re"sc V.intr. (um l670 ANON.CAR.) BAN. heiser werden. - ET. unbek. rägori "t Adj. (um 1670 ANON.CAR. ) BAN. heiser.- ET. a rägori. - SG. ALR II/I.MN 6879, 10. rägoritu"rä S.f. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. Heiserkeit F.-ET.a rägori. rägo"z siehe rogoz. ragulă 272 273 răgu'lă (+) Pl.-gu'le S.f. (1673 DOS.PS.V.) CV o 1 k s-)S t a m m M. Pagini, din toate răgule, Veniţi cu daruri destule (DOS.PS.V.95,31;Ps 95,7). Si nu era nime să să sîmţă în răgula lor cu neputinţă (DOS.PS.V.104,106; Ps 104,37). Acolo să ne suim cu gloate Din răgulele Domnului toate (DOS.PS.V.121,12;Ps 121,12). - ET. unbek. // poln. C< n.lat.) regula (SCRIBÄN). lă Pl. -şe'li S.f. (1822 HMST.67) Heiserkeit F.- ET. a răguşi. răguşi/ Präs. -şe'sc V.intr. (1822 HMST.67) heiser werden. A răguşi strigînd sich heiser schreien. Mai anţărţ ... şi eu am răguşit strigînd •- sa trăiască libertaoa şi egalitaoai (AL.OP.1,39). - GR. ră-goşi, rînguşi, ruguşi, raguşa, reguşa. - ET. wahrsch. zu guşă. - SG. ALRM II/I,K.3B. răguşi't Adj. (um 1700 LEX.MARS.) heiser. N-auzi tu de departe cucoşul răguşit? (EMIN. 0.1,98). Adverb.: Doar Vreun cîine-n drum mai latră Răguşit (COŞBUC 6). - ET. a răguşi. - SG. ALRM II/I,K.3B;MN 6079,10. răgu'tă siehe recrut. răi' siehe a înrăi. ră'ie (+) S.f. (1581/2 P0) Frevel M. Ce deaca Domnul vădzu cum oamenilor răiia multă pre pămînt (PO2 27;Gn 6,5). - ET. zu rău. răi'me S.f. (I563 CORESI PRAXIU) veralt. Schlechtigkeit F. După răimea ta, nepocăită inimă (CORESI PRAXIU,Rom 2,5,GCR 1,13*). - ET. rău. răi're siehe înrăire. răita'r (+) S.m. (um 1675 MIR. COSTIN, LEI. 1 1,238) ehemals berittener Soldat eines ausländischen Heeres: Reiter M. Călărimea îmbrăcată cu fier ce se numesc răitari şi husari (DION.,TEZ.II,175;von osterr.Kavallerie) . - GR. ra'iter (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.62), raita'r3 reita'r3 ra'ităr. - ET. mittelb. dt. Reiter3 vgl. poln. rajtar, russ. rejtar. răjudeca' siehe a răzjudeca. răma's (l6.Jh.PS.SCH.21,13) I. Adj. 1. (z u r G c k)g eblieben, verlassen. Numai eu3 rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum f (EMIN.0.1,112). - Fam. rămas de părinţi verwaist; rămasă de bărbat verwitwet. - 2. LV. a da rămas pe cn. (din judecată) jdn. für besiegt, (unterlegen) erklären. Duca Vodă ... l-au dat rămas pre Ursachi să deie lui Balaban vx'-o patru, cinci sute de pungi (NECULCE,LET. 11,222). A se g da rămas sich geschlagen geben. Părintele Onofrei ... ni^/i mort nu vrea să se dea rămas din carte de un porcar (UR. LEG.58) in Bezug auf Gelehrsamkeit, Wissen, wollte sich p_| 0. keinesfalls geschlagen geben. - II. S.n., Pl. räma'si^M 1. Rückstand M. Tot codină se numeşte şi ră- jg Tmsurile de la ciur prin care grîul se ciuruieşte (D.T. fj 56). - 2. veralt. Nachlaß M., Hinterlassenschaft F. Meist Pl. Făcind catastih de toate rămasurile celui mort (DOC.1804,TEZ.II,324). - 3. Rămas bun! lebe wohli A-şi lua rămas bun de la cn. von jdm. Abschied nehmen. - 4. P r e i s M. d e r Wette,; Acela să dea rămasul cătră cela ce va priimi judecata (ÎNDR.572). - ET. a rămîne. - SG. ALRM I/II,K.308,336,367-ALR II/I.K.173;ALR SN I.K.7. răma'ş siehe rămăşag. râmăşa'g pi. -şa"guri S.n. (I606 DIRA XVH/1,36) Wette F. A pune3 face3 prinde rămăşag eine Wette ein-gehen. M-apuc în rămăşag (SBIERA POV.191). - TR. BAN. auch răma'ş (ANON.CAR.). Rămaşul ce-am rămăşit (BIBIC.308). -ET. rămas. răroăşea'lâ S.f. (I885 TEOD.) selten Wetten N. Cin-s-o pune c-un nun mare, la lup- | rămaşi. tă de rămăşeală (TEOD. PP.656;im Reim). - ET. Präs. mă -şe'sc V.refl. (um 1670 ANON.CAR) t t e n. Treburile tale eu mă rămăşesc |j veralt. u. ugs Că într-un ceas toate ţi le isprăvesc (PANN PV.M.II,49). ET. rămaş (rămăşag). râmăşi'ţă Pl. -şi'ţe S.f. (16.Jh.PS.SCH.36,37) 1. Rest, Überrest M., Überbleibsel N.,Rückstand M. Adună rămăşiţa norodului şi te tăbăraşte asupra cetăţii (BIBLIA 1688,2 Sm 12,28). Mihai Vodă — le-au luat (birurile) din ţară ... şi la viste-ria împărătească nu le-au dat3 şi au rămas rămăşiţă (NECULCE,LET.2 11,283) er blieb im Rückstand. - 2. veralt. Nachlaß M. Deaca moare omul şi nu va avea ... rudă, iau rămăşiţa mortului judecătorii toată (SIM.DASC.,LET.2 1,429). - 3. veralt. Nachkomme M. Rămăşiţele necuraţilor potrobescu-se (ps. SCH. 36,38) . - 4. Rămăşiţele pămînteşti die irdischen Überreste. - GR. Pl. veralt.-şi 'ţuri (DION.,TEZ.II,178). - ET. rămas. - SG. ALR II/I,K.173. ramxito'r Adj. (1564 CORESI CAZ.1,465) veralt. bleibend, dauerhaft.- ET. a räml'ne Präs. rămî'n (1551/3 ES 43b;Mt 13,22) I. V.tr. 1. LV. a rămîne pc. (de3 din judecată) jdn. v e r' urteilen. Si au rămas Serban Vodă pre Duca Vodă să plătească toţi banii la visteria împărătească (NECULCE,LET- 2l8). (Judecata) ne-au rămas pe noi de bani (DOC.1596,HC 72) das Gericht hat uns zur Zahlung verurteilt. - Vgl. ră-t 2. - 2- bisw- Pc- den Prozeß gegen jdn» ntas a w i n n e n ’ 0777 mei>su • * - T'a divan şi am rămas pe ^ ^ pe Micul (DOC. 1596,HC 1,72). Deci au rămas feciorul •l Vodă pre Duca Vodă de la divanul împărătesc (NECUL- CE, LET’ kamP'f d 8 n j d m- d e n r a n cere, 2 xi,215) beim ... Gericht. - 3. pc. in einem Wett- Sieg über jdn. davontragen, Sieg, die Wette abgewin-Dberwinden, jdn. den kürze-ziehen lassen. Dacă ne-am lua la între-u n;-a.ş prinde că am să te rămîi ( OD.-SL.235 ). Iulia rămînînd pe părintele său în glume şi-n săgeţi curtene (GI0N 177). - II- V.intr. 1. bleiben. A ră-mtne acasăin urmă, singur3 dator zu Haus^, zurück-, allein schuldig bleiben. Mai rămîne un lucru (de făcut) es bleibt noch eins (zu tun) übrig. Scăzînd din patru doi, mai ratntn doi (DA) vier weniger zwei bleibt (ist gleich) zwei. Rămîi sănătos (-toasă), rămîneţi sănătoşi (-toase), cu bine, cu D-zeu! lebe (lebt) wohl, gehabe dich (gehabt euch) wohl, Gott befohlen! Rămîneţi cu toţii-n pace, Eu mă duc că n-am ce face (I.-B.322). Eu rămîn nestrămutat în ale mele (DA) ich bleibe unbeirrt bei meiner Meinung. îţi rămî-neauochii la el de frumos ce era îmbrăcat (DEL.P.306) man konnte die Augen nicht von ihm abwenden. Eu cum rămîn?, cu mine cum rămîne? was soll mit mir geschehen? Cum rămîne (cu) ...? wie bleibt es mit...? Mai rămîne vorbă! selbstredend! Aşa rămîne! es bleibt dabei! Pre acest sfat au rămas (MUŞTE,LET.2 111,81) bei diesem Entschluß blieb es. Numai cu franţujii, nemţii nu s—au putut aşeza, şi au rămas tot să se bată (NECULCE,LET.2 11,262) es blieb dabei. Şi dau tătarii duiumuri multe asupra moscalilor — de rămăsese lucrul de se băteau de-a mînă (NECULCE,LET.2 11,393) so daß es so weit gekommen war. A rămîne grea schwanger werden. A rămîne cu zile, în viaţă am Leben bleiben. Mult a fost, puţin a rămas es war viel, nur wenig ist (noch) geblieben. Să rămînă între noi, (asta) rămîne între noi im Vertrauen. Unde am rămas? wo sind wir stehengeblieben? A rămîne pe drumuri, fără slujbă brotlos werden, die Stellung verlieren. A rămîne pe gînduri nachdenklich werden, d rămîne pe mîna cuiva jdm. auf Gnade oder Ungnade ausgeliefert sein. Nu îmi (mai) rămîne altceva (de făcut) decît uQ — es bleibt mir nichts anderes übrig als ... - 2. u n-tarbleiben. Aceasta nu se putea, adică să rămîie nunta dintr-un fleac de nimic (ISP.LEG.2 399). - 3. a) de en- hinter jdm. Zurückbleiben, ohne 11 n bleiben, jdn. überleben. Vgl. rămas Plînge, casă, plînge, masă, De tată sînteţi rămasă ^•MAR.Îjqjj.507;Totenklage). Pravilele împărăteşti dau voie Elevii să-şi ia al doilea bărbat3 cînd va rămînea de băr- 0 seamă de vreme (ÎNDR.220). - b) de c. fer n-, z u- Uckbleiben. Ion ____________ cum dete de-o cîrciumă în calez räpiciune. - ET. wird auf lat. rap-tioy -onis "Raub" zurückgeführt, das man hier als "Weinlese" auffaßt. Zur Bedtg. vgl. rum. vinice'rs arom. ayiz-mäciu'ne "Weinlese" (DAL.), Yizmäciu'nle "September" (ALM. MAC.-ROM.1903), von ayizma're "lesen" (DAL.), u. serb. je-matva "Weinlese, September" < jemati "lesen". Vgl. PUSC. (LAT.TI 12), der das Wort irrtümlich für eine Schöpfung der siebenb. Latinisten hält. răpi" Präs. -pe"sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. rauben, entreißen, an sich reiße n; o fată ein Mädchen entführen. Nu cindva sä răpească (gonitorii miei) ca leul sufletu mieu (CORESI PS.^ 8a;Ps 7,2). Ei hrăpesc negoţul din mina românilor (AL.CL VII,406). După moartea arhiereului ... să nu răpească nime-nile uneltele lui (ÎNDR.48). -2. fig. hinreißen, entzücken. (Ştefăniţă Vodă era) la minie răpit (MIR. COSTIN,LET.2 1,372) ließ sich leicht ... hinreißen. - GR. auch, bes. MGLD., hrăpij (h)ripi; arom. aräkire3 arapire 275 răpune (PAPAHAGl), 1. Pers. Sg. Präs. arăkescu3 ara'kiu3 ara'p (PAP AII AGI) . Veralt. Konj. să rccpe (COR.PS .49, 23; 108,11), se rapă (PS.SCH.108,11;103,21,CV Apg 23,10). - ET. lat. rapio3 -ere3 roman, -îre; hr- Könnte auf slav. Einfluß beruhen, vgl. asl. etc. grăbiţi 3 ostserb. hrabac3 ukr. hrabyty3 od. h- ist lautmalend wie schon in gr. äpnd£o). - SG. ALR SN I, K.44. räpiciu^ne (+) S.f. (1561 CORESI TE) Raub M. Deînlăuntru sînt pline de răpiciuni (CORESI TE4 50b;Mt 23,25). Lăuntrul vostru plin iaste de răpiciu-ne (CORESI TE4 145a;Lk 11,39). - ET. a răpi. răpi"re S.f. (16.Jh.PS.SCH.61,11) 1. Entführen N., Entführung F., Raub M. Răpirea Sabinelor der Raub der Sabinerinnen. Boierii oarei nevoind a fi instrumentele hrăpirii lui3 îi făceau vreo împotrivire (GHICA, CL XIV, 86). - 2. Entzücken N. Idol tu! răpire minţii! cu ochi mari şi părul des (EMIN.0.I.80). - GR; veralt = hrăpire* ~ ET. o. răpi* răpi/t (1646 PRAV.MOLD.5 732) I. Adj. 1. entfü hrt. - 2. entrückt, verzaubert, entzückt. -3. BAN. frühreife n d (v. Getreide). - II. S.n. veralt. Raub M. -GR. veralt. ripit (ANON.CAR.), hrăpit. - ET. a răpi. - SG. ALR SN I,K.44,231. răpito"r (l6.Jh.PS.SOT. 34,10) I. Adj. 1. raubgierig, Raub-. Păsări răpitoare Raubvögel. -2. entzückend, hinreißend. ~ II. S.m. selten Entführer, Räuber Fl. - GR. verölt. 2^pttor3 hrapitor. - ET. a rapt. räpitu^rä Pl. -tu'ri S.f. (1581/2 PO2 228;Ex 15,9) veralt. Beute F.,Raub M. - ET. a răpi. răposa" Präs. -se"z (16.Jh.PS.SCH.5>9) I. V.tr. LV. (aus)ruhen, rasten lassen. Si călătorii3 făgăduiţi la casele voastre de-i răpausaţi (COD.STU.,HC 11,50). (Roman) şedea acolea de bea şi mînca •şi-şi răpousa bătrîneţele pînă la moarte (MOXA.HC 1,399). Cu dulce te roagă lui D-zeu să răpaose acum pre acest mort unde să veselesc sufletele celor direpţi (MS.1669,GCR I, 185). - II. V.intr. 1. LV. (aus)ruhen. Răpausă3 mă-nîncă gi bea şi te veseleşte (CORESI OMIL.Lk 12,19,CCR 40). Cela om ce no-şi vă lăsa dobitocul să răpause sfînta domerecă (C0D.STU.,HC 11,52). - Bisw. refl.: Şi trupul mieu3 mărgînd la odihnă S-a răposa cu nedejdea plină (DOS.PS.V. 15,32;Ps 15,9). -2. verscheiden. E Is. lăsă glas mare3 răposă (CORESI TE4 107a;Mk 15,37). (Moisi) s-au suit în munte cînd era de 120 de ani de-au răposat3 şi D-zeu l-au astrucat (DOS.VS.Sept.4;6b). - GR. LV. răpăosa3 auch răpăusa, răpoosa (ş.TAINE 126), răpousa (M0XA,HC 1,391;399). - 1. Pers. Sg. Präs. LV. răpaos3 răpaus. - ET. spät lat. re-pauso3 -are. - SG. ALRM II/I,K.217;ALR II/I,m 2702,84. răposa"re S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II,299) veralt. 1. Ausruhen N. -2. Sterben N. - GR. răpausare3 răpăosare3 reposare. - ET. a răposa. răposa"t (l6.Jh.PS.SCH.) I. Adj. 1. (+) s t i 1 1. Apă răposată (PS.SCH.22,2) stilles Wasser. -2. verstorben, verschieden. Răposatul meu frate mein verstorbener, seliger Bruder. - II. S.m. Verstorbener, Seliger M. -GR. veralt. răpăusat3 răpăosat3 răpousat3 reposat. - ET. a răposa. răposătoa"re (+) S.f. (1561 CORESI 102a;Mk 14,15) Ruheplatz N.-ET.a răposa II. 1. Răpoti"n S. (1847 PANN) volkstümlicher Feiertag, am dritten Dienstag nach Ostern, an welchem von den Bäuerinnen die ßackschüsseln (ţeste) angefertigt werden (TEOD.INC.126,RCM.SĂRB 56). (Sărbătorile) astea-s de ţinut3 Şi nouă marţi şi nouă joi ... Măcar şi Foca3 Ropotinu3 Cum din bătrîni ţinurăm noi (RÄ-DUL.RUST.I,140). Nouă marţi şi Răpotinii i-am păzit cum am putut (PANN PV.M.1,114). - GR. ropotin; Pl.m. -ni3 f. -ne. - ET. unbek. - SG. ALR II/I MN 2850,113. ră"pşte S.f. (1643 VARL.CAZ.2 1,365a) LV. Murren N. Cerşind iertăciune pentru răpşte (DOS.VS. Dech.19;228b). - ET. postverbal von a răpşti. răpşti" Präs. -te"sc (1561 CORESI TE) I. V.intr. LV. asupra3 împotriva cuiva3 auch pre3 spre cn. 3 ferner de cn. (CORESI TE4 196a;Jo 6,41), la cn. (MĂRG.2 40b) über, gegen jdn. murren* Jidovii răpştea asupra lui Moisi de zicea: Pentru ce ne scoseşi din Eghipet de nu ne lăsaşi să murim acolo? (VARL.CAZ.2 I,59b). (Boierii) răpştind asupra nemţilor că nu stau de război (cu turcii) (DION.TEZ.II,179). Unii îl suduia^ alţii îi da palme ... şi nice dănăoară n-au răpştit nice le-au zis cuvînt de bănat (DOS.VS.Martie 17;42a). - II. veralt. a se răpşti către cn. jdn. anfahren. Pepelea3 mînios3 se răpşti cătră dînsa zicîndu-i ... (SBIERA POV.3). - ET. ksl. rü-pütati3 rupüstq. răpşti "re S.f. (1561 CORESI TE1* 198b;Jo 7,12) veralt. 1. Murren INI. - 2. Raub M., Plünderung F. - GR. auch răpşire. - ET. a răpşti. răpştito"r (+) Adj. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.11,215) murrend, unzufrieden. - Auch substantiv, -GR. răpşitor(iu). - ET. a răpşti. răpu"ne (um 1670 ANON.CAR) I. V.tr. 1. c. etw. einbüßen, verlieren. Acel neam ... dăscălia au pierdut3 stăpînirea au răpus răpus 276 (SPÄT.MIL.,LET.2 1,104). Craiul şvezesc — ş~au răpus oastea toată (NEC.COSTIN,LET.2 11,68). Care au cheltuit şi au răpus la beţie toată averea tătîne-său (NEC.COSTIN, LET.2 1,395). - Bes. a-şi răpune capul3 viaţa u m s Leben Kommen, umkommen. Poate să-şi fi răpus capetele, deoarece sînt duşi de atîta timp şi nu se mai întoarce nici unul (ISP.LEG.1 1,81). Musca pentru picţină dulceaţă îşi răpune viaţa (PANN,CL V,378). - 2. cuiva c. jdn. um etw. bringen; cuiva capul3 viaţa jdn. ums Leben bringen, umbringen. Un gînd urît care-i răpusese veselia şi pacea (RADUL.RUST.II, 289). D-aia vream ca să-mi răzbun Si capul să ţi-l răpim (TEOD.PP.118). Ipsilant credea pe Tudor înţeles cu turcii şi căuta să-i răpuie viaţa (GHICA 111). - 3. v e r-derben, vernichten, umbringen, jdm. den Todesstoß versetzen. Te jur3 Lydioj să-mi spui De ce cauţi cu iubirea pe Sybaris să-l răpui? (OLL.HOR. 45). Radu Vodă___se răpusese de o groaznică şi cumplită boală (ODOB.MV.1896,12). Joe poate tot să schimbe! Pe cel mic îl face mare3 Întunericul l-a-prinde şi lumina o răpune (OLL.HOR.107). Cînd din vreo în-tîmplare se vor răpune sineturile (PRAV.IPSIL.Pentru Judec. /Judeţe V). - 4. pc. jdn. überwinden, besiegen, unterkriegen, jdm. den Sieg abgewinnen. Cu această tocmeală a oştilor sale3 vîmlenii au răpus toată lumea (MIR.COSTIN,LET.2 1,17). Năluca __ văzînd că hatmanul la toate întîmpinările ei o ră- punea (GANE,CL VIII,182) als das Phantom sah. daß er allen Einwänden zu begegnen wußte. - II. a se impune 1. selten sich umbringen. -2. unterkriegen. Cei mai vînjoşi3 care de care3 se întreceau să se răpuie unii pe alţii (RÄDUL.RUST.II,136). - GR. Konjugiert wie a pune. - ET. lat. repöno3 -ere "wegstellen, -legen". räpu"s Adj. (um 1670 ANON.CAR.) 1. veralt. vernichtet, verloren. -2. besiegt, überwältigt. Un om cu sacu-n spate3 Răpus de oboseală3 la poartă colo bate (0LL.,CL XIII,460) todmüde. - ET. a răpune. răpuşi"e S.f. (1888 ER.-C.MOTTE) TR. ehem. auf einen Pfahl vor dem Haus gesteckter Hut, zum Zeichen, daß der vom Dorfgericht verurteilte Besitzer Berufung einlegen wolle u. den, der ihn pfänden wollte, umbringen würde (FR.-C.MOTU 114). - ET. răpus. rări Präs. -re"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. a) den Abstand zwischen Dingen od. ihren Teilen vergrößern: lichten, dünn Cer], schütte-r (e r) machen. Ziua scade, noaptea creşte Si frun- J ß zişul mi—l răreşte (EMIN.O.I,214;Herbstklage des Waldes). - b) zeitlich: selten (er) werden lassen. Din a opta zi (băiatul) începu să rărească scrisul (BASS.V. 26) er begann seltener zu schreiben. De prin clasa a şasea (Tache) o rărise de pe la şcoală (ZAMF.LN.6) nach der 6. . . ^ Klasse war T. nur selten in die Schule gegangen. - II. a se rări sich lichten, dünn (er) werden, Dărăbanii ... au răbdat pînă au început a se mai rări focul (MIR.COSTIN,LET.2 1,366) bis das Schießen schwächer zu werden, nachzulassen begann. I se răreşte părul sein Haar lichtet sich, ist schütterer. - ET. rar. - SG. ALR SN I,K. 104. rări "me S.f. (1?03 GCD) 1. veralt.Spärlichkeit F. -2. BAN. TR. W a 1 d-1 i c h t u n g F. - ET. rar. - SG. ALR SN U.K. 588 j ALRM SN I.K.399. räri"re S.f. (1703 GCD) 1. Verlangsamung F. -2- Lichten N. -3. Seltenwerden N.-ET.a rări. rări"ş S.n. (um 1853 AL.PP.) Lichtung F. Tace cucul la răriş3 La răriş3 la cărpe-niş (AL.PP. 129). - GR. răriştiş. - ET. rar. -SG. ALR SN II, K.588;ALRM SN I.K.399. rărişo"r siehe rar. rări"t Adj. (1823 BOBB) ge lichtet, ausgedünnt, verdünnt. Lapte de vacă rărit cu puţină apă (MAR.NAST. 142). - ET. a rări. râritu"râ S.f. (1805 CRIŞAN 240) 1. Lichtung F. -2. Zahnlücke F. - ET. a rări. - SG. ALR I/I,K.31;SN II.K.5B8jALRM SN I,K-399. răru"nchi Pl. răru"nchi S.m. (1581/2 P02 276;Ex 29,13) veralt. 1. N i e r e F. I-au venit boală de piatră în be~ şică şi-n rărunchi (DOS.VS.Martie 12;29a). - 2. Pl. I n-nereien F. (Pl.). - Fig. Innerstes N.. ftief'. ste) Tiefe F. Cînd auzi împăratul de unele ca acestea, se întristă pînă în rărunchi (ISP.BSG.14). M-am bucurat din rărunchi că te afli sănătos (FIL.CIOC.57). Viaţa care se lasă de pe bolta cerească ce se urcă din rărunchii pămîntului (UR.BUC.230). Se ruga tui D-zeu cu zdrobire de rărunchi 2 ca sa o. scoată la liman bun {ISP.LEG. 121) betete mit zerknirschtem Herzen. - Vgl. auch rinichi. - GR. rărunche3 - rerunchi3 rănunchi3 renimchi. — ET. lat.*renüncülus. — SG. ALR I/I,K-48;ALRM I/I.K.71. rärunchioa"rä S.f. (1883 BR.) l.G'u ndermann fl. (GlechomajBR.). - 2. sellerie-blättriger Hahnenfuß (Ranunculus sceleratus). - GR-rărunchi (1825 B.), rănunchioară. - ET. zu rărunchi3 bzw. nach lat. ranunculus. räs-,räz- Präfix (l6.Jh.CV) 1. immer und immer wieder, unzähli' ge Male, in Verbindungen wie: Si de elu poţi noao în" , 277 răsări răzgiudeca (CV2 30a;Apg 24,8). Nu mă puteam opri de 0 tot scoate (diploma de absolvire) din buciumul ei de ti-'ckia şi de a-mi ceti. şi răsceti numele (CL XIX, 202). Ruş-tei Şi M^TiUG^i lui Onofrei găseşti să le dai şi $ le răzdai? (CL XIV, 370/71 ;zu einem Schürzenjäger). Şoimul mărimea fărălegii ce isprăvia de a doa oară socotind şi făschitind (CANT. IST. 182) . După patru oare de răcnete şi. în-•yjgturii cruci şi răscruci3 sfinţi şi evanghelii (GHICA, CL XV 339;der Postkutscher zu den Pferden) unzähliger Flüche, bei Kreuz, Heiligen und Evangelium. Vgl. cruce 12. întinsori je iarbă cu nenumărate cute şi răscute (UR.BÜC.277). - 2. verstärkend: ganz und gar, in Verbindungen wie: ţţi cred şi-ţi răscred, draga mea (SBIERA POV.237). Bes. in Besprechungen: Acolo (răul) să chiară, să răschiară Ca roua de soare şi spuma de mări (MF 1,1519). - 3. bisw. für älteres des-, vgl. z.B. răsface, răspica, TR- râsfunda (POP. HD. 1,167). So durchwegs im Istrorum.: rescV ide3 rescoperi, rescuţ - deschide3 descoperi, desculţ etc. Vgl. auch die einzelnen Artikel. - GR. Vor stimmhaften Konsonanten raz-: răzbate, răzbuna3 răzgîndi. Vor stimmlosen Konsonanten ras—, dessen s mit an lautendem s zusammenfällt: răstorn3 răsfrîng, răsar. - ET. asl. raz-. räsa"d Pl. -sa"duri S.n. (1651 PSALT.265b) 1. junge Pflanze zum Versetzen: Setzling M. Ver-deţurile acele3 ce să răsădesc3 să se samene prin răsaduri pîn-la 10 april (DRÄGH.IC.11). - Meist kollektiv: Dacă ar dori cineva ca să aibă răsad frumos3 ti va rări şi mai tare (ION.CAL.70). - 2. fig. Volk. Geschlecht N. (CANT.HR. 14). - ET. vgl. bulg. şerb. razsad. - SG. ALR SN I.K.168,192. răsadniţă Pl. -sa"dniţ;e S.f. (1793 PREDETICI 1,109a) 1. Mistbeet N. (Mimosa pudica) se seamănă in răsadniţă sub geamuri (DATC.HORT.219). -2. Baumschule. Pflanzschule F. Aguzii se înmulţesc prin răsadniţi (LIT.). Fig. (Starea boierinaşilor) este ca şi o răsadniţă a ocîrmuirii3 din carea obicinuieşte a să plini numărul boierilor celor mari (CANT. SCRIS. 266) . - ET. vgl. zur Form şerb. razsadnica "Setzpflanze”, russ. "Pflanzerin" ZUr Bedtg. bulg. şerb. russ. razsadnik id. - SG. ALR SN I, K.1B0. j-ägädea^lä Pl. -de"li S.f. (1882 DATC.HORT.) selten Versetzen N. von Pflanzen. Această răsădea- ^ dă plantelor mare putere (DATC.HORT. 12) . - ET. a răsădi. Präs. -de"se V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.795l6) e r)s e t z e n, (v e r)p f 1 a n z e n. Cela ce răsă-^Qte pomi pre pămîntul altuia (ÎNDR.302). - ET. vgl. şerb. ^zsaditij bulg. razsadam3 russ. razsaditj etc. S.f. (1632 EUSTR.PRAV.679) Verpflanzung F. - 2. fig. V e r b r e i-Ausdehnung F. - ET. a răsădi. răsădi"t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.) verpflanzt. Si fi-va ca lemnul răsădit lîngă ieşitul apeei (PS.SCH.1,3). - ET. a răsădi. râsădito"r S.m. (16*13 VARL.CAZ.2 1,283 a) veralt. Pflanzer M. - ET. a răsădi. râsăjdui" (+) V.tr. (16*15 Ş.TAINE) überlegen, erwägen, urteilen. După cum va râsăjdui el (S.TAINE 293) nach seinem Gutdünken. -ET. ksl. rasqditi3 -sqzdq3 u. rasqzdati3 bulg. razsaz— davam. răsăjduito"r (+) Adj. (l640 PRAV.G0V.) umsichtig, überlegt. Se cade duhovnicului foarte să fie înţelegătoriu şi răsăjduitoriu (PRAV.GOV. 35a) mit Überlegung handelnd. - ET. a râsăjdui. răsări" (l6.Jh.CV) I. V.tr. 1. veralt. aufgehen lassen. Ceriul deade ploaie şi pămîntul răsări rodul său (CV2 68a;Jak 5,18). Als Übersetzung von: ßAoCTtmxo, dvaxeAAcü. Răsară pămîntul buruiană de iarbă (BIBLIA 1688 Gn 1,11). D-zeu răsare pre soarele său spre buni şi spre răi (BIBLIA 1688 Mt 5,45). - 2. absprengen, -schlagen. Fă-tul-babei au luat băltagul ... şi au răsărit cu el o ţan-dură din pod3 spre semn că au trecut pe-acolo (SBIERA POV. 142). - II. V.intr. 1. a) (vom Haar etc.): sprießen, (von Pflanzen. Gestirnen]: aufgehen. I-au răsărit musteţile (GANE, CL XIII,41) er hat einen Schnurrbart bekommen. Iată perii albi în cap şi în barbă ţ—au răzsărit (CANT. DIV. 94b). Semănăturile de toamnă au răsărit die Herbstsaaten sind auf gegangen. Răsare unde tiu- 1 semeni Hansdampf in allen Gassen. Soarele (luna) a răsărit die Sonne, (der Mond) ist aufgegangen (Ggs. a apus). Fam. Seamănă dar nu răsare sieht ähnlich aus, ist aber grundverschieden. A răsări ca ciupercile (după ploaie) wie die Pilze aus dem Boden schießen. - b) erscheinen, auftauchen. Parc-aştept Ea din trestii să răsară Si să-mi cadă lin pe piept (EMIN.0.1,74) daß sie ... auftauche. Turnul lui Leandru — răsare din sinul Bosforului (RAL.S.113). c) (h e-ran) wachsen. Cînd a mai răsărit fetiţa ş-omînă mama după viţei (SEV.NUNTA 2) wenn das Mädchen größer geworden ist. -2. abspringe n, -prallen. Grindina răsare de pe acoperemîntul unde cade (GLOS.AC.). - 3. au f-zusammenfahren. S-a speriat copilul3 căci răsare din somn (GLOS.AC.). Ghiftui: Vrei să împărţeşti cu mine? Ferchezanca (răsărind): Eu? Să împărţesc? (AL.OP.I, 577). - III. a se răsări von Papieren etc.: abhanden kommen, verloren gehen. S-au tîmplat acel zapis de s-au răsărit; şi cînd au trebuit să-l scoată3 nu l-au găsit (NECULCE,LET.2 11,265). - GR. konjugiert wie a sări. - ET. lat. *resalire (PUSC.EW.1440) u. răz-sări. -SG. ALR I/II.K.233. 278 răsări't (l6.Jh.PS.SCH.101,12) I. S. 1. n. Pl. -ri'turi Aufgang fl. (eines Gestirns]; răsăritul soarelui, gew. Kurz răsărit (Himmelsrichtung]: Sonnenaufgang M.; Osten, Orient H. Şi foarte de de-meneaţă... veniră la mormînt, in răsăritul soarelui (MS. 1 7. Jh.Mk 16,2,GCR 1,230). Cumu-ş luară unii dentrînşii a străbate hotarăle răsăritului, alţii ale apusului (NĂSTUREL,GCR 1,130). Biserica răsăritului die Ostkirche. - 2. m. Răsăritul cel de sus (MHSEEIÜL 1776,108a) Christus. - GR. Pl. LV. bisw. -te, (DOS.VS.Oct.23;79a). - II. Adj. 1. a u f-gesprassen, -gegangen. -2. hervorragend, auffallend. Oasele, răsărite ale feţei lui Nea Sărăcită (UR.LEG.86) die hervorstehenden Backenknochen. Casa preotului era destul de răsărită pentru o casă de ţară (BASS.V.206) das Haus des Priesters sprang ins Auge. - 3. (v.Kindern) etwas größer, vernünftiger. Doi din cei mai răsăriţi___ (din băieţi) se fac: unul cloş- ca cu pui şi altul baba gaia (ISP.JUC.25). - ET. a răsări. răsări'tă S.f. (1551/3 ES 96a;Mt 24,27) 1. veralt. răsărita soarelui Sonnenaufgang M. în răsărita soarelui (VARL.CAZ.2 1,145b). - 2. MOLD. Sonnenblume F. (Helianthus annuus). In sîmburele de bostan, de răsărita-soarelui ... este ascunsă mica plantă (ÎHV.COP.1890 11,9). - ET. a răsărij zur Form vgl. lăsata secului nb. lăsatul secului. răsăritea'n (um 1812 ŞINCAI HR.III,209) I. Adj. östlich, orientalisch. - GR. Pl. -teni, f. -teană, Pl. -tene; ( + ) răsărit(en)esc (SINCAI). - II. S.m. Ostländer, Orientale M. - GR. Pl. -teni, f. -teancă, Pl. -tence. - ET. răsărit. răsăritu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1703 GCD) 1. (einmaliges) Aufsteige n, -tauchen N. - 2. Zusammenfahren N. -ET. a răsări. răsătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1703 GCD) 1. (einmaliges) Schaben, Abschaben. Rasiere n N. Samsarii . .. sînt datori a însemna____ (in ca- tastih) fără răsături ... toate condiţiile vînzărilor (COD. COM. Art. 81) ohne Streichungen. Din două merţe de păpuşoi, morarul şi cu Măriuca scoteau — din măsurătoare şi din ră-sătură două merţe (de făină) şi o jumătate pe deasupra (RĂDUL.RUST.11,159) Abstreichen. De venea vr-un bun de gură, Iară nu vr-un berechet, li turnam o răsătură (IANOV, CL 1,24;ein Richter spricht) ich ließ ihn über den Löffel halbieren. - 2. bisw. Schabsei N. Luă cuţitul, rase sîngele de pe podele şi aruncă răsăturile in apropierea r. lemnelor (SLAV.CL XV,443). - GR. răzătură, răzituri. - ET. a rade. - SG. ALR SN IV,K.1064. răscăcăra' siehe.răscrăcăna. râscoa'ce V.tr. (1698 CANT.DIV.93b) pîinea etc. das Brot etc. gut durchbacken; (van-|j] der Sonne): fructele etc. das Obst etc. durch und durch reif, überreif werden 1 a 5- | s e n; ouă Eier hart kochen.- GR. konjugiert wi^ a coace. - ET. răs + coace. - SG. ALR SN I,K.114. räscoa'cere S.f. (1805 CRIŞAN 243) 1. Durchbacken N. -2. Gärung F. (ŞINCAI E.11). - ET. a räscoace. ■coa'ge S.f. (1868 BARC.) ! i denrösch N. (Epilobium). - ET. unbek. räscoa'lä Pl. -coa'le S.f. (l6l9 DIRA XVHI/4,304) 1. Erhebung F., Aufstand M. Evreii se scoa-fj la Invierşunaţi la răscoală (BAR.GCR 11,242). - 2. (innerlicher) Aufruhr. Niciodată (Sultănica) n-avusese răs-% coală aşa de crîncenă in toată firea ei (DEL.S. 22). - ET. < wohl nicht ksl. raskola, -kolü "secessio, schisma", sondern" postverbal von a răscuta. ’ râsco'l (1803 CONACHI Moartea) \ I. S.n. 1. Holzstreifen mit einem Loch an jedem Ende, der, 1 auf die Enden der oberen Leiterbäume eines Wagens gesteckt,1 die Leitern auseinanderhält: Sperrleiste F., c Spannriegel M. Fam. a trece peste răscoale (ISP. ţ BSG.95) zu weit gehen, es zu arg treiben. - 2. T r e n- n u n g der Schafe einer Schafherde (im Herbst). - II. Adj. cu părul răscol (im Reim) mit aufgelösten Haaren. Cu părul in lenevire pe grumazii lor răscol (CONACHI 121). Dezbrăcate şi cu zulufii răscol (C0- % NACHI 194). - GR. rascol, roscol; Pl. răscoale, răscoluri. - ET. asl. raskolü "Trennung". - SG. ALR SN I,K.62. răscoli' Präs. -le'sc3 -co'l (1675 MIR.COSTIN,LET.2 1,259); I. V.tr. 1. a u f-, dure h~, zerwühlen, durch'l stöbern. Roţii ... rescolind cu nişte pari un jăratec, ... îngropară intr-insul pe toţi mieii (FIL. CIOC. 112). Alta-; rul, pridvorul, clopotniţa fură cercetatej curtea bisericiii -ff chiliile, pivniţele răscolite (GANE.CL VII,90). - 2. fig. aufrühren, in Aufruhr bringen. Nurţî^i poţi inchipui cit mi-a răscolit firea scrisoarea tatălui d-tale (UR.BUC.14). -3. absondern (die Schafe). ' II. V.intr. Aufruhr betreiben. Nişte feciori: de boieri ce erau Închişi ... pentru pricina unor turci de i dnd răscoleau cu moscalii (MUŞTE,LET.2 IH,61). - III. a se răscoli 1. rebellieren. -2. fig. in Au f' rühr geraten. S-a dezlegat ... o x>ijelie cumpătaşi s-au răscolit stihiile toate (VLAH.RP.116). - 3. a b-sondern. După ce s-au răscolit oile (SEZ.VII,76). ' â ET. asl. raskoliti "spalten, trennen". - SG. ALR SN I,K--128.II,K.399jALRM SN I.K.87. 279 răscumpărare ! r n d. - 2. ver- ^sCOlito'r Adj. (1703 GCD) aUfregend' erschütt lt aufrührend, aufrührerisch (CBTff.IsT-152)- - ET- « răscoli. Adj. (1805 CRIŞAN 243) 1 du rc hg eb a c k e nj ouă răscoapte harte Eier. -2. ü b e r r e i f • Spicele răscoapte şi ţepoase, încărcate cu bob mare şi greu (DEL.S.195) die überreifen Ähren. - 3 - o i s e. - ET. a răscoace. ^jşgjcâna' V.tr. (1703 GCD) gS a-şî răscrăcăna picioarele die Beine (au s-g } n s n d e r^5 P r e i z e n- ~ Auch refl. - GR. 1. Pers. 5g Präs. răscracăn, răscrăcăn, răscrăcănez. Auch răscăcăra, raecăcăna (PANN PV.M.I,96), răscrăia (POEN. 1,527,546), —eră— căra. 3- Pers. Präs. răscaieră (ISP.JUC.7). - ET. răs + arăcana. - SG. ALR II/I, K.67. rftscrâcăna't Adj. (1847 PANN FV.1 115) grätschbeinig, gespreizt. Cind să apuce pe o ulicioară mai neumblată — tocmai venea o birje cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului (CARAGIALE,GAZ. SÄT.XIV,479). (Prepelicarul) se întoarce ... cu broasca rascăcărată în bot (ODOB.PS. 185). - GR. Varianten wie bei a răscrăcăna. - ET. a răscrăcăna. - SG. ALRM II/I ..K. 132; ALR II/I.MN 2231.43. răs croi' Präs. -croie'sc V.tr. (1868 BARC.) Landers zuschneiden, verschneide n. - 2. o cămaşă, haină etc. ein Hemd, Kleid etc. ausschneiden. -ET. răs + croi. räscroia'lä Pl. -ie'li S.f. (1892 SEZ.) Ausschnitt M. an einem Hemd etc. Răscroiala gî~ tului (de la cămaşă) se coasă cu gulerul (SEZ.IX,36). - ET. o văscroi. răs croi "t Adj. (1824 MS.) 1- anders zugeschnitten, verschnitte n. Patrachire, mănicariuri Şi faloane şi stiharuri Răs-eroite şi purtate De muieri neruşinate (MS. 1824,CL 11,9). - 2- ausgeschnitten. 0 bundă de catifea neagră, Gu a°lţuri răscroite cari lăsau să se vadă... o cămăşu-^ de borangic (CL XIX,807). - ET. a răscroi. î^cnTce meist Pl. -cru'ci S.f. (1598 BGL 194) wird, bes. ugs., in vielen Bedeutungen von cruce gebraucht: ^ r e u 2 N., Kreuzung F. Femei le_________iau tămîie Usturoi ... le pisează şi mînjesc vacile-n piezi (răs-Qruci)(RCM.SĂRB.60) übers Kreuz, kreuzweise. Tocurile fe-e8trelor in rescruci cu 4 ochiuri (D.T.98) gekreuzt, mit eister\kreuzen. (Aceste cară) au_rescruci, de cari sunt P T-n»e şleaurile (D.T.13) Zug-, Sprengwagen. M-oi duce ... 11^e~i drumul in răscruce (AL.PP. 275) wo die Wege sich kreu- zen. Oprindu-ne în răscrucile drumului din mijlocul satului (CREANGĂ.,CL XV,5) am Kreuzweg. - ET. răs + cruce, vgl. serb. razkrizica, -krizje "Kreuzweg". - SG. ALRM SN I,K.230;ALR SN II,K.347. râscucăi' Präs. -cu'căi V.tr. (1883 MAR.ORN.) oile die Schafe von dem Zauber, den der Kuckucksruf auf sie ausübt, befrei e n, was in der Weise geschieht, daß zwei Leute einen Kringel (colac) zerbrechen, wobei der eine cuc!, der andere răscuc! ruft (MAR.ORN.I,48). - ET. ras + cuc. räscula' (1833 HELIADE 1,159) I. V.tr. in Aufruhr versetzen, au fr wiegeln, zum Aufstand, zur Empörung treiben. Traiul (tată)lui din casă ... chinurile lui mi se arătau în şir şi-mi răsculau amarnic -înveninata mea inimă (VLAH.NUV. 169) . El răscoală în popoare a distrugerei seînteie (EMIN.0.1,51). - II. a se răscuta in Aufruhr geraten, sich empören.- GR. 1. Pers. Sg. Präs. -col, 2. -coli, 3. -coală, Konj. să -coaie. - ET. răs + scula. răscumpăra' (1564 CORESI CAZ.1,9) I. V.tr. 1. zurückkaufen. -2. loskau-f e n, au s-, erlösen. Oricît loc de-a leşilor au dobîndit muscalii, să-l răscumpere (Stefan Bator) (NEC. COSTIN,LET.2 1,467). Bieţii oameni ___ au dat toţi bani de s~au răscumpărat (de la tătari) ca den robie (MIR.COSTIN, LET.1 1,348). Pentru ca greşala să ne îndreptăm şi păcatul să ne răscumpărăm, (CANT. IST. 206) um_ unser Ver- gehen zu sühnen. Si noi nedejduiam că acela va răscumpăra pre Israili (MS.17.Jh.Lk 24,21,GCR 1,231). - 3. LV. pc. despre cn. jdn. an jdm. rächen. Te rog să mă răscumperi dăpre dînsul (ÎNDR.327). (Boierii) s-au sfătuit să rescumpere nevinovata moarte a lui Tibah despre Grit (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.41). - 4. c. f Q r e t w. e n t-schädigen. Limbile se dezmorţesc şi prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele rescumperă lungile ore de tăcere ale zilei (OD.PS.13;Gallizismus). - II. V.intr. 1. r a-c h e n. Ceia ce vor aprinde casa omului pentru să-ş răscumpere despre vreun vrăşmaş (PRAV.IASI 1646,CCR 220). Daher: - 2. cuiva jdm. Genugtuung verschaffen. (El) poate să vie să pîrască la giudeţ, şi să-i răscumpere giudeţul (PRAV.IASI 1646,HC 1,301). - GR. scumpăra (CORESI OMIL.,CCR 35 flg.); vgl. auch scumpăr; descumpăra (PO2 222;Ex 13,15) (PP.TR.MAR.ÎNM.297;Totenklage). - GR. konjugiert wie a cumpăra. - ET. s + cumpăra, woran dann răs-, des- trat. răscumpăra're Pl. -ră'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.,CCR 35) 1. Rückkauf M. Contractul de vînzare se poate rezolvi şi prin facultatea de rescumpărare ce—şi poate rezerva VÎnzătorul (COD.CIV.Art.1371). -2. Erlösung F. Fiiul omenesc n-au venit să i să slujască, ce să slujască răscumpărat 280 şi să dea sufletul lui răscumpărare pentru mulţi (BIBLIA 1688 Mk 10,45). - 3. LV. Rache, Sühne F. - 4. Entschädigung F. - GR. descumpärare (PO2 247;Ex 21, 8); scumpărare (CORESI). - ET. a răscumpăra. räscurnpära"t (1559 CORESI IC 7a) I. Adj. 1. zurückgekauft. - 2. LV. gerächt. -3. erlöst. - II. S.n. Befreiung F. -GR. Varianten wie bei a răscumpăra. - ET. a răscumpăra. răscumpărător (1564 CORESI CAZ. I., 25) I. Adj. veralt. 1. loskaufbar. -2. zurück-kaufbar. -3. rachsüchtig. - II. S.m. E r-1 ö s e r M. (VARL.CAZ.^ I,154a). - GR. Varianten wie bei a răscumpăra. - ET. a răscumpăra. räsfa"ce (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. I. V.tr. wiederholt tun. - II. a se räs-face sich spalten. (Pămîntul) -Cn două părţi să se râs facă şi să mă înghită (NEC.COSTIN,LET.2 1,419). - ET. râs + face. răsfăciu"ne S.f. (um 1710 ANTIM DID.) veralt. Schwelgerei F. (B.). Tăvălindu-ne înrăs-făciuTtite cete spurcate şi de nimica (ANTIM DID.27). Vgl. râsfâtâciune. - ET. a se răsfăţa. răsfătăciu'ne S.f. (um 1710 ANTIM DID.) LV. Schwelgerei, Wollust F. Răutatea3 pă-gînia3 răsfâtăciunile trupului3 neruşinarea obiceiurilor (ANTIM DID.53). Vgl. răsfăciune. - ET. a răsfăţa3 mit Anlehnung an a desfăta. răsfăţ Pl. -fă^ţuri S.n. (1822 HMST-92) 1. Ergötzen N., Lust. Schwelgerei F. (El) s—au tăsat de cîrcimărit şi au început a trăi în răsfăţ (BAR.11AL.II,68) in Überfluß und Vergnügen. Miercanele ... se aruncau pe răsfăţ; rupeau pămîntul în fugă (DEL.S.17) gaben sich ausgelassenem Treiben hin. - 2. bisw. L i e b~ kosung, Zärtlichkeit F. Muma suspinînd Pe pruncul mort resfaţă — Resfâţurile sate sînt dulci şi graţioase (BOLINT.1 1,66). - ET. postverbal von a răsfăţa. răsfăţa" (1581 CORESI OMIL. jDLR) I. V.tr. 1. ergötzen. Ceia ce mînca şi bea cu dîn-şii3 ceia ce-t răsfăţa (MĂRG.2 27b). Ea nu mai era copila zburdalnică ce resfaţă lumea prin neastîmpărul veseliei (SLAV.CL XII,446). - 2. bisw. liebkosen. -3. verwöhnen, -ziehen, -zärteln, -hätscheln. Dacă o vrea (bărbatul meu) să-şi răsfeţe copilul cum mă răsfaţă pe mine3 îl iau de sub creşterea lui (BRÄT.-VOIN.LD.16). — II. a se răsfăţa l.sich ergötze n. Eu am aruncat vasul în mare numai ca să mă răsfăţ (BAR.HAL. 111,44) um mich zu ergötzen. Daher: - 2. sich der Lust hingeben, üppig leben, schwelgen, sich gütlich tun. Se räs-faţă-n pene lungi Ca un ban în două pungi (PANN PV.1888 111,17). Cînd văz în puterea iernii că pe chieptu vostru desfăcut se răsfaţă ninsoarea3 frigu şi ploaia (JIP.OP.75). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. ~făţ3 2. ~feţi3 3. ~faţă3 Konj. să -feţe. - ET. faţă. Ursprüngliche Bedtg. etwa "das Gesicht glätten, das Aussehen schön machen”. - SG. ALR II/i K. 150. răsfăţate Pl. -ţă'ri S.f. (um 1660 STAICU 132) 1. Liebkosung F. Pe sînul fecioarei et caput înclină3 Se-mbatä de vise şi dulci răsfăţări (B0LINT.1 1,271). -2. Lust. Schwelgerei F. (B.). - 3. Verwöhnen N. - ET. a răsfăţa. răsfâţa"t (um 1710 ANTIM) I- Adj. 1. verwöhnt, verzogen. -2. ergötzlich. Eleganţa mai răsfăţată şi mai sumptuoa-să a Renaşterei (OD.PS.33) die üppigere Eleganz der Renaissance. - II. S.n. Ergötzen N., Lust F. Ceia ce strîng avere numai pentru răsfăţatul lor (ANTIM DID.170). - ET. a răsfăţa. răsfili" (+) (1870 B0DN.) I. V.tr. durchb lättern. După ce resfitise dama pachetul de scrisori (BODN.CL IV,77). - II. V.intr. blättern. 0 lampă, ta lumina căreia resfilea dama într-un pachet de scrisori (BODN.CL IV,77). - ET. zu filă. răsfira" Präs. -fi"r (l6.Jh.PS.H.21,15) I. V.tr. 1. auseinander-, ausbreiten. Si plecai pe poticele3 Găsii maldăr de nuiele; Răschirai nuietele3 Plecară dragostite (MF 1,404;der Sprecher suchte die davangeflogene Liebe). Păunul îşi resfiră cu mîn-drie coada (GLOS.AC.). Cînd aerul cel sănătos al cîmpu-tui juca în ptămCnii săi şi-i resfira părul capului (DE-METR.NUV.27). -2. zerstreuen. Slobozi săgeţile sale şi-i răşehiră pre ei (PSALT.1651 17,15,CCR 103). Pictorul măiestru, temîndu-se a reschira interesul (0D.PS. 159) zu zersplittern. Pre marginea prundişutui încoace şi încolea3 pentru ca meteanhotiia să-mi răşchir prim — btîndu-măiCMni,~LST. 233). Şi nu rîşchiră el avuţiia aceia întru lucruri rele şi fără de ispravă (CAZ.IAŞI 1643,CCR 210) er verschwendete den Reichtum nicht. - 3. durch" blättern. Matematica întreagă tot o răsfiră (el) de rînd (PANN N.63). - II. a se răsfira auseinandergehen, sich ausbreiten; sich zerstreue n.Istorica vale a Bahluiuluijpe ale cărui coaste se res fixă întinsele sate cu curţi şi biserici' (CL 1,125). Deacă se mănîncă_se schimbă acea pîine sfinţită ca o pară şi se răschiră în tot trupul nostru (VARL.CAZ.36). Cînd începură a se răsfira acele rele eresuri şi învăţături viclene întru mulţi oameni (ÎNDR.590)- 281 răspas yoiu aduna casa lui Israil dentru limbi unde s-au răş-^hirat acolo (BIBLIA 1688 Ez 28,25). După o luptă învier-armata tătară se zdrobeşte şi se reschiră (BALC. şynfl va, Xn zorile zilei a doua, negura se resfira de tot 67) * (SLAV CL VI,97). - GR. auch, bes. MOLD. răşchira; MUNT. rfghirG' ~ ET' als0 ursPr* Bedtg. etwa "die Fäden ines Gewebes auseinanderziehen" (vgl. a desfira) od. "die ainzelnen Teilchen (vgl. fir I, 2 u. 3) voneinander tren-gn"' răşchira geht zunächst auf rashira zurück, zu ş für s vgl- a deşcheia3 a deşakide etc. - SG. ALR SN II,K.382. răsfirai (l6.Jh.PS.H. 146,2) I Adj* 1.auseinandergebreitet, -g e-sPrBizt, -gehalten. Ti le vîră sub nas cu ce-Iq zece degete răsfirate (DEL.P.148). Păr răsfirat aufgelöstes Haar. -2. zerstreut. - 3.(v. Wörtern) deutlich auseinandergehalten. Auch adverbiell: La Episcopie ... se cînta încet şi popa cetia răşchirat3 că auziai şi înţelegeai totul (GHIB.BV.78). - II. S.n. veralt. Z e r_s treuen N. - GR. Varianten wie bei a răsfira. - ET. a răsfira. räsflori" Präs. mă -re"sc V.refl. (l68l DOS.) verb 1 ii h e n. Ca floarea s-au răsflorit3 ca fînul s-au tăiat (DOS.TR.149b). - ET. răs + a (în)flori. răsfoi" Präs. -foie"sc V.tr. (1840 POEN.) 1. o carte etc. ein Buch etc. durchblättern, darin blättern. Părea că răsfoieşte cu nepăsare nişte note (XEN.BR.43). -2. ausbreiten. -GR. -foia (POEN. 1,678). - ET. foaie. - SG. ALR SN U.K. 382. răsfrânge (1788 MOLNAR SPRACHL.3 287) I. V.tr. 1. Umschlägen, (au f)s t ü 1 p e n, (a u f)s chürzen, aufstreifen. Sobaida ş~au răsfrînt mînecile în sus (BAR.HAL.III,129). îşi msfrînse buzele cu greaţă şi scuipă într-o parte (SAD. CR.115) schürzte ... die Lippen, warf ... die Lippen auf. 2. lumina etc. das Licht etc. zurückwerfen, strahlen. Artele şi poezia ... au izbutit să răs-fvîngă, în producţiuni de merit3 toate aceste felurite fapte şi simţiri (OD. PS.54) all das widerzuspiegeln. • a se răsfrînge asupra unui lucru auf etw. zurück-^ a 1 1 e n, -wirken. înoirile ce se fac în obiceiuri3 Pornesc din oraşe şi apoi se resfrîng cu încetul asupra satelor (LAMBRIOR,CL IX, 1). 0 lumină purpurie juca pe coama balurilor şi se resfrîngea spre’ sat (XEN.BR.6). - GR. auch esf?înge; konjugiert wie a frînge. - ET. ras + frînge. ^^Slj]gere Pl. -frî'ngeri (1822 HMST.137) ^'Jfschürzen, Aufstreifen N. — 2. Uckstrahlung F. - GR. auch resfrîngere. - ET. Q v<*8frînge. răsfrînsătu"ră Pl. -tu"ri S.f.(1835 GOR.) selten umgeschlagener Teil: Umschlag M. Curelele (opincilor) sînt ... înfăşurate pe după glezne pe sub răsfrînsătura cioarecilor (FR.-C.MOŢII 132). - GR. auch răsfrîngătură\ răsfrîntură (GOR.HAL. II, 22). - ET. a răsfrînge. răsfrânt Adj. (1705 GCR 1,350) 1. aufgeschürzt, auf-, um-, zurüc kge- schlagen. Nişte ochi negrii__wiibriţi de nişte gene lungi şi răsfrînte (DEL.S.109). -2. reflek-t i e r t. - GR. resfrînt. - ET. a răsfrînge. răsfu"g S. (l8l4 CAL.192) 1. Euterentzündung F. der Schafe, Ziegen u. Kühe. Din wnezeata aceia (oile) se obrintesc şi dobîn-desc răsfutg (LUP.MB.101). -2. Krümling M. (Chon-drilla junceajBR.); Einbeere F. (Paris quadrifo-lia,-PANTU). Offenbar so genannt, weil sie gegen räsfug 1 gebraucht werden. - GR. răsfulg, resfug3 răsug. - ET. erinnert an arom. sfulg "Blitz”, vgl. it. sfolgorare "blitzen” . răsfuga" V.tr. (1812 MAIOR INV.POM.42) veralt. 1. ausfließen, ausströmen. -2. beseitigen. -ET. vgl. it. disfogare. räsfuga"re S.f. (I8l3 MAIOR ÎNV.VIN.56) veralt. 1. Ausströmung F., Ausfließen N. -2. Beseitigung F.-ET.a răs fuga. răs ipiciu"ne siehe risipiciune. răsjudecăto"r (+) S.m. (um 1710 NEC.COSTIN,LET.1 11,103) oberster Richter M. - ET. răs + judecător. răslăbi" (+) V.refl. (158I CORESI CMTL.466) sich entmutigen lassen, den Mut verlieren. -ET. asl. raslabiti. räsläbi"re (+) S.f. (1581 CORESI CMIL.245) Schwäche, Kraftlosigkeit F. - ET. a răslăbi. räsläbi"t (+) Adj. (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.IIa192) I. Adj. 1. abgeschwächt, kraftlos. -2. niedergeschlagen. - II. S.m. Lahmer M. - ET. a răslăbi. răspa"s S.n. (1825 B.) Zeit (die man jdm. läßt), Frist F. Fratele fetei începu să-l ţie de vorbă şi să nu-i dea răspas să mănînce (ISP.BSG.79) ihm keine Zeit zu lassen. După această bătălie iară mai răsuflară moldovenii cîtva3 avînd o ţîrică răspăr 282 de respas (ISP.CL XII,206) sie hatten ein wenig Ruhe. -GR. -pa't (DR IV,465). - ET. pas1 2, wovon auch a păsui; vgl. zur Bildung răstimp; weniger wahrsch. lat. spatium (siehe spas). räspä'r (1814 ŢICH.331) I. S.m., Pl. -pe'ri MUNT. OLT. Fischart: Schrät- zer M. (Acerina Schraetser)II. S.n. în răspăr g e-gen, wider den Strich. Cînd cu mina frecăm în răspăr blana unei pisici negre (OD.-SL.108). Fam. a lua pc. în răspăr sich über jdn. hermachen, ihn unter die Hechel nehmen: Stînd plecat pe carte, Neadormit3 lua-n răspăr A sale-nvăţături deşarte - Doar o găsi vr-un adevăr (VLAH.NUV.63). Văzîndu-se luat în respăr de babele satului pentru izbînzile făcute cu puşca dimineaţa în bătătură (OD.PS.l;er hatte eine Truthenne erschossen). -ET. zu păr1. räspe'tie S.f. (1778 DOC.IORGA NEB.) veralt. 1. Bi ld N. der Kreuzigung Christi. Sa faci väspetie, au de nuc au de alun au de tei sä fie (DOC.1778,IORGA NEG.235). - 2. MUNT. TR. Leichentuch N. mit Kreuzen etc. - GR. răspete (ARHIVA 1911 Nr.7), respete (POL.,S.), respeti (CL XVI,4). - ET. vg.1. russ. bulg. raspjatie3 nslov. —petje3 serb. —pece. răspica" Präs. -pi/c V.tr. (1793 PREDETICI 1,95) veralt. 1. (entzwei) spalten. Privesc mCndrul vultur ... Cum falnic respică a soarelui rază (DONICI 137). - 2. bisw. aussprechen. Moşneagul _____________ nu ştia... pe ce lume-i şi nu putu răspica un cuvînt (SEV.POV.252). Mama ... trage degetul peste buza din jos şi astfel băiatul respică "brumb" (MAR.NAST.346). - ET. a despica mit Präfixwechsel (răs-); Bedtg. 2 dürfte gelehrte Entlehnung aus dem Italienischen (spiccato) sein. răspica"re Pl. -cä'ri S.f. (um 1580 GLOS.BOGD.179b) Erklärung, Erläuterung, Aussprach e F. De altă, şi limba moldovenească are ale sale răspicări sau rosturi ca şi toate alte limbi (CANT.SCRIS. 337). - ET. a răspica. răspicai (3.683 DOS.VS.) I. Adj. 1. veralt. gespalten. Sfîntul mucenic Straton în doi chedri legat şi răspicat să săvîrşeaşte (DOS.VS.Sept.9; 13a). - 2. klar, deutlich.be-tont. Popa ... i-a spus deodată vorbă răspicată: Mîne e sărbătoare (SPER.AN.1892 1,153). - II. Adv. klar, deutlich. Părinte, zise el răspicat3 iartă-mă3 că prea mi-i sufletul sfărîmat (SAD.P.21). Huţu începu să citească cu glas tare3 răspicat şi arătînd fiecare comă3 fiecare punat (SLAV.,CL XIV,101). - ET. a răspica. răspie"rde (1673 DOS.PS.V.) I. V.tr. veralt. gänzlich verderben, v a r.| nichten, ausrotten. Vei răspierde pre cine s-abate De la tine3 Doamne3 spre păcate (DOS.PS.V.72,85; Ps 72,26). - II. a se răspierde sich vernichten. Nice acmu nu te vei răspiiarde nice Va peri numele tău (DOS.PAR.Jes 47,19,CCR 243). - ET. răs + pierde. răspierza're S.f. (l680 DOS.PS.SLAV.R.108,12) (+) Vernichtung F. - ET. răs + pierzare. răspîndi" Präs. -de'sc (l6.Jh.PS.SCH.88,11) I. V.tr. 1. zerstreuen. Tremease săgeate şi-i răspîndi (CORESI PS^ 185a;Ps 17,16). -2. verbreiten. Aceste flori ... răspîndesc un miros plăcut (POEN. II,542). - II. a se răspîndi 1. sich zerstreu-e n. Se răspîndesc ca potîmichile (PANN,Z.616). - 2. sich aus-, verbreiten. S-a răspîndit zvonul că se mobilizează armata es hat sich das Gerücht verbreitet, daß die Armee mobil gemacht wird. - GR. veralt. 3. Pers. Sg. Präs. -pî'nde (AL.POEZII 111,5); 3. Pers. Pl. Präs. -pînd (AL.POEZII 111,83). - ET. ksl. raspqditi "disper-gere”j Bedtg. 2 nach dem ähnlich lautenden frz. repandre. răspîndi"t Adj. (l8l2 MAIOR IST.2 209) 1. zerstreut. Cînd raze le ... cad prea răspîndite pe ochii noştri (LIT.). -2. verbreitet. întristarea răspîndită pe faţa lui (C.NGR.22). - ET. a răspîndi. râspîntia'ş Pl. -tia'şi (1896 UR.) ehem. (an einer Straßenkreuzung postierter) Schutzmann M. Răspînteiaşii împăvţeau berechet la bice pe spinarea ţăranilor (UR.LEG.145). Respîntiaşii ... cu biciul pe umăr3 dau în lături carele ţărăneşti (UR.LEG.323). - ET. răspîntie. răspî'ntie ,P1. -pî'ntii S.f. (um 1495 DLKV) Kreuzweg M.» Straßenkreuzung F. Ieşiţi curînd la răspîntii şi în uliţele cetăţiei şi mişeii şi betegii — aduceţi-i încoace (CORESI TE^ 153a; Lk 14,21). Mergeţi la răspîntiile căilor şi pre cîţi veţi afla îi chiemaţi la nuntă (EV.1894 Mt 22,9). Dracul — nu face biserici ori puţuri pe la răspîntii (ISP.LEG.2 205). Azi la o respintene3 mîne la alta cer-şi-vei milă (NĂD.NUV.I,101). - Cel din răspîntie Bez. für Teufel M. (BUDAI-DELEANU V,78). - GR. MOLD. -pi'ntene, -tine; S.n. respinten (SPER.AN.1892 1,108), răspintenele unui drum (CREANGĂ., CL XV, 13), -pintec(e)3 -pîntec3 -puntici (VÎRCOL.). - ET. ksl. raspqtije. - SG. ALR SN III,K.873. răspla'tă Pl. -plă'ţd S.f. (1643 BRV 1,131) Belohnung F., Lohn M., Vergeltung F. Nici o faptă fără răsplată (PANN PV.M.II,38). Spre răs-plata tuturor acestor jertfe o azvîrliţi cu despreţ (C. 283 răsputea //ii zum Lohn für all diese Opfer. Si ziua şi noaptea UGR-^' > # J • yisat ceasul răsplăţii (SAD.P.41) der Vergel-tuPg» Rache.- ET. postverbal von a răsplăti3 ge-Idet nach plată, a plăti. Stimmt also nur zufällig mit bulg* serb‘ russ' YQ&plata überein. j^spläti" Präs. -te'sc (um l640 URECHE) j v.tr. belohnen. Iţi voi răsplăti slujba ta foarte bine (MS.1783,GCR 11,131). Eram bine resplătit prin sa-ţisfacţiunea ce simţeam văzînd (GHICA,CL XV,343). - 2. LV. r § c h e n. Ştefan Vodă ... au prins pre Petru Vodă Aron şi i-au tăiat capul ... de-şi răsplăti moartea tătîne-său (URECHE,LET.2 1,151). - II. V.intr. LV. a-şi răsplăti împotriva, asupra cuiva sich an jdm. rächen. Ia-nicerii ... Asupra lui Chihaebei vor cu toţi a-şi răsplăti (DELD-ETER.66). - III. veralt. a se răsplăti 1. vergelten- Acela ce nu ştie sau nu poate ca să se răsplătiască (MS. 1802,GCR 11,196). -2. sich rächen. - ET. r£s + plăti; doch vgl. bulg. rasplatam3 serb. razplatiti3 russ. rasp latitj. răsplăti're Pl. -ti'ri S.f. (1688 BIBLIA Gn 50,15) 1. Belohnung F. - 2. veralt. Vergeltung, Rache F. Cela ce dă răsplătire celor ce n-au cunoscut pve D-zeu (ÎNV.1700,GCR 1,339) wer Vergeltung übt an denen, die Gott nicht erkannt haben. - ET. a răsplăti. räspo'pä Pl. -po'pi S.m. (1^37 DERS) veralt. abgesetzter Priester. - TOPON. HOLD. Răspopii (1491 BGL 194). - ET. ras + popă. râsprăştia' (+) V.tr. (1683 DOS.VS.) ausbreiten, auseinandertreiben. Sftntul înger ... au răsprăştiat focul şi pre mulţi au pîrjolit (DOS.VS.Sept.4;7b). - ET. vgl. a împrăştia. răspu'nde (l6.Jh.CV2 3a;Apg 19,15) V.tr. 1. antworten, erwidern. -2. ver-alt. o sumă datorată einen geschuldeten Betrag zahlen. Un Vxcuitor unde se află cu hălăduinţa3 acolo să-şi răspunză ?i dajdia lui (DOC.1814,TEZ. 11,385). - II. V.intr. 1. unici luaru einer Sache entsprecht e.n.ßar aceea ce-i Pregătit respunde aşteptărei (RAL.S.76). - 2. de, pentru etw. vsrantworten, de, pentru cn. für jdn. die ■Verantwortung übernehmen, haften. Trage... fără milă, că răspund eu de tine (XEN.BR.152) schieße_________ ich hafte für dich. -3. münden, führen. Uliţa Catilina3 în care respunde cherestegeria (CARAGIALE, CL *111,247). Aceste încăperi ... răspundeau toate în horă P*in nişte uşi cu tocuri de piatră (ODOB.D.CH.26) diese ^aume ... fQhrtßn in d;ie sâuienhane. j)an simţea în-376 tfinple o durere arzătoare ... cu zvîcnituri cari—i pundeau în ceafă (VLAH.DAN 11,167) Zuckungen ... die Slch bis ins Genick fortpflanzten. - III. a se răspunde eralt. 1. nOLD. fam. cu cn. mit jdm. verkehren. Jandarmul ocoleşte casa noastră şi nici nu vrea să se mai răspundă cu mine (GAZ.SÄT.XIV,406). - 2. ugs. (auf einen Ruf] antworten, sich melden. De cîte ori vă va striga cineva noaptea ... să nu vă răspundeţi! (CÄT. POV.1,64). Are să se răspundă cîndva (NÂD.NUV.II,215;von einem Kind,das Zigeuner gestohlen hatten) es wird schon einmal von sich hören lassen. - 3. MOLD. LV. mă răspund (că sînt) c. ich gebe an, daß ich etw. bin, bezeichne mich als etw., nenne mich etw. De azi înainte nici să te mai răspunzi că eşti feciorul meu3 că nu vreu să-mi dogoreşti obrazul (SEV.POV.45). Un căzac ___ făcîndu-se ____ frate lui Ion Vodă3 răspunzîndu-se de la Mazovia (NEC.COSTIN, LET.2 1,467) indem er angab, er sei aus M. Moldovenii se osebesc (de ceilalţi români) de se respund moldoveni (SPÄT.MIL.,LET.2 1,94). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. -pu'nd, veralt. —pu'nz; Konj. să răspu'ndă veralt. -pu'nzä; Imp. -pu'nde; Perf. -punse'i3 LV. -pu'nş; Ger. -punzî'nd. -ET. lat. respondeo3 ere3 viat. -ere. - SG. ALR II/I,K.26. răspunde'nţie siehe corespondenţă. răspu'ndere Pl. ~pu nderi S.f. (um 1580 GLOS.BOGD.2^9a) 1. veralt. Antwort F. -2. veralt. Versprechen N. - 3. veralt. Bezahlung F. (Domnul ţării) să puie toată silinţa ... spre mai în grabă mîn-tuirea ţării de oştiri şi spre răspunderea lefilor lor (DOC.1804,TEZ.II,324). -4. Verantwortung F. A trage la răspundere zur Verantwortung ziehen. Pe răspunderea mea auf meine Verantwortung. - ET. a răspunde. răspu'ns Pl. -pu'nsuri S.n. (l6.Jh.CV2 6b;Apg 19336) 1. Antwort F., Erwiderung (la C. auf etw.). Si grăi lu Isus: "De unde eşti tu?" E Isus răspuns nu djede Uri (CORESI TE4 229b;Jo 19,9). Că avea ... Mihai Vodă pururea cu împăratul nemţesc răspunsuri (MIR.COSTIN,LET.2 1,253) stand mit dem deutschen Kaiser in steter Korrespondenz. Vesel Matei Vodă — că au putut da răspuns focului căzăcesc (MIR.COSTIN,LET.2 1,334) da er das Feuer der Kosaken hatte erwidern können. - 2. Mitteilung F., in Verbindungen wie: Vă voi trimite răspuns cînd să veniţi ich werde Ihnen sagen lassen, wann Sie kommen sollen. A lăsat răspuns că — er hinterließ die Nachricht, daß ... - 3. LV. a da răspuns R e~ chenschaft ablegen. Să dai räspunsu de ce-ai lucrat cu peliţa (COD.STU.,GCR 1,54) mit deinem Leib. - 4. veralt. U r t e i 1 N., Entscheidung F. - ET. lat. responsum. răspunzăto'r Adj. (1581 CORESI (MEL.536) 1. verantwort lieh, haftbar. - Auch substantiv. - 2. veralt. entsprechend. - ET. a răspunde. - SG. ALR SN IV,K.1010. răsputea' V.intr. (1856 SBIERA POV.) MOLD. BUCOV. ugs. cît răspot was ich nur kann. Au apucat repede o botă şi au trîntit cu ea cît au răsputut în sac răsputere (SBIERA POV.266). Să fugi cit va răsputea catul (SBIERA POV.25). - GR. Konjugiert wie a putea. - ET. răs + putea. răsputere Pl. -te"ri S.f. (1856 SBIERA POV.168) a striga etc. din răsputeri, auch -re aus Leibeskräften rufen etc. Arald ... vede-oraşut pe sub un arc de pară Si lumea nebunise gemînd din răsputere (EMIN. 0.1.94). - ET. răs + putere. răsta"lniţă Pl. -ta"lniţe S.f. (1825 B.) BAN. TR. Seitenbrett N. des Bettes (B.,FR.-C. MOŢII 105). - GR. răstaniţă, răstelniţă (BARC.,ALEXI). -ET. wahrsch. serbokroat. rastavnica "das, was auseinanderhält " . răsta"v Pl. -ta"vuri S.n. (1841 POEN.H,487) 1. S t e g M. CBuchdruckerei) i Vincelhace . . . răs— tavuri pentru închis forme (LIT.). - ET. unbek. // asl. rastavü < rastaviti "trennen" (SCRIBAN). rästägo"! etc. siehe rostogol etc. răstălmăci" Präs. -ce"sc V.tr. (18*13 C.NGR.Sat.I) (in nicht beabsichtigter Weise, übel) auslegen, verdrehen. Fiecare lege se poate restîlmăci în mai multe chipuri (AL.CL V.283). - GR. răstîlmăci. - ET. răs + tălmăci. răstălmăci "re Pl. -ci"ri S.f. (183*1 BUL.F.188) Umdeutung F., falsche Auslegung F. - GR. răstîlrmcire. - ET. a răstălmăci. răstă u, răste i, răsteau siehe resteu. rästea"lä Pl. -te"li S.f. (um l8l5 BUDAI-DELEANÜ T.V.89) ugs. (barsches) Anfahren. Ja taci, muiere, cu ras-teală li strigă et (RÄDUL.RUST.I,118). - ET. a se răsti. răsti" Präs. mă -te"sc V.refl. (1551/3 ES 112b;Mt 26.,7*0 ta cn., bisw. către cn., ferner cuiva (BIBLIA 1688 Mk 1, 43), asupra cuiva (BODN.CL IV,92) jdn. barsch anfahr e n. Ce te răsteşti aşa ta mine, jupîneasă? (AL. OP.1,329). - ET. viell. zu rast1, vgl. "milzsüchtig" = mürrisch. răsti"c siehe ristic. răstigni" Präs. -ne"sc V.tr. (1551/3 ES ll4b;Mt27,26) 1. kreuzigen, ans Kreuz schlagen; un liliac etc. eine Fledermaus etc. (mit ausgebreiteten Gliedmaßen) an die Wand nageln. Ovreii care au răstignit pre Hs. (MĂRG. 2 15b). E foarte bine de-a împuşca un uliu şi a-l restigni pe poarta curţii (MAR.ORN. 1,133). - 2. braţele die Arme (wie ein Gekreuzigter) a u s- 284 breiten. -3. veralt. fig. unterdrücken. - GR. răsticni (COD.STU.GCR 1,41), restigni. - ET. k:,l. rastşgngti "distendere". răstigni"re S.f. (1561 CORESI TE^ 42b;Mt 20,19) Kreuzigung F. - GR. restinire, restenire. - ET. a răstigni. - SG. ALR SN III,K.906. răstigni"t (1561 CORESI TE1* 64b;Mt 27,44) I. Adj. 1. gekreuzigt. -2. (die Arme, Beine), auseinandergebreitet, -geşpreiz^" însă mai repede decît e l} Mimi se pusese în dreptul uşii, cu braţele -r,est-tgraite(ZAMF.LN.97;er wollte das Zimmer verlassen). - 3. bisw. unterjocht. -II. S.n. (+) Kren-z i g u n g F. (HC 11,455). - ET. a răstigni. rästignito"r (um 1670 ANON.CAR.) veralt. I. Adj. q u ä 1 e n d. - II. S.m. Kreuziger M. - ET. a răstigni. răstigni tu "rä S.f. (1581 CORESI (MX. 69) veralt. Kreuzigung F. - ET. a răstigni. răsti "mp Pl. -ti"mpuri S.n. (um 1812 SINCAI HR. HI, 255) Zeitabschnitt, -raum M. Cineva poate avea restimpuri de tristeţă cînd de mult nu ş-a mai văzut ţara (I.NGR.,CL VII,57) Perioden der Traurigkeit. Cerbul ... mai boncăluieşte şi iar mai bea cîte un restimp (CREANGĂ, CL XI,183) eine Weile. Ilie luă o litră de rachiu ... îl bău în răstimpuri (NĂD.NUV.I,172) in Abständen, mit Unterbrechungen. Un alt om îl udă (grîul) de mai multe ori tot în răstimpuri mici (ION.CAL.176) in kurzen Abständen. îl cerca în răstimpuri un junghi în piept (VLAH.NUV.16) zeitweilig. Răstimpuri îl apuca furia răzbunării (NĂD.NUV.I, 81) von Zeit zu Zeit. în restimpul acesta pot să se întîmr pte multe (SLAV.CL VIII,424) in der Zwischenzeit. - LV. nicht belegt. - GR. veralt. -timp; zăstîmp (COD.CAL. § 725;REŢ.227), zestimp (AL.POEZII III,Leg.89), zäs-tî mpăr (POL.). - ET. vgl. asl. rastgpü, russ. zastup mit Anlehnung an timp. răsti"ns Adj. (1683 DOS.VS.) veralt. langgestreckt. Stînga (uriaşului.) era ... foarte răstinsă cu care apuca pre cei osîndiţi de-i arunca într-acea prăpaste (DOS.VS.Oct.5;46a). -ET. răs + tins. răsti"re S.f. (1800 BUDAI-DELEANU VI,27) barsches Anfahren. Cu răstire barsch, schroff. - ET. a se răsti. răsti"t Adj. (1581 CORESI OMIL.244) b a r s c h. Cu grai restit dojenindu-1 (ISP.LEG.2 122). Auch adverbiell: Cine-i acolo? întrebă el răstit (ZAMF. LN.82), cu răstit (CORESI,DOS.). - ET. a se răsti. - SG. ALR II/I,K.27. 285 ästitu'rä Pl.-tu'ri S.f. (1683 DOS.VS.Oct. 13;62b) ' 71 "tTa rsches Anfahren. La mînia tui veralt* £ cu cinste grăia şi cu îngăduială, nu cu răstituri ostatic (NECULCE,LET.2 11,249). - ET. a se răsti. ^^rţăci." siehe răstălmăci. j&stoa'câ Pl- -toa"ce S.f. (1439 SUCIU 11,395) (Wasser führenden od. ausgetrockneten bzw. trok-hangelegten) Abzweigungen im Laufe eines Baches od. Flüß-i- Wasserlauf M., Rinnsal N.,Run-e f. Se pvimblă prin răstoace Iama pe un urs călare (AL.P0EZU 111,21). Izvoarele ... sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace (EMIN.0.1,85). Să mă fi văzut trecînd cu Balanul meu peste măguri şi răstoace, ai fi crezut că-s un al doilea Alexandru Machedon care merge. in cucerirea lumii (CL XVII,107;Balan ist Name eines Pferdes). - GR- Pl* auch răstoci. - ET. vgl. russ. ras-tok nslov. raztok(a), poln. roztoka, tschech. roztok. - SG. ALR SN III,K.823. răstoa"rce V.tr. (1683 DOS.PAR.104a) veralt. 1. a-şi răstoarce c. etw. wettmachen, sich dafür rächen (STAM.). Cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri (ce mi-ai dat cu frîul) (CREANGĂ, CL XI,176;das Roß zum Herrn). - 2. losrei- 0 e n. - GR. Konjug. wie a toarce. - ET. răs + (în)toarce. rästo"c Pl. -toa"ce S.n. (I806 KLEIN) veralt. TR. BAN. Ruhetag M. -GR. rostoc, roştoc (KLEIN, B.). - ET. dt. Rasttag (militar.]. răs togo li" siehe rostogoli. rästopi" Präs. -pe"sc (1673 DOS.PS.V.) I. V.tr. veralt. auflöse n, schmelzen. - II. a se rästopi sich auflöse n, schmelzen. Ca o ceară cînd să răstopeşte (DOS.PS.V.21,50). - ET. ksl. rästopiti. rästopj^t Adj. (1673 DOS.PS.V.) veralt. ge-, zerschmolzen. Si ca de foc ceară, răstopiţ să cază (vrăjmaşii noştri) (DOS.PS.V.Ps 67,6). -ET- a răs topi. jgstrăbu"n Pl, -bu"ni S.m, (1844 HELIADE 1,203) UrurgroB vater Petru Rareş.. .era prerestrăbunut străbunului său (I.NGR.CL VH,113) . -ET. răs + străbun. răstri' Şte siehe restrişte. gggtulbura" Präs. răstu"lbur V.tr. (1673 DOS.PS.V.) Veralt. gänzlich verwirre n.’ Ngrozîrile tale ^ râsturburară (DOS.PS.V.Ps 87,42). - GR. răsturbura. Et- r<2s + tulbura. răsturna" Präs. -to"m (1551/3 ES 78b;Mt 21,12) I. V.tr. umwerfen, -stoßen, (u m)s t ü r-z e n. (Şarpele) suftînd în obrazul zmeului îl răsturnă la pămînt.fără simţire (MS. 1783,GCR 11,131). A arat cît a arat, Brazdă neagră-a răsturnat (PP.,GCR 11,333) stürzte schwarze Schollen um. îţi răstomi toate ţoalele în spinare şi tot ghiaţă rămîi (DEL.S.182;es herrschte grimmige Kälte) man mag sich noch so viele Klamotten Überwerfen, dennoch bleibt man ein Eisklumpen. - Fig.: Petru ... îmbla să-l răstoarne (pe Mihai) din scaun (BĂLC.54). De cînd Hristos întreprinse a răsturna lumea veche (BĂLC. 1). Vgl. buturugă 1. -II. a se răsturna umfallen, (um)s türzen, -kippen. Caicul — poate să să răstoarne cu fundul în sus (CANT.DIV.129b). - GR. Konj. wie a turna. - ET. răs + turnă. răstuma"re Pl. -nă'ri S.f. (1703 GCD) 1. Umwerfen, -stoßen N.; Kentern N. - 2. Fig. Umsturz M.. Stürzen N. - ET. a răsturna. răsturna"t Adj. (1561 CORESI TE) 1. umgestürzt, -fallen. A fiară piatra răsturnată de pre groapă (CORESI TE^ 177b;Lk 24,2). - 2. auf dem Rücken liegend, ausgestreckt. 0 grămadă de mosafiri se şi aşezară la ghiordum cu clucerul în mijloc răsturnat pe sofa (GHICA 9). - 3. veralt. aufgeschürzt. -ET. a răsturna. răsturnătu"ră S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. 1. Umstoßen N.-2. Umsturz N. - ET. a ins turna. răstumi"ş Pl. -ni'şuri S.n. (um l8l2 SINCAI HR.I,l44) unebene Gegend, wo man leicht stürzt. (Călăuza) ne-a dus pe calea ce n-a fost bună; prin gropiş, prin răs-turniş (TEOD.PP.180). - ET. a răsturna. răsuci" Präs. -ce"sc (1683 DOS.VS.) I. V.tr. 1. drehen, winden. Deşanţată pretenţie! zicea coconaşul răsucindu-şi musteţite (C.NGR.19). Boierul ___mai dădu de duşcă un palici de vin şi-şi mai răsuci o ţigară(SAD.P. 140) er drehte sich noch eine Zigarette. - 2. verstauchen. Mi-am răsucit un picior venind cu carul de la pădure (GANE.CL VIII,442) ich verstauchte mir den Fuß. - Fig. Dracul__de-a vedea că te-ndoieşti, va răsuci inema ta să nu ieşi de la voia lui (DOS.VS.Martie l;2a) wird dir den Sinn verdrehen. - II. a se răsuci sich (um)drehen. Părul de porc, arzînd, sfîrîie şi se răsuceşte (RCM.SĂRB.7). Eu atunci iute mă răsucesc într-un picior, fac vr-o două sărituri mai potrivite (CREANGĂ, CL XV,7) schnell drehe ich mich um. - GR. MOLD. bisw. räciuci. - ET. vgl. ksl. rasukati, -sucq., nslov. razsukati, -sucem, od. Neubildung aus răz + suci. răsucit 286 răsuci't Adj. (1581/2 PO2 264;Ex 26,1) l. gedreht, gewunden, gezwirnt. Mătase răsucită(BIBLIA 1688 Ex 25,4) gezwirnte Seide. (Vitele) cele mari, cu coarnele lungi şi răsucite (FR.-C.MOŢII 26) mit gewundenen Hörnern. -2. verstaucht. -ET.a răsuci. răsufla' Präs. -su'flu (um 1640 URECHE) I. V.intr. 1. atmen, Atem holen» schöpfen. Văzînd pre acel tinerel ... că încă răsuflă, îl lăsară să învie (DOS.VS.Martie 9;27b). Ce aer! Ce răcoare! Răsufli cu nesaţiu, te simţi voios, uşor (RĂDUL.RUST.1,223). - 2. fig. aufatmen, sich erholen. Intr-aceşti trei ani a mai răsuflat ţara de greutăţile şi necazurile___răsmiriţilar (DICN.TEZ.II,183) . A răsufla uşurat erleichtert aufatmen. -3. durchsicker n, Luft lassen.- Fig. Nu mai putu unchiaşul să ţie, trebui să resufle (ISP.LEG.2 98) der Alte konnte sich nicht mehr beherrschen,er mußte es loswerden. - 4. a b-stehen, schal werden. (Să fie) acoperită ülceaoa bine, să nu răsufle (ostropietul) pînă ce va scădea a treia parte (MS.1749,GCR 11,45). - II. a se răsufla 1. MOLO. Atem holen,atmen, aufatmen. Vn tînăr ... frumos ca soarele, dar sgîrcit de se răsuflă numai pe-o nară de economie (AL.OP.1,760). Ion Vodă — au dat puţinei ţării odihnă să se răsufle (URECHE,LET.2 1,227). - 2. (cuiva, la^către cn.) sich (jdm. gegenüber) Luft machen, sein Herz aus-schütten, sich aussprechen. După un an ... moş Nichifor s-au răsuflat____cătră un prieten al său despre întîmplarea din codrul Grumăzeştilor (CREANGĂ, CL X,384). - 3. von Gasen etc.: [durch eine Öffnung) a u s-strömen, entweichen, sich verflüchtig e n. A umplea iarăşi comoara împărătească care se re-suflase în zilele trecutului împărat (I.VĂCĂR..TEZ.II,265). Oaher: - 4. durch Einwirkung der Luft die Frische, das Aroma, den Geschmack verlieren, abstehen, schal werden. Sä nu se oţetească vinul şedzînd mult sau să nu se răsufle (NEC. COSTIN,GCR 11,11). - ET. ras + sufla. - SG. ALRM II/I,K. 52,116,153;ALR II/I,MN 60S6,12j22O2,36;2294,51. răsufla're Pl. -flă'ri S.f. (1649 VARLAAM ŞI IOASAF 82a) 1. A t e m M. A-şi ţine răsuflarea den Atem anhalten. A-şi da răsuflarea (de pe urmă) sterben, den letzten Atem aushauchen. Dintr-o răsuflare ohne Atem zu holen, in einem Atemzug. (Ganea) nu-i da răsuflare (mitropolitului) (EN. COGÄLN.,LET.2 111,241) ließ ihn nicht zu Atem kommen, ließ ihm keine Ruhe. -2. Entlüftung F. Fumului loc de răzsufiare dîndu-să (CANT.IST. 324) . Flegmele şi umflăturile şi alte răsuflări de multe boale (MÄRG.2 149a) Ausströmungen. - ET. a răsufla. răsufla't (um 1640 URECHE,LEI. 1 1,96) I. Adj. 1. verdunstet.-2. abgestan- den, s cha 1. Un nou subiect, ca o nadă neaşteptata, era aruncat în mijlocul temelor vesuflate şi învechite (XEN.BR.32). - 3. veralt. eingeflößt. -II. S.n. veralt. Atem M. - Adverbiell: Pe nerăsuflate rasch, in einem Atemzug. - ET. a răsufla. răsuflăto'r (um l660 STAICU 214) I. Adj. veralt. Atmung s- — - II. 1. S.m. W e s e n N. (BIBLIA 1688 Jos 11,11). - 2. S.f. răsuflătoare Pl. -to'vi Luftloch, -rohr N. eines Kellers etc. Da-1 her im Härchen von dem Eingangsschacht der Unterwelt: Cu. tustrele au sosit (el) la răsuflătoarea Lumii Negre (SBIERA POV.85). - 3. răsuflătoarea pămîntului Bovist M. (Lycoperdon Bovista;PANTU). - ET. a răsufla. - SG. ALR SN I.K.221. răsuflătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1847 PANN) veralt. Atmen N-, Atemzug M. Scoase o răsuflătură, lung din inimă oftînd (PANN PV.M.11,78). - ET. a răsufla. răsu'flet S.n. (1683 SICR.DE AUR) Atem M. Încă şi muierea mea să îngrozeaşte de răsufletul mieu (SICR.DE AUR^ 25b). Era ostenit ... de atîta cale cît nu-şi putea lua răsuflet (BAR.HAL.VIII,85) daß er nicht zu Atem kommen konnte. Îmi ţineam răsufletul şi mă uitam (SAD.CR.79) ich hielt den Atem an.-ET. aräsufla. răsufleţi' (+) Präs. -ţe'sc V. intr. (um 1812 SINCAI HR. Ij365) zu Atem kommen, sich erholen. - ET. răsuflet. räsu'flu Pl. -su'fluri S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) Atem M. De acolo te-au dat (tătarii moldovenilor) mai resuflu,văzînd că nu i-au putut sparge (NEC.COSTIN,LET.2 II,29) ließen sie sie etwas zu Atem kommen. De-ar fi durerea mea ca durerea cea trupească______avea ticnă un ceas, aş putea să-mi iau resuflu (CONACHI 145) könnte ich Atem schöpfen. Pe cînd (lanul) era încă umed de resuflul aurorii (AL.POEZII 111,66) von dem Hauch. - ET. postverbal von a răsufla. räsu'n S.n. (1620 MOXA) veralt. Widerhall, Klang M. Sunetele armelor şi răsunul coardelor de arc mai iubiia decît glas de alăute (MOXA,HC 1,395). - ET. postverbal von a răsuna. răsuna' Präs. -su'n (1581 CORESI OMIL.338,DLR) I. V.intr. 1. widerhallen, -schallen. N-auzişi tu buciumînd Şi văile resunînd? (AL.PP.59). Pentru să răsune bine (feredeul), i-au învăţat dracul pre aceia pietrari — de au zidit în temelie vn voinic şi o fată (DOS.VS.Sept.26;31b) damit es eine gute Resonanz habe. Tot cela ce va auzi pre ele, vor răsuna amîndoaoă urechile lui (BIBLIA 1688 1 Sm 3,11) dem werden seine beiden Ohren gellen. - 2. (lau t)h allen, (er)s c h a 1" 287 răşină „ fer) Klingen- Eutia cea goală răsună mai ta-j 0 n' ' dectt cea plină (REV.TOC.I,454;Sprw.). Clopotele răsu-cat PP. 168). -II. a se răsuna MOLD. widerhallen. n a ein ta, Czmpii de se resuna (ÄL.PP.97). Cîntau muicile de se răsunau, dealurile şi văile (BOGD.POV- 209). -gg veralt. resuna. - ET. ras + suna. // lat. resono, J8& (DLR)* yâsuna're Pl- -nă"ri S.f. (1683 DOS.PAR.lO6a) veralt. 1. Erschallen N.j Schall. Klang ^ _ 2. LV. Erfolg fi. - ET. a răsuna. ^gsunătojl Adj- (1651 PSALT. 164a) ţ ertönend, erschallend, widerha 1-} e n d. (Mehterii) carii cu pauce mari şi cu trimbiţe fac ffusichie răsunătoare (CANT. SCRIS. 154). - 2. fig. erfolgreich. - ET. a răsuna. răsu "net Pl. -su"nete S-n. (l809 MAIOR P-59) Widerhall M.. Echo N. s (lauter) Schall, Klang. Mi se părea că resunetul puştii mele trece Prutul şi merge de moare la uşa doamnei B. (C.NGR.54). - ET. râs + sunet. räsunc/i Pl. răsunoa"ie S.n. (1805 CRIŞAN 241) TR. BAN- MAR. aus den vom Backtrog abgoschabten T e i g-resten hergestelltes Brötchen, österr. Trogscherl, bayr. Schertrög- 1 e i n N. Tu, fetiţă — n-ai vr-un răsunoi? (RETEG.POV. III,86;zu einem Mädchen.das einen Korb mit Brot trug). -GR. rusunoi (B.,VICIU), rusuroi (B.,BARC.,ALEXI), răşuroi (ALEXI). - ET. răsurăZur Bildung vgl. lätunoaie. - SG. ALRM II/I,K.187;ALR SN IV.K.1065. räsura"t Adj. (1885DEL.S.) bisw. rosig angehaucht. Obrajii ei bălai, măsuraţi cu nişte pajure roşietice ca măceaşea (DEL.S. 198). - et. răsură1. jgşu'râ1 Pi. -su"ri S.f. (1635 DRHB XXV,l49) w i 1 d e Rose. Hundsrose (Rosa canina). E s- sigrose F. (Ros a gallica.-BR.). Romanul este pe lîn- da novelă ca un stejar uriaş pe lîngă o răsură altoită (CARAGIALE SCH.90). Care răsură e mai învoaltă şi mai ru- menă ca domniţa? (DEL.S.83). Nu e răsur să n-aibă cusur (PANN pvl la5) Reine Rose ohne Dornen. - GR. bisw. auch Gu rusu'r, rosură (sowohl für die ganze Pflanze als aUch für die Blüte allein) j Pl. auch räsure. - Dim. -re'l3 Pl ~*e Cu răsurei la altiţă (MF 1,480). - ET. unbek. ~ SG. ALR SN III,K.630. ^iTr㪠Pl. -su"ri S.f. (1696 IORGA S.D.XVI,199) c h a b e n N. -2. Brötchen N. (B.,VICIU). Wachwehen (Pl.). Muierea care are răsură în trup după naştere (SEZ.X,62). Durerile pîntecelui lehuzii ce se numesc răsuri (PISC.PRACT.69). - 4. MUNT. U f e r-a a s N. (Larven von Palingenia-Arten; ANT.IHT.). - 5. ehem. Steuerzuschlag M., der zur Besoldung der Beamten diente. Peste aceşti bani să răspundeţi şi răsură po parale 8 la leu3 pentru ca să se dea în socoteala lefilor (DOC.1814,TEZ.II,381). Casa răsurilor Amt. das den Steuerzuschlag einzog u. die Gehälter auszahlte. -ET. ras (arade). răsuri"u Adj- (1838 GOR.HAL.IV3234) rosenfarben. Acest trup fraged şi supţirel3 acest chip cu unde răsurii (DEL.S.101). - ET. răsură răsvări (+) V.tr. (l6.Jh.PS-H-101,10) vermischen. -GR. răzvîrî. - ET. ksl. rastvar-jati. răşchia" V.tr. (um l660 STAICU 133) 1. (a uf)haspeln, weifen. Să te pun în furcă să te torc3 Să te răşchii pe răşchitor (LUP.MB.36; PP.Besprechung). -2. abkratzen. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. răşchiez, răşchiu3 răşchii. Auch rîşchia3 rîschia3 rişchia, reşchia. - ET. Da sich kein *rasfia findet (vgl. răşchira nb. răsfira), ist die Herleitung von fir (vgl. a subţia von subţire) abzulehnen. PaBt lautlich, wenn auch nicht begrifflich zu it. raschiare3 katal. rasclar3 frz. racler etc. "abkratzen, harken", die ein vlat. *ras— cläre postulieren (PUSC.EW. 1441) . // CIORANESCU 7082: bg. rassivam; DENS.,GS 11,320: zu lat. resticüla. - SG. ALR SN I,K.369;II,K.446;ALRM SN I.K.248. răşchira" siehe răsfira. răşchito"r Pl. -toa"re S.n. (1703 GCD) (Gar n-)H aspel. Weife F. Besteht aus einer langen Stange, die an einem Ende ein Querholz trägt u. am anderen gegabelt ist. Durch das Aufhaspeln des Gespinstes (tort) von der Spindel (fus) auf die Haspel wird jenes in die Form der Strähne (scul3 caleap) gebracht. Ziua pled pe la vecini. Furca ţipă-n mărădni. Seara pled pe la ogor3 Cînepă stă-n rîşchitor (TEOD.PP.343). - GR. MOLD. rîşchitor; TR. rîşchitoa're, Pl. -tori S.f. - ET. a răşchia. - SG. ALR SN 11,447. răşina" Präs. -ne"z V.tr. (1703 GCD) veralt. harzen. -ET. răşină. răşina"r Pl. -na"ri S.m. (1600 DIR) Harzgewinner M. - TOPON. Răşinari (1600 DIR). - ET. răşină. răşi"nă Pl. -şi"ni S.f. (l6.Jh.PS.SCH.Gesang der 3 Kna- ben 22) Harz N.; Pl. răşi 'nuri Harzso rten. Aurăşină nu este în Galaad, au doftor nu este acolo? (BIBLIA 1688 Jr răşinos 288 8,22) .Codrii abureau. Un dulce miros de rîşină îmbălsăma aerul căldicel (VLAH.RP.117). - GR. MOLD. rîş-; ruş- (TEOD. PP.32). - ET. lat. resîna. - SG. ALRM SN I.K.330. răşino"s Adj. (1703 GCD) harzig. Albinele lucrătoare — astupă ... crăpăturile (din ştiubei) cu o materie rîşinoasă (ÎNV.COP.1893 1,59). - GR. reşinos, rîşinos- - ET. răşină. răşlui" Präs. -ie"sc (1631 T.PAPAHAGI,DLR) I. V.tr. 1. MOLD. c. dintr-un lucru etw. von einer Sache los-, abtrennen, losreißen; (v e r)k ürzen, schmälern. -2. Fig. von unrechtmäßiger Aneignung: willkürlich abtrennen. Basarabia pe care ruşii au răşluit-o din trupul Moldovei (UR.BUC.181). De cînd vechilul mănăstirii mi-o răşinii bucăţica mea de răzăşie (AL.OP.1,1535). Să nu-i fie (episcopului)—cu putinţă a reşlui ceva din ele (MELH.CH. 338) sich von dem Kirchenbesitz etwas anzueignen. - 3. enthülsen. schälen. -4. verheeren. - II. (+) a se răşlui sich lostrennen, -reißen. Cu proastă şi scurtă mintea lor răzluşindu-se den credinţa adevărată (EV.ÎNV.1642,GCR 1,98). - GR. răşui3 ruşui, ruşei, ruşii (DOC.1757.MELH.CH.249), răzluşî. -ET. vgl. şerb. razlusiti, nslov. razlociti etc. răşlui"re S.f. (I8l7 URIC.V,26) Schmälerung F. Pentru ca nici proprietarul să sufere vreo răşluire din legiuitul său venit (ION. CAL.250) damit auch der Besitzer keine Schmälerung seines ... Einkommens erleide. - ET. a răşlui. răşlui"t Adj. (1665 T.PAPAHAGI,DLR) 1. vermindert. Ca să fie acea mănăstire a Episcopiei neclătită şi neruşuită în veci (DOC.1713,MELH.CH. 184). Adevărul nerăşuit de cugetul rău (UR.LEG.142). - 2. enthülst, geschält. Sămînţa de hrişcă se păstrează nerăşluită în curgere de mai mulţi ani (ION. CAL.170) ungeschält. - GR. ruşiit, ruşuit, răşiit, ră-şuit. - ET. a răşlui. răta"n siehe rîtan. rătăca"nie Pl. -că"nii S.f. (1852 AL.) MOLD. sich hin und her windende r, verschlungener Irrweg, Schlucht F. Piciu (bricicariul) îi bălăbăneşte (pe giupinese şi logofiţei) hur duz, burduz, prin toate rătăcăniile (AL.OP. 1,530). — GR. rătăcană. — ET. a rătăci, zur Bildung vgl. petrecanie, păţanie, pierzanie etc. ^ rătăcea"lă Pl. -ce"li S.f. (1857 POL.) ugs. Verirrung F. Pentru a zări adevărul__________a des- coperi rătăceala (JIP.OP.97). - ET. a rătăci. rätäci" Präs. -ce"sc (16.Jh.PS.SCH.118,176) I. V.tr. 1. LV. irreführen. El l-au dus printr~0 dumbravă, rătăcindu-l pînă în ziua (NECULCE,LET.^ II,220) - 2. drumul den Weg verfehlen. Se vede — că moartea rătăcise drumul__căci zece ani i-a stat sicri- ul gol (VLAH.NUV.128;von einem Geist,der sich einen Sarg hatte machen lassen). - II. V.intr. irregehen, umherirren. Drumul drept te duce la ţintă, cotiturile te fac să rătăceşti (Z.VI,96). - III. a se rătăci sich verirren, fig. auf Abwege geraten. Păzeşte-ţi felinarul să nu cumva să se stingă, ca să nu te rătăceşti (GOL.Z.III,148). - ET. zu lat. er-ratîcus "umherirrend". rătăci "re Pl. -ci"ri S.f. (l6.Jh.CV2 68b;Jak 5,20) 1. Umherirren N. - 2. Verirren N.,Ver-irrung F. -3. Abweichung F. - ET. a rătăci. rătăci"t Adj. (l6.Jh.CV 54b;Jak 1 Prolog) 1. verirrt. Ca o oaie rătăcită din turmă (PANN, Z. V,574). -2. verwirrt, wirr, verstört. - Auch substantiv. - Călea rătăcită, drumul rătăciţilor Milchstraße. -ET. a rătăci. - SG. ALR SN III. K.660. rătăcito"r Adj. (um 1580 GLOS.BOGD.334a) umherirrend, -wandernd, -ziehend (NT 1648 Jid 1,13). - EI. a rătăci. rätäcitu"rä S.f. (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,221) veralt. Verirrung F.,Fehltritt M. -ET. a rătăci. rătări" Präs. -re"sc V.intr. (I825/7 DLR) TR. MARAM. BAN. (Soldatenspr.) retirieren. Căpitane, căpitane, Lasă-ne să rătărim, Că vezi bine că pe-rim (PP.MÎNDR.77). - GR. răteri, rătăli. - ET. dt. retirieren. râte"z Pl. -te"ze S.n. (1643 VARL.CAZ.2 1,120) I. (T ü r-)R i e g e 1 M., Vorlegekette F. Porţile tale cu rateze Le-au întărit (D-zeu), nime să-ţi cuteze (DOS.PS.V.147,5;Ps 147,13,zu Jerusalem). Vom strica rătezele şi-l vom ucide acolo în odaie (NEC.COSTIN,LET? II,83). (Nora) îi dă brînci (soacrei) afară, pe ghiaţă şi ninsoare, şi închide uşa după dînsa cu rătezu (BOGD.POV. 181). - 2. MOLD. Vorrichtung in der Mühle, durch welche die Rumpfmulde (teică) gehoben od. gesenkt werden kann; dient dazu, den Körnerabfluß zu regulieren. - GR. retez, răteadz (DOS.VS.Oct.31;97b), TR. S.f. rătează, retează. - ET. vgl. ukr. retjaz, magy. retesz, aruss. retjazü, tschech. retez etc. - SG. ALR II/I,K.25Q;MN 3611,130. rätui" Präs. -ie"sc V.tr. (1722 CANT.HR.312) LV. retten. Craiul lor puţin de n-au peritj ce l-au 289 rău "tuit dorobanţii lui, apărîndu-l cîtva loc (MUŞTE,LET.2 ,£>■) - ET. poln. vatowaâ. ^u'nd etc. siehe rotu'Yid etc. j^cu^ă siehe raţă 3- -xHsoa're siehe raţă 4. răţoi' Präs- ^ -ie'sc V.refl. (1840 POEN.I,608) l fam- sich breit machen, sich hinstrek-k 0 n< spreizen. Cîte una (din neveste) vine în mijlocul spectatorilor şi întorcîndu-se în loc, se răţoieşte, se şoldeşte, îşi frînge şelele (AL.CL VIII,114;Schilderung eines Tanzes marokkanischer Jüdinnen]. Cei cari trimiseseră y;otelurile la teatru n-ar fi suferit odată cu -capul ca să se răţoiasca alţii pe scaunele lor (TEL.SCH. 11). (Gazetarul) răţoindu-se pe trei coloane şi forfecînd în dreapta şi în stingă nopţile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor (VLAH.GV.126;von einem Kritiker). - 2. fam. einen gebieterischen, drohenden Ton anschlagen, ta cn. (RC.LEG. 6:pe cn. ) jdn. anherr- sehen. Păcală ... de mînia lui rîdea Şi_____zise: "Ce te răţoieşti aşa? Să-ţi împing în rîu băiatul dumneata mi-ai zis doar mie!" (DULFU PÄC.122). Băgă doba în casă şi___se răţoi odată ta dobă strigînd: "Să iasă trei din dobă" (SEZ. 1,206). - ET. zu răţoi, "sich wie ein Enterich gehaben”. räfcoia'lä Pl. -ie'li S.f. (1857 POL.) fam. Aufgeblasenheit F.jAnfahren. Aufbrausen N. Răţoieli ridicule şi nesocotite de criticaştri ignoranţi (VLAH.GV.65). - ET. a se răţoi. röfroia's etc. siehe raţă 1. răţiTşcă etc. siehe raţă 1. iŞu (1490 DRHA 111,75) Adj. schlecht, böse, übel, schlimm, 0 r g (vgl. auch buni. A călca pe loc rău auf eine verhexte Stelle treten (was Gefahr bringt]. Vorbe rele üble Nachrede, Klatsch. E rea cu noi sie ist schlecht mit, ge-6gn uns (behandelt uns schlecht). E rău la inimă3 la suflet er hat kein Herz, ist ein böser Mensch. Fierul rău nu se Vwpădeşte u. ä. Unkraut verdirbt nicht. După vreme rea şi Senin auf Regen folgt Sonnenschein. De la un datornic rău e şi un sac de paie u. ä. von einem schlechten Schuld-er nimmt man auch einen Sack Stroh. - Auch substantiv. C°L°, măi răule, omul stă liniştit (GHIB.BV.66) schlech-^ r Kerl, ts vagabond că eu muncesc şi d-ta bei cu nişte re-(NĂD.nuv.I,149) mit schlechten Weibern? Si nu ne duce n°t intru ispită, ci ne izbăveşte pre noi de cel rău ■1746,Lk 11,4,GCR 11,36) und führe uns nicht in Versu-sondern erlöse uns von dem Obel. Vgl. bubă 2., gură 1. b, inimă 1.b. - Hău de c. schlecht in bezug auf etw.: apă rea de băut schlechtes Trinkwasser, un cîine rău de colţ ein bissiger Hund, o femeie rea de gură ein klatschhaftes Weib. So bes. von Volksfeiertagen: Sfîntul Foca e rău de foc wer am heil. Phokas arbei- tet, erleidet Feuerschaden; Filipii sînt răi de lupi wer an den Philippstagen arbeitet, dem fügen die Wölfe Schaden zu, etc.; auch unpersonl.: Lunea nu se dă nimic din casă — că ... e rău de pagubă (RCM.SĂRB.106). Foc şi sare nu se dă ... cînd ai cloşcă pe ouă3 că "e rău de luat uliul puii" (RCM.SĂRB.106). - II. Adv. 1. schlecht, böse, übel, schlimm, arg (vgl. auch bine I). Rău-i3 Doamne, rău-i, zău3 Cînd nu-i vin la făgădău (I.-B.386). Trăieşte rău cu nevasta er lebt mit seiner Frau in Unfrieden. E rău de mine ich bin übel dran. Mi-e rău3 îmi vine rău mir ist, wird übel. Cînta nu rău (GHIB. BV.62) er sang nicht übel. N-ai face rău să ... du tätest gut daran zu ... Rău faci3 rău tragi böse Tat hat böse Folgen. Rău cu rău3 dar mai rău fără rău es ist ein notwendiges Obel. Greu la deal3 rău la vale keine von beiden Alternativen ist gut. - In Verbindung mit bestimmten Verben, wie z.B. a avea III., a călca II. 5, a face 1.1, a merge 2-, a părea 2., a pune II. e, a şedea, a se uita etc. - 2. in hohem Grade, von schädlichem Geschehen: arg, sehr. U-am lovit rău ich habe mich sehr gestoßen. Bărbatul rău mă teme (AL.PP.234). Te înşeli rău du täuschst dich sehr. N-arunca în et cu piatră3 Că atunci mai rău te latră (PANN,Z.1,502). Vgl. btînd. - III. S.n. Pl. re'le 1. Böses, Oble s. Schlimmes N.; 0 b e 1 N. (vgl. auch bine II). Cînd e omului să-i vie vreun rău fără să-l ştie (PANN PV. 1888, II, 78) . 0 ceată de 3000 de ianiceri ... începu a pune contribuţii pe ţărani şi a face tot felul de rele (BÄLC.50). Vgl. atît I. a, copil% 1, făcător 3 nume 5 u. 6.-2 .cu răul} cu rău im Bösen,mit, durch Strenge, Gewalt. A-nţeles el că cu răul n-o să facă nici o treabă (DULFU PĂC.79). Căpitanii ... stau între slujitori să-i potoale3 pre unii cu râu, pre alţii cu rugăminte (NEC. COSTIN,LET.1 I, App. 72). Vgl. bine II. 6.b, a lua I. 6. - 3. de răul cuiva wegen jds. (der schädigend, hindernd wirkt). De răul lui (Aron Vodă) ce era boieri de frunte fugise mai toţi în Ţara Leşască (MIR.COSTIN,LET.1 1,215). Nu putea oastea turcească să se pogoare la vale să se apropie de Prut, de răul puştilor moschiceşti (NECULCE, LET.2 11,324). Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru (CREANGĂ,CL XV,2;zu den die Katzen quälenden Kindern). - 4. a ţine pc. de rău jdm. Vorwürfe machen, jdn. schelten, zurechtweis e n. Pentru orice rea purtare nimeni nu~l ţinea de rău (PANN PV.M.II,5). Cînd am ţinut de rău pe unii oameni de treabă, că de ce aduc în sînul naţiei noastre ... obiceiuri străine (ISP.,CL XVI,357). - 5. a vorbi etc. pc. de rău jdm.übles nachreden,jdn. verleumden; vorbă ds rău üble Nachrede. Lasă să te vorbească de rău; pe lună n-o latră cîinii? (Z. 1,501). Vgl. a grăi I. 3. - GR. (r)reu, (r)rei (CV,PS.SCH.). - Ugs. răufăcător 290 vielfach f. Sg. ra3 ră3 Pl. vă'te. - LV. (l6./17.Jh.) rrău3 rrea (ÎNDR.87). - Arom. ară'u3 ară'i3 f. ara 'o3 ara'te. -Pl. zu III. ră'uri: Ce răuri nu-i făcu ţării ăşti trîntori îngăimaţi ../ (JIP.OP.95). De răuri m-am depărtat (PĂSC.LP. 114). - ANTRHOPON. Dumitru Râu (1490 DRHA 111,75). - T0P0N. Valea Rrea (1510 DERS.). - ET. lat. reus "schuldig". Zur Bedtg. vgl. it. reo3 rio. - SG. ALR II/I.K.120.256jMN 3915. 143;SN I,K.11 ;241 ;III,K.776,786,793;IV,K.1155;VI,K. 1B32; 1837. răufăcăto"r Pl. -to"ri S.m. (l6.Jh.CV2 8la;l Petr 15) Übeltäter n. - Auch adjektiv. - ET. rău + făcător. răul" (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II3202) I. V.tr. OLT. (v e r)f 1 u c h e n. - II. LV. a se răui boshaft werden.- GR. răuli3 răoia. -ET. rău. râura" siehe roura. räuru"scä siehe lăuruscă. râuta"te Pl. -tă"ţi S.f. (l6.Jh.PS.H.713l*0 1. Schlechtigkeit, Bosheit, Boshaftigkeit F. (Ggs. bunătate). Eu ştiu mîndria ta şi răutatea inemii tale (BIBLIA 1688 1 Sm 17,28). Ce rîzi3 domnule? ti apostrofă noul venit cu răutate (ZAMF.NUV.72) boshaft. Cela ce va merge sä ucigă pre cineva sau să facă altă răotate (ÎNDR.36) eine andere Schlechtigkeit. Ruchlosigkeit zu begehen. - 2. veralt. böse Eigenschaft F..Laster N. Trufia şi iubirea de înpă-rechieri sînt 2 răotăţi carele cu nevoie să pot îndrepta (ANTIM PILDE,GCR 11,6). - 3. veralt. u. ugs. Schlimmes (das einem begegnet). Obel, Unheil N. De va lua cineva mutare săracă ... iaste puţină răutate (MARG.,GCR 1,291). Nesăturarea şi lăcomia mii de răotăţi aduce asupra oamenilor (TICH.,GCR 11,212). Mîncatu-s de răutate Ca iarba de vaci cu lapte Si mîncatu-s de nevoi Ca iarba de cete oi (I.-B.191). - 4. răutatea copiilor Fallsucht F. (MAR.NAST.27;376). - GR. LV. rreo-tate (PS.H.), răotate. - ET. rău. Zur Bildung vgl. greutate 3 greotate. răutăcio"s Adj. (1703 GCD) boshaft. Trufia-i se ducea sub ochii răutăcioşi ai sergenţilor (BAC.MT.120). - ET. răutate. răutăţi" V.tr. (l680 DOS.PS. SLAV. -R-93,5) veralt. verschlechtern. Vgl. a înrăutăţi. -ET. răutate. răutăţi"t Adj. (1680 DOS.PS.SLÄV.-R.37,9) 1. ruchlos. Un hoţ răubăţit3 In sînge încruntat (D0NICI 130). - 2. (+) e 1 e n d(i g). Vgl. înrăutăţit. - ET. a răutăţi. răuvoito"r Adj. (1823 BQBB) s chlechtgesinnt.-ET. râu + voitor. răva"c siehe ravac. răva"r Pl. -va"re S.n. (1800 BUDAI-DELEAMJ) 1. Tongefäß mit durchlöchertem Boden. zum Durchschlagen von Erbsen u. Bohnen. Abspülen von Fleisch etc.: Durch-schlag M. -2. TR. Blumentopf H. Dragostea de fată mare Ca garoafa din răvare (I.-B.17).- 3. bei den Schafhirten: gekerbtes Holz, mit dem der fertige Schafkäse (brînză) zerrieben wird (JIP.OP.49;R.260). -4. Geschirrbord N. Meşter de covate3 De sca- fe3 cauce3 linguri __ răvare şi cuiere (BUDAI-DELEANU I, 89). - GR. răvor (D.T.69). - Dim. -văre'l, Pl. -te. - ET. viell. zu asl. ruvati3 serb. rovati3 nslov. rvati "aus-reißen. raufen". // CANDHEA: serb. rovar. răva"ş Pl. -va"şe S.n. (1569 DERS) 1. Kerbholz N. - 2. veralt. Schrift F.. Schriftstück, Schreiben N. Mănîncă răvaşul acesta (BIBLIA 1688 Ez 3,1) diese Rolle. Ehem. răvaş (de jalbă) Bittschrift. Gesuch. Răvaş de primire Empfangsschein (COD.CAR.Pentru înscrisurile etc.5), răvaş de drum Passierschein (zum Reisen im Inland).- Daher fam. a da cuiva răvaş de drum jdm. den Laufpaß geben, den Garaus machen: N-am vreme de pierdut. Poate mă mai aşteaptă şi alţii să le dau răvaş de drum (CREANGĂ,CL XII,30; der Tod spricht). - 3. fam. Brief H. Zi că n-ai scris răvaşul acesta (C.NGR.21). - GR. Dim. -văşe'l3 Pl. -te. - 4. Zettel M. mit scherzhaften Versen zum Einbacken in den Neujahrskuchen. - ET. siehe răboj; vgl. magy. rovas raväs. räväci etc. siehe răvăşi etc. rävä"rs siehe revărsat. răvărsa" siehe revărsa. răvăşea"lă Pl. -şe"li S.f. (1868 BARC.) 1. unordentliches, wüstes Durcheinander (-werfen). Tie-ţi trebuie ... o ră~ văşală dă ani în sînge3 în năravuri3 în lucru (JIP.OP.86) ein Chaos, eine Umwälzung. -2. Trennung F. der Schafe im Herbst. - ET. a răvăşi. răutăţi"re S.f. (1683 D0S.PAR.8a) veralt. Ruchlosigkeit F. Vgl. -Cnrăutăţire. -ET. a răutăţi. răvăşi" Präs. -şe"sc V.tr. (1840 POEN.I3170) 1. unordentlich, wüst durcheinan' derwerfen. Biblioteca a fost răvăşită şi arunca- 291 răzbi - curte în aplauzele mulţimii (LIT.). - 2. TR. MUNT. tă 1,71 s o n d e r n, trennen (v. Schafen im Herbst). gR räväci (VLAU.GV.117). - ET. vgl. răvaş u. râvac. - Jâ^il (1852 BÄIC.) 1. durcheinander. Lumea răvăşită se întocmeşte iarăşi3 dar cu încetul şi cu durere mare (Cânt. ^n-BALC.563) die aus den Fugen geratene Welt. - 2. Rom-»1“' B r s t o r t. Obrajii, îi erau răvăşiţi ca de o spaimă mTe (SAD-P-114). - II- S.n. Trennen, Absender n N. (der Schafe im Herbst). - ET. a răvăşi. j^venea^lă siehe reveneală. rävila' Präs. ra'vil V.tr. (1845 ION.CAL.) ' h e c h e 1 n. Mai întîi se ravilă (inul şi cînepă) (ION. CAL. 156). ~ GR. răgila3 răghila. - ET. ravilă. - SG. ALR SN I,K.2G1. răvila't Adj. (1828 IORGA S.D.XXI,428) durchgehechelt (v. Leinen u. Flachs). - ET. a răvila. răvi'ue siehe revistă. râvni" siehe rîvni. râz- siehe răs-. râza' V.intr. (1823 BOBB) PP. strahlen. Două raze unde-mi rază? Rază-n vîr-fu muntelui (BIBIC.233). - GR. 3. Pers. Sg. u. Pl. Präs. va'ză. - ET. lat. radio3 -are. râza're S.f. (1823 BOBB) Strahlen N. Ochişori de~şi arunca ... Spre răza-rea soarelui (TEOD.PP,442). Copacii, încărcaţi de sloi străluceau în răzarea dimineţii (SLAVICI,CL XV,433). - GR. rănire. - ET. a răza. £ăza_ş etc. siehe răzeş etc. siehe răzui. ^zătoa' re Pl. -to'ri S.f. (1683 DOS.) Holz 2Um Abstreichen des überschüssigen Getreides beim en;Streichholz N. Suveica de Mărîuca3 numai r^dicci odată răzătoarea3 o potrivea din fuga la mijlo-baniţeij da o dată în âreapta3 o dată în stînga3 şi ba-niU* ieşea rasă ochi (RÄDUL.RUST.II,159). - 2. R e i b-^ * 3 e n n. Caşcaval ras pe râzătoare (DRĂGH.RET.4). -e i g~. Trogscharre F. der Bäcker. Ceea Ce VQrnf ne lipit de covată se rade cu "răzuitoarea" nu- mita şi "râzătoare" (PAMF.IND.197). -4. Schuhabtreter M. - 5. (+) Folterinstrument N. (DOS.VS. Oct. l;39b). - ET. a rade. - SG. ALR SN IV,K.. 1052;1064;ALRM SN I.K-355. răzătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1841 POEN.11,480) Schabsei, Geschabsel N. Preste Olt mulţi ţărani acresc bucatele cu răzătură de drojdii uscate de pe buţi (MANOL.IG.ŢÂR.293). Vgl. răsătură 2. - ET. a rade. - SG. ALR SN IV.K.1064. răzba'te (I683DOS.) I. V.tr. 1. durchschlagen (z.B. un cui cu răz-biciul einen Nagel mit dem Durchschlageisen). -2. durch-dringen. -3. veralt. überwältigen. - II. V.intr. 1. hindurch-, Vordringen. Şi nărod fiind mult de nu putea răzbate3 să ruga maica ... faceţi-mi eaZe(DOS.VS.Martie 17;42a). Toporaşi Ce răzbat prin frunzi uscate şi s-arată drăgălaşi (AL.POEZII 111,32). în tăcere, deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal (SAD.P.159) in die Stille drang plötzlich der Hufschlag eines Pferdes.-2. TR. a răzbate din preţ den Preis herabsetzen. -GR. konjugiert wie a bate. - ET. răz + bate3 viell. unter dem EinfluS von slav. răzbiţi [rum. a răzbi) gebildet. räzba'tere S.f. (1823 BOBB) veralt- Durchdringen, Durchschlagen N. - ET. a răzbate. räzbätäto'r Adj. (1823 BOBB) mit Durchsetzungsvermögen, ziel-bewußt. -ET. a răzbate. räzbätu't Adj. (1654 GCR) 1. veralt. durchbrochen. Ferestrele bisericii — scobite şi răzbătute prin piatră cu mare meşteşug le făcu (Neagoe Vodă) (MS.1654,GCR 1,172). - 2. ü b e r~ m a n n t. Fiind fata babei răzbătută şi de foame şi de sete (SBIERA POV.210). - ET. a răzbate. răzbe'l S.n. (I806 KLEIN) veralt. Krieg M. - ET. război3 nach lat. bellum. -SG. ALR SN IV,K.965. răzbi' Präs. -be'sc (16.Jh.PS.H.136,9) I. V.tr. 1. durchschlagen, -bohren, -dringen. Au răzbit tîmpla lui3 au răzbit capul lui (cu ţăruşul) (BIBLIA 1688 Ri 5,26). Nu vă ascundeţi vistiiariul în pămînt3 io viermii o răzbesc şi putredeş-te (CORESI TE^ 10b; Mt 6,19). Cînd pe timpul umed răceala te rezbeşte (CL VII,61). li veni tu acasă, coropcaru-lej dacă te-a răzbi foamea (CREANGĂ,CL XV,13) wenn der Hunßer dich übermannen wird. Tăcu Itincuţa cît tăcu, de la o vreme însă o răzbi şi începu a cam răspunde (NÄD.NUV. 1,21) auf einmal übermannte es sie, hielt sie es nicht răzbici länger aus. Reteveiul ... îi vezbise în bătăi. (ISP.LEG.1 I,117). - 2. {den Gegner) schlagen, besiege n. Si au dat (Radu Vodă) război tui Băsărab Vodă___ şi l-au răzbit cu toată oastea lui (URECHE,LET.2 I,160). Astfel se bat (cei doi băieţi) ... pînă ce unul din ei trebuie să fie răzbit (ISP.JUC.21). - II. V.intr. hindurch-, vor-, eindringen. Nu putea om să răzbească pe uliţe de norod mult de oameni (NECULCE,LET.2 II,295). Stefan ... apucă calea munţilor şi răzbi tocmai, ta Cetatea Neamţului (ISP.,CL XII, 185). Să răzbească (rni-roasele) şi la mine (I.-B.94). - ET. ksl. răzbiţi. răzbi"ci S.n. (1857 POL.) 1. OLT. Durchschlag M. zum Herausschlagen von Nägeln. -2.Stäbchen N. der Knallbüchse (puşcoci) (PAMF.). -3. Setzpflock M. - ET. a răzbi. - SG. ALR SN V.K.1306. răzbi"t Adj. (1581/2 PO2 288;Ex 32,18) 1. durchbohrt, -drungen.-2. besiegt. - Auch substantiv. - ET. a răzbi. răzbito"r Adj. (1581/2 PO2 288;Ex 32,18) 1. selten durchdringend. -2. veralt. siegreich- - Auch substantiv. - ET. a răzbi. răzbc/i1 Pl. -boa"ie S.n. (l6.Jh.PS.SCH.17,35) 1. LV. Schlacht F. Si ieşiră fiii lui Ammon şi au rînduit războiu lingă uşa porţii (BIBLIA 1688 2 Sin 10, 8). Inicerii ... n-au vrut să dea război şvezilor (AXINTE, LET.1 11,164) die Janitscharen wollten den Schweden keine Schlacht liefern, sich nicht mit ihnen schlagen. Alte bulucuri cu mare tocmeală stau de paza celor ce fac război (NEC. COSTIN,LET.2 1,63) der Kämpfenden. (Pelicanul) cînd aduce puii în lume, îş face cuibul pre piatră şi bate războiu cu şarpele (CAZ.GOV.,GCR 1,102) und liefert der Schlange eine Schlacht. -2. Krieg M. Războiul de treizeci de ani der dreißigjährige Krieg; a declara război cuiva jdm. den Krieg erklären. Cincizeci de ani de cind împăratul purta război c-un vecin al lui (EMIN.PL 3) 5G Jahre, seitdem der Kaiser ... Krieg führte. După război, mulţi viteji se arată u. ä. nach dem Krieg gibt es viele Tapfere. Vgl. plăcintă. - LV. dafür oastej doch bibi. räzboi3 entsprechend gr. TTjoXeyoe, ksl. brani3 sowohl "Schlacht" als "Krieg", z. 0. in letzterer Bedtg.: Cînd ni se va întîmpîa noao războiu (BIBLIA 1688 Ex 1,10). - GR. Pl. veralt. -bo'iuri (BOGD.P. 94). - ET. ksl. razboj. - SG. ALR SN IV.K.9B5. războ"i2 Pl. -boa"ie S.n. (1703 GCD) 1. MUNT. TR. (de ţesut) Webstuhl M. (wofür MOLD. stative). Pe acest război a trebuit _ să ţeasă Floriţa __ o pînză — (SLAVICI,CL VI,343). - Die wichtigsten Bestandteile des război sind, nach dBn gebräuchlichsten Benennungen, sulul de dinainte der Brustbaum, sulul de dinapoi der Kettenbaum, iţele das Geschirr, scripeţii 292 die Rollen, spata das Blatt, vatalele die Lade, iepele od. tälpigele die Tritte. - 2. S t e g M. der örtersägB (D.T.86). -3. Schlitten M. der Sägemühle (d.t. 175). - 4. MOLD. Lied, das bei der Hochzeitsfejer während des Transportes der Aussteuer zum Hause des Bräutigams gespielt wird. - ET. vgl. serb. bulg. razboj "Web-Stuhl". - SG. ALR SN II,K.470. război" Präs. mă -ie"sc V.refl. (um 16Ţ0 ANON.CAR.) 1. cu cn. mit jdm. kämpfen, jdn. bekri e_| gen, -fehden; sich bekämpfen. De eite ’i ori cîntă el ... ele (apele rîului) îl ascultă şi uită să ■ se rezboiască cu malurile (BODN.,CL IV,322). Numele ... giganţilor cari s-au războit împotriva zeilor din Olimp (OLL.HOR. 192). Se războiesc stihiile ca-n zilele babei j§] (VLAH.RP.109). într-însa mii de patimi cumplit se războ- I iesc(SIHL-44). -2.de dragostea etc. cuiva var Liebe etc. I zu jdm. vergehen. Iubita lui soţie3 de dorul cărei^l să războia nu alta (SEV.POV. 219) . Cucoana să războia de dra-gostea ei nu alta (SEV.POV.247). - ET. război1. ! războia"lă Pl. -ie"li S.f. (um 1670 ANON.CAR.) I veralt. Fehde F. - ET. război. războie"sc Adj. (1703 GCD) selten kriegerisch. Si Za harţă vitejească Si 1 la gioacă războiască (AL.PP.198). - ET. război. f războ"inic (I58I CORESI QMIL.176,DLR) \ I. S.m. 1. LV. R ä u b e r M. - 2. Krieger, Kri man n, Streiter, Kämpe M. Meşterul şi războinicul şi lucrătoriul de pămînt — ostenesc pentru folosinţa j a multora (MĂRG.2 72a). Cantemir Bei3 vestit războinic pe acele vremi (MIR.COSTIN,LET.1 1,238). Războinicii albiţi în furtunile bătăliilor (SAD.P0V.1). - II. Adj. kämpfend, kriegführend, kriege-r i s c h. Căzură toţi bărbaţii cei războinici (noAEUta-Tat,BIBLIA 1688 Dt 2,16). Zdrobeşte supt picioarele noastre pre nevăzuţii şi războinicii noştri vrăjmaşi (PSALT. RÎMN.117b). Timpurile acele de bărbăţie unde poporul nostru era dedat cu viaţa războinică (AL.CL III,60). Romanii, naţiune esenţialmente războinică (OLL.HOR.158). -GR. zu II. veralt. războinicesc. - ET. ksl. razbojniku. război"re Pl. -i"ri S.f. (1703 GCD) veralt. Kampf, Krieg M. - ET. a se război. războito"r Adj. (1703 GCD) veralt. kriegerisch. a se război. Auch substantiv. - ET. războli" Präs. mă -le"sc V.refl. (l6.Jh.PS.SCH.Hab 3*1°) LV. u. PP. krank werden, erkranken. Ve-dea-te-vor şi războli-se-vor oamenii (CORESI PS.Hab 3,10)-Radu Vodă ____ s-au războlit la ochi (MIR.COSTIN,LET.2 I> 293 răzgîială la împărat ea gîndeşte3 De dor mi se rezboleşte (PP. SEV.NUNTA 124)- - ET. ksl. razboleti. ^oli're S.f. (1698 CANT.DIV.91b) ' """7^ c î echtum N. - ET. a războli. veralt- ^ A râzboli't Adj. (1683 DOS.VS. Oct. 27; 90a) 71 h PP- siechend, krank. - Auch sub-verax*'* u* stantiv. - ET- a se războli. războteza" V.refl. (1683 D0S.VS.Dech.7;202b) ^^ItT~w iedertaufen, umbenennen. -GR konjug. wie a boteza. - ET. răz + boteza. răzbubui" Präs. -bu"bui V.intr. (1838 HELIADE 1,197) [e r)d röhnen, brausen. încă din octonwrie 1848 Transilvania răzbvbuia de tunuri şi de puşti (GION 80). (Furtuna) răsbubuia pin brazii ce şuieră ca şerpii (OD.PS. 101). - ET. răz + bubui. răzbu"n S.n. (1620 MOXA) 1. LV. u. ugs. R u h e, F r i s t F. De atunce (turcii) tot se sfădesc cu toate ţările şi nu au răzbun3 ce tot lărgesc de toate -părţile (M0XA,HC 1,405). Duşmanii nu-i mai da răzbun niciodată (NECULCE,LET.2 11,258). Foamea3 blâs-tămul tuturor vietăţilor3 nu-i da răzbun3 nu cruţa nici pe moş Toader (NĂD.NUV.1,92). Băietul ceru răzbun de trei zile (SEV.POV.46). -2. heiteres Wetter (TIP-LEA). - ET. postverbal von a răzbuna. răzbuna" Präs. -bu"n (1581/2 PO) 1. V.tr. 1. ugs. aufheiter n, erfreuen. Calul bun şi mîndra bună La inimă mă răzbună (I.-B.15). - 2. jdn. od. etw. rächen. Apolon şi Diana răzbunară pe mama lor ucizînd copiii Niobeei (OLL.HOR.301). - II. V.intr. 1. LV. ausruhen; aufhören. în şase dzile lucreadză în a şaptea dzi tu răzbună de-a ararea QÎ de-a secerarea (PO2 295b-Ex 34,21;VULGATA: cessabis arare et metere). - 2. veralt. a-şi răzbuna Rache u b e n. Capra face stricăciuni scumpiei şi scumpia îşi răzbună cu pielea ei (PANN, Z.1,395). - III. a se răzbuna 1- (pc.3asupra cuiva) sich (an jdm.) rächen. ori se dudea pe bărbatul său3 trebuia să se răz-^Une Pe copil (MELH.CH.373). Noi înfulicăm cu lăcomie,* ne răzbunăm pe cele şease săptămîni de post (VLAH.IC.97). -2< (vom Wetter) sich aufklären, sich a uf-h e i t e r n. De se răzbuna cîte-o leacă vremea înspre ^iază (NĂD.NUV. 1,30). - ET. răz + bun. Pl. -nă"ri S.f. (l809 ŞA 1,820) R a c h e F. Sîngele nevinovat cere răzbunare (Z.II, ^Q9). Dar Cantar Armaşul mare îşi făcuse răzbunare (AL. ^•205) hatte schon Rache genommen. - 2. TR. (v. Wetter) Aufh'eiterung F. - ET. a răzbuna. răzbuna"t Adj. (1823 BOBB) gerächt. -ET.a răzbuna. răzbunăto"r (l84l POEN.11,795) I. Adj. rachsüchtig; rächend. - II. S.m. Rächer M. - ET. a răzbuna. răzbuza"t Adj. (I683DOS.) aufgeworfen. Le era budzele ... îmflate şi răz-budzate în sus şi-n gios (DOS.VS.Oct.5;45b). - ET. răz + buzat. răzdumica" Präs. -mi"c V.tr. (1673 DOS.PS.V.47,6) veralt. zerbröckeln, -stückeln. El cetăţile lor fărîmă şi le răzdumică (CANT.DIV. 56a). - GR. răz-drumica. - ET. răz + dumica. răze"ş (1585 BGL) I. S.m. MOLD. Freibauer, -sasse M. Vgl. MUNT. moşnean. Stefan ... chemă_pe toţi boierii3 boierenaşii3 curtenii, pe răzeşi şi pe popor în cîmpul numit "Direpta-tea" (ISP.jCL XII, 170). - S.f. răzeşi 'ţă3 răzeşoa'ică Frau F. des Freisassen. - II. Adj . selten 1. Frei-sassen-.-2. benachbart. Cîţi vor avea moşii răzaşe cu bălţi sau cu lacuri (PRAV.IPSIL..Pentru moşii ... 1.). - GR. LV. -za'ş (DOC.1642,GCR 1,93), -zeaş (CANT.SCR. 261 u. 273); rez-j ebenso die Ableitungen. - ET. wahrsch. magy. reszes "Teilhaber", trotz z für s3 vgl. zur Form che-zaş. răzeşe"sc Adj. (1757 URIC.IV,l4) F rei sasssn-. Bumuleştii ... erau ... sat vechi3 răzăşesc3 întemeiat în toată puterea cuvîntului (CREANGĂ OP.V,5). - ET. răzeş. răzeşi"e S.f. (1780 BUL.COM.IST.IV,215) 1. Freibauer n-, Freisassengut N. -2. Freibauer n-, Freisassenstand M. Ard-o focul răzeşie! Eu chiteam că-i boierie3 Şi-i numai o sărăcie (AL.PP.227). - ET. răzeş. răzeşi"ţă, răzeşoa"ică siehe răzgîia" Präs. -gî"i V.tr. (1840 POEN.1,509) verzärteln, -hätscheln. Vinovată era şi mă-sa că prea l-a rîzgîiat de. mic (VLAH.GV.67) . - GR. răz— găia, rîzgîia. - ET. vgl. bulg. razgaljam. - SG. ALR I/II, K.236;II/I,K.150. răzgîia"lă Pl. -gîie"li S.f. (1805 CRIŞAN 245) Verzärtelung, -hätschelung F. Părinţii în răsfăţare şi-n rîzgîieli l-a crescut (PANN PV.M.II, 4). Numele Fănache ... era ... numai o rîzgîială a numelui Ştefan (TEL. SCH.53). - GR. răzgăială3 rîzgîială. - ET. a răzgîia. răzgîiat 294 răzgîia't Adj. (1846 CR 96) ve rwo hnt. - GR. răzgâiat3 rîzgîiat, răzgîit. - ET. a răzgîia. - SG. ALR II/I,K. 150. răzglndi" Präs. mă -de'se V.refl. (1683 DOS.PAR.22a) sich [anders] besinnen. Să nu te căieşti3 bade Harţă, atîta-ţi zic. Rezgîndeşte-te bine (AL. CL V, 139) überlegt es Euch wohl. De frică să nu se răzgândească Sf. Duminică să pornească după dînsa (CREANGĂ,CL XI,218). Meist als Verstärkung von a gîndi lange überlegen (AL.OP.I,1365)- - ET. răz + gîndi, vgl. dazu slav. razmisliti id. razi' (+) Präs. mă -ze'sc V.refl. (1703 GCD) benachbart sein.-ET. vgl. răzor1 1. râzilet (+)(x) S.n. (1821 IORGA S.D.XXI,368) Frevel M. - ET. türk, rezilet. räzima' siehe rezema. räzima'r S.n. (1825 B.) veralt. 1.Rückenlehne F. -2. Lehnstuhl M. - ET. a răzima (rezema). răzimătoa're siehe rezemătoare. răzimătu'ră siehe rezematură. răzjudeca' Präs. -ju'dec V.tr. (l6.Jh.CV) l.wohl erwägen, bedenken. De elu poţi noao însuţi răzgiudeca (CV2 30a;Apg 24,8). Nu răgiudicatu întru sinre (CV2 59a;Jak 2,4). -2. kritisieren. Nu răzgiudecareţi la inemă nice vă-ndoireţi (DOS.VS.Iunie 6;149b). Cela ce va razjudeca şi se va împoncişa tuturor lucrurilor celora ce se-au făcut la săborul de la Efes (ÎNDR.512). - ET. răz + judeca3 gebildet nach ksl. razsa-diti. răzlăţa' siehe răzleţi. răzle'ţ Adj. (1673 DOS.PS.V.) isoliert, vereinzelt, einzeln. De-ar hi vrut oamenii miei să m-asculte3 I. răzleţ să nu-mble-n cărări multe (DOS.PS.V.80,32) . Dunritraş . ....căta s-adune nişte boi şi nişte cai răzleţi (NÄD.NUV.1,204). Pe unele locuri se vedea cîte un stîlp răzleţ3 cîte o şandrama veche (CL XI,99;von den Überbleibseln eines Dorfes). Visez uneori un tîrg cum mi-ar plăcea mie şi cîtorva oameni răzleţi cari poate au gusturile mele (IORGA AM.147). Gîndiri răzleţe îi zbuciumau şi-i vînzoleau mintea (NÂD.NUV.1,23) unzusammenhängende Gedanken. - Auch adverbiell. - GR. PP. häufig răzneţ; rîjneţ (SEV.NUNTA 361). - ET. razna; das l scheint aus a răzleţi (s.d.) eingedrungen zu sein. răzleţi' Präs. -ţe'sc (1715 DRA 11,132) I. V.tr. 1. (einzeln) absondern, isoliere^ trennen, entfernen. Baba — pentru a nu leţi feciorii de pe lîngă sine3 mai dură încă două case alăturea (CREANGĂ,CL IX,283). -2. weithin a u s-breiten, verstreuen. La miazănoapte (Munţii Apuseni) îşi rezleţesc coama pînă în Curcubeta Mare (FR,-c MOŢII 3). - II. a se răzleţi 1. sich (einzeln) absondern, isolieren, trennen, ent-f e r n e n. Oricarele (din ţigani) din ceata lui dacă se va rezleţi ori va fugi aiurea într-altă ceată streină (doc 1795, MELH.CH.387). Bivolii ... dacă-n depărtare se rezle- r ţese de turma3 Cumplita ghioagă zboară vîrtej pe a lor urmă i (AL.POEZII 111,37). -2. sich weithin aur,-breiten, verstreuen. Jos în adîncime se raj-lăţeau undele Arieşului (FR.-C.MOŢII 30). - GR. rezleţi3 rezlăţi3 răzlăţi, răzlăţa. - ET. teils răzneţ (siehe răzleţ] mit Anlehnung an lat3 a lăţi3 teils răz + lăţi. răzleţi're S.f. (1722 CANT.HR.86) Absonderung, Isolierung F. -GR. răz-lăţire- - ET. a răzleţi. răzleţi't Adj. (1635 BULAT D.M.V.86) 1- abgesondert, isoliert, getrennt. Cu capul plecat ... se primbla încet prin curtea castelului3 răzleţit totdeauna de ceilalţi (VL&H.NUV. 160). Aci îi vedeai (pe boieri) sosind cîrduri cîrduri, aci răzlăţiţi unul cîte unul (DEMETR.NUV.97). - 2. verstreut; auseinandergetrieben. Călcau pe un pietriş răsleţit de viiturile apelor {UR.BUC-20). Turcii — încep a fugi răzlăţaţi (B&LC.122). - ET. a răzleţi. răzlo'g1 Pl. -lo'gi S.m. (1821 BELD.ET.75) MOLD. TR. langes Holzscheit, das dadurch gewonnen wird, daß ein Baumstamm mit der Axt der ganzen Länge nach in zwei od. mehrere Teile gespalten wird; dient zur Herstellung von Einfriedungen. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne — îngrădită cu răzlogi de brad (CREANGĂ, CL XIV,374). - GR. S.f. răzloagă. - ET. ksl. razlogu "Überlegung, Grund", urspr. "Zerlegung", von razloziti "zerlegen". - SG. ALR II/I MN 3838,125;ALRM SN I.K..261. răzlo'g2 S.n. (1761 IORGA S.D.X.,391) veralt. Rat M. - ET. serb. razlog. răzluşi' siehe răşlui. răzma siehe rezema. răzmericio's Adj. (1698 IORGA) aufrührerisch, unruhig. Aceasta .. . bi~ 295 răzuit „r.n .. vremi le, mai vîrtos ceale răzmericioase, rău seareca 2H stricat (IORGA INSCR.1,102). - ET. zu răzmeriţă. yâ'zmeriţă Pl. ră'zmeriţe S.f. (1563 CORESI PRAXIU aDUl) rr-uhr, Aufstand M., Unruhe F. Traian A u cu mare putere au mers asupra lor ca să potolească acea răzmiriţă şi să-i pedepsească (SPĂT.MIL. ,LET.2 1,95). Cînd veţi auzi oşti şi răzmiriţe, nu vă spăimîntareţi (N. T 16A8 Lk 21,9). Eu am jucat Isaia la 1821 cînd cu rezmi-riţa (AL-.CL 111,251) ich heiratete 1821 bei dem Aufstand (der Griechen). - GR. ră'zmiriţă, răzmi'riţă, răzmiri'ţă; pl auch -ţi. ~ ET. serb. raznririca. răzmiriţi^ Präs. mă -ţe'sc V.refl. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. sich erheben, empören. Impără-ţind Adrian, oareceşi s-au mai ispitit (dacii) a se răzmeriţi (SPĂT.MIL.LET.2 1,112). - ET. răzmeriţă. râzna'şte V.intr. (1722 CANT.HR. 100) vBralt. wiedergeboren werden. - ET. răz + naşte. răzne'ţ siehe răzleţ. räzni' Präs. -ne'sc (1853 PANN N.) I. V.tr. vereinzeln, zerstreuen, auseinandersprengen. Dezunirea ne-a răznit ca pe ţigani şi ca pe jidovi pe toate potecile (JIP.R.68). Lupii c-or veni, Turma mi-or răzni (PP.REV.T0C.III,373). - II. a se răzni sich (einzeln) absondern, trennen, isolieren, entfernen. Ne mai avînd mijloace cu minciuni a se hrăni, Hotărîră între dtnşii unul de-att a se răzni (PANN N.75). - ET. razna. răzni't Adj. (l6.Jh.CV2 68b;l Petr Prolog) abgesondert, isoliert, getrennt. întocmai cum lupii leşinaţi borşesc şi dărîmă taurul răznit de tamazlîc (DEL.S.234). - GR. răsinit (CV). - ET. zu Tazna, a răzni. pi. -Zoa're S.n. (1537 DERS) (Feld-) Rain H. Cîte flori îs pe răzor, Toate-mi strigă să mă-nsor (PP.MAR.NUNTA 363). Săracele fetele, Mul- lu-qi bat picioarele Pe toate răzoarele S-adune ceapă cio- Peasaă, Faţa să şi-o rumenească (I.-B. 439). - 2. Grenz- f u r c h e F. Si căzuse hatmanul într-un răzor cu faţa în GUS (NECULCE,LET.2 11,208). -3. Erdstreifen, a n g M. zwischen zwei Reihen Weinstöcken. Viţa se să- deşte în şiruri lungi şi drepte, cu răzoare printre ele (OD.-sl.32). - 4. (G a r t e n-) B e e t N. in Streifen- 0rm* Rabatte F. Nevăstuicele ... care se furişează Pintre răzoare, vînînd cuiburi de păsărele (OD.PS.219). 0ape de flori îl încunjoară (castelul Peleş) (VLAH.R.P. 179) '• ~ GR. tr. roz-; BAN. u. MARO. răzvor (WEIG.JB.II), rozol; S.f. răzoară. - Pl. -zoară (l.-B.472;im Reim). -Dim. -zora'ş, Pl. -şe. - ET. vgl. serb. bulg. răzor, tschech. rozor, rozora; zu răzvor: poln. rozwor(a), serb. razvora. - SG. ALR SN I.K.8,30,31;ALRM SN I,K.24,126. răzo'r2, rezo'r Pl- -zoa're S.n. (1852 STAM.W.283) ehem. (große. C-förmige Kutschen-) F e d e r. 0 trăsură mare, grea, aşezată pe nişte rezoare monstruoase (I.NGR.,CL V 3107). - ET. frz. ressort, an răzor1 ange-lehnt. râzora'ş (1776 A.J.249) I. S.m. veralt. Grenznachbar, Anrainer M. Cînd va vrea cinevaşi să vînză lucru nemişcător, să aibă datorie a da ştire mai întîi rudelor ce vor fi părtaşi la acea moşie cu dînsul sau răzoraşi (PRAV.IPSIL.,Pentru protimisis 1). - II. S.n. 1. Feldrain M. - 2. R a-b a t t e F. - ET. răzor1. răzori' Präs. -re'sc (1736 BUL.COM.IST. V,243) veralt. I. V.tr. begrenzen, einfassen. - II. a se răzori aneinanderstoßen, grenzen. Unde se răzoresc hotarele noastre cu ale Ardealului (VLAH.R.P.189). Ogoarele ce se răzoresc pe luncă (VLAH. R.P.261). - ET. răzor1. răzori't Adj. (1715 DHCHITI 99) begrenzt, eingefaßt. Cerculeţele Chirei, răzorite cu amici şi cu beteală (DEL.S.167). - ET. a răzori. răzo's Adj. (1703 GCD) MOLD. strahlend. - ET. zu rază. răzui' Präs. -zuie'sc u. ugs. ră'zui V.tr. (I806 KLEIN) 1. (reinigend, glättend) abschaben, -kratzen. Geamurile îi sînt îngheţate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura (DEL.S.184). Boţul de caşcaval ... să priveştească ceva decît calupul, pentru ca să se poată răzălui deasupra şi netezi (DRÄGH.IC.30). - 2. feilen. - GR. MOLD. TR. răzălui, Prăs. -luie'sc. -ET. raz1, weniger wahrsch. a rade; răzălui ist viell. an magy. reszelni "feilen" angelehnt. räzuia'lä Pl. -zuie'li S.f. (1895 MANOL.IG.ŢÂR.) Abschaben, -kratzen N. Neajunsul ____________ lin- gurilor de lemn — sătenii îl combat au spălătura cu apă şi cu răzuiala cu cuţitul (MANOL.IG.ŢĂR.67). - GR. MOLD. TR. răzăluia'lă. - ET. a răzui. răzui're S.f. (1823 BOBB) Abschaben, -kratzen N. - ET. a răzui. răzui't Adj. (1823 BOBB) abgeschabt» abgekratzt. - ET. a răzui. răzuitoare 296 f răzuitoa"re Pl. -to"ri S.f. (1Ţ03 GCD) 1. Reibeisen N., Raspel F. -2. Schabe r M. - ET. a văzui. - SG. ALR SN I,K.17,23;IV,1052. răzu"ş Pl. -zu şuri. S.n. (1683 DOS.VS.) 1. Schabeisen N. L-au vas (pre sfînt) curădzu-şuri (DOS.VS.Noe.19;136a;vgl.auch Dech.30;245b). - 2. Meißel M.,Stemmeisen N. -3. Sperrholz N. des Webstuhls (D.T.), vgl. lopată 2, armar 4. -4. Holz N. zum Reinigen der Pflugschar (VICIU). - 5. zugespitztes Holz zum Ausgraben von Krokus (PAMF.). - 6. MOLD, eiserne Hebestange der Müller. - ET. raz1; unwahrsch. a rade, woher jedoch -dz- bei DOS. - SG. ALR SN I,K.23;ALRM SN I.K.17,354,366. räzva"lä S.f. (I608 BGL 226) veralt. Umwälzung F., Umsturz M. Nu vă-nspăimîntaţi3 Că nu e răzvală-n ţară (MF 1,56). Nu este răzvală-n ţară (PP.OLT.WEIG.JB.VII,80). - ET. vgl. asl. bulg. răzvala, nslov. razval. răzva"n siehe rădvan. răzvesti" Präs. -te"sc V.tr. (1563 CORESI PRAXIU 85) LV. anstiften, hetzen. -ET. ksl. razvestati. răzvo"d (+) S.n. (1830 CR 293) Truppenschau, Parade F. - ET. russ. razvod. răzvo"r siehe răzor^. răzvrăti" Präs. -te"sc (16.Jh.PS.SCH.17,27) I. V.tr. aufwiegeln, zur Empörung, zum Aufstand reizen. Pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul (EV.1894,Lk 23,2). Socoteaşte să nu te răzvrătească lumea aceasta să te poticnească (MÄRG.^ 197b). - II.ase răzvrăti sich empören, rebel lieren. - ET. ksl. razvratiti. răzvrăti"re Pl. -ti"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.124,5) 1. Empörung F. Sufletul meu se află întru neodihnă şi întru răzvrătire (BAR.HAL.VII,217). -2. Aufstand M. -3. Aufwiegelung F. - ET. a răzvrăti. răzvrăti"t (l6.Jh.PS.SCH.Dt 32,20) I. Adj. 1. aufrührerisch, rebellisch. Desele năvăliri ale oştirilor lui Pazvantoglu şi ale altor paşi răsvrătiţi în contra împărăţiei turceşti (FIL.CIOC. 318). - 2. empört. -II. S.m. Aufständischer, Meuterer M. - ET. a răzvrăti. răzvrâtito"r Adj. (um 1795 DRA II3626) aufrührerisch, aufwieglerisch (ŞINCAI HR.I,3 64). - Auch substantiv. - ET. a răzvrăti. re- Verbalpräfix IM. nit der Bdtg. wieder, zurück. Wie in den anderen romanischen Sprachen dient es zum Ausdruck von: a) Wiederherstellung in den früheren Zustand, b) Obergang in einen entgegengesetzten Zustand, e) Wiederholung einer Handlung, d) Transfer zu einem angemessenen Ort, in einen adäquaten Zustand, z.B. reconstitui, reface, reeduca, reaminti, revedea, reaşeza, repune; vgl. frz. reconstituer, re faire, re-eduquer, revoir, remettre. - ET. n.lat. re- (frz. re-, ri-). re S.m. (1857 POL.) Musiknote: D N. Re major d - D u r; re minor d - M o 1 l, - ET. it. re, frz. re. rea siehe rău. rea-credi"ntff. S.f. (1776 MINEIUL 149) Böswilligkeit F. - ET. rea + credinţă. realita"te Pl. -tă"ţi S.f. (1825 VÎRNAV L.45) Realität, Wirklichkeit F. - ET. n.lat. realitas, frz. realite. rea"vän Adj. (um 1670 ANON.CAR.) feucht (von der Erde). în pămînturi mai reavene, tari, (timoftica) dă recolte excepţional de mari (GAZ.SÄT.XIV,434). - GR. ravăn, raven (ALEXI), reven (vlRC.). - ET. paßt lautlich zu asl. ravinü "eben”. - SG. ALR SN III.K.B46. rea"zem Pl. rea"zeme S.n. (1632 DRHB XXHIa510) Stütze, Lehne F. Ceriul iaste scaunul mieu şi pămîntul razimul picioarelor meale (MÄRG.^93a;Js 66,1). Scutură din cap, bătu cu mîna pe razămul scării (DEL.S.119) auf das Treppengeländer. - Fig.: Am rămas fără de sprijin, Singurică făr-de razim (PP.,GCR II,345;Totenklage). A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond (EMIN.0.1,30) halt- und grundlos. - GR. reazămi LV. u-MOLD. radz-. S.f. razimă (PSÄLT.1651 Ps 131,7). Pl. auch -muri (DATC.HOBT.284). - ET. unbek.; dz zeugt für hohes Al", ter // postverbal von a rezema. rebede"nie siehe rubedenie. rebegi" Präs. -ge"sc (1835 B0LLIAC O.I83) I. V.tr. erstarren lassen. - II. V.intr. {de frig vor Kälte) starr werden, erstarren. Iarna chiar şi pe zăpadă Ar fi stat (ţiganii) să-ngheţe şi să ri" begească Ca să poată numai oul să clocească (SPER.AN.^ Ir 109; sie wollten aus einem Kürbis ein Füllen ausbrüten)- ' GR. ribegi, ribigi, rabigi (CREANGĂ,CL XV, 5) . - ET. kaum zü magy. rebego "zitternd", rebegni "zittern". - SG. ALR SN III,K.800. 297 recrut Adj. (1857 POL.) 1 s t a r r [vor Kälte). -2. erstarrt. Cînd fam- ei uciga?^__puseră pe masă dinaintea tui (Mihai Vitea- l) capuL rebegit al tînărului cardinal (OD.-SL.271). -gj. a rebegi- rebegi Pl* rebe'li S.m. (1694 FN) ^Ts tändischer, Rebell M. Un rebel va plâ-ţi cu capul lui3 blestemăţiia (FN 29). - Auch adjektiv.: Cînd viaţa-i o baltă de vise rebele (EMIN.O.I, 38). - ET. n. lat. rebelliSj, dt. Rebell3 frz. rebelte. rebeli'e Pl. -li'i S.f. (1693 FN 7) v/eralt- Aufstand M., Rebellion F. - ET. rebe l. rebeliu'ne Pl. -liu"ni S.f. (1793 I.VÄCÄR.I.I.O.,RIL 433) /\ufstand fl., Rebellion F. - GR- (+) rebelio-Tiß. - ET- frz. rebellion3 it. ribetlione. re'ce (1493 DERS) I. Adj. kalt. Rece ca gheaţa eiskalt. Vînt3 fiori3 priviri veci kalter Wind, kalte Schauer, Blicke. 0 primire race ein kühler Empfang. Pîine rece altbackenes Brot (vgl. cald 1.2.). Cînd m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc (bucatele) nici reci3 nici fierbinţi3 ci cum îs mai bune de mîncat (CREANGĂ,GCR 11,351). fim dus apă la feciori: Apă rece de gustat3 Buze moi de sărutat (I.-B.403) frisches Wasser. De te-ndeamnă3 de te cheamă3 Tu rămîi la toate rece (EMIN.O.1,194). Măi nevastă — dă astăzi gîsaa ceia! că aşteaptă musafirii au gura rece (BOGD.POV.3 5) denn die Gäste sind hungrig. - Auch adverbiell. - II. S.f., Pl. reci TR.BUCOV. Sülze F. Vgl-' räcituri. - GR. MOLD. TR. văce-, arom. araţe, Pl. arăţi; megl.-rum. raţi (PUŞC.) ; istro-rum. roace. - ET. lat. *reces3 —is für recens3 -ntis "frisch". rechipta'r siehe richiaptar. reeipie-nt Pl. -pre'nte S.n. (1790 OT) Gefäß N. - GR. ( + ) recipiente. - ET. n.lat. reci-V^ens, it. recipiente, frz. räcipient. gggipisä Pl. -pi"se S.f. (1758 PROTOCOL 55) EmPfangsbestätigung F. - GR. (+) reţi-P^să3 răţipisă. - ET. frz. râcepisse, dt. Rezepisse. -^ ALR u/I, K. 111;SN III,K.876. Sg£jPpspoli"tä (+)(x) S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) R e i c h N., Staat M. der Polen. Acolo (la ay>şav) ou mărs soli şi de la Ion Vodă3 poftind pre re-^Pospolita să-i dea pe Bogdan Vodă (NEC.COSTIN,LET.1 I, ■^P.85). - et. poin. rzeczpospolita. recipro"c Adj - (1832 UT) gegenseitig. - Auch adverbiell. - GR. reţiproc. - ET. n.lat. reciprocus, frz. reciproque, dt. reziprok. recita" Präs. reci"t V.tr. (I8l8 MAN.INV.114) rezitieren. - GR. 1.Pers.Sg.Präs. auch reci-te'z-, (+) reţitălui. - ET. n.lat. recitare, auch mittelbar. reclama" Präs. -cla"m (1835 AARON R.1,201) I. V.tr. 1. fordern. - 2. fig. erfordern. - 3. pc. sich über jdn. beschweren, jdn. a n-zeigen.- II. V.intr. contra cuiva sich über jdn. beschweren. - ET. frz. reclamer. reclama"nt Pl. -ma"nţi S.m. (1832 GOL.CONDICA) Reklamant M. - ET. frz. r&clamant. — SG. ALR SN IV,K.990. reclama"ţie Pl- -ma"ţii S.f. (1826 URIC.V33l) Reklamation F.- GR. ugs. lăcrămaţie; veralt. reclamaţiu'ne. - ET. frz. rectamation. - SG. ALR SN IV, K.985. recolta" Präs. -te"z V.tr. (1832 GOL.CONDICA) ernten. -ET. frz. recotter. reco"ltä Pl. -co"lte S.f. (1832 GOL.CONDICA) Ernte F. - ET. frz. recolte. recomanda" Präs. -ma"nd (1722 CANT.HR.420) I. V.tr. 1. empfehlen. -2. vorschlagen. - 3. cuiva pc. jdn. mit jdm. bekanntmachen. îţi recomand pe d. Avsenie (C.NGR.,DL 314). - II. a se recomanda sich vorstellen. - GR. (+) recomän-dätui' (CANT.), recomandarisi '3 recomandui'. - ET. n.lat. recormendare; frz. recommander3 auch mittelb. recomanda"re Pl. -dä"ri S.f. (um l8l2 SINCAI HR.I,500) 1. Empfehlung F. -2. veralt. Vorstellen N. - GR. (+) recomindare (SINCAI). - ET. a recomanda. recomanda"ţie Pl. -da"ţii S.f. (1779 FURNICĂ D.57) 1. Empfehlung F. -2. Rat H., Anweisung F. - GR. (+) recomendaţie (SINCAI HR.III,154), recomanda-ţiu'ne. - ET. zu a recomanda3 frz. recommandation. recreaţie Pl. -a"ţii S.f. (1781 BUCVARI.DLR) 1. Erholung F. -2. Schulpause F. - GR. (+) recreaţiu'ne3 recraţie (B.). - ET. n.lat. recreatio3 frz. recreation3 dt. Rekreation. recru"t Pl. -cru"ţi S.m. (1793 PREDETICI II3297t>) Rekrut M. N-are frică şi nevoie ca acel recrut (PANN recruta 298 299 regenera pv.1 11,116). Mie nu-mi prea plac răcuţii ăştia (BACALB. MT.77). împărate ... nute mai bate Cu răgute ne—nvăţate (MF l,94o). - GR. răcrut, răcut, TR. S.f. recrută, regru-tăj regută, răgută. - ET. dt. Rekrut, magy. regruta. - SG. ALR SN IV,K.941.942. recruta" Präs. -te'z V.tr. (1832 GOL.CONDICA) 1. rekrutieren. -2. anwerben. - ET. frz. recruter, dt. rekrutieren. reactor Pl. re"ctori S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.I,254) Rektor n. - ET. n.lat. rector. recunoa'şte Präs. -no"sc V.tr. (1794 CAL.37) 1. wiedererkenn e n. -2. anerkennen, zugeben. - ET. re + a cunoaşte, nach frz. reconna-ître. recunoaştere Pl. -noa"şteri S.f. (1834 CR 32) 1. Wiedererkennen N. -2. Anerkenntnis F.-3. Spähtrupp M. - ET. a recunoaşte. recunoscäto'V Adj. (1331 PLEŞOIANU T.I,l88) dankbar. A se arăta, a ramCne, a fi recunoscător sich erkenntlich zeigen, erweisen etc. - ET. a recunoaşte. recunoşti"nţă Pl. -şti"nţe S.f. (1827 G0L.EL.302) Anerkennung. Dankbarkeit F. - ET. a recunoaşte, nach frz. reconnaissance. recu"rs Pl. -cu"rsuri S.n. (1794 CAL.31) Rekurs M.— ET. n.lat. recursus3 frz. recours, dt. Rekurs. recvie"m Pl. -e"muri S.n. (1842 ASACHI L.) Requiem N. - ET. n.lat. requiem. recvizi"tor (+) S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.1,502) Archivar H. - ET. n.lat. requisitor. reda"cţie Pl. -da"cţii S.f. (1829 CR 309) Redaktion F. - GR. (+) -ţiu'ne. - ET. frz. redaction. re"diu Pl. re"diuri S.n. (1429 DERS) 1. H a i n M. Culmile aste îmbrăcate cu rădiuri umbroase (C.NGR.280). Eu ... nu mai eint prin păduri, nu mai sînt prin dumbrăvi nici -Cn rădiurile sfinte (CL VIII, 173). -In einem slav. DOC. erscheint wiederholt râdă (Dual) "zwei Haine" (DOC.MUNT.1537,HC 1,240). - 2. B u s c h M. (CANT.IST.121). - GR. rădiu. — ET. wahrsch. ksl. reduku, Adv. redy "dünn stehend", daher "von verstreut stehenden ^ Bäumen gebildetes Wäldchen" // zu mhdt. Riet. redu"ce Präs. -du"c V.tr. (1691 MÄRT.ORT.1,30) 1. (+) zurückführen. -2. reduzieren. 3. begrenzen. - GR. (+) raduce, reduţirui. - ej^ n.lat. reducere, vgl. frz. reduire, dt. reduzieren. redu"cere Pl. -du"ceri S.f. (um 166O STAICTJ 197) 1. Rückführung F. (ŞINCAI HR. 1,222). ^.Ermäßigung F. -3. Begrenzung F. -4. Kürzen N. - GR. (+) räducere. - ET. a reduce. redu"cfrie Pl. -du"cţii S.f. (1785 ŞINCAI ARITH.56) 1. Ermäßigung F. -2. Kürzen N. - GR. (+) -ţiu 'ne. - ET. frz. reduction, ital. riduzione, dt. Reduktion. reduplica" Präs. -du"plic V.tr. (1794 CAL.28) verdoppeln. - ET. n.lat. reduplicare. redu"tä Pl. -du"te S.f. (1782 AA ist. 11/10,368) 1. Redoute F. -2. (+) Tanzlokal N. -ET. frz. redoute, dt. Redoute. refe"c S.n. (um l600 HC ) mit Kappnaht genähter Saum (wog. tiv mit überwendli-cher Naht genähter). Fam. a lua pc. la refec sich jdn. vornehmen, ihn unter die Hechel, Fuchtel nehmen. Furios se-nchide-n casă Si-i ia cartea (poetului) la refec (VLAH. GV.26;von einem Kritiker). Omul nostru tl ia la refec (pe Păcală) şi-i dete după ceafă ur-o ctţiva pumni (ISP.LEG.1 1,146) kanzelt ihn gehörig ab. - GR. răfrec (GLOSS.um 1600, HC 1,298;ANON.CAR.). - ET. postverbal von a refeca. - SG. ALR SN IV,K.1175;1206. refeca" Präs. -fe"c V.tr. (um l600 HC ) (mit Kappnaht) s ä u m e n. Femeia ... coase, face nădragi ... şi refeacă obielili (JIP.OP.35). Cămaşă de borangic subţire şi refecată cu bibiluri (FIL.CIOC.143). - Daher: u nr schlagen. Doctorul Grasset -înveli htrtia cu totul -în o foaie de staniol — refecîndu-i marginile (GAZ.SÄT. ?? XIV, 143). - GR. răfeca, refreca. - ET. Die Lemmata rübü (d. i. serb. rub "Saum”), răfreculj rubi&te, tiv<£nu (vgl. dazu rum. a tivi "säumen"), răfrecătură (GLOSS.ura 1600,HC 1,298) zeigen schon die heutige Bedeutung (nicht "Flicken", wie HASDEU u. nach ihm PUŞC. annimmt). Daher dürfte die Herleitung von lat. refrCco, —are "wieder reiben", fig. “erneuern" abzulehnen sein. Besser passen würde *reficco, -öre (vgl-it. ficcare3 prov. ficare etc. "festmachen") von ftgo3 -er& "heften", trotz des %, das vor langem Konsonanten Kürzung erfahren haben könnte; das zweite r in răfrec(ătură) wäre dann eingeschoben. - SG. ALR SN IV.K.1206. refecätu"rä Pl. -tu"ri S.f. (um 1600 HC ) Kappnaht F. Cusutura la astfel de cămeşă este äß doua feluri; cu răfecătură, cînd se răsuceşte p-Cnza destrămată şi apoi se coase (SEZ.IX.37). - GR. răfrec- (GL0SS-um 1600,HC 1,298). - ET. a refeca. ■ pi. -ne"le S.f. (1652 ÎNDR.) Ţ 1. veralt. 8 e i t r i M. zur Zahlung der gemein- lichen Zehrung. Trimitea cu vrcioarele -în tîrg An- scha le Vodă şi fie-său Neagul Vodă cu bani refenea dă cum-„ de bea (CÄP.C0NST.,MAG.IST.1,361) mit von ihnen icjen zusammengelegtem Geld. Pentru mîncarea să nu facă nice mireanul nice cliricul (ÎNDR.500). Daher: - 2 ugs- liehe) Zeche. Drag mi-a fost Za i Cu voinici de seama mea (MF 1,380). - GR. răf-. -tQrk. refene (REDH.2 982a;vgl. 781b,1276b). referenda"r Pl. -da"ri S.m. (1705 CANT.IST.15D varalt- Referent M. - ET. n.lat. referendarius. ^fere'nt Pl. -re"nţi S.m. (179^ CAL. 19) ! Referent M. - 2. Berater M. - ET. n.lat. Teferens, dt. Referent. j^fe't siehe rufet. refle"cţie Pl. -fle"cţii S.f. (1787 CANTACUZ.M.245) Reflexion F. - GR. (+) -flecsie {ŞINCAIHR.I,184) reflecţiu'ne. - ET. n.lat. reflexio, frz. reflexion, dt. Reflexion. refle"x Pl. -fle"xe S.n. (1836 DESEN ARH.,DLR) Reflex M. - ET. n.lat. reflexus, frz. reflex, dt. reflu"x Pl. -flu"xuri S.n. (1785 UT) Reflux M. - GR. (+) refliux, reflus3 răflus. - ET. n.lat. reftuxus, frz. re flux 3 it. reflusso. reforma" Präs. -me"z V.tr. (um 1812 ŞINCAI) 1. reformieren, erneuern. -2. vom Wehrdienst befreien. -3. jdn. zur R e-■fnrmierten Kirche übertreten lassen (SINCAI HR.II,351). - ET. n.lat. reformare, frz. deformer. ggforma"t Adj. (1796 PAVLESCU M.495) reformiert. “2. für wehrdienstun- *auglich erklärt. - 3. der Reformierten Kirche zugehörig. - Auch substantiv. - GR. veformatoş. - ET. n.lat. reformatus, frz. reforme, ma- 8y- reformätus. - SG. ALRM II/I.K.249;ALR II/I.MN 2776,.104. *Sgg3a~ţie Pl. -ma"ţii S.f. (um 1812 SINCAI HR.III,24l) ^ e Formation F. - GR. (+) -ţiu'ne. - ET. n.lat. fefoxtnatio, dt. Reformation. Pl. -fo"rme S.f. (um 1780 RIL l80) e ^ o r m F. - ET. frz. reforme, dt. Reform. refre"n Pl. -fre"ne u. -fre "nuri S.n. (1832 GOL.CONDICA) Refrain M. - ET. frz. refrain. refu"giu Pl. -fu"gii S.n. (1793 I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II,290) 1. Zuflucht F. -2. Zufluchtsort M. -GR. (+) rifugiu. - ET. frz. re fuge, ital. rifugio. refu"z Pl. -fu"zuri S.n. (1832 GOL.CONDICA) 1. Absage F. - 2. W e i g e r u n g, Abweisung F. - GR. (+) Pl. refu'ze (G0L.). - ET. frz. refus. refuza" Präs. -fu"z V.tr. (1831 CR 55) ablehnen, zurückweisen. - ET. frz. refuser. rega"! Adj. (um 1812 SINCAI HR.III,315) königlich. - ET. ital. regale, frz. regale, n.lat. regalis. rega"t Pl. -ga"te S.n. (1829 CR 282) Königreich N. (Vechiul) regat Bez. f ür Altrumänien, d.h. ohne die Provinzen Transsylvanien, Banat, Bukowina, Crişana, Maramureş und Bessarabien, die nach dem 1. Weltkrieg angegliedert .wurden. - GR. (+) rigat. - ET. zu rege bzw. rigă. re "ge Pl. regi S.m. (l84l ASACHI S.L.II,23) König M. - ET. n.lat. rex, regis. regea" (+) Pl. -ge"le S.f. (1715 DUCHUT 4) 1. Fürbitte F. Ragub-Paşa -îndată au socotit că acesta este care merge la sultana şi face răgea pentru patriarhul Calinica (EN.C0GÄLN. ,LET.2 111,247). - 2. Fürsprecher M. (Lupul) au pus pe vulpe meşterită Rege' cătră leiţă (D0NICI 27). - GR. răgea, rigea. - ET. türk. reca, rica. regea"! (+) S.m. (1793 I.VÄCÄR.I.I.O. ,TEZ.H,277) hoher Staatsbeamter bei den Türken. Prin multă dare de sumă de pungi cu bani la vezir şi la rigeăle s-au pus domn — Ipsilant (DION. ,TEZ.II, 165). Copilărise cu unul din rigealii de astăzi ai Turciei (RAL.SUV.131). Diavolii cei de elcii — aleargă pe capete — -Cn sus şi-n jos pe la toate regealele (GHICA VIII). - Koll.: Dimitrie Cantemir era -Cn mare socotinţă la tot răgealul Porţii (CANT.SCRIS.4). - GR. rig-, răg-, rag-, Pl. -gea 'li, -gea'le, -gea 'litri. -ET. türk, rical. regealî"c (+) Pl. -lî"curi S.n. (1825 CANT.) Fürsprache F. Vizirul ... prin rugămintea şi ră-gelîcul lui i-au dobîndit la urmă -înoirea domniei din mila ■împărătească (CANT.SCRIS. 168) . - ET. regea. regenera" Präs. -re'z (1844 UT) I. V.tr. ! n e r i ■ II. a se regenera sich regent 300 erneuern, regenerieren. - ET. nach frz. regenerer. rege "nt (1795 IST.M. 6a) I. S.m., Pl- -ge'nţi Regent M. -II. Adj. bestimmend, übergeordnet. -ET. n.lat. regens3 -tiss dt. Regentj frz. regent. rege "sc Adj. (1848 CR 1*1) Königlich. -ET. rege. regi"m Pl. -gi"muri S.n. (1842 UT) 1. Regierungssystem N. - 2. Leben s-wei se F. - 3. Diät F. - GR. Pl. ( + ) -gi'me. - ET. frz. regime. regime"nt Pl. -meinte S.n. (1701 FN 97) Regiment N. De-ar fi puşca de hämei3 Regimentu de femei Şi tisturi de pătrînjei3 Bucuros aş cătăni La compania mîndrii! (I.-B.299). - GR. reghiment; Pl. veralt. regime'nturi. - ET. frz. regiment3 dt. Regiment. - SG. ALR SN IV,K.953. regi'nă Pl. -gi"ne S.f. (um 1700 LEX.MARS.) Königin F.- Floarea reginei Edelweiß N. (Gnaphalium Leontopodium Scop.). - Regina păsărilor Zaunkönig M. (Troglodytes t.). - Regina nopţii Tabakblume F.,Königin der Nacht (Nicotiana alata). - ET. n.lat. regina. regl"stru Pl. ~gi"stre S.n. (1660 TAMAS) Register N. - GR. (+) regestru (SINCAI HR.1,531), reghistruj registrom (TAMAS). - ET. mlat. regestrum3 n.lat. register3 durch multiple Vermittlung. regiu"ne Pl. -giu"ni S.f. (1835 UT) Gebiet N.,Zone F. - GR. ( + ) re'gie. - ET. n.lat. regioj -nis3 frz. region3 it. regione. regleme"nt Pl. -meinte S.n. (I8l6 BRV III,l40) veralt. Reglement N. - GR. reglament. - ET. frz. reglement3 dt. Reglement3 russ. reglament. regn Pl. re"gnuri S.n. (1812 MAIOR ÎNV.POM. 14) CN a t u r) R e i c h N. - GR. (+) remn (MAIOR). - ET. n.lat. regnum. regre"s Pl. -gre"se S.n. (1805 AARON,DLR) Rückschritt M. -ET. n.lat. regressus3 dt. Re- greß, frz. regres. regulame"nt Pl. -meinte S.n. (1779 AA ist. 11/12,984) Verordnung, Dienstvorschrift F. - ET. n.lat. regulamentum. re"gula Pl. re"guli S.f. (1703 FN 117) Regel F. - ET. n.lat. regula. rehe"ie S.f. (1843 FUSS) gelber W^u (Reseda lutea). FUSS: rechiaie. - ET. unbek. reimenta"r (+) Pl. -ta"ri S.m. (1728 RADU POP.,CM 1,458) Regimentskommandeur M. bei den Polen. Hatmanii leşeşti ... repeziră un reimentar cu cîtăva samă de oaste şi loviră zahareaoa lîngă Nistru (NECULCE,LET.2 11,249). - ET. poln. regimentarz. rei"z (+) Pl. rei"zi S.m. (1693 Ş.INFL.) (Schiffs) Kapitän H. bei den Türken. Reizii corăbiilor (DOC.1802,TEZ.II,310). - So noch PP.BUR.CAL.48: Raizul (din corabie) sărea. - ET. türk. reis3 ngr. patOnC* rei/'z-efe^ndi ( + )(x) S.m. (1693 Ş.INFL.) ehem. Außenminister N. bei den Türken. Vezirül şi cu hanul ... trimis-au pe reiz-efendi la craiul şvezesc de l-au chiemat (AXINTE,LET.2 11,156). -GR. reizul-chitab (I.VĂCAR.I.I.0.,TEZ.II,246). - ET. türk, reis efendi. re îmbla" ( + ) Präs. -î"mblu V.tr. (um 1812 ŞINCAI HR.1,450) eine Grenze abstechen. -ET. re + îmbla3 nach mlat. reambulare. reîmbla"re ( + ) Pl. -blă"ri S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.1,450) Grenzabstechung F. -ET. a reîmbla. reîmbIăto"r (+) Pl. -to"ri S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.1,500) Gre.nzabstecher N. - ET. a reîmbla. reînvia" Präs. -vie"z (1839 C.NGR.OP.1,50) I. V.tr. 1. wieder zum Leben erwecken. -2. in Erinnerung rufen. - II. V.intr. wieder auferstehen. Pe-al meu propriu rug3 mă topesc în flăcări ... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? (EMIN.O.I,199). - ET. re + a învia. reiaţi"v Adj. (1787 VĂCAR.) relativ. Pronume relativu sau adunătoriu (VĂCAR.OBSERV. 47). - ET. n.lat. relativus3 auch mittelb. rela"ţie Pl. -la"ţii S.f. (1798 ACTE Ş.37) 1. Bericht M. -2. Beziehung F., Verhältnis N.-GR. ( + ) -ţiu'ne. - ET. n.lat. relatio3 auch mittelb. rele"ge siehe religie. re Li "cvă Pl. -li"cve S.f. (1829 URIC.XIV,296) Reliquie F.-GR. (+) relicvie (C.NGR.339), - ET. n.lat. reliquiae. 301 repede relie"f Pl. -e"furi S.n. (1829 AR 144) Relief N. - ET. frz. relief. reli"gie Pl. -li"gii S.f. (178I IORGA ARCG 62) Religion F. - GR. (+) relege (AL.PP.82;nach lege), religiu'ne3 relighion (B.), relighie. - ET. n.lat. religio3 auch mittelb. religio"s Adj. (I8l8 MAN.ÎNV.XVIII) 1. religiös. -2. (+) Kirchlich. - ET. n.lat. religiosus. remediu Pl. -me"dii S.n. (I8l6 MAIOR ÎNV.113) Hei lmitte 1 N. -GR. (+) remed3 remedie. - ET. n.lat. remedium3 frz. remede. rempf S.m., (1783 BENKÖ 427) TR. Osterluzei F. (Aristolochia). Buruiană de rimpf (CRĂIN.). - GR. rîmpf3 rimpf. - ET. unbeK. i vgl. sieb.-sächs. rämp3 remp3 rZmf. remunera" Präs. -re"z V.tr. (I8l4 ŢICH.252) entlohnen, vergüten. -GR. remuneri3 Präs. re 'sc (ŢICH.). - ET. n.lat. remunerare3 auch mittelb. remunera"ţie Pl. -ra"ţii S.f. (I8l4 ŢICH.153) Entgeld N., Vergütung F. - GR. (+ )-ţiu'ne. - ET. n.lat. remuneratio3 auch mittelb. remuşca"re Pl. -că"ri S.f. (1847 HEL.D.J.122) Gewissensbisse (Pl.). Vai de cel bogat Teama şi cu Remuşcarea îl urmează ne-ncetat (OLL.HOR.178). - ET. Nachbildung von frz. remords3 ital. rimorso3 mit Hilfe von a muşca. rena"şte Präs. ~na"sc V.intr. (1683 DOS.PAR.15a) 1. wiedergeboren werden. - 2. wiederentstehen. - Refl.i Acel demon ... s-ar renaşte (EMIN.0.I,160) . - GR. ră- (DOS.). - Vgl. a răznaşte. -ET. re + naşte. rena"ştere Pl. -na"şteri S.f. (1681 DOS.TR.8b) 1. Wiedergeburt F. - 2. Renaissance F. - GR. ră-, - ET. a renaşte. renâscăto"r Adj. (1835 GOR.HAL.1,162) wiederentstehen d» wiedergeboren. Ochii tăi ... Renăscători3 din moarte (EMIN.O.I,184). - ET. a renaşte. rendi/tă Pl. -di'te S.f. (1793 I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II,290) Rendite F. - ET. ital. rendita. renghi Pl. re"nghiuri S.n. (1777 FURNICA B.56) 1. (+) Farbe F. -2. Posse F., Streich M., bes. in der Verbindung a juca cuiva un renghi. Boierii ... se temură să nu le fi jucat (ciobănaşul) ... vr-un renghi 2 (ISP. LEG. 249) . (Hoţul) simţi că alt n-are cine să-i fi jucat renghiul acesta decît ucenicul lui (ISP.LEG.2 370). - GR. renchi (GHIB.BV.41). - ET. türk, renk. re"ntă Pl. re"nte S.f. (1832 GOL.CONDICA) Rente F. - ET. frz. rente. dt. Rente. renu"me S.n. (1817 NICOARĂ 285) Ruf, Ruhm N. Noi am schimbat lîngă Balcan Porecla în renume (AL.Penes Curcanul). - ET. re + nume, nach frz. renom. renumi"t Adj. (1844 GR.ALEX.10) berühmt. -ET. re + nume3 nach frz, renomme. renunţa" Präs. -nu"nţ V.intr. (1847 HEL.D.J.68) verzichten. - ET. nach frz. renoncer. reoni" (+) Präs. -ne"sc V.tr. (l6.Jh.CV) jdm. Böses antun. cinre se rreoniiască Voi3 se bunrătaţiei podobnici fure tu? (CV2 77b;1 Petr 3,13). -ET. reoniu. reo"niu (+) Adj. (l6.Jh.PS.SCH.113,3) boshaft. -ET. rău. repara" Präs. -pa"r V.tr. (1794 CAL.30) 1. reparieren. -2. verbessern. -ET. frz. reparer3 auch mittelb. repa"us S.n. (l6.Jh.PS.SCH.22,2) LV. Ruhe, trno lung F. Cînd duhul cel necurat va ieşi den om3 trece pren locuri seci căutînd răpaos şi nu află (BIBLIA 1688 Mt 12,43). Seara bine să mulţemiţi (lui D-zeu) că ne-au dat noao răpaosul dentru osteninţa zilei întru noapte (PRAV.GOV.147). Ne rugăm pentru ... răpaos şi odihneala ... tuturor de mainte duş buni credincioş (DOS. LIT.2 53a). - LM. wieder eingeführt: Mi-e sete de repaos (EMIN.0.I,177). Repaus dwninical Sonntagsruhe. - GR. răpaos. LM. meist repaus3 bisw. repaos. -ET. viat. *repausum3 vgl. it. riposo3 frz. repos; repaus3 repaos sind im Anschluß an frz. repos latinisierte Formen. re"pede (uni 1513 DERS) I. Adj. Pl. re'pezi 1. schnell. Cînd vei să faci cale unde ţi-i cuvîntul3 Ai heruvimi gata de-s repez ca vîntul (DOS.PS.V.17,30;Ps 17,11). Ce este mai iute decît umbletul cel repede? nGîndurile!' (BERT0LD0,GCR II, 170). - 2. eilig, Kräftig vorwärts strebend: rasch, geschwind, schnell. în linii repezi schiţa figurile scriitorilor mai însemnaţi (VLAH.DAN 1,67). Sufletul nostru puhoi trece Ca de părău repede şi rece (DOS.PS.V. 123,10) wie ein reißender Bach. Te iubesc3 copilă3 cum repedea junie Iubeşte-n repejune 302 ochi de flăcări al zilelor noroc (EMIN. 0-1,21). -3 . steil, schroff- Dealuri din ce în ce mai înalte ... mai repezi şi mai împoncişate (VLAH.RP.159). Cu cit înainta3 cu atîta coasta devenea mai răpede (GANE.CL 11,91). - II. Adv. schnell. îngrijirea şi hrana ... făcură pe şarpe să crească repede (ISP. ,GCR II, 354). - Cu repedea geschwind. Să-i iai cu răpedea3 că le piere piuitu (VLAH.NUV.196;von revoltierenden Sträflingen) man darf ihnen Keine Zeit zum Oberlegen lassen. - III. S-m. TR. Sandkäfer M. (Cicindela campestrisjMAR.INS.l). - GR. MOLD. BAN. räpede; räpide. -Dim. repejor, HOLD, răpegior. - ET. lat- rap-idus; zur Form vgl. limpede. - SG. ALR SN III,K.829. repeju"ne siehe repeziciune. repenti"r (+) Pl. -ti"re S.n. (1831 HELIADE 1,390) Bedauern N. - GR. Pl. auch -ti'vi (C.NGR.,DL 322). - ET. frz. repentir. reperto"riu Pl. ~to"rii S.n- (um 1832 CORNELLI 529b) 1. Verzeichnis N. -2. Repertoire N. - 3. Sammlung F. - GR. repertor3 repertoar. -ET. nach frz. repertoire. repeta Präs. -pe"t (1783 SINCAI ABC) I. V.tr. wiederholen. Repeta dictonul lui favorit (C.NGR. 65). Auch absol. - II. a se repeta sich wieder-h o 1 e n. în fiece noapte se repeta acest vis (EMIN.PL 52). GR. repeţi, repetălui (ŞINCAI ABC 61), repetirui (TICH.68), -petui (ASACHI,UT). - ET. n-lat. repetere, auch mittelb. repetiţie Pl. -ti"ţii S.f- (l8l0 POVĂT.ÎNV.,DLR) 1. Wiederholung F. - 2. Probe F. - GR. (+) -ţiu 'ne. - ET. frz. repetition3 it. ripetizione. repe"z Pl. -pe"zuri S.n. (1853 ÄL-) 1. Antrieb M. Calul şi-l înfierbinta Ş-un repez voinic ii da (AL.BP.Bogdan). -3. Stromschnelle F. -ET. a repezi3 zu 1. vgl. frz. elan3 elancer. repezea"lâ Pl- -ze"li S.f. (1893 DEL.) 1. Eile F. -2. Wurf, Flug, Sprung M. Unmun-te de zăpadă care ... in repezeală înspăimîntătoare se urcase pe Morarul din faţă şi nimicise pădurea (UR.BUC.224) eine Lawine, die in schrecklichem Sturz die M.-Anhöhe überwand ... und den Wald vernichtete. Mogul ... făcu un pas. Şi un pas era cit o repezeală, Şi făcu doi cit o goană de cal (DEL. I.V.ş.V.145) der Alte machte einen Schritt ... so groß wie ein Sprung. - ET. a repezi. repezi" (um 1580 GLOS.BOGD.292b) I. V.tr. in schnelle Bewegung versetzen: schnellen, schleudern, stürzen, treiben etc. (Codrean) Baltagul şi-l rădica3 In Leonti-l răpezea Şi capul ii retezea (AL.PP.89) schleuderte sie gegen L. Ercul Erculean ... îşi răpede calul De răsună malul (AL.PP.l4j läßt sein Roß rennen. Viiarul ... de ... va răpedzi (boul) de să va îtnpăra in gard (PRAV.M3LD.54) wenn der Weinbauer den Ochsen hetzen wird. Răpedzi—i3 Doamie3 din deal ca ?0Q ta (DOS.PS.V.82,41). Ctnd Pirvu se arăta in prag3 repezi^ uşa de părete (VLAH.NUV. 129) un die Tür weit auf Schleuder-te- Răpezea Ştefan Vodă soli după soli la craiul leşesc pentru ajutor (NEC.COSTIN,LET.2 1,164) Fürst St. sandte eilends- Intrată -Cn casă3 îşi repezi ochiul să vadă de sînt toate la locul lor (POP-NUV.92) blickte sie sich rasch um. ~ II- a se repezi sich schnell in Bewegung setzen: aufschnellen, (dahi n)s türzen, schießen, stürmen; la cn.3 asupra cuiva sich auf jdn. stürzen. La un semnal ce se da din chioşcul împărătesc, toţi se repezeau în fuga cailor şi aruncau djeridele (AL.PP.110) jagten alle dahin. 0 mulţime de oameni ... ce să băga în caice3 s-au repezit la noi şi ne-au scos — din apă (BAR-HAL.11,13 4) ruderten eilends auf uns zu. Repede-te pîn-acasă mache einen Sprung nach Hause. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri şi se îmbuibă cu mortăciuni (0D.PS.10;von den Geiern). - 2. s t e i 1 a b f a 1 1 e n. - GR. LV., MOLD.BAN. meist răp-. 1-Pers.Sg.Präs. repe'd. 2. -pe'zi, 3. -pe'de> 3- Pl* -pe 'dt Konj. să -pea'dăs MOLD. răpă'd etc., Imperat. -pe'-de. - ET. repede; zu vă- vgl. a răci nb. rece. repeziciu"ne S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Raschheit, Geschwindigkeit. Schnelligkeit F., Ungestüm N. Tablouri vii se urmează cînd cu râpeziciune3 cînd încetinel (în această carte) (CL IX,21). (Copauca) cevcîndu-l pre dînsul (pe zimbru) în apă, au luat-o înainte răpejunea apei(CANT.SCRIS.34) wurde . von der Stromschnelle abgetrieben. (Furtuna) au aruncat corabia cu aşa repeziciune în stîncile de pre margine cit s-au făcut o mie de ştucuri (BAR.HAL.II, 133) der Sturm warf das Boot mit solchem Ungestüm gegen die Felsen. Partea roa-tii cea dedesupt — cu mare răpegiune să povîmeşte (CANT. _ DIV.22a). - GR. LV. u. MOLD, räpeju'ne3 -giu'ne. - ET. zu repede (bzw. a repezi). - SG. ALR SN III,K.81DjVII,K.2108* repezi"e S.f. (1800 BUDAI-DELEANU VHI,52) Schnelligkeit F. - ET. a repezi. repezi"me S.f. (1852 AL.) Schnelligkeit F. Şoimul se vede ades figurină în balade ca imagină de vitejie şi de răpezime (AL.PP.60). - ET. repede. repezi"re S.f. (um 1660 STAICU 51) Schnelligkeit F., Ungestüm N. - GR. răpedzire (DOS.PS.SLAV.-R. Hab 3,8). - ET. a repezi. repezi"ş Pl. -zi"şuri S.n. (1691 MĂRG.) 1.steile Stelle, Absturz M. -2. (Strom-J Schnelle F. Unde repezişurile Iordanului să sfin~ 303 respinge „n sfinţirea sufletelor noastre (MARG.2 141a). - ET. ţese P1 rep^' AdJ- (1705 CANT.IST.97) regg5±— 1 i g- Fuge turcimea şi -Cn răpezită Fugă anevoie va fi 8 oprit# (BUDAI-DELEANU VII,102). - Auch adverbiell. - ET. a repezi- replica' Präs- re "plic V.tr. (um 1805 ŞINCAI S.8) ^77 d e r n. - GR. (+) TR. replicălui. - ET. n.lat. replicare^ frz. repliquer. replica^re Pl. -că"ri S.f. (um l805 ŞINCAI S.8) Erwidern N. - ET. a replica. re'plică Pl- re "plici S.f. (1787 RÎND.JUD. 3DLR) j Erwiderung F. -2. Stichwart N. -ET. n.lat. replicaj frz. replique. reprezenta" Präs. -zi"nt V.tr. (um 1812 ŞINCAI) l.darste 1 1 e n. - 2. a u f f ü hren.-3. Stellvertreter - GR. (+) Präs. -te'zi -tălui (ŞINCAI HR. 111,372). -ET. n.lat. repraesentare, frz. representer. reprezenta"nt Pl. -ta"n£i S.m. (1796 BĂLAN IV,377) Vertreter M. - ET. frz. representant. reprezentati"v Adj. (1831 CR 34) repräsentativ. - ET. frz. representatif. reprezentaţie Pl. -ta"ţii S.f. (1786 IORGA ARCG 258) 1. (+) Vorlage F. -2. Vertretung F. - 3. Vorstellung F. - ET. n.lat. repraesentatio3 frz. representer. reprodu"ce Präs. -du"c (1831 HELIADE I336l) I. V.tr. 1. wiedergeben. -2. nachbilden. - 3. vervielfä Itigen. - 4. fortpflanzen. II. a se reproduce 1. sich wiederholen. - 2- sich fortpflanzen. - ET. nach frz. repro-duire. ggProdiTcere Pl. -du"ceri S.f. (1838 ALBINET^DLR) Wiedergabe F. -2. Nachbildung F. - 3. Vervielfältigung F. -4. Wiederho- 1 u n g F. -5. Fortpflanzung F. - ET. a reproduce. £gPublica"n (1800 BUDAI-DELEANU XI,58 N. ) l- Adj. R e p u b ! i K-. - n. S.m. Republik a-8 r M. - ET. n.lat. republicanus3 auch durch multiple Ermittlung. biblică pi. -pu"blici S.f. (1645 HERODOT 288) P u b 1 i k F. - GR. respublicä3 răspublică3 răpuble- că3 republecă (BUDAI-DELEANU X.llO), publică (CANT.IST. 41). - ET. n.lat. res publica3 auch durch multiple Vermittlung. repu"lsie Pl. -pu"lsii S.f. (1823 BOBB) Widerwillen fl., Abneigung F.- GR. - siu 'ne3 S.n. repuls (STAM.). - ET. n.lat. repulsio3 frz. repulsion. repulsi"v Adj. (1832 GOL.CONDICA) abstoßend. -ET. frz. repulsif. rescri"pt Pl. -scri"pte S.n. (1758 PROTOCOL 55) Reskript N. - ET. n.lat. rescriptum. resemna" Präs. -ne"z (1782 M0LD0VAN 1,106) I. V.intr. 1. verzichten. - II. a se resemna resignieren. - GR. veralt. -signa3 -nălui. -ET- nach frz. resigner. resemna"re Pl. -nă"ri S.f. (1794 CAL.35) Verzicht M.. Resignation F. - GR. veralt. resignare. - ET. a reseima. resm (+) Pl. re"smuri S.n. (1821 BELD.) Zeremonie, Feierlichkeit F. încă vr-o doi cu dînsul din boieri mai trebuiesc3 Căci trei fiind dim-prewnă3 mai mult resm alcătuiesc (BELD.ETER.99). La 8 septemvrie s-au dat de ştire de la serascheriul că la 9 are să se facă rezmurile domniei (BELD.ETER. 137). - GR. rezm. - ET. türk, resmiyet. respe"ct Pl. -spe"cte S.n. (1792 EUSTAT.I.,DLR) Respekt M. - ET. n.lat. respectusj auch mittelb. respecta" Präs. -spe"ct V.tr. (1787 CANTACUZ.M.221) respektieren. - GR. (+ )-tălui (MUM.C.17), respectarisi (GOL.). - ET. zu respect. respectuo"s Adj. (I83O CR 53) respektvoll. - GR. respectos. - ET. n.lat. re-spectuosus3 frz. respectueux. respingăto"r Adj. (1855 OD.SC.Ij49) abweisend, ablehnend. - Auch adverbiell. - ET. a respinge. respi"nge Präs. respi"ng V.tr. (um 1710 NEC.COSTIN) z u r ü c k-, abschlagen, -stoßen, -weisen. Bătîndu-l cu tot feliul de arme o lună întreagă3 -împăratul fu respins de Salmaş Eişpanul cu mare vitejie (NEC.COSTIN, LET.* I,App.45). Sonstige Belege für das 18. Jh. und die 1. Hälfte des 19. Jh. fehlen. Alexandru Costin au răspins oastea lui Racoţi ... cu gloatele şaugăilor (SUTU NOT.149). -GR. răspinge. - ET. res- + (îm)pinge3 vgl. it. respingere. respira 304 305 revedea respira" Präs. respi"r (I832 GOL.CONDICA) I. V.intr. 1. atmen. -2. aufatmen. După __________ Podul Iloaiei ... călătorul respiră mai uşor (C.NGR. 247). - II. V.tr. 1. e i n a t m e n. - 2. fig. ausströmen. - ET. nach frz. respirer. - SG. ALR II/I.K.116;MN 2202,36. respira' 'ţie Pl. -ra'ţâi S.f. (I8l6 MAIOR ÎNV.63) 1. A t m u n g F. - 2. fig. A u s s t r ö GR. ( + ) —ţiu'ne. - ET. it. respirazione3 frz. respiration. responsabilitate Pl. -tă"ţi S.f. (1827 URIC.VII^S) Verantwortlichkeit F. - ET. it. responsa-bilita3 frz. responsabilite. rest Pl. re"sturi S.n. (1777 UT) Rest M. - GR. (+) Pl. reste (C.NGR.257). - ET. dt. Rest, frz. reste. restabili" Präs. -le"sc (1794 CAL.35) I. V.tr. wiederherstellen. - II. a se restabili w i e d e r h e r g e s t e 1 lt werden, gen e-s e n. - ET. it. ristabilire3 vgl. frz. retablir. resta"nţâ Pl. resta"nţe S.f. (1733 TEMPEAl Ia154) 1. Restbetrag M. - 2. Rückstand (1. - GR. (+) restanţie3 reştanţie (ŞINCAI ARITH.17). - ET. n.lat. restan— tia3 it. restanza3 auch dt./magy. Vermittlung. restatornici" Präs. -ce"sc (I83O CR 196) I. V.tr. wiederherste 1 len (wofür üblicher a restabili). - II. (+) a se restatornici rehabilitiert werden. Falitul va putea să se restatorni— ceaşcă şi după moartea sa (COD.COM.1840,Art.348). - ET. re + a statornici. restatornici"re Pl. -ci"ri S.f. (1830 AR 26) Wiederherstellung F. Horaţiu nemaisperînd nimic de la Senat — pentru restatornicirea libertăţii (OLL.llOR.383). - ET. a restatornici. rsstaura' Präs. -re~zV.tr. (1791 AA ist.III/1,107) r e s t a u r i e r e n. - ET. n.lat. restaurare. restaura'nt Pl. -ra'nte S.n. (1813 ARHIVA 111,405) Restaurant N. - ET. frz. restaurant. reste"u Pl. reste"ie S.n. (1591 DERS) 1. Vorsteckholz N.. Seitenschiene F. des Jochs; je eine wird an einer der beiden äußeren Seiten des Doppeljoches senkrecht durch Macken- u. Unterholz gesteckt u. hält den Kopf des betreffenden Tieres im Joch fest. La maica-ta te-oi duce Cînd ... a face jugul Mugur3 Resteie3 Closteie (PP.CL XIV,28;in einem Hochzeits-lied zur Braut). Cu resteul la brîu streitsüchtig. A bea la botezul resteülui weitertrinken, ohne daß man einen Grun25)s s.n. reţept (CAL.1802,2). - ET. n.lat. recep- II/I M11. ricetta3 durch multiple Vermittlung. - SG. ALR Präs. reţi'n (l8l8 MAIOR TEL.I85) v-tr ”2urückhalten, behalten. se reţine l.sich zurückhalten.-2. sich enthalten. - GR. ( + ) reţinea'. - ET. nach it. rite-nere3 frz. retenir. reuşi" Präs. -şe"sc V.intr. (1846 CR 5) Erfolg haben. Reuşesc sä — es g e 1 i n g t, glückt mir zu __________ N~am reuşit es ist mir miß- lungen, -glückt. Negoţul de cheresteleîn care reuşi atît de bine îneît în trei ani ... ajunse să-şi cumpere o moşioară (XEN.BR.8). - ET. nach it. riuscire3 frz. reussir. - SG. ALR SN IV,K.967. reuşi"tâ Pl. -şi"te S.f. (1851 LAZĂR.,DLR) Erfolg M., Gelingen N. - ET. nach it. iriusci— ta3 frz. reussite. revărsa" Präs. -vä"rs (1581/2 PO2 112;Gn 32326) I. V.tr. (a u s-, er) gießen, (aus) strömen. Rîul îşi revarsă apele peste maluri der Fluß ergießt seine Wasser über die Ufer. D-zeu să reverse asupra ta harurile sale cele bogate Gott lasse dir die Fülle seiner Gnaden zuteil werden. Mălinii înfloriţi îşi revărsau mirezmele tari asupra cerdacului (SAD.P0V.117) überströmten die Veranda mit ihren __ Düften. Răvărsu sufletul mieu înaintea Domnu- lui (BIBLIA 1688 1 Sm 1,15). - II. a se revărsa 1. sich ergießen, ausströmen, übe. r strömen. Puhoaie de barbari s-au revărsat asupra ţării noastre Ströme von Barbaren haben unser Land überflutet, -schwemmt. Rîul s-a revărsat der Fluß ist über die Ufer getreten. Si din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă (EMIN.O.1,168). - 2. zorii zilei (EN.C0GÄLN. ,LET.2 111,225-.zori de ziua) se revarsă; se revarsă de ziuă der Morgen, der Tag bricht an. - GR. răvărsa. - ET. lat. reverso3 -5re "wieder umkehren"; zur Bedtg. vgl. it. riversare u. rum. a vărsa. - SG. ALR SN III,K.825. revărsa"re Pl. -sä"ri S.f. (1688 BIBLIA 1 Kg 4,29) 1. Ausströmen N. -2. Überfluten N. -3. Erguß M. - GR. räv~. - ET. a revărsa. revărsa"t (1581/2 PO2 112;Gn 32,24) I. Adj. 1. ausgeströmt. -2. ergossen. Cu rävärsate lacrämi (CANT.IST.274) mit vergossenen Tränen. -3. aufgelöst. Bătrînul — cu plete lungi revărsate pe umeri (DEL.I.V.s.V.164). -4. verstreut. Satele de la munte în genere sînt revărsate pe suprafeţe mari (VLAH.GV.184). -5. entfaltet,üppig. Jimblă caldă __ şi coltuc revărsat şi prăjit (DEL.P.325). - II. Adv. schütter, dünn. Hrişcă şi colza se samănă răvărsat (ION.CAL.20) werden dünn gesät. - III. S.n. revărsatul zorilor Tagesanbruch M. - GR. răv-. - ET. a revărsa. revedea" Präs. -vă"d (I832 CR 305) I. V.tr. Wiedersehen. -II. a se revedea sich revedere 306 Wiedersehen, treffen. -ET. re- + a vedea3 nach it. rivedere. revede"re Pl. -de"ri S.f. (1852 STAM.) Wiedersehen N. La revedere! auf Wiedersehen! -ET. a revedea. revedui" Präs. -duie"sc V.tr. (1825 PAPAHAGI C.L. ,DLR) veralt. nachsehe n, revidieren. Zgîrcitul __se cobora noaptea în beci. ca un hoţ ... şi îşi reveduia putinele (cu bani) (GANE, CL XV,201). - ET. dt. revidieren. revelio"n Pl. -lioa"ne S.n. (1832 GOL.CONDICA) Silvesternacht, -feier F.- GR. reveion. - ET. frz. râveiVLon. revenea"lâ Pl. -ne"li S.f. (158I CORESI OMIL. ,DLR) Feuchtigkeit F. des Erdreichs. Si alta (să-mînţă) căzu pre piatră şi răsărind să uscă3 pentru că nu avea răveneală (BIBLIA 1688 Lk 8,6). Apa_ strecurîn- du-se prin porii olanelor (de drenaj) ţine reveneală (CL XIX,715). - GR. răv-. - ET. a reveni1. reveni"^ Präs. -ne"sc V.intr. (1793 PREDETICI II,9a) (van Erdreich) feucht werden. - GR. răv-. - ET. reavăn. reveni"2 Präs. -vi"n V.intr. (18IO NICOARĂ 148) zurückkehren, wiederkommen. - ET. nach frz. revenir. - SG. ALRM I/I,K.203. reveno"s Adj. (1715 MS.) feucht. Te-ai s cobor ît De la loe pietros La loc reve-nos (PP.FR.-C.MOŢII 174;zur Tanne). De la Derbend înainte este coastăj tufe, loc pietros3 şi după coastă baltă, loc revinos (MS.1715,ARH.R0M.II,40). - GR. vevinos. - ET. reavăn. - SG. ALR SN III,K.845. reve"nt S. m. (um l640 URECHE,LET.P 116) Rhabarber M. (Rheum). (în Tataria) se face imbir3 scoarţă dulce3 piper3 revent3 zăhar (SIM.DASC.,LET.* I,App. 32). - GR. ravent3 revint. - ET. türk, ravent. revere"ndă Pl. -re"nde S.f. (1852 STAM.) Talar PI., Reverende F. Popa Ion3 pe cînd îmbrăca reverenda (SAD.POV.113). - ET. n.lat. reverenda3 auch mittelb. revere"nţă Pl. -re"nţe S.f. (I8l4 TICH.12) Reverenz F. - GR. ( + ) reverenţie. - ET. n.lat. reverentia. reveri"e Pl. -ri"i S.f. (1837 C.NGR.OP.1,211) Träumerei F. - ET. frz. reverie. reve"rs Pl. -ve"rsuri S.n. (1787 RÎND.JUD. ,DLR) 1. Kehr-, Rückseite F. - 2. Verpflic[^ tungsschein H. - ET. n.lat. reversus3 frz. vers3 dt. Revers. revi"stä Pl. -vi"ste S.f. (1800 BUDAI-DELEANU) 1. Revue, Rundschau F. A trece în revistă Revue passieren lassen. Domnul odată într-un an să facă revistă — armatei şi miliţiei (BĂLC.596) solie ... eine Musterung — abhalten. Vlad Vodă ... au vrut să facă3 precum să zice3 răviue, adecă cercetare de oştile ţigăneşti (BUDAI-DELEANU 1,65 N.). -2. Zeitschrift F. Sade două sau trei luni între gazete3 reviste3 şi publicaţiile nouă a Parisului şi a laşului (RUSSO S.19). - 3. Theaterrevue F. - GR. (+) răviue. - ET. it. rivista3 sp. revista3 frz. revue. revizo"r Pl. -zo"ri S.m. (1775 BRV 11,212) Revisor M. Revizor şcolar Schulinspektor. - GR. revi 'zor. - ET. frz. reviseur3 dt. Revisor. revni" siehe rîvrd. revoca" Präs. -vo"c V.tr. (1805 AAR0N,DLR) 1. widerrufen. -2. abberufen. - GR. (+) revocălui. - ET. n.lat. revocare3 frz. revoquer. revoca"re Pl. ~că"ri S.f. (1857 ARISTIA,DLR) 1. Widerrufung F. -2. Abberufung F. - ET. a revoca. revoca"ţie Pl. -ca"ţii S.f. (1835 AAR0N,DIR) veralt. 1. Widerrufung F. -2. Abberufung F. - GR. -ţiu'ne. - ET. n.lat. reVocatio3 frz. revocation. revolta" Präs. -vo"lt (1830 AR 20) I. V.tr. empören. - II. a se revolta 1. sich auflehnen. -2. empört sein. - GR. (+) Präs. -te'z; (+) revolţi' (AR).-ET. frz. revolter. revo"ltä Pl. -vo"lte S.f. (1829 AR 125) 1. Aufstand M. - 2. Empörung F. - GR. H-voltä. - ET. frz. revolte3 it. rivolta. revoluţie Pl. -lu'ţii S.f. (1800 MOLNAR 1.415) 1. Revolution F. -2. Aufruhr M. — 3. U m 1 a u f M. (der Planeten). - GR. veralt. —ţiu'ne■ - ET. n.lat. revolutio3 dt. Revolution3 frz. revolution3 it. rivoluzione. revoluţiona"r (1821 D0C.T.V.II,3U) I. Adj. revolutionär. -II. S.m. Revolutionär M. - ET. frz. revolutionnaire3 it. rivolvr zionario. 307 rezultat siehe răzbel. 'A* Pl* -ze'de S.f. (um 1805 SINCAI N.18) le&ţjâ D s e d a F. CReseda odorata]. - ET. dt. Reseda. ţR- k zem' Präs. reaze"m (16.Jh.PS.H.20,12) 1- Pe c* au^ e^w. s t ü t z 0 n, de c. an tw lehnen. Ne-om răzima capetele imul de altul Şi uV£sthd vom adormi sub — salcîm (EMIN.0.1,231). - 2. undeva irgendwohin Vordringen, g e- 0 ° 1 j a n g e n - Au apucat sănătoasa de au răzmat—o la ceta— tea Buâa (DION.,TEZ. II, 213). S-au apucat de sănătoasa3 & într-o noapte au răzmat-o tocmai la apa Buzăului (DION., tEZ.II,217). Vgl* poln. opieraâ sie gdzie. - II. V.intr. icf) stützen, berufen. {Neam de grec) nice o slujbă sau rînd care razămă de ocîrmuirea acei ţări a avea să nu poată (NEC. COSTIN,LET.2 1,480.) was nicht in die Zuständigkeit der Regierung jenes Landes fällt. Nunta ca-rea razimă întru rudenie este ca şi preacurvia (ÎNDR.676) £he unter Verwandten. - III. a se rezema 1* sich stützen, anlehnen. Omul cel milostiv iaste ... ca o ctrjă şi toiag întru carii să razimă cei slabi şi bătrîni (MÄRG.2 20 b). Cellalt (braţ al Dianei) se reazimă pe creştetul cornut al ciutei (OD.PS.60). -2. sich berufen, beziehen.- GR. răzima3 rezima, LV. răzma. -ET. unbek. - SG. ALR SN VII.K.1885,2048. rezema ţe Pl. -mă"ri S.f. (16.Jh.PS.H.72,4) 1. Stütze F., Beistand M. - 2. Ruhestellung F. (CANT.DIV.i). - GR. răzîm-. - ET. a rezema. rezema"t Adj. (16.Jh.PS.H.44,8) 1- angelehnt. - 2. gestützt. - GR. răzîm-. ET. a rezema. rezemäto"r (1673 DOS.) =>-n. Stütze F., Beistand M. Acela mi-i D-zäu şi rădzămătoriu. Cu dînsul mă sprejinesc (DOS.PS.V. &li4). - xi. s.f. rezemătoa're jP 1. -to'ri Lehne, Brüstung F., Geländer N. In partea de sus a rezimätorii (jeţului) se afla_un petic de hîrtie pe care era scris numele ... fericitului posesor (TEL.SCH.11). Cu braţele pe rezemătoarea punt ei3 se uita în liniştea mă- *ii (ZAMF.NUV.31) mit den Armen auf dem Brückengeländer. -GR- răzîm-. - ET. a rezema. ^Hgtu'rä pi. -tu'ri S.f. (1688 BIBLIA 1 Kg 7,23) eralt. Stütze F. Acea credinţă care socoteala mea °u atîtea de mari răzemături şi legături o strînge S-1825,CL Vil,330). - GR. răzîm-, - ET. a rezema. Pl. -mu'şuri S.f. (l8l4 CAL.104) BAN. Stützpfeiler M. - GR. răsăm-3 răsim-. ET- o rezema. reze"rvă Pl. -ze"rve S.f. (1813 ARHIVA IV,207) Reserve F. - ET. frz. reserve3 dt. Reserve. rezervo"r Pl, -voa"re S.n.(1842 UT) Reservoir N. - GR. rezervoriu3 reservoar. - ET. frz. reservoir. rezide"nt Pl. -de'nfci S.m. (um 1710 NEC.COSTIN,LET.2 92) Resident fi. - ET. n.lat. residens3 -tis3 dt. Resident 3 frz. resident. rezide"nţâ Pl. -de"nţe S.f. (1722 CANT.HR.285) Residenz F. - GR. (+) residenţie (ŞINCAI HR.III,37), rezidinţă. - ET. n.lat. residentia3 it. residenza3 dt. Residenz3 frz. residence. rezista" Präs. -zi"st V.intr. (I8l6 MAIOR ÎNV.65) 1. widerstehen. -2. aushalte n, -harren.- GR. (+) răzista. - ET. nach n.lat. resistere. rezm siehe resm. rezolu"t Adj. (1813 TE0D0R0VICI,DLR) resolut. - ET. n.lat. resolutus3 dt. resolut. rezoluţie Pl. -lu'ţii S.f. (1732 DRA 1,335) 1. Entschließung F., Beschluß fl. - 2. Verfügung F. -3. (+) Lösung, Auflösung F. - GR. veralt. -ţiu'ne. - ET. n.lat. resolutio3 auch mittelb. rezolva" Präs. -so"lv V.tr. (1791 AA ist.III/1,107) lösen.- GR. (+) -solui, -soloi, -solvălui (SINCAI HR. 111,361), rezolvirui. - ET. n.lat. resolvere3 dt. resol-X)ieren3 it. risolvere. rezo"n Pl. -zoa"ne S.n. (1806 DOC.EC. ,DLR) veralt. 1. Vernunft F. -2. Grund M. - ET. frz. raison. rezona" Präs. -ne'z V.intr. (I8l4 TICH.8) veralt. n a c h d e n k e n, urteilen. - GR. (+) rezo- nirui (TICH.61). - ET. frz. raisonner3 auch mittelbar. rezona"bil Adj. (1831 PLEŞOIANU T.I,213) vernünftig. - ET. frz. raisonnable. rezulta" V.intr. (1836 MN,DLR) resultieren. - GR. 3. Pers. Sg. rezu'ltä. - ET. frz. resulter. rezulta"t Pl. -ta"te S.n. (I8l4 ÎNTÎMPLÂRILE 47) Ergebnis N. - ET. frz. resultat3 dt. Resultat. richiab, -chiap 308 richia^b, -chia'p (+)(x) S.m. (1715 Ş.INFL.II,99) ehem. R i k j a b M., aus vier Höflingen bestehendes Gefolge (wörtl. Steigbügel) des Sultans, dann offizielle Bezeichnung der türkischen Regierung. Vechil de tergiman al divanului -împărătesc, care au făcut şi rechiap la împăratul (I.VÄCÄR.TEZ.II,293) der auch im Rikjab des Sultans gedient hatte. Cel ce ai fost dragoman împărătescului meu richiap (DOC.1812,TEZ.II,351). - GR. rech-. - ET. türk. rikâp. richiabie" (+)(x) S.f. (1792 Ş.INFL.II,99) ehemals Zuschlag zum Tribut (haraci) an die Pforte. A răspunde dajdie, poclonul bairamului şi re-chiăbie, giaize şi alte avaeturi (DOC. 1812,TEZ.II,313). -GR. rech-, - ET. türk, rikăbî. richiapta'r (+)(x) S.m. (1693 Ş.INFL.11,99) Steigbügelhalter M. des Sultans. - GR. rechiptar. - ET. türk, rikâptar. richi/tä siehe răciri/tă. rici"n S. (1829 PISC.O.293) Rizinus M. (Ricinus): ulei de ricin(ă) R i z i-n u s ö 1. Nu dorm toată noaptea. Doctorul (repede): Ţi-am spus: ia o ceaşcă de reţină (LECCA CÎINII 13). -GR. reţin(ă), recin, riţin3 răţin. - ET. n.lat. ricinus3 auch mittelb. - SG. ALRM II/I.K.160:ALR II/I MN 4216.63. ridica" Präs. -di"c (l6.Jh.CV2 62a;Jak 3,6) I. V.tr. 1. (auf-, Briheben: o greutate eine Last heben; în sus in die Höhe, emporheben; de jos (vom Boden) aufhebenj a(-şi) ridica mîinile3 ochii spre cer die Hände, Augen zum Himmel erheben; a ridica glasul die Stimme erheben; (von der Hebamme:) un prunc ein Kind heben; şedinţa die Sitzung aufheben; preţul, chiria den Preis, die Miete erhöhen; un plan einen Plan aufnehmen; viţa (la haraci} die Reben (an die Pfähle) anbinüen; paharul das Glas heben; la mare cinste große Ehren erteilen; pe cineva în slavă jdn. hochloben. -2. heben, erheben las-sen; veranlassen,bewirken, daß ...: un mcnwnent etc. ein Denkmal etc. errichten. Cînd se ridica o casă mare înainte vreme, se lua umbra unui om şi se punea în zid (VLAH.IC.81) wenn ... aufgebaut wurde. Pentru ca să ridice oraşul Piatra cum a fost în vremea lui Stefan cel Mare (XEN.BR.33) damit er der Stadt P- zur alten Blüte verhelfe. Te-oi ridica ban la Craiova (TEOD.PP.48) ich werde dich zum Banus ... erheben. Cheltuielile Porţii şi a sarhaturilor ... n-au cu ce le. rădica (EN.C0GÄLN. ,LET.2 111,243) können sie nicht aufbringen. A ridica copii3 ani- ^ male Kinder, Tiere auf-, großziehen: Cît greu3 cît chin pînă a ridicat din şase copii pe aceşti doi (NĂD.NUV.II, 96). Femeile — mai vorbesc ... cîţi pui sau bobocei au putut ridica (SEV.NUNTA 51). -3. hebend wegbringen u. ä.: gunoiul den Kehricht wegräumen, -schaffen; bani de la bancă Geld bei der Bank abheben. Boierii____au început a-şi rădica şi calabalîcurile şi haremulj trimiţîndu-le pe la mănăstirile de la munte (DION.TEZ.II,201) ihr Hausgerät ... fortzuschaffen. Cînd vin colăcerii cu ginerele să ridice mireasa(MAR.NUNTA 431) um die Braut abzuholen. A ridica pc. jdn. verhaften (gefangennehmen u. fortführen): Să trimiţi patruzeci de amăuţi la Bucov ca să rădice pe acel nelegiuit ispravnic___şi să-l bage în ocna părăsită (FIL.CIOC.327). A ridica cuiva viaţa jdm. das Leben nehmen, jdn. umbringen: Nu vîşca, boierule ... că-ţi ridicăm viaţa! (SAD.PS.219). - 4. LV. un obicei etc. einen Brauch etc. aufhebe n, abschaffon. (Leşii) le rădicasă (căzacilor) hătmănia, să nu fie, şi le trimiteau doi domni comisari să le fie mai mari (MIR. COSTIN,LET.2 1,314). Fiind vădrăritul patru bani de vadră, au rădicat Nicolai Vodă doi bani, şi au rămas să dea numai cîte doi bani ... şi mai înainte cu doi ani rădicase şi pogonăritul viilor (AXINTE,LET.2 11,166). Hristos, carele a arădicat din mijloc tirănia Satanei şi a dat putere celor credincioşi (ANTIM DID.124). - II. a se ridica 1. sich erheben, au f-, empor-,in die Höhe steigen. Urşii ... se pot ridica în două picioare (GLOS.AC.). - După ce soarele se ridicase ca de o suliţă (GANE,CL XI,371). Si-atunci din tron s-au ridicat Un împărat după-mpărat (COŞBUC 17). Cortina se ridică der Vorhang geht auf. Numărul locuitorilor se ridică la un milion die Einwohnerzahl beläuft sich auf, beträgt eine Million. Cînd s-au rîdicat fata fată mare (SEV.POV.239) als das Mädchen herangewachsen war. Ponici s-au rădicat; iar de tot sănătos n-au mai fost pînă au trăit (NEC.COSTIN,LET.2 11,21) er erhalte sich von der Krankheit. A se ridica în capul oaselor sich aufsetzen. - 2. (asupra, împotriva cuiva, LV- auah pc.) sich (gegen jdn.) erheben. Că de cînd s-au rădicat Si-n Bugeac Gruie-au intrat, Mulţi tătari el ti~au stricat (AL.PP.78;zum Khan). Cu un an mainte de ce s-au rădicat Htnil hatmanul căzăcesc asupra Ieşi lor (MIR. COSTIN, LET.1 1,323). - GR. LV. u. MDLD. rad-, rîd- (ÎNDR.)-, MUNT. ard-, arid- (ANTIM DID. 124). - ET. sicherlich lat. eradxco, -are "mit der Wurzel ausreißen"; wegen d, nicht z, vor £ vgl. lindic u. bes. ridiche, an deren Erbwörtlichkeit nicht zu zweifeln ist u. welche ebenfalls inlaut. d in -die- erhalten haben. Daß "die alte Form rîăeca lautet", wie M.-L. (ZRPh XIX,57.4) aus einer Schreibung mit e (CV Jac 3 ,6;nb.11 :mit i) schließt, ist falsch. // Weitere Vorschläge: KEW 7303 : zu lat. ridica "Weinpfahl"jPUŞC.,DR VII,477: lat. * rîgîdicăre < rîgîdus; CTHfiC 183:lat. *adrec~ ticäre-, MJSSU EL 98 (nach EASCU): lat. arduus. ridica're Pl. -cä'ri S.f- (l6.Jh.PS.SCH.72,lJ) 1. Heben, Aufheben, Erheben N. - 2. (Be) Förderung F. - 3. ridicarea vrCinilor G e* bet N. (nach Ps 142,2). -4. Aufruhr M., E 309 rigoare ö r u n g F- (N.T. 1648 Apg 24,5). - GR. Varianten wie P j a ri<&ca' ~ ET. a ridica. ridica"t (1561 CORESI TE^ 190b;Jo 5,7) 1. aufgehoben. -2. aufgeboten, „ehoben. Patru mii de pedestraşi cu puşti3 a u 5 & ■filcdţi cu cheltuiala saşilor (BÄLC.139) auf Kosten der Sachsen auf geboten. - 3. aufgestanden. - 4. r(1oben. - 5. erhöht, hoch. Cea mai ridi-caia miölocie lunară a temperaturii a fost de 24,1 grade la Brăila (GAZ.SÄT.XIV,369) die höchste Durchschnittstemperatur. -II- S.n. 1. Aufrichten, Aufheben» Erheben N. - 2. LV. Aufruhr H. (MIR.COSTIN, LET-* 1,254). - GR. Varianten wie bei a ridica. - ET. a ridica. ridicară S.f. (1771 FURNICĂ D.31) a vinde3 a cumpăra cu ridicata e n gros verkaufen. Kaufen; a face comerţ cu ridicata Großhandel treiben. Daher: Toată suflarea bărbătească ... porneşte cu ridicata de pe la vetre (ZAMF.NUV.15) alle auf einmal,in Bausch und Bogen. - ET. ridicat. ridicătot (l6.Jh.ES-SCH.17,19) I. Adj. veralt. (e r) h e b e n d. - II. S.n. veralt. 1. Hebel N. - 2. (+) fig. Stütze F. - 3. ( + ) A u f- r ii h r e r M. (N.T.1648 Apg 20,40). - GR. rădicător. - ET. a ridica. - SG. ALR SN,K-164j174. ridicätutä Pl. -tu"ri S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) 1. (einmaliges) Heben N. S-a îmbolnăvit din ridicătu-vă er ist erkrankt, weil er einen schweren Gegenstand hob. - 2. LV. a) Rangerhebung F. (Boierii) aveau tot vidicături de la acest domn (EN.COGÄLN.,LET.2 111,206) ihnen wurden — Rangerhebungen zuteil. - b) Abzug M. (Tătarii) la rîdicătura lor au robit şi oameni pe unele locuri (NEC.COSTIN,LET.2 11,12). -a) Bes eitigung F- Făcîndu-se într-aceota chip cu spahiii rădicătura dom-tiei lui Constantin Ducăi Vodă (NEC.COSTIN,LET.2 11,48). ~ d) Steuerbefreiung F. Scos-au (Grigorie Vodă) odată şi pe preoţi un bir ... şi nimărui rădicături nu făcea (NECULCE,LET.2 11,374). - 3. (de pămînt) A n~ h 0 h e F. - GR. rădicătură, arădicătură3 ardicătură. -ET- a ridica. 2^ÎIche Fl. -di'chi S.f. (um 1400 LR 32,157) ^■•^ettich M. (Raphanus sativus); (de lună) R a- 6 s c h e n N. (var. Radiola). Vgl. a rade 1. Ugs. ■freca cuiva ridichea jdm. den Kopf waschen, heimlsuch- ihn Mores lehren. Cum ajunse (Stefan la Suceava)3 fre- ' dichia celor 6000 de ardeleni ... cu sare şi cu piper ^^ opinti peste munţi (ISP.,CL XII,177). - 2. ridiche " Gotică (br_ ), rădiehioarăde munte (PXRUENC.1,79) M e e r-r G t t • 1 c h M. (Cochlearia Armoracia). - 3. ridiche sal— baticff u Hederich M. [Raph. Raphanistrum;BR.]. - 4. ridichioară Nelkenwurz F. (Geum;BR.). - GR. veralt. răd-; MOLD. rîdOLT. -chie; BAN. rădiclă. - Dim. -ckioa'ră, Pl. -re. - ET. lat. radicv.la; vgl .a ridica ET. riditol (1833 CR 227) I. Adj. lächerlich. -II. S.n. Lächerlichkeit F. - GR. ridicul3 veralt. ridichiul. - ET. frz. ridicule3 it. ridicolo. rierutcä siehe ieruncă. rif Pl. rifi S.m. (1790 IORGA S.D.VIII,85) veralt. u. TR. Wiener Elle F. (= 77"V 4 cm.]. Ca la 3 - 10 rifi de pînză fină (MAR.NAŞT.253). - GR. S. n. Pl. rifuri. - ET. türk, rif (serb. rif, magy. ref etc.}. ri^gâ Pl. rigi S.m. (1652 BKV 1,197) König M. In Tara Leşască erau multe amestecături pentru riga, că nu-l primea Zaporoca (EN.COGÄLN,LET.2 III, 254;vgl. auch 257). Cu trufie riga ungur către ţară-nain-tează (GR.ALEX.;D.). - Jetzt nur noch vom Kartenkönig: riga de treflă der Treffkönig. Cărţi de joc unse la suprafaţă; rigi pe jumătate şterşi (BASS.V.38). - ET. ngr. pnyag. rigea^li siehe regeali. rigla" Präs. -gle'z V.tr. (1870 COST.) veralt. liniieren. - ET. frz. regier, mit i von riglă. riglat Adj. (1875 M0N.0F.) veralt. liniiert. Eîrtie riglată3 în topuri3 suluri şi caiete (MON.OF.1875,2271). - ET. a rigla. ri^glă1 Pl. ri"gle S.f. (1831 D0C.EC.4913DLR) 1. Lineal N. - Daher: Mîna stîngă fugea de sus pînă în jos3 pe riglele de metal (ale chitarei)3 cu o nespusă repeziciune (ZAMF.NUV.33). - 2. veralt. Rubrik F. - 3.Streichholz N. zum Abstreichen des Getreidemaßes. 0 lege care apasă pe aspiraţiunile unor suflete alese ... şi3 ca o riglă3 rade şi reduce avînturile lor pînă la nivelul traiului comun (CL XIX,814). - ET. ngr. ply'tex, frz. regie. ri'glă2 Pl. ri'gle S.f. (1908 G.IEX.) 1. [T ü r-]R i e g b 1 M. - 2. mit Einschnitten versehener Stab der Schermühle, auf den das Garn gelegt wir. - GR. rigäl, ringlä. - ET. sieb.-sächs. ryg(g)ell. - SG. ALR II/ I.K.251,MN 3012,125;SN II,K.463. rigoa"re Pl. -goti S.f. (1847 HELIADE D.J.65) 1. Strenge, Härte F. -2. Schärfe, Rauheit F. — 3. genaues Beobachten N. Adjektivisch: de rigoare unerläßlich; adverbiell: la rigoare notfalls. - ET. n.lat. rigor3 frz. rigueur, it. rigore. riguros 310 riguro"s Adj. (1794 CAL.35) streng, genau. - GR. veralt. rigoros. - ET. nach n.lat. rigorosus. rigurozita"te S.f. (1832 GOL.CONDICA) Strenge, Genauigkeit F. -ET. riguros3 nach it. rigorositä. vi'lä siehe liră. rima" Präs. rime"z V.intr. (1832 GOL.CONDICA) reimen. -ET. frz. rimer. ri"mä Pl. ri'me S.f. (1829 CIL 11,91) Reim H. - ET. it. rima3 frz. rime. rindea", rindea Pl. -de"le S.f. (1819 POTRA 1,732) Hobel M. (MOLD. gealäu3 TR. g(h)iläu). A da o scândură la rindea ein Brett hobeln. Uşa ... era compusă din mai multe bucăţi de lemn lustruite cu rindeaua (FIL.CIOC. 284). - ET. türk, rende. - SG. ALR SN U.K.570;ALRM SN I, K.381. röndui" Präs. -duie"sc V.tr. (1870 COST.) hobeln. Blane m-or dura şi m-or rindui (FP.BUR.CÄL. 181;die Linde spricht). - GR. rîndui3 rindelui3 rindela. - ET. rindea. rindui"t Adj. (1847 PANN PV.1 1,172) gehobelt. - Neg. nerinduit. - ET. a rindui. rini"chi Pl. rini"chi S.m. (um I66O STAICU 50) Niere F. Cel ce cercetează inimile şi rănichii (MÄRG.2 164b). Vgl. rărunchi. - GR. veralt. răn-, rin-; -ehe (ALEXI). - ET. lat. *renîculus (belegt ist nur reilîculus). - SG. ALR I/I,K.48;ALRM I/I,K.71. rinoce"r Pl. -ce”ri S.m. (1830 AR 7) Nashorn N.,Rhinozeros N. - ET. gr./lat. rhinoceros. ripi"dä Pl. -pi"de S.f. (1570 CORESI LIT.33a) Ripidion Flabeilum N., liturgisches Gerät, das am oberen Ende einen Cherub abgebildet hat. Während des Hochgebets vor der Eucharistie fächelt der Diakon mit dem R. über die hl. Gaben. Aceste repide le-au făcut Io3 Con-standin Basarab ... (1709 IORGA INSCR.I,304). - GR. repidä3 răpidă, răpigă.- - ET. ksl. ripida < gr. pinxe, -tuöoq. - SG. ALR II/I MN 2737,93;ALRM II/I,K.232. rips Pl. ri"psuri S.n. (1832 G0L.C0NDICA) Rips M. 0 fustă de rips negru (BOGD.VECHI 11). - ET. dt. Rips. ris Pl. ri'suri S.n. (1766 IORGA S.D.XII,8l) (Papier! Ries N. - GR. räs3 riz. - ET. dt. Ries. risc Pl. ri'scuri S.n. (1786 FURNICĂ) Risiko N. - GR. (+) rişchiu (MAIOR ÎNV. 104), ri'zic ''' risico (FURNICĂ B.138). - ET. frz. risque3 it. rischio3 Risiko. risca" Präs. risc (um 1824 RI XX,366) I. V.tr. riskieren, wagen. -II. a se risca wagen. Pentru că la 1828 septemvrie3 nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliţi după ce înnopta (C.NGR. 15). - GR. (+) riscarisi. - ET. frz. risquer. risi'pă Pl. risi'pe S.f. (1493 BGL 240) 1. Zerstreuung F. Au doară în răsipa (etg xr^v GiCCTiopîrv) elinilor va să se ducă ...? (CORESI TE^ 199b;j0 7,35). - 2. veralt. Zerstörung, Vernichtung F. Omer filosoful în două sute şi cincizeci de ani au scris după risipa Troadei războaiele ce au fost (MIR.COSTIN,LET.2 1,4). Batie hanul văzînd răssipa tătarilor săi şi biruinţa la unguri (CANT.,GCR 1,361). Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă Prin deasa tă-tărime ce-i gata de risipă (AL.CL VIII,380). - 3. (+) Pl. risipuri Trümmer, Ruinen (Pl.). Cînd doi îngeri iubitori — S-or opri din a lor cale Pe risipurile tale (AL.POEZII II,37;zu einem Kloster). Potlogarii ... şezînd ascunşi printre rîsipuri (C.NGR.15). - 4. V e r- i schwendung, Vergeudung F.Cu această răsipă desfrînată a banilor publici unde ajungem? (GL0S. AC.). Pe pereţi o risipă de cadruri de toată nrCna (ZAMF. LN.17) eine verschwenderische Menge, eine Fülle. - GR. LV. răs-3 rîs-; MOLD. TR. rîs-. - TOPON. Răsip (1493 BGL). - ET. postverbal von a risipi. risipi" Präs. -pe"sc (l6.Jh.PS.SCH.l40,7) I. V.tr. 1. z e r-, verstreuen, auseinander-, versprengen. Trimis-a (Domnul) săgeţi ■' şi i-au rîsipitpreei (PSALT.RÎMN. 17,16). - 2. veralt. zerstören, vernichten. După ce dar am răsipit vestita cetate a Troadii (MS.18.Jh.,GCR 11,83). N-am venit să răsîpăsc legea3 ce să o împlu (DOS.PS.V. Vorwort 19, nach Mt 5,17). Laslău ... au risipit puterea acelor tătari (MS.17.Jh.,GCR 1,235). Stîncile le-oi răsi-pi3 Petrile le-oi zdrobi (GCR II,341 Besprechung). - 3. verschwenden, vergeuden. Un om era bogat ce avea un pîrcălab3 şi acesta pîrît fu cătr-însul că răsipeşte avuţiia lui (CORESI TE4 156a;Lk 16,1). Aga-thon — au strîns toată averea lor şi chemînd săracii o au răsipit numai într-o zi (MINEIUL 1698,GCR 1,321). ' II. a se risipi 1. einstürzen, einfallen’ verfallen. (Bisericuţa) s-a răsipit3 fiind de lemn (NECULCE,LET.1 11,197). Si tot mergînd (fata) mai departe, numai iacă ce dă de un cuptior nelipit şi mai îmi să se risipească (CREANGĂ,GCR 11,350). - Fig.: plîng de mă risi" ■ pese ich zerfließe in Tränen. Dumitraşco Vodă văzînd O-ceS" tea plîngea de se risipea înaintea a tot norodul (NECULCEj LET.2 11,228). - 2. sich zerstreuen. Bate'V0i> 311 rivalitate loriul şî s& vor răsipi oile (BIBLIA 1688 Mk 14,27). ^ vă risipifi ca puii de potîrniche care încotro va vedea ochii- (ISP- jGCR 11,368). Oastea, ce sare toată odată, ţoatâ se şi risipeşte îndată (NEC. COSTIN,LET. 2 1,63) zer- streut sich im Nu. LV. răs-3 rîs-; LM. MOLD. rîs-. Eben- (jie Ableitung80, - ET. Ksl. rasypati. - SG. ALRM II/I, K 378;ALR SN I,K.128;V,K.1329;VI,K.1823; VII, K.. 1864. ^picio^ Adj. (1823 BOBB) veralt- zerstreubar. - ET. a risipi. risipiciu'ne S.f. (1657 CAT.CALV.17) ueralt. Vertreibung F. - GR. răsîp- (DOS.VS. Oct. 16;69b) - - ET. a risipi. Risipilă m. (1670 ANON. CAR. ) Spitzname für einen verschwenderischen Menschen. - ET. zu a risipi. risipi "re S.f. (l6.Jh.CV2 69b;Petr 1,1) 1. LV. Diaspora F. -2. Verschwendung p, - 3. veralt. Vernichtung F., Zusammenbruch M. - ET. a risipi. risipi "t (16. Jh.PS.SCH. 146,2) I. Adj. 1. zer-, verstreut. Palmii rîsipiţi în cringuri_Nalţă zveltele lor trunchiuri (EMIN.O. I, A4). -2. auseinandergetrieben. - Auch substantiviert.: Ce zidi Ierusalimul Domnul3 răsipiţii lu Israil aduna-va (CORESI PS.5 278b ;Ps 146,2). - 3. verschwendet, -geudet. -4. zusammengestürzt, -gefal len. -II. S.n. LV. Zusar m s n f a 1 1, Zusammenbruch M. (MOXA,HC I, 354). - GR. Varianten wie bei a risipi. - ET. a risipi. risipitor Adj. (um 1635 EFTIMIE L.334) !• verschwenderisch. Fiul risipitor (Lk 111-23) der verlorene Sohn. - 2. veralt. v e r n i c h-tend, zerstörend. - ET. a risipi. 5gipitu"râ S.f. (1651 PSALT.172a) veralt. 1. Zerstreuung, Vertreibung F‘~2. Vernichtung F., Zusammenbruch n' ~ ET. a risipi. - SG. ALR II/I,K.257;ALR SN III,K.811. Pl. ri'sms S.f. (ŞINCAI ARHH.46) Veralt. (Papier) Ries N. - GR. rizmä. - ET. it. ^Gma. S.n. (1688 BIBLIA) £istl ^Pießgianz u. Galläpfeln hergestellte Augen- - ® C h m i n k e; vgl. gogoaşă 1. De vei unge cu răstic ^ foi tăi3 în deşert e înfrumseţarea ta (BIBLIA 1688 Jr Cere mai cu inimă3 babo3 cere3 că-ţi trebuie ris- tic pentru sprîncene (TEOD.PP.132). - GR. LV. răs-; rîs-. - ET. türk. rast-uk3 ngr. jbacrcLKL. rişca^şă S.f. (l806 KLEIN) TR. MARAM. Reis M. - GR. (h)rişcaş3 (h)răşcaş. - ET. magy. rizskâsa. - sg. ALR SN IV, K..1124,1135. ri"şcă siehe hrişcă. rit Pl. ri"turi S.n. (1742 MOLDOVAN 1,151) 1.Ritus M. -2. Ritual N.- GR. veralt. ri-tuş. - ET. gr./lat. ritusauch mittelb. ritm Pl. ri/tmuri S.n. (1757 GR.RUM.2 123a) Rhythmus M. - GR. (+) Pl. m. ritmi (POL.), f. ri'tme (D.). - ET. gr./lat. rhythmus, frz. rythme, it. ritmo. ri/tmă (+) S.f. (1800 BUDAI-DELEANU) Reim M. - GR. rîtmă (BUDAI-DELEANU 1,113 ;Glosse). -ET. Eigenbildung B.-D.s, nach lat. rhythmus. ri"tmic Adj. (1832 GOL.CONDICA) rhythmisch. - ET. it. ritmico3 frz. rythrrlque. ri"tor siehe retor. ritorice'sc siehe retoricesc. ritori"e S.f. (1691MĂRG.) veralt. 1. Redekunst, Beredsamkeit F. Buna linibuţie şi ritorie a acestui pre ales gînd al Ita-lii3 Franghisc Lavredan (MS.1802,GCR 11,195). - 2. R e~ d e F. Unde este atunci limba cea ce să întoarce bine la vorbă şi rito'riile ce cură ca apa dintr-o fîntînă? (MĂRG.2 209). - ET. ngr. {ytyzopeia. ritorisi" Präs. -se^sc V.intr. (1705 CANT.IST.90) veralt. eine Rede halten.- GR. ritorici (MIN.1776,58b). - ET. ritor (retor). rito"s Adv. (178I GALDI) veralt. ausdrücklich, bestimmt, kategorisch. Vodă ... mi-a spus-o ritos că o să te lase să putrezeşti în ocna părăsită (FIL.CIOC. 336). Binevoiţi a vă rosti pe rînd şi ritos (AL.,CL VII,406). - ET. ngr. frrrcos. rivali Pl. -va'li S.m. (1795 IST.AM.33) Rivale, Nebenbuhler M. - ET. n.lat. riva-lis3 frz. rival, it. rivale3 dt. Rivale. rivalitate Pl. -tă'ţi S.f. (1824 RI IV,4l) Rivalität F. - ET. n.lat. rivalitas3 -atis3 frz. riva li te. rivaliza 312 rivaliza" V.intr. (1838 GEOGR.DAC.40,DLR) rivalisieren.- ET. nach frz. rivaliser. riza"-paza"r (+) S.n. (1783 Ş.INFL.) ausgehandelter Preis M. Prisosul de bucate de la mănăstiri- să se aducă spre vtnzare în Bucureşti cu ri-za-pazar (DOC.1787,Ş.INFL.). Toate cîte sînt trebuincioase pentru curtea domnească să le cumpere cu riza-pa-zar (DOC.1813,Ş.INFL.). - ET. türk, rtza pazar. rizea"fcâ Pl. -zea"fce S.f. (1909 ANT.IHT.) kleiner Donauhering (Alosa Nordmanni). - ET. unbek. ri"zic siehe risc. rizili/c (+) S.n. (1875 CAL.) schimpfliche Behandlung. Fata îeşi din casă ruşinatăca să ... sufere rizilicul celorlalte surori (CAL 1875,S.INFL.11,302). Haidem amîndoi la D-zeu să ne jeluim într-un glas să nu-şi mai facă rizilic aşa de capul nostru (BOGD.POV.68). - ET., türk, rezillik (ZENKER 462b). rizo"m S.m. (1837 CIH.IST.NAT.251) Rhizom N. - GR. veralt. S.f. rizomă. - ET. n.lat. rhizoma. rîba"r Pl. -ba'ri S.m. (1806 KLEIN) Meerschwalbe F. CSterna hirundo). - GR. răbar. - ET. bulg. vybar. rî"biţâ Pl. rî'biţe S.f. (1825 B.) Grundel F. (Gobius). - GR. riră~. - ET. vgl. bulg. rybica3 serb. ribica. rî"câ S.f. (um 1675 MIR.COSTIN) ugs. Zwist M. ( RC.) Că mai bună3 din preună, viaţa cea frăţească3 Decît rîcă3 carea strică oaste vitejască (MIR.COSTIN,GCR 1,205). A purta cuiva rîcă gegen jdn. Groll hegens a se pune în rîcă cu cn. mit jdm. hadern. - GR. rică. - ET. postverbal von a rîcîi. ricăi" (+) Präs. -ie"sc V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.) brüllen. Ca leul rape şi ricăiaşte (PS.SCH.21,14). Ca leul răpeaşte şi rîcîiaşte (CORESI PS.5 35b;Ps 21,13). Schimenii ricăiia se rapă (PS.SCH.103,21). Schimenii rî-cîiia să răpească (CORESI PS. 5 200b ;Ps 103,22). Dracul ca un leu rricăindu îmblă (CV2 82a;l Petr 5,8). - GR. ricăi3 răcîi. - ET. ksl. rykati. 0 rîcîi" Präs. rî"cîi (1703 GCD) I. V.tr. Ca u f-, a b-, weg) scharren, -krat-z e n. Cînii mei rîcăie ţărîna şi caută o urmă (0D.PS.94). Se rîcîie funinginea de pe coş3 se amestecă în apă cu făina descîntată şi se dă de bea cel speriat (MF I55gg^ - II. V.intr. Cînii.____rîcăind cu picioarele în (RETEG. POV. IV, 46 ). Parcă-a mîncat picioare de găină « tot rîcîie la inimă (PANN PV.M.1,16). - GR. rîcăi, - ^ onomatopoet. - SG. ALR II/I,K.53;ALR SN II,K.360;IV, k 1186;V,K.. 1331 ;ALRM SN I.K..248. rlcîito"r (1703 GCD) I. Adj. scharrend. -II. S.n. DOBR. Schür-? haken PI. - ET. a rîcîi. - SG. ALR II/I.K.285. rlcîitu"râ Pl. -tu'ri S.f. (1703 GCD) (einmaliges) Scharren, Kratzen N. 0 rîcîi* tură de chibrit se auzi, şi scînteia ... umplu odaia c-o lumină gălbuie (DEL.S. 156). - GR. rîcăitură. - ET. a rîcîi. - SG. ALR SN IV.K.1064. rî"de Präs. rîd (lö.Jh.PS.SCH^^) I. V.tr. aus lachen. 0 să ne rîdă sluga care ne \ va deschide uşa (GANE, D. ). - II. V.intr. 1. (de c. über $ etw.) lachen; cuiva od. la cn. j d m. zulachen, jdn. anlachen. Rîdeţi voi3 rîdeţi3 o să vă pară rău lacht nur, es wird euch noch leid tun. Rizi tu cît îţi place3 prietene3 eu ştiu ceea ce ştiu (B0GD VECHI 140) lache du nur. Rîde ca mirele cel surd er lacht, ohne zu wissen warum. Cine rîde la urmă, rîde mai bine wer zuletzt lacht, lacht am besten. Rîde ca nebunul cînd îşi vede (bate) curul er lacht am unrech-ten Platz. Faţa-i (a casei) era luminată toată, parcă , vîdea tăcerii şi- singurătăţii (SAD.PS.46). Ea a rîs, el n nu i-a rîs, Inima-n ea s-a aprins (I.-B.230). Pe nevas-tă—mea o apucase un rîs cu istericale — şi rîzi — şi rîzi - rîdea cu lacrămi (BRÄT.-VOIN.LD.279) und sie lach-, te und lachte. Vgl. întinde I. 1, purcel 1.-2. a(-şi) L' rîde de cn. j dn. aus lachen, verspotten. Rîde om de om şi dracul de toţi od. noi rîdsm dt (unul,) doi şi patruzeci rîd de noi mancher lacht über andere, obwohl er selbst verlacht zu werden verdient. Ce~ţ la ce. vie în ceriu rîde-ş de ei (CORESI PS.5 lb;Ps 2,4) aber der im Himmel wohnet, lachet ihrer. (Despot Vodă) nu numai ţara pustieşte3 ce şi bisericile dezbracă şi de lege îşi rîde (URECHE,LET.2 1,217). Vgl. drac 7-, , Manda. - 3. veralt. a-şi rîde de o femeie3 o fată eine Frau, ein Mädchen schänden. Leşii ... omoară pe ocsne*1"1 şi îşi rîd de femei şi de fetele oamenilor (AXINTE,LET. II,134). - GR. veralt. ride (PS.SCH.). Konj. să rîâă, MUNT. OLT. rîză; Imp. rîzi, veralt. rîde (MĂRG.* 40b) 1 aber wohl nur rîde-mă, rîde-l etc.; Perf. rîsei3 LV. rîş; Part. rîs; Ger. rîzînd; Adj. rîzător. - ET. lat. rîdeOj -ere, vlat. -ere. - SG. ALR II/I,K.34;ALRM I/I» K.119;ALR SN VII,K.2089. rî"dere S.f. (1649 MARD.) selten Lachen N. - ET. a rîde. 313 rîmnă rîgâj/ (+) V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.18,3) u n d t u n. Zi de zi rîgîiaşte cuvînt (CORESI PS.-5 30a-Ps 18,3). Voiu răgăi ascunsele din tocmeala lumiei (CORESI TE^ 28b;Mt 13,35). - GR. rîgîi3 răgăi3 răgîi3 rigai. ~ ET. Ksl. otvygati, -gnqti. rîgîi' Präs. rî^gîi V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) r q 1 p s e n. Cioara ... ca cum sau de duh îndesită3 sau de năcaz dosedită ar fi fost, mult în grumadzi rîgîi (CANT.IST.98). - ET. onomatopoet.; vgl. Ksl. rygati, gr. £peuY£iA>, lat. ructare etc. - SG. ALR II/I,MN 6905,14; aLRN II/I/K..58. rîglitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Aufstoßen, Rülpsen N. - GR. rîgăitură3 răgăi tură. - ET. a rîgîi. rî^hnă etc. siehe rîvnă etc. riia" Präs. rîie"z V.intr. (1652 ÎNDR.) räudig. Krätzig werden. Ca pentru să nu rîieze şi ca să nu paţă rău ... să taie ei în legea lor (ÎNDR.124) beschneiden sie sich. - ET. rîie. rîia"fc Adj. (1868 BARC.) selten räudig. Krätzig. -ET.a rîia. ri"ie S.f. (1637 PUMNUL LEPT.I,44l) Räude, Krätze F. (Scabies). Rîia iaste cea mai primejdioasă boală la oi (SINCAI E.96). - Es gibt eine mildere Art, irîie bună3 curată u. eine bösartigere, rîie sălbatică’3 căprească. - GR. veralt. răie. -Arom. răn3e (KAV.,DAN.,MIH.), arîn3e (PAPAHAGl); megl.-rum. răn3e. - ET. lat. aranea. rlio^ş Adj. (1588 DERS) räudig, Kr ä.t zig. Intr-acestaşi chip fac păstorii la oile cele rîioase3 le despart pre ele din oile cele sănătoase (MÄRG.2 14b). - Lemn rîios warziger Spindelbaum (Evonymus verrucosus;BR.). - GR. räios3 rios. -ET. rîie. - SG. ALRM II/I,K.168,169;ALR II/I MN 4194,58. siehe rînji u. rîşni. îOnică S.f. (1868 BARC.) SchaumKraut N. (Cardamine impatiens;BR.). - ET. unbek. j-Linitä siehe rîşniţă. siehe rină. (16.Jh.CV2 50a;Apg 28,14) Rom. ln Rimul cel nou (adecă în Ţarigrad) împără- ţia Teodosie cel Tînăr (INDR.537). Traian împăratul Rîmu-lui (MIR.COSTIN,LET.1 1,213). - GR. Rim. - ET. ksl. Rimu. rima" Präs. rîm (l6.Jh.PS.SCH.7,16) I. V.tr. 1. (meist von Schweinen) graben, wühlen. Pîrău rim şi săpă şi căzu în groapă ce feace (CORESI PS.5 9b;Ps 7,16). - 2. fig. r e i z e n. Pe mine mă rima la inimă să ştiu ceva despre istoria acelei biserici (ISP.,CL XVIII,200) es reizte mich. - II. V. intr. von Schweinen: (mit dem Rüssel) w ü h 1 e n. 0 rariţă în jos cu botul3 în unibră parcă-i porc3 rîmînd (RÄDUL.RUST.1,85). - GR. veralt. rima; rîmui (ANON.CAR). - ET. lat. rtmo3 -are. - SG. ALRM SN I,K.214;ALR SN II, K.334. rlma"t Adj. (1823 BOBB) durchwühl t. -ET. a rîma. rî/mă Pl. rî"me S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Regenwurm M. (Lumbricus). Cu rima mică se prinde peştele mare (PANN PV.M.I,25). în ce chip rîmele să hrănesc din gunoaie,aşa şi zavistnicii aceştia cu primejdiile altor oameni să îngraşă (MÄRG.2 53a). - ET. post-verbal von a rîma. rimâto"r (1573 DIR) I. S.m. Schwein N. De va afla neştine rîmătoriu sau dulău sau şi alt dobitoc stricînd şi făcînd pagubă la locul lui (ÎNDR.296). - Gew. als Fachausdruck der Viehzüchter u. -händler: Borstentier N., Pl. -vieh. Tîrgul de rîmători der Schweinemarkt. - II. Adj. wühlend. - GR. rîmuitor (ANON.CAR). - ET. a rîma. rîmătu'ră S.f. (1703 GCD) aufgewühlte Erde F. - ET. a rîma. rîmf siehe remf. rlmlea^n Pl. -le'ni (lö.Jh.CV2 27b;Apg 23,27) LV. I. S.m. Römer M. A sfîntului lu Pavel treme-terea cătră rimleni (PRAXIUL,GCR 1,12*). La rîmliani iaste rîndul de-ncep anul din indiction (DOS .VS. Sept. 1; la). - II. Adj. römisch. - GR. riml-3 rîmn-. -ET. ksl. rimljaninu. rimlene'sc (+) Adj. (1561 CORESI TE 11 176b;Lk 23,38) LV. römisch. I se-au arătat ________ chipul crucii cu stele pe ceriu şi slove împrejurul crucii rîmle-neşti (ANTH0L0GHI0N 1705, GCR 1,357). - ET. rîmlean. rîmlene"şte (+) Adv. (1683 DOS.VS.Sept.13;17a) römisch. - ET. rîmlean. rî"mnă etc. siehe rîvnă etc. rîmnic 314 rî^mnic Pl. rî'mnice S.n. (1519 DERS) Teich, Weiher M. Un râmnic mare3 zidit cu piatră prin prejur (AMIRAS,LET.2 111,169). Noaptea cucerise păduricea; rîrnnicul veghia3 ca o oglindă lucie (SAD. POV.55). - GR. rîvnic3 remnic. Dim. rîmnicel. - ET. asl. rybîniku npiscarius”3 nslov. ribnik3 serb. ribnjakü "Fischteich", von asl. ryba "Fisch". rî^nă S.f. (1703 GCD) Seite, Flanke F. - Adverbiell într-o od. pe-o rînă (im Stehen, Sitzen, Liegen) seitwärts geneigt. Moşneagul tot strâmb sta3 într-o rînă3 şi căta prin buzunarul paltonului (SAD.POV.110) er stand immer noch schief, seitwärts geneigt da. (Ţiganii) cei mai bătrîni şi nevestele stau sub corturi: bătrânii tolăniţi sau într-o rînă (ISP.,CL XVIII,203) lang ausgestreckt oder aufgestützt auf der Seite ruhend. (Căsuţa lui moş Neculcea) risipită3 nevăruită3 lăsată într-o rîlă3 părea că nu mai şezuse oameni într-însa (NĂD.NUV. 1,27) das Haus, seitwärts gesenkt. Cu cît caii se zbuciumau ca să tragă namila din apă3 cu atît ea se pleca mai mult într-o rîlă (BOGD.VECHI 262;von einem großen Wagen) um so mehr neigte er sich zur Seite. - GR. MOLD. vîlă3 rîgă3 TR. rîmnă3 rîznă. - ET. lat. *rena für rene s "Nieren", daher "Nierengegend, Lende” (PUSC.). -SG, ALR II/I,K.98. rinca^ci Adj. (1722 PASCA N.311) von schlecht kastrierten Rindern, Pferden etc.: e i n-h o d i g. - Auch substantiv. - GR. -cai3 -caş (D.T.), -cău3 TR= -calău3 räncaci. - ET* wahrsch. zu rîncă. ri'ncä Pl. rînci S.f. (1726 PASCA N.311) Ochsenziemer M. II bătu cu o rîncă atît de tare încît şi astăzi vînătăile stau neşterse de pe corpul bătrînului (LIT.). - GR. rînc3 runc. - ET. anscheinend ksl. rgka "Arm". - SG. ALRM SN I,K.229. rincăi" (1823 BOBB) I. V.intr. (von Ochsen) brüllen. - II. a se rîn-coi (von Menschen) unruhig werden. - GR. răncăi3 rîncoi. - ET. rîncău (rîncaci). rî'nced Adj. (1703 GCD) ranzig. Unt rînced şi iute ... cu brînză iute ... se dă porcilor cînd sînt bolnavi de brîncă (ŞEZAT. VII,98). Aceasta ... au purces ... din vechia şi rîn-ceda pizmăluire (CANT.IST.36). - GR. rîncid. - ET. lat. rancîdus. - SG. ALR II/I,K,19. rîncezea^lă Pl. -ze'li S.f. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 92) 1. Ranzigkeit F., ranziger Geschmack. -2. ranziger Speck (BUDAI-DELEANU IX,26). - EI. a rîncezi. - SG. ALR II/I,MN 6848,10. rîncezi^ Präs. -ze^sc (1823 BOBB) I. V.intr. ranzig werden. - II. a se rîncezi ranzig werden. Untul prea vechi ... se ”rînce~ zeşteu3 devine ”rîncedf,3 capătă rîncezeală (PAMF. IND. 24). - ET. rînced. 4- SG. ALR II/I MN 6848,10. rîncezi't Adj. (1788 MOLN.SPRACHL.3 119) ranzig.- ET. a rîncezi. rînche'z etc. siehe nechez etc. rînd Pl. rî^nduri S.n. (lö.Jh.CV^ ßlb;l Petr 553) 1. Reihe F.;Glied N. [Reihe nebeneinander stehender Soldaten, wog. şir = Reihe hintereinander stehender Soldaten). Tn Iliada3 eie (Minerva şi Ju-nona) se văd luptînd în rîndul grecilor (OLL.HOR.63) in den Reihen, auf Seiten. Ne aşezam în două rînduri (CREANGĂ c 21). - A pune etc. (în) rînd3 la rînd i n einer Reihe, in Reih' und Glied aufstellen etc. Mai era şi alte scaune în rînd aşezate3 pre care era să şază boiarii (BERTOLDO, GCR 11,169). Merg cătanele tot rînd3 Mai cîntînd şi mai plîngînd (I.-B.313). Vasele de aramă puse la rînd de-a lungul zidului (DEMETR.NUV.33). La rînd o pereche de ghete cu nasturi mulţi şi nişte pantofi femeieşti (BASS.V.37) in Reih' und Glied mit ihnen. - A fi în rînd cu cn. mit jdm. auf gleicher Stufe stehen. (El) va avea slujbă mare3 va fi în rînd cu boierii (VLAH.NUV.29). Să fie el teafăr ... s-ar fi pricopsit la carte3 aş fi avut cu el cinste şi am fi în rînd cu lumea (NĂD.NUV.1,90) wir würden zur besseren Gesellschaft zählen, etwas darstellen. Vădzîndu-se den afară din rîndul altora (MIR.COSTIN, LET.X 1,257) als er sich den anderen gegenüber zurücK-gesetzt sah. - Adverbiell: Pe rînd der Reihe nach, einer nach dem ändern, nacheinander. Slugile veneau pe rînd să sărute mîna boierilor (XEN.BR.10). Tuturora li s-au întors banii3 nu odată3 ce pe rînd (NEC.COSTIN,LET.2 11,76) nach und nach. (Rîndunelele) se duc pe rînd3 pe rînd (EMIN.O.I, 214). Stelele ochioase rînd pe rînd se sting de pe bolta albăstrie (GANE,CL XIII,44). Vgl. moară 1. - De-a rîndul3 bisw. de-a rînd3 veralt. de rînd nach-, hintereinander (in ununterbrochener Folge). Trei ani de-a rîndul s-a prezentat la examen drei Jahre nacheinander hat er sich zur Prüfung gestellt. Pă toţi d-a rîndu îi încercă (copilul) şi la nici unul nu găsi scăpare (MS. 19.Jh.,GCR 11,256) suchte sie alle nacheinander auf. Să iau tîrgu de-a rîndu3 Să iau mîndrei (cojocul) ca-re-i gîndul (I.-B.399) um den ganzen Markt abzusuchen. Dragomanul au mers la împăratul de i-au citit-o (scrisoarea) de rînd (DION,,TEZ.II,203) er hat den Brief von AbisZ gelesen. - 2. R e i h e F. (an der man ist). E rîndul meu die Reihe ist an mir; sînt la rînd3 mi-a venit rîndul ich bin an der Reihe, ich bin dran. Moşnegi 315 rînd şi oşteni invalizi cari îşi aşteptau rîndul de a fi chemaţi înaintea banului (DEMETR.NUV.89) die darauf warteten, an die Reihe zu kommen. Sînt de rînd ich bin (im Dienst] an der Reihe, du jour, habe Dienst: Tocmai ea era de rînd ca să ducă dimineaţa cafeaua cu lapte la tatăl său (SEZ.1,227). Ca să nu li se întîmple vreun neajuns3 ei îşi făcură şi rînd: doi se duceau la vînă-toare şi unul rămînea de îngrijea de adăpost (CL XIX, 393) teilten sie sich auch die Arbeit. - Ugs. a-şi face rîndul seine Schuldigkeit, das Seine tun. li veni vremea de însurătoare şi ca tot creştinul îşi făcu şi el rîndul (ISP.LEG.2,205). Salcîmii îşi scuturaseră florile ... apoi teii îşi făcuseră rîndul şi ei (RÄDUL.RUST.II,22). - Veralt. a da rînd cuiva jdn. (zu einer Handlung) zulassen. După ce mergeau boierii cei cu boierii ... apoi au dat rînd jupîneselor (ca să sărute crucea) (GHEORGACHI,LET. 111,316). La vremile cele bune nu da altora rînd, ce el era domn şi fratele meu numai cu numele era domn (EN. COGĂLN.,LET.2 111,260). Cum s-au văzut ... s-au sărutat fierbinte ş-apoi nu-şi mai da rînd unul altuia cu întrebările (SBIERA POV.52) ließen sie einander vor Fragen nicht zu Wort kommen, bestürmten sie einander mit Fragen. - Daher: ugs. a nu-şi da rînd sich keine Zeit lassen, sich überstürzen. Holteii ... nu-şi da rînd ca s-o vadă (SBIERA POV.139) sie drängten sich. De cînd D-zeu a prefăcut-o în pasăre, ciocănitoarea nu-şi poate da rînd alergînd prin păduri, pădurele şi pomete (MAR. ORN.1,83). - 3. LV. (in der Reihenfolge u. sonst zukommender) Platz M, Afla-vei ... la leatopiseţul lui pre rîndul său scrise domniile ţărîi (MIR.COSTIN, LET.2 1,214). Si îmblă nepărăsit ... careaşi în rîndul ei (MOXA,HC I,346;von den Planeten). Si aşa dovedind numele neamului acestor ţări ... din istorici mari ... ne trage rîndul a pomeni de port (NEC.COSTIN,GCR 11,3) wir finden es angebracht, einiges über die Volkstracht zu sagen. -4. Zeile F. einer Schrift: pagina 3 rîndul 8 Seite 3 Zeile 3-, a citi printre rînduri zwischen den Zeilen lesen. Scrie două, trei rînduri Si-l ajung nişte gînduri ... Lasă, bade, gîndurile Si-ţi plineşte rîndurile! (I.-B.120). - 5. Gesamtheit von Dingen, die ein Glied in einer Reihe bilden: Abtei-lung, Partie, Gruppe, Schicht, Lage F. in best. Verbindungen. Un rînd de apă, de cărămizi eine Tracht Wasser, Ziegel; un rînd de pui eine Brut; un rînd de haine ein Anzug. Acolo (vulpea) fătase şi crescuse mai multe rînduri de pui (ISP.,GCR II, 367). - Adverbiell: rînduri-rînduri. Grîul se va căra rînduri, rînduri la gară (Ggs.: într-un singur rînd) der Weizen ist partienweise zur Bahn zu fahren (Ggs.: in einem einzigen Transport). în juru~mi ceaţa creşte rînduri-rînduri (EMIN.0.1,119) nach und nach. Zilele trec rînduri - rînduri Si eu nu mai poci de gînduri (I.-B. 214) einer nach dem ändern. - 6. HOLD. Stockwerk, Geschoß N., Stock M. ln rîndul de jos im Erdgeschoß, Parterre; în rîndul al chilea im ersten Stock; în rîndul al treilea im zweiten Stock. Sunt gata să-i închiriez rîndul aista de sus (AL.,CL IV,320). Casele boiereşti erau cu un singur rînd (XEN.BR.5) das Herrenhaus hatte nur ein Geschoß. 0 casă cu două, trei rînduri ein ein-, zweistöckiges Haus. - 7. veralt. Pl. Periode, Regel F. Oricărei femei care are rîndurile (MAR.NAST.125). 0 femeie care tocmai atunci este cu rîndurile femeieşti (MAR.NAST.126). - 8. M a 1 N. Si să făcu cuvîntul Domnului cătră Jeremia al doilea rînd (BIBLIA 1688 Jr 33,1) zum zweiten Mal. Descălecatul ţării de al doilea rînd (NEC.COSTIN,LET.2 1,83) die zweite Kolonisation des Landes. Atîtea pagube ce-i făcuse în cîteva rînduri Ştefan Vodă (lui Radul Vodă) (MS.17.Jh.,GCR 1,191) zu wiederholten Halen. într-un rînd, vara, sub şopron la moş Precu, băutorii adunaţi vorbeau ba de una, ba de alta (SAD.CR.15) eines Tages. Trimiţînd rînd după rînd Vasilie Vodă la Timuş să apropie tabăra (MIR.COSTIN,LET.^ 1,335) ein um das andre Hal. Ea, ca şi de la rînd, îl rugă să se dea niţel odihnei (ISP.LEG.2 127) wie das vorige Hal. Adjektiv.: ~ 9. de rînd gewöhnlich, ordinar. Timpul şi asprimea elementelor, departe de a o înegri (piatra din care e construită Curtea de Argeş) ca pe piatra de rînd, îi da o nuanţă gălbie (CL IX,13). Moşneagul ce priveşti Nu e om de rînd! El este Domnul Tării Româneşti (EMIN. 3 0.1,147). Izvodul aceştii cărticele ... tălmăcit după limba cea de rînd grecească (FĂLC.PRAV.ÎNV.,GCR II, 153) aus dem Neugriechischen übersetzt. - 10. LV. W e-sen N., Natur F., Beschaffenheit F.; im Deutschen oft kaum wiederzugeben. Nime toema nu-ţ este cu gîndul Să te-agiungă şi să-ţ ştie rîndul TT or» ni r- _ -L -L \ U..7J-V ,, r> — sy i, v, + VUUO.rO . V . J?,il ,,i.U UUOÜ/. I"iVCUfrls OW l.- kj de au scris rîndul şi povestea ţărîlor şi au lăsat iz- vod pre urmă (URECHE,LET.* 1,93). D-aşa-i rîndul fetelor Cumu-i rîndul merelor; Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloşele (I.-B.428) mit den Mädchen verhält es sich, ist es wie mit den Äpfeln. Acolo au început întîi moldovenii, cum li-i rîndul lor, a fugi (NEC. COSTIN,LET.2 11,29) wie das so ihre Art ist. Pe mine m-a mînat ... tată-său ... Ca să văd de rîndul tău (BIBIC.298) daß ich sehe, wie es mit dir steht, daß ich nach dir sehe. Şi deca muri (el) şi stătu gine-re-său Adrian şi oblici de rîndul sfintei, trimisă de o aduseră naintea sa (DOS.VS.Sept.4;7a) und erfuhr, wie es sich mit der Heiligen verhielt. Despre rîndul sărbătorilor, cum le-am datu odată ... aşe să să ţie (MS.1675,GCR 1,220) was die Feiertage betrifft. Feciorii sînt buni de însurat cînd se pricep cum se cuvine la rîndul gospodăriei (MAR.NUNTA 6) wenn sie sich ... auf die Landwirtschaft verstehen. Pînă acuma a mers cum a mai mers, căci.. . tot am mai avut cîte una alta de rîndul gurii (MAR.ORN.1,8) es gab immer noch einiges zu essen. Pe semne nu le agiungea rîndaş 316 1 atît din rîndul mîncatulici cît şi din rîndul purtatului (EN.COGÄLN..LET.1 111,282) wahrscheinlich hatten sie nicht genügend Nahrung und Kleidung. Ce au făcut tătarii la unguri ... să scrie ei; iară noi ne întoarcem în rîndul nostru (NEC.COSTIN ,LET.2 1,477) wir aber Kehren zu unserem Gegenstand zurück. - A şti rîndul unui lucruj la c. in etw. Bescheid wissen, sich darin auskennen, sich darauf, es verstehen. CenuQot-ca ştia rîndul casei, întră în casa muierii şi se culcă în patul ei (FR.-C.MOŢII 247). (Antioh Vodă) îl ţinea în mare cinste şi milă (pe Panaiotachi); căci era om harnic la slujbe de ştia rîndul turcilor (NECULCE, LET.2 11,282). Si vr~o trei babe bătrîne Care ştiu rîndul la pîne (TEOD.PP.146) drei erfahrene alte Frauen. Acesta Monomah la războiu nu ştia rîndul3 iară la alal-te la tot era bun şi înţelept (MOXA,HC 1,397) verstand das Kriegshandwerk nicht. - 11. TR. bisw. Regel, Ordnung F. Rîndul bun ar fi cînd tot omul ... ar cinsti, dreptatea (FR.-C,MOŢII 299). Ce rînd e pe acest pămCnt de umblă viii cu morţii! (RETEG.POV.IV,68). - GR. rîndă (BUDAI-DELEANU V,3). - ET. ksl. r%du; Bdtg. 11 nach magy. rend. - SG. ALR SN V,K.1237;1333;1438. rinda^ş Pl. -da'şl S.m. (16^9 MARD.) ehem. Knecht für niedrige Arbeiten: (de curte3 de grajd) Hau s-, Stal lknecht, (de bucătărie) K ü-chenjunge M. Se înfăţişă înainte-i un rîndaş de la bucătărie. La vederea acestui individ murdar, fanariotul se împlu de mînie (FIL.CIOC.257). - S.f. rîndăşi'ţă Magd für niedrige Arbeiten: Aufwaschfrau,Stall-, Küchenmagd F. - ET. zu rînd. rlndui"1 Präs. -duie'sc (1564 CORESI CAZ.I,235b) I. V.tr. 1. in Ordnung bringen, aufstellen, ordnen.La urma urmei3 în 24 de ore cît ai slujbă’3 tot poţi dormi 123 dacă ştii cum să -rînduieşti treaba (BACALB.MT.45) wenn du es nur richtig, geschickt anstellst. -2. anordnen, bestimmen, verfügen. Aşa3 cinstite părinte3 păcatu-mi mărturisesc3 Si3 oricum ştii3 rîn-duieşte-mi canon să mă mîntuiesc (PANN PV.M.1,113). Baba ... luă hotărîre ... a nu orîndui nimic pentru împărţeală pînă aproape de moartea sa (CREANGĂ,CL IX,283). Acestea ce le-ai strîns cu ostenele3 cu griji — la cine le laşi şi le orînduieşti? (ANTIM DID. 204). - 3. veralt. u. ugs. pc. să facă c. b e s t i m-men, daß j d. etw. tue, ihn anweisen, ihm Order, Befehl erteilen, etw. zu tun. D-zeu a alungat-o (pe muierea păcătoasă) ... în pustie şi a rînduit-o ca pînă la moarte să nu roadă decît rădăcini (RCM.SARB.56). împăratul _______ l-au rînduit (pe Dimitraşco Vodă) să meargă să ierneze la Harcov (NECULCE,LET.2 11,332). - 4. pc. (c. ) j d n. (zu etw.) bestellen, (als e t w.) e j 4 setzen. Orînduind (Stefan Vodă) la scaunul Iaşi-lor caimacami (MIR. COSTIN,LET.2 1,339). Pe toamnă ^ se Michelson şi în locul lui se orînduise Prosoroschi * general mai mare peste toată oştirea (GHICA 19). - jj V.intr. 1. aufräumen. Mare lucru i-aş da sa ştiu cine mi-o orînduit în casă (FR.-C.MOŢII 261) wer aufgeräumt hat. -2. anordnen. Asta e clocitoa- 7 rea. Cînd (copilaşii) sînt prea slabi3 rînduieşte dof- ;; torul de-i punem acolo (NĂD.NUV.II,77) ordnet der Arzt __an. D-zeu a rînduit Să ia mîndruţa urît3 Să aibă trai necăjit (I.-B.167) Gott hat es so bestimmt. - jxj< a se rîndui 1.miteinander a b w e c h-s e 1 n. El şi cu ţiganca amîndoi cloceau (oul de ia- i pă)3 Unul cîte unul tot se rînduiau (SPER.AN.1892 I, 109). -2.sich in einer Reihe auf-steilen. Domniţele se plecară în faţa mumei lor ... apoi se rînduiră dinaintea ei în picioare cu capul plecat la ascultare (ODOB.DC.30). - 3. veralt. Übereinkommen, sich verständigen. Vă rînduiţi3 ori vă des faceţi? (RADUL.RUST.1,127;zu 7 zwei geschäftlich Verhandelnden) kommt ihr überein? - GR. or-3 orîndi (PO2 316;Ex 40,23). - ET. rînd; o-von ksl. urşdu (rum. orîndă)3 urqditi; orîndi gibt letzteres direkt wieder. - SG. ALR II/I MN 2653,74. rindui/2 siehe rindui. rinduia^lä Pl. -duie'li S.f. (16*15 HERODOT 186) 1. Ordnung F. Curăţenia şi rînduiala ce domnesc acolo sînt minunate (RAL.S.113;von einem Krankenhaus). - Neg. nerînduială. Munţii ... rostogoliţi în neorînduială unii peste alţii (SAD.CR.12) Berge ... unregelmäßig einer neben dem anderen. La divanul cel mare este obicei să se afle şi mitropolitul ţării şi boierii toţi pe rînduiala (GHEORGACHI.LET.1 III, 321) nach der Rangordnung sitzend. Cine iaste cel ce au pus la orînduială pre ceale cereşti şi pămînteşti? (DESC.PR.CR.10) der ... angeordnet, eingerichtet hat? -2. Einrichtung F.; Sitte F., Brauch M. Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi (EMIN.O.I,60). Pentru ce ucenicii tăi calcă rînduiala bătrînilor? (BIBLIA 1688 Mt 15,2). farul Moscului ... îşi schimbase atunce portul de luase orînduiala nemţească (NECULCE,LET.2 11,273). " 3. LV. Abgabe, Auflage F. (vgl. obicei 2h Orînduiala grîului şi a lemnelor isprăvniciei curţii gospod (DOC.1817,TEZ.II,358). Straşnice orînduieli de ialoviţi şi de oi (BELD.ETER.71). - 4. veralt. u. ugs. Anordnung, Bestimmung, Verfügung, Order F., Befehl M. Tute duoi3 bădiţă-n ţară3 Nu-mi laşi nici o rînduială? "Rînduia-lă ţ-am lăsat Să nu faci mult sărutat" (I.-B.378). - 5. ugs. vgl. ursit(ă): Schicksal, Geschi0^ N. Cînd (fetele) nu-şi mai găsese dimineaţa punţile • 317 rînjire r aveo rînduială rea (RCM.SÂRB.6). - 6. Kirchliches ^gj-emonial, Ritual. In loc de a lăsa să ctnte ps dascălul din strana dreaptă şi a-i ţinea numai isonul după rînduiala slujbei (l.NGR.,CL III,A3). Rîn-duiala cununiei după molitfelnic e aşa (SEV.NUNTA 245). Orînduiala care se face la casa — ce se supără de far-med (TEOD.PP.383;0berschrift eines Gebets). Ea ... s~a angajat şi pe celălalt an: dar încaltea i-a purtat rînduiala (NÄD.NUV.1,43) aber sie besorgte ihm doch ein anständiges Begräbnis. - 7. veralt. Ordnung, Klasse F.» Orden H. Ficiorii de protoierei şi de preoţi întră în rînduiala ruptaşilor (ASEZ.1878,GCR 11,220) in die Steuerklasse. Oricare zapciu va călca peste această ■pravilă ... să cază şi din orînduiala lui (PRAV.IPSIL. Pentru cei ce se chiamă la judecată 1) sollen aus seiner RangKlasse ausgeschlossen werden. Patru fiind orînduie— Iile dervişilor: bectaşiii3 mevleviii3 eadri şi seiah (I.VÄCÄR-I.1.0.,TEZ.II,252) es gibt 4 Orden der Derwische. - GR. orînduiala. - ET. a rîndui^. rîndui"re Pl. -dui"ri S.f. (1649 MARD.) 1. Ordnen, Aufstellen N. -2. veralt. Ernennung F. Pitacul de orînduire (FIL.CIOC. 128) das Bestallungsdekret. -3. Ordnung F., System N. - GR. orînduire. - ET. a rîndui1. rîndui "t Adj . (1581/2 PO2 1;Vorwort) 1.geordnet, ordentlich. Nai dä-mi3 voinice3 răgaz Pînă joi după Ispas3 Să-mi las lucru rinduit (I.-B.62). Cărţi frumos rînduite în rafturi (VLAH.GV.41). - 2. veralt. e r n a n n t. - 3. bestimmt. -4. vom Schicksal bestimmt. Auch substantiv. - GR. orînduit3 orîndit (PO). - ET. a rîndui^. rîndunea" siehe rîndunică. rîndune"! Pl. -ne"i S.m. (1853 AL.) roännl. Schwalbe F. - Adverbiell: flink wie eine Schwalbe. Calul rîndunel zbura Şi în curte că era! (AL.PP. 176). Zboară calul rîndunel - Costea tot cu jalea-n el (COŞBUC 130). - ET. rîn-dunea (rîndunică). rîndune"se Adj. (1516 DERS) selten Schwa lben-. Odată neamul rîndunesc Avînd o mare ură Pe neamul şoricesc (DONICI 42). - TOPON. Rîndureşti (1516 DERS). - ET. rîndunea (rîndunică). £înduni"câ Pl. -ni"ci3 -ne"le S.f. (1645 HERODOT 99) Schwalbe F. (Hirundo). Poruncitu-mi-a mîn-d*a Pe un pui de rîndunea Să mă duc pînă la ea (I. -B. 132). - 2. de noapte Nachtschwalbe (Capri-miJlgus;MAR.ORN.I,65). - 3. rîndunică Domnului Bach- stelze F. (Motacilla;MAR.0RN.I,327). - 4. in Pflanzennamen: iarba rîndunelei Schöllkraut (Ranunculus ficariajBR.); rochiţa rîndunelei Acker-winde F. (Convolvulus arvensis); rînduniţă Schwalbenwurz F. CAsclepias Vincetoxicum; C.NGR.CL I,94;BR.). - 5. rîndunică Oberbramraa F. (Stange, an der das oberste Segel eines Mastes hängt): rîndunică mare Groß-0., mică Fock-0., ar-timonului Kreuz-0. - GR. rîndunea , Pl. —ne'le$ rîndu-rea'3 Pl. -re'lei rundunea"3 rundurea"3 runduri'cä3 rînduni'ţă (C.NGR. /CL) ; arom. lîndură3 alîndură3 (a)rîndură. - ET. rîndunea < lat. *hîrundinella von hirundo3 -înisj arom. lindură kann auf letzterem beruhen od. Rückbildung sein. - SG. ALR SN III, K.702. râd" Präs. -ne"sc V.tr. (um 1640 URECH^LET.1 1,209) grajdul etc. den Stall etc. (mit der Schaufel) reinigen, gunoiul etc. den Mist etc. (mit der Schaufel) wegräumen. Fata rîneşte fîntîna ş-o grijeşte foarte bine (CREANGĂ,CL XI,214). Unde oamenii rîneau zăpada3 ninsoarea o punea iute la loc (TEL.SCH.20). Si rîniră cenuşea în laturi şi a fiară întreg trupul sfîntului nestricat de foc (DOS.VS.Mai 26;134 a bis). - GR. răni. - ET. vgl. bulg. rină id., zu asl. ryti "graben" etc, - SG. ALR SN III,K.803. rînjea"lâ Pl. -je''li S.f. (1563 CORESI PRAXIU, GCR I, *10) 1. Grinsen N. - 2. veralt. Hader M. - GR. veralt. rînjală. - ET. a rînji. ri"njet Pl. rî'njete S.n. (1843 BOLLIAC Ocna) Grinsen, Zähnefletschen N. Degeaba mai venim noi aici! ... şopti Mutu c-un fel de rînjet (SAD.PS.8). El avea un rînjet dureros (SAD.PS.132). -ET. a rînji. rînji Präs. -je"sc (1561 CORESI TE) 1. V.tr. die Zähne fletschen. Prinţul _____ a ridicat sprincenele ... şi-a rînjit cei doi dinţi negri din gingia de sus şi a strigat (DEL.P.17). - 2. verspotten. Rînjia-l el (ksl. rugahuse ze emu) şi voinicii (CORESI TE^ 176a;Lk 23,36). - II. V. intr. 1. grinsen. Rîdea otomanul3 zînibia neam-ţul3 se pregătia a rînji muscalul (HASDEU I.V. 171). - 2. LV. in Wut geraten- Derept ce rînjiră limbile şi oamenii grăiră in deşert? (CORESI PS.5 la; Ps 2,1). - GR. OLT. rîjni (CIH.;WEIG.JB.VII), hîrji (POMP.,CL VI,28). - ET. vgl. ksl. rqgnati bzw. ragati. rînji"re S.f. (1652 ÎNDR.) 1. Grinsen, Zähnefletschen N. - 2. veralt. Spott M..Gespött N. Se cade să li se dea (ajutor bisericilor)3 ca să nu cumva fie obidite de rînjirea netocmitorilor eretici (ÎNDR.571). Si izbăvi pre aceia de tânjirea netocmitotâlor oameni (ÎNDR.571). - GR. vîngire. - ET. a tânji. rînji/t (1654 NEAGOE ÎNV. 3GCR 1,165) I. Adj. zähnefletschend. Nişte dihănii cu ochii de steclă şi cu dinţii -tânjiţi (GANE,CL VIII, 103). Ca leii ce apucă şi zbiară Cu gurile tânjite3 pre hiară (DOS.PS.V.21,46) mit aufgerissenem Rachen. Secerătoarea tânjită mă pîndeşte şi pot pietâ într-o clipită (UR.BUC.44). - II. S.n. Pl. -ji'tia'i Grinsen N. - ET. a tânji. rînjito'r (1581 CORESI OMIL.3DENS.IST.II,215) I. Adj. grinsend. - II. S.m. Spötter M. - ET. a tânji. rînjitu'râ Pl. -tu'ri S.f. (1581 CORESI (MX.3DLR) 1. (einmaliges] Fletschen (der Zähne), Grinsen N. Ea clăti cu capul şi-ntre tânjitură Îşi arătă colţii cei pociţi din gură (PANN PV.M.1,50). - 2. (+) Gespött N. - ET. a tânji. rî"nsâ S.f. (um 1758 PAŞCA N.311) ugs. Weidenkätzchen (Pl.). Contra ei (a gălbezei) se dă vînză ... de nuc scuturat în noaptea de Ispas (LEON Z00L.19). - GR. OLT. TR. tânză. -ET. ksl. rşsa; z für s nach tânză, pînză etc. rxnsişoa'ră Pl. -şoa^re S.f. (1857 POL.) Bez. für versch. Pflanzen: langer Pfeffer (Piper longum;MON.OF.1875,2259); BAN. G i f t h a h-n e n f u Q M. (Ranunculus sceleratus;PANŢU). Pentru limbrici se bea rînzişoară cu vin alb (LEON Z00L.18). - ET. rînsă. rînta'ş Pl. -ta'şuri S.n. (I806 KLEIN) Mehlschwitze, Einbrenne F. -ET. magy. răntăs. - SG. ALR SN IV,K.1100,1107. ri'nzä Pl. rî'nze S.f. (1648 VARLAAM SI IOASAF 4lb,DLR) 1. H a g a n M. der Vögel (wofür MUNT. BAN. pipotă), veralt. u. ugs. auch der anderen Tiere u. der Menschen. Maiurile şi rînzăle de la hulubi (DR&GH.RET.168) . Trupurile. . .oamenilor carele.. .de multe fieri şi peşti se-au mincat... şi se-au mistuit în târnele fierilor şi ale jigăniilor (ÎNDR.709). (El) ş-au întins un picior preste rînza mea şi cu celalalt m-au bătut în coaste (BAR.HAL.V,99). Decît să rămîie btânza3 Mai bine să crape tânza (PÄSC.LP.l06;Sprw.) besser der Bauch geplatzt als die Kost verdorben. - 2. ugs. tânză, răsturnatul tânzei3 întoarcerea rînzei Magenleiden. Bolnavul de rînză are greţuri* dureri prin stomac şi gura amară (GRIG.-RIGO 156). - ET. unbek.. vgl. alb. rrendes; ist aus dem Rum. in mehrere Spr. eingedrungen: ukr. ryndzja3 slovak. rynska3 poln. renska "Kälbermagen, Lab”. // Vieldiskutiertes Wort, vgl. RUSSU EL. 190/191. - SG. ALRM I/I,K.66,ALR II/I,K.64,102,116;MN 2211,38j2212>39j 2303,51;SN II,K.364. rinzo's Adj. (1Ţ19 AMELI0 77b) ugs. 1. streitsüchtig. -2. OLT. d i c K-bäuchig. - ET. rînză. -SG. ALR II/I,K.63;MN 2212,39,-SN V,K.1247,1253. rîp siehe rapăn. ri"pä Pl. rî"pe S.f. (1428 DLRV) jäher Abhang, Abgrund M., Schlucht F. în ce chip ai vedea un cal ce aleargă la rîpă să se surpe (MÄRG.2 4b). Pre fratele tău îl vezi trăgîn-du-l — diavolul la tâpa pierzării (MÄRG.2 113b). Prin rîpi adînei omătul de soare se ascunde (AL.,CL 11,35). A (se) da de rîpă od. a se duce de rîpă (sich) in den Abgrund, fig. ins Verderben stürzen, zugrunde richten. Sînt cu mulţîi strînş3 asupră-mi să mă dea de rîpă (DOS.PS.V.55,5). - GR. Pl. auch vipi. - ET. lat. tâpa. ri'pcă Pl. rîpci S.f. (1683 DOS.VS.) (durch Beschneiden der Weinstöcke gewonnenes) dürres Rebenholz. Aprindzînd cuptoriul cu smoală şi cîlţi şi rîpce de vie (DOS.VS.Mai ll;122b). - GR. Pl. tâ'pce (DOS.). - ET. unbek. rlpcui" Präs. -ie"sc V.tr. (um 1900 ÎTKTIN) MOLD. das dürre Rebenholz abschneiden. -ET. tâpcă. rîpi" siehe răpi. rîpo^s Adj. (1596 DERS ) jäh, steil; voll abschüssiger Stellen, Schluchten, zerklüftet. Trecem prin vad şi urcăm pieziş malul înalt şi tâpos din stînga (VLAH.RP. 113) . Aflînd într-un loc rîpos ... o mică peşteră (MINEIUL 1776,18). - GR. rîpuros. - ET. rîpă. rîs1 Pl. rîşi S.m. (1619 DIRA XVII/4,317) Luchs M. (Felix Lynx). Blănuri de jder3 de rîs şi de samur (0D0B.MV.33). - GR. veralt. tâsop (CIH.)> tâsopol (M0N.OF.1875,2255). - ET. asl. rysî. Oie Nebenformen sind dunkel. rîs2 Pl. rî'suri S.n. (l6.Jh.CV2 65a;Jak 439) 1. Lachen, Gelächter N. Vgl. a plînge I, plîns 1, a rîde 11,1. A se strica (tăvăli) de rîs sich schief, krank lachen; să te strici de rîs es ist 319 riurat um wälzen» Schreien. -2. (Hohn-) Ge lac h- r (\j., Spott M. Vgl. a rîde 11,2. D-zău nu-t 0 l ■ ,,n ceas sîngur ş-au ales (în săptămtnă) 3 iară tu mai' "■ şi acesta H cheltuieşti în lucrurile lumeşti şi în DO^be rîsuri (MÄRG.,GCR I,293;vom Kirchenbe- such)- A(-şi) face rîs de cn.3 a lua pc. în rîs3 a face p°‘ de- rîs jdn. verspotten. Şuieratul acesta lua-ţor în rîs este al mierlei (UR.BUC.155) dieses spötti-schB pfeifen. (Turcii) tot stricăciuni făce3 cu fel de fel de rîsuri şi batgiocuri a fete fecioare şi a femei înţelepte (NECULCE,LET.2 11,347). - ET. lat. ri-sus. ' SG- ALRn I/I.K-119;ALR II/I.™ 2305.52. rî'set Pl. rî'sete S.n. (1856 SBIERA) Lachen, Gelächter N. între curteni se făcea un rîset ca acela şi un chicot cît socoteai că se răstoarnă curtea (SBIERA POV.41). - ET. rîs2. -SG. ALR II/I.MN 2305,52. rîşchia" etc. siehe răşchia etc. rl'şcov Pl. rî"şcovi S.m. (1719 AMELIO 77b) 1. TR. roşcovj roşcovan (PANTU) BlutreizKer M. (Agaricus deliciosus). Rîşcovii se fac tocană3 se frig şi se murează pe iarnă (ŞEZ.VIII,5). - 2. rîşcov (BR.), rîşcovel (PANTU), S.f. rîşcoviţă (INV.COP.1893 1,90) Brätling M. (Lactarius volumesjFR.). -GR. răşcov, (h)rişcov. - ET. vgl. russ. ryzik3 tschech. ryzekj -zik3 poln. rydz3 zu asl. ryzdî3 serb. ridj3 poln. ryzy etc. "rötlich". rîşi/nă etc. siehe răşină etc. rîşni" Präs. -ne'sc V.tr. (1561 CORESI TE** 54a;Mt 2^,4l) (mit der Hand-, Pferdemühle) mahlen (wog. a mäcina mit der mechanisch betriebenen Mühle mahlen). - Absol. Şi l-au legat pre el (Sampson) cu obezi de aramă, şi rîşniia în casa temniţei (BIBLIA 1688 Ri 16,22). - GR. răşni3 rîjni. - ET. zu rîşniţă. - SG. ALR II/I,K.101. rişni't (1814 CAL.167) gemahlen. - II. S.n. Mahlen N. ~ ET. a rîşni. - SG. ALR SN IV,K.1097. I^Şniţă Pl. rî'şniţe S.f. (1561 CORESI TE*1 54a;Mt ^Ml) 1. Handmöhle F. für Getreide etc., ^affee-, Pfeffer-;Pferdemühle ^w°g. moară mechanisch betriebene Mühle). Si le le~ Oară pietri de răşniţe de-a picioare (DOS.VS.Ian.23; 276a). Armăsarul cînd îmbătrîneşte3 ajunge la rîşniţă (PANN PV.M.II ,48). Vgl. moară 1. - 2. Mahlgang Fusurile prindeau a se răsuci3 rîşniţele hîrîiau — grăunţele de păpuşoi se răvărsau ca o apă pe gurile c°Şurilor (SAD.CR.29;Schilderung einer Wassermühle). - 3. fam. als Mahlinstrumente: a) M a g e n M. - b) Backenzahn M. - GR. Pl. auch rîşniţij rîjni-ţă, răşniţă. - ET. wahrsch. zu asl. rqtka "Hand" //zu asl. zrüny (DR V,769); bulg. răsnica. - SG. ALRM I/l, K.66;ALR II/I,MN 2212,39:6922,16. rît1 Pl. rî'turi S.n. (um I67O ANON.CAR.) 1.Rüssel M. des Schweins. La Crăciun3 cînd se taie porci3 se bagă mai întîi căpăţîna în casă3 cu rîtul înainte (ION.SUP.59). Vgl. belciug. - 2. LV. B u g M. (DOS.). - ET. asl. riitü. - SG. ALRM SN I, K.213;ALR SN II,K.333. rit2 Pl. rî'turi S.n. (1456 DERS) 1. TR. BAN. MARAM. BUCOV. MOLD. Wiese F. Ca otava de pe rît3 Cîndu—i bună de cosit (I.-B.102). - 2. S u m p f M. (ŢICH. 134). - GR. Dim. ritu'ţ (PP.MAR.ÎNM.501), rîture'l. - ET. vgl. magy. ret. - SG. ALR SN I, K.6,9,122. rita'n Pl. rîta'ni S.m. (1857 POL.) 1.Schwein N.-2. (Schmähwort) Grobian M. - 3. rătan3 răcan Bez. für Rekruten: Tine pe loc3 răcane! (BAC.MT.108;vgl.50:ratan). - ET. rît1. rîu Pl. rî"uri S.n. (1377 DRĂGANU 229) 1. Flu Q. Strom M. (für letzteres LM. fluviu). Si rîu iase den Edem ca să adape grădina (BIBLIA 1688 Gn 2,10). La rîul Vavilonului adia şezum şi plînsem (CORESI PS.5 262a;Ps 136,1). Vgl. poală 2. Vioaia cădea mereu __ Pe strada se formase mici rîuleţe (XEN. BR.31). Moscalii ... pînă în copii de ţîţă tot sub sabie au pus3 de cura sîngele pe uliţe ca rîurile (NEC.COSTIN,LET.2 11,58) so daß das Blut auf den Straßen in Strömen floß. - Adverbiell: Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rîuri-rîuri (EMIN.0.1,146) strömten sie in Scharen herbei. - 2. Pl. rîuri (Stickereiornament in Form von) Schlangenlinien. OLT. răuri (WEIG.JB.VII), Sg. râură (ŞEZ.111,87). - GR. riu (PS. SCH. ;P0;C0D.STU. ,IîC II,50). - Dim. rîuleţ3 Pl. -le'ţes rîuşo 'r, Pl. -şoa 're3 TR. rîu 'ţ, Pl. ~u 'ţe, rîure 'l,Pl. -re'le (B.).- ET. lat. rivus. rîura" (1688 BIBLIA Ib 26,8) I. V.tr. 1. selten mit Schlangenlinien verzieren. - 2. veralt. durchflie Den.- II. V.intr. 1. fließen, strömen. Lacrimi n-or mai rîuri (BELD. DOINE 18) . - 2. wallen. A zÎTielor crăiasă Venea cu părul rîurînd3 Rîu galben de mătasă (C0SBUC 38). - GR. veralt. răura3 răora3 rîuri. - ET. rîu3 rîuri. rîura't Adj. (1900 MP) (von Stickereien) mit Schlangenlinien v e r z iert. Cu iile rîurate, Cu rochile cărărate (MF 1,1528). - ET. a rîura. rîuri' siehe rîura. rîvna'ci Adj. (1680 DOS.PS.SL.ROM.138,19) veralt. eifernd. Fiind creştin şi rîvnaciu spre bine (DOS.VS.Oct.13;62a). Era svîntul răhnaciu nevoi-toriu învăţăturilor pravoslavnice (DOS .VS .Oct. 15; 66b) . - Substantiv.: Luînd (Elcana) bărbatul ei pre Fenanaj răhnacea ei (D0S.VS.Dech.9;205a) ihre Nebenbuhlerin; nach 1 Sra 1,6. - GR. răvnaci3 răhnaci. - ET. a rîvni. rî'vnă Pl. rî'vne S.f. (1564 CORESI CAZ.) 1. E i f e r M. Leu papa — carele avea multă nevoinţă şi rîrmă pentru blogocestie (ÎNDR. 514). Rîtina acestui rădicat păstoriu spre apărarea pravoslaviei turmei sale (GRIG.LOGHICA,GCR II,252;von einem Metropoliten). SvCntul apostol Iiacov — ars de dumne-dzăiască rîhnă3 au stricat toate capigtile idolilor (DOS.VS.Oct.9;55b). Află turcii cum că podul Jijiei este stricat, Să îndeletnicesc cu rîvnăse apucă de lucrat (BELD.,LET.2 111,378). Poruncile le plinesc (acei lăcuitori) cu cea mai mare rîvnă (CANT.SCRIS. 291). -2. (h e i 8 e s) Verlangen N., Wunsch M. Rîvna noastră a ascultat-o D-zeu (ISP.LEG.2 96). Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate (DEL.S.54). Ähnlich in den Besprechungen: Diochiu ... De rîhnă Şi neodihnă (MAR.NAST.50). Potca l-au potcit Si cu rîhnele l-au rîhnit3 Cu de-diochi l-au deochiat (LUP.MB.44). - GR. -h- (PRL245b; D0S.;PP.), rîmnă (ÎNDR.1.c.u.547), răhnă3 răpnă. -ET. Ksl. rivînî. rîvni' Präs. -ne'sc (16.Jh.PS.SCH.72,3) I. V.tr. 1. c. etw. (heftig) verlangen, begehren. Vezi3 oame3 ce frumuseţe râvneşti şi săruţi? (MÄRG.2 8b). Iccius3 râvneşti acuma ale-ara-belor comori? (OLL.HOR.97). -2. beneiden. Toţ munţîi aceştia vor rîhni Sionul (DOS.PS.V.67,63). BIBLIA 1688 auch in anderen Bedeutungen von EnAöcü: M-au râvnit pre mine nu ca pre D-zău3 m-au scărbit cu chipurile lor (BIBLIA 1688 Dt 32,21) sie erzürnten mich. Şi-i va veni lui duh de răvnire3 şi va răvni pre rnuia-rea lui (BIBLIA 1688 Nm 5,14) er wird eifersüchtig sein auf sein Weib. - II. V.intr. 1. LV. in Eifer geraten, eifern (cuiva für jdn.). Si văzu D-zeu şi răvni (eDlAcooE; BIBLIA 1688 Dt 32,19). - 2. la c. veralt. unui lucru3 spre e. (MIR.COSTIN,GCR I, 206), asupra unui lucru (ALF.SUFL.,GCR 11,148) nach etw. (heftig) verlangen. Verlangen haben, sich gelüsten lassen, es begehren. Iară el nepriceputul rîvnind la avuţie şi la bani (MÄ.RG. 1 168a). Să nu te aştepţi ca un bărbat să-ţi fie cu desăvîrşit credincios; cu ochii şi cu gîndul tot va rîvni la femeile cochete (NĂD.NUV 11,178). Să mănînc şi să dorm - la altceva nu mai răneam pe lumea asta! (SAD.POV.128;Worte eines Hungrige Müden). Colţul tău plin de venin — Să muşte pre cineva pururea răhneşte (MIR.COSTIN,GCR 1,206). Ştefan Vodă_____ rîvnind cu nevoinţă a se zidire biserica (URECHE,LET.1 1,208). 0 femeie grea nu se prea lasă a se duce într-o casă unde se mănîncă3 ca nu cumva să râvnească şi ea (MAR.NAŞT.12) damit es sie nicht etwa auch gelüste. - 3. LV. cuiva jdm. nacheifern sein Beispiel nachahmen. Sä rîvnin celui dinţii păcătosului fiiu care cu pocăinţă au deşchis uşea împărăţiei (I0AN DIN VINTI,GCR 1,285). Vei să rîvneşti lui Avraam3 aşa-i3 rîvneşte şi fă precum au făcut el (MÄRG.2 23a). - 4. la cn.3 LV. cuiva jdn. beneiden. Puteţi să trăiţi o viaţă să rîvnească şi împăraţii la dumneavoastră (BRÄT.-VOIN.LD.219)- Nu răvni celor ce viclenesc nici pizmui celor ce fac fărăde lege ( PS ALT. RÎMN. 36,1) . - GR. rău-, LV. u. PP. bisw. răhni; rămni3 rîmni3 revni (PS.SCH.;CV;MARD.). - ET- slav. *rîvîniti3 vgl. ksl. rîvînovati. rîvni'e (+) S.f. (l6.Jh.C0D.T0D.,DENS.IST.H,209) Habsucht F. - ET. rîvnă. rîvni're S.f. (l6.Jh.PS.SCH.68,10) LV. 1. Zorn M.,Wut F. Incinde—se ca focul rîvnirea ta? (CORESI PS.5 154a;Ps 78,5). - 2. Neid M. -3. Eifersucht F. Si-i va veni lui duh de răvnire (BIBLIA 1688 Nm 5,14). - 4. S t r e b e n N. - GR. Varianten wie bei a rîvni. - ET. a rîvni. rîvni't (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,193) I. Adj. 1. begehrt. -2. veralt. beneidet. - II. S.n. Begehren N. (CORESI). - ET. a rîvni. rîvnito'r (l6. Jh.PS.SCH.138,20) I. Adj. eifrig. Unii spun că însuşi el3 rîvnito-riu fiind legii, cu mîna lui l-au tăiat (DION.,TEZ. II,233;von dem Bruder eines Ehebrechers) aus frommem Eifer. - II. S.m. 1. LV. E i f e r e r M. (URECHE, LET.1 1,96). -2. PP. Zauberer M. - GR. Varianten wie bei a rîvni. - ET. a rîvni. rivnitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU,DENS. IST.11,221) 1. LV. Streben N. -2. Zauber M. - GR. Varianten wie bei a rîvni. - ET. a rîvni. rî'ză Pl. rî'ze S.f. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. Lumpen, Lappen M. (B.). 0 rîză de adjektiv, v. etw. Minderwertigem: Am o rîză de ine^ S-o drăguţă-n Ciuguzel ... Am o rîză de verigă S-o drăguţă-n Seica Mică (I.-B.363) einen armseligen Ring* ET. slav. (asl.etc.) riza "Gewand". - SG. ALR II/I, ^ 2652,72;SN IV.K.1154. rîzăto"r Adj. (1561 CORESI TE11 126b;Lk 6,25) j lachend. -2. spottend. - Auch substantiv. (CORESI) u. adverb. (EMIN.0.IV,33). - ET. artdB. - SG. ALR SN V.K.1242. -rîzgîia' etc. siehe răzgîia etc. roa/bä^ siehe rob. roa'bä2 Pl- roa'be S.f. (1806 ŞINCAI E.119) Schubkarren M. (MOLD. tărăboanţă). li dete roaba, el o luă — Şi -ncepu să o încarce (PANN PV. M.I,88). Două, trei roabe de gunoi de cal (DATC.HORT. 196). ~ ET- vgl- tschech. robarna id., robotnik "Holz-, Rollwagen"/' vgl. mhdt. radeber^ durch sieb.-sächs- Vermittlung (AFVINIE 62). - SG. ALR SN II,K. 354. roa'dä siehe rod. roa'de (l6.Jh.PS.H.79,l4) I. V.tr. 1. c. a n etw. nagen.es b e-, z e r-, a b n a g e n. Vgl. carne 1. Cîinele osul nu-l roade şi nici pe altul nu-l lasă să-l roază (PANN PV.1889,65) was er selbst nicht braucht, gönnt er doch anderen nicht. 0 vulpe s~a prins cu coada într-o cursă, apoi ... ş—a ros coada cu dinţii şi au scăpat (ŢICH.50). Aceste cugete îl tot rodea la inimă (SBIERA POV.120). Jules era foarte mîhnit, îndoiala îl rodea (NÄD.NUV.II,27) der Zweifel nagte an ihm. Muierea ... nu înceta să-i roadă (bărbatului) urechile ca să-i prăpădească (SBIERA POV. 169) das Weib hörte nicht auf, ihm in den Ohren zu liegen. - 2. c. an etw. scheuern, reiben, wetzen, e s (a b-, z e r-, d u r c h]s c h e u e r n etc. încetul cu încetul, viaţa împreună rosese lustrul poetic ce-l da amorul (ZAMF.LN.139;von einem Ehepaar) hatte ... abgewetzt. - II. a se roade veralt. Schliff bekommen. IZ trămit (pe fiul meu) la Domnia ta ca să se mai roadă (FIL.CIOC.16) damit er etwas Schliff bekomme. - ANTHROPON. Roade-mei (um 1578 DERS ). - GR. Pers. Sg. Präs. rod (veralt. roz), 2. rozi, 3. roa'de, 3- Pl. rod; Konj. să roa'dă (veralt. roa'zä); Impf, rodeam; Perf. 1. Pers. Sg. rose'i, 3. roa'se; Part, ros-, Ger- rozî'nd; Verbaladj. rozäto'r. - ET. lat. rödo, ~ere. îSâlţtere s.f. (1703 GCD) ^ t>~, B e-, Z e r-]N a g e n N. - ET. a roade. ^2£tă^ pi. roti S.f. (1451 DERS) R a d N. Precum 2 roate într-o osie să liagă ^CANt.div.I b). Vgl. car^ 1. băţ 1. A înhăma un cal, a înjuga un bou la roată ein Pferd, einen Ochsen unmittelbar vor den Wagen spannen [wenn zwei od. mehr Tiere voreinander gespannt werden); calul de Ic roată das Stangen-, Deichselpferd (Ggs. calul de dinainte das Vorderpferd]. Roata norocului das Glücksrad. Nu ştii cum se-ntoarce roata, Azi la mine, mîine la tine (PANN PV.M.II,40). Caută la ce aduce roata lumii mari case (MIR.COSTIN,LET.2 1,347). Merge ca pe roate es läuft wie geschmiert. - Veralt. Wagen M. (PS.SCH. u.CORESI 67,18). - 2. von radförmigen Dingen: Rad N., Scheibe F.,Kreis M. Roata lunii Mondscheibe, Roata morii Mühlrad, roată de tors Spinnrad, roata olarului Töpferscheibe. Intinzînd batista cu care îşi ştersese ochii şi numărîndu—i ro-ticelele de la margini (ZAMF.LN.38) die gestickten Rädchen- - 3. K r e i s M. (den Dinge od. Wesen bilden]. 0 roată mare de mesteceni, drepţi şi albi ca nişte luminări, încununau vîlc&aua (SAD.CR.110). Ţăranii făcură roată în jurul lui (XEN.BR.19l) bildeten einen Kreis. - Adverbiell: A sta, a se aşeza roată (împrejur) im Kreis stehen, sich im Kreis aufstellen. Fetele se prind roată (SEV.NUNTA 77) die Mädchen bilden einen Kreis, indem sie sich bei den Händen fassen. In jurul flacărei dă roate (fluturul) (RÄDUL.RUST.I, 211) kreist der Schmetterling. Semănăturile aleargă una după alta dînd roată (BASS.VULT.56;Schilderung einer Eisenbahnfahrt). A-şi face ochii, a se uita roată u.ä. die Augen kreisen lassen, den Blick im Kreis umherschweifen lassen. Era dealul osîndei, de pe vîr-ful căruia păcătoşii dădeau drumul la cîte-o stîncă de-a roata în vale (GANE.CL XV,204) Felsstückc ins Tal rollen ließen. A se da de-a roata Rad schlagen. -4. Folterinstrument N.j4 trage pe roată rädern- - GR. Pl. auch roa'te. - Dim. roti'ţă, Pl. -ţe, roticea ' i-tucea ' SEZ. VIII, 147) , -ci'că,Pl. -ce'le; in der Bdtg. "kleines Rad" eines Pfluges, Schubkarrens, einer Maschine u.ä. gew. roti 'lă, P1. -le, rotili'ţă, Pl. -ţe: (Un) butoi mare cu vin, aşezat pe nişte rotile, încît se putea mişca din loc (BRAT.VOIN.LD.220). - ET. lat. rota. - SG. ALR SN I.K.162:11,K.308,333,440,726;III,K.866jALRM SN I. K.109,213. roa"tă2 Pl. roa'te S.f. (um 1640 URECHE,LET.^ 194) LV. R o t t e F. Le-au dat şi Hotchievici hatmanul ajutor (cazacilor) cu trei roate de nemţi (MIR.COSTIN,LET.2 1,278). - ET. poln. rota. rob Pl. robi S.m. (1560 HC I,8;Lv 26,13) 1. S k 1 a V e M. (LM. sclav), Leibeigener, veralt. (Krieg s-] Gefangener. Si-ţi Vei aduce aminte că rob ai fost în pămîntul Eghipetului (BIBLIA 1688 Dt 15,15). Văzu-l el o roabă (ksl. raby-nel şezînd pre lumină (CORESI TE^ 173b;Lk 22,56). Fost-au într-aceşti robi oameni mari (URECHE,LET. I, robaci 322 101;sie waren gefangen und zu Leibeigenen gemacht worden). Vgl. cale Bj drum 1. A mea minte, a farmecului roabă3 Din orişice durere îţi face o podoabă (EMIN.O. 1,232). - 2. fig- Knecht, Diener H.. Hagd F. Datu-s-au învăţătură şi mie, unui mai mic şi nice de o treabă a Mării Sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceste pravile (EVSTR.CARTE ROM. 1646,GCR 1,119). Pomeneşte, Doamne, pre nevrednica roaba ta şi mă dăruieşte cu făt (MS.18.Jh.GCR 11,67). Robul lui D-zeu der Knecht Gottes. Roaba lui D-zeu die Dienerin Gottes. - GR. S.f. roa'bă, Pl. -be. Dim. robu'p (TIPIJSA) . - ET. asl. robü. - SG. ALR SM IV,K. 1000. roba'ci Adj. (1868 BARC.) MOLD. BUCOV. arbeitsam. Argatul — e înţelept şi robaci (MAR. NUNTA 62). Era o fată robace şi răbdătoare (CREANGĂ,CL XI,213). - GR. robac, robace. - ET. zu rob (vgl. DENS.IST.1,166). ro"bcâ (+) Pl. ro"bce S.f. (1581/2 PO) Sklavin F. De va fi lovind robului sau robceei dintele să-i cadză (PO2 249;Ex 21,27). - ET. zu rob. robe"’şte Adv. (um l680 FL.DAR.) unterwürfig, -tänigst. Si o aduc (cartea "Floarea Darurilor") robeaşte în raiul cel mare al multelor ... flori ale blîndeţilor Mării tale (FL.DAR.,GCR 1,340). - ET. rob. robi" Präs. -be'sc (1563 CORESI PRAXIU 183) I. V.tr. 1. zum Sklaven, Leibeigene n, fig. zum Knecht, zur M a g d machen. Grigorie (Vodă) se rumpea de durere cînd vedea pre .. . agareni robind pre creştini şi supunîndu-i sub giugul lor cel greu (ŞINCAI HR.III,129) wie die Christen geknechtet wurden. - 2. veralt. zum Gefangenen machen, gefangennehme n. Vasilie ... era ... fecior de oameni meseri, şi fură robiţi de şchei (MOXA,HC 1,388). (Turcul) nevasta robitu-i-a (lui Marcu), Departe pornitu-o-a (I.-B.485). - Fig. gefangennehmen, bestricken, fesseln. Zîna ... vorbi astfel încît robi toate inimile (ISP.LEG.2 39). - II. V.intr. (als Sklave etc.) dienen. La ce, maică, m-ai făcut — Să robesc străinului? (I.-B.179). Să-şi topească trupul lui cu postul şi cu rugăciunea — şi pînă la sfîrşitul vieţii lui să robească cu nevoinţă (PRAV.GOV.122a). - III. a se robi sich versklaven. Tu ... care te robeşti pînte-celui şi nu-ţi dai cîtuş de puţină osteneală minţii (CREANGĂ,CL XV,447). - ET. rob. robia" siehe roibă. robire Pl. -bi"i S.f. (1564 CORESI CAZ.I3l80a) 1. Sklaverei (LM. sclavie), LeibeiE[, schaft, Knechtschaft F. Robi sîntetn şi în robiia noastră nu ne-au părăsit pre noi Domnul D~^eui nostru (BIBLIA 1688 Esr 9,9). - 2. (Kriegs-) G e f a genschaft F. Au lovit oard.ele lui (Cantemir>) ... toată Pocuţia fără veste şi au făcut mare robie qî plean (MIR.COSTIN,LET.2 1,288) zahlreiche Gefangene. -Fig. Abhängigkeit F. - ET. rob. robi"me S.f. (1688 BIBLIA) LV. Gesamtheit von Sklaven, Leibeigenen, Knechten, Kriegsgefangen e n. Suişi-te întru nălţime, robişi robime{ol\-yoAüütav; BIBLIA 1688 Ps 67,19) . - KT. rob. robi"re Pl. robi^ri S.f. (1645 HER0D0T 3^3) 1. Unterjochung, Versklavung F. -2. Gefangennahme F. - 3. Fig. B e-strickung F. 0 putere de robire pe care (prezidentul tribunalului) o avea în ochi, în vorbă şi în înfăţişarea de patriarh pe care i-o da barba lui lungă şi albă (BRÄT.LD.47). -4. Servitut, Dienstbarkeit F.De multe feluri sînt robirile, adecă pentru trecere, lumină, vedere (COD.CAR. Pentru robirea lucrurilor 2). - ET. a robi. robi"t Adj. (l6l6 DIRB XVII/3,28) 1. unterworfen. - Auch substantiv.: Au perit mai mulţi de 2000 într-acel războiu, fără robiţi şi răniţi (URECHE,LET.1 1,160). - 2. fig. b e-strickt. - ET. a robi. robito"r Adj. (1649 MARD.) selten unterdrückend. - Auch substantiv. - 2. fig. bezaubernd, fesselnd. - ET. a robi. robota"ş Pl. -ta'şi S.m. (1825 B.) BAN. Fronbauer M. - ET. robotă. - SG. ALR SN III,K.883. robo"tä Pl. robo^te S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.III}245) 1. Frondienst M., Robot F. - 2. ugs. eifrige Arbeit, Tätigkeit. Bărba- tul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg şi nevasta făcea ce-i plăcea acasă (B0GD.P0V.180) - - 3. MOLD. veralt. Gärmittel N. (Plămădeala) să nu steie prinsă numai cu puţînă robotă (DRÄGH.IC-87). - GR. ro'botă, robo't (D. ,WEIG.JB.IV), robită^’ - ET. asl. robota (nb. rab-); Bdtg. 3 nach dem Poln- robo"tcâ Pl. -bo"tce S.f. (um 1910 T1KTIN) MOLD. durchbrochene Verzierung der Leinenstickerei in Gestalt eines Rädchens mit festoniertem 323 rocoţel pgnCj. - ET- vEl- nslov. robiti3 russ. obrubatj3 poln. obrabic "einsäumen”. r0botea"lä Pl. -te'li S.f. (1909RCM.) sifrige Tätigkeit, Geschäfti g-^ B i t F. (în Vinerea seacă) nu prea se lucrează în cîmpj mai mu^t roboteală pe acasă în vederea sărbătorilor învierii (RCM.SÄRB.47). - ET. a roboti. roboti" Präs. -te"sc V.intr. (1868 BARC.) gifrig tätig, geschäftig sein. Hagiul__robotind nopţile în odaie cu o lumCnare de seu în ntînă (DEL.P. 117). Nevasta umbla cu paşi nesimţiţi în jurul nostrurobotind (SAD.PS.51). - ET. slav. robotati, -titi fnb. rab-1. roc1 Pl- ro"curi S.n. (1788 MOLNAR SPRACH^3 406) veralt. Rock M. - ET. dt. Rock. roc2 S.m. (1783 CPLR 1,446) Riesenvogel M. aus 1001 Nacht. - S.f. ro'că. Va veni o pasăre foarte mare3 numită roca (GOR.HAL.I, 139). - ET. mittelb. arab. rokh. roc3 S.n. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. Frist F. — ET. serb. rok. ro"chie Pl. ro"chii S.f. (1632 DRHB XXI,85) (Frauen-) Kleid N.: rochie de mireasă Brautkleid. Un paj ce poartă pas cu pas Â-mpărătesii rochii (EMIN.O.I,173) . - GR. Dini. rochi'ţă, Pl. -ţe. -ET. zu dt. Rock3 vgl. serb. roklja "Joppe, Rockel". -SG. ALR SN IV,K.1178. roch ieri "t S.n. (1890 BOGD.POV.) selten Menge (Frauen-)Kleider. Vântul cel turbat — i-o ianflat (babei) deodată tot fustăritul şi rochieritul ce avea pe dînsa (BOGD.POV. 13). - et. rochie. ÎSShTnţă P1. -chi"nţe S.f. (um 1910 TIKTIN) Leiste, die, von der Runge (leucă) gestützt, die Wagenleiter hält: Leiterstütze F. - GR. racoa nţă3 rocoa'nţă. - ET. vgl. magy. rakonca3 "Auf-haltgabel, Schlittenbaum". - SG. ALR SN II,K.357. Pl. -chi"ţe S.f. (1825 B.) fK. i n d e r-) Kleid N. De mic copil Hagiul fusese cuminte şi aşezat — nu rupea pantofii; nu-şi tärtänea rochiţa (DEL.P.162). - 2. rochiţa-rîndunelei3 păsărelei Ackerwinde F. (Convolvulus ar-VensiS], j?ra frumoasă3 albă şi plăpîndă ca o rochi-ta~*£ndunelei (UR.BUC.48). - GR. rochiu'ţă (B.). - ET. v°chie. roci Pl. ro"ciuri S.n. (1793 PREDETICI I,275a) MUNT. TR. S a c k n e t z N. - ET. unbek. - SG. ALR SN III,K.741. rocobi"nâ siehe răcovină. rocodea'lâ siehe răccxlelie. ro"coş (+) Pl. ro"coşuri S.n. (1645 HERODOT 182) Aufstand M., Empörung F. Potolindu—să rocoşul (DOS.VS-Apr.26;99a). - ET. poln. rokosz, russ. rokos. rocoşa"n (1645 HERODOT 297) LV. I. Adj. aufständisch, rebellisch. Duhul împotriva lui D-zeu răcoşan şi războinic (CANT.DIV. 131a). - II. S.m. Rebell M. După aşezarea şi potolitul acelor rocoşani (NEC-CDSTIN, LET.2 1,420). - GR. vă-. - ET. poln. rokoszanin. rocoşe"lnic Pl. -şe"lnici S.m. (um 1710 NEC. COSTIN, LET. 11,107) Rebell M. L-am dat rămas ... pe Neculai Soldan3 ca pre un rocoşălnic şi ridicătoriu de răscoală (DOC. 1781,URIC. III, 52) . - ET. a se rocoşi. rocoşi" Präs. mă -şe"sc V.refl. (um 1640 URECHE,LET. ^ 1,98) LV. asupra, împotriva cuiva (NEC. COSTIN, LET.2 I, Hl-pc.) sich (gegen jdn.)empören, rebellieren. S-au rocoşit jidovii asupra împăratului (Adrian)j pentru căci le-au spurcat locurile sfinte (NEC.COSTIN,LET.2 1,73). - GR. răc- (MIR.CDSTIN, LET.2 1,280). - ET. poln. rokoszyc şip; zu răc- vgl. tschech. râkos3 magy. rakâs. rocoşi"re Pl. -şi"ri S.f. (1698 CANT.DIV.103b) LV. Aufstand, Aufruhr M. - GR. răcoşe^ ni're (CANT.). - ET. a se rocoşi. rocoşi"t (1645 HERODOT 203) LV. I. Adj. aufständisch, rebellisch. - Auch substantiv. Empörer, Rebell M. - II. S.n. Aufstand, Aufruhr M. - GR. rä-. - ET. a se rocoşi. rocoşito"r Adj. (1645 HERODOT 164) LV. aufständisch, rebellisch. -Auch substantiv. - GR. rä-. - ET. a se rocoşi. rocoşitu"râ Pl. -tu"ri S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) LV. Empörung F. I-au tăiat capul pentru aceste rocoşituri ce făcuse asupra lui (NEC.COSTIN,LET.2 1,469). - GR. ră-, - ET. a se rocoşi. rocoţe"! Pl. -ţe"i S.m. (1868 BARC.) Miere F. (Stellaria). Vgl. rogodele. - GR. -tel 324 f (CEH., BR., PANTU) , S.f. -ţea (PANTU). - ET. vgl. răco-vină. rocovi"nă siehe răcovină. rod1 Pl. roa"de S.n. (16.Jh.PS.SCH.1,3) 1. LV. Geschlecht N. Să—i fie lui (moşia) direaptă ocină .. . lui şi cuconilor săi şi a tot rodul său cine să va alege (DOC.1591,GCR 1,38). (Părinţii ii) cautară fată de rod de împărat şi făcură nunta (MS.18.Jh. ,GCR 11,68). Nu mă voi clăti din rod în rod (MS.1710 Ps 10,6,GCR 1,364). Domnul nostru Is. Hs. au luminat besereca sa înaintea ochilor a tot rodul omenesc (S.TAINE,GCR 1,114). (D-zeu) multe împărăţii pentru nedireptăţi şi vărsări de singe le piarde şi altor roduri le dă (VARL.CAZ.2 I,26b) gibt sie anderen Völkern. Si dentr-apă ieşi rodul paserilor ce zboară (MöXA,HC 1,346). - 2. veralt. Frucht F., vgl. poamă. Unui bogat i-a rodit ţarina, şi cugeta intru sine zicînd: Ce voi face, că n—am unde aduna rodurile mele? (EV.1894 Lk 12,17). Tot pomul bun roade bune face3 iar pomul putred roade rele face (EV. 1894 Mt 7,14). Dugheana unei vînzătoare de roduri şi ide flori (BARAC HAL. 111,102). Ioachim şi Ana ... se ruga ... stăpînului firii ... să le dezlege sterpi— eiunea şi să le dăruiască roadă pîntecelui lor (AN-TIM D3D.43). Soţia nu-l îmbucurase nici cu un rod (SBIERA POV. 225). Vgl. pămînt 4. -3. Frucht F., Ertrag Pl. Cercarea bună roade rele n—are (DEL.S.22) . - Multe flori sînt3 dar puţine Rod în lume or să poarte (EMIN.0.1,226). Toată lumea cule-sese roada de pe ogoare (SAD.CR.87). Studiu fără roadă ce m-ai înveninat (BOLINT.2 1,188). - 4. selten H o d e n (Pl.). Rodul de cucoş (testicul) să înghite de bărbaţii care ş-au pierdut rod.ul3 adică care nu mai pot avea copii (LEON ZOOL. 24). - GR. Pl. veralt. ro'duri, ( + ) ro'dure (HC 11,461); bes. in Bdtg. 2 auch S.f. roa'dă. - ET. Ksl. rodii. rod2 S.n. (1909 RCM.SÂRB.) MUNT. Poren (Pl.). Tot tari sînt ouăle cari au rod (pori) mult (RCM.SÂRB.40) . - ET. unbek. roda"n Pl. -da"ne S.n. (1841 POEN.11,586) 1. MUNT. OLT. Spulrad N.; vgl. sucală. Ale lui sînt ... războaiele., rodanele şi maldările de lină (DEL.P.168)--2. Folterinstrument N. (D.). - GR. rotan. - ET. vgl. ngr. iboSccviov, rotan ist an roată angelehnt. - SG. ALR SN U.K.456. roda"şcă siehe rădaşcă. * rodi" Präs. -de"se (l6.Jh.PS.SCH.67,18) I. V.tr. veralt. hervorbringen, erzeugen. Rodeşte acea ţară grîu3 orz şi de altă pîne (NEC.COSTIN,LET.2 1,406) . Cine pe lume a scăpat de G/^ f-nul care rodeşte omenirea cu bunele şi relele sale? (DEL.S.23;von der Liebe). - H. V.intr. Frucht S Früchte tragen. De pîne multe locuri 'î ceau lipsă, că nu rodise anul trecut (NECULCE, LET. 2 ^ 387) es war ... nichts gewachsen. - HI. a se rodi -1, veralt. sich fortpflanzen. Cum vă ro- ' diţi? Că muieri nu văz la voi (ALEXANDRIA 110). - gr înrodi (DEL.S.81 ;BĂIC.575) . - ET. Ksl. rodiţi. - SG 1 ALRM II/I,K.196. ro"die Pl. ro"dii S.f. (1581/2 PO2 312,Ex 39,24) I Granatapfel M., Granate F. laste ţara Italiei plină3 cum se zice3 ca o rodie (de sîm~ I: buri) de cetăţi şi ţări iscusite (MIR.CDSTIN, LET. 2 j : 20). - GR. veralt. Pl. ro'de (PO), ro'dei (BIBLIA 1688 Ex 28,29). - Dim. rudioa 'ră, Pl. -re (BIBLIA -j 1688,2 Chr 3,15 u.4,13). - ET. Ksl. rodiî3 ngr. |b6öL 1 (agr. jboCöiov). ^ rodie"r siehe rodiu. ro"dină Pl. ro"dini S.f. (l609 DIRA XVII/2,206) j 1- (+) Geburtstag M., Geburtstags---f e i e r F. Căce n-au vrut (sfînta) să prăznuiască ^ la rodinile cuconului Domnului ei la capiştea idoli- £ lor3 fu muncită vîrtos (DOS.VS.Sept. 18;22a) . - 2. (+) j Schöpfung F. Cartea rodinelor ce să chiamă - Ghenesis (DOS.VS.Dech. 13;217a). - 3. (+) E i n w e i- :! h u n g F. (Sfîntul) au făcut rodinile cetăţîi de o -- au svinţit (DOS.VS.Fevr. 16; 70a). Psalomul cîntecului lui David pentru dbnovlenia adecă rodinile casii lui 3 (DOS.PS.V. 29, Titel). — 4. MOLD. a se duce3 a merge în, la rodin(i) {—ne CL IX, 2) die Wöchnerin ti besuchen (und sie dabei beschenken). Die Ge- | schenKe heißen danach ebenfalls rodini, -ne. - GR. î Pl. auch ro 'dine; S.m. rodin (MAR.NAST. 135) . - ET. Ksl. rodiny (Pl,). ~ rodi"re Pl. -di"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.Hab 3,17) f 1. Früchtetragen N. - 2. veralt. Frucht F., Ertrag M. -3. LV. Geschlecht N,, Stamm M.,Sippe F. (PS.H.). - ET. a rodi. rodi"fc (16.Jh.PS.H.106,34) I. Adj. fruchtbar. Plop afurisit3 Sä nu fü rodit! (PP.GCR 11,327). -XI. s.n. LV. Schöpfung F, - ET. a rodi. rodito"r (16.Jh.PS.SCH.51,10) I. Adj. fruchtbar, ergiebig. Pomi roditori Frucht-, Obstbäume; fig. einträglich. — H- 1- S.m. Schöpfer M. Cred într—un D—zeu ... roditorul cerului şi a pămîntului (CATEH.1648,HC II,726). - 2. LV. S.f. roditoa're Gebärerin Bez. für die Gottesmutter. - EI. a rodi. 325 rohatcă ,ditu"ră (+) S.f. (1564 CORESI MOLIT.24) Schöpfung F. (PO 12;Gn 1, r N. (BIBLIA 1688 Ex 29,41). - E ro"diu Pl< ro"dii S.m, (1688 BIBLIA) selten Granatbaum M. (Punica Granatum). ___şedea supt rodiul cel de la Maglon (BIBLIA 1688 1 Sm 14,2). - GR. rodier (AL. ,CL VIII, 41). - Pl. ro'dei (MĂRG.2 45b). - ET. rodie; rodier nach frz. grenadier. ro'dnic Adj. (1661 GCR 1,178) fruchtbar, ergiebig. Iaste loc deluros3 pentru aceaia iaste şi pămînt rodnic (MS.17.Jh. ,GCR I, 178) - Fusese rodnică sîrboaica. Copiii lor3 povestea cîntecului: Doi în braţe3 doi în maţe3 Doi de poale li s-agaţă (ISP.BSG.74) . - ET. rod. rodnici" Präs. -ce"sc V.tr. (1830 HEL.1,94) fruchtbar machen. Ţăranii rodniceau pămîntul ţiind coarnele plugului (BOLLIAC.D.). - ET. rodnic. rodnici"e S.f. (1829 AR 241) Fruchtbarkeit, Ergiebigkeit F. Rodnicia păşunilor şi holdelor (VLAH.R.P. 145). -ET. rodnic. rodode"ndron S.m. (1841 POM. 11,571) Rhododendron (Rhododendron Kotschyi). — ET. frz. rhododendron. rodo"s Adj. (1704 FN 157) veralt. fruchtbar, ET. rod. rtragreich. rodozaha"r S.n. (um 1733 DLR) veralt. Konfekt N. aus Rosenblättern. Fiertură de fei de fei de dulceţuri: rodozahar3 şerbeturi de trandafir şi de vişine (GHICA 295). - GR. rodoza 'har. - ET. ngr. £x3Öo£dcx.apn- £ol£Ü S.f. Pl. (1868 BARC.) ugs- Milchschorf M. (Crusta lactea) auf dem ^°Pf u. im Gesicht von Säuglingen. Man unterscheidet r°fii uscate trockenen M. u. rofii putrede eitrigen M. (MAR.NAŞT. 387) . Cînd a fost mic a pătimit de rohii3 i ^e~a închis şi pe semne s-au lăsat la ochi (NÄD-NUV.I, 90;van einem Blinden). - GR. rohii3 rocii3 rohini (PAMF.BOLI 58). - ET. unbek., vgl. serb. rohav. Î2ga_ci siehe rădaşcă. £2gode^lß s.f. Pl. (1885 DEL.S.) uSs. Früchte (Pl.) verschiedener Art, Obst N. Casele văruite se afundau în grădini cu rogodele3 veselia copiilor (DEL.S.215). Si de aveţi rogodele uscate3 Să dăm gurilor căscate (PP.SEV.NUNTA 111)- -GR. -gote 'le (MF 1,1210). - ET. unbek.; vgl. rocotel (rocoţel). rogoji"nă Pl. -ji"ni S.f. (1501 DERS) 1. (Binsen-) Matte F. Un car coperit cu o rogojină — dete să iasă în uliţa mare (C.NGR. 28). Cînd au ieşit împăratul la geamie3 ei ş-au aprins rogojine în cap şi au dat arz la împărat (NECULCE, LET.2 II,303;die Matte wurde zusammengerollt, an einem Ende angezündet u. senkrecht, mit dem angezündeten Ende nach oben, auf dem Kopf gehalten). Vgl. jalbă 2. -2. Riedgrasfläche F.. Sumpfgebiet N. — GR. Pl. auch —ne. — Dim. -jioa'rä, Pl. -re. - ET. vgl. serb. bulg. rogozina •< asl. rogozü (rum. rogoz), also urspr. "Riedgras-matte”. - SG. ALR I.K.197. rogo"z S.m. (1488 SUCIU 11,82) 1- Riedgras N., Segge F. (Carex). Lîngă paporă şi trestie şi rogoz (BIBLIA 1688 Ib 40,16). Sfîntul___cu rostul suflă asupra zmăului şi3 ca ră- gozul de pojar aş ea zmăul îndată s-au răsipit (DOS. V5.Noe.2;99b). TR. S-a dus la rogoz (MAR.INM.45) scherzh.: er ist gestorben. -2. Schwertel M. (Gladiolus]. - 3. B i n s e F. (Schoenoplectus lacustrisj. -GR. MOLD. răg-. - Dim. rogoje'l (PP. MAR.ÎNM.217). - ET. asl. rogozü. - SG. ALR SN III, K.637;640. rogozo"s Adj. (1825 B.) v. Heu u. Gras: mit Riedgras gemischt. Calul mirelui ... nu mănîncă ... Nu ştiu fînu-i ro-gozos Ori mirele nu-i voios (PP.MAR.NUNTA 407;vgl. 593). - ET. rogoz. rohatca"r Pl. -ca"ri S.m. (1895 GHIB.BV.) veralt. MOLD. Schlagbaumwärter M. Rohatcariul opri căruţa în loc şi întrebă pe drumeţi de unde vin (GHIB.BV.44). - GR. rohătcar. - ET. rohatcă. roha"tcâ Pl. -hă"tci S.f. (1839 A.S.Iaşi,DOC.822) MOLD. BUCOV. MARAM. Schlagbaum M.. B a r-r i e r e F. Stîlpii sau rohătcile de pe lîngă drumurile cele împărăteşti (MAR.Î1>M.452). într-o joi3 două căruţe ţărăneşti intrau în Iaşi pe rohatca Do-colinei (GHIB.BV.44). - Ehem. Stelle am Stadtausgang, an der die Akzisen bezahlt wurden. Daher im Volksglauben von den Zollstationen (vämi)3 die der Tote im Jenseits passieren muß (MAR.ÎNM.1.C.). — GR. Pl. auch rohatce; răg-3 rog-. - ET. vgl. russ. rogatka3 tschech. rohatka. — SG. ALR SN III,K.907. rohma"ni S.m. Pl. (1879 Ş.INFL.280) MOLO. BUCOV. Cin der Volksmythologie) Seliger M.jvgl. blajin II. - GR. rocmani, rägmani. - ET. unbek.; BOGREÄ 450/1; zu brahman. - SG. ALRM II/I.K. 264;ALR II/I MN 2841,111. ro"hmistru siehe rotmistru. roi Pl. roluri S.n. (um l640 URECHE,LEI.1 1,162) Schwarm M. Roiul cu matcă neplodită iaste mai. nestatornic (MOLNAR E.73). Un roi de albine se învârteau în zbor pe deasupra capului său (CREANGĂ, CL XI, 186). Vgl. matcă 1. Miere, ceară de roi Bienenhonig, -wachs. După ea să te aţii ... s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară (EMIN.O.I,157). - Adverbiell: (în) roiuri schwarmweise. - GR. Pl. auch roa'ie; S.m. roi, Pl. roi. - Dim. roiu'ţ (B-). - ET. asl. roj. roi" Präs. -ie sc V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) zunächst von Bienen, dann auch sonst: schwärmen. Pentru ca să roiască stupii bine, să se samene aproape de prisacă______ hrişcă (DRÄGH.IC.57). în cur- tea unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici (VLAH.GV.29). Noi spintecam (cu sania) un vîn-tişor supţire şi tăios, şi zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru (SAD.POV.177). - ET. vgl. serb. nslov. roiţi, bulg. roja. roib (um 1625 ROSETTI IB.,GS 111,29) von Pferden: I. Adj. fuchsrot. Un turc călare p-un harmasar roib (C.NGR.7). - II. S.m. Fuchs M. Arabii toţi răsar din cort, Să-mi vadă roibul, cînd îl port (CDSBUC 96). - GR. f. roa'i-bă. - Dim. roibule'ţ. - ET: lat. rubeus. - SG. ALR II/I MN 2009,2;ALR SN II,K.275;282. ro"ibâ S.f. (1825 B.) Krapp M., Färberröte F. (Rubia tinc-torium). Wurde zur Herstellung von Schminke (rumenele) gebraucht. - GR. robia‘, robghia' (VICIU), rodea' (PXRU ENC.II,153;BR.), roibie, roghie (VICIU). - ET. mittelb. lat. rubia, z.T. lautlich an roib angelehnt. ro"inic Adj. (1868 BARC.) selten schwärmend. Domnind semeţ şi tînăr pe roinicele stoluri(ale avarilor) (EMIN.O.I,91). -ET. roi. ro"iniţă Pl. -ni"ţe S.f. (1805 CRIŞAN 248) 1. Melisse F. (Melissa off.). Să se samene — (în prisacă) cimbru3 roiniţă sau mătăciune şi alte asemene care folosesc albinelor (DRÄGH.IC.56). -2. kleiner Bienenstock od. sonstiges Gefäß, in dem ein Bienenschwarm aufgefangen wird (H.744; PAMF.IND.). - ET. vgl. zu 1. nslov. rojevnica3 zu 2. serb. bulg. rojnica. roi"re S.f. (1825 B.) Schwirren N. Un cîntec nesfîrşit3 încet3 dulce, ieşind din roirea fluturilor şi a albinelor (EMIN.PL 7). - ET. a roi. ro"işte S.f. (1642 MS.DRHA XXVI) Schwärmen N. der Bienen. (Hrişcă) pe vremea roiştii să fie totdeauna înflorită (DRÄGH.IC. 57).-2. Melisse F. (CRÄIN-). - ET. a roi. roi"t S.n. (um 1647 MS. DRHA XXVI) Schwärmen N. der Bienen. - ET. a roi. roito"r Adj. (1649 A.S.Iaşi,DOC.631) schwärmend, schwirrend. Albine roitoare luminoasă miere sug (EMIN.O. IV, 132). - ET. a roi. rojmali"n siehe rozmarin. rol Pl. ro"luri S.n. (1814 TICH.14) 1. R o 1 1 e F. - 2. v. Amtsverzeichnissen: Grundbuch N.,Steuerrolle F.,Passagierliste F. etc. - GR. veralt. Pl. ro'le; auch S.f. ro'lă3 roa'lä. — ET. frz. röle3 dt. Holle. - SG. ALR SN I.K.148. ro'lă Pl. ro'le S.f. (1904 MÎNDR.78) Backrohr N. - ET. vgl. poln. rula (DLR). - SG. ALR II/I,MN 3883,133;ALRM II/I,K.336. rom Pl. ro"muri S.n. (1793 IORGA S.D.VUI,28) Rum M. - GR. rum. - ET. frz. rhum, dt. Rum. ro"man S.m. (1783 CÖIEAMJ PL.) 1. Stinkende Hundskamille (Anthemis Cotula). - 2. TR. roman3 romon Käs e-, W u-cherblume F. (Matricaria inodora u. Chry-santemum Leucanthemum). — ET. lat. romanus3 durch das Slav. vermittelt, vgl. nslov. roman3 rman3 serb. roman, russ. roman etc., woher auch dt. römische Kamille, magy. romai-szegfü. - Vgl. romaniţă. roma'n1 Pl. -ma"ne S.n. (1799,GCR 11,168) Roman M. - GR. veralt. romans3 romanţ, romanţ(ä)-% — ET- frz. romanj romanţ < it. romanzo. roma"n^ (um l660,G.LEX.) I. S.m. Römer M. - Vgl. rîmlean. - XI. Adj. römisch.- ET. n.lat. romanus3 frz. roman3 romain3 it. romano. romane "sc Adj. (1796 CANTACUZINO N.P.29b5DLR) veralt. römisch. - ET. it. romanesco. romani"ţă Pl.-ni/ţe S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Kamille F. (Hâtricaria, Chrysanthemum, Anthe-mis), bes. echte Kamille (Hâtricaria Chamomilla)j romaniţă mare Wucherblume F. (Chrysanthemum Leucanthemum;BR.), Römische Hundskamille (Anthemis nobilisjPIRU ENC. 1,46). Eu pe-un fir de romaniţă Voi cerca de mă iubeşti (EMIN.O.I,55). Ceai de romaniţă Kamillentee. -GR. auch ro 'maniţă, romăn-, romon-, rămîn-, rumîn-} ma 'moriţă (CIH.), mo'moriţă (BR.). - ET. vgl. poln. rumaniec, ukr. rum(j )anec etc., zu roman (rum. ro'man), roma"ntic (1826 OBL.^DLR) romantisch. - ET. frz. rotjiantique, dt. romantisch. roma"nţâ Pl. roma'nţe S.f. (1839 VAIL.) Romanze F. - ET. frz. românce, dt. Romanze. româ"n (1487 DLRV) I. S.m. 1. R u m ä n e M., S.f. româncă, Pl. -mâ'nce, selten română, P1. -mă'ne Rumänin F. Ce fo-losu-e lor deaca popa grăiaşte în limbă striină rumânilor (CORESI,OCR 21). - 2. (+) MUNT. Leibeigener M. (wofür MOLD. vecin, TR. iobag). Si să aibă (Hamza) a-i ţinea ş-a fi ei rumâni cum se-au vîndut (DOC.1602,HC I,123;fürstliches Dekret). Iar să nu-i voiu putea plăti aspri la zi, iar eu să-i fiu rurnânu cu feciorii mei şi cu toată moşia mea (DOC.1610,ARH.IST.I,1/8). - 3. ugs. (rumänischer) Bauer. Boierul cînd i-e foame se primblă, românul fluieră, ţiganul cîntă (Z.VI,283). Noroc bun! pe cîmpul neted ies românii cu-a lor pluguri! (AL., CL 11,83). - 4. ugs. H e n s c h N., Pl. Leute. Fă-te om dacă poţi; român verde în faţa prigonirii, boier de viţă sănătoasă, iar nu un mişel din tulpină putredă (AL.,CL VII,370). Fii mai român, nu-i vreme să ne fie frică (GANE,CL 11,93) nimm dich doch zusammen. Leleo, flăcăul bogat Nu-i rumân de lepădat (PP.M)LD.SEZ.VIII, 30) . Măă! al dracului rumân şi jupînul nostru! (CARAGIALE,CL XIII,253;der Kommis vom Prinzipal). - 5. LV. Römer N. - II. Adj. rumänisch: Statul român, limba română der rumänische Staat, die rumänische Sprache. (Aceste cărţi) le-am scris voo fraţilor români (PO^ 11; Vorwort). Si-şi luase (turcii) muieri rumânce şi făceau copii cu ele (DION.,TEZ.II,163). - GR. veralt. u. ugs. rum-, doch findet sich daneben seit frühester Zeit român (PO I.e.); ebenso die Ableitungen. Vok. m. române. - Dim. -mîna'ş, -ne'l, români'că, Vok. -co; f. româncu'ţă. - ET. lat. Roma- românie nus. - SG. ALR I/I,K.204,205;II/I,K.129,191;MN 2695, 83;SN V,K.1312;ALRM II/I,K.211. române"sc Adj. (1464 DRĂGANU 266) rumänisch. Carte românească de învăţătură ... tîlmăcită din limba slovenească pre limba românească (CARTE RCM.1643,CCR 204). - Ehem. Tara Românească Muntenien. Pren Teara Rumânească iară el să treacă (1521 NEACŞU) . - Vgl. Dumnezeu 4. - GR. veralt, rum-. - ET. român; ARV.ROM.: lat. *roma-nîscus. române"şte Adv. (1534 DACOROMANIA 1,186) rumänisch. Rumâneşte am scris acest Molitvel-nic3 cum să înţeleagă şi popa ce zice însuşu (CDRESI MDLIT., Vorwort) . Că aşea să cheamă vinerea sîrbeaşte peatoCj iară greceaşte Paraschevi3 iară rumâneaşte vineri (DOS.VS.Oct.14;65a). Vorbesc3 ştiu3 învăţ româneşte ich spreche, Kann, lerne rumänisch. A spune verde, româneşte (B.) deutlich., ausdrücklich sagen. - GR. veralt. rumâneşte. - ET. român. - SG. ALRM SN II,K.696. români" Präs. -ne"sc (1626 DRHB XXI3l40) veralt. I. V.tr. 1» z u m Rumänen machen, rumä-nisieren. (Aceste cuvinte streine) a le moldoveni sau a le români sileşte (CANT.IST.VI;zum Leser). - 2. zum Leibeigenen machen. - II. a se români 1. sich rumâni sieren. - 2. sich taufen lassen. -LM. româniza. - GR. veralt. rumâni. - ET. român. Români"a F. (1829 HELIADE) Rumänien N. - GR. Rum- (HELIADE OP.I,5/6,Ed. Drimba,1967). - ET. românie. români"că siehe român. români'e S.f. (I6l4 DIRA XVII/2,322) I. LV. rumänische Sprache. Dascăli învăţaţi la slavenie ori la românie (DOC.1748,MELH. CH.218). Popiij carii nu se nevoiescu cu rumânie, ce tot cu sîrbiej unii ca aceia şi lor facu-şi de cătră D-zeu pedepsă (GCR 1,220). - Adverbiell: pe românie rumänisch. -2. Rumänentum N. - a) Denkart: Cărţile cele întîi erau izbucnirea duhului neamului ...era revoluţia învingătoare a ideei româniei (RUSSO,ARV.RQM.138). - b) Gesamtheit der Rumänen: în veacul XV, cînd românia se cîrmuia de prinţii săi independenţi (C.NGR.OP.1,77). - 3. ( + ) MUNT. rwnâ-nie Leibeigenschaft F. (wofür MOLD. vecinie, vecinătate, TR. iobăgie). Cu un glas toţi (franţezii) au cerut slobozenie de rumânie (DION.,TEZ. II,211). - GR. rumânie. - ET. român. Zur Entwicklung der Wortfamilie vgl. ARV.ROM. românisme S.f. (l805 CRIŞAN 248) Rumänentum N. - GR. veralt. rumănime. - ET. român. români"sm Pl. -ni"sme S.n. (1835 FLORIAN I,XVIII) 1. Rumänismus M. (Bestandteil, Eigentümlichkeit der rumänischen Sprache). Mutte românisme au pătruns în limbile popoarelor vecine viele Ru-mänismen sind in die Sprachen der Nachbarvölker eingedrungen. — 2. Rumänentum N.. rumänischer Geist, rumänisches N a-tionalgefühl. Deşteptarea românismului din letargia în care ît afundase grecismul (GHICA. XXIV). - GR. veralt. români zm3 rumânism. - ET. român. romb Pl. ro"mburi S.n. (1795 UT) Rhombus M. - GR. (+) rombu3 rombo3 rombus; Pl. auch ro'mbe. - ET. gr./lat. rhombus3 auch mittelb.. vgl. it. romboj dt. Rhombus3 frz. rhombe. romboi"d (1795 UT) I. Adj. rhombisch. - II. S.n. Rhomboid N. - ET. gr./lat. rhomboides3 auch mittelbar. rome"u Pl. rome"i S.m.. (1683 DOS.VS.Martie 29;58) Byzantiner H.- ET. ngr. pWMoIog. romfe"e (+) S.f. (1705 CANT.IST.12) Säbel !"!. — ET. gr. popoctLa. ro"mon siehe rcTman. romoni"ţă siehe romaniţă. rond (1832 GOL.CONDICA) I. S.n. 1. Runde F. ,4 face rondul die Runde machen. Din cînd în cînd se aude pe ta posturi glasul santinelelor strigînd: Cine-i? Cine-i? Rond. Stăil (VLAH.NUV. 179). Să fii de gardă cînd e de rond Moş Teacă (BACALB.MT.45) wenn n.T. inspiziert. - 2. Rundbeet N. -3. Rundplatz ii. -II. Adj. selten rund.- GR. rontj S.f. rondă. - ET. frz. vond3 ronde. ronţăi" Präs. -ţăie"sc u. ro"nţăi (1840 POEN.1,403) I. V.tr. knabbern. Veveriţele ___________ ronţăind alune3 ghindă şi scoruşe (QDOB.,CL IX,26). Ciobanul începu a ronţăi la floricele (ISP.LEG.2 251) der Hirte begann geröstete Maiskörner zu knabbern. - Absol. Vezi şoarecele acela în vîrful muntelui? "De văzut nu-l văz3 dar îl auz ronţăind" (ISP.BSG.132). - H-V.intr. knacken. Un purcel ... fript aşa încît (ISP.,D.). - GR. bisw. cro-3 ronţăni. - ET. onomatopoet. - SG. ALR SN IV,K.1069. ronţăitu"râ Pl. -tu"ri S.f. (1840 POEN.1,403) Knabbern N. Cronţăituri de floricele de porumb (UR.LEG. 163) - - GR. cronţăitură. - ET. a ronţăi roora" siehe roura. ropăi" Präs. ro"păi u. ropăie"sc (1890 MAR.NUNTA) I. V.tr. poltern, trappe (1) n, trampeln. Caii ... nechezînd şi ropăind pămîntul eu potcoavele ascuţite (NÄD.NUV.II,198)- - II. V.intr. 1. poltern, trappe (1) n. Tot strigînd Si ropăind Si făcînd o veselie mare (PP. BAN.MAR. NUNTA 482). - 2. (vom Regen] prasseln.- ET. onomatopoet. ro"pot Pl. ro"pote S.n. (1688 BIBLIA) durch schnell aufeinanderfolgendes Aufschlagen hervorgerufenes Geräusch: Poltern, Trapp e(l)n, T rampei n, Gepolter, Getrapp e(l), Getrampel N. Ropotul carător şi călăreţilor (BIBLIA 1688 Mich 1,12) das Rattern der Karren und das Getrappel der Reiter. Ca ropotul de grindini3 Orizonu-ntunecîndu-1, vin săgeţi de pretutindeni (EMIN.O-I,148) das Geprassel des Hagels. Cînd (izvoarele) coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvă-latic (EMIN.O-I,85) in sanften Strudeln. Un ropot de aplauze - şi cortina de dril se lasă pe mica scenă (VLAH.DAN 1,5) rauschender Beifall. Din cînd în cînd (lupii) dădeau cîte un ropot în jurul fîntînii parcă jucau hora (NÄD.NUV.1,178) trippelten die Wölfe um den Brunnen. Si tragem un ropot şi două şi trei3 de era cît pe ce să scoatem sufletul din popă (CREANGĂ, CL XV, 453) wir tanzen mit lautem Getrampel, einmal, und zweimal, und dreimal. Slugile erau în ropotele bucătăriei. Se aşteptau musafiri ta masă (VLAH.NUV. 172) die Diener waren in der Küche in fieberhafter Tätigkeit. Măcar că e în ropotul examenului (BR&T.-VOIN.LD.17) obwohl er mitten im Examen steckt. - ET. vgl. asl. rüputü3 russ. ropot3 nslov. ropot etc. ropoti" Präs. -te"sc V.intr. (1683 DOS.PAR.75a) poltern, trappe (1) n, trampeln. Atunci odată ropotiră trăsnetele jur împrejur (FLOR-, CL 111,162) plötzlich brach ringsum das Gewitter aus. Vgl. răpăi3 ropăi. - ET. ropot od. schon slav., vgl* asl. rupütati3 -titi3 nslov. ropotati etc. Ropoti"n siehe Räpotin. ropotito"r Adj. (1875AL.) 1. trampelnd. -2. prasselnd. Deodato romanime 328 pielea purcelului să ronţăiască în gură cînd a mtnca-0 329 rost i s aude un tropot pe pămînt, Un tropot de copite, po- ’ top rotopitor (AL.POEZII III,Leg.91). - GR. rotopitor * (AU)- “ ^ G roPoti- r0S Adj. (1819 CONACHI2 114) ^ abgerieben. E cu coatele roase er hat durchgescheuerte Ellbogen. - 2. a n~, a u f g e ~ r i e b e n. - 3. (z e r~) fressen. -4. fig. ; gequält.- ET. a roade. Rosa'lii siehe Rusalii. i rosâtu'râ Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) (B e~. A b-, Z e r~) Nagen N.» abgenagte, angefressene, abgescheuerte * Stelle. Nici, Crivăţu-nteţit, ■ Nici rosătura ploi- lor ... Nu vor avea asupra lui putere să-l doboare! (OLL.HOR.272). - GR. rozătură. - ET. a roade. - SG. ALRM I/I.K.187. rost Pl. ro'sturi S.n. (lö.Jh.PS.SCH.5,11) ' 1. LV. u. TR. M u n d M„ des Menschen; TR. auch Maul N., S c h n a u z e F. des Säugetiers, Schnabel H. des Vogels. (Avrahin) puse ţigan ... de le tăie boa-şele să le bage în rosturile sfinţilor (DOS.VS.Sept.23; 25b). - Bes. als Sprachorgan : Degchide-voiu în pildă rostul mieu (CDRESI TE^ 28b;Mt 13,35). Ion — rostul de aur Johannes Chrysostomus (DOS.VS.Sept.14;18a) . Si v era tot pămîntul un rost (xelAos ev) şi un glas la toţi (BIBLIA 1688 Gn 11,1). Ah, ce frumoase vorbe din rostul lui răsar ! (CDSBUC 169). Daher allgemein (adverbiell): a) într-un rost einstimmig. Toţi în— tr-un rost votează (I.NGR. ,CL VIII, 118). - b) pe de rost, auch (pe) de-a rostul, LV. u. TR. de rost auswendig: a învăţa, şti, spune pe de rost auswendig lernen, wissen, aufsagen. — 2. a) Öffnung in der Kette 2um Durchwerfen des Schiffchens beim Weben: Fach N. , ; Sprung M. Wird durch Heben bzw. Senken der Schäf- te (iţe) geschaffen u. nach hinten durch zwei durch die Kette gesteckte Leisten (fuscei) begrenzt, die, wenn das Fach zu klein geworden ist, weiter nach hinten, geschoben werden. Te-au învălit pe sulul de dinapoi, Punînd vergele printre pături şi fuscei printre rost (ÎNV.OOP. 1878,101;zur Kette). Asta-i fata popii nost, Ţese pînză făr-de rost (FR.-C.MOŢII 125;Spottlied). Auch eine der beiden Fädenschichten des Faches: Pe r°sturile-amîndouă Erau jirebii vr-o nouă (MAR.SAT. 6D. - b) einer der beiden aneinanderstoßenden Ränder zweier Bretter etc: Stoß M.,Fuge F. ^9lele se pun rînduri-rînduri una lîngă altaj şi rondul de d-asupra încalecă peste rosturile celui ^ Jos (GAZ. SÄT.XIV, 365) . - 3. Sinn, Zweck M. Fiecare mobilă părea că are rostul ei; nimic nu erQ aruncat la întîmplare (NĂD.NUV.II,169) schien an Seinem Platz zu sein. Ce rost au cărţile acestea? was sollen, warum liegen diese Bücher hier? Îndoielile neliniştitoare despre rostul lumii (BRÄT.-VOIN. LD. 14). Ca vînător care cunoaşte rostul cel bun al tăcerii, nu mă mişc din loc (UR.BUC. 151). Lasă pe ţărani să-şi vadă de muncă. Rapiţa nu aşteaptă3 părinte ____ "N-o fi aşteptînd, domnule, - însă şi ale bisericei sunt cu rostul lor" (RÄDUL.RUST.II, 15; der Pfarrer will am Feiertag nicht mähen lassen) die kirchlichen Einrichtungen haben auch ihre Berechtigung. El are rost în toate alea (RÄDUL.RUST. 1,154) alles, was er tut, hat Hand und Fuß. O hoagă adîncă pe ale cărei margini înalte erau înşiruite două rînduri de arbori sădiţi cu rost (UR.BUC.25) Bäume sinnvoll, überlegt gepflanzt am Rand eines tiefen Hohlwegs. Cît mi-am petrecut anii şi viaţa fără rost! (PANN PV.M.1,117) wie unsinnig habe ich — verbracht. Fiindcă a intrat aici fără nici un rost, apoi de fiecare nuia să-l întrebaţi cum şi cu ce scop a venit (GANE,CL XI,297) unbefugterweise. Cum de te-a trimes pe d-ta înainte? Cu asta pierdea rostu (RÄDUL.RUST.II,86) dadurch verfehlte er ja seinen Zweck. -4. geregelter Gang, Getriebe N-, Mechanismus M. Avea şi el o casă cu rost (UR.BUC.49) ein wohlgeordnetes Hauswesen, li lipsea rostul obicinuit şi ticna de toate zilele (SLAV.,CL XII,446) die gewohnte Lebensweise. Domnitorul Carol avu să lupte_____cu ... greutăţi ... pentru a scoate ţara din văgaşele în care apucase şi să-i găsească rostul ei în viitor (VLAH.GV.132) ihm ... die rechte Organisation zu geben. Moartea ... a luat cu ea tot rostul neamului nostru, acum atît de risipit (BRÄT.-VOIN.LD.272) hat unsere ... Familie ganz aus den Fugen gerissen. Să nu o asculte, îi era că i se risipeşte casa şi îşi pierde rostul (ISP.LEG.2 333) ausser Rand und Band. Cînd cineva se încerca să le strice rostul dragostelor (OLL.EOR.241) in ihre galanten Abenteuer störend einzugreifen. Si zi, te însori ... "După pravilă — şi cu tot rostu" (RÄDUL.RUST.II, 189) in aller Form. Ăsta-i hoţ_______ Cînd îţi află ros- tu casei oameni d-ăştia, nu e bine (DULEU PÄC.221) die Einrichtung, die Verhältnisse. Biata fată ... se apucă şi dînsa cu toată inima de rostul casei (ISP. BSG.8) Hauswirtschaft. A Sandei fată — Răpune bieţilor flăcăi Tot rostu lor de viaţă (RÄDUL.RUST. I, 217) bringt die ... Burschen ganz aus dem Häuschen. Ce are neica de nu i-a primit (Sultănica) peţitul? Au nu e voinic? Nu-şi are rost de frunte? (DEL.S. 15) hat er nicht ein vortreffliches Anwesen? Aga zice popa nost Cînd moare cel fără rost: Mergeţi tare, Că bani n-are (I.-B.468) wenn ein armer Schlucker stirbt. - 5. Redensarten: a) a şti rostul (unui lucru in etw.J Bescheid wissen, sich auskennen. Cine e mai intim în casă? Cine ştie rosturile? Cereţi un şervet şi apă cu gheaţă (LECCA CllNII 32;der Arzt, der Hilfe lei- rosta 330 1 sten will, zu den Umstehenden) wer weiß hier Bescheid? De unde era sa le ştie rostu? (RÄDUL.RUST.II,79) woher sollten sie wissen, wo jeder der Gegenstände lag? Socoţi că eu îs prost3 Nu ştiu a dimerliei rost (SEV. AN.52) daß ich nicht weiß, wieviel ein Scheffel ist? - b) a da de rostul (unui lucru) sich (in etw.] zurschtfinden, (einer Sache) auf den Grund Kommen. (Ei) nu era sä soarbă banii cu lingura şi să se îngroape de vii în procopseala lor ce nu-i mai dădea de rost (DEL.S.241) in ihrem unermeßlichen Reichtum. Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai aşteptăm (CARAGIALE,CL XVIII, 435). — c) a face rost de c. e t w. b e-, verschaffen, besorgen, Vorsorge treffen. (Păcală) acas-ajuns cu banii — Rost de plug îşi face şi de car şi de moşie (DULFU PÄC.245). Ţăranii ... pun pe biroul avocatului tot ce au asupra lor şi se duc să mai facă rost şi de alte parale (VLAH.GV. 118). Înainte de a-şi da sfîrşitul3 îmi destăinui că făcuse rost ca să-mi urmez neturburat viaţa în căscioara lui (UR.BUC.89) daß er die nötigen Anordnungen getroffen habe. Apucă-odată (fata) Să iasă (la horă)? rost îi faci curînd (RÄDUL-RUST.I, 115) so ist sie bald versorgt, unter die Haube gebracht. - d) fam. a fi de rost la c. a n et w. regelmäßig teilnehmen. La dări ieşti dă rostj la oaste ieşti fruntaş (JIP.OP.134;zum Bauern) bei den Steuern wirst du nie übergangen. - ET. lat. rostrum. - SG. ALRM II/I,K.282;ALR SN II,K.323; 450,482jV,K.1405,1438,1477. rosta" V.intr. (1825 B.) 1. trennen (B.). - 2. (beim Weben) das Fach bilden (vgl. rost 2). Toamna m-a apucat j N-a fost vreme de rostat (MAR.SAT.59;Spottlied auf die faule Weberin). - GR. rosti (B;WEIG.SEZ.VIII, 150;S&3H.V0C. 103) - - ET. rost. - SG. ALR SN II.K.482, 615. rosteai siehe roştei. rosti" Präs. -te'sc (um l8l5 BUDAI-DEL.T.V. 192) I. V.tr. 1. (a u s -) s p r e c h e n; LH. o hotărîre ein Urteil verkünden, un discurs eine Rede halten. Drag îmi e numele Ană, Că te-ncîntă au-zindu-l Si te farmecă rostindu-l (I.-B.35). Miron3 ce feli de vorbe acuma ai rostit! (I.NGR.,CL IV,90). -2. in geregelten Gang bringen, regelmäßig einrichten, regeln, ordnen. - II. V.intr. 1. t r e n n e n. -2. de a. für etw. Vorsorge, Vorkehrungen treffen, sorgen. Vezi de rosteşte de masăj să mîncăm şi să ne veselim (ISP.LEE.2 268). - III. selten a se rosti sich aussprechen, äußern. Arghire însă ... nici aşa nici altfel nu vru a se rosti (I.NGR.,CL IV,104). - ET. rost. - GR. ALR SN II,K.402. rosti "me S.f. (1706 DR VI,377) veralt. Sprechpart M. — ET. a rosti. rosti "re Pl. rosti"ri S.f. (I825B.) 1- (A u S-) Sprechen N. — 2. Aussage F. - 3. G e s t a 1 t F. - 4. (+) B e s t i mmung F. — ET. a rosti. rosti't Adj. (1825 B.) 1- (aus-) gesprochen. Aceste cuvinte rostite într-o italiană pură (I.NGR. ,CL VII, 14). - 2. geregelt. Iţi încredinţez taina unei vieţi bine rostită: fii bun cu oamenii care te înconjoară (UR.BUC.130). - Neg. nerostit: (In această casă) nimic nu era nerostit. Cînd voiai ceva3 era destul numai să porunceşti şi îndată se făcea (ISP.LEG.2 354) ungeregelt. - ET. a rosti. rostito"r Adj. (1717 URIC.V,253) selten 1. sprechend, verkündend. - 2- ausgesprochen. — 3- ordnend. -Auch substantiv. - ET. a rosti. ros togo "1 Pl. -go"luri S.n. (1819 URIC.VII^) l.'W â 1 z-, Rollbewegung F. A da3 merge etc. de-a rostogolul rollen, kollern, wälzen (tr. bzw. intr.) bes . auf schiefer Ebene, wo ein Anstoß dafür ausreicht. Pepelea-i dă o brîncă preotesei şi se duce de-a răstăgolu în apă (SEV.P0V.156) sie purzelt. Luna mere rostogol (I.-B.133) der Mond rollt dahin. Troncătul de zdraveni bolovani în rostogol (AL-POEZII Leg.44) das Geräusch herabrollender Felsblöcke. -2. Kugeldistel F. (Echinops; BR-;PANTU]. - GR. răst-3 MOLD, răstăg-. - ET. wahr-scheinl. slav. raz + *trükolo, vgl. bulg. turkalo, nach KEKL.BT.WB. auch turkolo "Kreis" (rum. tîrcol), mit Anlehnung an okolü "Kreis" (rum. ocol) od. okolo “rings"; daraus dann viell. rotocol (s.d.) mit weiterer Anlehnung an roata3 rotiş3 a roti etc. rostogoli" Präs. -le"sc (1683 DOS.VS.) I- V.tr. rollen, kollern (tr.), wälzen. Päraiele ... luau cu sine pămînt şi pietre şi le rostogoleau în vale (GANE,CL 11,93). - II. a se rostogoli rollen, kollern (intr.), sich wälzen. Banul e făcut rotund, lesne se rostogoleşte (Sprw.) das Geld ist rund. Capul său se rostogoli la picioarele gîdelui (HASDEU I.V.34). Roatele să răstogoliră sîngure şi pre mulţ necredincioş umo-rîră (DOS. VS. Noe. 25; 168b.) .Vgl. muşchi- GR. răst-3 MOLD. răstăg-. - ET. rostogol. - SG. ALR SN V,K.1434- 331 roşu pr&topa'scă S.f. (1783 COIEAMJ PL.) gChöllKraut N. (Chelidonium majus]. Rosto-p0Sca . • • cînd îi rupi tuj leanul, dă un must roş cără-nrCsiu (ŞEZ-1,71). - GR. MOLD. răst- u. lost-; răsto-pdstă (NAN-IST.NAT.69), rostopaste (BR.). - ET. vgl. uKr. rostopast, poln. -pasc, bosn. rosopast (CIH.), sDrb. nslov. rosopas. rosu"ră Pl. rosu'ri S.f. (1683 DOS.VS.) (Ab-, Z e r~) Nagen N. Vgl. rosătură. împăratul __ nemaiputînd răbda rosura urechilor din par- tea ţigăncii (SBIERA PÖV.111) daß die Zigeunerin ihm immerfort in den Ohren lag. — 2. veralt. u. ugs. bes. Pl. (neura Igische) Sc hmerzen, Neural g i e F. Ieşiţi voi3 rosuri, Din crierii capului, Din faţa obrazului (PP.ŞEZ.X,43;Besprechung). So auch DOS.VS.Ian.27;39a Glosse. - ET. ros. roşăţea" Pl. -ţe"le S.f. (1868.BARC.)_ Wasserliesch M. (Butomus;BR.). - ET. roşu. roşca't Adj. (I8l4 CAL.83) rötlich. Supmfaţa (coşu)lui este ... colorată cu pămînt galben sau roşcat (MAJSDL. IG-TÄR.56). Stînci roşcate, care se numesc Pietrele Fetei (OD.PS.233). (Obrazul lui) împodobit de nişte stufoase favorite roşcate (DEMETR.NUV. 17). Cădeau frunzele roşcate (SAD. CR.246). - Auch substantiv. - GR. Dim. -căţe'l (OD.-SL. 111) . - ET. zu roşu. vo'şcov Pl. ro'şcovi S.m. (1852 PANN PV.1,122) Jahannisbrotbaum M. (Ceratonia siliqua ]. ET. bulg. rozkov. roşcova'n Adj. (l805 CRIŞAN) 1. (mit] rot(em Gesicht}. Faţa roşcovană (MON.OF.1878,5592; in einem Steckbrief) . Grăsun, roşco-dan3 cu barba rară (DEL-î-V.s.V.228). - 2. rothaarig.- Auch substantiv. - GR. MUNT. -codan, HOLD. TR. -coban. - ET. zu roşu. roşcovă Pl. roşcove S.f. (1688 BIBLIA Lk 15,16) Johannisbrotschote F.. Pl. Johannisbrot N. Si doria să-şi sature pîntecele său de roşcovele (ksl. ot rozecu) ce mîncau porcii (EV. 1894 Lk: 15,16). Roşcove se pun în salcia ce se dă celor bolnavi (ŞEZ.VIII, 39). - GR. -cov S.m. - ET. ksl. roăîkovu, russ. rozkovyj. - SG. ALR SN IV.K.1143. £QŞea"lâ Pl. -şe"le S.f. (1652 ÎNDR.) 1. Röte, rote Farbe F. Albeaţa (rîurilor de la mantia patriarhului) închipuieşte înomenirea iară ruşala închipuieşte D-zeirea (ÎNDR.43). Daher ugs. rote Farbe (Färbemittel). Sînta Marie ... Te rog — a mă serie ... Cu viii, cu ru- menii, Nu cu morţii veştezii3 Si mă scrie cu roşeală, Nu mă scrie cu negreală (PP.MAR.lNM.179) mit roter Tinte. - Bes. Pl. roşele rote Farbe zum Färben der Ostereier. — 2. PP. in Besprechungen: roter Ausschlag. Umflăturile, Coptătu-rile, Ruşelile Si-ncordările (MF 1,1587). - 3. LV. Scham F. (STAICU 171b). - GR. roşală, ruşală. -ET. zu roqu. - SG. ALR SN IV,K. 1199. roşea'ţâ Pl. ~şe"ţi S.f. (um 1560 BRATU,SCL XXV,153) 1. Röte F.,rote Farbe. Roşaţa rozelor, aramei, ruginei (GLOS.AC.). Frumuseţea, ca roşaţa, la faţă se caută (GOL.,Z.II,569). J se cuprinse obrazul de roşaţa mîniei (AL.PP.95). -2. Rotlauf M., Rose F. (B.); Milchschorf M. Boala numită roşaţă sau rofii (MAR.NAŞT.126). - GR. -şaţă, ruş-(BIBLIA 1688 Js 63,1). - ET. zu roşu. - SG. ALRM II/I, K.172,175;ALR SN I, K.45;IV,K.1199. roşi" siehe înroşi. roşiatic Adj. (1688 BIBLIA 1 Sm 16,12) rötlich. 0 vie, frumos încărcată de struguri roşietici (CL VIII, 171). Neculae ... avea ... nişte buze groase şi un păr roşiatec (XEN.BR.68). Florile mărului sînt roşiatice (OD.-SL.251). - GR. -şiet-, -şat-, -tec. - ET. roşiu. ro^şie siehe roşu. roşio"r (1434 DERS) I. Adj. rötlich. - II. S.m. ehem. Waffengattung der rum. Armee: roter Husar. - III. roşioa'ră Pl. -oa're S.f. 1. Rotauge N., -feder F. (Scardinius erythrophthalmus;ANT. IHT.). - 2. Bitterling M. (Rhodeus amarus;ANT.3HT.). — 3. R o t-b a r t M. (Mullus barbatus;ANAN.ZOOL.169). - 4. ro-şioară (B.), TR. roşuli'ţă (BR.), rujuli'ţă (BR.), ru'şnică (PANTU) Gold-, Ringelblume F. (Callendula off.). - ET. zu roşu. roşi"u Adj. (1484/5 DLRV) rötlich.- ET. roşu. roşmali/n siehe rozmarin. roşte'i Pl. -te"ie S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 371) TR. 1. Gitterstab M., - t ü r F., Gitter N. La ferestre rosteie de fier (FLOR.,CL III, 118). Roşteiul temniţii (BJQ3IC.PP.297). - 2. R o s t M. (HMST-,B.). - GR. rostei. - ET. vgl. nslov. ro&-telyj serb. -tilj, magy. rostely. - SG. ALR II/I.K.. 268;MN 3838,125. ro"şu (1465 DLRV) I. Adj. 1. r o t. Moisi desparte Marea Roşie (PO2 rotan 332 226;Ex 14.20 Glosse) Moses teilt das Rote Meer. M-am făcut roşu ca sfecla, ca -pătlăgica u.ä. ich wurde feuerrot. Um 1880 als Parteibezeichnung: rot ( = liberal, Ggs. alb Konservativ). Auch substantiv, bes. Pl. die Roten. -2. iarbă roşie Name versch. Pflanzen: Wasserpfeffer M. (Polygonum hydropiper;HJSS); Flöhsame M. (Plantago psyllium;PIRU ENC.1,33 flg.); Reitgras N. (Calamagrotis)j Zweizahn M. (Bidens cer-nua jBR.); Pfennigkraut N. (Thlaspi ar-vense). Vgl. iarbă 2. - II. 1. S.n. Rot N. (Farbstoff etc.). A vedea roşu înaintea ochilor wütend werden, rot sehen. Roşu de fier Eisenrot, roşu de plumb Bleirot, Mennige (GAZ-SÄT.XIV, 365). - 2- (+) Roşii (de ţară) ehem. Waffengattung, rotunifor-mierte Kavallerie- und Infanterieeinheit. Den-a-direapta (Matei Vodă) au pus Curtea, ce să zice la dînşii (la munteni) roşii (MDR.CDSTIN,LET.2 1,335). Roşii ... cari se purtau cu haine roşii şi în bărăţi arnăuţeşti (GHEORGACHI, LET.2 111,322). Vgl. roşior. - 3. R o t. H e r z N. (Kartenfarbe): fantele de roşu der Herzbube. - 4. veralt. rote Stickerei, roter Webst o f f. — 5. TR. Pl. roşii Ochsenzunge F. (Anchusa off.jBR.). - 6. LM. roşie (elliptisch aus pătlăgea roşie) Tomate F. - GR. MOLD, roş. - Oim. roşior, rogiuţ (B.). - ET. lat. rüsseus od. röseus; für ersteres spricht dessen große Verbreitung bzw. die seines Grundwortes rüssus: sard. ruju, span, rojo, it. rosso, frz. roux etc. - SG. ALR I/I, K.115;ALR II/I MN 6938,19;ALRM I/I,K.160; ALR SN I,K.161,199,240:111,K.629 ,752;IV,K.1215. rota"n siehe rodan. rota"r Pl. -ta'ri S.m. (1586 DERS) Wagner, Stellmacher M. Se uită într-o parte şi vede un rotari care avea cară de vîndut (SBIERA POV.232). - TOPON. Rotăreşti (1512/3 DERS). - ET. roată. - SG. ALR SN V.K.1343. rota"ş Pl. -ta"şi S.m. (1793 IORGA S.D.VIII327) Stange n-, Deichselpferd N. (Ggs. înaintaş Vorderpferd). Călare pe rotaşul din stînga, plesnind voiniceşte pe-naintaşi (DEL.S.215). Vgl. roată1 1. - ET. roată. rota"t Adj. (um 1600 ROSETTI LB., GS 11,252) 1. Kreisrund, scheibenförmig. Cînd aproape să scot pupăza afară ...mă spariiu de creasta ei cea rotată de pene (CREANGĂ, CL XV, 8). Un cort mare şi rotat (AL.PP.77). Doi tei frumoşi, rotaţi (SAD.POV.89) zwei schöne Linden mit kreisrunder Krone. - 2. von Pferden: mit kreisrunden Flecken. Socrul meu mi-a dăruit 0 iapă ş-un mînz rotat (PP.BUR.C&j. 140). - GR. înr- (TEDD.PP. 148;PP. MAR-NUNTA 339). - ET. zu roată1. - SG. ALRM SN I.K. 179. rotâri"e Pl. -ri"i S.f. (1562 DERS2) 1. Wagnerei, Stellmacherei F. - 2. W a g n e r-, Stellmacherwaren (Pl-). - ET. rotar. rotcol S. (1910 PAMF.IND.153) Schubkarren M. Vgl. roabă2. — ET. unbek. roti" Präs. -te"se (1703 GCD) I- V.tr. : c. mit etw. einen Kreis beschreiben, es im Kreis bewegen, drehen. Rar, rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul ... de mai rotesc cele fete (SEV.NUNTA 3;im Reigentanz). Pasagerul . . - îşi roteşte ochii pe baga-jele de pe etajere (LTT-) läßt seine Blicke ringsum über das Gepäck ... schweifen. - H. V.intr. kreisen. Pes te-adîncimi se fac ochiuri mari cari- rotesc în loc (VLAH.R.P.1). - III. a se roti sich im Kreis bewegen, drehen, kreisen. (Ea) vede deasupră-i rotindu-se cobea ţiuitoare (BODN-, CL V, 35). (Cuconiţa) se roti puţin înaintea oglinzii şi ieşi în balcon (NÄD.NUV.1,3). Au început Baur ... eu călărimea_a se roti (NEC.COSnN/LET.^ 11,67) . - GR. înr- (CL V,279) . - ET. roată1. roticăla"t Adj. (1825 B.) TR. kugelrund. 0 pasere cu ochii mari, roti-cănaţi (ELOR. ,CL 111,118). - OR. roticălat (WEIG.JB. VI), roticolat u. rotocolat (WEIG.JB. III) , roticănat (FLOR.l.c.) , rotocănat (B.). - ET. zu roată1, roti că, rotocol etc. rotila" Präs. mă -le"z V.refl. (1825 B.) sich drehen. La tacturile atrăgătoare ... (ale valsului) începurăm a ne rotili într-un vîrtej nebun (BOGD.VECHI 170) . - GR. rotili, rotoli (ASACHI Dragos). - ET. zu roată1, rotilă. rotila"t Adj. (1823 BOBB) kreisrund (bes. von Tischen), gebogen (vom Schwert), ln mijlocul raiului ... Era masă roti-lată 3 De îngeri împrejurată (CDL.L.TR. 1883,139). -GR. înr- (GCR 11,293). - ET. rotilă, a se rotila. roti"lă siehe roată-1-. rotili" siehe rotila. roti"re Pl. -ti"ri S.f. (1703 GCD) 1. Drehen N. -2. Umdrehung F. - ET. a roti. 333 rotunjit ^otTş Adv. (1868 AL.) jnen Kreis bildend, im Kreis. flăieţii jucători se pun rotiş pe scaune (MAR. ÎNM. 198). Cei vulturi şi cucoare___Cum se-nvîrtesc -Cn zbor Sub cerul ce se-ntoarce rotiş deasupra Iov (AL. POEZII 111,144). - ET. roată1. vatito'v Adj. (1703 GCD) drehend. - ET. a se roti. rotitu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1703 GCD) kreisförmige Bewegung. (Fata împăratului) făcînd o rotitură cu rădvanul pe lîngă lac (SBIERA POV.124). - ET. a se roti. ro"tmistru Pl. ro'tmistri S.m. (um 1640 URECHE) LV. Rittmeister M. (bei den Polen etc.3. Leşii — fiind_____fără hatmani nice rotmistri nice stegari (NEC-ODSTIN.LET.1 I,App.21) . - GR. rohm-(URECKE,LET.2 1,194;NEC-ODSTIN,LET.2 11,91), -mais-(NEC-CDSTIN,LET.2 11,63). - ET. poln. rotmistrz3 russ. -trj das h in rohm- ist dunkel. rotocăna"t siehe roticălat. rotoco"! (um 1740 CC 1,126) I. S.n.,Pl. -coa'le (kleiner) Kreis, Ring, (kleine) Scheibe. De Vei face vn rotocol în~ lăuntrul altui rotocol3 rotocolul cel dinlăuntru se va afla mai mic (DESC.PR.CR.99). Din cădelniţe se înalţă în rotocoale albastre fumul de tărnîie (VLAH. IC.90). Rotocolul de lărnîie ce pluteşte în fîece pahar (de ceai) (DEL.S. 140). Berbecele ... are coarnele — învîrtite în rotocol ca un meIc (OD.-SL.89) kreisförmig. Vodă ... la cal mi se uita3 Rotocoale-i dedea (PP.REV.T0C-III,397) umkreiste es mehrmals. - II. Adj. kreisrund, -förmig. Satul mic şi rotocol îi dau şi curînd ocol (PANN PV.^ 1,112). Meri\ cu mere rotunjoare3 Cu frunzele rotogoale (PP. MAR.lNM.306) . - GR. rotogol. - ET. roată + ocol (SDE). - SG. ALR SN I.K.129. rotocola^t siehe roticălat. rotocoli" Präs. -le"sc (1857 POL.) I* V.tr. im Kreis bewegen, drehen. în zadar Mircea îşi rotocolea privirea (UR.BUC.244) blickte M. ringsumher. - II. a se rotocoli sich im Kreis bewegen, drehen. - GR. r°togoli. - ET. rotocol. goţocoli'me ,s.f. (um 1710 ANHMDID.) Veralt. Umkreis n. Ceriuri mai mari şi mai targi -Cn votocolime (ANTIM DID.16). - ET. rotocol. rotofeii Adj. (1829 AR 56) fam. rundlich (vom Körper). Iar părintele Onofrei (ajunse) tot mai rotofei3 de nu-şi mai încăpea în piele (UR.LEG.51). Un bujoraş de copilă3 cu ... trupul rotofei de părea c-are să trăiască cît lumea (BOGD.VECHI 7). - GR. -feu. - ET. zu roată1. Der Ausgang ist dunkel. rotogo"! siehe rotocol. roto£e"le S.f. Pl. (1868 BARC.) Bertram-Schafgarbe F., Dorant M. (Achillea ptarmica;BR.). - ET. offenbar für ro-tăţele3 also Dim. von rotat. rotu"lă Pl. -tu"le S.f. (um 1700 LEX.MARS.) 1. Kniescheibe F. -2. (+) Rädchen N. (LEX.MARS.). - ET- n.lat. rotula. rotu"nd Adj. (um 1476 DERS) rund. Fietrii rătunde din vîrvul dealului puţină urnire îi trebuie (CANT.IST.240). - GR. veralt. răt-3 ebenso die Ableitungen; rotund seit HELIADE Michaida. - Dim. -tunjo'r flOLD. -tungio'r3 f. -joa'ră, Pl. -re3 auch -tunje'l.Pl. -je'i3 f. -ji'că, Pl. -je'le. - AN-THROPON. Rătundul (um 1476 DERS ). - TOPON. Rătunda (1517 DERS ). - ET. viat. retundus für rotundus3 vgl. altmail. reondo3 prov. redon3 afrz. reond etc. ,• rot-ist gelehrte "Korrektur". - SG. ALR SN III.K.609. rotunjea'lä Pl. -je'li S.f. (1698 CANT.DIV.) veralt. Rundheit F.A ceriului trup gi ră-tundzală să învîrteaşte (CANT.DIV. Ib). - GR. rătun-z(e)ală. - ET. a rotunji. rotunji" Präs. -je"sc (1703 GCD) I. V.tr. rund formen, (a b-) runden.- II. a se rotunji rund werden. Faţa ei nu mai era trasă3 ci se rotunzea vădit (EMIN.PL 92). -GR. rotunzi3 rătunjî3 rătunzi, rotunda (ŞINCAI S.46). - ET. rotund. - SG. ALR II/I,K.7;SN U.K.615. rotunji "me Pl. -ji"mi S.f. (um 1790 UT) Rundheit. Rundung F. - GR. - tunzime. - ET. rotund. rotunji"re Pl. -ji'ri S.f. (1649 MARD.) 1. veralt. Rundung, Rundheit F. După rătunzirea pămîntului (NEC.COSTIN,LET.2 1,67). - 2. Aufrunden N.- GR. -zire. - ET. a rotunji. rotunji"t Adj. (1799 BERT0ID0,GCR 11,168) 1. gerundet. -2. rundlich. -3. auf-gerundet.-4. gestutzt.- GR. -zit3 -zat (BERTOLDO)- - ET. a rotunji. - SG. ALR II/I,K.7. rotunjitură 334 rotunjitu"rä Pl. -tu'ri S.f. (um l680 FL.DAR.68b) Rundung F. Nasul, cu linii, drepte şi cu o rotunjitură ce se vede numai la marmurele antice (ZAMF.IN.24). - GR. -zitură3 -zătură. - ET. a rotunji. rotunjo"r (158I/2 PO2 232;Ex 16,14) I. Adj. rundlich. - Auch substantiv, [für Geld, fam. Moneten): Foarte puţini votunjori la teşghea şi foarte multe fire albe în părul capului bietului Tudorache (BASS-V.222). - II. S.f. rotunjoară 1. Gundelrebe F. (Glechoma hedera-cea;FUSS ).-2. Alpenlattich M. (Homo-gyne alpinajBR.). - GR. —zior3 -gior. - ET. rotund. rotunzi" etc. siehe rotunji etc. rouă" siehe roura. ro"uâ S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. T a u M. Va fi întru anii aceştea roaoa şi ploaie (BIBLIA 1688 1 Kg 17,1). - Să pieri ...Ca roua de floare3 Ca spuma la soare (PP.,GCR 11,338; Besprechung). - 2. roua cerului a) Sonnentau M. (Drosera;PANTU). -b) Schwaden, Himnts Ista u PI. (Glyceria spectabilis;BR.). - GR. LV. roa 'o3 roa 'ă, ro 'oj PP. roa 'oă3 roa 'uă, ro 'oă3 ro 'a. - mit Art. ro'ua3 LV. roa'oa, ro'oa, ro'a3 roa'o, z.B. roao Ermonului (PS.SCH.132,3), PP. roa'oa etc.; Gen., Dat. ro'uăi3 LV. roa'oi etc. - Pl. mit Art. LV. ruorele (PS.SCH.u.ODRESI PS.5 308a;Gesang 3 Jünglinge 1,45). - ET. lat. rös, roris. Die rum. Form beruht wahrsch. auf rös, das schon im Lat. bisw. als Neutrum erscheint: ro 'o aus * ro wie zio aus zi. Han könnte auch rörem als Grundlage annehmen u. den Schwund des zweiten r auf Dissimilation zurückführen, unter Hinweis auf die Abneigung des Rum. gegen die Folge r Vok. r (vgl. creier, greier, treier, Prier, a roora3 prooroc); dach wäre dann eher ro 'ore zu erwarten gewesen. roura" Präs. -re"z (1640 CEASLOV 48b) I. V.tr. 1. (mit Tau, dann überh.) benetzen, -feuchten. (Cugetări) care fac uneori ca o lacrimă de dor şi de îndurare să-i roureze geana (CO.PS.54). Apă mirositoare ... cu care după obicei ş-au roorat barba şi obrazul (BARAC HAL.VII,207). -2. fließen lassen, quellen, strömen. Ceriul să bucură şi -pământului ploaie răorează (MOLIT.1689,CCR 137). D-zeu poate muia pietrile şi a le face să răureze apă (BARAC HAL.VII, 151). Pe altarul înflorit ... un miel ... Roura-va caldu-i sînge (OLL.HOR.317). - II. V.intr. 1. t a u e n. - 2. veralt. tropfen, rieseln, nieseln. - III. a se roura sich benetzen. Ochii i se rourară (RÄDUL.RUST.II, 157). - GR. veralt. u. dial. râura3 răora, roora, ferner ruora (DOS.VS.Sept.12; 16a u.0ct.30;94b), ruăra (D0S.VS.Fevr.26;80b) , 1. Pers. Sg. Präs. ruăr (OCR 229); rora (PTB.,MARKI GR.418); înroura, (în)roa, (în)roua. - ET. lat. röro, —3re (wegen der Spaltung des Stammvokals siehe rouă-(în)roa ist aus rouă neu gebildet. roura"t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.Gesang 3 Jünglinge 1,46) betaut, taubedeckt. Ochii ei, pe care tu îi asemănai cu viorele rourate (C.NGR.57) . - ET. a roura. rouri"câ Pl. -re"le S.f. (1868 BARC.) Mannagras N., Schwaden M. (Glyceria f luitans ;PANŢU). Si cîmpu-i cu rourele, De dor de la surorele (MF 1,1461). - ET. rouă, mit Anlehnung an a roura. rouro"s Adj. (1683 DOS.VS.) tauig, feucht. Sfîntul sta nevătămat (de foc) ... cum vrea fi în loc ruăros şi răcoros (DOS. VS-Mai 9; 119a). - ET. rouă3 mit Anlehnung an a roura. rovi"nă Pl. -vi"ne, -vi"ni S.f. (1548 DERS2) von Regen etc. gebildete, in der Regel mit Wasser u. Schlamm gefüllte Rinne: Schlucht, Run-se F., Rinnsal N. Tăbărîţi pe o rovină seacă3 al cărei mal despre turci era nalt (ZAMF.NUV. 75) - Urcăm — prin păduri brăcuite, prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine (VLAH.RP.211). Rovina vîlcea, ' vale,toate lăsăturile muncesc la mînarea apei ieşită din topirea zăpezii (UR.BUC. 153). îndată ce prin cutremur pămîntul rovini deschide (CD-NACHI 247). - GR. ro'vină, veralt. rogenă. - ET. zu asl. rovü "Graben", ryti3 bulg. rovina. - SG. ALR SN III,K.681;845. ro"zâ Pl. ro'ze S.f. (1828 BOJ.R.,DLR) Rose F. (Rosa). - ET. n.lat. rosa, auch mittelb. rozâto"r (1683 DOS.VS.Oct.13;62a) I. Adj. (z e r-) nagend.- II. 1. S.n. Nagetier N. — 2. rozătoa're S.f. veralt. Folter-gerät N. — ET. a roade. rozătu"ră siehe rosătură. roze"tâ Pl. -ze"te S.f. (1820 AARON A. ,DLR) 1. Rosette F. -2. Reseda F. (Reseda odorata). - ET. frz. rosettej Bdtg. 2. Volksetymologie nach 1. rozi"nchin S.m. (1783 COTEANU PL.) TR. Johannisbeerstrauch M. (Ri_ bes rubrum). - ET. vgl- dt. Rosinchen. 335 rudă ^gj/nchină Pl- -zi^nchine, -zi"nchini S.f. (1774 ^^jXCÄ^B-32) TR. 1. R □ s i n e F. - 2. J o h a n-^ s b 8 e r e F.- ET. rozinchin. rozmarin S.m. (1699 *N 71) RoSmarin M. Să-i dai să beie mazăre cu rădăcini de pătrunjel şi rozmarin (LUP.MB 62) . - GR. rosm-j roşm-j rojm-, ruzm-3 rusm-3 ruşm-, rujm-j -mălin3 ruşmărin (PP.MAR.NUNTA 12), rozmolin (TIPLEA) . -jj. mittelb. lat. ros marvnus. Yozo'l S.n. (1754 IORGA S.D.XII,68) veralt. u. TR. BAN. MARAM. Rosalia M. (Würzbranntwein, Likör). Rosolie — un fel de vinars roş3 îndulcit cu zahar sau cu miere de stup (FR.-C.MOŢII 69). Rozoliş roşu-n fereastră (BIBIC.PP.357)- - GR. rozo'tie3 rojo'lie3 rozoli'ş. - ET. mittelb. it. r osoglio. ro'zovä S.f. (um 1900 TIKIIN) Flohkraut N. (Pulicaria;PANTU). - ET. unbek. ruăra" siehe roura. rubede"nie Pl. -demnii S.f. (1868 BARC.) fam. 1. Verwandtschaft F. -2. Verwandter M., -t e F. Intraţi ___________ în bîlci3 nu înaintau decît pas cu pas. Aici era un prieten3 colo o rubedenie (SLAV. ,CL XII, 451). - GR. rebedenie3 ru-med- (CDST.). - ET. rudă1; rubed- ist viell. vermeintliche Korrektur nach bdenie3 jetzt denie. rubia" S.f. (1820 IORGA S.D.XII,176) ehem. türkische Goldmünze (nach RECH.2 963a im Wert von 25 Piastern). Zece pungi de irmilici3 Oyt de rubiele mici Si vr-o trei de venetici (AL. PP-135). In sus3 stelele clipesc pe cer ca nişte rubiele puse în faţa unei luminări (RÄDUL.RUST. II, 133). -GR. rebia'3 rupie- ET. türk, rubye. - SG. ALR SN IV,K.1201. rubi'n Pl. -bi'Yie, -blanuri S.n. (1594 DIR) Rubin M. Păreţii ... cu dungi de aur3 împodobite cu zamfiruri şi rubinuri (ISP.LEG.2 237). - GR. veralt. robin. - ET. vgl. it. rubino3 dt. Rubin etc. £Mni"u Adj. (1854 BAR.-MUNT.II,660) rubinfarben. Poalele rubinii ale cerului (VLAH.RP.8). - ET. rubin. gAlă Pl. ru"ble S.f. (um 1640 URECHE,IET.l 1,107) ^ u b e 1 M. Ugs. e cu rubla în nas er ist ein Schwein (die Vorderfläche des Schweinerüssels ähnelt einem Silberrubel), ln curînd i se asocie (rusului) Un dobitoc, anume unul dintre acele cu rubla în bot (CL XVII,4) ein Schwein. E rublă ştearsă er gilt nichts mehr. - ET. russ. rublj. ru"bricä Pl. ru"brici S.f. (1785 INSTR. ,DLR) 1. veralt. rote Tinte. -2. Rubrik F. — ET. n.lat. rubrica, dt. Rubrik3 frz. rubrique. ruca" (+)(x) S.f. (um 1730 AXINTE) Beschwerde F. (an den Sultan). Venind împăratul de la Scudari _____ i-au ţinut calea boierii şi ... au dat rucaoa (AXENrE,L£T-* 11,135). - GR. ru'că. - ET. türk. ruka. ruca^viţe S.f. Pl. (1570 CORESI LIT.2a) Epimanikien, Ärmelstulpen (Pl.) des zelebrierenden Priesters, vgl. mînecar3 naracliţă. Rucaviţele sînt legăturile cu care-l legară (pe Isus) de mîni cîndu-l duseră la arhiereul Caiafa (1NDR.42). - GR. ră-. - ET. serb. russ. rukavica ( < ksl. rqka-vica). ruda'r Pl. -da'ri S.m. (1484 SUCIU 11,86) 1. MUNT. TR. Stangenmacher M. Bezeichnet, wie MOLD. lingurar3 diejenigen Zigeuner, deren Gewerbe die Anfertigung von Holzarbeiten ist. (Ţiganii nomazi) se deosebeau3 după meseriile ce esersau3 în rudari3 ursari3 cărămidari (GHICA XIII). - 2- veralt. Goldwäscher M. (Angehöriger eines Zi-geunerstamrns, der sich mit Goldwäschen beschäftigt). - S.f. ruâărea'să3 rudari 'ţă. - ET. bulg. serb. rudar. -SG. ALR II/I,K.243.260jALRM II/I,K.339,351; ALR SN II.K.499jALRM SN I.K.323. ruda"şcă siehe rădaşcă. nTdä1 Pl. ru"de S.f. (1551/3 ES 33a;Mt 11,16) 1. LV. Geschlecht N., Familie F.. Stamm M. N-are a treace ruda aceasta pînă acea-lea toate vor fi (CDRESI TE4 53b;Mt 24,35). Ieşi den pămîntul tău şi den ruda ta şi den casa tătîne-tău (BIBLIA 1688 Gn 12,1). Fiindu unul dintru slugi de rudă grec3 anume Heraclu (SIM.DASC.,LET.1 I,App. 56). Colatin3 om de rudă bună (MOXA.HC 1,356) von guter Herkunft. Chiprian era ... de rudă mare şi bogat (DQS.VS-0ct.2;40b) von hoher Abstammung. - Danach: A fost odată ... Din rude mari împărăteşti 0 prea frumoasă fată (EMIN.O.I, 167). Oi de rudă (D.T. 68) Mutterschafe, die Lämmer haben. - 2. fam. pe rudă3 pe sămînţă samt und sonders. Soldaţii adorm pe rudă3 pe sămînţă (SEV.POV.52). Toţi copiii ei şi chiar nepoţii de copii se stinsese pe rudă3 pe sămînţă (BOGD.POV.27). Der Redensart liegt eine Bibelstelle zugrunde, vgl.: Răsaie pămîntul buriianä de iarbă sămănînd sămînţă pre rudă şi pre sămănătură (vjcxvcl yevoq xal xa3' öpoi.6Trp:a;DOS. ,GCR 1,265;Gn 1,11) . — 3- Verwandter M., - te F. E rudă cu mine3 mi-e rudă er, sie ist mit mir verwandt, ist mein Verwandter, meine Verwandte. Mai mult să cade a să păzi neştine de pizma rudei şi a priiatinului decît de a vrăjmaşului (FL.DAR., GCR I, 342). In sfîrşit, eram să văd locuri dorite3 rude, prietini ce nu-i revăzusem de 22 ani (C.NGR.59)- -Ehem. rude de jos Deszendenten, rude de sus Aszendenten, rude de alăturea Kollaterale (COD.IPS.,Pentru diată (II) .Vgl. daraveră. - GR. Dim. rudişoa'ră3 Pl. -re (PANN,Z.IV,573). - ET. ksl. rodü semantisch einleuchtend, lautlich aber schwierig; vgl. auch rudă1. - SG. ALR II/I,K.136;ALRM I/TL. K.252,253. ru"dä2 Pl. ru"de, ruzi S.f. (1581/2 PO2 303;Ex 36,3*0 TR. Stange, spez. Deichsel F.La poarta curţii (de la casa miresei) se pune o rudă ... ca de S stînjeni de înaltă şi în vîrf cu o oală cu cenuşe (FR.-C.MQTII 151). 0 căruţă ... Cu roatele de mălai, Cu ruda de putregai (MAR.SAT.268) - - GR. S.n. rud, Pl. ru'duri. - Dim. rudi'ţă3 -dioa'ră, Pl. -diţe3 -oare. - ET. vgl. serb. rudaj serb. nslov. rudo3 magy. rud. - SG. ALR II/I.K.171,293;ALR II/I,MN.3038,125; 3888,134;ALRM II/I,K.343;ALR SN I,K.62.63,130,137; III,K.739,7G5,849,868;ALRM SN I.K.93. ru"dă3 S.f. (1432 DERS ) veralt. Erz N. - TOPON. Hudoiu (1432 DERS). - ET. asl. ruda "Erz", was TIKTIN1 auch für rudă1 vorschlägt. rudărea"să, -ri/ţă siehe rudar. rudäre"sc Adj. (1847 PANN) 1. nach Zigeuner Art. -geunern angefertigt. resc Cu doa feţe3 prostesc (PANN PV.^ rudar. rude"nie Pl. -de'nii S.f. (l602 DIRB XVII/1,51) 1. Verwandtschaft F. Rudenia de sînge se împarte în trei: în cei ce merg în sus3 în cei ce merg în jos şi în cei de laturi (ÎNDR.172). - 2. Verwandter M., - te F. Aceaste svin— te femei ... lăsară casele-ş şi rudeniile şi să dusără în streinătate (D0S.VS.0ct.4;44a). Elisave-ta3 rudenia ta3 şi aceia a zămislit fiiu ta bă-trîneţele ei (EV.1894 Lk 1,36). - GR. In Bdtg.'2 vgl. rubedenie. - ET. rudă1. Suffix wie in cuscre-nie. - SG. ALRM I/II,K.252. rudi" Präs. -de"sc (1632 EUSTR.PRAV.396) I. V.tr. 1. LV. heiraten. De te va rudi3 bine3 rudească-te3 iară de nu va vrea să te rudească3 ru-di-te-voiu eu (BIBLIA 1688 Rt 3,13) so er dich nimmt. wohl; gelüstet es ihn aber nicht dich zu nehmen, s0 will ich dich nehmen. — 2- veralt. verwandt werden. - II. a se rudi veralt. verwandt werden, sein. - ET. rudă1. rudioa"ră siehe rodie u. rudă2. rudişoa"ră siehe rudă'*'. rudi"ţă siehe rudă2. ru"en siehe ruin. ru"fă Pl. ru"fe S.f. (um I66O STAICU 198) 1. (Leib-, Bett-iWäsche F.: a spăla rufele die Wäsche waschen; rufe albe3 negre reine, schmutzige Wäsche. Mărita-m-aş şi eu biata3 Rufele de pat nu-s gata (I.-B.442). Rufele să le ţii la bună rînduială; să le dai spre purtare pe rînd (ISP. LEG.1 1,126). - 2. MOLD. BUCOV. Lappen, Lumpen M. Ea s-a dus la o vecină să facă din două rufe o cămeşă bună (SBIERA POV.221) . - ET. asl. ruho "Kleid". - SG. ALR SN IV,K.1154,1171. rufâri"e S.f. (1862 PTB.) (Leib-, Bett-) Was che F. Cînd rufăria noastră se curăţă aşa de bine prin ajutorul leşiei şi a săpunului (GAZ.SÄT.XIV, 370). - ET. rufă. rufe"t Pl. -fe'turi S.n. (1701 SMIM V,463) LV. Zunft, Gilde F., Korps N. Alaiul cel gătit din partea hatmanului3 a agăi şi altor rufeturi (GHEORGACHI, LET.2 m,299). Brestaşi-lor, neguţătorilor3 slujitorilor3 rufeturilor (DOC. 1814,TEZ.II,383) der Beamtenschaft. Venitul de ta rufe tul ciubotarilor (DOC.1804, Ş.INFL.). - GR. bisw. ref- (DOC. 1803,TEZ.II, 317), răf- (DION.,TEZ. II, 174), rusfet. - ET. türk, rufet. rufeta"ş Pl. -ta'şi S.m. (1852 C.NGR.) Mitglied N. einer Zunft, Gilde. Cur-tenij şavgăi3 tîrgoveţi3 rufetaşi în crîşmă sînt toţi egali dinaintea lui Bacus (C.N3R.351;Schilderung von Tîrgu - Ocna). - ET. rufet. rufo"s Adj. (1705 CANT.) MOLO, zerlumpt. Din rufoase sucmane în porfir primenindu-l (pe porcar) (CANT.IST.254). Un neamţ perpelit şi rufos (BOGD.POV.242). - ET. rufă. rug1 Pl. rugi S.m. (1561 CORESI TE) Dornstrauch, - busch M. Acolo în mun~ tete Sinaiutui i să arătă D-dzău (tui Moisi) în focul rugului (DOS.VS.Sept.4;6b) des Dornbuschs. Nu vei aduna amu de în spini smochine3 nece de în rugi 2. v o n Z i-Un taler rudă— 111,64). - ET. 337 rugăciune j a-vefi struguri (CDRESI TE4 128a;Lk 6,44) man liest ht Feigen von den Dornen, auch liest man nicht Trauer, von den Hecken. Frunză verde rug de mure. Mi-i că-uţa sub pădure (PP-MAR-NUNTA 53). 11 bătu cu toiage rUgi' de trandahir (DOS.VS.Sept.29; 36a)- - Rugul a-prins brennender Dornbusch (nach Ex 3,2). — GR. Dim. ţr rugu'ţ- - lat. rübus "Brombeerstrauch", vgl. it rogo. - SG- ALR SN I,K.196;III.K.630. rug2 pl- ru'suri s-n* ^l862 MURESANU,DLR) gcheiterhaufen M. (Bereute) se arse singur pe un rug pe muntele Oeta (OLL.HOR. 350). Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări (EMIN.0.1,199). ET. n.lat. rogus3 mit Anlehnung an rug1. ruga/ Präs. rog (l6.Jh.CV2 29b;Apg 24,4) l. V.tr. b i t t e n. Te rog să-mi faci un bine ich bitte dich, mir einen Gefallen zu tun. O să te rog ceva3 un lucru ich werde dich um etwas bitten. Spu-neţi-nri-s vă ro(J ••• sagen Sie mir, bitte. Pentru aceia3 fraţilor3 rog pre dumnia-voastră ... să fiţi dăruitori şi miluitori cătră săraci (ÎNV. 1642,GCR 1,96). Acum veniţi3 rogu-vă3 să vedem ce lucru va să fie ... bogăţia (ANTIM DID.208) . Toate neamurile ... veniră să-l vadă şi să-l roage fiecare pentru ceva (XEN.BR.61) . Be cînd îmi rog moartea şi pare că şi ea ş-au întors faţa de ta mine (SEV. POV. 247) wie lange flehe ich schon den Tod herbei. - LV. (16./17.Jh.) bisw. vgl. a se ruga: Rugaţi de ceia ce fac voao obidă (OORESI TE4 126b;L>k 6,28) bittet für die, die euch peinigen. Rugară D-zeu3 şi grăi glas din ceriu de zise aşa (CDD.STU. ,HC 11,43). - II. a se ruga cuiva, de cn. (MS.1818,GCR 11,227), bisw. către cn. {DOS. P5-V.75,24) zu jdm. beten, flehen, jdn. anflehen, bitten; pentru cn. für jdn., pentru a. 3 veralt. de c. 3 um etw., absol. beten. Eoagă-te tatălui tău celui ce este în ascuns (CDRESI TE^ 10a;Mt 6,6). De mîntuinţa lor Domnului să ne rugăm (DOS.,GCR 1,241). Ştefan Vodă — rugîndu-se craiului (leşesc Cazimir) de ajutor împotriva frăţine-său lui Petvu Vodă (NEC.OOSTIN, LET.2 1,135) . Mă rog să vă nevoiţi pentru credinţa svinţilor ce-i dată voaă (MS. 17.Jh. ,GCR 1,49). Si zise ucenicilor: şedeţi acicea Pînă voiu merge acolo să mă rog (BIBLIA 1688 Mt 26, 37) ' zu beten. Cu rogu-mă mit Bitten. I-am căzut Cu r°gu-mă să nu-mi taie aşa firu vieţei (RÄDUL.RUST. H,12) ich bat ihn flehentlich; vgl. a cădea 1,12. nevoia ce am avut-o am alergat cu rogu-mă la dum-Kealui Tudor Băngău (RADUL.RUST.II,58) wandte ich mich bittend an Herrn T.B. - Fam. mă rog (als ^chaltsatz), im Deutschen etwa durch wissen ^^e'fnit einem Wort, kurz wiederzu-Seben. Numai eu am putut să-l tămădui de dînsa (de iu°e) — că se încuibase3 mă rog3 în el ca în casa 61 (AL-OP.i, io) _ Flăcăul ... plecă înainte cu dorul în sîn de-a vedea pe mama sa şi de a-şi răzbuna asupra vrăjmaşilor tătîne-său. Că. mă rog3 fiecare om trage la al său3 d-apoi pruncul la părinţii lui (CL XVII,163). Ea umblă prin streini3 cine se-ndură3 o miluieşte cu mălai ori pită, mă rog3 cu ce-l lasă inima (NÄD.NUV. II, 71). Bunicele şi mumele ... le spuneau (nepoţilor şi copiilor) cîte în lună şi în soare. Ba de turci3 ba de tătari — ba de nemţii cu coadă3 mă rog, din cîte omul apucă şi vede, aude şi nu uită (DEL.S.217). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. rog, 2. rogi, 3- roagă; Konj. să roage. - ET. lat. rogo, —are; II. nach ksl. moliti sg komu. - SG. ALR II/I, UN 2764,101. rugatele siehe rădaşcă. ruga'Ve Pl. -gă"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) veralt. 1. G e b e t N. Blagoslovitu e D-zeul3 ce nu lasă vugarea mea şi meserearea sa de mere (PS.SCH. 65,20). Gelobt sei Gott, der mein Gebet nicht verwirft noch seine Güte von mir wendet. - 2. Bitte F. Cu rugăciunea şi cu rugările ale prea curatei mai-cei tu D-zeu (MS.17.Jh.,GCR 1,81). Vei fi avînd vreo rugare? (RETEG.POV.111,7) . - 3. TR. MARAM. MOLD. BAN. Gesuch N. - ET. a ruga. - SG. ALR SN IV,K.985. ruga"t (16.Jh.PS.SCH.89,13) I. Adj. 1. betend. -2. bitten d.-3. g e~ beten. - Auch substantiv. — II. S.n. 1. Beten N. -2. Bitten N. - ET. a ruga. ru"gâ Pl. rugi S.f. (l6.Jh.CV2 lb;Apg 18,18) 1. LV. u. poet. Gebet N. In vremea aceia duse-se Is. în toc pustiiu şi acia rugă făcea (CDRESI TE^ 70a;Mk 1,35) betete daselbst. Numai pentru curăţiia cîtăva vreme ca să petreceţi în post şi în rugă (MS. 17.Jh.,GCR 1,45). Curăţiţi-vă păcatele cu ispovedania, cu milostenia3 eu ruga (VARL.CAZ.2 I,28b). Jîrtfuieş-te lui D-zeu jîrtfă de laudă şi dă celui prea înalt — rugile tale (BIBLIA 1688 Ps 49,15). A mea rugă-i ascultată şi durerea mea—i crezută! (VLAH.P.64). — 2. TR. steinernes Kreuz am Weg. Unde se întîlnesc drumurile ... pe Răpiţa este o moară. lîngă Răpiţa este o rugă (SLAV.,CL IX,99). -3. Bitte F. - 4. LV. G e 1 ö b n i s N. (CV Apg 18,18). - 5. Kir-chenpatron, Kirchweihtag M. - ET. postverbal von a ruga, vgl. auch span, ruego, port. rogo, rät. rieug (CDNR.). - SG. ALR SN III,K.906;ALR II/I,MN 2753,97. rugăciuna^r Pl. -na"re S.n. (1892 MAR.) Gebetbuch N. (MAR.NAST.121 U.ÎNM.308). - ET. Bildung des Verf. für molitfetnic. rugăciu^ne Pl. -ciu"ni S.f. (l6.Jh.PS.SCH.2752) Gebet N.: rugăciune de dimineaţă3 de seară Mor- rugăminte 338 gen-, Abendgebet; a face rugăciune ein Gebet verrichten. Ia aminte glasul rugăciuniei meale (CORESI PS.~* 5a;Ps 5,2). - ET. lat. rogatio3 -ănis. rugămi"nte Pl. -mi"nţi S.f. (1632 EUSTR.PRAV.39) Bitte F. Domnul Radul Vodă ...au trimis cu rugăminte la acest svînt părinte ca să vie în -ţara lui (iyiS.l7.Jh. ,GCR 1,192). Acest al mieu puţin-teluş pentru mult3 mititeluş pentru mare dar cu rugăminte spre priimire îl aduc (CANT.DIV.lila). Soldaţii împăratului descoperindu-i (pe conjuraţi., ei) fură ucişi}cu toate rugămintele lui Proculeiu ___ către August (OLL.HOR.145). - GR. rugămînt (DOS.VS.Dech.9,205a). Pl. veralt. -minte. - ET. a ruga; zunächst wohl nur im Pl. in der Form rugăminte gebraucht, die dann auch für den Sg. eintrat, vgl. îmbrăcăminte3 încălţăminte3 zestre. rugäto"r (16.Jh.PS.SCH.73,23) I. Adj. bittend, flehend. - Auch substantiv. - II. S.m. LV. Herold M. — ET. a ruga. - SG. ALR II/I,MN 2751,97. ru"get S.n. (1805 CRIŞAN 249) (Dornbusch-] Gestrüpp N. - GR. ruge't. - ET. rüg1. rugi" Präs. -ge"sc V.intr. (1683 DQS.) veralt. brüllen, jaulen. 2 lei ... veniră ... şi cădzură la picioarele lui rugind de i să-nchi-nară (DOS.VS.Oct.23,81b). - ET. lat. rugio3 -îre. rugina" siehe rugini. rugina"re S.f. (1868 BARC.) wilder Rosmarin (Andromeda polifolia; CRÄIN. ;PANTU]. - ET. rugină. rugi"nă Pl. -gi"ni S.f. (1490 DERS) 1. R o s t fi. A prinde rugină rostig werden. Nu vă adunaţi vouă comori pre pămînt unde moliile şi rugina le strică (EV.1894 Mt 6,19)- Rugina veacurilor a nimicit cu desăvîrşire o parte însemnată de monumente (CL XV,70) der Zahn der Zeit. 0 rugină de puşcă pe care orice vînător ar fi azvîrlit-o în gunoi (OD.PS.8) eine alte, rostige Flinte. Codrenaşu-ncă-leca (pe roib)3 Trei rugini el îi trăgea (AL.PP.87) versetzte ihm drei Schläge mit dem rostigen Ladestock. Fam. rugină veche alte Perücke, alter Zopf (Person, die veraltete Anschauungen vertritt). - 2. (Getreide-, Pflanzen-) Krankheit F. — 3. S i m s e F. (Juncus;BR.). - GR. Dim. rugioa'rä (AL.PP.265). - ET. lat. * aerugina, Ableitung von aerugoj -inis, vgl. zur Form lumină. - SG. ALRM I/I, K.1B4;SN I,K.32jALR SN I.K.45;II,578. rugini" Präs. -ne"sc V.intr. (l6.Jh.CV2 66a;Jak 5^ rostig werden, (ein-, ver)rosten Fierul care nu se întrebuinţează rugineşte (PANN,z. 1,163). - GR. TR. PP. —na' (MAR. NUNTA 258, im Reim), -gena'. - ET. rugină. - SG. ALR SN I,K.45. rugini"t Adj. (um 1560 BRATU3SCL XXV,153) 1. rostfarben. Tufari ruginiţi de brumă (AL., CL IV, 363) .-2. verrostet. Mureş an scutură lanţul cu-a lui voce ruginită (EMIN.O.I, 32). - Fig. Cînd — literatura română era la darea sufletului3 cîţiva boierii ruginiţi în românism — şedeau trişti şi jeleau pierderea limbii (C.NGR.3) einige hinter der Zeit zurückgebliebene Bojaren. - 3. (von Pflanzen) von Rost be-f a 1 len. - Neg. neruginit. — GR. -nat. - ET. a rugini. ruginitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1871 GLOS.AC.) verrosteter Gegenstand, altes Eisen (gerät). 0 ruginitură de decoraţie pe care o au toţi băcanii (LECCA CÎINII 41) ein lumpiger Orden. - ET. a rugini. rugini"u Adj. (1874 OD.PS.) rostfarben. Jderii pădureţi cu blana ruginie (OD.PS.219). - ET. rugină. rugino"s Adj. (l6.Jh.CV) veralt. r o s t i g. Nu cu rugirosul argintu sau au-ru izbăvitu-vă de deşarta a voastră viaţă (CV2 71b; 1 Petr 1,18) nicht mit rostigem Silber oder Gold. Mă suii pe o şa S-o spusei aşa: Saua a fost ruginoa-să Si povestea mincinoasă (FR.-C.MOŢII 243;am SchluB eines Märchens). - ET. rugină. - SG. ALR SN I,K.45; ALRM SN I,K.32. rugioa"rä siehe rugină. ruguma" siehe rumega. rui"n S.n. (1783 COTEANU PL.15) TR. BAN. Teufelsabbiß M. (Scabiosa). -GR. ruen (FUSS), ruian (CR&EN.), ru "in (MANGIUCA CSL. Iunie;BR-). - ET. vgl. serb. rujan "dunkelgelb". ruina" Präs. -ne"z (1791 AA ist.111/1,101) 1. V.tr. 1. niederreißen, zerstören. -2. zugrunde richten. - H* a se ruina 1. verfallen, verderben.- 2. sich zugrunde richten. - GR. nălui. - ET. n.lat. ruinare. - SG. ALR II/I,K.274. ruina"re S.f. (1825 B.) 1. Verfall M. -2. Zugrunderich' t e n N. - ET. a ruina. 339 rumegător Adj. (1825 B.) ^ ruiniert;zugrundegerich-„ t -2. verfallen. - ET. a ruina. -SG. t b h alR XI/I.K.256. Pl- -i'ne S.f. (1825 B.) R u i n e F. - GP.. Pl. auch rui'ni3 veralt. rui'nuri. - ET. n.lat. ruina3 frz. ruine. ruino^s Adj. (1839 C.NGR.) u i n ö s. Astă dezbrăcătoare şi ruinoasă pati-(C.NGR.0.1,50) . - ET. frz. ruineux. ruj siehe rujă GR. rujali'nă Pl. -li"ne S.f. (1806 KLEIN) Stockrose F. (Althaea roşea;PANTU). - GR. rujulină. - ET. rujă. ruja"n (1883 MAR.) I. Adj. rötlich.- II. S.m. Rufname für Ochsen mit rötlicher Behaarung (MAR.QRN.I,257). Mi-l trimitea ... după Rujan3 Că-i pierdut de-un an {MF I, 19). - ET. rujă. ru"jä Pl. ru"je, ruji S.f. (1566 DERS) 1. veralt., bes. TR. Rose F. (Rosa). Ca rujea cea-nfloritä-n grădină (DOS.VS.Dech.l2;214b). Buzele ca rujile (I.-B.39). Le mai sărută (flăcăii pe fete) de le scot ruji in obraz (DEL.S. 11). - 2. von anderen Pflanzen mit rosenartigen Blüten: Malve, Stockrose F. (Althaea roşea). Cununi de rujij de trandafiri gi de crini (DOS.VS.Noe.22; 139b) ; Rosenwurz F. (Rhodiola roseajPANTU); TR. rujă de Rusalii j rujioară Pfingstrose F. (PaeoniajPÄNTU); TR. rujă de toamnă vCnătă Virgils-Aster F. (Aster Amellus;BR.); ruja wacului Klatschrose F. (Papaver Rhoeas; ÄL.PP.372); ruja stîncilor (PIRU ENC.1,118), ruja "tonţilor Alpenrose F. (Rhododendron;PANTU); ruJa soarelui Sonnenröschen N. (Helian-themum:BR. )j rujuliţă Habichtskraut N. (Hieracium aurantiacum) u. Ringelblume F- (Calendula off.;FUSS ). - 3. TR. ugs. R o s e t- * e F. am Frauenhemd (WEIG.JB.VIII,7) . - GR. rupă. ' Oim. ruji'ţă, rujuli Jţă3 ruju'ţă3 Pl. -ţe (I.-B. ■*•2), rujioa'ră (PANTU), rujuli'nă (PP. SEV.NUNTA 234). s.m. ruj3 Pl. ruji. Să-nflorească ruji bătuţi (PP.HESS.CL XV,462). - ET. Wanderwort, vgl. serb. magy. rosza, it. rosa, dt. Rose etc. 5üdi" Präs. -de "sc V.tr. (1683 DOS .VS. Sept. 7; 10a) u. pp. rioLo. BUCOV. zermalen, -schla-Een, -reiben. Si i-au rojdit (fiAorpev) pre ei °u spinii pustiiului (BIBLIA 1688 Ri 8,16) . Precum diamantul ... cu pravul său şi cu sirma fierului tă-indu-să să despică3 să rujdeşte şi să julegte (CANT. IST-160). Cari n-aveţi nici due unele (nici cuţite3 nici furculiţe3 nici linguri)3 Să mai prindă gi cu mînile, Să ruşdească şi cu unghiile (PP-MAR-NUNTA 844). - GR. ruşdi3 hrojdi3 rojdi. - ET- unbek. rujditoa"re (+) Pl. -to"ri S.f. (1683 DOS.VS.Sept. 30;39a) Marterwerkzeug N. — ET. a ruj di. ruji"ţă siehe rujă. ru"jnică Pl. ru"jnici S.f. (1883 BR.) Ringelblume F. (Calendula off.jBR.). — GR. rujnicea' (TIPLEA), rujini 'că. - ET. rujă. ruju"ţâ siehe rujă. rula" (+) Präs. -le"z V.intr. (1683 DOS.VS.Dech. 9;204b) schwätzen. Mult mă mier de ce ru-ledzi (CANT.DIV. 16). - ET. vgl. serb. ruljati (DLR) - rule"tă Pl. le"te S.f. (1855 C.NGR.OP.I,308) Roulette N.- ET. frz. roulette. rumâ"n etc. siehe român etc. rumega" Präs. ru"meg (1649 MARD.) I. V.tr. 1. Wiederkäuen. Tot dobitocul care le ... rumegătură nu rumăgă3 necurat va fi voao (BIBLIA 1688 Lv 11,26). - 2. fig. un plan etc. einen Plan etc. reiflich überlegen. - II. V.intr. Wiederkäuen. In ocol ... unde ru-gumînd întoarce balaia — capul spre ceir (BODN., CL 111,144). - GR. bisw. -măga, MOLD. ruguma3 Präs. ru'gum. Ebenso die Ableitungen. - ET. lat. rumîgo3 —are; zu ruguma vgl. it. rugumare. — SG- ALR II/I, K.101. rumega"lă S.f. (1688 BIBLIA Dt 14,7) veralt. wiedergekäute Speise.- GR. rumăgală. - ET. a rumega. rumega"re S.f. (ura l660 STAICU 76) Wiederkäuen N.- ET. a rumega. rumega"t Adj. (1809 BRV 111,12) 1. wiedergekaut. -2. fig. über legt. -Neg. Celelalte pasări auzind aceste vorbe nerumegate şi necioplite (MAR.ORN.I,167) diese unüberlegten Worte. - ET. a rumega. rumegăto"r (1805 CRIŞAN 249) I. Adj. Wiederkäuen d. - II. S.m. W i e~ derkäuer M.- ET. a rumega. rumegătură 340 rumegătu'ră Pl. -tu^ri S.f. (1581/2 PO) l.wiedergekäute Speise. Tot dobitocul ce ... scoate rumăgătură (BIBLIA 1688 Dt 14,6). - LV. fi i s t M. (PO2 276;Ex 29,14). - 2. Sägespäne (Pl.), -mehl N. într-un loc (Pepelea) au aflat o grămada de rugumătură de fere s teu (SBIERA POV. 22). - ET. a rumega. rumegu^ş S.n. (1910 PAMF.) Bohrspäne (Pl.), Sägemehl N. (P£MF. IND.125). - ET. a rumega. rumeioa^ră siehe ruineior. rumeio'r (1837 PANN ERCT.I36) I. Adj. rötlich. -II. S.f. rumeioa'ră3 Pl. -oa're Kermesbeere F. (Phytülacca decan-drajCRÂIN.,PANTU). - ET. Dim. v. rumen. ru'men Adj. (um 1600 COD.STU.) 1. (hoch-, braun-, dunkel-) rot. Trandafiri ... cu foi rumene (BARAC,GCR 11,176). Român-cuţa ... cu apa ne-ncepută udă rumena-i guriţă (AL. POEZII 111,65). - Bes. von der Haut-, Gesichtsfarbe Brünetter. Alţii voru fi albi ca o hîrtie ... alţii vor fi rumeni (COD.STU.,HC 11,459). Copila îşi ascunse rumena faţă în sînul coconaşului (C.NGR.18). - 2. gebräunt. Pe ramurile (pomişoru)lui sta nişte merişoare mici şi p-o parte rumene de părea că erau prăjite (ISP.LEG.2 244). - GR. NOLD. -măn. - Dim. rumeio'r3 rumene'l (B.) . - ET. asl. rumenü. rumenea"lă Pl. -ne'li S.f. (165^ NEAGOE ÎNV.295a) Röte F., rote Farbe. Boieraşi ... răzeşi ... norod ... furnicau prin rumeneala zorilor (SAD.POV.8). Rumeneala din obraji se ştersese de mult. Eram slab şi galben (DEL.P.208). Maica Domnului ... Scrie morţii cu cerneală Si viii cu rume-neală (PP.MOLD.,CL XIII,278) die Toten mit schwarzer Tinte, die Lebenden mit roter Tinte. - Spez. rumenea-lä u. Pl. rumenele rote Schminke. Rumeneala cea mincinoasă cu care îşi colora obrajii şi buzele (FIL.CIOC.64). Mîndrăj pe obrazul tău Rumenele- s de-un zlot rău (I.-B.441). - 2. Gänserich M.,.Fünffingerkraut N. (Potentilla, Tormentilla;BR.). - 3. Pl. rumenele Krapp M. (Rubia tinctorium;BR.). - GR. In Bdtg. "Schminke" -nea '(I.-B.441;im Reim). - ET. rumen. - SG. ALR SN IV,K.1199. rumeni'' Präs. -ne^sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr, 1. (h oc h-, bra u n-, d un k e 1-) rot färben, röten. Lumina faclelor rumeni palatul (SAD.POV.4). -2. braun bra- ten, bräunen. Să spui lui Gheorghi bucăta-riul ca să mi-i ruminească (curcanii) frumos (AL. OP.1,989). - II. V.intr. erröten. 0 fată tî-nărăj sfiicioasă3 cu ochii în jos3 rumenind la fiece vorbă (DEL.P. 219) . - III. a se rumeni schmi n-4 k e n. Mîndra mea3 frumoasă eşti Colea3 cînd te rumeneşti (I.-B.440). - GR. rumini. - ET. rumen. -SG. ALR SN IV,K.1199. rumeni^ţâ Pl. -ni^ţe S.f. (1885 I.-B.) rote Schminke. 0 căruţă de bertiţe Si una de rumeniţe (I.-B.440). - ET. rumen. rumeni'u Adj. (1893 DEL.) rötlich. Vrăbiile ciripeau în merii cu bobocii rumenii (DEL.P.219). - ET. rumen. ru^mpe etc. siehe rupe. runc Pl. ru^ncuri S.f. (1^73 DERS) Rodung F. Le-am vîndut o moşie ... anume poiana Oiţa şi cu runcuri de păscut (DOC. 1697,CL XXV, 712). A codrilor crăiasă ... Paşte cerbii sus pe runc (PP.CL XXV,713). De pre runc nou iese brînză multă (CL XXV,714;Sprw.). Als Flur- u. Ortsname weit verbreitet. - GR. Dim. runcule'ţ (PP.CL XXV, 712). -ET. lat. runcus3 zu rünco3 -äre "jäten” (REW 7444). runculi^ Präs. -le^sc V.tr. (1892 CL) BUCOV. roden. Să mă duc ... în codri fără stăpîni3 Să m-apuc să runculesc3 Loc să-mi fac ca să trăiesc (PP.CL XXV,713). Codru-ntreg să-l runculească3 Să facă codru ogor (CL XXV,713). - ET. runc. ruora" siehe roura. rup Pl. rupi S.m. (1792 URIC.) veralt. ein Achtel Elle (siehe cot^ I). 0 manta de aba radovici3 lungul doi coţi şi un grif3 largul în poale şese coţi doi rupi (DOC.1792,URIC. IV, 136). - ET. türk. rubu. rupătc/r Adj. (1703 GCD) veralt. reißend. - GR. rumpător (CANT.IST. 287). - ET. a rupe. ru^pe Präs. rup (16.Jh.PS.SCH.2,3) I. V.tr. 1. c. (în) bucăţi etc. etw. in Stücke etc. reißen, brechen; o hîrtie3 creangă etc. ein Papier etc. a b-, 1 o s-, dure h-, zerreißen, einen Zweig etc. ab-, los-, durch-, zerbrechen;^. (în doua) etw. entzwei reißen, brechen. A-şi rupe braţul3 gîtul den Arm, Hals brechen. A rupe cuiva oasele jdm. die Knochen brechen. 341 rupt A rupe lanţurile die Ketten sprengen. A rupe frontul die Front durchbrechen. Fam. a rupe cuiva gura jdn. sprachlos machen. A rupe relaţiile die Beziehungen abbrechen. A rupe cuiva inima jdm. das Herz brechen. în pădure duce-m-a§j Frunză verde rumpere-aş (I.-B.129) ein ... Blatt möchte ich abreißen. Şi-ş rupse Iacov hainele lui şi ... plîngea pre fiiu-său (BIBLIA 1688 Gn 31,34) und Jakob zerriß seine Kleider. Cîtă vreme băiatul fusese mic3 conu Costache îşi rupsese destul palmele, pumnii şi picioarele pe el (BASS.V.189) hatte sich ... genug an ihm zerschlagen. Printre cetele păgîne trec rupîndu-şi large uliţi (EMIN.O.I,148) sich breite Gassen brechend, bahnend. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău3 am să ţi le pun deoparte (XEN.BR.37) sowie ich deinem Vater e.twas Geld abknöpfe. Pe cel sărac îl rupea la inimă de foame (SEV. P.186). Se roagă de frate-său să-i arunce şi lui o fărmătură că-l rup cîinii la inimă de foame (SEV.P. 186) er vergeht vor Hunger. Ugs. a rupt inima tîrgu-lui er hat sich das Schönste und Beste ausgesucht. Fuge rupînd pămîntul (RETEG.POV.V, 42: locul) er jagt, stürmt wie toll dahin. - 2. veralt. (durch Übereinkommen) festsetzen, in gew. Verbindungen: A rupe preţul (dadurch, daß man die ersten Abschlüsse macht) den Marktpreis bestimmen. Să se plătească preţul după fiatul ce se va rupe pe fieşcare an la schela Brăilei (DOC.1802,TEZ.II,314). O rupt tocmala la jupînu Strul pe tejghe; o băut şi adalmaşu (BOGD. BURS.67) sie haben den Handel ... abgeschlossen. (Nepotul meu) s-a înamorat de domnişoara şi m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta3 să rupem tîrgul3 cum se zice (AL.OP.I,774;zum Vater des Mädchens) daß wir das Geschäft abmachen. Şi aşa rupseră sfat (URECHE,LET.2 1,217) kamen sie überein. (Bătrînii) aceştia3 în cazuri de judecată3 împreună cu judele riAmpeau legea (FR.-C.MOŢII 113) sie fällten das Urteil. - 3. o limbă eine Sprache notdürftig, gebrochen sprechen, radebrech e n. Fata ... ştie franţuzeşte3 nemţeşte3 rupe şi englezeşte (I.NGR.,CL 111,34). - 4. a o rupe de fugă3 de-a fuga3 la fugă3 la picior davon laufen, -rennen. N-a stat dihania de pricină3 ci a rupt-o de fugă (CL IX,4). Nu se mai socoti mult bătrîna3 ci ... rupe-o pe scări în sus de ţi s-ar fi părut că acum împlineşte vr-o cincisprezece anişori (IARNIK,CL XV, 107) . Vgl. fugăJ c I. 11 b a tuli. - II. a se rupe sich (a b-, 1 o s-, dure h-, z e r-, entzwei) reißen, brechen. Nemeşii de Ardeal se rupsese de la Racoţi (MIR.COSTIN,LET.2 1,354) hatten sich von R. losgesagt. Unde-i (aţa mai) subţire3 acolo se rupe u. ä. (Sprw.) wo der Faden am dünnsten ist, da reißt er, kleine Übel ziehen leicht größere nach sich. Uitîndu-mă după dînsa3 S-a rupt cucura şi bîrsa; Cucură am făcut nouă3 Dar s-a rupt grin-deiu-n două (I.-B.390). Nu te-ntinde3 că te rupi {Sprw.) alles mit Haß. Conu Costache mînca de să rupea (RÄDUL.RUST.II,212) was das Zeug hielt. Mi se rupe inima das Herz bricht, blutet mir. Cîndu-l văz dumineca3 Mi se rupe inima (I.-B.91) vergehe ich vor Liebesweh. Vgl. car^3 inimă 1, a întinde 1.1, pînză 1. - GR. veralt. häufig u. TR. a rumpe u. entsprechend im Präs. u. den davon abgeleiteten Formen. - Imperat. rupe; Perf. rupsei (LV. rupş), veralt. bisw. rum(p)sei, z.B. 2. Pers. Sg. Perf. rumpsăş (PS.IAŞI 1680), 3. Pers. rumsă (PSALT.1651); Part. rupt3 veralt. bisw. rum(p)t3 z. B. rumpt (SCRIS.MOLD.116), rumţi (lNDR.597); Ger. rupî'nd; Verbaladj. rupăto'r. - ET. lat. rünpOj -&re3 Sup. rüptum; a rupe nach rupt3 wie umgekehrt rumpt nach a rumpe. - SG. ALR II/I,K. 116;ALR SN I,K.104;III,K.820;IV,K.995;V,K.1341; ALRM SN I,K.20. ru''pere S.f. (l6.Jh.PS.SCH. 128,6) 1. (A b-, Z e r-) Brechen N. - 2. (A b~, Zer-)Reißen N.La plecare3 mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă (VLAH.NUV. 27) leidenschaftlicher, schmerzbewegter. - GR. veralt. rumpe-re. - ET. a rupe. rupt (1570 DERS) I. Adj. 1. abgebrochen, zerbrochen. -2. abgerissen, zerrissen. -3. verlet zt. -4. ä hn lieh. E bucăţică ruptă din tată-său3 îi seamănă bucăţică ruptă er ist seinem Vater wie aus dem Gesicht geschnitten. Rupt din soare schön wie die Sonne* Da cum ... de s—a. oö— sit o fată urîtă? Parcă spuneai mai dinioară că (fetele) erau rupte din soare (NĂD.NUV.I,42). Străluceau ... Galbenii cei rupţi din soare îneît ... te orbeau3 nu altă (DULFU LEG.38). - 5. rupt de oste-neală3 oboseală t o d m ü de. Auch adverbiell. - II. S.n. 1. LV. Be sc h 1 u ß M. După ruptul seimului leşilor îndată au purces hatmanul ... la tabără (MIR.COSTIN,LET.2 1,256) nach dem Beschluß des polnischen Reichstags. - 2. TR. cu ruptul in Bausch und Bogen (vgl. a rupe 1.2). Posesorul vinde roada anului ... iarna cu ruptul ... pe ce-o da tîrgul şi norocul (FR.-C.M0TII 14) er verkauft en gros. (Bărbatul) mă bate-n toate zile Si-mi dă lucru cu ruptul Şi mîncare cu pumnul (I.-B.182). - 3. ruptul oilor Trennung der Lämmer von den Muttersc ha fen. -4. (nici) în ruptul capului auf keinen Fall, um keinen Preis. - 5. S.f. ruptă ehem. (18./19. Jh.)Personalsteuer F. Der Betrag, dessen Höhe je nach Umständen (Gesellschaftsklasse, Vermögensverhältnisse etc.) verschieden war, ruptaş 342 wurde in vierteljährlichen Raten (sferturi) eingezogen. Antioh Vodă ... te-au făcut (mînăstirilor) şi testament ... cum să nu mai fie amestecate ta dări cu ţara, ce să-şi plătească rupta pe sferturi (NEC.COSTIN,LET.2 11,52). Intr-acea vară au socotit Nicolai Vodă ca să nu mai îmbie orînduiele pe ţară şi au aşezat ţara cu rupta3 de dau oamenii pe sferturi (AXINTE, LEIT.2 11,163). - ET. a rupe. ruptaPl. -ta'şi S.m. (17^6 DRA 1,^8) ehem. (18./19.Jh.) Steuerpflichtiger M. (vgl. ruptă). Iar pe ceitatţi bimici ce vor mai rămînea3 să-i aşeze ta ruptaşi după starea şi puterea ce vor avea (DOC-1814,TEZ.II,385). (Această sumă) să se cisluiască cu dreaptă cumpănire pe toate stările3 adecă mînăstiri3 neamuri3 postetnicei3 man-zili3 ruptaşij cumpanişti3 scutnici (DOC.1814,TEZ.II, 369). - ET. rupt (II.5). ru"ptă siehe rupt II.5- ruptoa^re Pl. -to^ri S.f. (1702 DRA. 1,190) 1. veralt. a face ruptoare(a) den Anfang machen, den ersten Schritt tun. Se spunea pînă acum ... că prea era retras de lume — şi iată că face ruptoarea3 vine ta clvb (BRÄT.-VOIN-LD.117) - Ruptoarea era făcută3 sîngele cursese (ODOB.,D.). Faceţi din voi cîţiva ruptoare3 şi toţi vă vom imita şi urma (GLOS.AC.). - 2. ehem. (18./ 19.Jh.) Veranlagung F. zur Personalsteuer (ruptă). (Domnul) le-au făcut (preoţilor) ruptoare ca să dea pre an numai cîte doi ug. ta bir ... iară altă peste an la nimică să nu dea (NEC.COSTIN,LET.2 11,37). Avînd aceşti cojocari streini şi dajdea lor la vistierie deosebită ruptoa-re3 a da ... din cap în cap po taleri şeisprezece ... pe an (DOC. 1813, TEZ. II, 322). - 3. de pace Frie-densbruch ii. Si nevinovaţi vom fi întru rumptoarea de pace (NEC. COSTIN, LET.2 11,97). - 4. ruptoarea preţului das Festlegen des Preises. -5. BAN. Diarrhöe F. - GR. veralt. rumpt-. - ET. rupt. - SG. ALRM I/I.K..174. rupto"s Adj. (1800 BUDAI-DELEANU) selten zerrissen. Ruptoşi3 ciuhoşi3 leşinaţi de foame (BUDAI-DELEANU X,4). - ET. rupt. ruptu'Vâ Pl. -tu"ri S.f. (1*J22 DERS) 1. veralt. Reißen, Brechen N.,Riß, Bruch M. Ruptură de gheaţă Eisbruch, -gang. între acestea — o ruptură nouă de tătari năvălind în locurile stăpînirii lui Aladin (I.VÄCÄR.,TEZ.II, 250). - 2. Stelle, wo od. von der etw. gerissen, gebrochen ist: Riß, Bruch M. (Călăuzul) se urca mereu, ajutîndu-se cînd cu piciorul, cînd cu braţul de fiecare ruptură unde putea să se sprijine (GANE, CL XI,94). Generalul ... luă petecul de postav3 se lăsă pe un genunchi3 îl fixă pe ruptura de la tunica harapului (ZAMF.NUV.99) das Stück Tuch war von jener Stelle abgerissen worden. — 3. Zerrissenes N., Fetzen M. Cuconul ţînea cu îmbe mîni rurrt-turile (cămeşii) (DOS.VS.Noe.24;158a). De ce tot în~ torci ruptura-ţi de pălărie şi o iei dintr-o mînă într-alta? (POP.NUV.42). -GR. veralt. rumt- (DOS. I.e.). - TOPON. Ruptura (1422,1425 DERS). - ANTHRO-FON. Ruptura (1434,1490 DERS) . - ET. rupt. - SG. ALR SN III,K.819;ALRM I/I.K.177. rupturi'" Präs. -re"se (1825 B.) I. V.tr. veralt. lähmen (B.). - II. a se rupturi 1. in Stücke reißen. -2. mühsam (aus) sprechen. Glasul lui tremura3 cuvintele i se ruptureau pe buze (SLAV. ,CL XV, 431) . - ET. ruptură. rura"! Adj. (1829 AR 166) bäuerlich, ländlich.- ET. frz. rural. rus1 Adj. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. von der Behaarung der Tiere: rotbraun. Un turmac de bivol — în păr rus (MDN.OF. 1878,4745). - GR. Dim. rus cule 'ţ3 f. -li'ţă (PÄSC.LP.). - ET. nicht lat. russus3 sondern slav. rusü. rus2 Pl. ruşi S.m. (1*151 DERS) I. S.m. 1. R u s s e M. Amu cică era odată un rus3 pre care îl chema Ivan (CREANGĂ0 240). - GR. S.f. rusoa'ică3 Pl. -ce3 ugs. auch ru sea, Pl. ru'ştej Dim. f. rusculi'ţă (PP.PÄSC.LP.48). - 2. (deutsche) Schabe; Schwabe F.,-Russe M. (Blatta germanica). Să piară puricii Si şfabii şi ruşii (PP.MAR-INS.409). - 3. ehem. BESS. Diener, Landarbeiter M. (E. C.). - II. Adj. russisch.- TOPON. Ruşi (1451 DERS). - ET. asl. rusü. - SG. ALR SN III,K.747. Rusa^lii S.f. Pl. (um 1560 COR.PRAV.8b,TRS XVI,226) 1. Pfingsten (Pl.). Duminica Rusaliilor (Duminica mare) Pfingstsonntag; săptănrCna Rusaliilor Pfingstwoche; sîmbăta Rusaliilor (vgl. Moşi) Sonnabend vor Pfingsten. Praznicul Rusaliilor carea este sfîntă a şaptea săptămînă (BIBLIA 1688 Tob 2,1). Zioa Rusaliilor întru care s-au arătat apostolilor limbile cele de foc împărţite (MÄRG.2 85a). - MOLD. Montag (bzw. Montag bis Mittwoch), TR. Sonntag bis Dienstag der Pfingstwoche. - 2. (in der Volksmytho" logie) Luftgeister, die um Pfingsten ihr Unwesen treiben. Sie rufen Stürme hervor u. fügen den Menschen leiblichen Schaden zu. Man hält sie 343 ruşinare vielfach fur identisch mit den iele od. dînsele Cs. j "Ce mă? Eşti luat din rusalii?" se zice unuia care-i cam pe-o ureche (RCM.SÄRB.68). Ce-ai păţit3 fjagi Flutur? ... te gtdile rusaliile, de rîzi aşa? (^L.OP-1,603;zu einem Krampfhaft Lachenden). - Arom. dafür Albele (MF 11,232). - GR. LV. auch Ros~j ugs., bes- TR.» auch -le; arom. -V e (WEIG.AROM.II, 128} , Ară-saVe (ALM.MAC.-ROM. 1903). - ET. mittelb. lat. rösälia. - SG. ALRM II/I.K.27Q;ALR II/I.MN 2838,112. ru'sav Adj. (um l660 STAICU 135) veralt. rötlich, blond. (Sfîntul) era ... nu mult cărunt, nu foarte alb3 ce can rusav (DOS. VS-Ian-18; 17b). - ET. zu slav. rusü (rum. rus^}, vgl. uKr. rusjavyj id., vusavec "braunblütiges Knabenkraut". ru"scä siehe rus2 1. rus cea" Pl. -ce"le S.f. (1906 PANŢU) TR. ruscea de poiană Herbstzeitlose F. (Colchicum autumnalis;PANTO). — ET. wahrsch. zu slav. rusü "rotbraun". ruscu^ä1 Pl. -cu"ţe S.f. (1892 MAR.NAST.) alte österr. Silbermönze. Dîndu-i unul sau doi puişori (ruscuţe) de argint în mînă (MAR.NAST.411). - ET. slav. ruska, u. zw. entweder zu rusii "Russe" (rum. ruscuţă3 Dim. von ruscă "Russin") od. zu rusü (rum. rus] "rotbraun". rus eu "fr ă2 Pl. -cu"te S.f. (1868 BARC.) Adonisröschen N. (Adonis;BR.;CRÂIN.; PANTO). - GR. ruQcuţă (BARC.). - ET. zu slav. rusü “rotbraun"; rug- wohl in Anlehnung an rujă. ruse"sc Adj. (1620 MOXA,HC 1,39*0 russisch. Scherzh.: agheazmă3 cafea rusească Branntwein, Schnaps. - ET. rus njse"şte Adv. (1683 DOS.PAR.124b) russisch.- ET- rus2. gusito"ri S.m. Pl. (1892 MAR.ÎNM.384) 0AN. Volksfeiertag (Sonntag bzw. zweiter Dienstag nach Pfingsten), an dem Totenopfer dar-Sebracht werden. - ET. Rusalii + ursitoare. ic Adj. (1823 BOBB) bäuerlich, ländlich. - ET. n.lat. Oticus3 frz. rustique. 5jgjgna"t (+) Pl. -ma"tuid S.n. (1792 URIC.HI,l49) ehem. indirekte Steuern. Havaetia'ile ^71 slujbele rusumaturilor3 adică gogtina3 desetina3 vinăriciul3 vama şi ocna (DOC.1827, Ş.INFL.II,ÎOO). Aceste obicinuite geaizele şi avaeturi să nu se ia de la raiele3 ci să se plătească din veniturile chiar ale domnilor3 ocne3 vămi3 şi din rusumaturi (DOC. 1802, TEZ.II, 311). - GR. răsumat3 rusomat3 rusmăt. - ET- türk, rüsumat. ruşa"lă siehe roşală. ruşa"ţă siehe roşaţă. ru"şcă siehe druşcă. ruşculi"ţă siehe ruşulică.. ruşe"ţ Adj. (1884 JIP.) rötlich. Ia3 păzea-te3 viţel, să nu ... te împungă bou ăsta rugeţu (JIP.R. 270). - ET. roşu. ruşfe"t Pl. -fe"turi S.n. (1724 POTRA 1,305) 1 • veralt .Gabe F., Geschenk N. an einen Beamten, um ihn willfährig zu machen, im engeren Sinn Bestechung F.. Bestechungsgel-d e r (Pl.]. Cei ce negoţează cu (mărfurile) acestea — sînt siliţi a le vinde cu aşa scumpe_____pre- ţuri — din pricina ruqfeturilor ce dau la unii alţii din dregători şi zapcii (DOC.1809,TEZ.II,341). Isprăvniciile se dau cu ruşfet (FIL.CIOC.126). - 2. Arbeitsleistung F., zu der sich der Land pachtende Bauer außer dem Pachtschilling verpflichtete. A mai oprit proiectul (de lege)___aga numitele "rugfeturi". - GR. MOLD. bisw. -fert. -ET. türk, rügvet. ruşina" Präs. -ne"z (16.Jh.PS.SCH.Il8,6) I. V.tr. 1. beschämen, mit Schande, Schmach bedecken. Cu puterea sfintei cruci ruşinăm vrăjmaşii noştri gi culcăm mîndria diavolilor (VARL.CAZ.2 I,57b). Fieşce arhiereu ce va mînca însuşi dobînda ţîrcovnicilor __ să-l ru- şineaze pre dinsul înaintea arhiereilor gi a boia-rilor (PRAV.GOV. 112b) dem soll ein Verweis erteilt werden. - 2. LV. o femeie ein Weib schänden, entehren. Iancu Vodă ... pre jupînesele boierilor săi de la masa doamnei sale le scotea şi le ruşina (URECHE,LET.^ 1,234). - II. a se ruşina sich schämen. Să vor rugina de fiiul mieu (BIBLIA 1688 Mk 12,6). Fiecare să ruşina să-şi spună păţenia adevărat (RETEG.POV.III, 63). - GR. înr-(MÄRG.2 14a u. 95b); arom. aruşinedzu3 aruşunedzu. - ET. ruşine. ruşina"re Pl. -nă"ri S.f. (1623 DIRB XVII/4,337) 1. Beschämung F. -2. Scham, Scheu F. - 3. veralt. Schande F. -4. (+) Aus- ruşinat 344 Schweifung F. - Neg. neruşinare. - ET. a ruşina. ruşina"t Adj. (l6.Jh.PS.H.73,21) 1. beschämt. Fiul împăratului ... căzu la grea boală_____Se aduseră toţi vracii — rămaseră însă ruşinaţi^ căci n-avură ce-i face (ISP.LEG.2 311). Ar fi căzut ruşinat la pămîntj dacă priceputa lui dănţuitoare nu ar fi făcut semn lăutarilor să tacă (GANE, CL XIII,48) schmachvoll. -2. verschmäht. Mai bine sărac şi curat decît bogat şi ruşinat u. â. besser arm in Ehren als reich mit Schande. — 3. LV. unmora lisch. - Neg. neruşinat. - Auch substantiv. — ET. a ruşina. ruşinâciu'ne Pl. -ciu"ni S.f. (1679 DOS.LIT.18a) veralt. Schande F.- ET. a ruşina. ruşinâto"r (1632 EUSTR.PRAV. 14 0) veralt. I. Adj. schändlich. - II. S.m. Schänder M. (DOS.VS.Sept.12;16a). - ET. a ruşina. ruşi"ne S.f. (l6.Jh.PS.SCH.70,13) 1. Scham, Schande F. Îmi faci ruşine du machst mir Schande. Nu cumva să-mi ieie tata ciubotele şi să rămîn de ruşine înaintea tovarăşilor (CREANGĂ,CL XV, 4). A face pc. de ruşine jdn. beschämen., bloßstellen, ihn blamieren, zum Gespött machen: Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară (EMIN. 0.1,151). A da pc. de ruşine jdm. Schande machen: Noi ___ am dat piept cu duşmanul peste Dunărea şi mi se pare că n-am dat ţara de ruşine (IANOV, CL XIII, 72). Mi-e ruşine (de cn. 3 să fac c.) ich schäme, geniere mich (vor jdm., etw. zu tun]. Să-ţi fie ruşine! du solltest dich schämen! Vorbă de ruşine Zote. Vgl. cinste 1, mare2 1, obraz 2.a, a păţi 2. (Măias-tra) îl goni cu ruşine din ostrov (ISP.LEG.2 280) mit Schimpf und Schande. Calul speriindu-se ... l-a trîntit jos3 unde l-a şi lăsat fără ruşine nici păcat (CD.PS.226) ungenierte rücksichtslos. Este cu ruşine împărăţiei să dea zăloage (MIR. COSTIN,LET.2 I, 281) es ist für den Sultan schimpflich, Geiseln zu stellen. Rupîndu-o cu ruşinea (JIP.OP. 154) die Scham überwindend. Deaca auziră fariseii că Isus au lăsat în ruşine pe- saduchei (VARL.CAZ.158) mit Schimpf hatte abziehen lassen. - Neg. Nu ştiu cu ce îndrăzneală şi cu ce neruşine ... o fi făcut (SPĂT.MIL., LET.2 1,109) Schamlosigkeit. -2. Scham F., Schamteile (Pl.). Sfinţii Evpsihos şi Carterie ruşinile tăiaţi să sfîrşiră (DOS.VS.Noe. 5;108b). Vgl. fată B. -3. Schamhaftig- keit, Züchtigkeit F. Lumea ... minu-nîndu-se ... de mîndreţea şi de ruşinea ei (RÄDUL. RUST.II,140). - GR. arom. ar(u)ş~. - ET. Nicht von roşiu abgeleitet, da -iönem nur an Partizip tritt, sondern kontrahiert aus * ruşiciune, von a ruşi (siehe a roşi), vgl. putrejune, repejune nb. putreziciune., repeziciune. Wegen des i eine ohnehin wenig wahrscheinliche Kreuzung mit rosZna anzunehmen (PUSC.), ist unnötig, da iu regelmäßig i ' ergibt, vgl. închidej înghite etc. - SG. ALR SN VI, K.1631. ruşinile S.f. (1884 AL.) bisw. Sc ham (haftigkeit) F. Ruşinia, acea mai sublimă teamă, după teama de D-zeu (AL., CL XVII, 333). Unul din instinctele cele mai puternice ale femeii este ruşinia (XEN., ARH.V, HO). -ET. zu ruşine. ruşino"s Adj. (15Ö1 CORESI 0MIL.3DLR) 1. schamhaft, verschämt, schüchtern. Ruşinos ca o fată mare (CREANGĂ, CL XIV, 368) .- 2. schimpflich, schändlich. Vgl. fugă. Astă dezbrăcătoare şi ruşinoasă patimă (C-NGR.67;vom Kartenspiel). - Neg. neruşinos. - ET. ruşine. ruşui" etc. siehe răşlui etc. ruşuli"câ S.f. (1783 BENKÖ kZJ) orangenrotes Habichtskraut (Hieracium aurantiacum). - GR. -liţă (PANTU), ruş-culiţă (CRĂIN.). - ET. anscheinend zu roşu. ru"tă Pl. ru'te S.f. (1648 NT) Raute F. (Ruta}. Zeciuiţi mintă şi ruta şi toate legumele (NT 1648 Lk 11,42,CCR 90). Si ţelină şi rută mai smulge-apoi pe rînd (CL VII, 247). - ET. lat. (wohl mittelb.) ruta. ru"tes (+) Adv. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. wieder (um). Deaci măsurară rutesu şi o-flară 15 stînjeni (CV2 45b;Apg 27,28). Şi spre toate aceste greşiră lui rutese şi nu luară credinţă ciu-delor lui (PS.SCH.77,32). Şi nu se va pomeni numele lui Israil rutese (PS.SCH.82,5). - GR. -se (PS.SCH. l.c.u.70,21). - ET. unbek. rutişo^r S.m. (1868 BARC.) Wiesenraute F. (Thalictrum;BR.). ~ în1' rută. s s S.m. Buchstabe u. Konsonant. sa siehe meu. saba'ş S.n. (1889 SEV.) Trinkgeld N., das Musikanten etc. gegeben wird. Să bagi mîna în buzunar, Să cccuţi un sabaş de cei mari, Să dai la cei lăutari (SEV.MJNTA. 295) . -GR. sa'buş (ŞEZ.III,87) . - ET. unbek. saba't S.n. (1683 DOS.) 1. Sabbat M. -2. Hexensabbat M. Teme-te să nu vezi cîmpul unde sabatul s-adună (C. NGR.Balada X). -3. großer Lärm. - GR. sabaş (DOS.VS.Fevr.8;62b). - ET. hebr. sabbăth durch multiple Vermittl., vgl. gr./lat. sabbatum, frz. sab-bat. sa"bie Pl. să'bii S.f. (um 1^63 DERS; 1. Schwert N. sabie cu două ascuţişe ein zweischneidiges Schwert; a scoate sabia din teacă, a băga sabia in teacă das Schwert ziehen, einsteckenj a trece prin ascuţişul săbiei, LV. a pune (NECULCE, 2 LET. II,390:a petrece) sub sabie über die Klinge springen lassen; a merge sub sabie Ober die Klinge springen. Nu da săbia -în mîna vrăjmaşului gib dem Feind nicht das Schwert in die Hand. Cine scoate sabia, de sabie va pieri wer das Schwert zieht, kommt durch das Schwert um (nach Mt 26,52). (Nu încap) două săbii într-o teacă (şi nici doi domni în ţară săracă) u-ä, es kann nur einer Herr sein. Fam. îi taie gura în. săbii er hat eine scharfe Zunge. Vgl. cap. I. 20c. ~ 2. spez. Hiebwaffe mit gebogener Klinge: Säbel - GR. Pl. veralt. sa'bii. - Uim. săbiu'ţă, -bioa'ră, Pl. — ţe bzw. —re, BAN. săbiu şcă (WEIG.JB.III,292J . ~ Augm. säbio'i S.n., Pl. -oa'ie. - ET. asl. sablja, bulg. sab(i)ja. - SG. ALR SN I.K. 166;IV,K.949. pi. sa'biţe S.f. (1909 ANT.1HT.) ^esserfisch M. IPelecus cultratus), dafür aiJch săbioa ~ră, săbicioa'ră, săbii 'ţă. - ET. bulg. Gabica. S.n. (1792 Ş.INEL. 1,303) ^ 1 0 e F., getrockneter Saft der Pflanze dieses Namens. Topeşte 10 dram. aloe (sabur) în 3 dram. spirt de vin (PIKÖ ENC.11,158) . - GR. sabor (POL.) , sabor (BARC.). - ET. türk, sabir, kuman. sabur, russ. sabur, ngr. oanoup (mKL.TÖBK.EL.H,46) , aapnoupaxii (VENT.). sac Pl. saci S.m. (um 1^92 DERS) 1. S a c k M. Mardoheu________rupse hainele lui şi să îmbrăcă cu sac şi să presără cu cenuşă (BIBLIA 1688 Est 4,1). H sac fără fund a) er ist unersättlich, nicht zu befriedigen; - b) das Geld zerrinnt ihm zwischen den Fingern; - c) er ist eine unerschöpfliche Quelle: Uneori (crîşmarul) cînta lucruri vesele, era un fel de izvor nesecat,sac fără fund (SAD.CR.9) unerschöpflich. Sacul cu grăunţe die ministeriellen Fleischtöpfe {^Vergünstigungen für Parteigänger) . Lasă, Ziţo ... îţi găseşti tu norocul, n-a intrat zilele-n sac (CARAG. ,CL XHI,250) es ist noch nicht aller Tage Abend. Fam. intră, se înfundă vulpea în sac ich bin mit meiner Weisheit am Ende, es geht nicht weiter, da stehen die Ochsen am Berge: Dîndu-mă jos din căruţă, bag de seamă că ea are No. 13. Atunci mi-a intrat vulpea în sac (ISP.,CL XVIII, 194) . Cu condacul umpli sacul şi cu troparul hambarul u.ä. der Priesterstand ernährt seinen Mann. Vgl. Dumnezeu 4, fund 1, gură 6, a lăuda T, mîţă 1, petec I, rău 1. -2. Sackgarn, -netz N. (Mihalţul) se prinde ... cu mreja, sacul, poclăul şi năvodul (ANT.IHT.86).-3. Sackleinwand F. (Mîndra)-i eu poalele de sac (I.-B.442). - 4. MOLD. ugs. sac, săcuşor (de furnică Ameise n-)E i N. (wofür sonst ou]. (Furnicile) tîrîind după sine cîte un săcuşor albineţ (MAR.ORN.1,59). - GR. Dim. S.m. săc (u)şo ~r, săculte ~ţ, săcule ~t (OLT. -le ~te), să-cuie'ţ, OLT. săcote'i; săcu'ţ (D.). S.f. săcut-tea'ţă, săculea'ţă, Pl. -e'ţe. -Augm. S.m. săcoî. - ET. lat. saccus. - SG. ALR II/I,MN 6966,9;3899,138; 3946,152; SN II, K. 311,493; IV,K. 1225; V, K. 1305,1326,1327. saca" Pl. -ca'le S.f. (.1715 Ş.INEL.I,30*0 Faß auf einem Karren, zum Transport von Wasser: WasserfaB N., -karren M. Moscalii ... trăgeau atunce mare greu de sete, că n-au obiaeiu, ea turcii, să le. care apă cu sacalele (NECöLCEfLET.2 II,326). Dop de saca Stöpsel (kurze,dicke Person) (ISP.,REV.TOC.V, 163) . - GR. Dim. săcălu'şă (BOGD. sacabaş 346 BURS.89) . - ET. türk, saka "Wasserträger'’. - SG. ALR SN I,K.190. saca'baş (+) S.m. (1762 GHEORGACHI) ehem. Oberster H.der Wasserfahre r. Pe urma telegarilor (vine) sacabaş, apoi al doilea armaş (GHEORGACHI,LET.2 111,323). - ET. türk. saka başi. sacagi/u Pl. -gi'i S.m. (1696 SMIM V,465) Wasserfahrer H., der ehem. in den Städten Wasser feilbot. - ET. saca. saca^luş siehe săcalaş. saca~t (+) Adj. (1792 URIC.V,131) behindert,, invalid. Boul fiind sacat3 la un picior rănit (GR.ALEX.Atelajul eterogen). - ET. türk, sakat. sacatll'c ( + ) S.n. (1797 Ş.INHj. 1,305) Gebrechlichkeit, Invalidität F. De vor fi date (cărţile de apărare) pentru bătrâneţe şi scăpătăciune sau sacatlîc (DOC.1814,TEZ.II,377} wenn die Steuererlaßscheine wegen Altersschwäche und Invalidität ausgestellt werden. - ET. türk, sakatlzk. sacfi'u S.m. (I806 KLEIN) TR. Nelke F. (Dianthus). - GR. sanhiu (DR VI, 275)r sa ~nşiu, secfiu (B.). - ET. magy. szegfü. sachela~r S.m. (1652 ÎNDR.) Sakellarios M., geistlicher Ehrentitel. Cuviosul sachelar A.M. . paroh nl. bisericii "Sf. îngeri" din Buzău (LIT.). Sachelariul iaste de ţine toate mănăstirile de călugări şi călugăriţe (ÎNDR., CADE) . - ET. mgr. oaKeAAdpLOS. sacî'z S.n. (1694 C0ND.13) 1. sacîz (de vioară) Kolophonium N.-2. sacîz (bun,dulce) Mastix M. Wird zur Herstellung von Likören etc. gebraucht. - 3. Sacîz S.m. LV. C h i o s, Insel im Ägäischen Meer. La 1566, (Sulei-man I) luă Chio sau Sacîzul de la genovezi (I.VACĂR., TEZ.11,261). - ET. türk, safoz, in Bdtg. 3 Sakiz(-A-dasz) "MastixlinseiJ". sacnasi*u Pl. -si'e S.n. (.1693 DOC.J veralt. Erker M. Casa unde şedeam ... avea un sacnasiu scos la uliţă, pe sub care treceau ovreii cînd se plimbau gătiţi sîmbăta (GHICA 299) . - GR. sagn- (GHICA 494), sahnisi ' (RAL.SUV.65), şahnichiu (DOC.1693,Ş.INEL.) , sagniş (EN.COGÄLN. ,LET.2 111,241) , Pl. sacnisuri (RAL.SUV.63). - ET. türk, şahnişins nach ngr. Aussprache. sa"cos Pl. sa"cose S.n. (1632 EUSTR.PRAV.99) Sakkos M., bischöfliches Liturgiegewandj wird, wie das Phelonion über dem Stiharion getragen. ~ ET. gr. OQKKOQ. 4 sacrifi'ciu Pl. -fi'cii S.n. (um l8l2 ŞINCAI HR. 111,112) Opfer N. - GR. (+) sacrific. - ET. n.lat. sacrificium. sa"cru Adj. (uni 183 2 ŞINCAI) heilig.- Auch substantiv. (ŞINCAI HR.1,138). “ ET. n.lat. sacer, it. sacro. sad Pl. sa "duri S.n. (151*1 DERS) junge, gesetzte Pflanze, Pflänzling M. Curechiul va fi pus în linii de trei palme depărtate între sine şi cu o cumpănită depărtare între saduri, după mărimea căpăţînilor (IOSi.CAL.87) . Sadul rugă- czun'i'i, adăpîndu-se cu izvorul lacrănulor, creşte §'i 2 sa adaoge tare {MARG. 1 Silo) . — Lx. asl. sadu. sadaca~t ( + ) S.n. (1793 I.VÄCÄK.I.I.O.,TEZ.II,299) Loyalität, Ergebenheit F. Caimacamii ... voind să arăte credinţă şi sadacat (BELD.ET. 64). Vei dobîndi bune răsplătiri a slujbelor tale şi roadele credinţii şi a saâacatului tău (DOC.1804,TEZ. 11,325). - ET. türk, sadakat. sadea* Adj. invar. u. Adv. (1715 MS.) ohne Beimischung, Verzierung: bloß, rein, einfach, schlicht, (von Stoffen:) glatt (nicht gemustert), einfarbig. Apă sadea bloßes, reines Wasser (ohne Wein etc.J, cafea sadea Kaffee ohne Zucker u. Milch. Caftan ... cu blană de samur şi alte caftane sadea multe (MS.1715,ARH.RQyi.II, 136) ohne Verbrämung. Omenie fără hărnicie se mai poate, dar hărnicie fără omenie e sadea neomenie (DEL. S.252) nichts als die reine Barbarei. Adverbiell: După faţa lîneis oile sunt: albe sadea, brumăriis fumurii ... (D.T.67) rein weiß. Nu mă cuconi ... Zi-tni Stan sadea (AL.OP.1,614) nenne mich einfach Stan. -ET. türk, sade. sadetico's (+) Adj. (179^ Ş.INFL.) bloß, rein. Flude şi linaş sadetica i în cusături (FIL.CIOC.205). - ET. gräzisierende Form von sadea. sa"dină S.f. (1864 MDGR V,3ü5) Goldbart M. (Andropogon gryllus). Cucuie ... Ce ţ-e guşa galbină? "Tot mîncînd la sadină" (PP.OLT. MF’ 1,331) . - ET. stimrvt lautlich mit bulg. sadina "Baumpflanzung” überein. 347 saigiu sadraza'n S.m. {1793 I.VĂCĂR.) LV. bisw. Grüßwesir M. Reiz-Efendi- te-au zis că peste o zi doua va veni la ei omul sadrazanului, 2 adecă a vizirului (BELD.,LET. 111,443) . - GR. sa-drî-azem (I.VĂCĂR.,TEZ.11,273). - ET. türk, sadra- zam. saduche"u Pl. -che'i S.m. (l6.Jh.CV^ 2%;Apg 2357) LV,Sadduzäer M. - ET. bibi, Wort durch gr./ ksl» Vermittlung. safi~r Pl. -fi"re S.n. (1581/2 PO) Saphir M. în al doilea rînd fie cârmei, safir şi gheman (PO^ 272b;Ex 28,18). - Vgl. zamfir. - ET. gr./lat. sapphirus. safţea" S.f. (1832 GOL.CONDICA) erste Einnahme an einem Tag etc.: Handgeld N. tf-ö77z făcut saftea astăzi ich habe heute noch kein Handgeld bekommen, noch nichts gelöst. Fac saftea cuiva ich gebe jdm. Handgeld. I-am pus (biciului) sfîrcul nou de ibrişim, să nu-i fac saftea pe spinarea ta! (CARAG.,CL XIII,251) daß ich sie nicht auf deinem Buckel einweihe. - GR. sef- (COST.). - ET. türk, sefte. saftia'n Pl. -tia"nuri S.n. (1691 SMIM V5446) Saffian M. - GR. MOLD, sä ft-; LV. auch saht-; ferner saftie~le (PP.PIRV.73;im Reim) . - ET. türk. sahtiyan, zur Form vgl, bes. alb. saftian. - SG. ALR SN IV,K.1195. safti"u siehe sasău. sagnasi'u siehe sacnasiu. sa'gna Pl. sa'gne S.f. (um l670 ANON.CAR.) Satteldruck M. (Wunde) bei Reittieren. Cel cu sagna in spate vede musca-n cer (Z.1,641) gebranntes Kind scheut das Feuer. - GR. sahnă, HOLD, sacnă (ŞEZ.VII,183). - ET. vgl. serb., poln. sadno. sagni ş siehe sacnasiu. sagri"u S. U705 CANT.) LV. Chagrin lvl., -1 e d e r N. Grăunţele cele mănunţele carile în chipul sagriului peste piiele îi sint (hameleonului) (CANT.IST.176). - ET. türk, sagri. sahaida'c Pl. -da'ce S.n. (um 159^ DIRA XVI/4,99) LV. Köcher M. Sahaidacele {toq cpopexpos) lor au spînzurat de zăbrelele tale împrejur (BIBLIA 1688 Ez 27,11). Arcarii sfîrşise arcele, săgeţile şi săhăida- 2 cele ce au avut în dughenile lor (MUŞTE,LET. 111,45). - GR. săhăidac. - ET. poln. sahajdak. saha'n Pl. -ha'ne S.n. (1715 DIICHITI 57) veralt. Schlüssel F. Pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb şi fumegos (ODOB.MV.1894,22). - GR. Dim. săhăne'l, Pl. -le (MAR.NUNTA 450) . - ET. türk, sahan. sa "lină siehe sagnă. sahnisi"u siehe sacnasiu. saia'1 Pl. -ie'le S.f. (1788 IORGA S.D.VHI,l6) Heftfaden N. - ET. unbek.j davon a însăila. saia'2 Pl. -ie'le S.f. (1850 AL.) Bauernrock, nach PĂSC. aus gestreiftem Wollstoff. Pîn tîrgul Odriului Plimbă-mi-se ... Ien-oea ... Cu—o saia svjv.easă—n brîus Cu murguleţul de frîu (MF 1,114). Cu saia îmbăirată (AL.PP.Serb- sărac) . - GR. Dim. săielu ~ţas Pl. -ţe. - ET. mittelb. it. saia (Ş.INFL.). saia'3 Pl. -ie'le S.f. (1835 GOR.HAL.11,43) MUNT. Pferch M. aus Rutengeflecht für Haustiere, bes. Schafe u. Ziegen. în interiorul oborului şi al curţii se găsesc coşare pentru vitele bovine şi cai9 saiele pentru oi şi capre (MANOL.IG.ŢÂR.16). N-oi să fac niţicai saiele Sa bag armăsaru-n ele (MF 1,224). - ET. türk, saye "Schatten", daher von Wänden, hinter denen die Tiere Schütz gegen die Sonne finden. -SO. ALR SN 11,392 393. saigi (+) Präs. -ge-sc V.intr. (l885 TEOD.5) das Amt des Schafaufsehers (siehe saigiu) a u s ü b e n. Sultanul ... firman îi da (lui Tudorel) Ca să haiducească, Ca sä saigeas-cä (TEOD.PP.671). - ET. saigiu. saigi"e (+) S.f. (1885 TEOD.) Amt des Schafaufsehers (siehe saigiu). Mi-a venit şi mie Ca să plec în saigie (TEOD. PP.670). - ET. saigiu. saigi"u (+) S.m. (1693 Ş.INFL.1,308) Beamter M., der für die Pforte Schafe zu behördlich festgesetztem Preis kaufte. Cumpărîn-du-se oi din amîndoauă zisele ţări (din Ţara Rumânească şi din Moldova) prin marifetul saigiilor şi ai oamenilor lui casap-başa (DOC.1802,TEZ.II,312). - Die Erinnerung an die saigii lebt noch in der Volksballade (siehe z.B.TEOD.PP.669 :-lg.) sowie in einem von BUR., CL XIV,29 verzeichneten Brauch in der Dobrudscha fort. - Der Vorgesetzte der saigii hieß sai(n)gi-başă (Ş. INFL.). - GR. saeg-, saing-, saigea'n (PP. ,Ş.INEL.). - ET. türk. sayicv "Beamter, der die Viehzählung durchzuführen hat”. sai'n Pl. sai'nuri S.n. (l8l5 DION.) Schweinefleisch H. Le da (nemţilor) sainuri, cărnuri, de porc (DICN. ,TEZ.II/183) . (Calmucul) rritnca (carnea de cal sau de om) goală uneori, cînd nu i se întîmpla sain (DION.,TEZ.II,222). - ET. vgl. lat. sag-Lna, sp. sain, altit. saime "Schweinefett”, lat. suînus (ROSEITI). sai'tă S.f. (l8l5 DION.) Wollstoff M. Saita (era) 7 lei cotul (DION., TEZ.11,166). Saita (se plătea) 24 (lei cotul) (DICN., TEZ.II,224) . - ET. it. saietta "Sergette”, vgl. saia1. saiva'n Pl. -va'ne S.n. (1715 3.INFL. 1,308) 1. LV. offenes Zelt, Zeltdach, Baidach i n M. Dacă au descălecat împăratul sub saivan, i-au î-nchinat daruri Duca Vodă (MüSTE,LEr.^ 111,8). - 2. (offener,schuppenartiger) Viehstall. - GR. săiv-, seiv-, in Bdtg. 1 auch -vant, —vat. -ET. türk, sayvan. - SG. ALR SN II,K.392. sala'c siehe sărac. salăho'r S.m. (1693 Ş.INFL.1,309) 1. ehem. Hofbeamter des Sultans bzw. Fürsten. Ober dessen Funktion geben die Quellen keinen genügenden Aufschlüß. (Constantin Vodă Cehan) cu mare alai, dimpreună cu salahorul cel împărătesc care era orînduit (să-l aducă la scaun), au intrat în curtea 2 domnească (EN.COGĂLN. ,LET. 111,229) . Sacagiii domneşti şi salahorii cu beţile în mîini (FIL.CIOC.346; in der Schilderung eines Paradeaufzugs). - 2. LV. Fronbauer M., der von der Pforte zu öffentlichen Arbeiten verwendet wurde. Intr-acest an venit-au la ... Constandin Vodă poruncă ... să dea ... 700 de salahori, ca să____curăţească pre marginea Nistrului păduri, crînguri ... (GRB3ÂNU,MAG.IST.II,351) . - 3. Handlanger, Tagelöhner IV- bei Bauten etc. Muncesc ca un salahor ich arbeite, schufte wie ein Tagelöhner. - GR. sarahol (DION.,TEZ.II,179 u.183), sarahor (DION.,TEZ.II,170). - ET. türk, salahor. salahori' Präs. -re'sc V.intr. (1874 GANE) --------- ? als Handlanger, Tagelöhner arbeiten; fig. wie ein Tagelöhner arbeiten, schuften. Nu eraţi deprinşi decît să salahoriii prin tîrguri şi să scurmaţi pămîntul pe la tară (GANE,CL VIII,450). - ET. salahor. salahori'e Pl. -ri'i S.f. (1694 C0ND.9) Handlange r-, Tagelohnerarbe^ţ. F. (auch fig.). - GR. saraoli'e (PP.MF 1,454). - gp salahor. sala'm Pl. -la'muri S.n. (1787 IORGA S.D.vm,m) Salami, -wurst F. - GR. -lea'm (NĂD.NUV. II,62), S.f. -la'mă. - ET. mittelb. it. salame. salamali'c etc. siehe selaxnlîc. salamandră Pl. -ma'ndre S.f. (I68O FL.DAR.66) Salamander M. De s-ar afla vreuna dintre noi în para focului nebetejită, ca salamandra, a vieţui să poată (CANT.IST.38). I-a dat duşmanca cenuşă de solomîzdră în rachiu! (SAD.CR.72) . Hameleonul aşe de cu dulce mîncarea sulimendriiii vădzind (CÂNT.IST. 213). -GR. sălămîndră (CRĂIN.), şolomendră, sulimen-driiă (CÂNT.), OLT. şulemendrită (WEIG.JB.VII,87), şu-lumî'ndrifă (H.855), MOLD. sălămîzd(r)ă, solomîzdră. -ET. multipl. j mgr. axtaiidvöpa (IVÄNESOJ ILR 263), n. lat. salamandra, auch mittelbar. Manche Varianten angG-lehnt an solomonar u. euphem. an mîndră. - SG. ALR SN III,K.735. salamli'c siehe selamlîc. salamu'ră siehe saramură. sala'tă Pl. -la'te S.f. (1703 GCD) 1-Salat M. - 2. als Benennung bestirrmter Pflanzen: Gartensalat M. (Lactuca sativa)j salată de c.împ (BR.), sălafea' (WB.auch sălăgea) F e i g-warzenkraut N. (Ranunculus ficaria); TR. salată de iarnă Bocksbart M. (Tragopogon majus;BR.); salata cîinelui Rainkohl M. ILap-sana comm. jBR.); salata iepurelui Hasenlattich M. (Prenanthes purpureajBR. J; salata mielului Rapünzchen N.,Feldsalat M. (Valerianella olitoriajFUSS)s sălăfi'ca zidului Krümling M. (Chondrilla juncea;CIH.J. - GR. Pl. auch sälä'ti- - ET. mittelb. it. salata (.wofür jetzt insalata), vgl. serb. salata, ngr. cctfudm etc. - SG. ALR SN IV, K. 1110. salava't S.n. (1717 MAG.IST.) Gebet N. der Mohammedaner, bestehend aus den Worten der Glaubensformel: Es ist kein Gott außer Gott, und Mohammed ist sein Prophet (.arab.Za ilaha illa 3Vlahetc. Turcii ... sumeţind mînecile, făcură tofi salavat mare şi strigară de trei ori: halila halila halila (GONST.CĂP. ,MRG.IST.V,26) . Un inel de salavat (TEQD.PP.621 ;auf dem die Glaubensformel stand) • - ET. türk, salavat, Pl. von salât "Gebet”. 349 salt pi. săli S.f. (1803 I.NEC.IX,253) sa ^ Vorraum einer Zirmnergruppe: Flur H., 0 i e- 1 g p.,Korridor M. Un apartament compus din patru odăi, sală şi bucătărie eine Wohnung, bestehend aus vier ZitTmem, Diele und Küche. - GR. galä• ' sd^i~fă, şăli'tă, Pl. -ţe. - 2. LM. 5 a a 1 sdtä de recepţie, de teatru, de aştep- tare Enpfangs-, Theater-, Wartesaal. - ET. mittelb. sp, etc. saia "Saal"; zu Bdtg. 1 vgl. ngr. id.; ş- ist schwierig. - SG. ALR II/I,K. 234. sala^u Pl* -lă-i S.m. (l806 KLEIN) ţr. G a s t M. Că de-asear’ din scăpătat Greu un şalău mi-a. picat (MINDR.EU.180) . — ET. magy. szâllâ. sa'ibă Pl. sa'lbe S.f. (um I66O STAICU 155) 1. Halsschmuck M. aus Goldmünzen, bisw. im weit. Sinn auch von einem solchen aus Glasperlen (mărgele), Kaurimuscheln (ghiocei) etc. Vgl. drac ß.b. - Fig.: Minunăţiile salbei de munţi ce poartă numele de Bucegi (UR.BUC. 13) . - 2. W a m m e F. des Rindes (D.T.) . - 3. salbă moale a) S p i n d e 1-b a u m M. (Evonymus); b) Faulbaum M. (Rhamnus cathartica;BR.). - GR. Pl. auch sälbi. - Dim. sălbuli'tă, Pl. -te. - ET. schwerlich lat. exalba od. subalba (CANDREA-HECHT CONS.8); viell. lat. salva "rette", also zunächst ein Amulett bezeichnend. sa'lcă siehe salcie2. sa'lce1 siehe salcie2. sa'lce2 S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) Sarsaparille F., Wurzel verschiedener in Amerika heimischer Smilax-Arten, früher als Mittel gegen Syphilis gebraucht: (cură de) salce Sarsaparille-kur; a intrat în salce, a ieşit din salce er hat die Sarsaparillekur begonnen, beendet. Murit-au flerman din salce şi l-au îngropat în Berlum (NEC. COSTIN,LET.^ 1,387) . - GR. bisw. -cie, sarce (B.) . ~ ET. geht mittelb. auf den ersten Bestandteil von sPan. zarzapar(r)illa zurück. Formen mit -l- zeigen it. salsapariglia, frz. salsepareille, port. sa-lsaparrilha (nb. sargap-) ß dt. Salsaparille (nb. Sars-, Sass-); an salce^ angelehnt bzw. magy. ssär-csa. ga leie1 siehe salce2. gjLlcie2 Pl. sä'lcii S.f. (1495 DERS) ^* W e i d e F. (Salix)j vgl. răchită. In sălcii Zn mijlocul (rtu)lui am spînzurat organele noastre ^S.rimn.136^) unsere Harfen hingen wir an die '■'feiden, die darinnen sind. S-a suit (urcat) scroafa in sălcie (răchită,copac) über einen ErTporkönrrriling. Vgl. mojic I. - Spez.: salcie moale Salweide (S.capreajFUSS ) • salcie pletoasă, plângătoare, falnică (PA.), TR. moartă (PA.) T rauerwe ide (S.babyIonica). -2. Palmen (Pl.), Weidenzwei-ge, die am Palmsonntag verteilt werden. De cîte ori la biseric-am mers, Popa salcie mi-a dat (PANN PV.^ HI,6). Dumineca sălciii Palmsonntag (Duminica floriilor ,stîlpărilor) (PRAV.GOV. 82b) . - GR. Älter salce, Pl. sălci; TR. -că, Pl. sălci. - Dim. sălcioa'ră, Pl. -re, TR. sălcu'fă, Pl. -te; sălci'că (AL.PP. 135; D.) . - ET. lat. salîx, -îcis. - SG. ALR SN I,K.56,62, 134,161,169;II,K.606;III,K.627,628;II/I,K.2135MN 2807,110. sa^lcie? siehe saltă. salcl'm Pl. -cî'mi S.m. (1832 GOL.CONDICA) 1. Robinie, Akazie F. (Robinia pseuda-cacia). - 2. salcîm galben a) Goldregen M. (Cytisus labumum;BR.). - b) B 1 a s e nstrauch M. (Colutea arborescens;PA.). - 3. salcîm mic U n-f o r m F. (Amarpha fructicosa;PA.). - GR.-cin (BR. 547) . - ET. türk, salkvm. sa"le siehe meu. sale'p S.m. (1792 TARIF,Ş.INFL.1,310) Salep M. (Wurzelknollen von Orchideenarten; Getränk aus Salepschleim u. Honig, bei den Orientalen gebräuchlich). Orchis mascula, din ale cărei tubercule se face salepii (NAN.BOT. 108) . Mitriston văzînd că __ va cădea în urgie împărătească, s-au adăpat cu salepul morţii şi cai murit (DION.,TEZ.11,217) trank den Giftbecher. - GR. -lip (DEL.S.206), Pl. salepii (NAN.l.c.). - ET. türk, salep. salepgi'u Pl. -gp/i S.m. (1863 FIL.) Verkäufer M.von Salep (Getränk). Bragagii şi salepgii arnăuti (FIL.CIOC.29) . - ET. türk. salepQt. salhana' siehe zalhana. sali'tră etc. siehe silitră. salt1 Pl. sa'lturi S.n. (um 1705 CORBEA PS.221a) Sprung, Satz M. Iepuraşul se răpede Naintînd din salt în salt (AL.POEZII III Leg.n.26). (în arhitectura toscană) salturile nebune ale închipuirii sînt oprite (IORGA AM. 232). - ET. postverbal von a sălta, gebildet nach lat. saltus, saltare, it. sal-to, săltare, frz. saut, sauter. - SG. ALR II/I,MN 2240,45. salt2 Adv. (um 1710 NEC.COSTIN) LV. ohne Truppen, ohne Begleitung, allein. De aeolo au mers salt numai cu curtea sa Antioh Vodă la Tighinea (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,53). Maiu 9 sosi mareşalul la Focşani salt, căci armia îi trecuse la Brăila (DÜM. ,Ş. INFL.II,101). Daher noch in der Erzählung eines Bauern aus Tutova: La început era D-zeu salta-sin-gurel (H.1185). - ET. türk. salt. saltan^Tt S.n. (1793 I.VÄCÄR.,S.1NPL.I1,311) veralt. Gepränge N., Pomp, prunk-hafter Aufzug M., bes. in Gestalt vieler u. reich gekleideter Diener u. solchen Gefolges. Acesta (domnul Calimah) n-are să iasă, ca prin-tipul Ipsilant, Căci fiind ciocoi de curte, făce haz de saltanat (BELD.,LET.2 111,349) Fürst C. wird nicht so (ärmlich) wie Prinz Y. ausfahren, denn ... er liebt das Gepränge. (Ei) plecară însoţiţi de ö mulţime de slugi, ostaşi şi căruţe încărcate cu haine şi merinde, curat saltanat împărătesc (CAL.1883,Ş.INFL.). (El) se pomeneşte cu tot saltanatul poliţienesc, inspectori, comisari, gardişti, jandarmi etc. (LIT.). - ET. türk. saltanat. salta'r siehe sertar. saltea" Pl. -te'le S.f. (1765 IORGA S.D.VHI,223) Unterbett N., Matratze F .A sta, a şedea pe saltea auf Daunen ruhen (ein weichliches, untätiges Leben führen): Era molatic, un fei de "la-să-mă să te las", ca toti tinerii crescuţi pe saltea (GANE,CL XIX,204) . Conchidem dar că şi acest minister o pus sub salte promisiunile sale (AL.OP. 1,703) daß es auch diesem Ministerium nicht eingefallen ist, seine Versprechungen zu halten. — GR. Dim. -telu'td, Pl. -te. - ET. ngr. aiAxec, nach C3H. u. MUCL.TE. oeAteq < türk, şilte. - SG. ALR II/I,MN 3895,3096,137,-ALRM II/I,K.356,357. sa'lfrä EL. sa'lfce S.f. (18*10 K.-N.REJ.) veralt. Soße F. (Ei) îl udau (mielul fript) cu un fel de saltă compusă din vin amestecat cu usturoi pisat şi cu sare (FIL.CIOC.113). Să se toarne această salce într-un blid (K.-N.RET.13) . Cigă fiartă în salcie de frunze de dafin şi alămîie (AL. ,CL IV,320) . - GR. Balce (STAM. ;K.-N.l.c.) , salcie (AL. I.e.) . - ET. ngr. odAxoa < it. salsa; salc(i)e gelehrte Konstruktion nach frz. sauce. salu"p Pl. -uTpuri S.n. (1803 IORGA S.D.XH31^5) MOLD, ärmelloser Mantel für Frauen, meist mit Pelz gefüttert. Aş zice să lăsăm cununia pe joi, tot nu-i gata salupul (NĂD.NUV.1,17) . Cucoa- na ____ şede grămădită în fundul unui divan — avînd picioarele acoperite cu vn salup blănit (I.NGR.,CL V,101). - GR. salop. - ET. vgl. russ. salop, poln. salopa, dt. Saloppe, frz. salopette. salve“t siehe şervet. sam Pl. sa"muri S.n. (1907 VICIU) Saum M. (der in ein zu langes Kleid gemacht wird). - GR. Dim. sämure'l, Pl. -le. - ET. dt. Saum, nach dial. Aussprache. samachi'şă S.f. (1637 DOR) 1. MOLD. TR. Dickmilch F. Brînză cu smîntină sau samachişă, unt, ouă (MAR.NAŞT.136). - GR. sămăchi-şă, zămătişă (ŞINCAI), samachiş (ŞEZ.VII,99). - 2. ŢR. sămăchişă, -chişte Kronwicke F. (Coronilla varia ;PANţU). - ANTHROPON. Căp. Sămăchişă (DOR) . - ET. vgl. slovak. kyse "Säure" (RANK BQîM.WB.) , tschech. kyska "Schlippermilch", böhm. samokySka "saure Milch" (CIH.). - SG. ALR SN II,K.303,310,311,415. saitani'u Adj. (DOC.1817) MUNT, strohgelb. 0 boiama samanie cu bibiluri de mătase (DOC.1817,REV.TOC.III,240) . 0 fecioară albă ca laptele, cu părul ca un abur samaniu (DEL.S. 247) . - ET. türk, samant. sama^r Pl. -maVe S.n. (1583 BGL) 1. S a u m-, Packsattel M. - 2. First-b a 1 k e n M. des Daches (PAMF.IND.). - GR. som-(DOS.VS.Sept.23;25b); arom. săm-, sîm-, sum- (PAPA-HBGI).-Dim. sămăra~ş (TEDD.PP.678) . - ET. vgl. bulg. serb. alb. samar, ngr. ooqjdpt, id., asl. samarü "Last”; zu som- vgl. it. somaro, magy. szamăr, ukr. somar "Esel". sajtiarinea'n Pl. -ne"ni S.m. (1551/3 ES 27a;Mt 10,5) Samariter M. Duminica Samarinencei fünfter Sonntag nach Ostern, an dem das Evangelium von Jesus u. der Samariterin (Jo 4,4 flg.) verlesen wird. -GR. S.f. -nea'ncă; LM. samaritean, f. -că; LV. (15./ 17. Jh.) -rea'nin, f. -reani ~nă, -reni ~nă, -rea'ncă. - ET. ksl. samarja'ninü, f.-rjani'na, bulg. -rjanka; samaritean < frz. samaritain. samavo'lnic Adj. (1632 EUSTR.PRAV.56O) eigenmächtig, willkürlich, lln crai samavolnic bunătăţilor din lume (CON.246) der mit den Gütern der Welt eigenmächtig schaltet. -Auch adverbiell. - ET. slav., vgl. russ. samovoljnyj. samavolnici"e Pl. -ci'i S.f. (1581 CORESI GMIL.l1») Willkür F. - GR. -mov- (AL. ,CL VH,370) . ' Er* samavolnic. 351 sanchi | ga'mä siehe seamă. | gajTica f. (1879 HC) rnythologisches Wesen, das Gebärende od. ihre Kinder tötet od. ihnen sonstigen Schaden zufügt. Wird unter den 19 Namen der Avestiţa (s.d.) angeführt {HC 11,281) . - GR. Sîmaa (PÄSC.146) . - ET. vgl. u| port. escalhei-ro, span, escajo (vgl.REW 8197 a,CIORANESCU 7523). - SG. ALR SN III,K.633,651. scaie"te etc. siehe scai. sca'lă1 Pl. sca'le S.f. (1*176 LDSR 3^8) LV. 1. Hafenplatz M. Oraşul Astrahanul, cea mai bogată scală pre Marea Caspie (NEC.COSTIN,LET.^ 1,451) . Oricare vameş va fi vină ca să nu treacă negoţătorii cu negoţ pre la vreo scală (INDR.344) jeder Zöllner wird schuld daran sein. - 2. Zoll M. Vgl. schelă 1. - ET. levantiriisch (< it.) scala. sca'lă 2 S.f. (1825 B.) Klauenwurm M. der Schafe. Din udeală şi din necurăţenie (oaia) capătă la picioare zgaibă şi scală; acea dintîi să face deasupra unghiei, iar acea al doilea între unghii (DRÄGH.IC.37). - ET. dunkel; Zshg. mit slav. skala "Felsstück, Splitter etc.” od. ahd. skala "Schale" fraglich. sca~Ice siebe calce 1. sca'ldă Pl. sca'lde S.f. (1683 DOS.PAR.lila) Bad N. (das rrsn bereitet.ninmnt). ln cea dintîi 371 scară gcalclă a copilului, se pun bani de argint (FR.-C. 147)După scaldă te vei şterge cu ştergă-toarea aceea (EETEG.POV.111,24) . - GR. Dim. scăl-^j'ş(ă), Pi» -du'şcă, Pl. -şte. - ET. post- vsrbal von a scălda. - SG. ALR SN I,K.132. gcaloiajl siehe caloian. scainato'r Pl. -to'ri S.m. (1832 GOL.CONDICA) Taschenspieler M. - ET. frz. eseamo-teur; das zweite a deutet auf Vermittlung durch Jas Russische hin. scamatori'e Pl. -ri'i S.f. (1849 C.CARAG.) Taschenspielerei F. D-lui mai are poftă de scamatorii (C.CARAG.Doi cotcari XIII). -ET. scamator. - SG. ALR SN V,K.1505. sca^mä Pl. sca'me S.f. (um l670 ANON.CAR.) 1. Scharpie F.: a face scamă Scharpie zupfen. Din cămeşă sau rufă, peste cîtva timp ai să te faci tearfă din care se face seamă pentru bolnavii din spitale (INV.COP.1892 I/96;zum Flachs). - 2. Fussel Cu două degete iţi culege (lin- guşitorul) scamele ce s-au aşezat pe palton (ROS. TEÖT.45)« Scamă (solzi) de fluturi Schmetterlingsschuppen (LEON ZCQL. MED. 12) . - ET. lat. squama; da qu nicht zu p wurde, ist Entlehnung aus dem Roman. anzunehmen. - SG. ALR SN IV,K.1235. scance 'u siehe sanceu. scanda'l Pl. -da'luri S.n. (1620 M0XA,HC 1,383) Anstoß M., Ärgernis N. De se vor hirotoni episcopi, nu-i iartă (canonul) să şază cu ale lor soţii (adecă femei), ca să nu cumva să fie de aicea împiedecare oamenilor, puind şi scandată (ÎNDR.565) wobei sie auch Anstoß erregen würden. Slujitorii, fiindu-le seandălă de bunătatea svîntutui, nu vrea nice unul să mişte să-l taie (DCS.VS.Noe.24;159b) abgehalten durch die Güte des Heiligen. Liliacul ... într-îmbe părţile altă ceva să aducă nu poate fără numai scandată şi price în de§ert (CfiNT.IST.123) . Daher piatra scandelei der Stein des Anstoßes. - GR. LV. meist S.f. sca~ndä-auch sca"?idelă; -da'lä. - Pl. selten -da'te (ÖÜN.O.1,134) . - ET. ksl. skandatü, -delü < gr. 0J(&>6aAov; -delă nach candelă; LM. nach westl. Wüster. Egaliza' Präs. -ze'z (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) V.tr. pc. jdn. empören. - Absolut: A n-s t o ß erregen. - II. a se scandaliza ^ 11 s t o B nehmen. - GR. (+) scandalisi. ^ zu scandal. sca'păt S.n. (1673 DOS.PS.V.) bisw. Untergang (eines Gestirns), W e-s t e n M. Cu purcesul (soarelui) din ceri, de la capăt, De-ş opreşte tîlnişul la scapăt (DOS.PS.V. 18,20;Ps 18,7). In scapătul soarelui, La uşa oborului ... Văzu coama roibului (MF 1,152). - ET. post-verbal von a scăpăta. scape't Pl. -pe"ţi S.m. (1683 DOS.) 1.Kastrierter, Eunuch M. Pela-ghie scopetul (DOS.VS.Oct.8;54b) . - GR. sco'pet. 2. Skopze M. (Anhänger einer russ. Sskte, die die Kastration praktiziert). - EH?, asl. skopicî', zu Betonung vgl. serb. sko'pac, wog. russ. skope'c. Scaraoţchi m. (um l6l0 DOR) Satan M. în mijlocul iadului stă pe un scaun de fier Scaraoţchi, împăratul întunerecului (MAR. INM.458). Scaraoschi, căpetenia dracilor (CREANGĂ. OP.III,45) . - GR.-o'schi, -o'nt (PAMF.PL.65) . -EH?, ksl. Iuda Iskariotskyj "Judas von Iskariot", z. B. Mk 14,10, vgl. Iuda de Scariot (DOC.1642,GCR I, 93) , Iuda Scaraoscheanu, mai marele dracilor (PAMF. PL.70). - SG. ALR II/I,K.184,-MN 2744,95. sca'ră Pl. scări S.f. (1556 DERS) 1. Leiter F. Văzîndu-l (pe fur) că pune scară să se suie (ÎNDR.465) falls er sieht, daß (der Dieb) eine Leiter anlegt. Vgl. Dumnezeu 4, mîtă 2. Daher; a) scara Domnului (POL.), scăricea (BR.) Sperrkraut N., 3 a k o b s-, Himmelsleiter F. (Polemonium caeruleum]. - b) Art leiterförmiges Gebäck, das bei Begräbnissen etc. verteilt wird. Za o pomană trebuiesc 200—300 de colăcei, arhangheli, scări, prescuri şi altele (MAR.NUNTA. 751) . - c) Tonleiter F. d) Inhaltsverzeichnis N. (wofür LM. tablă de materii). ~ej Skala F. am Thermometer etc. - f) LM. MaBstab M., in dem eine geographische Karte ausgeführt ist. - g) LM. pe o scară întinsă in großem Maßstab, Umfang (nach frz.sur une grande echelle). Cultura viilor se face pe o scară întinsă (FR.-C. MOTII 13) wind ... betrieben. - 2. veralt. Stufe F. După ce se suie domnul pe o scară sau două, se coboară mitropolitul cu două, trei scări (GHEOR-GACHI,LET.2 111,300). Rîndul cnezilor, din care scară alta mai mare nu este în Ţara Moschicească (AMI-2 RAS,LET. 111,120) Rangstufe. Ţara Leşască la acea scară de fericire se înălţase ___ care nici o crăie de pe acele vremi nu-i era den potrivă (MIR.COSTIN, LET. 1,283) . (între Crăciun şi anul nou) bărbierul te rade fără să te jupoaie, te tunde fără scări (ROS. TRÖT.59). Lungi oftaturi eu scări (VLAH.NUV. 127)lang- scarlatină 372 gezogene, stufenweise abfallende Seufzer. - 3.brei-t e Stufe vor der Eingangstür eines Hauses, Perron M., diente zum bequemen Besteigen von Wagen u. Pferd. A trage la scară vorfahren. Baba Ilinca — venea să mă -primească în scară (GANE,CL XXII,41} vor der Tür. (Călătorul) ajunge la o căsuţă, îşi lasă galoşii la scară, întră obosit şi trudit (C.NGR.64) vor der Tür. A întinde pc. la scară jdn. öffentlich auspeitschen lassen. (Boierul) m-a ... amenintat că ... are să poruncească să mă întindă la scară şi. să mă bată cu biciul (CREANGĂ,CL XVII, 116). - 4. Tritt M. am Wagen (dient zum Auf- u. Absteigen). -S. Steigbügel M. Călăreţii ... în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn (EMIN.0.1,148) . Păturică dede scări calului şi înainta în lagăr (FIL.CIOC.297); vgl. pinten 1. (Pînă) la seara murgului (bis) zum äußersten: Vecinii începuse a năzui "la scara murgului" cerînd dezrobirea lor (LIT.) die Leibeigenen. Vorba lungă, sărăcie — Dacă nu vrei, eu mă duc pînă la scara murgului (I. NGR. ,CL XH,6;der Sprecher verhandelt mit einem Gegner) . -6. Pl. Treppe, Stiege F. Ne-am luat măturile Să măturăm scările (GCR 11,339). - öfters Sg.: Suindu-se (Vodă) pre scară, 11 ţinea de 2 suptioară (EN.COGĂLN. ,LET. 111,278). - GR. Dim. scări'tă, Pl. ~te; scăricea-ci'că, Pl. -ce'lej scă-ru'tă (MAR.ÎNM. 165) . - ET. lat. scala. - SG. ALR II/ I,K.171,272;MN 3087,3808,134;3889,135,-SN I,K.173;II, K.316;V,K.1300. scarlati'nă S.f. (1829 PISC.0,259) Scharlach M. - ET. frz. scarlatine. -SG. ALR I/I,K.116. scarp Pl. scarpi S.m. (l82*J IORGA S.D.XXI,203) 1. veralt. niedriger, leichter Frauenschuh. Vati bratul (cuconaşilor) şi mergeţi pupuică ...tot pe vîrful scarpilor (AL.OP.1,406;die Mutter zu den Töchtern). - 2. verächtl. von hinten niedergetretenen Schuhen u. Pantoffeln: Latsche F. (Ţiganul) avea nişte bocînci Ca să cazi cu ele-nbrînci, Scarpi de la ciubote Tot peteci şi borte (SEV.AN.6) . - GR. In Bdtg. 1 auch -pă S.f., Pl. -pe. - ET. vgl. it. scarpa. - SG. ALR SN IV,K.1196. scarţl siehe scîrţ! scati"u Pl. -ti'i S.m. (1862 FIB.) Zeisig M. (Fringilla spinus). Botgroşii şi scatiii, toii, cintezoii şi pitigoii (ODOB.,CL IX, 24) . - GR. Dim. -tia'ş (MAR.OKN.) . - ET. ngr. oxo&t 9 "Goldammer". scatoalcă Pl. -toa'lce S.f. (1697 CACÄVELA 83a) ehem. 1.Kasten M. für Reiseproviant. (Coco- nul) împlu şi cîteva clondire cu vin şi rachiu şi le puse la scatolcă (FIL.CIOC.233) . - 2. Schmuck-kassette F.-3. fam. Schlag M. (mit der Hand). - GR. scatolcă, scatulcă. - ET. mittelb. it. seatola. sca'un Pl. sca’une S.n. (l6.Jh.PS.SCH.9,5) 1. S t u h 1 M. (zum Sitzen). Nepoftitul scaun n-are (PANN,GCR 11,375) der ungebetene Gast findet keinen Stuhl. Scaunul judecătoresc der Richterstuhl. Are scaun, e (om) eu scaun la cap er ist ein vernünftiger Mensch, la judecată er hat ein gesundes Urteil, la vorbă was er sagt, hat Hand und Fuß. - Dim. Stühlchen N-, Schemel M., (de picioare F u ß-)S chemel M.,Fußbank F. Coana Ralita ... se lasă pe un scăunel, cu fruntea-n mîini (BASS.V. 113). Acesta tri-pus era la elini 1 scăunaş cu trei picioare (ÎNDR. 568). Mătuşa Zamfira sta pe seăuieş __ cu braţele supuse (SAD.POV.101). - 2. T h r o n M. (wofür LM. tron). Atunce (fiiul omenesc) va şedea pre scaunul măriei sale (VAFL.CAZ.^ I,222;Mt 25,31). Se credea chiar că generalul Bonaparte umbla să se suie pe scaunul Ţarigradului (GHICA 497). El fu cel dintîi domn care veni în scaun însoţit de o mulţime de greoi ('Ü&U2.22) . - 3. veralt. R e s i d e n z-, Hauptstadt F. Şi s-au scris hrisovul acesta aici în oraşul Bucureştilor, scaunul domnii mele (DOC.1817, TEZ.II,360). De două sute de ani __ Tîrgoviştea era mereu scaunul tării (BÄLC.132). - 4. LV. Gericht N., Gerichtsbehörde F. Nedreptăţile ___ carele fac __ giudeatele de pre la toate scaunele Moldovei (PRAV.MOLD.V,Vorwort). - So auch; Scaunul sătesc, care numai singur în sat are putere a judeca pîrile fieşeăruia (FR.-C.MOŢII 300). - 5. Name verschiedener stuhlartiger Geräte u. Geräteteile: Bank F., Bock M., Gestell N., z.B.: scaun de tîmplar Hobelbank F., scaun de dogar Schneidebank F. (der Böttcher), scaun de rotar Radbock M. (der Stellmacher), scaun de carne (de măcelar) Fleischbank F., scaun de peşte Tisch M. (derFisch-händler), scaun de aar Achsschemel M. (des Bauemwagens), BAN. Totenbahre F. (MAR.ÎNM.254).-6. Kasten M. eines Ringes (zur Aufnahme eines Steines), dann auch Siegel-platte F. Inelele la bărbaţi erau de aramă ori de plumb cu scaun (MAR.NUNTA 185). - 7. S t u h 1- (g a n g) M. Unii bolnavi au de la 10-12 scaune pe zi apoase şi abondente (APÄR.SÄN.1,57). - GR. TR. scaon; arom. sea'mnu, BAN. TR. OLT. scamn (so __ ___ o -J auch MIR.CDSTIN,LEr. 1,14 u. 16,wofür EET. 1.13 u.16 scaun) , megl.-rum. scand, ebenso CRIŞ. (CL XX,1017), istror. scoa'ndu "Tisch”; TR. bisw. 373 scăldaturi sca'ünd (WEIG.JB.TV,261) . - Dim. MUNT. scaune"l, naŞ> MOLD. scăuie'ş (CANT. IST. 36, aber 151: -uia'ş), -le bzw. -şe; OLT. TR. scaune “ci., ungenau -ne'ş (pßiylF.IND.156 u.259) , MOLD. scăuie'l (FURT.12} , scău-nU'ţ (CANDREA ŢO) . - ET. lat. scamnum-, saaun deutet aUf *scabnum nach dem Dim. scabeltum hin, scand ist schwierig. - SG. ALR II/I,K.171,MN 3904,139,Supl.K. 6;SM I,K.20,173,II,K.45 5,556-8,IV,K.996. scădea' (l6.Jh.PS.SCM.ll,2) V.tr.: leafa, -preţul, temperatura etc. das Gehalt, den Preis, die Temperatur etc. herabset-2 B n; o sumă din socoteală, trei din zece etc. einen Betrag von der Rechnung, drei von zehn etc.ab-z i e h e n, subtrahieren; glasul die Stinms senken, sinken lassen. Ce vă scade să aprindă cineva luminarea sade la luminarea voastră? (GL£>S.AC.) was verliert ihr dabei, was schadet es euch. - II. V.intr. sinken, abnehmen (Ggs.a creşte): apele, preturile scad das Wasser sinkt, niirnit ab, die Preise sinken, fallen; tuna scade,zilele, puterile scad der Mond nimmt ab, die Tage, Kräfte nehmen ab. A scădea in pret, in puteri im Preis sinken, an Kräften einbüßen. Fierbe-l (ostropelul) — pină es va scădea a treia parte (MS.1749, GCR 11,45) bis ein Drittel davon eingekocht ist. Entuziasmul a scăzut mult die Begeisterung hat stark nachgelassen. - GR. OLT. scade. 1. Pers. Sg. Präs. scad, MUNT, scaz, 2, scazi, Konj. să scadă, MUNT. scază; Imperat, sca'de; Perf. scăzu ~i; Part, scăzu ~t ; Ger. scäzi'nd; Verbaladj. scăzăto~r. - ET. vlat. ex-cado, -ere. - SG. ALR SN III,K.805-6,826,IV,K.931-2. scäde're Pl. -de'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.101,2ij) 1. A b z u g M., Subtraktion F. -2. Abbruch, Nachteil M., Abnahme, E i n b u ß e F., Schaden, Verlust M. Mari prăzi şi scădere făceau păgînii creştinilor (f®C.COSTIN,LET.1 I,App.10) Schaden, Verlust. Adaosul, mai apoi şi scăderea care să vede că au venit în zilăle noastre (URECHE,LET. ^ 1,95) der Niedergang, Verfall. Cumplite vremi s-au început de a-tunci; din care au purces din scădere în scădere această tară (MIR.COSTIN,LET.2 1,313) weswegen dieses Land immer tiefer sank. -3.Mangel M. °Heari ar fi scăderile lui, Mureşianu va rămînea cîntătorul aspiraţiilor nationale (ADAM.BIOGR.65). 'ET. a scădea. - SG. ALR SN III,K.806jIV,K.931. siehe scafă. ^ăfîrli'e Pl. -li'i S.f. (1683 DOS.) ^•Schädel M. (Maimuţa) are ... în tinereţe Gc«fîrUe rotundă (CL 111,278) . 0 scăfîrlie părăsită de cal (MAR.NAŞT.396) . Ce gînduri toarceti prin deşartele voastre scăfîrlii .. . ? (IORGA AM. 143;zu Skeletten).-2. Kniescheibe F. Şi-i tăiară scăfîrlia genunchiului de o lepădară (DOS.VS.Noe.15;127b). - 3. K e 1 c h M. (am Leuchter des Stiftszelts). Fofezele şi scărfîrliile (ot Hpxcnpeg) şi vîrtejele (BIBLIA 1688 Ex 25,31). -GR. OLT. scof-. - ET. anscheinend zu scafă; Suff, wie in cioeîrlie, worin cioc viell. den Schopf der Haubenlerche bezeichnet. - SG. ALR I/I,K.7,II/I»W 6823,4. scăie'r Pl. -ie'ri S.m. (1883 MAR.) BUCOV. Stieglitz M. (Fringilla carduelis, MAR.ORN.1,392). - ET. scai, nach dt. Distelfink etc. scäio's Adj. (um 1670 ANON.CAR.) distelartig. Iarbă scăioasă Stachelgras N. (Tragus,BR.). - EI. scai. seăiu'ş S.m. (um 1670 ANON.CAR.) behaarte Karde (Dipsacus pilosus;PANTU). - ET. scai. scălda' Präs. scald (1563 CORESI PRAXIU -42) I. V.tr. 1. b a d e n, un cal ein Pferd schwemme n. - 2. fam. a o scălda leere Ausflüchte machen. Lordul Edmond Fritz Maurice n-o să răspundă la interpetarea baronului Worms şi ... 0 s-o scalde (GHICA 463). - II. a se scălda (sich) baden.- ET. lat. excaldo, -are. - SG. ALR II/I, MN 2652,73,2712,89,SN I,K.132,VII,K.1905,2051. scălda're Pl. -dä'ri S.f. (156^ CORESI CAZ.1,21) Baden N. - ET. a scălda. scălda't Adj. (1703 GCD) gebadet. Cu ochii scăldaţi în lacrimi in Tränen gebadet. - ET. a scălda. scăldăciu'ne Pl. - ciu'ni S.f. (1892 MAR.) Baden N. des Täuflings am Tag nach der Taufe (MAR.NAŞT.255) . - ET. a scalda. scăldătoa're Pl. -to'ri S.f. (1632 EUSTR.PRAV.239) bisw. B a d N.: a) zum Baden hergerichtetes Wasser. Moaşa prepară scăldătoarea (MAR.NAST.257) .-b) Stei- 1 e, wo gebadet wird. între apele minerale merită mai cu seamă a fi amintite scăldătorile de la Gioa-giul—de—jos (FR.-C. MCŢII 4) . A oilor scăldătoare, carea să chiamă ovreeşte Vithezda (BIBLIA 1688 Jo 5,2) . - ET. a scălda. scăldătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.63) 1. Baden N.-2. Wasser, in dem rren gebadet hat: Badewasser N. Moaşa ... ia scăldă-tura şi o aruncă la răspîntii (MAR.NAST.24). Cine se spală cu scăldătură de gîscă nu se mai lipeşte nici o boală de el (LEON ZCXX.MED.24) . Nach H. 700 MUNT. ist ein Kind, das nach der Geburt in dem Wasser gebadet wird, in dem man vorher eine weiße Gans gebadet hat, gegen jeden Zauber gefeit. - ET. a scălda. scăldu'ş etc. siehe scaldă. scălî'mb Adj. (1836 HELIADE 1,17*0 MUNT, mit krunrmen Gliedrraßen: verkrümmt. Nebunul, scălîmbul, cocoşatul (BGLL.,D.;vom Hofnarren) . Scălîmb înăuntru, scălîmb înafară (GORUN.HI-POL.154;vam Pferd) mit einwärts gekrümmten Beinen, mit auswärts gekrürrmten Beinen. - ET. vgl. it.-dial. (nach PUŞC.) scalembru, sgalemb(ro) etc. Gegen Erb-wörtlichkeit spricht -l- , dessen Erhaltung FÜSC. vergebens begreiflich zu machen sucht. scălîmba~ Präs. -be'z (1832 GOL.CONDICA) I. V.tr. MUNT, verkrümmen, -zerren. Vortu vi l-aţi pistriţat şi vi l-aţi scălîmbat de păreţi brezăi (JIP.OP.32). - II. a se scălîmba sich krümmen. Desfrîu-ncepînd din frăgezimea vîrstei, sănătatea dăscreşte, corpu să piticeşte, să scălîmbă (JIP.SUF.197) . - GR. scălîm-băia. - Präs. auch -tt'mb. - ET. scălîmb. scălîmba't Adj. (1832 GOL.CONDICA) verkrümmt. Miniaturile scălîmbate şi ticluite de prin cărţile didactice ale secolului de mijloc (ODOB.PS.196). — GR. -băiat. - ET. a scălîmba. scălîmbăia~ siehe scălîmba. scălînibăietu "ră siehe scălîmbătură. scălîmbătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1832 GOL.CONDICA) MUNT. Verkrümmung, -zerrung, Grimasse F. (Publicul) singur nu ştie pentru ce nu-i plac scălîmbăturile (actorilor) (FIL.CIOC. 201). - GR.-băietu'ră. - ET. a scălîmba. - 1 scălu ş Pl. —Iu şi S.m. (l86c! PTB.) 1. BAN. großes grünes Heupferd (Locusta vi-ridissima;MAR.INS.519). - 2. BAN. scăiuş de apă Seejungfer F. (Calopteryx splendensjMAR. INS.560). - ET. wahrsch. zu cal. $ _ 2 scălu ş siehe căluş. scămo's Adj. (1705 CANT.IST.) faserig. Cine dară în lume ... atîta de scă- mos ta minte şi strămţos la cuvinte se va afla, ca-rile să socotească (CANT.IST.94) . - ET. scamă. scămoşa" Präs. -şe"z (1805 CRIŞAN 271) I. V.tr. zerfasern. - II. a se scămoşa a u s~ fransen.— GR. -şi. — ET. scămos. scămoşa"t Adj . (1805 CRIŞAN 271) zerfasert, ausgefranst. Nori albi, scămoşaii, plutesc în albastrul cerului {'VLAH.RP.35) ^ - GR. -şit. - ET. a scămoşa. scăndăli~ Präs. -le~sc (1683 DOS.) I. V.tr. LV. pc. bei jdm. Anstoß, Ärgernis erregen, jdn. ärgern, verletzen.“ II. a se scăndăli sich ärgern, erregen. Pentru ocara fiiutui mieu, m-am scăn-dălit {DOS.VS.Noe.23;147a). - Vgl. a scandaliza. -ET. scandal. scăndăli"t Adj. (1652 ÎNDR.) erregt, verärgert. Neavînd vreme (su-duitorii) să se sfătuiască cu cei scăndăliţi şi vătămaţi (ÎNDR.329). - ET. a scăndăli. scăpa" Präs. scap (l6.Jh.PS.SCH.105,11) I. V.tr. 1.fahren lassen, o vorbă etc. sich ein Wort etc. entfahren, -schlüpfen lassen, ocazia sich die Gelegenheit entgehen lassen, trenul etc. den Zug etc. versäumen(-passen, c. (din mînă) etw. fallen lassen, a (nu) scăpa pc. din ochi jdn.. (nicht) aus den Augen lassen, din vedere übersehen. An scăpat scrisoarea din mînă (C.NGR.56) der Brief entglitt meinen Händen. Am un drăguţ ca ş-un ied, Cumu-l scap în iar-bă-l pierd (I.-B.461;Verspottung eines kleinen Mannes) so klein wie ein Zicklein, sobald ich ihn ins Gras fallen lasse, verlier« ich ihn. - 2. (e r)-retten, befreien, frei machen: pc. de la moarte, de ruşine, din foc, viaţa cuiva etc. jdn. vom Tode, vor der Schande, aus dem Feuer, jdm. das Leben etc. retten. Am ibovnic tinerel Şi l-or duce şi pe el (la cătănit); Nu ştiu, zău, ce mi l-aş face Ca să-l scap, că multu-mi place! (I.-B. 297). Miercurea e sărbătoare, Că scapă de multe boale (I.-B.426). - II. V.intr. 1. (de primejdie etc. der Gefahr etc.) entgehen, -kam men, -rinnen, -schlüpfen, (din închisoare etc. aus dem Gefängnis etc.) entfliehen, de cn. von jdm. loskommen, cu viaţă etc. mit dem Leben etc. davonkommen. Vai de pasărea ce scapă din colivie şi cade în laţ (GOL./ Z.1,582) . Sărace Purice, de oi scăpa eu şi tu, atuitr cea ţi-ei schimba numele din Purice Movilă (NECLUÖSf 375 scapăra 11,199) wenn ich und du mit heiler Haut davon-korrnen. Nimic din manifestările activităţei sau ale sţârei lor sufleteşti (ale copiilor) să nu scape o— chiului tău ager şi vecinic neadormit (GAZ.SÄT.XIV, 32ijzum Lehrer) möge deinem ... Auge entgehen. Abia scăparăm de coasă şi ne puse la secere wir sind aus dem Regen in die Traufe gekorrmen. Be ce te temi od. ßs ce ţi~e frică nu scapi seinem Schicksal entgeht jjgn nicht. Vorba mi-a scăpat das Wort ist mir entschlüpft. Am scăpat de et ich bin ihn los. Vgl. ac b, eurat I. 4. b, a face I. 9. c, frunte 1, gu-ji5 2. Banii sunt mici ... uşor îţi scapă unul printre degete (DEL.P.172) schlüpft einem eins zwischen den Fingern hindurch. Sluga ... să plecă de-l spălă (teascul) în mare; scăpă-i teascul den mîini (MS. 1675,GCR 1,223) da fiel, glitt ihm die Presse aus der Hand. Buturugă scăpă de zise că nu mîncase de la plecarea-i din sat (DEMETR.NUV. 14) ließ sich die Äußerung entschlüpfen. Puţin scăpă de nu-i tăiară capul (MS .um 1705,GCR 1,355) er entging mit knapper Not der Enthauptung. - 2. LV. către cn. etc. z u jdm etc .seine Zuflucht nehmen, sich zu ihm, an ihn etc. wenden. (Duhovnicul) să se roage lui D-zeu ca să-i dea cuvînt de înţelepciune ca să îndirepteze pre ceia ce scapă cătră dinsul (PRAV.GOV. ,GCR 1,88) . Şi la bi-searecă să scape toţi oamenii cu muierile-ş şi cu feciorii lor (PEAV.GOV.,GCR 1,89) . - 3. TR. BUCOV. nu-mi scapă a juca etc. ich habe keine Lust zum Tanzen etc. Cîntă, cîntă, gură mîndră; După ce te-i mărita, Nu ţi-a scăpa a cînta (MAR. NUNTA 294;HQchzeitslied, zur Braut) dann wird dir schon die Lust zum Singen vergehen. -4. LV.herunter kommen, verarmen. - III. a se scăpa 1. de c. sich von etw. losmachen, befreien, sich etw. vom Halse schaffen. (Popa m-a rugat) să-l împrumut cu ZOO lei pîn-la Sfîntu Vasile. N-a fost chip să mă scap de popă pîn-nu i-am dat (VLAH.GV. 180) . Nu se Mai scăpa, săracu de el, de datorie peste datorie (BtoJL.RUST.il, 4) .-2. sich vergessen, vergehen. Cînd frăţînii sau verii primari se scapă şi fac copii împreună (SBIERA POV.318) . - 3. ■fam. in die Hosen, ins Bett machen. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. auch scap, 2. scapi, Konj. să scă'pe. - ET. viat. excappo, -ăre, vgl. it. scappare, frz. echapper etc. - SG. ALR SN ^I»K.1587;VII,K.1857,1858,2036;ALR II/I,Supl.MN 4856,2. gggpa're Pl. -pă'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.17,3) ^■Rettung F.-2.Versehen N. Din B°ăpave din vedere aus Versehen. - Fam. de-a scă— Pare, de-a scăpării nur um es getan zu haben, pro ^onra: Radu ... de-abia îngăima cîte-o vorbă de-a scăpare şi iar cădea pe gînduri (VLAH.NUV. 14) murmelte eine kurze Antwort. 0 portiţă de scăpare eine winzige Chance. - ET. a scăpa. scăpa't Adj. (1688 BIBLIA Gn 1*1,13) 1. gerettet, befreit. A face pc. scăpat jdm. zur Flucht verhelfen. - 2.. LV. h e r u n-tergekommen, verarmt. Nicolai Alexandru Vodă ___ spre sfintele biserici şi mînăstiri 2 scăpate milostenie făcea (NEC.COSTIN,LET. 11,88). Cantemir Vodă_____era un om mai scăpat (NECULCE, LET.2 11,242). - Auch substantiv. - ET. a scăpa. scăpăciu'ne S.f. (1718 URIC.111,54) Verarmung F. Din pricina oştirilor ce au ţinut peste cinci ani ... au fost rămas la mare scă-păciune atît domnii mazili cît şi beizadelele (EN. 9 C0GĂLN.,LET. 111,270). Că rămîne (omul) în scăpă-ciune, De nu-l împrumută nime (WEIG.JB.IX,203). -ET. a scăpa II. 4; vgl. scăpătăcîune. scăpăra" (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. bisw. aufblitzen lassen. Sfîntul Ilie ... scăpărînd numai fulgere şi trăsnete de sub roatele carului său (ODOB. ,CL IX,25). — II. V.intr. 1.Funken sprühen, blinken, b litzen, funke In. Sub copitele pintenogutui, pietrele scăpărau, apele clocoteau, pulberea în sus se înalta (ODOB.,CL IX,24). Turme-le-l urc (dealul), stele le scapără-n cale (EMIN. 0.1,231). Arom. ascapiră, megl.-rum. scapiră es blitzt. -Fig.: ln mintea-i zîmbea la unele gîndiri ce—i scăpărau prin creieri (NÄD.NUV. 1,59) Gedanken, die ihr blitzschnell durch den Kopf gingen. Cos -min închise ochii şi în acea clipă îi scăpără iarăşi tabloul de la început: un cap ... afundat într-o pernă (DEL.P.17) blitzte ... auf. Lui Ghibiridic se înţelege că-i scapara pe dinaintea ochilor cînd se gîn-dea să meargă în fruntea oastei să se bată (BOGD .POV. 93) wurde es ihm grün und gelb vor den Augen. Domnişoarelor ce scapăr Le arăt că lumea vis e, un vis sarbăd (EMIN.O.1,48). De dascălul nostru şi arhiereului i-a fost de a scăpăra (CBÄS.SCH.II,36)wegen unserem Kirchensänger wollte auch der Bischof aus der Haut fahren. Fam. îmi scapără buza de parate ich bin in großer Geldnot (vgl.buză 1.c). Şi mîncau, bre! de le scăpăra fălcile (RÄDÖL.RUST.11,237) daß ihre Kinnladen nur so flogen. Cît ai scăpăra-din degete mămăliga a fost gata (GANE,CL XIX,222) im Handumdrehen. - 2. (din amnar) Feuer schlagen, (cu chibritul) ein Streichholz anreiben. Na! că s-a stîns luleaoa ... (scapără) (AL.OP.1,47) . Sluga__nu se despărţise de 2 dînsul nici cît ai scăpăra (ISP.LEG. 355) keinen Augenblick. Vgl. amnar 1. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. scăpărat 376 * sca'păr, 2. sca'peri, 3, sea'pără, Konj. să sca pere. Arom. ascăpira're, megl.-rum. soăpira ri. - ET. stinmt lautlich mit lat. capero, -are "runzeln" überein u. ist jedenfalls Erbwort. Desselben Ursprungs dürfte alb. shkrep sein. —SG. ALR II/I,MN 6822,4;3Ö58, 3860,3862,126;SN III,K.807;IV,K.976-7;V,K. 1438-9,1459. scăpăra't (1825 B.) I. Adj. aufgeblitzt. Aceste vorbe, scăpărate rar şi. eu nehotărîre (VLAH.NUV. 165) einzeln und zögernd hervorgestoßen. - II. S.n. Aufblit-z e n N. - ET. a seăpăra. scăpărâmi'nt S.n. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 375) Feuerzeug N. (zum Feuerschlagen), li ... apucă noaptea (pe ciobani) pe acolo, departe de sate, fără foc şi, fără scăpărăminte (RC.IR.36) . - GR. Pl. -mi nte, -mî'nte, -mî'nturi. - ET. a seăpăra. -SG. ALR II/I,K.277. scăpărătoa'Ve Pl. -to'ri S.f. (1703 GCD) 1. H a h n M. der Flinte. Gheorghe pune Ptumbii sub scăpărătoare (COŞBUC 29). - 2. Sg. u.Pl. Feuerzeug N. (zum Feuerschlagen): (Novac) Luleluşa c—o scotea, Tutun in ea că punea, Scăpărătoarea cerea (PÄSC.262). - ET. a seăpăra. - SG. ALR II/I,K. 227. scăpata' (165*1 NEAGOE ÎNV.2 421) I. V.tr. bisw. sinken lassen. In răstimpuri îşi- scăpata capul spre genunchi, apoi brusc îl înălţa, pălindu-l de părete (SAD.CR.219;von einem Schlaftrunkenen). - II. V.intr. 1. (h i n a b-, h e-rab) sinken, gleiten. Unul împingînd pe altul, în Prut încep a cade; Cum scăpăta de pe capră, apoi nu să mai vide (BELD.ET.54) vom Bruk-kenpfeiler. Trecem pe sub pod şi scăpătăm în arcul ce se—ndoaie la stînga (VLAH.RP.250;Schilderung einer Floßfahrt). Privirite-i trudite scăpătau de pe rînduri, ochii i se închideau ca de somn şi cartea grea îi cădea din mînă (VLAH.MJV.67) glitt ab. Cînd a serii, raze roşii Asfinţind din ceruri scapăt (EMIN. 0.1,66). Soarele apunea drept dinaintea noastră; cerul lui roşatie scăpătase pînă pe zarea orizontului (ODOB.PS.231). Daher: - 2. von Gestirnen: untergehen. Din cînd în cînd, ea-şi rîdiea capul spre soare, care scăpăta pe nesimţite (DEMETR.NUV.81) . - 3. herunterkommen, verarmen. Dacă părinţii au scăpătat, se îndatoresc fiii a se îngriji pentru cuviincioasa hrană a lor (C0D.CAL.§ 207). $ - IU. a se scăpăta 1. din picioare schlottern. (Ei) să scăpăta din picioare cîte puţîn de apropia să cadză în prăpaste (DOS.VS.Oct.3;41b) so daß sie beinahe in den Abgrund fielen. Calul ... se poticneşte (adică se seapătă din genunchi cînd merge) (DT 51) es knicken ihm die Knie ein. - 2. einen Fehltritt tun, sich vergehen. M-am scăpătat Şi am furat un bou (SPER.AN. 1892 I, 79) .-3. verarmen, Einbuße erleiden.- GR. 1. Pers. Sg. Präs. sca'păt, 2. sea'peţii 3. sea'pătă, Konj. să sca'pete. - ET. vlat. excapîto -are, vgl. it. scapitare, prov. deseaptar "Einbuße erleiden”. - SG. ALR II/I,K.87;SN III,K.765,805,806. scăpăta't (1673 DOS.PS.Y.) I. Adj. heruntergekommen, verarmt. Acel orăşel, drăgălaş şi înfloritor odinioară, e decăzut şi scăpătat (FR.-C.MCŢII 31) . - II. S.n, Scăpătatul soarelui der Sonnenuntergang, Scăpătatele der Westen, Abend. Cîtu-i de la scăpătate Răsăritul de departe (DOS.PS.V. 102, 43;Ps 102,12). Vgl. soare. - ET. a scăpăta. - SG. ALR SN III,K.765,806,818. seăpătăciu'ne S.f. (17^3 DRA 11,273) Verarmung, Not F. Cînd obrazul acela la care va fi capitalul tui, va fi în primejdie de scă-pătăciune (COD.CAR.,pentru iertarea de vîrstă 8). Să stîrpim__scăpătăciunea şi flămînzirea ţară- nimei {JXP.SUF.57) . - ET. a scăpăta. seărăbu'ş siehe cărăbuş GR. scărăndăvici'os Adj. (1705 CANT.) LV. verabscheuungswürdig, a b s c h e u- 1 i c h. (Hameleonul) de lucru spurcat şi scărăndă-vicios ea acesta se apucă (CANT.IST.177). Acel fel de scărăndăvieioasă vînătoare (CANT. IST. 182) . - ET. a scărăndivi. scărăndăvitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1705 CANT.) LV. Abscheu M. A nebunului bolbăitură, şie ură, iară altora scărăndăvitură este (CANT.IST.77) . -ET. a scărăndivi. scărăndăvo's Adj. (1705 CANT.) LV. a b s c h s u 1 i c h. i căruia şi a numelui pomenire greţoasă, şi audzutui scărăndăvoasă ieste (CANT. IST.219). - ET. a scărăndivi. scărăndivi" Präs. mă -ve'sc V.refl. (um l600 HC I3 300) LV. de c. von etw. ange widert, a n g B" ekelt werden, vor etw. Abscheu emp' f i n d e n. Hs ... de neşte frămseţi ca aceastea se searandiveaşte şi-şi întoarce de eătră acestea faţa sa (CAZ.GOV.,CCR 157) . Cum nu ţi-i ruşine a chema de carete mainte te-ai scărăndivit şi ceri mită de 2 ta carete nice o milă nu i-ai făaut? (VARL.CAZ. I, 329 b;zu Lk 16,19 flg.;Worte Abrahams an den 377 scăunaş Reichen). - GR- saărăndivi (DOS.VS.Apr. 1;63 b; VÂBL.)f scaran- (CAZ.GOV.;GLOSS.um 1600,HC 1,300), (CANT.DIV.u.IST.öfters) . - ET. asl. skare-jovati se, Laute und Form sind schwierig. gpgrändivito 'r Adj. (1652 ÎNDR.) LV. abscheulich (INDR.462) . - ET. a scărăn-âivi- scărchina" siehe scărpina. scărcica" siehe scrîşni. scări"" Präs. -re'sc V.tr. (1812 MAIOR)' erniedrigen, degradie-ren, im Rang herabsetzen. _Tn deşert se trudeşte (Eder) a scări pre românii cei din Ardeal (MAIOR 2 IST. 140) . - ET. scara. scăricea" etc. siehe scară. scări"lă Pl. -ri"le S.f. (1895 D.) SchoBkelle F. am Bauernwagen. - ET. scară. scări're Pl. -ri'ri S.f. (1812 MAIOR) Erniedrigung, Herabwürdigung, Degradierung F. Nici o scărire nu urmează de acolo cădinţelor românilor celor din Ardeal (MAIOR IST.2 125). - ET. a scări. scări "ş Adv. (um 1830 CONACHI) stufenweise. Intre mii de dobitoace, o ce multă felurime! Cită scărişi pogorirea pînă la mi-titecime! (CONACHI 250) welch stufenweiser Abstieg. - ET. scară. scări"ţă siehe scară. scărmăna" (um l670 ANON.CAR.) I. V.tr. 1. lînă Wolle zupfen, pene Federn schleißen. Să trăiască fetele C-au scărmănat penele (pentru perinuţele miresei) (PP.MAR.NUNTA 566) . ~ 2- fig. zerzausen, verprügeln. - H. a se scărmăna fig. sich zerzausen. 0 bătălie mare ... în care se scărmănau o mulţime de bărbaţi şi de femei (BOGD.POV.189) . - GR. -mina (COST.); TR. cărm— (D.). — ET. lat. excarmino, bzw. carmino, Zre. - SG. ALR SN II,K.362,432,437,-V,K. 1331. gggrinăna're Pl. -nă'ri S.f. (1703 GCD) ^ u p f e n N. der Wolle, Schleißen N. der federn. - ET. a scărmăna. sgărniăna"t Adj. (1785 GR. MAIOR, G. LEK.) '•gezupft, gerupft. -2. fig. zer- zaust, verprügelt. Vezuoiul __________________ avînd în vîrf veşnicu-i şfichi de fum, care______se răsfa- ţă colo sus într-un nouraş alb şi scărmănat (IOEGA AM.247). Ion intră iute, scărmănat, fără căciulă (AL.OP.1,57). - II. S.n. Zupfen N. (der Wolle], Schleißen N. (der Federn). Scărmănatul — lînii ... Se face cu mîna, după ce lîna a fost uscată (PAMF.IND.6) . - ET. a scărmăna. scărmănatoa"re Pl. -to"ri S.f. (1703 GCD) Kardätsche F. (zum Aufrauhen von Wolle). - ET. a scărmăna. scărmănătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (l8l8 BUDAI-DEL.) Zupfe n, Schleißen N.; fig. Z e r— zausen, Verprügeln N. Mîndra-napoi mă striga ____ Dar eu de scarmănătură ... Nu mă mai gîndii la gură (MAR.SAT. 102; es war dem Sprecher vom Gatten der Frau übel mitgespielt worden). - ET. a scărmăna. scărpe"ţ S.m. (18^9 PIRU) Skabiose F. (Scabiosa) (PIRU ENC.II,75). -ET. unbek. scărpina" Präs. sca"rpin (16^9 MARD.) I. V.tr. 1. kratzen (gegen Jucken), k r a u- 1 e n. A scărpina pc. în cap jdm. den Kopf kraulen. Absolut: îl mănîncă-ntr-o parte Şi scarpină-n altă parte (PANN PV.1888 II,15;von Dummen). - 2. fig. Fam. pc. jdn. verklopfen. Ăstuia de la margine i-o fi ajungînd, săracul! Ia să mai scarpin şi p-ăsta de la perete (RCM.S&RB.76;der Sprecher hatte von zwei in einem Bett Schlafenden den einen verprügelt) . - II. a se scărpina sich kratzen, sich kraulen. Cînd vom să ne rugăm lui D-zeu pentru binele sufletului nostru, ne scărpinăm şi căscăm (MftRG.1 112b). - GR. BAN. -păna , Präs. sca'rpăn, -pe'ni, -pă'nă, să -pe'ne; MOLD. scărchi-na, arom. scărkinare (PAPAHAGI). - ET. viat. scar-pino, -are, vgl. it. dial. skarpinar, rät. skjarpi-ner etc.; die rum. Formen scheinen auf eine viat. Nebenform scarpîno zu deuten. - SG. ALR I/I,K.92;II/ I,Supl.MIM 4903,7. scăru"ţă siehe scară. scăuie"ş siehe scaun. scăuna'ş1 Pl. -na"şi S.m. (1779 ACTE J.7^7) MUNT. Einkäufer M. von Schlachtvieh. Badea Nioülae ... fusese scăunaş, adică comisionarul unui turc din Vidin ... pe seama căruia strîngea zăherea de prin satele vecine (GHICA VII). - ET. scaun 5. scăunaş 378 - 2 scăuna ş etc. siehe scaun. scăuni'ş Pl. -ni'şuri S.n. (1825 B.) Achsschemel M. des Bauemwagens (VICIU) . - ET. scaun. scăunoa'ie Pl. -noa'ie S.f. (1885 H.XII,289) Schneidebank F. des Böttchers (DT ). -ET. scaun. - SG. ALR SN II,K.556. scăzămî'nt Pl. -mi'nte S.n. (1749 ARHIVA ¥111,710) veralt. 1. Herabsetzung F., Abzug M., Abnahme F. etc. Nu da erezămînt Oglinzii, ce cu scăzămînt îţi faee-nşelăeiune Şi tot minciuni îţi spune (A.VÄCÄR. ,GCR II,160;zum Mädchen) indem er deine Schönheit schmälert. Dorul care mă arde_Nici- decum nu slăbeşte, nici pleacă la scăzămînt (CONACHI 100) noch will sie an Stärke abnehmen. - 2. Preis-ermäßigung F., Rabatt M. - ET. a scădea. scäzäto'r S.m. (1777 UT ) veralt. Subtrahend M. - ET. a scădea. scăzu't Adj. (1551/3 ES 3b;Mt 4,24) vermindert, verkleinert. - ET. a scădea. sce'nă Pl. sce'ne S.f. (1793 PREDET1CI) Szene F. bumea-ntinde lucii mreje; Ca sä schim-be-actori-n scenă (IMIN.0.1,196). - ET. it. scena. sce'ptic Adj. (1705 CANT.IST.13) skeptisch. Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece (EMIN.O.I.151) .-GR. (+) scheptic, schiptice ~sc. - ET. ngr. oketitlkoc, frz. sceptique. sce'ptru Pl. sce'ptre S.n. (1574 IORGA S.D.XXIV,145) Szepter N. Şi de acolo au luat Ştefan Vodă schiptrul ţării Moldovei (URECHE,LET.2 1,152).-GR. LV. schiptru. - ET. gr./lat. sceptrum, vgl. asl. skiptrü. schela'r Pl. -la'ri S.m. (um 1482 DERS) LV. Zollbeamter M. - GR. schilear, schi-Ier. - ET. schelă. sche'lă Pl. sche'le S.f. (1593 AA ist.11/20,450) 1. Landungsplatz, Hafe n(p 1 a t z) M. Ispravnicii ... să pornească zahevelele la schela 9 Diiului (DION.,TEZ.II,189). Boierii ... au mers drept la şchele, unde au aflat caicele gata încărcate (BELD.ET.138) . Rusia vroia să aibă o schelă pe coasta maritimă pentru transportul de muniţiuni (GHICA 472). Vgl. scală . - Ehem.schelă împărăteasca gro- ßer, unter der Verwaltung der Pforte stehender Hafen-(Galaţii) fiind schele-mpărătească, Era sä nu se găsească Mulţime de negustori De tot fel cumpărători? (MS. 1769,CL IX,326) . - Im weit. Sinn von (wenn auch nicht am Wasser gelegenen) Warenplätzen: Stapel-platz, Markt M. - Spez.: schelă de petrol Erdölfeld N. Pe-nserate sosim la Moineşti, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova (VLAH. RP.216). - 2. (de plute) Ort, wo Flöße gezimmert od. abgelagert werden: Floßplatz M. Pe maluri sînt schele de plute (VLAH.RP-253) . - 3. Gerüst, bes. (gew.Pl.) Baugerüst N. (Boierii) găsiră deci cu cale a pune trupul cel fără cap în mij~ 2 locul pieţei, pe o schelă cu trei trepte (ISP.LEG. 373). De cînd_____o căzut de pe şchele bietu Ion tes- lariu ... mă sparii şi de umbra mea (AL.OP. 1,1576) . Acea zidire, înfăşurată încă în feşele schelelor pe cari lucrau meşteri pietrari (GHICA 151) . - GR. MOLD. Sg. u. Pl. veralt. -le, şchele; PP. schilă (MF 1,27); eschele (DUM.,S.INFL.). - ET. mittelb. it. scala; die Balkanspr. zeigen Formen, die auf *skela zurückgehen: serb. skela, bulg. skeljä, alb. shkelje, türk. iskele etc. - SG. ALR II/I,K.238;SN III,K.-838. sehelălăi' siehe chelălăi. schele't Pl. -le'te S.n. (1823 BOBB) Skelett, Gerippe N. - ET. dt. Skelett, frz. squelette. sehe'mä siehe schimä 2. schemni'-agasi' (+) S.m. (1716 §.INFL.II,104) ehem. Kommissär der Pforte, der den von ihr ernannten Fürsten Installierte. Din-a-stînga domnului, alăturea, mergea skemni-agasi, ce este rînduit de împărăţie pentru aşezarea domnului la scaun (GHEORGACHI, LET.2 111,300). - GR. schimni-agasi, -aga, ischem-ne-agasi. - ET. türk, ishermi-agasi. schemni'-ceau'ş (+) S.m. (1693 DOC.) ehem. dem Fürsten von der Pforte beigegebener Kurier (vgl .ceauş 1). Ahmet-Aga ce au fost schemni-ceauş la Moldova (DOC. 1693,Ş.INEL.II, 104) . - GR. sehimni - ET- türk. iskemni-şa(v)uş. scheuna' Präs. schea'un V.intr. (1854 BAR.-MUNT.II, 854) von Hunden: winseln. (Scormon) se opreş" te, ridică capul, ciuleşte şi începe a schiauna încet (SLAV.,CL IX,301). - GR. şcheuna, TR. bisw. schiauna; BAN. schionea. - ET. onorratopoet. Zum Ausgang vgl. a mieuna; der Starrm dürfte urspr. etwa sclab gelautet haben, vgl. hierzu frz. glapir, ela-baud, dt. kläffen etc. - SG. ALR SN V,K.1464. 379 schimb scheunătu'ră EL. -tu'ri S.f. (1893 NÄD.) ^nsßlH^Bwinsel N. Pe deal se aud nişte scheunături jalnice şi lungi (NĂD.NUV. 1,176) . _ ET. a sclieuna. schevofila'chion(+) S. n. (1697 CACÄVELA 8lb) Gerät ekairrrer in der Kirche: Sekretarium N-, cjgkristei F. (GHEN .LIT. 29) . - GR. s chevofi-lachie. - ET- ngr. OKeuocpuAdwtov. schia'mät S.n. (1883MAR.) Anschlägen N. der Jagdhunde. A face schia-mät L a u t geben (MAR.ORN.1,318) . - ET. evtl. lat. *exclamitus. schido'l etc. siehe schilod etc. schi'ja Pl. schi'je S.f. (um 1743 NECULCE) 1. Splitter M. Deodat-o schijă de obuz Trăsnind __ Retează capul lui Cobuz (AL.POEZII 111,95) Rin Granatsplitter. - 2. MOLD. BUCOV. TR. Gußmetall, bes. Gußeisen N., (de clopot) Glok-kengut IM., -speise F. Un grilaj de schijă ein gußeisernes Gitter. Dacă stecloasă iese napoi, Spre turnat schija gata va fi (CL V,330;Obers, von Schillers Glocke) Sehn wir's überglast erscheinen, Wird's zum Gusse fertig sein. - GR. spihă, spijă (NECULCE,LET.1 11,198). - ET. mittelb. ahd. spîsa, niid. spîse "Metallmischung", vgl. bes. poln. spi-sa, tschech. spize. - SG. ALR SN I,K.21,11,K.579. schila'v Adj. (1755 PROT.AARON II,28b) TR.OLT. krüppelhaft, verkrüppe lt. Eşti schilav tot! Un cerşetor Te-ntorci acum acasă, Si ce fecior frumos erai (COSB.53;ein sterbender Soldat zu einem verstümmelten Kameraden) . - GR. TR. auch ehi-, - ET. slav. kilavü (serb. kilav,poln.kilawy) "mit einem Bruch behaftet", von kila "Hernie". - SG. ALR II/I,K.115,MN 2224,41,4178,55. gphiläi' siehe chelălăi. gghilăvo'ş Adj. (1845 C.NGR.) krüppelhaft. Vă petreceti numai vremea a făta nişte stihuri schilăvoase pe care nu le înţele-9e nime (C.NGR.274;zu Dichtem) . - ET. schilav. 5£hiloJ. Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) krüppelhaft, verkrüppelt, -stüm-m e 1 t. Pavel ... plecase la luptă împotriva duşma-n%lor, unde lesne putea să-şi piarză viata sau să ră-^nă schilod şi neputincios pentru totdeauna (IARNIK, ^ XV, 109) . Subst.: Un schilod, un om care să-şi fi Pierdut nădejdea în această viată (SLAV.,CL XV,433, ein Krüppel) . - Fig.: Nu-i lucru mai schilod Decît cîmpu făr-de rod (RÄDUL.RDST.1,31) es gibt nichts Elenderes. - GR. TR. DLT. schido'l, ebenso die Ableitungen; şchilog (VÎRC.). - ET. siehe schilav} Suff, ist dunkel, -log nach olog. -SG. ALR II/I,MN 2224,41. schilodi' Präs. -de'sc (l8l8 BUDAI-DEL.) I. V.tr. zum Krüppel machen, verkrüppeln, -stümmeln. -Il.ase schilodi zum Krüppel werden, verkröp-p e 1 n. - GR. -doli (B.) , -logi (CR. ,CL XI,22; IARNIK,CL XV, 104) . - ET. schilod; -logi ' nach a o-logi. - SG. ALR SN V,K.1255,1256. schilodi't Adj. (I818 BUDAI-DEL.) verkrüppelt. Unii dintr-înşii purtau pe corpul lor chiar semnele torturelor abia cicatrizate, iar cei de tot schilodiţi erau transportaţi în care cu boi (FIL.CIOC.326;von gemarterten Bauern) . - GR. -dolit, -logit. - ET. a schilodi. schi'mă Pl. schi'meS.f. (1683 DOS.VS.Oct.15;67a) 1. G e b ä rd e, G e s t e, (pejorativ:) Grimasse, Fratze F. Domnul închinîndu-se san- 2 geacului cu o schimă de smerenie (GHEORGACHI ,LET. 111,305). Cu evlavie de vulpe, ca în strane, (spectatorii) şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, cîn-tece şi jocuri (EMIN.O.I, 150) . Drăghici îşi ilustra naraţiunea cu gesturi, strîmbături şi schimbări de glas caraghioase. Ana rîdea mai mult de schimele lui decît de ce spunea (VLAH.DAN 1,119) . - 2. F i g u r, Form, Gestalt F. Citanii lungi, nesfîrşite, descîntece superstiţioase, schime cabalistice (VLAH. DAN 11,64) . Ea ceti şi receti____scrisoarea ... pî— nă cînd vederea i se întunecă şi schirm cuvintelor i se pierdu în minte (GANE,CL XV, 115) . — LM. schemă Schema N.-3. MOLD. körperloses, geheimnisvolles Wesen: Fee F., Geist M., Kobold M. Schima stîncilor dusese zgomotul zilei pe văile munţilor (BÖDN. ,CL IU ,143; vom Echo). Poate-o zi (zînă) mare Ori o vrăjitoare Ori vr-o ştimă poate A pădurii moarte Striga aşa tare (SEV.AN.136) . Ştima apei? Ce-i aceea Ştima apei? "Cum? nu ştii? Ştima!______zîna ia- zului" (SAD.POV.186). Schima casei der Hausgeist (MAR.NAST. 67) . - 4. schimă (monahală) Mönchsgelübde N. A lua schima Mönch werden. - Daher auch Mönchskleidung: schima cea mică (t6 ulkpov oxfftja) = Kutte u. schima cea mare (t6 yÄya oxhun.) = Kapuze, letztere erhalten die Mönche, die das Ordensgelübde zweiten Grades ablegen. - GR. In Bdtg. 1 veralt., in Bdtg. 4 meist shimä; in Bdtg. 3 meist ştimă. - ET. mgr. ngr. oxTBia, ksl. skima. schimb Pl schi'mburi S.n. (l6.Jh.PS.SCH.48,8) 1.Wechsel, Tausch M.: schimb de bani schimba 380 Geldwechsel, schimb de idei Meinungs-, Gedankenaustausch. Fiind de faţă şi ... mitropolitul, s-au fă- 2 cut schimburile de logodnă (AMIRAS,LET. 111,171) wurden die Verlobungsringe gewechselt. Turcii toate schimburile (de domni le) fac pentru mîzda (NEC.COS-2 TIN,LET. 1,458). Să facem schimb tauschen wir miteinander. în schimbul unui lucru (im Austausch) gegen, für etw.; în schimb dagegen, dafür: Tu-mi ceri chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare? (EMIN.O.I,173) für einen Kuß. -2.Ablösung F. Schimbul trecu cu paşi îndesaţi pe dinaintea uşii (celulei) (SAD. CR.241) . - Soldat cu schimbul ehem. periodisch die- nender Soldatj die Truppengattungen (călăraşi u. dorobanţi) dienten nur je eine Woche im Monat, lösten einander also ab (îşi fac serviciul cu schimbul). - 3. Pl. (saubere) Wäsche (zum Wechseln). Grijiţi-vă bine armele, luaţi-vă schimburi îndeajuns, şi de astăzi în patru zile să vă aflaţi la Iaşi (GA-NE,CL XI,367). - ET. postverbal von a schimba. schimba" Präs. schimb (16.Jh.PS.SCH.^5,3) I. V.tr. (um-, a u s-, ve r)we c h s e 1 n, -tauschen, (u m-, v e r)w a n d e 1 n: a schimba bani, hainele Geld, die Kleider wechseln; cu c. mit etw. vertauschen? pe c. gegen etw. eintau-sehen; în c. in etw. verwandeln; a schimba vorba den Gegenstand des Gesprächs wechseln, die Rede auf etw. anderes bringen; a schimba santinela die Wache ablö-sen. Vgl. bucurie, a îmbătrîni II, lup 1. A schimba trenul umsteigen. A schimbat căciula er hat seine Meinung, Haltung geändert. A schimba cîntecul einen anderen Ton anschlagen, andere Saiten aufziehen. Niculina ... pe care Şuer o poartă în brîu ş-o schimbă pe umeri (DEL.S.166) und abwechselnd auf die Schulter setzt. Prinţul de la Persida şi Ebn Tair ş-au schimbat feaţele şi au început a tremura (BAR.HAL. VIII,8) wechselten die Farbe; vgl. faţă 6 u. unten II.3. - II. a se schimba 1.wechseln, sich (ver)ändern, -wandeln. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn’ a gîndirii înspre clipa ce se schimbă (EMIN.O.I,194) noch neige, ihr Zünglein ... dem wechselnden Augenblick zu. Pasărea în toamnă în alte ţări se duce, Dar iară se întoarce cînd timpul s-a schimbat (BOLINT. 11,146) . Vezi tu roua de pe flori Cum luceşte şi-apoi zboară De se schimbă-n negri nori? (AL.POEZII 1,171) und sich in schwarze Wolken verwandelt. S-a schimbat boierul der Mann ist wie verwandelt, ist gar nicht wiederzuerkennen. Trăind Toma acolo cîţiva ani ... s-au schimbat şi el din 2 viaţa aceasta lumească (NECULCE,LET. 11,333). - 2. (de albituri) die Wäsche wechseln, (în haine) sich umkleiden; absol.: s i c h verkl eiden. Mimi trecu în odaia ei să se schimbe (ZAMF.LN.135). 3. (la faţă) die Farbe wechseln. Vezi tu, l-acest nume te schimbi şi roşeşti (BOLINT,2 1,162). Vgl. faţă 1. - ET. lat. *excambio9 -are, vgl. it. scambiare, frz. echanger etc.; i im Starrm wahrsch. über î, das durch das flg. i palatal isiefrt wurde. - SG. ALR SN II,K.482;III,K. 674,713,806;IV,K.1152. schimba"ei Adj. (1800 BUDAI-DELEANU IX,16) wechselnd, wechselhaft. - ET. a schimba. schimba "re Pl.-bă"ri S.f. (l6 .Jh. PS. SCH. 5^ .20) 1. Wechsel M., Änderung, Veränderung F., Wandel M. -2. Schimbarea-la-,faţă Christi Verklärung (6.August). - ET. a schimba. - SG. ALR II/I,K.205;SN III,K.806. schimba~ş Pl. -ba-şi S.m. (um 1900 TIKTIN) periodisch dienender Soldat M.; vgl. schimb 2. - ET. schimb. schimba "t (16.Jh.PS.SCH.) I. Adj. 1. gewechselt. -2. verwechselt. -3. verkleidet. Umblînd (împăratul) aşa din sat în sat ... schimbat, ca nimeni să nu-l cunoască (POP.NUV® 167) * - II» S.n. Wechsel M. Ce împutară dracii tăi, Doamne, ce împutară cu schimbatul Hristosului tău (PS.SCH.88,52) «, - ET. a schimba. schimbăcio',ş (1703 GCD) I. Adj. veränderl ich, Wechsel voll. El (clopotul) să însoţească cu a lui mişcare Jocul vieţii noastre greu şi schimbăcios (CL V,334;Übers. von Schillers Glocke). - II. schimbăcioa~să S.f. Winde F. (Ipomoea variabilis;CRĂIN.) . - ET. a schimba. schimbăciu'ne Pl. -ciu'ni S.f.(l68l DOS.AA.lit.il/36-, 60) W e c h s e 1 M., Veränderung F. - ET. a schimba. schimbăto"r Adj. (l6ll DIRB XVII/25l6) veränderl ich. - Neg, nes- (SICR.DE AUR2 1a). - Auch substantiv. - ET. a schimba. - SG. ALR SN III,K.873. schimbătirră S.f. (1564 CORESI MOLIT. aDENS. IST. II,221) Wechsel M.,Veränderung F. - ET. a schimba. schimbea" S.f. (1779 FURNICĂ B.9^) Kaldauen (Pl.), Kuttelfleck M. A mîncat schimbeaua (Z.IV, 116) er hat sich reinlegen lassen. - ET. türk, işkembe, vgl. bulg. serb. skem-be. 381 schingiui schimbi "ş Adv. (1892 MAR.) abwechse Ind. (Luminările) se aprind schim-biş tot două cîte două (MAR.ÎNM.87). - ET. schimb. schimboa"ie Pl. -boa"ie S.f. (1886 MAR.D.58) Regulator M. am Vordergestell des Pfluges, dient zum Bestinrmen der Furchenbreite. - GR. şti-(VICIU) . - ET. a schimba. schi"men Pl. schi"meni S.m. (16.Jh.PS.SCH.) LV. junger Löwe. (D~zeu) izbăvit-au sufletul mieu de mijlocu de schimeni (PS.SCH.56,5). Ca scîmenul ce iaste de sălăşuiaşte în comoara sa (CORESI PS. 23b; Ps 16,12) . - GR* scîmen. - ET. ksl. skimînu < gr. okduvos. schimni~-aga~ etc. siehe schemni'-agasi" etc. schi"mnic Pl. schi"mnici S.m. (1626 DRHB XXI,273) Mönch, der in strenger Askese lebt: Asket M. Acolo, în sălbătăcia şi pustietatea aceia, trăiesc patru schimnici în adevărată pusnicie, ca pe vremea sfinţilor (VLAH.RP.98). Această sfîntă chemare ... o fac numai cei desăvîrşiţi călugări, schivnicii lui •D-zeu! (CL XVII,319). Vgl. schimonah. S.f. schimnică, 'fâaică schimnică, suspină, Nu mai este fiul tău (BOLINT. ^ 1,216) . - GR. schivn-s LV. auch shimn-. - ET. 'asl. skiminikü, shim-; -vn- für -rim- ist umgekehrte Aussprache nach MUNT. duhomnics pimniţă} a rîmni etc. schimnici" Präs. mă -ce'sc V.refl. (1632 EUSTR.) von Mönchen: Asket werden. (Episcopul) Theofan de La Rădăuţi a paretisit şi s-a retras la mînăstirea Putna, unde s-a schimnicit (MELH. 2 CH.123). Vlădicul ce să va schimni (EUSTR.PRAV. 102). - GR. schimni. - ET. zu schimă bzw. schimnic. schimnici"e Pl. -ci"i S.f. (1632 EUSTR.PRAV.129) veralt. Askese F.- ET. schimnic. schimonosi" Präs. -se"sc (16.Jh.PS.H.39s15) I. V.tr. entstellen, verunstalten. Psalomul lui David, cînd ş-au schimosît faţa înaintea lui Avimeleh (DOS.PS.V,33,Titel) . Am alungat (din limba noastră) ceia ce ni s-au părut strein, am schimbat şi schimonosit ce ne-au mai rămas (CL VIII,81;gegen die latinistische Schule). -- II. a se schimonosi sich verzerren, sonderbare Gebärden machen, Gesichter, Grimassen schneiden. Cocoşul ţipă ascuţit, apoi scoase din gît-lej sunete asurzitoare} fără şir, şi începu a se schimonosi ciudat (UR.BUC.198). - GR. MDLD. -mosi. ~ ET. ngr. do^nuovfo, Fut. -voxxo (nur agr. belegt); schimosi beruht wohl auf ngr. âoxnu£&o, Fut. -ulocd, mit Anlehnung an âcxiTPOQ "ungestalt”. - SG. ALR SN IV,K.993;V,K.1256. schimonosi"re Pl. -si"ri S.f. (1705 CANT.IST.11) Grimasse F.- GR. -mosire (CANT.). - ET. a schimonosi. schimonosi"t Adj. (1683 DOS.) un gestalt. (Sfîntul) întregi toate părţile trupului ferind, nice leac slăbite sau schimo-site de bătrînete (DOS.VS.Sept.29;35a). - GR» -moşit. - ET. a schimonosi. schimonosiţii “ră Pl. -tu"ri S.f. (1705 CANT.IST.) 1. Entstellung, Verunstaltung F. A vidrii ... schimositură de stăpînire (CANT.IST. 200) Karikatur einer Regierung. -2. Mißgestalt F. Auzi vorbă, ce pot gurile rele să mă facă aşa schiuiorios ituT-ă dvti om tea far—sănătos (SEV. POV.64;die Sprecherin soll lahm, einäugig u. bucklig sein).-3. sonderbare Gebärde, Grimasse. De ce caţi sä o scoţi pe copilă din minte cu schimonositurile d-tale (AL.,CL 111,273; zu einem jungen Mann, der angeblich dem Mädchen vom Fenster aus Zeichen gibt). - GR. -mositură. - ET. a schimonosi. schimosi" etc. siehe schimonosi etc. schindu"c S.m. (I88O BUR.) 1. MOLD. Maludenwurz F. (Conioselinum;PAN-Trn — 2U a^hi'.n/hj ~-Pn £ _-f. T h \/ m i a n M. fThvmus). 7 j * “ ----— •> ' ■ -" ■ - Sub o tufă De schindufa (BUR.CÄL.56) . - GR. schinduf, -fă. - ET. vgl. bulg. sminduh. schindu"fă siehe schinduc. schine"l S.m. (1906 PANTU) Benediktenkraut N. (Cnicus benedictus). - ET. spin. schingi Pl. schi"ngiuri S.n. (um 1830 CON.) Folterqualen (Pl.). Să-l dezbrace de avere şi să-l omoare în schingiuri (CON.246) . - ET. türk. işkence. schingiui" Präs. -giuie"sc V.tr. (1776 COND.) foltern, martern. Ucigaşi şi jacaşi ce se fac cete şi umblă prin ţară ucigînd, jăcuind şi schin-giuind (COND.1776,Ş.INFL.1,318). - Fig.: Aducerea a-minte a fericitelor momente ce petrecusem cu Ana ... neştiinţa în care mă găseam despre starea morală a nefericitei fiinţe ... mă schingiuiau de nu puteam a- schinteie 382 flarepaos (L.,NGR.,CL XV,54) . - ET. schingi. - SG. ALR SN IV,K.993. schinte'ie siehe scânteie. schiolălăi' siehe chelălăi. şchiop etc. siehe şchiop etc. schi'ptru siehe sceptru. schisma'tic Adj. (1699 GCR 1,329) schismatisch. - GR. (+) shi- (GCR), şiş-(PROT.AAEON XV,15b) . - ET. ngr. oxujpaTUKOQ, n.lat. schismaticus, auch mittelbar. schi'stnă Pl, schi'sme S.f. (1705 CANT.IST.13) Schisma N.- GR. (+) shisma. - ET. mgr. ax. tapa. schit Pl. schi'turi S.n. (l602 DIRB XVII/l,66) einsam gelegene Behausung weniger Mönche od. Nonnen: Klause,Einsiedelei F. Sus pe brîul muntelui, ascuns in codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu {VLAH.RP. 133) . laşul a ajuns a fi un schit de pustiu (AL. ,CL IV,306) . - GR. Dim. schitule ~t. -ET. ngr. ourpri, ksl. skitü. ~ SG* ALR II/I,K. 187;MN 2753,97. schitäci'e S.f. (1683 DOS.) LV.Klausur F. Schităciia călugărească (DOS.VS. Martie 26;53b). - ET. zu schit. schitea'n Pl. -te'ni S.m. (1683 DOS.) Klausner M. Schiteanii cei cu portul alb, că aşa-i obicina la schit (DOS.VS.Oct.9;57). - ET. schit. schiti' Präs. mă -te'sc V.refl. (1683 DOS.VS.Martie 23;50a) LV. in Klausur gehen, als Einsiedler leben.- ET. zu schit. schi'tnic Pl. schi'tnici S.m. (1776 MINEIUL 52a) LV. Klausner M. - ET. ksl. skitînikî. schitnici'e S.f. (1683 DOS .VS.Apr.17;87a) LV.Klausur, Einsiedelei F.- ET. schitnic. schi'ţă Pl. schi'ţe S.f. (1839 C.NGR.Scris.VIII) Skizze F.- ET. It. schizzo. $ schivemisea'lä Pl. -se'liS.f. (1763 GHIB.I.Z.IV/2,115) MOLD. 1. Verwaltung, Leitung F. Numai de ne-ar pune (directorul ministerului) în sehi- verniseală (AL.OP. 1,879) in sin Ämtchen. - 2. Wegzehrung F. (CREANGĂ)a - ET. chiverniseală. schivemisi' Präs. -se'sc (um 17^3 NECULCE) MOLD. I. V.tr. leiten, verwalten, regi e r e n. Aceşti doi (boieri) sehiverniseau şi mîncau ţara cum le era voia (NECULCE,LET.2 Hr240) regierten. Să trăiască şi mireasa Să schiverniseas-că casa (SEV.NUNTA 159) daß sie das Haus verwalte. Cînd lua leafa, i-o da (nevestei); ea schivemisea făcea cum vrea (NĂD.NUV.1,53) sie wirtschaftete wie sie wollte. Ce-i dreptul, îmi şi schivimisisem cî~ te ceva pentru zile negre (NĂD.NUV.1,88) ich hatte mir ... etwas__erspart. - II. a se schivemisi sich verhalten,benehmen. Ce gre-şeală-am făptuit Pentru eă, fiind în slujbă, şi eu m-am schivemisit? (AL.OP.1,164) ich habe meine Schäfchen ins Trockene gebracht. - ET. a chivernisi; zu s- vgl. skărăbuş, a schelălăi etc. schi'vnic siehe schimnic. schizmi' Präs. -me'sc (1632 EUSIR.PRAV.335) LV. MOUD. I. V.tr. bilden, formen. - H. a se schizmi sich bilden. După ce să împreună bărbatul cu fămeia, a treia zi să schizmeşte inima (Ş.TAINE 84). - ET. stinnmt der Form nach zu gr. oxLopa "Spaltung", der Bdtg. nach zu gr. oxrpa "Form”, das viell. an TC^diaua angelehnt wurde. schizmi're Pl. -mi'ri S.f. (158l PRL 239b) LV. Bildung F.,Gebilde N. Cine va ceti pre această de mina cea de lut schizmire (EUSTR. PRAV.Epilog). - ET. a schizmi. schizmi't Adj. (1705 CANT.) LV. geb ildet, geformt. Vicleşugul ascuns şi dragostea schismuită sufletul întristează (CANT. IST.209) fingierte Liebe. - GR. sehizmuit. - ET. a schizmi. scîlcia' Präs. -cie'z (1788 MOLNAR SPRACHL.289) I. V.tr. 1. o cizmă stc. einen Stiefel etc. krumm, schief, treten. -2. fig. verdrehen, -renken, - stümmeln.- II. a se scîlcia aus der Form geraten, ausgetreten werden. Cînd i se scîlcie tocurile, le bate el singur cîteva fleacuri (DEL.P. 157). - GR. OLT. TR. scăl-; 1. Pers. Sg. Präs. auch scî~lcii. - ET. wohl nicht, wie a încîlci, zu cîlti, sondern zu lat. calcare (rum. a călca) "treten" // CIORÄNESCÜ 7556: zu a 3tîtei. scîlcia't Adj. (1812 MAIOR IST.2 150) 1. ausgetreten, verfo r m t. - 2. fig* verdreht, - stümmelt, mißgebil' jet.'g05^3^6^' Traductia lui Dosi ftei nu te osteneşte cînd o ceteşti, nici are fraze W întortocheate şi scîldate (C.NGR.310) mißge-taltete ... Sätze. - Adv.: Vorbea foarte scăldat ungureşte (SLAV. ,CL XIV, 104) . - GR. OLT. TR. scăl-. gr. a sdlcia. scî’ncet Pl. scî'ncete S.n. (1895 NĂD.) ^ i m m e r n, Winseln, Greinen N. De ce m-apropii ... de ce şi gemetele se deosebesc mai line: Cînd ioi scîncet slab, cînd gemete adînci — (NĂD.HJV.11,222) . - ET. a scînci. scânci" Präs. -ce"sc (1683 DOS.VS.) X. V.intr. wimmern, winseln, greinen. Băiatul a prins iar a scînci şi a plînge (SBIERA POV. 172). Am aflat o leită moartă şi puii amîndoi scîndnd, neavînd ce suge (DOS.VS.Oct.23;82 b) . Fetelh estea ... Intîi___ te smomesc şi pe urmă te mustră, scîncind că le-ai nenorocit (NÄD.NUV.1,134) . - II. a se sdnci wimmern, winseln, greinen. Deodată tresări prin vis şi-şi strîmbă fata, scîncindu-se în-tr-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn (VLAH.NUV.41) . - GR. schin- (LECCA CD. 110) . - ET. vgl. asl. skycati, nslov. skucati, tschech. skucati, poln. skuczec (CIH.). - SG. ALR I/II,K.231;SN I,K.241; m 6692,12;V,K.1464. scânci"t S.n. (1705 CANT.IST. 171) Wimmern N.- ET. a scînci. scîncitu'ră S.f. (1705 CANT.IST.59) Winseln N.- ET. a sdnci. sci'ndură Pl. scî'nduri S.f. (1508 DERS) 1. Brett N. De cînd dor am purtat, Ca scîndura m-am uscat (I.-B.91) . Oscilează ... şi ... cade scîn-&*ră, cu. faţa la pămînt (LECCA CÎINII 31) steif wie em Brett. A citi o carte din scîndura în scîndură (-din scoarţă în scoarţă) ein Buch von Anfang bis zu Ende lesen. - 2. TR. scîndurea"* 3 o c h r i e-g B 1 M. - 3. TR. scînduri'ce durchlöcher-^ e s Brettchen an der Spannvorrichtung des Webstuhls. - GR. Dim. scîndurea~ (CV) , -ri'cä, Pl. ~Te le;scînduri~ce, scînduri"ţă, Pl. — fe. - ET. lat. ScandÜla. - SG. ALR II/I,K.227,229,254,267,268;MN 383B,125;3902,139;SN I,K.18,20,153-6,235,264;II,K. 30Ml7,467,474jV,K.1O53,1234. g£jnduräri"e S.f. (1910 SAD.) ®retterwerk N. ln bordei izbucni un fel bocet — Scîndurăria începu să se zbată (SAD.PS. ^) • ” ET. scîndură. scîndurea" etc. siehe scândură. scânteia" Präs. -teie"z V.intr. (1703 GCD) Funken sprühen, funkeln. Pe drumul Bălgradului Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară ţîpînd (I..-B.497) . - ET. scînteie. - SG. ALR II/I,MN 3862,128. scînte"ie Pl. -te'i S.f. (1596 DERS) 1. Funk e(n) M.: a da, a scoate scîntei Funken sprühen. (Gruie) trei dezbinuri că mi-i da (calului), Scîntei verzi din ochi îi da (AL.PP.80) daß ihm grüne Funken aus den Augen sprühten. Sînt deprins cu nevoile ca ţiganul cu scînteia ich bin ans Leiden gewöhnt. Vgl. a aprinde 1.1. - Fig: După o scînteie de vreme se aude — o vîjiitură şi mai grozavă (FR.-C.MOŢII 268) nach einem Weilchen; vgl. dazu o scîntă ein bißchen, ein wenig (B.). - 2. BUCOV. Leuchtkäfer M. (MÄR.INS.). - 3. scînteiu'ţă, -teioa'ră als Pflanzenname: a) Gauchheil N. (Anagallis), b) Gelbstern M. (GageajBR.), c) BUCOV. Gänseblümchen N. (Bellis perennis;PÄNTU); d) TR. galbenă Feigwurzel F. (Ranunculus fica-ria;BR.); MUNT, de friguri Tausendgüldenkraut N. (Erythraea Centaurium.-PAN'pj). - GR. OLT. BAN. schin-, arom. sdnteaVe; -tea~ (CIP.GR.I,94), -te i (POL.). - Dim. scînteiu'tă, -teioa'ră, -teu'tă, -teoa'ră, Pl. -ţe bzw. -re; -tei~tă (POL.) . - ET. geht trotz lautlicher Schwierigkeiten sicherlich direkt auf lat. scîntîlla zurück. Anlehnung an excan-dere "weiß schirrmern" (PUŞC.) ist wenig wahrsch., vielmehr dürfte sich k in vlat. *skjent-, das zunächst *stjent- hätte ergeben müssen, vor t durch Dissimilation erhalten haben, so daß dial. schinteie viell. eine ältere Stufe darstellt. - SG. ALR II/I,MN 3850,3862,128,3881,133,SN III,K.640,V,K. 1247. scînteieto'r Adj. (1805 CRIŞAN 256) funkelnd,blinkend.- ET. a scînteia. scânteio"s Adj. (1703 GCD) funkelnd. Harmasari ... cü ochii scînteioşi (AL. ,CL VIII,378).- ET. scînteie. scî'rbă Pl. scî'rbe S.f. (l6.Jh.PS.SGH.31,7) 1. LV. u. MOLD. TR. Trauer, Trübsal, Betrüb n is, Drangsal, Widerwärtigkeit F. Muierea cînd naşte scîrbă are că vine ceasul ei (CORESI TE4 223 a;Jo 16,21) ist traurig. Şi fu scîrbă mare în toată tara şi tuturor domnilor şi crailor de prin pre jur dacă au auzit că au căzut moldove- 2 nii supt mîna păgînilor (URECHE,LET. 1,165) . Nemică de în lucTrurile cele cu scîrbă ale ceştii vieţi să nu-i arate (băiatului dascălii), nici moartea nid scîrbi 384 1 băti'înetele nici- boala (NHSTUEEL,GCR 1,133} von den traurigen Dingen. Cîte scîrbe şî cîte supărări vin a— supra noastră, D-zeu iaste carele ne ajută şi ne izbă-2 veaşte dintr-însele (M&RG. 95b). Scîrbă şi năduf nespus simţea văzînd că se apropie ceasul de despărţire (NÄD.NUV.1,19}- - 2. MOLO. Ärger, Verdruß FI. Schimbase împăratul pre vizirul în scîrbă că n-au __ _____ 2 fost harnic a luare tabăra căzăcească (MIR. COSTIN,LET. 1,281) aus Verdruß. (Turcii) au pornit pre solii moschiceşti cu mare scîrbă, pentru nestarea lor la cuvînt 2 (ICR.COSnN/LET. 1,302) wegen ihrer Wortbrüchigkeit. Tutun să nu fumeze bolnavul ... de scîrbe să fie păzit {ŞEZ.IV,184).-3. Ekel, Abscheu, Widerwille M. Mi-e scîrbă de c. ich habe Ekel, mir ekelt vor etw. N-am băut (din fîntînă), căci mi s-a făcut mare scîrbă vîzînd acolo un hoit mare (ION. SUP.46). Horatiu, care iubea femeile cît erau frumoase şi tinere __ îndată ce îmbătrîneau nu-i mai inspi- rau decît scîrbă (QLL.HOR.228) . - GR. Sg. m.best. Art. scîrbia {PS.SCH.17,7), Pl. m. unbest. Art. scîrbi (CDRESI;PS SCH.) . - ET. ksl. skrubî. - SG. ALR II/ I,K.102jSupl.K.9;SN V,K.1245,1479. scîrbi" Präs. -be'sc (l6.Jh.PS.SCH.30,10) I. V.tr. 1. LV. kranken, betrüben. Călugărul de va scîrbi pre fratele său__să se pos- tească în 3 zile de pită şi de apă (PRAV.GOV. 165) . -2. verabscheuen. Ca nu cumva______________jîrt- va noastră să fie oscîrbită şi neprimită (M&RG. ^ 167b). - II. a se scîrbi 1. LV. u. MOLD. TR. sich betrüben. Lasă, tată, nu te scîrbi deloc. Ştîu eu ce am să fac (ŞEZ.1,102). - 2. LV. MOLD. pe cn. sich über jdn. ärgern, auf jdn. böse werden. Auzind de aceasta împăratul Neamţului, foarte s-au scîrbit pre împăratul Mosculuij şi era numai să se bată (NECULCE,LET.2 11,358) . - 3. MUNT. de c. sich vor etw. ekeln, Abscheu vor, Widerwillen gegen etw. haben. Cînii se scîrbesc de carnea lupului (OD.-SL.157). -GR. LV. (16./17.Jh.) bisw. osc-. - ET. scîrbă. - SG. ALR SN V.K.1479. scîrbi't Adj. (l6.Jh.PS.SCH.iU,6) LV. u. MOLD. TR. betrübt. Oscîrbit este sufletul mieu pînă la moarte (CDRESI TE4 59b;Mt 26, 38). Atîta-s de supărat Cumu-i ceriul înnorat, Şi atîta-s de scîrbit Cumu-i ceriul de cernit (I.-B. 221). - GR. LV. bisw. osc-. - ET. a scîrbi. - SG. ALR SN V,K.1244. scîrbo's Adj. (um 1710 ANTIM ) ekelhaft, widerlich. Trei oameni la vedere scîrboşi şi urîfi de tot: săracul mîndru, bogatul zgîrcit şi. bătrînul desfrînat (IOED.GQL. ,CL VIII,72). Domniile lui Nerone şi Caligula fură încă şi mai scîrboase decît cele precedente (OLL.HOR.201) - GR. -bicio's (ANTIMfDLR) . - ET. scîrbă; scîrbicz0s < a scîrbi. - SG. ALR SN V,K.1243. scîrcica" siehe scrîşni. scî'rcium siehe scrînciob. scîrlio'nţ etc. siehe cîrlionţ etc. scîrma" siehe scurma. scîrmona" siehe scormoni. scî"mav Adj. (l6.Jh.CV2 58b;Jak 2,2) kotig, dreckig, schmutzig. Le-au tăiat capetele, iară trupurile le-au aruncat în ie-şitoare. Şi cu cale au făcut; că după spurcată faptă, scîrnavă moarte vine (MIR.COSTIN/LET.^ 1,241). - Fig. ekelhaft, scheußlich. Cela ce va face aceaste lucruri scrînave şi urîte {Ş. TAINE 295;von der Sodomie) . - GR. scîma'v, LV. scrî-. - ET. asl. skvrünavu. scî~mă pi. scî'me S.f. (1646 PRAV.MOLD.976) K o t M. Scîrna nu pute pînă nu o scormoneşti u.ä. nan soll nicht im Kot rühren. - LV. bisw. Pl.: (Ei) mînca orice găsea, pînă şi scîme de om mînca (DION., TEZ.II,225;von den Franzosen beim Rückzug über die Beresina) . Vre Ierenrla l-au aruncat jidovii în scîr-ne (MÄRG.2 162 b) . - ET. asl. skvrăna. - SG. ALR II/ I,Supl.K.9. scîmăvi' Präs. -ve'sc (l6.Jh.PS.SCH.7831) I. V.tr. (mit Kot) beschmutzen, be-drecken. - II. a se scîrnăvi den K o t entleeren. (Solii în închisoare) se scîrna- 2 veau într-un ciubăr (NECULCE,LET. 11,344). - ET. scîrnav. - SG. ALR II/I,Supl.MN 4858,3. scîrnăvi'e Pl. -vi'i S.f. (156H CORESI CAZ.I,22) 1. Schmutz, Dreck M. Apoi întrară şi le-şiî ... în cetate ... şi o curăţiră de toată scîr-năvia {NECULCE,LET.2 11,264) . - 2. schmutzige, scheuB' liehe Handlung etc.: Schweinerei F. Fentru multe doară cîte au făcut şi eî în vremile sale sile şi scîmăvii (MIR.COSTIN,LET.1 1,325). - 3. Schmäh-wort, etwa: Scheusal N. 0 scîmăvie de băiat ... să-mi poruncească mie? (SBIERA POV.72) . - ET. seft' nav. - SG. ALR II/I,Supl.K.9. scîrşca" siehe scrîşni. scî'rşnet siehe scrîşnet. 385 sclipicios seîrşni" etc. siehe scrîşni etc. scîrt (l8^2 GOL.CONDICA) 2 Interj., von Rädern, Türen, Ästen etc.: knarr!, yon Schreibf edem: kritzi, kratz! (Ea) băgă c^eia în broasca uşii şi întorcînd-o niţel, scîrţ! uşa se deschise (ISP.LEG.^ 50) . Neagu porni înainte sCiriai-soîriai cu carul (RÄDUL.RUST.II,203). Iaca nişte papugii, nişte scîrta-scîrta. pe hîrtie (CARA-GlfttlE,CL XIII,247) Federfuchser. - GR. scart, scîr-^a(i)-scîrta(i). ~ Daher: - II. S.n. Einlage pi( d i e den Schuh knarren läßt. (flicu purta) straie de modă, botine cu scîrt, pălărie naltă (NĂD.NUV.). - ET. onomatopoet. scîrţâi" Präs. scî“rţîi V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) von Râdem etc.: knarren, von Schreibf edem: kratzen, kritzeln. Care cu poveri de muncă Vin încet şi scîrtîind (COŞB.5) . Băbătia lui, ie la o vreme încoace, nu ştiu ce avea, că începuse a scîrfîi (CREANGĂ,CL X,376;scherzh.) begann zu kränkeln. Vgl. bou 3, osie. - GR. -£££; BAN. scîr-$ăi, cîrtăi (HMST.). - ET. scîrt, vgl. bulg. (s)kră-cam "knarren". - SG. ALR I/I,K.89;II/I,MN 6918,16j SN IV,K.1069jV,K.1469. scîrţîitoa're S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Pl. -to'ri Gerät, Spielzeug, das knarrt, wann es gedreht wird: Knarre, Schnarre F. Sä nu plîngă puişorul bunicăi, că-i dă baba o bucăţică de zahăr şi-i cumpără la tîrg o scîrtîîtoare (IABNIK, CL XV,105) .-2. Feldknorpelkraut N. (Polycnemum arvensejPANTU). - ET. a scîrtîi. ~ SG. ALR SN I,K.47. scîrţîitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1822 HMST.) 1-Kratzen,Kritzeln N.-Ti era acru.sufle-tul de atîta scîrtîitură şi iscălitură (CL XIII,359; er hatte eine Eingabe schreiben müssen). - 2. K n a r-ren, Geknarre N. - GR. cîrt~- - ET. ascîr- tu. sela "dă S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Holzstoß M. Sosind sfîntul la acea scladă de foc (DOS.VS.Fevr.25;77a) . - GR. ser-. - ET. vgl. russ.serb.bulg.paIn. sklad. 5£lancini' (+) V.refl. (lö.Jh.PS.H.) s 1 c h bewegen. De-a dereapta de menre iaste Se nu me sclănciniu (PS.H. 15,8) . - ET. slav., vgl. ükr- sklucen (DENS.IST.II,337). ce era plin de viespi şi gărgăuni şi tăuni şi tîntari şi scleapii (DOS.VS.Fevr.21;78b) . - GR. -ps (MAR.INS. 353), seiet (CRSIN.) . - ET. vgl. serb. slepica. - SG. ALR SN III,K.753. sclevesi" siehe sclivisi. scli"fă Pl. scli'fe S.f. (1868 BARC.) schlittenartiges Gestell zum Transport; von Holz aus dem Wald: Schleife F. (PAMF.IND.155). - ET. zu mhd. slîfen "schleifen". sclifosea"lä Pl. -se'li S.f. (um I88O CREANGĂ,DLR) weinerliche Gebärde, Greinen N. Ştiu eu sclifoselile astea muiereşti (VLAH.IC.69) . - ET. a sclifosi. sclifosi" Präs. mă -se"sc V.refl. (1856 SBIERA) sich weinerlich gebärden, greinen. Mireasa au pus nasul în piept şi se sclifos&a şi mai tare! (SBIERA POV.20) . - ET. unbek. - SG. ALR II/I,MN 6892,12. sclinti" siehe scrînti. sclip Pl. scli"*puri S.n. (1645 HER0DCT 74) LV.MOLD. Gewölbe N. Suindu-să (sfîntul) să încheie sclipul (oltariului), cînd fu la pusul cheii s-au ponorît (DOS.VS.Iulie 5;3a). Sclipul cămării ... jumătate de sfera ceriului închipuia (CANT.IST. 111). Punînd trupul Ducăi Vodă aşa în sclipul gropni-tei lui Alexe Balaban (NEC.COSTIN,LET.2 11,33) . - ET. poln. sklep. sclipe'ţ S.m. (1719 AMELIO 78b) Blutwurz F. (Tormentilla erectajB.,FUSS ). - GR. -pet (CANDREA ŢO.) , -pat (HMST.) . - ET.. visll. zu a sclipi; die Blüten sind lebhaft gelb. sclipi" Präs. -pe"sc V.intr. (1620 MOXA) blinken, blitzen, glänzen, schimmern, funkeln. Vase de aramă bună sclipind __ ca aurul (BIBLIA 1688 Esr 8,26). (Domnul) ş-au zidit într-îns (în Sion) sfînta casă De scripeşte cu lucoare deasă (DOS.PS.V.77,216;Ps 77,75). (Oştenii erau) împlătoşati, poleiţi, şi scripia de~t părea că răsare soarele (MQXA,HC 1,403) . - GR. LV. seri-. - ET. anscheinend zu a clipi, vgl. im Deutschen die stammverwandten Blick u. Blitz. - SG. ALR II/I,K.15. Pl. sclepti S.m. (1683 DOS.) ^iesfiiege F. (Hypoderma bovis). Un iezer sclipicio"s Adj. (1825 B.) MOLD. TR.blinkend,blitzend etc. (El) ajunse la o cetate aşa de sclipicioasă de abia sclipire 386 te puteai uita la ea (FR.-C. IVDIII 281). Boierul — puse pe masă 100 de galbeni frumoşi şi sclipicioşi (REEBG.POV.1,13) . - ET. a sclipi. sclipi"re Pl. -pi'ri S.f. (1785 GR,MAIOR,G.LEX.) Schimmer M., Blinken, Funkeln N. Tot parcă-l mai înviora cîte-o sclipire de nădejde (RÄDÖL.RUST.II,19) ein Hoffnungsschirrmer. - ET. a sclipi. sclipi"t S.n. (1825 B.) Schimmer M., Blinken, Funkeln N. Orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-na-poi Spre răsărit! (COŞBUC 152). - ET. a sclipi. sclipito"r Ad.i. (1805 CRIŞAN 257) funkelnd, strahlend. - ET. a sclipi. sclipui" Präs. -puie"sc V.tr. (1878 CREANGĂ) MOLD. einzeln, allmählich zusammenbringen. Slujind cu credinţă ba la unul, ba la altul ... ş-a sclipuit puţine parale, cîteva oi (CBE&NGÄ,CL XI,21) . - ET. unbek. sclipui"t Adj. (1705 CANT.) gewölbt. Arc sclipuit de marmure {CANT.IST. 106). - ET. zu sclip. sclivisi" Präs. -se"sc V.tr. (um 1780 GRECU P-393) 1. piatră, metal etc. Stein, Metall etc. glätten, polieren. -2. fig. fam. pc. jdn. schniegeln. - GR. selevesi. - EI. ngr. OTtAß6vcü, bisw. ohA.l36vcü/ Fut. -ßdocw. sclivisi"t Adj. (1691MĂRG.) 1. poliert. Are________de marmură foarte frumos sclevesit (CftNT.IST.106). Mandiile cele sclevesite 2 şi arătoase (MKFG. 209a) die schirrmemden ... Mäntel. - 2. fig. geschniegelt, herausgeputzt. Mişu iese la primblare Parfumat şi sclivisit (VLftH.GV.10) geschniegelt und gebügelt. — GR. sclevesit. - ET. a sclivisi. scoa"bä Pl. scoa'be S.f. (165^ CRON.ANON.) 1. Klammer F. Şi au prinsu toate pietrile (bisericii) ... una cu alta în scoabe de fier cu mare meşteşugu (CRCN.ANGN.,GCR 1,172) . (Vlad) se făcuse a— tund ca o scoabă de doru Măriucăi ; bolea, de pusese pe gînduri de grijă pe moş Trohin (RĂDUL.RUST.II,163) ß war ... völlig abgemagert. - 2. bei den Käsemachem, eisernes Gerät in Gestalt einer gestielten Klarmrer zum Auskratzen des Milchfasses u. des Kessels: S c h a r-r e F. - ET. asl. skoba. - SG. ALR II/I,K.252,MN 3809 bis,121jSN II,K.539,566. scoa"ce (I83H DRĂGH.) ugs. I. V.tr. heiß machen, erhitzen. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, "scocn (fierb) smîntîna la foc {ŞEZ.VII,98), (Gireada de mălai) trebuie făcută îngustă şi nu lungă pentru că Se poate scoaee şi aprinde (ICJN.CAL.80) . - II. a se scoa-ce heiß werden, sich erhitzen. (Cîrlanii) nu trebuie ... să steie mulţi la grămadă şi culcaţi, pentru că de fierbinţeală îndată să scoc şi pier în iarnă (DRSQa.IC.31). - GR. Konjugiert wie a coace. - ET. lat. excöquo, -ere. - SG. ALR SN II, k, 310,421. scoa"rţă Pl. scoa'rte S.f. (1^07 DERS) 1. (de copac Baum-jR i n d e F. Pamînturile — care se bat şi prind scoarţă după ploile cele mari (ION. CAL. 13) eine Kruste bekarrmen. Cu cămaşa scoarţă de sînge ... C. doarme somnul cel fără deşteptare (VLAH.NUV.205) steif. Cu un guler nalt pînă la urechi. cusut scoarţă (GHICA,CL XVIII,83) steif genäht. Scoar 2 tă dulce Zimt (= scorţişoară) (NBC.C0ST1N,LET. I, 406). - 2. Seitenteil des Einbands: (de sus, de jos oberer,unterer) Seitendeckel; Pl. Deckel Einband, Umschlag M.O (femeie) urîtă, care ştie să te taie cu o privire fierbinte, se aseamănă cu o carte ale căreia scoarţe urîte ascund un co prins fermecător (DEL.P.253). îmbulzeala la ranguri era atît de mare că se umpluse din scoarţă în scoarţă condica pitacului domnesc (GHICA 37) von Anfang bis zu Ende. Ce batjocură! să mă puie pe mine ... să învăţ abc! pre mine care înţelegeam pre Erodian din scoarţă în scoarţă! (C.N3R.6). - 3. S e i t e n -wand F. des Bauemwagens (DI.) . - 4. T e p p i c M. bäuerlicher Erzeugung,* dient je nach Größe als Bodenbelag, Wandschmuck, Decke für Bett, Bank, Pferd etc. Boierul ... intră într-un iatac luminos, îmbrăcat cu scorţuri, ca o cutie (SAD.POV.6O). De jur împrejurul odăii sînt lăviţi înguste acoperite cu scoar ţe, ţoluri sau lăicere (CL XVH,285) . - GR. In Bdtg. 3 MOLD. Pl. auch sco'rţuri. - ET. viat. scortea, f. von kllat. scorteus "aus Fell", das für das starrm-verwandte cortex eintrat, vgl. it. scorza, frz. ecor-ce etc. - SG. ALR II/I,K.275,287;MN 3835,124;3901, 138;SN I,K.178,213,221,11,K.607,608; IV,K.1141}V,K. 1278. scoa"te V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.36,6) Faktitivum zu a ieşi 1. (heraus-, hervor)-ziehen, -nehmen, -bringen, -schaf' fen, -treiben, -schlagen, -r e i ß s n etc., ausziehe n, -treiben, -s c h 1 a_ gen, -reißen etc.: bani din pungă Geld aus der Börse nehmen•, sabia (din teacă) das Schwert (aus der Scheide) ziehen; calul din grajd das Pferd aus dem Stall führen; pe. din casă jdn. aus dem Haus 387 scoate schaffen» bringen, treiben; inelul (din deget) den Ring vam Finger ziehen, ihn abziehen; boala, un duh fău (din en.) die Krankheit, einen bösen Geist (aus jdm.) austreiben; pc. din iarnă jdn. über den Winter hinüberbringen, jdm. darüber hinweghelfen; pa. din slujbă, din pîine jdn. um sein Amt, seine Stelle bringen; pc- din slujbă jdn. des Amtes entheben, jdn. ab-setzen [= LM. a destitui); pa. din scaun, din domnie jdn. v°m Thron stoßen, ihn absetzen (= LM. a detrona); uşa (din ţîţîni) die Tür aushebenj o haină ein Kleid ausziehen, ablegen; pălăria den Hut abnehmen, ziehen; dinţi Zähne ziehen, reißen; coaja die Schale, Haut abziehen; apă Wasser schöpfen; pui Junge, Küchlein ausbrüten; o carte ein Buch herausgeben, veröffentlichen, drucken lassen; o copie de pe c. eine Abschrift von etw. machen, machen lassen; cuiva un ochi jdm. ein Auge ausschlagen, -reißen, -hacken;, (cuiva) l-imba (jdm.] die Zunge herausstrecken; a-şi scoate cheltuielile die Kosten herausschlagen; o moşie în vînzare, la mezat ein Gut zum Verkauf anbieten, öffentlich feilbieten; o fată în lume ein Mädchen in die Gesellschaft einführen; ugs. o fată la joc (von der Mutter:) ein Mädchen zum ersten Mal tanzen lassen, (von einem Tänzer:) ein Mädchen, das bisher noch nierrals getanzt hat, zum Tanz führen; pc. la oameni, la obraze jdm. eine angesehene soziale Stellung verschaffen. Nu poţi să-i scoţi o vorbă man kann kein Wort aus ihm herausbringen. Îmi scoate sufletul er setzt mir schrecklich zu, bringt mich zur Verzweiflung. Fotograful nu m-a scos bine der Photograph hat mich nicht gut getroffen. A-bia îşi scoate pîinea er verdient kaum das tägliche Brot. Aşa pate omul___dacă-i scoate D-zeu în cale pe omul dracului (REEEG.POV. 1,23) ihm__in den Weg, entgegenführt. Vreau să scot un om din tine (XEN. BR.36) ich will einen Menschen aus dir rachen. Ce a scos din voi Apusul cînd nimic nu e de scos? (EMIN. 0.1,151,zu den jungen Leuten, die zu ihrer Ausbildung ins Ausland gegangen waren) was hat das Abendland aus euch gemacht. I-au lovit Bogdan Vodă (pe tătari) cu oaste proaspătă şi au scos tot pleanul de la dîn-sH (URECHE,IST.2 1,185) nahm ... ihnen ab. Voinicul vămînea mereu să-şi scoată necazul pe paserile cerului (OD.PS.221) mußte seinen Ärger an ... aus-lassen. Pe unde scoţi cămaşa? (Z.IHf61 ;wird zu jdm. gesagt, den rran in die Enge getrieben hat) nun möchte ich doch sehen, wie du dich aus der Schlinge ziehst. ~ 2. LV. o dare etc. eine Abgabe etc. a u f e r -^egen, ausschreiben. (Grigorie Vodă) 0X1 s°os şi cară pe ţară de cărau fîn şi lemne la oas-U în Iaşi (NECULCE,LET.2 11,401) . - 3. LV. o carte Pe liniba rumănească etc. ein Buch ins Rumänische etc. ^ersetzen. Coresi diaconul ... o scoase (c worauf die ganze Herrlichkeit dieser Welt hinausläuft- ~s Ce mai scofală şi amorul ăsta, ţi-l face pe om hai~ hui, numai ca porumbiţa (NED.NUV. 1,124) die Liebe ist | auch was Rechtes. Pe lîngă toate acestea nio’t vveo /; scofală mare nu era de dînşii: un bordei ca vai de i el; nişte ţoale rupte, aşternute pe lăiţi, şi atîta '■ eTa tot (CREANGĂ,CL X,105) war auch mit ihnen nicht tfisl los. - ET. unbek. scofeli' P^äs* -le'sc (1910 ICR 111,169) 2 V.tr- durchstöbern, -suchen. 11 SCO fetesc prin buzunare şi găsesc ceasu la el (RC. jr.298) ich durchsuche seine Taschen. - II. V.intr. ^erumstöbern, -suchen. Sărăcia a sco-felit pe sub vatră şi i-a scos omului numai galbeni (BC.3R-80) • “ E1* unbek- scofîlci' Präs. -ce"se (1805 CRIŞAN 257) I. V.tr. bucklig machen, aus- und einwärtsbiegen, verbiegen. - XI. a se scofîlci bucklig, verbogen, uneben werden. Scîndurile (învelitoarei) se crapă şi se scofîlcesc (GAZ.SÂT.XIV,365) . - ET. wahrsch. zu falcă, Präfix wie in scufunda, scormoni etc. scofîlci"t Adj. (1832 GOL.CONDICA) abgezehrt, eingefallen. (Armurile) cele vechi sparte şi scqfîlcite de lovituri de dagă şi de buzdugan (GHICA 535) die zerbeulten Rüstungen. Şi-n jocul slabei noastre lumini, pe păreţii umezi şi scofîlciţi ai hrubei se-nşiră tot felul de vedenii urîte (VLAH.RP.152;Schilderung einer Felsschlucht). Din obrajii rumeni şi rotunzi de-acu doi ani, nu-i rămăsese (ei) decît o faţă scofîlcită (NKD.NUV.I, 139) ein Gesicht mit eingefallenen Wangen und her-vorstehenden Knochen. - ET. a scofîlci. scofîlcitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1832 GOL.CONDICA) Unebenheit F. Toate zbîrciturile şi scofîl-oiturile dispărură sub grosul strat de suliman artistic (TEL.SCH.42). Calul prin scofîlciturile muntelui Urăşte astfel scîndurile, cari-i sfărîmă picioare-şi coastele (VLAH.DAN 1,86) . - ET. a scofîlci. sco'jcă Pl. scoici S.f. (l6l0 BGL 194) Muschel F .ide mare, de baltă, de rîu, de mărgăritar See-, Teich-, Fluß-, Perlmuschel. - ET. asl. skolika. ggoIa~stic Adj. (1683 DOS.VS.Martie l4;36a) Scholastisch. - ET. gr./lat. scholasticus. g£gnce'nie(+) S.f. (1577 CORESI PSO ^ n d e N. Da-ţ-voiu limbile partea ta şi ţinerea ta sconcenia pămîntului (CORESI PS.5 2a;Ps 2,8) . Ve-Zv?ul încă, dacă au purces Duca Vodă, încă i-au ve-sconcenie ... de au pierit (NECULCE,LET.2 11,218). asl. sukontcanije. scop1 (+) S.m. (1683 DOS.) Verschnittener, Kastrat M. (Ea) să priimi la o sfîntă mănăstire bărbătească, necunos-cîndu-o, părîndu-le că-i scop (D0S.VS.0ct.29;93a). -Vgl. scopeţ (scapet). - ET. poln. skop. scop2 Pl. sco'puri S.n. (1643 VARLAAM) 1. LV.Absicht F. Ruşii ... acest scopos avea ca în cea din urmă să ia tot Crîmul (I.VÄCÄR.,TEZ.II, 283) . Scoposul se isprăveşte, grecii se rîdică toţi (BELD.ETER. 2) wird ausgeführt. — 2. Zweck M. Iar de n-are scop viaţa, Fă să aibă clipa scop (COŞBUC 164). Parchetul a deschis o anchetă în acest scop (LIT.) zu diesem Zweck. - 3. LV. Melodie, Weise F.In loc de surle şi de scopose frumoase, ţipe-2 te şi vaiete groaznice (VARL.CAZ. I,329a). - GR. LV. sco'pos, Pl. sco'pose. - ET. ngr. cnionâg. scopci' Präs. -ce'sc V.intr. (1890 MAR.NUNTA) galoppieren. L-eţi vedea (pe mire) acuşi venind, Pe un cal negru scopcind (PP.MAR.NUNTA 459) . - ET. copcă 3. scopi" Präs. -pe'sc V.tr. (1620 M0XA,BC 1,384) entmannen, verschneiden, kastrieren. Preotul de va scopi ceva de în fieri (PRAV.GOV. 122) . - GR. scobi (STAM.) . - ET. asl. sko-piti; scobi in Anlehnung an a scobi "aushöhlen". - SG. ALR SN II,K.329. scopi"re S.f. (1703 GCD) Kastrieren N.- ET. a scopi. scopi't Adj. (ura 1560 BRATU,SCL XXV,153) kastriert, beschnitten. - Auch substantiv. — ET. a scopi. 2 sco pos siehe scop . scopt Adj. (l88l CREANGĂ) erhitzt. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogorogea înfuriat (CREANGĂ,CL XV,457;zum Schuster, der ihm Stiefel geliefert hatte) (beim Gerben durch Hitze) verdorbenes Leder. - ET. a scoace. -SG. ALR SN I,K.12;II,K.310,311. scorba"ci Pl. -ba"ce S.n. (1890 MAR.NUNTA) Karbatsch 8, Hetzpeitsche F. Dîn-du-i ... cu bioiul sau scorbaciul peste spate (MAR. NUNTA 598). - ET. siehe gîvbaai. scorboro"s siehe scorburos. scorboroşi 390 scorboroşi" Präs. -şe'sc V.tr. (18*10 POEN.) aushöhlen.- GR. scorburoşa (POEN.1,397). -ET. zu scorbură. scorboroşi"t Adj. (18^0 POEN.) ausgehöhlt. Hîrîitul ce se torcea, prelung şi înfiorător, cu fiecare răsuflare, din pieptul scor-boroşit al lui Radu (VLAH.NUV.97). Toii munţii de prin părţile acestea sînt sparţi şi scorboroşiti de ape (VLAH.EP.125). - GR. -şat. - ET. a scorboroşi. scorbura" Präs. -re"sc V.tr. (1823 BOBB) aushöhlen.- GR. -ri. - ET. scorbură. scorbura"t Adj. (1823 BOBB) ausgehöhlt.- GR. -rit. - ET. a scorbura. sco"rbură Pl. sco'rburi S.f. (1637 PUMN.LEPT, 1,616) Höhle, (Aus-)Höhlung F. in einem Baum etc. Veveriţele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci (CREANGĂ,CL XI, 186) . Pe la jumătatea gîrlei, piciorul lui Dorilă dete de o scorbură şi nenorocitul se afundă în ea (UR.LEG. 120) . - GR. arom. scrobu (PUSC.EW. 1561 ,PAPAHAGI: "unbek.") . - ET. viell. lat. scröbis,wobei dann scorbură ein aus dem Pl. erschlossener Sg. wäre. - SG. ALR SN II,K.609. scorburo's Adj. (1703 GCD) von Bäumen etc.: hohl, ausgehöhlt.O pupăză care-şi făcea cuib de mulfi ani într-un tei foarte bătrîn si scorburos (CREANGĂ,CL XV,8) . - GR. -boros. - ET. scorbură. - SG. ALR SN II,K.609;III,K. 813,ALR II/I,K.43. scorbu"t S.n. (um 1780 TJT) Skorbut M. - ET. n.lat. scorbutus, dt. Skorbut. scordalea" S.f. (l680 DOR) Gericht N. aus roten Rüben, gestoßenen Nüssen u. Knoblauchsaft (WB.). - GR.-dolßa, scordea. - ET. ngr. OKop5aA.LCx. scormoni" Präs. -ne'sc (um 1780 MAG.IST.V,17) I. V.tr. c. etw. durchwühlen, aufwühlen, cărbuni etc. die Kohlen etc. schüren. (El) sapă sub rădăcina tufarului şi scormoneşte şi răstoarnă pămîntul de gîfuieşte de oboseală, dar nu dă de nimică (CL XVI,262) . Vgl. scîrnă. Scormolind focul ^ în vatră spre a-l afîta (GANE,CL IX,52) . - Fig. pc. la inimă jdn. erregen. (Fet&le din sat) începuse a mă scormoli şi pe mine la inimă (CREANGĂ,CL XV,7). - II. V.intr. în c. in etw. wühlen, schüren. - GR. MOLD. scormoli. 3. Pers. Sg. Imperf. scîrmona (MF 1,1059) . - ET. wahrsch. zu a scurma, viell. zunächst von * scurmată (vgl. încur~ cală < a încurca etc.) abgeleitet, also über *scur-măli, * scurmoli oder nach a răscoli umgebildet. _ SG. ALR SN V,K.1331. scornea"lă Pl. -ne'li S.f. (1705 CANT.) Erfindung, Aufschneiderei, Lüge F. Din uscate şi zvîntate oscioarele mele, făvă numai scorneala greiii plinului stomăh, altă ceva a ieşi nu poate (CANT.IST.l74;das Chamäleon zum Krokodil) außer der Hervorrufung. Apoi venea al patrulea ş-al cincilea (şcolar) cu scorneli care de care mai încornorate (DEL.P.313) mit den abenteuerlichsten Erdichtungen. — ET. a scorni. Präs. -ne"sc (1561 CORESI TE) I. V.tr. 1. LV. h e r a u s-, hervorkommen lassen, heraus-, hervorlocken, hervorrufen, herbeiführen. Acest uşariu deşchide (uşa), şi oile glasul lui aud, şi ale lui oi strigă-le pre nume şi scorneşte ele (CORESI TE 207a;Jo 10,3) lockt sie heraus. Cînd zefirul ... aburia, tot felul de bună şi dulce miroseală de pre flori scornia (CANT.IST.105) entlockte er den Blumen. Cuvîntul aspru scorneaşte urgii (DOS.PARIM. Spr 15,1, OCR 242) ruft Grinm hervor. - So auch noch B. POL. Scorneşte între dînşii Un gust de răzbunare (BCDN., CL 11,218) rufe hervor, errege, erwecke. - 2. a u s-s innen, ersinnen, -dichten, -finden. Cine-a scornit doina, Arsă i-a fost inima Ca şi mie acuma! (I.-B.211). Din zavistia pizmaşului i s-au scornit nume rău cum să fie muieraref (DOS.VS. Sept.19;22 b) kam er in den üblen Ruf. Cîte în lume şi în soare-i scorneau (DEL.S.14) alles Erdenkliche dichteten sie ihr an. Oprindu-l la masă (Caspar Vodă pre Bucioc), ş-au scornit voie bună, închinînd la ________________________________ 2 Bucioc cu veselie (MIR.COSTIN,LEI, 1,238) stellte er sich guter Dinge. Cît au prins de veste Gaspar Vodă că vine schimni—aga, au şi scornit că-i vin 2 teşii asupră-i (MIR.COSTIN,LET. 1,238) gab er vor. - II. LV. a se scorni (plötzlich) entstehen, aus-, losbrechen. Scomindu-se cuvînt prin da ... das Gerücht entstand. Scornindu-se furtuna pe 2 mare, s-au înecat corăbiile acelea (NEC.COSTIN,LET. 1,455) . S-au scornit şi o ciumă mare în toată pxra läßt sich begrifflich mit com nicht zusammenbringen (gegen HASD.CQL.L.TR.1883,48) . Zshg. mit dem selbst dunklen bulg. skorivam, skorna "wecken" od. mit dem nicht minder dunklen a stîrni fraglich. - SG. ALR SN V,K.1331. 391 acoruş scorniciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (l68l DOS.TR.96 b) ^TTn d~u ng, Erdichtung F. - ET. a scorni. scorni're Pl. -ni'ri S.f. (1658 IORGA S.D.IV,55) dung, Erdichtung F. - ET. a scorni. scornii Adj. (1675 MIR.COSTIN3IBP.2 1,311) erfunden, erdichtet. "Nepotul lui Mi-fai Viteazu" ... o poreclă scornită de liane pentru îndeletnicirile lui (BR&T.LD.164;er samrelte Urkunden bezüglich seines Stamrrbaums) . - ET. a scorni. scornito'r (um l660 STAICU) veralt. I. Adj. hervorrufend. - II. S.m. Erfinder M. - ET. a scorni. scornitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1675 MIR.COSTIN) Erdichtung F. Alexandria cea adevărată, nu basne cum scrie o Alexandrie din grecie ... scoasă pe limba românească, plină de basne si scornituri (MIR.COSTIN,LET.^ 1,256) . - ET. a scorni. scoroa'mbă Pl. -roa'mbe S.f. (1862 PTB.) Schlehe F. (Frucht von Prunus spinosa;BR.). -Vgl. porumbea. - ET. unbek.; vgl. coroabă. - SG. ALR SNIII.K.G31. Gcoi'oci" siehe scociorî. scoroji' Präs. mă -je'sc V.refl. (1868 BARC.) die Haut, Rinde, den Überzug stückweise, schuppen-förmig verlieren: sich (ab)schuppen, (a b)s c hälen. - ET. zu asl. (s)kora "Rinde", koza "Haut" (rum. coajă, coarjä); vgl. auch a coro-gi. - SG. ALR II/I,MN 3914,143jSN IV,K.1062. _scoroji't Adj. (1868BARC.) aufgesp'r ungen, geplatzt, bröcklig. Lingă tulpina lor scorojită (a bătrînilor paltini; ea) stătuse de atîtea ori de vorbă cu logodnicul (BASS.VULT. 120) . Un lavoar vechi scorojit (ZAMF. IN.129) . - ET. a scoroji. ggoromba'r Pl. -ba'ri S.m. (1868 BARC.) Schlehdorn M. (Prunus spinosa;BR.). - ET. Sc°roambă. sgoro mnic siehe scorumnic. ^i°JT>ie Pl. sco'rpii S.f. (1561 CORESI TE4 143a; ^ ^sl2) 1. Skorpion M. (auch Sternbild). Totă-mieu v-au certat pre voi cu bice, iară eu voiu certa pre voi cu scorpii (BIBLIA 1688 1 Kg 12,14). — 2. fam. von einem bösen Weib: Drache M., Xanthippe F. (Omul spune Sfintei Vineri) de-a-fir-a~păr traiul ce-l ducea cu leneşa şi scorpia (RCM.S&RB.112) . - ET. asl. skorpija (zur Betonung vgl. russ. sko'rpij) < gr. ohoptxloq. scorţa'r (1832 GOL.CONDICA) I. S.m. 1.Teppichweber M. - 2. scor-tar(ul mare) Spechtmeise F., K 1 e i-b e r M. (Sitta caesia;MAR.ORN.). - 2. scorpărel, -raş, scorfarul mic Baumläufer M. (Cer-thia familiarisjMAR.ORN.). - II. S.n. Pl. -fa re MOLD. Bauernteppich M. Se aşterne în mijlocul bisericii _ un scorfari sau un covor (MAR. NUNTA 437). - ET. scoarţă. - SG. ALR II/I,MN 3901,138. scorţi' Präs. mă -ţe'sc V.refl. (1823 BOBB) eine Kruste bekommen. - ET. scoarţă. scorţi're Pl. -ţi'ri S.f. (1823 BOBB) Verkrusten N.- ET. a scorti. scorţişoa'ră S.f. (1649 MARD.) Zimt M. Nardu şi şofran, trestie şi scorţişoară (BIBLIA 1688 HI 4,14) . - ET. scoarţă. - SG. ALR SN IV,K.1141. scorţişo'r S.m. (1839 VAIL.) Zimtbaum M. (Cinnamomum). - ET. scorţişoară. scorţi't Adj. (1845 ION.CAL.) verkrustet. Pămînturi albe şi scortîte (ION.CAL.31). - ET. a scorti- seorţo's Adj. (1581 CORESI OMIL.107) rindig, borkig, krustig. Calul rîios 2 găseşte copaciul scorţos (NECULCE,LET. 11,284) gleich zu gleich gesellt sieh gern. Birjarul învîrti un leu alb în mîna lui udă şi scorţoasă (DEL.S.118). - Fig.: Strepezitoare şi scorţoasă a fost soră-mea (UR.BUC. 53) kratzbürstig. - ET. scoarţă. scoru'mnic S.m. (1895 MAN.IG.273) Maisvarietät F. mit dünnem Stengel u. acht Reihen großer, goldgelber Körner auf dem Kolben (PAMF. AGR.68) . - GR. -ro 'mnic. - ET. vgl. coroabă, scoroam-bä "Schlehe" sowie scorum(ă) (CIH.). scoru'ş Pl. -ru'şi S.m. (1519 DERS) 1. Speierlingsbaum M. (Sorbus domestica) . - 2. scoruş (de munte, păsăresc, sălbatic) Eberesche F. (Sorbus aucuparia). Vgl. sorb. - 3. TR. scoruş de pădure Elsbeerbaum M. scoruşă 392 (Sorbus torminaliSjBR.). - 4. scoruş nemţesc M i s-pelbaum M. (Mespilus germanica). - ET. scoruşă. scoru"şă Pl. -ru"şe S.f. (1805 CRIŞAN 258) Frucht von scoruş 1-3: S p e i e r 1 i n g H., V o-gelbeere,Elsbeere F. Ramurile unui sorb ... te biciuiră obrazurile. Cîteva scoruşe căzură în trăsură ca nişte boabe de mărgean (UR.BUC. 17) . Veveriţele_ronţăind alune, ghindă şi sco- ruşe (ODOB.,CL IX/24). - ET. slav. (bulg. slovak. etc.] skorusa u. (asl. serb. etc.] osk-. scoruşi"u Adj. (1881 JIP.OP.) orangerot. Briu verde, roşu, negru or sco-ruşiu (JIP.OP.80)- - ET. scoruşă. scos (l6.Jh.PS.SCH.126,4) I. Adj. (heraus)-genommen, -gezogen. Un tanp de ceasornic de damă, scos din serviciu (TEL. SCH.57) ausrangiert. Cu umerii obrajitor scoşi ca ta mongoli (VLAH.NUV.112) mit hervorstehenden Backenknochen. - II. S.n. 1. Herausnehmen N. -2.Stukkatur F.- ET. a scoate. scoţi'nă (+) Pl. -ti"ne S.f. (1640 PRAV.GOV.) Tier N. De se va tîmpla ceva den gadine a se prăsi descotine necurate întru grîu (PRAV.GOV. 15). - ET. asl. skotina. scotoci" Präs. -qe"sc (1832 GOL.CONDICA) I. V.tr. durchstöbern, -suchen. Toată viata tui Veronescu fu scotocită şi scoasă la iveală (VLAH .DAN 1,11). - II. V.intr. herumstöbern, -suchen. Casandra ________ scotoci în stuhul de ta coltul casei, scoase o legătură şi-i dădu în mînă cîtiva franci (NÄD.NUV.1,169) . - III. a se scotoci (în buzunare TaschenJ durchsuchen. Trebuie să te scotoceşti cam des prin buzunare plătind la taxe de poduri (ISP.,CL XVIII,207) man muß ... seine Taschen durchstöbern. - ET. siehe a scociorî. - SG. ALR SN V,K.1331. scova"rdä Pl. -ve'rzi S.f. (1649 MAHD.) Eier-,Pfannkuchen M. Şi împărţi ta tot nărodut ... cîte o bucată de carne şi cîte o scovar-dă (;\ctyocvo\>) den tigaie (BIBLIA 1688 2 Stti 6,19) . Aco- lo dac-om sosi, Ea frumos ne-o omeni: fie iarbă şi ovăs, Mie gură şi scoverzi (I.-B.24;der Reiter zum Pferd). - GR. -veardă (COST.) , scobeardă (PTB.). Pl.^ -vergi (DED.S.40 u. 184), -uerze (MAR.NAŞT. 136, SBIERA POV.170) . - ET. asl. skovrada (nb. skvrada, skrada) "Pfanne", woher skovradîniku "Kuchen". - SG. ALR SN IV,K.1074,1075,1077,1076. scovîrda" Präs. mă -de"z V.refl. (1823 POTRA 129) konkave Form annehmen: sich (wie eine Pfanne) einwärts krümmen, sich senken einfallen. Pămîntul din tat şi şes cian eva hie, s-a scovîrdat şi s-a prefăcut în mătuşteanuri văi, văgăuni (JIP.OP. 117) . - GR. -virda (COST.) , SecK .vŞ barda, -vărda (PTB.) . - ET. scovardă. ugs. Augenhöhle F. 0 sfrijită de lighioaie — cu ochii num vgl. scăfîvlie. 2 cu ochii numai scovîrliite (ISP.LBG. 206) . - I scrab S.m. (1868 BARC.) blauer Wachtelweizen (Melampyrum nemorosumjBR.). - ET. unbek. sera "bă Pl. scra"be S.f. .(1827 DOR) pejorativ für alte, grobe Stiefel. Si scroam-bete ieste a voastre îs pocite ___ Opinca-i bună, să- raca! (CREANGĂ,CL XIV,373) . - GR. MOLD. scroabă, scroambă (CREANGĂ). - ET. unbek. scre"me Präs. screm (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. ausdrücken, -pressen, -werfe n. Am să-l înghit de viu şi am să-t mistuiesc în mine o săptămînă întreagă şi tocmai după aceea am să-l screm! (SBIERA POV. 105). - II. a se screme (beim Verrichten der Notdurft, beim Gebären) drücken, pressen. Săpaţi o groapă în pămînt, scremeti-vă deasupra ei cît îfi putea şi sloboziţi vînturi____în- tr-însa pînă ce veti umplea-o rasă (SBIERA POV.300) . S-a scremut muntele şi a născut un şoarece u.ä. es kreißte der Berg und gebar eine Maus. - GR. Konj. sä screamă; Imperat. screme; Perf. scremu'i; Part, scremuţi; Ger. scremi 'nd. - ET. lat. exprimo, -ere; k für p nach exerementum ”Auswurf" od. Dissimilation von p-m zu k-m. scri"e Präs. scriu (16.Jh.PS.SCH.39,8) I. V.tr. 1. (cuiva o scrisoare, frumos, eitet etc. jdm., an jdn. einen Brief, schön, leserlich etc.J schreiben. Masă, cerneală de scris Schreibtisch, -tinte. Aşa scrie în Biblie so steht es in der Bibel (geschrieben). Oamenilor răi ... JW" rămîntul lor pre apă să-l scrii (ÎNDR.288) auf den Schwur der Bösen ist kein Verlaß. Eu am scris, eu cm citit man schenkte meinem Schreiben keine Beachtung! vgl. a auzi I.1.b. Altfel nu scrie bine de tine (ISP« BSG.4;es liegt wohl die Vorstellung eines schriftlichen Urteils od. Befehls zugrunde) sonst ergeht es dir schlimn. Aşa (mi-)e, (mi-)a fost scris so ist, war es (mir) vom Schicksal bestimmt, beschieden (vgl.: es steht in den Sternen geschrieben). Ce 393 scrijehtură scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate (EMIN. j 146) was immer uns beschieden ist? vgl. frunte ^ _ 2. LV. asupra cuiva = LM. a atribui cuiva: jdm. uSchreiben. Istvanfie biruinţa lui Ştefan yodă o ser^e ctepU71 asupra tui Mătiaş craiul (NEC. coSTXN,LET.2 1/155). - 3. veralt. beschreibe11' schildern. Omer filosoful în două su-ţe şi cincizeci de ani au scris după risipa Troadei războaiele ce au fost (MIR.COSTIN,LET.2 1,4) . Ah! cine poate întîlnirea lor s-o scrie? (CON.8) . Pe atunci leşii ° scriau pe Moldova că este soţie crăiei le-şeşti {NEC.COSTIN,LEr.2 1,482) stellten M. als Verbündete ... dar. - 4. a u f-, e i n s c h r e i-jj B n, verze ichnen. (Tefterdarul paşeiJ i-au scris tot ce-au avut prin carate tui pînă în-tr-un cap de ată (MUŞTE,IEI.2 111,40). Au scris Di-mitraşco Vodă pre toţi (boierii) într-un izvod {NE-2 CnijCE,LEr. U,331) . Frate-meu ... zicea c-o să mă scrie d-a dreptul în clasa a treia (DEL.P.297) man werde mich ... in die dritte Klasse einschreiben, aufnehmen. - Spez. von Soldaten veralt.: a scrie ostaş, LV. slujitor, ta steaguri ausheben, rekrutieren, anwerben. Mergeau mulţi ta 2 Gruginschi de-i scria ta steaguri (ÄXXNTE,LET. II, 135). - 5. LV. u. ugs. malen, zeichnen. în Liov, în tîrgul unde şi chipul lui (Bamovschi Vodă) este scris (MIR.COSTIN,IiET.2 1,297) . Eu, moşule, sînt zugrav, adică scriu cu văpsele pe pereţi pe Sf. Apostoli (CRĂ£.IV,184); vgl. perete 1. - II. a se scrie 1. (în partea cuiva) jdm. ähneln.— 2. sich einschreiben. Eram ... ca de vreo optsprezece ani cînd m-am scris la cazaci (CHICĂ 15) als ich zu den Kosaken genommen wurde. La 1831 cei mai mulţi (tineri) au încins sabia, scriindu-se în miliţia naţională (GHICA,CL XIV,89) und traten in die Bürgerwehr ein. - GR. MUNT. scri. 1. Pers. Sg. Präs. scriu, 2. scrii, 3. scri“e, 1. Pl. scri'em, MUNT. scrim, 2. scri'eţi, MUNT. şerifi, 3. scriu, Konj. să scri“e; Irmperat. scri'e; Imperf. scria'm; Psrf. scrise “i, LV. scriş; Part. scris, script; Ger. verii nd. TR. BAN. scria', arom. scria ~re, scriira“re, seri re (PÄPAHÄGI). - ET. lat. scribo, -ere; a scri, scrim, şerifi nach a şti, ştim, ştifi; a scria etc. durch die dem Schema der I. Konj. entsprechenden Formen (scriu, scrii, scrie wie tai, tai, taie) her-v°rgerufen, vgl. ebenso a (în)via“ fur älteres a (în)-Vl eî scriira “re ist Kreuzung von scri'ere u. scria “re. "SG- ALR II/I,MN 2714,87j3912,142jSN IV,K.921,986, 1q12;VII,K.1935-7,2008,2125. ^gj'ere pi. scri'eri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 21) ^ohrift F., Werk N. Scrierile (dramatice, P°etice etc. ale) lui N.N. N.N.s (dramatische, poetische etc.) Schriften, Werke. Pretutindeni, în un- gherul unor crieri Şi-or găsi, eu al meu nume, adăpost a mele scrieri (EMIN.O.I, 134) . - ET. a scrie. seriito'r Pl. -to'ri (l6.Jh.PS.SCH.4ii,2) I. Adj. veralt. schreibend. - II. S.m. 1. Schreiber M. Scriitorul acestor rînduri der Schreiber dieser Zeilenj veralt. scriitor de cancelarie Kanzleischreiber. (Sfîntul Pavel) scriitor sfintei evanghelii d-dzeieşti şi propovednie ei fu (DOS. VS.Ian.22;25 a) Verfasser. -2. Schriftsteller, Autor M. Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rîndul şi povestea ţărilor (URECHE,LET. I, 95). S.f. scriitoa“re. - GR. Dim. -tora'ş-, f. -ra“şă u. -ra'şe, Pl. -ra“şe. - III. S.n. Pl. -toa “re Schreibtisch M. M-am pus la scriitorul meu şi am scris tui Ipolit (C.NGR.47) . - ET. a scrie. scriitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1700 SPÄT.MIL.) Schrift Fa) Art, wie rren die Buchstaben schreibt. Găsesc pe masă un bilet cu scriitură mărunţică (VLAH.GV.40). - b) Geschriebenes. Toate scriiturile eîte sînt, şi sfinte şi de celelalte ... arată cîtă este osebirea traiului ... unui bun 2 de a unui rău (SPÄT.MIL. ,LET. 1,118) . - ET. a scrie. scrijătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1890 POP.NUV.) Schnitte F. Saturi copilul ________ cu cîte o scrijătură de pîine (POP.NUV.129) . - ET. vgl. serijea. serijea' Pl. -je'le S.f. (l805 CRISAN 258) Schnitte F. Serijea de pîine Brotschnitte. MOLD. serijele Dbstschnitten (D.). - ET. vgl. serb. krizka "Schnitte", tschech. krizala "Obstschnitte". - SG. ALR SN IV,K.1068;V,K.1320. scrijeli' Präs. -le'sc V.tr. (1805 CRIŞAN 258) unregelmäßige Linien in etw. machen: ritzen, schrammen, furchen. - GR. -ji“li, Präs. -te“sc u. seri'jil; -jela, -jila, Präs. -le“z. - ET. vgl. slav. krizati. - SG. ALR SN II,K.406. scrijeli't Adj. (1805 CRIŞAN 258) geritzt, zerschnitzt, durchfurcht. Faţa mică, boţită şi scrijelată toată în zbîrcituri adinei (a babei) (VLAH.NUV. 126) das ... ganz von tiefen Falten durchfurchte Gesicht. Cotoarele uscate şi scrijilite ale socilor eu boabe roşii (UR.BUC.26) die ... rissigen Stärrmchen. - GR. -je-la“t, -jilat, -jilit. - ET. a scrijeli. scrij elita'rä Pl. -tu'ri S.f. (1832 GOL.CONDICA) Ritz M., Schramme, Furche F. Un pi-tug de lernn rotund la capăt şi cu scrijălituri (eres— tături) pe el (ŞEZ.VII,100) . Munţii ... arătînd scri-j Hăţurile şi cutele lor zvîreolite (UR.BUC.202) ihre gewundenen Risse und Falten. - Varianten wie bei a sarijeli. -ET. a scrijeli. scrin Pl. scri~nuri S.n. (1703 GCD) Kommode F. Intrai iute în casă să văd dacă nu mi-a fost deschis scrinul cu sila (I.NGR. ,CL IV,292) . - Bl. mittelb. lat; scrinium, vgl. bes. russ. skrin. - SG. ALR II/I,MN 3891,136. scrinie'riu {+) S.m. (1683 DOS.VS.) Archivar M. Evstratie ... era scriniariu a cinul duchicesc (DOS.VS.Dech.13;214 b) . - ET. n.lat. scriniarius. scri'nte S.f. (1825 B.) 1.spanischer FliedBr (Syringa vulgaris ;FR.-C.MOŢII,105). -2. Perückenbaum M. (Rhus cotinus;VICIU). - ET. mittelb. gr.-lat. syringa "Rohrpfeife", vgl. in Bdtg. "Flieder" rragy. szelence, russ. sirenj, tschech. strenka (NEMN.),dt. mundartl. Zirene, Zitrene, Zirinken etc. scrinti" etc. siehe scrînti etc. scripca'r Pl. -ca'ri S.m. (1827 AA ist 111/19,115) 1. MOLO. Geiger M. Singur scripearii de tară au păstrat cîntecele lirice în gustul ţăranului (CL IX,2) .-2. großer Pappelbock (Sa-perda carcharias;MAR.INS.100). - 3. Dim. BUCOV. scrip-căra~ş Feldgrille F. (Gryllus campestris; MAR.INS.). - ET. scripcă. - SG. ALR SN V.K.1282. scri'pcă Pl. scripci S.f. (1524 DERS) MOLD. Geige F.Un orchestru compus dintr-o scripcă, o cobză şi un nai (GANE,CL 1,259). E slab ca scripcă, pareă-i scripcă er ist spindeldürr. Vgl. iepure 2, vioară. - ET. vgl. russ.ukr. skripka. -SG. ALR SN V,K.1280. seri"pete Pl. scri'petă S.m. (1703 GCD) Rollenkloben M., Flasche F.; gew. im weit. Sinne Rolle F. (d.i. Scheibchen, das am Rande mit einer zur Aufnahme einer Schnur od. eines Seiles dienenden Rille versehen ist, od. mehrere solcher mitsamt dem es bzw. sie tragenden Kloben u. der Schnur; das Scheibchen allein heißt rotiţă, TR. duriţă). La cele din urmă (împărăteasa) juruieşte fetei marea cu sarea ca să-l aducă (pe Busuioc) intr-o noapte să-l urce in odaia ei pe scripet (SEV. ^ POV.213) . Vîrfurile de paie a stogurilor se rădică şi se pogoară cu scripţi (ION.CAL.115). - GR. scripet, MOLD. saript(e), LV. MOLO, script (CANT.IST. 186); -pef (COST.,PCL.). - ET. vgl. nslov. Skripec, serb. skripac, tschech. skrzipec. - SG. ALR II/I,^ 3936,151,SN I,K.179;II,K.473,480. scripisi" (+) Präs. -se'sc V.tr. (1879 CIH.) paraph ieren. - ET. zu russ. skrepa "Vidi- ' mierung", skrepljatj, skrepitj "vidimieren". scripisi"t (+) Adj. (1873 AL.) paraphiert. Precum le poate dovedi din co-prinsul delelov sevipisite şi şnuruite ce se află la arhivă (AL. ,CL VII,374) . - ET. a scripisi. scriptoa~re Pl. -to"ri S.f. (1691 MĂRG.) LV. Einschreibung, Kennzeichnung F.De acestea ______ să leapădă fieştecarele credincios în sfînta scriptoare a botezului (MSRG.^ 203a). - ET. anscheinend Nachbildung von mlat. scrip-torium, -a. scriptu"ră Pl. -tu'ri S.f. (l6.Jh.CV2 51b;Apg 28, 21) S c h r i f t F. a) LV. von Geschriebenem überh.: (Banii) să aibă chip şi scriptură cinstită şi frumoasă (ÎNDR.66) Schrift, Legende. Un secriiu ... in care \ era scrise scripturi într-altă limbă (DOS.VS.Oct.17; 70b) Inschriften. Toate istoriile şi toate scripturi-2 le cîte de ei scriu (SPĂT.MIL. ,LET. 1,104) Schriften, Schriftwerke. Cînd privesc zilele de-aur a scripture-lor române (EMEN.0.1,31) des rumänischen Schrifttums. ■* - b) von den heiligen Schriften der Kirche: Cheia înţelesului, făcută şi culeasă dintru multe scripturi sfinte (CHEIÄ ÎNŢ.Titel,CCR 182) . Cetirea d-zeieşti-lor scripturi (PS.RÎMN.178 b) . Popa Toader din serip- * turi Dă lui Mitru-nvăţături (COSB.57) . Sfînta Scriptură die heilige Schrift. - GR. Pl. -tu"re. - ET‘. lat. scriptura. scris (l6.Jh.PS.SCH.96 Titel) I. Adj. 1. geschrieben. -2. beschrif-teţ. -3. bema lt. 0 cocoană d-ale mari, d-a-le de poartă fes alb sub tulpan scris (UR.LEG. 163) unter einem benei ten Tuch. E scrisă de. frumoasă, par-că-i scrisă sie ist bildschön. -4. besch i e-den, vorher bestimmt. - II. S.n. Pl. seri se 1.Schrift F.,Schreiben N. Vă dau în scris a-ave ii să-mi fiţi recunoscători (I* NGR. ,CL 111,34) ich gebe es ihnen schriftlich; vgl. ^ înscris. Un scris mare, o armată de litere lungi, ţ&~ poase (BASS.VULT.39) eine große Schrift, große Schrift j züge. Ca să potrivească scrisele ce va scrie Franţa ^ r Ţarigrad, cu scrisele sale (EN.COGSLN. ,LET.2 IH/257) die Berichte. -2.Schicksal, Geschick N., Bestimmung F. Poate c-aşa ne-o ajuta scrisul să trecem şi de-astă primejdie (DEL.S.204); vgl. scrisă. - ET. a scrie. - SG. ALR II/I,MN 3912, 142;SN IV,K.925. 395 scrîşni •-«ă Pl- scri se s*f* (lö.Jh.CV^ 84b; 2 Petr ■■"^og) 1. LV. Epistel F. -2. Schrift p _ 3. Schicksal, Geschick N., B e- t- -i m m u n g F. Voinicul simţi că -parcă fata împă-s 2 atu.lui să fie scrisa lui (ISP.LEG. 193). Nu plînge, iubita mea3 că scrisa noastră-i aşa (I.-B.148); vgl. scris II- 2. - ET. a scrie. - SG. ALR II/I,MN 2802, 110. scrisoa're Pl. -so'ri S.f. (1576 DIR) ■] Schrift F .ia) LV. Handlung, Kunst des Treibens. Scrisoarea, dintru carea, dacă se va nevoi omul, cele trecute cu multe vremi le va putea şti şi oblici (MIR.COSTIN,LEF.2 1,3). Fiind om isteţ au învăţat ... limba şi scrisoarea italienească, pîncească, elinească {CÂNTA,LET.2 111,189) . - b) veralt. Art, wie jd. die Buchstaben schreibt. Gheor-ghe luă o coală de hîrtie şi se puse a scrie acea scrisoare complicată care __ superpicnea în două şi trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt (FIL.CIOC. 177,-von der kyrillischen Schreibschrift) . Âre scrisoare frumoasă er hat eine schöne Handschrift. - c) LV. Geschriebenes. Mari şi vestiţi istorici, cărora trăiesc şi aemu scrisorile în lume (MIR.COSTIN,LOT.2 1,5). D-zeiasca scrisoare (ÎNDR.76) die heilige Schrift. Deaca m-ei îngropa, să cauţi la căpătâiul mieu o scrisoare (DOS.VS.Oct 9;57a) eine Schrift, ein Schriftstück. Si ... au făcut pecete ... şi scrisoare pe jur pecete 2 cu aceste cuvinte (NEC.COSTIN,LET. 1,386) eine Inschrift. - 2. an jdn. gerichtete Schrift (wofür LV. ü. PP. gew. carte): Brief M., Schreiben M., Zuschrift F. Scrisoare francată, recomandată, de valoare frankierter, eingeschriebener, Wertbrief j poştă, cutie de scrisori Briefpost, -kästen. (Sfîntul) Pavel ... trimitea scrisori la filipiseanii Machedoniei (MffiRG.2 65b) . Măcar că de scrisoarea dulăilor (cătră corb) ştire nu avea (CANT.IST.271). ~ 3. veralt. bisw. Beschreibung, Schilderung F. Va face scrisoarea de lucrurile ţărîi noastre (GCR 11,1,SCRIS.MOLD.,Übers.v.CANT.DESCRIPTIO ^SDAVIfiEjNEAMţ1 1825). - GR. Dim. scrisori 'că, Pl. "le. - ET. scris. - SG. ALR SN IV,K.924. sgrînibi e etc. siehe scrumbie. nciob Pl. scrâncioburi S.n. (um 1670 ÂNON. CAR.) MOLD. BAN. Schaukel F. îi plăcea să Sodă tăcut în odaia lui pe scăunaş sau să se lege— ne în scrînciob, între copacii cei mari din fundul Padinii (GANE,CL XIII,450) . - GR. scrîncio~b, Pl. ~^ioa be; OLT. MUNT. seî'reium, Pl. scî'reiume. -Dim. "cioba şt pi. -ba'şe. - ET. Zshg. mit asl. krgtiti drehen" fraglich. scrîncioba'r Pl. -ba"ri S.m. (1900 MAR.SÂRB.III, 138) Bediener M. eines Riesenrads, einer Schaukel (PÄMF.IND.470). - ET. scrînciob. scrînti' Präs. -te'sc (l6.JH.PS.H.l435) I. V.tr. 1. a-şi scrînti piciorul etc. sich den Fuß etc. a u s-, verrenken, verstauchen. - 2. fam. ao scrînti einen Bock schießen. Bulibaşa şi ceilalţi denci, văzînd c-au scrin— tit-o, o şterse la sănătoasa (BOGD.POV.6O). - II. a se scrînti la minte fam. verrückt werden, überschnappen. - GR. scrin-; MOLD. OLT. BAN. sclin-; ebenso die Ableitungen. - ET. zu asl. krgtiti, vgl. serb. nslov. (s)kretati, nslov. kre-titi, russ. kretatî, poln. (s)kr$cic. - SG. ALR I/I, K.148. scrînti't Adj. (um 1670 ANON.CAR.) 1. verrenkt, verstaucht. Alteori se rupea cîte o scîndură tocmai cînd nenorocitul pedestru punea piciorul pe dînsa şi ... el ... se pomenea cu o mînă scrîntită sau un picior frînt (FIL.CIOC.89; Schilderung der ehemals mit Brettern gepflasterten Straßen Bukarests). - 2. fam. verrückt. Mii de oameni deci în lume ... Sînt "scrîntiţi" afar5 din cale ... "maniaci"! (LIT.). - ET. a scrînti. scrîntitoa"re S.f. (1783 BENKÖ *119) Gänserich M. (Potentilla anserina;B.,FOSS ). - GR. scrint-. - ET. viell. übers. von tormentilla, das man mit tormentum "Winde, Folter" in Verbindung brachte. scrîntitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Verrenkung, -Stauchung F. (Baba) se pricepea la căutarea frînturilor şi scrîntituri-lorj punea de minune la locul lor oasele (UR.BUC. 95) renkte ... ein. - GR. scrint-. - ET. a scrînti. scrişca' siehe scrîşni. scrî'şnet Pl. scrî'şnete S.n. (I083 DOS.) Knirschen N. Legaţi-i mînule şi picioarele şi-l aruncaţi la-ntunerecul osebit, unde-i plînsul şi scîrşnetul dinţilor (DOS.VS.Mai 18; 137a) . Pomin-du-să pămîntul cu herbătoare şi cu scîrşnet (DOS.VS. Sept.26;31b). - GR. scîrş-. - ET. a scrîşni. scrîşni" Präs. -ne'sc (l6.Jh.PS.SCH.34,16) I. V.tr. a scrîşni dinţii die Zähne knirschen. (Domnul) scîrşni asupra mea dinţii (BIBLIA 1688 Ib 16,9). - II. V.intr. a scrîşni din dinţi, veralt. cu dinţii, în dinţi (Mm.COSTIN,LEr.2 1,335 u. 354) mit den Zähnen kn-irschen. Cunoscînd Aron Vodă că scrîşnire 396 nu va fi bine pînă în sfîrşit, că ţara scîrşca (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,476) knirschte vor Wut. La toată lumea erîşcă măselele.-n. gură de-a lucrului şi ţie-ţi zburdă (SEV. POV. 101) alls sind eifrig bBi der Arbeit. - GR. auch scîrşni, eîrşni, crîşni; veralt., bes. MOLD., scîrşca, scîreica (PS.SCH.u.COD.STU.,HC 11,122) ; MOLD. erîş-ca. - ET. vgl. asl. skruzîtati, bulg. (s)krăcam, Icrăcna, poln. (z)grzytae etc. - SG. ALR I/I,K.89; II/I MN 6918,16;SN IV,K.1069. scrîşni"re S.f. (1561 CORESI TE4 l4b;Mt 8,12) Knirschen N. Acolo va fi plîngere şi scrîş-nirea dinţilor (EV.1894 Mt 8,12). - EH?, a scrîşni. scroa"bă siehe scrabă. scroa'fă Pl. scroa'fe S.f. (1*09 DRĂGANU 313) Sau F. în ce chip este cercelul de aur în nasul scroafei, aşa la femeia îndărătnică frumuseţea (BIBLIA 1688 Spr 11,22). Vgl. purcel. — ET. lat. sero-fa. - SG. ALR II/I,Supl.MN 4907,8;SN V,K.1286,1302. scroa'iribă siehe scrabă. scrob Pl. scro'buri S.n. (ura 1670 ANON.CAR.) MOLD. Rühreier (Pl.). Scrob cu sos de pătlăgele roşii (DRÄGH.RET.202). Vgl. jumări. - GR. Dim. scrobuşo'r, Pl. -şoa're. — ET. vgl. serb. skrob. - SG. ALR SN IV,K.1101. scrobea"lă Pl. -be'li S.f. (l8l4 IORGA S.D.VII323) 1. Stärke F. (zum Stärken der Wäsche): scrobea-lă de orez, de grîu Reis-, Weizenstärke; scrobeală albastră Waschblau (wofür MOLD. sineală). - 2. Schlichte F. (PAMF.HS3D.258) . Vgl. mînjeală. - ET. bulg. skrobjala. - SG. ALR II/I,K.245;SN IV,K. 1227,1228,1229,1230. scrobi" Präs. -be'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. rufe etc. Wäsche etc. stärken. -2. urzeala den Webzettel schlichten (PAMF.IND. 258) . Vgl. a mînji. - ET.. vgl. serb. nslov. skro-biti, bulg. skrobevam. - SG. ALR SN II,K.458,-SN IV,K.1227,1228,1229. scrobit" Adj. (1703 GCD) gestärkt. Guler scrobit băţ, nalt peste urechi (GHICA,CL XVI,325) stocksteif gestärkt. — ET. a scrobi. * scrofi"ţă Pl. -fi'ţe S.f. (1832 GOL.CONDICA) 1.kleine Sau.-2. BAN. Grasmücke F. (Sylvia hortensisjMAR.ORN.) . - ET. scroafă. scrum Pl. scru"muri S.n. (um 1670 ANON.CAR.) Asche F. (die noch die Form des verbrannten Gegenstandes zeigt, wog. cenuşă zerfallene Asche), verkohlte Masse. Serum de ţigară, de hîrtie Zigaretten-, Zigarren-, Papierasche. Serum de lulea Kruste, die sich in einer längere Zeit gebrauchten Tabakspfeife bildet. Apoi îl arsără şî foc şi scrumul eu oasele lepădavă în părău (DOS.VS. Oct.4;44a) die Asche. De nu va rade cu custura tot scrumul ce să lipeşte pe fund din pîne, cu vreme să mănîncă şi să sparge (DRÄGH.IC.85;Verfahren beim Branntweinbrennen) die gesamte Kruste ... vom Getreide. Cînd se deşteptă sluga împăratului, friptura se 2 făcuse scrum (ISP.LE3G. 355) war der Braten zu Kohle verbrannt. Vgl. a alege III.5. - GR. scrumb (PÄSC.). - ET. vgl. alb. shkrumb; die Ähnlichkeit mit türk. kurum, rragy. korom (Pl. kormok) "Ruß" ist wohl nur zufällig; a scurma konrmt kaum in Betracht. scruma" Präs. -me~z V.tr. (l870 C0ST.) verkohlen, zu Kohle, Asche werden lassen. Vai, maico, ş-al mieu noroc ___________ Mi l-ai ars de l-ai scrumat (PP.POP.R.D.1,143). -GR. scrumui (SLAV. ,CL XV,430) , scrumi (PAMF.AGR.). - ET. scrum. scrumbi'e Pl. -bi"i S.f. (1703 GCD) Hering M. (Ciupea): scrumbie afumată Räucherhering; scrumbie de Dunăre Donauhering (Ciupea,Alosa pontica). - GR. auch saumbrie, seîmbrie. - Dim. -bi~ţă, seumbri~ţă, Pl .-bi 'ţe-, -bioa'ră, scumbrioa'ră Pl. -oa're. - ET. ngr. oKauyjipd. scrume"iniţă Pl. -me"lniţe S.f. (1901 SĂGH.VOC.67) selten Aschenbecher M.- ET. scrum. scrumi" siehe scruma. scrumui" siehe scruma. scranta"r Pl. -ta"re S.n. (1683 DOS.VS.) veralt. MDLD. Sandboden M., sandige S t e 1 1 e. Pe scruntaviî pe care să face iarba păioasă, să coseşte foarte devreme (ION.CAL.111). Abătîndu-să curăbierii la un scruntari de mare eu vad, îngropară ieşind la pămînt sfintele ei moştii (DOS.VS.Sept.16;20a). 0 grozavă furtună însă aruncă corabia într-un scruntar {CANT.DESCR.XII) auf eine Sandbank. - ET. unbek. scrupo"s Adj. (1703 GCD) bröckelig. Daeă va apuca (aluatul) ___________ a so învîrtoşa pînă a nu-l pune în calup, atunce caşcava~ Iul iese săc şi scrupos (DRSGH.IC.30) . Ne lăsăm pe P răul Cerbului, aceiaşi tăietură de maluri, acelaşi ?a" I 397 scula ^ scrupos, uscat (VLAH.RP.202) . - GR. scropos. - ET. gSl. etc. krupa (rum. crupe) "Grütze", vgl. poln. jjiiqiasty id. scrumul Pl. scru'pule S.n. (1703 GCD) gkrupel M. - ET. n.lat. sarupulum. scud Pl* scuzi S.m. (um 1812 ŞINCAI HR.III,363) 2 k u d o M., ehem. Silbermünze. - GR. Pl. n. scu-scuduri. - ET. it. scudo. scufiţe Pl. -fi"i S.f. (um 1594 DIR) KaPPe F., Käppchen N., scufie de noapte Nachtmütze F. Capul îi era acoperit (lui Rodrigo) cu o scufie de mătasă neagră, căci păr nu nai avea (L.NGR. ,CL 1,219). - Scufiţa Roşie Rotkäppchen. - GR. seu'fie; seu“fă, Pl. scu'fe. - Dim. seu-fi'tâ, Pl- -fi'te. - ET. vgl. ngr. OKOuepLa (< it. souffia), axoöcpo£. - SG. ALR SN IV,K. 1163. scufunda" etc. siehe cufunda etc. scuipa" Präs. scuip (1551/3 ES 112 a;Mt 26,67) 1. V.tr. e. etw. (a u s)s peien, -spucke nj pc. jdn. an-, bespeien, -spucken, pc. în obraz jdm. ins Gesicht speien, spucken. Scuipă sînge er spuckt Blut. Pînă ce (mama) ne descurca de colb îşi stupea sufletul (GHH3. B7.60) etwa: schwitzte sie Blut. Le tîrîia (icoanele) pre mijlocul tîrgului şi le călca, arzîndu-le si scuipîndu-le (ÎNDR.635) indem sie sie ... anspie-en. - II. V.intr. (a u s)s peien, -spucken, ifu scuipaţi pe jos! nicht auf den Boden spucken! Vgl. an II, a linge, sat. Apoi ieşi stupind şi bodogănind (NÄD.NUV.II,128;als Zeichen des Ärgers) . Scuipă de sus (JIP.OP.129) er trägt die Nase hoch. A-şi seui-pa în sîn u.a. in den magischen Praktiken als Exorzismus, heute nur noch als Redewendung, etwa: (ih) bewahre! Vgl. draa 5. Descîntătoarea______stupeşte du- Po fiecare deseîntare asupra bolnavei ca să se depărteze tot răul de ladînsa (MAR.NAŞT.48) .-III. a se scuipa sich anspucken. Să stupesc ca mîţele (ŞEZ. 11,47) sie liegen sich in den Haaren. - GR. LV. aüch scuipi seCivri1s nu l-au încuiat (CANT.IST.318) . - ET. asl. seöi "Schlag", nslov. sec "Holzschlag, Hecke", serb. sjee(a) "abgehauene Zweige, Abhauen" etc. 1 se'cică siehe şişcă . seciyi Präs. -ie'sc V.tr. (um 1640 URECHE) ^BäuTTß] fällen, niederlegen. Pre la codrul Cozminului să treacă se temeau deşii) de ţă-yaai ... să nu săciuiască pădurea asupra lor (URECHE, XJ3T.2 1,218). - GR. săciui. - ET. seci (s.d.J. şeciuTţ Adj. (1705 CANT.) (v. Bäumen) gefällt, niedergelegt. (Ele) tot drumul de pre faţa pămîntului cu stînci pohîrnite ... şi cu păduri săciuite ... închiseră (CANT.IST. 143). - GR. săciuit. - ET. a săciui. secre "t (1698 MIN.Ian.93a) I. Adj. 1. TR. BUCOV. öde, einsam. Mare-i casa şi sîcreată, De tine rămasă stearpă (VAS.CÎNT.190; Totenklage) . Sus în sus în cei munţi săcreţi trăia odată ...un sihastru (RETEG.POV.V,79) . - 2. b 0-se, verdammt, elend. 0 sicreată De săgeată (BUR.C&L.55). Un biet de om rămase văduv — am rămîn mulţi în astă săcreată de lume mare (RETEG. P0V.1,42) .-Daher secrea'tă substantiv, in Flüchen: Wüste, Öde F. Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea eşti şi fără de dreptate (MAR.ÎNM.281 ;Totenkla~ ge). Lasă-l în săcreată/ (TIELEA) laß ihn laufen! -3. geheim. - GR. săcr-, sicr-, sîcr-. - II. S.n. 1. Pl. secre'turi Kanonenladung F. von geheimgehaltener Zusammensetzung, die giftige Dämpfe verbreitete u. von den Russen Ende des 18. Jhs. im Krieg verwendet wurde (DICN.,TEZ.II,171 flg.; I.VÄCÄR.,TEZ.11,281). - 2. Pl. secre teGeheimnis N. -3. Isolationszelle F. (im Gefängnis). “ET. lat. secretus. In Bdtg. I. viell. Erbwort; auf die Bdtg. 1.2. könnte österr. sakret < it. sagrato "verdanrmt" eingewirkt haben. gecreta'r Pl. -ta'ri S.m. (1593 DIR) Sekretär M. - ET. n.lat. secretarius. ggcri"u siehe sicriu. g£>tă Pl. se'cte S.f. (1703 GCD) ^ e k t e F. - ET. n.lat. secta. gggto'r Pl. -toa're S.n. (I818 UT) Sektor M. - ET. n.lat. sector. Pl- secu'i S.m. (um l460 DERS) szekler M. - GR. săcui. - ET. rragy. szekely. secu'ndä Pl. -cu'nde S.f. (MS.1790 UT) Sekunde F. - GR. (+) secund, second. - ET. it. secondo, frz. seconde, dt. Sekunde. - SG. ALR II/I,MIM 3907,140. secu"re Pl. secu'ri S.f. (1509 DERS) Beil N. Cela ce va fura ... săcurea cînd taie omul lemne în pădure (ÎNDR.293) . - GR. săc-. - Dim. -curi'ce. - ET. lat. secUris. securita'te S.f. (um 1805 SINCAI N.78) Sicherheit F.- ET. n.lat. securitas,-atis. sede'f siehe sidef. sede"lcă siehe sidelcă. sede'lnă Pl.. -de'ine S.f. (1698 MIN.Mai 77a) veralt. kurzer kirchlicher Gesang (GHEN.LIT.66 flg.), vgl. tropar. - ET. ksl. sedilîna. sedi'lă siehe sădilă. seferta's siehe suferfcaş. seftea' siehe saftea. ’n siehe seimen. segedea' (+) (x) S.f. (1693 COND.,Ş.INFL.II,105) Gebetteppich M. - GR. segid-, sigid-. - ET. türk, seccade. segme"nt Pl. -meinte S.n. (l8l8 UT) Segment N. - ET. n.lat. segmentum. sehästri"e etc. siehe sihăstrie etc. sei'm Pl. sei'muri S.n. (um l640 URECHE,LET.1 1,142) (polnischer) Reichstag. S-au strîns ţara la seim la Petricov, fiind cap seimului Friderich (NEC. COSTIN,LET.2 1,177). - ET. poln. sejm. seime"n Pl. -me'ni S.m. (1656 BGL) ehem. Infanterist M. bei den Türken u. in den Fürstentümern. Breslele slujitoreşti ce sînt pe afară pe la judeţe, adică siimeni, vînători, lefecii, talpoşi, aprozi, copii din casă şi alţii (DOC.1813, TEZ.II,375) . - GR. seimean (FIL.CIOC.236) , siim-(MIR.COSTIN,LET.2 1,352) , sim-, sigm- (CANT.SCRIS. 214), segban (CANT.SCRIS. 193;BÂLC.647) . - ET. türk. sei'n Adj. (1563 DERS ) von der Schafwolle: hellgrau. Tot ce nu va fi -I 410 bălţat şi alb în capre şi săin (cpouov) în miei (BIBLIA. 1819 Gn 30,33). Cu brîul de lînă, De lînă seină (BUR.C&L.113). - GR. MOLD. sain. - ET. viell. wie siv (s.d.), zu asl. sijati "glänzen", bulg. sijajen "glänzend", womit sinü "blau" stammverwandt ist. -SG. ALR II/I,K.4. sei'r (+) Pl. sei'ruri S.n. (1698 CANT.) Schauspiel N. Ca pasirea, zburătoriu cereş-tile privele şi seiruri (xd aüpdvia ysxeoopa) va privi (CANT.DIV.82) . - ET. türk, seyir. seiva"n siehe saivan. sei'z (+) Pl. sei'zi S.m. (1762 GHEORGACffl^LET.1 III, 317) Stallknecht M. bei den Türken. Opt seizi duceam de frîu opt cai acoperiţi cu şele preţioase (BSLC.380). - ET. türk, seyis. selaJm-aga" (+)(x) S.m. (1693 COND.,Ş.INFL.II,107) ehemals Hofbeamter eines türk. Paschas, etwa einem Hofmarschall entsprechend. Paşa________au trä- mis pe al său seleam-agasi întru întîmpinarea domnului (GHEQRGACHI/LET.^ 111,331). - GR. selea'm-agasi“. - ET. türk, seläm-agasn,. sela'm-ceau'ş (+) (x) S.m. (1863 FIL.CIOC.) ehemals Hof beamter des Fürsten, wahrsch. in Hinsicht ssiner Funktion dem selam-aga der türk. Paschas entsprechend. Seleam-ceauşul curţii domneşti intră în teatru şi anunţă venirea domnitorului (FIL. CIOC.224). -GR. selea'm (FIL.CIOC.96 u.l.c.), isla 'm- (POPAZ.Ş.INFL.II,107;sonst nicht belegt). -ET. türk, selâm-gavuş. selamll'c (+) Pl. -lî'curi S.n. (1780 EN.COGĂLN.) 1. LV. Gruß M. nach türkischer Art. (Pasvanto-glu) au. făcut cu mîna salamalichiul ... către capi-giu (DION.,TEZ.II,188) grüßte mit der Hand den Kapi- dschi. Turcii____de te-or întreba ... Tu selamalîc l-ei da (TEOD.PP.545) so grüße sie. -2.Selam - I i k M. (für Männer u. deren Empfang bestimmte Räume im türk. Hausj feierlicher Zug des Sultans zur Moschee). S-au şi apucat de lucrul caselor (domneşti) despre salamlic, lăsînd haremul mai în urmă (EN. GO-GALN.LET.^ 111,232) . Neieşind (sultanul) două vineri la selamlîc (I.V&CSR.,TEZ.II,276) . - GR. LV. u. ugs. seleaml-, salaml-, -lamal-, salamali'chiu (DION.,TEZ. II 1.C.U.200) . - ET. türk, als S. selâmltk, als Gruß se lâmiina leyküm. ß se'lbä Pl. se'lbe S.f. (1780 ELEM.LING.89) poet. bisw. Wald M. Palidă toamnă ... tu scuturi selba de foi (DEPAR.1,32). Visînd ... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal (EMIN.0.1,35) . Erminia prin plantele umbroase Unei antice selbe (HEL.O.I, 306). - GR. selbe. - ET. it. selva (lat. sîlva}, nach selbatic für sălbatic. selbezi' siehe sărbezi. selbezi'e S.f. (um l600 GL0S.,HC 1,301) Blässe F.- ET. a selbezi (a sărbezi). selea'f (+) Pl. -lea'furi S.n. (1853 ÄL.PP.18) orientalischer Waffengurt zur Aufnahme von Dolchen, Pistolen etc. Arnăutul, scoţînd un cuţit din seleaf ... făcu o gaură în pămînt (UR.BUC.92). Mîna-n seleaf că punea, paloş mare că scotea (TEOD. PP.565) . - GR. sil-, sileah (GHICA,CL XIV,88) , sileap (MF 1,382). - ET. zu türk, silăh "Waffe", in allen Balkansprachen. seleamlî'c siehe selamlîc. seleme't (+) S.n. (1787 S.INFL.) 1. veralt. Rettung F.,Heil N. Selemetul lor____este a se închina (BELD.ET.90). Cu copii şi cu -rudenii la selement n-a ieşi (el) (BELD.ET.119) wird es kein gutes Ende nehmen. - 2. veralt. fam. a scoate, a duce la selemet zugrunde richten, an den Bettelstab bringe n* a ieşi, a ajunge la selemet zugrunde gehen, an den Bettelstab kommen. Eu ca ţiitoare şi tu ca vătaf de curte putem în scurt timp să-l scoatem la silimct (FIL.CIOC.86). Unde o s-ajungă cu atîta băutură? — la selemet şi pe urmă la balamuc (Ş.INFL.1,319) . - GR. salam-, selam-, si-lem-, silim-, zelem-. - ET. türk, selâmet. seli"dă (+) Pl. -li'de S.f. (1683 DOS.VS.) Seite F. eines Buches. O carte scrisă cu trei selide (DOS.VS.Oct. 15;66a) . - ET. ngr. oeXiGa. selimi'e (+) S.f. (1858 RAL.S.) Seidenstoff M. Cîţiva uglani ______________ cu an- tereie albe de selimie (RAL.S.77) Lüstknaben. - EI. türk, selimî "weicher Turban". seli'şte etc. siehe silişte. semandico's siehe simandicos. semălui' Präs. -luie'sc V.tr. (l8l7 URIC.IV,300) 1. berechnen, erwägen, vgl. a asemui 1.1. -2. angleichen. Şi noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari să le sămăluim (DONICI 17). - 3. veralt. vergleichen. Cm hazul firii toate nurul tău sămăluiesc (CON. 108) der ganzen Natur. - GR. sămălui, asemălui. - ET. für 1* 411 semeţie rragy- szămol; 2.U.3. zu a asemui. - SG. ALR II/I, ^ 6802,2;SN IV,K.927. s&!Sm'1 V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.125,5) 1 grîu etc. Weizen etc. (a u s)s ä e n. Vgl. furtună a secera ^ ■ Cînd eşti făcătoriu de scandată şi iubeşti să sameni vrăjii (ÎNDR.739) wenn du Zwietracht sgst. " 2. pămîntul etc. cu c. den Boden etc. mit etw. jp b s ä e n. Lucrătoriut de pămînt de va lua o ţarină SZ o semene (ÎNDR.303) . - GR. 1. Pers. Sg. Präs. se'măn, 2. se'meni, 3. sea'mănă, Konj. să se'mene, figLD. a sămăna, Präs. sa'măn. — ET. lat. semîno, —are. - SG. ALR SN I,K.95,120, ? it semăna Pras. se măn V.intr. (1561 CORESI TE 13b; jţfc 7,24) 1. a semăna, LV. a-şi semăna cu cn. jdm. ghnlich sein, cuiva jdm. gleichen. fiii seamănă de regulă cu părinţii (GIßS.AC.). Feciorul lui Marco— nemică nu-şi semăna ta nărav cu ta— tâ-său (M3XA,HC 1,362). Azi le sameni tuturor La umblet şi la port (EMIN.0.1,192). In ce chip nu-şi sa-mănă feaţele la feaţe, aşa nici inimile oamenilor sînt potrivă (BIBLIA 1688 Spr 27,19). Seamănă ca două picături de apă sie gleichen einander wie ein Ei dem anderen. -2. aussehen (ac. wie etvj.}, scheinen. Băietul nu e aşa prost cît seamănă (C.NGR.58) . Lucrările acestea seamănă mai mult a articole de ziar decît a poezii (ADAM.BIOGR.89). Sameni a fi ucinia lui Avva Daniil (DOS.VS.Oct.9;56b). (Mihai) să-i fie dat atunee (lui Bogdan) în cafea otravă, care şi cam seamănă acel lucru să fie fost {NEC0LCE,LEr.2 11,281) soll ihm Gift in den Kaffee getan haben, was auch wahr zu sein scheint. - GR. Formen wie bei a semăna . - EI. lat. sîmîlo, -are. -SG. ALR SN V,K. 1444,1445. semăna "f (l6.Jh.PS.SCH.Cant.4,3) I. Adj. gesät, besät. De la Miristău spre hiba ... erau cîmpiile şi drumurile semănate cu 'trupuri de morţi sau murinzi (B5LC.514) . - II. S.n. s ä e n, Besäen N. - ET. a semăna1. - SG. ALR H/I,K.19B;SN I,K.120,140. gggănăto'r Pl. -to'ri S.m. (l6.Jh.PS.H.125,5) n - _ 7 b a m a n n M. - EI. a semăna . ggngnătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1551/3 ES 43,b;Mt ^,20) Saat, Aussaat F. De să vor tocmi ^0^ plugari ea să-şi schixibe pămînturile mainte de vreamia sămănăturii (PRAV.MOLD.4 4) .De va tuna ... dăspre răsărit______semănătura tîrzie nu va pieri (MS. 1799,GCR 11,164) . Secire, care săciră sămanătu-*ile (Ms.i779rGCR n,i20) . - GR. să- . - ET. a se-măna1. _ sq. alr sn I,K.6,39,120. se'men siehe seamăn. se"menea Adv. (l6.Jh.PS.SCH.) gleich. Celora ce se-au tîmplatu seamenrea întru credinţă cu noi (CV^ 84b; 2 Petr 1,1) - E tu orrtu semerea în sufletu (ksl. ravnodusne), vlăduitoriul mieu şi ştiutul mieu (PS.SCH.54,14). Vgl. asemenea. - ET. lat. sîmîlis. semeni "ş S.n. (1683 DOS.PAR.) Aussaat F. Sămenişul şi secerişul — n-or mai părăsî (DOS.PAR.Gn 8,22,GCR 1,266) . - GR. să-. - EI. a semăna1. seme~nţe siehe sămînţă. semenţi"e siehe seminţie. seire'ţ Adj. (1654 NEAGOE ÎNV.2 6a) kühn, verwegen, keck. Şi ai putut lua o asemenea sumeaţă hotărîre? (C.NGR.41). In faţa noastră, adăpostite sub piscurile semeţe ale Furu-tui şi ale Steşicului, se înălţau ... stîncile Nă-culelor (OD.,CL IX,22) . Armatele muzulmane ... stau semeţe dinaintea căpeteniilor lor şi adese se răscu-lau asupră-le (BZ5X.80) . - Auch adverb, u. substantiv. : Fără secure, fără cuţit el întră semeţ în vizunia (ursului) (GD.,CL IX,26). Cine eşti tu, seme-ţute, de îndrăzneşti (AL.,DLKLC). - GR. MOLO. TR. sum-, ebenso die Ableitungen; ferner sîmăţ (DOS.VS. Sept.4;6a); simeţ (DÖNICI 16). - ET. anscheinend zu asl. sümeti "wagen". semeţi" Präs. -ţe'sc (1633 DRHB XXIV,30) I. V.tr. LV. Mut einflößen, anfeuern. flu vă simeţească (enatpexco) pre voi Ezechia, căci nu va putea pre voi ca să vă scoaţă din mîna mea (BIBLIA 1688,2 Kg 18,29) . De să va apuca cîinete de vreun cîine mai slab şi-l va birui, iară stăpî-nu-său ... încă-i va amuţa de-l va semeţi (ÎNDR.299) . - H. a se semeţi 1. kühn, verwegen, keck werden. Părinţii noştri s-au semeţit (urtEprupa-veüaccvTo) ... şi n-au ascultat poruncile tale (BIBLIA 1688 Neh 9,16) . - 2. bisw. în c. trotzen, auf etw. p o c h e n. Nu că Tarta-Cot se codea de luptă, ci vru să-şi rîză de dînşii, pentru că se semeţea în puterea lui (ISP.,CL XIX,395) . — GR. sîm- (BIBLIA 1688 I.e., CANT.DIV.58b) . - ET. semeţ. semeţi'e S.f. (1581 CORESI OMIL.66) K ü h n-. Verwegen-, Keckheit F. Cu aceasta (cu crucea)_____ostaşii ... lui Hs. toate 2 meşteşugurile şi semeţia tiranilor au călcat (MÄPG. 200 a) . Acea mînă ce mă lovi aşa de cu sămeţîe, he- seminar 412 rile sä o împartă (DOS.VS.Oct.6;48a) . — GR. sim— {D0S.V5.Ian.15;15a), săm- (DOS.l.c.). - ET. semeţ. semina'r Pl. -na're S.n. (17^2 MOLDOVAN 1,151) Seminar N. - GR. (+) seminariu. - ET. n. lat. seminarium. semince'r Pl. -ce'ri S.m. (1866 ION.AGRIC.D.224) Baum, den man im Holzschlag stehen läßt: Samenbaum M., Maisstengel, den man bei der Ernte stehen läßt, um später die Körner zur Aussaat zu verwenden: Samenstengel M. Semincerii____________________după ce i-ai desfäaat, ciocălăii să-i azvîrli în drum (ŞEZ.1,191). - ET. sămînţă. semincioa'ră siehe sămînţă. semini'c etc. siehe siminoc. semi'nţe etc. siehe sămînţă. seminţi'e Pl. -fci'i S.f. (1563 CORESI PRAXIU 25) Samen M., Geschlecht N., Stamm M. Faci milă ... tui David şi seminţiei lui pînă în veac (PS.RÎMN.17,53). D-dzău ... împăraţii mută de ta o semenţie ta altă semenţie (VARL.CAZ.2 I,26a) von einer Dynastie zur ändern. Roman Vodă fiind săminţie de pre mumă lui Cazimir, craiul leşesc (URECHE,LET. 1,112) mit Kasimir verwandt. Acest Jicmond au fost cel de pre urmă seminţie a Iaghelonilor (NEC.COSTIN, LET. ^ I,App.85) Nachkonme. Deaca greşi Adam, D-dzău să mînie pre semenţia omenească (MS.1661, GCR 1,182) über das Menschengeschlecht. Cele 12 seminţii ale lui Israil (BIBLIA 1688 Ex 24,4) Israels 12 Stämme. - GR. LV, -men-. - ET. sămînţă. semn Pl. se'mne S.n. (l6.Jh.PS.SCH.59î6) 1. Zeichen N. Se înţeleg prin semne sie verständigen sich durch Zeichen. E semn bun, rău es ist ein gutes, schlechtes Zeichen. A-şi face semnul crucii sich bekreuzigen. La un semn auf ein (gegebenes) Zeichen. A da semn de luptă das Zeichen zur Schlacht geben. /I face semn(e) cu mîna, cu batista mit der Hand, mit dem Taschentuch winken. în, ca semn că — zum Zeichen, daß ...} în, ca semn de prietenie zum Zeichen der Freundschaft. Nu-s semne de ploaie es sieht nicht nach Regen aus (GLOS.AC.). Faţa cerului ştiţi a giudeca, seimul vremei nu puteţi (ES 57b;Mt 16,3)„ Ieşind afară din cetate, o socoti pre făptură şi pre semne (DOS.,GCR 1,255) nach ...den Merkmalen. Nînaşitor le pare bine de finii ce au, dacă au semne de buni gospodari (MAR.NAST.307) wenn sie den Anschein erwecken, gut haushalten zu können. Eu nu văd să ai sărnne că ai să calci pe urmele mele (GHIB.BV.33). §i au dat Domnul D-zeu seamne şi minuni mari şi rele la Eghipet la Faraon (BIBLIA 1688 Dt 6,22) . în 15 octombre de dimineaţă un semn ceresc veni a mai îmbărbăta pe creştini (BKLC.143;von einem Kometen). Iubeşte pe alta, mi s-a făcut semn. In cărţi cade mereu gînd ta gînd cu bucurie (CAKAG. ,CL X3X,1Qq) ich habe einen Wink erhalten. - 2. siehe pesemne. - 3. Zielscheibe F. A trage, a da la semn auf die Scheibe schießen* tragere, dare ta semn Scheibenschießen. - 4. veralt. Wappen N. Cinstitul şi luminatul serrmu al Măriei sale Craiului Ardealului (PS.BEDGR.1651 ,BRV 1,184). Ridicaţi semnele Urbei înspre-a cerului oştire (EMEN.O.IV, 135). - GR. sămn megl.-rum. semt. - ET. lat. signum. - SG. ALR II/I,K.3, 45;MN 6943,6946,21;SN II,K.403;III,K.674,8G7;V,K.1295, semna' Präs. -ne'z (16.Jh.PS.SCH.4,7) I. V.tr. 1. LV. mit einem Zeichen ver-sehen, zeichnen. Semnară piatra cu peceţi-te (CORESI TE4 65b;Mt 27,66). - 2. LV. b e d e u-t e n. - 3. LV. ankündigen. Nu ce sîntu vine spre-nsu a semna (CV2 37a;Apg 25,27) . - 4. prophezeien (CORESI u.PRAXIU,DENS.IST.TI,318) . -5. LM. zeichnen, unterschreiben. ~ H. a se semna sich zeigen. Semnă-se spre noi lumina feaţeei tale, Doamne! (CORESI PS. 4b; Ps 4,6) . - ET. semn, in Bdtg. 1.5. Nachbildung von frz. signer, dt. zeichnen. semna't (1563 CORESI PRAXIU 217) I. Adj. gezeichnet, gekennzeichnet. - II. S.n. Zeichen, Vorzeichen N. - ET. a semna. semnătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1656 CAT.CALV.52) 1. LV, 2 e i c h e n N. - 2. LM. Unterschrift F. - GR. să-. - ET. a semna. - SG. ALR SN IV,K.966. seiTtui' siehe asemui. sena't Pl. sena'te S.n. (1683 DOS.VS.Mai 8;113a) Senat M. - ET. n.lat. senatus. senato'r Pl. -to'ri S.m. (1683 DOS.VS.Apr.17;87a) Senator M. - ET. n.lat. senator. - SG. ALR SN III,K.B9.1. senemechi'e siehe siininichie. sene't siehe sinet. seni'n (1561 (CORESI TE*1 3*Ja;Mt 16,2) I. Adj. 1. vom Hirrmel etc.: klar, heiter, wolkenlos. Fiind o zi sănină De strălucea cu lumină (BARAC,GCR 11,239). Toate (stelele) stră- 413 serascherlîc luc&sc '•* noaP'^ea senină (BARAC,GCR 0,328). -heiter, ausgeglichen. Cîntece fftnăre şî senine (EMIN.PL 5) . Are fruntea senină er ist sich keiner Schuld bewußt. -2. Spiegel-'glatt. Trebuie să treci -peste lespezi senine (rjR.B0C.273) ; vgl. seninare 2. - II. S.n. klarer, weiterer, wolkenloser Himmel. Sä tămîie N. curat, Luminat ... Ca soarele-n senin (GCR IX/343;Bespr.) . Fiind, toată noaptea tună şi se-nln (MS. 1691 ,GCR 1,288). A tuna şi a fulgera din curat senin (C5X.HOR.108) aus heiterem Himnel. - Da-^er; (Ca) din senin, din chiar (curat) senin, aşa din senin unversehens, unvermutet, ex abrupto, plötzlich. Fe cînd. căleam mai apăsat — mă pomenii ca din senin înainte-mi cu un om scund şi palid la faţă (CL XVII,2) sah ich plötzlich einen — Mann vor mir. V-iio? cucoane li se năzărea din senin că au văzut tre-eînd pe uliţă vr-un actor (TEIL.SCH. 15) . De ce să s-a-gaţe (criticul) aşa din senin şi să-şi bată joc de lume? {VLAH.GV. 160). Mă rog, n-are pe nime? Cum? e căzută din senin? (NfflD.NUV.II,223) ist sie vom Himnel gefallen? - GR. să-, serin, sărin (BUDAI-DELEANU VI,73; ERL.SUV.79) . - ET. lat. serenus. senina" siehe însenina. senina"re Pl. -nă"ri S.f. (1703 GCD) I.Aufheitern N. 2. Glätte F. Răscoala acestor stînci care îşi încalecă seninările lor (UR.BUC.33) . Cîte pericole înfrunt_pe "seninări", lespezi netede ca sticla (UR.BUC.228). - GR. îns-, -ET. zu senin, a însenina. semnata "te Pl. -tă"ţi S.f. (l8l8 BUDAI-DEL.) Klarheit, Heiterkeit F. des Himrels etc. - Fig.: O seninătate a minţii fără seamăn, o viată fără zvîrcoliri deşarte (UR.BUC.122) ungetrübten Frohsinn. - ET. senin. ■senine"ţe S.f. (1848 C.NGR.OP. 1,284) Klarheit, Heiterkeit F. des Hinmels. ~ GR. sănineţe. - ET. senin. şens pi. se"nsuri S.n. (I8l8 MAN.ÎNV.XV) S i n n M., Bedeutung F. -2. Richtung F. - ET. frz. sens. sensibilitate Pl. -tă"ţi S.f. (1837 CIH.IST.NAT. 8) 1. Empfindlichkeit F. - 2. Empfindsamkeit F. - ET. frz. sensibilite. ggntime'nt Pl. -me'nte S.n. (1828 HEL.GR.ROM. ^1) Gefühl N., Empfindung F. - ET. sentiment, it. sentimento. sentimenta'l Adj. (1825 MÜM.,CIL I,l8) sentimental, gefühlvoll. - ET. frz. sentimental, it. sentimentale. senti"nţă Pl. -ti'nte S.f. (1703 GCD) 1. Urteil N. -2. Maxime F., Aphorismus M. - GR. (+3 sentinţi'e (GCD) . - ET. n.lat. sententia, it. sentenza. - SG. ALR SN IV,K.. 995. seo"s Adj. (1705 CANT.IST.) fett, feist. Stîrvurile cele mai grase şi cărnurile cele mai seoase cu corbul ... le vor împărţi (CANT.IST.86;vgl. auch 200). - ET. seu. sepe"t siehe sipet. septe"mbrie S.m. (1551/3 ES 98a;Mt 24,42) September H. în (luna lui) septembrie im (Monat) September. - GR. LV. sect-, -tevrie; veralt. -temvre, -tenibre, —temvrie. - ET. asl. septevrij (nb. gewöhnl. -tebrî, -tjabrî), bulg. -temvrij ; ngr. OEŢCt£uf}ptO£. serafi"m Pl. -fi'mi S.m. (1570 CORESI UT. 17a) 1.Seraph M. A lui (D-zeu sînt) îngerii, arhanghelii, scaunele, domniile, heruvimii, serafimii şi toate puterile (ALF.SUZL. ,GCR 11,147). - 2. m i t Engelsbildern bemalte Holztafel, die bei Begräbnissen vorangetragen wird. La fiecare cruce, prapur, sfeşnic şi serafim leagă cîte un ştergar (MAR.ÎNM.249) . - ET. gr. oepatpLU, ksl. serafirm. - SG. ALR 2737,2730,93. sera"i siehe sarai. serali"e siehe sarailie. serasche'r (+) Pl. -che'ri S.m. (1640 IORGA S.D.X,293) 1.kommandierender General, Oberbefehlshaber über ein Heer bei den Türken. Vezirul ... orîndui seras-cheri pe toată marginea Dunării (I.VÄCÄR.,TEZ.II, 285). L-au făcut împărăţia sarascher peste toate oş-___________________________________ 2 tile Anadolului şi a Rumeliei (AXINTE,LEr. 11,259) . -2. serasche ~r-pa ~şă, kurz serascher Kriegs-minister M. bei den Türken. Serascher Paşa ___ s-au mîniat prea tare pre Grigorie Vodă, cît au scos hangerul să-l lovească (NECULCE,LET. II, 202). - GR. sar-, -chier. - ET. türk, serasker. serascherlî'c (+) Pl. -lî'curi S.n, (um 1730 AMI-RAS) Amt N. des Oberbefehlshabers bei den Türken. împărăţia au schimbat sarascherlîcul, serasir 414 lăsînd pe Mustafa Paşa să păzească Eotinul (AMIRAS, LET.2 111,162). - ET. türk, seraskerlik. serasi^r S.n. (159^ DIR) veralt. Goldbrokat M. Calpac dbe hîrşie fumurie cu fund de serasir (OD .MV. 1896,78) . 0 rochie de serasir (Ş.INFL.II,107). - ET. türk, sera-ser. serba" Präs. -be"z V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.75,11) 1. o sărbătoare einen Feiertag feiern, ein-halten. în ce chip văm dară sărba dumineca? (COR.,COI 20). - 2. bisw. feiern, verherrlichen. Dreptatea, libertatea, nu sînt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat (EMIN.0.1,24) - - GR. veralt. săr-, - ET. lat. servo, -are "beobachten". - SG. ALR II/I,K.217;1V1N 2834,112. serba "re Pl. -bă'ri S.f. (1839 M.K0GÄLN.,CIL 1,72) Feier F. - GR. veralt. sar-. - ET. a serba. ~ SG. ALR II/I,K.218. serbători" siehe sărbători. serbezi" siehe sărbezi. serda'r Pl. -da'ri S.m. (1657 SAVA DO.105) ehem. S e r d a r M., militärischer Rang, etwa dem eines Generals entsprechend, dann bloßer Bojarentitel ohne Amt. Der serdar mare gehörte nach CANT. DESCR.H,6 zu den boieri de divan u. stand im Rang zwischen clucer mare u. sluger mare. Matei Vodă au venit pînă la marginea ţării sale şi de acolo au o pornit un serdar al său eu oşti (MIR.COSTIN,LET. 1,303). Şoimii ca hatmanii, uleii ca serdarii, co-ruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor şi a bulucurilor se primbla (CANT.IST. 157) . (Dormitorul) onoră pe Gheorghe cu rangul de medelnicer, pe care mai în urmă îl schimbă treptat pînă la cel de serdar (FIL.CIOC. 178). - S.f. serdărea'să (AL.OP.1,740) . - GR. MOLD. săvd-, sard-, — ET. türk, serdar. serdăre"sc Adj. (DOC.1795 Ş.INFL. 1,320) ehem. Amt und Titel des S e r d a r s betreffend. - ET. serdar. serdäri"e S.f. (um 1730 MUSIE,Ş.INFL. 1,320) ehem. Amt N., Stand M. des Serdars. Pe tine te cinstim cu dregătoria serdăriei cei mari (DOC.1788,Ş.INEL.1,320). - ET. serdar. ß serha't (+) Pl. -ha'turi S.n. (1762 GHEORGACHI,LET.2 111,330) türkisches Grenzgebiet N-, Grenzfastung F. Au mai luat muscalii de la turci cetăţi, Hotinu, Benderu şi Chilia cu sar-hatele lor (DION.,TEZ.II,174). De acolo au mers (OQs_ tea Moscului) la cetatea Vozia d& s-au bătut (cu cii) ... risipind şi cetatea ... rămîind acel sărhat părăsit de amîndouă părţile (EN.C0GÄLN. ,LET.2 iUf 199). S-au întors (turcii) în pace spre otcîrmuirea ţării lor, rămîind Turnul, Giurgiuv şi Brăila a fi serhaturi (I.VÄCÄR.,TEZ.II,255). -GR. sărh-, sarh-. - ET. türk, serhat. serhatli"u (+) Pl. -li"i S.m. (1693 C0ND.,Ş.INEL. II,108) ehem. türkischer Grenzsoldat, G r B n z e r. Să nu cuteze ... a întră în ţară ser-hatlîi şi alţii din locuitorii cazatelor de pe Dunăre (DOC.1802,TEZ.II,309). - GR. -lîu. - ET. zu türk. serhatli. se"rie Pl. se"rii S.f. (l84l UT) Serie, Reihe F. - ET. frz. serie, it. serie. seri"n siehe senin. serfflaia" (+) S.f. (um 17^3 NECULCE) Kapital, Vermögen N., B e s i t z-stand M. Se scade sermaiaua şi cheltuiala (DOC. 1792,Ş.INEL.II,109). Treisprezece sate a unui general — pline de pîne şi de heleşteie.___toate te dedess (hatmanul leşesc) lui Dumitraşco Vodă, sirmeaoa acelui general (NECULCE,LET.2 11,335). - GR. sirm-,-mia, -mea. - ET. türk, sermaye. serma"n etc. siehe sărman etc. se"rta-fe"rta (1885 ISP.) MUNT. fam. veralt. I. Adv. hin und her. Gîn-gănii serta-ferta-mi zbîrnîiau la soare (ISP.,Ş.EL. TURC.) . - H. S. Hin und Her, Kommen und G e h e rt» N. Lui nu-i bătu la ochi a bine acele ser-ta-ferta, de colo pînă colo, pe dinaintea casei lui (ISP.,D.) das Kommen und Gehen vor seinem Haus störte ihn sehr. - ET. ngr. aupxa-tpdpxa (BYZ.). serta'r Pl. -ta're S.n. (1832 GOL.CONDICA) Schublade F. 0 masă, un scrin cu trei sertare ein Tisch, eine Korrmade mit drei Schubladen. - GR. MOLD, sält-, salt-. - Dim. sertăra'ş, MOLD. săltăraş; Pl. -ra'şe. - ET. ngr. oupxdpi. serv Pl. servi S.m. (1797 TEMPEA,RIL 362) veralt. Diener M.- ET. n.lat. servus. servi" Präs. -ve"sc (1810 NIC0ARĂ 1^7) I. V.tr. 1. pc. jdn. bedienen. -2. auftischen, servieren. - II. V.intr. 1-dienen. Nevinovata poveste servi de pretext 415 sfadnic iartufil°r politici ca să închidă jurnalul (C.NGR. ggj 2. nützen. - III. a se servi sich kßdienen' zugreifen. - ET. frz. ser-■oir- sei*vi"ciu Pl. servi"cii S.n. (1765 I.NEC.II,217) ■j o i e n s t M. Serviciu militar Militärdienst; serviciu divin Gottesdienst. A fi de serviciu Dienst haben. - 2. Service N. Serviciu de cafea Kaffeeservice. - GR. (+) servis, Pl. servisuri. - ET. nach frz. service. se"tcä Pl. setci S.f. (1902 WEIG.JB.) bei den Fischern der Donau: Fanggerät N- für Sterlete u. Heringe, besteht z.B. aus drei Netzen [nit Maschen von verschiedener Weite (ANT.3HT.249; WEIG.JB.IX,229). - ET. russ. setka. se'te S.f. (l6.Jh.PS.SCH.61,5) 1. 0 u r s t M. Mi-e sete ich habe Durst, bin durstig, mich dürstet {de c. nach etw.]. Mor de sete ich verdurste; mort de sete (halb) verdurstet. - 2. Gier F., brennendes Verlangen (de c. nach etw.J. De cine mi-i mie sete, Nice-l văd nice mă vede (I.-B.124). A bea cu sete gierig trinken. Cu sete heftig. Aşteptai pînă să-mi vie bine (scorpia), şi unde dedei cdată cu sete, îneît din-tv-o lovitură îi tăiai cîte trele capetele (ISP.LEG. 304) und schlug mit aller Kraft zu. (El) îşi duse briciul la gît ... îl îndesă cu sete în beregată şi aăzu mototol lîngă pat (VLAH.IC.24) und stieß kräftig zu. - ET. lat. sîtis, -is. - SG. ALR II/I,K.100; m 6902,14jSN III,K.856 j VI,K.1B48. seteciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (l6ö8 BIBLIA) Dürsten N. L-au destulat pre el întru pustie, întru seteciunea (6v .öuJjei) arderii (BIBLIA 1688 Dt 32,10) . Şi merge prin pustiiu fără apă şi> în pămînt rînduit întru seteciuni (ev 6tcixoßeoL;BIBLIA 1688 Spr 9,12) . - ET. sete. je'tim S.n. (1581/2 PO) Akazienholz N. Oltariu încă fă de lemn de setim (PO2 267;Ex 27,1). - GR. sitim (PO2 265; 2x26,15), şitim (PO2 267;Ex 26,36). - ET. hebr., über rragy. setimfdbol. Şeto^s Adj. (16.Jh.PS.SCH.106,5) durstig, fig. gierig (de a. nach etw./. Cîndu te-am văzut flămînd şi te-am săturat sau setos si te-am adăpat? (CORESI TE4 56b;Mt 25,37). (Preoţii) 3Q adape pre cei setoşi de apele credinţii (ANT.D3D. ^65}. Eram setos ... să cunosc mai de-aproape pe aceşti orăşeni (ISP.,CL XVIII,198). - ET. sete. -SG- ALR II/I,MN 2302,52. setui' Präs. -ie'sc V.intr. (16.Jh.PS.SCH.62,2) LV. durstig sein, dürsten. Doamne, D-zeul mieu, cătră tine mînec. Setui tine sufletul mieu (CORESI PS.5 112b;Ps 62,2). - Vgl. a înseta. - ET. sete. seţela' siehe tesăla. seu Pl. se"uri S.n. (1581/2 PO2 277;Ex 29,12) Talg M., Unschlitt N. Luminare de seu Talglicht. Ca din seu şi din grăsime să se umple sufletul mieu (PS.RÎMN.62,6). Arderile de tot şi seurile (xa crxeaxa) mîntuirilor (BIBLIA 1638 2 Chr 7,7). Ugs. are seu la rărunchi er sitzt dick in der Wolle, ist ein reicher Mann. - GR. său. -ET. lat. sebum. seva'i S.n. (1863 FIL.) veralt. Seidenbrokat M. Banul, îmbrăcat în antereu de sevai subţire (FIL.CIOC.134). -GR. bisw. suv-; Pl. suvaie'le (FIL.CIOC.215). -ET. nach der türk. Stadt Sevayi (Ş.INFL.). sevda" (+) (x) S.f. (1793 I.VĂCĂR.) bisw. (heftiges) Verlangen N., B e-g i e r d e F. (Contele) avînd mare sevda ca să vorbească greceşte, au început să-mi vorbească greceşte (I.VKC&R.,TEZ.II,300). - ET. türk, sevda. se'ver S.n. (l6.Jh.PS.SCH.il7,3) LV. bisw. Norden M. I-au adunatu-i la o turmă Din răsărit şi din scăpătate, Din sever şi din mări de departe (DOS.PS.V.106,3). -GR. sive ~r (DOS.,GCR 1,264), sea'ver. — ET. asl. severă. sex Pl. se'xe S.f. (1828 DT) Geschlecht N. Toţi proviniialii de ambe sexe năvălesc la dînsul (C.NGR.OP.1,245). - ET. n.lat. sexus, frz. sexe. sfa'dă Pl. sfezi S.f. (16.Jh.PS.SCH.40,10) MOLD. TR. S t r b i t, bes. Wortstreit, Zank M. Amîndoi fiii lui Atreu au căzut la sfadă şi la voroave foarte proaste (MS.18.Jh.Odyssee, GCR 11,83) gerieten in Streit. (El) începu a se sătura de un amor fără sfezi, fără împăcăciuni şi fără rivali (C.NGR.20). Acum toţi v-aţi strîns grămadă, Ca cum aţi căuta sfadă (GCR 11,313). Vgl. ceartă. - GR. LV. Pl. sfa'de u. sfăzi. - ET. asl. süva-da. - SG. ALR SN IV,K.971. sfa'dnic Adj. (um 1560 CORESI PRAV.) MOLD. TR. veralt. streitsüchtig, zän- kisch. Mai bine a lăcui în pămîntul pustiiu de- cît cu muierea sfadnică şi limbută şi vrăjmaşă (BI- BLIA 1688 Spr 21,19). - Substantiv.: Svadnicul (GO- sfanţ 416 1 KESI PRAV.4 a,TRS XVI,221). - GR. sfăda'lnic. - EI. ksl. süvadinikü. sfanţ Pl. sfanţi S.m. (1799 IORGA S.D. VIII,36) ehem. österr. Zwanzigkreuzerstück: Zwanziger M.j daher noch jetzt Geldstück geringen Wertes: Groschen, Heller Y\. Nu dă un sfanţ la cutia bisericii (DEL.P.155;von einem Geizhals). Dacă n-ar avea (fata) nici un sfanţ şi tot aş lua-o (BRST.LD.220). - GR. veralt. -ţih, -tio. - ET. dt. Zwanziger. sfa'ră1 Pl. sfări S.f. (l620 MOXA) 1. (übler, stickiger) Dunst von verbranntem Fett u. Fleisch, von schwelenden Kerzen. Togo-rî fulger ... de l-au ars ... şi văzduhul s-au implut de sfarä împuţită şi veninoasă (DOS.VS.Fevr. 2 19;75a). Jîrtva lui Noe era sfarä şi fum (MÄRG. 241b). Daher: - 2. LV. (heidnisches B r a n d-) Opfer. (Enea au ai lui) vrură să facă sfară, cu scroafă grasă (M3XA,HC 1,354). (Sfîntul) ne-vrînd să giunghe bodzîlor sfară, fu bătut cu toie-ge (DOS.VS.Dech.16;222b). - 3. a da sfară (sfoară) în ţară eine Nachricht verbreiten (ursprüngl. durch Rauchzeichen). împăratul ... de te deci sfară în tară despre această hotărîre (ISP.LEG.1 1,20). - GR. zu 3. şf- (SĂGH.VOC.104), sfoară, şfoară. - ET. asl. skvara; zur Fomn vgl. bulg. svarjam "sieden”, nslov. cvarîti "schmoren". sfa'ră2 (+) S.f. (1561 CORESI TE) Streit, Zank M. Sfară fu întru năvod derept A el (CORESI TE 200a; Jo 7,43) . Sfară fu iară întru iudei de cuvintele acestea (CORESI TE4 208a; Jo 10, 19). - EI. asl. svara. sfa'rnic (+) S.n. (1683 DOS.VS.) (heidnischer) Altar. Sfîntul_____________răsturnă sfornicul cu jărtve cu tot gios de le călcă (DOS. VS.Oct.31;97a) . - ET. sfară1. sfaro'g S.n. (1897 CARAGIALE) fam. ausgetrocknet, verkohlt, steinhart. S-a făcut pînea sfarog (PAMF.JOC. 413). Lăsaşi ghetele pe sobă, se făcură sforog (BOC.). Femeile ... au uitat să scoată peştele la vreme (din cuptor). Cînd l-a dat la masă - sfarog (CARAGIALE, GAZ.SAT.XIV,471) . - GR. sfor- (BOC.) . - ET. wahrsch. zu sfară1, vgl. russ. svarok (CANDREA). sf arogi" Präs. mă -ge'sc V.refl. (1895 D.) fam. steinhart werden. Săi, că se sfarogesc prunele de tot (CARAGIALE,DLRLC). - GR. sfăr-, sfor-. - ET. sfarog. sfarogi't Adj. (1877 CREANGĂ) steinhart, verkohlt, vertrocknet. Se suie în pod şi coboară de-acolo un căpăstru, un frîu, un bici şi o şa, toate colbăite, sfo-rogite şi vechi ca pămîntul (CREANGA,CL XI, 175) . -GR. sfor-. - EH. a sf arogi. sfa'şeă Pl. sfa'şte S.f. (1890 MAR.NUNTA 234) BUCOV. Brautführerin F., bzw. eine der Frauen, die der Braut bei der Hochzeit gewisse Ehrendienste leistet. - GR. Dim. sfăşcu'tă, Pl. - cu'te, - ET. ukr. svaska. sfat Pl. sfa'turi S.n. (1492 DERS) 1. R a t M. (den man erteilt), Pl. Ratschläge: a da sfat cuiva jdm. Rat erteilen, einen Rat geben, raten; a cere sfat cuiva, de la cn. bei jdm. Rat einholen; a primi sfat de la cn. sich von jdm. raten lassen. Ce pot sfaturile mele cînd lacrimile d-tale nu folosesc? (C.NGR.46) . Bogdan Vodă ... ţinea Ieşi de sfat pre lîngă sine (NEC.(X)STIN,LEÎT.^ 1,456) polnische Ratgeber. - 2. R a t M. (den man pflegt), Beratung F. Fericit omul carele n-au mers în sfatul necuraţilor (BIBLIA 1688 Ps 1,1). Şi fiind dimeneată, sfat făcură toti arhiereii ... asupra lui Is. ea să-l omoare pre el (BIBLIA 1688 Mt 27,1) hielten ... Rat. - 3. R a t M. (Kollegium Beratender), Ratsversammlung F. Să să strige pre sine creştin naintea lui Dioclitian ş-a tot sfatul (DOS.VS.Nbe.3;101a). Domnul ... eîr-muia fara împreună cu un svat de doisprezece boieri (BÄL£.9) mit einem Staatsrat. 0! auzi cum cheam-acu-ma Craiul sfatu-i înţelept (HfflN.O.1,101) . - 4. LV. Plan M.,Vorhaben N. Le-au stricat sfa- 2 tul domnul muntenesc şi Dumitraşco Vodă (MUŞTE ,LE7T. 111,44) sie vereitelten ihren Plan. (Raducanul îi) făcea ştire (tui Grigorie Vodă) ce fac nemţii şi ce le este sfatul tor (NECULCE,LET.^ 11,400) . - 5. ugs. fam. Plaudern, Geplauder, Gespräch N. (Mama) Şi-a găsit nişte vecine, Stă la sfat (COŞB. 91) sie plaudert mit ihnen. Un sfat voios începu între aceşti tineri (BOGD.VECHI 48). Italience cu faţa plină şi rotunda se pun pe sfaturi ta uşile dugheni-lor închise (IORGA AM.230). - GR. LV. (16./17.3h.) sfeat. - ET. asl. süvetü. - SG. ALR SN V,K.1390,1412. sfa"tnic siehe sfetnic. sfäda'ci Adj. (1652 ÎNDR.) streitsüchtig, zänkisch. Cliri-eul carete va hi sfădaciu şi ucigaş (ÎNDR.440). -ET. sfadă. sfăda'lnic siehe sfadnic. IISIS8 sfâdăli'e Pl. -li'i S.f. (1891 OLL.HOR.) gj-reitersi F., Gezänk N. Albindu-mi ţârul, s-a muiat vioaia firea mea Ce-n sfădălii şi-n fesfătări odată s-aprindea (OLL.HOR.225) . - ET. sfa-gebildet nach băbătie. - SG. ALR SN IV,K.971. sfâdău'ş Adj. (1893 NĂD.NUV.) gtrsitsüchtig, zänkisch. Sfădăuşi, 0)t>oeănoşi, cînd era masa gata, atunci stîmeau ce-va sfada (NKD.MJV.1,20) . - ET. sfadă; zur Bildung vgl- bătăuş. sfădi" Präs. -de'sc (l6.Jh.CV^ 64a;Jak 4,2) MOLD. TR* I- V.tr. auszanken. Muierea-l cam sfădea (pe bărbatul ei beţiv) {Rh'l'BG.POV.1,1) . - H. a se sfădi cu an. (sich) mit jdm. streiten, zanken. (Dumineca nu se cade) să ne pîrîm sau să ne sfădim sau să clevetim (CORESI,GCR 1,24) . -ET. asl. süvaditi cd. von sfadă. - SG. ALR SN IV, K.970sV,K.1414. sfădicio's Adj. (1703 GCD) streitsüchtig, zänkisch. Preutea~ sa ... era femeie sfădicioasă (SBIERA POV.9) . - ET. a sfădi. sfădi're Pl. -di'ri S.f. (1703 GCD) Zank M. - ET. a sfădi. sfădit o "r Adj. (1649 MARD.) streitsüchtig, zänkisch. - ET. a sfădi. sfănfroa'ică Pl. -toa'ice S.f. (1869 AL.) veralt. halber Zwanziger. Ja seama să nu faci chettuieli nebuneşti în astă noapte ... Fii măsurat ... ; suie-te pîn-la o sfăntoaică, o sfănfoai-CQ şi jumătate, nu mai mult (AL.OP.1,755) . - GR. sfrtnţuieă (VÎRC.). - ET. sfanţ; zur Bildung vgl. leită =1/2 leu. jfănţuj" Präs. -ţrne'sc V.tr. (1868 BARC.) fam. von Beamten etc.: pc. jdm. (in unzulässiger Weise für geleistete, bes.gesetzwidrige Dienste) 1 d abnehmen, jdn. abzapfen. (Judecătorul) fiind prins într-un rînd că sfănfuia împricinaţii (BRÄT.LD.58) . - ET. sfanţ- Hjjrîira etc. siehe fărâma etc. siehe sfîşia. sfäto's Adj. (1825 B.) beredt, redselig. Sfătoasele florentine fac un concert sonor şi amestecat (IOBGA AM.229). Copaci bătrîni s—apleacă pe undele tui sfătoase să le—asculte poveştile (VLÄH.RP.82;von einem Fluß). - ET. sfat. sfătoşe'nie S.f. (um 1900 TIKTIN) Beredsamkeit, Redseligkeit F. Cave e soarta ce te aşteaptă? — Toată sfătoşenia din cărtî, acest lucru nu poate să mi-t spuie (LIT.). - ET. sfătos. sfătui" Präs. -tuie'sc (l6.Jh.PS.SCH.30,14) I. V.tr.: pe. să... jdm. raten zu... Doamna Olga e o poliglotă; şi nu sfătuiesc pe cine n-a fi citit pe aceşti autori să-i facă curte (C.NGR.42). - II. V.intr. 1. veralt. beratschlagen. Comisarii lui Rodolf__au sfătuit cu Mihai Vodă pentru grija oştilor {NEC.(X)STIN,LET.1 I,App.117). Domnii şed şi sfătuiesc, Eu eu mîndra mă iubesc (I.-B.11). - 2. fam. (cu en.mit jdm.J plaudern, sich unterhalten. Jupînesele sfătuiau de mult în odăile Anei (SAD.POV.65). - 3. LV. b e-schließen. Sfătuind Crîmul să răscumpere paguba făcută de Vasilie Vodă ordetor tor (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,319). - III. a se sfătui 1. (cu cn.) sich (mit jdm.) beraten. Trebuie să ne sfătuim cu dînşii (cu părinţii cei duhovniceşti) pentru cete sufleteşti (ANTHIM 1741,GCR 11,28) . S-au sfătuit creştinii şi vor ca să ieie ei împărăţia în Ierusalim (MS. 18.Jh.,GCR 11,55). - 2. veralt. beschließen. Atunci s-au spăimîntat losif, cît să sfătuia să fugă (BARAC,GCR 11,241). - GR. sfet- (CV2 26b;Apg 23,20). - ET. asl. süvetovati, -tujq-. - SG. ALR SN V,K.1390, 1412. sfătui"re Pl. -tui'ri S.f. (1581 CORESI 0MIL.5, TRS XVI,564) 1.Ratschlag M. li plăcu această sfătuire a fratelui său (GOR.HAL.1,7). - 2. Beratung F. - ET. a sfătui. sfătui"t (l6.Jh.PS.SCH.55j9) I. Adj. beraten, -n. S.n. LV. R a t M. - GR. LV. S.f. sfătuită (CORESI PS.5 51a;Ps 24,11). - ET. a sfătui. sfätuito'r Pl. -to'ri S.m. (1649 MARD.) Ratgeber, Berater M. - ET. a sfătui. sfătuitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1705 CANT.IST.25) Rat, Ratschlag M. - ET. a sfătui. siehe făt 3. sfe"clă Pl. sfe"ele S.f. (1523 G.LEX.) Beete F. (Beta vulg.): sfeclă albă weiße sfecli 418 Runks 1-, Zuckerrübe* sfeclă roşie r o-t e Rübe (B.v.var.Rapa). - ET. mittelb. mgr. aeCkAov, vgl. asl. sveklü, nslov. serb. cvekla, russ. svekla. - SG. ALR SN I,K.193. sfecli" Präs. -ele“se. V.tr. (1832 GOL.CONDICA) fam. a o sfecli, einen Schreck bekommen, erschrecken. Biata lui nevastă pe loc o sfecli, Gindind că cu pumnii o va năvăli (PANN PV.M.II,116). La aceste cuvinte femeia şi dascălul 2 o sfecliră de tot şi tremurau ca varga (ISP.LEE. 278). Vroi să-şi scoată ceasornicul şi o sfecli că l-a pierdut (DEL.S.119). - ET. viell. urspr. "die gelblich-weiße Farbe einer Runkelrübe annehmen, erblassen", also zu sfeclă // unbek. sfenti" etc. siehe a sfinţi. sfe'ră Pl. sfe're S.f. (1698 CANT.DIV.) Sphäre F. Aceste dară doaă stele__________ nici a sfe- rii pămîntului groasă grosime a o opri sau a o despărţi pot (CÂNT.DIV.Ib). Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea (EMIN.0.1,170) . - ET. gr./lat. sphaera. sfere io "c siehe sfrancioc. sferea'p siehe sireap. sfert Pl. sfe'rturi S.n. (1693 FN 5) Viertel N.: un sfert de ceas, de an eine Viertelstunde, ein Vierteljahr. Ochiuri de geam, mici ca un sfert de hîrtie (DEL.P.171) ein Viertel Kanzleibogen. (Căpitanul tîlharilor) porunci ... să i se dea (împărătesei) cîte un sfert de pîine şi cîte o cană 2 de apă pe zi (ISP.LEG. 134) . - GR. veralt. şf-. -Dim. sfertiş'or, -tule'ţ, TR. -tu'ţ, Pl. -şoa're, -ţe. - ET. vgl. asl. cetvrütü, vgl. cetvert, cetvîrtă. -SG. ALR SN III,K.755,757,759jIV,K.938,1024,1029. sfârteca' siehe a sfîrteca. sfe'şnic Pl. sfe'şnice S.n. (16.Jh.PS.SCH. 17,29) Leuchter M. Iraclie împărat, carele, precum dzîce svînta evanghelie, s-au pus ca o făclie în sfeştnic (DOS.VS.Noe.12;120a). — Sfeşnice împărăteşti heißen in der Kirche die beiden Leuchter, die vor den icoane împărăteşti, näml. dem Bild des thronenden Heilands u. der Hinmelskönigin, stehen. — GR. LV. -ştnic; f- (DEL.S.109). Pl. sfeşnici (HyUN.O.I, 88). - ET. ksl. svestinikü. - SG. ALR II/I,MN 2730, 93. sfeşnica'r Pl. -ca're S.n. (1849 KOGĂLN.S.98) Leuchterstuhl M., -g e s t e 1 1 N. Sfeşnicile de argint aşezate pe sfeşnicare prin c0Z-ţurile sălei (UR.LEG.330). - ET. sfeşnic. sfeşta'nie Pl. -ta nii S. f. (1697 CACAVELA, 221b) Wasserweihe F. Man unterscheidet sfeştanie mică, die zu verschiedenen Gelegenheiten z.B. bei Kranken, bei Beginn eines Unternehmens etc vorgenommen wird, u. sfeştanie mare, die am Epipha-liiasfest (6. Januar) stattfindet. Paraclise şi sfeştanii la începerea zidirii unei case (TEOD.ÎNC.7). Puţurile cu ghizduri să sleiră cu sfeştania cuvenită (DEL.S.227). - GR. älter osf-; f-; LV. bisw. -tenie. - ET. ksl. (o)svgstenije. - SG. ALR II/I.MN 2772,102*2773,103. sfeşte"nic (+) S.m. (1640 PRAV.GOV.) Priester M. Călugărul de va rădica vr-o gîl-ceavă pre igumenul lui ... igumenul, de va fi şi s(ve)ştenic, să-l gonească (PRÂV.GOV.165b). - ET. ksl. svgsteniku. sfe'ştnic siehe sfeşnic. sfeşto'c siehe sfiştoc. Sfe'te Adj . (l6'20 MOXA) veralt. vor Heiligennamen: der, die heili- g e (wofür LM. sfîntul, sfînta). Intrînd (domnul) în 2 sfete Nicolai de s-au închinat (EN.COGKLN.,LET. III, 211) in die St. Nikolauskirche. Era o beserecă aproape de sveta Sofia (M3XA,GCR 1,60) in der Nähe der Sophienkirche. - GR. -ti, f. -ta. - ET. serb. sveti, -ta, bulg. sfet. sfeterisi" Präs. -se'sc V.refl. (1776 URIC.VH,20) fam. sich unrechtmäßig aneig-ne n, beiseite schaffen, unter-sch lagen. Pregătirile pentru primirea împăratului Austriei vor costa un milion de franci — Negreşit din această sumă se va sfeterisi o jumătate de milion (LIT.). - ET. ngr. ap£TEpC£opai. sfe'ti siehe sfete. sfeti" Präs. -te'sc (1588 DIRA XVI/3,4o4) veralt. I. V.tr. zeigen, erweisen. Cuvintele acestea ...de cuvinte adevărate grăitor să fu te sfitesc (CANT.IST.210). (Fericirile pierdute) numai gîndul ... Spre mai mare chinuire, ca prin vis nfr le sfeteşte (CCNACHI 44}. - II. a se sfeti sich zeigen, erweisen. Era să vie un paşă la Moldova, că de domnie nu se sfetea nime (NEC.COSTUL 2 LET. 11,115). Altmintrele cugetăm noi astăzi de eurn să sfetea gîndul boierimii de acum 100. de ani (UR* LEG.144). - GR. sfi~. — ET. asl. svetiti. 419 sfineac sfeti-lnă Pl. -ti"ine S.f. (1683 DOS.LIT.2 6lb) gogikon N., Anrufung Christi als Licht der Welt. Während der Gottesdienste in der großen Fastenzeit. După sfîrşitul canonului cu sfetil-iese domnul (din biserică) (GHEORGACHI,LET.^ na 1X1/319) . - GR- LV. sv-. - ET. ksl. svetilîna < gr. ()J)3Ta^(jjYLH6v (xponapLOv), so genannt, weil die Worte (pjg u. cpÜTLoov darin vorkormnen. sfeci"tel Pl- -ti'teli S.m. (1643 VARL.) LV. Hierarch M. Svetitelii, învăţătorii biserici (VARL.CAZ.^ I,210a) . Trei svetiteli (Ş.TAINE 302; von den drei Heiligen des 30. Ian., Basilius, Gregor u. Johannes). - Nach letzteren benannt ist die Kirche Trisfetitelii, LM. Trei Ierarhi, in Iaşi. -ET. ksl. svqtiteli, bzw. tri svqtiteli. sfe'tnie Pl. sfe'tnici S.m. (l6.Jh.CV2 34b;Apg 25, 12) 1.Ratgeber, Berater M. Sfetnicii şi ajutătorii răpitoriului — să vor certa după cum va fi voia judecătoriului (ÎNDR.236). Caporalul ... purta la piept o medalie nu tocmai bună sfetnică, căci nu-l împiedeca să îndrăgostească peste măsură rachiul (UR.BUC.58). - 2. LV. beratender Beamter: Rat M. (wofür LM. consilier3. Mai era şi alte scaune în rînd aşezate, pre care era să şază boierii şi sfetnicii (BER10LD0,GCR 11,169) . Un om___ce-i era numele Iosif, svetnic de frunte (CAZ.GOV.Mk 15, 43,GCR 1,100) ein hoher Ratsherr. - GR. sfatn- (MO-XA,HC I,379;MS.1815,GCR 11,218). - ET. asl. silvetî-niku. sfetui' siehe a sfătui. sfia'lă Pl. sfielii S.f. (1649 MARD.) Scheu, Schüchternheit, Ängstlichkeit F. (Sfîntul) fără sîială mărturisind pre D-zeu—născătoarea maică şi fecioară (DOS. VS.Sept.5;8a). Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei, măcar că era semnul natărăiei (C.NGR.23). Domnii cei buni şi drepţi fără grijă şi desfătat dom- 2 nesc; iară cei răi, tot cu sială (MIR.COSTIN,LET. Z>294). - GR. MOLD. veralt. sială, sîială. - ET. a se sfii. Hjghiitu'ră Pl- -tu'ri (1884 GHICA) Peitschenhieb M. După ce mă făcea cu ou Şt cu oţet, îmi mai trăgea vreo cîteva sfichiituri cu muscal, turc, englez, aristocrat (GHICA. 316) . -zu a şfichiui. gră (OD.PS.193) . în sfîvşit deputaţii îndrăzniră a face o încercare sfiaţă (BKIX.264) . - ET. a se sfii. sfii' Präs. sfie'sc (16.Jh.PS.SCH.6,11) I. V.tr. einschüchtern. Gîra, mîra nu-l sfieşte (PÄNN PV.M.II,87). - II. a se afii (de cn.) sich (vor jdm.) scheuen, genieren.Nu mă sfiesc să o mărturisesc ich scheue mich nicht, es zu gestehen. De eşti tu Hs., spune noao, nu te sfii 4 (CORESI TE 208b;Jo 10,24). Te-am văzut şi ieri pe stradă, M-am temut să te opresc, Că de mama mi-e ruşine Şi de tine mă sfiesc (C0ŞB.52) deine Nähe, Gegenwart schüchtert mich ein, macht mich befangen. (Le-şii) erau pe acele vremi foarte tari, cît se siia împărăţia de sfada leşilor (MIR.COSTIN,LET.2 1,306) so daß der Sultan den Streit mit den Polen scheute. Gîndeam că s-or shii oştenii dă prafu dă puşcă, că noi n-am mai umblat la luptă_dă v-o trei veacuri (JIP.OP.87) ich dachte, daß die Soldaten sich vor dem Pulver fürchten würden. - Dunkel ist die Konstruktion: nu-şi sfii cuvîntul grăi (CORESI TE4 86b; Mk 8,32) er scheute sich nicht, das Wort auszusprechen. - GR. MOLD, veralt. siisîiebenso die Ableitungen. - ET. asl. sveniti sq, -njg sq "abstine-re", bulg. svenjă se "ătre timide, avoir honte”; MOLD, sii' über sh’ii'. sfiiclo's Adj. (1827 PRALE PS.90) scheu, schüchtern. Guriţa ta de roze, pe care sfiicioasă Odată refuzai (CL.VII,63) . - ET. a se sfii. sfiiciu'ne S.f. (um 1705 CORBEA PS.87) Scheu, Schüchternheit F. Zărind ro-tundu-mi umăr, mai că-mi vine să-l sărut. Şi atunci de sfiiciune-mi iese sîngele-n obraz (EMIN.O.1,80) vor Schüchternheit erröte ich. - ET. a se sfii. sfii’nţă S.f. (1581 PRL 237b) Scheu F. Mă fac ... în toate chipurile ci au duh di sîinţă (MS.1799,GCR 11,172) ich verwandle mich in alle Gestalten, die Scheu einflößen. Cinstitul acesta şi îngerilor în siinţă cap (al lui Ioan Bote— zătoriul) (DOS.VS.Fevr.24;75a). - EI. a se sfii. sfin (+) Pl. sfini S.m. (1693 IORGA S.D.XIV,247) (Kanzleispr.:) Schwein N., als Steuerobjekt. Pentru stupii i sfinii ce vor ţinea aice în Moldova, vor plăti desătina cîte zăce bani vechi (DOC.1784, URIC.II,148). - ET. asl. svinü. Adj. (1852 BĂLC.) Scheu, schüchtern. Pe stînci albicioa-Se ce se pierd în văzduh, s-arată sfiaţă capra nea- sfinea'c S.m. (1898 GREC.FL.) orientalische Weißbuche (Car-pinus orientalis^ANIU). - ET. slav. svinjaku "Schwei- sfinţenie 420 nekraut etc.". Die Früchte der Buche werden von den Schweinen gefressen. sfinţe'nie Pl. -ţe'nii S.f. (um l660 STAICU) 1. Heiligkeit F. -2. fromme Gesinnung, Andacht F. Viaţa creştinilor ... avea începutul ei de aur curat la fapte bune şi la sfinţenie (iMINIAT 1742,GCR 11,32) . Cînd a-veau vreun păs, toţi la el se jeluiau. Şi el îi asculta cu sfinţenie, păstrînd în inimă cete auzite (BASS .VULT. 85) andächtig hörte er ihnen zu. Nenumărate legende se ţin cu sfinţenie din neam în neam (XEN.BR.4) getreulich. - 3. LV. Heiligtum N. Arseră cu foc sfinţenia ta (BIBLIA. 1688 Ps 73,8). Cînd aduce de pune pe pristol pîne şi vin şi craiul 2 sărută sfinţeniile (NEC.COSTIN,LET. 1,403). - ET. sfînt. sfinţi'’*' Präs. -ţe'sc (l6.Jh.PS.SCH.) 1. V.tr. 1. heiligen. Ce pre Domnul D-zău sfinţiţi întrm inimile voastre (NT 1648 1 Petr 3,15). - 2. w e i h e n. (Preotul) să cădească şi să citească molitvă şi să-l sfinţească pri-însul (puţul) (PRAV. GOV. 54b). - II. a se sfinţi 1. heilig werden. Sfinţească-se numele, tău dein Name werde geheiligt. Vgl. om. - 2. MUNT. fam. u. ugs. den Sieg davontragen, triumphiere n. Boţul ... adună pe unde n-a risipit. Dar nu se sfinţeşte (PÄNN PV.M.II,22). Unul dîn ei ... se oţărî să se ţie de capul ciobănaşului, să nu-l lase să se sfinţească (ISP.LEG.2 249) . - GR. sfinţi {CSp" 77b,1 Petr 3,15;PS.SCH.45,5). — ET. sfînt bzw. ksl. svetiti. - SG. ALR II/I.K.1905MN 2772,102j2773,103; SN III,K.765. ^2 sfinţi siehe a asfinţi. sfinţi'e Pl. -ţi'i S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. (1B./17.Jh.) Heiligkeit F. Caseei (tale) cuvine-se sfinţie, Doamne, în lungi zile (PS.SCH.92, 5). Aleşilor ... întru sfinţîia duhului (CV2 69b; 1 Petr 1,2). - Jetzt nur als Titel van Geistlichen. Der niedere Geistliche wird betitelt mit Sfinţia Voastră (Ta), Sa Euer, Seine Hochwürden, der Bischof mit Preasfinţia Voastră (Ta), Sa Euer, Seine Exzellenz, der Metropolit mit Inalt Preasfinţia Voastră (Ta), Sa Euer, Seine Eminenz. - GR. LV. svenţie (DEWS.IST.II,86) . - ET. zu sfînt; preasfinţie nach ksl. preosvqstîstvo. sfinţi"re Pl. -ţi'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) Einweihung, Weihe F. Sfinţirea apei die Wasserweihe. - GR. sfentire (PS.SCH.73,7) . - ET. a sfinţi sfinţişo'r etc. siehe sfînt. sfinţi't (1570 CORESI LIT.34b) I. Adj. geweiht. Das Epitheton der niederen Geistlichen ist sfinţit, der Bischöfe preasfînţît der Metropoliten înalt preasfinţii: sfinţitul părinte N. seine Hochwürden N.; sfinţite părinte! Hochwürdeni - II. S.f. Pl. sfinţite die heiligen Gefäße u.Geräte in der orthod. Kirche. Preutul __ să meargă în proscomidie să rînduiască sfinţitele (CORESI LIT.2b) der Priester ... soll zum Rüsttisch gehen, um die heiligen Gefäße u. Geräte vorzubereiten. - ET. a sfinţi1; prea-sfinţit nach ksl. preosvqstenü. - SG. ALR II/I,K. 19Ü;SN III,K.765;V,K.1383. sfinţito'r (l6.Jh.CV) 1. Adj. 1.heiligend.-2.weihend.- II. S.m. LV. Priester M. - GR. sfintitor (CV2 54 Jak Einf.). - IU. S.f. sfintitoa're S a n k-t u a r(i u m) N. (CV2 40a;Apg 26,21). - GR. sfîn-tutoare (CV2 16b;Apg 21,27). - ET. a sfinţi*. sfmţitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1564 CORESI CAZ.I,DENS. IST.11,221) 1.Weihe F. Lu Aaron veşmînte de îm- 2 brăcat să-i facă pre sfinţitură (PO 270;Ex 28,3). - 2. Geweihtes N., spez. (geweihte) Oster-speisen (Pl.). Sfintituri de la Paşti: pască, coji de ouă şi slănină (PAMF.AGR.59) . - GR. sfinti-tură. - ET. a sfinţi^. sfinx Pl. sfincşi S.m. (1703 GCD) Sphinx F.- ET. n.lat. sphinx. sfio's Adj. (1838 fM 64) scheu, schüchtern. El 0 frumos şi tinerel, Dar e sfios cînd e cu fete (COŞB.64). - ET. a se sfii. sfirea'p siehe sireap. sfişto'c Pl. -toa'ce S.n. (1852 STM.W.730) MOLD. Weihwedel M. (wofür MUNT. mătăuz]. Besteht aus einem Büschel Basilienkraut (busuioc). Cînd pornesc pe uliţi cu zi întîi ca să stropească cu sfistocul părintele blagocin toate băcăliile — (IANOV,CL V, 133; der Küster spricht) . - GR. sfeşt-, fişt-, sfist- (IÄNOV l.c.) , sfest- (COST.), sfeştio'c (STĂM.), sfet- (COST.), sevast- (FURT. 13) . - ET. vgl-nordserb. (nach MEKL.ET.WB.s.v.ui-) svitk "Flachsbund , bulg. svitük "Bund", russ. svitok "Rolle", zu slav. viti "winden"; (s)feşt- in Anlehnung an (s)feştanie- - SG. ALR II/I,MN 2771,102. 421 sfîrc Pl. sfi'te S.f. (1570 CORESI LIT.3a) Priestergewand, Ornat sf^3 v0ralt. M e B-, Priesterg La Cozia (turcii) au găsit visteria mînăstirii şi fl» prădat-o, argintăria i sf iţele cele scumpe (DIOSI., 5,11,176) . - ET. ksl. svita. sfitT siehe a sfeti. gfi'toc S.n. (um 1600 COD.STU.) l\l. (S c h r i f t-)R olle F. Era acolea — un sfitoc minunat de pîntece de şarpe şi era într-îns scriptura lui Omir (MQXA,HC 1,380) . Ceriulu-l voru învăli arhanghelii ca un sfitocu (COD.STU., HC 11,455). Cum zice sfitocul cel de împreunare (ÎNDR. 195). - ET. asl. süvitükü (CIORANESCU 7739) , vgl. russ. sfitok; siehe auch ET. zu sfiştoc. sfînt Adj. (1512 DERS) j, h e i 1 i gi meist substantiv. Nu este sfînt ca Domul şi nu este dirept ca D-zeul nostru (BIBLIA 1688 1 Sn 2,2). Fam. sfîntul D-zeu kurz sfîntul der liebe Gott (vgl. Dumnezeu 3, a feri I). Copiii mei, ... bogat e numai cel sfînt (PANN PV.M.II,68) reich ist allein Gott. Apoi să fi dus sfîntul pe vreunul să nu-şi ştie leefia ... că .. .(dascălul) scotea imi-neu din picior şi-l azvîrlea după dînsul (GHICA,CL XIV,209). PP. sfîntul soare die heilige Sonne (vgl. lepov flyop bei Homer). Sfînta sfintelor das Aller-heiligste (im jüdischen Tempel ;ANT.DID.40). - Redensarten: Ce-i spunea ea, sfînt era (CREANGĂ,Z.VII, 169) was sie sagte, war für ihn wie das Evangelium. Parcă ţi-a ieşit un sfînt din gură du hast den Nagel auf den Kopf getroffen (CREANGĂ,Z.VII, 168) . Degeaba, figane, nu ti~ai găsit sfîntul (PANN,CL V,385) bei mir kommst du nicht an, mich betrügst du nicht. Boierii ... nu mai ştiau la ce sfînt să se mai închine (GHICA,CL XIX,289) sie wußten nicht mehr ein, noch aus. Cînd te-nalti — atunci (lumea) te măreşte — şi te poartă în gura ei ca p-un sfînt (JIP. OP.131) dann vergöttert man dich. A sta sfînt mäuschenstill sein: Roman — începu (să cînte), pe cînd, împrejur, bătrînii stăteau ca nişte sfinţi (SAD.POV. 97). Vgl. a fura I. Te uita sfîntul ascultînd cu gu-Ta căscată nagodele lui (Z.VII, 169) man dachte nicht ar*s Schlafen, wenn man ... seinen Schnurren zuhörte Dezbracă pe un sfînt şi îmbracă pe altul er nirrmt es demeinen weg, um es dem ändern zu geben. Mănîncă sfinti şi scuipă draci u.a. er ist ein scheinheili-SBr Bösewicht. - Sprw.: Cum e sfîntul şi tămîia wie der Heilige, so das Opfer, wie die Kunst, so die Gunst. Pină la D-zeu te mănîncă (omoară) sfinţii u. a' bis man zum höheren Beamten gelangt, wird man von den niederen ausgebeutet. - Vor Heiligennamen: Sfîn- ^ Gheorghe, Sfîntul Petru etc. der heilige Georg, ^Er heilige Petrus od. Sankt Georg, Sankt Peter etc.; Sfînta Elena, Sfînta Varvara etc. die heilige Helena, die heilige Barbara od. Sankt Helena, Sankt Barbara etc. Vgl. sfete u. sînt. - Mittwoch u. Freitag, die beiden Fastentage der orthod. Kirche, u. der Sonntag erscheinen im Märchen als gütige Feen unter den Namen Sfînta Miercuri, Sfînta Vineri, Sfînta Duminică. In den Namen von Feiertagen: Duminica tuturor sfinţilor Allerheiligen (in der orthod. Kirche 1. Sonntag nach Pfingsten). Vgl. mucenic. - 2. fam. mächtig, gewaltig, in Verbindungen wie: 0 sfîntă de frică eine mächtige Angst. 0 sfîntă de bătaie eine gehörige Tracht Prügel! II că bine-i în puf! te încălzeşte la şele şi~ti aduce o sfîntă de lene (AL.OP.1,923; Worte des Dienstmädchens, das sich auf ein Polster gesetzt hat) und eine wohlige Faulheit überkornnt dich. - 3. substantiv, sfinţi, sfintişori rituelle Speise am Tage der 40 Märtyrer (9.März); vgl. mucenic. - 4. substantiv, sfinte, in der Volksmythologie weibliche Dämonen, die dem Menschen Schaden zufügen sollen, wie Iele, Dînsele, Bune, arom. Albe, wahrscheinl. euphem. für Rusalii (s.d.2). Mai este un alt soi de rînză din sfinte, care se arată prin dureri la pîntece, visuri urîte: sfinte, cară mari, ţigănci, lăutari (ŞEZ.IV,25). S-a-ntîlnit cu Sfintele-n cale ... Sîn— gele i l-a sorbit, Puterea i-a sfîrşit (PAMF.SV.41; Bespr.). - Als Heilmittel gegen die betr. Krankheiten dienen bestimmte Kräuter, die busuiocul, iarba, steagul sfintelor heißen (ŞEZ.IV,26;29). - GR. Pl. sfinţi, f. sfî'ntă, Pl. sfi'nte; siehe auch sînt. Dim. sfin-tişo'r, sfîntule't• ~ ET. ksl. sv$tü. ~ SG. ALR II/ I,K.127,197,200,207;MN 2741,94;2743,95;2791,107jSupl. MN 4918,10;SN III,K.906. sfîr! Interj. (1856 SBIERA POV.215) ahmt das Geräusch sehr schnell bewegter Dinge (z.B. eines fliegenden Vogels), siedender Flüssigkeiten etc. nach: schwirr!, surr!, schnurr!, zisch! etc. Cînd la gaură, sfîr!, scherzh. cînd la gaură, gaura sfîr!, als ich schon die Hand am Loch hatte, in dem der Vogel saß, schwirrte er davon; wird gesagt, wenn jdm. etwas gerade in dem Augenblick entgeht, wo man es erreicht zu haben glaubt. - ET. ono-matopoet. sfîrc Pl. sfi'rcuri S.n. (1825 B.) 1. Spitze F., Ende N.: sfîrcul nasului, u-rechii, sînului, biciului Nasenspitze, Ohrläppchen, Brustwarze, Peitschenschmitze. Din cînd în cînd îşi ridica dreapta şi-şi răsucea pe gînduri sfîrcurile mustăţilor (SÄD.CR.93). Coditele ... joacă (fetelor) pe spate şi să despletesc la sfîrcuri (DEL.S. 225). Norii se grămădeau unul peste altul pe muchia dealurilor, zdrentuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor (GLL.,CL XVIII,125). - 2. MOLD. K n o r- sfîrcioc 422 f p e 1 M. Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mişca (ÎNV.COP. 1878,149). - GR- Dim. sfîrcule't (D.). - ET. Verwandtschaft mit asl. vruhü ist fraglich* nslov. svrk "Schmitz mit der Peitsche” ist offenbar dess. Ursprungs wie rum. şfichi (s.d.); in Bdtg. 2 dürfte Verwechslung mit zgîrc vorliegen. - SG. ALR II/I,K.60;MN 6839,5. sflr.cio "c siehe sfrîncioc. sfîrcîi" siehe a smîrcîi. sfîrîi" Präs. sfî'rîi V.intr. (um 1550,HC 11,455) von dem Geräusch sehr schnell bewegter Dinge: schwirren, surren, schnurren? von siedenden Flüssigkeiten, brennendem Fett etc.: zischen, ln vremea de demult ... pe cînd pruncul de trei zile ... auzea cu urechile cian sfîrîie fusele cînd toarce painjenul (CL IX,23). Hi, acum pe şes cu toţii într-o întinsoare, să sfîvîie rotile (ÄL. ,CL 1,331;der Postillion zu den Pferden). li sfîrîiau călcîiele de iute ce se ducea (ISP.,D.) er lief was er konnte. Atunce vor vedea toti păcătoşii marea de focu clocotindu şi sfărăindu (GOD.STO., HC 11,455). Mucoasa luminare sfîrîind săul şi-l arde (EMIN.O.1,46). Cînd i-o vîrî (frigarea aprinsă) o dată la un brat de sfîrîi, ştii, carnea, unchia-şul începu să urle (RĂDUL.HJST.II, 116) . - ET. sfîr! - SG. ALR SN II,K.444. sfîrîia'c Pl. -ia"ce S.n. (1906 PAMF.JOC.1,75) MOLD. Drillnuß F. (Spielzeug); sfîrîiac cu bumb ähnliches Spielzeug, bei dem anstelle der Nuß ein Knopf verwendet wird. - ET. a sfîrîi. sfîrîia'lă Pl. -ie"li S.f. (1832 GOL.CONDICA) Schwirren, Surren, Schnurren, Zischen N. - ET. a sfîrîi. sfîrîitoa're Pl. -to'ri S.f. (1857 POL.) MUNT. Schnarre F. (Spielzeug). (Ţăranii) sînt de multe ori o sfîrîitoare care să-nvîrteşte după plăcu dregătorilor (JIP.SUF.48). - ET. a sfîrîi. - SG. ALR SN I,K.47. sfî"rlă Pl. sfî'rle S.f. (1840 DONICI) Nasenstüber M., Schnippchen N. Un om văzînd pe gîtu-i Cucuiat un biet negel, I-a venit un gust, se vede, Şi i-a tras o sfîrlă-n el (SPER.AN.1892 1,276) und versetzte ihr einen Nasen- ^ stüber. Pentru ce cuooşul ... Pe care poii pe loc c-o sfîrlă mort să-l pui, Te sparie aşa cumplit? (DONICI 17;der Hase zum Löwen). - ET. siehe a az-vîrli, sfîr, sfîrlează.- SG. ALR II/I,MN 6852,7;SN II,K.333. sfîrlea"ză Pl. -le"ze S.f. (1832 GOL.CONDICA) 1. Name verschiedener Spielzeuge, bei denen die beab ” sichtigte Wirkung durch Drehen hervorgebracht wird ? so: a) Kreisel M. (vgl.prisnel 3). Tarta-Cot ... umbla mai iute decît o sfîrlează şi nici nu-i prindeai de veste cînd venea şi se ducea (ISP.,CL XIX,394). - b) Scheibchen, das man auf einem Doppe]_ faden schnurren läßt (ISP.JUC.8).-c) Gerät, bestehend aus einem biegsamen Holzstäbchen u. einem ühcr dessen Enden gespannten Doppelfaden; zwischen die Fäden wird ein kleiner Holzstreifen (birlieel) gesteckt, wie ein Knebel gedreht u. dann losgelassen, so daß er weit wegfliegt; die Knaben machten sich den Scherz, den Streifen in Haare oder Bart von Passanten zu schnellen (ISP.JUC.9).-2. Wetterfahne F. - EI. siehe a azvîrli, sfîr, sfîrlă-damit verwandt sind ngr. cpoöpAa, -Aoq, oßoüpAoQ, -pvog, aßoüpa "Kreisel,Rolle". - SG. ALR SN I,K. 47;V,K.1304. sfîrloa"gă Pl. -loa"ge S.f. (1825 B.) 1. ugs. verächtl.: o sfîrloagă de piele, de opincă etc. ein (schlechtes) Stück Leder, ein (schlechter) Bundschuh etc. M-ai ametit puin-du~ti sfîrloagele pe calup, trăgîndu-le la şan (CREANGĂ, CL XV,457;der Schuster zu einem Kunden). - 2. Graublume F. (SweertiajCRÄINO. - ET. wohl zu a azvîrli "wegwerfen". sfîrna"r Pl. -na"ri S.m. (1825 B.) Händler M. (B. ,POL.) . (Fă-te) un sfîmar de oi Şi vină-n gazdă la noi (PP.TR.MAR.NÜNTA 145) . Cămătari şi sfîrnari foarte avuţi (BÄDC.336). - ET. unbek. // REW 3241 b: lat. fenerarius "Wucherer". -SG. ALR SN IV,K.1015. sfîrşea"lă Pl. -şe'li S.f. (1805 CRIŞAN 262) Schwächeanfall M., Ohnmacht F. 11 coprinsese un fei de sfîrşeală cu dor de cap (BÄ-DÖL.HJST. 11,39). Aşa ca un fel de sfîrşeală simţea în stomah (VLMI.GV.73) . - GR. ugs. f-; furş- (ŞEZ. XV,27;155;Besprechung). - ET. a se sfîrşi. sfîrşe"nie S.f. (1561 CORESI TE4 99a;Mk 13,7) LV. E n d e N. Eu cu voi sînt în toate dzilele pîna în sfîrşenia veacului (MS.17.Jh.Mt 28,20,GCR 1,229). Nesfîrşita muncă (a iadului) are sfîrşenie şi dracii iară vor să-şi vie la a lor cinste (ÎNDR- ; GCR 1,163). Viata curată ... pînă la sfîr$e~ nie petrecînd (DOS.VS.Sept.2;3a) . - ET. asl. săvru-senije. sfîrşi' Präs. -şe"sc (l6.Jh.PS.SCH.28,9) I. V.tr. 1. e n d(i g)e n, b e e n d(i g)e n. Şi fu deaca sfîrşi Is. pilda aceasta, trecu de acia (COBE" Sp B 423 sfîşia ' Si TE^ 29b ;Mt 13,53) . Bine vorba nu sfîr şea, Turcii-n - năvălea (I.-B.492) er hatte kaum zu Ende geredet da drangen die Türken ins Haus. Dar cînd au fîrşît De benchetuit____De-o parte se duo, La lup- ^ä s-apue (ÄL.PP.66) als sie mit dem Zechen zu Ende waren. Sageatele meale sfîrşi-voi într-înşi {CORESI pS5 291a;Dt 32,23) meine Pfeile will ich an ihnen aUfbrauchen. Cei mai mulţi din oameni ... Za podoaba trupului fîrşesa avuţia, lor (M&RG.2 127b) die meisten Menschen ... verbrauchen ihr Vermögen zum Schmuck ihres Leibes. - 2. LV. bisw. vollenden, -b ringen, -ziehen, ausführen. Den rostul tinerilor şi sugători sfîrşit-ai laudă (CORESI Ps- lOa»'1*3 8»2) . Vgl. a săvîrşi. - 3. pe. jdm. a s Leben nehmen, umbringen. j)g f-ai opri, Doamne, mîna ta cea iute, Să nu măsfîr-şască dîndu-mi bătăi multe (DOS.PS.V.38,34) . Lipova-nul •-• şi-a sfîrşit calul cu o lovitură de cuţit (SAD.PS.20) . Se văd cîrduri de copile Care mă sfîrşesa de zile (AL.PP.229). - II. V.intr.: bine, rău gin gutes, schlimmes Ende nehme n. N-o să sfîrşifi bine, cucoane Alecüle (XEN.BR. 222) es wird mit ihnen kein gutes Ende nehmen. - IH. a se sfîrşi 1.enden,zu Ende gehen, ein Ende nehmen. Cum o să se sfîrşească lucrul? wie wird die Sache enden? Dragostea se sfîrşeşte Şi cît lumea nu trăieşte (I.-B.219) nimmt ein Ende. Mi se sfîr şese puterile, mă sfîr şese de puteri die Kräfte gehen mir aus; mi se sfîrşeşte glasul die Stirrme versagt mir. Un sat lung de nu se mai sfîrşeşte (VLAH.RP.102) ein endlos langes Dorf. S-a sfîrşit orice nădejde (VLAH.P.64) alle Hoffnung ist zu Ende, ist hin! Ce-a fost s-a sfîrşit was gewesen ist, ist gewesen. Am în sînge respectul legilor. Cucoana So-fiiea era sofia domnului Demostene Lascar, şi s-a sfîrşit, sofia lui bunul lui trebuia să rămîie (SAD. PS. 158) da half nichts. - 2. schwach, ohn-m ä c h t i g werden. Puişorul cînd m-atinge, Foc la inimă mă-ncinge; Şi la mine cînd priveşte, Inima mi se sfîrşeşte! (I.-B.22) das Herz steht mir still. Cînd o zi nu te zăresc, La inimă mă sfîrşese fl.~B.96). Sfîrşindu-se de la inimă, se moaie din balamale şi cade pe un scaun (CARAG.,CL XIX,117). -3- dahinschwinden, -siechen. Tatăl ^°r — sub povara bătrînefii Se sfîr şea (DULFU PÄC. ~ 4. umkommen, sterben. De foame Ne sfîrşim! Ce-i de făcut? (DULFU LEG.49). Vgl. a 8ăvîrşi II. - GR. veralt. u. ugs. - ET. asl. s&vrusiti; vgl. a săvîrşi. HŞgşi're S.f. (l6.Jh.CV2 l6b;Apg 21,26) 1-Ende N., Schluß M. -2. Volle n-^ u n g F. - Neg. nesfîrşire Endlosigkeit, Unendlichst. Şirurile de brazi ... se întindeau la nesfîr- şire (XEN.BR.202) zogen sich endlos dahin. - ET. a sfîrşi. sfîrşi't (16.Jh.PS.SCH,138,22) I. Adj. beendet. Cu glasul sfîrşit mit erlo- schener Stimm; sfîrşit de puteri am Ende seiner Kraft, Se îngroapă acea plantă ostenită şi sfîrşită (DATC. HORT.137). - Neg. nesfîrşit endlos, unendlich. Ambele potire (ale crinilor)____Scoteau — din a lor sînuri arome nesfîrşite (AL.POEZII III Leg. 134) . - II. S.n. Ende N., Schluß M. Cela ce va răbda pînă în sfîrşit, acela să va mîntui (EV-1746 Mt 10,22,GCR 11,38) . Eu îti dau o viafă care n-are sfîrşit (MSRG.2 23a) . Fiica mea spre sfîrşit este (EV. 1894 Mk. 5,23) sie ist in den letzten Zügen. Scoate-mă de-acolea din groapă, c-aici mi-i fîrşitu (ŞEZ.IV, 195) hier komme ich um. Manea i-a făcut fîrşitu (balaurului) (ŞEZ.IV,198) machte ihm den Garaus. Apune sfîrşit unui lucru einer Sache ein Ende rrachen. Sfîr-şitul urmează Schluß folgt. In sfîrşit endlich, schließlich. Sfîrşitul lumii Weltuntergang. A lua sfîrşit enden. A-şi da sfîrşitul, obştescul sfîrşit sterben. - Adverbiell: Pe sfîrşite dem Ende zu. E pe sfîrşite es geht zu Ende mit ihm. Postul cel mare era pe sfîrşite (XEN.BRAZI 136) die große Fastenzeit näherte sich dem Ende. - GR. veralt. u. ugs. - ET. a sfîrşi. - SG. ALR SN III,K.805. sfîrşito'r Adj. (l6.Jh.PS.SCH.Cant.l0,79) LV. abschließend. - Auch substantiv. - ET. a sfîrşi. sfîrta'i etc. siehe fîrtai. sfîrtica' Präs. sfî'rtic (1785 GR.MAI0R,G.LEX.) V.tr. in Stücke reißen, zerstü k-k e 1 n. Medea ... ucide pe Absirt şi, sfertieîndu-i trupul, i-aruncă bucăţile pe valuri (VLAH.RP.67). Şi unde mi să pun amîndoi beţivii pe el şi dăi! dăi! pînă-i sfîrticară toate hainele (REIEG.POV.IV,24). - Fig.: (Femeile) îndată tăbarîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile (SAD.CR. 94;von Klatschbasen) und ließen kein gutes Haar an ihm. -GR. spărtica (DICN.,TEZ.II,216), spärtiga (DION.,TEZ.II,201); sfert- (VLAH.I.e.); sferteca (MÄR. ,CIH.); şferteca (ŞEZ.III,89) . - ET. wahrsch. zu parte, mit Anlehnung an sfărîma, sfîşia u. sfert, şfert. sfîşia' Präs. sfî'şii V.tr. (1620 M0XA) (gewaltsam) zerreißen, -fleischen. Şi intrară lupii în turma lui Hs. de sfărşia obrazul lui Hs. şi a preacuratei maice şi a tuturor sfinţilor (MCKA/HC 1,380;von den Bilderstürmen). Mi se sfî-şie inima es zerreißt mir das Herz. - GR. sfărşia sfîşiat 424 (MOXA) , bisw. sfâşia (C.NGR.OP. 1,54) . - ET. fîşie (fâşie)• sfîşia't Adj. (1823 BOBB) (gewaltsam) zerrissen. Nu ţi-o fi,, bade, păcat Să mă laşi aicea-n sat Cu sufletul sfâşiat (I.-B.252). - GR. sfâş-. - ET. a sfîşia. sfîşie"re Pl. -şie"ri S.f. (1Ö23 BOBB) Z-erreißen N. - ET. a sfîşia. sfîşieto"r Adj. (1868BARC.) zerre ißend. O privire sfâşietoare ein herzzerreißender Anblick. - ET. a sfîşia. sfle"der siehe sfredel. sfoa'râ Pl. sfori S.f. (um 1645 IORGA S.D.X,79) Bindfaden M.,Schnur F. A lega un pachet cu sfoară ein Paket verschnüren. Foile (de tutun) culese se lasă ... pre pămint espuse soarelui ... ccttre seară se înşiră pe sfori (ALEX.AGRIC.126). Meşterii grăbea, Sferile-ntindea, Locul măsura (AL. PP.187) die Bauleute ... spannten die Meßschnüre aus. Uliţele oraşelor europeneşti trase cu sfoara au multă monotonie (C.NGR.63) die schnurgeraden Straßen. Să vină sfoară acasă (RETEG.POV.XV,25) schnurstraci^s; vgl. întins^ II. A trage pe sfoară hinters Licht führen, hintergehen. Fam. o sfoară (de moşie) ein Stück Land, ein Gütchen: Am o sforicică de moşie. Să mă pun şi eu pe muncă {UR.LEG. 116) . - GR. MOLD. şf-j sfară, Pl. sferi. - Dim, sforici'că, Pl. -ce'le. - ET. vgl. ngr. cxpopa id., asl. süvora "Riegel", tschech. svora "Schließe, Klanmner", russ. svora, poln. sfora, swora "Hundekoppel", nslov. svora "Langwiede", von slav. vreţi "schließen". - SG. ALR II/I,K.182,294j SN III,K.740jIV,K.1174. sfoia"g Pl. -ie"gi S.m. (1903 MAR.INS.) 1. MUNT. Mehlwurm M. (Larve von Tenebrio mo-litor). Sfoiegi din făină puşi în rachiu se beau pentru friguri (MAR.INS.573). Vgl. molete. - 2. DLT. Schimmel M. (PANJU) . Vgl. mucegai. - ET. unbek.j CANDREA: vgl. bulg. svojak, PASCU 190: zu lat. folium. sforăi" Präs. sfo"răi V.intr. (1705 CANT.) 1. von Schlafenden: schnarchen (wofür MOLD. a horăi). - 2. von Pferden etc.: schnauben, schnaufen. Rînchezînd de durere (armăsarul) se răsufla sforăind strajnic (C.NGR.39}. (Şerpii) încep a sufla şi (a) forcăi unii spre alţii (SBIERA POV. 315) einander ... anzuschnauben. Armăsariul ...pe nări forîia (CANT.IST.64). - 3. s c h n a r- rende, hochtrabende Reden -c . ‘ u hs ren, deklamieren (nach f rz. ronfler), _ ; GR. 1. Pers. Sg. Präs. bisw. -răie'sc, auch forâi forîi, (s)forcăi, in Bdtg. 2 MOLD. (s)fornăi. Vgl, auch a hîrîi, a horăi, a horcăi. - ET. onomatopoet - SG. ALR II/I,K.20,36jMN 6851,7. sforăia"lă Pl. -ie"li S.f. (1857 POL.) Schnarchen N.; Schnauben, Schnaufen N. - 2. schnarrende, hochtrabende Rede,Deklamation. Tn ziaristică ... minciuna şi clăbucii de sforăieli pătimaşe şi neghioabe au luat locul luptei conştiincioase de condeie (VLAH.GV.65). - ET. a sforăi. sforari"e Pl. -ri'i S.f. (1703 GCD) fam. Intrige F.- ET. sfoară. sforici"că siehe sfoară. sfori" (+) Präs. -ră"sc V.tr. (1776 A.J.105) vermessen. - ET. sfoară. sfori "re ( + ) Pl. -rî'ri S.f. (l8l8 COD.CARAGEA) Vermessung F. Sforîrea sâ se înceapă 2 din semnele vechii stăpîniri (COD.CARAGEA 18). -ET. a sforî. sforo"g etc. siehe sfarog etc. sfrancio'c etc. siehe sfrîncioc etc. sfranţu'z siehe francez. sfre'del Pl. sfre'dele S.n. (ura 15503HC 11,452) 1. Bohrer M. Cela ce va ajuta furului ... d&^i va da ... sfredel sau topor sau funi (ÎNDR.340) . - 2. R i n g e 1 M., in Wendungen wie: Pletele (lui Moş Preeu) ... cădeau în sfredele dese pe umeri (SAD. CR.6) . Porcii, gîfuind}cu coada sfredel şi eu rîtul în jos, ronţăiau ghinda (DEL.I.V.ş.V.130) mit geringeltem Schwanz. Daher: - 3. fam. sfredelul dracului, wird von jdm. gesagt, der Unfrieden stiftet, wie der Teufel mit seinem geringelten Schwanz (siehe coadă 11 d): Stänker, Verhetze r, Intrigant M. Tot oraşul era turburat din cauza unui intrigant, un soi de sfredelul dracului (CL XV,301) • Vgl. drac 6 b. - 4. MOLD. sfredelul Rusaliilor (MUNT. strat de Rusalii) Volksfeiertag am vierten Mittwoch nach Dstem, also in der Mitte zwischen letzteren u. Pfingsten. -5. Fuhrmann M. (Sternbild). Cînd sfredelul va cădea drept în comoară (MAR.ÎNM. 480;Fuhrmann zu Zwillingen). - 6. BUCOV. BESS. sfre-del(uş)ul lemnului Weidenraupe F., Raupe des Weidenbohres (Cossus ligniperda Fab.jMAR-3Ns*^ gg sfleder (MAR.NAŞT.88;DT) . - Dim. sfredelea'c, spedia 'c; sfredela'ş, -lu~ş, Pl. -lu'şe. - ET. asl. gvrüdtä, bulg* svrZdel etc. - SG. ALR SN II, 55Qj55g-562,569;ALR II/I,MN 2838,112-113;Supl.,K. lZjfW 4SB3,4BÖ4,5. ^edela/ş siehe sfredeluş. sfredeli' Präs. -le'sc (l65l PSALT.71b) j V.tr. 1- mit dem Bohrer (a n-, a u s)b ohren. H sfredelit uşa cu un burghiu (CÄEAGIÄLE,CADE) . -2. fig-: c. i n etw. mit Macht, gewaltsam e i n-dringen, sich Eingang verschaffen, etw. durchdringen. Numele (gazetarului) ajunge a sfredeli încetul cu încetul indiferenta publicului (VLAH.GV.129) . Strigătul ei plutea în aer, se învîrtea pe lîngă urechile tui, îl simţea sfredelindu-i conştiinţa (DEL.P.142). Vîntul cel de iarnă Pîn-la oase-l sfredelea (SPER.ÄN.1892 I, 245). - II- <2 se sfredeli sich spiralenförmig vorwärts bewegen; strudeln, wirbeln. Intr-acel loc, unde apele se-nvrăjbesc şi se sfredelesc în a-dînci vîrtejuri (OD.D.CH.43). ~ ET. sfredel. sfredeli're Pl. -li'ri S.f. (1703 GCD) Bohrung F. - ET. a sfredeli. sfredeli't Adj. (um 1743 NECULCE) ge-, durchbohrt. Au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într-un băţ sfredelit şi le-au o trimis la Constantin Vodă (NECULCE,LET. 11,190) und steckte die Briefe in einen ausgehöhlten Stock. - ET. a sfredeli. - SG. ALR SN II,K.550. sfredelitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1823 BOBB) Bohrung F., Bohrloch N. - ET. a sfredeli. Şfredelu'ş (1825 B.) I. S.m. Zaunkönig M. (Troglodytes parvulus). Petro şeii şi sfredeluşii, botgroşii şi scatiii____ toţi îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntâri (OD.,CL IX,24) . - II. S.n. Bohrer M. ~ GR. -laş. - ET. sfredel. sfredia'c siehe sfredel. Hfrenti' etc. siehe frenţi etc. gfrenţi'e siehe frenţe. Sfriji' Präs. -je'sc (1832 GOL.CONDICA) V.tr. fam. auszehren, -mergeln. Ge-naibei mă sfrijeşte/ (BOGD.POV.49) . - II. a se sfriji zusammsnschrumpfen. - GR. sfreji (D.). - ET. unbek. sfriji't Adj. (1850 AL.OP.1,399) verschrumpft, klapperdürr, schmächtig, auch substantiv. Aşa-i că nu seamăn cu cei de prin tîrguri sfrijiţi şi afumaţi ca nişte uscături? (GANE,CL X,21;ein Hirte spricht). Pesemne că şi straiele acestea pocite fac să arăţi aşa de sfrijit şi închircit (CREANGĂ,CL XI,24;der Angeredete trug eng anliegende Kleider) . La ţară se numeşte curte orice casă, fie ea cît de sfrijită (BOGD. VECHI 77) unansehnlich. - EI. a sfriji. — SG. ALR II/ I,K.84. sfrîncio'c Pl. -cio'ci S.m. (l84l POEN.H3355) 1. MUNT. BAN. Würger M. (LaniusjMAR.ORN.). - 2. TR. BAN. Buntspecht M. (Picus major). - GR. sfranciog (CfDOB.,CL IX,24) , sfrancioc (OD.PS. 214); fr-, sfîrcioc, sfercioc, sprăcioc (MAR.OFN.) . - ET. wahrsch. zu serb. svraka "Specht”, svracak "Emberiza hortulana". shi'mă siehe schimă. shimona'h S.m. (1797 IORGA INSCR.) Mönch, der in strenger Askese lebt: Asket M. Parthenie shimonah (1797 IOFGA. INSCR.1,153), Daniil shimonah (1809 IORGA INSCR.1,293). Vgl. schimnic. - ET. shimă (schimă 4) + monah, vgl. russ. shimonah < gr. *axri(po)p6vaxo£. sia'lä siehe sfială. sibia'n Pl. -ie'ni S.m. (um 1529 DERS) Bewohner von Sibiu, Hermannstädter M. - ET. Sibiu. sibi'lă Pl. sibi'le S.f. (1703 GCD) Sibylle F .Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rosteşte lin (EMIN.0.1,202) . - ET. lat. Sibylla. sic! siehe sic! sicame'nä Pl. -me'ne S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. Maulbeerbaum M. Şi bătu___________sicamene- le lor cu brumă (PS.SCH.77,47) . Şi bătu cu grindine viile lor şi sicamenile lor cu brumă (OOR.PS. 150b; Ps 77,52) . - ET. gr. oumouCvoq. sica'r Pl. -ca'ri S.m. (l6.Jh.CV) (gedungener) Mörder.- GR. (+) sicare'u (CV2 18b;Apg 21,38). - ET. vgl. asl. sikarei, lat. sica-rius, it. sicario. si'că S.f. (1823 BOBB) Widerstoß M. (Statice Gmelini Willd.jBR.). - ET. unbek. siehe"ră S.f. (um 16OO M ist.11/20,469) berauschendes Getränk. Si vin şi siche'ra nu va bea (BIBLIA 1688 Lk 1,15) . - ET. gr. CTLKGpa. sici Pl. sici S.m. (1885 ISP.JUC.) (Knöchelspiel:) Stellung des Knöchels, bei welcher die runde Schmalseite nach oben zu liegen korrnit. La eine cade arşicul sici, ia armăşia (ISP.JUC.87). Vgl. arşic 2. - ET. unbek. sicira"ş siehe sechiraş. sicle"t (+) Pl. sic le "te S.n. (um 1730 MIRAS, DLRLV) bisw. Schwere F., Druck M., Besch w erde F. Foarte cu mape sielet au cerut de la boieri Cara-Mustafa cu naziru şi eu devviş-aga să le dea 70 de pungi de bani (DION.,TEZ.II,179) mit großem Nachdruck. Domnul mult siclet au tras pînă s-au __ 2 strîns banii slujbei aceştii (EN.COGÄLN. ,LET. IU, 207) hatte große Schwierigkeiten. - ET. türk, siklet. si'clu Pl. si'cli S.m. (1581 PO) S e k e 1 M., hebr. Silbermünze. - GR. Pl. siele (BIBLIA 1688 Nm 31,52); siclu'ş (PO2 281;Ex 30,13). ~ ET. lat. siclus (VULGATA), auch mittelbar. sicofandi"e (+) Pl. -di'i S.f. (1705 CANT.IST.126) Intrige F. - ET. ngr. ouHOcpavxüi. sicre"t siehe secret. sicri"u Pl. -cri'e S.n. (1473 BGL) 1. veralt. Schrein, Kasten M. Oricărui neguţătoriu ... i vor fi spart (furii) uşa şi seeri— iul şi lacătele (ÎNDR.342) . Şi de vreme ce nu mai pu- tea să-l ascunză, luo mumă-sa un sicriu de papură ... şi puse înlăuntru copilul (BIBLIA 1688 Ex 2,3) . Sărmană bibliotecă! Uitată în secriul ei la bejenia anului 1821, toată a slujit de fultuială ianicerilor! (C.NGR.9). - 2. S a r g M. Laschi ... au poruncit de au făcut un secriu ____ şi au smolit secriul bine, cum ar fi fost om mort într-însul (S3M.DASC. ,LET.^ IfApp.57)• Ah! fără tine şi lumea îmi pare că-i un secriu (CCN.108). - Nach MAR.ÎNM.237 unterschied man TR. zwischen sicriu mit flachem u. copîrşeu mit dach-artigem Deckel. - GR. LV. (17.3h.) secriiu, sieriiu; ^ veralt. seer-; BAN. săerin. - Dim. sicria'ş, Pl. - 2 -cria £<2j sicrine l (ISP.LBG. 189) . - ET. nagy. sze— kreny (< lat. scrinium)j vgl. scrin. - SG. ALR I/II, ^297;!^ 2712,89. sieti"r! Interj. (1823 Ş.INFL.I,321) vulg. (hai) sictir! scher dich!, scheut euch!, marsch! Gilt als schwere BeschiTrpfUr|g Ai sictir, curvă cafea (MF 1,49) . Sictir, păgîn, cilea (MF 1,79). A da cuiva cu sictir jdn. zum Teufej jagen. - ET. türk, siktir. sictiri" Präs. -re"sc (I883 CONT.III,206) vulg. I. V.tr. zum Teufel jagen.- îl. a se sietiri sich scheren. Hai, sictiri-ti-vă! macht, daß ihr fortkotrmt! - ET. sictir. side"f S.n. (DOC.1792,Ş.INFL.1,321) Perlmutt N. Un — sipetaş — de lemn de nua eu flori de sidef (FIL.CIOC. 142). GR. sed- (PTB.), Se_ dif (BUR.CSL.103). - EI. türk, sedef. sidefi"u Adj. (1910 SAD.) pe rlmuttfarb en. Felinarele ardeau în cearcăne sidefii (SAD.CR. 167) . - GR. mit anderem Suff. sidefo's (BARC.) . - ET. sidef. side"leă Pl. -de'ici S.f. (1895 D.) Rückenpolster N. am Geschirr des Zugpferdes, Nackenpolster am Joch. - GR. sad-, sed-. - ET. russ. sedelka. sidi'lä siehe sădilă. si'e Pers. Pron. refl. 3. Pers. Dat. (l6.Jh.CV) sich (Dat.). Ce nu şie, ce voao slujiia aceia (CV2 71a; 1 Petr 1,12) daß sie nicht sich (selbst), sondern euch dienten. Iară el, lăcomindu-să pre tepsia sfîn-tului o opri şie (DOS.VS.Noe.11;118b) behielt sie für sich. - Verstärkt sieşi. Aceşti ani (de la 30 pînă la 50 ) au fost să fie ai măgariului şi i-au cerut omul şieş (de la D-zeu) (CĂLIND.1847,GCR 11,358). Jetzt dafür meist lui, ei, lor; vgl. el A.1.2. - GR. şie, şieşi. - ET. lat. sîbî, mit dem i von mie (siehe eu A,ET.). si'filis S.n. (1840 UT) Syphilis F. - ET. dt. Syphilis, frz. syphilis. si'gă S.f. (1840 POEN.1,734) Tuffstein, Kalktuff H. Maluri de sigä sparte de puhoaie (VLAH.RP.199). - ET. vgl. serb. nslov. siga. si'ghir S. (1761 ZOLLTARIF) A p f e 1-, Obstwein, Zider M. Cinghiv, de 14 ocă 1 leu (ZOLLTARIF 1761,ARH.ROM.II,256). -GR. sighir (BAR.), frigh- (POEN.11,394 s.v.pomme), cigh- (CIH.), cingh- (ZOLLTARIF I.e.). - ET. Weit- I 427 sihlă - Brkreitetes Wort, das auf gr. (cof Fut. sita'r Pl. -ta'ri S.m. (1462 DERS) 1. Siebmache r, -händler M. Fecioru-său ... era Sitar singur în tot satul (BOGD.POV.161). - 2. Schnepfe F. (Scolopax rusticola). Wahrsch. so genannt, weil sie beim Nahrungsuchen Löcher dicht nebeneinander in die Erde bohrt. - ET. sită. sita"v Adj. (1868 BARC.) MUNT, von der Stirrme: tonlos, heiser. Glasul lor sitav de rîs şi de băutură (DEL.P.97). - GR. si'tav (BARC.), sitea'v. - ET. stimmt begrifflich, aber nicht lautlich zu bulg. sipkav, weißruss. si-pavyjy serb. nslov. sipljiv etc.; davon a se sitivi (sic) "die Stimme verlieren” (POL.). - SG. ALR II/I, MN 6879,10. si“tä Pl. si"te S.f. (1673 DOS.PS.V.) 1. S i e b N. zum Sieben von Mehl etc. (Domnul) ca cenuşa cu sîta cînd cerne, Preste tot pămîntul de s-aşterne (omătul) (DOS.PS.V. 147,15). Sîta cînd se învecheş- 437 sîmbătă te, Trebui aruncată-n pod! (IANOV,CL V,274); vgl. nou. A da cu sita - a da cu bobii, siehe II. 1. Fac? ca pp-in sită ich sehe wie durch einen Schleier, Nebel, habe einen Schleier vor den Augen. Plouă ca prin sită es fällt ein feiner Staubregen. Prin sita deasă ce mă împresura, zării Şiretul încremenit, îngheţat (SAD. POV. 124) durch das dichte Schneegestöber hindurch. -Vgl. cîine 9 a, ciur^ 1. -2. LM. G 1 ü h s t rümpf M. - 3. siti'şcă, Pl. -ti^şte, TR. siti'că, -ti'ţă, Pl. -ti~ci bzw. -ti~ţe, (Suppen-,Tee-Milch-)S e i-h e r M. Se strecură laptele prin sitişcă, pentru ca să nu fie cu gozuri (ŞEZ.VII,75). - 4. sita zîne-lor a) MQLD. Eberwurz F. (Carlina acaulis). - b) BAN. Eseldistel F. (Onopordon acan-thiumjPANTU). - GR. sîtă; Dim. siehe 3. - ET. slav. sito. - SG. ALR SN I,K.171,II,K.412,111,K.790. siti" V.intr. (1913 PAMF.) s i e b e n. Ea din sîtă că sîtea (PAMF.CDT.93). - r ET» sită.. sitivi" siehe sitav. situa'ţie Pl. -a'ţii S.f. (1722 CANT.HR.^ 63) Situation F.- GR. veralt. -iu'ne. - ET. frz. Situation, it. situazione. siurmea" siehe sîrmea. siv Adj. (1839 BUL.G.289) von der Behaarung der Schafe etc.: grau. Coloarea lînii ţigăilor este albă3 neagră, sivă etc. (GAZ.SÄT. XIV,446). 0 rîmătoare bălană, coama sivă (MON.OF. 1878,4591). - ET. slav. sivü; vgl. sein. - SG. ALR II/I,K.4. Si"va siehe Vasilca. sî! Interj. (1847 PANN) 1. st!, p s t! Cum îl auzi sultanul, îi tăie vorba de ea (de soţia sultanului), Zicînd: sî! încet vorbeşte, c-aude soţia mea (PANN NASTR.86). Sî-î! staţi în tă- i cere (PANN PV. 111,61). - 2. ahmt das Zischen der Gans nach: s si Sî-î! la dînăa ca gîsca făcînd (PANN PV.M.II,51;der Mann, der Gänseeier ausbrüten wollte, zur Frau). - ET. onomatopoet. sic! Interj. (1857 POL.) fam. Hohnruf: ätsch! Dabei werden die Fäuste mehrmals senkrecht aufeinander geschlagen, entsprechend dem Rübchenschaben der Deutschen. Preoteasa ... făcu mîinile pumni şi le lovi una pe alta: nSic! că n-a ascultat (el) la clevetirile dumitale, cucoa-nă! sic!" (BASS.VULT.218). Sîrbul cînd se duce la puti- neiul cu lapte, sic! nu găsi nimic (ISP.BSG.81). - GR. sic. - ET. onomatopoet. sicii" Präs. sî"cîi (1857 POL.) I. V.tr. 1. fam. jdn. piesacken. - 2. stoßweise hin und herbewegen, hin und herstoßen, -treiben. Adunări şi dan-ţuri unde-şi sîcîie orna carnea, oasili şi trupu ca să să-ntărească (JIP.OP.47). - II. a se sîcîi sich stoß-, ruckweise hin und herbewegen, hin und herrücken. (Ţiganul) se tot sî- 2 cîia pe scaun de neastîmpăr şi de frică (ISP.LEG. 258). - ET. sîc. sîia"lă siehe sfială. sîlţă Pl. sî'lţe S.f. (1673 DOS.PS.V.2,l4) LV. MDLD. Schlinge F. (zum Fangen). Cînd sau în silţe sau curse sau în colţi sau în unghii răii rău vor cădea (CANT*IST,. 150) . Vezi. Doamne, cum îmi întinseră sîlţe picioarelor (DOS.VS.Mai 9;117a). -GR. sil-. - ET. wahrsch. slav. * sleca, zu ksl. sü-Iqoati "biegen", vgl. nslov. locen, kroat. lecka, tschech. lec id. // vgl. ukr. sylîce (CIORANESCU 7796). sîmă"ţ siehe semeţ. sîmbăta"ş Pl. -ta"şi S.m. (um 1669 SIM.DASC.) Sabbatäer M. Alţii se cheamă sîmbătaşi, ca- 2 rii cred legea jidovească (SIM.DASC.,LET. 1,412). - ET. sîmbătă. si"mbätä Pl. sî"mbete S.f. (l6.Jh.PS.SCH.47 Tiuel) 1. Sonnabend, Samstag M. Sîmbătă mares sîmbătă Paştilor der stille, Karsonnabend (=Tag vor Ostern). Fam. n-are toate sîmbetele, îi lipseşte o sîmbătă er hat einen Sparren (zu viel, zu wenig), bei ihm ist es im Oberstübchen nicht richtig. OLT. sîmbătă ursului (PAMF.BOLI 62) vorletzter Sonnabend vor Pfingsten. Vgl. sfînt 1, Lazăr. - Der Sonnabend ist der Tag, an dem rren für das Seelenheil verstorbener Verwandten (vgl. moş 3, pomană 2 flg.) zu sorgen pflegt. Nach dem Tod geschieht dies im ersten Vierteljahr alle drei Wochen, dann alle drei Monate. N-are cine să-i poarte sîmbetele er hat niemand, der für ihn die Seelenmessen lesen ließe. - Wenn sich jd. an jedem Sonnabend der großen Fasten Messe lesen läßt u. dabei an seinen Feind denkt, so widerfährt diesem nach dem Volksglauben das ihm Zugedachte. Daher fam. îi poartă sîmbetele er lauert auf die Gelegenheit, sein Mütchen an ihm zu kühlen, führt Böses gegen ihn im Schilde, brütet Rache gegen ihn. Apa Sîmbetei der Sabbatstrom, fließt nach dem Volksglauben in die Hölle (schon in der jüdischen Sage unter dem sîmbecioră 438 Namen Sambation bekannt). Du-te pe (cu) apa Sîmbetei! geh zum Teufel! Banii s-au dus pe apa Sîmbetei das Geld ist zum Teufel. -2.Woche F. Postesc de două ori în sîmbătă (tou c^(3&tou,EV. 1894 Lk 18,12; dag.CORESI TE u.BIBLIA 1688:in săptămîna) . - GR. -botă (PRAV.GOV.35a), Pl.-bäte (PRAV.GOV. 142b). - ET. stinrmt lautlich zu asl. sgbota, könnte aber auch lat. sabbatum bzw. -ta sein, da Einschub von m auch anderweitig vorkommt [frz.samedi,engad.samda,ahd.sambaz-tag); Ausgang u. Genus lassen sich auch, wie bei den anderen Wochentagen, von zi aus erklären. - SG. ALR II/I,K.216;SN IV,K.969. sîmbeeioa'ră Pl. -cioa're S.f. (1892 MAR.ÎNM.) BAN. geflochtenes Weißbrot (colac), das am Karsonnabend gespendet wird (MAR.ÎNM.384 flg.). - GR.-bicioarä. - ET. Dim. von sîmbătă. Sîmbote'i S.m. (l409 DOR) Name, der am Sonnabend Geborenen (meist Rindern) gegeben wird. - GR. -tin, f. -tina, -ca. -ET. sîmbătă. sî'mbră Pl. sî'mbre S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Gemeinschaft F. Hs. 9 care n-avea nice o sîmbră cu ceialalţi (DOS.VS.Noe.30;177a). (Sfînta) purta haine mijlocii şi prostace şi pururea făcea sîmbră cu femei lipsite (DOS.VS.Dech.22;233a). Cel cu căutătura mîndră Nu l-am avutu-l în sîmbră (DOS.PS. V. 100,22) stand nicht im Bunde mit mir. BUCOV. MOLD. MARAM. TR. sîmbră, simbrie Gemeinschaft von Bauern (sîmbraşi,simbriaşi), die sich zusanrmentun, um ihre Äcker zu pflügen. Sîmbră oilor Frühlingsfest der Hirten in MARAM. u. 0AŞ. - GR. sim- (B.,POL.). - ET. vgl. rragy. cimbora "Genossenschaft" (schon 1509 belegt,BA-KOS 211), das laut TAMAS 817 aus dem Rum. stammt u. wahrsch. slav. Ursprungs ist. - SG. ALR SN I,K.5,15, 16jALRM SN I,K.9,10. sîmbrălui" Präs. mă -luie"sc V.refl. (l683DOS.PAR.3b) cu cn. mit jdm. eine Gemeinschaft bilden. - ET. sîmbră. sîmbrălui"t Adj. (um I830 CONACHI) vereint, verbrüdert. Să te faci plugar de iară, sîmbrăluit cu prostimea (CCN.206). - ET. a se sîmbrălui. sîmbura"r Pl. -ra"ri S.m. (1868 BARC.) BUCOV. Kernbeißer M. (Coccothraustes vulg.; MAR.ORN.). ~ GR. sim-. - ET. sîmbure, nach dem Deutschen. sî'mbure Pl. sî"mburi S.m. (l600 DERS) Kern M. Am să-i prezentez simburi de mere pe vîr-ful cuţitului (AL. ,CL IV, 333) . - Fig. Inneres f\j. Adeseori glasuri jalnice ies din simburele stîncii (NGR.,CL 1,348). - GR. sim-, sîmbur. - ET. vgl. alb. sumbull, thumbull etc. "Knopf”. // Weitere Vorschläge aus dem Dak., Thrak., Griech., Slav. u. Lat. vgl. CIORANESCÖ 78}4 und RDSSU EL.195 flg. - SG. ALR SN I,K.86,211,214;IV,K.1108. sîmeea' S.f. (1643 VARL.CAZ.2 II,95a) veralt. Spitze F.Cu greu ţi-e în sîmceaoa strămurării a zvîrli (NT 1648 Apg 9,5). De sîmcelele săgeţilor picară luminile ochilor sfîntului mucenic (DOS.VS.Fevr.8;62a). Inorogul ... deodată în sim-ceaoa a unui munte ... se sui (CANT.IST.171). Deaca cunoscu pre ucenici dascalul că sosiră la capătul şi la sîmceaoa învăţăturii (DOS.VS.Dech.4;193a) am Gipfel der Lehrzeit. -• GR. sim-. - Dim. sîmci~că. - ET. viell. lat. *senticilla, Dim. von sentis "Dornstrauch”, bzw. *sumicella < summa (CANDREA/ROSEITI) . - SG. ALR SN IV,K.1050. sîmcela"t Adj . (um 17^3 NECULCE) veralt. zug^e spitzt, spitzig. împăratul ... au făcut tot paloşe simcelate în vîrf (NECULCE, 2 LET. 11,336) . Cu nouă cuţite Late, sîncelate (MF 1,604). - GR. sim-, sîn- (MF l.c.u.I,1612). - ET. zu sîmeea. sîmcelo"s Adj, (1673 DOS.PS.V.) veralt. s p i t z(i g). (Cuvintele) ca lancea de sîm-celoase (DOS.PS.V.54,66). Oşteanul ... cu capul în gios ... asupra colţiroase şi simceloase pietri ________ cădzu (CANT.IST. 167) . - GR. sim-. - ET. sîmeea. Sîme"dru siehe Dimitrie. Sîmia"i siehe Mihai1. Sîmio"i siehe Mihail. Sîmpie "tru m. (l6l0 DOR) 1.Sankt Peter und Paul, Feiertag am 29. Juni (wofür offiziell Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel). Destul numai ca la Sin-Petru să fie (mălaiul) cît urechile şoarecului, după cum zic ţăranii, căci tot se face frumos (ION.CAL.78). - Vgl. post. - 2. Sîmpetru de iarnă Petri Kettenfeier F., Volksfeiertag am 16. 3an. (wofür offiziell închinarea lanţului Sfîntului Petru). - GR. Aussprache -pe'tru ist ungenau, nach Pe'tru-, MOLD. Sînche'tru. - ET. lat. Sanctus Petrus, wog. Pe'tru < ksl. Petrü. - SG. ALR II/I,K.215;MN 2791,107;SN II,K.387. sîmfc siehe a fi. 439 sînge sîn1 S.m. invar. (1693 STINGHE 11,201) LV. zwischen Taufnamen: Ion Sîn Gheorghe Johann, der Sohn des Georg. Domnia lui Constantin sîn Duca Vodă celui bătrîn (NECULCE,LET.2 11,245). - Vertrat zusammen mit dem folgenden Taufnamen häufig den Zunamen. - GR. bisw. sin. - ET. asl. synü bzw. serb. bulg. sin. sîn2 (l6.Jli.CV2 47a;Apg 27,39) I. S.n. Pl. sî'nuri 1. Raum zwischen Brust und Hemd: Busen M. Dient oft als Tasche. Cine esti călăto- riu, foarti să să păzască să aibă pîine în sîn şi bă- ţu în mîini (MS.1779,GCR 11,121). Căutînd (el) cîte ceva de mîncare, dete preste nişte roşcove ... Se 2 apucă şi umplu sînul de roşcove (ISP.LEG. 281). Cela ce ascunde în sînurile lui mîinile cu strîmbătate (BIBLIA 1688 Spr 19,24). Vgl. cruce 12 c., mînă 3. Te-aş băga în sîn (de drag ce-mi eşti) ich möchte dich auffressen (vor Liebe}; auch iron.: te-aş băga în sîn (dar nu încapi de urechi u.â.j, te-aş băga de păr în sîn. Purtată-n sîn te vezi De mătuşi de toate (COŞB. 197) auf Händen getragen. Umblu cu frica în sîn ich gehe in steter Furcht umher. - 2. S c h o ß M., in Fällen wie: Fu de muri cerşitoriul şi-l duseră îngerii în sînul (etc xov nöAnov) lui Avram (BIBLIA 1688 Lk 16,22); vgl» Avram. Fiiul lu D-zeu ce iaste în sînul tatălui (MS.1648,GCR 1,130). In sfîrşit ... am sărit ... în grădină la noi, şi atunci mi s-a părut că mă aflu în sînul lui D-zeu (CREANGA,CL XV,dem Erzähler waren beim Baden die Kleider weggenorrmen worden) . - 3. fig. = Inneres: Busen M., Brust F., H e r z N. Rugăciunea mea în sînul mieu să va întoarce (PS.RÎMN.34,12). Atunce (D-zeu) împărţi apa, una o sui sus, alta jos în sînurile pămîntului (MOXA, HC 1,345) in den Schoß. Vestea întîmplărilor din Iaşi ar fi ajuns desfigurată în sînul munţilor (AL.,CL III, 58) weit hinauf ins Gebirge. - GR. LV. u. ugs. auch Pl. in singulärem Sinn. - II. S.m. Pl. sîni LM. (weiblicher) Busen, Brust F. (als edlerer Ausdruck für ţîţă). Bate-mă, Doamne, să piei Intr-o grădină cu tei Cu fruntea pe sînul ei! (I.-B.383). Părul ei cel galben ... cădea pe sînii ei albi şi rotunzi (EMIN. PL 3) . - GR. Dim. sînişo'r. - ET. lat. sinus. Sîn^ Adj. siehe sînt. Sînche"tru siehe Sîmpietru. Sîndumi"tru siehe Dimitrie. sînea"ţă Pl. -ne"te S.f. (1620 MOXA.) veralt. Büchse F. (Waffe). Căzacii ... de la o vreme se bătea deschişi cu sineţele, de au căutat 1 ienicerilor a se dare înapoi (MIR.COSTIN,LET. 1,247). lin cîmpulungean ... au şi slobozit un sineţ în Melen-2 ti stegarul (NECULCE,LET. 11,253). Un alt urs a smuncit sineaţa din mîna vînătoriului şi i-a sfăr-mat-o de cap (C.NGR.354). Pe cînd turcii, în gloată mare, trosnind din sineţe, spărgeau porţile cetăţii (VLAH.RP.212). - GR. svin- (M0XA,HC 1,404), sin-. Sg. LV. sine'ţ. - ET. asl. svinlci "Blei". sîneca' V.refl. (1885 REV.TOC.) in Besprechungen: genesen, geheilt werden. M-am sinecat, M-am mînecat, Din pat de-argint m-am sculat (PÎRV.74). Sănicatu-m-am, sculatu-m-am, mînecatu-m-am în ziua de Duminica mare dimineaţa (REV. TOC.III,383) . - GR. săn-s sîn-, -nica. - ET. evtl. lat. *slgnlcäre < signum bzw. lat. *sanicare < sanus, lat. *senicum < senex, asl. svnicati (CIORANESCU 6824). sîneţa"r siehe sineţar. sî"nge Pl. sî"ngiuri S.n. (16.Jh.PS.SCH.15,4) 1. B 1 u t N. îmi curge sînge (pe nas) ich blute (aus der Nase). Mi se suie sîngele în cap mir steigt das Blut zu Kopf. A ieşi cu singe blutigen Stuhl haben. Urdinare cu sînge rote Ruhr. Rudenii de sînge Blutsverwandte. Lacrimi de sînge blutige Tränen. Übertr. vom Wein sîngele Domnului das Blut des Herrn. A zgîria, bate etc. pînă la singe blutig kratzen, schlagen etc. Băteau toţi din palme să dea sîngele (CRAS.III,40) sie applaudierten stürmisch. Sînge rece kaltes Blut, cu sînge rece kaltblütig. Au priceput doftorul că trebuie să-i ia sînge (MIR. 2 COSTIN,LET. 1,372) er müsse ihn zur Ader lassen. Faci singe in baligă, pe (o) aşchie, pe (o) surcea (iron.zu einem Maulhelden:) du bist ein (wahrer) Mordskerl. Vgl. a amesteca II. 1.a,ß, apă 11, a curge 2, a lăsa 1.2. -Pl. Blut N. (das vergossen wird od. wurde), zunächst wohl Wiedergabe des oäyara, sanguines, krüvi (=hebr.dâmîm) der Bibelversionen. Căci cela ce cercetează sîngiurile lor ş-au adus aminte (BIBLIA 1688 Ps 9,12) denn er gedenkt und fragt nach ihrem Blut. Pre bărbatul sîngiurilor şi viclean urăşte Domnul (BIBLIA 1688 Ps 5,7) den Blutgierigen und Falschen. Neamul vrăjitorilor din fire cărnurilor şi sîngiurilor cu mare lăcomie este dat (CANT.IST.296). Muma lui Stanislav Ii ... curăţă armele ... de sîngiuri păgîneşti (TEOD.PP.574). De mai multe sîngiuri feru-mi s-a roşit (SIHL.68) von mancherlei Blutvergießen. - 2. sînge de nouă fraţi Drachenblut N., Harz aus den Früchten von Calamus Draco. - 3. sîngele voinicului Spanische Wicke (Lathyrus odoratus jBR.) . -ET. lat. sanguis, Gen. vulg. (wiederholt belegt) sanguis für kllat. sanguinis. Das archaische sanguen als Grundlage anzunehmen, liegt keine Ursache vor. - SG. ALR sîngeac 440 II/I,K..65;MN 4184,57j41Q7,5QjSN IV,K. 1119,1124,1215; V,K.1368,1369. sîngea'c siehe sangeac. sîngea'că siehe cinzeacă. sî^nger Pl. sî'ngeri S.m. (um l670 ANON.CAR.) 1. Hartriegel M. (Comus sanguinea). - GR. TR. sîngere ‘l (PANTU), sîngine'l (CANDREA ŢO) . - 2. sînger -pătat Geflecktes Ferkelkraut (Hypochaeris maculata;CRKIN.). - ET. postverbal von a sîngera. - SG. ALR II/I,MN 3934,150. sîngera" Präs. -gere'z (16*15 HERODOT 23) I. V.tr. 1. bluten lassen, blutig machen. Oamenii încălecară tăcuţi, îşi sîngera-ră fugarii cu pintenii şi porniră {SAD.POV.4) hieben ihren Rossen die Sporen in die Weichen, daß sie bluteten. Mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui (COSB.75) ich habe mir ... blutig gerissen. - 2. o vită etc. ein Rind etc. zur Ader lassen. Oaia este în primejdie de sînge, dacă nu o va sîngera ciobanul în pripă (DBÄGH.IC.35) . - II. V.intr. LM. fig. bluten. Inima sîngerîndu-mi cînd îmi aminteam omorîrea mişelească a tatei (UR.BUC.86) . - III. a se sîngera bluten, blutig machen. Cînd să porneşte limba ta, fiind obicinuită rău a hulirea, muşcă-o să să sîngereze (MÄRG.^ 169b) daß sie blute. Uitafi la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el (RE-TEX3.POV.IV/36;sie hatten einen Stier angegriffen) wie sie sich an ihm blutig gemacht haben. Zarea se însîngera de flăcări (SAD.POV.9) färbte sich blutig. - GR. îns-; Präs. auch sî'nger. - ET. lat. sanguino, -äre. sîngera"re Pl. -rä'ri S.f. (1705 CANT.IST.13*0 1. Blutung F. -2. Blutvergießen N. - GR. îns-. - ET. a sîngera. sîngera"t Adj. (um 1550,HC 11,^70) blutig, blutend. Ducea, înfipt într-o suliţă, sîngeratul cap al lui Andrei Bathori (BÄLC.393) das blutige Haupt. Ochii sîngerati (IOFGÄ AM.66) die blutunterlaufenen Augen. - Fig.: Bun la inimă, adînc sîngerat de nedreptăţile şi suferinţele altora (VLAH. GV-191) die Ungerechtigkeiten ... tief schmerzlich empfindend. - ET. a sîngera. sîngera"tic Adj. (1825B.) b 1 u t i g. Un război ... mai cumplit, mai furios, ß mai sîngeratic ca războaiele cu arme (JIP.R.78) . - ET. a sîngera. sîngere't S.n. (1557 DERS) Hartriegeldickicht N. - ET. sînger. sîngere"te Pl. .-re “ti S.m. (um l670 ANON.CAR.) TR. BAN. Blutwurst F. Iar din matele lor spintecate Fac dracii cîrnati $i sîngereti Ş-alte mîncări pentru drăculeti (BUDAI-DEILEANU IX,79) . -ET. zu sînge. - SG. ALR SN IV,K.1124. sîngeri'c S.m. (1906 PANTU) Wiesenknopf M. (Sanguisorba off.). - et, sînger. sîngeri'u Adj. (1860 OD.) blutrot, blutig. Lespezi de marmoră sîn-gerie (OD.DC.38). - ET. sînge. sîngero's (l6.Jh.PS.SCH.138319) I. Adj. 1.blutreich, vollblütig. Robust, puternic, sîngeros (VLAH.DAN 1,79). Ochii săi sîngeroşi — arătau pe omul crud (FIL.CIOC.328) seine blutunterlaufenen Augen. - 2. fig. blutig. Lupte sîngevoase blutige Kämpfe. - II. sîngevoa'să S.f. Orangerotes Habichtskraut (Hieracium aurentiacumjBR.). - ET. lat. sanguînosus (CADE). - SG. ALR SN I,K.240. sîngeroşi"e S.f. (1906 UR.BUC.) Blutgier F. Vînătorule, înstrunează-ti sîn-geroşia ta (UR.H3C.151). - ET. sîngeros. sîngi'f Pl. -gi'furi S.n. (1688 BIBLIA) LV. Einfassung F., Besatz M., Bordüre F. an Kleidern. Un conteş de conavăt _________ cu sîngif de atlaz (DOC.1693,S.INFL.) Să-ş facă lor sîngifu (KpdnrteSa) pre arepile hainelor lor (BIBLIA 1688 îtoi 15,36) . - ET. türk, sincef. sîngio's Adj. (176*1 IORGA S.D.XIII,252) MOLD. 1. b lut i g. (Dacă nepoata nu-i va spăla mî-nile moaşei,) atunci moaşa în cealaltă lume e toată pînă în coate sîngioasă (MAR.NAST.254). - 2. fig. heißblütig. Deci sîngios cum ştii că sînt, Sar la el să-l fac pămînt (SPER.AN.1 1,231). - ET. sînge. 2 sînişo r siehe sîn . sînt Adj. (1352 DRHC X3170) heilig, in den Namen der nach Kalenderheiligsn benannten Feiertage (wog.sonst dafür sfînt)'. Sînti-lie St. Elias, Sîntion St. Johannes, Sîntâmăria St. Maria; mit durch den Anlaut des flg. Namens bewirkter Veränderung zu sîn-, sîm-, sî-: Sîngheorghe u. Sînjorz St. Georg, Sînvăsii St. Basilius, Sîntoadsr St. Theodor, Sînziene St. Johannes, Sîmpietru St. P0_ ter, Sînicoară St. Nikolaus, Sîmedru, Sîndmitru St. Demetrius. - ET. lat. sanctus. - SG. ALR II/I.K-*197, 441 sîrguincios 200,206,213,215,210,™ 2743-4,95;2791,107;SN II,K. -2lg,393-9. sîntămări'a S.f. (1642 ÎNV.2 22b) şţjitămăr-La (mare) Mariä Entschlafung p (wofür offiziell Adormirea Maicii Domnului, 15. /\ug.), Za Sîntamarie am Marien tag; Sîntămăria mică |vj a r i ä Geburt F. (wofür offiziell Naşterea Maicii Domnului, 8.Sept.). Daher între Sîntămă-rii zwischen 15. August und 8. Septerrber. Vgl. poală 6.d, sînt, post. - GR. arom., bisw. auch MUNT. Stăm-; Pl- Sînmării: Pusei pînza cînd da frunza Ş-o gătii la Sînmării (MF 1,901). - ET. lat. sancta Maria. -SG. ALR II/I,K.206;SN II,K.399. sînzie'ne S.f. Pl. (1555 DERS) 1. Sînzienele Johannistag M., kurz 3 o-h a n n i(s), wofür offiziell Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul Geburt Johannes des Täufers (24. 3uni). Cucul — i-a spus (soţiei sale) să-l caute ... de ta Blagoveştenie pînă-n Sînziene (MAR.ORN. 1,3). Über das Fest berichtet schon CANT.: "(Die Moldauer) glauben, daß die Sonne an dem Tage, der diesem Heiligen zu Ehren gefeyert wind, ihren Lauf nicht gerade fort, sondern in zitternder Bewegung vollende. Daher stehen alle moldauische Bauern an rJem Tage vor der Morgendämmerung auf und betrachten mit steifen Augen den Aufgang der Sonne ... und gehen nach dieser gemachten Entdeckung wieder fröhlich nach Hause” (Beschreibung der Moldau 315) . - 2. b ö-s e Feen, (Pl.), wie auch ielele, dînsete, frumoasele (CANT.DESCR.111,1) . - 3. MOLD. TR. Labkraut N. (Galium). Am Johannistag werden von den Bäuerinnen aus Labkraut geflochtene Kränze im Haus aufgehängt u. solches in die Truhen zwischen die Kleider gelegt. - 4. sînziene de pădure Waldmeister M. (As-perula odoratajFUSS). - 5. BUCOV. sînziană de grădină Goldrute F. (Solidago canadensis,-PANTU). - GR. auch sîmz-, -zuiene, -zene, -nii; MOLD. BAN. sîndz-, sîmdz-; ferner in Bdtg. 1. Cosînz- (COST.;vgl.dazu cozînziana)! in Bdtg. 3. auch Sg. -ziană, ferner sîn-tiană (ŢIPLEA) , sînzeni'că (DT.) , sînzenioa'ră (PAMF. SV.). - ET. lat. Sanctus Joannes. /'/ andere Vorschläge: sanctus dies Johannis (CADE), * sanctae Dîânae (CIORANESCÖ 9497). - SG. ALR SN II,K.399jIII,K.649. (l4l8 DERS) !- S.m. Pl. sîrbi Serbe M. - S.f. sîrboa'ică, pl- -boa'iae. - II. sîria S.f., Pl. sî'rbe Volks-tanz M. DJPR vermerkt 614 Varianten, z.B. sîrba ardelenească, mocănească, oltenească etc., sîrba babe-^°r> cojocarilor, crîşmăresetor, măcelarilor, popi-^ov ete-, sîrba bătută, de doi, cu ciocane, cu flu-%evii încîlcită, la bătaie, la opt, pe bătaie, pe bă- tute, pe două coarde etc., sîrba ca la Gorj, ca la noi, de la Calafat, de la Muscel, de la Rîşnov, din Gorj, din Ploieşti etc., în cîrlige, în căruţă, în trei ciocane etc., sîrba lui Barbu lăutaru, lui Di-nicu etc. - ET. asl. srübinü. - SG. ALR SN I,K.185,- IV,K.1181. sîrbe'sc Adj. (1559 CORESI IC.la;TRS XVI3101) 1. LV. slawisch. -2. serbisch. - AN-THROPON. Petru Sîrbescul (1456 DLEV) . - ET. sîrb. -SG. ALR SN IV,K.1103. sîrbe'şte Adv. (1581/2 PO2 23Vorwort) 1. LV. slawisch. Dăruim şi noi acmu deodată acest dar limbii rumăneşti, svînta Liturghie ... de lauda lui D-zeu să-ntăleagă tot carii nu-ntăleg sîr— 2 beşte sau elineşte (DOS.LIT. 6). -2. serbisch. - ET. sîrb, sirbi'e S.f. (1675 GCR 1,220) 1. LV. slawische Sprache, das K i r-chenslawische. -2. veralt. serbische Sprache. -3. Stadtviertel N. der Serben. - ET. sîrb. -SG. ALR II/I,K. 191. sirg siehe desîrg. sîrgui' Präs. -guie-sc (16.Jh.PS.SCH.30,3) I. V.tr. LV. (zur Eile) antreibe n, dränge n. Să meargă el singur să sîrguiască pre tată-său, pre craiul, să vie mai curînd cu ajutor (MIR.CDSTIN, 2 LET. 1,280). Zlotaşii nu vindeau vitele din ţinut, că nu-i sîrguiau cu zapcii pentru istovul banilor (NECOICE,LEr.2 11,361). - II. V.intr. LV. e i 1 e n, sich beeilen. Şi sirgui (£oneuaev) Avraam la cortu la Sara şi zise ei (BIBLIA 1688 Gn 18,6) . Sîrguieşte, Hristoase ... şi la limanul nepătimirii cel lin mă îndreptează (PS.RÎMN.65b) . Preoţii ce vor fi sfădiţi şi de nu vor sîrgui să să împace ... să fie oprifi de beserică (Ş.TAINE 131). - III. a se sîrgui sich bestreben,befleiß i-g e n .La hanuri în mezut nopţii acei mai mulţi năvălesc, AltH a lovi Beilicul încît pot să sirguiesc (BELD.ET.5) . - GR. bisw. sirg-. Ebenso die Ableitungen. - ET. sîrg (desîrg). sîrgtda'lă Pl. -guie'li S.f. (um l660 STAICU 200) LV. E i 1 e F. Mihai Vodă ... îndată fără nimic zăbavă au tras oştite sate asupra Ieremiei Vodă spre Suceava cu mare sîrguiată (MIR.COSTIN,LET.^ 1,222). - ET. a sîrgui. sîrguincio's Adj. (1830 CR 8) strebsam, fleißig. Sărăcia tui nu venea de acolo că doară n-ar fi fost sîrguincios (SBIERA POV. 187). - ET. sîrguinţă. sîrgui"nţă Pl. -gui'nţe S.f. (1637 IORGA S.N.69) Strebsamkeit F., Fleiß M. Andrei, a cărui sîrguinţă şi cuminţenie puteau să-i fie un îndemn (colegului său de şcoală) (BRAT.LD.7) . - ET. a sîrgui. sîrgui're Pl. -gui'ri S.f. (1703 GCD) veralt. 1. Eifer M. - 2. Eile F. - ET. a sîrgui. sîrguito~'r Adj. (l66l AA ist.111/7,281) strebsam, fleißig. - ET. a sîrgui. sî'rjiţă S.f. (DOC.1588) Mischsaat von Weizen u. Roggen: Mischkorn N. 400 mir te de sîrjiţă (DOC.1588,HC 1,209). Vgl. sîrjoacă. - ET. vgl. serb. surzica, tschech. sourziee, ukr. surzycja. sîrjoa'că Pl. -joa'ce S.f. (1845 ION.CAL.) Mischsaat von Weizen u. Roggen: Mischkorn N. In Moldova pe la multe locuri se vede grîul amestecat cu săcară, care amestecătură se numeşte "sărjoacă" (IC5N.CAL.181) . — GR. serjoană (URIC. IX,403,zitiert PAMF. AGR.112). - ET. vgl. russ. surzanka. sîrma'ci S.m. (1762 GHEORG.) LV. Zinkenbläser M. După dînşii (vin) trînibitaşii domneşti şi sîrmaciul povodnicilor, răsu- o nînd în trîmbiţă şi în surlă (GHEORG. ,LE7T. 111,323) . Vgl. surlar. - ET. zu türk, zurna (rum.surlă) "Zinke"j wegen m vgl. poln. surma. sîrma'r Pl. -ma”ri S.m. (1862 PIB.) veralt. u. ugs. 1. Drahtbinder, Sieb-macher M. - 2. K e s s e 1-, Topfflik-k e r M. Vgl. sîrmă 2. - ET. sîrmă. sî^rnă Pl. sî'rme S.f. (1509 DERS) 1. LV. Gol d-, Silberdraht M. Ilaşalele de catifea cusute cu flori de sîi~mă (DION.,TEZ.II, 189) . Muierea ... numai îti va zice pentru niscai podoabe, pentru sîrmă, pentru fir şi altele care iubesc muierile (JffiRG.^ 22a) . - 2. LM. Draht M. (überhaupt): sîrmă de fier, de aramă etc. Eisen-, Kupferdraht etc. - Die slovakischen Drahtbinder riefen ehem.^ in den Höfen: legaţi cu sîrma, legaţi! (statt sîrmă, weil sie das ă nicht aussprechen können) laßt mit Draht binden! Daher fam. sîrma-legaţi S.m. invar. Drahtbinder M. - GR. Dim. sîrmuliţă, Pl. -li'ţe; sîrmuşoa 'rä, Pl. -şoa're. - ET. Balkanwort: sîrmea' S.f. (1705 CANT.) Spießglanz M. Prav de sărmea, adecă anti~ monium (DRHGH.IC.58) . Ochii mierii în giur împregiiQ, ca cum ar fi cu siurmea vopsiţi (CANT.IST.313). ~ GR. săr-, siur-; surma (C3H.). - ET. türk, sürme. sîrmuli'ţă etc. siehe sîrmă. sîsîT Präs. sî'sîi V.intr. (1847 GÄVRA L.mvill) zischen. Gîscanu sîsîe ... Unui căţel ce tre-ce-alene (RÄD.BUST.1,149) faucht ein Hündchen an. Lumea (din teatru) începu să sîsîiască şi Moş Teacă fu silit să înceteze din comentarii (BACÄLB.MT.102. er hatte einen Schauspieler apostrophiert).- GR. Präs. auch sîsîie ~sc. - EI. onomatopoet. sîsîia'c Pl. -siie'ce S.n. (1793 PREDETICI 1,594) MOLD. TR. kleiner, aus Korbgeflecht hergestellter Maisspeicher der Bauern. Sîsîiac pentru păpuşoi, hambare pentru grîu (CREANGĂOP.III, 15) . -GR. susiec (PKEDETICI), sisiac, sisilac (CREANGĂ, CL XI,25;CIH.); TR. sîsî'i, Pl. -sî'ie (WEIG.JB. VI,80) , susă'i (B.) , susu'i (POL.), susai (KLEIN). - ESC. vgl. asl. sqssku, russ. susek, poln. sgsiek etc. // ausführlich besprochen bei TAMAS 714/15 mit dem Deutungsversuch magy. szuszek. sîsîitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1868 BARC.) Zischen N. Auzi mii de sîsîituri împrejur ca de şerpi şi de alte bidihănii nezărite (POMP. ,CL VI, 20). - ET. a sîsîi. slab Adj. (l6.Jh.PS.SCH.6,3) 1. schwach (Ggs.tare). Ajutînd şi sprijinind — cel mai tare şi mai avut pre cel mai slab şi nai lipsit (LIT. 1702,GCR 1,344). (El) în grajd n?rgea, Pe Neagra scotea ... c-un căpestrel Slab şi supţirb7-(PP.,GCR 11,296). Cu slabele mele puteri, mijloace mit meinen schwachen Kräften, Mitteln. Slabă nădejde! schwache Hoffnung! Ştefan Petriceico Vodă ... °a 2 un slab de inimă______au fugit la Ieşi (AMIRAS,LEr. 111,153). LV. a lăsa pc., c. în slab jdm. die Zügel nachlassen nicht energisch genug (gegen jdn.) Vorgehen, eine Sache lax, lau betreiben: Trebuie sä nu-4 lăsam în slab (pe laji), că iară se va împlea ţară de ei (EN.COG8LN. ,LET.2 111,220). Ei în tot chipul silind, lucrul în slab să nu lasă (CANT.IST.238). Vgl. înger 1.-2. mager (Ggs.gras). E slab numără coastele er ist so mager, daß ran ihm die Rip-pen zählen kann. - 3. istrorum. schlecht. So auch BAN.: Copilul ... şi muma se afumă cu dînsa (ßU zdreanţa) ... ca să nu se apropie lucru slab de dînS^ sîrguinţă 442 türk. s%.rma, bulg. sărma, alb. serma etc. < agr. aupya. - SG. ALR II/I,MN 3838,125s SN IV,K.1191,1204 443 slăbănogi ($®.nâŞt‘69;v21'127^ * “ ^ Dirn’ sl5bu't- ~ ET- Bl slabü; Bdtg. 3 nach kroat. serb. slab. - SG. j/I,K.6^63,11/1 MN 2267.49,2272,50,2744,95, H fl2B4îSiNi I,K.113,123,238,241,II,K.311,427,III,K. 7B6. slad Pl- sla'duri S.n. (1588 DIR ) ^relt. M a 1 z N. (wofür UA.malţ). Slad de orz ţpj$j2i.lC.86) . - ET. asl. sladu. (in allen slav.Sprachen ) ■ " SG- ALR SN I,K.251. sla'dnită Pl. sla^dniţe S.f. (1593 BGL 101) fia 1 z k e 1 1 e r M. Cine va merge la sladniţă sau la pivniţă fără vreame (PEAV.GOV. 161b). - ET. slad. sla"fcină Pl. sla'tine S.f. (um 1421 DERS) salzhaltiges Wasser: Salzwasser N., Sole f. De-acia-i turnară preste arsuri slatină cu oţăt (D0S.VS.Dech. 13;215a). De guşă îi trece vitei ungîn-d-o ou slatină ori salamură {ŞEZ.IV, 129). Mai apoi, domnind Alexandru Vodă ţara, întru lauda lui D-zeu au zidit mănăstirea Slatina______şi au sfinţit-o oc- tovrie 14 (URECHE,LET.P 160; im Dahr 1558). - ET. asl. slatina. - SG. ALR II/I,K.280,MN 2775,103. slav (1509 PAŞCA) I. Adj, slawisch. - II. S.m., Pl. slavi Slawe M. - ET. bulg. slav (MIKL.,PAŞCA N.322) . sla/vă Pl. slăvi S.f. (16.Jh.PS.SCH.8,6) 1. Ruhm M. Şi unii şi alţii pentru slavă bătîndu-se (SPĂT.MIL. ,LET.2 1,125). Boierii ungureşti ... vrînd ca pomenirea slavei lui Laslău în veci nemuritoare să rămîie (CANT.,GCR 1,362). Slavă Domnului D-zău şimîn-tuitoriului nostru Is.Hs. (MS. 17 Jh. ,GCR 1,65) Lob und Preis dem Herrn. Slavă Domnului Gott sei Dank, Gottlob: Te afli zdravăn, jupîn Pîrvute? — "Slava Domnului, Măria Ta; ne ţinem şi noi cum putem" (OD. MV.1886,25). N-are nici o avere, n-are nici o slujbă şi cu toate astea, slava Domnului, în toate zilele îl vezi în birje (VLAH.GV. 107).-2. Gloria N. (liturgischer Hymnus). Precum se vede la tropariul de ta Naşterea Domnului ta Slava de ta vecernie (SPÄT. MTL.,LET.2 1,87) .-3. Herrlichkeit, Pracht F. A ta este împărăţia şi puterea şi sla-va în veac (COD.STU. ,GCR 1,10) denn Dein ist das Reich und die Kraft und die Herrlichkeit in Ewigkeit. Zioa °ea înfricoşată întru carea va să vie Hs. cu multă slavă (MfflRG.2 43b) . Nu te teme cînd să îmbogăţeşte °nul sau cînd să înmulţeşte slava casei tui (MÄRG.2 26b,Ps 48,17). - 4. H ö h e F., bes. vom Luftraum, ln Fällen wie: De să va înălţa ceriul în slavă (etg UETeupov;BIBLIA 1688 Jr 31,35) . De cînd se potco-Vea purice le la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti (ISP.LEG.1 1,1) und warf sich in die Lüfte, um uns Märchen zu holen. (Brazii) îşi rîdică în slăvi bogata lor podoabă de cetini pururea verzi (VLAH.RP. 114) in die Lüfte. Uneori spre el privirea Ca din slăvi ş-o lasă greu (VLAH.GV. 19). Cînd mama ... se lăsa cîte-oleacă ziua să se odihnească, noi băieţii tocmai atunci rîdicam casa în slavă (CREANGĂ,CL XV, 2) machten wir ... einen Heidenlärm. A ridica pc. în slava cerului jdn. in den Hirrmel erheben (=überaus loben). (Anull848) ridică pe Sion de la coarnele plugului şi ... l-aruncă în slăoile politicei (GIQN POKTR. 264) in die hohe Politik. Polixenia - ca semn de aprobare - îşi ridica sprtncenile în slava frunţei (BASS. VULT.12) zog die Augenbrauen hoch in die Stirn. - GR. LV. Pl. sta've. - ET. asl. slava. slavene'sc etc. siehe slovenesc etc. slavoslovi" V.tr. (1679 DOS.LIT.5a) lobpreisen. Au slavoslovit pre D-zeu (ANTIM DID.142). Vgl. a slăvi. — ET. asl. stavostoviti. slavoslovi"e S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II, 337) LV. Lobgesang M., -preisung F. Ceia ce ___ nu fac stavostoviite şi laudele lui D-zeu 2 în vremea lor (MRG. 28b) . - Spez.: Doxologie F., Tedeum N. După slavoslovie se scoate aerul (GHEDRG. ,LET.2 111,319). - GR. veralt. -slo'vie. - ET. ksl. slavoslovije. slâbăciu'ne siehe slăbiciune. slăbănog (1643 VARL.CAZ.2 1,47b) I. Adj. 1. LV. gelähmt, gichtbrüchig. Şi aduceau cătră dînsul ___ pre cei lunatici şi pre slăbănogi (EV.1894 Mt 4,24). Daher noch jetzt Duminica slăbănogului der dritte Sonntag nach Ostern, an dem das Evangelium vom Gichtbrüchigen (Jo 5) verlesen wird. -2. schwach, kraftlos, gebrechlich. Intăriţi-vă, mîni lăsate şi genunchi slăbănoage, rugaţi-vă (BIBLIA 1688 Js 35,3) , - II. S.m. Springkraut (Irrpatiens noii tangere) u. Bingelkraut N. (Mercurialis). -GR. slobon- (WB.), slăbon- (MS.18.Jh.,GCR 11,63); in Bdtg. II slobono'v (B.) , slăbănoagă S.f. (PANTU). -ET. wahrsch. slav. (serb.) stabonogu "schwachfüßig", doch könnte auch eine Bildung mit dem Suff, -og vorliegen, zur Bdtg. "Springkraut" vgl. bulg. (nach WEIG. JB.17,81) stabonoga id. - SG. ALR I/I,K.62,63,11/1,K. 82,84. slăbănogi" Präs. -ge'sc (l68l D0S.,AA lit.II/36,69) I. V.intr. LM. schwach, kraftlos, gebrechlich werden. Iată picioarele şi mîi- slabănogie 444 nile îmi slăbănogesc, văzul a ince-put să-mi piară (ISP.f CL XIX,392) . - II. a se slăbănogi LV. lähmen, entkräften. Şi să fărîmară cu tărie arcele lor şi să slăbănogiră vinele braţelor mînilor lor (BIBLIA 1688 Gn 49,24). Toată mina se va slobonogi şi tot sufletul omului va leşina (BIBLIA 1688 Is 12,7) . - GR. slobon- (BIBLIA 1688) . - ET. slăbănog. slăbănogi'e S.f. (1703 GCD) Kraftlosigkeit F. - ET. slăbănog. slăbătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1683DOS.VS.Martie 17; 4lb) 1- verächtl. v. einem sehr mageren Wesen: o slă-bătură de om etc. ein Hering M., Gerippe N. von einem Menschen etc. Slăbătura cea de cal iar se repede şi apucă o gură de jaratic (CFESNGÄ,CL XI, 175). -2. Schwäche F. - GR. slăbi-. - ET. slab. - SG. ALR II/I,K.84. slăbi' Präs. -be'sc (l6.Jh.PS.SCH.63,9) I. V.tr. 1. schwach, schwächer machen, schwächen. Boala l-a slăbit rău die Krankheit hat ihn sehr geschwächt. - 2. m a g e r(e r) machen, abzehren. Gimnastica slăbeşte pe om Turnen macht schlank. -3. locker, nac h-, loslassen, lockern. Atunci (el) întinde sfoara din nou şi iară o slăbeşte (ISP.JÜC.9). Săbia să n-o slăbeşti din mină (CREANGĂ, CL XI, 182) das Schwert lasse nicht aus der Hand. (Cinele,) cind o da de urma (lupoaicei) odată, n-o mai slăbeşte (GHICA 283) läßt nicht mehr von ihr ab. (Soarele) care scăpăta pe nesimţite şi ale cărui raze işi slăbeau puterea din ce in ce (DE1VECR.NUV.81) die Sonnenstrahlen, die irrmer mehr an Kraft verloren. - 4. un cal din friu etc. einem Pferd die Zügel etc. lockern. Constantin Vodă au început a slăbi pe mazili din dăjdi 2 (NECULCE,LET. 11,379) die Steuern herabzusetzen. Domitian — începu să cînte (din piculină). Passa ... nu-l slăbi, pînă tîrziu, din admiraţie şi felicitări (BASS.VULT.25) P. überschüttete ihn ... mit Äußerungen der Bewunderung und mit Glückwünschen. Hîrsita de mătuşa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului (CREANG&,CL XV,7) ließ nicht ab, mir nachzulaufen. Din "mon eher", "mon eher ami" nu-l mai slăbeşte (I. NGR.,CL 111,229) bei jedem zweiten Wort heißt es "mon eher", "mon eher ami". - II. V.intr. 1. schwach, schwächer werden. Întăreşte mădularele trupului mieu ce au slăbit de păcate-mi (MS.17. Jh. ,GCR 1,81;zu Gott). Titirez îngălbeni ... şi-i slăbiră toate puterile (I.NGR.,CL 347) die Kräfte verließen ihn. -2. mager werden, abma- ^ gern. (Moldovenii) au fost pîrjolit iarba peste tot locul, de-au slăbit caii turcilor cei gingaşi (MS.17.Jh.,GCR 1,71). - 3. din c. mit, in etw. nachlassen. Din cînd în cînd cei doi roibi trudiţi slăbeau din pas (SAD.PS.28) verlangsamten ... ihren Gang. - ET. asl. slăbiţi. - SG. ALR U/j m 2273,50. släbiciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (lö.Jh.CV^ 32b;Apg 24,23) Schwäche F. Cruţaţi slăbiciunea acesta? femei! (BQLINT.^ 1,177). - Fig.: Doica lui Cănuţă, de care prinsese apoi atîta slăbiciune - ca de copilul ei - îneît nu s-a mai dezlipit de casă (BASS.VÜLT. 45). Mă repezeam la clopoţel ca să opresc tramvaiul îndată ce simţeam că slăbiciunea mea vrea să se coboare (ROS.TROT.16) die Dame meines Herzens. - GR. -băciune. - ET. slab. - SG. ALR II/I,K.13. slăbi'e Pl. slăbi'i S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,209) veralt. Schwäche F. Dacă n-ai fi armat ochiul spiritului tău numai cu ochiana slăbii-lor omeneşti (BQDN.,CL 11,13). - ET. slab. slăbi're Pl. -bi'ri S.f. (1563 CORESI PRAXEU 119) 1. Schwäche F. -2. Abmagerung F. - ET. a slăbi. slăbi't Adj. (1561 CORESI) 1. (a b)g eschwächt, schwach. -2. mager, abgemagert. - 3. ge locke r t. - Auch substantiv.: Şi aduseră lui slăbitul de vene (CORESI TE^ l6a;Mt 9,2) und brachten ihm einen Gelähmten. - ET. a slăbi. - SG. ALR II/I,MN 2274,50. slăbitu'ra siehe slăbătură. slăbono'g siehe slăbănog. slăbu'ţ siehe slab. slädu'n S.m. (1882 COL.L.TR.) Sommereiche F. (Quercus pedunculata). - GR. slod- (D.), § led- (COL.L.TR. 1882,390) , şlăd- (BR. 212). - ET. vgl. serb. sladun "Art Eiche". slăni'nă Pl. -ni'ni S.f. (um 1546 DERS) Speck M. Vgl. curechi 1, Dumnezeu 4, făină, pisică 1. - GR. slăi'nă (VICIU,POP.RD.I) . - ET. slav. (serb.bulg.nsIov.tschech.) slănină. - SG. ALR II/Ij K.19;SN IV,K.1126. slăvi' Präs. -ve'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.49,23) 1. rühmen, (lo b)p reisen. Foarte să cuvine să-l slăveşti (pre D-zeu) şi să-l măreşti cu gl°s necurmat (MS. 1654,GCR 1,164) . - 2. LM. bisw. vereh-r e n. Pentru ce am slăvit totdeauna pe neneacă-ta? Pentru că n-am avut niciodată vreme să mă gîndesc ta dînsa (ÄL./CL IV,313;der Vater zur Tochter). — ET* ksl. slăviţi. 445 siimui ölävime (+) S.f. (1815 DION.) _^zeTi lenz F. Şi trimisei slâvimei tale de la noi aceşti doi armăsari ou tacîmul lor (DION.,TEZ.II, 189?i.*1 einem Brief an einen Pascha) . - ET. a slăvi. slăvile S.f. (1581 CORESI OMIL.,DIL) ^ Lobpreisung F. -2. (+} E x z e 1- l 0 n z F. împlinirea ... îndemnării — slăvirii "tale -pentru tipăritul cărţii (CONDICA 1773,GCR II, 06). - ET. a slăvi. slăvi* t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.Ex 15,1) jjerfl hrat. Din toti marinarii din împrejurimi (el) era slăvit pentru ochi, vedea la o depărtare ie necrezut (CRÂS.11,184). Frumoasă Transilvanie, pămint sfînt care păstrezi în sînul tău atîtea monumente şi întîmplări în veci slăvite! {CL XV,73) . - 2. gepriesen, verehrt. - ET. a slăvi. slăvito'r (1581 CORESI QMIL.486) veralt. I. Adj. rühmend, preisend. - II. S.m. Verehrer, Anbeter M. (Fa) depărtă pe toii ceilalţi ai săi slăvitori. Iubi pe lancul (C. NGR.23). - ET. a slăvi. sledi" V.intr. (16.Jh.PS.SCH.138,3) (+) folgen. Voao lăsă obrazu cum se slediti urmelor lui (CV2 75a;1 Petr 2,21). - ET. asl. slediti. slei" Präs. sleiesc (1563 CORESI PRAXIU 170) I. V.tr. 1. LV. (aus Metall) gießen. Aron luun- du-le (cerceii) den mînule lor ... stei vitei den- 2 tr-însele (PO 286;Ex 32,4). - 2. a u s s c h o p-fe n, -leeren. Apă adîncă e sfatul în inima omului, şi omul înţelept îl va zlei (£ŞEp\rc'kvpei) pre el (BIBLIA 1688 Spr 20,5). A slei un puţ einen Brunnen ausschöpfen (um ihn zu reinigen): Hagiul ____ nu mărită fată mare, nu sleieşte un put, nu dăruieşte un crîmpei de salbă iconostasului unde se miruieşte (DEL.P.l55;Schilderüng eines Geizhalses) läßt keinen Brunnen reinigen. A slei cuiva puterile, a-l slei (de puteri) jdm. alle Kraft nehmen., jdn. völlig entkräften: Ce-i pasă lumii dacă scîrbă şi munca rni-au sleit puterile? (NAD.MJV.1,91). - 3. grăsime, ceară 8te. Fett, Wachs etc. zum Gerinnen bringen, Sînt dureri care sleiesc şi lacrămi şi sînge om (CL XVII,337). în miezul iernii, cînd vîntul spulberă şi sleieşte tot (NHD.NUV.1,93) alles ... erstarren läßt. - 4. mazăre etc. Erbsen etc. zu Brei Zerdrücken, -rühren (MANOL. IG. ŢAR. 278 flg.). - ix. a se slei 1. versiegen. (Ea) îşi scufunda fata-n pernă şi plîngea pînă ce 1 se sleiau izvoarele ochilor (VLAH.NUV.71) bis ihr der Tränenquell versiegte. Veralt.: Sleindu-se ou desăvîrşire şi această ediţiune (LIT.) nachdem auch diese Auflage völlig vergriffen ist. - 2. g e r i n-n e n. O picătură fierbinte de stearină se varsă din lumînare şi i se sleieşte pe mînă {VLAH.DAN 1,160). Deodată rîsul se stei pe buzele lui {UR.LEG,397). -GR. zlei. - ET. asl. süligati, sülejg.; vgl. sloi. - SG. ALR SN II,K.549;IV,K.1121. slei"re S.f. (l6.Jh.CV2 79b;l Petr 4,4) 1. Erschöpfung. -2. fig. U n Sittlichkeit F. - ET. a slei. slei"t Adj. (1701 SMIM V,428) 1. LV. gegossen. Drugi de aur sleiţi (NECUDCE, LET.2 11,368) Goldbarren. - So auch: Moaşele ... îi - dau (copilului) ... apă de băut dintr-un clopote1 sleit (MAR.NAŞT.88). - 2. erschöpft. Vistieria fiind sleită cu totul (sultanul) fu silit a lua din casa sa bani spre a mulţumi oştite (BÄLC.77) da die Staatskasse gänzlich erschöpft war. Cînd toti erau sleiţi de puteri, scurşi de sînge, sdrobiti de oboseală (OLL. ,CL XVI,83;von maharTmedanischen Schwärmen, die gegen sich selbst wüteten). - Neg. nesleit unerschöpflich. Un nesleit izvor de glume şi de rîs (VLAH.DAN 11,25) ein unerschöpflicher Quell. - 3. fasole, mazăre etc. (Bohnen, Erbsen zu Brei) z e rd r ü c k t. - ET. a slei. - SG. ALR SN IV,K.1097. sii "f c.ä S.f. (1846 DRĂGH.RET.214) Rahm M. von roher Milch (C3H.). - ET. russ. slivki. slim1 S.n. (1897 GAZ.SĂT.) fettiger Schmutz. Făceam ... toate încercările de a ne spăla de stimul, lipul şi murdăria de pe noi şi de pe haine, dar în zadar {GAZ.SAT.XIV, 370;ein Nordpolfahrer spricht) . - GR. slin, S.f. -mă. - ET. vgl. mhd. slîm "Schleim", slav. slina "Spei- chel" . slim2 Pl. sii "muri S.n. (1723 SAVA DL. 159) LV. Ratsversammlung F. der Tataren. Au stătut (tătarii) cu totü la un cuvînt, poftind 2 numai să se facă slim (AMIRAS,LET. 111,173) . Konmt auch in dem apokryphen DOC.1526,MELH.CH. Âgp.25 vor. - ET. dürfte tatarisch sein. sli"mă siehe slim1. slimo"s Adj. (1893 NĂD.NUV.) fettig, schmierig. Gîcitoarea luă de pe horn o păreche de cărţi slimoase de se lipeau degetele pe dînsele (NAD.NUV.1,155) . Un om ... intră încet, păstrîndu-şi pe ceafă o pălăriuţă slinoasă (ZAMF.IW. 21) . - GR. -nos. - ET. slin/. siimui" Präs. -ie"sc V.tr. (1837 C.NGR.OP.1,66) ------- . 2 planen, Pläne schmieden. - ET.- slim . slimuit 446 slimui't Adj. (1892 SPER.AN.) fettig, speckig, Hîrzobul (de caş) unsuros şi slimuit (SPER.AN. 1892 1,7). - ET. zu slim1. slin etc. siehe slim etc. sloa"tă siehe zloată. slo'bod Adj. (l6.Jh.PS.SCH.87j6) veralt. frei (LW.liber). Cel nebun ... nu să cade să-l slobodzească de tot să îmbie pre drumuri slobod (PRAV.MOEiD.147). Săcuii au fost oameni slobozi şi nemişi (MS.17.Jh. ,GCR 1,177) . Ţîganii celor particulari stăpîni vor fi slobozi de — dări, rîndu-ieU şi havalele (AŞEZ.1818,GCR 11,222) . împăratul ... fiind slobod la mînă şi iubind zidirile, a făcut geamia cea mare (I.VÄCHR. ,TEZ.II,263) der eine offene Hand hatte, mit dem Geld nicht geizte. E slobod la gură er nimmt kein Blatt vor den Mund, hat ein loses Maul. Zi slobodă (MAR.NAST.409) Tag, der weder Feier-noch Fasttag ist. Ggs. zi legată. Aur slobod (Bergbau:) massives Gold (FR.-C.MCŢH 41). Vgl. lobodă. - Neg. neslobod: BUCOV. femeie neslobodă (MAR.NAŞT.10) Frau, die in gesegneten Umständen ist. - ET. vgl. bulg. nslov. sloboden, serb. -dan < asl. slobod(In)ü. - SG. ALR SN V,K.1423. sloboda~ş siehe slobodnic * slobo'dnic (+) Pl. slobo'cinici S.m. (1563 CORESI PRAXIU 403) freier Mensch.- Mit andrem Suff, -da's (NT 1648 Apg 6,9 Glosse; DOS .TR. 149a). —ET. ksl. slobodtnikü. slobodnici"e (+) S.f. (l68l DOS.TR.52b) Freiheit F. - ET. slobodnic. slobono~'g etc. siehe slăbănog etc. sloboze'nie S.f. (1563 CORESI PRAXIU 456) veralt. 1.Freiheit F. [U^.libertate). Şi slobozenia ... cînd la un norod nu are A sa măsură întăleaptă; Se face primejduitoare (DCNICI 16) . Cu un glas toti au cerut slobozenie de rumânie sau va porni zurba asupra boierilor (DION.,TEZ.II,211) Befreiung von der, Aufhebung der Leibeigenschaft. -2. Erlaubnis F. (LM.permisiune,autorizaţie). A da slobozenie die Erlaubnis erteilen. Tovărăşia anonimă nu se poate înfiinţa decît cu slobozenia Domnului (COD.COM.1840 Art.36). - ET. a slobozi. slobozi" Präs. slobo'd (1561 TE** 203a;Jo 8,32) I. V.tr. 1. veralt. frei machen, befreien, erlösen (LM. a elibera). Ea luă (galbenii) de-i dede stăpînului lor, şi-ş slobodzi ficiorii ei din robie (MS.1692,GCR 1,307). (Is.) însuşi rabdă du rerile şi moarte luo, numai să te înviaze şi să te slobozască de în moartea cea de veci (CAZ.GOV.350) El se roagă tot mereu Să-l sloboază D-zeu (AL.PP. 1 12. von einem Schwerkranken). - 2. veralt. pc. jdn,frej_- geben, frei-, los-, entlassen, p carele veţi să vă sloboz voao, pre Varvara au pre is ? (BIBLIA 1688 Mt 27,17) . Nu să cade să-l slobodzească de tot (pre nebun) să îmbie pre drumuri slobod (PR&v MOLD.147). Cîte certări dede D-dzău eghiptenilor pt~ nă au slobodzit (ei) pre norodul lui Izrail (MS.um 1650,GCR 1,145). Şi de acolo au slobodzit (craiul) 2 oastea pe acasă (URECHE,LET. 1,173) . Acum slobozeşte (dnoAuete) pre robul tău, stăpîne, după cuvîntul tău cu pace (EV. 1894 Lk 2,29). Dacă falitul se va slobozi de sub arest (COD.CQM.1840,Art.232) wenn ... aus dem Arrest entlassen wird. Slobozi-mă, maică, ’n sat, că de iubit m-am lăsat (I.-B.187) laß mich ... ins Darf gehen. A slobozi casa lehuzei im Haus der Wöchnerin eine Andacht verrichten, durch welche das bisher als unrein geltende Haus wieder seine Reinheit erhält (MAR.NAST. 121) . A slobozi apa, apele mortului für das Seelenheil des Verstorbenen Wasser in die Häuser der Nachbarn tragen (MAR.ÎNM.396). - 3. LV. pc. să facă c. zulassen, gestatten, daß jd, etw. tut, jdn.etw. tun lassen. Acesta patriarh ... nevoi de-l sminti (pre împăratul) să nu sloboază pre creştini ca să facă acest lucru (S. TAINE 247). Rugăciunea sfîntului Nifon nu-l slobozea nici-l lăsa (pe Mihnea Vodă) să le facă (boierilor) nici un necaz (MS.1654,GCR 1,171). Cînd nu sloboade legea, nimic nu e urmat, Fetfa cînd nu se scrie, tot luaru-i nelucrat (I.VÄCHR.,TEZ.II,251;von den Mohammedanern) wenn die Religion nicht die Erlaubnis dazu erteilt. - Mit dem Dat.: Slobozit-au D-zeu lui Noe şi 2 seminţiei lui să mănînce carne (NEC.COSTIN,LET. I, 44) . - 4. MOLD. loslassen, fallen, sinken lassen. Atunce sloboziră şi aţele cortului (NEC.COSTIN,LET.2 1,167) hierauf ließ iran die Schnüre des Zeltes los (so daß das Innere sichtbar wurde). Stăpînu-i zvîrle (lăutarului) bacşiş în pahar sau i-l sloboade în scripcă (SEV.NUNTA 255) oder läßt es ihm in die Geige fallen. Petru Vodă o au slobozit (seri- ^ soarea) den cetate pre o fereastră afară (URECHE,LET. 1,198). Ieremia pîrcălabul ... apropiindu-se de turci au poruncit stegarului său de au slobozit steagul tn jos (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.91) I. befahl, die Fahne zu senken. - 5. veralt. în cn., asupra cuiva auf, g0' gen jdn. loslassen, losgehen lassen. Uneori slujitorii slobozeau în mijlocul gloatei cîte o vulpe cu coada muiată în păcură aprinsă (ODOB.MV. 1896,83). Aceste îmi caută a răbdare ce au slobozit D-zeu asupră-mi, să mă despart de voi (NEC-COSTIN,LET.1 I,App.83) was Gott über mich hat ergehen lassen. A slobozi un pistol etc. (în cn., asupra cu'u 447 slorani $a) B^ne Pistole etc. (auf, gegen jdn.) a b f e u-B r Uj -schießen. Ion Vodă, văzînd pre moldovenii săi- cu Ieremia pîrcălabul în frunte, au porun-c£t de au slobozit sineţele toate într-înşii (NEC. QjsTlN/IiET.1 I,App.91) . - 6. veralt. (von sich) ausg8^en lassen, von sich g e-bSn, ausscheiden, ausströmen. O# cît mai tare cremenea cu otelul ai lovi, cu atîta niiji iuţi şi mai luminoase scîntei sloboade {CANT.IST. 54) gibt er von sich. Dinaintea lor patru ceşti cu cafea turcească slobozeau nişte aburi aromatici (CRÄS. HI,86) strömten ... aus. Ceilalţi trei copii slobozeau bulbuci de săpun (CRÄS.IV,302) ließen Seifenblasen steigen. - II. a se slobozi veralt. 1. lase 1,Brabf a 1 len. El ... era încins cu un şal roşu___din care o poală i se slobozea pe coapsa stingă (C.NGR.16) . Vărul ei castaniu ce se slobozea în unde de mătase pe albii ei grumazi {C.NGR. 16) . - 2. asupra cuiva auf jdn. losgehen. Învăţîn— flzL-i (Petru Vodă pe turci) să sloboază puşcile în cazaci şi ... să se sloboază ei cu nătoală asupra că-zacilor (NEC.COSTINjLEr.1 I,App.97). - GR. Präs. auch sloboze'sc {SEV.NUNTA 94). - Imperat. sloboa'de, slo-bo'zi. - EI. slobod. - SG. ALR II/I,FW 4184,57;Supl. ifj 4897,6;SN I,K. 153,154,157,222;II,K.300,338,616;V, K. 1368; VII, K.2109. slobozia"n FI. -zie'ni S.m. (DOC.l6743MEIH.CH.39) ehem. Kolonist M. (slobozie 2). La Pisau i-au ieşit înainte (lui Nicolai Vodă) cîţiva oameni sloboziani, pre care i-au fost adus eu cărţile sa- 2 le dintr-alte tări în ţară (NEC.COSTIN,LET. 11,87) . : - ET. slobozie. slobozi"e Pl. -bozi'i S.f. (1*154 DERS) LV. 1. bisw. Freiheit, Befreiung, Erlaubnis F. în vedere se arăta creştin (Iliaş Vodă), iară noaptea în slobozie măhnetească se de-dese {URECHE,LET.2 1,206) hatte er sich mohammedanischer Ungebundenheit, Zügellosigkeit ergeben. Cliricii socotesc lucrul acela de carele vor să facă afu-risanie şi aşa dau slobozie să se facă {ÎNDR.27) . Bes. Befreiung von Steuern und Abgaben. Oricîţi oa- meni vor chema din Tara turcească_____şi se vor aşe- Za ••• la Ţigăneşti, de la Domnia mea vor avea slobozie şi Dor hi în pace, ei nici un lucru a Domniei Mele nu vor lucra, nici dajde nu vor da (DOC.1662,CL ^11 »448) . Antioh Vodă ... au făcut cărţi de slobo-pen toate siliştile (NECULCE,LET.2 11,266) stell-,.^e Freibriefe aus. - 2. ehem. Koloniste n-^ 0 r f [\], t dessen Bewohner von der Regierung aus ^ Ausland herbeigerufen worden u. die - daher der ^ame ~ dauernd od. zeitweilig von allen Lasten be-freit waren. Auf diese Weise wurden verödete Dörfer s%Hşti) neu besiedelt. Slobozienii care locuiesc pe la sloboziile Sfintei Episcopii ... să nu-i învăluiţi pentru vamă (DOC.1674,MELH.CH.39). Daher noch jetzt Slobozia als häufiger Ortsname. - ET. a slobozi. slobozi"re Pl. -zi'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.190) veralt. 1. Befreiung F. Moartea iaste robilor slobozire (INV.2 1642,41b). — 2. Zulassung F. Care toate după voia atotputernicului D-zeu se fac, unele cu slobozirea sa, iară altele din depărtarea sa, pentru răutăţile noastre (DION.,TEZ.II,161) mit seiner Zulassung. -3.Kanonenschuß M. La cobo-rîrea în barcă (consulul este) salutat cu şapte sloboziri de tun (GHICA 408) mit 7 Kanonenschüssen. -ET. a slobozi. slobozi't Adj. (1703 GCD) 1.befreit.-2. losgelassen. Cuvîntul slobodzit mai iute decît fierul împănat să duce (CfiNT.IST.42). - ET. a slobozi. slobozito'r (1581 CORESI OMIL.142) I. S.m. veralt. Befreier M. Lauda mea iaste 2 Domnul şi slobodzitoriul meu (PO 227;Ex 15,2). -II. S.n. S t a b M., der, in das Ende des Kettenbaums am Webstuhl gesteckt u. gegen die Erde gestemmt, diesen festhält u., so oft ein Stück der Kette abgerollt werden soll, entfernt wird. - ET. a slobozi 1.4. - SG. ALR SN II,K.474,476,477. slobozitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 239) LV. A b 1 a ß M. - ET. a slobozi1. sloi Pl. sloiuri S.n. (1642 AGY 120) Masse erstarrter Flüssigkeit: sloi (de gheaţă Eis-) Scholle F., OLT. TR. (an)gefrorener Regen, Schnee, Atem; de ceară, seuWachs-, Talgbrot N. Cei dintîi sloi începeau să se ivească ca nişte pete albe pe faţa închisă a apei (ZAMF.,CL XIX,810) . Ei o văzuseră îngheţată sloi şi cu picioarele roşii ca coaja de rac fiert (RCM.SÄE®. 39) f rost erstarrt. Lui Matei i se făcuse musteţile sloi (NÄD.NUV.1,199) war der Schnurrbart zu einem Eisklumpen gefroren. Păreţii caselor, geamurile ferestrelor, scoarţa copacilor ... sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi (SLAV. ,CL XV,424) . - GR. auch Pl. m. sloi. - Dim. sloişo*r, Pl. MOLD. -şoa~re. - ET. slav. sloj (vgl.russ.tschech.sZo,7,'Schicht",nslov.etc. sloj "Talg"), von suliti, sulijati (rum.a slei) "gießen”. - SG. ALR SN I,K.273jIII,K.801;V,K.1309. sloi" Präs. sloie'sc V.tr. (1905 TIKTIN) ceara das Wachs gießen. Vgl. a slei. - ET. sloi. slomni" siehe sloveni. slomnu 448 slo"mnu siehe slon. slon Pl. slo"nuri S.n. (1564 BGL) veralt. HUNT. Wetterdach N.j spez. (de biserică) Verhalle F. (einer Kirche). Un slon de bîrne şiţuit (MON.OF.1878,5455). Preasfinţitul mitropolit ... Ştefan ... o au înfrumseţat (mînăstirea) şi cu slomnu şi cu clopotniţă (1733 IORGA INSCR.1,83) . ~ GR. LV. slo”mnu. - Dim. slone'ci (RC.) . - ET. vgl. serb. slon, von asl. sloniti se "sich anlehnen”; die Form slomnu ist schwierig. slone"cinic (+) S.m. (1683 DOS.) Lupine F. (Lupinus). Un feliu de bob sălbatec ce-i dzîc slonecinic (DOS.VS.Fevr.18;73a). - ET. vgl. poln. slonecznik. slono"vnu ( + ) Adj. (l6.Jh.PS.SCH.) elfenbeinern. De păsare slonovnilor (ksl. otü tgzestej slonovnyhü;PS.SCH.44,9). - ET. asl. slo-novinu. sloto"s siehe zlotos. slo"vă Pl. slo"ve S.f. (1551/3 ES 5b;Mt 5,18) 1. veralt. Buchstabe M. (LV\.literă) . LV. slovele (az)buchilor die Buchstaben des kyrillischen 2 Alphabets. Cărţi scrise cu slove de aur (MÄRG. 113 b). Nu după slova evanghelice şt ei istorii, ci după duh (iWT.DID.86) . -2. Schrift, Handschrift F. Părintele Gavril ... ştie ceti în toate cărţile din biserica lui, ştie chiar scrie cu slovă veche (I.NGR.,CL 111,41) kyrillisch. Cunoscui pe adresa uneia (din Scrisori) slova Doamnei B. (C. NGR.55). - GR. Dim. slovuşoa'ră, Pl. -re. - ET. asl. slovo "Wort”, serb. bulg. "Buchstabe". - SG. ALR SN IV,K.923,924. slovea"n Pl. -ve"ni S.m. (1683 D0S.PAR.l8b) LV. S 1 a w e M. Tălmăcitorii latinilor şi slovenilor (BIBLIA 1688 Pred.). - ET. asl. sloveninü. slovene'se Adj. (um 1640 URECHE,LET.1 1,97) veralt. kirchenslawisch (LH.slavon, -nesc). Am socotit şi izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneşte din grecească (NT 1648 Pred.). - GR. LV. bisw. slav- (DOS.PS.V.48 Prolog;DOC.1748, MELH.CH.218). - ET. vgl. serb. slov(j)enski, slavens-kis serb. bulg. slavjanski, russ. -kij. // slovean + -esc. slovene"şte Adv. (1648 NT Pred.) veralt. kirchenslawisch (L ¥\. slavone şte) * Care se chiamă lătineşte ... iar sloveneşte ... (NE-î CULCE,LET. 11,337). Un biet călugăr bogonisea pe sloveneşte ... rugile agoniei (ODOB.MV.1886,16). -ET. slovean. sloveni" Präs. -ne"se (1699 BUCOAVNĂ 6b) I. V.tr. buchstabieren. [U*].silabisi). (Un politician) căruia milioanele de ţărani nici că îi ştiu slomni numele (JIP.R.84). - II. V.intr. 1. buchstabieren. (Popa) după un an începu cu el să sloveneascăj şi la doi ani Sandu Ţinti-lă putea ceti bine ... ceaslovul (CL XV,270) . - 2. (mühsam hevor)s t a m m e In. nAi pierdut tot!" izbuti ea a-i slomni c-un glas sfîrşit, şi-i acoperi faţa cu sărutări (DEL.S.53).-3. mühsam hervorbringen. Un surîs îi slomni în ochii săi tăiaţi de munca registrelor (DEL.S.115; von einem Kanzleibeamten). Departe, dinspre curmătura Olteţuluiy slomneşte pe poalele cerului lumina albă a zorilor (VLAH.RP.106). - GR. HUNT, slomni; slogni (B.) , slovni (B.POEN.). - ET. zu asl. sîilo-ynja "Silbe", mit Anlehnung an serb. slovka "Silbe” u. rum. slovă. - SG. ALR SN I,K.105. sloveni"e S.f. (1648 VARLAAM ŞI IOASAF,GCR 1,130) LV. kirchenslawische Sprache. Molităvnic izvodit din slovenie pre limba rumâneas-că (MOLIT.1689,CCR 134). (Logofătul) să aibă lîngă dînsul 5 şi 6 uricari carii să ştie şi aceia slovenia (GHEORGACHI,LET.2 111,328). - GR. bisw. slav-(DOC.1748,MELH.CH.218). - ET. slovean. sloveni"t S.n. (1673 DOS.PS.V.) LV. Versmaß N. Psăltire tîlcuită rumâneşte pre stihuri cu număr tocma în slovenit ... adecă în coadele stihurilor pre o glasnică într-un chip tocmite (DOS.PS.V.Vorwort 63). - ET. a sloveni. slovenitu"ră S.f. (1673 DOS.PS.V.2 Titel) LV. Silbe F. - ET. a sloveni. slove"snic ( + ) Adj. (16*13 VARL.) beredt. Şi alţi oarecare episcopi vestiţi şi slovesnici (DOS.VS.Noe.2;99b). Căci că este om slo-vesnic vestit (VARL.CAZ.222). Dumitraşco Vodă au făcut voroavă singur la toţi de obşte, că era sloved- 2 nie la aceste (NEC.COSTIN,LET. 11,90). - ET. asl. slovesinü, -nikü. slovesnici" (+) V.intr. (1703 GCD) beredt sein.- ET. slovesnic. slovesnici"e ( + ) S.f. (1703 GCD) Beredtsamkeit F.- ET. slovesnic. slovo"c S. (1793 PREDETICI I362b) Skabiose F. (ScabiosajPIRU ENC.11,75) . - ET. unbek. 449 slujbă sluga"rnic Adj. (1831 PLEŞ.T.11,27) unterwürfig. Supunere slugarnică sklavische Unterwürfigkeit. Obşteasca obicinuită adunare a devenit o adevărată adunătură slugarnică ce încuviinţează toate catahrişurile (AL.,CL VII,369) alle Mißbrauche. - ET. vgl. bulg. slugar "Diener". slu"gă Pl. slugi S.f. (1476 IDSR 279) 1. Knecht M. (Ggs.stăpîn), Magd F. O slugă credincioasă stăpînului său ein treuer Diener, Knecht seines Herrn. Slugile die Dienstboten. Veralt.: Slu- ga (d-tale,plecată) ! (Ihr,ergebenster) Diener! Iron.: sluga d-tale (sluga-n pricină)! danke schon! Cum e sluga şi stăpînul wie der Herr so der Knecht. Decît slugă la ciocoi, mai bine cioban la oi u.ä. lieber Schafe hüten als bei Emporkömmlingen dienen. Vgl. dîrloagă, hoţ, a îmbătrîni II, nădejde 2. -2. Stiefelknecht M. (PAMF.IND.348) . - GR. Dim. slu-guli ~ţă9Pl, -li*ţe (JIP.SUF.21) . - ET. asl. sluga. - SG. ALR SN I,K.72,111,K.882,-VI,K.1573. slugări" Präs. -re"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. fam. pc. jdn. (als Dienstbote) bedienen. Ca mîne mi-a aduce-o (ibovnica tui) şi-n casă, ne-a pune s-o slugărim (NÄD.NUV.I,167;die eifersüchtige Frau zu ihrem Sohn). - II. V.intr. fam. (als □ienstbote) d i e n e n. Ai scăpătat şi mergi să slugăreşti unde nu te cunoaşte nimeni? (CARAG.T.I, 35). - III. a se slugări cu c. veralt. sich einer Sache bedienen. Bătrînul nu putea să se slugărească cu mîinile (BAR.HAL.11,115). - ET. vgl. bulg. slugar "Diener". slugări e S.f. (1855 C.NGR.) Dienen N.,Dienst H.,Dienstbarkeit, Knechtschaft F. (Ciobanul) avea cîteva oiţe ce agonisise după o slugărie de nu ştiu cîţi ani (ISP.BSG.40). Un popor deprins în slugărie (C.NGR.330) . - ET. a slugări. slugări“t S.n. (1896 UR.LEG.) 1. Dienerschaft F. înconjurat de nămolul acel de slugărit (UR.LEG.216).-2. Dienen N., Dienstbarkeit F.- ET. a slugări. slugarnici" Präs. -ce"sc V.intr. (1893 DEL.P.) veralt. verächtl. dienen,Dienste eines Knechtes verrichten. (Părinţii mei) să afle că eu, o dată pe săptămînă, },stugărnicesc”? (DEL.P.328;Worte eines Schulknaben, dessen Lehrer sich abwechselnd von seinen Schülern bedienen läßt). - ET. slugarnic. slugărnicii Pl. -nici"i S.f. (1887 VLAH.GV.) verächtl, Unterwürfigkeit F. După ce şi-a sleit tot repertorul tui de miorlăituri, de frîngeri de mijloc, de ochi dulci şi de slugărnicii smerite (VLAH.GV. 104). - ET. a slugărnici. slu"ger Pl. slu'geri S.m. (1456 DERS) ehem. Hofbeamter, der die Schlächter zu beaufsichtigen u. Hof u. Heer mit Fleisch zu versorgen hatte, der vel od. marele stuger war nach CANT.DESCRIPTIO II,6 einer der acht boieri de divan, zwischen vel serdar u. vel jitnicer. Später bloßer Bojarentitel ohne Amt. - S.f. slugerea'sä (1639 BGL). - GR. LV. sutg- u. -gea”r. - ET. wohl nicht zu slugă etc., serb. sluzar "Aufwärter” dürfte dass. Wort sein, vgl. auch sutgiu. slugeri"e S.f. (1634 DRHB XXIV,423) ehem. 1.Stand M., Amt N. des stuger. - 2. Hofschlächterei F. Aşijderea şi cîteva pungi de bani să dea (ţara) ta omul tui casap-ba-şa, să cumpere oi pentru sutgeria împărătească (NE-CULCE,LET.Z 11,418). - GR. LV. sutg-.- ET. sluger. slugi" etc. siehe sluji etc. slugoii Pl. slugoii S.m. (1652 ÎNDR.) veralt. Diener M. Oricare rob sau năiemit sau slugoiu de va răpi vreo fămeaie (ÎNDR.261). Boierul mă duse ... prin un şir de camere, pînă ajunserăm în faţa adiotantului care mă dăduse pe mîna slugoiului (UR.LEG.399). Heute nur noch verächtlich. - ET. slugă. sluguli"ţă siehe slugă. sluj S.n. (1868 BARC.) 1. veralt. a sta sluj Wache stehen, halte n. - 2. (von Hunden) a face sluj Männchen m a c h e n. Nu face stuj Fifi ... îi zic de două oare di tot nu vrea (I.NGR. ,CL VIII,14) . - ET. poln. sluz! "mach schön!” sluj ba "ş Pl. -ba"şi S.m. (um 1780 EN.COGĂLN. ^LET.1 III,198) veralt. Beamter M. {LV\. funcţionar) . Cu iuţime şi munci grele mai istovise dajdea văcări-tutui slujbaşii cu mumbaşirii (DION.,TEZ.II,193). Toţi slujbaşii mari şi mici îşi aveau prepelicarii lor carii căutau vînatut (FIL.CIOC.121/Schilderung der Korruption unter den Phanarioten) . - ET. slujbă, vgl. bulg. sluzbas. - SG. ALR SN III,K.882. slu"jbä Pl. slu"jbe S.f. (l6.Jh.PS.SCH.103,14) 1. Tätigkeit des Dienenden: Dienst M. (LM. serviciu). S-o trimită (pe fată) la slujbă unde ştie, Q că nu-i chip s-o mai ţie (CREANGĂ 235). - Daher bisw. Dienst, den iran leistet: Foarte bine ai făcut! slujereţ 450 Aceasta iaste slujba care-a. îmi trebuia de Za tine (MS. 1783,GCR 11,131). Zîna ...îi dete un săpun, un pieptene şi- o perie ca să-i fie de slujbă (XSP.LEG. 128) damit sie ihm dienlich seien. - 2. Amt N. (LM. funcţie]. A fi în slujbă ein Amt innehaben; a pune pc. în slujbă jdn. in ein Amt einsetzen, jdn. anstellen. Vine sZujba, vine şi mintea (CL XV,271) mit dem Amt komnt auch der Verstand. - 3. ehem. D i e n s t-., Verwaltungszweig M. Slujba oieritu-lui ce este venit al cămării domneşti (DOC.1805,TEZ. 11,337). - 4. Verehrung der Gottheit: Dienst, Gottesdienst M. (LM.serviciu divin). Ce-lora ce s-au închinat idolilor ... carii se dederă Zor întru slujbă (MS.1691,GCR 1,228) die sich ihrem Dienst geweiht haben. Dimineaţa s-au scülat candiTxi-riuZ să aprinză candilele bisericii sä facă sZujba dimineţii (MS.1747,GCR 11,41). în toate zilele (preoţiiJ să fie slujbă în beserică (MS.1675,GCR 1,219). A purta slujbele unui mort für einen Verstorbenen die (vorgeschriebenen) Messen lesen lassen; vgl. sîmbătă 1. - GR. Dim. slujbuVL'tä, -buşoa'ră, Pl. -li~t&, -bu-şoa 're. - ET. ksl. sluziba. - SG. ALR II/I,MN 2708, 2709,87;2754,2755,2756,98;2772,102. slujere'ţ (+) Adj. (1679 DOS.) dienstlich. A älujeretii aceştia şi fără sînge jărtve svîntă facerea ne-ai dat noauă (DOS.LlT.14a) den heiligen Dienst dieses liturgischen und unblutigen Opfers. - ET. a sluji. sluji' Präs. -je'sc (l6.Jh.PS.SCH.100,6) I. V.tr. 1. pc. jdn. bedienen. Sanda, băbrîna femeie care o slujia (C.NGR.24). - 2. pc. jdm. die Tatengebete, die Messe lesen (lassen). Cînd a murit, preotul n-a voit să o slujească (LIT.). Pe Susana am plîns-o ş-am îngro-pat-o, dar n-am putut s-o slujesc de frica polcov-niciei (DEL.S.235). - II. V.intr. 1. cuiva, la, de c. jdm., zu, als etw. dienen. Nimeni nu poate sluji la doi dormi (EV. 1894 Mt 6,24) . Fiecare popor caută a perpetua faptele ce pot să-i slujească la mărirea lui (CL IX,11). Nu ni-o slujit norocul (BOGD.BURS. 121) das Glück war uns nicht hold. în pădurea de la Strungă Ce slujeşte puşca lungă Fără luptă, fără pungă? (AL.POEZU 1,59; in dem genannten Wald hausten früher Räuber) was nützt, hilft. Grecii slujesc de unealtă prin care ne osîndeşti (BELD.ET.46;zu Gott) .-2. Gottesdienst abhalten, Messe lesen. Preotul negutătoriu să se părăsească de a sluji (PRAV.GOV.69b). Odată slujind ß un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-Ves-tire din Iaşi {CREANGĂ,CL XV,314) . - III. a se sluji cu c. sich einer Sache bedienen. Leacul ... pre cît cu anevoie îi ieste aflarea, cu atîta mai cu nevoie ieste, aflîndu-l, cu dînsul du- pă voie cineva a se sluji (CANT.IST.245) . -ET. ksl 'j sluziti. - SG. ALR II/I,MN 2708,2709,87;2754,98j2772 f 102. ’ ; sluji"re Pl. -ji'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 216) « 1. Dienstleistung F. - 2. Gottesdienst M. întunericul slujirei de idoli (ANT DID.53). - ET. a sluji. sluji"t Adj. (1703 GCD) 1. geweiht. Vlăstări încăpuşati de salcie slujită de moş popa (DEL.S.51). - 2. LV. erfahren -(Constantin Vodă bătrînul) era ... necărturar, iară slujit şi la toate priceput (NEC.COSTIN,LET.2 11,35). - ET. a sluji. slujito"r Pl. -to'ri S.m. (1561 CORESI TE^ 17lb;Lk 22,27) 1. bisw. Diener M. (LM.servitor). (Cei mari) Zic cum că (cei mici) le sînt datori A le fi lor slujitori (MLM3L.,GCR 11,249). - 2. LV. S o 1-d a t M. De i se va fi dus bărbatul la oaste, ce să zice sä fie slujitoriu (INDR.220). Slujitorii Eîmu-lui, neînfrînti din firea lor neci din tocmeala oştilor sale (MIR.COSTIM,LEr.2 1,17) . - 3. (+) G e n-darm, Gerichtsdiener M. Logofăt de scutelnici, logofăt de slujitori, logofăt de rămăşî-turi (DOC.1813,TEZ.II,364). Prinţul G. placase la munţi cu un regiment de soZdati şi cu o ceată numeroasă de "slujitori" pentru ca să calce Hangul (AL., CL 111,59). - ET. a sluji. slujitore"se (+) Adj. (1694 ARHIVA X,255) 1. Soldate n-. -2. Gendar m-, Gerichts--: d i e n e r-. Scutnici, poslujnici, bresle slujito-reşti şi birnici (DOC.1814,TEZ.II,369. - ET. slujitor. sluj it ori "e (+) S.f. (1703 GCD) 1. Soldatenstand M., -handwerk N. Pentru cîteva polcuri de slujitori ce i-au fost lipsit (acest împărat) de slujitorie, ş-au agonisit ură despre toti (NEC. COSTIN,LET.2 1,76) . - 2. Gen' dar m-, Gerichtsdienerstand M. - ET. slujitor. slujitori'me Pl. -ri~mi S.f. (1703 GCD) Dienerschaft F. Cu tot alaiul de slujito-rime (GHEORG.,LET.2 111,303). - ET. slujitor. slu"jnic Pl. slu'jnici S.m. (um 1482 DERS) Knecht M. (MARD.). Ca un fugariu slujnic te vei judeca de D-zeu (îlĂRG.2 12a); MARD. S.f. slu'jnică Dienstmagd F. Şi fură lui (Avram) oi şi vitei §i măgari şi slugi şi slujnice (BIBLIA 1688 Gn 12,16)-Tratarisită mai rău decît o slujnică/ (AL.,CL VII/ 451 smead h _ ET. asl. sluzinü, -zinikü. - SG. ALR SN VI, 448) • ^1754. slujnice'r Pl- -ce'ri S.m. (1586 DERS) strager ii. niederen Ranges. - EI. zu a sluji. slut Adj. (1561 CORESI TE4 38a ;Mt 18,8) ^ J erstümmelt, verkrüppelt, verunstaltet. Să nu vizi, de oameni, stupi j)e orbi, de şchiopi şi de mufi (PANN PV. 11,15) . -porunca împăratului (de a-i tăia mîinile) se împli-ni îndată şi ea rămase ciungă şi slută (ISP.BSG.6) . _ 2. MOLD. fam. häßlich. Pe lîngă ea, toate celelalte femei era slute (C.NGR.57) . - Adverbiell: de frig tine (cojocul), Dară şede slut de tot (SPER.SN.1 1,242). Vgl. ladă 1. - GR. Dim. zu 2 slu-tişo'r, -tu't• ~ ET- unbek.j gegen lat. solutus "gelöst" spräche außer der Bdtg. auch 1 gegenüber r in vrut < lat. *votutus. !/ Vgl. serb. sluta, ukr. stu-tyj (SCRIBAN). - SG. ALR II/I,K.10. slutişo'r siehe slut. slutu'ţ siehe slut. sluţe"nie S.f. (1865 AL.) fam. 1. Häßlichkeit F. Egalitatea____________? ... o maşină inventată ... pentru a reduce deopotrivă meritele cu nulităţile ... frumuseta cu stutenia (AL. OP.1,1201). - 2. häßliche Person: Vogelscheuche F., Scheusal N. Se duc cei mai tinerei repede, repede să se însoare eu vreo slutenie de fată bătrînă, numai bogată să fie (IANOV,CL VII,313). -GR. slutenie (ISP.LEG.2 204;LEG.1 1,70). - ET. a sluti. sluţi" Präs. -ţe'sc (1646 PRAV.MDLD.3 1164) I. V.tr. 1. verstümmeln, -unstalten. Unora te tăia urechile, altora nasul, altora buzele, de-i slutea (DION. ,TEZ.II,202) . - 2. MOLD. fam. entstellen. - II. a se sluti fam. 1. d a s G e-s i c h t verziehen, ein schiefes Gesicht machen. (Boierul) cu asprime să sluţeşte Şi ţiganului grăieşte: "Da ce-i asta, măi ti— î Sang?" (SEV.ÄN.114) . Şi începură a-l boci ca nişte smintite. Pe cînd se stutau ele, cum vă spun (ÎNV. COP. 1878,175) während sie so greinten. - 2. h ä ß- 1 i c h werden. Eu acu am îmbătrînit şi m-am slutit şi tu, frumuşetute, te-ai făcut voinic (I. VII,46) . - GR. in Bdtg. 1.1. MUNT. auch slu-H• ~ EP. slut. S.f. (1581 CORESI OMIL. 158a) ^erstümmelung F. Pentru slutiia a mulţi Ge făcuse (Tomşa) (URECHE,LET.P 178) . - ET. a sluti. sluţita“ră Pl. -tu'ri S.f. (1832 GOL.CONDICA) häßliche Person: Vogelscheuche F., Scheusal N. Nu vreu boi de arătură Şi să iau vr-o sluti tură (RED.RUST.1,22) . - ET. a sluti. smad siehe smead. smalţ Pl. smalţuri S.n. (l68l3H.2129) Schmelz M., Email N., Glasur F. Punctul vremii trebuitoare ta a lucrului isprăvire ca măsura focului ta vărsarea jmalfului ieste (CÂNT. IST. 189). Vn inel de aur ... smaltat cu smalţ negru (MON.QF.1877,4943) . - GR. jm-, jum-, zmalt, zmalt, zmant (POL.). - ET. vgl. ngr. oudAxov, it. smalto, dt. Schmalz, Schmelz, magy. zomănc etc. Gemeineurop. Wort, wahrsch. germ. Herkunft, vgl. mhd. smetzan, nhd. schmelzen. - SG. ALR SN IV,K. 1035. smara'ld Pl. -ra'lde S.n. (1581/2 P02 271 b;Ex 28, 17) S m a r a g d M. Iarba ... era deasă ca peria, verde ca zmarandut (DEL.I.V.ş.V. 130) . 0 şopîrtă de zmarald Cată ţintă lung ta mine de pe năsipul cald (AL,CL 111,75). - GR. -ragd (so schon BIBLIA 1688 Ex 28,9;DOS.VS.Sept.25,-27a) , Pl. -raiduri; zmar-. - ET. gr. apäpccYöOQ; die ungewöhnliche Lautfolge -gd— ist zu -nd-, -Id- erleichtert worden, zu letzterem vgl. it. smeraldo, sp. port. esmeratde, frz. emeraude. smălţui" Präs. -ţuie'sc V.tr. (1805 CRIŞAN 300) mit Schmelz überziehen, un inel de aur, vase de tuci, de tinichea etc. einen goldenen Ring, gußeiserne, Blechgefäße etc. emailliere n, oale de lut, farfurii de porţelan etc. Tontöpfe, Porzellanteller etc. glasieren. - GR. auch jm-, jum-, bisw. jăm-, jumulţui; zmăltui, zmălta, smălţa, zmălta, zmălturi. - ET. smalţ. smălţui~t Adj. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 112) glasiert. Ca un borcan, Din afară zmăltuit Şi dinlăuntru mînjit (PÄNN.PV.1 111,39). Fig.: Ca nişte pietre scumpe, gîndăceii zmălţuiti Strălucesc (AL., CL 111,73) die schmelzbedeckten, glänzenden Käfer. 0 pajişte smălţuită cu flori (OD.PS.203;nach frz. emailler) eine blumengeschmückte Wiese. - GR. Varianten wie bei a smăltui. - ET. a smăltui. smead Adj. (1683DOS.) 1. von der Gesichtsfarbe, zwischen weiß u. brünett: fahlbraun, etwas dunkel. (Sfîntul) era ... smad la pelită, cum dzicem noi smolit găt-benet (DOS.VS.Ian. 1 ;1b) . Albă la fată, cu ochii negri şi păr castaniu, nu era nici brunetă nici smadă, dar era frumoasă (NSD.MJV.1,54). - Fig.: Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd şi spălăcit (OD.PS.187) meine smereinic 452 ■ieşi si se închină smerit lui Negradi (XEN.BR.ii) matte ... Feder. - 2. vom Haar: braun. Nişte păr smad, Unde oa-n laţ cad Toţi cei ce-l privesc (CONACHI 156). - GR. MOLD. smad; Pl. m. smezi, f. sme'de. - Dim. smedişo "r. - ET. asl. smedii. - SG. ALR II/I,K..5. smere'lnic siehe smemic. sine "ren Adj. (um 1635 EFTIMIE L.374) LV. demütig, bescheiden. Că oamenii smereni, carii n-au mîndrie, I-a mîntui Domnul (DOS. PS.V.17,73). Blînd, politicos şi smerin, nu cum era cunoscut (Vogoride). La toţi era de mirare omul cum s-au prifăcut (BELD.ET.65) . - ET. ksl. sumerinu, -r(j)enu. smerenie S.f. (l6.Jh.PS.SCH.8953) 1. LV. Niedrigkeit F. Că a căutat (Domnul) spre smerenia roabei sale (EV.1894 Lk 1,48). - 2. Demut, Bescheidenheit F. (LM. umilinţă, modestie). Atunci _ mai tare ai pune mărtu- rie împotriva ta despre trufia inimii tale decît despre smerenie (CÄR.PRE SC.,GCR 1,277). Cînd toţi sta cu smerenie aseultînd, el au şezut pre scaunul cel mai aproape (de crai) (BERTGLDO,GCR 11,169). - 3. veralt. Ergebenheit, Ehrfurcht F. Să arătăm smerenia şi supunerea car ea sîntem datori cătră părinţi (PRAVOSL.IÎNV. 1794,GCR 11,155) . Cine ca dînsa a mai atins sfîntul potir cu toată zmerenia vrednică? (DEL.S.30). Oricare din clerul preoţesc în-tr-adins pentru smerenia sa îşi va goni femeia (PRAV. BIS.,Despre preoţi § 2) aus Frörrmigkeit. - ET. ksl. sümerjenije. smeri" Präs. -re'sc (16.Jh.PS.SCH.9j31) I. V.tr. LV. erniedrigen. Toată valea se va umplea şi tot muntele şi măgura se va smeri (EV. 1894 Lk 3,5). - II. a se smeri 1. sich erniedrigen. Carele să va smeri pre sine ca acest copil, acela iaste mai mare întru împărăţia ceriurilor (NT 1703 Mt 18,4) .-2. sich demütigen, sich beugen, demütig werden. Cît de mult de-aş creşte naltă, Eu deloc nu mă mîndresc Si de-o parte şi de alta La oricare mă zmeresc (PANN PV.M.II, 39;Worte des Schilfrohrs) . - ET. asl. sîimeriti. -SG. ALR SN V.K.125B. smericiu"ne S.f. (1563 CORESI PRAXIU 262) LV. Ergebenheit, Ehrfurcht F. (SICR.DE AUR2 8a) . — ET. a se smeri. smeri"re S.f. (l6.Jh.PSJî.21322) Demütigung, Beugung F. - ET. a se smeri. smeri"t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.73,21) demütig, ehrerbietig. - Adv.: Strul - ET. a se smeri. sme'mic Adj. (18Q9 MAIOR P.50) f r o mm. Lelea naltă smernică, Mergînd 7-a biserica De poale se-nchedecă! (I.-B.434). Un călugăr ________ Ge^ mai smereinic (BOGD.POV.23). - GR. smere'lnic. - up ' asl. svmerinikü. smicea" Pl. -ce"le S.f. (um I66O STAICU 124) dünner Zweig, Reis N., {de alun H a-s e 1-)G e r t e, (de răchită Weide n-)R u t e F. Te-i însănătoşa dacă-ti va aduce (Petrea) o zmi-cea, adecă un rămurel crescut într-o primăvară, din-tr-un măr-dulumăr (SBIERA POV. 30) . Din rădăcina cea rea Odrasleşte zmicea rea (PANN PV.M.1,56) . Bradul, împotrivă puindu-să (vîntului), din rădăcină să prăvăleşte, cu a căruia răsturnare, cele de prin pregiur mlădite şi zrrricele stropşindu-să, cu pămîntul să amestecă (CANT.IST.318). Să mănînci numai vlăstări fragede, răchitică, smicele, nuiele şi altele de sama acestora; de pădurea cea bătrînă să nu te-atingi că-i poznă! (CREANGĂ,CL XH,28) . - GR. zmicea, zmincea (PP. MQID.WEIG.JB.IX/211 ;PAMF.CDŢ.67) , smîncea (PP.TR.MAR. ÎNM.531), zmuncea (SEZ.V,174). - ET. unbek. smTdă1 S.f. (um 1640 URECHE) LV. H a g e 1 M. Şi domnul au aruncat preste ei pietri mari de smidă (xa^uADls) den ceriu (BIBLIA 1688 Jos 10,11). Cu lăcusta i-au băgat (Domnul) în foame Şi cu smida le-au făcut scumpete (DOS.PS.V.77,137) . Pre multe locuri au căzut smidă (URECHE,LET.2 1,236). -GR. Gen./Dat. smidii (BIBLIA 1688 Ib 38,22) , smizii (BIBLIA 1688 Jos 10,11) . - EI. unbek. smi"dă2 Pl. smi"de S.f. (1630 STEFANELLI 3) Buschwald M. Umblam ... după o găină sălbatică ce de multă vreme o auzisem codcodocind prin smidă (CL IX,3). Decît c-o nevastă hîdă Mai bine cu boii-n smidă (PP.TR.MAR.NUNTA 32) . - ET. unbek. - SG. ALR SN II,K..585,586;III,K.634. smintea"lă Pl. -te'li S.f. (l6.Jh.CV2 Apg 19,29) 1. Unordnung F. (in die etw.geraten ist). (Plutaşul) cearcă toate legăturile grinzilor pentru ca să se încredinţeze dacă nu e vreo sminteală (GA-NE,CL 1,267) ob nicht eine schadhafte Stelle vorhanden ist. Pentru zmintealele ceale învederate (cum ochiu stricat al unui cal şi altele aseamenea), nu să în~ vinovăteaşte vînzătoriul (COD.CAR.2 36). - 2. B a-helligung, Behinderung, Störung F. (Turcii) nici o sminteală de Ieşi n-au avut (NEC.COSTIN,LEr.2 1,188) erfuhren ... keinerlei Behelligung. (Ştefan Vodă) este cu grijă ca să nu facă (craiului) ţăranii vro sminteală _______ să nu ti0 calea leşilor la strîmtori (NEC.COSTIN,LET. ,1,394)* 453 smintit Alexandru Vodă făcut-au______cu teşii. ... legătură ta- ca unul pre altul să ajutorească; nice sminteala n-c^u fost 1,140) er hielt auch Wort. jfldatorindu-se a-i aduce capul tui Codrean fără sminteală (GANE,CL VIII,453) unfehlbar. (Sfîntul) trecu Dunărea în vad_____fără nice o sminteală (DOS.VS. qct.26;87a) ungefährdet. Apoi şi limba nu le face (poeţilor) puţină sminteală, mai ales dacă se sileşte bietul poet să scrie limba Academiei (CL VII ,333) Beschwerde, Schwierigkeit. A da pc. de sminteală, LV. a lăsa pc. în, la sminteală jds. Erwartung täuschen, jdn. im Stich lassen. Astă teorie nu-l dăduse niciodată de sminteală (NÄD. flUV.1,61). Norocul cel prost iar l-au lăsat în sminteală de pierdu războiul (URECHE,LEr.2 1,143). - 3. LV. Anstoß M., Ärgernis N., als Übers, von OMdv5oü\ov, asl, süblaznü. Vai de omul acela pren carele vine sminteala (BIBLIA 1688 Mt 18,7) . - 4. LV. Anfechtung, Verführung, -leitu n g F. Ceia ce să nevoiesc cu rugăciunea ... gonesc şi leapădă de la dînşii toate meşteşugurile şi zmintelele vicleanului (MÄRG.2 90a). - 5. G e i-stesstörung, -gestörtheit F., I r r-, Wahnsinn Sminteala nu se ştia bine din ce-i venise (lui Zaharia) (SAD.CR.27). - ET. a sminti. sminte'nie S.f. (1885 DEL.S.) Wahnsinn M. Să năpustiră asupra ei ... Furia cu ochii scoşi afară din cap, Zmintenia cu ţipete de juvină sălbatică (DEL.S.95) . - ET. a sminti. sminti" Präs. -te'sc (16.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. LV. verwirren. Atunce grăi-va cătr-înşii în mînia sa şi cu urgia sa smenteşte ei (ksl.amgtetu g] (PS.SCH.2,5). Tremease săgeate şi-i răspîndi şi fulgerul înmulţi sminti ei (ksl. smete ?) (CORESI PS.5 26a;Ps 17,16). Daher: - 2. i n Unordnung, aus dem Gang, Gleis, (din loc) aus der Lage bringen, verschieben, -rücken. Tăceţi molcu să nu-mi smintiţi vraja (AL.,CL 111,275) daß ihr mir den Zauber nicht stört. Voinicul ______ au smintit cu limba dopul ta fluier şi încetează de a mai zice (SBIERA POV.36) verschob. - 3. LV. pe. j d m. schwe-r e s Ungemach zufügen, jdm. übel mitspielen. Cînd duceau turcii zaherele în Cameniţă, le ieşiau (Ieşit.) înainte_______de-i loviau Si de bogate ori îi şi smintiau (NECULCE,LET.2 II, 238). Lupii ... dînd năvală şi asupra a oameni mari de-i sminteau (NEC.COSTIN,LET.2 11,34) . Mă duc cu Qle mele meşteşuguri dievoleşti ca să o sr,iinte(s)c Si să omor pruncul ei (MS.1799,GCR 11,171;ein Teufel von der ihrer Niederkunft nahen Mutter Gattes). '4. LV. pc. bei jdm. Anstoß erre- gen, jdm. Ärgernis bereiten, als übers, von 5a\L£eiv, ksl. süblazniti. Cela ce face păcat mare întru ascuns şi pre nimeni nu zminteaşte mai uşoară muncă are (MfiRG.2 50b). Oricine va sminti pre unul dintre aceşti mici cari cred în mine (EV. 1894 Mk 9,42) wer ... ärgert. - 5. LV. irreleiten, -führen, verleite n, -führen.De ne-au şi smintit diaoolul 2 de am căzut în vreun păcat (MÄBG. 216a). Cîndai să nu ne cumva smentească (episcopul) pre unii din noi cu acea limbă a lui vorovace (DOS.VS.Oct.18;72b). - 6. LV. u. ugs. (v e r)h indern, abhalten. Carele ştie cum muierea tui face preacurvie şi are avea putere să o smintească şi nu o sminteşte (PRAV.MOLD.71). Am vrut să viu cătră voi — iară Satana m-au smintit (CAR.PRE SC.1 Thess 2,18, GCR 1,275). Pre Timothei ______ n-au putut sminti pum- nii de la bunătăţi (DOS.VS.Noe.5;108b). Vai de şcolarii care-l sminteau (pe dascăl) de la învăţătură (CREANGĂ,CL XV,313) die ihn im Unterricht störten. - II. a se sminti 1. in Unordnung etc. geraten, sich verschieben. Dacă (maşina cu abur) se va putea direge pe loc îndată ce s-ar sminti (SUTU NOI.99). - 2. veralt. (în cn. an jdm.j Anstoß nehmen. Toţi voi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta (EV.1884 Mt 26,31). - 3. irr e-, fehlgehen. La judecăţile tale să fii dreptü, nefăţarnic şi smerit, că cu aceste trei bunătăţi niciodată nu te vei sminti (MS.1654,GCR 1,170).-4. geistesgestört, wahnsinnig, verrückt werden. Nu-i procopseală de aşa bani. Unii se zmintesc, alţii mor (NÄD.NUV.II,87;von Schatzgräbern) - GR. LV. (16.Oh.) smen-. - ET. asl. sumgsti, -mgtq. - SG. ALR I/I,K.142;SN V,K.1376. smintici'e (+) Pl. -ei'i S.f. (1849 PIRU ENC.) Wahnsinn M. Nebunia sau sminticia (PIRU ENC. 1,104). - EI. zu a se sminti. sminti"re S.f. (l6.Jh.PS.SCH.65,9) 1. Unordnung F. -2. Schädigung F. -3.Wahnsinn M. Nimine să ştie smintirea mea, nu crez (GR.ALEX.155) . - ET. a sminti. sminti't Adj. (l6.Jh.PS.SCH.29,8) 1. in Unordnung gebracht, zerstör t. Două tunuri ce-avea curtea, din care unul smintit, Aşa îl legă de bine cît nu credeai că-i cîrpit (EELD.ET.12). Felinarele înfipte din răspîntie în răspîntie, zmintite din locul lor, nu luminau mai mult decît stîlpii telegrafului (DEL.S.107) aus den Fugen geraten, schief geworden. De gloria aceasta Smintit, abuzuri sigur, i-or da încurajare (lui Rienzi) (BODN.,CL 11,205) aus dem Gleichge- smintitor 454 wicht gebracht. Cu dînsul -iarăşi, sînt smintit, Pentru c-adesăori tui oi am spărcuit (DONICI 31;der Wolf vom Schäfer) überworfen, gespannt; wohl nach frz. brouille. - Neg. nesmintit unberührt. Rămăşiţe de ziduri care de şeptesprezece veacuri stau nesmintite (CL XV,70) unverrückbar. - 2.wahn-sinnig, verrückt. Iorgu se lupta, răcnind ca un smintit, cu vezeteul şi cu Gheorghie (L. NGR.,CL 11,352). - Neg. nesmintit (auch adverbiell) unfehlbar, sicher. Cursul anilor foarte nesmintit au însămnat (CANT.HR. 191). - ET. a sminti. - SG. ALR I/I,K.134. smintito'r Adj. (1683 SICR.DE AUR2 137 a) veralt. verführend, trügerisch. - ET. a sminti. smirda'r Pl. -da'rl S.m. (1868 BARC.) 1. Alpenrose F. (Rhododendron jBR. ,PANŢU). -2. Preiselbeere F. (Vaccinium vitls idaea). - GR. smîrd- (BR.,PÂNTU) . - ET. vgl. russ. smoroda "Johannisbeere". smi'rna Adv. (178g SCL IX,239) veralt. fam. a sta smirna still, stramm stehen; smirna! stillgestanden! Stăi smirna, ţopîrlane, Căci. de-acum eşti soldat (AL.OP.1,3) . Pe unde treceau (boierii cu trăsura), ţăranii îşi. scoteau cu grabă căciulile şi steteau smirna (XEN. BR.11). - ET. russ. smirno. - SG. ALR SN III,K.722. smi'rnă Pl. smi'me S.f. (l6.Jh.PS.SCH.44,9) Myrrhe F. Deşchizînd comoarăle lor aduseră lui daruri, aur şi tămîe şi- zmimă (BIBLIA 1688 Mt 2,11). Alixandru ... agiunsă la un cîmp frumos, şi mirosea ca zmirna şi ca livanul (MS. 1784,GCR II, 133). - GR. zm-, - ET. gr.ouijpva, asl. smirna. smîc (l8lH HCH.208) I. S.n. 1.Schlinge F., beliebtes Kinderspielzeug (ŞEZ.V,174) . - 2. sfredel cu smîc Drillbohrer M. (STAM.). - 3. K r e i s e 1 M. - II. Interj, h u s c hl Zmîc! îmi zbură vrabia din mînă (PAMF.JOC.1,409;vgl. auch 382). - GR. zm-. - ET. vgl. poln. zmyk "großer Fiedelbogen", zu slav. smykati "schlüpfen, gleiten". sml'ntä Pl. smî'nte S.f. (1581 PRL) 1. Behel ligung, Beh inderung, Störung F. DOS. öfters im Reim: Ce mie mi-i vîntă Domnul, sufleteşte, De sînt şi trupeşte întreg, fără smîntă (DOS.PS.V.53,20) . Cînd mă rog spre tine ... Cu mînule tinse spre casa ta svîntă, în număr să nu fiu cu răii. în smîntă (DOS.PS.V.27,10) . Tutetrei (sfinţii) aceştia troiţă tine svîntă Te spun preste lume Domn fără de smîntă (DOS.VS.Oct. 11;60b). - 2. TR. CRIŞ. Fehler M. (CL XX,1017) Deci nîce-o smîntă Să vede-a zăcea-în forma de-afar% A vreunii stăpîniri de ţară (BUDAI-DELEANU XI,40) . -Vgl. sminteală. - GR. smintă. - ET. zu a sminti. smîntî'nă S.f. (1579 DRÄGANU 603) Rahm M., Sahne F., Schmant M. Vgl. rnîţă 1. - Fig.: Aceea ce constituia smîntîna ştiinţei sale era trasă din observarea naturii (DEMEER. NUV.22) das Beste, die Blume. - ET. slav. *smgtana (bulg. nslov. russ. smetana etc.), zu asl. smesti, smgtg "rühren". // Vieldiskutiertes Wort, vgl. CIORANESGJ 7924. - SG. ALR SN II,K.303,305,306,310, 311,312,416. smîntîni" Präs. -ne"sc (um 1670 ANON.CAR.) V.tr. abrahmen. Cînd căuta mama să smîntîneas-că oalele, smîntîneşte, Smarandă, dacă ai ce (CREANGĂ,CL XV,5) . - ET. smîntînă. - SG. ALR SN II,K..305. smintirii "că S.f. (1868 BARC.) 1.Spierstaude F., Johanniswedel M., (Spiraea ulmariajBR.). - 2. TR. Kreuz-labkraut N. (Galium cruciata ;PÄNIÜ). - ET. smîntînă. smîrc Pl. smî'rcuri S.n. (1526 DERS) 1. TR. aus einem Flaschenkürbis gebildeter Saugheber (CL XX,1017). - 2. (W a s s e r-)S t r u-del, Schlund M. Nice smîrcul buza să-şi descheie Să mă soarbă şi să să încheie (DOS.PS.V. 68,49;Ps 68,18). - 3. Pfuhl M.,Sumpfloch N. Bălţile, mlaştinile, smîrcurile şi lacurile de unde se răspîndeşte sămînţă frigurilor (AEÂR.SKN.1,61) . Prin smîrcurile mocirloase ale uliţelor ... (copiii) mergeau încet ____ ascultîndu-şi fleşcăitul ciobotelor mari şi grele (VLAH.NUV.115). - 4. MUNT. smîrcurile mării die Meere s-tiefen, -fluten. Să ne vedem sănătoşi. "Sa să te duci în smîrcurile mărilor (ISP.BSG.53) dorthin, wo der Pfeffer wächst. Văpaia dragostei ... nu să stinge cu toate smîrcurile mărilor"(DEL.S.24). ■* ET. asl. smrükü "Saugröhre". smîrcîi' Präs. smî'rcîi V.intr. (1870 COST.) schnüffeln, schluchzen. Domnul notar ... îşi trage cu degetele răşchirate eaierele mustăţilor şi smîrcîie din nas (SAD.CR.44). Un ditai ursul aplecat asupra babei smorcăind şi scui-pînd-o (UR.BUC.96). Dascălul ... sfîrcîieşte toată ziua la tabac (CREANGĂ,CL XIV,370) . - GR. smor-căi, smîrci, sfîrc- (CREANGĂ I.e.). - ET. asl. smrü-kati; zu smorcăi vgl. ostserb. smorkac, russ. smor-katj etc. 455 smredui ^ Adj. (1620 MOXA) sChmutzig, unflätig. Substantiv.: Dea-ca crescu Mihail şi veni în vrîstă, el lipi pre lîngă el nişte hlapi şi smîrzi (MOXA,HC 1,387) . - ET. aSX. smrüdü. siehe smirdar. g^rdă S.f. (1688 BIBLIA) veralt. Schmutz, Unflat M. Destul cu smîr-ăfî (ev punto) m-ai muiat (BIBLIA. 1688 Ib 9,31) . - ET. zu smîrd; ein entsprechendes Subst. fehlt im Slav. snârdoa"re Pl. -do'ri S.f. (1877 CREANGĂ) (vjqld. verächtl. schmutziges Zeug, [von Personen:) S c h m u t z-, Saukerl M. Zmîr-äoare uricioasă ce eşti (CREANG£,CL XI,23;Satan zu sinem Teufel) . - GR. zm-. - ET. smird. sroa"lä S.f. (lö.Jh.PS.V.2 7,46) Pech N. Avzînd cuptoriul cu răşină şi cu smoală (CORESI PS. 306a;Cant.3 puer.22) . Şi-l vei zmoli (sicriiul) şi pe denlăuntru şi pe denafară cu zmoa-lă {BIBLIA 1688 Gn 6,14) . Scîndurile cele de la porii avînd crepături, le astupa cu feştilă şi cu smoală (MS.1773,GCR 11,93) . - GR. zm-. - ET. asl. smola. -SG. ALR II/I,MIM 2833,112;SN I,K..107,II,K.431. smoc Pl. smo"curi S.n. (1829 AN.P.I/II.,35) 1.Büschel, Bündel N. (de flori Blumen-J Strauß, (de chei Schlüssel-JB und M. Un smoc de păr a adus acasă din barba lui Ghioagă, acum doi ani cînd s-a legat de ea (VLAH.IC.68) . Mergi în cîmp de-alege-un smoc Tot de mac şi busuioc (AL.PP.270). Soarele zvîrlise un smoc de raze pe căpătîiul lor (VLM.NUV.117) . Găsind un ghizdan vechi, îl deschise şi, dintr-un smoc de tărfăloage de moşie ... scoase o hîrtie afumată (C.NGR.OP.I,107). - 2. F 1 o k-kenblume F. (CentaureajPANŢU). - GR. Dim. smocuşo'r, -cule~ţ, Pl. -şoa're bzw. -le ~ţe, ferner Pl. smocure ‘le (PP.M0LD.rCL XIII,278) . - ET. unbek., vgl. serb. smotak (CADE). - SG. ALR I/I,K.93 SN I,K.55. SB°_chie siehe smochină. P1> -chi'ni s.m. (1551/3 ES 96b;Mt 2k,32) Feigenbaum M. (Ficus carica). Doară poate smochinul măsline să facă? sau viţa smochine? (°0RESI PRAXIU Jak 3,12;GCR 1,10*) . - GR. som- (DOS. Vs-Dech.3;191a) . - ET. ksl. smokünü. Pl. -chi"ne S.f. (l6.Jh.PS.SCH.104,33) e 1 g e F. Un săpătoriu au cules smochine de cele bune ie duse p0ci0n ia stăpînu-său (MS.18.Jh., GCR 1,351). - GR. som- (DOS.VS.Dech.3; 191a) ; smo chie (CV2 63a,Jak 3,12). - ET. vgl. asl. smokvina, bulg. smokina etc. bzw. asl. smoky. smochine"t Pl. -ne"turi S.n. (1688 BIBLIA) Feigenbaumpflanzung F. Şi vor mînca viile voastre şi smochineturile voastre şi maslineturile voastre (BIBLIA 1688 Jr 5,17) . - ET. smochin. smochini"ş S.n. (1703 GCD) Feigenbaumpflanzung F. - ET. smochin. smoli" Präs. -le"sc V.tr. (1642 CAZ.GOV.121) 1. m i t Pech anstreichen, au s-, verpichen. Şi-l vei zmoli (sicriiul) şi pe denlăuntru şi pe denafară cu zmoală (BIBLIA 1688 Gn 6,14). - 2. pielea etc. die Haut etc. schwärz-lich, braun, dunkel färben, bräu-n e n. - ET. asl. smoliţi. smoli"t Adj. (1654 NEAGOE ÎNV.120) 1. m i t Pech angestrichen. -2. dunkel (farbig). -Tn zuoa morţii vom dezbrăca hainele rele şi smolite ... şi atunce- ne 2 vom îmbrăca în haine noao şi lucii (SICR.DE AUR 50a) . - 3. gebräunt, brünett. Cu faţa smolită de pulberea sîngeroasă a bătăliei (BfiHU. 517). Iubea _ pe toate (femeile) deodată, nalte sau mici, bălăi sau smolite, tinere sau tomnatice (GANE,CL IX,51) . Subprefectoriţa-i cam smolită, bate în negru (CL XV,300) . - ET. a smoli. - SG. ALR II/I,K.5. smomi" siehe momi. smorcăi" siehe smîrcîi. smoro"din S.m. (1906 PANTU) BUCOV. schwarze Johannisbeere, Gichtbeere (Ribes nigrum). - ET. russ. ukr. smorodina. smrad (+) S.n. (l6.Jh.C0D.TOD. ,DENS.IST. 11,337) Gestank M. Altora le va cură dintru ochi smrad cu puroi (COD.STU.,HC 11,470). - ET. asl. smradü. smredui" Präs. -duie"sc V.tr. (1780 A.J.894) veralt. von Krankheiten u. fig.: anstecken. Smreduiesc lumea mai toată prin apostoli înadinşi (BELD.ET.2). - Vgl. a molipsi. - ET. zu asl. smradü "Gestank", vgl. russ. smerdetî, ukr. smerdity etc. "stinken". smreduitor 456 smreduito r Adj. (1825 CANT.) veralt. ansteckend. Această boală este atî-ta de zmreduitoare încît oamenii mai mult sä tem de dînsa dectt de ciumă (CANT.SCRIS.37). - ET. a smre-dui. smucea'lă Pl. -ce"li S.f. (1857 POL.) Reißen, Zerren N., R i B, R u c k M. 0 nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze (coada vulpii) cu un stînjen (OD.PS.48;er hatte van einem Fuchs erzählt, dessen Schwanz fünf Klafter lang gewesen sei; der Diener hatte Befehl, ihn beim Aufschneiden am Rock zu zupfen) ein neues Zupfen am Rock. - GR. smî(n)ceală, zmîceală. - ET. a smuei. smuci" Präs. -ce"sc (1581 CORESI OMIL.521) I. V.tr. reißen, zerren. Voinicuţul de George., unde smuci odată sabia din pămînt şi _ o aduse 2 şi tăie în două scorpia (ISP.LEG. 138;er hatte das Schwert in die Erde gestoßen). Zorile ... mă smîn-cesc din somnul dulce (CONACHI 221) . I se spărie calul şi-l zmîci şi purceasă sireap fugînd grozav (DOS. VS.Nce.11;118a) das Pferd riß ihn fort. (Călugărul) vru să-i smucească cartea din mînă, dară băiatul o 2 ţinea vîrtos (ISP.LEG. 100) er wollte ihm das Buch entreißen. Se plecă şi-i sărută mîna cu foc ... Aris-tiţa roşi, zmunci mîna şi se apropie de fereastră (NĂD.NUV. 1,57) sie zog die Hand heftig zurück. Uşile la cortu-i iată se smicesc Şi pe cal apare domnul românesc (BOLINT.^ 1,186) die Türen werden auf-gerissen. - II. V.intr. stoßen, an etw. zerren. Mai săltînd (cocorul) şi mai smucind, unde să scape! că laţul îl apucase bine (ISP.BSG. 124;er war in eine Schlinge geraten) zerrend. - III. a se smuci sich losreißen. Ei se bat în spade - spadele se frîng; Şi se iau la braţe, se smucesc, se strîng (BQLINT. 1,138) und zerren sich hin und her. In sfîrşit s-a smîcit din loc şi s-a repezit în odaia lui (DEL.P.120) schließlich riß er sich los. - GR. zmî(n)ci, zmunci; ebenso die Ableitungen. - ET. vgl. asl. smykati, smucati. -SG. ALR II/I,K.41 jSIM V,K.1459. smuci "re Pl. -ci'ri S.f. (1785 GR. MAIORG. LEX.) Reißen, Zerren N. - ET. a smuci. snuci"t Adj. (1785 GR.MAI0R3G.LEX.) 1 o s-, a b-, ausgerissen. - Adverbiell: pe smucite hastig. Am ieşit smerit din biserică, mama luîndu-mă cam pe smucite de mînă (GHEB. BV.65;der Sprecher hatte sich ungebührlich benommen u. war vom Pfarrer am Ohr gezogen worden) indem die Mutter mich ziemlich unsanft bei der Hand nahm. - ET. a smuci. smucitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1688 BIBLIA) Reißen, Zerren N-, Riß, Ruck, Zug M. Fetele ... giucau cu obrajii aprinşi de osteneală şi de plăcere, şi hainile le erau boţite de smî-cituri (RAL.SUV.7;Schilderung eines Rundtanzes). Scuturare şi zmăcitură (feKTLvayyos val ocvaxlvo.y]jj5q) şi frîngerea inimii (BIBLIA 1688 Nah 2,10). - ET a o • u brrmn\ smui"lge Pras. smulg (l6.Jh.CV) I. V-tr. (a u s)r e i ß e n, -raufen, -rupfen. Ucenicii lui (Is.J ... începură a zmulge spice şi a mînca (BIBLIA 1688 Mt 12,1) seine Jünger fingen an, Ähren auszureißen und aßen. Ca mazărea - lîngă drum, cîţi trec, toţi o smulg (Z.1,214;Antwort auf die Frage, wie es einem geht). D-zeu ... zmulge—te-va şi te va muta de la lăcaşul tău (PS. RÎMN.51,4). Sabie au zmult păcătoşii, întins-au arcul său ca să surpe pre săracul şi pre mişălul (PSALT.RÎMN.36,14) . Puse mîna să o deschiză cu puterea, smulgîndu-o cu zar cu tot (FLOR. ,CL 111,162) wobei er den Schlüssel mitsamt dem Schloß herausriß. Smulgînd cu de-a sila ... chiseaua din mînile Zamfiriţei (I-NGR.,CL 111,42). Cînd salută pe un superior, linguşitorul îşi smulge pălăria din cap cu aceeaşi repeziciune cu care se descoperă solda-datul la front (ROS.TROT.44). Trandafirul rău tînjeş-te, Deacă-l smulgi de unde creşte (I.-B.202). Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier (EMIN. 0.1.147;Mircea zu Bajazid). Copila cadiului ___ un fir de păr îşi smulgea Şi cu firul le lega (AL.PP. 150). A smulge cuiva, a-şi smulge părul, barba jdm., sich das Haar, den Bart ausraufen. Mi-am zmult părul şi den cap şi den barbă (BIBLIA 1688 3 Esr 8,73). A smulge o găină etc. (de pene) einem Huhn etc. die Federn ausrupfen, es rupfen. (Vidra) găinile de pene şi puii de tuleie au zmult (CANT.IST.205). Eroul nostru era ... pentru cavaleri de industrie un pui de simit (L.NGR. ,CL 11,308). - II. a se smulge sich 1 o s r e i B e n. Şi ca fu a nă duce noao, zmulse-mu-nă de la dinşii (CV2 12b;Apg 21,1) da rissen wir uns von ihnen los. Şi s-au arătat în mijlocul tuturor cu mînule puse în cap zmulgîndu-să (DOS.VS.Oct. 8;53b) sich das Haar raufend. - GR. veralt. zmulge. Imperat. smu~lge, Perf. smulse'i; Part, smuls, älter smult; Ger. smulgî'nd. — ET. vlat. exmulgeo, -ere, von mulgeo, -ere (rum.a mulge) "melken". Eine begriffliche Zwischenstufe zeigt it. smungere "aus-saugen". - SG. ALR SN I,K.104,188,255;II,K.362,427, 43QjIV,K.973jV,K.1359. 9 simTlgere Pl. smu'lgeri S.f. (1788 MOLNARSPRACHL.5 76) Ausreißen, -raufen, -rup-fen N. - ET. a smulge. smuls (1448 BGL) 1. Adj. ausgerissen, -gerauft, -g e_ 457 soalbă ü p f t, -gezupft. Că înălţarea înfiaţilor mintea, ca penele în aripi, iară sfîrşitul lor ca pasirea zmultă rămîne (CANT.IST.215) . - Substantiv * Cei întăreaţi de la lapte, cei zmulşi de la ţîţă (BIBLIA 1688 Js 28,9) den Entwöhnten von der (vjiich, denen, die von Brüsten abgesetzt sind. Lemne toamnă fără de roadă, de îtribe capetele zmulte şi saci (MS.17.Jh. ,GCR 1,49) herbstliche Bäume, der glatter beraubt. - II. S.n. Ausreißen, -raufe n, -rupfen N. - GR. veralt. smult. - TOPON. Zmulti n448 BGL 218) • “ ET- a smulge. snaja S.f. (1805 CRIŞAN 267) OLT. BAN- Kraft F. Mama lu Mitru-i bătrînă, Fără snagă (PP.,MF 1,1048). Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga i-o luară (ŞEZ.IV,154;Besprechung). Să aduci lui N.N. puterea lui, snaga lui, virtutea lui şi îndemnul lui (PP.,GCR II,342;Besprechung). -ET. serb. bulg. snaga. snoa'vă Pl. snoa"ve S.f. (1868 BARC.) Geschichtchen N., Anekdote, Schnurre F. Cînd şedeau casnicii la lucru iarna în nopţi d-alea lungile şi spuneau la snoave 2 şi la ghicitori (ISP.LEG. 285). Veşnic vesel, foarte hazliu, era totdeauna gata să povestească vreo snoavă în care îşi batea joc, cu supţirenie, de unguri (UR.BUC.86). - ET. wahrsch. < iznoavă (s.d.2), also urspr. wohl "neues Geschichtchen (das der erfindungsreiche Erzähler nach anderen vorbringt)”, vgl. zur Form tschech. znova, nslov. znova, poln. zno-wu etc. "von neuem"; nslov. snova "Zettel des Webers", bulg. nslov. osnova id. u. "Grundlage, Stoff, Thema", von ksl. snuti, snovg "anzetteln", liegen lautlich (wegen s-) u. begrifflich weiter ab. snop pi. snopi S.m. (1551/3 ES Wb;Mt 13,30) Garbe F. Părea-mi-se că voi legaţi znopi în mijlocul cîmpului (BIBLIA 1688 Gn 37,7) mich deuchte, ihr bandet Garben auf dem Feld. Trupurile voinicilor dzac ca snopii în vremea secerii (VARL. CäZ- 1,212a). Zilnic cîte-un spic adună Şi-n curînd tu ai un snop (COŞBUC 163). - ET. asl. snopii. -SG. ALR SN I,K.54,56,60,71,73,75,79,117,262;II,K. 592. gŞgpea~lâ Pl. -pe"li S.f. (187OCOST.) Dreschen N. - 2. fam. Tracht P r ö- S e 1. Ş-acum nu ştia (boierul): să-i ieie (pe slugi) la snopeală pentru cal Sau eu hohote să rîză due pros-^ia lor nespusă? (DULFU PAC.216;sie hatten das Pferd stehlen lassen). Ştefan ... dete săcuilor o snopea-te de le scăpară măselele (ISP.,CL XII, 175) . - ET. a snopi. snope"şte Adv. (1902 WEIG.) nach Garbenart. Şi-i tăia (pe tătari cu sabia) snopeşte Şi-i grămădea clăieşte (PP.DQBR. ,WEIG. JB.IX,214) . Vgl. a snopi. - ET. snop. snopi" Pras. -pe"sc V.tr. (1640 URECHE) 1. absol. Garben binden. Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc (TEOD.PP.311) . - 2. duşmanii etc. die Feinde etc. hinstrecken, niedermachen, -metzeln. Deacii (mulţimea) în pedestrime s-au lăsat de i-au tăiat şi i-au 2 snopit (URECHE,LEr. 1,218). în cale, armia mai în- tîmpină nişte oşti turceşti___pe care le foarte snopi şi le zdrobi (BÄLC.162). Daher: 3. fam. pc. (în bătaie) jdn. (tüchtig) durchwalken, dreschen, (mächtig) verhau-e n. Noroc ... că nu m-a prins ... Trăsnea .. . căci m-ar fi snopit în bătaie (CREANGĂ,CL XV, 13) . - ET. snop; Bdtg. 2 nach der Ähnlichkeit zwischen gefallenen Kriegern und übereinanderliegenden, über das Feld verstreuten Garben. snovo"s Adj. (um 1830 VÄCÄR.) w i t z i g. Tu eşti ... mai glumeţ, mai snovos ... ca rumănu dă oraş (JIP.OP.78;zum Bauern) . Alta calică — Cea mai snovoasă E ofticoasă (VÄCSR.P.343) . - ET. snoavă. soa"cră Pl. soa"cre S.f. (1551/3 ES) Schwiegermutter F. Venit-am să desparţ __ nevasta spre soacră-sa (ES 30b;Mt 10,35). Soacră mare, mică Mutter des Bräutigams, der Braut (am Hochzeitstag) . Die Schwiegerkinder nennen die Schwiegermutter höflich mamă soacră. Vgl. poamă 1. Ţi-ai găsit o soacră, îţi trăieşte soacra, ţi-e tare soacra, wird scherzhaft zu jdm. gesagt, der während einer Mahlzeit zu Besuch kommt. Gata ea o cămaşă de soacră (fără gură şi fără poale,fără mîneci şi fără poale u.ähnlJ nachlässig gearbeitet. - GR. mit Poss.: soacvă-mea, -ta, -sa, Gen./Dat. regional auch soa-cră-mei, -tei, -sei. - ET. vlat. söcra für kllat. söcrus. - SG. ALR I/II,K.262;SN VI,K.1580. soa"ge V.tr. (1683 DOS.PAR.78a) TR. BUCOV. MARAM. aluatul den Teig auswirken (zu Brot formen) {FR.-C.M0,£II 105); pita das Brot formen (VICIU) . - GR. soa~ce, soa~lge, sogi~, soga~. - ET. wahrsch. lat. subîgo, -ere; o < -übi-wie in cot, nor < cübitus, nübilum. - SG. ALR SN IV,K.1056. • x. -2 soa ie siehe soi . soa'lbä siehe solbä. so apa 458 soa"pă siehe sopă. soa"ra-soa'relui siehe soare. soa"rbă Pl. soa"rbe S.f. (1793 PREDETICI II,311a) V o g e 1-, Elsbeere F. - ET. sorb. soa"re Pl. sori S.m. (1535 DRHB 111,336) 1. S o n n e F. Derepţii. vor luci ca soarele (ES 46b; Mt 13,43). (Lumină de) soare Sonnenschein: e soare die Sonne scheint. Zi cu soare ein sonniger, heiterer Tag. Soarele e la amiază es ist Mittag; vgl. amiază 1. Stă cu burta la soare er sonnt sich (wird von einem Müßiggänger gesagt). Toti gospodarii au venit cu soare, dar nu la miezul noptü (NÄD.NUV.1,201) vor Sonnenuntergang. Lumina eia de trei sori ce străluminează lumia (TREBNIC 1679,CCR 227;vom dreieinigen Gott). Un anteriu ieşit la soare (BASS.VULT.210) ein verschossener Überrock. Lui îi e de Lenea, asta e ca sfîntul soare (POP.NUV.149) das ist sonnenklar. Fata de ce creştea, de aia se făcea mai frumoasă. Împăratul şi împărăteasa se uita la dînsa ca la soare (ISP.LEG.2 245) vergötterten sie. La soare te puteai uita, iar la dînsa (dînsul etc.) ba (in Märchen:) sie (er etc.) war strahlend schön. Vgl. tună 1, rupt. - 2. soare sec Sonnenstich M. - 3. von den Hirrmelsgegenden: soare-răsare Sonnenaufgang, Osten M., soare-apune Sonnenuntergang, Westen M. Stăpîne, cată spre soare-apune şi spune-mi, vezi ceva? (FUND.BASME 17). - 4. in Pflanzennamen: a) floarea-soarelui, MOLD. soarea - soarelui, auch sora - soarelui, soara - soarelui (FR.-C.MOŢII 279) S.f. Sonnenblume F. (Helianthus annuus). Vgl. auch răsărită. - b) floarea - soarelui Bocksbart M. (Tragopogon pra-tensis;B.); Spierstaude F. (Spiraea fili-pendula;BR.). - ET. lat. sol, -is. - SG. ALR II/I, Supl.MN 4918,10;SN I,K.44,III,K.765,764,785,S19,IV,K. 1218;V,K.1381,1398. soa'rtă Pl. sorţi S.f. (l6.Jh.PS.SCH.77,54) 1. LV. soartă (jünger S.m.sort) Los N. (das geworfen, gezogen wird). A trage c. la sorti etw. ver-, auslosen, ziehen; tragere la sorti Verlosung, Ziehung; a cădea, a ieşi la sorti durch Auslosen bestiumt werden; veralt. a arunca sorti Lose werfen. (D-zeu) mînă de fata lor limbi şi după soarte împărţi lor pă-mîntul (CORESI PS.5 15lb;Ps 77,60) . Tu eşti D-zeut mieu. în mînile tale sortite meale (CORESI PS.5 51 b;Ps 30,15) du bist mein Gotti Meine Zeit steht in deinen Händen. Şi puseră sorti şi căzu sortul pre Iona (BIBLIA 1688 Jon 1,7) und da sie losten, traf es Jona. (Corăbierii) au aruncat sorti şi au dat soarta — pre Iona (MÄRG.2 46b) . Pre îmbrăcămintea mea aruncară sort (BIBLIA 1688 PS 21,19) sie losen um mein Gewand. Toii muritorii pururea în sin doi sorti purtăm, carii unul a mortU, altul a vieţii sint (CANT.IST.257). Cînd venise-odată vremea Tinerii la sorţi să tragă (SPER.AN.1893 111,21;von Militärpflichtigen) . - 2. LV. durch das Los, Schicksal zugeteiltes: Los, Teil IM. Aceastea bărbatului tău s-au gătat de i s-au dat în soarte (DOS.VS.Mai 3;107b). (Leviţii) în mijlocul fiilor lui Israil nu vor moşteni sorţul (BIBLIA 1688 Nm 18,24) (die Leviten] sollen unter den Kindern Israel kein Erbgut besitzen. îndrăgit-au eu maica fiica pînă-n moarte pre Hs. de-ş luară logodnic în soarte (DOS. VS.Noe.19;136a;von zwei Märtyrerinnen). - Daher: Ar fi pentru fată cea mai bună soartă (PANN PV.M. I,130) die beste Partie. -3. Los, Schick- sal N. Trista soartă ce mă aşteaptă das traurige Los, Schicksal, das mich erwartet. Să-i spun nelegiuirea omului căruia va să-şi încredinţeze soarta (C.NGR.47). Soarta oamenilor cît iaste de cumplită! (CRITIL ,GCR 11,152) . Să ne mai încredinţăm odată sorţii (BARAC HAL.II,117). D-zeu _____ chiemă pre om şi toate făpturile ceăle vii ta sine ca să le hotărească anii vieţii şi soartea sa a fieştecăruia (CAL.1816 177). -4. Plazenta F. (PA-PAHAGI). - GR. LV. in allen Bdtg. auch, TR. nur -te; in Bdtg. 1 sort (BIBLIA 1688 Lv 16,8). - Zu soartă Gen. so'rţii, veralt. soa'rtei: mărturia soartei 2 (MÄRG. 146b) das Zeugnis des (geworfenen) Loses. -Pl. auch -te: De soarte rele ... te-oi deseînta (AL.POEZII 1,8). - ET. lat. sörs, -tis; sorţ, sort ist aus dem Pl. sorţi erschlossen, den man als mask. auffaßte; 4. < lat. exörta (REW 3027). - SG. ALR 1/ II,K.207,302;SN V.K.1436. soa'ţâ Pl. soa'ţe S.f. (1577 CORESI PS.5 84b;Ps 44,16) 1. bisw. Gefährtin F. Şi numele încă ş-au schimbat (sfînta) să-i dzîcă Xenia ... învăţîn-du-şi slujnicele, soaţele ei (DOS.VS.Ian.24;29b). - 2. Gattin F. (împăratul) întoarsă mîniia asupra soaţei sale şi ____ învăţă să-i rumpă ţiţele a femeii sale cu cleşti de muncă (DOS-VS.Noe.25; 168 b) • - ET. lat. socia. Vgl. soţ, soţie. - SG. ALR SN IV, K.935. soba"r Pl. -ba'ri S.m. (1710 BĂLAN 111,177) Ofensetzer M. - ET. sobă. so"bă Pl. so'be S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. (Heiz-, Zimmer-) 0 f e n M. (wog.cuptor Backofen). Sobă oarbă Ofen, der vom Hausflur od. einem Nebenraum aus geheizt wird. Aşezat la gura sobei noaptea pe cînd viscoleşte, Privesc focul (AL.POEZU III,19). - 2. TR. BAN. OLT. Stube F.,Zimmer N. Baba — îi condusă prin mai multe sobe, care de care mai frumoasă (CST.POV.1,21) . - GR. Dim. so- 459 socote sobu'ţă. - ET. gemeineurop. Wort mit der Bdtg. "(hßizt>ares^ Zinmer, Ofen”, wahrsch. germ. Ursprungs (vgl.ahd .stuba, angelsächs .stofe etc.). Das rum. Wort geht teils direkt, teils indirekt auf magy. szoba "ZinTner" zurück, vgl. bulg. serb. soba "Zirrmer", bulg. türk. soba "Ofen". - SG. ALR II/I,K.235,279,283,286; PN 6845,6;6866,9;3780,115;3783,115;3871,131;SN IV,K. 1073;V,K.1321. sobo^l Pl. -bo"li S.m. (1594 DIR) 1. MUNT. TR. Maulwurf M. (Talpa europaea, wofür MOLD.cîrtiţă). 0 grămadă de căţeluşi mici cît ■pumnul şi orbi ea sobolii (OD.PS.43). - 2. LV. MOLD. Z o-b e 1 M. (Mustela zibellina). lmbrăcîndu-l împăratul cu blană de sobol (NEC.COSTU^LET.2 11,73) . Vasile Vodă l-au îmbrăcat cu haină ou soboli (MIR.COS- i TENIEI. 1,295). - ET. slav. sobol, soboli "Zobel . Der Bedeutungswandel MUNT. TR. ist merkwürdig. sobo"r Pl. -boa"re S.n. (16.Jh.PS.SCH.7,8) 1. Versammlung F., als Übers, von eKHAry-oia, ouvocYcoyii. Iar de nu-i va asculta pre ei, spu-ne-l soborului (EV.1894 Mt 18,17). Şi străbătea Ii-gus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţînd soboa-vele lor (EV.1894 Mt 9,35). - 2. veralt. K i r-chenversammlung F., Konzil N., Synode F. Cele 7 sfinte şi. a toată liunea să-boară (INDR.392) die 7 ökumenischen Konzile. Împăratul ... au făcut sinod, adecă sobor, puind doisprezece arhierei să fie în locul patriarhului {NE-CUI£E,LEI.2 11,358) .- 3. Gesamtheit F. der Geistlichen eines Ortes, der Mönche od. Nonnen eines Klosters. Uneori, şi anume la cei avuţi, (prohodul de dezgropare) se face şi cu sobor (MAR.ÎNM.415). - 4. BESS. Kathedrale F. - GR. LV. săb-, ebenso die Ableitungen; Pl. veralt. soboa'rä. -ET. ksl. sübo-vü, serb. sabor, russ. sobor. Vgl. auch zbor^. -SG. ALR II/I,MN 2723,91;2850,113. spbomiee'sc Adj. (1645 VARLAAM R.208) veralt. all gemein, universell, ökumenisch, katholisch. Ioan Bo-Qoslov la săbornica lui epistolie (MÄRG.2 182 b). Cei ce fac bine la beserici a spori şi a creşte săborniceasaa şi dreapta credinţă (ÄNTHIM,GCR II, 29). Mers-au în sobornicească şi. împărătească bi-serică (DION.,TEZ.II,227) in die Kathedrale. Heute nur noch im Glaubensbekenntnis: Cred ... într-u-Ua sobornicească şi apostolească biserică. - GR. G°b° rnîc. - ET. ksl. süborlnü. £22. Pl. soci S.m. (1428 DERS) ^°lunder M., (deutscher) Fii e-^ e r (Sambucus nigra)j soc roşu Trauben- holunder (S.racemosa;BR.). Cotoarele uscate şi scrijilite ale socilor cu boabe roşii (UR. BUC.26). Floare de soc Blüten von S. nigra; ceai de soc Fliedertee. — ET. v.lat. sabucus für kllat. sambucus, vgl. siz. savuku, prov. savuk, afrz. seu etc. soca"c Pl. soca"curi S.n. (1780 EN.COGALN.) veralt. 1.Straße F. Boierul de divan A s-ajungă baccevan şi să strige pe socac, Vînzînd tot prăji şi spănac (EN.COGKLN.,LEI.2 111,273). - 2. BAN. Gasse F. Nevasta ____ Şade _ Şi se ui- tă pe socac (PP.VICIU). - ET. türk, sokak, auch mittelbar. soca"ei Pl. soca"ci S.m. (1613 BGL) TR. K o c h M. Lucră şi Sfarmă - Pietre ca un so-cacî împărătesc şi făcu un prînz de~ti lăsa gura apă (FR.-C.MOm 278). - S.f. socăci~ţă, sucăcioa'ie (GCD) Köchin F. Jupîneasa socăciţă Nu le-a prea tare sărat (PP.SEV.MJNTA 286) . - ÂNIHROPON. Stan So-caciul (BGL 199) . - ET. magy. szakăcs. - SG. ALR SN IV,K.1090;ALR II/I,K.163;MN 2712,89. socăci" Präs. -ce"sc V.intr. (1703 GCD) TR. d e n Koch abgeben, Koch sein, k o c h e n. Să rămînă acasă să socăcească (RETEG. POV.III,63) . - ET. socaci. socăci'ţă siehe socaci. - 2 soce t Pl. -ce turi S.n. (1567 DERS ) Holundergebüsch N. - ET. soc. societare Pl. -tă"ti S.f. (1783 AA ist.111/43382) 1. Gesellschaft, Gemeinschaft F. -2. Verein M., Genossenschaft F. -3. Umgang, Verkehr M. - GR. (+) soţietate. — ET. frz. societe, n.lat. societas. soci"ş S.n. (1528 DERS) Holundergebüsch N. - ET. soc. socoa"tä Pl. -coa'te S.f. (l805 GR.OBRAD.) TR. 1.Arithmetik F. Gr. Obradovici, Po-văţuirea cătră învăţătura socoatei sau aritmetica, Titel eines Buches, Buda 1805. De ce nu plăteşti socoata (REIEG.POV.IV,10).-2. Meinung F. Apoi îşi da şi el cu socoata că de bună seamă Aghe-ran Viteazul o venit din lumea ceialaltă după el (FR.-C.MCŢII 283) nahm er auch an. - ET. anscheinend postverbal von a socoti. - SG. ALR SN IV,K. 927,928. so "cote S.f. Pl. (1892 MAR.NAST.) MOLD. Schwindsucht F. Nu le prieşte (co- socoteala. 460 piilor) aerul de-aice ... slăbesc, se prizăresc ca-n socote (NSD.NUV-11/78) - - GR. sohote (MAR.NAŞT.349; 396). - ET- poln» suchoty, -ta, serb. bulg. russ. su-hota. socotea"lă Pl. -te'li S-f. (1642 ÎNV.2 10a) 1. Rechnen N., Rechnung, Berechnung F. Frate-meu mă învăţase cele patru socoteli şi fracţiile (DEL.P.297) die vier Grundrechenarten. Fă-mi socoteala! mach mir die Rechnung! Vgl. a potrivi III.1. Ia să stau şi să-mi fac socoteală cu ce m-am ales eu cît am trăit pe lumea asta (CREANGĂ,CL XII,30) laB mich doch einmal überschlagen. Împărăteasa, mama lui______ş-a făcut socoteală că mai bine-i s-o ieie şi s-o îngroape (SEV.POV.79) kam zu dem Ergebnis. Ce rău s-au greşit craiul în socotelile sale 2 (NEC.COSTIN,LET. 1,393) der König verrechnete sich gewaltig. Ce-mi eşti datoare, să-mi plăteşti, socoteală scurtă (POP.NUV.119) und damit abgemacht. Popa - scurtă socoteală! - zise că ne ia în slujbă (DULFU PÄC.58) kurz entschlossen. Nu-i departe ziua socotelei, băieţi (RĂD.RUST.11,269) der Tag der Abrechnung naht. Şi moartea are socoteala ei; nu-i lăsată aşa degeab, cum crezi tu (CREANGĂ,CL XII,29) auch der Tod hat seine Berechtigung. Văzînd însă turcul că nu iese la socoteală cu avertismentele (FIL.CIOC.190) daß er mit den Verwarnungen nichts ausrichtete. C. îmi vine la socoteală etw. paßt mir, ist mir recht: Am lăsat pe fiecare să-şi facă despre aceste drepturi ale omului ideea care-i place şi care crede că-i vine mai bine la socoteală (GHICA. 220). Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea ... puţină tină ... şi-mi făcea ... cîte-un benchi în frunte, ca să nu—şi prăpădească odorul (CREANGĂ,CL XV,2) . (Autorii cred că) e liber fiecare să stîlcească cuvintele (limbii române) după cum îi vine la socoteală (CL V,352). A pune (intra) la (în) socoteală (mit) in Rechnung stellen, fig. in Betracht ziehen, konmen. Nu să cade să pui la socoteală cuvintele unui om supăralnic şi înrăotăţit (ANTHIM,GCR 11,6) zu berücksichtigen. LV. a pune la socoteală annehmen, dafür halten: Paginii — au şi dat năvală după dînşii, puind la so-2 coteală că fug (NEC.COSTIN,LET. 11,106); vgl. a da 1.12. Laschi leavul ... au lăsat în socoteala lui Anton secuiul, el să fie purtător al acei oşti (NEC. 2 COSTIN,LET. 1,434) überließ dem A.S. die Führung dieser Truppen; vgl. seamă 2.g. Auzite şi neştiute-mi erau toate; dar ea nu ţinea socoteală de asta, ci-i da-nainte cu vorba (VLAH.NUV.127) nahm darauf keine Rücksicht; vgl. seamă 2.i. - 2. LV. Geltung, Achtung F., Ansehen N., in Verbindun-den wie: Turcilor la mare socoteală erau domniile acestor ţări aşa de tari şi de temeinice (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,319) bei den Türken standen ... in hohem An- sehen. Pre lîngă acestea era şi Ciacalul, însă acesta nu într-atîta socoteală să ţinea (CANT.IST.83) if stand nicht in solchem Ansehen. -3. Überle- s gung, Erwägung F. Multe lucruri ne par că sunt gîcite; iar apoi dacă mai laşi vremea soco- î telei, afli departe mai pre urmă într-alt chip (MIR 2 * COSTINjLET. 1,312) wenn man sich Zeit zum Überlegen läßt. Nu-i vorbă să nu bei deloc ... dar să bei cu socoteală, să nu te îmbeţi (CRĂS.SCH.1,64). Nu i~ar * fi răbdat inima să ne chinuiască atîta vreme cu socoteli bătrîneşti; "sînt prea tineri ... om vedea" (LECCA CD.l2;die Tochter von den verstorbenen Eltern) sie hätten es nicht übers Herz gebracht, uns ______ mit altväterlichen Erwägungen, Bedenken zu quälen. La acea năvală fără socoteală a lui Grigovie Vodă (NEC. 2 COSTIN,LET. 11,4) bei jenem unüberlegten Angriff. : Păcătosul carele ... a păcătuit din nesocoteală şi din slăbiciunea firei (ANTIM DID.91) aus Unüberlegtheit, Leichtsinn. -4. LV. Vernunft F. Precum a omului dintr-alte neamuri de dobitoace deosâ-birea îi ieste socoteala (CANT.IST.37). Vederea ... este din cea mai întîi simţire care se oşteşte în potriva socotelei ("qui se revolte contre la raison") (MS.1781,CL VII,328). - 5. LV. Ansicht, Meinung F.In partea a patra ... arată ... de viaţa lui Bruxil şi de socotiala lui pentru dwmedzăi păgîneşti (NEC.COSTIN,GCR 11,10) . Ce-ţi pare numai a singur că este bine şi alţii zic că este într-alt chip, să nu crezi acea socoteală, că te amăgeşte :-.- (MER.COSTIN,IEr.2 1,312). - 6. LV. A b s i c h t F., Vorhaben N., Plan M. De mult avea gînd Nicolai Vodă să facă — tipografie ... şi şcoale; şi această socoteală pomenind-o sfinţiei sale patriarhului, i-au dat blagoslovenie (AX3NTE, LET. 11,162) . Voi cerca să-l omor______ "Ba lasă-te de acea socoteală, căci nu vei putea" (RETEG.POV.IV, 45). - ET. a socoti. - SG. ALR II/I,MN 6802,25SN IV, K.927,926;V,K.1477. socoti" Präs. -te“sc (um 1^81 DERS) I. V.tr. 1. LV. c. a u f etw. a c h t e n, acht-geben. Socoteşte, Doamne, ruga mea şi nu trece ru-garea mea (MS. 1710 Ps 54,1,GCR 1,366). Grăit-am în mine să mă iau aminte, Să-m socotesc linba să nu zîc cuvinte (DOS.PS.V.38,2) daß ich meine Zunge hüte. Că Irod se temea de Ioan ... şi-l socotiia pre el (auvET7^peL out6v;BIBLIA 1688 Mc 6,20) und beobachtete ihn. - 2. LV. a c h t e n, b e a c h t e n, schätzen. Pentru tine sîntem omorîţ toată zuao; fum socotiţ ca oile junghierii (MS.1698 Râm 8,36,GCR 1,318). Văzu-ţi frumseţa ta şi podoaba ta, dar eu o socotesc ca iarba (MS.1773,GCR II,94;der Weise zur Welt). Piatra ce nu o socotiră ziditorii, ea fu în capul unghiului (PS.SCH.117,22) der Stein, den die Maurer geringschätzten, verachteten. Pe ba- 461 socotinţă ul Gherghe, fiind boier bătrîn, n-au vrut (împărăţia) să-l puie caimacam, nici l-au socotit întru ce-va (AMIRAS/LET-2 111,148) noch brachte er ihm irgend-^iche Achtung entgegen. -3. LV. pc. für jdn. sQrgen, jdn. pflegen. Gol (am fostJ şi tf-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi socotit {VARL.CAZ,, 1 23a) - Popa ce nu-ş va mătura sfînta biserecă şi nu o va înfrîmseia şi nu (o) va socoti în toate sînibete (PBAV.GOV.,GCR 1,91) der Priester, der seine Kirche nicht pflegt. Şi-l duse ta chilia lui şi-l socotie cu de toate ce-i trebuie şi-i spăla ranel(e) lui (MS.1692,GCR 1,304) versorgte ihn. -^.veranschlagen, berechnen, rechnen. Arde luminarea săracului ca să socotească banii bogatului (REV.TOC.1,232). Socoteşte cît face! (be)-rechne, wieviel es beträgt! Ştii să socoteşti (ştii socoti)? kannst Du rechnen? Am vîndut dereaptă ocenă a noastră_____ lui Pană visternecul derept 8 boi şi derept 5 vaci cu vitei şi derept 50 oi cu miei, pentru ZOO ug. s-au socotit şi s-au preţuit (DOC. 1626, GCR 1,74).-5. jdn. für etw. halten, a n s e h e n. Te-ai deprins a socoti amorul o zăbavă (C.NGR.41) . Fiecare, fie cît de mic, socoteşte pe sineşi de om mare (GOL. ,Z.IV/415) . Ea socotea şi pe văduva ... de tînără necoaptă la minte (IARNIK, CL XV,99) . Negreşit că mă socotea nebun (C.NGR.59) . Chiorul între orbi împărat se socoteşte (GOL.,Z. 11,522) der Einäugige gilt unter Blinden als König. Focul ce se socoteşte stins, de multe ori supt cenuşă să găseşte aprins (GOL.,Z.1,174) das Feuer, das man erloschen glaubt. Toti (alergătorii) se cîntăresc cu acel ce se socoate a fi mai greu (C.NGR.37) . - 6. bedenken, erwägen, überlegen. Socoteşte că eu n-am încă treizeci ani (C.NGR.44) . In fieştecare lucru ce vei să faci, socoteşte cele ce vor să vie (FL.DAR.,GCR 1,342). Împăratul nemţesc şi ... craiul unguresc socotiră a nu lăsare pre Despot Vodă în primejdie (NEC.COSTIN,LET.2 1,439). Că tot ce eşti şi tot ce poti Părere-i tot dacă socoti (COŞBUC 153) wenn man bedenkt. - 7. der Meinung sein, meinen, denken, glauben. Pentru preotul ce va mărturisi strîmb ou socotit nişte dumnezăieşti părinţi cum să nu se oprească acela preot de popie (ÎNDR. 19). Bogatul se scarpină şi săracul socoteşte că caută să-i dea (PANN,Z.V,90) - Care (din alergători) socoti că va lua premiul? (C.NGR.37) . A iubit mult pe soţul ei? Aşa socot, căci altfel nu l-ar fi luat" (I.NGR., IV,248) . Cum socoteşti că englezul îşi va pier-de timpul său ... lucrînd luni şi ani la acelaşi °P' (I.NGR. ,CL IV,270) wie kannst du nur denke.t. Omblu şi eu cum socot Că-i portul (COŞBUC 125) . Unii socotesc amîndoao mormînturile să fie ale lui Ioan evanghelistului (EV. 1693,GCR 1,308) . Era trufaş şi "uite socotind de sine Despot (NEC.COSTIN,LEr.2 I, 440) hatte eine hohe Meinung van sich. - 8. bisw. a(-şi) socoti sich denken, vârste 1- 1 e n. Dumnezău munceşte păcatele cele vremelnice cu munci vecinice şi oare poate socoti neştine mai mare mînie decît aceasta? (ÎNV.CFEŞT. 1700,GCR I, 338). Frumoasă cît eu nici nu pot 0 mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea (COŞBUC 20). - 9. tg e]- denken, beabsichtigen. Eu socotesc a vă învăţa pre voi ca să fitî creştini buni (CA- TIH.1774,GCR 11,99). Iară pre Bucioc au socotit 2 (Gaspar Vodă) să-l otrăvească (MIR.COSTIN,LET. I, 270). Foarte bine ai socotit cucoane Alecule, să te alegi deputat (XEN.BR.25) es war ein sehr vernünftiger Gedanke. - II. a se socoti 1. LV. bisw. sich in acht nehmen. Socotiti-vä de proroci mincinoşi (PRAV.GOV.120a;Mt 7,15). Să le hie cele bune de învăţătură, iar cele răle ca să să poată feri şi să să socotească (URECHE,LET. 1,95).-2. (sich) überlegen, nach-denken. (Brîncoveanu) s-au rugat vizirului să-l aştepte în cinci zile să se socotească şi atuncea 2 îi va da răspuns (NBCUI£E,LEr. 11,276). împăratul se tot socotea şi se frămînta cu gîndul ca cum să facă ... să scoată treaba aceasta la bun capăt (ŞEZ. 1,97). Fata mult nu se socoate Cînd pierde mintea cea dintîi (GOŞBUC 66). Pus-am gînd şi jurămînt Să-l las la dracu iubit, Dară iar m-am socotit Să mai iubesc pîn-la toamnă (I.-B.44) aber ich habe es mir überlegt. - 3. cu cn. mit jdm. a b r e c h-nen. -4. sich betrachten, ansehe n. Tu vreai un om să te socoti, cu ei sä te asameni? (EMIN.0.1,177;Helios zu Hyperion, der in einen Menschen verwandelt werden möchte). - GR. außer in Bdtg. I. 4 u. II. 3 bisw. auch 1. Pers. Sg. Präs. soco't, 2. -co'tî, 3. -coa'te, 3. Pl. -co't; Konj. să socotească, bisw. să socoa~tä. - ET. vgl. magy. szokotätni, siebb.-bulg. sokoti id. (CIH.), ukr. sokotyty "hüten", wahrsch. auf asl. sko-tü "Vieh, Geld" beruhend. // auf lat. süccütere zurückgeführt (COSERIU SOC.). - SG« ALR II/I,MN 6802,2j SN I,K.118;IV,K.927. socoti'nţă Pl. -ti'nte S.f. (1570 CORESI LIT.39a) veralt. 1.Überlegung F., Bedacht M. Dimineaţa ... citiţi un cap, însă cu socotinţă ca să o puteţi înţelege bine (ÎNV.CREŞT.1700,GCR 1,338). Unde nu e socotinţă, socoteala merge rău (PANN PV. M.II,36).-2.Meinung F. Socotinţa mk este că prietenul Dv. ar fi figurat în iarmaroc cu ştrean-gu de gît (AL.OP.1,620). Cu socotinţa că-i motanul meu ... îl prind şi-t încep a netezi (ŞEZ.1,147) in der Meinung, -3. Absicht F. Minciunile acelea care se nasc din vicleşug, unele se fac şi se zic cu bună socotinţă, iar altele cu rea (ŢICH. 349) in guter Absicht. - 4. LV. Fürsorge F. socotire 462 Boti.nd.u-m trupul şi sufletul, socotinţei d-zeieşti şi. cercetării cet-i de Io. sfinţia to. ma spodob&şte (DOS.ACAT.1673,22b;zur Mutter Gattes). Să cuvine să iasă (această carte) supt numele şi suptu socotinţa şi supt destoiniciia Măriei Tale (NT 1648 Pred.). - 5. LV. Achtung F. (die jd. genießt), A n-sehen N. Cu alai frumos l-au dus în Iaşi (Nicolai Vodă pe Mehmet Paşa) şi i-au făcut multă so-2 cotintă (JäINTEjIjET. 11,167) erwies ihm hohe Achtung. Dacă au venit Moisei Vodă î-n scaun, nici o nevoie nu le-au făcut; ce încă socotinţă au avut jupîneasa şi coconii lui (Vasile Lupul vornicul) de Moisei Vodă (MIR. COSTIN,LET. ^ 1,270) wurden von Fürst M. sogar mit aller Achtung behandelt. Nicolai Vodă, văzînd ta cîtă socotinţă avea împărăţia pre 2 craiul şvezesc (AXINTEjLET. 11,140) in welch hohem Ansehen der König von Schweden beim Sultan stand. - ET. a socoti. socoti"re Pl. -ti"ri S.f. (l6.Jh.CV), 1.Rechnen N. -2. Betrachten N. Eşti mai înţeleptu de toţi iudeii năravureloru şi socotiviloru (CV2 37a;Apg 26,3) weil du Kundig bist aller Sitten und Fragen der Juden. - ET. a socoti. socoti"t (1424 DERS) I. Adj. bedacht, vorsichtig. - Adverbiell: Andrei îşi da drumul repede, cînd se prelingea. pe coaste, încet şi socotit (UR.BUC.273) langsam und überlegt. - Neg. nesocotit (s.d.). - II. S.n. Rechnen N. - ET. a socoti. socotito"r Pl. -to"ri S.m. (l6.Jh.CV) 1.Rechner M. Şi de acolo au trimis (vezirul) pe Ioan Vodă caimacam şi socotitor ţării Moldovei (AXINTE,LET.2 11,126) als ... Landpfleger der Moldau. - 2. LV. socotitorul sufletelor Seelsorger M. Că eraţi ca oile rătăcindu şi întoarsetu-vă acmu cătră păstoriul cela socotitoriul sufletelor voastre (CV2 75b;1 Petr 2,25). Pe aceşti d-zeieşti învăţători ni i-au dăruit noao D-zeu să ne fie noao ca nişte păstori ai sufletelor noastre socotitori (MS.1632,GCR 1,77). - ET. a socoti. socotitu"râ Pl. -tu'ri S.f. (1581/2 PO) LV. B e-, Überwachung F. Intr-una ţinu pre ei în soeotitură pînă a treia dzi (PO2 147;Gn 42,17) und er ließ sie beisamren verwahren drei Tage lang. - ET. a socoti. socri"e S.f. (l6l6 DIRA XVII/4,38) Schwiegerelternschaft, -würde F. - ET. socru. 4 so"cru Pl. so cri S.m. (1561 CORESI TE 227a;Jo 18j13) Schwiegervater M. Socru mare, mic, socri mari, mici Vater, Eltern des Bräutigams der Braut (am Hochzeitstag). Mearge sus socru-täu 2 în Timnat a tunde oile sale (PO 132;Gn 38,13). Iată craiul, socru mare, răzimat în jilţ cu spată (EMIN.0.1,85). In dreapta (preotului) se puse logodnicii şi în stînga socrii cei mari (GANE,CL 1,261). Vgl. a muri. - Die Schwiegerkinder nennen den Schwiegervater höflich tată socru(le). - GR. Vok. socrule veralt. soacre. - ET. vlat. socvus für kllat. socer -ceri, vgl. neap. port. sogro, span, suegro etc. - SG. ALR I/II,K.261jII/I,MN 2681,79jSN VI,K.1580, 1675. so "dă S.f. (um 1805 SINCAI N.36) Soda N. - ET. dt. Soda. so"dăş (+) Pl. so"dăşi S.m. (1449 TAMAS) Bürge M. Cela ce va cheltui bani răi ______ de-şi Va pune sodăş de la cine au luat acei bani, să nu ai-2 bă nici o certare {PRAV.MOLD. 37). - GR. so (l)duş, sudăş. - ET. unbek. // vgl. magy. *szovados, szova-tos, szavatos (< sl. suvodu) (TAMAS 703). sodăşi"e (+) Pl. -şi"i S.f. (1585 DERS) Bürgschaft F.- ET. sodăş. sodo"m S. (16.Jh.PS.SCH.) 1. Sodo'm(a) S o d o m. De viniile Sodomului vinia Iov, şi viţa lor de Gomoru (PS.SCH.Dt 32,32) denn ihr Weinstock ist vom Weinstock zu Sodom und von dem Acker 2 Gomorrhas. Pămîntul Sodomului şi al Gomorului (M5RG. 37b) . - 2. MUNT. (Mensche n-)M enge F., Gewühl N. Prin prăvălii e-o înbulzeală ş-o zarvă ameţitoare. Se miră bătrîna de-atîta sodom (VLAH. IC.108). în margine ta Colintina Multă oştire mi-era, Ştii ca frunza, ca iarba. Aga Bălăceanu__cînd aşa sodom vedea (MF 1,65).-3. Unheil N., Verwüstung F.,Untergang M.- ET. ksl. Sodomü < gr. Eööoya; zu 2 vgl. russ. sodom "(lärmende) Menschenmenge". sodome"sc Adj. (l6.Jh.CV) sodomit isch. Şi cetăţile sodomeşti şi gomo-reşti arse, Cu spargere osîndi (CV2 86b;2 Petr 2,6) . Iartă păcatele ... de să fac de şerbul Svinţiii Tale ... de-au preacurvit... sau sodomeşti lucruri 2 de-au făcut (DOS.LIT. 193) . — ET. Sodom. sodome"şte Adv. (1632 EUSTR.PRAV. 504) sodomitisch. - ET. Sodom. sodomi" Präs. -me"sc (l68l DOS.TR.8Oa) I. V.tr. vernichten, zugrunde 463 SOIOS r ^ c h t e n. Ne-au sudomit apele toate sămănături-Ig (pftMF.AGR.261). - II. a se sodomi 1. sich zUgrunde richten. Să mă sodomesc e păcat de moarte, trebuie să trăiesc şi năcăjită, cum am trăit în bine (RETEG.POV.V,26). - 2. e i n-stürzen. Unu~n munte s-a suit, Muntele s-a sudumit (MF 1,516) . - GR. sudimri. - ET. zu Sodom. sodomise Pl. -mi'i S.f. (um l660 STAICU 79) Sodomie F. De vreme ce (sodomlenii) se aţî- 2 pxră în sodomie şi curvia unul cu altul (M&RG. 106a) - “ ET- mgr. ooöojua. ii sodomlea'n Pl. -le'ni S.m. (1651 CORESI TE l60a; Uc 17,29) Sodomit M. - ET. Sodom. sof siehe zuf. sofa' Pl- -fa'le S.f. (1785 CPLR 11,^2) 1. S o f a N. In iatac aşeză un pat cu polog, puse o sofa lîngă sobă (XEN.BR.66). (Boierii) l-au aflat (pe Aii Bei) gios într-o odaie ... avînd sofale (BELD.ETER. 130) . - 2. ( + ) L o g e F. - ET. türk. sofa. sofi'sm Pl. -fi'sme S.n. (1705 CANT.IST. 13) Sophismus M. - GR. veralt. sofisma. - ET. gr./lat. sophismus. sofi'st Pl. -fi'şti S.m. (1703 GCD) Sophist M. - ET. gr./lat. sophistes. sofra' Pl. -fra'le S.f. (1776 IORGA O.E.285) veralt. Tisch M. La 11 ciasuri le-au pus masa (boierilor), sofra turcească poleită cu aur (BELD. BIER. 128) u. in dem Sprw.: Cine păzeşte sofraua, mănîncă ciorbaua (tarde venientibus ossa). - ET. türk. sofra. ŞQfrageri'e siehe sufragerie. sofragi'u siehe sufragiu. ggfta' (+) (x) Pl. -ta'le S.n. (1858 RAL.S.) Student M. einer muselmanischen Hochschule. a Sofia — o poţi vedea — c-un bacşiş dat sofalelor (RAL.S.105) den Klerikern. -ET. türk, softa. gggla'snic (+) (1757 GR.RUM.2) Ădj. konsonantisch. Cum să despărţesc iovele? In doao feliuri: în glasnice şi soglasnice feR.HlM.2 13a). - II. S.f. sogla'snică K o n s o-n a n t M. - ET. russ. soglasnyj. 53gjggui“re (+) Pl. -i'ri S.f. (DOC.1817) Einstimmigkeit F. întru desăvîrşită soglăsuire a obştei părinţilor arhierei (DOC.1817, TEZ.II,360). - ET. gebildet (nach russ. soglasie, soglasnostî) aus dem Verb a soglăsui„ sohari'ci siehe suhar. soha't siehe suhat. so'hote siehe socote. soi1 Pl. so'iuri S.n. (1785 CARTE TREB.1,80) Art, Gattung, Rasse F. Acel soi de fragi sînt lungăreţi, roşii şi foarte parfumaţi (AL.PP.32). Acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi (EMIN.O.1,137;von gewinnsüchtigen Dichtem) . Prin străini, D-zeu ştie peste ce soi de sămînţă de oameni îi da (CREANGA,GCR 11,349) was für Menschen. Scopul (alergărilor de cai) este ca prin această încurajare să se îmbunătăţească soiul hergheliilor (C.NGR. 34) die Pferderassen sollen verbessert werden. Eu ... "soiul cel rău", care alerga desculţ pe şesurile abia cosite (VLAH.NUV. 125) der ungeratene Schlingel. De soi von guter Art, Qualität, rassig. La noi ... mai toate(femeile) nu-s ceva soi; a maiorului e cea mai frumoasă (NĂD.NUV.1,68) sind ___nicht eben hervorragend. - ET. türk. soy. soi2 S.n. (1839 VAIL.) MUNT, fettiger Schmutz an Kleidern. De harnică ce era (fata) ... o umpluseră lighionile şi era crişiu şi soi pe ea (RC. IR.187). Unde este soiul de pe guler? (DEL.P.224) . (Nevasta) numaidecît se despoaie De treanţa ei cea cu soaie (PANN PV.M-1,126) . - GR. soa'ie (PANN,im Reim). - ET. unbek.; das Verhältnis zu MOLD. zoaie, zoi "Schmutzwasser, Spülicht" ist nicht klar. soi'1 Präs. -ie'sc V.tr. (l800 ŞA I3379) vite Rinder veredeln. (Boii moldoveneşti) soindu-să cu ungureşti să fac mai arătoşi şi grei (DRSGH.IC.14) . - ET. soi1. soi'2 Präs. -ie'sc (1832 GOL.CONDICA) I. V.tr. mit fettigem Schmutz bedecken, beschmieren. -II. a se soi sich beschmieren. Se zice de o fetiţă ___ care se murdăreşte, se soieşte (POEN.II,602). 2 - ET. soi . soio's1 Adj. (1883 CL) von guter Art. îmi povesti despre o capcană mai soioasă decît cea închipuită de mine (CL XVII,71) von einer noch geschickter konstruierten Falle. - EI. soi1. soio's2 Adj. (1832 GOL.CONDICA) mit fettigem Schmutz bedeckt, speckig, schmierig. Masa bursierilor, soioasă şi murdară (DEL.P.196). Podeţele pe jos ... aşa erau de murdare şi de zoioase că parcă nu fuseseră spălate de pe cînd se zidise casa (CFÄS.SCH.II, 2 195). - ET. soi . soioşi'e S.f. (l84l POEM.II,602) Schmutz M. - ET. soios2. soi't Adj. (l88l JIP.OP.) schmutzig, schmierig. Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă şi soită de năduşa-lă (DEL.P.40). Zoit şi împăcurat de cînd unsese caru 2 (JIP.OP.160). - ET. a soi . soita'r Pl. -ta'ri S.m. (1795 Ş.INFL. II ,325) Hofnarr M. Înainte mergeau sui tarii călări cu multe căciuli flocoase (C.NGR.27) . Considerîndu-i ca pe nişte suitarii de ca finea (AL.OP.1,115). - ET. türk, soytari. sol Pl. soli S.m. (1563 CORESI PRAXIU 434) Bote, Gesandter M. Jacob iară sol tremea-se înaintea lui la Isav, frate-său (PO2 110;Gn 32,3). Trimiţînd soli pre la toii craii şi domnii creştineşti ... să-i dea agiutoriu (CANT.,GCR 1,360). Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băi (EMIN.0.1,146) . Dintr-aceştia tara noastră îşi alege astăzi solii (îMIN.0.1,150;von den Mitgliedern des Parlaments) . - GR. stol (MF 1,57;65) . - ET. asl. sülü; zur Form vgl. russ. posol, nach MIKL.ET.WB. auch sol, nslov. sol. solajŢ1 (+) Pl. -la'ri S.m. (DOC.1705) Salzfuhrmann, -händler Fi. Nici pod-vodarii, nici solarii, nici caii de olac (DOC.1705, URIC.11,110). Chiria privată, după cum solarii sau tocmitorii săi de cară se pot alcătui (SUTU NOT. 174). - ET. slav. solari (serb.nslov.so Iar etc.) ”Salzhändler" . sola'r2 Adj. (1829 AR 110) Sonnen-, Solar-. El îmbla cu Maria în lumea solară a cerurilor (EMIN.EL 52) . Lumină solară Sonnenlicht. An solar Sonnenjahr. - ET. n.lat. solaris, it. solare. solări't (+) S.n. (1632 DRHB XXI,66) Steuer F. auf Salztransporte. Va mai lua d-lui cinci sute de lei de la starostele de Cernăuţi, banii solăritului după vechiul obicei (DOC.1755 URIC.II,270). - ET. zu solar1. so'lbă Pl. so'lbe S.f. (1832 GOL.CONDICA) (Knöchelspiel:) Knöchel M. von Zieg8n Arşicele scoase de la tapi şi de la capre, care sînt şi mai albe la os, se numesc selbe (ISP.JUC.73). tare (băiat) are un ciorap plin de soălbe (DEL.P.3-jgj Vgl. arşic. - GR. soalbă (CADE); Pl. auch selbe (CL XVII,472;ISP.l.c.). - ET. unbek. // evtl. lat. subal-ba (CADE). solda't Pl. -da'ti S.m. (1782 AA ist.11/10,385) Soldat N. Se milostivi-mpăratul Să-şi slobo-zească soldatul (PANN PV.^ 111,66). - ET. it. sol-dato, auch mittelbar. so'ldä Pl. so'Ide S.f. (1793 PREDETICI 1,489a) Sold M. - ET. frz. solde. - SG. ALR SN IV,K. 1022. soldaţi'e S.f. (1793 PREDETICI I,5a) Wehrdienst M. - ET. soldat. soleei'sm Pl. -ei'sme S.n. (1705 CANT.IST. 13) Sprachfehler M. Solichismos, adecă vorbă rău şi nedrept încheiată (GR.EUM. 125). Petiţia ce v-a făcut (avocatul) era plină de barbarisme şi de so-lecisme şi scrisă cu slove ciriliane (C.NGR.OP.I, 277). -GR. (+) solichismos. - ET. gr./lat. soloecis-mus. sole'mn Adj. (1736 STINGHE 1,26) feierlich, festlich. Fiinţa funcţionarilor civili şi militari, toii îmmundiraţi, da acestei privelişti o pompă solenelă (C.NGR.OP.I,26). - GR. (+) solene'l. - ET. n.lat. sollemnis, auch mittelbar. soleimita'te Pl. -tă'ţi S.f. (1762 PR0T.AÄR0N III, 131a) 1. Festlichkeit, Feierlich- keit F. -2. Würde, Gemessenheit F. - ET. n.lat. solleimitas. solgăbiră'u Pl. -rä'i S.m. (1628 IORGA S.D.XH3280) ehem. Stuhlrichter M. in Transsylvanien. Toţi le făceau cale, de gîndeai că trece solgăbirăul printr-un sat ţigănesc (RhTfcJG.POV.V,6) . - ET. rragy« szolgabîrâ. - SG. ALR SN III,K.894. soli' Präs. -le'sc (1645 VARLMM) veralt. I. V.tr. mitteilen. Mintea cea curată să urcă mai pe deasupra cerurilor şi soleşte dreptăţile sufletului şi ale trupului (NEAGOE ÎNV.2 240a) • - II. V.intr. verkündigen, ausrichte n. Mateiaş soleşte marelui Ştefan Ca să-l recunoască drept un suveran (BOLINT."' 1,203) . Giunghem mieluşelul, Domnul nostru Isus Hristos, ca să soleaS" că pentru besearecă către D-dzeu părintele, pentvu 465 solzi sa chiamă sol lui D-dzeu şi oamenilor (VARLAAM,CREST. 135)- " sol- solide Pl. -li'i S.f. (1581/2 PO) 0otschaft F.,Auftrag M. Şi soliia spuseră lui şi dziseră (PO2 162;Gn 45,26} . Tu ai vrea să spui (ciocîrliei) să ducă cătră dînsul o solie (EMIN.0.1,82) . Dar să nu uit solia ce mi-a încredinţat tata (UR.BUC. 10) . Cînd ar voi femeile să ştie ce înaltă solie au priimit de la cer (C.NGR.50) welch hohe Mission. Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ţi solia! (CREANGĂ,CL XI,23;Satan zu einem von der Erde zurückgekehrten Teufel) berichte! - ET. soi. solirna^n Pl. -ma'ne S.n. (um l640 URECHE^ 121) 1. Suliman türk. Eigenname. - 2. piatra solimanului Onyx M. Pe comul tulpanului Piatra solimanului (PP.Ş.INEL.1,326) . - ET. türk. Süleyman(i). solina'r siehe sulinar. soli "re Pl. -li'ri S.f. (16*49 MARD.) veralt. Vermittlung F. Prin a ta solire sä mi se ierte toate păcatele meale (IORGA 3NSCR. 1,135; zur Mutter Gottes). - ET. a soli. solito'r Pl. -to'ri S.m. (1639 AHN 1,2*16) veralt. Vermittler, Mittler M. Tri-miţînd la dînşii pe un solitor al său ... de le-au 2 zis să se închine (NEC.COSTIN.LET. 11,60) einen Parlamentär. Să ne fii ... solitoriu la D-dzău (MS. 17.Jh.,GCR 1,192). - S.f. solitoa're Vermittlerin F. - ET. a soli. so'lmţă Pl. so'lnifce S.f. (1551/3 ES 106b;Mt 26, 23) S a 1 z f a B N. Cela ce întinge mîna cu mine în solniţă, acela mă văndu (CORESI TE4 58b;Mt 26,23). - ET. vgl. bulg. serb. nslov. solnica. so'lo S.n. (1839 C.NGR.) S o 1 o N. Ce înger este Zefirita ... ştiţi de se mat poate afla alta să facă solo mai bine la un con— tradant (C.NGR.OP.I,51) . - ET. it. solo. gglomî~zdră siehe salamandră. ggtonona'r Pl. -na'ri S.m. (1793 PREDETICI 111,461) Veralt, 1. Zauberer, Magier M., nach dem Volksglauben mit der Fähigkeit, Regen und Hagel ab-2uwenden bzw. herbeizuführen .-2. Kalende r-m a c h e r M. Cînd omul caută, ca solomonarii, ste-pe cer (SLAV. ,CL XIV,140) . Moş Gherasim ştia mul-^e- era vînător ... era doftor ... ba era şi solomo-Ua* (SAD.CR.16). - GR. şolomăn-, -mar (RETEG.POV.I, 25). _ zu ß0i0m0n "Salomo” 5 dem weisen König Salomo wurde schon im Altertum die Kunst des Zaubems zugeschrieben. solomoni"e Pl. -ni'i S.f. (1799 §A 1,353) veralt. 1.Zauberei,Magie F. Noroc că eu unul ştiu solomonii şi nu mă prea tem nici de balauri (CREANGA,CL X,380) .-2. Astronomie F. - ET. zu Solomon, vgl. solomonar. solomoni't Adj. (1877 CREANGĂ) gefeit. Nu se poate apropia nimenea de cerb, căci este solomonit şi nici un fel de armă nu-l prinde (CREANGĂ,CL XI,181). - ET. zu Solomon, vgl. solomonar. Solo'n siehe Solun. solovî'rc etc. siehe sovîrv etc. solovî'rfiţă Pl. -vî'rfiţe S.f. (1868 BARC.) Phlomis F. (Phlomis;PANŢU). - GR. solovî'rvifă (BR.) . - ET. sovîrv. solovî'rv siehe sovîrv. Solu'n m. (16. Jh.CV) LV.Saloniki. Şi era cu noi Aristarhu machido-neanul din Solunu (CV2 42a;Apg 27,2). Simeon mitropolitul de Solun (Ş.TAINE 93). Au mers (Murat) de au luat Salonul de la turci (NEC.GOSTIN,LEr.2 1,380) . - GR. Solon, arom. Săruna. - ET. asl. Solunu. solz Pl. solzi S.m. (1560 DERS) Schuppe F., Schuppenmuster N. Toate cîte sînt la ele aripi şi solzi în ape şi în mări şi-n păraie, acelea veţi mînca (BIBLIA 1688 Lv 11,9) alles, was Floßfedem und Schuppen hat in Wassern, im Meer und in Bächen, sollt ihr essen. Şarpe lung cu solzii verzi (ÄL.PP.11). Crinul se înmulţeşte tăin-du-se solzii (DA1C.HORT.16). - ET. Dunkel. Schwerlich asl. slozü, serb. nslov. bulg. sluz "Schleim". Was es mit der für eine asl. Stelle angegebenen Bdtg. "Schuppe" MIKL.EI.WB. s.v. für eine Bewandtnis hat, wäre noch zu untersuchen. Auch lat. solidus (fest] (derSg.wäre dann aus dem Pl.erschlossen) befriedigt begrifflich nicht. // IVĂNESCU ILR 179: lat. soH-dus "Goldmünze". - SG. ALR II/I,K.121. solzäri'e Pl. -ri'i S.f. (1885DEL.) Schuppen (Pl.). Solzărie __________ ca un curcubeu (DEL.S.91;Beschreibung eines Lindwurms). - ET. solz. solzi" Präs. -ze'se V.tr. (1869 ALEX.) schuppenartig bedecken. A solzi bine şirele pe d-asupra (ca şindrila pe casă) cu snopii de grîu (ALEX.AGRIC.72). - ET. solz. SSSSä solzos 466 solzo's Adj. (1645 HERODOT 113) schuppig. (Pielea) are ...un învăliş solzos ce se numeşte ... epiteliu (APĂR.SSN.1,2). — ET. solz. som(ă) siehe suină. soma'r siehe samar. somn1 Pl. somni S.m. (1645 HERODOT 25) Wels M. (Silurus glanis). Han unterscheidet (nach Alter und Größe): somn moacă (somotei) klein, somn ia-prac, iarma~ mittelgroß, somn pană sehr groß (änT-THT. 2 98). - ET. slav. som, an somn angelehnt, p somn Pl. so'mnuri S.n. (l6.Jh.CV) 1. Schlaf M. Dormire-ai somnul cel de veci! daß du im Grab lägest! Mi-e somn, îmi vine somn ich bin, werde schläfrig. Somn uşor! schlaf gut! Plecă-se giu-rele de sornnu şi cădzu din comarnicu (CV2 8b;Apg 20, 9) (der Jüngling) ward vom Schlaf überwältigt und fiel hinunter. Dacă copilul_____nu poate de fel dormi ___se crede că cineva ... i-a luat somnul (MAR.NAŞT. 357). A trage un (pui de) somn ein Schläfchen machen: Trăsese mai multe somnuri şi numai din cînd în cînd mai revenea la masa de joc (ZAMF.LN.185). Vgl. a fura 1.1. - GR. Dim. somnişo'r, somnule^t- - 2. somn, gew. somnişor Eier des Ringelspinne r s (Gastripacha neustria); sie sollen Schlaf bringen, daher der Name. -3. Gartenmohn M. (Papaver somniferum), BUCOV. Wirbeldost M. (Clinopodium vulg.) u. BUCOV. Herzgespann N. (Leonurus CardiacajPANŢU). - ET. lat. sömnus. -SG. ALR I/II,K.233. somna" Präs. -ne'z (1632 EUSTR.PRAV. 152) veralt. I. V.intr. schlafen, (üameleonül) eu ochii deşchişi somna (CANT.IST.212b) . - Oft mit somn als Objekt: Iară somnul ce somnăm şi demîneaţă ne sculăm,acesta lucru somnul să asamănă morţii (Ş. TAINE 127). - II. a se somna selten s c h 1 a f e n. (El) puţin s-a somnat (TEOD.PP.25) . - GR. somnura (FLOR.,CL 111,217) . - ET. somn2. . - . 2 somnişo r siehe somn . sornno"re S.m. (l806 KLEIN) TR. Langschläfer M., Schlafmütze F. Dar scoală somnoreo ... n-auzi tu cum ne strigă stăpînul? (RETEG.POV.III,41) . - GR. m. Art. somnorea, -o'lea, -u'lea, somnea. - ET. somn2. -SG. ALR II/I,MN 2308 bis,53. somnoro's (1563 CORESI PRAXIU 95) I. Adj. schläfrig, verschlafen, schlaftrunken. (Avraam) nu trimease vreo slugă ... pentru că ştia că slugile sînt leneş şisom noroş (MfflRG.2 67a). Bursucii somnoroşi, care ies numai noaptea din vizunii (ODÖB.,CL IX,26) . Ce porunceşti, cocoane? ziseră ei intrînd în casă somnuroşi şi zăpăciţi (FIL.CIOC.234). Somnoroase păsărele, pe la cuiburi se adună (EMIN.0.1,207). - II. S.f. som-noroa'să, Pl .-roa'se Laserkraut N. (Laser pitium;BR.), Wachsblume F. (CerinthejBR.). sie wirkt nach dem Volksglauben schlafbringend. Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe ... eu — lapte dulce şi ... miere, şi apoi ia mursa aceia şi ... o toarnă în fîntîna din grădina ursului (CREANGĂ,CL XI,180;sie will den Bären einschläfern). - GR. MUNT. TR. auch -nuro's. - ET. somn2. - SG. ALR II/I, MN 2308,bis,53. somnoroşi'e S.f. (um l660 STAICU 145) veralt. Schläfrigkeit F. - ET. somnoros. 2 somnule ţ siehe somn 1. somnura' siehe somna. somnuro's siehe somnoros. so'mot S.n. (1895 LIUBA-IANA 17) TR. BAN. Samt M. - ET. dt. Sammet, nach dial. Aussprache. - SG. ALR SN IV,K.1207. 1 somote i siehe somn . somsi'd Pl. -si'zi S.m. (1593 DIR) TR. MARAM. veralt. Nachbar M. Ce vrem şti şi ce vrem audzi noi vă vrem da a şti ca somsidzilor noştri (DIR) . - ET. magy. szomszed. sono'r Adj. (1851 STAM.D.) 1. wohlklingend. -2. stimmhaft. - ET. frz. sonore. so'pă Pl. so'pe S.f. (1790 IORGA S.D.XVI3366) ehem. Knüttel M., den die Janitscharen oft statt der Flinte trugen. (Turcii) le zdrobia capetele cu sopele, pînă îi omorîia de tot (MS.1821,REV. TOC.II,395). Trufandachi: Sopa, bre. Arbore (în parte) : Ce te-aş măsura eu cu sopa, ca-n vremea ienicerilor! (ÄL.OP.1,1332) . - GR. soa'pă (BELD.EIER.96 u. 112) . - ET. türk, sopa (ZENKER 567a) . sopo'n etc. siehe săpun etc. sor siehe şorici. so'ră Pl. suro'ri S.f. (1487 DERS) 1. Schwester F.: soră bună, vitregă, de la?" 467 sorcova te de cruce leibliche Schwester, Stief-, Milch-, ^hischwestar. Laienschwester, N o v i-n F-j LM. soră (de cavitate Kranken-) Schwe- s t b r. Fraţii _ şi sororile lui au nu toţi între n0i samt? (ES 48b;Mt 13,56). Păzitorii fură coprinşi de un somn sor cu moartea {ISP.LEG.2 374) von einem todesähnlichen Schlaf. Baba se făcu soră cu drumul {pjjQDS.POV-1,55) rrachte sich auf den Weg. Vgl. desfătare. ~ Im Vok. vertrauliche Anrede an eine Frau: „eine Liebei Ai auzit, soro, că s-a întors Negradi de la moşie, zicea cucoana Frăsina AUmpici vecinei sale Aristiţa Uluceanu (XEN.BR. 13) . Vgl. frate 1. _ ŢR. soră de mire, de mireasă: Begleiterin des Bräutigams, der Braut, Brautjungfer. Vgl. frate 1.-2. in Pflanzennamen (vgl.soare 43: sor-cu-frate b 1 a u-flr Wachtelweizen (MelampyrurrwBR.) j sor-cu-frăţior Bittersüß N. (Solanum dul-catTsrajPIRU INC. 1,88). - GR. veralt. bisw. noch jetzt, so bes. arom. sor (doch m.Art.nur sora); Avraam ... temîndu-se zise că sor îmi iaste (Sarra) (M©G.2 9a). Maică, sor*, prieten, tot în el iubeam! (SIHL.67); PP. bisw. suro'r(a), soro "r(ăj: Că-mi-eşti frăţior Şi io-ţi sînt suror (TEOD.PP.421). Că ţi-ai căpătat nororă De gîndeşti că ţi—i sororă {M&R.NUNTA 632). - Vok. soră, soro (s.o.). - LV. bisw. Gen./Dat. u. Pl, suro'ri, LV. soro'ri: Ruşinea soro-rii tale (BIBLIA 1688 Lv 18,19). Slujiia tuturor so-rorelor, podobiia svînta besearică {DOS.VS.Apr.12; 83a); Pl. m.Art. (ungewohnl.) soirile (AL.POEZII I, 196); arom. Pl. sură'ri. - Nom./Akk. mit Poss.: sora mea, ta, sa, auch soru-mea, -ta, -sa, soru-noas-tră: Pre soru noastră la om (BIBLIA Gn 34,14) ; arom, Bov-mea etc,; Gen./Dat. surorii mele, tale, sale, auch surorii-mea etc.j sor(u)-mei, -tei, -sei, auch soră-mei etc. - Dim. surioa'ră, surio'r {MF 1,1225; im Reim) , sirioa'ră (MF 1,213; 1500) , sori'ţă (PP. MAR .NUNTA 605) , soru'că, sorurea" (ŢIPLEA) , Pl. su-reri ţe (MF 1,537); arom. suri'că. - ET. lat. săror, -oris. Der Nom. Sg. ergab sor, mit Art. sor-a, wonach ohne Art. soră (nach casa:casă). - SG. ALR I/II, K.1S3;II/I,MN 2628,67jK.134,162,SN VI,K.1593,1677, 1679. 52Tb1 Pl. sorbi S.m. (1703 GCD) Elsbeerbaum M. (Sorbus torminalis Crantz.), Eberesche F.,Vogelbeerbaum M. (S.aucuparia). - GR. Dim. sorbule'ţ (UR.BUC.262) . -lat. sorbus. Pl. so'rburi S.n. (1470 DERS) ^asserstrudel M. De mînă l-a luat Şi l~a aruncat In sorbu mărilor, In bătaia vînturilor (MF 1,1564;Besprechung). M-am cufundat pentru totdeauna într-un sorb cumplit! (SAD.POV.179) . Are apa sorb es ist dafür gesorgt, daß die Bäume nicht in den Hirrmel wachsen. - Sorbul pămîntului heißt das Meer, das nach dem Volksglauben diese Welt vom Jenseits trennt. - ET. postverbal von a sorbi. sorbestrea' Pl. -tre'le S.f. (1868 BARC.) Wiesenknopf M. (Sanguisorba off.jPÄNTU). -GR. soarbestre (BR.), sorbestră (BARC.). - ET. it. sorbastrella (NEMN.). sorbi' Präs. sorb V.tr. (l680 DOS.LIT.47a) vin etc. Wein etc. schlürfen, aer etc. Luft etc. einziehen, -saugen. Dîndu-i cafe, nuştiiacum o va bea_____şi. închinînd au sorbit fele- geanul ca altă băutură (NECULCE,LET.^ 11,200). Vgl. lingură 1. -2. verschlingen. Pămîntul s-au desfăcut ... şi l-au sorbit de viu, ca pre Dat-han şi Aviron (DOS.VS.Noe.14;125b). Ochii ei mari sorbeau rîndurile (scrisorii), din ce în ce mai lacomi şi mai aprinşi (VLAH.NUV.83). A sorbi pc. din ochi, cu ochii, cu privirea jdn. mit den Augen verschlingen. Fata ... mă soarbe din ochi, e nebună după mine (NSD.NUV.1,122) möchte mich vor Liebe auffressen. - GR. 2. Pers. Sg. Präs sorbi, 3. soa'rbe, 1. Pl. sorbi 'm, 2. sorbi'ţi, 3. sorb; Konj. să soa'rbă; Impe-rat. soa'rbe. - BAN. surbi; ugs. soarbe, 1. Pl. soar-bem, 2. soarbeţi. - ET. viat. sorbio, -ire (it. sorbire, katal.sorbir etc.) für kllat. sorbeo, -Sre. sorbi're Pl. -bi'ri S.f. (1703 GCD) Schlürfen N. Cine cu sorbirea dintîi preste ştiinţă să arde în lingura de pre urmă de da-ori şi de trii ori a sufla i să cade (CANT.IST.63). Vin la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire (AL. Hora Unirii). - ET. a sorbi. sorbi't (ura l660 STAICU 195) I. Adj. 1. geschlürft. -2. eingefallen. Faţa sa ... rămînea ... palidă ... obrajii sorbiţi (BOGD.VECHI 192) eingefallene Wangen. - II. S.n. Schlürfen N. - ET. a sorbi. sorbito'r Adj. (1743 NECULCE) veralt. saugend. - Auch substantiv.: Acest Gin-A-li—Paşa era un păgîn rău, turbat, şi mare sorbitor de sînge asupra creştinilor (NECUI£E,LET.^ 11,388). - ET. a sorbi. sorbitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Schlürfen N. Dintr-o sorbitură in einem Zug. - 2. TR. BUCOV. Speise F. Oaspeţilor ... li se dă ___ numai pîne şi sare de gustare şi ... ra- chiu de băut, rar unde şi puţină sorbitură (MAR.NUNTA 368). - ET. a sorbi. so'rcovă Pl. so'rcove S.f. (1832 GOL.CONDICA) MUNT. Stäbchen mit künstlichen Blumen od. farbigen sorcovăi 468 Tuch- od. Papierstreifen, mit dem in der Hand die Kinder etc. zu Neujahr gratulieren, meist mit folgendem Spruch: Sorcova, Vesela: Peste vară Primăvară Să-nf horiţi, Să mărgăriţi Ca un măr Ca un păr (TEOD.PP.159) . Mamă, mie mi-e frig cînd stau în casă ... mai bine ar fi să mă duc cu sorcova (DEL.S. 185;ein Kind spricht). - ET. wahrsch. zu Ksl. süro-kü (rum.soroc) "Termin”. - SG. ALR II/I,K. 198jMN 2795,108;2796,109. sorcovăi" etc. siehe sorcovi etc. sorcovea"la Pl. -ve"li S.f. (l8Ţ0 COST.) MUNT. Neujahrsgratulation F. Nu se pomenea nici de sorcovăială, după cum s-ar fi cuvenit de la moşi de la strămoşi (DEL.S.183;Schilderung eines strengen Wintere). - GR. sorcovăială, Pl. -văie'li. - ET. a sorcovi. sorcovi" Präs. -ve"sc V.tr. (1857 POL.) MUNT. pc. jdm. zu Neujahr gratulieren, indem man einen herkömmlichen gereimten Spruch aufsagt u. den Betreffenden mit der sorcovă berührt. Vrei să te sorcovăiese? Aşa cum m-ai învăţat tu, mamă? "Tare ca fierul, iute ca oţelul". Nu vrei? "Să înfloreşti., să mărgăreşti!" Nu zic bine? (DEL.S.186). -GR. sorcovăi, Präs. -văiesc. - ET. sorcovă. - SG. ALR II/I,MN 2796,109. sorcovi"re Pl. -vi"ri S.f. (1857 POL.) Neujahrsgratulation F.- ET. a sorcovi. sor-cu-frate etc. siehe soră. sorea"n Pl. -re"ni S.m. (1798 DOR) MOLD. Ukelei M.,Blicke F. (Alburnus luci-dusjANT.IHT.161). - GR. S.f. sorea'ţă, Pl. re'ţe. -ET. wahrsch. zu soare, wegen seines silberglänzenden Äußeren. sore"sc Adj. (um I660 STAICU 233) Sonnen-. 0 rază sorească; o zînă sorească (PANN, D.). - ET. soare. sori" Präs. -re'sc (1854 BAR.-MUNT.II3722) I. V.tr.: fîn, fructe etc. Heu, Früchte etc. zum Trocknen, Nachreifen etc. der Sonne aussetzen. Cînd păleşte soarele, le mai scoate niţel (alunele din sac) de le soreşte (SEV .NUNTA 244). Bostanii @ — se strîng şi se soresc pe vreme uscată (GAZ.SÄT. XIV,380). - II. V.intr. f u n k e 1 n. Un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea (AL.POEZII 11,10). - III. a se sori sich sannen. Intr-o zi ... ieşi tot peştele din apă ... şi se înşiră pe deasu- pra ei — sorindu-se (SBIERA POV. 118). - ET. soave - SG. ALR SN II,K.417;III,K.785. so'rliţă Pl. so"rlite S.f. (1688 BIBLIA) Lämmergeier FI. (Gypaetus barbatus). şi, şorliţa, şi caia, şi cîte-s aseamene ei (BIBLIA 1688 Lv 11,14). - GR. şorli'ţă, şo'rliţă (BIBLIA 1810 Lv 11,14), BAN. şurliţă (MAR.ORN.) . - ET. unbek. // bulg. usorlica "Milan" (CIORANESOJ 8013). - SG. ALR SN III,K.715. soroa"că Pl. -roa"ce S.f. (l648 NT) LV. 1. Punkt M. (Interpunktionszeichen). Doao soroace (MARD.) Doppelpunkt. - 2. Bibelvers M. Toate soroacele le-am pus cu număr, carele să chiamă sloveneaşte stih (NT 1648 Pred.) . Arătînd cave psalom cîte părţi are şi care parte pănă în ce stih au soroacă cuprinde (PS.1681,CCR 114). - ET. ksl. sroka. soro"c Pl. -roa"ce S.n. (1482 DERS) 1. bestirrmter Zeitpunkt, Frist F., Ter min M.; LM. termen. Pentru sfîrşenia lumii poate-se şti şi să aibă soroc în ce vreme se va face? (ÎNDR. 709). Drumul soroc n-are wann man ans Reiseziel Konrmt, weiß man nicht. Şi deade D-zeu soroc zicînd; pre mîi- ne va face Domnul cuvîntul acesta pre pămînt (BIBLIA 1688 Ex 9,5) wird der Herr solches auf Erden tun. Vä- zînd moscalii că o mulţime mare (de turci) se îneacă, le-au dat soroc ca în trei zile să treacă Dunărea (EN.COGSLN. ,LET.2 111,265). (Solitorul) le-au zis să se închine, iară ei ş-au cerut soroc-, ce mai mult pas de o jumătate de ceas nu le-au dat (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,60) Bedenkzeit. Răspîntiaşii strigînd din soroace în soroace: Te văd! Te văd! (ÜR.LEJG.163) in bestirmrten Intervallen, Abständen. - Soroace heißen die vorgeschriebenen Zeitpunkte (siehe sîmbătă 1), an denen man für das Seelenheil verstorbener Verwandter zu sorgen hat. Sofiana şapte ani de-a rîndul îi făcuse soroacele (bărbatului dispărut) cu colivă şi cu colaci, ca la morţi (GHICA 303) hatte sie für ihn die Messen lesen lassen. Ştiu că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană (CARAGIALE T.I,11) .-2. eine der Quasten, die die einzelnen Perlengruppen des Rosenkranzes trennen. Mătănii de chilimbar cu soroace de mătăsuri, terminate prin cruciuliţe de mărgele (UR.LBG.366) .- 3. Rand M., Grenze F. - 4-Regel, Bestimmung F. -5. ugs. Menstruation F. - ET. asl. sürokü. - SG. ALR II/I,Supl.K.1;SN IV,K.969. soroci" Präs. -ce"sc V.tr. (1547 DERS) veralt. 1. o zi etc. einen Tag etc. f e s t-, a n- setzen, an beraumen, dann überh. f e 5 ^ 469 soţ s e t z e n, bestimmen. Aşa se vede că li-i unora sorocit să n-aibă parte în lume decît numai de ißUTicä şi strădanie (NĂD.NUV. 1,87) .-2. durch 2aubersprüche besprechen. - ET. sovoc, doch vgl. auch altruss. srociti "einen Termin festsetzen". sorocise Pl. -ci'ri S.f. (1649 MARD.) Bestimmung F. - ET. a soroci. soroci't Adj. (1622 DIRB XVII/4,79) gestimmt, festgesetzt. Băful să-l arunce astfel ca să meargă în capete de un număr de ovi sorocit de mai înainte (CL XX,8) . - ET. a soroci. sorocovä"t Pl. -ve"ti S.m. (1795 KL XX,62) ehem. österr. Zwanzigkreuzerstück fj. (sfanţ), galt urspr. 1 Piaster (=40 Para), zuletzt 2 1/2 Piaster. Căltuni de lînă, umpluţi cu ir-mLlici turceşti şi sorocoveti nemţeşti (I.NGR.,CL UI,42) . In patru părţi ale ghirlandei pun — cîte o băncuţă__sau sorocovăt (SEV.MJNTA 88) . - GR. sorcovăi. HESS. sărăcovei = 20 Kopeken (WEIG.DIAL. BUK.BESS.97). - ET. zu russ. sorok "vierzig", vgl. ukr. sorokovecî id. sorti" Präs. -te"sc (1703 GCD) I. V.tr. vom Schicksal, dann überh. (v o r h e r)~ bestimmen. Toti boierii, care erau sortiţi ca naşi ai tinerilor (GHIB.BV.47) . - II. V.intr. (de bine, de rău ein gutes, schlechtes LosJ bestimmen. Se vede că aşa mi-a fost sortit şi n-am ce face (CREANGĂ,CL XI,195). După ce i-au tors (ursitoarele) firul vieţii, dacă copilul s-a născut într-un ceas bun, prind a cînta ... şi a-i sorti de bine (MAR. NAŞT.157) . - GR. sorti. - ET. soartă, sori. sortiere Pl. -ti'ri S.f. (1703 GCD) Bestimmung F., Schicksal N. Mie-luşorul ... de ş-ar fi ştiut sortire, Ar fi aşteptat în pace sîngeroasa sa jertfire (CONACHI 244) sein Schicksal, Los. - GR. sortire (GCD). - ET. a sorti. Adj. (1823 BOBB) ^ o r h e r)b estimmt. - ET. a sorti. Adj. (1823 BOBB) D r h e r)b estimmend. - ET. a sorti. S2ÖL siehe soartă. 525Î siehe sorti. ^22. Pl. so"suri S.n. (1839 VAIL.) S 0 ß e F. - ET. frz. sauce. - SG. ALR SN IV,K. 1100. sosi" Präs. -se"sc (um 1431 DERS) I. V.tr. MUNT. pc. jdn. (der vorangeht) e r r e i -chen, einholen. Irina ... îl sosi de pe urmă (DEL.S. 188). Cînd e omului să-i vie Vreun rău . .. Ori zăboveşte Pînă-l soseşte Ori dă fugă Să-l ajungă (PANN PV.M. 1,117) . - II. V.intr. 1. a n k o m-men, eintreffen. Trecînd aciăle iazere ... sosim iarăş la bătvînul cela ce-i dzîcea că-i svîntul Avraam (DOS.VS.Oct.5;47a). Trenul soseşte în capitală la 8 dimineaţa der Zug korrmt um 8 Uhr morgens in der Hauptstadt an, trifft ... ein. Abia astăzi mi-au sosit banii erst heute ist das Geld eingetroffen. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit (AL.PP. 113) für mich ist die Zeit gekornnen. A sosit ceasul răzbunării die Stunde der Rache ist da. Sosi toamna şi, nu ştiu cum, cu dînsa veni şi satiul în easa lui (C.NGR.67) es kam der Herbst. - 2. LV. bisw. la c. zu etw. gelangen, es erreichen (wofür sonst a ajunge). Aşa ...au sosit Despot Vodă la mai mare pierire (NEC.COSTIN,LET.2 1,439) geriet ... noch tiefer ins Verderben. Şi aşa, lăco-mind la a altuia, sosesc de pierd şi al său (MIR. COSTIN,LET.2 1,305) gelangen sie dahin. - 3. LV. genug sein, genügen; vgl. a ajunge II.4.c: Pe toti îi găsi curvari (fariseul), numai pre sine curat ... şi nu-i sosi numai atîta, ce încă osîndi 2 şi pre vameş (VARL.CAZ. I,4b) . - ET. ngr. ocovod, Fut. ctlxxo. - SG. ALR SN V,K. 1380,1382. sosia'rcă (+) S.f. (1846 DRĂGH.RET.157) Sauciere F.- ET. poln. sosyerka. sosi"re Pl. -si"ri S.f. (1703 GCD) Ankunft F., Eintreffen N. An tînăr ... Şi eu a ta sosire cu lumea o slăvesc (GR.ÄLEX.4). - ET. a sosi. sosi"t (1581/2 P02 1533Gn 43,21) I. Adj. ange kommen, e ingetroffen. - Adverbiell: Moş Simion ... socotind că sfîrşitul vieţii e pe sosite, îşi ciopli singur un sicriu (VLAH. NUV. 128) in der Meinung, das Ende seines Lebens sei nahe. -II. S.n. in dem Gruß bun sosit willkommen. Bun sosit, frate Ghemiş! Bine făcuşi că ve-nişi (ÄL.PP.130) willkommen! - ET. a sosi. so "taie (+) Pl. so"tnici S.m. (1675 MIR.COSTIN) Hauptmann M. bei den Kosaken. Den căzaci au. pierit doi sotnici atunci (MIR.COSTIN,LET.2 1,334). - ET. russ. poln. sotnik. soţ Pl. soţi S.m. (l6.Jh.CV2 7a;Apg 19,38) 1. veralt. Gefährte, Geselle M. Voro— vindu-să cu sotîi săi, Gargal răstigni pre sfîntul gol la un lemn (DOS.VS.Sept.29;37a) . Avuţia_____care 2 este soi nesatiului (MÄRG. 35b) . Soiia soiului, mieu nu-mi iaste soţie (lNDR.287) der Kompagnon meines Kompagnons ist nicht mein Kompagnon. în spaima ce stăpînea pe toii, nimeni nu voia să ajute pe soţul său (BfflX:. 165) niemand wollte seinem Kameraden helfen. Lovind (copilul) calipul soiului său la joc (ISP.JUC.47) seines Partners. -2. LV. Freund M., als Übers, von ksl. drugü: Voi soţii miei (ksl. druzi moi) sînteţi de veţi face cîte eu am zis voao (CORESI TE4 221a;Jo 15,14). - 3. Gemahl, Gatte M. Ce mai face soiul d-voastră? "Bărbatul meu e bine" wie geht es Ihrem Herrn Gemahl, Ihrem Gatten? "Mein Mann ist wohlauf". - LV. (16./17.3h.) auch von der Frau (vgl. dt. "Gemahl"): Gemahlin, Gattin F. Cumu-şi împărăiîa Theodosie împreună cu so-ţu-său împărăteasa Evdoxia (MOXA,HC 1,367). Die Scheidung zwischen soi "Gatte" u. soţie "Gattin" ist verhältnismäßig jung. Vgl. soaţă. - 4. cu, fără soi (von) gerade(r3, ungerade(r Zahl). Părinţii săi — duc — fiecărui cumătru ... cîte trei colaci, nicicînd cu soi (MAR.NAŞT.294) . In nopţile fără soi, adecă a treia, a cincea şi a şaptea noapte (după naşterea copilului) (MAR.NAST. 149) . Băieţii se fac două tabere. Ei trebuie să fie cu soi la număr (ISP.JUC.38). Cu soţ, fără soi (Spiel:) Gerade oder Ungerade. - GR. Vok. veralt. soate (CORESI TE4 42b;Mt 20,13). - Dim. soţio~r; TR. soţu^c (TIPLEA). - ET. lat. söcius. -SG. ALR SN I,15jIV,935;ALR II/I,MN 2695,83. soţi'e Pl. sofci'i S.f. (1551/3 ES 69a;Mt 18,33) 1. veralt. Gesellschaft, Gemeinschaft F. Şi-mblară amîndoi în sotîe (DOS.VS. Oct.9;56b) . Şi eu merg acolo, ce să meargem amîndoi pentru soiia (MĂRG. 164b). Poroncindu-i de o samă de bani pentru ţinut, la care erau şi alţi boieri 2 soţie (NEC .COSTIN ,I£T. 11,81) woran auch andere Edel- leute beteiligt waren. - 2. LV. (16./I7.3h.) Ehepaar N. Fieşce soţie, ce se zice bărbatul şi mu-iarea (PRSV.GOV.102 b). - 3. veralt. Genosse, Gefährte, Geselle M. Cest om mîncăto-riu e şi vin băutoriu e, vameşilor soţie şi păcătoşilor (CORESI TE4 22a;Mt 11,19). Să nu pleci niciodată la drum fără soţii bune (BARAC HAL.III,2) . Şi ş-au ales (Eliogabal) soţie la împărăţie pre Alexan- 2 dru, fiul mai mic a văru-său (NEC.COSTIN,LET. 1,76) wurde zum Mitkaiser gewählt. Petr şi Pavel ... se-au tocmit — şi se-au făcut sotîi să negotitorească (ÎNDR.287) Handelsgesellschafter, Kompagnons. - Von einer Frau: Genossin F. etc. (Avram) chiamă pre muierea lui pre Sarra de o face soiie la prii— 2 mintă oaspeţilor (MÄRG. 23a). - 4. LV. u. ugs. G e-mahl, Gatte M. Turtureaoa sărmana Cînd şi-a pierdut soiia, Ea pe altul nu mai ia (PP.CL XIV,311; Totenklage) .-5. Gemahlin, Gattin F. Vgl. nevastă. Unde e soiia d-voastră? "Nevastă-mea e dusă în oraş" wo ist Ihre Frau Gemahlin, Ihre Gat_ tin? "Meine Frau ist ausgegangen". Episcopii .._ nu-i iartă să şază cu ale lor soiii (adecă fămei) (Îndr. 565). Caută soţie să~ii placă tie, iară nu altora suche dir ein Weib, das dir gefalle, nicht anderen. - GR. Dim. soţioa'ră, Pl. -oa're, soţii “că (ÄL.BP. 11,17). - KD. sot. Zu Bdtg. 3 flg. vgl. mărturie LV "Zeuge". - SG. ALR I/II,K.271,11/1,MN 2695,83,SN I, K.15,V,K.1265. sofcii're (+) S.f. (1649 MARD.) Genossenschaft, Gesellschaft F. Şi cere Pavel ca să fie soi şi Ioan întru soţiirea carea au avut cu Petr (ÎNDR.287). Soţiirea omenească 2 (SPĂT.MIL. ,LET. 1,110) die menschliche Gesellschaft. - ET. soţie. sovî'rv Pl. -vî'rvi S.m. (1783 BENKÖ 421) D o s t(e n) M. (Origanum). Vara ... (am plecat) după cules răchiţică de făcut gălbenele, sovîrv de iun-plut flori (CREANGĂ,CL XV, 12) . - GR. sovîrf, sovavîrv (BUDAI-DEL.), solovîrc, solovîrv (B.), solovîrf (I. -B.348), TR. sovîrc (PANŢU), şovîrf (HJSS) , savur (PAMF.IND.249). - ET. gegen rragy. süfa, süfü(ve), wörtl. "Wurmkraut" spricht s-; vgl. asl. sühovrühü. - SG. ALR SN III,K.654. sovîrva'riţă Pl. -va'riţe S.f. (1868 BARC.) BUCOV. Alant M. (Inula britannica), Hartheu N. (Hypericum quadrangulum), B e t o n i e F. (Betonica off.jPKNTU), Wollkraut N. (Phlomis pungenssBAPC.). - GR. solov-. - ET. sovîrv. sovo'n Pl. -voa'ne S.n. (DOC.um l600) MUNT. TR. 1. Sch leier M., bes. Brautschleier, (vgl.MOLD, hobot). 2 sovone co her (DOC.um 1600, ROSETTI L.B.,GS 11,238) . Faţa miresei e acoperită cu un sovon alb transparent (SEV.NUNTA 229) . Numai mie-mi dati Sovon unguresc, Să mă podobesc Rar la zile mari (TEOD.PP.85). - Fig.: în fund de tot, topiţi într-un zăvon vineţiu, munţii Buzăului (UR.BUC.202). - 2. Leichentuch N. Se mai pune peste întreg corpul mortului ... o pînză albă ... care se numeşte giulgiu, sovon sau respeti (MAR.ÎNM.85). - Fig. (Herghelegiul) o dată aşeşi de tot în mormîntul drojdiilor îngropat şi în savoanele vinului tare înfăşurat şi legat fiind (CANT.IST.62;von einem Berauschten). - GR. săv-, zov-, zăv-, savon (SEV.NUNTA 268) , saon, zvon. - ET. mittelb. gr. oaßavav "leinenes Tuch". -SG. ALR I/II,K.296; 11/1,^160. sovoni't Adj. (1908 PAMP.) verschleiert. Pe o vale cotită Vine vulpea zovonită (PAMF.CIM. 20; Rätsel) . - GR. zovonit, zăvo-nit, săvonit. - ET. zu sovon. 471 sparge spa'dă- Pl- spa'de S.f. (1793 PREDETICI I,l83) ' g e n M. Contele de Genepin mă înştiinţa de lecarea sa Pari3> unde vrea să dea ajutorul spe-sale regelui (UR.BUC.72) .-2. Schwert N. (v/gl-sp®**3, ^u V'^udu^ cu spada aţi întins moşia v(jaStră (EMIN.O.I,149). 0 Joe! vin tu doară şi spesele tocite Din nou te oţeteşte (OIiL.HOR.210) . -gß (+) Pl. spede. - ET. it. spada. spahi'u Pl- -hi'i S.m. (1529 DERS) ehßm- S p a h i M. (türk.Kavallerist). Să împărţeas-că Lefi la lefegii, Cai pe la spahii (PP.BÖR.CKL.84) . Ieniceri, copii de suflet ai tui Allah şi spahii Vin fe-ntunecă pămîntul (EMIN.O.I,146) . — ANTHROPCN. Pan Spahiul (1653 BGL 200) . - ET. türk, sipah, zur Form vgl. serb- spahija etc. spa'jJTă Pl. spa'ime S.f. (l6.Jh.CV) Schrecken M., Entsetzen N. Şi ru-gîndu-me în băsearecă şi-mi fu spaimă (CV2 21a;Apg 22,17) . Le dai spaimă prin somn, cînd dorm eu dulce (DOS.PS.V.75,9) . Stoluri de grauri se zburătăiau prin stuh făcîndu-şi spaimă de vîntul ce eînta prin trestii (GANE,CL XIII,44). Acel fioros vizir Mustafa, spaima ienicerilor (GHICA VII) . Mii de mii de spaime Veneau din iad rîzînd {BOLINT.^ 1,231) Schreckgestalten. - ET. wahrsch. lat. *expavimen od. besser *ex-pavimen (zur Akzentverschiebung vgl. u'it, älter ui~t < oblito), von expavere (rum. a speria) "erschrecken". spanace S.n. (um 1660 STAICU 210) 1. S p i n a t M. (Spinacia oleracea). - 2. spanac porcesc Unechter Gänsefuß (Chenopodium hybridum,-BR.); spanac sălbatic Gemeiner Gänsefuß (Ch.alburnjPANTU) j spanacul ciobanilor, stî-nitor (PANŢU), spanacul porcilor Guter Heinrich (Ch.bonus HenricusjBR.). Boierul de divan ... Vînzînd tot prăji şi spănac (EN.COGÄLN. ,LET.2 III, 273). - GR. spăn-; TR. şpinat, spinat (ŞINCAI N. 19) , spănat, spinac. - ET. gemeineurop. Wort < pers. aspa-nakk. Zum Rum. vgl. bulg. spanak, ngr. onavoHL, türk. tsPanak etc.; die siebb. Formen lehnen sich an die deutschen an. - SG. ALR SN 1,195. Adj. (1897 GAZ.SÄT.) (oaie) spancă, Pl. -ce Merinoschaf N., oaie. Pot-spancă halbspanisches Schaf. 0i numite pol-spance, spance (GAZ. SAT .XIV, 446) . - ET. vgl. russ. §pankja id., eig. "spanisch". 5H3ghi u etc. siehe zbanghiu. Pl. spängi S.f. (um 17^3 NECULCE) veralt. Degen M. Acel general, cum au văzut pre un porucinic ... că îmblă ferindu—se, l-au şi junghiat cu şpaga sa (NECUI£E,LET.2 11,327). (Consulul grecesc) îşi pune spanga la brîu şi o pleacă să facă vizită oficială locotenentului de domn (GHICA XI). Ne băteam săbie cu sabie, spangă cu spangă, piept la piept (GHICA,CL XIV,56). Era deştept şi-i tăia gura în spăngi şi pe româneşte şi pe franţuzeşte (CL XXX,844) sprach fließend rumänisch wie auch französisch. -2. Seitengewehr N. ln fund, răzemată de fereastră, o puşcă de gardist cu spanga atîmată lîngă ea (CARAGIALE,CL XIII,253) . Un străjer cu puşca cu şpangă trecu prin lumina zăpezii (SAD. PS.46). - GR. şpagă, Pl. şpegi, LV. auch şpege, şpăgi, speghi (PASC.LP. 140); şpanga. - ET. şpagă ist russ. (serb.) spaga (das seinerseits Kreuzung von it. spada u. daga zu sein scheint)} spangă ist dunkel. spanghi'u siehe zbanghiu. Spa'nia f. (1600 DIR) Spanien N.- GR. (+) Şpania, Işpania. - ET. Hispania, durch versch. Vermittlung. spanio'l (um 1640 URECHEjLET.1 1,178) I. Adj. spanisch. - GR. (+) spaniole'sc. - II. S.m. Spanier M. - GR. ( + ) şpanior. - ET. it. spagnolo, durch versch. Vermittlung. spara'nghel S.m. (MS.1773) Spargel M. (Asparagus). - GR. S.f, spara'ngä, TR. spa~rgă, şpargă (B.), sperghe (BR.); S.m. Pl. spara'nghi (MS. 1773,GCR 11,98). - ET. mittelb. gr. aoniüpaYOQ (lat.asparägus), vgl. zur Form bes. dt. Spargel, ngr. onnpdyY1, magy. spärga. spa~rge Präs. sparg (l6.Jh.CV2 5a;Apg 19,27) I. V.tr. 1. a u f-, einschlage n, aufbrechen, (au f)s p r e n g e n: Un ou, un geam, ouşă, o casă ein Ei aufschlagen, eine Scheibe einschlagen, eine Tür aufbrechen, in ein Haus einbrechen. Cine vrea să mănînce miezul, trebuie să spargă nuca u.â. wer den Kern essen will, muß die Nuß knacken. A sparge cuiva capul jdm. den Schädel einschlagen. 0 să-i spargă oasele, îi turteşte ţeasta capului (CARAGIALE 1.1,59). Umerii obrajilor îi spărgeau pielea (VLAH. NUV.7;von einem Abgemagerten). Mai încet! Ce dracu! îmi spargi urechile (DEL.S.142) du sprengst mir das Trommelfell. Cîteva fanare prăfuite spărgeau pîcla nopţii (ZAMF.LN.79) durchbrachen. Nimic n-au isprăvit nice cu a doua năvală ca să poată sparge tabăra teşască (MIR.C0STIN,LET.2 1,299). - Absol.: Cetăţenii tare se apărau: că unde glonţurile zioa spărgeau, iară ei noaptea tocnriau eu pămînt, cu seînduri şi cu 2 piatră (NEC.COSTIN,LET. 1,393) was die Geschosse tagsüber zerschlugen. Deci începu baba adese să mear- spargere 472 gă La acea femeie căscioara să-i spargă (PĂI®,GCR II, 362) um ihre Ehe zu zerstören. N-a spart D-zeu două case (Sprw.) sie passen gut zueinander (von Eheleuten). - 2. LV. o clădire ein Gebäude a b b rechen, ein-, niederreißen. Sparge-voi jitnipa mea şi mai mare voi zidi (CORESI TE4 147a;Lk 12,18). (Neagoe Vodă) sparseî mitropolia din Argeş din temelia ei şi zidi în tocul ei altă sfîntă biserică (MS. 1654 ,GCR 1,172) . - 3. LV. zerreißen. Cîndu-şi va sparge neştine hainele de mînie (ÎNDR.85). Cine va să cinstiască pre toii, curund i să sparge şlicul (MS.1779,GCR 11,121) wer alle grüßen will, beschädigt seine Kopfbedeckung. Oricine va mînca carne de dobitoc mort sau alt stîrv ce-l sparg lupii (Ş.TAINE 212). întru tine cu adevărat s-a spart zapisul păcatului (ANTIM DID.81;zu Christus). - So noch in Sprw.: Joaca sparge cojoaca wer zuviel tanzt, zerreißt die Kleider. Vgl. drac ß.a. - 4. veralt. pe inamic etc. den Feind etc. (aus dem Feld, aufs Haupt) schlagen. Dacă au spart Aaron Vodă pre viclenii săi (NEC.COSTIN,LET.2 1,474) . Albert Kiraly ... întîmpină pe duşman la 16 martie, îl sparse şi-l fugări (BKEC.73). - 5. adunarea etc. die Ver-sarrmlung etc. auflöse n, aufhebe n, schließen. împăratul — sparse sfatul cărturarilor şi plecă (DEL.I.V.ş.V.52) . - II. a se sparge 1. (au f-, zer) springen, -platzen. Şi să băgă în căldare şi spărgîndu-să căldarea ieşi sfîntul sănătos (DOS.VS.Sept.29;37a). Patruzeci de călăraşi Cu cai de se sparg de graşi (TEOD.PP.179). S-a spart buba das Geschwür ist aufgegangen. Vuietul de glasuri ce — se spărgea tumultuos de păreţi (VLAH.NUV.199) der sich ... an den Wänden brach. întunericul poalelor munţilor şi a văii se spărgea (UR. BUC.32;Schilderung eines Sonnenaufgangs) der Schatten ... zerteilte sich. Toate se sparg în capul meu ich muß alles ausbaden. - Fam. a se sparge (ungebührlich) laut schreien, brüllen: Ce dracu au oamenii pe-aici de se sparg aşa, noaptea (AL.OP.1,1112) . - 2. sich auflöse n, auseinandergehen, enden, schließen. După aceasta masa se sparge şi fiecare se scoală şi se duce acasă (MAR.NAST.274) die Tafel wird aufgehoben. S-a spart teatru, copii (FIL.CIOC.236) das Theater ist zu Ende, ist aus. De frica morţii au fugit topi în toate părţile şi s-au spart oraşu, rămîind casele pustii (DION.,TEZ.II,233) die Stadt löste sich auf. - GR. Inperat. spa'rge; Perf. spărse'i, LV. spavş; Part. spart; Ger. spărgî'nd; Verbaladj. spărgăto'r. - ET. lat. spargo, -ere "(aus-, zer)streuen". - SG. ALR II/I,K.274sMN 4186,57}3915,143;SN I,K.19,79,128,215, 230,232jII,K.399,416,422,594; V,K.1458. spa'rgere Pl. spa'rgeri S.f. (l6.Jli.CV) 1. Auseinanderbrechen N. - 2. Ein- bruch M. -3. veralt. Vernichtung p Niederreißen N. Cetăţile sodomeşti, şi gomoreşti cu spargere osîndi (CV2 86b;2 Petr 2,6) . - ET. a sparge. — SG. ALR SN IV,K.984. spart (1594 DERS) I. Adj. 1. z e r-, gebrochen. Să n-am parte de oale sparte! so wahr ich Hans heiße! (scherzh.Beteuerung zu einer ironisch gemeinten Behauptung). - Spez. gură-spartă schwatzhaft: Stan, numit şi Gu-ră-Spartă (SLAV.,CL XII,430). Mînă-spartă verschwenderisch: Dar bine, soiia ta şi socrul nu zic nimic că cheltuieşti cu mîna spartă? (AL.,CL IV,307) daß du das Geld mit vollen Händen ausgibst? Vgl. mînă 1, -2. gep lazt. -3. angezapft. Vinul curgea din butii sparte (EMIN.EL 4). -II. S.n. 1. Brechen N. -2. Ende N. Ai ajuns ta spartul tîrgului du korrmst zu spät, post festum (wörtl. bei Marktschluß). - ET. a sparge. - SG. ALR II/I,K, 256;MN 3915,143. spas siehe spat- spasm Pl. spa'sme S.n. (um 1Ţ80 UT ) Spasmus, Krampf M. - GR. Pl. auch spa's-muri. - ET. gr./lat. spasmus. spa'ta Pl. spa'te S.f. (l6.Jh.PS.SCH.56,5) 1-Schulterblatt N.; Schulterstück, Vorderviertel N. des Schlachttiers (Ggs.but) j zunächst oberer, von den Schulterblättern gebildeter Teil des Rückens, dann überh.: Rücken, fam. Buckel M. (vom Hemd:) R ii k-kenteil N. (Ggs .pieppi). La acest liarp cu tătarii rău s-au fost rănit Gtigoraş Ivanenco în spata dinastînga {NEC.COSnN,LET.2 11,103). (Sfinpii) fură muncipi şi-ncordapi cît le-au ieşit spatele (DOS.VS. Mai 17;133a). Spata (spatele) scaunului die Rücklehne des Stuhls. Iată craiul, socru mare, răzimat în jilţ cu spată (EMIN.0.1,85) .-2. Anschlagnadel F. -3. Blatt N., Ried, Kamm M. des Webstuhls (vgl .război). Ca să se îndesească firele, bătătura se bate cu vatalete, între care e aşezată spata (iNV.COP.1878,101). Pintre ite, pintre spată Paşte-o iapă-mpiedecată (PP.,CL V, 1 ^Verspottung der schlechten Weberin). - 4. LV. Schwert N. (neben sabie). Şi puse nainte raiului vieţii h0' ruvimi ... cu spată scoasă (PO2 21;Gn 3,24). Spată de amîndoao părţile ascuţită bagi întru inema lui (ÎNDR. 138) . Spatele că apuca__Şi pe toate le rupea (TEOD* PP.628). - LL. archaisierend: Şi-i dete în mînă spata şi buzduganul domnesc (ODOB.MV.1896,13) . - 5. in Pflanzennamen: spată Laserkraut N. (Laser-pitium;GLDS.AC.); spata dracului - spasul dracului (POEN.). - GR. Pl. MOLD. TR. außer in Bedtg. 4 auch 473 spăimînta spete. “ ET- lat- spatha. - SG. ALR II/I,HN 2194,34. 3052,127}SN I,K.258;II,K.473. spa'te Pl. spa'te S.n. (l6.Jh.PS.V.2 90,4) ^Rücken M. L-au scos un delfin pre spatele sale pînă la uscat (DOS.VS.Dech.14;219a). Un tînăr sţînatie, lungăret la chip şi cam adus de spate (VLAH. pftN 1/45) . A înota pe spate auf dem Rücken schwirrmen. fpîmba de fîneaţă uşor înclinată pe spatele rotund a% muntelui (VLAH.RP.202). Zmeul ...se întoarce cu spatele ... cînd este înălţat şi cade jos (ISP. JUC. 68) dreht sich mit der Rückseite nach unten um. ln, la spatele casei auf der Rückseite des Hauses, hinter dem Haus. Uşa din, de la spate die rückwärtige Tür. Sî Sara după spate de după uşa cortului (auzi) aceasta (PO^ 57;Gn 18,10). A mîna, împinge etc. de la spate von rückwärts, hinten treiben, stoßen etc. Cuou-n spate mi-a cîntat Şi moartea m-a săgetat (PP. Z.1,446) der Kuckuck hat hinter mir gerufen. Vgl. a întoarce 1.1, Spate în spate mit dem Rücken gegeneinander gekehrt. - Fam. a da c. la spate etw. (das lästig ist) hinter sich, hinter die Bank werfen. Trecusem clasa I la d. Grozescu, a doua iar o dădusem la spete (GHIB.BV.75) hatte ich auch glücklich hinter mir. "Să trăieşti, Mane fărtate! Dă~ti mînia după spate, Ca să bem în giumătate (AL.PP.73) gib deinem Zorn den Laufpaß. Era cu grija-n spate Că l-or pune la-nchisoare (SPER.AN.1 1,182) die Sorge bedrückte ihn. Îmi stă în spate er hängt mir am Hals. Nenorocitul Schopenhauer, care este citat — pentru a i se pune în spate susţinerea poligamiei (CL XV,353) um ihm ... zur Last zu legen. De-acestea de toate ce ne vin în spate Nu tî~am uitat, Doamne, a ta bunătate (DOS.PS.V.43,47) das über uns hereinbricht. - Ugs. nu Ştiu nici cu spatele (de ____) ich habe keine Ahnung (von ...): (loan) începu ... să se jure ... că nu Ştie nici cu spatele cum de-au venit ele (furculiţele) în buzunar la dînsul {SBIERA. POV.157). - 2. fig. fam. Protektion F. Spete să aibă că-l vezi tâne poimîne membru la curte ori prefect (CL XIII, 362) . De ai vreo pricină ... să te ferească D-zeu dacă eşti sărac şi fără spete! (CL XIII,442) . - ET. lat. spathae (Pl.von spatha). - SG. ALR II/I,K.55, 56,95;^ 6854,7j2194,34;2196,35;3928,148;SN III,K. 818;IV,K.1165. gPati'e Pl. -ti'i S.f. (l832 GOL.CONDICA) vsralt. Treff N. (Kartenfarbe). Popa de spatii ^effkönig. Fănache _____ blojdi mult timp ochii la fonti şi la spatii ce d-abia se mai zăreau (TEL.SCH. ^1;von alten Spielkarten). - ET. ngr. crnaÖL. HPatoş Adj. (1683 DOS.) ^ralt. k n o c h i g. Şi era ... marele Athanasie ... can spatoş şi can ghibos (DOS.VS.Ian.18;17b). - ET. spată 1. spaţ Pl. spa"ţuri S.n. (1843 FUSS) 1. gewebter, aber noch nicht auf den Brustbaum gerollter, also zwischen diesem u. dem Blatt (spată) befindlicher Teil der Kette.-2. spasul dracului Wurmfarn M. (Dryopteris filix-masj FUSS}. Vgl. spată 5. - GR. spas, spaţiu. - ET. wahrsch. lat. spativan "Zwischenraum, Bahn". - SG. ALR SN II,K. 482. spa"ţiu Pl. spa"tii S.n. (1703 GCD) 1. R a u m M. Văd sufletu~ti candid prin spaţii cum trece (BGN.O.1,37) .-2. Intervall - GR. veralt. Pl, spa'ţiuri (GR.ALEX.41). - ET. n.lat. spa-tium. spăce"! Pl. -ce"le S.n. (1805 CRIŞAN 269) TR. Schnürbrust F., Nieder M. (Fata bogată) Vinde-o vacă ş-un viţel Şi-şi ia poale şi spă-cel (MAR.NUNTA 36) . - ET. viell. zu spat, weniger wahrsch. zu spată. spaima' Präs. -me'z (1648 NT 2 Kor 10,9) LV. I. V.tr. in Schrecken (ve r)s e t- zen, (er)schrecken. Ca pentru să nu zică (cel îndrăcit) cuvînt rău şi scîrnav la beserică să spăimeze şi să smintească gloata oamenilor (ÎNDR.73). Inspăimezi-mă cu visuri şi cu videnii mă îngrozeşti (BIBLIA 1688 Ib 7,14) so erschrecktest du mich mit Träumen. - II. a se spăima in Schrecken geraten, erschrecken. Matei Vodă ... nimică cu acea sminteală a oştilor de la margine nu 2 s-a spăimat (MIR.(X)STIN,LEr. 1,337) ließ sich durch jene Niederlage ... durchaus nicht einschüchtem. -GR. înspăima. - ET. spaimă. spăima're Pl. -mă'ri S.f. (1649 MARD.) LV. Erschrecken N. - GR. îns-. - ET. a spăima. späima"t (1642 CAZ.GOV.) veralt. I. Adj. 1. furchtbar. Acea spăimată slavă a lui (Hs.) (CAZ.GOV. ,CCR 155). - 2.ersch Otter t. Ioan Vodă ... îi răstigni cu cuie de fier pe o prăjină ... şi-i expuse astfel în faţa înspăima-ţilor orăşeni (HASDEU I.V.113) . - II. S.n. Schrek-k e n M. Cu spăimat, cu spăriet (PP .PAMF .BOLI 43; Besprechung). - GR. înspăimat. - ET. a spăima. spăimînta" Präs. -mî'nt (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr.: pe. jdn. in Schrecken versetzen, erschrecken. Domnul sfînt ... Şi de mînă mi-l lua Şi prin iaduri mi-l purta, Doar spăimîntare 474 că l-ar înspăimânta (AL.PP.28) . - II. a se spăimînta in Schrecken, Angst geraten, erschrec ken. Nu te spămînţi de frica nopţiei şi de săgete ce zboară zioa {CDRESI PS.5 l78a;Ps 90, 5). Fiiarăle şi gadenile mării ... vor ieşi la ţărmurile mării şi vor urla şi vor ţipa cu glas mare, cît să vor spăimînta toţi oamenii pre lume (MS.1815, GCR II,217;Schilderung des 3üngsten Gerichts) . - GR. LV. (16./17.3h.3 u. BAN. spămînta, spămănta (PS.V.2 4,16); înspămînta (DOS.VS.Noe.23; 146b). LV. 2. Pers. Sg. Präs. spemenţi (PS.SCH.90,5); Präs. LV. auch spe-mintez, spămintez, spămîntez, spăimîntez. - LM. în-spăimînta. - ET. lat. expavento, -are (it.spaventare, frz. epouvanter etc.3; m durch partielle Angleichung an ti u. Einfluß von spaimă, woher auch das i von spăimînta. - SG. ALR I/I,K.99. spăimînta "re Pl. -tä"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) Ab-, Erschrecken N. Se învescă-se in spä-măntare şi în ruşire cei ce mare cuvântă spre mere (PS.SCH.34,26). - GR. Varianten wie bei a spăimînta. - ET. a spăimînta. spăimînta"t (l6 .Jh.PS.SCH.) I. Adj. erschrocken, verängst igt. Inspăimîntata-wi inimă acea deplină veselie au luat (CANT.IST.224). Tremura înspăimîntată marea de-ate lor corăbii (EMIN.O.1,147). - II. S.n. veralt. Furcht F. Eu ziş în spămăntatul mieu (PS.SCH. 30,23). - GR. Varianten wie bei a spăimînta. - ET. a spăimînta. spăiinîntăto"r Adj. (1823 BOBB) schrecklich, furchtbar, grauen-h a f t. - GR. Varianten wie bei a spăimînta. - ET. a spăimînta. spăimînto"r Adj. (MS.um 1750,GCR 11,84) veralt. schrecklich, furchtbar, grauenhaft. - ET. a spăima. spăimînto"s Adj. (um 1805 ŞINCAI S.ll) veralt. schrecklich, furchtbar, grauenhaft. - ET. a spăimînta. - SG. ALR II/I,K.103. spăimo"s Adj. (1705 CANT.) schrecklich. Spăimoase şi de moarte meni— toare glasuri {CANT.IST.293). Rotea o pereche de ochi spăimoşi, de ai fi zis că era treaba pe moarte de om (ZAMF.LN. 161; von einem Darsteller des Othello) . - ET. spaimă. - SG. ALR II/I.K.103. spăla" Präs. spăl (l6.Jh.CV) I. V.tr. 1.waschen, aufwasche n. Scoa- lă de te boteadză şi-ţi spală păcatele tale (Cv2 2la ~ Apg 22,16). A spăla vesela Geschirr spülen. A spăla în două ape, leşii zweimal nacheinander in frischem ^ Wasser, in frischer Lauge waschen. Vgl. amîndoi, pu_ ^ tină. Să se facă avocat_____să spele pe ăi răi, pe -Ş păcătoşi şi să-i facă buni (FAD.RUST.II,12) um die Bösen ... reinzuwaschen. Pe drumu-i lung ... Dunărea * spală trei împărăţii (VLAH.RP.38) . Nu se spală nici -l cu apa Dunării, Bahluiului, Vrutului u.ä. den Schand- ^ fleck wird er nicht mehr los. - 2. (Knöchelspiel:} a spăla pc. de două, trei etc. arşice jdm. zwei, drei ? etc. Knöchel abgewinnen. - H. a se spăla sich waschen. Mă spăl pe obraz, de sînge etc. ich wasche mir das Gesicht, das Blut etc. ab. Bunica se spălă de orice răspundere zicînd: " _____ faceţi cum ştiţi" (IARNIK,CL XV, 102) wälzte alle Verantwortung von sich ab. - Fam. a se spăla pe mîini, pe buze de c. einer Sache gänzlich verlustig gehen, sie für irrmer verlieren: Oricare din ei (nemţi,muscali,turci) ar călca ţara, ambacrele se golesc, de păsărime te-ai spălat pe mîini, clăile de fîn se fituiesc (DEL.S. 223). Tu te spală pe buze despre avere/ (ÄL.OP.I, 917jder Angeredete hatte auf eine Erbschaft gerech- -net) du bekomnst keinen Heller zu sehen! Vgl. buză I.d. - GR. arom. (a)spilare, Präs. (a)spel, sp(r)i-lau (WEIG.JB.XIII,89); megl.-rum. istrorum. spela, Präs. spei. - ET. lat. ex-perlävo, -äre, woraus *ex-pellävo wie pellego, pelluceo, pelluo aus perlego etc., *expello (DENS.) u. *expallo (CANDREA) sind lautlicli u. begrifflich unbefriedigend. Daß *expe.llävo nicht şpel ergab, hat wohl darin seinen Grund, daß das Präs. urspr. nach dem Simplex (a la, Präs.lau) gebildet wur- -de, vgl. oben arom. sp(r)ilau, od. es hat Angleichung an die endungsbet. Formen stattgefunden. - SG. ALR SN II,502 sIII,K.674,820;IV,K.1171,1234;VI,K.1539;VII, K. 1908-10,2001,2002,2120. spăla "re Pl. -lä"ri S.f. (1649 MARD.) Waschen N. Au făcut o medelniţă de spălare ... întru care medelniţă să spăla preoţii (CAZ.1678,GCR 1,238). - ET. a spăla. spălat (1561 CORESI TE4 2l6a;Jo 13,10) I. Adj. gewaschen. Care să întoa(r)nă o dată de la păcat, să nu să mai întoarne ... ca porcul spălat iară la mocirlă (1689 MQLITV. ,GCR 1,285) . Băieţelul lîngă vatră Vede oala că-i spălată (SEV.AN. 12) leer. - II. S.n. Waschen N. Ierusalimul este raiul ... Spălatul: botezul (1750 CODEX I4ISCELL.,GCR II,64). - ET. a spăla. -SG. ALR II/I,K.292;SN IV,K.121B. spălăci" Pras. -ce"sc (1832 GOL.CONDICA) I. V.tr. verwaschen, im weit. Sinne (mehr oder weniger) entfärben, ausbleichsn. 475 spătar (1703 GCD) ^^j7~veralt. ausgebleicht, verblaßt. 11 S.f. spălăcioa'să, Pl. -cioa'se Kreuz-^ r a u t N. (Senecio vulg. jBR.;S.ve:malis;PÂNTU). __ ET. a spălăci. spălăci ""re Pl. -ci'rl S.f. (1862 PTB.) g Reichen, Auslaugen N. - ET. a spălăci. ggâlăcTţ Adj. (1846 PISC.PRACT. 124) 1, entfärbt, gebleicht. -2. farb- l o s, b 1 e i c h, b 1 a ß. Dă-mi o rimă la pădure. "Mure". Dă-o dracului, că prea e spălăcită (VLAH. NUV. 75) abgenutzt. Eşti spălăcit şi sarbăd, parc-ai ieşit acu din mormînt (AL.OP.1,1616) ohne Farbe. Condeiul meu cel smead, molatec, searbăd şi spălăcit (OD.PS. 187;der Verfasser spricht) meine ... farblose Feder. - ET. a spălăci. - SG. ALR SINI IV,K. 1218. spălăciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (l68l DOS.TR.26a) veralt. Waschung F. - ET. a spăla. spălătoare S.f. (1561 CORESI TE) veralt. Waschbecken N. După aceia băgă apă în spălătoare şi începu a spăla picioarele ucenicilor 4 [ TE 216a;Jo 13,5); ähnlich in den anderen Bi- belversionen. - ET. a spăla. - SG. ALR SN IV,K.1223. I. S.m. Wäscher M. - S.f. spălător ea'să, veralt. -ri'ţă. - II. S.n., Pl. -toa're 1. W a s c h-, Spültisch N. -2. Waschraum -ET. a spăla. - SG. ALR SN II,K.502,-IV,K.1060. spălători~e Pl. -ri~i S.f. (1791 IORGA ARCG 269) 1. Wäscherei, Waschanstalt F. -2. Waschküche F. -3. Waschbecken N. für die Geistlichen im Allerheiligsten der Kirche, ln fata pvoscomidiei se află spălătoria (GHEN.LIT.28) . ~ ET. a spăla. 1. veralt. Waschen N. Lături din spălătură (ION.SUP.50). Acolo dau dă traiu bun, de spălătură si dă răsătură (JIP.OP.95) dort können sie sich waschen und rasieren. - 2. zusarTmengeschwerrmtes Gestein: ^ G r ö 1 1 N. Cîte pericole înfrunt ... pe "spălători« (UR.BUC.228) .- 3. Abwasch PI., Ab-Waschwasser, Spülicht N. Alţii, spălaturile blidelor i le arunca în cap (MS.um 1760,GCR -^69) .-4. Wäsche F. li dăm (calfei) 1 1/2 florini pe săptămînă, fără spălătură (POP.NUV.44) . - ET. a spăla. - SG. ALR II/I,Supl.MN 4907,85SN I.K.241, IV,K.1116. spălăţe'l Adj. (1779 BUL.COM.IST.IV,108) fam. sauber gekleidet, schmuck, elegant. Împăratul dacă văzu pe cioban dichisit, spălătel, cu ţoalele curate pe dînsul (ISP. 2 LEG. 250). Acolo se adună şi bun şi rău, căci aci este tocul de întrolocare a tot ce este mai spălătel în oraş (ISP.,CL XVIII,198) der Treffpunkt der Elite der Stadt. — ET. spălat. spămînta' siehe spăimînta. spărgăto'r (1649 MARD.) I. Adj. brechend, zerkleinernd. -II. S.m. 1. Zerstörer M. De frica— spărgătorilor de icoane (MS.1675,GCR 1,221) aus Angst vor den Bilderstürmern. -2. Einbrecher M. - III. S.n., Pl. spărgătoa 're 1. spărgător de nuci Nußknacker M. -2. spărgător de gheată Eisbrecher M. - ET. a sparge. spăria' etc. siehe speria etc. spărtu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1532 DERS) 1. Bruch, Sprung M. (Atunci) căzu zidul cetăţii de cătră răsărit, bătut de puşte; care spărtură văzînd oştenii, îndată năvăliră în cetate (NEC.COS- 2 TIN,LET. 1,415) Bresche. Ziduri afumate în cari se văd ca nişte răni spărturile ferestrelor lărgite de ploi (VLAH.RP.157) die Fensterhöhlen. Capete mirate de copii ieşau prin spărturile gardurilor (SAD.POV. 144) durch die Spalten in den Bretterzäunen. Prin cîteva spărturi de nuori de abia se zărea cîte o stea pribeagă (XEN.BR.227) Wolkenrisse. - 2. R i 8 M. Nimeni nu pune petec de pînză nouă la haină veche, că îşi ia plinirea sa de la haină şi mai rea spărtura se face (EV.1894 Mt 9,16).-TOPÖN.: Spărturi (1618 BGL 200) . - ET. a sparge. - SG. ALR II/I, K.256,257;SN II,K.593. spăse"nie etc. siehe ispăşenie etc. spăsi' siehe ispăşi. spăsi't siehe ispăşit. spăta'r1 Pl. -ta'ri S.m. (1825 B.) Anfertiger von Webstuhlblättem: Blattbinder M. Spătari se află în comunele Rîşcas Rîşculita, Bal-dovin (FR.-C.M0ŢII 51) . - ET. spată 3. späta'r2 Pl. -ta'ri S.m. (1394 MIHĂESCU GR.158) ehem. Schwertträger M. (Bojarenamt u. spătar 476 -titel); marele spătar der Großschwer t-träger, in der Walachei (wo er das Amt des Kriegsministers versah, vgl. hatman 2) einer der sechs, in der Moldau (CANT.DESCRIPTIO 11,6) einer der sieben Großbojaren. - S.f. spătărea'să, Pl. -re ”se Frau des S. - ET. m.lat. spatharius, mgr. onaödpios, ~pr]Q. spata"r3 Pi» -ta"re S.n. (1852 STAM.W.598) 1.Rücklehne F. (vgl. spată 1). Mă răstorn pe spătarul scaunului, cu braţele întinse drept, cu pumnii strînşi pe masă (SAD.POV.173). Cu cotul mînii stîngi proptit în spătarul scaunului (SAD.CR.195). -2.Rückenstütze F. der melkenden Schafhirten an der Vorderwand des Melkpferchs (strungă), -3.Rückengurt M. des Pferdegeschirrs (D.T.). - ET. spată 1. - SG. ALR SN II,K.401. - w - w . 2 spatarea sa siehe spătar . spătare*1 Pl. -re"i S.m. (1472 BGL 226) MUNT, ehem. Unterbeamter M. d e s (marele) spătar. Visternicei, spătărei, postel-nicei (AMIRAS,LET.2 111,151). - ET. spătar2. spătare "sc Adj. (um 1743 NECULCE, LET.'1 11,254) MUNT. ehem. z u "spătar11 gehörend. Patru ar-năuţi spătăreşti intrară în temniţă şi scoaseră pe nefericitul falit (FIL.CIOC.339). - ET. spătar2. spătari'e Pl. -ri'i S.f. (1675 MIR.COSTIN,LET.1 1,299) ehem. 1. A m t N., W ü r d e F. des (mare te) spătar. -2. Amtsgebäude in Bukarest, Sitz der Heeresverwaltung u. Gefängnis. Ieşindu-i îna- 'i'Ute (lu'u Potoţctîi) iJuColae Vodu, drepL spuLur^e^ (NEC. 2 COSTIN,LET. 11,77). Ca mîne o să vedeţi şi pe nenea Dumitrache închis la spătărie şi bătut la tălpi (FIL. CIOC.231). - ET. spătar2. späto"s Adj. (um l660 STAICU 148) breitschultrig. Un vînător nalt şi spătos (AL.,CL 111,58). - ET. spată 1. spăvăda"nie etc. siehe spovedanie etc. specia"! Adj. (1736 STINGHE 1,22) speziell, besonder. - Auch adverbiell. - GR. (+) speţial. - ET. n.lat. specialis, it. speciale. spe"cie Pl. spe"cii S.f. (1752 PROTOCOL 32) Art, Spezies F. - GR. (+) speţie (B.), Pl» speţieşuri (SINCAI ARIIH.60). - ET. n.lat. species. S.n. Spezifikum N., Charakteristik F. - ET. n.lat. specificus, it. specifico. specta"col Pl. -ta"cole S.n.(1857 AA ist.11/30,94) Spektakel, Schauspiel N. - GR. (+) spectacul. - ET. it. spettacolo. spectato"r Pl. -to"ri S.m. (1852 LIV.351) Zuschauer M. Ochii ... păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului (EMIN.PL 30). - ET. n.lat. spectator, auch mittelbar. spe"ctru Pl. spe"ctre S.n. (1781 MICU L.72b) Spektrum, Farbenbild N. - ET. n.lat. spectrum. specula" Präs. -le"z (1823 BOBB) I, V.tr, pc. jdn. ausnehmen. - II. V.intr. spekulieren. - ET. it. speculare. specula"nt Pl. -la'nţi S.m. (1822 HMST. 65) Spekulant M. - ET. dt. Spekulant. - SG. ALR SN IV,K.1005. speculato"r (+) Pl. -to-ri S.m. (1688 BIBLIA) Vollstrecker M. Şi numaidecît trimiţînd împăratul speculator, poruncisă să aducă capul lui (BIBLIA 1688 Mk 6,27). - ET. n.lat. speculator. specula"ţie Pl. -la"ţii S.f. (I8l4 AA lit.11/14,344) Spekulation F. - GR. veralt. -ţiu~ne.- ET. n.lat. speculatio. spe"gmă Pl. spe"gme S.f. (um l805 ŞINCAI E.221) TR. Zwirnfaden M. - GR. MDLD. specmă. - ET. vgl. ngr. nkiyva (CIORÄNESCU 8057). spei S.m. (1694 CONDICA 30) Bau m-, Eichenmoos N. (Lichen plicatus; POL.). - ET. unbek. spe"ie Pl. spei S.f. (l609 BGL 103) Korb M. in Form eines Getreidemaßes, dessen Wand aus Lindenrinde u. dessen Boden aus Rutengeflecht hergestellt istj dient zum Lesen von Feldfrüchten. Ţiţibeie, Ţiţibeie, Cîlţi în speie, Cîlţi în speie! (PP.MAR.ORN. II,149;Gesang der Meise). Şi cerşură de le-au dat (Domnul) crîsteie Şi potîrnichi de căra cu speie (DOS.PS. V. 104,116). Nerăbdînd arhiereul să stea luminarea supt speie ascunsă (DOS.VS.Ian. 1.9; 18b) . - GR. spe~ne (VICIU). - ET. unbek. speci"fie (1813 UT) I. Adj. spezifisch, arte igen. - II. spe"lcă Pl. spe"lce S.f. (1703 GCD) 1. MDLD. Haarnadel F. Vru să aşeze părul zbur- 477 sperietor lit, şi lăsînd să cadă două spelce ... se aşeză Ungă Yuba-Bill (CL XI,147). - 2. MUNT. Anstecknadel F. Ba unora (din fete) le ia (flăcăii) or betele, or spilca, or năframa (DEL.S.11). în ace, în spilce il prindea, 0 cîrpă-n cap îi punea (MF 1,115). A (se) găti spilcă (sich) aufs Schönste, â quatre epingles kleiden, fein (heraus)putzen: Treceau boierii cu jupînesele lor gătite spilcă (UR.LEG.323). - GR. MUNT. spilcă. - Dim. spelcuţă, spilcuţă, Pl. -ţe. - ET. vgl. poln. spilka, szpruss. spiljka, lit. spilka (CIH.). - SG. ALR SN II,K.532. spe"nţă Pl. spe"nţe S.f. (DOC.177*0 ehem. Spesen (Pl.) für die Eintreibung der Kopfsteuer. Hărăcerii ... să nu-i supere cu cereri de ha-raciu şi spinţe (DOC.1774,URIC.VI,439). Acei care strîng haraciul ... să nu supere pe lăcuitori, cerîn-du-le spinţă pentru haraciu (DOC.1792,URIC.III,135). Raielele Moldovei ... să nu se supere de cătră hara-cii ... cu cereri de haraci şi de spenţi (DOC.1803, URIC.111,187). - ET. mittelb. n.lat. expensa. spe"nţer Pl. spe'nţere S.n. (1826 GOLESCU CĂL.123) TR. MOLD. Spenzer M. Un băieţel ca de vr-o patru - cinci ani, îmbrăcat c-un spenţer lung care îi ajungea pînă la pămînt (GAZ.SÄT.XIV,432). - GR. MOLD. sp(r)enţ(ur), TR. şpenţ(er, -el). - ET. dt. Spenzer. spera" Präs. sper (1781 MICU L.127b) I. V.tr. erhoffen. - II. V.intr. hoffen. Nu spera şi nu ai teamă (EMIN.O.I,194). - ET. it. sperare. spera"nţă Pl. -ra*nte S.f. (17o5 ŞINCAI ARITH.15) Hoffnung F. -ET. it. speranza. speria" Präs. spe"rii (1551/3 ES) I. V.tr. in (plötzlichen) Schrecken versetzen, erschrecken, un cal ein Pferd scheu machen. Voi spareaţi puţina credinţă (ES 20b;Mt 8,26). Moarte(a) lui Avei ... pre mumă-sa spărie cu stărpie (MS.18.Jh.,GCR II,63). Vie moartea să mă spaie (PP.TR. ,GCR 11,307). Sandu ridică capu, parcă-l spăriase cineva din somn (RAD.RUST.II,202) als ob ihn jemand aus dem Schlaf aufgeschreckt hätte. Gîndurile îi speriaseră somnul (VLAH.NUV.40) hatten ihm den Schlaf vetrieben. - II. a se speria (de c.vor etw.J in Schrecken geraten, erschrecken, (von Pferden:) scheu werden, scheuen. Se sperie (şi) de umbra lui er erschrickt vor seinem eigenen Schatten. Vgl. lup 1. Un vultur mare trecu preste Filip şi oă în poală-i. Filip să prea sperie şi sări din scaun (MS.1799,GCR 11,166). Iar de-au venit neştine şi-n al unsprădzecelea ceas, nemic să nu să spaie pentru căci au pestit de s-au întîrdziiat (MS.1661,GCR I, 180). Nu ne speriem de lume, Căci purtăm de voinici nume (PP.GCR 11,313;Hochzeitsspruch). -GR. MUNT. speria (PANN PV.1883,16); MOLD. BAN. spăria, Präs. MOLD. sparii, BAN. spării; LV. (16./17.Jh.) u. TR. spărea, spăria (DOS.PS.V.90,21), 1. Pers. Sg. Präs. (LV.nicht belegt) spar u. spai, 2. spari u. (LV. nicht belegt) spai, 3. spare, spaire (BIBLIA 1688 Ri 7,3), 1. Pl. spărem, 2. spăreaţi, 3. spar, Konj. să spară, să spaie, să spare (BIBLIA 1688 Neh 6,19), să sparîe (DOS.PS.V.90,26;im Reim mit tîmpinare) , Imperat. spari (DOS.PS.V.63,21;wie das Metrum verlangt, im Text steht irrt, sparii) , Per^f. spărea'i, spărea'şi, spăre (MOXA,HC 1,359), spărea'răm, spărea'răţi, spărea"ră (BIBLIA 1688 Lk 9,34), Part. spărea't; OLT. sperea, 1. Pers. Sg. Präs. spei, 2. spei, 3, sperre, 1. Pl, spere "m, 2. sperea "ti, 3. sperre, Konj. să spere; daneben auch spărea, 1. Pers, Sg. Präs. spar, 2. spari, 3. spa're, 1. Pl. spăre'm, 2. spărea~ţi, 3. spar; Konj. să spară. - ET. die Formen weisen mit aller Entschiedenheit auf lat. expa-veos -ere hin; r wie in are < habet od. p-r durch Dissimilation von p-v; der in der Sprache ohne Analogon dastehende Ausgang -ea'i, -ea't von Per^. u. Part, - denn beat < bîbîtus ist früh zum Adj. geworden - wurde im Osten Ende des 17. Jhs. durch -iai, -iat ersetzt u. danach die übrigen Formen umgebildet (GRAUR ET.140). - SG. ALR I/I,K.99,1/11,K.233,SN V,K.1390,1568,VII,K. 1876,1077,2133,2145. speria"t (1429 DERS) I. Adj. erschrocken, eingeschüch-t e r t. Ea se uită, se tot uită, un cuvînt măcar nu spune, Rîde doar cu ochii-n lacrimi, spărietă de-o minune (EMIN.O.1,84). Nu-i erau spărieţi ochii lui moş Neculcea de de-alde aestea (NÄD.NUV.I,16) dergleichen imponierte Onkel N. nicht. - SG. S.n. E r-schrecken, Aufschrecken N. -S.m. Pl. a băga, vîrî pc. în sperieţi, în toţi spe-rieţii, a-l umplea de sperieţi jdm. angst und bange machen, ihm einen höllischen Schrecken einjagen. -ET. a speria. - SG. ALR II/I,K.103. sperie"re Pl. -e"ri S.f. (um l660 STAICU 156) selten Schrecken N. - GR. spä- (CANT.IST. 207). - ET. a speria. sperieto"r (1703 GCD) I. Adj. erschreckend. -II. S.f. sperie-toa're, Pl. -to'ri (Vogel-)Scheuche F. Ca o spărietoare, gura rînjită şi ochii deşerţi (ai scheletelor) arată viilor ce sînt cei morţi (IORGA AM.184;Schilderung der Katakomben Roms). - ET. a speria. - SG. ALR SN I,K.46,47. sperietură 478 sperietbTră Pl. -tu"ri S.f. (1683 DOS.VS.Apr.28; 101 b) Schreck M. Sîngele îi bătea în vine, ca după o sperietură, rar şi puternic (ZAMF.NUV.32). Argumentul ca spărietură nu era rău (GION 82) als Schreckmittel, frz. comme epouvantail. - ET. a speria. speri"nee siehe spirince. sperio"s Adj. (um 1670 ANON.CAR.) schreckhaft, scheu. (Peştii) sînt aşa de sperioşi de fug dacă bate omul un lemn (BARAC HAL. V,36). Boierul tresări ca din somn şi se uită sperios la Vasile (SAD.POV.259). - ET. a speria. - SG. ALR II/I,K.103. spermanţe~t S.n. (1776 IORGA S.D.XII,81) veralt. Walrat M., Stearin N. La lumina luminărilor de spermaţetă, nasul tui părea şi mai ascuţit (XEN.BR.22). - GR. spermaţet, S.f. sperma(n)ţe-tă. - ET. mittelb. n.lat. sperma ceti, vgl. russ. sper-macet. Die Walratkerzen wurden im Laufe der Zeit durch die Stearinkerzen verdrängt. spetea"lä Pl. -te"li Ssfe (1832 GOL.CONDICA) Buglahmheit, -lähme F. - ET. a se speti. spetea"ză Pl. -te"ze S.f. (1581/2 PO) 1. (flacher Holz-)S t a b, spez. Steife F. des Kinderdrachens (zmeu), Sprosse der Wagenleiter (loitră), Horn N. (d.i. einer der beiden seitlichen Stäbe) der Örtersäge (ferăstrău de mînă) etc. Făcu o lădiţă de speteadză şi o lepi cu cleiu şi cu v, . 2 răşină ş^ puse porobocul într-însa (PO 182;Ex 2,3) . Nimeni nu ştia să dea pui de giot ca dînsul9 nici să potrivească spetezele la zmeu (GHICA 301). De-acum numai să te ţii bine de carîmbi şi de speteze, că am să mîn iepele iestea de au să scapere fugind (CREANGĂ, CL X,381;der Fuhrrrenn zum Fahrgast) . - 2. R ii c k-lehne F. Şed răsturnat pe speteaza scaunului, cu pumnii pe masă (SAD.POV.179). - 3. Name von Pflanzen mit stabförmigen Blättern: Wasserschwer t- 1 i 1 i e F. (Iris pseudacorus;POL.) ,* BAN. spătea-ză, spătărează Siegwurz F. (Gladiolus;PAN-ŢU); TR. Rohrkolben M. (TyphajPOL.) ,• Simse F. (OuncusjBR.); spetează tărcată (B.verstümmelt zu speribahne t.,FUSS) , spetează pestriţă Kalmus VI, (Acorus calamusjPOL.) . - GR. bisw. spătea-ză. - ET. zu lat. spatha (rum.spată); der Ausgang deutet auf alb. Herkunft hin, vgl. shpatez "Holznagel des Pfluges" (MEYER ALB.WB.). - SG. ALR SN I,K.36,56, 264;II,K.348,45.3,462,463,474,476,478, 558; III,K.637, 659jIV,K.1163. spetege"r Pl. -ge"re S.n. (1910 PAMF.) Bohrer M. für Löcher von 6-8 rrm Durchmesser; mit ihm werden die Löcher in die Sprossen (speteze) der Wagenleiter gebohrt (PAMF.IND.124). ~ ET. spetează. 4 speti" Präs. -te"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. buglahm machen.” II. a se speti buglahm werden. Strîns-a tetea, strîns-a peşte (în căruţă) De gîndeai că se speteşte Biata albă cum trăgea (SPER.AN.1892 1,41). Daher fam. von Menschen, in Wendungen wie; Omule, te văz harnic, munceşti de te speteşti şi două în trei te văz că nu poţi lega (ISP.LEG.2 175) du schuftest dich halbtot. Măi! ... ştii că m-am spetit plătind? (AL.OP.I,1076) da habe ich gehörig geblecht. - ET. spată 1. speti"re Pl, -ti"ri S.f. (1703 GCD) Buglahmheit F. - ET. a se speti. speti"t Adj. (1703 GCD) 1. kreuzlahm, b u g 1 a h m. ~ 2. überarbeitet, erschöpft,- ET. a se speti. speţ Pl. speţi S.m. (1863 FIL.CIOC.) ehem. Spezies (taler) M., galt um 1800 zwölf Lei (FIL.CIOC.93). - ET. dt. Spezies. spie Pl. spi"ce S.n. (1551/3 ES) Ähre F. Şi începură a rumpe spice (ES 35a;Mt 12, 1). Sămînţă ceia ce cade de în spic (ÎNDR 729). Fetele blonde ca spicurile de grîu (GANE,CL 1,259). A da în spic Ähren ansetzen. Din sînge, ruinare Vezi că face spic Vreo republică din care Iar tronuri s-ardic! (DEPAR.D.I,10). -GR. Pl. auch spi^curi. - Dim. spicuşe't (MF 1,1008). - ET. lat. spicum. - - SG. ALR SN I,K.42,56,60,61,69,107;II,K.435. spichina~t S.m. (1825 B.) veralt. Lavendel M. (Lavandula spica). - ET. vgl. mhd. Spicnard (PRITZEL u. JESSEN), nhd. Spie-kanard, frz. spicanard etc. < lat. spica nardi. spicui" Präs. -ie"se (1683 DOS.PAR.10b) I. V.tr. ährenweise pflücken, (a u f)l e-s e n,- absol. Ähren lesen, nachle-s e n. Dacă grîul (tuns) ... apucă a să corci ... tot să poate alege, spicuindu-să din lan (DRAGH. IC.4). - Fig.: în aceste colecţii totale (de literatură populară), un Atecsandri ar putea spicui colecţii de gust menite ... pentru desfătări literare (CL VIII,68). - II. V.intr. Ähren a n-setzen. Grîiele au spicuit (RAD.RUST.I,36). - ET. spic. - SG. ALR SN I,K.61,69. spicui"re Pl. -i"ri S.f. (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) Nachlesen N., Nachlese F. - ET. a spicui. 479 spinteca spicuito"r Pl. -to"ri S.m» (18^40 POEN. 1,755) 1. Ährenleser M. -2. Nachleser M. - ET. a spicui. spi"jă siehe schijă. spi"lcă siehe spelcă. spilcui" Präs. mă -ie"sc V.refl. (1868 BARC.) fam. sich herausstaffieren, -putzen. Pentru aoest motiv ... junele Fănache se gătise, se spilcuise şi se înfăţişase ... pe prispa cucoanei Sevastiţa (TEL.SCH.54). - GR. spelcăi. - ET. spilcă (spelcă 2). spilcui"t Adj. (1868 BARC.) fam. herausgeputzt, geschniegelt. îl porecliseră "păpuşică", atît era de spilcuit (LECCA JUC.70). - GR. spelcăit. - ET. a spilcui. spin Pl. spini S.m. (1352 DRHC X,iul) I. D o r n M. (an Gewächsen, vgl. ghimpe^)-, D o r n- strauch M. Nu e trandafir fără spini u.â. keine Rose ohne Dornen. Turnai-mă spre straste cînd 5 înghimpă-mă spin (CORESI PS. 53b;Ps 31,4). Şi, împletind cunună de spini, puseră în capul lui (BIBLIA 1688 Mt 27,29). Mila de la străin E ca umbra de la spin; Cînd gîndeşti să te umbreşti, Mai tare te dogoreşti! (I.-B.179). Să cureţe pămîntul cel rău de spini şi să samene într-însul sămînţă adevărului (ANTIM DID.194). Şed (stau) ca pe spini ich sitze wie auf Nadeln, Kohlen. Vgl. drac 6.a. Fig. fam. von lästigen Hausgenossen etc.-. Berecheata de cus-cră-ia! Mi-ai adus spin în coastă (NĂD.NUV.II,61). împăratul hotărîse să-şi mărite fata, voia să-şi scoată spinul din uşe (GAZ.SÄT.XIV,358). -2. in Pflanzennamen: spin Stacheldistel F. (Carduus acanthoides,BR.), Nickende Distel (Carduus nutans,PANTU), TR. Schlehdorn M. (Prunus spinosa,BR.), spinişor Weißdorn M. (Crataegus oxyacantha,UR.BUC.26); spin muscălesc dornige Spitzklette (Xan-thium spinosum,BR.), spin vînăt Flachblättrige Männertreu (Eryngium planum, PAN-ŢU), spin de bou Bocksdorn M. (Astragalus tragacanthusjPIRU ENC.1,32), spinul cerbului K reu z-d o r n M. (Rhamnus cathartica,BR.), spinul dracului (FUSS), spinul vîntului Feldmännertreu F. (Eryngium campestre,BR.). - GR. Sg. MOLD. BAN. TR. spine; Pl. auch spi'nuri, neben spini (ANTIM DID.194); istrorum. spir; S.f. spi'rä (WEIG.JB. VI,348), Pl. spi're (MIKL.UNT.1,13). Dim. spinişo V, spinu'ţ, spinice~l (PP.MAR.ÎNM.468). - ET. lat. spi-nus. - SG. ALR II/I,MN 3838,125,3934,150,SN I,K.3S, II,K.402,III,K.629,630,633. spina"re Pl. spinä'ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.) 1. Rücken Ma lua c. în spinare etw. auf den Rücken nehmen, a duce (a purta) c. în spinare etw. auf dem Rücken tragen. S-ar fi dus el mult aşa ... cu ciobotele de-a spinarea (VLAH.GV.71) auf dem Rük- ken. Se duce Iuda şi mă lasă cu nevoia de-a spinare (AL.OP.I,1541) mit den Sorgen auf dem Buckel. Blane 2 de spinări de soboli (NECULCE,LET. 11,185). Vgl. lup 3, melc I, a mînca 1.4, şir II. - Fig.: a pune c. în spinarea cuiva a) jdm. etw. aufbürden, -halsen, b) jdm. etw. zur Last legen, in die Schuhe schieben: Fost-au făcut acest domn fabrică de hîrtie ... şi, cînd i-a venit mazilie, au pus-o în spinarea mitropoliei (DION.,TEZ.II,184). A avea pc, în spinare jdn. auf dem Buckel, amHals haben. Nu pot să sufăr să-mi stea un chelner în spinare. Tot te îndeamnă să iei ba una, ba alta (AL.OP.1,750) ich kann es nicht vertragen, wenn mir ein Kellner im Rük- ken sitzt. Toată cheltuiala s-a apucat Duca Vodă să 2 o scoaţă din spinarea ţării (NEC.COSTIN,LET. 11,21) für alle Kosten ... das Volk aufkommen zu lassen. - 2. spinarea muntelui Bergrücken, -satte 1 M. - GR. Dim. spinăru'şă, Pl. -ru'şe (NÄD. NUV. 1,40) , - ru'ţă. - ET. lat. spinalis “zum Rückgrat gehörig”, vgl. friaul. u. altbergam. spinal (DENS.IST.I,110), engad. spinel etc. "Rücken" (REW 8151) c - SG. ALR I/I,K.40,70,II/I,K.55,95;MN 2194, 34,2196,35,3927,3928,148,SN I,K.31,SN III,K.808. spinări"e Pl. spinäri"i S.f. (1904 SAD.) Dornsträucher (Pl.), Dorngebüsch N. Piţigoi ciudoşi ţiuiau în spinării (SAD.POV.86). - ET. spin. spine"t Pl. -ne~turi S.n. (um î42i DER3) Dorngebüsch N. - ET. spin. ~ SG. ALR SN III,K.633. spini"ş Pl. -ni"şuri S.n. (1610 BGL 214) Dorngesträuch, -gestrüpp N. Pe drumuri strimte, tufari şi spiniş (BELD.ETER.126). - ET. spin. spino"s Adj. (1584 DERS) dornig, dornenvoll. De să va apuca neştine de vreun laz strein părăsit, să fie spinos şi plin de pădure (PRAV.MOLD.^ 13). - ET. spin. -SG. ALR SN III,K.633. spinteca" Präs. spi"ntec (1620 MOXA) V. tr. (spaltend) aufschneiden, aufschlitzen, pc. jdm. den Bauch auf schlitze-n. îi spintecară pîntecele cu ostie şi cu aceasta-l premeniră din viaţă (DOS.VS.Sept.2; 2b). Cazacii . .. tătarcele cele burduhoase le spin- spintecare 480 teca şi punea copiii- prin pari (NECULa^LET.2 II, 220) . Ia toiagul tău şi întinde mîna ta pre mare şi o spintecă pre dînsa (BIBLIA 1688 Ex 14,16) spalte das Meer. Noi spintecam un vîntişor supţire şi tăios şi zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru (SAD.POV.177;Schilderung einer Schlittenfahrt) wir durchschnitten den dünnen ... Wind. De-a lungul acestui măreţ torent care spintecă Europa în două au curs puhoaiele de barbari (VLAH.RP.37;von der Donau) . — GR. LV. spenteca (M0XA,HC 1,357) . - ET. lat. *ex-pantîco, -ăre, von pantex (rum.pîntece3 "Bauch”. — SG. ALR I/II,K.293. spinteca're Pl. -că ri S.f. (1785 GR.MAI0R3G.IEX.) Spalten, Zerspalten; Durchhauen N. - ET. a spinteca. spinteca"t Adj. (1620 MOXA) aufgeschlitzt, aufgeschnitten. Intr-un surtuc larg, fără coloare şi cu buzu-nările spintecate (VLAH.NUV. 110) mit auf geschlitzten Taschen. Iar din matele lor spintecate Fac dracii cîrnaţi (BÜDAI-DELEANÜ IX,79) . - GR. LV. spentecat (M0XA,HC 1,357) . - ET. a spinteca. spintecătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1593 DERS) Spalt, Schlitz, Einschnitt M. Spintecătura hainii (CANT.HR.2 349). Trebuie o mică şcoală pentru a şti cum să scoată ochiul cu o bucată de coajă pentru a se lipi de spintecătura unde are să trăiască altoiul (DATC.HORT.18). Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit (VLAH.RP.82) . - ET. a spinteca. - SG. ALR SN II, K.405. spinu'ţă Pl. -nu'ţe S.f. (1857 POL.) Rapunzel F. (Phyteuma;CRÂIN. »PANJU) . - ET. anscheinend zu spin. spicTn Pl. spio'ni S.m. (1767 IORGA S.D.XIII,264) Spion M. Spionii cei prefăcuţi (SINCAI HR.I,99). - GR. şpion (B.). - ET. it. spione, durch versch. Vermittlung. spiona" Präs. -ne'z (1825 B.) I. V.tr. ausspionieren, bespitzeln. - II. V.intr. spionieren. - GR. (+) şpiona, şpioni. - Präs. veralt. -ne'sc (B.). -ET. zu spion. spiona're Pl. spionă"ri S.f. (1825 B.) Spionage F., Spionieren N. - GR. veralt. şpionive (B.). - ET. a spiona. spiridu~'ş Pl. -du"şi S.m. (1851 STAM.D.) Teufelchen N., Kobold M., wird (nach ŞEZ.1,249) den Menschen als dienstbarer Geist zur Verfügung gestellt. Aghiuţă atîta aşteaptă- să-i vînd sufletul şi să-mi dea pe "Spiriduş", să fac ce oi vrea eu; da, pe urmă, cum m-ar mai juca pe ceea lume! (VLAH.IC.86). Cînd eram eu tînără ... îmi umbla suveica ca un spiriduş (NSD.NUV.1,41) so hurtig wie ein Heinzelmännchen. Se iau la joc, la lumina lunei, "spiriduşii" Caraimanului (UR.BUC.252)„ - Qa_ her spiriduş, f. spiriduşă, Pl. spiridu 'şe, fam. von lebhaften, rührigen Kindern. Baba ... face treabă nepoate-sa trimeţînd-o să ceară un ac. Spiriduşă de fată se duce şi îndată vine-napoi gîfuind şi spune - (NÂD.NUV.11,129) . - GR. spirituş. - ET. mittelb. n.lat. spiritus "Geist”, vgl. dt. Hausgeist, frz. es-prit familier etc. -uş entweder nach magy. Aussprache od. Diminutivsuffix. spiri"nce S.f. (1868 BARC.) Kanadisches Berufkraut (Erigeron canadense). - GR. sper- (CRfflQSL ;BARC.) , -rincea (EfiN-TU). - ET. unbek. spi'rit Pl. spi'rite S.n. (um l805 ŞINCAI S.13) 1. Geist, Scharfsinn M. -2. Gespenst. -3. Witz M., Ironie F. - 4. Wesen N., Eigenart F. - GR. (+3 spirt. - ET. n.lat. spiritus, it. spirito, frz. esprit. -SG. ALR II/I,MN 2741,9432744,95. spirituali Adj. (l84l C.NGR.) 1. geistig. -2. geistlich. Se bucura Moldavia de a avea păstori spirituali numai din pă-mînteni (C.NGR.OP.I,246).-3. geistreich. - KT. spirit. spirt S.n. (1826 GOLESCUCÄLJ.4) Spiritus M. - ET. vgl. russ. spirt. - SG. ALR SN IV,K.1130. spirto's Adj. (1777 A.J.341) s p i r i t u s-, weingeisthaltig, alkoholisch. Băuturi spirtoase geistige Getränke, Spirituosen. (Ceapa, prazul şi usturoiul) mă ninează cu spirtosul duh (PANN PV.M.I,101;Klage der Weintraube). El dormea ... şi scotea un fum gros $i spirtos din nările-i umflate (BOGD.VECHI 77;von einem Betrunkenen). - GR. şpirtos. - ET. spirt. spiţa"! Pl. spita'le S.n. (1646 PRAV.MDLD. 316) Krankenhaus, Hospital N. Un altul ş-a strămutat locuinţa la groapa Ocnei, iar ... Vr~° trei alţii au răposat prin şpitaluri (GÄNE,CL VIH/ 180). - GR. veralt. u. ugs. spital, Pl. -ta'luri; TR. BAN. spitai (MF 1,320), şpitai (B.); şpitaliu (DOS.VS.Fevr.27;82a), -tar (ŢIPLEA), ospital (DOC. 481 spînzura ^7g5fUBlC.I,118) . - ET. multipl., < lat. hospitalis, g0rt3ineurop. - SG. ALR II/I,K.113,114. spitalagi^u Pl. -gi"i S.m. (DOC.1793,URIC.VI,731) veralt. Krankenwärter M. S.f. spitala-qloa 'ică. Nu cumva eşti d-ta baba Iana spitalagioai -ea? (FIL-CIOC.287) . - GR. mit anderem Suffix: {+) Spitalio't. - EI. zu spital, mit türk. bzw. gr. Suff. spi'ţă Pl. spi'ţe S.f. (l6.Jh.CV2 l8a;Apg 21,35) 1 (de roată R a d-JS p e i c h e F. Cară ... Cu butucii de scai, Cu spiţele de putregai (PP.GCR II, 335). Daher im weit. Sinne: -2. L e i t e rspros-s e F. Cumu-e scara dă se suie pre spiţe şi se pogoară aşijderea iar pre spiţe (ÎNDR. 160) Sprossen. M-ai fermecat Cu trei paie de la pat, Cu o schiţă din portiţă Şi cu fire din cosiţă (AL.PP.306;der Liebhaber zum Mädchen) .-3. (Verwandtschaft s-)G r a d M. Spiţa neamului Stammbaum. Tată-mieu au născut pre mine ... iată că e o spiţă tată-mieu şi eu. De-acia eu am născut pre fiiu-mieu, iată acuma doao spiţe cu tată-mieu (ÎNDR. 162) . Toate rudele moştenesc pînă la a opta spiţă 2 a rudeniei (COD.CAR. 116). Dacă s-ar cerceta cu de-amăruntul spiţa neamului unor boieri creştini (ÄL. ,CL 11,7). - Llbertr.: Împăratul__ mulţumi tu- turora după spiţa diregătoriei (DEL.S.85) nach dem Rang. - GR. MOLD, in Bdtg. 1 u. 2 schiţă. - ET. vgl. serb. russ. spica, poln. spica etc., zu nnhdt. spiz. -SG. ALR SN I,K. 157;II,K.348. spiţăra't Adj. (l885 DEL.S.) selten mit gehäkelten Spitzen besetzt. Vîlnicele spiţărate în feţe (DEL.S. 55). - ET. spiţuri. spiţe~lnic Pl. -ţe"lnice S.n. (1831 AA ist 11/3^91) Bohrer M. (für Radspeichenlöcher). - ET. spiţă. -SG. ALR II/I,K.260;SN II,K.560,561. gpiţe'r Pl. -te'ri S.m. (um l660 STAICU 90) veralt. Apotheker M. (LM. farmacist). Nu ro~or vedea vindecată Nici doftori cu doftorii, Nici spiţeri cu spiţerii (PP.,ŞEZ.1,172) . - GR. şp-. -ngr. cniET£i.c(priQ -t£l6ptis < it. speziale, sp. es-Peciero etc. - SG. ALR II/I.K.112. ggj^gri'e Pl. -ri'i S.f. (1703 GCD) Ve-ralt. 1. Spezerei, Apothekerware * Cuişoare, scorţişoară şi alte spiţerii (BAR.HAL. V»72). Vgl. spiţer. -2. Apotheke F. (wofür ^•farmacie). - GR. spicerie, spiţerie (B.) . - ET. n81'. arter£iap£a < it. spezievia, sp. especieria etc. ~ SG- ALR II/I.K.112. spi"ţuri S.f. Pl. (1813 IORGA ARCG 218) selten Spitzen (Pl.). 0 pernă de puf îmbrăcată în orbotă şi împodobită cu spiţuri (TEL.SCH.71). — EI. dt. Spitzen. spîn Adj. (1^07 DERS) (von Natur aus) bart los. Cu omul spîn să nu-ţi faci treabă, că mai toţi oamenii spînatici îs pis-triţi la maţe (RETEG.POV.III,27) . Căci dar nu-ţi cresc mustăţi, barbă şi d-amîndoă eşti spîn? (PANN NASTR. 73) . O mulţime de preuţi spîni, în rochii albe — îngenunchie (IORGA AM.153;von katholischen Geistlichen) . - Substantiv.: Un spîn cu trei fire în barbă (GHICA 504) . - ET. lat. *spanus < agr. onavog (REW 8118b). - SG. ALR II/I.MN 6809,2j6935,19. spîna"tic Adj. (1698 MINEIUL Mart. 12b) mit spärlichem Bartwuchs. Om spînatic, îndesat, cu obrazul asprit şi înroşit de focul vînturilor (SAD.PS.39) . - ET. spîn. - SG. ALR II/I.MN 6935,19. spini" Präs. -ne"sc V.intr. (183-4 DRAGH.) bartlos werdenj (von Vögeln:) das Gefieder verlieren. Apoi____________________dacă toată lumea a spînit, sînt silit să macin aici la tine {ISP.LEG.1 I,150;zum Müllerjder Sprecher wollte bei einem Bartlosen nicht mahlen, hatte aber bisher nur bartlose Müller gefunden). De să smulg (păunii) mai înainte (de 25 iunie), apoi ... din vreme în vreme vor spîni (DRAGH.IC.77) . - ET. spîn. spînţ siehe spînz.. spînz Pl. spînji S.m. (1783 BENKÖ 420) 1. Nieswurz F. (Helleborus)., Mehrere Arten davon dienen als Heilmittel, so z.B. spînz de munte (Helleborus purpurascens) gegen Zahnschmerz u. Milzbrand. Ältere Quellen unterscheiden spînz negru (Helleborus niger) u. spînz alb (Veratrum album, früher Helleborus albus)j ferner spînz sterp (Helleborus viridisjMANGIÜCA CÄL.1883). - 2. DDBR. Adonis M.,Teufelsauge N. (Adonisj BR.). - GR. spînţ, spîns. - EI. Zshg. mit serb. sprez, sprz, sprez (letztere Form auch bei MIKL.LEX.PAL. aus einem Text v.3.1263 belegt) "Nieswurz" ist kaum wahrsch. // Andere Vorschläge siehe CIORANESCU 8077 u. HJSSU ER. 384. spînzura" Präs. spî"nzur (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. c. în c., c. de c. etw. an e t w. h ä n-gen; aufhänge nj pc. jdn. (au f)h ä n-g e n.ln salce pre mijlocu de ia spănzurămu organele noastre (PS.SCH.136,2). Oricine va fura lucru svinţit — pre acesta să-l spîndzure (PRAV.MOLD.24). spînzurare 482 Taie şi spînzură er ist ein Wüterich, geht mit unnachsichtiger Strenge vor. - II. V.intr. 1. de c. an etw. hängen, absolut, herabhängen. Deaca văzură varvarii spînzurînd jiganiia de mîna lui (NT 1703 Apg 28,4,GCR 1,349) . Balconul Ce-n-cărcat era cu frunze de îi spînzur prin os trete (EMEN.0.1,152) . Apărarea şi dreptatea spînzurau de tăişul paloşului (DEL.S.80). Au zăbovit biruinţa a se cunoaşte la ce parte spînzură (I.VÄCÄR.I.I.O., TEZ.II,252) nach welcher Seite er neigte. Îmi spînzură inima de foame (NfiD.NUV.1,168) ich vergehe vor Hunger, wörtl. der Magen hängt mir schlaff herab. - 2. veralt. fig. de la, de c. v o n e t w. a b-hängen. Alţii (din ţărani) sînt robi a părţii duhovniceşti, a dvorenîlor ... şi a neguţitorilor şi spînzură cu desăvîrşiri di la aceştie (AŞEZ. 1818,GCR 11,222). Facerea direptăţii, de care spîn-dzură tot binele stăpîniilor (NEC.COSTIN,GCR 11,9) . - III. a se spînzură 1. s i c h aufhängen. De-aş şti, maică, că m-ai da (după urît), Mai bine m-aş spînzură De ciucurul brîului In mijlocul tîr-gului (I.-B.274). - 2. (a n e t w.) h ä n g e n. Perdeaua ce se spînzură de la baldachin (I.V&CÄR. I.I.O.,TEZ.II,290) . - Fig. Căci de noi să spînzură sufletul lor (BIBLIA 1688 Jdt 8,21) . - GR. MOLD. BAN. spîndzura. - ET. zu lat. pendeo, ere "hängen", vgl. it. (s)penzolare id., penzolo "hängend". - SG. ALR I/II,K.280;SN IV,K.1001. spînzură "re Pl. -ră"ri S.f. (1612 DIRB XVU/2, 103) Hängen, Aufhängen N. - ET. a spînzură. spînzura"t (um 1560 BRATU,SCL XXV, 153) I. Adj. (a n, a u f-)g e h ä n g t. Eu am văzut pre Avesalom spînzurat de păr de un copaci (NEAGOE ÎNV.^ 69a) . - H. S.m. 1. Gehenkter M. - 2. fam. Galgenstrick, Galgenvogel, (von einem Kind) Lausbub M. De-amu să ştii că ţi-ai mîncat lifteria de la mine, spînzuratule/ (CREANGĂ, CL XV, 7). - III. S.n. Hängen N. - ET. a spînzură. spînzurătoa"re Pl. -to"ri S.f. (1598 DERS) 1. Galgen M. Nătărăul ... nu ştie că-i ocnă şi spînzurătoare (PANN FV.^ 1,58).-2. Aufhängen N. 11 umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi ... şi hai cu dînsul la locul de spînzurătoare (CREANGA^ 255) zum Hochgericht. - ET. a spînzură. spîrc (1856 SBIERA) MOLD. I. S.n., Pl. spî'rcuri ugs. kleines Stück Fleisch (von solchen Stellen des Tieres, denen keine größeren zu entnehmen sind). S~a oprit pentru sine carnea (de bou) cea mai grasă şi frumoasă, iar celuilalt i-a dat mai mult ciolane spîrcuri şi macră (SBIERA POV.254) . - Daher: - jj S.m., Pl. spirei fam. verächtl. K n i r p s M. Spîrci cu caşul la gură cari fac pe deziluzionata şi pe săturaţii de viaţă (VLAH.GV.65) . - ET. unbek // vgl. sfîrc 2 u. zgîrci. spirea"ci etc. siehe spurcaci. spîrcui" Präs. -ie"sc (1675 MIR.COSTIN) I. V.tr. MOLD. 1. in Stücke reißen, zerfleischen, zerstückeln, zerfetz e n. Lupii ... caută a le gîtui (oile) şi a le spîrcui mai mult decît pe oricare animale (Inv. COP.1,31). Iată, vînătorile ne batgiocuri, iată mre-jile în toate părţile ne şpîrcui (CANT.IST.276;es hatte die ihm gestellten Netze durchgerissen). - 2. LV. oastea etc. das Heer etc. in die Flucht schlagen, zerstreuen, zersprengen. Mihai Vodă ... au dat näva- __ 2 lă în ardeleni de i-a şpîrcuit (NEC. COSTIN ,LE7r. 1,489) . - H. a se spîrcui MOLD, sich zerstreuen. Pedeştri şi călări, toţi amestecaţi unii de alţii fugind, s-au şpîrcuit toată tabăra 2 (MIR.COSTIN,LET. 1,274) . - GR. şpîrcui. - ET. spîrc. spîrcui"t Adj. (1675 MIR-COSTIN,DLRLV) zerfleischt, zerstückelt, zerfetzt. Aşa cumuşi era cu mădulările şi carnea spîrcuită l-aruncară în temniţă (DOS.VS.Apr.7;79a). - ET. a spîrcui. spîrli" siehe zborli. splai Pl. spla'iuri S.n. (1896 CARAGIALE) MUNT. K a i, Damm M., Promenade F. Pe străzi a căror lărgime trece de 16 metri, cum sînt bulevardele, pieţele, splaiurile (LIT.). Acel mirific monument de pe splaiul rîului "cu apă dulce, cine bea nu se mai duce" (CARAGIALE SCH.83;Dînt)oviţa in Bukarest) . - ET. unbek. //zu plai (CIORANESOJ 6473). splina" Präs. -ne"z V.refl. (1897 LEON ) (von Tieren) milzkrank werden. Cînd să splinează o vită ... cînd mănîncă prea mult şi i să umflă splina (LEON ZOOL.MED.13) . - ET. splină. spli"nă Pl. spli"ne S.f. (1581 CORESI OMIL.507) $ 1. M i 1 z F. Fiarea plăviţă iaste dăspre partea stîngă deasupra splinei (ÎNDR.714). Vino de mă scapă pe mine de idolul ăsta de vrăjmaş şi-ţi voi da un telegar fără splină (ISP.LEG. 19;ein Pferd, das nie müde wird) . Cei ce sînt cu boăle de dropica şi 2 de splină (MÄR3. 8b). ln unele comuni ... au murit 483 Spolocanie cU sutele boii de "splină" (GAZ.SHT.XIV,334) an Milzbrand. - 2. MOLD. BUCOV. OOBR. MUNT. Q u e r-h D 1 z N., Riegel M. des Gabelholzes (pisc) gfl, Bauernwagen. Letzteres läuft nach hinten in zwei (crăci) aus, die durch das Gabelholz zusanmen-gghalten werden? das Querholz konrmt unter den Lang-liautn (inimă) zu liegen u. hält dadurch das Gabelhol2 waagerechter Lage. - GR. Dim. splinu'ţă, splinişoa'ră, Pl. -nu'ţe, -şoa're. - ET. ngr. OTÄn-^ // lat. spien, -nein (< gr. ortAriv) (PUŞC.EW.1625) . _SG. ALR SN I,K.20;SN II,K.344;ALR II/I,K.2218,40. splinu'tä Pl. -nu'te S.f. (1783 BENKÖ 436) Goldrute F. [Solidago Virga aurea). - ET. splină. spodobi' Präs. -be'sc (1561 CORESI) LV. I. V.tr. pc. jdn. für würdig erachten. L-au spodobit D-zeu în ceata creştinilor celor drepţi (Ş.TAINE 69) Gott hielt ihn für würdig, in die Gemeinschaft der gerechten Christen aufgenom-nen zu werden. - II. a se spodobi sich würdig erweisen. Ioan predtece încă în pîntecele mmîni-sa fiind, prorocescului dar spodobi-se (EV. 1580,CUR 43) Johannes der Vorläufer. Cine se va 4 spodobi, veacul acela să dobîndească (OORESI TE 167b;Lk 20,35). Să le dea anaforă_____pînă cînd să vor spodobi de vor lua şi sfînta priceaştenie (Ş. 2&INE 245). - In anderen Konstruktionen; Aşa nevoind s-au spodobit de dar de la D-dzău şi dezlega şi tîlcuia cuvinte greale şi nelesne cuprinse la priceput (D0S.VS.Noe.6;110b) . 0, cu cîtă slavă te-i spo-dobitu, suflete! (COD.STU.,HC 11,423) . - ET. ksl. sü-podobiti. spogîmicea'lă Pl. -ce'le S.f. (1688 BIBLIA) LV. Spange, Schnalle F. Şi luo spogîr-nicealele ceale ce era în grumazii cămilelor lor (BIBLIA 1688 R± 8,21,tou£ w\v(.okouq) . (Un leah) l-au lovit pe hatmanul Velicico de i-au rupt spogîrnicea-la de la frîul calului (NECULCE,LET.2 11,231).-. ET. unbek. spogreşi" (+) Präs. -şe'sc V.tr. (1683 DOS.) Vßrfehlen, nicht treffen. Patimile sufletului — multe ori să ascund şi să spogre-Sesc deaca nu pun (preoţii) tare gri je (DOS.VS .Dech. 4*'198a) . - Absolut: (Fraţii) aruncară cu fuşturile °a dea în cerb di-mbe părţ şî spogreşiră de să lo-viră pre sine frate pre frate (DOS.VS.Noe.10;1l7a) . ~ GR. progreşi. - ET. vgl. ksl. pogresiti. SPoT Präs. -ie'sc (1581/2 PO2 304;Ex 37,4) V.tr. w e i ß e 1 n, (mit Kalk) tünchen, (mit einer Farb-, Metallschicht) überziehen. Casa cea mare o spoia singură Ilincuţa cu mîna ei (NSD.NUV.1,15) sie strich die gute Stube ganz allein. (Vornicul) îşi spoieşte faţa cu cărbune (SEV.NUNTA. 333) er schwärzt sein Gesicht. - A spoi vasele das Metallgeschirr neu verzinnen (geschah früher durch Zigeuner,die mit dem Ruf tingire-spoi die Straßen durchzogen). (Unii calpuzani) fac (banul) chiar de aramă şi numai că ce-l spoiesc deasupra cu argint (ÎNDR.66) überziehen es nur. - II. a se spoi 1. fig. sich etwas Schliff, Bildung (oberflächlich) aneignen. Mi-am pus în gînd să fug ... în capitală ca să mă spoiesc în lumea cea mare (ÂL.,CL 111,250) um mir ... ein wenig Schliff anzueignen. - 2. pej. sich schminken. (Femeia) se spoia cu dres ca să dea pieliţei o coloare mai albă (FIL.CIOC.64) sie schmierte sich an. - ET. asl. süpoiti "jüngere", serb. spo-jiti, poln. spoic etc. "löten", mit auffallendem Bedeutungswandel. Zshg. mit a pospäi ist unwahrsch. - SG. ALR SN II,K.572;II/I,K.246;MN 3787,117. spoia'lä Pl. -ie'li S.f. (1688 BIBLIA) 1. Anstrich, Überzug M., Tünche F. Şi vei pune ţie pietri mari şi vei spoi pre dîn-sele cu spoială (BIBLIA 1688 Dt 27,2) mit Kalk überziehen. De ce, maică, m-ai făcut Pe vatra cea cu spoială Să trăiesc tot cu cîrteală? (I.-B.178) auf dem getünchten Herd. - Fig.: ln noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază (IMIN.0-1,35) oberflächlicher Anstrich. Moinescu, om cu spoială de învăţătură (BR8T.LD.259) von oberflächlicher Bildung. Au la Sybaris nu sîntem lîngă capiştea spoielii? (EMIN. 0.1.50) Stätte der Oberflächlichkeit. - 2. pej. Schminken N.j Schminke F. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine (N8D.NUV.II,176;zur Gattin des Mannes). - ET. a spoi. - SG. ALR II/I,K.246; MN 3787,117. spoi't (1509 DERS) 1. Adj. 1. (mit Kalk) übertüncht. -2. (mit einer Metall- od. Farbschicht) überzogen. - 3. pej. geschminkt. - II. S.n. 1. W e i-Beln, Tünchen N. -2. Verzinnen N.-3.Überziehen N. - ET. a spoi. spoito'r (1703 GCD) I. S.m. 1. Pl. -to'ri Verzinner M. S.f. spoi-toa~re, Pl. -toa’re; spoitorea'sä, Pl. -re'se. -2. spoito'ri S.m. Pl. Bisamblume F. (Centaurea moschata). - II. S.n., Pl. -toa're Tünch-p i n s e 1 M., Streichbürste F. - ET. a spoi. - SG. ALR II/I,K.260,291:MN 3932,143. Spoloea'nie S.f. (1832 GOL.CONDICA) erster Tag der großen Fasten, sponca 484 an dem alles Geschirr abgewaschen wird, um es von den Resten der in den Fasten verbotenen Speisen zu reinigen. Ca sä le crească din îmbielşugare cînepa ... femeile se adună si cinstesc băutură in ziua de Spo-locanie (PAMF.AGR.166) . - GR. Spălăcanie. - ET. russ. poloskanije "Spülen", mit Umstellung unter dem Einfluß von a spăla // ukr. spolokanje (DEX). spo'ncä Pl. sponci S.f. (17*10 IORGA S.D.XI,266) MOLD. BUCOV. TR. ugs. 1. H a k e n M., Heftel N. (an Kleidern); Pl. Haken und Ösen. Ici şi colea a ei haină s-a desprins din sponci ş-arată Trupul alb in goliciunea-i (E£EN.O.I,79). - 2. pe sponci dürftig, spärlich, knapp. Dicţionarul unui copil este foarte pe sponci (VLAH. GV. 133) der Wortschatz eines Kindes. Na, gustă de ici, cuconaşule, gustă de dincolo!, că la şcoală ştiu că vei fi mîncînd pe sponci (GANE,CL XIII,41;zu einem in den Ferien heimgekehrten Schüler) . Fiind funcţionar, Sion avea timp _____ să complete ... lipsele enorme ale unei instrucţiuni altădată făcută pe sponci (GIGN 263). - ET. vgl. serb.nslov.russ. sponka, poln. szponka. - SG. ALR SN IV,K.1166. spor Pl. spo"ruri S.n. (1642 ÎNV.2 l8a) 1. Zunahme F., Gedeihen N., Segen, Vorteil M. in traiul (egumenului), bişug în toate şi spori în sufleteasca nevoinţă ca şi în veniturile mănăstirii (DOS.VS.Oct.5;47b). Încă neînăl-ţate fiind zidurile (Rîmului), a venit într-o zi Rem să vadă sporul lucrului frăţine-său dincotro zi— 2 dea Romul (NEC. COSTIN,LET. 1,58) um den Fortschritt zu sehen. Pe care om iubeşte D-zeu ... dă-i înţelep- 2 ciune şi-l îmbogăţeşte cu sporiu d-zeiesc (VARL.CAZ. I,206a) . La fugă ce spor să fie pedestraşului înaintea călăreţului? (MIR.COSTIN,LEr.2 1,351-) welchen Vorteil könnte ... der Infanterist dem Kavallerist gegenüber haben? Pentru că ce voi călcaţi cuvîntul Domnului? Nu va fi cu sporiu voao (BH3LIA 1688 Nm 14,41) es wird euch nicht zum Segen, Vorteil gereichen. In Wendungen wie: Ţi-i beutor bärbatu, Beutor şi prădător Şi la lucru n-are spor!(I.-B.185) gedeiht nicht. Spor la lucru! (spor la treabă!) viei Erfolg bei der Arbeit! Muncea bietul om .. . alături cu muierea, de-i treceau năduşelele şi ca să dea şi 2 ei în spor ba (ISP.LEG. 174) sie kamen auf keinen grünen Zweig. Ea ... să fugă şi mai repede dă zor, Insă, aş!, degeaba!, popa la fugit e mai cu spor (DULFU PÄC.187) er kommt schneller vorwärts. Acolo o să-şi isprăvească el drama la care lucrează de atîta vreme fără nici un spor (VLAH.DAN 11,87) ohne vom Fleck zu komnen. Dar burta tot în spor mergea-na-inte (UR.LEG.52;von einem Pfarrer, der abnehmen wollte) der Bauch wuchs immer weiter. - 2. Zuwachs M., (la venituri) Mehreinnah- me F., (la leafă Gehalts-JZ u 1 a g e F. - GR. veralt. spori. — ET. asl. sporü "ergiebig", bulg. spora "Überfluß". - SG. ALR SN III,K.7775V,K.1391. sporăvăi" siehe sporovăi. spori" Präs. -re"sc (1564 CORESI CAZ.1,110) I. V.tr. zunehmen, anwachsen lassen, vermehren, -gröBern. (Părinţii vitregi) să să nevoiască _ în tot chipul ... să sporească avuţiia săracilor (CÄR.PRE SC.,GCR I, 278) die Habe der Waisen. Pe toată ziua diligenţa de la Strasburg sporea numărul tinerilor veniţi la învăţătură (GHICA 172). - II. V.intr. z u n e h -men, gedeihen, wachsen, sich vermehren, -gröBern. Impreunară-se lu Hs. cu botezul şi ... creştea şi sporiia întru nevinovata credinţă (MS.1648,GCR 1,131). Toate ori-cîte va face vor spori (PSALT.RlMN.1,3). Să sporească grînele, Să împle pătulele (PP.,GCR 11,320). Cine (tot) vorbeşte, lucrul nu-i sporeşte wer inmer-fort redet, kommt mit der Arbeit nicht vorwärts. Vgl. rac 1.1. - ET. slav. sporiţi (serb. sporiţi, tschech. sporziti, ukr. sporyty etc.) od. Ableitg. von spor. spori"re Pl. -ri"ri S.f. (1649 MARD.) Zuwachs M., Vermehren, Gedeihen N. - ET. a spori. spori"ş S.m. (1825 B.) Eisenkraut N. (Verbena officinalis), V o-gelknöterich M. (Polygonum aviculare; PANŢU). Foaie verde de sporiş, Mîndră, tu mă omorîşi Cu suiş, cu scoborîş (MF 1,748). - GR. -riciu (BR.). - ET. vgl. serb. nslov. sporis. spori"t (1683 DOS.) I. Adj. vermehrt, vergrößert. Oraşul ... îl găsii sporit în mărime, de nu şi în fru-museţă (C.NGR.60). - II. S.n. V e rmeh re n, Gedeihen, Zuwachsen N. Învăţă şi deprinsă crescutul şi sporitul ce vrea să aibă spre bunătăţ (DOS.VS.Ian. 11 ;10b) . — ET. a spori. sporito"r Adj. (um l660 STAICU 193) 1. zunehmend, fortschreitend. -2. gedeihlich.- ET. a spori. spo "mic (1645 HERODOT 80) I. Adj. 1.gedeihlich, ersprießlich, ergiebig, ertragreich. Banu rău nu-i spornic (JIP.OP.81) unrecht Gut gedeiht nicht. (Timpul) cînd se cuvine ca vînătorul ... să dea nevinovaţilor săi adversari un răgaz ce, în cu- 485 spre i>înd, Ü va asigura ... o mai spornică ... izbîndă (OD.PS.38;von der Schonzeit) eine ergiebigere Ausbeute. Cunosc agricultori cari dau ... muncitorilor cosac prost sau brînză prea întărită în saramură, sub cuvînt că aşa sînt "spornice", adecă ţăranii muncitori 0ănîncă mai puţin (MANOL.IG.,pHR.269) sparsamer. Fata la lucru era tare spornică (IARNIK,CL XV,177) sie leistete tüchtige Arbeit, sie war fleißig. Zeiţei Vijeliei ... 0 oaie ş-un ţap spornic la dragos-te-oi jertfi (OLL.HOR.369) werde ich ... einen fruchtbaren Bock opfern, ln acea limbă spornică, vîrtoasă şi limpede a ţăranilor noştri (OD.PS.205) in jener üppigen, reichen ... Sprache. - 2. veralt. von Steuerpflichtigen etc.: neu hinzugekommen. - Subst.: Vor avea facultatea a se strămuta pe moşiile statului ... spornicii (însurăţeii) ce nu vor avea locuri (JIP.SÜF.81). - II. Adv. tüchtig, mächtig. 0 luntre mică ... înaintînd spornic spre mal (GANE,CL XI,299) der mächtig dem Ufer zu-silte. - ET. spor od. asl. sporinü. sporovăi" Präs. -ie'sc V.intr. (1832 GOL.CONDICA) ugs. fam. (lebhaft) schwatzen. Elevii clasei a şeptea stăteau strînşi în curtea şcolii şi sporovăiau zgomotos între dînşii (VLAH.NUV.45). - GR. sporăvăi (DEL.S.39), sporoji (RC.68). - ET. viell. zu asl. süporü "Streit". sporovăia'lă Pl. -ie'li S.f. (1862 FTB) ugs. u. fam. Geschwätz N. i4 vîntura mereu din revistă-n revistă acelaşi borş de platitudini şi de sporovăieli răsuflate (VLAH-GV.99;von einem Journalisten) . Popa îţi vindică sufletu cu sporoghiială ăăspre lumea ailaltă (JIP.OP.114). - GR. sporoghiială (JIP.OP.l.c.u. 156) . - ET. a sporovăi. spova'dă Pl. -ve'de S.f. (l6.Jli.PS.H.1033l) ^-Bekenntnis N. Inibletele meale cu spova-dă Ţ-am spus, Doamne, fără de tăgadă (DOS.PS.V. 118, 57). - 2. TR. BUCOV. Beichte F. Lelea ... a fost astăzi la spovadă Şi s-a întors supărată (MAR. SAT. 14;der Pfarrer hatte sie zur Keuschheit ermahnt). ~ EC. postverbal von a spovedi od. ksl. ispovedi. -SG- ALR II/I,K.195. gPgyeda'nie Pl. spoveda'nii S.f. (1581 CORESI OMIL. ^9) Beichte F. Nici unul nu va scăpa din iad Sl din muncă de nu va dezlega mai-nainte aicea păca-tele cu ispovedania (M&RG. 41a). De la înmormîntări, naSteri} cununii, spovădanii ____ sfinţia sa a strîns bănişori (I.NGR. ,CL 111,42) . - GR. LV. ispoveda-nve; MOLD. spovădanie, spăvădanie. - ET. ksl. ispo-vedanije. - SG. ALR II/I,K.195. ^ovedi“ Präs. -de'sc (l6.Jh.PS.SCH.42,5) '/■tr. 1. pC. jdm. dis Beichte ab- nehmen. - Fig.: Pe mulţi i-a spovedit cuţitul şi pe mai mulţi i-a grijit glonţul (DEL.S.173). -Auch absol.: Preotul de va ispovedi fără de voia arhiereului său (ÎNDR.306). - 2. LV. (16./17.3h.) c. etw. bekennen. Saduchieii amu dzicu că nu va fi înviere, nece îngeru, nece ăuhu, iară fariseii ispovedescu amăndoao (CV^ 24b;Apg 23,8;ksl.ispove-dujutu). Carele va vrea să se facă preot, de — va lăsa să nu ispovedească păcatul cela ce-1 apără de preoţie (ÎNDR.58) wenn er die Sünde — zu bekennnen unterläßt. Ispoveaduind multe lucruri cătră svîntul Ioan (DOS.VS.Sept.26;29a) . - II. a se spovedi Beichte ablege n, beichten. Cine va îndrăzni a priimi __ ispovedaniile fără învăţătura episcopu- lui acelui loc, acela ... nu numai pre sine se-au pierdut, ce şi cîţi se-au ispovedit la el, neispo-vediţi sînt (PRAV.GOV.,GCR 1,89). Preotul să se ispovedească de păcatul lui la arhiereul său (ÎNDR., GCR 1,161). Spovedeşte-te, nevastă, Că moartea e la fereastră! (I.-B.458). - GR. MUNT. LV. ispovedi; MOLD. spovedui, spovădui, spăvădui, LV. isp-, - ET. ksl. ispovedati, -deti; -dui" < asl. -dovati. - SG. ALR I/II,K.2B4;II/I,K.195jMN 2753,97. spovedi"re Pl. -di'ri S.f. {l6.Jh.PS.SCH.103,l) 1. Beichte F. -2. Bekenntnis, Geständnis N.- GR. Varianten wie bei a spovedi. - ET. a spovedi. spra'fcă (+) S.f. (1824 BOGA D.B.11,106) 1.Untersuchung F.: a face sprafcă eine Untersuchung vornehmen. Cînd auzi toată ziua ... jeluitorii __ la faţa locului — făcîndu-se sprafcă (AL.OP.1,563;typische Stellen aus einem Protokoll). De la descălecarea lui Dragoş, lupii au trăit în bună pace în ţară, că n-a mai făcut nime "sprafcă" ca să vadă cîte oi s-au mîncat (C.NGR.321). Făcînd sprafcă în ispisoacele mele, am desluşit din holdul lor că unchiul meu ... a cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc (AL.,CL VII,374) als ich in meinen Papieren Nachforschungen anstellte. - 2. MOLD. fam. a face sprafcă de, din c. plündern. Prin lăzi tot au cotrobăit (ginerii), or să facă sprafca din lu-cruşoarele strînse cu atîta strădanie (de moşneag) (NĂD.NUV.1,27;von einem Nachlaß). De ne-om muta în tîrg, se face sprafcă de orîndăşie şi de stăricica noastră (BOGD.BURS.7). - ET. russ. spravka. sprăhui" etc. siehe sprehui. sprăvăli' siehe prăvăli. spre Prâp. (1519 DERS) 1. LV. (16./17.Jh.) a u fj a) Lage: Spre pieptul tău să îmbli (PO2 20;Gn 3,14;Gott zur Schlange). N-ară spre 486 sta acicea piatră spre piatră ce să nu se rîsipeas- 4 oă (CORESI TE 52a;Mt 24,2) . Spre mini purta-te-vor (îngerii), sa nu cumva să să împiiadece de piatră piciorul tău (M0LIT.1689 Ps 90,12,GCR 1,286). De va muri acel om neispovedit, acel păcat iaste spre preotul (PEAV.GOV.65a). - b) Ziel: Şi-ş puse Pavelu mî- rule spre ei (cv2 2a; Apg 19,6) . Aşa lăsă Domnul 2 D-dzeu somn spre Adam (PO 17;Gn 2,21). Că şi dzioa şi noapte să greuia spre mine mîna ta (MS.1710 Ps 31,4,GCR 1,365) lag schwer auf mir. Diese Bdtg. liegt auch in unsprezece "elf”, doisprezece "zwölf" etc. zugrunde. - Fig. bes. in a nădăjdui, upovăi, a avea nădejde, upovăinţă spre D-zeu auf Gott hoffen. - 2. LV. (16./17.Jh.) über (peste). De-devăr grăiesc voao că spre toată avuţiia lui pune-l-va 4 el (CORESI TE 54b;Mt 24,47) . Sîngele lui spre noi şi spre feciorii noştri (PRAV.GOV. 148b) . Şi chemînd Îs. pre cei 12 ucenici ai săi deade lor putere spre duhurile necurate (MS.17.Jh.Mt 10,1,GCR 1,194). Ca nu cumva să să mînie spre mine şi să mă zdrobască (MS. 17. Jh.,GCR 1,66).-3. auf...zu, nach ...hin, gegen. Şi sări spre ei omulu cela ce era întru elu duhul hicleanu (CV2 3a;Apg 19,16). Mi-mi — făcu un pas spre fereastră (ZAMF.LN.40). Ca două braţe de gigant întinse spre cer (VLAH.RP.7) gen Hirrmel. Drumul spre Bucureşti trecea printre două dealuri acoperite de păduri (VLAH.RP.30) . In depărtare, spre miazăzi, se pierd într-o lumină roşieti-că înălţimile Balcanilor (VLAH.RP.35) . Partea dinspre (veralt.despre) răsărit, apus etc. die östliche, westliche etc. Seite. Vremea trecu astfel, pînă spre sfîrşitul lui august (ZAMF.LN.42). Bolnavul merge spre bine der Kranke ist auf dem Weg der Besserung. - 4. Ziel u. Zweck: z u. Öbrazele ________ cele de ţapi sînt făcute a îndemna spre jale şi spre întristare (ÎNDR.625) die Bockmasken. Au Învita-vom pre Domnul spre mînie? (APOST. 1683 1 Kor 10,22,GCR 1,262) . Prinseră-mă ca leul gata spre vînat (CORESI PS. 23b;Ps 16,12) . Căzacii, văzînd spre ce este lucrul ... au silit să între în şanţ, să se apere (NEC. COSTIN,LET.^ I,App.94) als sie sahen, welchen Verlauf die Sache nirrmt. Cătindu-l (Hs.) pre acesta luişi spre scaun şi spre lăcaş (QMILIAI 1775,GCR 11,107). Feciorul de boier — îi dete (soţiei sale) spre slujbă pe fata unei ţigance (ISP.LEG. 68) zur Bedienung. Spre folosul, spre binele omenirii zu Nutz und Frommen, zum Wohl der Menschheit; spre amintire zur Erinnerung; spre marea mea bucurie, mîhnire, mirare etc., am aflat că ... zu meiner großen Freude, Betrübnis, Verwunderung etc. erfuhr ich, daß ...j ver- $ alt. spre pildă, exemplu zum Beispiel. Şi te folo-seaşte cu această a noastră osteneală spre mai mare laudă a lui D-zeu ... şi a sufletului tău mîntuire (BIBLIA 1795,GCR II,156;der Übersetzer zum Leser). Vor Inf.: um zu. Voinescu ... îl însoţise la Stroeşti, spre a-l prezenta (ZAMF.LN.16). 0 gră-măjuie de unelte ... ţărăneşti, peste care sta as-vîrlită o bucată de muşama spre a le înveli (ZAMF. LN.17). - 5. veralt. (persönliche Beziehung:) gegen (către). Mila să-ş arate, Cea de bunătate Spre noi, ticăloşii, Precum ne spun moşii (DOS.PS. V,46,23). D-dzău ... iaste drăgăstos şi milostiv spre tot oamenii carii fac voia svinţiii sale (MS. 1661,GCR 1,181). Spre cine se plîng mai mult oamenii, ce cît spre vecinii şi prietenii lor ... ? (ŢICH.3). - 6. LV. (16./17.0h.) gegen, wider (împotrivă). Seula-se-vor limbi spre limbi şi împăraţi spre împăraţi (CORESI TE^ 52a;Mt 24,7). Am auzit pre el grăind graiuri de hulă spre Moisi şi spre D-zău (BIBLIA 1688 Apg 6,11). De iaste D-zău pentru noi, cine-i spre noi? (MS.1698 Rom 8,31,GCR 1,318). - Vgl. despre, înspre, peste. - GR. supri (ŞEZ.IV, 202), spră. - Vgl. dîns I. - ET. lat. süper, mit Umstellung von -er wie in între, pre (< inter,per) u. Ausfall des u wie in sprinceană (s.d.). In unsprezece nb. unsprăzece etc. (zece) viell. süper u. süpra nebeneinander. - SG. ALR SN III,K.763,766; V,K.14,27;VI,K.1830. sprehui' V.tr. (1905 VICIU) MOLD. TR. ugs. ausschütteln. Ai sprehuit fînul? (VICIU). - GR. MDLD. auch şprehui; TR. spră-hui, şprăhui. - ET. zu prah (praf). - SG. ALR II/I, MN .6026,4. sprehui"tă Pl. -i'te S.f. (1888 RETEG.) MOLD. TR. ugs. leichtfertiges Weib. In zădar îl sfătui mamă-sa să nu mai umble după cea sprăhuiată (RETEG.POV.V,76) . - GR. sprăhuiată. - ET. a spre hui. sprejeni' etc. siehe sprijini. sprenţ siehe spenţer. sprenţa"reţ siehe sprinţar. spre"nţer etc. siehe spenter. sprijeni" siehe sprijini. spri'jin Pl. spri'jine S.n. (l800 BUDAI-DELEANU) Stütze F., Halt M. Mergînd Iulian în coan-tra perşilor, sprîjana sa o a tras (D-zeu) de la dînsul (ŞINCAI HR.I,77). Mai lungeşte-mi viaţa Pînă vine maică-mea, Că maica-i bătrînă tare Şi alt sprijin nu mai are! (I.-B.500). Toată situaţia la care ajunsese ... se datora ... unor sprijine (BRÄT.LD. 39) der ihm von mehreren Seiten zuteil gewordenen Unterstützung, ln sprijinul părerii mele zur Stütze I 487 sprinţar girier Behauptung. Punct de sprijin Anhaltspunkt. „GR. TR. BAN. ugs. sprîja'nă (SINCAI I.e.), spri-jană (BUDAI-DELEANU Prolog) . - ET. asl. süprqzenü, part. praet. pass, von sprşsti, sprşgg "conjungere", v^von wahrscheinlich zunächst a sprijini abgeleitet u. dann erst aus diesem das Subst. gebildet wurde. sprijinea"lä Pl. -ne'li S.f. (1651 PSALT.184) veralt. Stütze, Unterstützung, Hilfe F. Şi-n ceas de năvală A tui tis. maică i-i de spvijineală (domnului Duca Vodă) (DOS.VS.Titelblatt, Rückseite). Le-au ieşit deşilor) alte roate în sprijineală (MIR. COSTIN, LET.2 1,299) . — 2. LV. Widerstand M. Acel şanţ ... Traian împăratul să-l fi săpat pentru sprijineala despre tătari (MIR.COSTIN,LET.2 1,22) . - GR. sprejineală 2 (CANT.HR. 98) . - ET. a sprijini. sprijini' Präs. -ne'sc (16.Jh.PS.11.47,4) I. V.tr. 1.stützen, halten. Pe braţ ca-■pu-mi sprijinesc Şi tot la mîndra gîndesc (I.-B. 12) . Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri (EMIN.O. 1,152) hielt, trug. Inorogul, şi dreptăţii bizuit, şi datului cuvînt şi giurămînt sprijenit fiind (CfiNT.IST. 193) auf das gegebene Wort ... gestützt, bauend. Iară pre mine pentru nerăutatea sprejiniş şi mă-ntăriş denaintea ta în veaci (DOS.PS.SLAV.R. 40,12,GCR 1,248),VULGATA: suscepisti. (Berbecele) ce să vîneadze şi cu ce viaţa să-şi sprijinească neavînd (CANT.IST. 197) da er nichts hatte, ... womit es sein Leben erhalten konnte. -2. schützen, verteidigen. Doaă lucruri spriji-nesc pre bărbat să nu se pedepsească cîndu-şi va bate muiarea (ÎNDR. 152) . Acela ce ş-au sprijenit viata să nu aibă nici o pedepsire (ÎNDR.39) . - 3. veralt. a u f-, zurückhalten. Cela ce va spvijăni pre doi vrăjmaşi pentru să-i împartă cînd se vor bate amîndoi (ÎNDR.242) . Căpeteniile înfăşară (trupul sfîntului) în prostirile aceale ... de sprejinivă sîngele svinţiii-sale (DOS.VS.Noe.24; 160a) . Două cară mocăneşti ... le-au sprijinit tur-Gü Şi le-au luat cu tot (DION.,TEZ.II,217) fingen die Türken ab. - 4. veralt. pe vrăjmaş etc. dem Feind etc. standhalten, widerstehe n . Ce şi minele le erau slăbite (moldovenilor) Si nu puteau sprijini mulţimea turcilor (NEC.COSTIN, 1,463) . Leşii, încet păşind, sprijineau năvala ^ailor (NECULCE,LET.2 11,202) . Cătanele aveau şi foc tătarii nu puteau sprijini acel foc (AMIRAS, 111,127) Feuerwaffen. - II. a se sprijini 1. 5 i c h stützen (au f...). - 2. (auf B t w.) basieren, sich gründen 1 u fj. - GR. BAN. sprijoni (WEIG.JB.III) . - Präs. in. gewöhnl. 1. Pers. Sg. spri~jin, 2. spri~jini, 3. Sg. u. Pl. spri'jină, Konj. să spri'jine; Impe-rat. spri~jină. - ET. sprijin. sprijini'nţă S.f. (I68O DOS.PS.SLAV.R.88,19) LV. Stützen N. - GR. sprijenintă. - ET. a sprijini. sprijini're Pl. -ni'ri S.f. (lö.Jh.PS.H.) 1. Stützen N. -2. Stütze, Hilfe F. Sprejenirea lui de la tinre (PS.H.83,6). — GR- spre-jenire. - ET. a sprijini. sprij inito'r (lö.Jh.PS.H.) I. Adj. stützend, unterstützend. - II, S.m., Pl. -to'ri Beschützer M. (DOS. VS.Sept.26;29b) . Tu, Doamne, sprijinitoriul mieu eşti (PSALT.RÎMN.3,3) du, Herr, bist mein Beistand. - GR. veralt. sprejenitoriu (PS.H.88,27), sprejini-toriu (PS.H.45,12). - ET. a sprijini. sprins etc. siehe dins GR. spri"nten Adj. (1477 DERS) 1.behend, flink, hurtig. Luţica, sprintenă şi uşoară, păru că zboară pe dinaintea lui Tode-riţă şi-t lăsă cu mult în urmă (I.NGR.,CL VI,52;sie liefen um die Wette) . Sprintini vor fi cei ce vor goni pre voi (BIBLIA 1688 Js 30,16). Cal tînăr şi sprinten la fugă (AL.PP.109). - 2. LV. leicht bewaffnet. Ascultind împăratul vorba Tomei - i-a dat o somă de oaste moschicească — şi o somă de oaste sprintenă (AMIRAS,LET.^ 111,118). -GR. auch substantiv, sprintena'ş (VLAH.RP.237). - 3. (von der Kleidung:) leicht. îmbrăcămintea-i sprintenă, sîngele răcit de bătrîneţe şi foamea ... îi sfredelea simţirea (NÄD.NUV. 1,93) . - GR. Dim. sprinte(i)o'r, sprintene'l. - ET. slav. *suprqti-nü, vgl. sprentan "beholfen”, nslov. spreten "geschickt. - SG. ALR II/I,K.68. sprinteni' V.refl. (1705 CANT.) behend, leicht werden. Lupul, după greuimea ce avea, cu cît mai mult putu să sprintini şi de năprasnă pre săracul armăsariu de nări apucă (CANT.IST.64) . - GR. sprintini. - ET. sprinten. sprinteni'e S.f. (um 1690 MIR.COSTIN) Behendigkeit, Flinkheit F. Iuţi-mea picioarelor şi sprintiniia carea leul în trupul său purta (CANT.IST. 198) . Vedem acum la cerchezi că acest fel de port de încălţăminte pentru sprinteniie ţin (MIR.COSTIN,LET.1 1,28) . - ET. sprinten. sprinţa'r Adj. (16. Jh.PS.SCH.) flüchtig, flatterhaft, wild, sprinceană 488 ausgelassen. Cînd va fi bărbatul om rău sprinţar şi va îmbla den loc în loc şi den sat în sat (ÎNDR. 158). Urit-ai cire hrăneaşte sprănţarile în deşertu (PS.SCH.30,7) . Se-nalţă codrii s-o -privească (Bistriţa)* sprintare-i sar pîraiele-n cale (VLfiH.RP.219) in ausgelassenen Sprüngen eilen die Bäche ihr entgegen. Margareta era sprinţară, şagal-nică şi neastîmpărată. Avea şaptesprezece ani (VLAH. NUV.50). Căci sprinţar şi înşelător este gîndul omului (CREANGĂ,CL XV,2) . Faunul sprinţar din munte la Lucretil vine des (OLL.HOR.67;velox Faunus) . - GR. veralt. sprinţar; bisw. -reţ. - Augm. sprinţăroi (CREANGĂ,CL IX,457) . - ET. scheint mit sprinten verwandt zu sein. - SG. ALR SN IV,K.911. sprîncea'nă Pl. -ce'ne S.f. (l6.Jh.PS.SCH.131,4) 1. Augenbraue F. Cei mîndri______________să trufesc 2 şi-şi rîdică sus sprîncenele lor (MÄRG. 32a). Du-mi trache ieşi în fierărie fără tunică, cu capela pe o sprinceană, cu mînicile suflecate (SAD.PS.79). Cînd intru în casă or în vorbă cu omu, mă uit numa cu coada ochiului împrejur şi cam pă supt sprinceană şi ___ îl şi miros pă român ce-i poate osu (JIP. OP.128) ich beobachte ihn verstohlen. Vgl. ochi I. 2.c. A alege oameni pe (pe o,nUNT.auch după) sprinceană Leute sorgfältig auswählen. Cu o a treia parte din oastea sa, tot oameni aleşi pe sprinceană (ISP., CL XII,205). Scoase pe sofragiu şi pe stolnic ... şi puse în locul lor pe alţii, aleşi de dînsul după sprinceană! (FIL.CIOC. 104) . - 2. fig. R a n dtstrei-f e n) M. Şi-l duseră pre el pănă în sprinceana muntelui (BIBLIA 1688 Lk. 4,29;£coq ocppuog) . Mînăstirea Rîşca, pusă supt o sprinceană de branişte, la marginea şesului (VLAH.RP.236) . Abia era soarele ridicat de două suliţi de la sprinceana ogoarelor (UR. LEG.69) . Iar spre răsărit, în umbra Unor arbori de pe zare, 0 sprinceană de roşeaţă Făr’ de veste-ncet apare (RĂD.RUST.I,238;Schilderung des Mondaufgangs) . - 3. am Seitenrand eines Schuhs angesetzter Streifen.- GR. sprânceană, sprinceană, sprîlceană (Ş. TAINE 274); Pl. sufrunce'le (DOS.VS.Oct.23;81a;Glosse: sprîncene); arom. frăm-, frănţeană sufrăndzeană, -frăn-ţeană, -frîmţeană, -frîndzeană, -frînteană (PÄPAHAGI), vgl. dazu Pl. sufrundeale für -dzeale (SEV.NUNTA 226) . - Dim. sprîncenu'ţă, Pl. -ţe. Puşcarius Angabe, daß PS.SCH.131,4 suprăceană stehe, ist unrichtig, die betr. Stelle hat die normale Form sprâncenelor (Dat.Pl.). - ET. lat. supercllia, Pl. von -lium, mit Anlehnung an geană bzw. fruncea Dim. von frunte; in arom. su-frîndzeană starmit dz aus dzeană = geană; zu dem vortonigen n vgl. port. sobrancelha. Zu Bdtg. 2. vgl. £ gr. öcppug, lat. supercilium id. u. geană 3 u. 4. - SG. ALR I/I,K.20,21jII/I,K.10»MN 6819,3. sprlncena't Adj. (1703 GCD) mit buschigen Augenbrauen. Ia- ca, măi, băbuşcă, ce ţi-am adus eu! Un băiet ockios, sprîncenat şi frumuşel de nu se mai poate (CREANGĂ, CL X,106) . Să te ferească D-zeu de fetele de popă! Ceva, ceva de-or fi sprîncenate, nu le mai ajungi au prăjina la nas (GANE,CL 11,95). - Fam. iron.: călătorie sprîncenată! glückliche Rei-s ei (zu jdm., dessen Fortgehen man nicht bedauert). Mă duc să slujesc pe D-zeu — "Călătorie sprîncenată — de rămîneai, îmi erai ca un frate; iară de nu, îmi eşti ca doi" (CREANGĂ,CL XII,25) . - GR. sprin-cenat. - ET. sprinceană. - SG. ALR II/I^N 6816,3. sprîneeno's Adj . (1703 GCD) mit buschigen Augenbrauen. - ET, sprinceană. - SG. ALR II/I,MN 6818,3. spudaxi" Präs. -xe'sc V.tr. (l808 IORGA S.D.VIII, 49) veralt. studieren. Am fost la Paris. "Şi ce-ai spudaxit acolo?" Am studiat legile (AL., CL VII,368). - EI. ngr. onouSd^oa, Fut. -6â£co. spudaxd/t Adj. (1863 FIL.CIOC.) veralt. gebildet, ugs. studiert. Pe acei timpi — toţi junii muchelefi şi spudaxiţi aveau cîte o bibliotecă ... (FIL.CIOC.50) . - ET. a spudaxi. spude'u Pl. -de'i S.m. (1635 DRHB XXV,34) veralt. Studierender M. - ET. ngr. oitou- öal'Q. spuito'r Pl. -to'ri S.m. (1561 CORESI) LV. B a t e M. Duseră-se spuitorii lu Ioann (CORESI 4 TE 129b;Lk 7,24). Aicea lătrătoare şi de minciuni spuitoare eşti! (CANT.DIV. 15b) Lügenverbreiterin. - ET. a spune. spulbera' Präs. spu'lber (l68l DOS.AA lit.11/36,76) I. V.tr. 1. vom Wind etc.: praful etc. den Staub etc. (blasend) u m h e r-, v e r-, zerstreuen, (a u f)w i r b e 1 n. Viscolul ridica omătul în valuri şi îl spulbera în văzduh (VLAH.IC.50) . Vîn-tul de toamnă suflă în horn, ajunge vatra, spulberă cenuşa, dezvălind tăciunii (CRĂS.SCH.IV,267) . Ca praful ce-l spulberă vîntul de pre faţa pămîntului (PSALT.RÎMN.1,4) . - 2. fig. (wie Staub) in alle Winde zerstreuen, hinwegfege n, zerstäuben, in Staub auflosen, vernichten. Aruncîndu-vă la vale Spulberaţi pe-a voastră cale Duşmanii (I.NGR. /CL 11 314). Vîrfu muntelui Rizi, clătinat de un vînt grozav, se desprinde şi cade în vale, spulberînd sate şi oraşe (I.NGR. ,CL 11,176). Multe idei greşite de ale bătrînilor şi de ale boierilor am spulberat (GHICA. 252) . - II. a se spulbera 1. s i c h in 489 spune ştaub auflöse n, zu Staub werden. ~ 2. a se spulbera pe cn. über jdn. z o r n i g werden. Ce ai făcut tu cu Anita? tu iară te-ai spulberat pe ea (SLAV- ,CL V,6) . - GR. spulbăra (DOS.). -ANIHBOPGN. Radu Spulber (1635 DBHBXXV/156). -ET. lat. *expulvero, -ăre, von pulvis (rum. pulbere) "Staub".- SG. ALR SN I.K.183. spulbera"re S.f. (1673 DOS.) 1.Aufwirbeln, Zerstreuen N. Ce vet fi suflat ou spulbărare (DOS.PS.V. 1,20) . - 2. Vernichten N. - GR. - bă-. - ET. a spulbera. şpulbera"t Adj. (l68l DOS.TR.65a) 1. (von Staub etc.) aufgewirbelt, zerstreut. - 2. fig. verwirrt, zerstreut, leichtsinnig. -3. fig. zor ni gi wütend. Se vede cum că n-a băut azi nimic, că e cam spulberat (SLAV. ,CL V,5) . - GR. spul-bărat. - ET. a spulbera. spulbera "tic Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) 1. leichtsinnig, -fertig. Of, of, om spulberatec ce eşti! Ţie iti vine a glumi, dar cum să dau ochii cu arhiereul _? (CRAS.SCH.II,34). - 2. stürmisch (BUDAI-DEL.) - - GR. -tec. -ET. a spulbera. spulberătu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1868 BARAC.) 1. (S c h n e e-, Stau b-)W irbel M. - 2. BUCOV. buruiană de spulburături Gamander M. (Teucrium chamaedrysjPANJD). - GR. spulburătură. -ET. a spulbera. spuma' Präs. -me'z (um 1560 BRATU SCL XXV, 15*0 I- V.intr. Schaum bilden, schäumen. Cînd îl apucă (duhul necurat), il trînteşte jos, tl scutură, gura aspumează, scrişneşte cu dinţii lui (ÄNT3M DID. 133;nach Mk 9,18) . In jurul clădirii negre (a morii) fierbeau apele spumind (SAD. POV. 182). Fericirea ei spuma ca o cupă de şampanie (ZAMF.ln. 111) . Fig. Si cum poti să ne dovedeşti aceasta? zise hogea spumind de turbare (CORN.SAT., 11,366) schäumend vor Wut. - II. a se spuma Schäumen, sich mit Schaum be-^ecken, Schaum bilden. Toarnă peste °lbuşuri spirt de vin, pre care apoi le bate cu mina pînă se vor aspuma (PIRU ENC.II,62) . - GR. veralt. aspuma. Vgl. a spumega. - ET. lat. spümo, spumăre. " SG- ALR II/I,PIN 6900,13. Adj. (1600 COD.STU.) Schaumbedeckt. Alţii vor fi singerati — alţii aspumati (COD.STU.,HC 11,470). — GR. LV. aspu-mat. Vgl. înspumat. - ET. a spuma. spuma"tic Adj. (1832 GOL.CONDICA) schäumend. Spumatic pîrău (CL V,279). — ET. a spuma. spu"mă Pl. spu'me S.f. (1561 CORESI) 1. Schaum M. Feţişoara lui, Spuma laptelui (AL. PP.3) so weiß wie Milchschaum. Şi căzu la pămint, tă-4 văliia-se cura-i spumele (CORESI TE 88b;Mk 9,20). La castel in poartă calu-i Stă a doua zi in spume (EMIN.O.1,68) schaumbedeckt. A face spume Schaum bilden. A face spume la gură (de mînie vor WutJ schäumen. Cînd te-nalti ... atunci (românul) te măreşte, face spume la gură lăudîndu-te (JIP.OP.131) er schäumt über. Spumă de ouă Schnee (von geschlagenem Eiweiß). A lua spuma de pe ciorbă die Suppe ab-schäumen. - 2. spumă de mare Meerschaum M. (Mineral). Erich îşi aprinse pipa sa de spumă (SLAV., CL X,308) . - ET. lat. spîima. - SG. ALR SN II,K.513, ALR II/I,MN 6900,13. spumega" Präs. spu'meg V.intr. (1803 ARHIVA 111,290) schäumen. Armăsarii spumega, Frîiele şi le muşca (AL.PP.168). Ctitori de-aşezăminte Unde spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte (EMIN.O.I,150) . A spumega de mînie, de furie, de ciudă vor Wut schäumen. - ET. zu spumă, nach a fumega. spumo"s Adj. (1703 GCD) voll Schaum, schäumend. Pe un pisc sălbatic şi vijelios, Unde urlă-n poale Argeşul spumos (BOLINT.^ 1,214). Cînd cupele spumoase îneacă mintea noastră în vise, rătăciri (SIHL.22). Vin spumos Schaumwein. - ET. spumă. spu"ne Präs. spun (1521 NEACŞU) I. V.tr. 1. s a g e n. Spune tot ce ştii! sage alles, was du weißt! Spun că a murit es heißt, er sei gestorben, er soll gestorben sein. Ce~ti spun eu was ich dir sage (=es verhält sich wirklich so). Ce spunea în scrisoare? was stand im Brief? A spune o poveste, o poezie ein Märchen erzählen, ein Gedicht aufsagen; a-şi spune păcatele seine Sünden gestehen, bekennen. - Auch absol.: Cum îti spuneam, nu se poate wie gesagt, es geht nicht. Nu mai spune! was du nicht sagst! Vgl. a auzi 1.1.b, moş 2, orb. - 2. a n-geben, nennen. Cînd s-a făcut fermanul pentru scosul acestor boieri, s-a fost uitat să spuie şi pre Maxut postelnicul ce era închis împreună cu dîn-şii (AXINTE,LET.2 11,137). - 3. pc. jdn. nennen, angeben, verraten. Be la noi a treia casă, Tot suspină o preoteasă, C-a bătut-o preotu Să-şi spună ibovnicu (I.-B.10). Chipu—i îngeresc ... mer- spunere 490 su-i plin de farmec, cu pas legănător, O spun mai mult că-i fată, decît că e fecior (AL.POEZU III, Leg.123;von einem als Knabe verkleideten Mädchen) verraten, lassen erkennen. Nu-ţi bate joc de mine, că te spui lui Alecu (XEN.BR.64) ich verpetze dich bei Alecu. 0 să te spun învăţătorului ich werde dich (beim Lehrer) verpetzen. - 4. arom. zeigen. (Capra) V-aspuse ealea ţe-apucară căpîrli (PAP.BASME 27) sie zeigte ihm den Weg, den die Ziegen eingeschlagen hatten. - II. a se spune 1. se spune că — man sagt, daß ___ -2.sich zu erkennen geben. Ajungînd (Lescinschi) în hotarul prusesc, n-a mai putut să se mai tăinuiască, ce a căutat numai 2 a se spune (NECULCE,LET. 11,382) er mußte sich zu erkennen geben. O, dulcele mieu fiiu! eu îţi auziam glasul şi nu vrei să mi te spui că eşti iubitul fi-iul mieu (MS.18.Jh.,REV.TOC.III,350) du willst dich mir nicht als mein teurer Sohn zu erkennen geben. - GR. konjugiert wie a pune. LV. 1. Pers. Sg. Präs. spu'niu, 2. spuri (PS.SCH.49,16); TR. Perf. spunse'i, Part, spuns (FR.-C jyiOŢII 77), Verba lad j . spuito'r. - ET. expöno, -ere "darlegen". - SG. ALR I/I,K.107; I/II,K.272;S!M IV,K.993;V,K. 1365,1393,1395-6,1483;VI, K.1564,1623,1631,1533,1643,1751,1616,VII,K.19B0-9Q, 2060,2151. spu"nere Pl. spu"neri S.f. (16.Jh.PS.H.93,20) 1. Sagen N. - 2. veralt .Spruch M. Mă mirai prea mult de această spunere (GOR.HAL.IV,37) . -ET. a spune. spurca" Präs. spurc (l6.Jh.CV2 29b;Apg 2iJJ6) I. V.tr. 1. besudeln, verunreinige n, bes. fig. im religiösen u. sittlichen Sinne. Şi plopul e înalt, dar îl spurcă ciorile (Z.1,256). Nu ce întră în gură spurcă pre om, ce ce iese (BIBLIA 1688 Mt 15,11) was zum Mund eingeht, das macht den Menschen nicht unrein; sondern was zum Mund ausgeht, das macht den Menschen unrein. Preotul, de va spurca patul tătîni-său ... să se pocăiască 10 ai (PRAV.GOV. 122a) der Priester, der das Ehebett seines Vaters entweiht. Speise u. Getränke werden als verunreinigt und ungenießbar angesehen (se spurcă), wenn sie von einem toten Tier berührt werden; ebenso Fastenspeisen, wenn sie mit Fleischspeisen od. Geschirr, worin diese aufbewahrt wurden, in Berührung korrmen. Umblă mai cu chibzuială! Nu-mi spurca, te rog, friptura! (DULFU PÄC.101;zum Teufel, der sich einen Frosch briet u. damit den Fleischspieß des Helden berührte). - 2. a spurca miercurea den Mittwoch ^ als Fastentag nicht einhalten.-3. ugs. pc. jdn. verfluchen. Cînd auzi întîi cucul în faţă, e a bine; de auzi pupăza întîi, te spurcă (ŞEZ.1,191). Miliţia îi strică (pe flăcăi), mîn-ea-o-ar focu! Să n-o spurci? (RAD.RUST.1,151). - 4. absol.: (Knöchelspiel: beim Spiel "în armean" aus dem Spielkreis) keinen Knöchel herausschlagen (ISP.JUC.80). - II. a se spurca sich verunreinigen, beflek-k B n, so bes. durch den Genuß von Verbotenem (z.B. von Fleischspeisen in der Fastenzeit), dann überh. durch den Verstoß gegen ein religiöses od. sittliches Verbot; daher auch: kosten (von verbotenen Speisen etc.). Oarecine se va spurca în lunea brînzei cu carne şi în lunea dintîu de brînză, 4 ai să se pocăiască (PRAV.GOV. 121 a) . N-are mălai să mă-nînce, Nici de dulce să se spurce (I.-B.183). Aceia nu întrară în casa de judecată, să nu se spurce, ce 4 să mănînce paşti (CORESI TE 228a;Jo 18,28). Pescarul nostim se spurcase la bani, el, de cîte ori avea ceva peşte bun şi proaspăt, trecea pe ta curtea împărătească (ISP.LEG.1 I,54;die Königstochter hatte bei ihm Fische gekauft u. großzügig bezahlt). Cîi-nele uneori intră în biserică, dar nici biserica nu se spurcă, nici cîinele nu se sfinţeşte (Z.1,364) doch wird weder die Kirche dadurch entweiht, noch der Hund geweiht. - ET. lat. spürco, -ctre. - SG. ALR II/I,Supl.K.9;MN 4856,2;4868,3. spurca'ci Pl. spurca"ci S.m. (1837 CTH.IST.NAT.108) Zwergtrappe F. (Otis letrax). S.f. spur-coa'ică, spîrcoaică (CIH.) , spîrchi'că (BARC.). -GR. spîr-. - ET. zu a spurca. spurca "re S.f. (l68l D0S.,AA lit.11/36,60) Besudeln, Verunreinigen; Entweihen N. - ET. a spurca. spurca"t (l6.Jh.CV2 86b;2 Petr 2J) I. Adj. 1. (religiös und sittlich) unrein, unheilig, entweiht; vgl. a spurca. Tot ce întră prin mîna ţiganului devine spurcat (ŞEZ.I, 213). Tu ce sub flori ascuns-ai năpîrci spurcate, crunte (BQLINT.2 1,203) ekelhafte ... Nattern. -Auch substantiv.: Cum ne-au simţit spurcaţii de turci, au început să dea năvală (GHICA 16) die gottverdammten Türken. Pre toţi pre cîţi au fost cu acel spurcat de Arie__i-a dat anathemei (soborul) (ÎNDR. 393) alle Anhänger des verruchten Arius. - 2. v e r-dammenswürdig. Cine ia camătă, de ... vrea acea dobîndă nedreaptă şi spurcată să o dea săracilor (ÎNDR.280) wenn er jenen Unrechten und schmut zigen Gewinn den Armen schenken will. Pornindu-sä cu iboste spurcate asupră-i maică-sa şi el nevrînd, pusu-i în pizmă o năpaste şi l-au pîrîtu-l la giuăet (DOS.VS.Sept.26;31b) als seine Mutter in schändlichen gottloser Liebesglut für ihn entbrannte. - 3. boală spurcată Aussatz M. Să povesteaşte cum într-0" ceaia vreame au întrat în Ţarigrad boala cea spu?ca~ tă (DOS.VS.Dech.31;247a). - II. S.m. spurcatul d ß r 491 sta ţ e u f 6 1. - III. S.n. 1.Besudeln; E n t-w a i h e n N. -2. verhüllend für Kot, Unflat |vj_ Ce condiţie să împlinesc? "Ca să mănînci spurcatu ista? (ŞEZ.1,285). - 3. Namen verschiedener Krankheiten, vgl- 1-3. - GR. spu'rcat (ÎNDR. ,DOS.) - - ET. a spurca. ~ SG. ALR II/I,K.121;MN 2744,95;Supl.K.9,-SN I,K«23B. spureăcio's Adj. (1673 DOS.) schmutzig, besudelt, unrein. _2. unheilig, gottlos. - Substantiv.: Iară spurcăcioşii perirea le vine (DOS.PS.V.36,91) . - ET. a spurca. spurcăciune Pl. -ciu'ni S.f. (16.Jh.PS.SCH.) 1. unreines, unheiliges Wesen, Unreinigkeit F., Unflat M. Bărbatul cruntu şi hicleanu spurcăaiure-i Domnului (PS. SCH.5,8) ist dem Herrn ein Greuel. Şi ne curăţă de toată spurcăciunea, şi mintuie ... sufletele noastre (ACATHIST 1801,GCR II,184;zu Gott) . Fas de vin ... carele va fi plin şi va cădea şoarece sau altă spurcăciune__şi se va neca acolo (ÎNDR. 387) . Vniţi-vă in cuget ... şi-mi trimiteţi___ajutoruri, ca să zdrobesc grumazul spurcăciunilor de agareni (ISP.,CL XII,180;Fürst Stefan an die christlichen Fürsten) . Ugs. euphemistisch für lup "Wolf" (PC. IR.). - 2. ugs. Ekzem N. Gălbinarea, spurcăciunea, spasmuri (APÄR.SÄN.1,131). - ET. a spurca. - SG. ALR II/I,K.121jSupl,K.9. spurcätcTr Adj. (um 1560 BRATU,SCL XXV, 155) besudelnd, verunreinigend. -Auch substantiv. - ET. a spurca. spurcatu "ră Pl. -tu'ri S.f. (1680 DOS.PS.SLAV.R. Dt 32,16) LV. 1. Greuel M. - 2. unreines, unheiliges Wesen. - ET. a spurca. spurcoa"ică siehe spurcaci. 5£îLŞă spu'se S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) Aussage, Angabe F. in Verbindungen wie: după spusa, spusele lui nach seiner Aussage, seinen ^gaben. ln tot pămîntul ieşi spusa lor, şi în cumplitul lumiei cuventele lor (PS.SCH.18,5). Şi de-a-ceea spusa voastră era sîntă şi frumoasă (EMIN.O. -*•'35) Was ihr sagtet. - GR. spus, Pl. spu'suri S.n. Part. v. a spune. pi. spu'ze S.f. (1642 CAZ.GOV.84) ^•heiße Asche. Şi coapseră pielmul_____________ tur- te de azime în spuză (BIBLIA 1688 Ex 12,39) ungesău-r^'e Brotfladen. Cînd coci oul în spuză, să nu-l aco- peri de tot (ŞEZ.VII, 116) . Va mai veni oala la spuză es wird noch die Zeit konmen, wo du meine Hilfe in Anspruch nehmen wirst, es ist noch nicht aller Tage Abend (vgl.cöug). Vgl. cenuşă. - 2. fig. Haufen M.,Schar F. După aceia s-au slobozit turcii la ceialaltă spuză de ţară, de i-au snopit 2 şi i-au sfărîmat (NEC.COSTIN,LET. I,465;âhnl. URECHE,LEU.2 1,229). Sonst nur noch in Verbindungen 2 wie: Aveau aceşti oameni o spuză de copii (ISP.LEG. 174) eine ganze Schar Kinder. Toamna vine, frig şi ploi, Brumă ... spuză de nevoi (RfiD.RUST. 1,68) . Toate bogăţiile lui Por împărat nu sînt nimica toată pe lîngă atîta spuză de avere (CL XVI,262) gegen solch unermeßlichen Reichtum. - ET. vgl. alb. shpu-ze < lat. spodium (gr.onoöux). Weitere Lit. bei CIORANESCU 8113. - SG. ALR II/I,MIM 3881,1335K.284, 285;SN IV,K.1061,1073;V,K.1337. spuzea'lä Pl. -ze'li S.f. (1840 POEN.1,530) große Menge von Bläschen etc., Ausschlag M. Scrofulele pe faţă se arată ca o spuzeală (bubuliţe multe şi mărunte) (APĂR.SAN. 1,84) . - Fig. Menge F. (Apa) o să fiarbă — făcîndu-se toată o spuzeală sau o spumă de băşicuţe (GD.-SL.149). Noaptea cu spuzeala de stele (DEL.S. 247) mit dem Stemenheer. - ET. a spuzi. spuzi' Präs. -ze'sc (1703 GCD) I. V.tr. (die Haut) mit Bläschen, einem Ausschlag bedecken. - II. V.intr. zahlreich auftrete n, erscheinen. - III. a se spuzi sich mit vielen kleinen B 1 ä s-chen, Blattern, Flecken überziehen. Din ... rane i s-a spuzit tot capul 2 (CANT.HR. 386). - Fig.: Ramurile se spuzesc cu floricele albe şi roşcatele (OD.-SL.111) . - ET.' spuză. - SG. ALR II/I,K.38. spuzi'me S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) große Menge (Mensche n), Schwarm M. Bieţii creştini ... văzînd atîta spuzime căzînd asupra lor, s-au închinat (NEC.COSTIN,LET. 11,90) . - ET. a spuzi. spuzi't Adj. (1825 B.) mit Bläschen, Flecken, Blattern bedeckt. Pe-o lădăţuie, lîngă sobă, un băieţel ca de vr-o şase ani, se zvîrcolea spuzit de pojar (VLRH.IC.43) . - ET. a spuzi. Srete'nie siehe Stretenie. sta (l6.Jh.CV) I. V.tr. 1. veralt. s t e 1 1 e n. Şi duse pre Pavel de-l stătu înaintea lor (NT 1648 Apg 22,30;VULG. ista- tuit inter illos). - 2. von Jagdhunden: vînatul das Wild stellen. Ciini de vînătoare — "stînd" cu îngrijire prin bălării un stol de potîrnichi (OD. PS.162). I s-a părut (prepelicarului) că, decît a "sta" vînatul, mai bine i-ar veni să stea să se odihnească (OD.PS.185). -II. V.intr. 1. (în picioare) stehen, (pe scaun) sitzen, (culcat) liegen, (atîrnat,aninat) hängen. Sfîntul ... nu să temu, ce stătu înaintea împăratului bucuros şi 2 vesel (VARL.CAZ. II, 18a) . Intr-un fel de moleşală, ca un om care abia stă de somn (SAD.CR.205) wie ein Mensch, der sich vor Schläfrigkeit kaum auf den Beinen halten kann. Cum stă treaba? wie steht die Sache? Stau la masă şi scriu ich sitze am Tisch und schreibe? vgl. masă 1. 0 droaie de copii stau jos pe vine împrejurul unei străchini mari (VLAH.IC.98) sie hocken am Boden. Mi-a ieşit gheb în spate stînd la stative (N&D.NUV.I,167;von dem vielen Sitzen am Webstuhl). Nu-ti place Sfîntul Gheorghe? Ce vitejeşte stă pe cal! (DEL.P.152;von einem Bild) wie tapfer sitzt er auf dem Pferd. Stau în genunchi ich liege auf den Knien. Stau în pat ich liege im Bett. Pălăria stă în cui der Hut hängt am Nagel. Văzu ăla ... 2 că-i stă viaţa numai într-un fir de aţă (ISP.LEG. 108) daß sein Leben nur noch an einem Faden hing. Dorul meu ... mi-l ţipă pe Tîrnavă. De-i vedea că stă pe apă, Fie-ţi inimioara-ntreagă (I.-B.111) wirf meine Liebe in den Fluß. Wenn du siehst, daß sie nicht untergeht ... Atît am suferit că, de stau şi gîndesc, nu mă cred singur pe mine (NĂD.NUV. 1,87) wenn ich so darüber nachdenke. Rămîi uimit cînd stai să cugeţi ce de noroade s-au vînturat pe malurile Dunării (VLAH.RP.38) wenn man so bedenkt. Stau de mă mir de unde voi începe a povesti pricina evangheliei (ANTIM DID.205) ich weiß nicht recht, womit ich ... beginnen soll. Nu-i aşa _____ că tu eşti nevinovat şi stai închis pe nedrept? (VLAH-NUV. 164) ist es nicht so, daß du ungerechterweise eingesperrt bist? L-au nimerit într-un picior glonţul, după care lovitură pînă a treia zi au stătut mort (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,343) bis er gestorben ist. Apostolul Iacob ... care a stat şi cel întîi episcop al bisericii din Ierusalim (GHEN.LIT.76) der auch der erste Bischof ... war. Leşii la cîmp n-au ieşit, ce au stătut toată oastea la întărirea şanţurilor (MIR.COS-2 UN,LET. 1,278) . Aceasta stă asupra giudeţului să să isprăvască de vor fi mărturiile bune sau de nu 2 vor fi (PRAV.MQLD. 73), ähnl.: stă pre mîna giude-2 ţului (PRAV.MOLD. 77) , stă pre sama giudeţului 2 (PRAV.MOLD. 82). (Decebal) trecînd Dunărea cu oştite sale, au stătut împotriva lui Traian cu răz-2 boi (NEC.COSTIN,LET. 1,63) begann die kriegerischen Auseinandersetzungen. Fl va sta cu război prejur cetate pînă o va dobîndi (NEC.COSTIN,LET.2 1,469) er wird die Stadt belagern. A sta la luptă, LV. la război, la bătaie kämpfen. Weitere Wendungen vgl. deget 3, gînd a, împotrivă 1.2, inimă 1, limbă 1, loc 1 u. Z.e.a, picior 1, piept 1, putinţă 1.a. - - 2. pe scaun, jos sich (nieder) setzen. Face omu ce poate_____grăi părintele şi cam gemu cînd stătu pe scaun (RĂD.HJST.II,8). Staţi jos! setzt euchi -3.bestehen, existieren; în c. in etw. bestehen, darauf beruhen; din c. aus etw. bestehen. Nici un neam, nici o limbă în lume niciodată ca ei 2 n-au stătut (SPÄT.MIL. ,LET. 1,103). El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii (EMIN.O.1,115). Nu stă lumea într-o fată (I.-B.232) der Bestand der Welt hängt nicht von einem Mädchen ab. Fericirea unui popor stă în libertatea tuturor (GHICA 188). în timp de pace, oştirea sta din: darabanii cu căpitănia lor ... simenii a cărora căpitănie era aga (ISP.,CL XII, 171). - 4. sich nicht bewegen, in einem Zustand verharren: (untätig,müßig) dastehen, -sitzen, -1 iegen; weilen, verweilen, bleibe n. De ce stai şi nu lucrezi? warum sitzt du da und arbeitest nicht? Toată ziua stă er faulenzt den ganzen Tag. Eu nu pot uşa să i-o-ncui. De stă prea mult, eu cum să-i spui? (COŞBUC 126;das Mädchen von seinem Verehrer) wenn er zu lange dableibt. Suveranii vor sta zece zile în Iaşi die Majestäten werden sich zehn Tage in I. aufhalten. Mama nu stă _____ acum se întoarce (POP.NUV.93) sie bleibt nicht lange aus. Mai stai! bleib noch eine Weilei Cînd simţi (Potcoavă) că gîdele nu se mişcă, se întoarce cătră el cu întrebarea: "Ce mai stai?” (H.I.V.207;zum Henker) warum zauderst du? Cînd să va prileji vreun om ca să-i fie vr-o muiere foarte dragă de să-i stea men-tea tot la dînsa de-pururea (Ş.TAINE 109) so daß seine Gedanken stets bei ihr weilen. Şi a stătut har-ţul acela mai bine de un ceas (MIR.COSTIN,LET.1 I, 343) dauerte, hielt an. A sta la (de) vorbă, la sfat (uri), la poveşti cu cn. mit jdm. im Gespräch verweilen, sein, sich mit jdm. unterhalten; vgl. vorbă. înce-puşi să-mi spui istoria. "Stai s-o iau de la cap" (CARAGIALE,CL XIII/248) warte, ich will wieder von vom anfangen. Să-ţi spun eu ce mi s-a întîmplat acum patruzeci - Nu! stai să văd______ (VLAH.IC. 100; der Spre- cher will sich auf das Jahr besinnen) nein, laß mich nachdenkeni Stai să-ţi spun, stai să vezi (leitet eine längere Darlegung ein:) laß mich dir erzählen, du wirst gleich sehen. Cetatea Nineviia stătu şi nu să cufundă în mare (MÄHG.1 111b) blieb stehen.Tara noastră Moldova ... a stătut pustie peste 600 de ani (AMIRAS,LET.2 111,131) blieb, war ... unbewohnt. Nu ştiu ce-o fost de-o stat el pînă acum tot holtei (GHIB.BV.29) daß er ... Junggeselle geblieben ist. Au stat dintîiu călugărul foarte tare, primind şi moarte (MIR.COSTIN,LET.2 1,324) blieb ... standhaft* Va sta şi dumnealui binişor la moşie, cum stau atî~ 493 sta ţia oameni de treabă (XEN.BR. 15) er wird ... auf dem gut wohnen. D-l Petrică_____sta cu chirie şi avea obi- ceiul să se mute foarte des (TEL.SCH.78) er wohnte zur |V|xete, hatte eine Mietwohnung. Stau în (pe) strada Carol ich wohne in der Karlstraße. - 5. s t e-^enbleiben, (a n)h alten, innehal-t e n, aufhören (din e.mit etw.J. Stai! Halt! Caii mai nu mai -puteau Şi-n sfîrşit statură (SPER. jVN.1892 1,223) . De nu erai d-ta, mă mînca lupul, căci stătusem de osteneală (ISP.BSG.42) ich konnte vor Müdigkeit nicht weiter. Vgl. stătut. A stat moara, ceasul, vîntul, ploaia die Mühle, Uhr ist stehenge-blieben, steht, der Wind, Regen hat aufgehört. Toate (fiinţele) fac o treabă aci pe pămînt. Cine stă din lucru, numaidecît piere (CXi.-SL.29). - 6. stau bine, rău es steht gut,schlecht mit m i r; a sta bine, rău cu cn. mit jdm. gut, schlecht stehen, mit jdm. auf gutem, schlechtem Fuß stehen. Cum stai cu sănătatea? wie steht es mit deiner Gesundheit? Cum stai cu procesul? wie steht es mit deinem Prozeß? (Toţi actorii tremurau de frig) afară de sufleor care sta bine în blana lui de lup (TEL.SCH.24) der es in seinem Wolfspelz gut hatte. El ar voi să stea bine cu toată lumea şi să nu supere pe nime (I.NGR. ,CL III, 42). - 7. c. îmi stă bine, rău, îmi stă bine în, eu c. etw. steht mir gut, schlecht, etw. kleidet mich (schlecht), ich sehe gut, schlecht darin aus. Acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa (COŞBUC 88). Ce bine-i stă în rochia liliachie, fină (SAD. CR. 195). Bine-i stă mîndrei gătată Cu veşminte de la şatră, Dar mai bine i-ar şedea De~ar fi ţesute de ea (I.-B.424) es steht ihr gut, angezogen ... zu sein. Mărita-m-aş____Să văz, bine-mi stă nevastă? (I.-B. 423) . Hău îi stă muntelui ... fără brazi Ca şi mie fără fraţi (I.-B.319) . Ce bine ţi-ar sta pater fa-milias! (NĂD.NUV. 1,106;der Sprecher rät dem Angeredeten zur Heirat) . La omul frumos îi stă bine şi cam sorrmuros (RETEG.POV. 1,51) . - 8. c. îmi stă bine, trni stă bine undeva etc. etw. behagt, paßt mir, ist mir recht, ich fühle m i c h an einem Ort etc. wohl, behaglich. invitarea cuconului ca să merg a doua zi la vînătoa-re încă nu~mi sta bine (BOGD.VECHI 87) . Vai, mîndro, bine ţ-ar sta De-aş juca cu dumneata; Da’ eu joc cu cine-mi place (I.-B.362) . li sta bine la masa lui de lucru, singura cioplită în flori şi cu faţă de pos-tav verde (BASS.VULT.81;von einem Kanzleibeamten). 9. stau să fac c. ich bin im Begriff, a h e) daran etw. zu tun, will etw. ^ u n. Sta să apună soarele după orizont cînd vestea Ca ajutorul aşteptat a sosit, vărsă sperarea izbîndei '*• în inima acelei mîini de voinici români (BĂLC. ,2°). Afară stă să plouă (BASS.VULT. 199) draußen ist Regen im Anzug. Are popa şapte fete, toate stau să fete (Z.11,133) sie sind der Entbindung nahe. Tatăl lui sta să moară şi el era pricina (FĂD.RUST.II,41) er rang mit dem Tod. li ticăia inima de sta să—i sară din piept afară (ISP.LEG.2 233) zum Zerspringen. După ce iese din palat, stă el să se odihnească sub un copac (SEV.POV. 133) will er ... ausruhen. De aş sta să le povestesc, nu mi-ar ajunge toată vremea vieţii mele (MÄRG. 113a) wenn ich es erzählen wollte. Cînd apune sfîntu soare, Stau ţînţarii să te-o-moare (I.-B.425) die Mücken machen sich daran, dich umzubringen. - 10. de c., LV. auch după c. sich etw. angelegen sein lassen, etw. betreiben, sich mit etw. befassen. Sosiră asupra noastră cumplite aceste vremi de aemu, de nu stăm de scrisori, ce 2 de grije şi suspinuri (MIR.COSTIN,LET. 1,347) so daß wir uns nicht mit dem Schreiben von Büchern befassen können. El nu grijia de război, ci sta de baluri (DION.,TEZ.II,180). Leşii ______ stătură cu to- ţii după alesul craiului nou (NEC.COSTIN,LET.1 I, App.95). Cu ce spor era şi-acasă (fata): Nu ştiai cînd stă de masă Şi cînd stă la pusu pînzei, La muls oi, la storsu brînzei (RĂD.RUST.1,38). Trebuie să stai numai de ele, să le îngrijeşti, să le cureţi, să le dai apă, mîncare şi cîte alte (TEL.SCH.66;von Stubenvögeln). - 11. de cn. in jdn. dringe n. Domnul Ipsilant sta de generări să bată cetatea Giurgiovu (DION.,TEZ.II,216) . (Muierea) nu-mi da pace, tot sta de mine să merg ... la împăratul să cer slujba (REIEG.P0V.V,81) . Vgl. cap I.19.f. - 12. 2 veralt. la cn. (MIR.COSTIN,LET. 1,356lasupra cuiva) pentru c. bei jdm. für etw. eintre-ten, sich verwenden, darauf hinwirken, dringen. Sta tare Nicolae Vodă pen-2 tru pămînteni (NEC.COSTIN,LET. 11,78). Tari au stat străbunii pentru-acest pămînt (B0LINT2.I,55). Împăratul turcesc au vrut să taie capul vezirului ... dar, stînd rigealele şi muftul cu rugăciune la împăratul l-au iertat (DION.,TEZ.II,176). Todiraşco logofătul şi Ureche vornicul stau asupra acestei nunte să se facă (MIR.CX)STIN/LET.2 1,311) sie drangen darauf, daß diese Ehe geschlossen würde. - 13. veralt. entstehen, werden. Şi ieşi sînge şi apă, din carea stătu Eva cea sufletească, beserica (Ş.TAINE 228). Genovezii şi raguzanii întemeiară mai multe republici într-acest pămînt, astfel stătură: Galaţii, Chilia (BÄLC.648). Stătu un război mare şi nu cu pu- 2 tinţă vărsare de sînge (NEC.COSTIN,LET. 1,63) es entbrannte ein großer Krieg. Şi murind Maximian stătu împărat Lichinie, cumnatul marelui Constantin (DOS.VS.Oct.4;44b) . Şi au stătut singur Romul şi -urzitor oraşului şi crăiei . . . Roma (MIR.COSTIN,LET. 1,13). Şi curtea şi oraşul Belgradul într-o mică de ceas au stătut cenuşe (MIR.COSTIN,LET.2 1,360) sie stacană 494 wurden ... zu Asche. - In vielen Bdtg. wird nb. a sta auch a şedea gebraucht, vgl. 11.1,2,4,8 mit a şedea II.1-5. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. stau, 2. stai, 3. stă, 1. Pl. stăm, 2, Pl. staţi, 3. Pl. stau, arom. 3. Pers. Sg./Pl. sta; Konj. să stea; MOLD, sä ste'ie (LV.stg'ie), Imperat. MUNT. LM. stai!, sonst stai!, ferner stă! LV. (16./l7.Jh.jZ.B.CV2 39a;Apg 26,16 u. NT 1648 Apg 26,16,MÄRG.2 227b) u. CONACHI 224 f lg.; Impf, stam, neben stätea'm, stetea'm; Perf. stätu'i, neben stete'i (stete'şi,ste'te etc.); Part, stat, neben stätu't; Ger. stind, ferner stătî'nd (DOS.VS. öfters, z.B. Oct.1,39a u.arom.PETR.MOSTRE 1,12); Ver-baladj. stătăto'r. - ET. lat. sto (vlat.stao), Stäre; stăi ist an slav. stoj angelehnt; stätui, -tut gehen viell. auf lat. statui, -tütum zurück; stetei ist aus stätui nach dedei, Perf. v.a da, umgefarmt; nach dem Flexionsschema wie băteam, bătui, bătut, bă-tind, bătător sind zu stätui, -tut die Formen stăteam, stătind, stătător neu hinzugeschaffen worden. - SG. ALR II/I,K.72,MN 2247,46;3802, 118,SN III,K.785, IV, K. 1010,1083-4 ;V,K. 1390,1487; VII, K.. 2144,2222-9. staca'nä Pl. staca'ne S.f. (1789 SCL IX3236) (Wein-,Bier-)K rüg M. Stacanul mare de rachiu ... in care strălucea lichidul preţios (XEN.BR.150). -GR. S.n. stacanjPl. staca 'ne. - ET. russ. stakan. staco'j Pl. staco'j i S.m. (1826 GOLESCU CĂL.81) veralt. Hummer M. (Astacus marinus). Marinată de stacoji (FIL.CIOC. 155) . M-oi fi făcut roşie (la faţă) ... ca un stacoş (AL.OP.1,471) rot wie ein Hummer. - GR. MOLD, stacoş. - ET. ngr. crcaxög, der Sg. -co'ş ist aus dem Pl. erschlossen, -eoj ist schwierig. stacoji'u Adj. (l8l8 RI XI,50) scharlac h-,p urpurrot. Imineii cei stacojii (FIL.CIOC.143) . Ea -poartă ... tocă de catifea neagră cu flori, pene şi cordele stacoşii (AL. OP.1,69). Din rumenă ce era, (fata) se făcuse stacojie (ZAMF.LN.170) . - GR. MOLD. stacoşiu. - ET. sta-ooj. staco'ş etc. siehe stacoj etc. sta'cti S. (16.Jh.PS.SCH.) LV. Myrrhenöl N. Zmirnă şi stacti şi casie (BIBLIA 1688 Ps 44,10). Ähnlich die anderen Versionen. - GR. istacti (PS.SCH.44,9 u.CORESI PS.5 83b; PS 44,10), stactie (PS.H.44,9). -ET. ksl. stakti < gr. OTOXTn. sta'diu Pl. sta'dii S.n. (um 1635 EFTIMIE L.364) 1. Stadium IM. — 2. veralt. Längenmaß N. von hundertfünfundzwanzig Schritten (B.). Ieşi din peşteră de purceasă călare pre un leu de-mblă 60 de stadii, şi mărturisi pretutinderea in Hs. credinţă (DOS.VS.Sept.9; 13a) . Era departe de călugări zeace stadii (DOS.VS.Martie 1;6a). - GR. S.f. stadie (B.,VAIL.). - ET. gr./lat. Stadium. stafi'dă Pl. -fi'de S.f. (1645 HERODOT 106) Rosine F. Strugur proaspăt şi stafide nu va mai mînca toate zilele rugii lui (BIBLIA 1688 Mn 6, 3) . - GR. DOBR. MOLD. strafide, BUCOV. strafire. - ET. ngr. crrarpLöa. - SG. ALR II/I,K.216;SN IV,K. 1138. stafidi' Präs. mă -de'se V.refl. (1862 PIB.) (von Weinbeeren) vertrocknen, trocken werden, fam. fig. z u s a m m e n-, e i n-, verschrumpfen. - GR. stafida (PTB.) -ET. nach gr. crcaipi-ötd^oD. stafidi't Adj. (1862 PTB.) (von Weinbeeren, Früchten) zusammengeschrumpft, vertrocknet; fig. (von Menschen) runzlig. Toată fiinţa ei (a babei) stafidită, suptă, scheletizată (VLAH.NÜV.127) . - GR. stafidat (PTB.). - ET. a stafidi. stafi'e Pl. stafi'i S.f. (1716 CAMT.DESCR.11,1) Gespenst N.,Geist M. Să nu fie necuratul în persoană? sau poate vreo stafie? (CL XIII,183). Stafiile! stafiile, săriţi, creştini buni! nu mă lăsaţi, că mă strînge de gît aceste umbre ale lui satana (FIL.CIOC.338) . Fig. Astă alifie şi acel clondir lucios Cei mai urîte stafie îi dă aer drăgăstos (PANN FV.M.1,134;eine Alte preist ihre kosmetischen Mittel an). -GR. MOLD, sta'fie, sta'hie. - ET. ngr. orot-XELOV (rum. stihie) "Element”, vgl. zurBdtg. alb. stihi, stihjo "Gespenst"; a für i ist schwierig, wahrscheinl. von Eigennamen wie Ostafîe, Stafie (< Evstafie) übemonmen. stafie'r Pl. -e'ri S.m. (1793 I.VĂCĂR.) ehem. Leibdiener M. 11 îmbrăcară (pe sol) cu blană de samur şi pe secretar cu blană de cacum şi pe stafier cu caftan (I.VHCSR.I.I.O.,TEZ.11,300). - ET. it. staffiere. sta'jăr., sta'jer siehe steajăr. stalacti'tă Pl. -ti'te S.f. (um 1805 SINCAI N.32) Stalaktit M., unteres Tropfsteingebilde N. - GR. stalactit. ~ ET. it. stalattite, frz. stalactite. sta'iribä S.f. (1765 SYMEON TESSAL.) 1. (bedruckter,bunter) Kattun (wofür MOLD.eit); Pl. stä'mburi Kattunarten, Kattuns. 495 stanişte Fusta-i de stambă vînătă (NAD.NUV.il,150) . Pe-aici (prin satul Novaci) n-au putut răzbate nici dresurile} nici stămburile oraşelor (VLAH.RP.110). - 2. L\/ (Drucke r-)P r e s s e F. Această carte acum tîlmăcindu-să pre limba rumânească, s-a în stambă (SYMEON TESSAL.IV) in den Druck. Acele carii §i blestemuri au pus domnul de le-au pus în stampă (EN.COGALN.,LET.2 111,230) ließ ... drucken. Daher noch jetzt fam. a da în stambă allgemein bekannt machen? pejorativ.: öffentlich denunzieren. Era vestită şi in stambă dată De văduvă grasă, putredă bogată (PANN PV.M.II,72) stadtbekannt. - Fig. fam. a se da în stambă sich (öffentlich) lächerlich ma-chen. -3.Beschaffenheit, Art F. Spune-mi părul cailor Şi stamba voinicilor {BIBIC. 316) - Feciorii ... cei mai sărăcuii ... aleg pe doi inşi de pănura şi stamba lor (MAR.NUNTA 96) . - GR. stampă (EN.OOGKLN. ,LET.2 111,203,230), wahrsch. vom Editor modernisiert. - ET. ngr. crrdyjia < it. stampa- stamboa'lă Pl. stamboa'le S.f. (1850 AL.PP.) MOLD. Scheffel M.; cu stamboala in Hülle und Fülle. (Corăbiile) Descarc la zamboale Şi-ncarc la stamboale, Descarc băcălii Şi-ncarc dimerlii Tot de grîu mărunt (AL.PP.116) . - ET. urspr. wohl baniţă de Stambol. - SG. ALR SN I,K.1B2;ALR II/I,MN 3835,124. stambo'l siehe stambul. stambo"l-chi'lä Pl. -chi'le S.f. (um 1714 RADU GREC.,CM 11,202) ehem. Scheffel Pi., türk. K o r n m a ß (=4G kg.). Să se dea din iară (din Muntenia) 300.000 stambol-chile orz şi 80.000 stam-bol-chile făină (DOC.1783,Ş.INFL.I,327). Una sută mii stambol-chile grîu (DOC. 1812,URIC.IV,346) . - ET. türk, istanbul-kile. stambu'l (1688 MIR.COSTIN 0P.II,l4l) veralt. I. Stambul Istanbul, Konstan-t i n o p e 1. La Stambul, în tumul mare Ce se-nal-tă lîngă mare (AL.PP.210) . Mai devale de Stambol Să scaldă sfîntu Ion (MF 1,1486). - II. (galben) stambul, Pl. stambu'li S.m. ehem. Konstantin o-Pler Dukaten. Galbenii turceşti s-au suit pvei, stambolu 8 lei, misiru 7 lei (DION.,TEZ.II, 224). Sălbile de galbeni stambuli, de Misir (UR.LEG. ^69). - gr. stambol. - ET. türk. Istanbul, auch mittelbar. gţgjnpă Pl. sta'npe S.f. (1761 IORGA S.D.IV,88) LV. (Drucke r-) Presse F. -2. LM. (K u p f e r-,S t a h 1-)S t i c h M. Pe păreţi vezi e^e o stampă aninată şi afumată (RÄL.SUV.41) . - Vgl. auch stambă 2. - ET. it. stampa. stan1 Pl. sta"nuri S.n. (1683 DOS.) Oberteil des Hemdes, L eibchen N. (Sfîntul) avea doi saci, unul descosea în fund şi în cornuri şi să-m-brăca ca-ntr-un stan de cămeaşe (DOS.VS.Sept.6;8b). Vine-o sfaşcă de pe lan Cu trei puişori pe stan (PP. MAR.NUNTA 235) . Die Slaven bezeichnen mit stan den Rumpf des Hemdes, d.h. das Hemd ohne Ärmel; diesen Sinn hat auch stan in vorst. Beleg aus DOS. - GR. stean (B.) . - Dim. stănu'i, stănişo'r (MAR.NUNTA 235) . - ET. vgl. slav. stan. - SG. ALR SN IV,K.1165. 2 stan siehe stana. Stan3 m. (um 1400 DRHB 1,51) Eigenname, bes. in Redensarten u. Sprw. zur Bezeichnung eines Alltagsmenschen. Ori Stan, ori căpitan alles oder nichts, aut Caesar aut nihil. Azi Stan, mîine căpitan das Glück kommt über Nacht. Vgl. Bran, păţit. - GR. Dim. Stăni'că (Z.III,274) . - ET. urspr. wohl Kurzform von Stanislav. sta~nä Pl. sta'ne S.f. (1581 CORESI OMIL.137) gewöhnl. de piatră Steinsäule F.,S t e i n-, Felsblock M. Un drac i-au adus un stan de piatră de la Rîm ____ care piatră ş-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn (DOS-VS.Oct.22;76a) . Şi aşa au îngheţat sloi şi baba şi oile şi s-au prefăcut toate-n stane de piatră (VLAH.RP 77). Care cum cădea, stană se făcea (PP.REV.TOC.111,380;von Maurern, die von einem Bau herabsprangen). A rămîne (ca o) stană de piatră wie eine Bildsäule, wie versteinert dastehen. - GR. MOLD. TR. S.n. stan, Pl. sta'nuristean (B.). - ET. slav. stanü, Part. Praet. Pass, von stati "stehen (bleiben)", also "was fest steht"; In der Bdtg. von "Steinblock" etc. slav. nicht belegt. - SG. ALR SN III,K.814. sta'ncä Pl. stânci S.f. (1793 PREDETICI 1,176a) Dohle F. (Corvus monedula). - GR. Dim. stän-cu~ţă, stăncuşoa'ră, Pl. -cu'ţe bzw. -şoa're. - ET. wahrsch. der weibl. Rufname Stanca. - SG. ALR SN III,K.691. standoa'lä Pl. -doa'le S.f. (1837 K0GÄLN.S.191) veralt. MOLD. BUCOV. Scheune, Scheuer F. später durch hambar u. coşar ersetzt, ln ianuarie se bate pînea şi la arie şi supt stodolă (ION.CAL. 5). In fundul livezii boiereşti, în partea standoa-lelor, era şi bojdeuca mea (ŞEZ.1,147) am Ende des Gutsgartens, neben dem Getreidespeicher, war auch meine Hütte. - GR. stodolă. - ET. vgl. poln. tschech. etc. stodola, russ. stodol (< ahd.stadal,nhd.Stadel). sta"nişte Fl. sta'nişti S.f. (1854 ASACHI S.L.II, 113) 1. (eingezäunter) Standort von Weide- vieh (wo es sich über Mittag aufhält). Unde-i jocul de flăcăi, Parcă-i stanişte de miei (MF 1,1410). Co- lo pe muche Du-te-n stanişte şi ragi Ca o vacă (SPER. AN.1892 1,285). Fig. iran.: Şi unde nu se adună o mulţime de dăscălime la noi, căci aici era staniştea lor (CREANGĂ,CL XV,453).- 2. Ruheplatz ^Zufluchtsstätte F. -ET. asl. staniste. -SG. ALR SN II,K.318. stano'g siehe stänog. starre Pl. stări S.r. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. Stellung, Lage F. Se invirtea in pat ... îşi aşeza picioarele şi trupul în stările cele mai slobode (VLAH.NUV.40) brachte den Körper in die bequemste Lage. -2. Stand, Zustand M., Lage F. Starea semănăturilor, sănătăţii, lucrurilor der Saatenstand, der Gesundheitszustand, die Sachlage. Casa e în stare bună, rea das Haus ist in gutem, schlechtem Zustand. Stare de asediu Belagerungszustand. Cire duce-me-va în cetate de stare? (PS.SCH.59,11) feste Burg. Dezvoltarea intelectuală, de la care depinde starea morală şi materială a poporului (GHICA 212). Inculpatul se menţine în stare de arest der Angeklagte verbleibt in Haft. A fi în stare (sä) imstande sein (zu): Ar fi în stare să te omoare er wäre imstande, dich umzubringen. A mai sprijini războiul ei în stare mai mult nu-s (BELD.,LET.2 111,379). Oficiul, ofiţerul stării civile das Standesamt, der Standesbeamte. - 3. Kirchenstuhl M. Pretutindeni, între cele două stări Pîn-la uşa-mpărătească Sînt aprinse luminări (SPER.,GAZ.SST.XIV,396) . La biserică, duminica, sta în starea cea mai dinainte (LIT.). - 4. Wohnen N-, Aufenthalt M. Chiar de nu m-ar tine un ban starea ta în Paris, eu tot nu te-aş lăsa (să te reîntorci) (XEN.BR.36) .-5. Station F. bei einem Begräbnis (siehe popas). Prima stare se face de comun îndată după ce s-a scos mortul din casă afară (MAR.ÎNM.289). - 6.la starea locului (=la fata locului) an Ort und Stelle. Bătrî-nii ... după ce au ajuns la starea locului, se pun cu o puşcă încărcată la pîndă (MAR.ORN.1,55). - 7. veralt. Stand M., Klasse F. Lăcuitorii oblasti(e)i Basarabiei să împart în stărili urmă- toari : — partea duhovnicească ... dvorianstva _____ boiernaşii (AŞEZ.1818,GCR 11,219). Alte două corturi 2 erau gătite pentru starea boierilor (GHEORGACHI,LET. 111,332) für den Adel. -8.Statur F. în starea trupului scundateci şi groşi (DION.,TEZ.11,222). - 9. veralt. Instanz F. Judecătorii tării să judece pricinele lăcuitorilor ce vor avea la trei stări, adecă la trei divanuri (DION.,TEZ.II,166). - 10. Vermögen N. Nu poti zice că n-ai stare, căci ştim că sărac nu eşti (PANN PV.M.II,68). N-aş vrea să-i mănînce starea bărbatu-său (AL. ,CL IV, 310). Cu stare vermögend, bemittelt. - 11. Starea de fată Anwesenheit F. (CANT.IST.12;für prezentie) - - ET- o. sta. - ET. ALR II/I,MN 2749',gg. sta"ret Pl. sta'reti S.m. (1576 DERS) Prior, Abt M. (vgl.egumen). Prin rîvna şi stăruinţa cuviosului arhimandrit şi stareţ sf. mînă-stiri Neamţul şi Seoul (INSCHRIFT 1850,CL IV,249). Pristăvindu-se ... starita ... să strînseră ca să o îngroape (MINEIUL 1698,GCR 1,319). - S.f. sta'retă, Pl. -te (1597 DIR,1628 DRHB XXII,278) Äbtissin, Prio-rin, Oberin F. - GR. starit(ă): ebenso die Ableitungen. - ET. ksl. starîcî, -rica. - SG. ALR II/I,MN 2749% 96. sta"roste Pl. sta"rosti S.m. (1^73 DERS) 1. ehem. Innungsvorsteher, Zunf t-, Altmeister M. Populatiunea oraşelor se compunea de meseriaşi şi negustori împărţiţi în isna-furi sau corporaţii ■.. fiecare corporaţie cu starostele său (GHICA XIV) . Starostea şi cu epitropii să aibă voie să judece pe neguţătorii de la această cumpanie (DOC.1803,TEZ.II,316). - Fig. Culmea întinsă a Penteleului, starostele munţilor din Buzău (OD. PS.206) des Fürsten der Berge. - 2. ehem. Stadt-, Kreishauptmann M. Strîmbătătile ce s-are face la margine de îmbe părţile să le certe starostii 2 de Camenită, de Hotin şi de Cernăuţi (NEC.COSTIN,LET. 1,398). Iară vinovatul _____ s-au prins la mîna staros- tei de Liov (PRAV.MOLD.^ 1070). Starostele cetăţii, Aristarh, păşind de la casa sfatului (DOS.VS.Noe. 14;126b). -3. Brautwerber, Heiratsvermittler M. De băietanul stăruieşte în hotărîre că vrea şi vrea (să ia fata), atunci tatăl său ... merge de cată doi gospodari drept starosti pentru a se duce ... la cutare fată în împeţit (SEV. NUNTA 35). Vlad luă de stărostoi Pe cumătrul Motohoi (BOGD.POV.76). - GR. m.Art. auch starostea, Gen./ Dat. starostei. -Augm. in Bdtg. 3 stărosto'i. —ET. asl. starosta.- SG. ALR II/I,K.161,162,164;MN 2673,78;2686, 80,2749’,96. stat1 Pl. sta”turi S.n. (1581/2 PO) 1. Körperlänge: Gestalt, Statur, Größe F.,Wuchs M. Mic, mare, mijlociu de stat klein, groß (gewachsen), mittelgroß, von kleiner, großer, mittlerer Statur. Mic la stat, mare la sfat klein aber ohol Eahila era frumoasă de stat (PO 98;Gn 29,17). Cine poate să-şi adauge statului său un cot? (EV.1894 Mt 6,27). Vitej cu staturi nalte (DOS.PS.V. 146,34) hochgewachsene Kämpfer. (Lung, înalt) de un stat de om von der Länge, Höhe eines erwachsenen Menschen: Drumul troienit pe alocurea de un stat de om (CL XVII,5) mannshoch. Ne dăm afund 497 statornici în mare la douăzeci, şi la treizeci de staturi de om (GHICA 412; ein Schwammfischer spricht) - Daher: - 2. piUNT. stat, TR. lumină de stat dünne Wachskerze, die in der Länge des Toten hergestellt, zu einer Scheine gewunden u. am Haupt des Verstorbenen angezündet wird: Totenkerze F. - MOLO, dafür toiag. - 3. LV. Lage F., Stand, Zustand M. America -.- vine supt noi, cum ar fi statul ei şi după îmbletele soarelui ş-a altor lumini cereşti Că, fiind pămîntul rotund, aşa vin locurile în staturile sale, după rotunzimea pămîntului (NEC.COS-2 UN,LET- If67) . Doar ar milui D-zeu să ajungă sfînta episcopie la statul său cel mai denainte (DOC. -]709,MELH.CH. 177} . - 4. LV. Stand M. (Gesellschaftsklasse) . Rîdicat-au Ştefan Vodă atunce pre mulţi din prostime la statul de nemeşi (NEC.COSTIN. LET.2 1,103). Strîns-a (împăratul nemţilor) seim la oraşul Avgusta cu boierimea şi cu staturile împărăţiei (NEC. COSTIN,LET.2 1,448) mit den Reichsständen . -5. Gestalt, Hypostase F., LV. häufig als Übers. von uraSaxaDtg, asl. süstavü, russ. statj etc. Adu-ţi aminte ce e statul mieu (BIBLIA 1688 Ps 88,46;ri urDoara0te you;Luther: mein Leben) . D-zeu are_____ trei puteri mari mai alease de cealal- 2 te zidiri singure în statul lor (MÄRG. 220b) in ihrem Wesen, ihrer Konstitution. Să credz într-unul şi cu trei staturi D-dzău (DOS.VS.Noe.22;139b) an den dreieinigen Gott. Cela ce să-nchină şi cinsteaşte svîntă icoană să-nchină şi cinsteaşte pre cela ce-i scris statul lui într-însă (DOS.VS.Oct.11;61a) dessen Gestalt, Figur darauf abgebildet ist. - ET. lat. statusi Bdtg. 5 nach gr.ksl.-SG. ALR II/I,MN 2255,47. Stat2 Pl. sta'te S.n. (1694 EN) Staat M. (politische Einheit). Intr-un sfat de stat, să hotărăsc nişte materii de mare treabă (EN 27). Românii din Dacia veche — întemeiară deosebite staturi mici (BKLC.7). Statele Unite die Vereinigten Staaten. - GR. Pl. (+) sta'turi. Dim. stătule'ţ, Pl. -le ţe. - ET. n.lat. status, vgl. it. stato, dt. Staat etc. -stat5 Pl. sta'te S.n, (1834 AN.P.IV/1,417) ^ahlungsliste F. für Beamtengehälter etc. (Inspectorul şcolar) a trecut în state profesori morţi de şase luni şi nume fictive (LIT.) . - GR. ştat. -SC- mittelb. n.lat. status, vgl. frz. etat, dt. Status etc. (+) pi, sta'tii S.f. (um 1710 NEC.COSTIN) ^rtikel M. (eines Vertrages). 14 statii (NEC. 11,106) . Mai sus numitele statiile şi Pecetluite poncturi (NEC.COSTIN,LET.1 11,106). - ET. vSl. russ. statîja, bulg. statija. sta'ter Pl. sta'teri S.m. (1648 NT Mt 17,27) Stat er M.,ehem. Silbermünze F.Deşchizînd gura (peştelui),'vei afla un statir (BIBLIA 1688 Mt 17, 27). Ähnl. die anderen Versionen. - GR. statir. -ET. ksl. statirî < gr. oxarnp. sta"tive S.f. Pl. (1793 PREDETICI 1II3452) MOLD. BUCOV. TR. W e b s t u h 1 M. Caierul de bu-rungiuc din furcă şi suveica stativelor unde se ţesea filaliul stau părăsite şi neatinse (C.NGR.,CL 1,107). - GR. stativi. - ET. vgl. serb. nslov. stat(i)ve. - SG. ALR SN II,K.470,471,474. sta'tnic Adj. (1681DOS.) LV. s e i e n d. In trei statnica dunmedzăire (DOS. TR.116b) göttliche Dreifaltigkeit. - ET. vgl. stat1 S. stato "mic Adj. (1624 DIRB XVH/4,398) fes t(s t e h e n dJ, stabil, lb eJs t ä n- dig, standhaft, beharrlich, treu. - Neg. nestatornic unbeständig, wankelmütig, flatterhaft. Mai umblă el cît umblă Pînă ce ... se însură. Se făcu şi el statornic (DULFU PĂC.157) er gab sein unstetes Leben auf. Abia acum începe să s-aşeze o viaţă mai statornică de-a lungul acestui ţărm al Dunării, atît de des încercat, cînd de foc, cînd de apă (VLAH.RP.22) . Cum că n-are 2 nici un bine Lumea statornic în sine (EN.COGKLN.,LET. 111,275) beständig. Gyges stă mai surd decît o stîn-că La tot ce-i spune (iscoada gazdei), rămînînd statornic ţie încă (OLL.HOR.203;zur Gattin des Gyges) treu. - Substantiv.: E nevrednic de amorul d-tale. Un nestatornic se despreţuieşte şi se uită (C.NGR. 46) ein Treuloser. - ET. Nachbildung von slav. sta-lanü, postojanü etc. mit Hilfe von a sta, nach dem Muster von datornic, in dem man eine Ableitung von a da sah. statornice"şte Adv. (1783 SINCAI CAT.29) veralt. ständig, standhaft. Romanii stătomiceşte au stăpînit şi de-a stînga Dunării (ŞINCAI HR.I,43) . - GR. statorniceşte (ŞINCAI HR. l.c.). - ET. statornic. statornici'* Präs. -ce"sc (1795 DRA II.,6l4) I. V.tr. 1. festmache n, fixieren, festsetzen. (Jnepenul) se agaţă de piatra goală, o învăluie — şi o statorniceşte (UR.BUC. 250). - II. a se statornici sich niederlas s e n. 0 muscă bătrînă care s-a statornicit în gura lui (ZAMF.NÜV.100) . - GR. stători (MAR.NUNTA 196,750,751), wohl nach stă(tă)torie. - ET. statornic. statornicie 498 statornicire Pl. -ci'i S.f. (1785 URIC.IV,31) Festigkeit, Beständigkeit, Beharrlichkeit, Standhaftigkeit, Treue F. - Neg.: -nestatornicie Unbeständigkeit, Untreue F.,.Wankelmut M. Nu este in lume aceasta statornicii ca să nu să schimbi (MS.um 1800,GCR 11,180). Obicinuit eu nestatornicia fantazielor sale amoroase, Horaţiu se miră însuşi, de dăinuirea . .. patimei ce simţea pentru Gly-cera (GLL-HOR.73). Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei (C.NGR.23) Beweis der Treue. - ET. statornic. Sta"tu-pa""lmă-ba"rbă-co""t m. (1844 C.NGR.OP.1,54) Zwerg M. in der Volksmythologie, der eine Spanne hoch ist u. einen ellenlangen Bart trägt% er haust im Wald u. reitet auf einem lahmen Hasen. Cine sus in arbor geme? E sărmanul Barba-cot Spinzurat de multă vreme! (ÄL.POEZII 111,34). Cu barba pînă-n brîu, ca Tartahot cel din poveste (IORGA AM.193). - GR. auch kurz Barba-cot; MUNT. Tartacot, Tarta- hot (IORGA l.c.); TR. Staticot (-barbă-de-un-cot) (RC.IR.); ferner Şchiopul cu barba cît cot (SBIERA POV.80); arom. Palmă-om-şi-barbă-cot, Nă-palmă-om-dao-păln’i-barbă (H. 111,187). - ET. stat + palmă + barbă + cot. stătu"ie Pl. -tu"i S.f. (1785 HI VII,115) Statue F., Denkmal N. Ar fi zis cineva că (Olga) este o statuie de marmură ieşită din mînile lui Canova (C.NGR.OP.1,35). - GR. statuă. - ET. it. statua. stătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1799 BERTOtDO) (K ö r p e r-JW uchs M., Gestalt, Statu r F. Un ţăran ... născut cu o statură a trupului foarte urîtă, că era cu capul mare lungăreţ, ca un ou (BEKIX2LDO,GCR 11,168) . Ţie îţi dau statura aleasă (CĂLIND.1847,GCR II,357;Gott zum Menschen). - Er. mittelb. n.lat. statura. - ET. ALR II/I,MN 2255,47. stadie Pl. sta"tii S.f. (um 1640 URECHE) 1. veralt .Station F., Quartier N. 2 Să—L găteze staţie şi hrană de oaste (URECHE,LET. 1,169).-2. Haltestelle F.; Bahnhof M. - GR. staţiune. - ET. n.lat. statio, auch mittelb., vgl. poln. stacya, frz. Station. - SG. ALR SN III,K.869. sta'ul Pl. sta'ule S.n. (1113 DRĂGANU 171) 1. LV. u.TR.BAN. (de oi) (S c h a f-)H ü r d e F., Pferch M.Cela ce nu întră prin uşă în staulul oilor, ce să suie pre aiurea, acela fur (este) şi 2 tîlhar (MARG. 185a;nach Jo 10,1). Cine strică dra- gostele ___ Fie-i grajdiul fără boi Şi staulul fără oi (PP.TR. ,CL XV,229) . Daher allg. von der Geburtsstätte Jesu u. in Gleichnissen vom Hirten u. den Schafen etc.: Stall M. Moş Crăciun era stăpînul păstorilor şi staulului unde s-a născut Mîntuitorul (RCM.SĂRB.96). (Oaia) pre carea o rătăcise marele lup diavolul şi o scoase de în staul (INDR.43). - 2. Staulele Floriilor (= Florii) Palmsonntag M. (MANGIUCA CĂL.Aprilie). Dumineca-n Staule Flori (ES 79b Titel). In zioa de Staule-Floriilor, april 8 (NEC.COSTIN,LErJ 11,44). Staurile-Flo'rii (RETBG. POV.IV,15;MAR.SĂRB.11,256,257) . - GR. TR.BAN. staur, stau. - ET. lat. stabulum. In Bdtg. 2 liegt viell. volksetymolog. Umdeutung von ksl. stîblo "Zweig" (rum. steblă) vor. - SG. ALR SN II,K.392,4D1,402. sta"vă Pl. sta've S.f. (1633 RI XII,21) Gestüt N. Pre cît mai aproape putu, (lupul) lîngă stavă să apropie (CANT.IST.64). De mă vei sluji ... omeneşte, atunci îţi dau în tot anul cîte uneai, care ţi-l vei alege tu din stava mea (RETBG.POV.III, 51). - GR. steavă (AL.PP.314). - Pl. auch stăvi, stă-vuri. - ET. slav. stava "Stand", vgl. asl. bulg. stava "Gelenk", alb. stave "Haufe". - SG. ALR SN II,K. 320. sta "văr S.n. (um l600 HC2 1,290) Bestand M., Stabilität, Festigkeit F. Cine altul au făcut atîta nebunie să-ş dăruiască toată avufiia pentru deşartă nedeajde a viitoare fericinţă carea nu o ştii de stavăr (DOS. VS .Martie 1;6a) auf zukünftiges Glück, von dem du nicht weißt, ob es von Dauer ist. Deaca vădzu împăratul stavărul şi tăriia gîndului ei, i să feaee ruşine şi o slobodzî (DOS.VS.Sept.4;7a). - ET. ansch. Eigenbildung DOS. nach lat. stabile, stabilitas. // zu a stăvi. sta "vilă Pl. sta'vile S.f. (um 1660 STAICU 78) 1.Schütze, Schützentafel F. des Wehrs,- fig. Damm M. (den man einer Sache entgegensetzt]. Ridica şi stavilele de la lăptoc. Apa se repezea sclipind întunecos în moară (SAD.CR.28). Trebuie să-i punem stavilă wir müssen der Sache Einhalt gebieten. A pune stavilă gurii den Mund halten. -2. TR. Seitenbrett N. des Bettgestells-Să se ducă dracului Din stavila patului (MAR.SAT. 162), - GR. Pl. auch stă~vili (POL.). - ET. asl- sta-vilo "Waage”, vgl. zur Bdtg. bulg. stavilo "Ziehschiit ze", poln. stawidto, tschech. stavidlo "Schleuse". - SG. ALR SN I,K.152,153,154;II,K.619. stavri"d Pl. -vri'zi S.m. (1911 TIKTIN) Stockfisch, Stöcker M. ICaranX tra-churus). - GR. S.f. stavridie, Pl. -vri'dii. - ET* ngr. a(T)ccupuÖL. 499 stăpînire stavrofVlac S.m. (1691 MĂRG.) cfaurophylax M., ehem. geistlicher Titel. 1 fle-am judecat de singhelul şi de stavrofilac (MÄRG. 166a)- " Heute nur noch stavrofor. - EI. nach gr. caaupcxpüAag, wörtl. "Bewahrer des Kreuzes”. qtavropT-'g(hion) S. (I632 EUSTR.PRAV.215) 1 _ K r e u z N., das vom Patriarchen gesandt und auf der Baustelle einer Kirche aufgestellt wird. Se înfingă cruce ce este stavropig (PRAV.GOV.50a) . - 2. stavropighi'e der Gerichtsbarkeit jj e s Patriarchen unterstehendes Kloster. Fiindcă monastirea sfîntului Spiridon este stavropigheon (DOC.1799,URIC.1,97). - et. mgr. cnrauponriY lou. stăja'r etc. siehe stejar etc. stăji" siehe steji. stămî'nă siehe săptămînă. stăno'g Pl. -noa'ge S.n. (1893 GORUN.) Stange,die Pferde im Stall trennt: L a t i e r-b a u m M. - GR. stanog (GORUN.HIPOL.230) . - ET. russ. stanok. stăpân Pl. -pi'ni S.m. (1551/3 ES 98a;Mt 24,43) Herr, Gebieter {Ggs.slugă), Meister, Herrscher (Ggs.supus), Prinzipal {Ggs.calfă) M. - S.f. stăpînă Herrin F. etc. A fi la stăpîn in dienender Stellung sein, dienen. Stăpînul casei der Herr des Hauses. La făgădău Beau săracul şi bogatul, Beau stăpînul şi argatul (AL. PP.41). Scris în cartea vieţii este ... Eu să fiu a ta stăpînă, tu stăpîn vieţii mele (EMIN.O.I,142). Petru, întru al căruia scaun şade el (papa) stăpîn si diadoh (MAXIM,GCR 1,329). Sînt stăpîn pe faptele wele, pe timpul meu, pe situaţie etc. ich bin Herr meiner Handlungen, meiner Zeit, der Lage etc. Vgl. Dumnezeu 4, hoţ, a îmbătrîni II, a îngrăşa, slugă. ~ GR. Vok. stăpî'ne! Mit Poss. stăpînu-meu, -tău, ~său; stăpînă-mea, -ta, -sa, Gen./Dat. stăpîne-meu, stăpîne-tău, stăpîne-său; stăpînă-mei, stăpînă-tei, stăpînă-sei. - ET. asl. stopanü. // Vieldiskutier-Etymon, umfangreiche Lit. bei CIORANESCU 8133. ~ SG. ALR SN I,K.266;II,K.323,391. gţgPÎne'sc Adj. (1636 DRHB XXV,407) u. pp. des Herrn, Herrschers. 0171 porunca stăpînească (CM®.IST. 193) auf Befehl des ^Brrn ■ Să vă trimită (D-zeu) din ceruri ... scaun domnesc, toiag stăpînesa (PP.MAR.NUNTA 400) . - Săr- bătorile stăpîneşti (împărăteşti) (GHEN.LIT.59) die hohen Feiertage. - ET. stăpîn. stăpâni' Präs. -ne'sc (1592 DIR) I. V.tr. 1. beherrschen (eigtl.u.f ig.). împleţi pămîntul şi stăpîniţi pre dînsul (BIBLIA 1688 Gn 9,1). Mazilii şi mănăstirile să-şi stăpînească ocinile, moşiile şi vecinii săi (MS.18.Jh., GCR 11,34) sollen Herren ihrer Grundstücke — sein, sie verwalten. Cei proşti ... carii sînt stăpîniţi ... de vr-o asemenea patimă (MUMUL-,GCR 11,246). Tot aceeaşi linişte stăpînea casa şi curtea lui (RAD. RUST.11,19) dieselbe Ruhe herrschte in seinem Haus. La poalele Mirlăului care stăpîneşte strîmtorile Am-poiului (FR.-C.MOŢII 9) . - Mit Dat.: Batgiocoritori vor stăpîni lor (DOS.PAR.Js 3,4,GCR 1,265) . Ceia ce să cuceriadză vor stăpîni voă (DOS.PAR.Js 3,12,GCR I, 266) . - 2. c. von etw. Besitz ergrei- fen. După aceasta întoarse armele la Morea şi o stăpîni (I.VÄCSR.I.I.O.,TEZ.II,258). - II. V.intr. herrschen. De viaţa a prealuminaţilor domni ce-au stăpînit întru aceaste 2 ţări (MS.17.Jh. ,GCR 1,189). Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface Şi în sine împăcată stăpînea eterna pace (EMIN. 0.1.152;von der Zeit vor der Schöpfung) herrschte, waltete. - III. a se stăpîni sich beherrschen, -zwingen. Inima i se sfîrşea, Dar în-dat3 se stăpînea Şi durerii nu se da (I.-B.488). -ET. stăpîn. stăpîni'e Pl. -ni'i S.f. (um 1635 EFTIMIE L.333) LV. Herrschaft, Regierung F., Staat M. Unde să rup legăturile dreptei stăpî-nii, acolo să pun obedzile vrăjmaşii tiranii (CANT. IST.126) . Noi, episcopii şi boierii, stăpînia, prieteşugul şi robia toată a turcilor, ... o vom lepăda (NEC. COSTIN ,LET.2 1,479). - ET. stăpîn. stăpîni'me Pl. -ni'mi S.f. (1683 DOS.PAR.62a) LV. Herrschaft F. - ET. stăpîn. stăpîni 're Pl. -ni'ri S.f. (1678 CHEIA ÎNŢ.75) 1. Herrschaft F. Toată Italia a fost stă-pînirii sale supusă (BEKIGLDO,GCR 11,168) . Pentru aceasta s-au îndemnat ... şi papa a pohti putearea şi stăpînirea a toată besearica (MAXIM,GCR 1,329) über die gesamte Kirche. - 2. ugs. Regierung, Obrigkeit F. Dar dacă or veni oamenii stăpî-nirei ca să ne calce în locurile noastre? (ÄL.,CL 111,60). Toată noaptea A băut cu stăpînirea: Cu primam, cu-ajutoru, Cu notaru şi cu popa (RÄD.RDST.I, 129) . - 3. B e s i t z M. Un om ... ce avea în stăpînire 0 grădină (DULFU PÄC.31) . In timpurile pe cînd Bugeacul era în stăpînirea tătarilor (AL.PP.114) . Dragostea care pusese stăpînire pe inima sa (LIT.) die von seinem Herzen Besitz ergriffen hatte. A lua un imobil etc. în stăpînire ein Grundstück etc. in Besitz nehmen, davon Besitz ergreifenj a pune pc. în stăpînit 500 stăpînirea unui lucru jdn. in den Besitz einer Sache setzen. -4. Eigenschaft F. Multe feliuri de vrednicii, stăpîniri şi puteri dau filosofii să aibă luna (ANTM DID.52) . Vgl- lat. proprietas "Besitz" u. "Eigenschaft". - ET. a stăpini. stăpîni't Adj. (1705 CANT.j beherrscht. - Substantiv.: Cind suflă stăpî-nul, atuncea răsuflă stăpînitul (CÂNT.IST.317) . — ET. a stăpini. stăpînito'r (l68l DOS .TR. 132a) I. Adj. herrschend; beherrschend, bes itzend. - II. S.m., Pl. -to'ri B e s i t-zer, Eigentümer, Herrscher M. D-dzău ... în toată lumea aceasta şi întru toate plinirile ei stăpinitoriu ... şi în nemică oprit ti-au lăsat (CANT.DIV.64b). - GR. veralt. stăpînitoriu 2 (CANT.HR. 243 u.372) . - EP. a stăpîni. stareţi" Präs. -te'sc V.intr. (1911 TIKTIN) das Amt eines Abts, Priors, einer Äbtissin, Priorin versehen, Prior( in] sein.- ET. stareţ. stăreţi'e Pl. -ti'i S.f. (1626 DRHA XIX,147) Amt N., Würde F. des Abtes, der Äbtissin, Sitz M. des Priors, der Priorin. Mai în toată sîmbăta __ ne ducea (părintele Duhu) la stăriiie să dăm esamen dinaintea stariţului Nionil (CREANGĂ,CL XV,447) . - ET. stareţ. stămu't etc. siehe strănut etc. stărosti' Präs. -te'sc V.tr. (1805 CRIŞAN 272) pc. veralt. für jdn. werben, den Heiratsvermittler spielen, pe un tînăr cu o fată etc. die Ehe zwischen einem jungen Mann und einem Mädchen stiften. Feciorul blagocinu-lui de la Tudora se tine grapă de mine să-l stăros-tesc (NSD.NUV. 1,14). Nevasta ... blăstămă pe ceia ce au mai stărostit-o cu un aşa zăvzăc (BOGD.POV.165) die sie mit ... verkuppelt hatten. - Auch absol.: Ehen stiften, Heiraten vermitteln. Eu, ca şi multe alte bătrîne, am un defect, defectul de a starosti (I.NGR.,CL 1,52). - ET. staroste 3. stărosti'e Pl. -ti'i S.f. (1675 MIR.COSTIN) 1. ehem. Stand M., Amt N. des Innung s- & 0 Vorstehers, Zunftmeisterei F. Deacă stărostia voia să-i dea patentă de bogasier, el nu o priimea, zicînd că este ceaprazar (FIL.CIOC. 89). - 2. ehem. Stad t-, Kreishauptmannschaft F. Stărostia fiind a Cebrinului pre sama lui Conet~Polschi Horunjii (MIR. COSTIN,LEjj ^ 1,316) .-3. Ehestiftung, Heiratsvermittlung F. încetul cu încetul stărostia prinde şi treaba se face (I.NGR.,CL 111,36). -GR. starostie. - ET. staroste, a starosti. - SG. ALR II/I.MN 2673,7a. stărosto^i siehe staroste. stărp etc. siehe sterp etc. stărui' V.intr. (ura 1670 MIR.COSTIN) 1. v e r-, beharren, andauern, -halten. (Babele) o descîntară dar boala stăruia (SAD. CR.154) die Krankheit wollte nicht weichen. Iarna care stăruia încă şi-n lumina primăverei (SAD.PS. 10). (Doamna Smaranda) stăruind toată ziua la furcă şi la război, la cămară şi la jicnită (ODOB.MV. 1896,28) sie war unablässig tätig. A stărui în părerea sa etc. bei seiner Meinung etc. verharren, darauf bestehen: Cu cît Agripina lua mai mult partea băiatului, cu atîta el stăruia mai mult în hotărîrea sa (de a-l aduce înapoi din străinătate) (XEN.BR.16) . - 2. în c. LV. in etw. bestehen, darauf beruhen. Toată greutatea lucrului în coborîrea Inorogului la locul prundului stăruieşte (CANT.IST.185). Pofala Veveritii în coada cea lungă ce purta stăruia (CANT.IST.87) . - 3. LV. spre c. nach etw. streben. Inimile curate a marilor împăraţi spre cea adevărată linişte şi curată dragoste stăruiesc (CANT.IST.91). Ce nu stăruieşte Spre cădere de tine? Tu au vreme toate Premeneşti (MIR. COSTIN,GCR 1,203;zur Welt) was strebt an dir nicht dem Verfall zu? - 4. pe lîngă (la) cn. să facă c. sich bei jdm. für etw. verwende n, (la cn.) pentru c., într-o afacere (bei jdm.) etw., eine Angelegenheit betreiben. Atunce te închină la sfinţii mucenici ... Şi ei vor stărui La Domnul, de aceste curînd a te scuti (I.NGR. ,CL IV, 102) . - GR. 1. Pers. Sg. Präs. stă~rui, 3. Sg./Pl. u. Konj. (să) stă'ruie. - Präs. auch stăruie'so. - ET. Ableitung van stare nach lat. per-, in-, consisto, poln. zostauac, zostac, ostaioae, os tac etc. stăruia'lă Pl. -ie'li S.f. (1705 CANT.) veralt. Beständigkeit F. Cine cu aripii norocului a zbura i să pare, cînd în piatra stăruie Iii a să sprijeni va (CANT.IST.301) . - ET. a stărui. stărui~nţâ Pl. -i'nţe S.f. (1852 BÄLC.) 1. Beharrlichkeit, Ausdauer F. Fără talente ostăşeşti, fără putere de concepţie fără stăruinţă (BÄLC.40).-2. beharrliche Tätigkeit, Bemühung F., Strebe11 501 stavilar |\j Se stinse pentvu dînsa speranţa de tvăsuvă şi cai qq trebuia să fie răsplata stăruinţelor sale (I.NGR., CL VII, 178; sie hatte eine Heirat zu vermitteln versucht) die Belohnung all der Bemühungen. - 3. dringende Bitte, Verwen d u n g F. Tînărul gospodar .. ■ ne ruga cu stăruinţă să poftim inuntru flfcB0.BP.122) drang in uns. - ET. a stărui. stâruTţ Adj. (1705 CANT.) verharrend, fest. Giurămîntul carile pre a altora viaţă stăruit stă (CÂNT.IST.181). - ET. a stărui. stăruito'r Adj. (1705 CANT.) •j. verharrend. Aşedzătoare, întăritoare, stăruitoare (CANT.IST.13). Verdeaţa stăruitoare a brazilor (UR.BUC.33) das beständige Grün der Tannen. - 2. beharrlich, dringlich, dringend. Din balcoane copii şi bone salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă (VLAH.DAN 1,58) mit beharrlichem Tücherwehen. - ET. a stărui. stăruitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (.1705 CANT.) veralt. Verharren N. Aşedzătură, stăruitu-ră, stare (CANT.IST.13). - ET. a stărui. stătăto'r Adj. (1563 CORESI PRAXIU 248) 1. stehend. Piatră stătătoare Badenstein (unterer MühlsteinJ. Apă stătătoare stehendes Gewässer. -2. seßhaft. Multi (ţigani) au murit de inimă rea, văzîndu-se deveniţi stătători (GHICA XIII). - 3. beständig, dauernd. Covîrşind cu ne— voinţa slujba firii s-au mutat cătră viata cea stătătoare (DOS.VS.Oct.11;60a) zum ewigen Leben. Iară aaeste de la D-zău sînt tocmite ca nemică să nu fie stătător în lume (URECHE,LET.2 1,211). - 4. de sine stătător selbständig. - ET. a sta. - SG. ALR SN I,K.167,III,K.831,636. stătători"e S.f. (.um 1710 NEC.COSTIN) LV. Beständigkeit, Treue F. (Prieteşugul meu) cu altă cu nimică a-l face mai deplin nu poci fără numai cu stătătoria (AXINTE,LE7T.2 H, 157). - jNJeg. nestătătorie Untreue, Unbe-ständigkeit F., Wankelmut M. Lepădînd — prieteşugul nesuferitului vrăjmaş pen-tru. a lor nestătătorie şi necredinţă republicei creştineşti (NEC.COSTIN,LET.2 If478;von den Türken u* Tataren) . - ETT. stătător. ^ătu/jţ (um 1550 DENS.IST.II,193) ** Adj. 1. abgestanden, ranzig, ver-0 r b e n. Apă stătută faules Wasser leines Sump-e^c-J. E cald, un aer stătut şi îmbîxit (în va-ß°n) (VLAH.GV.169) . - 2. fam. flăcău stătut a 1- ter Junggeselle, fată stătută alte Jungfer. Era odată un flăcău stătut pe carerl chema Stan (CREANGA^ 166). - 3. (de drum, de osteneală) abgehetzt, todmüde. Şi cu mare pagubă s-au întors (leşii) la tara lor cu caii stătuţi 2 (MUŞTE,LET. 111,24) . în cele mai de pe urmă, statu- 2 tă de osteneală, ajunse la nişte palaturi (ISP.LEG. 56). - II. S.n. 1. R a s t e n N. - 2. LV. S e i n N. - GR. S.f. stătută (OORESI PRAXIU 185). - ET. a sta. - SG. ALR I/II,K.275,276. stăva'r Pl. -va~ri S.m. (um l600 GIOSS.,HC) 1. Gestütsknecht M. Odată a mers loniţă cu stăvariul cu caii la păşunea de lîngă lacul zîne-lor (FR.-C.MOŢII 249). Să adoarmă stevarii, Să le fur caii (AL.PP.314).-2. Gestütshengst M. Armăsar sau stăvar (GIXDSS.,HC 1,303) . - GR. ste-var, stăvariu. - ET. stavă. - SG. ALR SN II,K.321. stăvi' Präs. -ve'sc (1722 CANT.) I. V.tr. aufstellen, -bauen. - II. a se stăvi fam. sich halten, (v e r)b leiben. De mirat lucru iaste cum ungurii şi ruşii, oameni streini fiind, s-au putut stăvi — pre acele locuri, 2 iară cei de moşie, nicicum (CANT.HR. 471) . Gewöhnl. mit Negation in Verbindungen wie: Pe unde umbla el, nu se stăvea pasări ori dobitoace (CL XIX,393;von einem Jäger) verschwanden Vögel und Vierfüßler. Cotoşmanul era un pisic cu minte. Şoareci nu se mai stă- 2 veau prin casa aceea (ISP.LEG. 285). Nu mă stăvesc cu bani etc. das Geld rinnt mir durch die Finger. Adimenea zburătoarele __ ti le păpa pe rudă pe să- mîntă, de nu se mai stăvea nimene cu păsări pe lîngă casă de răul lui (CREANGĂ,CL XI, 188) . Nici într-o primăvară Nu se stăvesc eu moară Şi case cu zaplaz (DONICI 61;von den Anwohnern von Flüssen, die im Frühjahr Häuser, Mühlen, Zäune etc. wegreißen). - GR. astăvi (B.). - ET. asl. staviti "statuere". stävila'r Pl. -la're S.n. (1840 POEN.1,531) 1. W e h r N. (des Mühlgerinnes etc.), Damm M., fig. Damm M., Schranke F., Hindernis N. în matcă un stăvilor stîncos de 50 metri înălţime (UR.BUC.247). Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale (VLAH.RP.3). în zadar au pus oamenii hotare strînse şi stăvilare puternice împrejurul lor, mîna blîndă şi moale a femeii le-a împins tot mai departe (GLL.,CL XVIII,139). - 2. bisw. Schütze, Schützentafel F. Negru Vodă ... a făcut dintr-un mal al Dîmboviţei pînă în celălalt un zid .. . iar la mijloc a lăsat o poartă, drept stăvilar (RC.LEG.49). Movarul __ ridică stă- vilarul, căci venise la măcinat un bătrîn cu porumb (DEL.I.V.ş.V.148) . - ET. stavilă. - SG. ALR SN I,K. 152,153,154. stăvili 502 stăvili" Präs. -le'sc V.tr. (1805 CRIŞAN 271) e. e t w. (ei n-,a b-)d ä m m e n; fig. etw. (a b-, v e r-js perren, jdm. den Lauf, Weg versperren, Einhalt tun. Cei din urmă colţi ai lanţului Bucegilor stăvileau spinte-cătura Prahovei (UR.BUC.121). Acesta află furtuna ce îl ameninţa şi începu să se pregătească în grabă a o stăvili din toată puterea (B&LC.424). - ET. stavilă. stăvi"t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. 1. erstellt, erbaut. -2. erschaffen. Omerească peliţă stăvită (PS.SCH.263b). - ET. a stăvi. stea Pl. ste'le S.f. (l6.Jh.CV2 44b;Apg 27,20; 1. Stern M. Nici n-am mumă, nici n-am tată ... N-am nici fraţi, nici surorele, Pare că-s picat din stele (PP.,ŞEZ.1,114) . Ce crezi? Cînd tu făceai amor la mahala, eu stam şi număram stelele? (NHD.NUV.I, 133;der Sprecher hatte ebenfalls eine Liebschaft) legte ich etwa die Hände müßig in den SchoßY Nu vă cereţi stele fripte din cer şi smochine rupte dîn pomii Rusalimului (JIP.OP.129) verlangt voneinander nichts Unmögliches. Vgl. dinte 1. Îmi sar stele verzi din ochi, văd stele verzi înaintea ochilor es sprühen mir Funken aus den Augen, es flimmert mir vor den Augen. - Vom Schicksalsstem des Einzelnen: i-a căzut steaua, i s-a stins (i-a pierit) steaua, i-a apus steaua sein Stern ist gesunken, erloschen, untergegangen j i s-a întunecat steaua es droht ihm ein Unheil. Vai de steaua mea (ta etc.J/wehe mir (dir etc.J! Vai va fi de steaua voastră, de veţi îndrăzni să descoperiţi obrazele lor ... ca să ştiţi cine sînt (DEiyEIR.NUV.101) wehe euch, es wird euch schlecht ergehen. In der Zeit von Weihnachten bis Epiphanias (Bobotează) ziehen drei Knaben - die "heiligen drei Könige" - mit einem riesigen, auf einer Stange befestigten Stern (stea) aus Papier umher, auf dem die Krippe, Adam u. Eva u.a. abgebildet sind, u. singen Lieder (cîntece de stea), die auf das Erscheinen des die Geburt Christi verkündenden Sterns usw. Bezug haben. Der transparente Stern wird nachts durch ein dahinter angebrachtes Licht erleuchtet. Die Lieder sind in dem "Stembuch" (Carte de stea) abgedruckt. - 2. von stemähnlichen Dingen: a) weißer Fleck an der Stirn eines Pferdes: Blesse F. 0 iapă cu stea în frunte eine Stute mit einer Blesse an der Stirn. Den so gezeichneten Pferden werden hervorragende Eigenschaften zugeschrieben. Daher von Menschen: e cu stea în frunte er ist mit Tugenden ausge- ^ stattet, ein hervorragender Mann. Vgl. frunte 1. - b) steluţă (de grăsime F e t t-)A u g e N. auf der Suppe. 0 aripă galbenă (de găină) iese afară din zeama presărată cu steluţe de grăsime (DEL.P.186). - c) steluţe quadratische Stückchen Nu- delteig, österr. Fleckerl, dienen als Suppeneinlage. - d) Sommersprosse F. Cu puţîneale steale stropit pre obraz (DOS.VS.Ian. 30; 47a) . - e) in Tiemamen: stea de mare Seestern M.; BUCDV. steluţă Leuchtkäfer M. (MAR.INS.). - f) in Pflanzennamen: stea Wassernuß F. (Trapa natansjPiWJU); steaua mare Sterndolde F. (Astrantia majorjCRÄIN.; vgl.ştevie 2); steluţă, stelişoară Aster F., steliţă vînătă Virgilsaster F. (Aster amellusjBR. J; MOLD, steluţă Berufkraut M. (ErigeronjBR. fCRÄIN.,PANŢ0); steluţă, steaua fetei Sternmiere F. (StellariajBR. ,CRÄIN.J; ste- ■ Zuţă de munte Edelweiß N. LGnaphalium Leon-topodiumjVLÄH.RP.170j ; steliţă albişoară Hornkraut N. (.Cerastium criophorumjCRSIN.). - GR. steală (DOS.VS.Mai 26;142b). - Dim. stelu'ţă, ste-lişoa~ră, steli~ţă (BR.), steuli~ţă (MF 1,686), Pl. -lu~ţe bzw. -li'ţe, -lişoa~re. - ET. lat. stella (mit langem e,wie auch die übrigen roman. Entsprechungen fordern). - SG. ALR II/I,MN 2737,93;2825, 2828,111jSN I,K.114;III,K.307,-VI,K.1567. steag Pl. stea'guri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.Cant.lV5g) 1. Fahne F. Am avut un frate drag, L-a jurat neamţul sub steag (I.-B.297) er hat ihn den Fahneneid schwören lassen. Ştefan Vodă ______ au împărţit oş- tii sale steaguri (URECHE ,LET.^ 1,118). A închina steagul sich ergeben, sich unterwerfen. Şi-a fost de veste lumea plină Că steagul turcului se-nchi-nă (COŞBUC 83). Ugs. a închinat steagul er hat das Zeitliche gesegnet. Vgl. sfînt 4. - In TR. BAN. wird der Braut eine mit farbigen Seidentüchem, Bändern etc. geschmückte Stange vorangetragen, die steag heißt. - 2. banii steagului ehem. Steuerabgabe F. (NECULCE,LET.2 11,247). - 3. veralt. Heeresabteilung mit eigener Fahne: Fähnlein N. A sosit ... armaşul al doilea ... cu un steag de 2 lefecii, ca să-l ducă la Iaşi (NEC.COSTIN,LET. II, 38). Hătmănia avea un steag de slujitori şi mumba-şiri cu cari se slujia la împliniri de bani şi exe-cuţiuni (FIL.CIOC.245). - GR. Pl. veralt. steagure. - Dim. stegule'ţ, Pl. -le~ţe, ferner Pl. stegăre le (stegure'le) (PP.,GCR 11,326). - ET. asl. stagü. -SG. ALR II/I,MN 2691,B2. stea'jăr Pl. stea'jăre S.n. (.um 170U SPÄT.MIL.) 1.Pfahl M. in der Mitte des Dreschplatzes (arte* s.d.J. An ihn wurden die Pferde mit einem langen Seil gebunden u. um ihn herumgetrieben, wobei sich das Seil um den Pfahl wand, bis die Pferde nahe an diesen kamen; dann wurden die Pferde gewendet u. liefen, bis das Seil wieder abgewunden war; nach längerem Wiederholen dieses Verfahrens gelangte so das gesamte, im Kreis am Boden ausgebreitete Getreide 503 stejer urT1 Ausdrusch. Sfete Hie ... Nouă steajere bătea, fai nouă frînghii le lega (pe stvigoaice), Cu nouă bice lß bătea ... Pînă fierea le crăpa (PP.,ŞEZ.IV, l57;Bespr.) - " 2. fig. LV. A n g e 1-, Mittel-u n k t, Pol M. Viena — este ştajărul stăpî-nirii evropenilor (I.VÄC&R.I.I.O.,TEZ.II,267). Toate la un steajer se adună şi se strîng în cea de. apoi, adieăte în stricăciune şi tn pierzare (SPÄT.MIL. fLET-2 1/117). - GR. steajer, stejer, ştea-jăr ştajăr, strejer (MF 1,193). Dim. stejăre~l, ste-jere'l, strejere 'l, Pl. -re ‘i (MF 1,1077), stejăra'ş, pl. -ra~şi-118. ■ ET. asl. stezerü. - SG. ALR SN I,K.72, ste'blă Pl. ste'ble S.f. U6.Jh.PS.SCH.Ex 15,7) LV. u. ugs. Stengel, Zweig M. Cînd amu steblele ei vor fi tinerele şi frunza înfrunzeşte, 4 să ştiţi că aproape este de secerat (CORESI TE 53b; Mt 24,32;vom Feigenbaum) . Alţii tăia steble de lemne şi Iß tindea pre cale (CORESI TE4 94a;Mk 11,8) . - Noch jetzt: Să—mi dai o stiblă de flori (MF I, 1239). Steblă de busuioc Basilikumstengel. Se des-cîntă cu apă neîncepută, cu o steblă de busuioc şi miere cununată (MF 1,674). în locul unde căzură aceste scîntei, răsări îndată două steble de busuioc (ISP.LEG.2 65). - GR. stelbă (MAR.SAT.1,237), stî-blă (CANT.IST.79), stiblă (MF l.c.,LUP.MB.49). - Dim. steblu'ţă (SEV.NUNTA 7) . - ET. asl. stîblî. - SG. ALR II/I.NN 2771,101. ste'clâ siehe sticlă etc. stega'r Pl. -ga”ri S.m. (1592 DHU Fahnenträger, Fähnrich M. Ieremia pîrcălabul ... apropiindu-se de turci, a poruncit stegarului său de a slobozit steagul în jos (NEC.COSTIN, I®.1 1,91). - £T. steag. - SG. ALR II/I,K.161,162; MN 2591,82. gte Khie etc. siehe ştevie. ŞţeghTş Pl. -ghi~şi S.m. (1890 MAR.NUNTA 227) IR. BAN. Fahnenträger M. im Hochzeits-zug- ~ GR. stegiş. - ET. steag. Sţegule^ţ etc. siehe steag. Pl. ste'iuri S.n. (1579 BGL 104) MUNT. Felsen, Felsblock M. (Zmeoaica) c^tărindu-se din stei în stei ... se urcă d-asupra Muntelui (ISP.LEG.2 195) . La marginea de miază-noap-te a Coştilei, un stei îşi repede spre bolta albas-tva săgeata-i bontită (UR.BUC.35) . - ET. unbek. - SG. ftLR SN III,K.814. stei Adj. invar. (.1878 JYDN.OF.; MUNT. stei în frunte mit einer Blesse an der Stirn. Un cîrlan ... puţin stei (alb) în frunte (MON.OF. 1878,4591) . Una iapă murgă — stei în frunte (MON.OF.1880,6820). - ET. zu stea 2.a. Die Bildung ist auffallend. steja'r, Pl. -ja"ri S.m. (1445 DERS) Eiche F. allgem. Bezeichnung für Quercus-Arten, bes. Quercus robur. Noi fluierăm ca copiii păstorilor cu fluier mic de trestie supt vreun stejariu sau plop (MÄRG.2 149b). Dumbrăvile sînt stăjarii ce fac ghinda de o mănîncă porcii (DOS.PS.V.28 Anm.). Stejarul bun şi trainic dă trainică mlădiţă (AL.,Z.I, 288). -GR. LV. 16./17.Jh. häufig stăjar; PP. häufig stăjar; ştejar(iu), -jer(iu), -jăr(iu), auch strej-, străj-, bisw. stînj-. - Dim. -jăre "l, Pl. -re'i-, -jere'l Pl. -re~i. - ET. Dürfte auf asl. ste~zerü "Stange" (.rum.steajer), zunächst "Stange des Heuschobers (stog)”, beruhen; zu -ja'r vgl. bulg. stozar, tschech. stozar, zu stäj- letztere Formen u. asl. serb. nslov. stozer. Die Betonung schwankt schon irn Slav., z.B. nslov. steze'r, sto-ze'r neben ste'zer, sto~zer. Vermutl. vertrat der Eichbaum in alten Zeiten die Stange, die den Mittelpunkt des Heuschobers, der Tenne etc. bildet. - SG. ALR II/I,MN 3838,125;3840,126;SN II,K.595; III,K.624,625,852. stejăre't Pl. -re'turi, S.n. (1579 DERS) Eichengehölz N. Cînd se vede ciobănaşul, s-ascunde-n stejeret (RC.IR.45). — GR. stejeret. -ET. stejar. stejări'ş Pl. -ri'şuri S.n. (1703 GCD) Eichengehölz N., Eichen w a 1 d M., -dickicht N. Trăsura ... urca ... un deal care se sfîrşeşte într-un stejeriş des şi tufos (L. NGR. ,CL 11,350) . - GR. stejeriş. - ET. stejar. - SG. ALR SN II,K.595. stejări'şte S.f. (1096 UR.) Eichenwald M. Popa Onofrei s-a îmbrăcat şi el în hainele lui Gloanţă de porcar şi păzeşte în locul lui turma de porci în stejărişte (UR.LEG.63) . - GR. stejerişte. - ET. stejar. - SG.ALR SN II,K.595. ste"je (+) S.f. (1673 DOS.PS.V.) Eile F. Să dusă la Tarigrad pentru stea je şi treabă degrabă (DOS.VS.,Apr.18;88a) . Ieşind la război cu steje, Vor da chiot din gîlteje (DOS.PS.V.149,23) . - ET. postverbal von a steji. ste"jer siehe steaj ăr. steji 504 1 steji" Präs. -je"sc (16.Jh.PS.SCH.44,5) LV. I. V.tr. beschleunigen. Stejaşte (ksl. pospesitü) noao D-zeu spăsenia noastră (CORESI PS.5 122a;Ps 67,20). Nu rîvni celuia ce stăjaşte calea sa (CORESI PS.5 64b;Ps 36,7;ksl.spejustemu vü puti svoemă). So nach jetzt: Nu stăji vitele (ŞEZ.VII, 183) treibe das Vieh nicht so schnell. - II. V. intr. eilen, sich beeilen. Pleacă cătră mine ureachea ta, stăjaşte să mă scoţi (CORESI PS.5 50a;Ps30/2). Şi cu milă Domnul să s te gaşcă, Să ne cruţe, să ne miluiască (DOS.PS.V. 122,9) . - III. a se steji 1-sich beeilen. Pen- 2 tr-acea se stejiră să nu inopteze (VARL.CAZ. 1,143b). - 2. bisw. erschrecken. Atunce stăjiră-se (ksl.potstasasg) vlădicii de Edom (CDRESI PS. 286b; Ex 15,15). - ET. ksl. sütgzati, sütqzq "constrin-gere" etc. stela"r (1683 DOS.VS.Dech.25;238a) I. Adj. Sterne n-. An stelar (STAM.W.665) Stem-jahr. - II. S.m., Pl. steta'ri 1. einer der drei Knaben, die in der Weihnachtszeit mit dem Stern (siehe stea 1) umherziehen: Sternknabe M. (RCM. SÄRB.99). - 2. veralt. Sterndeuter M. - ET. stea. ste"lbä siehe steblä. stele"sc Adj. (1703 GCD) selten himmlisch, Sternen-. Pre numele cerescului Vultur şi pre tăriia stelescului Leu, în tot adevărul ne giurăm (CANT.IST.179). - ET. stea. stell" Präs. -le"sc (1703 GCD) veralt. I. V.tr. funkeln lassen. (Boa-dza) ochii ... decît a puhacii mai mari şi decît a mîţii mai luminoşi steli (CANT.IST.114). - II. V. intr. (von den Augen) funkeln. Craiul _______ stelindu-i ochii, au căzut din tron jos (BÄRAC HÄL. 111,39). - ET. stea. steli"re S.f. (1703 GCD) veralt. Funkeln N. - ET. a steli. stelito"r Adj. (1703 GCD) veralt. funkelnd. -ET. a steli. ste"lnic Adj. (1875 AL.) selten Sternen-. Pe a cerului cîmpie ... Noaptea ... cu-o secere de aur de la lună-mprumutată Fa-ce-un stelnic seceriş (ÄL.POEZII 111,147). - ET. Eigenbildung ÄL. zu stea, die sich nicht durchgesetzt hat. ste'lniţă Pl. ste"lniţe S.f. (um l805 SINCAI N.80) TR. BAN. ugs. Wanze F. (B.). - ET. serb. st je-nica, nslov. stenica. - SG. ALR SN III,K.753. stelo"s Adj. (1823 BOBB) selten 1. bisw. gest irnt, Sternen-, Cerul cel stelos (CL VIII,250). Steloasa noapte (DOLIU PÄC.230).-2.funkelnd. O stea steloasă, luminoasă (PP. ,MAR.NUNTA 842). - ET. stea. ste"mă Pl. ste'me S.f. (1563 CORESI PRAXIU 449) 1. LV. u. PP. Krone F. Piatrile cele scumpe ... împodobesc şi luminează stemele împăraţilor care le 2 poartă în capetele lor (MÄRG. 91a). Milostivul D-zeu să vă dăruiască stimă crăiască, scaun domnesc, toiag împărătesc (PP. ,MAR.NUNTA. 805). - 2. Wappen N. Vom arăta şi ce stemă a avut ţara încă de mai-nain- 2 te de venirea lui Traian (NEC .COSTIN ,LET. 1,36) . Leul căzînd întinde ... în momentul morţii laba rănită pe stema Burbonilor (I.NGR.,CL II,66;vom Löwen von Luzern).-3.Edelstein M. Stema din cununa împărătească (DEL.S.82). Trecu al treilea numai în fireturi şi steme (DEL.I.V.s.V.21). -GR. stimă (M0XA,HC I,362;PP.l.c.). - ET. mgr. orâu-ya, asl. stemaj zu 3. vgl. nestemat. stenahori"e Pl. -ri'i S.f. (1715 DIICHITI 89) 1. LV. Verlegenheit, Not, Klemme F. Văzînd grecii atîtea amestecături în turci şi dom- 2 nul în mare stenahorie de a banilor (EN.COGSLN.,LET. 111,258) in großer Geldnot. Nici să se ascunză zaha-reaoa ce au ... şi cu acest chip ... lăcuîtorii Ţari-gradului să pătimească stenohorie de hrană (DOC.1802, TEZ.II,311) Nahrungsmangel. - 2. fam. veralt. B e -klemmung, Atembeschwerde, -not F. Mă mucezisem ta ţară ta Bîrzoieni. De ta o vreme îmi venise stenahorie şi ipohondrie (AL.,CL 11,142). - GR. LV. stenohorie. - ET. ngr. oxevoxopta. stenahorisi" Präs. iră-se'sc V.refl. (1715DIICHITI 101) 1. LV. bisw. in Bedrängnis geraten. - 2. veralt. Atemnot bekommen. (Actriţele) se stenăhoriseră cu desăvîrşire şi degeraseră la picioare (TEL.SCH.23). - GR. LV. stenohorisi. ~ ET. ngr. crrevoxcopö, Fut. -pnato. stenahorisi"t (+) Adj. (1793 I.VĂCĂR.) in Bedrängnis geraten. Ordia împărătească ... văzîndu-se stenohorisită ... hotărîTă 9 să ceară pacea (I.VSCÄR.I.I.O.,TEZ.11,285) . - GR. stenohorisit. - ET. a stenahorisi. ste"nosis S.f. (1760 GALDI) veralt. Atemnot F., Asthma N.; a avea stenos asthmatisch sein (POEN.1,91). Junele mai sur 1 505 stiblă ^Q-eea de stenos (TEL.SCH.68) . - GR- stenos. -^ ngr. Ot£vüXJL£. ste'penă Pl. ste'pene S.f. (l6.Jh.PS.SCH.119 Titel) ^Tu. poet. Stufe F.; fig. (Ran g-)S tufe F-, R a n g M. Intre steapene (ksl.mezdu ste-venni) şi-ntre oltariu să plîngă preutîi (DOS.PAR. joel 2,17,GCR 1,264) . Şi 6 stepene (ö(Vaßot&iJoL) scaunului, îmbrăcate cu aur (BIBLIA. 1688 2 Chr 9,18). Numără stepenele pe cave le-a suit omenirea, de la sălbătăcia şi întunecimea acestor vizuini pînă la ■puterea şi strălucirea ei de azi (VLAH.RP.153;aus dsr Schilderung einer Höhle). După putină vreme s-a înălţat Leon la stepena împărăţiei (MS.1692,GCR 1,299) Rangstufen. Prin toate stepenile besearicii trecînd, fu hirotonit şi preut (DOS.VS.Sept.27;33b) durch alle Rangstufen. - ET. ksl. stepeni. steregi/e S.f. (1673 DOS.PS.V.) Ruß M., Rußzapfen (Pl.); TR. auch rußgeschwärztes Regenwasser, das vorn Dach fließt. (Muntele Etna) are în vîrv o gură din carea iase negru fum şi sterevie şi foc (DOS.VS.Fevr.5;57b) . Fum cu sterevie fata să le ardză (DOS.PS.V.67,5) . - GR. stirevie, stirigie, bisw. şteregie, ferner -revie (DOS.öfters), stervie nb. sterevie (DOS.VS.Noe.6; 110a), stereghie (POL.), stirigiu (GI/DS. AC. ,RC) . BAN. steregi'n'e (CANDREA EL.LAT.11,7), steresie (ESLRLC), stere'gie (VICIU). - ET. Der Vergleich mit den Formen der anderen roman. Spr. (vgl.REW 8259,8266; CANDREA EL.LAT.II,9) läßt als mutmaßliche Grundlage *stîlîgînea erkennen, das mit lat. stîlla "Tropfen", stZria "Eiszapfen” u. deren Ableitungen stiKDici-dim, stiricîdium "Tropfen- bzw. Schneeflockenfall" zusanmenzuhängen u. von fuligineus "Ruß” beeinflußt îu sein scheint. Sterevie (DOS.) dürfte umgekehrte Schreibung sein, wie MOLD, obial (CANT.DIV.38b) für oghial. Vgl. CIORÄNESCU 8231,s.v. străghiată. - SG. ALR SN I,K.45. gtereppa'ie S.f. (1652 ÎNDR.) weiße Nieswurz (Veratrum album). Cumu-e ^ntru bureni des unele mai rele decît cele bune ... întru bureni sterigoaia (ÎNDR.679). Frunză verde sti-rigoi, Să ne întoarcem înapoi (PP. ,REV.T0C.III,391) . ~ GR. stirigoaie, stirigoi, sterigoaie (ÎNDR.l.c.), strigoaie (FUSS) . - ET. unbek. - SG. ALR SN III,K. 646. stgrevi e siehe steregie. e siehe steregie. ste'rnă Pl. ste me S.f. (1683 DOS.) Zisterne F. (Sfîntul) feace stemă de să strîn-gea apă de ploaie la vremea ploilor (DOS.VS.Martie 16; 39b). LM. cisternă. - ET. ngr. orăpva < it. cisterna. sterp Adj. (1524 G.LEX.) unfruchtbar. Şi era Sara stearpă şi nu făcea feciori (BIBLIA 1688 Gn 11,30). (Sfînta era) cu-con de rugă părinţilor, că era sterpi (DOS.VS.Sept. 25;27a) Adoptivkind. Nu-l născu pre dînsul (pre Isaac) pîntecele cel sterp (al Sarei) atîta cît îl născu masa priimirii de streini (MfiRG.2 22b). Mai uşor e a căpăta lapte de la o vacă stearpă decît să te înda-torească o fată alintată şi leneşă (CREANGĂ,Z.1,500). Oaie stearpă Schaf, das in dem betreffenden Jahr nicht trächtig geworden ist (wog.oaie ştiră Schaf, das überh. nicht wirft; vgl. mînzare]. Cînd (pămîntul) e prea sterp, deşi florile sînt numeroase> dar sînt urîte (DATC.HORT.204). Vgl. nădejde 2. Pom sterp (DOS.VS.Martie 16;38b). - Fig. Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei ini-me oneste (EMIN.O.1,141). - Substantiv.: Ce puse stearpa în casă (PS.SCH.112,9). - GR. f. stea'rpă. Bisw. stărp, f. sta'rpă. - ET. gr. orep(i.)(po£ kommt nicht in Betracht, da st-, nicht şt-, geschlossenes e fordert; wahrsch . lat. *exstîrps, -pis "ohne Sprößling", von stîrps "Sprößling, Nachkomne", vgl. alb. shterpe, abruzz. sterpe, ven. (agnela) sterpa. Nicht *exstir-pus, da die analogen Ableitungen von Subst. der 3. Oekl., wie exsanguis, exlex, exspes etc. (exossus beruht auf ossum), stets nach dieser Dekl. gehen; es ist also Deklinationswechsel anzunehmen, wie bei acru, Un, trist, greu. - SG. ALR I/II,K.225,-ALR II/I,K. 142;SN I,K.7,94,95,103,113,152,220,268jII,K.-402. sterpa'r Pl. sterpa'ri S.m. (l88l JIP.OP.58) Hirt, der die unfruchtbaren Scha-f e (oi sterpe) hütet. - ET. sterp. sterpe~t S.n. (l892 LÜP.MB.) Gesamtheit F. der unfruchtbaren Schafe. Stărpătul nu trebuie să se pornească dimineaţa pînă a nu se rîdica roua (LUP.MB. 102). - GR. stărpăt. - ET. sterp. sterpi* etc. siehe stîrpi etc. sterpo's Adj. (1688 BIBLIA) veralt. unfruchtbar. Apele-s reale şi pămîntul sterpos (BIBLIA 1688 2 Kg 2,19; dxE^ivoupjevn) . - ET. sterp. ste"vie siehe ştevie. Sgrigoa ie siehe steregoaie. sti'blă siehe steblă. stici 506 stici S.n. (1901 DT) OLT. Stange F. zum Abstößen des Boots. - GR. stiş. - ET. unbek. sticla'r Pl. -cla ri S.m. (1703 GCD) 1. Glasmacher, -bläser li. O mie de olari o oală spartă a cîrpi şi dzăci de mii de steclari o steclă frîntă a tocmi nu pot (CANT.IST.228). — 2. Glashändler M. -3. Glaser M. - GR. steclar. - ET. sticlă. sti'clă Pl. sti'cle S.f. (1551/3 ES 105a;Mt 26,7) 1. G 1 a s N. (Stoff). Fabrică de sticlă Glaserei, Glasfabrik, -hütte. Geam de sticlă Glasscheibe. Ţiind in mînă paharul de sticlă plin de vin (MS. 1675,GCR 1,224). Antonescu era ... chel ca sticla (BRÄT.113.11) ratzekahl. E senin de sticlă (RÂD.RUST. 1,196) der Himmel ist spiegelglatt, - 2. G 1 a s-(stück) N. Tremurau şi steclele de pe la poli-candre de atîta zgomot (BOGD.VECHI 219) die Prismen. Veralt. sticlă de ochelari Brillenglas. - 3. sticlă (de lampă Lampen-JZ ylinder M., -glas N. - 4. (Glas-)F lasche F. 0 sticlă de vin eine Flasche Wein. LV. von jedem Glasgefäß: Curăţaţi de deînafară sticlele şi blidele, e deînlăuntru sînt 4 pline de răpiciuni şi de nedereptate (CORESI TE 50b;Mt 23,25). Sfîntul ... sună în vas ca o lovitură de piatră şi, frîngîndu-să stecla, cursă gios otrava (DOS.VS.Martie 14;34b). - GR. MOLD. steclă. Ebenso die Ableitungen. - Dim. sticlu'ţă, sticli-şoa'ră, Pl. -ţe, -re. - ET. asl. stîklo. - SG. ALRM I/I,K.23;ALR II/I,MN 3910,142;3924,147jSN IV,K.10395 V,K.1323. sticlari'e Pl. -ri'i S.f. (um 1645 IORGA S.D.X,108) 1. Glashütte F. -2. Glaswaren (Pl.), -geschirr N. -3. Glaserei F. - 4. Glaswarengeschäft N. - ET. sticlă. sticle'te Pl. -ele'ţi S.m. (1613 DIRB XVII 12,157) Stieglitz M. (Fringilla carduelis). De sus din colivie, sticletele plouă mereu la coji (BÄSS. VULT.200). Are un sticlete, are sticleţi în, la cap er hat einen Vogel. - GR. MOLD. stigleţ, BAN. TR. OLT, stiglete, şti'gliţ S.f. ştigliţă (ŞINCAI N.67), stegliţă. - ET. slav. *stegülici, Dim. v. stegülü (russ. scegol, poln. szczygiel), vgl. tschech. steh-lec, serb. steglic, nslov. stigljec, mhdt. stig(e)liz; stici- nach sticlă; ştigliţ ist dt. sticli' Präs. -cle'sc (l84l POEN.II,121) I. V.tr. (die Augen auf etw.) heften, gespannt richten. - II. V.intr. b 1 i t-zen, funkeln, glänzen. Cum îi sticleau ochii de fericire (GANE,CL XIII,41). ln timpurile acelea cînd cuţitul ucigaşului steclea la colturile stradelor (IORGA AM.145). Cîmpia, dealurile şi munţii erau albi de zăpadă şi sticleau în toată întinderea (XEN.BR.66) . - GR. stecli. - ET. sticlă, viell volksetymologisch aus a steli umgebildet. sticlişoa'ră siehe sticlă. sticli't Adj. (1835 DRĂGH.R.134) (v.Augen) 1. starrend. Stam cu ochii sticliţi pe ceri, doar oi vedea vreun semn de ploaie (GHICA, CL XVII,368). - 2. (v.Blick) glänzend. -ET. a sticli. sticlo's Adj. (1841 POEN.II,819) glasig, gläsern. Izbesc ciocanele-nteţit în sticloasele ziduri (VLAH.RP.185;Schilderung eines Salzbergwerks). Cu ochii sticloşi, îngîna vorbe neînţelese (BRÄT.LD.231;von einer Sterbenden). - ET. sticlă. sticlui't Adj. (1866 AL.PP.) verglast. Fereşti stecluite (ÄL.PP.391). - GR. stecluit. — ET. zu sticlă. sticlu'ţă siehe sticlă. stidea'lă Pl. -de'le S.f. (1673 DOS.PS.V.) LV. Scheu, Furcht F. împăraţii ________________ deaca vă- dzurăcăsă fac ciudease din patimile (sfîntului) ... li să feace stideală şi-l lăsară să-ş petreacă în ne-voinţă (DOS.VS.Sept.9;13a). Sama să iai a limbi pă-gîne Ce n-au, Doarme, stideală de tine (DOS.PS.V.58, 16). - ET. a se stidi. stidi' Präs. mă -de'sc V.refl. (1630 GCR 1,85) LV. sich scheuen. (Leii) să stidia a să apro- 2 pia de trupul cel postit al prorocului (Daniil) (M&BG. 148b): Corbul, din seînteia aţiţată ______ pojarul pres- te tot a aprinde nici s-au stid.it, nici s-au lenevit (CANT.IST.292). - ET. vgl. asl. stydeti sg, russ. sty-ditj sja, serb. stidjeti se. stidi'nţă S.f. (1643 VARL.CAZ.2 II,40b) LV.Scheu, Furcht F. Sa aibă spre mine sti-dinţă atîta cîtă avea şi cătră dînsul (DOS.VS.Noe. 24;156a) sollte mich achten. Ficior de părinţ credincios şi cu bună stidinţă (DOS.VS.Ian.21;23b) Sohn gottesfürchtiger Eltern. - Neg. nestidinţă. - ET. a se stidi. stidi're S.f. (MS.1691) LV. Scheu, Furcht F. Limba cea răzvrătită şi vicleană ... de multă stidire şi muncă o voi umplea (MS.1691,GCR 1,289). - EI. a se stidi. 507 stil gtidivo"s Adj. (1683 DOS.) |_V. ängstlich, furchtsam; fromm. Au isiealit şi pre maiea svintului ... de durori de ochi, carea era foarte stidivoasă şi tui D-dzău plă-cătoare (DOS.VS.Fevr.1;50a). - ET. a se stidi. stifo's Adj. (1846 PISC.PRACT.30) veralt. herb. Vinurile de la Alba ______ sînt dulci şi foarte rar stifoase (0LlL.H0R.319) . Ăst om bun ca pînea __ devine acru şi stifos de cîte ori s-o în- tîmpla să-i meargă rău la preferantă (BRÄT.LD.83). - ET. ngr. crrupös. stigle"ţ etc. siehe sticlete. stih Pl. sti'huri S.n. (1563 CORESI PRAXIU 3^2) 1. veralt. Vers M. (eines Gedichts■,Bibelvers). 0 am îmbrăcat (această cărticică) întru o formă de cuvîn-tare în stihuri alcătuită (BAR. ,GCR 11,236). Molitva pre stihuri a s(f)întului Simeon Metafrast (DOS.,GCR 1,241). Cine iubeaşte avuiiia roadă nu va mînca de la dînsa. Eclesiastul gl(ava) 5, s(ti)h 10 (CÂNT.DIV.45b) . -2. Pl. Gedicht N. Stihuri în versuri pentru Grigorie Ghica Vodă (MS.1777,GCR II,111;Überschrift). Stihuri împotriva zavistiei (MIR.COSTIN,GCR 1,206; Überschrift). - ET. mgr. artxpg, ksl. stihii. stiha'r1 Pl. -ha'ri S.m. (1885 DEL.) selten, spöttisch für stihuitor Dichterling, Versemacher M. Nu să pomeneau flori pe cer Si stele pe pămînt, ca pe la purdalnicii noştri de stihuri (DEL.S.80). - ET. stih. stiha'r2 Pl. -ha're S.n. (1570 CORESI LIT.2a) Chorhemd, Sticharion N-> liturgisches Gewand von orthodoxen Geistlichen, entsprechend der Alba u. Dalmatika in der kathol. Kirche. Darüber wird dsr Mantel, das Phelonion (feton) bzw. beim Bischof der Sakkos (sacos) getragen. Diaconii îmbrăcaţi în stihare (GHEORGACHI,LET.2 111,300). Stihariul, carete este alb, închipuiaşte strălucirea dumnezeieştii lu-mvni, iară rîurile carele are, iaste sîngele şi apa care curseră din dumnezeiasca coastă a Domnului (ÎNDR., CADE). - GR. Pl. stiha'ruri. - ET. mgr. oruxâptov. ŞtihTe Pl. -hi'i S.f. (1563 CORESI PRAXIU 2 Petr 3S10) 1. (N a t u r-)E 1 e m e n t N. Din patru aceas-tea stihii se-au făcut văzuta aceasta lume: den foc, ^en aer, den apă, den pămînt; den patru iarăş materii aseamene stihiilor să face şi lumea cea mică, omul: den sînge, den flegmă, den hiare plăvită şi neagră (ÄPQST.1683,GCR 1,260). (D-zeu) a zidit Pe strămoşul n°6tru-Adam — Cu toate stihiile trupului Osebit de ale sufletului (TEOD.PP.157). Cată să mi-l păzeşti ta-Te (obrazul iubitei) Şi de vînturi şi de soare ... Că tu, umbreluţă, ştii Că îl tem şi de stihii (CONACHI 128;der Liebhaber zum Schirm der Geliebten). - 2. Gespenst N., Geist M. - GR. LV. sti'hie. - Pl. m.Art. stihirile (trupului), stihirele (trupului) (MAR.NUNTA 575). - ET. mgr. cnrotxetov, ksl. sti-hija; zur Akzentverschiebung in sti'hie siehe stafie. stihi'*ră Pl. -hi'ri S.f. (1652 TÎRN0SANIE 7b) (in Versen abgefaßter) Lobgesang (der orthodoxen Frühmesse u. Vesper). Canoane troicinice şi sti-hire (DOS.VS.Oct.14;64b) . La stihirile de la vecernie şi la cele de la laude a adäogat Anatolie ... stihirile care poartă numele lui (GHEN.LIT.45) . - ET. ksl. stihivü, -ra, russ. -ra < ngr. cnrtxnpov (scil.xpo-TicSpLOv) ”in Versen geschrieben". Vgl. stihoavnă. ■ stühlo^s siehe sihlos. stihoa'vnă Pl. -hoa'vne S.f. (I68O DOS.LIT.97a) (in Versen abgefaßter) Schlußgesang M. der Vesper, der Abendandacht. Während desselben wird geweihtes Brot (artos) verteilt. Pe cînd se împarte la popor artosu, stranele cîntă rar stihovna, adecă ultimele stihiri ale vecerniei (GHEN.LIT.59). - GR. stihovnă. — ET. ksl. stihovina, russ. -vna, f. von stihovin "in Versen geschrieben". Vgl. stihirä. stihologhi' (+) Präs. -^le'sc V.intr. (1683 DOS.) psalmodieren. Auzi pre sfînt stihologhind din d-dzeieştile scripturi (DOS.VS.Apr.5; 74b) . — ET. zu stih, stihoavnă. stihotvo''rt (+) Pl. stihotvo'rfci S.m. (1698 CANT.DIV. 34b) Dichter M. Verşurile stihotvoriilor (CANT. IST.69) . - ET. russ. stihotvorec. sfciho'vnä siehe stihoavnă. stihui" Präs. -ie'sc V.intr. (1823 BOBB) veralt. dichten. - GR. (+) sticui (BOBB). - ET. stih. stihui"re Pl. -i'ri S.f. (l88l EMIN.) Dichtung F .Tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză ăl meu nume (EMIN.0.1,137) . - ET. a stihui. stihuito'r Pl. -to'ri S.m. (1823 BOBB) veralt. Dichter M. - ET. a stihui. stil Pl. sti'luri S.n. (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) 1-Stil M., Art (des sprachlichen Ausdrucks), Darstellungsweise F. - 2. Verfahre n N., Methode, Handlungsweise F. - ET. it. stile, frz. style. stima' Präs. -me'z V.tr. (um 1832 CORNELLI 408b) (h o c h-)s c h a t z e n. Şi simtimentul vostru îl stimez, fraţii mei (GR. ALEX.322). - ET. it. stimare, frz. estimer. sti'mă1 S.f. (um 1850 PANN,CIL 1,48) Hochachtung F. - ET. it. stima, frz. estime. _ 2 sti mă siehe stema. stimpi' Präs. -pe'sc (1688 BIBLIA) veralt. I. V.tr. zum Stillstand bringen, abhalten. Modificaţii (în lege) menite ___a stimpi abuzurile (SUŢU NOT.81) . - II. V.intr. 1. stumpf werden.} (von Augen) starr sein, starr werden. Şi omul bătrîn a vedea şi stîmpiia ochii lui de bătrîneaţele lui (BIBLIA 1688 1 Kg 14,4;f|yßAu!bnDUv) .-2. aufhören, innehalten. 0 stinchit oaia de zbierat şi păcu-rariul de şuierat (PP.,GCR II/343;Bespr.). Stăpînirea lui au fost o rea scurtare de vreme pentru Moldova, întru carea au stîmpit de a mai creşte (CANT.SCRIS. 100) seine Regierung war ein fataler Abschnitt für die Moldau, mit welchem sie aufhörte anzuwachsen. Cum îl văzură, hamalii nu mai stinchea din hohote (ÜR.LEG. 88). Tu nu mai stincheşti cu braşoave de ale tale (CREANGĂ,CL XI,189). Vremea în carea au stîmpit în Moldova eresul păgînesc (CANT.SCRIS.310). - III. a se stimpi sich abhalten lassen. Mă-dulările acestui comitet întru nimic se stimpiră de greutatea şi mulţimea materiei încredinţată chibzui-rei lor (CODR.,URIC.II,216) ließen sich in keiner Weise abhalten. - GR. stîmpi, stinchi, stînchi. - ET. ansch. zu asl. tg.pü (rum.t-tmp) "stumpf", vgl. poln. (s)tfpic "stumpf machen, vernichten". stinda'rd Pl. .-da'rde S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) Fahne, Flagge, Standarte F. 14 steaguri şi standarturi moscalii au dobîndit (NEC.COSTIN, 2 IST. 11,60) . - GR. (+) standart. - ET. dt. Standarte, it. stendardo. stingăto'r (1703 GCD) I. Adj. löschend. - Fig. vernichtend, zerstörend. A căror puteare ... groznică şi stîngătoare a fost (CANT.HR.2 174). - II. S.n., Pl. -toa're (F e u e r-)L öscher M., Löschgerät N. - GR. stîngător. - ET. a stinge. sti'nge Präs. sting (1551/3 ES 37a;Mt 12,20) I. V.tr. focul, lumina etc. das Feuer etc. 1 ö-sehen, das Licht etc. ausläschen.j4 venit poruncă—n ţeară Să meargă feciorii ... Za număruş; Şi rămîn măicuţele — Stîngîndu-şi vederile, Vărsînd lăcrimuţele Pe toate uliţele (I.-B.323) und weinen sich die Augen aus. Avea o sete ca aceia: bea de stingea (SAD.CR. 18) er trank wie ein Bürstenbinder. Ne-delcu ... fura de stingea cînd intra într-o băcănie (VLAH.DAN 1,107) IM. stahl wie ein Rabe. - 2. fig. vertilgen, ausrotten, vernichten. Stinge-voi pre om care l-am făcut de pre faţa pămîn-tülui (BIBLIA 1688 Gn 6,7) . Ungurii îl învinovăţiră atunci că el ar fi vrut să stingă nobilimea (BKLC. 415) . - II. a se stinge 1. v e r-, e r-, a u s 1 ö-sehen. Unde viermeZe lor nu moare şi focul nu se stinge (BIBLIA 1688 Mk 9,44) . S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N~auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri (EMIN.0.1,202) . - 2. fig. (d a h i n)s c h w i n-den, vergehen. De cînd a încetat producerea cailor şi s-au stins numeroasele erghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăţie a românilor (ÄL.PP.119) seitdem die zahlreichen Gestüte eingegangen sind. Mi se rupe inima din mine cînd văz pe buna mea stăpînă cum i se stinge viaţa din sine (ISP.LEG.2 128). Sermanul! se stinge văzîndu-l cu ochii (AL.OP. 1,1635). I se stingea inima că nu poate să se ducă s-o vadă (pe bătrîna mamă) (POP.NUV.50) er verging vor Kurrmer. Cum el (luceafărul) din cer o auzi, Se stinse cu durere (EMIN.O.I,168) . Am făcut aste două odăiţe; dar m-am stins! (BRÄT.LD.193) ich habe mich ruiniert, es hat mich ein Vermögen gekostet. - GR. MOLD. BAN. stînge. Irrperat. sti'nge!; Perf. stinse “i, LV. stinş; Part, stins, Ger. stingî'nd. - ET. lat. (ex)stînguo, -ere. - SG. ALR II/I, !<..244,282jTO 6895, 12;38Ö0,132jSN III,K.8Q7. sti'ngere Pl. sti'ngeri S.f. (1581/2 PO) 1.Auslöschen N. (einer Lampe etc.)j V e r-löschen. Ausgehen N. (des Lichtes, des Feuers)} Löschen N. (eines Brandes). Vase de-al stingerea (PO2 263;Ex 25,38) Löschnäpfe. - 2. fig. Sterbe nj Aussterben N. (einer Rasse). -3. Zapfenstreich M. - ET. a stinge. sti'nghe siehe stinghie. stinghe'r Adj. (1825 B.) 1. unpaar(ig), einzeln. Veralt.: 0 mănuşă stingheră ein einzelner Handschuh. Numai eu şi cu doamna Rădianu eram stingheri în această adunare de împărecheţi (GANE,CL XIX#212). Intre vitele cele era un juncan stingher care era drag băietului (SEV.POV. 232) der nicht zu einem Gespann gehörte. - 2. i s cr liert, vereinzelt, allein. Şiruri rupte şi—ncîlcite, vorbe stinghere şi sfărîmăturî de idei scăpărau în învălmăşagul chaotic dintre tîmpte~ le-i fierbinţi. (VLAH.NUV.37). Ş-apoi, dă, şi eu nu sînt aşa stingher pe lume ... Pe lîngă mine tot mai sînt cîteva suflete care se hrănesc şi pot să puie umărul 509 stîici la nevoie (GÄNE,CL IV,295) allein. - ET. ansch. zu sti'nghie; nach Form u. Begriff schwierig. - SG. ALR SN I.K.15. stinghereaJLă Pl. -re'li S.f. (1794 URIC.IV347) Störung, Behinderung F. N-am loc unde să vă căpătuiesc pe toţi. "Nu te teme ... Noi ne ghemuim -tntr-un colţişor fără să aducem nici, o stinghereală (ISP.BSG.30). Aş primi bucuros (ospitalitatea) însă mă tem să nu pricinuiesc supărare, stinghireală soţiei tale, socrului tău (AL.OP.I, 1223) . _ GR. stinghireală. - ET. a stingheri. stingheri' Präs. -re'sc (1781 A.J.9Ţ4) I. V.tr. (din,de laß.in, bei etwJ stören, behindern, (van etw.3 abhalten. A treia noapte a venit Ucigă-l-crucea cu iadul întreg înaintea lui ... dar toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire (SBIERA POV. 153). Toată învăţătura mea era numai o şagă, căci puţin mă stingherea de la jocul mijoarcei, al zmeilor şi al oinei (GMJE,CL XIX,198) . îndeobşte liniştea albinelor să nu se stinghirească (FILIP.DASC. AGR.167) . - II. a se stingheri selten sich abhalten lassen. Dară de ce vă stinghiriţi din lucru? Lucraţi, nu vă opriţi pentru mine (ISP. 2 LEG. 368) warum laßt ihr euch in der Arbeit stören? - GR. stinghiri. - ET. ansch. zu stingher; die begriffliche Entwicklung ist schwierig. stingheri're S.f. (1825 B.) Störung, Behinderung F. - ET. a stingheri. stingheri't Adj. (1825 B.) 1. gestört, gehindert. -2. gehemmt. ~ ET. a stingheri. _sti nghie Pl. sti'nghii S.f. (1508 DERS) 1. schmales Brett, das andere Bretter, Teile eines Geräts zusammenhält: Stange, (Que r-)L eiste F«, (Que r-)S tab, Riege. 1 M. Uşile (casei ţărăneşti) sînt în genere formate din 2-3 scînduri de brad, ţinute de două stinghii (MANOL.IG.ŢÂR.24) . Sub bancă este o stinghie de scîndură pe care punem Si răzimam tălpile ■picioarelor (QD.-SL.22) . - 2. (s c h a m-)L e i s t e F. (DOS.PS.SLAV.R.44,4) . Tomaduindu-l — de o rană ce păţî la stinghe (DOS. VS.Mai i2; 124b) . (Acele răni) să vindecă mai pre les-nej cumu-s la stinghi şi la pulpele picioarelor (ÎNDR. ^47). - LV. stinghe, ferner S.n. stinghiu, Pl. Unghiuri (STAM.W.575;MAR.NAŞT.260) . Dim. stinghiu'-Pl. _ et. wohl zu ksl. sutşgliti "zusammen- fügen"j weniger gut paßt slav. *s£pgno, vgl. ksl. stig- > serb. stegno "Oberschenkel", poln. ciggno, ciegno "Sehne" etc., von asl. süt§gnq.ti "spannen". - SG. ALR II/I,K.61,226;!^ 3852,127?3889,135;SIM I,K.20,36,3BjII, K.474. stins (1561 CORESI TE) I- Adj. 1. (a u s)g e 1 ö s c h t. Lumina stinsului amor (EMIN.0.1,234) . - Neg. nestins unauslöschlich: Şi adu-na-va grîul în jitniţa lui, e plevele va arde în focul nestins (CORESI TE4 118b;Lk 3,17) das nie verlischt. - 2. (von Augen, vom Blick) glanzlos, matt; b 1 i n d. La paşa vine un arab, Cu ochii stinşi, cu graiul slab (COŞBUC 96). - II. S.n. Löschen, Auslöschen N.- ET. a stinge. - SG. ALR II/I, K.2B2. sti'rax S.m. (1683 DOS.) 1-Storaxbaum M. (Styrax). Toiag de stirac verde (BIBLIA 1688 Gn 30,37) . - 2. S t o r a x, Styrax M. (Harzart). Stiracă de la India 33 de racle (DOS.VS.Martie 1;5b). - GR. stirac, in Bdtg. 2 S.f. stiracă. - ET. gr. crnjpag, -Hog. stiregi'e , stirigi'e siehe steregie. stirigoa'ie siehe steregoaie. stirp S.m. (1868 BARC.) stirp negru B e i f u B M. (Artemisia vulg.;CIH.). -ET. unbek. stiube'ci siehe ştiubeci. stiva' siehe stivui. sti'vă Pl. sti've S.f. (1839 VAIL.) (geschichteter) Haufen, Stapel V\. O stivă de scînduri, de grinzi ein Stapel Bretter, Balken. 0 stivă cuprinde în general 1000 de cărămizi (PAMF.IND. 385) . Vezi lăicere bune pe pat, aşternut bun, mahrame albe pe masă şi pe stivă (RfflD.RUST.11,204) auf dem Betten-, Kissenstapel. - ET. it. stiva, Levantewort. - SG. ALR SN II,K.618,619. stivui' Präs. -ie'sc V.tr. (1910 PAMF.) (cărămizi Ziegeln) aufschichten, (cherestea etc.Bauholz etcJ aufstapeln. - GR. stiva (PAMF.IND.385). - ET. stivă. stîici' Präs. -ce'sc (l6.Jh.PS.H.l635) I. V.tr. (pc.) (jdn.durch Stöße) Quetschungen beibringe n, (jdn.) zerquetschen, -stoßen, -schlagen, -malen; verstümmeln; în bătaie windelweich schlagen; fig. übel zurichten. D-zeu ... s pîndzură în văzduh pre popa idolilor ... şi cădzu gios de să stîlci şi rău muri (DOS.VS.Sept. 1 ;2a) . Pentru autor, limba română nu mai are nici un fel de gramatică, ci e liber fiecare să stîlcească cuvintele după cum îi vine ta socoteală (CL V,352) . - II. a se stîlci 1. sich verstümmeln. (Bursuflescu,căzînd ) Valeu! M-am stîlcit (AL.OP.1,274); a se stîlci în bătaie einander verprügeln. (Băieţii italieni), cum îţi văd ghidul roşu ... aleargă cu toţii, bătîndu-se, stîl-cindu-se de ta bacşiş (IORGA AM.68) um das Trinkgeld. - 2. LV. wanken (PS.H.). - ET. asl. sütlüsti, -tlükq, -tlüsesi. stîlci''t Adj. (1683 DOS.VS.Martie 10;27a) zerquetscht, zermalmt, zerstoßen, verstümmelt. Sotir ... recita, într-o franţuzească stîlcită "Lacul" de Lamartine (5ffiN.BR. 29) in einem schauderhaften Französisch.-ET. a stîlci. stîlp Pl. stîlpi S.m. (1480 DERS) 1. Säule F., Pfeiler (de uşă Tür-)-Pf osten fl. Şi căută muierea tui îndărăt şi se făcu stîlpu de sare (BIBLIA. 1688 Gn 19,26). Bătrîn ca vremea, stîlp rămas, Născut cu vremea într-un ceas (COŞBUC 154;von einem Greis) eine stehengebliebene Säule. - 2. Fig. stîlpul ţării etc. einer der Ersten, eine der Spitzen, hervorragende Persönlichkeit des Landes etc. Bătrînul stîlp at ţârei văzuse şi păţise în viaţa lui foarte multe (FIL.CIOC.31). Numai ei doi erau boieri eget-beget, stîlpi ai oraşului (BRÄT.LD. 212). - 3. LM. spöttisch stîlp de cafenea, de anticameră etc. jd., der stets im Kaffeehaus, im Vorzimmer eines Ministers etc. zu finden ist (=frz.pilier de cafe,d’ antichambre etc.): Stammgast M. Iată cum găseşte cu cale să-şi înceapă poezia stîlpul unei reviste literare (VLAH.GV.163). - 4. j e eines der vier Evangelien, die vom Priester bei der Totenwache (priveghi) verlesen werden. Cînd a murit tătuca, n-aveam leţcaie în casă şi popa n-a voit să-i cetească stîlpii pînă nu i-am plătit (NSD.NUV.1,5). - 5. H a 1 t M., Staţi o n F. Bei Begräbnissen werden an Kreuzwegen etc. Stationen (popasuri,stări,stîlpi,prohoade) gemacht, wobei gewisse Gebete gesungen werden; sie sollen die Zollstationen (vămi) darstellen, die der Tote im Jenseits zu passieren hat. - GR. Dim. stil-puşo'r. - ET. asl. stlüpü. - SG. ALR I/II,K.3G0jII/I, K.213jMN 2710,87j2712,89;3838,125jSN I,K.72,166;II,K. 454,463. stîlpa'r Pl. stîlpa'ri S.m. (1857 POL.) ehem. alte Silbermünze f., Säulen-piaster M. (galt etwa 5 Franken). Să vîri mî-na-n buzunar, Să scoţi vr-o doi, trei stîlpari (PP., SEV.NUNTA 298) . - ET. stîlp. stîlpa're Pl. -pă'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.104) 1. veralt. grünender, belaubter Zweig. Porumbul au venit aducînd (lui Noe) stîl-pare de măslin (MÄBG. 87a) . Alţîi frîngea stîlpări den copaci şi aşternea pre cale (BIBLIA 1688 Mt 21,8) Daher noch jetzt: - 2. Zweig, der am Palmsonntag zur Kirche gebracht u. dort geweiht wird: Palmzweig M., Palme F. în care zi se duc la biserică stîlpări de lozie, numite mîţişori? (ÎNV.COP.1890 11,38). - Duminica stîlpărilor Palmsonntag. - ET. wahrsch. zu lat. stirps, -pis "Zweig, Stengel"; doch käme auch stipula "Halm" in Betracht. stîlpi' Präs. -pe'sc (um l605 DIRA XVII/13259) I. V.tr. 1. (wie eine Säule) aufstellen. Şi au stîlpit preste el grămadă de pietri mare foarte (BIBLIA 1688 2 Sm 18,17;als Übers.von otti>j6cü) . Şî mă stîlpi ca proşca la săgeată (BIBLIA 1688 Uireni 3,12). Mearsă de rumpsă cărţile împărăteşti ce era stîlpîte cu porunci asupra creştinilor (DOS.VS.Noe.22;143a) an den Säulen angeschlagene kaiserliche Dekrete. - 2. ochii la c., cn. die Augen auf etw., jdn. starr, unverwandt richten. Säte-nimea ... şi-a stîlpit doru şi nădejdea ... pe puterea boierului patriot (JIP.SUF.228). - II. a se stîlpi erstarren. - ET. stîlp. stîlpi't Adj. (1579 BGL 103) 1. verste inert. Inima stîlpită şi împietrită (CANT.IST.81) . - 2. (von Augen) starr, unverwandt, glotzend. Cu ochii stîlpiţ în sus la podul casii (DOS.VS.Oct.5;45b) . - 3. starr, erstarrt. Şi iată-l iar pe badea Ion___________stîl- pit lîngă uşă, sastisit, învirtindu-şi căciula în mîni, neştiind cum să înceapă (VLAH.IC.17). Rămase împăratul stîlpit cînd văzu masa viind singură (ISP. LEG.2 355) starr. - ET. a stîlpi. stî'lpnic Pl. -ni'ci S.m. (1563 CORESI PRAXIU) LV. 1.Säulenheiliger M. Sfîntul Simion stîlpnicul Sankt Symeon Stylites, Heiliger des 1. Sept. - 2. fig. Haupt N. der Kirche. Iacov şi Chifa şi Ioann, ceia ce era ... stîlpnici (CORESI PRAXIU Gal 2,9,DENS.IST.II,338;oi öokouvteq otGAjol etvau. - ET-ksl. stlüpinikü. stî'nă Pl. stî'ne S.f. (1451 DERS) Schäferei F. Besteht aus Melkpferch (strungă), Milchkammer (comarnic), Käserei (fierbătoare) li. Käsemagazin (căşărie). Mult mi-e dor ...de stîna cea ca oi Şi de cîntic de cimpoi! (PP.,GCR 11,305). Pin-deaşte întru ascuns, ca teul la stîna lui (BIBLIA 1688 Ps 9,32;ev xp jjdvSpa auxou) . Vgl. miercuri. ~ GR. Dim. stînişoa'ră, Pl. -re. - ET. asl. stana, von stanü, Part. Perf. Pass, von stati "stehen", 3^s0 511 stînjeni Standort der Schafe” // vieldiskutiertes Wort, siehe dORANESCU 8182, RUSSU ER.388. - SG. ALR SN II,K.391, 396,393, 400, 408;III,K.6 62. stî'ncă Pl. stînci S.f. (1437 DRHA 1,246) pBlsen, Fels M., Klippe F., Riff N. Sunînd din unde s-aruncă pîrăul pe praguri de stinci (VLAH.KP-242) . - ET. ansch. zu asl. stană, vgl. stană (de piatră); doch käme auch vlat. stancus "müde" (it.stanco id.,rum.sting "link") in Betracht: (petra) stanca "müder”, daher "träger, unbeweglicher Stein” // vieldiskutiertes Wort, siehe CIORANESCU 8183, FUSSÜ ER.389. - SG. ALR SN III,K.814. stîncări"e Pl. -ri'i S.f. (1906 UR.BUC.) Felsmasse F. O stîncărie dreaptă, să nu se fi urcat pe ea nici capra neagră cea mai dibace (UR. BUC.193). - ET. stîncă. - SG. ALR SN III,K.811. stînci'u Adj. (1852 STAM.W.288) selten felsig. Carybda sălbatică, stîncie (ÄL. POEZII 111,75). - Auch substantiv. (AL.,CL V,297). - ET. stîncă. stînco's Adj. (1703 GCD) felsenreich, felsig. Vîrfurile stînco-şilor munţi se apropiase unele de altele (I.NGR.,CL I, 327) . - ET. stîncă. sting Adj. (1551/3 ES 10;Mt 6,3) link (Ggs., kehrt machen; auch fig. sich davon machen. Fam. a da (a trage) la stîngă einstecken, klauen. - ET. vlat. stancus "müde", vgl. it. stanco, afrz. prov. estanc etc- Zur Bdtg. vgl. altit. mano stanca "linke Hand". ~ SG- ALR II/I,m 6166,26;SN II,K.352,403. ^Ogalci Adj . (1426 DERS) ^•linkshändig. Sfintu Ilie e stingaci — D~zeu — £_a uscat mina dreaptă (RCM.SÄRB.80) . -Substantiv.: Linkshänder M. - 2. 1 i n k i s c h, Unbeholfen, ungeschickt. (Mama) sä nu-i lăpteze (pe copil) din ţîţa stîngă, căci toată viaţa lui va fi apoi stîngaci (MAR.NAŞT.143). - Fig.: Cuvinte stîngace pre urma sa hulitoare a auzi să prii-mască (CANT.HR.2 197). - ET. stîng. stîngâci' Präs. -ce'sc V.intr. (1688 BIBLIA) selten hinken. - Tr.: Iară el stîngăciia coapsa lui (BIBLIA 1688 Gn 32,31). - ET. stîngaci. stângaci'e Pl. -ci'i S.f. (1836 C.NGR.) Unbeholfenheit, Ungeschicklichkeit F.Tu, sărmane filosof, nu poţi face o singură antreşa (=frz.entrec/xat); stîngăcia ta e nespusă (C.NGR.OP. 1,44) . Ai să-l vezi ce stîngăcii are să facă (BOGD.VECHI 152) du wirst sehen, wie ungeschickt er sich benehmen wird. - ET. stingaci. stî'njen Pl. stî'njeni S.m. (l6.Jh.CV2 45b;Apg 27, 28) 1. Klafter F. Man unterschied stînjenul de Muntenia od. stînjenul Şerban Vodă (=1,9665 m) ă 8 palme, â 10 degete, â 10 linii und stînjenul de Moldova (=2,23 m) â fl palme, â 8 palmace, â 10 linii. A clădi lemne în stînjeni Holz in Klaftern schichten, legen. Un bălaur ... groznic ea de dzeace stînjeni (DOS.VS.Noe.10;116a). - 2. Pflanzennamen: a) stînjen, gewöhnl. stînjene'l, Pl. -ne'i, BAN. auch S.f. stîn-jeni'ţă Schwertlilie F. (Iris). - b) Taglilie F. (Hemerocallis;BR.). -c) stînjen de baltă Kalmus M. (Acorus calamus;PIRU ENC.II,171). -GR. stîngen, stînjin. - ET. asl. sgzînî (von sqgnqti "den Arm ausstrecken"}, mit Einmischung von sutggnqti "spannen". Part. Prät. Pass, stgzenü, wie in nordserb. scezan (MHvL.ET.WB.) , vgl. auch bulg. rastegü, serb. raztegljaj id. von rast§5ti, -t%gq u. -tfgqti "spannen". - SG. ALR SN II,K.611;III,K.659. stînjenea'lă Pl. -ne'li S.f. (1825 B.) 1. Behinderung F., Hindernis N. (Birjarul) are grijă ca şi muşteriii lui să fie mulţă-miţi (cu gazda la care îi duce) şi să-şi găsească toate înlesnirile, fără stînjeneală (ISP.,CL XVIII, 196). -2. Scheu, Schüchternheit, Verlegenheit F.- ET. a stînjeni. stinjene'l siehe stînjen 2a. stînjeni' Präs. -ne'sc (1793 I.VĂCĂR.) I. V.tr. b e-, verhindern, stören, ab-h a 1 t e n. Solul franţozesc ... se sili mult ca să stînjinească săvîrşîrea acestei păci (I.VÄC&R.I.I.O., TEZ.II,272). De cînd piedicile ce stînjeneau comerţul şi producerea s-au înlăturat (SUŢU NOT.82) . Cu adevărat că aceastea întîmplări sînt preste fire minunate; însă tot să nu te stînginească ... a mai face stînjenire 512 o călătorie (BAR.HAL.V,130) aber dennoch dürfen sie dich nicht davon abhalten. - II. a se stînjeni 1. sich scheuen, sich schämen, in Verlegenheit geraten. - 2. zöge r n. Un tînăr om, de ar fi văzut-o atunci, negreşit că nu s-ar fi stînjenit cît de puţin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta (C.NGR. 47). — GR. stînjini. - ET. zu asl. sutgzenü, Part. Prät. Pass, von sütggnqti "spannen". stânjeni"re S.f. (1823 BOBB) 1. Störung, Behinderung F. -2. Scheu, Schüchternheit, Verlegenheit F.- ET. a stînjeni. stînjeni't Adj. (1823 BOBB) 1. gestört, verhindert. -2. scheu, schüchtern, verlegen. - ET. a stînjeni. stînjeni'fră siehe stînjen 2. a. stînjeni'u Adj. (1868 BARC.) violett, schwertlilienblau. - ET. stînjen 2a. stînji'e Pl. -ji'i S.f. (1907 VICIU) TR. Metallscheibe, die auf die Achse, zwischen Rad u. Achsfutter (opor), geschoben wird: Reibscheibe F. - ET. unbek. sti^njin etc. siehe stînjen etc. st Ire Pl. stîrci S.m. (1499 DERS) 1. Reiher M. (Ardea), bes. Fischreiher (Ardea cinerea), vgl. bîtlan. Egretă de pene de stîrc Reiherbusch. Turtureaoa şi rînduneaoa şi stîrcul cunosc vremea venirii sale (CANT.DIV.77a;nach Jr 8,7). - 2. TR., bisw. MUNT. Storch M. (Ciconia). - BIBLIA 1688 häufig als Übers, von Cßt£, z.B. Lv 11,17. - GR. BAN. stilc. - ET. asl. strukü. Vgl. cocostîrc. - SG. ALR SN III,K.716. stîrci' Präs. mă -ce'sc V.refl. (1703 GCD) sich zusammenkauern (wie ein Storch). Un leu puternic care i-a sărit în cîrcă (cavalerului) şi s-a stîrcit pe şoldul armăsarului negru (OD.PS. 145). - ET. stîrc. stîrcio'g S. (1898 D.T.) OLT. Säule, Spindel F. der Garnwinde (vîr-telniţă). - ET. unbek. stîrci't Adj. (1683 DOS.VS.Aprilie 7;79a) zusammengeduckt, -gekauert. (Un-chiaşul) nu dormea, ci sta stîrcit într-un coif, ca şi cînd ar fi fost Matracuca, sora doamnei (ISP.leq2 97) er saß zusarrmengeduckt und mäuschenstill in einep Ecke. - GR. stîrcuit. - ET. a stîrci. stîrf siehe stîrv. stîrgni' (+) Präs. (mă) -ne'sc V.refl. (l6.Jh.CV) wach sein. Trezviţi-vă şi străgniţi-vă (CV2 82a; 1 Petr 5,8) . - ET. ksl. sütrügnqti. stîrli'ci1 Pl. -li'ci S.m. (1846 PISC.PRACT.) 1. dunkler Fleck auf der Haut. Solche Flecke werden nach dem Volksglauben durch den Staub eines Nachtfalters dieses Namens hervorgerufen (MAR.INS. 305). Spez.: -2. Totenfleck M. - GR. ster-lici (MAR.), Pl. f. sterli'ce (BOC.). -ET. unbek. _ 2 stirli ci siehe tîrlici. stîrmi'nă Pl. stîrmi'ne S.f. (1648 NT Apk 6,15) LV. jäher Abhang, Abgrund, Schlucht F. Şi sosim la stîrmnină cu dîlboană adîncă şi mare (DOS.VS.Oct.23; 79b; Glosse ::Kpa). - GR. străm(n)ină (MARD.),. stîrmnină (DOS.l.c.), stirmină, ştiormină (VÎRC.) , starmină (BOC.), als Ortsname auch Stermina. - ET. asl. strüminina, serb. nslov. strmina. stîrmino's Adj. (1439 DERS) steil, abschüssig. - GR. BAN. storminos (WEIG.JB.III,326) . - TOPON. Străminoasa (1439 BGL 202), Streminos. - ET. stîrmină. stîmi' Präs. -ne'sc (1673 DOS.PS.V.) I. V.tr. 1-auftreiben, -jagen, -stören, -scheuchen,- (din somn) a u f w e k-k e n. Mergeau repede, stîrnind cu ciubotele colbul drumului (SAD.CR.218). Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîr~ nite din pustiuri (EMIN.O.I,146;von den Kreuzfahrern). Stoluri de închipuiri o troieneau, mititica, stîrnind gîndurile-i neîncercate din pacea lor adîncă (VLAH.NUV.70) . Ce te scoală, Doamne, de-ţ stîrneşte somnul (DOS.PS.V.43,63) und verscheuche deinen Schlaf«: înfigea un ac în luminare aprinsă şi, cînd agiungea focul lumânării ta ac, cădea acul într-o medelniţă de suna şi-t stărniia de să scula (DOS.VS.Sept.2;3b) * - 2. pc. jdn. aus der Ruhe, in Harnisch bringen, auf regen, reize n. Alecule, nu mă stîmi, ce, poate crezi că ma sperii? (NÄD.NUV. 1,68) . - 3. bisw. fam. ersinnen, aushecken. Nenorocite versuri! De ci” ne-au fost stîrnite, că mult fac ele râu (I.NGR.^ 111,405). Dac-am iscodi ceva, măre, care să-i aducă mintea la cap mai din vreme? ... Tu eşti isteaţă foG şi, pe urmă, eşti muiere. Dac-ai stîmi tu ceva? 513 stîrv (pfiD.HJST.II, 158) . - II. a se stîrni 1. vom Stumn etc.: sich erheben, losbrechen. Dincolo de Capu-Negru vîntul se stârneşte din nou, insă astă dată cu furie (AL.,CL VHI,116). - Fig.: 0 furtună se stîrni în pieptul bietei dormiţe la auzul acestor întîmplări (GANE,CL VII,99). - 2. (din somn) plötzlich erwachen. Atunce îngerul întoarsă suftetul ta trup şi să stîrni mortul (DOS.VS.Oct.6;49b). Nemţii stîrnindu-se ca din somn s-au gătit degrabă (NEC.COSTIN,LEr.2 11,26) . - ET. erinnert wohl nur zufällig an ahdt. stören, nhdt. (auf]stören, engl, to stir // vgl. a stîrgni. ~ SG. ALR SN III,K.793. stîrpi- Präs. -pe'sc (1683 DOS.) 1. V.tr. 1. unfruchtbar machen, LV. den Eltern die Kinder entziehen. Ucigătoarea moarte sterpiia maicele de prunci, omorîndu-le pruncii (DOS.VS.Nee.26;171a). Den afară îi va stărpi pre dînşii sabia şi din cămări frica (PSALT.RÎMN. 1784,186b;nach Dt 32,25) . - 2. e i n e Fehlgeburt verursachen. Cu bătăile şi sperieturile aveţi să sterpiti bietele femei îngrecate (GLOS.AC.). - Fig.: Această eazpediiie pe care nepriceperea lui Bathori o stîrpi cu totul! (BfiLC. 182) fehlschlagen ließ; nach-frz. faire avorter. - 3. oaia etc. dem Schaf etc. die Milch versiegen lassen. (Oile să se mulgă) de la 10 pîn-la 26 octomVrie a doa şi a tria zi, cînd să se şi stîrpască (DRfiGH.IC.27) . - 4. copilul etc. eine F r ü h-, T o t-, Fehlgeburt haben. -5. laptele, ugerul, ttfa u. absol. die Milch verlieren. Dacă (femeia) nu stîrpeşte degrabă tîta, adecă dacă tot îi mai vine lapte (MAR.NAŞT. 427). Biata (vacă) Dumana a stârpit de slabă (VLAH. IC.16) .-6. vertilgen, ausrotten. Fraţi de cruce se prindea Şi-mpreună voinicea Pe balauri de stîrpea! (AL.PP.12). Ş-au pus ciocoii în gînd să ne stîrpească de pe fata pămîntului (XEN.BR. . 2l1;die Bauern sprechen). - II. a se stîrpi 1. u n-"fruchtbar werden. -2. abortiere n, (von Tieren) verwerfen, vl poftit la-ar-dei prăjit Şi negustînd s-a stîrpit (PANN PV.^ II, 143). - gr. In Bdtg. 1.1. gewöhnl. a sterpi u. bisw. a stirpi, veralt. u. ugs. a stărpi. - ET. sterp. 1.6. wohl erst unter dem Einfluß von n.lat. extirpare, frz. extirper entstanden, woran auch a stirpi angelehnt ist. - SG. ALR II/I,K.144. gfcfrgiciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (1703 GCD) veralt. Sterilität, Unfruchtbar- k e 1 t F. Cercetară în dreapta şi în stîngă ca să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stăr-Ptciunei lor (ISP.LEG.2 160;von einem Ehepaar). - 2. . "trächtiges Schaf N. etc. - 3. Mißgeburt, Mißgestalt F. - GR. ster-piciune, stärpiciune. - ET. sterp. - SG. ALR II/I,K. 142;SN II,K.402. stîrpi'e S.f. (l680 DOS.PS.SLAV.R.34,12) LV. Unfruchtbarkeit, Kinderlosigkeit F. Şi dintr-aceasta să cunoştea de mainte pentru proslăvitul şi a bătrîneatilor ş-a ster-piei Elisavetii (DOS.VS.Sept.23;25a). Pentru stîrpie şi pentru a zămislirii leac a cerca lucru mai pre urmă trebuitoriu ieste (CANT.IST.245). (Cain) pre mumă-sa spărie cu stărpie (MS.18.Jh. ,GCR 11,63). -GR. sterpie, stărpie. — ET. sterp. stîrpi're S.f. (1705 CANT.) 1. veralt. Unfruchtbarkeit F. Împietrită inima lui nicicum spre stîrpirea pîntecelui ei a să milostivi nu s-a muiat (CANT.IST.246). - 2. V e r-nichtung, Ausrottung F. - ET. a stîrpi. stîrpi't Adj. (1674 IORGA S.D.X,153) 1. (von einem Kind etc.3 zu früh, tot geboren, (von Tieren) verworfen. Pielea mînzu-lui stîrpit al acelii iepe (ROM.GL.,GCR 11,372). - 2. ausgerottet. -3. (oaie) steyypită (Schaf) ohne Milch. - GR. ster-, stăr-. - ET. a stîrpi. stîrpitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (I7l6 STOLN.CANTAC.3CM I, 19) 1. Frühgeburt F. Ouă de stîrpitură (ouăle mici de tot şi cam moi (pe) care le face unele pui-ce întîi) (ŞEZ.1,278) . Daher: - 2. -fam. pej.M i B-geburt F., Zwerg, Krüppel M. Romandi pîrcalabul, un giugea, un om pocit, 0 stîrpitură grecească, ieşit dintr-un vas clocit (BELD.ET.6). Zece ani au viefuit ei în căsătorie şi nu putură face şi 2 ei măcar o stîrpitură de copil (ISP.LEG. 133) ein Kind - und wäre es auch noch so winzig und schwächlich. - 3. fam. ugs. Schmähwort für kinderlose Frauen. - GR. veralt. u. ugs. auch stăr-, ster-. - ET. a stîrpi. - SG. ALR II/I,K.142. stîrv Pl. sti'rvuri S.n. (1581 CORESI OMIL.287) Leichnam M., Leiche F., Aas N.j jetzt nur noch von gefallenen Tieren, pej. auch von Menschen. Pus-au stîrvurile robilor tăi mîncări pasărilor ceriului (PSALT. RÎMN.1784 78,2). Pe uliii vedeai stîrvuri, căci, ducînd, îi tîrîia (ostaşii pe greci), Obosind de tot vreunii, unde cădea îi tăia (BELD.ET.60). Că oriunde va fi stîrvul, acolo să vor aduna vulturii (BIBLIA 1688 Mt 24,28). Tot ce este mort sau stîrv, este prada (microbilor) (APfiR. SAN.1,5). Cînd l-a trîntit (Sucnă-murgă) pe zmeu ... i-au tăiat capul îndată şi stîrvul l-au izbit sub pod (SBIERA POV.92) . - GR. stîrf (PP. ,REV.T0C. 395). - ET. asl. strüvo, -vi. stîrvos 514 stîrvo's Adj. (1703 GCD) selten aasig. - Fig.: (Diplomaţia am) găsit-o sortită, vindută, pitică şi stîrvoasă (JIP.R.69). - ET. stirv. stoa'rce Präs. storc V.tr. (1581/2 PO2 137;Gn 40, 11) 1. o tămîie (de suc), un prosop (de apă) etc. eine Zitrone etc. ausdrücken, -pressen, ein Handtuch etc. auswringen; sucul din lămiie, apa din prosop etc. den Saft aus der Zitrone etc. drücken, pressen, das Wasser aus dem Handtuch etc. wringen; fig.. bani de la cn. j d m. Geld abpressen, pc. «ie bani jdm. das (ganze) Geld abpressen. (Hagiul) scoase binişor paharul din candelă ___ stoarse şi îndreptă firul de iască (DEL.P.175). 1 făcut şi o mulţime de datorii pe lîngă sutele de galbeni cu cari mă stoarce într-una (XEN.BR.14;der Vater vom Sohn) die er mir ... abpreßt. Daher: - 2. paharul (de vin) etc. das Glas etc. bis auf den letzten Rest a u s t r i n-k e n, punga (de bani) etc. den Geldbeutel etc. leeren; pc. de puteri jdm. alle Kraft nehmen. Ulciorul ăsta (cu rachiu) îl storsei, e pe sfîr-şite (DULFU PAC.214). - GR. Konjugiert wie a întoarce. - ET. lat. extörqueo, -ere, viat. -ere, vgl. it. stor-cere, afrz. estordre etc. - SG. ALR SN I,K.235,272;II, K.417,422. stobo'r1 Pl. -bo'ri S.m. (1620 ALEXANDRIA0 lb) □LT. BAN. TR. Bretterzaun M., (de fîntînă) Brunnenkranz M. Mî uitai printre stobori, Văzui ochii negrişori (PP.,EMIN.O.VI,158). (Chemătorii) da cu pleasna în poartă, în straşina porţii, în stobor (MAR.NUNTA 281) . Cîinii neîntrerupt se preum-blau în jurul stoborului fîntînii (RETEG.POV.IV,46). - GR. ştobor; auch Pl. n. stobo'ruri. - ET. bulg. serb. nslov. stobor. - SG. ALR II/I,K.267jMN 3838,125;3840, 126;SN III,K.852. stobo'r2 S.n. (1909 HCM.SĂRB.) OLT. 1. Ansammlung F. von Menschen vor der Kirche. - 2. Stoborul Blagoveştenii lor, Sîmpietmilui, Sfîntă Măriei mici (RCM.SÂRB.41,78,85) Volksfeiertag nach best, hohen Festen, wie z.B. Mariä Verkündigung, Sankt Peter und Paul, Mariä Geburt (d.h.am 26.März, 30.Juni, 9.Sept.). - ET. sobor "Versammlung vor der Kirche" (RC.). sţoborî' V.tr. (1828 POTRA 308) einzäunen, umzäunen. — GR. ştoborî. - EI. stobor1. stoborî't Adj. (1827 POTRA 307) u m z ä u nt. Aceste case ... Stoborîte pe de—o parte Cu stobor de siminoc, Cu straşini de busuioc (TEOD. PP.39). - ET. a stoborî. stoci' Präs. -ce'sc V.tr. (1688 BIBLIA) MDLD. (ent)leeren, auspressen, a u s saugen. Săgeţi de la Domnul în trupul mieu sîni cărora mîniia tor îmi stoceaşte sîngele (BIBLIA 1688 Ib 6,4;ektilvel) . Pămîntul întrebuinţat în răsadniţă să storceşte (ION.CAL.144) wird ausgesogen, erschöpft - GR. storci. - ET. vgl. ksl. istociti} storci nach a stoarce. stoci't Adj. (1845 ION.CAL.73) abgemagert, eingefallen, entleer t; fig. kraftlos, erschöpft. Acest copil suge pînă cînd lasă titele stocite (PAMF. AGR.260). O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, In ochii stinşi de moarte (EyHN.O.I,23;zu durch Ausschweifungen erschöpften Jünglingen). Pîntecele meu cel stocit de apă (CREANGĂ,CL XV,13;der Sprecher war von langem Baden hungrig geworden). - GR. storcit. - ET. a stoci. - SG. ALR SN II,K.311. stocitoa're Pl. -to'ri S.f. (l625 DIRB XVII/4,491) Traubenpresse F. - ET. a stoci. stodo'lä siehe standoalä. sto'fä Pl. sto'fe S.f. (1760 I.NEC.IX,173) 1. Stoff M., Material N. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benişel — albastru. (C. NGR.OP.1,83). - 2. fig. Eigenschaft, Begabung F.- GR. ştofă. - ET. it. stoffa, dt. Stoff. - SG. ALR SN IV,K.1159. stog Pl. sto'guri S.n. (15^5 DERS) (de grîu, paie,fîn Getreide-,Stroh",Heu-)S c h o b e r > M., kegelförmig od. zylindrisch mit kegelförmigem Oberteil, verschieden von gireadă, şiră (s.d.) u. kleiner als diese. Vgl. căpiţă. Pîntecele tău, stog de grîu îngrădit cu crin (BIBLIA 1688 Hl 7,2). Mi-i tăia (pe turci) ca grîul şi mi-i clădea ca stogul (PP.,GCR 11,297). De la vîrf se-ncepe stogul (SEV. ItfUNIA. 27) etwa: die älteste Tochter verheiratet man zuerst. Unul __ pleşuv de tot ... celalt ___ au un stog de păr, dar tins şi pieptănat (CRßS.SCH.1/212) mit mächtigem Haarwuchs. - GR. Dim. stog(u)şo'r, Pl-~şoa~re. - ET. asl. stogü. - SG. ALR SN I,K.66,67, 68,71,118,133,134,135,136;III,K.809. stogoma'n Adj. (1893 ÎNV.COP.) 1. oaie stogomană Schaf art F. mit buschiger, roi"** telfeiner Wolle. Entsteht durch Kreuzung mit Zackei' bocken (berbeci tigăi). - Substantiv.: Oile tiS^3 • albe şi cafenii, cu lîna măruntă şi creată; §i sto" gomanele, turcanele şi bîrsanete, cu lîna mai groasa (ÎNV.COP. 1893 1,31). - ET. stog, nach der Ähnlichkeit die ein solches Schaf mit einem Schober hat. 515 stolnic Adj. (1885 I.-B.) 1(0 r p u 1 ß n t. stämmig. El e mare şi stogos, par la minte mic şi prost! (I.-B.180) . - ET. stog. şţojgş Adj. (1804 IORGA S.N. 137) ţr oaie stogoşă Schaf art F. (vgl. stogoman); tînă stogoşă dicke Wolle. Da lîna stogoşă, ţurcană, seină miţele si codina ... nu-ţi aduc nici un cîştig? (JXP.OP.48) . - ET. stog, siehe stogoman. - SG. ALR SN II,K.435. stogoşă"t Adj . (1852 AL. PP. 209) 1. oaie stogoşată Schafart F. (siehe stogoman). Oile tui Dobrişan Nu sînt oi ca oile, Ci sînt oi sto-goşate, Cu burtele lăsate (MF 1,103). - 2. s c h o-berartig. Cu căciuli tot nalte, Nalte, Stogo-şate, Lăsate pe spate (MF 1,96) . - ET. zu stogoş. sto"ic Adj. (1563 CORESI) stoisch. Dela stoic filosof întreba-se cunuşii (CORESI PRAXIU,DENS.IST.II,349;nach Apg 17,18) . - ET. mgr. OTOLKÖQ, ksl. stoikü. stoice"ţ S.m. (1885 H.2 11,683) Fischart F., nach ANT.IHT.161 Silberling M. (Albumus lucidus Heck.). - ET. Stoicu, Spottnamen für "Groß-, Dickköpfige". stol Pl. sto'luri S.n. (l6.Jh.C0D.T0D.3DENS.IST.II3 306) 1. LV. (geordneter) Zug (Soldaten), Hauptzug M. Oastea ______ să se tocmească stoluri, să-şi ştie cineşi rîndul care după care va merge (MIR.COSTIN,LET.2 1,318). Strajea lui Ştefan Vodă ... s-au 2 tocmit acolo stol pre un pisc (MIR.COSTIN,LET. I, 338) ordnete sich dort in einem Zug. Pînă sosi şi Alexandru cu stolul lui (ALEXANDRIA 169) mit seinem Heereszug. Daher überh.: - 2. Zug, Schwarm M. (von Vögeln auch:) Kette F. Pe drumul mare Trec Si se petrec Stoluri de voinici (TEOD.PP.92). Şi cu poala prinsă-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu (COŞBUC 6). Şi-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol (COŞBUC 148). Răzeşii dădeau drumul la stoluri Şuierătoare de săgeţi (SAD.POV. 10) . Voia să-şi alunge din cap stolul acestor negre închipuiri (VLAH.NUV.39), ~BT. mgr. ot6Aoq. - SG. ALR SN III,K.718. 5ţolej» Pl. -le'ri S.m. (1742 IZV0ADE 239,BUL.COM. ^•I) BUCOV. MOLD. MUNT. BESS. Tischler, irnmermann M. Cei mai ghibaci carătaşi, lă-c°tuşi şi stoleri sînt nemţi (SUŢU N0T.52) . -S.f. sto-^eri ţă. - ET. vgl. ukr. stol jar, poln. stolarz etc. "SG- ALR II/I,K.222jALR SN II,K.551. Pl. -ri'i S.f. (1822 HMST.133) BUCOV. MUNT. BESS. Tischlerei F. (Tä- tigkeit, Werkstatt, Erzeugnisse des Tischlers). - ET. stoler. stoleri"ţă siehe stoler. stoli"1 Präs. -le"sc (1673 DOS.PS.V.) LV. I. V.tr. in Zügen ordnen, in Schlachtreihe aufstellen. D-dzău, din svîntul tău sălaş faci cale, Cînd stoteşti cătră război oştite tale (DOS.PS.V.76,33). - II. a se stoli sich in Zügen ordnen, sich in Schlachtreihe aufstellen. Husarii s-au stolit şi au purces asupra oştii lui Mihai Vodă (MIR.COSTIN,LET.1 1,225) . - ET. stol. stoli 2 Präs. mă -le'sc V.refl. (1673 DOS.PS.V.67,55) veralt. sich festlich kleiden.-EP. ngr. otoAl&o. stoli"t^ Adj. (1675 MIR.COSTIN) LV. in Zügen geordnet, in Schlachtreihe aufgestellt. Matei Vodă ... au purces cu toată oastea stolită asupra taberii lui Va-silie Vodă (MIR.COSTIN,LET.1 1,280). - ET. a stoli1. stoli"t2 Adj. (1698 CANT.) veralt. prächtig gekleidet. 0, cît de nesocotiţi şi nebuni sint carii trupul său frumos alcătuit, împodobit şi mîndru stolit a fi poftesc (CANT. DIV.112b;crroALaiievav, MaAAouioii£vav) . - ET. a stoli2. sto"liţă Pl. sto"liţe S.f. (1675 MIR.COSTIN) LV. R e s i d e n z(s t a d t), Hauptstadt F. Cetatea Abovut, care este stoliţă finilor (NECULCE, 2 LET. 11,336) Hauptstadt der Finnen. Să aibă împăratul moschicesc a da lui Dumitraşco Vodă doă părechi de 2 curţi în stoliţă (NEQJLCE,LET. 11,306) . Şi pînă în stoliţa Moscului ţineau cetăţile leşii (MIR.COSTIN, LET.2 1,299). - GR. stoli'ţă. - ET. poln.russ. stolica. sto"lnic Pl. sto"lniei S.m. (um l400 DERS) 1. ehem. Küchenmeister M.j vel stolnic, stolnic mare oberster Küchenmeister, der auch dem Fürsten die Speisen reichte: Truchseß M., später bloßer Adelstitel. Cheltuiala cuinii, care se vede trecută condei cu condei în catastihul stolnicului (FIL.CIOC.209). Dînd vina stolnicilor că au făcut bucatele cotlite (MIR.COSTIN,LET.2 1,270). - 2. Tafelmeister M. (bei Hochzeiten). (Col-cerii) în cete mai multe părţi servesc la masă, de unde apoi (le vine numele de) stolnici (MAR.NUNTA 225). Pe lîngă aceştia mai sînt starostii, stolnicii, sfetnicii (SEV.NUNTA. 74) . - S.f. stolnicea'să, Pl. -ce'se. - ET. asl. stoliniku. •- SG. ALR II/I,K. 161,164;MN 2606,80. stoiniceasă 516 stolnicea'să siehe stolnic. stolnice'l Pl. -ce'i S.m. (1555 DERS) ehem. (Diener,der an der Hoftafel die Speisen auftrug:) Tafeldiener M. Ihr Vorsteher hieß vătaf de stolnicei (CANT.DESCR.PARS II;CAP.6). - ET. stolnic. stolnicii S.f. (1580 BGL) ehem. 1. Küchenmeisterei F. Vătavii de pe la curiile boiereşti, care aduc sara la cărţi ceia ce încarcă ziua în socoteala stolniciei (IANOV,CL VII, 312) die Küchenmeister der Bojarenhöfe, die abends beim Kartenspiel ausgeben, was sie tagsüber in der Küchenmeisterei aufgeschlagen haben. - 2. S t a n d M., A m t N. des Truchsessen. - ET. stolnic. stoloha'n S.m. (1852 STAM.W.) MARAM. MOLD. Klumpen M. -GR. -van, storo-. -ET. unbek., scheint an bolohan angelehnt. - SG. ALR II/I, MN 3774,115. stolohăni' Präs. -ne'sc V.tr. (1683 DOS.VS.) I. V.tr. MQLD. zerstoßen. (Sfîntul) fu spîn-dzurat şi storohănit fără milă. De—aciia fu trimis la Ţarigrad şi iarăş fu storohănit (DOS.VS.Ian.2;2a/b). - II. a se stolohăni Klumpen bilden (STAM. W.460). Pămîntul — să nu fie aşa de umed cît să se stolohănească la boronire (ION.CAL.77). - GR. storo-hăni (DOS.l.c.), storoni (PAMF.JOC.). - ET. stolohan. stoma'e Pl. stoma'curi S.n. (1648 NT 1 Tim 23) Magen M. (bes. des Menschen; vgl.pipotă,rînză). Cu acelea ierburi amară scoate veninul şi curăiază stomahul (MKRG.^ 12a). Fiind stomahul stricat de desfătări lumeşti (ANT.DID.160) . Fam. îlam(nu-l am) la stomac, îmi stă la stomac ich kann ihn nicht ausstehen. - GR. veralt. stomah. - ET. asl. stomahü < gr. crcoyaxps; stomac nach frz. estomae, stomacal. - SG. ALR II/I,K.64,115,MN 2216,40. storcätoa're Pl. -to'ri S.f. (I68O DOS.PS.SLÄV.R. 8 Titel) Obstpresse, spez. T raubenpresse F. Ş-au certatu-o D-dzäu pre ovreaica — c-au cădzut în cada unde cură vinul din storcătoare ş-au murit (DOS.VS.Martie 27;53b) . - GR. S.n. storcător (BOBB) . - ET. a stoarce. - SG. ALR SN I,K. 235;II,K.507. storci' siehe stoci. sto'rişte siehe torişte. sto'roş (+) Pl. sto'roşi S.m. (1872 UR.) 1. Wachmann M. Storoşul poliţienesc care însoţea pe darabangiu (UR.LEG.440). - 2. BESS Glöckner M.- GR. -roj, -răş (CIH.). - et. russ. storoz. - SG. ALR II/I,MN 2735,93. stors (um 1660 STAICU 148) I. Adj. 1. ausgepreßt, ausgewrungen. Aur stors din suferinţa Celor proşti şi umiliţi! (VLAH.GV.7). - 2. fig. erschöpft. Ca taurul din juguri, arînd o zi de vară Ce-noet şi stors de trudă se-ntoarce cătră sară (CL VII,76). - II. S.n. 1. Ausdrücken, Auspressen, Keltern N. -2. Auswinden, Auswringen N. - 3. Zeit F. des Trau-benkelterns. - ET. a stoarce. - SG. ALR SN I,K.235. storsu'rä S.f. (MS.um 1560) Auspressen, Keltern N. der Trauben. Şi mlătişul va ajunge storsura şi storsura, semănătura (MS.um 1560 Lv 26,5,110 1,6). - ET. stors. stos Pl. sto'suri S.n. (1789 SCL IX3246) Stoß M. (Kartenspiel). Dacă stosul nu vă place, Să vă fac dar o maca (IAN0V,CL VII,311) . Acolo (la Paris) v-aţi pus averea, tineretele la stos (EMIN.O. 1,151). - GR. Dim. stosişor. - ET. mittelb. dt. Stoß, vgl. russ. stos, poln. sztos. stra'chină Pl. stră'chini S.f. (1640 MURNU GR.54) 1. (irdene) Schüssel F.,Teller M. Mulţime de şoareci de prin găuri au ieşit Şi din străchini să răpească mîncarea au năvălit (PANN PV.M.H, 45) . A (nu) vedea alb în strachină (keinen) greifbaren Erfolg sehen. L-au luat cu dînşii ca din strachină sie nahmen ihn ohne Umstände, ohne viel Federlesens mit sich; vgl. a călca II.8. - 2. de strachină irden (BIBLIA 1688 Js 30,14). Vas de strachină (BIBLIA 1688 Jr 32,14;&yYeCov ocrupoiHtvav) . - GR. Dim. străchinu'ţă, străchioa'ră, Pl. -u ~ţe bzw.-oa -re. - Augm. strächino'i S.n., Pl. -noa'ie. - ET. gr* (aoteun) ocrcpdKLva "irdenes Gefäß”, vgl. asl. stra-kina (MEKL.LEX.PÄL.); das o wurde als Artikel aufgefaßt. - SG. ALR II/I,K.216,292;SN 1I,K.304;IV,K.1043, 1046,1065;V,K.1458. stra'dă Pl. străzi S.f. (1848 NEGUL.) Straße F. - GR. stratä. - ET. it. strada. ~ ß SG. ALR SN III,K.905. strafi'dä siehe stafidă. sfcorohăni' siehe stolohăni. strai Pl. stra'ie S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1. MUNT. BAN. wollene (Pf erde-, Bett-)D ecke 517 strana P fotzen M. Pături (toluri), straie, boboc (fCN.OF. 1875,2269) .- 2. Kleidungsstück, Kleid» Gewand N. Acel mic acolo cu un strai unguresc larg, încît -pare că e de împrumut (C.NGR-37) . fya straie de primineală C-aş putea-mbrăca o tară (PP., OCR IIf294) . - 3. straiul broaştei Wasserfa-d e n M. (Conferva rivularis;NAN.IST.NAT.121 ,PANŢCJ). -GR- arom. stran’iü. Dim. MOLD. zu 2.P1. străi'te- - ET- lat. *stemium (tess.stierni"Boden",pxem.sterni "Pflaster") von sterno "ausbreiten", mit Anlehnung an strătum (rum.strat) "Ausgebreitetes", läßt das a unerklärt, das noch in slav. Zeit i ergab (smintînă etc.,). Also wohl jüngere Entlehnung aus dem Slav., wo das Wort zufälligerweise in diesen Bdtg. nicht belegt ist, doch vgl. ksl. strana "Seite", stranj "neben", tschech. stranj "Berglehne", lit. straja "Streu” etc., zu asl. streti "ausbreiten". - SG. ALR II/I,K.267;MN 2721,91} 3929,149 j SN II,K.442;III,K.832;IV,K.g43,1l53,1155, 1156,1157jV,K.1337,1507;VI,K.1591. stra'inic Pl. stra'inici S.m. (MS.um l6l8) vßralt. Wanderer, Pilger M. Se priimeas-cä strainicii şi să-i ospeteaze (PRAV.GOV. 5b) . Iubi-toriu la straniei (MS.um 1618,GCR 1,47) gastfreundlich. - GR. stranie. - ET. ksl. straninikü. stra'iţă siehe traistă. straj (+) Pl. straji S.m. (1683 DOS.) Hüter M. Precum albinele fug de fum şi porumbii de locuri împuţite, aşa şi sfîntul înger, strajul sufletului, fuge de păcatele noastre (DOS.VS.Apr.21; 93a). - ET. ksl. străzi. stra'jamegter Pl. stra'jameşteri S.m. (1784 IORGA S.D.XIII315) TR. ehem. Wachtmeister, Feldwebel M. Strajameşter din cumpane Cîtu-i noaptea el nu doarme (MF 1,1085) der Wachtmeister der Kompanie. ~ ET- magy. sträzsamester, vgl. serb. nslov. straz-mester. Ştra'jă Pl. străji S.f. (l6.Jh.PS.SCH.7635) W a c h e (wofür LM. gardă), Wacht, Hut F.; wachhabender Posten (wofür Uft.santinelă): Wache F., (Wacht-)P osten M. Fiiul omului, straje te-am dat casei lui Israil (BIBLIA 1688 Ez 3,17;oho- • ln zadar îmbiau streji de arnăuii şi de simeni; nu puteau descoperi bandele vagabonzilor (C.NGR. 16). °raşul doarme sub straja lunii (VLAH.RP.12). Perniţa de nisîp ce-i stă de straje (BASS.VULT. 199) das vor Wache hält. Sus în codrii de pe dealuri Luna blinda tine strajă (EMIN.0.1,103) . A pune strajă gurii etc. dem Mund einen Zaum, Zügel anlegen, den Mund 2^geln, die Zunge im Zaum halten etc. Nimeni nu poa-te Pune straje gurei lumei (STÄNC.FR.74) den Leuten den Mund verschließen, das Reden verbieten. Radu, ca un băiat cuminte şi înţelegător, ş-a pus strajă ochilor şi s-a dezbărat de năravul lui (VLAH.NUV. 10; er pflegte überall stehenzubleiben und zu gaffen) . - 2. LV. Vorhut F., -posten M. El va merge strajă înainte cu oastea sa şi va purta de grijă pentru 2 hrana oştii (MOŞIE,LET. 111,11). Şi aşa au şezut oş-tile pînă în toamnă, fără cît se lovia cîte o strajă (NECULCE,LET.2 11,403) abgesehen davon, daß die Spähtrupps aufeinanderstießen. -3. LV. Nachtwache F. (als Zeitabschnitt). Să ară fi ştiind domnul caseei de cătră care straje furul va veni, preve-gher-ară amu (CORESI TE^ 54a;Mt 24,43) . Iară în a patra strajă de noapte mearse Is. cătră dînşii îm-blînd pre mare (BIBLIA 1688 Mt 14,25) . - 4. veralt. Schlagbaum M., Barriere, Schran-k e F. (LM. barieră). La streajă un fei de logofăt ... se arată înaintea cailor (trăsurii noastre) (GHICA 240) . Cea mai mare măiestrie a conducătorilor de care în circuri era de a nu lovi streaja (la borne) (GLL. HOR.27)- - 5. veralt. schützender Bügel über dem Abzug von Schußwaffen: Abzugsbügel M. - 6-veralt. Stichblatt N. des Degens etc. (neben scut). - GR. MUNT, streajă, streaje, Pl. streji; entsprechend die Ableitungen. - ET. ksl. straza. Bdtg. 5 u. 6 wohl nach frz. garde. - SG. ALR SN I,K.22,156; III,K.902}IV,K.961;V,K.1481. stra"jnic Pl. stra'jnici S.m. (1563 CORESI PRAXIU 56) LV. 1.Hüter, Wächter M. Strajnecul lui Israil (BIBLIA 1688 2 Sm 23,3) .^.Wachtmeister M. bei den Polen. Au fost lăsat cîtiva 2 oşteni ... cu un Zacivoischi strajnic (AXINTE,LET. 11,135). - ET. asl. strazinikü bzw. poln. straznik. stra'jniţă S.f. (1688 BIBLIA) LV. Warte F., Wachturm M. Şi zidi ... împăratul Asa tot muntele lui Veniamin şi strajnita (BIBLIA 1688 1 Kg 15,22). - ET. vgl. altruss. straz-nica, poln. straznica. stra'mă Pl. stra'me S.f. (1857 POL.) Faser F. (aus einem Gewebe). Cei eari pleacă după aşa ceva (după buruieni etc.) îşi iau ... "semne" de la bolnavi: o stramă, un petec, un ciucure de la bete (RCM.SÂRB.55) - - ET. postverbal von lat. *extra-mo, -are (vgl.rum.a destrăma) "ausfasern". stra'm&ă siehe zdreanţă. stra"nă Pl. stra'ne S.f. (1570 CORESI LIT.la) 1.Kirchenstuhl M. Die Stühle der orthodoxen Kirche sind rechts u. links von der Bilderwand (iconostas) an den beiden Längswänden angebracht. Mama se aşeză regulat în strana a treia de la cea arhie- stranie 518 rească, acolo îi era locul (GHIB.BV.62). (Boierul) nu mai ieşea nicăieri, afară de Joia şi Vinerea Paştelui, cînd se ducea la biserică în strana strămoşască (BRÄT. LD.237). -2. Kirchensänger (Pl.), stehen in zwei Abteilungen (strana dreaptă,strana stîngă) rechts u. links von der Bilderwand und singen abwechselnd. Din vechime în biserica creştină s-a cîntat pururea antifonos, precum se cîntă şi astăzi, adecă, cînd o strană tace, începe ceialaltă şi, cînd sfîrşeşte aceasta, începe ceialaltă (GHEN.LIT.33). Dascălul Dumitrache era pe atunci la strana dreaptă; cînta nu rău (GHIB.BV.62). - GR. Pl. străni. - ET. ksl. strana "Seite". - SG. ALR 11/1 MN 2727,92,SN I,K.48,IV,K. 1019. stra'nie siehe strainic. stra'nţă siehe zdreanţă. strapaza'n Pl. -za'ne S.n. (1898 D.T.) (Rude r-)P flock M., Dolle, Dulle F. - GR. strepeze ~u. - ET. unbek. stra'ste Pl. stra'ste S.f. (l6.Jh.CV) LV. 1. Pl. strasti Leiden, Elend N. (PS.SCH. 87,19). Ainte märturisiia de ale lui Hristos strasti (CV^ 70b;1 Petr 1,11). Turnai-mă spre stras te cînd înghimpă-mă spin (CORESI PS^ 53b;Ps 31,4;ksl.na strastî). Şi auzi rugăciunea mea, şi ridică-mă deîn groapa strastilor şi deîn lut de tină (CORESI PS. 72b;Ps 39,2;ksl.strasteî). - 2. (Sfintele) Straste Passion F. In dzua de Svintele Straste în Gioi mare (DOS.VS.Oct.24;85b). - 3. Pl. stra'ste Leibschmerzen (Pl.). Şi tămădui şi pre un protictor de-ncuiat cu straste săci (DOS.VS.Sept. 26;29b) . - GR. Pl. stra'stii. - ET. ksl. strasti. -SG. ALR II/I,K.169. stra'şină siehe streaşină. stra'şnic (1678 CHEIA ÎNT.) I. Adj. 1. MOLD. u. LV. s c h re c k 1 i c h, furchtbar. Hs. D-zeul nostru la judecata lui cea straşnică pre oamenii cei direpţi va lua cu sine (CHEIA ÎNT. 1678,GCR 1,238). Şi numaidecît sări asupra preotului aceluia ... lonichie ca un leu straşnic (MS.18. Jh. ,GCR 1,56). Oh!, cît eşti de straşnic, Doamne, în a ta dreaptă mînie (C.NGR.79). întru vederea grozavii privelişti, ea slobozi un ţipet straşnic şi leşină (C.NGR. 128). Auch zum Ausdruck von Gradation, Superlativ: A doua zi şi în zilele următoare, Toderică a cîştigat o avere straşnică (la cărţi) (C.NGR.79) ein riesiges Vermögen. - Adverbiell.: începui a .0 bate foarte straşnic cu biciul cel de foc (MS.1799,GCR II,171). - 2. MUNT. streng. (Alexandru Moruzi) era şi cam strajnic şi aspru cu boierii (DION.,TEZ. 11,184). Era poruncă strajnică de la împăratul să nu supere pe sudiţi (GHICA.,CL XIX,467) . Trupul său era nalt, portul ei drept şi falnic, ochirea-i straşnică şi hotărîtă (OD.MV.1896,50). - II. S.m. Stein-f a r n M. (Asplenium trichomanesjPANTU). - GR. MUNT. häufig strajnic. Ebenso die Ableitungen. - Br. asl. strasinü. - SG. ALR SN III,K.793. strat Pl. stra'turi S.n. (l6. Jh.PS.SCH.6,7) 1. LV. Lager N., Lagerstätte F. des Menschen. Şi lau în toate nopţi stratul mieu, cu la-crămele meale aşternutul mieu ud (CORESI PS.~* 7a;Ps 6,6). Domnul agiuta-va lui la patul boalei lui; tot stratul lui întorsăş la boala lui (DOS.PS.SLAV.-R. 40,3). - So auch noch: Să fiu în strat de moarte, Eu la mama m-oi ruga (VAS-CÎNT.127). - 2. Lager N. (der Tiere). Nice paserile în cuibul lor, nice cîinii în stratul lor şedzînd, le vine hrană la gură (CANT.DIV.29b) . - 3. strat (de flori, de legume Blumen-, Gemüse-)B eet N., Rabatte F. (Grădina) dinaintea casei era deschisă, cu frumoase gazoa-ne de iarbă şi straturi de flori (I.NGR. ,CL VII,5) . Cînd gîştele păzesc stratul, puţin rămîne grădinarului (SLAV.,Z.1,481).-4. Gestell, Postament N., Fußplatte F. etc. (wofür bisw. auch pat). La puşti au apucat căzacii de au stricat 2 roatele şi straturile (MIR.COSTI^LET. 1,279) die Lafetten. Ambele pietre (ale morii) sînt încwxjura-te de o veşcă sau strat (PAMF.IND.177). - 5. (de puşcă Gewehr-JK o 1 b e n M. (vgl.pat 2). Deschideţi, strigă el ... bătînd cu stratul puştii în poartă (I.NGR. ,CL VII,54).-6. Schicht, Lage F. (wofür auch pătură). Fulgi groşi de zăpadă cădeau cu repeziciune şi se aşezau în straturi albe pe acopere-minte (XEN.BR.51). - 7. MUNT. Strat de Rusalii, Strada (3RÂD.RUST.II,13), Strodu Rusaliilor (PAMF.SV.73 u.78) (MOLD.Sfredelul Rusaliilor) Volksfeiertag am vierten Mittwoch nach Ostern. în ziua de Strat de Rusalii se adună la o casă 13 flăcăi, aceia cari sînt hotărîţi a se face căluşari (RCM.S8RB.69). - 8. TR. CRIŞ. Gebärmutter, Plazenta F. (der Kühe,Hirschkühe). - GR. in Bdtg. 7 strod, S. f. stradä. Dim. zu 3.sträture'l, Pl. -re'le (PP.» GCR 11,295). - ET. lat. stratum. - SG. ALR I/II,K. 207;II/I,K.224,MN 2838,112-3,SN I,K.28,62,66,166,172, 178,185,188,III,K.681,723,852. stratage'mä Pl. stratage'me S.f. (1782 AA ist.II/ 10,445) 1. Stratagem N., Kriegs-ß list F. -2. List F., Kunstgriff - GR. veralt. strataghimä. -- ET. ngr. ürpornYTTP0-/ stratagemma, frz. stratageme. strate'g Pl. -te'gi S.m. (1683 DOS.VS.Iunie 2;l40b) Feldherr M. - ET. gr./lat. strategus. 519 străduinţă Strate'nie etc. siehe Stretenie. gţratoca'mil siehe strutocamil. strâ- Praf. (l6.Jh.PS.SCH.59,14) 1. verstärkend, wie in a străluci, strămoş etc. - 2. (h i n)ü b e r-, durch-, wie in a strămuta, a străbate etc. - GR. Bisw. stre-, siehe die einzelnen Artikel- - ET- lat. extra, vgl. it. stra-. Hat in Bdtg. 2 tva- (in traduco,trajicio,tranato etc.) = trans-verdrängt; im It. finden sich beide Präfixe noch nebeneinander: traforare u. straforare etc. In Bdtg. 1 oft von răz-verdrängt. straba'te (l6.Jh.PS.H.102,l6) 1. V.tr. durchqueren, -ziehe nrschrei-t B n- Şi a străbătut Isus toată Galilea, învăţînd întru adunările lor (EV. 1894 Mt 4,23) . Insula e străbătută de 2 şiruri de munţi (LIT.) durchzogen von 2 Bergketten. Deşi distanţa de străbătut nu era aşa de mare (XEN.BR.32) die zu durchmessende Entfernung. Vioaia i-a străbătut toate hainele (COST.) der Regen ist ihm durch alle Kleider gedrungen. - II- V.intr. (h i n)d urchdringen, -kommen, li ucideau turcii den urmă (pe moldoveni), de. nu puteau străbate de trupurile lor căzute (NEC.COSTIN,LET.^ I, App.91) . L-au îmbrăcatu-l într-o haină de păr — şi deasupra turna smoală hierbinte, de-au străbătut de l-au fript (DOS.VS.Noe. 15; 128a) so daß_durchdrang. (Sfînta) străbătu la-mpărăţîia ceriului la Hs., mirele ei (DOS.VS.Oct.12;61b). (La noi) o carte de cercetări serioase şi de discuţii ştiinţifice străbate anevoie (VLÄH.GV.160) findet ... nur schwer Eingang. - GR. konjugiert wie a bate. - ET. stră + a bate. străbătăto'r Adj. (1651 PSALT.30a) durchdringend, durchquerend, ■ziehend. Noroc străbătător durerii (EMIN.O.I, 185) . - ET. a străbate. străbătu"t Adj. (um l640 URECHEjLET.^ 67) 1. durchquert. - 2.-d urchdrungen. în tot fealiul de învăţătură străbătut (DOS.VS.Ian. I0;9b) von Gelehrsamkeit durchdrungen. - Neg. nestrăbătut (s.d.). - ET. a străbate. (l84l GR.ALEX.324) -*-■ S.m., Pi. sträbu'ni Urgroßvater M., Pl. Großeltern, im weit. Sinne Ahne, Vorfahr M., Pl. U r B 1 t B r n, S.f. străbună, Pl. s^rabu ne Urgroßmutter F. Vgl. bun II. u* strămoş. - II. Adj. LM. poet. bisw. der A h-n e n, d e r Vorfahren. Căci din voi fieş-iecare poartă-n frunte o cunună Şi de gloria de as-tazi> H de gloria străbună (AL.,CL XI,350) . - GR. (+) străbune 'sc (EDOR. ,CL 111,26) . - ET. stră + bun. străbune'sc siehe străbun II. străcătoa"re siehe strecurătoare. străchia' siehe strechia. strachina'r Pl. străchina'ri S.m. (1630 DRHB XXHI,30l) Töpfer M. - ET. strachină. străcura' etc. siehe strecura etc. străda'lnic Adj. (1683 DOS.) emsig, eifrig, strebsam. Acesta să călugări şi mare strădanie să vădi în mănăstire (DOS. VS.Sept.1;1b). Şi, cum era moş Nichifor strădalnic şi iute la trebile lui, răpede zvîrle nişte coşolină în căruţă {CREANG&,CL X,377) . - GR. strădanie (DOS. I.e.). - ET. ksl. *stradanîniku, von stradati, Part. -danii "sich mühen", bzw. stradalinü. străda'nie Pl. -da'nii S.f. (l6l2 DIEB XVH/2,100) 1. (andauernde) Bemühung, Mühe F. Asta este răsplătirea care-mi dai pentru strădaniile mele? (FIL.CIOC.234). Strădania oamenilor de a căpăta măriri (OLL.HOR.179). Cîtă strădanie pînă am văzut-o mare _ (N8D.NUV. 1,18; eine Mutter spricht). Şi au nevoit şi acest boiariu cu toată inima şi cu multă strădanie pentru slujba Domnului (IORGA INSCR. 1636,1,130). — 2. LV. Leiden N.,Marter F. Cei drepţi vădzură str(a)dnia şi învierea Domnului nostru, lui Is.Hs. (MS. 1661,GCR 1,182) . Termiţile, lanţuri- 2 le, stradaniile, bătăile, morţile (MÄR3. 65a)- - GR. LV. strad-, - ET. ksl. stradanije. strădui" Präs. -ie'se {1691 MÄRG.) I. V.intr. LV. Qualen, Martern erleiden, leiden.- II. a se strădui sich (andauernd) Mühe geben, sich bemühen, sich anstrengen, sich bestreben. Străduieşte-te, bărbate, Ş-adună multe bucate, Că şi eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi! (I. -B.454). Dînsul s-a străduit în tot chipul întru toate lucrurile tale a-ţ da mînă de ajutori (BAR.HAL. VIII,55) . După ce-şi potrivi ochelaxn-i, părintele Andrei începu să se străduie cu cetirea (RAD.BUST.II, 24) sich ... abzumühen. - GR. strădănui. - Präs. auch mă stră'dui etc., bes. 3. Pers. se stră'duie. - ET. ksl. stradati bzw. Ableitung von strădanie. strădui'nţă Pl. -i'n£e S.f., (l8l8 BUDAI-DEL.) Bemühung, Bestrebung F., Strebe n N. Zădărnicia străduinţelor omeneşti (BRAT. ID.14) die Eitelkeit des menschlichen Strebens. - ET. a strădui. străduire 520 strădui "re Pl. -i"ri S.f. (1691MÄRG.) 1. LV. Qua 1, Marter F. Pre sfinţi îi fericim şi cununile lor poftim, iară străduirile lor nu vom 2 să te urmăm (MÄFG. 197b). - 2. Bemühung, Mühe, Bestrebung F., Streben N. - ET. a strădui. străduito"r Adj. (1795 BIBLIA) veralt. emsig, eifrig, strebsam, fleißig. Cu de-adinsul străduitoriu şi griji-toriu de mîntuirea sufletelor (BIBLIA 1795,GCR II, 156). - ET. a strădui. străfiga" Präs. străfi"g (1885 TEOD.PP.) I. V.tr. auswerfen, -speien; spuk-k e n. Pe ăsta l-oi străfiga, După tin’ că m-oi lua (MF I,12;die Schlange van dem halbverschlungenen Jüngling zu einem anderen). Variante: P-al din gur’ oi strănuta (MF 1,11) etc. - II. V.intr. OLT. BAN. 1. niesen. -2. (von Pferden) schnauben, wiehern. Tabac — la nas murgului pusai, Şi murgul că-mi străfiga (PÄSC.LP.159). - GR. in Bdtg. II sträfida (TEOD.PP.451), sträfita (WEIG.JB.IX), sträfia (MF 1,1226) , strehiia (CANDREA TO.) . - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.21;MN 6S51,7;I/I,K.78. sträfiga"t Adj. (1910 PÄSC.LP.) (von Pferden) mit einer Schneppe an der Nase. Iapa, Murga, breaza, străfigata (PÄSC.LP. 216). Vgl. strănut. — ET. a străfiga. străfulgera" Präs. străfu"lger (1868 BARC.) I. V.tr. durchblitzen. - II. V.intr. LM. bisw. 1. blitzen. Ochii îi străfulgerau (GION, D.). - 2. fig. (von einer Idee etc.blitzschnell) durch den Kopf fahren, schieße n. - ET. stră + a fulgera. străfulgera "re Pl. străfulgeră"ri S.f. (1906 UR. BUC.) 1. Blitz M. Una din căprioare a rădicat capul, m-a zărit; o străfulgerare-a pierit (UR.BUC.152; der Erzähler hatte geschossen). - ET. a străfulgera. străfulgi" Präs. -ge"sc V.intr. (1910 PAMF.) (vom Euter) sich entzünden. O rîndunică a trecut pe sub picioarele vacilor, ca să le străful-gească (PAMF.IND. 19) . - ET. răs fug 1. străgăli"e Pl. -li"i S.f. (1839 VAIL.) 1. OLT. MUNT. ugs. (Metal 1-)S cheibe, Ach-s e n-, bes. Reibscheibe F. zwischen Rad u.^ Achsfutter (opor). In liniştea nopţii auzi ... roati-li (carului) loghindu-să, cînd dă leuci, cînd dă stră-gălii (JIP.OP.154).—2. Pferdegeschir r-schmuck M., Schellen Pl .Un cal ...Cu frîul cu străgălie, Cu biciul cu măciulie (PP.,CL X, 398). - ET. erinnert wohl nur zufällig an ngr.QTpov-■YuXos "rund". // SCRIBM: ngr. crtpcrnaXCa. ~ SG. ALR SN II,K.351. străgănea"lă etc. siehe tărăgăneală etc. străghia"ţă siehe steregie. strai"n Adj. (l6.Jh.CV2 80b;l Petr 4,12) fremd. Lucrul străin nu ţine de cald unrecht Gut gedeiht nicht. Vinuri străine ausländische Weine. Veralt. Ministerul afacerilor străine Außenministerium. Măriia-ta te-ai milostivit de ne-ai adus meşteri streini de ne-au făcut tipografie (NT 1648 Vorwort). Aţi slujit la d-zăi striini în pămîntul vostru (BIBLIA. 1688 Jr 5,19). - Substantiv.: Cine-a îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cînii (EMIN.O.1,183). Ugs. prin (în) străini in der Fremde, unter den Fremden: Ca omul care n-a mai fost în străini, aşa şi feciora-şul nostru căsca gura la toate casele din oraşul în care ajunsese (CL XIX,470) . - GR. strein, bisw., LV. häufiger (bes.TR.) strün, TR. BAN. OLT. strin. Ebenso die Ableitungen. - Dim. străine'l, in Volksdichtung häufig striio'r (dreisilbig). - ET. lat. extra-neus hätte stri'iü, BAN. strî"n5 , ksl. straninü aber je nach der Zeit der Aufnahme etwa strî'n(en) od. stran(en) ergeben. Noch weniger befriedigen *exter-ranus od. -rinus. Oie anderen roman. Sprachen haben das lat. Etymon durch -arius erweitert (it.stranie-ro etc.), das Rum. scheint das begrifflich noch näher liegende -anus (od.-vnus?) gewählt zu haben: aus *extr aneanu wurde *străn’î 'nü, *-n’ i'n (vgl. ghindă < glandem), sträi'n, u.zw. letztere Stufe nicht durch Mouillierung, da sonst BAN. strän*i'n zu erwarten war, sondern durch Dissimilation, wie in făină nb. fănină, fărină u. dial. slăină für slănină; in strein ist, wie in strenepot, das e durch den flg. palatalen Vokal hervorgerufen; das LV. nicht sicher belegte străin verdankt sein ä wohl gelehrter Angleichung an die entspr. lat. u. roman. Wörter. - SG. ALR II/I,MN 2635,69jSN II,K.323; V,K.1355. străina" siehe înstrăina. străina"tic Adj. (1858 RAL.S.) veralt. fremdartig. Şoptele tale cele duioase nu se vor înăduşi vreodată prin gînguririle ce~ le streinatice! (RAL.S.4;zur Bistritz, gegen die Versuche, die Flußnamen zu latinisieren) . - GR. streiw tic. - EF. străin. sträinäciu"ne S.f. (l68l DOS. 3A& lit .11/36,60) veralt. Fremde F. - ET. străin. 521 strălucit gfrrginäta'te Pl. -tă'ti S.f. (1563 CORESI PRAXIU 328) 1. Fremde F., Ausland N. Săracă străinătate, Mult eşti -plină de păcate Şi n-am maică sg mă cate (I.-B.173;Klage der verheirateten Frau). yj plecat în străinătate er ist ins Ausland gereist. _ Daher: Exil N. ln 37 de ani ai streinătătii lui Ioachim (BIBLIA 1688 2 Kg 24,47 xfls ccnDLKLag) . - 2. bisw. -Fremdes Volk, Fremde (Pl.]. Inrpreunai cu tîlhari de arnăuţi şi cu altă multă strei-nState, cu bucureşteni amestecată (MS.1782,GCR 11,127) . pe la Nistru pîn’ la Tisa Tot românul plînsu-mi-s-a Qă nu mai poate străbate De-atîta străinătate (EMIN. 0.1,182). - GR. Varianten wie bei străin. - ET. străin. - SG. ALR SN II,K.378. străine'şte Adv. (1703 GCD) (selten) nach fremder Art. A mînca strei-neşte, a purta haine streine (JIP.SUF.30). - GR. nă-ţeşte. - ET. străin. sträinici" Präs. -ce“se V.intr. (1643 VARLAAM) LV. wandern, pilgern. (Sfîntul) veni în ţară streină pentru Domnul ce-au străinicit şi s-au născut pre pămînt (DOS.VS.Apr.20;92a). Cela ce ... au strănicit cu nuşii pre pămînt ca un necunoscut (VARL. 2 CAZ. I,183a). - EI. străin. străinisme S.f. (1857 POL-) selten Fremde (Pl.). Streinimea şi netactu ... guvernelor — au adus turbur are în starea vieţii oraşelor (JIP.R. 159) . Iar, de nu m-a dori nime, Duce-m-oi prin străinime (PAiyiF.CDT.214) . - GR. Varianten wie bei străin. - ET. străin. străini'sm Pl. -ni'sme S.n. (1868 BARC.) selten Fremdwort N. - ET. străin. străio'ş Adj. (1683 DOS.VS.) selten zerlumpt. Gol şi străios nime nu întră acolo (DOS.VS.Mai 18; 137b). - ET. strai. străje'r Pl. -je'ri S.m. (1592 BGL 105) veralt. Wächter M. Preste zidurile tale, Ieru-salime, pus-am strejari toată zioa şi toată noaptea (BIBLIA. 1688 Js 62,6) . In zori de zi străjerul (castelului) vesteşte pe-un străin (COŞBUC 170). - GR. strej-- -jar. - ET. vgl. serb. strazar, von straza frum.strajă) "Wacht". - SG. ALR II/I,MN 2735,93,SN III,K.902jIV,K.9B1. SSâiui' Präs. -ie'se (1551/3 ES 115b;Mt 27,36) V.tr. 1. bewachen. Patru turnuri înalte străjuiesc din cele patru colturi ale curţii l^iştita şi măreaţa lavră (VLAH.RP.87) . - 2. b e-^ r e n z e n. - II. V.intr. wachen, Wache halten. (Cătanele) s-au sfătuit să străjuiască fiecare cîte-o noapte (SBIERA POV. 148) . - ET. strajă. - SG. ALR SN III,K.673. străjui're Pl. -i'ri S.f. (lö.Jh.PS.H.126,1) Wache F., Wachen N. - ET. a sträjui. sträjui't Adj. (1649 MARD.) bewacht. Substantiv.: Şi pre cei prea într-ar-mafi şi foarte bine străjuiţi a-i ucide ... să ispi-teaşte (CANT.DIV.57b) . - ET. a străjui. străjuito'r (l6.Jh.PS.SCH.126,2) I. Adj. (b e)w achend, Wache haltend. - II. S.m. Pl. -to'ri Wächter, Wachposten M. — GR. strejuitor. — ET. a sträjui. strălu'c S.m. (1903MAR.) Moschusback M. (Aromia moschata,MAR.INS. 98). - ET. a străluci, wegen seines glänzenden Kleides. străluci' Präs. -ce'sc (l6.Jh.CV2 56a;Jäk 1,11) I. V.tr. veralt. bisw. erstrahlen, erglänzen lassen. Străluceşte întru inimile noastre ... Doamne, lumina cea vecinică a cunoştinţei lui D-zeu (PS.RÎMN.94a). Silinţa ce făcea (domnul) pentru ca să-i strălucească (pe fiii săi) în lume cu procopseală de multe ştiinţe (I.V&CÄR. I.I.O.,TEZ.II,287). - II. V.intr. strahlen, glänzen. Intr-acea noapte era luna foarte luminată şi stelele străVuciia foarte (MS.17.Jh. ,GCR 1,66). Aflînd multe ... sfinte cărţi> strălucind cu înălţate înţelepciuni (FL.DAR.,GCR 1,340). - GR. 3. Pers. Sg. Präs. strălu'ce (AL.POEZII 111,111). - ET. vlat. *tralucîre < kllat. tralucere (CANDREA); stră + a luci (PUSC.EW.988) . - SG. ALR II/I,MN 3881, 133. strălucio's Adj . (l680 DOS.PS.SLAV.R.18,9) strahlend, glänzend. Stele-s multe ___________________ Luminoase, strălucioase, Dar ca mîndra nu-s frumoase! (I.-B.100) . Un cal frumos, Cu păr negru, strălucios (PAMF.CDT.93) . - GR. strălucos (DOS.) . - ET. a străluci. străluci're Pl. -ci'ri S.f. (1632 EUSTR.PRAV.9l) Glanz M. Ceale dumnădzăieşti străluciri (IQAN DIN VINTT,GCR 1,245) . - ET. a străluci. străluci't Adj. (1683 SICR.DE AUR2 4a) strahlend, glänzend. 0 Theti! cu prea strălucite şi luminoase cosite! (MS.1773,GCR 11,89). (Celor mari) L-e destul că-s neam mărit Dintr-un sînge strălucit (MUMJL. ,GCR 11,249} von erlauchtem strălucitor 522 Blut. Izbîndă strălucită glänzender Sieg, Erfolg. - ET. a străluci. strălucito'r Adj. (um l660 STAICU 102) strahlend, glänzend. Eu sînt ... steaoa cea strălucitoare de dimineaţă (BIBLIA 1795 Apk 22,16). De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iaşilor (EMIN.PL 39) . - ET. a străluci. strălucoa're Pl. -luco"ri S.f. (1673 DOS.) veralt. Strahlen N.,Glanz M. Bucură-te că răsări, strălucoarea cea cu multă lumină (DOS.ACAT. 1673 12b;zur Jungfrau Maria). Iară spre noi, Doamne sfinte, Ţ-ai însămnat de mainte Strălucoarea svintei feţe (DOS.PS.V.4,31) . - ET. stră + lucoare. strălumina'' Präs. -ne"z (1673 DOS.PS.V. 17,80) I. V.tr. erleuchten. Lumina cea de trei ori ce străluminează lumea (DOS.,CCR 227). Şi pre mulţ au străluminat (sfîntul) cu dăscăliia dogmatelor şi poruncilor (DOS.VS.Sept.21;24a). - II. V.intr. MOLD. LV. (in hohem Grad) leuchten, glänzen, strahlen. Frumuseţele tale dzua lumineadză, noaptea strălumineadză (CANT.IST.223). Străluminînd cu bunătăţile vieţii sale în mitropoliia Alexandriei fericitul Cronid diaconul (DOS.VS.Sept.13;16b) . - ET. stră + a lumina. strălumina"re S.f. (l68l DOS.TR.97b) Durchleuchten N. Au ieste cineva supt soare a căruia neştiutorii a să ruşina ochii de stră-luminarea slăvii noastre să nu să tîmpască? (CANT. IST.157). - ET. a strălumina. strălumina"t Adj. (um 1670 LR 27,448) 1. strahlend. S-au întors cătră tribuni cu înflorită faţă şi străluminată şi veselă (DOS.VS. Noe.24;159b).-2. erlaucht. Cum s-a dezvă-rat, au pornit (turcii) toate puterile sale asupra străluminatului şi adevărat nebiruitului Leopoldos, 2 împăratul nemţesc (NEC.COSTIN,LET. 11,25). - ET. a strălumina. strălumi"nă S.f. (1681 DOS.TR.49a) LV. Licht N., Glanz M. - ET. stră + lumină. strălurninăt o"r Adj. (1680 DOS.PS.SLAViR.) LV. erleuchtend. - Substantiv.: Domnul stră-luminătoriul mieu şi mîntuitoriul mieu (DOS.PS.SLAV. R.26,1). - ET. a strălumina. străluminătu"ră S.f. (1691 SMIM V,446) LV. 1.Erleuchtung F. - 2. Licht N., Glanz M. - EP. a strălumina. strălumino"s Adj. (1705 CANT.) bisw. (in hohem Grad) leuchtend, strahlend, glänzend. Prin străluminoşi păreţii ei (ai capiştii) lumina candilelor pătrundzind (CANT. IST.110;die Wände bestanden aus lichtdurchlässigem Porphyr).-ET. stră + luminos. strămătu'ră Pl. -tu"ri S.f. (1503 G.LEX.) ' (farbiges) W o 1 1-, Stickgarn N. Pe cămeşă — îs cusuţi pui de strămătură (SEZ.IV, 17) . Luminile le împodobesc (naşii) ... cu strămătură, cu bumbăcel cordele de mătasă (MAR.NAŞT.174). Cojocele şi bondiţi — cusute frumos cu felurite strămături (SEZ.IV,7). Cătrinţa ... e din strămături, ţesută şi cusută cu fir (FR.-C.MDTII 12). - ET. zu lat. *extramo, wegen der Bdtg. "ausgezogene Fäden”,- vgl. auch span, estre-madura, frz. estramadure "weiße Strickwolle". - SG. ALR II/I.MN 2833,12;SN IV,K.. 1215. strămătu"şă Pl. -mătu"şi S.f. (1825 B.) Großtante F. - ET. stră + mătuşă. strămina"re siehe strămurare. strămio"r Pl. -mio"ri S.m. (1906 WEIG.JB.XIII,90) 1. L a m m N. im zweiten oder dritten Lebensjahr. -2. Schaf N., das zum zweiten Mal wirft (PAPA-HAGI ). S.f. -mioa'rä, Pl. -mioa're. - GR. arom. strSmVior (PAPAHAGI) , megl.-rum. strSmVor (CAPI-DAN M.III,276) . - ET. stră + mior. strămo'ş Pl. -mo"şi S.m. (1563 CORESI PRAXIU 123) Urgroßvater, im weit. Sinn Urvater, Urahn, Vorfahr M., Ahnen Pl. ; S.f. s trămoa ~şă, Pl. -moa'şe Urgroßmutter, im weit. Sinn Urahnin F. (dafür auch străbun etc.). Cei de sus se cheamă tată-mieu, moşu-mieu şi strămoşu-mieu (ÎNDR. 161) die Aszendenten. Avraam ... s-a învrednicit a să numi şi strămoş al Domnului Hs., de vreme că s-a născut din neamul lui (PSALT.RÎMN.238a). Din moşi strămoşi von alters her. Cel de pe urmă urmaş al unui mare neam de boieri români, pomenit din moşi strămoşi şi scris în pisaniile a vreo trei biserici din oraş (BRST.IJD.211) . - ET. stră + moş. strămoşe"sc Adj. (um 1743 NECULCE,LET.1 11,397) Ahnen-. îndată strămoşescul său palat luă o nouă formă! (C.NGR.66) im Nu bekam sein Ahnenschloß ein neues Aussehen. Joia şi Vinerea Paştelui, cînd se ducea (boierul) la biserică în strana strămoşască (BB$F* LD.237) wenn er sich in den angestarrmten Stuhl begab- — ET. strămoş. strămoşi"e Pl. -moşi'i S.f. (I6l4 DIRB XVII /2,329) Ahnen, Vorfahren, Ureltern CP1 - ^' 523 strănutare Uceşti oameni fostu-mi-au rumâni de moşie, de stre-floşie, despre mama Voica, fata Stoicăi den Vaideeşti ppHB XXII,118) von Urvätern her (LM.dafür din moşi '■trămoşi). - GR. stremoşie. - ET. stră + moşie. 3trărnţo"s etc. siehe zdrenţăros etc. stră "mur Pl. stră "muri S.m. (1825 B.) ţr. 1.Treibstachel M. -2. fig. Trieb, jnstinkt M.-Toate aceste variaţiuni (ortografice) arată ... un strămur orb de a imita o ortografie străină (CL V,247) . - GR. strămure. - ET. wahrsch. gelehrt für strămurare, nach lat. stimulus. străimra" Präs. -re'z V.tr, (1703 GCD) anstacheln, antreiben. - ET. lat. * stimulare. strămur a "re Pl. -ră"ri S.f. (l6.Jh.CV) Treibstachel M. Plugarul dă neîncetat cu strămurarea în boul ce munceşte de dimineaţa pînă în sară (ION.CAL.39). (Nîndru, fudul, înfumurat de) nu-i ajungi cu strămurarea la nas er trägt die Nase (gewaltig) hoch; vgl. prăjină 1. - Fig. Stachel, Trieb M. Incătruo va din străminare (CV Jak 3,4; T| öppn, ksl. strüm(lj)enije). Süb stremurarul nevoiei (UR.LEG.141) . - GR. străminare (CV Jak 3,4), stremäna-re (PP.CL XIV,28;114) ; -mura'riiä (DEL.S.10), stremu-ra'Utä (MF I,516;PAMF.JOC.) , -rariu (PAMF.CDT.269), -rar (UR.l.c.). - ET. lat. *stimular, -aris, von stimulo "stacheln” bzw. a strämura. strămuta" Präs. -mu't (lö.Jh.PS.SCH^,!1!) I. V.tr. an eine andere Stelle setzen: versetzen, -rücken, -schieben. A strămuta . mesele din mijlocul casei lîngă păreţi (GLOS.AC.). ~ Fig.: Multă rîvnă ce avea __ să nu-şi strămute parola şi hotărîrile (I.VÄCHR.I.I.O.,TEZ.II,255) an Wort und Entschlüssen unverrückt, unverbrüchlich festzuhalten. Cei ce cîntau din gură __ se acompaniau cu citera, eu lira, pe care strămuta melodia ce în-tovărăşa cuvintele (OLL.HOR. 191) auf die sie die Melodie übertrugen. Strămută-ş fata lor, ca să se ivească oamenilor că se postesc (OORESI OMIL.Mt 6,16,GCR I, 28) sie verstellen ihr Gesicht. - H. a se strămuta den Platz wechseln: umziehen, übersie-d e 1 n. Ceale de sus şi ceale de jos toate să strănută (MKEG.2 165a). Sfîntul ... lovi pre Arie cu palma Preste obraz atîta de tare, cît i să strămutară fălcile (VARL.CAZ.2 II,32b) so daß sich seine Kinnladen Verrenkten. Vgl. falcă 1. - ET. lat. *extramutare bzw. stră + muta. gţgămuta"re Pl. -mută"ri S.f. (1642 CAZ.GOV.88) Umsiedelung F. -2. Verrücken, Verstellen N. Numele fiindu-i adunare, altora cu lucrul ieste strămutare şi slava titlului de monarhie (CANT.IST.29). - ET. a strămuta. strămuta't Adj. (1651 PSALT.299b) 1. versetzt, verschoben. -2. umgesiedelt. - Neg. nestrămutat. - ET. a strămuta. strămutătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1722 CANT.HR.) Änderung, Umänderung, Veränderung, Verwandlung F. A lucrurilor ome-2 neşti strămutătură (CANT.HR. 169) . - ET. a strămuta. străncăni' siehe zdrîngăni. strănţo's etc. siehe zdrenţăros etc. strănepo"t Pl. -nepo'ţi S.m. (1581 PRL 251a) 1. Urenkel M. Cei de jos ... se cheamă coconii miei, nepotH miei şi strenepotii miei (ÎNDR.161). Sora Aricioae, nepo(a)ta lui Miron, strănepo(a)ta lui Vlaico şetrariul (DOC.1614,GCR 1,44). - 2. Großneffe M. -3. Nachkommen, Nachfahre n (Pl.). - S.f,-nepoa‘tă, Pl. -nepoa'te Urenkelin, Großnichte. - ET. stră + nepot. strănu"t Pl. -nu'turi S.n. (1840 POEN.1,623) weißer Nasenfleck (bei Pferden), Schneppe, Schnippe F. (Calul) Dungă neagră pe spinare şi stărnut de dreapta n-are (MF I, 873) rechts eine Schnippe. - Adjektiv.: Iepe — Cu dungi negre pe spinare, Strănute cîte de-o nare (MF 1,731) mit einer Schnippe. Un cal ... strenut în bot (MQN.GF. 1880,6963) . - GR. stărnut, strenut. - ET. postverbal von a strănuta; die Schnippe wurde, wie es scheint, mit dem Niesen in ursächlichen Zusammenhang gebracht // kein Zusammenhang mit strănut "Niesen"; vgl. got. stairnö "Stern" (GAMILLSCHEG 11,254). strănuta' Präs. -nu"t V.intr. (1645 HERODOT 3^5) 2 niesen. Stărnutînd singe, a murit (CANT.HR. 289). Şezînd la masă, a început a strănuta Barnovs- 2 chi Vodă des şi tare (NECULCE,LEIT. 11,184). Iarbă de strănutat weißer Dorant (Ptarmica vulg.jPANTU, Achillea ptarmica;BORZA); Übersetzung von frz. herbe a eternuer, dt. Nieskraut. - GR. stămuta, stre-nuta, sternuta. - ET. lat. sternüto, -äre; wegen ă vgl. it. starnutare, friaul. stamuda etc. - SG. ALR I/I,K.78,ALR II/I,K.21jMN 6851,7. strănuta "re Pl. -tă"ri S.f. (1688 BIBLIA) Niesen N. Intru stămutarea lui va luci lumină (BIBLIA 1688 Ib 41,10). - GR. Varianten wie bei a strănuta. - ET. a strănuta. strănutător 524 strănutăto r (1839 VAIL.) I. Adj. niesend, Nies-.- II. S.f. strănu-tătoa're, Pl. -to'ri weißer Dorant (Ptar-mica vulg.); Übersetzung von frz. herbe â eternuer, stemutatoire. - EP. a strănuta. sträpezi" siehe strepezi. străpu'nge Präs. -pu'ng V.tr. (l640 CEASLOV 35a) durchstechen. (Ei.) peste Radul năvălea, Cu cinci lănci îl străpungea (AL.PP.199). - GR. Konjugiert wie a împunge. - ET. lat. transpungo, -ere (it.trapungere) od. aus a împunge neu gebildet. - SG. ALR II/I,K.41;SN IV,K.1118- străpu'ngere Pl. -pu'ngeri S.f. (1785 G.LEX.) Durchstechen N., Durchbruch M. (B.). Un articol foarte interesant asupra străpungerii istmului de Panama (CL XIII/362) . - ET. a străpunge . străstui' Präs. -ie'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. I. V.tr. quälen. Coaperi-me de fata necura-ţiloru ce me-au străstuitu (PS.SCH.16,9;ksl.ostrast-sihîL; vgl. auch CORESI PS.5 23a;Ps 16,9). - II. a se străstui sich q u ä 1 e n. Şi să străstuia pre sine mai vîrtos, cu mai greale petrecări (DOS.VS.Dech. 10;211a). - ET. ksl. strastovati, -tujg. străstuia'lă Pl. -ie'li S.f. (1683 DOS.) LV. Qual,Mühe F. Pentru firea lor cea isteaţă şi nevointa şi străstuiala ____ mai presus la-năltîme zburat să feaceră în filosofie (DOS.VS .Dech.4; 193a). - ET. a străstui. străstui're Pl. -i'ri S.f. (1683 DOS.) t) u a 1, fl il h e F .Şi atîta să nevoiră, şi învătară - cu străstuire, cît preste putîni ai sosîră la obăr-şiile a toată învăţătura (DOS.VS.Dech.4;193a) . - ET. a străstui. străstui't Adj. (1683 DOS.LIT.2 47b) I. Adj. LV. .g e m a r t e r t. - II. S.n. BESS. T o-ten wache F. -ET. a străstui. - SG. ALR I/II,K.295. străşini siehe streşini. straşnici' Präs. -ce'sc V.tr. (1837 DOC.EC.657) MUNT. pc. gegen jdn. mit Strenge vorgehe n, a straşnici pc. să facă c. etc. jdn-streng dazu anhalten, etw. zu tun. Atît de mult împăratul asupra (pruncului) tremura Cît străşnici tot palatul nu cumva a~l supăra (PANN PV.M.II,4) . - ET. straşnic. străşnici'e Pl. -ci'i S.f. (1698 CANT.) I. Schrecklichkeit, Furchtbarkeit F., gewaltige Größe, Stär- k e. Vorbesc undele Argeşului de străşnicia stîncilov de la Chei pe cari le-au biruit (VLAH.RP.145). Copăceii aceia _ parcă înaintează în trîmbă — să sfarme străşnicia şivoaielor (UR.BUC. 126) das Ungestüm der Fluten. Puterile şi străşniciile lui cu patru scînduri în a pămîntului pîntece le-am legat (CANT.DIV. 10b) .-2. Strenge, Härte F. Cînd se uita (el) cu străşnicie, îţi venea să intri de viu în pămînt (RÂD.ÎOST.11,136). Părinţii ... 0 păzea cu străşnicie Nicăirea a nu merge (PANN PV.M. II,63). - ET. straşnic. strătăia' Präs. -ta'i V.tr. (1903 VLAH.) LM. selten durchschneiden. Cărări ispititoare strătaie poienile (VLAH.RP.210) . - ET. stră + a tăia; Nachbildung von frz. entrecouper. strători'câ S.f. (1906 PANŢU) BUCOV. Gebräuchlicher Ehrenprei (Veronica off.jPANŢU). - ET. unbek. străvăzăto'r Adj. (1840 POEN.1,483) selten durchsichtig. Miile de boabe coapte Petrecute la lopată şi strevăzătorul ciur (RÂD. BUST.1,174) . - GR. stre-. - ET. a străvedea. străve'chi Adj. (1832 CR 96) uralt. E plin locul acesta de amintiri străvechi (VLAH.RP.6) . - ET. stră + vechi. străvedea' (l84l POEN.II,757) I. V.tr. undeutlich sehen, hindurchsehen, -blicken. (Baba) străvă-zîndu-mă ca printr-o zare de sită deasă (VLAH .NUV. 126); Nachbildung von frz. entrevoir. - II. V.intr. (hindurc h-)s e h e n. - III. a se străvedea prin c. durch etw. hindurchblik- ken, -sehen. Strîmtoratu ____ e încovrigat dă slăbuţ; pîn faţa lui ... te strevezi (JIP.OP.141) man kann ihm durchs Gesicht sehen. Te străvedeai printr-însa. Era numai umbva ei ... n-o mai cunoş-teai s-o fi văzut (RHD.RÜST.H,148) . - GR. streve-dea. Konjugiert wie a vedea. - ET. stră + a vedea. străvezi'u Adj. (1857 POL.) durchsichtig. 0 femeie ... îmbrăcată în zăbranic uşor şi străveziu (DEL.P.217). Mînuţele ••• străvezii (ale copilaşului), prin cari se vedeau vwe' le (NĂD.NUV.II,79). - ET. a străvedea. stre- siehe stră-. 525 jă siehe strajă. strea"nţă siehe zdreanţă. strea'şină Pl. stre'şini S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.) 1. nach außen über die Mauer ragender Teil des Daches: yordach N. Die rumänischen Bauernhäuser sind stets mit breitem Vordach versehen, das zum Schutz der Terrasse (prispă) dient; es findet sich auch an älteren Bojarenhäusem u. bildet eine Eigentümlichkeit des sog. rumänischen Baustils. Toată lumea aceasta stă înaintea lui D-zeu, ca cum stă o picătură de ploaie în straşina unii case (NEAGOE ÎNV.2 117b). în-velitoarea (curţii boiereşti era) ... cu streaşina scoasă de- jur împrejur de doi coţi (GHICA,CL XIX,290) . Ca o vrăbiuţă ce să încuibasă ’N streşină de casă (DOS. PS.V.83,12). (Chira) cîntă, muindu-şi pripit degetele de sub streşina caierului (DEL.S.167) unter dem überhängenden Spinnwickel. (Băieţii) petrecură cu ochii pînă departe pe necunoscuţi, pe supt streşinile luncei (SAD.CR.224) im Schatten des Uferwaldes. Din cînd în cînd ea îşi punea palma streşină ochilor şi ţintea arătarea nedesluşită ce se ivea ... în albul drumului (VLAH.NUV.11) ab und zu hielt sie sich die Hand vor die Augen. -2. Regen-, Wetter-, Schutzdach N. auf Zäunen etc. -3. Krempe F. 0 pălărie cam veche cu streşina lată (CL XV,272) . - GR. streş-, bisw. straşină, Pl. straşini u. străşini; ugs. bisw. -şnă, Pl. -şne. - Dim. streşioa'ră, Pl. -şioa"re. - ET. slav. *stresina (vgl.nslov.stresina "unterster Balken des Dachstuhls"), von asl. streha "Dach". - SG. ALR II/I,K.213,279;MN 3838,125;SN I,K.69,70,136*111, K.801. strecätoa're siehe strecurătoare. stre'che Pl. stre'che S.f. (1628 DRHB XXH,249) 1- allgemeine Bezeichnung der östriden: B i e s-, Dasselfliege, Breme, Bremse F. (Oestrus ovi,Gastrophilus equi,Hypoderma bovis), nicht zu verwechseln mit der größeren, aber weniger gefährlichen (Rinds-)Bremse (Tabanus bovinus), rum, tăun. A dat strechea în vite, le-a lovit strechea das Vieh ist von der Biesfliege überfallen worden (solches Vieh rennt wie rasend davon). Eu fug de treierat ca ca-lul de streche (SLAV. ,CL V,8) . Cînd-cînd aşa m-apucă nu Ştiu ce! parc-ar fi dat Strechea-n mine, şi la fu-9ă sînt silit atunci s-o şterg (DtCLFQ PAC.170) . Oaher ■fam. scherzh. von einem Menschen, der eifrigst einem törichten Ziel nachjagt: a dat strechea într-însul, e lovit de streche er ist toll, närrisch geworden. Cum Vad, toată lumea se-nsoară aici - i-a lovit strechea (CL XV,301). - 2. durch den Stich der Biesfliege her-Vorgerufene Krankheit: Biesfliegenstich fam scherzh. Tollheit, Narrheit F. Aici (la ţară) aş vrea ... Pe bolnavii de visuri şi de streche (VLAH.,GAZ.SAT.XIV,383;Verherrlichung des Landlebens) hierher sollten die Träumer und die Narren gehen. Jupîneasa îi descîntă (boierului) de streche (AL.,CL III,246;er will heiraten). - GR. TR. MOLD, auch strechie, Pl. strechii (BUDAI-DELEANU IX,22); BUCOV. S.m. -chiu (MÄR.INS.353 flg.); arom. streglă, strecl3e (PAEAHftGI) , megl.-rum. streacViä (CAPIDAN M.III,277) . - ET. slav. *strekl(j)a, von asl. stre-.-kati "stechen", gebildet wie bodlj(a) "Stachel", taklj(a) "Pfahl" von bosti, bodq "stechen", tüknqti "einstecken" etc. Das Slav. bietet für "Biesfliege" andere Formen: asl. strüku, strekü, russ. strek, tschech. strzecek etc. //lat. *oestricüla; arom. > ngr.. orp6 (Copiilor) li se strîmbaseră gîturile uitîndu-se dînsa (ISP.LEG.2 211) sie verrenkten sich den Hals. - 2. ein schiefes, saures Gesicht machen, Gesichter schneiden, grinsen; la cn., cuiva j dm. Gesichter schneiden, jdn. angrinsen. Iordache: Te-a căutat ... şî coana Mita, e aici. Nae (strîmbîndu-se): Mita aici? Nu i-ai spus că nu sînt acasă ...? (CARAGIALE,CL XIX, 107) . Afară! afară! pa-şol! ce te strîmbi la mine? (GHICA 527). Că ei, tot pizmaşii, stau de mi să strîmbă (DOS.PS.V.41,43) . — GR. in Bdtg. 1.2. înstrîmba (SBIERA POV.292) . - ET. strîmb. - SG. ALR II/I,MN 6892,12;8944,21. Strî'mbă-le'mne S.m. (1842 C.NGR.OP.1,250) in der Volksmythologie Riese M., der mit Vorliebe Bäume verbiegt. Îmi dai pe Măndica? "Mändica? (Scoate un papuc din picior.) Na! Măndică, Strîm-bă-lemne ce eşti!" (AL.OP.1,837;er will mit dem Pantoffel nach ihm schlagen). - ET. a strîmbă + lernte. strîmbăta'te Pl. -tä'ti S.f. (l480 BGL) 1. Unrecht N. (das man jdm.tut), Ungerechtigkeit, Widerrechtlichkeit, Unbill F. Să nu faceţi strîmbăta te la judecată (BIBLIA 1688 Lv 19,15) . Măcar că cel ce i s-au făcut strîmbătate nu poate să-şi izbîndească, însă de pedeapsa lui D-zeu nu vor scăpa (ESOP 1812,GCR II, 211). 0 parte din clăcaşi sînt răzeşii cari ... i-au silit cu strîmbătate să primească jugul supunerii (BSDC.304) die widerrechtlich gezwungen wurden. D-ăţi spune cu strîmbătate, Domnul nu vă facă parte (TEOD. PP.563) wenn ihr nicht die Wahrheit sagt. - 2. veralt. Krümmung, Biegung F.- ET. strîmb. strîmbătăţi' Präs. -te'sc V.tr. (1877 CL) selten pc. gegen jdn. ungerecht, unbillig verfahren. Popa ... ţinea cu cei bogaţi şi strîmbătăţea pe cei săraci (CL XI, 100) . -ET. strîmbătate. strîmbăto'r Pl. -to'ri S.m. (16^5 VARLAAM R. 211) veralt. 1.Frevler, Gottloser M. -2. Rechtsverdreher M. - ET. a strîm-ba. strîmbătu'ra Pl. -tu'ri S.f. (l603 BGL) 1. krummer Gegenstand. S-a dus Chiriac la luncă ... S-aducă ... o furcă ... Ş-a adus o strîm-bătură (MAR.SAT.347) ein Stück Krummholz. - 2. Krümmung, Verbiegung F. - 3. Verziehe n M. des Gesichts, Grimasse F. Îmi irită nervele cu strîmbăturile lui (AL.OP„I,1313) . - ET. a strîmbă. - SG. ALR II/I,MN 6945,21. stri'mbet Pl. stri'mbete S.n. (1837 C.NGR.) Grimasse F. Îmi răspunse cu un zîmbet ce se- strimt 532 mâna a strîmbet (C.NGR.8). - ET. a strimta, Eigenbildung C.NGR. (als Wortspiel). strimt Adj. (1428 DRHD 1,266) e n g (Ggs.larg). Haine, cizme strimte enge Kleider, Stiefel. Nevoiţi-vă a intra pren poarta cea strimtă (BIBLIA 1688 Lk 13,24) durch die enge Pforte. Strimtă şi necăjită e calea, dară toţi pren ea vom să mer-2 gem (MÄRG. 177a;vom Tod). Trăind in cercul vostru strimt, Norocul vă petrece (EMIN.O.I,181;der Abend-stern zu den Menschen). - Substantiv.: Cînd oi fi eu la largul meu şi tu la strimtul tău wenn ich einrrel überwasser haben werde. Vreun mijloc ... cu carile ... pre nepriietinul obştii la strîmptul lui şi la largul nostru să-l aducem (CANT.IST.230) mit dem wir den Feind des Gemeinwesens unterkriegen. - GR. MUNT, (auch LV.) bisw. strimt; MGLD. LV. bisw. strîmpt. Ebenso die Ableitungen. - ET. lat. *strinctus für stric-tus, mit n von stringo, wie in it. strinto, afrz. estreint etc. Als Part, durch strîns ersetzt, siehe a strînge. - SG. ALR SN III,K.812,860,863,IV,K.1037, 1176,1203;V,K.1247. strimta" Präs. -te"z (1581 CORESI OMIL.306) I. V.tr. eng(er) machen, verengen; Ggs. a lărgi. - II. a se strimta eng(er) werden, s ich verengen. De-aici valea începe să se mai strimteze (VLAH.RP.130). - ET. strimt. strîmta"re Pl. -tă'ri S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 107a) 1. Einengung F. -2. Bedrängnis F. - ET. a strimta. strîmta"t Adj. (1823 BOBB.) 1. eingeengt. -2. bedrängt. - ET. a strimta. strîmfcăto"r Adj. (1705 CANT.194) 1. einengend. -2. bedrängend. - ET. a strimta. strimt ea "lă Pl. -teii S.f. (1563 CORESI PRAXIU ..DENS. IST.II,205) veralt. Enge F. Nu lăcuiţi în noi în strimteală (NT 1648 2 Kor 6,12). - 2. B e d ră n g-nis F.-GR. strimteală. - ET. a strimta. - SG. ALR SN III,K.812. strîmtoa"re Pl. -to"ri S.f. (um 1640 URECHE) 1« Enge, Meerenge F., Engpaß M. Strîm-toarea Dardanelelor die Meerenge der Dardanellen. La o întorsătură bruscă cătră nord, Dunărea pătrunde într-o strîmtoare .,. cunoscută sub numele de ”Poarta Cazan” (ENC.ROM.III,624b). A mergere asupra (leşilor) la strîmtoare nu vrea (Umil). Nici leşii la larg de 2 tot nu vreau să iasă (MIR.COSTIN,LET. 1,347) H. woll- te nicht gegen die gedeckte Stellung der Polen Vorgehen. - 2. fig. Bedrängnis F. Fiind căzacii la strîmtoare mare, căutatu-le-au a se închinare (URE-2 CHE,LET. 1,236). Avere de la tata destul-oi moşteni Ce-s gata la ştrîmtoare cu tine-a împărţi (I.NGR.,CL IV,106). - ET. strimt. - SG. ALR SN III,K.812. strimtora" Präs. -re"z (1768 IORGA ARCG 25) I. V.tr. e i n-, beengen, in die Enge treiben, bedrängen. Popoarele te îmbulzesc şi te strîmtorează (EV.1894 Lk 8,45). - II. a se strîmtora 1. s i c h verengen. Apa Nilului să strîmtorea cu ţărmurile cele făcute de mînă (MS.1773, GCR 11,93).-2. sich einschränken. » GR. strîmtori (BUDAI-DELEANU V,67) . - ET. strîmtoare . strîmtora"re Pl. -ră"ri S.f. (1777 DRA 1,636) 1. Bedrängen, Beschränken N., Beschränkung F. - 2. Bedrängnis, Verlegenheit F., Geldmangel M. în strîm -torarea de bani în care se aflau (boierii) (GHICA 497) in der Geldverlegenheit. - GR. strîmtorire, strimto-rire. - ET. a strîmtora. strîmtora"t Adj. (1783 DRA 11,519) 1. eingeengt, bedrängt, ln capitalie e de bon ton să fie toate cele strimtorite (C.NGR. OP.1,244). - 2.(finanziell) eingeschränkt. - GR. -rit. - ET. a strîmtora. strîmtorea"lă Pl. -re"li S.f. (1796 DRA 11,567) Ein-, Beschränkung F. - ET. a strîmtori (strîmtora). strîmtori"me S.f. (1795 DRA 11,610) Enge F. - ET. a strîmtori (strîmtora). strîmtu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1420 SUCIU II,404) 1. (auferlegte) Beschränkung. Să se pedepsească cu posture şi cu alte strimturi (ÎNDR.620). Carele ... supune pre sine a strimturi ca acestea (ÎNDR.623) . - 2. E n g e F„ Engpaß M. - GR. strimtură. - ET. strimt. - SG. ALR SN III,K.812. strîncena" etc. siehe zdruncina. strîngăto"r (1649 MARD.) I. Adj. 1. (ein)sammelnd. -2. sparsam. Iertatul ei bărbat, om bun şi strîngător (POP,NUV.91). Vgl. bun 4.b. - 3. veralt. zusammenziehend (UT). -II. S.m., Pl. -to ~ri veralt. Sammler M.; Einsammler M. - ET. a strînge. -SG. ALR SN V,K.1260. 533 strînsoare strî'nge (16.Jh.PS.SCH.25,2) I. V.tr. 1. (fes t,f ester) zusammenziehen, (zusammen)schnüren,drük-k e n, pressen. A strînge dinţii die Zähne zu-sarrmenpressen, -beißen. Un sentiment de groază ... îi strîngea inima (VLAH.DAN 1,75) schnürte ihm das Herz zusammen. Cela oe să va atinge de trupul cuiva, cu minie de-l va împinge sau-l va strînge (ÎNDR.85) um ihn zu würgen. - Vgl. gît. - 2. pînzele, vîslele etc. die Segel, Ruder etc. einziehen. -3. (umfassend) drücken (wog.a apăsa ohne Umfassung drük-ken): pc. la piept, în braţe jdn. ans Herz drücken, in die Arme schließen, mîna cuiva jdm. die Hand drücken. Să n-o strîngi prea mult la tine Că ea, biata, de ruşine, Mai mult horă N-ar juca (COŞBUC 136; der abreisende Liebhaber zum Bruder). Mă strînge cizma, inelul etc. der Stiefel, Ring etc. drückt mich. A strînge pc. cu uşa jdn. in die Enge treiben. Acolo la Ţarigrad fiind mazil Mihai Vodă şi strîngîndu-l de 2 rămăşiţa birului (NEC.COSTIN,LET. 11,79) als ... man ihn wegen des Steuerrestes drängte. îi fac ceva curte (femeii lui) ... ian s-o strîng mai de-aproape ... poate că ... mai ştii ce? (AL.OP.I,1013). - 4. z u s a m-mennehmen, -tragen, -bringen, “holen, -raffen, -scharren, -treiben, -rufen etc. Strînge-ţi cărţile, rochia! nirrm deine Bücher, nirrm, raffe dein Kleid zusarrmen l Strînge masa! decke (den Tisch) ab! Albinele strîng miere die Bienen sarrmeln Honig. Se strîng bucatele de pe cîmp das Getreide wird eingefahren. Se vorbi apoi şi de chipul de-a impune şi de-a strînge dajdiile (BÄLC . 38) die Steuern ... einzuziehen, -zutreiben. Cine strînge nu mănîncă der Geizige hungert. - II. V.intr. din c. mit etw. eine zusammenziehende Bewegung machen. A strînge din umeri die Achseln zucken; din buze (vevächtlich) den Hund verziehen, die Nase rümpfen. Cît ai strînge din ochi (Z.II,362) im Nu. - III. a se strînge 1. s i c h zusammenziehen; sich schnüren. Se strîng funi-le de cînepă muiate, plouate (GLOS.AC.). Ea se strînge prea tare sie schnürt sich zu stark. - 2. z u s a m-menkommen, s ich (ver-)sammeln. De vreme ce începură a se zidi mănăstiri şi la Eghipet şi a se strînge mulţime de călugări (MS.1648,GCR I, 131). Strîngă-să apa cea de desuptul ceriului în stri(n)soare ună (DOS.PAR.Gn 1,9,GCR 1,265). De se va întîmpla vreo săptămînă să se strîngă judecăţi 2 multe (COD.IPS. 48) daß sich ... viele Prozesse an-sarrmeln, anhäufen. - GR. LV. (16.Jh.»später selten) u. arom. stringe; ebenso die Ableitungen. - Präs. strîng, strîngi, strî'nge etc., Imperat. strî~nge; Perf. strînse'i, LV. strînş, arom. streşu; Part. strîns, arom. stres; Ger. strîngî'nd. - ET. lat. stringo, -ere. - SG. ALR I/II,K. 10,292,-m 3916,144; SN I,K.44,61,80,101,104,131,147,174,221,222,242,-II, K.300,310,390,416,422,445jIV,K.993,1113,1188,1231; V,K.1259,1450,1487. strlängere Pl. strî'ngeri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 57) 1. F e s t-, Zusammenziehen N. (eines Knotens). -2. Drücken, Pressen N., Druck N. -3. Erwürgen N. - 4. fig. B e-drückung F.; strîngere de inimă Herzbeklemmung F.Cu strîngere de inimă intrai la tatăl meu (GANE,CL XIII,41) beklommen trat ich ein. -5. Einziehen, Sammeln, Ernten N. - 6. veralt. Rekrutieren N., Einberufung F. - ET. a stringe. strîns (1563 CORESI PRAXIU 58) I. Adj . 1. (fest) zusammengezogen, -geschnürt, -gebunden. -2. aufgeräumt. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră, pe jumătate atîrnînd (BASS.VULT.35) auf einem ungemachten Bett. -3. eng, fests i t-z e n d, prietenie strînsă enge Freundschaft. - 4. sparsam; a. fi strîns la mînă (la pungă) , a fi cu mîna strînsă sparsam mit dem Geld umgehen, geizig sein. Păstorii acestor averi au trebuit, fireşte, să fie ... muncitori şi strînşi la mînă (GAZ.SÄT.XIV,430). - 5. bedrängt, genötigt. Şi de hrană erau foarte strînşi deşii) (MIR.COSTIN,LET.2 1,281) auch hinsichtlich der Nahrung waren die Polen in großer Bedrängnis. - II. Adv. (sehr) fest, eng. Turcii ... mi-l prindea ... Şi-l lega strîns cot la cot (AL.PP.125) sie banden ihm die Ellbogen fest zusammen. Vgl. legătură 4. Baba Ciuma ... Mi-o apucă strîns de mînă (AL.PP.35). - III. 1. S.n. Sammeln N. Şi chemă D-dzeu uscatul pămînt şi strin- 2 sul apelor chemă mare (PO 13;Gn 1,9). - 2. S.n.Einbringen N. der Ernte. -3. S.n. a) Starrkrampf Y\.-b) Kolik F., Magen katarrh M. der Säuglinge. Strînsul şi plînsul lui N. în baliga asta de cal (PP.MAR.NAŞT.369;Bespr.). - 4. S.f. strînsă Reichtum M. Albina vrednică însă De-orice floare face strîneă (PANN,Z.1,313). - GR. strins (PO). - ET. a strînge. - SG. ALR SN I,K.44, II,K.303;V,K.1260. strînsătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1Ö57 POL.) ugs. 1. Zusammenziehen, Einziehen, Drücken N. etc. Se pupau şi se strîn-geau că gîndeai că o să le iasă ochii la amîndoi de-atîta pupătură şi strînsătură (BOGD.POV.121) von so vielem Küssen und Umarmen. 0 strînsătură de mînă ein Händedruck. -2. Starrkrampf M. (MAR. NAŞT.376). - ET. strins. strinsoa~re Pl. -so“ri S.f. (1561 CORESI) 1.Druck M., Beklemmung F. I se tur- strînsură 534 burau vederile şi simţea o strînsoare in piept (NÄD. NUV.II,176). - 2. LV. Bedrängnis, Drangsal F. Leşii ... făceau cazacilor mare strînsoare, 2 oprindu-i de pre mare (MIR.COSTIN,LET. 1,314). Prin- zîndu-l şi dîndu-i strînsoare au mărturisit lucrul 2 (SPĂT.MIL.,LET. 1,90) als man_____ihn auf die Fol- ter spannte. - 3. veralt. Ansammlung F. (MAFD.). Strîngă—să apa cea de desuptul ceriului în stri(n)soare ună (DOS.PAR.Gn 1,9,GCR 1,265). — 4. LV. u. PP. R e i c h t u m M., (zusammengebrachtes) Vermögen; reiche Ernte. El mîhnit fu de cuvinte şi se duse trist, era amu de avea strîn- 4 soare multă (CORESI TE 91b;Mk 10,22) . Leşii n-au ne-voinţă să strîngă avuţii; că avuţia şi strinsoarea o dau şi o rîsipesc (SIM.DASC.,LET. I,App.31). In anul acesta s-a întîmplat eă omul a făeut mai imită strînsoare decît avea în toţi anii de mai nainte (SBIERA POV.151). - 5. veralt. Gefängnis N. - GR. strin-, - EP. strîns. strînsu"ră Pl. -su'ri S.f. (1581/2 PO2 296;Ex 3^22) 1. Starrkrampf M. der Säuglinge. - 2. W e-h e F. der Gebärenden (MAR.NAŞT.44) . - 3. Zusarrmen-gebrachtes: a) LV. (oaste,oameni de) strînsură z u-sammengelesene Truppen, zusammengerafftes Volk. Bieţii moldoveni ... era oaste de strînsură, negrijiţi bine şi fără de ar-2 me (NECULCE,LET. 11,321). Ştefan Potoţchii au strîns oaste de prin cetăţi ... ca la şese nrii de oameni strînsură (MIR.COSTIN,LET.2 1,261). - b) LV. u. PP. versammelte Gäste,Gesellschaft F. Petreeînd toată strînsură în veselie cu joc şi ou băutură (SBIERA POV. 129) . - e) (zusarrmengebrachtes) Vermögen, reiche Ernte. Cesta împăr-ţitoriu fiind şi slujitoriu strînsurii besericii (DOS. VS.Sept.2;3a). Mă dusei pe la şură, Nu văzui niei o strînsură (PP. FR. -C.MOŢII 92) . - ET. strîns. - SG. ALR SN I,K.132,147;V,K.1266,1373. strcTfă Pl. stro'fe S.f. (1705 CANT.IST.52) Strophe F. în loe de opt stihuri la o strofă, el a pus numa şese (BUDAI-DELEÄNU 1,113 N.) . - ET. gr./lat. stropha, auch mittelbar. stroh S.n. (1877 CREANGĂ) TR. BUCOV. 1. de fîn, de paie Heu-, Strohabfälle (Pl.), wie sie von Haustieren in der Krippe zurückgelassen werden etc. De cîte ori îţi fi dormit în stroh şi pe tîrnomată (CREANGĂ,CL XI ,190) . Fete-le se Iau cu stroh de la vite ca să le crească părul mare şi frumos (ŞEZ.1,128). Pun în scăldătoarea acesteia (a lehuzei) ... stroh de fîn, vîzdoage ... boz şi busuioc (MAR.NAŞT.280) Heublüten. - 2. (aus Heu-, Strohabfällen bestehende) Streu der Schweine etc. Daher ugs. spöttisch von einem benutzten u. noch nicht gemachten Bett: Pînă să mai măture (mama) prin casa să mai strîngă "strohul", toca de leturghie (GHIB. BV.61). -GR. stro'hot (PAMF.CIM.), strog, strov, zdroh, zdrohot. - ET. slav. *sütrohü, von asl. sü-treti "zerreiben", vgl. zur Form slav. potrohü "Eingeweide”, von potreti. Hat mit dem nur graphisch gleichen deutschen Stroh nichts zu tun. // ARVINTE 59: zu dt. Stroh, Streu. - SG. ALR SN I,K.132. stroi Pl. stro'iuri S.n. (1795 IST.AM.30) veralt. 1. So ldatenre i he F. - 2.Spie B-rutenstrafe Fa bate la stroi Spießruten laufen lassen. Porunceşte să-mi aducă nişte palee, că am să-i bat la stroi (CREANGĂ, CL XII,25). 11 judicară să-l poarte pe-o uliţă de-a-tîtea şi de-atîtea ori în stroi (SBIERA POV.229) ihn — Spießruten laufen zu lassen.- ET. russ. stroj. stro'lea S.m. (1871 SLAV.) ugs. zur Bezeichnung eines Durrmen: dummer Hans, dumme Liese. De unde-o ştiu? Apoi o ştiu c-o ştiu şi lucru gata. "Iaca strolea! Femeie, mîncat-ai tu ceapa cioarei? 0 ştii c-o ştii, asta nu-i încă destul" (SLAV. ,CL V,6) . Ca Strolea cu ouăle wie Strolea mit den Eiern, nach einer Anekdote, ähnlich der in La Fontaines La laitiere. - ET. unbek. strop Pl. stropi S.m. (1705 CANT.) Tropfen M. Dulful ... pre gaura ce deasupra capului are, atîta pufniia, cît stropii apii în corabie şi în obrazul corăbierului săriia (CANT.IST.132). Un ceaun mare ... clocotea la foc, aruncînd stropi fierbinţi (GANE/CL VHI,100) . Ochii lui se umeziră şi în fiecare geană căruntă se ivi cîte un strop limpede (SLAV. ,CL XV, 428). De mai curge un strop de sînge prin vinele mele (BODN. ,CL 11,202). Nu-i lac de bucurie fără un strop de venin (GANE,CL XV,202). Daher von an Quantität Geringem; Cîţi drumeţi treceau prin ţară, toţi se opreau la crîşmă din codru: gustau un strop de vin, vorbeau o vorbă cu crîşmărita (SLAV. /CL VI/ 341). Bătrînii ... răsucindu-şi stropii de mustăţi (DEL.P. 157) die spärlichen Schnurrbärte. - GR. Dim. stropule'ţ, stropuşo'r. - ET. postverbal von a stropul dt. Tropfen karrmt nicht in Betracht. - SG. ALR SN V, K.1488. stropi" Präs. -pe"sc (l6.Jh.PS.SCH.50,8) I. V.tr. apă etc. sprengen, spritzen; c. cu apă etc. etw. mit Wasser etc. bespren" gen, -spritzen. Bătrîna ... muie mîna în apă şi stropi în toate părţile (I.NGR. ,CL VII/46) sie sprengte. Pajişte verde cam udă Deasupra de roao oTU" dă, Mergînd i le cam stropeşte (picioarele) (BABAC •ABGHIR 52) der Tau benetzt ihre Füße. Se face aghßaZ mă cu care se stropesc şanţurile (zidirii) (AL.PP* 535 strugure 194). A stropi strada die Straße sprengen. - II. V. jntr. tröpfeln. Deasupra lui stropiia ou un-so(a)re de iarbă pucioasă (DOS.VS.Apr. 19;89a) . - ET. trotz des t wahrsch. slav. *sükropiti von ksl. etc. kropiti, vgl. nslov.serb. skropiti. - SG. ALR II/I,K.190; SM I,K.226,228;III,K.790,IV,1041,1060,1119;V,K.1369. stropire Pl. -pi"ri S.f. (l6.Jh.CV) Spritzen, Sprengen, Begießen |\|. După căutatul lu D-dzeu tatăl ... întru stropirea sîngelui lu Isus Uristos, bunrătate voao şi pace se mltească-se {CV2 69b; 1 Petr 1,2). - ET. a stropi. stropi~t (1563 CORESI PRAXIU 159) I. Adj. bespritzt, besprengt; begossen; angefeuchtet. în haină albastră stropită cu aur (BON.0.1,58) in blauem, goldgesprenkeltem Kleid. - II. S.n, Spritzen, Sprengen, Begießen N. - ET. a stropi. stropitoare Pl. -to""ri S.f. (1703 GCD) 1. Gießkanne F. El ia cu stropitoarea apă din putina cea mare ... şi stropeşte ... brazdele de flori (BRAT.LD.241).-2. Sprengwedel M. Fierarul ... l-au pus (pe ucenic) ... cu cleştele şi cu stropitoarea la vatra cu foc (SBIERA POV.248). - 3. Schäferei: eines der vor dem Sitz des Melkers befindlichen Bretter, die seine Schenkel vor der umherspritzenden Milch schützen: Spritzbrett N. - ET. a stropi. - SG. ALR SN I,K.228;III,K.909;IV, 1041. s tr opitu"rä Pl. -tu'ri S.f. (1642 CAZ.GOV.88) 1. Sprengung, Besprengung F. -2. Spritzer, Fleck M. Cînd o ud (planta), feresc frunzele de stropituri (DftTC.HORT.233). Cositorii, în întinderi, păreau nişte stropituri de var (SRD.C3l.13) . - ET. a stropi. stropşea'lă Pl. -şe'li S.f. (1793 PREDETICI 1,476) 1*Scheltwort N.,-rede F. - 2. F a 1 1-s u c h t, Epilepsie F. Cînd copilul — capătă ameţeală, îmbătăciune sau stropşală (MAR.NAŞT. 226) . - GR. stropşală. - ET. a stropşi. - SG. ALR I/I, K.119. S^£opşi' Präs. -şe'sc (um 1640 URECHE) V.tr. 1. zerquetschen, (cu picioarele) 2ertreten. (Fintea) se va întoarce cu alt băt Si mă va stropşi de tot (CL XVI,265) er wird mich ganz ^rdreschen. Pre Lup, cum îl videa, (armăsariul) în-... asupră-i să răpedziia şi de multe ori mai P°nă la moarte cu picioarele îl stropşiia (CANT.IST. 61) * Fu bătut preste obraz şi stropşit cu picioare- 0Stenilor (DOS.VS.Apr.2;69a). Direcţia generală a brazdelor să fie (în arie) către par, pentru ca, la treier, caii să le stropşească în curmeziş şi nu în lung (PAMF.AGR.209). (Păgînii) vărsînd sîngele creş- 2 tinilor şi stropşind volnicia tuturor (URECHE,LET. 1,169) die Freiheit aller Christen niedertretend, unterdrückend. De n-are fi venit Tamerlan ... cu mulţime de oaste de au stropşit toată Asia (SIM.DASC., 2 LET. 1,409) und wenn er nicht ... ganz Asien über-schwerrmt hätte. - 2. (durch Drücken, Schlagen) verunstalten, -stümmeln. (Rusaliile îi) torturează şi stropşesc pe oameni (PAMF.SV.19). Românii cam au obicei a stropşi unele nume străine, precum au prefăcut cuvîntul de "canton" în "cardon" ... (AL.PP.119). - II. a se stropşi 1- ugs. fall-süchtig werden, die Epilepsie bekommen. - Fig.: Baba ... începe a clănţăi din dinţi (de frig), a se stropşi, a juca tananica din picioare (BOGD.POV.182) die Alte beginnt sich zu krümren und zu winden. - 2. ugs. la cn. jdn. anfahren, anschnauzen. Ivan ... vä-zînd că Moartea dă chioară peste dînsul, se stropeşte la ea zicînd: "Paşol, Vidma, na turbinca!" (CREANGA,CL XII,27). - ET. unbek. - SG. ALR I/I,K.119. stropşi't Adj. (1683 DOS.) 1. zertreten, zerquetscht. Se pun ca legătură la inimă mere pădureţe cojite şi stropşite (PAMF.BOLI 28). - 2. ugs. (von Menschen) verdreht, schußlig. Mulţi oameni stropşiţi am văzut, d-a-poi şi ca aista! (AL.OP.1,580). - Substantiv.: Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropşitule (AL.OP.I, 274).-3. verunstaltet, entstellt. - GR. în- (DOS.PAR.33a). - ET. a stropşi. stropşitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um l6H0 URECHE3LET.P 125) Verunstaltung, Verstümmelung F. Să vedea îmflat preste tot de stropşi-turile ce-l stropşisăoştenii (DOS.VS.Apr.2;69a) . Ci ungurii, văzînd atîta stropşitură şi nevoie a ţării, p una dispre turci, alta dispre nemţi (URECHE,LET. 125) als die Ungarn die Willkür und Not im Lande sahen. — ET. a stropşi. strug etc. siehe strung etc. strugi' siehe struji. stru'gure Pl. stru'guri S.m. (l6.Jh.PS.SCH.Dt 32*32) 1. Frucht des Weinstocks: (W e i n-)T raube F. Va spăla cu vin îmbrăcămintea sa şi cu sîngele strugurului învălitura lui (BIBLIA 1688 Gn 49,11) . - Ge-wöhnl. Pl. struguri albi, acri, copţi, weiße, saure, reife Trauben? cură de struguri Traubenkur; un ciorchine de struguri eine Weintraube. Ieşi afară den co— 2 rabie şi atunce sădi viţă şi făcu struguri (ÎNV. s tru jac 536 1642,15b). -2. Traube F. (Frucht-, Blütenstand). Un strugur de poamă (BIBLIA 1688 Mn 13*24) eine Weintraube. Strugur de chipru e fratele mieu mie în vie în Gadi (BIBLIA 1688 Hl 1,13). Mălinii din jurul curţii boiereşti erau albi încărcaţi de struguraşi înflo-r riţi (SAD.POV.114) . - 3. strugurei roşii Johannisbeere F. (Ribes rubrum), negri Gicht-beere F. (Ribes nigrumjB.); struguri spinoşi, struguvită Stachelbeere F. (Ribes gros-sulariajBR.). - 4. strugurul lupului Einbeere F. (Paris quadrifolia jCRÂIN.). - 5. strugurul, strugurii ursului Bären-, Sandbeere F. (Arc-tostaphyllos uva-ursi,BORZA,POL. ,FUSS). - GR. strugur; zu Bdtg. 3.S.f. -ri'tă. - Dim. -re'l, Pl. -re'i; -ra'ş, Pl. -ra~şi. - ET. man vermutet Zshg. mit gr. xpuYft "Früchte, Ernte, Weinlese". // Andere Vorschläge: vorroman. (RUSSU EL.101), lat. *üvüla (PUŞCARIU, REW 9105), gepid. *thrubilo, *struailo (DICÜLESOJ 178). - SG. ALR SN I,K.225,230jII,K.494;III,K.635;IV, K.1138. struja'c Pl. -ja'ce S.n. (l806 KLEIN) Matratze F., Strohsack M. - ET. dt. Strohsack. - SG. ALR II/I,MN 3895,137,-ALRM II/I,K.356. struja'n Pl. -je'ni S.m. (1868 BARC.) MOLD. BESS. DOBR. BUCOV. (de păpuşoi M a i s-J S t e n-g e 1 M. Părul său de aur în creţuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă (AL.,CL VIII, 379) . - ET. wahrsch. zu a struji "abstreifen". - SG. • ALR SN I,K.96,113,116,117. struji" Präs. -je'sc (1643 VARL.CAZ.2 11,63b) I. V.tr. 1, LV. (marternd) schaben. De-acia o spînzurară de o strujia cu brînci de. her (DOS.VS. Sept.17;20a). Atîta îl s tru jiră cît îi beliră obrazul şi pîntecele (MINEIUL 1698,GCR 1,321) . - 2. drechseln, drehen. -3. frunzele de pe o creangă, bobitele de pe ciorchini etc. die Blätter von einem Zweig, die Beeren von den Trauben etc. (ab)-streifenjo creangă de frunze, strugurii de bobite etc. einem Zweig die Blätter, den Trauben die Beeren etc. abstreifen. (Costei) struji frunze şi muşchi de pe tuf ari (FLOR. ,CL 111,163) . - 4. pene Federn schleißen. - II. a se struji sich aneinander reiben. - GR. Bdtg. 1.2. bisw. strugi, strungi, strunji. - ET. asl. stru-ziti. Die Nebenformen sind an strug, strung angelehnt. - SG. ALR SN I,K.115;II,K.443,568. 9 struji~t (um l660 STAICU 150). I. Adj. 1. (a b-)g estreiftj ausgekörnt. -2. gedrechse lt, gedreht. Puterea Domnului Hs. şi neputinţa strujitilor idoli ce să—nchină elinii (DOS.VS .Apr. 10; 81a) . Ghioagă mare nestrugită, Cu piroane tintuită (AL.PP. 44) .-3. zerdrückt - II. S.n. 1. Abstreifen, Auskörner n: N. -2. Drechseln N. -3'. Abschaben N. Şi i-au muncitu-i cu strujitul (DOS.VS.Apr. 10;8lb) - GR. Varianten wie bei a struji. - ET. a struji. strujitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (lö.Jh.PS.H.) 1. H o b e 1-, Drehspäne (Pl.). - 2. D r e c ^ sein, Drechslerwerk N. - 3. Wölbung, Drehung, Welle F. Rădicară riurile strujiturile (PS.H.92,3). - ET. a struji. - SG. ALR SN I,K.257. stru'jniţă Pl. stru'jnite S.f. (1683 DOS.) 1. Schab e-, Kratzeisen N. Strujiti cu strujnite de munci (DOS.VS.Apr.23;98a). - 2. Drehbank F. des Wagners zum Abdrehen der Naben (D.T.). - ET. vgl. nslov. struznica "Kaminfegerkratze etc.", serb. "Hobelbank". struna" siehe struni. stru"nä Pl. stru'ne S.f. (16.Jh.PS.SCH.150,4) 1. S a i t e F. (LM.coardă). Lăudaţi pre el în strune şi organe (PSALT.RÎMN.150,4). A cînta (a bate) cuiva în strune auf jds. Flöte blasen (jdm.in allem beipflichten, nach dem Mund reden). A o da pe altă strună ande- -re Saiten aufziehen, eine andere Tonart anschlagen. Şi pe astă strună ... urmează (autorul) fără întrerupere (BOGD.POV. 256) in diesem Ton. -2. Spannstrick M., der Örtersäge etc. Daher in Verbindungen wie: Spre a se tine mai strună legătura dintre proţap ou sania, se struneşte cu o funie (D.T.22). (Balş) Se duce la caimacamul ... li voroveşte în strună cele ce se potrivea (EETD.ETKR.99) . Eu care-n strună dreaptă prin Ştefan mă cobor din Cezar (AL.,D.) in gerader Linie. (Păcală) Iese-n drum şi _ apucă strună drumul înspre el (DULEU PiSC.59) er begibt sich schnurstracks zu ihm. Treaba merge strună die Sache läuft wie am Schnürchen, wie geschmiert. E greu să dai de căpătîi, Dar dacă dai, merg strună toate (COŞBUC 66) es ist schwierig herauszufinden, wie man die Sache anfassen soll. - 3.Kinn-kette F. des Pferdezaums. Cai cläbuciti la strune şi zăbale (DEL.P.291). Noua curte domnească ... era plină de o gloată posomorită pe care abia o ţinea în strună un şireag îndesat de dorobanţi şi de aprozi (OD-MV.1896,49) im Zaume hielt. A pune cuiva strună la gură jdm. den Mund stopfen. In nişte aşa prilejuri, cînd pistoalele juca, Cine îndrăzne o strună ca aceasta a călca (BELD.ETER.73) wer wagte es, einem solchen Verbot zuwiderzuhandeln. - 4. struna cocoşuluiHorrr kraut N. (Cerastium triviale LinkjBR.). - ET. slav* struna. - SG. ALR SN III,K.740;V,K.1280. stru'nein etc. siehe zdruncin etc. strunea'lă Pl. -ne'li S.f. (1831 BUZNEA) "l M., mit dem der Spannstrick (strună) gespannt wird. - GR. strunială (I.BUZNEA,Pavel şi Virgi-r£dL 165) . - ET* a struni. strung pl- stru'nguri S.n. (1649 MARD.) ^77c h s e 1-, Drehbank F. A da la strung Achseln, drehen. - GR. strug. - ET. asl. strugü. - SG. ALR SN II,K.555,566. gtrunga/V1 Pl. -ga'ri S.m. (1703 GCD) grec h sie r, Dreher M. - GR. veralt. strugar. - ET. strung. strung/r2 Pl. -ga'ri S.m. (1834 DRÄGH.) Hirt M., der die Schafe in den Melkpferch treibt. Pentru păstoritul oilor să tocmesc ciobani pe socoteală de 0 sută de vite la un cioban; în numărul acestora poate fi şi strungariul (DRÄGH.IC.32) . - ET. strungă. - SG. ALR SN II,K.397,401,413. stru'ngă Pl. strungi S.f. (1401 DRHA 1,19) 1. (Schäferei:) Melkpferch M., mit schmalen Ausgängen (gîrliciuri) für die (einzeln) zu melkenden Schafe. Zi-le, maică, să se strîngă Ca oiţele la strungă (AL.PP.313) . Se-nserează. Nilul doarme şi ies stelele din strungă (EMIN.0.1/44;einzeln wie die Schafe aus dem Melkpferch) . Strunga-i plata birului domnesc Ş-al-tor dări, după cum să numesc (BUDAI-DELEANU X,127) . Daher iiberh- 2. schmaler Durchgang, Paß, Spalt M., Enge, Lücke F., spez. Lücke zwischen den mittleren Schneidezähnen. Cei striini de feliu stau pe munte dencoace şi Israil stă pre munte dencolea, şi strunga întru mijlocul lor (BIBLIA 1688 1 Sm 17,3) und in der Mitte die Talschlucht. Strîmtorile şi strungile munţilor (CANT.HR.^ 407) . O strungă luminoasă se deschide-n fata noastră - ieşim în valea Bistriţei (VLAH.RP.218) ein Lichtspalt öffnet sich. Trecem viitoarea de la gura Piscului şi strunga ostroavelor de la Cojoci (VLAH.RP.245) durch die schmale Durchfahrt. - TOPGN: Ajungînd la Strungă în deal, îi 3tc în glumă: Pare-mi-se, jupîne, c-o să întîlnim tîl-hari (AL.OP.I,48;der Postillon zum Fahrgast in einer ehem. berüchtigten Waldschlucht bei Tîrgu Frumos in der Moldau). - GR. Dim. strunguli'ţă, Pl. -li~ţe (D.), Etrungu tă, Pl. -gu'ţe. ~ ET. rum. Hirtenwort unbek. Ursprungs; in viele andere Spr. eingedrungen: serb. nslov- struga, ngr. (nach MEYER ALB.WB.) orpoÜYwa., alb. 8htrunge, slovak. ukr. strunga, poln. strgga, magy. esztrenga, venez. (nach BAKK3LI,MISCELLANEA HORTIS 9°7) strunga // umfassende Lit.Angaben bei CIORANES- 01 8283. - SG. ALR I/I,K.31,SN II,K.392,401,402;III,K. S25. Pl. -re'ţe S.f. (1825 B.) USS- 1. MUNT. Lücke F. zwischen den mittleren Vor- derzähnen. Leleo cu coadele lungi Şi cu sirungăreată-n dinţi (TEOD.PP.306) . - 2. TR. Melkeimer M. Am şi eu o oiţă, mă duc s-o mulg în strungăreaţă (REIEG.POV. 111,56). — ET. strungă. - SG. ALR I/I,K.31jSN II,K.401. strungari'1 Präs. -re'sc V.intr. (1793 PREDETICI 1,189) das Drechsler-, Dreh ergewerbe be treiben. -GR. veralt. strugäri. - ET. strungar1. strungari 2 Präs. -re'sc V.intr. (1910 TIKTIN ) Melkhirt bei einer Schäferei s e i n. - ET. strun 2 gar . strungäri'e Pl. -ri'i S.f. (1823 BOBB) Drechslerei, Dreherei F. (Gewerbe, Werkstatt Erzeugnisse des Drechslers, Drehers). - GR. veralt. strugărie. - ET. strungar*. strungi' etc. siehe struji. struni' Präs. -ne'sc V.tr. (um l860 C.NGR.) 1. mittels Spannstrick u. Knebel zusammenzie-h e n. - 2. calul (din frîu) dem Pferd die Zügel straff anziehen. Un cal ________________ pe care alear- gă cu voie bună şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul (CREANGĂ,CL XV,2). - Fig. Dar lasă, voi trece eu şi de hopul însurătoarei, să vedeţi cum o să mi-o strunesc (XEN.BR.213;über eine widerspenstige Braut) aber laßt mich nur erst die Hochzeit hinter mir haben, dann sollt ihr sehen, wie ich sie mir unter die Fuchtel nehmen werde. Te poftesc, struneşte-ţi limba (C.NGR.,CL 111,50) zügle deine Zunge. - GR. struna (PÄSC.LP.62), înstruna. - ET. strună. - SG. ALR SN II, K.478. strupa'lnic S.n. (1900 MF I) veralt. Sturmband N. Să-mi aşez ceacău-n cap Şi strupalnicu su’ barbă (PP.,MF 1,780) . - ET. mittelb. dt. Sturmband. 1 strutocami 1 siehe struţ • struţ1 Pl. struţi S.m. (1588 DIR) Strauß M. (Struthio camelus). Ouă, pene de struţ Straußeneier, Straußfedem. Frate m-am făcut sirinilor şi priiaten struţilor (BIBLIA 1688 Ib 30,29). - GR. ştruf, LV. auch strutocamil (NEAGOE ÎNV.^ 139a;CANT.IST. 71). - ET. lat. struthio, gelehrter Name eines in Europa nicht heimischen Tieres, daher auf dem lat. Nom. beruhend, wie it. struzzo etc.j ştruţ < magy. struc, serb. struc, strutocamil < ngr. crcpouSoxdyriXos. struţ2 Pl. stru'ţuri S.n. (1822 HMST.130) TR. (de flori Blumen-)S t r a u ß M. Struţu din clopu tău S-a usca de doru meu (PP. ,CL IV,267). Cununile mi- studeniţă 538 reselor şi struţurile şi penele mirilor sînt din flori de boltă (MAR.NUNTA 289). - GR. - Dim. strutuşo'r, -ti~ şo'r, Pl. -şoa're, -tu'c, Pl. -£u'ce. — ET. mhd. *struz (das jedoch in dieser Bdtg. nur aus Ableitungen erschlossen wird). - SG. ALR SN II/I,K.172,213;MN 2771, 102;2835,112;3840,126;SN III,K.801;IV,K.1160. stu"deniţă Pl. stu"denite S.f. (1831 AR 64) 1.Scharbock, Skorbut M. -2. BUCOV. Sandkraut N. CArenaria serpyllifolia;PANŢU). - GR. stodenită, stodinită, studelnită (BORZA). - ET. zu asl. studenu. "kalt", -ni "Kälte", vgl. tschech. -nice "kaltes Fieber". stude^nt Pl. -de'nfci S.m. (1829 BR Ia43,DLR) Student M. - ET. it. studente, dt. Student. studia" Präs. -die"z V.tr. (1833 AA ist.11/30,72) studieren. - ET. it. studiare. stu"diu Pl. stu'dii S.n. (l8l8 MAN.ÎNV.22) Studium N.- GR. S.f. studie. - ET. n.lat. Studium, it. studio. stuf Pl. stu'furi S.n. (1579 DERS) 1. S c h i 1 f(r o h r) N. (Phragmites). Unii brazdele răstoarnă, în căpîti alţii le-adun, Alţii clădesc stoguri nalte şi cu stuh le încunun (AL.,CL 111,75). (Pă-rîuri) se rotocoleau tăind dealurile, culaînd stufurile (DEL.S.242). - 2. (de cîmp) Sandrohr N. (Ca-lamagrostis epigeios Roth;BR. ,PANŢU, BORZA). - 3. fig-, von dichtem Haar: Flausch, Wald, Busch M. Fata-i acoperită de un stuf de peri albi şi. lungi (BOGD.VECHI,24). Ochii în cap îi erau numai cît alica; iar capul, cu stuf cu tot ... cît baniţa (RCM.SÂRB. 39). - GR. stuh; ebenso in den Ableitungen. - ET. wahrsch. zu tufă. - SG. ALR II/I,K.230;MN 3774,115; 3838,125;SN II,K.400;III,K.636,631. stufa"r siehe tuf ar. stufa"t Pl. -fa"turi S.n. (1846 DRÄGH.) Gedämpftes N., gedämpftes Fleisch, G e m ü s e. Stufat de clapon (DRAGH.REŢ.163). Arpagic şi usturoi pentru stufat (FIL.CIOC.164). Muşchi de porc stufat (DRSGH.REŢ.127) . - ET. ngr. aTOUcpdtTov < it. stu-fato. stufâri'e Pl. -ri"i S.f. (1838 AN.P.VIII/2,655) 1. mit Schilf bestandene Stelle: Schilf, Rohr, Röhricht N. Vedeam ... o stufarie într-o haltă îngheţată (SAD.PS.28). Băltite, stuhăriile şi păduri- ^ le din insule (GHICA V) . — 2. fig. von dichtem Haar; Busch M., Dickicht N. Ochii ...îi strălucesc (moşneagului) subt stuhăvva de sprîncene sure (RÂD.RUST.II, 156) . - ET. stuf. stuf&ri'ş Pl. -ri'şuri S.n. (1901 VLAH.RP.20) 1. Röhricht N. Văile apelor sînt ... străbătute de mici gîrle ... pe lîngă cari cresc ... stuhăvi-şuri (PAMF.AGR.151). - 2. fig. Dickicht N. -ET. stuf. stufi'ş siehe tufiş. stuf o "s Adj. (1683 DOS.VS.Dech.17;225a Glosse) buschig, dichtbelaubt. Şijîrtvuiaşi tămîia — dedesuptul a tot lemnul stufos (BIBLIA 1688 2 Kg 16,4). Pentru a obţine o plantă înaltă fără de-a fi stufoasă (DATC.HORT.22) . - Vom Haar etc.: buschig, Sprîncenele sale negre şi stufoase (BODN.,CL IV, 95). Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustafă Şi acum, barbă stufoasă (I.-B.300). Fesuri mici cu funde stufoase de ibrişim (FIL.CIOC.29). - ET. stuf. - SG. ALR SN III,K.580. stufui" V.tr. (1852 STĂM.W.18) mit Schilf bedecken. - ET. stuf. stufui"t Adj. (1893 NÄD.) mit Schilf bedeckt. Sub streşina stuhii-tă (NAD .NUV. 1,30) . - ET. a stufui. stup Pl. stupi S.m. (1544 BGL) 1.Bienenstock M. Mazilii şi mînăstirile ... să-şi ieie desetină de stupi şi de mascuri ... de pre moşiile sale (NBCm/ZE,IEr.^ 11,337). Te voi cruţa ... Sînt alti trîntori de care trebuie curăţit stupul (C. NGR. 115). La stupu de miere, roi de muşte (AL.OP.I, 900) für Gutes finden sich inmer Abnehmsr. E bogat stup, e stup de bogat, e stup de bani er ist steinreich. - 2. iarba stupului Melisse F. (Melissa off. ;BR.,BORZA). - ET. gegen serb. stup "Säule" (< asl..st2-üpu, rum.stîlp) sprechen sachliche, gegen Zshg. mit ştiubei lautliche Erwägungen // gr./lat. stupus "Bienenkorb" (REW 8334). - SG. ALR SN I,K.118,263,264, 265,268,270;III,K.745,746. stupa"!! (+) Interj, (um 1743 NECULCE) pack dich fort! (D.). Că-n sat nu mai e de trai, Că ne dă turcii stupai Să ieşim cu toti 1° pl0^' (PP.MF 1,99). Acel gheneral (rus) ... au început a striga: stupai (NECULCE,CADE). - ET. russ. stupaj. stupa"r Pl. -pa'ri S.m. (1628 DRHB) Bienenzüchter, Imker M. (vgl.prisă-car).- ÄNTHROPON. Stupariu (1628 DRHB XXII,123) . - ET* stup. - SG. ALR SN I,K.266. stu"pä S.f. (1822 HMST.163) (in der Hechel z u r ü c k g e b 1 i e ^ e n e s) Werg (B.,VAIL.) . - ET. lat. stuppa. 539 sub gtupări"e S.f. (1868 BARC.) gienenzucht, Imkerei ^ • C vgl.prisăcă-rl&). - ET. stup. - SG. ALR SN I,K.263,265. stupari't S.n. (1839 VAIL.) ■^Bienenzucht, Imkerei F. - 2. ehem. ßienensteuer F.- ET. stup. - SG. ALR SN I,K.263. stupi" etc. siehe scuipa. stupina"r Pl. -na'ri S.m. (1632 DRHB XXIII3984) selten Bienenzüchter, Imker M. - ET. stupină. stupi'nă Pl. -pi"ne S.f. (1502 DERS) Bienenstand, -garten M. (vgl.prisacă). Ori pre la vii, ori pre la stupini, ori pre în pomete (ÎNDR. 110). Desetina de stupini şi de porci (NECUICE, LET.2 11,275). - GR. Dim. -pini'iă, -nu'tă, Pl. -te. - ET. stup. - SG. ALR SN I,K.265. stupini"ţă Pl. -ni'ţe S.f. (1902 BORZA) Kuckucksblume F., Stendelwurz M. (Platanthera bifolia Rieh. jPANŢU). - ET. stupină. stupu'ş siehe astupuş. stur Pl. sturi S.m. (l6. Jh.PS.SCH.) LV. Eiszapfen M. Neaoa, stürii şi duhu repede, ce feceră cuvântul lui (PS.SCH. 148,8) . - ET. lat. sty-lus. sturluiba' Präs. -be'z V.intr. (1845 AL.) überschnappen. Iaca pozna că au sturluibat amîndoi! (AL.OP.1,1091). - ET. sturluibat. sturluiba't Adj. (1839 C.NGR.) WLD. ausgelassen, unruhig, wild; närrisch, toll, rappe 1-, t o 1 1 k o p-■f i g. Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatec şi copilăros ca vîntul în turburarea sa (CREAN-®fCL XV, 1) . Eşti aşa de struluibatec, îneît sînt si-9ur c-ai uitat tot ce t~am spus (C.NGR.222) . - Substantiv.: El e un sturluibat _ o vîrtelniiă care face sfîrrr ...şi altă nimic (AL.,CL IV,312). - GR. stuvlubat, sturluibatic, stru-, stră-. - ET. lat. *as-trolabiâtus, von mlat. astroldbium (< gr. cmpoA&ßLov) Art astronomisches Instrument”, vgl. genov. stralabia faseln”, kors. stralabiu "Narr” // unbek. Pl. sturzi S.m. (1492 DERS) ^ r o s s e 1 F., Krammetsvogel M. (Tur- nus) . Era tocmite paseri prin stîlpări, de cînta careaş Xn °hipul ei — şi doi sturzi, ş-alte lucrure multe de aur (MQXA,HC 2 1,388). Găinuşi de pădure ... sturzi, mierle şi alte păsăruici (MS.1749,GCR 11,44). Sturzul ne aduce vara (Z.1,665) . - Die Tage vom 12. bis 18. März heißen zilele sturzului, weil die Drosseln um diese Zeit ins Land zu komnen pflegen (MAR.ORN.1,276) . - S. f. stu'rzä, Pl. stu'rzß} -zoa'ie (Pl ,-zoa‘ie), -zoa icä iPX.-zoa'ice) Drosselweibchen N. (MAR. ORN.). - GR. Dim. sturzule'i (PP.,ŞEZ.IV,219) , Pl. -le'ti-, sturze'l, Pl. -ze'i s sturzişo “r, Pl. -şo~ri} sturzo'r (MÄR.ORN.) , Pl. -zo'ri. - ANTHROPON. Turz (1183 DRffiANU 175) . - ET. lat. turdus, mit aus dem Pl. erschlossenem Sg. // autochthon (IVÄNESCU,AL XXIX A,7) . - SG. ALR SN III,K.697,702. su siehe sub. sub Präp. (1436 DERS) 1. u n t e r. Cä-n mormîntul fără pace Şi sub cruce-a-colo zace — un strigoi (AL.POEZII 1,49) . Apa — acoperi toii munţii cei nalţi care era supt ceriu (BIBLIA 1688 Gn 7,19). Nici aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic (EV.1894 Mt 5,15). Ierusalime ... vrui să adun feciorii tăi în ce chip adună găina puii săi supt arepi (BIBLIA 1688 Mt 23,37) . Ici, colo cerul dispare sub mari insule de nori (AL.POEZII 111,30) hinter großen Wolken. (Cucoarele) zburînd iute pe sub ceruri, Au văzut ... ale Afvicei misteruri (AL.POEZII 111,29). Din pămînt şi de sub mare s-aud sunete ce cresc (EMIN.O.I,45) aus der Tiefe des Meeres. Cinci grade sub zero fünf Grad unter Null. Sub (împărăţia lui) August unter (der Regierung des) Augustus. - 2. sub perete, zid etc. dicht, hart an der Wand, Mauer etc. Ursul s-au lust după dînsa pe nevăzute şi s-au ascuns sub părete (SBIERA POV.203). Trebuia să trec sub zidul cimitirului (D.). - 3. LV. (nahe) b e i, an. Şi tăbărind subt Brăila, trimis-au (Ion 2 Vodă) doi munteni la beiul de Brăila (NEC.COSTIN,LET. 1,460). Incunjurat-au — creştinii Ancona cu mare pu- 2 tere, un an întreg stînd subt cetate (NEC.GOSTIN,LEr. I,384). Craiul lui Vaşco pentru acea slujbă i-au dat 2 un sat, anume Botniţa, subt Iaroslav (URECHE,LET. I, 183). - 4. (zeitl.) gegen, in best. Verbindungen. La un han din drumul mare intră un ungur cam sub sară (SPER.AN.III,173) . Pe la 10 jum. este "supt-amiază" (ŞEZ.VIII,84). Supt sfîrşitul lui ianuarie (ŞINCAI HR. II,67;sw£> fine Ianuar ii). - GR. veralt. supt, subt, häufig gekürzt vor stimnlasem Kons, zu sup, so bisw. schon LV., z.B. sup policandru (D0C.1588,HC 1,195), sup tine (BIBLIA 1688 Js 3,5), sup ceriu (DOS.,GCR 1,268), vor stirnnhaftem Kons, zu sub, su, z.B. su lăcată (PP.MAR.NUNTA 668), su naltul ceriului (PP. ŞEZ.IV,221), su unghii (PP.RCM.SÄRB.51), su-a mea trupină (PP.MAR.INM.109) : arom. sum, vor Dental sun, vor Velar sun mit velarem n, vor Kons, auch su. - ET. supt ist lat. sübtus, dial. su wahrsch. lat. sub; LM. sub 540 ist das vor stirrmhaftem Kons, erscheinende sub mit Rücksicht auf lat. sub verallgemeinert worden.-SG. ALR II/I,K.13,283jV,K.1249,1352,VI,K.1824,1825. sub- Präf. unter-. In Neologismen, denen lat. sub-, frz. sous-, it. sotto-, dt. unter- zugrundeliegen, wie z.B. subaltern (1848 AA ist.11/24,518), subdirector (1834 BUL.F.154), subjuga (1823 BOBB), subjugator (1835 ETß-RIAN 1,20), subministru (1844 AA ist.IIl/5,184), submarin Adj. (1832 AR 39) , subofiţer (1829 CR 28) , subsemnat (1823 BOBB) etc. - ET. n.lat. sub. suba'şă Pl. -ba'şi S.m. (um 1398 DERS) ehem. (türkischer) Polizeimeister. Meh-met-Bei ... pusese subaşi pen toate oraşele şi pen toate satele (CGNST.CfiP.,MAG.IST.1,160) . - Auch noch PP.: în tîrgul Odriutui, La curtea subaşului (Ş.INEL. 11,111). - ET. türk, subaşi. subie'ct Pl. -ie'cte S.n. (1781 MICU L.34b) Subjekt N. - ET. n.lat. subjectum. subscri'e Präs. -scri'u (1642 DIR B XVEI/4,386) I. V.tr. unterschreiben, zeichnen. - II. V.intr. einwilligen.- ET. sub + a scrie. - SG. ALR SN IV,K.986. substantiv Pl. -ti've S.n. (1780 ELEM.LING.24) Substantiv N.- ET. n.lgt. (verbum) substantivam. substa'nţă Pl. -sta'nte S.f. (1683 DOS.PAR.94a) Substanz F.- GR. (+) -tie. - ET. n.lat. sübstantia. substa're Pl. substä'ri S.f. (1698 CANT.) veralt. Substanz F. Care D-dzău substare duhovnicească şi preadesăvîrşit iaste (CANT.DIV. 103b; qui Deus est sübstantia spiritualis perfectissima). - GR. supstare. - ET. sub + stare. subsuoară (l6.Jh.PS.SCH.88,11) I. Adv. unter der, die Achsel, dem, den Arm, Pl. unter den, die Achseln, den Armen, die Arme. Inşi a căror cap Le creşte subsuoară (CARP,CL II,22;Übers. von Othello 1,3). Scoase hangerul şi-1 lovi suptsioară prin încheieturile platoşelor (ALEXANDRIA 130) . Am făcut trei pachete, le-am luat subsuoară şi am plecat (VLAH.IC. 11). Văd cu multămire ... că vă place a nu şedea cu mînile subsuoară (AL.,CL IV,314) mit untergeschlage-nen Armen dazusitzen, die Hände müßig im Schoß zu halten. - II. S.f. A c h s e l(h ö h 1 e) F. Înfocînd măciuci de her ... i-au arsu-i susîorile (DOS.VS.Sept 29;37a). Cu galii de her înfierbântate ars în susîori (DOS.VS.Noe. 18; 134a) . Un păr de suptiori smulse (PANN PV.M.II,91). Legîndu-l (pe mort) cu o funie de supt-siori, l-au slobozit pre urloi în jos (BARAC HAL.VI,57) De-acii fu spîndzurată de susîori (DOS.VS.Iulie 4;4a). Sfîntul ... ţinut de subsuori de doi bătrîni vlădici (C.NGR.281) . Episcopul de ta Roman îl luă (pe domn) de subţioara dreaptă, iară episcopul de la Rădăuţi, de cea stîngă şi îl duse în sfîntul altar (ISP. ,CL XII, 170). - CORESI PS.u.PS.SCH. häufig als Übers, von asl. mysica "Achsel, Arm": Mîna mea ajută lui şi sup-suara mea învîrtoaşă el (CORESI PS.~* 172a;Ps 88,21). Braţele lor nu spăsi ei, ce dereapta ta şi supsioara ta (CORESI PS.^ 80a;Ps 43,5). Bîta-n sutioară ş-o luă (MP 1,162) unter den Arm. Cucoana sa cu care se primbla de subsuoară (SBIERA POV. 176) Arm in Arm. Radu ... îşi luă legătura la subsuoară şi pleca (VLAH.NUV. 11) unter den Arm. Mereu mă iau la fiori Din tălpi pînă-n susuori (I.-B.91). - Bisw. sogar mit sub konstruiert: Pînea su5 sutioară (MF 1,997). - GR. MUNT. subti-, TR. susuoară, MUNT. DOBR. MOLD. suptioară, LV. häufig su-sioară (z.B.PS.SCH.,CANT.), susîoară (DOS.) , suptsuoa-ră (CORESI), sutioară (MF I.e.), OLT. sîptioară. - ET. lat. sub ala "unter der Achsel" ergab *su-a~ră (vgl. die Form bei COR.), *suoa‘rä, das die Bdtg. "Achselhöhle" annahm, daher, nach nochmaliger Setzung der Präp., suptsuoa'ră (sups-, sus-). Durch Einmischung von a suptia entstand die Nbf. suptioa~rä (supsi-, susi-). Heranziehung des in Glossaren sich findenden ola für ata ist nicht nötig. - SG. ALRM 1,83. subt siehe sub. subţia' Präs. -ie'z (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. d ü n n (e r), s c h m a l(e r) machen, verdünnen, verschmälern. (Cucoana Caliopi) cînd vorbea ... îşi umfla nările şi îşi sub-tia buzele (SAD.CR.208). A subtia o mîncare ein Gericht (durch Zusatz von Wasser) verdünnen, -langem. Şoltuzul ... îi tot subtie (porcarului) simbria ce-i plătea satul (UR.LEG.51) der Bürgermeister kürzte ihm das Gehalt irrmer mehr. - 2. fein(er) machen, verfe inern. - II. a se subtia 1. d ü n n(e r)i schmal (er) werden. Trec pe lîngă d-ei, sübtündu-mä cît de mult, ca să nu o deranjez (LIT.) • Maica sfînta ... din căierel Lăsa fir aurel. Firul f^" ruia Şi se subtia (PP.,GCR 11,328) der Faden zog sich--2. fein (er) werden. Acum lumea s-a subt^tr fiecare vorbeşte şi scrie limba sa proprie şi ştie că sîntem strănepoţi ai tui Traian (GHICA 53). - GR. îns- (PS.SCH.28,6 u.CORESI PS.5 47b;Ps 28,6,-Ex: 15,9Î r.: -tira (JIP.OP.67). Präs. auch -fi'u. - ET. lat. sub-tîlio, -are. - SG. ALR SN V,K.1347. 541 sucală subţia't Adj. (um l660 STAICU lUl) ^verdünnt, dünn, spitz. Ochii în fundul capului, nasul subţiat, buzele arse şi uscate (SPER-/GAZ.SÄT.XIV,367) . Căldări mari zidite şi făcute de fier, subţiete în jos (GAZ.SÄT.XIV,370) . - 2. verfeinert, fein. - GR. Varianten wie bei a subţia. - ET. a subţia. gybţie^re S.f. (1705 CANT.IST.7) •j. Verdünnen N. - 2. fig. Verfeinerung F. Mie-mi pare că nu cu vedită ... tărie noi să dăm ajutare, Ci pre-ascuns cu multă supţiare (BU-Eftl-DELEANU VI,41) . - GR. supţiare. - ET. a subţia. subţie'tic Adj. (1868 BARC.) MOLD. schlank. Naltă, subţietică la trup (NKD. NUV.1,193). - ET. nicht a subţia, sondern MOLD. sub-ţii, Pl. von subţire; vgl. subţietate, -ţiime "Dünne etc." (WB.) . subţira're S.f. (1683 DOS.) veralt. Dünnheit F. Supţîrarea mea-i mai groasă decît pîntecele tătîne-mieu (DOS.VS .Martie 30;59a; nach 1 Kg 12,10, wo BIBLIA 1688 micşurarea mea= n Ui-HpoTTie you "mein kleiner Finger"). - GR. subţîrare. - ET. zu subţire. subţiratic Adj. (1839 C.NGR.OP.I348) 1. schmal, schmächtig, schlank. Un zîmbet ... se lăţi pe supţiratecile lui buze (UR. LEG. 215). (Ţiganii) cu trupurile uscate______cu picioa- re şi mîni supţiratice (ISP.,CL XVIII,203). (Copiii) jigăriţi şi hărtăniţi_____subţiratici şi piţigăiaţi, 2 mă rog, leşinaţi de foame (ISP.LEG. 174) . Plopi sup-ţirateci şi înalţi (IORGA AM. 119) . Minorele supţiratice (ZAMF./CL XIV,805) . - 2. von der Stinrme etc.: dünn, fein, hell. Care cum ajungea, îşi lua căciula şi striga cu putere şi cu glas subţiratec de copil un: sărut mîna (RÄD.RUST.II,7;von Schulkindern) . Sipoţelul al cărui cîntec subţiratec îl ascult adesea (UR.BUC. 151) . - GR. supţiratic, -tec. - EI. subţire. - SG. ALR II/I,K.BQ. gWre Adj. (1581/2 PO2 139;Gn 4l36) dünn, fein (Ggs. gros), (to,în trup) zart, schmächtig, schlank. O scîndură, creangă subţire ein dünnes Brett, ein dünner Zweigj cerneală subţire dünne Tinte5 praf subţire feiner Staub. Nădejdea de la mine E ca sîrma de subţire: Ca sîrma din bolta vechie, Cum o tragi, se rupe-n şepte (I.-B. 238). Vgl. a rupe II. Mîndra-naltă şi subţire E făcută spre iubire; Mîndra mică, rotunjoară Cu iubirea omoară! (I.-B.76) . Merseră_____mai călări şi mai Pe jos şi mai £n căruţa, ca oameni subţiri în pungă (GâNE,Cl VIII,440) mit schmalsm, magerem Beutel. Car- tea popei e subţire de tot (UR.LEG.50) mit der Gelehrsamkeit des Pfarrers ist es nicht weit her. - 2. von der Stimme: hell. (Stelarii) prindeau a cînta cu glasuri subţirele (SAD.CR.146). Vgl. gros 1.4. - 3. fein, zart, delikat. Postav, horbotă subţire feines Tuch, feine Spitzen. Ten subţire zarter Teint. Vgl. cheltuială, obraz II.2. Cucoane, mai încet, mă rog, că-i Catrina pe moarte ... "Subţiri urechi mai aveţi ... !" (RÄD.RUST.II,206). Subţirea boare trăgea (PP.,FR.-C.MOŢII 207) ein zartes, leichtes Lüftchen wehte. Era şi puţină lume mai deosebită, mai supţire, dar se pierdea în gloata de megieşi (VLAH.DAN II,128;von Gästen). De atunci el a avut acele gusturi supţiri, acele maniere alese, rafinate, ca nobilii franceji din timpul Regenţei? (GION PORTR. 58). De sînge subţire (JIP.SUF.160) von edlem Geblüt. Unii din cei cu dare de mînă ... au cu dînşii lăutari, ştii, lucru subţire (RAD.RUST.II,135) gar nobel. Cu o foarte suptire stratigimă făcu ... pe oblăduitorul cetăţii ____ să o închine la otomani (I.VSCSR.I.I.O., TEZ.II,265) durch eine sehr feine, geschickte Kriegslist. La această dregătorie este trebuinţă de procopseală multă şi ... de minte subţire (I.VÄCSR.I.I.O., TEZ.II,269) scharfer Verstand. Din una alta înţelese tot satul că Ion era subţire la minte (UR.LEG.83) daß er einen hellen Kopf hatte. - Adverbiell: Pisat, măcinat subţire fein gestoßen. Îmbrăcat subţire leicht gekleidet. A auzi subţire klar, deutlich hören. - GR. veralt. u. ugs. supţire; ebenso die Ableitungen. MOLD, u. veralt. Pl. supţi'i; so schon BIBLIA 1688 Gn 41,3 flg. - Dim. -ţire'l, Pl. -re'i; f. -rea', -ri'cä, Pl. -re'le. - TOPON. Subţireni (1544 BGL). - ET. lat. subtUis. - SG. ALR II/I,MN 2279,50;K.35,88;SN II,K. 490;IV,K.911,1182;V,K.1347. subţire"nie S.f. (1896 UR.LEG.) selten Dünne, Feinheit, Schlankheit F. etc. Era totdeauna gata să povestească vreo snoavă în care îşi bătea joc, cu supţirenie, de unguri (UR.BUC.86) in feiner Weise. Un mijloc _______ care tocmai prin supţirenia lui dădea întîietate obraznică sînului (UR.LEG.344) eine Taille, die eben durch ihre Schlankheit ... - ET. subţire. subţiri"me S.f. (1703 GCD) Schlankheit, Dünne, Feinheit F. Mijlocelul fetei era de-o subţirime nemaipomenită (RÄD. RUST.II,136). - ET. subţire. suc Pl. su"curi S.n. (um l805 ŞINCAI N.4) Saft M. - ET. it. succo. suca"lă Pl. -ca'le S.f. (l48l DERS) I.Spulrad N., womit der Strang (călepe) von der Garnwinde (vîrtelniţă) auf Spulen (mosoare) u. Spul- röhrchen (ţevii) aufgewunden werden. O mulţime de trebi pe capul mamei: ... ţevi de făcut la sucală (CREANGĂ, CL XV,11} .-2. Bohrwinde F. (D.T.) . - ET. vgl. bulg. serb. nslov. sukalo, tschech. soükadlo. - SG. ALR SN II,K.440,456,477,562. su'că S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Gewohnheit F. De ar mai zice ceva, Spune că aşa mi (- i) suca (GCR 11,227) . - ET. magy. szokâs id., szokni "gewohnt sein" // TAMAS 709: postverbal von a sucui. sucăle'te Pl. -le'ti S.m. (1868 BARC.) OLT. Rolle F. înainte se făcea (ciocul) dintr-o para făcută sucălete în jurul unui ac (RCM.SÄKB.48) die Spitze des Pinsels zum Bemalen der Ostereier wurde aus einem ... gerollten Geldstück gemacht. Faci funia sucălete şi o bagi în sac (BOC.). - GR. -cule-te, -ie'f (C3H.) . - ET. zu sucală. sucăli' Präs. -le'sc V.tr. (l88l CREANGĂ) MOLD. pc. jdn. quälen, jdm. zusetzen. Mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi deie curele ca să-mi fac bici (CREANGĂ,CL XV,5). - ET. zu sucală, also eigtl. "auf dem Spulrad drehen”. suci' Präs. -ce'sc (l683 DOS.) I. V.tr. 1. (zwischen den Fingern u.ä.) drehen, wickeln, winden (wofür auch a răsuci). A suci firul den Faden (beim Spinnen etc.) drehen: a-şi suci o ţigară sich eine Zigarette drehen; a-şi suci mustaţa seinen Schnurrbart drehen; zwirbeln. Su-cä-mi-te,-suveicută (MF 1,473,481). - Fig.: Dacă (ru-mănu) era unu care să bage de seamă, şi Moş-Tudor o sucea altfel (RÄD.RUST.II,59) so drehte ... er die Sache anders. Maică-sa-l suceşte, îl cîrneşte, că ce are, ce-l doare, dar el, pace (SEV.POV.201) sie dringt in ihn. - 2. fig. verdrehen: capul, minţile, cuvintele etc. cuiva jdm. den Kopf, jds. Worte etc. verdrehen. - 3. MOLO, mînecele die Ärmel auf-krempeln. (Svîntul) suda mînica şi băga mîna în căldare (DOS.VS.Sept.24;27a). - 4. aluat Teig (mit dem Nudelholz) ausrolle n. - II. a se sud 1. s ich drehen,sich winden.-2. fig. sich verhaspeln. Tw socoti că limba mea deprinsă cu Omer se va putea sud ca să zică firtă, tverdu, glagol ş.c.l. (C.NGR.8;der Schüler zum Lehrer, der ihm das kyrillische Alphabet beibringen will) daß sich meine Zunge so verrenken könnte. - GR. MOLD, auch ciuci (gespr. susi'). - BAN. Präs.Sg. auch suc, suci, su'ce. - Inperat. su'că (MF 1,1.c.) . - ET. asl. p sukati, sucg.. - SG. ALR SN I,K.137;II,K.352,417,442, 443;IV,K.976,993,1054,1106} V, K.. 1255. suci Pl. suci S.m. (um 1670 ANON.CAR.) TR.Kürschner M. U, iu, iu, fată de suci, Hai cu mine pînă-n huci! (PP.MÎNDR.HJ.102) . - ET. magy. szÜcs. - SG. ALR SN II,K.521. suci're Pl. -ci'ri S.f. (um l660 STAICU 1^5) Drehen, Winden, Wickeln N. - ET. a suci. suci't (1581/2 PO2 269;Ex 27,18) I. Adj. 1. gedreht, gewunden, gezwirnt gewickelt; păr sucit ugs. krause Haare. - 2. fig. (von der Norm abweichend) absonderlich b izarr; verdreht. Ei __________ nu ştiu ... Cît 2 viata mi-e amară, cît traiul mi-e sucit (BOLINT. if 202). Un om sucit ein Sonderling, Querkopf. - II. Adv. eigentümlich, bizarr. (Ea) nu-i răspunse deodată, ci îl privi lung şi cam sucit (QLL., CL XVIII/129) sie sah ihn ... eigentümlich an. - ttt sucită S.f. Quaste F. (BIBLIA 1688Dt22,12).-ET. a suci. -SG. ALR II/I,MM 6B04,2;SN I,K.75,172;II,K.61Q. sucitoa're Pl. -to'ri S.f. (1868 BARC.) 1. W e n d e-, Drehhals M. (Junx torquila). - 2. BAN. Mönchsgrasmücke F. (Sylvia atricapilla;MAR.ORN.). - ET. a suci. - SG. ALR SN I, K.56. sucito'r Pl. -toa're S.n. (1683DOS.VS.Mai 7;llla) Teigrolle F., Nudelholz N. Lătăşte botul de aluat cu sudtorul (DRSGH.RET.227) . - GR. S.f. sudtoa've. - ET. a suci. - SG. ALR SN I,K.56, 174;II,K.430,459,468;IV,K.1054,1112. su'cnä Pl. su'cne S.f. (1658 URIC.XVI3203) TR. BAN. Frauenrock F. Doi, săracă mîndra mea, Că ş-asear-am fost la ea Ş-o găsii c-o sucnă rea, Pe cea bună şi-o cîrpea! (I.-B.442). - GR. sug-nă, BAN. bisw. sumnă. - Dim. sucni'tă, -nu~tă, Pl. -te. - ET. asl. sukno "Tuch, Tuchkleid". - SG. ALR SN IV,K.1178,1179,1180. sucma'n etc. siehe suman etc. sucui' Pras. -ie'sc V.tr. (1581/2 PO2 291;Ex 333H) BAN. TR. pflegen. - GR. suclui. - ET. rragy. szok-ik, szok-ni (TAMAS). sucui're S.f. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. TR. Gewohnheit F. - GR. -cluire. ~ a sucui. sucui't (1581/2 PO) I. Adj. BAN. TR. 1. gewöhnt, gewohnt, (durch Gewohnheit) vertraut. -2. alltäg' lieh, gewöhnlich. - II. S.n. Gewöhn' heit F. (PO,TAMAS 709). - ET. a sucui. 543 suduros sud1 S.n. (1712 BUL.COM.IST.III,92) ■] lA/. Regierungsbezirk M., in Fällen wiß: Hrisovul cumpaniei cei vechi ot oraşu Craiovei sud Dolj (DOC.1804,TEZ.II,323}. - 2. veralt. Urteil j\j Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească (BIBIC.330) . Si cum sudu le ieşa, Nu-i mai sudu de trăit, Ci-i sudu de prăpădit (PP.BAN.WEIG.JB.III, 290)- - ET. serb. sud (asl.sqdu). sud2 (1795 AMFILOHIE G.2) I. Adj. südlich, Sü d-j polul sud der Südpol. - II. S.n. Süden M., spre sud südwärts. - ET. it. sud. suda'liră Pl. -dâ'lmi S.f. (1551/3 ES 54b ;Mt 15,19) LV. u. fam. Fluch M., Schimpfwort N. "Cîni neruşinaţi, Ut fă rea-", s trigă Chiajna, spume-qînă de turbare; dar Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadamicele-i sudălmi (OD.MV. 1894,121} . Încă trebuie să suferim şi ocări şi sudalme (MSRG.2 158a). Dînd la care cum apuca, drept zioa bună, cîte un picior în spinare, întovărăşit fiecare de cîte o zdravănă sudalmă (GANE,CL VHI,179) von einem kräftigen Fluch begleiten. - GR. Pl. auch suda'lme. - ET. magy. szidalom; vgl. a sudui. - SG. ALR II/I,Supl.K.20. suda'lnic Adj . (I688 BIBLIA) veralt. fluchend, scheltsüchtig, schmähfreudig. Muiarea sudalnică (scoate pre om) den casa ei (BIBLIA 1688 Spr 27,15). - ET. a sudui. suda'r S.n. (1632 EUSTR.PRAV.277) Schweißtuch N. Petru____________află____sudariul, adecă măhrama cu carea era învălit capul sfenţiei sale (a lui Hs.) (VARL.CAZ.2 I,128a) . - ET. ksl. sudări < gr. ooufidpuov. ŞudT Präs. -de'sc V.tr. (1893 BIBIC.) Urteilen, richten. Ei sudu să mi-l sudească (BIBIC.330). - ET. serb. suditi. sudi'ţ Pl. -di'ţi S.m. (1698 IORGA S.D.XII,9) ehem. Angehöriger eines fremden Staates u. als solcher unter dem Schutz der Gerichtsbarkeit des betr. Konsulats stehend: fremder Untertan, Schutz- S e n o s s e M. împărăteasa Rusiei avînd supărări de tătarii ... ce călca locurile sale şi bîntuia sudi-tii şi supuşii (I.VSCRR.I.I.O.,TEZ.II,276) . Cei mai wulti dintre jidani sînt suditi; prin urmare nu ne putem atinge de dînşii (AL.OP.1,1393) . In Rumänien wurde die Schutzgenossenschaft 1876 aufgehoben. - ET. it. suddito, Fachausdruck der Levantekonsulate. ^ţe'sc (+) Adj. (1823 DOC .EC. 277) fremde Untertanen betreffend. (Bolintineanu) fu numit funcţionar la postelnicie, la oficiul "pricinilor sudipeşti" (2yDAM.BIOGR.81) . - ET. sudit. sudoa're Pl. -do'ri S.f. (l6.Jh.CV 2 2b;Apg 19,12) 1. Schweiß Intru sudoarea fetii tale vei mînca pîinea ta (BIBLIA 1688 Gn 3,19). El se muncise într-atîta, cît îi curgeau sudorile de pe frunte (SBIERA POV.199). Mariia ...cu măhrămi albe ştergea sudorile bolnavei (MS.1692,GCR 1,300). 11 treceau toate sudorile der (kalte) Angstschweiß stand ihm auf der Stirn. Cînd va bate miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte (I.-B.259). Acele milioane (ale bogatului) ... pe cel sărac apasă Şi—s supte din sudoarea prostitului popor (EMIN.O.1,59). - 2. in Pflanzennamen: BAN. Lungenkraut N. (Pulmonaria off.j PANTU). Vgl. asud 2, lapte 2. - GR. asudoare. - ET. lat. sudor,-öris. - SG. ALR I/I,K.4. sudu'c Pl. -du'ci S.m. (1827 CHIRIACOPUL 23) Zander M. (Lucioperca sandrajBARC.). Vine cioful de la baltă ... Cu suducul în pohod Şi carasul în năvod (AL.PP.384). - ET. vgl. russ. sudak. sudui' Präs. su'dui (1559 CORESI IC 2a;TRS XVI,101) I. V.tr. fam. jdn. verfluchen, beschimpfen. Mi-l lega ... de stîlpul coşului ... Şi-l bătea şi-l chinuia, Tot de mumă-l suduia (PASC.LP.283). Cînd ... să va mîniia pve un om d&-l va sudui şi-l va bate (PRAV.M3LD.45) . Să neştine, împărate, t~ar sudui icoana obrazului, i-ai face grea certare (DOS.VS.Oct.17; 70a). - II. V.intr. schimpfen, fluchen. - ET. magy. szidni; vgl. sudalmă. - SG. ALR II/I,Supl. K.19;riN 4918,10. sudui're Pl. -i'ri S.f. (1646 PRAV.MOLD.128) Fluchen N. - ET. a sudui. sudui't Adj. (1646 PRAV.M0LD.) beschimpft; verflucht. - Substantiv.: Cela ce va sudui pre neştine şi cel suduit va primi sudalma (PRAV.MOLD.3 897). - ET. a sudui. suduito'r Pl. -to'ri S.m. (1646 PRAV.MOLD.) veralt. Lästerer M. Cela ce nu va asculta de-n-vătătura giudeţului, însă nu de cuvîntul lui, ce cînd va mîna pre o slugă, de-i va dzice, acesta să nu să cearte ca un suduitoriu de domnie (PRAV.MOLD.3 260). - ET. a sudui. sudumi' siehe sodomi. suduro's Adj. (1705 CANT.) 1. verschwitzt. — 2. schweißtreibe n d. După suduroasele ostenituri şi ____ alergături (CANT.IST.250) . - ET. sudoare. sufereală 544 suferea "lă S.f. (1705 CANT.) veralt. Ertragen, Dulden N. (Cămila) lauda vrednicii suferelii să agonisască nu poate (CÂNT. IST.74). - ET. a suferi. suferi' (1581/2 PO2 27;Gn 6,3) I. V.tr. 1. (e r)t ragen, (e r)d u 1 d e n, Ce r)-le iden, ausstehen. Pentru tine am suferit ocară (BIBLIA 1688 Ps 68,10) . De vreame ce un om nu poate suferi să stea pre un aşternut moale şi frumos totdeauna, dară cum va putea răbda să stea într-o muncă vecinică? (ÎNV.1700,GCR 1,338). M-am legat cum că şi moarte Voi suferi ... ca s-o scot din chin afară (AARON,GCR II,193jChristus von der Menschheit). Nu-l pot suferi ich kann ihn nicht ausstehen, leiden. - 2. nicht verhindern: dulden, leiden, zu lassen. Carele va să se preoţească neînsurat __________ de Va putea_____să petreacă cu curăţie, pre unul ca ace- la să-l sufere şi să-l hirotonească (ÎNDR. 50). Se întoarce bătişorul cît sufere atişoara (ISP.JUC.4). - 3. leiden (wofür sonst a pătimi). Se înşelase Alexandru crezînd că nenorocirile şi moartea lui vor fa-ce-o să sufere (N8D.NUV. 1,85) . - II. V.intr. 1. (er)-tragen, (e r)d u 1 d e n, (e r)l e i d e n. Cît eşti nicovală, suferă, cît eşti ciocan, loveşte (PANN, GCR 11,375). - 2. z u s t i m m e n. De va vrea să o ia cela ce i-a stricat fetia şi vor suferi şi părinţii, atunce să se facă nunta (ÎNDR,250). - 3. leiden.# de-ai şti cît am iubit-o şi cît sufăr, m-ai ierta Că-ntr-un timp pierdui credinţa în dumnezeirea ta! (VLAH.P.109;zu Gott) . - 4. nu-mi sufere vinul etc. ich vertrage den Wein etc. nicht. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. su'fär, veralt. su'fer, 2. su 'feri 3. Sg./Pl. su'ferä, veralt. su ‘fere, su’fer 2 _ (MÄRG. öfters), Konj. să su fere, veralt. să su fără. - ET. lat. süffero, -ferre, viat. -ferire (vgl. it.soffrire,frz.souffrir etc.). - Bdtg. 11,3 nach frz. souffrir etc. suferi"nd Adj. (1854 BARONZI M.II,17) leidend, kränklich, krank. - Auch substantiv. - ET. Ger. von a suferi, zur Wiedergabe von frz. souffront, it. sofferente. suferi"ntä Pl. -ri"nte S.f. (1783 SA 1,46) 1. Leiden N. Ce trudit mă simt sub cruda suferin-tilor povoară! (VLAH.POV.46). - 2. veralt. G e d u 1 d, Ausdauer F. Toti aştepta cu nesuferinţă După-a ^ lui Janalău socoteală (BUDAI-DELEANU XI,31). Auzind această defăimare, Lui Tandaler scăpă suferinţa (BUDAI-DELEANU XII,23). — GR. Pl. veralt. -ri'nţi. — ET. a suferi, nach it. sofferenza, frz. souffrance. - SG. ALR SN IV,K.993. suferi"re S.f. (1698 CANT.) 1. Erleiden, Ertragen N. Răbdarea si pentru numele Domnului cu dragoste a tuturor nevoilor şi greutăţilor suferirea (CANT.DIV.73b) . - 2. veralt. Ausdauer, Duldsamkeit, Geduld F. (BOBB,B.,POEN.II,660). - Neg. nerăbdare (s.d.). -ET. a suferi. suferi"t Adj. (1683 DOS.) erträglich, annehmbar. Ceia ce fac lucrurile cele mai necuvioase sînt — mai suferiţi decît cînd ar fi un sarac trufaş (ANIHIM,GCR 11,8) leichter zu ertragen. Viaţa mi-e nesuferită fără amorul tău (C.NGR.21). Chinuri aşe mari şi aşă nesuferite (CANT.IST.214) unerträglich. Nesuferita durere a dinţilor (DOS.VS.Apr. 11 ;82a) . - ET. a suferi. suferito"r Adj. (1698 CANT.DIV.79a) selten leidend, duldend.Tu răbdătoriu şi suferitoriu dummădzăieştilor ispite să fii (CÂNT.DIV. 93b). - ET. a suferi. suferta"ş Pl. -ta"şe S.n. (1790 Ş.INFL.I,3l8) Menage F. (zum Transport von Speisen), ugs.Hen-kelmann M. - GR. sefertaş. - ET. türk, sefertasi. sufla" Pras. su"fiu (l6.Jh.PS.SCH.l47,8) I. V.tr. 1. (e i n-,a n-,a b-,w e g-,a u s-,u m)b 1 a-s e n, fam. pusten, (vom Wind) w e h e n. A sufla fumul în obrazul cuiva jdm. den Rauch ins Gesicht blasen. In cazuri de angini grave se poate sufla cu o pană de gîscă în gîtul copiilor acid bor ic (APÄR.SM. 1,203). Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla (criticul) din ochelari (EMIN.O.1,134). E slab de-l suflă vîntul, să-l sufli şi să cadă (şi să-l dai jos) er ist zum Umblasen schwach. Pe cîţi filosofi nu-i scoate din fire, suflîndu—le sistemele ca pe nişte pînze de păianjen (DEL.P.262) indem er ... fortbläst. 4, 5, oca de vin erau suflate pe dată (GHIB.BV.73;von Trinkern) waren alsbald vertilgt. - 2. fam. wegschnap-p e n. I-am suflat moşioara pe sub nas (AL.OP.1,1581). Ti-o suflă şi rămîi buzat! (DEMETR.NUV.57) . - 3. cuiva c. jdm. etw. soufflieren, la ureche z u-flüstern, (heimlich) zutragen. Vgl. cuvînt 1. - 4. a-şi sufla nasul sich (die Nase) schneuzen. -5.cu aur, argint etc. vergolden, -silbern etc. - II. V.intr. 1-blasen, fam. pusten, (vom Wind) wehen. A sufla în foc das Feuer anblasen, -fachen. A sufla în lumînare das Licht ausblasen. A-şi întoarce chepenea-gul, şuba după cum suflă vîntul (Z.III,103 u.388) sich den Mantel nach dem Wind drehen, hängen. Vgl. borş, a frige, fund 1.-2. atmen. Leşinasă svinţii- Numa^ ce să vedea că suflă încă (DOS.VS.Martie 9;27a). cuţul — i se suie (tatălui) pe genunchi, i se Hl?e$ 545 suflet încetinel de piept şi stă aşa frumuşel, niai nu sufli (NfiD.NUV.II/53) - - ET. lat. süfflo, -are. - SG. ALR 2202,36;S842,BjBQ95/6,12; SN II,K.572;III,K.675, 7gl-3;V,K.1384. sufla're Pl. -flă'ri S.f. (16.Jh.PS.SCH. 17,16) A t b m M., in Fällen wie: Uh! ce frig, îmi văd suflarea! (EMIN.O.I,46). - 2. (was Odem hat) (L e b e-) yBsen N., Seele F. (gr.Kvor)), in Fällen wie: Toată suflarea să laude pre Domnul (BIBLIA 1688 Ps 150, 5). Danach dann: Ştefan______trecu prin ascuţitul să- biei toată suflarea turcească ce găsi acolo (în cetate) (ISP./CL XII,183) . Vai de acele popoare cari n-au profeţi! Fie ele cît de mari ... numere suflările cu sutele de milioane ... ele sînt condemnate pieririi şi uitării (GHICA 653) . Dracul e suflarea cea mai rea ie pe pămînt (ŞEZ.1,241). - ET. a sufla. suflcTt Adj. (1703 GCD) Cu aur, cu argint etc. vergoldet, versilbert etc. In loc de steag purta ei o cioară De-ar-gint, cu penele răşchierate Intr-acel chip, cît gîn-ăeai că zboară Plesnind în arepi cu-aur suflate (BUDAI-DELEANU 1,80). Un armăsar cu har şa de fir şi cu zăbale suflate cu aur (OD.MV. 1886,23) . - ET. a sufla. suflăto'r (1683 DOS.) I. Adj. veralt. atmend. Svînta de D-dzău suflătoare scriptură (DOS.VS.Noe. 13; 122b). - Auch substantiv. (BIBLIA 1688 Jos 10,30). - II. 1. S.m., Pl. -to'ri Bläser M. - 2. S.n., Pl. -toa're Blasrohr IM., auch S.f. - ET. a sufla. sufleca" Präs. su'flec V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) aufstreifen, schürzen, krem-P e 1 n. Fata ... îşi suflecă mînicile, călcă lut şi lipi cuptiorul (CREANGfiP 236). Crîşmăriţa ... Poale albe sufulca, La-mpăratul alerga (PP.FR.-C.M0ŢII 207) . Unul face cruci, se-nchină; Altu-şi suflecă mustaţa Pentru rumena-i vecină (SPER.AN.1892 1,62;von den Kir-chenbesuchern) ein anderer streicht sich den Schnurrbart in die Höhe. - GR. TR. BAN. sufulca, Präs. -fu'lc; TR. suvulca, Präs. -vu’lc; suvolca, Präs. -vo'lc; su-fluca, Präs. suflu'c (ŢIPLEA) ; răs- (STAM.W.82) . - ET. wahrsch. lat, *suffolîco, -are "(wie einen Blasebalg) aufbauschen"; von föllis (rum.foale) "Blasebalg", vgl. 2ur Bildung lat. follicäre, rum. a înfuleca, zur Lautbehandlung auch a culca; ras- nach a răsfrînge. - SG. ALR SN IV,K.1056,1206. SH-fleţ Pl. su'flete S.n. (l6.Jh.PS.SCH.68,11) veralt. Atem M. Nece iaste suflet în rostul lor CDRESI PS.5 259b;Ps 134,17) . Cînd zbura zmeul din si-ne> izbea cu sufletul sau pe Titirez cît colea înainte {SBIERA POV. 184) . In best. Wendungen: A-şi trage sufle- tul Atem schöpfen, holen, atmen. O căldură amestecată cu duhoarea de oameni adormiţi, de nu-ţi puteai trage sufletul (GHICA 243). Dascălul numai încet tuşi în mînă, temîndu-se să-şi tragă şi sufletul (CRÄS.SCH.II, 94). A se umple de suflet außer Atem konmen, geraten: Am alergat de m-am umplut de suflet. (Gîfîie). (AL-, CL V/165) . Plin de suflet außer Atem, nach Atem ringend: Un portar modern, gros şi veşnic plin de suflet (IORGA AM.69) . Intr-un suflet in einem Atem: Se des-cîntă într-un suflet (fără a respira) de trei ori (PAMF.BOLI 51) . într-un suflet mă răpăd şi vin în data mare (NfiD.NUV.1,31). "Cucoane! cucoane!" strigă primarul ... intrînd într-un suflet; "_______ a scăpat Condrea de la Pîngăraţi" (XEN.BR. 157; Name einer ehem. Strafanstalt) außer Atem, atemlos. - 2. a scăpa numai cu sufletul u.ä. mit dem nackten Leben davonkomnen. Prä-dau — pe cine găseau în laturi de obuz, de-i lăsau 2 numai cu sufletele (NECULCE,LET. 11,331) und ließen ihnen nur das nackte Leben. Era de la Galaţi pînă la Bîrlad tot tătari ... de au şezut toată vara de au mîncat pre bieţii oameni, de rămăsese numai cu sufle- 2 tele (NECULCE,LET. 11,397) so daß ihnen nur das nackte Leben blieb. - 3. S e e 1 e (Ggs.trup). Nu vă te— mereţi de ceia ce omoară trupul, iară sufletul nu—l pot omorî (BIBLIA 1688 Mt 10,28). Are nouă suflete ca pisica (PANN PV.M.II, 126) er ist nicht umzubringen, er hat ein zähes Leben. Cu trup şi suflet mit Leib und Seele. Suflet bun, nobil, spurcat eine gute, edle, schwarze Seele. La unul fără suflet trebuie unul fără lege u.ä. auf einen Schelm gehört ein doppelter Schelm. A-şi da sufletul den Geist auf geben. N-a apucat să-i iasă sufletul, şi-i dă cu "D-zeu să-l ierte!" (PANN,Z.II,438;von den Erben) ehe er nach den letzten Seufzer ausgehaucht hat, rufen sie schon: "Gott hab' ihn seligi" Pe unde iese cuvîntul, iese şi sufletul das Wort tötet den Mann, wer sein Wort gibt, muß es auch halten. Vgl. chef 1. Pîn3 îl scoţi dintre jigă-nii, îţi iesă sufletul (AL.OP.1,763;von einem Vogelliebhaber) er ist von den Tieren gar nicht wegzubringen. Vgl. a scuipa. Şi el, dă-i atunci la fugă! sufletul p-aci să-i iasă (DULFU PÄC.171) in rasender Hast, so schnell ihn die Beine trugen. Ivan ________ îi trage un frecuş de cele moschiceşti, de-i fuge sufletul (CREANGĂ,CL XII,25) daß ihm Hören und Sehen vergeht. Ai obosit, Radule, de tot. Ia-l în cîrcă, Mar-gareto, că dă sufletul din el! (VLAH.NUV.74) er ist ganz außer Atem, ganz erschöpft. îmi scoate sufletul er bringt mich fast um. Cu sufletul la gură, în buze sterbenskrank, halbtot; fig. ganz außer Atem, ganz erschöpft. Mi-a venit sufletul la gură ich bin dem Tod nahe; fig. ich habe mich außer Atem gelaufen. Ostaşul acesta ... are numai două carboave la sufletul lui (CREANGĂ,CL XII,22) sein ganzer Besitz besteht aus zwei armseligen Rubeln. El n-avea nintică la sufletul său (SBIERA POV.243) er besaß rein gar nichts. sufletesc 546 11 iubesc ca sufletul ich liebe ihn wie mein Leben. Din (tot) sufletul von ganzem Herzen, herzlichst. Din adîncul sufletului aus tiefstem Herzen. 11 am pe suflet, mi-e pe suflet ich habe ihn, er lastet mir auf dem Gewissen. Pe socrii-nsurăţelul cam la suflet nu-i avea (SPER.AN 1892 1,131) er konnte ... sie nicht recht leiden. Vgl. a săra 2. Dau c. de sufletul cuiva, de sufletul meu ich spende etw. für jds. Seelenheil, für mein Seelenheil (vgl.dazu pomană 2 flg.). Ca să nu facă supărare, Ei beau de suflet, beau cuminţi: Nici un pahar pentru doi sfinţi, Nici pentr-un sfînt, două pahare (CDSBUC 106;scherzhaft von Mönchen). (Am avut) numai pîne goală şi apă rece din fîntînă, fie de sufletul cui a făcut-o acolo în calea trecătorilor (CREANGĂ,CL XVI,486) möge Gott es dem lohnen, der den Brunnen errichtet hat. (Eie) de sufletul tatei wird scherzhaft von etw. gesagt, das man unfreiwillig hergibt (nach der Anekdote vom Zigeuner, der, als ihm die Mütze in den Fluß fiel, ihr diese Worte nachrief). Îşi caută de suflet (PAMF.CIH.52) er führt ein frormnes, christliches Leben. A lua pc. de suflet jdn. an Kindesstatt annehmen, jdn. adoptieren (wovon man einen Lohn im Jenseits erhofft). Copil, fiu, fiică de suflet Adoptivkind, -sohn, -tochter. - Kosend: sufletul, sufleţelul meu! mein Leben, Herz! - Vom Menschen, in Fällen wie: Nu e suflet de om în casă es ist keine Menschenseele im Haus. Slava Domnului! că am găsit în sfîrşit un suflet botezat cave să mă înţeleagă (AL.OP.1,1008) eine Christenseele. Numărul .. . locuitorilor insulei se suie cu mic, cu mare la 90 000 de suflete (GHICA 532). - 4. BUCOV. sufletul mortului, morţilor Kohleule F. (Mamestra bras-sicaejMAR.INS.); sufletul de strigoi Totenkopf M. (Acherontia atropos;MAR.INS.). - 5. Pl. sufletele Maiglöckchen (Pl.) (Convallaria majalisj BR.)j BAN. Küchenschelle F. (Anemone pulsat i11a;PANŢU). - GR. Vok. su'flete! - Merkwürdig ist das an eine Frau gerichtete sufleta mea! (MAR.SMT.148) . - Dim. sufleţe'l, Pl. -ţe'le. - ET. a sufla. // lat. *sufflîtus (CADE). - SG. ALR II/I,K.137;MN 2637,69} 2700,84;2721,91. suflete'sc Adj. (1563 CORESI PRAXIU 220;R0m 1,11) seelisch, Seele n-, LV. auch geistig, Geistes-. Psalmul iaste ... leacul boalelor sufleteşti (MS.1710,GCR 1,364). Dascălii şi părinţii noştri cei sufleteşti, arhiereii şi duhovnicii (EUSTR. PRAV.,GCR 1,76). Să ne deşchisi ochii cei sufleteşti cu înţelepciune şi cu pricepere (NEfiGQE INV. ,GCR I, 169;zu Gott). - ET. suflet. fi suflete'şte Adv. (1563 CORESI PRAXIU 289;1 Kor 3,1) seelisch, LV. geistig. Te nevoieşti pentru Măriii tale să o aduci la bine, şi trupeşte şi sufleteşte (DOS.LIT.2 8) . - ET. suflet. suflo's- Adj. (1910 PĂSC.) selten aufgebläht. Cu o izmană trasă, Cu una sufloasă (PÄSC.LP.21) . - ET. a sufla. sufrageri'e Pl. -ri'i S.f. (1823 POTRA 85) EB-, Speisezimmer N. Proprietarul îi -introduse în sufragerie, unde îi aştepta o masă bogată (GANE,CL XIV,286). - Auch von der Einrichtung: o sufragerie de nuc ein EBzinmer aus Nußbaum. - GR. (+) sofragerie. - ET. sufragiu; vgl. ngr. cxxppaxCapCa. sufragi'u Pl. -gi'i S.m. (1776 Ş.INFL.1,324) ehem. Tafeldecker M. De unde să găsesc eu talgere, cucoană?____Că nu-s sofragiu (AL.OP.1,482). - GR. (+) sofragiu. - ET. türk. sofracT,. sufulca' siehe sufleca. sufu'lf siehe sulfină. suga'ei Pl. -ga'ci S.m. (1620 MDXA) Säugling M. Muierea (porcarului) ... născuse un cucon mort____de-acia-i puse (pe coconii fetei lui Nemitor) sugaşi în loc de feciori (MOXA,HC 1,355). -GR. sugaş. - ET. a suge. - SG. ALR II/I,K.145. suga'r Pl. -ga'ri S.m. (1644 IORGA S.D.X,175) Säugling M. Bărbaţi şi muiere, prunc şi sugari (BIBLIA 1688 Jr 44,7) . Plecătorili, sugarii şi sugârili (JIP.OP.48). - Auch adjektiv.: Bătrîni şi tineri şi sugarii prunci (DOS.VS.Mai 7;111a). Dacă muzele vor lua ca dar un berbec, tu vei lua ca premiu un miel sugar (CL VIU, 171) . - ET. a suge. sugätoa're Pl. -to'ri S.f. (1868 BARC.) 1. Rohrkolbenbündel N., das an die Fensterscheibe gelegt wird, um das Wasser aufzusaugsn (PAMF.IND.244).-2.Fichtenspargel M. (Monotropa hypopitys;BR.). - 3. LM. Säugrüssel M. der Insekten. - 4. (hîrtie) sugătoare Löschpapier N.- ET. a suge. sugăto'r (16.Jh.PS.SCH.8,3) I- Adj. saugend. - II. 1. S.m. veralt. Säug' ling M. Den rostul pruncilor şi sugătorilor ai întărit laudă (BIBLIA 1688 Ps 8,3). Sabia ...nu cruţă pe nimeni, de la sugători pînă la cel desăvîrşit bătrîn (BKLC.560). — 2. S.f. sugătoa're, Pl. -to ri veralt. Säugetier N. - ET. a suge. - SG. ALR II/I,K.145. su'ge V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.32,25) 1. (e i n-,a u s-)s a u g e n, absol. s a u g e rw Fra ţiorul mieu, sugînd ţîţele maicii mele (BIBLIA 16®® ^ 8,1) . Vgl. blînd. Noaptea era supt şi băşicat de 547 suguşa niţi (TEL.SCH.98) . Acele milioane — Şi-s supte din sudoarea prostitului popor (EMIN.0.1,59) . - 2. fam. vin etc. Wein etc. trinken, hinter die ßinde gießen. Naşa vin aduse: "Finule!, închină! ... bea!..." Finul nu s-a dat în laturi, Căci - să sugă-i cam plăcea (DULFU LEG.44). - 3. o bomboană etc. ein Bonbon etc. lutschen. - GR. Präs. sug etc.; Imperat. su~ge!; Perf. supse'i, LV. supş; part. supt; Ger. sugî'nd. - ET. lat. sügo, -ere. - SG. ALR II/I,m 6863,9;SN II,K..300. suge'l Pl. -ge'i S.m. (1703 GCD) 1. Nagelgeschwür N., Fingerwurm M. (Panaritium). Să nu bage cineva fus sau lingură în foc să ardă, căci face sugiu la degete (ION.SUP.67) . De sugel (sugiu) nu se descîntă (GRIG.-RIGQ 173). - 2. TR. Purpurrote Taubnessel (La-mium purpureum), sugel alb Weiße Taubnessel (Lamium album), sugel galben G o 1 d n e s- s e 1 F. (Galeopsis galeobdalon;PANŢU). - GR. MUNT. OLT. DOBR. sugi'u. - ET. lat. sîgîllum "Siegel"; zur Form vgl. it. suggello, mit su- wie in a sughiţa. Aus dem scheinbaren Dim. sugel wurde sugiu abgeleitet, viell. unter Einfluß von a suge, indem man das Geschwür als durch Saugen am Finger hervorgerufen ansah // vlat. sügillum (CIORANESCU 8335). - SG. ALR II/I,K.122. su'gere Pl. su'geri S.f. (1703 GCD) Saugen N. (GR.EDM.2 17a) . - ET. a suge. sughi'ţ Pl. -ghi'ţuri S.n. (um 1670 ANON.CAR.) Schluchzer M., Schluchzen, Schlucken N. ln gară au plîns amîndouă cu sughiţuri (BASS.VULT.18). (La romani) ţiuirea urechilor, ca şi sughiţul din zilele noastre, însemna că pomenea cineva de dînşii (AL.PP.235). - ET. postverbal von a sughiţa. - SG. ALR II/I,MN 6906,14. gughiţa' Präs. -ghi'ţ V.intr. (1643 VARL.) infolge eines Krampfes des Zwerchfellmuskels die Luft stoßweise u. mit eigentümlichem Geräusch einziehen: Schluchzen, schlucken. Pururea _____________________ sughiţa după D-dzăul său (VARL.CAZ.2 1,277a). Cît vorbeau toţi, Tontu-mamei-preutesei numai sughiţa (BOGD.POV. 112) . - ET. vlat. subgliittio, -are (vgl. Slz. suggyuttsari, sp. sollozar, port. solugar etc.), Bntstanden durch Kreuzung von singulto, -are, singul-U°> -îre id. u. gluttio, -iIre "verschlucken" mit v°lksetym. Ersatz des unverständlichen sin- durch Sub-. - SG. ALR I/I,K.84;II/I,MN 69D6,14;SN VII,K. 1999. sughiţa"t S.n. (1822 HMST.115) Schluchzen N.- ET. a sughiţa. sughiţătu~ră S.f. (1722 CANT.) Schluchzen, Schlucken N. Pentru ca şi pe aceste creştine ţări într-o sughiţătură să le înghiţă, spurcata-şi şi a saţiului neştiitoare gură ş-a căscat (CANT.HR.2 20). - ET. a sughiţa. sughiţcTs Adj. (1705 CANT.) veralt. schluchzend, schluckend. Tusăroasă şi sughiţoasă răspunsurile jigăniilor acestora (CANT.IST.316). — ET. sughiţ. sugi'u siehe sugel. sugiu'c Pl. -giu'curi S.n. (1791 S.INFL.) 1. veralt. Räucherwurst F. Limbi de vacă i sugiucuri, cîntar 40 de bani (TARIF 1792,Ş.INFL.I, 328).-2.Naschwerk N. in Wurstform. Mus-copite, pastă de orice fructe (pistil şi sugiucuri) (MON.OF.1875,2258). - 3. scherzhaft für sigiliu: Petschaft N. Dumnealui nu ştie carte — se iscăleşte cu sugiucul (BASS.VULT.228). - ET. türk, su-cuk. sugma'n siehe suman. su'gnă siehe sucnă. sugruma" Präs. -gru'm V.tr. (1551/3 ES 68a;Mt 18,28) erwürgen, -drosseln. Îngerul ... apucă coconul acela de gît şi-l sugrumă (MSRG.2 238a).Muierea ce va naşte şi de-ş va sugruma feciorul ei, pînă la moarte să se pocăiască (PRAV.GOV.116a). - Fig.: Mai mînuia niţel condeiul, mai sugruma cîteva minute (TEL.SCH.96) schlug die Zeit tot. - GR. MOLD, zugruma. - ET. zu grumaz. — SG. ALR I/II,K«292, sugruma're Pl. -mä'ri S.f. (1648 NT) 1. Erdrosseln, Ersticken N. -2. e r-würgtes Tier (NT Apg 21,25, Glosse: morte-ciuni;OJz necătură). - ET. a sugruma. sugruma't Adj. (1683 DOS.VS.Sept.234a) 1. erdrosselt, erwürgt, sträng u- 1 i e r t. - 2. fig. erledigt. - ET. a sugruma. ougrumăto'r Adj. (l805 CRIŞAN 276) 1. (e r)w ürgend, erdrosselnd, stran- gu lierend. -2. fig. bedrückend. -Auch substantiv. - ET. a sugruma. HHghita're S.f. (1703 GCD) ^chluchzen N.- ET. a sughiţa. suguşa' Präs. -gu ş V.tr. (1561 CORESI) TR. MOLD. 1. erwürgen, -drosseln. Du- suguşare 548 su-se robul acela, află unul de megiiaşi ai lui ce era datoriu lui o sută de bani şi-l prinse şi-l suguşă el, 4 grăia: "Dă-mi cîtu-mi eşti datoriu" (CORESI TE 39b; Mt 18,28), ksl. davlşse. - 2. fig. d r i n g e n. Să vei da bani împrumut alor miei mişei oamini ... nu su-guşa pre el (PO2 253;Ex 22,25,VUIGnon urgebis eum) . — GR. suguşi (BOBB) . - ET. zu guşă. - SG. ALR I/II,K. 292. suguşa're Pl. -şă'ri S.f. (1823 BOBB) Erwürgen, -drosseln N. - GR. suguşire. — ET. a suguşa. suguşa't Adj. (um 1670 ANON.CAR.) erdrosselt, erwürgt, strâng u- 1 iert. - ET. a suguşa. suhari"u S.n. (1868 BARC.) veralt. russ. Kommißzwieback M. După ceapă şi suhariul cel uscat îmi veni o sete grozavă (CL XVII, 73) . - GR. sohari'ci (GHICA 20;wog.CL XIV,58 an ders. Stelle suhariu). - ET. russ. süharj, Pl. -hari', Dim. -hari'k, ukr. suhar. suha~t Pl. -haituri S.n. (1643 IORGA S.D.V,34l) Fettweide F. für Pferde u. Rinder. Suhaturile mlăştinoase ale ostrovului (VLAH.RP.36). Prin sohaturi pică de bolesne cîte o vită din cirezi (OD.PS.10). -GR. sohat (OD.PS.l.c.u.188). - ET. vgl. serb. suvat. -SG. ALR SN I,K.5jII,K.317,318. suhăţi"e Pl. -ţi'i S.f. (1885 TEOD.) Fett-, Mastweide F. Aceste întinsori de fîn se vor mai numi şi ... suhăţii (PAMF.AGR. 151) . Badea — are-o herghelie La păscut, la suhăţie (TEOD.PP. 151). - ET. suhat. sui* (l6.Jh.PS.SCH.71jl6) I. V.tr. 1. auf eine höhere Stelle bringen: (h i n-a u f) bringen, -tragen, -schaffen, heben, erheben (Ggs. a coborî). Atunce (D-zeu) împărţi apa, una o sui sus, alta jos, în sînurile pămîntului (MQXA,HC 1,345). (Moşneagul) suie pe copii în căruţă şi pleacă cu dînşii (BOGD.POV.204). Sprîncenele dumitale ... Cînd le sui, cînd le cobori, Din picioare mă dobori! (I.-B.24). Deci pentr-aceaia suiră svintele moştii (ale mucenicului) în svîntul scaun a sinthronu-lui, să-l vadză (DOS.VS.Noe.24;160 b). Această stepenă înaltă a arhieriei întru care a vrut d-zeiescul dar să ne suie (AMTHIM,GCR 11,27). Domnul omoară şi învie, po goară în iad şi suie (BIBLIA 1688 1 Sm 2,6). Vgl. Dumnezeu 4. - 2. bisw. dealul, calul etc. auf den Berg, das Pferd etc. steigen (vgl.frz.monter une colline, un cheval). Valea sui, dealul cobor, Îmi trec viaţa tot cu dar (AL.PP.243). Tu să-l laşi ca să te suie, Mîna-n coamă să ţi-o puie (AL.PP.76;zum Pferd) . - II. V.intr 1. steigen, hinaufgehen; einste gen; fig. vorwärtskommen, aufrük- ken, -kommen, avancieren. Să suire în ceriu, tu eşti adia; să deştinsere în iad, adia eşti (CORESI PS.5 165a;Ps 138,8) wenn ich in den Himnel stia, ge. (Pre scară) Iacov ... văzu pre ea îngerii lui D-zfa suind şi pogorînd (SICR.DE AUR2 149a) . Cîte cară cu p0_ vară, Toate suie şi coboară, Numai carul bădiţii ... Nici nu suie, nici coboară (I.-B.127). Sa bes. häufig im Imperat.: Suiţi, domnilor! einsteigen, meine Herrenl - 2. (von der Stirrme) höher werden. - III. a se sui 1. în deal, pod, trăsură, pe tron etc. auf den Berg, Boden, Wagen, Thron etc. steigen; hinaufgehen, -fahren, -reiten etc. A se sui pe cal, călare das Pferd besteigen. Şi se sui în ceri şi şade-n a dereapta tatălui (CDRESI/GCR 1,32). Îngerii tui D-zău să suia şi să pogorîia pre dînsa (pre scară) (BIBLIA 1688 Gn 28,12) sie stiegen an ihr auf und nieder. Pe lusuf-Paşa l-a trimis la Galaţi cu 6000 de oameni să se suie în sus pe Prut spre Iaşi (GHICA 109) damit er ... hinaufziehe. Vinul mi se suie la cap der Wein steigt mir zu Kopf. Era bun ... şi copiii ... i se suiau în cap (CRÄS. SCH.IV,311). -2. la — sich auf... belauf e n. Numărul locuitorilor insulei se suie cu mic cu mare la 90000 de suflete (GHICA 532). — GR. 1. Pers. Sg. Präs. sui, 2. sui, 3 Sg./Pl. u. Konj. (să) su ‘ie; Imperat. su'ie! (suie-l! ,suie-te!, haide de te suie), veralt. u. ugs. sui! - ET. lat. subeo, -=Ire. - SG. ALR SN V,K.1349,1373-4,VII,K.1966-7,2110. suingi'u siehe suiulgiu. sui"re Pl. -i'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.103,3) 1. (A u f-,B e-,E i n-,E r-, H i n a u f-)S teigen N.; Aufstieg M.; suirea pe tron die Thronbesteigung. -2. Erhöhung F. Inţăleptul, cu cît era mai înţălept, cu atîta mai mult să pleca şi-ş înălţa mintea cătră tainica şi dumnădzăiasca suire (DOS.VS.Dech.4;193a). - 3. H i n a u f-, H e-raufbringen, Hinau f-, Heraufhe-ben;Hinei n-, Hereinbringen, -tragen, -heben N.- ET. a sui. suj-ş Pl. -i'şuri S.n. (1645 HERODOT 423) Steigen N., Steigung F., A u f-. An" stieg M. Suişul începea să fie greu der Aufstieg begann schwierig zu werden. Nici un suiş fără cobori? jeder Aufstieg hat auch einen Abstieg. Orb norocul la suiş ... grabnic şi desîrg pornitor la pogorîş (MIR. OOSTIN,LET.2 1,351) . Un suiş mai potolit se prelungea după coasta repede (UR.BUC.200) eine sanftere Steigung. - ET. a sui. - SG. ALR SN III,K.810. 549 sulă sui-t S.n. (1563 CORESI PRAXIU 36) Steigung F.j Aufstieg fi. - 2. A s-z 8 n d e n z F. Sporind nainte cu de-amănuntul pre pâri spiţele suitului (DOS.VS.Apr.22;94a) . - ET. a sui. sui'tă Pl- -i'te S.f. (l8l4 ÎNTÎMPLĂRILE 100) ]_ Suite, Begleitung F., Gefolge j\]. Domnul, acompaniat de fiica sa, si de o suită numeroasă de juni boieri (C.NGR. ,CL 1,108). - 2. F o 1-ge, Reihe, Serie F. - 3. Zusammenhang M., Verkettung F.- ET. frz. suite. suitoa're siehe suitor. suito'r (um 1560 BRATU,SCL XXV,153) I. Adj. 1. Ca u f-)s t e i g e n d. Iambii suitori (EMIN.O.I,137). - 2. (von Pflanzen) Klette r-, S c h 1 i n g-j plantă suitoare Schlingpflanze. - II. 1. S.m. veralt. Blutsverwandter M. in aufsteigender Linie, Aszendent M. Murind mama, ... se însărcinează cu a-ceasta (cu creşterea copiilor), suitorii copiilor despre tată, iară în lipsa acestora, cei despre mamă (GCD.CAL.§ 186). Tatăl şi mama lui Calif, şi încă şi mai sus în spiţa neamului, suitorii au fost dobitoace de soi, unul şi unul (CL XVIII,278;Pferdename). - 2. S.m. LV. în scaun Th.ronbesteiger M. Să făcusă suitoriu în scaunul Tarigradului (DOS.VS.Apr. 17;87a). - 3. S.f. suitoa're, Pl. -toa're Schlingpflanze F., -g e w ä c h s N. (Bryonia albaj BORZA.). Faţadele ... erau acoperite pînă la streaşină cu plăcute suitoare (GHICA,CL XIX,708) . - ET. a sui. suitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.) Erhebung, Erhöhung F., auch fig.: Au lăsat această viată trecătoare şi s-au mutat la vea-cinica odihneală, încheind în munte înţăleapta carte a dumnădzăieştilor şi sufleteştilor suituri carea să chiomă leastvita (DOS.VS.Martie 30; 59a) . - ET. a sui. suiulKi~-basa' siehe suiulgiu. ŞuiulKi'u Pl. -gi'i S.m. (1741 CAT.MAN. 1,237) ehem. B runnenmeister M. (Moruz) aducînd suzulgîi meşteri din Tarigrad, au îndreptat cursul multor izvoară mari de la Ciric în Iaşi (DR8GH.IST.il, 56). - Suiulgiu-başa (DOC.1779,Ş.INEL.II,111) Ober-brunnenmeister. - GR. siungiu. - ET. türk, suyolctu SiiLz Pl. -iu'zur1 S.n. (1901 SÄGH.) Lederstück, das auf ein schadhaftes Oberleder aufge-setzt wird: Schuhfleck M. (SS2Î.VOC.69) . -^ russ. sojuz. - SG. ALR SN IV,K.1193. sul Pl. su'luri S.n. (1560 DERS2) 1. Zusarrmengerolltes: Rolle F. Sul de hîrtie, de pergament Papier-, Pergamentrolle. Hîrtie de pereţi în suluri (MON.OF.1875,2271). A face (strînge) c. sul etw. (zusarrmen)rollen. 0 găseşte (pe coana Frosa) strîngînd sul covorul, ca să nu-l mănînce moliile (BASS.VULT.49) . Unul dintr-înşii făcu un sul de rogojină şi, dîndu-i foc la partea de sus, îl puse în cap (FIL.CIOC.326) . Vgl. rogojină. - 2. sulul de dinainte, de dinapoi Brust-, Kettenbaum M. des Webstuhls. Lemnul suliţei lui, ca sulul pîn-zariului (BIBLIA 1688 1 Sm 17,7) . A înveli (urzeala) pe sul die Kette aufbäumen. - 3. fig. in Fällen wie: Cătră seară zărim înaintea noastră ... cîteva suluri de fum risipindu-se molatic în albastrul ... cerului (VLAH.RP.58) Rauchsäulen. Ieşau suluri de foc prin fereşti ca nişte limbi de şerpi (GANE,CL XIII,335Schilderung einer Feuersbrunst)Feuergarben. Soarele venea înaintea casei. Un sul de raze străbătuse prin geam şi aprindea jos — o pată de lumină (VLAH.N. 100) . -GR. Augm. sulo'i (MAR.SAT.60) . - ET. lat. insübülum "Weberbaum", vgl. span, enjullo, frz. ensouple etc., ohne Präfix it. sübbio, alb. sul etc. - SG. ALR II/I, MN 3652,127;3888,134;SN I.K.36,160,233;II,K.348,349, 454,463,469,477,489;III,K.851;IV,K.1054. sula'c Pl. -la'ce S.n. (1705 CANT.) 1. Werkzeug zum Stechen von Löchern: Pfriem, Bohrer M. der Näherin etc. Ata dragostei de cuţitul zavistiii netăiată şi legătura rudeniii de suvacul sicofandiii nedezlegată prin multă vreme a răbda n-au putut (CANT.IST.287). - 2. pfriemförmiges Werkzeug zum Reinigen der Pfeife: (Pfeife n-)R einiger M., -besteck N. Astupîndu-i-se pipa şi voind a o destupa cu sulhacul (MAR.INS.89) . - 3. R u t e F. des Hengstes, Stiers etc. - 4. ungar. Karpfen M. CCyprinus carpio var. hungaricus Heck;ÄNT.IHT. 117). - GR. zu 1.U.2.M0LD. suvac, TR. sulhac; zu 3. -Iaci (POEN.II,801 ,D.T.) . - ET. sulă, in Bdtg. 3 viell. eher sul; die Nebenformen sulhac, sulvac sind dunkel, vgl. jedoch ukr. suhak. - SG. ALR II/I,MN 3943,152,-Supl.K.12;MN 4879-81,4;4803-4,5;SN III,K.-742;V,K.1305. sula'stru S.m. (1901 WEIG.JB.VIII) TR. Quappe, Aalraupe F. (Lota vulg.). - ET. sulă. sula'tic (1845 ION.) I. Adj. in eine lange Spitze auslaufend, pfriemförmig. Stoguri foarte sulatice (ION.CAL.108). - II. Adv. spießförmig. Vîrfuindu-le (căpiţele) tare sulatic (ION.CAL. 108). - ET. sulă. su~lă Pl. su'le S.f. (1581/2 PO2 247;EX 21,6) 1. Ahle F., Pfriem M. des Schuhmachers etc. sulcină 550 Şi-i va găuri stăpînul lui urechia cu sula şi-i va sluji lui în veci (BIBLIA 1688 Ex 21,6) . Sula de aur zidiurile pătrunde (CANT.IST.259) Gold öffnet alle Türen. Cum ... să prinde sula în sac şi măciuca în pungă (CANT.HR.2 448) . Vgl. căciulă, coastă B.d. - 2. arom. Bratspieß M. -3. Zingel M. (Aspro ZingeljäNT.IHT.27), auch sulo'i, sulina'r, crap sule'dnic, sulac. - ET. lat. sübüla „ - SG. ALR II/I, MN 2712,B9j3945,152,-SN III,K.742,885. sulci'nä siehe sulfinä. sule'get Adj. (1683 DOS.) LV. u. MUNT. TR. schlank. (Stîlpii) la rădăcină mai groşi ... iară în sus, de ce mergea, mai sup- ţiri şi mai sălegeţi era (CANT.IST.105). Şi era ________ suleaged, albeneţ, galbăn (DOS.VS.Oct.3;42a). (Inelul) pe degetul suleget Al zînei pus (COŞBUC 39) . -GR. suleged (DOS.l.c. ,CANT.IST.313) , săleget (CANT. IST.105), suleaştec (CANT.IST.89), suleger (B.). -ET. wahrsch. *sublîcîăus, von ublîca " (eingerarrmter) Pfahl". sulemeni" siehe sulimeni. sulfi"nă Pl. -fi"ne S.f. (1783 BENKÖ l\25) Steinklee M. (Melilotus off.3. Se făcea Sulfină, din bujor (RffiD.RUST.1,220) ihre roten Wangen wurden gelb, blaß. Wird des Wohlgeruchs wegen u. zur Vertreibung der Motten zwischen aufbewahrte Kleider gelegt. - GR. sulcină, sulvină (PP.BAN.,WEIG.JB. 111,286), sufulf (B.,POL.,POEN.II,164), sulfuf (VAIL.), sufult (FEB.), sulf (BR.); Pl. sulfi'ni (MAR.NUNTA 587). - ET. zu lat. sülfür "Schwefel", nach der Far- be der Blüten so benannt; sufulf ist dunkel. sulge'r etc. siehe sluger. su"lgiu S.n. (1586 DERS) ehem. Abgabe auf Vieh. Iară altă ... să nu dea, nici la bir, nici la rînduiele ... nici. sul-giu, nici iliş ... (DOC.1709,MELH.CH. 176) . Să nu dea nici un fel de bir, nici ... ilişul ... suljul pe vaci, goştina pe oi (DOC.1623,ARH.EQM.I,270). Oaie de sul-giu (DRHB XII,319;439) . - GR. suljul ,sulgi'u. - ET. Wahrsch. tatarisch. sulha"c siehe sulac. sulima"n Pl. -ma'nuri S.n. (1703 GCD) 1. Schminke F. (aus Quecksilbersublimat,dann überh.). Sîliman şi rumenele (BUDAI-DELEANU XI,93). Dresul, sulimanul şi rumeneala cu care se văpsea (cucoana Duduca) (GHICA 65) . Femeile în Orient au urî-ciosul obicei de a—şi drege obrazul cu suliman şi a—şi boi sprîncenele cu nucuşoară arsă (AL.PP. 128) . - 2. Genfer Günsel M. (Ajuga Geneviens is,* PANTU). - GR. sîliman (BUDAI-DELEANU I.e.). - ET. türk, (arab.) sulümen < lat. sublimätum; vgl. bulg. sjule-men, serb. sulimen (S.INEL.), ngr. aouXfpäs, russ. ukr. sulema, sp. soliman, auch altit. solimato. - SG. ALR SN IV,K.1198,1199. sulime"ndriţă siehe salamandră. sulimeni" Präs. -ne"sc (1642 CAZ.GÖV.90) I. V.tr. schminken. - II. a se sulimeni sich schminken. Precum să sulimănesc cumjele din 2 tîrg (MÄRG. 132a). - Fig.: Albia unde şi unde se mai vede cîte un palat vechi cu beciuri boltite, cu ferestre cu gratii, cu cerdace mari, însă şi acestea începură a se sulemeni şi a se preface (C.NGR.64). -GR. sulemeni, MOLD. auch -mini; LV. -mâni. - ET. suliman. sulimenea"lă Pl. -ne'li S.f. (1857 POL.) Schminke F. - GR. Varianten wie bei a sulimeni. - ET. a sulimeni. sulimeni"re Pl. -ni"ri S.f. (1703 GCD) 1. Schminke F. -2. Schminken N. - GR. Varianten wie bei a sulimeni. - ET. a sulimeni. sulimeni~t Adj. (1703 GCD) geschminkt. - Fig.: Făcură pace ... (cu Can-temireştii); numai pace suliminită; că, cînd le venea muntenilor zamanul, tot îi împiedicau la trebi pe Can-temireşti (NECULCE,LET.2 11,270) . - GR. Varianten wie bei a sulimeni. - ET. a sulimeni. sulina"r (um 1500 BGL 106) I. S.m. MUNT. TR. langer, dünner Baumstamm (B.). - GR. -Iun- (VICIU). - II. S.n., Pl. -na" re Leitungsröhre F., Kanal M. 2 Sulinariul pre unde mergea apa în cetate (M0XA,HC 1,378). Isus ... cape într-un solinariu au trecut pre în sfînta fecioară (ÎNDR.659). - GR. solînariu. - ET. gr. otoArivciptov. suli'nă S.f. (1791 SIGERUS,BORZA 35*0 Wassernuß F. (Trapa natansjIS.,POLJ . - GR-şulină (BORZA 180) , ciuline (PANTU) . - ET. unbek. suliţa" siehe insuliţa. suliţa"re Pl. -ţă'ri S.f. (1910 SAD.) Strahl M. Peştii se zvîrcoleau (în luntre), curind în cele dintăi suliţări ale soarelui (SAD.CR* 30). - ET. a suliţa (însuliţa). 551 sumedenie guiiţa'ş KL. -ta'şi S.m. (1577 DIR ) ehem. Spießträger, -werfer, Pik e- n i e r, Lanzenträger, -reiter M. Cîte 5000 de suliţaşi călări (NEC.COSTIN,LET.1 I, App.113) - - ET- suliţă. suliţă Pl. su'lite S.f. (1570 CORESI LIT.3b) Spieß, Speer M.,Pike, Lanze F. Începea dar ... Harţa ... Paloşele zinghenind, Suliţele învîrtind, Buzduganele ciocnind (AL.PP. 198) . Cu suliţa mă împunseră în coaste (COD.STU. ,HC2 II,46; von Christus) . 2ioa cea înfricoşată întru carea va să vie Hs. nu cu 20 sau cu 100 de oşteani cu suliţe, ci cu mii de îngeri şi cu întunearece de arhangheli (M&RG. 43b). Soarele, luceafărul e de o suliţă (pe cer) die Sonne, der Abendstern steht ziemlich tief (wörtl.ist eine Spießlänge über dem Horizont); e de două suliţe steht ziemlich hoch. - GR. Pl. auch su'liţi. - ET. asl. sulica. suliţi'că Pl. -ţe'le S.f. (1868 BARC.) Bartklee M. (Dorycnium,*BR.). - GR. suliţoa'ră. - ET. suliţă. suliţo's Adj. (1703 GCD) veralt. lanzenartig. Petele ___________ frunzelor sale suliţoase (UR.BUC. 156) . - ET. suliţă. sulta'n Pl. -ta'ni S.m. (1594 IORGA,DLR) Sultan M., Titel der osmanischen u. tatarischen Fürsten u. Prinzen. Stătu împărat Sultan Mehmet şi împărăţi 9 ai (MS.um 1650,GCR 1,149) . După ce au pornit den Buceag hanul pre tătari, au lăsat pre doi sul- 2 toni, fraţi ai săi, să vie cu dînşii (MIR.COSTIN,LET. 1,303). - ET. türk, sultan. sulta'nă Pl. -ta'ne S.f. (1780 EN.COGĂLN.) Sultanin F., Titel der osmanischen Prinzessinnen. (Paşa) fiind om mare, ţiind şi sultană (EN.COGĂLN., 111,224) da ... er auch eine Prinzessin zur Gemahlin hatte. - ET. türk, sultan. gulta n-meza't siehe mezat 2. ŞUltăne'sc Adj. (1722 CANT.) ^ u 1 t a n-. Împărăţiile grecilor, a perşilor, a eghip-tenilor şi a VavyIonului, pre carile puterniciia sul-täniasca (CANT.HR.2 19) . - ET. sultan. ŞUltăne'le S.f. Pl. (l88l JIP.OP.5i) Kapuzinerkresse F. (Tropaeolum majusj ^•»PANTU). - et. zu sultan. Pl. -mi'ne S.f. (1892 MAR.) 1 Ci. 'Strohblume, Immortelle (Helichry- sum). Acuma de-o săptămînă A întrat moartea-n grădină Şi s-a pus pe-o sulumină (PP.MAR.ÎNM.540) . - 2. R i n-gelblume F. (Calendula off.jBORZA). - GR. sulumină, BAN. solomie, salomie (BORZA) . - ET. vgl. ukr. solomjanka "Strohblume". suma'n Pl. -ma'ne S.n. (um 1560 BAKDS 221) I. Bauernrock, -mantei M. aus grobem Tuch. Eram om de omenie ca toţi pămîntenii, cu sucman, cu opinci, cu iţari (AL.OP.1,4). Vgl. cămaşă 1.c. - 2. grobes Tuch (für Bauernmäntel) :F laus, Flausch M. Două bucăţi de postav sau de sucman (ION.CAL. 19) . Sucmani cusuţi, de 14: 1 leu (ZOLLTARIF 1761 ,ARH.ROM. II,253). Am ţesut sumani ...am dus sumanii la piuă (ŞEZ.VH,151) . - GR. sucman, sugman (ŞINCAI HR. 1,7) . Bisw. Pl. m. (ZOLLTARIF 1761 ,ARH.ROM.l.c.) , bes. in Bdtg. 2 als Pluraletantum (ŞEZ.VII,l.c.). - Oim. su-măia'ş, MOLD. -măie'ş, Pl. -ie'şe. - ET. vgl. russ. bulg. sukman, poln. ukr. -na etc. < asl. suknenü "von Tuch". - SG. ALR SN II,K.496,497,IV,K.1182. su'mă Pl. su'me S.f. (1561 CORESI) 1. LV. Zahl, Anzahl F. Tot atunci ______________ au por- nit un haian cu o sumă de turci, o mie sau două, să meargă să între în ţara ungurească (DION.,TEZ.II, 175) . Nu ştia Iacovschi de Schindir Paşa la ce loc este şi cu cîtă somă de oaste {MIR.COST3N,LEr.1 1,239) . Dacă s-au strîns cîtăva somă de oşti şi la Simion Vodă (MIR. COSTIN ,LE7T.^ 1,221) . Socoteşte soma dzilelor a 5000 de săptămîni (CANT.DIV.37a). De cîtăva sumă de 2 ani încoace (SPÄT.MIL. ,LET. 1,105) seit einer Reihe von Jahren. Noi în cest Testament întîiu am pus şuma la toate capetele (NT 1648 Er.) die laufende Nunrmer. - 2. (de bani Geld-J Summe F., Betrag M. Lua Dachii o somă de bani din vistieria Rîmului (MIR. COSTIN,LET. 1,15) . D-zeu nu numără suma banilor celor 2 ce să dau (MfflRG. 66b).-3.große Geldsum-m e, daher: Talent N. Unuia amu dede cinci somi, A altuia doi, altuia unul (CORESI TE 56a;Mt 25,15). -GR. LV. MOLD. (17./18.Jh.) somă; şumă (NT 1648 l.c.); in Bdtg. 3 stets S.m. som, Pl. somi. - Dim. sumuşoa'-. ră, Pl. -şoa're; sumuli ‘ţă (JIP.OP.83), sumi 'că. - ET. mittelb. n.lat. summa; şumă nach magy. Aussprachej somă etc. nach it. sorma. sumăm'r Pl. -na'ri S.m. (1755 I.NEC.1,21) Hersteller, Verkäufer M. von B a u-ernmänteln, Bauernkitteln. Starostele de sucmănari (CONDICA 1776,Ş.INEL.1,328). -GR. Varianten wie bei suman. - ET. suman. - SG. ALR SN II,K.521. sumede'nie Pl. -de'nii S.f. (l652 BRV 1,193) große Menge, Unzahl, Unmenge F. Am cheltuit sumedenie de bani pe şaluri, pe dantele, Sumedru 552 pe diamante (ÄL.OP.1,1723) . Împăratul, cî-nd auzi că-i trebuie atîta sumedenie de bufi (pentru mazărea lui), crezu că este putred de bogat (ISP.LEG.^ 1,50) . - GR. -metenie (CIH. ,TR. WEIG.JB. IV) , BUCOV. sudenie (PUŞC. EW.1691) . - ET. zu sumă; zur Form vgl. rubedenie. Suine'dru siehe Dimitrie. sume"s Adj. (1705 CANT.IST.113) auf gekrempelt, -gestülpt, geschürzt; hochgezogen. Cu mustăţile sumese (TEOD.PP.171) mit hochgestrichenen, ausgezwirbelten Schnurrbärten. Cu perii sumeşi la ceafă în co-rimb (OD.PS.59;über die Haare von Diana im Louvre). 0 dalbă crăiască, Cu cosiţa trasă, Cu geana sumeasă (TEOD.PP.76) mit nach oben geschlagenen Wimpern. Mistreţii carii _____ cu spinarea încovoiată şi cu codiţa sumeasă, dau năvală prin leasă şi mocirlă (OD.PS. 126) mit gesträubtem Schwänzchen. Mese scunde, lîngă care calemgiii nu se puteau aşeza decît turceşte cu picioarele sumese (UR.LEG.374) mit untergeschlagenen Beinen. - ET. a sumete. sume"te V.tr. (1722 CANT.) aufstreifen, -schürzen, -krem-p e 1 n. Să crape de căldură, nu-şi sumete mînicu-ţele în faţa flăcăilor (DEL.S.10;von einem züchtigen Mädchen). Cînd văd săbărencele Că-şi sumet rochiţele De se văd picioarele, M-apucă frigurile (TEOD.PP.304) . - Fig.: Pre împărăţie de supt ruşine________a o desbate, şi-a sumes poalele. Aşeadară, în locul ... să le nu- 2 mere bani ... le-a arătat arme şi oaste (CANT.HR. 186). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. -me't; Konj. să -mea-tă, Imperat. -me 'te, Perf. -mese 'i, Part. -me's, Ger. -meţî'nd. Nbf. a sumeca, Präs. su'mec (PUŞC.EW. 1692) . - ET. lat. submitto, -Sre, in dieser Bdtg. weder im Lat. noch sonst im Roman, erhalten,- a sumeca ist Kreuzung von a sumete u. a sufleca. sume'ţ etc. siehe semeţ etc. sumui' Präs. -ie'sc V.tr. (1688 BIBILIA Sir 32,9) veralt. (b e-)r e c h n e n. - ET. zu sumă. su mnâ siehe sucnă. sumuţa" Präs. -mu"ţ (1698 MINEIUL Dec.22b) I. V.tr. 1. hetzen; cîinii die Hunde auf jdn. hetzen. - 2. ugs. un copil etc. ein Kind etc. beschmat-z e n. Die betr. Person fährt mit dem Kopf mehrmals schnell über das Kind hin, ohne es zu berühren, u. bringt jedesmal, durch Einziehen der Luft durch die fast geschlossenen Lippen, einen schmatzenden Ton hervor, etwa wie beim KuBhandwer-fen. Soll vor dem bösen Blick schützen. Baba ... lă purcelul, îl scaldă ...îl strînge de nas şi-l sumuţă, ca să nu se dioache, odo-C rul (CREANGA 152;das Ferkel sollte der kinderlosen Frau das Kind ersetzen). - II. V.intr. unui copil etc ein Kind etc. schmatzen; siehe 1.2. Eu l-am frecat (calul) la ochi, l-am tras de urechi, i-am su-muţat şi i—am pus frîul în cap (ISP.LEG. 301). — Korrmt in Bdtg. 2 nur in der Form a sumuţa vor, ist also wohl von a asmuţa zu trennen. Onomatopoet.; vgl. auch mhdt. smackezen, nhdt. schmatzen, ukr. smoktati, serb. smoknuti, smokati, poln. smoktac. sumuţa"re Pl. -ţă"ri S.f. (1703 GCD) 1. Hetzen; Aufhetzen N. - 2. Beschmat-z e n N., vgl. a sumuţa 1.2. - ET. a sumuţa. sun S.n. (16.Jh.PS.SCH.) LV. Klang, Schall M. Peri pamitea lui cu su-ru (PS.SCH.9,7). Turbură adăncatul măriei, în surul undelor ei cire va sta? (PS.SCH.64,8). - GR. TR. sunr, sur. - EI. lat. sÖnus. - SG. ALR II/I,MN 6858,Q. suna" Präs. sun (l6.Jh.PS.V.2 82,3) I. V.tr. (e r-)k 1 i n g e n, -tönen, -schallen lassen. Sunaţi oala, ca să vedeţi de e spartă (GLOS.AC.) . (Apa) dă de-a dura pietricelele din matcă şi le sună ca pe nişte zurgălăi auzite din depărtare (DEL.S.13). Jiul ____ sunîndu-şi năhlapii de stînci c-un zgomot de fanfară (VLAH.RP.99/100). - Fam. a suna cuiva spinarea, cocoaşa etc. jdm. den Buckel voll hauen. - 2.(clopotul,clopoţelul) (die Glocke) läuten, klingeln, schellen; a suna alarma Alarm geben. - 3. cuiva c. la ureche, urechi jdm. etw. ins Ohr blasen, zu hören geben, zu Ohren bringen, zutrage n. Nu înţeleg ce tot îmi suni la ureche (GE/DS.AC.). De azi înainte nu-mi suna-n urechi Ca să-mi cîştig pîinea din cîrpituri vechi (PANN PV.M.I,33;der Flickschuster zur Frâu). Sunase cîţiva (boieri) la urechile lui Vasile Vodă acestea (MIR.COSTIN,LET.2 1,322). - 4. verlauten lassen, unter die Leute bringen. Iacov Vasile ... au început a sunare cum este nepot lui Despot (NEC.COSTIN,LET. I,App.60) I. ließ das Gerücht verbreiten. 0 slugă a lui ... i-au spus de toate ce se sunase în tîrg şi la curte (MIR.OOSTIN,LET.2 1,324) was man ... gemun-kelt hatte. - 5. stingerea, atacul etc. den Z a p" fenstreich,zum Angriff etc. b 1 a s e n. El aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceaţă un cîntec de dor (AL.PP.93)- Cu muzică înainte sunînd marş, Meleli întră în oraş (C-NGR.OP.1,31). - II. V.intr. 1. (e r)k 1 i n g e n, -tönen, schallen; (von Glocken] 1 ä u t e nl de intrare (în clasă), de ieşire (din clasă) zum Be-ginn, Schluß der Stunde läuten. Sună es läutet.. A suna din fluier, bucium, trîmbiţă etc. die 553 supăra p f B i f Bi ^ e n Dudelsack, die Tror p B t b Btc. b 1 a s e n; de stingere etc. den 2apfenstreich Btc. blasen. (Mi.hu) 0 frunză de fag smuncea Şi-ntre buze o punea Şi suna hoţiS din ea (AL.PP.208) . Alte dăţi suna zăvorul; Lina pe furiş___la mine-n prag venea (COŞBUC 9) . Puse prunca a cînta, Codrii puseră-a suna (AL.PP.24). Uli-cioara-i strimtă şi, din ziduri vechi, Vorbe, rîs şi plînset sună în urechi (EMIN.O.IV,364) . Multe trec pe dinainte, In auz ne sună multe (EMIN.O.1,194). înşi-rînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune (EMIN.O.I, 226;von Versmachern). Butia goală sună mai tare leere Tonnen geben großen Schall. îi sună spinarea, cocoaşa etc. er hat den Buckel voll (von Schlägen). Cîntecul sună frumos das Lied klingt schön. I-a sunat cuiva ceasul (morţii) sein letztes Stündlein hat geschlagen. A suna la uşa cuiva an jds. Tür klingeln. - 2. lauten. Hotărîrea suna astfel das Urteil lautete wie folgt. Şi-i cununaţi împreună După cum şi legea sună (PP.MAR.NUNTA 412;Hochzeitslied) . - ET. lat. sono, -ăre. - SG. ALR II/I,MN 6857,8;3915,143jSN V.K. 1460,1461. suna're Pl. sună'ri S.f. (um l660 STAICU 65) 1. K 1 a n g M.; Klingen, Tönen, Ertönen N. A frundzelor sunare şi a pădurii răzsunare (CANT.IST.59) . - ET. a suna. sunătoa're S.f. (1783 BENKÖ 425) 1. MUNT. OLT. DOBR. TR. Johanniskraut N. (Hypericum perforatumjB.) % als Heilpflanze sehr geschätzt. Unt de sunătoare Johanniskrautöl, Rotöl. - 2. von anderen Pflanzen; Pippau M. (Crepis foetidaj BR.); Bartklee M. (Dorycnium herbaceum Vill.j BR. )j de munte Katzenpfötchen N. (Gna-phalium dioicumjCRSlN.); schimbăcioasă Sonnenröschen N. (Helianthemum mobile;CRÄIN.), TR. Bilsenkraut N. (Hyosciamus nigerjBR. 3; BQCOV. Klappertopf M. (RhinanthusjPANŢU). “GR. sănitoare (B.); sanitoare (CR8IN.) . - ET. offenbar lat. (herba) *sanatoria "Heilkraut", von lat. sanäre "heilen", dessen Starrm noch in istrorum. săr < lat. sanus u. in sănătate, sănătos erhalten ist; daraus zunächst *sînătoare, dann an a suna angelehnt. ~ SG. ALR SN III,K.649,652. Şynăţo^r Adj. (1581/2 PO) klingend. Să fie cîte un nastur de aur sunäto-Txu pre poalele aceluia văşmînt de mătase (PO 273; 28,34). - Substantiv.: Fără (seil.parale) sunătoare nu mă prinde nici una, poate să fie cît de chipoasă (NÄD.NUV.I,132;ein junger Mann von den Mädchen). - ET. a suna. Silnet. Pl. su'nete S.n. (1561 CORESI TE* l69b;Lk ^•j25) Klang, Ton, Schall, Laut M. Joacă hora la sunetul fluieirului (GIDS.AC.) beim Klang der Flöte, ln sunetul clopotelor, trîmbitelor unter Glockenklang, Trompetenschall. Copacii cei înalpi mai mare sunet fac cînd să oboară (MIR.COS— TIN,LET.1 1,296) je höher der Baum, desto schwerer der Fall. Marea cu sunete groaznice va vîjii (MS. 18.Jh.,GCR 11,23). în Moldova şi în Ţeara Munteneas- 2 că, mare sunet de arme se afla (NEC.COSTIN,LET. I, 477) erscholl lautes Waffengeklirr. Pieri pomenirea lui cu sunet (BIBLIA 1688 Ps 9,7sprichwörtlich an-gewendet MUŞTE,LET.2 111,87 u.AMIRAS,LET.2 111,144) . Sunetele limbii române die Laute der rumänischen Sprache. - ET. lat. sönitus. - SG. ALR II/I,MN 6858,8. sup siehe sub. supa't (um 1828 GOL.B.V.) I. Adv. unter dem, das Bett. La mine nu stau blidele pe suppat să le spele mîtal (NKD.NUV.II, 124). Celelalte lucruri ... le aruncă vrăfuite supat şi ieşi (VLAH.NUV.91). - II. S.n., Pl. -pa'turi Platz, Raum M. unter dem Bett. Dăstul este pă unul numai să-l mus trezi, că ceilalţi să vîră pîn fundurile supaturilor (GQL.B.V. ,PR.DRAM.17). Cercetez su-patul şi ungherele întunecoase (SAD.POV. 123). O lă-dită de lemn ... ascunsă în fundul supatului (I.NGR., CL 111,42). Mama Floarea ... care căuta pe Catincuta în toate părţile prin dulapuri şi pe supaturi (I.NGR., CL V,109). - GR. subpat, suppat. - EI. sub+pat. su'pă Pl. su"pe S.f. (1762 GHEORGACHI) Suppe F. (Medelnicerul) cu lingura cea mare de argint scoate Domnului pe talger supă, cum şi dintr-al-te bucate (GHEORGACHI,LET.2 111,311). - ET. dt. Suppe, frz. soupe, ngr. ooüna. su'păr Pl. su'pere S.n. (1705 CANT.) LV. Drangsal, Plackerei F., Verdruß M. Trimis-au împărăţia ieniceri asupra (tătarilor) de au iernat şi mult supăr le-au făcut într-acea iarnă 2 (NEC.OOSTIN,LET. 11,48). Ştiind ... pre vizirul că-i este neprieten (lui Mihai Vodă) pentru multe supere 2 ce te-au făcut Mihai Vodă (boierilor) (NEC.COSTIN,LET. II,370). Alţii carii au fost rămaşi în mare nevoie şi 2 supăr şi strînsoare de bani (NEC.COSTIN,LET. 11,23) . Pentru ca proimiul voroavei mele cu lungimea ceva mai mult supăr să nu aducă (CANT.IST.283) . - Auch noch JIP., z.B.: Să nu~ti hiie cu supăr (JIP.OP.30) . - ET. postverbal von a supăra. supăra" (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. LV. bedrängen, -lästigen, plagen. Face-voiu ei izbîndă, să nu cumva să vie să mă supere (CORESI TE4 160b;Lk 18,5). Printru elu toată mulţimea iudeilor supărară-me (ksl.stuzahu mi) suparare 554 întru Ierusalim (CV2 36a;Apg 25,24). Oastea Ducăi Vodă, fiind supărată de ta Sfîntul Gheorghe pînă la Sfîntul Nicolai, s-au şi răsipit carii încotro au putut (NBCDLCE/IiEJr.2 11,219) . Şezînd la singurătate în pustie, au început a-l supăra şi a-l îngreuie trîn-dăvie pre el (MS. 1808,GCR 11,198) ihm lästig zu werden . - Auch mit Dat.: Şi chiemară cătră Domnutu căn-du lă supăra (ksl.skorbeti imă) şi de relele loru izbăvi ei (PS.SCH.106,6). - 2. pc. jdm. lästig fallen, jdn.stören. Vă supără zgomotul? stört Sie der Lärm? N-aş vrea să vă supăr ich möchte nicht stören. -3. ärgern, verdrießen, böse machen,* ştii cît m-a supărat vestea aceasta (C.NGR.55) . De ceva de-t supăr, îmi crede, mă iartă (PANN,GCR II,362;die Frau vom Gatten) wenn ich ihn mit etwas ärgere. - Absolut: la ureche. Şeful a încercat la început un "domnule" simplu. Apoi "domnule Perseanu". Dar a văzut că supără la ureche; nu se potrivea (BASS.VULT.84) dann merkte er, daß es schlecht klingt. - II. a se supăra 1. LV. mi se supără cu c. ich werde einer Sache überdrüssig. Împăratului i se supărase cu 2 zurbalele şi se mira ce va face (NECCJLCE,LET. II, 189). Li se şi supărase turcilor a mai oşti (NECULCE, LET.2 11,193) . (Bolnavul acesta) n-a şezut un an sau doi şi apoi să i se supere şi să fugă, ci atîtia ani a şezut şi tot avea nădejde de mîntuire (ANTIM DID.154).-2.sich Umstände machen. Ce atîta supărare pe d-ta? Ei fi avînd de gînd (acum) să te mai superi şi cu cafea! Nu te mai osteni, zău aşa (TEL. SCH. 56; ein Gast spricht) .-3. sich ärgern, böse werden. De ceale ce să întîm-plă, nu te supăra (MS.1812,GCR 11,208). - GR. 1. Pers. Sg. Präs. su'păr, 2. su'peri, 3. su'pără, Konj. să su'pere. - ET. lat. supero, -äre "überwinden, die Oberhand behalten", mit eigentümlichem Bedeutungswandel. - SG. ALR II/I,K.10,SN V,K.1406. supăra're Pl. -rä'ri S.f. (um 1642 MS.DRHA XXVI) I.Ärger, Verdruß M. Şi vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă (DEL.P. 148) . Să nu-(~ti) fie cu supărare nirrm es nicht übel; nichts für ungut. Te-nvoieşti aşa, să-mi spui; Nu voieşti? e largă lumea! nici o supărare nu-i (DULFU PÂC.61;zu jdm., der sich als Knecht verdingen will). Tîrgut n-are supărare, noi am cerut; dv. ce daţi? (CARAGIALE SCH.55) Handel ist Handel. -2. Betrübnis F., Kummer, Gram M. (NT 1648 2 Kor 1,6) . -ET. a supăra.-SG. ALR II/I,MN 6831,5;SN V,K.1245. 9 supara Inic Adj. (1713 ANTHIM) veralt. 1. ärgerlich, verdrießlich, 1 ä s t i g. Am depărtat cîte putea să fie superatnice pentru voi, supuşilor noştri locuitori (DOC.1814,TEZ. II,380). — 2. reizbar, empfindlich. Nu să cade să pui la socoteală cuvintele unui om su~ păralnic şi înrăotătit (ANTHIM,GCR 11,6) . - GR. supe-rălnic. - ET. a supăra. - SG. ALR SN V,K.1243,1244. supăra't Adj. (1651 PSALT.133a) 1. traurig, verdrossen; überdrüs_ s ig. -2. böse, verärgert; a fi supărat foc (pc.auf jdn.) wütend sein. Supărat pe femei că nu~i mai priimesc curtea (C.NGR. 65) . - ET. a supăra. - SG. ALR II/I,K.10jSN II,K.606;V,K.1244. supărăcio's Adj. (1785 GR.MAIOR,G.LEX.) 1. ärgerlich, verdrießlich, lästig. Vă doare capul?__ "Aşa sufăr adeseaori. (ln parte). Ce supărăcios!" (I.NGR.,CL XIII,36) . - 2. reizbar, empfindlich. Nenorocirile lui ... îi amărau din ce în ce mai mult caracterul său supărăcios (XEN.BR.44) . - ET. a supăra. supărăto'r Adj. (1645 VARLAAM R.200) 1. ärgerlich, verdrießl ich; störend, unangenehm. -2. langweilig, lästig.- ET. a supăra. supce'riu S.m. (1683 DOS.) veralt. das, was unter dem Himmel ist. Socoteşte cu mintea latul supceriului (ksl. podnebesnyen) (DOS.PAR.39;Ib 38,18). - ET. sub + cer. super io'r (1702 IORGA S.D.1,86) I. Adj.1.höher, höher gelegen. Cursul superior al unui fluviu der Oberlauf eines Flusses. -2. übergeordnet, höherstehend. 0fiter superior höherer Offizier. Invătămînt superior Hochschulwesen. - 3. überlegen. - H. S.m. Vorgesetzter, Vorsteher M. - ET. n.lat. superior. superlati'v Pl. -ti've S.n. (1828 HEL.GR.ROM.22) Superlativ M.- ET. n.lat. superlativus. superstiţie Pl. -ti'ţii S.f. (um l805 ŞINCAI S.6) Aberglaube M. - GR. ( + } superstiţie, veralt. superstitiu'ne. - ET. it. superstizione. superstiţio's Adj. (um l805 ŞINCAI S.5) abergläubisch. - GR. ( + ) superstiţios• ~ ET. it. superstizioso. supleca' Präs. -ple'c V.tr. (1679 DOS.LIT.2 52) LV. unterwerfen. Subplecat-au oamenii nă-roadele (DOS.PS.SLAV.R.46,4) . - ET. sub + a pleca. 555 supune supleca're Pl. -că'ri S.f. (1697 CACAVELA 53a) ypterwerfung F. - ET. a supleca. plecat Adj. (1683 DOS.) unterwürfig. Urgia pierde şi pre cei întă-lepţi} iară răspunsul suplecat vîrtejiaşte mîniia (DOS.PAR-Spr. 15,1,GCR 242). - ET. a supleca. supli'câ Pl. -pli'ce S.f. (1688 CANTACUZ.M.237) veralt. Bittschrift F. Au dat supplică la Balduin împăratul iarăşi, ca să-i primască la slujbă (CANT.HR.2 423). - ET. it. supplică, frz. suppZ-tque. suplime'nt Pl. -me'nte S.n. (um l8l4 UT) 1. Supplement N., Ergänzung F., Beilage F. (einer Zeitung). -2. Zulage F., Zuschuß M. - ET. n. lat. supplementum, it. supplemento. suplini' Präs. -ne'sc V.tr. (l8l4 AA lit.II/14,344) 1. ersetzen, vertreten. A suplini pc. jdn. vertreten, jds. Stelle einnehmen. - 2. e r g ä n-zen, ausfüllen. - ET. it. supplire, unter Einfluß von plin. suporta" Präs. supo'rt V.tr. (um l8l2 ŞINCAI HR.II, 22) 1.tragen, unterstützen; a suporta cheltuielile unui proces die Prozeßkosten tragen. - 2. fig. ertragen, aushalte n, verkraften. - ET. n.lat. supportare. su'pra (1551/3 ES 115b;Mt 27,37) I. Adv. LV. oben, obenauf. - II. supra, de(a)-supra Präp. über, zu. Apele ... cealea ce era desu-pra tăriei (PO2 12;Gn 1,7) . Au înălţat capul mieu supra vrăjmaşilor miei (DOS.PS.SLAV.R.26,6) . Să ungea cu sfînt untdelemn ... ce să punea desupra pre cap (MS.18.Jh.,GCR 1,20). (Traian) altucevaşi mai pe de supra decît cei ce făcuse mai-nainte vreme şi de această tară gîndind (SPĂT.MIL.,LET.2 1,88) auf etwas Höhe-... für dieses Land sinnend. - III. Präfix zur Bildung von Lexien mit der Bdtg. über-, mehr-, v ° r- etc., z.B. supraalimenta, supranatural, supra-orn’ supravieţui; schon bei DOS.: supraînalta, suprapune (DOS.,AA lit.II/36,68), supräveni (DOS.TR.9b), Guprävenire (DOS.TR.6b) . - ET. lat. supra. ^HPgioa'rä etc. siehe subsuoară. SiEţ (1705 CANT.) Adj. 1. gesaugt. Cindzăci de. aăpuşi (carile Gtnt pungi de piiele cu singe împlute), pline de supt SZngele strein (CANT.IST.202) . - 2. von den Wangen etc.) eingefallen; abgemagert, hager. Era uscată, cu obrajii supţi şi cu un nas lung care privea spre cer (SAD.CR.207). Sara, fata Sevastei era suptă, ochii îi erau căzuţi în cap (SLAV., CL XV,434). - II. S.n. S a u g e n N. - ET. a suge. suptoa'ie Pl. -toa'ie S.f. (1825 B.) TR. Grundsohle F. des Hauses, Grundschwelle F., -balken M. (POL.). - GR. sustoaie (FR.-C.MCTII 106). S.n. subto'i, Pl. subtoa ie (VAIL.). - ET. sub 2. suptu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1854 BAR.-MUNT.II,669) Saugen,Aussaugen N.O suptură nu ajunge pruncului (GLOS.AC.). - Fig.: Numai în jafuri şi-n suptură (JIP.R. 187) . - ET. a suge. supţia etc. siehe subtia etc. supuito^r Pl. -to'ri S.m. (1649 MARD.) veralt. Kuppler, Zuhälter M. Cela ce va priimi în casa lui pe vreun supuitoriu sau de-l va lăsa să şază cu chirie să supuie muieri în casa lui (ÎNDR. 109). Adjektiv.: femeie supuietoare (MARD.) Zuhälterin. - GR. supuietor. - ET. a supune. supu'ne (16. Jh.PS.SCH.) I. V.tr. 1. LV. (sub c.) unter etw. stellen, setzen, legen, absol. unterstellen, -setzen, -legen. Luînd piatră supuse-ră supt el (supt Moisi), şi şădea pre dînsa (BIBLIA 1688 Ex 17,12). Toate supus-ai suptu picioarele lui (PS.SCH.8,8;zu Gott). Atuncea au supus oameni, zi-cînd că am auzit pre el grăind graiuri de hulă spre Moisi şi spre D-zău (BIBLIA 1688 Apg 6,11) schoben sie Männer vor. -2. LV. verbergen. (Păşirile) alta supunea în voroavă şi alta avea în inimă să facă (CANT.IST.83). Spez.: a supune oaste etc. undeva Truppen etc. an einem geschützten Ort aufstellen, in den Hinterhalt legen. Ion Vodă ... cu toată oastea sa s-au pornit şi au supus oastea supt Tighinea (URECHE,LET.2 1,227). - 3. pc. cuiva, c. cuiva jdn. od. etw. jdm. unter-werfen, untertan machen,^ n-ai cetit ... pentru Alexandru împărat că au supus lumea toată ...? (MS.1773,GCR 11,94). Cine supune mintea sa poftelor celor rele piiare (ANTHIM1713,GCRII,5). Su-puind pornealele trupului supt ascultarea sufletului (DOS.VS.Noe.22,139a). Suppuind supt sabie şi supt foc tara Moscului (CANT.HR. 1,155). A supune o fată etc. sub cn. jdn. zur Prostitution zwingen. Cela ce ... le scoate (pre muieri) den minte de le supune supt cine-i este voia (ÎNDR.108). - II. a se supune 1. LV.sich verbergen. Poiu-mă în spăsenie şi nu mă supuiu d-ins (CORESI PS.^ 17b;Ps 11,5; supunere 556 ksl .ne obinjusg o nemü) . Zeulu izbăndeei Domnulu, zeulu izbăndeei şi nu supure-se (PS.SCH.93,1 ,ksl.7ie obi-nulsg jestî). Mergînd (omul) acolo unde era Nicolai Vodă ... s-au supus acolo aproape şi au aşteptat pînă 2 s-au deschis poarta (MINTE,LET. 11,123). - 2. von Truppen sich aufstellen, (in den Hinterhalt) legen. Craiul ... tocmise împrejurul palatului său ... împlînd toate vasele cîte avea ... cm pămînt şi pusese împrejur, ca să se poată supune oamenii lui şi să dea cu sineţele (AXIN-2 TE,LET. 11,148). (Nemţii) s-au supus supt cetatea 2 Beligradului de se apărau de turci (NECULCE,LET. II, 406). - 3. a se supune cuiva sich jdm. unterwerfen, jdm. untertan werden. Su-puseră-se lui (Is.Hs.) îngerii şi slastile şi silele (c*2 79a; 1 Petr 3,22). Iată calul zăbala în gură-i băgăm, de se supune noao (CORESI PRÄXIUL Jak 3,3,GCR 1,9*). Acele sînt sufletile drepţilor care merg la raiul lui D-zău, că nu s-au supus vrăjmaşului (MS. 1808,GCR 11,199). Numai ce-m pare rău pentru voi că vă supuneţ supt acei boiari vicleani (DOS.VS. Noe.22;141 b). - GR. (+) suppune, subpune. - Konjugiert wie a pune. - ET. lat. suppăno, -ere; zu a supune oaste undeva vgl. poln. zasadzic gdzie wojsko. supu'nere Pl. -pu'neri S.f. (1649 MARD.) 1. veralt. Untersatz M. Şi cleaştele lui şi supunerile lui de aur curat vei face (BIBLIA 1688 Ex 25,38;td unoSăpira aOxoQ) .-2. Unterwerfung, -jochung F. - 3. Unterwürfigkeit, -tänigkeit. (Muierea bogată) aduce pre bărbat la supunere şi la nevolnicie (MfiBG., GCR 1,291). -4. Gehorsam M.,Ergebenheit F. Supunerea carea sîntem datori cătră părinţi (PRAV.GCR 11,155) . - ET. a supune. supu's (um 1660 STAICU 189) I. Adj. 1. cu mîinile, braţele supuse mit u n -tergeschlagenen Armen. Leica Maria ... de cînd aflase vestea nenorocită, sta ca o toan— tă cu mîinile supuse (NĂD.NUV.11,151). - 2. LV. verborgen. Cercîndu-l, au găsit pistol mic în mînică 2 supus (NEC.COSTIN,LET. 11,45) . Şi porunci de ieşiră 2 smetaşii d& unde erau supuşi (NEC.COSTIN,LET. 1,437). -3. unterwürfig, -tänig, ergeben. Te sfătuiesc ... să fii supusă, blajină şi harnică (CREANGĂOP.II,34;zur Tochter, die in Stellung geht). (Păreţii bisericii) se află în supusă plecare spre acea parte care avea să ţină locul unui turn (SLAV., CL IX,90;von einer baufälligen Kirche). - II. I.S.m. Untertan, Staatsangehöriger M. Craiul este om bun ... şi să sîrguieşte să îndtrep— teze pricinile fieştecărui supus al lui (BERTOLDO, GCR 11,169). - 2. S.n., Pl. supuse, supusuri veralt. Eigentum N. O, moarte! cît de amară iaste pomenirea ta omului împăceluit în supusele sale (Cant DIV.54b;nach Six 41,1) . - 3. S.n. Zaubermittel IM. Bine spălatu-o (Maica Domnului) — De adusuri, De supusuri, De făpturi, De daturi ... (PÎRV. 66;PP.Bespr. jes sind Zaubermittel gemeint, die jdm. in den Weg gelegt werden, damit er darauf tritt u. Schaden nimmt). - ET. a supune. supuşe'nie S.f. (1893 XEN.IST.IV^O) veralt. Staatsangehörigkeit F. - ET. supus. sur Adj . (1568 DERS) grau. Cai roşii şi suri şi pestriţi şi albi (BIBLIA 1688 Sach 1,8) . Din turmă lupul sur o oaie a răpit (D0-NICI 50). Un om, nici tînăr, nici bătrîn — cu o barbă sură, deasă (UR.BUC.11). Ziua cea rece şi ploioasă de vară acoperise toate de-o ceaţă sură şi tulbure (GANE,CL XIII,456). Sură-i seara cea de toamnă (EMIN.O.I,83). - Fig.: Rîul sfînt ne povesteşte ... despre vremi apuse, sure (EVEN.0.1,44) . - GR. Dim. surice ~l (PP.MAR.NUNTA 500) , sure ‘l (SPER.AN.1892 I, 109), surişo'r (B.). - ET. vgl. serb. nslov. sur, bulg. suri, die wohl kaum mit it. sauro, soro, prov. saur, afrz. (Rolandslied) sor, sorel, nordtürk, soro "fuchsrot etc." (MLKL.TE.II,57) verwandt sind (vgl. REW 7626)} falls im Rum. Erbwort, dann wahrsch. < syrus "syrisch", vgl. vînăt, eigtl. "venetianisch", it. turchino "dunkelblau", eigtl. "türkisch". - SG. ALR I/I,K.65,II/I,K.4,-MN 3901,130;SN II,K.276. sura'tä Pl. sura'te S.f. (1546 BGL) 1.Wahlschwester F., vgl. cruce 7, fîr-tat 1. - Daher überh. Mitschwester, Kameradin, Gespielin F.j bes. als vertrauliche Anrede zwischen Altersgenossinnen: Freun-d i n F. Mă voiu pogorî preste munţi şi voiu plîn-ge preste fecioriele meale eu şi suratele meale (BIBLIA 1688 Ri 11,37). Cît cele trei surate Vor mai toarce a tale zile (OLL.HOR. 126;von den Parzen). La ce plîngi, surata mea? "Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng!" (I.-B.183). - 2. arom. Trauzeugin F. (MAR.NUNTA 213,MANOL.IG.ŢĂR.162). -ET. zu soră, gebildet wie fîrtat. - SG. ALR II/I,MN 5 2631,68;2049,113. sura'tic Adj. (1895 ZAMF.LN.) graulich. Fumul suratec se strecura în văzduhul rece (ZAMF.LN.147) . - GR. suratec. - ET. sur. surăţi'e S.f. (1888 JIP.) 1.de cruce Wahlschwesterschaft F* Adevărata amiciţie ... mai puternică uniori ca .•* fra ţiea de cruce şi surăţiea de cruce (JIP.SUF.211) - " 557 surghiun |Y]itschwesterschaft, Kamera d-schaft F. - ET. surată. surcea' Pl. -ce'le S.f. (1564 CORESI) 1 Span, bes. Hobelspan. Un om ... culegea ncşte aşchii şi neşte surceale aduna, cum să facă foc (CORESI'CCR 19). Surceaua nu sare departe de butuc, fie trunchi der Apfel fällt nicht weit vom Stamm. Eu ţl trimit ta surcele şi el mi-aduce viorele u.ä. auf (jsn Dunmen ist kein Verlaß. - 2. Pl. surce Z-e Schmal z-g e b ä c k N. (siehe minciună 2). - GR. surci'că, PDLD. auch ciurcea. - ET. surcel; Sg.f. ist aus dem weit häufigeren Pl. erschlossen. - SG. ALR II/I,K. 254,275;SN I,K.269;IV,K.1061. surce'1 Pl. -ce'le S.n. (1683 DOS.) 1. (Holz-)S täbchen N. Caută două surcele şi începi a bate într-o scîndură (RC.LBG.3). Zosima _ vădzu un surcel şi cu acela începu a săpa (DOS.VS. Apr. 1;67a). Bes.: - 2. Stäbchen N., um das sich die Spule (ţevie) des Weberschiffchens (suveică) dreht. - GR. In Bdtg. 2 MOLD, sucel (ŞEZ.VII,188), BAN. sfîrcel (ŞEZ.VIII,149). -ET. lat. surcellus. -SG. ALR SN I,K.174;II,K.484;V,K.1306. surchidea'lä Pl. -de'li S.f. (1879 ISP.,CADE) MUNT. ugs. 1.Antreiben, Hetzen N.; (Spiel:) Schnellen N. des Knöchels. - 2. Tracht Prügel F.- ET. a surchidi. surchidi' Präs. -de'sc V.tr. (1889 VLAH.GV.) MJNT. ugs. 1. antreiben, hetzen. Duhurile rele ce sînt surchidite prin felurite descîntece, vrăji şi uraţii (EAMF.SV.2). Degeaba l-a strunit (pe băiat ta seminar) şi l-a mustrat şi l-a închis şi l-a surchidit {VLAH.GV.69) . - 2. (Knöchelspiel:) arşicul den Knöchel schnellen.- ET. unbek. // vgl. magy. szurkod (TAMAS 712) . surei"că siehe surcea. Şurd (1348 DLRV l60) I* Adj. 1. t a u b. Se face surd er stellt sich taub. Mai bine (D-zeului) acestuia să înălţăm jărtfă decît bodsilor celor muti şi surzi (MS.17.Jh. ,GCR 1,66) . -Substantiv.: Bate toba la urechea surdului er predigt tauben Ohren. - Vgl. babă 1. Unde a dus surdul roata mutul iapa wo der Pfeffer wächst. - GR. Dim. sur-du t, surdu'c, surda'tic (B.) . - 2. d u rn p f. Vuiet surd se încovoaie după dealuri (DEL.S.5;Gallizismus). •£1* Adv. surda, de (-a) surda vergebens. Ni— meni nu ne credea ... surda le ziceam că noi eram valahi (GHICA 153) . Deşi ştiu c-a mea liră de-a surda 0 s& bată In preajma mintii voastre de patimi îrribă-tat* (EMIN. 0.1,23) . Să nu mai întindem vorba de sur- da (ISP.,CL XVIII, 193) . - GR. de surdă (PANN PV.1 II, 120,148;im Reim). - ET. lat. sărdus. - SG. ALR II/I, MN 6859,8. surdoma'ş Pl. -ma'şi S.m. (1897 ŞEZ.) 1. Mehlwurm M., Larve des Mehlkäfers (Tenebrio moli tor; MAR. INS. 67) .-2. Kinderkrankheit F., die nach dem Volksglauben von Mehlwürmern verursacht wird (ŞEZ.VI,97;BOC.22) . - GR. surdumaş. - ET. unbek. // serb. srdomasi (CADE). surdu'c S.n. (1765 STEFMELLI 76) MOLD, steile und steinige Bergschlucht. Mäusucca frunza-n nuc, Ca iarba de pe surduc (PP.ŞEZ.I,46). - ET. vgl. türk, surduk (Ş. INFL.), serb. surduc. surdu'cä Pl. -du'ce S.f. (1825 B.) TR. BAN. (Spie 1-)B a 1 1 M. (B.,POL.,VICIU). - ET. unbek. surecci'u (+) Pl. -ci'i S.m. (l800 3.INFL.) (negustor) surecciu Viehhändler M. (DOC. 1800 U.1826,Ş.INEL.II,112). -ET. zu türk, sürek. sure't Pl. -re'turi S.n. (um 1730 MINTE) LV. Abschrift, Kopie F. Trimisese Nicolai Vodă la Poartă suretul acei cărţi ce-i trimisese hanul ________________ 2 şi paşa (AXINTE,LE?T. 11,153) . Şi au scos sureturi de 2 pe poruncile împărăteşti (EN.C0GÄLN. ,IET. 111,216). - ET. türk, suret. surghiu'n (1645 HERODOT 261) I. (+) S.m., Pl. -ghiu'ni Verbannter M. - S.f. surghiu'nă, Pl. -ghiu'ne Verbannte F. I-au dus (pe boieri) la cetate la Vama, preste Dunăre, 2 surguni (NECULCE,LE7T. 11,340) in die Verbannung. Pe urmă le făcură pe jupînesele lor surgune la Focşeni 2 (NECULCE,LET. 11,247) verbannten sie ihre Gattinnen. Fu pus în lanţuri şi trămis surghiun la cetatea Conia din Anadol (OD.MV.1896,105) in die Verbannung geschickt. Am pribegit ca un surghion prin tări streine (BAR.HAL. VII, 104) . Doi căluţi de cei cu care se duceau surgunii la pahod (BOGD.VECHI 73) womit die Verbannten transportiert wurden. - Als Prädikat bisw. nicht dekliniert: Sultan Mahmud ... au poruncit să-i facă surgun pe toti la un ostrov (EN.COGäLN. ,LET.2 111,225). - II. S.n., Pl. -ghiu'nuri Verbannung F., LM. exil. Curînd fui judecat şi condemnat la surgun pe trei ani la Tomsk (L.NGR. ,CL XV,51) . Greacă adusă din Ţarigrad de cucoana Luxandra Cîmpineanca, cînd s-a întors din surghiun din tara turcească (GHICA 296). - Veralt. a da cuiva surghiun jdm. den Abschied geben, jdn. fortjagen. - GR. veralt. surgun; ebenso die Ableitungen. - ET. türk, sürgiin; a face surghiun < sürgün etmek. surghiuni 558 l surghiuni' Präs. -ne'sc V.tr. (ura 1743 NECULCE,LET. II,252) verbannen; LM. a exila. S-au slobozit şi boierii ţării cari era surghiuniţi de Mavrogheni prin cetăţile ţării turceşti (DION.,TEZ.II,181). A nu auzi este a fi surghiunit din lumea celor cari trăiesc! (DEMETR.NUV.50) . - ET. surghiun. surghiuni'e (+) S.f. (1715 DIICH1T1 4) Verbannung F. Au murit feciorul Radului Vodă 2 in surgunie (NECULCE,LET. 11,186) . - ET. a surghiuni. surghiuni't Adj. (ura 1717 ANON.BR.G 123) verbannt, auch substantiv. - ET. a surghiuni. surgu'ci (i654 NEAGOE ÎNV.2 125a) I. S.n., Pl. -gu'ciuri ehem. mit Edelsteinen verzier-- teAigrette aus Reiherfedern an der Kopfbedek- kung orientalischer u. rumän. Fürsten. Siimenii au ridicat domn pre unul anume Rrizica şi i-au pus sur-2 guciu în cap (MIR.CDSTIN,LET. 1,350.). 0 ţurcă de samur cu surguci (OD.MV.1896,55). - II. S.m., Pl. -gu'ci Gartenrittersporn M. (Delphinium ajacis;BR.). - ET. türk. sorguQ. surgu'n etc. siehe surghiun etc. surgunlî'c (+) Pl. -lî'curi S.n. (um 1780 EN.COGĂLN.) Verbannung F. L-au făcut surgun la Bocuda, 2 la care surgunlîc au şezut doi ani (EN.COGĂLN./LET. III,203). - ET. türk, sürgünlük. suri' Präs. -re'sc (1839 PM 11) I. V.tr. grau werden lassen, grau färben. -II. V.intr. grau werden. Părul le surise (SAD. ,DLKLC) . - ET. sur. surima'n etc. siehe sărman etc. suri'u Adj. (1842 ASACHI L.95) graulich, gräulich. Insula era învăli-tă intr-un nor suriu (I.NGR.,CL IV,272). - ET. sur. surla'r Pl. -la'ri S.m. (1495 DERS) Zinkenbläser, Klarinettenspiele r M. Veselindu-se (Antioh Vodă) cu toţi boierii şi zicînd surlarii şi trimbicerii (NEC.COSTIN,LET.2 II,54). Buciumaşii, fluierarii şi surlaşii răsunau alai mare (DEL.S.100). Vgl. sîrmaci. — GR. surlaş. - ET. surlă. o $ SU nă Pl. su rle S.f. (1643 VARL.CAZ. 1,328b) 1. hölzernes Blasinstrument: ehem. Zinke F., heute Klarinette F. (hat nach WEIG.JB.VIII,14 sechs Löcher u. trägt am oberen Teil zwei mit Zwirn zusarmiengebundene Platten aus Weidenrinde). Ceia ce zic in lăute, în surle şi în fluiere (MĂRG.2 197a) Lumea după lume ieşise întru întîmpinarea (împăratului) cu buciume, cu tobe şi cu surle (ISP.LEG.2 51). - 2. MOLD. Rüssel M. des Schweins. Porcul cu surla ar strica imaşul (ION.CAL.89). - Daher als Schmähwort für das Schwein. Mînca-l-ar brînca să-l mănînce, surlă (CREANGĂ,CL X,106). -3. Hirtenhütte F. aus an der Spitze zusanrmengebundenen u ■ mit Laub bedeckten Hölzern. în urma năvălirii tătarilor, se făcuseră pe deal nişte surle în cari locuiau cîţiva scăpaţi din robie (RC.LEG.37). - ET. mittelb. türk, (pers.) zuma (poln. surma, serb. sur la etc.) "Zinke", serb. auch "Rüssel". - SG. ALR SN II,K.400. surpa' Präs. surp (1561 CORESI TE) I. V.tr. 1. mit Gewalt hinunterwerfen: stürzen. Si duseră el pînă întru un vîrh de munte ... să surpe el (CORESI TE^ 121b;Lk 4,29). Fiind copacii înţinaţi pre lingă drum, i-au surpat (moldovenii) asupra (leşi-2 lor) (URECHE,LET. 1,134) . Vr-o două cuiburi de rîn-dunioă fură surpate din două colţuri ale sălei (TEL. SCH.12). împăratul Constantin _______ surupă casele ido- lilor şi astupă capiştile (M0XA,HC 1,364). Norodul rusesc s-a _____ luminat cu sfîntul botez şi idolii i-au surpat (MS.l8.Jh. ,GCR 11,52). - Fig.: Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înţeles cine-l surpase (GHICA. 646). Odioşi ţării, bănuiţi de turci, ei 1 (boierii) fură lesne surpaţi de fanarioţi (BĂLC.24). Daher: - 2. verderben, zugrunde richten. Pănă a nu surpa D-zeu Sodomul şi Gomorul (BIBLIA 1688 Gn 13,11). Doamne, lepădatu-ne-ai şi ne-ai surupat (DOS.PS.V.59,1) . Aceia carii îmblă cu nedreptate şi caută să surpe pe alţii şi să li iaie ei binele lor! (SBIERA POV.164). - II. a se surpa 1. stürzen. De-am şi surupatu-mă de rîpă, Tu m-ai ridicat, Doamne, de pripă (DOS.PS.V.117,29). Cela ce ... se omoară cu a lui mînă sau se surpă de într-o rîpă de moare (ÎNDR. 689). Deci numai ce au căutat a se surpare toate nevoinţele lui Craiu şi a mergere în vînt (MIR.COSTIN,LET.2 1,315) scheitern. Jetzt nur noch von Mauern etc.: (e i n-, z u s a m m e n-) stürzen. In vremea sfîrşitului să vor surpa ziditurile besearicii (MS. 18.Jh.,GCR 11,23) . Dar orice lucra (zidarii), Noaptea se surpa! (AL.PP.187). Dealul s-o surupa ... Şi s-o face dealul şes (I.-B.115)* Daher: - 2. verderben, zugrunde g e“ h e n. Şi te voiu hrăni acolo _______ ca să nu te surpi tu şi feciorii tăi, şi toate ale tale (BIBLIA 1688 Gn 45,11). - 3. einen Bruch bekommen. Pentru copilul care se surpă de mic (ŞEZ.IX, 126) . - GR. LV. (M3XA l.c. ,DOS.l.c.etc.) u. noch jetzt regional surupa, Präs. suru'p, suripa, ebenso dis Ableitungen. - ET. lat. *subrüpo, -are, von rüpes "Felsen, Klippe". - SG. ALR I/I,K.147jII/I,K.256,274. ", 559 sus surpare Pl. -pă'ri S.f. (1688 BIBLIA Gn 19,29) 1 Ein-, Zusammenstürzen, Zusam-mBnfallen N. Surpare de pămînt E r d-, gergrutsch M. - Fig.: Pre fratele tău vezi că să surpă ... şî tu nu tînzî mîna ta să-l scoţi den surparea pîeîrîi (MSRG.2 111b) .-2. Abbruch M., Abreißen N. - 3. Bruch M. - ET. a surpa. surpat Adj. (1581 CORESI OMIL. 186) 1. e i n-, zusammengestürzt, eingefallen. -2. zerstört, ruiniert. 0 dată numai__sîngur o dată Deacă ne va fi fără priintă norocul schimbaciu, iacă surpată Ţara din temeiul (BUDAI-DELEANU IX, 16) . - 3. (von Gelände, Erd-massen etc.) ausgeschwemmt, abschüssig. - 4. an einem Bruch leidend.- ET. a surpa. - SG. ALR II/I,K.256. surpäto'r Adj. (1649 MARD.) veralt. z e r s t ö r e n d. Auch substantiv.-ET. a surpa. surpătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1591 DERS) 1. abgestürztes Erdre ich, Geste in etc.; Geröll N. Un drumeac îngust_______urcă, şerpuind printre surpături şi vîrtoape mîncate de şuvoaie, pînă la Titvele (VLAH.RP.102). - 2. B r u c h M. Iarba surpăturii Bruchkraut (Hemiaria glabajCIH.). - ET. a surpa. - SG. ALR II/I,K.256;SN III,K.820. surpri'nde Präs. -pri'nd V.tr. (1837 C.NGR.) 1. überraschen. -2. ertappen. Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins (C.NGR.,DLRLC). - ET. nach frz. surprendre. surtu'c Pl. -tu'ce S.n. (1789 SCL IX,240) Jackett N. Îmbrăcămintea îmi era uşoară. Pantalonaşi cu pacheşti, un surtucaş şi atîta tot (GHIB.BV. 6l;der Sprecher schildert seine Knabenzeit). - GR. Dim. surtuca'ş, -ce 'l, -cu “i, Pl. -ca'şe, -ce ~le, -cu ~-te. - ET. mittelb. frz. surtout, vgl. ngr. cxiupxouHO, russ. sjurtuk. - SG. ALR SN IV,K.1182. surtuca'r Pl. -ca'ri S.m. (1868 BARC.) ugs. Städter M. Prietenii (crîşmei) cei mai de seamă şi cei mai credincioşi erau, fără îndoială, sfintU părinţi şi surtucarii de la primărie (SAD.CR. 147) die Beamten. - Oft pejorativ. - ET. surtuc. -SG- ALR SN III,K.065. 3H£Ugie'sc Adj. (1857 POL.) Veralt. Postkutscher-, Postillon-. Multi ar vrea să se oprească Cît de mult, dar în za-^av’- Cruzimea surugiască N-are margini, nici hotar (C.NGR. ,CL 1,97). Înjurături surugieşti gröbste, ge- meinste Flüche. Die Postkutscher galten als Rohlinge. - ET. surugiu. surugi'u Pl. -gi'i S.m. (1793 PREDETICI II,144) Postkutscher, Postillon M. Die Postkutscher trugen ein reichverziertes Kostüm, das bes. durch poturi (s.d.) gekennzeichnet war. Surugiul întră pe scenă îmbrăcat cu poturi de aba, ilic de postav cusut cu găitanuri, chingă de curea bătută cu ţinte şi pălărie cu cordele (AL.OP.1,45) . Se auziră pocnete de bici şi clopoţei şi chiote de surugiu (STĂM.,Ş. INEli. 1,332) . - ET. türk, sürücü. suruma n etc. siehe sărman etc. surze'nie S.f. (1909 RCM) Taubheit F. Frunzele de tei sînt bune pentru surzenie (RQyi.SARB.68) . - ET. surd. surzi' siehe asurzi. surzi'e S.f. (1642 AGY 85) Taubheit F.- ET. a surzi (asurzi). sus (l6.Jh.PS.SCH.) I. S. susul der, das oben, oberhalb Befindliche, Dbe r(s t)e. Höchste. Plăteşte susului făgăduitul tău (CORESI PS.^ 93a;Ps 49, 15;ksl. vysnemu) dem Höchsten. Coperiş cu apă mai susul lui (PS.SCH.103,3) seinen Söller. Toate susurele tale şi undele tale prespre mine trecură (CORESI PS.^ 78a;Ps 41,10). Merse în alsusurile {VULG.zin montana) cu de grabă (NT 1:648 Lk 1,39) auf das Gebirge. - Vgl. înalgios. - Jetzt nur in Verbindungen wie: El îşi încordă arcul ... şi plecă în susul pîrăului (GANE,CL XI,294) am Bach hinauf. Mă uitam — cum se joacă apa cu picioruşele — unor fete ce ghileau pînză din susul meu (CREANGÂ,CL XV,12; ein Badender spricht) weiter oben im Bach. Cînd ovarele sînt aşezate mai în susul floarei (LIT.) wenn die Fruchtknoten oberhalb der Blüte stehen, (ln o-chean) toate se arată întoarse cu susul în jos (CL XVH,41) umgekehrt, verkehrt. Ceteşti cartea - pe dos, Căci o tU cususu-n jos (BOGD.POV. 103) verkehrt. - II. Adj. 1. mai sus veralt. f r ü h e r. De vreme ce (Dacia) de oştile ce în mai suşii ani sorbită şi 2 stinsă au fost (SPiST.MIL.,LET. 1,99). - 2. rudele de sus die Aszendenten. - Substantiv.: Cel de sus der Höchste, Gott im Himmel. - 3. h o c h, lang. Scaunele ... sînt mult mai suse-n picioare (MAR.NAST.347). - III. Adv. 1. (Ort:) oben, d r o-b e n; (Ziel:) h i n-, herauf; Ggs jos. In sus nach oben, aufwärts, in die Höhe, in die Luft. De sus von oben (hin-,herab). Din sus von oben her, aus der Höhe, aus der Luft. Pe Dunăre în sus die Donau susai 560 hinaufj (pe apă) în sus stromauf(wärts). Pasărea zbură tot mai sus der Vogel flog imner höher. A-şi ridica gîndirea mai sus de mulţumiri materiale (GHICA XXIII) über ... hinaus. Mai sus; mai in sus (ANTIM DID.232) (weiter) oben, vorher (im Text). A se uita de sus la cn. auf jdn. (geringschätzig) herabsehen. Vgl. a călca II.7, nas 2.d. Un cird de vulturi zboară Pe sus c-un repede avînt (AL.POEZII Leg.78). -Vgl. pe 14. Se desparte sfî-ntul agnit cruciş în patru părţi şi se pune pe disc o parte din sus, alta din jos, alta de-a dreapta şi alta de-a stînga (GHEN. LIT.117). - A fi mai presus de c. über etw. stehen, erhaben sein. Nu înţelegem ca bunul plac al unui ministru să fie mai presus de constituţie (LIT.). Coconul Andronache era din soiul acel amfibiu — care se ţine mai presus de starea a doile (C.NGR.66) der sich über den zweiten Stand erhaben dünkt. Să ne învrednicim şi noi a cîştiga pîinea cea cerească şi cea mai presus de fire (ANTIM DID.169;Abendmahl). (El) îşi umplu bine desagii ... şi mi-o ia la sănătoasa spre Ceahlău, care pe jos, care pe sus în cărucioare cu cîte una ori două gloabe (RÄD.RUST.II,132) teils zu Fuß, teils im Wagen. A tua, a umfla pc. pe sus jdn. (mit Gewalt) aufheben (um ihn fartzuschaf-fen); a duce pc. pe sus jdn. (mit Gewalt) fortführen (indem man ihn trägt). - 2. hoch, in Fällen wie: Tine braţul sus, mai sus! halte den Arm hoch, höher! Cum m-aşi duce Seara la guriţă dulce! ... N-am ce face, sus îi dealul (I.-B.133). Luna-i sus (I.-B. 134) der Mond steht hoch. Luna-i sus de trei zvîrli-te (I.-B.107) der Mond steht im Zenit. - Sus şi tare hoch und heilig (od.teuer). Alexandru ... protestă sus şi tare în contra intenţiunilor ce i se atribuiau că ar voi să aducă turburări (GHICA 124). - 3. oberhalb. Din sus de Humuleşti vin Vînătorii Neamţului (CREANGĂ,CL XV,445) oberhalb H. liegt V. Pînă dimineaţă să lăzuieşti toată pădurea aci din sus de casa ta (RELEG.POV.V,49) . Pe din sus de buzişoare Are negre mustăcioare (I.-B.136) oberhalb der Lippen. - ET. viat. süsum für sursum. - SG. ALR II/I,MN 6836,5;SN I, K.153. susa"i S.m. (um l600,HC 1,303) G ä n s e-,S anddistel F. (Sonchus,bes.Son-chus oleraceus). Susai, de la cdre se mănîncă hlujül (ŞEZ.VIII,39). - 2.de pădure Mauerlattich M. (Lactuca muralis). - ET. unbek. susa'n S.m. (1703 GCD) Sesam M., Frucht von Sesamum oleiferum. - EI. 0 ngr. arpaui, aouoay.1,; wegen —n vgl. z.B. caimacan < caimacam. susea"n Pl. -se'ni S.m. (1436 DERS) Hochländer M., Spez. Bewohner M. der oberen Moldau (Moldova de sus). Qgs josean. Suseni de cei cumpătaţi la vorbă şi răbdători la treabă (GANE,CL XI,372) . - ET. sus. suspi"n Pl. -pi"ne S.n. (l6.Jh.PS.SCH.6,7) Seufzer M. Domnul din ceriu spre pămînt s-au uitat, ca să auză suspinul celor ferecaţi (PSALT.R£f®j 101,20/21). Au şi săracii arme, adecă suspinele şi 2 plînsurile (MfiRG. 29b) . Nu mi s-a întors o (singură) dată Florica (de la şcoală), fără ca să nu plîngă cu suspine (BRÜST.LD.251) schluchzend. - 2. Asthma des Pferdes: Dampf M. Inima (gaiţei) vindecă ________ pre cai de suspin (MAR.ORN.11,76) . - GR. Pl. auch -pi'nuri. - ET. gemeinroman.; postverbal von lat. suspîro (vgl. it.sospirö,frz.soupir etc.), das an die Stelle von suspîrium trat. suspina" Präs. -pi'n V.intr. (l6.Jh.CV) seufzen. Vai de voi, rîzătorilor, acmu, că sus- 4 pina-veţi şi plînge-veţi (CORESI TE 126b;Lk 6,25). El cinează ca ş-un erai, Eu suspin şi rod mălai (I. -B.173;vom Gatten). Nu suspinrareţi urul spre alaltu, fraţi (ev2 67a;Jak 5,9). - ET. lat. suspîro, -are. - SG. ALR I/I,K.B5;II/I,MN 6892,12. suspina "re Pl. -nă"ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.) 1. Seufzen; Schluchzen N. -2. Unruhe, Betrübnis F. Amărit fuiu şi plecaiu-me foarte; strigaiu de suspirare înremiei meale (PS. SCH.37,9). - ET. a suspina. suta"r Pl. -ta"re S.n. (1910 TIKTIN) Banknote von hundert Lei etc.: Hunderter M. - ET. sută. suta"ş Pl. -ta'şi S.m. (l6.Jh.CV2 17b;Apg 21,32) ehem. Hauptmann M. Sluga unui sutaş, bolnav fiind, vru să moară (BIBLIA 1688 Lk 7,2). Ai de-a face cu sutaşii crăieşti, trebuie să te supui (DEL. S.100). Fata ... făcînd din braţele ei un lanţ cu care împodobi grumajii unui tînăr sutaş de ferentari (DE3yETR.NUV.85) . - ET. sută; Nachbildung von asl. sütinikü, gr. emxtVrapxog, lat. centurio. su"tă (l6.Jh.PS.SCH.Ex 15,4) I. S.f., Pl. sw'te 1. (die Zahl) Hundert F. -2. Hunderter M. - II. Num. hundert; al o sutălea (sutelea), a o suta der, die hundert s t B; al două (trei etc.) sutălea, a două (trei etc.) suta (bzw.al două sutelea, a două şutea) der, die zweihundertste (dreihundertste etc.). 0 sută, două sute de lei (ein-)hundert, zweihundert Lei. Zece la sută zehn Prozent. Sută la sută hundertprozentig. — GR. Dim. sutişoa'ră, Pl. -şoa‘rej suti'cä, Pl. -ti'ci. - E7T- 561 svireap asl- s“to ^ weitere Erklärungen beiCIORâNESCtl8408. - SG. ALR SN I ,K. 225,-IV, K.. 1027,1032; VI, K. 1175-6,1782-3. sutijne Pl. -ti'rai S.f. (1703 GCD) hundertstel N. - ET'. sută. suve'ică Pl. -ve'ici S.f. (1617 BGL) (W e b e r-,H a n d-)S c h ü t z e F., Schützen pl,, (Weber-)Schiffchen N.; darin befindet sich die Spule (ieavă,ţevie) mit dem Einschlag (bătătură), die sich um ein Stäbchen, die "Seele" od. "Zwecke" (lemuş,hudulep,surcel) dreht. Mărita-m-aş mărita, Cu suveica nu ştiu da (I.-B.427) doch verstehe ich nicht, die Schütze zu werfen. Purcedea pe la vecine, pe la cwnătre şi pe la fine. Umbla ca o suveică de colo-co-lo (SAD.PS.94) . Vezi limbă, mă! curat suveică! Şi umblă __ foc! (RĂD.RUST.I,125;zu einem Gesprächigen) nein, diese Zunge! das reine Mühlwerk! - Vgl. meliţă in gleicher Verwendung, nach dem schnellen Hin- und Hergehen. - GR. MUNT. OLT. auch suve'lnitä, Pl. su-ve'lniţe. - ET. vgl. serb. sovjelo, sovilja, bulg. sovalka, nslov. suvalnica, lit. szeiwcle (CIH.), von slav. sovati, suvati "stoßen, schieben". - SG. ALR II/I,K.293;MN 3901,138;SN II,K.484jIII,K.742. suve'lniţă siehe suveică. suveni're Pl. -ni'ri S.f. (1829 RI XXI3377) 1. Erinnerung F., Gedächtnis N. -2. Souvenir, Andenken N. - GR. (+) S.n. suvenir. - ET. frz. souvenir. suvera'n (1785 MOLNAR SPRACHL.3 393) I. Adj. souverän, unumschränkt, total. — II. S.m., Pl. suvera'ni 1. Souverän, Herrscher M. - ET. frz. souverain. suzeran' (1834 BUL.F.167) I. Adj. lehnsherrlich. - II. S.m., Pl. suzera ni Lehnsherr M. ~ ET. frz. suzerain. suvulca' siehe sufleca. sv- siehe sf- u. zv-. svine'ţ siehe sineaţă. svirea'p siehe sireap. Ş Ş S.m. Buchstabe u. Konsonant. ş- siehe îşi u. şi. şa1 Pl. şei S.f. (1594 DIR.) 1.Sattel M. Pun şaua pe cal ich lege dem Pferd den Sattel an, sattle es. - Fig. a pune şaua pc. jdn. b e-herrschen, ausbeuten. Mă arunc in şa ich schwinge mich in den Sattel. Radu (în parte). Bate şaua socru, dar mă fac că nu pricep (AL.CL IV,314) Schwieger-papa macht zarte Anspielungen,* vgl. a bate 1.1. -2. (B e r g-)S a t t e 1 M. In fată... se înalta străş-nicia stîncoasă a Caraimanului, împodobită cu curba elegantă a şeii sale (UR.BUC.274). - GR. auch şeaf MOLD. şe, şă. - Gen./Dat. u. Pl. MUNT. TR. auch şa'le, şe'le. Bidivii albi cu şalele de diamant (ALEXANDRIA 161) , selten MDLD. Cai cu şele cu rafturi (NECULCE,LET.2 11,379) . -TR. Sg. u. Pl. auch şa'uă. - Dim. şelu'tă, şeuli'tă (PP. ŞEZ.1,113), Pl. -li 'te• - ET. lat. sella. - SG. ALR II/I, MN 2221,41;SN I,K.173;II,K.283. şa2 siehe aşa. şaba'că Pl. -ba'ce S.f. (1838 AN.P.VIII/1,302) MUNT. ugs. durchbrochene Verzierung an Hemden etc. 0 malotea Cu florile cît palma, Pe la poale şebăcea (MF 1,167). - GR. şabac, şebacă. Dim. şe-băcea' (MF 1,473). - ET. vgl. türk, şebeke, it. sciabica, sciabichello "Netz". şabana' Pl. -na'le S.f. (1683 DOS.VS.Martie 1;12 b) 1. ehem. Gewand, wurde bes. von den Knappen (aprozi) u. Pagen (copii din casă) des Hofstaats getragen (BĂLC. 650). El... de jele ş-au rumt pre sine şervăneaua (DOS.VS. Martie 1;12 b). Era tot feciori de boieri şi portul lor era îmbrăcaţi cu şarvanale cu cabanite (NECULCE,LET.2 11,181) . - 2. MOLD. fam. şarbana langer, weiter Rock (SCRIBAN AFH.IAŞI Noienib.1912,5) . - GR. şavana (ODCB.MV.23) şarvana (GHEORGACHI,LET.2 111,302), şervănea (DOS.). - ET. türk, şebane "Nachtkleid" (ZENKER 538 a); v für b wohl nach griech. Orthographie. ^ şaca'l Pl. -ca'li S.m. (1705 CANT.) Schakal M. (Canis aureus). - GR. LV. ciacal (CANT. IST.16); ceacal. - ET. türk, gakal, frz. chacal. şa"de siehe şedea. şadîrva'n (+) Pl. -va'nuri S.n. (1821 BELD.ETER. 130) Springbrunnen M. - GR. şadrivan, -vin., Pl. auch şadîrva'ne. — ET. türk, şadvrvan. şa'far Pl. şa'fari S.m. (um 1550 DERS) 1. (+) T r u c h s e B M. (UEE3CHE,IiEr.1 1,150). - 2. veralt. TR. Verwalter, Kammerherr M. -3. Viehhändler M.-4. MOLD.TR. Betrüger M. (CAtJT.IST.219). Auch adjektiv.(BABC.). - GR. şifa'rîu, şafăr, şofar (NT 1648 Lk 16,3) , şufar. - ET. dt. Schaffer, vgl. poln. szafar, magy. săfăr , ukr. sa far. şaga'ci siehe şăgaci. şaga'lnic siehe şăgalnic. şa'gă Pl. şăgi S.f. (1645 HERODOT 143) Scherz, SpaB M. Nu e lucru de şagă es ist nicht zum Scherzen, kein Spaß. Ajungă-ţ-i de şagă, Că nu-i bună, dragă (AL.PP. 190). Ferice va fi de~acela suflet Ce nu-i va lipsi Domnul din cuget, Nice .va prăvi unde fac glume De mînieci-i, de şegi de lume (DOS.PS.V.39,18;Ps.39,6) . -ET. vgl. asl. sqga, bulg. Sega etc. şa'gărt siehe şăgîrt. şah1 Pl. şahi S.m. (urn 1640 URECHE,LET.1 1,199) 1.Schah M. - 2. veralt. Sultan M. - EI. türk. şah. şah2 Pl. şa'huri S.n. (1837 C.NGR. Mar ia Tudor) Schach N.: joc, partidă de şah Schachspiel, -pârtie) şah la rege Schach dem König; şah(şi)mat schachmatt; a da şah Schach bieten; a tine pc. în şah jdn. in Schach halten (auch fig.). - ET. dt. Schach. şah3 (+) Pl. şa'huri S.n. (I8l8 CARAGEA,Ş.DJFL.II3112) Paraphe F. auf Geschäftsbüchern. Neguţătorii-• • vor fi datori a avea un catastih curat, şnuruit şi cu şahul judecătoriei (COD.COM. 1840,Art.7) . - ET. türk. sah, mit merkwürdigem Wandel des Anlauts. şa'hăr Pl. şa'hări S.m. (1852 STAM.604) Schwindler M. - ET. poln. szacher, dt. Schacher- 563 şalupă o'hăr-ma'hăr Pl. -ma'hăruri S.n. (1896 Z. 11,798) şajjü—------- ,pafîi. a umbla cu şahăr-mahăr (zu be) schwindeln (suchen). - GR. şacăr-macăr. - EI. poln. szacherma-cher "Schachern" < dt. Schacher + Macher. şahmara' ( + ) EL. -ra'le S.f. (1658 URIC.XVI,202) veralt. Brokat M. Un tîmbar de şahmara verde cu vatcea de sobol (DOC. 1669,REV.TOC. 1,339) . Dimitraşco Vodă. .. o purta (pe piitoarea tui) cu sătbi de gatbeni şi cu haine de şahmarand şi eu ştie de sobot (MECUDCE,LET.2 XI,225) . - GR. şahmarand; şămure' (S.INFL.1,332) . - ET. türk, şah meram, wörtl. "Königswunsch", nach CANT.IST. IMP. OT. 426. şahzadea" (+) Pl. -de'le S.f. (1715 IST.l6,Ş.INFL.II,113) vom Sohn des Sultans: kaiserlicher Prinz. Şahzadea Ibrahim, fiut lui Sultan Ahmed II (VACAR.I.I.O.,TEZ.II, 271). - GR. Das Attribut auch mask.: Mumă de un şahzadea (BOLINT. 1,69). Vgl. beizadea. - ET. türk, şahzade. şai Pl. şa'iuri S.n. (1693 C0ND.,Ş.INFL.II,113) r-DNT- OLT. Art wollenes, weißes Gewebe. Şaiu (era) 4 lei şi jumătate, mult 5 lei cotu (DICN.,TEZ.II,166). Pantalon de şai tocat, Cotul cinci galbeni luat (PÄSC. LP.271). - EI. vgl. sieb.-sächs. Schay, it. saja, poln. saga, szaja "Serge", türk. şahî (SCL XXXVI,410) . şa'ică Pl. şăici S.f. (um l640 URECHE,LET.^ 115) Art Boot mit flachem Boden, diente ehem. zum Transport auf den Flüssen: Einbaum, Kahn M., Fähre F.,Fischerbarke F. încă nu sosise şeicele 2 cu zahereaoa ce le trăgeau pe Prut în sus (AXUSITE,LET. 11,160). Cazacii aruncară pod de şeice (peste Prut) şi trecură dincoace (GANE,CL VII,98) eine Schiffsbrücke. -GR. şeaică (B.), MOLD. auch şeică; Pl. şeici, şe'ice, Sa ice. - Dim. şăiculi'pă (PP.Ş.INFL.I,333). - EH?, türk. §ayl iarba şarpelui Natterkopf M. (Echium* PantuJ, BAN. nesselblättriger Ehrenpreis (Veronica urticifolia;PANTU), Wurmfarn N. (Polystichum Filix tras RthjFUSS); vgl. rădăcină 2. -GR. şearpe, HOLD, şerpe. S.f. şerpoa'ică, şerpoa"ie, BAN. şerpoa'n* e. - Dim. şerpişo'r, şerpuşo'r, şerpule~ţ, şer-pure l, f. şerpuli'ţă (AL.PP. 11;im Reim). Augm. şerpo'i, şerpălă u. - ET. lat. serpes für serpens (vgl. rece). -SG. ALR SN III,K.737,751,807;IV,K.1172. şart Pl. şaVturi S.n. (1776 A.J.47) 1. veralt. Bestimmung, Vorschrift F. (Boierii) să aibă după vechiul obicei folosurile ce li se cuvine... cu şart ca să nu se lenevească cît un fir de păr de a pune în faptă... la porunca şi voinţa domnilor lor (DOC.1802,TEZ.II,312). Cîţi din lăcuitorii părţilor Dunării. ..împotriva şarturilor vor vrea să intre la aceste două memlecheturi... să se izgonească acest fel de oameni (DOC.1802,TEZ.II,315). Daher: - 2. fam. a) după şart vorschriftsmäßig, regelrecht. Tata călare.., cu mîna pe har şa, după şart, porneşte la curte (GHICA, CL XVII,371). Dacă (împăratul) n-o face-o (haina) după 2 şartul ei, logodnica nu o priimeşte (ISP.LEG. 399). - b) cu şart nach bestimmten Regeln geordnet, genau g e- regelt. Toate lucrurile în această casă erau cu şart. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele îşi aveau vătaful lor 2 şi nimic nu era nerostit (ISP.LEG. 354). Aici (în oraş) 1 toate sînt ciţ şartul lor (ISP.LEG. 1,18). Iată-mă-s cu tot şartul boieresc. M-o îmbrăcat giupînu Herşcu chiar de mon- dă, ca la Ieşi (AL.OP.1,911;der Sprecher ist ein Bauer). - c) pe şart in regelrechter Reihenfolge, ordentlich eins nach dem ändern. Şi cotoşmanul îi spunea pe şart toate 2 ... (ISP.LEG. 287). Ţi le-oi seri pă răboj, pîn-la una, pă şartu lor! (JIP.OP.152). -GR. veralt. Pl. şuru'turi (DOC. 1802,TEZ.II,311;DOC.1804,TEZ.II,324 flg.). - ET. türk, şart, Pl. şurut. şa~rt-pa"rt! Interj. (1885 CARAGIALE) ahmt den Schall von Ohrfeigen etc. nach: klitschklatsch! N-apuc să răspunz... şi şart! part! trosc! pleosc! patru palme (CARAGIALE,CL XIX,109). - ET. onomatopoet. ş ar vana" siehe şabana. şa"se Num. (1551/3 ES 42a;Mt 13,8) s e c h s;şaisprezece sechzehn; şaizeci s e c h-z i g; al şaselea, şaisprezecelea, şaizecilea, a şasea, şaisprezecea, şaizecea der, die, das sechste, sechzehnte, sechzigste. - GR. (selten) şasesprezece, şasezeci, şese, auch bei Ableitungen. - ET. lat. sex mit dem Ausgang von quinque, septe(m); zu şaî-, şeî- vgl. it. sei (in şaî- wäre in diesem Fall a für e nach şase eingetreten), od. es liegt hier u. bei paî- für patru- Nachbildung von doi-, trei-, cinci- vor, wobei allerdings das Fehlen eines *paîzed auffällig bleibt. - SG. ALR SN IV,K.930.. şaşi'u Adj. (1857 POL.) HUNT. fam. schielend. Bietele fete se uitau ... toate cruciş. Mahalaua întreagă le zicea: fetele zbanghii, sau fetele şaşii, sau fetele bazaoaiche (TEL.SCH.67). -Auch adverb. - - GR. saşiu. - ET. türk, şaşi. - SG. ALR I/I, K.68. şaşma" Pl. -ma'le S.f. (1884 H.VII3358) W u r f-, Sacknetz N. (zum Fischen) (WEIG.JB.IX). Vgl. prostovol. - ET. türk, sagma. şaşta'c siehe şuştac. şatî"r (+) Pl. -tî'ri S.m. (1762 GHEORGACHI) ehemals Lakai N. bei den Türken, gingen zu mehreren bei Aufzügen dem Würdenträger voran. Dinapoia acestora stau satîrii şi ciohodarii cu zapciii lor pe rînduială (GHEORGA-2 CHI,LEI . 111,307). Lefile ciohodărilor, şatîrilor, a copiilor din casă (DOC.1773,URIC.1V,25). - GR. satîr, -ra~ş, să- 567 şătraş tîraş (FIL.CIOC.29 u.346), satiraş (FOT. III, 311).- ET. türk. şatzr (ZENKER 537 b); satîr etc. nach ngr. Aussprache. şato'r S.n. (1695 MOLIT.88a) veralt. Zelt N. - ET. magy. sâtor. şatra"nge Pl. -tră'ngi S.f. (1765 IORGA S.D.XI,6l) veralt. Schach N. Table pentru jocul de şatrange (FIL. CIOC.144). în şatrange schachbrettartig kariert, gemustert. Patru coti atlaz în şatrange (DOC.1790,S.INFL.1,336). - GR. şantrace (DOC.1794, S.INFL. ' r 1,336), sandrace (DOC.1790, S.INFL.),.sandraci (GORJ.133), şatrangiu (POEN.1,531), şatrance (CIH.II,615). - ET. türk. şatrang, satrang. şa'tră Pl. şe'tre S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. LV. Zelt, Zeltlager N= Edom din şatră abia aşteaptă Să vie Zmail cu oaste lată (DOS.PS.V.82,17;Ps 82,7). Später bes. für die Zelte der nomadisierenden Zigeuner (ţigani de şatră). Pe cîmp ardea un foc mare în jurul căruia erau aşezate multe şetre de ţigani (I.NGR., CL VII,45). A umbla cu şatra mit Sack und Pack umherziehen. Pe cînd aceştia (anglosaxonii) se multămesc să strice efectul monumentelor prin prezenta şi exclamaţiile lor, a-mericanii îşi fac şatră în ele, le monopolizează (IORGA AM. 108). - 2. MUNT. TR. (K r a m-, M a r k t-, N e ß-)B ude F. Săracele şetrele, Cum mărită fetele! De n-ar fi armean cu şatră, N-ai vedea fată gătată (I.-B.424). (Alaiul) trecu şi prin piaţa mare unde şetrele precupeţilor, scaunele măcelarilor şi tarabele gelepilor... erau închise în ziua aceea (ODOB.MV.DC.5). - 3. TR. MARAN. Veranda F. (VICIU, TIPLEA,WEIG.JB.VI) . - GR. Pl. şe ~tri (BUD ) . - ET. osteurop. i Wort: asl. (in jüngeren Quellen) hatirü, bulg. satăr, -tra, (bulg.âadăr,serb.cador etc.). - SG. ALR II/I,K.234,258,259, 260jMN 3819,3822,122. şa'uă siehe şa^. şaugă'u siehe şalgău. şavana" etc. siehe şabana. şavgă~u siehe şaugău. şăga'ci Adj. (1645 HERODOT. 144) veralt. ugs. lustig, spaßhaft. Mihai Vodă... se 2 arăta blînd şi şigaci cu toţii (NECULCE,LET. 11,289). Unii dintre meseni, cari sînt buni cîntăreţi şi totodată şi şa-gaci... încep a cînta cîte-un cîntec glumeţ (MAR.NUNTA 682). - GR. şagaci, şigaci.- ET. şagă. - SG. ALR SN V,K.1242. şăga'lnic Adj. (1825 CANT.SCRIS.) MOLD. scherz-, spaßhaft, schelmisch, schalkhaft. Cînd beau vin, voiosul Bahus... în inima mea răvarsă Tot şagalnicul său duh (CL VIII,283). - GR. şagalnic, şegalnic (CANT.SCRIS.284). - ET. şagă. - SG. ALR SN V,K.1242. şăgî~rt Pl. -gîVti S.m. (um 1890 POP.NUV.) BAN. Lehrling M. - GR. şagărt (POP.NUV.39), şogîrt, jăgîrt. - ET. vgl. türk, sagir, bulg. lagert, ăegart, serb. Zegrt. - SG. ALR SN II,K.500. şăgui" etc. siehe şugui etc. şăica'r Pl. -ca"ri S.m. (1793 Ş.INFL.1,333) BAN. veralt. Bootsmann, -führer M. - GR. şei-car. - ET. şaică. - SG. ALR SN III,K.843. şăiculi'ţâ siehe şaică GR. şălişo'r siehe şal. şălusiehe şal. şănţui" Präs. -ie"sc (um l640 URECHE) I. V.tr. veralt. mit Pfahlwerk, Schanzen umgeben, verschanzen. Şi am şen-ţuit (via) şi am răsădit viţă bună, rodnică (BIBLIA 1688 Js 5,2). - II. V.refl. (Moldovenii) cu toate puştile au început a batere într-înşii (în turci); ce nemică nu le 2 stricau, că se şenţuise bine (URECHE,LETT 1,228) . - GR. şenţui. - ET. şanţ^. şănţui“t (1688 BIBLIA Jos 11,13) I. Adj. veralt. verschanzt, befest igt. - II. S.n. Graben N. (ŞINCAI E.115). - ET. a şăn- ţut. şatra"r Pl. -trăiri S.m. (1443 DERS) veralt. u. ugs. 1. ehemals militärischer Rang, etwa dem eines Feldzeugmeisters entsprechend, dann bloßer Bojarentitel ohne Amt; Zeltmeister M. (des Fürsten). Die Zelte des Fürsten standen unter der Verwaltung des şetrar mare, der zu den boieri de divan gehörte u. in der Rangordnung zwischen pitar mare u. armaş mare stand. Szetrar magnus (CANT.DESCR.11,6).-2.no-madisierender Zigeuner. Toţi ţiganii se strîngea... cu femei, cu mici, cu mari, cu şetrari şi lingurari (TEOD.PP.264). -3. TR. T extilhänd- 1 e r M. - GR. şetrar, şatrar. - Dim. şătrărel (DIR ) .-S.f. şătrărea~să, şătrări'ţă, şătrăroa'ie. - ET. şatră. - SG. ALR II/I,K.260. şătra'ş Pl. -tra'şi S.m. (l8l7 COD.CAL.) nomadisierender Zigeuner M. Robii domneşti, şatraşi de laie, lingurarii, ursarii şi lăieşii (COD.CAL.175). - GR. şatraş, şetraş. - ET. şatră. şătrărie 568 şătrări"e Pl. -ri"i S.f. (1857 POL.) Amt N., Stand, Rang M. des şătrar. - GR. şe-trărie (POL.). - ET. şătrar. şătrări"ţă etc. siehe şătrar. şca"pie siehe scabie. şcătu"lă Pl. -tu"li S.f. (1703 GCD) TR. Schatulle F.,Zierkästchen N. 0 şcătulă dă răipielţ (B.). - GR. şcătuie (SINCAI E.214), şcatulăş Pl. auch -tu"*le. - Dim. şcătulu'ţă (IS.u.B.) , -liţă.- ET. mlat. scatula, it. scatola, durch multiple Vermittlung. Vgl. scatolcă. şcheau Pl. şchei S.m. (1448 DERS) LV. Slawe, Bulgare M. Şcheii... luase ţara de jos, Diiul şi Ohridul (MOXA,HC 1,373). Adjektiv.: Spurcatul acela, ca un batgiocurit de om prostac şi şchiau şi cu totul ţărănatec, îl puse gios de-l bătu fără milă (DOS.VS, Dech.23;244 a) dumm, ungehobelt unu vollküirrnsn bäurisch. - Oft auch Bezeichnung für Kolonisten verschiedener Nationalität, die aus dem süddanubischen Raum starrmen. - TOPCN. dcheaul (1505 BGL) . - GR. şchiau. - ET. roman, sclavus => mlat» slavus "Slawe"; vgl. it. schiavo, frz. esclave etc. şchiene"sc Adj. (1620 MOXA) bulgarisch, slawisch. El... fugi la domnul şchienesc (MOXA,HC 1,378). - GR. şchiesc. - ET. şcheau. şchioa"pă Pl. şchioa"pe S.f. (1626 DRHA XIX, 128) (kleine) Spanne (Abstand zwischen gespreiztem Daumen u. Zeigefinger); vgl. palmă 2. La o şchioapă în jos de icoane sfîrîie candela (DEL.S.8). - GR. sceoapă (BOBB), MUNT. şchioapă3 şchiop (RETEG.POV.III,63). - ET. şchiop. Beim Messen mit der Spanne machen die abwechselnd gespreizten u. wieder mit den Spitzen aneinander gelegten Finger Bewegungen, die denen eines Hinkenden ähnlich sind. şchiop Adj. (1551/3 ES) lahm, hinkend. - Substantiv.: Orbii văd şi şchiopii îrriblă (BIBLIA 1688 Mt 11,5); vgl. a nimeri I, orb. -GR. sceop (BOBB), MUNT. şchiop; ebenso die Ableitungen; şcop (ES 56a;Mt 15,31;CORESI TE4 38a;Mt 18,8). - ET. lat. *excloppus; das Simplex cloppus, woraus afrz. prov. dop, ist in Glossen belegt; das Präfix zeigen alb. shqepet id., frz. ecloper ”lahm rachen”. - SG. ALR I/I,K.71;II/I,K.115;SN II, K.327. şchiopa" Präs. -pe"z (l6.Jh PS.SCH.17,46) I. V.intr. lahm werden. Preotul întru preoţiia lui de va orbi ori va şchiopa (PRAV.GOV.19 b). împăratul l-a -î întrebat Cum de-i ciunt şi de-o şchiopat (SPER.AN 1,19). - Fig. Fiii streini s-au învechit şi au şchiopat din cărările lor (PSALT.RÎMN .17,48; ix&Xa.va.v) • ” II. a se şchio- pa (BIBLIA 1688 Ps 17,49) . Au căzut şi s-au şchiopat (BIBLIA 1688 2 Sm 4,4). - GR. schiupa (CORESI PS.5 29 a;17, 49 u.PS.SCH.17,46). - Präs. şchiop (B.). - ET. vlat. ex-cloppo, -are, vgl. frz. ecloper, od. von şchiop. - SG. ALR I/I,K.95. 4 şchiopăta" Präs. -te"z (1581/2 PO2 113;Gn 32,31) I. V. intr. hinken, lahmen. Cîrlanul şchioapătă de-un picior (SLAV.,CL XV,437). Fata mamii, şchiopetează 4 mititica, că a călcat-o pisica (PANN PV. 1888 11,37). -Fig. Te ademenesc lucrurile ce vezi cu ochii şi schioapeţi din drum (ISP.CL XVIII,198 vgl.Ps 17,49) du weichst vom Weg ab. încă şchiopătînd din credinţă împăratul (DOS.VS. Noe.16;130 a) da der Kaiser noch im Glauben wankte. - II. a se şchiopăta hinken, lahmen. Oile şi vacile să şchiopetează la mine (BIBLIA 1688 Gn 33,13). - GR. sch-; Präs. auch şchioa'păt, arom. şcVoapic. - ET. lat. *excloppîco, -are, vgl. prov. clopchar, frz. docher < *cloppicăre; -t-für -o- durch Femdissimilation. - SG. ALR II/I,K.75;SN II,K.327. şchiopăta"re Pl. -tă"ri S.f. (1651 PSALT.59a) Hinken N. - ET. a şchiopăta. şchiopăta"t Adj. (I8O6 KLEIN) hinkend. -ET.a şchiopăta. şchiopăto"r Adj. (1651 PSALT.59a) hinkend. - ET. a şchiopa. şchiopătu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1823 BOBB ) Hinken N. - ET. a şchiopa. şchiope"se Adj. (1847 PANN) selten das Lahmsein betreffend,des Lahmen. D-zeu să te ferească de bătaia cea orbească -j $i picioranga schiopească (PANN PV. 111,25). - GR. schio-pesc. - ET. şchiop. şchiopi"1 Präs. -pe"sc V.tr. (1910 PÄSC.) lahm werden lassen. Nouă (cai) am omorît, Nouă am schiopit (PÄSC.LP.183). - GR. şchiopi. - ET. şchiop. şchiopi"2 siehe scuipa. şclea"fă Pl. şcle"fe S.f. (1806 KLEIN) TR. Schnitt, Scheit M., Stück N. - GR. sdeafă (BARC.) , şcleapă, şcleampă. - ET. unbek. şcoa"lă Pl. şcoli S.f. (1645 HERODOT 320) 1.Schule F.,Schulgebäude N. Aceştea sfinţi... de coconi mearsără la şcoală (DOS.VS.Sept.20;23a). Copil de şcoală Schulkind N. Ehem. Schularten: şcoală primară, elementară Volks-, Elementar-, Grundschule F.; secundară, medie Gymnasium, Lyzeum etc., rurală, 569 şedea urbană Dorf-, Stadtschule; comercială Handelsschule; tehnică Berufs-, Fachschule; normală Lehrerbildungsanstalt, Lehrerseminar; de băieţi, de fete Knaben-, Mädchenschule; de adulţi Fortbildungsschule; etc. A da la şcoală in die Schule schicken. -2. Lehre F.; Unterricht M., S y s t e m N. - 3. (literarische, künstlerische) Richtung, Bewegung F. - GR. veralt. şcolă, shoală, TR. işcoală, oşcoală. Pl. veralt. şcoa'le. - Dim. şcolici'că (JIP.OP.68) , şcoli 'ţă, -lişoa'ră. -ET. n.lat. schola durch multiple Vermittlung. - SG. ALR SN I,K.188; V,K.1300, şcola'r1 Pl. -la'ri S.m. (1698 MIN.Febr.59b) Schüler M. Zumeist von Besuchern der Grundschulen gebraucht, sonst dafür Ln. gew. elev, S.f. şcolări'ţă,Pl. -ri'ţe, veralt. şcola'ră (POEN.I,536), Pl. -la 're. - GR. veralt. ugs. şcola'riu, fam. ugs. MOLD, şcole'r, bzw. -Ieri 'ţă, Pl. -ri'ţe. - Dim. şcolăre'l. - ET. n.lat. scholaris, durch multiple Vermittlung. .-2 . _____________ , _. şcoia r Adj. Uö4i POEN.lI,blö) Schul-, schulisch. An şcolar Schuljahr etc. -ET. şcoală, nach frz. scolaire. şcolăre'sc Adj. (1839 VAIL.) 1. schülerhaft, Schüler-. - 2. s c h u 1- 1 m ä ß i g. - ET. şcolar. şcolareS.n. (l88l JIP.OP.102) selten Schuljugend F. - ET. şcolar^ . şcolări"me S.f. (1868 BARC.) Schüler (Pl.), Schuljugend F. "Cine-a fäaut lijm&a o.S"to?n f> Gottesdienst M. Şerbire tîe (PS.H.118, 9l)- Şerbire dumnezeiască (SINCAI HR.I,509) . - ET. a Şerbi, şerbito'r Adj. (1800 BUDAI-DELEANU X,89) veralt. 1. dienend, unterj ocht. - 2. versklavend, unterjochend. - Auch substantiv. - ET. a şerbi. a -A f Pl. -ri'fi S.m. (1793 I.VĂCĂR.I.I.O.TEZ.II,260) Scherif M., Titel der Nachkorrmen Mohammeds. - ET. türk, şerif, später frz. cherif. şeri'f2 Pl. -ri'fi S.m. (1862 PROT.-POP.,DLR) Scheriff M. - ET. engl, sheriff. şeri'glă siehe şireglă. şeri'n (+) Pl. -ri'ni S.m. (um 1730 MINIE,LET.2 11,159) tatarischer Edelmann, Adliger M. -GR. şirin (CANT.IST.IMP.OT.186,S.INEL.II,114) , şerim 2 ' v (NECULCE,LET. 11,365) . - ET. tatar. sirin. şerla'i S.m. (1825 B.) (Muskatelle r-) Salbei M. u. F., Scharlachkraut N. (Salvia sclarea?FUSS,BR.)j u n-garischer Salbei (Salvia aethiopis;BR.); Johanniskraut N. (Hypercum perforatumj BORZA). - GR. şerlaie (FUSS), şerlei (BORZA). - ET. mhd. scharleie, nhd. Scharlei. şerpa'n siehe jerpan. şerpa'r1 (I871 GLOS.AC.) I. S.m., Pl. -pa'ri bisw. Meergrundel F. (Co-bitis fossilisjANT.IHT.). - II. S.n., Pl. -pa're veralt. bisw. Schlangenknoten M., -nest N. (GLOS.AC.) . Adjektiv, veralt. schlangenartig, giftig. Venin şerpariu (GLOS.AC.). - ET. zu şarpe % zur Bildung vgl. pieptar, degetar etc. şerpa'r2 Pl. -pa're S.n. (1821 CLEM.) MUNT.TR. breiter Ledergurt. Miron scotea din şerpar un fluieraş pe care cînta cîte o doină (SLAV. ,CL XII,427) . - ET. dt. Schärpe, Schärpe (KLUGE 637) + ar. 'rifră Pl. -pa'riţe S.f. (1857 POL.) 1.Kreuzblume F. (Polygala vulgaris). - 2. Gamander M. (Teucrium ChamaedrysjPIRU ENC.1,8). - ET. şarpe. Einige Polygala-Arten werden gegen Schlangenbiß angewendet. şe'rpe siehe şarpe. şerpe'sc Adj. (l805 CRI3AN 262) Schlangen-. Nişte ochi mici, şerpeşti, de o căutătură glacială (VLAH.DAN 1,79). - ET. şarpe. I şerpiu 572 şerpi'u Adj. (1805 CRIŞAN 262) schlangenhaft. Ochii, săi şerpii şi crunţi (AL.POEZII,II,33). - ET. şarpe. şerpi'nţă S.f. (1883 BR.) 1. BUCOV. Kreuzenzian M. (Gentiana cruciata; PANTU). -2. Mauerpfeffer M. (Sedum acre;BR-, PAMF.BOLI 34). - GR. şărpintă, şerpentă (BORZA 158). -ET. anscheinend zu şarpe, mit dunklem Suffix; zu Bedtg. 2. vgl. mlat. vermicularis // lat. * serpentia (PUSC. EW. 1583) . şerpoa'ică siehe şarpe . şerpo'i siehe şarpe. şerpo's Adj. (1823 BOBB) schlangenartig, giftig. Sub sărutul flăcărilor, trunchiurile_se făceau lighioane şer- poase (UR.BUC.240). Teve (de piele) şerpoasă, ca şer-pele lungă şi moale (STAM..W.) . - ET. şarpe. şerpui" Pras. -ie“se (1823 BOBB) I. V.intr. sichtdahi n-)s chlängeln, winden. Calea naţională pe care mergeau (prietenii) şerpuia de-a lungul Prăhovitei (UR.BUC.16). - II. V.tr. bisw. (etw.) durchqueren, -streifen, -wandern (DEL.S.70). - III. a se şerpui bisw. (CIH.1,274) sich winden. -GR. şerpi (BOBB), şerpa, şerpoi (GANE,CL VIII, 100); 3.Pers.Sg. Präs. -poa'ie (I.NGR.,CL X,406) . - ET. şarpe. şerpule'ţ siehe şarpe. şerui' Präs. -ie'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. abbilden, zeichnen, malen, wiedergeben, beschreiben. Acel... zugrav carete— forma şi chipul avuţiei fiilor tăi au şeruit şi adevărat o au zugrăvit (CANT-DIV.22a) jener Maler, der... Gestalt und Aussehen des Wesens deiner Söhne wahrheitsgetreu wiedergegeben und gemalt hat. Şi mearsă roaba de-au arătat şeruind chipul (besearicii) pre pămînt şi meşterii feaceră besearica (DOS.VS.27 Oct.;90a). - ET. asl. Serovati, -rujg. ''färben" od. zu şar1. şerui're Pl. -i'ri S.f. (1698 CANT.DIV.10b) LV. Malerei, Bildhauerei F. - ET. a şerui. şerui't Adj. (1679 DOS.LIT.2 l8*Q 9 LV. gemalt, geschrieben. - ET. a şerui. şeruito'r Pl. -to'ri S.m. (1683 DOS.VS.Noe. 17; 131a) LV. Maler M. - ET. a şerui. şeruitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.) LV. 1. B i 1 d N. Vădzu svînta în vis şeruitura chipu lui episcopului (DOS.VS.Oct. 8; 54 b). -2. G e s t a 1 ţ. F. Acestaş au sămănat cu svîntul Ioan Bogoslov la şerui tura trupului (DOS.VS.Dech.3;189 a). - GR. şă-, - q şerui. şervănea' siehe şabana. şerve't Pl. -ve'te S.n. (1678 IORGA S.D.VHJ879) Serviette F. Cînd pune şi el (domnul) şervetul pre masă, este semn că s-au săvîrşit ospăţul (CANT.SCRIS 223) . - GR. se~rvet (C.NGR.52), salve't , pi. -turi (CĂT POV.1,21); arom. şirve't (WEIG.JB.II, 159) . - Dim. şerve-te'l. - ET. mittelb. frz. serviette. - SG. ALR SN II,K. 491,IV,K.1202;1225. şerveţe'l siehe şervet. şes (um 1504 DERS) I. Adj. (vom Gelände) eben, flach. Pogorî cu ei, ■ stătu în loc şăs (NT 1648 Lk 6,17) auf einem ebenen Platz. De-a stînga, cîmpia şeată se lungeşte pînă în poalele munţilor (OD.SC.1,63). întînsori de iarbă cu prea puţine părţi şese (UR.BUC.277). - II. S.n. Pl. şe'suri Ebene F., flaches Land. Valea Prahovei... se lasă-n cotituri... pînă dincolo de Cîmpina, unde-şi topeşte malurile în largul neteziş al "şesului" (VLAH.R.P. 172) . De s-ar face dealul şes, Ar veni badea mai des (I.-B.164) . Şi munţii şi dealuri nalte S-or ivi, şi şesuri late (DOS.PS.V.193,32). -GR. şăs, şet (OD.l.c.), şăt, şăst, şest, f. şeasă, ~tă. - ET. lat. sessus, Part. von sedeo, -ere "sitzen". - SG. ALR SN III,K.815,617. şesi'me1 Pl. -si'mi S.f. (1852 STAM.W.635) Sechstel N. - GR. şăsime. - ET. şase. şesi'me2 Pl. -si'mi S.f. (1825 B.) veralt. (weite) Ebene F.,flaches Land. - GR. şăsime, şătime (VAIL.) , şezime (ALEIXI W.) . - ET. Şes. şe's tină Pl. şe'stine S.f. (l800 BUDAI-DELEANU H ,56) Ebene F. - GR. şeş-, - ET. zu şes. - SG. ALR SN III, K.B17. şestocrila't (+)Adj. (1570 CORESI LIT.) mit sechs Flügeln. lnnainte-ti stau trrli de arh(a)ngheti şi untunearece de înge(ri), heruvimi Şi serafimi şes(t)oorilati (CORESI LIT.31a) vor dir stehen Tausende von Erzengeln, Scharen von Engeln, sechsflügl1 gen Cherubim und Seraphim. - ET. ksl. äestokrilatiku. şesui' se -ie'şte V.refl. (1906 UR.BUC.) selten eben werden. Simţi pămîntul eam şesuin 573 fase (UR-BUC-2^) * Povîmişuri... care se destină, şe-suindu-se (UR.BUC.277). - ET. şes. şetra'r etc. siehe şătrar etc. şeţ siehe şes. şeua'ş Pl- -ua'şi S.m. (1862AL.) e 1 p f e r d M. an einem Wagen. Şi-mi apuc hăţuri^ în mîna stîngă şi m-arunc pe şăuaş (AL.OP.I, 52). " GR- §e°aŞ, şăuaş. - ET. zu şa1. şeuli'fcâ siehe şa1- şezămî'nt1 Pl. -mi'nte S.n. (1731 IORGA S.D.1,289) veralt. Wohnsitz, -ort M., -haus N. -GR. şăzămînt. - ET. a şedea. sezămî~nt2 S.n. (1654 NEAGOE ÎNV.2 38b) veralt. Sediment N., Ablagerung F. - GR. şăzămînt. - ET. a şedea, zu n.lat. sedimentum. şezătoare Pl. -to'ri S.f. (1651 PSALT.121b) gesellige Zusammenkunft der Bauern, bes. der Mädchen u. Burschen, an den Winterabenden, bei der gesponnen wird u. Märchen erzählt, Rätsel aufgegeben, Lieder gesungen werden etc.: Spinnstube F. (süddeutsch:) Heimgarten M.-Daher mod. şezătoare (literară, artistică etc. jAbendunterhaltung, Soiree F. (bei der Vorträge gehalten werden, musiziert wird etc.). - ET. a şedea. - SG. ALK SN II,K. 318,445;ALR II/I,Supl.K.6. şezăto'r (1563 CORESI PRAXIU 2k) I. Adj. veralt. 1. s itzend. -2. wohnhaft, befindlich. Puţina oştire ce se afla şezătoare la Argeş (OD.MV. 1896,35) das in Argeş lag. - II. S.m. veralt. Sitzender M. Văzui un şezătoriu pre nuor luminat (DOS.VS.Oct.23;82b) . - ET. a şedea. - SG. ALR SN II,K.318. Şggu't (1551/3 ES) Adj. vom Wasser: abgestanden. Fig. fată Şezută alte Jungfer. - II. S.n. Pl. -zu'turi 1. G e-s 3 B N. (împăratul) învăţă de bătură sfîntului prin Sedzut un lemn ascuţît (DOS.VS.Oct. 13;63 b) . - 2. ver-alt- Aufenthalt M. (B.) . - 3. veralt. Grundstück N. Şăzutul casei a trie (DIB. 105) . ~ 4- Sitzfläche F. (ANON.CAR.) . - 5. W o h n- 0 r t N. (POEN.II,640) . - III. (+) şezu'tă Pl. -zu'te S-f- 1. Sitzung F. (DOS.VS.Ian.19;18b) . - 2. ^ h r b n)P 1 a t z M. Maiainte şezuta (ES 89 a;Mt 23»6). - GR. şăzut. - ET. a şedea. - SG. ALR I/II, K-276jII/I,K.72;Supl.K.6. şfab siehe şvab. şfai'ţer siehe şvaiţer. 1 şfa ră siehe sfară u. sfoara. şfarţ; siehe şvarţ. şfed siehe şved. şferta'c S.m. (190M WEIG.) BESS. Viertelrubel M„ Băsmăluţi de un şfer-tac (VffiIG.DIAL.BUK.78). - ET. russ. cetvertak. şfichi Pl. şfi'chiuri S.n. (1683 DOS.VS.Oct.30;9i* b) (P-ei t s c h e n-)S chmitze, Schmicke F. Moş Nichifor avea o biciuşcă de cele de cînepă... eu şfi-chiul de mătasă, cu care pocnea de-ţi lua auzul (CREANGĂ, CL X,375). (Vizitiul) biciul învîrteşte Şi s-apucă, nei-co, cam în şfichi să-l ia Pe ţigan cu biciul (SPER.AN. 1892 1,110). A lua pc. în şfichi fig. jdn. sticheln. - GR. bisw. sf-, sfii- (PAMF.IND.u.BOLI 23). - ET. onomatopoet. ; vgl. tschech. svih "Hieb mit der Peitsche”, serb. Svigar "Schmitze", dt. Schmicke. şfichiui' Präs.-chiuie“sc V.tr. (um 1850 C.STAM.,CADE) MOLD. 1. (mit der Peitsche)s chmitze n. Ţăranul şfichiuia cu linişte omătul (SAD.CR. 143). Asudasem şi viscolul mă şfichiuia ca o aripă (SAD.POV. 123) peitschte mir ins Gesicht. - 2. pc. jdm. einen Hieb, Hiebe versetzen. Fig. o slăbiciune etc. eine Schwäche etc. geißeln. Părintele Duhu îi zicea, şfichiuindu-l, că ruşii din această lavră românească s-au puiezit (CREANGĂ,CL XV, 314;zum Abt, der ein Russe war) . - GR. sfi-. - ET. şfichi. şfoa'ră siehe sfoară, şi (1521 NEACŞU) I. Adv. 1. a u c h, ebenfalls, so. Steht, wenn auf den ganzen Satz bezüglich, vor dem Prädikat u. zwar, wie mai (s.d.2), unmittelbar vor dem Prädikatsverb: mă şi duc, m-am şi dus; wenn auf ein Satzglied bezüglich, vor diesem: mi-e şi foa'’me ich habe auch Hu"ngerj mi-e foame şi mi"e od. Şi mi"e mi-e foame ich habe au"ch Hunger, auch i"ch habe Hunger. Asta o ştiu şi eu das weiß ich auch. Ştii şi cînta din vioară? "Şi" können Sie auch Violine spielen? "Auch". Cum e turcul, şi pistolul (wörtl.:wie der Türke ist,(so ist) auch die Pistole) wie der Herr, so's Gescherr. Taci, omu lui D-zeu, nu ne mai amărî şi tu (BOGD.BURS.95) ärgere du uns nicht auch noch. Ei, cum vrei să meargă administraţia bine? De! spune şi d-ta! (ROS.TROT.52) sagen Sie selbst! - 2. auch schon,schon, in Sätzen wie: După ce au venit Dumitraşco Vodă la domnie şi încă nu bine aşe-zîndu-se ta scaun în Iaşi, îndată au şi scris ta turci de ş-au trimis oaste (NEC.COSTIN,LET.2 11,12) schrieb er auch schon an die Türken. îndată ce găti Constantin Duca Vodă aceste toate, numai cît să înceapă a zicere surlele... atunce numai Capegi-başa şi întră pe poartă 2 cu mazilia (NECULCE,LET. 11,253) da trat auch schon... zur Tür herein. Cum vede (Naiba) pe Marele Vasile, şi toarnă-ntr-o oală rachiu şi întinde Marelui Vasite (SEZ.III,3) gießt er auch schon... Trece vremea lesne ___ ca mîne, şi toamna (GIB.BV.83) ehe man sich versieht, (ist) auch schon der Herbst da. Atunci Chehaia-Beg, care şi intrase în Bucureşti cu oştire turcească, a invitat pe boierii carii mai rămăsese în tară... (GHICA 6). (Părinţii mei) Tare-or fi îmbătrînit... Dacă n-or fi şi murit (I.-B.310) wenn sie nicht gar schon gestorben sind. -3.auch nur, in Sätzen wie: Cărăuşilor. .. te căzuse boii pe drumuri şi luau boii a cui 2 şi găseau (NECULCE,LET. 11,401) bei wem sie sie auch nur fanden. Vgl. orişicine wer auch irrmer, orişiunde wo auch irmier etc. - 4. einem (emphatisch betonten) Satzglied nachgestellt: auch, schon, sogar, in Fällen wie: Ian poftim, şezi_______pînă ce_____m-oi spă- la pe obraz de cărbuni, că se cade să mă iei curat din lumea asta - că puiul de găină... şi nu-t pui ta frigare cu tuleie cu tot (UR.LEG.104;der Schmied zum Teufel) steckt man doch auch ein Huhn nicht... Un om, şi nu poa- 2 te ţinea taina, dară atîtia oameni? (NECULCE,LET. II, 352) kann doch schon ein einzelner Mensch ein Geheimnis nicht bewahren. Dacă din seminar, şi ieşiţi cu aşa gîn— duri, eu aşa vorbe, ce să mai socotim de şcoalete ale-talte? (RÄDUL.RUST.II,35) wenn ihr sogar aus dem Priesterseminar mit solchen Anschauungen... herauskommt..., dann... - 5. şi" mai mare etc. noch größer etc., siehe mai 1. - Elliptisch: Orieît ar fi de frumoase, tot ar voi să fie şi" mai (NĂD.NUV. 1,60) noch schöner. - 6. şi" mai şi' weit mehr, noch mehr, größer, stärker, besser, schlimmer etc. Totdeauna fusese cochet, dar a-cuma era şi mai şi (NĂD.NUV.II,22). 11 cunosc, îi un şiret de frunte. "Şiret el, dar eu şi mai şi" (AL.OP. 1,844). Insă veselia nu s-a încheiat numai eu atîta; alta şi mai şi s-a început din capăt (CL XV,453). Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese şi mai şi decît 2 pînă aci (ISP.LEG. 109) gerade als der Verdruß ihn noch stärker übermannt hatte als bisher. Suflă! Şi mai şi! Blase! Noch stärker! Cu ortografia etc. e şi mai şi mit der Orthographie etc. steht es noch schlinmer. - Vgl. ca 1 u. 5, cît II. 3, cum 2, de3 II. 2. - II. Konjunktion u n dj §i... sowohl______________als auch. Curechiut, şi verde şi murat, este cea mai trebuitoare udătură la casa omului .(ÎNV.COP.1878,10) . Venea fel de fel de lume: şi mai proşti şi mai deştepţi, şi mai bogaţi şi mai săraci, de toate soiurile (SAD. CR.39) dürrmere und klügere, reichere und ärmere. Dra— gu-mi-i fecioru spîn, Că-i şi tînăr şi bătrîn (I.-g 460) jung und alt zugleich. - Zwischen gleichen Wörtern: Anul trecut, primăvara deodată a început-o cu secetă. Rău şi rău (SAD.POV.10) schlimm, schlinm! vai de mine, mor şi mor (I.-B.102) ich sterbe, ich sterbe Zwischen zwei Subst., drückt Gleichheit aus: Rusul şi porcul, porcul şi rusul ein Russe, ein Schwein, ein Schwein, ein Russe. Zimpu şi godacu, altfel nu-l dau odată cu capu (BOGD.BURS.95) einen Dukaten für das Ferkel. De trei ori potcovii calul Urcînd la puicuţa dealul. Potcoava şi icosarul, Caiaua şi gologanul (pp SEZ.1,141) für jedes Hufeisen zahlte ich einen Zwanziger, für jeden Hufnagel einen Groschen. - Vgl. cu 2. - GR. LV. meist şi', doch unbetont (S.TAINE U.ÎNDR.); daher ş’a'cmu (DOS.VS.Martie 15;37 b) für şi'aemu'; vgl. n-a'ude, ia'scultä für nu' au'de, ia" ascu'ltä. Vor a, o, u, ä, bes. wenn diese unbet. sind, auch ş’: ş-apoi, o oaie ş-o capră, ş-unul ş-altul. - ET. lat. sîc. Zur Bedtg. "und" vgl. afrz. si id. -SG. ALR SN V, K.1362,1398,1437,1471jVl.K.1651,1772,1802. -şi1 siehe îşi. -şi2 Partikel (16.Jh.PS.SCH.il,3) dient zur Verstärkung: 1. eines Pers.Pron. mieşi, mî-neşi, ţieşi, tineşi, eluşi, .noişi etc.j siehe eu A 1, tu, el A 2. - 2. eines Refl.Pron. sieşi, veralt. si-neşi; siehe sie, sine. -3. eines Dem.Pron. acestaşi, acelaşi (siehe die betr. Art.). - 4. eines Adv. acuşi} siehe acum 2 u. GR.; acişi, siehe aici 6, atunceşi (s. d.). - 5. eines interr., rel. od. unbest, a) Pron. ci-neşi, careşi (siehe die betr.Art.}, cinevaşi (siehe cineva), oareşicare, oareşicine (siehe oare 5), b) Adv. curnuşi (siehe cum 2 u. 4), cîtuşi (siehecît GR.), cîteşi (siehe eîte 2), oareşicum (siehe oare 5), totuşi (s.d.). - ET. lat. sic "so (ist es)”s vgl. etwa it. e questOjsi "es ist dieser, ja". şia'c Pl. şia'curi S.n. (1840 ASACHI SL.1,170) grobes, cheviotartiges Tuch N. (wurde bes. in Nonnenklöstern erzeugt). ln lungi rase de şaiac, lin păşesc măicuţele spre biserica din mijlocul curţii (VLAH.R-P- 187). - GR. şeiac, şăiac (Ş.INFL.I,333). Pl. auch şia ce - ET. türk, şayak. - SG. ALR SN II,K.496. şibo“i S.m. (1857 POL.) 1.Goldlack M. (Cheiranthus CheirijDATC.HOKT* 83 u.112). -2. Levkoje F. (Matthiola incana). -3.Veilchen N. (Viola adorata). - CR. arom. şibo 'ie (PÄPAHAGI) . - ET. türk, şebboy, serb. Seboj, bulg. siboj. şic Pl. şi'curi S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1.Gold-, Silber-, Zinnfolie F. Aur şi argint falş în foi pentru poleială, precum şi S'1*' I 575 şinic alb galb(în (MON.OF.1875,2262). - 2. veralt. v e r-Q i d e t e s od. versilbertes Alaun-^ 0 d e r (B.} - - GR. şiclu. - ET. vgl. serb. slowak. tschech. Hk, magy. slk, poln. szych. şica'nâ Pl- -ca'ne S.f. (1836 AN.P.VI/1,324) ^ erichtsverfahren N. (POEN.I, .-2. Schikane F.- ET. frz. chicane. şicui'1 Präs. -ie'sc V.tr. (1705 CANT.IST.) verga Iden, fig. (a u s-)s chmücken, zieren. Cu a cuvîntului meşterşug a le şieui (CANT. IST-221). - GR. şiclui (B.) - ET. şic. şicui'2 (1705-CANT.) veralt. I. V.tr. einreihen, in Schlachtordnung aufstellen. -II. a se şicui sich einreihen. Slujitorilor... carii în aripa driaptä şi în aripa stîngă da războiu să şicuia (CANT.IST.157) . - ET. poln. szykowac. şicui're Pl. -i'ri S.f. (1705 CANT.) Schlachtordnung F. Alaiu: petrecanie, 2 tocmale de oaste, şicuire (CANT.IST.8). - ET. a şicui . şicui"t Adj. (1705 CANT.IST.96) vergoldet. Hîrtie şicluită (B.) G o 1 d p a-pier N. Un caic zugrăvit, Cu postav verde-nvălit, Pîn-năuntru şicuit (MF 1,84). - GR. şicluit (B.). - ET. a şicui*'. şi'e siehe sie. gif Pl. şi'furi S.n. (1840 POEN.Ia735) (Setz-) Schiff N. - ET. dt. Schiff. şifa'riu siehe şafar. şigubă'ţ siehe şugubăţ. şilbo'c Pl. -bo'curi S.n. (1885 I.-B.350) TR. BAN. NARAM. BUCOV. veralt. Schildwache F- Aşa~i data la cătană Să stea la şilboc afară (PP. MÎNDR.82) Schildwache zu stehen. Şi te pune la şilboc, Da-ar fi ploaie, de-ar fi foc (PP.MÎNDR.82) läßt dich Schildwache stehen. - GR. şălboc; Pl. auch boa'ce. - ET. mittelb. dt., nach dial. Aussprache; vgl. magy. sil-h°e, serb.-kroat. Siljbök. - SG. ALR SN IV,K.961. siehe peşin. Pl. -na're S.n. (1885 H.X,-424) Nagel mit dem die Radschiene an den Felgen befestigt wird: Schienennagel M. (PAMF.IND. 129) . ~ ET. şină. şi'nă Pl. şi'ne S.f. (1683 DOS.VS.) Schiene, Laufschiene F., Gleis N. Şină de roată, de talpă de sanie, de cala ferată R a d-, Schlittenkufe n-, Eisenbahnschiene. Cu greimea hcrului ce-ş ferecasă şi car-cuisă trupul cu şina de her (DOS.VS.Dech. 13;216a) . Au găsit turcii şi şine de aur şi de argint pe care dom- nul ctitorul le pusese în zidul clopotniţei (DION.TEZ. 11,177) Gold- und Silberbarren. - ET. dt. Schiene, auch mittelbar, vgl. poln. szyna. - SG. ALR SN I,K.2Qj II, K. 339; III, K,. 665,666. şindi lă etc. siehe şindrilă etc. şindrila'r Pl. -la'ri S.m. (1652 GHIB.I.Z.11/2,35) 1. Schindelmacher M. -2. Schindelverkäufer M. -3. Schindeldachdecker M. - GR. şindilar. - ET. şindrilă. şindri'lă Pl. -dri'le S.f. (um 1507 DERS) Schindel F. (spez.aus Nadelholz,wog.şiţă aus Buchen- od.Eichenholz;vgl.auch draniţa). Jur împrejur se îngrămădeau doage nalucrate şi şindrili necioplite (UR.BUC.237). A face şindrilă Schindeln machen. 0 casă învelită cu şindrilă ein mit Schindeln verkleidetes Haus. - GR. -di'lă, ebenso die Ableitungen. BAN. şîndră. Pl. auch -dri'li. Dim. şindrilu'ţă (B.) . - ET. dt. Schindel; şîndră . cum şi. pe unde., în odaie la Ivan şi-i şterge o palmă prin somn, cît ce poate (CREANGĂ0 243). - 3. fam. a o şterge sich davon machen, abhaue n. Ei, acum s-o ştergem iute ... Pînă nu se-ntorc tîlharii să ne vază (EOLFU PÄC.45). Pe cînd şi apele dormeau, pe la miez de noapte, (ea) o şterse din casa tatălui său (ISP.BSG.6). Vgl. putină. - 4. fam. cuiva c. jdni. etw. (heimlich u. mit einem schnellen Griff) w e 2" nehmen, -schnappen, klauen.rLa un popă-n pungă mîna i-am băgat ... Nu i-am zis ni” 591 şti micä, nici nu l-am bătut ... Numai banii, tată, fru-jnitşel i-am şters (SPER.AN.1892 1/220) . Au să moară ■foftieţii de ciudă, văzînd că le-am şters-o! (I.NGR., qj VII,174;von einem Mädchen) . Vgl. auch: (Voinicul) cînd vede balaurul, îi şterge capul cu sabia (SEV. pOV.39) schlägt ihm mit einem Hieb den Kopf ab. - II. a se şterge sich verwischen, trocknen, (von Farben:) verblassen, (ver) schwinden, nach-dunkeln. Merge, mări, merge, Ş-urma li se şterge Vintre frunzi căzute, Pe cărări pierdute (ÄL.PP.62). Nici nu ştim cînd s-a şters, în urma noastră, Dorna cea mîndră (VLAH.RP.240) ehe wir es uns versahen, war ... verschwunden. Cît te ştergi, cît te-ai şterge la ochi, la un ochi im Handumdrehen, im Nu. Vgl. a freca I. 1, bot 2, buză 1. d. -GR. Konj . să ştea'rgă, Imper. şte ~rge, Perf. şterse LV. şterş, Part. şters, Ger. ştergî'nd, Verbaladj. şter-găto'r. - ET. lat. extergo, -ere, späte Nbf. von extergeo, -ere. - SG. ALR II/I,HN 6842,6,SN IV,K. 1186,1218,V,K.1429. şte'rgere Pl. şte"rgeri S.f. (1705 CANT.) 1. veralt. Auslöschen N. Fiinţa fetelor ... întreagă şi neschimbată să pădzeşte (căci ... nici formei după a sa orînduială fireşte împiedecare sau de tot ştergere a să da poate) (CANT. IST.283) . -2. Wischen, Abwischen N. (B.) . - ET. a şterge. şte"rgură Pl. şte"rguri S.f. (l806 KLEIN) bes. TR. Handtuch N. (Dă-ne) o ştergură de in, Ca buzele să ne ştergem (PP.SEV.NUNTÄ 97) . Vgl. mîneştergură u. ştergar. - GR. Pl. şte'rgure (B.) . -ET. a şterge. - SG. ALR II/I,MN 4200,60,2712,89, SN II,K.491,III,K.553,IV,K.1202. şterpeli" Präs. -le"sc'V.tr. (1868 BARC.) fam. 1. (weg)stibitzen, klauen. (El) intră (la băcanul de) peste drum. Şterpeleşte icrele de cosaa (DEL.P.156). Bucovina (fusese) Şterpelită şi Grigorie Ghica, domnul Moldovei, asasinat la Iaşi (GHICA,CL X3X,289). - 2. a o Şterpeli sich davon machen. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am Jerpelit-o de acasă (CREANGĂ. ,CL XV,4) . Vgl. a Şterge I. 3. u. 4. - ET. unbek. (um 1670 ANON.CAR.) Adj. 1. abgewischt. -2. verascht. -3. far b-, glanzlos. Şepci °u c°zoroace le de lac crăpate şi şterse de lustru ^EL.P.15d deren Lackschirme gesprungen waren und ^en Glanz verloren hatten. Fig. Maiorul ... deschi-Se ochii o clipă şi, după ce privi un moment cu o căutătură ştearsă în jurul său, adormi din nou (XEN.BR.25) nachdem er einen matten Blick um sich geworfen hatte. -4. verschwommen. Cu cît se apropia de casă, cu atîta gîndurile îi erau mai şterse (NĂD.NUV.II,37) um so verschwonnmener wurden seine Gedanken. - II. S.n. 1. Wischen N. -2. Durchstreichen IM., Streichung F. - ET. a şterge. - SG. ALR SN IV,K. 1218. ştersătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1868 BARC.) gelöschte, (aus-)gestrichene Stelle (eines Textes), Streichung F. Ce de ştersături! ce de rîn- duri încîlcite, indescifrabile_____ ! (VLAH.DAN II, 165). - ET. şters. ştersu"ră Pl. -su"ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Verwischung F. Brîul superior (al monumentului), pe care, jur împrejur, se zăresc, sub ştersura rozătoare a timpului, vreo douăzeci şi patru animale (OD.PS.78) .-2. Streichung F. - ET. şters. şterţ Pl. şte"rturi S.n. (I8O6 KLEIN) 1. TR. Grubenlicht N.f -lampe F. -2. Rührstab M.- GR. ştearţ. - ET. wahrsch. dt. Sterz "Schwanz", daher "gestielte Lampe". şte"vie Pl. şte'vii S.f. (um l670 ANON.CAR.) 1. Ampfer M. (Rumex). In postul Paştelui (ţăranul) mănîncă ... urzici ... ştevie cu zeamă de varză sau cu borş (APĂR. SÄN. 1,211). Te adînceşti în gînduri, parc-ai vrea să ştii cine odihneşte sub pămîntul încărcat cu ştevie, cu urzici şi pelin (DEL.S.214;Schilderung eines Kirchhofs). - 2. Sterndolde F. (Astrantia), vgl. stea 2.e. - GR. stevie, şteagă, şterghie, şteză, şteavă (I®R. NAST.39;CR&IN.) . - ET. asl. stavije; für steavă etc. vgl. teavă nb. tevie. - SG. ALR SN III,K.653. şteza"r Pl. -za"ri S.m. (1888 FR. -C.MOŢII) TR. Walker M., vgl. piuar. (Mocanii) se mai ocupă şi cu plugăritul şi sînt morari şi stezari (piurari) (FR.-C.MDŢII 24). - GR. stezar. - ET. ştează. şti (1521 NEACŞU) I. V.tr., auch absol. 1.wissen. Sînt aproape de nouăzeci de ani ... şi nu ştiu ce-i boala (VLAH.RP.80) was Krankheit ist, was Kranksein heißt. Vgl. atotştiutor, bărbat I. 2, Dumnezeu 4, şofran II. Se ştie, este ştiut că wie man weiß, bekanntlich. Asta se ştie, este ştiut das ist bekannt. După cîte (cum) ştiu soviel ich weiß, meines Wis- şti 592 sens. Se face că nu ştie er tut, als ob er von nichts wüßte. (Nici) nu ştiu, (nici) n-am văzut ich (heiße Hase und) weiß von nichts. Tu ştii una, eu ştiu mai multe ich weiß es besser. Să ştiu (bine) că ... auch wenn ich wüßte, daß ... Să ştiu bine că mă duc la mînăstire, -pîine şi sare nu mai mănînc cu el (CARAGIALE,CL XIII,250) auch wenn ich ins Kloster gehen müßte ... Tată-meu o lăsat pe mama şi s-o dus D-zeu ştie unde (BOGD.POV. 126) der Hirrmel weiß, wohin. Intr-o zi, cine ştie ce i-a năzărit, că n-a voit să mănînce din zori pînă la amurg (DEL. S.11) der Hirrmel weiß, was er sich eingebildet haben mochte. Cap de-avea, n-avea, el ştie, Dar ş-a cumpărat tichie (PANN PV.M.1,72). Şi (pădurarul) acela, el ştie ce face, ce drege de-mi aduce din cînd în cînd aşa cîte puţine (sălăţi) de poftă (CREANG&.,CL XI,179) der Kuckuck weiß, wie er es anstellt. Să se întoarcă (el) înapoi, căci apoi el ştie (EN.COGÂLN.,LET.2 111,238) sonst ergeht es ihm schlecht. Nu mai ştie unde e, pe unde se află, nu-şi mai ştie capului de bucurie er ist außer sich vor Freude; vgl. lume 2. Cît am suferit, numai eu ştiu, numai pielea mea ştie was ich gelitten habe, weiß ein Gott im Himmel, können Sie sich nicht vorstel-len. Ce frică a păţit (puiul de prepeliţă) cînd s-a simţit strîns în palma flăcăului, numai el a ştiut (BR&T.-WDIN.LD.89) . Tăviţa ei lucrată tot în trandafiri de lînă, înghesuiţi cum numai ei ştiu, pe o roată de carton (BASS.VÜLT.200) erbärmlich zusarrmen-gedrängt. Părinte, te-am aşteptat destul, iaca o trecut vadeaua şi mie-mi trebuiesc numaidecît banii, eu nu ştiu, dau hîrtie la judecată (VLAH.GV. 180) ich will von nichts wissen, nehme keine Rücksicht. Unde e Ionică? Ştiu (şi) eu unde s-o fi rătăcit? wo ist Hans? Ich habe keine Ahnung, der Kuckuck mag wissen, wo er steckt. (Copilul) loveşte puiul ... pînă împlineşte numărul ce s-a învoit la începutul jocului, adecă o sută, două(sute), sau mai ştiu eu cît (ISP.JUC.48) oder wieviel es sonst sein rrag. Mai ştii? vier weiß? mag sein; vgl. iepure 2. Numai cînd veţi vîrî tot pămîntul în buzunar, numai atunci veţi fura şi banii mei! Aşa să ştiţi! Aşa! (DEL.P. 164) damit ihr's wißt! Ştii că-i nostimi (XEN. BR.30) er ist wirklich charmant! Ştii una, moşule ... astăzi n-am noroc la vînat. Hai mai bine să ne primblăm aşa, pe iaz, că-i frumoasă dimineaţa (GANE,CL XIII,44) weißt du was ... Fiu-său, un flăcăiandru viu, ştii^ca spirtul şi deştept (ISP. LEG. 1,149) ; vgl. acolea 4. - Mit prädikativer Bestimmung zum Objekt: Mă ştiu vinovat ich fühle mich schuldig. Ea se ruga tui D-zeu ... ca să o scoaţă ta liman bun ... ca pe una ce nu se ştia ta sufletul ei cu nici o prihană (ISP.LEG.2 121) die sich keiner Schuld bewußt war. Te ştiam ta Botin? (C.NGR.36). Să faci bine aceluia carele îl ştii bi- ne că n-are nici o putere să-ţi răsplătească (ANTIM DID.188) von dem du wohl weißt ... Au mărturisit cu toţii cum nu-l ştiu pre Lupul Serdarul să fie fost hain (NECULCE,LET.2 11,418) sie wüßten nicht, daß ... ein Verräter gewesen wäre. -2. nu ştiu cine, ce, unde etc. ich weiß nicht wer, was, wo, irgendwer, -was, -wo etc. Nu-şt1 ce-oi fi mîncat aseară, că mi-am stricat stomahu (BACAIB.MT.106). Nu-ş* care din isprăvnicei ... înjură pe unul din rumâni şi atunci toţi fugiră acasă (RAIXJL.RUST.11,18) irgendeiner. Mă duc în lume şi nu voi rămînea pentru nu ştiu ce (ISP.LEG.2 231)um nichts in der Welt. Nu-şt1 ce tot spunea de nişte încurcături, că i-au întîrziat maşinile, că n-are cu ce secera (LECCA CD.67;von einem Landwirt). Aurul tot l-au împărţit la săraci şi încă povesteşte nu-şt* ce D-zău (DOS. VS.Oct.6;49a) und erzählt auch von irgendeinem Gott. Veniră nu-ş1 de unde pasări iarăş aşa de multe şi-i mînoară pre toţi (DOS.VS.Dech. 10; 111a) von irgendwoher. Ţiganul iute se repezi, 0 covată de nu-ş* unde găsi Şi de vatră o lipi (BOGD.POV.139) von irgendwoher. Dar deodată nu-ş’ cum vine Un păcat răzbunător De-au rămas şi ei ca mine, Ca mai vai de capul lor (IANOV,CL V,135) kommt irgendwie ... în toat-a ei făptură E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce" (EMIN.0.1,208) ein gewisses "Wie" und ein gewisses "Was". Am adus nuşte mere (VICIU 121) etwas; vgl. nişte. -3. wissen, verstehen, können. Ştii româneşte? kannst (verstehst) du rumänisch? D-zeu, Părintele, ştie răscumpăra sîngele fiului său unuia-născut (SPÄT. 2 MIL. ,LET. 1,96). Astfel ştiai face jertfi necontenite, Că din pragul morţii te-ai fi-ntors, iubite, — De puteai copiii a ţi-i săruta! (AL. POEZII 1,231). (Ei) ar trebui să se îndemne să afle, ca să ştie şi ei spune celor ce i-ar întreba despre istoria oraşului (ISP.,CL XVIII,200) . Am întîrziat? "Nu, dar eu nu ştiu să aştept. E grozav de greu să aştepţi" (ZAMF.LN.79) ich kann nicht warten. Nu mă ştii tu îndrepta unde şade? (REMEG.POV. 111,46) könntest du mir nicht angeben ... Ştiu carte, un meşteşug, îmi ştiu lecţia, rolul ich kann lesen und schreiben, ein Handwerk, meine Aufgabe, Rolle; ştiu socoti, coase ta gherghef, cînta la vioară ich kann rechnen, sticken, Violine spielen. Ştii (să spui) o poezie kannst du ein Gedicht (aufsagen)? - 4. veralt. u. fam. kennen (wofür auch a cunoaşte). îmi ştiu datoria ich kenne meine Pflicht. Şi să sculă alt împărat pre Eghipet carele nu ştia pre Iosif (BIBLIA 1688 Ex 1,8). Cine-i acel bătrîn şi de un~ de-t ştii? (DOS.VS.Martie 27;56b). Carele-mi ştie voia şi gîndul, La masă şede cu mine-n rîndul (DOS-PS.v.54,33). Poarta ... pune domn pre care nu-l ştie ţara (NECULCE,LET.2 11,339) . De cînd mă ştM> 593 ştioi vata je? (I.NGR.CL XIII,26) . Săracii ţărani, multe mai trag, şi nimeni nu-i ştie, nimeni nu-i crede! (VlAH.IC.55) . - 5. LV. erfahren. Ştiuiu că rimleanu iaste (CV2 27b;Apg 23,27; asl. uvSde-VÜ) - Deaca ştiu un filosof anume Ersinie, zise: (jyCKA,HC 1,356). (Împăratul Constantin) ştiu dentru oarecine pre Roman ... că-i va fi pre urmă împărat (MQXA,HC 1,395) . Cînd ştiu împărăteasa că vine Melhii din Galileiu (MS.um 1600,GCR 1,66) . - II. V.intr. de c. von etw. wissen, Kenntnis haben, Ştia şi Vasile Vodă 2 ie toate ce se lucrează în Iaşi (MIR.COSTIN,LET. 1,327) - Că (Domnul) singur ne şti de faptă, Din ce ni-i hirea lucrată (DOS.PS.V, 102,51) . De cînd maica m-a făcut, Zile bune n-am avut, De dulceaţă n-am ştiut (I.-B.22). A şti de frică Furcht, Angst haben. Ei, cu toate că erau viteji, ştiau de frică (RETEG. POV.V,42); in anderer Konstruktion: Zmeul cu mumă-sa atîta frică ştiau de Stan, încît (RETEG.POV.IV, 20) sie hatten so große Furcht vor St. Vgl. frică. Himenea nu-mi ştie de ştire nierrend fragt nach mir, kürrmert sich um mich. Nimeni nu-i ştie de ştire, Simeni soarta—i n-o-mblînzeşte, nimeni fruntea nu-i mingîie (EMIN.0.1,52; von einem Sterbenden) . Las’ să vie (potera), Moartea.de ştire să-i ştie, Că mi-e flinta ghintuită (I.-B.506) . - III. a se şti cu cn. mit jdm. bekannt sein. (Grigorie Vodă) l-au trimis (pre Iordachi stolnicul) la. Tighinea ... ca să stea la sultanul şi la mîrzaci să aşeze acest lucru, ştiindu-l că se ştie cu dînşii (M5CUL- 2 CE ,LLT. 11,369) . Şi mă duce-n ceia lume Unde nu mă ştiu cu nime (3ye:vR.ÎNM.548) . - GR. 1. Pers. Sg. Präs. Stiu, 2. ştii, 3.ştie, LV. (16./17.Jh.) şti: Părintele nostru cela din ceriu şti că vă trebuiesc acestea toate (VARL.CAZ.2 1,225b) ; so auch noch Î'AR.: Cine Sti cînd a mai fost şi aceia (MR.OFN.1,3). 1. Pers. Sg. Pl. ştim, 2. ştiţi, 3. ştiu, Konj. să Sti e, Inperat. fehlt, dafür să ştii, să ştiţi; Perf. ştiu i; Part. ştiu t, Ger. ştii'nd, bisw. Stiu‘nd (CORESI TE4 148b;Lk 12,39 u.ÎNDR.58) , neben ştiind (CORESI TE4 54a;Mt 24,43 u.ÎNDR.68), Verbaladj. ştiuto'v. - ET. lat. scZo, sctre. -SG* ALR II/I,K.108;MN 2699,83;ALR SN V,K.1399, ^00,1693; VII, K. 1955. Şţifţ pi. şti'fturi S.n. (1892 LUP.) ^ i f t M. Să se bată trei ştifte (ţinte) de la Un °ălcîi de ciobotă azvîrlită prin gunoi în treuca di* care beau apă (LUP.*©. 118) . - GR. Pl. (selten) Bti'fte. - ET. dt. Stift. ^-Sliţa siehe sticlete. Pl. ştii'nţe S.f. (1581 CORESI OMIL., 11,234) 1. aJ Wissen N., Kenntnis F. (de,despre e.von etw.). De-a lor plantari n-am ştiinţă (BELD.,LET.2 111,338). la întrebati-o ... are la ştiinţă cu ce greutăţi şi cu ce primejdii îi îngrădită o frumusetă ca asta pe lume? (VLAH., GAZ.SÄT.XIV,346) . Că şi la istorii, a le scrie deplin şi pre larg, trebuie şi învăţătura şi ştiinţa altor tări (NEC.COSTIN,I£T.1 1,39) . Ceia ce mă zăpăci şi mai mult fu ştiinţa ce un prietin mi-o dădu ... că mirele era un negustor de fierărie proastă (BOGD.VECHI 48). Cu ştiinţă de carte .lesekundig., A da ştiinţă zur Kenntnis bringen, benachrichtigen. Spre ştiinţă Bekanntmachung. A plecat cu, fără ştiinţa mea er ist mit meinem Wissen, ohne mein Wissen fortgegangen. A păcătui cu, fără ştiinţă, LV. cu ştiinţa, cu neştiinţa wissentlich (bewußt), unwissentlich (unbewußt) sündigen.~b) Bewußt-sein,Gewissen N. De la cei cu inemă di-reaptă, Ce sînt cu ştiinţa cea curată (DOS.PS.V.72, 4). Că-mi este inema direaptă, Şi mînule-n ştiinţă spălată (DOS.PS.V.72,44) . - 2. Wissenschaft, Fachrichtung, Gelehrsamkeit F. Ştiinţele naturale die Naturwissenschaftten. Om de ştiinţă Wissenschaftler. - ET„ lat.seientia; zu 2. it. scienza, -frz. Science. - SG. ALR SN V,K. 1405. ştiinţific Adj. .(I8l8 MAN.ÎNV. ,DLR) wissenschaftlich. - GR. ( + ) ştien-Üfic, ştiintesc, ştiencific, ştiintelnic. - ET. n. lat. scientificus, frz. scientifique; ştiintelnic < ştiinţă. şti"mă siehe schimă. ştioa'lnă Pl. ştioa'lne S.f. (1825 B.) 1. BUCOV.raLD.TR. Wasserloch N., -schlund M., Untiefe F. Cînd sar odată voiniceşte de pe-un mal nalt în ştioalnă (CREANG&, CL XV,11). - 2. TR. BAN. Stollen M. (B.). -GR. ştiolnă (B.) , ştolnă (FR.-C.MDTII 43) . - ET. wahrsch. dt. Stollen. - SG. ALR SN III,K.030,6.31. gtiob Pl. ştio'buri S.n. (1825 B.) MOLD. TR. BUCOV. 1. Holzgafäß N., in dem man Abfälle zum Füttern der Haustiere hält. - ET. unbek. - SG. ALR II/I,MN 3918,145. ştiobî'lci Interj. (1865 AL.OP.1,843) ugs. Schall, den ein ins Wasser fallender Gegenstand hervorruft: plumps! Şi ştiobîlc! s-a cam mai dus (el) în fundul mării (ŞEZ.11,102). - ET. ono-matopoet.; vgl. bîldîbîc! ştioi Pl. ştioi S.m. (1883 MAR.ORN.I,22Ţ) OLT. BAN. Sumpfeule F. (Asio flanmeus). - ET. unbek. ştiolbic 594 ştiolbi"c siehe ştiulbic. ştipui' Präs. -ie'sc V.tr. (1825 B.) TR. (a b)s t e p p e n. - ET. dt. steppen. - SG. ALR SN IV,K.1206. ştir1 S.m. (um 1670 ANON.CAR.) Amarant, Fuchsschwanz M. (Ama-ranthus,bes.ArTsranthus blitum, der in saurer Suppe, borş,gekocht gegessen wird). Vgl. aproape I. 2. Maşir de la oala cu ştir! Că n-ai băgat nici vn fir (Z.IV,19) Hand von der Butte! - ET. sl. (bulg.serb. etc.) &tir. ştir2 Adj. (1683 DOS.) MOLD. TR. MUNT. unfruchtbar, (von Tieren:) gelt. D-dzău_______au pornit zgăul ceii ştire due a feace maică făcătoare pre ceaia ce-mbătrînise nefăcînd cuconi (DOS.VS.Dech.9;204b). - ET. vgl. lat. sterîlis u. —lus, gr. oxeupoe id., alb. shtjerre (DLR) . Direkte Herkunft aus dem Lat. wäre nicht unmöglich. - SG. ALR I/II,K.225;II/I,K. 142 ;Supl.K.16. ştirb Adj. (1465 IDSR) schartig, lückenhaft? von Lebewesen: Stirb de un dinte, de mai mulţi dinţi mit Zahnlücken. Hîrbul ştirb, chiar deacă e de aur, nu-i bun decît de topit (UR.LEG. 107) . Luna, ştirbă numai de vreun deget, părea că fuge printre nourii mînati de vînt (NÄD.NUV. 1,169) an dem nur etwa eine Fingerbreite fehlte. Aşa cred ei (superştiţiozii) că luna plină pe raci, pe scoice şi pe melci ii face mai plini de cum. sînt cînd este luna ştirbă (ŞINCAI S.5). Pentr-o ţîr’ . de loc de şură Nu iau fata ştirbă-n gură (I. -B.436) mit Lücken im Gebiß. Vgl. cloanţă. - ET. asl. strübü. - SG. ALR I/I,K.69. ştirbătu^ră siehe ştirbitură. ştirbi" Präs. -be'sc (um l640 URECHE JLET.1 1,153) I. V.tr. e. aus dem Rand von etw. ein Stück, Stücke ausbrechen, es schartig, lückenhaft machen, fig. etw. beschneiden, (ve r-) kürzen, schmälern, jdm. Abbruch tun. Şi din bătrîni e obicei în cinstea sfinţilor să bei-Şi legea n-o ştirbesc părinţii (COŞBUC 105; von den Mönchen eines Klosters). N-am ştirbit din svintele-ţ giudeţe (DOS.PS.V.118,241). - II. a se ţ ştirbi (von Sachen) schartig, stumpf werden, (von Lebewesen) die Zähne verlieren. Fig. Acea moşie ... a rămas __________ a oraşului. Se zice însă că s—ar fi cam ştirbit pe ici pe colea în timpurile din urmă (GHICA 261) ist schmäler geworden. - GR. veralt. ugs. ştirba, Präs. ştirb u. ştirbez. - ET. ştirb. — SG. ALR SN III, K.806. ştirbi"nă Pl. -bi'ne S.f. (1825 B.) veralt. MUNT. TR. (Z a h n-)L ücke, Schar- t e F. 0 veni roata la ştirbină u.ä. es wird schon die Zeit kommen, wo du meiner Hilfe bedürfen wirst (wie das Mühlrad,wenn es an eine Zahnlücke gekommen ist u. weitergeschoben werden muß). - GR. Pl. auch -bi'ni. - ET. asl. strübina. ştirbi't Adj. (1683 DOS.) schartig, abgestumpft, verstümmelt; fig. verkürzt, geschmälert, unvollständig. Vn taler de lemn cu margini ştirbite (RADÖL.RUST.II,200) schartig. - Neg. neştirbit: Sfîntul lui trup — au stătut întreg şi neştirbit mulţ veaci (DOS.VS.Noe26;171b). Partnic să mă fac neştirbitelor Tale bunuri, carile le-ai gătat celora 2 ce Te iubăsc, Doamne (DOS.LIT. 68a) unversehrt. - GR. ştirbat. - ET. a ştirbi. $tirbitu"rä Pl. -tu^ri S.f. (1822 HMST.86) (Zahn)L ücke, Scharte F. Acolo unde legea naturei pare că a lăsat ştirbături (BODN. ,CL IV,20) . Serviciul sanitar, în acest caz, ar avea o ştirbă-tură în funcţionarea lui (GAZ.SÄT.XIV,413) . — GR. j -bătu'ră. - KT. a ştirbi, ştirba. j i şti"re Pl. ştiri S.f. (1521 NEACgU) j 1. a) Wissen N., Kenntnis F., in Verbindungen wie: Cu, fără ştirea cuiva mit, ohne jds. Wissen. Fiicele mele! S-aveţi în ştire c-am găsit să vă căsătoresc pe amîndouă (OD.D.CH.30) wisset, daß ...A avea (lua) în (de) ştire de c. veralt. (von etw.) erfahren, zur Kenntnis nehmen (CANT.IST. 259). în neştire ohne es zu wissen, ohne sich dessen bewußt zu sein, unbewußt, in Gedanken. O sorbi (cafeaua) în neştire. Mintea lui era departe, cu atîţea ani în urmă (VLAH.DAN 1,23). Ochii lui se scoborau, în neştire, pe scara şirurilor de slove pînă la sfîrşitul paginei (VLAH.NUV.34). Un mîrîit de cîine o face să tresară, ş-vn ţipet de gîscan, închis din neştire într-un cerdac, i-aruncă inima din loc (DEL.S.34) unwissentlich. Pe (feciorul) cel mai mic îl lasă (tatăl) în pădure în ştirea lui D~zeu (SEV.POV. 46) den jüngsten überläßt er .. • seinem Schicksal. Legîndu-i (norei) o desagă la spinare, (împărăteasa soacră) îi puse merinde pe cîteva. zile şi o lăsă să se ducă în ştirea lui D-zeu (ISP.. BSG.12) und ließ siö ins Ungewisse ziehen. (Ei) sä suie într-însa (în corabie) cu toţii şi pornesc în ştirea mării, în voia întîmplării (SEV.POV.211) sich dem Meer und dem Zufall überlassend, -b) 595 ştiut j^unde, Nachricht F. Dau ştire dormie-ţolQ ... lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au ieşit den Sofiia (NEACŞO). Am venit să-ţi dau de ştire Că mi-e badiul la pieire (AL.PP.126) ich kam. um dich zu benachrichtigen. LV. (Kanzleistil): Facem ştire tuturor cui să cade a şti că ... kund und zu wissen sei hiermit, daß ...j vgl. a afla II. a şti II. Daher überhaupt: - 2. flach rieht F. N-am nici o ştire de la et ich habe keine Nachricht von ihm. Ştiri bune, rele gute, schlirrme Nachrichten. Ştiri din ţară, din străinătate Nachrichten aus dem In-, Ausland. ~ 3. LV. a ridica ştire Zeugnis ablegen. Şi rădică ştire în Iacov, şi lege puse vn Israilu (PS.SCH.77,5) er richtete ein Zeugnis auf in Jakob und gab ein Gesetz in Israel. - 4. adverbiell: fără de ştire unerwartet. -EP. a şti. - SG. ALR II/I,MN 2699,83. ştiri"1 Präs. mă -re'sc V.refl. (1868 BARG.) TR. MOLO. fam. vom Hals, von der Kehle: rauh werden (vom Schreien etc.) Şi eu morăiam de mi s-o ştirit gîtlejul (BOGD.BURS.99;der Sprecher hatte wie ein Bär brummen müssen) . - ET. ştir*. Der Amarant schmeckt herb; vgl. ştiros. - SG. ALR II/I,MN 6955,23. -2 ştiri Pras. -re sc V.intr. (1823 BOBB ) vBralt. unfruchtbar werden. - ET. 2 Ştir . ştirici' Präs. -ce'sc V.tr. (1888 FR.-C.MOŢII) 1. TR. bisw. forschen, erforschen. Nu-i nimic - am întrebat, am ştiricit (POPJNUV. 149) . ~2.mitteilen. Mie mi s-a ştiricit C-aveţi un rob nespovedit (PP.FR.-C.MDTXI 205) . - ET. ansch. zu ştire. Ştirile S.f. (l8l7 COD.CAL.) veralt. Unfruchtbarkeit F. Cînd ta mte albe se va ivi în curgere de treizeci de zile după trădarea lor ştiria vacilor (COD.CAL.§ 1242). - ®. St ir2. Stijo's1 Adj . (um 1760 DLRLV) ugs- (von Wein,Obst etc.) h e r b, s a u e r. - ^ Ştir1. Ş£jg°'s2 Adj. (1823 BOBB) Veralt. selten unfruchtbar. - ET. ştir*. ^HLbe'ci S.n. (1761 Ş.INFL.1,338) Veralt. Weißbleierz, Venezianer ^ 0 i B N. (Cerussa veneta), Bleiweiß, als Schminke dienend. - GR. stiu-, stu-, ştu-, -be 'te, -be'ţ. - ET. türk. üstubeQ. ştiube"i Pl. -be"ie S.n. (1^66 DRHA 11,206) 1. bes. MOLD, ausgehöhltes Stück eines Baumes, wurde von den Bauern als Behälter für Getreide etc., bes. für Bienen gebraucht, Stock, (de albine) Bienenstock M. Baba ... se suie iute în pod şi scoboară de acolo un ştiubei cu pene (CREANGĂ ,CL TX/283). Trîntorii din ştiubeie care ospătează mierea de-a gata (IANOV,CL V,272). — 2. (als Übersetzung von OßpacycoYOS) Wasserleitungsröhre F. (BIBLIA 1688 2 Kg 18,17). - GR. -beu (VÎRC.), LV. MOLD, ştubei. Pl. auch —be ~iuri. — TOPON. Ştiubeieşti (1448 DRHA 1,402)- - ET. zu ştiob. - SG. ALR SN I,K.115,264,268. ştiuc siehe ştuc. ştiu"că Pl. ştiuci S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Hecht M. (Esox lucius). Cumătrul Niţu prin-zînd o ştiucă grasă, 0 dă nevestei s-o facă răso-laş (BOGD.POV.14). Redewendung: Cînd o cînta ştiuca în baltă niemals. - GR. ŢR. MUNT. bisw. ştucă; ştiiu-că (B.), Pl. auch -u'ce. - Dim. ştiuauli'ţă (ANT.IHT. 213), -cu'ţă (iyftR.SAT.281) , Pl. -au'ţe. - ET. vgl. ostserb. scuka, serb. bulg. âtuka. ştiulbi"c Pl. -bi'curi S.n. (1825 B.) Störstange F. zum Aufjagen der Fische. “GR. ştiulbic (B.;POL.;CL XX,1018), ştiolbic, -ghic (ŞEZ. IV, 113) , -die (DT.), ştiulbuc (ANT. IHT.131). - ET. unbek. ştiuldi"c siehe ştiulbic. ştiule"te Pl. -le"ti S.m. (1776 DRA 1,602) (de porumb) (Mai s-)K o 1 b e n M. (wofür M0L0. ciocălău). 0 bună parte din ştiuleţii lor sînt, din pricina numeroşilor în acest an şoareci de cîmp, fără boabe (GAZ.SÄT.XIV,377) . Vgl. ciocan 2. - GR. bisw. ştu-, —le~ţ (C3H.II,359) , -te't (PAMF.AGR. 88), ştule'u (I.-B.471,im Reim) . - ET. vgl. nslov. Ştulec "kegelförmiges Ding"j -le 'u wohl nach tuleu. - SG. ALR SN 1,96,105,108,109,110. ştiur Pl. ştiuri S.m. (um l806 ŞINCAI V.12) veralt. selten Eichhörnchen N. (Sciu-rus vulgaris). - ET. n.lat. sciurus. ştiu"t (l6.Jh.CV2 35b;Apg 25,21) I. Adj. 1. gewußt. -2. e ingeübt, gelernt, gekonnt. Din lecţia cea mai ştiută nu s-a ales decît-un zero la catalog (DEL.P.259). - ştiutor 596 3. bekannt, erkannt. Precum tuturor ştiut ieste ... toată hotârîrea pasivii ieste a fi dihanie ou pene, zburătoare şi oîtoare (CANT. IST.29). - 4. veralt. wissend, gelehrt. Dăscăli ştiuţi foarte (BIBLIA 1688 Vorwort 4). - II. S. 1- S.m. Bekannter M. (PS.SCH. 54.14). Şi căutară el în.rude-şi şi în ştiuţi (CORESI TE4 117a;Lk 2,44,wofür BIBLIA 1688:£n cunoscuţi) unter den Bekannten. Depărtaş de mine frapîi şi ştiutîi (DOS.PS.V.87,45). -2. S. n. LV. a) Entscheidung F., Ur- te i 1 N. E lu Pavel dzişu veghiiatu se fie întru ştiutul curatului (CV^ 35b;Apg 25,21). b) Kenntnis, Erkenntnis F., auch S.f. ştiută. - ET. a şti. ştiuto'r (l6.Jli.PS.SCH.) I. Adj. (schrift)k undi g, gelehrt. Om prea ştiutoriu (MOXA,HC 1,391). - II. S.m. B e-kannter M. (PS.SCH.141,5). - GR. LV. auch ştietor (PS.SCH.u.CORESI PS.9,10). - ET. a şti. ştiutu'ră Pl. -tu'ri S.f. (lö.Jh.CV^ 71b ;1 Petr 1.14) LV. (16.Jh.) TR. E r k e n n t n i s, E i n- sicht F. Pomul ştiuturiei binelui şi răului (PO2 16;Gn 2,9). Pentru aceia am căzut întru rele căce n-am avut ştiutură (CORESI,GCR 1,31) . - IMeg. neştiutură Mangel an Erkenntnis, Unwissenheit. Ne-ştiutura nu ne va mîntui (CORESI,CIP. PR.226) . -ET. zu a şti. şto'cfiş S.m. (1754 IORGA S.D.XH,68) TR. 1. Stockfisch M. (Gadus morua; B.). -2. Kabeljau M. (B.). - ET. dt. Stockfisch. Straf Pl. ştra'furi S.n. (1792 EUST.) veralt. u. fam. (Geld-)S träfe, Buße F. 0 cucoană care plătise ştraf la Viena pentru că îşi bătea servitoarea (GHICA,CL XV,255) . Intîmplîndu-să ca o parte sau alta ar vrea să se lepede de acest contract (de căsătorie), acea parte 200 de galbeni, Ştrof a plăti să fie datoare (EUST.,Ş.A.1,138). -LM. amendă. - GR. ştrof, MOLD. auch ştreaf. - ET. üt. Strafe, auch mittelb., vgl. russ. Hraf. - SG. ALR SN IV.K.995jSN V,K.1503. Ştraif Pl. ştra'ifUri S.n. (1803 IORGA S.D.XII, 146) TR. BAN. Streifen M. - GR. straf, ştreaf, ştrof. — ET. dt. Streife, auch mittelb. - SG. ALR II/I,MN 3932,149. ştreang Pl. ştrea'nguri S.n. (um 1521 DERS ) 1. LV. Strick M.,Seil N. Şi l—au legat pre el cu două ştreanguri noao (BIBLIA 1688 Ri 15, 13). Şi, făcînd bici de ştreanguri, pre toti i-a scos din biserică (EV. 1894 Jo 2,15). Nach jetzt: -2. Strick, Strang M.,Schlinge F. Pentru o para îşi pune ştreangul de gît (PANN,Z.V,483) um einen Heller läßt er sich hängen. Spînzurafi scăpaţi din ştreang (AL. ,CL VIII, 111). Doi soli veniră de la-mpărătie Şi aduc lui Tepeş ştreang şi mazilie (BOLINT.2 1,152). - 3.Strang M. zum Anschirren von Pferden etc. Un cal ... puţin ros de ştreanguri (î-Otf.QF. 1878,4592). Mireasa ... îi desprinde (calului) un ştreang (JY&R.NUNTA 634). - GR. bisw. ştrang. - Dim. ştrăngule't, Pl. -te. - Er. mittelb. dt. Strang. - SG„ ALR II/I, K.182;SN II,K.286,287,208,IV,K.1001. ştrenga'r Pl. -ga'ri S.m. (1823 BOBB) 1. fam. Gassenjunge,Schlingel, Lausbub M.,Range F., dann überh. (G a 1 g e n-)S trick, Racker, Schelm M., lockerer Vogel, lockerer Zeisig, Schwerenöter M.De asta şi trecea (colonelul) între tovarăşi de cel mai mare ştrengari şi că rar s-ar putea găsi o femeie pe care să nu o ademenească el (NĂD.NUV. 1,70) . De ce n-aş lua-o? ... A fost ştrengărită, în adevăr, dar ce are a face? Fată alintată, a alunecat şi ea (NÄD. NUV. 11,11;sie hatte ein Verhältnis gehabt). - 2. 8AN. TR. Seiler, Seildreher M. (GGLESCU CÄL.7) . - Auch adjektiv. - GR. ştringar(i). - S.f. -gări'tă. - Dim. -gäre 'Z. - ET. ştreang. -SG. ALR SN II,K.503,V,K.1273. ştrengăre'sc Adj. (um 1890 B0GD.) fam. Gassenjunge n-, schelmisch, Schwerenöter- etc. "Închipuieşte-ti", începea de exemplu expolcovnicul, cu un aer ştrengăresc, particular lui, ”c-am făcut o conchetă strălucită ... 0 puiculită de 15 ani!" (BOGD.VECHI 18). - ET. ştrengar. ştrengări' Präs. -re'sc V.intr. (1825 B.) fam. herumstreichen, sich herum-treiben, Schelmereien verübet ein lockeres Leben führen. Aceştia, cînd plecau la prăvălie, îşi trimeteau copiU la dascălul Chiosea, ca să nu ştrengărească pe uliţă (GHICA 55) . - ET. ştrengar. ştrengări'e Pl. -gări'i S.f. (l84l POEN.II,392) fam. Gassenjungenstreich M., Schelmerei F. (Printre arestanţi) era un neastîmpăr ş-o bucurie de copii cari pregătesc o "mare ştrengărie" (VLAH.NUV. 191; sie wollten aus-brechen). El ... după ce ş-a petrecut tinereta~n chefuri şi ştrengării, îmi pretinde mie seriozitate şi credinţă! (N&D.NUV. 11,26;die Gattin spricht) naChdem er seine lugend mit Trinkgelagen und Liebes-affairen verbracht hat. - ET. ştrengar. ştrenggri/ţă siehe ştrengar. ştrimf Pl. ştrimfi S.m. (1750 IORGA S.D.XII,59) ţr. BAN. MARAM. CRIŞ. Strumpf M. Früher auch in Handelsdokumenten MOLD. u. MUNT, erwähnt, z.B.: 4 deto (-perechi) strîmfi, din cari unul de mătase (DOC.1821 ,EEV.TOC. 111,334) . - GR. strîmf, ştrinf, ştrumf, S.f. ştri'mflă, Pl. ştri'mfle. - ET. dt. Strumpf (Pl.Strümpfe), auch mittelb. -SG. ALR II/I,K.174,SN IV,K.1210. ştuc Pl. ştu "cur i S.n. (1581/2 PO) OLT.TR.BAN. S t ü c k N. Iară berbeacele taie bucate şi-i spălă matele şi picioarele şi le pune pre ştiuci (PO2 276;Ex 29,17) du sollst es (Eingeweide und Schenkel) auf seine Stücke legen. (Furtuna) au aruncat corabia cu aşa repeziciune in stîncile de pre margine cît s-au făcut o mie de ştuc uri (BARAC HAL,II, 133) . Şi am lăsat Neagăi un stucşor de ocină (DOC.TR. 1702,WEIG.JB.X,213) . - GR. ştiuc, S.f. ştiu-că. - Dim. stucşo'r (DOC.l.c.) , ştucule't (WEIG.JB. X,213) . - ET. ahd. stucki, altsächs. Stükki, bzw. nhd. Stück (KU3GE) . ştu "că siehe ştiucă. ştucule'ţ siehe ştuc. Ştule'te etc. siehe ştiulete. Şui (1881JIP.) I. Interj, meist wiederholt şu-şu(-şu) ahmt Flüstern nach. Acolo (pe cuptor), şu-şu-şu, şu-şu-şu, am început a spune la năzbîtii, ca băieţii (SAD.CR.78) begannen wir flüsternd, tuschelnd Schelmenstücke zu erzählen. - II. S.n. Volkstanz (JIP.OP.52). - ET. onomatopoet. liLţă pi. şU'be S.f. (1431 LDSR 3^2) weiter, bis zum Boden reichender, mit dickem Pelz EBfütterter Mantel: Reisepelz M. Provinţia-"fol îmbla încotoşmănat într-o grozavă şubă de urs (C.NGR.285) . - 2. BAN. grober Mantei-Stoff M. - GR. P1. auch şubi (GANE,CL XIV,285) Dim- subuli'tă, Pl. -li 'ie (PÄSC.267), şubi 'tă. -sl. (russ.poln.etc.) suba, vgl. auch magy. suba. " 85■ ALR II/I,MN 3099,138,-SN II,K.442,496,497;IV,K. 1185. S*£ică pi. -be"ice S.f. (1879 CIH.11,391») TR p *pelzjacke F. Mîndra cu şubeica E oablă ca secera (I.-B.430). - ET. şubă, vgl. zur Bildung scurteică, caţaveică, ciubeică, auch ukr. Subejka. şube"t S.n. (1892 MAR.) MUNT. Ritualtanz M. bei der Totenwache (I^R.ÎNM.220) . - ET. unbek., vgl. ciubet. şu'bred Adj. (1750 IORGA S.D.XLI,56) gebrechlich, hinfällig? auch fig. Fetica ... sprijinea pe şubredul bătrîn şi astfel se mişcau încet, încet amîndoi (IARNIK,CX> XV 104) . La cei ce fug din luptă le iese moartea-n cale Şi^n pulpele fricoase şi-n şubredele şale Loveşte ea pe junii de spaimă prinşi dosind (OLL.HOR. 180) . Să treacă (puntea), îi era frică c-o fi salcia şubredă şi s-o rupe cu ea (RCM.S&RB.24;der Steg bestand aus einem Weidenstamm) . - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K..82. şubreze"nie Pl.-ze'nii S.f. (1907 BRÄT.) Gebrechlichke it, Hinfäll i g-keit, Unsicherheit F. Cazuri ... care dovedeau şubrezenia garanţiei inamovibilităţii (BRST.IjD.25) wie wenig Sicherheit die Unabsetzbarkeit bietet. - ET. şubred. şubuli"ţ,ă siehe şubă. şuc siehe şuh. şucada" Adj. invar. (1850 AL.OP.1,^20) veralt. fam. riesig, enorm, kolo ssa 1. Serdăreasa are nişte ochi - şucada ş-o guriţă numai atîtica (AL.OP.1,740). Fiindcă decoraţia ce~ti hărăzesc este mai şucada, ti-o anin de nas (AL.OP. I, 1116). - ET. türk, şu kaăar "so viel, so sehr". şuchia"t siehe deşucheat. şuf siehe şuh. şuga"r (l800 BUDAI-DELEANU) I. Adj. TR. bisw. schlank, zierlich. Un turc tînăr, frumuşel, La statură şugărel (PP. MÎNDR.E.U.105) . - II. şuqăre'l S.m. B e r g p o- 1 e i M. (TeucriumpoliumjB.). -ANTHROPON. Şugurel (BUDAI-DELEANU XII, 31) . - GR. Dim. şugăre'l. -ET. magy. sugar. şu"gă S.f. (1907 PAMF.) 1. MOLD. Schafkrankheit F.- 2. Übel, Pech N. Bătălia-i şugă rea (PAMF.CDT. 284) . Beţia—i şugă rea (PAMF.JOC.II,415) . - ET. wahrsch. serb. bulg. suga "Krätze". şugăre"! siehe şugar. şugău 598 şugă"u S.n. (l870 CL) TR. MARAM. Bachschnelle F. Pe marginea de şugău Paşte drag murgupu meu (PP.TRVCL IV,268). - ET. magy. sügö, sugo. şugubă'ţ Adj. (1683 DOS.) MOLD. 1. LV. mörderisch. (Tiranul) -pusă de-l prinsără cu mîn greale şigubeaţe (DOS.VS.Oct. 17; 69b). Împăratul Numerian_era şigubăf, că ucisease pre fiul împăratului perşilor (DOS.VS. Sept.4;5b). Acela ce era ispravnic (în zîlele lui Dechie împărat) era cu totul şugubăţ şi sireap la fire (DOS.VS.Martie 15;37b) . Atîta cît eşti de amăgitoare, mincinoasă şi şugubeaţă, cum te D-zeu rabdă? (tpovEUg: CANT.DIV. 1b; der Weise zur Welt) . A voastră viată ... Să răpune ti pentru-o şugubeaţă Boierime (BUDAI-DELEANU XII,106) . - 2. t 0 k- kisch, gefährlich, perf i d. Să n-ai de-a face cu dînşii (cu oamenii roşi şi spîni), căci sînt foarte şugubeţi (CREANGĂ,CL XI,176). Vi-deti d-voastră că sănătatea-i şugubeaţă! ... cînd îi zici: "Sus, Gahit-o!", îti răspunde: "Cîrc Frangoleo!" (ÄL.OP.1,1000) wissen Sie, mit der Gesundheit ist nämlich nicht zu spaßen. Precum toate celelalte semănături de plînte oloioase de primăvară, asemenea şi aceasta (colza de primăvară) este foarte şuguba-tă (ICN.CAL.85) trügerisch, unzuverlässig. - 3. bisw. spaßig, drollig. Ha! ha! ce figură şugubeaţă are d-l Georgian (BOGD.BURS.149) . -Auch substantiv. - GR. şig- (DOS.VS.Sept.4;5b) ; LM. bisw. -be~t, -bea'tă. - ET. asl. dusegubîc-v "Mörder", mit abgefallener erster Silbe, wie in şugubi-nă (siehe deşugubină). Bdtg. 3. nach a şugui. şugubi"nă etc. siehe deşugubină GR. şugui" Präs. -ie"sc (l6.Jh.PS.H.68,13) I. V.tr. täuschen (PS.H.118,79). - II. V. intr. MQLD. BUCOV. TR. scherzen, spaßen. Şuguieşti, măi omule, ori ii-i într-a-dins? (CREANGĂ ,CL IX, 454) . Judecătorii văd că nu-i dß. şuguit (DCNICI 30) die Richter sehen, daß die Sache ernst ist. Eu cu mîndra rîd de şagă, Ea gîndeşte că mi-i dragă, Eu cu mîndra şăguiesc, Ea gîndeşte c-o iubesc! (I.—B.80). - GR. Präs. auch şu'gui; a şegui. - ET. ksl. sşgovati, seg-, -gu-jqs vgl. auch şagă. şuguia"lă Pl. -ie'li S.f. (ura 1900 TIKTIN) TR. BUCOV. Scherzen, Spaßen N. - GR. şeguială. - ET. a şugui. şugui"re Pl. -i"ri S.f. (l6.Jh.PS.H.118,85) 1. veralt. Hinterhalt M. -2. Scherzen, Spaßen N. Nu era de a şuguire cu el (MIR.COSTIN,LET.1 1,278) mit ihm war nicht zu spaßen. - GR. şăguire (\SVIL.) . - ET. a şugui. şuguito"r Adj. (um 1670 ANON.CAR.) spaßig, witzig. - GR. şăguitor (VAIL.). ET. a şugui. - SG. ALR SN V,K.1242. şuh Pl. şu"huri S.n. (1785 SINCAI ARTTH.46) veralt. BAN. TR. (Längenmaß) Schuh M. Inima gorunului ... De nouă şufi de lungă (BIBIC.330). Un băi de un şuc de lung (MAR.INM.84). Elefantul __ are patru picioare şi creşte înalt pînă de 15 picioare sau şuhuri (ŞINCAI N.,Ş.A.11,56). - GR. şuc, şuf. - ET. dt. Schuh. şuha"i siehe şohan. şuhări"e Pl. -ri"i S.f. (1892 ŞEZ.1,127) Schnupfen M. Cînd voieşti să scapi de şuhărie (gutunar), sărută pe cineva în spate fără să ştie şi scapi (ŞEZ.1,252). - ET. vgl. ukr. suhlja "Schüttelfrost". - SG. ALR II/I,K.107. şui1 Adj. (1839 VAIL.) MUNT. schlank. Cînd cerbul ... iese din crîng şi se iveşte un minut prin cîmpie, cu capul uşor plecat pe umeri, cu trupul şui şi elegant (OD.PS. 159). 0 păsărică sălbatică, şuie la trup, cu cioc subţire şi lunguieţ (OD.-SL.224;von der Nachtigall). - ET. unbek. şui2 Adj. (I878 CREANGĂ) 1. MOLD. fam. schusselig, verdreht. - Auch substantiv.: M-ai lăsat de rîsul unui şui ca Ivan, nenorocita de mine (CREANGĂ,CL XII,29;der von Ivan in den Sack gesteckte Tod zu Gott). - 2. unförmig (C3H.11,395). - ET. wahrsch. asl. suj "link". şui3 (I806 KLEIN) TR. BAN. I. Adj. schwindsüchtig. - £E-S.n. Pl. şu iuri. Bez. für verschiedene Krankheiten: Krebs M., Gicht F. (B.), Syphilis F., Asthrra N.(B.), Hämorrhoiden (Pl.). - ET. magy. süly, suly, sujj. - SG. ALRM I/I,K.173,ALR II/I,MN 4189,58. şuia" Präs. mă -ie"z V.refl. (1878 JIP.) schlank werden. De trai rău ... te-ai subtirat, te-ai şuiat, te-ai încovrigat (JIP.OP.67) - - ET. şui1. şu"ier Pl. şu"iere S.n. (1649 MARD.) 1- Zischen N. (der Schlange etc.). Nu pot, maică, odihni, De oracul broaştelor, De şuierul Ş&r pilor (PÄSC.228) . - 2. MOLD. TR. D0BR. Pfeife" 599 şumem iyl># p f i f f M. Trimite-le (gîndurile) în dor şi j'eXs Ps faţa pămîntului, Pe şuierul vîntului In tea-ra franţuzului (I.-B.307). - 3. OLT. MUNT. F 1 o-£ e p. (MARD.). - GR. Dim. şuiere'l (B3BIC.59;im Reim)• " ET- pastverb. von a şuiera. şuiera' Präs. şu'ier (1673 DOS.) I. V.intr. 1. (von Schlangen,Feuer etc.) z i-sehen. Şi pus ară deasupra lui un elit de leam-ne şi aprinsără dtndu-i untură de delfin şi vită uscată de bobotiia focul şuierînd (DOS.VS.Noe. 16; 130a) . Cad săgeţile ca valuri, care şuieră, se toarnă (EMIN. 0.1.148). - 2. bes. MOLD. pfeifen. O frunzuliţă că rupea Şi-n buze-i că o punea Şi-ncepea a şuiera (PÄSC.230) . Şuieri de mirare ... şi te tot baţi cu gîndul cum de poate să fie pe lume aşa bunătăţi de lucruri minunate (RÄEÜL.RUST.11,132). Şi casele de- dînşi să rămîie, Să n-aibă-ntr-înse cine să şa-dză, Să şuiere cine-a-ntra să vadză (DOS.PS.V. 68,86) . - II. V.tr. 1. pc. jdn. a n-, auspfeifen, auszischen. Dăntuifi precum vă vine, Nici vă şuier, nici V-aplaud (EMIN.O.IV,201) . - 2. o melodie etc. ein Lied etc. pfeifen. Nicu _____________ tot fluturînd vărguta, şuiera o doină (N&D.NUV.I, 112). - ET. lat. slbilo, are; u ist entweder einer Nbf. *subvlo (vgl.it.subbiare etej od., was wahrscheinlicher ist, dem gleichbedeutenden a fluiera entlehnt. Auch direkter Lautwandel konmt in Betracht, vgl. z.B. juvină, măruntuşuri > jivină,mărunţişuri etc. - SG. ALR II/I,MN 6864,9j6BB5, 9,-SN III,K.707, 737. guiera're EL. -rä'ri S.f. (1688 BIBLIA) 1. Zischen N. (KLEIN). -2. Pfeifen N. (B.). - 3. LV. Spott M., Schande F. (BIBLIA 1688 Jr 18,16). - ET. a şuiera. şuiera't (1683 DOS.) Adj. 1. zischend. -2. ausgepfif-f e n,-g e z i s c h t (POL.) . Bazaochiul ista ... tăvăleşte pînza cu picioarele lui, joacă pe dînsa Ca un curcan şuierat (AL.,CL V,144) wie ein durch Pfeifen aufgeregter Truthahn. - II. Adv. 1. z i-sehend. Cineva ... îl întreabă şuierat: "Tu eşti?" E glasul ei (DEL.P.48) .-2. pfeifend. ~ *H. S.n. Pl. -ra'turi Zischen N. - GR. Suiurat (DOS.VS.Oct.23;79a) . - ET. a şuiera. şuierătură Pl. -tu'ri S.f. (1688 BIBLIA Ri 5,16) 1- Z i s c h e n N. - 2. P f e i f e n N. - ET. a Şuiera. astupat urechi le, că nu puteam răbda şuieretele lor (DOS.VS.Oct.23;79a). - ET. a şuiera. şuieri"ci Pl. -ri'ce S.n. (1649 MARD.) OLT. MUNT. Flöte F. - ET. şuier.. şu'iet Pl. şu'iete S.n. (1887 DEL.T.64) poet. (sanftes,leises) Rauschen, Flüstern N. E linişte, n-auzi decît şuietul Oltului (VLAH.RP.129). Frunzişurile sărace prin care vîntul se strecura cu un şuiet domol (SAD.POV.143). - ET. onorratopoet. şuie'ţ Adj. (1909 RCM.) schlank. 0 dihanie în patru picioare, şuia-tă şi frumoasă (RCM.SÂRB.112;vom Wiesel). — GR. f. şuia'tă. - ET. şui1. şui'ţă Pl. -i'te S.f., (1868 BARC.) Nagetier: Ziesel M. (Spermophilus.cit.;OD.PS. 219), Blindmaus F. (Spalax Typhlus,CRAIN.) Eidechse F. (Sciurus vulg.jDLR). Nod gura ciorilor, a garoilor, a suitelor şi a toate lighioanele cari scot porumbul (PAMF.AGR.70;Zauberspruch gegen Schädlinge des Feldes). - GR. şu'ită. - ET. viell. zu şui1. şulde'u etc. siehe şoldan. şu'ier Pl. şu'leri S.m. (1839 CIL 1,79) veralt. MOLD. fam. Schwindler, Mogler M. (beim Kartenspiel,dann überh.). Ghidi, şuier viclean (AL.COP.1,840; zu jdm.,der dem Sprecher beim Hausverkauf eine schikanöse Klausel in den Vertrag gesetzt hatte). - ET. vgl. russ. suler, poln. szu-ler, tschech. suler. şuieri'e Pl. -ri'i S.f. (1839 C.NGR.) veralt. MOLD. fam. Schwindelei, Mogelei F. (beim Kartenspiel,dann überh.). (El) începu a lua seama pontatorilor săi şi îi văzu că îmbiau cu furat şi cu "şulerie" (C.NGR.79). - ET. şuier. şu'măn Adj. (l6.Jh.PS.V.2 77,65) bes. TR. etwas berauscht, angesäuselt. Poate că te-am şi mai bătut, cînd eram cam şumăn (REIEG.POV.111,85) . Şi ca din somn sări Domnul rxmăn. Ca de vin ce-i aburit şi şumăn (DOS.PS.V,77,200;Ps 77,65). - GR. şumen (B.;POL.). - ET. ksl. £umînu. iHjgre't Pl. -re'te S.n. (1683 DOS.) ^ i s c h e n N. Audzînd şuieretul zmeilor, ne-am şumeni' Präs. mă -ne'sc V.refl. (1825 B.) TR.sich betrinken. - ET. şumen (şumăn). şumoiag 600 şumola'g etc. siehe şomoiag. şu'ncă Pl. şunci S.f. (1788 MOLNAR SPRACHL-379) Schinken M. Mă îndemnară — să iau ceva uscături: salam, sardele, şuncă (ISP.,CL XVIII,207) . - GR. ŢR. BAN. şoncă (B.). - Dim. şimcu'tă, şuncu-li'tă. - ET. dt. dial. Schunke. - SG. ALR SN IV, K.1126. şupa'r Adj. (1825 B.) TR. bes. von Pferden: wild, unbändig.-ET. vgl. a şupi. şupi' Präs. -pe'sc u. şup (1589 ŞERBAN CORESI PS. 2*1,16) I. V. intr. 1. (über jdn.od.etw.) h e r f a 1- 1 e n, (auf jdn.,etw.) losgehen, stürzen. Cum le aduc (săracii) banii şi pungile, ei (iubitorii de argint) şupesc dă le numără ei singuri (ÎNV.1642,CCR 161). - II. V.tr. veralt. h a-stig ergreifen, aus den Händen, an sich reißen, plündern (HC 1,304). - III. a se şupi sich stürzen. - ET. unbek. // dt.dial. schuppen. şupuri' Präs. mă -re'sc V.refl. (1705 CANT.) MOLD. BUCOV. sich Chera n-,d a v o n-, durch-) schleichen. Lupul, dară, de departe prin iarbă şipurindu-să şi pre pîntece tî-rîindu-să ... spre herghelie să trăgea (CANT.IST. 62) . (Soldatul) să şupureşte la fereastra fetei- şi bate uşurel (SEV.POV.167). Ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi cînd colo mă trezesc în cireşul femeii ... (CREANG&,CL XV,6) . - GR. şipuri (CANT.l.c.) . - EI. unbek. şura'r Pl. -ra'ri S.m. (1823 BOBB) veralt. Scheuerwächter M. - GR. şurariu (B.) . - ET. şură. şiTră Pl. şuri S.f. (1551 DERS) 1. Scheune, Scheuer F. Clăile de grîu şi de fîn ... se adună la şuri (FR.-C.MOTII 25) . Aide, mîndră, de-mi dă gură, Că-ti dau tot ce am în şură (I.-B.78). Cu gura cît o şură (ŞEZ.1,241) so groß wie ein Scheunentor. - 2. Geräte-, Wagenschuppen M. -3. MOLD, (de fîn Heu-JT r i s t e F., hat die Form der Strohtriste (gireadă, s.d.J. - GR. Dim. şuri 'ţă, Pl. -ri'te (B-) ■ - ET. mittelb. ahd. sciura, scür, mhd. schiure, schür; vgl. sieb.-sächs. schyren. - SG. ALR II/I,K. 213,262;MN 6867,9,3827,123,SN I,K.66,68,115,118, . 133,138iII,K.392,393,400. rezeşilor) pe încetul s-au micşurat prin vinderea Stupinelor ce le compunea (SCJTO NOT.80) . — ET. vgl. şurincă (şirincă). - SG. ALR SN I,K.8. şuri'ncă siehe şirincă u. şurină. şuri'ţă siehe şură. şurlui' Präs. -ie'sc u. şu'rlui V.tr. (l806 KLEIN) TR. BAN. MARAM. BUCOV. scheuern, mit Sand ausreiben, fig. (a u s)s c h e 1-ten, schimpfen (B.). - EI. magy. sürol. - SG. ALR II/I,MN 3930,149,ALR SN IV,K.1234. şurţ siehe şorţ;. şuru'b Pl. -ru'buri S.n. (1683 DOS.) Schraube F. Dacă ea (natura) n-o va dezvălui, Şuruburi, pîrghii taina nu-i vor prinde (GOR.FAUST 31). Ne luam la hîrjoneală ... pînă ce era nevoită biata mamă să ne facă musai cîte-un şurub două prin cap (CREANGĂ ,CL XV,3) uns ein paar Mal zu zausen, eig. das Haar zu drehen, bis es schmerzte. Fam. a întoarce şurubul schlau manövrieren, einen schlauen, geschickten Streich ausführen. Ţiganul ... se bătea cu gîndul Ce şurup să-ntoarcă, ce negustorie (SPER.AN.1892 1,140). Mi-a întors şurubul, ba încă bine (ÄL. ,CL V,163) er hat mich reingelegt. - GR. -ru'p, şrub (DOS.VS.Oct.19;73b,Ian.29; 45a), TR. şrof (WB.), şuruf; şorof, şoroflu, Pl. -roa'fe, -roa'fle. - Pl. auch şurube. - Dim. şurube “1, -bu't• - ET. mittelb. mhd. schrîibe; vgl. russ. scurup, poln. szrub(a) etc. - SG. ALR II/I,K.290, ALR SN I,K.21,174,179,236,263,SN II,K.543,550,560, 562,563. şurube'l siehe şurub. şurube"lniţă Pl. -be'lnite S.f. (1852 SIAM.W.625) 1. Schraubenzieher M. -2. Werkzeug zum Schneiden von Gewinden: Schneidkluppe F.-3. Flügelmutter F. der Kelterpresse (DT.82) . - GR. —pe'lnită. — EI. şurub. - SG. ALR SN II,K.563. şurubui' Präs. -ie'sc V.tr. (1839 VAIL.) an-, festschrauben, fig. a o şurubui drehen (und wenden). 0 şurubuieşti S~o întorci cum îti vine la socoteală (CREANGĂ,CL XI, 29). - GR. şurupui. - ET. şurub. şurui" siehe şiroi. şuri'nă Pl. -ri'ne S.f. (1725 URIC .XIV, 215) MOLD. Landstreifen M. (Proprietăţile şuru'turi siehe şart. 601 şuvealnic şuşanea' HL. -ne'le S.f. (um 1775 DUM.) Q e w e h r N. mit langem, gezogenem Lauf, bei den Balkanvölkem. Odaia tui (era) un arsenal, trei ■patru şişanate totdeauna încărcate -pînă 1a gură, săbii, iatagane ... acopereau păreţii (GHICA 264) . Nasturi de-argint că scotea De-ncărca o şuşanea. şi-n Codrean o slobozia (AL.PP.89). Turcii ...da şi ei vîrtos din cetate cu tunurite şi şîşînete te (DION./CEZ.II, 181) . - GR. MUNT. auch şişinea; MOLD. şişhanea (DUM. ,Ş. INFL. 1,338) , şishanea (BELD.EIER. 16 u.78) . - ET. türk, şişhane. su"şăniţă Pl. şu'şănite S.f. (1672 GHIB.I.Z.III/ 11,137) MOLD. Streifen M. (Stoff,Leder,Land etc). Voinicut ...îi cuprinse mîinile (cucoanei), i le tăţui c-o şuşăniţă de pieţe (SAD.POV.261). Fă o turtă de aluat — întinde-o cu un sucitor ... tai-o şuşeniti de-a tungut (DR&GH.RET.95) . - GR. şuşenită, şuşăni'tă. - Pl. auch şu'şăniti. ~ ET. unbek. // vgl, bulg. Sukenica (Streifen Trockenfleisch). - SG. ALR SN I,K.8. şuşle'te Pl. -şle'ţi S.m. (1839 VAIL.) OLT. MUNT. Wage n-, Schoßkelle F. - GR. Siştete, şuşlet■ “ ET. sieb.-sächs. sos-leter (AR-VINEE). şuşoti" Präs. -te'sc V.intr. (1838 C.NGR.) flüstern, zischeln. Nu e vorbă decît de nouţ venit; şuşotesc, vorbesc, născocesc, alcătuiesc (C.NGR.252). Frunza şoşotia Cîntec de—aievea (PAMF.CEŢ. 45) . - GR. şoşoti. - ET. ononretopoet. wie a suşui; vgl. jedoch auch frz. chuahoter. şuşta'c Pl. -ta'ci S.m. (um 1690 MER.COSTIN) ehem. poln. Münze: 1. Sechser M., Sechsgroschenstück N. (KLEIN;B.). - 2. Vierkreuzerstück N. Şăştacul cel de patru bani leşeşti (MIR.COSTIN,LET. ^ 1,25) . Pa-9ubă de un şuştac (MF 1,471) . - GR. şăştac. - ET. vgl- poln. szostăk, magy. sustăk, susztăk. - SG. ALR SN IV,K.1017. .■ Üffia r etc. siehe şiştar etc. tHŞHi Präs. -ie'sc u. şu'şui V. intr. (1839 VAIL.) wispBrn, raunen, flüstern. Ele 8e nurnesc strige ... pentru că şoşăiesc noaptea în-chip înfiorător (I^AR.NAST.70) . — GR. şoşoi, s°Săi. - ET. onorretopoet. - SG. ALR II/I,MN 6860,11. s e 1 n N. - ET. a şuşui. şuşui~t S.n. (1862 FIB.) Säuseln, Flüstern N. N-avea să scoată capul în lume Sultănica ... că începeau şuşui tul şi ponoasele (DEL.S.14) . - EI. a şuşui. şuşuitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1885 ISP.) Wispern, Raunen, Flüstern N. Baba oarba ascultă şi, încotro i se pare ei că aude şuşuituri ori rîsete, într-acolo se îndreptează (ISP.JUC.24). -EI. a şuşui. şut siehe ciut. şu'tă siehe ciută. şutea'lă Pl. -te'le S.f. (MS.1654) schmeichlerisches Zureden, Schmeichelrede F. (Mihnea) cu mutte amăgele şi şutele şi cu grele jurămînturi să lega cu boierii ... că nu-i va omorî (MS.1654,GCR 1,171) . ~ ET. a şuteli (şutiţi). şutelito'r (+) Pl. -to'ri S..m.(158l CORESI OMIL., DENS. IST. H, 2l6) Schmeichler M. - ET. a şuteli (şutiţi). şute'u (um 1700 LEX.MARS.) I. S.m. TR. veralt. Bäcker M. (LEX.iyftRS.;B.) . - II. S.n. Pl. -te~i B ackofen M., -haus N. “ ET. magy. siitS "Bäcker, Backofen, Backhaus". - SG. ALR SN I.K.247. sutili“ Präs. -le'sc V.tr. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.11,339) pc. veralt. jdm. schmeichlerisch Zureden, jdn. bereden, verlocken, verführen. Să o şutitească (pre muierea lui) pînă va pleca singură cu sine de să va da spre dezmierdăciunea bărbaţilor (ÎNDR. 108) . Diavolul ... se nevoieşte ... cu cucerie să şutitească sufletele oamenilor (ÎNDR.586). - GR. MARD. auch şuteli. - ET. unbek. şutili're Pl. -li'ri S.f. (1649 MARD.) veralt .Schmeicheln N., Verführung F. - ET. a şutili. şutilitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1581 CORESI OMIL., DENS.ISr.H,221) veralt. Schmeicheln N., Verführung F. ~ ET. a şutili. şuvăi' etc. siehe şovăi etc. :şuvearlă siehe şovăială. şuvea~lnic siehe şovăielnic. şuviţă 602 şuvi"ţă Pl. -vi"ţe S.f. (1580 BGL) 1. de păr (H a a r-)S t r ä h n e F. Tine ... trandafirul ista de la mine ... i-am învălit coada cu o şuviţă din părul meu ca să nu te înghimpi (NÄD.NUV. 1,125). De vei împleti cele 7 şuviţe (aeLp&g) ale capului mieu cu tortu (BIBLIA 1688 Ri 16,13). Daher von Ähnlichem: -2. Streifen M. Pe copaci, şuviţe lungi de neguri se tîrîie încă (IORGA. AM. 185) . Limbile (balaurului) muiete în sînge, vărgate cu şuviţe de venin (DEL.S.90). - ET. unbek. - SG. ALRM I/I,K.15;ALR SN I,K.8;SN IV.K.1126. şuvîi" siehe şovăi. şuvo'i Pl. -voa"ie S.n. (l68lDOS.TR.) Flut F.,Strom, Schwall M. Timuş înainta ... mereu spre dînsa despicînd şivoiul tulbure şi repede (GANE,CL VII,97;vom Sereth) . Nourii spărgîndu-se într-un şuvoi de ploaie (GANE,CL II, 93). In timp ce-i curge vorba ca un şuvoi din gură (I.NGR. ,CL 3X,62) . Oraşul Tetuam are aspectul unui şioi de ziduri albe care s-ar pogorî între două dealuri (AL.,CL VIII,115). Leşii se năpusteau şuvoaie, prădînd şi arzînd (SAD.POV.2). - GR. şivoi, şioi, şiu (DOS.TR. ,DLR) . - Pl. (selten) -vo'iuri. - ET. siehe şiroi u. puhoi. - SG. ALR SN I,K.12,30;III,K. 823 jVI.K.. 1840. şvab1 Pl. şvabi S.m. (1898 ENC.ROM.) BAN. TR. BUCOV. (Kuchen)S chabe, Schwabe F. (Blatta orientalis). - GR. şfab. - ET. dt. Schwabe. - SG. ALR SN III,K.747. şvab2 Pl. şvabi S.m. (um 1812 SINCAI HR.111,351) (Banater) Schwabe M., sonst Schwabe = suab. - GR. şfab. S.f. şva'bă, şvăboa'ică. - ET. dt. Schwabe. şvarfr Pl. şva'rfeuri S.n. (1899 CARAGIALE C.F.R.) veralt. schwarzer Kaffe b, Schwarze r M., nach europäischer Art zubereitet (i.Ggs. zu cafea turcească). - GR. şfart, jvart. - ET. dt. schwarz. şvăbe'sc Adj. (1825 B.) schwäbisch. - GR. şfabesc. - ET. şvab**. şvăboa'ică siehe şvab2. şved Pl. şvezi S.m. (um 1640 URECHE,LEI.1 1,178) veralt. Schwede M. Craiul gotîlor, ce le zîa acmu şvez, fiind arian cu toată limba lui (DOS. VS.Noe.1;98b) ; jetzt dafür suedez. - GR. şfet, şvet, cived, cîfed, sved, svet. - ET. poln.szwed, russ. sved. şveze'se Adj. (1675 MIR.COSTIN,LET.1 1,253) veralt. schwedisch.- GR. Varianten wie bei şved. - ET. şved. T ţ S.m. Konsonant u. Buchstabe, ta siehe meu u. tată. taba'c1 EL. -ba"ci S.m. (1628 DRHB XXH,96) veralt. Gerber M. La tabaci- eine slujeşte, Pielea i se tăbăceşte (PANN PV.M.II,38). Vgl. tă-băaar. - ET. türk. (arab.) tabak, in allen Nachbarsprachen . taba'c2 (1735 STBJGHE 1,20) I. S.n. Pl. -ba'curi (S c h n u p f-, TR. auch R a u c h-) Tabak M. A trage, a priza tabac Tabak schnupfen. (Moşnegii) prizară tabac şi cerniră cafele turceşti (TEL.SCH.21). Fetele din Arpă-tac Mereu pipă la tăbac (I.-B.452) rauchen. - H. S.m. Tabakpflanze F. (Nicotiana taba-cumjER.). Tăbac rotund sau turcesc (Nicotiana. rus-ticajB.). - GR. TR. täbac, tubac (B.) , S.f. tăbacă. ~ ET. gemeineurop. Wort karaibisehen Ursprungs (EEW 8508 a). Nach Rumänien kam der Schnupftabak aus dem Westen, der Rauchtabak aus der Türkei, daher für ersteren tabac, für letzteren tutun. Ebenso poln. tabaka, ukr. -bak(a) "Schnupftabak", poln. tytun, ukr. tjutjun "Rauchtabak", ngr. TcqjrratMoc, dt. Tabak, frz. tabac, magy. tobak, tubak. - SG. ALR SN IV,K.1144,1145. tabacheră Pl. -che're S.f. (1763 IORGA S.D.XI,72) (S c h n u p f-, Rauch-) Tabaksdose F. (Vodă) au cerut tabac să bea. (Capigiul) Taba-cherea i-au deschis Si către Vod-au întins (EN.CO-G&N. ,LE7T.^ 111,279). Scoase tabacherea, învîrti 0 ţigară şi ceru foc (RÄDUL.RDST.11,275) . - GR. (+) tăbachieră, tabachere, Pl. -ehe 'ri•, veralt. iabăche ~rie (B.). - ET. mitte.lb. it. tabacchiera, vBl- ngr. xauniocKU^pa, poln. tabakiera. ţgbache'mită Pl. -che'miţi S.f. (l806 KLEIN) veralt. T a b a k-, Schnupfdose F. -tăbăchernifă. - ET. tabacheră. (.+) pl. -na'le S.f. (1837 DOC.EC.667) berberei F. - ET. türk, tabakhane. taba'n1 Pl. -ba'nuri S.n. (1845 AL.) veralt. Damaszener Stahl (für die Herstellung von Säbeln). De brîu atîrna o pală de taban împodobită cu aur şi rubine (B&IC. ,Ş.USn?!L. 11,115). N-aş vrea nici săbii de Taban ... Nici lung covor de Ispahan (AL.POEZH 1,148). - ET. türk, taban (kihq). taba'n2 S.n. (1792 URIC.IV, 132) 1. MOLD. Brandsohle F. - 2. MOLD. Verbrämung F. aus Schafpelz an Bauernmänteln. -3. Schlitten M., Sohle F. des Pflugs. -4. Sohlbalken M. - 5„ veralt. Feigenkranz M. - ET. türk, taban "Sohle". - SG. ALR II/I,K.224,227,SN I,K.22. taba'r siehe tîmbar. ta'bără Pl. ta'bere S.f. (1581/2 PO2 232;Ex 16,13) 1. Gesamtheit Lagernder: Lager, bes. Feldlager N. Şi împărţi (lacov) norodul ce era cu el şi boii şi oile în doaoă tabere (BIBLIA 1688 Gn 32,7) . Oastearîmlenilor fiind obicinuită a întîm-pina tabere de oşteni înarmate (MS.1802,GCR 11,197) . - 2. tabără de care, de căruţe (W a g e n-) Z u g M. Tabăra de cară a poposit în Poiana Ţiganului (SAD.POV.46) . - GR. tabăr (PS.1651 Ps 17,30,CCR 104), tabură. - TOPON. Tabăra (1613 BGL 205). - 3. Gruppe, Partei F. - ET. türk./tatar. tabur durch versch. Vermittlung, vgl. asl. tabo-rü. - SG. ALR SN IV,K.958. tabe'l Pl. -he'le S.n. (1763 PROT.AARON 11,96) 1.Tabelle F. (von Zahlen etc.). - 2. veralt. Bildseite, Tafel F. - GR. S.f. -be'lä. - ET. n.lat. tabella, durch versch. Vermittlung. - SG. ALR SN I.K.148. tabe'lä siehe tabel GR. tabema'col Pl. -na'cole S.n. (1831 HELIADE 1,358) Tabernakel N.- GR. -na'cul, -na'clu, -na'c. - ET. n.lat. tabemaculum, durch versch. Vermittlung . tabe't siehe tabiet. tabie 604 ta'bie Pl. tă'bii S.f. (1675 MER.COSTIN,LET.1 I, 250) veralt. (Festung s-)W e r k N., Redou- te, Verschanzung F. (Minih) au rînduit soldaţi şi salahori de ... au făcut şant şi tabii 2 (băşti de pămînt) (NECULCE,LET. 11,408). Turcii foarte tare au stătut împotrivă, dînd de pe tăbii-te zidurilor şi ei au tunuri şi au puşti (DION.,TEZ. 11,220). (Românii) aduceau au dînşii, din tăbiile Grivitei şi ale Plevnei ... slava şi neatîrnarea patriei lor (VLAH.RP.27). - GR. LV. Pl. ta'bii. - ET. türk, tabiyezur Betonung vgl. ngr. .Toqirua (MIKL. TE) . tabie't Pl. tabie'turi S.n. (DOC.1821) (gute od. schlechte) Gewohnheit F. (in Bezug auf Speise u. Trank, Schlaf, Kleidung, Spiel etc., insofern man darin Annehmlichkeit oder Bequemlichkeit findet), (gewohnte) Lebensweise F. ( Boierii) şed unii la nemţi şi alţii la. moscali, unde au găsit multemirea lor şi potrivire tabieturilor lor (DOC.1821,URIC.V,96). Nu mai joc. (Se ridică.) "Pînă la 1". Nu pot. Sînt om bătrîn. Am tabieturile mele (LECCA. JUC.80;sie spielten Karten). (Servitorul lui o. UihalaaTie) cunoaşte bine tabieturile ministrului. Conul Mihalache ... nu obicinuieşte nici papuci, nici halat. Dimineaţa, cum se scoală___se~mbracă din cap pînă în picioare (CARAGIALE SCH.29). El se aşeză pe scaun, ceru cafea şi ciubuc, iar, după ce-şi făcu. "tabietul" j aruncă o privire ... asupra ţăranilor (FIL. CIOC.115) nachdem er in aller Ruhe getrunken und geraucht hatte. De trei luni acum de cînd v-ati însurat, ati dus-o una cu bencheturilej cu zaife-turile. Ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul (AL. ,CL IV,316). în fată se aşezau cu tabiet respectabile mame de familii (ZAMF.LN.159; Schilderung eines Konzerts) sie setzten sich ... breit hin, machten es sich bequem. în aceeaşi seară e partidă de cărţi cu tabiet la cocoana d-lui primar (ROS.TROT.74) eine gemütliche Kartenpartie. - GR. bisw. -be't. - ET. türk, tăbiat. tabietli'u (1862 FEB) veralt. fam. I. Adj. 1. mit bestimmten Gewohnheiten. -2. mit f e-i n e m Geschmack. -II. S.m. Pl. -li~i Feinschmecker M. Aceste zaharicale, precum spuneau acei fins gourmets, acei pricepuţi tăbie-tlii, răposaţii bunii boieri (CARAGIALE SCH.91). - ET. türk, tabiatli. täbine't S.n. (1896 VLAH.) Name eines Kartenspiels: Table nette. Stelian (se duoe) la Mănăstirea Neamţului, unde are să joace toată vara tabinet cu stari tul Ghe- rasi (VLAH.DAN 11,27). A face tabinet Table nette machen (alle ausgespielten Karten stechen). - ET. frz. table nette. tabla'1 Pl. -bla'le S.f. (1599 DRHB XE,493) Platte F., auf der die Straßenhändler Eß-waren feilbietenj MOLD, überh.: Platte F., Tablett N. Simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap (FIL.CIOC.29). Ghită ridică tablaoa cu ceai (AL.OP.1,1301). - GR. Dim. tăblălu'tă, Pl. -lu'te. - ET. türk, tabla. tabla'2 (+) s.f. (um l600 AA ist.11/20,465) Marstall M. (Hadîm-Sai-p) au luat un cal doi care i-au plăcut din tăblaua banului (CONST. CĂP.,MAG.IST.V, 140). Şi s-au ales de la împărăteasca mea tablă un armăsar ales (DOC. 1780 ,URIC. III,123;Übers, aus dem Türkischen). - GR. tablă. - ET. türk, tavlcr, nb. istabl (ZENKER 48b,57c;REDH.^ 128a) < lat. stäbulum. tabla'"-ba'şa S.m. (1762 GHEORGACffl^LET.1 III, 309) ehem. reichgeschmücktes Roß, das der Sultan aus seinem Pferdestall einem neuemannten Hos-podaren schenkte. Caragea ... ş-a făcut intrarea în Bucureşti cu alai domnesc, călare pe "tabla-başa" (GHICA 28). - Daher MUNT. fam. a dormi ta-bla-başa bequem ausgestreckt, behaglich schlafen. Nu e nici un cuvînt ca să stăm tixiti ca sardelele 7 inşi într-un compartiment, -iar în altul să doarmă tabla-başa un singur voiajor (VLAH.GV. 171). -GR. tabla-baş (GHEQRGACHI). - ET. türk, tavla başi, wörtl. "Marsta1Iha upt". ta'blă Pl. ta'ble S.f. (1559 COR.IC.4a;TRS XVI, 102) 1.Tafel, Platte F. Sui-te cătră mine în munte ... şi~ti voi da tablele ceale de piatră, legea şi poruncile care le-am scris (BIBLIA 1688 Ex 24,12;Gott zu Moses). în fruntea cailor pun o tablă de hier ... pentru fereală de glon- 2 turt (MIR.COSTIN,LET. 1,257) einen eisernen Schild. - Tăbliţă a) Schreibtäfelchen N. (C. NGR.42); b) kleines Schild (mit Aufschrift). - 2. B 1 e c h in Tafeln, bes. E i s e nblech IM. - 3. (S c h u 1-)T a f e 1 F. Cine înşira pe tablă mai repede decît el, formulele algebraice? (DEL.P.24). - 4. tabla lui Pitagora, bes. tabla înmulţirii Einmaleins N. - 5. veralt. (auf ein Blatt Papier geschriebene Schul-) Aufgabe (zum Auswendiglernen). A schimba tabla eine neue Aufgabe bekommen. - 6. LV. Liste F. Făcînd şi tablă anume de toti preoţii i diaconii (DOC. 1776,MELH.CH.319) . Vidra ... din tabla amînduror monarhiilor să să radză (CANT.IST.38). I-au scris (Mihai Vodă) pre 605 tacîm oameni şi au dat tablete la visterie (NECULCE, £ET.2 11/289). - 7. (G e m ü s e-) Beet N. (PAMF.JOC.II,416) . Această harpagică ... se pune ţn pămînt alcătuind "table" sau straturi (PAMF. pGR.192) .-8. Partie Tricktrack, di. Ţricktrack, Backgammon N. Se joacă piquet, ecarte, ohemin de fer, table (PDS. -JJJ0T.63) . (Cănufă) ar fi luat-o pe Frosa la o tablă, ca să-şi mai uite (de necazuri); dar unde-i „tai ardea coanei Frosei de table? (BASS.VÜLT.45). Episcopul ... carele joacă în tavlii (ÎNDR.78). - 9. veralt. Rat H,, Gericht N. (B.) Tabla crăiască königliche Gerichtstafel. - 10. Honigwabe F. - GR. In Bdtg. 8. Pl. ta-vli‘i (ÎNDR.1.C.), tabli'i (GLOSS.um 1600fHC I, 306), tabli'te de joc (MARD.) . - Dim. tabli ~pa, -blu'tä (ANCN.CAR.). - ET. mittelb. lat. tabula, vgl. ksl. tabla, magy. täbla, span, tabla, frz. table; tăbliţe < asl. tablica; tavlii, tablii < mgr. Toßv^ui. - SG. ALR SN I,K.9j148;273}SN IV,K. 995,1034,1053. tabli'e siehe tăblie. tablö'u Pl. -blo'uri S.n. (l8l7 URIC.V,28) 1. Bild, Gemälde N. - 2. Tabelle, Tafel F. -3. Schalttafel F. - ET. frz. tableau. - SG. ALR SN I,K.148. taba'n siehe tabun. tabu'l (4) S.n. (1793 I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II, 255) große Trommel F. in der türkischen Militärkapelle. - GR. dau'l, Pl. -u~luri. - ET. türk, daul, davul. tabülhana" (+) Pl. -na'le S.f. (um 1714 RADU GREC.) ehem. türk., zumeist aus Trommlern bestehende Militärkapelle, wog. mehterhanea Hofkapalle. Au şezut amîndoi, în scaune, şi au început ... a zicere surlele, trînibi-tele şi a batere dobele, pe obicei, tabulhanaua {NECULCE, LET. 2 11,244). (Craiul) mergînd cu trîmbite şi cu tabulhanale şi cu tot feliul de pompă întrînd în sat (RAKJ GREC „MAG.IST. 11,169) . - GR. dahulhanea (MS.1715,ÂRH.R0M.II,13), daulhanea (ARH.RDM.II,86). ~ ET. türk. tab(i)lhane, davulhane. ^abulhangi'u (+) Pl. -hangi'i S.m. (um 1710 NEC. OOSTIN) veralt. Musikant M. in der türk. Militärkapelle. Strîns-au (Curt-Paşa) nehterii şi tabulhanagii a tării şi punea de bătea chindie în toate zilele în curte (NEC.COSTIN,LET.2 11/112). - ET. zu türk, davulcu. tabu'n Pl. -bu'nuri S.n. (1848 AN 11,269) 1. (Pferde-) Weide, Koppel F. 12 fălci şi 30 prăjini tabon necesar pentru păşunea cailor călăraşilor (MCN.OF.1878,2122). - 2. H e r d e F. - GR. tabon, Pl. -boa'ne. - ET. tatar. tabun, vgl. russ. poln. tabun. tabure't Pl. -re'te S.n. (1832 GOL.CONDICA) Hocker, Schemel M.,Fußbank F. — GR. (+) S.f. taburetă. — ET. frz. tabouret. tae1 Pl. ta'curi S.n. (1839 VAIL.) MUNT. Billardstock M. (wofür MOLD. achiu). - ET. ngr. tdnoQ. taci2 Interj. (l840 P0EN.IIJ02) meist wiederholt: t a c kl ahmt den Schall eines anschlagenden Dinges nach. Potcoavele calului roib sunau rar şi dulce pe şosea: tac-tac, tac-tac (SAD. POV.143). (In moară) hadaragul toca regulat în teică, tac-tac, tac-tac (SAD.CR.29) . Iama: tac, tac, prin copac; Vara: iuş, iuş, prin păiuş (PÄSC.LP. 101;Rätsel:Axt u.Sichel). - ET. onomatopoet. taci-şi-nghite S.invar. (1823. BOBB) Gericht N. aus in Butter gebackenen Teigflek-ken. Am mîncat cincizeci şi cinci de taşinghite (BOGD.POV.113). — GR. lalanghită, nananghită, taşin— ghite. - ET. rum. Umbildung von gr. TuoAavYrjTa (< türk, lalanga "süßes Omelett") zu der Redewendung taci şi înghite "dulde schweigend", vgl. a tăcea II. - 2 tacî m Pl. -ci muri S.n. (1762 GHEORGACHI ,LET. 111,332) 1. Gesamtheit der Dinge, die zu einem bestimmten Zweck dauernd gebraucht werden: Ausrüstung, Garnitur F., Apparat M., Zubehör, Rüstzeug N. Im Deutschen entsprechen vielfach Zusarrmensetzungen mit Zeug, Werk, Geschirr, Gerät, wie T i s c h-zeug, Pferdegeschirr, 3agdge-r ä t etc. împăratul Alexandru ... trimitînd şi un general — cu o mie de ostaşi şi cu tunuri şi pră-fătrie, adecă cu tacîmul unui generalitet al oştirii (DICN.,TEZ.11,231). (In casa mea se află) ca întregire a gospodăriei, tot tacîmul unui vînător înverşunat cum sînt eu (UR.BÜC.137). Grajdurile, ambarele şi şoprurile cu toate tacîmurile de drum (CD.MV. 1896,70) mit allen zum Reisen nötigen Gerätschaften. LM. echipament. - M-a trimes stăpînu-meu să-i opresc o odaie cu două tacîmuri (ÄL.OP.I,.7.35) ein Zweibettzimmer. Trăgîndu-i şi un misir a paşei cu frumos tacîm la scară (EN.COGÄLN.,LET.2 111,207) Pferdegeschirr. LM. hamaşament. - Un tacîm. (LM. serviciu) de porţelan ein Porzellanservice. 0 so- tacla 606 bă oarbă, deasupra căreia era pusă o tavă cu ta-cîrnul dulce ţii- şi al cafelei (FIL.CIOC. 285). Două tacîmuri de masă pînză de olandă (DOC.1797,Ş.INFL.) Tischgamituren. Lăpuşneanul porunci să ridice masa şi să strîngă tacîmurile (C.NGR.127) das Tischgeschirr. Cată să -pui un tacîm mai mult pe masă (AL. ,CL IV,305) Gedeck. Cîtva timp nu se auzi decît zgomotul tacîmurilor (XEN.BR.33;Schilderung eines Mahls) das Geräusch der Gabeln und Messer. - LV. auch von Personen: Geleit, Gefolge. Vodă cu tot tacîmul curţii din boierii pămînteni (ZHjOT,Ş.INFL.) Hofbeamtenschaft. Noch um 1900: un tacîm de lăutari ein Musikantentrio (bestehend aus Geige, Mandoline u. Panflöte). - 2. veralt. Mundstück N. der türkischen Tabakspfeife. Ciubucul de iasomie cu călîf de mărgele şi cu tacîm de chihlibar (ÜR.LBG.353). - 3. fam. von Menschen: Art, Sorte F., in Fällen wie: Camarazii mei de arme fineau la început o atitudine expectativă fată cu mine; voiau, desigur, mai întîi să ştie ce tacîm de om sînt (CL XVII,68). Rufineasca: Cît i-oi lăsa (bărbatului meu) bani de jucat cărţile, a închide ochii. Antohi: Aşa? De ăst tacîm e? Minunat! (AL.OP.1,1686). - ET. türk, takim. tacla" Pl. -cla'le S.f. (um 1705 CORBEA PS.50a) fam. gemütlicher Gedankenaustausch über alles Mögliche: Plaudern, Geplauder N., Plauderei F. Alteori, noaptea, ne puneam la, taclale3 pînă se făcea ziua albă (CREANGA,CL XV,457). A sta la taclale plaudern. - ET. türk. takla "Purzelbaum" p'aßt begrifflich nicht; vgl. serb. tlaka (CIORRNESCU 8444) . tacli't Pl. -cli'te S.n. (1821 IORGA S.D.XXII, 47) veralt. 1. (schalartiger) Seidenstreifen, der als Gürtel oder Turbantuch gebunden wird. Ciocoii noştri ... încinşi cu taclite aşezate astfel încît le acoperea pîntecele şi o parte din piept (FIL.CIOC.169). Legat la cap turceşte cu un taclit în vărgulife (FIL.CIOC.75). Boieri ... cu şaluri de taclit (UR.LEG.205) . Solche Gürtel wurden bis zur Jahrhundertwende von Dorfpfarrem getragen. - 2. Pl. tăcliţe Gurte (Pl.), mit denen der Sarg ins Grab hinabgelassen wird (BUR., CL XVI, 10) . - GR. Pl. auch täcli~te. - ET. türk. taklit. tacri'r (+) Pl. -cri'ruri S.n. (1776 A.J.85) I. amtlicher Bericht M. Însumi l—am văzut să scrie un tacrir la devlet (I.VÄCAR.I.I.Q.fTEZ. II,294).-2. Protokoll N. Se va alcătui tacrir pentru starea în care se aflau (condicile) cînd i s-au dat (trimisului protopopului) (COD. CAR.,Pentru înscrisurile stării civile 6) . Prigonitoarele părţi dau înscrisurile şi tacrirurile lor judecătorilor (CCO.COM. 1840,Art.55) . Cu o pază îndestulată, cu tacrilul lor înscris ... la Si-listra i-au trimis (BETiD.ETER.97) mit dem Protokoll des Verhörs. Am auzit cu urechile mele pe logofătul mitropolitului luînd tacrir vizitiului (FIL.CIOC. 231) mit dem Kutscher ein Verhör anstellen. - GR. tacril, taclir. - ET. türk, täkrir. tact1 siehe taht. tact2 Pl. ta'cturi S.n. (I8l4 AA ist. 11/22,30) 1-Takt M.,Zei t-, Tonmaß N. A bate tactul öen Takt schlagen. -2.Tastsinn M.-3.Feingefühl N.- GR. Pl. auch ta~cte. - ET. frz. tact, dt. Takt. tä'cticä Pl. ta'ctici S.f. (1782 AA ist.11/10,391) Taktik F. - ET. ngr. tcckt lhh , dt. Taktik, frz. tactique. tactico's Adj. (1868 BARC.) mit überlegter Ruhe handelnd u. sich dabei an best irrmte Regeln, Formen haltend: gemessen, förmlich, würdevoll. Oft adverbiell: Tonul narativ al unui unchiaş deştept, care ... încet şi tacticos ar prinde a deşira, ca de pe un mosor, firul frumoaselor lui aduceri aminte (VLAH. GV.197) langsam u. gemessen. Dan fuma tacticos, privind fix înaintea lui (VLAH.DAN 11,182) in gemessenen Zügen. Moş Simion ____ se sui tacticos în podul morii (SAD.POV. 184) gemessenen Schrittes. Respectabilii şi tacticoşii boieri graşi ... din vecinătate (SAD.CR.249) . - ET. ngr. Tcoccttiös, -k£üq. tafa siehe laf. taft siehe taht. tafta" Pl. -ta'le S.f. (1508 DERS) Taft M. (PÄSC.LP.117 u.145,FIL.CIOC.215). 0 za-veasă de taftă albă (DOC.1588,HC 1,199). Aducîndu-i în tipsie acoperită cu taftă roşie cheile tîrgului (NEC.COSTIN,LET.^ 1,403) . Bucăţi de atlazuri şi de tăfti (NECULCE(LET.2 11,199). Pe afară (prin curtea casei) era cum e tafta de curat (PAMF.PL.106) draußen herrschte peinliche Sauberkeit (rein, eben, glatt wie Seide). - Daher adverbiell: (Bătrînul) lipi bucăţică de bucăţică de-şi întruchipa feciorul (tăiat) şi prinse a-l adia cu frunza şi, pe unde-l adia, Ta-mînea taftă curat (SEV.POV.210) vollkommen geheilt. In Vinerea seacă. ne-am trezit vindecaţi taftă (de rîie) (CREANGA.,CL XIV,-376) vollkorrmen von der Krät' 607 taică ze befreit. - GR. taftă; LV. Pl. tăfţi. - ET. mittelb* pers. tâftah, vgl. bes. türk. russ. tafta', poln. ta'fta. taffcalo'g Pl. -loa'ge S.n. (l88l CREANGĂ) ^3m. von großen u. dicken Büchern: Wälzer Fl. Cărţile (din biserică) — le vedeam că sint mari şi grele; niste tavtalaghioane câ ne ziceam noi băieţii : "Mult trebuie să ştie dascălul Dumitrache, de citeşte pe nişte coşcogemete cărţi" (GHH3.BV.63) . Teancuri de troftoloage greceşti, latineşti, bulgăreşti ... pline de paianjeni (CREANGĂ,CL XV, 313) . -GR. troftolog, tavtalogkion. - ET. ngr. xauToAÖYOS "der immer dasselbe wiederkäut", vgl. tefter. taftalu'c Pl. -lu'ci S.m. (1767 COND.Ş.INFL.) HOLD, großer Baumstamm in der Flößerei. Mach SEZ.III,9Q etwa 19-20 m lang. Nach S.INFL. I, 343 bilden 22 solche Stänme ein Floß. 3 (bani) de tot tahtalîcul ce se pogoară pe Seretiu (DOC.1799, URIC.1,84) . - GR. tahtalîc. - ET. wahrsch. türk. tahtalv. taftu'r Pl. -tu'ri S.m. (1790 Ş.INFL.I,343) lederner Sattelgurt M.; dient zur Befestigung des Sattelkissens u. umfaßt den ganzen Leib des Pferdes, wag. der Gurt aus Hanf (chingă) van den unteren Rändern des Sattels ausgeht, also nur die Bauchseite bedeckt. Tn şepte chingi că mi-l chinga (calul), Şepte chingi, şepte tafture, Care face paisprezece (MF.I,63) . - GR. Pl. n. -tu're, -tu ruri. - Dim. taftura'ş (PASC.LP.32) . - ET. türk. tapkur, mit merkwürdigem Lautwandel; vgl. poln. taftuj, tawtuj "Decke" < tatar. tahtuj (BRÜCKNER) . ta'gă S.f. (1581 .CORESI OMIL.,DENS.IST.II,188) veralt. (A b-) Leugnung, Verneinung F. Se vor. întrebuinţa împotriva noastră taga şi defăimarea (BQLLIAC,D.) . - LV. a prinde tagă de c. etw. ab-, verleugnen, in Abrede stellen. Fiecine ce va prinde tagă de zapis sau de iscălitura lui. (ÎNDR.19) . Cine va fi afurisit şi va prinde tagă că nu e afurisit (ÎNDR.-431) . ~ Fără tagă a) aufrichtig, ohne Scheu. Slăvindu-ţ svînt nume fără tagă (DOS.PS.V.85,30) . Fără tagă propoveduind cuvîntul (DOS.VS.Noe. 24; 155 b) . - b) Unleugbar, unstreitig. Bătrinimii, tinerimii, fără tagă sînt dorită (PANN PV.M.II,20;die Gesundheit sPricht). - ET. zu a tăgădui. îâlgna Pl. ta'gie S.f. (1705 CANT.IST.l6) Gesamtheit der Personen gleichen Berufs: Stand ^•»Klasse F. Tagma preoţească, negustoreas— e“ etc. der Priester-, Kaufmannsstand etc. Această tagmă de literaţi — de la începutul lumii şi pî- nă în ziua de astăzi a fost cam linguşitoare şi vanitoasă (FIL.CIOC. 187; von den Dichtem). De nu va fi (hoţul) dintre boieri, apoi ... prin tagma pros-0 timei să-l caut (ISP.LEG. 376). Tagma visteriei (DOC.1813,TEZ.11,363) Beamtenschaft des Finanzministeriums. - ET. ngr. rdypa.. tahî'n Pl. -hî'nuri S.n. (1801 FURNICĂ B.214) 1. Sesammehl N.-2. versch. G e r i c h-t e und Konfektarten aus Sesarrmehl. - ET. türk. tahin. tahmi'n (+) Pl. -mirnuri S.n. (um 1780 EN.COGĂLN., LET.1 111,252) Vermutung, Schätzung F. Taleri 80000, precum cu tahmin ni se arată de la vistierie (DOC.1814,TEZ.II,373). Zeciuiala zapciu-lui să se socotească cu tahmin de oameni cu ştiinţă (PRAV.IPSIL.Pentru zapcii 5) . Să vă fac o socoteală cu tahmin, ca să vedeţi cît. de mult vă amăgiţi (F3L.CIOC.163). - ET. türk, tahmin. tahmi's (+) S. n. (DOC. 1776,Ş.INFL.) 1. Dörren u, Rösten des Kaffees. Tahmisul, adică bătutul cafelii (DOC. 1792 S.INFL.II,116).-2. Kaffeerösterei F .De toată cahfeneaua şi de tot tahmisul ce s-ar afla, să ia avaietul său (DOC. 1776,Ş.INEL.). - ET. türk, tahmis (ZENKER 265 c) . tahsilda'r siehe taxidar. taht Pl. ta'hturi S.n. (1793 I.VĂCĂR.) I. ( + ) Thron M. Sala de audienţă_______are un taht cu baldachin tot cu aur lucrat (I.VÄCÄR.I.I.O., TEZ.11,290). - 2. veralt. Sitz M. einer Behörde, eines Amts. Chemări s-au rînduit Atît pîrîtei oi, cît şi (la) jăluitori ... Şi adeverinţele la tact s-au primit (DONICI 66;ein Bauer hatte sein Schaf verklagt). La tactul poştii, de unde trebuise să ia cai odihniţi, se făcuse un omor (CARAGIALE SCH.69) . în Necule se află, pe lîngă tahtul sub-prefecturii, judecătoria de ocol (DEL.I.V.ş.V.261) . Primarul din sat trimise fuga un rumân călare la tact să vestească pe doftorul plăşii (RÄDUL.RUST. II,39). - GR. MUNT. auch taft; MOLD. tact. - ET. türk. taht. tahtalî'c siehe taftaluc. tahvi'l (+) Pl. -vi'luri S.n. (1792 S.INFL.II, 162) Quittung, Empfangsbescheinigung F. - ET. türk, tahvil. ta'icä S.m. (1507 DERS) fam. ugs., bes. in der Anrede: Vater M., vgl. taier 608 tată. Va pune taica pungă dă pungă din Bucureşti pînă în Tarigrad şi ... iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt (NECULCE,LET.2 II,254;eine muntenische Prinzessin spricht) . Mă rog ţie, Taică ... Voie dă-mi să iau soţie Ursita ce-mi place mie (AL.PP. 175). - Als Anrede an einen älteren Mann: Dar George-al nostru cum o duce? "Sub glie, taică, şi sub cruce, lovit în piept de-un iatagan! (COŞBUC 85;der Korporal zum Vater des gefallenen Soldaten). - Als Anrede des Vaters an das Kind, des Mannes an die Frau, des Geistlichen an jüngere Personen (vgl. mamă): (mein) Kind N., Lieber M.,Liebe F. "Ce ai, taică, dete ofileşti aşa?” o întreba bietul popă (pe fiică-sa) (RĂDUL.RUST.II,148). Zamfi- rico, taică, ne trebuie, ne trebuie_______cel puţin vreo două sute de lei (BASS.V.226;der Mann zur Frau) . Sărut mîna, părinte Andrei", îi grăi (învăţătorul) ... "Să trăieşti, taică. Încotro?" (RĂDUL.RUST.II,7). -GR. mit. Art. -ca, ferner taicăl său (REEEG.POV.III, 12); Gen./Dat. taichii. - Vok. taică!, ferner taico! (PP.GCR 11,229). - Dim. tăicu'ţâ, -euli'ţă, bisw. -cu 'ţ, -chi'ţă (BIBIC.308) , -culea'n (I.-B.204) . -ET. vgl. serb. tajko, tajka, bulg. tajko < sl. tata, nach majka (rum. maică) gebildet. - SG. ALR I/II,K. 155-50,ALRM I/II,K.212,214,237,205,ALR SN VI,K.1580. 2 ta ier siehe taler . taifa' (+) Pl. -fa'le S.f. (1722 CANT.HR.266) LV. Mannschaft F., P ersonal N., Hofstaat. M. Taifalile caicelor Dunării (DOC. 1802,URIC,III,184;Übers.aus dem Türk.). Lăscărachi Genet vel comis cu toată taifaoa grajdului gospod (EN.COGĂLN.,LET.2 111,225). Stefan Vodă ... s-au gătit cu casa lui şi ou toată taifaoa domneşte (GCNST.CĂP.,MAG.IST.1,315). - ET. türk, tayfa. taifa's Pl. -fa'suri S.n. (1844 HEL. 11,426) 1. fam. (gemütliche) Plauderei, Unterhaltung F., Gespräch N .Nu cumoa ai pofti oare să te pui la taifasuri cu D-zeu? (CREANGA, CL XII,28). Seara (el) stă la taifas prin diferitele stabilimente publice din suburbie, face cinste, discută politică (ROS.raOT.38). - 2. veralt. größere Schale türk. Kaffee. Cei cari au mai rămas (în grădină) nu cer decît "baterii", "ţigări" , "taifasuri" ... (DEL.P.42) . - ET. ngr. TaVcpae (< türk .tayfa) "Schiffsmannschaft". Zur Begriffsentwicklung vgl. rum. cuvînt < lat. conventus, LV. zbor "Unterhaltung", arom. "Rede" < asl. süborü ”Versairm- ß lung" etc. - SG. ALR SN V,K.1390. taifu'n Pl. -fu'nuri S.n. (1772 TT,TOPOR 54) Taifun M.— GR. tifon. - ET. chin. tai fung "großer Wind" durch versch. Vermittlung, vgl. türk. tayfun, dt. Taifun, russ. taifun, it. tifone, frz. typhon. tai'n Pl. tai'nuri S.n. (1689 ARHIVA XI, 103) 1. Quantum Lebensmittel u. sonstiger Naturalien, das jdm. zu seinem Unterhalt zugeteilt wird: Ration F.,Mundvorrat M., Deputat N. Am obosit ca un cal de poştă ce nu-şi are tainul de grăunţe la vreme (AL. ,CL V,283) . Avem cîte treizeci de lei pe lună şi tain îmbelşugat de carne, pîne şi vin (FIL.CIOC.296;Soldaten sprechen). Dascălul Stan ... avea cîte douăzeci de parale de copil pe lună şi mai avea şi de la biserică tain de mălai, de fasole şi de lemne (GHICA 56). Vgl. tai-nat. - 2. fig. Anteil, Vorrat M. Pescuitorii au tainul lor de glume, cîntece şi poveşti (DEL.S.65). Tocmai stinsesem lumînarea şi-mi rumegam în cap tainul meu de gînduri, eînd aud tropăind prin sală ciuboatele ... căpitanului (VLAH. GV.109). - ET. türk, tayin. taina't (+) Pl. -na'turi S.n. (1785 IORGA S.D. VI,l84) Provision F. Eforii, epistaţii ... De vite ce adunasă, crede-mă, te îngrozeşti! Toţi zicea că-s cumpărate de la turci din tainat (BEtD.ETER.72) aus den für die Truppen bestimmten Lebensmitteln. - Gewöhnl. Pl.: Am fost priimit (de vizir) cu libov, orînduindu-mi şi tainaturi şi cele trebuincioase (I.VKCAR.I.I.O.,TEZ.II,284). Ce lucra în tainaturi, omul acesta nesăţios! Carnea, pîinea, fînul, orzul, din toate avea folos (BELD.ETER. 112). - ET. türk, tayinat, Pl. von tayin. ta'ină Pl. ta'ine S.f. (1551/3 ES 10a;Mt 6,4) 1. a) Geheimnis N. Cunoaşte-ţi întîi omul, apoi tainele tale îi descopere (L0GA,GCR 11,235). Rugăciunile voastre cele de taină (MS.1654,GCR I, 169) eure geheimen, stillen Gebete. Petru ... a întins pururea, ca alt soare de taină, preste tot pămîntul, razele darurilor şi a facerilor de bine (AN-TIM DID.50) wie eine andere geheimnisvolle Sonne. D-na Stroescu închise ochii a taină şi dete din cap (ZAMF.USr.20) und schloß die Augen geheimnisvoll. Era lucru de taină, de nu ştia nime că vin tătarii (NECULCE,LET.2 11,352) eine geheime Sache. I se oaäß şi lui a ţinere în taină sfatul crăiesc (NEC.COSTIN, LET.2 1,392) den Plan des Königs geheim zu halten. Ti-oi spune, încă-n taină, că un mare plan eu am (C.NGR.,CL 111,49) im Vetrauen. In taină, LV. prß taină, la taină (DOS.VS.Noe.22;139a), bisw. cu taină, ferner prin taină (BAR.,GCR 11,241) heimlich, insgeheim, in aller Stille. Benric ...au ieşit pre taină, neştiind leşii den Cracau, pre o portiţă (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.94) . Şi s-au tras cuvîntul pînă astăzi cum să fie trimis (Mihai Vodă) ou 609 talangă taină 40000 de galbeni de aia? la Irimia Vodă (NEC. C0STDî,IiET.2 1,492) . Logofătul său de taină (se-cretariul) ii dete în mînă o scrisoare (FIL.CIOC. 129) sein Geheimschreiber, Privatsekretär. In mijlocul ...(oastei) mergeau cerniţi boierii de taină (CDOB.MV.1896,49) die geheimen Räte. Laschi au ascuns pre Despot într-o cămară de taină (NEC.COSTIN, jj3T.2 1,434) in einem geheimen Gemach. - Daher: b) geheim gemach N. Iară pre Dispot l-au 2 închis Laschii într-o taină a sa (SIM.DASC. ,IET. I, 430). în. a sufletului taină ea iubea (EMIN.0.1,52). \/gl« tainiţă. -2. Sakrament N. Cele şapte taine ale Bisericii die sieben Sakramente der Kirche. Iară tată-mieu cădzu la picioarele lui Petru, rugîn— du-să să-l obrăşască creştin ... să să priceştuiască de Svintele taine (DOS.VS .Noe.24;155 a). (Constandin Brîncoveanu) cu mare şi cinstită orînduială au mers de au săvîrşit taina cununii(i) (fiului său) (RADU GFEC.,CM 1,143). Preotul, făcînd slujbă, au scăpat tainele de pe pristol (NEC.COSTIN,LET.2 1,392) beim Gottesdienst fielen dem Priester die heiligen Gaben vom Altartisch. Cina cea de Taină das heilige Abend-rtahl. - 3. a face taină cu cn. LV. mit jdm. geheimen Rat pflegen. Şi au făcut taină numai cîte trei, craiul, Nicolai Vodă şi secretarul; şi au vorovit vr-o două ceasuri (AXINTE,LET.2 11,148) . - 4. ugs. Unterhaltung F., Gespräch N. Multi se odihneau pe pragul uşii ... şeguind şi stînd la taină cu vecinii (POP.MJV. 188) plaudernd. Să ierţi că te tin mai multicel la taină azi (JIP.OP.26) . - 5. BAN. ugs. a ajunge (a se face) de taina lumii zum Gespött der Leute werden; vgl. batjocură u. rîs. - ET. ksl. tajna. - SG. ALRM I/I, K. 120;ALR SN III,K.775jV,K.1390,1441jALR II/I,MN 2760,2761,100. taingi'u (+) Pl. -gi'i S.m. (um 1710 NEC.COSTIN, II,73) 1. Proviantmeister M. flişte taingii mult scîrnavi din cei boiereşti ciocoi, De-a săracei toră pradă, vedei eu turme de oi (BELD.LTKK.71) .-2. Proviantempfän- 6 B r M. Să se facă în toate zile pîine proaspătă °tît pentru masa domnului, cît şi pentru ceilalţi Gingii (CANT.SCRIS.192) . - ET. türk, tayvnev. Clinic (1640 CEASLOV 69b) Ad j. 1. g e h e i m(n isvoll}, heim-^ c h, verschwiegen. O femeie ... foarte dibace întru_a întrebuinţa, pentru ca să fie Contenit tînără şi frumoasă, tot felul de mijloa-°e tainice (OLL.HOR.358) Geheirrmittel. Primblăndu-mi °°hii px>in munţii cu tainice şi răcoroase raze (OD., ^ IX,28). Caimacanul era duşman tainic al viziicului teftlC.84) ein heimlicher Feind. Vom hl. Abendmahl: Cina cea tainică (MÄRG. 1 12a) , această tainică masă (MĂRG.2 228b). - 2. vertrauenswürdig. N-a fost vrednic să fie tainic unei taine împărăteşti (ANTIM DID.131).-3. verschwiegen. Rar mincinos nelăudăros şi mai rar falnicul tainic să află (CANT.IST. 188) . PoetH sînt totdeauna foarte tainici (BOGD.VECHI 175). - II. (+) S.m. Geheim- r a t M. Alexandru, marele tainic şi cel dinlăuntru 2 al împărăţiei (NEC.COSTIN,LET. 11,72) Geheimsekretär. - ET. asl. tajnü, -niku. ta'iniţă Pl. ta'iniţe S.f. (1587 DERS) dunkler, bes. unterirdischer Raum, der zum Verbergen, als Gruft etc. dient. Monastirile aveau __ başte boltite şi tainiţe pen- tru ascunderea sculelor (AL.PP.85) Tresarkarrmem. Din tainiţă mormîntul atuncea îi apare Şi piatra de pe groapă crăpînd în două sare (EMIN.O.I,95) aus der Grabkarnner, dem Grabgewölbe. Lupül_toartă avutüa răspunsurilor Jale în. cea mai de dedesupt tainiţa tăcerii aşeşi de tot îşi zidi (CANT.IST. 100) er verweigerte jede Antwort, hüllte sich in tiefstes Schweigen. Cucul ieşi din tainiţa sa şi cîntă de douăsprezece ori (GANE,CL X,338;von einer Wanduhr). Tainiţa de piatră din care-n lume pleacă, Cu murmur lin de ap&, voios izvorul tău (OLL.HOR.221) die Felsengrotte. Lîngă ulmi să-mi faci o groapă Şi ... In tainiţă să m-arunci (ÄL. PP.74) in die Gruft. - GR. Pl. ta'inifi. - ET. slav. *tajnica < tajnü "geheim". ta'istră siehe traistă. tala'j siehe talaş. tala'n S.n. (1868 BARC.) MUNT. D0BR. Milzbrand M. (Anthrax). Cadavrele vitelor moarte de talan sînt per*Lculoase, pentru că ele sînt capabile de a transmite boala chiar după 5-6 luni (GAZ.SÄT.XIV,361) . - ET. vgl. türk. talak, dalăk {rum.dalac}. Die Endung ist problematisch. tala'ncă siehe talangă. tala'ngă Pl. tălă'ngi S.f. (1868 GANE) Kuhglocke F. Turmele ... alergau să caute adăpost şi tălăncile lor sunau lugubru printre freamătul codrului (GANE,CL II,93;es nahte ein Gewitter). - Mit solchen Glocken läutet man auch beim Singen an Sylvester; vgl. plug 2. - GR. talanca, Pl. talanci. - Pl. selten talange (I.NGR.,CL IV,269). - ET. ono-matopoet; ansch. Nbf. von balancă. talant 610 tala"nt Pl. -la'nfcL S.m. (1564 CORESI CAZ.I,88b) Talent N. (altgriechische Münze u.Gewichtseinheit) . Unuia îi. deade cinai talanii, altuia doi, iară altuia unul {BIBLIA 1688 Mt 25,15) . Sluga cea vicleană ce ascunse talantul în pămînt (ÎNDR. ,GCR I,158) der sein Pfund vergrub. Şi băgă împăratul Asiriei pre Iezechiia împărat să-i dea ZOO de talanii de argintu şi 30 de talanii de aur (NEAGOE 2 ÎNV. 41b). A neguiători talantul ce i s-au dat, spre înmulţire de dobîndă (BIBLIA 1794 Vorw. ,GCR II,154) mit dem Pfund ... wuchern. - Fig. a) (+) Begabung F. b) Lebensregel F. Bim talant ai, şi te laud că-l iii aşa de bine (SBIERA POV.235) . - GR. -land, Pl. -lanzi (BIBLIA 1688 öfters,nb.-Za7z£). - Pl. veralt. tala'nte (B.) , bisw. -la'nturi. - ET. ksl. talantü < gr. toAcxvtcjv. tala'ş Pl.-la'gi S.m. (1868 BARC.) 1. Habelspäne (Pl.). Am aşezat-o (cobza) pe un strat de talaji, unde urma să se usuce (UR. BUC.140;der Erzähler hatte eine Mandoline angefertigt) .-2. grobes Stroh N. - GR. ta-laj. - ET. türk, talaş. tala'z Pl. -la'zuri S.n. (1783 GCR) Woge F. (stärker als val u. meist im gehob. Stil gebräuchlich). împinsă de talazuri, corabia slăbită Se sfărîmă (GR.ALEX. 304) . A copacilor foi toate Dacă poii a număra Şi talazurile mării, Toate dragostele mele Atunci numai vei afla (CL VIII,283). Fiind şi talazul foarte iute de vînt (MS.1783,GCR 11,130). Moaie-ti talazul, Pierde-ţi urletul, Să încerc vadul Eu cu cîrlanul (PP.OLT.ŞEZ.1,114;zum Fluß). -GR. tălaz. - Pl. auch talaze. - ET. türk, talaz. -SG. ALR SN III,K.835. tale'nt Pl. -le'nte S.n. (1703 GCD) Talent N., Begabung F. Cei ce ştiu ceva ş-au talanturi (MUMJL. ,GCR 11,246) . - Ol. Pl. veralt. -titri; talant. - ET. n.lat. talentum, meist mittelbar. ta'ler1 Pl. ta'leri S.m. (1551/3 ES 64a;Mt 17,27) Taler M. (Ocina) aceasta el o au vîndut dumi-sale — dereptu cincizăci taleri bătui bani gata (DOC. 1591,GCR 1,38) . Au pieptul ele Alb de taleri şi mărgele (GQSBÜC 77;von den Mädchen des Dorfes). - Der Taler galt im 17. Oh. 52 bani (DOC. 1683,ARH. IST.1/1,62;vgl.H.2427); Anf. des 19. Jhs. 2 lei ^ 10 parale (DICN.,TEZ.II,224;CANT.SCRIS.204); der Löwentaler Ende des 18. Jhs. TR. 40 parale (= 1 Piaster, 1 leu vechi) (SULZER GESCH.D.TRANSALP. DAZ.III). Im Judendeutsch Rumäniens hieß der Piaster noch um die Jahrhundertwende tuler (IORGA NEG. 218). - 15 siele talerul va fi voao (BIBLIA 1688 Ez 45,12,als Übers.von ixvä) . - GR. Pl. n. talere (ÎNDR.33,67;DIR.XVIII) . - Dim. tălerio'r (PP.WEIG. JB.X,214). - EI. dt. Taler. ta'ler2 Pl. tariere S.n. (1588 DIR ) I. (irdener od.hölzerner) Teller M. (Hagiul) puse paharul (candelei) într-un taler de pămînt şi turnă apă într-însul (DEL.P.175). Dacă nu~ii vei duce fata de aici, pîne şi sare pe un taler cu tine nu mai mănînc (ISP.LEG.1,93;die Frau zum Mann); vgl. pîine 1. A îngropa pc. cu talerul (mit dem Teller) samneln gehen, um jdn. begraben zu können;vgl. fată 3.-2. (W a a g-)S c h a 1 e F. Nu vezi cum s-agaiä dimonii de talerul drepţilor (DEL.P.153; von einer Darstellung des Jüngsten Gerichts). - 3. Becken N. (Musikinstrument). 0 muzică militară bate din talgere pe o piaţă (IOPGA AM.248). -GR. auch talger; taier, TR. tăier, tier, BAN. tăn3er, MARAM. tănger. - Dim. tălera'ş, tăiere ~l. - ET. mittelb. it. tagliere, vgl. dt. dial. Tal-ler, magy. *tâlgyer, tânyer. - SG. ALRM SN II,K. 842;ALR II/I,MN 2001,110;3911,142;SN II,K.35l',IV, K.. 1046. 2 ta lger siehe taler . talhî"ş (+) Pl. -hî"şuri S.n. (um 1714 RADU GREC.,CM 1,192) ehem. Referat N. des Wesirs an den Sultan, dann überh. des Ministers an den Fürsten . într-acele zile ... au sosit la împăratul tal-hîş de la vizirul ... întru carele scria să trimită domn pe Nicolai Vodă la Moldova (AXINTE,LET.2 11,127) îndată au făcut (priniipul Kaonitz) talhîs înscris la chesarul pricina (I.V&CÄR.I.I.O.,TEZ.11,289) erstattete er ... über die Sache schriftlichen Bericht. Ieşise talhîş de la împăratul şi apucase de-l îmbrăcase cu caftan pre Mihai Vodă (NECULCE ,LE7T.2 11,287) ein mit dem Vollzugsauftrag des Sultans versehenes 2 Referat. - GR. talhîs, -hîz (EN.COGALN. ,LET. IHf 233). - ET. türk, telhis. talhîşci'u (+) Pl. -ci"i S.m. (1693 COND.,Ş.INFL. II,117) ehem. Beamter, der dem Sultan die Referate des Wesirs zur Entscheidung vorlegte: Berichterstatter M. Sîmbătă au şi sosit Bekir Aga, talhăşciu împărătesc _____ carele ... au arătat ferma-. nul şi poronca vezirului (NEC.COSTIN/IEr.2 11,112) • -GR. talhîsciu (CANT.IST.12), talhăşciu. - ET- türkte Ihispi. ta'lie Pl. ta'lii S.f. (1833 CR,DLR) 1. (Körper-)W uchs M.,Figur F. - 2. G r ö B e F. (der Kleider). -3.Taille, Gürtel 611 tamazlîc gegend F. -4. fig. Format N., Fähigkeit F. - ET. frz. taille, auch mittelbar. talî'm (+) Pl. -lî'muri S.n. (1850 AL.OP.I3405) nach türk. Brauch vorgeschriebene, dann (fam.) überh. zeremonielle Handlung: Zeremonie, Reverenz, Förmlichkeit F. Li-■picescu — prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turcesc (AL.,CL VII,367). (Tînărul) se oprea grav în fata unui tablou, îl fixa c-o privire scrutătoare __ îşi tuguia buzele, închidea din ochi ... pupă aceea trecea la alt tablou, făcea aceleaşi ta-lîmuri (LIT.) . - GR. talim. - ET. türk, talim "Übung". ţa'lmes-ba'lmeş S.n. (l84l P0EN.II,705) 1. gekochter Brei M. aus Maismehl u. Sahne (MRNQL.IG.Ţ&R.265 u.331) . - Daher: - 2. fam. fig. Brei, Mischmasch M., Durcheinander, buntes Gemisch N.O lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală şi să, facă un talmeş-bal-meş precît se va putea mai doct şi mai erudit (OD. PS.21). - Adverb.: Cantitatea cunoştinţelor înmagazinate talmeş-balmeş în costeliva persoană a acestui mic moşneag (DEMETR.NUV. 22) durcheinander. - GR. tal-muş-balmuş. - ET. siehe balmuş. tataTd S.n. (1823 BOBB) Talmud M. - ET. mittelb. mhebr. Thalmud. ta~lpaş siehe ta'lpoş. ta'lpă Pl. tălpi S.f. (l6.Jh.PS.SCH.17,37) (FuB-, Schuh-)S o h 1 e F. Mă-sa a pomit-o cu. tălpile înainte (DEL.S. 191) wurde ... zu Grabe getragen. Ţiindu-l un an în temniţă şi bătîndu-l la talpe (NEC.COSTIN,LET.2 11,22) die Bastonade. Fam. a-şi lua tălpăşiţa (PAMF.JOC.II,361: tălputa), a o lua la tălpăşiţă sich davonmachen, Fersengeld geben. Văd că eşti tată-to în tălpi (CĂT.POV.1,67) du gleichst deinem Vater. Vgl. gîscă 3a. - 2. in Pflanzennamen (vgl. gîscă 3b, lup 3, mită 3): talpa cocosului goldblumiger Hahnenfuß (Ranunculus auricomusjCRÄIN.); TR. talpa stîncii Feldkresse F. (CoronopusjPA.); talpa ursului Bärenklaue F. (AcanthusjPQL.,PA.). -3- T r i t t M. der Hobelbank (PAMF.IND.123) . - 4. °LT.BAN. tălpită = tălpig: Tritt M. des Webstuhls. - 5. (de puşcă) Ferse F. (des Gewehr-Elbens). - 6. (de sanie) (Schlitten-)K. u f e F.; (de leagăn) bogenförmiges F u ß h o 1 z der Wiege (M&R.NAŞT.312). Deodată sania mea se sprăvăli_______ -foi aşezai sania pe tălpi ... şi plecai (GANE,CL ^I^O) ich richtete meinen Schlitten auf. - 7. Brett N. auf Stützen an der Wand des Bauernhauses, um Gefäße darauf zu stellen (RC.IR.). - 8. Grund-, Sohlbalken M. eines Gebäudes. Palatul de cleştar se clăti de pe tălpi (DEL.S.102). - Fig. (vgl. iad]: 0 căsuţă tupilată, în care şede un tălpoi de babă (CREANGĂ,CL XI,31) ein alter Drache. Talpa tării die Grundlage, das Fundament des Staatsgebäudes (wurde vom Bauernstand gesagt). începînd la talpa însăşi a mulţimii omeneşti Şi suind în susul scării pin5 la frunţile crăieşti (EMIN.O.I,133) bei der untersten Schicht. Cînd am îmbrăţişai cariera jocului de cărţi, am luat-o chiar din talpă (IANOV,CL VII,312) von Grund auf. - GR. Pl. veralt. ta Ipe. -Dim. zu 7. tălpi'că (RC.IR.) . - Augm. tălpo'i S.n., Pl. -poa'ie; zu 8. auch S.f. tălpoa'ie. - ET. vgl. magy. talp. - SG. ALR II/I,K.224jSN I,K.22;II,K.356, 471,481. ta'lpoş Pl. ta'lpoşi S.m. (um 1693 IORGA S.D.11,83) ehem. (ungarischer) Infanterist M. Von dem Fürsten Şerban Cantacuzino wurde 1688 in Munte-nien ein Korps talpoşi geschaffen. Siimeni, vînă-tori, lefecii, talpoşi, aprozi (DOC.1814,TEZ.II,375). Talpaşii dorobănteşti pedestri (FIL.CIOC.344) . - GR. tălpaş, tolpaş. - ET. magy. talpas, talpos. tama"n Adv. (1814 2ICH.209) fam. ugs. genau, gerade, eben. Să-l slujeşti taman trei ani de zile cu credinţă (CREANGĂ, CL XI,23) . 56 şi cu 12 cît fac? Taman 68 (AL.,CL 111,249). Ti-aş da taman cît îmi cei d—ta, da ... e pricina că nu mă slăbesc nevoili să prăsesc bani în pungă (JXP.OP.143). De-aş ajunge la rohatcă, am o bucată de franc, trei pitaci bariera, mai rămîn doi, taman un rachiu şi o bucată de pîne (NĂD.NUV. 1,199) gerade genug für einen Schnaps und ein Stück Brot. Punct la anul____taman pe la miezul noptü - - - auzi sarmana o bătaie la uşă (GANE,CL X,336) . - ET. türk. tamam, nordtürk. (MIKL.TE.), serb. -man. - SG. ALR SN V,K.1344,1483;ALRM SN III,K.1205. tamari'n Pl. -ri'ni S.m. (1823 BOBB) Tamarinde F., Tamarindenbaum M. (Tamarindus indica). - GR. tamarint(h) (BOBB), tamarind (B.) . - ET. n.lat. tamarindus, auch mittelbar. t amari "scă S.f. (1783 BENKÖ 4l4) Tamariske F. (Tarrerix tetrandra,Tamarix ramosissima). - GR. tamarişcă (B.,VAIL.), tamarisc (BOBB) , tamarix (BARC.), tamarică (VICIU) . - ET. n.lat. tamarix, auch mittelbar. tamazlî'c Pl. -zlî'curi S.n. (1777 RI 1,218) 1. Rinderherde F. eines Viehzüchters. tambură 612 Atît era de cuprins, de s-au umplut munţii ... de turmele şi tamazlîcurile lui (CREANGA,OP-V,21) mit seinen Schaf- und Rinderherden. Plugul arendaşului ...a spart toate păşunile ... a stins hergheliile, a împuţinat tamazlîcurile (GAZ.SAT.XIV,373) . îl răbufnii (pe cazac) la pămînt, întocmai cum lupii leşinaţi borşese şi dărîmă taurul răznit de tamazlîc (DEL.S.234).-2. Rinderzucht F. (Ş.INFL. 1,347). - ET. türk, damvslik "zur Aufzucht geeignet" . tambu'ră Pl. -bu're S.f. (1654 NEAGOE) Bandura, Bandurria F., Art Mandoline mit Drahtsaiten. Ieşiră ghinghirese du pren toate cetăţile şi oraşăle întru întîmpinarea lui Saul împăra-tu(l) şi zicea în tambură şi într-alte timpane (NEAGOE ÎNV. 18 b;nach 1 Sm 18,6). Muierile care cîntă pre la veselii cu tambur a (ÎNDR.58). Aşa ştia zice de bine în tambură, cît nici un ţarigradean nu putea zice bine ca dînsul (NECÜI£E,LET.1 11,330) . Să vă cînt cu tambura (PP.ŞEZ.V,63) . - GR. -bur (NEC. COSTIN,LET.2 11,89), torribur (PANN,CIH.II,618). -ET. türk, tambura, ngr. TaynoupcxQ; zu tombur vgl. magy. tombura. tanana' S.f. (1851 MTLL03PR.DRAM.395) Art primitiver Tanz, den die Kinder der nonredi-sierenden Zigeuner (ţigani de şatră) vor Fremden aufzuführen pflegen, wobei sie um Geld betteln. îndată ce (copiii) zăriră pe boier, începură cu toţii să-i ceară cîte o părăluţă şi să-i joace ta-nanaua, dîndu-se de-a tumba împrejurul trăsurii (CL XUI,131) . - Daher: Baba ... începe a clătiţăi din dinţi, a se stropşi, a juca tananica din picioare (BOGD.POV.182;sie war im Winter nackt vor die Tür gesetzt worden) die Alte begann ... tolle Sprünge zu machen. - GR. -ni'că (BOGD.POV.132 u.l.c.;D) . - ET. wahrsch. zig. tanä'u1 Adj. (1893 3EZ.II,75) MOLD. dumm. - Auch substantiv. - ET. unbek. -2 tană u Pl. -nä i S.m. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. Zeuge M. - GR. talnau. - ET. rragy. tanü. Ta'nda siehe Manda. tandî'r Pl. -dl're S.n. (1852 AL.) veralt. Kohlenbecken N., das unter einen mit einem Teppich bedeckten Tisch gestellt wurde, dient im Orient zum Wärmen. Tandurul şi indolenţa le fac prea grase (pe turcoaice) ca să le mai răzbată săgeţile de amor (RAL.S.125). Şede toată ziua pe tandur (AL.OP.1,505). sie hockt ... hinter dem Ofen. - GR. -dur. - ET. türk, tandir. tandu'r siehe tandîr. tanea' (+) Pl. -ne'le S.f. (um 1733 BOGD.C.M.I59) in Zolltarifen (von Fellen): Stück N. Vulpi, bune roşii roşeşti, taneaua 30 bani (ZOLLTARIF 1792,Ş.INFL.11,117) . - ET. türk. tone. tangri'n S. n. (1895 MANOL.) trockene Weinhefe. Preste Olt, mulţi ţărani acresc bucate cu răzătură de drojdii uscate de pe buţi pe care o numesc "tangrin" (MANOL.IG.ŢÂR.294) . - ET. unbek. ta'or siehe taur. tapalo'g siehe tăpălog. tapangea' Pl. -ge'le S.f. (1881 CREANGĂ) MOLD. 1. ugs. Schlag mit der flachen Hand: Klaps, Taps M. Era nevoită biata mamă ... să ne deie cîteva tapangele la spinare (CREANGA,CL XV,3). - 2. OLT. Pistole F.La picere cu curele Şi la piept cu tapangele (PP.OLT.,Ş.INFL.1,348). - ET. türk, tăbanca. tape't Pl. -pe'te S.n. (1823 BOBB) 1. veralt. (kleiner) Teppich M. (POL., BOBB), a pune (aduce) pe tapet (o problemă etc.) die Rede auf etw. bringen. -2. Tapete, (bedruckte, bemalte) Wandbekleidung F. (BARC.). - GR. Pl. auch -pe turi. - ET. it. tapetto, auch mittelbar. tapino's Adv. (I885 TEOD.) veralt. ugs. demütig. Stan al Bratei, d-au-zea, Tapinos îi mulţămia (TEOD.PP.586). - ET. ngr. Toatetvos. tapisa' Präs. -se'z V.tr. (1830 CR) tapezieren. - GR. veralt. tapiţa, tapeţi (POEN.II,705), tapisarisi (CR 1830,244). - ET. frz. tapisser. tapiseri'e Pl. -seri'i S.f. (1826 GOLESCU CĂL.U0) Tapisserie F.- GR. (+) tapiţerie, tapeţ&~ rie (POEN.II,708) . - ET. frz. tapisserie. tapifre'r Pl. -ţe'ri S.m. (1832 GOL.CONDICA) 1.Tapezierer M. -2. Polsterer M. - GR. tapiţier, S.f. -ţierea~să (POEN.TL,708) . - ET. it. tappezziere, auch mittelbar. 613 tarand tapiţeri'e S.f. (1854 BAR.MUNT.II,758) I g b r u -F M. des Tapezierers. -2. Tapezierwerkstatt F. -3. Beruf |v] des Polsterers. -4. Polst e-r 0 i F. - EI. tapiter. taponiV S.m. Pl. (1868 BARC.) pgldrittsrsporn M. (Delphinium conso-^(ja^Consolida regalis;BR.). - ET. unbek. tapo'şnic Pl. -po'şnici S.m. (1868 BARC.) /\ckerhohlzahn M. (Galeopsis ladanum,-BR.). - ET. unbek. taptala'că etc. siehe pitpalac. tar Pl. ta'ruri S.n. (1422 DERS) LV, L a s t, L a d u n g, B 0 r d e F. (des Tragtiers etc. L Jugul lui D-zeu bun iaste şi tarul lui iuşoru-e (PRAV.GOV. 28a). Încărcaţi tar pre oameni ce nu e lesne a-l purta (CORESI TE4 145b;Ut 11,46) . Să vei vedea asinul celuia cui tine urăşte cum supt 2 tar dzace (PO 255;Ex 23,5). Nice hiece cal încalecă husarii, ce tot cai mari, groşi, să poată birui a purtare tarul (MIR.COSTIN,LET.2 1,257). Bărbaţi, vădzu cum cu imputare şi cu multă deşertie, nu numai tarului şi corăbiei, ce şi sufletelor noastre va se fie nutarea (CV2 43 a;Apg 27,10). - 2. (Flö-Berspr.} Floß N., das aus vier hintereinandergehängten kleineren Flößen (fîrtaie) besteht (PAMF. IND. 106). - GR. ta'rä. - ET. vgl. magy. târ u. asl. tovaru "Ware". Zur Bdtg. vgl. bulg. serb. to-var "Last". tarabana” siehe tarapana. tara "bă S.f. (1628 DRHA) Verkaufstisch M. (auf Märkten); (nach der Straße heruntergeklappter) Ladentisch M. (an Bäckerläden u. sonstigen einfacheren Läden; wird, wenn der Laden geschlossen werden soll, heraufgeklappt u. verschließt dann die Öffnung des letzteren); Schanktisch M. (in Schenken). Stie ţiganul ce-i şofranul? Cînd îl vede pe tarabă, el socoate că-i otravă (CL V,382). Anca ... şede rezemată cu coatele pe tarabă (CARAGIALE T.I,9) auf den Schanktisch. Administratia-i un codru plin de h°ti buiurdisifi; ramul dicanicesc, o tarabă unde. Be vinde sfînta dreptate cu dramul şi cu vurta (AL. ^*•1/1338;Schilderung der Bearntenkorruption) etwa: ein Kramladen. Mă duc la d-na Rozescu ca să mă dez-^°9asieresc, căci am început a mirosi a tarăbă aici teL. ,CL IVf333;Worte des adligen Schwiegersohns ei-1163 Schnittwarenhändlers) etwa: hier zu verpöbeln. Politician de tarăbă Politiker, der die Politik als nutzbringendes Geschäft betreibt. Vorbe de tarabă pöbelhafte Reden. - GR. tărabă. - Pl. tara~be, tară ~bî, tărăbi. - Dim. tărăbu'ţă, -bioa'ră, Pl. -£e, -re.-ANTHROPCN. Tărăbută (1628 DRHA. XIX,464) . - ET. türk, tarăb < arab. darabăh (MJDCW,ZEPh XIX,4Q7;Ş. INEL.I,348), vgl. serb. taraba "Zaunbrett”. tarabulu's (+) (1Ö22 DOC.EC.) 1. S.n. ehem. Art orientalischer Schal, der um den Kopf geschlungen od. als Gürtel getragen wurde. Tînăr, frumos ... la cap legat cu un tarabulus (GHICA 290). Chicelele (căciulele) lor cele lungi, tarabuluzele (brîele) ce-i învăleau (pe ieniceri) (RAL.S.77) . - 2. S.m. ehem. Münzeinheit F. (DOC.EC.261) . - GR. -los (GHICA fCL XVII,46), -luz (RAL.S.37 u„l.c.), tarabolus (BARC.), tarabo “l (DOC.EC.). - Pl. -lu'se, -lu'suri. - ET. türk. Tarabulus "Tripolis", also "Schal tripo-litanischer Herkunft". tara'c1 Pl. -ra'ci S.m. (1832 AN.P.III/1,332) MOLD. Mittelrippenstück N. Cît muşchi, cîtă limbă, cît antrecot (tarac) etc. are drept cumpărătorul a pretinde la fiecare ocă de carne (LIT.). - ET. wahrsch. türk, tarak "Kanrm". - 2 tara c siehe taraş. taraco'n siehe tarhon. tara'f Pl. -ra'furi S.n. (1793 I.VĂCÂR.) 1. veralt. Partei F. De va avea taraf mare la Crîm şi lîngă dînsul numitul han sau de-l vor pohti tătarii de al avea han (I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.11,286) großen Anhang. Caimacamul ... era prea sîrguitori Interes, taraf să-şi facă (BELD.ETER.68) . Să linguşeşti toate tarafurile şi toti să-şi bată joc de tine (FIL.CIOC.273). - Fam. M-aş fi dat cu totul în taraful liberalilor (IANOV,CL 1,25)„ Tot veselul taraf al spornicilor caricaturişti de la "Charivari", de la "Journal pour rire", de la "Monde illustre" (OD. PS.184). - 2.de lăutari Volksmusikensemble N. Cum o sosi Barbu lăutarul cu taraful lui, să-l puneţi ca să cînte în capul scării (AL. ,CL VII,364). 0 tarafă de lăutari (I.NGR. ,CL IV,272) . - GR. S.f. tarafă, Pl. tarafe. - ET. türk. taraf. tara'nd Pl. -ra'nzi S.m. (1871 FLOR.) Tarantel F. (Lycosa tarentula). Răcni acuma Zuirvan deodată ca muşcat de tarand (FLOR. ,CL V,66). - ET. frz. tarente. tarapana 614 tarapana" (+) KL. -na"le S.f. (DOC.1774 DRIC.) M ü n z a m t N., Geldprägestätte F. (Bulgării de aur şi de argint) i-am trimis la Stavracolu ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele şi beşlici (GHICA 506). Da nu ştii tu că eu n-am tarapana aice în iad? (GANE,CL XV,205; Worte des Satans, der einem Geizhals Geld geben soll). - GR. -raphana (DOC.1774 u.1792,URIC.VI,442; 111,138), zaraphanea (DGC.1802,URIC.III,192), zerp-hana (S.INFL.;0bers.aus dem Türk.); -rabana (GHIB. BV.35) . - ET. türk, darphane, zarphane. tarapangi'u (+) Pl. -gi"i S.m. (1879 CIH. 11,619) veralt. Münzmeister, Münzer M. - GR. -hangiu. - ET. zu tarapana. tara"ş siehe tăraş. ta"ra siehe tar GR. ta"re (l6.Jh.CV2 33a;Apg 25,5) 1. Adj. 1. stark (Ggs.sZab). Vefi vedea ... norodul ... de iaste tare au slab, de sînt mulţi au putini (BIBLIA. 1688 Mn 13,19;Moses zu den Kundschaftern). (D-zeu) izbăveşte neputernicut din mînule celor mai 2 tari decît dînsu (VARL.CAZ. I,25b). Dreptul celui mai tare das Faustrecht.vZiduri tari starke, feste Mauem. Otet, vin etc. tare starker Essig, schwerer Wein etc.; vgl. a strica 1.1. Desprinderea (fasolelor) ... se face cu atît mai greu cu cît ... soarele este mai "tare" ori mai "iute" (PAMF.AGR.185) je heißer die Sonne ist. Să dea război tare cetăţii (DION., TEZ.II,190) sie sollten die Festung mit Macht angreifen . Vgl. înger 2. b, apă 6, mare“, sus III.2. _ 2. laut (Ggs.încet). Ţi-aş multămi foarte pentru osteneală Dacă-n vorba-fi tare arătai spre mine Şi dacă în şoaptă arătai spre tine {PANN PV.M.I,130; der junge Mann zum Brautwerber, der ihn laut gelobt u. leise geschmäht hatte.). - 3. hart (Ggs.moa- l&)} vgl. a măcina 1.1. Pîinea e tare ca piatra das Brot ist stöinhart. Dacă (sărurile de var) sînt în măsură prea mare, atunci apa este aspră, tare (APĂR.SAN. 1,29) . Purta mănuşi, pălărie tare şi saluta foarte ceremonios (SAD.PS.155) er trug Handschuhe, einen steifen Hut und grüßte sehr feierlich. - 4. fig. hart, fest (nicht nachgebend,Widerstand leistend)j vgl. gură 1. Tabăra cea mare nemţească era între nişte bălti, la loc tare (NECULCE, 2 LET. 11,403) in einer schwer zugänglichen, unwegsamen Gegend. Tamazlîcul să poate ierna şi cu paie, ^ la vreme tare (DRAGH.IC.18) bei starker Kälte. Cari se vor arăta semeţi şi tari de cap şi nu se vor 'supune dreptăţii şi poruncii bisericeşti (ANTIM DID. 29) unnachgiebig, unbeugsam. Să fie oameni ... tari de fire, dar şi miloşi unde trebuie (RĂD.RUST.11,125) von festem Charakter. (Bumănul) făcea cum făcea şi~i aducea la vreme datoria, pentru că-l ştia om tare de suflet (RÄD.RUST.11,60) er wußte, daß er unnachsichtig war. Tare de urechi schwerhörig. împăratul era cam tare de urechea dreaptă (DEL.I.V.ş.V.53) der Kaiser hörte auf dem rechten Ohr ziemlich schlecht. "Ne~ muritorii" sînt cam tari de ochi (VLAH.DAN II,69;über die Mitglieder der Akademie) kurzsichtig. Ţiganul e frate cu dracu, de aceia e aşa tare la frig (SEZ.I, 213) unempfindlich gegen Kälte. - II. Adv. 1. stark dann überh. in hohem Grade, s e h r (in diesem Sinne bes. mit adv. Bestirrmung, die bei foarte nicht zulässig ist). Bate vîntul, bate tare, Bate de la răsărit (ŞERB. ,CL 1,179) . De 7 ori mai tare voi pedepsi pre voi pentru păcatele voastre (MS.16.Jh., GCR 1,5). Văzînd turburarea cetăţii ... suspină foarte tare (MS.17.Jh. ,GCR 1,67) seufzte tief. Cînd era împăratul mult de bucurat, Pe atît de tare acum s-a■ întristat (PANN PV.M. 1,44). Cine-a azvîrli buzduganul ăsta îmi tare în sus, ai aceluia să fie banii (CREANGĂ OP.1,77) wer ... am höchsten wirft. - Ist MOLD. TR. an die Stelle von foarte getreten u. steht hier bei Adj. u. Adv.: tare e (e tare) tînără, deşteaptă sie ist sehr jung, gescheit; tare mă iubeşte er liebt mich sehr; tare bine ai răspuns du hast sehr gut geantwortet. Fire-ai, bade, blăstămat, Că tare m-ai înşelat (I.-B.279). Fra şi evlavios moş Nichi-for şi tare se mai temea să nu cadă sub blăstămul preoţesc (CREANGA OP.II,8) . Cel mai mic mi-i ibovnic, Cel mai mare mri-i drag tare (I.-B.22). Bine nu-i nici gazdă mare, Nici să fii sărac prea tare (I.-B.414). - 2. laut (Ggs.încet). A socoti tare laut rechnen. De ce strigi aşa de tare? warum schreist du so laut? (Vorbeşte,citeşte) mai tare! (sprich,lies) lauter! 0 cocoană ... aplecîndu-se la urechea d-nei Giurgea, îi şopti cam tărişor: "E în poziţiev(VLAH.DAN 11,126) sie ist in anderen Umständen. - 3. fig. fest, standhaft. Au stătut dîntîi călugărul foarte tare, primind şi moarte (MIR.COSTIN,LET.2 1,324;er sollte den Schreiber eines anonymen Briefes angeben). - GR. TR. bisw. tiure, tire (WEIG.JB.IV) , taure (WEIG.JB.VI), tire (BIBIC.,CL XX,1019). - Pl. LV. (16./17.3h.) häufig tare: Poruncile ti-s tare (DOS.PS.V. 110,17); vgl. mare^. - Dim. tărişo'r, tărice'l. - ET. lat. talis. - SG. ALR II/I,K.27, 85,06,SN I,K.114jSN III,K.829;SN V,K.1253,1445. ta"rgä Pl. tärgi S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Tragbahre F. Trufaşul rege, care venise să cucerească Moldova, de-abia a scăpat, rănit şi* dus pe targă prin cărările munţilor (VLAH-R.P-238) • - GR. tragă (COST. ;BAR.MUNT.) , teargă (PTB.) . “ 2-a trage targa Cwofür PANNiüetreZa,Z.1,304iverde) pe uscat ein kümterliches Leben führen. - ET. dt. 615 tartaj Trage; die Metathese spricht für Vermittlung durch gine andere Sprache. - SG- ALR SN I,K.13D,137;ALRM SN I,K.94. tarha'n Pl. -ha-ni S.m. (1903 MAR.INS.) BUCOV. (K ü c h e n-) S c h a b- e F. (Blatta orien-^aiis;Phyllodr°mia germanica). - GR. tär-, tor-, für-, tarhon. - ET. vgl. russ. tarakan, ukr. tar-han. - 1 tarho n siehe tarhan. tarho'n2 S.m. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Estragon, Kaisersalat, Dragun M. (Artemisia Dracunculus). Băcuieşte măruntei putin tarhon, petrinjel, arpagică, pur (DRÂGH.EEŢ.41) .-2. Mutterkraut N. (Pyrethrum Parthenium,Chrysanthemum Parthenium,* PIRD ENC.I,7,BR.). - GR. in Bdtg. 1. tarahon (BR.), tarcon (B.). - ET. mittelb. lat. draoo-, onis, "Drache", vgl. mlat. tarchon (NEMN.) , türk, tarhun etc. "Estragon"; tarcon < magy. tärkony. - SG. ALR SN IV,K.1109jALRM SN III,K.927. tari'f Pl. -ri'fe S.n. (1761 TARIF, S.INFL. II ,14) Preisverzeichnis N., -liste F., T a r i f M. - GR. Pl. -ri'furi, (+) S.f. tarifă. - ET. ngr. TapCcpa, it. tariffa, dt. Tarif, frz. tarif. tarisfa't Pl. -fa'ti S.m. (1890 MAR.) BAN. älterer Mann, der die Hochzeit leitet, Brautführer M. (MAR.NUNTA. 226 flg.) -S.f. tarisfăbi'tă (MAR.NUNTA 6611.- ET. serb. stari svat. tăria' Pl. -la'le S.f., (1868 BARC.) abgegrenzte, mit einer bestinrmten Frucht zu bestellende od. bestellte Fläche: Feld N. Am arat şa-ee tarlale de orz şi o desetină de grîu (LIT. ;aus einem Brief) . Şi mîndre se mai năluceau de departe ochilor şi tarlalele de porumb şi tarlalele de grîu! (R&D.RUST.11,22). Pe dealuri, departe, tarlalele-n-Quste par nişte velinti întinse la soare (VLAH.R.P. 21). - Dijmă la tarla ehem. Pa c h t, die darin bestand, daß der Bauer, als Entgeld für das ihm vom Grundbesitzer zum Anbau überlassene Feld, ein Weiteres Feld für diesen bestellt. - ET. türk, tar-k. - SG. ALRM SN I,K.6. ^âJTliţă siehe tami^ä. Pl. ta'miţe S.f. (um 1521 DERS) aus einem Holzgestell bestehender Sattel Bauern; darüber wird eine dicke Wolldecke od. ein Kissen gelegt. Băieşul întotdeauna îşi duce la oraş şi femeia, mergînd amîndoi pe un cal, bărbatul şade în tarnită şi nevasta pe şelele calului (FR.-C.MOŢII 36). Fiul craiului ... pune tarnifa pe cal, anină armele la oblîno (CREANGĂ,CL XI,176) . TR. häufig überh. Sattel (şa). ~ 2. sattelförmig eingesenkte Stelle im Gebirge: E i n s a t t'e-lung, Mulde F.,Sattel M. Trecem, printre jnepeni, lunga tarnită ce-ndoaie culmea (Ceahlăului) de ta Toacă pînă-n măgura Lespezilor (VLAH.R.P.222) . - GR. târlită (DOS.VS.Sept.23;25 b, Glosse zu somar). - Pl. tă'mîti. - ET. slav. *to-varnica "Saumsattel" (vgl. serb. Pl. termice "Lastwagen"), von tovaru. "Ware, Last", woraus magy. târ (rum.iflr). - SG. ALR SN 111,283. taro~e S.n. (1832 GOL.CONDICA) Tarock M. u. N. - ET. dt. Tarock. ta'ros (+) S.n. (1774 BUL.COM.IST.11,1^7) Mut M. - ET. ngr. ;0ctppO£. tarpü'z (+) Pl. -pu'ze S.n. (um 1730 MUŞTE) Käppchen N. der Griechinnen. Spandoni ... s-a îmbrăcat muiereşte cu tarpuz în cap, cum poar-2 tă muierile grece (MUŞTE,LET. 111,43). Tarpuze, 4 la o parce, 9 pol bani (ZOLLTARIF 1761,ARH.ROM. 11,254). - ET. türk, tarbuşi -z läßt gr. Vermittlung erkennen, was auch sachlich naheliegt. tarsana" siehe tersana. Tartaco't siehe Statu-palmă-barba-cot. tarta'j Pl. -ta'je S.n. (1588 DIR ) 1. Buchumschlag, -deckel M. -2. (+) Heft, Büchlein N. Am mai adaos la această istorie şi nişte răspunsuri din nişte tră- 2 ta je moschiceşti tiparnice (NEC. COSTIN,LET. II, 93). - 3. (+) B ü n d e 1 N., S t r a n g M. 50 de trătadzi de petele de aur leşesc (DOC.1588,HC 1,204). - 4. (+) L e s e b u c h N. Din ... fila cu ___ buchile scrise de bădiţa Vasile pentru fie- care, am ajuns la trataji, de ta trătajila ceaslov (CREANGĂ OP.V,8;Schilderung der damaligen Schule; der Lehrer schrieb, da es noch keine Lesebücher gab, den Text in Hefte). - GR. älter trătaj, Pl. auch m. -taji, -tazi; trătaş (B.). - Dim. Pl. trată je ~i (CANT.DIV.IV b) . - ET. ngr. Texpäßtav (lat.quater-num, woraus it. quademo, frz. cahier etc.), asl. tatratü, totradü, eigtl. "aus einem Bogen Papier hergestelltes Heftchen von vier Blättern". Urspr. Sg. tetrad, Pl. tetrazi, dann wurde zu letzterem ein neuer Sg. auf -z geschaffen. MOLD. Pl. dazu ~ji, wonach dann wieder Sg. auf -j. tartalac 616 tar*tala"c Pl. -la"ci S.m. (1868 BARC.) Wintergoldhähnchen l\l. (MAR.ORN.I, 326). - GR. tartalog. - ET. unbek. ta'rtar Pl. (selten) ta'rtaruri S.n. (um 1550,HC 11,465) am tiefsten gelegener u. schrecklichster Teil der Hölle (MÄRD. :'rDe care şi însuşi Satana sä cutremură") :Tartarus M. Limbile nebotezate Ard în tartar, înfocate (PP.GCR 11,143) . Să te duci unde fî-i locul gătit în tartar, la fu(n)dul bez-nii (MS.1799,GCR 11,172). Neştiinţa în întunerecul şi în tartarul necunoştintii i-au vîrît (CANT.IST. 47;fig.) Am întrebat altul mai învăţat să-m spuie oare sînt munci şi tartar şi genune de foc, să muncească pre cei răi, pentru să mă grijesc cu bunătăt, viefuind curat într-această viată trecătoare, pentru să nu-m muncesc în veaci (DOS.VS.Noe.24;149b/150a) (Balaurul) venind la munte încoltorat, au făcut veselie celor cu 4 picioare în tartar (BIBLIA. 1688 Ib 40,20). - GR. tarta 'r (MARG.2 39a). - ET. gr. xap-xapog, ksl. tartarii. ta'rtor Pl. ta'rtori S.m. (1835 GOR.HAL.1,79) I. tartorul (cel mare) al zmeilor der 0 b e r-ste, Fürst der Unholde/ dann übsrh. U n- h o 1 d, Dämon, T e u f e 1, Höllen dra-c h e fl. Fiulete ... se duce la tartor, care ţinea pe nevastă-sa (RC.IR.290;die Unholde hatten Frauen geraubt) F. ging zum obersten Unhold. Zmeii ... aveau să se întoarcă unul, de cu seară, altul, la miezul noptH §i tartorul cel mare dinspre ziuă 2 (ISP.LEG. 221) . Tartoru ăl mare al jidovilor {RCM. SÂRB.53;in einer Christuslegende) dBr Oberste der luden. L~au înhăţat în ghiare tartorii, de bu-nă-seamă! (DULFU PĂC.106;von Păcalăsder aus der Teufelsmühle nicht zurückgekehrt war). - 2. Urheber M., in Fällen wie: Cine dară este vi-novatu, tartorul relelor trecute, prezente şi viitoare ... ? (JIP.R&JR.33). Nu mai era de îndoit, Marin Sofroni trebuia să fie hotu şi tartoru atî-tor tîlhării săvîrşite de-o vreme încoa (RÄD.RDST. II,277). Nouăzeci şi nouă tartori cu cataroaicele lor (PÄSC.LP. 138). - S.f. ta'rtorită, Pl. -te, tăr-tăroa'ică (PÄSC.LP. 118;Bespr.), cataroa “ică (PÄSC. LP.138;Bespr.), Pl. -ce. - ET. vgl. tartar. - SG. ALR II/I,K.104. ta'rtoriţă siehe tartor. tarz (+) Pl. ta'rzuri S.n. (I818 Ş.INFL.) Wesen, Benehmen N., Haltung F. Unul îngînfat de slavă, celalalt de—un tarz firesc (BELD.ETER. 108) . Gramaticul Terbie ... întră ... cu un tarz foarte măreţ, făcînd complimenturi gre- ceşti (MS.19.0h. ,CL IX,275). Că făcea prin Bucureşti Tot torturi mavrogheneşti (HRIST.1818,Ş.INFL.II,113) - GR. tart. - EI. türk. tarz. tas Pl. ta'suri S.n. (1722 CANT.HR.355) veralt. 1.Schale F.,Teller H., B e k-k e n N. aus Metall. Angel ... îşi goleşte punga pe narghilele arabe, pe teasuri de aramă cizelate cu arabescuri minunate (AL. ,CL VHI,108;sie sind im Bazar von Tanger). In lume nu-i veselie Fără brici şi fără teas (RAL.SUV.9) Rasierbecken. Patxnx zilezani care ciocneau teasuri de alama (AL.POEZII HI,156; Beschreibung einer türk. Musikkapelle) Schallbecken. (Stroici) dînd un teas (cu vin) lui Ciubăr: Tine. Ciubăr (bînd): A! Dar nu-i teasul plin, Mai adă {AL. DESPOT 19). -2. Almosenbüchse F. (B.). A umbla cu tasul (S.INEL.1,357) mit dem Teller sammeln. - GR. teas. - EI. türk, tas, ngr. xdai. tasma" Pl. tasma'le S.f. (1734 BUL.COM.IST.IV,68) veralt. schmales Band zum Einfassen, Besetzen etc. (Preoteasa) la toată zi întîi a lunii, dă cuviosului un sfeştoc de busuioc proaspăt, legat cu o cochetă tasma neagră (C.NGR.358). Ţi-oi lua de la Fălticeni o pălăriuţă cu tăsma (CREANGĂ,CL VI, 11;die Mutter zum Söhnchen). - GR. tas-, tăsma. - EI. türk, tasma. ta'şcă Pl. tăşti S.f. (1649 MARD.) 1. Tasche F. zum Tragen, Umhängen, Han d-, Reis e-, Jagdtasche F. Şi-şi aleasă lui (David) 5 pietri neatede den părîu şi au pus pre iale întru taşca cea păstorească ceia ce era lui de adunare (BIBLIA 1688 1 Sm 17,40) erwählte fünf glatte Steine aus dem Bach und tat sie in die Hirtentasche, die er hatte. Zoita (costum scurt de vînat, puşcă pe umăr, taşcă, corn etc.) (BOGD.E0RS. 69). Unul scoate un amnar ş-o cremene dintr-o taşcă împistrită cu bumbi şi cătărămi, altul îi dă iască (BOEN. ,CL 111,143). Daher von den Backentaschen gewisser Tiere (CL 111,155), vom Beutel der Beuteltiere (CL 111,226). - 2. MUNT, teaşcă, Pl. teşti ugs. lederner (Geld-,Tabaks-'etc.) B e u t e 1 M. Să vă iau pielea de pe cur Să-mi fac teaşcă de tutun! (PP.MF 1,175). De chimer se desfăcea Şi-n tec-şîlă se câta. Din tecşîlă scoase iute Trei surcele de chibrite (PP.ŞEZĂT.IV,131). Popa-şi îngroaşă tec-şoaiele cu pomnete, cu sărindare (JIP.OP.57). -te(c)şilă, Augm. tecşoi, teşcoi. - 3. in Pflanzen-namen: tăşculifă, tăşcuta ciobanului Pfennig-*. Säckelkraut N. (Thlaspi arvense jBR.) j tăşculiţă Hirtentäschel N. (Capsella Bursa pastaris5PANTU). Vgl. pungă 4, traistă. - 4. Pl. teşcu'le selten H o d e n (Pl.). Să-i crape 617 tavan ţe,şculele> Să-i deie sîngele (HJP.MB.7;ÂPĂR.SĂN. X 217) - ~ GR* păta'şcă, taşcu'lă, păşchiu'lă (B.). gim. tăşcu'iă, tăşculi'tă. - ET. vgl. nslov. russ. ukr. tschech. taska, poln. taszka, magy. tâska < ahdt. it. tasoa. Die Nebenformen te(c)şîla, tecşoî gtc. sind schwierigj 4. umgeformt aus testicule. tasinpfti'te siehe taci-şi-nghite. ta'tă Pl. taţi S.m. (l6.Jh.PS.SCH.) 1 _ V a t e r M. In ce chip miluieşte tatăl pre fii, au miluit Domnul pve cei ce se tem de dînsul (PSALT. PÎMN.1784 Ps 102,13). Cinsteaşte pve tată-tău şi pre nwiă-ta (BIBLIA 1688 Ex 20,12) . Cînd vor veni taţii lor au frafii lor să să judece cătră noi (BIBLIA 1688 Ri 21,22). Aemu de upovăinta ceaea ce e cătră tătînri giuruită fost-au de la D-dzeu stătuiu giude-catu (CV2 37b;Apg 26,6) und nun stehe ich und werde angeklagt wegen der Hoffnung, die gegeben ist von Gott unsern Vätern. Tătîne-său era trecut cu vrîsta bătrînetelor (EN.COGĂLN. ,LBT.2 111,244). Pomul ce ave tătîne-meu în grădina sa (ISP.LEG.2 76) . Iară fratU, după moartea tătîne-său, nice atîta nu-i deaderă (surorii). Ea se sculă cu o mătuşe a ei, sor 2 tătîne-său, de se duse în Tarigrad (MCKA,HC 1,318) . Tată socrule! Schwiegervater! Ce-ti mai face tata? wie geht's deinem Vater? Şi l-au botezat în manete tatălui ş-a fiului ş-a svîntului duh (DOS.VS.Noe. 24; 155a) im Namen des Vaters. Tatăl nostru (das) Vaterunser. Fam. urît tată a mai avut! wie häßlich er ist! Hi-i-i-i, zmeişorii tatii (AL.OP.1,52; der Postillon zu den Pferden) meine lieben Rößlein. Vgl. a ajunge II.3, drac 7, drag 1.1, a muri, nădejde 2, părinte, socru, taică. - Auch kosende Anrede des Vaters an sein Kind, des Gatten an die Frau, des Pfarrers u. übBrh. eines älteren Mannes an eine od. mehrere jüngere Personen (vgl.mamă): mein Kind, mein Herz, mein Lieber etc. Iorgule tată, tu n-ai luat cafeaua (DEL.P.273;der Onkel zum Neffen) . Un-cheşul ... zise copiilor: "Şedeţi, tată, aicea lîn-90 foc pînă cînd voi veni eu înapoi (ŞEZ.1,161) . - 2. MUNT. fam. tată mare, tată bătrîn, m. Art. tata nare, tata bătrînul Großvater M. - GR. Sg. m. Art. tatăl, -lui, MOLD. bisw. -tul, -tului (DOS. VS.Noe.7; 111b;CANT.DIV. 119b); tata, -tei; LV. (16./ ^.3h.) Gen./Dat. bisw. vătînelui (PS.SCH.151,1;DOS. VS.Noe,20,138a). Pl. LV. (16./17.3h.) häufig u. arom. ^gl.-rum. tătîni; so auch noch I.-B.309. - In Verbindung mit -meu, -tău, -său (siehe meu): Nom./Akk. tată-meu, -tău, -său, ugs. auch ta(t)-tău, ta(t)-său; Gen./0at. ebenso, älter tătîne-m(i)eu, -tău, -său (LV.bisw.auch -nostru, -vostru), auch tătîni-, bisw. tătîini~3 bisw. tatîn-, tătîin- (bisw.auch als Nom./ ^k.). - Koseformen: tătu'tă (m.Art.-ta,~tei). tä-ti că auch tătî'că, tatu 'că {m. hrt .-ca ,-căi ,-chii), neben -tu't, -tu'c, bisw. tătişo'r, ferner tătucu'tă (CREANGĂ,GCR 11,352 flg.) , tătulu't, -lu'c(ă) (ŢI-PLEA); ugs. te'te (m.Art,-tea,-tii), teti'cä, auch kurz ti'cä (m.Art.-ca etc.), städtisch, bes. Vok. ta'ti. - ET. lat. (Kinderspr.) tata; tătîne < *ta-tane (M.-L.IT.GR.II,§18). - SG. ALRM I/II,K.212,213, 214,233,237,299, II/I,K.183;ALR I/II,K.152,153,154, 165,166,189,216;ALR SN VI,K.1573,1576. ta"tin S.m. (1825 B.) Schwarzwurz F., Beinwell M. (Symphytum officinale). Iarba lui Tatin, lutatină (B.) . - GR. ta'tină, tătănea'să, tătănea tä, tăti-nea'să, tătînea'să, to'tnici, ta'tniş. - ET. wahrsch. asl. tatinü "des Diebes". tatrapo ~d siehe tetrapod. ta"ulă Pl. ta'ule S.f. (1857 POL.) Spierstaude F. (Spiraea). Ce lucruri frumoase ... de paie, de richită, taulă ... se pot face din tovărăşiile mancei plugăreşti (JIP.SUF.193). -ET. vgl. poln. tawula, tchech. tavola, russ.ukr. ta-volga. ta~ur Pl. ta"uri S.m. (1475 DERS) 1. S t i e r M., auch als Sternbild. Sînge de tauri şi de tapi nu voi (BIBLIA 1688 Js 1,11). (Sfînta) fu dată hierilor de Alexandru şi tauri slobodzîră să o stropşască (DOS.VS.Sept.24;26b) . Giuncii şi cu tauri mă-mpresoară, Cu căscate guri să mă omoară (DOS.PS. V.21,43). - GR. MUNT. bisw. taure, TR. taor(e). - 2. Unke, Feuerkröte F. (Bombinator igneus). Cîntarea_____nu-l face ta vorbă (pe rumân) dă parcă orăcăie taurul, ci-i înmoaie glasul (JIP. OP.91). - 3. BUCOV. Hirschkäfer M. (Lu-canus cervus;MAR.INS.34). - 4. taurul tui D-zeu Nashornkäfer M. (Oryctes nasicornis; MAR.INS.9); - GR. Dim. tăure'l, tăurea'c, tăura'ş, tăure'nci, -re‘ci, -ri'ci.- ANTHRDPON. Neag Taurul (1475 DERS), Stoica Tauraş (1567 BGL 206). - ET. lat. taurus. tava'n Pl. tava "ne S.n. (1791 Ş.INFL.1,352) 1. (Z i m m e r-) Decke F. Tot tavanul era scris Cu versuri de-a lui Dionis (COŞBUC 62). - 2.gedeckter Teil am Ende des Kaiks (PĂSC.LP.244). Niculcea ... Sus pe tavan să suia, Unde Tănislav dormea (PASC.LP.245). -3. Brett N. von etwa 25 mm Stärke (wia es zur Herstellung von Decken gebraucht zu werden pflegt). - GR. in Bdtg. 3 taban (WEIG.JB.IX). Pl. (selten) auch tavanuri. - ET. türk, tavan.- SG. ALR II/I,MN 3770,115. tavă 618 ta"vă Pl. tăvi S.f. (1645 HERODOT 50) I.Metallgefäß N. mit niedrigem Rand, zu verschiedenen Zwecken dienend, z.B. a]s: P 1 a-denform, Schmorpfanne F., Kohlenbecken N. Btc. A frige la tavă schmoren-. Punind în mijlocul hergheliei o tavă -plină cu jăratic (CBEANGĂ,CL XI,174) .-2. Tablett N. (wofür MOLD.tabla) j tăvită flache Schale F. Femeile aduseră tăvile cu dulceaţă si cafea (FIL. CIOC.183). Pecetluieşte-! (plicul) cu pecetea de pe tăviia cu călimările (GHICA. 5) . - GR. tavă. - Dim. tăvi'iă, Pl. -te. - ET. türk, tava, in allen Balkansprachen . 2 tavli i siehe tablă . ta"vnică S.f. (1868 BARC.) Strohblume F. (Xeranthemum annuum). - GR. -niiă (BR.) . - ET. unbek. taxa" Präs. -xe"z V.tr. (l8l8 PETROVICI,DLR) besteuern, mit einer Steuer (einer Taxe) belegen. - GR. (+) taxirui. - ET. n.lat. taxare, frz. taxer, dt. taxieren. ta'xä Pl. ta'xe S.f. (1733 BUL.COM.IST.il,251) Steuer, Taxe, Gebühr F.- ET. n.lat. taxa, dt. Taxe, frz. taxe. taxida'r Pl. -da'ri S.m. (1775 A.J.19) ehemals Steuereinnehmer M. Taxida-rii luau întreită zeciuială pentru oierit, ierbă-rit, tutunărit şi vinărit (FIL.CIOC.323). - GR. -xil-dar, -xindar, tahsildar.. - ET. türk, tahsildar. taxidări"e (+) S.f. (1863 FIL.) Steuererhebung F. Tata mă lua cu dînsul prin judeţ de-i ajutam la taxidărie (FIL.CIOC. 48) . - ET. taxidar. taxi"l (+) Pl. -xi'luri S.n. (1748 POTRA 1,517) Steuererhebung Fa face taxil e r-heben, eintreiben (Steuern). La ieşirea dăjdiilor să meargă zapciu ... în sat şi să facă taxil de la lăcuitori banii vistieriei (DOC. 1814,TEZ.11,377). Dajdia (streinilor)să fie de cap în cap po taleri pati*uzeci şi cinci peste tot anul, care bani, făcîndu—ss taxil de starostea lor, să se dea la vistierie (DOC. 1815,TEZ.II,389). - ET. türk. tahsil. ?■ taxilda'r siehe taxidar. taxi'm Pl. -xi'muri S.n. (1823 BRV 111,421) veralt. Musikstück N. der Volksmusikanten. El executa cele mai frumoase manete, samaiele, pes-trefuri şi taximuri (Ş.INFL.II,159). Nu voie şti să-fi fac un taxim? "Fă-mi" răspunse mocanul. Ţiganul începu a cînta: timtai, timtai, timtai ... (ŞEZ. 1,281). - ET. türk, taksim. taxinda"r siehe taxidar. tazma" siehe tasma. tăbăca'r Pl. -ca'ri S.m. (1694 IORGA S.D.V,95) Gerber M. Măcelarii alergară, Carnea-ndată cumpărară Şi pielea ei tăbăcarii Şi matele lăutarii (AL.PP.266). - S.f. tăbăcări'tă (B.), tăbăcă-rea'să (COST.). - ET. tăbac*. tăbăcări"e Pl. -ri"i S.f. (1784 g.INEL.1,339) Gerberei F., Gerbere iwaren. Lucrări de dulgherie, de curelărie, de cizmărie, de tâbăcărie etc. (GHICA. 233) . - ET. tăbăcar. tăbăcea"lă Pl. -ce"li S.f. (1857 POL.) Beize der Gerber, Lohe F. Vgl. argăseală. - ET. a tăbăci. tăbăci" Präs. -ce'sc V.tr. (1825 B.) (piei Felle) gerben. Fig. fam. a tăbăci cuiva pielea jdm. das Fell gerben, jdn. prügeln. - ET. tabac*. tăbăci"t (1824 DOC.EC.332) I. Adj. gegerbt. Să-ii dau din opincuiele astea tăbăcite (ISP.,Ş.INFL.1,339). - II. S.n. Gerben N. - ET. a tăbăci. tăbăia ţă siehe tăbuiet• tăbăra'ş (+) Pl. -ra'şi S.m. (1853 AL.) Soldat M. des Feldlagers. După ei încă venea ... o sută de nuntaşi Toti aleşi din tabaraşi (ÄL.BP.Bogdan; im Reim). - GR. tabaraş (AL.l.c.). - ET. tabără. tăbărci' siehe tăbîrci. tăbărî' Präs. -ră'sc (1630 DRHB XXIII,284) I. V.intr. 1. LV. (von einem Heer etc.) lagern. (Constantin Brîncoveanu) sosind la marginea Odriiuluit au tăbărît în cîmp cu corturile pînă ce îi va veni râs puns ce să facă şi unde să meargă (CM 11,241). (Matei aga) au tăbărît în setiştea Preştinii, ca să-şi Vie la casa tui cu bună pace (CM 1,151). - 2. pc., asupra cuiva über jdn. herfallen, si0*1 auf jdn. stürzen. Timofei _________________ tăbăra cu bl ciul pe dînsul (pe urs) şi-l batea ceasuri întregi (GHICA 524). Erau toii (copiii)„afară înaintea lui III 619 tăcea 5i tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foa-(ISP.LEG.2 174). - II. LV. a se tăbărî 1. lagern. fytprejuru-l cortului mărturiei- să să tăbărască fiii lui Israil (BIBLIA 1688 Mn 2,2) . Numaidecît trecură 0jitele, tăbărîndu-se în luncile Braşovului (CM I, 143)- Bogdan Vodă şi cu oamenii săi — măcar că se răşchirase den război prin păduri iarăşi s-au strins şi s-au tăbărît (URECHE,LET.1 1,115). - 2. Kriegs-^orbereitungen treffen. Să te tă-băreşti şi tu împotriva lor şi să te găteşti de război pînă în 7 zile (NEAGOE ÎNV.2 161) . - GR. LV. tăbări; pras. auch ta'băr. - ET. tabără od. slav. taboriti. tăbărî't Adj. (1688 BIBLIA Gn 32,1) veralt. lagernd. - ET. a tăbărî. tăbliţele siehe tăbultoc. tăbîrcea' Pl. -ce'le S.f. (1711 PAŞCA N.333) preßholz N. der Käsepresse (crintä), ist mit einem Ende an der Wand befestigt u. trägt am anderen sin Gewicht (VICIU) . - ET. vgl. a tăbîrci. tăbîrce'l S. (um 1900 TIKTIN) Rollholz N-, Rundholz, das beim Schroten zw. Faß u. Schrotleiter (corcie) gelegt wird. - ET. zu a tabîrci. tăbîrci" Präs. -ce"sc V.tr. (1877 CREANGĂ) MOLD, unter Anstrengungen heben, sch 1 e p-p e n. Femeia lui Ipate şi cu argatul tătîne-său tă-bărcesc sacul cum îl pot, îl pun_____pe cuptor (CREAN- GĂ,CL XI,33). Cu nepusă-n masă-i tăbărcesc (oamenii) pe amîndoi (socrii mari) în căruţă (SEV.NONTA 317). ~ GR. tăbărci. - ET. vgl. tărbacă. tăbli'e Pl. -bli'i S.f. (1835 GOR.HAL.I,l40) 1. (Holz-,Metall)P 1 a t t e F. Florile_____trebuie aşezate ...pe policioare sau pe tăblii (DA3C.HORT.46). ~ 2. Täfelung, Füllung, Holzverkleidung F. In casele sătenilor celor mai avuţi, uşile sînt cu tăblii (MANOL.IG.^KR. 25). - GR. veralt. tăblie. - ET. ngr. TaßXt, mit b aus tabla. ţgblui' Präs. -ie'sc V.tr. (1823 BOBB) o casă etc. ein Haus etc. mit Blech de k-ken. -2. täfeln. - GR. tabli", Präs. -ble'sc (BOBB) . - ET. tabla 2,bzw. tăblie. 'H&torţ Adj . (1823 BOBB) . mit Blech be-, gedeckt. Ploua mai tare Sz P°rnise vîntul ... Vn zgomot greu - parcă wibla cineva pe case tăbluite - alerga prin tîrguşorul amor-Ut (SAD.P0V.164) . - 2. g e t ä f e 1 t. - GR. zu 2. VBtBlt. tăblit (BOBB). - ET. a tăblui. tăbuie"ţ Pl. -ie'ţe S.n. (1877 CREANGĂ) MOLD. BUCOV. Säckchen N. Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuietul (cu grăunte) în spate la moară (CREANGĂ,CL XI,213) . - GR. tăbîiet, S.f. tăbăiată (SEV.NUNTA 244). - ET. vgl. russ. tobolec. - SG. ALRM II/I,K.414;ALR II/I,MN 3946,152. tăbuito'c Pl. -toa'ce S.n. (1636 DRHA XXIII MS.) MOLD. Säckchen N. Nu juca, fată, ruseşte, Că făina să găteşte. "Lasă-mă, bade, să joc. C-am rîşnit un tăbîltoc"(MF 1,1373) ein Säckchen voll. Vneori (Anica) ... lua la supsuoară un tăbultoc de grăunte şi cobora la moara Zadoinei (SAD.CR. 126) . - GR. to-bultoc (SÄGH.VCC.71), tobîltoc, tăbîltoc, topoltăc. - ET. vgl. slav. tobolicî u. sieb.-sächs. doppşldauk "Doppeltuch (DR IV,780/1). tăcăi' siehe tîcîi. tăcăitoa're Pl. -to"ri S.f. (1883 MAR.ORN.II,77) Würger, Neuntöter M. (Lanius excubitor]. - ET. a tăcăi. ţăcăni' Präs. -ne'sc V.intr. (1885 H.VII,389) MUNT. Perlhühner lockcn (tack! rufen). Măcănea ratelor, fluiera curcanilor şi ţăcănea bibi-licelor (TFT..SCH.95). - ET. onomatopoet. tăcăto'r Adj. (1703 GCD) veralt. still, ruhig, schweigend, zurückhaltend (CANT.IST.67) . - Auch substantiv. - ET. a tăcea. tăcea' (l6.Jh.CV) I. V.tr. verschweigen. 0 mahala ticnită a căria nume îl vom tăcea de frica politiei (C.NGR. 65). Istoricii ungureşti slava şi lauda crailor lor, şi a lor, n-ar fi tăcut-o (CANT.HR.2 458) . - II. V. intr. (de c. über etwj (stil l-)s c h w e i-g e n. Nesupuindu-se el, tăcum şi dzisem voia Domnului să fie (CV2 l4b;Apg 21,14) schwiegen wir. Cine 2 tace, merge în pace (ISP.LEG. 248). Taci din gură, tacă-ti gura schweig, halt's Maul,, Ia taci/ was du nicht sagst! nicht möglich! Tac şi înghit ich dulde schweigend. Fă-1 sâ tacă bring ihn zum Schweigen. Tac mă cheamă (ISP.,CL XVIII, 197: tăcu-te) ich rede kein Wort. Apoi întră cu toţii înlăuntru, se tologeş-te care unde apucă şi tac mă cheamă (CREANGĂ,CL XI, 189) und verhalten sich still. Tăcînd svîntul, ne-dîndu-i (lui Lisie) răspuns, (acesta) învăţă de-i zdrobiră dinţii (D0s.vs.0ct.30;95a). A tăcea ca pămîntul etc., a tăcea mîlc, chitic still, wie das Grab schweigen. Intîmple-să ce va vrea, Eu de badea voi tăcea (I.-B.55) . Si la Mosc — mulţi şi de alte fe- litan- mutte decît fiveşti muscali sînt ... Tac de turci, că-mi -pare nici unul neaoş turc nu e (SPÄT. MIL. ,LET.2 1,112) ganz zu schweigen von den Türken. - GR. Präs. tac, Imperat. taci! Perf. täcu'i; Part. tăcu't, Ger. tăcî'nd. - ET. lat. taceo, -ere. täce're Pl. -ce“ri S.f. (um 1560 BRATU,LR29,243) (S t i 1 l-)Schweigen N.j vgl. miere 1. A sta în tăcere schweigen. Cei den -pămînt şi de ţărînă pohtiră şi rîvniră traiul ceresc, lăcuind în post şi în rugăciuni ___ în btîndeţe şi în nemî- nie, în tăcere (NEAGOE ÎNV.^ 207). Fiind drag tuturor pentru bunătăţile, că făcea mult post şi privegheri şi tăceare (DOS.VS.Dech.29;244a). Cînd ieş cu mulţîme de putere, Pizmaşii tăi toţ stau cu tăcere (DOS.PS.V.65,8). în tăcere schweigend. în tăcerea nopţii in der Stille der Nacht. Uneori se făceau la masă tăceri lungi şi triste (VLAH.NUV.74) traten ... Pausen ein. Faceţi tăcere! (seid) ruhig!, still!, Ruhe! A trece sub tăcere, veralt. cu tăcerea etw. stillschweigend übergehen. - ET. a tăcea. tăciuna" Präs. -ne'z (l84l POEN.) I. V.tr. anbrennen lassen. Luînd fiecare fire de bob uscat, te. tăciunează la focul lămpii (AL. ,CL VIII,117). - II. a se tăciuna (von Getreide) brandig werden. Uneori porumbul se tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea (ISP.LEG.^ 206). - ET. tăciune. tăciuna"r (1703 GCD) I. S.m., Pl. -na'ri Köhler M. - II. S.n., Pl. -na're Schürhaken M. - ET. a tăciuna. - SG. ALR II/I,MN 3886,1341ALRM II/I,K.341. tac iu"ne Pl. -ciu'ni S.m. (1591 BGL) 1. verkohltes Stück Holz, Brand-s c h e i t N. Iară Priam văzu atunce un vis: păru-i că văzu un tăciune aprins ieşind den trupul muieriei lui şi deade de o parte vînt de arse cetatea toată (MDXA.,HC 1,353). V-aţi făcut ca tăciunele scos den foc (BIBLIA. 1688 Am 4,11). Toderică ... îndată puse pe tăciunii ce fumegau în vatră un braţ de vreascuri (C. NGR.84). N-are nici tăciune în vatră (Z.111,429) er ist arm wie eine Kirchenmaus. Tăciune acoperit (Z. 1,293) Heuchler. - 2. Getreidekrankheit: Brand M.; bes. durch den Pilz Ustilago hervorgerufen: Flu g-, R u B-, Staubbrand M. des Weizens etc. (POEN.11,235), Beulenbrand am Mais. Vgl. mătură. Lumea ... Ne-a şi pus urîte nume: Mie grîu, ţie tăciune ... Mie floarea florilor ... Ţie răul răilor (I.-B.65). - ANTHROPQN. Tăciune (1591 BGL 205). - ET. lat. tîtio, - önis. - SG. ALR SN I, K.111;IV,K.1214. tăciuno's Adj. (um 1710 NEC.COSTIN) 1. angebrannt. Să nu slabască sufletul tău de două lemne tăciwioase (NEC. COSTIN, LET. ^ 11,34; nach Js 7,4) . - 2. (von Getreide) brandig. - ET. tăciune. tăcu"t (l6.Jh.CV) I. Adj. schweigend, schweigsam, still. Seara se despărţeau devreme. Tăcuţi se închideau amîndoi în odaie (VLAH.NUV.69). Din acea seară, Miss Mary se făcu mai tăcută încă decît înainte (I.NGR. ,CL VH,57). Pe coaste verzi ... se arăta aî-te-un sat tăcut (SAD.POV.67) . Nuntă tăcută (MAR.NUNTA. 778;ÎNM.441) stille Hochzeit (ohne Musik). - Substantiv.: Cel tăcut între inimile împăraţilor făcut sfat înaintea tuturor să-l puie (CANT.IST.21). - II. S.n. Stillschweigen N. După atîta tăcut ... ca cum dintr-un adînc întuneric ta lumină s-ar scoate (CANT.HR.2 363). - III. S.f. tăcută veralt. Schwei-g e n N., Stille F. Ce cu ascunsă -înremă'. omului întru neruginră blînda şi tăcuta duhului (CV^ 76a; 1 Petr 3,4) Sanftheit und Stille des Geistes. - Adverbiell: pe tăcute(le) stillschweigend, insgeheim. - ET. a tăcea. tăfălo"g etc. siehe tăvălug. tăfăra"gă Pl. tăfără"gi S.f. (um l670 ANON.CAR.) MUNT. BAN .Quark M. - (31. tefăragă, tăfăroagă. - ET. vgl. bulg. tvarög. tăga'dă Pl. tăga"de S.f. (1673 DOS.PS.V.) 1. Leu gnung, Ab leugnung, Verneinung F. Jidovul ... audzînd tăgadă ca aceasta să feace altul dintr-altă (DOS.VS.Noe.11;118b;ein Christ, dem er Geld zum Aufbewahren gegeben hatte, leugnete dies) der Jude geriet außer sich vor Bestürzung. Ce încape tăgadă cînd punga e-n ladă? (ta hoţ)? (UR.LEG. 164). Din tăgadă mărturisirea adevărului (CANT.IST.76). -2. Weigerung, Verweigerung, Versa g u n g F. Cînd vă rugaţ spre Domnul cu făgadă, De ce grăiţ să pliniţ fără tăgadă (DOS.PS.V.75,28) unweigerlich. Prinş şi mărturisind pre Domnul Hs. fără tăgadă, multe răbdară chinuri (DOS.VS.Noe.22; 143a) • Veralt. tăgadă de justiţie Rechtsverweigerung. “ a tăgădui. tăgădui" Präs. -ie'sc (l6.Jh.CV2 lla;Apg 20,27) I. V.tr. 1. (a b)l eugnen, in Abrede stellen, verneinen. Nice banii n-au mit de la jidov ce-i da să tăgăduiască învierea (DOS* VS.Oct.16;68a). Absolut: Tăgăduieşte, zi că n-ai serie răvaşul acesta (C.NGR.21) . Care semn să cunoaşte Şi astăzi şi nice teşii nu tăgăduiesc (URECHE,LET. I' 149). Nu să poate tăgădui cum unsoarea scumpă să tiu 621 tăia bună (SICR.DE ADRZ 47b) . (Neguţătorul) ceru banii 0 to priite71; tăgădui că nu i-a dat nici un ban (j4g.-l9.Jh. ,GCR 11,256) er leugnete, auch nur einen HsHer erhalten zu haben. -2. verleugnen. Cînd Petăr l-au tăgăduit (pe Is.) (GCR 1,245). -2 LV. verweigern. Ca să fii întreg cu sufletul, oarece ai tăgădui a suferi (CÂNT.DIV.43b.). - XI. a se tăgădui LV. 1. (de e.etw.J a b-, verleugnen. Iară el s-au tăgăduit cum nu şti ne-jnioă, nici au luat acel uric (DRHA X3X,243). Nu mă tăgăduiesc, Lazăr au murit (MS.1669 Jo 11,14rGCR I, 187). Cela ce să va tăgădui de mene şi de cuvintele mele___şi fiiul omenesc se va tăgădui dins (VARL. CAZ.^ I,53b;Mt 10,33) wer mich verleugnet. - 2. sich weigern, vorenthalten. Că nu me tăgăduiiu de ceale ce era cu folosu ce se nu epuiu voao (CV2 10a;Äpg 20,20) . Pentru pofta sa, tot greul şi nevoiia a suferi nu sâ tăgăduia (CANT.IST. 216). ~ GR. Präs. auch tăgă'dui. - ET. rragy. tagad. tăgăduia"lă Pl. -ie'li S.f. (1839 VAIL.) Leugnen N. Psaltirea lui Coresi rămîne fără de tăgăduială cea dintîi carte-n limba română care s-a pus sub teascurile tipografice (OD. ,MÎNDR.ECJ. 184) unleugbar, unstreitig. - ET. a tăgădui. tăgădui "re Pl. -i“ri S.f. (1698 CANT.) Ableugnen N. De vei toate cu vederea cerca şi apoi să le credzi, aceasta în mare păcat şi mai vîrtos în tăgăduirea dumnădzăiască te va aduce (CANT. DIV.7lb) . - ET. a tăgădui. tăgădui "t Adj. (17Ö0 COD.IPS.2 58) fraglich, leugbar. - Neg. netăgăduit. - ET. a tăgădui. ţăgăduito'r Adj. (1703 GCD) leugnerisch. Ştiinţa iaste a lucrurilor, ia-neştiinţa iaste tăgăduitoare lucrurilor şi fiinţă n-are (CANT.HR.2 184) . - Auch substantiv. - ET. a tăgădui. ţăgîrţa' Präs.-te-z (1806 KLEIN) ugs. I. V.tr. schleppen, zerren. - II. a se tăgîrţa sich anklammern, anhän-g e n. - ET. tăgîrţă. Hjyta~re S.f. (1765 IORGA S.D.XIII.,253) Veralt. Zerren, Schleppen N. - GR. tă-9îrţire. - ET. a tăgîrţa. ^I^rţă Pl. -gî'rţe S.f. (l6l0 BGL) U8S- 1.Schnapp-, Bettelsack M. Cîţi ri"au pornit din depărtări pe jos cu tăgîrţa la spi- nare ... ş-au dat de bine şi de belşug la noi (VLAH., GAZ.SÄT.XIV,430) . După ce-şi împărţeau (popii) colivele şi-şi umpleau tăgîrţele cu colaci (GHIB.BV.73; Schilderung eines Begräbnisses). Tăgîrţă ruptă te împrumută şi cere la soroc să-i dai sac nou în loc (PANN PV.^ 111,110). - 2. arom. tăgîrci'că (MIH.), megl.-rum. tăgărci'că, trăgăci'că (PAP.) ledernes Säckchen der Schafhirten. - GR. tăbî'rţă, -bî'rcă, -gărţă. - Dim. tăgîrci'că. Augm. tăgîrcio'i (ZîîPh XIX,406) . - ÄNIHROPON. Ionaşco Tăbîrţă (1610 BGL). - ET. ngr. Tcryapx£LMa; vgl. auch alb. bulg. etc. tagar, ngr. Taydpi, 6ay-, türk, dagar, -cik wahrsch. asiatischer Herkunft; zu tăbîrţă vgl. auch tăbîltoc. - SG. ALRM II/I,K.414;ALR II/I.MN 3946,12. tăia" Präs. tai (l6.Jh.CV2 46b;Apg 27,32) I. V.tr. 1. (a b-, a u f-, dure h-, zer-) schneiden, (cu toporul etc.) -hauen, -hacken, (cu fierăstrăul) -s ä g e n: un fir einen Faden durch-, abschneiden: o bubă ein Geschwür aufschneiden; cuiva unghiile, bătăturile jdm. die Nägel, Hühneraugen schneiden; lemne Holz hauen, schneiden; copaci Bäume fällen; cuiva gîtul, mîna, capul jdm. den Hals abschneiden, die Hand, den Kopf abhau-en. M-am tăiat la deget ich habe mich in den Finger geschnitten. A tăia împrejur (rituell) beschneiden. Fă-mă, Doamne, leim de tufă, Să mă taie mîndra furcă (I.-B.368) damit die Liebste aus mir einen Rocken schneide. Paloşul din sîn scotea ... Ş-aşa bine mi-l chitea Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului (AL.PP.73) daß er T. eine Schnittwunde beibrachte, ihn traf. Frumoasa doamnă îi vorbeşte. Vorbeşte blînd. Totuşi privirea ei parcă-l taie (DEL.P.31;von einem lüsternen Weib) dennoch ist ihm, als ob ihr Blick ihm ins Fleisch schnitte. A tăia cărţile (de joc) Spielkarten abheben. A tăia stos Pharao auflegen (frz. tailler un pharaon). Primeşti? "Eu primesc, da să nu te păcăleşti". Ce-ţi pasă? Adă mîna ... Taie, domnişoară! (VLAH.DAN 11,62;eine Abmachung wird dadurch perfekt, daß die Parteien sich die Hände reichen u. eine dritte Person die letzteren mit einem leichten Schlag seiner senkrecht wie ein Messer geführten Hand trennt). Vgl. burete 2, cîine 0. f., carne 1, limbă 1, nas 2. b, poală 2, unghie. - Fig. in zahlreichen Wendungen, wie: La stomăh deodată începe Să-l frămînte şi să-l taie (SPER.,GAZ.SÄT.XIV, 398) Magenstiche. Cu chipiul dat pe ceafă, stă crăcănat în faţa unui grup de domnişoare, păsămite, şi le taie o curte, de şcoala militară! (VLAH.GV. 202) macht ihnen den Hof nach Kadettenart. A tăia (la) minciuni, la palavre vînătoreşti aufschneiden, Jagdgeschichten auf tischen. Era şi bun de gură: tăia (la) lavre şi palavre de gîndeai că-i iese din gură mărgăritare (ISP.LEG. 1,50). 0 să-ţi dăsluşesc pă cît m-o tăia puterea, atîtea ş-atîtea întrebări (JIP.OP. tăiat 622 20) so weit es in meinen Kräften stehtj vgl. cap I. 19.a. M-a tăiat prin gtnd că, dacă aş fi spus propria mea întîrnplare_____<35 fi întrecut desigur în haz pe toti povestitorii (GÄNE,CL XIX,222) es fiel mir ein? vgl. cap 1.19.1. A tăia cuiva drumul, apa, vorba etc. jdm. den Weg abschneiden, versperren, das Wasser, Wort abschneiden etc.; vgl. apă 10.b, poftă 1. Ciocoiul meu nu tine cărarea? Vru s-o taie mai oblu (VLAH.DAN 1,96) er wollte einen Kürzeren Weg einschlagen. A tăia cuiva (NEC.COSTIN,LEr.1 I,App.42:de la cn.) leafa etc. jdm. das Gehalt etc. entziehen. LV. a tăia un obicei einen Brauch abschaffen. - 2. o vită, o găină etc. ein Rind, Huhn etc. schlachten (wofür LV. u. im gehob. Stil a junghia). - 3. durch einen Schwertstreich etc. töten: erschlagen, -stechen, niederstechen, -machen. Unii zicea ___ să-l înfigă-n teapă, Alţii, să-l taie pe loc (AL. PP.136). Amîndoi turbat răcnea, Vîrtej de moarte făcea Şi pe duşmani îi tăia (AL.BAL. ,Badiul). Să mă tai, că nu spun nimic wenn du mich auch totschlägst, - ich sage nichts. Căpitanul ... stă la noi la masă. în altă parte nu s-ar duce, să-l tai (SAD.PS.188) um nichts in der Welt würde es anderswohin gehen. Vgl. mort I. -4. monedă etc. Münzen etc. schlagen, prägen (wofür sonst a bate). Mihai, spre a păstra memoria biruintii sale în Ardeal, puse de tăie o medalie (BÄI£.415) . - 5. preţul etc. veralt. den Preis etc. festsetzen; vgl. a rupe 1.2. Capanlîii au tăiat nartul grîului la schelele Dunării pe şase lei chila (GHICA,CL XIX,300) . De va avea neştine treabă cu cineva (şi el) sau altul sau judecătoriul va da lui să facă jurămînt, atunce acolo într-acel ceas taie judecata deaca va jura (lNDR.288) wird das Urteil ... gefällt. - II. V.intr. 1. (einen Weg) abkürzen. Tăiaţi la munti (CL 111,26) zieht auf dem kürzesten Weg ins Gebirge. - 2. u n t e rb re c h e n. Nu vorbeşti vorbă dreaptă, tăie altul sosind (CL 111,25) . - 3. a u s-streichen. - 4.töten. Cîrjaliii făceau incursiuni prin tară şi veneau pînă la barierele Bucureştilor tăind şi pîrjolind (GHICA V) mordend und sengend. - 5. (+) wert sein, gelten. Această madea taie patru - cinci mii dă lei (DOC.EC.125). - III. a se tăia 1. (von der Kälte etc.) (s i c h) b r e-c h e n. Gerul s-a tăiat der Frost ist gebrochen. - 2. LM. sich abzeichnen, -heben. Chipurile lor ... se taie desluşit în moina limpede a dimineţii (DEL.S.171). — 3. mi se taie picioarele etc. die Füße etc. versagen mir. Se simte aşa de bolnav şi de slab că i se taie picioarele (VLAH. NOV.33) . Vrea să strige, dar şi glasul i se taie deo- g dată (CONACHI 10) . După dînsa sosi şi Covrig roş la fată şi gîfîind de mult ce i se tăiase răsuflarea (I. NGR.CL VII,52) . — 4. drumurile, liniile etc. se taie die Wege, Linien etc. schneiden, kreuzen s i c h. - GR. arom. tăVeare (PAPAHAGI) , megl.-rum. -ri, istror. taVoa. - ET. lat. talio, -are, vgl. tagliare, frz. tailler etc. - SG. ALR II/I,MN 2225, 41;SN I,K.238;II,K.612;V,K.1444;VII,K.1B78. täia't (1581/2 PO) I. Adj. 1. ta b-, a u f-, d u r c h-, etc.) geschnitten, (cu toporul etc.) "gehackt etc. lustianin cel cu nasul tăiat (MOXA.,HC 1,378). -2. gehauen, geme i ß e lt, geschnitzt. Un jilţ tăiat în stîncă (EMIN.O.1,93) ein in den Felsen gehauener SBssel. - 3. 1+) (vom Preis etc.) festgesetzt. Stăpînul mieu crocodilul ieste, într-a căruia robie cădzind, cu pret tăiat m-au slobodzit (CANT.IST.181). - 4. LV. g e t ö t e t. Să umplu lunca de oamini tăiaţi şi fu mai multă moarte decît în-2 tîi (NEAGOE ÎNV. 190); (von Tieren) geschlachtet. - 5. tăiat împrejur beschnitten.- H. S.n. 1. (A b-)s chneiden, -hauen, Fällen N. -2. Beschneidung F. încredinţat de sînge tu eşti vrie, derept tăiatul împregiur (PO2 191 ;Ex 4,26).-3. Schlachten N. (der Tiere). - ET. a tăia. - SG. ALR II/I.MN 2225,41. tăie~r siehe taler. tăie ''re Pl. -ie'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.105,30) I. (A b-Js chneiden, -hauen, Fällen N. - 2. tăiere împrejur Beschneidung F. -3. Schlachten N. (der Tiere). - 4. LV. Totschlag M.Se povesteşte că atîta moarte şi tăiare s-au făcut atunci, cît n-au fost altă dată de-nceputul lumii (NEAGOE ÎNV.2 176). - 5.Streichung, Auslassung F. -6. Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul Enthauptung Johannes' des Täufers (Kirchenfest am 29.August). - GR. veralt. tăiare. - EI. a tăia. - SG. ALR II/I,K.207. tăieto^r (16.Jh.CV) I. S.m. 1. tăietor de lemne Halzhacker, -h a u e r M. - 2. LV. argint-tăietor Silberschmied M. Dimitrie oarecarele cu numele, ar-gint-tăietoriu, cel ce făcea case de argint Artemi-deei şi da meşterilor lucrare nu puţină (CV2 4b;Apg 19,24). - 3. (+J tăietor de bani Munzprâgsr M. Cîţi se vor dovedi tăietori de bani, să se osîn-dească la moarte (OOD.CARAGEA Pentru tăietori de bani 2). - 4. LV. Mörder, Henker M. Iară tăietorii, temîndu-se de tiranul, aşea cum era răpăosaţ, le tăiară capetele de la trupuri (DOS.VS.Noe 20; 138a) • - II. S.n. Pl. -toa're Holzklotz M. Tăietorul pe care se taie lemne să nu se pună pe foc (ICM.SOP. 65). Sultănica frumoasă? Aida de, mai bine-şi Pune ^ tul pe tăietor Ilinca (DEL.S.15). - III. S.f. tăietoare Pl. -to'ri Beil, Messer N .Un păscar*• ... învitat de dracul, luă arnînă tăietoarea cu carea 623 tăios tăia la peaşte şi alergă de tăie svîntului un picior de la svîntul trup (D0s.vs.0ct.17;70a). - Fig. tăie-toaT&a cuvîntului (DOS.VS.Mai 13;129b) Schärfe des Wortes. - ET. a tăia. - SG. ALRM SN I,K.354. tăietu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1561 CORESI TE4 199a; jo 7,22) 1. Schneiden N. - 2. fig. Stich ^stechender Schmerz. Toată fata i se încreţeşte (băieţandrului), parcă are tăieturi de colici (VLAH.GV.202).- 3. Schnittwunde p. Oşteanul cînd îşi arată ranele şi tăieturile 2 (MfflRG. 97b). - 4. LV. Beschneidung F. (CORESI). - 5. (Berg-)E inschnitt M. Pe fundul acestei tăieturi între înalţii păreţi de piatră, s-azvîrle Bistriţa (VLAH.RP.124) dieses Einschnittes. Să înceapă ... a tăia malurile Dîmboviţei şi a arunca tăieturile-n gîrlă (BACALB.MT.94) das abgeschnittene Erdreich. - 6. IZ u-)S c h n i t t M. Tăietura hainei, părului etc. der Schnitt des Kleides, Haares etc. Poezii de cea mai mare originalitate ca adîncime de gînduri şi ca tăietură de vers (VLAH. DAN 1/61) Versbau. -7. Schlag M., abgeholzte Stelle im Wald. Acolo pe deal e vie Sau pădure, tăietură? (SPER.AN. 1893 111,124). - 8. BUCOV. Würger-Enzian M. (Gentiana asclepiadeasPANTU]} -Carba tăieturii (B.) , frunza tăieturii (PANTU), B e t o-n i e F. (Betonica officinalis). Vgl. tăietoare, tăietură "Heilkraut gegen Schnittwunden" (VICIU) . -ET. a tăia. - SG. ALR II/I,MN 2225,41jSN II,K.593,611. tăinea'lă Pl. -ne'li S.f. (l88l J1P.J MUNT. Beratung F. Şi dacă (sfătuitorii) n-o scot la cale — apăi pun altă zi dă tăineală, pînă iese lucrul numai bine (JIP.OP.102). - ET. a tăini. tăini" Präs. -ne'sc V.intr. (1654 NEAGOE) besprechen, unterhalten, plaudern. Mă întorc la sfatul miniştrilor, tăinim, tu-tunim, mai ne spunem păsul ăla la ăla (JIP.R.284) . Bătrînii cinstesc pe prispă. Nevestele stau mai la o parte, tăinind de-ale lor (VLAH.RP.225). Atuncea ... niai vei îndrăzni să grăieşti cu frate—tău de cele de pace, nici să taineşti cu dînsul (NEAGOE ÎNV.2 97a). - GR. taini. - ET. taină 4. - SG. ALR SN V.K.1390. tainici~e Pl. -ci"i S.f. (1839 VAIL.) veralt. Heimlichkeit F. Flori ascunse prin fesiş In pacea tăiniciei (RÄDUL.RUST.1,228). - ET. tainic. ţŞJio's Adj. (DOC. 1784) Veralt. bisw. heimlich, verborgen. 4Iţii, mai lumeţi, dar şi mai tăinoşi, ascundeau în Gfintele locaşuri nişte legături (amoroase) de multe ori prea serioase (CL XVII,332) in den Klöstern. Unii din stăpînitorii moşiilor, voind a-şi sui preţul venitului moşiilor sale, prin mijlocire tăinoa-să, urmîjid un vicleşug ca acesta (DOC. 1784,URIC.II, 146) mit Hilfe geheimer Machenschaften. - ET. taină. tăinui" Präs. -ie'sc (1683 DOS.) I. V.tr. 1. c. de cn. etw. vor jdm. geheim halten, verheimlichen. Tăinuit-au cîteva zile vizirul Mehmet Paşa moartea lui Sultan Suleiman (NEC.COSTIN,LET.2 1,449) . Cînd voi putea a nu mai tăinui de lume acest amor? (C.NGR. 18). - 2. lheimlich)m i-1 teilen, anvertrau-e n. Dă n-oi întîlni pă ... popa ... să-i tăinuiesc ghisul mieu (JIP .OP. 57). - II. a se tăinui LV. sich verstecken, sein Inkognito bewahren. Biruindu-se şi la Italia, s-au tăinuit Bonaparte şi ... au vrut ... să scape la America (DICN,TEZ.11,234) . Lescinschi ... ajungînd în hotarul prusesc, n-au mai putut să se mai tăinuiască, ce au căutat numai a se spune (NECULCE,LET. 11,382) . Tăinuindu-să, mearsă la părţîle Olimbului lepădînd dedeasupra ceale femeieşti (DOS.VS.Oct.29;93a) . -GR. Präs. auch tă'inui. - ET. taină. - SG. ALR SN V,K.139Q. tăinui"re Pl. -i"ri S.f. (1703 GCD) 1. Geheimnis N. -2. geheime Absprache, Beratung. Avînd multă tăinuire Neculaki cu Vizirul, şezînd cu ceasurile amînduoi 2 închişi (EN.COGKLN. ,LET. 111,262). - ET. a tăinui. tăinui"t Adj. (1679 DOS.LIT.2 173) verborgen, heimlich, gehei m(n i s-v o 1 1). Lucrurile grele pre cît sint mai tăinuite, pre atîta ies mai iuşoare, şi sfatul descoperit pre cît ar fi folos tăinuit, pre atîta ieste de stricare în gloate dezvălit (CANT.IST.82). Ioan Evanghelistul ___ cu neclipit ochi au zărit pre soarele cel tăinuit (RETORICĂ 1798,GCR II,163;von Christus). (Grecii) dau de ştire Eteriei cu un chip pre tăinuit, Din Sculeni să le trămită (carteci) (BELD.,LET.2 111,379). Acest izvor era tăinuit, Din vechime negîndit (IORGA. INSCR. 1,155;Brunneninschrift) . - ET. a tăinui. tăinui"to"r (1683 DOS.VS.Dech.4;l91b) I. Adj. verheimlichend, geheimhaltend, verbergend. - II. S.m. G e-heimberater M. - ET. a tăinui. tăio's Adj. (1673 DOS.) scharf, schneidend. Cînd îl trase afară (capul din zăpadă), Părul în ea i-a rămas, Ca un brici tăios de parcă Intr-o clipă fuse ras (PÄNN PV.M.I,85; er hatte sich mit dem Kopf in den Schnee gestürzt. tăiş 624 nachdem die Frau ihn mit siedendem Wasser übergossen hatte). Cu undiţe tăioase o pătrunsără (DOS.VS.Oct. 29;92a). - Fig. Li-i tăioasă limba oa spata (DOS.PS. V.63,7). Noi spintecam un vîntişor supţire şi tăios. (SAD.POV. 177; Schilderung einer Schlittenfahrt). -Adverbiell: Celuilalt (avocat), dacă cere replica, i se răspunde scurt şi tăios: "Tribunalul e luminat" (BRÄT.-VOIN.LD.58;der Betreffende ist unbeliebt) . -ET. a tăia. tăi"g Pl. -i'şuri S.n. (1806 ŞINCAI E. 118) 1.Schneide F. des Messers etc. Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiuşul oţetit (AL.PP.42). Riga __ va trece garnizoana sub tăişul săbiei! (AL.OP.I, 1511) wird ... über die Klinge springen lassen. Sabie, cuţit cu două tăişuri fig, zweischneidiges Schwert. - 2. veralt. Bruchstück, Segment N., Scherbe F. Părţile periodului unele sînt mai mari şi se chiamă mădutări, iar altele mai mici şi se chiamă tăişuri (LOGA, ŞA 111,21) . Vgl. ascuţiş u. ascuţit. - GR. tăiuş. - Pl. auch tăi'şe. - ET. a tăia. - SG. ALR SN I,K.49;IV,K.1050;ALRM SN I,K.350,428jII, K.845. tăiţe"i S.m. Pl. (1805 CRIŞAN 279) schmale Teigstreifen: Nude 1 n. Pl., vgl. tocmagi. - GR. tăieţei. - ET. tăiat, vgl. it. tagliatelli. — SG. ALR SN IV,K.1076. tăiu'ş siehe tăiş. tăia'niţă Pl. -la'niţe S.f. (1633 DRHA XXI,502) veralt. H u r e F .Dă fămeaie tălaniţă (yuvcuköq ETaCpae) fecior eşti tu (BIBLIA 1688 Ri 11,2). Ea îi toacă starea mai rău decît o tălaniţă de circiumă (FIL.CIOC.232;von einer Mätresse). - GR. tătăni'ţă, tolăni'ţă. - ET. vgl. ukr. tatanycja "die Begabte, Glückliche", das nach CIORANESGJ 8470 aus dem Rum. stammen soll. tälälä'u (1800 BUDAI-DELEANU V,4l,N,) I. S.m., Pl. -lä‘i fam. Tölpel M. Ce dracu! Iar te-ai înecat, măi tălălău (AL.OP.1,343;zu einem ungeschickten jungen Mann, der sich verschluckt hatte). - II. S.n., Pl. -la'ie Lärm M. Să strînseră ve-cinii-n tătălăul tor (RETEG.POV.IU,29) . - GR. tala-tău. - ET. onomatopoet., vgl. auch teleleu. § tălări"e Pl. -ri'i S.f. (1627 DRHA) veralt. Schatzkammer F. Au fost rămas cu cîtăva samă de bani den tălărie de la Suceavă (DBHA XIX, 178). - ET. taler. Tălăşma'n m. (1870 AL.) Rufname von Rindern. "Ţa, măi Prian, Hăis, Tălăşman! strigă bietul ţăran (AL.CL 111,270) . - ET. türk. ta-taşman "streitsüchtig". tălăzui" Präs. -ie~sc V.refl. (1829 PISC.O.44) w o g e n. Un val cald de mîngîiere, de voluptate i se tălăzuia (ei) în piept (SAD.PS.184). Ca un vifor mi s-a tătăuzit în piept cînd ... am simţit-o înainte-mi (SAD.PS.248). - GR. tălăuzi} meist 3. Pers. - ET. talaz. tăleri'ţă Pl. -ri'ţe S.f. (1906 TIPLEA) TR. ehem. 25- Kreuzerstück N., Krone F. (TIPLEA) . - ET. taler 1. tălha'r siehe tîlhar. tălhui" etc. siehe tîlhui etc. tälma'ci Pl. -ma'ci S.m. (um 1*192 DERS) veralt. Dolmetscher, Übersetzer M. Ei nu ştia cum Iosif aude, pentru că tălmaciul în mijlocul lor era (BIBLIA 1688 Gn 42,23) daß Josef es verstand. Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului şi părcălab de Iaşi şi tîtmaciu în limbi străine (URECHE,LET.^ 1,104). Şoimul, limba jigăniii neîn-ţelegînd, pre Bîttan în loc de tălmaciu cu sine purta (CANT.IST.273). Tălmaci de visuri Traumdeuter. -GR. tîlmaci. - Dim. tălmăce'l. - ANTHROPGN. Tălmaci (um 1492 DERS) , Tălmăcet (1598 DERS) . - ET. asl. tlu-maci. tălmăci" Präs. -ce"sc (um 1646 GCR I3119) selten I. V.tr. 1. (v e r)d olmetschen (LM. a interpreta), übersetzen (LM. a traduce). Toatea acestea cetindu-să şi pre limba ungurească tăl-măcindu-să întru a tuturor înţelegere (MS. 1700,GCR I, 335). (Aceste cazanii) s-au tîtmăcit dupre limba grecească pre limba rumănească (MINIAT,GCR 11,30). - 2. erklären, auslegen, deuten (LM. a explica). Tălmăceşte-mi cine-mi vra răul şi pentru ce (I.NGR. ,CL VII,55) . N-oi mai uita, mai ales, ochii mici şi vărgaţi ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile (bisericii) (DEL.P.151) . - II. a se tălmăci cu cn. sich mit jdm. aussprechen, auseinandersetzen. De ce nu te tălmăceşti cu dînsul? (AL.,CL IV,313;zu einer jungen Frau, die sich über das Verhalten ihres Gatten gegen sie beklagt). - GR. tîlmăci. - ET. asl. tlumaciti. tălmăcire (+) Pl. -ci"i S.f. (1673 DOS.PS.V. 118,299) Erklärung, Auslegung F. - ET* a mäci. 625 tămbălău talmăci"re Pl. -ci'ri S.f. (1688 BIBLIA) ^sralt. 1.Übersetzung F. Au tălmăcit — Qintarea cîntărilor, care tălmăcirea aceaea asemănare, nici au -griim.it, niai va priimi în veaci (BIBLIA 1688 Prolog 7). -2. Auslegung, Erklärung, Verdeutlichung F. Să ştie ci-titoriul că aice noi nu istorie, ce tălmăcire isto-riii facem {CANT.HR. 260) . ~A avea o tălmăcire cucn. mit jdm. eine Auseinandersetzung haben.-ET. a tălmăci. tălmăci't (1675 MIR.COSTIN) I. Adj. übersetzt. - II. S.n,,Pl. -ci 'tari veralt. Übersetzung F. Eu, carile scriu acestea, m-am prilejit la acest tălmăcit (MIR.COSTIN,LET.^ 1,318) . - ET. a tălmăci. tălmăcit o'r Pl. -to'ri S.m. (1688 BIBLIA Prolog k) 1. Übersetzer M. -2. Ausleger, Deuter M. - ET. a tălmăci. tălmăcitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (ura 1690 BRV 11,^0) veralt. 1.Übersetzung F. -2. Deutung F. Nu socotesc să nu fie nici unul ________ care- le să nu poată înţelege fără multe tîlmăcituri cui se închipuieşte acest Lazăr (ANTIM DID.85). - ET. a tălmăci. tălpăla'g etc. siehe tăpălog etc. tălpăla'r Pl. -la'ri S.m. (163*1 DRHA XXII,28) veralt. Gerber, Lederer M. - ET. zu talpă. tălpălări'e S.f. (1766 URIC.XIV,3) veralt. Stand M., Gewerbe N. der Gerber, Lederer. - ET. tălpălar. tălpălui" siehe tălpui. tălpăşi' Präs. (mă) -şe'sc V.refl. (um 1890 BOGD.) fam. sich davon machen. Iar moş popa preasfintit Chiar din sat s-o tălpăşit (BOGD .POV. 155). - EI. zu talpă. tălpăşi'tă siehe talpă. ffi-Pi'g Pl. -pi'ge S.n. (1^93 DERS) 1- MOLD. ŢR. Ţ r i t t II, am Webstuhl. Fata ta-i seurtă-n picioare. "Eu i-oi pune catalige Ş-a ajunge 20 tălpige" (MAR.SAT.24) . - 2. T r i t t M. an der Hobelbank (ŞEZ.VIII, 147) . - 3. an einem Brettchen befestigter Holzbogen, wird beim Fischen mit dem Kescher (crîsnic) mit dem Fuß im Wasser nachge-z°gen u. dient zum Auftreiben der Fische (ŞEZ.IV, -GR. -chig (ŞEZ.IV,114), MOLD. bisw. tal-; TR- -pic, -pică (ŞEZ.VHI,147) , -pigă; vgl. talpă 3 u. 4. - ANTHROPON. Tălpigă (1493 DERS). - ET. talpă. - SG. ALR SN II,K.471. tălpi'ţă siehe talpă. tălpi'z etc. siehe telpiz etc. tälpizi'e siehe telpizie. tälpo'i siehe talpă. tălpui' Präs. -ie'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. (b e)s ohlen. -2. Schlittenkufen beschlagen. - GR. tălpălui. - ET. talpă. - SG. ALR SN IV,K.1192. tămădui' Präs. -ie'sc (l6.Jh.PS.H.103,30) I. V.tr. 1. heilen. Boalele trupului nu să tămă-duiesc cu safiul şi cu betiia {MXIT.1689 ,GCR 1,285) . Cum tămăduieşti pre alţi ce sînt mai streini, aşea vino de tămăduieşte şi pre prietinul tău, pre Lazăr (MS.17.Jh.,GCR 1,137). Doamne ... tămăduiaşte sufletul mieu, c-am greşit tie (DOS.PS.SLAV.R.40,4) . Dar ce semn voi cunoaşte să crez că mă va tămădui D-zeu? (NEAGOE ÎNV.2 47a;2Kg 20,8). Că le-au trimis cuvîntul său Domnul, De-au tămăduit într-înş tot omul (DOS.PS. V.106,48). LV. s c h Ö p f e n, b i 1 d e n (PS.H.50, 12). - ET. magy. tâmad "sich erheben, aufstehen". -SG. ALR I/I,K.137;1I/I,K.125. tămăduia'lă Pl. -ie'li S.f. (um 166O STAICU 90) Heilung F. Dă fuga or la doftor, or la o babă meşteră de tămăduială (JIP.OP.65) . - ET. a tămădui. tămădui'aţă Pl. -i'nţe S.f. (1683 B0S.VS.Noe,l4; 126a) veralt. Heilung F. - ET. a tămădui. tămădui're Pl. -i'ri S.f. (lö.Jh.PS.H.128,6) 1. Heilung F. Voi merge în biserica lui D-zeu, cîndai doar îmi voi dobîndi acolo tămăduire (NEAGOE ÎNV.2 47a). - 2. LV. B i 1 d u n g, E r s c h a f-f u n g F. - ET. a tămădui. tămădui't Adj. (l6.Jh.PS.H.101,19) 1. ge he i lt. -2. LV. erschaffen. - ET. a tămădui. tămăduito'r Adj. (um l660 STAICU 56) heilkräftig, heilend, Hei 1-. - 2 Auch substantiv. (DOS.LIT. 160). - ET. a tămădui. tămbălă'u S.n. (1879 CIH.) fam. Lärm M. vieler,, lebhaft redender Menschen: Spektakel, Aufruhr, Klimbim M. tamîia 626 Mare tămbălău şi mare veselie se-ncinge în sat ... cînd intră cîte un ţigan ursar, trăgînd după sine în lanţ un urs cu botniţa pe nas (OD.-SL.168J. Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare şi liane, lume ... de-ţi venea ameţeala, nu altceva (CARAGIALE T.I,78;Schilderung einer Manifestation). Nuntă cu tămbălău eine fidele Hochzeit. - ET. zu magy. tonibol, tombolo. tămîia' Präs. -ie"z (1643 VARL.CAZ.) I. V.tr. 1. pc., altarul etc. jdn., den Altar etc. (mit Weihrauch) beräuchern, pe un zeu etc. einen Gott anbeten, ihm Rauchopfer darbringenj absol. räuchern. După ce vin cei logodiţi în biserică .. . preotul îi tămîiază (SEV.NUNTA. 245) . De nu ti-i pleca să tămîiedz d-dzăii, te voi omorî (DOS. VS.Sept. 17;21a). Răspunsă svîntul cu multă îndrăzni-re şi dzise: "Eu sînt creştin ... şi întru Hristos 2 credz şi aceluia mă închin şi-l tămîiedz (VARL.CAZ. II,60a). Gräber werden von den Verwandten 40 Tage lang mit Wasser begossen und beräuchert: Baba că grijia, Apă de căra Şi îi tămîia (pe feciorii morţi) (PÄSC.LP.167) . - 2. fig. pc. jdm. Weihrauch streuen, huldigen, jdn. in den Himmel erheben. Cu cită antipatie cai fost judecaţi unii din artiştii noştri şi cu cîtă simpatie au fost tămîiaţi, admiraţi alţii (STHNC.FR.84). - II. V.intr. Rauchopfer darbrin-" gen. Idolilor şi dracilor să tămîiedze (DOS.VS. Sept. 19;22b). - III. a se tămîia fam. sich einen Rausch antrinken. Ei Za circiumă aleargă. Cu oala de dimineaţă Să tămîie-n toată viaţa (PANN PV.M.1,92). Vgl. a aghezmui. - GR. veralt. tîmăia, tărrria, tămuia. - ET. tămîie. - SG. ALR II/I,K.180. tămîia "t (1821 BELD.ET. 100) I. Adj. 1. w o h lriechend. Flori albastre tremur-ude în văzduhut tămîiet (EMIN.O.1,85). - 2. fig. beduselt, berauscht, benebelt, angeheitert. -3. fig. g e-schmeichelt. - II. S.n. B e r ä uchern, Räuchern N.— GR. tămăiet, tămîiet. - ET. a tămîia. tămî"ie S.f. (156l CORESI TE^ 3a;Mt 2,11) Weihrauch M., Räucherwerk N. Trii grăunţă de dafin şi untdelemn şi tămîie albă să le amestice la un loc şi să să ungă pe tot trupul (MS.18.Jh.,GCR 11,67). Luînd ... cineşi cădelniţa ^ lui, au pus pre ele foc şi au pus preste ele tămîie (BIBLIA 1688 Lv 10,1). Dar tu pentru ce-ai căutat spre tămîia mea cu ochi ficlean? (NEAGOE ÎNV.2 14b; 1 Sm 2,29). li întinsără mîna şi (o) umplură de je-ratec cu tămîie (DOS.VS.Noe 16;130b). Cu acest fel de tămîie vornicul Balş tămîiet, Fierde prepus, în~ grijere (BELD.ET.100;Salih Pascha hatte seine Handlungsweise gelobt) . Vgl. drac 6 a. - GR. -muie, BAN, tămîn’e. - ET. lat. *thymania (REW 8722), vgl. zur Form sard. timangia, —manza, —monzaj afr. timoine (RQLANDSLIED V.2958). - SG. ALR II/I,K.1S0. tămîie"r Pl. -ie'ri S.m. (1902 WEIG.) MOLD. Wacholder M. (Juniperus communis], die Beeren dienen zum Räuchern (WEIG.JB.IX,230) . - ET. tămîie. tămîie "re Pl. -ie'ri S.f. (1645 VARLAAM R.216) 1. Beräuchern, Räuchern N. (mit Weihrauch). - 2. fig. Schmeichelei F. - GR. veralt. tămîiare. - ET. a tămîia. tămîie"rnic S.n. (um l6?0 ANON.CAR.) veralt. Räucherpfanne F., W e i hrauch- f a ß N. - ET. tămîie. tămîie "miţă Pl. -ie"miţe S.f. (l803 IORGA S.D.XII, 146) Räucherpfanne F., Weihrauch-f a ß N. Mirosuri scumpe ce ieşea din tamîiemiţele cete de aur (BARAC HAL.III,86) . - GR. -ielni- (C3H.I, j 400) . - ET. tămîie; nach cădelniţă gebildet; doch auch I ksl. timjaninica. tămîieto"r (1703 GCD) I. S.m., Pl. -to'ri Rauchfaßträger M. - II. S.f. tămîietoa're, Pl. -to'ri 1. Grabpfle-g e r i n F. (MAR.ÎNM.342); vgl. a tămîia 1.1. - 2. (Weih-)Rauchfaß N. (Preotul) luînd tămîi-toarea începe a tămîia împrejurul tetrapodului (SEV. NUNTA 252). - ET. a tămîia. i tămîietu'ră (4) p^. -tu'ri S.f, (1688 BIBLIA 2 Kg 10,24) Brandopfer N. - ET. a tamîia. tămîioa'ră Pl. -ioa're S.f. (1825 B.) Name verschiedener Pflanzen: Gänsefuß M. (Che- ; nopodiumjVAIL.); OLT. Veilchen N. (VialasBR-PANŢU)j S e s e 1 M. (Seseli libanotisjBR.); de Gamander M. (Teucrium chamaedrysjB.). Frunză Verde tămîioară Zi cu foc şi iute, cioară (MF Ir 1046). Vgl. tămîiţă. - ET. tămîie. tămîio"s (1703 GCD) I. Adj. w ü r z i g, w o h 1 s c h m e c k e n d, d u f t e n dj strugure tămîios, poamă tămîioasă Muskatellertraube F.; vin tămîios . Muskatellerwein M. -II. S.f. tămîioa să 1 • 5 katellertraube F. In vie toate soivri te de struguri ... tămîioasă şi mişchet, gordin Ş"1, băşicată (OD.-SL.189).-2. Muskatelle r 627 tărăboanţă w s i n M. Sticlele se umplură eu tămîioasă într-o clipă (FIL.CIOC.158). -3. Veilchen N. (Vio-ia odorata;BORZA.). - ET. tămîie. tanâi'ţă Pl. -i'ţe S.f. (1703 GCD) pflanzenname: TR. Günsel M. (Ajuga)j Gänsefuß M« (Chenopodium;B.); de cîmp Gamander [*ţ, (Teucrium chamaedrys;B.VAIL. ]. Nu-ţi pune peanä de brad __ Ci-ti pune — de tămîiţă (I.-B.301). Vgl. tămîioară. - ET. tămîie. tâmînda' Präs. -mî'nd V.tr. (175^ PROTOCOL 103) ŢR. veralt. hinausziehen, in die Länge ziehen. Dară nu s-au iinut de cuvînt, pentru că întoarcerea numitelor cetăţi o au tămîndat cu minciuni (ŞINCAI HR.1,419) . - GR. tămănda, trămînda. - ET. unbek. tâmînji' Präs. -je'sc V.tr. (1889 SEV.) fULD. beschmieren, -sudeln, schwärze n. Ţiganii — fata şi mînile, ce li-s negre, le mi tămînjesc cu funingine sau cu văpseală neagră (SEV.NUNTA 307) . - ET. zu a mînji. Tăna'se m. (l628 DRHB XXII,l63) 1. Kurzform v. Atanasie Athanasius M. - 2. spöttisch: Holzkopf H.j a se face Tănase sich dumm, unwissend stellen, tun, als ob man von nichts wüßte. Vgl. teleleu. - ET. asl. Athanasij < gr. 'AQavduatog. tăpăla'gă Pl. -lă'gi S.f. (um 1580 DOR) veralt. 1. großer, plumper Schuh; großer, plumper Fuß. Ca să nu i se cunoască ... urma încotro l-au dus, au încălţat pe bou în tălpălăgi şi au venit cu el acasă (SBIERA POV. 254;er hatte den Ochsen gestohlen). Pîrgarii ... a-legea pentru (porcarul) Gloantă opincile de Sân-Me-dru şi Săn-Gheorghe tot putrede, de rămînea porcarul Vină la săptămînă cu tălpăloagele de la mă-sa (UR. I*EG.51) barfuß. Părea că rîde (piciorul fetei), micuţul, lîngă tapalogii mei (CL V,310) neben meinen Elefantenfüßen. Daher: - 2. LV. von eisernen, als Marterwerkzeug dienenden Schuhen. (Judeţul) învăţă de-1 încălţară în tăpălage de her lnfocate şi-l siliră, s-alerge naintea lui (DOS.VS. 10;59b). Trofim, încălţat cu tălpălage de her nalte şi multe munci cu Dorimedon răbdară (DOS.VS. ^ePt.l9;22a). Marco încălţat cu tălpălage de muncă (DOS .VS. Sept. 28; 34b). - GR. tălpălagă, -loagă (HR , S.m. tapalo'g (CL I.e.); Pl. auch -la'gej v8l. tăpălăgos, tăpălog. - ET. unbek., erinnert an Tappe "Tatze", tappen "plump schreiten", täp-Pisch etc.: vgl. sieb.-sächs. tpp-să% (KFMJSS 963); tälP~ nach talpă. tăpălăgo's Adj. (1892 SEZ.) ugs. mit großen, plumpen Füßen. Pui de urs tăpălăgos (PP.ŞEZ.1,143) . - GR. tălpălă-gos. - ET. tăpălagă. tăpălo'g Adj. (1872 POMP.) ugs. mit großen, plumpen Füßen. (Calul) cel tăpălog ce vei zări zvîrcolindu-se în gunoiul cailor (POMP. ,CL VI,27). - GR. tătpălog. — ET. tăpălagă. tăpşa'n Pl. -şa'nuri S.n. (1504 DLKV) 1. kleinere ebene Fläche im Gelände (wog. podiş größere), bes. auf dem Rücken eines Hügels, Berges: Plateau N. Că aşa-i hazul, să-i apuce, cică, răsăritul soarelui pe tăpşanul de pe vîrful muntelui (RAD. RUST.H,131 ;von den Besteigem des Ceahlău). Turcii s-au întors ta Iaşi şi ş-au întins corturile pe tăpşanul Copoului (AL. ,CL II,9;Hügel in I.). Dobrogea ne prezintă un tapşan (podiş) rîdicat între Dunărea şi Marea Neagră (CL XV,60). - 2. offener (F e u e r-) Herd M. 2 zidari care au făcut tapşanut (BGL 109). - GR. tepşan (PP.PAMF.CDT.66) , tapşan. - ET. wahrsch. zu a tăpşi. - SG. ALRM II/I,K.368;ALR II/I, MN 3902,139. tăpşi" Präs. -şe'sc (1878 INV.COP.) I. V.tr. mit einem flachen Holz etc. schlagen, um eben u. fest zu machen. 0 lopăţică cu care se "tăp-şeşte sau "tepşeşte" mămăliga înainte de ce se răstoarnă din ceaun pe fund (MAR.ÎNM.200). - II. V.intr. stampfen. După ce au aruncat aceste seminţe în pămînt, trebuie să tragă cu grebla ... şi apoi să tăp— şască cu o lopată pe deasupra straturilor (ÎNV.COP. 1878,10). -GR. tepşi, tepşui (ŞEZ.III,90), topşi. -ET. wahrsch. onomatopoet., vgl. dt. Tapps, tappsen, sieb.-sächs. tappsscho (KRAUSS TR.992). - SG. ALR SN V,K.1449;ALRM SN III,K.924. tăra'ş Pl. -ra'şi S.m. (1620 MOXA.HC 1,393) 1.Grundpfahl M. Un heteşteu cu zăgaz de taraci (OD.PS.188). Hotarul ... tot spre amează la vale pînă în capul tăraşilor (URIC.XXV,67). - 2. (+) Jagdgerät N.- GR. taraş, MUNT. tarac. - ET. ukr. taras; tarac < türk, tarak. - SG. ALR II/I,MN 3Ö40, 126. tărăboa'nţă Pl. -boa'nţe S.f. (l806 KLEIN) Schubkarren M., Radbahre F.; vgl. roabe?. - GR. tiriboanţă (ŞINCAI E. 119), teriboanţă (KLEIN,B.) , taraboantä, tarabonpä. Weitere Formen bei CIH.11,531. - ET. magy. torbonca, targonca. — SG. ALRM SN I,K.237;ALR SN II,K.354. tărăboi 628 tărăbo"i Pl. -boa-ie S.n. (1877 CREANGĂ) fam. Lärm, Spektakel, Skandal M. Ieşind afară, începe a face un tărăboi de s-a sculat toată ograda în gura lui (CREANGĂ, CL XII,24). înlăun-tru se auzea un tărăboi grozav; toţi bocăneau la uşă cît ce puteau şi strigau (CREANGĂ,CL XI,190;sie waren eingeschlossen). - ET. unbek. tărăbonţa"ş Pl. -ţa"şi S.m. (DOC.1762,URIC.II,165) veralt. Schubkärrner M. des Salzbergwerks. - GR. tărăbanţaş (URIC.II,165), tărbunţaş (SUŢU NOT. 159). - Dim. tărăbînţăşe ~l (URIC.II,169). - ET. tără-boanţă. tărăbu"c siehe tîrboc. tărăbiTţă Pl. -bifţe S.f. (1857 POL.) bes. tărăbuţe MUNT. ugs. Habseligkeiten, sieben Sachen (PL), Gepäck N. Nu rămîne altceva de făcut decît să-mi iau tărăbuţele şi p-aci ţ-e drumul, băiete! (Z.VI,465). - ET. ansch. zu tarabă. tărăgăi" etc. siehe tărăgăna etc. tărăgăna" Präs. -ne^z (um l670 ANON.CAR.) I. V.tr. in die Länge, hinau s-, h i n- ziehen; cuvintele etc. die Worte etc. lang ziehen, dehnen. împăratului ... nu-i prea plăcu zorul ce da sfetnicul pentru nuntă şi mai tă-2 răgăi lucrurile (ISP.LEG. 227). Să cerci d-a pierit ori dă-şi mai tărăgăieşte rumânul ghiaţa (JIP.R.270) ob ... er sein Leben noch hinschleppt. S-au trăgănat sfada pînă la stingerea de tot a Troadei (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,57). Eu mă făceam că-l ascult şi l-am tot tra-ganat cu cuvinte îngăimate s pînă ce a venit barba-tă-meu (GANE,CL IX,55) hielt ihn ... hin. "Bună seara, Costane!” grăi el trăgănînd vorbele (SLAV,,CL XV, 425). - II. a se trăgăna 1. s i c h hinziehen. Dînd loc unei întinse grădini de verdeţuri care se trăgăna pînă aproape de malul lacului (SLAV.,CL X,3Q7). Pe cîmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos 0 jalnică grămadă de oameni trişti şi îngheţaţi (AL. POEZII III,Leg.74; von nach Sibirien Verbannten) schleppt sich ... dahin. -2. stammen (wofür auch a se trage). Neamul ţării Moldovei de unde să trăgănează (MIR.COSTIN,LET.2 1,247). -GR. MUNT. OLT. tărăgăi, străgăni, trăgăni; MOLD. TR. trăgăna, tră-gîna} TR. tragăna (BUD,ŢIPLEA). - ET. trăgăna, LV. allein belegt, geht auf vlat. tragino, -äre < trahe-re zurück, vgl. span, traginar, rätor. targinar, tar-ghinar, it. trainare, afrz. trai'ner, nfrz. traîner etc.; zur Lautung vgl. cearcăn (< cîrcînussREW 1942), leagăn, a legăna, mesteacăn, in denen că, gă mit ce, ge im Inlaut nach Analogie der gleichen Auslautssilbe (cearcă, cerce, leagă, lege) wechselt oder wechselte. în tărăgă(n)i scheint lautsymbolische Dehnung eingetreten zu sein// SCRIBAN: rum. a trage. tărăgăna"re4 Pl. -nä"ri S.f. (l8l0 IORGA S.D.XII,201) Verzögern, Hinziehen N. Să plăteşti la timp fără străgănire, că numa aşa mai găseşti ş-al-dată (JIP.OP.64). - GR. Varianten wie bei a tărăgăna, - ET. a tărăgăna. tărăgăna"t Adj. (um 1580 GLOS.BOGDAN 246b;TRS XVI5 430) 1. hinausgezögert. - 2.gedehnt, langgezogen. Bocitul e un fel de cîntare jalnică şi trăgănată împreunată cu plîns (CL IX,152). - 4. leicht geneigt. Oraşul se urcă pe-un tap-şan trăgănat (VLAH.RP.128) auf einer sanft ansteigenden Fläche. Căutînd un suiş mai trăgănat, schimbai drumul (NĂD.NUV.II,221) einen weniger steilen, bequemeren Aufstieg. ” GR. trăgănat. — ET. a tărăgăna. tărăgănează Pl. -ne"li S.f. (1857 POL.) H i n a u s-, Hinziehen, Verzögern N. Trebuia să se curme numaidecît cu această tărăgăială (VLAH.NUV.201). Cînd ai să mă iei? Ştii în ce stare sînt. Vezi bine, nu se-ncap tărăgăneti (NÄD.NUV.I, 130;das schwangere Mädchen zum Liebhaber). După mai multe străgăneli cu "inşaala”, cu "pekei" şi cu "ba-calum", pe la sfîrşitul lui octonibre Caragea a putut ieşi din Constantinopol (GHICA 28;die Pforte hatte den sich um den muntenischen Thron bewerbenden C. mit allerlei Ausflüchten hingehalten). - GR. Varianten wie bei a tărăgăna. - ET. a tărăgăna. tărăşe"nie Pl. -şe"nii S.f. (1907 PAMF.) ugs. 1.Hergang, Sachverhalt M. "De ce plîngi?” îi spune tîrîşenia (RC.IR.40) . îi povesteşte fata toată tîrîşenia din fir pînă-n aţă (RC. IR. 134). împăratul ... fără să ştie tirişenia ... dă fuga de spune şi leneşei ce a văzut (RC.IR. 191) . - 2. merkwürdige Begebenheit F. Am să-ţi spun o tărăşenie (PAMF.JOC.II,416). Aici (la clacă) se spun tirişenii3 poveşti ... (PAMF.AGR.220). - GR. tirişenie, tîrîşenie. - ET. ansch. umgestellt aus 2 şiretenie , viell. mit Anlehnung an tîrîş. tărba"că Pl. -ba"ce S.f. (1857 POL.) MUNT. 1.Vorrichtung F. zur Mißhandlung von Tieren. - 2. tărbaca cîinilor ehem. Volksbelustigung F. am Montag nach Fasching, die in einer eigenartigen Mißhandlung von Hunden bestand. - Daher fam. a da pc. în, prin, la tărbacă, tărbăceală (PCL.), a-l tărbăci mit jdm. grausamen Spott treiben, jdn. fo ltern. - ET. viell. dasselbe Wort wie it. tra-buccoj -bocco3 sp. -buco "Donnerbüchse", it. traboc- 629 tărire ohetto, sp. -buquete "Art Wurfmaschine (Katapult, Bal-liste)”. // zu a tăbăci, vgl. CIORANESCÖ 8521. tărbăcea'lă siehe tărbacă. tărbăci" siehe tărbacă. tărbunţa'ş siehe tărăbontaş. tărca't Adj. (1581/2 PO2 105;Gn 31,12) bunt, scheckig. Noi cunoaştem două soiuri de malai, cel mărunţăl roş şi acel tărcat măşcat (ION. CAL. 79). Cine mi-e drăguţ mie ... Are ... Curea cu bumbi tărcaţi (PP.TR.,CL IV,268). Unele (mumii) sînt închise încă în sicriele lor lungăreţe şi tărcate (IORGA AM.162). în fund munţii îşi rotunjesc gheburile tărcate de soare (VLAH.RP.210). - ET. vgl. magy. tarka (TAMAS). - SG. ALR SN II,K.277. tărcătu'ră Pl. -tu-ri S.f. (1Ö25 B.) Buntheit, (Bun t-)S checkigkeit F. E divin ... prin această albăstrime de ceriu şi tăr-cătură de haine (IORGA AM.203;von einem Haler) . - ET. tărcat. tărciTş Adj. (1881JIP.) (von Schafen) scheckig. Poartă căciulă neagră, albă şi tărcuşă (JIP.OP.79). - ET. zu tărcat. tărfăloa'gă siehe terfelog. tărha't Pl. -haituri S.n. (1648 NT Mt 21,5) (gesamtes) Gerät der Hirten, das sie bei ihren Wanderungen auf Tragtieren mit sich führen, ln capul turmelor merge cîte un măgar, încărcat cu lucrurile sau tar hatul ciobanilor (OD.-SL.90) . De năvălesc cî-teodată lupi în turmă, cu cale ar fi să vindem oile cu ciobanii, cu tîrhat şi cu cîini cu tot? (JIP.R. 62) . - GR. tîrhat. - ET. vgl. rregy. terhet (Akk. von teher "Last, Schwangerschaft”), ukr. terh, terhati "beladen". tărhi"tă Pl. -hi"te S.f. (1825 B.) TR. R e b-, Feldhuhn N. (Perdix). - GR. tar-hităy terhită. - ET. unbek. tărice"! siehe tare. tări'e S.f. (l6.Jh.CV2 80a;l Petr 4,11) 1. Stärke F., Vermögen N. Nu în tăriia caluluij nece în fluiere bărbatului bună vrearea lui (D-zeu) va fi (CORESI GCR 1,28;nach Ps 146,10). A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere (EMIN.O.I, 200). (Ţăranii) suferă şi tac bărbăteşte3 avînd tăria de suflet d-a nu se plînge (JIP.SUF.66) die Seelen- stärke. Mircea îşi dase obştescul sfîrşit pe scaunul domnesc în mijlocul tăriei sale (OD.DC.2) als er auf der Höhe seiner Nacht gestanden hatte. Şi ia înălţime şi tărie şi mărime şi cu cinste te îmbracă (BIBLIA 1688 Ib 40,10). Cel ce au zidit toate ... acestuia crede cu tărie (ALF.SUFL.,GCR 11,148) auf den vertraue fest. Această porîncă cu tărie mare ţinură jidovii cum nici un lucru nu făcură în aceia zi (de sîmbătă) (CORESI,GCR 1,24). Agripina aruncă o căutătură ameninţătoare soţului ei şis trîntind uşa cu tărie, ieşi (XEN.BR.16) heftig. Că era vrăjitoare, de! n-aş îndrăzni s-o spui cu tărie (UR.BUC.95) fest, mit Sicherheit zu behaupten. Bisw. cu tărie, cu (de-a) tăria mit Gewalt (vgl. silă). Cine nu crede9 nu asculte y că eu nu fac pe nime cu tăria să asculte (RETEG. POV.1,47). - 2. veralt. Geltung, Gültigkeit F. Unele vînzări ca acestea nu au tărie (COD. 2 IPS. 140). Soborul a hotărît ca o astfel de hirotonie să fie fără tărie (PRAV.BIS.1,1) . Şi spre mai mari tărie şi întăritură «,,, am poruncit cinstitcredincios boierului nostru, Dumitraşco Ştefan vel logofăt, să scrie cartea noastră (DRHA XIX,464). - 3. a) bisw. (Heere s-)N acht F. Sultan Mehmet ... s-au gătit cu tărie mare şi au trecut Dunărea (NEC.COSTIN., 2 LET. 1,389) . - b) bisw. Befest igung, Feste F. Pazvand ... s-au dus la casa lui şi ... ş-au făcut tărie împrejur de parmaci groşi (DION.,TEZ. 11,185). Luînd stăpînul pe Iosif, l-au pus la tărie {oxupoxo.;BIBLIA 1688 Gn 39,20) . Fie tărie în mijlocul 2 apelor, să desparţă apele de la ape (PO 12;Gn 1,6). - Daher bes. tăria cerului die Hirrmelsfeste, das Firmament. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint (EMIN.O.1,82). Limbile să salte Cu cîntece nalte Să strige-n tărie Glas de bucurie (DOS.PS.V,46,3). - 4. a) Stärkungsmittel N. într-un colţ de ladă avea sticluţe cu felurite tării (LIT.). - b) Verstärkung F. am oberen Rand des Stiefelschafts. - 5. veralt. Härte, Festi gkeit F.; tăria diamantului die Härte des Diamants. - ET. tare. tări "me Pl. tări "mi S.f. (156^4 CORESI CAZ. 1,237a) veralt. 1. Stärke, Kraft F. Tărimea mea şi 2 lauda mea iaste Domnul (PO 227;Ex 15,2). în svîntă mîna ta toată tărime şi putere este (FRAG.TOD.4a, TRS XVI,342). -2. (+) Festung F. Au scăpat la tărimea mai sus zisă şi s-au întărit de toate laturile (ŞINCAI HR.1,182). - 3. veralt. Gültig-k eit, Rechtskraft F. - ET. tare. tări"re S.f. (1563 CORESI PRAXIU 220) veralt. Stärke, Kraft F. Tu eşti tărirea (mea) şi începătura a tuturor fraţilor tăi (MS.1760, GCR II,70,nach Gn 49,3). - ET. tare. tărişor 630 tarişo'r siehe tare. tărîcioa're siehe tărîţe GR. tari^m Pl. -ritmuri S.n. (1845 BÄLÄC.) 1. im Märchen: Gebiet N., in dem Feen, Unholde u. Drachen herrschen; tărîmul celălalt das Jenseits, näml. das Märchenland im Ggs. zu der von Menschen bewohnten Erde (tărîmul acesta). In das Märchenland gelangt man in der Regel durch eine Höhle, einen Brunnen etc., indem man sich an Stricken hinabläßt (daher auch tărîmul de jos die Unterwelt) od. es ist im Gegenteil hoher gelegen (tărîmul de sus), u. rran muß hohe u. steile Berge erklirrmen, um es zu erreichen. (Copilul) se duse şi se duse, pînă ce ajunse pe tărîmul unor zîne (ISP.LEG.^ 1,18). Prăslea ajunse pe tărîmul celălalt ... şi cu mare mirare văzu toate lucrurile schimbate; pămîntul, florile, copacii, 2 lighioni altfel făptuite erau p-acolo (ISP.LEG. 84) . In poiana asta _____ ţi se pare că te afli în celalalt tărîm, vorba basmelor, tărîm fericit, planetă necunoscută (UR.BUC.209). Şi-i linişte, o linişte sfîntă, care face să te crezi pe alt tărîm (VLAH.KP.220; Schilderung eines Aufstiegs auf den Ceahlău) man glaubt sich in eine andere,eine Zauberwelt versetzt. Daher: - 2. bisw. Gebiet, Gelände, Terra i n N. Păzeşte, tărîmul este alunecos (COST.). Mişelul! Mi-a făcut scuze pe tărîm (L.NGR.,CL 11,346; von einem Duell) auf dem Kampfplatz. - De cînd tărîmul seit Msnschengedenken. Aşa e lumea asta şi aşa a fost de cînd tărîmul (C.BSLSC. ,PR.DRAM. 144) . -GR. -rîmb (RC.IR.). - ET. wahrsch. kuman. *tarim "Acker", vgl. türk, tarim; tărîmb nach carîrrib; bei Bdtg. 2 hat die Ähnlichkeit mit frz. terrain mitge-wirkt. tărî"ţe S.f. Pl. (1584 BGL) 1. (de grîu,porumb,migdale etc. W e i z e n-, Mais-, Mandel- etcJ Kleie F. Te afumi cu fum de tărîţe de grîu presărate pe un fier înfierbîntat (PAMF. BOLI 21) . Apucînd pe zmeu de cap, de picioare, de mîni, de spinare, îl făcură tărîţă (ŞEZ.1,68) sie rissen ihn in Stücke. Vgl. drac 7, ieftin 1, porc 1. - 2. de leim (VICIU zfiriz) Sägemehl N.- GR. Dim. tarîcioa re (DONICI 95). - ANTHROPON. Drăgan Tărîţ(ă) (1584 BGL 206), Tărîţă (1629 DRHB XXII,649). - ET. asl. tricş (bulg.trici,serb.trice). tărîţo's Adj. (um 1670 ANON.CAR.) k 1 e i i g. Grîul era muced şi tărîţos şi totuşi cu ^ preţ mare (BKLC.336). - ET. tărîţe. taroa'să Adj. f. (1581/2 PO) veralt. TR. BAN. schwanger. Înmulţi—voi nevoile tale cînd veri fi tăroasă (po2 20;Gn 3,16) . Au pornit Iacov cu muiarea lui cea tăroasă (SICR.og 2 AUR 148b) . I-au făgăduit craiul că, de se va face tăroasă, şi de dînsa şi de pruncul carele se va naşte dintr-însa va avea grijă (ŞINCAI HR 1,542) . -tărhoasă (B.) . - ET. tar. - SG. ALRM I/I,K.288jALR II/I,K.143. tărşe"j Pl. -şe“ji S.m. (MS.1818 FURDUI,GCR 11,226) Kamerad M. - ET. zu tir şag. tărşeji'e siehe tîrşegie. tărta'că siehe tătar. tarta'n S.m. (1857 POL.) Meerkohl M. (Crambe tartarica). Die jungen Sprossen werden im Frühjahr als Gemüse gegessen. - gr. tîrt-, tartan. - ET. unbek., viell. Kreuzung von tătar u. russ. katran "Meerkohl". tărtăcu'fră Pl. -cu'ţe S.f. (l857 POL.) Zierkürbis M. (Coccinea indica). - ET. tä-tarcă. - SG. ALR SN I,K.200. tartane"ţ Adj. (1868 BARC.) Cvom Kopf,Körper) kugelig. Acel cap tărtăneţ (DEL.P.64). Sultănica ... nu era d-alea tărtăneţele ce pune carnea pe coaste cu lopata (DEL.S.23) die immer mehr Fleisch ansetzen. - ET. wohl zu tătar, vgl. OLT. cap tărtăreţ "Mongolenkopf". täta'r Pl. -ta'ri S.m. (l4l8 DERS) Tatar M. Mulţi tătari el ţi-au stricat Şi tăbar-ce-au văduvit (AL.PP.78;zum Tatarenkhan) . C-o gura largă şi jinibată şi cu nişte ochi de tătar, mititei, fără coloare (VLAH.NUV.19). Die häufigen Einfälle der Tataren u. die von ihnen verübten Grausamkeiten spiegeln sich in der Sprache wieder. Iţi dau cît ceri, numai te cară îndată din casa asta. "Doar nu dau tătarii" (AL. ,CL V,167) es pressiert ja nicht. Daneben auch bisw. doar nu dau turcii u. ä. N-am vreme, am treabă! ... Ia mai lasă treaba, că nu dau tătarii! (I.NGR. ,CL XIII,34) . Cuconaşu era grăbit parcă-l alungau tătarii din urmă (AL.OP.1,50) . Dacă ţi-ar da a înţelege o damă că îi placi, asta nu ţi-ar pri~ cinui nici o mulţămire? "Ei! despre mulţămire nu zic, că doar om sînt şi eu, nu-s tatar" (AL.OP. 1,1700) ich bin ja kein Unmensch. Ce tătarii o fi avînd de nu soseşte? (Ş.INFL.1,351) was zum Kuckuck? Tara piere de tătari Şi el bea cu lăutari (Z.III,453) u.a., von jdm. gesagt, der sorglos in den Tag hineinlebt. Der Kurierdienst der Pforte wurde ehemals durch Tataren versehen. Cu poroncile ce sînt a se trimite cu înadins tatar la Moldova se vor trimite şi cărţHe (BELD.,LET.2 111,437). (împăratul) trimise scrisoare 631 tăujer c-un tătar aci (PANN PV.M. 1,40) . S.f. tăta'rcă, tătă-r0a'ica, Pl- -roa'ice. - GR. Dim. tătăra'ş. - ET. slav, ţa-tarinu, f. -rka. tâta'rcă Pl. -ta'rce S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1 Ţatarin F.-2. tatarische Stu-t 0. pe-o tătarcă-ncăleca Şi la goană se lua (AL.PP. 151)- “ 3* ehem- pelzverbrämte Tuchmütze: Tatar-a f. Un arnăut ... ou tătar că roşie blănită cu vulpe nafe (FIL.CIOC.14) . - 4. Bezeichnung für versch. pflanzen, z.B. Buchweizen M. (Polygonum fa-gopyrumjB.). - 5. Lymphdrüsengeschwulst F. _ ET. slav. tatarka. - SG. ALR I/I,K.113jSN I.K.145. tăta'mică Pl. -ta'rnice S.f. (1906 PANTU) Kugeldistel F. (Echinops; PANTU). - EI. zu tătar, vgl. tărtănef. tătâi'şă Pl. -i'gi (1581 PRL 277b) TR. 1. fam. Anrede an die Schwägerin, dann überh. an eine jüngere weibliche Person. Tătăişă, draga mea ___ mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu—i lumea (I.-B.25) . - 2. Pflanzenname: W u c h e r-,K äseblume F. (Chrysanthemum LeucanthemumjPÂNţU,BQD,ŢIPLEA} j Eberwurz F. (Carlina acaulissB.); Ruhrwurzel F. (Inula dysentericajHJSS). - GR. tătăişe. - ET. aus der Kindersprache, vgl. it. tata. - SG. ALR I/II, K. 168,264,ALRM I/II,K.286,K.373,ALR SN III,K.640. tătăi't Adj. (1892 SPER.) lispelnd. Doi prieteni, unul însă cepeleag şi tătăit, Iar cellalt un surd ca surzii (SPER.AN. 1892 1,62). - ET. onomatopoet. tătănea"să siehe tatin. tătâra'ş siehe tătar GR. tătare"sc Adj. (1577 DIRA XVI/3,84) 1-tatarisch, fig. veralt. schrecklich. I-am aruncat o ochire de cele tătăreşti (AL. OP.I,1071) ich warf ihr einen grirmnigen Blick zu. Bietul arhivar stătu mai multă vreme eu picioarele în apă Pînă la glezne şi-l apucă un gutunar tătăresc (I.NGR., Qj IV,347). - 2. BUCOV. pasăre tătărească Kiebitz (Vanellus cristatusjMAR.ORN.). - 3. mălai tătăresc Mohrenhirse F. (Sorghum). - 4. porumb tătăresc M a i s a r t mit kleinen, weißen und runden Körnern (PAMF. AGR. 63). - ET. tătar. - SG. ALR SN I,K. 145. Hţărejţe Adv. (um 1705 CORBEA PS.99a) ''^arisch. An munat tatareste (ÄL.GP.I 1040; ein Grieche spricht) wir fuhren in rasendem Galopp. tătar. tătări"me S.f. (1705 CANT.) 1.Tatarenvolk N. Schithii - tot neamul tătăresc, tătărîmea (CANT.IST.13). — 2. Tatarenland N., Tatarenviertel N. Batie cu tătarîi săi ... iarăşi s-au întors în tătărîme (CANT. HR.145). - GR. MOLD. tătărîme. - ET. tătar. tăti'că siehe tată. tătinea"să siehe tatin. tătî'ne siehe tată. tătîne'sc Adj. (l6.Jh.CV) veralt. väterlich. Leagea tătănrească (CV2 19a;Apg 22,3). - ET. tătîne (tată). tătu"că siehe tată. tătu'ş Pl. -tu'şi S.m. (l6.Jh.PS.SCH.) veralt. Vorfahre, Ahne M. Lacrămile mele nu tăcea, că mutatu-s eu la tire şi venit ca toii tătuşii miei (PS.SCH.38,13). - ET. tată. tău1 Pl. tă'uri S.n. (l6.Jh.PS.H.103,11) 1. MOLD. TR. Se e, Teich M. Cînd ai întors stîn-ca-it tău (eCs Atuvae) de ape (DOS.PS.V. 113,21 ;Ps 113, 8). Primprejur nicăirea nu să văd urme de vreun izvor sau de vreun tău (adecă baltă) (CANT.SCRIS.77). Bădiţă, de dorul tău, Mă topesc ca inu-n tău (PP.MÎNDR. E0.186). Tatăl său far-a sculat, Tău-ntreg de l-au secat (AL.PP.21). Dracul din tău Teufel, der nach dem Volksglauben im See lebt. -2. Schlucht F., Abgrund M. întrînd (svîntul) într-un tău între munt, feace rugă (DOS.VS.Dech.10;209b). Sări şearpele gios în căscătura tăului şi cădzură dealurile îrnbe preste şearpe, de vindecară tăul şi-l asămănară de să feace şes (DOS.VS.Dech.10;211a). Tu trimit ape prin tăuri (eCs (pdpayEtv), De cură printre munt râuri (DOS. PS.103,39;Ps 103,11). - GR. tou, tîu. - Dim. tău~f, tăuşo'r. - ET. magy. tă. - SG. ALR SN 111^.830,831. 2 tău siehe meu. tăui" Präs. -ie'sc V.tr. (I806 KLEIN) TR. MOLD. BUCOV. (fließende Gewässer) stauen. - ET. tău1. tăuje~r Pl. -je're S.n. (1852 STAM.W.599) an einem Ende vielfach gespaltenes Holz, dient bei der Bereitung des Molkenkäses (urdă) zum Umrühren der Schafmolke: Rührholz IM., Käseschlägel M. - ET. unbek. tău"n Pl. -u"ni S.m. (um l660 STAICÜ 171) (Vieh-)B r e m s e F. (Tabanus bovinus), vgl. streche. I-au dusu-i în pădure ... unde era locul plin de viespi şi tăuni şi ţînţari (DOS.VS.Dech.27;242a). Un iezer ce era plin de viespi şi gărgăuni şi tăuni şi ţînţari şi scleapţi (D0S.VS.Fevr.21;72b). — ET. lat. tabanus, vgl. frz. taon, port. tavăo (REW 8507). -SG. ALR SN III,K.753. tăure"nci siehe taur. tău"t Pl. -u"ti S.m. (1430 DRHA.) Slowake M.-ANTHROPON. Tăutul (1430 DRHA I, 147) . - ET. magy. tot. tăva'l Pl. -va"luri S.n. (1892 SPER.) in der Sprache der Fuhrleute, Weinschröter etc.: Wälzen N., in Fällen wie: a da un vas tăval, de-a tăva-lul ein Faß wälzend fortbewegen, a da vasului un tăval das Faß ein Stück weit wälzen. Hai, băieţi, opintiţi! Haide-acum cu toţi; tăval! (SPER.AN.1892 I,114;der Anführer der Schröter spricht). Şi deodată soba cade d-a tăvalul (SPER.AN.1892 1,114) rollend, sich überschlagend. - ET. postverbal von a tăvăli. - SG. ALR SN V, K.1434. tăva"lă Pl. -va'le S.f. (1868 BARC.) (Acker-)Walze F. Şi-şi luase bădişorul Tăva-la şi pluguşorul (TEOD.PP.148). - GR. Pl. auch tăve“-le. - ET. postvertial von a tăvăli. - SG. ALR SN I,K. 26, SN V,K.1434. tăvălea"la Pl. -le"li S.f. (1805 CRIŞAN 280) Wälzen N. Să sculăm tot satul şi să-i tragem (lui Moş Crăciun) o tăvăleală să se ducă nouă cu a brinzei (DEL.I.V.ş.V.136) verdreschen, verkeilen wir ihn. A duce la tăvăleală sich strapazieren lassen, haltbar, widerstandsfähig sein. Crăiţele sînt foarte rustice, adică duc mult la tăvăleală - cum s-ar zice, crescînd în orice fel de pămînt (DATC.HORT.105). - ET. a tăvăli. tăvăli" Präs. -le"sc (1561 CORESI ÎE4 88b;Mk 9,20) I. V.tr. wälzen. Tăvăliţi pietri mari la gura peşterii (BIBLIA 1688 Jos 10,18). Ne-nduplecîndu-să păgîniei, îi legară deasupra focului pre plase de her înfocate tăvălind goli (DOS.VS.Oct.29;90b). - II. a se tăvăli sich wälzen, rollen, herumwälzen. Cum se tăvăleşte porcul în tină şi se întină şi se împute (ÎNDR.214). Mărfurile negustorilor se tăvălea prin picioarele oamenilor (DICSî.,TEZ.II,204;Schilderung eines Brandes) lagen zwischen ... herum. De vreme ce mulţămirea mea o cunoşti că e să mă tăvălesc prin presudstvii (tri— bunaluri) (C.NGR.56) in den Gerichten herumzulungern. Să să tăvălească în svîntă ta casă, Decît mii de dzî-le^n corturi de mătasă (DOS.PS.V.83,43) . - GR. tră-văli (B. ;CIP.GR.I,369). - ET. offenbar zu asl. valü "Welle, Walze", valiti, valjati "wälzen". - SG. ALR II/I,K.97;ALR SN IV,K.976,1219,V,1360. tăvăli"c siehe tăvălug. tăvălicitu"ră (+) Pl. -tu"ri S.f. (1683 DOS.) Wälzen N. Invăluindu-să marea în tăvălicituri de valuri (DOS.VS.Sept.26;31b) . — ET. a tăvăli» tăvăli"t Adj. (1805 CRIŞAN 280) 1. umgefallen. -2. beschmutzt. In~ trînd prin fund furios, cu pălăria stricată şi tăvălită (CARAGIALE,CL XIX, 109) mit ... (durch Herunv/äl-zen am Boden) beschmutztem Hut. Necuratul, carele iaste ca şi porcul cel tăvălit în noroi (MAIOR P.2 38). - ET. a tăvăli. - SG. ALR SN IV,K.1153,1157. tăvălitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1705 CANT.) abgetretene Stelle. Uite-i urma, ui-te-i dîra şi tăvălitura (RC.IR.194) . Tăvălituri de cuvinte a ispiti (CANT.IST.315). - ET. a tăvăli. tăvălu"c etc. siehe tăvălug etc. tăvălu'g Pl. -lu'gi S.m. (1645 HERODOT 228) 1. Walze.F., zu verschiedenen Zwecken dienend u. dementsprechend geformt, z.B. zum Ebnen des Ackerbodens, zum Ausdreschen des Getreides, zum Heben des oberen Mühlsteins etc. Pluguri, grape, tăvăluce (MCM. OF.1875,2276). A tipări pămîntul bine cu maşina numită tăvăluc (rouleau) îndată după săvîrşirea boro-nirii (ION.CAL. 143). Despărţirea seminţelor din paie se face ... prin fărămarea spicelor cu pietre şi tă-vălucuri trase de cai (IOSI.CAL.182). - 2. walzen-ähnlicher Gegenstand. Pre un rătund sclip sau în vîrful acelui rătund sclip sau cumbea, un rătund tăvălic de piatră poate să stea? Ba, ce numai îi caută a să prăvăli (CANT.DIV.36a) . - 3. de-a tăvălugul rollend, sich überschla" g e n d. Turcul ... s-a dus de-a tăvălucul cum s-ar duce un harbuz în vale (GÄNE,CL XI,373;der Sprecher hatte ihn getötet) der Türke kollerte hinab. - GR. tăfălug, tefelug (GHICA 218 u. 537), tăfălog (PAMF-AGR.61;POEN.11,752), tăpălug (D.), tăvăluc; -lic (CANT.DIV.l.c. ,HMST.) , vălătuc, trăvălic, treveleß- - Auch S.n., Pl. -lu'guri, -lu~ge. - ET. a tăvăli- - SG. ALR SN I,K.26; 129jII,K.489;III,K..851 ;V,K. 1434;ALRM SN I,K.12,11,K.674. tăvălugi" Präs. -ge^sc V.tr. (1885 H.X,451) walzen. (Pămîntul) trebuie să fie bine înmarun-ţit şi, dacă se poate, tăoălucit după ce se seamănă 633 teapă (GAZ.SOT.XIV,410). Pietrişul cu oare au fost astupate băltoacele din curtea gării a fost tăvălugit (LIT.). - GR- Varianten wie bei tăvălug. - EI. tăvălug. tâvăni" Präs. -ne'sc V.tr. (l8l9 POIRA 1,732) o cameră etc. ein Zirrmer etc. mit einer Dek-l^0 versehen. - ET. tavan. te siehe tu. tea'că Pl. teci S.f. (1561 CORESI IE** 226b;Jo 18,11) 1. Schote, Hülse F. Fasolea se seceră ... cînd tecile sînt încă galbene (AIEX.AGRIC.91) . Ardei teci s-au pisat (LIT.),-2. Scheide F., Futteral N. A băga sabia în teacă, a scoate sabia din teacă das Schwert in die Scheide stecken, aus der Scheide ziehen. (Iuditha) luo sabiia lui de la căpătîi şi, deaca o scoase den teacă, îl apucă cu o mînă de păi- (NEAGOE fm.2 167b;nach Jdt 13,6.7). Scos-au păcătoşii sabie din teacă, Arcele li-s gata războiul să facă (DOS.PS,V.36,31) . Iţarii şi sucmanul lui Gloan-ţă ... se potriveau popei ca teaca la cuţit (UR.LEG. 60) wie angegossen. Precum în teaca strîmbă sabiia dreaptă, nici în teaca dreaptă sabiia strîmbă a întră nu poate (CANT.IST.23). Toti acu pusese limba—n teacă, că se temeau să nu înfurie mai tare pe conu Ilie (BOGD.POV.226) alle waren ... mäuschenstill geworden. Copiii se făceau teacă de pămînt cînd auzeau că vine muscalul la gazdă (DEL.S.228) die Kinder verkrochen sich, wenn sie hörten, daß der Russe sich näherte. Vgl. pungă, sabie. Moş Teacă (BACALB.MT.) ugs. Kommißhengst M., nach Anton Bacalbaşas gleichnamigem Werk. Fac parte din piotă, nu 6 vorbă, dar nu mă dau nici pe o sută de moş-teci (BASS.VULT.237;ein Unterleutnant spricht). - GR. Dim. tecu'tă, -culi'tă, Pl. ~te. - ET. lat. theca. tea'‘far Adj. (1821 BELD.ET.55) heil, mit heilen Gliedern, unversehrt. Şi unde nu se apucă iarăş a ciomăgi pe Sîn-Petru, de credeai că nu mai rămîne os teafăr într-însul (CL XVI,265). S-a întors teafăr er kehrte wohlbehalten heim. Era bună teafără, şi acum e o umbră es fehlte ihr nicht das Geringste, und nun ist sie em Schatten. Am scăpat teferi wir sind mit heiler Haut davongekorrrnen. Teafăr şi nevătămat wohlbehalten. - 2. S B i s t i g gesund, bei Vernunft, hei Verstand. Împăratul____________a poruncit ... Să~i aducă, drept dovadă, Vr-o trei oameni nalţi, să-i vadă: Fi-vor teferi, ori nebuni (SPER.ÄN.1892 1,22; cier Wesir hatte behauptet, daß die Hochgewachsenen Verrijckt seien) ob sie bei Vernunft ... sind. Pesem-nej nu eşti teafăr! Ori de noi vrei să~ti faci rîs? toULl-Xj PÄC.18) nicht recht bei Trost. Vom fi voioşi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi (EMIN.0.1,176) . - GR. teafăn, teafur. Pl. ie'feri. - ET. könnte abulg. *tehinu (vgl.nbulg.te-hen) "eorum, earum" sein; die Bedeutungsentwicklung wäre allerdings nicht leicht zu erklären. // Weitere nicht überzeugende Mutmaßungen bei CIORANESCÖ 8572. - SG. ALR SN V,K.1439jALRM SN III,K.1178;ALR II/I, MN 4165,54. tea'hnä Pl. tea'hne S.f. (1577 HC 1,25) veralt. 1.Schuld F. -2. Gebrechen N. - ET. unbek., vgl. meteahnă. tea'mă S.f. (1561 CORESI TE^ l21b;Lk 4,36) Furcht F., in Wendungen wie: mi-e teamă, selten am teamă de cn. ich habe Furcht, fürchte mich vor jdm., mi-e teamă că ___, să nu ... ich befürchte, daß ..., de teamă că ..., să nu ... aus Furcht, daß ... Ţăranii - steteau smirna pînă ce nu putea să-i mai vadă bo- ierul, de care aveau o mare teamă (XEN.BR. 11). Carii sînt de-t au de teamă, le dai hrană (DQS.PS.V.110,11) . Bădiţă cu peană verde, Mult mi-e teamă că te-oi pierde (I.-B.52) . Eu aş trece (pîrîul)_____Dar mi-i cam temică Că noaptea m-apucă! (PAMF.CDT.130). - GR. Dim. temi'că (PAMF.I.e.). - EI. viat. tima (vgl.it.tema etc.), postverbal von tîmere (rum.a se teme). tea'măt S.n. (1561 CORESI TE) Furcht F. Şi se spămîntară cu teamăt mare (CO-4 RESI TE 79a;Mk 5,42) . Luo-le ele un cutremur şi un A teamăt (CORESI TE 108b;Mk 16,8). Un teamătu-l ajunse el (CORESI MQLIT.Lk 5,9,CIP.PR.215) . Mergînd oştite lui Mihai fără teamăt (BÄLC.239). - ET. a se teme. teanc Pl. tea'ncuri S.n. (1598 DRHB XI,^9^) Ballen, Pack, Stoß, Haufen M. Tn beserecă ... era poate o mie şi mai bine de lăzi şi sepeturi şi teancuri, calabalîcul orăşanilor (DION., TEZ. 11,208). Şiruri de cămile încărcate cu teancuri grele (AL. ,CL VIII,47). Mi-i plin sinu de atestaturi ... Iaca ... (scoate un teanc de hîrtii) (AL.OP.I, 90). In mîna unuia (din camarazii mei) ... am văzut un teanc de vreo zece (gulere) (BASS.NOR.55;die Schüler brachten dem Lehrer, der einen Hemdkragen brauchte, solche zur Auswahl) . - GR. Pl. te'nce (AL., CL V,138) , veralt. tea'ncure (DIR). Dim. tenoure ~l, Pl. -re'le (AL.PP.238) . - ET. türk, tenk, denk (ZENKER 315a); Diphthongierung ungeklärt. tea'pä S.f. (1683 DOS.) 1. Art F., Schlag M., Charakterbeschaffenheit F. Nu era pre dîns teapă omenească, că n-aoeai cu nemică să-l cunoşti că-i om (DOS.VS.Apr.5;75b) es war nichts Menschliches an ihm. -2. Rang M.,soziale Stellung F .Cumpotsä.. mă nenorocesc pe viată? Las1, a găsi ea unul de teapa teapşă 634 ei (NSD.NUV. 1,129; der Sprecher hatte ein armes Mädchen verführt) sie wird wohl einen ihres Standes finden. Cît nu vrei tu să ne mai ridicăm oleacă din ce sintern. Cum ţii tu să rămîi tot in teapa ta! (VLAH., GAZ.SÄT.XIV,346;die Bäuerin über die von einem Bojarensohn utrworbene Tochter zu ihrem Mann). - 3. G e-wohnheit F. Cine teapa nu-şi păzeşte Foarte lesne mofluzeşte {C.CAR. ,PR.DRAM.256) . A-şi da in, pe teapă in alte Gewohnheiten verfallen. Vgl. apă 11. - ET. wahrsch. zu asl. teti, tepg., serb. tepsti "schlagen", vgl. dt. "Schlag, Prägung". tea'pşă Pl. te'pşe S.f. (l805 CRIŞAN 280) kleine Holzschaufel zum Geradeschlagen des Maisbreis (SEZ.VIII,88) . - GR. tapşă, - ET. zu a tăpşi. tea'rä Pl. teri S.f. (l8l2 ŞINCAI HR.111,69) TR. BUCOV. Webzettel M., -Kette F., v.a. wenn auf den Kettenbaum aufgezogen, "aufgebäumt" (STAM. W.53). "Uruioci" ... sînt firele de tort ce rämtn de la "teară" la "nodorariu" (VICIU 145). Pune chiara pe război! (VICIU 86). Te-ai suit în pod cu teara Ţi-a mîn-cat mi-ta mînjala, Din miţă toată sminteala! (PP.BUCOV., MAR.SAT.97;Verspottung der faulen Weberin). Asta-i lelea cea frumoasă, pune tara după casă, Cîţi or trece, toii să teasă (PP.BUCOV. ,ŞEZ.VIII,64) . - GR. tară. -Pl. auch te're. - ET. lat. tela. - SG. ALR SN II,K.469. tea“rfă Pl. te~rfe S.f. (1683 DOS.) 1. veralt. MOLD.TR.BUCOV. Lappen M. Aruncă-mi o tearfă să mă acopăr (DOS.VS.Noe.9,114a;eine nackte Frau spricht). Peste cîtva timp ai să te faci tearfă din care se face scamă (ÎNV.COP.1878,102;zum Hemd). Iară steagul era, după care Să ducea gloata____0 tearfă aninată pe-o prăjină (BUDAI-DELEANU 1,589). -2. Luder N.,Vettel F.- ET. unbek., das Verhältnis zu tirfă, terfar, a terfeli, terfelos ist dunkel. tearh siehe terh. teas siehe tas. teasc Pl. tea'scuri S.n. (1551/3 ES 82a;Mt 21,33) I. (F r u c h t-,0 1-)P resse F., (W e i n~) Kelter F. Un om a sădit o vie ... şi a săpat intr-insa teasa (EV.1894 Mk 12,1). Ne trimite pe la moşii fel de fel de litfe ... care ne storc ca şi intr-un teasc (SLAV. ,CL VIII,429;von den die Bauern ausbeutenden Fremden). — 2. teasc de tipografie (POEN. II,734) Druckmaschine F. A fi sub teasc unter der Presse, im Druck sein; a pune sub teasc in die Presse geben, drucken; a ieşi <2e sub teasc erscheinen. -3. LV. Folterwerkzeug N. Focurile, vîrteajele, spinzurătorile, teascurile, hierile şi alte fealiuri de munci, toate sta gata 2 înaintea ochilor (VARL.CAZ. 1,213a). II băgară în teasc cu şurub de-l tescuiră cu grea şi cumplită muncă (DOS.VS.Oct.19;73b) . - GR. Dim. tescule'i, Pl. -Xe*-ie. - ET. asl. tesku. - SG. ALR SN I,K.235;SN 11,507. tea şcă siehe taşcă. teatra'l Adj. (1829 C.NGR.) theatralisch. Omoară-mă dar, adaose Ilies-cul cu un aer teatral, neştiind ce să mai zică (C. NGR.OP.I,18). - ET. frz. theătral. tea'tru Pl. tea'tre S.n. (1648 N.T.Apg 19,31) 1.Theater, Schauspielhaus N. (S c h a u-)B ü h n e F. Din rămăşiţa materiii, care rămăsese nearsă, au poroncit să facă acolo un theatru, 2 ‘ adecă loc înnalt pentru privală (CANT.HR. 252). - 2. veralt. Versammlung F. Acestea aşe în sine chitindu-le şi oarecum până a nu fi, cu ochiul sufletului ca cum aemu ar fi vădzindu-le, cătră tot thea-trul voroavă ca aceasta făcu (CANT.IST.160). - 3. Auf-, Vorführung F., Theaterstück N. - GR. (+) theatnm, teatron. Pl. veralt. teatruri. - ET. gr./lat. theatrum, auch mittelbar. te'cher-roe'eher Adv. (l88l Ş.INFL. 1,353) veralt. MUNT. fam. Hals über Kopf, in Fällen wie: Fetele tivind techev-mecher după ele pe bietul argat al grădinarului (CAL.1883,Ş.INEL.1,353). -GR. teche "r-meche ~v. - ET. türk, teker meher. tecii"f (+) pi. -cli'furi S.n. (1792 Ş.INFL.11,118) in Übersetzungen aus dem Türkischen Forderung F., Anspruch M. Ambasadorul Capara nu putea să dea mîna la aceste teclifuri fără voia imperatorului (I.VH.CÄR. 1.1.0.,TEZ.II,267) konnte diese Forderungen ... nicht akzeptieren. Boierii pamîntului să se depărteze— de acele teclifuri ... care nu pot să le sufere ... raielele din pricina sărăciei la care au a-giuns tara (DOC. 1802 ,URIC. 111,197) . - GR. tecii fa't. - EI. türk, teklif, teklifat. tecnefe's siehe tignafes. tecşi'lă, -şo'i siehe taşcă. tecto'n (+) Pl. -to'nl S.m. (1683 DOS. VS.Noe. 3 ;l°2a^ Zimmermann M. - ET. ngr. t£htcjv. tede'um PI. tede'umuri S.n. (1829 CR 92) Tedeum N.,Dankgottesdienst M- - ET. n.lat. Te Deum (laudamus). 635 tei tefari^c Pl. -ri'curi S.n. (um 1780 EN.COGÄLN.) veralt. kostbarer Gegenstand M., Kostbarkeit F., Kleinod N. Un ine l smaragd___şi o floare de diamant, te far icuri ce i-au mai dat (episcopul domnitei) (DOC.1786,MELH., CR.II,127) . Domnul ... trimitîndu-i (paşei) de toate ţgfaricurile ce se aflau in Iaşi (EN.CCGKLN. ,LET.2 IH,202). - GR. tifavichi (FIL.CIOC.93) . - ET. türk. tefarik. te ferici- Präs. -ce'sc V.intr. (1913 PAMF.) veralt. selten sich ergötzen. Cine-n codru vieţuieşte Acela tifericeşte, Da’ nu singur, cu mîn-fea (PAMF.CDT.272). - ET. tefericie. teferici'e Pl. -ci'i S.f. (um 17^3 NECULCE) veralt. selten Belustigung, Lustbarkeit F. Dimitraşco Vodă ________ cu cele cinsti şi te- fericii multe se hămeise, de nu se putea să se mai grijască nimica (NECULCE,LET.2 II ,320; über russische Belustigungen in I.). Şi au purces ... oastea moldo- 2 venească de la tefericia cea din Iaşi (NECULCE, LET. II,320) . - ET. türk, teferrüg. te'flu Pl. te"fluri S.n. (1900 MP) MUNT. Rüssel M. des Schweins. 0 jurată de purcea Mi-şi dete (in oală) cu teflu (MF 1,912) . - ET. unbek., vgl. tiflă. tefte'v (+) Pl. -te'ruri S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) Verzeichnis N., Liste F.j (G e-s c h ä f t s-)B u c h N. Cită stricăciune au făcut tătarii în raiaua turcească, pus-au turcii bumbaşiri asupra lor ... de au plătit tot ... pe tefter (NEC. COSTIN,LET.2 11,48). Te vom închide la vartă dacă nu ne plăteşti cît am scris la tefter (STAM.M.498;Kauf-leute sprechen). - ET. türk, defter. ţefterda'r (+) Pl. -da’ri S.m.(1593 DIR) ehem. bei den Türken u. Tataren oberster Finanzbeamter M. einer Provinz: tefterdar (mare) Finanzminister M. Tefterdarul ... au pus strîngători şi etrîngea veniturile de pe la sate (AMIRAS,LET.2 111,137). Vizirul ...au poruncit la tefterdariul ca să-i numere banii (ARH.RCM.II,132) . ~ GR. defterdar, teftedar. - ET. türk, defterdar. teftergj'u (+) Pl. -gi'i S.m. (1783 Ş.INFL.11,119) ehem. Finanzminister M. (Capigiul împărătesc) dîndu-i fermanul, (Pazvandu) au poruncit teftergiului de i l-au citit (DION.,TEZ.II, 187) . -^ zu türk, defter. ^JŞlă siehe ţiglă1. teglăză'u Pl. -ză'ie S.n. (1806 KLEIN) TR. MARAM. Bügeleisen N. - GR. ticlazău, piclăzău. — ET. magy. teglâzâ. - SG. ALR SN IV,K. 1232. tegli"ci Pl. -gli'ce S.n. (1868 ION.AGRIC.M.699) □LT. MUNT. 1. 3 o c h n a g e 1 M. (DT). -2. G e-r ä t N. zum Dehnen von Rohleder. -GR. tiglici. - ET. serb. teglic < tegliti "ziehen", bulg. teglic. te'hnă Pl. te'hne S.f. (l800 BUDAI-DELEANU VI348) veralt. TR. 1. Fertigkeit, Geschicklichkeit F. -2.Verfahren N. - Später durch tehnică ersetzt. -3. Intrige F. Vlădica Ioan Bob cu sfetnicul său _ cu mini, cu picioa- re şi cu multe feliuri de tehne porniră să spargă şi puterea protopopilor carea după legea bisericei greceşti se cuvine lor (MAIOR IBR2 178). - ET. gr./lat. techna. te'hnic Adj. (1829 CR 313) technisch. - ET. gr./lat. technicus. tehui" Präs. -ie'sc V.tr. (1879 CIH.) MOLD. fam. pc. (de cap) jdn.wirr, konfus machen, verwirren. A venit (soacra) de cum m-am sculat şi pînă mainte a tot tocat. Am avut eu chip să opăresc ceva? M-a tehuit de cap (NAD.NUV. 11,127). - ET. tehui. tehu'i Adj. (1879 CIH.) MDLD. fam. (de cap) wirr (im Kopf). în loc să dea de uşă, Somnoros, tehui de cap ... Dă cu mîna de-un dulap (SPER.AN.1893 111,152). Ţiganul, cum băuse, Cam tehui de cap era (SPER.AN. 1892 1,241). Bre, că nătîng mai eşti; n-am văzut încă aşa om tehui! (XEN. BR.39) ein solcher Wirrkopf. - GR„ tă-, ta-. - ET. unbek. - SG. ALRM I/I,K.192,193,ALR I/I,K.64,135. tehuia'lă Pl. -ie'li S.f. (1886 MAR.D.1U8) MOLD. fam. Wirrsein N. Ficatul (calului) ... să pisează şi să bea cu rachiu de drojdii pentru ameţeală, tehuială, nebuneală (LEON ZOÖL.29) . - ET. a tehui. tei Pl. tei (1496 DRHB 1^33) I. S.m. 1. Linde (Tilia). Floare de tei Lindenblüte. Cînd peste vară plouă cu piatră, este bine să se arunce afară cîte o crăngută de tei uscat (PAMF. SV.13). - II. S.n. Pl. te'ie (Linde n-)B a s t, Strick M. daraus. în Banat ... încing aşternutul (mortului) cu un rug şi c-o fîşie de tei murat (MAR.ÎNM.244). 11 pusese într-o sanie cu doi cai ... cu hamuri de tei, ca vai de dînsul (NECULCE,LET.2 II, teică 636 222). (Sfîntul) să-ncingea cu un tei (DOS.VS.Sept.6; 9a). Inorogul____ştiind precum acelui vrăjitoriu bo- bii nu-i prea îmbla şi teiele îi sint aani împleticite (CÂNT.IST.304). Vgl. boier 2, curmei 1, a lega I. 1. - GR. Dim. teişo'r, teiu"t- - ET. vlat. t%lius für kllat. tîlia, nach den übrigen Baumnamen (fagus, fra-xinus, malus, pirus etc.J, vgl. it. tiglio, afrz. teii etc. "Linde"; im Pl. teie kann der urspr. Sg. erhalten sein, vgl. lorrb. teja, frz. tille etc. "Lindenbast”. - SG. ALR SN IV,K.1131. te'ică Pl. teici S.f. (1788 A.J.631) 1. (Rütte 1-)S c h u h M., in den das Mahlgut aus dem Rumpf (coş) fällt. Inläuntru (în moară) ha-daragul toca regulat în teică, tac-tac, tac-tac (SAD.CR.29). Moara să-nvîrtea; făina curgea pic, pic ... în sacul pus la teică (RSD.RDST.11,159). - 2. kleiner Trog M. (Simion) s-a oprit la o fîn-tînă, a scos apă c-o teicuţă înfiptă într-o prăjină ş-a băut (VLftH.GV.72) . - GR. In Bdtg. 2 auch teucă. - Dim. teicu'ţă, Pl. -cu“ţe. - ET. unbek. - SG. ALRM SN I,K.117,216;ALR SN II,K.330. tei'ş Pl. -i'şuri S.n. (1556 DERS) Lindenwald M.- ET. tei. teişo'r Pl. -şo'ri S.m. (158*1 DERS) 1. Dim. von tei. - 2. MOLD. Spierstaude F. (Spiraea filipendula;BR.). -3. Goldröschen N. (Kerria japonicajPANTU), beliebter Zierstrauch. -ET. tei. tejghea' Pl. -ghe'le S.f. (1793 Ş.INFL.1,358) I. Arbeit s-, Werktisch M. des Handwerkers. Pe Maica Precista ... 0 făcură (tătarii) d-o teşghea De toca tutun pe ea (MF T, 100; von einem Heiligenbild). -2.Hobelbank F. Teşgheaua ... serveşte pentru a aşeza şi fixa pe dînsa lemnele pe cari voim să le lucrăm (POP.LEMN.89) . - 3. L a d e n-, Verkauf s-, Schanktisch M. Hoţii spar-seră tejgheaua ca să fure banii die Diebe brachen den Ladentisch auf, um das Geld zu stehlen. (Costicä Miha-lovici) n-ar fi ieşit din cîrciumă fără să cinstească un pahar ou cîrciumarul, stînd tantoş lîngă teşghea (CRÂS.SCH.1,211). -GR. teşghea, MUNT. bisw. tijghea. - ET. türk, tezgâh. - SG. ALR SN IV,K.1019;ALRM SN II,K.552,827. tejgfoeta'r Pl. -ta'ri S.m. (1794 3.INFL. 1,358) 1. veralt. erster Kommis, Geschäft s- £ f ü h r e r in einem Laden. Cînd avea (băcanul) de socoteală cu vrun rumân mai arţăgos ... lăsa pe teş— gheţarul lui să se răfuiască (RSD.RUST.II,246) . - 2. veralt. Handwerker M. - GR. teşghetar. -ET. türk, tezgăhtar. tel Pl. te'luri S.n. (1792 Ş.INFL.1,353) 1. MIWT. (M e s s i n g-, K u p f e r-)D r a h t m,. MUNT. MDLD. Sprungfeder F. in Polstermobeln. A pus mîna pe telul clopoţelului. A sunat (DEL.P.29). Mi se rupsese la tambură telul (PANN PV.3 1883,169) die Drahtsaite. A dormi pe o canapea cu telurile ieşite afară (B0GD.BURS.44).-2. Goldfäden (Pl.). Mireasa, după ce se găteşte cu tel (BUR.CÄL. 20 flg.). - GR. arom. teViü. - ET. türk. tel. tela'l Pl. -la'li S.m. (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. 1. Ausrufer M. Îndată au început a strigare telalii pe uliţe să se închiză tot omul la 2 casă-şi (NEC.COSTIN,LET. 1,422). Iată acum sînt 40 de ani de cînd sînt telal (KOG&LN.,PR.DRAM.428). Der Vorsteher hieß telal-baş(a) (DOC.1784,Ş.INEL.II,354). Am dat lui telal-başa lei 1500, ca să nu strige prin toate răspîntiile (FIL.CIOC.240). - 2. ambulanter Trödler, Händler M., bes. für alte Kleider. Telalii cari vînd haine vechi şi purtate (DOC. 1795, Ş.INEL. 1,354) .- 3. Makler, Vermittle r M. - S.f. teleloa'ică (DOC. 1784,Ş.INEL.IU, 54), telăli~tă. Auzi telăliţa cum îşi laudă marfa? (AL.OP.1,342;von einer Witwe, die einem Freier gegenüber ihre Tochter rühmt). - ET. türk, tellal. telalî'c Pl. -lî'curi S.n. (175*1 Ş.BJFL.1,35^) veralt. 1.Hausieren N.-2.Maklergeschäft N. -3. Trödelwaren. (Pl.). - ET. türk, tellallzk. telăli'ţă siehe telal. telea'gä Pl. -le'gi S.f. (l6.Jh.PS.H.76,19) 1. kleiner zweirädriger Wagen, Karre n M. Toti alergau la Colintina care cum putea, pe jos, călare, în căruţă, în calească sau în telegu-tă (GHICA XIX,465). Nici în car, nici în căruţă, nici în telegută er ist mit nichts zufrieden, nichts ist ihm recht. Berbeci are sute-ntregi Cu cozile pe telegi (SL. PP.201;die Fettschwanzschafe ziehen ein zweirädriges Gestell nach sich, auf dem der Schwanz ruht). - 2. Karre F., Vordergestell N. des Pflu“ ges (wofür auch cotigă,cotiugă). Ş-a pus el ... boii în cîrd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne. "Ba mi se pare c-a da el şi teleagă şi plug şi otic şi tot, numai să scape de noi (CREANGĂ,CL XI,189). GR. TR. tileagă, teligă; telegă (PAMF.AGR.37). - 0^’ telegu'tă, Pl. -gu~t&; telegea' (I.-B.261 ,im Reim) • ' TOPQN. Telega (1628 DRHB XXII, 156). - ET. asl. teleda- - SG. ALR SN II,K.354. telea'p! Interj. (1877 CREANGĂ) ahmt schlappende Schritte nach. ,rHai! ... porniţi 637 tematură jffine"- & odtâă pornesc ei, teleap, teleap, teleap! (CpEANGÄ,CL XI, 189) . - ET. onomatopoet. texega'r Pl. -ga'ri S.m. (1533 DERS) junges Kutschpferd von Rasse, J u k-l< e r M. Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari roibi (C.NGR.34) . 10 cai teleagare (HC 1,209). - ET. teleagă. telegraf Pl. -gra'fe (1829 AR 115) I, S.m. Boussingaultia F. (Boussingaul-tia baselloidesjPANTU) beliebte Schlingpflanze. - H. S.n. Telegraf M. - GR. (+) tăligraf, tilegraf. - pi. veralt. -gra'furi. - ET. frz. telegraphe, dt. Telegraf- Die Bezeichnung für 1. angeblich nach den Bewegungen eines optischen Telegrafen. - SG. ALR SN XI, K.. 695 j III, K. 877. telele'icä1 Pl. -le'ici S.f. (1778 A.J.525) MUNT. 1. Trödlerin F. -2. fam. z a n k-und klatschsüchtiges Weib,Zankdrache M..Klatschbase F. Ea (nevasta lui), în loc de-a se-mblînzi, Se făcea mai teleleică, mai cu draci dîn zi în zi (DULFU PAC.158) . - GR. Pl. auch -le'ice. - ET. telal, teleleu. telele'u Pl. -le'i S.m. (1572 DERS) Vagabund, Strolch M. Trei tileleî, Opt opintei (PÄSC.LP.86;Rätsel, es sind die Schäfte des Webstuhls gemeint). - Gewöhnl. fam. a umbla teleleu (Tänase) zweck- und ziellos umhergehen, -schweifen. Cînd _____________ se leagă Amo- rul de vr-un bătrîn ... Stărîcica-şi răsipeşte Ş-apoi îniblă teleleu (C.NGR.221) . în oaste am fost numai de zbucium; hăis haram, cea haraml De-atunci încoace am rnblat ia, aşa, teleleu Tănasă (CREANGĂ,CL XH,30; ein ehemaliger Soldat spricht). - Vgl. auch tălălău. ~ ET. unbek., vgl. teleleicä. ţeleloa"ică siehe telal. ţelemea' S.f. (1524 G.LEX.) weißer Schafkäse in Salzlake, dafür auch brînză de Brăila, brînză bulgărească (PAMF.IND. 35). Pentru masă mă reped pînă la băcănie şi fac rost ^ ceva măsline, o cutie de sardele, niţică telemea, gata afacerea (LIT.) . - ET. türk, teleme. tgleţi'n Pl. -ti"nuri S.n. (TARIF 1761,Ş.INFL.1,355) Veralt. mundartl. Juchten M.,3 u c h t e n 1 e-^ e r N. (wofür MOLD. iuft). Starostele de ciobotari Ce lucrează teletînuri (CONDICA 1776,Ş.INFL.1,355). -^ telatîn (IORGA S.D.VIII,32). - ET. vgl. türk, te-Zaiin> ngr. TeXextVL, bulg. talatin (MIKL.TE 11,71). telinca' etc. siehe tilinca etc. teli'şcă siehe tilişcă. telpiji'c siehe telpizlic. telpi'z Ad.j. (1703 GCD) veralt. mundartl. schlau, verschlagen, ränkevoll. Nicolai Deport ... om învăţat şi 2 telpiz, de ştia despecetlui cărţile (NECUI£E,LET. 11,250) . Dimitraşco Vodă ... era om nestătător la vo-roavă, telpiz, amăgitor, geambaş de cei de la Fanar din Tarigrad (NECULCE,LET.2 11,225). Vestitul telpiz, domnul Ţării Moldovii, Dumitraşco-vodă Cantimir (RADU GREC. ,CM 11,181). - GR. tălpiz (AXINTE,LET.2 11,123; B.;PQL.). — ET. türk, telbis. telpizi'e Pl. -zi'i S.f. (1703 GCD) veralt. Schlauheit, Arglist F. Turcii ... numaidecît întoarsără sfatul lor cel trufaş a începe să să poarte în meşteşuguri şi în tăipizii (RADU GREC.,CM 11,91). - GR. tălpizîe. - ET. telpiz. telpizii"c (+) Pl. -li'curi S.n. (um 17^3 NECULCE) Schlauheit, Arglist F. Caută acum de vezi telpizlicul la ce cinste aduce pe omul mare! 2 (NECULCE,LET. H,252;von einem Fürsten, den eine mißlungene List den Thron kostete). (Antîoh Vodă) minciunile şi telpijicurile nu le iubia (NECUICE,LET."* 11,282). - GR. telpijic. - ET. zu telpiz. teltea' siehe teltie. telti'e Pl. -ti'i S.f. (1883 CL) Satteldecke F. aus Filz. Scosei şaua de pe cal, trăsei calabalîcul meu de sub teltea (CL XVII, 108). - GR. teltea' . - ET. türk, tegelti. te'mă Pl. te'me S.f. (l800 MOLNAR IST.236) Thema N. 1. Stoff, Gegenstand einer Arbeit. - 2. Grund-, Leitgedanke. - 3. Hauptsatz, Grundmelodie. - 4. Aufgabe, Übung. - ET. gr./lat. thema. temăto'r Adj . (um 1560 HC) I. ängstlich, furchtsam, fle într-a-ceia carii vor rămîne de între voi, da-le-voiu inimă temătoore (HC 1,12). Temător de D~zeu gottesfürchtig. -2. mißtrauisch, argwöhnisch. Bărbatul temător îşi învaţă nevasta rea (PANN FV.M. II,105) der eifersüchtige Gatte treibt die Gattin zur Untreue. - Neg. netemător (UR.BUC.85). - ET. a teme. temătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1581/2 PO2 120;Gn 35,5) veralt. Angst, Furcht F. - ET. a teme. tembel 638 tembeli Adj. (1795 IST.AM.55a) indolent, träge. Tembel, dulce, blind, fugind de amarurile vieţii (GION 18). Muncea toti la orice ocaziune să-şi schimbe viata cea lenevoasă şi tembelă (GION 35). A-nceput să i se-nfunde (poetului) Cu viata de tembel (VLAH.GV.32) . - ET. türk, tembel. ţejne1 (l6.Jh.CV2 7^b;lFetr 2,17) I. V.tr. tem c. de cn. ich fürchte, daß mir jd. etw. (das ich besitze) wegnehmen möchte; absol.:ich fürchte für, ich habe Angst um etw. Zic unii să fie murit (Skindir Paşa) otrăvit de un vizir ... temîn-du-şi viziria de el (MIR. COSTIN,LET.2 1,275). Ei, vezi, cutra, se gîndi dascălul, îl teme de mine pe Vlad (RÄDUL.RUST.II,I80;von einer Frau, die mit V. ein Verhältnis hatte). "Pentru numele lui D-zeu", ziseră ei mai departe, temîndu-şi cojoacele, "scapă-ne de aici" ... (CÄT.POV.1,24). A-şi teme nevasta, bărbatul de cn. aus Eifersucht argwöhnisch sein (vgl. frz.etre jaloux de sa femme,de son mari). Mangositii noştri de bărbaţi ne tem de cuconaşul (C.NGR.200) unsere nichtsnutzigen Männer sind auf den Herrn eifersüchtig. Cucoana Marghiolita ... îşi cam temea bărbatul şi, Doamne fereşte, n-ar fi tocmit slujnice tinere în casă (GANE,CL XIII,47). Absol.: Mă teme de toate, pînă şi de oglindă. Auzii N-am măcar o oglindă în casă să mă văd cînd mă pieptăn (GANE,CL XIII,53) er ist auf alles eifersüchtig, sogar auf den SpiegelJ - II. a se teme l.sich fürchten? de cn., de c. sich vor jdm., vor etw. fürchten, jdn., etw. fürchten; că ... (b e)f Drehten, daß ... Nu te teme cînd se va îmbogăţi omul (BIBLIA 1688 Ps 48,17). Să temură a să apropiia lîngă dînsul (BIBLIA 1688 Ex 34,30). C-amu doarme mutul beat ... Şi mă tem să nu se scoale! (I.-B.413). Te-aş iubi şi nu cutez, Că mă tem că m-ăi iubi Ş-apoi mă vei părăsi! (I.-B.53). De hiarăle ceale sălbatece nu te vei teme (BIBLIA 1688 Ib 5,22). Mă tem de ura lui ich fürchte seinen Haß. Să nu vă temeţi de alţi dumnezăi, fără numai de Domnul D-zăul vostru să vă temeţi (BIBLIA 1688 2 Kg 17, 38). -2.mă tem că (mătincă) ich denke, d a ß ... Ei, ce-mi dai acuma? "Mătincă ti~ai luat plata" (RÄDUL.RUST. 11,142). De-amu^ mătincă Vlăducu meu o să fie al nostru a tuturor, că între noi o să rămîie (RÄDUL.RUST. 191) . - GR. Präs. tem, temi, te'— me, te mern, te 'meţi, tem; Konj. să tea'mă; Imper. te me; Perf. temu'i; Part. temu't; Ger. temî'nd. - ET. $ lat. tzmeo, -ere, mit Übergang in die 3. Konjug. wie in emil. te mer, friaul. te'mi, akat. te'mbre. Refl. wahrsch. nach slav. bojati se kogo. Zu II.2. vgl. die ähnliche Abschwächung der Bdtg. in engl. I am afraid. - SG. ALR I/II.K.27B. te'me2 S.f. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. OLT. Scheitel M. - ET. serb. teme. - gQ ALR I/I,K.5. temeai Pl. -me'iuri S.n. (1551/3 ES 17a;Mt 7,25) 1. LV. Grund M. (eines Gebäudes), Fundament N. Podobnic iaste omului ce-şi zideşte casa 4 lui la pămînt fără de temei (CORESI IE 128a;Lk 6,49) După ce începură din temei a zidi turnul (Vavilonului) (NEC.COSTIN/LET.2 1,46) . Oraşe din temeie s-au pustiit (MÄRG.2 30b) völlig verwüstete Städte. Acum la iad te vei pogorî şi la temeaiele pămîntului (BIBLIA 1688 Js 14,15). I-ai pus aşedzarea pre mări şi pre ape, I-ai făcut temeiul tare, să nu-l scape (DOS.PS.V.23,6). Limba românilor din temeiul ei, iaste din ce lătiniască (CAOT.HR. 152). Neda pîrcălabul ... Temeiul războaielor Şi nădejdea oştilor (PP.,GCR 11,300). - Bisw. noch bei späteren Autoren: într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru. Nu s-a ales praful din temeiul casei (DEL.S.19) . A pămîntului povară din temeiuri tresărit-a (OLL.HOR. 107). - Mit verblaßter Grundbedeutung in verschiedenen, meist noch jetzt gebr. Wendungen. Ceilalţi doi plenipotenti primeau iscălitura ambasadorului pe temeiul depeşei (GHICA 381) auf Grund der Depesche. La plata desătinii, mazilii să îndatoresc pe întocma temeiul previleghiilor cari are treapta aceasta (ASEZ. 1818,GCR 11,220). Pe temeiul articolului 69 (URIC.II, 187). Nu ştiu, zău, pe ce temeiuri Zî-îiităialui april, Sau menit din obiceiuri A fi zi de amăgiri (DONICI 135) worauf fußend, aus welchem Grund. Ştirea e fără temei die Nachricht ist unbegründet. Nu pun nici un temei pe făgăduinţele lui ich gebe nichts auf seine Versprechungen. Văzut-ai d-ta? Să mai pui altădată temei pe vorbele oamenilor? (CREANGĂ,CL XV, 10) soll man sich ein andermal noch darauf verlassen können? Ciuma, foametea, războiul ... toate se împreunase spre a da temei acestor prorocii (BÄLC.83) um diese Prophezeiungen zu bestätigen. Un act făcut în închisoare nu poate avea temei (BÄLC.39) ist ungültig. A se pune într-o asemenea primejdie este împotriva a oricărui temei de război (BÄIC.149) gegen alle Grundsätze der Kriegführung. Bogăţia dracului nu-i lucru de temei! (UR.LEG. 104) Reichtum, der vom Teufel starrmt, ist nicht von Bestand! De atunce se aşeză această boierie (bănia) cu temei în Moldova (NECULCE,LET.2 11,284) ständig-Şi-a pus în gînd să-mi facă educaţia cu temei (CL XV,194) mit dem Vorsatz, mich gründlich zu erziehen. Afară ploaia cădea cu temei (UR.BUC.44) draußen regnete es unablässig. Iarna venea cu temei (ZAMF.IN.144) • -2. Höhepunkt M. în temeiul bîlciului wenn der Jahrmarkt seinen Höhepunkt erreicht hat. Caffl la trei duminici după Sîn Pietru, în temeiul lui Cuptor, văzduhul încropea de arsura soarelui (DEL.S.53). " LV. Hauptmacht F., Gros N. eines Heeres-Dacă s-au apropiat turcii de oastea lui Eacoti> ^ 639 temere vit Baaoţi ou toată oastea odată_____şi îndată au în- frînt VTe toată călărimea turcească cită era in frunte; ■ nsa au îmbulzit-o cît începuse a dare peste paşa ca-şi up 2 venea cu temeiul pre urmă (MIR.COSTIN,LEI. 1,371) . şl nu se bătea temeiul oştilor, numai aripile se hără- ţeau (NECULCE,LEI.2 11,261) . Şi întrară în cetate cu temeiul şi omorîră toată partea bărbătească (BIBLIA 1688 Gn 34,25). - GR. LV. meist Pl. -me'ie. - ET. ksl. temelî < gr- Qey&Uav. - GR. ALR II/I,K.224;SN III,K. 782. tenBjmc Adj. (1691 MĂRG.) eine feste,sichere Grundlage bildend, fest gegründet, wohl begründet, dauerhaft, zuverlässig. Cetăţile făcute la Tîrgovişte şi la Bucureşti nu erau o ocrotii^e temeinică (BSLC.136) boten keinen festen und sicheren Schutz. Pentru aceia ţi-au dat D-zeu banii ca să-i dai şi tu altui om, ca să-i aibi temeinici (MSRG. 73a) damit du es fest und dauernd besitzest. Să-mi daţi voie să vă cinstesc. "Bucuros ... dar cu ceva temeinic, că ni s-a lungit urechile ăe foame" (UR.BUC. 160) mit etwas Solidem. Temeinica Scoală de călărie ce am trecut-o (CL XVII,2) die gründliche Reitschule, die ich absolviert habe. Adverbiell: A doua zi, Aristiţa începu a juca mai temeinic rolul femeilor cari înşală (NĂD.NUV. 1,66) gründlicher. - GR. veralt. -melnic. - ET. vgl. aserb. teme-linü, nserb. -meljni. temeinici'e Pl. -ci'i S.f. (1826 GOLESCU CÄL.106) Festigkeit, Solidität, Dauerhaftigkeit, Zuverlässigkeit F. etc. Aici (în şcoală, dascălul Ţintită) împărtăşea ştiinţa cu mare temeinicie şi zel (CL XV,273) mit großer Gründlichkeit. - Neg.: Ce e lumea? Ce sîntem noi? ••• 0 mare înlănţuire de netemeinicie (ZAMF.LN.166) Unbeständigkeit. - ET. temeinic. femeii“ (+) v.tr. (l6.Jh.PS.SCH.) veralt. gründen. Şi elu temeli susulu (PS.SCH. 06,5). .în veacu temelitu-le-ai (PS.SCH. 118,152;ksl. osnovalü ş esi) . - ET. ksl. temeliti. temeli"e pl. -li'i s.f. (1520 DERS) ^ r u n d M., Grundmauer F., Funda-m e n t N. De nu era D-zeu, cine cutremură pămîntul din temeliia lui? (NEAGOE ÎNV.2 104a). (Neagoe Vodă) sParsă mitropoliia din Argeş din temeliia şi zidi în locul ei altă sfîntă biserică (MS.1654,GCR 1,172). Apropiindu-să pre la o capişte mare vestită, cădzu (Gap%ştea) îndată din temelie, de să răsîpi, din ca-lucru mult credzură întru D-dzău (DOS.VS.Dech.29; 246a). Această____ mănăstire____ziditu-s-au din te- Kelia ei de ... Nicolai Alexandru VV (IOFGA OTSCR.1722, 1,73). Pînă a nu se aşeza cea întîi piatră a temeliei, se face aghiazmă cu care se stropesc, şanţurile (AL. PP.194). Temeliile munţilor s-au turburat şi s-au clătit (PSALT.RÎMN.17,9) die Grundfesten. - ET. vgl. aserb. temelije < gr. SeiiiXtov; Betonung nach den auf t betonten, weit häufigeren Kasus, des letzteren. - SG. ALR II/I,K.223. temeliito'r Pl. -to'ri S.m. (1722 CANT.) veralt. Gründer M. Săditoriul şi temeliito-riul nostru şi părintele a tot neamul românesc, Traian Marele a Rîmului (CANT.HR.2 192) . - ET. a temelii (te-meliui). temeliici" Präs. -i'cesc V.tr. (16*10 PRAV.GOV.) veralt. g r ü n d e n. De se va afla___că fără bla- goslovenia bisearicii ceii mari de pre acele locuri s-au temeliicit acea bisearecă (PRAV.GOV.49a). - ET. temelie. temei iui' Präs. -ie'sc V.tr. (1643 VARL.CAZ.2 I,Ib) LV. gründen. - GR. temelii. - ET. temelie. teme"inie siehe temeinic. temena" siehe temenea. temenea" Pl. -ne'le S.f. (1821 BELD.) Gruß nach orientalischer Art, indem man sich verbeugt u. die Finger der rechten Hand nacheinander an Brust, Lippen u. Stirn legt: Reverenz, Verbeugung F.,Bückling M. (Boierii) au făcut cîte trei temenale pînă la pămînt şi îngenunchind, au sărutat dopurile macatului pe care şădea (vizirul) (BELD.EIER.134) . Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea (AL.PP.108). Palatul era plin de boieri ... dintre cari fanarioţii se deosebeau ... prin desele complimente şi temenele ce făceau în. dreapta şi în stîngă (FIL.CIOC.28). - GR. veralt. temena, Pl. -ne'li. - ET. türk, temenna. temeni' Präs. mă -ne'sc V.refl. (1868 BARC.) sich (nach orientalischer Art) verbeugen. Ienicerii de-mi sosea, Bună ziua că-i dădea, Şi frumos se temenea Ei la ea cu "bun găsit", Ea la ei eu "bun venit" (TEDD.PP.552) . - ET. temenea. te'mere Pl. te'meri S.f. (l6.Jh.PS.H.l335) 1. Furcht F. Făr> de nici o grijă şi temere (NEA-2 GÖE ÎNV. 78a) sorg- und furchtlos. Aşa gîndea mîndrul 2 cu temere stînd (BQLINT. 1,183). — 2. veralt. E i-fersucht F. Bărbaţii ar face mai bine că să nu ne facă silă cu teamere (BAR.HAL.1,25) die Männer tä- teme teu 640 641 teorisi ten gut daran, uns mit ihrer Eifersucht keinen Zwang aufzuerlagen. - ET. a teme. temete'u Pl. -te'ie S.n. (l805 BÎRLEA) TR. MARAM. Friedhof M., wenn außerhalb des Dorfes gelegen, wog. ţintirim an der Kirche (ŢIPLEA, BUD) . Cătana vine-ngropatä Pe lo'cul unde-a picat ... Nu cu alţii-n temeteu Şi plins de tot neamul său (PP. MAR.ÎNM.32) . Temeteu fiind 160 de ţintiri (BÎRLEA INS. MARAM. 173,TAMAS). - GR. temetäu, tämetäu, timinteu. - ET. magy. temetö. - SG. ALR I/II,K.301. temi“că siehe teamă. termic Pl. te'mnicuri S.n. (1629 BGL) veralt. dunkler Raum in der Erde, in dem die Bienenstöcke den Winter über bleiben: Bienenkeller M. 5 vgl. zemnic. Albina — iese î-n primăvară la lucru. E însă subţirică şi slăbuţă, ca din termic (FURT. 4). - GR. tev- (H.111,140;D.); Pl. auch te'mnice. -ET. slav. *timiniku < timinü "dunkel"j -vn- ist umgekehrte Aussprache nach pimniţă < pivniţă, vgl. auch temniţă. temnice"r Pl. -ce'ri S.m. (1563 CORESI PRAXIU 76) 1. Kerkermeister, Gefängniswärter M. Pavel ... făcînd rugăciune, cutremură temniţa din temelie şi pre temniceariu îl legă (MÄRG.2 158b). Neaflîndu-i, temnicearii şi străjerii, să turburară păgînii, gonitorii (DOS.VS.Noe.22;143a) . - 2. MARAM. Gefangener M. - ET. temniţă. - SG. ALR SN IV,K.1000. temniţa" siehe întemniţa. te "imită Pl. te'mniţe S.f. (l6.Jh.CV) 1. Kerker M. Si aceasta cale gilăluiiu pînră la moarte, legîndu şi pridădindu în temniţă bărbaţi şi muieri (CV2 19a;Apg 22,4) ich überantwortete ins Gefängnis Männer und Frauen. Pre densa o băgară în temniţă, iară pre coconii-i lepădară cu un cin pre apa Tiveriei să piară (MQXA,HC 1,355;van Rea Silvia). Cum stătu împărat, (sultan Mustafa) îndată trimisă de slo-bodzi toate închisorile şi temniţăle (MS.17.Jh. ,GCR 1,149). Vgl. grec II. -2. Schatzkammer F., Keller M. Împăratul ... a început a aduce cu stamboala galbeni din tevniţă (ŞEZ.IV,203). - GR. timniţă, timiţă, bisw. tevniţă. - Dim. temnicioa'ră, Pl. -re. - ET. asl. timinîca; -vn— ist umgekehrte Aussprache nach pimniţă < pivniţă, vgl. auch temnic. - SG. ALRM SN II,K.807jALR SN IV,K.998,999. * temoa're S.f. (16.Jh.PS.SCH.) LV. Furcht F. Acie Veniaminu, giurelu în temoa-re (PS.SCH.67,28jksl. vü uzase). Dag. Adia Veniamin ju- nei în tremure (CORESI PS.5 123b;Ps 67,28). Acolo ve niamin mai tînăr, întru spămăntare (BIBLIA 1688 ps 57 29). - ET. lat. timor, -ăris. ' temperament Pl. -me'nte S.n. (1705 CANT.IST.92) 1. Temperament N. - 2. veralt. Temperatur F. Temperamentul aerului (CANT.HR.2 16) - ET. n.lat. temperamentwn, auch mittelbar. temperatu "ră Pl. -tu'ri S.f. (I818 MAN.ÎNV.101) Temperatur F. - ET. n.lat. temperatura, auch mittelbar. te'mplu Pl. te"nple S.n. (1829 AR 203) Tempel M. Eu sînt un templu, tu eşti un zeu, iubitul meu (EMIN.O.IV^g) . - GR. veralt. Pl. templuri. - ET. n.lat. templum. temu"t (16. Jh.PS.SCH.) I. Adj. 1. veralt. ängstlich, fürchtend, -2. gef örchtet. De ar mai fi pe-atîta, adecă de ar mai fi de doao ori precum este puternic şi temut (BUDAI-DELEANU 11,9 N.). - II. 1. S.m. Gottes-fürchtiger M. (PS.SCH.60,6). - 2. S.n. a) Furcht F. -b) Eifersucht F. Boala amorului este temutul (CONACHI 13) . - ET. a teme. tenchi1 Pl. te"nchiuri S.n. (1749 GCR 11,45) veralt. 1/4 0 r a m N. Cîntar ca acesta nu-s alte cîntare Şi vezi că nu bate nici un tenchi mai mult (ORÂŞ.,Ş.INFL.1,356). -GR. teanchiu, tenchiu. - ET. vgl. türk, denk, -gi, ngr. .Tâyyt. . 2 tenchi Pl. tenchi S.m. (1805 CRIŞAN 281) TR. BAN. M a i s M. (Zea maysj VICIU,WEIG.JB.XVII/ XVIII,366). - ET. erinnert an magy. tengejrl id. < tenger "Meer", also eigtl. wohl "über das Meer eingeführte Pflanze" // evtl. magy. tönköly (TAMAS 782). ^1 1 tencui Pras. -ie scV.tr. (um 1743 NECULCE,LET. H, ^05) mit Mörtel überziehen, verputzen. -GR. tîncui (HMST.136), tincui, tencui. - ET. vgl. poln. tynkowac < dt. tünchen. - SG. ALR II/1'. K.240jALRM II/I,K.279. . „2 tencui Pras. -ie sc V.tr. (1889 SEV.) in Ballen packen. Toate mărfurile le~a tencuit Şi-n corabie le-a clădit (PP.,SEV.NUNTA 126). - ET. teanc. tencuia"lă Pl. -ie"li S.f. (1793 PREDETICI IH,H8b^ Putz, Verputz M. Pentru ca tencuiala să se prindă de lemn — i se solzeşte suprafaţa şi în t&n" cuială amestecăm cîlţi (GAZ.SST.XIV,326). - GR. tin-cuiali. - EI. a tencui1. - SG. ALRM II/I,K.281. ţseai (1673 dos.) ßjjj verputzt. Pereţii de piatră tencuită ^jjj^fjQL.IG.ŢRR.24) . Casa cea scumpă cu os tincuită (1^^ps.v.44,29) . - II. S.n. Verputzen N. GR. veralt. tincuit. - ET. a tencui1. tendinţă Pl. -di'nfce S.f. (1799 IGRG.) ţ e n d e n z F. Tendenţiia (tinderea) cătră starea bucuriei cei de pururea (IORG.,ŞA 1,238). - GR. veralt. tsndenţie, tendenţă, Pl. tendi'nţi. - ET. it. tendenza. tenechia' siehe tinichea. tengheli'ţă Pl. -li"te S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Stieglitz M. (Fringilla carduelisjB.). - ET. nagy. tengelic(e). teno'r Pl. -no'ri S.m. (1832 GOL.CONDICA) Tenor M. - GR. (+) tenori'st. - ET. it. tenore, te-novista. tensiu'ne Pl. -siu"ni S.f. (185*1 UT) I. Spannung F. -2. Druck M. - GR. (+) te'nsie. - ET. frz. tension. tenta"ţie Pl. -ta"ţii S.f. (1847 HEL.D.J.32) Versuchung F. - GR. veralt. tentaţiu ~ne. -ET. it. tentazione. tenzu"h (+) Pl. -zu"huri S.n. (um 1730 AXINTE) orientalische Duftkugel. Un cea- 2 Bornic de aur, panzehruri şi tenzuhuri (AXINTE,LET. II,130). Mătănii ... tenzufuri, curse (RAL.S.69). Ten-2uful de amber (RAL.S.70) . - GR. zuf. - ET. türk, ten-suh (DLR). _teoc siehe toc1. Teodo'r m. (1397 DRHA 1,7) Theodor. Sfîntul Teodor, PP. Sîn-Toader, Heiliger des 17. Febr. An diesem Tag werden die Rinder zwischen den Hörnern geschoren. Die Haare, davon werden in versch. roagischen Praktiken verwendet. - GR. auch Toader, Tudor. ~ Oim. Todire'l, Tudore'l, Dori'n, Toderi'ţă, Toderi'că (ŞEZ.v,163). - ET. gr. ©e65ccpO£. [ ţgofani'e Pl. -ni'i S.f. (1823 BOBB) ^°tteserscheinung F. - ET. gr./lat. theo-P hania. jjggggni’e Pl. -ni'i S.f. (l800 MOLNAR IST.218) ^heogonie F. - ET. gr./lat. theogonia. Pl. -lo'gi S.m. (1654 NEAGOE) Geologe, Gottesgelehrter M. Ioan, ucenicul cel iubit, care iaste (evanghelist) şi theolog (NEAGOE ÎNV.2 84b). Belarminus, theolog latin (CANT. HR.2 53) . S-au ţînut___sobor în Ţarigrad — la care s-au strîns 160 de arhierei — pentru trei capete sau lucruri, care le poţi vedea la Bail şi la alţi teologi (ŞINCAI HR. 1,150). - ET. gr./lat. theologus. teologe'şte Adv. (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. theologisch. Mavrocordat — om prea învăţat în toate învăţăturile, aşa filosofeşte, astro-nomeşte, Cum şi theologheşte (NEC.COSTIN,LET.^ II, 81) . - ET. teolog. teolo'gic Adj. (1705 CANT.IST.l4) theologisch. - GR. veralt. -loghic, (+) lo-ghice'sc. - ET. gr./lat. theologicus. teologi"e S.f. (1652 GCR 1,159) Theologie F. Cui i-i voia să-i cunoască de-n-văţat, citească-le cărţile, că-i plină svînta beseari-că de dăscălia lor: canoanele osmoglasnicului ş-a praz-nicilor şi canoane troicinice şi stihire în tot feliul şi tropare cu de tot adîncul blagosloviei theologhiei (DOS.VS.Oct.14;64b). Iaste la Blajiu şi seminarium în care 40 de clirici să ţin de învaţă theologiia, să poată apoi fi preoţi (KLEIN,ŞA 1,150) . - GR. O) theo-loghie. - ET. gr./lat. theologia. teore'mă Pl. -re'me S.f. (1781 MICU L.4la) Theorem N. - GR. (+) teorimă, teo'rimă. - ET. gr./lat. theorema, auch mittelbar. teore'tic Adj. (1781 MICU L.10b) theoretisch. - Auch adverbiell. - GR. (+) teoretice'sc (MOLNAR E.189) , teoriae~sc (IORGA S.D.XII, 113). - ET. gr./lat. theoreticus. teoretisi" siehe teorisi. teori'e Pl. -ri'i (1683 DOS.) 1. Theorie F. Nevoindu-să nu mai puţintel la practiceasca filosofie şi sporind cu dînsa la teoriia sau vedearea celora ce sînt, s-au suit în scaunul cel de arhierie (DOS.VS.Ian.30;47a). - 2. veralt. [gemeinsame) Erwägung F. Cercetarea şi theoria ce s-a făcut socotelilor casei răsurilor de către • • • mitropolitul şi de către ... boierii divanului (DOC.1804, TEZ.II,327). - ET. gr./lat. theoria, auch mittelbar. teorisi' (+) Präs. -se'sc V.tr. (1779 A.J.706) c. etw. in (gemeinsame) Erwägung ziehen, über etw. beraten. D-voastră, veliţi boieri ... să theorisiţi arătarea ce ne face printr-această anafora d-lui vel-^vistiemicul (DOC.1815,TEZ.II,397) . - GR. - retisi. - ET. ngr. öeopü, Fut. -priato. teorisire 642 teorisi're (+) Pl. - si/ri S.f. (l8l5 URIC.1,247) (Über)Prüfung F.A doua afacere de judecat fu teorisirea jalbei boierului Brăiloiu (UR.LEG. 189) . - ET. a teorisi. teo'risis (+) (x) S. (1770 A.J.706) Prüfung, Erwägung F. Alegerea ... pe care dîndu-o in theorisis obştesc la sfînta mitropolie s-au mai îndreptat (DOC.1815,TEZ.II,396). - ET. ngr. OeoprpiQ. teori'tră (+) Pl. -ri-tre S.f. (1780 COD.IPS.) Geschenk des Ehegatten an die Gattin am Tage nach der Hochzeit: Morgengabe F. (Văduva) să aibă a-şi 2 lua şi teoritra în loc de a treia parte (COD.IPS. 102). Teoritrele rămîn întru desăvîrşita proprietate (a văduvei) (COD.CAL.§ 151) . - ET. ngr. deopiyupa. teose"vie (+) S.f. (1699 BRV I5446) Glauben N. - ET. ngr. öeoo^ßeia. teplo'tă S.f. (1683 DOS.) veralt. 1.Ritus des heißen Wassers in der byzant. Liturgie als Symbol des Herabkunft des Hlg. Geistes auf die Kirche. - 2. zu 1. gehörendes Gefäß. Sosind cătră obîrşiia slujbei, svîntul căută să vadză ae zăbăveaşte slujito-riul cu toplota (DOS.VS.Dech.10;209). Fratele ce-i posluşiia la treaba svintei liturghii ieşind să aducă toplotă (DOS.VS.Dech.10;209b). -GR. toplotă, ti-plotă. - ET. ksl. teplota. tepsi e siehe tipsie. tepşa'n etc. siehe tăpşan etc. tepti**! siehe tiptil. terapii Pl. -pi“i S.f. (1829 AR. 191) Therapie, Heilbehandlung F. - ET. ngr. öepocrcsCa, frz. therapie. tera'sä Pl. tera'se S.f. (1812 LEON ASACHI B.1Q1) Terrasse F. - GR. ( + ) teraţă. - ET. frz. terrasse, it. terrazzo. terbenti'nä siehe terebentină. te"rchea-be"rchea S.m. invar, (um 1820 ZIL.DOM.67) Nichtsnutz H. Nu voi să-mi zică lumea că sînt dascăl d-ăia terchea-berchea, trei lei perechea (ISP. 2 LEG. 273). Taci, soro, că nu e (ea) aşa terchea-berchea; auzi ce zice: că e familie de baron (BASS.V.195) . - ET. vgl. magy. tarkabarka "buntscheckig, kunterbunt” // von TAMAS strikt abgelehnt. terci Pl. te'rciuri S.n. (1847 PANN PV.^ II,l48) Brei M.4(bes.aus Maismehl). Nevasta ... dacă vede că nu e (pielm) d-o mămăligă, scutură jaca şi face un terci copiilor într-o ulcică (RC.IR.34). Parcă văd şi acum pe ... Alecu Moruz tăvălindu-se într-un terci de noroi cu trei soldaţi în braţe (GHICA,CL XV,344; Schilderung eines Kampfes der liberalen Jugend gegen die Regierung). Vgl. piper 1. - ET. erinnert an oberdt. Sterz, Störz id. - SG. ALR SN IV,K.1114. terciul'- Präs. -ie'sc V.tr. (1857 POL.) zu Brei machen. Primăvara, urzici fierte ... le terciuiesc şi le mănîncă ca ardei (MANOL.IG.ŢÂR. 330). - ET. terci. terciuia'lă Pl. -ie-li S.f. (1884 JIP.) (zu Brei) Zerstampftes N. Cu credinţa creştină în terciuială ... cum îndrăznim a mai căsca gura (JIP.R.55) etwa: mit dem halbzerstörten Glauben. - ET. a terciui. terciul“t Adj. (1868BARC.) zu Brei gemacht, zerstampft. Soldaţii au lovit cu cizmele în cele două corpuri neînsufleţite, pînă le-au transformat în cîte o masă de carne terciuită (LIT.,von der Ermordung des Königspaares von Serbien). - ET. a terciui. terebentină S.f. (um 1780 UT) Terpentin N. Se unge trupina ... cu ... tear-peantin (ŞINCAI S.130). - GR. veralt. terbentinä, ter-pentin (HMST.132), trementin, trimintin, -tim, termen-tin (CRÄIN.) . - ET. mittelb. gr. Tepeßuvöivoc;, T£p]iLV-divoQ, -öivri, vgl. mgr. lepvievuCvri, it. sp. kat. port. trementina, port. termentina-, terpentin durch dt. Vermittlung . terebi'nt Pl. -bi-nţi S.m, (l688 BIBLIA) Terebinthe F., Terpentinbaum M. (Pistacia terebinthus). Luaţi den roadele pămîntului întru vasele voastre şi pogorîţi omului daruri de răşină şi de miere şi tămîie şi zmirnă aleasă şi terevinthu şi nuci (BIBLIA 1608 Gn 43,11). - GR. -vint. - ET. ngr. TepeßuvöoQ. tereghi'e siehe tirighie. tere"n Pl. tere-nuri S.n. (1838 UT) 1. Gelände N. - 2. Baugrund M. - 3. E r d-, Gebirgsart F. - 4. Sportplatz M. -5. Tätigkeitsfeld N. - ET. frz. terrain. 643 teribil terere"m Pl. -re'muri S.n. (1865 AL.) veralt.: Verzierung bes. im Kirchengesang mit dem Füllwort tererem als Unterlage, Tremolo N., Triller M.1 graphisches Ornament N. - Fig.: Vom locui amîndoi într-o căsuţă mică, la mahala, fără ... tereremul deşărtăciunilor lumeşti (AL» OP.1,779) ohne den Firlefanz der weltlichen Eitekeit. Acum avem Mii de gogoşari Ce au tererem De patrioţi mari (AL.OP.1,139) die sich als große Patrioten auf-spielen. Fii mai blajin în vorbele tale şi ia-l cu tererem (XEN.BR.39) fasse ihn behutsam an. - ET. vgl. ngr. xepepL^Gü "tremolieren, trillern”. terezi/e Pl. -zi-i S.f. (I8l5 IORGA S.D.XIX,59) OLT. MUNT, (kleine Schal-)Waage F. Sa vă pui carnea-n cîntar, Să vă vînz la măcelar. Şi sîn-gele-n terezie, Să vi-l vînz la spiţerie (PP.WEIG.JB. VTI,79;zu den Feinden). Talerele tereziilor (POEN.I, 130) . - GR. tirizie. - ET. türk, terazi. terfa'r Pl. -fe'ri S.m. (1825 B.) TR. Begleiter M. der Braut im Flochzeitszug. - S.f. terfa "riţă, terfări "ţă, terfăroa "ie. - GR. tîr-. - ET. Verhältnis zu tearfă, tîrfă dunkel. terfa"riţă etc. siehe terfar. terfări~e Pl. -ri-i S.f. (1889 SEV.NUNTA 207) TR. Schmaus M. beim Bräutigam am Tag nach der Hochzeit. - ET. terfar, terfeli" Präs. -le'sc V.tr. (1703 GCD) besudeln, -schmutzen. - Fig.: Am să-l terfelesc ... în foaia mea, în "Gogoaşa patriotică" (AL.OP.I,1630) ich werde ihn herunterreißen. - GR. -fegi. - ET. Verhältnis zu tearfă ist dunkel. terfeli"t Adj. (1722 CANT.HR.2 255) beschmutzt, besudelt. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare şi terfelite de bucate 2 (ISP.LEG. 40;von Frauen, die von den Gerichten einer Mahlzeit je etwas in ihren Kleidern versteckt hatten). - ET. a terfeli. terfeloa'gă siehe terfelog. terfelo'g (DOC.1714,IORGA S.D.VI,151) I. 1. S.n. verächtlich (von Papieren) Stück N., Wisch, Lappen M. Să-ţi dau dar o adeverinţă! ... "Nu-i nevoie ... lasă tîrfăloagele la o parte, între oameni cinstiţi nu trebuie înscrisuri" (I.NGR., CL VIII,167). Velnescu era un vechi cenuşar de pe la cancelariile din Piatra; el îmbătrînise mînjind ter-feloage (XEN.BR.68). Tu care ştii ceti ... ia spune-mi ce-i scris în tîrfălogul ista (GANE,CL XI,296; von einer Urkunde). -2. S.m. schlechtes Schuhwerk (MAR.NUNTA 696). - 3. S.f. ter- feloa'gă Wisch M. (Papier). (Scoţînd o hîrtie.) îţi aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie (AL.OP.I,100;eine Frau, die auf Pension Anspruch zu haben glaubt, zum Beamten). - II. Adj. abgenutzt, schäbig. Amărîtul de-oboroc Şovîrnog şi tîrfălog Şede lungit lîngă foc (MAR.SAT.19; die Frau über den Ehemann). - GR. tîrfălog, -loagă. -ET. zu tearfă. terfo's Adj. (1683DOS.) schlecht, schäbig gekleidet. Şi alergă ca un întraripat în Damasc şi le scoasă în tîrg să le vîndză, aşea nespălat, negrijit, cu rase cu tivituri. terfos (DOS.VS.Dech.4;196a). - ET. tearfă. terghi"e siehe tirighie. tergima'n Pl. -ma'ni S.m. (1675 MIR.COSTIN,LET.1 1,236) LV. Dolmetscher M., bes. Dragoman M. bei der Pforte u. bei den ausländischen Vertretungen in der Türkei. Acesta fu cel dintîi grec ce s-au învrednicit a fi tergiman divanului împărătesc (I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II,265). L-au luat (pe solul moscal) cu toţi terzimanii lui şi l-au dus la Edecule de l-au închis (EN.COGĂLN.,LET.2 111,259). - GR. terziman. - ET. türk, terciunan; terziman nach gr. Aussprache. tergjjnanlî'c ( + ) S.n. (1780 EN.COGĂLN. ,LET.2 III, 236) u u 1 m u L s u h u ri N. A face tergirnanlîc als Dolmetscher dienen, Dolmetscherdienste leisten. (împăratul) mi-a zis: ... te pohtesc ... să-mi faci as-tă-sară tergirnanlîc (I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II,285). -GR. terzimanlîc. - ET. türk, terciimanîik. tergimăni'e Pl. -ni'i S.f. (um 1710 NEC.COSTIN,LET.1 I5272) LV. Stand M., Amt N. des Dolmetschers. Lă- sînd Ioan Vodă pre frate-său în Iaşi, el s-a întors la slujba sa în Ţarigrad, la terzimănie (NECULCE, 2 LET. 11,340). - GR. terzimănie. - ET. tergiman. terh S.n. (D00.14073TAMAS) 1. (+) Fracht, Ladung F. -2. Beutel M. (Sf. Petru nu purta) pe sub antereu coşgogemete tearh chioscă de plocoane vlădiceşti (UR.LEG.97) . - GR. tearh. - ET. unbek. // vgl. amagy. ter(e)h (TAMAS) . teria'c etc. siehe tiriac etc. teri“bil Adj. (183IHEL.) schrecklich. Un cataclism teribil, univer- teritoriu 644 645 teslimarisire sal incendiu (HEL.1,387) . - ET. it. terribile, frz. terrible. terito'riu Pl. -to'rii S.n. (l8l6 MAIOR ÎNV.114) Territorium, Gebiet INI. - ET. n.lat. territorium. - SG. ALRM SN I,K.1. terli'c siehe tîrlic. te'rme S.f. Pl. (um 1710 NEC.COSTALEI.1 1,82) Thermen F. (Pl.). In anul acesta Dioclitian s-au apucat de zidirea thermelor (scăldătoarei) celor din Roma {ŞINCAI HR.I,53) . - ET. n.lat. thermae. te'rmen (1683 DOS.VS.Apr.13;83a) I. S.m., Pl. te *rmeni 1. Ausdruck M., Wort N. Termen tehnic Terminus technicus, Fachausdruck. Vn vers care nu e egal cu versul precedent sau, în alţi termeni, care este mai mic (OLL.HOR.337) mit anderen Worten. - 2. a fi în buni termeni cu cn. mit jdm. auf gutem Fuß stehen. (Forăscu) stătea în cei mai buni termeni cu toată breasla judecătorească (XEN.BR.21). - II. S.n., Pl. te'nnene Termin M.,Frist F. Termen de plată Zahlungstermin; a pune un termen einen Termin ansetzen. - GR. termin. - ET. n.lat. terminus. termenti'n siehe terebentină. termina' Präs. te'rmin (l8l8 BUDAI-DEL.) I. V.tr. enden, (b e)e n d i g e n, abschließen.- II. V.intr. 1. einen Termin ansetzen. -2. auf etw. enden. Numele lăteneşti ce terminează (în limba latină) în us, la români lapădă letera de pre urmă (BUDAI-DEL.,ŞA III, 82) . - GR. Präs. veralt. -ne'z. - ET. n.lat. terminare auch mittelbar. - SG. ALR SN I,K.32. termina'ţie Pl. -na'ţii S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) 1. veralt. Beendigung F. -2. Endung, Endsilbe F., -laut M. însuş numirile străine trebuie să să plece după această terminaţie lătenească (BUDAI—DEL.,ŞA 111,82). - GR. veralt. ter— minaţiu ‘ne, terminăciu'ne {BUDAI-DELEANU 1,113 N.). - ET. n.lat. terminatio, -onis. termome'tru Pl. -me'tre S.n. (um 1790 UT) Thermometer N. - GR. (+) termometrio, ter-mometer, termometron. - ET. gr./lat. thermometrum, auch mittelbar. js terpe'l Pl. -pe'luri S.n. (1910 RC.LEG.) OLT. MUNT.Reihe, Runde F. A da terpel cuiva jdn. umkreisen, (um etw., jdn.) herumgehen. (Ciobanul) îşi mai striga şi da cîte un terpel oiţelor şi căpriţelor (RC.LEG.37). Ce? Nebun aş fi să dau eu terpel caprelor numai pe bordei? ■ IR.289). - ET. unbek. terpenti'n siehe terebentină. tersana' Pl. -na'le S.f. (um 1591 DIR) LV. Marinearsenal N. Au îngheţat boazul mării spre tersana (MS. 1715,ARH.ROM.XI, 12) . Tersanaoa unde au pus pe Liliac (CANT.IST.333) . - GR. tersiha-ne, tersanea. - ET. türk, tersane. terte'l Pl. -te'luri S.n. (1829 C.NGR.) veralt. Kantillen (Pl., zu einem Röhrchen gewundener Gold- oder Silberdraht zur Herstellung vorT' Borten u. Tressen). Purta una dintr-acele scurte ca-iaveici, numite fermenele, broderia căria cu fir şi cu tertel, îi acoperea tot peptul (C.NGR. 16). - GR. tirtir (MON.OF.1875,2284). - ET. türk, tirtil. tertelea'e Pl. -le'ci S.n. (1868 BARC.) OLT. MUNT. Klapper F. an der Mühle (D.T.) „ A făcut moara (dar) nu putea să pornească terteleciul de boabe (RC.IR.61). - GR.-leag (CIH.). - ET. unbek. terti'p Pl. -ti'puri S.n. (1783 Ş.INFL.) 1. veralt. Verfahren N. Spre mai bună pli- roforie a Măriei Tale_____de tertipul cu care soco- - tim că s-ar cuveni să se puie poştele în orînduiala -(DOC. 1814,TEZ.II,373) . - 2. fam. Trick, Kniff, Kunstgriff M., Stratagem N„, häufig mit dem Nebensinn des moralisch Unstatthaften. Toţi cîţi ave arme proaste — Le trimit (grecii) la Eteirie ... Socotind c-acesta este cel mai minunat • ' tertip Pe cele ce-ave mai bune a scuti cu acest chip (BELD.ETER.10). Noul minister găsise urgent a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegaţi, spre a-şi întări partidul în ţară. Tertip constituţional! -(AL. ,CL V,282) . Cu asemenea tertipuri vrea Vodă să văduvească scaunul Mitropoliei de un bătrîn archipăs-tor? (UR.LEG.373;Worte des Metropoliten, der beschul"-digt wurde, ein Mädchen vergewaltigt zu haben u.. deshalb abdanken sollte) . - GR. tirtip (FIL.CIOC.257;nb. tertip). - ET. türk, tertip. terţi'u Pl. -ţi'i (1588 DIR) I. Adj. veralt. (von Rindern) ein- bis drei' jährig. (Vrsul) mi-a luat un cîrlan de m-a du-rut în suflet - ştii cîrlanul cel terţin (CL IX,4) -Maiul cel negru i-a fost sănătos (lui Duca Vodă) înima sănătoasă, însă foarte mare, ca giuncul înte?" ţiu (NEC.COSTIN,LET.2 II,33;die Leiche des Fürsten J war obduziert worden). - II. S.m. Schafbock« -Stier M. im ersten bis dritten Lebensjahr, er zur Paarung zugelassen wird. Ce-ai în sac "Un terţii viu, tot gras" (ŞEZ.IX,55) . - GR. tîrfîu, t'rţiu’ tî'rţiu, tî'rţîu, te'rţiu,tă'rtiu, tî'rţău, $ tertiu- ” Dim. terfiua'ş, tertoie'ş. - ET. lat. ter-tius bzw. in tertio (anno). fcerZi"-başa' S.m. (l6l5 DIRA XVII/3,201) shem. Zunftmeister M. der Schnei-d e r- Bufetul şalvaragiilor să fie osebit de rufetul croitorilor, să n-aibă terzi-başa amestec cu dînşii (d0C-|792,Ş.INFL.II, 121) . - ET. türk, terzi başi. terzima n etc. siehe tergiman etc. Mt terzi'u (+) Pl- -zi'i S.m. (1620 BGL) Schneider M. - ET. türk, terzi. tesa'c Pl. -sa'ce S.m. (1789 SCL IX,240) kurzer, breiter Säbel. N-am tesac la mîna mea, Pe-amîndoi i-aş înjunghia (PAMF^CDŢ.108; dar betrogene Liebhaber spricht). - ET. russ. tesak. tesca'r Pl. -ca'ri S.m. (l825 B.) Kelterer M. - ET. teasc. tescheregi'u (+) Pl. -gi'i S.m. (1693 COND). Referendar M. beim obersten Gerichtshof der Türken. Es waren deren zwei, ein erster (buiuc-tes-chevegiu) u. ein zweiter (chiuciuc-tescheregiu). At-laze ce s-au dat la doi tescheregii (COND.1693, S.INEL. 11,122) . - ET. türk, tezkereci. tescovi'nä Pl. -vi'ne S.f. (1696 IORGA S.D.XIV)252) ausgepreßte Weintrauben etc.: Treber, (Pl.) Trester M. Moldovenii obicinuiesc a face gardinä de tescovine împrejurul vrănii, ca să nu deie vinul jos (ION.CAL.199). Dar şi tescovina lor (a sfeclelor), după ce ne-au dat zahărul, nu mai puţin este folositoare (ION.CSIj.226) . Rachiu de tescovină od. -ne Tre-berbranntwein, Tresterschnaps. Cazanurile şi căldările cu care fac rachiu de tescovine şi de poame (S. ®EL.I,98) . - GR. tiscovină (MF 1,356), tăscovină (VÎRC.) . - ET. zu a tescui, vgl. auch serb. tisko-vina "Drucksache". - SG. ALR SN I,K.237,250. ţescui' Präs. -ie'sc V.tr. (1581 CORESI OMIL.,DENS. 11,308) 1. pressen. - 2. LV. martern, 9 u ä 1 e n. De-acia îl băgară (pre sfîntul Sadoth) teasc . . . de-l tescuiră cu grea şi cumplită munaă (DOS.VS.Oct.19;73b) . - ET. ksl. teskovati, ~kujan. ^ŞcuTt Adj . (1823 BOBB) ® G P r b ß t. Caşcaval, brînză pusă în tipar şi tes-Cuită (Ş.INFL.1,92). Icre tescuite Preßkaviar. - ET. Q tescui. Pl. -to'ri S.m. (1703 GCD) lterer M.- ET. a tescui. tescuitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,221) LV. Qual, Pein F.- ET. a tescui. tesla'r Pl. -la'ri S.m. (l6l6 BGL) LV. u. M0L0. Zimmermann M. Nu iaste acesta 2 fiul Măriei şi al teslariului Iosif? (MÄRG. 205b; nach Mt 13,55). Vrînd pentru numele Domnului Hs. să rîză, au scris la Livanie Sofistul şi Dascălul Şcoale- lor în Antîohiia, zicînd: Oare ce lucru lucrează fe-2 ciorul teslarului? (CANT.HR. 252). Testări l-au făcut şi nu D-zău iaste (BIRT.TA 1688 Hos 8,6). Feciorul teslariului (BIBLIA 1688 Mt 13,55). - ET. teslă. te'slă Pl. te'sie S.f. (l6.Jh.COD.TOD.2l4) Beil der Zinmerleute etc.: Texel, Dechsel F. Surcelele ce se-mprăştîe fără folos cînd, cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaciu cio-pîrteşte bîrna (CO.PS.195). Că moartea fără de veste vine — cu săgete şi cu teslă şi cu bardă şi sfredel — şi cu toate-l munceşte (pe om) (OOD.STU. ,HC II, 452). - GR. tesclă. - ET. asl. testa. - SG. ALR II/I, K.241;ALRM SN I,K.354,372. teslăre'sc Adj. (1683 DOS.) veralt. Zimmermanns-. Un cleaşte teslaresc (DOS.VS.Sept.29;37a). Unde este Vavilonul carile 60 de mile împregiurarea zidului era şi 50 de coţi tes-lăreşti înălţimea ...? (CANT.DIV.65b) . - ET. teslar. teslări'e Pl. -ri'i S.f. (1688 BIBLIA) Zimmerei F. Lucrurile teslăriei leamnelor (BIBLIA 1688 Ex 31,5). - ET. teslar. tesli'm,teslima't (+) S.n. (1730 DLRLV) Übergabe, Auslieferung F.5 bes. a face teslim(at) übergeben, ausliefern. Spahilar Agasi ... puindu-i (domnului) cuca în cap, i-au făcut sangeacul şi tuiurile teslim (GHEORGACHI, 2 LET. 111,305). La vremea teslimatului mărfii (DOC. 1810,Ş.INFL.II,122). Cîţi împrumutători nu vor primi teslimatul averii datornicului, rămîn totdeauna buni 2 împrumutători (COD.CARAGEA 54). Pîrcălabii satelor ... (dările) să le facă teslimat (DION.,TEZ.II,231). - ET. türk, teslim, Pl. teslimat. teslimarisi' (+) Präs. -se'sc V.tr. (l8l2 DOC.EC.143) übergeben, ausliefern. Să se teslima-risască banii în numărătoare la Sf. Mitropolie (DOC. 1826,URIC.1,216). - GR. teslimatisi. - ET. teslim. teslimarisi're (+) Pl. -si'ri S.f. (1822 URIC.V,175) Übergabe, Auslieferung F. Asupra teslimat 646 ... teslimatisirei averii falitului (COD.COM. 1840, Art.263). - GR. teslimatisire. - ET. a teslimarisi. teslima't siehe teslim. teslimatisi" siehe teslimarisi. teslui" Präs. -ie'sc V.tr. (l680 DOS.PS.SLAV.R.128,3) (mit dBr Dechsel) behauen. Suprafaţa lemnelor se tesluieşte ca să se prinză lipitura ... peste acele crestături făoute cu tesla (MANOL.IG.ŢÂR.24;von Bretterwänden) . Nu-i din bardă bărduită, Nici din teslă tesluită, Numai din topor cioplită (PAMF.CDŢ.27;von dem Pfahl, auf den ein Verbrecher gespießt werden soll). - ET. teslă. testaine'nt Pl. -me'nte S.n. (1633 BGL) 1. veralt. (vom Fürsten zusarrmen mit den Bischöfen erlassenes) Edikt N. Pe urmă strîngîndu-se şi arhiereii, vom face şi testament cu mare blăstăm (NEC.COS-2 TURLEI?. 11,56) . După cum aşa hotărăsc şi testamentu- rile fericiţilor ... domni ... ce-au fost înainte de noi (DOC. 1757,MELH.CH.255). Ne rugăm Măriei Tale cu osebit testament să se întocmească cu întregime cîte mai gios arătăm (DOC.1814,TEZ.11,374). - 2. Vechiul Testament, Noul Testament, LV. gew. Testamentul (cel) vechi, (cel) nou, das Alte, Neue Testament. D-zeieş- tile scripturi ale Testamentului celui veachiu şi ce- 2 lui nou (MÄRG. 183a). - 3. letztwillige Verfügung: Testament N. Să-i ia trupul după moarte şi cartea testamentului ce ş-au făcut şi să morgă ____ la Palestina şi să facă acolo ___ cum scrie testamen- tul (DOS.VS.Noe.3;101a). Vgl. auch diată. - GR. In Bdtg. 2 -mănt (NT 1648,GCR I,126,*nb.-ment) , -mînt (BIBLIA 1795,GCR 11,156). - ET. n.lat. testamentum. testamenta'r (1823 BOBB) I. Adj. testamentarisch. - II. S.m. veralt. Testamentsvollstrecker M. Testamentariu nedrept (BOBB II) . - ET. n.lat. testa-mentarius. testea' Pl. -te'le S.f. (um 1700 IORGA ARCG 17) 1. Anzahl von 10-12 Stück einer Ware: Pack N. Cu-titoaie, testeaua 18 bani, şi în teste 10 cuţitoi (ZOLLTARIF 1761,ARH.ROM.II,247). Daher: - 2. D u t-z e n d N. Plec la tîrg la Olteniţă, Testeaua de furculiţe, Cîte-o leiţă Şi mă duc şi prin Galaţi, Testeaua, cîte doi sfanţi (PP.SEV.NUNTA 284). Jupîn "Guraliul" era om nevoiaş, că avea de la D-zeu o testea de copii şi avea ş-o muiere mereu bolnavă (UR.LE®. 131). - 3. (de hîrtie) Buch N. (Papier), 24 od. 25 Bogen. Vgl. conţ. - ET. türk, deşte. - SG. ALR SN I,K.54. teste lui1* siehe testălui. testeme'l Pl. -ne'le S.n. (1508 DERS) 1. buntes quadratisches Kopf-, Halstuch. Bei Begräbnissen werden testemele an Kerzen u. Kirchenfahnen gebunden u. verbleiben Eigentum ihrer Träger. Unde baba-l auzea, tistimel împrobodea — Şi mergea ____ pînă colo-n Moldova (TEOD.PP.521). Cum ajung, dau busna-n casă Ş-apoi m-aştem pe cîritat, Testemelul ca să-mi iasă De lumînare legat (IANOV, CL V,131;der Geistliche über ein Begräbnis). - 2. veralt. Stirnband N. (ANON.CAR.). - GR. tistimel, testemeu. - Pl. veralt. -me~luri (Ş.INEL.I, 54). -ET. türk, destmal, vgl. bulg.alb. testemel} ngr. vrecrreu^Ax (G.MEYER ALB.WB.) . testimo'niu Pl. -mo'nii S.n. (1784 IORGA S.D.XIII, 15) Zeugnis, Attest N. - GR. (+) testamo-nie S.f. - ET. n.lat. testimonium. - SG. ALR II/I,MM 2714,88. teş Adj. (1583 BGL) von den Hörnern des Rindes: schräg nach hinten gerichtet (D.T.). - GR. f. t&a-şă. - Dim. teşuţ, teşcior. - TOPON. Teşcioara (1583 BGL). - ET. zu a teşi. teşcherea' Pl. -re'le S.f. (1693 COND.,S.INFL.II, 121) 1. veralt. (amtliche) Bescheinigung F., Attest N., Schein M. Trimiţînd Nicolai Vodă tescherele — la Ţarigrad şi fiind unele şi pentru sama birului ţării (NEC. COSTIN, LET. ^ 11,87) Enp-fangsbestätigungen. Vino mîne să-ţi dau teşcherea că s-au priimit preţul acestor moşii (FIL.CIOC.243). Iacă teşcherele şi din vremea turcilor şi din vremea ruşilor şi din vremea nemţilor (AL.OP.1,90 jein abgesetzter Beamter zeigt seine Atteste). ,4 săvîrşi (preoţii) cu-nunie de nu avea teschere, Săracii, amar de dînşii, toţi cădea în gerime {BELD.ETER.95) Erlaubnisschein. - 2. veralt. Paß M. Bogat dacă-ntîlneam ... Teşche-. reaua i-o luam, De straie mi-l dezbrăcăm, "Mergi sănătos!" îi ziceam (PAMF.CDT.70; ein Wegelagerer erzählt);. - 3. fam. Geldbeutel M. - GR. veralt. tes-; deş- (RAL.S.35). - ET. türk, teskere. teşco'i siehe taşcă. teşcu'le siehe taşcă 4. teşea'lă Pl. -şe'li S.f. (1868 BARC.) OLT. TR. 1. Verblüffung, Überraschung F.-2. Zögern N. Bunica ... H spuse (ofiţerului), fără nici o teşeală, că de Pavel să se şteargă pe buzişoare, că nu i-l va lăsa o data cu capul (IARNIK,CL XV, 108;P.sollte zum Militär eingß' zogen werden). - GR. teşală. - ET. a (se) teşi. teşi' Präs. -şe'se (1825 B.) I. V.tr. un trunchi de copac etc. einen Baumstanm schräg abschneiden, dann überh. a h 647 tevatură Rappen, -stumpfen, -stutzen. - II. a se teşi 1.flach werden, schräg ab-fallen. Malurile se teşesc (VLAH.R.P.35) die (bisher steilen) Ufer beginnen schräg abzufallen, werden flacher. - 2. OLT. TR. b. a n g e, verb 1 üfft, stutzig werden, die Fassung v e r 1 ieren. Să fi văzut griji şi nevoi pe împăratul Roşu! Dar cei doi gineri ai Măriei Sale nici nu se teşeau (RC.IR.24). Odată se pomeneşte (românul) cu uriaşul că-i intră ps poartă. Nu se teşeşte deloc (PAMF.PL.160) . - ET. asl. tesati, tesg. - SG. ALR SN II,K.615. teşi'lă siehe taşcă 2. teşi't Adj. (1825 B.) schräg abgeschnitten, abgekappt. Fructul mărului e rotund, dar ceva cam teşit sus, precum şi jos, unde se află coada (OD.-SL. 252). - Fig.: Ia-mă încetinel, că-s teşit la cap (JIP. R.283) etwas begriffsstutzig. - ET. a teşi. teşitu'râ Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.) I. schräg abgeschnittene od. abgeschlagene Stelle: Schräge, Abschrägung F., z.B. am Ohr des Rindes (als Erkennungszeichen) (D.T.29). - 2. abgehauenes Aststück: Knüttel M. Ereticii ...ieşiră — cu beldii şi cu săbii şi cu pietri şi teşituri şi-l ponorîră în rîpă (DOS.VS.Fevr.25;77a) . - 3. Baumstumpf M. Suduind la cruci din gură Că ş-a rupt la car un capăt într-un drac de ieşitură (SPER.AN.1892 1,261) . Băiatul a apucat o bardă, s-a dus la o teşitură ...a pus degetul cel mic pe dînsa şi l-a hîrştit (SBIERA POV. 116) . - GR. teşt-, tiş-(MAR.ORN.1,24) . r ET. a teşi. - SG. ALR SN II,K.406. teşo'ş Adj. (1901 VLAH.) (nach der Seite) schräg abfallend. Urcăm prin strîmtoare, cărarea-i teşoasă, caii trudiţi (VIAH.RP.210) . - ET. teş. ţeşrifa't (+)(x) Pl. -fa'turi S.n. (1693COND. ,Ş.INFL.) II,122) Hofzeremoniell N. bei den Türken. (Sultanul Suleiman) dete lege şi canon (GlosseAcesta ßsfce teşrifatu) şi regule de iznoavă împărăţiei (I. VSCfiR.I.I.O.,TEZ.II,26l) . - ET. türk, teşrifat. S.m. (1805 CRIŞAN 28l) ^ V a t e r M. - 2. OLT. TR. Anrede an den älteren Bruder od. sonstigen Verwandten. - ET. Kosewort, wie njSs* tjotja, nslov. ukr. teta, bulg. tetka etc. An-^de an die Tante bzw. die ältere Schwester. - SG. ALR*VI I/II,K.212,214,224,232,237,285j ALR SN VI,K.1576. ţgtgaeva'npftel Pl. -va'nghele S.n. (1561 CORESI) ^etraevangelium N., enthält die voll- ständigen vier Evangelien, wog. die evanghelie nur die Perikopen u. zw. in der Reihenfolge enthält, in der sie im Laufe des Jahres verlesen werden. Banul ... şedea în pridvorul casei şi citea pe tetravanghel (FIL.CIOC.134) . - GR. tetravanghel, tatravanghel, tratavanghel, tetroe-vanghel (CORESI TE4 249a), tetrăvaghel (DIR). - ET. TexpaeuaYY^ALOv. tetramini'e Pl. -mini'i S.f. (l8l0 DOC.EC.131) veralt -Zeitraum 1*1. von vier Monaten. Dajdia breslelor, aşezîndu-se de la vistierie — în trei tetraminii peste an (DOC.1814,TEZ.II,373). Care bani — să se dea la vistierie______la fieşicare ti- traminie (DOC.1815,TEZ.II,390) . - GR. titra-. - ET. ngr. TETpaunvuxîoe "von vier Monaten". tetrapo"d Pl. -po'duri S.n. (1588 DIR) Tetrapodos M., vierfüßiger Tisch, auf den im Gottesdienst die dazu nötigen Geräte gestellt bzw. gelegt werden. 1 procoveţ de tratapodu (D0C.1588,HC 1,197). Preotul, gătind tetrapodul în mijlocul bisericii, pune sfînta evanghelie pe dînsul (SEV.NUNTA 66). - GR. veralt. trata- (RADU POP.,CM 1,467). - ET. ngr. Texpdnoöos. tetra'rh Pl. tetra'rhi S.m. (1648 NT Mt 1*1,1) Tetrarch, Vierfürst M. - GR. tetra'r-hă. - ET. gr. TexpdpxriG. tetrava'nghel siehe tetraevanghel. tetrea* Pl. -tre'le S.f. (1868 BARC.) veralt. Zitronat, Zedrat N. Peltele de gutui şi de mere, tetrea de chitră (GHICA 296) . - ET. türk, titre, kitre "resine de cedre" (SAMY-BEiT 307 2 b), kitre "Tragant” (ZENKER 737a), tetire (REDH. 493a), tetri "Sumach" (ZENKER 256a), tetre, -tri (REDH.2 493a). terţine S.f. Pl. (1780 IORGA ARCG 53) TR. Kapuzinerkresse F. (Tropaeolum ma-jus). - GR. teţen. - ET. unbek. te'ucă siehe teică. tevatură S.f. (l848 AN 11,579) MUNT. fam. geräuschvolles Reden: Lärm M., Spektakel, Gerede N. Biata bucătăreasă spuse lucrul cian se întîmplase, zicîndu-i că nu credea să se facă atîta tevatură pentru nimicul ăsta de mărun- 2 taie (ISP.LEG. 272). Toate treburile casei le făcea (Matilda) fără nici un ropot, fără cea mai mică tevatură (BRÄT.-VOIN.LD.13). După o lungă tevatură.cu chelnerul .. . porunci să-i deie o frigăruie (GANE,Ş. INEL.1,359). -GR. tiv- (S.INFL.1,359), tav- (POL.). - ET. türk, tevatür. tevelechie 648 tevelechi'e siehe tivilichie. text Pl. te'xte S.n. (l8l8 BUDAI-DEL.) Text M. Unui test (adecă înşirături sau ţăsături de cuvinte) ... nu să poate da un înţăles mai larg decît cuprinde în sine (BUDAI-DEL.,ŞA 111,54). - GR. (+) test. - ET. n.lat.textum; test < it. testo. teza'ur Pl. -za'ure S.n. (1823 BOBB) Thesaurus M. Fig.: Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur (EMIN.0.1,3) . - ET. n.lat.thesaurus. te'ză Pl. te'ze S.f. (1781 MICU L.68b) These, Behauptung F. Nu voi a întră la pre largi cercetări istoriceşti, ai numai la dovedirea celor mai sus arătate these (BUDAI-DEL.,SA 111,40). - ET. gr./lat. thesis, auch mittelbar. tezi^c siehe tizic. ti,tii,tiu! Interj. (1838 GOR.HAL.IV,21) drückt Erstaunen, Bewunderung, Ärger etc. aus: H e r r- j e hl, a 1 1 e Wette rl,potztausend! Da stăi, femeie hăi, unde-o porneşti aşa ca o furtună? Mărando! ... Tii, Doarme, ce ţi-e ou nebunu (VLAH.IC.; die Schwiegermutter spricht) was man doch mit einem Verrückten auszustehen hat. Ti! ce mai om dom~ Niţă ăsta ... "Răi, nu-l ştii_____primar şi jumătate, mă! ... Cum mai puse botniţa la toţi!" (RĂDUL.RUST.II, 306) . Tii! ... lan te uită ce-avuţie! (DULFU PAC.25; die Sprecher hatten einen Schatz gefunden). - ET. onomatopoet., viell. aus ui(tä-)te gekürzt. tia^ra Pl. tia're S.f. (1652 BRV 1,192) Tiara F. - ET. gr./lat. tiara. tibişi'r Pl. -şi're S.n. (1792 Ş.INFL.1,359) MUNT. DOBR. Kreide F. Bătăuşii ___________ au grijă să însemne pe spate cu tibişir pe cine nu sînt "d-ai noştri'1 (JIP.R.207;Schilderung der Wahlmanöver).Toate îi par rele: ... apa prea rece, lampa prea mică, tibişi-rul neascuţit (BRRT.-VOIN.LD.84;wenn die Karten nicht stimmen). - GR. veralt. tipişir. - ET. türk, tebeşir. - SG. ALR SN IV,K.916. tica'lä Pl. -ca'le S.f. (1564 CORESI) veralt. Elend, Leiden IM., Qual F. Merg oamenii la beserică cum acolo ... să facă rugăciune ... derept toate ticalele şi nevoile meserătăţiei tuturora (CORESI,CCR 21). Măsaiu în ticală? (COD. ß SÎU.,HC 11,46). Lui Avraam i-au datu-i D-dzău pre lume Şi-n ceriu de. să slăveaşte cinstitul lui nume Şi Lot încă să veade, pentru-a lui ticală C-au pus supt nevoinţă multă osteneală (DOS.VS.Oct.9;58a) . - ET. a ticăi}. ti'că siehe tata. ticăci' siehe ticăi1. ticăi'1 Präs. -ie'sc (um 1560 BRATU, SCL 25, 155) veralt. I. V.intr. elend sein, leiden, schmachten. Svînta Miropi, vădzîndu~i îmblînd şi ticăaind şi aşteptîndu-ş pierirea şi cu lan. ţujile în grumadz, i să feace milă de dînşiî (DOS.VS. Dech.2;188a). M-am zgîrcit cu totul ticăcind în chinuri (DOS.PS.V.37,13;Ps 37,6). - II. a se ticăi sich abquälen, kasteien. Ticăcindu-să cu postul, cu priveghearea şi gios-dzăcarea (DOS.VS.Ian.5; 5a). - GR. ticăci. - ET. Zshg. mit ksl. tykati ”pun-gere, trudere” fraglich. ticăi2 Präs. ti'căi u. -ie'sc V.intr. (1868 BARC.) 1.ticken (D.). - 2. (vom Herzen) pochen, schlagen. - ET. onomatopoet. ticăi'nţă Pl. -i'nţe S.f. (1673 DOS.) veralt. Elend N. Pleacă-ţ, Doamne, ureachea ... Că-s în lipsă şi în ticăinţă (DOS.PS.V.85,3) . Flă-mîndz şi-nsătaţ de ticăinţă (DOS.PS.V. 106,12) . - ET. a ticăi}. ticăi're S.f. (um 1560 BRATU,SCL 25,155) veralt. Elend, Leiden N., Qual F.Nu numai că era sărac, striin şi pustiiu, ci şi bolnav, 2 şi avea multă ticăire de foame şi de seate (MÄRG. 131b) . 0, ticăire unor suflete ticăloase ca aceste osîndite! (ANTIM DID.121;von den Verdammten der Hölle) . — ET. a ticăi^. ticăi't Adj . (1563 CORESI PRAXIU 243) 1. veralt. elend. Ticăiţi (öeiAooI) sînt, căci au ■ păgînit la mine (BIBLIA 1688 Hos 7,13). Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă cînd te vor vedea înfrînt şi ticăit (ODOB.MV.1896,9). Era un om foarte sărac ... Văzîndu-se aşa de ticăit şi de înglodat, s-a mîniat pe D-zeu (SBIERA POV. 195). Von moralisch Schlechtem: erbärmlich, nichtswürdig . De ruşine lucru ... cînd încă se află lucruri aşa ticăite în veacul nostru (BUDAI-DEL.,ŞA ^ 111,67). Vai de aceste doă ţări creştine cu aceşti domni streini, ce de amar de bani dau pentru vrajbele cele ticăite ale lor (NECULCE,LET.2 11,377). Nu-ţ agiunge ...o, de toţ oamenii mai ticăitule, c-ai în~ trat pre-ascuns ... în ţara jidovască ... de-ai amăgit pre cei prostaci de pre-acolea ...? {DOS.VS .Noe-14;124b). Becisnicul şi ticăitul Neron (DOS.VS.Fevr* 26;80b). - 2. MOLD. fam. lässig, saumselig, trödelnd. El a-a înţeles (cu părinţii fetei) ca să pască o turmă de iepuri un an de zile Ş1, -sara să tot aducă numărul întreg acasă, pentru că do- 649 tichie cea s° încredinţeze pe fată oă el nu este aşa de ticăit precum îl presupune ea (SBIERA POV. 144} . Cît fîn stricat şi mucegăit____ (nu) vede cineva pe la gospodarii cei ticăiţi? (ION.CAL. 150;van den Länderten, die aus Sparsamkeit nicht schnell genug mähen) ■ " Adverbiell: Mihu ... se mişca ticăit şi fără nid o treabă prin casă (SLAV. ,CL XII,437) . -Substantiv.: Iară cîrma şi sfatul dedease a neşte ticăiţi & n&buni de-l ţinea (MÖXA,HC 1,393). - 3. TR. Knauserig, knickerig (B.) . - ET. a ticăi1. - SG. ALR SN V,K.1253. ticăitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1893 BOGD.) pochen N. 0 ticăitură uşoară se auzi în uşa. ietacului doamnelor (BOGD.VECHI 89). - ET. a ticăi?. ticăiţe'şte Adv. (1673 DOS.) veralt. e 1 e n d. Să pieie ticăiţeşte Ca ceara ce să topeşte (DOS.PS.V.57,31). - ET. ticăit. ticăiţi'e Pl. -ţi'i S.f. (1683 DOS.) veralt. Erbärml ichkeit, Nichtswürdigkeit F. Pentru ticăiţîia acelui ticălos de neguţătoriu mîhnindu-mi-să inema (DOS.VS.Oct.6;49a) . Iară svinţia-sa îi izgonea ruşinîndu-i şi rădzîndu-le ticăiţia (DOS.VS.Fevr.27;82a). - ET. ticăit. ti'ca-ta"ca! siehe tic-tac. ticâlo“s Adj . (1581 CORESI OMIL. ,DLR) 1. veralt. elend, unglückselig, unglücklich. Aşa ticăloasă viaţă să duc eu? Să trăiesc cu hrana cea mai slabă ... să port sarcinile ceale mai mari ...? (CĂLIND. 1847,GCR II,357;der Esel klagt). Cum, o, ticăloase trupule, sac de lut____în- drăzneşti a cîrti împotriva legilor care ţi-am pus? (MS.18.Jh. ,GCR II,47;die Seele spricht). Să povestim şi de patimile ticăloasei patriei noastre (MS.1782, GCR 11,126) . Nu ţi-e milă de o ticăloasă fată pe ca-re ai ademenit-o cu juruinţi mincinoase (C.NGR. 18) . 0, ticăloasa-n''de mine, la ce am ajuns astă-dată! (CONACHI 9); vgl. sărac 1. Ticăloase Andronice, cel ce atîtea ai suferit, fericit eşti că le rabzi cu îngăduinţă (KLEIN,ŞA 1,84). - 2. von moralisch Schlechtem: elend, erbärmlich, nicht s- ^urdig. Viind pe mare__________ticăloşii călugări ••• au pus sfat să ia ei avuţia (feciorului) (DA-MASCH3N,GCR 11,40). Soră ticăloasă! Soră păcătoasă! Spune la tustrei Care moarte vrei? (AL.PP.117) elen-de Schwester! Sündhafte Schwester! Such dir selbst ^en Tod aus! Sîngur acel ticălos Maxentie şi cu ti-°ăloşii lui oameni ... numai ce-i fu a da pre acel P°d ce făcuse cu vicleşug iar podul, cu voia lui D~zeu, să rumse (NEAGOE ÎNV.2 50a). - Substantiv.: ticălosul ... nu plăteşte să strice cineva un glonţ Zntv~insul (C.NGR.28). - ET. vgl. ticală. ticăloşe'şte Adv. (1688 BIBLIA) 1. veralt. elend, erbarmungswürdig. Acolo au căzut ticăloşaşte (BIBLIA 1688 Ri 5,27) . - 2. erbärmlich, niederträchtig. - ET. ticălos. ticăloşi" Präs. -ge'sc (um 1710 ANTIM) I. V.tr. 1. veralt. unglücklich machen. Ca nu cumva, apoi, venind turcul cu mînie să facă rău ţării şi astfel, în loc s-o mîntuim, mai rău s-o ticăloşim! (UR.LECG.203). - 2. MUNT. LV. u. TR. veralt. bejammern, beklagen. Drept aceia, cu multă jelanie îmi ticăloşesc nevrednicia (ANTIM DID. 31). - II. a se ticăloşi 1. verâlt. elend werde n. Să n-ajung___Să pierz vr-un ochi ori vr-o mînă şi să mă ticăloşesc (PANN PV.114). - 2. veralt. jammern, klagen. Jeluind şi ticăloşindu-se că au sărăcit şi li s-au prăpădit tot ce au avut cu răzmiriţa Pazvandului (DION.,TEZ. 11,199). - 3. g e-mein, niederträchtig werden. 0 slugă, cît s-o-nvechi, să ticăloşaşte (C.CAR. ,PR. DRAM.267). - ET. ticălos. ticăloşi'e Pl. -şi'i S.f. <165^ NEAGOE) 1. veralt. Elend N. Răbdăm cu îndrăzneală cele împotrivă, gonirile, ticăloşiile, năcazurile şi moartea (NT 1703,GCR 1,348). Un jalnic exemplu al ticăloşiei ursitelor omeneşti (BSLC.391). Şi ascultă rugăciunea mea şi mă scoase den groapa ticăloşiei şi den tina noroiului (BIBLIA 1688 Ps 39,2) und zog mich aus der grausamen Grube und aus dem Schlamm. - 2. E r-bärmlichkeit, Niedertracht F. Sfinţia Sa arată părere de rău despre ticăloşia oamenilor de astăzi care ş-au pierdut evlavia (I.NGR., CL 111,43). Eu îl ştiam omul petrecerilor şi al ticăloşiilor (SAD.PS.129). Ticăloşiia mea mă dăspărţi de mila lui D-zeu (NEAGOE ÎNV.2 224b). - ET. ticălos. ticăloşi'nţă S.f., (1683 DOS.VS.Iunie 2;l*l0a) veralt. Elend N. - ET. ticălos. tiche't Pl. -ehe'te S.n. (1887 GHICA 2) 1. Ticket N., Eintritt s-, Fahrkarte F. - 2. veralt. (Abtei 1-) Platz M. Alături de mine, în cele două tichete largi, erau patru călători cari se cunoşteau, se vede (VLAH.GV. 85). - ET. engl./frz. ticket. tichi'e Pl. -chi'i S.f. (1770 AA ist.11/20,200) 1. Kappe F., Käppchen N. In genere, medicii şi internii din spitale poartă în cap o tichie (APAR.SAN.1,35). îmbrăcat cu haine lungi jidoveşti, Oividie poartă vecinia chitia pe cap (CL XIII,309; von einem Juden). Peste coada-i de păr negru (mandarinul) poartă o vînătă chitie (AL.,CL VIII,213). Cît ticlui 650 doream în acea clipeală să am la îndemînă chiti-a fermecată din poveste s-o pun pe cap ca să nu mă mai vază nime (UR.LEG.396) die Tarnkappe. Vgl. chel 2.-Der Teufel soll ein unsichtbar machendes Käppchen auf dem Kopf tragen: Pînă să-i iau de veste (lupului), s-a făcut nevăzut prin hăţiş, pavc-avea tichiuţa dracului în cap (GHICA. 284) . Daher tichiu'ţă Beiname des Teufels. -2.Kinderhaube F. Tichie de strigoi Kopfmembrane,woran man nach dem Volksglauben zukünftige Vampire (strigoi) bereits bei der Geburt erkennt (H.V/5). Născut cu tichia în cap Sonntagskind, nach frz. etre ne coiffe. Poti să te lauzi că eşti născut cu tichia în cap (OD.PS.230) . - GR. chitie; arom. tăchie. - Dim. tichiu'ţă, tichioa"ră. - ET. türk, takke. - SG. ALRM SN III.K.9Ö4. ticlui' Präs. -ie'sc V.tr. (1845 BÄLÄC.) (mit Geschick, Kunst, Schlauheit) herrichte n, zurechtmachen, herstellen. Hainele nu le cunoaşte nimeni, fiindcă am un jidan care mi le ticluieşte, de ti se par că-s noi (ZAMF.LN.141; von getragenen Kleidern). Cozmescu a ticluit toată afacerea cu Contăş şi cu judecătorii (XEN.BR.222) hat ... abgekartet. Deocamdată_Huiu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, actuna date (SLAV.,CL XIV,145) er setzte Rundschreiben auf. - ET. wahrsch. dass. Wort wie a piclui, nach dial. Aussprache (k’i, t’i) // zu a tîlcui (SCRIBAN) . ticlui't Adj. (1847 PANN) (schlau,geschickt,kunstvoll) eingerichtet, abgekartet. 0 minciună bine ticluită plăteşte mai mult decît un adevăr (PANN PV.M.1,48) eine geschickte Lüge. (Movileanu) adresîndu-se către Ilenuta, îi spuse un compliment bine ticluit (DEMETR.NUV.42) ein gut gedrechseltes, feines Kompliment. Miniaturile scălirribate şi ticluite de prin cărţile didactice ale secolului de mijloc (OD.PS.196) die manierierten Miniaturen. - ET. a ticlui. ti'cnă etc. siehe tihnă etc. ticni' siehe tihni. ticsi' Präs. -se'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. drängen, stopfen, pfropfen. Să-i ticseşti (pe actori) în trăsură de harabagiu şi să-i expeduieşti la monastirea Slatina spre pocăinţă (AL., CL ¥11,409).-2. füllen, vollstopfen, -p r o p f e n. (Soldatul) tixindu-mi burdujii şelei cu costiţe de purcel, găini fripte (CL XIII,331). -GR. veralt. tecsui (B.). - ET. Zshg. mit teasc, teaşcă (siehe taşcă 2) fraglich^ zu erwägen: ticseu (tisău). ticsi't Adj. (1675 MIR.COSTIN) 1. zusammengedrängt, gepfercht. Boul acel tare de vînă ... să cunoaşte pe dinţi, caVe trebuie să-i aibă tixiti unul lîngă altul (DRÄGH.IC. 17) dicht. Zăceau tixite trupurile nemţilor dentr-ocea năvală la rîpă (MIR.COSTIN,LET.2 1,344) . Ţăma tipărită ... Cu alb şi cu galbăn într-un loc tecsită (CANT IST.120).-2.gespickt voll. Mocani ___________________ Cy chimirile ticsite (ÄL.PP.257). Punga cu galbeni tea-suită (BUDAI-DELEANU VI,42). Trei pagini ticsite! (AL.POEZII III,Leg.nouă 131) drei eng beschriebene Seiten! - Adverbiell: Şurele-i cu pîne tixit încărcate (CL V,331) seine mit Getreide vollgepfropften Speicher. - GR. veralt. tecsuit (BUDAI-DELEANU I.e.), tec-sit (CANT.IST.93 u.l.c.). - ET. a ticsi. tic-ta'ci Interj. (1839 C.NGR.OP.1,50) von der Uhr: ticktack! Auch in substantiv, u. verbaler Funktion: Se aşeză ... lîngă vatră ... aseul- tînd_____tictacul ceasornicului bătrîn (SAD.POV.103). Deschiz uşa iatacului - întunerec ____ Inima-ncepe să tica-taca râu rău (CARAGIALE,CL XIX, 118) das Herz beginnt heftig zu klopfen. - GR. tictac,_ tictoc (STAM.W.682), pîcpoc, tîc-tîc (POL.). - ET. onomatopoet. ti'dvä etc. siehe tigvă etc. tifari'chi siehe tefaric. ti'fel S.n. (1875 MON.QF.2269) veralt. Düffel M. (Stoffart). De-i postav ceva sau ti flu ... Poţi să faci o hăinişoară (SPER.AN.1B93 111,61). - GR. tiflu. - ET. dt. Düffel. tlferici' siehe teferici. ti'flă Pl. ti'fie S.f. (1728 RADU POP.) in der Wendung a da cuiva cu tifla (în nas) (AL.hau-fig-.cuiva tifla,o tiflă) mit der flachen Hand und dabei die Finger spreizend so gegen jdn. fahren, als ab man ihm etw. ins Gesicht würfe (Geste der Verachtung)! j d m. e i n e (lange) Nase machen (bekannte verhöhnende Geste). Ei ... socotise pă Antonie vornic de Popeşti ... ci-l îmbrăcară cu caftan domnesc; iar Pavel ... rămase în dăşărt şi-i deaderă boiarii o tiflă (RADU POP.,CM 1,404) . Cînd Moroi ..• dispăru ... ea îi scuipă în urmă, îi dădu cu tifla Şi cleveti printre dinţi: "... prost şi fără noroc! Ah!, ce scandal! ce scandal!" (DEL.S.139;M.hatte sein ganzes Geld im Spiel verloren). "Cine dracu m-a pus pe mine să intru! ... Na, boule!" Şi îşi da cu tifla singur (ZAMF.I2î.l86;er hatte zum ersten Mal Karten gespielt u.verloren). Te iert ... dar altădată ... Altădată se-mi dai tifla (AL.OP.I,1147). (Cîntărea-ţa) iesă (pe scenă), începe să cînte, se aprinde, fa ce gesturi prea-prea şi la refren îi trage un chiot '' 651 tigvă şi nişte tifle apilpisite cu piciorul (CL XV,113) sje macht mit dem hochgehobenen Fuß gewaltige Schneller gegen c*as Publikum. - ET. ngr. .xücp^a; die geschilderte Geste wird bei den Griechen mit den Worten: T1^a eCe xd pitia aoy! "werde blindl" begleitet. ti'flu siehe tifel. tifo'n Pl. -foa'ne S.n. (1837 BUL.G.30) Gaze F., (Verban d-) Mull M. Barişul este o boccea de lînă subţire ca un tifon (MANOL.IG. ■pţR.198). (Plantele) trebuie ferite de soare, punîn-du-se păiş sau o bucată de tifon pe geamuri (DATC. H0KT.12). - ET. engl. tiffany. tigaie Pl. -gă'i S.f. (1581/2 PO2 307;Ex 38,3) 1.Pfanne F.,Tiegel M. De va fi jîrtvă den tigaie darul tău (BIBLIA 1688 Lv 2,5). Şi, în tigaia aceaia carea el gătasă asupra svinţilor — cu dînşii s-au suit ... şi depreună îş împlură nevoinţă, fîrşindu-să în foc (DOS.VS.Fevr.6;60a). - 2. Pfanne F., in der eine Welle (z.B.die des Mühlrades] od. Spindel läuft. -3. Pfanne F. einer Feuerwaffe. (Ei) îşi examinează armele, reînnoiesc praful în tigăiţele puştelor şi a pistoalelor (ÂL.,CL VIII, 45). - 4. ţigan S.n. Kessel M. Aruncat într-un ţigan plin de răşină, şi său şi untură foarte înfier-bîntată (DOS.VS.Dech.10;208a) . - GR. BAN. arom. -gan’e. - Pl. -gă'iuri (MAR.NUNTA. 655). - Dim. tigăi'ţă, ti-găioa'ră, tigăiu'ţă (ANON.CAR.). - ET. vgl. serb. bulg. tiganj < ngr. Tnydm (agr.Tt'iYCtvov)■ ţigan < asl. tiga-nü. - SG. ALR SN I,K.161,165,171;II,K.B49jIV,K.1044j ALRM SN I,K.112. tiga'n siehe tigaie 4. tighe'l Pl. -ghe'luri S.n. (1839 VAIL.) 1. Steppstich M., -naht coase o pla- pumă în tighel eine Steppdecke nähen. (Ghiţă) Tighele dese făcea; Pînă ziuă lumina Ghizlucul şi-l isprăvea (PP.DOBR. ,CL XIV, 153) . Drăgan_joacă, bată-l pus- tia! parc-ar trage tighele (DEL.S.57) als ob er steppte, Fig. fam. a trage cuiva un tighel u.â. jdn. ab-kanzeln, herunterputzen: A băgat ... în răcori ... Pe papa de la Roma — Ba încă, ce! i-a tras un tighel de i-a plăcut şi lui (CARAGIALE T.I,80) . Să Vedeţi cum le iau eu ou tighel apropos de lipsa de Qcasă (LECCA. CÎINII 84; ein Gast von den abwesenden Damen des Hauses) . - 2. Saum, Besatz, Rand ^■«Einfassung F. - GR. Pl. auch -ghe~le. ■.“EP. türk, teyel. - SG. ALR SN IV,K.1206. P. (1593 DIR) ® e n d e r, Stadt u. Festung in Bessarabien. Nu multă vreme după aceea au mai lovit cazacii nişte sate din sus de Tighinea (URECHE,LEI.1 1,203). - GR. Ti-ghinea. - ET. unbek. // tatar. tekine "Vertiefung". tignafe's S.n. (1834 DRÄGH.) Lungenemphysem N. (der fiere). (Un cal) stătut de bătrîn şi plin de tecnefes (ISP.LEG.2 256). - GR. tecnefes, ticnafes, tehnefes (DRÄGH.IC.46). -ET. türk. t%kne'fes. ti gnă etc. siehe tihnă etc. tignea'lă etc. siehe tihneală etc. tigoa're S.f. (1822 HMST.28) fam. ugs. grobes Schimpfwort für Männer u. Frauen, zunächst für Faule: Faulpelz M., -tier N.j dann überh.: elender Kerl M.,elendes Weib N., Jämmerling M., L u m p-(e n k e r 1) M. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet cobăit şi leneş de n-are păreche (CREANGĂ,CL XIV, 369). Slab e, puhab, o tigoare, Să-l loveşti odată, moare (SPER.ÄN.1892 1,233) . (Să dai) bani şi plocoane la hitece tigoare (de slujbaş), asta să nu mai auz că faci (JIP.OP.63;zum Bauern). "Să mori, tigoare" , crîşni ea turbată şi ridică ciocanul (L.NGR.,CL X,414;zu einer Frau) Luder. Trage-mi cizmele, tigoare, Şi fă-mi patul mai curînd! (VLAH.GV.18;der Offizier zur Ordonnanz) zieh mir die Stiefel aus, du Faulpelz! - GR. dig-; -go~r S.m. (VICIU). - ET. wie die Nbf. bei VICIU zeigt, urspr. wohl Vokativ von letzterer, also wahrsch. < asl. tühorü (rum.di’hor) "Iltis (Mustela putorius)", daher "der vor Faulheit stinkt", vgl. putoare, puturos "Faulpelz". tigori' Präs. -re'sc V.intr. (1788MOLNARSPRACHL.3 294) elend, kümmerlich leben. Nu de suferit este firea aceluia ce se tigoreşte de întristatele suspinuri şi îmblă tot supărat (V.GERGELY,ŞA 111,106). - GR. tigorî. - ET. tigoare. ti'gru Pl. ti'gri S.m. (1620 MOXA) Tiger M. Miru-mă cum nu-ş arăduce fecior a părinte, că să-i leu, pardos, tigr, toţi fac puii mî-nioşi, cum sîmtu şi ei (MDXA,HC 1,362). S.f. tigre'să, tigroa'ică, tigroa'ie (DRSGH.R.146), tigră (GOR.HAL. 11,85) Tigerweibchen N. - GR. tigri'd (ŞINCAI N.53). - ET. gr./lat. tigris, auch mittelbar. - SG. ALR SN V,K.1253. ti'gvă Pl. ti'gve S.f. (1527 DERS) 1. Flaschenkürbis M. (Cucurbita lage-naria). Şi porunci Domnul D-zeu unii tigve şi să sui pa deasupra capului lui Iona (BIBLIA 1688 Jon 4,7). Fetele mari nu mănîncă lapte din tigvă, căci le cresc ţîţele cît tigvele de mari (ION.SUP.79). O babă bătrî- tihăraie 652 nă ... venea au tigva să ia apă de la fîntînă {ISP. LEG.2 357) eine alte Frau kam mit der Kürbisflasche zum Wasserholen. Jupîn Jlie începu să se plimbe cu o tidvă plină cu vin în mînă (BOGD.VECHI 61) . Taci, cap de tigvă {DEL.S.224) schweig, Dummkopfi (vgl..bostan 1). N-avem cap, ci tivgă (JIP.OP.83) wir sind durrm. Şoarecele nu încăpea pe gaură si şi-a mai legat şi o tigvă de coadă u.ä. (Sprw.) wird von jdm. gesagt, der sich selbst das Leben schwer macht. Vgl. apă 11. - 2. fam. Schädel M. îţi trebuie încă Să înveţi la şcoală, Deşi eşti diavol, dar ţi-e tigva goală (PANN PV.M.I,50;die Alte zum Teufel). Şi pînă a nu avea vreme buimăcitul Udrea să-şi vie în simţire, îl şi ciocni în cap, încît îi despică tidva drept în două (GANE,CL XI,296). - Bes. vom kahlen Schädel: I se prinde peruca într-un cui şi rămîne cu capul tivgă (GHICA,CL XVIII,83) . Cu pleşuvul cînd vorbeşti, Tigvă să nu pomeneşti (PANN PV.^ 1,5). - 3. tigvă de apă TR.weiße Seerose F. (Nymphaea alba; BR.). - 4. tigvă de pămînt TR. Zaunrübe F. (Bryonia albajBR.). - GR. MUNT, tivgă, tiu~găz Pl. tiugi (VÎRC.); BAN. tiucă (ANON.CAR.); MOLD. TR. tidvă, titvă (HMST.81). - Dim. tigvuli~iä, tivguli~tä, tidvuli'tä (DOS.VS.Ian.l9;18b). -ET. asl. tyky, Gen. -küve, serb. bulg. tikva. - SG. ALR I/I,7jSN I,K.200j IV,K.1213. tihära"ie Pl. -rä'i S.f. (1874 OD.,CADE) MOLD, steiler, bewaldeter Abhang M. Pe vîrful unui deal nalt şi plin de tihărăi se a-flă vestita Cetatea Neamţului (CREANGĂ,CL XV,445). Urcăm din greu pe tihăraiele umbrite ale Cireşului (VLAH. RP.199). - GR. Pl. -ra'ie (VLAH.l.c.u.sonst) . - ET. unbek. ti'hnă S.f. (ura 1670 ANON.CAR.) ungestörte, gemächliche Ruhe, Stille, Muße F. A fost o însoţire ce trăia-n iubire, în pace, în tihnă şi-n mare unire (PANN PV.M.I,49) .'r Nu-i osîn-dă pentru toti Cînd priiveşti că în mormînturi nu-s în ticnă nici cei morfi? (BELD.ETER.112;die 3ani-tscharen hatten die Gräber geplündert) . N-aibă tih-nă-n ceia lume (furca) Cine-o născocit-o-n lume! (PP., CL V,115;Worte der faulen Spinnerin). Ipsilante putea înainta în ticnă ... nesupărat de nimeni (GHICA. 109). fuştele ... să împacă a păşuna în orice toloacă ... şi, într-un cuvînt, sînt mai de ticnă pentru acel ce le tine (DRÄGH.IC.23) diese Schafe machen dem, der sie hält, am wenigsten zu schaffen. - Neg. (Patimile) nu-ţi aduc bine s-odihnă, Ci tot rău, năcazuri şi netîhnă (BUDAI-DELEANU XI,5) Qual. - GR. tîhnă, MOLD. ticnă, TR. tignă; ebenso die Ableitungen. - ET. zu ksl. tihü "still", tihngti "still werden". tihnea'lă Pl. -ne'li S.f. (l673 DOS.PS.V.118,237) MOLD. TR. Ruhe, Muße F. Vidra ... pre drepţii moştenitori (ai scaunului) între vii ştiind, viată cu ticneală să ducă nu va putea (CANT.IST.201) ein ruhiges, ungestörtes Leben. Văzînd (leşii) neticnea-la cu dînşii (au hătmanii căzacilor), le rîdicase (căzacilor) hătmănia, să nu mai fie (MIR.COSTIN,LEr.^ 1,314) . als die Polen sahen, daß sie vor ihnen keine Ruhe hatten ... Casa săracului ln afară-i cu mînjală, Dinlăuntru-i cu ticneală (I.-B.275) darin wohnt der Frieden. Mîndră-i tara, Arz-o para, C-asta mi-a mîncat ticneala (PP.TR. ,CL XV,198) es hat mich um meinen Frieden gebracht. - GR. tic-, tig-. - ET. a tihni. tihni" V.intr. (um I67O ANON.CAR.) behagen, gut bekommen, wohltun. îmi ticneşte somnul, mîncavea etc. der Schlaf, das Essen etc. behagt, bekommt mir, tut mir wohl. Nu-i ticnea românului nici bucătura ce o lua în gură (PAMF. PL.170). Nu-mi tigneşte nici ce mîne, Nici ce beau, nici cînd mă culc (I.-B.89). - In anderer Konstruktion: (Cu scrisoarea ta) îm stîmeşti în inimă o căldură de care ei îi tigneşte (BAR.HAL .VIII,45) die dem Herzen wohltut. - GR. 3. Pers. Sg. Präs. tihne~şte. Meist tigni, ticni belegtj auch tinrni, tini. - ET. vgl. nslov. tekniti "schmecken, munden, wohlbekom-men", vgl. auch CIORANESCÜ 8695. tihni't Adj. (1691 MÄRG.1 6b) ruhig, still, friedlich. Pozne de-as-tea vom păţi mereu! N-o s-avem o zi tihnită! (DULFU PAC. 192). Şase luni trecură de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească (C.NGR.67). Soarele se scufundase în desişul tihniţilor copaci (VLAH. NUV. 73). Gheovghe, acest băiat tihnit ş-atît de gîn-ditor, care avea ceva de artist (VLAH.NUV.51) . Cînd Carpatii se mînie pe petreni (Bewohner von Piatra Neamţ) şi le trimit nori ca să-şi verse ploaie piste tîrgul lor, Huejdul acest lin şi ticnit ... se îmflă, prăvale orice-i iase nainte (C.NGR.OP.1,214;von einem Flüßchen). Iubitori de pămîntul său şi ticniţi Şî drepţi în inimă (RADU GREC.,CM 11,25). - GR. ticnit. - ET. a tihni. tij Adv. (DOC.1642) LV. (Kanzleisprache:) dito. Foaşea ot Buginoasa Gligorie tij ot Buginoasa (DOC.1642,GCR 1,103;Unterschriften) . Denaintea ... lui Ilie cupei şi a lui Ifrim tij (DOC.1642,GCR 1,93). Danach dann veralt. u< fam. auch sonst: Fiind cîrmaciul bun şi ceialanii tij, nicicum nu le este frică (de furtună) (MS.um 1800,GCR 11,181). Se scoboară cu toţii (din rădvan) şi-şi leapădă Vodă straiele şi ofiţerii şi boierii cu toţii tij şi se aruncă cu tofii în apă (BOGD.PC^- 46). Eu de-acum sînt a matale de veci. "Şi eu & ma~ tale, tij, scumpul meu Frânt" (AL.OP.1,328). Socrul iüil 653 timp gustă numai, din pahar şi zvîrle rachiul peste, cap Stolnicul H umple din nou, cinsteşte la soacră ea-l gustă şi tij il zvîrle peste cap (SEV.NUNTA 202). ” ET* vgl* poln. ukr. tez; i ist hier ebenso aUf-fallend wie in dem verwandten tiz. tyghâa' siehe tejghea. tilinca' V.intr. (1872 CL) ŢR. f 1 ö t B n. Cînd. prinsei a tilinca, Fetele se aduna (PP. ,CL V,116) . - GR. telinca, titiliga (PP-, ŞEZ.VII/163). - ET. tilincă. tili"ncă Pl. -li'nci S.f. (1640 PUMNUL LEFT. 1,691) 1. (Hirten-) pfeife F. einfacher Art. Wird aus einem Weiden-, Holunder- od. Bergahomzweig geschnitzt, ist etwa 65 cm lang u. 66 mm dick u. hat weder Stöpsel noch Seitenlöcher. Die Töne werden hervorgerufen, indem man mit dem Finger die untere Öffnung abwechselnd mehr od. weniger zuhält. Să aud ... Plînsetele ... blîndelor mioare ... Behăit de oi şi capre şi telincele sunînd (RÄDUL.RUST.1,190) . - 2. Brunnenkranz M. Nişte trepte care erau scobite în telinca fîntînii (SBIERA POV. 227) . - GR. In Bdtg. 1 tilingă (OD.-SL.132), titilinc(ă) (FR.-C. mril 52) , titilic (VICIU) , titilig (VICIU;FR.-C. MOTII 52;PP.CRIŞ./CL XX,1019) , telincă (MARD., nb. tilincă) . - Pl. veralt. -li'nce. - Dim. tilincu'ţă, ti-linca'ş (PP.TR. ,CL V,116), titiliga'ş (PP.TR.,ŞEZ. VH,163). - ET. unbek.j auch ukr. tylynka, magy. ti-linka, -ko,• vgl. talangă. tilipi'n S.m. (1783 BENKÖ,BORZA 57) TR.BUCOV. Seidelbast, Zeiland M. (Daphne mezereum). Frunză verde tilipin, Am rămas flăcău bătrîn (PP.,MAR.NUNTA 11). - GR. tulichi'nă (C.NGR.,CL 1,93), tulichin, tul(i)pin (B.), tulpină (FUSS), tulipină. - ET. vgl. sieb.-sächs. Talepinsker (FUSS), psterr. Tschilingen, Zilingeribluh (NEMN.)j schwerlich zu it. tulipano "Tulpe", eigtl. "Turban”. ţili'şcă Pl. -li'şti S.f. (1649 MARD.) Hexenkraut N. (Circaea lutetiana). - GR. telişcă (B. ,MARD. ,nb.tilişcă) . - Pl. auch tili‘şte. " ET. unbek. ţiliu'te S.f. Pl. (1909 RCM.) Häbseligkeiten (Pl.). Să-fi iei tiliu-tßle şi să te duci din casa mea (RCM.SÂRB.38) nimm deine sieben Sachen und gehl - ET. unbek. ţjjiveehi'e siehe tivilichie. ÎÎBâJl1 Pl* -ma'ri S.m. (1772 IORGA S.D.XII,l86) BAN« MOLD. Gerber PI. - S.f. timări'ţă (B.). r Er. magy. timar. tima'r2 ( + ) Pl. -ma'ruri S.n. (um 1690 MIR.COSTIN, LET.1 1,19) für den türkischen Soldaten bestimmtes Ländereilos. Bei MIR.COSTIN auch der Soldat selbst, wofür sonst timariot, timarist. - ET. türk. tzmar. timäri'e Pl. -ri'i S.f. (1824 IORGA S.D.XII,210) selten Gerberei F.- ET. timar^. timf Pl. timfi S.m. (um 1710 NEC.COSTIN) T y m p f M., ehem. Münze, nach einem Münzmeister dieses Namens benannt. Timfi de cei noi moschiceşti (NEC.COSTIN,LET.2 11,115). - ET. vgl. poln. tynf, tymf, ukr. tymfa "6 Silbergroschen". timi'd Adj. (1854 BAR.-MUNT.II,698) schüchtern. O rază timidă în ziua rece (EMIN. 0.1V,98) . - Auch adverbiell. - ET. n.lat. timidus, frz. timide. Timo'fte m. (l49l DRHA 111,86) Timotheus M. - Iarba lui Timofte (timofti'că) Lieschgras, Timothygras N. (nach engl.timothy-gras;Phleum). - GR. Timoftie, Timofti, Timofie, Temofte, Mo ft ei. - ET. gr. TtyoSeoe, ksl. Timothej. timp Pl. ti'npuri S.n. (I581/2 PO2 171;Gn 48,7) 1. veralt. (al anului) Jahreszeit F. (wofür LM.anotimp). Cele patru timpuri ale anului die vier Jahreszeiten. Şi tine acest timp (primăvara) de la 21 a lui mart pînă la 24 ale lui iunie (DESC.PR.CR 96) . Acea bogată, d-dzăiască milă ... alt ceriu ... i-au giuruit (omului), al cărui pămînt ... în toate timpurile preste măsură dînd roada sa (CANT.DIV.4 b). Nu-i acela timp, că încă pîinile nu-s crescute şi vrea-mea smochinelor n-au sosît (DOS.VS.Noe.4; 106 b;zu jdm., der meinte, er hätte kürzlich Feigen gepflückt). - 2. Witterung F., Wetter N. Cînd este şi timpul după pofta prisăcarilor, atuncea fieştecare stup dă pre an cîte şapte roi (CANT.SCRIS.278) . în cele întăi zile a lunei martie nu doreşte cineva decît un timp uscat (ION.CAL.17). - 3. J a h r N., nur in estimp in diesem Jahr, ferner TR. atimp (B., FR.-C.MOŢII 124) übers Jahr. - 4. Z e i t F. N-am timp ich habe keine Zeit. Mai e timp es ist noch Zeit. Fra şi timpul es war auch höchste Zeit. Nu pierdeţi timpul verlieren Sie keine Zeit. Din timp beizeiten. La timp zur rechten Zeit. De (la) un timp seit einiger Zeit. Weiteres siehe unter vreme. Bes. als wissenschaftlicher Fachausdruck. Timp şi spaţiu Zeit und Raum. Timpul de faţă die Gegenwart. Timpul trecut, viitor (wofür gewöhnl.trecutul,viitorul) die Vergangenheit, Zukunft. Timpurile verbului die Tempora des Verbums, Tempus, Zeitform. - 5. Tempo N. Azi un timpan 654 flăcăiandru bacalaureat cu fumuri de publicist ... poate să-ţi facă marţ în trei timpuri pe Asache şi pe Eliade (GION 149). - GR. bisw. Pl. m. timpi; vgl. auch timpilor (DOS.VS.Iun.4;l43 a,als Glosse zu vremi lor) . - ET. lat. tempus. - SG. ALR SN III,K.766, 792. timpa'n Pl. -pa'ne S.n. (1654 NEAGOE ÎNV.2 l8b; 1 Sm 18,6) 1. Pauke F. - Vgl. tambură. - 2. Trommelfell N.- ET. gr./lat. tympanum. ti'rnpenă etc. siehe tîmpină. timpina" etc. siehe întînpina. timpuri'u Adj. (l6.Jh.CV2 66b-Jak 5,7) f r ü h(z e i t i g). Domnul D-zeul nostru, cela ce dă noao ploaie timpurie şi tîrzie (BIBLIA 1688 Jr 5,24) Früh- und Spätregen. Bătrîneţea venea timpurie şi-i presăra omăt în păr (SAD.POV.79) . Unele (flori) sînt mai timpurii, iar altele mai tîrziî (DATC.HORT. 12) manche Blumen blühen früher. - Adv.: de timpuriu, veralt. timpuriu: Atuncea se va ivi de timpuriu lumina ta (BIBLIA 1688 Js 58,8). Unele (flori) ... dacă se seamănă de timpuriu, înfloresc în acelaşi an (DATC. HORT. 13) . Grîul care va fi sămănat timpuriu va fi bun (MS.1750,GCR 11,59). - Subst.: Tu mi-ai cunoscut tîr-dzîiul, De-l tălneşti cu timpuriiul (DOS.PS.V. 138,12). - GR. veralt.„tîmpuriu. - ET. spatlat. temporîvus, vgl. it. dial. temporivo etc. ti"nă S.f. (l6.Jh.PS.SCH.68,3) LV. u. TR. MOLO. Kot, Dreck M. (der Straße etc.) j auch fig. Au scuipat jos şi au făcut tină den scuipat şi au uns tina preste ochii orbului (BIBLIA 1688 Jo 9,6) . Deaca nu fu om, cine scuipi pre pămîn- „ 2 tu şi făcu tină (NEAGOE LNV. 103b) . Acesta oarecînd văzu tină pre uliţa Rîmului, deci nevoi pre Uespasian voievodul de o au curăţit cu poala lui (MQXA,HC I, 358). Nice să laş să m-afunde tina, Ce să rădici de pre mine vina (DOS.PS.V.68,43) . Cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în tina poftelor (PSALT.RÎMN.83a) . Cari oşti, trecînd îndelungate şi multe primejdioase tini şi iezere, au sosit la Azac (NEC.COSTIN,LET.2 1,451) . Preste noapte plouase şi era tină (RETBG.POV.111,57). (Dragostele) Trec prin tină, nu să-ntină (I.-B. 17) . - GR. veralt. Pl. tini (CANT.HR.2 139). - ET. asl. tina. - SG. ALR II/I,K. 121,MN 3786,116*SN III,K.B27jIV,K.1186,1220,1221,VI, K. 1637,ALRM I/I,K.184,ALRM SN II,K.646. * tinătu ră siehe întinătură. ti'ncă Pl. tinci S.f. (um l670 ANON.CAR.) BAN. Truthenne F. (Meleagris gallopavo). -ET. unbek. tinctu'ră Pl. -tu'ri S.f. (l803 OT) Tinktur F. - ET. n.lat. tinctura, dt. Tinktur. ti'ndă Pl. tinzi S.f. (l6.Jh.CV2 28b;Apg 23,35) 1. Vorraum, Hausflur M. des Bauernhauses LV. von jedem Vorraum. Eu n-o să-i întru-n casă (la maică-ta) ... Pîn-o creşte iarbă-n tindă S-ajungă ou vîrfu-n grindă (I.-B.269;das Mädchen zum Liebhaber). In curţile (lacomilor) vei vedea cămările pline de painjină ... tindzile scîmave, sobele cădzute (NEC. COSTIN,GCR 11,12). Să culcă în tindă ca să mai scurteze din drum, din cale (Sprw.jwird vom Faulen gesagt) er schläft im Hausflur, um den Weg abzukürzen. A se duce, a face tPeabă (treaba) pînă-n tindă u.ä. halbe Arbeit tun. -2. Vorhalle F. der Kirche, vom Schiff durch eine Wand od. auch nur durch Säulen getrennt. Măria-sa i-au făcut turnul şi tindă besearicii (RADU GREC.,CM 11,32). Nu să iartă să stea în svîn-tul oltariu cînd să face svînta jărtvă. Că-l scoate ... în tindă» căci s-au scăpat din ascultarea cutăruia stareţ unde au fost ucinic (DOS.VS.Oct.15;67a). - GR. Pl. auch tinde. - Dim. tindu'ţă, -di'ţă (CANT.IST. 56). - ET. viat. tenda, postverbal von tendere "spannen", vgl. it. prov. port. tenda etc. "Vorhang, Dek-ke, Zelt etc.". - SG. ALR II/I,K.234,SN IV,K.1031. ti"nde siehe întinde. tinde"che Pl. -de'chi S.f. (I806 ŞINCAI E.21) 1. zwei aneinander verschiebbare Stäbe, welche, quer in die Kette gesteckt, die Aufgabe haben, den zu webenden Stoff in bestimmter Breite zu halten: T e m-p e 1, Spannstab, -stock M. - 2.P f 1 u g-b ü g e 1 M. - GR. chindete; häufig auch -deicä, Pl. -de'ici, ferner BAN. întindea'ică (ŞEZ.VIII,148), TR. timbeiche (CL XXXVIII,468). - ET. lat. tendicula. -SG. ALRM SN I,K.302,305,306,315jSN II,K.560iALR SN IiK.20jII,K.4865III,K.742. tindechi' Präs. -che"se V.intr. (1910 PÄSC.) (mit dem Tempel) spannen. Iano, sora-mea, Ţasă, tindecheşte Şi mi te găteşte (PÄSC.LP. 183) . - ET. tin-deche. tindeică etc. siehe tindeche. ti"ne siehe tu. tinechia" siehe tinichea. tinera'tic Pl. -ra'tici S.n. (1834 DRĂGH.) veralt. lungvieh N. De multe ori poate cineva rîdica tamazlîc de frunte din tineretic, cumpă-rînd văcuţe, mînzate sau gonitoare (DRAGH.IC.13) • - GR. tineretic. - ET. zu tînăr, vgl. tineret 2. 655 tinos tinere'1 siehe tînăr. tinere'se Adj. (1698 CANT.) jugendlich, Jugend-... .De tinereş-tile pofte fugi şi urmadză dreptatea, leagea, dragostea şi pacea (CÂNT.DIV.90a) . - EI. tî-năr. tinere'şte Adv. (1823 BOBB II) jugendlich, nach Jugendart. -Ej. tînăr. ţinere"t S.n. (1835 C.NGR.) 1.Jugend F. In aşa împonaişare de idei se a-fIau boierii bătrîni au tineretul din "Divanul ad-hoc" al Moldovei (CL XVII, 114) . Ce tineret stricat! Bă-trînii se duc şi cu ei se duc şi obiceiurile sfinte (DEL.P.273) . Tot tineretul intră cu veselie (C.NGR. 30 de ani). Tineritul bărbătesc se scandaliza mult mi puţin decît cucoanele (L.NGR. ,CL 11,308) . - 2. Jungvieh N. Pîrloagele şi imaşurile cele nouă sînt folositoare tineretului (ION.CAL.92). - GR. ti-nerit. ~ ET- tînăr. tinere'tic siehe tineratic. tinere'ţe Pl. tinere'ţi S.f. (l6.Jh.CV2 37b;Apg 26,4) Zeit des Jungseins: Jugend F. (Ggs.bătrîneţe). Păcatele tinereaţelor meale — să nu-ţi aduci aminte (BIBLIA 1688 Ps 24,7). Mi-au slujit mie multă vrea-me la tinereaţele lui (DRHÄ XIX, 176) . Strînge (adună) la tinereţe ca să ai la bătrîneţe u.a. spare in der Jugend, dann hast du das Nötige im Alter. - Vgl. a învăţa 1.4. Qveşala mea cea de tinereaţe Să o uiţ (DOS.PS.V.24,21) . Lucrurile ceale lumeşti a tinerea-ţii (MSRG.2 1b). - GR. -rea'ţă (MF 1,95). - Pl. auch -re'ţe. - ET. tînăr. - SG. ALRM II/I.K.203. ţineri~că siehe tînăr. tineri'e S.f. (1800 BUDAI-DELEANU VII,8 N. ) selten Jugend(zeit) F. Să-mi dai calul tău din tinerie (RC.IR.168). - ET. tînăr. tineri'me S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) '1. Gesamtheit der jungen Leute: Jugend F. Pe tinerime ... el însuşi o va învăţa catehismul acela (MAIOR SCRIERI 1,122). Iară ceaialaltă tinerime Juca eînta pe lîngă lăută (BUDAI-DELEANU IX,28) . - 2. ^ u g e n d z e i t F. Hainele din tinerime Spune-i (nfi-ndruţei mele) să le-ncuie bine (PAMF.CDŢ.199) . -tînăr. tineri'ţ siehe tineret. ^gri'u Adj. (l800 BUDAI-DELEANU V, 17) j u n g. - et. tînăr. ti'nghilă Pl. ti'nghile S.f. ('1882 SLAVICI) TR.Klinge F. Apoi apucă cuţitul, ţinînd cu dreapta plăselele, iar cu stîngă apăsînd asupra tinghilei (SLAV. ,CL XV,440) . - GR. -ghi'lă (DLR) . - ET. zu dt. Klinge. tingi're Pl. -gi'ri S.f. (1657 AA ist.11/10,345) Kasserolle, Schmorpfanne F. Stoica, vizitiul tătîni—meu, care avea mania de a fura tingirile din curţile boiereşti pe unde părintele meu se ducea în vizită (GHICA 76). Aceste toate ... să se puie într-o tingive nouă spoită (LUP.MB.73). Capacul minciunii deasupra tingirii vicleşugului adăogînd (CANT.IST.191). Tingirea şi-a găsit capacul (C.CAR., PR.DRAM.244). - GR. tengire (BIBLIA 1688 1 Sm 2,16). Dim. —giri că (Ş.INEL.1,360) , —givu~ţă (LUP.MB.74). - ET. türk, tencere, wegen der Betonung mittelbar. - SG. ALRM SN I,K.269. ting-tang-t i'ngi Interj. (1893 DEL.) ahmt den Klang von Kuhglocken nach. In cireadă, unele vaci îşi mişcară clopotele, ting, tang, tîng (DEL.I. V.ş.V.99). Vgl. ţingălău. - ET. onomatopoet. tinichea' Pl. -ehe'le S.f. (1761 Ş.INFL.1,360) 1.Blech N. (MaterialjStück davon). Toate (bisericile din Munţii Apuseni) sînt acoperite cu tinichea sau şindrile văpsite (FR.-C.MOŢII 5). Vas, acoperiş de tinichea Blechgefäß, -dach. - Depreziativ: Orden M., Medaille F. (AL.OP.1,485). - 2. Blechgefäß N., -büchse F. Săteanul ... bea (din doniţa cu apă) cu bărdacul, cu cana şi cu tinicheaua (MANOL.IG.ŢÂR.294). Unturi de trăsuri ... în cutii de lemn şi tinechele (MON.OF.1875,2264) . - 3. MUNT. dünnes Brett N. Scoate pe an nooă mii tinichele (DOC.EC.979). - 4. MUNT. fam. ver-ächtl. u. scherzh. Habenichts, Bettler M. N-o să se zică că şi-a rîs o tinichea ca tine de pomanagiu de o femeie ca mine (Ş.INFL.1,361). Nu ştiu cît am putut să fumez din tinicheaua lui, dar ştiu că am rămas eu tinichea (LIT.;das Opfer eines Wucherers klagt) aus seiner Rauchtabaksbüchse. - GR. veralt. te-nechea, bisw. tinechea. - Dim. -chelu'ţă, Pl. -lu'ţe. - ET. türk, teneke. - SG. ALR SN I.K.1B1;IV,K.1040, 1042. tinichigeri'e Pl. -ri'i S.f. (1868 BARC.) 1.Klempnerei F. (Handwerk,Werkstatt,Laden). -2. Blechwaren (Pl.). - ET. tinichigiu. tinichigi'u Pl. -gi'i S.m. (l84l POEN.II,671) Klempner M. - GR. TR. tiniche'r. - ET. türk. tenekeci. - SG. ALRM SN I,K.356,ALR SN II,K.535. tino's Adj. (l6.Jh.PS.H.39,3) I. Adj. LV. u. TR. kot ig. 0 mlaştină tinoasă cu tintă 656 2 apă foarte amară şi sărată (NEC.COSTIN,LET. 1,454) . Ca cum am fi intrat peste nişte tinoasă piştelniţă şi glodoase tini (CANT.HR.2 139). Vara (va fi) friguroasă, tinoasă (CAL.1733,GCR 11,26). - Fig. Şi să feace acea tinoasă fără de tină (DOS.VS.Mart. 1; 1b) . - Daher bisw.: Dispreţuind mulţimea, (virtutea) mîn-dră fuge-n zbor De gloată şi pămîntul tinos şi-njo-sitor (OLL.HOR.181). - II. S.n., Pl. -no'suri M o- r a s t M. Cale multă nu mergea şi jugani se speria, în tinosuri că intra (TEOD.PP.690). - ET. tină. ti'ntă Pl. ti'nte S.f. (um l6Ţ0 ANON.CAR.) TR. BAN. NARAM. Tinte F. Zboară tu-n cănţălărie Şi ia tintă şi hîrtie (FR.-C.MOŢII 224). - GR. Pl. auch ti'nturi. - ET. dt. Tinte. - SG. ALR SN IV,K. 92D. tio! Interj. (1857 AL.OP.1,253) marsch! (zu Hunden,Rindern etc.). Răzvrătescu (alungat de cîini ce hămăiesc); "Tio,haită! Ţibă, tio...!" (AL.OP.1,725). - GR. utio'!, tioh!, tio-haha~(SBIERA POV.260), ţio (RETBG.POV.III,14). -ET. onomatopoet. tioc siehe toc. tiohaha'! siehe tio! tiohäi' Präs. -ie'sc V.tr. (1864 AL.) MOLD. BUCOV. ugs. o vită etc. ein Rind etc. mit dem Rufe tio! scheuchen. (Ei) leagă de coada unui cîne o ploscă şi toţi nuntaşii îl teohăiesc (SEV.NUNTA 315). -GR. tiuhăi, -hoi, tiui (ÄL.OP.I,918), tu-hăi (CREANGA,CL XVII,115), ţuhăi (CREANGAOP.V,135) . - ET. tio! tip (1698 CANT.) I. S.m., Pl. tipi fam. Kerl, Mensch, Mann M., Individuum N. - S.f. ti'pă, tipe'sä. - II. S.n., Pl. ti'puri 1.Modell N.,Muster N., A r t F. Aceaste ale lumii ţie pomenite pilde şi tipuri (CANT.DIV.83a). - 2. (c h a-rakteristische) Figur F. Astea sînt adevăratele caracteristice ale unui fanfaron, ale unui cioclovinaş, care joacă pe marele prin provinţii. Astea sînt tipurile care ne trebuie nouă (C.CAR. ,PR.DRAM. 271). - ET. gr./lat. typus, frz. type. tipa'r Pl. -pa're S.n. (um 1521 DERS) 1. LV. (Drucke r-)P r e s s e F. Din patrierşie datu-ne-au (patriarhul de Moscova) tipare (ca să tipărim această carte) (DOS,,CCR 245). Nevoim a ... isprăvi (cărţile), ca şi acealea în tipariu să să bată (MSRG. , GCR 1,290) zum Abdruck konrnen. Aceasta carte ... o am pus în tipariu au ajutoriul bunului mieu stăpîn ... Is. Hs. (CHEIA ÎNT. 1678,GCR 1,237). - 2. veralt. Druckerei F. Şepte Taine a be-sericii, tipărite ... în tipariul cel domnesc în tîrg în Iaşi (Ş.TAINE,Titel)= Scriitorii carii izvodesc puţini se află, iară tipariu nu este (MIR.COSTIN,LET.^ I,345) . Tipăritu-s-au în tipar prea luminatului domn Io Matthei Basarabă (PRAV.GOV.1640,Titel). - 3. (Buc h-) Druck, Abdruck M. Viaţa şi pildele ___ lui Esop, prin acest tipariu mai îndreptate (ESOP 1812,GCR 11,207;Titel). Noroiul ...în care pocnea picioarele cailor şi lăsau tipar la fiecare pas (GHICA XVII) wo sie bei jedem Schritt einen Abdruck zurückließen. A da o carte la, veralt. în tipar ein Buch drucken lassen. Bun de tipar imprimatur. Scriitorii însemnaţi din toată Europa începură prin tipar a trezi opinia publică (BÄLC.35) . - 4. Form F. zum Gießen, Ziegelmachen etc., Schablone F. der Maurer zum Ziehen von Gesimsenj Schnittmuster N. für Kleider etc. Şi le-au făcut pre dînsele în tipariu şi le făcu ... viţel vărsat (BIBLIA 1688 Ex 32,4) er entwarf es mit einem Griffel und machte ein gegossenes Kalb. - 5. fig. Modell N., Typus M. Marele arhitect al Vicenţei a făcut teatrul acesta uriaş după tipariul teatrelor greceşti (IORGA AM. 136). (Cu cucoana Smaranda) s-a prăpădit un tipar de om ce n-o să se mai nască pe pămîntul ăsta păcătos (CL XVII,358). - ET. mgr. Tundpuov, ksl. ţipară. - SG. ALR SN U.K.516; IV,K.925;ALRM SN I,K. 329. tipa'mă Pl. -pa'me S.f. (1642 ÎNV.) LV. Druckerei F. Tipăritu-s-au în tiparnea cea dentîi (1642 ÎNV.2 Illb)„ - ET. ksl. tiparinü. tipa'mic (1652 ÎNDR.) LV. I. Adj. gedruckt. N-am vrut să scriu dă-pre (pravilele) ceale tipamice (INDR. ,GCR 1,158). 2 Nişte trătaje moschiceşti tipamice (NEC.COSTIN,LET. II,93). - II. S.m. (B u c h)D r u c k e r M. Au adus meşteri tipamici şi de slove greceşti şi sloveneşti ________ 2 (AXINTE,LET. 11,162) . Smeritul Dosothei, Mitropolitul Suceavei şi tiparnicii (DOS.VS.Fevr.28;84a). Greşeala seau a scriitorilor mai de pre urmă, seau a ti*~ pamicilor (CANT.HR. 199). - ET. ksl. tiparînu. tipa'miţă Pl. -pa'miţe S.f. (1680 DOS.) LV. Druckerei F. Tipărită ... în tiparniţa sfintei mitropolii în Iaşi (DOS.PS.SLAV.R.,Titel) -ET. zu tipar. tiparoa'să Pl. -roa'se S.f. (1839 VAIL.) Tuberose F. (Polianthes tuberosa). Crini, ro-zetă, tiparoase (OD.-SL.114). -GR. chiparoasă (PAN' ŢU) . - ET. mittelb. n.lat. tuberosa; chi- nach chipa ros. 657 tipografie tipărea'lă Pl. -re'li S.f. (1884 JIP.) sBlten Gedrucktes N. Noi mai mult ne întu-iiie&n . • • decît să ne vedem luminaţi cu nămolu dă ti-■păreală ce stă în mîna ... învăţătorilor {JIP.R.283) . - ET. a tipări. tipări' Präs. -re'sc V.tr. (1581/2 PO2 4;Vorwort) -j. drucken. Mă ustenii cît putui ... de tipării aceste svinte cărţi (EV.ÎNV. 1642,GCR 1,98). Izvodu slovenescu (al Noului Testament) carele-i ... e tipărit în ţara Moscului {NT 1648,Pred.Va) . - 2. e i n -pressen, au f-, eindriicken. Cinstea aoeaia carea o au tipărit D-zeu întru toate vodurile cătră pricina (părinţilor) (MAIOR,GCR 11,202) jene Ehrerbietung den Eltern gegenüber, die Gott allen Geschöpfen eingeprägt hat. Nici stîncile ceale de piatra au fost atunce humă sau tină în cavile să poată 2 tipări copitele cailor (CANT.HR. 459). - 3. (flach) zusammendrücken, pressen. Clădind în ele (în căpiţi) palele deopotrivă şi tipărin-ău-le bine {ION.CAL.108). Răstoarnă orezul în calup, tipărindu-l bine spre a să face ca miezul de pîne (DRÂ3Î.RET. 17). - ET. tipar. - SG. ALR SN IV,K.1113; V,K.1449;ALRM II/I,K.100;MN 2172,28. tipări'e Pl. -ri'i S.f. (1643 VARL.CAZ.2 I,IIIb) LV. Druck M., Druckerei F. Faţa mi-o voi da La Turda la vumenele__Buzele la tipărie, Ca mine să nu mai fie! (I.-B.236) . - ET. a tipări. tipări're Pl. -ri'ri S.f. (MS.l821,GCR 11,234) Drucken, Verlegen N.Cu mult mai nainte de tipăvivea Bibliei, au fost tipărite cărţi româneşti (MAIOR SCRIERI 11,226). - ET. a tipări. tipări'ţ (1581 CORESI 0MIL.35TRS XVI,563) I. Adj. 1. gedruckt. Cavte de rugăciuni_________ti- Văvită {MICU,ŞA 1,58) . - 2. ein-, a u f g e p r ä g t„. îndată ce cuvîntul păcii din gură vor da, în inimă pe- cetluit şi tipărit le va vămînea (CANT.IST.206) . - 3. geformt. Ţărna tipărită din fire vopsită Cu alb Si cu galbăn (CANT.IST. 120) . - II. S.n. Drucken N-. Druck M. - ET. a tipări. - SG. ALR SN IV,K. 925. ţjPgrito'r Pl. -to'ri S.m. (um 1670 ANON.CAR.) Veralt. 1. Bildner M. Cît (de) iscusită şi as- Cutită mintea vărsătoriului şi tipăritoriului ar fi 'fost> florile şi fvundzele ... avăta (CANT.IST. 108; Beschreibung eines Gußstücks). - 2. Buchdru k-^ e r M. - et. a tipări. - ^gggitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1825 B.) ^ruek M., Druckwerk N. Cele mai vechi Păţituri în limba românească sînt de la mijlocul Veacului XVI {PHILIPP.INTR.48) . - ET. a tipări. tipi'c Pl. -pilcuri S.n. (1564 CORESI MOLIT.250a, TRS XVI,559) 1. Typikon N«, Ritualbuch der orthodoxen Kirche. în timpurile mai din urmă, tipicul sfinţitului Sava s-a înavuţit cu mai multe adăogiri de slujbe (GHEN.LIT.44) . Tipicul ist nou a ţării care îi zic constituţie (IAN0V,CL V,133;iron. über einen Geistlichen). - 2. Anweisungen für die gottesdienstlichen Handlungen, im Gegensatz zum Text der Gebete in einem Kirchenbuch: Ritual N. Ist auch in den älteren Ausgaben, deren Text noch sla-visch ist, mit^Rücksicht auf den des Slavischen unkundigen Priester meist schon rumänisch. Leturghia Sfîntului Ioan Hrisostomul, cu detailat tipic despre toate rînduielile serviciului divin arhieresc (MELH.CH.311). - Daher: -3. Vorschrift, (vorgeschriebene) Regel, Formel F. La cărţi, ştiţi Dv. tipicul, se plăteşte "după cum cartea vorbeşte" (IAN0V,CL VII,3l4;beim Kartenspiel). Se ţine de tipic er hält sich strikt an die Vorschrift. Episcopate - după tipicul celor germane (SLAV.,CL V,341) nach dem Muster der deutschen Bistümer. - ET. ngr. tuhlm6v, ksl. tipicü. tipica'le S.f. Pl. (1877 GHEN.) Name der Gebete, die zwischen Sexte u. None gesungen werden. După aceasta cîntăreţii sau corul cîntă tipi-calele (GHEN.LIT.83) . - ET. ngr. (t&) xuixtwi. tipica'r (1683 DOS.LIT.2 55b) I. Adj. formalistisch, kleinlich. Programele (şcolilor) sînt greşite şi mulţi dascăli tipicari (VLAH.GV.61). - II. S.m. 1. LV. Leiter eines Gottesdienstes, Vorsänger M. -2. Formalist, Kleinlichkeitskrämer M. - ET. tipic. tipicui' Präs. -ie'sc V.intr. (1632 EUSTR.PRAV.215) veralt. vorschreiben. Preot să__________svin- ţească (apa) cu molitvele ceale de botez ... după cum tipicuiaşte acolea (Ş.TAINE 9). - ET. tipic. tipograf Pl. -gra'fi S.m. (INSCHRIFT 1694) (Buc h-)D r u c k e r M. Anthim tipograful (1694, IORGA. INSCR.1,162). Numele dachilov cu gveşeală s-au pus în tocul catilov, avînd aceaste doaî numere oarecare asămănare, cave au dat scviitovilov sau typogva-2 filov lesnive q greşi (CANT.HR. 200) . - ET. mgr. TUixoYpcttpoQ. tipografice Pl. -grafi'i S.f. (1648 NT) 1. Buchdruckerkunst F. - 2. (Buch-) Druckerei F. Ne—ai adus meşteri streini de ne-au făcut tipografie (NT 1648 Pred.IIIa) . - ET. mgr. xunoypacpCa. tipos 658 tipo's (1652 MURNU GR.57) 1. S.n. LV. 1. Form, Figur F. Vn trup, cîndu-l arde trăsnetul, chipul trupului stă, tiposul obrazu- 2 lui, fata focului, iară puterea, ba (MARG. 45b). - 2. Vorbild N. Pre tine, "lume mare" te chiamă, pildă şi tipos a "lumii mici", adecă a omului (CANT. DIV.33a). - II. S.m. veralt. fauler Schlingel, faule Trine. Mama, săraca, se trudea ... s-o facă să puie trupu la tînjală; dar ai ce-i face tiposului? (BC.IR.187). - ET. ngr. xunDSj vgl. tip. tiposi' Präs. -se'sc V.tr. (MS.um 1650) LV. 1. formen, bi lden. Pre Evva o au tipo-sit (D-zeu) femeaie den coasta lui Adam (MS .um 1650, GCR 1,145).-2. abbilden, -drucken, einprägen. - ET. ngr. Turaoud, Fut. -tojoco. tiposi're Pl. -si'ri S.f. (1652 ÎNDR.) LV. Bildung, Erschaffung F. Sufletul îmblă singur mai nainte de tiposirea trupului (ÎNDR. 590). - ET. a tiposi. tiposi't Adj. (MS.l8.Jh.) LV. eingeprägt, abgebildet. Chipul stăpînului Hs. cel tiposit în măhramă (MS.18 .Jh. ,REV. TOC.111,345). - ET. a tiposi. tipsi'e Pl. -si'i S.f. (1508 DERS) 1. metallener flacher Teller M., Tablett N. Dă-mi cicea în tipsie capul lui Ioan Botezătoriul (BIBLIA 1688 Mt 14,8) gib mir her auf einer Schüssel das Haupt Johannes des Täufers. Vel cupar cu tipsia cea de argint stînd înaintea domnului, pune vutcă în 2 două pahare (GHEOFGACHI ,LET. 111,309) . Nu cumva s-au prins (el) cătră tine ca să-ţi aducă şi luna pe tipsie (AL.,CL IV,307) den Mond auf dem Präsentierbrett zu bringen. 0, călcătoriule de leage şi ruşinate, cum puseşi capul slăvitului acestuia în tipsia din care mîncai tu bucate! (NEAGOE ÎNV.2 180a;nach Mt 14, 8). - 2. (Schal 1-)B e c k e n N. Bande militare însoţite cu tobe şi tipsii (FIL.CIOC.70). - 3. selten Puffer M. In momentul cînd locomotiva îşi izbea tipsiile elastice de şirul de vagoane (VLAH.GV.208) . - 4. gußeiserner dreifüßiger T i e g e 1 (VICIU). -GR. 16./17.3h. häufig, PP. bisw. tep-, - Dim. tip-sioa'ră, tipsiu'ţă. - ET. türk, tepsi. - SG. ALR SN IV, K.1046,1079. tipsie'r Pl. -ie'ri S.m. (17*12 IORGA S.D.VI,260) veralt. Hersteller von (Blech-) Te 1-lern.- ET„ tipsie. tipti'l Adv. (1710 NEC.COSTIN,LET.1 I,App.22) 1. veralt. verkleidet. Neîndrăznind a să în- vîrteji pă unde au venit, dă vreme ce începuse a-l sămui şi a să descoperi că el iaste ... iarăşi tiptil luînd în jos în Ţeara Moldavii, au tras (RADU GREC., CM 11,220). Neştiind vezirul nemică, au trimis împăratul un om al său din casă, teptil, de au venit în 2 Moldova ... şi nu l-au priceput nime (NECULCE,LET. 11,292). Nu l-au cunoscut nime, venind teptil, înve- 2 lit turceşte, ca ciohodarii (AMIRAS,LET. 111,156). Vn sultan odată care des tiptil umbla (PANN,Ş.INEL. 1,362). - Daher MUNT. a se îmbrăca tiptil sich verkleiden. împăratul să îmbrăca tiptil şi se ducea să se plimbe (STSNC.,Ş.INFL.1,362). îmbrăcat teptil, eram întrodus ca călugăr în odaia răposatului cuco-nul Tache (GHICA,CL XIV,3). -2. leise und verstohlen (schleichend). Bătrî-nul urcă tiptil scările şi tiptil se apropie de uşă (SLAV.,CL XV,435). Şi vîntul, răsfăţat copil, S-apro-pie tiptil-tiptil De pe sub fagi (COŞBUC 64) . La noapte vom pleca tiptil, tiptil ___ o să punem mîna pe el, vorba ceia, cînd îi va fi lumea mai dragă (GANE, CL VTH,456) . - GR. veralt. teptil, diptil (DION., TEZ.II,168). - ET. türk, tebdil. tiptila't Adj. (1884 JIP.) veralt.verkleidet. Regii ... să cade să intre prin popor tiptilaţi or pe faţă (JIP.R.7). - ET. zu tiptil. ugs. tir ... tir wie ... so, in Sätzen wie: Tir mi-e baba Rada (Radea), tir mi-e Rada (Radea) baba (wofür auch: Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba). Tirirni Ioana, tirimi Stana (BOC.) das ist Jacke wie Hose. Tir mi-e unul, tir mi-e altul wie der eine, so der andere (POL.) Tir şi unul, tir şi altul der eine wie der andere (CIH.). Tyer cu tine, tyer fără tine ob mit dir oder ohne dich, das ist alles eins (TR.,ŞEZ. VII,184). Tir că beau, tir că nu beau, tot însetat sînt (PAMF.JOC.III,95). Tîr cu el, ţîr fără el (Z. IV,229) ob mit ihm oder ohne ihn. - GR. tiri (ANON. CAR.), tyer (ŞEZ.l.c.), ţîr (Z.I.e.). -ET. vgl. serb. ter "und". tir2 Pl. ti'ruri S.n. (1868 ION.AGRIC.M.590) Schießen IM. - ET. frz. tir. tira'n Pl. -ra'ni S.m. (um 1599 DRHB XVI/11,486) I. S.m. Tyrann, Gewaltherrscher M. . Acesta mearsă sîngur cătră tiranii şi strigă cu drăznire pre Hs. adevărat D-dzeu (DOS.VS.Oct.25;86a) • 0, ticăloasă iubire de slavă! Tirana firii omeneşti! (CRITIL,GCR 11,152). - II. Adj. g r a u s a m, h a r * unbarmherzig. Om foarte crud şi tiran î^P0 triva creştinilor (IOSAFAT 1764,GCR 11,76). Se rnuncea (bărbatul) cu gîndul cum a lui soţie Intr-atît tvra 659 tisău nă asupră-i să fie (PANN,GCR II,363; es war ihm hinter-bracht worden, daß sie ihn töten wolle) . Toată turma mi-i tirană Că port la căciulă pană (PAMF.CDŢ.147). -GR- ti'ran (DOS.VS.l.c.) . - ET. mgr. xupccwo£. tira'nic Adj. (INSCHRIFT 1683) 1_ grausam, hart, unbarmherzig. însă D-zeu___n-au lăsat tiranica pohtă (a) Mihnei a să săvîrşi de tot (1683,IORGA INSCR.I,194;Mihnea Vodă hatte ein Kloster teilweise zerstören lassen). - 2. LM. tyrannisch. - GR. (+] -nice'sc. -ET. ngr. xupawLHÖs. tirani'e Pl. -ni'i S.f. (1564 CORESI CAZ.I,l6a) 1. Tyrannei, Gewaltherrschaft F. De tirania patimilor care împărătesc întru mine izbăveşte ticălosul mieu suflet (PSALT.RÎMN.142b; zu Gott). Nimic alt nu este care striinează pre om de 2 mila tui D-zeu ca tirania mîndriei (MÄRG. 32b) . - 2. Grausamkeit, Unbarmherzig-k e i t F. Au dat căzacii ... cu săbiile într-în- 2 sul şi l-au omorît cu mare tirănie (MIR.COSTIN,LET. 1,332). - GR. LV. tirănie. - ET. ngr. Tupocwta. tiraniza' Präs. -ze'z (1703 FN 148) I. V.tr. tyrannisieren. Vre Vidră ___________ ca locul altuia să tirănească şi lăcaşul dreptului fără milă să răzsipască, au trimis-o (CANT.IST.203). Fără dînsa (fără bogăţie), orişicine pre pămînt se tiră— neşte (PANN FV.M.H,18). - II. V.intr. tyrannisch herrschen, regieren. Norod care tirăneaşte să căzneaşte (FN 148). - GR. veralt. tirăni, tirănisi. - ET. zu tiran, ngr. tu-pawQ, frz. tyranniser. tirăne'sc Adj. (1703 FW 138) veralt. 1. grausam. (Boierii) viind (la curte) fără grijă de primejdie, nice gîndind de fapte tirănească ca aceia (NEC.COSTIN,LET.2 1,447;Alexandru Lăpuşneanu läßt die Bojaren töten). - 2. t y r a n-n i s c h. Unde este sila tirănească, nu să cearcă putinţa firească (CANT.IST.78). - ET. tiran. tirane'şte Adv. (1683 DOS.) Erausa.m, tyrannisch. (Romanii) tăia evrei orbeaşte, Necruţat şi tirăneaşte (BARAC,GCR II, 238). Foca, precum tirăneaşte la împărăţie întrase, aSea Hrăneşte au purtat-o 8 ani (CANT.HR.2 331) . hrăneşte, păgîneşte, fără nici o milă, ca nişte cruzi s°rbitori de sînge, muierile şi copiii lor îi omorăea (ANQN.br. ,CM 11,329) . - GR. (+) -nice 'şte (DOS.VS.Apr. 26;99a). - ET. zu tiran. siehe tiraniza. ^ÎSgghi e siehe tirighie. fc Ni* ngr tiria'c S.n. (1620 RIL 220) LV. Theriak M., altes opiumhaltiges Betäubungsmittel N. (in Form einer Latwerge). Să iei -puţin tiriac şi să-l amesteci cu unt de migdală, cu care, ungîndu-te 1a muşcătură, îţi va trece (LUP.MB.82) . Eu, acela care am puteri de mac Ş-ame-ţesc simţirea ca un tiriac (PANN.PV.M.1,101 ;die Weintraube spricht). - GR. teriae, tereiac. - ET. mittelb. gr. OrpuiKii "Arznei gegen den Biß giftiger Tiere", vgl. bulg. terijak, serb. russ. teriak, türk, tiryak. tiriachi'u (1838 GOR.HAL.IV,122) veralt. I. S.m., Pl. -chi‘i Opiumraucher M. Afionul cu care se îmbată teriachiii (RMu.SUV.68) . Daher: - II. Adj. (wie von Opium) berauscht. Satana intră în sală tirichiu şi mormăind sudălmi (STAM.M.395) . - GR. tirichiu. - ET. türk, tiryăkî. tirighi'e S.f. (1794 IORGA S.D.VIII329) veralt. Cremor Tartari, gereinigter Weinstein M. (CRÄIN.). - GR. tireghie, terghie (POEN.II,710) , OLT. tîrbie~. - ET. ngr. xpuyfa, -YIOL. ti'rimi siehe tir1. tiripli'c Pl. -pli'curi S.n. (1761 TARIF) veralt. Baumwollgarn IM. zum Stricken etc. Horbote de tiriplic (TARIF 1761,ARH.RQM.II,255). Ciorapi de tiriplic (DOC.1817,Ş.INFL.1,362). - GR. tri~ plic (MAR.NAŞT.260) , tilipric (DR 111,380). - ET. türk. tire "Baunwollzwim" u. iplik "Faden”, vgl. serb. ti-riplik "Ladenzwirn". tirişe'nie siehe tărăşenie. tirizi'e siehe terezie. tirti'p siehe tertip. tirti'r siehe tertel. ti'sä Pl. ti'se S.f. (um 1563 DERS2) Eibe F. (Taxus baccata). Chedru şi tisă şi mirsină şi chiparos şi plop (BIBLIA 1688 Js 41,19). Cîteva tise îndesate şi zade cu frunzişul ceţos (UR.BUC.147) . Lingură de tisă (UR.LEG.36). - ET. asl. tisü, -sa, serb. etc. tis, magy. tis za. tisă'u Pl. -să'uri S.n. (1620 MOXA) TR.Geldkatze F., -gurt, -beut el M. Deşertă un ticseu plin de galbeni pre o masă (MOXA, HC 1,380). (Mîndra) te prinde de tinsău Şi te trage-n făgădău (PP.,MÎNDR.EU.109). -GR. tiusău, ticseu, ti-xeu; Pl. auch tisa'uă. - ET. magy. tiiszo. 660 tist S. (1698 IORGA D.B.11,91) veralt. TR.Offizier M. (Comandirul ruşilor) au poruncit tuturor tisturilor in grab să se gătească de război (DION.,TEZ.II,218). Am fost tist de vardişti la Ploieşti (CARAGIALE,CL X3X,103). De-ar fi puşca de hămei, Begimentu de femei Şi tisturi de pătrînjei (I.-B.299). - GR. Pl. tişti u. tisturi. - ET. magy. tiszt. ti'stas Adj. (1797 TEMPEAjŞA 1,212) TR. sauber, rein, unvermischt. - GR. tista"ş. - ET. magy. tiszta. — SG. ALR SN I.K.23B. tisti'e Pl. -ti'i S.f. (1780 IORGA ARCG 58) veralt. TR. (hohes) Amt N. - ET. tist. tistime'l siehe testemel. tit siehe titlu. titi'lă Pl. -ti“le S.f. (1906 UR.) 1. (B e r g~)K u p p e F. (Muntele) ia forma ______ unei căpăţîni de zahăr, pe a cărei "titilă" se pare că piciorul omenesc nu poate călca (UR.BUC.37). Se aflară pe o "titilă" ierbată (UR.BUC.270). - 2. Schädel M. (SCREBKN). - ET. unbek. titili'c etc. siehe ti'lincă. titiliga' siehe tilinca. titire^z Pl. -re'zi S.m. (um 1670 ANON.CAR.) 1. (Müh 1-)K lapper F. -2. Kreisel M. (Spielzeug). Daher - 3. fam. Zwerg, Knirps M. (Dacă trece cineva peste copilul nebotezat,) copilul ... nu creşte şi rămîne titirez ori ghebos (MAR.NAST. 337). - GR. Pl. n. -re'ze (POL.) u. -re'zuri (PAMF. IND.11). - ET. erinnert an it. trottola, ngr. xp£-touAoq "Kreisel". - SG. ALR SN I,K.172. ti“tiu Pl. ti'tluri S.n. (1632 EUSTR.PRAV.417) Titel M.: 1. Über-, Aufschrift. Psalomul lui David, nescris deasupra lui titlu de la evrei (DOS. PS.V.1). în titul scrisorii s-au numit Attila, fiiul lui Mundizio (CANT.HR.287) . - 2. mit besonderer Überschrift versehener Abschnitt. Al doilea tom ...cu deosebite tituluri a domnilor de Moldova şi a domnilor munteneşti (CANT.HR.50). Titla 1 a nearalelor (ÎNDR.99)„ - 3. Bezeichnung des Ranges, Standes. Banii în Ţara Muntenească ... tot acel vechi titul de ^ ban îşi ţin (CANT.HR.468). Acestu Atila craiu se scria în tituluş întv-acesta chip (MIR.COSTIN,LET.2 1,29) . Dîndu—i (lui Bonaparte) tituluş de împărat al Fran— ţiei (DION./TEZ.II,212). I-au dat şi tit de domnie (NECULCE/LEU1 11,337). - GR. LM. u. DOS.l.c. titlu; LV. titulu'ş (CANT.IST. 13) , titiulu'ş (NEC.COSTIN, ÜET.2 1,385), tiutiulu'ş (MS.17.Jh.,GCR 1,189), titluŞ (NECULCE,IiET.2 11,392), titilu'ş (RADU GREC.,CM 11,188), titelu'ş (DIR); TR. veralt. S.f. ti'tulă, Pl. ti'tule; (+) ti'tlă, Pl. ti’tle (ÎNDR.l.c.) ; ferner titul (CANT.HR.) , tit (CANT.HR.287,NECULCE I.e.). - ET. mittelb. lat. tituluş; -Iuş nach magy. Aussprache; zu titlu, -tlă vgl. asl. titlo, -tla. titlui' Präs. -ie'sc V.tr. (1722 CANT.) veralt. betiteln. în vechile manuscripte, epo- da aceasta ...'este titluită: "în contra unui inimic" (QIX.HOR.362) . Această istorie____ (pe care am titu- luit-o Ţiganiada) (BUDAI-DELEANU Epistolie). - GR. tituli (CANT.HR. 131), titului (HMST.133), titula. - ET. titlu. titlui're Pl. -i'ri S.f. (1722 CANT.) veralt. Betiteln N.- GR. (+) titulire (CANT. HR.2 889). - ET. a titlul. titlui't Adj. (um l8l2 ŞINCAI HR.III,383) veralt. betitelt, g e-, benannt. - GR. tituluit, titulat. - ET. a titlui. ti'tor siehe ctitor. ti'tul etc. siehe titlu etc. titula'r Adj. (um 1820 ZIL.DOM.73) Titular-. - Auch substantiv. - ET. frz. titu-laire, auch mittelbar. titulatu'ră Pl. -tu'ri S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) Titulatur F. Nu este a să mira că Florescul zice străinului "jupîne", căci pe acele vremi această titulătură să da numa la boieri, nu ca în zioa de astăzi la fieştecare (BUDAI-DELEANU 111,67 N.). - GR. veralt. titulătură. - ET. frz. titulature, dt. Titulatur. ti'tvă etc. siehe tidvă etc. tiu'cui Interj. (1892 MAR.) Lockruf für Geflügel. Tiucu, tiucu, pui de raţă, Vină la bădiţa-n braţe (PP.MAR.NAŞT.436) . - GR. tiugu (Ş®- 111,190). - ET. onomatopoet. - SG. ALR SN II,K.365. tiui' siehe tiohăi. tiusă'u siehe tisău. tiutiu'n etc. siehe tutun etc. tiv Pl. ti'vuri S.n. (1868 BARC.) Saum M. Brodăria îngustă care servă numai de t^v sau feston (MON.OF.1875,2283). - ET. unbek. - SG. ALR SN IV,K.1175,1206. ti"va! Interj. (l88l CREANGĂ) husch!, rasch!, fort!, in Sätzen wie: Ghi-birdicul, cînd a văzut pe balaur, o rupe de fugă, - şi fugea meveu, tiva prin pădure, pînă ce ajunge la un paraclis părăsit (BOGD.POV.90). Nemaiauzind nici o foşnitură de păpuşoi ... am ţîşnit odată cu ţărna-n cap şi tiva la mama acasă (CREANGS.,CL XIV, 367;der Erzähler hatte sich eingegraben) ich rannte querfeldein. (Ursul) cuprinde pe femeie cu labele de dinainte în brate, se vîdică în două picioare şi tiva băiete cu dînsa în fundul pădurii (BOGD.POV.98) läuft mit ihr geradewegs in den Wald. (Omul) umflă ■pe Bordea sub suman şi tiva băiete, de-i seăpăra căl-cîiele (SEV.POV.58;der angebliche Popanz war ein Topf voll Geld). - ET. unbek. tivatu'rä siehe tevatură. tivea'lă Pl. -ve'li S.f. (um 167O ANON.CAR.) 1.Säumen N. - 2. Saum M. - GR. veralt. ti-vală. - ET. a tivi. - SG. ALR SN IV,K.1206. tivea'nă S.f. (um l600,HC 1,305) LV. Fetzen, Lappen M. - ET. ngr. x^ßewa. ti'vgä siehe tidvä. tivi' Präs. -ve'sc V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) 1.einfassen, säumen. La glezne (cioarecii) sînt chivifi cu puişori de arniciu roşu (FR.-C. MOŢH 132) . -2. umranden. Cîrliontii blonzi, fini, cari îi tivesc (Elizei) ca o umbră ceafa rotundă (VLAH.IC.57/8) die ihren Nacken umkränzen. Linia ferată tiveşte drept, ca un chenar regulat, marginea apei (VLAH.RP.4) . - GR. chi-. - ET. tiv. - SG. ALR SN IV,K.1206. ţivilichi'e Pl. -chi'i S.f. (1753 PAPAHAGI C.L.) veralt. Mieder N.O tivilichie de belacosă blă-nită cu cacom (DOC.1804,Ş.INFL.I,363). Ţărancele poar-tă o scurteică fără mînici numită tevelechie (FOTINO, Ş-IMFL.1,363). (Lelifa Stăncuţa) aşterne rochiţa, Pune capăt televechia, M-acopere cu gheorghia (PÄSC. ^P.294). - GR. tevelechie (FOTINO l.c.), tilivechie (PTB.) f tivlichie (PANN,CIH.; Metrumzwang), televechie (PÂSC.l.c.). - ET. tivilichiu. ţivilichi'u Adj. (1790 IORGA S.D.VIII384) 1* veralt. unvorsichtig, unbedacht. 2- MUNT. fam. sorglos, fröhlich, wohl-8 e m u t. Luai drumul prin Piteşti şi Caracal ... şi °u ajutorul rechizitiei ajunsei teafăr şi tivilichiu la Turnu-Măgurele (CL XVII,3). - ET. türk, tevekkeli. - SG. ALR SN V,K.1296. tivi't Adj. (1581/2 PO2 273;Ex 28,32) (e i n]g e s ä umt. De pre barbă mearge pre veşminte, Pănă-n poale pre unde-s tivite (DOS.PS.V. 132,8). Batiste, cearşafuri tivite gesäumte Taschentücher, Bettlaken. - ET. a tivi. tivitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (16.JI1.PS.H. 132,2) 1. S a u m M. Moaşele ... taie tivitura de la poalele cămeşii în care a născut nepoata (MAR.NAŞT.281). -2. Saumnaht F.- ET. a tivi. - SG. ALR SN IV,K.1206. tivlichi'e siehe tivilichie. tixe'u siehe tisău. tixi' siehe ticsi. tiz Pl. tizi S.m. (1632 DRHB XXIII,530) Namensvetter, -bruder M. - S.f. fci”-ză Namensschwester F. Cozma, tizul tău iaste de la Ierusalim (DOS.VS.Dech.4;192b). Unde este Grigorie al doilea bogoslov ...? Unde este celălalt, tizul lui? (MÄFG.2 188b;Gregor von Nyssa). Această văcuită (Athanasia), pomenită tiza făvă-mor-tîi (DOS.VS.Apr.18;87b). Tiz, fîrtat, a cărora fiinţă neamului alta, iară numele unul (CANT.IST.13). -ET. asl. tizi. tizi'c S.n. (1832 DOC.EC.I,510) veralt. trockener, harter Mist, dient auch als Brennmaterial. Pe vatră ardea un foc înăbuşit de tizic (SAD.PS.38). - GR. tezic, tezec. - ET. türk, tezek. - SG. ALR SN IV,K.1073. tîcîi' Präs. ti'cîi V.intr. (1857 POL.) von der Uhr: ticken.Un ceasornic cu cuc tăcăia cu un glas familiar (DEMhTK.NUV. 11) . - Vom Herz: klopfen, pochen. Flăcăiandrul începuse a simţi că-i tîcîie inima cînd se da pe lîngă fata împăratului (ISP.BSG.22). Această idee îl strîngea de gît şi făcea să-i tîcîiască inima cu putere (DE-METR.NUV.28) . - GR. tăcăi. - Präs. auch -ie'sc. - ET. onomatopoet. tîcîi 3'lă Pl. -ie'li S.f. (1857 POL.) Klopfe n.iPochen N. (des Herzens). Le stă (rumânilor) inima în tîcîială, fiindcă sînt nesiguri pe bucăţica de mîine (JXP.R.28) . - GR. tîcăială (POL.) - ET. a tîcîi. tîlc Pl. tî'icuri S.n. (um 1560 CORESI PRAV.11b, TRS XVI,229) 1. Bedeutung F., Sinn M. tîlcovanie 662 (eines Spruches etc.). (Vn călugăr) audzind stihul acesta ce dzicea prorocul: "0 mie de ani, Doamne, intru ochii tăi ca dzua de ieri care au trecut" ... nu putea să priceapă tilcul (MS.1692,GCR 1,297) . Iar împăratul Chira cunoscu tilcul cuvintului că adevărat este aşa şi au şi sărit din carătă ... şi i-au deshă- mat (pre împăraţi) (MS.1760,GCR II,73;einer der vor den Wagen des Cyrus gespannten Könige hatte auf die Räder zurückgeblickt u. gesagt, in dieser Welt käme immer das Obere nach unten u. das Untere nach oben, wie bei den Rädern) . Iacă, eu unul sînt care N-am înţeles ce tîlc are, De aceia nici n-am vină _____ De venii făr-de parale (PANN PV.M. 1,20; der Gast zum Wirt in bezug auf den Spruch an der Wand: "Heute für Geld, morgen umsonst") . -2. Deutung, Aus legung, Erklärung, Exegese, Interpret a- 2 t i o n F. Atunce veri crede acesta tîlc (VARL.CAZ. I,323b) . în locul chinovicului ... mai adeseori se va ceti tîlcul evangheliei din acea zi (PRAV.BIS. datoriile slujbaşilor bisericii 8). Evanghelie cu tîlc Evangelium mit exegetischem Kommentar. - 3. veralt. rhetorische Figur, Redefigur, Fabel F.,Sinnbild N.A vorbi în tîlcuri in Bildern reden. Bertold: Tatăl mieu dintr-o pagubă face două — împăratul: Descurcă-m acest tîlc. Bertold: Tatăl mieu, poftind să închiză o cate la cîmp, a pus mărăciuni pe urmă; acei carii avea obicei să miargă pre ace cale, trecînd şi pe de o parte de acei mărăciuni şi pe altă parte, atîta cît unde era un drum au făcut 2 drumuri (MS. 1779,GCR 11,119) . înţeleptul Solomon îşi crescuse copiii învăiîndu-i de mici ... multe ... pilde şi tîlcuri (RC.IR.67) viele Parabeln. în preajma vetrei mă părpălearn, ascultînd vorba cu tîlcuri coprinzătoare ale unchiului (UR. BUC.52). Şi se iau ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din păcălit ... şi de cole pînă cotea ş—au plăcut unul altuia (CREANGĂ,CL XI,30) . - ET. ksl. ttukvL. tîlcova’nie Pl. -va'nii S.f. (1581/2 PO2 8;Vorwort l6) 1. LV. Interpretation F., Komme n t a r M. Cetind erminiile şi tîlcoveniile sfintei scripturi (DOS.PS.SLAV.-R.,OCR 229). - 2. veralt. Übersetzung F. Ni s-au părut smerenii noastre a hi lucru de treabă şi de folos de spăsenie tîl-covaniia i aceaştii svinte cărţ (DOS.PS.V.Vorwort) . — ET. ksl. tlukovanije. tîlco vrac pi. -co'vnici S.m. (1643 VARL.) LV. Interpret, Kommentator M. Adu-nat-am din toti tîtcovnicii sventei evanghelii (VARL. CAZ. I,III b) . - ET. ksl. tlükovinikü. tîlcui' Präs. -ie'sc V.tr. (1564 CORESI CAZ.I, 17a) 1. veralt. deuten, auslegen, er- klären, interpretieren, kommentieren. S-au spodobit de dar de ta D-dzău. Şi dezlega şi tîlcuia cuvinte greale şi nelesne cuprinse la priceput (DOS.VS.Noe.6;HOb) . (Ioan evanghelistul) au scris Apocalipsis, care l-au tîlcuit Iustin mucenicul şi Irineu (EV.1693,GCR 1,308). Văzînd (ei) atîtea curţi măreţe ... s-au mirat, neputîndu-şi ttl~ cui de unde să vie această pice facere (SBIERA POV. 138) sie konnten sich nicht erklären, woher diese Veränderung kam. Tocmeala cea cu îndoială trebuie să se tîlcuias-că aşa ca nu numai să cuprindă nici o contrazicere, ci să aibă şi rezultat (COD.CAL.§ 1230) der Vertrag ... ist so zu interpretieren. Toată lumea stă pe afară ... tîlcuind vorbele flăcăilor (RCM.SĂRB.30) alle stehen herum und kommentieren. - 2. LV. bisw. übersetzen. Cei ce întăi au tîlcuit d-zeiasca scriptură cea noao după eltinie (APOST. 1683,GCR 1,260) aus dem Griechischen. Cu multă trudă şi vreame-ndetungată, precum am putut mai frumos, am tîlcuit ... precum au vrut D-dzău (DOS.PS.V.Vorwort). - GR. Präs. auch tî~lcui. - ET. ksl. tlükovati, -kujg. tîlcuia“lă Pl. -ie'li S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 93a) veralt. 1. Interpretat ion F., Kommentar M. -2. Übersetzung F. Vel vistiernic citeşte tîlcuiala hatişerifului împărătesc (GHEORGACHI,LET.2 111,301). - ET. a tîlcui. tîlcui're Pl. -i'ri S.f. (1683 APOSTOL,GCR 1,260) veralt. 1. Interpretation, Meinung F. Aceasta iaste tîtcuirea (visului): ceale trei viţe, trei zile sînt_ (BIBLIA 1688 Gn 40,12) . Această aşea de crudă tîlcuire, precum nici un fundament de adevăr să fie avînd (CANT.HR.2 263). - 2. Übersetzung F.- ET. a tîlcui. tîlcui't Adj. (1642 EV.ÎNV.,GCR 1,98) veralt. 1. erklärt, interpretiert. -2. übersetzt. - ET. a tîlcui. tîlcuito'r Pl. -to'ri S.m. (1688 BIBLIA) veralt. 1. Kommentator, Interpret M. Au chemat pre toţi tîlcuitorii Eghipetului şi Vre tot înţelepţii lui şi povesti lor faraon visul lui (BIBLIA 1688 Gn 41,8). - 2. ü b e r s e t z e r M- - Auch adjektiv. (CANT. IST. 8; CANT .HR.2 102) . - ET. a tîlcui. tîlha'r Pl. -ha'ri S.m. (1482 DERS) Räuber, Dieb M. Cela ce nu întră pren uşă în ocolul oilor, ce să suie pre aiurilea, acela fu? iaste şi tîlhariu (BIBLIA 1688 Jo 10,1). Aceştea mai osîndiţi vor fi în ziua judecăţii decît toti tîthar‘11' , şi ucigaşii (NEAGOE ÎNV.2 9 b) . Tîlhariului celui bine cunoscătoriu intrare în rai i-ai făcut (CEASOSLöV 1^^' 663 tîmpănareţ GCR II,l6;nach Lk 23,32 flg.,zu 3esus) . Strigă popa din altar Cătră slugă că-i tîlhar; Preoteasa de pe vatră Jură că sluga-i dereaptă (I.-B.469) . - 2. Schuft, Schurke, niederträchtiger Kerl M. - S.f. tîlhări'pă, tîlhăroa'i-0Ü. - GR. MOLD, tăi-, talhar. Entspr. die Ableitungen. - Dim. tîlhăre'l, -ra'ş. - Augm. tîlhăro'i (BÜDAI-DE-jjgftNU VII,97) . - ET. magy. tolvaj. - SG. ALR SN IV, «.981,983jALRM SN II,K.792. tîlhărăşu"g Pl. -şu'guri S.n. (1799 URIC.IV,78) vsralt. Diebstahl M. Am descîntat eîţiva patrioţi de tălhărăşug __ şi tot tălhari au rămas! (ÄL. OP. 1,1043) . - GR. Varianten wie bei tîlhar. - ET. tîlhar. ţîlhârea" Pl. -re"le S.f. (1825 B.) Mauer-, Waldlattich M. (Lactuca mura-lis). - ET. tîlhar; vgl. magy. tolvajsebfü. tîlh§re"sc Adj. (1581 CORESI OMIL.458) 1.räuberisch, diebisch. -2. heimtückisch, nichtswürdig, verbrecherisch. Trimisese Duca Vodă pe Dumitraşco Buhnş să omoare pre furiş ... pre Bogdan hatmanul; ce Buhuş ... n-au vrut să facă acel lucru tâlhăresc (NECULCE,LET.2 11,270) . - GR. Varianten wie bei tîlhar. - ET. tîlhar. tîlhăre"şte Adv. (1683 DOS.VS.Ian.22525a) 1. räuberisch. Tăiatu-m~ai tîlhăreşte, Fugi-tu-mi-ai mişeleşte (ÄL.PP.74).-2. heimlich. - GR. Varianten wie bei tîlhar. - ET. tîlhar. . tîlhăre't Pl. -re'turi S.n. (1688 BIBLIA) veralt.Räubervolk N,, -bande F.Şi trimise Domnul preste dînşii ... tîlhăreturile siri-lor şi tîl}iăretul moaviteanilor (BIBLIA. 1688 2 Chr 36,5). - ET. tîlhar. tîlhări' Präs. -re'sc (1564 CORESI CAZ.1,183b) I. V.tr. 1. rauben. -2. berauben. - II. V* intr. Räuber sein. De va hi viata bărbatului să tîlhărească, adecă să fure şi să prade şi să Piarză (ÎNDR.212) . - ET. tîlhar. ţ£Lhări"e Pl. -ri"i S.f. (1581 CORESI OMIL.6O) tauben. Plündern IM. Tîlhăria, furtuşa-3ul, uciderea (VARL.CAZ.2 I,323a). - ET. tîlhar. :^jări'ţ (um 1710 NEC.COSTIN,LET.2 11,36) Adj. 1. geraubt, geplündert. Aurul Cßl tîlhărit (ELOR.,CL 111,164).-2. beraubt, Usgeplündert. Sapa de lemn în care ră-mtn tîlMriti (JIP.OP.93). - II. S.n. veralt. R ä u- b e r t u m N. Rămîind locul pustiiu, era tîlhărit mult (NECULCE,LET.2 11,334). - ET. a tîlhări. tîlhări'ţă etc. siehe tîlhar. tîlhui Präs. -ie"sc V.intr. (um l600 ROSEITI LB.,GS 11,243) LV. r a u b e n. Mai mulţi (din moldoveni), avan au luat leafă, n-au mers la oaste, ce au rămas tălhuind prin tară (NEC.COSTIN,LET.2 11,106) . - GR. tălhui. - ET. magy, tolvajolni. tîlhuşa"g Pl. -şa"guri S.n. (1643 VARL.CAZ.2 I, 226b) LV. Räuberei F. (Judele ţiganilor) să aibă toată purtarea de grijă pentru dînşii a-i povă- pui şi a-i învăţa spre a se purta cu toată dreptatea, fără a se abate la cît de puţin tălhuşag vreunul din— tr-înşii (DOC.1795,MELH.CH.387). Lăcaş de tălhuşag 2 (CANT.HR. 323) . - GR. tălhuşag. - ET. magy. tolvaj-săg. tîlmăci" etc. siehe tălmăci etc. tîlni etc. siehe întîlni etc. tîlv Pl. tî'lvuri S.n. (1564 DERS) 1. Flaschenkürbis M. - 2. S t e c h-h e b e r M. der Weinhändler etc.; als solcher wurde auch der Flaschenkürbis gebraucht. Butia cu tîl-vul (PAMF.CIM.18). - ET. unbek. - SG. ALR SN I.K.200. tîmba"r Pl. -ba"re S.n. (1561 CORESI) veralt. Gewand N. La—Da în vin veşmîntu său şi 2 în sîngele aoiei tîrnbariul său (PO 174;Gn 49,11). Im-părtiră veşmintele mele loruşi şi pre tîrnbariul mieu aruncară sorti (CORESI TE4 230b;Jo 19,24=Ps 21,20). Luafi-i tîrnbariul şi o batet fără cruţat (DOS.VS.Sept. 4;7a) . - GR. arom. tămbare. - ET. vgl. mgr. TayndpLcrv, mlat. tăbarrus, it. tabarro, frz. tabard etc. unbek. Ursprungs. tînp Adj . (um l402 BGL) 1. veralt. (von Messern etc.) stumpf. Sinălăul este un cuţit gros, tîmp, nu mult încovoiat, cu două mînere (PAMF.IND.43). Au tîmpă custură băbască şi numai de covăti râzătoare iaste? (CANT.HR.222;spottend vom Schwert ). -2. stumpfs inn ig. Scur-mat-am cu tîmpă mintea mea şi am scos acest izvor de apă dulce (EV.INV. 1642,GCR 1,98;der Verf. von seinem Werk). Deci, de la cineva ascuţită sau cît de tîmpă socoteală,ieste, ce va proasta aceasta lighioaie să dzică? (CANT.IST.130). - ET. asl. tgpü. tî"mpănă siehe tîmpină. tîmpănăre"ţ Adj. (1680 DOS.PS.SLAV.R.67,26) LV. paukenspielend. In mijlocul fetişoa- tîmpeală 664 relor tîmpănăreaţe (BIBLIA 1688 Ps 67,27;ŞERBAN CO-RESI-. tîmpănişe) . - ET. zu tîmpină. tîmpea'lă Pl. tî'mpeli S.f. (1884 JIP.) Stumpfsinn M. Unii din fiii tăi împart tîm-peala, ura şi nepăsarea-n tară (JIP.R.37). - ET. a tîmpi. tîmpe'nie Pl. -pe'nii S.f. (l88l CREANGĂ0 59) Stumpfsinn M.,Blödheit F. Cînd v-ati Vedea mutra în apele viitoare ale rîului numit "onoare politică", v-ati blestema tîmpenia care v-a îndemnat să mîncaii sudoarea §î punga popoarelor (JIP.R. 70;zu den Diplomaten). - ET. a tîmpi. tîmpi' Präs. -pe'sc (1651 PSALT.172 a) I. V.tr. stumpf machen (eigtl.u.fig.), abstumpfen, pe. verdummen, -blöden. I-ai tîmpît de nu-i tăioasă Spata lui cea oţă-loasă (DOS.PS.V.88,167). Răotatea au orbit şi au tîmpit inemile lor, ca văzînd să nu vază (RADU GREC., QI 11,225). Acesta svînt părinte au tîmpit pre Apoli-narie ereticul (DOS.VS.Ian.28;43a). - II. a se tîmpi stumpf werden, abstumpfen, verdummen, -blöden. DintH să li să jimbască Şî limba să să tîmpască (DOS.PS.V.56,24). Toate săgeţile vicleşugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului (FIL.CIOC.67). De multă lumina soarelui viderile tîmpindu-mi-să (CANT.IST.131). (Bă-trînul) era bîiguit, gîndirile au fost încetat a se mai schimba în capul lui, simţirea i s-au fost tîmpit (SLAV. ,CL XV,439) . - ET. tîmp. tî'npin S. (l6.Jh.CV) LV. in der Verbindung a ieşi întru tîmpinul cuiva jdm. entgegengehen. Fraţii ________________ ieşiră întru tîmpirul nostru pînră la tîrgul Apieei (CV2 50a;Apg 28,15). - ET. a (în)tîmpina. tîmpina' etc. siehe întîmpina etc. ti'npină Pl. tî'npine S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. P a u k e F. Se laude numele lui în zboru, şi în tîmpănă şi în psaltire se cînte lui (PS.SCH.149, 3). Cu tîmpene şi psăltire Să-i cînte de biruire (DOS.PS.V.149,13). Ş-au făcut trupul cu umorîciunea pornealelor patimilor săc ca o tîmpănă (DOS.VS.Dech. 4; 197b). Şi luo Mariam prorocită, sora lui Aarontîm-păna în mîna ei şî îeşîră toate muierile pre urma ei cu tîmpene şi cu hore (BIBLIA 1688 Ex 15,20). Unde sînt ceia ce beau vinul cu jocuri şi cu tîmpene, iară de D-zeu şi de săraci nu bagă seamă? {MÄRG.2 180a). - Bei späteren Autoren: Slujitorii dete în timpîne şi în surle şi în toată împărăţia se ţinu veselie mare (ISP.LEG. 1,2) . — GR. tîmpănă, tămpănă, Pl. tămpăne (PS.SCH.150,4), bisw. timpină, Pl. -pine. - ET. ksl. timpanü, *tgp- (letzteres zu erschließen aus ksl. tupanü, bulg. täpanü) < gr. ttjijixocvov. tinpi're S.f. (1698 CANT.) 1. veralt. Stumpfheit F. - 2. Verblödung F.,S tumpfsinn M. 0, minunat lucru de mare a ta nepriceapere şî da grosimea a tîm-pîreî mintii tale! (CANT.DIV.13a). - ET. a tîmpi. tîmpi'ş S.n. (1620 MOXA) LV. in der Verbindung a sta cuiva în tîmpiş jdm. zur Seite, beistehen. De nu va putear-nicul D-zeu răilor să stea în tîmpişu, ca un painjin le e putearea (MQXA,HC 1,385) . - ET. unbek. tîmpi't Adj. (1700 RI VII,107) 1. veralt. stumpf. - Fig. Dreaptă şi netîmpită 2 a dreptei îstorii adeverinţă (CANT.HR. 118). - 2. stumpfs inn ig. Beţia şi grasa-mbuibăciune — Fac minţi tîmpite şi trupuri grase (BUDAI-DELEA-NU VI,71). - GR. timpit. - ET. a tîmpi. - SG. ALR SN V,K.1241. tîmpla' etc. siehe întînpla etc. tîmpla'r Pl. -pla'ri S.m. (1742 IORGA S.D.XVs232) Tischler, Schreiner M. - Vgl. stoler. - ET. tîmpla . - SG. ALR II/I,K.221,222;SN II, K.551 jALRP'l SN I,K.367. tî'nplă1 Pl. tî'mple S.f. (l6.Jh.PS.SCH. 131,5) Schläfe F. Să deadere somn ochilor miei ______________ şi răpaus tîmplelor meale (CORESI PS.~* 256b;Ps 131,5). Şi tîmplele odihne-ş să facă Vre căpătîi moale, să le placă (DOS.PS.V.131,11). Tîmpla stîngă de să va clăti, într-o vesălie vei petrece (MS.1779,GCR 11,122). Era pieptănată cu tîmple (BASS.VULT.241) sie trug das Haar über die Schläfen gekärrmt. - GR. plîntă. - ET. vlat. templa für tempöra, Pl. v. tempus "Schläfe", vgl. it. tempia, prov. templa, afrz. temple etc. -SG. ALRM I/I,K.20,ALR I/I,K.14. tî'nplă2 Pl. tî'mple S.f. (1683 DOS.VS.Dech.2;l87b) Ikonostase F. der orthodoxen Kirche (wofür auch iconostas,catapeteasmă). Au zidit măriia-sa zidire foarte iscusită şi minunată, înfrumuseiîndu-o pă dînlăuntru cu frumoase zugrăvele cu minunată tîm-plă (RADU GREC.,CM 11,259). S-au şi înfrumuseţat cu zugrăvelele cele văzute tîmpla i sfintele icoane cele împărăteşti (1747,IORGA INSCR.1,291). Altarul ... despărţit de navă prin o bogată tîmplă de lemn săpat şi aurit (CL XVII,31). - LV. häufig Pl.: S-au zugrăvit şi s-au poleit tîmplele bisericii (1747,I0RGA INSCR. 1,281) . - GR. arom. templu (PÄPAHAGI) . - EI. 665 tîngui gr< TepnAov id. < lat. templum "Tenpel", weniger Wahrsch. direkt aus letzterem, mit Anlehnung an tîm-pla~• Auch serb. slov. templo (PUŞC.EW.1731). tîmplări'e Pl. -ri'i S.f. (1817 POTRA 1,719) I.Tischlerei F. (Handwerk,Werkstatt). Lemnăria propriu zisă, cuprinzind; dulgheria şi tîmplă-ria sau stoleria (PAMF.IND.113). -2.Tischlerwaren (Pl.). - ET. tîmplar. ţî'năr (l6.Jh.CV) X. Adj. 1.jung, jugendlich [Ggs.bătrîn). şi adusese Savila cu sine fete curate foarte tinere şi adusese şi coconi iar tineri deopotrivă cu fetele (MS.1760,GCR 11,71). Fericitul Luca ... în tînără vCr-stă de 18 ai pururea să săboviia la svîntă beserică (DOS.VS.Noe.6; 110b) . Tinerel fiind de vîrstă (DOS.VS. Noe.l7;134a). Acest Ştefan Vodă _______ tot izbîndiia şi lucrul său îl ştia purta, măcară că era tînăr de zile (URECHE,LET.1 1,156) im jugendlichen Alter. De tînă-v(ă), tineri, -re (nach) in jugendlichem Alter, in jungen Jahren, jung. A se însura de tînăr, a sa mărita de tînără sich jung verheiraten. De tînără să va spărea că nu va face ficiori, iar apoi să va bucura (MS.um 1750,GCR 11,67). Bată-te crucea de neamţ, De tînăr m-ai pus în lant, De tînăr fără mustaţă îmi ţipaşi tu puşca-n brată (I.-B.318;Klage eines Soldaten). -2. neu, jung. Lună tînără Neumond, Duminica tînără Sonntag nach Neumond (MANGIUCA CAL.). Vin tînăr neuer Wein. - II. S.m. Jüngling, junger Mann M. -S.f. tînără junge Frau F. - Tinerii die jungen Leute. De se vrea întîmpla cuiva de în slugile lui boală, poruncită a-l scoate degrabă şi alt tînăr frumos punea în locul lui (MS.1648,GCR 1,134). Adunîndu-să tineri şi bătrîni, parte bărbătească şi fămeiască, unul pre altul_____să aruncă în apă (MS.um 1750,GCR II, 52). Aşîjd&re şi tinrerii, supunreti-vă bătrîriloru (CV2 82a; 1 Petr 5,5). Tinere _____ fă bine de ieşi Şi strigă cupeul eu numărul zece (BASS.NOR.66). -GR. OLT. BAN. TR. tinăr, LV. auch WESTMUNT., daher häufig bei PRAV.GOV. ,ÎNDR. ,PO,CSR.PRE SC. etc. -Dim. tînăvu'c, tînăru't, tinere 'l, Pl. -rei-, tine-vio'r (PP.,GCR 11,326;im Reim), f. -ri'cä, -rea~t Pl. -re'lej tineru'ţă (I.-B.66;im Reim). -ET. lat. tener, -rum "zart, jung”. - SG. ALR I/II,K.179,269j n/I,K.165,166,167,ALR SN IV,K.1093»VI,K.1B39,ALRM i/H,K.253-257,344,356,359,363. jfod Adv. (1643 VARLAAM) MOLD. LV. bald...bald. (Şerpii) trăgînd tînd dinţii, tînd cu coadele (DOS.VS.Oct.3;41b). (Şoi-mul) tînd pe sine norocit, tînd ceasul împreunării inorogul) fericit şi de buni chedzi numea (CANT. IST.193) _ Cruce este aceia cîndu-şi pune (creştinul) mîna tînd într-un umăr, tînd într-alt, tînd în frunte, tînd în piept? (VARL.CAZ.2 I,63a). - ET. zu lat. quando nach quantus : tantus, qualis : talis etc. neu-gebildetes Korrelativ *tando, vgl. südit. siz. sard. tando. tînda'lă (1800 BUDAI-DELEANU) I. S.f.jPl. -da'Ze unbedeutende Sache: Lappalie, Bagatelle F. Lăiet spurcat! ... Asta nu-i tîndală! (BUDAI-DELEANU VI,84). - Unbedeutender Mensch, etwa: Lump, Schelm M. Ai zis c-ai prăpădit pe tîndalele acestea de copii (RETEG.POV.I,44) diese nichtsnutzigen Kinder. Badea Ion era avut, nu tîndală (RETEG.POV.IV,61). - II. Tîndală m. id. volkstümliche Figur, Partner von Păcală (s.d.). Sie ziehen bald jeder für sich, bald gemeinsam als lustige Brüder durchs Land, wobei jedoch der Tagedieb Tîndală eine weit bescheidenere Rolle spielt als der Schalk Păeală. - ET. zu a tîndăli. tîndăli' Präs. -le'sc V.intr. (1788MOLN.SPRACHL.3296) fam. bes. TR. BAN. trödeln, tändeln. Lasă toată mînăstirea Celor cuvioşi cu firea Acolo a tîndăli! (BAR.HAL.VII,133) . Odată a zis Păcală cătră Tîndală: "Eu mă duc înainte păcălind, tu vină-na-poi tîndălind"(FR.-C.MOŢII 236) . - ET. dt. tändeln. tîndălitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1876 SLAV.) Trödelei F. După atîta tăndălitură, oamenii i-au pus (popei) numele "Popa Tanda" (SLAV.,CL IX, 93). - GR. tăndălitură. - ET. a tîndăli. tî'ngâ Pl. tîngi S.f. (1628 DRHB XXII,251) LV. Verdruß, Kummer N. De mi să-nnoieşte durerea cu boale, Jelea mea şi tînga nu să mai potoa-le (DOS.PS.V.38,8). Tu şi trupul aduci la tîngă şi sufletul duci în muncă (CANT.DIV.24b;der Weise zur Welt; eCe oßriyovtav). - ET. ksl. tqga. tîngui' Präs. -ie'sc (MS.um 1550) I. V.tr. pc. jdn. beklagen. Cine dară nu mă va plînge pre mine, amărîtul? Cine nu mă va tîngui pre mine, osînditul? (PSALT.RÎMN.83b). - Tînguieşte-mă, doamna mea, şi nu mă osîndi (C.NGR.43). - II. a se tîngui 1. (w eh)klagen. îngerii oamenilor eelora ce n-au fapte bune mergu să să închine la scaunul Tatălui ... tînguindu-se că ducu numai strîmbătăţi de la oamenii săi (MS.um 1550,HC 11,417). Vă păziţi de acel glas, să nu-1 auză urechile voastre, că cela ce aude glasul acela mult plînge şi să tînguiaşte foarte eu amar (NEAGOE ÎNV. 47b). Aducîndu—ş aminte păcatele sale, plîn— gea tînguindu-se cu amar (MS.1691,GCR 1,288). - 2. (de en.,de c.) sich (über jdn., über etw.) beklagen, beschweren. - III. V.intr. veralt. (w e h)k 1 a g e n. De veţi posti au tînguiala 666 veţi tîngui întru joi sau întru sîmbete (BIBLIA 1688 Sach 7,5). Şi a rămas li. plîngînd şi tînguind (PP-, GCR 11,341;Bespr.). - GR. Präs. auch tî'ngui. - ET. ksl. tggovati, -gujg. - SG. ALR I/II,K.413,ALR SN V,K. 1415,ALRM I/II,K.413. tînguia'lă Pl. -ie'li S.f. (1639 PARACLIS 244) (W e h-)K lag e, Jammer M. Că măcar deşi zice că "nu iaste după moarte plîngere, nici în iad tînguială şi vaiete", iar cu adevărat iaste (NEAGOE ÎNV.2 3b). - ET. a tîngui. tînguio"s Adj. (1705 CANT.) klagend, kläglich. Un tînguios glas (CANT.IST.243 ). De departe-n văi coboară tînguio-sul glas de clopot {EMIN.0.1,76) . - Auch adverbiell. - GR. tîngăios {CANT.IST.244). - ET. a tîngui. tîngui're Pl. -i'ri S.f. (um 1550 HC 11,458) 1. (W e h-)K lagen N. Acolo multă plîngere şi tînguire era____pentru multă scîrbă şi nevoie ce- le venise asapră (URECHE,LET.1 1,163). Fie-ţi milă de lacrămile şi tînguirile mele (CANT.IST.163). - 2. veralt. Beschwerde F. Odată se iscălea o hîrtie plină ae tînguiri pentru abuzurile unui prefect (I.NGR.,CL 111,45). - ET. a tîngui. tîngui"t S.n. (um 1705 CORBEA PS.47b) Klagen N. Cei buni n-au vreme de gîndit La moar- te şi la tînguit, Căci plînsu-i de nebuni scornit şi de femei! (COŞBUC 156). - GR. iat. - ET. a tîngui. tînjală Pl. -je'li S.f. (1634 BGL) Deichsel zum Vorspannen eines zweiten (dritten etc.) Ochsenpaares: Vorspanndeichsel F. Das vordere, zur Aufnahme des Doppeljochs dienende Ende ist wie bei der gewöhnlichen Karrendeichsel (proţap, TR.rudă) gestaltet, das hintere wird an dem vorderen Ende der dahinter befindlichen Deichsel (proţap,tîn-jală) mit einer Kette (cîrceie) befestigt. Dient auch zum Schleifen von Baumstänmen etc. Dragă, hai de mă sărută, Că-ţi dau boii de la rudă! Puică, hai ş-a doua oară, Că-ţi dau şi cei din tînjală! (I.-B.78) . - Fam. a se lăsa pe tînjală lässig, saumselig sein, sich gehen lassen, sich Zeit lassen. Cată de nu te lăsa pe tînjală; pune mîna pe afiştat (=atestat) mai repede şi vin-a-casă (CREANGĂ,CL XV,458; zum studierenden Sohn) . Dacă-i drumeţul ros pe la cot ... Mîn pe tînjală numai de-un zlot (AL.OP.1,46;ein Postillion spricht) ich kutschiere lässig. - GR. tînja' (BUD , ŢIPLEA), tînjeală. -Dim. —jelu ţă, Pl. -Iu ţe. - ET. slav. *tgzalo, poln. ciqzadlo. tînji" Präs. -je'sc V.intr. (16.Jh.PS.SCH. 101,3) 1. LV. (16.Jh.) traurig, betrübt sein. sich grämen. Şi văzu Domnul cum tînjiia (ksl, vnegda skorbeti imu) şi auzi rugăciunea lor (CORESI PS.** 210b;Ps 105,44) . Şi luo Pătru şi amîndoi feciorii lu Zevedeiu, începu a scîrbi şi a tînji (ksl.tu-zitu) (CORESI TE4 59b;Mt 26,37). Pentru aceaia toţi tînjiia şi pretutindinea era chiote (MOXA,HC 1,383; der König unterdrückte sie). - 2. LV. (17./18.3h.) murren. Pre vreame de mare foamete tînjînd să-borul, iară sfîntul tot îi dojeniia pentru mica credinţă {DOS.VS.Martie 14;35b). De nu ne ascultă D-zeu 2 rugîndu-ne, să nu tînjim (M&RG. 156a). - Später: Şi văzînd toţi, tînjeau, zicînd că la un om păcătos a întrat să găzduiască (EV.1894 Lk 19,7). Ori în ce chip va tînji firea (BARAC HAL. 1,46) "die Natur mag immer murren". - Daher BIBLIA 1688 Nm 30,6 flg. als Übers, von dvocveuetv "seine Mißbilligung äußern”. - 3. von Pflanzen, dann auch sonst: (dahin)sie-chen, schmachten,welken. Trandafirul rău tînjeşte Deacă-l smulgi de unde creşte (I.-B. 202). Iarna, (iepurii) fac mare stricăciune pomişori-lor jupuindu-le coaja ... după care apoi arboraşii tînjesc şi se usucă (ÎNV.COP.1878,26). (El) se plînse că nu ştie ce au oile de tînjesc de azi-dimineaţă; 2 pasămite dase boala în ele (ISP.LEG. 397). împăratul şi împărăteasa vede la o bucată de vreme că fata lor tînjeşte şi să vestejeşte (SEV.POV. 135). Sub stăpînirea turcească _ toată mişcarea şi via- ţa oraşului a început a tînji (VLAH.RP.68). Daher: -4. schmachten, sehnlichst verlangen (frz.languir). Departe de el, amoreza lui nu va tînji îndelung (I.NGR.,CL 11,274). Am tînjit mult după iubita-mi (BOGD.VECHI,32). - ET. ksl. tg-ziti. tînji"re Pl. -ji'ri S.f. (1648 NT Lk 22,44) 1. Betrübnis F. -2. Dahinsiechen, -welken N. - ET. a tînji. tînjito'r (1642 ÎNV.) I. Adj. 1. schmachtend, sehnsuchtsvoll. Şi-ntrro oglindă mare ... privirea-i tînji~ toare S-oprise mulţămită (I.NGR.,CL VIII,14). Mu mai ştiu ce fac cînd mă uit la ochii tăi cei frumoşi şl 2 tînjitori (ISP.LEG. 29).-2. traurig, betrübt, vergrämt. - II. S.f. tînjitoa re, Pl. -toa‘re veralt. Klageweib N. Să nu ehe-mămu tănjitoarele de lume şi muierile ceale loloi-toare (ÎNV. 43a). - ET. a tînji. tînt siehe tont. tîrbo"c Pl. -bo"curi S.n. (1870 COST.) Sacknetz N. (für den Fisch- oder Muschelfang). -GR. DDBR. -bof (D.T.), MUNT, -bog (WEIG. JB.IX), MDLD. tărăbuc (D.T.); Pl. auch -boa'oe. -&• vgl. serb. nslov. trbuh, bulg. tärbuh "Bauch”* 667 tîrgovişte tfrcav Adj. (1688 BIBLIA) (stellenweise) kahl. lavă, de se va smulge cuiva capul din faţă, iaste tărcav (BIBLIA 1688 Lv 13,41 ;m toi de gloate {DOS.PS.V.68,2). Gligoraş Ivanenco pol" 681 toloacă covnieul, fiind om viteaz, şi au alţi roiunistri s-au luptat cîtva şi au ieşit din toiul tătarilor (NEC. COSTIN,LET.2 11,103). - 2. H ö h e-, G 1 a n z-, Mittelpunkt M.,Mitte F., in Fällen wie: In toiul iernii mitten im Winter, im tiefsten Winter; în toiul verii mitten im Sorrmer, im heißesten Sommer, während der Hundstage. Cînd era soare-lß-a toi (TEOD.PP.439) als die Sonne am heißesten brannte. Legumele sînt chiar atunci (în octombrie) în toiul lor (OD.-SL.32) in der vollsten Reife, ln ■oara anului 182'9, războiul era în toiul lui (CL XIX, 464) tobte der Krieg am heftigsten. Tocmai în toiul rugăciunei, unde se coborî un călugăr din turnul bisericii, apucă pe băiat ... de supţiori, îl răpeşte din mijlocul lor şi se înalţă cu dînsul în sus (ISP. 99) . - ET. gegen türk, toy "Gelage, Schmaus" sprechen Alter u. Bdtg. // kuman. toy. - SG. ALR SN III,K.718,782;ALRM SN II,K.522,610. toia'g Pl. -ie'ge S.n. (l6.Jh.PS.SCH.22,4) Stab M. des Wanderers, Greises, Würdenträgers. Nemică să luaţi în aale, nece toiag, nece pungă (00-4 FESI TE 135a;Lk 9,3). De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? (EMIN.0.1,147;Sultan Bajasid zum Fürsten Mircea) . Nu se va lua de la Iuda toiagul 2 crăiesc (PO 174;Gn 49,10) den Stab des Herrschers. Paşte-vei pre dînşii cu toiag de fier (BIBLIA 1688 Ps 2,9). - Fig. toiagul bătrîneţii Stütze F. des Alters. Mihai al meu mă turbură .. . Mihai pe care mi-l socoteam toiag bătrîneţelor (RÂD.BUST.II,9). Toiagul dreptăţii (BIBLIA 1688 Ps 44,8) . - GR. tuiag (DOS.VS.Ncse. 17; 132b) , toiug; S.f. toiagă (PS.H.22,4) . Pl. auch toia'ge (CANT.DIV.8 b), toia'guri. - Dim. toiegu~ţ (B3.IR.239) , toiege~l, Pl. -ge'le (POL.). -ET. asl. tojagü. - SG. ALR SN I,K.233;ALRM Il/I.K. 412. toiegi' Präs. -ge'sc V.tr. (1901 RC.) a o toiegi undeva sich begeben. Ciobanul _________________ luă tîrîşul (de lemne) şi o toiegi cu el spre casă (RC.LEX3.41). Iepurele venea regulat să bea la circiumă şi, cînd era la socoteală, o toiegea pe furiş (RC.IR.101) . - ET. zu toiag. toiegu'ţ siehe toiag. £°l§ni~ Präs. mă -ne'se V.refl. (1857 POL.) Pe iarbă etc. sich im Gras etc. der Länge nach, behaglich, gemächlich hinstrecken. Unde e pisica Cea neagră care mi se tolănea de-a lungul spatelui? (DEL.P. 197) . _ gr. tălăni. - ET. unbek., vgl. a se tQlogi. - SG. ALR SN III,K.785,ALR II/I,K.97. nii) cei mai bătrîni şi nevestele stau sub corturi: bătrînii tolăniţi sau într-o rînă (ISP.,CL XVIII, 203) . Boii dorm tolăniţi de-o parte şi de alta a oiştei (RÄD.RUST.II,153). Motrul, tolănit în spin-tecătura dealurilor ca un balaur ostenit (VLAH.RP. 82). - ET. a tolăni. to'lbă Pl. to'lbe S.f. (l6.Jh.PS.H.10,2) 1. Köcher M. Să ceri de la tată-tău ... arcul, tolba cu săgeţile şi hainele ce le purta el cînd era flăcău (ISP.LEG.1 1,4). Ia-ţ ... arcul şi tulba şi ieşi afară la cîmp (BIBLIA 1688 Gn 27,3) . Gătiţi săgeţile, împleţi tulbele (BIBLIA 1688 Jr 51,11). - 2. an Bändern getragener Sack: Reise-, Schnapp-sack, Ranzen M.j Futtersack M., der dem Pferd um den Kopf gehängt wird; (de vînat) Jagdtasche F. După prînz, Buturugă îşi aduse tolba cu calabalîcul de la hanul lui Chir Năstase (DEMETR.NUV.16) . Si mured (nemţii) de se stingea — de le aducea tot cu carele armele şi hainele şi tulbele (DION.,TEZ.II,183). Te trimet cu torba-n sat Ca să-mi aduci de mîncat (PP.SEV.NUNTA 306) . Cum ţi—i drag ţie cu vin, Aşa şi mie cu fîn; Ti~i drag cu făi-na-n sac, Si mie cu torba-n cap! (PAMF.CDT.242;das Pferd zum Reiter) . Înainte de răsărit, el îşi lua puşca pe spate şi torba şi o pleca la vînat (I.NGR. ,CL VII,54). - GR. MOLD. istro-rum. torbă (GANE,CL XI, 294); veralt. tulbă. - Dim. tulbi~ţă, Pl. -bi~ţe (DOS.PS.V.7,34). - ET. tatar. torba; tulbă, tolbă könnte an ksl. tulü "Köcher” angelehnt sein. - SG. ALR II/I.MN 3928,148. tolce'r S.n. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. MARAM. CRIŞ. Trichter M. - GR. tul-cer. - Pl. tolce're, tolce'ruri. - Dim. tolcera~ş, tolceru'ţ. ~ ET. magy. töleser. - SG. ALR SN I,K. 234;ALRM SN I,K.158. toldä'u Pl. -dă'ie S.n. (um 1670 ANON.CAR.) TR. BAN. Deichselpflock M. - ET. vgl. magy. told. - SG. ALRM SN I,K.19. toldui' Präs. -ie'sc V.tr. (1702 TAMAS) TR. BAN. (a n)s tückeln, hinzufügen. - ET. magy. told "anfügen, verlängern". tolera'nţă Pl. -ra'nţe S.f. (l801 MICU IST.IV,362) Toleranz F. După vestirea toleranţiei ceii de la împăratul Iosif al doilea, milostiveşte dată, cu carea, de vrea neştine de la o credinţă la altă credinţă să treacă, nu se opreşte cu temniţă şi au alte pedepse (MAIOR IBR 116) . - ET. n.lat. tolerantia. Adj. (1868 BARC.) behaglich) ausgestreckt. (Ţiga- toloa'că Pl. -loa'ee S.f. (1620 BALAN D.B.1,176) 1. Feld, das man (in der Regel ein Jahr) brachliegen u. tolocăni 682 vom Vieh zur Düngung begehen läßt: D r e s c h M., Brache F.j vgl. pîrlog. (Popuşoiul) îl sămăriăm în pîrloagă, toloacă, ţelină, mirişte (ION.CAL.63) . - 2. freier, unbebauter Platz M. (zwischen Häusern oder am Dorfrand). Îndeobşte se hrănesc oile vara pe toloace (FILIP.DASC.AGR.129) . - GR. Pl. auch iolo'ci. - ET. russ. ukr. toloka. - SG. ALR SN I,K. 7jII,K.317. tolocăni" Präs. -ne'sc (1877 CREANGĂ) MDLD. I. V.tr. pe. jdn. schelten. Hauileo, mo! ogoiţi-vă; ce tolocăniţi băietul (CREANGĂ,CL XV,8). - II. V.intr. (din giiră) k e i f e n. Ia nu mai tolocăni din cea gură, femeie hăi! (GHIB.BV.30) . Hoj-ma tolocăneşte pentru nimica toată, curat ca un nebun (CREANGĂ,CL XI,189). -GR. tolăcăni (PAMF.JOC.II, 418;PAMF.AGR.262). - ET. vgl. russ. toloka, tolocj, tolknutj. II DLR: onomatopoet. toloci' Präs. -ce'sc (1834 DRÄGH.) I. V.tr. brachen. -II. V.refl. von Äckern: durch darauf weidendes Vieh gedüngt w e r d e n. Să rupi ţălină sau toloacă ... şi ________ că o laşi să se pască de vite măcar trii ani, ca să se tolocească (DRĂGH.IC.3). - EP. toloacă 1. - SG. ALR SN V,K..1360. tologi' Präs. -ge'sc V.refl. (um 1832 CORNELLI 6l2b) MOLD. sich (aufs Gras etc.) a u s-, hinstrek-k e n. După prînz, ne-am dus în grădină şi ne-am to-logit subt un bătrîn plop ce ne umbrea cu tuf oasele lui ramuri (C.NGR.273). Voi, băieţi, tologiţi-vă aice cum veţi putea; este numai o odaie (CL XI,148). (Cerbul) se tologeşte jos pe pajişte ... şi se aşterne pe somn (CREANGĂ,CL XI, 183) . - ET. unbek.; vgl. a se tolăni. - SG. ALR II/I,K.97. tologi't Adj. (1835 DRÄGH.R.26) MOLD. (behaglich) ausgestreckt. Ziua tolo-git în soare (EMIN.O.1,48). - ET. a tologi. tololo'i Pl. -lo'i S.m. (1895 CĂT.POV.111,57) MOLD. TR. fam. 1. Schwätzer M., oft als Spitzname. -2. Lärm, Spektakel M. Silică ... făcea un tololoi de nu se mai auzea nici în cer, nici în pămînt (BOGD.VECHI 6). — ET. vgl. tălălău II. tom Pl. t o'muri S.n. (1722 CANT.) Band M. Tomul al doilea încă nesăvîrşit fiind (CANT. HR-52) . Luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri (EMJlf. 0.1,132). - GR. (+) to mos. - ET. gr./lat. tomus, frz. tome. to'ma siehe tocmai. To'ma m. (1428 DRHA 1,109) Thomas M. . Toma necredinciosul der ungläubige Thomas. Duminica Tomei Sonntag nach Ostern (an dem das Evangelium vom ungläubigen Thomas, Jo 20, 24 flg.> verlesen wird). - GR. veralt. Thoma. - ET. slav. Fto~ ma, Toma (< gr.0Q3pÖG). tomba'c S.n. (1784 IORGA S.D.VII3234) Tombak M.,Rotmessing N. Patru sfeşnice de twribac (FIL.CIOC.142). Să lucrăm ... icoane de sticlă, chilitribar, matostat, twnbac (JIP.OP.70). -GR. tumbac. - ET. türk, tombak. tombate'rä Pl. -te're S.f. (1847 C.CAR.) 1. ehem. Kopfbedeckung der orientalischen Tracht. De la zaveră, ei lepädase lebadeaua şi tombatera şi se îmbrăcase nemţeşte (GHICA 258;über die griechischen Hauslehrer der Bojaren). Daher: - 2. fam. veralt. (tadelnd von einem Mann mit altmodischen Anschauungen) (alter) Zopf, Reaktionär M. (Tinerii) ne strigă tombatere ______ Şi noi, stîlpii vechi ai ţării ... Azi cu toţii împreună ne vedem ca-tatreciţi (SIHL.93) die Jugend schimpft uns Reaktionäre ... so werden wir, die alten Säulen des Vaterlandes, verfolgt. Ba că e om de modă veche şi ea n-are poftă să-şi vază bărbatu în vicleim şi să-i strige tombatera pe uliţă (C.CAR. ,PR.DRAM.184) . Te credeam om de progres, cu idei mai nouă, dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi (GHICA 441;zu einem Engländer in London). - Auch adjektiv. - GR. tompatera, tonpatera. - ET. ngr. x6v notăpa, etwa.: "den Vater (imitierend)". tombu'r siehe tambură. tomna' Präs. -ne'z (l630 IORGA S.D.VI33) I. V.tr. (von Schafen,Rindern) den Herbst verbringen lassen. Vara ... (păcura-riul) sus le mîna (oile) Pe vîrful de munte ... Toamna le-aduna Şi-aci le tomna (PP.,GCR 11,329). - II. V.intr. (von Schafen,Rindern) den Herbst verbringen. - ET. zu toanmä, gebildet nach a văra, a ierna. tomna'tic Adj. (1563 CORESI PRAXIU) 1. herbstlich, Herbst-, Poame tomnatice Herbstlinge, Spätobst (Ggs.poame văratice). Leam-ne tomnateci fără rod, de doao ori muriră de-n rădăcină (CORESI PRAXIU Jud 12,GCR 1,12*) Bäume ohne jede Frucht, die im Herbst die Blätter abwerfen und dann auch noch entwurzelt werden - so sind sie zweifach abgestorben. - 2. fig. fam. vom Menschen: ziemlich verblüht, ältlich. Flăcău, holtei tomnatic alter Junggeselle; fată tomnatică alte Jungfer. Lucia, fata cea tomnatică, îţi este odorul. 683 topancă (BODN./CL 11,205). (Acest străin) iubea prea mult fe- jngile___nalte sau mici, bălăi sau smolite, tinere sau tomnatice (GANE,CL IX,51) . Nu te uita că-s cam tomnatic ... in fiecare an o să torn cîte-un Cozmes-0u mititel şi frumuşel (XEN.BR.169;C.zu jdm., der ihm VDm Heiraten abrät). - ET. toamnă. - SG. ALRM I/II, K.387. tomni' siehe tocmi. tomni'u Adj. (1885 I.-B.) spätreif. Cită poamă e tomnie, Nice una nu-i iulcie Ca măicuţa cea dintîie (I.-B.209). - ET. toamnă. ton1 Pl. to'nuri S.n. (1757 GR.RUM.2 85) Ton M. Venere ... răspunse cu un ton drăgălaş, ci străbătut de adinei suspinuri (MAIOR SCRIERI 11,352). - ET. n.lat. tonus. ton2 Pl. to'nuri S.n. (l8ll IORGA S.D.XII,228) MARAM. TR. Tonne F. - GR. S.f. toa'nă, Pl. toa'ne (HMST.134). - ET. dt. Tonne. - SG. ALRM II/I,K.3903ALR SN I,K.190,245j V, K. 1488;ALRM SN I.K.132. tona'tic Adj. (1868 BARC.) launenhaft, launisch. Dacă (ea) astăzi este cea mai tonatică femeie, vina, o simţesc, este a mea (SLAV. ,CL VHI,423;der Sprecher hatte sie verwöhnt) . - ET. toană. to'nä Pl. to'ne S.f. (um 1700 IORGA ARCG 19) Tonne F. - ET. frz. tonne, dt. Tonne. tonisi' Präs. -se'sc V.tr. (1840 AA ist.11/3*1,282) veralt. vertonen, komponieren. N-a-vem — cunoştinţă exactă dacă Sf. Ioan Damaschin şi Cozma au tonisit irmoasele canoanelor făcute de dînşii (GHE3Sf.LIT.47) . - ET. ngr. tovl£ü), Fut. -vuxo. tonoa'sä Pl. -noa'se S.f. (1856 SBIERA) P'ÜLD. TR. (böser) Streich M., Schnurre F. (VICIU). Pepelea se bucura numai de tonoasele sale °ele nimerite (SBIERA POV. 19) . Mirele ... ştia că (mireasa) n-au prea mers cu voie bună după dînsul şi se temea să nu-i facă vr-o tonoasă (SBIERA POV.21). ~ ET. zu tonos. ÎS]£^ş Adj. (1838 POGOR 233) launisch. Şi cît de tonoasă a fost toată sara. Abia grăia cu gura (NSD.NUV.II,28) . - ET. toană. ■^$aţe_ră siehe tombateră. Adj. (um 1832 CORNELLI 291b) cluTTimJ blöde, tölpelhaft. Era un flă- căiandru care se vedea, după apucături, că era tont şi molatic (ISP.,CL XVIII,206). Prin oraşele şi satele unde nu sînt grădini, oamenii dau dovadă că-s trîndavi şi tonţi (ÎNV.COP.1878,8) . Ce toant-am fost să nu mă duc eu după un fecior de gospodari! Calicul ista-mi trebuia? (NSD.NUV.II,125). Bietul om .. . este tont (C.NGR. Angelo). - Auch substantiv. - GR. tînt {RC.IR. 188) , tî'ntav (PASCU S.281) , tăntăva'n (RC.IR.163), tontole'te (ISP.,CL XIX,393), tontă-lă‘u (SBIERA POV.73) , tăntălă'u (MAR.ORN.1,113) , ton-tolo ~g, tontoro'g (CADE), tontăla'n (ŞEZ.V, 164) . -ET. vgl. it. sp. port. tonto id., dt. Tunte "schrullige u. schwerfällige Weibsperson". - SG. ALR SN V, K.124Q. tontălă'u siehe tont. tonţi' Präs. -te'sc (1857 POL.) I. V.tr. in Besprechungen: dumm, blöde machen, verdummen, -blöden. Să-l amuţeşti, Să-l tonteşti, să-l zăpăceşti (MF 1,667). Tu, laurule ... Cum te beau toti băieţii de friguri ... Şi mi-i tonteşti ... 4şa să-mi tonteşti________Şi — pe cutare (MF 1,683). - II. V.refl. dumm, blöde werden. - GR. tonţi. - ET. tont. tontole'te siehe tont. tontoro'i S.n. (1862 BOLINT.0.417) toller, wilder, ausgelassener Tanz M. Dacă ... ai început să deplîngi efectele civilizatiunei asupra danturilor, n~ai băgat de seamă că-ţi ofta inima după tinereţea pierdută, iar nu din pricina tontoroiului de modă nouă (ROS.TEOT.112; der Angeredete hatte sich über die neumodischen Tänze, wie Pas de'quatre,Pas des patineurs etc.abfällig geäußert). Sărea şi el tontoroiul de colo pînă colo fără să vrea; căci nu era chip să stea la un 2 loc fără a sălta cînd cînta muzica aia (ISP.LEG. 237). In lume, se arată că este cea mai evlavioasă muiere ... dar într-ascuns joacă pe bietul cocon tontoroiul (FIL.CIOC.232). -GR. tontoroi (PAMF.JOC.1,290; II,283;BOGD.POV.20;AL.OP.I,813). - ET. unbek. top Pl. to'puri S.n. (1784 ARHIVA VIII,710) 1. (de hîrtie) Ries N. (=20 Papierbögen). - 2. veralt. (de postav etc.) Ballen M. (Stoff). El pe cale aşeza Şapte topuri de postav (PAMF.CDŢ.64). - ET. türk. top. topa'ncă Pl. -pă nci S.f. (1892 MlNDR.) TR. MARAM. Halbstiefel zum Schnüren: Schnür-stiefel, -schuh M. Toate fetele-s doamne, Cu topănci şi cu barşoane (PP.MlNDR „EU.110). - GR. topîncă. - ET. magy. topănka. - SG. ALR SN IV,K.1190. toparh 684 topa'rh (+) Pl. -pa'rhi S.m. (1683 DOS.VS.Sept.4; 8a) Fürst M. Preste aceştea, alt toparh ţînea cele de la munţii Thessaliei, carea se numeşte acuma Vlahia-cea-Mare (ŞINCAI HR.1,382). - ET. ngr. Tondp- xns. topa'z Pl. -pa'ze S.n. (16.Jh.PS.SCH.) Topas M. Perozele, topaz, turmalina, mărgean (MON.OF.1875,2262). Am iubit poruncile tale mai mult decît aurul şi topazia (PSALT.RÎMN.118,127). - GR. LV. auch pazie (PS.SCH.118,127), veralt. -pazie (HMST.134), topazio~n (BIBLIA 1688 Ex 28,18;Ex 39,8;Ps 118,126). - Pl. auch -pa'zuri. - ET. ksl. topazija < gr. Tond-£iov; to- wurde LV. für Art. gehalten (BOGREA 173). topci~-başa~ S.m. (um 1714 RADU GREC.,CM 11,92) ehem. türk. Artilleriekommandant M. L-au închis în saraiul topci-başii celui vechi (MS. 1715,ARH.ROM.II,10). - GR. topci-başi (RAL.SUV.35). -ET. türk, topgu başt. topci'u Pl. -ci"i S.m. (um 1714 RADU CzREC. ,CM 11,91) ehem. (türk.) Kanonier M. Misirliii şi ienice- 2 rii şi topciii (AXINTE,LET. 11,161). Să arză fitilul! Topciii la loc! Odată, de două ori, a treia ori, foc! (bol™?.2 1,171). - ET. türk, topgu. tope'nie Pl. -pe“nii S.f. (1857 POL.) MUNT. ugs. Desaster, Unheil N., in Verbindungen wie: Muiere harnică dar rea topenia pămîntului (DEL.S.6) ein ... entsetzlich, schrecklich böses Weib. Cu muscalul e topenie neauzită. îl spăl, îi dau să mănînce şi nu mai ştiu ce vrea (DEL.S.230) der Russe bringt mich völlig um. Adverbiell: Obosisem iopienie alev-gînd atîţia ani ... după dreptate (JIP.R.274). - ET. zu a topi. topi" Präs. -pe'sc (l6.Jh.PS.SCH.67,3) I. V.tr. 1. fier, gheaţă, ceară, grăsime etc. Eisen, Eis, Wachs, Fett etc. schmelzen, zerlassen; zahăr în apă etc. Zucker in Wasser etc. zergehen lassen, auflösen (LM.a dizolva). Ploaia topise toată sarea şi nu mai rămăsese nimica (CORN.SAT„,GCR 11,365). Se topeşte brînză de oi, i să dă forma rotundă şi se lasă de se răceşte (ŞEZ.VII, 115). - 2. cînepă, in Hanf, Flachs rösten. Nevasta româncă ... strînge cînipa, o topeşte, o bate (AL.PP.308). - 3. fig. a u f-, verzehren. Florica îmi topea tristeţea într-un sărutat (LIT.) F, verscheuchte meine Traurigkeit mit einem Kuß. Se pocăiau ... în ocnele de la Telega, topindu-şi sănătatea şi averea (GHICA 136) und sahen Gesundheit und Vermögen dahinschwinden. Tu eşti ... acela ... a căruia mînie topeşte începuturile şi stăpîniile (MS. 17.Jh.,GCR 1,228;zu Gott) dessen Zorn ... verzehrt. în trei ai să-şi topească trupul lui cu postul şi cu rugăciunea (PRAV.GOV.122a) drei Jahre lang soll er seinen Leib ... kasteien. -4. ums Leben bringen, niedermetzeln, aufreiben. Neştiin,d căzacii cu leşii de oaste supusă, i-au lovit moldovenii cu Tomşa şi pre toţi i-au topit, cît 1 n-au rămas nici unul (NEC.COSTIN,LET. I,App.71) . După ce bătuse (turcii) pe Eoth lîngă Maglăvit, de-l topise (GHICA 23). - II. a se topi 1. (zer-)schmel-zen, zergehen, sich auflösen. Cum topeaşte-se ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de faţa Zeului (CORESI PS.~* 120a;Ps 67,2) . Aurul cînd s-a topi, Să ştii, frate, c-oi muri! (AL. PP.20;die Sprecherin hatte ihm ein goldbesticktes Tuch gegeben). Fiiarbe pînă ce să va topi şi piiatra (cailor) şi comidul (MS.1749,GCR II,46;Tintenrezept). Pîn-or sări oamenii de la nuntă ... casa are să se topească (CREANGĂ,CL XI,32) wird das Haus vom Feuer verzehrt werden, niederbrennen. - Fig.: Cînd, Moldova ... Stau la tine de gîndesc, Inimile li se topesc! (EN.COGĂLN.,LET.Z 111,271) so blutet ihnen das Herz. - 2. fig. von Menschen: dahinsiechen, -schmachten* de dor etc. vor Sehnsucht etc. vergehen. Amorezul ei acuma, Neputînd s-o în-tîlnească ... începu să se topească (PANN PV.M.II, 64). Mă topesc de dorul părinţilor mei, însă şi pe 1 voi nu mă îndur ca să vă părăsesc (ISP.LEG. 1,10). Nu vezi că de nerăbdare curînd o să ne topim? (C. NGR.,CL 111,46). împăratul şi împărăteasa se topea după fata lor, văzînd-o că, de ce merge, se face mai 2 frumoasă (ISP.LEG. 245) sie waren in ihre Tochter rasend verliebt. Fam. m-am topit ich bin ruiniert, übel dran: De-o începe iar (să ningă), m-am topit iuîne cu Crăciunul, vămii fără colaci (DEL.I.V.ş.V. 134;der Pfarrer befürchtet, daß ihm die Pfarrkinder keine Weihnachtşgaben bringen werden). - 3. fig. u n- tergehen. Mai bine de douăzeci de mii de oaste 2 s-au topit (de ciumă în cetatea Vozia) (NECULCE,LET. 11,404). - ET. asl. topiti. to'pic Adj. (1705 CANT.) veralt. örtlich, lokal. Canonul acesta, ma-car că adevărat din topicească pravila noastră ieste (CANT.IST.301). - GR. LV. topice"sc. - ET. ngr. to-tuxoq, frz. topique, dt. topisch. topiciu"ne Pl. -ciu“ni S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST. II ,204) veralt. Kraft losigke it, Trägheit F. - ET. a topi. topi'lă Pl. -pi"le S.f. (1506 DRHB 11,96) 1. Stelle im Wasser, wo Hanf, Flachs geröstet wird: Röste F. De-ai fi un bărbat cu lege, Cînepa tu mi-ai culege; De-ai fi un bărbat cu milă, Ai duce-o şi la topilă (MAR.SAT. 144) .-2. Schmelz- 685 toporăşiu ofen M. (BUDAI-DELEANU VI,37) . - ET. zu a topi; vgl. bulg. serb. topilo. - SG. ALR SN I,K.256;III,K. 831;ALRM SN II,K.653. topi"re Pl. -pi/ri S.f. (1688 BIBLIA) 1» Schmelzen N, (B.). - 2. D e i z e F. (B., BARC.). - 3. fig. veralt. Vertilgung F. (BIBLIA 1688 Dt 28,20). »ET. a topi. topi't (16.Jh.PS.SCH.57,9) I. Adj. 1. ge-, zerschmolzen. Sloi de gheaţă netopită E ... inima-ţi răcită (AL.PP.53). - 2. fig» entkräftet, erschöpft, müde, abgespannt. Fim cu sterevie faţa să le arză Şi ca de foc ceară răstopiţ să cază (DOS.PS.V.67,6). Cu sufletele topite şi inimile arse (CANT.IST.88). Fostul Paştelui ... e prea lung şi sărăcăcios, aşa incit oamenii ies prea topiţi în primăvară (RCM.SÂRB.83). - 3. fam.fig. topit de beat, beat topit total besoffen. Dascălul de la strana dreaptă ... a tras la măsea cu noaptea-n cap şi a venit la slujbă beat topit (VLAH.GV.183). - II. S.n. 1.(Z e r-) Schmelzen, -gehen N. -2. Rösten N. (von Hanf,Flachs). - ET. a topi. topito'r (ura 1670 ANON.CAR.) I. Adj. verzehrend (BIBLIA 1688 Dt 9,3). - II. 1. S.m., Pl. -to'ri Schmelzer, Gießer M. (ANON.CAR.). - S.f. -toa“re. - 2. S.f. topitoa're, Pl. -to'ri a) Röste F ,-b) Schmelzofen M. Auch S»m.: Pune-i pre ei în topitoriu (x^euTrpiov; BIBLIA 1688 Sach 11,13). - c) Beize F. (B.). - ET. a topi. - SG. ALR SN I,K.256. topitu'ră Pl. -tu-ri S.f. (1683 DOS.VS.Martie r^lb) 1. Röste, Roststelle F. (für Hanf,Flachs etc.). -2. Schmelzen N. (B.). - 3. veralt. Schmelzgut N. (BIBLIA 1688 2 Kg 17,16). - 4. Schweineschmalz N. - 5. Speise F. aus Fleisch, Speck und Maisbrei. - ET. a topi. to'pliţă Pl. to "plite S.f. (1*173 DERS) Therma Ique 1 le F. -ET. asl. toplica. topo'r Pl. -poa're S.n. (1493 DERS) Axt F., Beil N. Chipul lui Laslau de aramă văr- 2 sat, pe cal călare şi în mînă topor ţiind (CANT.HR. 143). Aoleo, măi hoţ de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai (I.-B.93). (Făcut,lucrat) din topor, ca din topor (wie) mit der Axt, roh zurechtgehauen, grob, schlecht und recht (gemacht,hergestellt, gearbeitet); vgl. it. fatto coli*ascia, frz. fait â la serpe: Cu ghioaga nestrugită, Numai din topor cioplită (AL.PP.73). Spune niţel cu moţ, iar nu aşa odo-ronc-tronc ca din topor, dacă vrei să te creadă lumea (ISP.,Z.V,638) nur so darauf los. Pentru oamenii săraci şi expuşi fatal wnilinţilor, natura ar fi trebuit să-şi croiască un sistem nervos mai din topor (VLAH. NUV.16) ein derberes Nervensystem. Fam. a face cuiva chica topor, a face cuiva un topor jdn. beim Schopf fassen und tüchtig zausen. Ia acuş te scarpin, dacă vrei; ba şi un topor îţi fac (CREANGĂ,CL XV,10). De-a-bia scăpat din mînile jupînesei cu chica topor şi cu obrajii bujoraţi de palme, el alerga la mine (AL.,CL XIV, 165) mit zerzaustem Haar. Coadă de topor Axtstiel M., fig. Helfershelfer^, einer bösen Tat, nach der Fabel Toporul şi Pădurea von GR. ALEX. Pădurea de coada toporului piere u.ä. den größten Schaden fügt der Mensch sich selber zu (vgl.coadă 5). Este (stă) cu toporul la brîu er ist immer gleich zum Losschlagen bereit, wird gleich handgreiflich. Sînt topor de oase die ganze Last liegt auf meinen Schultern. Din topor, toporişte (toporişca) wenn nicht viel, so doch etwas. Hor, hor, hor! pentru un topor viel Lärm um nichts» -Wenn man die Axt so in den Boden schlägt, daß sie stecken bleibt, wird nach dem Volksglauben das Unwetter vertrieben; ferner fliegen die Kraniche zur Erde u. können gefangen werden. - GR. Dim. -pora'ş, Pl. -ra'şei -pore'l, Pl. -re'le (MAR.NAST.89) , S.f. topori^şcă (RAD.RUST.II,77). - ET. asl* toporü. topora'n Pl. -ra“ni S.m. (1870 FLORIAN) ehem. mit einer Streitaxt bewaffneter Krieger M.în aripa stingă (Ştefan) puse pe toporanii armaţi cu securi (ISP.,CL XIII,178). Tunguz ... cu ceata lui de toporari (FLOR« ,CL IV, 170) ,, - GR. toporar. - ET. topor. topora'ş (um 1530 DERS) I. S.m. 1. Veilchen N. (Viola,bes .Viola odorata), so benannt nach der Ähnlichkeit der gespornten Blüte mit einer Axt. Sub stejari, prin frunze jos Te îmbată toporaşul Cu-amdrosul lui miros (CL XV,481). Florile de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi topo-raşi (AL.,CL 11,81). - Danach dann von Pflanzen mit ähnlichen Blüten, toporuş, -riş, so: R i t t e r-sporn M. (Delphinium consolida;ŞINCAI V.,DR V, 558/HMST.23;B.), Akelei F. (Aquilegia#PANTU). - GR. -ruş, -riş (CIH.). - Pl. f. in dieser Bdtg. -ra~şe (DOS.VS.Iunie 9;151b). - 2. LV. Henker M. (BGL 111). - 3. veralt. Holzarbeiter M. 1500 de salahori şi 220 dă cară şi 60 de topovaşi (RADU GREC./CM 11,160). - II. S.n. 1. kleine Axt. -2.Kinderspiel N. - ET. topor. - SG. ALR SN III,K.642jALRM SN II,K.449. toporăşi'u Adj. (1829 C.NGR.) selten veilchenblau, violett. Catifeaua toporăşie a hainelor sale (C.NGR.27). - ET. to-poraş 1.1. toporel 686 topore'l siebe topor. topori's siehe toporaş 1.1. topori'şcă siehe topor. topori'ste Pl. -ri"şti S.f. (1509 DERS) Stiel M. der Axt u. verwandter Werkzeuge, der Sense, der Hacke (HMST.64), der Peitsche (VICIU). în-cepînd a cosi, coasa .,. odată sări dîn toporîşte cu o mare putere (ŞEZ.1,85). - GR. MOLD. TR.-rîşte. - ET. asl. topoviSte. - SG. ALR SN I.K.76. toporî'ie Pl. toporî'i S.f. (1909 PAMF.) Stiel M. der Sense (PAMF.JOC.II,41;PAMF.IND.141; PAMF .AGR. 125) . - ET. Kreuzung von aoporîie u. topor. topseca" V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. vergiften. Häufig in Bespr.: M-a muşcat, m-a topsicat, la inimă m-a săgetat (TEOD.PP.393). - GR. Präs. toa'psec u. topseche'z. Topsiaa, toxăca, tupseca, Präs. tu'paec (dP.PR.269;CIP.GR.I,78) . -ET. lat. toxicare. topseca't Adj. (utn I67O ANON.CAR.) veralt. vergiftet. Hameleonul putred şi otrăvit aerul ... înghiţind, de carile lovit şi topsicat, aemu eealea mai de pve urmă duhuri trăgea (CANT.IST. 177). - Substantiv.: Tu, izdate, Blestemate, Topsi-eate (MF 1,624;Bespr.). - GR. Varianten wie bei a topseea. - ET. a topseea. topseco"s Adj. (1705 CANT.) veralt. giftig. Topsăeos aerul carile prin tot trupul lăţît şi împrăştiiat îi era (CANT.IST.177) . -ET. a topseea. topsica" etc. siehe topseea etc.. topta~n Adv. (um l806 IORGA S.D.VI,201) cu toptanul 1.en gros. .4 vinde, cumpăra au toptanul en gros verkaufen, kaufen. - 2. fam. e n m a s-se, haufenweise. Decît (să cumperi) eu toptanul şi banii la anul, mai bine te tocmeşte duşmăneşte şi plăteşte omeneşte (PANN,CL V,380). (El) înmagazina la pumni şi la palme cu toptanul (MARION, Ş.INEL.1,364). Bărbaţi, femei, fete cu toptanul (MARION, Ş.INEL.1,364). - GR. toftan, toptal. - ET. türk, toptan "en gros". - SG. ALR SN V,K.1485,ALRM SN III,K. 1207. ţ toptangeri e (+) pi. -ri-i s.f. (1857 POL.) Großhandel M.- ET. toptangiu. toptangi'u Pl. -gi'i s.m. (1823 POTRA 11,128) veralt. Großhändler M. Se duse in tîrg la un toptangiu de vinuri (Ş.INEL.1,364). Xantup ... a fost toptangiu, 'a dat faliment (DEL.P. 15). - ET. toptanci. topu'z Pl. -pu'ze S.n. (1762 GHE0RG.3 LET.2 Hl.,302) 1. ehem. zepterartige Keule F. des Sultans, Paschas, bildete mit Schwert u. Roßschweifstange (tui) die Insignien der Herrscherwürde, der Fürst seiner- 85 seits verlieh diese den hohen Würdenträgern. De voiţi, război cu mine, sabie şi topuz este în mîna mea, poftim (DION.,TEZ.II,206;der Fürst zu den Bojaren). Din vechime, armaşul sta înaintea domnului, tîind, ea semn al dregătoriei sale, un topuz de argint (FOT, III,293). De-mi vei spune minciuni, îţi voi da cincizeci de topuze la tălpi (FIL.CIOC.99;der Minister zu seinem Verwalter) Keulenschläge. Nu e nici topuz, nici tui er hat nichts zu sagen, hat keine Macht (z. IV,668)„ Arătînd pe boieri de haini, zicînd că cer 2 mansupuri cu topuzul (EN.COGĂLN.,LET. 111,256). - 2. fälschlich für cobuz. Din topuz cîntînd (PP.,MF 1,187,188). - GR. Pl. auch -pu'zwi. - ET. türk, topuz . to'rbă siehe tolbă. torcăto"r (um 1670 ANON.CAR.) I. S.m., Pl. -to'ri 1. Spinner M. - 2. der Laut . r; Pronunţă pe torcătorul, scrie-l (SÄGH.VOC.107). - II. S.f. torcătoa're, Pl. -toa're 1. Spinnerin F. - 2. in der Volksmythologie: Schicksalsgöttin, Parze F. -3. Spinnrad N. -4. Spinnstunde F.- ET. a toarce. - SG. ALR SN II,K.440,445. tore'nt Pl. -re'nte S.n. (1818 MAIOR TEL.101) reißender Bach. Te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie (EMIN.PL 26). - Adverbiell: Grin- . dina cade torente pe flori (BQLINT.0.178) . - GR. torente; Pl. m. auch torenti. - ET. it. torrente, frz. torrent. torha"n siehe tarhan. to"rişte Pl. to'rişti S.f. (1825 B.) 1. Abfälle (Pl.) von Maisstengeln, Stroh, Heu, ;s die das Vieh als ungenießbar in der Krippe etc. zu-rüc.kgelassen hat. Să strîngă turişti de fîn şi sä se facălăutoare (LUP .MB.40) . -2. Viehhürde F. Le-a fluierat ciobanul, şi au plecat cîrd la iarbă toate oile. Ba a mai rămas în storiştea oilor una gol" -■ bejită, slabă, prăpădită (RC.IR.308) . - Fig. Acel loc a devenit o storişte unde se hrănesc mii de acele f^71".^ te cari ... se numesc microbi (APĂR.SAN.1,3jvon einer kranken Körperstelle) . - GR. storişte, turişte. - ■ ţ bulg. toriste (CADE). - SG. ALR SN I,K.132,II,K.316; III.K.803,ALRM SN I,K.89,210,11,K.620. 687 tortîfă tomfi'c S.m. (um 1670 ANON.CAR.) 0AN. I"I e e r r e ^ t i c h ET- magy* torma. - SG. ALR SN I.K.191. fcoroipa'n Pl. -pa'ne S.n. (1839 VAIL.) fUNT. ugs. Keule F.,Knüttel M. Cu toroipanul la spinare, el îşi luă inima în dinţi şi intră în curte (ISP.LEG.2 122). - GR. Pl. auch -pa'nuri. - EI- ansch. zu a toropi2. toropa'lă Pl. -pa'le S.f. (1628 DRHA XIX,432) MOLO. Knüttel M.,Keule F. învăţă ighe-monul de-l spîndzurară şi-l bătură cu toropale (DOS. VS.Oct.19;73a). A lua pc. cu toropala mit dem Knüttel, der Keule auf jdn. einschlagen. Eu, cînd aud ţîrlîi-turi de cele nemţeşti, îmi vine să—i iau cu toropala (AL.OP.1,991)- Ce v-aşi mai lua eu cu toropala, cetăţenilor, de-aşi fi în locul boierului (AL.OP.I, 1656). - ET. ngr. t6 p6naAov (CANDREA,GS VI,326) ; vgl. auch russ. vzjati kogo otoropomü "jdm. einen panischen Schrecken einjagen". toropea'lă Pl. -pe'li S.f. (1629 DRHA XIX,432) Betäubung, Erstarrung, Lethargie F. Sucul copacilor, dezlănţuit de toropeala îngheţului, se ridica şi se cobora pripit (N&D.MJV. 1,102). Radu ... rămînea, ca-n legănarea unui vis minunat, în această toropeală leneşă, adîncă şi încropită a fermecatelor lui gînduri (VLAH.NUV.67). - ET. a toropi . -1 toropi Pras. -pe sc (1722 CANT.) I. V.tr. betäuben, einschläfern, ermatten. - II. V.refl. veralt. sich betäuben. Slabi la inimă, oamenii aceştea, puţin zăbăviţi ... împlîndu-să de suflet şi iarăş luaţi de minte, să 2 toropiia (CANT.HR. 401) . - ET. vgl. russ. otoropetj, evtl. auch Anlehnung an lat. torpere, torpidus, tor-por, frz. torpeur, torpide etc. toropi'2 Präs. -pe'sc V.tr. (1823 BOBB) ugs.l.zu Boden schlagen. -2. erschlagen. (Ţăranul) puse mîna pe otic şi să văpezi ... (la păsărică) ca s-o toropească (SEV.POV. 98). cît pe ce să ne toropească bradul aprins (CREAN-GS#CL XIV,376). Cînd loveşte pe om boala lingoarei, Se cunoaşte că deodată îl toropeşte (LUP.MB.72) man erkennt es daran, daß die Krankheit ihn plötzlich ni-ederwirft. - ET. vgl. a toropi1 u. toropalä. ^gopi're pi. -pi'ri S.f. (1722 CANT.) dichte) Betäubung, Schlummer Tovopivea şi moliciunea pe care-o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi (VLAH.DAN *'44). Pre aciştea i-au învăţat în toropirea lor să zică, precum aşea va D-zău (CANT.HR. 401). - ET. a toropi1• toropi't1 Adj. (1886 VLAH.) 1. betäubt, ermattet. -2. berauscht. (Pîrvu) căzu grămadă-n noroi ş-adormi toropit de băutură (VLAH.NUV.136) vom Rausch überwältigt. - ET. a toropi1. _ o toropi t Adj. (1823 BOBB) 1. geprügelt, gesch lagen. -2. erschlagen. - ET. a toropi^. torosi' Präs. -se'sc V.tr. (l800 BUDAI-DELEANU) fam. schwatzen. V-aţi plictisit auzindu-mă torosind la verzi şi uscate (ISP.,CL XVT,357). Nu mai putu răbda Corcodel Voroava Gogului crîmpiţată. "Dar ce mai tocoroseşte-ahăl (Zise), tocma ca moara stricată? (BUDAI-DELEANU XI,109) . - GR. tocorosi. - ET. unbek. tors (1683 DOS.VS.Apr.l;64b) I. Adj. gesponnen. Şi vei face acoperemînt de vînăt şi mohorît şi roşu împletit şi mătasă toarsă (BIBLIA 1688 Ex 26,31) . - II. S.n. Spinnen IM. Aşea să poartă împăraţii noştri au varvarii, ca fea- tele ceale ce, acasă şezind, numai triaba furcii şi 2 a torsului caută (CANT.HR. 399). - ET. a toarae. torsătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1772 ILIODOR 79b) Gesponnenes, Gespinst N. Omida (de mătasă) ... le anină (firele) la feliuritele locuri, ca torsătura să închipuiască un feliu de schele, în carele este aninată gugoaşa (FILIP.DASC.AGR.191). -ET. tors. torsu'ră Pl. -su'ri S.f. (1825 B.) veralt. Gespinst, Gesponnenes „IM. - ET. tors. tort Pl. to'rturi S.n. (um 1560 CORESI) gesponne/ies Garn, Gespinst N. Muiarea ceea ce va fura podmeate sau strămături sau torture (CORESI PRAV.4b,TRS XVI,222). Bătu aur şi-l tăie ca un tort, cum cu măiestrie să-l poată ţease o (PO 310;Ex: 39,3). Sînt şi lăzi cu torturi pline (BOGD.POV.77;von einem reichen Bauern). Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună (EMQJ.PL 23) . Şi li-i depăna ca tortul de să vor schimba cu totul (DOS. PS.V. 101,99) . Eu iama singură-mi ţes tortul (COŞBUC 125). -GR. veralt. Pl. to'rture. - Dim. Pl. torture~-le (SEZ.IV,233). — ET. lat. tortus < torquere "drehen, winden" (rum.a toarce"spinnen"). - SG. ALR SN U.K.435. torti'ţă siehe toartă. tortură 688 tortu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1793 PREDETICI I,28lb) Tortur F. ET. n.lat. tortura, auch mittelbar. to'rţă Pl. to'rţe S.f. (183O HELIADE) Fackel F. Retragere cu torţe Fackalzug. Aud cîntări şi văd lumini de torţii (EMIN.O.IV,338) . Fig. Toată lumea îl vede înflăcărat şi mistuit de un foc sfînt ce numai torţa patriotismului îl aprinde în inimele cele nobile (HELIADE,CR 1830,109). -GR. (+) torţie, Pl. torţii (EMIN.,COST.,AL.POEZII III,Leg.109) , tor-cie (STĂM.W. 277). - ET. it. toraia, frz. torche. torţe'l siehe întorţel. tos Adj. (1842 AN.P.IX/2,971) nur in dem Syntagma: zahăr tos Streu-, M e h 1-zucker, gestoßener Zucker, Kristallzucker M.- ET. türk. tos. tot (1521 NEAC5U) I. Adj. 1.ganz,all,vollständig, v o 1 1 k o m me n (vgl.întreg). Tot oraşul die ganze Stadt, toată lumea alle Welt, toţi oamenii alle Menschen, toate ţări le alle Länder, noi toţi, noi toate wir alle/ toţi (trei) fraţii mei alle meine (drei) Brüder, toate (trei) surorile mele alle meine (drei) Schwestern. Să iubeşti pre Domnul D-zeul tău den toată inema ta şi den tot sufletul tău şi den toată putearea ta (BIBLIA. 1688 Dt 6,5) . Cîte făgăduieli toate i-a fost făcut, numai s-o lase (STHNC.ALTE BASME 98) alle möglichen, erdenklichen Versprechungen. Chica ta-i toată inele, Gura ta-i fagur de miere (I.-B.21;das Mädchen zum Jungen) dein Haar besteht aus lauter Ringen. Cum să ies din piatră, Că sînt goală toată (AL.PP.15) ganz nackt. Emilia tremura totuţă (F3X)R. ,CL 111,178). Descalecă şi o bea (cofa cu apă), Bea-o toată, dacă-i vrea (AL.PP.5) trinke sie ganz aus. Darul duhului svînt, cavele iaste tot mente şi preaîntelepciune (MS.1632,GCR 1,77) ist ganz Verstand. Domnul Tase fumează un fel de tutun negru şi ieftin. De aceea, fundul chiselei e mo-horît tot, ca iadul (BASS.VULT.42) ganz schwärzlich. (Ei) fac lucvu pă jumătate, netot (JIP.OP.33) unvollständig. Vgl. fvumuseţe, nimic. - 2. j e d e r. Tot omul jeder Mensch. Tot tivanul este lacom (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,457) jeder Tyrann ist gierig. La tot tunul, cinci voinici (I.-B.321) zu jeder Kanone fünf Soldaten. Tot cel ce ceare, ia (BIBLIA 1688 Lk 11,10) wer bittet, der bekommt. Tabăra de la Turda se mărea ps tot ceasul (BKU2.488) von Stunde zu Stunde, stündlich. ß Tvebuie curăţite în toate toamnele plantele ... ce av avsa cuiburi de omizi (DATC.HORT.26) in jedem Herbst. Veste tot locul, în tot locul allenthalben, allerorten, überall. Fam. Toate celea alles. Toate celea s-au scumpit alles ist teurer geworden. Şi de unde ştiu că nu-i aşa? In vis omul adesea vede toate celea (NĂD.NUV.II,215) . Un prefect cave se ocupă de toate cele, numai de tvebile judeţului, nu (XEN., CL XIII,360). In toate celea in allem, in jeder Hinsicht. Eva mîndră-n toate cele (EMIN.O.I,167) . -GR. Gen./Dat. Pl. tuturo'r, MUNT. häufig tu'Vulov, arom. tutulo'v, tuto'v (WEIG.ARQM.11,264) . Das von tot bestimmte Nomen erhält den Artikel: Toată ziua den ganzen Tag, toate drumurile alle Wege, tutuvor oamenilov aller, allen Menschen, doch fehlt er bisw. LV.: Toate mievcuvi şi vineri (PRAV.GOV. 139b). ln toate veri (MIR.COSTIN,LET.2 1,288) . - Das Nomen mit dem best. Art. kann voranstehen: ziua toată den ganzen Tag, oamenii toţi alle Menschen, fraţii mei toţi (patru) alle meine (vier) Brüder, surorile mele toate (cinci) alle meine (fünf) Schwestern. De acest fealiu iaste acum neamul nostru mai tot (EV.INV. 1644, GCR 1,111). Der Gen. Sg. wird mittels a, der Dat. Sg. mittels la umschrieben: Mitvopolit a toată tava Av-dealului (PRAV.G0V.,GCR 1,88) . De unde mi-e cavne a da la tot năvodul acesta? (BIBLIA 1688 Nm 11,13). Auch der Dat. Pl. kann mit la umschrieben werden: Transmit la toţi cunoscuţii salutări. LV. finden sich für den Gen. bisw. Konstruktionen wie die folgenden: Vriveliştea înconjuvăvii tot pămîntului (SPAT.MIL., 2 LET. 1,116). A vomanilov celov bivuitori toată lu-2 mii (SPÄT.MIL. ,LET. 1,117). Inima a toatei noastve monavhii (CANT.IST.208). Für den Dat.: Cruţa-voiu a tot locului (PO 58;Gn 18,26) . Şi dziseră Moisi şi Aron a toţi fiilor lu Israil (PO2 231 ;Ex 16,6). Vuind 2 ___ cîrmuitori romani toatei Dacii (SPAT.MIL.,LET. 1,94). A toţi muvitovilov minune aduce (CANT.IST. 228). Mit den Kardinalzahlen ab drei verbindet sich toţi als tus-, auch trus- zu tustve~i (TR.tästvei WEIG.JB.IV), f. tustre'le, tuspa'tru, Gen./Dat. tus-pa'tvova (SEV.POV. 12) , tusci'nci, tusşa'se (-şe'se), tusşa'pte (-şe'pte) bzw. trustre'i (ugs.bisw.trus-te'i), f. trustve'le, tvuspa'tvu etc., ebenso toa -te als tute- (bisw.getrennt tu~te) zu tutetve'i, tu-tetve~le, tutepa ~tru etc., wovon aber jetzt nur noch tutetve'le zu bestehen scheint: Tustvei viteajii (DOS.VS.Oct.12;61b). Tustvele afundătuvile (Ş.TAINE 13) . Tuspatvu unghiurile casii (SICR.DE AUR2 27b) . Toţi aceşti tuscinci feciori a cupariului (NECUICE/ LET.2 11,235). Vocneşte-n boi tusşasă (I.-B.83). Tusşepte săboavă a toată lumea (DOC.1709,MELH.CH.178) ■ Tutetrei (sfinţii) aceştea (DOS.VS.Oct.11;60b)- Tu-tepatru unghiuvele (C0D.STU.,HC 11,330). Tutecinei fvaţ (DOS.VS.Oct.17;70b). Toţi tuteşapte (fvaţii) (CORESI TE4 167b;Lk 20,31) . Tute opt glasuri (DOS.PS- V.229a) . Tute 12 neamuri a lui Izvail (DOS .VS .Martie 30;59a). Unghile tutedouădzăci (DOS.VS.Oct.29;92a) ■ Dazu trustoţi (AL.OP.I,24) allesamt. Wie die Belege zeigen, werden - von dem weiblichen -tve'le abgese' hen - die Verbindungen mit t(r)us- auch f., die mit ţicte- auch m. gebraucht. - II. Pron. 1. toti, toate (pl.) a 1 1 e. Toti au casă, toti au masă, Numai eu trag 1° pedeapsă (I.-B.180). Ochii tuturor spre tine nădăjduiesc (PSALT.RÎMN.144,16). Cîţi mă văd, toţi 0 întreabă De ce port maramă neagră (I.-B.321) alle, jie mich sehen, eigtl. so viele mich nur sehenj vgl. cît II u. it. quanti mi vedono, tutti. Tu -iubeşti pe cîte toate (I.-B.246) alle (Mädchen) ohne Ausnahme, miteinander. Cu toţii, eu toatele auch cu toti, cu toate sämtlich, allesamt, alle miteinander: Noi eu totü să ne înfrăţim Şi cu toţii să trăim (I.-B.205) . Zece cară ... Pline eu fete mîndruţe şi cu toatele-s desculţe (I.-B.443). De topi, de toate im ganzen. Eram vreo zeee de toii (SAD.POV.257) wir waren im ganzen etwa zehn. E dragă tuturor(a) alle haben sie gem. - 2. Asta e tot das ist alles. Tot ce ştiu este că ... alles, was ich weiß, ist, daß ... Aide, mîndră, de-mi dă gură, Că-ti dau tot ce am în şură (I.-B.78) . Află unul mărgăritariu de mult pret, duse-se de vîn-du tot eît avea şi-l cumpără (GORESI TE^ 29a;Mt 13,46) alles was ... Toate ca haina să vor învechi (APOST. Hebr 1,11 ,GCR 1,263). Vgl. ca 2.d, eu 1. u.4. In toate, LV. întru toate in allem, in jeder Hinsicht. Orice ne-au lăsat (ei) învăţătură ... să facem tot deplin şi desăvîrşit (MS. 1632,GCR 1,77) . Peste tot aj i m ganzen, alles in allem. Donmu Tase tîrguise pătlăgele roşii, cartofi noi, bame — peste tot trei lei (BASS.VULT.54) ; vgl. peste 7. - b) ii b e r a 1 1. La ceasul acela era peste tot închis (BASS.VULT.55;von den Geschäften) . - a) über und über. Te-ai stropit peste tot cu cerneală du hast dich über und über mit Tinte bespritzt. De tot a) v ollkommen, ganz. - b) sehr, äu -: ß erst, ganz. - c) für immer, e n d -g ü 1 t i g. Cel nebun ... nu să cade să-l slobo-zeaseă de tot să îmbla pre drumuri slobod (CARIE RQM.1646,GCR 1,123). Preotul ce va mărturisi strîm-bu ... să i să ia popia de tot (ÎNDR., GCR 1,160) . -totul ganz, gänzlich, völlig; eu totul şi cu totul, cu totului tot, LV. cu totuluşi tot, cu totul ferner cu totului cu totului (ISP. 69) , totului tot (PAMF.PL.138) , de totului tot {ÎNDR. 147) ganz und gar .Un veşmînt ... cu totul împistrit de rază înaurite (MS. 1773,GCR 11,91) . Secol care a adus cu dînsul o civilizaiiune cu totul Si cu totul nouă (GHICA III) . Cînd ... l-au scos iarăş la-ntrebare, adeeă svîntul sănătos cu totului tot Q~au aflat (DOS.VS.Oct. 19;73b) . Intr-aceaia le vine Moartea şi-i ia (pe ei) cu totuluş totu (3NV.2 1642 ®b). Uiţi pe D-zeu şi te faei tot cu totul lăcaş diavolului {MSEG.2 213a). Toţi cu totul allesamt, a 1 1 e miteinander. Oastea şi toii cu to-^ o luară la fugă (ISP.LEG.1 1,26) . Cu tot cu mi t- - atnt, zusammen. Nu erau tovarăşi numai la biserică^ ei, cu tot cu dascălul Luca, erau şi muşte- riii lui moş Preeu (SAD.CR.41). Vgl. cu 1. Totului tot alles in aliem. Totului tot, eu ştiu că am adormit cu gîndul la: Cît e Argeşul de mare, Haz ca Săbărelul n-are (ISP.,CL XVIII,195). în totului tot, a fi trecut la mijloc Vr—o jumătate de ceas (CREANGĂ,CL XV, 13) . Toată-n tot Frumoasă eît eu nici nu pot O mai frumoasă să—mi socot Cu mintea mea (COŞ— BUC 20). - GR. Der Nom. Sg. erhält, wenn das Verbum nachsteht u. kein Rel. Pron. folgt, den Artikel; siehe die Belege; doch: De la Domnul, tot se poate (CORESI TE4 41b;Mt 19,26). - Der Gen. wird mittels a, der Dat. mittels la umschrieben: Copil răsfăţat ş-a toate crezător (VLAH.NUV.86) leichtgläubig. Atotpu- 2 ternie, atoateputernie (NEC.COSTIN,LET. 1,401); atot-iiitor allmächtig; atotştiutor, atoateştiutor allwissend; atotvăzător_, atoatevăzător allsehend. Natura a dat la tot ce a creat organele necesare pentru viată (LIT.) die Natur hat allem, was sie geschaffen hat, die zum Leben nötigen Organe gegeben. Credzu tuturoru cîte-su întru leage şi întru scripturile proroeiloru (CV2 30b;Apg 24,14) ich glaube allem, was geschrieben steht im Gesetz und in den Propheten. Vgl. auch totului in verschiedenen oben angeführten Wendungen. -III. Adv. 1.durchweg, lauter; nur, ausschließlich. Tot oaspeţi rari, Tot crai şi tot crăiese mari (COŞBUC 21). Alege-un smoc Tot de mac şi busuioc (AL.PP.270). Cît te uiti în lung şi-n lat, Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele■ Umblînd corăbii pe ele (I.-B.320). Mînînă ... Mieluşei tot frumuşei (I.-B.76)» A mea drăguţă ... Cu grumazul subţirel, Cu cosita tot cîrcel (I.-B. 393) voll Ringel. Vgl. un 1.3. - 2. e b e n-, gleichfalls, auch. El n-are avere şi ea e to~~t săracă er hat kein Vermögen und sie ist au"ch arm. Mai bine să-i pui (galbenii) tot unde ai pus şi pe ceilalţi (GOL.,GCR 11,257) auch dorthin. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal, ştia puţină carte, ea şi mi- Q ne (CREANGĂ 26) auch aus Transsylvanien. Unuia cu dtuhul (lui D-zeu) i să dă cuvînt de înţelepciune — altuia, credinţa, cu acelaş duh, altuia, daru de tămăduire, tot cu acelaş duh (MS.17.Jh. ,GCR 1,51). Ba uneori, ea să-şi mai ţie de urît, tot ea vorbea şi tot ea răspundea (DEL.I.V.ş.V.34) hielt sie Zwiegespräche mit sich selbst. - Tot aşa (astfel) e b e n-s o, tot atît ebensoviel, gleichviel, tot acolo ebenda, daselbst, tot acest, aeel ... derselbe, tot acelaşi, tot un aj [ein und) derselbe, b) immer derselbe. Trandafirul rău tînjeşte Deacă-l smulgi de unde creşte; Tot aşa tînjese şi eu Fără de sătuţul meu (I.-B.202) . Vedeau cian se duce ... iarnă după iarnă, cum le apucă postul mare tot cum le lăsase (BASS.VULT.8;von alternden Mädchen) ebenso wie. Tot asta am spus-o şi eu dasselbe habe ich auch gesagt. Nedreptatea şi dobînda este tot o răutate (AN- totdeauna 690 TIM DID.173) Ungerechtigkeit und Wucher sind gleiche Laster. Toate aceste cnezii — tot o ţară şi o jude-2 cată au (NEC. COSTIN,LET. 1,404) sind z'u einem Land vereinigt und haben die gleiche Gerichtsbarkeit. Un gînd ademenitor şi plin de jale tot într-o vreme (UT.) zugleich, ebenfalls in derselben Zeit. Sînt tot de un fel, tot una de mari sie sind von gleicher Art, gleich groß. E tot una es ist alles eins, einerlei. Tot una face das bleibt sich gleich. Vgl. acelaşi, atît II.B, dată1 1.c, m 1.1. - 3. i m m e r(f o r t), gewöhnlich, regelmäßig. D-oi, bade, în ocolul tău Puteare-aş să wiblu eu Tot cu mînile-n şolduri Nu m-oi lovi de stoguri (I.-B.461;Verspottung des armen Bauern) . Ziua tot la tin1 gîndeso, Noaptea pe tinJ te visez (I.-B.9) tagsüber denke ich imner nur an dich. Tot la trei ceasuri alle drei Stunden. (Tătarii) tot de tot cerînd pre Caplan-Gherei han 2 (AMIRAS,LET. 111,162) unablässig. Iată-mă! Tot eu cea veche! (COSBUC 87;das Mädchen vor dem Spiegel) stets die alte. Tot (mai) eşti bolnav? bist du noch immer krank? Plouă tot mai tare es regnet immer stärker. Şi peptul lor plin de amar se bate tot mai rar (AL.POEZII III,Leg.77;von nach Sibirien Verbannten) ihr ... Herz schlägt immer schwächer, langsamer. Vgl. mereu II. 1, totdeauna, mb 1.5. - 4. immer noch, immerhin, doch (noch), trotzdem. To"t nu ştiu ce vrea el ich weiß immer noch nicht, was er eigentlich will. Tot e mai bine decît nimic es ist imner noch besser als gar nichts. Cu botezurile tot am dus-o bine — cît despre îngropări, prost de tot (XEN.BR.28;ein Pfarrer klagt). Vezi ... tot găinile, mai proaste! (VLAH.DAN II,149;sie ließen sich von den Hähnen die Körner wegpicken) die Hennen sind doch dümmer. El tot a făcut-o er hat es doch getan. Dacă n-ar avea (fata) nici un sfanţ şi tot aş lua-o (BRÄT.-VOIN.LD.220) so würde ich sie doch heiraten. Mă duşmăneşte şi tot nu-l pot urî er verfolgt mich, und doch kann ich ihn nicht hassen. A început a arde casa, şi craiul tot şedea şi nu vrea să iasă (MS.1766,GCR 11,19) blieb imner noch. Păcat că n-are (călimara) ... cerneală într-însa ... Dealtfel, mai bine: aşa şi tot e stropită_____Dar dacă i s-ar fi pus cerneală? (BASS.VULT.38) es ist ja auch so schon bespritzt. Vgl. şi 1.4. - IV. S.n. totul 1. G e-samtheit F., Ganzes IM., alles. Totul e pierdut alles ist verloren. Am pierdut totul ich habe alles verloren. Am luat totul ich habe alles genommen. La urma totului (CULT.ROM.II,28) schließlich. -2.Hauptsache F. Aici e totul das ist die Hauptsache, daran liegt es, darauf kommt es ^ (eben) an. Aici e totul, calul lui Răcoare nu era cal ca toţi caii (SAD.POV.248) . Totul e să fii drept, nepărtinitor şi neinteresat (I.NGR. ,CL VII,57;zu einem angehenden Richter; nach frz. le tout est de ...) die Hauptsache ist ... - GR. ugs. tăt, tăţi, tă'tă, tă'te; arom. tut. - Dim. (selten) totu'ţ (FLOR.,CL 111,178). -ET. lat. tötus. totdeau'na Adv. (1643 VARL.CAZ.2 I,303b) immer, stets, beständig, jede r- z e i t. Pentru atîţea drepţi ce-i urmează lui totdeauna, ce lucru nu va face! (NEAGOE ÎNV. 78b) . nu să cade nici celora ce simtu însuraţi să să tăvălească totdeauna în păcate (MS.17.Jh. ,GCR 1,45). Totdeauna să vă fie gîndurile şi sufletele la D-zeu (MS.1654 GCR 1,167). Ce-i ieste cei bătrîne că totdeauna plînge? (MS.1692,GCR 1,306). Face-l-aş (pe drăguţul meu) rujă-n fereastră, Totdeauna să-nflorească (I.-B.30). -GR. întotdeauna; totdeuna (ÎNDR. 494;I.-B.230,437), todauna, todeuna, deuna (DOS.PS.V.4,16), întădeauna (ŞEZ.IV, 194). - ET. tot + de + a + una; vgl. râtor. aduna, adina. - SG. ALR SN V,K.1497. toti'me Pl. -ti“mi S.f. (l8l7 COD.CAL.) Ganzes N., Ganzheit, Gesamtheit F. 0 alcătuire de mai multe lucruri deosebite care ... se obidnuiesc a se numi cu un nume de obştie, alcătuiesc o întregime, socotindu-se ca o totime (COD. CAL.§ 398). - ET. tot. totî'rlă Pl. -tî'rle S.f. (1898 D.T.) OLT. Rädchen N., Rolle F. am Geschirr des Webstuhls (D.T. 135). - ET. unbek. -1 totoda tă siehe dată l.c. totolo'ţ Pl. -Io'ti S.m. (1898 SEZ.) MOLD. TR. Klumpen, Ballen M. Cu o mînă se ţîrîie făina (în lapte) şi cu alta se mestecă în lapte, ca făina să nu se facă totoloţi (ŞEZ.VII,75). Mămăligă caldă cu brînză de oi____făcută boţuşor sau. totoloţ (ŞEZ.VII,115). - ET. unbek. to'tuşi Adv. (1646 PRAV.MOLD.) dennoch, doch. De va putia să să sprijineas-că într-alt chip, cunoscînd că n-are puteare să-l uci-gă, şi el într-o pizmă totuşi-l va ucide ... atunce ca să aibă certare ca şi un ucigătoriu (PRAV.MOLD. 327). Deşi n-avea gîtul gros ... totuşi domnu Tase avea grijă să-şi cumpere totdeauna gulere largi (BASS.VULT.54). Ce totuş nepriatinul şi vicleanul nu părăseaşte a face rău (DOS.VS.Oct.3;42b) . Aşa iaste şi cela ce lăcomeaşte totdeauna pentru ca să să îmbogăţească, ce totuşi iaste el apoi sărac şi ceT~ şătoriu în toată viaţa lui (MHRG.2 72a). - ET. tot + şi. tova'l Pl. -va'luri S.n. (1770 FURNICĂ B.29) 1. Industrieleder IM. Piei de bou Şi vacă întregi zise tovar (MON.OF. 1875,2255) . “ 2- 691 traduce gBfühllosigkeit,Rohheit F.- GR. ţovar- ~ russ. ukr. tovar. tova'r1 Pl- -va're S.n. (1581/2 PO) BAN. TR. Last F., (Wage n-)L a d u n g F. Urne-rele sale le -plecă de-a purtarea tovară (PO2 174;Gn 49,15) da hat er seine Schultern zum Tragen geneigt. _ gr. S.f. tovară. - ET. serb. tovar. 2 tova'r siehe toval. tova'rä siehe tovar1. tova'răş pi. tova'răşi S.m. (um 1670 SIM.DASC.,LEI. ^ l65) 1- Gefährte, Genosse, Kamerad, Kollege M. Tovarăş de drum Reisegefährte, -be-gleiter, de luptă Kampfgenosse, de suferinţă Leidensgenosse, -gefährte, de şcoală Schulkamerad, Kollege. La poartă să vide lupi şi lei îmblînziţ prin vrăjite ei, nici unul nu s-a aruncat asupra tovarăşilor mei (MS.l8.Jh.,GCR II,84;Odysseus am Tor des Schlosses der Circe). Cu dînsul împreună la cale tovarăşi să fac (CANT.DIV. 19a) . Dracii spre noi oamenii sînt nemilostivi şi amari vrăjmaşi, iară spre alţi draci, 2 carii sînt tovaroşii lor, au dragoste (M&&3. 52b) . Vgl. drac 7. - 2. veralt. Teilhaber, Sozius, Kompagnon M. Tudose ... a ajuns, după zece ani, la parte, după alii cinci, tovarăş cu stăpînul său (DEL.P.164) Sozius seines Prinzipals. - S.f. -va'răşă. - GR. veralt. -roş. - ET. vgl. asl. tovaristî, slav. -ris etc. - SG. ALR SN I,K.15,16;V, K.1375. tovarăşi'e Pl. -şi'i S.f. (1675 MIR.COSTIN,LET.1 I, 2*11) 1. Gesellschaft, Begleitung, Kameradschaft F. In tovărăşia cuiva in jds. Gesellschaft, in Gemeinschaft, zusamnen mit jdm. In singurătatea oamenilor şi în tovărăşiia ştiinţelor acii, numai amîndoi ne aflăm (CANT.IST.71). Ju-pîneasa Dochia, de-obicei, îi ţinea tovărăşie (SAD. P0V.25) sie leistete ihm Gesellschaft. (Copilele) veneau s-o ieie de acasă ca să meargă în tovărăşie la scoală (BOGD.VECHI 44) gemeinschaftlich gehen. - 2. veralt. Gesellschaft, Teil habe r- 8 c h a f t F. A face tovărăşie cu cn. sich mit jdm. assoziieren. Am luat, ţinut o moşie în tovărăşie wir nahmen, hatten ein Gut gemeinschaftlich in Pacht. Vru Ca s& desfete ş-astă dată___Tovarăşia noastră-adu- nată (BUDAI-DELEANU 111,5). - GR. veralt. tovăroşie (Babac HAL.1,93), tovăroşie, tovărăşie. - ET. tovarăş. Präs. -ră'sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. a u f-, beladen. Gruia ... Dă blagă să tovarea Şi pră margu să suia (PP.WEIG.JB. 111,303). - II. a se tovărî pe cn. sich auf jdn. stürzen. Pătru pră ficior să tovărea Sfărîma—i ca lemnile (WEIG.JB.III,293) . — ET. serb. tovariti; in II liegt offenbar Verwechslung mit a tăbărî vor. tova roş etc. siehe tovarăş etc. tpiu! siehe ptiu! tpriu! siehe ptru! 1 trac ! Interj. (1872 ISP.) etwa: r i t s c hl Scoase o săgeată din tolbă, o aşeză la arc şi, -trac! trase o săgeată (ISP.LEG.2 74) . - ET. onomatopoet. 2 trac Pl. traci S.m. (um 1710 STOL.CANTAC.,CM 1,10) Thrazier, Thrakier M. Iustin Cororopa-lat, născut din sora lui Iustinian, de moşie thrac (CANT.HR.2 325). Leon Thracul (CANT.HR.2 291). Auch adjektiv. - ET. n.lat. Thracus. tract Pl. tra'cturi S.n. (1722 CANT.) veralt. 1. (Lan d-)S t r a B e F. Poienile, drumurile, obşteştile tracturi şi alte asemenea sînt hotare fireşti (COD.CAL.§ 1129).-2.Verwaltungsbezirk M., Gebiet N. (CANT.HR.2 286) . - ET. n.lat. tractus, auch mittelbar. tracta', tractarisi' etc* siehe trata etc. tracti'r Pl. -ti'ruri S.n. (1770 AA ist.11/20,203) veralt. 1 . Bewirtung F. Ei nu atau de război, ci stau de tractiri la baluri (DION.,TEZ. 11,179) . Toţi trăiesc cu desfătare, Cu tractir, cu pompe mare (FUEDUI 1818,GCR 11,225). - 2. G a s t-, W i r t s-h a u s N. Acei ce n-au stare şi-n tractiruri locuiesc (BELD.ETER.8). - 3. MOLD. Bordell N. -GR. trahtir (WEIG.DIAL.BÜK.BESS.98) . - ET. russ. traktir "Gasthaus". tractirgi"u Pl. -gi*i S.m. (1820 BOGD.C.M. 104) veralt. Wirt, Gastwirt M. - ET. tractir. tractirui' siehe trata. tr*rH 'ţip Pl. -di'ţii S.f. (1783 SINCAI CAT.4) 1.Tradition F. Ureche, Miron şi alţi hroni-cari au scris mai toţi după tradiţii (C.NGR.OP.1,218) . - 2. veralt. Auslieferung, Übergabe F. - GR. veralt. tradiţiu'ne. -- ET. n.lat. traditio, auch mittelbar. tradu'ce Präs. -du'c V.tr. (um l805 ŞINCAI) 1. ü b e r s e t z e n, übertragen. - 2. tradus 692 veralt. versetzen (ŞINCAI S.37). - Er. n.lat. traducere, auch mittelbar. tradu's Adj. (179*1 IORGA S.D.XIII,17) I. übersetzt. -2. veralt. versetzt (ŞINCAI HR.1,265). - ET. a traduce. tra'gân Pl. tra-găne S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) Drüsengeschwulst F. irn Hals des Pferdes u. Rindes. Făcîndu-i-se (lui Dumitraşco Vodă) o 2 bol fă la grumazi in chip de tragăn (]®XZ. COSTIN, LET. II,35). - ET. ngr. TpoyavcSv. - SG. ALR I/I,K.113; II/I,K.117. tra'ge (l6.Jh.PS.SCH.2733) I. V.tr. 1. z i e h e n: a) ziehend bewegen. Trag sania din, în şopron, luntrea la mal ich ziehe den Schlitten aus dem, in den Schuppen, den Kahn ans Ufer. Boii trag plugul, caii trag trăsura die Ochsen ziehen den Pflug, die Pferde den Wagen, aber auch: caii trag la trăsură etc. Imi trag păjnil, căciula peste urechi ich ziehe mir das Haar, die Mütze über die Ohren. A trage clopotul, clopoţelul (die Glocke) läuten, klingeln: trage (clopotul) de liturghie es läutet zur Messe. A trage cizmele, ciorapii die Stiefel, Strümpfe 2 ausziehenj vgl. mare 3. A trage perdeaua, zăvorul den Vorhang (wenn geschlossen) weg-, auf-, (wenn aufgezogen) zuziehen, den Riegel zurück-, vorschieben. Imi trag un scaun ich ziehe mir einen Stuhl heran. Trag uşa după mine ich mache die Tür hinter mir zu. A trage vin din vas, in stiele Wein (mit dem Heber) aus dem Faß ziehen, abziehen. auf Flaschen ziehen. A trage vătămătura den Leistenbruch (durch eine bestimmte Prozedur) beseitigen (SEZ.1,80). A trage lozul cel mare das große Los ziehenj vgl. soartă 1. A trage sabia (din teacă) den Säbel (aus der Scheide) ziehen. A trage gogoşile de mătase, borangic die Seidenkokons abhaspeln, Seide spinnen. A trage o carte în zece mii de exemplare ein Buch in (einer Auflage von) zehntausend Exemplaren drucken. A trage coasa (cu gresia,cutea) die Sense wetzen. Veralt. a trage o poliţă asupra cuiva einen Wechsel auf jdn. ausstellen. Ieşia noapte furnicile şi lua pe oameni furnicile şi-i trăge tîrîş în gropi (MS.1784,GCR 11,132) sie zerrten sie. Cum te-oi prinde, te dezbrac Şi-ţi trag pielea după cap Să-i fac soacrei comanac (I.-B. 466). (Găinile tu) le presară cu sare Şi le trage într-o frigare (I.—B.456). Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deochiată, tu să mă tragi de mîneca hainei (OD.PS.47;der Jäger zum Diener) zupfe mich (mah- g nend) am Ärmel. Vulpea, văzîndu-i pre ei (leul şi ursul) aşa despărţiţi zăcînd, încet, încet au tras cerbul (ŢICHINDEAL 25; sie hatten um den erlegten Hirsch gekämpft u. lagen erschöpft da) zog er den Hirsch ... weg. După masă ... cel mai ales om a Mitropolitu- lui ... trăgea un cal poclon Domnului (GHEORGACHI, LET. 111,317) erzog, führte ein Pferd herbei. Aniaa scoase din sîn o luminare de ceară, trase un chibrit pe horn şi o aprinse (SZO.CR.138) sie rieb am Schornstein ein Streichholz an. In Verbindung mit vielen anderen Subst., vgl. z.B. aţă 3.b, cenuşă, coadă 11. e, păr 1, sfoară, suflet 1, ţeapă 1. - Ohne direktes Objekt: Trag de capătul sfoarei etc. ich ziehe, zerre am Ende des Bindfadens etc. - b) ziehend her-steilen.^ trage o brazdă, linii eine Furche, Linien ziehen. Nimeni nu are dreptul de-a opri omenirea din mersul ei progresiv care este tras de natura fizică şi morală a omului (GHICA XXIII). - c) fig. a trage pe cineva la o parte jdn. auf die Seite, beiseite ziehen, nehmen; de partea sa, la sine auf seine Seite ziehen, bringen. Au îmbiat Constantin 2 Vodă cu bani să-l tragă la sine (AMIRAS,LET. III, 111) durch Geld auf seine Seite zu ziehen. (Această plantă) are putere de a trage belşug şi peţitori buni şi cuprinşi la casă (SEV.NUNTA 11). Scula-se-voru bărbaţi cei ce vom grăi răzvretitu cum se tragă ucenici pre urma sa (O? 11b;Apg 20,30) die Jünger an sich zu ziehen. Tu fă cian te-a trage firea (RETEG. POV.V,69) du, folge dem Impuls deines Herzens. Cercei lungi de mărgele, Să tragă oahii la ele (AL.PP. 237) daß sie die Blicke auf sich ziehen. Chiar seraiul sultanului, din aceste ţări, trăgea nu numai lucrurile vieţii, dar încă obiecte de lux şi desfătare (BSLC.58). A trage folos, cîştig din c. aus etw. Nutzen, Gewinn ziehen. Bălţile, stuhăriile şi pădurile din insule(le Dunării), de la care românii nu puteau trage nici un venit (GHICA V). Dragostea lui D-dzău spre pocăinţă te trage (MS.17.Jh.,GCR 1,51) führt dich zur Buße. Această faptă a tras după dînsa un lung şir de nenorociri (COST.628) hatte ... zur Folge. Oraşul Constantinopole şi-a tras mărirea lui de la un Constantin (BÄLC.81) der Ruhm C.s gründete sich auf Constantin. (Haldeii) îngrozia pre oamenii cei răi ... trăgîndu-i de la răutăţile lor (NEC. COSTIN,LET.2 1,42) und lenkten, brachten sie von ihren Lastern ab. Văzînd acea primejdie ... Ştefan dă ... au tras oastea mai spre Iaşi (MIR.OOSTIN,LET. 1,330) . Mărturii la pricini de vinovăţii se trag fără voia lor (COD.IPS.2 124) die Zeugen werden ... herangezogen. Aceste lucruri cu hulă trăgîndu-se de ne- ^ prieteni■ la urechea vrăjmaşilor săi (NEC.COSTIN,LET. 1,450) als ... seinen Feinden hinterbracht wurde. Vgl* inimă 1.c, judecată 1, nădejde 1. - Spez.: a) a trar ge necaz, supărare, nevoi etc. Plage, Verdruß, Not etc. erdulden, erleiden, erf ahren, ausstehen, zu erdulden, auszu stehen haben. In Tara Românească, Constan tin Vodă Mavroaordat trăgea mai mari supărări desp? turci, că orînduise cîţiva paşi acolo (EN.COGffiN./ LET.2 111,201). Antioh Vodă ... nu putea să-şi răs 693 trage plătească răutatea ce trăsese de către munteni (NE-2 qjLCE,LET. 11,256) . Pînă-ntr-acest ceas Durerile cî-te-am tras Tot le mai puteam răbda (CONACHI 93) . Nu putem scrie ce frică trăgeau bieţii preoţi (EN.COGĂLN., jjjT.2 111,204) welche Angst die armen Priester ausstanden. Pentru fratele Lupului au tras şi ceialalţi pedeapsă (NECUI/IIE,LET.2 11,340) wegeri ... wurden auch die anderen bestraft. Trăgeau şi ei mare lipsă la toa-2 te cu stăpînii lor (EN.COGĂLN. ,LET. 111,270) sie litten große Not. Vai de capu ei, ce mai trage cu giupî-neasa Euxanda! (AL.OP. 1,1536). Ea îmi spunea cîte trage şi eu cîte-am pătimit (OONACHI 35) . Unul face ş-altul trage (PANN PV.M.II,23) der andere büßt dafür. Vgl. cap I.20„b, a rade 4.-ß) fam. a trage o lovitură etc. cuiva jdrn. einen Schlag etc. versetzen. Cică Vodă ar fi prins pe ciocoi şi le-ar fi tras o sfîntă de bătaie (AL.,CL 111,58) . Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială — îi poftea la cafea, în odaie la cămăraş ... şi acolo li se trăgea cîteva nuiele la tălpi ca să le vie minte la cap (GHICA X). (Sătenii) rîzînd acum de gluma ce le trase ieri Lupu (UR.LEG.253) . Vgl. chiul. - Absolut: (D-nul Tanu e) în stare să-ţi tragă la palmă pentru cea mai mică mişcare (BASS.NOR.52;von einem Lehrer) er ist imstande, dich auf die Hand zu schlagen.-y) fam. a(-i) trage un somn, chef etc. ein Schläfchen machen, ein Trinkgelage abhalten etc. Sasul cu săsoaica lui se întoarseră şi pe partea cealaltă şi mai traseră încă cîte un somn pînă la ziuă (ISP.BSG.111) . li mai trase o duşcă de apă şi se sculă să plece (VLAH.GV.73) er tat noch einen tüchtigen Zug. Mama Ilinca, de părere de bine, îi trase-o toană de plîns pe răvaş (VLAH.NUV.28) sie weinte eine Weile. Eu am lăsat cei zece porci ... şi am tras o fugă pînă la iaz să mă mai răcoresc (BOGD.POV.47) ich eilte zum Teich. Ei! Duducescule, îi tragem un stos în astă seară? (AL.OP.1,1702) dreschen wir ein Spielchen? Vgl. aghios.-ö) a trage o horă etc. einen Reigen etc. spielen, tanzen. Trei ţigani, două cobze ş-o lăută, trăgeau să moară "mărunţica craiului" (DEL.S.55) spielten wie rasend. Trageţi hora, ca să joc La lumina celui foc! (AL.PP.218).-£) un păcat eine Sünde begehen. D-ai tras păcatul prin fapt au prin gură, Cere iertare (I£)GA,GCR 11,234). - £) o pîră einen Prozeß führen. Avocat: Cela ce trage pentru altul pîra cu plată (CANT.IST. VII) . - 7!) c. cu urechea etw. erlauschen. Toate acestea le-au tras Pepelea cu urechea (SBIERA . POV.IV). Vgl. II.4. - Q) dorul cuiva sich nach Jdm. sehnen. Amară-i frunza de fag, Mai amar dom ce-l trag! (I.-B.90) . - l) singen. Pune, frate, mîna-n şale Să tragem una de jale (I.-B.310) . - 2. einziehen, aufsaugen. Făina arzînd, tragi pe nas fumul care se face (PAMF.BOLI 16) . Dacă °enuşa din fundul ulcelei va trage toată apa din căuş (PAMF.BOLI 13) . Cînd nu este umezeală în aer, pe care frunzele cărnoase ale acestor plante o trage (DATC. HORT.144). - 3. din ţigară etc. rauchen. S-a dus să tragă un ciubuc în ietacul gazdei (AL.OP.I, 771). Du-te acu de te primblă în grădină, pîn-ce ş-or trage ciubucele boierii (AL.OP.1,560). El stă smerit la vatră şi trage din lulea (VLAH.IC.98). (Funcţionarul) închise registrul, trase din ţigară şi-ncepu să scrie (VLAH.NUV. 161) tat einen Zug. - 4. tabac T a-bak schnupfen, rauchen. Cum, doamna mea, porţi ochelari? ... Tragi tabac? (C.NGR.60;zu einer Tabak schnupfenden Darr®) . Dragu-mi-i bădiţa, drag, Care nu trage tăbac; Dar mai drag mi—i care trage, Că cu pipa treabă-şi face Şi pe min5 mă la-să-n pace! (I.-B.409). - 5. veralt. anziehen (LM.a atrage). Ochii lelei _____ De pe uliţă mă trag (I--B.36). Stăpînă acei capele era ... magnetul ce mă trăgea (C.NGR.35) die Trägerin jenes Hutes. - 6. veralt. vînt etc. Luft etc. (z u-)f ä c h e 1 n. (Picioarele) cu măhrămi albe ştergea sudorile bolnavei, trăgîndu-i vînt (MS. 1692,GCR 1,300). Clătea haine frumuşele Şi trăgea boare cu ele (BARAC,GCR 11,177) . - 7. mă trage fei fereau es zieht (vom Fenster). Mă doare capul ... am lucrat mult la luntînare. (Are un fior.) M-a tras şi fereastra (CARAGIALE,CL XIII,256) . - 8. un foc, o săgeată, un glonţ etc. schießen, einen Schuß (a b)f e u e r n, einen Pfeil, eine Kugel etc. (ab)schießen. Ş-a tras un glonţ în cap er hat sich eine Kugel in den Kopf geschossen. Chiuia şi trăgea la pistoale (CARAGIALE T.I,95). - Ohne direktes Objekt: a trage cu arcul, puşca, săgeţi, gloanţe etc. în an. mit dem Bogen, Gewehr, Pfeilen, Kugeln etc. auf jdn., nach jdm. schießen. Trag în vrăbii ich schieße nach Sperlingen. Au traa cu arcul Ştefan Vodă dintr-un vîrf de munte (NECUI£E, LET. ^ 11,197). Un vînător albastru trăgînd cu puşca într-un iepure roşu (OD.PS.199). Vgl. ţintă B. - 9. pc. jdn. mass ieren. Trage baba pe bolnav pe spate cu apă, săpun sau oţet (APAR.SAN.1,60). Aşi face o baie de muştar, aşi pune să mă tragă şi aşi putea să mă-ntorc sănătos mîine (BACALB.MT.34) . - 10. c. la cîntar (ab)wiegen. Un grosoman ce trage poate opt sute de litre (C.NGR.37). - 11. pc. de limbă jdn. aushorchen. -II. V.intr. (vgl.auch 1.1.a,3,8, măsea 1, mustaţă, scară 3). 1.cu condeiul, penelul, buretele peste c. mit der Feder, dem Pinsel, Schwamm über etw. fahren, einen Strich machen, streichen. -2. (din arcuş,vioară) den Bogen, die Geige streichen. Lăutarii nu încetară a trage din vioară (FIL.,Dn). Trage, trage, măi ţigane (PP.,MAR. NUNTA 510) . - 3 .cu ochiul etc. la c. nach etw. (verlangende, sehnsüchtige, verstohlene) Blicke werfen, schielen. (Copiii) trăgeau din vreme în vreme cu ochii la străchinile de pe masă (GANE,CL VIII, trage 694 441). Badea trece pe uliţă Mîndra trage cu ochiu (I.-B.72) schielt nach ihm. Din vreme în vreme, fetele trăgeau cu coada ochiului şi aruncau flori ___ în partea flăcăilor (GHICA 34;Schilderung einer Hochzeit) . - 4. cu urechea lauschen, horchen. Ştefan ... trăgea cu urechea în toate părţile ca să vadă de unde are să vie furtuna (ISP.,CL XII,181). Cum îl aud (pe dascăl) că începe (a cînta), îmi deschid fereastra şi trag cu urechea într-acolo (GHIB. BV.82). Pe cît am tras cu urechea prin unele case, am aflat că o sumă de ţinutaşi s-ar fi pregătit a face opoziţie ocîrmuirii (AL.,CL VII,375) soviel ich ... aufgeschnappt habe. - 5. trag la cn. ich fühle mich zu jdm. hingezogen. Din fundul livezii, viţelul o auzise (vaca) ... şi venea ... în goană ... "0, sărăcuţul, cum trage la mama lui!" (VLAH.IC.31; Worte des Bauernmädchens, das das Kalb in den Pferch sperren soll). Tare-i era cu mirare lui Moş Trohin cum să nu tragă Vlad la satu lui şi mai ales cum să uite pe Măr-iuca (RÄD.EUST.II, 162) . Dacă-i bivol, el la glod a tras (SEV.POV.48;der Büffel war angeblich in den Sumpf gelaufen). Vgl. apă 11. - 6. LV.dazu neigen, danach streben. Unii trăgeau să fie Duca domn la Moldova, alţii ziceau 2 pre un Ieremie din boierii de ţară (NEC.COSTIN,LET. 11,16). Altă samă de domni leşeşti ... trăgeau să puie (crai) pe Frideric (NECULCE,LET.2 11,381). (11) îmbrăcară (pre Isus) întru veşmînt mohorît ca să-şi rîză 2 c-au tras să fie împărat jidovilor (VARL.CAZ. 1,104b) . - 7. trage de moarte, să moară, trage spre moarte (S. TAINE 21) er ringt mit dem Tod, liegt im Sterben, in den letzten Zügen. Unul trage să moară, altul joacă, se-nsoară (PANN,CL V,384).-8. ac. auf etw. hinstrebe n, in Verbindungen wie: a mare es weit bringen wollen, hoch hinauswollenj a sărac der Verarmung, seinem Ruin entgegengehen. Aşa e omul lăsat de D-zeu sä fie. Trage tot a mare (ISP.,CL XVI,356). Jachetele lui, călcate zilnic, trăgeau a mare (BASS.VULT.83;spot-tend). Irod împărat! Vezi, dacă-i militar, tot a vitejie trage! (AL.OP.1,1100;von einem Kadetten, der auf dem Maskenball als Herodes erscheinen wollte). - 9. a rău, a sărăcie etc. das Unglück, die Armut etc. herbeiziehen, in Fällen wie: Femeile să nu umble eu coadele despletite, eăei trag a moarte pentru bărbaţii lor (ION. SUP.65). Despre bufniţă se zice în popor că e (pasărea) cea mai cobitoare, trăgînd a pustietate; despre 2 corb şi cioară, că ele trag a stîrvuri (H. 1,72). - 10. undeva (irgendwohin) ziehen, sich begeben, acasă heimkehren. * Dispot ... au pribegit de în ţară ... şi au tras spre Eîm (SIM.DASC.,LET.P 165). Oastea . .. o samă a apucat podgoriile ... iară o samă a tras la Brăila (EN. 2 COGKLN.,LEM. 111,264). Muscalii ... au întrăt în ce- tate ... şi, earii dincotro întrase, au tra3 toţi ia porţi (DICN.,TEZ.II, 182) . Deaea codru frunza-şi lasă Toţi voinicii trag pe-aeasă (I.-B.289). Oile de lapte pline trag acasă iubitoare (OLL.HOR.382). - 11. (în gazdă) la cn. bei jdm. einkehren,Za hotel im Hotel ab.steigen. Era seară şi au tras la o babă în marginea oraşului (RC.IR.94;von einem Reiter). (Impiegatul) mă întreabă unde trag, ca să-mi aducă paşaportul la gazdă (CL XV,341) . - 12. w e-h e n. Subţirea boare trăgea Şi un brad se clătina (FR.-C.MOTII 94;vgl. auch 207 ). - 13. trage e s zieht (Luftzug). - 14. (in einer bestirrm-ten Richtung) liegen, sich befinden» Oamenii începuseră a aprinde luminile şi chibzuiau ei (copiii) unde trage casa lor (RETEG.POV.1,44) „ -15. a trage cu acul nähen, sticken. Cîn-du-i trage cu acul, Să se rumpă bumbacul (I.-B„347) „ A trage cu coasa mähen. - 16. a trage de timp z a u-dern, hinausziehen, Winkelzüge machen. - III. a se trage l.sich ziehen. (0 pînză) al cărei mijloc vine drept deasupra pogacei ... iar capetele se trag pe jos (MAR.NAŞT. 253) am Boden nachschleppen. Toţi viermii ce se trag 2 pre pămînt (PO 14;Gn 1,26) alle Würmer, die auf der Erde kriechen. De foame de-abia mă trag (I.-B.463). Cei care se trag după oşti mari, neguţători şi oşteni 2 (MIR.CQSTINjLEJr. 1,22) die großen Heeren nachziehen. Văzînd Traian că în lung se trage acel război (SPAT. 2 MEL. ,LET. 1,88) als T. sah, daß der Krieg sich in die Länge zieht. Acest obicei ... de atunce s-au tras 2 multă vreme, la mulţi domni (NECULCE,LET. 11,192) seit damals blieb diese Steuer bestehen. (Unul (din voievozi) ... de supt ascultare trăgîndu-se (SPAT. 2 MIL.,LET. 1,106) indem er sich der römischen Botmäßigkeit entzog). - 2. LV. se trage cuvîntul etc. e s geht das Gerücht. Sobieţchi ... auîntratîn ţară, trăgîndu-se cuvîntul precum merge asupra Bugea-gului (NEC.OOSTIN,LET.2 11,36) .-3. sich zurückziehen (LM.a se retrage). Paşa s-a tras mai înapoi (DION.,TEZ.II, 185) der Pascha zog sich wßi" ter zurück. Cînd apele au început să se mai tragă, Noe a trimis un corb să se ducă şi să vadă uscăturile (PAMF.EL.147). Cînd se văzură copleşiţi de numărul duşmanilor, ei se trase în munţii Cazpaţi (BÄLC.7). Acest din urmă argument mă făcu să mă trag de la fereastră (C.NGR.52). Vrei să te tragi de la muncă! (RETEIG.POV.50) du willst dich vor der Arbeit drücken! - 4. von Körperteilen: ab-, e i n f a 1 1 e n, e i n” sinken. Inimioara mi s-a ars, Feţişoara mi s-a tras (PAMF. CDT. 174) . - 5. din, de la c. m o n etw. herkomme n, (he r-,a b)s t a m m e n, ß n springen. Şi acestea toate nu se trag dintr-ol-ta fără numai 4in necredinţa noastră (ANTIM DID.27) Nu voi să ţi se tragă moartea de la mine (CREANGĂ, D.) ich will nicht die Ursache deines Todes sein. 695 trai Adtl Gherei Sultan, cunoscînd că despre frate-săii ţ se trage aceasta (AMIRAS,LET.2 III,160;der Bruder hatte bei der Pforte seine Absetzung erwirkt). Dintru acel Purice aprodul s-a tras neamul Movileştilor (NE-COUCE/LET.1 11,199). Vasile Ceaur Stolnic ____ se tră- gea din neamul lui Ştefan Vodă (AMIRAS,LET.2 111,124). Sînt cari ... vor să se tragă de la un Septim Sever sau cel puţin de la vr-un Salust {GHICA 222). Simeon stîlpnicul ... trăgîndu-să din Chilichia din sat Si-san (DOS.VS.Sept.1;1b). -6. sich hingezogen fühlen; vgl. II.5. (Mihai Vodă) nu se -prea trăgea în Moldova___socotind că doară va apu- ca domnia în Tara Românească (NECUI£E,LET.2 11,377; die Pforte wollte ihn zum Fürsten der Moldau ernennen) - Eu m-aşi trage la aşa ceva, dacă s-ar putea (GHlB.BV.19;der Sohn zur Mutter,die ihm zur Heirat rät) ich wäre zu so etwas geneigt. S-au sfătuit omul eu femeia să deie fata după dînsul ... că şi fata se cam trage după dînsul (SBIERA POV. 151) da auch das Mädchen geneigt schien, ihn zu heiraten. - 7. a se trage horă, dans einen Tanz veranstalte n. La verdea tulpină, frumos dant se trage (PP-, GCR 11,331). - GR. Präs. trag, tragi, tra'ge, tra '-gern, tra'gefi, trag; Konj. să tra'gä; Imperat. tra'ge; Perf. trăse'i, LV. traş, arom. tra'pşu; Part. tras, arom. tra'ptu, Ger. trägt~nd, Verbaladj. trä-gäto'r. - ET. lat. traho, -ere, wofür *trago, -are: tractus nach ago: actus, lego: lectus etc. eintrat. - SG. ALR II/I,K.8,110,125,281jALRM I/I,K.113,199; II/I,K.73,367,ALR SN I,K.246;SN II,K.352;SN III,K. 791,842,646,063;SN IV,K.931,975, SN V,K.1308,1309, 1359. tragedi'e Pl. -di'i S.f. (1703 EN 121) 1. Trauerspiel N., Tragödie F. 2 Euripid, scriitorul de tragodii (AXINTE,LET. 11,158) . ~ 2. (+) tragodi'e Klagelied N. - 3. tragisches Ereignis, Ung'lück N. ~ GR. LV. tragodie, traghedie (ÎNTIMPLÂRILE,ŞA II, 374), trage 'die (SINCAI HR.II,35) . - ET. it. tragedia, ngr. TpocycoSCa, frz. tragedie. trauere Pl. tra'geri S.f. (1Ţ05 CANT.IST.330) '•Ziehen N., Ziehung F.; vgl. soartă 1. ” 2. veralt. Ursprung M. -3. selten tragerea sufletului (de moarte) Agonie F. Înfăşurată fiind în ... agoana morţii (în tragerea sufletului de moarte) (CANT.HR.2 360). - 4. veralt. R ü c k-2 u g N. Tragerea romanilor din Dachia în Misia supt Avrelian ... nu lungă, nici veacinică să fie fost, ce scurtă şi numai pînă la o vreame (CANT.HR.2 224). - 5. tragere de inimă Anziehung, Nei-EUng F.-6.Schießen N. Tragere la ţintă Scheibenschießen. - Weitere Bedeutungen analog zu a trage. - ET. a trage. traghela'f Pl. -la'fi S.m. (1705 CANT.) 1. Tra g e 1 a p h M., Fabeltier aus dem Orient. Himera jigăniilor, irmafroditul păşirilor şi traghe-laful firii (CANT.IST.76). - 2. fig. U n f u g, U n-s i n n M. - ET. ngr. xpaviAncpog. traghice'se siehe tragic. tra'gic Adj. (1705 CANT.) tragisch. - GR. (+) traghice'sc (CANT.IST. 262) , tragodice'sc (CÂNT.IST. 125). - ET. ngr. TpccyLKÖg, it. tragico. tra'glă Pl. tra'gle S.f. (1868 BARC.) 1. MOLD. TR. Schleife F. zum Transport des Pfluges, Strohs, Heus etc. - GR. trahlă (VICIU). - 2. MOLD. Tragbahre F., z.B. um das Stroh vom Dreschplatz zur Triste zu tragen. - 3. MOLD. D0BR. Glutschaufel F.- ET. ansch. mittelb. lat. tragüla; doch vgl. auch targä. - SG. ALR SN I,K.130,IV,K.1059. trag.odice'sc siehe tragic. tragodi'e siehe tragedie. trahana' S.f. (l83!l DRÄGH.IC.72) geriebener Teig, Eiergraupen (Pl.), dafür auch frecăţei (POEN.II,628). Supă ...de arpăcaş şi trahina (DRAGH.REŢ.4). - GR. tarhana, tor-hoa'nă, tarho'nie, BAN. tăvha'nă. ~ ET. türk, tarhana, auch mittelbar. - SG. ALRM SN III,K.886. trai S.n. (1654 NEAGOE ÎNV.2 60a) Leben N., Lebensweise, -führung F., -w a n d e 1 M. Unele femei îşi fac din deseînte-ce un mijloc necinstit de trai (PAMF.BOLI 9) ein ... Gewerbe. Fiecare, cu-al său trai (AL.PP.31) jeder lebt noch seiner Weise. Traiul fără de necazuri pe care l-a dus, stăricica fi‘umoasă .,. l-au păstrat voinic, sprinten la mişcări şi vioi la minte (BRAT.LD. 83). După un trai îndelungat pe lingă Petru cel Mare (AL.PP.184) nachdem er lange Zeit am Hofe Peters des Großen gelebt hatte. Las dracului şi conservator şi vioară şi tot. M-am săturat de atîta netvai (ZAMF. LN.11) ich habe das Hundeleben satt. Nu mai e de trai es ist nicht mehr auszuhalten. A duce trai bun, i’ău gut, schlecht leben. De vei purta grije bună pre viata ta şi pre traiul tău cu altü (CAR.PRE SC.,GCR I, 275). Fam. trai au vătrai sie liegen sich beständig in den Haaren. Le-ar fi făcut (megieşilor) trai rău în casă ... dacă nu i-ar fi poftit (la bal) (VLAH. DAN 11,128) er hätte Zank und Stroit unter den Ehegatten hervorgerufen. Traiul s-a scumpit das Leben ist teurer geworden. Apoi se pun pe trai-, cerind vi- trainic 696 nul cu perechea (vin cu borviz) (FR.-C.MCŢII 36) sie gehen ans Zechen. Vgl. mălai 1. a trăi 1.1. - ET. postverbal von a trăi. tra"inic Adj . (1643 VARL.CAZ.2 1,287a) dauerhaft, haltbar. Se ia aţă trainică ca de un stînjen de lungă (ISP.JUC.6). Frumuseiea-i bun netrainic (COŞBUC 49) die Schönheit ist ein vergängliches Gut. - ET. asl. trajanü, Part. Praet. Pass, von trajati (rum.a trăi) "dauern"; vgl. bulg. trajen id. tra'istä Pl. tra'iste S.f. (1508 DERS) 1. aus starkem Gewebe hergestellte, mit Schutzklappe u. einem Band zum Umhängen versehene Hirtentasche F. Şi porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag, nici traistă, nici pîine, nici bani în pungă (BIBLIA 1688 Mk 6,8). El cu traista la spate Ea de-a lungul celor sate (OD.-SL.8). Scotoci prin traistă, scoase o bucată de slănină (DULFU PAC. 100). Umblă cu traista er geht betteln. Cine cere deodată mult, să întoarce cu traista goală înapoi (ŞA 1,293). Traistă goală (uşoară) a) Habenichts - b) scherzh. vom Brautwerber (MAR.NUNTA 97) - c) MUNT. vom West- 2 wind (H. 11,671). A-i bate (cuiva) vîntul în trais- tă bettelarm sein. Drept ca funia în traistă krumm, ungerecht. A-şi lua traista şi ciubucul seine ärmlichen Habseligkeiten nehmen. Mi-a trecut făina prin traistă meine Zeit ist vorüber. Fală goală, traistă uşoară von Angebern und Faulpelzen. Bine să zice: la fala goală Traista-i uşoară! ... Zieu că-i de-a rîde Cum Bălăban a fugi ne învaţă, După ce ne armă cu gura îndrăzneaţă (BUDAI-DELEANU 11,21). Vgl. băi 1 .c, cîine B.b.-2. Futtersack M., der dem Pferd etc. umgehängt wird. (Ca să-i treacă ulciorul) îl înţepi cu un fir de orz luat din traista calului (PAMF.BOLI 66) . MUNT. Mai vine (ea) murga la traistă u.ä. du wirst, er wird schon noch einmal genötigt sein, meine Hilfe in Anspruch zu nehmen; vgl. căuş. - 3. traista ciobanului, TR. straita popei T ä-schelkraut N. (Capsella bursa -pastoris; BR.). - GR. taistră (CORESI TE4 139b;Lk 10,4), trais-trä (DOS.VS.Sept.21;24a) , Pl. traistre} BAN. TR. străită, straistă (BUDAI-DELEANU IX,89); BAN. OLT. trasită} arom. S.n. ta stru, tra'stu, Pl. ta'stre, tra ste, tra'stur (HC 1,304); ferner tra'instă (MS. 17.Jh.,GCR 1,194). - Pl. häufig tră'işti, tră'isti. - Dim. trăistu'tă, Pl. -tu~ţe, trăiştioa'ră, Pl. -oa~-re; TR. străitişoa'ră, Pl. -şoa're. - ET. in Osteuropa heimisches Wort, das (trotz G.MEYER) vermutl. mit lat. canistra "Brotkorb" identisch ist, wenn es - wenigstens im Rum. - auch nicht unmittelbar darauf zurückgehen kann u. wahrsch. überallhin von rum. Wanderhirten verbreitet wurde: alb. traste, straitse-, shtreitse, trase, drashte, it. - ngr. trastina, -te- na, magy. tarisznya, poln. russ. tajstra, poln. ukr tanistra, tschech. -nystra, mähr.-slovak. -nejstra; vgl. dt. Tornister. // vgl. MIHAESCU GR. 114: mgr. ^ YLorpov "Futtersack", zu gr. TaytXeiv "dem Pferd sein Futter zumessen". - SG. ALR SN II,K.495;IV,K.1125;V,K 1330;ALRM II/I,K.414. trăitori(+) Pl. -ri'i S.f. (1793 I.VÄCÄR.) Verrat M. Multi din eei ce rîvnea a crăi ... ^ urmat a face răzvrătiri şi trăitorii craiului (I.VÄ-CHR.I.I.O.,TEZ.II,279). - ET. zu altit. traitore für traditore "Verräter". trairibuli'nă Pl. -li'ne S.f. (l868 BARC.) Sprungbrett, Trampolin N. Tot loc să ai de suit, că te aruncă trambulina (VLAH.GV. 145; Gedanken eines Strebers). - GR. tramp(o)lină. - ET. dt. Trampolin < it. trampolino. tra'npä Pl. tra'mpe S.f. (1835 GOR.HAL.II,29) fam. Tausch M.ja face trampa einen Tausch machen. Hai să facem treampa: dă-mi carul şi na-fi boii (CREANGA,CL IX,454) . Haide trampa cu hainele (UR.LBG. 60;der eine soll die Kleider des anderen anziehen). -GR. MOLD, treampă. - ET. türk, trampa. tramp (o)li'nä siehe trambulină. tra"mtă siehe zdreanţă. träne! Interj. (1842 C.NGR.OP.1,251) ahmt geräuschvolles Anschlägen nach: k 1 a p p(s)l, bauz!, bumms! Pîn* să isprăvească ei cu vorba - trane! s-a dus (uşa)! (DULFU PÄC.43;die auf einem Baum befindliche Tür fiel plötzlich herab). Atunci întinse şi el arcul, dete drumul săgeţii şi trame! lovi drept în capacul erăcătiiei (ISP.LEG. 255). Eu mă mir că nu se întrebuinţează (spiritismul) la război: ar putea să ia o maşină de alea şi tranc! îi omori pă toii (BACALB.MT.32;der Sprecher hat von dem Wesen des Spiritismus ganz verkehrte Vorstellungen) . (Flăcăul) aşteaptă pînă se îmbată (omul) bine şi odată face: tranc - capacul deasupra lui (î£-IR.9;der Mann war in ein Weinfaß gekrochen) er schlägt plötzlich, wupps! den Deckel über ihm zu. 0 atitudine demnă ... pînă la un moment dat, ştii, colea, cînd i-o veni bine, la o chestie arzătoare; ş-atunci -tranc un discurs lucrat cum ştie el (VLAH.GV.145;em Streber träumt von einem Sitz im Parlament). - Stärkeres Geräusch wird durch tronc!, wiederholtes durch tranca-tranca! ausgedrückt; Te-ai hirotonisit om de stat, nitam, nitam, tronc! ca hatmanul Velişcanu? CL IV,311). Talpa iadului atunci face tuşti înlăuntru (in iad) şi dracii tronc! închid uşa după Ivan (CKEftN GA,CL XII,27). După ce se cununară la biserică şi vs 697 transparent niră acasă ... tronc! şarpele: "Daţi-mi pe ginere a facă să-l mănînc ..." (RC.IR.209) da erschien plötzlich ßle Schlange und rief ... Spune-mi vestea, că stau pe cărbuni! "Ha, iaca ... Staţi să mi-o aduc aminte! ... Jnehipu'î-i'i-~vă c& — am uitat-o! "Tronc!" (AL.OP.I, g54) na so wasi Vgl. Maria 2. Ce faceţi? — "-Ia, ăst ţigan căzu cu tronc Să-mi dea pogoane cu chirie (PÄD.RUST.1,127) kam da so hereingeschneit, um mir Ackerland zu verpachten. Fata i-a căzut, picat (cu) tronc (la inimă) er hat sich in das Mädchen verliebt; vgl. a cădea 1.10. Da5 eu, aşa-i, ţi-am picat tronc la inimă! (MHZ/D,PR.DRAM.406) . Vgl. hodoronc-tronc! De inima căruţei atîrnau păcorniţa cu feleştiocul şi posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruţa şi făceau: tronca, tranca!, tronca, tranca! (CREANGA,CL X,374) . - ET. onomatopoet. tra'nca-flea"nca siehe treanca-fleanca. traneafiTse S.f. Pl. (1885 DEL.) Kram M., Habseligkeiten (Pl.). (Ţiganca) îşi dădu din car toate trancafusele (DEL.S. 255). - ET. wahrsch. Kreuzung van catvafuse u. tran-cana. trancana" Pl. -na"le S.f. (18^7 PANN) 1.Geschirr N. Caută-le-n sus (lirele), cau- tâ-le-n jos, răscoleşte toate trancanalele din casă, nimic! (RCM.SÄRB.61) . Toate îşi aveau vătaful lor (la palat): tacîmurile mesei, trăncănăile de la bu-2 cătărie, aşternuturile (ISP.LEG. 390). - 2. 1 e e-res. dummes Geschwätz. De-aste vorbe de-ale tale, Gogoşele, trancanăle, Sîntem sătui de ajuns (PANN PV.1 111,95). - GR. trăncăna'ie, Pl. -nă'i (D.). - ET. vgl. a trăncăni. tranca-tranca! siehe tranc. trandafi'r Pl. -fi'ri S.m. (l^4l DRHB) 1« R o s e F. (Blume u. Pflanze), Rosenstock M. (Rosa). Nu e trandafir fără spini u.ä. keine Rose ohne Domen. Precum scrie Sigon, împăraţii cei mai denainte, puţină desfătare să fie avînd socotiia, de n-ap fi avut în mijlocul iernii trandafiri, a cărora flori să înoate în paharăle cu vinul (CANT.HR.2 270) . Badea meu tînăr copil, Roşu ca un trandafir (I.-B. • Unt, apă, oţet de trandafir Rosenöl, -wasser, essig. D-na N. ... avînd pe fruntea ei o coroană de vr-o 55 (cel puţin) de trandafiri, cam bătuţi de hună (BOGD.VECHI 248;von den Jahren). Arten: trandafir de dulceaţă, TR. trandafir roşu Z e n t i-^ 0 1 i a (Rosa centifolia), aus dessen Blätter Ro-senkonfitüre bereitet wird; de lună Monatsro-s e (Rosa damascena Mill.;BORZA); trandafir sălbatic 1 1 d r o s e (Rosa canina); trandafir de munte Alpenrose (Rosa pendulina;BORZA) etc. - 2. hufeisenförmige, plattgedrückte W u r s t, deren Enden durch eine Schnur verbunden sind; fam. ugs. überh. Wurst F. Fra tocmai în sărbătorile Crăciunului, pe cînd trandafirii, în loc să înflorească pe cîmp, sfîrîie în tigăile de pe cărbuni (GANE,CL IX,57). - 2 GR. trăndăfir, trandafil. - Pl. f• -fi ruri (MÄRG. 232a;von der Blume) . Dim. -fira'ş, -firu'ţ, -fire'l. - ANTHROPON. Tveandafil (DRHB 1,165). - ET. ngr. xp(l)avrccSfpuAAov. - SG. ALR SN III,K.630;IV,K.1124, ALRM SN II,K.435;III,K.943;ALR II/I,MN 2801,110. trandafiri“u Adj. (1837 PANN EROT.111,39) rosenfarben, -rot, rosig. Vei găsi doi pui de dafin, unul cireşiu şi altul trandafiriu (ISP.,D.). - ET. trandafir. transalpina Adj. (1722 CANT.) 1. veralt. jenseits der Berge gelegen. - Auch substantiv. (CANT.HR.2 132). - ET. n.lat. transalpinus. transcri'pt Pl'. transcri'pte S.n. (l8l2 ŞINCAI HR.I, 488) veralt. A b-, Umschrift F. - ET. n.lat. transcriptus. transdanubia'n Adj. (l8l2 ŞINCAI) jenseits der Donau gelegen. Mu-mă-sa, transdanubianä (de preste Dunăre) fiind, cînd jăfuia carpii, atunci trecînd apa, fugise în Dachia-cea-Noao (ŞINCAI HR.I,50) . - ET. n.lat. transdanu-bianus. transforma" Präs. -fo'rra (1835 GOR.HAL.1,120) I. V.tr. ändern.- II. a se transforma sich ändern. - ET. n.lat. transformare. transformare Pl. -mă'ri S.f. (1835 GOR.HAL.11,139) Änderung F. - ET. a transforma. transla "tor Pl. -la'tori S.m. (179*J BRV 11,362) Übersetzer M. loan Barac, maghistratul translator al Braşovului (ŞA 111,134). - ET. n.lat. translator. transpare"nt (1839 VAIL.) I. Adj. durchscheinend, durchsichtig. - II. S.n., Pl. -re 'nte 1. Linienblatt N. (POEN.II,757) . - 2. R o u 1 e a u N. Perdelele de mătase roşie cu transparentele pe jumătate lăsate dădeau feţei Adelei o vioiciune şi frăgezime de fetiţă de 16 ani (NĂD.NUV.II,169) . Dan ridică transparentul. Afară era moină (VLAH.DAN 1,124) . - GR. veralt. -perant. - ET. frz. transparent, it. traspa-rente. transparenţă 698 transparenţă Pl. -re'nţe S.f. (1839 VAIL.) Transparenz, Durchsichtigkeit F. - ET. frz. transparence, it. trasparenza. transpira"ţie Pl. -ra'ţii S.f. (um 1780 UT) 1.Schwitzen N. -2. Schweiß M. - GR. veralt. -ţiu'ne, (+) -reciu'ne. - ET. n.lat. transpi-ratio. transpo'rt Pl. -po'rturi S.n. (1792 AA ist. 111/11,78) Transport M. - ET. frz. transport, dt. Transport, it. trasporto. tra"ntii S.f. Pl. (1909 RCM.) MUNT. Schnurren (Pl.). După ce au jurat, începe şi mutul să vorbească şi să spuie trântii (RCM. SARB.69). - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.19;SN V,K. 1397. tra'nţă siehe zdreanţă. tra'nzit S.n. (1779 FURNICĂ D.57) Transit M. - GR. (+) -to. - ET. frz. transit, dt. Transit, it. transito. trap S.n. (um 1670 ANON.CAR.) Trab M. La cumpărarea cailor, să se cerce umbletul lor, la pas, la trap şi la fugă (FILIP.DASC.AGR. 147) . Calul plecă în trap mare, ridiaînd un nour alb de colb în jurul căruţei (GANE,CL VIII,452) . "Sai", strigai, "murgule, în trapuri" (PANN,CIH.424). - GR. Pl. selten tra'puri. MOLD. treap. - Dim. trspşo'r (PC)L.) . - ET. dt. Trab; treap nach treapăd. tra'păd siehe treapăd. trapeza'r Pl. -za'ri.S.m. (1640 PRAV.GOV.) Gastpater M. im Kloster. Chelariul sau tră-pezariul de vor lăsa niscare bucate cu nesocotinţă şi se vor împuţi (PRAV.GOV. 131) . - GR. veralt. tră-pezariu, trepăzar. - ET. trapeză. trapeza're Pl. -ză'ri S.f. (1626 DRHA XIX,l46) veralt. Refektorium N. Care masă să făcea ... la o trapezare unde se găsea loc mai larg (GHEORGACHI,LET.2 111,313). Boierii ... erau adunaţi în taină în trapezarul de la monastirea Frumoasa (UR.LBG.294). - GR. S.n. trapezar, Pl. —za "re. - ET. mgr. Tparte£dpeiov, -Sapeiov, -£apeüov. tra'peză Pl. tra'peze S.f. (um 1480 LDSR 351) 1. Speisesaal des Klosters: Refektorium N. în trapeza cea mare a mînăstirii era instalată spătăria cea mare, adecă sala tronului (UR.U3G.186) . Moş Eăpcan Hagiu cu hagiica lui ... înoptează ... la Put-na, unde-au fost găzduiţi bine de economul cel mare; iar Arsene, fiind tînăr, se culcă afară-n căruţă, dinaintea trapezei (CL XVII,317).-2. Speis e- s a a 1 M. eines Schlosses. Banul şi soţia lui________ trecură în trapeză şi prînziră (DEMbTK.NUV.98) . - 3. Tisch des Herrn, Altartisch M. Presto-lul se numeşte şi sfîntă masă, trapeză (GHEN.LIT.25). - GR. trape'ză. - ET. ksl. trapeza < gr. TpdrieCa. trapezări'e Pl. -ri'i S.f. (um 1700 ANON.CANTAC.) Speisesaal des Klosters: Refektorium N. Si au împodobit şi marea mănăstire Xeropotam, că au făcut o trapezarie den temelie şi pimniţă (ANON.CANTAC. ,CM 1,105) . - GR. ( + J trapezarie. - ET. ngr. xpocrce^apCa. tras (1577 CORESI PS.5 243a;Ps 118,131) I. Adj. 1. (von Fenstern, Türen etc.) geschlossen, zugezogen. Palate enorme cu obloanele trase (IORGA AM. 140) mit geschlossenen Fensterläden. -2. herab-, heruntergezogen. Cu cosiţa trasă, cu geana sumeasă (TEOD.PP.76) . C-o izmană trasă, Cu alta sumeasă (PP.,CL XIV,345) das eine Hosenbein heruntergezogen, das andere aufgeschürzt. -3. abgest iegen, eingekehrt. Unul se jăluia că, tras în gazdă ta un han de la capul Podului Mogoşoaiei, cînd s-a sculat a doua zi, nu ş-a mai găsit cizmele (GHICA XVI). - 4. veralt. entfernt, zurückgezogen. Toţi ar-năuţii din slujba lor se văd traşi (BELD.ETER.3). -5. m a r k i e r t, (n a c h)g e z o g e n. Pe deasupra ochilor Trasă-i peana corbului (I.-B.136;van den schwarzen Augenbrauen). Chiar de n-ar avea (Sultănica) sprîncenele trase ca din condei ... tot n-ar da cu foiţă (DEL.S.9) wie mit der Feder nachgezogen. Fac o primblare scurtă ... pe cărările trase în omătul din grădină (GHICA 341) . Un registru dat de tribunal ... cu şahul preşedintelui tras pe fiecare foaie (CQD.OQM.1840 Art.98) mit dem auf jedes Blatt gesetzten Namenszug. - 6. von Körperteilen: a b-, e i n-gefallen, eingesunken, abgema-g e r t. în sicriu au pus-o (pe moartă). Faţa ei cea trasă Era adîncită, însă tot frumoasă (EMIN.O.IV,366). Era indispus, mai tras la faţă şi mai palid ca altădată (VLAH.NUV.32) . Galbenă ca turta de csavă ...cu ochii traşi şi aproape închişi de durere (DEL.S.12) mit ... eingesunkenen, hohlen Augen. Tras pe la ochi nevoie mare, Ca frunza toamna-ngălbenit (RAD.RUST. 1/110). 0 fată ...cu cît e mai trasă, cu atît e mai frumoasă (MAR.NAŞT.111) schlank. Tras (ca) prin inel (überaus) schlank. Fălcile trase ... de adîncul postului (DOS.VS.Ian.30;46b). - 7. veralt. g e w o g e n* - Substantiv.: Şi primiră preoţii şi leviţii trasul argintului şi aurului şi al vaselor ca să le aducă la Ierusalim ta casa D-zeului (BIBLIA 1688 Esr 8,29) • -GR. Dim. trăscio'r (PP.ŞEZ.1,142) . - II. S.n. 1- 699 trăgaci Abzug' Zug M. Noi ... pentru trasul apii, adese la acei minţi mărgînd (CftNT.IST.243). - 2. trasul vătămăturei (ŞEZ.1,80) Leistenbruch-behebung F.- ET. a trage. - SG. ALR II/I, ItJ 2279,50. trata' Präs. -te'z (1705 CANT.) j, V.tr. 1. pc. a) bine, rău, cu dispreţ etc. jdn. gut, schlecht, verächtlich etc. behandeln; - b) (ärztlich) behandeln. Are şapte doctori ce prea rău o tratează (GR.ALEX.324) . - 2. b e w i r t e n. - 3. c. (ein Thema) behandeln, über atw. beraten. - II. V.intr. 1. despre, de c. von etw. handeln. - 2. cu cn. despre c., de c. mit jdm. über etw. u n t e r-, verhandeln. - III. a se trata sich (ärztlich) behandeln lassen. (Scavinschi) însuşi închipuia ordonanţele, îşi făcea leacurile şi se trata (C.NGR. OP.1,223). - GR. veralt. tracta; (+) tractirui, trac-tarisi (DCXZ.EC.78) , trăctui (CÂNT.IST.83). - ET. n.lat. tractare, it. trattare, ngr. Tpaxrdpco, frz. traiter, dt. traktieren. trata'j siehe tartaj. tratame'nt Pl. -ne'nte S.n. (l8l5 DION.) 1. veralt. Ergebnis der Beratung: Beschluß M. Neputînd regialele a face lucrarea lor la împăratul după tractarnentul divanului lor (DION.,TEZ.II, 189) . - 2. veralt. Gastmahl N. Ei s-au apucat de baluri şi de tractamenturi (DION.,TEZ.II,209). - 3. ärztliche Behandlung, Heilbehandlung, Kur F.- GR. veralt. tractament, Pl. -me'nturi. - ET. n.lat. tractamentum, auch mittelbar; LM. nach a trata. tratapo'd siehe tetrapod. trata't Pl. -ta'te S.n. (1675 MIR.COSTIN) Vertrag (zwischen Staaten) M., T raktat M. u. N. Cu nevoinţă lui Ieremie Vodă, au stătut între Hmil şi între Zamoischii tractate, adecă legături de pace (MIR.COSTIN,LET.2 1,251) . Intr-acest an au în-°sput a îmbla şi tractate de pace cu leşii (NEC.COSTIN,LET."* 11,14) Friedensverhandlungen. - 2. (wissen-schaftl.) Abhandlung F. Theotim, episcopul cetăţei Tomos ... din Schythia, a scris ca nişte dia-l°gi, după înţelepciunea cea veche, scurte şi comma-'tice tractaturi. Aud că şi altele scrie (ŞINCAI HR. î/101) . - GR. veralt. tractat, Pl. -ta'turi, -ta'te. ~ n.lat.tractatus, dt. Traktat, it. trattato. ţgaţati've S.f. Pl. (1868 BARC.) ^ n t e r-, Verhandlungen (Pl.). - ET. ■ trattative (Pl.). trata'ţie Pl. -ta'tii S.f. (l8l5 DION.) 1. veralt. Gastmahl N. Generării stau numai de baluri şi de tractaţii (DION.,TEZ.II,217). - 2. fam. Traktieren N. "Luăm o ţuică", zice d-nu prefect. "Fac eu trataţie”, răspunde d-nu primar 30). Eu trebuiesc să mă botez de tine (BIBLIA 1688 Mt 3,14) . Cel ce descopere taine au arătat tie ceale ce trebuiescu să să facă (BIBLIA 1688 Dn 2,29). An die Stelle des passiven Konj. tritt LM. oft das Part.: Oaia care nu poate să-şi tis tina trebuie tăiată (Z.1,568) muß geschlachtet werden. Dorul tău e dezmierdat, Trebuie-n brate culcat (I.-B. 109). Dacă se voieşte a se cultiva în oale, trebuie puşi butaşi (DATC.HOET.126) . - 4. TR. trebuie că — ich muß (wohl) ____________ (zur Bezeichnung der Wahrscheinlichkeit). Trebuie că vine acum (POP RD.). Trebuie că ne-am apropiat de coada veacului cînd tinerimea de astăzi îşi bate joc de-o bătrînă ca mine (IABN.,CL XV,107). - 5. LV. bisw. g e b r a u-chen, sich bedienen. Dară ca cu o cur-vă vor trebui cu sora noastră? (BIBLIA 1688 Gn 34,31; XpT’joovxai xrj äßeAtpfi rpSv) • " III. a se trebui (cu c.) LV. bisw. sich bedienen. Vasu în casă de folos cu care să va trebui cela ce-l are (BIBLIA 1688 Ep Jr 49) dessen sich ... bedienen wird. - GR. bisw. tribui (APOST.,GCR 1,262;FR.-C.MOŢII 270). - 3. Pers. Sg. Präs. tre'buie, selten trebuie'şte; TR. BAN. tre'-be. - ET. asl. trebovati, -bujq. - SG. ALR II/I,K. 128,168,244;ALR SN I,K.17,22B,246;V,K.1317,1356,1357, 9 1356,1479iVI,K.1607,1701,1713,1012,1844;VII,K.223B. trebuia"lä S.f. (1805 CRIŞAN 285) Notwendigkeit F., Bedürfnis N., Bedarf M. (Arborele) nu mai era bun de nici 0 trebuială (C&T.POV. 1,92). - ET. a trebui. - SG. ALR II/I,K.198. trebuincio^s Adj. (1688 BIBLIA Prolog) nötig, erforderlich, notwendig Se văd siliţi de a mai căuta şi alte căi prin care să cîştige mijloacele trebuincioase pentru viată (1. NGR. ,CL V,334;von schlecht bezahlten Schauspielern). Fiind trebuincios pentru trebile tării, Măriia-sa vodă — lui vel-vistier i-a scris să vie (RADU GREC. CM 11,160). Pedeapsa cea de moarte iaste oare folositoare şi neapărat trebuincioasă spre netemerea ... lăcuitorilor celor de obşte? (ÎNV. 1773,GCR 11,87). Aceasta este trebuincios de ştiut (BRÄT.-VOIN.LD. 199). Cînd vor fi trebuincioşi, va scrie Măria sa de-i va aduce (EN.COGĂLN.,LET.2 111,218) wenn der Fürst ihrer bedürfen wird. - Substantiv.: Am gătit toate cele trebuincioase de drum (MS.1783,GCR II, 128). - ET. trebuinţă. trebui"nţă Pl. -i'nţe S.f. (1561 CORESI TE^ 72a; Mk 2,25) Notwendigkeit F., Bedürfnis N., Bedarf M. (Ceva) e de neapărată trebuinţă veralt. (etw.) ist vonnöten, (unbedingt) nötig, notwendig. Ceva îmi este de trebuinţă, îmi face trebuinţă, am trebuinţă de c. ich habe etw. nötig, brauche es, bedarf seiner. Cele de trebuinţă pentru viată das zum Leben Nötige. Aceasta nu e de nici o trebuinţă zu nichts zu gebrauchen, nicht zu brauchen. La trebuinţă, în caz de trebuinţă im Bedarfs-, Notfall, nötigen-, erforderlichenfalls. Sä ajute pre cei ce trebuinţa lor îi sileşte (LIT.1702, GCR 1,344). Neamul lui Iafet ... numai cu lucru de oaste să ţinea şi de acolo hrana şi toate trebuinţele sale şi le pliniia (MS.18.Jh. ,GCR 11,50). Foarte bine ai făcut! ... Deci urmează a face asemene cînd va fi trebuinţă (MS.1783,GCR 11,131). Un lucru ce tu îl ai, de~t iaste de trebuinţă, tine-l şi-l păzeşte bine (MS.1764,GCR 11,77). Numărînd în mî-nile ... slugilor sale talantul cel de trebuinţă (BIBLIA 1688 Prolog). Cei mari ... N-au atîtea tre-buinpi Ca cei mici de multe ştiinti (MUM.C.85) . Deci dar cu trebuinţă să înţelegem cum că să cădea să fie ... un öv (INV.1794,GCR II,154;vom Schöpfer) notwendigerweise. - LM. allmählich durch necesitate ersetzt. - ET. a trebui. trebuito"r Adj. (um 1560 BRATU3 SCL XXV, 155) 1. nötig, notwendig, erforderlich. Pînza trebuitoare pentru îmbrăcămintea băr : batilor şi a copiilor (AL.PP.129). Chemat-a Dumitraş co Vodă ... pe Buhuş hatmanul să vie în tară, fün^ om harnic la oştire şi trebuitor la acea vreme (NE" CULCE,LET.2 11,225) . Rea ieste amuţirea din Up^a 707 trece Q-cgan&l°r de voroavă tocmitoave, dară încă mai rea ieste cînd -purcede din lipsa şi neştiinţa cuvintelor ţyebuitoare (CANT.IST.32).-2. nützlich. - GR. veralt. trebitor (CANT.IST.80) . - ET. a tr'ebui. tre'buri etc. siehe treabă. trecătoa're Pl. -to'ri S.f. (1573 DIR) 1. veralt. Handlung des Hinübergehenden: Über-, nurchgang M., -fahrt F. Un părîu foar- 2 te tinos şi de trecătoare rău (MIR.COSTIN,LET. I, 334) schwer zu passieren. (Ion Vodă) au trimis o seamă de oaste ... ca să apere trecătoarea turcilor, să 2 nu treacă Dunărea (URECHEjLET. 1,227). Oastea lui Constantin Vodă ... s-au apucat de trecătoarea Bah-2 Udului (MIR.COSTIN,LET. 1,366) sie begannen, den Fluß B. zu überqueren. - 2. Stelle, wo man hinübergeht: Übe r-, Durchgang, (Gebirg s-) Paß M. Un pod de scînduri — servind de trecătoare de la bucătărie la casa boierească în timp de noroaie (UR.LEG. 176) . Oastea lui ... a luat pietre si lemne ... de a umplut gîrla şi a făcut trecătoare (ANTIM DID.67) . Fiii lui Israil s-au gătit de războiu şi trecătorile munţilor le-au închis (BIBLIA 1688 Jdt 5,1). Suflatul nostru trecătoare Ş-au făcut prin apă necătoare (DOS.PS.V.123,11). - 3. veralt. Fähre F. (DOS.VS.Dech.26;239b) . - ET. a trece. - SG. ALRM II/I,K.298jSN I.K.261. trecăto'r (l6.Jh.CV) I. Adj. vergänglich, flüchtig. Ale ~ 2 lumii, carele sînt putrede şi trecătoare (INV. 1642, 6a). Dragostea lui Radu_nu e decît o copilărie de şcolar, nevinovată şi trecătoare (VLAH.NUV.69) eine ... vorübergehende, flüchtige Kinderei. - II. S.m., Pl. -to'ri 1. Vorübergehender, Passant, Fußgänger M. - 2. LV. Gesetzesübertreter M. Trecătoriu le-giei (CV2 60a;Jak 2,11). Iară se în făţărie căutaţi, păcatu faceţi, obliciţi dintru leage ca trecătorii (CV2 59b;Jak 2,9). - ET. a trece. - SG. ALR SN III, K.838. ţr£ce Präs. trec (1521 NEACŞU) V.tr. 1. un pod, tunel etc. über eine Brücke, durch einen Tunnel gehen, reiten, fah-r e n etc., die Brücke überschreiten, Passieren, den Tunnel durchfahren e^c., un rîu über einen Fluß setzen, durch ihn Schwimme n, wat e n, ihn durchschwim-m e n, -w a t e nj absolut: hinüber-, hin-durchgehen, übersetzen etc. A tre-bădiţa dealul, Ii cunosc mersul şi calul (I.-B. ^ ■ (Ea) deschide cea carte sfîntă Şi filele-ncepe-a t)?ece (BOGD.POV. 102) durch die Finger gleiten zu las- sen, darin zu blättern. Nu-i nimica să stea în veci, toate trece Urnea (MIR.COSTIN,GCR 1,203) über alles geht die Welt hinweg. A trece un examen eine Prüfung bestehen. Vgl. hop II.2, revistă. - 2. vremea etc. die Zeit etc. zu-, verbringen, vertrei-b e n, vgl. a petrece. Hai să întrăm ici în ograda asta ... că ne trecem vremea stînd în mijlocul drumului (CREANGĂ,CL XV,4) . Ştefan trece în festine viaţa pe pămînt (BQLINT.^ 1,195). Că, oricine ar citi (cartea), nu să să minuneze că am scris-o sau numai să-ş treacă vremea cu citaniia, ci ... (MS.1782,GCR 11,126). - 3. übergehen, unerwähnt lassen; cu vederea, cu auzul etc. ü b e r s e -hen, -hören (zu sehen, zu hören unterlassen) etc. Ne rugăm ... să nu ne treci (MOLIT.1633,GCR 1,86). Nu se cade să trecem poticala nemţilor de şaugăii ţării noastre ______ (MIR. COSTIN,LET.2 1,331). Nu trece cu vederea partea ta cea ce ţ-ai mîntuit ţie den pămîntul Eghipetului (BIBLIA 1688 Est 4,16;zu Gott) lasse nicht unbeachtet. Tocmai ca cînd ar fi nişte istorii vechi trecute, aşa le trecem şi noi, cu auzirea (ANTIM DID.230) . 2 Să nu se treacă cumva cu uitarea (MIR.COSTIN,LET. I, 247) es soll nicht etwa in Vergessenheit geraten. Am vorbit despre Aksakof ... Poate că făceam mai bine a-l trece cu vederea (CO.PS.187) von ihm abzusehen, ich hätte ihn besser unerwähnt gelassen. Alt fel sînt în stare să trec cu vederea tot (BASS-NOR.76) mich über alles hinwegzusetzen. Nu putem trece cu pomenirea neşte tîmplări ce s-au prilejit în Tarigrad (MIR. 2 COSTIN,LET. 1,297). Şi mai sînt ţări şi mai mănunte care le trec cu condeiul pentru zăbavă (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,9) die ich der Kürze halber übergehe. A ti^e- ce cu tăcerea, LM. [nach dem Frz.) sub tăcere mit Stillschweigen übergehen. -4 .mă trece o primejdie etc. ich entgehe einer Gefahretc. Nu trece osînda pe sluga aceia ce se rîdică asupra stăpînului său 2 (NECULCE,LET. 11,317) . M-a trecut un păcat mare, mulţămită ţie (BOGD.VECHI 8) ich bin einem großen Unglück entgangen. Aice caută cum nu se poate trece ceia ce este să fie (MIR.GOSTINjLET.2 1,331) hier kann man sehen, daß man dem Schicksal nicht entgehen kann. Redewendung: De ce te temi, nu te trece seinem Schicksal entgeht man nicht. Vgl. pază 1. -5. mă trece un fior, mă trec sudori, năduşeli (de moarte), ameţeli etc. ein Schauer, (Angst-)Schwaiß überläuft, eine Ohnmacht überkonrmt mich etc. Le trecea (pe fete şi neveste) un fior plăcut cînd se gîndeau la toate acestea (SLAV.,CL XII,434). Aleargă, săraca, de dă inima din ea ş-o trec ameţeli şi sudori de zăpuşală (VLAH.IC.67). Cînd va bate miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte (I.-B.259). Par-că-l trecea cu rece şi cu cald; parcă vedea pe Anica cum îi rîdea (RĂD.RUST.II,289) kalt und heiß. L—au trecut lacrimile die Tränen stürzten ihm aus den trece 708 Augen. - 6. ugs. Notdurft verrichten müssen. Leul ... îl strinse-n gheară de maţe (pe lup). Lupul, avînd urdinare, îl trecu, biet, de strîns tare (PANN PV.1883,92). Pînă la împăratul, te trece sufletul (GHICA 504;verhüllend) der Hinrmel ist hoch und der Zar ist weit; vgl. II.9. - 7. pc. cu gluma, cu deochiul, cu dedeochiul einen Scherz zu weit treiben, sich jdm. gegenüber zu viel erlauben. Deşi Talpă-Lată mă trece cu şaga ... nu mă mînii (AL.OP. 1,612). Vgl. III. - 8. pc. peste, prin c., pe dinaintea cuiva etc. jdn.über etw. hin ü-b e r-j h e r ü b e r-, durch etw. hi n-d u r c h-, an jdm. vorbe i-, vorübertragen, -bringen, -führen, -fahren etc.; pc. dealul, riul jdn. über den Berg führen, über den Fluß bringen. Măi podar, Trage podişcă de car, Să mă treci la cela mal (AL.PP.159). Turcul întîi trecuse tunurile cu ienicerii de preste Dunăre în această parte 2 (NEC.COSTIN,LET. 1,461) . îngerul morţii mă tre- ce pe la iad Unde păcătoşii ard (PANN,GCR 11,322) der Todesengel führt mich durch die Hölle. Ştefan Vodă au început a-i gonire în urmă (pre turci) şi a-i 2 batere pînă i-au trecut de Dunăre (NECULCE,LET. II, 181) bis er sie über die Donau trieb. Domnul Vucea ... ne trecea pe toti într-o odaie (DEL.P.322) er ließ uns ... hinübergehen. Trec mîna prin gratii ich stecke, schiebe die Hand durchs Gitter. Trecîn-du-şi mîna pe ochi, ca într-o groază cumplită (CL XIX,510) indem er sich mit der Hand über die Augen fährt. Mă trecuşi, măicuţă, dealu — Să nu ne vedem cu anu (I.-B.174; Klage der in ein fernes Dorf verheirateten Tochter). (Tatăl) l-a trecut drumul (pe copilul cel mic), îl ia de-o aripă ca uliul pe pui şi trece pe celălalt trotuar (NÄD.NUV. 11,52) . A trece prin ascuţişul săbiei,prin, sub sabie über die Klinge springen lassen; sub furcile caudine durch das (kaudinische) Joch gehen lassen. Cînd ajungeai la scoarţa din urmă a cărţii, (dascălul) te trecea la ... gramatica compusă de ... Neofit Duca (GHICA 259) ließ er dich zur ... Grammatik übergehen. A trece pe un elev dintr-o clasă în alta, la examen einen Schüler aus einer Klasse in die andere versetzen, die Prüfung bestehen lassen. A trece în revistă Revue passieren lassen, mustern, durchgehen. Vel aga ... trece pe rînd cu gîndul toate mijloacele prin cave altădată ş-a împlut punga (UR.LEG.353) geht im Geist ... durch. Treci de la mine păhavul acesta (BIBLIA 1688 Mk 14,36) laß diesen Kelch an mir vorübergehen. Bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă! (I.-B.38) möge er keinen Abend bei uns fehlen, ausbleiben. - In der Bdtg. "hindurchführen" auch a petrece, s.d. 1.1. - 9. (weite rigeben, reichen. Oala cu vin pe care cei mai în vîrstă ş-o treceau unul altuia (VLAH.DAN 11,153). îţi trac mîna ich übergebe, überlasse Ihnen die Karten (zum Bankhalten). - 10. cuiva un drept etc. jdm. ein Rocht etc. übertragen, abtreten. Şi acum (bătrîna) o trecea (casa ei de zestre) copilului ei (BASS.VULT.118). - 11. într-o carte i n e i n Buch eintragen, -schreiben,-condică, registru buchen; în (la) socoteală auf die Rechnung setzen,aufschreiben. Din cuvînt în cuvînt am trecut-o (istoria) într-această carte cu mîna mea (MS.1782, GCR 11,126). Băiete, să treci la domnul patru oca de pelin (DEL.P.17) schreibe dem Herrn ... auf. - 12. cuiva c. j d m. e t w. d u r c h g e h e n las- :ri sen, nachsehen. Orice măgării făcea (măgarul) , toate-i erau lăudate, toate Izii i se treceau (CL VIII,332) alle Eseleien ließ man ihm durchgehen. Nu-i trec muierii nici atitica din al meu (CARAGIALE,CL XIII,249). Asta nu se poate trece aşa. Zarzavat nu-i omul care sufere de aceste! (I.NGR. ,CL XIII, 249;Zarzavat, der Sprecher, war geohrfeigt worden) das kann man nicht so hinnehmen. - II. V.intr. 1. peste, prin c., pe lîngă cn., pe dinaintea cuiva etc. über etw. (hinwe g)g e h e n, s c h re i-ten, setzen, reiten, fahren etc., durch etw. (h i n d u r c h)g e h e n etc., an jdm. vorüber-, Vorbeigehen, -kommen etc. Valea-i cu pietricele, Nu poci trece preste ele (I.-B.69). Armăsariul ... Peste zid uşor trecea (AL. PP.130) der Hengst setzte über die Mauer. Să trecem în ceia parte (NT 1648 Mk 4,35) laßt uns hinüberfahren. Nici oaste nu va treace pre în ţara voastră (MS.l6.Jh.Lv26,6,HC2 1,7) wird ... ziehen. Atunce oastea turcească ... tăia şi sfărma lunca, să treacă La glasul buciunelor (URECHE,LET.^ 1,126). Vgl. ciur I, traistă 1. Glonţul îi trecu prin braţ die Kugel ging' drang ihm durch den Arm. Dîmboviţa trece prin Bucureşti ■ die Dîmboviţa fließt durch Bukarest. Cine va ti'ece pre lîngă tine, tu să-i împeadeci, iar ei să te blastems (C0D.STÖ.,HC I,288;zum Dornbusch). Ţii tu minte oif-e-n lume-ai auzit, Ce-ţi trecu pe dinainte ...? (EMIN.O. If134) was an dir vorüberzog, was du erlebtest? A trecut baba cu colacii (BUDAI-DELEANU VI,81) du ha^t den rechten Augenblick verpaßt, kommst post festumj bei Begräbnissen werden in manchen Gegenden an den Straßenecken (Backwerk) Kringel verteilt. Vgl. pi°" trä 1. De este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta (EV.1894 Mt 26,39) möge dieser Kelch an mir vorübergehenj vgl. 1.8. Cată de treci pe aicea cît de des îi putea (XEN.BR.9) sieh zu, daß du möglichst oft vorbeikorrmst. A trece pe la cn. bei jdm*. vorsprechen. Pe buză-i trece un zîmbet înecat, f^" mecător (EMIN.O.1,67) über ihre Lippen huscht . Cînd a văzut toate gata, puse-n vînduială, i-au tre cut numai rece prin spate (SBIERA POV. 161) fuhr es 709 trece ihm kalt über den Rücken. Jianu, înţelegând Cele c&~i treceau pr,in gînd (domnului), Se-ndrwma sprs Olt fugend (AL.PP. 159) was er plante. După masă, invitofü trecură în salon (XEN.BR.34) gingen ... in den Salon hinüber, begaben sich in den Salon. Pred înainte! geh voran, weiter! Să trecem înainte! gehen wir weiter! (auch fig.). Treci la loc! geh auf deinen Platz! (zu einem Schüler). Şi fu deaca sfîrşi Js. pUda aceasta, trecu de acia (CORESI TE^ 29b;Mt 13/53) ging er von dannen. Se bolnăvi împăratul de iăvopică şi ... trecu în cealaltă lume (I.VĂCĂR.I. 1 o.,TEZ.II,270) ging ins Jenseits hinüber, verschied. Timpurile triste prin care trecem die trau-rigen Zeiten, die wir durchmachen. A trece în clasa a doua etc. in die zweite etc. Klasse versetzt werden, kommen. N-a trecut la ştiinţele naturale er ist (bei der Prüfung) in der Biologie nicht durchge-Konmen, ist durchgefallen. Legea a trecut das Gesetz ist durchgegangen (angenorrmen worden). La mir (boierii ţării) trebuia să lase să le treacă înainte plăcintării, lăptarii şi bucătarii Fanarului (GHICA 295) sie mußten ___ den Pastetenbäckern ... den Vor- • tritt lassen. (Grecii) au scos ferman de la împărăţie, trecînd pe lîngă datoria legii creştineşti, cu poroncă împărătească să scoată văcăritul fără de voia arhiereilor (CANTA,LET.2 111,188) . - 2. în, de partea cuiva, la duşman, în stăpînirea cuiva, asupra cuiva etc. auf jds. Seite, zum Feind, in jds. Besitz, auf jdn. etc. übergehen. Dindată ce otomanii fură bătuţi, oastea ____ lui Petru cel Şchiop se grăbi a trece la Potcoavă (HASDEÖ I.V.190). Au fost chiar discuţii grave, însă intime, între unii din membrii opoziţiei locale şi cucoanele lor, care, de la venirea prefectului, trecuseră cu guvernul (BASS.NOR. 114;der neue Präfekt war ein hübscher Mann) die Oamen, die sich ... auf die Seite der Regierung geschlagen hatten. Guvernul trecînd în mînile generalului rus, contele Pahlen (GHICA 481). Boala trecu de la un copil la altul die Krankheit ging von einem Kind auf das andere über, übertrug sich. O mişcare generală se face în roiul de oameni, care tx'ece la jochei, la vistavoi, pînă şi la cai (ZAMF.NUV.64; es nahen die Vorreiter mit der Meute zur Fuchsjagd). 3. in c. in etw. übergehen, sich verwandeln. (Albina) să roti odată şi trecu în pasăre (DEL.S.247)• Vocala a neaccentuată trece în ă der unbetonte Vokal a wird zu ă. - 4. de c. über etw. hinausgehen, -kommen etc. Ni-ee cădeau (lăcustele) stol preste stol, ce treceau stol de stol (MIR.COSTIN,LET.2 1,346) ein Schwarm Verholte den andem. Trenul a trecut (am trecut) de Paşcani P. ist schon vorbei. Cum trecu de poartă, vizitiul începu a chiui (XEN.BR. 10) sobald er das hinter sich hatte. Trecem acum de acest loc şi intrăm în ţinutul măreţiei. Bucegii ... se vor în- făţişa deodată (UR.BUC.18) wir lassen nun diesen Ort hinter uns zurück. Bău e ... badea cu mindre multe. Pin-ajunge pe la toate, Trece, zău, de miez de noapte! (I.-B.407) geht ... Mitternacht vorüber. Toader trecuse de douăzeci de ani (SLAV.,CL XII, 429) Toader hatte das zwanzigste Lebensjahr überschritten, hinter sich, war über zwanzig Jahre alt. Trebuie să fie trecute de unsprezece. Să mă culc (CARAG.,CL XIII,285) es muß nach elf sein. (Ei) străbateau porumburile care treceau de creştet (RAD. RUST.II,29) deren Stengel über den Scheitel reichten. Pachetul să nu treacă de 5 kg das Gewicht des Pakets soll 5 kg nicht übersteigen. Numărul lor trecea de şase sute (GHICA 415) ging über, überstieg. Nu e D-zeu trecînd de mine (OORESI PS.^ 293a;Dt 32, 39) der mich übertrifft. Poate c-aşa ne-o ajuta scrisul să trecem şi d-astă primejdie (DEL.S.204) daß wir auch diese Gefahr überstehen. - 5. zeitlich: vorübergehen, vergehen, (von der Zeit auch:) verfließen, -streichen. Vremea trece die Zeit vergeht. A trecut furtuna das Gewitter ist vorüber. Toate trec alles geht vorüber. Ce-a fost, a trecut was gewesen ist, ist gewesen, lassen wir das Vergangene vergangen sein. Trecu o zi, trecură trei Şi, iarăşi, noaptea, vine Luceafărul (EMIN.0.1,171) . Bogatul______va treace ca floarea ierbiei (NT 1648 Jak 1,10;BIBLIA 1688:să va petrece). Cum e floarea ierbiloru ce treace, deca străluce soarele cu zăduhul ... Aşa şi bogaţii .. .veştedzescu 2 (CV 56a;Jak 1,10). Bubele trec, uscîndu-se şi pi-cîndu-le coarja (PAMF.BOLI 17) der Schorf vergeht. Îmi trece pofta, supărarea (de poftă, supărare) etc. mir vergeht der Appetit, Äi’ger etc. Dar migrena D-voastră, Ce mai face, v-a trecut? (VLAH.GV. 12) . Trage, mîndro, cu bobii ... De-a cădea bobii în zece, Să ştii că dorul nu-mi trece (AL.PP.234). Ce este să nu treacă, cu anevoie se mută cu sfatul (MIR. 2 COSTIN,LET. 1,319) was einmal kommen muß. (Ea) îi dete (copilului) să bea apă ca să-i treacă de spaimă (BRÄT.VOIN.LD.95;das Kind war beinahe überfahren worden) . bhCLţi îi zic ca să se însoai'e, c-atunci i-a trece de urît (SBIERA POV.216). De-ar iubi bădiţa zece (fete), De doimi meu tot nu-i trece (I.-B.154). -6. gelten, angehen. Asta tot mai trece das geht noch an, wollen wir noch gelten lassen. Dară la turci aceste nu trec, că ei ştiu numai bani să ceară (EN.COGĂLN.,LET.2 III,253;Fürst Gregor Ghica hatte dem Sultan ein Stück Tuch aus seiner Fabrik geschickt). - 7. (la c.) [bei j d m.) G e 1-tung, Einfluß haben. Măcar că a scris Curcut cuvinte filosoficeşti duioase, ci la răi şi la cumpliţi nu trec filosofiile şi învăţăturile (RADU POP.,CM 1,264). - 8. de c., LM. auch drept, ca c. für, als etw. gelten, angesehen werden. Locotenentul era bine făcut, frumos ... trecere 710 trecea de foarte bogat (VLAH.DAN 1,114). Forăscu ... trecea în ochii concetăţenilor săi drept un orator însemnat (XEN.BR.21). Numele (Dracocephalum) _ s-a luat de la forma floarei sale, care la trebuinţă poate trece di ca cap de dragon (DATC.HORT.108). - 9. ugs. trece prin mine ich habe Durchfall. (Oile) se cunosc cînd sînt lovite (de boala aceasta) , că trece printr-însele (LUP.MB.100) . - 10. a trece peste c., cn. jdn., etw. verachten, geringschätzen, überge- 2 h e n. Prespre leage treci că gici se me bată? (CV 23b;Apg 23,3). - III. a se trece 1. (g ü n s t i-ge) Aufnahme, Gehör finden. Cer-catu-s-au Antioh Vodă ... pentru o fată ... şi la Constantin Brîncoveanul _ ce nu i s-au trecut (NEC. 2 COSTIN,LET. 11,42) seiner Werbung wurde nicht stattgegeben. Mie, să nu vi se treacă cuvîntul vostru, nu 2 mi se cade (MIR.COSTIN,LET. 1,287) es steht mir nicht zu, euren Worten kein Gehör zu geben. Nu se trece la D-zeu vicleşug (PANN PV.M.1,68) bei Gott kommt man mit List nicht an. Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? (EMIN.0.1,151) nicht mehr verfängt. - 2. d a h i n-, vergehen, (von Pflanzen etc.) dahinwelken, verblühen. De atunci s-au trecut atîţi ani (I.NGR.,CL VII,5). SupăiKzte-s fetele Că să trec cîşlegile (I.-B.450) zu Ende gehen. Făcînd aceasta, spun că plesnele se trec (MAR.NAŞT.395;von einem Heilmittel) vergehen, sich verlieren. Peste puţină vreme va pieiH numele tău şi toată slava ta să va trece (MS.18.Jh. ,GCR 1,355). Şi aşa s-a trecut ursul în chinurile cele mai cumplite (SBIERA POV.205) verendete, hauchte ... das Leben aus. ln aştemutu-i de jăratec Să trece flacăra cu-ncetül (RAD.RUST.1,194) die Flamme erlischt langsam. Voi ce vă treceţi curînd ca nişte drumeţe flori (GQNACHI 211;zu den toten Kindern). Poama lega, creştea, să cocea şi să trecea totdeodată (CANT.IST. 105). De amar şi jele grea Mi se trece pieliţa! (PAMF. CDŢ.236). S-a trecut de glumă, de şagă mit dem Scherz ist es vorbei, die Sache wird, ist ernst. Vgl. 1.5. - 3. (de copt) überreif werden. Unul (din pepeni) se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mîncare, al treilea dase în copt (ISP.LBG.^ 1,20). Dacă nu se culege cînepă la vremea ei, în cîteva zile firele se trec, se topesc, adecă se usucă peste fire (PAMF.AGR.170). - 4. a se trece (cu gluma etc.) (mit dem Scherz etc.) zu weit gehen, (ihn) zu weit treiben. Prea s de oaie, boierule, prea dă tot, prea v-aţi trecut (JIP.R.266). Atît în viaţa politică, în cea socială, cît şi în cea de scriitor ... vornicul nostru nu se trecea ...cu firea (GION 12;von Alecu Beldi-man) strengte sich ... nicht übermäßig an. - 5. a b-gesetzt, aufgebraucht werden, ab-, aufgehen. Ieşind la uscat, ni s-au tre- cut o partidă mare din mărfurile noastre (BARAC HAL 1,84) fand ... Absatz. La cea casă mare — Mult vi-naţ se trece, Că-l vinde Bădiţa (AL.PP.121) wird viei Wein verschenkt. (El) rămase pe-ntimeric, se trecuse toată luminarea (VLAH.DAN 11,160) die ganze Kerze war heruntergebrannt. - 6. fam. (din pahare,băut) zu tief ins Glas gucken. Sa te treci aşa degrabă! Să te-mbeţi! Păcat! (SPER.AN. 1892 1,9).. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. trec, 2. treci, 3. tre'ce, Konj. să trea'că; Imperat. treci!; Perf. trecu ~i; Part. trecu't; Ger. trecî'nd. - ET. lat. traf-cio, -ere. - SG. ALR II/I,K.94,125;SN I,K.246;III,K.856, V,K.1443, tre'cere Pl. tre'ceri S.f. (16.Jh.PS.SCH.100,3) 1.Übergang, Durchgang M. Să mă aşez ... In calea eiocoilor, In trecerea oilor? (AL.PP. 255) dort, wo die Schafe vorüberziehen. Toată lumea ce se îngrămădise la uşă începu a da îndărăt, făcînd loc de trecere (BOGD.VECHI 163) . - 2. V o r- bei-. Vorübergehen N. Scrisoarea ______________ pe care factorul ... o lăsase în trecere (UR.BUC. 232). -3. Vorzug M. Tinicheaua are trecere înaintea tablei negre Weißblech ist dem Schwarzblech varzuziehen. - 4. fig. veralt. (G e s e t-z e s)Ü bertretung F. (PS.SCH. 100,3). - 5. : trecere de timp, de vreme Zeitvertreib M. Veselă, zburdatecă, judecînd amorul o trecere de vreme (C.NGR.50). Să cetească cărţile cele istoriceşti în care ... nu va afla luiş numai o trecere de vreme, ci şi alte lucruri de folos (JERQOVICI,ŞA 1,185).. -6. Einfluß M., Ansehen N., Geltung F. A avea trecere (la cn.) (bei jdm.) G e 1-tung, Ansehen haben, gut angesehen, angeschrieben sein; ew trecere angesehen, einflußreich. Vrea să zică, vorba mea n-are nici o trecere în casa asta (XEN.BR.181;der Bruder hatte seine Ratschläge zurückgewiesen) mein Wort gilt gar nichts. Iscălitura lui ajunsese să aibă trecere chiar şi dincolo de Lipsea (GHICA 498). Odinioară asemenea păcăleli aveau , multă trecere (ROS.TROT.108) waren ... sehr beliebt. _ Se temea toţi de dînsul, văzîndu-l că avea mare trecere la împărăţie (AXINTE ,I£T.2 11,132) daß er beim Sultan in großer Gunst stand. Proprietarul căsuţei în care locuia îl întrebase ce prot-ectox1 are şi ce persoană cu trecere se interesa de soarta lui (BRÂ'T. -VOIN.LD.39). - ET. a trece. tre'clet Adj. (1602 DIRB XVII/l,6l) LV. (dreimal) verflucht, verdammt- Cene va scorni pîră pentr-acestă ocină _ să hi eleat de 321 oteţi (DOC.1642,GCR 1,93). Cine va mai scorni pîră ... să hie trecleat şi procleat ot gos" poda boga amin (DOC.1620,GCR 1,63). - Substantiv.: 711 trei ffrecletul Aria (ce-l afurisisă svîntul ca pre un vrăjmaş lui D-dzău) (DOS.VS.Noe.24;157b) . - GR. trecle't, ţriele't- - ET. ksl. *trikl%tu, vgl. russ. trikljatyj, bulg- triklet; die Betonung tre'clet erklärt sich aus der Formel pro'elet şi tre'elet. trecu't (1564 CORESI CAZ.1,143a) I. Adj- 1- vergangen; vorig, von einst, einstig, früher. Tocmai ca cînd ar fi nişte istorii vechi trecute, aşa le trecem şi noi cu auzirea (ANTIM DID.230) . Săptăinina trecută vergangene, vorige, letzte Woche; în rîndul trecut das vorige, letzte Mal; timpul trecut die Vergangenheit. Dezmierdările şi ospeţele preste putină vreme m-au făcut a uita toate întîrnplările şi primejdiile cele trecute (MS.1783,GCR 11,128) ließen ... mich alle früheren Ereignisse und Gefahren vergessen. la domnii trecuţi, mai mult de 400 sau 500 pungi (de 2 bani) nu se lua (de turci) (NECULCE,LET. 11,379) unter den früheren Fürsten. - Substantiv.: Cele trecute das Vergangene. Aceste dară trecute pomenind şi cele viitoare socotind (CANT.DIV.56b) . Trecutele între dînsul şi între tine___a scutura (CANT.IST.290) . -2. verwelkt, verblüht, gea 1-tert. Gratidia ... era o femeie senzuală, trecută de vîrsta de mijloc (OLL.HOR.358) die über das mittlere Alter hinaus war. Trecut înainte da vreme vorzeitig gealtert. Lina era tot aşa de trecută la fată ca şi mă-sa (VLAH.IC.75) . O doamnă___la faţă brunetă, palidă şi trecută înainte de vreme, se lovi, mai piept în piept, cu o galantă blondă (NÄD. MJV.II,167) eine ... vor der Zeit gealterte Dame. Fizicul lui suferi într-atît incit pare că e un bă-trîn trecut (C.NGR.38) ein alter Greis. Am ... pentru femei trecute fel de fel de rumenele Care fac obrazul tînăr (DULFU PÄC.196) vorgerückten Alters. Trecut cu anii, în vîrstă, ferner cu bătrînefele (NBCUICE,LET.2 11,241), cu vîrsta bătrînef-elor (EN. 00GÂLN.,LET.2 ţll,244), în zilele sale (EV.1894 Lk 1,18), de zile (BARAC HAL.V, 151) . (Împărat! şi împărăteasa) eu toate că erau trecuţi cu anii, nu aveau nici un copil de care să se bucure (RETEG.POV. IV, 34) . 3. (din băutură) betrunken, benebelt. Vedeţi că sania se clatină şi bezetiul e cam trecut (BOGD. VECHI 74) .-4. übertragen, -1 a s-s e n. Acum are două milioane, avere trecută pe nu-nele nevestei (DEL.P.15). - 5. veralt. vergänglich, flüchtig. - Neg. LV. netrecut ewig (VARL.CAZ.2 I,60b).-6. übergehängt, -g e-streift. In amurg, (fanaragiul) pornea, cu sca-r° trecută pe umărul stîng, ca să aprindă luminile târgului (SAD.CR.206) mit der Leiter auf der linken Schulter. - II. S.n. Vergangenheit, ver-gangene Zeit F. Impărătiia cea fără sfîr-Szt Şi fără trecut (CANT.DIV.83a) . Viitorul şi tre- cutul sînt a filei două fete (EMIN.O.I, 196) . - ET. a trece. - SG. ALR II/I.MN 2274,50;ALR SN III,K.779. tre cvă siehe tregvă. tre'flă Pl. tre"fie S.f. (l84l POEN.) 1. Treff N. (Farbe im Kartenspiel). 0 treflă eine Treffkarte. Fantele de treflă der Treffbube. - 2. ehem. kleeblattförmige Achselschnur an Uniformen. - GR. veralt. tre-fă, treflu (POEN. H, 760) . - ET. frz. trefle. Tre fă < dt. Treff. tre'gher Pl. tre'gheri S.m. (um l840,DLR) MGLD. TR. Gepäckträger M. - ET. dt. Träger. - SG. ALRM SN I,K.346. tre'gvä (+) Pl. tre'gve S.f. (1695 FN 62) Waffenstillstand M./l trătălui pacea sau pe picior cu o trecvă scurtă sau cu o pace statornică (I.VÄCÄR.I.I.O.,TEZ.II,269) . S-a făcut tx-ev-gă sau încetare de la arme (ŞINCAI HR.1,468). - GR. trecvă, trevgă. - ET. it. tregua. trei Num. (l6.Jh.CV2 2a;Apg 19,8) 1. d r e i; treisprezece dreizehn; treizeci d r e i B i g; al treilea, treisprezecelea, treize-celea, f. a treia, treisprezecea, treizecea der, die, das dritte, dreizehnte, drei-ß i g s t e. Unde sînt doi, cu el trei wo man hin-korrmt, da findet man ihn. Mîndra s-a măritat De la noi a treia casă (I.-B.99). Pentru sprîncene-mhi-nate Umblu tara jumătate Şi Moldova a treia parte (I.-B.18). Jucară cărţi — Ferber, şapte - jumătate, Stos, maca, treizeci şi una (RSD.RUST.1,130). Vgl. para 1, sfetitei. Substantiv.: un trei eine Drei, doi trei zwei Dreien. Doch Printi^-înşii (prin ochelari) pusese el atîtea treiuri (în catalog) la lecţie şi la conduită (BASS.NOR.48;schlechte Zensuren) . - 2. in Pflanzennamen: trei-cănci Dreizack M. (Triglochin palustrisjDLR ); trei-fraţi Bitterklee M. (Menyanthes trifaliata; CRÄIN.rPÄWJU); trei-frati-pätaii, bisw. trei-fraii Stiefmütterchen N. (Viola tricolor, arvensis etc.), nach den unteren farbigen Blumenblättern; trei-răi, trei-crai Leberblümchen N. (Anemcne hepatica;CRAIN.), nach dem dreilappigen Blatt. - GR. veralt. u. MOLD. BAN. trii (PS.SCH.,nb.trei), tre (Ş.TAINE 53,nb.trei; ÎNV.2 1642 9b;MS.17.Jh. ,GCR 1,145), al trelea (ÎNV.2 1642 9b), tri (PP.MAR.NUNTA 325;im Reim etc.) , a tria, trîi, al triilea; f. trele: in toate trele, cîte(şi) trele alle drei, dazu Gen./Dat. cîteşi tre-lor (HASDEU I.V.101) . Vgl. tot 1.1. - ET. lat. tres. - SG. ALR SN III,K.757;IV,K.937;VI,K.1707. treier 712 tre'ier Pl. tre'iere S.n. (17^1 URIC.XXI,328) O r u s c h M. Udatul (ardei) cave se faae seara, în ajunul zilei de treier (PAMF.AGR.202) . -GR. trier. - ET. postverbal von a treiera. - SG. ALR SN I,K.09jALRM SN I.K.54. treiera" Präs. tre'ier V.tr. (1563 CORESI PRAXIU, DIR) dreschenj vgl. a îmblăti. Nu-i trebuiră perechi de boi, nici plug, să are ... nici arie, să 2 aducă să puie snopii, nici să-i treaiere (MHRG. 71 a) . Să nu legi gura boului care treieră (BIBLIA 1688 Dt 25,4). - GR. Präs. selten treiere~z. MOLD. TR. BAN. triera, BAN. auch trîiera, Präs. trie'r bzw. trî'ier. Ebenso die Ableitungen. - ET. lat. trîbulo, -are; daneben scheint eine Form trebülo bestanden zu haben, worauf auch it. trebbiare, altkampid. trebulare hindeuten. - SG. ALR SN I,K.61,74,83. treiera't (1741 DRA 11,219) I. Adj. gedroschen. - II. S.n. D r e-sehen N. - ET. a treiera. treierăto'r (MS.1750,GCR 11,62) I. S.m., Pl. -to'ri Drescher M. - II. S.f. treierätoa're, Pl. -to'ri u. -toa're 1. Dreschmaschine F. Treierătoarele cu abur, de cari se folosesc azi şi sătenii de prin multe sate (GAZ. SÄT.XIV, 380).- 2. Dreschwalze F. (PAMF. AGR.207). - ET. a treiera. - SG. ALR SN I,K.03;ALRM SN I,K.62. treieri'ş Pl. -ri'şuri S.n. (1581 CORESI OMIL.,DLR) Dreschzeit F., Drusch M. Şi va apuca trierişul pre cules (BIBLIA 1688 Am 9,13). Treirişul, culesul şi culesul va apuca sămînţă (BIBLIA 1688 Lv 26,5). - ET. a treiera. trei'me Pl. -i'mi S.f. (1825 B.) 1.Dreiheit,Dreieinigkeit F., vgl. troiţă; Sfînta Treime Dreieinigkeitsfest N. am Pfingstmontag. Intru slava sfintei cei de o fiinţă de viaţă făcătoare şi nedespărţitei Treimi (INSCHRIFT 1850,CL IV,248) . Ştii tu, frate, că treimea o duce din ce în ce mai rău? (SAD.POV.225;von drei Freunden) das Kleeblatt. -2.Drittel N.- GR. triime, trăime. - ET. trei. - SG. ALR SN IV,K.937. tre"ispreze'ce etc. siehe trei. tre'la-le"la Adv. (l88l CREANGĂ) a umbla tvela-lela ugs. umherstreichen. Mivăuţă din Grumăzeşti ... umbla trela-lela în puterea iernii pe la tărăbile jidoveşti, întrebînd ba teacă de cosor, ba căpestre de purici (CREANGÂ,CL XV/450) . - ET. unbek., DLR: ngr. tpiXkx "Wahnsinn". tre'le siehe tot 1.1. u. trei. tre'mur S.n. (l6.Jh.PS.H.2,ll) 1.Zittern N. Şi ieşind fugiră de la mormînt că era deprinse de tremur şi de mirare (BIRT.IA 1688 Mk 16,8) . Să se despartă de N. fiorile, tvemurile şi toate fviguvile (PP.,MAR.NAST.145;Bespr.) (Cvăiasa) cu inima în tremuri au îmbvăcat pvuncul cu ____ faşuri şi l-au pus cu manca în caretă (NEC.COSTIN,LET.2 1, 422). - 2. veralt. Erdbeben N., Erschütterung F. (CANT.IST.143). - GR. Pl. (selten) tre'mure, tre 'mururi, veralt. tre'muri. - ET. postver-bal von a tremura; lat. tremulus "zitternd" kormrt weniger in Betracht. tremura' Präs. tre'mur (16.Jh.PS.SCH.17,8) I. V.tr. c. etw. in zitternde Bewegung versetzen, zittern lassen. Luminările de ceară din sfeşnice îşi tremurau văpăile (SAD.POV.13). Dracul ... rîdea şi se strîmbă, trernu-rînd limba-n gură ca o văpaiţă albastră suflată de vînt (DEL.I.V.ş.V.90). "Jupîne vornice", zicea el, tvemurînd fiecave cuvînt, "aibi milă de mine" (UR. LE3.233). - II. V.intr. 1. zittern. Îmi tremură mîna die Hand zittert mir. Tremur de fvig, frică ich zittere vor Kälte, Furcht. - Fig.: Turcii cei mai viteji — tot viţă de Dere-Beghi, de cei de cari tremura chiar saraiul împărătesc (GHICA VI). Purdea ... trămură ca ş-o vargă Fentru-a lui bun Cucavel viaţă (BUDAI-DELEANU XII,76). Simţ în inimă-mi o frică nespusă, tremur ca varga (BKLKC.,PR.DRAM. 100). Vgl. var-gă. -2. beben. Biserica tremura Şi crucea din vîrf cădea (I.-B.241). Clătească-să ceriul, tremure pămîntul (CANT.IST.261). - III. a se tremura veralt. ins Zittern geraten, erzittern, erbeben. Cerul de se-ntuneca, pămîntul se tremura (TEOD.PP.33). - GR. BAN. TR. trî-, trămura; tvîm-bura, trimura, veralt. tremora (PS.H.17,8) , arom. trern-bura, Präs. treanbur. Entsprechend die Ableitungen. -ET. lat. tveimlo, -are. - SG. ALRM I/I,K.139;ALRM SN II,K.626;ALR II/I,K.40,87;ALR SN VII,K.1899. tremura're Pl. -ră'ri S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) 1. Zittern, Beben N. După ce beusă apa dulde lndată-l cuprinsă o tremurare (BUDAI-DELEANU VII/ 26). - 2. fig. selten Erzittern, Schaudern N. - ET. a tremura. - SG. ALR I/I,K.120. tremura't (lö.Jh.PS.H.) I. Adj. zitternd, bebend. Literele (scrisorii) sînt strîmbe şi tremurate (DEL.P.240). Copvind cu privirea plaiurile tremurate (UR.BUC.226) das wellige Hügelland. - II. S.n. 1.Zittern, Erzittern N. Te urmăreşte săptămîni ... Un tremurat de gene (EMIN.O.1,189). - 2. veralt. Erdbeben N. (PS.H.47,7) . - ET. a tremura. 713 trepăduş tremura'tic Adj. (1820 BELD.N.P.11,48) veralt. zitternd. - ET. a tremura. fŢipnmrăto'r (um 1670 ANON.CAR.) j ßdj. zitternd, bebend, (sich) sCf1üttelnd. - Fig.: Tremurătoare isste inima celuia carile pentru priietinul său cît pentru sine să îngrijliveşte (CANT. IST. 251) . Lucirea cea tremurătoare a stelelor (STAM.W.665) Sternenflimmer. - II. S.f. tremurătoa~re, Pl. -toa're Zittergras N. (Briza mediajBR.). - ET. a tremura. tremurătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Zittern, Beben N. Glumele sale cădeau însă ca pietrele într-o apă adîncă - o tremurătoare de o clipă şî totul reintra în tăcere (XEN.BR.224). Linia asta cu încovoituri şi tremurături mărgineşte .. . pereţii furioşi ai Văiei Seci (UR.BUC.234) diese ... zackige Linie. - ET. a tremura. - SG. ALR I/I,K.120jII/I,MN 2307,53. tremure'le S.f. Pl. (1893D.) BAN. Sülze F., Gelee N. (D.) . - ET. a tre-mura. tremuri'ci (l604 BGL 207) I. S.n., Pl. -ri'ciuri 1.Zittern N. der Stimme. "Păi, uîte, s-a omorît", răspunse primaru cam cu tremurici în glas şi cam pierit la fată (RÄD.RUST. II,72). - 2. MUNT. Sülze F.,Gelee N. (RCM. SÂRB.27) . - II. S.m. 1. Bezeichnung für verschiedene Pflanzen, z.B. Zittergras N. (Briza media5 H.XVII,226) . - 2. Pl. -ri'ci Zittergreis Fl. - ET. a tremura. - SG. ALR I/I,K. 120. tremuri'nd Adj. (1645 HERODOT 158) zitternd, bebend, (sich) schüttelnd. Lucrez pămîntul şi nu va mai adaoge a da tie putearea lui, suspinînd şi tremurînd vei fi asupra pămîntului (BIBLIA 1688 Gn 4,12) . Luînd un condei, scrise c-o mînă tremurîndă: "Eu mor!" (C.NGR. OP.1,22) . - ET. a tremura. ţremuro's Adj. (1705 CANT.) veralt. zittrig. Piciorul, cît de dropicos şi pasul, cît de tremuros, în ceva a să zăticni şi a să Poticni nu va avea (CANT.IST.92). - ET. a tremura. ÎSŞn pi. tre'nuri S.n. (1855 C.NGR.) ^ u g M. Dacă nu vrei să perzi toată iluzia Emsului să alergi iute la Coblenţa, să te sui în cel în-tăi tren (C.NGR.OP.I,311). - ET. frz. train. £ggjichea-fle 'ncheal siehe treanca-fleanca! tremţa'r etc. siehe zdrenţar etc. trepăda' V.intr. Präs. tre'păd (1632 EUSTR.PRAV.319) 1. hin- und he r-, herumgehen, “laufen, (wiederholte) Gänge machen, Laufereien haben. (Preotul bolnav) tot trepă-dînd la feredeu pentru nevointa trupului de să scălda (Ş.TAINE 64) . (Nemţii) începuse a lua şi vamă — de la pămîntenii ce treceau şi trepădau în Ţara Un-______________ 2 gurească (AXINTE,LET. 11,138). Boierii, în ascuns conspirînd, trepăda pe fată la palat, plecaţi pînă la pămînt (CL XVI,288) . (Deci) să arădice făina dă la oraş dă la Floci, ca să nu mai treapede săracii pînă la Hotin (RADU GREC.,CM 11,227). Toate (lemnele) trebuie să vi le aduc deodată, ca să nu trepăd în fiecare zi după dînsele (SBIERA POV.181). - 2. (von Pferden) traben. (Calul) cel din mijloc ... trepăda, de abia se puteau ţine de dînsul cei doi lăturaşi, galopînd în fuga mare (GHICA,CL XIX,462) . - 3. ugs. Durchfall, Diarrhöe haben. Găinaţul de găină ... să pune la pîntecele copiilor care treapădă (LEON ZOOL.24) . Cînd copilul treapădă mult, se zice că dă în dropică (PAMF.BOLI 32) . - GR. TR. trăpăda (HMST. 129) , Präs. tra'păd, tra'pezi etc., Konj. să tra'pede (MAIOR SCRIERI 1,27), trepăta (RC. IR. 11). Präs. auch trea'păd. - ET. lat. trepîdo, -5-re. - SG. ALR I/I.K.124. trepăda're Pl. -dă'ri S.f. (1793 PREDETICI I,28b) I.Hin-undHerlaufen N., Lauferei F.-2.Traben N.-3. ugs. Diarrhöe F. - GR. veralt. trăpădare. -ET. a trepăda. trepădăto'r (um 1670 ANON.CAR.) I. Adj. 1. hin-und-herlaufend. -2. (herum)trabend. - Auch substantiv. - II. S.f. trepădătoa're, Pl. -to'ri Ringelkraut N. (Mercurialis;BR.), mit laxierender Wirkung. - ET. a trepăda. - SG. ALR II/I.K.161,163,164;MN 2686,80, ALRM I/II,K.353. trepădătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Hin-und-Herlaufen N., Lauferei F. Tu mai bucuros erai să pătimeşti şi să rabzi ostenele, necazuri şi trăpădături, numai mie să-mi fie bine (MICU PROP.,ŞA 1,98) . - 2. ugs. Diarrhöe F. - ET. a trepăda. trepădu'ş Pl. -du'şi S.m. (1558 DERS) 1. veralt. Laufbursche, Bote M. (Subprefectul) este om credincios şi trepăduş mare la alegeri: el aduce turmele de săteni alegători la capitala judeţului (JIP.SUF.137). Chicuruşu Chicură, Trepăduşu Treapădă, Halea Malea îi ţinea calea (PAMF.CIM.24; Rätsel: Eichel, Schwein u. Wolf). Se lipi pe lîngă trepca 714 un avocat din Bucureşti în calitate de "trepăduş" (VLftH.GV.115).-2. Zuträger M. - ET. a tre-păda. tre"pcă siehe pretcă. trepe'tnic Pl. -pe"tnice S.n. (1639 PARACLIS 260) 1. (Schrift, in der gelehrt wird, welche Vorbedeutung' dem Zittern der einzelnen Körperteile zukommt) Zitterbuch, -orakel, Wahrsagebuch N. Trepetnic: adecă tîlcuirea de săirmi ce clătesc pe tvupu omului (GCR 11,122). - 2. tripel-nic veralt. Kalender M. (GCR 11,58). - GR. -pep- (MÄRG.1 132a), tripelnic (MS.18.Jh. ,GCR II, 58). - ET. ksl. trepetinikü. trepta"t (1830 MONTESQUIEU 191) I. Adj.stufenweise (fortschreitend], allmählich. - GR. mit anderem Suff.: trepte'lnic (URIC.VIII,125), tveptui't (CO-NACHI 243) . - II. Adv. allmählich, der Reihe nach, ln loc de a vă urca treptat, vă coborîfi treptat (C.CAR. ,PR.DRAM.175) . Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare Şi creşte, şi sub el treptat Convoiu-ntreg dispare (AL-POEZII,Leg.78; von einem Zug nach Sibirien Verbannter). - GR. mit anderem Suff.: treptetnice'şte (URIC.V,364) , trep-ti"ş (WEIG.JB.VHI,204). - ET. zu treaptă. treptui't siehe treptat. tresări" Präs. -sa'r V.intr. (l84l POEN.II,763) a u f-, zusammenfahren, -zucken. Iar Fulga, cum o zărea, Crunt de spaimă tresărea (ÄL. PP.56). - GR. trăsări. - Konjugiert wie a sări. - ET. Nachbildung von frz. tresaillir, mit Hilfe von a sări. - SG. ALR I/II,K.233îALR SN V,K.1459. tresări "re Pl,. -ri'ri S.f. (l84l POEN.II,763) Auffahren, Zusammenfahren, -zucken N. Pe figura ei ... nici o tresărire nu trăda sfîşietoarele gînduri cari o munceau (XEN. BR.210). - GR. trăsărire. - ET. a tresări. tre"stie Pl. tre'stii S.f. (1439 SUCIU 11,204) Rohr N. (Arundo,Calamagrostis,Phragmites etc. u. einzelner Stengel davonjBORZA); trestie de zahăr Zuckerrohr (Saccharum off.jBORZA); ti'estie de India Bambusrohr (BambusajDATC.HORT. 122) j trestie mirositoare Kalmus M. (Acorus cala-musjBORZA) etc. Trestia care se pleacă vîntului niciodată nu se frînge (PANN PV. 1888,78). Trestie mîndră din baltă, Supiirea, verde şi naltă! (I.-B.47). Trece lebăda pe ape Intre trestii să se culce (EMIN.O. 1,207). Implînd bureate de ofăt şi puindu-1 în tres- tie, îi deade să bea (BIBLIA 1688 Mk 15,36) . - gr. treste, trestă, treştie, treiste, trăstie. - Dim. trestioa'ră, Pl. -oa 're; -ti'că (TEOD.PP. 25) , -ti~~ ehe (MF 1,145). - ET. asl. tresti (nb.trüsti). - sq. ALR II/I,K.230jALR SN I,K.145,111^.636,832,IV,K.1141, ALRM SN III,K.956. tresu"ră Pl. -su'ri S.f. (l6.Jh.CV) LV. Brief M., Epistel F. Scrie tresu~ ră învăţătoare (CV2 68b; 1 Petr Vorwort). - ET. *tre-mesură (BOGREA,DR 11,779) . tre"ti Adj. invar. (DOC.1657) LV. 1. (Kanzleisprache:) dritter, vor Bojaren-titeln. Beculaiu Buhuş treti logofăt (DOC.1657,GCR 1,173). Calemul armăşiei cu ftore şi treti armaş (FIL.CIOC.346). - 2. (in der kirchl.Terminologie:) der, die, das dritte. Treti glas dritter Kirchenton (Ichos g')j treti ceas dritte Hore, Terz, - ET. asl. tretii. treti"n (DOC.1588) veralt. I. Adj. (von Haustieren) im dritten Lebensjahr, dreijährig. 9 bouăleni tretin (DOC.1588,HC 1,208). 12 iepe tretine (DOC. 1588,HC 1,208). Ia mie juncă tretină şi capră tre-tină şi berbeace tretin (BIBLIA 1688 Gn 15,9). - PP. auch vom Hirsch (CIH.II,421 u.TEOD.PP.61). - II. S.m., Pl. -ti'ni dreijähriges Füllen. Morcovii sînt tare buni ... pentru cai, mînji, strîjnici şi tretini (ION.CAL.226). Gruie ... botează, Dă de fin Cîte-un tretin Şi de fină o tretină (AL.PP.81). - GR. str- (PP.CIH.II,421 ;TEOD.PP.61). - Dim. -na'ş, treteio'r. - ET. zu asl. tretii "dritter", vgl. tretină "Drittel", -ni (Pl.) Totenamt am dritten Tag nach dem Tod". treti"nă Pl. -ti"ne S.f. (um 165O BGL 112) 1. MARAM. Drittel N. - 2. (+) Mühlsteuer F. -3. ehem. Geldstrafe F. für Diebe. - ET. slav. (vgl.ukr.) tretina. - SG. ALR SN IV,K.937,1126. tre"ucä etc. siehe troacă. trezi" Präs. -ze"sc (l6.Jh.CV2 79b;lPetr 4,7) 1 I. V.tr. (din somn,leşin) (aus dem Schlaf, der Ohnmacht) e r-, aufwecken; (din betie) nüchtern machen, ernüchtern. După morar nu m-oi duce, Că somnul cînd e mai dulce, El moara că şi-o porneşte Şi pe mine mă trezeşte! (I.-B.75). Tu ai adormit-o, trezeşte-o acu degrab5 (MHIßfP^* DRAM.387) . Fig. Merge ... Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind (AL.PP.62). OchH-*• fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară (EMIN.0.1/ 715 tributar 52) ssine erweckte die Wut des Pöbels. - II. a se, trezi 1. e r-, aufwache n, munter wßrden, sich ernüchtern. M-am culcat Ş~am adormit, Anevoie m-am trezit (I.-B.237). împăratul ... de multă vărsare de sînge ce vedea aturioe, au ameţit de milă; şi ... l-au udat împărăteasa ou nişte apă şi s-au trezvit (NECULCE,LET. II/328) . Şi să trezvi Noe den vin şi cunoscu cîte-î făcu feciorul lui cel mai tînăr (BIBLIA 1688 Gn 9,24) . Mai şăzînd puţină vreme pentru ca să să mai trezveas-că (RADU GREC. ,CM 11,112) . Şi să trezi de ş-au venit în fire (DOS.VS.Oct.26;89a). - Fig.: Ce făcu el patruzeci ani şi se trezi aşa tîrziu ca să se însoare? (C.NGR-65) kam so spät auf den Gedanken. - 2. (aşa) m-am trezit (eu) so war es,seit ich mich erinnern kann. Eu ... sînt feciorul para-clisierului din Voideni. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd şi stingînd luminările (SLAV.,CL XIV,98) seit ich mich erinnern kann, läutete ich die Glocken. Aşa m-am trezit eu; ce va fi fost mai nainte nu ştiu (SLAV. ,CL XIV,93) . Vgl. a pomeni II. 1. - 3. sich plötzlich (irgendwohin] versetzt sehen, plötzlich gewahr werden. Boierul ... se trezi împresurat de cetele leşilor (SAD.POV.2) sah sich plötzlich ... umzingelt. Eram acasă, m-am trezit c-un dorrm necunoscut care cu nepusă în masă mi-a făcut propunerea să mă însor cu o fotografie (I.NGR. ,CL 111,35) . Adesea, cercetînd dosarele, se trezea că n-a priceput nimică din ele, deoarece mintea lui era aiurea (NĂD.NUV.II, 27) ward er plötzlich gewahr. - 4. von Getränken etc.: schal werden, abstehen. - GR. I.V. trezvi, OLT. trăzvi. — ET. ksl. trezviti; vgl. treaz. -SG. ALR I/II,K.230,ALRM I/I,K.196,203,1/11,K.311. trezi'e Pl. -zi'i S.f. (1642 CAZ.GOV.15) I. wacher Zustand, Wachsein IN!., Nüchternheit F. (Ggs.beţie). (El) sărută ochii (copilei), ca nu cumva să şi-i deschidă (ea) Şi să-l deştepte la o trezie pustie şi întunecată (CL 111,367;er glaubte zu träumen). Altădată, somnul nu vise, ce trezviia lucruri deplin îmi va arăta (CANT.IST.236). Cînd era iar pe trezie, (mama) le cînta (copiilor) în veselie: Sculaţi ... (AL.POEZII II,183) wenn sie wieder erwachen sollten. Beatul carele — va cunoaşte lucrul că, de toate orile cînd °e îmbată ... se ceartă şi se sfădeşte cu toţi, acela 8ă se certe deplin, ca şi cum ar fi greşit în trez-vie (ÎNDR.363) . Ieri ai fost dat la beţie; Astăzi venişi la trezie (AL.PP.208). - 2. in den mystischen Praktiken: Verklärung F.- GR. trezvie. — treaz. ţŞgzi're Pl. -zi'ri S.f. (1648 NT 2 Tim 1,7) 1*Auf-, Erwecken N. - 2. veralt. Nüch- ternheit F.,Wachsein N. Cum iaste lenia ajutor pohtelor, aşa iaste trezvirea puterea 2 bunătăţilor (NEAGOE ÎNV. 106b). -GR. veralt. trez-vire. - ET. a trezi. trezi't (1619 HC 11,123) I. Adj. 1. g e-, e r-, aufgeweckt. -2. e r-, aufgewachtjw.ach. -3. ernüchtert, nüchtern (HMST.39). - 4. (von Getränken etc.) schal, abgestanden. Cînd te-ai lăsa — dă năravu d-a tot gîlgîi pe gît poşircă trezită (JIP. OP.30). Salonul ... avea aerul unei cafenele, din cauza fumului de tutun, gros şi trezit (DEL.S.122). -Fig. Atunci (fetele) aveau prilejul să asculte, lîngă ceş-tile ca cafea, noutăţi trezite (BASS.VULT.9) dann hatten sie Gelegenheit, abgestandenen Tratsch ... zu hören. - II. S.n. 1. A u f-. Erwecken N. - 2. veralt. Wachwerden IM. - GR. veralt. trezvit. - ET. a trezi. trezvi' etc. siehe trezi etc. tri siehe trei. trib Pl. tri'buri S.m. (1837 SÄUL.) Stamm M. - GR. (+) treb (SÄUL.HR. 1,44) . - ET. n.lat. tribus. tribu'n Pl. -bu'ni S.m. (1683 DOS.) Tribun M. Să feace isteţ şi luminat la războaie. Pentru carea fu pus de Dioclîtian trivun mai mare preste oştile-mpărăteşti (DOS.VS.Noe.3;100b). Nerva ... fiind de vîrsta adîncilor bătrîneţă ... suindu-să în Capitolin, cu măre glas, pre Traian îl face ficior de 2 suflet, chesar, tribun şi lui moştenitoriu (CANT.HR. 80). Toţi tribunii au jurat pe sînta cruce că vor ţî-nea una, apoi au pornit asupra nemicilor (ŞINCAI HR. 1,252). - GR. (+) trivun. - ET. n.lat.tribunus. tribuna'l S.n. (um 1669 SIM.DASC.,DLR) Tribunal, (Bezirk s-) Gericht N., (hoher) Gerichtshof. D. Vetre Mazarescu, prezident al tribunalului, om trecut în vîrstă (BÄ-IÄC.,PR.DRAM.91). -GR. trebunal, tribunar. Pl. tribuna 'le, -na'luri. - ET. n.lat. tribunal auch mittelbar. - SG. ALRM SN II,K.803. tribu't Pl. -bu'turi S.n. (l8l2 SINCAI) Abgabe, Steuer, Taxe F. Numiţii credincioşii sasii noştri, după cădinţele şi obiceiurile lor cele vechi, alt tribut se nu dea, fără numai în numita cetate (ŞINCAI HR.I,519) . - ET. n.lat. tri-butum. tributa'r (1793 I.VÄCÄR.) I. Adj. tributar, tribu t-, a b g a b e- tricapel 716 pflichtig. Domnul cu boierii au închinat Ţara Românească fără război la împăratul Mehmet ... şi s-au făcut tributari (I.VÄCAR.I.I.O.,TEZ.II,285). -II» S.m., Pl. -ta ~ri ehem. Beauftragter M. für die T ributeintreibung. Le mai îngăduim preste acestea ca nici unul dintre tributari să îndrăznească a-i împedeca pre ei (ŞINCAI HR.1,377). - ET. n.lat. tributarius. trieape"! Adj. (1821 URIC.XI3269) hîrtie tricapel(ă) veralt. gutes Kanzleipapier mit drei Hüten als Wasserzeichen: Ministerial-papier N. Jalbă scrisă pe jumătate coală de hîrtie tricapelă, îndoită în două (UR.LEG.185). Ci-novnicul ... aşterne-o otnoşenie pe hîrtie tricapel (AL.,CL VTI,374). - ET. it. tre cappelli. triche"r Pl. -che're S.n. (1652 ÎNDR.) dreiarmiger Leuchter (vgl.dicher), Arhiereul ... cu tricheriul blagoslovind norodul (SY- MEON TESSAL.396). Arhiereul cîntă, cu tricherul ... adecă cu trei lumini, închipuind Svînta Troiţă (DOS. 2 LIT. 47). Tricheluri, candelabre; policandre (MON. OF.1875,2275). - GR. trichel. - S.f. trichi~rie, trech-i S.f. Pl. trăche~rii in singularischer Bdtg* (ÎNDR.44). - ET. ngr. Tpixeptov, -Hrpiov, auch Pl. -pia. trident siehe treclet. tricoli'ci siehe pricolici. tricolo'V (l84l POEN.II,765) I. Adj* d r o i f a r b i g, t r i k □ 1 o r. Ghebe scurte împodobite cu găitane tricolore (FIL.,Ş. INFL.1,102) . - II. S.n., Pl. -lo'ruri T r i k chlore, dreifarbige Fahne F. - ET. frz. tricolore. tri"er etc. siehe treier etc. trifeluriAdj. (1817 COD.CAL.) selten von dreierlei Art. Peste putinţă condiţia este ... tri felurită: peste putinţă fireşte sau moral sau din neînţelegere (COD.CAL.§ 877). - ET. "de trei feluri". trifo"i S.m. (1719 AMELIO 79a) 1. K 1 e e M. (Trifolium): trifoi alb, roşu, galben Weiß-, Rotklee, gelber Klee (Trifolium repens, pra-tense, procumbens). - 2. trifoi amar (FUSS), de lac (B.), de baltă (PANTU) Fieberklee M. (He-nyanthes trifoliata). - 3. trifoi mărunt Hopfenklee d. (Medicago lupulina:PANTU). - 4. trifoi mare Steinklee M. (MelilotusjB.). - 5. tri- foi sălbatic schwedische Luzerne (Medicago falcatajPANŢU). - 6. trifoiul caprelor Bartklee M. (DorycniumjBR.). - 7. trifoi unguresc?, trifoi pe şapte ani Luzerne F. (Medi-cago sat iva,-BORZA) . - GR. trăfoi, cătrifoi. - Dim. trifoia(PANTU); arom. trifoi* iu, trif iV iu (PAPA-HAGI). - ET. lat. trifolium (PUŞC.EW.1762). - SG. ALR SN I,K.95,139,140,141;III,K.658 jALRN SN I,K.95, 97. trifoia"ş siehe trifoi. trifo'işte Pl. -fo'işti S.f. (1853 BAR.-MUNT.503) 1. Kleefeld N. Oricine poate vedea la culturile mele desfiinţîndu-se trifoiştile (GAZ.SÄT. XIV,409). -2. Fieberklee M. (Nenyanthes trifoliatajBR.). - 3. Hornklee H. (Lotus; BRJ . - ET. trifoi. - SG. ALR SN I,K.140,ALRM SN I, K.96. triftong Pl. -to'ngi S.m. (1840 GOL.84) T riphthong M. - ET. frz. triphtongue. trigo'n Pl. -goarne S.n. (1705 CANT.IST.13) veralt. Dreieck N., Triangel M. - GR. Pl. auch trigo "nuri. - ET. ngr. Tpîytovov. trii siehe trei. trimestru Pl. -me^stre S.n. (1818 PETROVICI P.62) Trimester N. - ET. n.lat. trimestris. trirne"te siehe trimite. trimm/e Pl. -mini-i S.f. (1776 A.J.186) veralt. 1. Quarta 1, T rimester N. Slobozirea lefilor săracilor ... în fieştecare triminie (DOC.1828,URIC.III,11). - 2. S u m m e F. einer Quartalzahlung. După veniturile ce au avut ... lipseşte o triminie întreagă (DOC.1804,TEZ.11,327). - LM. von trimestru verdrängt. - ET. ngr. xpiprivia. trimi's (l6.Jh.CV) I. Adj. geschickt. - II. S.m. G e s a n rite r, Botschafter, Bote M. Veniră patru trimiş de la împăratul să-l prindză (DOS.VS. Noe.16;129b). Simon Pătru, şerbu şi tremisul lu Isus Hristos (cv2 84b; 2 Petr 1,1). - GR. Varianten wie bei a trimite. - ET. a trimite. trimi'te Präs. -mi-t V.tr. (16.Jh.PS.SCH.17315) 1. la cn. j undeva etc. zu jdm., irgendwohin etc. senden, schicken; a trimite după cn., c. nach jdm., etw. schicken, ihn, es holen, korrmen lassen, Şi trimise lacov soli înaintea lui că- 717 tră Isaf, fratele lui, la -pămîntul Sir (BIBLIA 1688 Gn 32,3). Cela ce trimite pre altul să îndemne pre neştine să înjure (INDR.80). A trimite cuiva vorbă jdm. sagen, ausrichten lassen. (Ea) a trimes vorbă ... că s-a culcat (LECCA CD.106). -2. la c. auf etw. verweisen. -GR. MOLD. trime 'te, veralt. u. BAN. trămeţe; LV. (16./17.3h.) u. TR. tremete, C1 7.Hh .) MOLD. tremite; bisw. trărnite. 1, Pers. Sg. Präs. veralt. -mi'ţ, Konj. să -mi “ţă, bzw. 1. Pers. -me~ţ, -me~t, -mă't, Konj. să -mea'ţă, -mea'tă, -ma -tă; Imperat. -mi“te, -me'te; Perf. -rnise'i, LV. -rni'ş, bzw. -mese'i, LV. -me"ş} 3. Sg. -ma'se, Pl. -mase'ră (CANT.IST.öfters), vgl. dazu LV. purcease, -ceaseră von a purcede; Part. -mi~s, -me~s; Ger .-rniţî~nd, -me-ţî'nd; Verbaladj . -miţăto'r, -meţăto'r. - ET. lat. tramitto, -mZsi, -mîssum; der Wechsel von iu. ^ im Lat. ist durch Ausgleich aufgehoben worden. trimi'tere Pl. -mi'teri S.f. (l6»Jh.CV2 55a;Jak 1,1) 1. veralt. Sendschreiben N., Brief Kl. A sfîntului lu Pavel tremeaterea cătră rîmleani (CORESI PRAXIU,GCR 1,12*).-2. Sendung F. Iar, dup~a acestora soli trimitere, căzut-au Şărban-Vodă în boală (RADU GREC.,CM 11,13). - 3. V e r-w e i s, Hinweis Kl. (El) avea caiete-caiete, opise alfabetice cu trimiteri: nVezi sertarul A, actul semnat cu roşu numărul 8" (BRÄT.-VOIN.LD.178; er sammelte Klaterial zu einem Werk) . - GR. trimete-re (CANT,IST.10), veralt. tremetere. - ET. a trimite. trimiţăto'V (um 1560 BRATU,SCL XXV,153) I. Adj. 1a (a b-)s endend, schickend. - 2. veralt. notwendig. - GR. trimisätor (düS.,K1L 152) « - II. S.m., Pl. -to'ri 1. A u s 0 n der Kl. - 2. LV (A b-)G esandter, Bote Kl. Nu se va lua de la Iuda toiagul crăiesc ... pînă nu va veni Şiloh cela ce-i tremiţătoriu şi el va fi aşteptarea limbilor (PO^ 174;Gn 49,10). - GR. Varianten wie bei a trimite. - ET. a trimite. trirniţătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) veralt. Sendung F. (DOS.PS.SLAV.-R.77,49) . -GR. tremesătură (ANON.CAR.). - ET. a trimite. trinche't Pl. -chesturi S.n. (1776 URIC.XIX,380) Fockmast (eines Segelschiffes); Baumstamm M., der zum Fockmast geeignet u. hergerichtet ist. (Monastirea Sf.Spiridon va lua) 30 bani de tot catargul ce se pogoară pe Siretiu ... 15 bani de tot truncketul (DOC.1799,URIC.1,84). -GR. trîn-, trunchet. - Auch S.m., Pl. trinche ~ţi.- ET. mittelb. it. trinchetto; trunchet nach trunchi. triocaia'nic (+) Adj. (I083 DOS.) (dreifach) elend. Curvie şi ucidere feciu şi sufletul îndoit am spurcat, triocaianicul. Nu sînt harnic să calc pămîntul tău (DOS.VS.Ian.28;44a). - ET» ksl. tri-okajanîniku. trio"d Pl. -o"duri S.n. (1588 DIR) Triodion N., Kleßkanon für die zehn Wochen vor Gstern, beginnend mit dem Sonntag vom Zöllner und Pharisäer (Duminica Vameşului). - GR. triodion. - ET. ksl. triodi < mgr. xpi<£6iov. tripli"c siehe tiriplic. tripo'd Pl. -po"duri S.n. (1705 CANT.IST.306) veralt. Dreifüßler Kl. Pe un tripod ... că-ţuia aurită (EMIN.O.IV,415). - GR. Pl. auch -po“de. ~ ET. ngr. Tpinööi. trişa'ghion S.n. (1722 CANT.HR.2 312) Trishagion N. (Satz der Liturgie, nach Js 6,3;9,5;Ps 41,3: Sfinte D-zeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi). - ET. mgr. Tpiodyiov. trisfeti"te(le) siehe sfetitel. trist Adj. (l6.Jh.PS.SCH.37J) traurig. Deaca eşti chemat la nuntă, ce şedzi trist, a ce nu te veseleşti? (DOS.VS.Oct.6;48a). îş făcea inemă rea şi tristă cum nu să cade (DOS.VS.Oct. 3;41b). Ceia ce stau înaintea împăratului celui ... pămîntesc ... stau trişti şi mîhniţi şi cu frică 2 (MÄRG. 108b). Nu te, maică, supăra, Tristă veste de-i afla (I.-B.497). - Auch substantiv.: Duhul svîntu~i „, X4- X-t- r ^7 oM/jn o ■f-'i 7 -O n c* o UUVU.yU.UVJ.-, litor, în suflete hrăboritor (FRAG.TOD.2b,TRS XVI, 339). - GR. strist (CANT.DIV.5 b). - ET. vlat. tris-tus für kllat. tristis. trista" etc. siehe întrista etc. triste"ţe Pl. -te-ti S.f. (1853 BAR.-MUNT.II,768) Traurigkeit F. - ET. Nachbildung von it. tristezza, frz. tristesse etc. mit Hilfe von trist. trişca'r Pl. -ca-ri S.m. (1896 ŞEZ.) 1. Flöten-, Pfeifenspieler H. -2. Flöte n-, Pfeifenmacher Kl. - Auch trişcaş. - S.f. -cări'ţă (ŞEZ.V,164). - ET. trişcă. tri'şcă Pl. tri"şte S.f. (1793 PREDETICI 111,559) primitive kurze Flöte, mit einem Längsspalt an dem einen (geschlossenen) Ende u. meist zwei od. mehreren Löchern an dem anderen; wird aus Rohr, von Kindern auch aus allen möglichen Stengeln u. Halmen hergestellt u. ist dann, der Art des Na- trişte 718 terials entsprechend, meist von kurzem Bestand. Ho-riul lor în fluiere şi trişte Cînta, lin tocănind pe-o covată (BUDAI-DELEANU 1,90) . Dacă cunoşti pe cineva care să ştie a cînta din trişcă, din fluier, din cimpoi sau din frunză, pune-l să-mi cînte de inimă albastră (GANE,CL VIII,100). - GR. strişcă (PAMF. JOC.1,340). - Pl. auch trişti. - Dim. trişcu'ţă, Pl. -cu~ţe. - ET. wohl kaum zu asl. trüsti (rum.trestie) "Schilfrohr", eher zu tres ti ti "schallen” // unbek. - SG. ALR SN V,K.1279;ALRM SN III,K.1083. trifte S.f. (1564 CORESI M0LIT.17) gutes Geschick, Glück, danach (bună, rea gutes,bösesj Geschick, Schicksal» Dumitraşco Vodă ... nici acum la această domnie n-au o avut strişte să domnească mult (NEC.COSTIN,LET. II, 33). Sînziana se căina şi se întrista în sufletul ei 2 că n-avea trişte (ISP.LEG. 26). Să mă duc dintr-a-cest loc, Că e loc făr-de noroc Ş-o silişte făr-de trişte (TEOD.PP.281). Popii începură ... a nu mai voi să slujască la aşa biserică cu trişte rea (ISP., CL XVHI,201 ;die Pfarrer der Kirche pflegten nach kurzer Zeit zu sterben). Cînd se întorcea la soţul ei şi-l găsea văitîndu-şi triştea (OD.PS.32). - GR. veralt. str-, strînşte (BUDAI-DELEANU XI,96;CL XX, 1017). - ET. asl. sürqsta "Begegnung", vgl. zur Bdtg. magy. szerencse "Glück",* vgl» răstrişte, durch Abtrennung des vermeintlichen Präfixes răs triu'mf Pl. -u’mfuri S.n. (um 1705 CORBEA PS.6?) Triumph, Siegeszug M., -f e i e r F. Traian împăratul ... cu mare laudă şi cu triumf s-a 2 întors la Roma (CANT.HR. 189). Aşa legat apoi ca n/l-zv/)«' -7.1 , i-7 / T~ir TTMV T I^TTr rmiiri DILZ-ILC , acZ, L- w iKa± & w ucuuj uu tiuu VII,52). îmbucurîndu-se de învingerea aceasta, vrea să cerce mai mari triumfuri în Bulgaria (ŞINCAI HR. 1,490). Arc de triumf Triumphbogen. - GR. (+) triarnv (AXINTE,LET.1 11,172). - ET. gr./lat. triumphus. triumfa' V.intr. (1774 URIC.1,178) triumphieren, siegen, siegreich sein; fig. gelingen, Erfolg haben. Am învins adecă! ... Turcul fuge, Vodă triumfă, muntenii saltă (BUDAI -DELEANU IX ,5) . - GR. Präs. triu'mf, triumfe ~z (C.CAR. ,PR.DRAM.274) . - ET. n.lat. triumphal1 e triumfăto~r Adj. (1800 BUDAI-DELEANU VII,91) siegreich, triumphierend. Iar pe boştera lui titvă vînătă de costor, Abia stâ-n echilibru coiful său triumfător (NAUM,CL XXII,224). - ET. a triumfa. triumvi"r Pl. -vi'ri S.m. (1722 CANT») Triumvir M., Mitglied N. eines Triumvirats. ln pieatra lui Bonfin sînt scrisă aceastea: ... Lui Annie Fabian, triumvirului a celor mai de 2 frunte, tribunului polcului al doilea (CANT.HR. 161) - EH?, n.lat. triumvir. triumvirat Pl. -ra'te S.n. (1812 ŞINCAI HR.11,317) Triumvirat N. - GR. trivirat (BOBB). - ET. n. lat. triumviratus. triu“nghi Pl. -u-nghiuri S.n. (um 1790 UT) Dreieck N. - GR. veralt. treiunghi, tria"nglu. - ET. n.lat, triangulum, it. triangolo; nach unghi. triunghiula*r Adj. (l8l3 UT) dreieckig,- GR. (+) trianghular, trianghiu-lare (UT), mit anderem Suff.: triunghia't, triu“nghic triunghice~sc, triunghiura"t. - ET. n.lat. triangula-ris, nach triunghi. triviali Adj. (l8l8 PETROVICI P.127) trivial. Nu sufăr vorbe triviale (HEL.II,157). - Auch substantiv, u. adverbiell. - ET. frz. trivial. trivo'gă (+) Pl. -vo'gi S.f. (1851 AL.) Alarm, Trommelschlag M. De-aş putea c-un melesteu Să-i măsor în lung şi-n lat Şi trivo-ga-n ei să bat (AL.OP.1,552;der Diener klagt über die zechenden Gäste seines Flerrn) . - ET. russ. tre-voga. trimba^ci Pl. -ba~ci S.m. (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. Trompeter M. Trimbacii ... au dzis de întors oştii (NEC.COSTIN,LET.2 1,493). Trimbacii curţii ... trîmbiţa (BELD.,LET.2 111,349). - GR. trombaci (BELD.ETER. 16) . ~ ET. zu o^-l. ui'^Ou, poln. trgbacz, serb. trubac. trî'mbă Pl. trî'mbe S.f. (1654 NEAGOE) MUNT. TR. 1. (de pînză etc.) Leinwandrolle F. Atunci să va strînge ceriul ca o trîmbă şi stealele vor cădea şi soarele va întuneca (NEAGOE INV.2 48b;nach Mt 24,29;Jes 34,4). Troanele de zestre ... erau pline de altiţe, de catrinţe, de trîm-be de pînză (SLAV.,CL XII,430). Ia foarfeca şi trîm-ba Şi-mi croieşte malotea (PP.,FC.IR.364). Lanurile tăiate fălii-fălii, ca nişte trîmbe de pînză ce curgeau (din creştetul dealului) pînă-n dunga cenuşie a drumului (VLAH.NUV.25) zum Bleichen ausgebreitete Leinwand. - 2. fig. Band N., Streifen M. Vînturile aduseseră umezeală şi scuipaseră trîmbe de omăt (SAD.CR.132). Lungi cărări de văpaie tremură pe trîmba de oţel a Bistriţii (VLAH.R.P.249;vom Sonnenuntergang). De sus şi pînă jos, între cer şi pămînt3 se desfăşura o trîmbă de lumină prietenoasă (ZAMF.,CL XIX,805;vom Mondschein). - 3. von eine Linie bildenden Lebewesen: Reihe, Kette F. 719 trîndăvire (Ştefan Vodă) n-a lăsat ca să nu scoată pă toate drumurile trîmbe de oamini ... de să jăluia (imbri-horului care trecea) (RADU POP.,CM 1,486). (în grădină) erau nişte pomi ... aşezaţi în trîmbă pe drumul 2 pe care mergeam (ISP.LEG. 287). - Adv. Bătăiaşi ... Veniţi trîmbă cam spre vale (RUCÄREANU,OD.PS.99;Schilderung einer Treibjagd) in einer Kette. Copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înşiruiţi trîmbă (ISP. LEG.^ 287) . - 4. veralt. Trompete F. - 5. Windhose F. - GR. Pl. auch trîmbi. - Dim. trîmbuli'ţă (JIP.SUF.120). -ET. asl. trgba "tuba, fistula", vgl. zu Bdtg. 1 serb, truba platna, nslov. troba platna, ts'chech. trouba platna, russ. trub(k)a holsta "Webe Leinwand”. - SG. ALRN SN I,K.218,316. trîmbice"r Pl. -ce"ri S.m. (1628 DRHB XXII,368) veralt. Trompeter M. La nuntă că-mi trimitea ... Lăutari şi trîmbiceri Ca roua din buruieni (MF 1,111). -GR. trîmbiţer (NECULCE,LET.2 11,349), trîmbiţar (PANN PV.II,14). - ET. trîmbiţă. trîinbiţa Präs. -ţe"z (1551/3 ES 9b;Mt 632) I. V.tr. fig. ausposaunen, verbreiten. Faptele cunoscute ale lui ... trîrnbiţau numele lui în toate părţile (BÄLC.28). - II. V.intr. trompeten. Şi vei trîmbiţă în ele (în trîmbiţe) şi se Va aduna cătră tine toată tabăra (BIBLIA 1688 Nm 10, 3). Cînd trîmbiţe vor trîmbita, stealele vor cădea, soarele să va întuneca (MÄRG. 129a;vom Jüngsten Gericht) . Un cucoş ... bătu din aripi şi trîmbiţă vesel în lumina aurie (SAD.POV.117). - GR. veralt. trîmbita, Präs. trîmbi't, -te'z. Präs. bisw. trîmbi'ţ. - ET. trîmbiţă bzw. trîrnbită. trîmbiţă"ş Pl. -ţa"şi S.m. (1508 DERS) Trompeter M. D-nu căpitan a chitit c~aş fi bun de trîrnbiţaş şi mi-o dat trimbiţoiu ista, ca să mă diprind a cînta la mojică (AL.OP.916). - GR. veralt. trîmbitaş. - ET. trîmbiţă. trâmbiţă Pl. trî'mbiţe S.f. (1551/3 ES 96b;Mt 24, 31) 1. Trompete F. Trîmbitaţi în luna noaoă cu trîmbiţe (BIBLIA 1688 Ps 80,3;odATUYYi‘)• Trîmbita va da glas (coATuaet) şi morţii se vor scula într-al-tă făptură (CORESI PRAXIU 1 Kor 15,52,GCR 1,14*) die Posaune wird erschallen. (La moartea cătanei) Nici îi maică cu mila Şi nici soră cu gura, Făr’ dobaşu cu doba, Trîrnbiţaş cu trîmbiţă (I.-B.320) . - 2. BUCOV. Hirtenhorn N. aus mit Birkenrinde umwundenen Tannendauben (MAR.ÎNM,115). -GR. trîrnbită (PAP.MARAM.34), Pl. trîmbite. - Augm. S.n. trîmbi-ţo'i, Pl ,-ţoa'ie. - ET. asl. trgbica; zu -bită vgl. magy. u. (nach MIKL.EW.) kroat. trombita, ukr. trym-bita, die ansch. auf roman, trombetta (vgl.it.trom- betta, sp. trornbeta, frz. trompette etc.) beruhen. - SG. ALR SN III,K.728;V,K.1276. trîmbiţăto"r Adj. (1906 UR.BUC.) ertönend, erschallend. Bună dimineaţa, fătul meu, îmi zise (tata), cu glasul lui trîmbiţător (UR.BUC.53). - ET. a trîmbiţă. trîmbuli'ţă siehe trîmbă. trînd (l6.Jh.CV) I. Adj. veralt. schwerfällig, langsam, träge (B.;ANGN.CAR.). - Vgl. trîndav. -II. 1. S.m. BUCOV. MOLD. Roßkäfer M. (Geo-trupes stercorarius). Der Käfer hat einen schwerfälligen Flug. - GR. BUCOV. trînt, trînz, trînduş (MAR. INS.31 flg.). - Pl» trînji. - 2» Ssm, veralt. W a s- sersucht, Hydrops ie F. Fu tatăl lu 2 Poplie de miaţă şi de apa trîndului lîngedu (CV 49b; Apg 28,8). - 3. S.n., Pl. trî'nduri Schwiele F. (B.). - ET. trotz begrifflicher Schwierigkeiten wohl asl. trqdü, vgl. poln. trgd, nslov. trod, tschech. trud als Name verschiedener Krankheiten. - SG. ALRM II/I,K.167. trî"ndav Adj. (1561 CORESI TE) 1. träge, fau 1. Pe un pestriţ prundiş se leagănă trîndava Moldovă (C.NGR.OP.1,212). - Substantiv.: Trîndavul şi leneşul şi somnorosul ... nu va veni la 2 cina mea (MARG. 167b;Christus spricht). în casa trîn- 4 davului e sărăcie lucie (PANN PV. 1888,11). - 2. veralt. wassersücht ig. Şi iată un om avea de apă trîndav (ksl.imyi vodnyi,truăi) era naintea A lui (CORESI TE 152a;Lk 14,2) — GR. t^întazK — ET siehe trînd. - SG. ALR II/I,K.281. trîndăvi" Präs. -ve"sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V. intr. faulenzen, träge, müßig, faul sein. - II. a se trîndăvi faulenzen. Dar tu, omule, dormi, te trîndăveşti Şi de D-zău nu gîndeşti (PP.,GCR 11,142). - ET. trîndav. - SG. ALR II/I,K.97. trîndăvi~e S.f. (1688 BIBLIA Prolog 3) Trägheit, Faulheit F. Urîtul îi vine (bărbatului tău) nu de la tine, dar din trîndăvia vieţii sale (AL.,CL IV,313). Nimeni nu se înjoseşte ... cînd lucrează; numai trîndăvia necinsteşte pe oameni! (MILLO,PR.DRAM.323). - GR. trînt-. - ET. trîndav. trîndăvi"re S.f. (1788 M0LNAR SPRACHL.3 75) Faulenzen,Nichtstun N. Să nu-şi apere oarecarele trîndăvirea sa, zicînd că oamenii mai bucuros ascultă să li se cetească . . .. decît să se zică de rost (MAIOR SCRIERI 1,53) . - ET. a trîndăvi. 720 trînji S.m. Pl. (1.692 GCR 1,300) 1. Hämorrho iden (Pl.). Bolnavul de trînji iese cu singe afară (GRIG.-RIGO 175). - 2. MDLD. Neidnagel M. (GRIG.-RIGO 175). - 3. Larven (Pl,) der Pferdebremse (Castro-philus equi), leben im Magen u. Darm des Pferdes. -4. Vogelnestwurz F. (Neottia Nidus avis; BR.). - 5. buruiană de trînji, tri “njin Mauerpfeffer M, (Sedum acre;PANŢU). - 6. iarbă de trînji, trînjoa'ică illyrischer H a h-n e n f u ß (Ranunculus illyricusjPANŢU), wird gegen Hämorrhoiden gebraucht. - GR. trînzi; Sg. zu 3. trznz (MAR.INS,364). - ET. siehe trînd. trîntă"i siehe trîntă. trî'ntă (1824 RI IV538) I. S.f., Pl. trî'nte Ringen N., Ringkampf M. Nime nu . .. se măsura cu d.însul la joc şi la trîntă (I«NGR.fCL 1,347). Trîntă dreaptă, pe dreptate ehrlicher Ringkampf (bei dem man dem Gegner kein Bein stellen darf). Beschreibung der verschiedenen Arten bei PAMF „JOC. 1,355 u.111,43. - II. trîntă 'i S.n., Pl. -ta "iuri heftiges Ringen, Niederwerfen N. - ET. postverbal von a trînti. - SG. ALR SN IV,K.974,ALRM SN II,K.789. trîntea~lä Pl. -te-li S.f. (um l840 CODRU-D.,DLR) 1. Wichse, Keile F. Nu te supăra aşa de rău, că mănînci trînteală/ (SAD.PS.69). Noi, copii ... le făceam (bătrînilor) atîtea pozne ... că mă mir ce răbdare de fier aveau să nu ne ia la trînteală (BASS.NOR. 127).-2. Schlägerei, Keilerei F. Pcntru-un rîs al ez să ceartă Şi din joc se prind feciorii La trînteli (COŞBUC 81). Ce groaznică trînteală! ce răcnete de ura! Ce lovituri cu stratul! ce muşcături cu gura! (AL.POEZII III,Ln.140;ein Soldat schildert den Kampf mit den Türken) welch schreckliches Ringen. - ET. a trînti. - SG. ALR SN IV,K.974. trînti" Präs. -te'sc (1581 CORESI OMIL.,DLR) I. V.tr. (mit Macht,Wucht) werfen, schleudern, fam. schmeißen, hinknallen. De va fi fost beată şi-şi va fi omorît pruncul său în mînie, de-l va fi trîntit şi i să va fi prilejit moarte (Ş.TAINE 211). A trînti la pămînt zu Boden werfen. Calul l-a trîntit das Pferd hat ihn abgeworfen . îl băgară în despicătură şi trîntiră piatra la loc (DOS.VS.Oct.20;74a). Dalb de paloş că scotea, De butuc că-l şi trîntea Şi butucul deschidea (AL. PP.91) hieb ihn gegen den Fußblock. Cosmin se repezi la uşe ş-o trînti de perete (DEL.P.140) riß sie weit auf. într-o clipă îmi trîntisem cizmele cele galbene, binişul, legătura la cap şi hangerul la brîu (GHICA 4) vgl. dt.: ich warf mir eiligst den Mantel über. Profesorul l-a trîntit (la examen) der Lehrer hat ihn (beim Examen) durchfallen lassen. De prindea (aga) cu ocaua mică pe vreun brutar ... îi trîntea cîte o sută de nuiele la tălpi (GHICA 38) ließ er ihm ... auf-hauen. Ce mai trai de azi voi duce, Ce rnai case-o A să-mi trînţese! (DULFU LEG.39) werde ich mir hinknallen. Mama preoteasa ... a trîntit o cumetrie, de s-a dus pomina peste nouă sate! (VLAH.GV.67) sie legte einen noch nie dagewesenen Taufschmaus hin. Ai trîntit o gogomănie, Petcule (AL.,CL IV,315) du hast eine Dummheit vom Stapel gelassen. - II. a se trînti 1. ringen, balgen. Ungurii ... Stau de mi-i privesc ... Cum mi se smucesc, Cum mi se trînţese (AL.PP.67). - 2. sich (h i n)w e r f e n. Şi aşea cădzu gios Onisifor de să trînti în lovitura glasului svîntului (DOS.VS.Oct.26;89a). - ET. vgl. poln. trqcic3 tschech, troutiti, ukr. trutyty "stoßen". - SG. ALR II/I,K.97jALR SN IV,K.975. trînti~t Adj. (1719 AMELIO 79a) 1. (gemächlich,behaglich) hingestreckt, 1 i e g e n d. Ţigancele trîntite la pămînt au suflat în foi supt cazan (MILLO,PR.DRAM.404). Cosmin stă trîntit, cu faţa în sus, în odăiţa din fund (DEL.P. 126;er war müde) auf das Sofa hingeworfen. - 2. umgestoßen, umgeworfen. Dacă (pînea) este trîntită, seceratul merge greu (PAMF.AGR. 120) (vom Sturm,Regen) niedergeschlagen. - ET. a trînti. - SG. ALR II/I,K.97;MN 2247,46. trîntitu'ră Pl. -tu"ri S.f, (um 1670 ANON.CAR.) 1„ (heftiges) Werfen, Schleudern. - 2. ugs. Geschwulst F. an der Fußsohle (entsteht üngeuiieh nach dem Betreten einer Stelle, wo sich ein Pferd gewälzt hat) . -3. Ringen N., Ringkampf M. Carile îţi sînt puterile şi alal-te cătră acestea trîntituri trebnice măiestrii .. .? (CANT.HR.8;vgl.IST.334). - ET. a trînti. - SG. ALRM I/I,K.187,188. trî"ntor Pl. trî'ntori S.m. (1632 PUMNUL LEPT.1,278) 1.Drohne F. (auch fig.). Trîntorul mănîncă (mierea) de-a gata die Drohne nährt sich von der Arbeit anderer. Trîntorii buciumul de întornat cînta şi ... la ospăţ şi la masă să aşedza (CANT.IST.158). - 2c trîntor de cai Magenbremse F. des Pferdes (Gastrophilus equi,MAR.INS.363). - 3. fam. (von Kindern) Brut F. Abia trecută leuzia, ele-şi puneau deja la cale viitorul trzntorilor lor (BOGD. VECHI 29;zwei Frauen hatten je einen Knaben u. ein Mädchen geboren). Silică, un trîntor frumuşel, dar slăbănog (BOGD.VECHI 6). - GR. trîntore (MAR.INS.144) , trîntur (MAR.INS.191,WEIG.JB.IX); Vok. trîntore! -Dim. trîntora'ş (BOGD.POV.103). - ET. asl. trgtü "Hornisse"; zur Bdtg. vgl. nslov. trot, serb. tmt, 721 troian russ. trutenj, poln. trqd "Drohne". - SG. ALR SN III, K.753JALRM SN II,K.575. trîntori"t S.n. (1868 BARC.) 2 Tötung F. der Drohnen (H. 1,524). - ET. zu trîntor. trînz siehe trînd. trînzi siehe trînj i. troa"că Pl. troa"ce S.f. (1581/2 PO^ 2l6;Ex 12322) 1. T r o g M. aus einem ausgehöhlten Baumstarrm. în tesle (calul) avea iarba tăiată ... iară troaca îi era plină de apă de trandafir (BARAC HAL.IV,144). Să încălzească apă ... şi să meargă la troacă ... să toarne apa într-însa ... şi cine a veni la dînsa să-i scalde pe toţi (SBIERA POV.207). Treucuţa (pentru gîşte) să se aşeze lîngă cuşcă şi să steie tot plină cu apă (DRÄGH.IC.59).-2. broască cu troacă, sonst broască cu ţest, ţestoasă Schildkröte F. (PAMF. IND.126,PAMF.BOLI 67). - 3. F 1 a s c h e n k O r-b i s M. (Cucurbita lagenaria;BR.). - GR. Pl. bisw. troci; TR. BAN. OLT. S.n. troc, Pl. troa'ce u. tro'-curi. MOLD. tre'ucă, Pl. tre'uce. - Dim. trocu'ţ, trocuşo'r, trochi'ţă, trocu'ţă (ŞINCAI E.106) , treu-cu"ţă, Pl. -ţe. - ET. sieb.-sächs. troch; vgl. teică. - SG. ALR I/I,K.7,II/I,MN 2652,73;2657,75;ALRM I/II, K.319iALR SN I,K.171,182,200,II,K.330,457,516;IV,K. 1223jALRM SN I,K.117,119,216,421;III,K.1039. t roa "lină Pl. troa"hne S.f. (um 1670 ANON.CAR.) ugs. Erkältung F., Schnupfen M. ........ ... . . . 2 iroanna ae boaLa .. . tntrasă în oamem (CANT.HR. 431). De cînd cu troahna cea de la Crăciun, (ea) nu ş-a mai venit în fire (NĂD.NUV.II,137). Aşe neunire în politie şi neînvoinţa în cetate, ciuma şi lingoare cea mai rea şi troajna cea mai lipicioasă ieste (CANT.IST.91). -GR. troană (PAMF.BOLI 15;64), troaj-nă (CANT.). - ET. Zshg. mit mhdt. strüche, oberdt. strauche(n) "Schnupfen" fraglich //slav. otravna, otrovna (DR IV,749) , ngr. ßpa>cv6g (SCRIBAN) , -SG. ALR I/I,K.112,II/I,K.107,ALRM I/I,K.157. troa"ş siehe trăoaş. troc siehe troacă. troca"r Pl. -ca"ri S.m. (1722 PAŞCA) 1. Troghersteller M. -2. Bewohne r M. der Vorstadt Şchei in Braşov. Nach WEIG. JB.VIII,3 stammt der Name von den Frauen aus Şchei, die in einer kleinen Mulde (troacă) Schnüre flochten, nach BIBIC.463 dagegen von den dortigen Männern, die das Obst, mit dem sie Handel trieben, in Mulden aufbewahrten. - GR. auch trocan (PAŞCA N.339) . - Dim. trocăra'ş (BIBIC.PP.210). - ET. troc (troacă). trochi"ţă etc. siehe troacă. trofe"u Pl. -fe'e S.n. (I8l4 ÎNTÎMPLĂRILE 229) Trophäe F. înfigînd în lance acest sîngeros trofeu, Se întoarce de-l închină lui Ştefan, domnului seu (C.NGR.OP.1,75). -GR. Pl. veralt. -fe 'uri, -fe'iuri. - ET. it. trofeo. troftolo"g siehe taftolog. troglodit Pl. -di"ti S.m. (1722 CANT.HR.2 65) Höhlenbewohner, Troglodyt M. - S.f. -di' tă, Pl. -di^te. - ET. ngr. Tpor/XoöLTric, später frz. troglodyte. troiaV1 Pl. -ie"ne S.n. (1-489 ARH.IST.I) 1. aus vorgeschichtlicher Zeit stammender, sich weit hinziehender Wall, dessen Errichtung den Römern,, bes. Kaiser Trajan zugeschrieben wird: Römerwall M., -schanze F. Şi şanţuri groaznice trăgea (Traian) pe unde şi îmbla, precum şi pînă astăzi se văd şi la noi aici în ţară, cărora încă troianuri le zicem (SPÄT.MXL.,LET.2 1,88). Şanţul Troianul 1 (MIR„COSTIN,LET. I,22;vom Trajanswall). Traian ... au tras troian peste multe ţări şi preste această ţa-p ră (MISAU.,URECHE LET. 60) . Cînd ajunseră tocmai deasupra priporului de unde se văd, în poală, urmele unei cetăţi de uriaşi şi brazda vladnică a troianului (OD.PS.217). In einer slav. Urkunde Stephans des Großen aus dem Jahre 1489 wird der troian, näinl. die den Pruth mit dem Dnjestr verbindende Römerschanze in Bessarabien, als Grenze eines Landguts genannt (ARH.IST.I,155). - 2. (de zăpadă) wallartig zusammengewehter Schnee: Schneewehe F., -h a u-f e n M.,* vgl. nămete. Pînă în piept se îngropau bieţii cai în troiene grămădite de vijelie de-a curmezişul drumului (VLAH.IC.50). Valuri albe trec în zare, se aşază-n lung troian Ca ndsipurile dese din pustiul african (AL0/CL 11,34). - Danach dann von ähnlichen Bildungen: Şi atîta prav au fost cît se strîngea troiene la garduri cînd bătea vîntul: ca 2 de omăt era troiene de pulbere (URECHE,!!?!. 1,236). Stîrvurile-n cîmpuri, zăcînd aruncate, Să strîngă troiene de vînturi suflate (DOS.PS.V.17,120;von den erschlagenen Feinden). Frwnoasa-i limpezime în clipă tulburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii (AL.,CL VII,397;vom Rheinfall). - 3. OLT. BAN. TR. von gehenden Menschen, Wagen, Schlitten etc. gebildete Fährte, Spur F. Troianul carului (BIBIC.434;Lösung des Rätsels '.Lungă cît lumea,0 păşeşte găina) . - GR. Pl. auch troia'ne, -ia'nuri. -ET. slav. Troîanu "Trajan”. - SG. ALR SN III,K.8655ALRM SN II,K.682. troian 722 troia'n2 (1620 MOXA) I. Adj. trojanisch. Calul troian das Trojanische Pferd. - II. S.m., Pl. -ie “ni Trojaner M. Şi adună grecii toţi cei mai mari şi le spuse de patimă şi li se rugă foarte că să ss bată cu troianii pentru el (MOXA,HC 1,335). Cum povesteşte Omer ... s-au sfătuit zieii în ceriu, unii să ajute troienilor ... iar alţii s-ajute pe elini (BUDAI-DELEANU IV, 8 N.) . - GR. Pl. veralt. troiani. - ET. Troia. trofică Pl. troici S.f. (1894 ALEXI) von drei nebeneinander gespannten Pferden gezogener Schlitten: Dreigespann N. - ET. russ. troj- ka. troi"cinic Adj. (1683 DOS.) veralt. canoane troicinice Gesänge zu Ehren der Dreieinigkeit. Că-i plină svînta besearică de dăscălia lor: canoanele o smoglas -nicului ş-a praznicilor şi canoane troieinice şi stî-hire în tot fealiul (DOS,VS„Octe14;64b). - ET. ksl. troicinü. troieni" Präs. -ne'sc (1829 AR 107) I. V.tr. verwehen, versöhne ien. Afară vîntul fluieră în straşina casei; zăpada le-a troienit uşa p-afară (DEL.P.188). Iarna viscolu-l ascult ... Troienind cărările (EMIN.O.I,123). - Übertr. LM.: Dragul codru, troienindu-şi frunza toată (EMIN.O.I, 83;vom Laub des Waldes). Deasupra-mi teiul sfînt Să-şi scuture creanga ... M-or troieni cu drag Aduceri aminte (EMIN.O.1,116) die Erinnerungen werden mich zudek-ken. Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea (VLAH.NUV.38) erfüllten seine Phantasie. - II. a se troieni im Schnee stecken bleiben. Adevărat că i s-a troienit sania ...? (AL.,CL VII,367). Am pus 15 zile de la Herţa la Bucureşti, am îngheţat, am murit de foame, m~am troienit (AL.,CL V,284). - ET. troian1. troieni"t Adj. (1856 SBIERA) verschneit,mit Schnee bedeckt. Munţi troieniţi, a căror vîrfuri se pierd între nouri (SLAV.,CL VIII,417). Abia au putut deschide uşa, atît de troienită era (SBIERA POV.250). - ET. a troieni. tro'inic Adj. (um I67O ANON.CAR.) veralt. von Schwerkranken: bewegungs 1 o s, apathisch. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de o bucată de vreme (NÄD.NUV.1,32). Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici (ŞEZ.1,255) die Kinder haben Fieber und sind matt. - ET. unbek. troiţă Pl. tro"iţe S.f. (l6.Jh.PS.SCH.Cant.10) 1. veralt. (LV\.treime) Dreieinigkeit, -faltigkeit F. Prea curată şi nedespărţită şi închinătoarea troiţă (MÄRG. 192b). Svîntă troiţă 2 nedespărţită şi neschimbată ţie ne închinăm (VARL.CAZ. 1,208a) . - Sfînta Troiţă Pfingstmontag M. Nunta s-a început duminecă cu o săptămîna înaintea Sfintei Troiţe şi în zioa de Sfeta Troiţă . . . s-ou săvîrşit şi sfintele cununii (RADU GREC.,CM 11,255). Übertr.: Baba ... voia cu orice chip să aibă o troiţă nedespărţită de nurori (CREANGĂ OP.1,39) ein dreiblättriges Kleeblatt. -2. Wegkreuz N. - 3. dreiteiliges Heiligenbild,Triptychon N. în părete, o mică candelă lumina o vechie troiţă de lemn (OD.MV.1894,8). -GR. troi'ţă. - ET. ksl. troica; zu troi'ţă vgl. nslov. troji'ca. - SG. ALR SN III,K.906. trompe"tă Pl. -pe"te S.f. (1851 STAM.D.) Trompete F. - ET. frz, trompette, dt, Trompete. tron" Pl. tro'nuri S.f. (1649 MARD.) 1. MUNT. Truhe, Lade F. Zestrea la ei (la ţărani) este ori un tron cu ale casei, ori cîteva vi-tişoare (JIP.R.158). Făt-frumos ... găsi în sfîrşit în fundul unui tron vechi armătura şi hainele tă-■] tine-său (ISP.LEG. 1,4). Moisi şi Aaron Amîndoi ţinea d-un tron, De tronul făgăduit Cel prin lege dăruit (PP.,GCR II,322;von der Bundeslade). - 2. OLT. TR. S a r g M. Perniţa pe care i-o aşază (mortului) sub cap în tron (MAR.ÎNM.58). Tron de ceară că-i făcea ... Şi pe el că-l îngropa (PÄSC.LP.301). - LV. bei MARD. als Übers, von asl. kovcegü, raka. - GR. trun (VÎRC.). Pl. auch troa'ne (SLAV.,CL XII,430). - Dim. tronişo ~r (ISP.POV.U.SF.85), MUNT, trone'ci -nr> ttttt OiQ\ 7 "4- XXP cinh -cHnhc +mjn \ t »UiJ« V «L. _i. -i. / * W 3 .w . ^ - SG. ALR I/II,K.297jALRM I/II,K.416jALRM SN I,K.176. tron^ Pl. tro'nuri S.n. (1705 CANT.IST.151) Thron M.; fig. Herrschaft, Regierung F. - ET. gr./lat. thronus, auch mittelbar. tronc etc. siehe tranc. troncăni" etc. siehe trăncăni etc. tro"ncăt Pl. tro'ncäte S.n. (1872 AL.) Klirren, Klappern, Poltern N. Troncătul de zdraveni bolovani în rostogol (AL.POEZII III,Leg.44). A auzit troncote prin pivniţă (SLAV., CL VI,228). - GR. troncot. - ET. tronc! (tranc). trop! Interj. (1866 AL.PP.384) ahmt Stampfen mit den Füßen nach: tramp!, trapp! Ipate ... se prinde în joc lîngă o fată ... Şi tropăi, tropăi, ropai, ropai! i se aprind lui Ipate călcîiele (CREANGĂ,CL XI,29;sie tanzten). - Auch substantiv. 723 troscăitor Vgl. hop!, hopa(i)! - GR. tro'pa!, tro”paiJ ~ ET. onomatopoet;., vgl. bulg. trop! tropa"ncă S.f. (l880 BUR.CÄL.23) DOBR. Volkstanz M. mit zahlreichen Figuren. Andere Bez. für Tänze mit Stampfrythmen: tropa, tro-panca, tropca, tropota, tropoţelu, tropotită, tropo-titoc, tropoţica (DJPR 179/80). - ET. vgl. bulg. tro-panka. tropa"or (+) Pl. -pa"uri S.n. (l8l5 DION.) Troppauer Tuch. Tropaoru 2 lei şi jumătate (DION.,TEZ.11,166). Postavu tropaor 10 lei aotu (DION.,TEZ.11,10). -ET. dt. Troppauer (Tuch). tropa"r Pl. -pa"re S.n. (1570 CORESI LIT.9a) Troparion N., poet. Strophe, die im orthoa. Gottesdienst gesungen wird. Irmoasele canoanelor sînt luate din Vechiul Testament, iar troparele sînt luate din cel nou (GHEN.LIT.69). Canoane troicinice şi stihire ... şi tropare (DOS.VS.Oct.14;64b). Şi-i dea-de preste toate poruncă să nu scrie carte nicăiuri, nice să scrie sau să cînte tropari (DOS.VS.Dech.4; 195b). - GR. Pl. m. selten tropa'ri. - Dim. tropă-re l (DOS.VS.Dech.4; 196a) . - ET. mgr. Tponnptov, ksl. troparî. tropăi" V.intr. (1825B.) stampfen, trampeln, trappeln. Pe pajiştea verde, cavaleri şi dame tropăiau de răsuna pămîntul în sunetul unei cobze şi a unei vioare (C.NGR.,CL 1,106). Ajuns pe pod, calul forăia din nas şi tropăia din picioare, nevrînd să mai meargă (RETEG.POV. III, 72; . - GR. Präs. tro'păi u. vropăie"sc; tropoi (STAM.D.). - ET. trop! tropăi"t Pl. -i"turi S.n. (1835 GOR.HAL.II589) Stampfen, Trampeln De ce mergea, de ce i se tăiau (picioarele) de la genunchi; acum auzea bine tropăitul lupilor (NĂD.NUV.I,177). - ET. a tropăi. tropăitu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1847 PANN PV.,CADE) Stampfen, T rampei n, T rappeln N. în tindă porniră vuiete şi tropăituri (SAD.PS.39; die Pferde eines Schlittens wurden hereingeführt, um sie vor dem Winterstunn zu schützen). - ET. a tropăi. tro"pcă etc. siehe tropancă. tro"pic (1705 CANT.) I. Adj. tropisch, T ropen-, LM. tropical. - II. S.n. 1. Wendekreis M. Timpul iernii, cînd soarele din tropicul himerinos spre tropicul therinos să întoarce (CANT.IST.132). - 2. Pl. tro'-pice T r o p e n (Pl.). - ET. gr./lat. tropicus. tropico's Adv. (1673 D0S.PS.V.6i\N.) veralt. bildlich, figürlich. - ET. ngr. TpOTCL h6q. tro*pos Pl. tro"posuri S.n. (DOC.1771}FURNICĂ D.30) veralt. Weise, Manier F. Baronul, ruşinat se vede de acest tropos, s-a coborît la cea întîi staţie şi a dispărut ... împreună cu săcuşorul meu de voiaj (AL.,CL II,143;die Erzählerin hatte den Baron, der sie küssen wollte, geohrfeigt). Trebuie să-l facem a înţelege cu tropos subţire că ... îşi necinsteşte evghenia cînd se lasă pe lene (CL IV,312) wir müssen ihm diskret zu verstehen geben. L-om arestui ... însă cu forme, cu tropos (AL.,CL VII,410) auf schonende Weise. - ET. ngr. Tpönog. tro"pot Pl. tro"pote S.n. (um 1670 ANON.CAR.) Trappeln, Getrappel H. Un tropot de om ce pe furiş vine (BUDAI-DELEANU VIII,93) . Pămîntul răsună Sub tropotul cailor (CL 11,251). Urlă cîmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie (EMIN. 0.1.149). -GR. S.f. tropotă (FLOR.,CL 111,158). Vgl. tropancă. - ET. vgl. bulg. serb. tropot. tropoti" Präs. -te"sc V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. trappe In. Văzui pe mica venind, Cizme roşii tropotind, Poale albe sfîrîind (PP.TR.,CL V, 116) mit ihren roten Stiefeln trappelnd. Şi bat pămîntul tropotind în tact uşor (COŞBUC 21;von Tanzenden) . Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul {BGLINT.1 1,232). - 2. veralt. (in die Hände) klatschen. Păraole tropoti-vor cu mînule de-preună, munţii bucura-să-vor (DOS.PS.SLAV.R.97,8) . -GR. tropota (HMST.126), Präs. tro'pot. - ET. tropot. tropşi" Präs. -şe"sc V.tr. (1705 CANT.) stampfen. (Lupul) cu picioarele uscatele frun-dze tropşind, stropşind, le suna (CANP.IST.59) . - ET. vgl. a stropşi. trosc! Interj. (l800 BUDAI-DELEANU) krach! schwupps! Häufig in Verbindung mit pleosc! (s.d.). Iar dintr-un alb nuor Sînt Ilie, Trosc! ... aşa-l pogni cu săgeată arsă Tocma într-a capului găvălie (BUDAI-DELEANU 1,53). - GR. troasc (pleoasc) (FURT.49). - ET. onomatopoet. - SG. ALR SN V,K.1468,1469. troscăito'r Adj. (1906 UR.) selten geräuschvoll. Frunzele se aşternu-ră, covor troscăitor, pe pămîntul pădurilor (UR.BUC. 136;es war Herbst). - ET. a troscăi (troscăni). troscăi 724 troscăi" siehe troscăni. troscăni' Präs. -ne'sc V.intr. (1822 HMST.77) krachen. Voinicii ... se duc Din pistoale tros-cănind Şi din gură chiuind (I.-B.288). - GR. troscăi, Präs. -ie'sc u. tro'scăi (STĂM.W.460) . - ET. onomato-poat. - SG. ALR SN IV,K.1069. tro'scot (16.Jh.PS.SCH.Dt 32,2) 1. Vogelknöterich, Wegetritt M. (Polygonum aviculare). Ca troscotul uscat să va mînca de foc (BIBLIA 1688 Js 9,18) . Să uscară şi să făcură ... ca troscotul (BIBLIA 1688 Js 37,27). 0 humă sură şi jilavă pe care nu se prinde ... nici troscot, nici ciulini (ODOB.,CL IX,27). Ca să uit ce-arn învăţat, Tu mi-ai aşternut în pat Troscot şi sulfine (COŞBUC.224). Uscafi îs covrigii, cumătră? "Uscaţi troscot" (AL.OP. 1,1538) beinhart. (El) începu a roade cît îl slujau dinţii ••• din troscotul cel de posmag (BOGD.VECHI 6) an dem steinharten Zwieback. - GR. troscoie ~l, tro'scovä (HMST. 161 ;B.) . — 2. troscot gras (BR.), troscote'l- (B.) Portulak M. (Portulaca ole-racea). - 3. troscot ameţitor Taumellolch M. (Lolium temu lent um j CHÄIN.). - 4. troscotel Knor-pelkraut IM. (Polycnemum c;rvense,-CRÄIN.) -ET. asl. troskotü; zu troscovă vgl. serb. nslov. tschech. truskavec. - SG. ALRM SIM II,K.457. troscoţe'l siehe troscot. tro'snet Pl. tro'snete S.n. (1831 AN.P.1/1,73) Krachen, Knacken IM. Falnica oştire a lui Mateiaş, învălmăşită ... de trosnetul sineielor ae-o împroşcaţi de pretutindeni (VLAH.RP.237) . Deodată aud un troznet de frunze uscate, dinspre izvor (UR.BUC. 15l;die Rehe kamen zur Quelle). - GR. troznet. - ET. a trosni. trosni" Präs. -ne'sc (1705 CANT.IST.158) I. V.tr. zum Krachen, Knacken bringen. "E dezgustător", zise Cosmin, trosnindu-şi degetele (DEL.P. 15) . - II. V.intr. krachen, knak-ken, knallen. Turcii — trosnind din sinete, spărgeau porţile cetăţii (VLAH.RP.212). Trosnea uscăturile pe unde (ursul) călca (ISP.LEG.2 329). în anul acela căzu o iarnă grea. Trosneau pomii în grădină (DEL.P.182). Cînd mănîncă, îi troznesc fălcile (PANN PV.M.II,35;von einem tüchtigen Esser). Oasele de la picioare, Cum păşeşte dînsul moale, Poc, poc, poc! trosnesc din glezne, Parc-ar trage din pistoale (SPER. AN.1893 111,129). Cînd va avea biciul în mînă şi va trosni asupra vrăjmaşilor (ISP.LEG.2 215). îi trăsneşte chibritul wenn das Streichholz beim Anreiben geräuschvoll zündet, bedeutet dies, daß man Geld bekommt. - GR. trosni, trăsni. - ET. zu a trăsni. - SG. ALR II/I,K.250,-MN 2793,99;ALR SN IV,K.1069,V,K. 1466,1469;ALRM II/I,K.393. trosnito'r Adj. (187*1 OD.PS.) krachend, knackend, knallend. ln bătătura casei arendăşeşti ardea un foc mare; des-căliaarăm la flăcăraia trosuitoare a brazilor (OD. PS.253) beim Schein der prasselnd flammenden Tannenzweige. - ET. a trosni. troto'c (+) Pl. -to'ci S.m. (187*1 L.NGR.) Traber M. Trăsura principesei Z. cu doi suri, trotoci de rasă (L.NGR.,CL VIII,49). - ET. vgl. russ. trot "Trab". truba'ci Pl. -ba'ci S.m. (l821 BELD.EIER.l6) veralt. Trompeter M. Trubaai găităniti, cu comul de vînătoare încolăcit sub umere (OD.PS. 169). - GR. trumbaci, trombaci. - ET. russ. trubac. tru'dă Pl. tru'de S.f. (16.Jh.PS.SCH.24,18) 1.Anstrengung, Mühe, Plage F. Şi-i porunci (D-zeu lui Adam) să să hrănească au trudă şi cu ostenială (MS.17.Jh.,GCR 1,145). Cu socotinţă şi cu iubire de trudă slujirea şi lucrul lui D-zeu iaste a face (PRAV.GOV.IV a) . După aceasta, cu mare trudă a zis (împăratul) pre urmă: "Izbăvi-să-va de scîrbă?" (MS.1757,GCR II,53;er war dem Tod nahe). Odată se întîmplase ca mitropolitul ... să între în casa părintelui Gavril pentru a .se odihni de truda letur- ghiei ce auzise (I.NGR.,CL 111,43). Vînătorul __ socotind că nu va face truda de a-l căuta prin lăstar (pe puiul de prepeliţă în care trăsese) (BRST.LD.92) daß es sich nicht lohne. Şi-i scoase de în raiu, de-i pedepsi cu ostenit şi cu ghimpi ce împung şi au trudă ... şi cu sudori să lucreaze pămîntul (M0XA,HC I, 347). - Selten Pl.: (Viata lacomilor) să împuţinează de grijă şi de trude multe (MÄRG.2 29a). - 2. LV. Ergebnis der Anstrengung: Arbeit F.,Werk N. Sä rape striinii trudul lui (CORESI PS.^ 217b; 108,10). Şi priimeşte această putină trudă a noastră (MIR.COSTIN,LET.1 I,214;zum Leser) . - GR. veralt. S.n. trud (OORESI I.e.;PS.SCfI.108,11) nach der ksl. Vorlage, Pl. auch truzi. - ET. ksl. trudü. Ausgang u. Genus nach a munci/muncă, a fugi/fugo, a osîndi/osîndă; vgl. a trudi. trude"inie siehe trudnic. trudi' Präs. -de'se (l6.Jh.PS.H.6,7) I. V.tr. plagen, quälen. Cînd nu te văz, am chinuri, Şi cînd te văz, leşinuri; Ş-un ceas nu~M prisoseşte Să-ii spui ce mă trudeşte (AL.VĂCAR- II,161). - II. V.intr. sich anstrenge n' abmühen, -plagen, -hetzen. Socotit1' 725 trufi crinul cum creşte: nu trudeşte (trotz ksl.trusdajut-4 sş), nece toarce (CORESI TE 147b;Lk 12,27). Mulţi oameni învăţaţi au trudit şi au ostenit, de au scr-is istorii a crai şi a împăraţi (MS.17.Jh,,GCR 1,146). A trudi de facere, naştere (auch a se trudi) Geburts-wehen haben. Trudeşte (de copil) (ŞEZ.V,165). - III. a se trudi sich anstrengen, sich bemühen,sich abplagen, -mühen, -hetzen. De vreme ce omul trece ca o umbră rară, Zădar să trudeşte de zî pănă-n sară (DOS.PS.V.38, 20). Toată ziua (ucenicul) îşi prăja burta la soare şi se trudea cînd pe-o coastă, cînd pe alta (BOGD. POV.85). - ET. ksl. truditi. - SG. ALR II/I,K.96. trudi"re Pl. -di'ri S.f. (1Ö23 BOBB) Abmühen, Abplagen, Abhetzen N. S-a umflat o broască-odată, Pe un bou ca să ajungă, Var plesni sărmana-ndată, După o trudire lungă (C. CAR. ,PR.DRAM. 256). - ET. a trudi. trudi"t Adj. (1551/3 ES) müde, abgespannt. Si aşa 6 zile învă-luindu-să prin )mnte, flămîndu şi truditu, au ne-merit la un rîu ce cura spre săcui (URECHE,LET. 1,162). Giustino învîrteşte la flaşnetă "Valurile Dunării", schimbîndu-şi mînele-i trudite (VLAH. NUV. 113). Fiind (el) trudit şi ois-tenit de drum şi de zăduhul soarelui, a şezut lîngă harbuzărie să să odihnească puţîntel (MS.1808,GCR 11,200). - Substantiv.: Veniţi la mine toţ trudiţii şi cu sarcinele şî eu ră-pausa-i-voi (ES 34b;Mt 11,28). - ET. a trudi. - SG. ALR I/I,K.102. trudito'r Adj. (1642 CAZ.GOV. 1^8) mühselig. - Auch adverbiell u. substantiv. -Mit anderem Suff.: -cios (DOS.VS.Mai 26; 132b). -ET. a trudi. tru'dnic Adj. (1683 DOS.VS.Prolog) anstrengend, mühsam, mühselig. Obosit de trudnica meserie a armelor, (el) se retrase în vila ce avea la Pediun (OLL.HOR. 105) . După un drum mult trudnic la Mălini toţi tăbărăsc (BELD.EIER. 74). Hapul de trudnică şi băbească versificaţiune ce făcui să înghiţi (OD.PS.142;von einem schlechten Gedicht). - GR. trude'Inie. - ET. ksl. trudinü. ţgufanda* Pl. -da'le S.f. (1628 DRHB XXII,58) Erstlingsfrüchte (Pl.), Frühobst, “gemuse N.j im weit. Sinn erlesene, ; ...^östliche Frucht. După cîteva săptă-m^ni, mazărea şi bobul ies trufanda (ÎNV.COP.1892 *»8) . Nastratin Hogea__într-un cireş trei cireşe pîrguite văzînd, Le luă, într-un ciur le puse şi, °a lucru trufanda, Plecă la cîrmuitorul, vrînd plo- con a i le da (PANN.N.37). Dacă acel om ... are gusturi răsfăţate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri şi trufandale, prăjituri şi zaharicale (OD.PS.39). Tot aşa şi tata Cînd vindea salată Conopida— nvoaltă, Trufanda curată, Nu răcnea în piaţă (C.CAR.,PR.DRAM.240). - GR. trofanda (BOC.). - ET. türk, turfanda. trufa'ş Adj. (l6.Jh.CV) hochmütig, dünkelhaft. Vezi, fătul meu, omul cel trufaş ce să înalţă pînă la cer, cum căzu pînă la iad! (NEAGOE ÎNV.2 45b). (Despot) era trufaş ... multe socotind de sine (NEC.COSTIN,LET.^ I,App.67). - LM. auch stolz. Colo se ridic trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe (EMIN. 0.1,43). Căţăraii-vă pe piscurile trufaşe ale Bucegi-lor (UR.BUC.13). - Substantiv.: D-dzeu trufaşiloru protiveaşte-se e smeriţîloru dă bunrătate (CV2 82a; 1 Petr 5,5). Că tu oamerii plecaţi spăseşti, Doamne, şi ochii trufaşilor pleci (PS.SCH.17,28). - GR. tru~-faş. - ET. trufă. tru~fă Pl. tru'fe S.f. (l6.Jh.PS.SCH.l6310) LV. Hochmut, Dünkel M. Traian ... plecă cerbicea eghipteanilor şi birui trufa turcilor (MOXA, HC 1,361). In trufa necuratului încinde-se mişelul (PS.SCH.9,23). Carele ___ nu va merge cu cei ce-l vor chema ... să mănînce pîine şi vin să bea, ce ... chemat fiind să se împreune cu dînşii ... nu va merge de trufă (ÎNDR.475). (Solul leşesc) venea cu mare trufă, cu vreo 500 oameni — şi cu mare dîrjie (NEC. COSTIN,LET.2 11,43) voller Prahlerei. - ET. gr. xpucpn; altes Lehnwort, das auch im bulg. als trufa, -filo "Schmuck", trufja "schmücken" erscheint. trufaşi' Präs. mă -şe'sc V.refl. (l6.Jh.PS.H.l8) veralt. hoffärtig, hochmütig, dünkelhaft sein. Oarecarii se aşa fără de o nevoie trupească trufaşaşte-se şi tocmeala postului întru săbor depreună dezleagă (PRAV.GOV.150) diejenigen, die ... eigenmächtig Fastenregeln in Konzilien aufheben. - GR. trufăşa (ANON.CAR.). - ET. trufaş. trufăşi'e Pl. -şi'i S.f. (l6.Jh.PS.H.l6,10) LV. Hoffärtigkeit F. Atunci ... se va sătura şi mîndrul de trufăşie (ANTIM DID. 115) . - ET. trufaş. trufi" Präs. mă -fe'sc (1563 CORESI PRAXLU 182) hochmütig, hoffärtig, dünkelhaft werden, sein, sich brüsten. Aşa vedem şi pre cei mîndri că să trufesc şi-şi rî-dică sus sprîncenele lor (MHRG. 32a). Cei ce vă tru-fiţi întru noroadele neamurilor (MINEIUL 1776,82a). trufie 726 Să nu se trufeasaă asupra altora (ANTIM DID.95) er stelle sich nicht über andere. El însă să trufi şi vru să fie (mai) mare decît D-zeu aare-l făcuse 2 (NEAGOE ÎNV. 64b) . Sigismund Bathori______se trufi şi se înălţă cu mintea de cînd ... se rudi prin căsătorie cu împăratul (BRLC.90). - GR. (+) trufului. - ET. trufă. trufi'e Pl. -fi'i S.f. (1560 LEVITICUS 26,19,HC I, 13) Hochmut, Dünkel Fi., Hoffart F. Că era voievodul foarte smerit, iar trufie nu avea nicicum (MS.1691,GCR 1,287). Acest Costandin Bălă-ceanul nu-l lăsa, ticălosul, trufiia ca să-şi aducă aminte de D-zeu, ci credea în axiere şi în cai şi în arme (RADU GREC.,CM 11,41) . (Pazvantoglu) întrînd în divan au mare trufie au şezut pe saltea deosebi (DION.,TEZ.II, 188) . Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia! Cît mă simţeam de mic în asemănare cu băietul acel ce scria "Sară" şi "Vie" în trei osebite feluri! (C.NGR.6;Schilderung eines Examens) „ -ET. vgl. trufă, a trufi. tru'lă siehe turlă. trunchi Pl. tru'nchiuri S.n. (uin 15^7 DERS^) 1. (de copac) (Bau m-)S t a m m M. (bes. von gefällten od. entwurzelten Bäumen)j Stück eines quer Zerschnittenen Stanmes: Klotz,Block M. Romanii ... li s-a părut că toţi trunchii copacilor sînt 2 oaste pedestră (CANT.HR. 167) . Este bine de a lăsa pe loc (în pădure) cîteva zile arborii tăieţi fără a curma trunchii şi a-i curăţa de crengi (POP.LEMN. 55). Ai lăsat un vlăstar care se frîngea dincotro bătea vîntul şi găseşti un trunchi care nu se mai mlădiază, ci stă neclintit pe rădăcina sa (CL XI,86) . - 2. veralt. Klotz, Block M. des Metzgers, Holzbearbeiters, Scharfrichters etc. - 3. R u m p f M. (des Körpers). L-au tăiat tot cîte o bucăţea, în-tăi deagetele ... apoi mînule ... şi picioare, pînă au rămas numai trunchiul (DOS.VS.Noe.27;173a). - 4. kurzes Stück Ackerland (PAMF.AGR. 18). - GR. S.m. trunc (B.). Pl. bisw. trunchi. - Dim. trunchiule'ţ, trunahiu'ţ (B.) , Pl. -ţej trunchişo'r, truncuşo “r (STAM.W.659), Pl. -şoa're. - ET. lat. trüncülus. - SG. ALR SN I,K.22Q;II,K.567,614sALRM SN I.K.419. trunchia' Prâs.-chie'z V.tr. (1823 BOBB) zersägen, -schneiden, -teilen; fig. verstumme 1 n. - GR. veralt. trunca, trunchi. - ET. trunchi. trunchia't Adj. (1823 BOBB) abgesägt, zerteilt, fig. verstümmelt.- GR. veralt. truncat. — ET. a trunchia. trunchie're Pl. -chie'ri S.f. (um l805 ŞINCAI S. 126) Zersägen, -schneiden, -t e i 1 e n N., fig .Verstümmelung F. - GR. trunchi-re, trunchiare. - ET. a trunchia. trunchio's Adj. (1822 HMST.29) stämmig. Bătrîna făcu un prunc frumos şi trun-chios (FR.-C.MOTII 259) . - ET. trunchi. - SG. ALRM II/I,K.144. trup Pl. tru'puri S.n. (16.Jh.PS.SCH.78,2) Leib, Körper (bes. im Ggs.zu suflet,s.d.3). Luaţi şi mîncaţi, acesta iaste trupul mieu (CORESI 4 TE 58b;Mt 26,26). Cu trupul în biserică şi cu gîndul la dracu (Sprw.) je näher der Kirche, je weiter von Gott. Is.Hs. — au venit pre lume în trup de 2 om (VARL.CAZ. I,24b). Pofta, neputinţa trupului die Lust, Schwäche des Fleisches. Doară căce au fost şi aceştea oameni cu trup ca şi noi (ECJSTR.LOG. ,GCR 1,77;von den Kirchenvätern) von Fleisch und Blut. Domnii ___ amîndoi au scăpat, lăsînd tot în tabără şi au năzuit amîndoi la Brăila numai cu trupurile 2 (URECHE,LET. 1,226) mit dem nackten Leben. Au infera* ... pîn nemţi şi au început a-i tăia, de au fost zăcînd trupurile ca boştenei (RADU POP.,CM I, 471) . (Ei) vor lua moarte şi vor şidea trupurile lor moarte trii zile şi jumătate (MS.1815,GCR 11,216). Tovit — fura trupurile sfinţilor di le îngropa (MS.18.Jh.,GCR 11,62) die Leichname. - Übertr.: Aceste oşti le-au făcut (împăratul) trei trupuri mari, adecă trei părţi (DION.,TEZ.II,214) drei große Armeekorps. 0 casă singuratică, despărţită de trupul tîr-gului, în mijlocul unei grădini (SAD.POV.89) vom Stadtzentrum getrennt. LM. dafür vielfach corp, bes. als wissenschaftlicher Ausdruck: corpuri solide, cereşti etc. Festkörper, Himmelskörper etc. - GR. Pl. veralt. tru 'pure. — Dim. trup (u)şo'v, Pl. -şoa "re, trupuls'ţ (PP.OLT. ,WEIG. JB.VH,62) , S.f. trupi'ţă (PP.BAN.,CL XIV,309;im Reim). - ET. asl. trupü. - SG. ALR SN I,K. 135,ALRM I/I,K.1,SN I,K.92. trupa'i etc. siehe tulpan. tru'pă Pl. tru'pe S.f. (I8l4 RUMPF 7) 1.Truppe,Mannschaft F. Mă mîndresa cînd văd că o trupă de artişti ... fac cîte trei repe~ tiţii pe sţenă (C.CAR. ,PR.DRAM.156) Ensemble. - 2. Armee F., Heer N. - GR. Pl. ( + ) tru'puri (GOLESCU CKL.90). - ED. frz. troupe. - SG. ALR SN W- K.964. trupea'n Adj. (1640 PRAV.GOV.) LV. leiblich. Cine-şi va învăţa feciorii lui ^ trupeani după dragostea lor cuvinte spurcate (FBAV-GOV.76b). (Copilul) sînge priimeaşte de la muiare 727 tu şi trup de la om, ce ei se ohiamă şi trupeani (PRAV. 077.117a). - ET. trup. sc Adj . (1563 CORESI PRAXIU 289) leiblich, körperlich} fleisch- 2 j l c h. Pase trupască şi sufletească (SICR.DE AUR 2'a) - Păcătosul, cînd iese din calea lui- D-zeu şi se face pre sine rob poftelor celor trupeşti (ANTIM DID. 109). Trupeştii oameni (CANT.DIV. 129a) . - GR. trupăsc (PRL 216a), f. -pască. - ET. trup. tru'peş Adj. (1793 PREDETICI II, 18b) wohlbeleibt, statt lieh. După ideea mea, boieru trebuie să fie un om trupeş (C.CAR. ,PR. DRAM.206). Unde-i mai găsi aşa bujor de trîrnbiţaş ca mine? _ trupeş şi cu piept de buhai? (AL.OP. 1,917). Mitrea scoase din grajdi doi cai înalţi şi trupeşi şi-i duse ... la fîntîna din fundul curţii (SLAV. ,CL XII,431). - ET. trup. trupeşte S.f. (1840 POEN. 1,368) Wohlbeleibtheit, Stattlich-k e i t F. Pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atî-ta trupeşie (QDOB.D.CH.77). - ET. trupeş. trupe"şte Adv. (1563 CORESI PRAXIU 289) körperlich, leiblich. Matthei, nu cu mintea au văzut pre Hs. şi l-au nălucit pre el, ci : trupeaşte cu dînsul au fost (MS.18.Jh. ,GCR 1,20). Aduseră nepoţii lui Iacov şi ai Iudei, fraţii lui Hs. trupeaşte, de în ruda lui David (M0XA,HC 1,360). — ET. trup. ; trupi^nâ etc. siehe tulpină etc. ^ tru"pişte (+) Pl. tru"pişti S.f. (1683 DOS.) "Gestalt F. Zdrobind toate trupiştile ceale 3 cioplite (DOS.VS.Noe.30;185b,über Götzenbilder) . -C ET. trup. I tru'piţă1 Pl. tru"pite S.f. (1884 H.V.36) f Griessäule des Pfluges mit den daran befestigten Tei-} len, im Ggs. zu Grindel u. Sterzen: Pflugkör-P e r M. - GR. trupi'ţă. - ET. vgl. serb. trupica. - § SG. ALR SN I,K.21,22;ALRM SN I,K.15,16. § foupi"tä2 siehe trup. ţgupo"s Adj. (1793 PREDETICI II,l8b) I selten wohlbeleibt , stattlich. Ăşti °ameni, cei mai trupoşi şi vîrtoşi(JIP.R.206). - ET. ii trup, ţgjPQŞi'e S.f. (l88l JIP.) ■Ţ0_ Selten Wohlbeleibtheit, Stattlich- fr k e i t F. Sănetatea şi trupoşiiea să joacă pe fata rumânului (JIP.OP.36). - ET. trupos. trupşo'r etc. siehe trup. truspa"tru etc. siehe tot I. tru şnic Pl. tru"şnice S.n. (1899 ŞEZ.) entölter Hanf: Hanfkuchen M. (ŞEZ.VIII,33) . -ET. unbek., vgl. serb. truSni hljeb, trusniaa "Klei-enbrot". tu 1 Pers. Pron. (1521 NEACŞU) A. Betonte Formen: Sg. Nom. tu d u, Dat. ţi'e d i r, Akk. (pe) ti~ne dich; Pl. Nom. voi ihr, Dat. vo uă e u c h, Akk. (pe) voi euch. Prietenul care m-a condus (la Eminescu) îl cunoştea din copilărie, îşi ziceau tu (VLAH.GV.213) sie duzten sich. Spunînd (în scrisoare) amicului său, căruia îi vorbeşte cu tu, că — (GION 87) . Persoane de consideraţie, cu care era per tu (VLAH.DAN 1,49) mit denen er auf du und du war. - Wegen Ersatz von tu etc. durch dumneata etc. siehe domnie 5. - GR. Sg. Nom. arom. ti ne, Dat. MOLD. BESS. ti'a, arom. a ţi'a, istro-rum. a ţi'e, Akk. LV. (16.Jh.) te'ne, istro-rum. ti're; Pl. Dat. LV. voa'o, vaa'ă, ugs. voa'oä, voa'-uä, vo'i2, vo'o, arom. a va'o. LV. verstärkt ti'eşi, ti'neşi etc., z.B.: Nu vă izbîndireti voi pentru voiş (SICR.DE AUR2 24b). - Dim. Akk. Sg. fam. tinişo'r, z.B.: Vin’ să te sărut şi pe tinişov (BOGD.BURS.40) . - B. Tonlose Formen. 1. Sg. Dat. îţi, ţi, ţi-, -pi, -ţi-, Akk. te, te-, -te, -te- (ti); Pl. Dat. vă, -vă, vă-, -vă-, v-, -v-, vi, -vi-, vi~, Akk. vă, -vă, vă-, -vă-, v-, -V-. Den Gebrauch der einzelnen Formen zeigen folgende Beisp.: îţi dau, ţi se dă, dă-ţi, ţi-am dat, dîndu-ţi-se; te chem, te-am văzut, t-ei duce u. ti-i duce, dueîndu-te, vedea-te-aş; vă dau, dîndu-vă, vi se spune, v-epi duce u. vi-pi duce (vă veţi duce), v-e cald u. vi-i cald, poveatindu-vi-se. Vor e steht im Dat. Sg. ţ-, vor a, o, ţi-, MDLD. BAN. TR. ţ~: ţ-e cunoscut, ţi-aş da, ţi-oi spune bzw. ţ-aş da, ţ-oi spune. LV. steht vă auch vor Enklitika: vă se ia (ÎNDR.49) , vă-l puiu (DOS.VS.Sept.26; 30b), vă le spui (DOS.VS.Oct.5;45b) , vă e voia (INDR. 281) , vă i ruşine (SICR.DE AUR2 28a) , ve i voia (DOS. VS .Martie 27; 56a) . Der Dat. kann das Poss. vertreten: din parte-ţi, din parte-vă deiner-, eurerseits. - 2. ugs. ethischer Dativ: Se împiedică baba de ceva gros şi tare şi pică cîtu-ţi era de lungă (BOGD.POV.20) . Auch in Verbindung mit mi-: Cum t receam puntea .. . mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozana cît mi ţi-i băiatul (CREANGĂ OP. V,25) ich fiel der Länge nach in den Bach. - ET. tu, ţie (ţi etc.), tene (te), voi (vă etc.), vouă geben lat. tu, tibi, te, vos, vöbTs wieder, u.zw. scheint ţi, ţie durch Angleichung an tu 728 mi < lat. m enstanden, tene an cene < lat. quem an-gelehnt zu sein, vouă ein viat. vdbis vorauszusetzen. - SG. ALR I/I.K.199,ALRM I/II,K.283,284,ALR SN VI,K.1622. tu2 Adv. (1881 CREANGĂ) fam. ugs. tritt verstärkend a) zu nici, in Fällen wie: Sînt un umilit muritor: nici tu subprefect, nici -primar, ba nici chiar notar (ISP. ,CL XVIII,195). -Meist wiederholt: Găsii (pe bragagiu) lungit jos pe o rogojină, încunjurat de trei oale hîrbuite şi o cană desfundată, şi nici tu scaun, nici tu masă, nici tu strachină în casă (CL XVII,68). Pomii ... par a fi uscaţi; nici tu frunză, nici tu muguri (ISP.BSG. 49). Vă puteţi închipui ce vrea să zică a te scălda în Bistriţa, la Broşteni, de două ori pe zi, tocmai în postul cel mare. Şi nici tu junghiu, nici tu friguri, nici o altă boală nu s-a lipit de noi, dar nici de rîie n-am scăpat (CREANGĂ QP.V,29;die Bäder waren ihnen gegen die Krätze angeraten worden). - b) zu fără: Ca să nu fie ruşinaţi, li se dădură ZOO de lei fără tu boi, fără tu vaci cu lapte (GHIB.BV.49;bei einer vom Fürsten angeordneten Ausstattung von Brautpaaren hatte sich eins als überzählig erwiesen). -ET. slav. to, vgl. z.B. bulg. tuka, nito e vreme, nito i mesto hier ist weder die Zeit noch der Ort dazu, poln. ni to kaczar, ni to taczka weder gehauen noch gestochen (wörtl.weder Enterich noch Ente). tuci S.n. (1719 AMELIO 79a) 1. Gußeisen N. Borcane de pămînt sau de twci (MÖN.OF.1875,2259). - 2. MUNT. OLT. DOBR. Pl. tu'-ciuri gußeiserner Kochkessel M., bes. zur Bereitung von Maisbrei (mănăligă). Cînd are sare şi crăcane, n-are mălai şi tuci; cînd are mălai, n-are găteaje şi sare (JIP.OP.89). - 3. veralt. Bronze F. - ET. türk. tu(n)g. - SG. ALR SN II,K.579, ALRM SN I,K.269,390. tudeli'ţă Pl. -li'ţe S.f. (1906 PANTU) MOLD. Edelweiß N. (Gnaphalium leontopodium) . - ET. unbek. tudorosal'le etc. siehe todorusale. tuduma’nă Pl. -ma'ne S.f. (1690 IORGA S.D.XII,23*0 veralt. 1. MARAM. MOLD. Beweis M.,Zeugnis N«— 2. TR. Protest M. - GR. S.n. tuduman. — ET. magy. tudomany. tudumăni' Präs. -ne'sc (1628 IORGA S.D.IV,27) veralt. I. V.tr. TR. MARAM. erklären, bekenn e n. - II. V.intr. protest ieren. După ce au tudumănit în persoana sa (SINCAI HR.II, 169). - ET. tudumană. tudumănito'r Pl. -to'ri S.m. (l805 CRIŞAN 287) TR. veralt. Protestierender M. (SINCAi HR.II,182). - ET. tudumăni. tufa'n (1775 AA ist.11/12,882) I. S.m., Pl. -fa'ni weich haarige W o 1 1-eiche (Quercus pubescens), bisw. überh. Eiche lntr-o sîmbătă, el s-a suit într-un tufan să taie o cracă, să-şi facă un resteu de boi (RCM.SÂRB.28). - II. S.n., Pl. -fa'ne Knüppel, Knüttel M. Deprinşi ... a aduce din păduri tăiate din tulpină Tuf anele de lemn de foc (OLL.HOR. 199) . Moldovenii, dînd peste dînşii (peste turci) îi buchisară cu tu-fanul ca pe gadine (ISP.,CL XII,180). - ET. tufă. -SG. ALR SN III,K.625. tufa'r1 Pl. -fa'ri S.m. (l800 BUDAI-DELEANU) niedriger, buschiger Baum, Busch, Strauch M. La un tufariu să abate Şi rumpe-o nuiea (BUDAI-DELEANU IV, 108) . Eram despărţiţi prin o matahală groasă ce purta favoriţi engleji, favoriţi stacoşii care se rîdicau între noi ca doi tufari ruginiţi de brumă (ÄL. ,CL IV,363) . După nişte tufari de roze____puturăn, cu tot întunerecul, să înţelegem că ne aflam într-o grădină (CL XI,145). Ciritei sau tufari de fag, de carpăn, de jugastru sau de alun (ÎNV.COP.1892 1,89). Intr-un tîrziu numai ce-l găb-jeşte (pe cîine) pe lîngă nişte tufari şi-l prinde de coadă (PAMF.PL.60) . - GR. stuhariu (CREANGĂ,CL X,384); auch Pl. n. tufa're. - ET. zu tufă; stuhariu ist einerseits an stuh u. dessen Ableitungen, anderseits an stufiş, stufos angelehnt. - SG. ALR SN III, K.634,ALRM SN I,K.396. tufa'r2 Pl. -fa'ri S.m. (1869 CL 111,278) Buschmann M. - S.f. tufări'ţă. - ET. zu tufă; gelehrte Bildung nach dt. Busch, engl. bush. tu'fă Pl. tu'fe S.f. (um 1513 DERS) I. Busch, Strauch M. Mi-e cuibul lîngă drm lntr-o tufă de alun (I.-B.204). Să iau capu frate-meu ... Şi să-l duc colea-n grădină La tufă de mărăcină (I.-B.495;die Schwester des Enthaupteten spricht). Sub o tufă-n poieniţă Este-o fîntîniţă (PP.Bespr./ GCR 11,339). Văzînd noi ... Că vrăjmaşul vine cu putere, Apucînd tufa, scăpăm dă moarte (BUDAI-DELEANU II,34). - 2. fam. tufă, auch tufă de Veneţia (gar) nichts (haben od.wissen), in Fällen wie: Că Şi de-ai avea tufă,în bătătură, uiti şi de topor şi de tăietor (DEL.S.182;es war so strenger Frost,daß man sich nicht aus dem Haus wagte). El ... au rămas cu buzele umflate şi cu tufă-n pungă (SBIERA POV.272) mit leerem Beutel. E tufă în pungă, în buzunar er hat nichts im Beutel, einen leeren Beutel, ist ein Habenichts. Începu şi unul şi altul o căuta săculteţu- 729 tuigiu pa săaulteţu - tufă! nu-i mai era nici urma (BOGD. P0V.22) der Beutel war verschwunden. Cînd să puie cangea pe hoţi - tufă! (AL.,CL VH,443) waren sie weg. Al treilea ostaş ţinea acuma straja şi ispravă ~ tufă (IARNIK/CL XV,173) von Erfolg keine Spur. Ceva ţoale ori vr-un dichis în casa tui, tufă (ISP. 2 ISC. 207) keine Spur davon. - 3. MUNT. tufă (rîioa-să, albă) weichhaarige Eiche, VJolleiche (Quercus pubescensjBR.) . - 4. ^aselstrauch M. (Corylus avellana). Taie o smicea de tufă! (VICIU) schneide ein Haselreis ab! - 5. tufă lemnoasă Erbsenstrauch M. (Ca-ragana frutescensjPANJU). - 6. tufă păstăioasă Geißklee, Bohnenstrauch M. (Cy-tisus virgatusjCRSlN.). - GR. Dim. tufişoa'ră, tufu-şoa'ră, Pl. -şoa"re (ÎNV.GOP. 1890 11,39); tufuli “ţă (EC. IR. 307), tufi 'ţă. - Augm. tufo'i. - ET. lat. tufa (mgr.ToCxpa, Tucpa) "Helmbusch", vgl. auch alb. tufe "belaubter Zweig etc.”, mlat. typha "Rohrkolben", zu agr. .Tucpn "Art Pflanze", ln Bdtg. 2 kommt auch agr. Tucpoe (it.tufo, tuffo, sp.tufo etc.) "Dampf, Dunst" in Betracht. - SG. ALR SN I,K.196;III,K.624,625, 634,635jALRM SN I,K.153;II.K.439. tufăni'că Pl. -ni'ci S.f. (1882 DATC.HORT.) Chrysanthemum N. (Chrysanthemum indi-cum,morifolium,roseum,sinense). Chinezii ... culti-vează foari ~~ K’i1 „ rnagy. comb ~~ SG ALP I/I, K»56 * ALR SN II,K.363. ţînc Pl. ţînci S.m. (1436 DRHA 1,221) 1. LV. Junges N. von Raubtieren u. Hunden. Acesta, odată şedzînd în curte ... veni o ... ienă ... cu ţîncul ei ce era orb şi întră de-ş aruncă ţîncul la picioarele svîntului (DOS.VS.Ian.19;19b) . Ţincii leului răcnind, a apuca şi a cere de la D-dzău hrană şie (CANT.DIV.77a;nach Ps 103,21). Pre numele unei ţince ce o cheamă Molda ... s-a numit Moldova apa Moldovei (NEC.COSTIN,LET.2 1,84) junge Hündin. - 2. ţîncul pămîntului Zieselmaus F., Z i e s e 1 M. (Spermophilus citillus). - 3. fam. von unerwach-senen Knaben: Bürschchen N., Knirps M. Toader să răpede şi-l înşfacă de cap. ” ... Lasă chica, doar nu-s ţînc să mă las bătut" (NAD.NUV.I, 164). Na tifla, mişele, Vn ţine să te-nşele! (AL. OP.I,837;der Sprecher, den ein junger Bauer betrogen hatte, zu sich selbst). Pînă la Bobotează, umblară cu stelele pe la toate casele ţînci numai de-o şchioapă .. . (SAD.CR. 146;über Sternsinger). Şi acum ne-o ţîngau 762 mai trimes şi pe ţîncu ăsta de prezident, putea să ne trimeaţă un om au mintea coaptă, dar nu un băie-tan (XEN.BR.26;von einem jungen Gerichtspräsidenten) diesen Grünschnabel. - S.f. ţî'ncă (AMELIQ 80a). -GR. tino. - Dim. ţîncşo ~r (CANT.HR.9) , ţzncşo'r (CANT.IST.304). - ET. vgl. magy. cenk, das evtl. aus dem Rum. starrmt (TAMAS 818) . ţîngă"u Pl. -gă"i S.m. (l840 TÎMPEANUL,DLR) fam. pej. L a f f e, Grün-, Gelbschnabel V\. Am o zdreanţă de fată nemăritată; dar tu nu ai un ţingău de flăcău de însurat? (ŞEZ.1,149). Erau, oea mai mare parte, nişte ţingăi des trunchiaţi (IARNIK, CL XV,106). - GR. ţincău (CIH.,ŞEZ.IX,147). - ET. vgl. ţîne. ţînţaV^ Pl. -ţa"ri S.m. (um 1521 BGL) (S t e c h-)M ü c k e F. (Gulex pipiens). Cînd sătenii nu mai aveau ou oe să plătească (birul,el) îi imgea cu păcură şi îi lega de copaci ca să~i înţepe viespele şi ţînţarii (FIL.CIOC.323). Vgl. armăsar, a strecura 1.1. - GR. ţinţar. - Dim. ţînţăre'l, -ra~ş. Augm. -ro'i. - ET. Gemeinroman. Wort, das in den lat. Glossen als zinzario, zinzala erscheint, it. zenzara, zanz- (mit stimmhaften z), sp. zenzalo, afrz. cincel-le; vgl. auch gr. TöCvTOtpac;, alb. cinxer (PAPAHAGI) . So genannt nach dem Summen, vgl. dazu lat. zinziare, zinzilulare, zinzitare vom Gezwitscher gewisser Vögel. - 2 . ţinta r siehe ţintar. ţînţări"me Pl. -ri"mi S.f. (1886 CREANGĂ0 79) Mückenschwarm M., Mücken (Pl.). - ET. ţînţar. ţip Pl. ţî"puri S.n. (1825 B.) TR. Springbrunnen M. (BARAC HAL.VI,89). Avea şi o grădină cu ţîpuri ce sare apa în sus (BARAC HAL.VT,146). - GR. ţip. - ET. ansch. postverbal 2 von a ţipa , vgl. frz. jet d3 eau von jeter. ţîr1 Pl. ţîri S.m. (1851 STAM.VJ.l83) Bückling, Stockfisch M. (Scomber trachurus, Caranx trachurus), kleine u. magere Makrelenart, die, gesalzen u. gedörrt, eingeführt wird. 0 cutie cu ţiri zvîntaţi ce-i luasem la drum (AL.,CL 11,142). E slab ca un ţîr er ist mager wie ein Hering. - GR. ţir. - ET. vgl. ngr. Tcnfcog. ţîr2 S.n. (1895 D.) Radzirkel M. der Stellmacher, dient dazu, den Bogen der Felge zu beschreiben (D.T.). - ET. unbek. ţî"ră S.f. (um l6l5 DOR) ugs. 1. Tröpfchen, Stückchen N.<9 ţîră (de apă etc.) ein bißchen, (klein) wenig (Wasser etc.). Să se răpadă pîn-la crîşrnă să aducă o ţîră de cel roşior de anţerţ (BOGD.POV.39) ein bißchen Rotwein. 0 strachină pe fundul căreia a mai rămas o ţîră de mojdei (VLAH.IC.19). La făgădăul 4 din deal Mi-o rămas al meu suman Pentr-o ţîr3 de beu-tură (I.-B.386). De-aş fi trăit tot aşa, Nici o ţîr5 n-aş mai putea! Ci-am trăit o fîr3 mai bine, C-a fost mîndra lîngă mine (I.-B.127). Hii mai tare! tot mai tare Şi-ncă-o ţîră şi-nc-un pic! (SPER.AN.1889 1,13; der Reiter zum Pferd). - Adverbiell: Deoît tot cu gologanul: ţîra, ţîra, să-i plătească (popei) ... Cei ce vor ... pe la dînsul ca să vie ... să le facă taina de duhovnicie (SPER.AN.1892 1,77) tropfenweise. - GR. ţiră (BUDAI-DELEANU 11,66), häufig ţîr3 . - Dim. ţîru'că (MILLO,PR.DRAM.376) , -ri'că (ISP.,CL XII, 206), -rucu~ţă (VAS.CÎNT.), -ricu'ţă (PP.MAR.NUNTA 683), -rişoa~ră (I.-B.360) . - 2. F e t z e n, L u m-p e n M. A face ţîră in Stücke reißen. Aşa-mi vine cîte-o diră Să-mi fac casa toată ţiră (PP.BUCOV.,GCR 11,305) es überkonrmt mich zuweilen. A se face ţîră zerissen werden. Să cătrăni (baba) şi să-nfioră, de gîndeai că toată ţîră să face (RETEG. POV.V,42) daß sie in Stücke gehe, berste. Se făcea ţîră, de frică ce-i era (ŞEZ.VII,184) sie verging vor Angst. Adjektiv.: (Un) om care avea o pălărie rea-n cap şi neşte dăsagi ţîră-n spate (RETEG.POV. 1,6). - GR. ţiră. - ET. unbek. ţîrc! Interj. (1893 ŞEZ.II,137) ugs. ahmt das Geräusch nach, das beim Melken entsteht. Imitînd cu mîinile ... mulsul vacilor, (vrăjitoarea) zice: Ţîrc! de la Lunaia, ţîrc! de la Măr- »/»V --- tnrviM r'Vnn CO. i'uftu, y uiu i ues uu i'J ju, uic i icao zieht den Kühen symbolisch die Milch ab). - ET. onomatopoet. ţîrcîi" Präs. -ie"sc V.tr. (l805 CRIŞAN 282) ugs. o vacă etc. eine Kuh etc.sparsam melken. (Omul) cînd a auzit pe vrăjitoare "ţîrcîind", zise: ţîrc şi d-ici de la mine! (RCM. SÂRB.58). Nevastă ... mulge vacile! ... "Măi bărbate ... Lasă să mai aştepte, Că minteni le ţîrcotesc!" (I.-B.456). - GR. ţîrcoti, fîrcui (PAMF.IND.21). -ET. ţîrc! ţîrcoti" siehe ţîrcîi. ţîrco"vnic Pl. -eo"vnici S.m. (1602DIRB XVII/l,6l) Kirchendiener, Küster, bisw. Kirchensänger M. Pentru preotul sau diaconul sau şi ţîrcovnicul, de să vor amesteca cu preotul cel lepădat den preoţie (Ş.TAINE 152) . După ispră-virea fiecărei evanghelii, ţîrcovnicul stinge cîte o lumînare din policandru (RCM.SÂRB.44). - GR. ţerc - 763 ţîţă (DOC. 1649,MELH.CH. 119), ţircovnic. - ET. ksl. arü-kovznikü, vgl. russ. cerkovnik. ţîri"că etc. siehe ţîră. ţîrii"1 Präs. ţî"rîi (1703 GCD) I. V.tr. in dünnem Strahl fließen lassen: r i e-s e 1 n, rinnen lassen, träufeln. - II. V.intr. in dünnem Strahl fließen: rieseln. Ploaia de toamnă ţîrîia supţire şi vînătă, ca palnje-nişul, prin pînze mari de negură (SAD.POV.162). - ET. onomatopoet.} erinnert an serb. auriţi, nslov. cureţi. ţîrîi"2 Präs. ţî"rîi V.intr. (1878 EMIN.O.Ia105) (von Insekten u. verschiedenen Vögeln] zirpen. Cosaşii ţîrîiau prin iarbă, împlînd văzduhul c-un zîngăt metalic (NÄD.NUV.I,195). - ET. onomatopoet. ţîrîi"^ Präs, ţî"rîi V.tr» (1879 CIH.) MOLD. BUCOV. ciorapi etc. Strümpfe stopfen. - ET. poln. cyrowac. ţîrîi"t^ (1825 B.) I. S.n. Rieseln, T röpfeln,- Nieseln N. Ţîrîitul plozi, pic-picul streşinilor săpa şi mai adînc jalea în inima Mărioarei (NĂD.NUV.1,135). - II. S.f., nur adverbiell: cu ţîrîita tropfenweise, in kleinen Mengen. Să nu ia banii cu ţîrîita, că nu-nţelege nimic aşa (VLAH.DAN II, 164) . (El) începu să rnănînce cu ţireita, numai de ici, de colo cîte o bucăţică, ca şi un fir (SLAV.,CLVI, 346). - GR. ţir-, - ET. a ţîrîi1, a. ^ a • «* P \ ţîrîl l S.n. (1008 tsÂRC.) Zirpen N. (von Insekten,Vögeln). Schiamătul ... mierlei şi ţiriitul împărăţelului adeseori le prinde vînătorilor foarte bine (MAR.ORN.1,319). - 2 GR. ţiriit, ţîriit. - ET. a ţîrîi . ţîrlîi" Präs. ţî"rlîi V.intr. (1865 AL.) fam. pej. von Instrumentalmusik, etwa: dudeln. A doua zi boierul era căftănit şi meterhaneaua turcească îi ţîrlîia sub cerdac (AL.OP.I,141). - GR. ţîrlăi, ţurlui. - ET. onomatopoet. ţîrIii"t Pl. -i"turi S.n. (1886 VLAH.) Dudeln N. în apropiere, un cîne nervos ... însoţeşte c-un urlet prelung şi sfîşîietor ţurluitul flaşnetei (VLAH.NUV.113). -GR. ţurluit. - ET. a ţîr-lîi. ţîrlîitu"ră Pl. -tu'ri S.f. (1852 SBIERA) fam. Gedudel N. (Preoteasa) au început ... a-l mustra ... cum de a fost el aşa de nebun ... să-l cuprindă aşa jocul cînd aude o ţurluitură de fluier! (SBIERA POV.9;der Pfarrer hatte getanzt). - GR. ţurluitură. - ET. a ţîrlîi. ţîrlo'i1 Pl. -lo"i S.m. (1907 VICIU) Lerche F. - Auch ţîrlug. - ET. onomatopoet. 2 ţîrlo"i siehe ţurloi. • 1 ţirlu g siehe ţirloi . ţîmp "nie siehe ceremonie. ţîru"că etc. siehe ţîră. ţâşni" Präs. -ne"sc (1843 C.A.ROSETTI3DLR) I. V.tr. spritzen. Inima e dată omului să ţîş-nească venin şi gura să clevetească (DEL.S.15) Gift zu spritzen. - II. V.intr. 1. (von Wasser etc.) (her-vor-,heraus-)spritzenj hervorsprudeln, hervorquelle nj entspringen. Setilă, căruia începu a-i ţişni apă pe nări şi pe urechi (CREANGĂ,CL XI,187). Şi unda Sîngelui ţîşni din rană (COŞBUC 115). Cînd le plesneşte (baba pe fete cu biciul), Sîngele ţîşneşte (PP., GCR 11,338). Tot praful (din carabină) îmi ţîşni în faţă (CL XVII,110). Deteră foc (rugului) cu un chibrit şi flăcările ţîşniră (UR.BUC.240). - 2. (von Lebewesen) (din,de după c.etc.) (aus,hinter etw.h e-raus-,hervor-)sch ießen, stürmen, springen. Un căţel ... ţîşni de după un sul unde-şi făcuse culcuş şi era să-l muşte (pe Dorniţian) (BASS.V.20). Omul ... cît zări pe un soldat cu puşca la umăr ţîşnind de după munte ... o tuli de fugă (UR. LEG.21). Cînd deschide (popa) uşa, porcul ... ţîşni afară, dar ţîşni printre picioarele popei şi se anină în antereu (BOGD.POV.220). - GR. ţişni, ţuşni. - ET. onomatopoet. ţîşnito"r Adj. (1836 UT) hervorsprudelnd, spritzend. Veralt. izvoare ţîşnitoare Springbrunnen. - ET. a ţîşni. ţîşti! siehe ţuşti. ţîţa"că siehe ţaţă. ţî"ţă Pl. ţî"ţe S.f. (16.Jh.PS.SCH.21,10) 1. (weibliche) Brust. Ferice de ... pîntecele celea ce n-au născut şi ţîţele care n-au aplecat (BIBLIA 1688 Lk 23,29). Unde-ţi văd ţîţele-n sîn, Picioarele nu mă ţin (I.-B.381). Mai sugi tu ţîţă ori ba? (I.-B.177) wirst du noch gestillt? A da ţîţă copilului dem Kind die Brust geben, (das Kind) stillen. Copiii prunc de ţîţă Säugling. De-ar fi de ţîţă şi ţiţei că 764 tot n-ar fi aşa de proastă şi a ap ie (DEL.S.31) wenn sie ein Säugling wäre. Vgl. a întoarce 1.6,a plînge II. Von Männern: La metereze, copii! ... şi chitiţi tot supt ţîţa stîngă! (AL.OP.1,1505). - 2. Z i t z e F. des Säugetiers, Ţîţele ugerului die Zitzen des Eu- 2 ters. Mielul s-au gonit de la ţîţe (MÄRG. 148a). - 3. in Pflanzennamen: ţîţa oii, ţîţa vacii W e i n r e-b e n a r t F. Siehe auch capră 3 .c, oaie 3» - GR. LV= öfters ţiţă. - Dim. ţîţişoa~ră, Pl. -şoa“re, ţî-ţi că, -ţu că (I.-B.28;76), Pl. -ţu'ci. - ET. verbreitetes Wort aus der Kindersprache, vgl. lat. tîtta (REW 8759), altit. zizza, dt. Zitze, bulg. serb. ci-ca etc. - SG. ALR I/II,K.208,209,226,227;ALR SN III, K.646. ţiţe^ică siehe ţiţeică. ţîţi"că siehe ţîţă. ţîţîi" Pras. ţî"ţîi V.intr. (±645 HERODOT 267) 1. (von Tieren) feine, hohe Töne hervorbringen: zirpen, pfe ifen, schri 1 len, schwirren etc. Cînd toate gurile privighitorilor a mai cînta tac, atuncea grierul copaciului a ţiţii începe (CANT.IST.67). Vicleşugul, cînd în gînd întră, ca şoarecele ţiţiieşte, iară cînd să descopere, ca leul răcneşte (CANT.IST.271).-2. zittern, b e b e n. Da baba, îi ţîţîie inima de frică (ŞEZ. IV, 196) das Herz zitterte ihr vor Angst. - GR. ţî-ţîia. Präs. auch -ie'sc. - ET. onomatopoet. ţîţîia" siehe ţîţîi. Zirpen, Summen N. Poporul simte plăcere s-asculte ţîţîitul arcuşului unui viorar (TEOD.INC. 25). Băbăreasa . . . la fiecare cărbune îşi strînge buzele şi scoate un fel de ţîţîit (ŞEZ.IV,32). -GR. ţiţiit, ţîţiit. - ET. a ţîţîi. ţîţî“nă Pl. -ţî"ni S.f. (1508 DERS) 1. (T ü r-)A n g e 1 F. Unge uşa la ţîţînă Să nu scîrţîie o lună (PP.,RC.IR.363) . în dom ... ei intră ... Şi porţile în urmă în vechi ţîţîni s-aruncă (EMIN. 0.1,93)«, - Fig.: îţi pun liunînarea şi, dă-i hi slab dă ţîţînă, te culcă de viu (JIP.OP.66) wenn du nicht widerstandsfähig genug sein solltest. A scoate pc. din ţîţîni jdn. rasend machen. -2. Furunkelwurzel F. - GR. ţiţină. Pl. bisw. -ţî~ne. - ET. zu ţîţă. - SG. ALR II/I,MN 3890,135. ţîţîşoa"ră siehe ţîţă. ţîţcTs Adj. (1703 GCD) vollbusig. Von der idealen Kuh: Şi ţîţoasă şi lăptoasă şi devreme acasă (TB0D.PP.191). Vgl. lăptos. - ET. ţîţă. ţîţu'că siehe ţîţă. 4 ţoa'bă Pl. ţoa'be S.f. (1903 MAR.INS.) MOLD. TR. Kribbelmücke, Gnatze, G n i t z e F. (Simulia) . - GR. ţobî'că, Pl. -bî ~ce u, S.m. ţobî~e„ ţubî'c, ciobî“c, cibu^c. - ET. vgl. kirgis. zebük (NEMN.1,1315). ţoa"lă Pl. ţoa"le S.f. (l800 BUDAI-DEIEANU) ugs. (schlichtes,grobes) Kleidungsstück. Ea se scoală, Se găteşte3 îmbracă ţoală (AL.PP.358). ■Lîngă sobă ... sînt aruncate vraişte ţoale vechi care miroase a bolnav (VLAH.IC.109). Ochii ăia mari ... mînuşiţa aia micuţă ... totul nu putea să fie decît de fată, măcar că se ascundea sub ţoalele cele voi-2 nie eşti (ISP.LEG. 20;das Mädchen hatte Männerkleider angelegt). Nimereşte pe-un pat, iar supt ţoale Pipăind3 dede de viu şi moale (BUDAI-DELEANU VIII,91) . - GRc Sg. bisw» ţol. - Dim. ţoii ln)că, bzw. -li"(n)c, Pl. -li~(n)ce, ferner BAN. ţoii ‘ţă, Pl. -li *ţe (D.). - ET. unbek.,- vgl, ţol2. - SG. ALR SN IV,K.943. ţoa"şcă siehe ţoşcă. ţoc! Interj. (1835 GOR.HAL.1,70) ahmt den Schall schmatzenden Küssens nach. (Zaharia) se repede la dînsa ş-o sărută, ţoc-ţoc! (SAD.CR.22). “ET. onomatopoet.; vgl. magy. esok "Kuß". ţocăi" Präs. ţo"căi (1879 CIH.) fam. I. V.tr. pc. jdn. schmatzend küssen, abschmatzen, Lipovencele dracului ţop amîndouă în gîturile lui Vlasă şi Nastasă şi-i ţocăiesc şi-i drăgostesc (BOGD.POV.201). - II. V. intr. (von kleinen Kindern) nuckeln. Toată noaptea ţocăie (prin somn) (SAGH.VOC.107). - III. a se ţocăi sich (schmatzend) küssen. - GR. Präs. auch -ie~sc. - ET. ţoc/ Vgl. a ţuca. ţocăi"t Pl. -i-turi S.n. (1893BOGD.) 1. fam. schmatzendes Küssen; schmatzender Kuß. Ea-ş deschide buzele cu un ţocăit răsunător (BOGD.VECHI 61) Schmatz. - 2. fam. Nuckeln N. (der kleinen Kinder). - ET. a ţocăi. ţoi1 Pl. ţoi S.m. (1868 BARC.) MUNT.Spechtmeise F., Blauspecht M. (Sitta caesia). Ţoii, cintezoii şi piţigoii ... îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări (OD.,CL IX,24). - ET, unbek. 765 ţopîrlan ţoi2 Pl. ţo'iuri S.n. (l88l JIP.OP.l6l) Schnapsglas N. (in Form eines Fläschchens). (Cîrciumarul) umplea ţoiuri de ţuică şi le împărţea cărăuşilor (UR.BUC.159). - ET. unbek. ţol1 Pl. ţoii S.m. (1806 SINCAI E.9) Zoll M. (Längenmaß). - ET. dt. Zoll. ţol2 Pl. ţo"luri S.n. (1436 BGL) grobes Gewebe aus Ziegenhaar, Sackleinwand: 1. grobe (Pferd e-)D ecke, (länglicher) Teppich etc, Ţoale pe mînă luau, Cu ele-n grajd că intrau Şi pe cai le aşezau (TEOD.PP.439). De-l găsiră durmind jos pre un ţol (MOXA,HC 1,394). (Ţiganii nomazi) umblau în cîrduri . . . înveliţi în cîte-o otreapă, o ro gojină sau un ţol vechi (GHICA XIII). Taci, că auzişi şi tu, urechi de ţol! (RC.IR.233) du Schwerhöriger. - 2. großes sackleinenes Tuch, bes. in der Landwirt- schaft als Unterlage für Getreide etc» dienend: Plane F. Se alege pentru aceasta (pentru tunderea oilor) un loc curat sau se aştern ţoiuri pentru lînă (FILIP.DASC.AGR.136). Punea la cale ... să-i tragă (nevestei lui) un pui de bătaie, s-o ducă cu ţolul acasă (SAD.CR.10) daß man ihre Knochen zusammenlesen müsse. Adverbiell: Piei dinaintea mea, ori te bat ţol (NHD.NUV.1,149) ich schlage dir die Knochen im Leibe entzwei. -3. Kleidungsstück N. - GR. Pl. in Bdtg. 1 meist ţoa"le, in Bdtg. 2 ţo"- luri. - Dim. ţoii "(n)cs Pl. -li'nce u. -li'ncii ţo- lişo "r (SEV.POV. 181) , ţolu"ţ, Pl. -lu"ţuri (BUD ). - ET» unbek» - SG. ALR SN II,K.494. ţole't Pl. -leaturi S.n. (1910 PAMF.) Gewänder, Kleider IP1.). (Dracii) nu-i lasă (pe morţi) să treacă în cer la rai, pînă nu le plătesc şi lor ceva, ori în bani, ori în ţoleturi (PAMF.SV.178). - ET. ţoală. 2 toii c etc. siehe ţoală u. ţol . ţo'lină Pl. ţo'line S.f. (1778 FURNICĂ B.79) ugs. Schimpfwort für liederliche Weiber: Luder, Aas N. Haide, jupîneas’, acasă, Că tu n-ai faţă pe masă, N-ai nici ţol, n-ai nici perină, Bată-te crucea, ţolină (MAR.SAT.147;der Pfarrer zu seiner arbeitsscheuen Frau). A, ţolina, auzi ce-mi face? Las} c-oi dobzăla-o eu (C.NGR.209;der Bauer von seiner Frau, die sich den Hof machen läßt). - EP. wahrsch. 2 zu ţoală u. ţol , vgl. zur Bdtg. paceavură, tîrfă, zdreanţă. 2 ţoii nc etc. siehe ţoală u. ţol . rii, povodnicii, cît şi armasarii cu obicinuite a lor, ţolituri feluri de feluri (GHEORGACHI,LET.^ III, 324). - ET. toi2. top1 Pl. topi S.m. (1728 IORGA S.D.XI,265) 1. MUNT. ugs. Zopfband N. Zamfirica toate i le avea, numai Ţopi îi lipsea (PANN PV. 111,112). Cum ai trecut, Dido, Oltu, De nu ţi-ai înecat ţopu? (PP.,RC.75). - 2. Ţop Spottname für die zopftragenden Motzen (moţi) (FR. -C.MOŢII 64;WEIG.JB.IV,286). - ET. dt. Zopf nach dial. Aussprache. ţop2! Interj, (um 1670 ANON.CAR.) fam. hopp!, hops!, schwupp! Cînd ... veneam ostenit seara La bordeiul meu, Măriuca . . . Îmi sărea ţop înainte (AL.OP.1,5). îndată ce se coborî (ea) din vagon, ţop şi eu jos (ROS.TROT.16) da sprang ich auch hinunter. Priviţi-i, de-abia daţi afară din slujbă şi ţup în opoziţie! (AL.,CI) VII,445) sind sie auch schon, schwupp!, mit einem Satz in der Opposition. Hopa, ţupa, ţupa, lupa, Amîndoi cîntăm, Hopa, ţupa, ţupa, lupa, Rîdem şi jucăm (MILLO,PR.DRAM.460) . -GR. ţup!, ţu "pa! (PAMF.CIM.30) . Vgl. hopa(i)! -ET. onomatopoet. ţopa"n Pl. -pa"ni S.m. (1652 ÎNDR.) veralt. Tänzer M. (ANON.CAR.). - S.f. ţopa'nă 2 (INDR.614). - ET. vgl. ţop , a ţopăi. ţopăi" Präs. ţo"păi (1851 STAM.W.427) fam. (von Tanzenden) I. V.tr. pc. jdn. hopsen, hüpfen, springen lassen. Mai prind şi. pe socri-n danţ şi, de este bunic şi bunică ... nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i ţupăiesc şi pe ei în horă (SEV.NUNTA 317). Mit dem Namen des Tanzes im Akk.: Vulpi au trecut pe aci şi parcă au ţopăit o chindie (UR.BUC.145). - II. V.intr. hopsen, hüpfen, springen. Ian priveşte-l cum ţo-păieşte! (AL.OP.1,197). (Oile) au ţupăit toată ziua la sunetul fluierului (SBIERA POV.8). - GR. ţupăi. 2 - Präs. auch -ie "sc. - ET. ţop . ţopăia'lă Pl. -ie'li S.f. (1892VLAH.) fam. Hopsen, Hüpfen N. Chiote de veselie, Ţopăieli de oameni beţi (VLAH.GV.6). - ET. a ţopăi. ţopi"rcă Pl. ~pî"rci S.f. (1864 AL.) MOLD. Grobian, (Bauer n-)Lümmel M. Ie-ţi sama ... cu cine grăieşti. Auzi tu? "Iaca, mă! Nu cumva s-o boierit ţopîrca?” (AL.OP.1,913). - ET. siehe ţopîrlan. ţolitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1762 GHEORGACHI) Pferdedecke F. Fiind înţolaţi atît telega- ţopirla"n Pl. -la"ni S.m. (1846 C.CAR.) Grobian, (Bauer n-)Lümmel M. Pesemne, ţoicăi 766 păcatele mele ... m-au aruncat şi aici, să învăţ nişte fopărlani sălbatici (CREANGĂ,CL XV,447;der Dorf-schullehrer von seinen Schülern). Ieşi, fopîrlane! Nu e mutra ta pentru salon (C.CAR.,PR.DRAM.230). - S.f. fopîrla ’ncă "grobe, ungeschliffene Frau". -GR. S.f. ţopî *rlă (CUI.). - ET. wahrsch. zu fop^, also eigtl. "zopftragender Bauer”; zur Bildung vgl. mocîrfan, modîrlan, mogîrlan. ţorcăi" Präs. ţcTrcăi V.tr. (1Ö93 BOGD.) 0. an etw. (geräuschvoll) saugen, zuzzeln. (Copilul) se arunca iarăşi spre fifa rotundă a mîni-sa, pe care o forcăia cu zgomot (BOGD.VECHI 68). -ET. onomatopoet. ţorţoa'le siehe zorzoane. torţo"i S. (1873 SLAV.) Flitterstaat, Putz M. Crîşmărifa se găti încă mai cu torţei decît în cel dintîi rînd (SLAV. ,CL VI,342) putzte sich noch mehr heraus. -ET. siehe a înfotona. ţo'şcă Pl. ţoşti S.f. (1877 CREANGĂ) HOLD. Beutel M., Säckchen N. Săpunul uscat se păstrează în foşti, în pod (PAMF.IND.61). (Oarba) sta ghemuită ... pe nişte paie, învălită ... cu un morman de vechituri: o formă de saltea şi o foaşcă ce, în vremea ei, fusese ogheal, stăteau peste dînsa (NĂD.NUV.II,226). - Adjektiv.: strotzend,gespickt voll.ö pungă foşcă de bani (CREANGĂ,CL XI,31). Dar în torbă ce ai, frate? Că-i foşcă (BOGD.POV.157). - GR. foaşcă ^ toşcă. ~~ ET. unbek.; vgl. fuşcă. ţs! siehe ţist! ţu! Interj. (1885 I.-B.) h Ü ! (treibt das Pferd an). Ţu, fu, fu, murguful meu! (I.-B.24). Ţul, ţul, ful, murgul meu (BIBIC.PP. 218). - GR. ful! - ET. onomatopoet. ţuca" Präs. ţuc (1825 B.) BAN. TR. I. V.tr. ugs. küssen. 'Ţucu-fi, lele, ochii tăi Seara, încuind vifăi .../ Ţucu-fi, lele, gurifa Astară, cînd t-ei culca (I.-B.392). - II. a se fuca sich küssen. - GR. duca (PP.MAR. NUNTA 713). - ET. vgl. foc! - SG. ALR I/I,K.79. ţuca"! Pl. -ca-le S.n. (1793 PREDETICI 11,92 a) Nachttopf M. Vgl. cumar. - ET. ngr. t£ou-hoU. ţiTcăr (1754 IORGA S.D.XII,67) 1. Adj. fasole fucără B r e c h-, Zuckerboh- n e F. (Phaseolus vulg.;BORZA 127). Fasole grasă, fucără sau fucheră este acel soi care are păstăile galbene putîndu-se mînca multă vreme (PAMF.AGR.184). - BAN. auch für andere Obst- u. Gemüsearten, z.B.: pere fucure, fucur crump. - II. S.n. BAN. CRIŞ. MA~ 4 RAM. Zucker M. -GR. fucur, fucure, fucor. -ET. dt. Zucker, auch mittelbar. - SG. ALR SN IV,K. 1136. ţiTgu! Interj. (1894 ŞEZ.III) Lockruf für Schweine etc. Ţugu!, fugufu! (ŞEZ.III,190). Ţuguie!, ciuguleo! (VICIU). Hierher gehören wohl auch die Rufe: Ţugu, fugu, fu-gulaş, Dragu fafii călăraş (PP.MF 1,875). Iaca, fugu, fugulan (PP.MF 1,985). - ET. onomatopoet.; vgl. tiucu! ţugiTi Pl. -giTiuri S.n. (1703 GCD) Kegel M., (kegelförmige) Spitze. Apoi, ri-aicînd mîna, (el) ne-arată la stînga-n fund. printre cheliile munţilor. un ţugui mai depărtat (VLAH.RPc 163) eine entferntere Bergspitze. -GR. ţughi'iu (ŞEZ.), fuclui (B.), ţuglui. - ET. unbek.; vgl. fi-clău. - SG. ALR SN III,K.809. ţuguia" Pras. ţu'gui (1703 GCD) I, V. tr, (kegelförmig) zuspitzen, in eine (kegelförmige) Spitze auslaufen lassen. (Tînărul,privind tabloul,) îşi fuguia buzele, închidea din ochi ... şi rostea concesiv: Cy est chic! (LIT.) . - II. a se fuguia kegelförmig, spitz auslaufen. Capul i să fuguia în con (DEL.S.124) sein Kopf lief in eine kegelförmige Spitze aus. - GR. Präs. auch -ie“z. - ET. fugui. ţuguia't Adj. (1645 HERODOT 383) spitz (zulaufen d), kegelförmig. El poartă o cuşmă lungă fuguietă (I.NGR.,CL 111,341). Pălăriile ... mai rotunde, mai gogoneţe sau mai ţuguiate (CL XIX,293). Vrechile-i fuguiete cu pămătufuri de peri negri la vîrf (OD.,CL IX,27;vom Luchs). Plopii ... trişti îşi încovoiau vîrfurile ţuguiate (POP.NUV.35). - GR. fuguiet. - ET. a fuguia. - SG. ALR SN V,K.1509. ţuha~l Pl. -ha"li S.m. (1835 DRĂGH.R.77) MGLD. großer Sack für Getreide etc. Două cară încărcate cu fuhali suiau drumul iezăturii din bătătura morii (SAD.CR.61). - ET. unbek. ţuha'us S.n. (1745 IORGA,S.D.XII,76) Argot: Gefängnis N. "Auzi d-ta, să-mi vorbească de libertate tocmai cînd ştia că vin de la fuhaus!” (BASS.V.252;Worte eines Offiziers nach drei Tagen Arrest). - GR. TR. fucaos (WEIG. JB.X,217) , fuct-haus, fuctaus. - ET. dt. Zuchthaus. 767 ţurţurat ţuica'r Pl. -ca'ri S.m. (1906 UR.BUC.) 1. Pflaumenschnapsbrenner M. Din ţuicar, te-ai făcut haiduc? (UR.BUC. 111) . - 2. fam. Schnaps liebhaber M. - ET. ţuică. ţu'ică Pl. ţuici S.f. (1695 DOR) (einheimischer) Pflaumenbranntwein, -schnaps. Cu ţuica-n nas angeheitert, beschwipst. Mai bea o ţuică, două! trinke noch ein paar Schnäpse! Vinul, ţuica, cui îi place, N-are cu ce să se-mbrace (PANN PV.1888 11,50). - ET. unbek. ţul! siehe ţu! ţulu'c Pl. -Iu'ci S.m. (1877 CREANGA) MOLD. ugs.Haarbüschel N.,Tolle F. Mi-i lua pe Gerilă de ţitluc şi l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuşi decît (CREANGA, CL XI,188). - ET. viell. dass. Wort wie zuluf. ţumburu'ş Pl. -ru'şe S.n. (1857 POL.) nabelartige Erhöhung in der Mitte eines Geräts od. Geräteteils: Buckel M. des Schilds, Kügelchen N. in der Mitte eines Knopfes, am Ende des Gabel- od. Messerstiels, Dorn M., Spitze F. der elektrischen Birne etc. - GR. ţimburuc, ţîm-buruc, ţirnburuş, ţîmburuş. - ET. unbek. ţu'ndră Pl. ţu'ndre S.f. (um 1670 ANON.CAR.) TRsBauernrock, -mantei M. der Bergbewohner, aus grobem Tuch. Murăşan cu ţundră sură, Treci Murăşu să-ţ dau gură (I.-B.50). Un rîu repede, cu apă neagră ca ţundra, mîna roţile morii (FR. -C.MOŢII 251). - GR. ţondră. - Dim. ţundri'ţă (I. -B.471). - ET. vgl. magy. bei den Szeklern condra, nach COL.L.TR. 1873,218 auch cundra id., sonst magy. condra, ukr. cundra "Lappen, Fetzen", poln. ukr. cundra, condra ”Hure" (MITT.D.RUM.INST.1,272); schwerlich zu dt. Zunder. 2 ţup ! etc. siehe ţop ! etc. ţuri Interj. (1894 ŞEZ.111,190) Lockruf für Hühner. - ANTHROPON. Tura (um 1615 DOR). ~ GR. ţuri! (RC.). - ET. onomatopoet. ţurca'n (1593 BGL) I. Adj. (von der Wolle) langhaarig, zot-t i g, g r o b; oaie ţurcană Zackeischaf (bei den Rumänen verbreitetste Schafart), vgl. stogoman, ţigău. - II. S.f. -ca~nä, Pl. -ca~ne 1. Za k-kelschaf N. - 2. Pelzmütze F .De sub ţurcană cădeau plete cărunte (UR.BUC.162). - ET. vgl. ţurcă. ţu~rcă Pl. ţurci S.f. (um 1580 DOR) 1. Weihnachtsmaske F. (siehe turcă). -2. Pelzmütze F. (aus dem Fell des Zackel-larrmsj siehe ţurcan) . Ve-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloş şi pe frunte ... se coboară-o neagră ţurcă (AL.POEZII 1,33). La gît aveau grumăjer ... şi-n cap o ţurcă flocoasă, adusă la o parte (OD. MV.1893,7). - 3. de-a ţurca Knaben-, Kinderspiel N. Dabei wird ein Stäbchen (ţurcă) quer über eine kleine Grube gelegt u. mit einem Schläger der Gegenpartei zugeschleudert, die das Stäbchen aufzufangen versucht.- ET. unbek., umfangreiche Literatur bei CIORANESCU 8993. ţurcăne'sc Adj. (1792 URIC.IV,135) aus Zackeischaffell, Zackeischaf- ...; cuşmă, căciulă ţurcănească Pelzmütze aus Zackellammfeil. Căciulele lor ţurcăneşti, de blană de oaie brumarie (GANE,CL VIII,449). - ET. ţurcan. ţurlo'i Pl. -loa'ie S.n. (1839 VAIL.) ugs. 1.Unterschenkel, Schlegel M. De la genunchi în jos, nădragii se strîmtează, ră-mînînd largi numai cît trebuie pentru grosimea ţur-loaielor (APAR.SAN.1,65). Corbea ... zace-n apă pî-nă-n sapă şi-n noroi, pînă-n ţurloi (TEOD.PP.532). (Caii) cu ţirloaiele subţiratice legate în sfori ... bat pămîntul cu ?ierăbdare (ZAMF.NUV.64) . - 2. Ausflußrohr N. Fedeleşe îrnpistrite şi cu nă-frămi la ţurlui (UR.LEG.76). în urma unei sacale merge un om ... şi mătăhăieşte în dreapta şi-n stingă un ţurlui prin care se scurge apa din saca (CL XIII,442;Schilderung der Straßenbesprengung). - GR. ţirloi, ţîriloi, ţurlui; S.f. surloaie (VAIL.). -ET. vgl. surlă. - SG. ALR I/I,K.58. ţurlu'i siehe ţurloi. ţurlui' etc. siehe ţîrlîi etc. ţu'rţur Pl. ţu'rţuri S.m. (1805 CRIŞAN 283) 1. (de gheaţă) Eiszapfen M. (Gerul) ca pe-o mireasă moartă 0-ncunună (lunca) despre zori C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori (AL. POEZII 111,11). Luna scobora agale, dînd ţurţurilor de la streşini luciri de cristal (NĂD.NUV.II,221). Mustăţile şi bărbile tuturor erau pline de ţurţuri şi de promoroacă (SAD.CR.127). - 2. Pl. ţurţuri Fransen (Pl.). - GR. ţurţure. - ET. unbek. ţurţura't Adj. (1885 DEL.) mit Eiszapfen versehen. Baba şi pletele-i albe, ţurţurat3 la sfîrcuri de sarea tala-zelor (DEL.S.66). - ET. zu ţurţur. ţurţure 768 ţu'rţure siehe ţurţur, ţurui" siehe zurui. ţu"şcă Pl. ţuşti S.f. (1845 AL.OP.I524l) 1.Schafrasse F. Ţuştele sînt cele mai pipernicite oi din ţară (GAZ.SÄT.XIV,445) . - 2. P 1 ump-s a c k M. Ian să aaut un ştergari, să vă faceţi o ţuşcă, doar vi-ţi mai dezmorţi cele ciolane (NĂD.NUV. 1,40). Flăcăii şi fetele se bat cu ţuşca (BUR. ,CL XVI,5), - GR. in Bdtg. 2, bisw. ciuşcă. - ET. unbek.i vgl. ţoşcă. ţuşni" siehe ţîşni. ţuşti! Interj. (1840 DONICI 73) bezeichnet die blitzschnelle Bewegung eines Lebewesens: schwupp!, husch! Talpa iadului atun-ce face ţuşti! înlăuntru (în iad), şi dracii tronc!, închid poarta după Ivan (CREANGĂ,CL XII,27). Bătrî-na dădu să-l sărute. Neghiniţă ţîşti pe nas, ţîşti iar pe mînă (DEL.I.V.ş.V.39;Neghiniţă,, ein Kind von der Größe eines Radekorns, hatte sich ihr auf die Hand gesetzt) sprang ihr, schwupp! auf die Nase. Unde lovea el cu nuiaua (în apă) ... acolo, ţîşt! 2 (broasca ţestoasă) şi dînsa (ISP.LEG. 34) da war auch, schwupp! die Schildkröte schon da. - GR. ţîşti, ţîşt, ţişt (RETBG.POV.V,14,RC.IR.103); ţuşt, ciusti (SBIERA POV.322), ciuşti (ŞEZ.IV,38). - ET. onomatopoet . ţuţ pi. ţurţuri S.n. (1722 PAŞCA N.342) Kopfstellung F. des Knöchels (im Knö-nhoi qni c"i 1 — s"! 1: arcuşul stă ţuţ der Knö- chel steht auf dem Kopf. - GR. Augm. ţuţo~i. - ET. unbek. Der Stamm kehrt wieder in ţuţui, a se ţuţuia; vgl. zur Bildung die begrifflich verwandten cuc 2. h li, cucui, a se cucuia. ţuţu"i Pl. -ţu'iuri S.n. (1825 B.) spitzer Kegel.ö cascadă de piscuri şi de ţuţuiuri se repede spre valea Prahovei (UR.BUC.38) Bergspitzen und Bergkegel. Şaisprezece opintele, Două scîrţiiele Şi-un ţuţui după ele (PAMF.AGR.56; Rätsel) Lösung: der Pflug, näml. die Beine der vier Ochsen, die^zwei Räder des Pfluges u.der Bauer). -ET. siehe ţuţ; zur Bildung vgl. ţugui. ţuţuia" Präs. ţu-ţui (1857 POL.) I. V.tr. spitzen, zuspitzen. - II. a se ţuţuia hinaufklettern. (Bufniţa) necăjită, se ţuţuie pe coama unui zid (OD.-SL.146). -GR. ţuţui“. - ET. ţuţui. ţuţuia"n (1726 PAŞCA N.342) I. S.m., Pl. -ie "ni 1. transsy Ivanischer Volksstammj daher vor 1918 Spitzname für siebenbürgische Rumänen, dann überh. für Bauern. Fra-ţilor ardeleni le zicem trocari, or mocîrţani, or ţuţuieni (JIP.SUF.91). - 2, HOLD. Vorstadtmensch, Lümmel H. Iaca ţuţuianu, şi-o pus livreoa (AL.OP.I,426;vom bäuerlichen Diener). - S. f. ţuţuia ~ncă. - II. S.f.,ţuţuianca Volkstanz M. (DJPR 185). - TOPON. Ţuţuieni. - ET. ansch. zu ţu- ţui. ţuţuia"t Adj. (1844 HELIADE I3226) kegelförmig zugespitzt. - ET. a ţuţuia. ţuţu"l S.n. (1907 VICIU) TR. (Dre h-)Sc h a u k e 1 F . - GR, Dim. ţuţ-u-lu 'ş (VICIU). - ET. unbek. ţuţuia Pras. ţu ţul V.ti*. (1907 VICIU) TR. s c h a u k e 1 n. - ET. ţuţui. ţuţura“ Pras. ţu-ţur V.tr. (l805 CRIŞAN 283) TR. de păr etc. an den Haaren etc. z i e h e n. El se apropie de cal, îl ţuţură de urechi ... apoi se urcă (în căruţă) şi plecă acasă (SLAV.,CL XV,424). -- ET. wahrsch. onomatopoet. u U1 S.m. Vokal u. Buchstabe u2! Interj. (1814 ŢICH.46) 1. h e! (Anruf, um jdn. aufmerksam zu machen). (Vizitiul) strigă din băgeagă: "U! Iu!! Dacă vrei3 Măi Ghio3 adapă-mi şi căiuţii mei "(SPER.AN.1892 1,38). - 2. j uc hijuchhe! Uiu3 iu pînă ce-s viu3 Dac-oi muri3 mort să fiu! Uiu3 iuj aă şi-n morrnînt Eu tot trebuie să cînt! (I.-B.363). U3 iu3 iu şi na3 na3 na3 Soacră mare ... Ieşi afară (PP.MAR.NUNTA 630). - GR. uiuj uiuiu. - ET. ünomatopaet. iP siehe un. ua"! Interj. (1648 NT Mk 15,29) e i! Ua}cela ce strică besereca şi în trei zile o zideşte (BIBLIA 1688 Mk 15,29). - ET. gr. o6d. uca"z Pl. uca^zuri S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) veralt. Ukas, Befehl, Erlaß M. (bei den Russen). Moscalii n-au vrut să saie după dînşii (după tătari)3 nice donţii3 zicînd că n-au ucaz (NEC.COSTIN, 2 LET. 11,109). - ET. russ. ukaz. uceni/e Pl. -ni'ci S.m. (l6.Jh.CV2 l4b;Apg 21,17) 1. Schüler, Jünger H. .4 doua zi după ziua naşterii (lui Hs.) vin dascălii şcoalelor cu ucenicii cei mai aleşi (să se închine domnului) (GHEORGACHI, 2 LET. 111,313). Şi apropiindu-se ucenicii lui (Is.)3 deşteptară pre el zicînd: ”Doamne3 mîntuieşte-ne3 că pierim" (BIBLIA 1688 Mt8(25).-2. Lehrling N. Prăslea se duse de se băgă ucenic la argintar (ISP. LEG.1 1,45). - S.f. uceni'că3 Pl. -ni'ce Lehrmädchen N. - ET. ksl. ucenikü. - SG. ALR SN II,K.500. ucenici'" Präs. -ce^sc V.intr. (1832 GOL.CONDICA) in der Lehre sein, Lehrling, -mädchen sein. Cînd iată şi băiatul cu care ucenicise că vine şi se aşează lîngă dînsul (ISP. 2 LBG. 140) . - ET. ucenic. ucenicise Pl. -ci'i S.f. (1703 GCD) Lehrzeit, Lehre F. - ET. ucenic. ucenică Pl. -ni"ţe S.f. (1563 CORESI PRAXIU) LV. Jüngerin F. Era o uceniţă ce-i era nume- le Tavitha (CDRESI PRAXIU 23,DENS.IST.II,339). - ET. ksl. ucenica. uci"de Präs. uci^d (16.Jh.PS.SCH.61,4) I. V.tr. 1. töten, umbringen (auch unabsichtlich, wog. a omorî bewußt töten). Că fiiul omenesc vîndut va fi în mîinile oamenilor şi ucide-l 4 vor el (OORESI TE 89a;Mk 9,31). Carele va ucide pre aproapele său fără de voie (BIBLIA 1688 Dt 19,4). Gazda l-au văzut că are o salbă de aur; deci s-au sculat la miază-noapte de l-au ucis şi l-au vîrît într-un loc (MS.1675,GCR 1,222).- 2. LV. u. ugs. schlagen, zerschlagen. L-a ucis în bătaie er hat ihn halbtot geschlagen. Piatra ce să chiamă adamant3 cît să o are ucide cu hieiml3 tot nu să zdrobeşte (VARL.CAZ.^ 1,212b). După ce a strivit (îmblătitorul) toate spicele3 ucide3 adecă mărunţu-şează şi paiele (PAMF.AGR.200) zermalmt er auch das Stroh. - Bes. um weh zu tun, zu mißhandeln: Cine te va ucide în bucă3 dă şi alaltă (OORESI TE^ 126b;Lk 6,29). Preste ceafă cu pietri ucigînd-o (DOS.VS.Sept. 17;21a). Cîndu-l va călca cu picioarele sau-l va ucide cu pum?iii ponciş în inimă pînă-l va omorî (INDR. 224) . (Vamăşul), stătu departe şi să ucidea în piept 2 (VARL.CAZ. I,5b/6a). Mi-i mamă şi nu vreau să te mai văd ucigînd-o mai rău decît pe un cîine (NÄD.NUV.I, 149). - II. V.refl. 1. LV. sich schlagen. Atunce se tîmplă oaste cu turcii3 deci tremease (împăratul) voinicii toţi şi boiarii să se ucigă cu turcii (MOXA,HC 1,379). Cît m-am căit3 părinţele3 că am spurcat sfîntul post! M-am ucis în cap cu pumnii (PANN FV.M.I,112). - 2. selten sich umbringen, Selbstmord begehen. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. auch uci'g3 bisw. uci'z3 2. uci'zi3 3. Pl. uci'd3 LV. uci'g (INDR.728) , Konj. săuci'dă3 uci'gă3 bisw. u-ci'ză; Perf. ucise 'i3 LV. uci'ş; Ger. ucigî'nd3 bisw. ucizî'ndj Verbaladj. ucigăto'r3 bisw. ucizător (SIHL. 86;HVIIN.O.1,95) . - ET. lat. occ~-do3 -ere. Das g in u-cig etc. ist viell. durch das vorhergehende c hervorgerufen, also auf Dissimilation zurückzuführen (zunächst könnte Assimilation zu *uci 'giu etc. eingetreten sein, vgl. it. veggo3 seggo nb. veggio3 seggio < video3 sedeo); gegen die Vermutung, daß es nach în-tinz etc. von a întinde nb. înting etc. von a întinge gebildet sei (PUSC.), spricht der Umstand, daß von ersterem Verb nie Formen mit g Vorkommen. - Bdtg. 2 wahrsch. nach slav. biti "schlagen", (u~3 za)biti "er-, totschlagen, töten". - SG. ALR I/II,K..291; II/I, m 2744,95jSN IV,K.978.1117jVII,K.2056. uci/dere Pl. ucd/deri S.f. (l6.Jh.CV) 1. Töten N. -2. Nord, Totschlag M. Si lăsa spre uciderea lui şi străjuita veşmentele ce-lora ce ucidea etu (CV2 21b;Apg 22,21). - ET. a ucide. uciga"n Pl. -ga'ni S.m. (-^92 SEV.POV.) Teufel M. "Doamne3 femeie3 ce-ţi pui tu mintea cu uciganuV' iX şopteşte omul la ureche (SEV.POV. 164) laß dich doch nicht mit dem Teufel ein. Prăpastia ceia era hotarul între împărăţia uciganilor şi împărăţia zmeilor (SEV.POV.257). - ET. nach ucigă-l-crucea. uciga^ş (1620 M0XA,HC 1,37*0 1. S.m. Mörder, Totschläger M. Ca să fugă acolo ucigaşul3 tot cela ce va ucide sufletu fără de voie (BIBLIA 1688 Mu 35,11). - II. Adj. mö r-derisch, töd lieh. Sa Ze dea (tătarilor) loc şi moşie în ţeară nu suferia ungurii cei de mo-şie3 văzînd că sînt oameni rei şi ucigaşi (EVSTR. LOG-, GCR 1,235). - S.f. ucigaşă3 -ga'şe3 Pl. -ga'şe. - ET. ucig (a ucide). - SG. ALR II/I,MN 2744,95sSN IV,K.981. ucigä-1-crucea S.m. (1856 SBIERA POV.153) euphem. vom Teufel: der Gottseibeiuns. Moşneagul, gîndind că-i ucigă-l-crucea3 s-a spăriet (CREANGĂ,CL X,107). Femei şi copii fugeau făcîndu-şi cruce ca de ucigă-l-toaca (CL XVTI,42). Ce aţi zis3 ucigă-vă toaca? (BOGD.POV.60). - GR. ucigă-l-tămîia (JIP.OP.52), ucigă-l-vederea (JIP.,GCR 11,260). - ET. a ucide. ~ SG. ALR II/I.MN 2744,95;SN V.K..15GB. ucigări/e Pl. -ri"i S.f. (1800 BUDAI-DELEANU VI,33) Totschlag M. - ET. zu a ucide. ucigăto"r (l6.Jh.CV) I. Adj. 1. mörderisch, tödlich. Renunţările ucigătoare de sine ale călugărilor veacului de mijloc (IORGA i^M.28) die selbstmörderischen Entsagungen. -2. tötend, vernichtend. - Auch adverbiell. - II. S.m. 1. Mörder, Totschläger M. Neştinre de voi chinuiască ca ucigătorii3 sau ca furul său (CV2 81a; 1 Petr 4,15). - 2. Henke r, Scharfrichter M. -GR. ucizător (SIHL.86; EVHN.O.1,95). — ET. zu a ucide. $ ucigätu'rä S.f. (1642 AGY 63) Totschlag M. - ET. zu a ucide. uci/s (1646 PRAV.MOLD.273) I. Adj. getötet, umgebracht, ermor- det. Si-ntr-o clipălă______eram cu toţii stîldţz şi ucişi în fundul prăpastiei (AL.OP.I,51;sie waren mit dem Wagen abgestürzt) zerschlagen am Boden der Schlucht. - II. S.n., Pl. uci'suri selten Töten N. - ET. a ucide. ucisätu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1620 M0XA5HC 1,363) LV. Schlag M. Tntr-atîta i-au ucisu-i cît într-aee-leaşi ucisături îşi dederă la Domnul D-zeu sufletele (D0S.VS.Sept.2;4a). (Sfîntul) fu bătut foarte tare ___ şi vitejeşte acele ucisături le răbda (DOS.VS. Fevr.l5;69a). - ET. ucis. uci^sor S.m. (1551/3 ES 8Ha;Mt 22,7) LV. Mörder, Totschläger M. - ET. ucis. ucisu'rä Pl. -su'ri S.f. (1551/3 ES) LV. M o r d M. Dentr-înema ies gîndure rele: ucisu-ra3 curviia, necuraţia (ES 54b;Mt 15,19). - ET. ucis. ucloni/ V.refl. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. sich abwenden. Toţi ucloniră-se preură (PS. SCH.52,4). - ET. asl. ukloniti sq. ud (1683 DOS.) I. Adj. naß. Ca să gîndească romanii că evreii n-au lipsă de apă3 Iosif au tins tot haine ude spre ziduri (BARAC,GCR II,241;Schilderung der Belagerung Jerusalems) . Ploua-ploua3 ca din cofe3 şi erau Domnul şi cu Sîn-Petru uzi pînă la piele (CL XVI, 263) naß bis auf die Haut. - Auch substantiv. Udul de ploaie nu se teme wer nichts hat, fürchtet sich nicht vor Dieben. - II. S.n., Pl. u'duri Harn. Urin M. Doftorii cei înţelepţi cînd vor ___ să scoaţă piatră sau să sloboază udul (bolnavului) (MÄRG.2 171a). Să mănînce balega lor şi să bea udul lor (BIBLIA 1688 2 Kg 18,27) . La beţivi3 ca să se lase de beţie3 Vi se dă să bea ud de arici fără ca să ştie (LEON ZOOL.MED.26). (îm~ paratul) fece ... ţăpuşe de trestie şi o bătu (sfîn-tului) în mădulariul udului (DQS.VS.Ocfc.l3;63b) in die Harnröhre. A(-şi) face3 slobozi udul3 a ieşi ou udul (ŞEZ.II,25) Harn lassen, urinieren. - ET. lat. udus. - SG. ALR II/I.K..281 jSN III.K.844,845.846. uda" Präs. ud (l6.Jh.PS.SCH.6,7) I. V.tr. 1. n a ß m a c h e n, (b e)n e t z e n, an_' befeuchten, c. -în apă etw. ins Wasser t a lt c h e n. Cu lacrămile mele aşternutul mieu voiu uda (BIBLIA 1688 Ps 6,6). Mihai nu-şi putu opri lacrimile ce-i udau faţa (I.NGR. ,CL VII, 13). Trimite Lazar să'Ş'i ude cel deget mai mic într-apă şi să răcească limbo (OORESI TE4 157b;Lk 16,24). - 2. b e g i a B e n, (b e) wässern. A şasea zi fece D-zeu raiul . • • curătoare în mijlocul raiului de udă pomeţii (M0XA/hC; 1,346). Tn luna lui Avgust (rîul Gheon) să umfla i 771 ugui uââ Misiriului (MS. 18. Jh. ,GCR 11,61). Vi- la ta3 Ce au galbenele-i valuri Tibrul udă (OLL.HOR. 126)- Dunărea udă Muntenia în toată -întinderea ei die Donau durchfließt Muntenien in ihrer ganzen Ausdehnung. 3. beharnen. Dacă te udă ... pe corp broasca fîioasă, se fac negi sau rîie (LEON Z00L.20). - II. a se uda 1. naß werden, sich naß machen. Dimineaţa-i rouă mare3 Si (mîndra) se udă pe picioare (I.-B-425) bekommt naQe Füße. Paparudă'3 rudă3 Vino de te udă, Ca să cază ploile Cu găleţile (PP.GCR 11,320). _ 2. harnen, urinieren. Nu ştii pe unde se udă găina (PANN PV.M.I,50) du bist noch feucht, noch nicht trocken hinter den Ohren, noch jung und unerfahren. - ET. lat. üdo3 -äre. ~ SG. ALR II/I,Supl. MN 4856,2;SN III..K.844. udaga"ci siehe odagaci. uda"re Pl. udä'ri S.f. (1581/2 PO) 1. Naßmachen, Benetzen N. - 2. Bewässern N. Un riu iase den locul dulceţiei spre 2 udarea railui (PO 16;Gn 2,10). - ET. a uda. uda^t (1683 SICR.DE AUR2 36a) I. Adj. 1. naß, feucht, durchnäßt. —2. begossen, bewässert.- Neg. neudat. -ü. S.n. Bewässern N. - ET. a uda. udäto'V (1823 BOBB) I. Adj. nässend, bewässernd. - Auch substantiv. - II. S.f. udătoare3 Pl. udăto'ri 1. Gießkanne F.j vgl. stropitoare. - 2. OLT. Begießen N. der Leute in einem mag. Ritual, um Regen herbeizuführen (ŞEZ.1,186). - ET. a uda. udätu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1570 CORESI LIT.4b) 1. Begießen N., (Wasse r~)G u ß M. 0 plantă se cunoaşte şi după foile sale cînd are necesitate de udătură (DATC. HORT. 40). (Ceaţa) se preface -în nori groşi şi iute începe udătura (JIP.R.257; vom Regen). - 2. ugs. Getränk N., (flüssige) sPeise, Beilage F. Mai daţi cu udătura3 Că mi-s-a uscat gura (PANN PV.M.1,93,-Worte eines Trinkers) . încep a mînca cu toţii la pîne goală şi a be apă rece din f%ntvnă3 căci altă udătură n-aveau (CREAN-XV, 185). Mare foame mi-i. Dacă-i avea puţintică udătură ... "Cum nu3 bade Stănică? Ti-am păstrat borş" (AL.OP.1,614). - GR. Dim. zu 2 udături'că. - ET. a uda. Pl. ude "li S.f. (1632 EUSTR. PRAV. 634) Nässe, Feuchtigkeit F. Jigănii ae ’8e Săsesc la udeală3 cumu-s culbecii (Ş.TAINE 212). tängä foc îl aşez iute (pe copil) ... udeala de pe aQpul lui usuc (CL VTII,285) ich trockne seine Haare. Ne-am covrigii împrejurul foculuij şi deasupra ninsoa-rej dedesubt udeală (CREANGA^ 32).—2. (alkoho-lisches) Getränk N. Poate ni-ţi da şi ceva udeală3 Măria Ta3 zise Setilă3 că ne sfîrîie gît-lejul de sete (CREANGĂ0 222). - ET. a uda. udeo"1 siehe huideo! u'dmâ siehe uimă GR. uf! Interj. (1840 POEN.11,278) u f f! (Stoßseufzer des Ärgers, der Langeweile, der Anstrengung etc.). Am umblat toate mahalalele ca să găsesc casete3 degeaba! Uf! că nu mai pot. Am obosit (AL.OP.I,1162). - Substantiv.: Alţii nici nu bagă seamă Pe ta ufuri nici de fel (SPER.AN.1893 111,39). - ET. onomatopoet. ufui" Präs. ufuie'sc V.intr. (1893 SPER.AN.) seufzen. Uf odată ş-altă dată3 Tot într-una ufuieşte (SPER.AN.1893 111,38). - ET. uf! ug siehe ughi. u'ger Pl. u'gere S.n. (1581/2 PO2 175;Gn 49,25) Euter N. Răsfulgul este o boală ta ugerul oii (FIL.AGR.133). - GR. HOLD. bisw. ulger. - ET. lat. über; uger statt *uier viell. in Anlehnung an a suge; ulger ist an a mulge angelehnt. - SG. ALR SN II, K.430. ugere"t (+)(x) S.n. (DOC.1775,Ş.INFL.11,126) niete F. für die Benutzung von Postpferden. Să dea şi surugiilor ugeretul cailor ce tncalică la căruţe (DOC.1794,Ş.INFL.). -ET. türk, icare3 Pl. (arab.] -ret "Miete". ughi S.m. (DOC.1596jHC 1,67) LV. (ungarischer) Dukaten M. Ei ... să aibă a da de om cîte un ughi (DOC.1741, URIC.II,28). Acest loc l-am cumpărat noi ... derept ughi 5 (DOC.1640, H.2426). - In den Originalen kommt nur die Schreibung ug vor. - ET. entstanden aus der Abkürzung ug -*= asl. ugrüskü (zlütü3 zlatü)3 wie häufig in slav. Urkunden. ugo'dnie siehe ogcdnic. ugo'lniţă (+) S.f. (1683 DOS.) Winkelmaß N. Acela ce-au pus piatră de ugol-niţă preste dins (DOS.Ib 38,6,GCR 1,267). - ET. vgl. poln. wegielnica3 slov. vogelnica "Winkelmaß". ugui" Präs. u'gui V.intr. (1852 CODR.) girren, gurren. O porumbă ... Vre al vostru leit pat3 uguind cu bucurie3 La căpătîi s-au lăsat (TEOD.PP.22). - ET. onomatopoet. ugur 772 ugu"r etc. siehe ogur etc. ui" Präs. uie"sc V.intr. (1825 B.) TR. ugs. rufen, jauchzen. Cuscrii uiesc şi nuntaşii puşcă (MAR.I1 JUNTA 638). Fermecat de aceste glasuri îngereşti3 călăuzul ... începea şi el a ui şi a hori (FR.-C.MOŢII 30). - ET. onomatopoet., vgl. a vui. uideo"! siehe huideo! u"ie Pl. ui S.f. (1857 POL.) Bussard ii- [Falco buteo;CIH.). - ET. unbek. // vgl. uliu. u"iet siehe vuiet. u"imă Pl. u"ime S.f. (1793 PREDETICI 1,136a) ugs. Lymphdriisengeschwulst F. UdmSj udmăj încalecă pe-o drugă; Te du la Dunăre Si bea apă tulbure (PP.PAMF.BOU 65,-Besprechung). Uimă3 uimoaică3 Să te duci la Dunăre3 Să bei apă turbure (PP.PÂSC.LP.149;Besprechung). - GR. udmă. - ET. geht, trotz lautlicher Schwierigkeiten, sicherlich letzten Endes auf agr. OL6npa, dt&\xx zurück. - SG. ALR I/I, K.113. uimäci" Präs. mă -ce"se V.refl. (l88l JIP.) in Verwirrung geraten, verblüfft sein. (Ţiganul) s-a uimăcit şi ... a scăpat dă tre-murătmă vasu din mînă (JIP.OP. 101). - ET. ansch. Kreuzung von a se uimi u. a se buimăci. uimea"lä Pl. -me'11 (1829 PISC.0.200) Verwirrung, - blüffung F., Erstaunen N. De uimealăj mă bag în gîrlăel după mine (LIT.;der Sprecher wird plötzlich überfallen). Uite3 asta-i cruce3 dacă am fi putut zări- pe chipu ăstui creştin a uni mică urmă de scîrbă ori de uimeală -ştii aşa ceva3 în sfîrşit3 ca atunci cînd vede omu ceva la care nu se aştepta (RÄD.RUST.II,75;vom Staatsanwalt, der die Leiche eines Ermordeten besichtigt) es ist unglaublich. - ET. a uimi. uimi" Präs. -me"sc V.tr. (1683 DOS.) Io V.tr. verwirren, verblüffen, in Staunen, in Verzückung versetzen. Demagogii ... preconizînd libertăţi extravagante cari nu se pot realiza3 dar cari adesea uimesc spiritele slabe şi inculte (GHICA 187) die aber häu-fig ... blenden. - II. a se uimi staunen. Mă ciudii întru mine şi mă uimii3 că nemică nu văzusem mainte de aceasta în peşteră (DOS.VS.Apr.5;76a). Este alta şi mai imnunată3 care face mintea să se mire şi inima să se uimească (ANT.DID.102). Avînd ambiţia de a proba lumii că a învăţat cîteva cuvinte latine -lucru, de care lumea nu se uimeşte nici de cian (AL CL 111,305). Oricine o vedea3 se uimea de frumuseţea ei (SBIERA POV. 139). Vrînd să arăt şi să grăiesc3 De mirare mă uimăsc (EN.COGĂLN.,LET.2 111,275). -wahrsch. asl. ujeti3 ujmq "wegnehmen", vgl. 2Ur dt. hinreißen3 frz. ravir3 transporter etc. in ähnl. Sinn. uimi "re Pl. -mi"ri S.f. (MS. 169*0 Verwirrung, Betroffenheit F., Erstaunen, Entzücken IM. Aflîndu (în curtea aceasta) cevaş vreo lunicare ... din uimire minţii sau dintr-a mînii (MS. 1694,GCR 1,313). (Vedenia) aceasta ce au văzut prorocul întru uimire (GMI-LIAI.GCR 11,107) in der Verzückung. Ah! cu ce uimire îmi aduc aminte de acele ceasuri (SIHL.69) mit welchem Entzücken. - ET. a uimi. uimi"t Adj. (1683 DOS.) erstaunt, entzückt, verwirrt. Deaca văzum3 ne-arn înfricoşat şi stam uimiţ3 izumiţ (D0S.VS.0ct.23,-80b;sie sahen eine kristallene Kirche ]. Cînd cineva caută a-şi face o idee despre masa acestor materii3 mintea rămîne uimită (SUŢU NOT. 78; von in England erzeugten Geweben). Un fir de iarbă verde3 o rază-ncălzitoare — După o iarnă lungă... Aprind un soare dulce în sufletul uimit (AL.POEZII 111,25) in der entzückten Seele. Amoi'izaţii — au şezut pre sofă şi să uita multă vreme unul la altul neputînd grăi nid- un cuvînt3 atîta era de uimiţi (BARAC HAL.VIII,78) . Ian spune-mi3 băiete3 uimită-s? ___ Faţa nu mi-e schimbată? (C.NGR.230;die Sprecherin, die einen Anbeter erwartet, zum Diener) bin ich aufgeregt? - ET. a uimi. uimito"r Adj. (1705 CANT.IST.49) erstaunlich, verwirrend, auße r-. ordentlich. Era una din acele nopţi de vară în care natura întreagă -îşi deschide comorile uimitoarelor sale frumuseţi (FIL.CI0C.72) ihrer entzückenden Schönheiten. - ET. a uimi. uişa"g S.n. (1787 I.PUŞC.,TAMAS) TR. MARAM. Zeitung F., Nachrichte n' b 1 a t t N. - ET. magy. ujaăg. -SG. ALR SN IV,K-926« VI K.1737. uita" Präs. uit (l6.Jh.PS.SQi.43,24) I. V.tr. vergessen. Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit ... Ori pe mine m-ai uitat? (I.-B.142). De voi uita pre tine3 raiule3 să fiu uitat şi eu de D-zeu (m. 1697, GCR I, 315; Adam spricht)-Ti-am uitat cartea acasă ich habe dein Buch zuhause vergessen. Ca să nu-mi uit vorba damit ich nicht ver 773 uitătura c0 was ich sagen wollte. Am uitat uşa desehisă gesse, ich vergaß* die Tür zu schließen. Robinson3 de bucurie • •• au întâmplările trecute (DRfiGH. R. 12). jl. V.intr. MUNT. TR. auch a-şi uita de c. e t w. vergBSSen (nicht daran denken]. Copiii uită lesne dß părinţi* nu părinţii de copii (NÄD.NUV.II, 188) ■ Lucra ceasuri întregi -Cn bibliotecile Academiei, uitînd şi de masă (LIT.). I se părea că ceasurile stau pe I0C3 soarele şi-a uitat de dnm3 ca odinioară la luarea Ierihonului (RÂD.RUST.II,28)). împăraţii de mureau la luptă de buzdugan3 bine3 iar de nu, li Bă uita de zile (DEL.S.80) wurden sie uralt. Eu uita dß glasul cel de rugă A mişeii tăi -Cn vreme lungă (Dos.PS.V.73,93) j De cînd m-am măritat______am uitat ăe-a zice-n frunză (I.-B. 178). Dar pentru ce să mă omori? Au nu te-am scăpat eu? Ţi-ai uitat? (BAR.HAL. I 93). Mi-ai cumpărat (inelele)? ... "Crede-mă că-mi uitai3 frate3 De treburi nenumărate (PANN N.50). - III. a se uita la cn. (LV. bisw. cuiva), la c. jdn., etw. ansehen, - schauen, - b 1 i k-k e n. Cînd treci3 bade ... Nu te uita oblu-n curte3 Că duşmanele rrri-s multe (I.-B.67). Eu m-am uitat de pe prag Pînă l-au jurat sub steag (I.-B.296;vom rekrutierten Burschen). Ieşi ... din chilie ... Şi te uită după el Cum mere de cătinel (I.-B. 113) blicke ihm nach. Să vădzu în lumea cea de sus uitîndu-să curţîlor celor de D-dzău făcute în ceriu (DOS.VS. Noe. 12; 120b). Or să se uite rău la mine ş-or să mă urască toţi (VLAH.GV. 101) . Se uită soarele înapoi3 are să vremuiască (NÄD.NUV.I,168) die Sonne kommt hinter den Wolken noch einmal hervor. Judecata la un lucru să uită mai cu deadînsul3 adecă la dreptate (MS.1654,GCR 1,168) hat besonders eines im Auge. flu te uita că-s cam tomnatic3 dar numai să pun eu : mîna pe turturică şi să vezi cum o să mi-o mai îm-blînzesc (XEN.BR.169;der Sprecher will heiraten). - Iepele mele pasc numai noaptea ... Uite3 chiar de-acu poţi să porneşti cu ele la păscut (EMIN.PL 16). Sta cu chirie şi avea obiceiul să se mute foarte des ... Se muta, uite-aşa3 mai mult din nărav (TEL.SCH.78) ohne eigentliche Ursache, ohne recht zu wissen warum. Vgl. Dumnezeu 33 <\3 faţă 1, gură 3-b, a învăţa II. 1, soare 1, urs. - Tritt in dieser Bdtg. ziemlich spät u. zunächst in mold. Texten auf u. verdrängt dann immer mehr das ältere a căuta. -GR. megl.-rum. ul3 tari3 Präs. uV t3 ferner uVitari3 Präs. ul*it (WEIG.JB.V, 152,MEGL. 13); istrorum. utoa3 Präs. utuj arom. veralt. ultare3 Präs. ultu (PAPA-®GI,WEIG.MEGL. 13,PUSC.). - Imperat. uită3 refl. ui^e3 uitä-te. - LV. (16./17.Jh.) uita mit silbigem Präs. ui't (PS.SCH.43,24). - ET. vlat. obUto3 ~Qre. von lat. obVCtus, Part, von obliviscor, vgl. sPan. olvidar. prov. oblidar, frz. oublier etc. ®dtg. xjj urSpr< "sich im Anschauen von etw. vergessen, verlieren", vgl. bulg. zabraviam se "sich ver- gessen, in Anschauen verloren sein, angaffen" (WEIG. VOIIM. JB.XI,I 130). Eine ähnliche Entwicklung zeigt mă uit a dormi (ŞEZ.VII,184) ich schlafe ein. - SG. ALR I/I,K.64;II/I,K.10,11,15;MN 6828,4j3905,140;SN V.K.1352,1394. uita "re Pl. -tă"ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 177) Vergessen N. Uitare de sine Selbstverleugnung F. Dacă dascălul ... nu este capabil să aibă acea uitare de sine care-l face să vază înaintea ochilor numai sarcina apostolatului său (GAZ.SÄT. XIV, 321). A cădea în uitare (SICR.DE 2 AUR 4'a:a veni întru uitare) in Vergessenheit geraten; a da uitării, a pune la uitare, a trece cu uitarea (MIR.OOSTIN#LEr.2 1,247) der Vergessenheit anheimfallen. Singura mea rugă-i: uitării să mă dai (EMIN.0.1,127). De-oi adormi curînd In noaptea uitării (EMIN.0.1,219). Vgl. mînă 3.b; ochi 1.3. - ET. a uita. uita"t (1577 CORESI PS.5 l69a;Ps 87,13) I. Adj. vergessen, verlassen, übe r-gangen, -sehen. Uitat de D-zeu, de moarte uralt. - Negat, neuitat unvergeßlich: Frumoase şi de neuitat sînt cuvintele inspirate pe care le-a rostit atunci ... preotul Şapcă din Celei (VLAfI.RP.23). - II. Adv. endlos lange. Dacă (pe acoperiş) ... punem podişte de lemn ... (olanele) trăiesc uitat (GAZ. SÄT. XIV, 364). - III. S.n. 1. V e r g e s-sen N. - 2. Blick M. - ET. a uita. - SG. ALR I/I,K.64;SN V,K.1241. uităcio"s Adj. (1703 GCD) vergeßlich. - ET. a uita. uităciu^ne S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) Vergessenheit F. Beţia şi grasa îmbuibă-ciune Sînt a mele şi trag după sine Trîndava cu totul uităciune De lucruri bune şi cuvioase (BUDAI-DELEANU VI,71). - ET. a uita. uitâto"r Adj. (l6.Jh.CV2 58a;Jak 1,25) 1. vergessend. -2. vergeßlich. -GR. ultătoriu (CV). - ET. a uita. uitätu"rä Pl. -tu"ri S.f. (1837 PANN EROr.II330) ugs. Blick M. Conu Costache ... nu mai curma cu uitături lungi şi poznaşe la nepoata dascălului (RÄD. RUST.II, 213) mit langen, anzüglichen Blicken. (Ea) pune capu-n pămînt3 furişînd o uitătură numai cu coada ochilor (DEL.S.34). Deodată ... (el) zări o căprioară sprintenă cu ochii blajini. Fu de ajuns o ui- 2 tătură; căci îi răpi inima (ISP.LEG. 288). - ET. a uita III. uitit 774 uiti'ţ (1683 DOS.) I. Adj. vergeßlich, zerstreut. Sä plecăm. Vai! dar gulerul meu! Ce uitită mai sînt! Dă-mi3 Petrache, gulerul de pe măsuţa din colţ (BOGD. V.150). Si cînd fu sara3 îm feciu ruga uitit şi cu urît feciu slujba lui Hs. de vecernie (DOS.VS.Oct.23; 83a) zerstreut. Ochii ei cată uitiţi înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din faţă (VLAH.IC. 32) ihre Augen blickten verloren. - II. S.n. Zerstreutheit, Vergeßlichkeit F. Patru năravuri priveghe sufletul: mila cătră toţi3 a nu să rnî-nia din uitit (DOS.VS.Mai 13;127b) aus Unbedachtheit. - ET. a uita. - SG. ALR I/I,K.64. uito's Adj. (1868 P.P.CARP,CL) vergeßlich. Cînd ei (bărbaţii)3 uitoşi de datoria lor3 Ne risipesc tezaurul la sînul icnei altei ... Atunci ne amintim c-avem şi noi venin (CL II, 27;Emilia zu Desdemona) pflichtvergessen. - ET. a uita. - SG. ALR I/I,K.64. uitu"c Adj. (1806 KLEIN) vergeßlich, zerstreut, geistesabwesend, gedanken los. Zi3 mă3 pînă ce-i ajunge la moară: un piam de fiece dimerlie3 că eşti uituc şi ţe-o lua morarul uium mai mare (UR. LEG. 74). Cîtă jale era pe sufletul ei că Vlad s-arăta nepăsător şi uituc de cele trecute (RSd.RUST.II, 164). - ET. a uita. - SG. ALR I/I,K.G4. uitucea'lă Pl. -ce'li S.f. (1884 JIP.) Vergeßlichkeit, Zerstreutheit, Gedankenlosigkeit F.La scoaterea mărfurilor din vamă (vameşii) din uituceală cred şi taxează de pildă că catifeaua este aba (JTP.R.214). - ET. uituc. uitucj/e S.f. (1846 UNIVERSUL 200) Gedankenlosigkeit F. Trezindu-se din uitucia lui3 Petru se văzu singur-singurel în mijlocul a milioane de draci (P/MF.SV.127;er hatte den Leiden der Verdammten zugesehen). - ET. uituc. uiuiu"! siehe u2! uiu'm siehe oiem. uji'nä Pl. -ji"ni S.f. (1825 B.) ^ ugs. Vesperbrot N.Nu doarme3 numai cîte o ţîră3 De la prînz pînă la ojină (PP.FR.-C.MCŢII 159). Pe la ojină (RETEG.POV.1,18) um die Vesperzeit. — GR. oj.i'nă. - ET. asl. serb. bulg. uzina. - SG. ALR SN V,K.1351. ujuji't Adj. (1825 B.) vertrocknet. N-am putea duce l-alde biata Bălaşa ceva curmeie de viţă şi vreascuri ujujite (DEL.S.183) dürres Reisig. - ET. wahrsch. zu asl. ususiti. uju'rä S.f. (1551/3 ES) Wucher M. Luvaş al miu cu ujura (ES 102a;Mt 25,27). - GR. uzură (MICU L.197a;ŢICH.456). - ET. mittelb. lat. üsüra, vgl. magy. uzsora. ulama" siehe ulema. ulcea' etc. siehe oală GR. ulcio'r siehe urcior. ule'i1 Pl. ulei'e S.n. (um l600 IORGA S.D.XVI,6l) Behälter M. aus einem ausgehöhlten Baumstamm. Ulei de albine Bienenstock M. Cum sînt... uleile Sau3 cum zic3 ştiubeile Unde şed albinele? (SPER.AN. 1893 111,294). - MOLD. dafür ştiubei [s.d.). - ET. vgl. bulg. russ. ulej asl. ulij. - SG. ALR SN I,K.264,270. ule'i2 Pl. ule'iuri S.n. (1551/3 ES 99b;Mt 25,4) (de in3 cînepă3 rapiţă Lein-, Hanf-, Raps-) öl N.j vgl. unt. Den vin şi den uleiul tău __ să dai pîr- ga dentîniu (PO2 254;Ex 22,29). (Iacov) luo acea piatră ... şi3 rădicîndu-o în sus în pomeană de stîlp3 uloiu turnă deasupra pe- ea şi o numi aceasta Vetel (SICR.DE AUR2 149a;Gn 28,18). (Boierii) îşi descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc şi unse cu oloivri mirositoare (SÄD.POV.65). - GR. MOLD. DOBR. BUCOV. MARAM. CRIŞ. TR. BAN. oloi; olei (B.), oleu (BAR.), uleu (HMST.). - ET. asl. olej (nslov. russ. olej3; zu ulei vgl. serb. nslov. ulje; zu oloi vgl. magy. olaj. - SG. ALR II/I,MN 4216.63;SN II,K.507; IV,K.1133. uleie'r Pl. -ie'ri (1788 MOLNAR) Ölpressen a rbeiter M. - GR. -Iar (MOLNAR SPRACHL.3 395) . - ET. ulei2. uleio's Adj. (1852 LIV.229) ölig, ölhaltig. - ET. ulei^. ulema" Pl. -ma'le S.f. (ura 1730 AXINTEsLEr.111,175) Ulema M. [mohammedanischer Geistlicher). Toate ulemalele cu un sfat de obşte au dat fefta ca să se urmeze războiul (DUM.,Ş.INFL.II,126). Tot soiul ăe hogi3 ulemale3 viziri şi paşale (BOGD.POV. 119) - Fiind de faţă toţi ulemalii3 toţi paşii ... (I.VÄC&R. ,TEZ. 11,292). - GR. ulama (NECULCE,LET.2 11,278); Pl- bisW' S.m. ulema'li. - ET. türk, ulema. 775 ulucă u'leU siehe uliu GR. i/lger siehe uger GR. ^rHcioa'râ etc. siehe uliţă GR. uligaji (1862 PTB.) X. S.m. Königsweih, (Huhne r-î Geier M, (Falco Milvusj MAR.ORN.1,164 flg.). - II. S.f. uli-qa'ie Habicht. F a 1 K e M. -GR. uligan3 e3 liligai (VÎRC.). - ET. zu ulin3 vgl. auch gaie. ulitu'râ Pl. -tu'ri S.f. (1883 MAR.) Schmähwort für schadenanrichtendes Geflügel. Bici3 ulitură (MAR.ORN.1,122). - ET. wahrsch. zu uliu. uliţa'r Pl. -ţa'ri S.m. (PP.1883) TR. Herumtreiber, Gassenj unge M. Eu în cap cum să nu-ţi sar Dacă eşti un uliţar! Cum te scoli diminicioară3 Tu te duci şi nu vii iară Pînă colea cătră seară (PP.OOL.L.'IR. 1883,137). -ET. uliţă. uliţa'mic Adj. (1868 BARC.) MOLD. ugs. Gasse n-, herumlungernd. Nu e bine să se ducă (femeia) nicăieri de acasă, ca să nu se facă copilul uliţarnic (MAR.NAST. 132;von der Frau, die nach der Niederkunft zum ersten Mal das Haus verläßt). Taie atunci pe (găina) cea albă. "Ei3 doar tot îi uliţarnică" (NĂD.NUV.II,58). - ET. uliţă. u'liţă Pl. u'liţe S.f. (1475 DERS) Gasse F. Ca tina uliţelor voi mărunţi pre dînşii (BIBLIA 1688 Ps 17,46). Fetele cînd m-auziau3 Porţile le deschideau Si în uliţă ieşeau (I.-B.168). Printre cetele păgîne trec (călării) rupîndu-şi large uliţi (EMIN.O.I, 148). La Sibiu pe ulicuţă Zece cară ş-o căruţă (I.-B.443). - GR. Oim. ulicioa'ră3 ulicu'ţă. -ET. asl. ulica. - SG. ALR SN III,K.905. u'lin Pl. u'lii S.m. (1448 DERS) ailgem. Bezeichnung für die Familien Accipiter u. Falco: Habicht, Falke M.; uliul găinilor3 u-h-ul de porumbei (MAR.QRN.1,122) Hühnerhabicht (Astur Palumbarius) j uliul ■păsărilor3 păsăresc (MÄR.ORN.I, 126) Sperber [Astur nisus}; uliul şopîrlelor (MAR.ORN. 1,173) Mäusebussard (Buteo vulg.31 uliul rîndunelelor (CR&IN.) Baumfalke [Falco subbuteol; uliul vînăt Blaufalke (Falco cyâneusK Mulţi ... n-au ajuns pînă a doua zi3 ce s-au răpit fără veaste ca o păsărică de (MÄRG.2 181a). Buzduganul se-nvîrtea3 Ca un uliu s~abatea3 Pe păgîni în loc turtea (AL..CL X, 192). Tătarii ... s-au şi slobozit să-i ia în unghii3 ca niş-te ulij pre acei puţini cazaci (NECULCE, LET.2 11,390). ~ GR. uleu (CANT. IST. 16; 141). - Dim. ulia'şulişo 'r3 uliu 'ţ (MAR.ORN. 1,121) , ulio'r (CRÄIN.), ule'ţ (VÎRC.). - S.f. ulioa'ică (CL XVII, 167) Habichtsweibchen N. -ET. magy. ölyv (ülü3 iillü3 Ölyü). — ŞG. ALR SN V.K. 1277,12aa, ulm Pl. ulm S.m. (1437 DERS) Ulme F. (Ulmus). Ulmu-mi este verişor3 Iar stejarul frăţior (ŞEZ.XV, 137). La gropana cu cinci ulmi Ce răsar dintr-o tulpină (AL.BP.,Torre Alimoş) . - TO-PON. Ulma (1232 DRÄGANU 163), Ulmii (1437 DERS) . -GR. Dim. ulmule 'ţ3 ulmişo'r. — ET. lat. ülmus. — SG. SN U.K.598. ulroa' siehe a adulmeca GR. ulme't S.n. (1515 DERS) Ulmenwäldchen N.— ET. ulm. ^ p ulo 1 siehe ulei . uita'' siehe uita. ulta'n siehe vultur. ultoa'n siehe alto'i. uitoi' etc. siehe altoi'. ulu'bâ siehe hulubă. ulu'c Pl. ulu'ce S.n. (1837 C.NGR.) 1. [Trän k-) Rinne F., Trog M. zum Tränken des Viehs. Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului ca pe nişte uluce fireşti (C. NGR.5). Apa de puţuri şi fîntîni mai înainte de a sluji spre adăparea vitelor trebuie să steie cîteva ceasuri în uluce ca să se aereze bine (ION.CAL.230). - 2. N u t F. - GR. Dim. uluca ş (PAMF.IND. 186) . - ET. türk. oluk. - SG. ALR II/I,K.121,233;SN I,K.155,174; II,K.618;IV,K.1223. ulu'că Pl. ulu'ci S.f. (1753 BCI XI336) MUNT.OLT. (Zaun-lBrett N.; Pl.Bretterzaun M. Tavanurile de uluci de stejar (MON.OF. 1877,5121). Curtea acestei case era îngrădită cu uluci de stejar ascuţite la vîrf şi foarte înalte (FIL.CIOC. 283). Ea începu să zîmbească şi să dea din cap la cîteva cucoane ce treceau pe lîngă uluci (TEL.SCH.76). -Sg. im Sinne von Zaun: în dosul ... zaplazului sau u-lucei (PAMF.AGR.224). - GR. Pl. bisw. ulu'ce. -ET. ansch. dass. Wort wie uluc3 mit aus dem Pl. neu erschlossenem Sg., urspr. wohl genutetes Brett. - SG. ALR II/I, ^267,268;^! 3838,125;SN II,K.616. uluci 776 uluci" Präs. -ce"sc (um 1900 TIKTIN) HOLD, nuten.- ET. uluc. uluci"t (1834 CR 348) I. Adj. g e-, vernutet. - II. S.n. Nuten N. Cuţitoaia să muşte cu temei din şindr*ile3 uluci-tul să fie fără greş (UR.BUC.239) . - ET. a uluci. ulucito"r Pl. -toa"re S.n. (um 1900 TIKTIN) Nuthobel M. Sănţuitorul sau ulucitorul ...se întrebuinţează la făcutul şanţurilor (POP.LEMN.100). - ET. a uluci. ului" Präs. -ie"sc (1564 CORESI) I. V.tr. 1. pc. Jdn. in Verwirrung bringen, verwirren. Groaza morţii mintea uluieşte (CANT.IST.132). "Sandule3 Sandule3 o cam încurci şi nu-i bine pentru d-taDupă vorba asta3 care ului pe Sanduj procuroru m-a fost chemat pe mine (RÄD.RUST. II,90). - 2. LV. TR. (den Glauben) bekennen. Să uluim acmu credinţa dreaptă (CORESI CAZ.1,260). - 3. TR. beichten, gestehen. -4. TR. verhören, ausfragen (LEX.MARS.,KLEIN, B.) . -5. verteilen, spenden, stiften (IORGA S.D.XII,235). - II. a se ului den Kopf verlieren. Nu se dezmeticise voinicul nostru3 ba mai rău se uluise şi se trezi dus pe sus (DEL.S.101). - GR. HOLD. bisw. urlui. - ET. unbek.; vgl. magy. vall3 vallat (TAMAS). uluia"lâ Pl. -ie"li S.f. (1825 B.) 1. Verwirrung F. Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului ... şi dete fuga în un- 2 ghiul grădinii cel despre răsărit (ISP.LBG. 235). - 2. (+) Untersuchung F. (B.). - ET. a ului. ului"re Pl. -i"ri S.f. (1703 GCD) 1. Verwunderung F. -2. Trug M. (GCD). - ET. a ului. ului"t (1642 AGY 30) I. Adj. verwirrt. Cînd am intrat3 eram aşa de uluit că în primul moment n-am văzut nimic (VLAH.IC. 75;der Sprecher, zu einem Sterbenden gerufen, tritt nach einer schlaflosen Nacht ins Zimmer). Ofiţerimea în fireturi3 polcovnici şi prapurcici3 bănănăiau de-a încîtelea3 uluiţi de vutcă şi de rachiu (DEL.S.226). - Auch substantiv. - II. ( + ) ului 'tă S.f. 1. B e-kenntnis N. (AGY 30) .-2. Untersuchung F. (B,). - GR. S.n. oluitul (LEX.MARS.). - ET. a ului. uluito"r Adj. (um 1700 LEX.MARS.) 1. verwirrend, verblüffend, au-ße r ord e n t 1 i c h. - 2. ( + ) bekennend. -GR. oluitor (LEX.MARS.118). - EV. a ului. uluitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1642 AGY 62) 4 veralt. Bekenntnis F.- ET. a ului. u"măr Pl. u"meri S.m. (16.Jh.PS.SCH.67,14) 1.Schulter, Achsel F. Hristos aflînd (oaia rătăcită) o luă şi o puse la umăr şi o duse de o puse în staul (ÎNDR.43) auf die Schulter. Umerele sale le plecă de-a purtarea tovară (PO 174;Gn 49,15). 0 parte din păr3 despletit3 îi cade (ţigancei) pe spa-te3 scurt3 atingînd abia umerii (BASS.NOR.3). Chipurile ostaşilor ... înşiraţi drept3 umăr la umăr} pe şesul Siliştioarei (VLAH.RP.19) Schulter an Schulter. A lua3 purta c. de-a umăr3 de-a umeri etw. auf die Schulter nehmen, auf der Schulter tragen: Făt-frumos ... luîndu-şi buzduganul de-a umăr3 merse mereu pe dîra trasă (EMIN.PL 7) . Mii-am luat călcîiele de-a variere şi m-am aus .. . pîn-ce m-am văzut departe de capitalie (AL.OP.I,1034) ich nahm die Beine in die Hand. La dreapta3 la stînga3 laumăr3 lapicior3 dreeepţi! (DEL.P.152) schultert das Gewehr! A da3 a strînge din umeri die Achseln zucken. Cînd aş sta pierdut pe gînduri3 peste umăr m-ar privi (EMIN.O.I,157) würde sie mich über die Schulter ansehen. A pune umărul mit Hand anlegen, mithelfen: Tot e bine să fii prieten c-un colonel3 cînd la o înaintare tot mai repede pune şi el umărul (NÄD.NUV.I,58). - Fig.: (Poetul) visînd ... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal (EMIN.O.I,35) Bergrücken. - 2. von Dingen, die nach Form od. Sţellung an die Schultern des Menschen erinnern: a) umărul obrazului der Ranken-knochen. (îi erau) ochii mititei în fundul ca-pului3 umerii obrazului scoşi (GHICA,CL XIX,462) mit ... hervorstehenden Backenknochen. Ochii i se holbaseră ... şi umerii obrajilor îi spărgeau pielea (VLAH.NUV. 7) äußere Spitze der Rungengabel (DT.11). - c) K o p f M., des Armes einer Örtersäge (DT.86). - d) R i n g M., der Achs-schemel u. Achse zusammenhält (PAMF.IND.131). - 3. von Dingen, die auf die Schulter zu liegen kommen: a) Pl. Nackenholz N. des Jochs. - b) umeraş Schulterteil N. (eines Trachtenhemdes, meist bestickt) (PAMF. IND. 313) . ^.Kleiderbügel H. - GR. LV. u. MOLD. TR. Pl. n. umere. - Dim. umere'l3 umera'ş. - ET. lat. hümerus. - SG. ALR I/I,K.24;II/I,MN 2192,33;3927,148;SN I,K. 65jII,K.299,350;VI,K.1829. umära"r siehe umerar. umăra"ş Pl. -ra"şe S.n. (um 167O ANON.CAR.) Schultertuch N. des Priesters. - ET. u-mär; nach lat. humerale. 777 umblat unbla" Präs. u"mfolu (l6.Jh.CV^ 82a; 1 Petr 5,9) I. V.intr. 1. (umher-, herum-)g ehe n, laufen; a umbla călare -reiten, a umbla cu trăsura3 cu maşina fahren. Copilul umblă3 încă nu umblă das Kind Kann schon, noch nicht laufen. Umblă în cîrji er geht auf Krücken,- umblă desculţă sie geht barfuß. Astăzi îi o săptămînă De cînd umblam prin grădină Cu iubita mea de mînă (I.-B.82) daß ich ... umherging. Multe corăbii umbla pe mare viele Schiffe fahren auf dem Meer. Moşule3 ştii umbla cu luntrea pe apă? (GA-NE, CL XIII 43) Kannst du ... fahren. Cînd se va vedea Ursul cu cercei îmblînd după miei (AL.PP.47) hinter den Lämmern hergehen. Eu iarna singură-mi ţes tortul Şi umblu şi eu cum socot Că-i portul (OOŞB.125) gehe so gekleidet. Pe scaun (englezoaica) stă dreaptă şi ţeapănă şi numai ochii îi umblă de vede tot (I. NGR. ,CL VII,3) und nur die Augen wandern hin und her. Pîn3 vineai3 bade3 la noi3 Eram ... Drăguţa feciorilor Si umblam din mînă-n mînă Ca cîrligul la fîntînă (I.-B. 158) die Burschen rissen sich um mich. Ti um-blä-n cap3 tu soră3 S-ajungă ea Luxandei noră! (OOSB. 123) sie trägt sich mit dem GedanKen. Moara umblă die Mühle ist in Betrieb. Vgl. cap I.20.f, meliţă3 mîţă 1, nas 2.d, ţap. übertr. in zahlreichen Wendungen, wie: Sipetul lui cu hrisoave3 la care nu umbla decît el (BRÄT.LD.164) an den nur er selbst ging. Cine mi-a umblat prin dulap? wer hat in meinem Schrank gekramt? Sergenţii şi brigadirii umblau politicos dar rece pe lîngă mine (CL XVII,68) begegneten mir höflich, aber kühl. El se simţea măgulit că ne vedea că-i umblam primprejur cu atîta dragoste şi cu atîta supunere (GAZ.SÄT.XXV,368) daß wir ihm ... begegneten. El au fost ßfätuind pre Nicolai Vodă3 şi pre 2 sfatul lui îmbla Nicolai Vodă (MUŞTE,LUJT. 111,42) Fürst N. handelte nach seinem Rat. Unii ca acei epis-copi să se gonească dentr-acea cetate ... şi ceia ce-i umblă lui şi-l pun (PRAV.GOV.110a) diejenigen, die für Ihn wirken. Gheuca logofătul umbla3 şi pentru sine3 iară foarte pre ascuns3 iară la aievea pentru Duca Vodă (NEC.COSTIN,LET.2 II,16;er erhoffte sich den Thron). - 2. cu c. mit etw. umgehen, in Fällen wie: Nu ştii să umbli cu el du kannst nicht richtig mit ihm umgehen. Cu sabia ştie bine să umble (I.NGR., CL VII, 3). N-ar fi modru şi putinţă Să vîr mînă-n sîn la ţîţă? nHaide3 badeo3 bucuros3 Numai să umbli frumos!n (I.-B.380). - 3. LV. cu o femeie geschlechtlich verkehren. De va îmbla neştine cu noru-sa3 acela 11 ai să nu să cuminece (Ş.TAINE 292). Alţii umbla cu muieri aiave fără ruşine (MÂRG.^ 166a). - 4. cu minciuni3 înşelăciuni etc. zu belügen, betrügen etc. versuchen (vgl. veralt. mit Lug, Trug umgehen). Popii calvinilor umblau cu şoşele cu momele să le calvinească (ISP.,CL XII,176). Tu umbli cu linguşeli Trei feţe de crai ca să înşeli (TEOD.PP.106). Ce-o face3 să facă bine şi cinstit3 să nu-mi umble cu pungăşii (VLAH.DAN 1,43). Nu umbla cu moftmn. stell dich nicht so an! - 5. fam. după cn.3 c. hinter jdm. her sein, auf etw. aussei n. Nu umbla d. Berbeceanu nebun după dînsa? Cred şi eu: văduvă3 tinerică’3 avere bună (CL XIII, 27). Ai să fii nevoit să dai şi douăzeci de mii de galbeni (zestre)3 dacă-i umbla după miri simandi-coşi (XEN.BR.21). Şiretul! Ştiu eu după ce umblă (I. NGR. ,CLXIII,35) worauf er es abgesehen hat! Vgl. cal 9 f. -6. sä ... trachten, versuchen zu... Auzi ghiu-jul! In loc să-şi bată capul ca să mărite pe duduca3 el umblă să se-nsoare (AL.,CL 111,246). Se credea chiar că generalul Bonaparte umbla să se suie pe scaunul Tarigradului (GfüCA 497). Boierii ungureşti3 cunos-cînd că leşii umblă să ia ţara Moldovei de tot subt stăpînirea sa (NEC.COSTIN,LET.^ I,App.l8). Cei mari stăpîni ai noştri îmblă amăgindu-se unul pre altul o (NECULCE,LET. 11,388) versuchten einander zu betrügen. I-au spus lui cumcă frate-său este hain3 nu îmblă bine (NECULCE,LET.^ 11,311) sie sagten ihm, daß sein Bruder ... Böses vorhabe. - 7. von Münzen: gelten. Uite3 eu din ăştia îţi fac napoleoni. "Si umblă? Nu-i cunoaşte lumea?” (VLAH.IC.104;ein Falschmünzer zeigt Kupfermünzen). Un aspru îmbla atunci doi bani (BÄLC.303). - II. V.tr. 1. ţara etc. i m Land etc. umherziehen, es durchziehen, -wandern, bereisen. (Is. ) îmbla satele împrejur învăţînd (BIBLIA 1688 Mk 6,6). După ce umblase toate ţările3 se întorsese acasă mai cu minte (ISP.LBG.^ 49). Pentru sprîncene-mbinate Umblu ţara jumătate Şi Moldova-a treia parte (I.-B. 18). -2. begehen. - GR. LV. u. regional îm-bla3 Präs. î'mblu; ebenso die Aulei Lui igen. - ET. lat. ambulo3 -are. - SG. ALR I/I,K.96;II/I,K.198,211,212; MN 2235,44;2794,108;2795,108;2979,109;2798,110;2625, 111j2830,111/12jSN III,K.777jV,K.1249,1433,1476;VI, K. 1822;VII,K.1902. umbla"re Pl. -blă"ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.67,25) 1. Herumgehen, -laufen N. După cîteva umblare au agiuns la un pîrău (DRÄGH.R.64) . - 2. Erlebnis N.- ET. a umbla. umbla"t (16.Jh.PS.H.63,3) I. Adj. 1. (despre drumuri) oft betreten, viel begangen, befahren. Poarta din faţă dedea într-o uliţă foarte umblată (DBVLETR. NUV.82). -2. vielgereist, -gewandert; erfahren. Era cunoscut ... drept un om deştept3 umblat în străinătate (BRÄT.LD. 211) . Oamenii cei bătrîni3 păţiţi şi îmbiaţi pi>in lume (SBIERA POV.302). - Neg. neumblat (PS.H.). - II. S.n. (Herum-, Umher-]G ehen, Laufen N. - ET. a umbla. umblaci 778 umblăci' siehe îmblăti. umblă-re'ţ Adj. (um 1830 CONACHI 136) 1. wanderfreudig, reiselustig. Eu ... "dimonul" cu obrajii arşi de soare şi au tălpile sparte de spini şi de ţăpuşi3 pe care nu-l încăpea lungul văilor3 de nebun şi umblareţ ce era (VLAH.NUV.125). -2. unstet. - ET. a umbla. mnblätoa'Ve Pl. -to'ri S.f. (um 1710 NEC.COSTIN, LET.1 11,55) ugs. Abtritt, -ort M. (Vezi-rul) nu lăsa pre nime să între la dînşii3 nici pînă O la îmblătoare nu-i, lăsa să iasă (NECULCE, LET. II, 344;von Gefangenen). - ET. a umbla; vgl. zur Bdtg. serb. pohodnica id., von pohoditi "hin- und herge-hen". - SG. ALR SN IV,K.1235. umblăto'r Adj. (l6.Jh.PS.SCH.83.13) gehend, laufend; beweglich. Pod umblător Seilfähre. - ET. a umbla. - SG. ALR 11/1, Supl.MN 4907,8;SN I,K.168;III,K.838. umblâtu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1559 CORESI IC.5b) 1. Herumlaufen, -gehen N. -2. fam. Lauferei F.- ET. a umbla. u'mblet Pl. u'rriblete S.n. (l6.Jh.CV2 56a;Jak 1,12) 1. Gang M.,Gangart F. Azi le sameni tuturor La umblet şi la port (EMIN.O.I,192;zu der einst vom Dichter Geliebten]. De mi-a plăcea îmbletul (roi-bului), Eu ţi-oi da şi sufletul (AL.PP.87). - 2. LV. Gang M., Fahrt, Wanderung F. Cade-să voi părinţii ... să vedeţi ieşirile (copiilor) şi intrările lor şi îmbletile (M&RG.2 1b). îmble-tele sale prin ţări străine (NEC.OOSTIN,IjET.2 1,385). -3. LV. Gebaren N.,Handlungswei-s e F., Pl. Machenschaften, Umtrie-b e. Ori din fel era aşa ori dintr-acea boală3 că îmbletul lui nu-l arăta a fi deplin înţelept (NEC. 2 OOSTIN,LEr. II,21;von einem Schwachsinnigen). Şi îndată de toate îmbletele lui Gaspar au dat (el) ştire la împărăţie (MIR.COSTIN, LET.2 1,269). - ET. a umbla. ~ SG. ALR SN V,K.1405. umbra'r Pl. -bra're S.n. (l6.Jh.PS.SCH.77,28) Schatte n~, Schutzdach N., Lăuta e F. Cu chiu cu vai ajungem la Brădiceni3 unde ne adăpostim3 supt umbrarul unei cîrciume (VLAH.RP.91). Cabinele elegante din marginea mării3 cu umbrarele lor întinse (ZAMF.NUV.8). Nice colibă făcîndu-şi ni-ce sălaş de umbrar nice căşcioară (DOS.VS.Fevr.22; 79b). - ET. umbră. u'mbră Pl. u'mbre S.f. (16.Jh.PS.SCH.22,4) Schatten M. Dorul meu odihnă n-are Nici la umbră nici la soare (I.-B.381). (Tîlharul) merse de se culcă să doarmă în umbra unui zid vechi (MĂRG.^ 168b). Cine se potriveşte ţie3 se aseamănă cu cela ce goneşte vîntul şi să razimă de umbră (MS.1773 GCR II,97;der Weise zur Welt). Oile _ înghesuite una într-alta ca să-şi ţie umbră (VLAH.RP.118) um einander Schatten zu geben. A face umbră cuiva jdm. Schatten spenden. A (mai) face (degeaba) umbră pămîntului umsonst leben. Bătrîn cu barba albă3 lungă ... Pămîntului mai face umbră Călcînd încet şi gîp~ bovit (RSDUL.RDST.1,98) so schleppt er sich durchs Leben. Rămăşiţele loghiotaţilor greci cari mai făceau umbră pămîntului prin Ţara Românească (GION PORTR.77). - Fig. a lăsa3 pune pe cineva în umbră jdn. in den Schatten stellen. Mă băgară frumuşel la umbră şi trimiseră cărţi în toate părţile doar s-a afla cineva să-mi taie capul (RETEG.POV.V, 83) sie steckten mich ... ins Loch. Vgl. iepure 4.c, pai. Erau destule semnele acestea ca să nu mai lase nici o umbră de bănuială tn sufletele acelor oameni (TEL.SCH. 15) nicht den geringsten Schimmer eines Verdachts. Batori avu el oare vreo umbră de scuză măcelărind pe Potcoavă? (HASDEU I.V. 208). - GR. Dim. umbrişoa 'ră (I.-B.426), umbri'ţă (PP.FR.-C.MOTII 195). - ET. lat. umbra. - SG. ALR SN II,K.316. umbrăvioa'râ S.f. (1883 BR.) Schattenblümchen N. fMajanthemum bifolium). - GR. dumbrăvioară. - ET. gelehrte Bildung aus umbră. umbre'lă Pl. -bre'le S.f. (1793 PREDETICI II,299b) 1. (de ploaie3 soare Regen-, Sonnen-] Schirm M. (wofür MOLD, aorte 1]. Eenrieta ... coborîtă din birje3 întindea o unbrelă ca să poată trece prin curte (ZAMF.LN.121;es regnete). - 2. in Pflanzennamen: umbrelă spinoasă Männertreu F. (Eryngiumj GRAIN.]; umbrelă stelată Sterndolde F. (As-trantia majarjCRĂIN]; umbreluţă de apă3 de bălţi Wassernabel M. (Hydroctyle vulg.jBR., CRÄIN). - GR. Dim. umbrelu'ţă3 Pl. -lu'ţe. — ET. frz. ombrelle3 it. ombrella3 an umbră angelehnt. umbri' Präs. -bre'sc (16.Jh.PS.SCH.90,4) I. V.tr. Schatten spenden. Floare expusă arşiţii soarelui ce nu are nimic s-o umbreăsca (C.NGR.118). încă grăind el3 iată nuor luminat umbri pre ei (BIBLIA 1688 Mt 17,5). - Fig.: Duhul sfînt va pogorî spre tine şi puterea celui de sus te va umbri (BIBLIA 1688 Lk 1,35) seine Kraft wird dich beschützen. Acea dß sus milă ... (pe călugăriţe) le-au umbrit3 Căci prea puţine din ele de cătră turci s-au robit (BELD.ET.87) beschirmte sie. - LV. bisw. mit Dat. od. preste gebildet; Isus doarme în vale3 îngerul îi umbrează (AARON,GCR 11,190). Doamne ... vJir~ frrişî peste capul mieu (emeoHiaoas £tcl xr|v necpaAriv )jPu;BlPr'TA 1688 Ps 139,8). - II. V.intr. S c h a t-ten spenden. Cînele (de vînat) să aibă la Spate o coadă ţeapănălungă şi care să umbrească departe (OD.PS.73). - III. a se umbri Schatten» Schutz suchen, finden. Copa-ciul supt care se adumbrise era măreţ (ISP.LEG.2 230) • Mila de la străin E ca uiribra de la spin: Cînd gîndeşti să te umbreşti, Mai tare te dogoreşti (I.-B. 179). - GR. adumbri. Präs. LV. bisw. -bre 'z. _ EP- umbră; a adumbri ist gelehrt nach lat. adum-brare, vgl- it. adombrave. umbri"re S.f. (l6.Jh.PS.SCH.117,27) 2.Schatten M. Privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire (EMIN.0.1,51). -2. Schutz M. Artelej dezvălindu-se sub adwribrirea instituţiilor ocrotitoare (SUŢU NOT.49) unter der Schirmherrschaft. - GR. bisw. adumbrire. - EH1, a umbri. untori"ş S.n. (1872 CL) schattiges Laub. Ei bine, uitaţi în grabă, grădină, casă, umbriş {CL V, 311;zur einstigen Heimat) so vergeßt denn schnell. - ET. umbră; Nachbildung von frz. ombrage. umbri"t Adj. (um l660 STAICU 125) 1. schattig. 0 căsuţă umbrită de nişte lozii pletoase (CREANG&., CL XI, 214). -2. geschützt. - ET. a umbri, umbrito"r Adj. (1683 DOS.VS.Oet.l6;69b) 1. schattenspendend. -2. beschützend.- EIT. q umbri. umbro "s Adj. (1683 DOS.VS.Febr.1;50b) 1. schattig. -2. fig. d u n K e 1. Munţi înalţi cu brazi umbroşi (PP.GCR II, 316). - EH?, umbră. Adj. (1683 DOS.VS.Dech.9;207a) Zeucht, naß. Gene umede de lacrimi tränenfeuchte Wimpern. BSmîntul — carele iaste uscat şi reacej apa carea iaste reace şi umedă; aierul3 carele iaste ™>ed şi fierbinte (DESC.PR.CR.132). Făclie de veghe pe umezi morminte (EMIN.0.1,37). - GR. umădj Pl. m. u'mezi. - ET. lat. hwnîdus. - SG. ALR SN III,K.B45, 846. Adj. (um 1710 ANTIM DID.) Zeucht. De va fi pivniţa imedoasă, să poate a-fuma cu viţă de vie uscate (DRÄ3H.IC.63). Le-aş fi pus (armele) ... gios3 Dar pămîntu-i umedos Şi fie— *ul e ruginos (AL.PP.263). (Faunul) de vînturi ume-doase şi de arşiţă-mi fereşte Turma caprelor pribe-9e (OLL.HOR.67). - GR. bisw. umezos, umejos (ANTIM °ID.50). - ET. umed. - SG. ALR SN III,K.845,846. umegLu"ne S.f. (1643 VARLAAM) Feuchtigkeit,Nässe F. Şi căci n-avu umegiune şi pămînt adînc, (sămînţă) seacă (VARL.CAZ.2 I,321a). Micşoară căşcioară acolo făcîndu-şi ... şi multă umegiune din munte suferind ... nu ş-au pără-sîtu-ş căşcioara (DOS.VS.Ian.25;34b) . - GR. urne june. - ET. umed. umera"r Pl. -ra're S.n. (1683 DOS.) 1. Orarion N., Stola des Diakons. Luă haina muainicului ... şi umărariul ce-i dzîc ovariu (DOS. VS.Oct.26;86b). — 2. Kleiderbügel M. - 3. R i n g M., der Achsschemel u. Achse zusammenhält, vgl. umăr 2.d. - GR. umărar. - ET. umărj 1. nach lat. humerqle. - SG. ALR SN II,K.350. u"mere etc. siehe un&r. umeri" Präs. mă -re"sc V.refl. (l88l JIP.) sich anstrengen. Răul intră-n trupu omului ca pîn xa'echili acului şi nu-l încape nici caru cînd te umereşti să-l scoţi (JIP.OP.65). - ET. umăr. umero"s Adj. (1825 B.) selten breitschultrig. - ET. umăr. umezea"lä Pl. -ze"li S.f. (um 166O STAICU 55) Feuchtigkeit, Nässe F. (Seminţele) trebuie — ţinute în un loc sănătos unde să nu existe umezeală sau multă lumină (DATC. HORT. 10). - ET. a umezi1. - SG. ALR SN III,K. Q45,846, 847. umezi"1 Präs. -ze"sc (1688 BIBLIA Ib 24,8) I. V.tr. befeuchten, -netzen. Abia a-junse (apa) să umezească creştetul dealului, şi să prăvăli (apa) clocotind (DEL.S.250). - II. V.intr. feucht werden. Faţa i se lumină şi ochii îi umezeau de mulţumire (VLAH.NUV.53;vgl. auch 36). — III. a se umezi sich befeuchten, -netzen, feucht werden. Din adîncul i7iimii mele îndurerate şoptii: Franţa! Franţa! şi pleoapele mi se umeziră (UR.BUC. 121). - ET. umed. -SG. ALR SN III,K.846. . -2 . • • • umezi siehe mij 1. umezi"re S.f. (1703 GCD) Befeuchten, -netzen N. - ET. a umezi1. umfla" Präs. u"mflu (1642 CAZ.GOV.4) I. V.tr. 1. aufblasen, -blähen. Vîntul umflă pînzele corăbiei der Wind bläht die Segel des Schiffes. Şi va întră apa aceasta ... în pîntedle tău să—ţi umfle pîntecile (BIBLIA 1688 Nm 5,22). Şi umflare 780 prostatecele nări Şi le umflă orişicine în savante adunări Cînd de tine se vorbeşte (EMIN.O.I,134). - 2. schwingen. (Omul) puse chila pre ileu3 şi faurul îmflînd ciocanul de sus3 omul să oţărî şi să mişcă (DOS.VS.Oct.20;75a) als der Schmied den Hammer schwang. - 3. fam. c. în spate etw. auf den Rucken schwingen, nehmen, pe sus (mit einem Schwung) aufhebe n. Ivan ... umflă racla în spate şi se duce de-i dă drumul pe-o apă mare (CREANGĂ, CL XII,31). Zmeul ... au umflat butoiul în cîrcă şi s-au pornit spre casa lui Păcală (RC.IR.193). (Oamenii) se duc la casa leneşului3 îl umflă pe sus3 îl Q pun într-un car cu boi (CREANGĂ 255). "Umflă-l". Si sacul e umflat pe sus ca să fie dus lîngă tovarăşi (RÄDUL.RUST.II,254;es wird Mais aufgeladen). - 4. ugs. packen, ergreifen, nehmen. I-a tras tată-so o chelfăneală de i-a mers peticii3 apoi l-a umflat de chică şi pe sus l-a dus la donrnu Isă-ce seu (VLAH.GV.68; der Sohn hatte die Schule geschwänzt) . Mă umflă spaima3 rîsul etc. von Schrecken gepackt werden, lachen müssen. Vreu să-ţi umflu zilele Sä mă duc cu dînsele (AL.BP.II,89,Holera;die Cholera zum Menschen) ich will dir das Leben nehmen. Vecinul meu Manolachi rrti-o umflat în arendă moşia ... cu 1600 galbeni pe an3 pe cînd ea aduce trei pînă la patru mii! (N.D.XEN.,CL XIII 362). Domnul Vucea umbla binişor şi pe furiş cu nuiaua în mînă3 ca să umfle pe cei ce n-ar fi stat drepţi şi smeriţi înaintea lui D-zeu (DEL.P.313;die Schüler beteten) um diejenigen zu erwischen, die nicht demütig vor Gott gestanden hatten. Preotul ... văzînd că (oile) înflă bine la fîn în staul3 i-au trecut grija că sînt bolnave (SBIERA PQV.9) daß sie tüchtig zugreifen. - II. a ce umfla (o u f~, a n ) s c h w e 1 1 u u, a u f-bauschen. Pretutindene oameni pitici ce se cred urieşiy broaşte oare se umflă în piele ca s-a-giungă boi (AL.OP.I,1200;nach der bekannten Fabel) sich aufblähen. Mîinile la buzunari3 (ţiganul) Calcă rar3 se umflă-n nări (SPER.AN.1893 111,293) bläht die Nüstern auf. Ce te făcuşi3 Dunăre3 Si te umflaşi tulbure De nu pot trece prin tine? (AL.PP.255). -GR. LV. u. ugs. înfla3 îrnfla; ebenso die Ableitungen. -ET. lat. înflo3 -are. - SG. ALR I/I,K.126;II/I,MN 6930,18;3884,133;3916,144;SN II,K.382;III,K.825;IV, K.973;VII,K.1903. umfla "re Pl. -flă'ri S.f. (16H5 HERODOT 197) 1. Blähen, Aufblasen N. -2. Schwellung, Entzündung F. - ET. a umfla. umfla "t Adj. (1642 CAZ.GOV.3) aufgeb läht, -geblasen; aufgebauscht. Un arap ... Cu buze late3 Boşii şi umflate (AL.PP.116) mit ... wulstigen Lippen. Ursul ... de mîndriia înflată3 cuvînt de gînd şi cu rrriiere de părere3 preste măsură îndopîndu-să (CANT. IST. 101) . Vgl. buză 1.g, pană^. - ET. a umfla. - SG. ALR I/I,K. 126;II/I,K.281. umflăcio^s £d j . (1705 CANT.) aufgeblasen, hochtrabend. Ei3 ca nişte necunoscători şi de duhuri înflăcioasă purtă-tori3 ale noastre învăţături ... în samă nebăgînd (CANT.IST.280). - ET. a umfla. umflâciu"ne Pl. -ciu"rd S.f. (1705 CANT.) Anschwellung F. Ticăloasele albine ... prin maţele şi ficaţii Ursului pătrunseră3 de unde adevărata înflăciune scornindu-să supt piielea Ur-sului3 izvoară de apă ... purceasără (CANT.IST.101). - ET. a umfla. umflätc/r Adj . (1703 GCD) aufblasend, aufb auschend. - ET. a umfla. umflätu^rä Pl. -tu^ri S.f. (um I66O STAICU 103) Schwel lung, Geschwulst F. Această planetă face ... la splină melahonie3 de la care să scorneşte ... podagrie3 tuse3 umflătură (CALEND.1733, GCR 11,26). Umflătura de gît se vindecă dacă se spală vita la gît ou ţuică şi cu săpun (GRIG. -RIGO II, 23). - ET. a umfla. - SG. ALR I/I,K.126. unri/l Adj. (1848 NEGUL.) demütig, bescheiden. - ET. n.lat. hu-milis. umileciu'ne Pl. -ciu^ni S.f. (I683 DOS.) LV. D e m u t F. Si vaietele cu umileciune ... de grai omenesc (DOS.VS.Oct.5;47a) . - ET. a umili. umile"nie S.f. (1581 CORESI OMIL.28) LV. Rührung, Ergriffenheit, Zerknirschung F.Ce jale3 ce plîns şi ce urirC-lenie au fost (oînd au murit sfîntul) (DOS.VS.Sept. 25;27b). (Mucenicul) sărută mormtntul (apostolului) şi oa unui viu îi grăi cu umilenie ... roagă-te pentru mine (DOS.VS.Noe.24;159a). Cu ochi blînzi şi cu glas ou mtngîiare şi ou omilenie să vorbeşti cătră dînsul (oătră fiul tău sufletesc) (PRAV.GOV. 40b; zum Beichtvater). - GR. omilenie. - ET. ksl. umiljenije. umili" Präs. -le'sc (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST. 11,309) I. V.tr. LM. demütigen. (Acel) om grosolan şi nesimţitor3 oare-l umilea şi-l călca în picioare (VLAH.NUV.17). Muntele ştie a-mi umili trufia (UR.BUC.229). - II. a se umili 1. veralt. b e-wegt, gerührt, ergri f fen, zerknirscht werden. Si umilindu-se (naxa- 781 umple vuxöevToq) Isaaöj strigă cu glas mare: Isaf3 şi plânse (BIBLIA 1688 Gn 27,39). Aceasta deaca auzi Filat3 atunce să umili şi deade trupul lui Isus (VARL. 2 CAZ. 1,114b). Boiarinul ... imilindu-să de bunătatea svîntului (DOS.VS.Oct.10;59b). Cu îndemnarea sfinţiei sale (a patriarhului) s-au umilit domnul şi 2 au făcut preoţilor testament de aşezare (NECULCE,LET. 11,37).-2. LM. sich demütigen. (Alexandru Lăpuşneanu) spuindu-le că se simte sosit la sfârşitul vieţiij îşi ceru iertare de la toţi umilindu-se (C.NGR.129). - GR. omili (BIBLIA 1688 2 Chr 6,24). -ET. Ksl. umiliţi; Bdtg. I und II.2. nach frz. hunri-lier. umiIicio''s (+) Adj. (l68l AA.lit.11/36,65) demütig, unterwürfig. -ET. a umili. umili/nţă Pl. -ld/nfce S.f. (1649 P4ARD.) 1. veralt. Rührung, Ergriffenheit, Zerknirschung F. Să făcu minune mare care da celor ce vedea mirare şi celor ce auzea umilinţă (MINEIUL 1698,GCR 1,319). Să cuvine a ne ruga lui D-zeu cu înfrîngere de inimă şi cu umilinţă (AN-THIM,GCR 11,28). - 2. Demütigung F. Toate umilinţile ... le primea c-un zîrrbet silit şi dureros (VLAH.NUV.20;von einem armen Knaben, der unter seinen Mitschülern zu leiden hatte). - 3. D e~ mut, Unterwürfigkeit F.La plecare ca şi la sosire, Neculai Covrig şi soţia sa ... arătară aceiaşi umilinţă cătră familia Vereanu (I.NGR., CL VII,53). - GR. omilinţă (BIBLIA 1688 2 Chr 6,21; 1 Kg 8,29). - ET. a umili. urni li "t Adj . (16 *! 2 CAZ. GQV. 57) 1. LV. zerknirscht. - 2. unterwürfig. Hristea era umilit cu cei mari3 obraznic şi asupritor faţă cu cei ce erau siliţi să se plece lui (XEN.BR.18). -3. demütig. - ET. a umili. umilito"r Adj. (1805 CRIŞAN 295) demütigend, erniedrigend. - ET. a umili. umiva^lniţâ siehe omivalnlţă. y urni va "nie ( + ) S.f. (1632 EUSTR.PRAV.91) Fußwaschung F. am Donnerstag vor Ostern. După cafea iese domnul la umivanie3 care se face în 2 meidanul culţii dinăuntru (GHEORGACHI, LET. III,319). - ET. ksl. umyvanije. umnoji" ( + ) Pras. -je"sc V.tr.(16.Jh.PS.SCH.) c. etw. vermehren. Că ziseşi-lă se urrmojeşti semănţa lor ca stealele cerului (PS.SCH.Dn 3,36). Nu spămănta-te căndu bogăţeaşte-se omul, sau căndu um- nojaşte-se slava caseei lui (PS.SCH.48,17). - ET. ksl. umnoziti. >> 1 umo"r etc. siehe omor etc. mo'r2 S.n. (18^0 POEN.1,820) 1. H u m o r M. - 2. Cg u t e] L a u n e, S t i m-m u n g F. - GR. humor. - ET. frz. humeur. u"mple Präs. u"mplu (l6.Jh.CV2 5a;Apg 19,28) 1. V.tr. 1. (a n -, e r) f ü 1 1 e n, v o 1 lmachen, -gießen, -schütten, -stopfen, -schreiben etc. (de3 bisw. cu c. mit etw.J. Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi pre el (BIBLIA 1819 Gn 1,28). împle cupa mea de vin3 Tie> dragă, s-o închin (AL.PP.206). Cît ai clipi din ochi, şanţul fu umplut cu strujani, cu ţarcuri de nuiele3 dar mai mult cu trupuri de oame- ni (GANE, CL XI, 372;Schilderung einer Belagerung). Bate vîntul despre zori Şi mă împle de fiori (AL. PP.238) erfüllt mich. Moscalii au umplut Ţara Le~ 2 şască (NECULCE,LET. 11,381) die Russen überschwemmten Polen. Capegi-başa ... au mers pre la Nicolai Vodă şi l-au umplut Nicolai Vodă de daruri şi de bani 2 (NECULCE,LET. 11,363) Fürst Nikolaus überhäufte ihn mit Geschenken. Au umplut urechile Porţii (NECULCE, 2 LET. 11,252) sie bestürmten die Pforte von allen Seiten mit ihren Beschwerden. Asta-i treaba mămuţei, iar te-a umplut de minciuni (NSD.NUV.II,130) sie hat dir wieder die Ohren mit Lügen vollgeschwatzt. - 2. bisw. erfüllen (vgl. a împlini). (Rada) de-a- bia pe la Sînpetru Umple optsprezece vremuri (OCSBUC 76) wird ... achtzehn Lenze alt. El să îmbogăţea ... şi-şi umplu toată voia sa (MS.1654,GCR 1,171). - 3. vollmachen, beschmutzen (de c. mit etvi.). Pupăza îşi wnple cuibul der Wiedehopf beschmutzt sein Nest. - 4. fam. (de o boală mit einer Krankheit) anstecken. 0 oaie rîioasă umple toată turma ein räudiges Schaf steckt die ganze Herde an. A să mă umple de guturai (AL. T. 1,778) ich werde noch den Schnupfen von ihm bekommen. - II. a se umple 1. (de c.) v o 1 1 (von etw.) werden. întru acest an era mare belşug în ţară de toate ... de se umpluse 2 oamenii de bani (NECULCE,LET. 11,199). împlutu-s-au cazacii de boarfe, de săbii, de rafturi şi de corturi 2 (MIR.COSTIN,LET. 1,282) die Kosaken machten reiche Beute. S-arătăm necaz, mînie nu-ndrăzneam - ne era frică. Astăzi însă - ne umplurăm! n-am putut să mai tăcem (DULFU PÄC.59) heute ist das Maß aber voll! - 2. sich erfüllen. Şi aceasta tot fu ca să se împle ce e zis de Domnul prin prorocul (BIBLIA 1688 Mt 1,22). -3. sich anstecken, infizieren. - GR. veralt. umplea LV. u. ugs. a împle(a). 1. Pers. Sg. Präs. u'mplu, 2. u'mpli, 3. u'mple, Konj. sä u'mple; Imperat. u'mple, Perf. um- umplere 782 ;plu'i3 Part. umplu't. - ET. lat. -impleo3 -ere. - SG. ALR II/I.MN 6901,13j3B71,131;SN III,K.. 844 ;IV,K.. 1099, 1219jV,K.1369,1455jVII,K.2096. u'mplere S.f. (l6.Jh.PS.SCH.23,1) 1. (Voi 1-} Füllen N., Vollstopfen N. -2. Ansteckung F. - GR. veralt. împle-re. - ET. a umple. umplu't (l6.Jh.PS.SCH.143,13) I. Adj. (a n-] gefüllt, vollgestopft. Draga mea3 rujă umplută (=bătută)3 Ce urît te mai sărută (I.-B.176). între urzi tură (năframa) e -înflorită sau mai bine zis umplută cu tot felul de strămături (MAR.NUNTA. 254) ganz bedeckt. Coşure umplutu de fărâme de luatu (EV.RADtJ Mk 8,19,H.2 1,73). - II. S.n. Füllung F. - GR. împlut. - ET. a umple. - SG. ALR II/I,K.2B1îSN IV,K.1099. umplutură Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 422) Füllung F.,Füllsel N. Locul got dinlăuntru! colacului se umple cu umplutură3 făcută din brînză de oi frămîntată cu cîteva ouă {ŞEZ.VII,33). Fă un scrobuşor — şi pune-t în supă fără a o mai fierbe cu umplutura (DRĂGH.REŢ.21) mit der Einlage. Un gazetar din cei mărunţei3 furnizor de umplutură (VLAH.GV.126;von Lückenbüßern). Polcovnicul __ le împărţea (vînătorilor) iarbă şi alice3 cîte patru umpluturi de puşcă (GHICA 283) jedem vier Ladungen. - ET. a umple. umu'r (+) S.n. (DOC.1802) Geschäfte, Angelegenheiten CP1.Î. Va metahirisi domnul pentru îndreptarea a umurutui ţării (DOC.1802,URIC.III, 197;Obers .aus dem Türkischen). ln cei cîte taleri 24 ta sfert să se socotească cheltuielile omurului domniei (DOC.1814, TEZ.II,372). - GR. om-, - ET. türk. umur. un1 (1521 NEACŞU) I. Numeral l.ein, eine, einjab-sol. ohne S.: einer, eine, ei n(e]s. într-un cuvînt mit einem Wort. Cu o floai’e nu se face primăvară eine Schwalbe macht noch keinen Sommer. Toţi sîn-tem feciorii unui om (BIBLIA 1688 Gn 42,11). Amîndoi sînt de o vîrsta beide sind eines Alters. Vgl. drac 6. Unul din fiii săi einer seiner Söhne. N-are decît un copil, dar unul frumos de tot er hat nur ein Kind, aber ein reizendes. Trei camere3 una mare şi două mai mici drei Zimmer, ein großes und zwei kleinere. Nu—i ^ un ceas de cînd a plecat es ist keine Stunde her, daß er fortgefahren ist. Nu mi-ai spus o vorbă du hast mir kein Wort davon gesagt. Vgl. nici 2. într-una din zile eines Tages. Trei mîndre-am avut: Una~n deal ... Una-n vale ... Una-n capul satului (I.-B.95). Toate femeile -îs ca una şi una ca toate (NĂD.NUV.II, xg) alle Frauen sind gleich. A sunat (ceasul) unu es hat ein Uhr« eins geschlagen. La unul um eins. La unu (ta una)3 la douăzeci şi unu (una) mai am ersten, einundzwanzigsten Mai. Ascultă3 Israile3 Domnul D-zeul nostru3 Domnul unul este (BIBLIA 1688 Dt 6,4). Mîndra mea3 pe lume una3 Cumu-i între stele luna (I.-B.35) m Si era una la părinţi (EMIN.O.I, 167) sie war das einzige K.ind. Spre lămurirea deplină a adevărului unul şi neschimbat (GION PORTR.224) der einen und unveränderlichen Wahrheit. Duşmanii căzură pînă la unul (GA-NE,CL XI ,373). Liberalii e altă ceva3 sînt oameni cinstiţi pînă la unul (CL XIII,363) samt und sonders ehrliche Leute. Eu unul n-o cred was mich betrifft, ich glaube es nicht. Trebuie să dăm moarte în bursuci!.. ., Mie unul mi-o făcut o mulţime de pacoste (BOGD.BURS. 66). Hehei! unul e Galibardi: om3 odată şi jumătate! (CARAG.T.1,80) es gibt nur einen G. A3 armencele! Am să le arät eu să se uite la un copil. Una e Masinca (BASS.VULT.27) gegen M. kommt keine an. Că aşa a iubit D-zeu lumea cît şi pre fiul său cel unul-născut l-a dat (EV.1894 Jo 3,16) seinen eingeborenen Sohn. Amîndoi au un3 tot un3 unul şi acelaşi nime beide haben einen, denselben, einen und denselben Namen; multiplele urmări ale uneia şi aceleiaşi întîmplări die mannigfachen Folgen eines und desselben Ereignisses; vgl. acelaşi, tot III.2. Unele cînd m-auziau3 Uşile le descuiau______Altele cînd m-auziau3 Uşile le întă- reau (I.-B.169). Alţii iarăşi văd în somn vise une şi alte (Ş.TAINE 217) allerlei Träume. Se pomeni cu zîna că vine3 şi nici una3 nici alta,ţop! se prinse lîngă dînsul în horă (ISP.LEG.2 213) mir nichts, dir nichts. Voia unui alt nu-şi strică (PANN.PV.M.II, 119) einander. Pune3 frate3 mîna-n şale Să cîntăm una de jale (I.-B.310) laßt uns eins singen. S-ace-la avea una. Cînd era trăsnit rău cu leuca ... ţipa: "Eu sînt ”baştard" de-al lui Stefan cel Mare!u (SAD.CR.89) auch der hatte eine Grille. Vrei să-ţi spun ima3 dacă-i aşa? Eşti un nerecunoscător (AL., CL IV,310) soll ich dir etwas sagen? Stii una? Hai să mergem la plinibare weißt du was? Gehen wir spazieren. De una3 e mai bine aşa übrigens, es ist besser so. Una ... alta3 a doua erstens ... zweitens: Văzînd Petru Vodă pofta lui Ianoş araiu3 una pentru juruinţă3 alta pentru1 prieteşugul ce-l a- 2 veau -împreună3 îndată au gătit oaste (URECHE, LET. I,191). Sat ... împărţit în trei părţi care se ţin tot de una (CREANGĂC 17) die Zusammenhängen. Racii n-au gîtj capul la ei ţine una cu trupul (QD.-SL. 233). (La amor) săracul e una Cu cel ce poartă cununa (PANN PV.M.II .102). Tatăl şi Fiul şi Sfîntul Duh intru toate una sînt3 afară de nenaştere şi âe naştere şi de purceadere (DESC.PR.CR.5) sind einander in allem gleich. Românii vor fi una3 liberi fraţi (ÄDAM.BIOGR.8O) vereint. Amîndoi erau tot una 783 un ^ tari (SBIERA POV.103) sie waren beide gleich stark. Mi-e tot una es ist mir alles eins, gleich. De-or întreba In sat de-a mea venire — spune-le place, Că pentru ei ori viu ori mort3 tot una face (CDŞB.54;der sterbende Soldat zum Kameraden). Vgl* a faee l-'6' LV. a se face3 a fi (tot) una3 auch iot (d0) tenii au en. sich mit jdm. vereinigen, mit ihm vereinigt sein: Făaîndu-se una cu catanele3 mol- (fovenii noştri, cu mari cu mici prădau (MUŞTE, LET.2 -£1,58). Tîmpinîndu-se oştite3 s-au făcut tot de unii (NECUICE,LET.2 11,278). Ţara lui cea prusească a Brandenburgului să o facă să fie tot una cu Ţara Le-şască (NECULCE, LET.2II, 381). De va coborî împăratul Moscului cu oştite în jos asupra turcilor3 va fi şi el (Basarab Vodă) tot una (NEC.COSTIN, LET.2 11,92) werde auch er an dem Feldzug teilnehmen. Vgl. alt IT.I.b. flg., bun I.11.b.Y/ doi 1, mînă 3.e, a ţine 1.1, tot II. 2 sowie die Zusammensetzungen împreună odată (siehe dată* 1a), odinioară, totdeauna. - In Kardinal- und Ordinalzahlen: numărul3 în anul douăzeci şi unu Nummer, im Jahre 21, treizeci şi unu de ani 31 Jahre, patruzeci şi una de zile 41 Tage, o sută şi unu de lei 101 Lei, o mie şi una de nopţi 1001 Nacht3 anul al cincizeci şi unülea al vieţii das 51. Lebensjahr, a şaizeci şi una zi a călătoriei der 61. Tag der Reise. "Eins" als Zensur, Auge auf Würfeln etc. heißt unul. - Una steht vor S. in ima sută einhundert u. una mie eintausend sowie in Anzeigen u. Verzeichnissen: una cameră cu bucătărie de închiriat ein Zimmer mit Küche zu vermieten, de vînzare una garnitură de salon3 un scrin etc. zu verkaufen eine Salongarnitur, eine Kommode etc., wobei der Zahlbegriff (ein Stück, Exemplar) stärker hervortritt als in den ebenfalls üblichen o sută hundert etc. - 2. emphatisch betont vor S.: unul3 ma3 LV. auch unä a) e'in. e'ine, e'in, in Fällen wie: Crez întru unul D-zeu (PRAV.GOV. 153b). Unul D-zeu ştie ... ein Gott im Himmel weiß ... De turma ce ţi se dă pre mînă3 unuia lui D-zeu vei să dai samă (NEC.COSTIN,LET.2 1,401). Domnule3 Fiiule ... Şi Sfîntul Duh3 ună Dumnezeire3 ună putere3 nriluieş-te-mă (DOS.,CCR 233) einige Gottheit, einige Macht. Vrui glas fu de la toţi (CV2 6a;Apg 19,34). Si fiiul Şi tatăl său mergea cătră una slujnică (BIBLIA 1688 Ani 2,7) zu einer (und derselben) Magd. Aflîndu-se (tn Laşi) într-aceia una dată Gheorghie Apostol ... l-au chemat la curte (NEC.COSTIN,LET.2 11,117) dieses eine Mal. Această ună piatră aceste trei ţărîne aco-pere (1620 IORGA INSCR. 1,87). Cea una puteare a omului iaste mintea ... a doao puteare a omului este cuvântul ... (MÄRG.2 221) das eine Vermögen. - b) der, die, das e'ine. Unu vas e mai smănţuit3 una °ală mai coaptă (JIP.OP. 130). Pă unu rumân îl fereş-te logofătu satului şi-l îngăduie (cu birul) (JIP. ®«134). - 3. (tot) unul şi unul (1 a u t e r) a u s- erlesen(eLeute); einer vortrefflicher als der andere. Sat vechi3 răzăşesc3 întemeiet în toată puterea cuvîntului: cu gospodari tot unul şi unul (CREANGĂ, CL XTV, 365). (Nemţii) era mulţi şi oameni vrednici3 unul şi imul aleşi (BELD.ET.37). Nici Alecsandri nu cred s-o fi potrivit mai frumos (poezia), nouă strofe3 una şi una (XEN.BR.223). - 4. nici de unele3 de nici unele nicht das Geringste, gar nichts. Bine3 să mă însor ... dară eu n-am de nici unele. Sînt golan (ISP.LEG.2 288). Ce am zice dacă streinii nu ne-ar mai trimite nici dă unili din ţara lor? (JIP. OP.52). Iară de cele rele ce socotesc ei3 nu-i nici de unele (NECULCE,LET.2 11,294). - 5. întruna auch (tot) una in einem fort, fortwährend, ohne Unterlaß. Se iubeau — romantic de tot; el -îi făcea întruna poezii (CL XV, 217). Ni se sporesc dările întru una şi ne scad mijloacele cît două (IANOV,CL XIII,70). Jocul (de~a ascunsul) este hăzos cînd se fuge mult şi în una (PAMF. JOC.HI, 2). El tot una se uita Şi tot una îmi ochia La curtea Subasului (PP.GCR 11,295). De cînd v-aţi însurat, aţi dus-o una cu bencheturile3 cu zaifeturi-le (AL. ,CL IV,316). De trei zile o ţin tot una cu mesele şi cu lăutarii (AL.OP.1,552). - 6. LV. în-tr-una = împreună: zusammen. Merg oamenii la beserică cum acolo într-una cu popa şi cu tot nă-rodul să facă rugăciune (CORESI, CCR 21). Boiarii s-au adunat întru una asupra domnului (PS.RÎMN.2,1). - II. unbest. Art. u. Pron. 1. e i n, e i n e, e i n. Un vînt rece ein kalter Wind; o privelişte măreaţă ein prächtiges Schauspiel; un frumos început ein schöner Anfang; o dulce amintire eine süße Erinnerung; un altul ein anderer; un al doilea ein zweiter. - Wird das von un bestimmte S. weggelassen, so tritt unul, una ein. Cumpără-mi un cufăr, unul nu prea scump, şi o geantă, una mai mărişoară kaufe mir einen Koffer, einen nicht zu teuren, und eine Handtasche, eine etwas größere. - Ugs. bisw.: de-o pildă zum Beispiel; d-o mărturie (JIP.OP.55) zum Zeugnis, als Beleg. Pe la o toacă (NÄD.NUV.1,176). S-aveţi ... şi o bătătură d-un legat ghita (JIP.OP.140). De ună vreme ce (CANT.DIV. IXa). - 2. unul, una einer, eine, e i n (e) s. Turturea de-i turturea Si tot face-şi voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag! (I.-B.214). De-i lua una ca mine, Să-ţi deie D-zeu bine (I.-B.261). Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i (EMIN.O.I,196). - 3. LV. unul ca acesta, ca acela ein solcher, so(lch) e i n e r. Au închis D-zeu poarta raiului despre unii ca aceştea (Ş.TAINE 61) vor solchen. Vgl. acel 1.2. a, ca 1. Erau bucuroşi de una ca aceasta tulbureală (NEC. COSTIN, LEIT r 2 11,27). - Una ca asta so etwas: Mă mir cum de l-ai putut lăsa să facă una ca asta (XEN.BR. 18). — 4. unii, unele manche, einige. un 784 Unii oameni, unele locuri manche Leute, Gegenden. Unii -plini de plăcere petrec a tor viaţă (EMIN.O.I, 56) . Iară deaca să făcu zuo, strinsără-se unii de in jidovi (NT 1648 .Apg 23,12) . De vor fi unii de întrîn- şii mai capete, cum se-ar zice ispravnici (ÎNDR.366). Pentru aceia zic de cetăţi că unele sînt de dormi .. . zidite (MIR.OOSTIN,LET.2 1,25). - LV. f. vor S. une: Une date (S.TAINE,CCR 216), une cetăţi (MIR.COSTIN, 2 ' LEJT. 1,24). LM. noch in uneori. - 5. unor dient zur Bildung von Gen./Dat.Pl.: coliba unor paşnici păstori die Hütte friedlicher Hirten; in urma unor nenorocirii ce l-au lovit infolge von Unglücksfällen, die ihn trafen; dăruiţi-o unor femei sărace schenkt es armen Frauen. - 6. une'l3 uni'c (GOR.HAL. IV, 4), uni'cä, (CL XIII,279), unice 'l (AL.OP.I,1441), unicea, uni-şo'r (DOS.VS.Oct. 18;72a)unişoa'ră (DOS.VS.^pr. 30; 104b) einzig, einziger, einzige. - GR. A. Formen: I. II. Nom./Akk. Gen./Dat. Nom./Akk. Gen./Dat Sg. m. un u 'nui u 'nul u 'nuia f. 0 u 'nei u 'na u 'neia Pl. m. fehlt u 'nii ” f. (u 'ne) u 'nor u 'ne le u 'nora Die kürzeren Formen (I) stehen vor S., sonst die längeren (II); Abweichungen siehe oben. - Nebenformen von un: a) LV. (um 1600), bes. TR., u (z.B. u cocon, u D-zeu, u om), bisw. botez, oyft lucru, um die nasale Aussprache des u auszudrücken; vor Labial bisw. um, z.B. um pom (DOS.,GCR 1,256); bisw. mit în-, îm-kontrahiert, z.B. untunearec (PRAV.GOV.117b), umpărat (UUD.STU.,HC 11,146). b) ugs. häufig on (vor Labial om), u, o (letztere nasaliert). - Nebenformen von o: uo (CV öfters); TR. oă (WEIG. JB.IV, 279); arom. nä. -Arom. un, unä, istrorum. ur, ură für unul, una. - B. Betonung. Wenn kein bes. Nachdruck auf ihnen liegt, werden un, o tonlos gesprochen. Gen./Dat. auch auf der zweiten Silbe betont: unu'i(a), une'i(a), un-o'r(a); so bes. LV. u. arom. - ET. lat. ünus, -a. -SG. ALR SN IV,K.932,970,1067,1126;V,K.1231,1355, 1402;VI,K.1583,1762,1775,1777,1780,1036,1844. un2 siehe unde. unard/m Adj. (1841 POEN.II,777) einstimmig, -mütig. - ET. frz. unanime. unanimitate Pl. ~tă"ţi (l84l POEN. 11,777) Einstimmigkeit, Einmütigkeit F. - ET. frz. unanimite. unchi Pl. unchi S.m. (1581 PRL 227b) 1. Oheim, Onkel M. (wofür MOLD, moş); unchi mare Großonkel. Unchi adevărat se chiamă fratele tă- tîne-mieu sau al mini-mea (ÎNDR. 164) . Cutării rrri-s unchii şi moşu-mieu cutarele (DOS.VS.Oct.22;77a). - 2, unchi mic Vetter M. des Vaters, der Mutter (ÎNDR.164). - 3. fam. Anrede an â einen Greis: Alter, Vater M., V -ä t e r-c h e n N. Unchiule, spune-mi, cine-i cetatea asta? ... "Ierusalimul iaste, fiiule!n (DOS.VS.Noe.4;106a). - GR. Vok. unchiule, LV. unche. - Mit. Poss. fam. un-chi-mieu, -tău, -său. - Dim. unchişo'r, unchiuşo'r, ferner in der Anrede unchiuli'cä (AL.OP. 1,807) . -S.f. MUNT, unche, CRIŞ. unchioa'ie. - ET. lat. avün-cülus. Zur Form vgl. alb. ungj, frz. oncle etc. - SG. ALR I/II,K.165,166,167,168,202;SN V,K.1445. unchia"ş Pl. -chia"şi S.m. (1436 IORGA S.D.XIX,11) alter Mann, Alter, Greis M. (wofür MOLD, moşneag). Va fi de pre nuntă unchiaşul nepot şi nepotul unchiaş (PRL 265b). Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaş dibaci, a trimis să-t cheme (ISP.LEG.^ 1,1). - GR. unchieş. - ET. unchi. - SG. ALR I/II,K.165,166,189,202;SN V,K.1445. u"ncie Pl. u"ncii S.f. (1703 GCD) Unze F. - GR. LV. unţie. " ET. n.lat. uncia. uncro"p Pl. -cro"puri S.n. (1570 CORESI LIT.38a) MOLD. ugs. 1. siedend heißes Wasser. 0 băgară într-o căldare mare cu uncrop herbînd (DOS. VS.Noe.22;142a). - A da in crop von Feuer ausge-setztern Wasser: warm werden (COST.). Spinul făcu un foc mare ... şi puse apa să dea în crop, după aceea se apucă de turtă (ISP.LEG. ^ 1,150). - 2. Festmahl N. im Hause der Neuvermählten a m Tag nach der Hochzeit, mit den dazugehörenden Bräuchen. So benannt nach dem heißen Getränk (uncrop), meist Wein od. Schnaps, das bei diesem Festmahl gereicht wird. Daher auch der Name eines dabei gesungenen Liedes. Şi sărim în hop şi-n trop, Că e zioa de uncrop (AL.PP.384). Că simbătă-l logodea, Dunrinică-l şi nuntea, Luni uncropul că-i cînta (TEOD.PP.616) . - GR. bisw. oncrop, încrop, (MAR. NUNTA 695); zu 1. auch crop. - Dim. uncrope '1. - EP. asl. ukropü, in allen slav. Sprachen. - SG. ALR SN IV,K.1225. und siehe undă. unda" Präs. -de"z (1642 CAZ.GOV.84) I. V.intr. LV. von Flüssigkeiten: brodeln, (auf)wallen. Cînd unda căldarea de vărsa ... (svîntul) băga mîna în căldare de potolia undele şi nu se vătăma (DOS.VS.Sept.24;26b). Toţi în flacără unda Şi dracii îi afundea (PP.GCR II,323;von den Verdammten in der Hölle). - II. V.tr. LV. (a u f) w a 1- 785 unde len lassen, wällen. (D-zeu) undează (avanei) bezna oa o căldare (BIBLIA 1688 Ib 41,23). Si s-or veseli secerătorii De zăpodii ce vor unda grîne (DOS.PS.V.64,43) die Täler werden sich in wogendes Korn hüllen, - Daher BIBLIA 1688 bisw. als wörtliche Übersetzung von dvaßpd^eiv, en^eeiv; ya sta împăratul Vavilonului ... la începutul celor două căiy ca să vrăjască vrajă3 ca să undeaze (tcu dvaßpd^eL) toiag (BIBLIA 1688 Ez 21,21). Şi undă (£ie£saev) pămîntul lor şoareci (BIBLIA 1688 1 Sm 6,1). - GR. undeza (BIBLIA 1688 häufig). - ET. lat. undoj -are. unda^t Adj. (1688 BIBLIA Ez 47,10) veralt. (a uf) wallend, wogend. Vinul ... de atocma cu apa undezată înfierbîndu-să3 să nu să fi putut bea (CANT.HR.141). - GR. undezat. - ET. a unda. ujadă Pl. u'nde S.f. (l6.Jh.CV2 47b;Apg 27,41) 1. W e 1 1 e, W o g e F. - Vgl. val3 talaz. Jiul 0.« care-şi goneşte undele limpezi peste şesurile Olteniei (VLAH.RP.16). Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutreier (EMIN.O.I,152). Partea de îndă-răpt (a corăbiei) să rumpea de tăria undelor (NT 1648 Apg 27,41). (Svîntul) au potolit şi unda mării ce se scornise şi vivorul au încetat (DOS.VS.Sept.26;29b) besänftigte die Meereswogen. (Svîntul) băga mîna în căldare de potolea undele (DOS.VS.Sept.24;27a). A da unde (auf)wallen, -Kochen: Biata cătană se tot uita ... la scalda ce da unde (RETEG.POV.III,25). Punîn-du-se apoi (colţunaşii) pe foc3 să-i lase să dea o undă (LUP.MB.52) einmal aufKochen. - 2. a ieşi3 scoate în undă an die Oberfläche Kommen, bringen. - Fig. zu Tage, ans Licht bringen. Din marea cea profundă O volbură se-nalţă3 şi iese-un cal în undă (AL.POEZII III Leg.123). Banul te bagă afund3 Banul te scoate în und (PANN.PV.^ 111,30). Sfînta dreptate-au ieşit în undă pentru toţi (AL.OP.I,1470). - ET. lat. unda. - SG. ALR SN III,K.835. undătu^ră Pl. -tu'ri S.f. (1722 CANT.) veralt. Überschwemmung F. (Schiţii) pentru a cărora năbuşele şi undături pline sînt istoriile elinilor (CANT.HR.1901,58). - ET. undă3 nach lat. inundatio. u"nde Adv. u. Konj. (l6.Jh.CV2 63b;Jak 4,1) 1. pe unde w o, w o h i n (vgl. pe 14); de unde w o -her.Mă duc în ţări străine Unde nu cunosc pe nime (I.-B.110). Unde te duci? wo gehst du hin? De unde vii? wo Kommst du her? Drumul îi era (lui Făt-frumos) să treacă pe la împărăţia lui Se fer îrrpărat3 pe 2 la ţara zînelor şi D-zeu mai ştie pe unde (ISP.LEG. 104). Pe unde ai venit? wo (auf welchem Weg) bist du hergeKommen? Pînă unde să mergem? wie weit sollen wir gehen? Cunoscînd (el) bine că banii sînt unde sînt3 Pleacă pentru vreme lungă (PANN PV.M.II,96) daß das Geld beim Teufel, dahin ist. Bună ziua3 vere! ... "Să fii sănătos .. . dar de unde şi pînă unde?" (RETEG. POV. IV, 21) was führt dich her? Fiind în Bucureşti scriitor la minister3 de unde pînă unde mă-ndrăgise fata ministrului (NÄD.NUV.1,107) der Himmel weiß, wie es Kam. Femeia3 copiii cer de mîncare3 veşminte3 învăţătură 3 şi n-am de unde (DEL.P.165) ich weiß nicht, woher ich das Geld dazu nehmen soll. în săptămîna brînzei e bine să mănînci3 de unde ai3 de unde n-ai3 urzici (RCM.SÂRB. 28) so schwer du sie dir auch beschaffen magst, unbedingt. De va trece cineva şi va năzui la noi3 de acolo de unde e3 de unde nu e3 i-om da şi lui o cojiţă uscată (ISP.BSG.26) mögen wir auch noch so wenig haben. - Fam. unde3 de unde3 eine Annahme zurücKweisend, in Fällen wie: Unde să se a- dune ea cu celelalte slugi din curte? ... Ferit-a 2 D-zeu! (ISP.LEG. 309) wo hätte sie ie mit ... ver-KehrtiDaca eu îţi zic: "Băiete, deschide ochii." De unde! mama săraca e duşmană3 femeia e bună! (NĂD.NUV. II,129;die Mutter verdächtigt die Schwiegertochter) ach woi Anu-ntreg l-am slujit sîrguitor3 Şi simbrie? aş! de unde? încă el m-a scos dator (DULFU PÄC.56) Kein GedanKe., Keine Rede! De unde să mai închidă (el) ochii? Cît fu noaptea de mare nu dormi cît ai coace un ou (RETEG.POV.I,12) daran war nicht mehr zu den-Ken. De ce-i primeşti (pe creditorii tăi)? "Da un-de-i primesc! De cîte ori m-am închis în casă3 pentru ca să scap de ei (AL.OP.I, 1063). Cum o mai duci? "Hei ... cum s-o duc? Ca la stăpîn3 unde am vreme3 ba mtncare la argaţi3 ba du-te la cîmp" (NÄD.NUV.I, 191;eine Magd spricht) ich habe ja gar Keine Zeit. Vgl. a lua 1.1, oare 5. - 2. LV. u. ugs. bisw. wenn, als (vgl. cînd). Părinciorii tăi3 unde te-or vedea3 bine le-o părea (TEOD.PP. 48) . Unde-i vor pune (pe plugari,) să lucreze şi-i vor păzi cu oameni cu arme sau cînd le vor zice să lucreze noaptea (ÎNDR.372). Paf-nutie ... unde o cunoscu3 căzu la pămînt ca mortul (DOS.VS.Sept.25;27b). Constantin Duca Vodă se înplu de mare bucurie unde auzi de acea veste (NECULCE, 2 LET. 11,253). - 3. nach einem Verbum sentiendi bisw.: wie. Boieriul ... văzu unde intrară voinici călări în chip de îngeri (ÎNDR.130). Mi-am ridicat capul şi am văzut unde venea cel mai mare cadi al cetăţii (BARAC HAL.VI,172). - 4. veralt. u. ugs. weil. Har mare şi de vecie dam Sfinţiei tale3 unde nu te-ai zăuitat nice despre noi (SICR.DE AUR 34b). Slăviră pre D-dzău toţ3 unde o au întărit (pre sfînta) a să bate şi a birui pre luptătoriul (DOS.VS.Oct.8;54b). De care lucru foarte s-au scîrbit (banul Gheorghe)A 2 unde nu-i dedese (domnul) nici o cinste (AMIRAS,LET. III,148). Unde mă vezi tăcută3 crezi că nu te iubesc? (NÄD.NUV.I, 121). - 5. unde şi unde h i e(r) und d a. undelemn 786 Au ars atunci- tot oraşul* unde şi unde au rămas cîte 2 o dugheniţă (MIR.OOSTIN, LET. 1,320). Unde şi unde un mia nouraş creţ se primbla — (GANE,CL 111,49). Abia unde şi unde se mai vede cîte un palat vechi (C.NGR. 64). - 6. ugs. unde3 unde nu d a„ in Fällen wie: Cînd văzu că oştirea vrăjmaşe era să ia în goană pre a împăratului* unde se repezi odată Făt-frumos din munte ca un fulger; şi unde trăsni în mijlocul lor (ISP. L03.1 1,28). Fata unde se puse pe un plîns de nu o putură mvngîia cu nici un chip(ISP.LBG. 329) da begann das Mädchen zu schluchzen. Cînd însă un neruşinat se apropie de bunica* voind să o cuprindă în braţe ... unde nu mi-ţi-se răpezi nepoţelul colea cătrănit* unde nu mi-l apucă de ceafă ... unde-i scutură cojocul de vr-o cîteva ori (IARNIK, CL XV,106). (La masa lui Scaraoschi) cina slujau? Erau sufletele goale ale domnilor şi domniţelor ... Si unde nu se lăfăia Scaraoschi văzîndu-se înaunjurat de nişte slugi aşa de neam (GANE,CL XV,204). - TR. inde* pănde = pe unde (CL XX,1014); siehe auch înde. - Ugs. häufig une. Vor t häufig zu un gekürzt: un3 te duci* un3 ţi-i casaj bisw. auch vor anderen Kons,: un3 se face grîul des (I.-B. 162), un3 mi-i îngropa (I.-B. 173), u?i3 l-ai lăsat (I.-B.497). - ET. lat. ünde "woher". Dadurch, daß verdeutlichendes de vorantrat» wie auch in it. donde3 frz. dont3 nahm unde die Bdtg. "wo" an (so auch in port. onde3 sp. donde) u. verdrängte ubi [siehe iuo). - SG. ALR SN I,K.6jV,K„1417,1418,1422. undele"mn etc. siehe untdelemn etc. undeva** Adv. (1646 PRAV.MOLD. ^ 17) pe undeva irgendwo, irgendwohin. (Şarpele) deaca vede pre om* fuge să să ascunză undeva (NEAGOE ÎNV.2 138a). - GR. LV. bisw. verstärkt undeva 'şi (SPĂT.MIL.,LET.2 1,107;CANTACU2., CM I, 8) . - ET. unde + va. undeza" etc. siehe unda etc. undi" Präs. -de"sc (1634 IORGA S.D.IV322) 1. V.tr. 1. a n g e ln. (Sultanul) ieşind pe marginea mării spre a se mai preumbla3 A văzut aci pe unul şezînd şi peşte undind (PANN.PV.1883,146). - 2. angelnd durchziehen, - suchen. Multe zile3 săptămîni Păscarii ... De-alung Prutul l-au undit3 Pe (grecii) cei morţi i-au păscuit (MS., CL 11,9). A ascunsei tale inimi am a undi adîncimea (CONACHI 242). - II. V.intr. fischen, angeln. Zaharia mă învăţase să undesc3 îmi arătase toate meşteşugurile unui adevărat pescar (SAD.CR.35) .-ET. asl. gditi; vgl. undiţă. u"ndiţâ Pl. u"ndiţe S.f. (1551/3 ES 64a;Mt 17,27) Angel F. Duat-ndu—te la mare3 aruncă undiţa şi care peşte va ieşi întîiu3 rîdică-l (BIBLIA 1688 Mt 17,27). Precum pescarul undiţa~şi întinde Şi cu rî~ mă-nşală peştele de-l prinde (PANN,GCR 11,362). Cuvîntul la cel viclean ca undiţa la pescar (G0L.,z. 11,530). - Daher von Hakenstangen: Undeţile de carne (tccq Kpedypcte;BIBLIA 1688 Ex 38,3). Ceaealul ... înghiţi şi undiţa otrăvii amară (CANT.IST.35). - gr. LV. undeţă. - ET. asl. gdica; vgl. a undi. — SG. ALR SN III,K.739,740. undoia' etc. siehe undui etc. undo"s Adj. (1703 GCD) wellig, lockig. Blonda-i capelară — aşa era imdoasă3 Si-n multe ineluşe lucindă3 mătăsoasă (DEPAR.D.1,23). Coama sa undoasă este desfăcută (SIHL.72) . - ET. undă. andrea"1 siehe andrea. Undrea siehe Andrea. undui" Präs. -i"esc V.intr. (1805 CRIŞAN 295) sich wellenförmig bewegen, wogen, wallen. 0 mişcare a mijlocului ... făcea să-i unduiască ... rochia ca bătută de vînt (SAD.PS. 163) . - Ol. undoia3 undai3 unduia3 ondola. So auch die Ableitungen. - ET. undă3 Nachbildung von frz. ondoyer. unduio"s Adj. (1829 C.NGR.) 1. we 1 lig, wellenförmig. Lebedele ... o taie (luna care răsare) Cînd în cercuri unduioase* cînd în brazde de văpaie (EMIN.0.1,152). -2. lockig. Nişte coame undoioase se resfira peste umerii şi pieptarul lui înfirat (C.NGR.20). -GR. undoios* undulos (SIHL.72). - ET. undă* Nachbildung von frz. ondoyant* onduleux. undui"re Pl. -dui"ri S.f. (1845 BAR.-MUNT.II,846) Wallung F.,Wogen N. Vedeam valuri verzi de grîne* undoiarea unei inişti (EMIN.0.1,141) . Cî-teodată* bolnava avea undoieri adînci* ca de val* şi scotea cîte un ţipet de moarte (SAD.POV.31;von einer Entbindenden). - GR. Varianten wie bei a undui. - ET' a undui. unea"ltä Pl. une"lte S.f. (1581/2 PO2 107;Gn 31,37) 1. LV. zu jds. Besitz gehörender beweglicher Gegenstand: (Stück) Gerät N., Pl. Gerätschaften, bisw. (bewegliche) Habe. Andre nie cu soţiile sali ... au prinsu de faţă unelte la dînşii (la fraţii lui)* doo cupe de argintu şi şep~ tezeci de lei (DOC. 1651,GCR 1,151). După moartea ar~ hiereului ... să nu răpească nimenile uneltele lui 787 unghi Orioe se-arä afla (ÎNDR. 48). Să nu vînză preotul vcnealte ale besericii fără de ştirea episcopului (ÎNDR-539). Si luă Avram __ toate unealtele (td fJnâpxov~ra-) lui, cîte au agonisit (BIBLIA 1688 Gn 12/5) sßin ganzes Hab und Gut. S-au jefuit toate ^nealtele meale şi n-au rămas mie nernică (BIBLIA 1688 Tob 1,11). - 2. Gerät» Werkzeug, Instrument N. Uneltele întrebuinţate pentru a luora lemnele: teşgheaua* fierăstraiele* rindelele, dălţile (POP.LEMN. 79). - Fig.: Am fost u-nealta oarbă a răzbunării lui ich war das blinde Werkzeug seiner Rache. — GR. ÎNDR. Pl. meist une alte: Hainele sau une altele (ÎNDR.47), neben uneal-te. - ET- une de) + alte(le) "mancherlei", woraus dann ein Sg. unealtă erschlossen wurde. - SG. ALR SN I,K.17. une"l siehe un H.6. urnele siehe un. unelti" Präs. -te'sc V.tr. (1847 PANN) anzetteln, -stiften, Ränke schmie-d e n. Această învingere (a romanilor) a fost uneltită de zeii amici (ai cartaginezilor) pentru răzbunarea lui Jugurtha (OLL.HOR.123). (Ei) sfătuiră unpreună ... Vreun meşteşug iarăşi pentru vin a u-nelti (PANNPV.M.I,59;sie wollten sich Wein ohne Geld verschaffen) zu ersinnen. - ET. unealtă. unelti "re Pl. -ti"ri S.f. (1818LEON ASACHI P. 119) Anstiftung. Verschwörung F. — ET. a unelti. uneltito"r Pl. -to"ri S.m. (1836 AN.P.VI/2,763) Verschwörer H. - ET. a unelti. uneo"ri siehe oară^ 2. unfla" etc. siehe umfla etc. u'nge Präs. ungV.tr. (l6.Jh.PS.SCH. ) 1- [cu grăsime etc. mit Fett etc. be-, ein-]schmie-ren, [ein-)ölen, einfetten. A unge voata* trăsura das Rad, den Wagen schmieren. - 2. cu untdelemn* mir mit Salböl salben, weihe n. Cînd posteşti, unge capul tău şi spală faţa ta (Biblia 1688 Mt 6,17). Aflaiu Davidu şerbulu mieu, °u untul sfăntu al mieu unşu elu (PS.SCH.88,21). Cu alai Lupul era dus la biserica Sf. Nicolae ca sQ~l ungă de domnie (UR.LBG.296) um ihn als Herrscher einzusetzen. - 3. cu var etc. mit Kalk etc. (b e-, a Ostreichen, verputzen. -4. fig. : w 0 h 1 t u n. Vorba lu taica părintele mă unse la Sj*flet (JIP.R.274) tat meinem Herzen unendlich wohl. Pare că l-au uns (pe orb) cu unt pe inimă (SEV.POV. 188;er hatte erfahren.wie er seine Blindheit heilen könnte) es fiel ihm wie ein Stein vom Herzen. - 5. fam. jdn. schmieren, bestechen. Vgl. ochi 1.2.b, osie. - GR. Imperat. u'nge* Perf. unse'i* LV. unşj Part, unsj das ältere unt scheint erhalten zu sein in der dunklen Fußnote: Acestaşi spre untul lîngedsilor (CV^ 67a;Jak 5;FuBnote); Ger. ungî'nd. - ET. lat. üngo* -Sre. - SG. ALR II/I.K.291jUN 4197,59; 3786,116;3787,116 ;SNIV,K.1219;V,K.1369,1455. ungecâ"i siehe unghie'*' 2. u"ngere Pl. u"rigeri S.f. (16.Jh.PS.SCH.) 1. (Ein-, Be-JSchmieren, (E i n-) ölen, Einfetten N. -2. Salbung, Weihe F. însuşi tremease îngerul său ... şi unse-me cu xin-tura ungere sa (PS.SCH.151, 3). -3. Bewerfen, Verputzen N. [einer Wand). - ET. a unge. unghe"r Pl. -ghe"re S.n. (1655 BGL) Ecke F.,Winkel M. eines Raumes. Plîngeţi, voi patru păreţi* Că de-acum stăpîn n-aveţij Plîngeţi* voi patru unghere* Că n-aveţi nici o putere (PP. Toteriklage CL XIII, 76). Măriuca ..n-o mai găseam nicăiiwea, deşi o căutam cu dor în toate ungheruri-le închipuirii mele (GANE,CL X,337). După ce-şi puse băţul şi pălăria în ungher* bătrînul se aşeză în jilţ (GANE, CL X, 280). Ei* moş Arbure* ce faci acolo în ungher ca un cuc? (AL. ,CL VII, 366) . - GR. Pl. auch un-gheruri. - Dim. unghera'ş* Pl. -ghera'şe. - ET. lat. angularius "in der Ecke befindlich"; weniger wahrsch., trotz prav. anglar* afrz. angier, lat. angularis "ek-kig", mit Suffixtausch. - SG. ALR II/I,K.273. unghe"ţ Pl. -ghe"ţe S.n. (1648 NT) TR. Ecke F.,Winkel M. Slugile ... Să măture curţile Prin toate ungheţele (PP.ŞEZ.I,148). Că nemică de aceastea în ungheţ nu s-au făcut (NT 1648 Apg 26,26). - ET. unghi. - SG. ALR II/I,K.283. unghi PI- u"nghiuri S.n. (1462 DERS) Ecke F., Winkel M. Unghi dxiept* ascuţit* obtuz etc. rechter, spitzer, stumpfer etc. Winkel. Vînt mare au venit ... şi s-au atins de câle 4 unghiuri ale casii (BIBLIA 1688 Ib 1,19). Lasă-mă să şez într-un unghiu a curţilor tale (DOS.VS.Martie 17;42a). (Piatra) ... aceasta fu capul unghiului (ES 83a;Mt 21,42) der ist zum tragenden Stein geworden. Văzînd zilnic pe oameni sub acelaşi unghi al sfîşierilor şi întremîncăr-ilor pentru un peticei de interes (BRÄT.LD.9;von einem Richter) unter demselben Gesichtswinkel. - Vgl. colţ. - GR. înghiu (DOC. 1597, HC 1,80). Dim. unghiure'l (BIBLIA 1688 Ex 36,19). - TOPON. Unghiul (1462 DERS). - ET. lat. an-gulus. - SG. ALR II/I,K.283jSN I,K.29. unghi 788 unghi' Präs. -ghe'sc V.tr. (1688 BIBLIA) LV. Nägel,Hufe,Klauen bekommen. Tot dobitocul ce-i e copita spintecată şi unghieaşte uzighii de doao gemănări (BIBLIA 1688 Dt 14,6). - ET. unghie^. u'nghie1 Pl. u'nghii S.f. (l6.Jh.PS.SCH.69,32) I. Nagel, Huf M., Kralle, Klaue F. Să atinse cu mîna de căldare şi rămaseră unghile la căldare lipite cu buricile deagetelor (DOS.VS.Sept. 4;7b). Tot dobitocul cu unghe îngemănată ... veţi mînca (BIBLIA 1688 Lv 11,3). Cai ... cu coamele poleite, Cu unghiile zugrăvite (PP. (GCR 11,314). (Sfîntul) au fost strujit cu unghii de fier (VS. 1803,GCR II,204). Avea unghiile cam lungi (GHICA 297) er hatte ziemlich lange Finger, war ein Dieb. A fi unghie şi carne cu cn. ein Herz und eine Seele mit jdm. sein; vgl. carne 1. A lua pe cn. în unghii jdn. zerfleischen, in Stücke reißen, vgl. a lua 1.5: Aşa s-au pornit turcii asupra moscalilor să-i ia -în unghii (NECULCE, LET.2 11,399). Şi de aici vrajbă între babe, decît să se ia în unghii nu alta (SAD.CR.58). Vgl. leu 1.1, mîţă 1, negru 1.1. - 2. in Pflanzennamen (vgl. gaie 5.bl: unghia calului Hufeisenklee M. (Hippocrepis;CRÄIN]: MOLD. unghia caprei Pfifferling M. (Cantharellus cibarius; PAOTU); unghia găinii a) MUNT. Kronwicke F. (CoronillajPANTU); b) auch unghia găii (BR.) wildes Süßholz (Astragalus glycyphyllos)s unghia păsării Art Veilchen (Viola declinata W. et Kit.jCRĂIN.]j unghia stîncii Vogel- f u ß M. (Ornithopus perpusillus;CRÂIN3; unghia ursului Bärenklaudistel F. (Carduus acanthoidesjCRÄINJj unghia căii, ungecăi W a 1 d-platterbse F. (Lathyrus platyphyllus Retz.). - GR. LV. unghe. - Dim. unghişoa'ră; Pl. -şoa 're; un-ghiu'ţă, Pl. -ghiu'ţe (B.). - ET. lat. ungula. - SG. ALR I/I, K.52;SN VI,K.1637. unghi'e2 Pl. unghi'i S.f. (1683 DOS.) Unze F. DOS.VS. öfters, z.B.: Mîncarea vi era în toate sări trei unghii, adecă 24 de dramuri de pîine (DOS.VS.Noe.2;99b). - Vgl. auch uncie. - ET. mgr. oOyyLa. unghişoa'ră Pl. -şoa're S.f. (1508 DERS) 1. kleiner Nagel, Huf. kleine K r a 1 le. Redewendung: A tăia cuiva din (de) un-ghişoara jdn. zurechtweisen. — 2. Bez. für versch. Vieh- und Pferdekrankheiten, z.B. Klauenentzündung F.,Knochenauswuch$s M. etc. - ET. unghie1. unghiula'r Adj. (1837 OT) eckig, winklig, in mijloc o curte unghiulară (ZAMF.NUV.50). - GR. angular. - ET. unghi. u'ngur Pl. u'nguri S.m. (1^2*1 DERS) l.U n g a r M. Drept ceste patru lucrure merg oamenii la beserică cari sînt unguri sau rumâni au sîrbi au greci (CORESI,CCR 22). - 2. unguraş Andorn fi. (marrubium;B.,BENKÖ] .-S.f. unguroa'ică, Pl. -roa'iae. -GR. Dim. ungura'ş, ungure'l. - TOPON. Unguraşii (1468 DERS), Ungurei (1424 DERS). - ET. asl. ggrinü. -SG. ALR II/I,MN 2776.104;SN I,K.14;III.K.460. ungurea'n Pl. -re'ni S.m. (1*409 DERS) 1. Rumäne M. aus Transsylvanien, Vnu-i moldovean, Unu-i ungurean, Şi unu-i vrîncean (AL.PP. 1) . - 2. ungurea'naă (STAM.: unguroncă) Aronsstab M. (Arum maculatum;BR.). - GR. BUCOV. Cng- (ŞEZ.III,17). - ET. ungur. - SG. ALR II/I.MN 2775,103;SN II.K.394;III,K.640. ungure'sc Adj. (1559 CORESI IC.lb;TRS XVI,555) ungarisch. Curîndă vreme ... au venit Patru Vodă cu oaste unguriască şi au împinsu pre Roman Vodă din ţară (MS.17.Jh.GCR 1,190). - Veralt. Tava Ungurească Ungarn. - ET. ungur. - SG. ALR II/I.MN 2775,103jSN IV,K.1185. ungure'şte Adv. (um 1650 GCR 1,235) ungarisch. - ET. ungur. uni' Präs. une'sc (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. e i n(i g)e n, v e r e i n(i g)e n. (Taina evharistiei) carea cu d-zăiescul trup al Domnului ... nostru Is. Hs. ne înpreună, ne uneşte (LIT. 1702, GCR I, 345). Aceste genii care unesc pămîntul cu cerul şi leagă distanţa între om şi Dumnezeu (SIÄNC. TR.73;von den großen Künstlern). Pentru cnezia Lit-vei cum s-au unit cătră crăia teşească (NEC.COSTIN, 2 LET. I,381). Ştefan, domnul ţărei, pe cei mari uneşte La Suaeava vecJie (BOLINT. * 1,208). - II. a se uni 1. sich einigen, einig werden. După ce s-au unit din preţ (PAMF.SV. 74) nachdem sie sich über den Preis einig geworden waren. - 2. sich anschließen.- ET. zu un, nach ksl. jedi-niti. // PUŞC.EW. 1814: lat. unire. unia't Adj. (um 1710 NEC.COSTIN) u n i e r t. Fiind de lege pravoslavnici toţi podole-nii şi pesemne avînd dodăiată de teşi pentru lege, sa fie toţi uniaţi. (NEC.COSTIN.LET.2 1,182 N.). Vgl. unit. - ET. vgl. russ. unijat, serb. uniat, bulg. jatin etc. - SG. ALR II/I.MN 2777.104. uni'c etc. siehe un II.6. unice'l etc. siehe un II.6. unici' Präs. -ce'sc V.intr. (I683DOS.) sich einigen, ins Einverneh- 789 unsură setzen. I-au venitu-i ... poruncă să cuminece (Glosse: unicească) cu patriarhul Antonie (DOS. VS.Oct-13;63b). - ET- zu un, vgl. a uni* unieiune. riniciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (1570 PSALT.T.,DENS.IST. H,204) LV. Einigkeit, Eintracht F. Ifu este în toată lumea mai bună tocmeală decît uni-ciunea şi dragostea (MÄRG. 64a). Sa te-nsimbrezi au patriarhul Antonie să fii într-o unieiune au dînsul (DOS.VS.Oct.l3;63a). - ET. a uni. u'nie (+) S.f. (um 1710 NEC.COST»!) (kirchl.) Union F. Toată Ţara Leşească, Rusească şi Podolia făcuse unie (MEC.COSTIN,LET.^ 1,149 N.). - ET. poln. unia, russ. unija etc. uni fo "mă Pl- -fo'rme S.f. (l8l4 ÎNTÎMPLĂRILE 100) Uniform F. - GR. Pl. (+) unifo~rmuri. - ET. frz. uniforme, dt. Uniform. - SG. ALR SIM IV,K.943. uni're Pl. uni'ri S.f. (1693 FN 11) I. (Ver-)E inigung F. Unirea Principatelor die Vereinigung der DonaufürstBntümer. - 2. Einigkeit, Eintracht F. - Neg. neunire: So-ţiia lui Fruniol ziae: Neuniri, între thrachi (1695 IN 53), dezunire (1703 fTJ 121) Zwietracht. - ET. a uni. unişo'r siehe un H.6. unTt (1726 IORGA S.D.XHI,10) I. Adj. 1. vereinCi g)t, verbunden, geein(ig)t. Ce mare lucru e pentru cineva să aibă părinfi cinstiţi, buni şi uniţi (BRKP.LD.271) in Eintracht lebende Eltern. - 2. un iert (einer Unionskirche angehörend]. (Acolo) este un popă d-ăi unifi Şi cunună d-ăi fugiţi (I.-B.58). - II. S.m. Unierter M., so heißen die griechisch-orientalischen Christen, die sich unter Beibehaltung ihres Ritus mit der römischen Kirche vereinigt haben tvgl.unwrt). - ES. a uni. - SG. ALR II/I,MN 2777,104. unita "te Pl. -tă'ţi S.f. (l80l UT) ^•Einheit F. Unitate de măsură Maßeinheit. ~ 2. Einheitlichkeit F. - GR. (+) unita . - ET. it. unită, frz. unite. H^ve'rs Pl. -ve'rsuri S.n. (1817 URIC.IV,301) ^11, Universum N. Simţeam că universul la pasu-mi tresărea (EMIN.0.1,91). - ET. n.lat. univev-sum. Hâygrsa'l Adj. (1714 RADU GREC.,CM 11,184) ^•allgemein, gesamt. Istorie universa-^ Weltgeschichte. Vot (sufragiu) universal allge-^ines Wahlrecht. Legatar universal Universalerbe. -2. allumfassend. - ET. n.lat. univer-salis. universita^r Adj. (l84i POEN.II,779) universitär, Universität s-. - et. nach frz. universitaire. universitare Pl. -tă'ţi S.f. (1Ţ88MOLNAR SPRACHL.^ 440) Universität, Hochschule F. - ET. n.lat. universitas. u'niţă (+) S.f. (1683 DOS.) Einheit F. Nice au crescut unita în duiţă, nice duita in troiţă (DOS.VS.Noe. 17; 131b) . - ET. un, nach troiţă. uniu'ne Pl. uniu'ni S.f. (1785 ŞINCAI ARTTH.2) 1. Vereinigung F. -2. Verband M., Union F. - GR. (+) unione. - ET. it. unione. uns (l6.Jh.PS.SCH.83,10) I. Adj. 1. eingeschmiert, (ei n-)g e-ölt, gefettet. Văzduhul seînteiază, şi ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cî-mpul solitar (EMIN.O.1,69). Păreţii (căsuţei erau) albi ca helgea, pe jos uns şi aşternut cu lăicere (N5D.MJV.I,16) der Fußboden war mit Lehm bestrichen. -2. gesalbt. - II. S.m. Gesalbter M. - ET. a unge. - SG. ALR II/I,MN 37Ö6,116jSN II,K.312. unsătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (l68l D0S.TR.60b) veralt. Salbe F. - ET. uns. unsoa're Pl. -so'ri S.f. (1581/2 PO2 282;Ex 30,25) Schmiere, Salbe F., Fett M. Maria luă o litră de mir cu nard amestecat ... de unsă picioarele tui Isus ... iară casa să umplu de mireazma 2 unsoarei (VARL.CAZ. 1,87b) mit dem Duft der Salbe. Mai bună-i omului vestea bună decît unsoarea scumpă (VUIG.'.unguenta pretiosa) (SICR.DE ADR2 45a;Prd 7,2) . Inima mi se topeşte Ca unsoarea cea de peşte (I.-B. 407). - ET. uns. - SG. ALR II/I,MN 4197,59;2712,B9, SN IV,K.1042,1089. u'nsprezece Num. (1551/3 ES 74b;Mt 20,9) 1. Kardinalzahl: elf. Substantiv.: un unsprezece eine Elf. - 2. Ordinalzahl: al unsprezecelea, a unsprezecea der, die elfte. In ceasul al unsprezecelea im letzten Augenblick. - ET. un + spre + zece. unsu'ră Pl. -su'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 194) LV. 1. Fett, ö 1 N. - 2. Einschmieren, -fetten, -ölen N. -3. Einbalsamiere n M. - ET. uns. unsuros 790 unsuro's Adj. (1673 DOS.) schmierig, ölig, fettig. Regele ... văzînd vestmintele (poetului) cele sfâşiate şi unsuroase (FIL.CIOC.188). (Baba) pregătise masă mare ou pui fripţi şi plăcinte unsuroase (BOGD.POV.205) mit ... fettem Gebäck. Grăiesc din guvă cuvinte moale, De-ţ par ca untul de unsuroase (DOS.PS.V.54,65;Ps 54, 24;von den Widersachern). - ET. unsoare. - SG. ALR SN II,K.312. unsuroşa Präs. -roşe'z V.tr. (l680 DOS.PS.SLAV. R.22j5) Ce i n-)o 1 e n, -fetten, -schmieren.- ET. unsuros. unt S.n. (1522 DERS) 1. (de vacă, de oaie etc. Kuh-, Schaf- etc j Butter F. Mulge lapte şi va fi unt (BIBLIA 1688 Spr 30,33). Vgl. a alege 1.1.a, apă 10.b. - 2. ö 1 N. zu kulinarischen und kosmetischen Zwecken bzw. unt dz migdale, de nucă Mandel-, Nußöl. - Selten ohne Attribut, damit nicht "Butter" verstanden werde: Uns-ai cu untu capul mieu (PS.SCH.22,5). Muiară-se cuventele lor mai vărtos dectb untul (£Aaiov;MS.1710 Ps 54,24,GCR 1,366). - 3. in Pflanzennamen: a) unti-şor Scharbock s-, F e i gwa rz e nkraut N. (Ranunculus ficaria). Odată cu urzicile, printre ele, se pun şi frunze de untişov, că le dă gust şi le fac lucii (ŞEZ.VIII,36). - b) MOLD. untul vacii, untişor Knabenkraut N. (Orchis morio.PAN-IJU). - o) floarea, iarba untului Sommerwurz F. (0robanche,BR.). - GR. Dim. untişo'r. - TOPON. la Dealul Untului (1522 DERS). - ET. lat. îinctum. - SG. ALR II/I,MN 4216,63 ,• 4197,59 j SN II,K.306,507;III,K. 645,649,650. untdele'mn S.n. (16M5 HERODOT 80) Ö 1, Speiseöl N. Şi luă Samuil şipul cu untde-lemnu şi turnă preste capul lui (Saul) (BIBLIA 1688 1 Sm 10,1). Mări că bun e (vinul). Lunecă ca untdelemnul (GANE,CL VIII,100). -GR. undelemn, LV. öfters unt de lemn, untul de lemn, untului de lemn. - ET. unt + de + lemn "Baumöl", nach slav. dreveno maslo (ROSEITI). - SG. ALR SN III,K.649,IV,K.1134. untdelemna'r Pl. -na're S.n. (1683 DOS.) LV. ölkrug M. Şi împlu şi un undeleimari deşertat cu ruga (DOS.VS.Fevr.23;75a). - ET. untdelemn. £ untdelemni'u ,Adj. (1877 CREANGĂ) goldgelb. Vinurile noastre albui, roşii, negre, prohire şi undălexmii (JIP.OP.53) . Am să-i aduc un tulpan roş şi un fes undelemniu (CREANGĂ,CL X 383) . - ET. untdelemn. untdelernno's Adj. (1705 CANT.) ölig. Jiganiile, săracele, încredinţîndu-să şi pă undelemnoase cuvintele lui muindu-să (CANT.IST. 296). - ET. untdelemn. unto's Adj. (18*10 POEN.I38l9) von der Milch,- f e t t(h a 1 t i g). Laptele (cămilei) este foarte untos (ÎNV.COP.1878,33). - ET. unt 1. - SG. ALR SN II,K.312. untuneca' etc. siehe întuneca etc. untu'ră Pl. -tu'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. F e t t, ö 1 U. De gras şi untură (ksl.raasli) plu-se sufletul mieu (PS.SCH.u.CORESI PS.5 113a;Ps 62,6). Velita me schimbă-se dereptu untura (ksl.eZea radi) (PS.SCH.u.CORESI PS.5 219a;Ps 108,23). Ungîn-du-o cu smoală şi cu untură, Glosse: undelemn (DOS. VS.Oct.12;61b). - 2. zerlassenes Fett: untură (de porc, de gîscă etc. Schweine-, Gänse- etcJ Schmalz, Fett N.j Untură de peşte Fisc h-, spez. L e-bertran M. (De albeaţă) se unge ochiul cu untură de şarpe (PAMF.BOLI 10). Tui de-asupra (bubei) o legătură mică de untură de iepure, ca să grăbească coacerea (PAMF.BOLI 40). - ET. lat. ünctüra. - SG. ALR II/I,MN 4197,59jSN IV.K.1C42. unturo's Adj. (l6.Jh.PS.H.91315) f e t t(h a 1 t i g). Toamna, cînd oile se hrănesc cu frunze uscate, laptele este mai gros şi brînza iese mai unturoasă (PAMF.IND.31). - ET. untură. unturoşa' (+) Präs. -roşe'z V.tr. (l6.Jh.PS.H.103, 15) (e i n-)s cth miere n, -ölen, fetten. - ET. unturos. upoväi' Präs. -văie'sc V.intr. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. în, spre cn. auf jdn. hoffen. Jungheaţi jîrt-vă dereaptă şi opovăiţi în Domnul (CORESI PS.5 4b;Ps 4,5). Nu în arcul mieu upuvăiescu, neci armele meale spăsescu mene (PS.SCH.43,7). Sfintele muieri ceale ce upovăiia spre D-zeu (CV2 76b; 1 Petr 3,4) . Io sînt zeii lor cei ce upovăiia spr-inşi? (CORESI PS.5 292b;Dt 32, 37). - GR. PS.SCH. meist upuv-. - ET. ksl. upüvati, upov-, upovajg. upovăi'nţă Pl. -văi'nte S.f. (l6.Jh.CV) LV. Hoffnung F. Upovăinţă aibîndu spre D-dzeu . (CV2 31a;Apg 24,14). Pomeneaşte cuvintele tale bului tău, de iale upovăinfă datu-mi-ai (PS.SCH.11®» 49). - GR. PS.SCH. meist upuv-. - ET. a upovăi. upoyăi're Pl. -vâi'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. Zuversicht, Hoffnung F., Ver trauen N. Ferecat bărbatu ce-i iaste numele 791 urătură Domnului upuvăire lui (PS.SCH.39,5) . - GR. upuvăire. _ a upovăi. u"ra! Interj . (l8l4 ÎNTÎMPLĂRILE 6l) h u r r a! — ET. dt. hurra, russ. ura, frz. hourra. SG. ALR SN V,K.1315. uj-a- Präs. ure'z (1561 CORESI) I. V.intr. 1. LV. einen Sege n(s wünsch) sprechen. Şi cu glas de bacin ură (Ronril) să asculte toată Ivmea de cetatea ce i se puse manele Rim (MQXA,HC 1,355). - Biblisch: (bine cuiva jdn.) segnen, benedeien. Şi luo paharul şi bine ură (CORESI TE4 102b;Mk 14,23) und sprach den Segen. Veci întrînd in casă, uraţi bine ei (oenTdaaoSe auifiv; BIBLIA 1688 Mt 10,12). Ţ-au ura tu-1 Domnul să-i fie lung traiul (DQS.PS.V.44,8;Ps 44,3) . Şi ca-sii lui Aron îi urează (Domnul) Zile bune şi bişug să vază (DOS.PS.V.113,53;Ps 113,12). Sufletul mieu, ură bine Lui D-zău, cum să vine (DOS.PS.V.103,1 ;Ps 103,1). Ce noi ceşti vii ît vom ura bine în veci, Doamne, precum fî să vine (DOS.PS .V.113,67 ;Ps 113; 18) . - 2. a) d a s (mit Segenswünschen schließende) Neujahrs lied (plug,pluguşor) singen, rezitieren. Ură tu, măi Chiriece ... şi noi, măi Zaharia, să prufnim din gură ca buhaiul (CREANGĂ, CL XV,5) . De urat am mai ura, Dar ne temem c-a-nsera (ÄL.PP.103,Neujahrslied). Ho! haho! sear-a-nserat, la domnul N. n-am urat (PP.,GCR 11,334,Meujahrslied). - b) bisw. die Hochzeitsrede halten. -3. jdm. Glück, wünschen, gratulier e n. După ce au urat fiecare la vremea sosirii sale sănătate lehuzei şi veac lung cu noroc copilului (CL IX,3). Poetul Vasile ... ridică un toast în sănătatea lui Forăscu, căruia îi ură să se aleagă în curînd deputat (XEN.BR.33) . - II. V.tr. pc. jdm. Glück wünschen, gratulieren. Merjînd topi de au urat pe domn, zicîndu-i să-i fie într-un ceas bun (EN.COGSLN.,LET.2 111,241,bei der Investitur des Fürsten). Toate slugile din casă ... ieşiră înainte să mă ureze de bună venire (GANE, CL XHI,41) um mich willkorrmen zu heißen. - GR. TR. bisw. uveza (MAR.NÜNTA 227) die Hochzeitsrede (ora-tie) halten,- ora (TEOD.PP. 178, in einer Hochzeitsrede). ~ ET. lat. öro, -äre "(öffentlich) reden” (REW 6081). Kaum in Betracht komnt auguro, -äre "weissagen", trotz it. augurare "Glück wünschen”, rätor. (a)urar "begrü-Ber>" (ARCH.GLOfrr.1,91,212) etc. (das RCM.28,61 ermähnte a agura "weissagen" ist schwerlich Erbwort, vgl. a9°st < august). Zur Konstruktion a ura bine cuiva vgl. ksl. blagosloviţi kogonibudt, lat. benedicere alicui. - SG. ALR II/I,K.19S;MN 2794,108. Pl. -ga'ne S.n. (1Ö21 ASACHI L. 124) (heftiger) Wind, Sturm M. - ET. frz. oura-9an. urani*‘sc etc. siehe oranlst. ura're Pl. ură’ri S.f. (1649 MARD.) 1. Glückwunsch M. A se primeni în haine este un prilej de a priimi urări de fericire şi de sănătate din partea cunoştinţelor şi a neamurilor (AL.PP.95) Segenswünsche. Şi se sărutară feciorii de-mpărati în urările boierilor (EMIN.PL 6) während die Bojaren Glückwünsche darboten. - 2. Ansprache F. Aici lunga sa fărşind urare Bara-reo, adîncă-urmă tăcere In toată cinstita adunare (BUDAI-DELEANU X,78).-3.Beglückwünschung F.- ET. a ura. ura't S.n. (1868 BARC.) 1. Glückwunsch M. - 2. a merge cu uratul in der Neujahrsnacht unter Rezitieren von Glückwünschen von Haus zu Haus ziehen (ŞEZ.111,109). - ET. a ura. - SG. ALR II/I,K.l98,m 2794,108. ura'ţie siehe oraţie. u'ră S.f. (1639 AIIN 1,268) Haß M. Ura rădică price (BIBLIA 1688 Spr 10,13) Haß erregt Hader. Deplină ură îi urîiam pre ei şi în loc de vrăjmaşi mi să făcură mie (MffiRG.2 219a). Ce n-au vrut ... să iscălească şi boierii Tării Ungureşti, pentru mare ură ce aveau pe acest Grit (NEC.COSTIN, 2 LET. 1,414). Şi pizmaşii stătură cu pîră, Făcîndu-le ură (izrailtenilor) la-mpăratul (DOS.PS.V. 104,71) und machten sie ... verhaßt. Cu o ură nempăcată mi-am şoptit atunci în barbă (EMIN.O.1,147). - ET. postverbal von a urî. - SG. ALR SN IV,K.969. urăciu'ne^ Pl. -ciu'ni S.f. (l6.Jh.CV) LV. S e g e n fi. Dintr-acelaşi ros tu iesu urăciuri-le şi blăstemui (CV2 63a;Jak 3,10). - ET. a ura. „ 2 . urăciu ne siehe uriciune. urato'r Pl. -to'ri S.m. (1642 ÎMV.^ 3b) 1. (+) R h e t o r M. Iară după cinci zile, pogorî popa cel mare, Anania, cu bătrînii şi cu un urătoriu, atiume Tertulie (NT 1648 Apg 24,1) . - 2. Vortragender M. von Neujahrsglückwünschen. - ET. a ura. urât u'ră Pl. -tu'ri S.f. (1643 VAFîL.) 1. LV. R e d e F. Nu cu vr-o urătură de cuvente multe, ce pre scurt şi prosteşte (VARL.CAZ.2 I,304b). - 2. Glückwunsch M. (Ţiganii) sfătuiesc acuma cam ce urătură, Cînd vor da (domnului) covaşa, spu-ne-vor din gură (SPER.AN.1892 1,57). - ET. a ura. urban 792 urba'n Adj. (um l8l2 ŞINCAI HR.III,380) 1. städtisch. -2. fig. gebi ldet, höflich, zivilisiert. - ET. n.lat. iirbanu s. urba'riu S.n. (1767 AIIA XXII,307) veralt. G r u n d-. Dorfbuch IM. - ET. mittelb. n.lat. urbarium. - SG. ALR SINI I,K.5 u'rbe S.f. (1831 HELIADE 0.1,382) Stadt F., heute meist iron. - ET. n.lat. urbs. urca' Präs. urc (1620 M0XA,HC 1,363) I. V.tr. 1. (h i n a u f-)t ragen, -bringen, -schaffen, ziehen, -treiben etc. Manea ... în braţe-o lua, Pe schele o urca, Pe zid o punea (AL.PP.189). Să-mi urci şi să-mi plimbi turma şi cireada _ pă minţi (JIP.OP.49). Piramidele-nve- chite Urcă-n aer vîrful lor mare (EMIN.O.1,54) erheben ihre gewaltige Spitze gen Himmel. - 2. preţul etc. den Preis etc. hinauftreiben, erhöhen, steigern. Urcînd ... tributul la zece mii de galbeni (BSEXT. 13). - 3. dealul ete. den Berg etc. be-, ersteigen, erklimmen. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc (EMIN. 0.1.231). - II. V.intr. aufsteigen. - III. a se urca 1. (h i n a u f-)s teigen, (einen Berg etc.) erklimmen. El află acolo un copaciu şi să apucă de să urcă într-însul (NEAGOE ÎNV.^ 90a). Mă urcai pe munţi de peatră Să văd maica, să văd tata (PP.,GCR 11,308). Intr-o frumoasă seară de vară urcîn-du-mă la stina din Ceahlău (AL.PP.57). Pe la toacă ne urcăm pe un vapor mai mic şi plecăm înainte (VLAH. RP.57). - 2. vom Preis etc.: hinaufgehen, steigen. -3. sich belaufen, betrag e n. Pagubele se urcă la suma de 10.000 lei der Schaden beläuft sich auf, beträgt 10.00G Lei. - ET. lat. *orico, -are, von öra "Ufer" (also zunächst "ans Ufer steigen") od. von örior, oriri f"auf-steigen"). - SG. ALR SN III,K.720SV,K.1349,1373-4. urca're Pl. -cä'ri S.f. (1703 GCD) 1. Steigen, Besteigen, Hinaufsteigen IM. -2. Einsteigen IM. -3. Erklettern IM. (eines Baumes etc.). - 4. (H i n a u f-)b ringen, -tragen, -schleppen N. - 5. Erhöhung F. (des Gehaltes etc.). - ET. a urca. urca't (1705 CANT.IST.30) I. Adj. 1. ers t i e g e n. - 2. e rh 5 h t. - fl. S.n. Aufstieg M. - ET. a urca. urcio'r1 Pl. -cioa're S.n. (16.Jh.PS.SCH.21,16) Krug M. mit engem Hals. Şi au dat roabei ei un foale de vin şi un urcioru de unt de lerrmu (BIBLIA 1688 Jdt 10,5). Cum a spart sînta Vinere olul? "De bucurie ce i-a fost, a început a juca şi a căzut cu ulcior cu tot" (SLAV.,CL VI,108) . Vgl. apă 11. - GR. ulcior. - Dim. urciora'ş, -ru‘ţ, ulcioru'ş (D.). -ET. lat. urceolus; ulcior nach oală, ulcică. - SG. ALR II/I.MN 3923,146j3924,147jSN I1,K.307;IV,K.1037. urcio’r2 Pl. -cioa're S.n. (1829 PISC.0.315) Gerstenkorn N. am Augenlid. Cînd cineva face urcior la ochi, caută un bob de orz într-o baligă de cal, înţeapă cu el urciorul şi apoi îl pune iar la loc (GRIG.-RIGO 1,180). - GR. ulcior, uşcior, us-tior. - ET. lat. hordeölus (vgl. sp. orzuelo, it. or-zajuolo, afrz. orgeol etc.), woraus urgior (BAN.), dann urcior, nach urcior^, weniger wahrsch. nach den Diminutiven auf -cior, wie oscior, groscior etc.j ulcior nach ulcior "Krug", siehe urcior ; uşcior, ustior sind, falls nicht Verwechslung vorliegt, an uşcior "Türpfosten” angelehnt. - SG. ALR I/I,K.16jII/I,K.2l6. urcu'ş Pl. -cu'şuri S.n. (l868 BARC.) 1.Steigung F. De la gura Lotrului în sus, şoseaua se îndoaie în urcuşuri trăgănate prin adînca deschizătură a Oltului (VLAH.RP.135) . -2. Aufstieg M. Urcuşul, destul de ostenitor, era îndulcit prin-tr-un şir de podişuri (UR.BUC.25). Crăpături largi, căscate de uscăciune, făceau cam anevoios urcuşul (VLAH.DRN 1,85) . - ET. a urca. urda'r (1593 DERS) I. S.n. Pl. -da're 1. Kessel M. zum Kochen der Molke. -2. Rührholz N. - II. S.m. Pl. -da'ri Senner M., der Molkenkäse aufbereitet. - ET. urdă. u'rdă S.f. (um 1550 D0R) I. Molkenkäse, Ziege r(-käse) M. von but-terartiger Konsistenz, wird aus der ersten Molke (zarul de sub caş) durch Kochen gewonnen. Am drăguţ păcurăraş, Vine seara, aduce caş, Dimineaţa urdă dulce (I.-B.410). - 2. urda vacii H u n g e r b 1 ü m- c h e n N. (Lepidium draba,BR.); Feldkres-s e F. (Lepidium campest re, POL.). - GR. arom. urdă, urdă (PAPAHAGI). - ET. unbek.; in allen Nachbarsprachen, vgl. CIORANESCU 9078. - SG. ALR II/I,K.2B9?SN II,K.311,419,420. urdi' Präs. -de'sc V.intr. (1895 D.) Molkenkäse aufbereiten. -ET. . dă. urdina' Präs. u'rdin V.intr. (l6.Jh.CV) 1. LV. (häufig) gehen, kommen, ti i n und her, aus und eingehen. Nece 793 urech se nu apare ... sau se nu urăinve la dinsul (Cv 32a; jspg 24,23) sie sollten niemanden hindern, ihn zu besuchen- Cărările lor stricate-s cavele urdină (BIBLIA 59,8) auf denen sie wandeln. (Svînta) striga într-agiutoriu pre . . . maica lui D-dzău, urdinînd adea-se la cinstita besearică a svinţiii sale la Forachie {DOS.VS.Dech.16;222b)- (Slujitorii) ţineau drumul de cai de olac şi de hrană pînă în Camenifă cu multă ne- 2 voie de turci ce urdinau în sus şi jos (MÖSTE,LET. 1X1,77) sie versorgten die Heerstraße unter großen Schwierigkeiten, weil die Türken hin- und herzogen. - Noch jetzt regional: 0 săptămînă mi-au urdinat peţitori pentru fată (PAMF.JOC.II,419). Arom.: Multu urdini la cafine (DAL.) du gehst gar häufig ins Kaffeehaus. -2. Durchfall haben. Cînd urdină omul mult, să fiarbă linte .,. să o amestece cu oţet tare, s-o mănînce (ŞEZ.IX,126). Mulţi din viţei urdină în timp cînd se hrănesc numai cu lapte (MjEX.AGRIC.195) . - ET. lat. ordîno, -äre "in Reihen bringen", daher "in zeitlicher Reihenfolge, nacheinander gehen". urdina're Pl. -nä'ri S.f. (1649 MARD.) 1. LV. Wandern N. -2. Durchfall M. - ET. a urdina. - SG. ALR I/I,K.124. urdina't Pl. -na'turi S.n. (1645 HERODOT 114) 1. LV. Wandern N. -2. Durchfall M. - ET. a urdina. urcLinätu'rä Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. LV. W a n d e r n N. -2. Durchfall M. - Er. a urdina. urdinea'lä Pl. -ne"li S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. LV. Wandern N. - 2. Durchfall M. - ET. a urdina. urflini'g Pl. -ni'şuri S.n. (um 1591 DIR) Flugloch N. des Bienenstocks. Harap Alb ... doseşte un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face urdiniş (CREANGK.,CL XI ,186) . Pe trîntori toţi îi omoară (albinele) ... Şi pe ordiniş afară îi zvîrl (CL V,291). - GR. ordiniş; Pl. auch urdini'şe. " ET. a urdină. Hgtoa're pi. -do'ri S.f. (1505 DERS) Augenbutter F., -schleim M. (Ochiul °nului) de multe ori să orbeaşte, să umple cu urdori, lăarămează ... (MÄRG.2 123b). - GR. uldoare (CIH.).-^^BOPON. Urdorea (1505 DERS). - ET. ansch. lat. Korridor, -ovis zu horrîdus "struppig", vgl. zur it. ordo "schmutzig", it. prov. ordura, frz. ?*dure "Schmutz”. - SG. ALR I/I.K.15*11/1,K.17. urdu-belea' Adv. (1877 Ş.INFL.) veralt. unversehens, unerwartet. Numai să scape de răul astei jivine, căzută urdu-be-lea pe spinarea bieţilor oameni (ISP.,Ş.INFL.1,373). - MUNT. ugs. substantiv.: schweres Ungemach N. Mă, dar tu eşti urdu-belea! Te iii scai de mine şi te legi ca boala de om sănătos (CAL. 1877, Ş.INEL.1,373) . - GR. urdu-be~lea, urdus-belea (PAMF. JOC.III,96) . - ET. türk, ordu "Heer" u. belâ (rum. belea") "Ungemach", also "Ungemach, das in Gestalt eines Heeres hereinbricht"j urduz- wahrsch. nach hurduz-burduz (burduz). urduca siehe hurduca. urduro's Adj. (1649 MAHD.) vom Auge: triefend, von Menschen: triefäugig,- ungewaschen, schmutzig. (Porcariul) la urduroşii ochi cu minute frecîndu-să (CANT.IST.254). Cînd iată că dete peste un pisoi jigărit, jigărit şi urduros (ISP.LEG.2 285). Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros (PANN PV. M.I,7). - ET. urdoare. - SG. ALR I/I,K. 15,-II/I,K. 17. ure'ehe Pl. ure'chi S.f. (1407 DERS) 1.0hr N-,Kieme F. (des Fisches); Ohrlappen M. (des Huhns etc.). Cine are urechi de auzit să audă (Mt 11,15) wer Ohren hat zu hören, der höre. A trage calul de urechi dem Pferd die Ohren ausziehen (um es aufzumuntem). A spune, şopti la ureche ins Ohr sagen, flüstern. Am auzit cu urechile mele că — ich habe mit (meinen) eigenen Ohren gehört, daß ... Am să-ţi rup urechile (Drohung:) ich werde dir die Ohren abreißen. Destul urechile mi-ai mîncat au cuvinte deşerte (CANT.,D.) du hast mir die Ohren genug vollgeschwatzt. Fă-te urechii (PAMF.JOC.III,96) spitze die Ohren! Vgl. zece 1. De zeci şi sute de ori trebui (el) să spună acelaşi lucru, şi bătrîna numai o ureche era totdeauna (IAFNIK, CL XV, 180) war immer ganz Ohr. Cutare dăscălaş scos de urechi la examenul de capacitate (LIT.) der mit knapper Not die Oberlehrerprüfung bestanden hat. A cînta etc. după ureche nach dem Gehör spielen etc. Fam. e într-o ureche er ist schusselig, verdreht. Leonida, un grea bătrîn, burlac şi cam într-o ureche., care rîdea tare, vorbea pripit şi cepeleag (VLAH.DAN 1,24) . Unde te duceai aşa iute şi cu capul între urechi (FUL.CIOC.60) "mit eingezogenem Kopf”. Sînt plini şi ei sărmanii de mîrşăvii pînă între urechi (FIL.CIOC.VI) bis an, über die Ohren. A veni la urechile, urechea cuiva, LV. auch a intra la, în urechile cuiva jdm. zu Ohren korrmen: Toate îngăduirile uşoare treceau şi fără ştirea directorului (ministerului). Nu e bine să vie la urechea celor mari toate nimicurile (BASS.VULT.81). Aceste urechea 794 toate daeă au întrat Za urechile tui Petru Vodă ... 2 multă scîrbă au intrat la inima lui (URECHE,LET. 1,195). Fam. nu duce la ureche er spricht dem Glas, der Flasche fleißig, tüchtig zu. Îmi intră pe o ureche şi-mi iese pe cealaltă es geht mir zu einem Ohr hinein und zum anderen (wieder) hinaus. Brrr! îmi iese sufletul pe urechi (CL V,76) ich sterbe vor Angst. Vgl. cămilă 1, a culca II.1, floare 3.d, fudul 2, gard 4, a lungi 1, perete 1, a pleca 1.1, a roade 1, tare 3, a trage II.4. - 2. von ohrähnlichen Dingen: Strippe, Lasche F. an Stiefeln, Schuhenj Öse F. am Bundschuh (opincă); Schlinge F. am Strang des Pferdegeschirrs; Öhr N. des Sensenblatts, der Sperrleiste (räs-col) etc.? (zum Anhängen des Eimers dienendes u. entsprechend geformtes) Ende des Tragjochs (cobi-liţă) etc. - 3. Pl. ö h r M. der Nadel; Haken M. der Häkelnadel (iglifă): urechile acului das Nadelöhr. Cînd găseşti ac cu urechi, îţi va face nevasta o fată; fără urechi, băiet (ŞEZ.1,154). Vgl. ac. - 4. in Pflanzennamen (vgl.şoarece 2): urechea babei, ure-chiuşă, urecher (QRSIN.) Becherpilz M. (Pe-ziza aurantia); urechea iepurelui, urechea tătărească Hasenohr N. (Bupleurum rotundifolium;BR.). Arom. ureacVea V epurlui Alpenveilchen N. (Cyclamen neapolitanumjPANpj); urechea porcului Salbei F. (Salvia verticillata;PANTU,ŞEZ.VIII, 39); urechea şoarecelui Habichtskraut M.(Hieracium pilosellaiBR.); Vergißmeinnicht N. (Myosotis;BR.PANJU); urechea ursei (FUSS), ursului (POL.), ureohiţa ursului (CRÄIN.) Aurikel F. (Primula auricula); iarba urechii (FÜSS), iarbă de urechi (BR.), urechiuşă (POL.) Hauswurz F. (Sempervivum tectorum); urechiu-şăZitterpilz M. (Tremella helvelloides; PANTU), Eierpilz M. (Cantharellus cibarius; PANTU). Vgl. urechelnifă. - GR. Dim. urechiu'şă, -şe, Pl. -şi, -şe; urechi'ţă, -chiu'ţă (B.) , Pl. -te. - ET. lat. auricula, or-. - SG. ALR I/I,K.53; II/I,MN 3923, 146;SN I,K.50,53;II,K.301,403-6,409,560;III,K.656. urechea' Präs. -che'z V.tr. (l88l JIP.) an den Ohren ziehen. Grozav îmi place să urechez pe cei obraznici (LECCA CÎINII 20) . - GR. Präs. auch -che sc (JIP.OP.118); urechia. — ET. ureche. urechea'lă Pl. -che'li S.f. (1908 TIKTIN) fam. fig. Schelte F. Cînd i-am tăiat nasturii de la manta ... am mîncat o urechială straşnică (BASS. • 9; NOR.129). - ET. a urechea. urechea't (1599 DEES) I. Adj. langohrig. - H. S.m., Pl. -chea'ţi. Langohr N. S-ascundea urechiatul şi nu-i plă- cea să moară (GR.ALEX.329,vom Hasen) . - ET. a urechea. - SG. ALR II/I,MN 6653,7. ureche'iniţă Pl. -che'lniţe S.f. (um 16Ţ0 ANON.CAR.) 1. Ohrlöffel M. -2. Ohrwurm M. (For-ficula auricularia). Garoafele ... sînt adeseori stricate de insecta numită urechelniţă (DATC.HORT.137). -3. Hauswurz F. (Sempervivum tectorum). Vre-chielnita întinde frunze la soare, şopîrlele de ruine se întind pe pietre (IORGA. AM.262). Vgl. ureche 4. - 4. Hasenohr N. (Bupleurum ratundifoliumjBR.). -GR. zu 2. TR. ur(n)ichelniiă, licrea'nţă, urechi ‘ţă -chiu'şă (MAR.INS.486) ; zu 3. MOLD. urecheriţă (POL.). - ET. ureche. ureche'r siehe ureche 4. urechiu'şă etc. siehe ureche. ureza' siehe ura. urgicio's (+) Adj. (1870 I.NGR.) abscheulich. Căci nu voia să ierte tatarul urgiaioB Să fim creştini (I.NGR. ,CL IV,70) . - ET. urgie. urgi'e Pl. -gi'i S.f. (15*13 DERS) I.Grimm, Zorn M. (stärker als mînie u. bes. in bezug auf Gott, dann auch in bezug auf Machthaber etc. gebraucht).. Audzivă şi fură îrnpluţi de urgie 5a;Apg 19,20) . Doamne, nu cu mînia ta să mă mustri nici cu urgiia ta să mă cerţi (BIBLIA 1688 Ps 6,1). Stă gata înaintea voastră dzua mînii şi a urgiei lui D-dzău (MS.1632,GCR 1,76). Numai cît se mînia (Matei Ghica) pe vreun boier mare, arunca urgia asupra boie- 2 rinaşilor slugi din curtea domnească (CANTA,LET. III» 187) sobald ... ließ er seinen Zorn an ... aus. Vezi norii cei mari, negri cît de mînioşi vîntură cu aripile cele groaznice! Cu cîtă urgie sfîşie razele lunii (CL IV,21) mit welcher Wut. - 2. von Cott in seinem Zorn Gesandtes (vgl. z.B.bei LUTHER: der Türke oder sonst ein Zorn und Plage Gottes) Verhängnis N., Heimsuchung, Plage, schwere Not F. Haldeii mai înainte de potop ... ps stîlpi de piatra au scz‘is urgiile ce era să fie ps 2 lume (NEC.COSTIN,LEIT. 1,42) . Ani de urgie pentru agricultori. Ger la înfloritul pomilor; secetă ... potoape de ploi nesfîrşite (BRRT.LD.179). A venit o grea urgie Ce de dragoste nu ştie (I.-B.312,der Rekrut zur Geliebten) . Scăpaţi-ne de urgia asta ce căzu pe capul nostru (ISP.LEG.1 1,118,Worte des Ehepaares, das von einem magischen Knüttel geprügelt wird). - Daher fam. von Dingen, die einem als Plage erscheinen (vgl.:sie ist eine wahre Plage, eine Pia-ge Gottes): (El) se repezi spre fereastră s-o închidă, p 795 uric ca să nu ma^ urgia acea de note (ZAflF.LN.44) um jene entsetzlichen, gräßlichen Töne nicht mehr zu hö-j^n. (Scaraoţki) venise cu toţi "copiii de casă", a-dică cu urgie de drăcuşori de toată mina (UR.LEG. 107) mit einem greulichen Schwarm. Bade ... Pentru cine m-ai lăsat? ____ Pentr-o urgie de fată (I.-B.254) we- gen eines Scheusals von Mädchcn. "Ci, bea muiere", o îmbie (el). Ea stă-mbufnată şi nu vrea. "Ei, las’ că beau tot eu. Urgie, Hai, piei acasă, de-i aşa!" (BSD.BUST.1,119) abscheuliches Weib. - 3. LV. HOLD. Verbannung F. Neputîndu-l îndupleca, l-au trimis la urgie departe (DOS.VS.Oct.2;41a). (Traian) cai făcut căutare oştilor sale în care au găsit creştini 10000 şi ... i-au trimis în urgie la ţările Armeniei (NEC.COSTIN,LET.2 1,72). - ET. gr. OPY^; aus der Bibelsprache aufgenonrmen. // Vermittelt durch vlat. orgia (PUŞC.EW. 1831 ;DENS.IST.1,137) . urgisea "lă Pl. -se'li S.f. (um 1780 EN.COGĂLN.) Ungnade F. Socotind (boierii de sfat) doară să se apuce iară de mitropolitul, căci tot se afla în urgiseală (EN.COGĂLN.,LET.2 III,241,der Metropo-lit hatte sich geweigert, zu einer neuen Steuer seine Zustimmung zu geben). - ET. a urgisi. urgisi" Präs. -se'sc (1563 CORESI PRAXIU 256) I. V.tr. 1. pc. jdm. seine Gunst, Gnade, sein Wohlwollen entziehen, ihn (ungnädig) von sich weisen, nichts (mehr) von ihm wissen wollen. (Împăratul) dintr-acela ceas o au urgisit (pe împărăteasa), să nu mai fie volnică a să mai purta în portul împărătesc (MS. 1760,GCR 11,74) . Maiestate! De-oi şti chiar că-i urgisi pe bătrînul Iablonovschi ... eu rni-oi face datoria de a-ţi spune adevărul! (AL.OP.1,1489) wenn ich wüßte, daß der alte I. bei Euch in Ungnade fällt. Nu mă urgisi pre un ticălos, ce ____ fă rugă pentru mine (DOS.VS.Mai 24;141a,zur Mutter Gottes) verwirf mich ... nicht, weise mich ... nicht zurück. Care px-eot nu va purta grijă de beserica lui, ce o va urgisi (ÎNDR.52) der Priester, der seine Kirche vernachlässigt. Nu mai pot să sufăr vinul, florile le-am urgisit! (OLL.HOR. 278) die Blumen sind mir verhaßt. - 2. LV. MOLD, j: Verbannen. (Traian) i-a urgisit (pe oştenii creştini), adecă i-au trimis în urgie la ţările Arme- l niei (NEC.COSTIN,LET.2 1,72). De acolo l-au urgkisit la cetatea Pentadactilon (DOS.VS.Apr.27;100a) . - 3. erzurnen. Pre limbi fără minte voiu urgisi faopopYuă) pre ei (BIBLIA 1688 Dt 32,21) . - II. a se urgisi LV. in Zorn geraten. Deaca auzi Antioh împăratul cuvintele acestea, să urgisi cu mî-nxe WPYtoSn 9uw; BIBLIA 1688 1 Makk 3,27) . Aceste laude ale lui David deaca le auzi Saul, pizmui şi foarte să urgisi asupra lui David (MÄRG.1 39b). - - III. V.intr. w ü t e n. Au în veaci vei urgisi (öpYtoöfiQ) preste noi? (BIBLIA 1688 Ps 84,5) . - ET. ngr. opYL^oyaL, mit Anlehnungen an urgie. urgisise (+) S.f. (l683 DOS.) Verbannung F. Chemat fiind — de la urgi-sie, fu pus mitropolit scaunului de Nichea (DOS.VS. 0ct.11;60b). - ET. a urgisi. urgisi're Pl. -si'ri S.f. (1688 BIBLIA) LV. 1. U n g n a d e F. - 2. Z o r n M. Peste toate urgisirile carele au maniat pre Manasi (BIBLIA 1688 2 Kg 23,26). - ET. a urgisi. urgisi't Adj. (16*12 ÎNV.2 5a) 1.verschmäht, in Ungnade gefallen. Luînd Istoria Românilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puţine ceasuri am învăţat a ceti (C.NGR. 10) lernte ich mit Hilfe der verschmähten Fibel lesen. - 2. LV. verbannt. - ET. a urgisi. urgisitu'Vă Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.) LV. Verbannung, -stoßung F. Şi într-a-ceaia urgisitură de tatăl ei (DOS.VS.Noe.7;111b) . -ET. a urgisi. uria'ş (l6.Jh.PS.SCH.l836) I. S.m., Pl. uria'şi Riese M. Şi uriiaşii era pre pămînt în zilele acelea (BIBLIA 1688 Gn 6,4) . Văzui un uriaş ... carile stînd ajungea cu capul pînă la nouri (MS.1808,GCR 11,199). - II. Adj. riesen-groß, rie.sig, gewaltig. Pe sus vezi stînd uriaşe scoase din zid, gata să se prăbuşas-că (VLAH.RP. 126) . - S.f. urieşi'ţă (REIEG.POV.V, 64) . - GR. MOLD. urieş. - ET. magy. oriâs. - SG. ALR II/I,K.78. uri'c Pl. uri'ce S.n. (1392 DERS) 1. LV. Erbbesitz M., -eigentu m, - gut N. Că nu împenge Domnului oamenii săi şi uriculu său iksl.dostoşnip svoego) nu lasă (PS.SCH.93,14). Au cumpărat Avraam cu cîmpul depreună de la Efron He-teos pre uricul de îngrupătoare (PO2 176;Gn 49,30) zum Erbbegräbnis. Şi cetăţîle toate s-or face ’N ji— dovime şi vor sta cu pace, Să lăcuiască şi să petreacă, Şi urice pre dînsă să-ş facă (DOS.PS.V.68,124;Ps 68,39;VULG.: et aedificabantur civitates Iuda. Et in-habitabunt ibi, et haeriditate acquirent eam). Daher noch jetzt TR. de uric auf irrmer (eig. de veci: zum ewigen Erbeigentum). Dau cuiva ceva de uric (B. ,WEIG. JB.IV,332) . Dafür auch urichiş (< rragy. örökos'in). Am cumpărat un lanţ de pămînt urichiş (MÜNDR.EU 114). - 2. LV. Urkunde F. Murge ştii au arătat şi uric de la Ştefan Vodă şi-ntărituri de pre la alţi domni î uricar 796 (DOC.1657,GCR 1,174). Atunci (Constantin Porfiroghe- nit şi Roman) au făcut legătură şi uric cu mare blăs- tăm pentru împreunarea nuntei (Ş.TAINE 248) über die Eheschließung. De la împărăţia turcului să-i scoată (Zamoischi hanului) uric de domnie neschimbată în 2 zilele lui (MIR.COSTIN,LET. 1,251). - ET. magy. orok "ewig. Erbe, Erbbesitz". - SG. ALR SN II,K.593. urica'r Pl. -ca ri S.m. (1538 BGL) ehem. Urkundenschreiber M. Mai înainte vreme, între diecii divanului erau cîte cinci, şese uricari, oameni bătrîni, tîlmăcitori şi făcători 2 uricelor celor sloveneşti (GHBOFGACHI,IjET. 111,313) . Daher Vricariul, Titel der von T. CODRESCÜ herausgegebenen Urkundensarnnlung, 1852 flg. - ET. uric. urica'ş Pl. -ca'şi S.m. (1648 NT Mt 21,38) Erbe M. Ni-au făcut cu sîngele lui cel scump uri-caşii lui (CATEH.CALV. ,MÎNDR.EU.114) . - ET. nach magy. örökös. urici' (+) Präs. -ce'sc V.tr. (1632 EUSTR.PRAV.20) erben, beerben. - ET. uric. urie'ş siehe uriaş. urieşi'ţă siehe uriaş. urio'c siehe uruioc. urî- Präs. ură'sc (l6.Jh.PS.SCH.34,19) I. V.tr. 1. h a s s e n. Nimeni nu poate sluji la doi domni, că ... pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi (BIBLIA 1688 Mt 6,24). Urîi besearecile necuraţilor şi cu necuraţii nu şezuiu (CORESI PS.5 43a;Ps 25,5) . Pus-am gînd să te urăsc, Dar mai tare te-ndrăgesc (I.-B.157). - 2. e. etw. verabscheuen. Ori ceva te-am amărît într-atît de ne-ai urît? (TEOD. PP.282) daß wir dir so zuwider geworden sind? N-o s-a-vem o zi tihnită! Viaţa o să ne-o urîrn! (DULFU PÄC. 192) das Leben wird uns zur Last werden. Scoală, scoală, măi bărbate — Că mi-am urît zilele Mutînd căpă-tîiele Cînd la cap, cînd la picioare (AL.PP.53) ich habe es satt, die Kissen ... umzulegen. - Ohne direktes Objekt: Mă mir ... Cum nu urăşti lătrînd (DONICI 86,das Schaf zum Hund) wie du des Bellens nicht überdrüssig wirst. Cînd cu dînsa (cu puşca) voi începe, La-mpuşcat am să urăsc, Căci atîta-ncărcătură Nici la anul n-o sfîrşesc (SPER.AN.1892 1,195) werde ich des Schießens bald müde-werden. - II. a se urî 1. cuiva jdm. zum Überdruß werden. Tinereţea trece ... petrecerile ţi se urăsc (I.NGR. ,CL IV,218) Die Vergnügungen bekommt man schließlich satt. - 2. de, cu c. einer Sache überdrüssig werden. La drăguţ nu-i trebui peanä, C-amu are o cocoană! "De cocoană s-a uri Ş-atuncea i-a trebui" (I.-B.165,das Mädchen wollte ihm einen Federschmuck machen). Că mie mi s-au urît De suit, de coborît. Tot suind din vale-n deal — Coborînd din deal în vale (AL.PP.256) . Se urîse muntenilor cu domnia lui Mihai Vodă (MIR.COSTIN,LET.2 1,258) . Vecin mîndru de n-ar fi, Cu mutul ţi s-ar urî (I.-B.412) . Lasă-ne-n pace, dacă nu ti s-a urît cu zilele (VLAH.NUV. 188) wenn dir das Leben lieb ist. - GR. uri (PS.SCH.). -ET. lat. hövreo, -ere u. hörresco, -ere "vor etw. schaudern" (REW 4185,PUŞC.EW.1823) . - SG. ALR I/II, K.2Ö3jSIM V,K.1246,1479. urîcio's Adj. (um l660 STAICU 194) widerwärtig, abscheulich, greulich, garstig. Fă-mă, Doamne, şi pămînt, Nu-ma nu-m da om urît. Că omul cel uricios Şi ziua e întunecos (PP.GCR 11,307). Mergi acum şi mă scapă de chipul tău uricios! (I.NGR. ,CL VII,7) . El văzu o biată căprioară rătăcită, călcînd cu sfială prin nămolul uricios al mocirlei (ODOB.,CL IX,27). - GR. MOLD. uricios. - ET. a urî. - SG. ALR SN V,K.1243. urîciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (16.Jh.PS.SCH.108,5) 1. veralt. Haß M.,Gehässigkeit F. După acel săbor, atîta urîciune stătu între amîndouă bisericile de nu se pot vedere cu dragoste (URECHE, 2 LET. 1,140). Comandirul au cunoscut că Vodă nu Voieşte a-i mulţămi cu ceia ce au cerut şi au intrat uriciune şi pizmă între ei (DION.,TEZ.II,217). Vrăjmaşii miei ... cu urîciune (ulcjos) nedreaptă m-au urît (PSALT.RÎMN.24,20) . - 2. bisw. Widerwille M.,Abscheu F. Sîmt o urîciune pentru toate cîte altă dată îmi era chipul celor mai dulci dezmierdări (MS.1750,GCR 11,48). - 3. Gegenstand des Widerwillens: Abscheu F., Greuel M. Cînd veţi vedea urîciunea pustiirei ... atuncea carii vor fi în ludea să fugă la munţi (BIBLIA 1688 Mk 13,14). Iaca peste ce noroc ai dat ... urîciunea oamenilor (CREANGĂ OP.III/65;zum Faulpelz, den eine Edelfrau bei sich aufnehmen will). Pune, te rog, pe grădinar să scoată din grădină urîciunile astea care sălbătăcesc locul (OD.-SL.188) dieses abscheuliche Gestrüpp. - 4. abscheuliches Wesen: Scheusal N. Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget (EMIN.O. 1,150). Ciobanului nu-i mai era dragă urâciunea babei (ŞEZ.1,250,von der Tochter der Alten). - 5. Häßlichkeit F. Cît e de crud ... Pe lîngă urîciune oroarea de-a lipi! (CL III,374,Kinder martern eine Kröte). - GR. uriciune, urăciune. - ET-a urî. urî're S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) LV. H a ß M .Cu sfîrşitu urire uriu-i, şi vrăjmaşi fură mie (PS.SCH.138,22) . - ET. a urî. 797 urlător urî't (1^90 DRHA 111,62) I. Adj. 1. verhaßt, gehaßt. Ibovnică -părăsită, Nu gîndi că-mi eşti urîtă (I.-B.157). Adunîn-du-să ta jocuri urîte lui D-zău (MS.18.Jh. ,GCR II, 52) . Cînd vedea pre urîţii, spurcaţii şi fără de lege agareni robind pe creştini (ŞINCAI ,HR.III,129). _ 2. häßlich, garstig, scheußlich. Viaţa-i un basm pustiu şi urît (1X111.0.1,38) . Cu băgare de seamă ... că trecem îndată într-un toc urît, cum zic ciobanii, adică periculos (UR.BUC.256) . Substantiv.: Se mărită mîndrele Şi rămîn urîtele (PP., GCR 11,309). - GR. Dim. m. -ţe^l, Pl. -ţe~i, f. -ţi~-că, Pl. -ţe'le.' - H. S.n. 1. veralt. Widerwille M.,Abscheu,Abneigung F. 0 seamă de boieri de casa lui Constantin Vodă au pribegit în Ţara Muntenească ... de urîtul CupăreŞtitor (MUŞTE, 2 LET. 111,91) aus Abneigung. De urîtul cărţii a fugit din şcoală (GLOS.AC.) gegen das Lernen. Drag mi-ar fi, mîndră, de tine; Mi-i urît de cin' te ţine (I. -B.60) mir ist der zuwider, der dich zur Frau hat. Ori că le-au fost urît (domnilor) a cheltui, ori că nu le-au dat cunoştinţa, prea urît şi ciudat erau 2 făcute casele aceste domneşti (MUŞTE,LET. 111,69) daß sie die Kosten scheuten. A face cuiva (de) urît jdm. durch Zauber die Liebe eines anderen entziehen. -2. Langeweile F.j mi-e urît ich habe Langeweile, langweile m i c hj mă apucă urîtul, mi se face urît ich bekomme Langeweile. Duminica ... Ii era -urît după biserică, cînd nu avea ce face (I.NGR. ,CL 111,342) . Radu: A! Ce minunată primblare!___Adela: Nu ţi-a fost urît cu mi- ne, Radule? (AL. ,CL IV,329) hast du dich in meiner Gesellschaft nicht gelangweilt? Grădinile şi livezile în care ea se primbla cînd i se făcea urît acasă (OD., CL IX,23). Istorii dă glumă şi parascovenii, pîntru ca să treacă timpu şi urîtu (ISP.,GCR 11,262). Răposaţii Hilipescu şi Florescu ... d-un urît nu lucrau la tîmplăriie-n casă (JIP.OP. 110) sie trieben nicht zum Zeitvertreib Tischlerei im Haus. Vgl. a ţine II. 3. - Cîntece de urît Gattung "Weltschmerzlieder" in der Volksdichtung. - GR. urit. - ET. a urî. - SG. ALR II/I,K.10jSN III,K.7B6jV,K.1246,1250,1508. fflîto'r Adj. (16.Jh.PS.SCH.20,9) fassend, gehässig. - Veralt. Substantiv.: Dereapta ta află toţi urîtorii tăi (CORESI PS.5 33b; Ps 20,8). - GR. uritoriu (PS.SCH.20,9) . - ET. a urî. yrîţejiie pi. -te'nii S.f. (l871 GLOS.AC.) '■Häßlichkeit F. (El) le vedea cum au să-i ^mărească pe amîndoi, cu rîvnă pentru frumuseţea ei, °U ^oialä pentru urîţenia lui (BRAT.-LD.218) . - 2. S c heusal. Ungeheuer, Ungetüm N. ' CR. uriţenie. - ET. urît. urîţi' Präs. -ţe'sc (1840 POEN.1,580) I. V.tr. häßlich mache nj entstellen,- verunstalten. - II. a se urîţi häßlich, entstellt werden. (Curtezanele îşi) ruinau sănătatea, îmbătrîneau şi se urîţeau degrabă (OLL.HOR.228). - 'GR. uriţi. - ET. urît. - SG. ALR SN IV,K.1219. urîţi're S.f. (1840 POEN.1,580) Entstellung, Verunstaltung F. - ET. a urîţi. urîţi't Adj. (1868 BARC.) entstellt, verunstaltet. Zilnica defilare a unor oameni cari vin urîţiţi, cu vinele gîtului umflate de grija pierderii sau cîştigului unui lucru adeseori neînsemnat (BRÄT.UD.125;Gedanken eines Richters). - ET. a urîţi. urla' Präs. u'rlu V.intr. (1651 PSALT.197a) 1. von Wölfen etc.: heu len. Vgl. lup 1. Cîinii, cum îl văd (zidul părăsit), La el să răpăd Şi latră-n pustiu Şi urlă-a morţiu (AL.PP.187). Fiiarăle şi ga-denile mării ... vor ieşi la ţărmurile mării şi vor urla şi vor ţipa cu glas mare (MS.1815,GCR 11,217). Von Menschen: laut weinen. De cîte ori vine vorba de răposatul ... îmi urlă toată ziua (CARAGIALE T.I,11;der zweite Mann von seiner Frau). - 2. (vom Kopf) brummen, (von den Ohren) dröhnen. Seara ta cină ... s-a îmbătat. Culcîndu-se astfel şi dormind ceva, A doua zi capul grozav îi urla (PANN PV.M.I,98). - 3. t o s e n, (e r)s c h a 1 1 e n, (er)dröhnen. Urlă cîmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie (EMIN.O.1,148). Urla'văzduhul de sunetul clopotelor de la sutele de mînăstiri şi biserici (UR.LEG.144). - ET. lat. ülülo, -are, vgl. zur Form sard. orulare, it. urlare, frz. hurler etc. - SG. ALR II/I,MN 6892,12;SN V,K.1460,1461. urla't (1432 DOR) I. S.n. Heulen, Brüllen N. - II. urlaţi S.m. Pl., nur in dem Ausdruck: a se duce pe urlaţi fliehen, auf Nimmerwiedersehen davongehen. S-a dus pe urlaţi er ist über alle Berge, bei allen Teufeln. De-ar fi vr-un hoţ acum, L-ar fura (calul) şi peste codri Pe -urlaţi cu el s-ar duce (SPER.AN.1892 1,11). - ET. a urla. urlăto'r Pl. -to ri S.m. (1489 BGL) I. Adj. 1. heulend, brüllend. -2. tosend, dröhnend. - II. urlătoa~re S.f., Pl. -to‘ri 1. ugs. (tosender) Gieß-, Sturzbach, tosender Wasserfall. Mai jos, strä-pungînd piatra, se ivesc cele două, urlători", din care cea mare se aruncă în cascadă (UR.BUC.37). - 2. Geheul N. Intr-o noapte aud lupii urlînd la o urlătură 798 răspîntie; că acolo se adunau ei la urlătoare (RCM. SÂRB.19;vgl. auch RC.IR.63) Heulkonzert der Wölfe. - ET. a urla. urlătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1788 MOLNAR SPRACHL.3 98) Gebrüll N. - ET. a urla. u'rlet Pl. u'riete S.n. (1620 MOXA) 1. Heulen, Tosen, Geheul, Getöse N. Şi era trăsnete şi urlete, de-ţ părea că piare 2 lumea (M0XA,HC 1,386). (Marea) fierbea şi să turbura cu minie şi cu urlet înălţa ... valuri mari 2 (MÄRG. 147b). Vizirul tăbărîse, cînd începu a se auzi urletele tunurilor creştineşti dinaintea Tîrgo-viştii (BÄLC.157). - 2. (vom Kopf) Brummen N. Cine e dator, înşelat, cu capu-n urlete, cu minţile-n-călicate (JIP.OP.78) wem der Kopf brunmt. - ET. a urla. urlo'i Pl. -loa'ie S.n. (16*49 MARD.) 1. MUNT. (Wasser-,Dampf-,Rauch-etc.) Rohr N. Pe acolo (apa) este adusă pin urloaie, de se împarte prin cetate (MS.1715,ARH.ROM.II,34). Urloaiele ce parcurează sera pentru a o încălzi (DATC.HORT.41). Am căutat prin toate colţişoare le, am ridicat du-şamelele, am destupat urloaiele sobii ______ peste pu- tinţă să dau de scrisoare (CARAGIALE,CL XVIII,436). -2. TR. Schornstein M., Rauchluke F., -1 o c h N. (im Dach bzw. in der Wand des Bauernhauses). Să suim pre mortul în pod şi să-l aruncăm în urloiul vecinului nostim (BARAC HAL.VI, 57). - GR. bisw. hurloi, hurlui (IORGA AM. 146); BAN. -Ion’ (VICIU). - ET. unbek., Zshg. mit ulei} fraglich, mit uluc unwahrscheinlich. - SG. ALR II/I,K. 278,nN 3066,129. urlui'1 Präs. -ie'sc V.tr. (1788 MOLNAR SPRACHL.5 296) grob mahlen: schroten. - GR. MUNT, urui, TR. urdui (WEIG.JB.VIII) . - ET. magy. oröl. ■ -2 urlui siehe ului. urluia'lă Pl. -ie'li S.f. (l803 IORGA,S.D.VIII,38) Schrotmehl N. Rîşniţa ... slujeşte ... la făcutul urluielii sau crupelor de popuşoi (PAMF.IND. 176). Unchiaşu socotea pînă şi firu de paie, pînă şi bobu de uruială (RAD.RUST.11,81). - GR. uruială. - ET. a urlui1. - SG. ALR SN I,K.184. urlui't Adj. (1688 BIBLIA Lv 2,1*4) grob gemahlen: geschrotet. Dacă iapa dă puţin lapte, apoi să i se deie pe lîngă ovăs şi ceva orz urluit (FILIP.DASC.AGR.151) . - GR. Varianten wie bei a urlui1. - ET. a urlui1. urlu'p Pl. -lu'pi S.m. (1825 B.) MUNT. TR. Hungerzwetschge, Narre n-tasche F., verkümmerte Pflaume (durch einen Pilz in ihrer Entwicklung geherm-vte Pflau-me,B. ,PANTU). - GR. hurlup (B.) . - ET. unbek. urm Pl. urmi S.m. (1857 POL.) TR. Mannaesche F. (Fraxinus ornus;BR.). - gy lat. ömus; wahrsch. Buchwort, an ulm angelehnt. uima" Präs. -me'z (lö.Jh.PS.H.) I. V.tr. 1. c. cuiva jdm. Folge leisten, seinem Vorbild, Beispiel folgen. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea (EMIN.O.I,170;Worte des Morgensterns) um deinem Ruf zu folgen. Zburdăciunea naşte păcatul şi pre pă- 2 cat îl urmează mînia lui D-zeu {MIR.COSTIN,LET. I, 310). Pre aceşti doi (istorici) au urmat răposatul Urechie vornicul (MIR.COSTIN,LET.2 1,7) auf diesen ... fußte. Era obicei vechi care s-au şi urmat la 2 domnii cei trecuţi (GHEORGACHI,LET. 111,328) der auch ... befolgt worden ist. A urma o politică constructivă etc. eine konstruktive Politik etc. be-, verfolgen. A urma un curs ein Kolleg, eine Vorlesung hören. Der Akk., bei den älteren Autoren selten, bei neueren um so häufiger u. in den westeurop. Sprachen nachgebildeten Wendungen allein üblich, erklärt sich dort aus lat. sequi aliquem, hier aus frz. suivre qqn., dt. etw. be-, verfolgen etc. - 2. a-şi urma drumul, studiile etc. seinen Weg, seine Studien etc. fortsetzen. Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadar-nicele-i sudălmi (ODOB.MV.1896,121) in seinen ... Flüchen fortzufahren. - 3. a urmi veralt. erben (PS.H.36,11 ,nach asl. naslMiti). - II. V.intr. 1. cu cititul, publicarea etc. mit dem, im Lesen, mit der Veröffentlichung etc. fortfahren. -2. verfahren, vorgehen. La une hrisoave şi aemu se urmează de se pune credinţa Domnului, a Beizadetilor şi a boierilor celor mari (GHEORGACHI, LET.2 111,328) wird ... in der Weise verfahren. Su mi-ai zis tu____să viu la tine, să nu fiu nici gol, nici îmbrăcat? ... Iată dar că şi eu întru acest chip am urmat, că m-am învălit întru această mreje (MS.1779,GCR 11,119). -3. sich in eine Reihe einfüge n, folgen, nachfolg e n (örtlich u. zeitlich). IHoi care apucasäm a întră în corăbii, urmam călătorii noastre (MS.18-Jh. ,GCR 11,84) wir folgten der vorgegebenen Reiserou te. Vulturul — zbura ... aproape de pămînt, ca să-^ poată urma sfîntul părinte (MS.1692,GCR 1,297). Să-şî ia crucea şi să-mi urmeze mie (EV. 1894 Mt 16,24). ^ Bogdan îi urmă în scaun nevîrstnicul său fiu Ştefan'1 ţă (LIT.). Faptul urmează cuvintelor şi îndată ••• împăratul ordonă rechemarea lui Pini (GHICA 124) den Worten folgte die Tat. Un an rău urma după altul slf1 799 urma gchlirrcnes Jahr folgte dem anderen. Sfîrşitul urmează Schluß folgt. Va urma Fortsetzung folgt. IIrmînd poruncilor tale, la odihna cea vecinică să ajungem (CEASO-SI/3V 1715,GCRII,16;zu Christus). De cele rele şi de hulă să să ferească fiecine şi celor bune şi de laudă să urmedză (MS.17.Jh. ,GCR 1,146). Domnul acesta se silea în tot chipul ca să urmeze Ghicăi în toate (EN. qOGKLN. ,3uET.2 111,256) Ghica ... nachzueifem. Nu avem nid un folos căci ne chemăm creştini, de nu vom avea şi lucruri să urmeze numelui (MKRG. 75b) Werke, die dem Namen entsprechen. De vreme ce sînt oameni mari, trebuie şi lucrurile lor să urmeze după cinstea lor 1 (MUŞTE,LET. 111,78;von den Fürsten) müssen auch ihre Werke ihrer Würde entsprechen. Altă mai multă defăi-rnare nu poate a fi la un norod ... decît ... sau să nu aibă pravili sau să nu urmeze după pravili (COD. 2 IPS. 44) daß es die Gesetze nicht befolgt. Veralt. a urma la drept Jura studieren; la şcoală die Schule besuchen, in die Schule gehen. -4. erfo Igen, geschehen, stattfinden. Nici sä ne ■prea bueurăm cînd vedem toate trebile făcîndu-se pe voia noastră, nici să ne întristăm cînd nu urmează 2 cele ce voim după a noastră pohtă (AXINTE,LET. II, 128). Bătălia aceasta urmă în 10 iunie (BRLC.98). -5. sich als notwendig erweisen, notwendig, erforderlich sein. Ca să gonim pe turci din pădure, urrna să descălecăm şi să înaintăm pe jos (CL XVII,110). în ce chip la horă nu urmează nici trebuie să fie verhovnic sau stă-pîn (MAXIM 1699,GCR 1,330). (Celelalte făpturi) sînt toate nesimţitoare şi urmează a nu fi primitoare de pocăinţă (ANTIM DID.99) sind folglich der Buße nicht zugänglich. Aceasta iaste slujba carea îm trebuia de la tine, deci urmează a face asemene cînd va fi trebuinţă! (MS.1783,GCR 11,131). - III. a se urma aufeinanderfolgen. Ca azi va fi ziua ăe mîne, Ca mîni toti anii s-or urma (EMIN.O.1,212). ~ GR. a urmi (PS.H.) . - ET. urmă. fflma're Pl. -mă'ri S.f. (um 1660 STAICU 118) 1. Folgen, Nachfolgen N., Folge F. Tristele urmări ale nesocotinţei die traurigen Fdgen des Leichtsinns. A avea ca urmare zur Folge haben. Prin urmare folglich. -2. Fortset-2 u n g F. Urmarea cronicii lui Macarie, scrisă de Eftimie, - 2. veralt. Verfahren, Vorge-h e n M. Dîntru această urmare s-au făcut drum aco-lo (în Europa) ştiinţele de obşte (LOGHICĂ 1826,GCR ^■'252) durch dieses Vorgehen (durch die Pflege der heimischen Spraqhen) sind dort die Wissenschaften allgemein geworden. împăratul, auzind de toate aceste ur-mav'L aZe Bazvandului (DION. ,TEZ.II,187) von all die-Grn "^ibsn. (Boierii) merg, întreabă stăpînirea de °8nicele urmări (ale grecilor) (BELD.ET.3) wegen des Bimlichen Treibens. Prefă-te că nu ştii de nici o urmare Ş-ei vedea cu ochii gîndul cum îi este (PANN, GCR II,363;die Frau des Angeredeten will ihn im Schlaf ermorden) tu so, als ob du von ihrem Treiben nichts merkst. - 4. veralt. Vorbild N. Măriia Ta, după urmarea împăraţilor celor de demult, ... mă rog să o priimeşti (această carte) cu blîndete şi cu iubire de om (ÎNV. 1700,GCR 1,337).- 5. Befolgung F. (der Anweisungen). -6.Nachfolge F. Urmarea lui Eristos Christi Nachfolge. - ET. a urma. urma'ş Pl. -ma'şi S.m. (1563 CORESI PRAXIU 98) Nachkomme, Abkömmling, Nachfolger M. Mazilii ... îşi vor păzi în veci împreună cu urmaşii lor pronomiile ce le sînt dăruite de la doimii Moldavii (AŞEZ. 1818,GCR 11,220). Sub urmaşii lui Mircea şi Alexandru, certe pentru domnie au turburat cele două principate (LIT.). Pentru ca să las la pomenire urmaşilor vreo aducere aminte a ostenelii meii (MS.1802,GCR II,196;aus der Vorrede) um der Nachwelt eine Erinnerung ... zu hinterlassen. -ET. urmă. urma't Adj. (1654 NEAGOE ÎNV.2 48b) 1. stattgefunden. Aice îmi aduc aminte de o întîmplare urmată în zilele aceste în Stambol (RAL. S.142). -2. befolgt. Din obiceiuri am ales ceale mai adesea urmate în tară (COD.IPS.2 44). - Neg. neurmat. - ET. a urma. u'rmă Pl. u'rme S.f. (l6.Jh.PS.H,l635) 1. (F u ß-)S pur, Fußtapfej fig. Spur F. (Eindruck, der zurückbleibt,Zeichen von Dagewesenem etc.). Acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt ho Ide -le-n pîrgă; Unde calci, urmă nu faci (I.-B.58) läßt man keine Spur zurück. Doica ... Cîmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vîrînd, Urmele (oilor) tot mirosind (AL.PP.55) die Hündin D. nahm die Spur der Schafe auf. (Un) popor de vînători care ... trăieşte de secoli pîndind vulturul şi căpriţa pe piscuri fără urme (CO.PS.193) auf pfadlosen Bergspitzen. De la un timp încoace ... Parcă-n urmă rea dăduse (DÖLFU PÄC.156) als ob er in eine verhexte Fußspur getreten wäre. Urmele roţilor die Radspuren. A nu lăsa (nici o) urmă keine Spur zurück-, hinterlassen. "Ca un zmeu m-oi repezi Şi nici urmă-a rămînea De tătari în ţara mea!" (AL.PP.170;Stephan der Große spricht). Am picat în negru loc ___ Fără urmă de noroc! (I.-B.179). A lua urma, urmele cuiva, a se duce, a se pune pe urma, pe urmele cuiva, LV. a urma urma, urmelor cuiva jds. Spur(en) nachgehen, folgen. A călca pe urmele cuiva, a păşi pe urmele (H.I.V.201 -.în urmele) cuiva in jds. Fußtapfen treten (auch fig.). A căuta urma cuiva jds. Spur verfolgen. Fig. a da de, a fi pe urma cuiva jdm. auf die Spur korrmen, auf der Spur sein. îmi piere, mi se pierde urma ich verschwinde spurlos. Mă azvîrl pes- urma 800 te gard şi-mi- pierd urma, ducîndu-mă acasă (CREANGA, CL XV,7) und verdufte. Nu ştiu de urma lui ich weiß nicht, wo er hingekorrrnen ist; nu i se ştie de urmă er ist verschollen. ~ 2. veralt. Fuß (Längenmaß). Un pahar de o jumătate de urmă de înalt (BARAC HAL.V, 123). Stînjenul are şase urme (GLOS.AC.). - 3. veralt» Folge F. Vgl. a alege 1.4. Nu gîndeşte urma! Nu gîndeşte răul! (PANN,GCR 11,363) sie bedenkt die Folgen nicht. - Daher LM. în urma (unei împrejurări) infolge (eines Umstands), A murit în urma unei boale er starb infolge einer Krankheit. - 4. Ursprung M., H e i m a t F* Bejenarilor le-a dat voie (domnul) să se ducă iară la urmă la Focşani (NE-2 CULCE,LET. 11,372). (Boierii bejenăriţi) la urma lor să se-ntoarcă, ţara a o sprijini (BELD.ET.61). - 5. mit Prap.: a) în urmă, în urma cuiva hinter jdm. (der sich entfernt), în urmă hinten (nach), hinterdrein, -her: a merge, a rămîne etc. în urma cuiva hinter jdm. (her)gehen, Zurückbleiben etc.; a lăsa, ase uita etc. în urma sa, în urmă hinter sich (zurück-) lassen, hinter sich, zurückblicken etc. Spini în urmă-i răsărea (AL.PP.38; von der übers Land schreitenden Cholera). Schitul a rămas departe-n urmă (VLAH.RP.167) hinter uns zurück. Din cînd în cînd (Moş Teacă) se-ntorcea în urmă: "Nu iuţi pasu, leat ..." (BACALB.MT.84) wendete er sich nach hinten. Ştefan Vodă au început a-i gonire în 2 urmă (NECULCE, LET. 11,181) hinter ihnen her, ihnen nachzujagen. Ai rămas, eşti în urmă (cu plata etc.) du bist (mit der Zahlung etc.) im Rückstand, rückständig. Nici el nu rămînea în urmă cu omenia (CL XVII,69) er zeigte sich nicht minder entgegenkommend. Vezi (mai) în urmă siehe (weiter) oben (im Text). Ggs. (mai) înainte - Cu o săptărr.înă etc« în urmă eins Wochc etc. vorher: Nu era acum Olga acea pe care cu cinci ani în urmă o văzusem aşa de frumoasă ... în grădină (C.NGR.45)„ Coana Marghioala se îndeletnicea să aducă la cunoştinţă mari le întîmplări, totdeauna cu luni în urmă; uneori şi cu cîte un an (BASS.VULT.9) Monate später. Acum în urmă in jüngster, neuester Zeit. - b) din urmă, din urma cuiva hinter j d m. (der sich entfernt), hinter ihm her, ihm nach. Iar căzlariu-l viclenea Şi din urmă-i tot răcnea (AL.PP. 107). Un popor de amintiri o strigă (Dunărea) din urmă (VLAH. RP.43) ruft hinter ihr her, ihr nach. Moartea-i paşte (pe duşmani) ca o turmă, Păcatu-i mînă din urmă (AL. PP.172) die Sünde treibt sie vor sich her. 0 altă caravană zgomotoasă venea din urmă (VLAH.DAN 1,81) hinterdrein. Moscalii ... i-au fost închis (pe şvezi) din 2 urmă (NEC.COSTIN,LET. 11,59) sie hatten ihnen den Rückzug abgeschnitten. Neculai ... a pîndit-o cît co- lo, tot încet din urmă (NĂD.NUV.I,183) N. ... ging hinter ihr her. A lua pc. din urmă jdm. nachgehen, -spüren. A ajunge pc. din urmă jdn. einholen. - Dafür de pe urmă: Sculaţi, fraţilor ... că iată, ne-a 2 luat ziua de pe urmă (ISP„LEG. 316) der Tag ist uns auf den Fersen. - c) la urmă a) zu letzt, als letzter hinter den anderen; la urma tuturor nach, hinter allen, zuallerletzt. Ai rămas la urmă du bist hinter allen zurückgeblieben, * der letzte geblieben (wog.ai rămas în urmă du bist zurückgeblieben, du bist nicht so weit gekommen). Cînd, la urma tuturor (dinilor), Ian că venea-nceti-şor ... Doica, haita cea bătrînă (AL.PP.55) . - (3) la urmă, mai la urmă zuletzt, am Ende, schließlich; la urma urmei od. urmelor, bisw. în urma urmelor letzten Endes, zu guter Letzt. Luai un fiacru şi vizitai oraşul ... La urmă, mă hotărîi să mă duc la doamna B. (C.NGR.60). Arghir i-a dat o mulţime de reţete ... şi la urmă ... s-a îmbolnăvit şi mai tare, sărmănica! (XEN.BR.19) am Ende * Mai la urmă, Caţavencu poate fi tot aşa de bun deputat ca oricare altul (CARAGIALE, CL XVIII,437) schließlich, genau besehen, im Grunde. Mai la urmă, nici nu ştii ce s-a întîmplat? Ce-o să mai amanetăm la urma urmelor dacă pierdem şi-n as-tă-seară? (DEL.S.113;zur Gattin, die mit ihm zum Gesellschaftsabend gehen will) am Ende weißt du (wohl) gar nicht, was vorgefallen ist? (Ei) sînt întocmai ca unul ce se îneacă ... şi pînă la urmă tot aşteaptă izbăvire (NĂD.NUV.1,97) bis zum letzten Augenblick. d) pe urma cuiva nach, hinter jdm. (der sich entfernt;örtl. u, zeitl.). Pre urma domnului mergea sarascheriul, iar pe urma tuturor venea craiul (Ardealului) (MS.1700,GCR 1,334). Pahomie ... văzu doi îngeri mergînd pre urma patului mortului (PRAV.GOV. 142b). 0 văduvă strînge spice pre urma noastră şi neîncetat plînge (MS.1692,GCR 1,306). loan ... pe urma tuturor (celorlalţi evanghelişti) a scris evanghelia (EV.1693,GCR 1,307). Fusese pe urma lui Dan la Sinaia (VLAH.DAN 1,101). Craiul unguresc, carele mare 2 nume de vitejie ş-au lăsat pe urmă (URECHE,LET. I, 169) hinterließ. Amintindu-şi de cei ce-i lăsase departe de dînşii, în satul liniştit, unde ogorul în-ţelenea pe urrnă-le (BOGD.VECHI 8) in ihrer Abwesenheit. A lua pc. de pe urmă jdm» nachgehen, jdn. verfolgen: Oaia retrasă din turmă, Lupii o ia din urmă (PANN PV.M.II,124) . Ca să nu-i mai poată prinde (Sf. Spiridon) de pe urmă, să-i taie măgarul şi să-l lase pe jos (RCM.SÂRB.92) damit er sie nicht einholen könne. - Pe urmă nachher, hernach, darauf. De va iscăli preotul ... şi apoi pre urmă va prinde tagă de iscălitură (INDR.19). Trecu toată primăvara, Trecu pe urmă şi vara (AL.PP.23). (Oastea lui Ştefan Vodă) pre (turcii) aceia pre toţi i-au tăiat, unde pe •] urmă movile de cei morţi au strins (URECHE,LET. I, 127) . Mulţi oameni învăţaţi ... au scris istorii a crai şi a împăraţi ... carii cum ş-au cumpătat viaţa şi cinstea, arătînd celor de pre urmă şi lăsînd învăţătură ca fiecine să-ş poată cumpăta viaţa (MS. 801 urm 17.Jh.,GCR 1,146) den nach ihnen Kommenden, Späteren. - Mai pe urmă später, nachher. Râvnind (Ştefan Vodă) ou nevoinţă a se zidire biserica şi alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă (URECHE, LET. 1,128). Dar mai pre urmă cui li-au dăruit D-zău? (MS.17.Jh.,GCR 11,65). - e) de pe urma cuiva (Ursache) wegen j d s., u m seinetwillen, dank jd m., durch j d n., in Fällen wie; Ai suferit atîtea necazuri de pe urma aces- 'j tui pom, mai lasă-l şi anul acesta (ISP.LEG. 34;der Angeredete wollte den Baum fällen). Cîţi orfani nu plîng pe drumuri după urma lui (DULFU PÄC.56). Doar a d-tale (învăţătură) o fi mai bună, că, după urma celorlalte, m-am ales tot cu bătăi (UR.LEG.79) die anderen (Unterweisungen) haben mir stets nur Schläge eingebracht. Ţăranii stau bine de pe urma vinului pe care-% petrec în judeţele Argeş şi Muscel (DEL.I. V.ş.V.262). - Ghne de: Vrei să te duci la oraş să trăieşti din condei? Du-te, dar să ştii că pe urma sapei trăieşti mai bine decît pe urma condeiului (SPER.,GAZ.SÄT.XIV,368) von der Hacke lebst du besser als von der Feder. - 6. (cel,cea) din urmă, de pe urmă (der,die,das) letzte; LM. dafür vielfach ultim. Zilele din urmă (de pe urmă) ale lunii cjie letzten Tage des Monats. Cele din urmă raze ale soarelui die letzten Sonnenstrahlen. Mai rîdeţi, că-i rîsul din urmă! (COŞBUC 159;die Barbaren prophezeien den Römern den Untergang). Boierul ... se socotea acum mai prejos decît cel din urmă rob al lui (SAD.POV.18;er hatte seinen einzigen Sohn verloren). Săracul (căţel) era în cele de pe urmă minute (C. NGR.55). Eu sînt Alfa şi Omega ... cel dintîi şi cel de pre urmă (BIBLIA 1795 Apk 22,13). Nastratin Hogea ... nici un cîştig neavînd Şi în cea mai de pre urmă sărăcie ajungînd (PANN N.27) in die äußerste Not. Taină ... întru anii ceşti mai de pre urmă arătată (QMILIAI 1775,GCR 11,107) das in diesen letzteren Jahren offenbarte Geheimnis. Dă-mi, Doarme, mintea românului cea din urmă (cea de pe urmă) u.ä. (Sprw.) die besten Gedanken kommen immer hinterher.- Als Prädikat ohne de: Şi mulţi dintîi vor fi pre urmă Şi de pre urmă, întîi (EV.1894 Mt 19,30) die letzten. Care proroc au fost mai pre urmă de toţi? (MS.18.Jh., GCR 11,66) der allerletzte. în cele din urmă, de pe urmă, LV. la cea de pe urmă, bisw. cea (mai) de pe urmă schließlich. Lui îi fu milă să o vîneze ... în cele din urmă, dacă văzu şi văzu că tot îi sărea în cale, întinse arcul şi dete cu o săgeată (ISP.LEG. I,72). Toate rătăcirile lui Odisef ... pîră cînd a sosit la ce de pre urmă în patrie sa (MS.18.Jh.,GCR II,82) die Irrfahrten des Odysseus. - GR. Dim. urrnu-şoa"ră, urmăşoa~ră (MAR.SAT.207) , urmu’'ţă. - ET. wahrsch. gr. oaţj/j "Geruch", daher "Witterung”, "Fußspur". Die unlat. Gruppe sm wurde durch rm, Im ersetzt (wie z.B.a ulma, a adulmeca, a adurmeca etc.); vgl. it. sard. orma. Zur Diskussion Literaturhinweise bei CIORANESCU 9091. - SG. ALR II/I,MN 2244,46; SN I,K.61,85;III,K.Ö65;V,K.1499. urmări" Präs. -re^se V.tr. (1848 VÄCÄR.P.332) 1. verfo Igen. Cazacii ... L-au zărit, l~au urmărit Şi l-au prins (AL.PP.238). Nepoata sultanului Cu ocheana prin zebrea Pe voinicu-l urmărea (AL.PP. 108). Vorbim mult de ţară, Dorul ei ne urmăreşte pretutinde-ne (AL.OP.I,XVII) von der Heimat, Făt-Frumos mergea mereu urmărind cu cîntecul dorul inimei lui (EMIN.PL 5). Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă (EMIN.O.1,234). - 2. pc. (de aproape) ein wachsames Auge auf jdn. haben, jdn. observi e-ren. -3. (gerichtl.) gegen jdn.Vorgehen. - ET. urmare, gelehrte Neubildung zur Wiedergabe von frz. poursuivre. urmări"re Pl* -ri"ri S*f\ (1838 PÄVLESCU M.503) 1. Verfolgen N. -2. Observier ung F. -3. gerichtliches Belangen. Cheltuieli de urmărire Eintreibungskosten. Agent de urmărire ehem. Steuereintreibungsbeamter. - ET. a urmări. următo“r (um 1560 BRATUsSCL XXV, 155) I. Adj. folgend, nachfolgend. Capitolul următor das folgende Kapitel. - II. S.m., Pl. -to"ri 1. veralt. Nachfolger, Nachkomme M. Acei vechi a lucrurilor cunoscători ... învăţături ca acestea supt slovele nemuririi au legat ... pentru ca ... următorii ... cuvintele la faptă să aducă (CANT.IST.235). - 2. (+) Verfolger M. Mars, încă nu iaste ostenit de a porni bătăi următorilor lui (1695 FN 65). - ET. a urma. — SG. ALR II/I,K.173. urmu"z siehe hurmuz. u'rnă Pl. u-rne S.f. (1820 BELD.0.2) Urne F. - ET. n.lat. urna. urnea"lă Pl. -ne-li S.f. (um 1750 IORGA S.D.VTs*i6) veralt. 1. Wegrüc ken, Wegsch ieben, Wegstoßen, Wegschaffen N. -2. Ingangsetzung F.- ET. a urni. urni" Präs. -ne-sc (1620 MOXA) I. V.tr. (von der Stelle) bewegen, bringen, rühren, fort-, wegstoße n, -s c h i e b e n, -schaffen, -bringen. (Şerpii) tot silind să-i arunce (pe acei doi oameni) într^-acea prăpaste căscată, urnindu-i, îm-pingîndu-i şi lovind (DOS.VS.Oct.3;41b) indem sie sie schoben. Priimeşte-mi ruga, Hristoase, nu mă urni de la tine (DOS.,CCR 226) stoße mich nicht von Dir. Pă urnire 802 fîi-său să nu-l urnească, nici- însuş din scaun să nu să clătească (MS.1782,GCR II,126;der Fürst wolltG seinen Sohn in Sicherheit bringen). Caii erau ... aşa debătrînişi de slabi, incit ... abia puteau urni butea din loc (I.NGR. ,CL V,107) . Acum, ce să facă dracii, ca să-l urnească (pe Ivan din iad) (CREANGĂ,CL XII/26) um ihn ... fortzubringen. împărăteasa Irina ____ multă milostenie da săracilor, ca să poată urni miniia lu p-zeu de la dinsă (MQXA,HC^ 1,381). (Ei) in loc să puie umărul ca să urnească tara din hăugaş, găsesc mai comod a critica ... pămîntul lor strămoşesc (AL.OP.I,XV) um das Vaterland aus dem Geleise, in dem es steckengeblieben ist, herauszubringen. - II. V.intr. sieb der Stelle) bewegen, rühren (wahrsch.nach frz.bouger). Te-ngraşi aşa de tare, De nu poii urni din loc (IÂN0V,CL V,98) . - III. a se urni sich (von der Stelle) bewegen, rühren. Bătrînul Nour dădu porunca de plecare şi cetele de oameni se urniră, cu Alexandru îţi frunte (SAD.POV. 9) sie setzten sich in Bewegung. - ET. asl. otürinqti, urin- "stoßen"; vgl. a pomi < porinqti. - SG. ALR II/I,K.274,-SN II,K.616. urni"re Pl. -ni'ri S.f. (1705 CANT.) Stoß M., Wegschieben, -stoßen M. Pietrii rătunde din vîrvul dealului putină urnire îi trebuie (CANT.IST.240). - ET. a urni. urnito'r Adj. (1817 COD.CAL.) veralt. (von Bedingungen, Fristen, in Verträgen) aufschiebend. Condiţia este adeveritoare sau tăgăduitoare, urnitoare sau dezlegătoare (COD.CAL.864). - ET. a urni. urodi'v (+) Adj. (1683 DOS.) närrisch. Svîntul Andrei ce să făcea urodiv (DOS.VS.Oct.16;68b) der sich närrisch stellte. - ET. asl. grodivu (russ. urodivyj). urs Pl. urşi S.m. (um 1318 DLRV 171) 1. B ä r M., urs alb Eisbär? urs furnicar (UR. BUC.194) Ameisenbär (wofür sonst furnicar). Ursul veni şi loveaşte asînul, de-l vătămă (DOS.VS. Sept.24;26b) . OLT. ursul mare, mic (ANAL. ACAD. XX3X, 428), auch ursa mare, mică der große, kleine Bär (Sternbild). A se uita la cn. ca la (un) urs jdn. wie ein Wundertier bestaunen. Fam.: Trăieşte ca ursul (în bîrlog), e urs (din bîrlog) ungesellig, menschenscheu, weltfremd sein. Trage nădejde ca ursul de coadă, nădejdea ursului er gibt sich eitlen Hoffnungen $ hin (siehe auch nădejde 1). Vgl. coadă 10.b, a juca I. 3, nevoie 1,, piele 1. - 2. MOLD. (Flößerspr.) a trage de urs dem Floß eine schnelle Wendung geben (damit es nicht anstößt) - 3. ritueller Tanz bei der Totenwache (MAR.lNM. 214) , der căluşari Tanz am Pfingstfest (PAMF. V.57). - 4. OLT. Sîmbătă ursului vorletzter Sonnabend vor Palmsonntag, Volksfeiertag (PAMF.BOLI 62). - 5. MOLD, mit Käse gefüllter, gebackener Maisbreikloß M. Şi atunci nu ştiu cum, îi cade un urs mare din sîn şi de-a dura prin clasă; nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CREANGĂ 1902,61) . - 6. MOLD. MUNT. Schraub-stock M. (D.). -7. ciubotica-ursului H e i 1-glöckchen N. (Cortusa matthiolijBR.). - 8. TR. MARAM. Pfosten M.,Stange F., eine der Säulen, die den Boden des Mühlgangs tragen,- vgl. ursoaică 3. - GR. Dim. ursuşo'r (SEV.POV.36) , ursu-le~t, -le~te (COST.), Pl. -le~ti. - ET. lat. vrsus. - SG. ALR SN I,K.36,166;SN II,K.543;III,K.678,679;V, K.1243,1299. ursa' siehe ursi. ursa"r Pl. -sa'ri S.m. (1793 URIC.1,282) Bärenführer M. äk să ştie pentru ce mţmeş-te poetul pe Zăgan 'ursariu', căci întră cetele mai sus pomenite nu să află ceata ursarilor! (BUDAI-DE-LEAMU 11,58) . - ET. urs. u~rsă siehe urs 1. ursăre^sc Adj. (18^7 PANN FV.II,163) î 1. B ä r e n-. Asemine la românii de astăzi Ixcpta_ (are) deosebite numiri, de pildă: lupta voinicească, lupta ciobănească, lupta ursărească, lupta pe drepta- .. te (AL.PP.26). -2. Bärenführer-. De cînd muncesc ... cu opinteli peste fire, m-am ales ca o lulea ursărească, sfrijit, gîxbovit şi pîrlit (BOGD. ; POV.68) . - ET. urs bzw. ursar. i ursea'lă Pl..-se'li S.f. (1888 FR.-C.MOŢII) Bestimmen N. des Schicksals. (Ursitoarele) mai înainte de a hotărî (anii vieţii etc.), se sfătu-iese asupra urselei copilului (FR.-C.MOŢII 148). -ET. a ursi. _~ţ ursi" Präs. -se"se V.tr. (1683 DOS.) sg 1. (von den Schicksalsfeen, den himmlischen Mächten etc.) pc. jds.Schicksal (vorher) bestimmen. Bietele copile, trist mai sînt ele ursite, Că nu-şi pot căta în pace de amor, cînd sînt iiibite (OLL.HOR.219) den armen Mädchen ist ein trauriges Los beschieden. A ursit-o-n faşe dorul Ve~a fi dragă tuturor (COŞBUC 138). Cel ce ne-a zidit ••• cu naşterea deodată, ca să murim ne-a ursit (PANN N. 60). - 2. (cuiva) c. (jdm.) etw. (v o r h e r)b e~ stimmen, (j d ra.) e t w. (als L o s) b e stimmen, in Fällen wie: El într-un fel o ursea Ş-altfel ieşi la vopsea (PANN PV.M.II,129;das Bild 803 ursoaică Ist von dem Färben eines Stoffes genommen). Ca să-l treacă primejdiile ce îi ursea stelele (BARAC HAL. lH/26) . Numele tău îţ vrseadză să fii streinat din ţară (DOS.VS.Noe.4;104 a). - GR. ursa, Präs. -se‘z (DOS.VS.l.c.) . LM. bisw. a preursi (HELIADE 1,192; nach frz. predestiner) . - ET. ngr. 6pC£co, Fut. âp£aa; v/gl. bulg. orisvam, ur- "Voraussagen", orisnica "Schicksalsgöttin". Arom. hat ursesc die Bdtg. "anord-rien, bestimmen, befehlen, belieben", wie im Ngr. - SG. ALR I/II,K.241;Il/I,MN 2653,74. ursiciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (1683 DOS.) Vorbedeutung F. Aceasta au fost chip şi ursîciune ce vrea să să izbîndească a doa dzî (DOS. VS.Oct.8;52b). - ET. a ursi. ursi't (1683 DOS.) I. Adj. (vom Schicksal) vorherbestimmt. Deaca sosî dzua cea ursită, dzîsă D-dzău lui leremiia: "Ia-ţ poporul___şi ieş din Vavilon" (DOS.VS.Noe.4; 107a). Răsărea pe orizontul artei o nouă stea, ursită sâ eclipseze toată pleiada (CL XV,114;von einer Schauspielerin) . - Substantiv.: ursit, ursită. Pentru a-şi cunoaşte "ursita", fetele şi mai rar flăcăii fac o mulţime de vrăji (ŞEZ.1,144) . Dacă Nicu mi-i poate ursita, orice aş face, tot are să mă ieie (NSD.NUV. 1,119). Seara___are să vie şi ursita ei (SEV.POV. 68). Dragii mei copii, v-aţi făcut mari; mergeţi de vă căutaţi ursitele (ISP.LEG.2 33;zu den Söhnen) geht und sucht euch eure vom Schicksal bestimmten Gattinnen aus. Cînd au cugetat (fata) la grozăvia de zmeu ce avea să vie în grabă, i s-au rupt inima de jale pentru ursîtul său (SBIERA POV. 94; der Königssohn war gekommen, um sie zu befreien). - II. ursită S.f. 1. Bestimmung F., Geschick N. Aşa l-e ursita bietelor neveste: N-ai să-ţi deschizi gura să-i dai (bărbatului) vr-o poruncă Că-ndată asu-pră-ţi ura îşi aruncă (PANN PV.^ 1,55). (Părintele Grigorie) din d-dzăiască ursită s-au hirotonit___ arhiepiscop Alexandriei (DOS.VS.Noe.5; 109a). Cît sînt eu de nenorocită, dacă voi potrivi soarta ta au trista mea ursîtă! (BARAC HAL.VIII, 11) wenn ich dein Schicksal mit meinem traurigen Los vergleiche. Potrivit legii divine şi eterne care guvernă ursitele omenirii şi ale lumii (BSLC.4). - 2. a face (cuiva) pe ursită (für, gegen jdn., meist eine weibliche Person) e 1 n e n Liebeszauber anwenden (was in Form von Besprechungen etc. geschieht u. wodurch nach dem Volksglauben bewirkt wird, daß der eme - bes. indem der Zauber den Tod des ihm im Weg stehenden anderen herbeiführt - den ihm zugedachten Gatten erhält). Zace, moare de ursită sie (er)krankt artl Liebeszauber, stirbt daran. - 3. Schicksal s-f e e. N o r n e F. Die drei (nach CANT.DESCR. 111,1 jedoch zwei) Feen erscheinen bei der Geburt eines Kindes u. bestimmen sein Schicksal. Vgl. ursitor III. 1. - ET. a ursi. - 9G. ALR I/II,K.241,11/1,m 2653,74. ursitoa're siehe ursitor III. ursito'r (1793 PREDETICI II,97h) I. Adj. (das Schicksal) vorherbest im-m e n d. - II. S.m. vorherbestimmter Gatte. Care-o fi ursitorul meu de la D-zeu lăsat ... să nu poată răbda, pînă la mine n-o veni (PÄSC. LP.130;Bespr.); vgl. ursit, ursită etc. - S.f. -to~a-re, Pl. -toa"re. - III. S.f. ursit oa 're, Pl. -toa're 1.Schicksalsfee F„ Ţăranii ...în noaptea dintîi după naşterea fieştecui prunc sau pruncă, mai-nainte de bote june, aştern masa frumos şi pun într-un blid curat apă limpede, cu trii linguri noao, zîcînd că într-acea noapte au să vie ursitorile să ursască pruncului___Ei cred că sînt trii ursitori şi fieşcare dintr-înse îi spune ceva; şi aceaia ce au hotărît ele trebuie să împlinească (BUDAI-DELEANU II, 87 N.). Cea mai mare din ursitoare zise: "Acest copil are să fie un Făt-frumos şi are să ajungă bogat" (ISP. 2 LEG. 97). - 2. F r a u F., die durch magische Handlungen jds. Schicksal bestimmt. Baba aceia era ursitoare; văzîndu-l aşa de neîndurat, l-au menit că tot a rău şi pe dos să-i meargă toate (SEV.POV.222). - 3. Pl. ursitori Gaben (Pl.), die am dritten Tag nach der Geburt des Kindes, wenn das Erscheinen der Schicksalsfeen erwartet wird, für diese hingelegt werden (RC.LEG.107). - GR. zu II. Pl. auch -to'ri. OLT. TR. ursätor, -toare. - ET. a ure' - SG. ALR I/II,K.241jII/I,MN 2653,74. ursitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1698 MIN.Febr.19b) Vorbedeutung F.- ET. a ursi. ursi'u Adj. (1834 DRÄGH.IC.) 1. (vom Rind) rotbraun. Vita ... la păr plăvană, porumbă sau ursîe (DRAGH.IC. 12) . - 2. BA!\l. schwerfällig.- GR. ursîu. - ET. urs. ursoa'ică Pl. -soa ice S.f. (1632 DRHA XXI,220) 1.Bärin F. -2. Schornstein M. des Koch- u. Backofens. Reicht im Bauernhaus in der Regel nur bis etwas über den Boden des Dachraumsj diese Einrichtung gestattet das Räuchern der hier aufgehängten Fleischwaren. La dreapta, o vatră mare cu cuptor şi cu ursoaică în pod (GHIB.BV.9). Un sătulean înecat în fumul ce ieşa de prin ursoace (GANE,CL VIII,441) . - 3. Stützbalken M., vgl. urs 8. - GR. ur-soa'ie, ursoa'că. - ET. urs. - SG. ALR II/I.MN 3866, 129;SN I,K.166. ursuşor 804 ursuşo'r siehe urs. ursu"z Adj. (um 1730 AMIRAS^LET.1 111,1^5) mürrisch. Atîta e de veselă şî glumeaţă, încît pre omul cel mai ursuz încă-l face să rîză (BARAC,HAL. VI,150). Un om nalt, spătos ...cu mustăţi lungi, un chip de arnăut vecinia hursuz şi-ncruntat (VLAH.NUV. 180) . - GR. hursuz. - ET. türk, ugursuz "unheilbringend". - SG. ALR SN V.K.1243. ursuzii'c (+) Pl. -zlî'curi S.n. (1875 CL) MUNT. fam. (schädliche Begebenheit, die man seinem Unstern zuschreibt) Unfall M.,Ungemach N. Ştiind că ziua a căzut într-o marţi, o cam sfeclisem şi mă aşteptam la cine ştie ce ursuzlucuri (ISP.,CL XVIII,194); vgl. marţi. De şed închis în casă şi trag trist din ciubuc, Îmi flacără luleaua şi-mi face ur-suzluo (CL VIII,334;das Flackern gilt als schlimme Vorbedeutung). - GR. ursuzlua, Jiursuzlîc. - ET. türk. ugursuzluk. urşini'c Pl. -ni'ce S.n. (DOC.1588) veralt. kostbarer Seidenstoff, wahrsch. Samt M. 1 poale de icoane de zarba, pre margine c-urşinicu negru (DCC.1588,HC 1,197). 1 evanghelie mare îmbrăcată cu urşinic roş şi cu table de argint la mijloc şi la cornuri (DOC.1771,ARH.RCM.I, 268). Un om oarecarele era bogat şi se îmbrăca în 2 olofire şi în urşinice (VARL.CAZ. 1,326 b;Lk 16,19; Ilopcpupav waî. ßfoaov); vgl. dazu die hierauf bezüglichen Stellen: Ce i-au folosît bogăţîia în urşinice şi în olofire de să-mbrăca (DOS.VS.Ian.27;40a). Bogatul— carele se-tribrăca cu urşinic şi în vison (ANTIM DID. 197). Paşa dede în mînele leşilor trei pungi de ur- şenie cu trei chei a porţilor cetăţii Camenitei (NE-2 CULCE,LET. 11,264). Şi pînă vezetii (erau) îrribră- 2 cati cu urşinice (MIR.COSTIN,LEr. 1,284) . Tinere şi frumuşele-argate ... In urşinic şi mătasă îmbrăcate (BUDAI-DELEANU 11,81). - Auf Verwechslung von uvşînîo mit olofir od. aber auf dem Umstand, daß nur Samt mit Purpur gefärbt wurde, scheint es zu beruhen, wenn ersterem bisw. die Bdtg. "Purpur" beigelegt wird. So: Roman, fiul lui Constantin născutul în orşenice (MDXA,HC I,393;nopcpupoyevvnT6Q). Un bărbat în porfiră (Glosse'.urşinic) îmbrăcat (DOS.VS.Oct.23;28b) . Auch im Magy. bedeutet bârsony Samt u. Purpur. Megl.-rum. (Bdtg. nicht sicher): Piştimalu ... pri la mordzini chitcusit cu mulţi tufti roşi cu teii (răsinic, ar-sinia) (PAP.MEGL.1,128) die Schürze ... mit roten Buketts, mit Goldfäden geziert. - GR. bisw. urşenic, & orşinic (MOXA I.e.). - ET. mittelb. mgr. öAoarpLuog "von reiner Seide",- findet sich auch in slav. Urkunden der Fürstentümer (DOC.ARH.IST.1/1,27b). 1 urui siehe hunu. 2 urui siehe urlui. uruia^lä siehe urluială. uruio'c Pl. -ioa'ce S.n. (1Ö25 B.) Kettenrest M., der nicht mehr gewebt werden kann. Dies tritt ein, wenn die Leiste (vargă, vergică, nodorar), an der die hinteren Enden der Kettenfäden befestigt sind, bis an die Schäfte gerückt ist. Foaie Verde busuioc, Am ajuns la umiioc. Pînza-i lată-n patru ite, Ca să-mi fac mie cătrinte (PAMF.CDŢ. 162). In Vrancea leagă de gîtul soacrei iţele, vatala sau îi coasă de spate nişte urioc (SEV.NUNTA 315). - GR. urioc, arioc (VICIU) Pl. auch -io~ci (VICIU). - ET. unbek. // ukr. uriok, urivok "Stück", Dim. v. uryv (SCRIBAN). uru'm (+) (x) Pl. -ru'xni S.m. (1821 BELD.ET.) Grieche M. (im Munde von Türken). De să-mpo-trivea vreunul ... Urum îl numea îndată, era vai de el ş-amar (BELD.ET.48,65) . - ET. türk. Rum. urzea'lă Pl. -ze'li S.f. (165^ NEAGOE ÎNV.2 U9b) 1. Kette F., Zettel, Aufzug M. beim Weben, wind durch anzetteln (a urzi) auf der Schermühle (urzitoare) od. in primitiver Weise auf Pflöcken (alergătoare) hergestellt. Das eine Ende der fertigen Kette wird auf die Fitzrute (vargă) aufgezogen, diese in die Nut des Kettenbaums (dăltuitura sulului de dinapoi) geschoben u. die Kette um diesen gewunden ("aufbäumen" a învăli pe sul). Schließlich wird die Kette "eingereiht" (a năvădi), die vorderen Fädenenden auf dem Brustbaum (sulul de dinainte) befestigt u. die Kette mit Hilfe entsprechender Vorrichtungen gespannt. Die Teile der auf den Webstuhl gespannten Kette heißen natră, rost u. spat. 0 pînză în care urzeala era din fire, încît nu le vedeai cu ochii (SLAV. ,CL VI,343). Cununele de flori se făceau pe o urzeală de fire ... ca să poată rezista mai bine (0LL.H0R.118). Daher: -2. Gefüge, Gebilde N. Precum pe stîlpii mai groşi şi mai vîrtoşi toată urdzala casii să sprijin&şts (CANT.IST.83). - 3. Intrige, Kabale F., Ränkeschmieden N. - GR. urzală. - ET. a urzi. - SG. ALR II/I» MN 3901,128;SN I,K.261jII,K.340,432,435,439. urzi' Präs. -ze'sc (l6.Jh.PS.V.2 77,75) I. V.tr. 1. die Webkette herstellen: (a n)z e t-teln, -scheren,* Nachdem eine entsprechende Anzahl von Spulen (mosoare) auf den Scherkanter (alergătoare) gesteckt worden sind, werden die Enden samt' licher Fäden an das untere (Gang-)Kreuz (crucea de j°s-der (um eine Spindel drehbaren) Schermühle (urzitoare} gebunden, die Fäden - durch Drehen der letzteren - in Spiralen um diese gewunden u. dann einzeln um das obe 805 urzit re (Faden-)Kreuz (crucea de sus) geschlungen. Dann wird die Schermühle nach der entgegengesetzten Richtung gedreht u. dis Fäden wieder in Spiralen bis zum Gang-, kreuz geführt. Dies wird so lange fortgesetzt, bis die Fäden abgewunden sind. Toamna grabnic le urzeşte (firele), Le-mpleteşte, nevedeşte (AL.,CL VIII,439;von den Sorrmerfäden). - 2. LV. o zidire zu einem Bau den Grundstein legen. S-au apucat (Ştefan Vodă) cu toată osîrdia de gătirea mî- năstirii Soleai care o urzise in domnia dintîiu şi nu 2 o săvirşise (MIR.COSTIN,LET. 1,283). Intru începute fu, Doamne, pămîntul urzişi (ksl. osnovalu esi; CDRESI PS. 195b;Ps 101,26). Şi au urzit (cjMOöiunüEv) acolo Avraam jărtăvnicul (BIBLIA 1688 Gn 22,9) und dort errichtete A. den Opferaltar. Daher: - 3. fast veralt. bilden, schaffen. D-zeu cela ce au zidit pre tine şi te-au urzit (nJ\âm£ oe) den pîntece (BIBLIA 1688 Js 44,1) der ... dich geschaffen hat. D-zeu cel ce pre toate le-au urzit (DESC.PR.CR.9). Pregătit domnul Vasile W. din aceste mijloace, cai urzit o condică de legi (COD.CAL., Einleitung) . - 4. fig.: intrigi etc. Ränke etc. anzetteln, spinnen, schmieden. Boierii ... urzeau necontenit intrigi şi conspiraţiuni în contra domnilor (GHICA 119). Bătrînul conte urzise această călătorie (a tînărului) (GANE,CL XIII,451 ;der junge Mann hatte den Plänen des Grafen im Wege gestanden). - II. V.refl. veralt. entstehen, sich bilden, Gestalt gewinn e n. De se va cosi linte pentru vite indată ce se urzesc seminţele în păstori (IOSF.CAL.25) sich ... bilden, entwickeln. - GR. BAN. Präs. auch ord, Konj. să oa'rză, să oa'rdă. - ET. lat. ordior, -%ri, Bdtg. 2 nach ksl. osnovati "anzetteln" u. "gründen". - SG. ALR SN I,K.106jII,K.458,461,465,466,467. urzica" Präs. -zi'c (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. 1. (mit, wie mit Nesseln) brennen. Urzica ... urzică-mprejitru-i pe cîţi îi atinse (PANN PV.M.1,104) . Începuse să bată un vîntuleţ care aam urzica (KP5D.RDST.il, 244) . - 2. fig. sticheln. "II. a se urzica sich (mit,wie mit Nesseln) brennen. Urzicîndu-să orbul ori la mîni, sau la picioare, el simte arsura că-i de urzică (BERTOL-B0,GCR 11,171). - ET. urzică. - SG. ALR SN V,K.1453. urzica'r (1832 GOL.CONDICA) S.m., Pl. -ca'ri 1. kleiner Fuchs (Vanessa urticae) u.Tagpfauenauge N. (Vanessa GojMAR.INS.265 flg.). Beider Raupen leben auf Brennesseln. -2. uneheliches Kind (MftR.NAST.59). - II. S.n., Pl. -ea re 1. S t e 1 1 e, w° viele Brennesseln wachsen. ~2- TR. Leichentuch M. (MAR.ÎNM. 247). -urzică. - SG. ALR I/II,K.211jSN V,K.1453. urzica're Pl. -cä'ri S.f. (1825 B.) 1. Nesselbrand M., Brennen N. (mit, od. wie mit Nesseln). -2. Nesselsucht F. (PAMF.BOLI 67). - 3. fig. Stichelei F. -ET. a urzica. urzica't Adj. (1825 B.) 1. (mit, wie mit Nesseln) gebrannt. -2. entzündet, mit Urtikaria bedeckt. - Neg.: De bici neurzicată, De ogari nepişcată, De şoimi nezgîriată (PP.BUR.CÄL.101). - ET. a urzica. urzi'că Pl. -zi'ci S.f. (1491 DERS) 1. Brennessel F. (Urtica): urzica mare (Urtica dioica), urzică mică (WB.), crăiască (B.), grecească (DEL.S.42), iute, urzicea~ kleine Brennessel (Urtica urens,*PAN,JU). Mearsă de să tăvăli prin spini şi prin urdzîci, de să fripsă şi să-nghimpă (DOS.VS. Martie 14;34a). Culegeţi de pre ... urzici smochine (ES 15b;Mt 7,16). - 2. urzică moartă, creaţă Taubnessel F. (Lamium). Ştiubeile — să se frece cu urzică moartă sau roiniţă (FILIP.DASC.AGR. 174). - 3. Hanfnessel F. (Galeopsis tetrah.jCRĂIN.). - 4. urzică neagră Braunwurz F. (Scrophula-ria nodosajB.). - 5. urzicu"ţă MUNT. V e r b e n e F. (Verbena chamaedryfoliajPANţU). - 6. (pînză de) urzică Nessel M. - GR. urzică. - Dim. urzicu'-ţă, Pl. -cu'ţe (1595 BGL), urzice ~a, Pl. -ce'le. -ET. lat. urtica, wahrsch. an ardere "brennen" angelehnt, wie viell. auch neap. ardica etc.,* Einfluß von gr. d5ixri (DIOSKOR3DES) ist kaum anzunehmen. - SG. ALR SN V.K.1453. urzi're Pl. -zi'ri S.f. (l6.Jh.PS.H.1738) 1. (A n-)Z e t t e 1 u n g F., (A n-)S c h e r e n N. der Webkette. - 2. fig. Gründung, Grundsteinlegung F. Molitva la urzirea besea-recii (I-DLIT. 1689,CCR 140) bei der Grundsteinlegung. In şepte sute de ani şi mai bine după urzirea Rîmu-lui (MIR.COSTIN,LET.^ 1,4) nach der Gründung Roms. -3. Erfindung, Erschaffung F. -4. Anstiftung, Anzettelung F., Ränkeschmieden N.- ET. a urzi. urzi't (1577 CORESI) I. Adj. (von der Webkette) an gezettelt, -gekettelt; hergestellt. Eram să-ţi ţes o haină urzită în discîntece, bătută-n fericire (EMIN.PL 7) . Cu pielea de pe faţă aşa de supţire, în-cît i să numărau (fetei) vinele albăstrui urzite în curmezişul tîmplelor (DEL.S.58) die wie Kettenfäden ... gezogenen bläulichen Adern. - 2. gegründet, gebildet, geschaffen. Ileana ___________ a aflat trupul (lui Petrea) urzit, numai bucăţelele urzitor 806 nu se ţinea una de alta (SBIERA POV. 32; er war vom Unhold zerstückelt u. von einem Wundervogel wieder zusarrmengesetzt worden) . - 3. gep lant. Văzînd boierii cu adevărat urzită pieirea Iov de Alexandru Vodă (MIR.COSTIN,LET.1 1,264). - II. S.n. 1- (A n-)-Zettelung F., (A n-)S c h e r e n N. der Webkette. -2. Schöpfung F. Şi se iviră iz-voarăle apelor, şi se descoperiră urzitele a tuturor; de zăpretitul tău, Doamne, de suflarea duhului mtniei tale (CORESI PS.5 26a;Ps 17,17). - ET. a urzi. urzito'r (um l660 STAICU) I. S.m., Pl. -to'ri, S.f. urzitoa're, Pl. urzitoa're 1. Kettenwebe r(i n) M., F. - 2. S c h 5 p-f e r M. Ştefan pare a fi fost mai înţelept decît urzitorii fericirii române (SLAV. ,CL V,342;Vergleich zwischen der Verfassung Stephans von Ungarn und der rumänischen). - 3. fig. Intrigant, Rän-kenschmied M. - II. S.f. urzitoa're, Pl. -to 'ri Scher-, Schweifmühle F., -rahmen M.; dient zur Herstellung der Webkette (urzeală), auch S.n. urzito'r, Pl. -toa're. - ET. a urzi. - SG. ALR SN II,K.461,462,463,464. urzitu'rä Pl. -tu ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. veralt. Gewebe M. S-au aflat şi-ntr-o veche urdzîtură zugrăvit svîntul Tlasie, stînd în mijlocul svinţilor (DOS.VS.Fevr.11;64b) . Zugrăvindu-i urdzîturile (DOS.VS.Oct.6;48b). - Fig.: Şi iarăşi vădzuiu urdzîtură vrăjmaşului (DOS.Oct.23;72b). - 2. LV. Grund M., Grundfeste F., Fundament N. Urziturile (ksl.osnovanie) pădurilor smentiră-se (PS.SCH. 17,8) . (Focul) aprinde ur-ziturile codrilor (CORESI PS.~* 290b;Dt 32,22) . Tari făcea (Domnul) urdzăturile (VULG.'.fundamenta) pămîntului (DOS.PAR.33a;Spr 8,29). - GR. urzătură, urzî-tură. - ET. a urzi. urzo"i Pl. -zoa'ie S.n. (l8l8 BUDAI-DEL.) MOLO. TR. S c h e r-, Schweifrahmen M. zur Herstellung der Webkette (urzeală). Hamică-i muierea mea_____C-a pus pînza pe urzoi Ş-a pus-o de-un an, de doi (MAR.SAT.139) . - ET. a urzi. - SG. ALR SN II,K.461,462,463. usca' Präs. usu'c (l6.Jh.PS.H.89,6) I. V.tr. 1. (a u s)t rocknen, -dörre nj trocknen (lassen). Au uscat ... D-zeu Marea Roşie de către fata voastră (BIBLIA 1688 Jos 2,10). Hei, dragoste, dragoste, Tu uşti mîndra pajişte (I. ^ -B.15). Vîntul cel pălitoriu uscă viţele ei (BIBLIA Tees ez T9fi2). a usca rufe,■prune Wäsche trocknen, Pflaumen dörren. - Fig. Toader ... mal uscä fundul la un păhărel de vinars (FR.-C.MOŢII 270) leerte noch Ein Gläschen. Mai. scoală—te, neiculiţă, că m—aî us- cat (BRÄT.LD.84;der abergläubische Spieler zum Kiebitz; nach frz. mettre ä sec).-2. abzehren, dahinsiechen lassen, entkräfte n. Acea crudă suferinţă care usucă pe om fără de a-l omorî (B8LC.382;vom Leben in der Fremde). - Ii. a se usca 1. trocken, dürr werden, (a u s-, v e r-)t rocknen, -dorren. Rufele nu vor să se usuce die Wäsche will nicht trocknen. Şi să uscă părăul, căci nu s-au făcut ploaie pre pă--mînt (BIBLIA 1688 1 Kg 17,7). Toată iarba ţarinii să va usca (BIBLIA 1688 Jr 12,4). De cînd dor am purtat, Ca scîndura m-am uscat (I.-B.91). Vînătorii se uscau pe lîngă sobă (XEN.BR.74) sie ließen ihre Kleider ... trocknen. - 2. fig. abzehren, dahinsiechen. Mäusuc de dorul ţării ich sterbe vor Heirrweh. - Vgl. picior 1. - GR. TR. BAN. 1. Pers. Sg. Präs. usc. - ET. lat. exsüco, -are "den Saft auspressen", vlat. (vgl. it. asciugare, frz. es-suyer etc.) "trocknen”. Dabei mag die lautliche Ähnlichkeit von siccare mitgewirkt haben. - SG. ALR SN VII,K.2197,2198,2200;ALR II/I,MN 6902,14;3914,143. usca're Pl. -că'ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. (A u s-)T rocknen, Dörren N. - 2. Aus-Verdorren N. Că pieriră ca fumul zilele mele, şi oasele mele ca uscare uscară-se (PS.SCH.101,4). - 3. Verwelken N. - ET. a usca. usca't (1*139 BGL) I. Adj. 1. trocken, dürr. Pîine uscată trok-kenes Brot. Crengi uscate dürre Zweige. Cît te uiţi în lung şi-n lat, Nu mai vezi pămînt uscat (T.-B.320;van der hohen See). Oasele cele uscate, auziţi cuvîntul Domnului (BIBLIA 1688 Ez 37,4) . Pe lîngă lemnul uscat arde şi cel verde mitgefangen, mitgehangen. Substantiv.: Haideţi la pădure să aducem uscăţele, să ne facă mama voastră plăcinte (REIEG.POV.I,44) Reisig. A spune, îndruga, vorbi verzi şi uscate Gereimtes und Ungereimtes, darauf los, ins Blaue hinein reden. - 2. gelähmt. Şi era acolo un om avînd mîna uscată (EV.1894 Mk 3,1). - II. S.n. Festland N. (Ggs. mare). Toată mulţimea lîngă mare era pre uscat (BIBLIA 1688 Mk 4,1). Îndată ce am pus piciorul pe uscat, am fost încunjurat de mulţime (GHICA 384). Şi sări pe?~ tele după Alixandru pînă afară la uscat (MS.1874,GCR II,134). Vgl. drac 6.a, targă 2. - GR. Dim. uscăţe l (RETEG.POV.l.c.) , uscăcio'r (PANN PV.M.1,77) . - ET. a usca. - SG. ALR II/I,MN 6902,14;3673,132;3914,3915, 143;K.84;SN II,K.591,618;VI,K.1624. usoăoio~s Adj. (1683 DOS.VS.Noe.11;120a) 1. trocken, dürr. Muncitorii întorcîndu-se la cămin ca să îmbuce din uscăciosul lor prînz (DE-MEIR.NUV.21). - 2. h a g e r, m a g e r. Un tînăr 807 ustura nalt şi uscăcios, cu părul Uns (GANE,CL IV, 108). -ET. a usca. - SG. ALR II/I,K.84. uscăciu'ne Pl. -ciu'ni S.f. (1581 CORESI OMIL. 192) •j. Trockenheit, Dürre F. Acum toamna, la sfîr şi-tul unei veri călduroase, suferim de uscăciune (UR.BUC.20) .-2. Dürres, Verdorrte s N. Toti ca uscăciunile (coq cppuyava) preste foc se vor arde (BIBLIA 1688 Js 47,14) wie dürres Holz. - ET. a usca. uscăto'r (1805 CRIŞAN 298) I. Adj. (a u s-l trocknend. - II. S.n., Pl. -toa're T r o c k e n-, Dörranlage F., Trockner M. - ET. a usca. uscătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1794 IORGA S.D.VIII,29) 1. dürrer Zweig, Ast, Pl. Reisig N, Copacii şi pomii trebuiesc să fie mereu curăţaţi de uscături şi de omizi (OD.-SL.116). (Fata) se duse în pădure după uscături (ŞEZ.1,243). Vgl. pădure. - 2. Pl. uscătu'ri Dörrobst N. Chiselită de uscături (SĂGH.VOC.108). - 3. allgemeine Bezeichnung für geräuchertes, gesalzenes, gedörrtes Fleisch u. solchen Fisch. Sertarul mesei, în care îi era închis dejunul: o bucată de pîine şi o uscătură oarecare (BRÄT.LD.141). Mă îndemnară___ să iau ceva us- cături: salam, sardelele, şuncă etc. (ISP.,CL XVIII, 207). - ET. a usca. - SG. ALR SN II,K.591,592. uscăţi'v Adj. (1698 MINEIUL Nov.52b) dürr, hager, mager. (0 fată) nu prea tînără, naltă şi uscăţivă, însă robace şi supusă (CREANGĂ,CL IX,283). - ET. uscat. usebi' etc. siehe deosebi. usecnove'nie (+) Pl. - ve'nii S.f. (1645 Ş.TAINE) Enthauptung F. Usecnovenia lui loan Cîr-~ stitel (Ş.TAINE 303). - ET. ksl. useknovenije. usi'gă siehe opsigă. usî'rdie siehe osîrdie. Hlşnă pi. u'sne S.f. (l6.Jh.PS.SCH.583l3) veralt. 1. L i p p e F. Păcatul rostului lor şi cu-vîntul usnelor loru (CORESI PS.5 108 a;Ps 58,14) . - 2- R a n d M. eines Gefäßes etc. Grosimea (mării) de un pumn, şi usna ei, ca o usnă de pahar (BIBLIA 1688 2 Chr 4,5;vom ehernen Meer des ާrnp§l§) ( §-y usna (yetoos) pre buzele ei împrejur, de o palmă ßlÖLlÄ 1688 Ez 43,14;vom Altar) . Cele mezini a unde— Zor mării valuri carele peste usne să varsă (CANT. DlV. 128a). Spez. (unterer) Rand, Anschlag der Glocke, ferner Rand des Bootes (DT.126) , Mündung F. des Schachtes (CIH.). Clopotul cel mare niciodată n-a sunat într-o usnă fără să puie tot oraşul în mişcare (C.NGR.325) die große Glocke hat nie geschlagen, ohne die ganze Stadt in Alarm zu versetzen. -GR. ustnă (PS.H.58,13) . - ET. ksl. ustîna. uspâ'ţ etc. siehe ospăţ etc. uspe'nie S.f. (1642 ÎNV.2 Hb) LV. Entschlaf ung F. (der Mutter Gottes): Uspe-nia Precistei (VARL.CAZ. ^11 Db), LM. Adormirea Maicii Domnului (15.August). (Sfîntul) acesta au fost şi la uspeniia şi-ngroparea preasvintei lui D-dzău maice căpetenie la toată slujba (DOS.VS.Oct.4;43 b). - ET. ksl. uspenije. usta' (+) -ta'le S.f. (1780 EN.COGĂLN.) ehem. 1. Verwalter, Aufseher M. bei den Türken. lmpăiiatul, viind ... la un sarai vechi împărătesc, a chemat pe usta care păzea acolo (EN. C0GÄLN. ,LET.^ 111,233). Vitele ce sînt în sama usta- lii de la Mangalia (DOC.1802,TEZ.II,311). - 2. Hauptmann M. der Janitscharen. Iau obraz 2 mult -ienicerii, de ustale n-ascultau (BELD. ,LET. 111,412). - ET. türk. usta. usta'v (+) Pl. usta'vuri S.n. (1645 5.TAINE) (Kirche n-)0 rdnung, Satzung F. Toc-melele şi ustavurile bisericii, cum sînt posturile şi alte obiceie ce-am deprins de la biserica răsăritului (Ş.TAINE 315). (Arhiereul) toate le făcea şi să nevoia, rînduielele svinte ____ tocmirea ustavului preufăsc (DOS.VS.Fevr.21;78a). - ET. ksl. ustavü. usta'vă (+) (x) S.f. (um 1730 AXINIE) Verordnung F. bei den Polen. Acei (Ieşi) ce se pusese pe la Hotin şi pe la Cernăuţi, aruncase şi ustavă, precum zic ei, şi luau bani de la oameni, de cal cîte un leu într-o lună (AXINTE,LET.^ 11,134). - ET. poln. ustawa. usteia' siehe ostoi. ustenea'lă etc. siehe osteneală etc. u'stnă siehe usnă. ustoia' siehe ostoi. ustura' Präs. vfsîur Y.tr. (1673 D05J brennenden, beißenden Schmerz verursachen: brennen, j ucken, bei Ben, îi răsună încă în urechi vorbele astea care-l usturaseră ca o plesni-bu-ră de gîrbaci în obraz (BRAT.LD.71). Şi deaca-l us- usturat 808 turară, frecă ochii lui (BIBLIA 1688 Tob 11,8). Et stă smerit ta vatră şi trage din tulea. Pe noi ne ustură ochii de fum (VLAH-IC.98). Prin Ţara Ungurească frigu-i şi te ustură ta inimă mai tare decît în Moldova! (BOGD.POV.31) . - ET. lat. üstüto, -äre. - SG. ALR SN IV,K.1107jV,K.1454. ustura"t Adj. (16^3 VARL.) veralt. gemartert. Să vor duce ca neşte vinovaţi spre pierire, goli şi amărîti, ucişi şi usturaţi de îngeri cumpliţi Şi nemilostivi (VARL.CAZ.2 I,28a). - ET. a ustura. usturăto'r Adj. (1703 GCD) 1. brennend, beißend, juckend. -2. quälend. - ET. a ustura. usturătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (l805 CRIŞAN 298) Brennen, Beißen N. Dar eu, de scărmănătură Şi de multă ustură tură, Nu mă mai gîndii la gură (MAR. SAT.102;der Sprecher war geprügelt worden u. in Nesseln geraten) ans Küssen dachte ich nicht mehr. - ET. a ustura. usturi'me Pl. -ri'mi S.f. (l6*»3 VARL.CAZ.2 1,326a) Brennen, Beißen N., brennender Sc hmerz. El n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor (OMAGIALE,GAZ.SÄT.XIV,480;er war geohrfeigt worden). învăţă'... de-i zdrobiră fluierile şi-i tăia- ră picioarele. Şi trăi şeapte dzîle svîntul răbdînd usturime şi nemîncînd (DOS.VS.Oct.1;40a). (Fata) i-a opărit pe toti, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime r şi de durere (CREANGA 238) . - ET. a ustura. usturoa'ie, -roia“să siehe usturoiţă 1. usturo'i Pl. -ro'i S.m. (um l600,HC 1,308) 1. (de vară) TR. Knoblauch M. (Allium sati-vumjPAMŢU), TR. BAN. dafür ai; de toamnă S c h 1 a n-gsnlauch M., Perlzwiebel F. (Allium sativum, Allium ophioscordonjPANTU)j de leac (Teucrium scordiurn;BORZA). Prazul şi ceapa şi usturoiul (BIBLIA 1688 Nra 11,5) . Cine nu mănîncă usturoi, nu-i miroase gura ksin Rauch ohne Feuer, der Schuldige verrät sich. Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase er tut, als ob nichts geschehen wäre, spielt den Unschuldigen. - 2. TR. Meerrettich M. (Cochlearia arm.jBR.). - ANTHROPON. Ustoroia (1622 DIEB XVIl/4,202) . - GR. TR. ustunoi. - ET. a ustura. - SG. ALR SN II,K. 425;IV,K.1043. £ usturoi"ţă Pl. -i'ţe S.f. (18^9 PIRU.ENC.) 1.Lauchhederich M. (Sisymbrium alliariaj BR.). Schmeckt scharf nach Knoblauch. - Auch ustuvoa'-ie, usturoia'sä. - 2. Lachenknoblauch M. (Teucrium scordiumiPIRÜ ENC.II,23;85). - ET. usturoi. usturo's Adj. (1843 FUSS) scharf. Brînză usturoasä (TR.), ustunoaie (BUCOV, CRIŞ.) scharfer Käse. Iarbă usturoasä Lauchhederich (Sisymbrium alliariajFUSS), Lachenknoblauch (Teucrium scordium). - KT. usturoi. - SG. ALR SN II,K.425. usu'c Pl. usu'curi S.n. (l84l POEN.11,685) der ungewaschenen Schafwolle anhaftende fettige Substanz: Wallschweiß M. (Călugărul) a melitat cînepă şi a spălat lîna de usuc (RC.IR.189). Lîna cu usuc să pune (de leac) pentru opăreală (LEON ZOÖL.29). - GR. ursuc (FR.-C.MOŢII 106); arom. usîc. - ET. wahrsch. postverbal von a usca; der Wollschweiß besteht aus eingetrockneten Hautabsonderungen. - SG. ALR SN II,K.431. uşa'r siehe uşer. uşa'mic Adj. (um l670 ANON.CAR.) fam. unbeständig, herumstro 1-c h e n d. Substantiv.: Gura babei umbla cum umblă me-liţa: că fata (moşneagului) nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă (CREANGA,CL XI,213). - GR. MOLD. uşemic, BAN. uşărnic. - ET. uşă. u'şă Pl. uşi S.f. (1*172 BGL) Tür F. Şi încuiară uşa (ES 100a;Mt 25,10). Cînd te rogi, întră în cămara ta şi închizînd uşa ta te roagă tatălui tău (BIBLIA 1688 Mt 6,6) . Beţia este uşa tuturor răutăţilor (PANN PV.M.1,93) die Trunksucht öffnet allen Lastern die Tür. Iată amu că cătră uşa postului ajunsem (CORESI OMIL.47) am Anfang der Fastenzeit. După uşă hinter der, die Tür. A ieşi în uşă vor die Tür treten. A da pc. pe uşă afară jdn. zur Tür hinauswerfen. A deschide cuiva amîndouă uşile jdm. Tür und Tor öffnen. Cum numai s-a dus baba dintre uşi (SBIERA POV. 215) sowie die Alte nur von der Tür (ins Haus) zurücktrat. Ce-or să se facă ei, mititeii, fărs de mama lor? S-ajungă la uşa străinilor (AL.OP. 1,1515) sollen sie betteln gehen? Acei (medici şi avocaţi) cari nu se bucură de un nume bun, sînt lăsat^ după uşe, cum se zice (GHICA 589) diese ... läßt man links liegen. (Numai) boierii mari şi cîinii nu închid uşile Hunde und Edelleute lassen die Tür offen. Vgl. biserică, cort 1, 2, împărătesc, latură 1, lup 1, a strînge I. 3. - GR. MUNT. OLT. uşe. - Dim. uşi ~ tă (1472 BGL), Pl. -şi'te, uşcioa'ră, Pl. -cioa're, uşuli'tă (GIOM PORTR.199) , uşişoa'ră (BOGD.VECHI 14) / - ET. viat. ustium für kllat. ăstium, vgl. it. uscio, frz. huis etc.j uşă setzt üstia voraus, das sich sowohl aus dem Pl. als auch aus Anlehnung an porta (ruf*1, poartă) erklären läßt. - SG. ALR II/I,K.240,249,269; 809 uşura IW 3801.3B02,118,3803,3805,119,3809,120,3809',121,SN VI/K.1817. uşe'r Pl. -şe'rl S.m. (1482 DERS) 1. Türhüter M. Acest uşariu (ksl .dvemiku) 4 deşchide şi oile glasul lui aud (CORESI TE 207a;Jo 10,3). - 2. MOLD, ehem. Hofbeamter M., der die Gäste zu betreuen hatte. Nicolai Vodă de acolo din loc a întors pe uşeriul cel mare să meargă la uşar. ~ Dim. uşere'l (1587 BGL). - 3. LM. uşier Amtsdiener, Pförtner M. Uşierii (ministerului) văzîndu-1 î.şi luară pălăria la el (TEI,.SCH. 90) . De la uşieri pînă la prezident cu toţii îi surîdeau în mod amical (XEN.BR.22) . - GR. uşar (JIP.R.15). - ET. uşă; 3. nach it. usciere, frz. huissier. uşie'r siehe uşer 3. (T ü r-, Fenster-) Pfosten M., Pl. (Tür-, Fenste r-)S t o c k M. Stropiţi cu el 2 pragul de sus a uşiei şi amîndoi omşorii (PO 217 ;Ex 12,22) berühret damit die Überschwelle und die zwei Pfosten. Cu zgomot sare poarta din vechii ei uşori (EMIN.O.I,93) . In pragul cel deasupra a uşorilor acestor obloane (IÖN.CAL.168). - GR. MUNT. TR. bisw. uşcior, uscior, uştior (ŞEZ.vn,191 ;CL XX, 1020) , uş-ahior, (PAMF.) umşor (DOS.VS.Dech.9;205b) , omşor (PO I.e.). - ET. lat. ostiölum; der normale Reflex ist uşor (vgl. bes. păşune < pastione, uşcior ist jüngere, durcn Anlehnung an uşă entstandene Diminutivbildung. - SG. ALR II/IJ1N 3809M21. I. Adj. leicht (Ggs.greu). Argintul e mai uşor decît aurul Silber ist leichter als Gold. Sarcina me iuşora iaste (ES 35a;Mt 11,30) . Nici o boală nu-i uşoară Ca vara la umbrişoară; Nici o boală nu e grea Ca vara cu secerea (I.-B.426). Şoimule, şoimut uşor, Fă-te roată sus în zbor! (AL.PP.\172) . Voi, curate iz-voară Şi nunii cu vînturi uşoare! (PP.,GCR 11,231). cît era uşor întru alergare sa, cu atîta era vetiaz Si statornic întru războiul cel de a mînă (MS. 18. Jh., H,82) . Lucrări, probleme uşoare leichte Arbeiten, Auf Raben. Virtutea e uşoară Cînd ai ce-ti trebuieşte (EMIN.O.I,60) . 0 ticăitură uşoară se auzi în uşa ieta-Qului (BOGD.VECHI 89) ein leises Pochen. Uşor (de, la vn-nte, de cap), uşurel leichtsinnig, -fertig: Că uşor e8te neamul muieresc (ESOP 1812,GCR 11,208). Tot ce-a făcut pînă acum au fost fapte de minte uşurică (LECCA ^C.107), E uşor de cap er ist schnell von Begriff. (Multi dintre moşneni) preferiră a se vinde cu moşiile lor pe un preţ foarte uşor (B&LC.302) für einen sehr geringen Preis. Fieştecarele trebuie să fie uşure de această patimă, de această povară grea (a mîndriei) (ANTIM DID.117) frei von dieser Leidenschaft. - II. Adv. 1. leicht, leise. Aci ... mai era de stat, parcă răsufla mai uşure, parcă era mai la locul lui (TEL.SCH.78) . Armăsarul ... De la iesle se smunoea, Peste zid uşor trecea (AL.PP.130). Trebuie zambilelor un pămînt prin care apa să străbată mai uşurel (DATC. RORT.175) . (Calul) cu margene copitii uşor izbind în pămînt (MS.1773,GCR 11,90). Cele trei degete (ale mamei) atingîndu-mă uşurel pe frunte, la mijloc şi pe umeri, în seim de cruce (DEL.P. 197). - Mit Präp.: Prea lesne este atunce a strica pacea cu turcii şi a se ba— 2 te prea cu uşor cu dînşii (NECüLCE,XiEr. 11,336) es ist sehr leicht, mit ihnen zu kämpfen. Urcăm din uşor pe supt bolţi de cetini (VLAH.RP. 190) leicht, auf sanft ansteigendem Weg. lai lucrul prea-n uşor (NÄD. NÜV.II,25) du ninrost die Sache zu leicht. Cearcă vremi păn’ cînd va veni cineva la vreo nevoi şi atunci pe uşor vei cumpăra de ceia ci pofteşti (MS. 1773,GCR II, 96) preiswert. Un tînăr ... prea cheltuitor, Luînd în stăpînire 0 bună moştenire, In vreme de un an rămase pe uşor (DONICI 51) war__mit seinem Vermögen am Ende. -2.cu uşorul leicht,mühelos. Preuteasa — văzînd că a scăpat aşa de cu uşorul (SBIERA POV. 241) daß sie so leicht davon ge konrnen war. - GR. LV. (16./l7.Jh.) iuşor, ferner işor (MARD.u.so noch später TR.WEIG.JB.VI,76); MUNT. OLT. uşure; arom. Uşor, Vişor, licşor, n’icşor (PUŞC.EW. 1844); megl.-rum. licşor (PUSC.EW. 1844) . Dim. uşure'l Pl. -re~i, f. -rea“, -ri~că, Pl. -re'le. - ET. lat. levis + şor, lautlich nicht ganz durchsichtig, uşure ist Rückbildung aus uşurel nach subţire, subţirel; in licşor hat sich asl. ligukü, bulg. lek, in n’icşor dazu n’ic (mic) eingemischt. uşu'r (+) S.n. (um 1743 NECÜLCE) ehem. Zehnt M. vom Bodenertrag, den die Türkei von ihren Untertanen, die Moldau von den Tataren nahm. De cîte ori trimite domnia să strîngă uşurul de la ta-tari (DOC. 1755,MELH.CH.53) . Grigorie Vodă, avînd mălai mult la Fălciiu şi la Chişinău, strîns din uşor (NECULCE,LET.2 11,370). - GR. uşor (NECLJI£E I.e.,DOC. 1769,ARH.RQM.1,146) . - ET. vgl. türk, oşiir. uşura"” Präs. -re z (l6.Jh.CV) I. V.tr. 1 e i c h t(e r) machen, erleichtern, fig. lindern, pc. de o povară etc. jdm. eine Last etc.abnehmen. Deaca să să-turară de bucate', uşurară corabiia, aruneînd hrana în mare (NT 1648 Apg 27,38) . Cînd mă află de tot răul, Strig pre Domnul, de-mi iuşoară greul (DOS.PS.V. 114,8) . După ae-şi uşurase inima spuindu-mi taina lui (GANE, uşurare 810 CT, XI,371). Mă legam de turci, de greci Şi de cape-te-i scurtam Şi aleanu-mi uşuram (AL.PP.254). Unchia-şul uşură fîntina (de comoară), sorbi apoi o gură de apă limpede, rece şi bună ... şi plecă {DEL.S.248; im Brunnen hatte ein Schatz gelegen, der sein Wasser verdarb) entledigte. (Be va lua călugărul călugăriţă, arhiereul) să dăzlege păcatul şi să-i uşureze de în canon ... deaca se vor despărţi (ÎNDR.103) er soll ihnen die Kirchenstrafe herabsetzen. - II. a se uşura (de e.Jsich (von etw.) erleichtern, sich {von etw.) Erleichterung verschaffen, Erleichterung, Linderung finden •, de o povară etc. sich von einer Last etc. befreien, sich ihrer entledigen, sie ableg e n; bisw. von Frauen: entbunden werden, entbinden, niederkommen. Se scăldau sătenii ... şi se uşurau de căldura şi arşiţa verii (BOGD.POV.45). (Bătrînii) se uşurară de hainele grele şi se aşezară pe divanuri (SAD.POV.65). - GR. LV. (16./17.3h.) iuşura, iuşora, iuşira (CV2 47a;Apg 27,38); OLT. uşuia. Präs. iuşo'r (DOS.l.c.). - ET. 2 uşor . uşura"re Pl. -ră"ri S.f. (1632 EUSTR.PRAV.645) 1.Erleichterung, Entlastung, Linderung F. -2. Entbindung F. - GR, LV. iuş-. - ET. a uşura. uşura"t Adj. (1823 BOBB) erleichtert, entlastet, befreit, ~ ET. a uşura. uşura"tic Adj. (185^ BAR.-MUNT.II,543) leicht, leichtfertig, -sinnig. (Calul) pierdea neapărat din grandeţa sa, dacă schimba solemnul mers in pas pe uşuratecul treap (CL XVII, 106) . Un sfîrşit îngrozitor a avut un pariu uşuratic ce s-a făcut în comuna K. (LIT.). - ET. uşor. uşurata"te S.f. (1829 C.NGR.) Leichtsinn M., veralt. Leichtfertigkeit F. (Omul acesta), luînd martuvă Dumnezeirea cu atîta uşurătate, este un trădător (C.NGR. 47). Iliescul aflase chip a se deslega pe nesimţite dintr-un lanţ ce nu era potrivit cu uşurătatea inimii sale (C.NGR.OP.I,20). - ET. uşor. uşu"re etc. siehe uşor2. uşurgi."u (+) Pl. -gi'i s.m. (DOC. 1755) * ehem. Zehnteinnehmer M. De cîte ori trimite domnia să strîngă uşurul de la tătari ... acei uşurgii merg şi strîng şi dejma pe moşiile Dwnilor Sale (DOC. 1755,MELH.CH.53) . — ET. türk, oşiircii. uşuri"me S.f. (1648 NT 2 Kor 8,13) veralt. Leichtheit, Leichtigkeit, uşurime a minţii Leichtfertigkeit F. -sinn M. Mărimea şi greuimea trupului sămnul mic-şorimei sufletului şi iuşurimei minţii ieste (CANT. IST.45). - ET. uşor8. uşuri"nţă Pl. -ri'nte S.f. (1740 BALAN IV,l66) 1.Leichtigkeit, Leichtfertigkeit F., -sinn M. Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură (B4IN.O.I,141 ;der Dichter über seine Zeitgenossen). - 2. veralt. Leichtheit F. Se cunoaşte Omul prost din vorbuliţă Şi nuca din uşurinţă {PANN PV.M.1,11). - 3. veralt. Entbindung F. Are voie femeia a se mărita ... fiind îngreunată, după 40 de zile a uşurinţei sale (COD.CAL. § 129). - ET. uşor. utăluito'r (+) Adj. (l6.Jh.PS.SCH.) hassend. - Substantiv.: Şi se vrea utăluitoriul mieu spre mere mare cuvânta (PS.SCH.54,13) wenn mich doch mein Hasser wider mich pochte. - ET. zu rragy. utal. uteşi" siehe oteşi. u'til Interj. (1894 ŞEZ.) Lockruf für Enten. - GR. utiu! (SAGH.VOC.74) , MDLD utul (ŞEZ.111,190). - ET. vgl. russ. ukr. utja, utka, serb. utva etc. "Ente”. - SG. ALR SN II,K.380. utre"nie Pl. -tre'nii S.f. (l640 CEASLOV 63a) Frü hmette F., Morgengott esdienst^ M., die vierte (bzw.zweite) der sieben Tagzeiten (laude) der orthodoxen Kirche, zwischen miezonoptica (Mitter- , nachtsmette) u. ceasul al treilea, verschieden von dem Matutinum der katholischen Kirche. După otpustul utrănei pureeasă svîntul cătră chilie-ş (DOS.VS.Noe. 23;144 b). Scoală-te, leneşo, că a tocat de utrine (CL XVII,334) . - Dafür auch mînecare (GHE3SJ.LIT.62) . - GR. u'trăne, u'trîne, u'tîrne (MSRgJ 176a), u tăr-nie (MÄRG.2 212b) ; u'trină (VLAH.RP.176,VLAH.NUV. 141), otîrnie (CD.MV. 1896,34). - ET. ksl. utrînja, russ. ukr. bulg. u'trenja, serb. jutrenja. - SG. ALR II/I» MN 2755,98. u"ture S.m. (um 1560 CORESI PRAV.) Eule F. Cine mănîncă carne de lup sau de vulpe sau de uture (CORESI PRAV.3a;TRS XVI,220). - ET. vg1-alb. (h)ut (DENS.IST.II,342). jj u'ţai siehe huţa! 811 uzurpa „vertu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1829 CR 237) Ouvertüre F. - ET. frz. ouverture. uvili" siehe ofili. uz Pl. u'zuri S.n. (1703 GCD) 1.Gebrauch M., Benutzung F.ja face uz de c. von etw. Gebrauch machen; ieşit (scos) din uz außer Gebrauch. -2. Sitte F.,Brauch M. - ET. n.lat. usus, it. uso. uza"t Adj. (1806 SINCAI E.38) 1. geläufig. - 2. gebraucht, abgenutzt, abgetragen. - ET. n.lat. usitatus bzw. nach frz. usite, use. uzura'r (l84l POEN.11,781) veralt. I. Adj. Wucher-...- II. S.m., Pl. -va'ri Wucherer M. - ET. n.lat. usurarius, frz. usu-raire. uziTra1 S.f. (l8l5 RUMPF 47) Abnutzung F. - ET. vgl. frz. usure. - -2 uzu ra siehe ujurä. uzurpa" Präs. uzu'rp V.tr. (l84:L POEN.II,782) usurpieren. Iaca cum uzurpă ea (astă slovă) dreptul vocalelor noastre (C.NGR.OP.1,261). - ET. frz. usnrper. V V S.m. Buchstabe u. Konsonant va V.def.intr. (1581/2 PO) 1. va 3. Pers. Sg. Präs. liLIIMT. fam. ln der Wendung mai va pînă ... es ist noch weit.es dauert noch lange bis... începurăm ... a ne mai cunoaşte unul pe altul; dar due la cunoştinţă pînă la prieteşug mai va! (CL XVII,68). Oare socotit-aţi voi că ... o să rămîie turma în ghiarele voastre ...? Hei! măre băieţi3 mai va pînă atunci (0D.DCH.7). Da pîn-s-o desăverşi lucmrea dînşilor mai va (JIP.OP.56) doch bis ihr Werk vollbracht ist, wird es noch ein Weilchen dauern. Stia că mai va pînă ce o să-i poată vorbi despre moară (SLAV. ,PUSC. EW.1847). - 2. TR. vă! g e h el, vaţi (CL XX,1021: vareţi)! geht! Şi dzise Domnul cătră Aron: Vă înaintea lui Moisi în pustie (PO2 191;Ex 4,27). Pasă şi vă iară în Eghipet (PO2 190;Ex 4,19). - ET. lat. vădit, vade3 vadîte3 von vadere "gehen”, vgl. it. va, va3 < vaditj vade. Daß einst auch die anderen Präsensformen bestanden haben, zeigt eine alte Kruginschrift [arom.): Si acasă si ţi vai = să-ţi mergi (PAPAHAGI 1252). -va (l6.Jh.CV2 52b;Apg 28,27) zur Bildung von unbest. Pron. u. Adv., z.B. cineva ceva 'j careva '3 niscaiva ", cîtva \ undeva '3 încotro-va'3 cumva' etc. (siehe die betr. Art.]. - ET. 3. Pers. Sg. Ind. Präs. von a vrea. vac siehe veac. vaca'Viţâ Pl. vaca"nte S.f. (1784 OTÄLEA 43) Ferien (Pl.]. - GR. (+) vacanţie. - ET. it. va-canza. va'cä Pl. vaci S.f. (1*08 DRÄGANU 313) 1. K u h F. Came de vacă Rindfleisch. A rămas ca vaca la poarta nouă er stand da wie die Kuh vor dem neuen Tor. Timofti Papä-lapte ... familie veche de cînd vacile (AL.OP.I,1157) eine uralte Familie. Vgl. coadă I. 1. f. Unul ţine vaca şi altul o mulge der eine sät, der andere erntet. O vacă batjocorită etc. murdăreşte toată cireada u.ä. ein räudiges Schaf stecKt die ganze Herde an. Vgl. bou 3, iapă 1, picior 1.-2. MOLD. bei den Flößern der Bistriţa: Klippe F. mit rundem Rücken. - 3. vaca Domnului3 lui D-zeu a) MOLD. Art Langwanze F. (Lygaeus), wahrsch. Feuerwanze (Pyrrhocoris apterus). - b) TR. V/ e i fachen N. des Hirschkäfers (Lucanus cervus]. Das Männchen heißt in den betr. Landschaften boul Domnului3 lui D-zeu3 sonst rădaşcă3 răgace u.ä. - c) Marienkäfer M. (Coccinella sep-tempunctata], auch vaca popei (POEN.) u. vaca Maicii Domnului genannt. — GR. Dim. văcu'ţă3 Pl. -ţe3 văcu-şoa'răj Pl. -re. - ET. lat. vacca. - SG. ALR SN II, K.311,313,318,319,323,320 5III,K.652,752;VI,K.1681, 1734,1756,1757. vacs S.n. (1827 IORGA S.D. VH,262) (Schuh-] Wichse F. A da cu vacs wichsen. - ET. dt. Wachs3 zur Bdtg. vgl. russ. bulg. vaksa. vacu"f (+) S. (MS.1715) aus frommen Stiftungen hervorgegangenes Kirchengut bei den Türken: Wakuf M. De la o vreme împreună cu alt sat din cazaoa Ismailului ... s-au făcut vacuf cei după vreme şultezemi (DOC. 1802, DRIC. III, 208). Acei bani sînt afierosiţi vacf la mînăstire (MS. 1715,ARH. ROM.II, IO). - GR. vacf (ARH.ROM.l.c.). - ET. türk. vâkvf. vad Pl. vaduri ,S.n. (1417 SÜCIU 11,222) 1. Furt F., seichte Stelle. (El) să sui în car şi trecu Dunărea în vad (DOS.VS.Oct.26;87a). Stefan Vodă ... au gonit pe turci pînă i-au trecut Şiretul la lonăşeşti3 unde se chiamă Vadul Turcilor şi pînă astăzi (URECHE, LET.1 1,127). Rîul ...cu urlat furios Vărsa a sale ape pe vadul năsipos (I.NGR. ,CL IV, 105). Visînd că toată lumea îmi asculta cuvîntul3 în valurile Volgăi cercam cu spada vad (EMIN.O.I/88; ein König spricht). Nu cerca vadul cu nebunul lasse dich mit Toren in keine Unternehmungen ein (2.1,300)-Daher: - 2. fam. Weg M.,um zum Ziel z u . gelangen. Da-n vremea asta3 peţitorii îşi fa~ cuseră vad la noi (VLAH., GAZ. SÄT. XIV, 346) hatten den Weg zu uns gefunden. Sevasta lui Grigore Vlad Ieşi cu plugu într-o joie Să facă hărniciei vad (RÄD-RUST.1,138) um ihrem Fleiß freien Lauf zu lassen. Urîtul n-are vad Decît scîndura de brad (AL.PP.307) von dem verhaßten Mann befreit nur das Grab. - 3. 813 vai (fa moară) abgedämmte Stelle an einem fließenden Wasser, an der eine Wassermühle steht. Am D%ndut ... giumatate de sat____pre Jijia cu vad de moara tn Jijia (DOC.1619,GCR 1,53). -4. LV. Strand, H a f B n M. Si sosind la vad* află corabie şi întră intr-însă (DOS.VS-Martie 23; 50a). Să aducă ei ds la Li-van lemne de chedru a aduce plute la vadul Iopiei (BIBLIA 1688 3 Esr 5,78) - -5. günstige Lage eines Geschäfts. - GR. Dim. vädure'l* Pl. -le. - ET. lat. vadum. - SG. ALR SN I.K.152jII,K.318;III,K.825. 626,828. vadea" Pl. -de^le S.f. (1767 DRA 11,419) veralt. Frist F.,Termin H., bes. einer Zahlung. Gîndeşte-te că mîni e vadeaua birului şi vine să ne împlinească (VLAH.IC.16). Aice bani n-avem3 dară să ni se puie o vade şi mergînd în ţară, pînă la vade îi vom trimite (EN.CDGÄLN., LET. ^ 111,208). Mă în-âatoresc a plăti ’înfăţişătoriului cu acest sînet, în vade de două luni (AL.OP.1,1550). De bătut nu putea (popa) să-l bată* de alxmgat iarăşi nu* pentru că nu sosise încă vedeaua(SBIERA POV.15;vom Knecht). - GR. ugs. vedea'. - ET- türk. vade. va'dnic Adj . (1560 BRATU,SCL XXV,l62) LV. verleumderisch. Preotul pîriş şi vad-nic ce va băga omul la nevoie (S.TAINE 140). - Substantiv: Vadnicul şi furul un judeţ iau (PRAV.GOV. 96b). - ET. Ksl.*vadinikü* vgl. süvadtnikü (DENS.IST.II, 340) . va'drâ Pl. ve'dre S.f. (1500 DERS) 1. E i m e r M., älteres FlüssigkeitsmaB = 10 oca. HUNT. = 12,88 Liter, HOLD. = 15.2 Liter. Ti s-au căzut să-m dai 5 vedre de vin (ÎNV.1642,CCR 161). - 2. (Schöpf-, Brunnen-) Eimer M. (Samari-teanca) lăsînd vadra s-a dus în cetate şi a cheamat norodul (ANT.DID. 162, nach Jo 4,28). {Crîşmarul pune (mortul) pre fîntînă* cu gura în vadră* ca cum ar bea omul apă (CÄT.POV.I,46). -3. Hochzeitstanz M., siehe apă 9. - GR. veadră. - Dim. vedri'ţâ* vădtri'ţă (PÄSC.281), Pl. -ţe. - ET. ksl. vedro. - SG. ALR SN III,K.843;IV,K.1031.1032,1040. vagabond Pl. -bo'nzi S.m. (1787 IN3TR.8) Landstreicher. Vagabund M. Baga-bontule* să-mi lipseşti din casă! ... ”îs vagabond că eu muncesc şi d-ta bei cu nişte rele?" (N$D.NUV.I,149). El nu cheltuieşte în tîrg cu muierile şi bagabonţii tot ce~° muncit (BOGD.POV.lOl). - GR. ugs. bagabont. — ET. frz- vagabond. ^ggni'stru Pl. -nri/ştri S.m. (um 1743 NECULCE) Veralt. Unteroffizier M. (Feldmareşalul) 014 Şi întors pe atamanul donţilor şi cu vahmistru (NE-LET.2 11,410). - GR. vahm-* vahmaistru (OODR.), vacmistru (CIH.). - ET. mittelb. dt. Wachtmeister,vgl. poln. vagmistrz* russ. vahmistr. vaft! Interj. (1705 CANT.) veralt. w e h ei, meist in Verbindung mit ah: Iară ah! iar vah! iar ai! iar vai! (CANT.IST.275). Ah! ... vah! ... săriţi ... alergaţi (AL.OP.I,492). Alţii în visuri de înălţare Se plîng de-o parte cu ah şi vah! (AL.OP.I, 92). - ET. vgl. törk. vah* ngr. ßdx- vahmi"stru siehe vagmistru. vai! (1504 DERS) I. Interj, w e h e!, a c h!, oh w e h!, (a c h) Gott! Vai! drăguţul mi-au murit! (AL.PP.23). Vino* nevastă* la sapă! "Vai* bărbate* Js rău bolnavă" (I.-B.455). Vai* mi-am uitat banii acasă ach Gott, ich habe mein Geld zu Hause vergessen. Vai* ce bucurie are să fie pe el Gott, wie wird er sich freuen. Aseară te-am văzut La fvntîna de băut Si vai* tare rni-ai plăcut (I.-B.158). - Vai de mine* veralt. vai mie w e~ h e mir. Vai de voi* cărtularilor şi farisei făţarnici* că mîncaţi casele văduolor (CDRESI TE^ 49b; Mt 23,13). 0* vai de mine şi de mine* cum tâlharilor* ucigaşilor şi oamenilor răi mă asameni? (CANT.DIV.19b; die Welt zum Weisen). Vai celora ce rîd acum* că vor plînge şi să vor tîngui (MÂRG.^ 197a). Vai mie ticălosul* ce mi să întîmplă? (MÄRG.2 195b). Vai ş-amar de mine* Iată moartea vine (AL.PP.118). D-l Ipolit este încă în floarea juneţei. "Vai de el! cu atîta e mai de tînguit ..." (C.NGR-38) der Ärmste! Vai de mine* cum m-aşi duce Seara la guriţă dulce (I.-B.133) ach, wie gerne ginge ich! Vgl. cap 1.3 u. 20.d. - E vai de mine es ergeht mir schlimm, in Fällen wie: Dă fuga la Leanca să ţi-o scoată cu fierul* că e vai de tine cînd te-o vedea tat-tău (LECCA CD. 103;zu einem Kind, das sich das Kleid mit Wachs betropft hat) sie soll dir den Fleck mit dem Bügeleisen entfernen. De acmu să nu mqi greşeşti* să nu fie ca vai de tine (CDRESI TE4 191a; Jo 5,14). Cînd să aprinde* e vai de om* nu te poţi apropia cale d-o poştie (DEL.S.11) wenn sie in Zorn gerät, dann gnade dir Gott, ihr Zorn ist schrecklich. Ca vai de mine* tine etc. daß es einen erbarmt, zum Erbarmen (schlecht), daß Gott erbarme, erbärmlich. (Pe deal) nu putea creşte altceva fără numai iarbă* dar şi aceia ca vai de dînsa (MAR.ORN. 1,160) kümmerlich. Drăguţii ochişori (ai mîndrei mele) ... Or fi de lacrimi izvor Şi drăguţul obrăjel ... 0 fi* zău* ca vai de el (I.—B.311;Worte des heimkehrenden Soldaten) wird gewiß entsetzlich abgehärmt sein. Ce mai faci pe aici prin pustiul ăsta de codru? "... Iacă şi eu* ca vai de mine* cu bătrîneţele mele ..." (SLAV.,CL XV,464;ein altes Weib spricht) ich Ärmste! Pavel ar şedea acuma frumos acasă şi n-armai umbla ca vai de capul lui pe-acolo* peste nouă mări vaie 814 şi nouă ţări (IARNIK, CL XV, 109) würde nicht ... elend umherziehen. Eram toată săptămîna ca vai de om3 nespălat, plin de colb (GHIB.BV.60;der Sprecher von seiner Kindheit) in einem jämmerlichen Zustand. Altfel era să dea năvală creditorii3 să ia casa pe nimic şi să rămîneţi ca vai de lume, într-o cocioabă la mahala (LEOCA CÎINII 75) elendiglich. - II. S.n. Weh N. Cu vai ş-amar mit Weh und Ach. Cu chiu cu vai mit Ach und Krach (= mit großer Mühe). De noi milă nu ai Să ne scapi de-amar şi vai! (AL.PP.214). Si era scris întru el plingere şi viers şi vaiu (BIBLIA 1688,Ez 2,10). Noi ... vom avea ... o grije mare3 un dor şi un vai de moarte (BAR.HAL.VIII, 2). - GR. (h)ai de mi-ne3 vgl. ebenso (h)ărăcan de mine (siehe sărac). -ET. Weitverbreitetes Schallwort, vgl. insbes. lat. vae3 afrz. wai3 it. port. guai3 sp. guay3 alb. bulg. serb. vaj. Die roman. Formen gehen wohl sämtlich -im Westen mit Einfluß von got. wai - auf das lat. Wort zurück, in dem, wie hier leicht begreiflich, ae seinen diphthongischen Charakter bewahrte. Neben vai besteht ai (s.d.}, vgl. agr. aZ, lat. ai3 it. frz. ahi etc. u. rum. ah nb. vah3 aoleo etc. nb. valeo etc. - SG. ALR I/I.K.141jI/II,K.274. va^ie (+) S.f. Pl. (1683 DOS.) Palmen (Pl.). Eristos ... fusease întîmpinat de nărod cu stîlpări de vaie (DOS.VS.Noe. 30; 178b,nach Jo 12,13). - ET. gr. ßaüa. va^ier Pl. variere S.n. (1872 AL.Statu-Palmă) poet. Wehklage F..-geschrei N. Fumul (satelor în flăcări)_____zboară în sus3 Ducînd cu el un vuiet de larmă şi de vaier (AL.POEZII III,Leg. 95,-Schilderung eines Tatareneinfalls). - ET. a se vă-iera. va'let Pl. va'iete S.n. (1643 VARL.CAZ.2 1,329) W e h r u f M., -klage F., Pl. -geschrei N. Să.nu vă întristaţi pentru morţii voştri ... cu glasuri şi cu vaiete fără cale (MÄRG.2 118b). Cale de jumătate de ceas se auzeau ţipetele şi vaietele nenorociţilor din cîmpul Dudeştilor! (GHICA 30;Schilderung eines Pestlagers). - ET. vai! Suffix wie in ţipet3 răcnet 3 zbieret etc. va^ileoî siehe valeu. va"jnie Adj. (1632 EUSTR.PRAV.8l) 1. wichtig, b e d e ut e n d. Să vă adunaţi aici ... pentru ca să chibzuim nişte măsuri înţelepte în nişte trebi vajnice ale ocîrmuirii (AL. ,CL VII,405). Ion să scarpină în cap3 tuşi3 oftă după obiceiul lui cînd avea ceva vajnic de spus (GANE,CL XIII,332). - 2. mächtig, gewa ltig, groß. Pe vve-mile acelea de bîntuire şi de jaf ... îşi închidea vajnicul voivod soţia şi averile, iar el se lăsa cu oastea la cîmp '(VLAH.RP.141). Dudon ... s-a făcut un vajnic hoţ de codru3 cave prăda şi ucidea pe cei căf— tăniţi (CLXII, 134). Unul (din bărbaţii ei) era moale şi trist şi cîvtitov3 Al doilea prea iute şi vajnic cartofor (NALJM,CL XIII, 321). -3. gewalttätig, - s a m. Uciderea cea vajnică să chiamă c-au fost să-l ucigă pre dîns3 iară el au ucis pre altul în locul lui, cum s-are zice vajnicul au pus vina sa asupra altuia şi l-au ucis pre acela în locul lui (PRAV.MOLD.39). - ET. vgl. russ. vaznyj, poln. wazny etc. val1 Pl. va'luri S.n. (1551/3 ES 5la;Mt 14,24) 1. Welle, Woge F. Aruncatu-m-ai într-adîncul mijlocului mărilor şi apele încungiuvară-mă3 toate undele tale şi toate valurile tale trecură preste mine (PS.1651 Jon 2,4;GCR 1,156). Un om păcătos şi în-cîlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşe-dzate (MS. 1632, GCR 1,79). Cema3 apă bună ... Moaie-ţi talazurile, Micşorează-ţi valurile, Eu ca să trec, Fără să mă-nec (PÄSC.LP.181). Am simţit în ochi izbirea unui val de sînge (SAD.PS.136)- Pe Covso3 un val veşnic des de lume se pevîndează fără sfîrşit (IORGA AM. 210). Duduia avea şi ea valurile ei de gînduvi (NÄD. NUV.II,49) ihre auf- und abwogenden Gedanken, schwere Bedenken. - Fig. valurile vieţii, lumii die Wogen. Stürme, der Sturm, Strudel des Lebens, der Welt. Pentru aceaia am fugit den valul lumii (MÄRG.2 96b) darum sind wir dem Sturm, Treiben der Welt entflohen. Lăsînd nebăgate samă toate valurile lumeşti (DOS.VS. Noe.17;133a) all das Treiben der Welt unbeachtet lassend. Cumu ne-am primeni ... dintr-această lume deşartă şi cu valuri spre împărăţia ceriului (S.TAINE 127) aus dieser sturmbewegten Welt. întîmplîndu-se să se nască copilul pe timp rău şi furtunos, atunci are să aibă multe valuri în viaţa lui de-ntîmpinat (MAR.NAST. 66). Daher: -2. Unruhe, Aufregung, Kümmernis F. Nu se cade cliricului să se amestece în grijile şi în valurile şi în lucx'uvile judecăţilor pentru dobînda cea rea (ÎNDR.433). La acest fel de scrisoare, gînd slobod şi fără valuri trebuieşte (MIR. CQSTIN,LEr.2 I, 247;der Verfasser über seine Chronik). Zăbăvind în streinătate nouă ani _______ cu multe valuri şi supărări (NEC.COSTIN,LET.2 11,359). Cozma ... se încurcă puţin pe la crîşma din sat spre a-şi drege ehe' ful după un val aşa de greu (GANE,CL IX,55;er hatte mit der Gattin eine heftige Auseinandersetzung gehabt)-Toarce sicpţire şi răsuceşte bine tortul, să fie tare3 să nu avem val cu el la ţesut (RETEG.POV.1,53) um Keine Scherereien zu haben. Si le ziceam tor: "iată vedeţi că mă. gri j esc (de nuntă)", şi eram ca cum aş fi avînd val mult pentru nuntă (MÄRG.2 240a) als ob die Hochzeit mir viel zu schaffen machte. Tara ... era fără nici o dodeială despre twci, carii aveau începu" 815 vale tă sfadă cu perşii şi intr-ace le părţi stau cu valuri (MXR.aDSnN,LET.2 1,305) in Anspruch genommen waren. Cu toţi (megieşii) aceştia au avut moldovenii multe ■caturi în vremea cînd îşi apăra ei slobozenia lor (CANT. SCKlS-41) haben ... viel zu tun gehabt. - LV. a face val cuiva jdn. behelligen; a avea val de(spre) cn. van jdm- behelligt werden. Învăluiţi satele sfintei episcopii de deşugubinărie şi le faceţi destul val (DOC. 1630.MEIH.CH.40). Au răspuns Ştefan Vodă solilor cră-ieşti că acea dată nu poate să meargă la craiul pentru multe valuri ce avea despre turci şi despre unguri (NEC.COSTIN, LET.2 1,156). Făcînd fără nice un val svîn-ta slujbă (DOS.VS.Dech.10;209b). - 3. vat-vîrtej u n-gestüm, wirbelnd, überstürzend. Crivăţul ... doborî ctăite cu fîn şi le luă vat-vîrtej %n sus (OD.-SL.77) wirbelte sie in die Lüfte. Feluritele impresii îi năvăliau în cap vat-vîrtej (VLAH.NUV. 10) stürmten und wirbelten ihm durch den K.apf. (Măcelarul) unde mi-t luă ____ la buşeli ... şi unde mi-l ră- suci de cîteva ori* de mi-l zăpăcise în buchiseli. "Ia stai* jupîne* de ce mă dai aşa val-vîrtej?" (ISP.LEG.^ 1,146) warum wirbelt Ihr mich so herum? Si veneau vat-vtrtej oamenii şi caii pînă ce cădeau unul peste altul în Nistru de se înecau (ISP.,CL XII, 183;Schilderung einer Flucht). Baba — umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CREANGĂ, CL IX, 283) die Alte rannte wie toll umher. -4. Welle, Walze F., Zylinder M., spez. Farbwalze F. der Buchdruckerpresse. -5. Streifen M. zusammengerechter Heuschwaden. - 6. valul ştreangului Schlinge F. des Geschirrstrangs (DT.50). - 7. căpăţîna la vai innere Seite der Radnabe (DT. 8) . - 8. vai de pînză* postav* mătase Stück N. Leinwand, Tuch, Seide. Mi-am spălat din nou valul de pînză ş-acum s-o întind la soare (AL. ,CL V, 143). De la uşă pînă-n casă* Numai valuri de mătasă (P8SC.LP.52). - GR. Dim. in Bdtg. 1 vălure'l* Pl. -le* in Bdtg. 8 vălişo'r* Pl. -şoa're. - ET. asl. vatü* zu valiti "wälzen". - SG. ALR SN I,K.83,129,131,162;II,K.442,489; III, K.. 788,835. yal2 Pl. va'luri S.n. (1855 ASACHI SL.11,225) Wall H. Apoi încunjură oraşul cu un zid de pietre • • • pe care îl rezimă cu un alt val de pămînt (B&LC. 134). Valul tui Traian ( Fossa Traiani imperatoris, CANT.DESCR.IV, bereits um 1680 von MISAIL, URECHE, LET.P 60, erwähnt) der Trajanswall. - GR. Dim. TR. văiu'g. -ET- dt. Wall* doch vgl. auch slav. vatü* val* wal etc. < lat. vattum. yg-la^h siehe vlah. ^alaji (+) s.m. (1683 DOS.) E i c h e F. Murind maică-sa o au îngropat (Iona) lîn-9ă volanul Devorei (DOS.VS.Sept.21;24a) . - ET. gr. &dOa-(SEPTUAGINTA Gn 35, 8). vală'u Pl. -lă'ie S.n. (um 1670 ANON.CAR.) MARAM. CRIŞ. TR. BAN. OLT. Wasser-, Schwein e-t r o g n. La fîntînJl-am îngropat* La fîntînă su vălău (PP.POP.RD.I,154). Mîncarea i-o dădea în valăul porcilor (PP.MÎNDR.EU. 115). - GR. văl-* hal-* -leu. -ET. magy. vdlu* vălyu. - SG. ALR II/I,K.233;SN I.K. 155,175;II,K.330,618;IV.K.1008,1223. va"le Pl. văi S.f. (1428 DERS) 1. T a 1 N. Trei mîndre—am avut: Una-n deal ... Una-n vale ... Una-n capul satului (I.-B.95). Un lung şir de căleşte ... se îndrumau pe valea ce duce la Ceahlău (AL.,CL 111,61) im Tal. Cumpenite liniştite ale puţu- rilor de pe vîlceaua satului îşi arătau vîrfurile în şir (DEL.S.198) im Tâlchen. Pe vale în sus* în jos talauf, talab. Ce are să mă mai aştepte dincolo* cînd voi trece în ceea vale (FURT.58) ins Jenseits. - De vale talwärts, zu Tal, bergab, abwärts. Un ţînc de vr-o şapte ani ... scobora nişte capre de vale (VLAH.DAN 1,83) trieb Ziegen zu Tal. Sîntem porniţi eu toţii spre răutăţica o roată cînd dă de vale şi nu se poate opri (ANT.DID.27). îmi spuse că are tocmai vreme ca să isprăvească şi basmul ... pînă vom sosi de vale (OD.PS.233) bis wir im Tal unten ankommen. Cîte-s de la noi la deal* Toate ţin pe nrine-alean* Cîte-s de la noi de vale* Toate stau să mă omoare! (I.-B.68). Curtea Banului Ghica — începea din capătul despre apus al podului gîrlei* de vale de Zlătari (GHICA,CL XIX,290) unterhalb. De din vale de Rovine Grăim* Doamnă* cătră Tine (EMIN.O.I,149). La vale unten (im Verhältnis zu höher Gelegenem), hin-, herunter, -ab (von höher Gelegenem]; Ggs. la deal. Sade mai la vale er wohnt weiter unten (in der Straße etc.). A merge la vale (die Straße etc.] hinuntergehen. (Sisyph) fu osîndit pe vecie de a ridica în Tartar o stîncă pînă-n vîrful unui munte* care de cum ajungea sus* se rostogolea iar la vale (OLL.HOR. 156). Plecat-au_____Pe Cerna la vale (AL.PP. 14). Cînd în loc mi se-nvîrtea* Cînd ta vale s-aducea (AL.PP. 99;über einen Ringkampf). Nuca înfăşurată în hîrtie atîrnă la vale (ISP.JUC.5) hängt herab. Ei văzînd că mari la vale s-o scoaţă de loc nu pot* li umplu căciu-la-ndată (PANN PV.M.II, 46) als sie sahen, daß sie es nun einmal nicht billiger haben können. - Fam. a lua. pa. ta vale sich über jdn. lustig m a c h e n. 0 lua şi pe băbătia lui la vale: "Tinerel mă însurai* Tinerică îmi luai* Numai de-o sută de ai" (SAD.CR.9). - Vgl. calea-valea* deal* rău II. 1. - 2. B a c h PI. Vedeam tot ... văi cu apă dulce şi curată* care vîjia cu plăcere (BAR.HAL.V,97). Săraci ochi nevinovaţi* Vale de lacrămi vărsaţi (I.-B.131) einen Tränenstrom. Pînă cînd să-mi curgă vale Lacră-mile pre obraz? (BAR.HAL.III,135) in Strömen. — GR. Pl. văii (FR.—C.MOŢII 260). Gen./Oat. Sg. bisw. valei (C.NGR. ,CL 11,271), valii (I.NGR. ,CL I,310) statt valesi 816 văii3 doch Valei in einem slav. DOC. (.1556,HC 1,244). - Dim. vîloea'3 -ci 'oă3 Pl. -oe 'le3 älter vâlcea; bisw. vălici'că3 Pl. -ce'le; vălişoa'ră3 Pl» ~re3 văi-şoară (COST.), vaiu'gă3 văioa'gă, aus Pl. neu erschl. vălce'l (MF 1/742;CL V,310). - ET. lat. vallis. - SG. ALR SN I, K.129,167;II,K.360,616;III,K.812,816,822:;V, K.1388^1^.1589. valesi/ siehe valiu. vale't Pl. vale"ţi S.m. (1835 C.NGR.30 ani) I. Diener M. - 2. R u b e M. (im Kartenspiel]. - ET. frz. valet. valetul Interj. (16Ö3DOS.) MOLD. Schmerzensruf: wehe! (Dănilă îi trage dracului cu drughineaţa) trosc! şi la stîngă una. f,Va-leu! destul (CREANGĂ. OP. 1,77). - GR. Häufig va"le'u3 auch va 'le " u betont; a 'leu, vai lio' (DOS. VS.Oct. 20; 74b), vaileo (PP.MAR.ÎNM.588), valeo. — ET. onomatopoet., vgl. alei3 aoleo3 elei etc.; zum Wechsel von a- und va- vgl. ah3 vah3 ai3 vai. - SG. ALR I/I,K.141;ALR SN IV,K.977. validea", validea"-sulta"nâ (+) S.f. (1693 Ş.INFL.) Walide, Sultanin-Mutter F. La oc-tomvrie 25 au murit şi valideaoa3 muma împăratului (AXINTE,LET.2 11,169). Să aplece pe vale de-sultana pentru ca să îndermeze pe împăratul la aceasta (I.VÄC&R., TEZ.II,267). - GR. -led- ET. türk, valide(-sultan). vali"s siehe valiu. vali"u ^ +) s.m. (1793 I.VĂCrtPi ) ehem. türk Statthalter einer Provinz (Wilajet): W a- 1 i M. M-am dus de am făcut vizită valiului acelui vilaiet (GHICA 388). - GR« In Verbindung mit dem Namen des Wilajets valesi': Bag da t-valesi (I.VÄCÄR./TEZ. II,272), Rumele-valis (DION.,TEZ.II,191). - ET. türk. va li. vali"zä Pl. vali"ze S.f. (1846 RUSSO S.201) Koffer M. - ET. frz. valise. va^lroä S.f. (1675 MIR.COSTIN,LET.^ 1,2^7) Gewü h 1, Getümmel N., Tumult M. Pe valma cea mare a luptelor de-afară simţise mişcîndu-se în pîntecele ei o nouă suflare 3 un nou prunc (DEL.S.168; es war ein heftiges Gewitter losgebrochen). Detunăturile puştilor s-amestecară în valma vaietelor de durere ş-a ţipetelor de groasă (VLAH.NUV.204;Soldaten schießen auf revoltierende Sträflinge). Cîţiva flăcăi ... dau valma prin fete: mai le ciupesc3 le mai sărută de le scot ruji în obraz (DEL.S.11) dringen wild auf die Mädchen ein. - ET. vgl. asl. valümü3 russ. valorn "ein Haufen”. Vgl. de-a valma3 învălmăşi3 vălmăşag, valmeş. - SG. ALR SN I,K.5,129;V,K.1482. va"lmeş Adv. (1873 AL.) in wildem Durcheinander. Largi troiene de spumă argintii Ce valmeş se răstoarnă cu-o funde turbată (AL.POEZII III,135;Schilderung des Rheinfalls). - ET. valmă. valoare Pl. valo'ri S.f. (1831 AR 210) Wert M. - GR. ( + ) valor(e). - ET. it. valore3 frz. valeur. valo's S.n. (1717 IORGA D.B.II3106) TR. (schriftliche) Antwort. Aşteaptă3 rnîndră3 vreo trei zile3 C-a veni valos la tine (PP.MÎNDR.EU. 116). - GR. volast (IORGA). - ET. magy. vâlasz. vals Pl. va"lsuri S.n. (1832 GOL.CONDICA) Walzer lvi. - GR. veralt. valţ. - ET. frz. valse, dt. Walzer. valsa" Pras. -se"z V.intr. (1832 GOL.CONDICA) Walzer tanzen. Mi se părea că privesc pe doamna B. valsînd cu ofiţerul (C.NGR.59). - ET. vals3 nach frz. valser. va"lsam siehe balsam. valtra"p Pl. -tra"puri S.n. (1789 SCL IX3240) Wa Itrappe, Schabracke F. (Caii) aceştia ... îmbrăcaţi în lungi valtrapuri senatoriales ca altă dată calul lui Heliogabal (ZAMF.NUV.64). - GR. Pl° -pe (FIL.CIOC.346)~ - ET. mittelb. dt- Waltrappe, valţ siehe vals. valu"tă Pl. -lu"te S.f. (1810 AA ist.11/35,28) Währung F. - ET. it. valuta. val-virte"j siehe val1 3. vama"! Adj. (1868 BARC.) Zoll-, Oficiuj tarif vamal etc. Zollamt, -tarif. -ET. vamă3 nach it. doganale. va"mă Pl. vămi S.f. (1415 DERS) 1. Z o 1 1 M. Drept de vamă Zollgebühr. Vamă de drum, pod Straßengebühr, Brückengeld, -zoll. Vama Ocnei şi altor tîrguri să fie venitul domnilor (NECULCE,LET. ^ II, 337; früher erhoben gewisse Städte des Inlands für die Waren Durchgangszoll). Merse Sărăcilă ... prin păduri ale căror crăci dese luară vamă zdrenţuitele-i haine (UR.LEG. 92). - Geldgeschenk, das bei der Hochzeit dem Brautpaar, dem man den Weg versperrt, abgefordert wird (MAR.NUNTA 817 vardist 560 flg.). -2. Zollamt N., -Station F. Am fost, mă duo la vamă ich war auf dem, gehe aufs Zollamt . Si trecînd văzu pre Levi ... şăzînd la vamă (BIBLIA 1688 Mk 2,14). Craiul ... au trecut -in Ardeal pe la vama Beranutui (AXINTE,LET.^ 11,165). Cu tine n-oi fugi, Că tu, bade, eşti cătană Şi te-or cunoaşte la vamă (I.-B. 233). A duce c. prin vama cucului (WEIG.JB.VIII,318) etw. durchschmuggeln. A trece prin vămile cucului (Z.V, 652) sich durchschmuggeln. - Nach dem Volksglauben hat die vom Todesengel gen Himmel getragene Seele des Verstorbenen mehrere Stationen (vămi) zu passieren, z.B. vama de clevetire, de batjocură, de pizmă, de minciuni (MS.1692,GCR 1,301 flg.), an denen ihr Teufel - nach anderen Engel - Lösegeld für ihre Sünden abfordern. Dazu dienen die beim Begräbnis auf die poduri (siehe pod 2. u. vgl. popas) geworfenen Münzen sowie - bes. für die letzte Station - eine zwischen die Finger des Toten gesteckte Silbermün£e. Cei ce nu dau naşilor colaci de botez, cînd mor, se crede că sufletul lor e oprit la vămile văzduhului (MAR.NAST.301) . (Mortul) şedea lung şi slab în cutia de brad, cu crucea de ceară şi cu banul vămilor -intre degetele deşirate (SAD.CR.242) . - 3. MOLD. TR. Mahlmetze F. (wofür auch zeciuală). - 4. ugs. Ertrag M., in Fällen wie: Vaca asta dă puţină vamă diese Kuh gibt wenig Milch. ”De te duci la et”, fac pescarii, ”vezi şi pentru noi, oare de ce n-avem vamă ta balta asta" (SEV.POV.182). - ET. magy. vdm. - SG. ALR SN I,K.1G0,-III,K.907. va'"ine ş Pl. va^meşi S.m. (um 1420 DERS) Zolleinnehmer, - beamte r, Zöllner M. Vameşii ... sînt datori a priveghia în totdeauna de a nu se strecura marfă fără ştiinţa biuroului (ZOLLRBGLE-MElSiT 16.Dez.1859,Art.38) . De veţi iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii fac aceasta? (BIBLIA 1688,Mt 5,46). Somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă (EMIN.0.1,203) . Duminica Vameşului şi a Fariseului der 10. Sonntag vor Ostern, an dem Lk 18,9 flg. verlesen wird. - GR. -măş, -miş; văma'ş (B.; CL XX, 1521), vămăta'ş (PP.FR.-C.MOŢII 216; 219), vămăte'ş (MÎNDR.EU.187). - ET. magy. vdmos, Ausgang wie in sameş; vămătaş, zu vămotni "verzollen". vampi'V Pl. -pi/ri S.m. (um l805 SINCAI N.51) 1. Art Fledermaus F. -2. Vampir M. - ET. frz. Vampire, dt. Vampir. va^nä Pl. va"ne S.f. (l851 STAM.) Wanne F. Dv.pă ce s-a încălzit scăldătoarea ... o toarnă într-o vănuţă sau covăţică (MAR.NAST. 258) . - GR. Dim. vănu'ţă. - ET. dt. Wanne. vanghe^lie siehe evanghelie. vanitate Pl. -tă^ţi S.f. (1832 GOL.CONDICA) Eitelkeit F.- ET. n.lat. Vanitas, frz. va-nite. va^nturä Pl. va^nturi S.f. (1868 BARC.) TR. OLT. Wandtragebalken M.- GR. van-tortă, vantrodă (WEIG.JB.XIX/XX,103), vantoriţă, van-turiţă, vandor (DR 11,333). - ET. sieb.-sächs. wantrud, WQnträt, bMnträot (KRAUSS 1044). - SG. ALR II/I,K.224,225. vape^l Pl. -pe^luri S.n. (DOC.um l800) Falbel, Franse F. 5 sirnizeturi, 3 cu horbote, 2 cu vapeturi (DOC.um 1800,REV.TOC.III,334;Heiratsgutsverzeichnis K Fetele ... te învăţa (mama Sanda) cusături de vapeturi, de gevrete şi de sangutii (GHICA 295). - ET. vgl. it. fatpatä, frz. falbata, dt. Falbel etc. vapo^r (um 1790 UT) I. S.m., Pl. vapo'ri D a m p f M. - II. S.n., Pl. va-poa're Dampfer N. - GR. vapore. - Dim. vapora'ş. - ET. n.lat. vapor, it. vapore. -SG. ALR SN III,K. 857-8. var Pl. va^ruri S.n. (1581/2 PO2 40;Gn 11,3) Kalk, Mörtel M. Var stins, nestins gelöschter, ungelöschter Kalk; piatră de var, Kalkstein. Daţi-ne pietri, daţi-ne var, daţi-ne lemne şi altele ce lipsesc la zid (ESOP 1812,GCR 11,207).- ET. asl.i)aru. ~ SG. ALR II/I,K,244,246-7,291 jMN 3787,3789,3793,114;SN I, K.227jIV,K.1213. va^ră- siehe văr. va^ră2 Pl. veri S.f. (1551/3 ES 97a;Mt 24,32) Sommer M. Place-mi fata sărăcuţă, Că umblă vara desculţă Şi iama cu opincuţă (I.-B.437) im Sommer geht sie barfuß. De vară fost-au multe ploi şi adese (AMIRAS, LET.2 111,123) im Sommer darauf. Astă-vară, az-vară (im] vergangenen, letzten Sommer. La vara im kommenden, nächsten Sommer. Unde mergeţi la vară? wohin reisen Sie in diesem, diesen Sommer? Fämeia ... cu capu-n arşiţa soarelui toată vericica cînd lucrează la cîmp (JIP.OP. 35) den ganzen lieben, langen Sommer. Vară este, iarnă este (Z.1,84) kommt Zeit, kommt Rat. Grîu de vară Sommerweizen. Apă de vară lauwarmes Wasser. Vgl. seară, sturz. - GR. Dim. verziei'că (JIP. I.e.), văru'ţă (PP.BESS.,CL XV, 462). - ET. lat. vera, Pl. von ver, an die Stelle des seiner Einsilbigkeit wegen unbequemen Sg. getreten. Ebenso primăvară u. danach dann toamnă u. iarnă. - SG. ALR SN I,K.12Q,189,204;III,K. 776,782. vani^lie S.f. (1832 GOL.CONDICA) Vanille F.- ET. it. vaniglia. vardi^st siehe gardist. vare-care 818 va^re-ca^ re etc. siehe oare 4. u. 5. va'rgâ Pl. vergi S.f. (1564 CORESI MOLIT.22) 1. (dünner, steifer od. biegsamer) Stab M., S t a n-g e, Rute, Gerte F. Toiagul tău şi varga ta (f) ßaxTnpLO. aou) , aoeasta m-au mîngîiat (BIBLIA 1688 Ps 22,5). Ara privit în jos printre vergelele de fier (ale ferestrei) (DEL.P.242). Pasărea care să prinde în ver~ gealele ce pun cu vîsc (MÄRG.126b) in Leimruten. Nalt 3 supţire ... mergînd a lene cu vărguţa supsuoară (NÄD. NUV.1,105) mit dem Spazierstöckchen. Fu bătut preste faţă şi preste cap cu vergi (DOS.VS.Ian.23;28a). Vargă de undiţă Angelrute. A tremura ca varga3 wie Espenlaub zittern: Cu moartea în sîn . .. sta acolo şi tremura ca varga (ISP.BSG.56). Copiii3 tremurînd vargă de spaimă (DEL.S.200). Popa3 îngheţat vargă3 da una după alta3 vorba şi ţuica3 ţuica şi vorba (DEL.I.V.ş.V.133). Vgl. Dumnezeu 3. - Spez. als Benennung bestimmter Geräte u. Geräteteile: vargă'3 vergea (de puşcă) Ladestock H. an älteren, Putzstock an neueren Gewehren; vargă3 vergea verstärkte Kante am Rücken des Sensenblattes (PAMF.AGRIC.125); vargă Spreize F. zwischen Blatt u. Zapfen der Sense (PAMF.AGRIC.126); zwischen den Pflughörnern (PAMF.AGRIC.39); vargă Stange F., an der das Ortscheit des Nebenpferdes befestigt wird (SÄGH. VOC. 108) ; vargăj vergică F i t z r u t e F. (auf die beim Weben das Ende der Kette aufgezogen u. die dann in die Nut des Brust- bzw. Kettenbaums gesteckt wird); vergea Leiste F., die beim Weben durch die Kette gesteckt wird (wofür gew. fuscel: DT.135); Stange F. zum Aufstöbern der Fische (ŞEZ.IV, 115). - 2. TR. vargă3 vergea (de pipă Pfeifen-jRohr N. - 3. varga ciobanului3 păstorului Karde F. (Dipin Geweben etc. (wofür HOLD. dungă). O basma prăzu-lie cu vărgi roşii (BASS.VULT.227). Păreţii erau albi ca laptele şi eu nişte vărgi de aur (ISP.LEG.2 251). (Miul) începu să bată mînzaţii cu codirişca de li să ridicau vărgi (DEL.S.205) Striegel. - GR. Dim. vărgu'ţăj vergu'ţă (D.), in Bdtg. 4 vărguli'ţă3 Pl. -ţe3 vărguşoa'răj Pl. -re (D.). - HUNT, tritt für vargă in Bdtg. 1 meist vergea'3 -gi'cä3 Pl. -ge'le3 Dim. vergelu'şă3 Pl. -şe3 ein, zum Unterschied von vargă "Streifen”. - ET. lat. vîrga. Zu vergea vgl. altit. vergella3 frz. vergelle etc. - SG. ALR SN I, K.20,36,52;II,K.413,473,475,476;III,K.739;IV,K.1054, 1148-9;V,K.1306. vaxme^ghie S.f. (1581/2 PO) veralt. TR. K o m i t a t N., Gespanschaft F. Pe cînd au pornit vlădicul neunit F. Moga în vizita-ţie în varmeghia Hinediorii (MS.1821,REV TOC.II,313). - GR. va'rmeghe3 orm- (B.), varrnigie (PO2 lO;Vorw.), va'rmede (PP.MlNDR.EU. 116) . - ET. magy. värmegye. -SG. ALR SN IV,K.998. va^rniţă Pl. va^rniţe S.f. (1683 DOS.) 1. Kalkgrube F., in der der Kalk gelöscht wird. Jucîndu-mă ... pe marginea unei văruiţi ... dinaintea bisericii '. . . care se repara (JIP.SUF.3). - 2. Grube, in^der Kalk gebrannt wird: Kalkofen H. Sfîntul Bariton în varniţă aruncat s-au săvîrşit (DOS.VS.Sept.3;5b). -GR. Pl. auch vărniţi (ISP.l.c.). - ET. asl. varînica. varc/ş ( + ) S. n. (1605 DIRB XVII/1,199) außerhalb der Stadtmauern gelegener Stadtteil: Vorstadt F. (Salahorii) au făcut un şanţ mare şi adînc împrejurul varoşului (DION.,TEZ.II,187). Au poruncit să se adune oastea lui de pe afară în cetate şi varoş (DION., TEZ.II,210). - GR. varuş. - ET. türk, varoş. va^rtă Pl. vărţi S.f. (1643 VARL.) LV. 1. W a c h e F. Băgîndu-l (pe Mihai Vodă) în cetate ... au pus ieniceri vartă de-l păzeau (MUŞTE,LET.2 111,40). împărăteasa Elisavet au poroncit de au schimbat toate vărţile pe la toate porţile (NECULCE,LET.2 11,419). -2. Wachtlokal, -haus N., Wache F. I-au dus (pe hatmani) de-i ţineau la vartă slujitorească de-i păziau slujitorii (NECULCE,LET.2 II, 355). în vartă preste toată noaptea rîs şi batjocorit de slujitori (VARL.CAZ.2 I,103b;von Christus). - GR. vardă. ~ ET. dt. Warte j poln. war taj magy. vărta. -SG. ALR SN IV,K.961. va^ruş siehe varoş. varva^r etc. siehe barbar etc. varvaril^c (+) S.n. (1821 BELD.) Roheit, Brutalität F. Cruzimea (eteriş-tilor) se întinde a nu le primi nicicum3 Cu varvarlîc a le zice ca să-şi caute de drum (BELD.,LET.^ 111,362; die Gattinnen zweier von den Hetäristen gefangen genommener Bojaren baten, diese sprechen zu dürfen). -GR. varvalîc (BELD.ET.33). - ET. varvar (barbar). varvaro^titä (+) S.f. (um 1714 RADU GREC.,CM 11,218) Roheit, Brutalität F. (Bulgarilor) le da grecii haraciu3 că nu le putea sta împotrivă var-varotitei lor(DION.,TEZ.II,228). - ET. ngr. ßapßapörnQ, -TTITOQ. va^rză Pl. ve^rze S.f. (1526 DRHB 111,43) 1 . K o h1 H., Kraut N. (Brassica oleracea); HOLD, dafür curechi3 TR. curechi u. chel. Sorten: varză (de iarnă) Kohlkopf, varză creaţă3 nemţească Wirsingkohl, varză de Bruxelles3 verzişoare Rosenkohl, varză roşie Rotkohl. Varză murată (in ganzen Köpfen eingesäuerter) Sauerkohl, Sauerkraut. Vrei să fii şi cu slănina în pod şi cu varza unsă u.ä. du verlangst Dinge, die nicht 819 vatră miteinander vereinbar sind. Se-nfoaie ca varza (PANN, CL V, 366) er bläht sich auf wie ein Pfau. Spalä-varzä Schwätzer. Vgl. a împăca 1.1. - 2. varză de stîncă (BR.) , v er ziş oară (PANTU) Hauswurz F., Lauch M. (Sempervivum tectorurn] . - 3. verzişoară Fetthenne F. (Sedum maximumjPANTU). - 4. verzişoară Keulens'chwamm M. (Clavaria ;DT. ). - 5. Pl. verze LV. (16.Jh.) TR. BAN. K r ä u t e r (Pl.). Si rodi pămîntul iarbă şi verze şi pomi roditori (PO^ 13; Gn 1,12). Grăunţul de muştariu ... cînd creşte, mai mare de toate verzele este (CDRESI TE^ 28a;Mt 13,32). - GR. arom. verdzu, Pl. verdzuri (DAL.) u. verdzăV (MIH.). - Dim. verzişoa'ra, Pl. -re. - ET. viat. vîr-dia für kllat. vîrîdia "grüne Gewächse”, Pl. von viridis "grün”, vgl. it. verza, sp. berza, port. verga etc. - SG. ALR II/I,K.289;MN 3914,143;SN I,K.189;IV, K.1106. vas" Pl, va"se S.n. (l6.Jh.CV2 ?6b;l Petr 3,7) 1- Gefäß, G ş s c h ir r N. Si et aducea fiecare— le daruri le lui ... vase de aur şi de argint şi -îmbrăcăminte (BIBLIA 1688 1 Kg 10,25). Voiu sfărăma norodul acesta şi cetatea aceasta -in ce chip să zdrobeşte un vas de lut (BIBLIA 1688 1 Jr 19,11). Vgl. a strica. - 2. (de vin etc. Wein- etc.J Faß N. -3. Schiff N. (wofür veralt. corabie), bes. v. Kriegsschiffen, LM. überhaupt. Cum au fost dînd moscalii din tunuri ... se şi afundau vasele turceşti de se înecau (NE-2 CULCE,LET. 11,399). La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă (EMIN.0.1,144) . -GR. Pl. von "Schiff” va'suri (HASD.I.V.112). - Dim. văscio 'r, văşcio'r (DOS.VS.Ian.22;25b) , Pl. -cioa're; văsu'ţ (B.). - Vgl. văsuşor. - ET. viat. vasum für kllat. vas. - SG. ALR II/I,K.289;SN II,K.400jIII,K.838;IV,K.1116. vas2 Pl. valsuri S.n. (1705 CANT.) Postament N., Sockel M. Va suri în minunat chip lucrate (CANT.IST. 107) . - ET. ngr. (3aaiQ. Vasi"le (1488 DRHA III,40) 1= m. Basilius M. Sfîntul Vasi le, Hei liger des 1. Januars, daher Neujahr N. ; Ajunul Sfîntului Vasile Tag vor Neujahr, dem dt. Silvester entsprechend. Aşa an nou, aşa Sîn-Vasile să-l hărăzească Domnul vrăjmaşilor noştri (DEL.S. 182; es herrschte grimmige Kä lte). -2. Vasila 'che Kasper M. - GR. veralt. Vasilie. - Dim. Vasi la 'che, Sa 'che, Vasili 'că, Si 'che, Si 'le. - Ugs. für "Neujahr" Sîn-Vasile, Sîn-Văsi'i, Sîn-Văsi'e. -II. Vasilca f. (DRHA III, 46) 1. B a s i 1 i a F. - 2. MOLD. Volks-b r a u c h: am Vorabend des Neujahrstages (Sf. Vasile) pflegen Zigeuner mit einem Schweinskopf, der mit Blumen, Bändern etc. verziert ist und auf einem Tablett getragen wird, umherzuziehen (umblă cu Vasilca) und ein Lied zu singen, in dem das Schwein meist Siva, aber auch Va-siva, Vasilca, Silea, Vasilcuţa genannt wird. - ET. ksl. Vasilije gr. BaoiAeios. ~ SG. ALR II/I,K.212jSN V,K. 1527,1520. vasilica^le S.f. Pl. (I8l7 URIC.IV,302) Basiliken (Pl.), Gesetzbuch der griechischen Kaiser Basilius und Leo. Tn vasilicale, cartea a 6-a, titlul l~iu se zice (IANOV, CL I, 23). - ET. ngr. tcl ßaaiXixd. vasili"sc Pl. -li"şti S.m. (Io.Jh.PS.SCH.90,13) Basilisk M. (Basiliscus). Unii dintr-înşii nu domni sau oameni se par că au fost, ci mai răi şi mai cruzi ... decît aspidele şi vasiliştii cei otrăviţi 2 şi veninaţi (SPĂT.MIL.,LET. 1,91;von den römischen Kaisern). Am auzit că este o dihanie cu ochi de vasi-lisc şi că sînt păsări care ameţesc vrăbiile la care se uită (AL.OP.1,1071) . - ET. ngr. (BooiACoxoc. vata^le S.f. Pl. (1832 GOL.CONDICA) Lade F. des Webstuhls, vgl. brîgle. Besteht aus zwei waagerechten Hölzern, dem oberen (vatala de sus) u. dem unteren (vatala de jos), zwischen denen das Riet od. Blatt (spata) ruht, u. zwei senkrechten Armen, den Schwingen (braţe, mîini, brăţări), die oben von einem Querholz, dem Prügel (băţul vatalelor) , gehalten werden. Fete mîndre care pe lîngă horă ştiau a învîrti şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile (CREANGĂ,CL XIV,365). - GR. vătale. - ET. vgl. bulg. vatala, vatalo; nslov. vatal, vatel "Elle” wird bei PLET. auf dt. "Waldelle" zurückgeführt.■- SG. ALR SN II,K.473,475,476. va/ţă S.f. (1832 GOL.CONDICA) Watte F. Afară plouă şi calea Appia ... pare în-vălită cu o vată supţire de nouri (IORGA AM. 181). -ET. dt. Watte. - SG. ALR SN IV,K.1236. văităm S.m. (1883BR.) iarbă de vatăm W u n d k 1 e e M. (Anthyllis vulne-raria). - ET. a vătăma, wahrsch. Eigenbildung BR. vatologhisi" ( + ) Präs. -se"sc V.intr. (1839 MARC0VICI D.3I8) plappern. Şi rugîndu-vă să nu vatolo-ghisiţi (un ßaToADyricrriTe) precum păgînii (EV. 1885 Mt 6,7). - ET. ngr. ßaxoXoycS. va'trä Pl. ve"tre S.f. (1525 BOGD.C.M.33) 1. (Feuer-) Herd M. Fetele cînd m-auziau ... Focu-n vatră-l aprindeau (I.-B.169). N-are nici foc (tăciune, cenuşă) în vatră u.ä. er ist bettelarm. -Schlaf- und Ruhestätte des Bauern; La ce, maică, m-ai făcut ... pe vatra cea de lut, Să trăiesc tot cu urît? (I.-B.179). Cînd îmblam la giudecată, Co-piii-mi plîngeau pe vatră (AL.PP.227). - Daher fam. a şedea, sta pe, în vatră auf der faulen Haut liegen, müßig dasitzen; a îmbătrîni pe, în vatră eine vax 820 alte Jungfer werden. (Soacra) şede-n vatră ca o piatră Şi zice oă nu-s bărbată (I.-B.170). (Băieţii) rîd de ele (de fetele mari) că au îmbătrînit -in vatră, că au ştirbit, că n-o să le mai ia nimeni (RCM. SÂRB.30). -2. Heimstätte F. Cîntecul ... l-am cules şi eu din gura sătenilor de pe vechea vatră a familiei Buzeştilor, în Romanaţi (BÄLC.108). Ţigani de vatră (GHICA XIII) seßhafte Zigeuner. - 3. Gesamtheit der zu einer Ortschaft gehörenden Bodenfläche: ürtsgebiet N. Sandru ... au vîndut a lui direaptă ocină şi moşie din sat din Filipeşti ».. din vatra satului şi din cîrnpu şi din ţarină (DOC. 1591,GCR 1,38). Cîţi din lăcuitorii orăşeni se vor afla lăcuind în vatra oraşului, aceia să se aşeze cu ludele lor în oraş (DOC.1814,TEZ.II,379) diese sollten in die städtische Steuerrolle eingetragen werden. Mergem din vatra mînăstirii ca o jumătate de ceas în sus, pe spintecătura Olteţului (VLAH.RP.114). - GR. Dim. vetrişoa'ră (PAMF.AGRIC.130). - ET. Substratwart, vgl. alb. vatre; aus dem Rum. in alle Nachbarspr. ein-gedrungen (RUSSU EL.210). - SG. ALR II/I,K.237,283;MN 3868,3869,131;SN I,K.97,135;II,K.400,547;III,K.803;IV, K.1073. vax siehe vacs. va'ză S.f. (1685 GCR) 1. Angesicht N. Cînd se înfăţişază într-un salon ... se proţăpeşte grav şi solemn în vaza tuturor (VLAH.GV.106) vor aller Augen. -2. Ansehen N. Vaza ce ai între oameni, precum se cuvine deregăto-riei tale (C&R.PRE SC.,GCR 1,276). Mai mare va fi vaza (împăratului) în lume de s-ar arăta milostiv către popor (ISP.LEG.2 219). Feste pu’yhn Rudu îşi ua 'isprăvi învăţătura, va ieşi în lume şi va fi om cu vază şi cu cătare printre ai săi (VLAH.NUV.29) wird bei den Seinigen Ansehen und Gunst genießen. Crispus Sallus-tius ... fu om cu mare vază pe lîngă August şi Tibe-riu (OLL.HOR.125) stand bei A. u. T. in hohem Ansehen. Cine o să stea să asculte la gura unui unchiaş necăr-turar şi fără vază în lume (ISP.,CL XVI,357). - GR. Gen./Dat. ungebräuchl. - ET. postverbal von a vedea. vâca'V Pl. văca'ri S.m. (1519 DERS) 1. Kuhhirt M. îşi adunase ciobani, văcari, pur-cari şi de tot felul de hoţi (MS.1782,GCR 11,127). S-a supărat văcarul wird von jdm. gesagt, der, um einen anderen zu strafen, sich selbst etw. versagt. - S.f. văcărea'să, Pl. -re'se, văcări'ţă, Pl. -ţe. - 2. Văcarul Arcturus M. (Stern). - ET. roman, vacca-rius, von lat. vacca "Kuh". - SG. ALR SN II,K.318. väcäli^e Pl. -Li/i S.f. (um 16IO DDR) 1. Z a r g e F. des Siebes, Mahlganges (auch veşcă). Steaua e făcută dintr-o văcălie, ca cea de ciur (RCM. SÂRB.99). - 2. MOLD. BUCOV. Löcherpilz M. (Polyporus). -GR. In Bdtg. 1 veşc- (JIP.SUF.181,RC., PAMF.IND.36), MUNT. văsc- (DT.153). - ET. zu asl. ve-ko "Augenlid, Deckel"; vgl. veşcă. - SG. ALR SN I,K. 178. 4 văcărea^ţă Pl. -re"ţe S.f. (1587 DERS) Sommerweide F. der Kühe, Alm F. - ET. zu văcar. văcăreai Pl. -re"i S.m. (1530 DRĂGANU 6l6) Flußregenpfeifer M. (Charadrius flu-vialis;SÄGH.VOC.74). - ET. văcar. văcări/ Präs. -re"sc V.intr. (1760 IORGA S.D.XII,72) 1. Vieh hüten. -2. (+) Viehsteuer einnehmen. - ET. zu vacă, văcar. văcări'e Pl. -ri"i S.f. (1793 STEFANELLI 232) 1. Viehherde F. -2. Viehpferch M. -3. Beruf M. desViehhirten. -ET. văcar. - SG. ALR SN II,K.318,319. văcări't S.n. (1705 CANT.IST.335) ehem. Viehsteuer F. Sfînta episcopia Huşilor ... la vremea văcăritului să aibă a scuti una sută vite: vaci, boi, cai (DOC.1754,MELH.CH.230). Văcărit, de vacă un zlot şi de cal un leu, să dea tot omul (NECULCE,LET.2 11,248). - ET. vacă, a văcări. văcări"ţă Pl. -ri"ţe S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Kuhhirtin F. -2. Rinderstelze F. (Motacilla flava;MAR.ORN.). - ET. văcar. văcsui" Präs. -suie^sc V.tr. (1868 BARC.) wichsen. într-o bună dimineaţă îmi văcsuiesc bine de tot cizmele (UR.LEG.396). - GR. vixui (PP.TR. WEIG.JB.X,218). - ET. vacs. văcui" siehe veciui. văcuşoa^ră etc. siehe vacă. văda^n etc. siehe văduv etc. vădăslui" Präs. -luie'sc V.intr. (I806 KLEIN) TR. jagen, pirschen. Pe marginea pădurii Mers-o badea-a vădăsli (PP.MÎNDR.EU.114). - GR. vă-dăsli. - ET. magy. vadăszni. vădi" Präs. -de"sc (16.Jh.PS.SCH.108,4) I. V.tr. 1. anklagen, verleumden. Dînd mie rău în loc de bine vădiia-mă (ksl. obolgahu mq) (CORESI PS.5 70b;Ps 37,20). - 2. o f f e n b a r machen, offenbaren, kundgeben, zum 821 văduvesc Vorschein, ans Licht bringen, angeben, verra t e n. Iosif . . . nevrînd să o vădească pre ea, vru să o lase pre ascuns (BIBLIA 1688 Mt 1,19) da er sie nicht bloßstellen wollte. Va veni D-dzău ... să facă giudeţ preste toţ şi să vădească toate necurăţiile lor (MS.um 1618,GCR 1,50) um ... auf-zudecken. (Sfîntul) Chiriac carele au vădit cinstita cruce (DOS.VS.Oct.28;91a). Jurînd pre egumenul să nu-l vădească cine este (MIR.OOSTIN,LET.^ 1,324) er möge ihn nicht verraten. Vorbele ce le-am ales Mi-au vădit prea mult gindirea cea atît de vinovată (OOSB.232) ließen ... erkennen, verrieten. Femeie, africană, ce lesne s-o vădească Putea-ntreaga-i figură, cu buzele umflate, Cu părul creţ şi negru (CL VII,246) die ... leichterkennen lassen, verraten konnte. Vorbele nouă sărăcesc limba de o mulţime de expresii vechi prin care românul e deprins a-şi vădi gândurile (CL VIII,77) seine Gedanken zu äußern. - II. V.intr.: spre cn. jdn. a n k lagen, începură a vădi sprînsul (CORESI TE4 174b;Lk 23,2;nach ksl.vaditi na kogo). Unde sînt aceia ce vădia spre tine? (CORESI TE4 20la;Jo 8,10). - III. a se vădi zum Vorschein kommen. La Roman petrecînd Stefan Vodă cerea în toate părţile avere de a lui Vasilie Vodă; şi aemu unele, apoi altele tu-pilate, ori odoare ori bani, den zi în zi se vădiau (MIR.COSTIN,.LET.2 1,347) kamen ... zum Vorschein. Aici acest geograf se vedeşte că foarte greşeşte (SPÄT.MIL., LET.2 1,93) ist ... offenbar sehr im Irrtum. S-astup ferestrele ... că nu voi să mă vădesc Cînd o fi să mă turcesc (TEOD.PP.481) ich will nicht gesehen werden. -ET. ksl. vaditi. vădi"re Pl. -di"ri S.f. (1632 EUSTR.PRAV.176) veralt. Offenbaren N. - ET. a vădi. vădi"t Adj. (1683 DOS.) s i c h t 1 i c h, s i c h t b ar, a u g e n schein- 1 i c h. Cînta perfect şi sub conducerea lui făceau progrese vădite (BRĂT.LD.22). Mulţimea din sală se uita cu o vădită curiozitate spre uşă, aşteptînd să vadă pe acuzată (GAZ.SÄT.XIV,405). - Neg. nevădit. D-zeu, Cel ce scoboară Şi-n gîndul cel mai nevădit (CDSB.31) der auch in den geheimsten Gedanken dringt. - Auch substantiv. (DOS.VS.Sept.11;14b). - ET. a vădi. vädito"r S.m. (1581 CORESI OMIL.,DENS.IST.II,217) LV. Ankläger M.- ET. a vădi. văditu"ră S.f. (1581/2 PO) LV. Anklage F. Strimbe vădituri înainte să nu iai (PO2 254;Ex 23,1). - ET. a vădi. vădra"r (+) S.m. (1517 DERS) Steuereinnehmer M. - ET. vadră. vädräri"t (+) S.n. (um 1710 NEC.COSTIN) ehem. Weinsteuer F. într-acea toamnă fiind vădrăritul cîte patru bani de vadră (AXINTE,LET.2 II, 166) . (Pe toamnă) s-au izvodit şi vedritul pe vin ... cîte 2 bani de vadiă (NEC. COSTIN, LET.2 11,52). -GR. vedrit, vădrit. - ET. zu vadră. vă"duă siehe văduv. vădui" siehe văduvi. vădure"! siehe vad. vă"duv (16.Jh.PS.SCH.108,9) I. S.m. W i t w e r M. De va fi alt preot şi-i va mari preoteasa şi va rămînea văduu (ÎNDR.57). Ţi se rupe inima cînd îl vezi pe dînsul văduvoi şi cu trei copii (NĂD.NUV.II,139). Si vor fi femeile voastre vă-* duve şi feciorii voştri săraci (BIBLIA 1688 Ex 22,24). Cela ce va să se preoţească şi va lua muiare sau vădua sau slujnică (ÎNDR.57). - S.f. văduvă, Pl. ~ve. BUCOV. ugs. heißt ein schwangeres od. mit einem Kind niedergekommenes Mädchen vădană (MAR.NAST.10;NUNTA 773). Hierher gehört wohl: Te-o iubit ca pre-o co- coană, Te-o lăsat ca pre-o vădană (I.-B.160). - II. Adj. verwitwet. Pentru bărbaţi şi muieri de vor rămînea vădui (ÎNDR. 273). Era odată un orn văduoi care avea un băiet şi s-a însurat c-o femeie vadană (SEV.POV.8). El s-a însurat a doua oară ş-a luat o babă văduvă (CREANGĂ,CL XI,212). Era în Tara Frîn- J ceaşcă un împărat văduoi de femeia de cea dintăi (DOS, VS.Iunie 5;144b). - Fig. verwaist. De va vădui beserica fără de episcop mai mult de trei luni ... atunce ... venitul aceii beserici vădue să se păzească de iconomul ei (ÎNDR.524). Cutare episcopie rămîind văduvă de păstorul ei (GHEORGACHI,LET.2 111,326) ohne Hirten. Laptele e hrana bătrîneţelor şi a gingiilor vădane de dinţi (UR.LEG.40) zahnlos. (Firul rupt) se bagă prin cocletul văduv (PAMF.IND.280) der abgerissene Kettenfaden wird in die leere Litze gesteckt. -GR. LV. u. TR. văduu, Pl. -dui; f. LV. Sg. u. Pl. vä-duo, mit Art. vădua, văduole, văduolor; LV. öfters u. TR. văduă, mit Art. vădua, văduăle, văduălor; Gen./ Dat. Sg. u. Nom./Akk. Pl. vădue (ÎNDR.524;BIBLIA 1688 Jr 18,21), Pl. vădui (BIBLIA 1688 Ez 22,25); MOLD. TR. m. văda'n, MOLD. f. văda'nă. S.m. bisw. văduv o'i, vă-duo'i, vădăo'i, BAN. văduvo'n*, văduo'nJ. - Dim. m. văduvio'r, f. văduvioa'ră, văduvi'ţă. - ET. lat. vî-duus, -a; zu v im Stammauslaut vgl. măduvă, pivă; Suffixwechsel in vădan evtl. über *văduvan. - SG. ALR I/II, K.279,280jII/IjMN 2638,69. văduve"sc Adj. (1581/2 PO) Witwen-. Tamara ... luo pre sine veşmintele vădue şti (PO2 133;Gn 38,19). - GR. văduesc, vădanesc. -ET. văduv. văduvi 822 văduvi" Präs. -ve"sc (158I PRL 276b) I. V.tr. zum Witwer, zur Witwe machen. Căsuţa ţi,-ai pustiit3 bărbatul ţi-ai văduvit (PP.MAR.ÎNM.560;Totenklage). Copiii ţi-ai sărăcit, Căsuţa le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit (PP. MAR.ÎNM.526;Totenklage). - Fig. verwaisen, beraub e n . Cu asemenea tertipuri vrea Vodă să văduvească scaunul mitropoliei de un bătrîn arhipăstor? (UR.LEG.373). Crivăţul în totdeauna cu mînia lui nu vine ... pe ulmi să-i văduvească de plăcutul lor frunziş (OLL.HOR.141). - II. V. intr. 1. (z u m) W i t~ wer, (zur) Witwe werden, verwitwen. N-au văduvit Israil şi Iuda de la Domnul D-zeul lor (BIBLIA 1688 Jr 51,5). Casele se pustiesCj Copiii se sărăcesc,Femeile vădănesc (PP.CL XIII,280;Totenklage) . - Fig. verwaisen. De va fi văduit vreo episcopie sau vreo beserică (ÎNDR.579). - 2. a 1 s Witwer, Witwe leben, Witwer, Witwe b 1 e i b e n. Si era Iudith în casa ei văduvind 3 ani şi 4 luni (BIBLIA 1688;Jdt 8,4). împărăteasa a lăsat cu sufletul la ceasul morţii ... ca împăratul, o soţul ei3 să nu văduvească (ISP.LBG. 306). - GR. LV. u. TR. -dui; HOLD. BUCOV. vădăni. - ET'. văduv. văduvi"e S.f. (1683 DOS.VS.Martie 17;4lb) Witwe r-s Witwenschaft F. Dezbrăcîn-du-şi (Thamar) hainele văduviei de pre dînsa (BIBLIA 1688 Gn 38,14). - GR. MOLD. vădani'e. - ET. văduv. -SG. ALR II/I,MN 2638,68. văduvi"ţă Pl. -vi"ţe S.f. (I68O DOS.PS.SL.R.67,6) 1. W i t w e F. (Sfînta) fu a mulţi săraci maica şi a văduviţe ajutătoare (DOS.VS.Apr.12;82b)„ - 2. vădu-viţă, văduvioa'ră Orfe F., Nerfling M. (Idus melanotus Heck.). - 3. văduviţă3 auch floarea văduvelor Witwenblume F. (Scabiosa atropu-rea) . - ET. văduvă. văduvo"i siehe văduv. văga"ş siehe făgaş. văgău"nă Pl. -gău"ni S.f. (1830 UT) I. Schlucht F., Ho fi 1 weg M. La urcuş eram urmărit de aburii ce ieşeau din văgăuni (UR.BUC. 231). Iacă intrăm într-o văgăună ce pe ce merge se strîmtează (C.NGR.250). - 2. (Augen-) Höhle F. Ochii lui sîngeraţi ardeau în văgăune (VLAH.NUV.46). - GR. Pl. bisw. văgău'ne. - ET. wahrsch. zu magy. vo-gany"schneiden”, vgl. vâgâni "Einschnitt”, von TAMAS nicht aufgenommen; vgl. auch găvan etc. - SG. ALR SN II,K.679,813,816, väho"d siehe vohod. văicări" Präs. mă -re"sc V.refl. (um 1780 EN.COGÄLN., LET.^ 111,254) j ammern, wehklagen. îndată se adunară călugăriţele şi se văicăreau de focul ce le ajunsese (ISP.LEG.^ 30;ein kostbares Gefäß war ihnen abhande^i gekommen). De se văicărea norodul sub povara birurilor grele ... (împăratul) îşi astupa urechile şi închidea ochii la toate (VLAH.GV.120). - GR. văi căra. - ET. vai; dunkle Bildung. - SG. ALR SN V,K. 1416. văicăritu"ră Pl. -tu"ri S.f.(1894 GION ) Jammern, Pl. Gejammer N. Văicăriturile amoroase ale acelor poeţi şi poete (GION 187). - ET. a se văicări. văiera" Präs. va"ier (um I66O STAICU 201) I. V.tr. beklagen. Duhul acela e mai de văie-rat ... decît noi (BAR.HAL.I,25). - II. a se văiera wehklagen, j ammern. El să văiera şi să făcea pre sine becisnic (DOS.VS.Oct.7;50b). Feciorii cei mari începură a să întrista şi a să văiera auzind sentinţa lor de moarte (CÂT.POV.I,65). Mă tînguiesc prunilor De jalea părinţilor Şi mă vaier brazilor De bănatul fraţilor (TEOD.PP.84;Klage des in der Fremde weilenden Mädchens). - ET. vai!3 zur Form vgl. a şuiera, a fluiera. - SG. ALR II/I,MN 6831 ,5,-6890,11. văiera"t Adj. (um I66O STAICU 201) beklagenswert, j ammervo 1 1. Acest 2 răspuns amar şi văierat (MÄRG. 173). - Substantiv.: Nemernicule, văieratule3 prăpăditule3 beţivule (RETEG. POV.1,7). - ET. a văiera. văieta" Präs. mă va"iet V.refl. (1551/3 ES 25a;Mt 9,23) wehklagen, jammern. Plîng şi mă vaiet căci au fost păcătos şi n-au ajuns să pocăiască ... ce 2 au murit (MÄRG. 120a). De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet (EMIN.0.1,199) . - GR. văita3 Präs. va'it. -ET. vaiet; doch vgl. auch alb. vajton. - SG. ALR I/I, K.140;II/I,MN 6890,11;6892,12;SN II,K.373;III,K.737;V, K.1464. văietătu"râ Pl. -tu"ri S.f. (1705 CANT.) Wehklagen, Jammern N. Suspine, văietă-turi şi olecăieturi în toate părţile ... să audzia (CANT.IST.148). - ET. a se văieta. văina" Präs. mă -ne"z V.refl. (1892 SEZ.) j ammern. Eu şedeam şi mă căineam şi mă văinam (PP.SEZ.I,117). - ET. vai!3 offenbar nach a se căina. văioa"gă siehe vale. văio"s Adj. (1722 CANT.) Tal-. (El) s-au ascuns în nişte locuri văioase şi holmuroase (CANT.HR.426). - ET. văi, Pl. v. vale. 823 vămui văiu"gă siehe vale. văl Pl. vă"luri S.n. (1829 HEL.1,79) poet. Schleier M. Vălul nopţii der Schleier der Nacht. Să-ţi desprind din creştet valul, Să-l ridic de pe obraz (EMIN.O.I,75). Dag. voal vom Gesichtsschleier der Damen. - ET. gelehrt nach lat. velurn (it. Velo, frz. voile). ~ SG. ALR II/I,K.160. vălăcăi" Präs. mă -ie"sc V.refl. (1900 MF) j a m m e r n, wehklagen. De ce te vălăcăieşti, mă creştine? (MF 1,678;1160). - ET. Nbf. von a olecăi, nach valeu, oleo etc. vălăşa"g Pl. -şa"guri S.n. (1581 PRL 223a) Kümmernis N. Grijile şi vălăşagurile cu care- 2 le sînt împietrite inimile (bogaţilor) (VARL.CAZ. I, 322b). Ceia (ce au avere), de mare grijă şi vălăşaguri 2 1 ce au pentru dînsa (VARL.CAZ. 1,323b). - ET. val 2. vălâtu"c etc. siehe tăvălug etc. vâlcea" siehe vale. vălcea"g Pl. -cea"guri S.n. (l806 KLEIN) TR. Lösegeld N. Cine s-ar afla de ne-or da (năframa), Bun vîlceag ar căpăta (MF 1,411). - GR. vîlc-. - ET. magy. valtsâg. vălci"că siehe vale. vălcui" Präs. -ie"sc V.tr. (1904 MINDR.EG.l8) einwalken, d.i. das Leder auf einem entsprechend geformten Holz (scîndură de vale, de vălcuit, valco 'rniţă;MÎNDR.FG.) bearbeiten, um ihm den Bug für den Fußrücken zu geben. - ET. dt. walken. vălea"n Pl. väle"ni S.m. (1482 DERS) Talbewohner M. Eşti tu fată de muntean Sau copilă de vălean? (AL.POEZII 1,97). - ET. vale. välea"t siehe leat. văllci"că siehe vale. väli"t Adj. (1900 MP) umwogen. 0 corăbioară ... De vînturi gonită, De valuri vălită (MF 1,1494). Vgl. a văluri. - ET. zu 7 1 val . vălmăşa"g S.n. (1795 BELD.N.POMP.1,85) 1. wildes Durcheinander: Gewühl, Getümmel N., T u m u 1 t M. Să ne ferim dar unul pe altul cu lancele, chiar şi în vălmăşagul luptelor (CL IV, 55). Cum a intrat în Toancele, torentul a şi luat pluta într-un valrnaşag de spume (GANE,CL 1,267). Si~n ca-pul meu aprins era ... un învălmăşag de gînduri nedesluşite (VLAH.NUV.168).-2. Verwirrung, Verlegenheit F. Eldgar, vrei să-mi spui ceva. ”Darn, răspunse el cu învălmăşag (I.NGR. ,CL 11,137) verlegen. - GR. înv-. - ET. valmă. - SG. ALR SN I,K.5. vălu"g S.n. (1862 PTB.) 1. Getriebe an der Welle des Mühlsteins: Laterne F.,Drilling M. (DT.162). - Danach dann wohl der ähnlich geformte, die Kette des Ziehbrunnens tragende mittlere Teil der Welle (VÎRC.). -2. Bündel N. Schilf od. langer Späne, das angezündet wird, um die Fische anzulocken (DT.126). - ET. val? 4. - SG. ALR SN I,K.162 jIII,K.851. vălui" Präs. -ie"sc (1551/3 ES) I. V.tr. hül len. Era în mijlocul marei valuindu-l valure (ES 51a;Mt 14,24). M-aş vălui într-o mreje care prinde peşti (BERTOLDO,GCR 11,171). -II. V.intr. w o-g e n.Ca glasul mării ce văluiaşte (BIBLIA 1688 Js 5, 30) . - ET. zu val?, vgl. învălui. văluri"t Adj. (1868BARC.) umwogen. Corăbioară ... de valuri vălurită (PÄSC.LP.18). - GR. valurat. - ET. zu val1. văluro"s Adj. (um 1830 CON.) 1. wellig, gewellt.La stîngă, creasta Je-pilor mari alcătuieşte o linie puţin văluroasă (UR. BUC.37).-2. stürmisch,ungestüm. (0-mul) în văluroasele pofte rîvnitor hojma de stare (CON. 256). - ET. zu val1. văluşa"g Pl. -şa"guri S.n. (1643 VARL.) Sturm M. Să ieşim afară din gîlceava păcatelor 2 şi din văluşagurile pohtelor hmiei (VARL.CAZ. 1,253b). - ET. zu val1, vgl. auch vălăşag. vălvăta"ie siehe vîlvătaie. vămeşe"sc Adj. (1910 PÄSC.) Zolleinnehmer-. Cest domn bun ... mi-a sosit ... din Bucureşti Cu cărţi vămăşeşti (PÄSC.LP.45). -ET. vameş. vămeşi"e (1640 CEASLOV 69b) 1. Zoll,- Stand M., Amt N. des Zolleinnehmers. Vămişiile cele de pe margini ... tot ei (grecii) le cuprinsese de le-au luat (NECULCE, 2 LET. 11,378).-2. Zollgebühr F. Cum să scoa-ţă ... Cei bani de vămăşie? (PP.MAR.NUNTA 681). - ET. vameş. vămui" Präs. -muie"sc V.tr. (um 1420 DERS) o marfă verzol 1 e n; cereale die Mahl- vamuială 824 metze einnehmen. Căile să vămuiesc, pă- 2 mîntul să -împarte, apele să stăpînesc (MÄRG. 35a) . Mărfurile ... se vor vămui numai pe la punte unde se află biurouri de vamă (ZOLLREGLEMENT 16.Dez.1859 Art. 46). - Absol.: Morăreasa vămuieşte, Neică dragoste-i grăieşte(RÄD.RUST.I, 6)„ - GR. vamuvati, slav. DOC. (1418-1420 DERS ). - ET. vamă. vămuia'lă Pl. -muie'li S.f. (1893 RÄD.) Einnehmen N. der Mahlmetze. Haide, Măriuco, la vamuială! ti strigă atunoi un flăcău care sfîrşise măcinatul unei chile de păpuşoi (RÄD.RUST. 11,158). - ET. a vămui. vănu'ţă siehe vană. văpa'ie Pl. văpăii S.f. (1551/3 ES 6b;Mt 5,22) Flamme F. (LV. MUNT. TR. Flamme überh., jetzt bes. große, starke, lodernde Flamme). Precum văpaia topeaşte ceara (MÄRG. "* 12a). Ca focul ce arde dumbrăvile, ca văpaia (ksl. plamenu) ce aprinde pădurile (OORESI PS.5 161a;Ps 82,14). Să suia pară de foc din pămînt ca o văpaie de cuptoriu (BIBLIA 1688;Gn 19,28). Manasia -împărat ... trec-Cndu-şi coconii pre în văpaia focului (ÎNDR. 626, nach 2 Sm 21,6). Calul mai mult rîncheza3 Pe nas văpăi că lăsa (PÄSC.LP.226). - Fig. : (Ipsilante) Purcede cu rîvnă mare3 de răsplătire aprins3 Si vine plin de văpaie aice la Prut întins (BELD.ET.3). - ET. vgl. altit. vapa, neuit. vampa "Glut”, alb. vape "Hitze”, serb. vapa "Dunst"; direkter Zshg. mit lat. vapor "Dunst" fraglich. văpăi/ Präs. -păie'sc V.intr. (1688 BIBLIA) f] ankern. Indern- Vv, foo d.e Surcele văpăi a pe vatră (OD.D.CH.54). Si era piatra şi focul văpăind întru piatră (BIBLIA 1688 Ex 9,24) Hagel und Feuer. -ET. văpaie. văpsa'riu Pl. -sa"ri S.m. (1561 CORESI) LV. Färber M. Neci un văpsari n-are putea face aşa alb pre pămînt (OORESI TE^ 87b;Mk 9,3). - LM. vopsitor. - ET. vgl. bulg. vapsar. văpsea" etc. siehe vopsea etc. văr Pl. veri S.m. (1505 DRHB 11,89) Vetter M. Văr primar3 bun3 TR. dulce3 ferner în-tîi (TIPLEA) leiblicher, direkter Vetter? veri primari etc. Geschwisterkinder; văr al doilea3 al treilea etc. Vetter zweiten, dritten etc. Grades. Jelui-m-aş florilor De dorul surorilor, Jelui-m-aş pietrilor Pentru dorul verilor (PP.GCR 11,234). Simţind că îmbla văru-său Roman Vodă să-l omoară (MS.17.Jh.,GCR 1,190). Vara ve-rei3 fina lelei3 nepoata cimătrei mele (Z.IV,675) scherzh. von entfernten Verwandten: Vetter Fuhrmanns Peitsche. Fam. Vok.: ve're, veri'cule3 veriqca'ne, Pl. ve'rilor etc., freundschaftliche Anrede: (mein) Lieber. 2 Da unde te duci3 măi verzcule, aşa pe gînduri? (ISP.LEG. 1,51). - 2. W a h 1 b r u d e r M. (RMC.SÄRB.67). - S.f. va 'ră Cousine, Base F. Tonul cu care vorbeşti 4 verişoarei mele îmi displace (AL.OP.I,1313). - GR. Vok. m. ve're3 siehe auch oben. - Dim. verişo'r3 f. -şoa'ră3 Pl. -re; fam. verici'că3 Pl. -ce'le (PP.MAR.NUNTA 299), verişa'na (ŞEZ.VII, 184;CL XX, 1021), văruşa'nă (SEZ.VII, 184), BAN. văru'ică3 Pl. -ce. - ET. lat. (consobrînus) verus, -na vera, vgl. arom. (cusuri'n) ver "leiblicher Vetter". - SG. ALR I/II,K.173,174,175,176,177,178;SN VI,K.1578. văra" Präs. -re"z (1703 GCD) I. V.tr. übersommern. Păcurariul meu ... (oile) Vara le vara Si sus le mîna (PP.GCR 11,329). Hanul au şi vărat pre dînşii (pe tătari) şi au şi mai iernat a doua iarnă (AMIRAS,LET.2 111,165). - II. V.intr. den Sommer ver-, zubringen. Astă-va-ră mi-am vărat Sub o cetină de brad3 Dar la vară mi-oi văra Cu mîndruţa-n Moldova (I.-B.63). Cine nu lucrează, Cu lipsa iernează Si cu ea vărează (PANN,CL V, 366) . Frunza troienită Să văreze nu-i ursită (RÄD.RUST.I,64) den Sommer zu erleben. - ET. vară. văra'r Pl. -ra"ri S.m. (1677 POTRA 1,172) 1. Kalkbrenner M. -2. Kalkverkäufe r M. - S.f. vărărea'să (POTRA). - ET. var. - SG. ALR II/I,K.247. văratic (1556 DERS) I. Adj. Sommer-, sommerlich. Poame văratice Frühobst. Flori văratice Sommerblumen. Grîu văratic (PAMF.AGR.103) Sommerweizen (= grîu de vară). Porumbul numai ici şi colea3 pe unde sînt locurile mai văratece3 se mai poate coace (FR.-C.MOTII 24). - II. S.n. 1. Sommerweide F. - 2. Weidegeld N. - TOPON. Văratec3 bekanntes Kloster in der Moldau. - GR. -tec. - ET. vară. - SG. ALR SN I,K.189,208. väräri'e Pl. -ri"i S.f. (1839 VAIL.) Kalkbrennerei F.;Kalkofen M. Säf-tica ... atîta ungea casa ş-o văruia încît ... moş Ne-culcea . .. tot bănuia zicînd că-i trebuie vărărie la poartă (NÄD.NUV.I,13). - ET. var. - SG. ALR II/I,K.247. vărbu'nc siehe bărbunc. vărbunca'ş Pl. -ca'şi S.m. (1825 B.) Werber M. -Fig. verdächtiges Individuum, Strolch M. Au şi ele birtul lor3 dar ce birt3 de varboncaţi (POP.NUV.161). Dar tu, vorboncaşule, ce te tot întorci p-aci, ca oaia în culcuş (POP.NUV.38). - GR. verb-.- ET. vgl. magy. verbun-kos. 825 vărsărie värga" Präs. -ghe"z V.tr. (I8l8 BUDAI-DEL.) in, auf etw. Streifen ziehen. Dacă uneori ceriul se noura şi dacă fulgere sclipitoare ■îl vărgau (NĂD.NUV. 1/ 124) . Ce de viroage săpate de pu-hoaie3 vărgînd clinele cu zbîrcituri şerpuitoare (UR. BUC.125). - ET. aus vărgat erschlossen. vărgat Adj. (1581/2 PO2 274;Ex 28,39) von Geweben etc. : gestreift, streifig. Ripsuri de mobile uni şi vărgate (MON.OF.1875, 2270). Por-'umbul cu foile vărgate din China (DATC.HORT.89) . Ochii mici şi vărgaţi ai ctitorului (DEL.P.151). -Fig.; Cit de pestriţ şi de vărgat grăieşte (CANT. IST.190). - GR. înv- (I.-B.23;FUND.BASME,GCR 11,370). - Dim. -găţe'l (ANON.CAR.; ISP.LEG.2 95). - ET. vargă. vărgălul" Präs. -luie"sc V.tr. (1910 PAMF.) coasa die Sense mit einer Spreize zwischen Blatt u. Zapfen versehen (PAMF.AGR.126, IND.141). - ET. varga 1. vă"rgurä siehe vergur. värnice"r Pl. -ce"ri S.m. (1602 DIRB XVII/1,32) veralt. Kalkbrenner M., der den Kalk in einer Grube (varniţă) brennt. Cînd varul (ars) s-a răcit3 este luat şi pus sub acoperişuri, de unde vămi cerul îl încarcă (PAMF. IND. 380) . - GR. -ţar. -ET. zu varniţă. - SG. ALR II/I,K.247 văro"s Adj. (1825 B.) kalkig, kalkhaltig] piatră văroasă Kalkstein M. Păreţii de piatră văroasă ai palatelor ruinate,din Niniva {QD„PS_89) - ET„ var. vărsa" (l6.Jh.CV2 21b;Apg 22,20) I. V.tr. 1. a u s-, weggießen, -schütten, vergießen, -schütten (wog. a turna ein-, aufgießen, -schütten). Vărsînd iară acesta mir pre trupul miu (ES 105b;Mt 26,12). A vărsa lacrimi j pîraie3 rîu de lacrimi Tränen, Bäche von Tränen, einen Tränenstrom vergießen. A vărsa sînge Blut vergießen. Am vărsat mănia mea preste dînşii pentru sîngele carele au vărsat (BIBLIA 1688 Ez 36,18) ich schüttete meinen Grimm über sie aus. Noaptea ... cu a ei mii de stele Varsă raze slabe păsurilor mele (EMIN.O.IV, 364). Plouă de varsă es regnet in Strömen. - 2. sînge etc. Blut etc. (er) b r e c h e nj absol. (sich er) brechen, sic fi übergeben. De sä va prileji ... să i să întoarcă omului de în bucate sau de în băutură multă să verse (S.TAINE 110). Gura omului e plină şi varsă cînd i se pleacă (GOL.,Z.II,172) wes das Herz voll ist, des geht der Mund über. - 3. veralt. un clopot etc. eine Glocke etc. g i e ß e n (wofür gew. a turna). Am vărsat şi clopotul cel mare (1816 IORGA INSCR.1/17). - 4. bani Geld einzahle n. - II. a se vărsa 1. în c. in etw. sich ergießen, fließen, münden. Ialorrriţa se varsă în Dunăre die Ialomiţa mündet in die Donau. Toate arpele în mare se varsă3 şi marea nicicum se umple (GOL.,Z.I, 209,nach Prd 1,7). - 2. a) s i c h ergießen, austreten. Apa din munţi s-a umflat 3 Pe vâlcele s-a vărsat (PP.RC.LEG.72). - Fig.: Doamne3 mulţi mai sînt3 Mulţi se varsă turcii pe acest pămînt (BO-LINT.^ 1,200). - b) se varsă zorile der Morgen graut. Mîndră3 cînd să viu la tine3 Se vărsa zorile bine (PP.RC.LEG.131). -GR. 1. Pers. Sg. Präs. vărs3 2. verşi3 3. varsăt Konj. să verse; 3. Pers. vărsează (PP.MAR.NAST.321;im Reim). - ET. lat. verso 3 -are "umkehren”, roman, "ausgießen"j e' statt ie' nach den endungsbet. Formen (vgl. dag. viers). - SG. ALR I/I,K.145 jII/I,K.38iSN II,K.572;III,K.760,762, 763,787,823,825,855;V,K.1329. vărsa "re S.f. (um 15ou BRATU,SLLF 11,317) l.Aus-, Vergießen N. - 2. Erbrechen, Übergeben N. -3. Mündung F. -4. fig. vărsare de ziuă Morgengrauen N., vărsarea serii Abenddämmerung F. Sub o rîpă stear- 1 pa ... Cu vărsarea serii un strein sosi (BOLINT. I, 163). - ET. a vărsa. vărsa"t (1564 CORESI MOLIT.14) I. Adj. 1. v ergossen» eingegossen. Ceaiul vărsat prin pahare (C.NGR.68;Gallizismus nach frz. verse). -2. erbrochen. -3. veralt. (v. Metall) gegossen. Si au făcut mare vărsată de zece coţi (BIBLIA 1688 2 Chr 4,2) und er machte ein gegossenes Meer, 10 Ellen weit. - II. S.n. 1. G i e-ßen, Vergießen N. - 2. fig. vărsatul zorilor Tagesanbruch M. Din vărsatul zorilor pînă la ieşirea stelelor (BIBLIA 1688 Neh 4,21). - 3. Pocken, Blattern (Pl.). Si-i va muri un ficior de vărsat (MS.18.Jh.,GCR 11,67). Buboaie sau vărsat ce se fac pe ugerul vacilor (FILIP.AGR.120). Ciupit3 stricat de vărsat pockennarbig. - ET. a văr-sa3 für II.3 Bedeutungsentwicklung dunkel. - SG. ALR I/I,K.115-7;II/I,K.45;SN II,K.427,579;III,K.760-3. vărsăuiî"nt Pl. -mi"nte S.n. (1870 COST.) Einzahlung F. (auf Sparbücher etc.) - ET. nach frz. versement. vărsări"e Pl. -ri"i S.f. (1829 AR 174) selten vărsărie de sînge großes Blutvergießen. La urmă s-au sculat toţi talienii şi au fost lupte şi vărsărie de sînge (I.NGR.,CL I,324;ein Bauer spricht). - ET1, ungewöhnl. Bildung nach apärie3 glodarie etc., die nur von Substantiven gebildet werden, hier aber von a vărsa. vărsător 826 vărsăto'r (1581 CORESI OMIL.387) I. Adj. gießend, speiend, sprühend. ~ II. S.m. lc veralt. Gießer M. Un vărsător de ceară ... A nimerit odată un chip desăvârşit (C.NGR. Fab.I). - 2. Vărsătorul Wassermann M. (Sternbild). - ET. a vărsa. vărsătură Pl. -tu'ri S.f. (1618 BGL) 1.Aus-,Vergießen N.-2.Ausfluß M., H ü n d u n g F. eines FIussrs. Rîul Uad-Marţin ne duce lin pină la vărsătura lui în marea (AL. ,CL VIII,115). -3. Erbrechen N. Pielea de pipotă e bună pentru vărsături (LEON ZOOL.MED.24). -ET. a vărsa. - SG. ALR SN III,K.811,823,827. vărul" Präs. -ie'sc V.tr. (1705 CANT.IST.96) Kalken, weißein.- ET. var. - SG. ALR 11/ I,K.246,291 jNN 3787,117. väruia'lä Pi. -ie'li S.f. (1870 COST.) Kalkanstrich M. Casa . . . era bine tencui-tă, şi văruiala albă ca zăpada, totdeauna primenită (XEN.BR.146). - ET. a vărui. văru'ică siehe văr. värui're Pl. -i'ri S.f (um l660 STAICU 115) Kalken, Weißein N. - ET. a vărui. vărui"t (l6.Jh.CV2 23b;Apg 23,3) I. Adj. 1. getüncht, geka 1 kt. Pînă ţi-am fost, bade, dragă, Ţi-era casa văruită Cu var peste cărămidă (I.-B.234). - 2. über tüncht. Vă asemănaţi mormînturilor celor văruite (EV.1894 Mt 23,27) den übertünchten Gräbern. - II. S.n. Kalken, W e i ß e 1 n N.' - ET. a vărui. - SG. ALR II/I,K.291. vărvăre'sc etc. siehe barbar etc. vârza'r Pl. -za'ri S.m. (1420 BGL) 1. Gemüsegärtner M. -2. Mönch M., dem die Versorgung des Klosters obliegt. -ET. zu varză. văr za're Pl. -zä'ri S.f. (1637 PUMMJL LEPT.1,4*12) Kohlpastete F. Să facă aluat pentru văr-zări în ajunul Crăciunului (SEV.NUNTA 6). Gătitu-le-aţi ceva bob fiert, găluşte şi vărzare? (CREANGĂ,CL XIV, 368). - GR. TR. S.n. văr zar, Pl. -za're. - ET. varză. - SG. ALR SN IV,K.1075,1079. vărzui' Präs. -ie'sc (1913 PAMF.AGR.264) I. V.tr. zerfetzen. -II. a se vărzui v. zahlreichen Menschen eifrig hin- und herge- hen, sich durcheinander bewege n. Si a început să se vărzuie lumea îiicoa şi încolo (RC.IR.133). Un om şi o femeie cari umblau forfotind prin lumea ce se tot vărzuia încoace şi încolo (RC.IR.164). - GR. Präs. auch vă'rzui. - ET. zu varză. 4 văsa'r Pl. -sa'ri S.m. (1825 B.) Geschirrmacher, Gefäßbüttner M. (FR.-C.MOTII 61). - ET. vas1. väsäri' Präs. -re"sc V.intr. (1888 FR.-C.MOTII 6l) Eimer, Kannen, Gefäße etc. a n f e r-t i g e n. - ET. vas1. väsc siehe vîsc. •1 väscio'r siehe vas . väsprie'mnic (+), S.m. (I683DOS.) Erbe, Nachfolger M. Acesta diadoh şi väs-priemnic a sfinţilor apostoli au fost (DOS.VS.Ian.29; 44a). - ET. ksl. vüsprijeminikü. văsuşo'r S.n. (1891 CRÄIN.) Schirmmoos N. (Splachnum sphaericum]. - ET. vas1. văta'f Pl. -ta'fi S.m. (1467 DERS) 1. veralt. Vogt, Anführer, Oberster, Hauptmann M. Cine va vrea întru voi să fie vătah (ksl. pervyj), fie voao rob (CORESI TE^ 43a; Mt 20,27). E vătahul (ksl. cotniku) şi ceia ce era cu nusul păzia pre Is. (OORESI TE^ 64a;Mt 27,54) der Mäuptmann. Vătaf ae lîunur-i vD0S.VS.S€;pL.26;30a; Râu~ berhauptmann; de vînători (GONST.CÄP.MAG.IST.1,147) Gberjäger; de călăraşi (DOC.1642,GCR 1,93) Reiter-hauptmann; de copii din casă (NECULCE,LET.^ 11,197) Oberpage; de ciocli (DION.,TEZ.II,184) Oberster der Totengräber; de scopiţi (BAR.HAL.VII,211) Obereunuch; de năvodari (PP.PÄSC.175) Anführer der Fischer; de zidari (MF 1,18) Anführer der Maurer; de ţigani (MF 1,518) Zigeunerbaron; de ciobani Oberhirt; de căluşari (PAMF.SV.55) Anführer der Pfingsttänzer; de juni (TR.WEIG.JB.VIII) Anführer der Ostertänzer; de vornicei (MAR.NUNTA 215) Oberster der Brautführer, etc. - 2. ehem. vătaf de plai Kr ei s-hauptmann M. im Hochland (wog. zapciu de plasă im F lach-landl. - 3. (de curte) Hausverwalter, Hofmeister, Intendant M. auf einem Gutshof, Schloß; (de moşie) Aufseher, Vogt M. auf einem Gut. Mi-ar fi cu greu să găsesc un vatav mai priceput decît dînsul (AL.,CL IV,308) einen tüchtigeren Vermögensverwalter. (Sub vechil) erau vreo cîţiva vătafi, puşi sub comanda lui Neculae (XEN.BR.68). Din urmă, vătavii dăduseră drumul cînilor (SAD.POV. 228;Schilderung einer Wolfsjagd). - S.f. vătăşoa'ie. 827 vătăşi vătăşi 'ţa. - GR», LV. vătah3 Pl. -taşi; MOLD, vatav3 Pl. vataji. - Dim. vătăşe'l3 -je 'l3 -gu'ţ (BGL 117). - ET. wahrsch. tatar. vataha "Schar, Genossenschaft" (MTKL. EV'/), vgl. poln. vataha^ -tacha3 ukr. -taha3 russ. va-taga; ukr. vatah "Oberhirte, Räuberhauptmann", bulg. vatah3 -taf "Werkführer”, türk, vattas "Hirte" aus dem Rum. - SG. ALR SN I,K*268;II,K.394;III,K.881,902; II/I,K.161,164,185;MN 2691,82. vătăje"! siehe vătaf. vătăma" Präs. va"täm (16.Jh.PS.SCH.88,34) I. V.tr. 1. veralt. jdn. verwunden, verletzen. Eu ucig şi viu fac3 vatăm şi eu vindec (OORESI PS.5 293a;Dt 32,39). De va nebuni bărbatul, atunce să se desparţă aceia casă3 pentru căce că iaste cwnpănă să nu o cumva vatăme sau să o şi omoară bărbatul pre muiare (ÎNDR.150). Făcînd rugă svinţii să cază capiştea j os 3 iară pre oameni sa nu vatăme (DOS.VS.Sept.26;30a). - Daher schlagen (GOR. PS.u.PS.SCH.) als Übersetzung von ksl. poraziti: Cel ce vătămă întîi-născuţii Eghipetului de la om pîhă la vită (OORESI PS.5 258 bis b;Ps 134, 8) . ^.beschädigen, verletzen. Sînt in ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor (ION.CAL.229). Eu sînt păstoriul acestor cu- vîntătoare oi şi bat pre lupi3 adecă pre cei ce va-2 tărnă săracii (MÄRG. 21a). Copiii daţi spre înfială nu se vatămă întru nimică la legiuita moştenire a fireştilor părinţi (COD.CAL.§ 950) erleiden keinerlei Einschränkung. Dacă vreo persoană ... a vătămat o faţă bisericească (FR.-C.MOŢII 113) wenn irgendjemand ... beleidigt ha L. - 3. arom. tote n. Nu avea niţi un lemnu ti vătămare şoariţiV i (PAPAHAGI 1259). - II. ase vătăma ugs. einen Leistenbruch bekommen.- GR. arom. vătănare (COD.DIM.,WEIG. JB.V, 70/15; PAPAHAGI 1259). - ET. lat. victimo3 -are "opfern" ist lautlich unmöglich (an Einfluß von vates "Seher" ist nicht zu denken); zu lat. vatius "krummbeinig" ist formell und begrifflich unbefriedigend // für lat. vic-tiniäre CIPARIU, BYHAN, SÄINEANU, MEYER, CRETU, KOER-TING, PASCTJ, ROSEITI, anfangs PHILIPPIDE, für Einfluß vates PUŞCARIU, dagegen DENS., vgl. CIORANESCLJ 9182. -SG.ALR I/I,K.147;SN IV,K.1188;VII,K.1887,2049. vătăma "n Pl. -ma"ni S.m. (1422 DERS) veralt. Ortsvorsteher M. Mihai Vorp au scris cărţi pre la stapînii satelor ... pre la vătă-mani (NECULCE,LET.2 11,281). Vornicul Nie3 a Petri-căi cu paşnicul3 vătămanul şi cîţiva nespălaţi de mazili se purtau pintre oameni de colo pînă colo (CREANGĂ, CL XIV,367;die Landstraße wurde repariert). Tu3 pîn-tece ... nu t-ei mai sătura Cum nu se mai satură iadul De strîns ispravnici3 ocolaşi,Popi.vornici şi vătămani (TEOD.PP. 168) . - ET. vgl. russ. etc. atarnan3 ukr. vat-3 ot-3 poln. hetman "Oberster der Kosaken". Wird auf dt. Hauptmann zurückgeführt, ist aber wohl tatarisch, zu vataha "Schar, Genossenschaft” (siehe vătaf), viell. z.T. mit Anlehnung an das deutsche Wort. vătăma"re Pl. -mä"ri S.f. (1581 PRL 245b) Verletzung, Beschädigung F. - ET. a vătăma. vătăma"t Adj. (l6.Jh.PS.SCH.87,6) 1. verletzt, beschädigt. -2. arom. erledigt, matt. S-băgară s-doarmă3 că era vătămaţi di pi cale (PAPAHAGI BASME 329) sie legten sich schlafen, denn sie waren vom Wandern todmüde. - ET. a vătăma. - SG. ALR I/I,K.136. vătămăto"r (1581 PRL 234b) I. Adj. verletzend, schädigend. - II. S.f. vătămătoare Wundklee M. (Anthyllis vulne-raria;CRÄIN.,PANTU). - ET. a vătăma. vătămătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (l6.Jh.CV) 1. veralt. Verwundung, Verletzung, Schädigung F. Cu ale lui (Hristos) vătămături (ksl. jazvoju) vendecatu-vă (CV2 75b;1 Petr 2,24). Căce şi puţinul bine iaste de folos3 iară şi puţinelul rău iaste vătămătura sufletească (EV.ÎNV. 1644,GCR I, 111). -2. Leibschmerzen (Pl.), spez. Leistenbruch M. Apoi mai am cîteodată vă-tămătură3 ştii vătămătura care o are tot omul3 dar aceia nu-i boală la noi (GANE,CL VIII,442;ein Bauer spricht). - 3. in Pflanzennamen: iarba de vătămătură Wundklee M. (Anthyllis vulneraria;PANTU); iarba vătămăturii D o r n e n g r a s N. (Crypsis;BR.). - ET. a Vătăma. - SG. ALR I/I,K.125;II/I,K.116. vätäro"g siehe vätui. vătăşe"! Pl. -şe"i S.m. (um 1730 IORGA S.D.V,l48) 1. ehem. Amtsdiener M. des Dorfschulzen. Cine poartă zechie şi iţari e ghită. Pă el călăresc vătăşielu şi premaru (JIP.OP.158). - 2. ehem. Polizeidiener M. îmbla ... vătăjeii de mahalale ... să vestească pe dată ... vr-un caz de ciumă (UR. LEG. 182). -3. Brautführer fl. - GR. HOLD. vatăjel. - ET. vătaf. vătăşi" Präs. -şe"sc V.tr. (1832 GOL.CONDICA) veralt. anführen, leiten, verwalten. Nouă fraţi Si (cutare) zece Care ... mi-i stăpîneşte Si mi-i vătăşeşte (TEOD.PP.51). Mi-o stăpîneşte (casa) Si mi-o vătăşeşte (P&3C.LP.166). Tu ai s-o vătăşeşti (averea) ... ca o slugă credincioasă (GANE,CL XV, 205). - GR. MOLD. vătăji. - ET. zu vătaf. vătăşie 828 vătăşi'e Pl. -şi"i S.f. (1675 MIR.COSTIN) 1. (+) D i e n s t N. , A m t N. des Vogtes» Radul Vodă . .. i-au dat vătăjiia de aprozi (MIR. OOSTIN, LET. ^ I, 257) . - 2. vătăşie de plai ehem. Kreishauptmannschaft F. im Hochland. Un zapcilîco vătăşie de plai (GHICA 295). - 3. ehem. Barrieren-zoll M. , A K z i s e F. Hatmanul menzilurilor are venit ... vătăşiile de arabagii din Iaşi şi Galaţi (FOT.III, 338)o Să se rădice şi măjăritul din Bucureşti i vătăşia de pescari i vătăşia de precupeţi (DOC.1809, TEZ.II,342). - GR. MOLD. vătăjie. - ET. zu vătaf. - SG. ALR SN II,K.4G0. vătâşi"ţâa vătăşoa'ie siehe vătaf. vätra"i Pl. -tra'ie S.n. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Schürhaken M. M-oi face Azimioară-n vatră ... "Că şi eu m-oi face D-un mic vătrăraş ... în foc arde-m-aş! Si te-oi coperi (AL.BP.Cucul si turturica). 3 * Vgl. trai. -2. Hakenstange F., die das Achsenende des Bauernwagens mit dem Tritt verbindet. - GR. MOLD, vătrar, Pl. -re; vătrai (MAR.NAST.39). - Dim. vä-trăia'ş, vătrăra'ş, Pl. -şe; vătrăre'l (AL.PP. 8,*im Reim), vătrăru 'ţ (B.). - ET. vgl. serb. ukr. vatralj, bulg. vatral; zu vatră. - SG. ALR II/I,K.285;MN 3886, 134;SN I,K.167;II,K.346;IV,K.1059;V,K.1331. vätui'1 (+) Präs. vätu'i (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. verheißen. Vătuiiu leage aleşilor miei (PS.SCH.88,4). Leagea sa ... Ce vätui lu Avraamu (PS. SCH.104,8). - II. a se vätui ge loben. Că giură-se Domnului şi vătui-se Zeului lu lacov (PS.SCH.131,2). -Er. ksl. vetovati "sprechen”, vgl. zur Bdtg. zavestati, (MIKL.EW.) . vätuiPräs. -tuie"sc (1832 GOL.CONDICA) wattieren. - ET. vată. vătu'i Pl. vătu'i S.m. (l6ll STEFANELLI 1) 1. einjähriges Zicklein. Va aduce (jertfă) ... de la oi mioară sau vătuie (xLVmpotv) den capre pentru păcat (BIBLIA 1688 Lv 5,6). - 2. j u n~ ger Hase. De abia o să avem vreme pînă desară să întoarcem doi trei vătui (CL XVTI,43;ein Jäger spricht). - Auch adjektiv. (DOS.PS.V.65,49). - S.f. vätu'ie. -GR. arom., megl.-rum. vituV u, -V e; auch vătărog (RC.). - ET. ansch. lat. vîtuleus, -a von vîtitlus "junges Kalb”, dann überh. "Junges”, vgl. alb. ftuje, ngr. ßexoüA.1 "einjähriges Zicklein”. Doch kommt für das alb. Wort - das dann dem rum. zugrunde läge - auch Ableitung von vjet "Jahr" in Betracht. Aus dem Rum. stammt poln. wetula3 ukr. vatulja, (vatuljka. vatujnik) // autochthon (RUSSU ER.417;GRAÜR,SCL VII,276;IVÄNESCU ILR 256). vätui"re S.f. (1857 POL.) Wattieren, Füttern N. Bumbacul mai serveşte şi la vătuirea zăbunelor şi plapornelor copiilor 2 mici (MANOL.IG.ŢÂR.79). - ET. a vătui . 4 vătui"t ( + ) S.n. (16.Jh.PS.SCH.55,9) Verheißung F.- ET. a vătui1. văvede"nie siehe vovedenie. văxui" siehe văcsui. văz S.n. (1839 VAIL.) 1. S e h e n N. (Sinn). Văzul şi auzul sînt simţurile cele mai nobile (GLOS.AC.). Loviturile3 cari curg ca grindina3 le ia (turcilor) văzul (VLAH.RP.33) blenden sie. - 2. veralt. Ansehen N.,Ruf PI. In case familiare cu văz bun nu-l priimesc (PANN PV.^ 11,114). - ET. postv, von a vedea, vgl» auz, vază. väzäto"r (1561 CORESI TE^ 110a;Lk 1,1) selten I. Adj. s, e h e n d. ~ II. S.m. 1. S e h e r M. -2. Zeuge M. - ET. a vedea. văzătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI) Ansehen N. Că Domnul nu gîndeşte d.e văzătura oamenilor (OORESI PRAXIU Gal 2,6,GCR 1,16). - ET. a vedea. văzdirja'nie (+) S.f. (1632 EUSTR.PRAV.203) E n t ha Itung, Enthaltsamkeit F. De să va prileji cineva să nu fie avut văzdîrjanie (S. TAINE 107). - ET. ksl. vüzdrüzanie. văzdî'rjnic (+) Adj. (1683 DOS.) enthaltsam. Un călugăr carele era părut a mulţi că-î ... văzdîrjnic şi nu era, ce împrotivă fără saţiu (DOS.VS.Ian.20;20a). Daniil prorocul ... era văzdîrjnic, atîta cît le părea jidovilor că-i scopit (DOS.VS.Dech. 17;225a). - ET. ksl. vuzdruzîniku. văzdu'h Pi. -du"huri S.n. (l6.Jh.CV2 22a;Apg 22,23) Luft F., Luftraum M. (wofür LM. gew. aer). Sodomlenilor carii spurcară văzduhul şi pămîntul cu îm-puţiciunea sa (MS.1691,GCR 1,289). Arătatu-s-au în văzduh stea cu coadă, ce se chiamă cometa (NEC.COSTIN, 2 1 LET. 1,466). în văzduh voios răsună clinchete ae zurgălăi (AL.POEZII III Past.10;ein Schlitten fährt durch eine winterliche Landschaft). De-al fulgerilor vuiet văzduhurile tună (COŞB.144). - GR. văzduc3 BUCDV. văz-dug (ŞEZ.V,170), văzduf, văzduv (VÎRC.). - ET. ksl. vüzduhü. văzglaşe'nie ( + ) Pl. -şe'nii S.f. (1652 TÎRNOSANIE 3^0) in der orthodoxen Liturgie Aufruf zur Eucharistie. 829 veac Aoestea şi altele ca acestea ne -învaţă preotul prin 2 aaea mică văzglaşănie (MĂRG. 229b;von den Worten sfintele sfinţilor der Eucharistie). - ET. Ksl. vüzglaseni-je. väznese'nie ( + ) S.f. (16.Jh.COD.TOD.5DENS.IST.IIa 3^0) Himmelfahrt F. La văznesenia sa3 cînd s-au înălţat de pre pămînt în ceriu (VARL.CAZ.114;von Christus) . (Hs.) pînă în patruzeci de ai după voznesenie (WSivăzn-) au oprit războaiele (DOS.PS.V.50,Anhang). - GR. vozn-, - ET. Ksl. vüznesenije. văznesi" Präs. -se"sc (l6.Jh.PS.V. 152,2) LV. I. V.tr. 1. emp o r h e b e n. Cere ce voiu face ţie mai nainte decît mă voiu văznesi de ta tine (BIBLIA 1688 2 Sm 2,9;Elias vor der Himmelfahrt). - 2. rühmen, preisen. Pre unul în troiţă D-zeu ... măresc şi sfîntul lui nume în veci văznesesc (ue~ vaAuvüJv CANT.DIV. 138a) . - II. a se văznesi überheblich werden. Cu semeţiile nenumăratelor bunătăţi văznesîndu-se (enapOevTeQ;BIBLIA 1688 Est 8,12). Dimitraşco Vodă3 văzîndu-se în cinste mare de la moscali se vătnosise şi cu mine nu se sfătuia 2 (NECULCE,LET. 11,320). - GR. văznosi. - ET. Ksl. vüz-nesti bzw. -nositi. văzu't (1559 CORESI IC.) I. Adj. 1. sichtbar. - Neg.: Am trei coase nevăzute (AL.PP.39;die Cholera spricht). - Văzîndu-ne mergînd spre ea3 trecu în altă atee şi se făcu nevăzută (C.NGR»41) verschwand. Un lucru nemaivăzut etw. noch nie Dagewesenes. -2. angesehen. Rău văzut schlecht angeschrieben. - II. S.n. 1. veralt. Sicht F. - 2. veralt. S e h e n, S e ii v e r-mögen N. Iubeşte-mă din văzut Dacă nu mă poţi mai mult (I.-B.47). - 3. selten Besuch M. împăratul au mai mers ... şi în văzute (SBIERA POV.108). -4. Sichtbares N., sichtbare Welt, so im Glaubensbekenntnis: Crez întru D-zeu3 în tatăl putearnicul3 făcăţoin-ul ceriului şi al pămîntului3 văzutelor tuturor şi nevăzutelor (CORESI IC.6b/7a) Schöpfer ... der sichtbaren und unsichtbaren Welt. -Neg. nevăzut. - ET. a vedea. văzvije"nie (+) S.f. (1683 DOS.) (Kreuzes-) Erhöhung F. La ziua praznicului de văzvijenia cinstitei cruci (DOS.VS.Ian.7;6b). Ziua Crucii sau Văzvijenia Fest in der orthodoxen Kirche 2 am 14. Sept. (VARL.CAZ. II,8b flg.). - ET. ksl. vüz~ vizenije. văzvijui' (+) Präs. -ie"sc V.tr. (1683 DOS.) crucea dasKreuz aufrichten, erhöhe n. O văzvijuiesc de o rîdică de arhiereul (DOS. VS.Ian.7;6b). - ET. ksl. vüzdvizati 3 -avizg. veac Pl. vea^curi S.n. (l6.Jh.CV) 1. LV. (sich über viele Jahre erstreckende) Zeit. Un veac fericit era3 care pot zice că nu va mai fi niciodată (DION.,TEZ.II,166;von der Regierungszeit Fürst Ipsilantis) . Să stea adia pînă la sfîrşitul veacurilor (MS.1783 GCR 11,131) der Zeiten, der Welt. Toate aceste odoare şi ştiinţele s-ar fi stins la aceşti veci de pre urmă3 de nu ar fi istoria (NEC. COSTIN,LET.2 1,35). Pentru slobodzenie şi moşie cu cinste a muri decît prin mulţi veci cu necinste a trăi mai de folos şi mai lăudat este (CANT.IST.140). Nici înălţimea Nu este fără pogorîre! înălţatul în veac mult3 Coborîtul într-un minut (EN.COGĂLN.,LET. 111,294) vollzieht sich in einem langen Zeitraum. Cela ce va lua doaă muieri ... în veacul de acum se ceartă după voia judecătoriului (ÎNDR.218) wird gegenwärtig ... bestraft. (Gheorghie era) de viţă cinsti-tă3 fiind din bătrîn vac părinţii lui podobiţ cu rudă bună şi credinţă direaptă (DOS.VS.Noe. 3; 100b) von altem Geschlecht. Tu cînd te-ai născut3 Fost-a veacul bun5 Ca şi cel de-acum (TEOD.PP.19). Pe mine m-a ajuns vacul bătrîneţei (DEL.S.86). Ce tot ceartă în tot va-cul? (PANN PV.M.II,89) wozu immerfort Streit? Este un graiu de cînd vacu Că-şi sparge cu vreme opincile şi dracu (PANN,GCR 11,361) von alters her. LV. veacul aces-ta3 cest de acum3 cel viitor u.ä. diese, jene Welt, dieses, jenes Leben. Fiii veacului (toö cclojvoq) acestuia mai înţelepţi sînt decît fiii luminii în neamul lor (BIBLIA 1688;Lkl6,8) die Kinder dieser Welt. Sfîrşitul veacului3 veacul de apoi das Ende der Welt, der jüngste Tag. Veralt. veacul de mijloc (LM. evul mediu) das Mittelalter. - Von der Lebenszeit: Cîntic de voinic Cum n-aţi auzit Cît veac aţi trăit (AL.PP.66). De vrei tu să mor eu3 Mai lungeşte veacul meu Să mă-mpac cu D-zeu (AL.PP.90). Nu e nimeni volnic decît de la 18 ani în sus să-şi gonească vacul (VLAH.IC.47) sein Leben zu verkürzen. După ce au urat fiecare ... sănătate lehuzei şi veac lung cu noroc copilului (CL IX,3) ein langes, glückliches Leben. Un veac de om ein Menschenalter, -leben. N~am să-l văd (sărutul făgăduit) cît veacul! (00ŞB.34) Zeit meines Lebens! Copaciul hultuindu-să mai jos este mai cu veac (DRÄGH.IC.82) hat längere Lebensdauer. Fam. a-şi face veacul undeva etc. sein Leben irgendwo etc. zubringen: Persoane care de obicei nu-şi prea fac veacul prin biserici (ROS. TROT.92). Bărbatu-său ... era la cîrciumă; că cu astea îşi făcea vacu bietul om: cu lenea şi cu beţia (RCM. SÂRB.75). Prinse a-i spune că el îşi făcuse vacu de-a-mu (RÄD.RUST.II,181) daß er lange genug gelebt habe. Si-a trăit vacul3 şi-a mîncat colacul (şi-a trăit tra-iul3 şi-a mîncat mălaiul) (PAMF. JOC.III,96) . -2. E w i g-k e i t F. Iară graiul Domnului lăcuiaşte în veaci (CV2 72b;1 Petr 1,25). Viaţa3 focul etc. de veci das ewige Leben, Feuer etc. Vor merge aceia în munca vecilor 3 e direpţii în viaţa de veac (CORESI TE^ 57a/b; vecernie 830 Mt 25,46) in die ewige Pein ... in das ewige Leben. Tn veci (de veci)3 în vecii vecilor3 LV. Tn veac (de veac)j Tn veacul veacului ewig, in (alle) Ewigkeit. Den veac şi pTnä Tn veac tu eşti (BIBLIA 1688 Ps 89,2) von Ewigkeit zu Ewigkeit. Dereptatea lui va petrece Tntru vecii nesfTrşiţi (MS.1710 Ps 111,9,GCR 1,368). Grozave minute pe care Tn veci nu le voi uita! (C.NGR. 56) . RTzi cu ger Tn zile reci3bl-ai mai rTde veci de veci (RÄD.RUST.I,57;zum Winter) in alle Ewigkeit. Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut (EMIN.O.I, 107). A noastre inimi Tşi jurau Credinţă pe toţi vecii (EMIN.O.I,186) für alle Ewigkeit. - A vinde3 cumpăra o moşiej casă de veci ein Gut, Haus verka ufen, kaufen. Casă de veci eigenes Haus. Mă Tndur să-ţi dau un petec de loc3 să fie d& veci al tău (ISP.LEG. 175) damit es dir immer gehöre. Loc de veci Grabstätte. -3. Jahrhundert N. Tn veacul al zecelea im zehnten Jahrhundert. La al doile veac a lui Hs.3 după întrupare 3 plinindu-se veacul întîiu3 ani una sută (NEC. OOSTIN, LET / 1,62). Bätrtnul Novae Ce tră'ieşte-acum de-un veac (AL.PP. 149). - 4. bisw. Wetter N. Tn ziua de Mäcenici3 oricTt de rău ar fi va-cu afarăj să nu te mînii (RCM. SÂRB. 38) .. - GR. veralt. vac. - Auch Pl. m. veci. - ET. ksl. vekü3 gibt in der Kirchensprache gr, aiojv wieder. - SG. ALR SN III,K.674. vece'mie Pl. vece'rnii S.f. (156*1 CORESI MOLIT.l'/ Vesper F., Abendgottesdienst M. Era tîrziu3 la ceasul cînd ieşia călugării de la vecernie (MS.1747,GCR 11,40). Gata-i popa cu toaca3 Să-ncea-pă vecernia (I.-B.426). - GR. vicerne3 vicernă. - ET. ksl. vecerzniga. - SG. ALR II/I,NN 2757,99;SN III,K. 766;V,K.1381. vechi" etc. siehe învechi etc. vechi Adj. (16.Jh.PS.SCH.31,3) alt (Ggs. nou), vgl. bătrîn 1. Vn tîlhari ... merse de să culcă să doarmă Tn umbra unui zid vechi (MĂRG., GCR 1,294). Să ne dezbrăcăm de omul cel vechiu ca să ne arătăm mai albi de zăpadă (MS.17.Jh.,GCR 1,85). Legea veche3 Vechiul Testament das Alte Testament, I-au grăit (lui Radu Vodă) boierii cu toţii pentru dînsul să nu hie uitat3 ca o slugă veche ce este (MIR.OOSTIN, LET.^ 1,256). Datorie veche3 comoară nesfîrşită u.ä. eine alte Schuld ist (für den Gläubiger) ein unerschöpflicher Schatz. Vgl. mătură 1. Din vechi von alters her: Din vechi era obicei să să împărtăşască (mirii) înainte de a li să ceti cununia (GHIB.BV.47). - GR. f. veche3 Pl. m. u. f. vechi. - Dim. vechişo'r3 vechiu'ţ (D.). -ET. lat. vetülus. - SG. ALR SN I,K.229;II,K.432;III,K. 805,806;IV,K.1153,1155;V,K.1507. vechi'e S.f. (1800 BUDAI-DELEANU VII,3) veralt. 1. Alter N. -2. Vorzeit F. - ET. vechi. vechi'1 Pl. vechi'li S.m. (17*43 GHIB.I.Z.V/1,215) veralt. 1. Stellvertreter, Statthalte r M., (de judecăţi) Rechtsanwa lt, Advokat H. Ioan Teodor au rămas vechil terzimanului o în Tarigrad (CANTA,LEP. 111,190). (Sultan Mehmed) găsi 3 * cu cale să orînduiască vechil a împărăţiei pe fii-său Corcut şi el se duse la Meca (I.VÄCÄR.,TEZ.II,259). Sînt şi eu unul din vechilii lui D-zeu şi am trecere pe la scaunul din ceri al Preasfinţiei sale (UR.LEG.101;Christus spricht). Moştenitorii (falitului) vor putea să se înfăţişeze sau înşii sau prin vechil la facerea bilanţului (COD.OQM.1840 Art.222). - 2. MDLD. (de moşie Guts-) Inspektor, Verwalter M. De cînd o vinit pe moşie vechilu ist nou (AL.OP.I,692). -ET. türk, vek.il, vechiIe't (+) S.n. (I8l8 COD.CAR.) 1. Vertretung F. Vechilet zicem fapta vechilului (COD.CAR.,pentru vechilet 1) . - 2. V o 1 1-macht F. Se poate da vechiletul de către stă-pîn ... înscris şi nescris (COD.CAR.,pentru vechilet 4). Tovarăşul comanditar nu poate face nici o faptă de cîrmuire ... nici chiar în putere de vechilet (COD.COI. 1840 Art.26) . - ET. türk, vekălet. vechili'e Pl. -li'i S.f. (1777 A.J.277) veralt. 1. Vertretung F. -2. Amt N., Würde F. des vechil. - ET. vechil. vechilimea' (+) S.f. (1803 IORGA S.D.XXII,396) Vollmacht F. Unul din boieri sau doi cu mag-zar cu vechilime din partea boierilor obştiei (DOC. 1822,URIC.III,232). Am trimis un vechil cu vechili-rneaoa mea ca sa cuprinză toate ce mi să cuvin mie (BAR.HAL.VI,166). - ET. zu türk, vekâletname. vechili'c (+) S.n. (1777 PORUNCĂ 3) Vollmacht F. Acelor ce-i ... vor rîndui în pricina ce va fi3 să le deie scrisoare de vechilîc din partea tuturor (DOC.1803,URIC.IV,156). - ET. türk. vekillik. vechi'me S.f. (1698 CANT.) 1. A 1 t e r N. (Daseinszeit), vgl. bătrîneţe. Pentru a anilor vechime cîtă ai3 mult mă mir (CANT.DIV. lb;der Weise zur Welt). -2. Dienstalter N.,Anciennetät F. După cîţiva ani3 locotenentul Teacă fu avansat la gradul de căpitan3 - de astă dată la vechime (BACALB.MT. 15) nach dem Dienst-alter. -3. alte Zeit, Vorzeit, Altertu m N. Sînt multe credinţe fără temei ... rămase rătăcite pîn mintea noastră dîn vechime (JIP.OP.116). Preot rămas din a vechimei zile3 San Marc sinistru miezul nopţii bate (EMIN.O.I,202)„ - ET. vechi. - SG. ALR SN I,K.19. 831 vecui vechitu"rä Pl. -tu"ri S.f. (EV.1642) 1. Zustand einer Sache, die alt geworden ist: A 1- t e r N. (Fapte) a cărora pomenire nici odinioară vechitura vremurilor nu o va stinge din cărţile vie-2 ţii (NEC.COSTIN,LET. 1,36). - Jetzt nur noch im bösen Sinn. Soldaţii ... învăliţi în mantale transparente de vechitură şi de gloanţe turceşti (GHICA 277) . -2. alte Sache, Pl. alte Kleider, [a Iter] P lunder, T rödel. Copiii3 gătiţi în vechituri de căpătat (VLAH.IC.107). Avem a-i găti lui (Hs.) în loc de groapă inimă noao3 lepădînd toată vechitura a omului cel de păcate (EV.ÎNV.1642, GCR 1,101). Ehem. hala vechiturilor Trodelmarkthalle (in Bukarest]. - ET. vechi. veci siehe veac. vecile S.f. (1551/3 ES 73b;Mt 19,30) Ewigkeit F., in Fällen wie: Aşteptăm sculatul morţilor şi viaţa ce va să fie în vecie (00R.,GCR I, 32). D-zeu ... ce viezi şi împărăţeşti în vecia veacului (COR.,GCR 1,28) in alle Ewigkeit. Locul unde Toţi direpţii din vecie Aştepta ... de-acolo ieşire (AARON,GCR II,192;vom Fegefeuer) von Ewigkeit an. Viaţa de vecie (MS.1648,GCR 1,124) das ewige Leben. Munca cea de vecie (MÄRG. 127b) die ewige Pein. M-am vîndut dumnielui ... să-i fiu dwnnielui rumân şi coconilor dumnielui în vecie (MS.1650,GCR 1,135) für immer. (Faraonul) ... împărţea pămîntul3 vremelnic sau pe vecie (BUZ.CUG.70) als dauernden Besitz. (Luna) din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri (EMIN.O.I,l3o) ruft eine Unendlichkeit von Schmerzen hervor. - ET. veac. veci"n (1482 DERS) I. S.m. Nachbar fl. Poate neştine să-şi strîngă priateniiy vecinii şi alţi striini cu arme ... să-şi apere bucatele (ÎNDR.,GCR 1,161). Pentru mîndra cea din colţ Mîncai şeptezeci de zloţi Şi pentru vecină-sa ... Mîncai caii şi cocia (I.-B.376). Prin3 în vecini bei, zu den Nachbarn, in der, die Nachbarschaft: (Ilin-ca) plecă prin vecini să-şi stîmpere amarul şi să-şi mai răcorească inima (VLAH.NUV.27). Vgl. a juca 1.3. -2. LV. vecinul,d er Nächste, Mitbruder. 5a nu fii mărturie strîmbă vecinului tău (MS. 1607,GCR I,40;nach Ex 20,16). - 3. (+) MOLD. Leibeigener M. Cine au şezut în sat boieresc 12 ani3 2 să rămînă vecin (NEC.COSTIN,LET. 11,41). Pre vecinii boiereşti şi călugăreşti încă nu-i da (Mihai Vodă) 2 lesne stăpînilor săi (NECULCE,LET. 11,361). - II. Adj. benachbart. Casa vecină das Nachbarhaus; camera vecină das anstoßende Zimmer. Căldura din cuhnie îl cufunda într-o amorţeală vecină cu somnul (DEMETR.NUV.12) in eine schlafähnliche Betäubung. - GR. Vok. m. -ne. - ü±m.-cine'l3 Pl. -ne'i3 f. -ni'cä3 -nea'} Pl. -ne'le. - ET. lat. vZcinus; zu ve- vgl. sp. vecino3 port. vezinho3 prov. vezi3 frz. voisin etc. - SG. ALR SN V,K.1250,1251. vecina"ş (l607 DIRB XVII/1,257) I.S.m. Leibeigener M. Au cumpărat jupan Mîrzea ... ocină în Berileşti ... cu vecinaşi anume Bălan i Mihăil i Dragomir i Pîrvul (DOC.1608,HC I, 168) . - II. Adj. benachbart. S-au rîdicat neamurile vecinaşe (FLDR.,CL IV, 153). - ET. vecin. vecinătate Pl. -tă"ţi S.f. (1642 AGY 11) Nachbarschaft, Nähe F. Casele din vecinătate die benachbarten, umliegenden Häuser. - 2. (+) MOLD. Leibeigenschaft F. Unde vor fi vecini3 să vie la Iaşi ca să se dezbată de vecinătate (NEC.COSTIN,LET.2 11,41). -3. Leibeige-n e (Pl.) Strîngîndu-se vecinătatea de pretutindene la divan (EN.COGĂLN.,LET.^ 111,214). - ET. lat, vici-n-Ltas (PUSC.EW.1870) . vecine"sc Adj. (um 1640 URECHE) N a c h b a r-, Strîngînd (Radu Vodi) oastea sa şi ve-cinească3 au venit asupra lui Stefan Vodă (URECHE, 7 LET. 1,158). - ET. vecin. vecini" (+) Präs. -ne"sc (1636 DRHB XXV3342) I. V.tr. zum Leibeigenen machen. Păgînii îşi cumpără robi pe bani şi în al şeptelea an îi iartă ... şi tu vei în veci să-l vecineşti (NEC.OOSTIN,LET.2 11,41). - II. a se vecini LV. a n- grenzen (BIBLIA 1688 Sus 1,4). - ET’. vecin. veci"nie etc. siehe veşnic etc. vecini"e S.f. (1626 BGL) Leibeigen-, Knechtschaft F. A muştelor prieteşugul şi frăţiia3 iară nu vrăjmăşiia şî veciniia să poftim (CANT.IST.168). - Er. vecin. vecui" Präs. -ie"sc V.intr. (1564 CORESI CAZ.I5153a) 1. LV. ewig sein, (ewig) bestehen, 1 e b e n. Mila dumnezăiască Cu noi să văcuiască (DOS. PS. V. 135,80). - 2. veralt. u. ugs. (lange) leben. Unde-l vedea (Sandu pe Băngău) că are de gînd să văcuiascăj i-a scurtat drumu raiului (RÄD.RUST.II, 83;S.sollte B.ermordet haben). Ia-ţi ş-o mireasă ... Cu ea să trăieşti Si să văcuieşti! (PP.OOL.1883,240). (Copilul) să crească3 să-mbătrînească3 Pe lume să ve-cuiască (PP.MAR.NAST.323). - Mit innerem Objekt: Veacul mi l-am vecuit3 Copii mi-am căsătorit (BIBIC.286). - GR. văc-. - ET. zu veac3 vgl. russ. vekovatj, poln. wiekowaâ. vecuire 832 vecui"re S.f. (1683 DOS.VS,Noe.17;131b) LV» Leben N., Lebensdauer F.- GR. văc-. - ET. a vecui. vecui"t Adj. (1683 DOS.) veralt. ewig. Fiiu adevărat adevăratului părinte ... nemuri ci os acelui fără moarte şi văcuit acelui văcuit (DOS.VS.Noe.17;131a). Cin3 nu se hîţînă din încreme-neata văcuită înţepeneşte da ghiu (JIP.OP.15). Fierea naţii stă încuibată şi în văcuita (rumâncetor) amorţire (JIP.R.81). - Neg. Păcat de viaţa mea... o-o să mor nevăcuit (PP.REV.TOC.III,395) vorzeitig. Adverbiell: Această văcuit pomenită (rnuceniţă) era din . . . Alexandria (DOS.VS.Noe.25;161b). - GR. văc-. - ET. a vecui. vecuito"r Adj. (l6.Jh.CV2 82b;l Petr 5,10) LV. immerwährend. Unul iaste D-dzăul văcuito-riu de maintea începăturilor (DOS.VS.Noe.25; 163b) . Mun-cele (iadului) sînt de pururea văcuitoare (ÎNV. 1700, GCR 1,338). Ceia ce este vremea celor supuşi vremii3 aceasta este veacul celor pururea vecuitori (DESC. PR.CR.71). - GR. văc-, - ET. a vecui. vedea" (1521 NEACŞU) I. V.tr. 1. s e h e n. Cine mă vede pe mine3 Gîndeşte că trăiesc bine (I.-B.127). Ia să văd3 să vedem laß sehen! Ochi au şi nu văd sie haben Augen und sehen nicht. S-o făcut o nuntă mare3 mare şi cu masă bogată ,.. de mîncau şi cînii colaci şi smochine pîn-ce nu mai vedeau bine (BOGD.POV.56) bis ihnen die Augen übergingen. Vodă dacă a văzut şi văzut că n-o scoate la căpătîi (GHICA IX) . Nevasta văzînd şi văzînd Că pe plac nu-i este (bărbatului) orişicum făcînd (PANN PV„ M. II, 115) . Mîndruţa ... De te va de c-ă ţi-e rău (I.-B. 13). Acest obicei ... eu îl văz ca o piază rea (ISP., CL XVI,356). (El) plecă apoi cu fraţii ... încotro vedeau cu ochii (CÂT.POV»I,69) der Nase nach. Satul se sparse şi biserica rămase pustie cum o vezi cu ochii verzi (ISP.,CL XVIII,201) wie du sie da vor dir siehst. Aşa om n-am mai văzut ein solcher Mensch ist mir noch nicht begegnet. Asta s-a mai văzut das ist nichts Neues. Nu se mai vede er ist nicht mehr zu sehen. Nu mä-n-treba mult ... ci mai bine-mi pune ceva de mîncare3 că ... nu te văd de foame (RETEG.POV.III,49) mir ist schwindlig vor Hgnger. Ce naiba vede La dînsa^ nu ştiu; fete sînt Cît păr în cap (RĂD.RUST.I,151). Da ce-am văzut să-mi murdăresc mânuşiţele şi să mă vîr pîn tine 2 (ISP.LEG. 350;das faule Mädchen zum Backofen, der es bittet, ihn zu säubern). Te vezi printr-înşii de slabi ce-s (NÄD.NUV.I,204;von jungen Ochsen) so mager, daß man durch sie hindurchsehen kann. Să fie oare adevărat tot ce mi-ai spus? Răspunde! "Precum mă vezi şi te văz (FIL.CIOC.295) so wahr ich hier vor Euch stehe. Azi te pui în tren la 9 seara ... şi la opt dimineaţa te deştepţi la Roman ... Ei vezi, acum 40 de ani nu era aşa (GHICA 240) nun, sehen Sie. Cum! are şi un frate? "Vezi bine că are”(ZAMF.,CL XIX,811) gewiß, allerdings hat sie einen. Stia3 vezi bine3 soarele cu eine are de-a face (CR.,CL XV,1) die Sonne wußte nämlich, mit wem sie zu tun hatte. Rupse (floarea)3 o luă * ^ 2 şi o băgă în sîn; vezi că aşa îl învăţase zîna (ISP.LEG. 235) so hatte ihn nämlich die Fee zu tun geheißen. întotdeauna cînd d-nul Tanu se pregătea să-şi puie ochelarii3 un fior neînţeles îrrri îngheţa inima; vezi că printr-înşii pusese el atîtea treiuri la lecţie şi la conduită (BASS.NOR.48;vom Lehrer) hatte er doch durch sie blik-kend so viele Dreien ... angeschrieben. Vezi să nu-mi uiţi prosopul şi vesta albă (BASS.V.48) sieh zu, daß du ... nicht vergißt. Tu3 Alexandre3 vezi să se pregătească totul (SAD.POV.4) sorge dafür. Vezi şi mai prăpădeşte iar banii (RETEG.POV.IV, 24) hüte dich, das Geld wieder zu verlieren» Vezi dacă a venit sieh [nach), ob er gekommen ist. (Stai)3 să vezi (einleitend:) höre (nur), das will ich dir gleich sagen, das kam so u.ä. Să vezi şi să nu crezi man sollte es nicht glauben. L-am chemat şi pe dînsul3 şi ce să vezi? a luat reţetele lui Arghir şi3 după ce le-a cetit3 a bufnit de rîs (XEN.BR. 19) denken Sie nur. Pe urmă apoi3 să vezi jocuri3 hori mari3 mai cît ţine tăpşanul(RÂD.RUST.II,135) was es da für Tänze gibt! Să te văd3 te-oi vedea eu zeig, was du kannst. (Domnul) l-au făcut vel stolnic ... zicîndu-i domnul ca să-l vadă (EN.COGĂLN.,LET.1 111,244) er solle zeigen, was er; kann. înfricoşat lucru se vede a fi3 nedreptatea (ANT.DID.212) wie man sieht. Se vede (treaba 3 lucrul) că ... offenbar. Ti-e frică ... "Mie? Nu mă cunoşti3 se vede” (XEN.BR.157). Precum se vede3 nu are să plouă es wird augenscheinlich nicht regnen. - 2. besuchen. Maria se dusese să vază pe Aglaia (XEN.BR.46). Bine că mi-ai făcut onoarea să vii să mă vezi (I.NGR.,CL VII,57). - 3. LV. văz (Doamne)3 MOLD. bisw. vezi Doamne (so auch NĂD.NUV.I,100) - dragă Doamne (siehe domn 2 d): einigermaßen, sozusagen. (Muierile care) de bărbat se vor despărţi3 văz ca cum ar urî nunta (ÎNDR.475) unter dem Vorwand, daß sie die Ehe verabscheuen. Să să facă că iaste Apo-lonie şi să rădice jărtvă idolilor în locul lui văz-Doamne că-i el (DOS.Dech. 14;218b) als ob er jener wäre. De vreame ce porunci vîlhovnicilor Irod împăratul jido-văsc ... să-i spuie şi lui deaca vor afla pre-mpăra-tul ce s-au născut . . . pentru ca să meargă vez-Doamne să să şi el închine cu dînşii (DOS.VS.Dech.29;243a) er gab vor, daß ... - II. V.intr.: de c. nach etw. sehen, dafür sorgen, es (mit dem Nötigen) versehen, sich darum kü mmern. Hei3 argate! vezi de calul Finului! Să-mbuce dă-i Ce-i mai bun! (DULFU LEG.44). în acea zi3 şi în toate celelalte 3 Mihai văzu de părintele ... cu iubire şi cu ochi neadormiţi de grijă (RĂD.RUST.II,40). Vezi-ţi de carte3 băiete3 ca să ne putem bucura şi noi (BASS.VULT.191; die Eltern zum Sohn) lerne fleißig. A-şi vedea de trea- 833 veghe Mj lucru sich um seine Arbeit Kümmern, seiner Arbeit nachgehen. îşi văzu de drum er ging seines Weges, machte, daß er weiterkam. - III. a se vedea ou on. mit jdm. Zusammenkommen, -treffen. Crăiasa Edviga adese se vedea ou dînsul (NEC.COSTIN,LET.2 I, 382)» - GR. MOLD, a videa. - 1. Pers. Sg. Präs. văd, MUNT, văz3 2. vezi3 3. ve'de3 Konj. sä va'd/23 bisw. sä Va'zä; Imperat. vezi3 Perf. väzu'ii LV. findet sich bisw. 3. Pers. Sg. Präs. ve'de3 das indessen wohl historisches Präsens ist, z.B.: Adormi şi vede în vis pre împărăteasa îngerilor (DOS.VS.Noe.25;162a); vgl. văzu' neben ve 'de in folgender Stelle: Deaoă văzu videnia3 să soulă înfricoşat şi vede afară stînd unii să-l prinză (MÄRG. ^ 168b). - Part. văzu't3 TR. văst; Ger. vă-zî'nd3 Verbaladj. văzăto'r. - TR. bisw. Inf. a văi3 Perf. văi'iuj Part. văi't3 Ger. văi'nd3 aber Präs. văd etc. - ET. lat. video3 -ere. Zu văst (wonach dann oăst für oăzut) vgl. it. visto3 wahrsch. nach *postus für posîtus; da jedoch das Fehlen von văst3 oăst im Altrum. gegen diese Deutung spricht, so wird hier wie auch in vint von a veni (s.d.) eine allerdings merkwürdige Akzentverschiebung stattgefunden haben. - SG. ALR SN VII,K.1973,1980,1981,1982,2004,2030,2034, 2053,2070, 2077,2081,2086,2113,2121,2136,2148* vedea'lä S.f. (1688 BIBLIA) veralt, Sicht F. în vedeală vor aller Augen, sichtba r, offen, öffent lieh; în vedeala cuiva v or j d s. Augen, angesichts jds. Aniţa ... era ţiitoarea lui Dimitraşco Vodă; şi o purta în vedeală între toată boierimea (NECULCE, LET. ^ 11,225). Scoţînd (Vodă) şi cărţile iscălite de toţi patriarhii şi arhiereii de le-au arătat tuturor boierilor în videală (EN.OOGÄLN.,LET.z 111,243). Sobieţchi s-au fost ajuns cu tătarii de au fost tot una; numai în vedeala leşilor (vor den Polen, den Polen gegenüber) se O arătau neprieteni (NECULCE,LET. 11,240). Izvoadele să s (ă) puie (tuturor jidovilor) în vedeala ochilor (6cp0oA~ uapavcoQ) în toată împărăţia (BIBLIA 1688 Est 8,12). -ET. zu a vedea bzw. slav. videlo "Gesicht, Tageslicht”. vede'nie Pl. -de'nii S.f. (1632 EUSTR.PRAV.329) Vision,Erscheinung F. Cumu-i văzu acel boierin3 să spărie foarte de acea înfricoşată vidianie (S.TAINE, 77;er hatte eine nächtliche Erscheinung von Reitern). Chipul acel ce au văzut în videnia lui împăratul Navohodonosor (MINIAT,GCR 11,31). Se făcu cuvîntul lui D-zeu cătră Avram în videaniia nopţii (BIBLIA 1688 Gn 15,1) nachts. Nu ştiu cît ţinu acest popuri de vedenii3 căci cînd am deschis ochii3 era zioa mare (C.NGR.54) Potpourri. - GR. LV. meist vid-(VARL.CAZ.2 II,35a). - ET. ksl. videnije ; ved- nach a vedea. vede're Pl. vede'ri S.f. (l6.Jh.CV2 39b;Apg 26,19) 1. Sehen, Gesicht N. Si răsădi . .. D-zeu ... tot lemnul frumos la vedere şi bun la mîncare (BIBLIA 1688 Gn 2,9) schön anzusehen. A avea vedere bună3 rea ein gutes, schlechtes Gesicht, gute, schlechte Augen haben. A pierde vederea das Augenlicht verlieren. Uliţele oraşelor europeneşti trase cu sfoara ... obosesc vederea (C.NGR.63) ermüden das Auge. Roagă-te tatălui den ceriu în furişii ... şi da-va ţie în vederea tuturoru (MS.1619,GCR 1,54) vor aller Augen. Vederea ş-a stricat-o (Adam) cu vederea pomului (ANT.DID. 147) Adams Augenlicht wurde durch den Anblick des Baumes getrübt. A lua3 fura vederea cuiva jdn. (durch seinen Glanz) blenden. A pieri din vedere den Blicken entschwinden. A pierde din vedere aus den Augen verlieren. A plăti o cambie la vedere3 trei zile după vedere einen Wechsel bei Sicht, drei Tage nach Sicht zahlen. A cunoaşte pc. din vedere jdn. vom Sehen kennen. Tineri care ... au în vedere numai să se îmbogăţească (I.NGR.,CL VII,57). A avea în vedere berücksichtigen. Ultimele cuvinte din energicul discurs al lui Potcoavă erau nu numai o proro-cie3 ci chiar un fel de a doua vedere (HASD.I.V.204) eine Art zweites Gesicht. Vgl. orb3 a scăpa 1.1, scurt 1.1, a trece 1.3. -2. Aussehen N. Tremese ... pre mîngîitoriul duh în vedere de limbă de foc (MS. 1648,GCR 1,130) als sichtbare Gestalt. - 3. Brautschau F. într-o zi3 o peţitoare l-a adus la vedere (BASS.VULT.8) auf Brautschau. - 4. veralt. B e-s u c h M. A fost acasă cu vederea er war zu Hause auf Besuch. Mirii ... în a şasea duminică de la cununie se duc împreună pe vedere la părinţii miresei (MAR.NUNTA 740) . Ziua în care părintele .. . fetei ... are să meargă pe vedere la casa feciorului (FR.-C. MOŢII 151). - ET. a vedea. vedero'i S.m. (1890 MAR.) TR. eine der drei Personen, die dem Bewerber eines Mädchens den Gegenbesuch machen (sie bestehen aus dem Vater des Mädchens u. zwei anderen Familienmitgliedern )(MAR.NUNTA 134). - ET. vedere 4. vedero's Adj. (1551/3 ES 42b;Mt 13,13) LV. u. PP. 1. sehend. -2. ansehnlich. Om vederos de 5 coţi (BIBLIA 1688,1 Chr 11,23). RÎ-dicînd acel ... trup a mucenicului de la acel loc ne-vederos unde era (DOS.VS.Noe.3;101b). Soarele-i cam Vederos (FR.-C.MOTII 92) die Sonne steht ziemlich hoch. Un oal vînăt3 vedrios (PÄSC.LP.47). - ET. vedere. vedri't siehe vădrărit. vedera' siehe învedera. ve'ghe Pl. veghi S.f. (17*10 STINGHE 51b) nächtlichen Schlafs beraubt: Wachen N. , (Nacht-) veghea 834 Wache F.De atîta veghe abia poate vedea oa prin vis o trăsură3 un birjar care potriveşte un cufăr pe caprăj o femeie care se urcă (BRÄT.LD.115). Din tocul său de veghe al zilei vestitor cîntase-acwn (CL VII, 246) von seinem Wachposten aus. Am păcătuit adineaori cînd am zis că az-noccpte3 de veghe3 eram numai doi (LECCA JUC.109) daß ... nur wir beide gewacht haben. Le recomanda munca . . . şi-n urrnă3 după învăţătură şi veghi îndestule3 adevăratul talent nu avea .. . prieten mai hotărît ... decît pe C. A. Rosetti (GION 223) nach ... durchwachten Nächten. - GR. veghi (PIRU ENC. 1,31). - ET. postverb. von a veghea3 vgl. it. veglia3 prov. velha3 frz. veille etc. veghea" Präs. -ghe"z (l6.Jh.CV2 86b;2 Petr 2,9) I. V.tr. 1. LV. (b e-) wa hr e n, (b e~) h ü t e n. îngerii ce nu veghiară al său început (PRAXITJL Judae 1,6,GCR 1,11) die ihre Herrscherwürde nicht wahrten. Tu Doamne3 hrăneşte-ne şi veaghe-ne de ruda aceasta (OORESI PS.5 17b;Ps 11,7) behüte uns. Să nu Domnul vegheare cetatea3 îndeşert preveghe veghetoriul (OORESI PS.5 252b;Ps 126,1) wenn der Herr nicht die Stadt behütet, wacht der Hüter vergebens. Porînciiu se-l 2 veaghie pînră voiu tremite la Chesariu (CV 35b;Apg 25,21) daß man ihn in Gewahrsam halte. Zisele tale nu ascultămu nici veghemu nici fecemu (PS.SCH.Dn 3,30) noch beachteten wir sie. Noă ani ea l-a cătat ... Zi şi noapte l-a veghiat (AL.PP.112) wachte sie bei ihm (nach frz. eile la vei lle) . - 2. veralt. voia cuiva auf jdn. Rücksicht nehmen, ihn begünstigen, für ihn Partei ergreifen. De am eu făcut ceva cu nedireptul3 nu-mi veghia voie nemică3 ce mă ia de în scaun de-mi fă pre deală (MOXA,HC I,372;der Hofmarschall zum Kaiser). Ismail Mehmet Paşa nu numai că n-au scos pe oşteni din ţară3 ce şi voie le-au dat să ierneze în ţa- 2 ră3 veghind voia craiului şvezesc (AXINTE,LET. II, 133). Nimica nu strică credinţa aşa celor ce scriu leatopiseţele ca făţăria3 cînd veghe voia unuia şi po- 2 goară lucrul cu hulă altuia (MIR.COSTIN,LET. 1,338). S-ar cădea a-l nurcii drept judecător 3 ne veghind nimă- rui voie3 arătînd dreptatea tuturor cum se cade (MUS-o TE,LET. 111,41). Vgl. dazu: Pînă cînd judecaţi strîmbătate şi feţele păcătoşilor veghiaţi (npoaarta ... AcqißdcveTe; BIBLIA 1688 Ps 81,2) wollt ihr die Person der Gottlosen vorziehen? - II. V.intr. w a c h e n. Luna răsărise dintre munţi ... O luntre aurită veghia pe undele linrpezi ale lacului (EMIN.PL 5). Legea ve-ghiază la uşa cetăţeanului englez (GHICA 204). - III. a se veghea 1. LV. de c. sich vor etw. hüten, in acht nehmen. Luaţi-vă aminte şi 4 vă veghiaţi de covăseala fariseilor (OORESI TE 34a; Mt 16,6). Să-i veniţi de hac3 ca să se veghi şi alţii de a mai pune turci în protiva rezeşilor (DOC.1756, MELH.GH.49). Socoteşte şi te veghe să nu cumva să-l cumineci (Ş.TAINE 102). - 2. schonen. Să nu să veaghe (cpeiaexaL) ochiul tău pre el (BIBLIA 1688 Dt 19,13). Să nu ţi să veaghe ochiul tău pre ea (BIBLIA 1688 Dt 25,12), vgl. dagegen: Să nu Veaghe ochiul tău pre el (BIBLIA 1688 Dt 19,21). - GR. LV. Präs. ve ghiu. - ET. lat. vîgîlo3 -are. veghea"t Adj. (1646 PRAV.MOLD.201) 1. bewahrt, behütet. - 2. begünstigt. Judecătorii ... să cercetează ... de judecă dirept sau de fac făţărie şi voie veghiată şi strică direptatea 2 (MÄRG. 40b)„ Dacă cineva va întră în stăpînirea unui lucru ... însuşindu-şi aceia ce altul i-au lăsat cu voie veghiată (CDD.CAL.§ 449). - 3. w a c h , w a c h-s a m. Simţurile (vînătorului) sînt în veci deştepte3 inima-i veghiată este mereu în mişcare (OD.PS.11). -GR. LV. veghiat. - ET. a veghea. veghe"re Pl. veghe"ri S.f. (1577 CORESI PS.^ 252b; Ps 126,1) 1. Bew ahren, Behüten N. -2. Wachsamkeit F.-3.Wachen N. S-au dus zilele Babei ,şi nopţile vegherii (AL.POEZII III, 24). - 4. (+) W a r n u n g F. Murtaza turcul ce au păţit va pomeni cît va fi viu3 şi va fi veghere şi al- 2 tora (AMIRAS,LET. 111,168). - 5. (+) bună veghere Andacht F. Carii cu credinţă şi cu bună vegheare întră întru dînsa (DOS.,CCR 225). - ET. a veghea. vegheto"r (16.Jh.PS.H.78,1) I. Adj. wachsam. - II» 1. S.m. Hüter M. îndeşert preveghe veghetoriul (CORESI PS.5 252b;Ps 126,1). - 2. ( + ) S.f. veghetoa're Vorratskammer F. (PS.H.). - ET. a veghea. vel Adj. invar. (1599 DIR) LV. in Bojarentiteln: Groß-, über-. Vel logofăt3 Vel dvornic3 vel postelnic etc. ; Großkanzler, Oberstatthalter, -hofmarschall etc. Gavrilaş vel logofet i Ureche vel spătar ... i Toma vel stolnic i Bălan vel comis i Grama vel jicniceriu i Iane vel slugeriu (COC.1641, GCR 1,91). Ia acest pitac domnesc şi te du de-l dă în mîna lui vel- vistier (FIL.CIOC.177). -TOPON. Vel-Oc-nă (DOC.1803,TEZ.II,316). - ET. Kürzung von asl. ve-lijj velikyj3 -kij "groß". So schon in den slav. Urkunden Rumäniens seit dem 16.Jh., während das Wort früher ausgeschrieben wurde. velea"t etc. siehe leat. veligla"s (+)(x) S. (1762 GHEORGACHI) Kanzleisprache: în Veliglas (mit] lau t(e r Stimme). Divan-Efendi ... sărutîndu-l (hatişeriful) în- 2 cepe a-l ceti în veliglas (GHEORG., LET. 111,301). -ET. asl. velij glasü. 835 veni veli'nţă Pl. veli'nţe S.f. (1636 IORGA 0.E.160) handgewebte Decke F., kleiner T e p p i c h. Nu erau de lepădat n,ici velinţele cele lucrate în patru iţe şi aşternute pe paturi şi pe jos (TEL.SCH.55;Schilderung eines Besuchs bei der Kartenlegerin). (Maria,) aşezată pe un capăt al laviţei ce ocolea tot cerdacul şi pe care se tntindeau velinţe vărgate ca ogoarele tn toamnă (UR.LEG.178). Pîrtia nu se mai cunoştea, înăbuşită sub o velinţă de zăpadă (DEL.S.181). - ET. vgl. serb. velenac "bunter venezianischer Teppich”, ngr. ßeXevx^a, alb. velenxe. "Wolldecke”, nslov. ve~ lencia (CIH.) "Matratze", poln. welenc "über der Rüstung getragener Rock”; wird auf it. Venezia "Venedig” zurückgeführt, vgl. zur Form magy. Velence id. // zu sp. Valencia (BOGREA 188). - SG. ALR II/I,K.287. ve'lişte siehe vielişte. veli't Adj. (1749 POTRA 1,403) veralt. velit boier Großbojar M. (vgl. boier ) . (Diecii) împart celelalte lumînări arhiereilor, egumenilor şi veliţilor boieri, cum şi boierilor mazili (GHEORG.,LET.2 111,310). La alaiuri şi la ceremonii, protipendada şi veliţii purtau pe cap gugiuman de samur (GHICA,CL XIX,294). Nişte veliţi poloni din avangardă (BÄLC.349) polnische Magnaten. Erst seitdem 18.Jh. u. meist im Pl. belegt. - Auch substantiv. -ET. zu vel. velnice'r S.m. (1756 MEIH.CH.1,251) MOLD. BUCOV. Branntweinbrenner M. -GR. -ţar (BARC.). - ET. velniţă. ve''lniş S.m. (DOC.1750) Flatterrüster, - u 1 m e F. (Ulmus effu-sa). - GR. MOLD, ven- (DOC.1750,MELH.CR.II,77). - ET. unbek. ve^lniţă Pl. ve^lniţe S.f. (1705 DRA 11/18,105) MOLD. BUCOV. TR. 1. Branntweinbrennerei F. Velniţi pentru rachiu erau multe, de cînd plăcerea ... rachiului se simţise şi de ţăranii noştri (IORGA NEG.198). - 2. ehem. Fabrik F. zur Herstellung von Getränken. Duca Vodă ... au început a-şi face ... velniţă de horilcă, 2 de bere şi de altele (NEC.COSTIN,LET. 11,22). - ET. asl. vinînica "Weinkeller", vgl. zur Bdtg. ukr. vynny-cja auch "Brantweinbrennerei”, zur Form cristelniţă, medelniţă, stelniţă etc. -< krustilînica, medenica, stenica etc. - SG. ALR II/I,MN 3901,138;SN I,K.247, 250. veneti'c (1633 DRHB XXIV56l) I.S.m. 1.Venezianer M. Craiul Avgust are pre nemţi ... şi pre venetic ... şi pe prus (NECUL- 2 CE,LET. 11,345). Turcii ... s-au dus la frînci la ţara Moreei ce o ţineau veneticii (NECULCE,LET.2 n, 349).-2. Fremdling M. Sufletul acela să va surpa dentru adunarea fiilor lui Israil, şi între venetici şi între moşneni ai pămîntului (BIBLIA 1688 Ex 12,19). Nu făţări nice a mic nice a mare ... nice a venetici(MS.um 1670,GCR 1,193). - Jetzt nur noch pejorativ: Fremder, Hergelaufener. Sărmană ţară! Cum ai agiuns de rîsul veneticilor (AL. OP.1,1440). Boierule, acest prăpădit de om, venetic în satul nostru ... după ce ţi-ai făcut pomană de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lîngă mine ş-a ales să-şi facă bordei (ISP.LEG. 175;ein Bauer spricht). Ian uită-te, zicea romăniţa cătră siminoc, la veneticele aceste, cît sînt de păcătoase şi de ovilite! (C.NGR.,CL I,94;von anderen Blumen). - II. Adj. galben Venetic ehem. venezianischer Dukaten, Zechine F. Galbenii împărăteşti era 4 lei şi 8 creiţari, olandezi 4 lei şi 15 creiţari, veneticii 4 lei şi 20 creiţari (DION.,TEZ.II,166). Decît în tîrg cu papuci Mai bine în crîng cu opinci, Să-mi iau galbeni venetici (MF I,178;der Räuber spricht). - GR. bisw. vinet-, vinit-. - ET. mgr. ßevexiHOC; wird oft als Ableitung von a veni empfunden . veneţi'e S.f. (1594 DIR) 1. V e n e d i g. - 2. PP. (fernes) fremdes Land. (Mirele şi mireasa) îi caută (pe lăutari) Peste nouă mări, Peste nouă ţări, Peste nouă-mpără-ţii, Peste nouă viniţii (SEV.NUNTA 74). Unii ziceau că-i floricică de Viniţie (SEV.NUNTA 119;von der Braut;Hochzeitsrede). Un voinic ... Cu sabie demis-chie, Pistoale de veneţie(PÄSC.LP.173). - GR. -tie (PĂSC.l.c.u.220), viniţie (SEV.I.e.). - ET. it. Venezia. ve'ngher Pl. ve'ngheri S.m. (1852 SUŢU) Slovake M., bes. slovakischer Hausierer, Mausefallenhändler. Iarmaroacele şi buccegiii cu venghe-rii (SUTU NOT.120). - ET. vgl. poln. wqgier, russ. vengerec "Ungar". venghe'rcă Pl. -ghe'rce S.f. (1868 BARC.) Pelzjacke F.Un tînăr mărunţel ... muchelef la haine: venghercă de postav negru cu brandebururi şi cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi (GHICA,CL XIV, 445). - GR. vingh- (MANOL.IG.TÄR.85). - ET. vgl. russ. vengerka, poln. wegierka "ungarischer Rock, Pelz". veni' (1521 NEACSU) I. V.intr. 1. kommen. De unde vii şi unde te duci? woher kommst du und wohin gehst du? Stii, bădiţă, cum jurai, Seara cînd la noi veneai, Că pe alta n-o să iai (I.-B.258). Acum nu le vine nimeni (kommt veni 836 niemand zu ihnen]. Din cînd în cînd3 cîte-o cucoană bătrînă_____ se abate pe ta ei, pentru cafea (BASS. VULT-121) ab und zu eine alte Dame. Căpitanul veni în faţa noastră şi nă spuse (GANE,CL XI,371) der Hauptmann trat vor uns. Săptămîna viitoare od. ce vine (die] Kommende Woche. Bine ai3 aţi venit herzlich willkommen! Valurile Bistriţei veneau din ce în ce mai. mari şi mai ameninţătoare (XEN. BRAZI 163) die Wellen stiegen immer höher und wurden immer be-2 drohlicher; vgl. mare 1. A veni la putere (von einer Partei:) ans Ruder kommen: Dacă ne~o ajuta D~zeu să venim la toamnă3 apoi dau dejunul (BASS.VULT.223). Ior dache, făcînd această grabă, mai pre urmă la multe primejdii de viaţă şi de pagube au venit (NECULCE, LET.2 11,274) geriet in Lebensgefahr. Iancu Vodă ... cimoscînd la ce va veni lucrul mai apoi3 s-au temut (URECHE,LET.2 1,235) was die Folge sein werde. într-o mică de ceas acea vestită întru vitejie curte a craiului şvezesc venise la atîta cît ziceau toţi că s-au stins de pre faţa pămîntului (AXINTE,LET.^ 11,150) war ... soweit gekommen. Cu condiţiunea de-a o mări ta după vreun logofăt cînd ş-o veni în vîrstă (GHICA 296) wenn sie das Alter dazu erreicht haben würde. Vgl. fire 5, sine 3. Venirăţi la vorba mea? A băgat popa banii în buzunar (LECCA CD.103). Vgl. încoace 1. Ascultaţi cu mintea trează: Pîn-acilea3 du-te vino; ce—L frumos3 de-acum urmează (DULFU PÄC.125). Vgl. duce II. 1.-Ugs. Unde vine gara? wo liegt der Bahnhof? Odaia mea venea chiar lîngă salonul în care era moarta (VLAH. IC. 12). în zioa Sfîntului Martin — care sfînt__________ la noi vine în 31 zile a lui octomvrie (NEC.COSTIN,LET.2 1,436) der auf den 31.Oktober fällt. Nu ştiu bine cum vine spiţa neamului, dar ştiu de bună seamă că ne ru-dim (GHICA 267) ich weiß nicht genau, wie das Verwandtschaftsverhältnis ist. Vine vorba de3 despre cn.3 c. es kommt die Rede auf j d n.. etw. Venise vorba de Drăghici; Dan _________ o întrebă da- că a fost ceva adevărat în zvonul care se făcuse odată la Sinaia (VLAH.DAN II. 166). Bătrînul simţi că se apropie momentul cel mai însemnat din convorbire3 fiindcă venea vorba de scrieri prin jurnale (ZAMF.LN.20). -Aşa vine vorba so lautet das Wort, die Redensart, so sagt manjuo" rba vine das ist nur so gesagt, das ist (nur) so eine Redensart, man muß das nicht wörtlich nehmen. Adicätele3 cum vine vorba asta? (CARAG-, CL XIII,252). (Puteai să-l iei de soţ3) n-am ce zice3 dac-avea atîtea avuţii. "Adică, le-avea3 le-avea aşa vine vorba" (AL.OP. I,574;Wortspiel zwischen avea "hätte" u. avea "hatte"). Aşa mă tem. "Te temi?" Vorba vine (AL.OP.I, 1124) ich ^ fürchte mich ja so ... du mußt es nicht ernst nehmen. Măcar că a citit-o în fiecare colţ de odaie ... o reciteşte încă odată — vorba vine că o reciteşte — o re— citează! (SAD.CR. 198) 'liest es wieder" ist nicht das rechte Wort. De mult dorea d. Tudorache să dea px-ie~ tenilor un dejun; dar un dejun3 nu cum vorba vine, oi un dejun -împărătesc (BASS.VULT.221) kein Essen im gewöhnlichen Sinn des Wortes. - 2. cuiva: a) îmi vine a. în cap3 gînd, minte mir kommt etw. in dgn Sinn, fällt etw. ein. Pe cale Bulbula ti 2 vine în minte (lui Andrei) (BOLINT. 176). Oricine va zice aceea ce-i vine. Dar viaţa aceasta nu este un bi~ 2 ne (BOLINT. 179). Am sărit ... Si-n graba mare-am spart un geam, Stiu eu ce mi-a venit! (CDŞB.74). înti>~0 zi3 ce-i veni domniţei, că ... se duse ... să bea ... apă de la puţul de piatră (DEL-I.V-ş.V.12) der Himmel weiß, was der Prinzessin einfiel. - b) îmi vine poftă de c. 3 dor de acasă3 milă de cn.3 îmi vin fiori etc. ich bekomme Lust zu etw., Heimweh, Mitleid mit jdm., einen Schauder etc. îmi vine ameţeală3 greaţă mir wird schwindlig, übel, leşin ich werde ohnmächtig, rău mir wird übel. Tu să fii în sînu-mi atît de ferice3 Dor să nu-ţi mai vie de-a zbura de-aice! (AL. POEZII 111,177). Deodată i-a venit rău şi a căzut jos în nesimţire (LIŢ.). Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi3 Cum îţi vine3 cum îţi place3 pe copilă s-o dezmierzi (EMIN.O.I, 155) wenn du Verlangen verspürst. Găina cînd îi vine, atuncea ouă (PANN PV.M.II, 66) alles zu seiner Zeit. îmi vine să mor ich möchte sterben. Zărind frumosu-mi umăr3 mai că-mi vine să-l sărut (EMIN.O.I,80;die Sprecherin betrachtet sich im Spiegel). Eram de o veselie nebună; îmi venea să cînt3 să sar în sus3 să sărut pe baba Ilinca (GANE, CL XIII, 45) ich hätte singen, springen ... mögen. îmi vine, parcă-mi vine a crede că ... ich möchte fast glauben, daß ...j (parcă) nu-mi vine a crede ich kann es kaum ; glauben; nu-ţi vine a crede man sollte es kaum glauben, nicht für möglich halten. - c) îmi vine greu es kommt mir schwer an, fällt mir schwer. Saşei îi venea foarte greu să-i zică dorrr ,nule (DEL.P.135). -3. passen a) das richtige Maß haben, b) am Platze sein. De cîte ori prindea pri~ lej, îţi spunea cu ifos că mănuşile lui vin şi unei dame (N&D.NUV.1,105). Am să-ţi răspund cînd mi-o veni bine (LECCA JUC.55) wann es mir passen wird. (în chestia libertăţii) fiecare opinează şi hotărăşte cum fo vine mai bine (GHICA 205) wie es ihm paßt. Cu cale au făcut; că după spurcată faptă, scîrnavă moarte vine (MIR.CDSnN/LET.2 X, 273;sie hatten die Mörder des Fürsten in einen Abtritt geworfen). împăratul ca sä ridä Nu prea vine — şade rău (SPER.AN.1892 1,172). Vgl-socoteală 1. - II. a se veni 1. cuiva auf jdn. kommen, fal len, j dm. zukomme n, -fallen. Slujitorii pot cuprinde ... loc de două sau trei mile mari; la şese sute de mii de oameni se vine a şesea zi într-o săptămînăo zi unui om la pat rîndul (NEC.COSTIN,LET.2 1,68,-Berechnung der Zeit* in der die Römer den Trajanswall herstellten). Au so cotit foarte cu dreptul şi s-au venit acea bucată dB 837 ventilator hotar în partea hotarului satului episcopiei (DOC.1646, j„jgm.CH.l28). (La împăi’ţeală) Cetatea Albă şi Chilia şi toată Ţara de. Jos s-au venit lui Ştefan Vodă3 iară lui Iliaş Vodă Suceava şi Hotinul cu Tara de Sus (URE-2 3 CHE, LEJT. 1,144). Cînd s-a-mpărţit norocu — nu ştiu cum s-a-rnpărţitj că de loc nu mi s-a vint (I.-B. 196). - 2. veralt. gebühren. Ieri am fost la cănţelerie şi văta- ■oul a spus că nu mi se vine nimică (NÄD.NUV.I,6). In- sfîrşit a isprăvit măldacul3 i se mai veneau cincizeci ie bani (NÄD.NUV.I,99). Că şi feciorilor celor răi să-şi ia partea ce li să vine s-au dat învăţătură (Ş. TAINE 281). Be celea ce-s streine Să mă aperi3 Doamne3 cum să vine (DOS.PS.V. 18,52) wie es sich gebührt. -GR. MOLO, a vini3 arom. vinire, yinire-3 1. Pers. Sg. Präs. vin, viu3 LV. [16./17.Jh.) viiu, 2. vii3 3. vi‘ne3 1. Pl. veni'm3 2. veni'ţi3 3. vin, Konj. sa vie3 vină (so schon NT 1648,CCR 97), arom. 1. Pers. Sg. Präs. yin3 2. yin33 3. yi'ne, 1. Pl. vini'm3 yini'm3 2. vi- ni'ţi3 yini'ţi3 3. yin3 Konj. săyi'nă; Imperat. vino3 MOLD. vi'nä3 im Satzinnern auch vin; Imperf. venea'm3 HOLD, vin-j arom. vin-3 yin-; Perf. veni'i3 MOLD. Vi— ni'i etc.. LV. (16./17.Jh.] 1. ve'niü (CV^ 9b;Af>g 20, 18 :venriü3 wog. CORESI TE^ 203b;Jo 8,42 -.venii). 2. (nicht belegt) veni'şi3 3. ve'ne3 vi'ne3 1. Pl. ve'nem3 vi'nem3 2. ve'net3 vi'net3 3. ve'neră3 vi'nerä; arom. 1. Sg. vin3j 2. vini 'şi3 3. vi'ne3 1. Pl. vi'nim3 2. vi'nit3 3. vi'niräi Part, veni't3 TR. häufig vintj vent (MF I, 1008); Ger. veni'nd3 MOLD, vii'nd; Verba lad j . viito 'r3 LV. vieto'r; venito'r (MS. 1698, GCR 1,318) , BAN. ven3i-to'r (GCR 11,262). - ET. lat. venio3 -ire3 Perf. ven-i3 das im Altrum. fehlende vint geht schwerlich auf Ventura zurück, siehe a vedea GR.; vietor3 viit-3 viind sind aus viiü3 vie neu gebildet; MOLD, vin gegenüber arom. yin folgt den endungsbet. Formen. - SG. ALR I/I, K. 144;II/I,MN 2698,6;2698,83;SN V,K.1353,1391,1440;V,K. 1749,1759,1801;VII,K.1958,1959,1975,2065,2101,2142,2154. veni'n Pl. -ni'nuri S.n. (l6.Jh.CV2 62b-Jak 3,8) 1* G i f t N. (der Schlangen, Skorpione etc., wog. otravă Gift, dasj eingenommen, eingegeben wird, dann überh. was giftig wirkt). (Voinicul) paloşul scotea, Pe balaur îl tăia3 Copilandrul mi-l scotea ... De venin -îl curăţea (AL.BP.Balaurul). (Cerberul) speria wbrele cu lătratul său3 cu veninul negru ce-i curgea din urechi (OLL.HOR. 153). Răul ce nu-l poţi ogoi pli-nu-i de veninul morţiei (NT 1648 Jak 3,8). Inima de vînzător E venin otrăvitor (AL.PP.56). N-ai iubit3 doamnă? Nu ştii ce venin este acesta? (C.NGR. 46). A Suferit3 au ars-o veninurile şi răutăţile ... şi ni-Wănui nu s-a plîns (SAD.CR.132;von einer unglückli-chen Frau) Gift und Bosheit zersetzten sie. —2. Ga 1- * e F. (Stoff, wog. fiere Stoff u. Organ), in Fällen wie: Cîntă păsăruica-n spin3 Copila scoate venin ^.PP.231; sie ist im Sterben). Dureroasele aduceri toft-nte cădeau ca nişte ace care-mi spărgeau fierea Şi mă umpleau de venin (VLAH.NUV.170). Fănică trebuie să facă venin de moarte3 atît mai bine pentru mine! (CARAG.,CL XVIII, 439) F. muß Gift und Galle speien; vgl. a face 1.5. Şi-şi vărsă veninul amar pre toţi creştinii ctţi se închina sfintelor obraze (M0XA,HC 1,380;von dem Bilderstürmer Leo III.) ließ seine Wut an ... aus. Batjocoresc pentru ca să-mi răcoresc veninul (AL.OP.I,1664) um meiner Galle Luft zu machen. - ET. lat. venenum. veni na'' etc. siehe învenina. venina'riţă S.f. (1868 BARC.) Gnadenkraut N. (Gratiola off.;BR.). Die Pflanze wird als Purgativ etc. gebraucht. - ET. venin. venino's Adj. (1620 M0XA..HC Ia371) giftig. Şerpi veninoşi giftige Schlangen. Col-hida era o ţară renumită pentru ierburile sale veninoase (OLL.HOR.153). Grecu-i fiară duşmănoasă3 Gre-cu~i limbă veninoasă (AL.PP.90). - ET. venin. - SG. ALR SN III,K..746,753. veni"re Pl. -ni'ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.119,5) Ankunft F. .4 doua venire3 venirea de apoi die Wiederkunft des Heilands. De-or întreba ln sat de-a mea venire (COŞB.54) Heimkehr. Păsările cu voioasa lor cîntare păreau a-i ura bună venire (I.NGR.,CL VII,48) Willkommen. - ET. a veni. veni't (l6.Jh.CV) I. Adj. angekommen. - Substantiv.: Se ră-pezi ca fulgerul la noul venit (C.NGR.20). - II. S.n. 1. Ankunft F. Rebdaţi amu3 fraţi3 pînră la veri tul Domnului (CV2 66b;Jak 5,7) bis zur Wiederkunft des Herrn. - Auch S.f. venită: Aşa va fi şi venita fiiului ominesc (ES 97b;Mt 24,39). - 2. Pl. veni'turi Einkommen N. Demuazela Agapiţa ... are zestre de o mie galbeni venit pe ani (C.NGR.65). - ET. a veni. venitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 556) 1. veralt. Ankunft F. - 2. ugs. Hergelaufener M. Ce? Venitura acela să cuteze a se uita la fata mea (SLAV-,CL V,6). - ET. a veni. ve'njâ S.f. (1834 DRÄGH.) Schlange F.,Schlangenrohr N. im Kessel der Branntweinbrennerei. Căldările acele cu venja3 adecă numai cu o ţevie groasă încolătăcivă (DR&3H.IC.84). - ET. poln. vqz. ventilato'r Pl. -toa're S.n. (1838 UT) Ventilator M. - ET. dt. Ventilator3 frz. ventilateur. ventrilică 838 ventrilocă S.f. (1783 BENKÖ *107) Ehrenpreis M. (Veronica). - GR. vi-3 ver-3 ventricea'. - ET. vintre "Ruhr". MAR.ORN.11,6 gibt vintrişcă u. vintricel als Namen zweier Pflanzen an, die gegen die Ruhr gebraucht werden. ver- siehe oröA verb Pl. ve'rbe S.n. (1703 GCD) Verb N. - ET. n.lat. verbum. verbi/nä S.f. (1853 BAR.-MUNT.1,297) Eisenkraut N.,Verbene F. (Verbena). - GR. vervînă (BAR.), verüenä (BARC.). - ET. n.lat. verbena, frz. verveine. verdate Pl.-dä"ri S.f. (18^7 PANN) Grünspecht n. (Picus viridis). Verdarea cearcă copaciuL Şi mai slab unde găseşte3 Acolo ciocăneşte (PANN PV.M II;96). - GR. vîrd~ (MAR.ORN. I, 78), vîr-da 'rie (STAM.), verda Jică (MAR.ORN. 1,78), zvîrda 'ică verde (MAR.ORN.I,78). - ET. zu verde. ve'răe (ura 1513 DERS) 1. Adj. 1. g r ü n. Cucuie3 pasăre sură3 Ce tot cînţi la noi pe şură? Au ţi-i foame au ţi-i sete Au ţi-i dor de codrul verde? (I.-B.122). Acest individ cu şorţ verde ... oare nu se sfieşte să iasă eu papzici ■Cn stradă3 să primească lumea în jiletcă (BASS.NOR. 89;von einem Schankwirt;die Schankwirte,Krämer,Kolonialwarenhändler etc.trugen grüne Schürzen), vgl. burtă II. 0 carte de verde eine Grün-Karte, popa de verde der Grün-König etc. Gazda îl povăţui ... să nu mai 2 umble cu un pierde-vară după icre verzi (ISP.LEG. 281) er solle nicht mehr ... Hirngespinsten nachjagen. Vgl. arminden 1, al 9.g, iarbă 1, lemn 1, a scutura 2, stea 1, a vedea 1.1. - 2. vom Obst etc. unreif, vom Holz: grün [noch nicht trocken). De fac acestea în lemnul cel verde3 dar în cel uscat ce va fi? (EV. 1894 Lk 23,31). Vgl. uscat. - 3. von Menschen, Cnoch) bei voller Kraft: frisch, rüstig. Bătrtn verde3 rumen la faţă3 fără zbîrcituri pe obraz (GHICA 13). Glumiţi3 cucoane Nastase; D-voastră bătrîn? Sîn-teţi încă verde şi sănătos (I.NGR. ,CL 111,77). - Auch substantiv.: Pe-al codrilor verde (EMIN.O.IV, 328). - II. Adv. gerade (heraus). Teama ţi-o alungă şi verde îmi numeşte Copila cea aleasă ce inima-ţi doreşte (I.NGR.,CL IV, 85;die Mutter zum Sohn). Duel-gii care3 după ce îţi zic verde-n ochi că eşti hoţ3 apoi te ameninţă cu pistolul (AL.,CL VII,375) nachdem sie dich geradeheraus einen Dieb nennen. Na! ici in mîna mea Ce—ţi dau în cuget verde3 o bate pe a ta (I.NGR. ,CL IV, 106) aufrichtig. - GR. Dim. verzişo'r. - ET. vlat. vîrdis < kllat. vîrîdis. - SG. ALR II/I, K.2S1;SN I,K.112,121,199,203,213,221,231;III,K.732, 734jIV,K.1099,1110;V.K.1189iVI,K.1624. verdeaţă S.f. (1637 PUMNUL LEPT. 1,^10) 1. G r ü n N. der Wiesen, Bäume etc. Ca iarba aurind să vor usca şi ca verdeaţa buruienii de grab vor cădea (PSALT.1784 36,2). Aici rîu3 colea vălcică ______ Dincoace supt pomi verdeaţă (BARAC, GCR 11,173). Hai în codrul cu verdeaţă’3 Unde-izvoare plîng în vale (EMIN. 0.1.54). - 2. Pl. verde 'ţuri Grünzeug, Gemüse N. - ET. verde. - SG. ALR SN I,K.106,187. verde^te Pl. -de^ţi S.m. (um 1670 ANON.CAR.) 1. MUNT.E 1 r i t z e F. (Phoxinus laevis;ANT.IHT.). Der Fisch ist an den Seiten grüngelb. - 2. H e r z- w u r m M., Raupe der Kohleule (Mamestra brassicae; H.763). Sie ist grün. - GR. verdeţ. - EH?, verde. verdo'i (um 1670 ANON.CAR.) I. S.m. Grünfink, Grünling M. (Frin-gilla chloris). - GR. -do'ni (MAR.ORN.1,80). - II. S.f. verdoa'icä Specht M. (Picus). - GR. ver-daică (MAR.ORN.1,78) . - ET. verde. verdünne (um 1670 ANON.CAR.) I. Adj. grünlich. Flori de un galben verduna (ALEX. AGR. 118). - II. S.f. verdu'ncä Weintraubensorte F. (JIP.OP.53). - ET. verde. veresi^e S.f. (1775 IORGA S.D.XXII312) Kredit M. Pe3 în veresie auf Kredit. Sä nu te bucuri cînd marfa ţi-o dă în verese3 că astăzi cu verese, vrrtne cu verese3 te pomeneşti în lipsă de orice (GOL. , Z.VIII, 131). (Ei) mănîncă pe datorie3 bea pe veresie (CARAG.,CL XIII, 247). într-o seară3 boierul aga ... pierduse la cărţi tot ce avusese în bani şi mai jucase şi pe veresie (UR.LEG. 352). - GR. ( + ) -se. - ET. türk, veresiye "auf Kredit". vergea-* siehe vargă. verge^l S.n. (1716 CANT.DESCR.) Zusammenkunft der Burschen u. Mädchen i n der Neujahrsnacht od. in einer der vorhergehenden Nächte, bei der mit Hilfe von Stäbchen (vergele) den Anwesenden das ihnen im Laufe des Kommenden Jahres beschiedene Schicksal prophezeit wird. Näheres siehe CANT.DESCR.III, 1 N.,SEV.NUNTA 20 fig-' FR.—C.MOŢII 123. - ET. zu a vergela. - SG. ALR II/I* K.198jMN 2798,110j2829,111. vergela^ Präs. -le'z V.tr. (1888 FR.-C.MOŢII) MOLD. TR. jdm. (beim vergel) wahrsagen. ciorii şi fetele se adună ... să se vergeleze (FR--C* MOŢII 123). - ET. vergele3 Pl. von vergea (vargă)- 839 veritate ve'rgur (l6.Jh.CV) X. Adj. jungfräulich. Keusch. Acesta avsa patru fete vergure prorocind (NT 1648 Apg 21,9) . ja zi curatului aurat şi vergurului vergur3 să vezi3 jiu să bucură de fapta bunătăţii lui? (MÄRG. 70a). 1ti- nienea nu poate să să laude că are inimă curată şi 2 vergură (MÄRG. 116a). - II. ve'rgură Pl. ve'rgure 5,f. LV. (16./17.Jh.) Jungfrau F. Să neşti-ne va amăgi atare vevgură carea încă n-ară fi obroci-ta(P02 252;Ex 22,16). Sălăşuitu-s-au (Hs.) în vergu-ră pentru noi (MS.1648,GCR 1,130). - Die Vertreter der latinistischen Schule versuchten im vorigen Jh. das Wort wieder einzuführen - hierher gehört auch vergură învelită Braut in Haaren, Jungfrau im Grünen (Nigella damascenasBR.). - Daher iron.: Unica sa fată, Profira^ cea mai urîtă "vergură" de pe faţa pămîntului (XEN.BR.23) . - GR. vărg- (CV2 13b; Spq 21,9;MS.17.Jh.,GCR 1,136). - ET. lat. vîrgo, -îniSj zum Ausgang siehe ţărm(ure). Die lautliche Ähnlichkeit von alb. vivgjevi "Jungfräulichkeit" u. virgjereshe "Jungfrau" dürfte zufällig sein // PUŞC. EW. 1860: lat. *vîrgula. vergu'rie S.f. (16H2 AGY 36) Jungfräulichkeit, Keuschheit F. Acesta sfînt Nichita dorind verguria şi ţinerea, să sălăşlui în munţi (DOS.VS.Mai 4;108a). Acest sovon se leagă după cununie pe după grumazul miresei în semnul verguriei (RAR.NUNTA 440). - ET. vergur. verho^vnic siehe vîrhovnic. veri siehe ori^. veriga"r S.m. (1783 BENKÖ illl) 1- Kreuzdorn M. (Rhamnus catharticus ]. - 2. tatarischer Ahorn (Acer tataricum; KJSS). - ET. zu verigă, nach der Form der Beeren (Samen) . veriga" etc. siehe înveriga. veriga"g Pl. -ga"şi S.m. (1825 MUM.C.89) MUNT .Kuppler H. Verigaşă cu vevigaşă de moarte să pizmuiesc cînd vede la cealaltă tinere mai multe (GOL.,Z.VIII, 131). S.f. veriga'şă. - ET. vgl. verigă 3. Pl. veri^gi S.f. (1*J23 DERS) 1- LV. Kette F., in Übersetzungen aus dem Ksl. Nice cu verigi (ksl. veriganri) nimenea nu-l putea le-9a (CORESI TE4 77a;Mk 5,3). Dereptu nădeajdea israi-Hloru cu verigile (ksl. verigami} acestea înfăşatu sîntu (CV2 51b;Apg 28,20). - 2. (glatter) Ring» We lanţ Ketten-) Glied N.; Z w i n g e F. (am Heft eines Messers etc.). Şi vei face (chivotul) lui patru verigi de aur şi vei pune pre cele patru cor-nuri ale lui (BIBLIA 1688 Ex 25,12). Şi văzu un om legat dă acel munte cu verigi dă fier (MS. 1799,GCR II, 167). Dacă se rupe o verigă3 tot lanţul se desface (Z.III, 204). Bisw. verigi Ringe (Turngerät). -Spez. (glatter Finger-) Ring» Reif, Verlo-bungs-, Trauring (wog. inel auch verzierter], Ohrring (wog. cercel auch verzierter]. O verigă de aur cu iniţialele A. V. pe partea interioară (MON.OF.1877,4943). Cînd moare vreo fată mare3 o gătesc ca pe-o mireasă ... punîndu—i-se în deget o verigă de logodnă (CL XVI, 3). Mai sînt cai traşi prin verigă şi cu mintea năzdrăvană (AL.POEZII 111,81) schlanke Rosse, vgl. inel. Si am dat cevcel în narea ta şi veriguţe în urechile tale (BIBLIA 1688 Ez 16,12). Foarte rar ... se vede cîte un flăcău cu o verighetă în ureche (MANOL.IG.ŢÂR.251). - 3. ugs. Kup-p e 1 e i F. Muierea dacă îmbătrîneşte şi nimeni o mai priveşte3 la verigă gîndeşte (GOL.,Z.VIII,131). Vgl. a ţine veriga Kuppeldienste leisten (POEN.s.v. chandelle). — GR. Dim. verigu'ţă3 verg- (ŢIPLEA), Pl. -ţe; in Bdtg. "Finger-, Ohrring" gew. verighe'tă3 vergh- (LECCA CD. 164), Pl. -te. - ET. asl. veriga "Kette", wonach dann zunächst "Kettenglied"; die Entstehung von verighetă ist dunkel (it. verghetta3 sp. vergueta "kleine Rute" od. einer Nachbildung von frz. bague "Ring", baguette "Stäbchen" steht die Bdtg. entgegen]; vgl. ngr. ßepyd "Reif. - SG. ALR II/I,MN 3940,125;SN I.K.25,51;II,K.341,351;IV,K.1149. verigăşi^e S.f. (1874JIP.) Kuppelei F. Verigăşia stăpîneşte sufletili aldată nepătate (JIP.OP.124). - ET. verigaş. verigăşo^s Adj. (1888JIP.) kupplerisch. Piwtarea (ţăranului) dreaptă nu verigăşoasă cu muierea (JIP.SUF. 11). — ET. verigă. verige"! S.m. (1868BARC.) Sommerwurz F. (Orobanche;BR.). - GR. veri-ţel (BR.,BARC.). - ET. zu verigă. verighetă, veriguţă siehe verigă. veri"ncă Pl. veri"nce S.f. (1868 BARC.) Wolldecke F. - GR. veringă. - ET. unbek. -SG. ALR 11/1,FIN 3926,148;SN II,K.494. verişca^n etc. siehe văr. verita"te S.f. (um 1700 LEX.MARS.) Wahrheit F. - ET. n.lat. veritas. vermănos 840 vermäno"s etc. siehe viermănos etc. vers'1' Pl. ve"rsuri S.n. (1646 PRAV.MOLD. 2*19) Vers M. Mihaida3 poemă în versuri albe (ADAM. BIOGR. 47). Prologul fiind -Cn v er şuri iamviceşti (DOS. VS.Dech.l9;231a). Cela oe va scrie virşurt sau va scoate cîntece pentru ocara cuiva (ÎNDR.95). Cîtu-i noaptea (el) nu mai doax-me, Tot scrie verşuri de cărţi (PP.WEIG.DIAL.BB.61). -GR. LV. (16./17.Jh.) u. TR. verşj virş (ÎNDR.l.c.). - Dim. versure'l3 Pl. -le. - ET. mittelb. lat. versusj vgl. magy. vers3 poln. wiersz. 2 vers siehe viers. ve^rstä Pl. ve'rste S.f. (I683DOS.) W e r s t F. (russ. Wegmaß, 1067m). întorcînd acasă pînă aproape de cetate 100 de verste (DOS.VS.Mai 12; 126a). 0 verstă face 4086969 de picioare de Rain (CANT.SCRIS.15) rheinische Fuß. - ET. russ. versta. versul^ Präs. -ie"sc V.tr. (170Q BRV 1,40*0 Verse machen, dichten. (El) aşa3 zău 3 că-mi verşicia: Foaie verde trei nuiele (I.-B.311). -GR. TR. -şui. - ET. vers*. verş siehe vers1. vertebrali Adj. (1837 CIH.IST.NAT.12) mit Wirbeln, Wirbel-. -Auch substantiv. - ET. n.lat. vertebratus. verte-'bră Pl. -te"bre S.f. (1832 GOL.CONDICA) Wirbel M.- ET. n.lat. vertebra3 frz. vertebre. verticali Adj. (um 1818 UT) senkrecht. - ET. n.lat. verticalis3 frz. vertical. verui'' Präs. -ie"sc (1873 AL.) mit "V e t t e r" (vere) anreden. La mulţi ani3 vere Alecule ... "Să trăieşti3 arhon bane! (Tn parte.) Prea mă veruieşte banul!" (AL.,CL VII, 368). -GR. vărui. - ET. văr. verzi"g S.n. (1852 AL.) Grün N. Munţii de verziş se despoiau (AL.POEZII I,107). - ET. verde. verzişoa'ră siehe varză. verzuii Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) grünlich. Vaporul lasă—n urmă o cărare de spionă verzuie (VLAH.RP.17) der Dampfer hinterläßt eine grünliche Schaumspur. — GR. verzi 'u3 versuri 'u. — ET. verde. ve"sel (um 1570 FRAG.TOD.,TRS XVI,337) heiter, fröhlich, lustig, vergnügt, fam. fidel. Cu bucurie şi cu inimă bună şi veseli să intrăm întru întîia deşchidere a ţi~ neriei (postului) (CDRESI OMIL. ,GCR 1,29). Să-mi stai înainte cu veselă faţă şi cu vedere de bucwie cînd mă voi lua de pre pămînt (CEASOSLOV 1715,GCR II, 17; zu Gott). - Adverbiell: Ei ... benchetuiesc ... PZoş-tele ciocnescj Vesel chiuieoa (AL.PP.66). Vesel cerul strălucea3 Nourii se ascundea (AL.BP.Soarele şi luna) - ET. asl. veselü. - SG. ALR II/I.MN 2796,109jSN V,K. 1242. veseli" etc. siehe înveseli etc. veselise Pl. -li"i S.f. (l6.Jh.PS.V.136,6) H e i t e r~, F r ö h 1 i c h-, L u s t i g-, Lustbarkeit F. Slujiţi Domnului cu veselie3 în-traţi înaintea lui cu bucurie (BIBLIA 1688 Ps 99,1). Chem pre toţi credincioşii la veselia de veci (EV. ÎNV. 1642,GCR 1,100). M-oi duce ... In codx-ul cu veselie Şi cu dalbă vitejie (I.-B.290) in den fröhlichen Wald. La veseliile cele de nuntă în mîini plesnind şi în masă bătînd (MS. 18.Jh. ,GCR 11,51). M-ai dus la tine Cu multă ruşine: Fără cununie3 Fără veselie (I--B.503;das junge Weib zum Mann). - ET. asl. veseli je. veselo"s Adj. (I8l8 GCR 11,223) veralt. fröhlich, lustig. Bună seara3 Ilie!____dar ce eşti aşa de veselos? (PAMF.SV. 186). Bade-acasä s-a-nturnat Bucia3os3 veselos C-a ieşit grîul frumos (TEOD.PP.149). Maica mirelui să fie sănătoasă’3 Că nora-i vine veseloasă (PP.MAR.NUNTA 626). - ET. vesel. - SG. ALR SN V,K.1284. vest S.n. (um 1790 UT) Westen M.- GR. (+) ovest. - ET. it. ovest, dt. West3 frz. ouest. ve'ste Pl. veşti S.f. (um 1508 DERS) Kunde, Nachricht F. Mergi la maica cea cu dor Si-i du (de la mine) veste c-am scăpat De la loc întunecat (AL.PP.142) und teile ihr mit. I-au venit veste de la starostii de la Crăciuna ... că Radul Vodă vine cu oşti asupra lui Stefan Vodă (U-RECffi^LET.1 1,127) es kam ihm Kunde zu. Lăţitu~s~a vestea-n lume De frumseţea Chiruţii (I.-B.491). Mu te3 maică3 supăra Tristă veste de-i afla (I.-B-497)-Nu ştii cît m-a supărat vestea aceasta (C.NGR.55). Se sculă fata şi ieşi veste (ES 25a;Mt 9,26)die Kunde breitete sich aus. A da de veste3 bisw. a da veste cuiva jdm. Kunde geben, ihn benachrichtigen: Tu-fecciul ... Pe Ghemiş îl fereca ... Apoi iute alerga Şi la turci veste le da (AL.PP.131). A voste 841 veşcă (CANT-IST.258:de veste), a prinde veste (DOS.VS. gept.22;25a) erfahren: Luase veste doamna şi boierii că le vine Schinder Paşa asupvă (MIR.COSTIN,LET. ^ I, 234). A prinde, bisw. a lua de veste merken, beraer-l^en: Nici n-aveţi sa prindeţi de veste cînd vom a-junge (XEN.BR. 11) . Faţa mi se aprindea şi mtnia-mi întuneca ochii fără sa prind de veste (DEL.P. 204). Post-a vară? cald? Poveste! Nu i-am prins de fel de veste (RÄD.RUST.I,68) wir haben nichts davon gemerkt. £n duşmani vom da năvală, Be s-a duce vestea-n lume (AL.POEZII 1,84) daß die Kunde davon in alle Welt dringen wird. Să vezi tu, Mäviuco, ce-o să facem noi amîndoi cu moara ta ... O să-i meargă vestea (R^D. RUST.II,195) alle Leute werden von ihr reden. O sä se ducă vestea de aşa logodnăspunea Hristea invitaţilor (XEN.BR.218;sie wurde mit großem Aufwand gefeiert). Ce veste? was gibt es Neues?, wie steht's? Noroc biaij tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? (AL. PP.21). Fără veste unvermutet, plötzlich: Fără veste vin asupra noastră îngeri nemilostivi de la D-zeu 2 trimişi (MÄRG. 131a). Celora ce să leagănă de multe ori, să întîmplă de cad fără de veste în pămînt şi mor (MS.18.Jh. ,GCR 11,52). Au venit de odată Şiretul fără de veste şi i—au apucat pe oameni pin case (MUŞTE, LET. ^ 111,78) der Sereth trat plötzlich über die Ufer. — ET. asl. vestî. vesti" Präs. -te"sc (l6.Jh.CV2 *JOb;Apg 26325) I. V.tr. 1. verkünden, ankündigen, melden, kundtu n, - geben; pc. jdn. Ca n) m e 1 d e n (wofür LM. a anunţa). Ceriur-ile spun mărirea lui D-zeu şi facerea mîinilor lui o vesteşte tăria (PS.RÎMN.18,1). Ca aşea la toţi şi pretutindenea să se vestească şi să se propoveduiască cuvîntul ... lui D-zeu (BIBLIA 1795 Von/ort,GCR II, 156). La cotituri (cîrmaciul plutei) ne vesteşte locurile pe unde trecem (VLAH.RP.241). (La Romani) baterea ochiului şi a sprîncenei drepte vesteau a bine (AL.PP.235) deutete ... auf Gutes, war von guter Voi— bedeutung. Viind la birt___am găsit un mare pachet au scrisori de la Iaşi. Toate îmi vesteau cîte o supărare (C.NGR. 49). Vesteşte-mă la Măria Sa Vodă, zise acesta adiotantului (UR.LEG.399) melden Sie mich. In der Kirchensprache: a bine vesti (die frohe Botschaft) verkünden, als Obers, von eüaYYeAL^eaQai, ksl. blagovestiti: Duhul Domnului Preste mine, pentru care m-au uns a bine vesti (Lk 4'^ibine să vestesc) săracilor m-au trimes (BIBLIA 1688 Js 61,1). Spre aceasta morţiloru binre vesti-se [Op" 79b; 1 Petr 4,6). Multe încă şi altele bine-ves-tea poporului mîngîindu-l (EV.1894,Lk 3,18). - 2. LM. Vc. oă — jdm. ankündigen, anzeigenj ^ a B ... Prin Martie, Cănuţă îşi vesti părinţii că Qre de gînd să se însoare (BASS.VULT.44). Vesteşte Pe primul om să iasă din paradis (FIL. CIOC. 189). - II. a se vesti sich äußern, zeigen. Stam faţă la trezirea pămîntului, stam să întîmpin soarele care se vestea cu atîta cinste (GANE,CL XIII,44) die Sonne, die sich so majestätisch ankündigte. Dacă tatăl îşi va ieşi din minte, dacă se va vesti ca un desfrînat ... se va osîndi cu închisoare (COD.CAL. § 232). După aceia ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toţi căpitanii turci în toate războaiele ce purtă (BÄLC.104) indem er sich allen türkischen Heerführern ... überlegen zeigte. - GR. vestui: Va vestui (ânayyeAeL) limbilor judecată (BIBLIA 1688 Mt 12,18). - ET. Veste. vesti"re Pl. vesti"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. Kunde. Nachricht F. — 2. in der Kirchensprache: Bunavestire Verkündigung F.. Fest am 25. März. - LV. dulce-vestire (nach ksl. bla-govestije) frohe Botschaft, gute Nachricht. - 3. Aufgeb o t N. Foarte mulţi se desfac nu numai nemijlocit după încredinţare, ci şi-n timpul vestirilor (MAR.NUNTA 270). - 4. PP. de vestire von hohem Ansehen. Boieri de vestire (ŞEZ.III,40) hoch-angesehen. — ET. a vesti. — SG. ALR II/I,K.202. vesti"t Adj. (1563 CORESI PRAXIU 215) bekannt, berühmt, pej. berüchtigt. Moş Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaşte Bistriţa de patruzeci de ani (VLAH.RP.240). Toată floarea cea vestită a întregului Apus ... s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună (EMIN.O.I,146). - ET. a vesti. vestito"r (1570 CORESI LIT.) I. Adj. verkündend. - II. S.m. 1. H e rold M. (Paşa) au trimis înainte vestitori să spuie lui Pazvandu că paşa vine în primblare la d-lui (DION., TEZ.II, 185). - 2.. in der Kirchensprache: P r ophet M. - Bine-vestitor, LV. dulce-vestitor Verkünder, vgl. vestire 2. - ET. a vesti. ve"stnic (+) S.m. (1620 MOXA) Bote M. Atunce veni un vestnic de-i spuse împăratului că-i pradă cărăimanii ţara (M0XA,HC 1,389). - ET. asl. vestîniku. ve"şcâ Pl. veşti S.f. (1705 CANT.) Zarge F. des Siebes, Mahlgangs etc. Precum în ciurul cu găurile largi mulţime de grăunţe mititele punem şi veşca ciurului dincoace şi dincolea batem (CANT. IST. 161). Piatra (morii) a sfîrşit de dumicat boabele şi pe lingura veşcăi nu se mai prelinge făină (UR.LEG. 83). — GR. vea 'că (B.), ve 'că (VICIU); vgl. auch văcălie. - ET. slav. vecko, vgl. poln. wieczko, tschech. viecce (MIKL.EW.), russ. vecko (CIH.), Dim. von asl. veko "Augenlid. Deckel". - SG. veşmint 842 ALR I/I.K.7; II/I.MN 3835.124.-SN I,K.178;II,K.41B, 417.422jIV.K.1161. veşmî"nt Pl. —mi nte S.n. (l6.Jh.CV2 llb;Apg 20,33) 1. Gewand. Kleid N. Impărţiră veşmintele mele loruşi şi pre tîmbariul mieu aruncară sorţi (00-RESI TE4 230b;Jo 19,24). In trînd (Ieremia şi Varuh) ■Cn beserică-ş rumpseră veşmintele şi-ş pusără ţărnă ■Cn capete (DQS.VS.Noe.4;105a) - Bine-i stă mîndrei gătată Cu veşminte de la şatră (I.-B.424). - Spez.: 2. Meßgewand N. Si dacă i s-au închinat (ce- tatea lui Tirnuş), toate odoarele şi veşmintele în jac au dat (MIR.CDSTIN, LET. 2 1,340). Făcînd (domnul pentru biserică) şi 10 păreehi de veşmînturi nouă — şi trei rînduri de poale de icoane (EN.OOGÄLN. .LET.2 III, 207). - GR. LV. öfters văşm-j TR. bisw. vejm-; veştm-. - Pl. veralt. bisw. -mî'nturi. - ET. lat. vestvmentumj ş Kann lautgerecht sein od. aus a înveşti stammen, dem wohl auch die Erhaltung des e (statt a) zuzuschreiben ist. ve"şnic Adj. (l6.Jh.PS.SCH.Schlu0gebet) ewig. Toate lucrurile putrede şi trecătoare ________ sînt umbră înaintea celor vecinice şi neputrede (EV. ÎNV. 1642,GCR 1,99). D-zău munceşte păcatele cele vremelnice cu munci vecinice (ÎNV.1700,GCR 1,338). Acel rege-al poeziei3 vecinia tînăr şi ferice (EMIN.O-1, 32;uber Alecsandri). -GR. veralt. vecinia. Ebenso die Ableitungen. - ET. Ksl. veatnü. veşnice"şte (+) Adv. (1703 GCD) ewig. Izvorul dragostii duhului ... carele de la Părintele veciniceşte purcede (CANT.HR. 3). - ET. veşnic. veşnici"e S.f. (1703 GCD) Ewigkeit F. Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie (EMIN.O.I, 133) . Tu care eşti pierdută în neagra vecinicie3 Stea dulce şi ixibită a sufletului meu! (AL.POEZII 1,119;zur gestorbenen Geliebten). De-acum pe vecinicie Tie sufletul îmi vînd! (AL.Baba Cloanţa). - ET. veşnic. ve"şted Adj. (1673 DOS.PS.V.) welk. Vîntu-o foaie veştedă Mi-a adus3 mişcînd fereastra; Este moartea ce-mi trimete Fără plic scri-soarea-aceasta (EMIN.O.I,125;nach Lenau, Das dürre Blatt). Vara trece3 toamna vine3 Pică-i (codrului) frunza toată bine3 Cu crengi veştede rămîne! (I.-B. 192). Să luaţi cununa măririi cea neveştedă (MÄRG.2 189b) den ewig frischen Kranz. De demineaţă-i cu floare,, Sara-i veştedă de soare (DOS.PS.V.89, 24). Nenorociţii ţărani ... îmbrăcaţi în trenţe3 desculţi3 veştezi la faţă şi cu ochii stinşi de sărăcie (FIL. CIOC. 326). - ET. wahrsch. lat. *vescîdus3 von vescus "ab- gezehrt", nach putrîdus3 mucîdus ranaîdus (rum. pu~. tred3 muced3 rînced) etc. gebildet, vgl. zur Bdtg. alb. veshk "ich welke". veşte,]'ea"lä Pl. -je"li S.f. (l68l D0S.,AA lit.II/ 36,61) Verwelken N. - GR. -dzeală. - E7T. a vesteji. veşteji" Präs. -je"sc (l6.Jh.PS.SCH.89,6) I. V.tr. 1. verwelken lassen. Adio3 lume de amăgire! Ca toţi tributul eu ţi-am plătit, Tribut de lacrimi şi pătimire Ce ani-mi tiyieri au veştejit (S3HL.13). -2. brandmarken (nach frz. fletrir). - II. a se veşteji (v e r) w e 1 ken. (Acestor flori) nu Vi sa va mai slăbi mirosul nice s-or mai veştedzî (DOS.VS.Noe.22;140a). Verdeaţa ce-2 ia ce să veştejaşte în grab (M&RG. 34b). Viaţa omului E ca floarea cîmpului; Dimineaţa înfloreşte3 Peste zi se veştejeşte (I.-B.148). - LV. u. PP. auch ohne se: Demîneaţa înflori-va şi treace~va3 e seara ca-de3 veştezeaşte şi usucă-se (PS.SCH.89,6). Cu cine am trăit A pus faţa la pămCnt Si n-a pus-o să-nfloreas-că3 Ci-a pus-o să veştejească (I.-B. 148). De cînd tu m-ai urît3 Faţa mi s-a veştejit3 Inima mi s-a topit! (I.-B.158). - GR. veştezi3 vesteji. - ET. veşted. -SG. ALR SN U.K.590. veşteji"re S.f. (1703 GCD) Verwelken N. - ET. a veşteji. veşteji"t Adj. (l6.Jh.CV2 8lb;l Petr 5,4) welk, verwelkt. El nu o cunoscu pre dînsa3 că-i era veştedzîtă faţa şi frîmseţea ei topită de multă nevoinţă (DOS.VS.Oct.9;56b). - Neg. neveştejit (s.d.). - GR. -(iz-. - ET. a veşteji. veştejito"r Adj. (1683 DOS.VS.Martie 17;40b) verwelkend. - GR. -dz-, - ET. a veşteji. veşti"t Adj, (1683 DOS.) be-, gekleidet. Veştit în de sînge porfira (DOS.VS.Noe.4; 103b). - ETP. vgl. inveştit. vetera"n Pl.-ra"ni S.m. (um l690ffiR.COS,nN3LET.11,19) Veteran M. - ET. n.lat. veteranus. ve"trelâ siehe vetrilă. vetri" Präs. -tre"sc V.tr. (1868 BARC.) BUCOV. wittern. (Corbul) vetreşte dne şti dt de departe (MAR.ORN.II,7). Corbii vintresc cine şti de unde hoitul (MAR.ORN.II,6). Cocostîrcul3 de-a? fi duşmanul său ... oricît de departe ... îl vîntreşte (MAR.ORN.II,330). - GR. vintri3 vîntri. - ET. dt-tem3 die Nebenformen mit Anlehnung an vînt. 843 vicar vetvi'ce Pl. vetri"ce S.f. (1868 BARC.) 1. Eintagsfliege F. (Ephemera .-ANT-UfT. 248 u. 257). - GR. vetrigă (MAR. INS. 566), vitri'ţă (CRÄIN.). -2. Rainfarn M. (Tanacetum vulg.). (Trapădul se vindecă) cu vetrice3 zîmă3 -pelin şi trandafir negru (PAMF. BOLI 38). (In scăldătoarea le-Uuzei se pune) cătuşn-ică3 romăniţă ... ovăz3 mălin şi vetrice (MAR.NAST.280). - ET. In Bdtg. 2 vgl. serb. vratiă3 tschech. vrâtyc, poln. wrotycz3 magy. vara-dics i vgl. jedoch it. vetrice etc. (REW 9389) . ye"trilă Pl. ve"trile S.f. (l6.Jh.CV2 ^a;Apg 27,17) veralt. Segel N. Socoteşte tu această lume ce iaste pre -pămînt cum ar fi o corabie şi ceriul vea- trila3 corăb-ierii oamenii şi luciul mării să fie bez-2 na cea fără fund (MÄRG. 140a). (Eu) de multe ori şi a cucoşului voie cat ... după vînt întorcînd vetrelele (CANT. IST. 34). Ochii lui se aţintiră pe Bratiş vă-zînâ o luntre mare cu vîntrele şi steaguri care se apropia repede de mal (GANE,CL XI, 300). Luntrea-mi şovăind pluteşte; Vîntu-a rupt a ei vi.ntrele (BODN., CL VII,399). - GR. -trelă, vintrslă3 vîntvelă3 vin-treală3 vîntreală; Pl. ve'tre [als ob -le der Art. wäre) (CDN.290) . - ET. ksl. vetr-ilo; vintr-3 vîntr-mit Anlehnung an vînt. vetrişoa"ră siehe vatră. vetru"şcă Pl. -tru"şti S.f. (1883 MAR.ORN.1,120) Turmfalke H. (Falco tinnunculus;CRÄIN-). -ET. vgl. bulg. vetruska id., von asl. vetru "Wind". veveriţă Pl. veveriţe S.f. (15^8 DERS) Eichhörnchen, -kätzchen IM. (Sciu-rus). Cine va mînca ... ariciu sau pîlş sau nevästui-cä sau veveriţă ... să se pocăiască 1 an (PRAV.GOV. 54a). Veveriţele şugubeţe3 cu coada vîlvoi3 care sar zglobii pe crucile copacilor (OD.PS.219). - ET. asl. veverica. vezare't S.n. (ura 1714 RADU GREC.,CM 11,263) Vssirat N.,Vesirswürde F. Fiul său ... moşteni şi averea şi vezaretul tătîne-său (I-VÄC&R., TEZ.II, 265). - ET. türk, vezaret. vgzete^u siehe vizitiu. etc. siehe vizir etc. via' Pi I* V.tr, c h is. vie"z (16. Jh.PS.SCH. ) LV. beleben, lebendig mari, leben lassen. In vremea morţii ••• Înt-Ciu se desparte stihia sîngelui3 ca o călduroasă şi viitoare ce iaste şi viază tot trupul (ÎNDR. 386). vii-nă (Luther: laß uns leben] şi numele tău chemămu (PS.SCH.79,19). Domnul feri-l -va şi via-l-va (D0S.PS.SL.R.40,1) . După mi.la ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii tale (PS.RÎMN. 118, 88) . - II. V. intr. LV. leben. Nu de pîinea singia’ă va vie o-mul (DOS.VS.Apr.1;68b, nach Dt 8,3). Cela ce vie în ceriu rîde-ş de ei (OORESI PS.5 lb;Ps 2,4). Aceasta ... vise cu bărbatulu-şi şapte ani (OORESI TE4 116b; Lk 2, 36). Via bine Theodosie cu împărăteasa în toate zilele în dezmierdăciune (MOXA,HC 1,367). Blăstemate fie toate zilele cealia ce noi întru iale amu visu depreună (COD.STU, HC II, 229;die Seele zum Körper). -Noch im 19.Jh.: Inima ei ce se hrănea de dragoste nu putea via fără amor (C.NGR.23). Trei dumnezeiese astăzi şi aici tn Iaşi viază A cărora frumuseţe stelelor le semănează (DANIIL SCAVINSCHI,CL IV, 45). - GR. LV. a vi e; 1. Pers. Sg. Präs. vi'iü, viu3 2. vii3 3. vi'e3 1. Pl. vi'em3 2. vi'eţi3 3. vi 'iu3 viu3 Konj. să vi'e; Perf. viş3 Part. vis3 Ger. vii'nd; Verbal-adj. vieto'r3 viito'r. Daneben auch a via'3 Präs. vie 'z3 so schon OORESI. - ET. lat. vivo3 -ere; zum Konjugationswechsel siehe a învia. via"ţ,ă Pl. vie "ţi S.f. (l6.Jh.CV2 77a;l Petr 3,7) I. Leben N.: a lungi3 scurta3 pierde viaţa das L. verlängern, verkürzen, verlieren; a scăpa cu viaţă mit dem L. davonkommen; dătător de viaţă L. spendend. Şi vor merge aceştea în munca de veci3 iară drepţii în viaţa veacinică (BIBLIA 1688 Mt 25,46). Cînd va bate miez de noapte3 Treacă-te sudori de moarte; Cînd va fi de dimineaţă3 Să te duci din astă viaţă! (I.-B.259). Să n-ai nici o frică3 Fată sălbăţică3 Că te-oi lua-n braţă Să mai prind la viaţă (AL.PP. 15) um neue Lebenskraft zu schöpfen. Tatăl — Copiii ş-au aflat ... Amîndoi senini la faţă De păreau că sînt în viaţă (AL.PP.21;sie waren ertrunken) so daß sie am Leben zu sein schienen, ln toată viaţa mea Zeit meines Lebens; în toată viaţa zeitlebens. Cum3 toată viaţa ai să rămîi judecător de pace? (VLAH.DAN II,143) dein Leben lang. Să nu iei în viaţă copil de suflet să creşti (PANN,Z.II,85) nimm nie im Leben. Să-i deie din viaţă ... partea lui de moş tenie (LIT.) schon bei Lebzeiten. Vieţile Sfinţilor Vitae Sancto-rum (wiederholt gedrucktes Kirchenbuch). Trăieşte viaţă cîrpită (legată) cu aţă er führt ein kümmerliches Leben. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale (Z.V,489;nach Jo 10,11). Omul are şi viaţă şi moarte dem Tod entgeht keiner. Vgl. faţă 1, moarte 1. - 2. arom. Lebewesen N. Bacilul al Koch3 unä yiaţă multu n3icä (LUMINA. 1,72). - ET. lat. *vîvî-tia c vîvus (rum. viu) "lebend". - SG. ALR I/II, K.2B3;SN IV,K.999,1000;V,K.1439. vica"r Pl. -ca"ri S.m. (1726 IORGA S.D.XIII.,9) Vikar M. - GR. TR. vica 'reş3 vica'riş. - ET. n.lat. vicarius; vicareş etc. nach magy. vikdri-us. vi"că Pl. vi"ce S.f. (l806 KLEIN) TR. Viertel N. (GetreidemaB von ungefähr 20 Oka). Cîtu-i -preţul nevestei? "O vică de bani gal-bini Şi alta de husoşi buni" (PP.MÎNDR. EU.117). - ET. magy. veka. vi"ciu Pl. vi"cii S.n. (1781 MICU L.233a) 1. Fehler M. - 2. Laster N. - ET. n.lat. vitium. viclea"n Adj. (1463 DERS) auch substantiv. 1. LV. u n (g e) t r e u. t r e u- 1 o s. Sluga cea vicleană ce ascunse talantul Cn pă- mint (ÎNDR-,GCR 1,158). înţelegând de aceasta boierii lui Despot Vodă, fiind vicleni dormu-său, avură pri- 2 lej ca sa -împuţineze oastea lui (URECHE, LET. 1,215) gegen ihren Fürsten. Dacă au spart Aron Vodă pre viclenii săi3 nice un toc n~au rămas să nu fie plin de vrăjmăşia lui (NEC.COSTIN,LET.2 1,474) als Fürst A. seine Verräter vernichtet hatte, (Acest boier) au furat o somă de bani din văcărit ... s-au aflat viclean 2 (AMIRAS,LEr. 111,179) er erwies sich als Veruntreuer, Betrüger. - 2. a r g-, hin terli s t i g, heir tücki sch., fa lsch. Grecii sînt de neamul 2 lor vicleni şi amăgei (NEC.CDSTIN,LET. 1,50). Cine necredincios este in vorbă, viclean este şi in lucru (Z.II,807). Iuda Iscarioteanul3 vînzătoriul şi vicleanul (AARON, GCR 11,194). Cînd începură a se răsfira acele rele eresuri şi învăţături viclene întru mulţi oameni (ÎNDR.,GCR I,163)Irrlehren. Tu eşti viclean şi rău Şi tu vrei a mă-nşela3 Iară nu a mă lua (AL. PP-242). Am tăiat fărîme'le scrisoarea şi răvăşele-le viclenii şi le-am pus pe jeratecul din căţuie (C. NGR.58) die Briefe der Falschen. - Veralt. bancrută vicleană, bancrutar viclean (COD.COM.1840,Art.326 flg.) betrügerischer Bankrott, Bankrotteur. In der Kirchensprache: böse, vgl. ksl. lukavü. Zdrobeşte braţul păcătosului ş-a vitleanului (MS.1710 Ps IO,15,GCR 1,365). Au este ochiul tău viclean pentru că eu sînt bun?(EV. 1894 Mt 20,15). Şi nu ne duce pre noi întru ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean (EV. 1894 Mt 6,13;Vaterunser) erlöse uns von dem Bösen. Să nu mă găsască sîngur Fără darul tău vicleanul să m-apuce fără veste Si rătăcit să mă ducă (DOS.,GCR 1,242). -3. listig, schiau. Pasărea vicleană dă singură în laţ (NECULCE,LET.1 11,279). Vulpea cît e de vicleană şi de multe ori cade în cursă cu toate picioarele ei (PANN, Z.1,706). CuVÎntul la cel viclean ca undiţa la pescar (Sprw.) der Schlaue ködert mit Worten. - GR. hitl-3 hicl-3 fitt-3 fict-3 vitl- (MS.1710,GCR 1,365). Ebenso die Ableitungen. - ^ ET. magy. hitlen "treulos" < hit "Glaube". Viclei"m Pl. -i"muri S.n. (1561 CORESI TE*4 2b;Mt 2,5) 1. Bethlehem. - GR. Fi/Zeem, Vitleem. - 2. Krippenspiel N. Von um Weihnachten herum-ziehenden, phantasievoll kostümierten Burschen aufgeführtes Drama, die Geburt Christi darstellend (vgl. Irod). Die Krippenspieler führten früher ein Marionettentheater mi,t sich, das den Schauplatz des Dramas, Bethlehem, darstellen sollte u. zu profanen Vorstellungen diente, die nach dem geistlichen Drama aufgeführt wurden (vgl. păpuşă 1). Näheres siehe TBOD. ÎNC. 43 fgl. Ţara este o păpuşă jucată ca la vicleimuri (JIP.R.88). - ET. gr. BnSAe^u, ksl. Vithleemu "Bethlehem". - SG. ALR II/I,K.198;MN 2826,2820,2829,111. vielene^sc Adj. (I806 KLEIN) listig.- ET. viclean. vielene"şte Adv. (um 1700 LEX.MARS.) trügerisch. - ET. viclean. vicleni^ Präs. -ne"sc (l6.Jh.PS.SCH.104,l6) I. V.tr. 1. LV. pc. jdm. untreu werden, gegen jdn. verräterisch handeln, jdn. verraten. N-am vrut să mă fac al doile Iudă sau să-l viclenesc (pe Dumitraşco Vodă) să fug de la dînsul (NECULCE, LET.2 11,310). Temtndu-se (hatmanul) să nu-l viclenească moldovenii, au pus pre cazacii săi în frunte (URECHE,LET.2 1,322). (Tiitoarea lui Ion Vodă) nu l-au lăsat între oastea cea călăreaţăj te- mîndu-se să nu-l viclenească boierii ţării _ şi să 2 nu-t dea turcilor (NEC,CDSTIN,LET. 1,463). - 2. (zu) hintergehen, überlisten (suchen). Armăsarul ... zburînd voios venea. Iar Chemiş îl viclenea Pîn-de coamă-l apuca, Apoi iute-ncăleca (AL.PP. 130). Dacă nici la noapte nu vei putea vicleni pre păzitorul tău3 îţi turtesc capul (PCMP.,CL VI,29;die Un-holdin zur Stute, die ihrem Wächter heimlich entfliehen sollte). - II. V.intr. hinterlistig handeln, intrigieren. Nu va tăcui lîngă tine cel ce vicleneşte (PS.RÎMN.5,4). Destul ai viclenit asupra tatălui meu (EMIN.PL 6). - III. a se vicleni treulos, verräterisch, hinterlistig handeln. (Cetăţile) fiind supuse tor3 ele se.viclenea şi ucidea pre romani (NEC-CDSTIN,LET.2 1,91). Daniit era de 12 ani şi judeca pre bătrîni3 iară bătrînii să ficlenia şi minciuni măr-turisia (MÄRG.2 151b;nach Sus 50) . - GR. învicleni (I* V&CÄR.,TEZ.II,248) u. vgl. viclean. - ET. viclean. vicleni""e S.f. (l6.Jh.PS.V.82,4) 1. LV. Untreue, Treulosigkeit F*» Verrat M. Au tăiat Ştefan Vodă pre Arbure hatmanul pre care zic să-l fie aflat în viclenie (URECHE, 2 LET. 1,187). Ce dorrmu să va scula întii3 acela va peri întîi3 însă cu viclinie (MS.17.Jh. ,GCR 1,175) durch Verrat. - 2. A r g-, Hinterlist, Hei111 tücke, Falschheit F. Lăuntrulu vostru p 845 vielişte plin iaste de răpiciune şi hitlenie (CORESI TE^ 145a; LK 11/ 39) . De va năienri cineva cal — şi se va tîmpla de va muri calul ... să nu-l plătească3 adevărat nu va fi fost făcut vreo hitlenie şi zăbavă (ÎNDR. 303). Depărteadză .. . toată sătănească nadă şi toată viclenia vrăjmăşască (MS.17.Jh.„GCR I, 288;Gebet). De-lungaţi-vă de la mine toţi carii faceţi hiclenie (dvou^o^'NT 1648 Mt 7,23). Ce viclenie să mă uite pentru că nu mai sînt faţă3 pentru că nu ştiu mazur-ca (C.NGR.59) welch eine Falschheit. Din ziua aceca ax-endaşu începu fel de fel de viclenii împotriva părintelui Andrei (RÂD.RUST.II,18) Intrigen. - 3. List, Schlauheit F. Cu bărbăţia nu vor putea (grecii) lua Troada, nice cu sabia3 numai cu hitlenia (MOXA, HC 1,353). Turcu____Om fricos la vi- tejie j Dar meşter în viclenie (PP.GCR 11,292). - GR. siehe viclean. — ET. viclean. vicleni "re S.f. (16*43 VARL.) Betrug M. Nu să vor ... sătura nice dănăoară nu vor sta de-a viclenirea şi de~a apucarea cu nedi-reptul (VARL.CAZ.2 I,298b). - ET. a vicleni. vicleni"t Adj. (1683 DOS.LIT.2 221) betrogen" (CANT-IST.209) . - Neg. ne- (s.d.). - ET. a vicleni. viclenito"r (um 1640 URECHE,LET.2 1,164) I. Adj. 1. verräterisch. -2. hinterlistig. - II. S.m. Verräter M. — ET. a vicleni. vicleşug Pl. -şu"guri S.n. (l6.Jh.CV272b;l Petr 2,1) 1. LV. Untreue, Treulosigkeit F., Verrat fl. Despot Vodă3 prepuindu-şi pe Petru Devan polcovnicu-i de vicleşug3 vrea să-l omoare (NEC. ODSTIN, LET.2 1,445). De va fi greşala mare3 cum se-ară zice de hiclenşug şi de stricăciune spre ţară sau spre domnie (ÎNDR. 34). Vlad Vodă călugărul3 carele mai apoi au făcut vicleşugu asupra lui Ştefan Vodă (URECHE, LET.2 1,166) der ... an Fürst S. Verrat beging. — 2. Arg-, Hinterlist, Heimtücke, Falschheit F. Pentru acea şi de nişte necredincioşi noap-tea fu ucis cu vicleşug (DOS.VS.Sept..IO; 12a) wurde er ••• heimtückisch ermordet. Fără de lege n-au făcut3 nioi ficleşug (6a\ov) în gura lui (BIBLIA 1688 Js53,9). Carele nu ş-au luat în deşărt sufletul său şi nu s-au dvrat întru vicleşug (era âoAru) vecinului său (PS.RÎMN. 4). (Acest boieriu) au făcut vicleşug şi au furat 0 somă de bani din văcărit (AMIRAS,LEr.2 111,179) ver-ut]te Betrug. Fanariotul3 văzînd că vicleşugurile sale n~au trecere înaintea bătrînului (FIL.CIOC. 135) seine Ränke. - GR. siehe viclean. - ET. magy. hitlenseg. ^Lcol etc. siehe viscol etc. vi"ctimâ Pl. vi^ctime S.f. (1823 BOBB) Opfer N. - ET. n.lat. victima. victo"rie Pl. -to"rii S.f. (um 1710,NEC.COSTIN,LET.1 II369) Sieg M. - ET- n.lat. victori-a. vi "die (+) s.n. (um 1593 ROSETTI LB.,GS 11,235) Bezirk M.- ET. magy. videk3 poln. widek. vi"dmâ Pl. vi"dme S.f. (um 18*10 CONACHI) 1. Gespenst N. De năluciri şi de vidme mintea le painjeniră (CDNACHI 281). - 2. H e x e F. Poate n-ai ştiinţă ce vidină de fată e aceia: cînd vrea3 se face pasăre măiastră3 îţi arată coada şi ia-i urma dacă poţi (CL XI,188). - ET. vgl. ukr. serb. vidjma atc. "Zauberin, Hexe", poln. viedn-a3 widma "Zauberin, Hexe, Gespenst", ukr. vyămo "Gespenst" . vidomo"stie (+) S.f. (um 1837 CAT.MAN.1,68) Verzeichnis N. Vidomostie de semănăturile de toamnă (ION.CAL.249). - ET. russ. vădomostj. vi"drâ Pl. vi"dre S.f. (1645 HERODOT 241) (Fisch-. Se e-) Otter M. (Lutra). Jderii pădureţi cu blana ruginie ... şi vidrele colţate de pe malul bălţilor (OD.PS.219). - GR. Augm. vidroa'ne (PP.BAN.MAR.ÎNM. 109) . - ET. asl. vydra3 bulg. serb. nslov. vidra. vi"e Pl. vi"i S.f. (l6.Jh.CV2 48b;Apg 28,3) 1. Weinberg, -garten M. Turturică dragă mie3 Spune-i mîndrului să vie3 Că s-au copt stru-gurii-n vie (I.-B.121). De vei întră la viia aproapelui tău3 să mănînci struguri cît vei sătura sufletul tău3 iară în vas să nu pui (BIBLIA 1688 Dt 23,26). - 2. viţă de vie3 auch kurz vie Weinrebe F., Wein M. (Vitis vinifera). Cum să păstrezi frunză de vie (DRÄGH.IC.70) wie man Weinblätter aufbewahrt. - GR. Dim. viişoa'ră3 Pl. -re. - ET. lat. vTnea. -SG. ALR SN I,K.224.225,226,228.229. vie"lişte S.f. (1857 POL.) Wehen N. (des Windes). Pe crîngul ceriului3 Pe veliştea vîntului (PP.MAR.NUNTA 465). Vînturatul pe un vînt prielnic este o adevărată plăcere. De aceia nu-i urătux'ă de Sf. Vasile în care să nu se pomenească locul neted şi "ghiliştea" sau "steriţa" vîntului (PAMF.AGR.214). In jeliştea vîntului (POL.) wo der Wind scharf weht. Si a făcut aria în geliştea vîntu-lui3 unde e drag voinicului (GCR 11,333). - GR. Meist gespr. ye 'lişte3 ge'lişte3 ze'lişte, auch vi'lişte3 yi'lişte3 gi'lişte3 âi'lişte. - ET. zu asl. vejati "wehen" vgl. auch bulg. ăiliste (CADE). vier 846 vie"r Pl. vie"ri S.m. (1561 CORESI TE11 150a;Ek 13,7) 1. Weinbauer H. Si pre cei rămaşi ai norodului lasatu-i-au mai marele bucătarilor să fie viiari şi plugari (BIBLIA 1688 Jr 52,13). - 2. Rebenste-c h e r M. (Rhynchites betuleti;MAR.INS.87], Käfer, Schädling der Weinberge. - GR. viar. - ET. vie bzw. lat. vinSärius (PUŞC.EW.1884). vier Pl. vieri S.m. (1673 DOS.PS.V.79,35) Eber M. (In urma scopirii) vierul pierde dinţii săi canini (ALEX.AGR.197). Strică pre ea scroafă den dumbravă şi vier sălbatec pre ea o păscu (BIBLIA 1688 Ps 79,14). Intrînd în duşmani singur ca vieru-n stu-hul tare (AL.,CL VIII,378). - ET. lat. verres, -is. -SG. ALR SN III.K.684. vierma"r S.n. (um 1910 TIKTIN) Pinzette F., mit der die Hirten die Würmer aus den Wunden der Schafe ziehen. - ET. zu vierme. yiermăna'r Pl. -na"ri S.m. (1903 MAR.INS.) S c h m e i ß-, F 1 e i s c h-, Leichenfliege F. (Sarcophaga carnaria, mortuorum). - ET. zu vierme, viermănos. viermäno^s Adj. (I806 KLEIN) madig, wurmstichig. Un mar viermănos ein madiger Apfel; o nucă viermănoasă eine wurmstichige Nuß. Despicături de fag viermănoase (UR.BUC. 189). -ET. lat. vemrinösus; —£e- nach vie'rme. - SG. ALR II/I, K.43. viermânoşa" Präs. -şe"z (1581/2 PO) I. V.tr. van Würmern: anstechen, -fres-s e n. Cel mai uriaş copaci, omenirea, e vermănoşit de un car (JIP.R. 51). - II. V.intr. Würmer bekommen, madig werden. Si învermînoşe 2 J aceaia şi se impuţi (PO 233;Ex 16,20). - ET. vieimă- nos. viermări'e S.f. (1884 JIP.) Gewürm N.; fig. Gewimmel N. Cînd intri în crîşmă, parcă socoteşti c-ai intrat într-o vermă-rie, într-un furnicar (RÄD.RUST.II,235). La ce ţine (stăpînirea) dă surda atîta ghermărie (de călugări)? (JIP.OP.119). - ET. vierme. vie"rmât siehe viermet. vie'rme Pl. viermi S.m. (l6.Jli.PS.Sffl.21,7) & l.Wurm M., nada F.,- spez. vierme alb E n-gerling 1*1., de mătase Seidenraupe F., bisw. de făină Mehlwurm M. {wofür gew. mole te, sfoiag). A face viermi Würmer bekommen, madig werden. Vievmii (cei) neadormiţi (nach Mk 9,46) die nie schlummernden Würmer (der Hölle). Cine face orz din grîu, Şează-n sînge pînă-n briu. Să-l mînce vermii de viul (I.-B.281). Lăsatu-te-au şi muiarea ta... pentru că o goneaşte putoarea şi mulţimea vier- 2 milor (M&RG. 27b;zum Toten). Eu sînt un vierme nevolnic, iară nu om (DOS.VS.Sept.il,15a;nach Ps 21,6). Cînd are omu patima limbuţiei, gherme la limbă, vorbeşte şi curate şi spurcate (JIP.OP.112). Vgl. hrean. - 2. buruiana viermelui Pfennigkraut N. (Thlaspi arvensejBR.). - 3. MARAM. Schlange F. (DAGORCMANIA 7,275 flg.). - GR. Dim. viermu'ş, -muşo'r, -nrişo'r, -muie 'ţ, -mu'ţ. - ET. lat. vermis, -is. -SG. ALR II/I,K.43;SN I,K.223,271;III,K.736, 740,750;ALRR MARAM.III,K.509. vie"rmet S.n. (l84l POEN.H,802) Gewürm N., fig. Gewimmel N. Sa se chinuieşte în viermătul de ploduri şi nu mai are hodină (SAD.CR.134;von einer kinderreichen Frau). - GR. MOLO. -măt. - ET. vierme. viermui" Präs. -ie"sc V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) wimmeln. La bîlci Lumea viermuieşte şi se grămădeşte (PANN PV.M.II, 55). Spărgătorii ce vermuiesc pelîngă păreţii înalţi şi strălucitori ai bolţilor par nişte pitici cari se joacă (VLAH.RP.185;Schil-derung eines Salzbergwerks). - ET. vierme. viers Pl. viersuri S.n. (1649 MARD.) Weise, Melodie F. Cînd or vedea lupul ur-lînd cu jele cu viers supţire ... atunce s-a apropia spăsenia (DOS.VS.Sept.21;24a). Ferice de urechile tale că nu audzîră viers muieresc (DOS.VS.Apr.5;75a) weiblichen Gesang. Viteazul Pavel, lăuta cea cu vier-su d-zeiesc (MÄRG.2 187a). Nu mai pofti ... Să-ţi cînt cîntec haiducesc Cu viers dulce femeiesc (AL.PP. 98). Ciocîrlii în aer cîntă Versurile lor cereşti (BODN. ,CL IV, 304) . — GR. vierş (MARD.). - Dim. versur le'ţ (IARNIK,CL XV, 108). - ET. lat. versusj vierş ist Mischform von vîers u. verş (vers). viers a "r Pl. -sa"ri S.m. (1884 JIP.) selten Sänger, Barde M. Aceiaşi cîntăreţii ghersari ca-n apusili vacuri? (JIP.OP.91). - ET. viers- viersui" Präs. -ie"sc V.intr. (l8l8 BUDAI-DEL.) singen. - ET. viers. viersuito"r Pl. -to'ri S.m. (1781 BRV II..271) Barde M. - ET. a viersui. vierşu"n S.n. (1683 DOS.) --------- 2 Wette F. Poedinoc cu vierşun (NEC.COSTIN,LET- 1,82) Wettkampf. Calicii făcînd de dînsul voroavă oă nime n-au scos milostenie de la dînsul, iară unul ■Mii! 847 vifor s-au apucat cu vierşun (DOS.VS.Ian.20;2lb) ging eine Wette ein. Si ieşi calicul cu pita şi luă vierşunul cicno s cînd că s~a scăpa de vierşun şi va cădea la primejdia capului (DOS-VS.Fevr.5;58b) daß er die Wette verlieren würde. - ET. unbek. yiespa'r1 Pl. -pa"ri S.m. (1868 BARC.) Bienenfresser M. (Merops apiaster;ANAN. ZOOL.95). - ET- zu viespe; vgl. frz. guepir. - SG. ALR SN III.K.746. viespa"r2 Pl. -pa're S.n. (1897 LEON ) Wespennest N. Viesparul ____________ e bine să să risipească cînd îl găseşte cineva (LEDN Z00L.14). - S.f. Viespa'riţă (RC.33). - ET. viespe. viesp(ăr)o"i siehe viespe. vie"spe Pl. viespi S.f. (1581/2 PO2 257;Ex 23,28) Wespe F. (Vespa). Şi-l spîndzurară la zidiu ... de-l prăjia soarele şi-l supăra ... viespile mîncîn-du-1 (DOS.VS.Iulie 6;4b). Si au trimis mai nainte de voi viiaspea (BIBLIA 1688 Jos 24,12). Taxidarii ... îi ungea (pe săteni) cu păcură şi îi lega de copaci ca să-i înţepe viespe le şi ţînţarii (FIL-CIOC.323). - Auch S.m. - GR. viaspă3 viaspe3 viespă3 veaspă bzw. yaspă3 yespe3 zespe. - Dim. viespişoa'ră, S.m. viespi şo'r (MAR.INS.216). Augm. viespo 'i3 viespăro'i bisw. "Holzwespe" (Sirex), S.f. viesp(ăr)oa'ie3 viesp(ăr)oa'ică (MAR.INS.256) . - ET. lat. vespa, mit -e nach apis. -is3 vgl. sard. espe, friaul. yes-pe, it. dial. vespre. - SG. ALR SN III.K.745.746. vietate Pl. -tă"ţi S.f. (1835 DRÄGH.R.84) Lebewesen. Geschöpf N. Si îndată s~au adunat toate vietăţile: cele din ape3 cele de pe uscat şi cele zburătoare (CREANGĂ,CL X,111). Cîmpia ... arsă3 pustie3 lipsită de vietăţi3 are un aspect trist şi monoton (AL..CL VIII,51). - ET. viuj wahrsch. gelehrte Bildung, vgl. dt. Lebewesen u. slav. zivina < zivü "lebend". vie'tnic (1561 CORESI TE) LV. I. S.m. Wohnender, Bewohner M. Şi auziră imprejurele viatnicii Cksl. okrestü zîvuS-tii; die Umwohnenden) şi rudele ei că mărită iaste nila Domnului (ODRESI TE4 113a;L3c 1,58). 01 doi în-tîiu născuţi de în pănxtnt şi ai raiului vietnici (MOXA.HC I,346;Gott zu Adam und Eva). - II. Adj. leb-h a f t. Şi era foarte milos şi iertători şi foarte viatnic la voroavă (DOS.VS.Apr. 25;98b). - GR. viat-ntc. _ zu a v£a «leben", nach ksl. zitelCnikü Einwohner" < ziti "leben, wohnen". - SG. ALR SN III, ^•746. vieto"r (l6.Jh.PS.SCH.30,14) LV. I. Adj. lebend, 1 e b e n d i g. - II. S.m. Bewohner M. - ET. a via3 vgl. vietnic. vieţui" Präs. -ie"sc V.intr. (1581 CORESI QMIL.348) vsralt. leben. Cela ce nu aşteaptă înviere3 nici munca nu are aici pentru păcatele lui, că-i pare că numai aici va să vieţuiască, iară nu şi in ceaia lume (MÄRG.2 43a). (Is.) în mijlocul celor fără de lege se nitmărăj ca să te ducă pre tine să vieţuieşti în mijlocul luminaţilor îngeri (EV.ÎNV. 1642,GCR I, 102). Petru Vodă ... cu vecinii de pin pregiur bine vieţuia (URECHE,LET.2 1,238) vertrug sich gut mit den Nachbarn. Olga vieţuia foarte retirată (C.NGR. 40). Spune-mi cu,cine împreună vieţuieşti ca să-ţi spun ce fel de om eşti (GOL. ,CL VIII,73). Stau în cîmp şi mă gîndesc Cu ce o să vieţuiesc? (AL.PP.228). - ET. viaţă. vieţui"re S.f. (1776 MIN.13) veralt. Leben N. S-au mutat întru vecinica vieţuire la anii ... 1778 (IORGA INSCR.1,4). Plăcutul şi liniştitul său mod de vieţuire (DEMETR.N.18). -ET- a vieţui. vieţuito"r (1581 CORESI OMIL.309) I. Adj. lebend.- II. S.m. 1. Lebewesen N. -2. Bewohner M. — ET- a vieţui. viezui"nă etc. siehe vizuină. vie"zure Pl. vie"zuri S.m. (1492 DERS) Dachs Ii. (Meles). Nu te lăsa (turcii) nici să-i vezi3 şedeau ascunşi ca viezurii sub pămînt (GHICA 14;ein Soldat berichtet über den Krieg von 1677). -Wird häufig mit anderen Tieren verwechselt, vgl. OD. PS.219. - GR. TR. BAN. auch viezur3 viezură; iezune3 iezine (B.), vezune (HMST.). - ET. vgl. alb. vje-dhull. vi'fel Pl. vi'feli S.m. (1806 KLEIN) TR. Hochzeitsbitter, Brautführer M. în fruntea nuntaşilor merg vifelii patru la număr şi anume : doi ai mirelui3 iară ceilalţi doi ai miresei (MAR.NUNTA 430). - S.f. vifeli'ţ-ă (MAR. NUNTA 233) Brautjungfer. - ET. magy. v'ofely. ~ SG. ALR II/I.K.161,162. vi"for Pl. vi"fore S.n. (l6.Jh.PS.H.10,7) 1. S t u r m. 0 r k a n, bes. W i n t e r~. Schneesturm M. S-a făcut mare vifor în mare3 cît se acoperia corabia de valuri (EV.1894 Mt 8,24). Copacii cei mai înalţi mai multe vifore şi mai mari vînturi sprijinesc (MIR.COSTIN,LET.1 1,262) haben ... auszuhalten. Să scorni de cătră pustie vihor de vînt mare viforatic 848 2 şi scutură tuspatru unghiurile casii (SICR.DE AUR 27;nach Ib 1,19) eine gewaltige Windsbraut. Drept aceia volnicu-i tot creştinul de furtuna a marelui vihor a lumii să fugă şi în mînăstire să meargă să se încuie (ÎNER.621). Călătoriut -pre iarnă grea şi geroasă călătorind şi din toate părţile de vivore şi de spulberări cuprins şi răzbătut fiind (CANT.HR. 360). Primăvara ... cu însufleţirea ce ea aduce lumii amorţită de viforele iernii (AL.PP.92). Tn pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat (FIOR.,CL 111,26). Tocmai cînd ciumaţii ... nu ştiau încotro să apuce de ruşine, vifor trece pe lîngă ei un voi- nie______călare pe un cal ca luna cu stelele (RC.IR. 25) flog ... wie der Sturm an ihnen vorbei. - 2. PP. Prosopalgie F., Gesichtsschmerzen [Pl.). Besprechungen dagegen (descîntece de vifor) siehe MF 1,1582 flg.,GRIG.-RIGO 1,183,SEZ. VIII,113 etc. - GR. LV. (16./17.Jh.) vihor3 viho'r (MARD-); MOLD. vi'vor3 Pl. -ră (ÎNDR. 757) - - ET. asl. vihrüj serb. russ. vihor etc. - SG. ALR II/I, MN 2832,112;SN III,K.788,794. vifora"tic Adj. (1868BARC.) stürmisch. Un vîntişor mai galeş3 decît vi-foratecül crivăţ al iernii goneşte iute3 iute norii (OD.-SL.109). - ET. vifor. vifori" siehe învifora. vifo"rnic Adj. (1698 CANT.DIV.VI) veralt. stürmisch, heftig. - GR. viv-, - ET. vifor. vif o^rniţă Pl. vifo"rniţe S.f. (1683 DOS.) 1. Sturm M. Si căzură îndată toţi idolii de să feceră fărîme mănunte3 şi veni mare vivomiţă de-au împrăştiat zdroburile lor (DOS.VS. Iulie 7;7a). Adunările în vivomiţă ... la locul pomenit aflîndu-se ... nu puţintele păţiră (CANT.IST.145). - 2. S c h n e e-s t u r tn M. Se porni o givomiţă ş-o vreme urîtă că te orbea omătul (NfiD.NUV.I,17). Doamne fereşte3 puteai să te prăpădeşti pe viforniţa asta (VLAH. IC. 50). - GR. MOLD. vivo'rn-, zghiho'rn-, zivo'rn. - ET. vifor. viforo"s Adj. (1705 CANT.IST.169) stürmisch. - Auch adverbiell: Sevasta plîn-gea viforos (SLAV.,CL XV,431). - GR. viv-. - ET. vifor. vig Pl. vi"guri S.n. (um 1H2H DERS) 1. (de postav etc.) Stück IM., Webe F. (Tuch ;etc.]. Viguri (ksl. plaătanicy) fece (muierea) şi le dede vopsitorilor (DOS.PAR.Şpr 31,24,HC Suppl.LXXXVI) Procoveţ de ivanghelie de acelaş vigu (DOC. 1588,HC I, 198). La Humuleşti torc şi fetele şi băieţii ... se fac multe giguri de sumani (CREANGĂ,CL XV, 6). _ 2. Ende N. Frunză verde pipirig3 Farmecele-mi face vig (PP.TR.ŞEZ.VII,161) machen mir den Garaus. -gig, hig. - ET. magy. veg. - SG. ALR SN U.K.489.496. IV,K.1178. viga'n1 S. (l803 IORGA S.D.XIIs1^5) TR. Rock M. (der Städterinnen). De-aş ajunge pîn-la toaxmă Să mă-nsor să iau o doamnă; Fie doarrma de ţigan3 Numai să aibă vigan (I.-B.438). Ocolul meu e tinos3 Vigănău-ajunge jos (PP.MÎNDR.EU. 118). - GR. vigănă'u. - ET. magy. viganâ. viga"n2 Adj. (um 1660 DLRLV) TR. fröhlich, lustig. De-aş mai hori tot de vigan3 Nu aş mai hori şohan (PP.MÎNDR.EU. 118). -ET. magy. vigan. vigäni" Präs. mă -ne"se V.refl. (1825 B-) fröhlich sein. Cînd tu te-ai vigănit3 Si floarea ta a înflorit (PP.MÎNDR.EU.118). - ET. vi- 2 gan . vigoa"re S.f. (1809 MAIOR P.87) Kraft F. -în vigoare gültig. - ET. n.lat. vigor. vi"hor etc. siehe vifor etc. viito"r (1551/3 ES 60b;Mt 16,27) I. Adj. zukünftig, kommend. - Auch substantiv.: Aceste dară trecute pomenind şi cele viitoare socotind (CANT.DIV.56b). - II. S.n. Zukunft F., Futur N. Pe (în) viitor in Zukunft, zukünftig. Viitor de aur ţara noastră are (BOLINT.1 1,151). Toate cei mari cîte fac_____Nu fac pentru ajutor Sau gîndind la viitor (MUMUL.,GCR 11,248). Selten Pl.: Amîndoi ... îşi puneau visurile tovărăşie şi-ncepeau să-şi clădească viitoruri (VLAH.NUV.54) Zukunftsplane. - GR. ven- (EFTIMIE L.333). - ET. a veni. viitorime S.f. (1829 AR 207) Zukunft F. De ai făcut un lucru şi vrei ca să-l păstrezi Pentru viitorie (DONICI 117). - ET. vii' tor. viitori"me S.f. (1819 URIC.1,127) 1. Nachwelt F. -2. Zukunft F. Unii din ierarhii românilor ş-au lăsat nume nemuritor pßn~ tru toată viitorimea printr-o neobosită osteneală 1° traducerea cărţilor bisericeşti (GHEN.LIT.49). Alß tale lupte splendide, sublime Te-or scăpa de moarte pe viitorime (BOLINT.1 1,206). - ET. viitor. viitu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1826 DOC.EC.366) 1. K o m m e n N. Aseară ... în viitura vacilor, în j 849 vina gCapătul soarelui- (PĂSC.LP.255) abends, wenn die Kühe ^eimKehren. - 2. (de apă) Anschwel len. Steige n (des Wassers], Hochwasser N. Pe vrerile acelea_____nu ex-istau în ţară nici şosele nici -poduri peste gîrle; la cea mai mică viitură de ape3 comunicaţiile încetau (GHICA XVII). După un drum de patru ceasurij peste dealuri sparte de viiturile şuvoaielor (VLAH.RP.187) vom Hochwasser zerklüftete Hügel. Apa Cerbuluij umflată de viiturile a sute de pî-rîiaşe (UR.BUC. 166) hunderte von überschwemmten Bächen. - ET. a veni. vijeli/e Pl. -li"i S.f. (1691 MÄRG.) Sturm M. Pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită3 să răstoarne brazii la pămînt nu altă ceva (CREANGĂ,CL V,30). Vîjîind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie3 Urlă cimpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie (EMIN. 0.1,148). La alergătian.le ds cai — de s-ar şi întâmpla să ploao cu vreo vijălie să-i lovească în o-braz3 ei îngăduiese ca nişte îndrăciţi (MĂRG. 11b). De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? (EMIN. 0.1,147;Bajazid zu Fürst Mircea). - ET. vgl. a VÎ-jii. - GR. vijulie. - EI. vgl. a vîjîi. - SG. ALR SN III,K.788,792,798. vijelio"s Adj. (1839 MARCOVICI D.286) stürmisch. Pe un pisc sălbatic şi vijălios, Unde urlă-n poale Argeşul spumos (BOLINT.1 1,214) auf einer ... von Stürmen umwehten Bergspitze. Uşa se deschide largă şi apare Zoe3 vijelioasă (VLAH. DM 1,166). - Adverbiell: Pe fundul acestei tăieturi ... s-azvîrle Bistriţa vijelios bătîndu-şi na-hlapii de stînd (VLAH.RP. 124). - ET. vijelie. vilea'g Pl. vilea"guri S.n. (um 1640 URECHE,LET.-1 Ijl37) 1. în vileag öffentlich, vor aller Weltsa da3 ieşi în vileag an die Öffentlichkeit bringen, kommen, öffentlich bekannt machen, w erden. Mucenicii lui Hs. ... în vileag au mărturisit pre cel răstignit (MĂRG.2 200a). Pilduirea °e Voi face în vileag neruşinatului (DEMETR.NUV.96). Sq te prindem ne-a pus riga_____ Capul a-ţi tăia ş-a-l pune în vileag pe Alhambra (DEPAR.D.I,80) öffentlich auszustellen. Un denunţ sosit parchetului din Iaşi dă in vileag eroarea făcută (LIT.;jemand war irrtümlich als Dieb verhaftet worden). Fericirea (criticu-h*i) e scj- scoată în vileag (OD.PS. 173;über Plagiatoren) dich der Öffentlichkeit preiszugeben. De se Vq ft îndemnat cineva a istori în scri.s de atuncea în-°°ace3 nu au acele cronografuri la vileag (DION-, 161). (Neguţătorii adevărului) neruşinîndu-se n'lmicJ iese în vileag3 vînzîndu-şi marfa lor (ANT.DID. ^4) treten ohne Scheu vor die Öffentlichkeit. - 2. în vileagul vîntului dort, wo der Wind frei weht. Voinicul ... la secere pleca: Se puse-n vileagul vîntului Din fereastra pămîntului3 Unde-i vine voinicului (TEDD.PP.142;Pluguşorul)- Se pune donmu dumnealui într-o joi în vileagu vîntului. Cu o mînă secera., Cu o mînă snop făcea (MF 1,521, Pluguşorul). - з. TR. pînă-i (cîtu-i) lumea şi vileagul so lange die Welt besteht (MÎNDR. EU. 190) . Cvtu—i lumea şi vileagu Nu te ia cine ţi—i dragu (BI— BIC.201). — ET. magy. vilag "Licht, Welt". vin Pl. vi"nuri S.n. (l6.Jh.PS.V.2 77,65) Wein M. Vinul veseleşte inima omului (BIBLIA 1688 Ps 103,16). (Moldovenii) vărsau nriedurile şi vinurile de pi*in poloboace de cărau apă {NECULCE, LETT.2 11,326). Moldova produce vinuri foarte bune (AL.PP.43). Peştele cere vin der Fisch will schwimmen. Vinul e toiagul (cîrja3 sprijinul etc.) bătrîneţelor der Wein ist die Milch der Greise. Vinul îl bei de bun şi el te face nebun od. fie oţnul cît de bun3 vinul îl face nebun и.ä., ist der Trunk im Manne, so ist der Verstand in der Kanne. Vin şi rachiu cui îi place3 n-are cu ce să se-mbrace u.a. der Trinker kommt an den Bettelstab. - GR. Dim. vinişo 'r3 Pl. -şoa're3 vinule'ţ3 Pl. -ţe; vgl. auch vina'ţ3 vini'ţă. - ET. lat. vinim. - SG. ALR SN I,K.238-246;V,K.1324,1488;VI,K.1641. vina"r Pl. -na"ri S.m. (1639 BGL) Weinbauer M. - ET. vin. vina"riţă S.f. (1906 PANŢU) 1. Waldmeister M. (Asperula adorata). So benannt, weil er zur Bereitung des Maitranks dient. -2. Essigfliege F. - ET. zu vin. - SG. ALR SN I,K.243. vina"rs S.n. (um l670 ANON.CAR.) Branntwein, Schnaps M. Vinu-i bun3 vinarsii-mi place3 Om bogat eu nu m-oi face (I.-B. 386). - ET. vin + ars3 nach dt. Branntwein. - SG. ALR SN I,K.248,250,252;IV,K.1130. vina"ţ Pl. vina"ţuri S.n. (1753 DRA 11,306) Wein M.. Pl.Weinsorten. Vinu-i bun şi rece3 Mult vinaţ se trece, Că-l vinde Rădiţa (AL.PP. 121). Podgoria Cotnarii vestită prin vinaţele sale (C.NGR.153). - GR. Pl. auch vina'ţe. - ET. lat. vTnăceus (REW 9337). vi"nă Pl. vini S.f. (l6.Jh.CV2 22a;Apg 22,24) 1. Schuld F. (Nu) e vina mea (NT 1648 Vorwort: de vina noastră) es ist (nicht) meine Schuld, die Schuld liegt (nicht) bei mir. Eu nu puteam să-l cunosc la şeptesprezece ani că nu-i de mine3 vina lui de nu m-a cunoscut că nu~s (de) dînsul (NĂD.NUV.I, vinăricer 850 66;die Frau von ihrem Hann). Voi aţ omont atîta năvod de oameni drepţi şi fără nici o vină (MS.1760, GCR 11,70) . Eu tlu aflu întru el vină (BIBLIA 1688 Jo 19,6) ich finde keine Schuld an ihm. Mamele nu le vor găsi (fetelor) vină, Ci-mi vor căta mie pricină (PP.GCR 11,319) werden ihnen keine Schuld beimessen. Trebuie să fie un om rău, invidios şi mic la suflet d-l Gherea al d-tale, ca să caute vină şi gîlceavă scriitorilor noştri de seamă (VLAH.GV. 161) daß er unseren besten Schriftstellern am Zeuge zu flicken sucht. - (Nu) sînt de vină ich bin (nicht] schuld (daran]. Săraci ochi nevinovaţi, Vale de lacrămi vărsaţi; Dar tot voi sînteţi de vină, Că iubiţi fată străină (I.-B.131). Anders konstruiert: Nu sînt eu vina dacă D-zeu m-a făcut mai frumoasă decît pre mama mea (RETBG.POV.IV, 4). - A da, băga cuiva vină jdn. beschuldigen; a face cuiva o vină pentru, din c. jdm. wegen etw., daraus einen Vorwurf machen. Le da vină 2 că au luat mîzdă (URECHE, LET. 1,140). Ce vină i-ar fi dat Lupului (MUŞTE,LET.2 111,58) wessen er L. beschuldigte. Nimeni ... nu-mi va băga vină cîrtind că fac o faptă nedreaptă (DEMETR-NUV.109). Spune-mi, bade, din inimă; Bagă-mi maică-ta vreo vină (I.-B.271) beschuldigt sie mich? A plăcea este lucru omenesc, şi bărbaţii au această patimă ... Nu credeţi însă că vă fac vreo vină pentru aceasta (N&D.NUV.I,60). In preţuirea operelor de artă ... d. C. I.Stăncescu e mai mult îngăduitor - şi mulţi i-au făcut dintr-aceasta o vină (STÄNC.FRUM.8). - A da, băga, pune vina pe cn. pentmi c. jdm. an etw. schuld geben, die Schuld an etw. zuschreiben, beimessen; a arunca vina pe cn., asupra cuiva die Schuld auf jdn. schieben . wälzen. Acest răspuns (al craiului) da toată vina pre Abaza Paşa (MER. ODSTIN, LET.1 1,274). (Corăbierii) în vremea fortunii chivemisala corăbiii lăaînd, căci din liman au ieşit unii pre alţii vina aruncă (CANT.IST. 296).-2. LV. strafbare Handlung, Vergehen,Verbrechen N. Vinile pentru carele se îndeamnă judecătoriul de mai micşorează certarea şi pedeapsa celui vinovat (ÎNDR.2 1871, 382). Carii den voi preoţii vor face într-alt chip ... mare certare vor avea de la noi pentru vina sa (LIT.1702,GCR 1,346). Pre boieri să nu-i mazilească domnul din boierie pînă la moarte, sau cu mare vină să-i scoată (NECULCE,LET.2 11,337) wegen eines schweren Vergehens. - 3. LV. (16./17.Jh.] Grund M., Ursache F. Porunci căpitanul ... cu bătăi să întrebe pre el, ca să înţeleagă pentru ce vină aşa strigară spre el (NT 1648 Apg 22,24). Mergînd ei îl întrebară de vina scîrbei lui (MS.1692,GCR 1,296). De-l va sudui fără de vină, atunce ca un suduitoriu să va certa (PRAV.IASI 1646,GCR 1,122). - ET. ksl. vina. - SG. ALR SN V,K.1410. yjnârice"r Pl. -ce"ri S.m. (1523 DERS) ehem. Einnehmer M. des Weinzehnts Vinăricerii în toţi anii urma de făcea încărcături la zece două (DOC.1803,TEZ.II, 320). - ET. vinărici. vinări"ci (1428 DERS) I. S.m. Weinbergbesitzer, Winzer M. Cel mai mic, mai mititel, Ala-mi este vinărici Vinărici cu vinuri dulci (PP.TEOD.23). Altu-i vinărici Cel din Podgoriei, Cel ce-mi are buţi cu vin (PP.BUR.CSL.72). - II. S.n. ehein. Weinzehnt M., bestand in der Abgabe eines von je zehn Eimern Wein. Să scutească drepte bucatele lor de dij nărit i vinărici (DOC.1803,TEZ.II,316). Fanariotul nostru... cumpără mai întîi calemul vinăriciului (FIL.CIOC.20). - GR. In Bdtg. Il.-ner- (DION.,TEZ.II,174;192). - ET. vin. vinari"e Pl. -ri"i S.f. (I8l4 TICH.141) veralt. Weinkellerei F.- ET. vin. vinäri"t S.n. (1631 MG.IST. 1,124) 1. Weinsteuer F. (FIL.CIOC.323). - 2. Weinbau H. Dă ce să nu te dădai la ghinărit ...? (JIP.OP.53). - ET. vin. vinărsa"r Pl. -sa"ri S.m. (1868 BARC.) TR. BAN. Branntweinbrenner, Schnaps-fabrikant PI. — ET. vinars. vinärsäri"e Pl. -ri"i S.f. (1853 BAR.-PUNT.1,198) TR. BAN. Branntweinbrennerei, Schnapsfabrik F.- ET. vinărsar. - SG. ALR SN I,K.247. vi"nce siehe învinge. vincea"lâ Pl. -ce"li S.f. (1852 AL.) selten Siegen N. C-acum e pe vitejie, Pe vin- ceală sau robie (AL.PP. 197). - ET. a vince (învinge)- vinci" (+) V.tr. (1722 CANT.) besiegen. (Lichinie) de iznoavă oaste multă peste samă strîngînd ... mult mai tare decît întîi fu vincit (CANT.HR.88). - ET. n.lat. vincere. vi/nclu Pl. vi"nele S.n. (1868 BARC.) Winkeleisen N. - ET. dt. Winkel. - SG- ALR SN II,K.565. vj"nde V.tr. (l6.Jh.PS.SCH.43,14) 1. verkaufen. Şandru ... de a lui bună voie ... au vîndut a lui direaptă ocină şi moşie din sat din Filipeşti__dumisale lui Drăgan (DOC. 1591,0® 1,38). De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aş face negu^0* — Ş-aş vinde la dor şi gură (I.-B.92) wenn die Lie 851 vineţea tje sich verkaufen ließe. A auzit că-l vinde pe Radu ".Si a venit să se uite şi el (BASS.VULT-78) daß r.s Habe verkauft wird. ./Işa aud vorbind lumea3 aşa 3ic şi ew. Ţi-o vînd în cît am cumpărat-o (AL-,CL III, 251-.relata vefevvo). Nu vinde castraveţi la grădinar y.ä. das heißt Wasser ins Meer, Eulen nach Athen tragen. Vgl. piele 1. -2. verraten. S-au vicle-nit de către stăpînul său ea şi Iuda vînzînd pre Domnul Isus Hristos jidovilor (NEC.COSTIN,LET-2 11,57). Să nu ai în minte că ai putea să mă vinzi vreodată3 căci nu ştii ce sînt în stare să fac! (XEN.BR.47)- -GR. LV. (16./17.Jh.] bisw. vende (CAZ.IAŞI 1643,CIP. PR.380). 1. Pers. Sg. Präs. vînd3 bisw. vînz3 2. yinzi, 3. vinde, 1. Pl. vindem, 2. vindeţi, 3. vînd, Konj. să vîndă3 bisw. vînză; BAN., bisw. auch TR. OLT. 1. Sg. vind (OLT. auch vinz), 3. Pl. vind3 Konj. sâ vindă (OLT. auch vinză); Perf. vîndu'i3 bzw. vind-; Part. Perf. vîndu't bzw. vind-; Ger. vînzî'nd bzw. vinz-; Verbaladj. vînzăto'r bzw. vinz-. - ET. lat. vendo3 -ere. - SG. ALR SN VI,K.1012,1013,1015,1018; VII, K.. 1926,1927,2006,2057. vindeca" Präs. vi"ndec V.tr. (l6.Jh.CV2 2b;Apg 19,12) 1. h e i 1 e n. Si să rugă Avraam cătră D-zeu şi vindecă pre Avirneleh (BIBLIA 1688 Gn 20,17). Si chemînd Is. pre cei 12 ucenici ai săi dede lor putere ... ca ... să vindece toată boala şi toată neputinţa (BIBLIA 1688 Mt 10,1). Vrăjitoarele au putere ... a vindeca de feliuri de boale prin descîntece şi prin apă ne-nce-pută (AL.PP.IO). Moartea vindec3 orice rană (EMIN-O. 1,126). Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate (C. NGR.44). Rana se vindecă3 dar semnul rămîne kein Obel vergeht, ohne Spuren zu hinterlassen. - 2. o crăpătură etc. einen Spalt etc. schließen. Deci ei ieşiră (din temniţă) 3 -iară svinţia sa au vindecat la loc închisoarea şi peceţîle (DOS.VS.Noe.30;183b). (Sfînta) rugă D-dzău şi crepă piatra de o ascunsă vin-decîndu-să preste dînsă (DOS.VS.Sept.l8;22a). Pămîntul s-au desfăcut ... şi l-au sorbit de viu ... şi s-au vindecat pămîntul preste dînsul (EOS.VS.Noe.14; 125b). - Auch r.ef 1. - GR. LV. (16./17. Jh. ] vend-. -ET. lat. vîndîco3 -ăre "schützen, befreien etc.", mit Eigentümlichem Bedeutungswandel. - SG. ALR I/I,K.137. vindeca"re S.f. (16.Jh.PS.SCH.37,8) 1. Heilung F. -2. Schließen N. - ET. a vindeca. vjfldeca"t Adj. (16.Jh.PS.SCH.Cant. 11,33) 1- geheilt. - Auch substantiv.: Vindecatul nu Ştia cine iaste (CDRESI TE4 191a;Jo 5,13). - 2. g e-sch lassen. La temniţa ce de piatră3 In pămînt e vindecată, Seade Dediu la-nchisoare (PÄSC.LP.202)- -^eg. nevindecat (s.d.]. - ET. a vindeca. vindecăto"r (1581 CORESI OMIL.20) I. Adj. heilend. - II. S.f. vindecătoa 're La uch-hederich M. (Sisymbrium Alliaria;BR.), wird als Wundheilmittel gebraucht. - ET. a vindeca. vindecätu"rä Pl. -tu"ri S.f. (l8l8 BUDAI-DEL.) Heilung F.- ET. a vindeca. vindecea" Pl. -ce"le S.f. (1825 B.) Betonie F. (Betonica off.], Heilmittel für Schnittwunden. - ET. zu a vindeca. vindere"u Pl. -re"i S.m. (I806 KLEIN) Falkenart, wahrsch. Zwergfalke H. (Falco aesalon]. Cetatea Neamţului ... străjuită de ceucele şi vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa (CREANGĂ, CL XV, 446). - GR. TR. -re' 1 (MAR.ORN.I,119). - ET. Wird zu magy. văndor(lo) "Wanderer", vdndor-solyom "Wanderfalke” gestellt, die Laute scheinen dagegen zu sprechen. vinecio"r siehe vînăt. vi"nerea siehe vineri. Vinere"! (um l8l5 DOR) Name, den man einem am Freitag geborenen Rind gibt. - GR. -rea'n (RCM.SÄRB. 110), f. -ri'ca. - ET. vineri. vi"neri S.f. (l6.Jh.CV2 4lb;Apg 27 Glosse) Freitag M. Era Vinerea Paştilor (BIBLIA 1688 Jo 19,14). Bietul Moroi! Spune tu dacă mai are multe vineri pe pămînt (DEL.S.148;von einem Schwerkranken] ob es nicht mit ihm zu Ende geht. Vgl. cîine ß.c, mier-curi3 sfînt 1. - Vinerea mare3 Paştilor3 seacă Karfreitag. -TR. Vinerea mare - Sf. Paraschiva (Feiertag am 14. Oktober). - GR. LV. (16./17.Jh.) ven-. Mit best. Art. vinerea3 Gen./Dat. vinerii. - ET. lat. Veneris (dies). - SG. ALR II/I,K.204,209. Vineri"ca siehe Vinere1. vineri"ţă Pl. -ri"ţe S.f. (1883 BR.) Kriechender Günsel (Ajuga reptans]. -ET. anscheinend zu vineri3 doch liegt wahrsch. ein Irrtum vor, vgl. vineţea 2. vineţea" Pl. -ţe"le S.f. (1822 HMST.) 1. TR. Kornblume F. (Centaurea cyanus]. Cînd o face plopul mere Şi tînjala vineţele (TEOD.PP.270). - 2. vineţică Kriechender Günsel (Ajuga reptans;CRÄIN.]. - 3. MOLD. vineţică eßbare P i 1 z-art, Täubling M. (Russula;PANTU]. - 4. MOLD. vineţică cu lapte Brätling M. (Lactarius vole-mus Fr.;PANTU]. - ET. vînăt. vineţeală 852 vineţea^]ä Pl. -ţe^li S.f. (1806 KLEIN) Bläue F. - 'ET. a (în)vineţi. - SG. ALR II/I,K.13, 245;SN IV,K.1227,1228. vineţi/ siehe învineţi. vineţi^e Pl. -ţi^i S.f. (1893 CÄT.) Bläue F., Blau N.A sari de pre frunza teiului în vineţia ceriului (CĂT.POV.I,49). - GR. vîn-, -ET. vînat. vineţi^u Adj. (l806 KLEIN) bläulich, violett. în această lumină . . . vinele vineţii mai dinadins străbat prin pielcuţa de pe dosul mînilor ei (SLAV., CL XV,426). Peste figura albă a Gelinei cădea zăbranicul negru; părea o statuă de marmură vineţie (DEL.P.130). în fund de tot3 topiţi într-un zăvon vineţiu3 munţii Buzăului (UR, BUC.202). - ET. vînat. vingăla^c Pl. -la'ce S.n. (18*10 POEN.1,735) Winkelhaken N. - GR. -ghel- (POEN»), -chelea 'c (CIH.), vincălac (MÎNDR. BG.101), vinchelhac. -ET. dt. Winkelhagen. ~ SG. ALR SN II,K.565. vinghe"rcă siehe venghercă. vinice"r m. (1845 ION.CAL.) selten Bez. für September N. Napul se poate semăna ... cît ţine măsălar şi pînă pe la jwnătate din vinicer (ION.CAL. 152). - ET. wohl nicht zu vin3 sondern slav. Herkunft, vgl. asl. vinicije3 nslov. vinicje3 poln. winnica "Reben”, tschech. vinice "Weinberg", serb. nslov. vinica3 ukr. vinnicja "Weinkeller", nslov. vinec "Oktober", vinicar "Winzer" etc. vinişoa'Vă siehe vînă. vini^ţă S.f. (1815DION.) Wein M. Muscalii au cotelit pe turcii cei morţi şi au cîştigat din destul pentru rachiiţa şi viniţa (DION./TEZ.II,219). Paşa de la Giurgiov ... s-au închinat ... lui Camenschi ... dînd şi oştilor o sumă de ruble turceşti pentru viniţa (DION.,TEZ.II,220). - Jetzt nur noch in dem Sprw. (din gură e) lesne: pune viţă3 bea viniţă u.ä. gut Ding will Weile haben. - ET. zu slav. vino "Wein”, vgl. vinicer. vini'u Adj. (um 1900 TIKTIN) w einartig. Pulpa ... mărului este albă ... cu un gust dulce-viniu foarte plăcut (LIT.). - ET. vin. vi/no-ncoa^ce siehe încoace 1. vino^s Adj. (1847 PANN) 1.weinselig. Parsion fiind cam vinos şi obo-sity s-a pus să se culce să doarmă (RETEG.POV.V,62). Vinosul Strugur începu să plîngă (PANN PV.M.1,104). - 2. weinf^rben. JJn fel de roşiu vinos foarte plăcut (DATC.HORT.264). - ET. vin; Bdtg. 2 nach frz. vineux. vinova't Adj. (um 1530 BGL) schu Idig, schuld (de c. an etw.J. Mamele nu le vor găsi (fetelor) vină3 Ci ... mă vor face pe mine vinovat (PP.GCR 11/319). Eu nu-s vinovată de nimic 3 boierule3 că nu m-am amestecat în ce-au făcut ei (RÄD.RUST. II,121). Că-s nevinovată Ca apa curată (AL. PP.117). Un copil nevinovat ein unschuldiges Kind. Ce vi-i robul vinovat3 Astfel de l-aţi ferecat (AL.PP. 126) was hat sich der Sklave zu schulden kommen lassen? Grigorie Vodă ... au închis ... pre Constantin postelnicul la mănăstire ... şi l-au şi omorît3 şi el n-au fost vinovat lui Grigorie Vodă cu nimică (NECTJL-CE,LET.z 11/194) obwohl er sich gegen Fürst Gregor in keiner Weise vergangen habe. Cela ce mănîncă pînea a-ceasta sau bea paharul lui D-dzău nefiind destoinic3 vinovat iaste trupului şi singelui lui D-dzău (MS. 17.Jh.,GCR I,52;nach 1 Kor 11,27) der ist schuldig an dem Leib und Blut Gottes. Tot cel ce se mînie a-supra fratelui său în deşert3 vinovat va fi judecăţii (EV.1894 Mt 5,22) der ist des Gerichtes schuldig. Cînd va sudui neştine pre altul pentru că-ce i să cade să-l suduiască ca pre un vinovat (PRAV. IAŞI 1646,GCR 1,122). Tot atît de vinovat e el de ce s-a întîmplat ca şi acela care a inventat iarba de puşcă (DEL.P.110) er ist ebenso schuld. - Vgl. auch „J. -nm _ CP AI D CM TW Y tltZ VUILUUU, U . — JL, JL . aa-L. V tsILU UU. UH« uvj. <> Lh -l w , . x . 990,991. vinovăţe^sc Adj. (1780 PRAV.IPS.) veralt. Straf-. Pricini vinovăţeşti (PRAV.IPS.p. divanul domnesc 1) Strafsachen. - ET. vinovat. vinovăţi"e Pl. -ţi'i S.f. (1683 SICR.DE AUR2 8la) 1. Schuldigsein N., Strafbarkeit F. Sînt convins de vinovăţiaă nevinovăţia lui ich bin von seiner Schuld, Unschuld überzeugt. - 2. veralt. Vergehen N. Părinţii nu se vinuiesc la vinovăţiile copiilor lor celor de vîrstă3 orice fel de vinovăţii vor fi (PRAV.IPS./P.părinţi şi copii 2). Pentru al treilea departament al vinovăţiilor (PRAV. IPS.,Titel) Abteilung für Strafsachen. Pricină de vi- 2 novăţie nu se judecă prin eretocrisie (COD.CAR. 88) eine Strafsache. - Neg. nevinovăţie (s.d.). - ET. vinovat. vlnti'r» Pl. -ti're S.n. (1898 DT) Sacknetz N. für Fischer. - GR. vintil; S.f. vintilă (DT), vintiră (ANT.IHT.). - ET. russ. ventelj. 853 viorist vj/ntre Pl. vi/ntre S.f. (1581/2 PO2 27]l;Ex 28,*12) 1. Unterleib M. Un soldat ... se sculă plin de mînie şi lovi pe 'împăratul cu un cuţit priii vintre (I.VÄCÄR.,TEZ.II,252). Un ungur ... au sărit cu suliţa şi au tîmpinat pre un slujitori de ai noştri di-rept pen vintre, şi -tn loc bietul slujitori au căzut de pre cal jos (MIR.OOSTIN,LET.2 1,363). (Hame-leonul) cu de moarte ţipete: "Vai, maţele, vai, mă-nuntăile, vai, pîntecele, vai, vintrile mele!" a să văieta şi a să văiera începu (CANT.IST.213;es wurde vom Hunger gequält). Cînd omul ridică greutăţi mari, i se lasă măruntaiele în jos sau în vintre (SEZ.IV, 25). - LV. häufig als bibi. Übers, von xoiAîa, yaornp, venter, ventriculus, lurnbus etc. ; Din rodul ventrelui tău voiu pune în scaunul tău (PS.1651 Ps 131,11,CCR 112). Vintrele nostru-n pămînt să lipeşte (DOS.PS.V. 43,67,Ps 43,25). Şi vei da braţul preotului şi fălcile şi ventrele (to evoarpov;BIBLIA 1688 Dt 18,3). - Fig. Mittelpunkt M, (La inima cîmpului, La vîntra pămîntului, Unde fir de iarbă nu e, Numai dalbă colilie (MF 1,10). - GR. Dim. vintrice 'l. - 2. veralt. Ruhr, Dysenterie F. Au murit Traian ... de boala ce-i zic hidropică, mestecată cu apoplexie, iară cum scriu unii vintre (NEC.COSTIN, T.FIT. 1,72). Şi de vintre păţind rău odată (sfîntul), şi aceasta-i boală cumplită foarte, şi rugîndu-să lui D-dzău s-au isţelit (DOS.VS.Fevr.22;79b) . Copi-i i-a trebuit, mînca-i-ar anghina şi vintrea! (SAD.CR.134). - GR. vintră (POL.PTB.), vîntră (B;MF I.e.), vîntre (BAR.). - ET. lat. venter, -tris; vintră, vîntră sind aus dem Pl. erschlossen. - SG. ALR I/I,K.43;II/I,K.61; MN 2213,40. vintrea"lă etc. siehe vetrilâ. vinţele^r Pl. -le"ri S.m. (1788 MOLNAR SPRACHL.62) TR. BAN. Winzer M. Boierul merse pînă la vie şi zise vinţelerului (RETEG.POV.I,19). - ET. magy. vin-celler. vinui'" siehe învinui. vioa^ră^ Pl. vioa^re S.f. (1800 BUDAI-DELEANU IV,98) 1. Märzveilchen N. -2. foaie de vioară Leberblume F. (Anemone hepatica;B.FUSS). - 3. vioară galbenă Goldlack M. (Cheiranthus cheiri). - 4. vioară roşie Wi nterlevkoj e F. (Matthiola incana;BR.3, Sommerlevkoj e F. (M.annua;PANŢU]. - 5. vioară de noapte Nacht-viole F. (Hesperis matronalis;BR.). - 6. vom Wasser: vioară, (limpede) ca vioara kristallklar. Apa curgea pe de o sută de părţi, lirrtpede 2 ca vioara şi rece ca ghiaţa (ISP.LEE. 244). Muntili ... cu ale păduri chip oase, cu apa ca ghioara (JIP. OP.92). Prutule, apă vioară, Face-te-ai neagră cer- neală (PP.MOLD.,CL XVI,267). - ET. lat. viöla, z.T. gelehrt, im Anschluß an das für alle diese Blumen gebrauchte viola, Viole, Veigel, Veilchen etc. der Botaniker u. Gärtner; in Bdtg. 6 liegt viell. eine Ableitung von viu vor, vgl. "lebendiges Wasser”. - SG. ALR SN III,K.642. vioa'rä2 Pl. vio"ri S.f. (1652 TNDR.) Violine, Geige F., vgl. scripcă, diplă, ceteră, lăută. Alăutariul carele zice cu vioara şi alăuta (ÎNDR.191). Mai în urmă era armaşul, încunju-rat de lăutari ce cînta din vioare aerul "Mititico" (C.NGR.27). - GR. Pl. vioare (C.NGR.l.c.7 EMIN.O.I, 85). - ET. Gemeinroman. Wort dunklen Ursprungs ,vgl. it. sp. port. viola, prov. viula, nfrz. viole. Im Rum. aus dem Westroman, entlehnt (gegen direkte Ableitung von dem von REW als Grundlage vermuteten lat. *vT-Vula < vîvus "lebhaft", sprechen sachliche wie lautliche Gründe}; r erklärt sich aus gelehrter Anlehnung an vioară1, dessen gleichlautendes Etymon viola bekannt war. vio^i Adj. (1832 GOL.CONDICA) lebhaft, lebendig, munter» Acesta era un bătrîn slab, mic de stat, cu ochii vioi şi figura veselă (I.NGR.,CL VII,3). Florile (acestei plante) sînt de un roşiu vioi (DATC.HORT.192). -GR. f. vioaie. - ET. viu. vioiciune S.f. (183** HEL.II,22) Lebhaftigkeit, Lebendigkeit, Munterkeit F. (Colonelul) prin buna sa inimă, prin vioiciunea glumeaţă a caracterului său . .. a lăsat plăcute ... suvenire printre subordonaţii lui (OD.PS.18). - ET. vioi. viora'r Pl. -ra^ri S.m. (1626 DRHB XXI,120) veralt. Geiger M. Poporul simte plăcere să asculte ţiţîitul arcuşului unui viorar (TEOD.ÎNC.25). - Verdrängt durch viorist u. violonist. - ET. vioară2. - SG. ALR SN V,K.1282. viorea^ Pl. -re^le S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Meerzwiebel F. (Scilla bifolia]. Florile de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi (AL.,CL 11,81). - 2. TR. u. LM. Vei 1-c h e n N. (Viola), bes. Märzvei lohen (V. adorata), wofür MUNT. mieşunea, MOLD. toporaş. - 3. floarea viorelei Muskathyazinthe F. (MuscarijBR.3. -4. Schneeglöckchen N. (Galanthus nivalisjBR.3. - GR. viori 'că. - ET. vioară1. - SG. ALR SN III,K.642,644. viori^st siehe viorar. vioriu 854 viori"u Adj. (1854 BAR.-MONT.II,801) veilchenblau. Ochii viorii ai copilei, cu dulce şi caldă privire se ridicau â&3 asupra lui (OLL., CL XVIII,130). - ET. vioară1. vio"s Adj. (1683 DOS.VS.Noe.11;119a) frisch .Eu m-am vechit, m-am veştedzit ... -iară acesta nou, vios3 vtăgos — ieste (CANT.IST.223). -ET. viu. vioşea^lâ Pl. -şe"li S.f. (1851 HÜSSO 1951,17) Lebhaftigkeit F. Figura ta pierdut-au pZăcuta-i vioşală (POGOR, CL VII, 363). - GR. —şală. - ET. vios. vioşi^e Pl. -şi'i S.f. (1829 AR 236) 1. Frische F. Aude freamăt tainic şi plin de vioşie (BODN.,CL VII,101). -2. Lebhaftigkeit F. (Conrad) spune eu multă vioşie Mulţime de istorii (I.NGR.,CL 111,362). - ET. vios. vioşi'me Pl. -şi"mi S.f. (1882 L.NGR.) Lebhaftigkeit F. (Din beţii zgomotoase şi sălbatice3 din braţele femeilor de prin culisele teatrelor ... mă aruncai, cu aceeaşi vioşime ... în lucruri cu totul de altă natură (L.NGR. ,CL XV, 47). -ET. vios. viota"te (+) S.f. (1858 RAL.) Lebhaftigkeit F.Cu toată bătrîneţa3 viotatea spiritului său şi activitatea sa sînt admirabile (RAL.S.91). - ET. gelehrte Nachbildung von frz. vivacite mit Hilfe von viu. vi^penä Pl. vi"pene S.f. (um 1900 TIKTIN) Wippe F. am Webstuhl {Stab an dem der Schaft hängt; jeder Schaft hängt an zwei vipene3 die mit Schnüren unten ,an den Enden des oberen Schaftholzes, oben aneinander befestigt sind, so daß sie mit letzterem ein Dreieck bilden). - ET. zu dt. Wippe. vi'perä Pl. vi^pere S.f. (1648 NT Apg 28,3) Viper F. Si adunînd Pavel mulţime de gătejii şi puind preste foc3 o vipere de căldură ieşind se apucă de mîna lui (BIBLIA 1688 Apg 28,3). Ca vipera-nve-ninează, Ca şarpele muşcă să piarză (DOS.PS.V.57,13; Ps 57,5). - GR. LV. -re. - ET. lat. vipera, als Erb-wort fraglich. vilpie Pl. vi'pii S.f. (1868 BARC.) intensivster Abschnitt eines Vorgangs: g r ö B t e Hitze, höchster Grad, Höhepunkt M. După amiază, cînd se potolea vipia (prepeliţa şi puii) ieşau eu toţii pe mirişte (BRÄT.ID.89) als die größte Hitze nachgelassen hatte. în vipia hoalei3 ea aiuria într-una (RCM.SÄRB.91) als die Krankheit den höchsten Grad erreicht hatte. Tata m-a luat eu el la bătălie şi în vipia luptei — eu m-am răzleţit de el (RC.LBG.73) als der Kampf am heftigsten tobte. Tn vipia ameţelii uitaseră că ferestrele sînt deschise (ISP. LEG.^ I,118;sie wollten durch die geschlossene Tür fliehen) in der Hitze des Gefechts. S-a lăudat că el3 dacă vrea3 îţi aduce acum în vipia iernii cireşe coapte (RC.IR.239) im strengsten Winter. - ET. unbek. vipt Pl. vi'pturi S.n. (l6.Jh.PS.SCH.64,11) LV. u. TR. arom. Gesamtheit zur Nahrung dienender Früchte: Frucht F., Früchte (Pl.), F e 1 d-früchte, Getreide N. Pentru — bună roadă vipturilor pămîntului ... Domnului să ne rugăm (LIT. IASI 1679, CCR 225). (Sfîntul) cumpără tot grîut şi tot viptul la Faustian de-şi împlură cetăţănii casele de grîu şi de vipt (DQS.VS.Mai 12; 126a). Nici după vremi viptul înibla3 ce în toată vremea toată poama şi coaptă şi necoaptă se afla (CANT.IST.105) auch nach der Jahreszeit richtete sich die Frucht nicht. în ploi bune vesele să crească Vipturile şi să să mulţască (DOS. PS.V.64,34). - Fig.: Drept aceia vipturile (VULG.: fructum) lucrurilor sale vor mînca (DOS.Is 3,10,GCR 1,266). Mînca-vor viptul căii sate (xcug -Kapnous; CANT.DIV.81b, nach Spr 1,31). - ET. lat. vlctus "Lebensmittel” . vipu'şcă Pl. -pu^şti S.f. (1852 AL.) farbiger Streifen an Uniformhosen. Am chipiu cu un număr x de centimetri mai înalt ca at altora3 am vipuşeă bordo închis şi nasturi prima calitate (BASS.V.237;ein Leutnant prahlt). Vizitiii3 eu ehi- vere înalte _ eu feregea plină de vipuşte colorate (UR.LEG. 166) . - GR. văp- (UR.LEG.19), vipiscă (AL.OP. 1,530), vi'pişcă (CIH.). - ET. russ. vypuska. viva'n Adj. (1844 DOC.EC.li3) toc viran leerer, unbebauter Platz« Bauplatz Ji. Luase eu chirie tocul viran (CA-RAG.,ZRPh XIX,416). - ET. tiirk. viran. viranea" S.f. (um 1780 EN.COGĂLN.) veralt. leerer, unbebauter Platz- Lucrîndu-se corăbiile alăturea cu casa tui Alexandru Dracu pe o viranea ce era acolo alăture (EN.COGĂLN., 2 LET. 111,238). - ET. türk, virane. virgi^n (1832 GOL.CONDICA) I. Adj. jungfräulich.unberührt- S-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei btam (EMIN.O.I, 118). - II. S.f. virgi 'nă Pl. -gi 'ne Jung' frau F. - GR. veralt. verg-. - ET. n.lat. vifi.7°* -inis. 855 viscol vj/rgulă Pl. vi"rgule S.f. (1789 ŞC0L.7) K. o m m a, Beistrich M. - ET. n.lat. virgula. vima"nt Pl. -na"nţi S.m. (1843 FÜSS) Weinraute F. (Ruta graveolens ,-FUSS). - ET. wahrsch. verstümmelt aus dt. Weinraute. viroa'gă Pl. -roa"ge S.f. (1751 IORGA S.D.VII., 38) Kleiner natürlicher Kanal, Wasserarm: Rinnsal |\j., (Wasser-)Ader F. 0 măgură stîncoasă îşi împinge aoastele-i vinete pînă-n marginea rîului, care mai în jos scapă din albie ... şi presară bălţi şi viroage pe şesul _ Başeului (VLAH.RP.260). Lun- ca scrijălată de viroage a Prutului {VLAH.RP.266). Alergam pe oîmpiile arse de toamnă, pe lîngă viroa-gele negre, pe lîngă crîngurile roşcate (SAD.POV. 236). Ce de viroage săpate de puhoaie, vărgînd clinele cu zbîrcituri şerpuitoare, crăpături haine (UR-BUC.125). - GR. vier- (POL.), ver- (PTB.), ir- (PAMF. AGR-151).- ET. slav., wahrsch. zu Ksl. vîreti "wallen", vgl. bulg. nslov. vir "Quelle", serb. russ. vir "Strudel" etc. - SG. ALR SN III,K.013. virtuc/s Adj. (um 1812 ŞINCAI HR.II,16) 1. tugendhaft. -2- meisterhaft. -ET. n.lat. virtuosus3 2. nach it. virtuoso. vis Pl. vi"se u. vi"suri S.n. (16.Jh.PS.SCH.72,20) Traum M.: în3 prin vis im Traume; a avea vis. LV. a vedea vn vis einen Traum haben; a visa un vis einen Traum träumen; a-şi vedea visul ou ochii seinen Traum, seinen sehnlichsten Wunsch erfüllt sehen. încotro dar întorcea privirile, nu vedea decît visele sale cele de aur — prefăcute acum într-o aspră mizerie (FIL. CIOC.256). Ce vise măreţe îmi sfărîmase mie şcoala domnească! în loc de palatele închipuite ... găsisem nişte case mici, murdare (DEL.P.327). Fum şi umbră sînt toate3 visuri şi părere (MIR. OOSTIN, GCR 1,202). 0, D-zău svinte3 că eu nice-n visuri Nice-n deşteptate nu-ţ uit de şiruri (DOS.PS.V.83,3). (Pre cei ae-i iubim) de multe ori şi în visuri îi vedem şi vorbim cu dînşii (MÄKG.^ 64b). Oricine adormea la umbra acelui arbore3 făcea visuri de moarte carele se împlineau pînă în trei sile (AL.PP.82). Fru-m°s şi d-zăiesc vis au văzut (Iacov) (SICR.DE AUR^ 149a). Astă noapte3 tîrzior3 Am visat vis cu fior (I.-B.255). (Vînătorul) povestea — o mulţime de Zntîmplări minunate care de cînd lumea nu trecuse nimănui nici măcar prin vis (OD.PS.45) die niemandem auch nur im Traume eingefallen waren. Cheia viselor3 carte de vise Traumbuch.-ET. lat. Visum. -SG- ALR II/I,MN 2130,53. -5äsa" Präs. -se"z (1581/2 PO2 139;Gn 4l35) V.tr. träumen; pc. jdn. im Traume sehen, von ihm träumen. Cum mă culc3 cum te visez (I.-B.16) sobald ich mich schlafen lege, träume ich von dir. Şarpe lung cu solzii verzi3 Nici să-l vezi3 nici să-l visezi (AL.PP.11). Sabia-mi cea bună3 nouă Am visat-o ruptă-n două (AL.PP.216). - II. V.intr. träumen. Astă noapte am visat3 Ba-de3 că te-am sărutat (I.-B.224). închină-te — să nu mai visezi urît (CARAG.T.I,40) bete, damit du Keine bösen Träume hast. 0! tu nici visezi3 bătrîne3 cîţi în cale mi s-au pus! (EMIN.O.I, 146). Copilul asculta3 cu ochii duşi, visa la calul năzdrăvan care mănîncă jăratic şi la pădurile de aur (SAD.POV.33;man erzählte ihm Märchen) träumte von dem Zauberroß. — III- a se Visa sich vorstellen. Ea zîmbi, cînd se visă atît de frumoasă (EMIN.PL 23) als sie sich im Traum so schön şah. - Vgl. codru13 mălai 1. - ETT. vis3 vgl. sard. bizare id. - SG. ALR I/I,K.73;II/I,MN 2802, 110. visa"re Pl. visä"ri S.f. (1799 I0RG0VICI 0.40) Träumen N. Mergi tu3 luntre-a vieţii mele pe-a visării lucii valuri (EMIN.O.IV, ÎIO). - ET. a visa. visăro"s Adj. (1722 CANT.) phantastisch. Istoricul acesta nici au zis3 nici să poate din adeverinţa istoriei a să înţelege (că Goţii ar fi ajuns pînă la hotarăle Daciei)3 fără numai din viseroasă şi păreroasă ticluirea lui Maienburg (CANT.HR.264). - EÎT. vis. visâto"r (1688 BIBLIA) I. Adj. träumerisch. întinsă a lene pe-o canapea ... asculta, visătoare3 cele ce-i spunea Fo-răscu (XEN.BR.46). - Auch adverbiell. - II. S.m. 1. Träumer M. - 2. LV. visuitor Traumdeu-t e r M. Iată visuitoriul acela vine (BIBLIA 1688 Gn 37,19). - ET. a visa bzw. vis. visători'e Pl. -ri"i S.f. (1872 EMIN.PL 27) Träumerei F.Un zîmbet de dulce dor şi visătorie (SLAV. ,CL XIV, 183). - ET. visător3 nach dt. Träumerei. vi"scol Pl. vi"scole S.n. (1425 BGL) Winter-, bes. Schneesturm M-. Ningea3 şi viscolul ridica omătul în valuri şi îl spulbera în văzduhj de nu se mai vedea nici cer nici pămînt (VLAH.IC.50). Din faţă vicol să-i prăvuiascăDin dos pojarul să-i ocolească (DOS.PS.V.82,45). Pe cea vale Este viscol mare Şi ne frige la spinare (PP.GCR II,337). - Fig. bisw. überh. Sturm M. Viscolul siluirii se întinde şt. mai mult (BÄLC.562). — GR. MOLD. vicol, gigul. d.i. Sigul (ŞEZ.II,229)- - AN-THROPON. Vicol (1425 BGL). - ET. unbek., vgl. vifor. viscoli 856 viscoli'* Präs. -le"sc (1784 PS.RIMN.) I. V.tr. vom Wintersturm: pa. gegen jdn. an-stürmen, ihn umstürmen. Furtuna dez-nădăjduirii mă viscoleşte pre mine (PS.RÎMN.65b). - II. V.intr. vom Wintersturm u. unipers. stürmen. Al nopţii vînt cu şuier viscoleşte (AL. , CL V, 298). Aşezat la gura sobei noaptea, pe cînd viscoleşte (AL., CL 11,34) der Schneesturm tobt, es stürmt. - GR. MOLD, vicoli. - ET. viscol. viscoli"t Adj. (0.868 BARC.) 1. umstürmt. -2. verschneit, eingeschneit. Paşii răsunară în tindă, în odaia viscolită, clampa sună, - şi Anica Răduţului intră zgreburită într-un suman nins (SAD.CR.137). - ET. a viscoli. viscolitu'ră Pl. -tu"ri S.f. (1Ş10 SAD.) vom Sturm zusammengetriebener Schnee. Mergeam cu sania pe un drum plin dß hopuri şi de visoolituri, eu, tata şi vizitiul nostru (SAD.PS.27). - ET. a viscoli. viscoIo'*s Adj . (1862 AL.) stürmisch. Vine iama viscoloasă, Eu cînt doi-na-nchis în casă (AL.PP.224). - GR. MOLD. vie-. - ET. viscol. visecto"s siehe bisect. visi"lâ Pl. -si"le S.f. (1903 WEIG.) an einer Rute aufgehängte Legeangel F. Oble-ţii se mai întrebuinţează foarte mult ca nadă la undiţe sau mai cu seamă se pun vii la visile (ANT.IHT. 161). - GR. ves- (WEIG.JB.IX). - ET. vgl. ksl. vesi- lo "Waage", bulg. vesilo, bes-, besilka "Galgen" asl. vesiti "hängen". vi"son S.n. (1581/2 PO2 l43;Gn 4l342) veralt. Byssus M. Si era un om oarecarele bogat şi se îmbrăca în porfiră şi în vison (EV. 1894 Lk 16,19). - GR. viso'n (BIBLIA 1688 Lk 16,19). -ET. gr. ßüoooG/ Akk. -OV. vistavo"i Pl. -voi S.m. (I868BARC.) ugs. veralt. Ordonnanz F., Offiziersbursche n. (Căpitanul) chiamă vistavoiul, Două palme-i dă strigînd: "Dă-mi chipiul de pe masă ____ " (VLAH.GV. 14) . Joci rol de general ... şi ai aer de vistavoi (TEL.SCH.43). - ET. russ. vestovoj. viste"r etc. siehe vistier etc. visti" Präs. mă -te"sc V.refl. (1688 BARC.) von Schweinen: sich paaren, begatten. - GR. dial. zi-, - ET. lat. gestus (afrz. gest, nprov gest), gestio, -Ire, deren Bdtg. "Brunst, brünstig werden" THOMAS,ROM.43 ,70 nachweist, kommen schwerlich in Betracht, da der rum. Anlaut sicherlich von Hause aus v ist; vgl. slav. visstati (CIHAC)- . 1 . . vistie r siehe vistiernic. vistie"r2 Pl. vistie"re S.n. (um 1431 DERS) 1. LV. u. PP. Schatzkammer F., Schatz M. Un şearpe mare ...au întrat în vistiariul cel împărătesc, şi nu autedsa nime să margă să să apropie la vistiar (DOS.VS.Noe. 15; 128b). învăţăturile a şapte soboară să le priimim şi într-inimele noastre ca într-un visteriu în veci să le ferim (VARL.CAZ.^ I, 37a). Nu vă ascurideţi vistiariul ('ksl. sokrovistu) în pămînt (CORESI TE'® 10b;Mt 6,19) . Ne-ai adus meşteri streini de ne-au făcut tipografie şi le-ai dat plată din vistieriul Măriei Tale (NT 1648,Vorwort). (Cu) cheierul Să deschid vistieriul Să-mi iau bani de cheltuială (PÄSC.LP.213). (Psaltirea) iaste vis-teriul a toate învăţăturilor celor bune (MS.1710, GCR I,363). Si şezînd Is. dirept visterie, privia cian aruncă mulţimea bani în visteriu (Ya£oqx>Amaav; BIBLIA 1688 Mk 12,41). - GR. -ter. - ET. mittelb. lat. vestiarium "Kleiderbehältnis", mlat. "Schatzkammer, Schatz". vistieri"e Pl. -ri"i S.f. (1588 BGL) 1. veralt. Schatzkammer F., Schatz M. Au doară ai venit la vistieriile (tou£ Qrpaopoue) zăpăzii şi vistieriile grindinei văzutu-te-ai? (BIBLIA 1795 Ib 38,22,GCR 11,159). Cela ce scoate vîn-turi den visteriile (£x QnaaupGw) lui (BIBLIA 1688 Ps 134,8). Acolo (la D-zeu este) mărirea, bogăţia, vistieria nevnpuţinată (ALF.SUFL. ,GCR 11,147). Aflat-au 2 mari visterii într-această cetate (NEC.COSTIN, LET. 1,210;von dem Eroberer der Stadt). (în psaltire) ... toţi sfinţii părinţi au aflat cea mai bogată vistierie de cugetări şi elooinţă spirituală (GHEN.LIT.43) - - 2. veralt. Staatsschatz M., - k a s s b F., Fiskus M. Zece mii de oaste să fie tot gata în ţară, şi împărăţia să le deie lefe din visteria împărătească din stoliţă (NECULCE,LET.^ 11,337). Vgl-leu 1.3. - 3. ehem. Schatzamt N. (Finanzmi-nisterium). Toţi scriitorii vistieriei — trebuie să asculte de poruncile (vistiernicului celui mare) (CANT.SCEHS. 189) . - GR. -ster-. - ET. vistier. vistie"mic Pl. vistie"mici S.m. (1400 DERS) ehem. Schatzmeister M. Marele, vel vistiernic der GroBschatzmeister (Finanzminister), war Mitglied des Staatsrats (siehe boier 1). Statie, al doile vistiernic (DOC.1651,GCR I,152). Ne-au fost noao Pană visternicul cu cîtăva 857 viteaz sama de bani dator (LOC. 1631,GCR 1,75). Vistieriul să dea samă numărul preoţilor ... şi. a sumei de bani care au luat de la dînşii (TOC.1775,URIC.I,73). Ia acest pitac domnesc şi te du de-l dă în mîna lui Vel-Vistier (FIL.CIOC. 177) . Curtea-i plină de boieri3 Vornici, hatmani3 vistieri (AL.PP. 175). Chiar moartea însăşi e-o părere Si un visternic de vieţi (EMIN. 0.1.204). - S.f. vistierea'să (1622 BGL). - GR. visternic j das in den slav. Urkunden noch varwiegende ■oistiîarî wird in den rumänischen zunächst gänzlich durch vistiernic verdrängt, tritt aber im 10.Jh. wieder als vistieriu auf. - ET. mittelb. lat. vestiarius "Kleiderbewahrer", mlat. "Schatzmeister"; -nie nach vornic, stolnic3 postelnic etc. vistiemice"! Pl. -ce"i S.m. (1521 BGL) ehem. dem Schatzmeister unterstellter Beamter M. Călăraşi3 dărăbanţi3 roşii3 vistemicei3 spătăvei3 2 postelnicei (AMIRAS, LET. 111,151). - ET. vistiernic. visuito"r siehe visător. vişe"u Pl. vişe"ie S.n. (um 167O ANON.CAR.) TR. BAN. Meißel M. -ET. magy. vesö. - SG. ALR SN II,K.539,545,546,563. vi"şin Pl. vi"şini S.m. (1550 BGL) 1. Weichse l(k i r s c h)b a u m M. (Prunus cerasus]. - 2. vişin turcesc Steinweichselbaum M. (Prunus Mahaleb;BR.). - 3. vişin sălbatic3 vişinei Zwergkirschbaum M. (Prunus Cha-maecerasus;BR.3. - 4. B y s s u s M. Si îmbrăcă pre el podoabă de vişin (oxoAriv ßuxrCvriv; BIBLIA 1688,Gn 41,42). - ET. vişin3 vişină -< slav. visnja "Weichselbaum, -kirsche", das auf pers. (woraus türk.) vişne zurückgehen dürfte; Bdtg. 4 ist durch die lautliche Ähnlichkeit von gr. ßüoaLVOg "von Byssus" mit ngr. Püaatvov "Weichselkirsche" hervorgerufen. - SG. ALR II/I,MN 2033,112. vişina "tă Pl. -na"te S.f. (um 1730 AMIRAS,LET.1 III, 133) Kirschlikör M. (Rezept bei K.-N. REJ?-181 flg. u. IUP.MB.124). lonescu băuse cam mult Uzn la masă3 cam mult rom la cafea şi cam multă vi-Şinată Cn urmă (BASS.VULT. 214). După masă întrarăm salonul unde ne aşteptau două mari table cu vutcă Şi vişinapuri (GANE,CL XIII, 48) . - GR. S.n. vişinat3 »işinap (AMIRAS;K.-N.RET.), vişineac (LUP.MB.). - ET. Seht auf pers. visne-ăb zurück, vgl. türk, vişnap. Ü~Vnä Pl. vi "şine S.f. (1628 BGL) Weichselkirsche F. Coama era hat-nKtn ware3 vişina era cămăraş mare3 cireaşa era co-tâs mare (MS.1773,GCR 11,97). Eu atuncea te-oi lua cînd a face plopul pere Şi răchita vişinele (I.-B. 45). - GR. Dim. vişinea', -ni'că, Pl. -ne'le. - ET. siehe vişin. vişini"u Adj. (1773 ILI0D0R,GCR 11,91) kirschrot. (Tata) porunci să cumpere cinci coţi postav vişiniu de un beniş pre care îl trimise dascalului (C.NGR.10). - ET. vişină. vi"şlă Pl. vi"şle S.f. (um 1812 SINCAI HR.111,159) TR. Hühnerhund M. (Caniş avicularis]. — ET. magy. visla3 vgl. auch poln. wyzel. vi"tâ Pl. vi"te S.f. (16.Jh.PS.SCH.) 1. LV. (um 1600) Tier N. Pînă a cincea zi nu era pre pămînt nice o vită nice într-apă3 nice în văzduh a zbura (M0XA,HC 1,346). Ale mele sîntu toate vitele (ksl. zvârie) dumbrăviei3 vitele (ksl. skoti] în codri şi boi (PS.SCH.Ps 49,10). Ca neşte vite (ksl. zivotnaq) fără cuvinte (PRAXIUL Judae lO,GCR I,11*). - Bisw. Sg. als Koll.; Toate supus-ai suptu picioarele lui3 oile şi boi toţi şi încă vita (ksl. skoty) cîmpilor (PS.SCH.8,8). Şi vită (ksl. skoty) se aducă cumu se încalece Pavelu (CV2 27b;Apg 23,24). - 2. (S t ü c k] V i e h N., bes. Rind, Pl. V i e h. In curtea lor se află tot felul de vite3 şi vite mari şi vite mici (ISP.,D.) sowohl Groß- als Kleinvieh. Vite albe Rindvieh. Nenumărate herghelii de cai3 cirezi due vite şi turme de oi (CREANGĂ,GCR 11,352). Pe barburul dinainte Pune plug cu şese vite (I.-B.307). Un cap de vită ein Stück Vieh. - 3. pejorativ von Mens chen : vită încălţată', vită care (numai) nu paşte Rindvieh N. - GR. Dim. zu 2 vitu'ţă3 Pl. -ţe. vitişoa'ră (D.). - ET. lat. vita "Leben", daher "Lebewesen", vgl. zur Bdtg. ksl. zivotü "Leben, Tier"; megl.-rum. ga'ţă "Lebewesen" = nordrum. viaţă "Leben". - SG. ALR SN I,K. 120,121,199;II,K.313,322,323;III,K.753;V,K.1355. vitea"z Adj. (1428 DERS) tapfer. Atunci viteazul căpitan3 Cu-o largă brazdă-n frunte, Strigă voios: "Cine-i curcan Să fie şoim de munte!" (AL.POEZII III Ln.99;zu den Do-robanzen). Am inimă vitează Şi credinţă-n D-zeu (AL. POEZII In.120). Mîndră şi vitează erai în bătălii3 o, ţară română! Cu greu şi cu anevoie era a te birui (B&LC.572). - Auch substantiv.: Mihai Viteazul Michael der Tapfere. Si era acolo nişte viteji3 şi cine vrea să-şi ispitească vitejia3 acolo mergea şi să lovia cu acei viteji (ALEXANDRIA 17) . Nu spune în-tr-însa ... de nevoinţele vitejilor şi hărăţîlor lu-meşti3 ce de nevoinţele şi biruinţele şi izbîndile a vitejilor împăratului şi Domnului ceresc (DOS.VS. Pred.). Moartea ... De vitejii nu să sîieşti (PP. GCR 11,141). - GR. Pl. m. viteji3 f. Sg. vitează Pl. viteze. - ET. asl. vitezî, zur Form vgl. russ. vitjazî; in allen Nachbarsprachen. vitejesc 858 viteje"sc Adj. (1645 HERODOT 495) Heide n~, heldenmütig, tapfer. Nu—i mai scump nimica azi Pe lumea pămîntească Decît un nume de viteaz Si moartea vitejească (AL.POEZII III Ln.lOO). - ET. viteaz. vitejeşte Adv. (1645 HERODOT 400) tapfer, heldenmütig. Pve cel sărac .. . cercetează (D-zeu) de sufere vitejaşte Şi mulţă-2 meaşte lui D-zeu de sărăcie (MÄRG- 40b). - ET. viteaz. viteji" Präs. -je"sc V.intr. (1649 MARD.) als Held leben, ein Heldenleben führen. Care ... va rîdiea Buzduganul meu ... Aeela să vie Cu nrine-n frăţie Ca să vitejască (AL. PP.67). - ET. viteaz. viteji "e Pl. -ji"i S.f. (1645 HERODOT 506) Tapferkeit F., Heldenmut M. Neamul lui Iafet pre toate pre celelalte cu puterea, cu bărbăţia3 eu vitejia au întrecut (MS. 18.Jh.,GCR II, 50). Nu spune ... de vitejiile şi izbîndele hatmanilor (DOS.VS.Pred.). Lasă boii3 frăţioare, Si te dă la vînătoare3 Că nu-i timp de plugărie3 Si e timp de vitejie (AL.PP.44). Te las naibei3 sărăcie., Şi mă duc la vitejie (I.—B.285;der Landmann spricht). - ET. viteaz. vite"şte Adv. (l6.Jh.CV) unvernünftig. Viteaşte-mi pare tremiţîndu fuglulu (CV^ 36b;Apg 25,27;als übers, von aAjoyov,bez-slovesno). - ET. vită. vitio"n etc. s'iehe hition etc. vitlea'n etc. siehe viclean etc. vi"treg Adj. (1542 BGL) 1. S t i e f-. Tot omul trebuie să fie milos eătră săraci ... cu cît mai vîrtos dară tatăl vitreg şi muma maştehă cătră fiastrii lor (C&R. PRE SCURT, GCR 1,277). De va fi sora vitregă, numai de tată sau numai mumă (ÎNDR.676). - 2. fig. stiefmütterlich. Fiindu-ne ţara ... stăpînită ... de cîrmuiri vitrige care nu şi-au dat osteneala să cerceteze . .. bunurile şi râurile satelor (JIP.SUF.12). - GR. -trig. - ET. lat. vitrîcus. - SG. ALR I/II,K.154,157,161;II/ I, K. 133, MIM 2625,85jSN III,K.643. vitregise Pl. -gi"i S.f. (1856 SBIERA) stiefmütterliche Behandlung. Văzînd fata moşneagului atîta vitrigie din partea părinţilor ...au început a plînge şi a se văieta (SBIERA POV.212). Asemenea agricultori (nepricepuţi) ... n-au dreptul de a se plînge de vitregia soartei (Ut j über die Ungerechtigkeit zu klagen. - GR. -trig-, -ET. vitreg. vitri"nic S.m. (1882 MANGIUCA3H.2176) Gemswurz F. (Doronicum]. - ET. vgl. russ. ve-trenik , nslov. vetrnik3 poln. uietrznik3 Name versch Pflanzen. vitri/ţă siehe vetrice. vitrui" Präs. -ie"sc V.tr. (1893 NÄD.) MOLD. fam. entkräften. De la o vreme răul a vitruit-o de tot3 nu se mai putea tîrîi nici pînă la o cofă de apă ori să-şi aprindă puţină lumină (NÄD. NUV.1,44). - ET. vgl. ukr. vtroi(va)ti3 poln. wytruc (SCRIBAN). vitu"ţă siehe vită. vi"ţâ Pl. vi"ţe S.f. (l6.Jh.CV) 1. [de vie W e i n-) Rebe F., Weinstock M. (Vitis vinifera). Viţa uscată s-o tai3 ca mai bun rod să—ţi dea (GOL., Z.1,307). Si în vie era trei viţe3 şi ea odrăslind era saoţînd vlăstare (BIBLIA 1688 Gn 40,10). Grămădi Pavelu viţe de vie multe de le pun-rea spre focu (CV2 48b;Apg 28,3). Viţă sălbatică wi ld wachsende Weinrebe. - 2. von anderen Pflanzen: viţă sălbatică Waldrebe F. (Clematis]; viţă sălbatică filzige Weinrebe (Vitis labrus-ca;FUSS,NAN.71); viţă de Canada wilder Wein (Ampelopsis quinquefolia ;PANIU), viţa coreilor (CRÄIN.) evreilor (PANTU) Bittersüß IM. (Solanum dul-camara],- viţă neagră Schmerwurz F. (Tamus communis ,-CRÄIN.; offenbar Obers, von frz. vigne noire). -3. Rebe F. (= Zweig des Weinstocks]; dann auch von den dünnen, elastischen Teilen anderer Pflanzen: Ranke F., Stengel, Halm M., Faser F. Si va lua struguraşii cei mici eu seeerile şi vi-ţişoarele le va lua şi le va tăia (BIBLIA 1688 Js 18,5). Lucra Agripina aşa de repede cu sapa3 aşa o mînuia de frumos şi delicat pe lîngă popuşoi că măcar o viţă nu ciuntea (NĂD.NUV.I,193). Să strîngi ... sulcină de cîmp3 să iei numai viţişoarele acele cu floare (DR&3H.IC.74). Aceste viţe şi viţişoare al-eătuiesc rădăcina plantei (ÎNV.OOP.1890 11,13). - 4* Faden M., Schnur, Litze, Kordel F. als Bestandteil von aus mehreren von ihnen zusammengedrehten dickeren Fäden, Schnüren, Seilen. Frîn~ ghiile se fac răsucind sau împletind la un loc mal multe viţe cu ajutorul crivalei (PAMF.IND.212) mit Hilfe der Winde. Cămeşa de mătasă3 Viţele-mpletite-n şase (AL.PP.105) aus sechsfach gezwirnter Seide. suci ţigara groasă3 scăpără şi aprinse o viţă de i-aS că (SAD.PS.10). - 5. (de păr Haar-JSträhn8 p. Prin părul capului şi barbei se văd multe viţe al-jg răsărind (I.NGR. , CL 111,341). De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte (EMIN.O.I,42). Si au chemat pre bărbieriu şi au ras pre cele 7 viţe ale capului lui (BIBLIA 1688 Ri 16,19,-aeipag). -S t a m m M., Geschlecht IM., Rasse F. Te-am lăsat Şi alta mi-am căpătat Mai din viţă şi sămînţă (I.-B.257) von besserer Herkunft. Copii din viţa voastră — n-au dreptul să trăiască (BOLINT. I,66î die Amme zur Sultanin,deren Kind erwürgt war). foţi dorobanţi^, toţi căciulari3 Români de viţă veche (AL.POEZII 111,93). Acest cal3 cu deosebire frumos ... de viţă turcească corcită3 fusese trimis în dar lui Sigismund Bathovi (BÄLC.512). De viţă edlen Stammes, edler Herkunft, Rasse: Parvenitul şi ciocoiul voiesc numai decît să fie de viţă; îşi caută origina neamului în vreun cronicar (GHICA 221) . Nu uita că sînt im emigrant francez de viţă (UR.BUC. 79). Codrea-nu avea un cal roib3 fugar de viţă (GANE,CL VIII, 451) einen edlen Renner. Ori de cîte ori am văzut la noi în ţară un fanfaron ... am avut ocazie să mă conving că era viţă de strein (GHICA XX) fremder Abstammung. De eşti tu viţă de jos3 să nu iei neam de sus (PANN PV.M.II, 117). Ce eştij viţă creştinească? Sau eşti viţă păgînească? (FR.-C.MOŢII 206) was bist du, ein Christen- oder ein Heidenkind? - GR. Dim. vi-ţişoa'ră3 Pl. -re. - ET. lat. v%tea3 f. von viteus "Reben-", vgl. it. dial. vittsa "Weidenrute" (REW 9388). - SG. ALR I/I,K.9jSN I,K.65,196,225,229,202. viţea" siehe viţel. viţe"! Pl. -ţe"i S.m. (1499 DERS) 1. K. a 1 b N. Primăvara, Cînd oile sînt cu miei Si vacele cu viţei (I.-B.243). Trăieşte ca viţelul la oraş er führt ein elendes Leben. Viţelul de aur das Goldene Kalb. Vgl. iapă 1, picior 3, poartă 1.-2. BAN. (Soldatenspr.3 Affe M. (Tornister; er ist mit Kalbfell überzogen3. Cît este ziua de mare3 Stau QU viţelu—n spinare (BIBIC.143;Klage des Soldaten). -GR. s.f. viţea'3 viţi'că. - Dim. m. viţelu'ş; f. ~lu'şă3 Pl. -şe. - ET. lat. vîtellus; i wahrsch. nach vită. - SG. ALR SN IV,K.946. ^jela'y pi. -ia"ri S.m. (I6l8 BGL) Kälberhirt M. Viţăii trebuie să aibă viţălariul lor (DR&3H.IC.14). -2. Ruchgras (Anthoxanthum odoratumjBr.3. -3. Kaulquap-Pe F. - ET. viţel. - SG. ALR SN II,K.300,402jIV,K. 946. siehe viţel. că siehe viţel. viţioa"ne S.f. Pl. (1839 VAIL.) (de păr Haar-jSträhne F. (Hagiul) e galben ca cearaj părul3 nepieptănat şi lung3 i-atîrnă în viţioane pe ceafă şi pe frunte (DEL.P. 174) . - ET. viţă 5. vjţişoa"râ siehe viţă. viţo"s Adj. (um 1830 C.STAM.,H.l487) rankig, strähnig, faserig. Aga de viţoase sînt rădăcinile lor încît (scoţ-îndu—le din pămînt) le poţi lua cu mult pămînt pe lîngă dînsele (DATC. HORT. 126). - ET. viţă. viu. Adj. (16.Jh.CV2 9a;Apg 20,12) lebend, lebendig (Ggs. mort3, auch substantiv. Uiuiu!. pînă ce-s viu3 Dac-oi muri3 mort să fiu (I.-B.363). Eu ucig şi viu fac3 vatăm şi eu vindec (COR.Dt 32,39,GCR 1,16). (Domnul Is.Hs.) se sui în ceri — şi iară va veni cu slava a judeca viii şi morţii (COR.,GCR 1,32,-Credo). Morţii cu morţii şi, viii cu viii (Trostwort an Trauernde, etwa:3 die Toten brauchen uns nicht mehr, wohl aber die Lebenden. Vgl. mort II. Viu e Domnul că drept eşti tu şi bun întru ochii miei (BIBLIA 1688 1 Sm 29,6) so wahr Gott lebt. Viu D-dzeu — n-am a te lăsa3 drace (MS.16.Jh., GCR 1,7) beim lebendigen Gotti Viu leul3 viu vulturul cărora mă închin3 că de ce m-am apucat3 pînă la sfîr-şit nu mă voi părăsi (CANT.IST.180). De viu (bzw. vie3 vii3 lebend, bei lebendigem Leibe: Să deşchise pămîn-2 tul de-i înghiţi de vii (VARL.CAZ. I,26a). Pre acesta să-l spîndzure sau să-l ardză de viu în foc (PRAV. IAŞI,GCR 1,120). Aleg iadul chiar de viu3 Numai singur să nu fiu (AL.PP.28). Limbi vii lebende Sprachen. Gard viu lebendige Hecke. Carne vie gesundes Fleisch: Să se frece (piciorul vitei) între imghii cu arcan de lînă pîn-ce să va face came vie (DRfiGH.IC.20) . Vgl. carne 1. Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră (EMIN.O.I,92). Plecat peste cadavrus el ... A-nvîrtit pumnalu-n carne3 să se scurgă viul tot (OOŞB.116;vom Blut). Crăiasa-n purpur şi-n smarald S-ascunde3 nu s-ascunde3 Străbaţi cu ochiul viul cald Al formelor rotunde (OOSB.38). (Fata) s-a aşezat pe lopată şi baba a azvîrlit-o cu putere în cuptor,, în viul focului (RC.LEG.24) mitten ins Feuer. Am văzut acolo (la biserică) o grămadă de sfinţi3 vii viuţi3 cian sta în toate părţi le ... şi cum oamenii le aducea daruri (SBIERA POV.285) ganz lebendig. -GR. Dim. viu'ţ. -ET. lat. vivus. - SG. ALR I/II.K.202:11/1,MN 3830, 125jSN V,K.1567. vi"vor etc. siehe vifor etc. vixui" siehe văcsui. vrzä1 Pl. vi"ze S.f. (1793 PREDETICI 11,673) D i c K M. CStörartj Acipenser glaber, schypa, mar-sigli etc.]. Ciga3 viza3 costrăşul (INV.ODP.1878, 130). - ET. vgl. magy. viza3 tschech. vyz(a)3 poln. wyz etc. "Hausen (Acipenser huso]",* siehe auch TAMAS 861 u. CIH.11,460. vi"zä2 Pl. vi"ze S.f. (1832 GOL.CONDICA) Visum N. - ET. frz. visa. vizde"i siehe ghizdei. vizi"r Pl. vizi"ri S.m. (um 1600 ROSEITI LB.,GS 111,14) Wesir M. (Staatsminister des Sultans, Khans, LV. auch eines anderen Fürsten), bes. G r o ß-wesir (oberster Staatsminister]. (Osman III) mai ■Cn toate săptămînile schimba in.gea Ui şi pe veziri (I.VÄCÄR. ,TEZ.II, 277). Si au trimis (Navohodonosor) să adune pre veziri (touq undrous) şi pre voievozi (BIBLIA 1688 Dn 3,2). Inştiinţ-Cndu-se împăratul (turcesc) de venirea sultanului (tătăresc)3 au poruncit vezirului de l-au întimpinat cu mare halai (DION., TEZ.II, 169). în politia lui Eraclie împăratul să a-fla acest vizir anume Pezostratj şi nu făcea copii nici viziriul nici împăratul (MS. um 1800,GCR 11,178). - Zusammensetzungen LV.: Vizir-agasi Beamter M. des W e s i r s. Au rînduit şi pre un vesir-agasî ... să ceară pre pribegi la Mihai Vodă (RADU POP., MAG. IST. IV, 144). - Vizir-azem Graßwesir Ii. Dacă s-au apropiat Aii Paşa vezir-azemul de Moreia ... îndată au întrat într-însa cu toate oştile (A-XINTE,LET.2 11,169). - Vizir-chehaesi Haushofmeister M. des Wesirs. Vezir-kehaesi ... chiamînd pe capi-kehaiele3 le-au zis pentru mucarel (EN.OOGSLN.,LEî.2 111,208). - S.f. vizirea'să. - GR. Vezir3 so auch die Ableitungen. - ET. türk, vezir. vizire"sc Adj. (um 1714 RADU GREC.,CM 11,171) Wesirs-.- ET. vizir. viziri" Präs. -re"sc (um 1730 ÄXINTE) I. V.tr. zum Wesir machen. A murit Al-mus; şi s-a vezerit Arpad fiul lui (CL IV, 153). - II. V.intr. Wesir sein. (Mola Ibraim) n-au ve-zirit multj că trecînd 20 de zile3 au trimis împăratul de i-au luat pecetea (AXINTE, LET.2 11,155). -ET. vizir. viziri'e Pl. -ri"i S.f. (1675 MIR.COSTIN) * Wesirat N. Zic unii să fie murit (Schindir Paşa) otrăvit de un vizir ce era atunci la împărăţie 3 temîndu-şi viziria de el (MIR.CDSTIN,LET.2 I, 275). - ET. vizir. vizirii"c S.n. (1693 Ş.INEL.) LV. Wesirat N. Pe Pazvandu ... să-l prinză ... şi se va cinsti Leu-Paşa de către împărăţie au vezirlîc (DION., TEZ.II, 188). - ET. vezirlik (REDH.). vizita" Präs. -te"z V.tr. (1799 IORGOVICI 0.40) 1. besuchen. -2. besic htigen. -3. inspizieren. — 4. selten d u r c h s e-h e n. Le-am lasat (ms.) făgăduindu-le de a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea iero-glifică (C.NGR.10). - GR. (+) vizitarisi. - ET. n.lat. visitare3 frz. visiter. vizitato"r Pl. -to"ri S.m. (1829 AR 132) Besucher M. - S.f. vizitatoare. - ET. a vizita. vi"zitâ Pl. vi"zite S.f. (1795 IST.AM.24a) 1.Besuch n. Nu fac3 nu primesc vizite (C.NGR. 254). - Carte de vizită Visitenkarte. - 2. (ärztl.) Visite F. - ET. a vizita. viziti"u Pl. -ti"i S.m. (1637 ARH.11,380) 1. Kutscher M. Ginerele şi mireasa se urcară în căruţă şi porniră. Cotoşmanul însă o apucă înainte şi zise vizitiilor să se ţie pe urma lui (ISP.LEG.2 292). -2. Fuhrmann M. (Sternbild]. - GR. ve-zeteu (BIBLIA 1688 1 Kg 22,34). — ET. vgl. magy. ve-zetö "Führer, Lenker", slav. vozataj (MIKL.SLAV.EL.). - SG. ALR SN II.K.281. vizui"nă Pl. -zui"ni S.f. (1496 DERS) Höhle F. (eines Raubtiers], Bau M., Loch N. Şi vulpile viezuini au şi pasările ceriului cui-bure3 fiul omenesc n-are unde capul să plece (CDRESI 4 IE 15a;Mt 8,20). (Căpcînii) lăcuia pre supt pietri ca hierile în viedzunii (Glosse: cuiburi ;TJOS.VS.Oct. 23;79a). Bursucii somnoroşi carii ies numai noaptea din vizunii (OD.PS.219). - GR. veralt. viezuină; vi-zuni 'e3 viezuri 'nă3 häufig bizuină. - ET. zu viezure "Dachs", also eig. "Dachsloch". - SG. ALR SW III,K. 679,813. vizuni" Präs. -ne"sc V.intr. (1856 SBIERA POV.123) von Raubtieren: ha u s e n. Orbecăind (omul) a.şa prin întunericul nopţii3 au picat într-o bortă foarte adîncă. Aicea vizunea trei bălauri tare înfiorători (SBIERA POV. 310) . - ET. vizuină. vizuni"e siehe vizuină. viiga"n Pl. -ga"ni S.m. (1909 ANT.IHT.170) an den Donaumündungen: Schied, Rappe M-(Aspius rapax]. - GR. vîlcan3 vîlsan. - ET. unbek- 861 vîlşebnicie vxj. Pl- vîji S.m. (1888 RETEG.) TR. ugs. Graubart, alter Knaster pl. Un vîj bătrîn3 dar bătrîn nu glumă, alb la păr şi la barbă ca o oaie bălaie, cu o cîrjă în mîna dreaptă (RETBG.POV.V,36). Fost-au vîji şi babe-n sat3 Pe aceia să-i fi luat3 Pe mine să mă fi lăsat (PP.Toten-Klage,MAR.lNM.281;der Tote zum Tod). - GR. Augm. vî-j0i. - ET. unbek. vîjîi^ Präs. vî"jîi V.intr. (MS.um 1700) 1. sausen, brausen, rauschen. Sufla un vînt — Care vîjîia3 Paltini îndoia (AL.BP., M-rea Argeşului)- Marea cu sunete groaznice va vîjîi (MS.um 1700,GCR 11,23). S-aud moara vîjîind, Pe badea boii mînînd (I.-B.144). Plopii rari vîjie-n vînt (COŞB.1,35). In mijlocul grădinii vîjia o vălcică (BAR. HAL-II, 111) rauschte ein Bächlein. Paloşu-n vînt vîjîia, De-un zid mare se lovea (AL.PP.154) das Schwert sauste durch die Luft. Făt-frumos vîjîia prin aer aşa de iute (EMIN.PL 19). Să auzi glonţurile vîjîindu-ţi la urechi (NÄD.NUV.1,51) pfeifend, li vîjîiau urechile ca lîngă scocul unei mori (VLAH.NUV. 47) die Ohren sausten ihm. Îmi vîjîie urechile ich habe Ohrensausen. - 2- BAN. von Bienen: summen. Flori mîndre ... cari miroseau şi numai vîjăiau albinele în ele (RETEG. P0V.IV,69), - GR. 1. Pers. Sg. Präs. auch vîjîie'sc; vîjei ' (BAR.HAL. II, 22), vojăi "(FR.-C.MOTII 107). - ET. onomatopoet. - SG. ALR II/I,K.22,-SN IV,K.1226;V,K.1304, 1460,1461. vîjîia"lă Pl. -jîie"li S.f. (1705 CANT.IST.139) Sausen, Brausen N. Vîjîiala apei şi vîntului (PAMF. JOC.II, 419). Cu cît se apropia (el) de casăj cu atîta gîndurile îi erau mai şterse şi avea numai o vîjîială în urechi (NĂD.NUV.II,37). - GR. vîz-. - ET. a vîjîi. vijîi"t Pl. -jîi'turi S.n. (1834 HEL.11,33) Atuncea numai ce aud ei un vuiet şi un vîjîiet în înălţime (SBIERA POV.89) . - GR. vîjîiet, vîjiit. -ET. a vîjîi. - SG, ALR SN V,K.1271, vîjlitcTr (1886 ALEXE D.202) I- Adj. brummend, sausend. - II. S.f. v^jîitoa're Pl. -to'ri Brummer M. (am Kinderdrachen). - ET. a Vîjîi. - SG. ALR SN I,K.47;V, 1304. Xjji.itu"rä Pl. -tu'ri S.f. (1705 CANT.) :Sausen, Brausen N. Din văzduh___________________îi pă- ^ ca o pasere neagră cu mari vîjîituri viind (CANT. I3r-215). Cînd, auziră un urlet şi o vîjietură cum ^ mai auziseră pînă atunci (ISP.LEG. ^ I,7;die böse Fee kam sausend herangeflogen]. - GR. vojeit- (FR.-C. ^JTI 268). — GR. vîjiet-, - ET. a vîjîi. vljo^i1 siehe vîj. vî,]'o"i2 Pl. vîjoa"ie S.n. (1868 BARC.) Sturzbach M. Poiana şi Lunca largă, care la Vioiul Fire zer eştilor se îmbină cu piatra Cetei (FR.-C.MOTII 20). - ET. zu a vîjîi. vîlca n siehe vîigan. vâlcea" siehe vale. vilcea"g siehe vălceag. vî"lced Adj. (I8l8 BUDAI-DEL.) TR. BUCOV. blau (infolge von Schlägen). - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.13. vîlcezi" Präs. -ze"sc V.tr. (l8l8 BUDAI-DEL.) TR. BUCOV. (durch Schläge) blau machen, braun und blau schlagen. Şamea ... De pămînt iz-bitu-l-o, Carnea vîlcezitu-i-o (TEDD.PP.390). - ET. vîl-ced. - SG. ALR II/I,K.13. vi"lfä siehe vîlvă. vîlho"vnic Pl. -ho"vnici S.m. (1643 VARL.CAZ.2 1,58b) LV. Magier M. Steaoa pre carea o au vădzut vîl-hovnicii spre răsărit (IOAN DIN VINTT,GCR 1,244). A-cesta (apostolul Filip) au botedzat pre Simon vîlhov-nicul (DOS.VS.Oct.ll;60a). Laslău3 craiul unguresc, care-i zic că au fost vîlhovnic (SPĂT.MIL., LET.2 I, I09;dag.u£r&- (EVSTRATIE,I£T.2 1,377). - Nicht mit vîrhovnic zu verwechseln. - ET. ksl. vluhovîniku. vîlhovnici"e (+) Pl. -ci"i S.f. (1683 DOS.) Magie F. Chiprian — să botedză şi arsă — toate cărţîle sale ceale de vîlhovnicie şi de farmece (DOS.VS.Oct.2; 40b) . - ETT. vîlhovnic. vi^Ihvä siehe vîlvă. vl"lnic Pl. vî"lnice S.n. (1872 BARONZI 95) MUNT. OLT. schürzenartiger vorn offener Rock aus farbiger Wolle mit breiter Bordüre, reich verziert. Puţine fete-l învîrteau (brîul)3 da-l învîrteau să se ducă pomina; nu mai ţineau de ele nici vîlnic nici pestelcă (DEL.S.58) tanzten den Gürteltanz. - ET. vgl. bulg. vulnjanik id. < slav. vluna "Wolle". vllsa"n siehe vîigan. vîlşebnici"e (+) Pl- -ci"i S.f. (1683 DOS.) Magie, Zauberei F. Fecior unui fărmăcă- vîltoare 862 toriu ... de la care şi vîlşebnicia -învăţă (DOS.VS. Ian.22;25b). - ET. zu Ksl. vlusebîniku "Zauberer". viltoa"re Pl. -to'ri S.f. (DOC.1588) 1. Strudel M. (im Wasser]. Ici apa se cufundă, parc-ar fi suptă de gura unei viitori, colo se umflă, se burduşeşte (VLAH.RP.l). Vaha'ili lumii sînt ca viitoarea cu ochi: pă cine trage acolo, îl învîvteşte şi îl suceşte şi-l întoarce-n loc, pînă scoate limba (JIP.OP.133). La noi marile moşteniri sînt în deob-şte un izvor de nenorociri. Moştenitorii părăsesc şcoala şi se aruncă în vîltoarea desfrînărilor (GAZ. SÄT.XIV,431). -2. Walkmühle F. (B.;CANDREA ŢO.). Vîlceşti cu 5 mori şi cu 4 pio şi cu o ultoare ... Sadna cu 4 mori şi cu doo pio şi cu o vuitoare (DOC.1588,HC 1,211). -GR. LV. vuit-. - ET. lat. *voltoria -= *voltus (vgl. it. volto] für voVütus, Part. von volvere "im Wirbel, Strudel drehen". viitura" Präs. vî"ltur V.intr. (1852 BÄLC.) wirbeln. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, viitura şi se învîrteja în toate părţile (B&LC.570). - ET. vgl. vîltoare. vi"lvă Pl. vî"lve S.f. (1561 CORESI TE) 1. Magier M. Vîlhvele de la răsărit vineră în Ie-rusalem (OORESI TE4 2b;Mt 2,1). - 2. TR. G e i s t li. (mythologisches WBsenl. Fiecare baie îşi are vîl-va ei ... care supraveghiază şi distribuie aurul prin băi (FR.-C.MOŢII 40) jedes Bergwerk. Omul că-i numai om şi cîte trebşoave nu mai are, dar o zî-nă? o vîlvă? (RETEG.POV.V, 17) . Pe florile acestea zace blăstămul: cine rupe din ele, acela să se liqpte cu vîlva pădurii (SLAV. ,CL VI,95). Aici erau (fragi) — dar broaştele au fost mai harnice decît noi, ori jderii, ori poate vîlvele codrilor (SLAV.,CL X,284;sie haben die Erdbeeren weggegessen). — 3. P r u n k M., Gepränge IM. Solul leşesc. — întrînd în Tari-grad cu acea podoabă şi vîlva cît este în voroava ţa-rigrădenilor solia aceia pînă astăzi (MIR.COSTIN,LET. 1,285). (Sinan Paşa) venea cu oaste multă şi cu vîlvă mare (VLAH.RP.30). Austria serbează cu vîlfă maiestoa-să A tristei Bucovine răpirea dureroasă (AL.POEZII 111,6). - 4. MOLD. Ruhm li. Ce ar fi mai mare şi mai vestit împăraţilor laudă şi în lumea toată veste şi vîlhvă decît a apărare asupriţii, a ridicare căzuţii? (NEC.OOSTIN, LET.1 I,i^pp.44) . Cu toţi căutau să vază -pre catane cum sosesc în Iaşi ... vestindu-se vil fa nemţilor de izbîndă asupra turcilor atim.ce şi la Beligrad (MUŞTE,LET.2 111,59). Aceste cinci jigă-nii în locul a toată vîlfa şi in chipul a toată stema a alaltor cu patru picioare era (CANT.IST.83) galten als der Ruhm- Craiul Ungariei ... nu mai putea dormi de vîlva lui Ştefan cel Mare (VLAH.RP.237). Mititică eşti de-o lună Şi duşmanii îţi fac vîlvă (TEOD. PP.312) rühmen dich. -5. Aufruhr F., Aufseh e n IM. Deşi se făcuse vîlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă, el însă se apăra înaintea tatălui său că nu ştie la sufletul său nimic (ISP.LEE.^ 1,75). Strîngea Moş-Tudor Băngău para lingă para, fără să ştie nimeni ... Si vîlvă nu se stîrni prin sat de bogăţia zgîrcitului decît... după cîţiva ani (RÄD.RUST.II,60) . - 6. LM. (durch eine Nachricht hervorgerufene) Aufregung F. Mare vîlvă se făcu în împărăţie cînd se auzi de moartea împă-2 râtului (ISP.LEE. 31). Se poate_______înţelege uşor ce vîlvă a stîrnit ... vestea că Rizescu o să se căsătorească cu curmata directorului gimnaziului (BRÄT. LD.9) welche Aufregung die Nachricht hervorrief. -7. LM. Höh e-, G i p f e 1-, Glanzpunkt M. Pe atunci era vîlva latinismelor (GION P0RTR.61). Nu putea scăpa tălmăcitorul de înrîurirea vremelnică grecească, scriind tocmai în vîlva epocei fanario-tice (CL VTI,330). - 8. L o h e F. Foc de trei părţi le punea (rogojinilor), Vîlva-n ceri să ridica (PÄSC. LP-193). -GR. älter vîlfă, LV. (16./17.Jh.) vîlhvă. - ET. ksl. vluhvü, aber nbulg. văVhva "Zauberer"; wahrsch. ist auch für das Ksl. -va anzusetzen. Die Bedeutungsentwicklung ist recht dunkel; in Bdtg. 8 scheint ein anderer, lautmalender Stamm zugrunde zu liegen, der auch z.T. an den anderen Bdtg. beteiligt sein dürfte. vilvära" siehe vilvora. vilväta"ie Pl. -tä"i S.f. (1837 AARON IR.11,126) lodernde Flamme, Lohe F. Din toate curţile se înalţă în sus vîlvătăi şi fumărie, iar copiii veseli şi voioşi sînt roată împrejurul focurilor (RCM.SÄRB.37;von Freudenfeuern). Sultănichei, privind la vîlvătăile din sobă, i să păruse c-a văzut gura şi muncile iadului (DEL.S.30). Pe o zi de -răscoală — drojdia norodului pătrunde (în palat) ... spărgînd eu ascuţişurile cuţitelor pînzele măiestre în vâlvătăile focului, ce îmbrăţişază cu limbile lui vinete şi roşii păreţii cei înalţi (IORGA AM.225). -GR. -vot- (ISP.LEG.2 347), vălvaie (POL.). - ET. zu a învîlvăta bzw. vîlvă 8; -aie wie in văpaie, flăcăraie. vîlvoa"re Pl. -vo"ri S.f. (um 1710 ANT.) lodernde Flamme, Lohe F. Astăzi (bogatul) se prăjaşte într-o vulvoare nestinsă a muncii (ANT-DID.198). Un nor de fum umplu chilia; vîlvori de foc ieşa pe gura vetrei, şi grinzile trosneau scapăr înd ţăndări înflăcărate (OD.DCH.58). De m-ai pune pe vîlvoare. Nu ţi-oi spune ce mă doare (TEDD.PP.309) ■ - Fig.; (schweres) Ungemach. Doamne, Doamne! ____ scapă-ne şi din vîlvoarea asta în care am intrat (XEN.BR.204). - Vgl. foc 8. - GR. bisw. vulv-. - ET. vgl. vîlvă 8. 863 vina vilvo"i Adv. (1840 HEL.1,249) wirr, struppig, struwwelig. zerzaust. Oare ce s-a fi petrecînd în casă? ... Căpitanul e furios3 cuconaşul alerga mai adinioare cu •părul vîlvoi ... de colo pînă colo (CL V, 76). (Dracul) are cap de taur — Iar coada-i stă vulvoi (BO-IJNT.1 1,231). - GR. bisw. vulv-. - ET. ansch. Augm. v/on vîlvă a. yîlvoia"t Adj. (1865 BOLINT.) wirr, struppig. Diavoli. ... Călări toţi pe cavale Cu perii vulvoiaţi (BOLINT.1 1,231) mit struppigen Haaren. - ET. zu vîlvoi. vllvora" Präs. -re"z V.intr. (1793 I.VÄCÄR.) (auf) lodern, lohen- Aprinzîndu-se gepha-neaoa ce avea (ruşii) prin cară — şi învîlvoind extraordinarii, vîlvori de foc şi văpăi înfricoşate (I.VÄCÄR.I.I.O. ,TEZ. II, 281). - GR. vîtvîi (POL.), vîlvăî (POEN.) , vîlvăra (JIP.). - ET. vîlvoare bzw. vîlvă 85 vgl. auch a învîlvăta. vilvota"ie siehe vîlvătaie. vina" Präs. -ne"z V.tr. (l6.Jh.CV2 76a;l Petr 3,1) 1. j a g e n. Şi să duse Isaf la cîmp ca să vineaze vînat tătîne-său (BIBLIA 1688 Gn 27,5). Vinînd mă vî-nară ca (pre) o pasăre (BIBLIA 1688 Klgl 3,51). Stîr-cul dacă îmbătrîneşte3 le cade penile şi- nu mai pot a vîna şi a să hrăni (MS.1777,GCR 11,111) auf Fang gehen. - Fig. e. einer Sache nachjagen. Toţi. aceia care vorbe mari aruncă3 Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă (HVUN.O.1,151). Aţi luptat licptă deşartă3 aţi vînat ţintă nebună (EMIN.O.I, 36) . - 2. PP. jagend durchstreifen. Tînărul nostru împărat ...A plecat la vînătoare Şi au vînat ţara de sus Despre apus (PP.GCR 11,311). Tînărul nostru împărat — a ieşit la vînat Şi a vînat___Munţii cu văile3 Cîmpii cu florile (PP.SEV.NUNTA 397). - 3. veralt. (jagend, mit Jagdgeräten) fangen. Cela ce va întinde laţuri sau va îngrupa curse pentru săvineze jigănii (ÎNDR. 298). Tu vinez cu sacul Pre toţi şi-i duci la moarte (MIR. COSTIN, GCR I,204;zur Welt). Bogdan Vodă se ascuţia ca să-i poată vîna (pe Ieşi) unde ar putea (URECHE, LEH?.2 1,148). Cît peşte vom vîna în loc slobod de a vî-este al nostru (CDD.CAR£G. ,P.stăpînirea lucrurilor 1). - Fig.: Să nu te biruiască pohta frumuseţe-lor nici să te vinezi cu ochii tăi (BIBLIA 1688 Spr 6/25) noch lasse dich durch deine Augen einfangen. Şî a trimis către dînsul pre unii din farisei__ ca să-l vîneze pre el în cuvînt (EV.1894 Mk 12,13) daß sie ihn fingen in Worten. Aleşuindu-l şi cercînd să vineze ceva de în gura lui (NT 1648 Lk 11,54) etwas ••• zu erjagen. Ca acestea din gura Liliacului au-dzind... şi de limpede limba lui ... cu toţii vînîn— du-să (CANT.IST.126) sich fangen lassend. Au ... după vechiul nostru obiceiu cu şuvăituri vremea a vina poftiţi (CANT.IST.315) sucht ihr ... Zeit zu gewinnen? Ierusalimul au vînat ochii lumii spre sine ... cu slava sa (BARAC,GCR 11,235) hat ------die Augen der Welt auf sich gezogen. — GR. 1. Präs. (16./17.Jh.) vene'z3 (17./18. Jh.) vine'z. - ET. lat. venor3 -äri. -SG. ALR SN III,K.663,720,721. vîna"re Pl. vînă"ri S.f. (l6.Jh.PS.SCH-9033) Jagen, Fangen N. - ET. a vîna. vîna"t (l6.Jh.PS.SCH.l6312) I. Adj. gefangen, gejagt. - II. S.n., Pl. vîna'turi Wild(bret) N. Leul, măgarul şi vulpea ... prinseră vînat mult şi zise leul măgariului ca să împarţă vînatul (MS.18.Jh.,GCR 1,353). Mihai umblase toată zioa şi afară de cîteva păseri de munte nu întîlnise alt vînat (I.NGR.,CL VII,54). - ET. a vîna; zur Bdtg. vgl. sp. venado3 port. veado "Hochwild". - SG. ALR SN I,K.227;II,K.275;III,K.663,720-2. vi"nă Pl. vi"ne S.f. (1561 CORESI TE) I. A d e r F. Vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă ca o marmură vie (EMIN.PL 4) . N-are picătură de sînge în vine er hat keinen Tropfen Blut in den Adern. Imi stă sîngele în vine (Z.II,712) das Blut erstarrt mir (vor Schreck] in den Adern. - 2. veralt. Puls M., in Fällen wie: Bate vîna der Puls schlägt. Bătaia vînei der Pulsschlag. Ca dohtorii de vînă apucă să afle unde-1 doare (GOL. ,D.) sie fühlen den Puls. - 3. vînă de aur3 de apă G o 1 d~, W a s-serader F. Precum oameni carii umblă săpînd şi căutînd argintul şi axarul3 cînd găsesc vreo vînă ce se arată argint şi aur3 se bucură şi se veselesc (ANT.DID.157). înţelepţii ... sapă pămîntul şi meş-terşuguiesc de găsăsc de acele vine de- izvor de apă (PRAV.IASI 1646,GCR 1,118). - 4. S e h n e F* (wofür LM. tendon). Si voi da asupră-vă vine (veupa) şi voi rădica asupră-vă carne (DOS.Ez 37,6,GCR 1,215; zu den Gebeinen). Zmeoaica pămîntului ... îi luă vinele şi d-aia era el olog (ISP.LEE.2 313). Carnea ca fierul3 vîna ca oţetul (Z.II,62;wird von alten, aber kräftigen Leuten gesagt). Tare, bun de vînă sehnig, kräftig; Boul acel tare de vînă şi care ţîne la drum3 să cunoaşte pe dinţi (DRÄGH. IC.17). Dacă e bătrînă Si e bună de vînă (Sprw.) wenn sie auch alt ist, so ist sie doch rüstig. - 5. de bou Ochsenziemer M. (Sfîntul) au fost bătut cu vine fără de milă (VIEŢILE SFINŢILOR 1809,GCR II,204). Toate muierile care au văzut acestea3 în ce chip am căpătat o mie de vine de bou3 ti s-au făcut milă de mine (BAR.HAL.VI, 129) rnit dem Ochsenziemer. -6. Bein N. (ohne den Fuß, wog. picior diesen mit einschließt). Pantaloni (strînşi) pe vine enganliegende Ho- vînări 864 sen. C-un lemn de-pe la scări Ce-odată în spirală prea lungi se întindea3 Rechiamă-i (pelegrinului) cîte vine pe ele obosea (DEPAR.I,47;zur Ruine eines einstigen Palastes], O droaie de capii stau jos pe vine împrejurul unei străchini mari (VLAH.IC.98) hockt am Boden. Una din operaţiunile pentru care (paharnicul) părea că avea o deosebită plecare ... era de a porunci cazacilor să scoată nădragii bieţilor negustori şi de a-i pune goi pe vine în piramidele de noroi grămădite morman pe lîngă uşile prăvăliilor (CL XVII,42) um sie nackt _____ hinsetzen zu lassen. (Vinul) se ţi- nea de mine Şi-mi da ghes să caz pe vine (PANN PV.M. I,97;der Sprecher hatte viel getrunken) so daQ ich zu Boden falle. (Dracul) îşi ia coada între vine şi se întoarce la stăpînu-său (CREANGĂ, CL XI, 23;der Teufel hatte nichts ausgerichtet) nimmt den Schwanz zwischen die Beine. Deputaţii ieşiră (de la ministru) cu coada între vine, gîndind la nedreptăţile oamenilor (C.NGR.322) mit eingezogenem Schwanz. - GR. Pl. ve'ne (CORESI TE4 16a;Mt9,2); MUNT. OLT. TR. ugs. häufig vî'ne, vîni. - Dim. vinişoa'răPl. -re. - ET. lat. vena. - SG. ALR II/I,K..66,126jSupl.K. 12;SN III, K. 816,822;IV,K.1127. vinâ'ri S.f. Pl. (1895 D.) 1. Hinterzeug N. des Pferdegeschirrs. — 2. TR. Band N. aus Ziegenhaar, mit dem die Bäuerinnen ihre Beinlinge (cioareci) am Bein befestigen (PAMF.IND.369) . Selten Sg. -are. - ET. vînă 6. - SG. ALR SN II,K..289. vl'nät (1617 DIRB XVH/3jl68) I. Adj. dunkelblau, vio lett, blau-grau, z.B. von blutunterlaufener od. dem Frost ausgesetzter Haut. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor şi vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă (EMIN.PL 4). Pe vînăta lor faţă Necontenit sînt pălmuiţi De-un crivăţ plin de ghiaţă (AL. POEZII III, 75;von nach Sibirien Deportierten). La curcani vînătă-i creasta Si cu păsuri melancolici meditînd umblă-n ogradă (îMIN.O.1,46). Colea ... s-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt porumbel (AL.PP. 160). Ţurţudanul3 de pe al cărui creştet pleşuv________se des- chid privelişti măreţe ... peste spinările vinete ale munţilor (VLAH.RP. 135) . Floarea vînătă Schwertlilie (Iris germanica;FUSS). Vgl. piatră 2. - GR. Pl. vineţi3 f. Sg. vînătă3 Pl. vinetej Pl. BAN. vînăţi3 vî— năte. - Dim. vineţe'l3 Pl. -ţe'i3 f. vineţea % -ţi'că, Pl. -ţe'le; vinecio'r. - II. S.f. vînătă3 Pl. vinete Aubergine F., für pătlăgea vînătă3 pătlăgele vinete. - ET. lat. venetus. - SG. ALR II/I,K.13, 245;SN I.K.227,-IV,K. 1217,1228. yînăta'ie Pl. -tă'i S.f. (1581/2 PO) 1. Strieme F. Rană pentru rană, vînătare pen- tru vînătare (PO2 249;Ex 21,25). Cela ce va lovi ppe altul cu pumnul sau cu toiagul ... şi de ... nu va face vînătare sau sînge3 atunce aceia nu se chiamă sudalmă mare (ÎNDR.86). El să duseră la un loc ascuns pînă ce i s-au vindecat trupul de ... vinătările de pre spatele lui (BAR.HAL.VII, 65) . - 2. B 1 a u |\l., Bläue F. Ea s-a dus (în zbor) La vînătarea cerului 3 La marginea pămîntului (BIBTC.309). Să cauţi ___ în vînătările cerului şi pe marginile pămîntului (PP.GCR "II, 342,-Bespr.) . - GR. LV. u. PP. vînătare; Pl. vînă tu 'ri (BIBLIA 1688 Sir 28,18). - ET. vînăt. vînătoa"re Pl. -to'ri S.f. (1561 CORESI TE^ 122b; Lk 5j4) Jagd F. (als Handlung; vgl. vînătorie de peşte Fischfang M. /I face o vînătoare de urşi eine Bärenjagd veranstalten; a merge3 a se duce3 a pleca la vînătoare auf die Jagd gehen, ziehen; geantă, corn de vînătoare Jagdtasche, -horn. Vînătoarea-ş vor întinde Si pre cel dirept vor prinde (DOS.PS.V.93,79). Patruzeci de zile ţiind această vînătoare3 nu scăpă viu nici un vinovat (DION.,TEZ. 11,275) Verfolgung. - ET. a vîna. - SG. ALR SN III, K.663,720,726,728. vînăto'r Pl. -to'ri S.m. (16.Jh.PS.SCH.90,3) Jäger Y\. El te va izbăvi den laţul vînătorilor (BIBLIA 1688 Ps 90,3;von Gott). Tămădăienii, vînă-tori de dropii din baştină (OD.PS.7). Vînătorii3 în număr de 1000 ... sub căpitanul de vînători (B&LC. 591). - Vînător de munte Gebirgsjäger (Waffengattung). - ET. lat. Venator. - SG. ALR SN III,K.663,720,725, 728. vînătore'sc Adj. (1832 GOL.CONDICA) Jäger-. Braşoave vînătoreşti Jägerlatein. Poti-ra-l urmărea3 Potiră arnăuţească Cu iarbă vînătoreas-că3 Unde-a da3 să nu greşească (AL.PP.-88) . Feciorul de împărat3 uitînd vitejia vînătorească ... şedea ziua şi noaptea lungit moale pe covoare (OD..CL IX, 31). - ET. vînător. vînători'e Pl. -ri'i S.f. (MS,1654) 1. J a g d F. (als Geschäft» Kunst; vgl. vînătoare). Weidwerk N. Termen de vînătorie Jagdausdruck. Dacă (cititorul) nu ştie regulele vînătoriei mai bine decît mine (OD.PS.3). Strînse el oştaşi mulţime, Tot voinici de călărime Si ageri cu măiestrie La arc şi vînătorie (PP.GCR 11,313). -2. Jagd F., Fang M. După acea minunată vînătorie a peştilor (ANT.DID. 54;von Petri Fischzug). Si vă străjuiţi cum să străjuieşte şi porumbul de vînătoria uleului (MS. 1654,GCR 1,167) und seid auf eurer Hut, wie die Taube vor den Nachstellungen des Habichts auf der Hut ist. - ET. vînător. 865 vînt ufnä.tu'rä Pl. -tu'ri S.f. (1776 MIN.170) j.Jagd F. — 2. Wildbret N. El era obicinuit să aibă totdeauna şi cîte eeva vînăbură la os-păţ (SBIERA POV.66). - ET. a vîna. yindu't Adj. (1646 PRAV.MOLD.36) verkauft. - Auch substantiv. - ET. a vinde. vîry. (1825 B.) X. S.m. Flatterrüster F. [Ulmus effusa; PANIU3. - II. S.n. 1. Kraft F. Doi cai roibi mărunţi dar tari şi plini de vînj ca doi zmei (SAD.CR. II). -2. Biegsamkeit F. - ANTHROPON. Vîn-jea (1482 BGL). - ET. vgl. asl. (v)a£e (bulg. vă%e3 nslov. voie3 serb. u%e etc.] "Seil" < vqzati "binden". vln.1 oii ' siehe vînzoli. vînj o's Adj. (1705 CANT.) 1.sehnig, zäh. (Paserilor) ... acestora oricît de macră şi de vinjoasă carnea le-ar fi, decît stîrvul împuţit tot mai dulce ieste (CANT.IST. 34). -2. kräftig, sehnig, nervig. Moş Traian ... împlinea tocmai un veac3 dar era încă vîn-jos (BOGD.VECHI 131). Hamalii vînjoşi mergeau înainte cu bagajul nostru (RAL.SUV.58). Braţul său vînjos nu întîlnise încă piept omenesc care să-î, stea împotrivă (GANE,CL VIII, 451). Deşi arată sănătos şi voinic3 el se sprijină pe un baston gros şi vînjos cu vîrful de fier (I.NGR.,CL 111,341). Casa3 de lemn vînjos de munte3 era bine tencuită (XEN.BR.146). — 3. TR. bi eg-s a m. - ET. vînj. - SG. ALR II/I,K.86;SN II, K. 301; IV,K.1127. vinjoşa' V.tr. (1856 SBIERA) selten kräftig machen. Aşa de tare îşi vînjoşase trupul încît întrecea pe amîndoi fraţii săi ... în puterea braţelor (SBIERA POV.99). - ETl' vînjos. yînjoşi'me Pl. -şi'rai S.f. (1896 UR.) selten Biegsamkeit F. Fig.: Cine nu ştie cu ce vînjoşime şi mlădiare îşi aduceau boierii acum 100 de ani "capetele pe tipsie1' înaintea puternicilor zilei (UR.LEG. 146). - ET. vînjos 3. vîno's Adj. (1722 CANT.) sehnig, kräftig. în braţele-i vînoase3 în mînile cu palme mari se simţea o putere uriaşă (SAD.PS.39;von einem Mann). Trebuinţa cere să aibă xumânu la bătătura lui şi armăsar dă sămînţă3 pie-tros3 vînos3 voinic (JIP.OP.49). Avea o fericită înlesnire la scris3 un stil bogat şi vînos (VLAH. GV-191). împotriva acelora ... carii — evghenia — romanilor din neamul elinilor a fi — tăgăduiesc3 puţinele şi vînoase dovede vom aduce (CANT. HR.101). - ET. vînă 4. - SG. ALR II/I.K.B6;SN IV,K. 1127. vînsla' siehe vîsli. vi nslâ etc. siehe vîslă etc. vînt Pl. vî'nturi S.n. (1527 DERS) I. W i n d li. Vîntul bate3 suflă der Wind weht, bläst. Bate vîntul şi nri-e frică să nu răcesc (CA-RAG.,CL XIII,255) es ist windig. înşală-şi badea murgul Şi se duce ca vîntul (I.-B.250) so schnell wie der Wind. Im liärchen fragt das Roß, das den Helden durch die Lüfte trägt: Să zbor ca vîntul ori ca gîndul? soll ich so schnell wie der Wind oder wie der Gedanke [also noch schneller] fliegen? Copilul — mergînd asupra vîntului3 morişca se învîvteşte (ISP.JUC.6) gegen den Wind. Vgl. morişcă 2, a bate II.7. Tot la noi în şatră Bate vînt şi piatră (vorba ţiganului) mich verfolgt das Schicksal. Mîna lui D-zeu priveghia asupra băiatului ca nici vîntul să nu mi-l bată (ISP.BSG.21) daß ihn kein Lüftchen anwehe, er vor jeder Gefahr bewahrt bleibe. Slăbise de o sufla vîntul (NÄD.,D.) sie war so mager geworden, daß der Wind sie hätte umblasen können. Ce vînt rau a suflat deodată peste viaţa lor (SÄD.P0V.235) was für ein Sturm ist ... dahingefahren? Se dă după vînt er hängt den Hantel nach dem Wind. Am auzit că umblă cu fel da fel de tertipuri: licitaţii deghizate 3 concurenţi ascunşi ... "Aş! o bătut vîntul!" (LECCA CÎINII 82;von einem verschuldeten Gutsbesitzer) ach was, er ist fertig! Vgl. primăvară. Cînd ajunse la încheiere şi văzu luate de vînt cele una sută pungi de bani______oftă din adîncul inimii (FIL. CIOC.210) in alle Winde zerstreut. Tine-te de parma-clîc ca să nu te ia vîntul halte dich am Geländer fest, damit der Wind dich nicht fortträgt. Ce vînt (bun) te aduce (pe) aici3 (pe) la noi? was führt dich her, zu uns?, was verschafft uns das Vergnügen? Ce vînt ne-a mînat pe aci3 aţi vrea să ştiţi? (UR.BUC. 238). Vgl. furtună 1, a paşte 1.1. - Bisw. auch von der unbewegten Luft, wofür der Volkssprache ein bes. Wort fehlt, aer ist gelehrt u. văzduh wird im Sinne von "Luftraum" gebraucht. (Băieţii) ieşiră pe luciu sforăindj luară vînt şi iar se cufundară (SAD. CR.224;sie badeten) schöpften Luft. Se aduse o masă lungă şi mai toate personajele începură să mănînce ... vînt (TEL.SCH.34;Schilderung einer Theaterprobe). — Als Bild der Nichtigkeit: Din vînt a venit3 în vînt s-a dus (PANN,2.1,.89) wie gewannen, so zerronnen. Pentru-o palmă de pămînt Zilele rni-am dat în vînt (AL.PP.227) habe ich mein Leben dahingegeben. Ce toate aceste în vînt au fostj că bine n—au aşteptat pa— vînt 866 ( cea3 au şi purces oştile3 şi aceste şi acele3 'înapoi (MIR.COSTIN,LET.^ 1,267) doch war dies alles verlorene Mühe. Deci numai ce au căutat a se surpare toate nevoinţele lui Crai şi a mergere tn vtnt (MIR.COSTIN, 2 LET. 1,315) so mußten denn alle Bemühungen des Königs scheitern und fruchtlos bleiben. A vorbi tn vtnt in den Wind sprechen, tauben Ohren predigen; vorbe tn vtnt in den Wind gesprochene Worte. - Nach dem Volksglauben herrscht hoch oben in den Lüften, "wohin Kaum der Flug der Lerche reicht", ein rasender Sturm -vtntul turbat: înainte de a-şi da duhul3 ea a fost luată de un vîrtej şi ridicată ptn-la vtntu turbat (RCM.SÂRB.91). Şi ctte (averi) n-or hi şi tn air tn sus3 ptnă dincolo dă vtntu turbat! (JIP.OP.75;der Verf.befürwortet die industrielle Nutzbarmachung der Elemente). - Verschiedene Krankheiten, insbes» Schlagfluß u. sonstige Lähmung, werden vom Volk der Wirkung des Windes, der Luft zugeschrieben. Der von der Krankheit Befallene ist luat de3 din de vtnt. Junghiul te apucă din răceală3 din vtnt rău3 din deochi (PAMF.BOLI 40) . Parcă eşti luat din Iele or din dăvtnt cînd păşeşti (JIP.OP.67). - 2. Redensarten: a) a face3 auch a da vînt cuiva jdm. einen Schwung, Stoß geben. (Copilul) îi face vînt (babei oarbe) foarte uşor3 ca să nu semene că-i dă brînci3 şi-şi ia repede mînile de pe ea (ISP.JUC.24;Beschreibung des Blindekuhspiels) gibt ihr einen leichten Schupps. îl luă de spete3 îi făcu vînt şi-l împinse spre uşă (DEMETR. NUV.64). Iorgu deschide uşa de la mijloc3 pune mîna în spatele ipochimenului3 îi face vînt în odaie şi închide la loc (CL XV, 114). O să-i fac vînt ich werde ihm Beine machen, ihn an die Luft setzen. Cînd o ple-ca3 dă-mi de veste. Fă-i vînt degrabă (CL XIX,105) bring, schaff ihn bald fort. (Hagiul) şterpeleşte icrele de cosac; rupe o bucăţică3 îi face vînt (DEL. P.156) schiebt es geschwind in den Mund. Doarme3 dă vînt vremii să treacă mai iute (VLAH.IC.46) gib der Zeit einen Stoß. Turcilor3 spahiilor3 Nu daţi vînt săbiilor Pîn-a nu mă plăti eu De Ghemiş3 fratele meu (AL.PP.131) zieht eure Schwerter nicht. Cînd (părintele) s-afla în toane rele şi-şi da vînt gurii (VLAH. NUV.19) wenn er ... seiner Zunge freien Lauf ließ. Bădiţa Toader ... se înălţă pe parmaclîc3 îşi făcu vînt3 căzu drept în picioare pe luciul apei şi se cufundă ca o săgeată (SAD.CR.226) T. gab sich einen Schwung. îşi îndeasă bine pînă la urechi o pălărie pleoştită ... şi îşi face vînt în fierărie (SAD.POV. 166) tritt mit einem Schwung, schnell in die Schmiede. Teiul vechi un ram întins-a3 Ea să poată să-l îndoaie 3 Ramul tînăr vînt să-şi deie Şi de braţe-n sus s-o ieie (EMIN.O.I,122) so daß der junge Zweig in die Höhe schnelle. - b) a-şi lua vînt sich einen Schwung, Ruck, Stoß geben, sich in Schwung bringen, in Schwung, ins Laufen kommen. Der Ausdruck stammt wahrsch. daher, daß Vögel u. Insekten erst nach einigen Flügelschlägen auffliegen können. Ca şi cum ş-ar fi luat vînt ca să sară o prăpastie fără fund (DEL. P.49). Ghebosul luase şi el vînt3 şi cînd sfîrşiră3 cei cîţiva îr^tîrziaţi de pe la mese izbucniră în aplauze (ZAMF.NUV. 33; sie spielten in einem Restaurant Mandoline) der Bucklige war auch in Schwung gekommen, Aşa şo-văiesc şi par a-şi dibui direcţia toate şlepurile mari şi grele cînd se pornesc de la mal^ pînă-şiiau vînt (VLAH.GV. 128) bis sie in Zug kommen. Cocorul îşi luase vînt şi se înălţa ca un turbat (ISP.BSG.127) der Kranich hatte sich aufgeschwungen. Pampon (îşi scoate masca3 fioros 3 gata să se repează). (A! care va să zică mă cău-tai3 Bibicule?11 Crăcănel (potrivindu-se să-şi ia vînt de scăpare). ”Da3 nene Iancule!r (CL XIX, 117) C. macht Anstalten, Reißaus zu nehmen. - c) von Pferden: a(-şi) lua vînt durch gehen. Apoi luîudu-şi vînt3 Sărea3 zvîrlea fugînd3 încît pe călăreţ l-au trîntit el jos (DONICI 16), - d) a face vînt cuiva jdm. Luft zufächeln. Un slujitor le tot făcea vînt şi-i apăra de musculiţe (SEV.POV.241). (Bătrînul) începe să-şi facă vînt cu pălăria (BRÄT.LD. 136) . (Hermina) făcîndu-şi vînt din cînd în cînd3 îşi închidea ochii cu un farmec admirabil (POP.NUV.183). - e) a se da în vînt (bei einer Handlung) sich wie toll gebärden, in Fällen wie: De nu m-ar ţinea mult d-nul subprefect ... să mă întorc la lucru3 că s-a fi dînd în vînt jupînul Naftule Perciunovici (IANOV, CL XIII,70;der Sprecher ist bei letzterem angestellt). Cînd sărut ochii lor veseli3 se dau fetele în vînt (AL.POEZII 111,146) da geraten die Mädchen außer sich vor Entzücken. Zaharia se dădea în vînt tn toate părţile (SAD.CR.151) Z, war immer auf den Beinen. Ce naiba vede La din sa nu ştiu; fete sint uit păr tn cap; şi el3 d-ăi chipeşi: S-ar da cu toatele tn vtnt (RÄD.RUST.I,151) sie würden sicii alle um ihn reißen. Mă uit printre gard şi văd pe mama cum se da în vînt după trebi3 cînd tn casă3 cînd, afară (CREANGĂ, CL XV, 13) wie sie rastlos hinter der Arbeit her war. Hei3 hei3 am fost tînără şi frumoasă3 se dedeau în vînt flăcăii după mine (NÄD.NUV.I,42) die Burschen waren wie toll hinter mir her, rissen sich um mich. - 3. Pl. Blähung F. (der Därme). Intestinele sînt la unii umflate ae gazuri (vînturi) (APÄR.SÄN.I,53). - 4. (natürliche) Spaltrichtung eines Holzes, Kristalls etc. - 5. in Pflanzennamen: iarba vîntului W i n d h a 1 m M. (Agrostis ,»BR. ), Trespe F. (Bromus;BR.), Katzenminze F. (Ne-peta Cataria;BR.); floarea vîntului Windröschen N. (Anemone;H.366,BR.); vtnture'le S.f. Pl. Küchenschelle F. (Anemone Pulsatilla; PANTU). - GR. Vok. vtntule3 PP. vinte. - Dim. vint-3 LV. vintişo 'r3 vent- (CV^ 4 7b; Apg 27,40), Pl. -şoare; vîntice 'l3 Pl. -eeJle; vîntule 'ţ (RÄD.RUST.II,244). - ET. lat . ventus, - SG. ALR SN I,K.47;III,K.788,791 -4; V,K.1384. 867 vîn tură tor vî^ntă S.f. (1673 DOS.) 1. Schutz, Schirm M. Si ne-ntoarce cătră J mila ta cea sfântă De-ţi iveşte faţa ta sa te-avem V'tntă (VUL/3.:et factus est rnihi Dorninus in refugium) (DOS.PS.V.79,10;Ps 79,4). - 2. R u h m M. Căci măcar muream eu fără vîntă (BUDAI-DELEANU VI, 10) . - ET. unbek. vîntice^l siehe vînt. vînto's (1800 BUDAI-DELEANU 11,75 N.) I. Adj. 1. w i n d i g. într-o vreme cam vîntoasă .. . Un ţigan ... intrase-ntr-o grădină (SPER.AN.1893 III, 158). - 2. W i n d-. Pe meazănoapte călare cu aripi vîntoase ... urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună (EMIN.PL 6). - II. vîntoa'să S.f., Pl. -se3 TR „ MGLD. 1. Wirbelsturm M., Windhose F. Părintele Manoil ... năvăli pe uşa crîşmei cu capul înainte3 zvîrlit ca de-o vîntoasă (SAD.CRe43)„ (Zmeii) avea o răsuflare ca o vîntoasă ... cînd scotea sufletul afară3 omul zbura cît colo înainte (SBIERA POV. 314) wenn sie den Atem ausstieß. - 2. Pl. vîn-toa'se Luftgeister (Pl.), der deutschen "wilden Jagd" entsprechend; vgl. Iele3 Rusalii. (Calul şi călăreţul) se duseră cum se duce năluca cînd umblă vîntoasele şi gonesc în miezul nopţii pricolicii (SLAV., CL VI,100). Prin negura rece Vîntoasele iernii bocind se abat (CL VII,87). - ET. vînt. - SG. ALR SN III,K.792,794;ALR II/I,MN 2834,112» vintui/ Präs. -ie^sc (1857 POL.) I. V.intr. (vom Wind) heftig wehen.“ II. V.tr. fig. jdn. verrückt machen. - III. a se vîntui (vom HoIz) trocken werden. - ET. vînt. vântul"t Adj. (1892 SPER.) fam. überspannt, rappelköpfig. Bietul nostru împărat3 Cum era cam vîntuit3 Boala azi l-a vitruit Şi curat a 3 nebunit (SPER.AN.1892 1,29). - ET. a vîntuii zur Bdtg. vgl. dt. Wirbelkopf3 Windbeutel etc. vîntule^ţ siehe vînt. vîntura^ Präs. vî^ntur (l6.Jh.CV 55b;Jak 1,6) I. V.tr, 1. grîu etc. Weizen etc. (mit der Schaufel) worfeln, s' c h w i n g e n. Ca o lopată de vîn- 2 turat ce alege grîul den pleve (VARL.CAZ. I,24b). Nu-i trebuiră ... nici arie să aducă să puie znopii nici să-i treiere3 nici vînt îi trebui să vînture 2 nici moară să macine (MÄRG. 71a;1 Sm 17,von der Witwe von Sarepta). - Fig.: Peste-un ceas păgînătabea e ca pleava vînturată (EMIN.O.I,148) wird ... hinweggefegt. Celelalte (femei) vîn turau3 dau prin ciur şi prin dîrmon neajunsurile Sultănichei (DEL.S.44) zogen ... durch die Hechel. Şoimul ... toate şi mai nenumăratele mele slujbe în prav şi în pulbere le-au VÎnturat (CANT.IST»229) hat alle meine ... Dienste verachtet. însă cine pofteşte şi aceasta a o vîntura şi a o alege mai bine3 citească pe Bonfinie (SPÄT. 2 MIL.,LET. 1,123) wer auch dies ei ner genaueren Prüfung und Sichtung zu unterwerfen wünscht. - 2. (wie mit der Wurfschaufei) hin- und he r-, durch-e i n a n d e r-, u m h e r w e r f u n. Vîntuvaţi banii în mîni şi veţi simţi ce răcoare vă face cînd vă e cald şi ce cald vă ţine cînd vă e frig (DEL.P. 163;ein Geizhals spricht). Oala fierbînd şi de mare fierbinţeală peste margini dînd3 cu lingura apa vîn-turînd deodată cevaşi a se stîmpăra se vede (CANT. IST.205). Sorţul fiecărui este într-o urnă vînturat (OLL.HOR.127) wird ... umgeschüttelt. Cu mişcări nervoase acum deschidea şi închidea fereastra3 se primbla prin cameră3 vîntura jurnalele (CL XVTII,125) blätterte hastig in den Zeitungen. Uite caicul căpitanului vînturînd felinarul verde (BOGD.VECHI 102) wie es . . . hin- und herschwankt. - 3. o ţară etc. ein Land etc. durchstreifen. îndată ce vine luna iulie^ o mare parte din Anglia se stră-poartă în Sviţera şi o vîntură în toate părţile (I. NGR.,CL 11,67). - Daher vîntură-ţară3 -lume Abenteurer M. - II. a se vîn tura umherstreifen, -schweifen. - ET. viat. ventulo3 are für kllat. ventîlo3 -are3 vgl. it. ventolare3 sard. ben-tulare etc. - SG. ALR SN I,K.81 ,82,89,90;IV,K.11 OG. vînturacă Pl. -ră'şti S.f. (1888 FR.-C.MOTII) TR. Wurfschaufel, Schwinge F. Şai-trocul e ca şi vînturaşca şi cu care pYn.n clătinat se alege aurul din alte materii (FR.-C.MOTII 42). -GR. -rea'şcă3 -ri'şcă3 -re'şcă. - ET. a vîntura. - SG. ALR SN I,K.81,82,157. vîntura"t (16^3 VARL.CAZ.2 I52?b) I. Adj. (v. Getreide) geworfelt. - Fig. h i n~ weggefegt. -II. S.n. Worfeln N. - ET. a vîntura. - SG. ALR SN I,K.81,82. vîntura^tic Adj. (1857 POL.) leichtsinnig. - ET. zu a vîntura. vînturăto^r (1688 BIBLTA Spr 20326) 1. S.m. Abenteurer M. "Atîta sume ţie de la un vînturător"3 strigă banul3 "ai să ieşi din hotarele mele!" (CL 1,24.1). Cîţi ucigători plătiţi3 cîţi vînturători de lume ... acolo3 în aceleaşi nrişăniţe3 îşi află adăpostirea (RAL.SUV.67) . - S.f. vîntwă-toa 're Abenteurerin F.E o vînturatoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei (C.NGR.40). - II. S.f. vîn- vîntura-ţară 868 turătoa 're Wurfschaufel, Schwi nge F. - ET. a vin tura. - SG. ALR SIM I.K.81 -3: V, K. 1304. vî'nturâ - ţa^râ siehe vîntura 3- vinture'!^ Pl. -re'i S.m. (1850 AL.) de ţară fahrender Ritter. Vitejii vîn-tux'ei de ţară cunoscuţi sub manete de Feţi-frumoşi cu părul de aur (AL.BP. Balaurul). - ET. a vîntura 3. vînture'l2 Pl. -re"1 S.m. (1883 MAR.ORN.) BUCOV. Turmfalke M. (Falco tinnunculus;MAR. ORN.3. - ET. zu vînt3 vgl. dt. Windwahl (NEMSL), engl. windhover, arom. vetruşcă (< slav. vătru "Wind”). vlnturo's Adj. (1694 FN 29) 1. windig, stürmisch. Vara (va fi) fri-guroasăj tinoasă3 neroditoare, vînturoasă (CALEND. 1733, GCR 11,26). înaintea prisăcii să nu fie apă mare ... căci la un timp vînturos3 multe (albine) se aruncă în ea şi-şi pierd viaţa (FILIP.AGR.167) . - 2. fig. windig, nichtig, grundlos. încă şi de alte — vînturoase fantazii bine m-am adeverit (CANT.IST.233). Măcar că pentru prepusuri vînturoase ca acestea atîta aminte nu nd-ar fi (CANT.IST. 241) obwohl ich so grundlose Verdächtigungen kaum beachten würde. - ET. vînt. - SG. ALR SN III,K.792. vînza're Pl. -ză'ri S.f. (1581 CORESI OMIL.111) 1. Verkaufen N. Moşia e de vînzare das Gut ist zu verkaufen. Be vînzare la toate farmaciile zu haben in allen Apotheken. Nu mi-e negrul de vînzare Nici mi-e negrul de schimbare (AL.PP.105) der Rappe ist nicht zu verkaufen. Ehem. de vînzare ceva? nichts zu handeln? (Ruf der jüdischen Hausierer). A ajuns lumea de vinzare ... Crezi tu că mi-ar lua cineva fata dacă nu i-aş da nici o zestre? (XEN.Hl.21) die Welt ist eine Ware geworden. -2. Verkauf M. Mîins să face vînzarea caselor morgen findet der Verkauf des Hauses statt. Act3 contract de vinzare Verkaufsakt, -vertrag. -3. Verrat M. "Iată dovada vîn-zării tale3" şi-i tinse (fata tînărului) un bilet scris pe o hîrtie roză (C.NGR.21). - GR. vînzăin e (BUDAI-DELEANU X,67). - ET. a vinde; zur Bildung vgl. făcare3 născare3 păscare etc. - SG. ALR SN I, K.115 j IV,K.1012,1013. vînzâto'r (1561 CORESI TE1' 44b;Mt 21,12) I. Adj. 1. verkäuflich. De-ar fi dorul vîn-zător3 Eu m-aş face negustor (I.-B.92). De ţi-e ne- 5 grul vînzător3 Eu îţi sînt cumpărător (AL.PP. 105) wenn der Rappe zu verkaufen ist. Să luăm livedea dă primi dă la hiniou Ghieorghie al nostru3 că o face vînzătoa— re poate (JIP.OP.147) er verkauft ihn vielleicht billiger. — 2. verräterisch. (Şarpele) avea ochi vînzător3 Avea grai linguşitor (AL.PP.216). - II. S.m. 1. Verkäufer li. - 2. Verräter, Betrüger M. Iuda vînzătorul Judas der Verräter. - S.f. vinzătoa're. - ET. a vinde. vinzätu'rä Pl. -tu'ri S.f. (um I67O ANON.CAR.) Verkauf M. - ET. a vinde. vinzolea'lä Pl. -le'li S.f. (um 1830 CONACHI 282) Durcheinander N., Wirrwarr li. Cînd copoii primesc semnal de a prinde vulpea şi a o apuca de coadă__e o mare vînzoleala (PAMF.JOC. I, 324,-Beschreibung eines Knabenspiels). Noroc de bă-trîni şi de babe3 căci ... ţineau rîndu horei3 alt-feli între tinerit era o vinzoleală nu fără haz (GHIB„ BV.57;der Mohr des Fürsten tanzte mit u.schäkerte mit den Mädchen). - ET. a vînzoli. vînzoli' Präs. -le'se (1719 AMELIO 80a) I. V.tr. durcheinander werfen, in Unordnung bringen. (Duduia) se apuca de grijit ... vinzolea toate casele3 muta mobilele dintr-un loc în altul3 dereteca3 scutura (NĂD.NUV.II, 50) Wirrwarr in allen Stuben. Gîndiri răzleţe îi zbuciumau şi-i vînzoleau mintea (NĂD.NUV.I,23) wogten ihr durch den Sinn. Nu odată ... ne-am arătat urmaşii vrednici ___ ai legionarilor biruitori cari-au vînzo- lit ("bouleverse”] Iz mea (VLAH.RP.269). - II. a se vînzoli sich winden, krümmen. Zmeoaica ... prinse iarăşi a se trage de păr şi a se svăngioli ca apucată de spasmut'i (POMP.,CL VI,29). Nenorocitul ... după ce se vînzoli mult timp (ca să iasă din omăt) ... muri îngheţat (LIT.) nachdem er ... gerungen hatte. Şi apucară voinicii paloşele şi se vînzoliră (RETEG.POV.V, 40) sie kämpften miteinander. Iaca3 gospo-din3 cu cine m-am vînjolit toată noaptea (CREANGĂ, CL XII,25;der Sprecher zeigt einen Sack voll eingesperrter Teufelchen) mit wem ich mich die ganze Nacht herumgebalgt habe. - GR. zvîngioli3 vînjoli. -ET. unbek. - SG. ALR SN IV.K.976. vi'rcă Pl. vîrci S.f. (um 1670 ANON.CAR.) Streifen. Wulst M. Fruntea (leului) e ^a~ tă şi cu vîrci în curmeziş (ÎNV.COP.1878,35)). Necu~ lai ... mina aşa de iute că făcuse spinarea boilor numai vîrci (NĂD.NUV.186;durch Peitschenhiebe). (5fin tul) şedzu şese luni acolo unde sînt ţînţarii mare ca viespile, de-l împimgea şi-l potricălia de-au s00J vîrci preste tot trupul (DOS.VS.Ian. 19; 19a). AlpH ... albi toţi şi prăpăstuiţi3 cu vîrci de nouri pe alocurea (IORGA AM. 156). - ET. unbek. // vgl. serb* vrka "Beule” (CIORANESOJ 9292). - SG. ALR II/I.NN 6016' 3;SN IV,K.1158. 869 vîrhovnic vîrcola'c Pl. -la'ci S.m. (1620 MOXA,HC 1,369) I. Werwolf li. Phantastisches Wesen des Volksglaubens; ungetaufte Kinder vfjrwandeln sich in wr-colaai; sie sollen den Mond oder auch die Sonne fressen. was für die Ursache für Sonnen- und Mondfinsternis gehalten wird. Vîrcolaciul se lăţeşte Sus, pe lună, ca un nor (AL.POEZII 1,9). Soarele să-mi fie bun, luna mănînce-o vîrcolacii (PANN, CL V, 383) . - Daher fam. Störenfried M.: Atîta simte, că i se bate inima cam supărător: parca tot trupul i-ar fi o cutie goală de lemn uscat şi în ea un singur vîrcolac urîcios neastîmpărat: inima (BASS.VULT.41). Bei BRÄT. ID.84 nennt ein Kartenspieler einen ihm nach seiner Meinung UnglücK bringenden Kiebitz vîrcolac. - 2. LV. Vampir M. Pentru mortul de să va afla stri-goi, cămia-i zio vîrcolac3 ce trebuie să i se facă (ÎNDR. 384). -GR. virgolac (PP.MAR.NAST.355); -ci (AL.l.c.). - ET. asl. vVukodlăku, vgl. zur Form bulg. vărkolak, ngr. ßpouMÖAccwae etc. - SG. ALR SN III,K.802;IV,K.978. vîrcolăci'e Pl. -ci'i S.f. (1620 MOXA) LJnmenschlichkeit F. De nu vrea fi întunecat (Anastasie) cu acea vîrcolăcie de făcea rău pravoslavnicilor, aimentrea el era bun (M0XA,HC I, 370). - ET. vîrcolac. vîrcoli" siehe zvîrcoli. vîrf Pl. vî'rfuri S.n. (1517 DERS) Spitze. F., Gipfel, Wipfel M.: vîrf ul degetului, cuţitului, dealului, copacului die Finger-, Messerspitze, der Berggipfel, Baumwipfel; vîvful stogului, şirei der obere, spitz zulaufende Teil des Heuschobers, der Triste, vgl. podina 2. 0 suliţă de lemn cu vîrf ul de aramă (MS.1773, GCR 11,90). Deci mulţi oameni arunca pietiri în vîrful stîlpului (MS. 1747,GCR II,40;es sollte Gold auf der Säule liegen). N-o să-i intru-n casă ... Pîn-o creşte iarba-n tindă S-ajungă cu vîrfu-n grindă (I.-B.269). Eu (cuibul) ... mi l-am mutat Tocma-n vîrful munţilor. In crengile brazilor (I--B.204). Sus, în vîrf de brăduleţ, S-a oprit un Şoimuleţ (AL.PP. 31). Asta (le) pune vîrf la toate, kurz asta pune vîrf das setzt allem die Krone auf. Iară vîrf la toate suferinţili noastre le-a pus răguşită nenorocire din veacu cînd ne viniau domni grecotei (JIP.OP. 25). Cînd se duseră la sălaşul lui Tar-ta-Cot, bunurile de pe lume găsiră ei acolo. Dar la toate aste bunuri fata lui le punea vîrf (ISP.,CL ^X#396) unermeßliche Schätze. Vgl. deget 1. îndesat 2- stog. - GR. LV. Cum 160D) vîrh; MOLD. BUCOV. vîrv (PS.SCH.71,16), entsprechend die Ableitungen. - Dim. Vfrfu'ţ (I.-B.192), vîrvuţ (PP.GCR II,294;ŢIPLEA), Pl. vt?via>e'le (MF 1,1473). - ET. asl. vruhü. - SG. ALR I/I*K.5;II/I,K.228ÎSN I,K.60,69,137,270;II,K.369,403, 4°B.560;III,K.740,808,815,840;IV,K.922;V,K.1509. vîrfa'r (1683 DOS.VS.Noe.16;129a) I. S.m. Mann M., der den oberen Teil der Triste aufbaut. -II. S.n., Pl. -fa're 1. Spitze F., Gipfel, Wipfel -2. Heugabel F. mit sehr langem Stiel, zum Aufbau der Schoberspitze; vgl. podinar. — ET. Vîrf. - SG. ALR SN I.K.B5. vîrfe'lnic Pl. -fe'lnici S.m. (um 1900 TIKTIN) selten Koryphäe F. D-l Gherasim Safirin e unul dintre vîrfelnicii clerului român (LIT.). - ET. vîrf; Nachbildung von frz. sommite. vîrfo vnic siehe vîrhovnic. vîrfui" Präs. -ie'sc V.tr. (DOC.I8OH) c. einer Sache eine Spitze aufsetzen,die Spitze davon herstell e n; spez. stogul etc. den oberen Teil des Heuschobers etc. aufbauen. Patru (din clăile de fîn) mi le-am vîrfuit, Iar unei vîrfu-a lipsit (AL.PP. ÎOO). - Fig.: Prea puternica împărăţie voind ... contenirea a multor feluri de catahrisis ce de la o . •. vreme cîte puţin, puţin s-au fost întemeiat şi s-au vîrfuit (DOC.1804,TEZ.II, 332) immer weiter um sich gegriffen haben. In păretele din stîngă "Coiful" îşi vîrfuieşte turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni (VLAH.RP.244) türmt seine blaue Kuppel auf. - ET. vîrf. vîrfui't Adj. (1868 BARC.) aufgesetzt. El în genunchi se suie ... Pe culmea vîrfuită cu-o neagră buturugă (AL.POEZII HI, 112) auf den von einem — Bergstumpf gekrönten Berggipfel. - ET. a vîrfui. vî'rghie Pl. vî'rghii S.f. (1895 ŞEZ.) Block, Balken M. Partea de jos (a pätulului) este făcută din bîme numite "vîrghii" sau "vîrghine" cu şase furai (PAMF.AGR. 222) . Fata de pandur cu vîr-ghia în spate bîrnă): vurbîno> vîrbină > vîrghina (AKVINTE). - SG. ALR II/I.MN 3765, 114;SN III,K.849. vîrgoli" siehe zvîrcoli. vîrh siehe vîrf. virho'vnic (1581 CORESI OMIL.536) LV. I. Oberhaupt, Haupt N., Oberst e r M. Bes. von den Aposteln Petrus u. Paulus: Petr apostol, vîrhovnicul apostolilor Domnului Hs. viri 870 (DOS.VS.Noe.3o;173a). Pre Petru şi pre Pavel, pre stîlpii bisearicii, pre vtvhovnicii apostolilor 2 (MÄRG. 93b). - Nicht mit vîlhovnic zu verwechseln. - II. Adj. Haupt-. Una — din eele mai verhov-nioe obşteşti bune întocmiri fiind şi casa răsurilor (DOC. 1804,TEZ.II,335). La vîrfovnica împărăteasca noastră cetate (DOC. 1814,TEZ.II, 353) in unserer Kaiserlichen Hauptstadt. I s-au arătat lui noaptea vîr-hovnicul apostol (MÄRG. 175a;von Petrus). Ţară creştină ... ai în loc de acoperămînt pre verhovnicii apostoli Petru şi Pavel (ANT.DID.57). - GR. verh-, vîrfovnic (DOC.1814 l.c.u.354). - ET. Ksl. vruhovî-nikü, -vtnüj russ. verhovnik, -nyj. vîrî" (um 1670 ANON.CAR.) I. V.tr. o. în c. etw. in etw. (mit einer gewissen Kraftanwendung hinein-) stecken, schieben, führen, drängen, drücken, treiben etc.; wird häufig in denselben Wendungen wie a băga fs.d.) u. mit kaum merklichem Unterschied gebraucht. Dolca ... Cîmpul de-alung apuca3 Botul prin iarbă vîrînd3 Urmele tot mirosind (AL.PP. 55). Mîndră____N-ar fi modru şi putinţă Să vîr mî- na-n sîn la ţîţă (I.-B. 380). Pînea3 sarea ţi-am mîn-cat3 Nu mă vîrî la păcat! (AL.PP.182;der Knecht zum Herrn»der ihn auffordert, ihn zu töten) treibe mich nicht zu einer Sünde. De ce nu-ţi vîri capul la vr-un om de treabă Si tot umbli razna pe drumuri de geabă? (PANN PV.M.I,28) warum suchst du nicht bei ... unterzukommen? A vîrî spaimă în cn. jdn. in Schrecken versetzen. Cine-i vîrîse lui în cap înrudirea asta nu se ştie (SAD.CR.89) wer ihm __ in den Kopf gesetzt hat- te. - II. a se vîrî sich hinein drängen» drücken; hineinkriechen. El fuga-n casă da ... Şi sub pat că să vîra (PÄSC.LP. 221) kroch unters Bett. Ce, era acolo şi tune bună; cîţiva magistraţi ___ profesori __ şi bărbierul ăsta, cum se vî- rîse aşa (BASS.NOR.16) wie hatte sich der Friüör in diese gute Gesellschaft einschleichen können? La toate răspintinile, cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului (C.NGR. 27) in die Straße einzufahren. Flăcăii ... să vîrau în sufletul arapului, căutînd a pune mîna pe el (GHEB. EV.57) rückten dem Mohren auf den Leib. Vgl. boală 1, coadă 11.d, nas 2.b. - GR. 1. Pers. Sg. Präs. vîr, 2. vîri, 3. vîră, PP. vîreşte, (PÎRV.72;im Reim), Konj. să VÎre; Imperat. vîvă. — ET. asl. vîr & ti, vrg. "schließen"; zur Form vgl. a pîrî3 tîrî < prSti, prjg, treti, trg, zur Bdtg. serb. uvrijeti se "sich hineinschrniegen". fr vîrî^t Adj. (156*1 DERS^) gesteckt. Florile şi frwidzele ... una pe supt alta v-Cr-Ctă (CANT. IST. 108) . - TOPON. Vîrîţi (1564 DERS2). - ET. a vîrî. vîr la Pl. vî^rlani S.m. (1868 BARC.) Grundel, Schmerle F. (Cobitis), bes. Bartgrundel (C.barbatula). La munte sînt mai ales în gîrle3 păstrăvi3 mrene şi vîrlani (OD.-sl 159). - ET. zu asl. vrülü "heftig”, sieho a azvîx-li-, vgl. zvîrlugă. vlrlu^gă siehe zvîrlugă. vîrsţa" Präs. -te"z (1581/2 PO2 312;Ex 39,25) I. V.tr. (regelmäßig] abwechseln (lasse n) abwechselnd reihen, (an) ordnen- o stofă etc. einen Stoff etc. mit (regelmäßig abwechselnden) Streifen versehen, streifen. Ciobanii (florile) le-or lua Si le-or învîrsta3 Dalbe cu albastve3 Verzi cu mohorîte (PP.TEDD.COL.54). (Hameleonul) precum pielea3 aşe gîndurile şi mintea îşi vîrsta şi-şi schimba (CANT.IST.181). D-zeu au vîr-stat toate cu sorocul3 Au poruncit la un loc să nu stea norocul (MIR.COSTIN,GCR 1,204) Gott läßt alles periodisch wechseln. - II. a se vîrsta ausuinander-gehen. Iată istoricii ce zic de dînşii (de vlahi) şi gheografii voi arăta3 măcar că ei între dînşii în zise se vrîstează (SPĂT.MIL., LET.2 1,97) verschiedene Meinungen. - GR. vrîsta3 învrîsta3 învrîsti (MAR.SÂRB. 1,115). - ET. vîr stă 2. vîrsta't Adj. (1455 DERS) 1. gestreift. Au făcut Racoţi masă mare şi au cinstit pre amîndo-i domnii ... boierii lui cu boierii 9 amînduror ţărilor3 vîrstaţi (MIR.COSTIN,LET.“ 1,351) abwechselnd. O rochie vîrstată (roşu cu negru) ein (rot und schwarz) gestreiftes Kleid. Guşa şi partea inferioară a grumazului (acestei păsări sînt) galbene şi vrîstate cu liniuţe negre (MAR.0RN.I,90). In-vîrstat norocul izbînzilor (SP&T.MIL., LET.2 1,119) das wechselnde Glück der Siege. Biruinţa era învîr-stată: uneori biruia muscalii3 alteori franţezii (DION., TEZ.II , 214). - 2. săptămîna (în)vîrstată die Woche zwischen Fleisch- und Butterwoche, in der abwechselnd Fleisch- und Fastenspeisen gegessen werden dürfen. - GR. învîrstat, învrîs-tat, învrîstit. - ET. a vîrsta. - SG. ALR II/I,MN 2781,2782,105. vŞŢrsţă1 Pl. Vj/rste S.f. (1581/2 PO2 179;Gn 50,26) Alter N. C= zurückgelegte Lebenszeit). E de sta mea er ist in meinem Alter. A zecea zi (a judecăţii de apoi) vor fi toţi oamenii_____într-un chip de o vîrstă (MS.1815,GCR 11,218) gleichen Alters. Părinţii nu să vinuiesc de vinovăţiile copiilor lor ce" lor de vîrstă (PRAV.IPS. ,GCR II, 125) ihrer erwachsenen Kinder. Cînd (fiii) să vor face de vîrsta legÜ (MÄRG.2 3b) wenn sie das gesetzliche Alter erreicht haben werden. Nevîrsta fiiului său Alexandru (CANT. 871 vîrtej SCRIS.127) das unreife Alter. Pre urma crăiesei ră-mîind încă copilul nu de vîrstă ... domnii l-au sfătuit de au ales 12 sfetnici ... să cârmuiască trebi-2 le cvăiei (NEC.COSTIN,LET. 1,425). Măcar că istoria îl arată de a fi în vîrstă____dar să înţelege că au fost în vîrsta prunciei (CRITIL 1794,GCR 11,150) als erwachsener Mann. Un om ce ar fi în toată vîrsta şi va înjura pre cineva (ÎNDR.84) völlig erwachsen. Deaca sosi (Moisi) la vîrstă de 40 de ani3 ucise pre un eghiptean (DOS.VS.Sept.476b) als lioses das Alter van 40 Jahren erreicht hatte. Trei călugări, în trei vîr-ste, Vin să stea tustrei la masă (SPER.AN.1893 III, 164) drei Mönche unterschiedlichen Alters. LM. în(tre) două VÎrste mittleren Alters (nach frz. entre deax ages). Un chip uscăţiv, fără vîrstă, ars de soare (VLAH.RP.196) ein Gesicht, dem man das Alter nicht ansehen Konnte. Turnerele cavalerilor vrîstei de mijloc (C.NGR.34) die Turniere der Ritter des Mittelalters. - GR. vrîstă, vîstră. - ET. asl. vrüsta. - SG. ALR I/II.K.190. vi'rstä2 Pl. vî'rste S.f. (1882 SLAV.) Streifen M. (in Stoffen etc.]. 0 merindare albă ca omătul şi pe la capete cu vrîste roşii şi vinete de amici (REIES.POV.1,21). La nuntă (mireasa) îi gătită cu catrinţa cea de lînă supţire cu vrîste (SEV.NUNTA235) aus feiner gestreifter Walle. Cînd apoi (fata) a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe faţă ca nişte vrîste vineţii (SLAV., CL XV, 426). - 2. TR. PP. {de flori B 1 u-m e n]~ Strauß M. (Bădiţa) Culegea la flori domneşti; Culegea3 vîrstă-şi punea (I.-B.123). - GR. vrîstă; in Bdtg. 2 TR. auch vîstră, vîrstră (BIBIC. 68), zvîrtă (I.-B.333;MAR.NUNTA 744). - ET. vgl. serb. nslov. vrsta, poln. warstwa "Schicht, Lage, Reihe", altruss. versta "Paar"; dazu serb. vrstati "in gerader Linie aufstellen" (vgl. rum. a vîrsta). - SG. ALR II/I.K.287jMN 6816,3jSN IV,K.1158,1160,1210,1212. vîrstătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1890 BOGD.) Streifen M. Fînarele aruncă raze bugede, cari nu produc decît vrîstături de lumină printre goluri mari de întunecime (BOGD.VECHI 63). - ET. a vîrsta. yi'rstnic (1643 VARL.CAZ.) I- Adj. veralt. erwachsen, mündig [LM. major) •, nevîrstnic unerwachsen, unmün-d i g (LM. minor). Pe nevrîonici cu plăcere Eu pot vrîsnici ca să-i fac Şi le dau a lor avere S-o rnă-nînce după plac (lANOV,CL V,274;ein Anwalt spricht). Un medalion cu o fotografie: un cap de femeie vîr-stnică (BASS.VULT.37) der Kopf einer Frau reiferen Alters. - II. S.m. LV. u. PP. Altersgenosse M. (Dimitrie) era şi mai frumos decît toţi vrîs-nicii lui (VARL.CAZ.2 II,16b). Cum oi bea şi oi mîn- ca Cînd văd pe vîrstnicii mei, Au copii de ţi~e drag ăs ei (BIBIC.303). - GR. MOLD. vrîs(t)nic. - ET. vîrstă1. vî'rşâ Pl. vî'rşe S.f. (1664 GHIB.I.Z.III/239) 1. R e u s e F. In voi'bele aceste, numai iaca ce se înfăţişază şi ivan înaintea boierului cu turbinca plina de draci, care se zbateau ca peştii vn vîrşa (CREANGĂ, CL XII,25;er hatte die Teufelchen eingefangen). Rîde vîrşa de baltă (şi nu vede că-i putrezeşte coada în-tr-însa u.äj ein Esel schilt den ändern Langohr. - 2. MQLD. Streichbrett N. am Pflug. - GR. TR. MUNT, vîrşie. - ET. vgl. serb. nslov. vrSa, tschech. vrăe etc. - SG. ALR SN I,K.18;III.K.741,743. vîrşo'p; S.n. (1838 PAVLESCU M-504) innerer Trichter der Reuse: Kehle F. - ET. vîrşă. vîrteca'p Pl. -ca'pi S.m. (1883 MAR.ORN.) Wende-. Drehhals M. (Junx torquila]; vgl. capîntortură. - ET. a învîrbi + cap. vîrte'.j Pl. -te'je S.n. (1517 DERS) 1. Kreisende Bewegung der Luft, des Wassers: Wirbel, (vom Wasser:] Strudel M. (Rusaliile) nasc furtuni ce descoper casele românilor, vîrtejuri ce rîdic pînzele nevestelor în vremea ghilitului şi le anină pe copaci (AL.PP.195). Peste vîrful stejarilor de pe şesul Sucevei se înalţă vîrteje de colb în urma unei cete de tătari (BODN. ,CL 111,141). Roiurile de fulgi (de zăpadă) care se înfundau vîrtej pe străzi (SÄD.CR.167) wirbelnd. De atunci marea ... cu mare primejdie pentru călători s-a făcut, că numai talazuri şi vîrtejuri clocotesc printr-însa (BOGD. POV. 13). Turcii purcedea (cu caicul) ... Lăsînd în-dărăptul lor Pe luciul apelor Vălurele uşurele Si vîr-teje-n cercuvele (AL.PP. 136). Vgl. val-vîrtej. -Fig.: Iacă-l aruncat în vîrtejul şi în preocupaţiunile luptelor politice (CHICA 631). Vîrtejul soţietăţii, pro-ţesuri, intrigile politice mă cuprinseseră într-atît încît, neaflînd minută de răgaz, am fugit la ţară (C. NGR.54). Amîndoi turbat răcnea, Vîrtej de moarte făcea, Printre turci se învîrtea (AL.PP. 126). - 2. H a a r-wirbel M. - 3. Name verschiedener Geräte: a) Winde F. Arcul l-au fost trăgînd (Ştefan Vodă) 2 3 cu vîrtej (NECULCE, LEIT. 11,179). Dar cum să se lase înăuntru (în prăpastie)? Porunciră numai decît vîrtej e şi funii groase şi îndată se şi gătiră (ISP.LEG.^ 1,36). (Ţăranii) ung carili or căruţili, atîrnă lanţu, duhoniţa ... vîrteju (JIP.OP.148) die Wagen-, Hebewinde. - b) LV. Schraubstock M. (Marterwerkzeug). Si îndată-i băgară în vîrteje şi cu plumb topit îi adapară (DOS.VS.Sept.28;34b). Necredincioşii împăraţi ... trupurile (mucenicilor) strujia cu unghi de. hier___şi în teascuri tescuia-i şi în vrîteje vîrteji 872 svărăma—C (VARL.CAZ.2 I,213b). - a) schraubstockartige Vorrichtung an der Hobelbank: Vorder-, Hinterzange F. - d) Schraube F. der Kel-terpresse (SÄGH.VOC.108),-ejLenkschemel M. des Bauernwagens; ruht auf dem Achsschemel (peri-noc3 gresie). ~ f) Kesselhalter M. (ßEZ. VHI,88), vgl. cujbă. - g) TR. Schaukel F. (PAiyiF.IND.469). - 4. K n a u f M. (Fă la sfeaş-nic) scăfîrliile şi vîrteajăle (oi, oquLparrnpec;BIBLIA 1688 Ex 25, 31). Vîrtejă şi floare (otpaLpomip; BIBLIA 1688 Ex 25,33). - 5. vîrtejul pămîntului quirlblättriges Lausekraut (Pedicularis verticillata;BR.]; rundfrüch-tiger Schneckenklee (Medicago or-bicularis;PANŢU). - GR. Pl. auch vîrte 'juri3 HUNT. □LT. vîrtea'je. - ET. asl. vruteăî. - SG. ALR II/I. NN 3812,121;SN I,K.174,173,23G;II,K.343;III,K.794, 849,850,651. vîrteji'* siehe învirteji. vîrte"lniţă Pl. -te'lnife S.f. (1620 MOXA,HC2 1,387) Garnwinde F. Die Garnsträhnen (călepe) werden auf die Arme (fofeze) der vîrtelniţă gelegt u. von dieser mittels Spulrad (sucală) od. Spuleisen ;; (letcă) teils auf Spulen (mosoară)3 teils auf Spul- röhrchen (ţevii) aufgewunden. Aus ersteren wird mittels Scherkanter (alergătoare) u. Schermühle (urzitoare) der Zettel (urzeală) hergestellt, letztere kommen ins Schiffchen (suveică) u. dienen für den Einschuß (bătătură). Sfînta Vineri i-a mai dat şi ... o vîrtelniţă care depăna singură (CREANGĂ,CL X, r. 111) • (Mama Stanca) să mişca ca o vCrtelniţă fără să ştie3 fără să vrea (DEL.S.48). - ET. vgl. nslov. vre-= , tenica3 bulg. mit anderem Suffix vărteTka etc. < ksl. î vrut&ti "drehen". - SG. ALR SN II,K.451-5,462. L vlrteşu'g Pl. -şu'guri S.n. (1910 PAMF.) I Wirbel V\. Cel cc se apucă de gîlceavă (în ziua | de Rusalii) e luat în vîrteşugul Rusaliilor* (PAMF.SV. î1 35) . - ET. vîrtej. | vîrtilo'i S.n. (1905 LIUBA-IANA,CADE) TR. BAN. Schaukel F. (PAMF.IND.469). Vgl. vîr-«,1 tej 3.g. - ET. zu a învîrti. jlt I vîrtoa'pă siehe hîrtoapă. Ş vîrtoji" Präs. mă -je'sc V.refl. (1885 DEL.) sich im Kreis drehen. Împăratul ____________________ strigă3 vîrtojindu-se către sora cea mai mare (DEL.S. 103) indem er sich zu ... umwendete. - ET. Nbf. von a (-în)vîrteji. vîrto'p siehe hîrtoapă. vîrto"s Adj. (1521 NEACŞU) 1. veralt. u. ugs. stark, kräftig, kra f t-vol 1, fest. Unul cu altul ajutînd şi sprijinind ... adecăts —, cel mai mare şi mai vîrtos pre cel mai mic şi mai neputincios (LIT.1702, GCR 1,344). La-slău craiul3 decît toţi şi mai viteaz şi mai vîrtos fiindj să fie luat în goană pe Batie (CANT., GCR I, 352) Tot omul carele va să zidească ceva3 au casă au cetate 3 întîiu pune temelie vîrtoasă (EV.INV. 1644,GCR I, 112). De ne-om lua la trîntă, eu te-oi birui3 ştii3 fără multă trudă. "Măi taci? Aşa vîrtoasă eşti?" (RÄD.RUST.II,137) ach, geh! So kräftig bist du? Rada sări-ntr-o clipă pe mal3 trase capul luntrii c-o mînă vîrtoasă pe uscat (OD.D.CH.40). - Adverbiell; Turcii ... da şi ei vîrtos din cetate cu- tunurile (DION. j TEZ.II, 181) die Türken schossen kräftig. - 2. hart (wofür jetzt üblicher tare3 das jedoch dort, wo es als "stark" verstanden werden könnte, vermieden wird). Au supt miere den piatră şi unt de lernnu den vîrtoasă piatra (BIBLIA 1688 Dt 32,13). Văz cum acest năvod cu cerbice vîrtoasă (VUIG. :durae cervicis) e (PO2 287; Ex 32,9). Cînd iaste creşterea lunei3 sămînţă vîrtoasă să samine la pămînt uscat; iară cînd scade hma3 sămînţă cea moale3 cum iaste inul3 cînepă iproci3 să o samine în pămînt moale (CALEND.1733,GCR II,26). Mîinile mele vîvtoase de muncitor te-au lucrat (UR.BUC. 140;zu einer vom Sprecher verfertigten Mandoline). -3. adverbiell sehr. Văzură că răsturnată era pia- 4 txn3 era amu vîrtos mare (ksl. velit z&lo;CORESI TE 108a;Mk 16,4). întru una de sîmbete vîrtos de demî- 4 neaţă (ksl. zălo rano) vineră la mormînt (CORESI TE 177b;Lk 24,1). - 4. mai vîrtos a) LV. (16./17.Jh.) mehr, am meisten. Si iubiră oamenii mai 3 A vîrtos întunerecul decît lumina (OORESI TE 186b;Jo 3,19). Unul (din robi) era scwnpu mai vîrtos decît toţi oamenii lumii (FL.DAR. 1700,GCR 1,341) einer war geiziger. 0 lacrămă ... mare jîrt-fă iaste lui D-zeu3 mai vîrtos de toate prinoasele-i iaste lui primită (CAZ.GOV.,GCR 1,99). Dacă pre iarba cî-mpului — D-zeu aşa o îmbrpcă3 nu cu mult mai vîrtos pre voi3 puţin-credincioş-ilor? (EV. 1894 Mt 6,30) noch weit mehr. Toate cîte am putut afla ... le-am cetit şi le-am socotit; ce mai vîrtos ne-am ţinut de izvodul grecesc (NT 1648,GCR 1,125). - Daher noch jetzt: -b) besonders, zumal, namentlich, vornehmlich. Iafet iaste strămoş şi tată tuturor creştinilor3 mai vîrtos celora ce lăcuiesc în Evropa (MS.18.Jh.,GCR 11,50). Slujba milităreas-că are mai multe neplăceri decît mulţămiri. "Si mai vîrtos în vreme de război" (C.NGR.36). (Ţiganul) eît trăia De furat uri se ferea3 Mai vîrtos cînd nu-i ca-dea (SPER.AN.1892 1,123) wenn sich ihm nichts bot. Nu l-ai putea şi pe dînsul aduce de la Cernăuţi . - ■ tot în 15 minute? "Si mai degrabă3 dacă vrei"- Cum nu? mai vîrtos3 te poftesc (AL.OP.1,1049;der zweite 873 vîsli Sprecher gibt sich als Zauberer aus); vgl. ales III. 3.b. - e) vielmehr. (Puterea d-zeiască) de nimic cuprinzîndu-să3 ci ea mai vîrtos pre toate ou-prinsîndu-le (DESC.PR.CR.22). în cetatea samarineni-lor nu intraţi. Ce vă duceţ mai vîrtos cătră oile cele perite ale casei lui Israil (BIBLIA 1688 Mt 10,6). _ d) cu cît3 cu atît mai vîrtos urn wieviel, um sa mehr. Tot omul trebuie să fie milos cătră săraci ... cu cît mai vîrtos dară tatăl vitreg şi muma maştehă cătră fiastrii lor (CfiR.PRE SC.,GCR 1,277). Nici o vreme fiind scutită de învăţătura cea pentru creşterea fiilor, cu atîta mai vîrtos e de lipsă la astrucarea pruncilor a cuvînta pentru creşterea fiilor (PETRU MAIOR,GCR 11,201). - GR. Dim. vîrtoşe'l. - ET. für *virtulo's van lat. vîrtus3 -Titis, rum. vîrtute. vgl. zur Bildung sănăto's für *sănătăto'’s von lat. sanîtas3 -âtis. rum. sănătate. - SG. ALR II/I,K.65îMN 2277,50;SN II,K.300,301. vlrtoşea"lâ Pl. -şe"li S.f. (1698 CANT.DIV.102b) Festigkeit F. - ET. vîrtos. - SG. ALR SN IV,K.1230. virtoşi"e Pl. -şi"i S.f. (1853 BAR.-MUNT.1,439) 1. H ä r t e F. - GR. vîrtoşe'nie. - 2. [physische] Stärke, (Körper-] Kraft F. întinse nişte braţe albe şi cu nişte muşchi care vădeau3 ce-i drept 3 multă vîrtoşie (rXD.RUST.II, 137). Idei_______ care ar scălda mintea obosită ... în roua întăritoare a timpurilor de antică vîrtoşie trupească (OD.PS.54). -ET. vîrtos. vlrtoşi "me siehe învîrtoşime. vîrtucio"s Adj. (1643 VARL.) LV. (17.Jh.) stark, kräftig, fest. Vîr-tucioşii de nu Vor sprejini pre cei slabi (VARL.CAZ.2 1,298a). Acesta svînt era ... tînăr şi vîrtucios la Lvup (DQS.VS.Oct.l4;64b). Cînd vîvtucioaae făcca (VULG. :firmabat) cele de sus neguri (DOS.Spr.8,28; GCR 1,268). - ET. vîrtute. virtute Pl. -tu"ţi S.f. (l6.Jh.PS.SCH. ) veralt. Stärke, Kraft, Festigkeit Să nu mă lepezi la vreme de bătrîneţe; cînd va lipsi vîrtutea mea3 să nu mă părăseşti (BIBLIA 1688 : Ps 70,10) die Kräfte schwinden mir. Si-nvăţă să o bată mai cu vîrtute (DOS.VS.Sept.3;4b) stärker. (Sfîn-tul) mînca puţintel şi numii de celea ce dau puţinea virtute (DOS.VS.Noe.22; 143b) von dem, was wenig Kraft gibt. Pururea cu îngrijire ne-am sîrguit din toată virtutea să aducem întru mai bună stare cîte am gă-, sit depărtate de buna întocmire (DOC. 1814,TEZ.II, 382). Toţi care-şi cercară vîrtutea (cu el la trîn- tă)3 mîncară cîte-o păpară bună de tot (RÂD.RUST. 11,136). (Dascălul) era om cu vîrtute numai la mîn-care şi băutură (SAD.PS.95) war nur im ... tüchtig. Ceia ce ne încîntă în scrierile lui Conachi3 Văcă-resau3 C. Negruzzi şi Alexandri nu sînt nwnai ideile vărsate în ele, ci şi limba românească în toată vlaga şi vîrtutea ei (LAMBRIOR, CL VII, 333) . - GR. LV. Gen./Dat. ohne Art. nicht belegt, mit Art. -tu'ţiei (PS.SCH.u.CORESI PS.5 88,18), sonsţ -tei3 -tii (BIBLIA 1688 2 Chr 6,41,-30,21). - ET. lat. vîr-tus3 -ütis. - SG. ALR SN I.K.115. virv etc. siehe vîrf etc. virzo"b siehe hîrzob. visc S.m. (um 1660 STAICU 79) 1. M i s t e 1 F. (Viscum album); daraus bereiteter Vogelleim fl. Tn ziua de Crăciun ... feciox'ii ... pleacă la colindat cu vîsc şi cu iede re în căciulă (FR.-C.MOTII 143). Precum pasărea care să prinde în vergealele ce pun cu vîsc nu mai are scăpare (MÄRG.2 126b). - 2. (de stejar) Riemenblume, Eichenmistel F. (Loranthus europaeus). - GR. väsc. - ET. lat. vtscirn. vlsla"r Pl. -la"ri S.m. (1645 HERODOT 316) Ruderer M. Boierii tăi ... s-au făcut vîslari ţie (BIBLIA 1688 Ez 27,8). - ET. vgl. bulg. serb. veslar. vîsla"ş Pl. -la"şi S.m. (1835 GOR.HAL.1,148) Ruderer M. Doăsprezece luntrişoare cu vîslaşi muiaţi numai în fir de cel bun le aşteptau la margine (ISP.LEG.2 ?37). - ET. VÎslă. vî"slă Pl. vî"sle S.f. (1620 M0XA,HC 1,339) 1. R u d e r N. Strînsesem vîslele şi barca se legăna uşor în voia valurilor (L.NGR., CL XV, 48) ich hatte die Ruder eingezogen. Le băgară (pre surorile lui Maximin) într-o şeică fără cîrmă3 fără vînsle să să-nece3 şi lăsară vasul să le ducă încătro l-a bate vîntul (DOS.VS.Iunie l;148a). - 2. g r o D e Schaufel der Branntweinbrenner. La o căldare de 70 vedre trebuiesc ÎS căzi ... un ciubăr ... doă vîsle (DRAGH.IC.86); Schaufel der Bäcker (SÄGH.V0C.108). - GR. veralt. vînslă. - ET. asl. veslo. - SG. ALR SN I,K.157;III,K.841,842. vîsli" Präs. -le"sc (l6.Jh.CV2 43b;Apg 27,12) I. V.tr. 1. rudern.Şi văzu pre el chinuindu-să cînd vîslia corabia (BIBLIA 1688 Mk 6,48). - 2. wie ein Ruder hin- und herbewegen. Täni-slav dormea (în caic)3 Vîntul barba că-i vîslia (PÄSC. IP.245). - II. V.intr. rudern, LV. segeln. Pe Zuaiul Dunării ... Ian că se zărea plutind3 Cu vîslire 874 lopeţile vîslind ... lin caic mare (AL.PP. 124). Carii. vînslesc pre mare3 povestesc primejdiile ei (CANT. DIV.56b;nach Sir 43,26). - GR. LV. vînsli3 vînsla3 vîsla. - ET. vgl. bulg. veslja3 serb. vesliti3 nslov. veslati. - SG. ALR SN III,K.841,842. visli"re Pl. -li"ri S.f. (1825 B.) Rudern N- - ET. a vîsli. vîslito'V Pl. -to"ri S.m. (um 1670 ANON.CAR.) Ruderer M. - ET. a visli. vî'strâ siehe vîrstă. vîşca" Präs. vîşc V.intr. (1791 AA ist.111/1,107) sich rühren. "Nu vîşca3 boierule"3 vorbi unul (dintre hoţi)3 "că-ţi ridicăm viaţa" (SAD.PS. 219). - ET. unbekannt. vîşţica" Präs. vî^ştic V.refl. (1888 FR.-C.MOTII) hinabrutschen. Salcotea deodată se vîş-tică pe buricul pămîntului în jos (FR.-C.MOTII 280). - GR. vuş-. — ET. unbekannt. vlzdoa'gă Pl. -doa"ge S.f. (1851 C.NGR.) S a tn t-, Studentenblume F. (Tagetes patula. erecta]. Galofira ... îşi puse busuioc la piept şi vîzdoage în păr (CL XV,275). Aste tîrgove-ţe ... se dau hojma cu humă3 Încît seamănă-a lor feţe Vîzdogi bătute de brumă (C.NGR.224). - GR. -doacă3 vîzdroagă (OD.PS.205). - Dim. vîzdogi'că3 -ci ‘că, Pl. —ge'le3 -ce'le; vizdogu'ţă (I.-B.280) . - ET. viell. zu asl. gvozdt "Nagel", vgl. russ. gvozdika "Gewürznelke" . vla"dnic (1*190 DRHA IIIS80) I. Adj. riesig, mächtig. (De aici) se văd3 în poală3 urmele unei cetăţi de urieşi şi brazda vlad-nică a Troianului (OD.PS.217). - II. S.n. 1. g r o-B e r S e e. Si se făcu codrul şi valea numai vlad-nic de sînge închegat şi de otravă (P0MP.,CL IX, 188; ein Engel hatte einen Drachen getötet). - TOPON. Vlad-nicul3 See zwischen Jijia und Pruth. -2. MOLD, vlanic Hochebene F. (SCRIBAN). - GR. vlanic3 hlad-nic3 hlabnic. - ET. slav. vladînu3 vgl. tschech. vladny. vla"gä S.f. (1561 CORESI TE) 1. (loben-, kraftspendende) Feuchtigkeit F., (L e b e n s-) S a f t M. (der Pflanzen u. Tiere); fig. (in den Säften begründete Lebens-) Kraft (vgl.. dt. "weder Saft noch Kraft haben”). Alta căzu spre piatră şi răsări şi secă3 derep-ce nu avu vlagă (ksl. vlagi.) (OORESI TE4 132a;Lk 8,6). Rătăciţi în pustii fără vlagă (VULG.:in solitudine in inaquoso) (DOS.PS.V. 106,9;Ps 106,4). Toiagul (înfipt în pămînt de Sf. Grigorie) fusese uscat neavînd nici o vlagă hirişe3 s-au rădăcinat şi s-au făcut copaciu verde şi frunzos (DOS.VS.Noe.17;132b). Arborul acest struncinat ce se ţine numai prin vlaga rădăcinii lui (RAL.SUV.78;von einer hohlen u. kronenlosen Platane). Am muncit ş-oi munci cît în oase mi s-a ţinea măcar ţîră de vlagă (NÄD.NUV.I, 87). Hrişcă este una din cele mai preţioase plînte pentru a da vlagă pământurilor celor îmiechite3 sărace (ION.CAL.104). Bunica ... se plîngea că toate puterile i s-au sleit şi că nu mai simte în sine vlagă nici măcar de un ban (IARNIK, CL XV, 109). Grija neîncetată vlaga inimii topeşte (CANT.IST.209). Ceia ce ne încîntă în scrierile lui — Alexandri nu sînt numai ideile vărsate în ele3 ci şi liniba românească în toată vlaga şi vîrtutea ei (LAMBRIOR,CL VII, 333). - 2. PP. Reichtum M., Vermögen N. Maica mea3 De rni-ai da — Averea ta şi vlaga S-o mănînc cu lingura3 De voinici n-oi rămînea (PÄSC. LP.273; ein Heiduck spricht). Turcule _______ nu-mi tre- buie vlaga ta (MF I/98;der Türke will dem Sprecher einen Haufen Gold geben). - ET. asl. vlaga "Feuchtigkeit". Bdtg. 2 könnte durch blagă beeinflußt sein. vlah Pl. vlahi S.m. (um 1500 DOR) Walache M., ältere Bezeichnung für R umane M. "Letztlich heißen sie sich in ihrer Sprach nicht Wallachen oder Bloch, sondern Romunos oder Römer" (J.TRÖSTER 1666,ARV.ROM. 186). - GR. valah; istro-rum. vlah, Pl. vlaş. - ET. ahdt. walh > asl. *vlahu, ngr. Pl. (in byzant. Quellen im 11.Jh.3i vgl. magy. oldh, russ. voloch. vlädi"cä Pl. -di"ci S.m. (1*153 DRHD 1^36) 1. LV. (16.Jh./17.Jh.) Gebieter, Herrfscher), Fürst M. Si-naintea vlădicilor (ksl. predu voe-vody) şi împăraţilor duşi veţi fi pentru mine (CDRESI 4 TE 99b;Mk 13,9). Atunce stejiră-se vlădicii (ksl. vladyki) de Edom (PS.SCH.Ex 15,15). Să nu zică nime că eu sînt domn sau vlădică sau boieri-n (INSCHR-1610, GCR 1,44). învăţătură am de la vlădica Hs. să iubesc pre vrăjmaşii miei (MÄRG. 21b). -2.Bischof M. (Dispot Vodă) s-au întors la Iaşi3 unde i-au cetit vlădicii molitva de domnie (MS.17.Jh.,GCR 1,142). Eu cînd m-oi spovedi3 Septe popi rni-or trebui ... IaV cînd m-oi cumineca3 Să vie şi vlădica (I.-B.458). Vgl-opincă 2. - GR. vlădic3 m. Art. vlădicul (Ş.TAINE) - -ET. serb. bulg. nslov. vladika < ksl. vladyka. Zu Bdtg. 2 vgl. ngr. âEonoxris "Bischof". - SG. ALR II/I' MN 2749’,96. vlâdice"sc Adj. (16.Jh.PS.SCH.) 1. LV. Herrscher-. Şi cu duhul vlădi(ce)scu (ksl. duhomü vladicnymü) învîrtoaşe-me (PS.SCH.50,14) • 875 vocativ _ 2. bischöflich.Bischofs-. Scaunul cel vlădicesc ... unde şede arhiereul (DOS.VS.Noe.24; 160a)- - ET. vlădică. vlădici" Präs. -ce'sc V.intr. (1632 EUSTR.PRAV.l44) LV. herrschen. - ET. zu vlădică. vlădici"e Pl. -ci'i S.f. (l6.Jh.PS.SCH.l44313) LV. Herrschaft F. Impărăţiia ta împărăţie în toate v ea cure le, vlădiciia ta în toate neaniure şi neamure (CORESI PS.5 276a;Ps 144,13). - ET. vlădică. vlădui" Präs. -ie'sc V.intr. (l6.Jh. PS.SCH.) LV. gebieten, herrschen. Si vludui-va (= vlăd-J de la mare pîră la mare (PS.SCH.71,8). -GR. vlădeşti (PS.SCH. 88,10) für vlăduieşti. - ET. Ksl. vladati "herrschen”. vläduito'r Pl. -to'ri S.m. (1563 CORESI PRAXIU) LV. Herrscher Ii. Vlăduitorul, zeul şi domnul nostru Js. Hs. (ODRESI PRAXIU Judae 4,GCR 1,11*). - ET. a vlădui. vlăgo's Adj. (1705 CANT.) voll Saft und Kraft. Hu m-am vechit ... iară acesta nou3 vios3 vlăgos _ ieste (CANT. IST. 222). - ET. vlagă. vlägui" Präs. -ie'sc V.tr. (l88i CREANGĂ) fam. entkräften, erschöpfen. Si tragem un ropot şi două şi trei, de era cît pe ce să scoatem sufletul din popă. Si aşa l-am vlăguit (CREANGĂ,CL XV,453;die Seminaristen hatten einen alten Lehrer mit in den Tanz genommen). - ET. vlagă. vlăgui't Adj. (1832 GOL.CONDICA) entkräftet, erschöpft. Toată ceata asta de robi vlăguiţi şi păcătoşi (VLAH.,GAZ.SÄT.XIV, 345;von den Bauern). - ET. a vlăgai. vlăjga'n Pl. -ga'ni S.m. (1868 BARC.) CRiesen-)Kerl li .Ce mai vlăjgan mare se făcuse (băiatul popei). N-avea 17 ani împliniţi (VLAH. GV.69) . "Ce vreţi?" — "Să ne dai bani"3 răspunse ... un vlăjgan fioros (UR.BUC. 109) . - GR. vlăjan. -ET. wohl zu vlagă. yiâsi'e f. (um 1585 DOR) Pădurea Vlăsiei Wald bei Bukarest, ehem. wegen seiner Räuber berüchtigt, wie Codrul Herţei in der Moldau, Foret de Bcndy bei Paris. Fură ca în pădurea Vlăsiei u-ä. er stiehlt wie ein Rabe. Funcţionarii ... sînt tvataţi cu epitetul de "pungaşi" şi acuzaţi că operează ca în codrul Vlăsiei (LIT.). - ET. zu vlah oder zu einem Anthroponym Vlasie. vlăsta'r Pl. -ta're S.n. (1649 MARD.) Trieb. Schößling M., Reis H. Şi în vie era trei viţe3 şi ea odrăslind era scoţînd vlăstare (ßAaoTOÜQ; BIBLIA 1688 Gn 40,10). Şi hrana lui era vlăstare (&npLÖe£;mit falscher Deutung dieses Wortes) şi miere sălbatecă (BIBLIA 1688 Mt 3,4) . Dintru ... Iuda să menisă ca să răsară vlăstariul drep-tăţii3 Hs. (MS. 1760,GCR II,70;nach Js 11,1). Ruperea — micilor lăstari ce cresc pe la supţioara foilor (tutunului) (ALEX.AGRIC.125). Copii desculţi să-ncu-rau a veselie3 încingCndu-şi mijlocul cu vlăstari încăpuşaţi de salcie slujită de moş popa (DEL.S.51; Schilderung des Palmsonntags). Ai lăsat un vlăstar care se frîngea dincotro bătea vîntul şi găseşti un trunchi care nu se mai mlădiază3 ci stă neclintit pe rădăcina sa (CL XI, 86). - GR. lăstar3 Pl.m. vlăs-tari. - ET. ngr. ßAacrrdpi.; zu l- vgl. bulg. serb. lastar. - SG. ALR SN I.K.219.221;II,K.504,585. vlăstâre"t S. (1881 JIP.OP.51) lăstăretu satului die Dorfj ugend. - GR. lăstăret. - ET. vlăstar. vlăstări" Präs. -re'sc V.intr. (1683 DOS.PAR.45a) treiben, sprossen. Ar veni rîndul cugetărilor dulci şi duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului (OD.PS.54). - GR. lăs-tări (JIP.R.64). - ET. vlăstar. vlăstări'ş S.n. (l88l JIP.) Triebe. Schößlinge (PI.). Nu cumoa bălăria să năbuşască lăstărişu ăl crud ş—ăl proaspăt (JIP.OP.85). - GR. lăstăriş. - ET. vlăstar. - SG. ALR SN U.K.584. vlet siehe leat 1. vlog S. (1868 BARC.) ugs. 1. andauernder Regen. - Adverbiell: plouă vlog es regnet unaufhörlich. La nuntă a plouat vlog vreo trei zile (RCM. SÂRB.6). -2. Gesindel N. (BARC.). - ET. un-beKannt. - SG. ALR SN III,K.790. voa'tră siehe votru. vocabula'r Pl. -la're S.n. (1836 HEL.IIS215) VoKabular N.- ET. it. vocabulario. voca'l (1831 AR 70) I. Adj. vokalisch. - II. voca'lă S.f.. Pl. voca'le Vokal M. - ET. it. vocale. vocati'v Pl. -ti've S.n. (18123MAI0R IST.2 247) Vokativ M. - ET. n.lat. vocativus. voce 876 vo'ce Pl. voci S.f. (um 1812 ŞINCAI HR.11,13) Stimme F.Ea .. . răspunde Cu o voce dulce3 slabă (EMIN.O.I, 104) . - GR. vox (ŞINCAI) . - Er. n.lat. voXj vocis3 it. voce. — SG. Al.R SN VI.K.1B14. vo"cot Pl. vo"cote S.n. (1888 FR.-C.MOTII) TR. Sturm PI. Vocote sînt 7 într-o iarnă’3 care dacă nu se ivesc iarna3 vin vara (FR.-C.MOTII 107). - ET. ansch. magy. vakot3 AKK. von vak "blind". Vo^dă S.m. (1508 DERS) ehem. Fürst M., als Titel der regierenden Fürsten in den Donaufürstentümern. Wird wie ein Eigenname deKliniert u. Cwie das ungekürzte voievod) dem Namen nachgestellt, LV. bisw. auch zwischen Vor- u. Zuname gesetzt: Măria sa Vodă seine Hoheit der Fürst; Mihai Vodă Fürst, Michael; lui Gvlgorie Ghica Vodă, des. dem Fürsten Gregor Ghica3 Pătru Vodă Rareş (URECHE, IET.^ 1,95). Vodă nu primeşte astăzi der Fürst empfängt heute nicht. Incepînd boierii a scrie lui vodă că nu se ajunge venitul ţării a da lefite la oştite împărăteşti (DION.,TEZ.II, 217). Pirins-au (muscalii) — încă şi pe un vodă ce au fost odată domn ta Moldova (DION.,TEZ.II,220) . Un mic hop mai e de trecut3 la bacalaureat3 şi-ncoto-pălăria pe ceafă şi nici de Vodă să nu-ţi pese (VLAH.NUV.48;von einem Gymnasiasten) dann bist du alle Sorgen los. (Viţe-luşul) -învăţase să deschidă poarta cu botul şi aşa să se plimbe pe drumul mare3 făcînd pe vodă pe şosea (BASS.NOR.132) wo es gemütlich umherschlendorte. Vgl. Uîncu3 lobodă. - S.f. vodulea'să. pp. Vodulea-sa cea frumoasă3 Hătmăneasa cea aleasă (LUP.MB.48; Bespr.). - ET. Kürzung von asl. vojevoda "Herzog". vo"dcă siehe vutcă. vodulea"să siehe vodă. voho"d Pl. -hoarde S.n. (1570 CORESI LIT.15b) Introitus M., in der orthodoxen Kirche feierlicher Umzug der Priester, Teil der Liturgie. Man unterscheidet vohodul oel mic3 bei dem das Evangelium, u. vohodul cel mare3 bei dem die Sakramente umhergetragen werden. La sfînta leturghie3 cînd iese la văhodul cel mic preotul şi diaconul cu evanghelia (GHEORGACHI, LET.2 111,307). Be se va întîmpla cumva să verse (preotul) sfintele taine mai înainte de vohodul cel mare (PRAV.BIS.P.I,Cap.II) . - GR. vîh-, vah—. - ET. ksl. vühodü. voi" siehe vrea. voi Pron. siehe tu. voia"j Pl. voia"juri S.n. (1829 AR 228) Reise F. Andronache se duse în voiaj ca să-ş-C uite tribulaţiile conjugale (C.NGR.72). - GR. (+) voiagiu. - ET. frz. voyage. voiaja" Präs. -je"z V.intr. (I832 GOL.CONDICA) reisen.- ET. frz. voyager. voiajo"r Pl. -jo"ri S.m. (1826 GOLESCU CÄL.95) Reisender M. - GR. (+) voiager. - ET. frz. voyageur. vo"ie Pl. voi S.f. (l6.Jh.CV2 lla;Apg 20327) I. W i 1 1 e M.j jetz gew. nur in bestimmten Wendungen, sonst dafür voinţă. Fie voia ta3 curmi în ceriu3 aşa pre pănrtnt (BIBLIA 1688 Mt 6,10) dein Wille geschehe. Mai bine iaste3 de va fi voia lui B-zeu3 a păţi rău decît rău făcînd (NT 1648,1 Petr 3,17). Voia lui B-zeu nu se potriveşte cu a oamenilor (NEC.COSTIN,LET.2 11,22) der Mensch denkt, Gott lenkt. La voia noastră au rămas să nu-t ascultăm (pe diavolul) (MÄRG.2 136b) es steht, uns frei. Si povăţui pre dînşii la limanul voii (SeAfiyaxos) lor (BIBLIA 1688 Ps 106,30). Iară suflînd austru3 părîn-dtu-le lor că vor isprăvi voia lor — vînslară în Crit (NT 1648 Apg 27,13) daß sie ihr Vorhaben würden ausführen können. Acolo îndoite voi a leşilor: unii poftiau să fie crai feciorul lui Cazimir3 alţii vreau pre Olbreht (NEC.COSTIN,LET.2 1,168). Veralt. mi-e voia să ... ich will, mag ... Nu-ţi este voia să te pîrască altul? Nu pîrî nici tu (ANT.DID. 187). Leşilor nu le era trebuitoare Rigaj numai le era voia să 2 înceapă gîtceavă cu craiul Şvedului (NECULCE,LET. II,272). Cui e voia să nu moară, Pună plosca supsuoa-ră (I.-B.386). Ajungi în patul altuia3 cum ţi-e voia nu poţi dormi (PANN, Z.III, 80) . El să îvbogăţea___ şi-ş umplu toată voia sa (NHON,GCR 1,171) ließ keinen seiner Wünsche unbefriedigt. împăratul a îrribră-cat-o în mătăsării3 a plimbat-o în căleşti şi i s-a supus la toate voite (DEL.S.256) tat alles, was sie sich wünschte. .De vom trăi noi ... numai să mîncăm3 să bem ... să ne facem voite (ANT.DID.196) unsere Gelüste zu befriedigen. Mă-sa căta să-i facă toate voite (VLAH.NUV. 102) ihm jeden Wunsch zu erfüllen. Numai D-zeu face voia la toţi (Z.VI,658) macht es allen recht. Lasă boul în voia lui3 dacă vei să mergi departe (GOL.,Z.I,328) laß den Ochsen gehen wie er will. Prea am avut încredere în caracterul lui şi prea l-am lăsat în voie (LECCA JUC.136) die Zügel zu locker gelassen. A lăsa în voia valurilor3 întîm-ptării3 soartei etc. den Wellen, dem Zufall, seinem Schicksal etc. überlassen. Strînsesem vîslele şi barca se legăna uşor în voia valurilor (L.NGR.,CL XV, 48). Lăsîndu-mă în voia poveştilor3 zburam în "ţara cocorilor" (DEL.P.291). A face pe voia cuiva 877 voie nach jds. Willen, Wunsch handeln. Pentru toate—i fä-aU (craiul) pre voie (URECHE, LET.2 1,184). Eu cîn-tecul l-oi cînta3 Ca să fac pe voia ta (AL.BP., Stefăniţă Vodă) . La alţi le-ai făcut pe voie3 Ţie ţi-ai făcut nevoie (I.-B.223). Vrînd Cazimir ... să fie pre voia lui Ştefan Vodă3 i-au dat oaste (URECHE, XjET.^ 1,100) Oa C. Ştefan gefällig sein wollte. Fie-ţi pre voie cuvintele rostului mieu (PS.1651 Ps 18,14,GCR 1,154) mögen dir ... Wohlgefallen. Să vie toţi boierii ţării la Poartă, şi pre cine-şi vor alege acolo domn3 pre voie să le fie (MUŞTE, LET.2 III ,3) der solle es ihrem Wunsch gemäß sein. Aflînd (Batori Jigmond) vreme pre voie a supunere ţara Moldovei cătră sine (MIR. COSTIN, LET.2 1,249) da er den Zeitpunkt günstig fand. Zică cine ce va vrea3 Eu tot joc pe voia mea (I.-B.359) ich tanze mit wem es mir beliebt. Ai fost drăgălaş copil Cu faţa de trandafir Si cu pană frumuşa3 Făcută pe voia mea (I.-B.30) nach meinem Geschmack. Dacă-mi stă în voie ca să-mi iau de aice orice ... voiesc (SBIERA POV.184) wenn es mir freisteht. Leşilor nu le era cu voie să vie craiul (în Moldova) (NECULCE,LET.2 11,260) es war den Polen nicht recht. Stefan Vodă ______ i-au întrebat pre toţi3 este cu voia tuturor să le fie domn? (URECHE, LET. 1,118). Peste voie era turcilor această înălţare a lui Racoţi (MIR.COSTIN,LET.1 1,334) es ging den Türken gegen den Strich. (Boierii) pricepînd peste voia lui Nicolai Vodă că s-ar face acea cuscrie (NEC.CD-2 STTN,LET. 11,80) gegen den Willen. A intra cuiva în voie es jdm. recht machen; în toate Voile jdm. gegenüber gänzlich nachgeben. Dimitraşco Vodă3 pentru să între în voia turcilor3 fie în ce zi de post mînca ________________________ 2 came cu turcii (MUŞTE, LET. 111,15). limb Iau dracii în toate părţile ... şi-i întrau în voie cu toate cele (CREANGĂ,CL XII,26)taten ihm in allem zu Willen. Şi cît i-am întrat în voie. Toate capriţiile i le-am îndeplinit! (NĂD.NUV.II,28) wie nachgiebig war ich ihr gegenüber. Cînd îl apucau durerile3 nimeni nu-i putea întră în voie (GHICA.,CL XVIII, 82). Tatăl meu stete pe lîngă tînără lui soţie3 răsfăţînd-o3 neş-tiind cum să-i intre mai bine în toate voile (UR. BUC.49). Era d-ajuns din voie atîtica el să-i iasă (nevestei) Ca să nu mai aibă-n urmă toată ziua tihnă—n casă (DULFU PÄC.158) kaum tat er etwas gegen ihren Willen. Pentru voia lui ihm zuliebe. Pre Ior-dache Ruset postelnicul l-au închis (Cantemir Vodă) 2 pentru voia domnului muntenesc (MUŞTE,LET. III, 85). Seremet au dat o sută de galbeni unui moldovean de ş-au băgat capul cu cărţi3 pentru voia banilor (NECULCE,LET.2 II,346;er sollte die Briefe einem Pascha überbringen). Pentru voia badiului Dat-am timpul dracului Şi sufletul iadului! (I.~B.ll;das verführte Mädchen spricht). în voie3 în bună voie gemächlich, frei, bequem: Au găsit (în casă) o piatră ce se scotea şi pe a cării gaură putea întră un om în voia cea bună (SEV.POV.50) . Pleoapele omului se deschiseră puţin şi buzele răsuflau mai în voie (BOGD.VECHI 25) freier. înspre seară3 stropii încep a cădea mai îndesat şi crivăţul mai în dragă voie îşi zburda (SLAV. ,CL XV, 424) treibt noch ungezwungener sein Unwesen. Azi n—ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi3 Cum îţi vine3 cum îţi place pe copila s-o dezmierzi (EMIN.O.I,155). Moş Teacă ... n-a lăsat de loc pe soldaţi să meargă-n pas de voie3 pentru că "nu se ştie de unde poat3 să iasă un supirior" (BACALB.MT.16) zwanglos. Mîncare îi da (tătarii ciobanului) pe sponci3 iară chinuri şi bătăi de voie (ISP.BSG.45) so viel er nur haben wollte. -2. guter, freier Wille. Vgl. nevoie 1. Fac voie de nevoie şi haz de necaz (PAMF.JOC.II, 420) ich mache aus der Not eine Tugend, gute Miene zum bösen Spiel. - De (bună) voie3 de (bună) voia mea3 den voia mea (NEC.CDSTIN, LET.2 1,496), pre voia mea (PRAV.GOV.GCR 1,90) aus freien Stücken, aus freiem, eigenem Antrieb, frei-, gutwillig. Noi de bună voie ne dăm să ne stăpînească (diavolul)3 iară nu au sila (M&RG.2 136b). Călugărul de va mînca den jîrtfele pă-gîneşti de voia lui3 să se pocăiască 8 ai (PRAV.GOV. 133a). Petriceico Vodă___au început a str>îngere pe boierij pre unii de nevoie3 iară alţii veniau de bună voia lor (NECULCE, LET.2 11,223). Aceasta se urma treptat3 pînă ce rezeşii3 de voie de nevoie3 pierdeau toată moşia lor (MELiH.CH.323) wohl oder übel. Cu voie freiwillig; fără voie wider Willen; cu voie3 fără voie nolens volens. Nemţii ... au luat pre boieri pre toţi ... pre unii cu voie3 iară pre unii şi 2 cam fără de voie (NECULCE,LET. 11,395) freiwillig ... und unfreiwillig. Fără voie îmi veni în gînd versul lui Alexandri (BASS.NOR.21) unwillkürlich. Cînd (Caragea) punea ochiul pe cîte o nevastă3 trimitea pe bărbatul ei într-o slujbă depărtată — şi se introducea la femeia pacientului cu voie3 fără voie (GHICA,CL XIV, 86) schlich sich bei der Frau des Betroffenen - ob sie wollte oder nicht - ein. - 3. LV. Gunst, Begünstigung F. Caută aice la ce voie au fost domniile pînă nu de mult şi la ce sînt aemu (MIR.ODSTIN,LET.2 1,347) in welcher Gunst ... sie standen. Nu iaste la D-zeu strîmbătate nice făţărie nice voie pentru daruri (VARL.CAZ.2 I, 25b) . Judecata lui dreaptă mergea fără de făţărie3 fără 2 de voie vicleană (AMIRAS,LET. III, 159;von einem Fürsten). Vgl. a veghea 1.2. - 4. voie bună frohe Stimmung, froher Mut. Frohsinn M.,Fröhlichkeit F.: voie rea trübe Stimmung, Verstimmung F., M i B-. U n m u t, Trübsinn M.., B e-trübnis,Traurigkeit F., Kumme r M. Noi avem o dorire: să vedem crăişoara în ce voie-i (MAR.NUNTA 428;Spruch des Brautführers). Ospăţia3 ahiotele3 jocul şi voia bună şapte zile şi voieştniţă 878 şapte nopţi să nu se trai curme (SLAV. , CL XII, 434; von einem Hochzeitsfest). De multă voie hună Sună codrii şi răsună (OOŞEUC 127;drei Kriegsheimkehrer). Voie bună de-acu3 eă eu mă duo să fac bucate (AL. OP. 1,1538). Copilul -încălecat pe băţul său gîndeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici3 pe care aleargă cu voie buna (CREANGĂ, CL XV,2) auf dem es fröhlich dahinreitet. M-a făcut maica pe lună 3 Să fiu tot au voie bună (I.-B.395) daß ich immer froh, fröhlich sei. Năcazul şi voia rea S~au pus la inima mea (I.-B.214). Numai mîncătorii aveau voie rea3 că nu puteau mînca ca în zilele denainte altor 2 domni (NEC.COSTIN,LET. 11,89) nur die Ausbeuter waren verstimmt. A inimii ce se veseleşte faţa Î7iflo-reşte, şi fiind în voi reale (ev 6e Acttcuc) posorno-raşte-să (BIBLIA 1688 Şpr 15,14). face voie (LV. bisw. voia) bună, rea froh, fröhlich bzw. mißmutig, betrübt, traurig werden. De cînd trecui dea-lu-ncoace3 Voie bună nu-mi poci face (I.-B.194). Pentru aceasta mai vîrtos să te bucuri3 iară sa nu-ţi 2 faci voia rea (MÄRG. 118a). Dac-ai sta să faci voie rea de toate3 zău3 ar trebui de la o vreme s-apuci cîmpii (CREANGĂ,CL XV,IO).-5. Erlaubnis F. A da cuiva voie să ... jdm. dis Erlaubnis geben, erlauben, gEstatten zu ...; a-şi lua voie {de la cn. von jdm.) die Erlaubnis erhaltene cere (cuiva) voie (jdn.] um Erlaubnis bitten,- (nu) e voie să ... es ist (nicht) erlaubt, gestattet zu (n-)am Voie să ... ich darf (nicht) ... Daţi-mi voie să vă pun o întrebare gestatten Sie mir eine Frage. Eu ţi-am dat voie în pat şi tu m-ai băgat sub pat gibst du dem Räuber einen Finger, niirmnt er die ganze Hand (GOL.Z.III,280). Nu e voie să fumaţi aici hier dürfen Sie nicht rauchen. Voie la mine ca la banul Ghica ich kann tun. was ich will, mir ist alles erlaubt. V-am ascultat destul3 sä am şi eu voie la cuvînt (N&D.NUV.II, 18) gestatten Sie mir auch zu reden. Cu voia mitropolitului ... noi o deadem lu Co-resi ... de o scoase den cartea sîrbească pre limba Tiunănească (OORESI CMIL.9,TRS XVI, 564). Bieţii oameni săracii cum au auzit acea voie3 au şi pui'ces (NECULCE, LETP.2 ii 372;der Fürst hatte ihnen die Heimkehr gestattet). Cu voia dv.3 d-tale mit Ihrer (gütigen) Erlaubnis; veralt. auch als Formel, mit der man sich verabschiedet , etwa: empfehle mich. Acu3 cu voia dumita-le! Sluga, prietine! Nu mă ocoli (JIP.OP.145) lassen Sie sich wieder einmal bei mir sehen. - ET. asl. vo-Ija. Bdtg. 4 nach slav. (serb. nslov. poln.) dobva3 zla volja u.ä. Zu Bdtg. 5 vgl. die rnit demselben Stamme gebildeten serb. dozvola3 bulg. russ. pozvolenie3 russ. dozv- "Erlaubnis", serb. dozvoliti3 bulg. -Ija- ^; vam3 russ. -litj3 pozvolitj etc. "erlauben”. - SG. SN V,K.1391,1423,1473. voie'ştnlţ.ă S.f. (MS.um 1705) Polei M. (Mentha pulegium); Wa ldminze F. (M. silvestris). - GR. voieşn- (MS.um 1705,GCR j 356), voiejn- (GRIG.RIGO;PAIVIF.SV.97). - ET. zu bulg. Vone&tica "Stinkkäfer" < ksl. vonja "Geruch". voievo"d Pl. -vo"zi S.m. (um 1^78 DERS) 1. LV. Heerführer, Feldherr M. Ce oştean iaste acela care poate să îndrăznească să să roage împăratul(ui) pentru voievodul lui cel mare? (MÄRG.2 93b). Francezilor le-au plăcut sfatul lui Bonaparte şi îndată l-au făcut voievod oştilor (DION TEZ.II,211). — In den Bibelvsrsianen als Obers, von crrpaTriYÖQ, OTpaaorreßdpxne, fjyepiu etc. u. der entsprechenden ksl. Wärter. - Noch jetzt von den Erzengeln Michael u. Gabriel, als den Anführern der himmlischen Heerscharen (gr. âpxLcrrpd'criYOc;]: Voinicul eăzînd în mare3 au chemat înti—ajutoriu pre sfinţii voivozi şi numai decît sfinţii îngeri amîndoi Mihail şi Gavriil — l-au răpit dentru adîncul nării (MS.1747,GCR 11,40). - 2. ehem. W o j w o d e M., bes. von den Fürsten der Oonaufürstentümer. Wird dem Namen nachgestellt: Stefan Voievod (gekürzt W.), Gheovghie Ghica Voievod etc. Fürst Stephan, Fürst Georg Ghica etc. Trei steaguri a trei voievozi: a Cracăului şi a Sandomirului şi a Liovului (URECHE, LET.^ 1,100). Şcolarul ... îţi turuie un voivod sau o bătălie3 aproape pe nerăsuflate (VLAH.GV. 131). Vgl. vodă- - 3. (de ţigani Z i g e u n e r~) H a u o t-m a n n M. Voievodul ţiganilor der Zigeunerbaron (Operette von Strauß). - 4. BAN. Anführer M. von Tanzgruppen. Voievodul căluşarilor (PAMF. 2 SV.55). - GR. veralt. voevod3 voivod; voivodă (PO 11 Vorwort); LV. nach dem Namen der Fürsten oft -da (PRAV.MOLD.Pred.) . - S.f. voievodea'sä (1583 DERS). - ET. asl. vojevoda; zu 3 vgl. magy. cigdny-vajda. - SG. ALR SN III.K.881. voievoda"t Pl.. -da'te S.n. (um 1812 ŞIHCAI HR.II., 225) Fürstentum N.- GR. voivodat. - ET. voievod. voievode"sc Adj. (1683 DOS.VS.Iulie 7;10a) fürstlich. -GR. voivodesc. - ET. voievod. voievozi" Präs. -ze"sc V.intr. (1683 DOS.) veralt. herrschen. Era în dzîlele împăratului Maximian voievodzînd în Eghipet (DOS.VS.Oct. 19; 73a). - ET. voievod. voievozi"e Pl. -zi"i S.f. (um 1640 URECHE jLETT.^ Fürstentum N. Eu poftesc voivozii3 craii* ca să stăpînesc lume multă (MS. 1773,GCR II, 96;der Wra-se zur Welt). Nu erau toate voievoziile sosite3 ni>c& Litfa3 că Litfa avea de căzadi de peste Nistru mo?0 dodaială (MIR.OOSTIN,LET.2 1,321). Ioan împodobit voievozia (1719 IORGA INSCR. 1,306;Grabmal des munteni' sehen Fürsten Johann Mavrocordat). - GR. voivozie. -ET. voievod. 879 voinici ijnini'c (1495 DERS) S.m. 1- LV. Krieger. Soldat li. Ce voi-ieşi k* război şi se va lovi cu alt voinic şi-l va birui (PRAV.GOV. 60a). în vremea aceia voinici luca'ă Js. şi scoaseră el să răstignească el (00-pgSi TE^ 106b;Mk 15,22). Socoteşte cu ce armă întăreşte marele împărat, D-zeu, pe vonicii săi (VARL.CAZ.2 I,56a;vom Kreuz). Cela ce nu avea voinici de oaste, ci strîngea păstorii din munţi şi argaţii de-i într-2 arma (URECHE.LET. I,167;vun Fürst Stephan). Daher: - 2. tapferer. Kühner, wackerer fl a n n. Mii şi sute de voinici nu pot dezbrăca pe C3l gol şi despuiat (GOL.,Z.III, 168)wo nichts ist, hat der Kaiser das Recht verloren. Leul şi în lanţ fiind se uita cq un voinic (GOL.,Z.1,504). O, ţara mea! unde sînt acum voinicii tăi, cei cu inima vitează şi cu braţul tare? (BÄLC.568) deine wackeren Streiter. OLT. ugs.: e voinicul Hîncului (gol în mijlocul cîmpului) u.ä. Verspottung eines Angebers. Vgl .război1. - Spez. von HeiducKen: Asta-i viaţă de voinic Că nu-ţi pasă de nimic; Nici de domn şi nici de di-acu . .. Trăiască codru săracu! (I.-EL 289). Voinic de drumul mare (AL.PP.101) Straßenräuber. - 3. veralt. voinic (tînăr) Jüngling, junger Mann, (junger] Bursche M. Să adunară cătră el de la Israil adunare multă foarte, bărbaţi şi muieri şi voinici { veocv ii oho i) (BIBLIA 1688 Esr 10,1). Voinice (vecrviOKe), ţie zic3 scoală (ANT.DID.90;nach Lk 7,14). tiuiţi să făcea fraţi pre cruce şi pre sfînta evanghelie3 bărbaţi cu fămei şi voinici cu fete (Ş.TAINE 259). (Fiul lui Vasile Vodă) făcîndu-se voinicel mergea cîte cu un răvaş la vizirul ... de la tată-său (MIR.COSTIN, LET.2 1,367). Să fii3 strugia‘e3 blestemat ... de voinici tineri călcat (MS.1773,GCR 11,98) sei, Traube, verdammti Voinic tînăr şi cal bătrîn rău se învoiesc la drum (GOL.,Z.II,770) . Pe cel deal3 pe cel colnic Trece-o pruncă ş-un voinic, Voinicelul kaulind ________ Iar pruncuţa suspinînd (AL.PP.17). - 4. OLT. ugs. fia n n M. Dacă (în ziua de Frobeajăn) un voinic ar vedea un şarpe3 fără ca să-l omoare3 acel şai-pe s-ar preface în zmeu. Iar dacă ar fi văzut de o femeie ___şarpele_______va muri pînă la anul (RCM.SÂRB. 82). Vgl. voinicesc 4. - 5. frunza voinicului H e-d e r i c h M. (Sisymbrium;FUSS.B.]. - II. Adj. Kräftig, tüchtig, wacher, tapfer. Trecuse de 60 ani, dar era voinică şi vrednica de parcă ar fi fost nevastă tînără (UR.BUC.95). Trebui să fii voinic hăt colea ca să fii în stare să-ţi pui şeaua pe cal (CL XVII,106;über die schweren Sättel der Kavallerie). Cine-i tînăr şi voinic3 Mere noaptea la cîştig Fără par, fără pistoale, Nu-Wai ou mînele goale (I.-B.286). Să aibă rumănu la bătătura lui şi armăsar dă sămînţă pietros3 vînos, voi-nic (JIP.OP.49). Ce mai faci? Sănătos3 voinic? wie gsht's? Wohlauf? Voinic la danţ Si la război în lanţ (GOL.Z.XV,564). Cine e voinic la pahar e voinic şi la par (Z.IV,40). La mCndruţa-n joc bărbată Curtea nu e măturată; La mîndruţa-n joc voinică Spală oala tu3 pisică (I.-B.420). - Adverbiell: SLrîngeţi voinic la bani, ori şi cum, ori şi de la cine—ţi putea (UR.LEG.211). Vgl. cruce 12.b. -GR. MOLU. LV. u. (nach SEZ.V, 172) PP- von-, ebenso die Ableitungen, ferner voi'nnic (DOS,VS.Dech.29;246a)- - Vak. -ce u. —cule. — Dim: —nice'l; als S.m. ~nica ş (D.). — ET. asl. vojniküj vgl. bulg. nslov. vojnik. — SG. ALR II/I,K.65,86;MN 2277.50. voinica"me S.f. (1570 CORESI) LV. Kriegsvolk. Heer IM. Doamne — cela ce tocmişi în ceriuve începători şi voinicame de îngeri (CORESI LIT.15b). - ET. voinic. voinice"sc Adj. (I652 ÎNDR.) 1. LV. der Krieger, militärisch. In toţi anii alegea norodul (din Atena) doi bărbaţi de bună rudă să fie de-a tocmirea lucrurilor cetăţeneşti şi voiniceşti (ÎNER.Ed.1871, IO). - 2. LM. heldenhaft, tapfer, kühn. Fapte voiniceşti Heldentaten. MOLD. cîntece voiniceşti (AL. PP.223) Heiduckenlieder. Iată, mări, că deodată Un luceafăr se arată Cu chip vesel şi domnesc Şi cu mersul voinicesc (AL.PP.175;von einem Fürstensohn) mit kühnem, kecKem Gang. înfăţişarea mîndră şi voinicească a gospodarilor, chipul rumen şi luminos al nicărencelor (VLAH.RP.150) das stolze Aussehen. - 3. Jüngling s-. - 4. OLT. männlich, Männe r-. în Sîmbătă lui Lazăr să te ferească . .. D-zeu să lucrezi ceva voinicesc (RCM.SÂRB.28). în Sîmbătă Floriilor ... nu,se lucrează "voinicesc" (RCM.SÂRB. 42) Keine Männerarbeit. - 5. iarbă voinicească, scai voinicesc wilde Karde (Dipsacus silvestris; BR.), - ET. voinic. voinice"şte Adv. (1649 MARD.) 1. tapfer. Kühn. Baba Nox>ac — se trezea__________ Si-ncăleca voiniceşte Si purcedea vultureşte (AL.PP. 146). Pluta __ trece săgeată prin cotul arcuit spre stîngă şi intră voiniceşte în groaznica strîmtoare de la Toance (VLAH.RP.248).— 2.nach Jünglingsart. Sfînta Eufro8ina s-au îmbrăcat voiniceşte (DOS.VS.Sept.25;27a). - ET. voinic. voinici" Präs. -ce"sc V.intr. (l6.Jh.CV) 1. Krieg führen, streiten. Se fe-riţi-vă de peliţeştile pohtiri, ceale ce voinicescu spre suflete (cv2 74a;1 Petr 2,11) hütet euch vor den leiblichen Leidenschaften, die gegen eure Seelen Krieg führen. -2. ein Räuberdasein f ü h r e n. Finiţi de cruce se prindea Şi-mpreună voinicea Pe balauri de stîrpea! (AL.PP.12). Cînd voinicică 880 murgul nechezeci3 Doru-n mine se trszea, Dor de codru înverzit3 Cum e bun de voinicit (AL.PP.254). - ET. voinic. voinici"că S.f. (1883 BR.) Hederich M- (SisymbriumjPANTU). - ET. voinic. voinici"e Pl. -ci^i S.f. (1640 PRAV.GOV.) 1. LV. Kriege r-, Kriegshandwerk l\l. Oarecare voinic ce va umbla pre calea voiniciei şi pre în războaie va fi umblat (PRAV.GOV. 139b). - 2. H e 1 d e n t u m N. Chlamă din cîmpie Calul meu de voinicie (AL.PP.113;der gegnn die Tataren ausziehende Rumäne zur Schwester). Frunza-n codru cît învie3 Doina cînt de voinicie (AL.PP.224). - 3. T a p-ferkelt, Kühnheit F. El îşi desfăşură la soare voinieia şi patima nedomolită de vînător; ea lîngezeşte în umbra iatacului (SAD.POV.48). - So wohl schon DOS. (17.Jh.): Nesuferind bărbăţia şi îndrăznirea lui3 nevoiră — să slăbească bărbăţia şi vonicia lui (DOS.VS.Martie 14;37a). - 4. J ü n g-llngsalter IM. Vîrstele sînt acestea: pruncia j copilăria3 căbăi-igia3 voinieia (itoAlhopl) bărbăţia (CANT.DIV. 38a) . - ET. voinic. voinici "me Pl. -ci"rni S.f. (1649 MARD.) Kriegsvolk» Heer N. - ET. voinic. voinieo"s Adj. (1845 AL.OP.I,1114) mutig. De ce cx‘eştea3 se făcu mai trupeş şi mai voinicos copilul (ISP. ,CL XIX, 392). Pe A. 3 voinicos din fire3 îl apucă un tremur aşa că nu mai fu în stare să joace în sara aceia (DOGD.VECHI 240;von einem Schauspieler). - ET. voinic. voi"tiţă Pl. voi"nţe S.f. (um l660 STAICU 68) Wille fi. Voinţa domnului iscăli tia*ă este3 şi 2 aceasta vecinică (MUŞTE,LET. 111,33) auf des Für sten Wort muß man bauen können. Unde nu este putinţa3 La ce e bună voinţa! (Z.IV, 561). Prin graţia lui D-zeu şi voinţa naţională rege al României durch Gottes Gnade und den Willen des Volkes König von Rumänien (ehem. aus der Eingangsformel der königlichen Dekrete). Dacă-ţi este cu putinţă3 Te rog3 fă ş-a mea voinţă: Nu ieşi seara—n uliţă! (I.-B.246). - ET. a voi (vrea). voio"s Adj. (1654 NEAGOE ÎNV.2 54a) 1. wohlgefä 1 lig. Veţi fi voi pămînt voios (YÜ ÖeXrrrii;BIBLIA 1688 Mal 3,12). - 2. f r ö hlich, f r o h. munter. (Fetele ardelene) la grai sînt drăgăstoase Şi la suflet sînt voioase (I.-B.28). Inimă supărăcioasăj Mor şi nu te văz voioasă; Fă—ţi ini— mă3 voie bună (I.—B.218). Iată-o sanie uşoară care trece peste văi ... In văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi (AL.POEZII Ili,lo). _ et. voie. voioşi"e Pl. -şi"i S.f. (1795 IST.AM.80) Frohsinn M., Fröhlichkeit, riUn_ terkeit F. Unde ... eu m-apropii ... Depărtez durerea îndată şi aduc voioşia (PANN PV.1888 III,5l) Feciorul vatavului3 care pentru voioşia şi zdrăvenia lui era şi vatamanu satului (BOGD.POV.36). - ET. voios. voi "re Pl. voi"ri S.f. (1654 NEAGOE ÎNV.2 63b) veralt. Wille M. - ET. a voi (vrea). voi"t Adj. (um 1660 STAICU 192) absichtlich. - ET. a voi (vrea). voito"r Adj. (1639 PARACLIS 248) wünschend, wol lend. Voitor de bine3 rău wohlwollend, böswillig. Al tău voitor de bine Zaharia3 mare căpitan de poşte (CREANGĂ C 67). -ET. a voi (vrea). voivo"d etc. siehe voievod etc. volbura" siehe învolbura. vo"lbură Pl. vo"lburi S.f. (1561 CORESI TE1* 38a;. Mt l8a6) 1. Wirbel, Wirbelwind, (vom Wasser:) Strudel M. Ca pulberea roatei ce să poartă de volbură (BIBLIA 1688 Js 17,13). (Omul) ca o volbură de vînt să înalţă şi ca praful piare (MARG.^ II,34a). (Făt-Frimos) zbura ... ca o vi.jelie pintre volburele de năsip ce se x-idicau în urmă-i (EMIN.PL 18). Duhul ...au suflat asupra noastră o volbură de foc (BAR.HAL.IV, 82) Wirbelwinde von Feuer. (Graurii) se scoală toţi deodntă cu mare volbură şi trec repede ca un nor negru îndesat (OD.PS.29). Holbura corabia a învîntiji şi valurile pe deasupra a o năbuşi înce-pui-ă (CANT.IST. 133). Prin volbura apelor• ei se rostogoleau acum cu vuiet rădăcinile de copaci şi bolovanii de piatra", surpaţi de la munte (OD. ,CL IX, 26). Inima cea plină de volboră a poftelor lumeşti (ANT-DID.192). Ura! şi Allah! ieşau necontenit din volvura bătăii (CL XVII,111;Schilderung eines Kampfes). Ca~ nidia cu coama volvora şi încîlcită (OLL.EDR.354). - 2. W i n d e F. (Convolvulvus). Iar mă-ntorc şi iar mă-nvolb Ca volbura-n cea grădină (BIBIC.256). - GR. MOLD. TR. holb-; OLT. BAN. bolbură3 -boxă; häufig volvură3 -voră; vorbură (CANT.IST. 121). - ET. lat. *vâlvula3 von volvere "im Wirbel drehen”. - SG. ALR SN III, K.794. volburo"s Adj. (1847 URIC.X,404) strudelnd. Valurile pripite şi volburoase ale Crişului (OD.,D.). Pxdn mări şi prin munţi3 prin apele volburoase (OD.PS.40). - ET. volbură. 881 volnicie vo^lgä S.f. (1906 PANŢU) l^osbaum li. (Clerodendron, Volkamerla fragrans), 2ierpflanze. - ET. ansch. Kürzung von Volkameria. ţjoII'c (+) Pl. -li"ce S.n. (MS.1769) Segelschiff N. Galioane şi volioi La Gălap n-au ci să duci (MS.1769,CPRV 121) Zerstörung von Galaţi)- - ET. vgl. türk, volik "einmastiges Küstenfahrzeug" (ZENKER 935c) . volinti/r Pl. -ti"ri S.m. (um 1710 P-JEC. COSTIN) Freischärler M., so bes. von den Teilnehmern des griech.-rumän. Aufstandes 1821; im weit. Sinne von undisziplinierten plündernden Soldaten. La 1848 ... Magheru ... umbla şi strîngea volintiri de prin toate satele (RC.LEG.103). Se slobozia de la străjile nemţeşti volintiri, rumâni3 arnăuţ-i3 sîrbi prin. satele ţării pe la margine de jăcmănia vite, cai, boi (DION., TEZ.II, 173;aus dem Krieg zwischen Rußland, Österreich u. der Türkei 1780). - Daher fam. Brigant M. . fig. Mordskerl M. Leonaş (scoţînd un pistol): "Să nu vă mişcaţi3 că dau ..." Chiriţa (aseiinzîndu-se după Safta): "Vai de mine3 c-aista-i volintir!" (AL. OP.1,498). Ce zici? Aqa-i că-s volintiruaie (AL.OP. 1,444;die Sprecherin hatte die Verehrer ihrer Töchter gezwungen,sich zu erklären) bin ich nicht ein liordsweib? - 2. ehem. Freiwilliger M. Moş Teacă ... intră cu volintirul de braţ (RACALB.MT.55). - LM. voluntar3 auch Adj. - GR. volontcr (NEC. CDSTIN, I£T.^ 11,71), volontir (BÄLC.630). - Dim. volontiraş (AL.PP. 216). - Augm. (vo) linti.ro 'i (MAR.SAT. 203). - ET. frz. volontaire3 auch mittelbar. volintire"sc Adj. (MS.1824) Freischärler-. Ca-n veci să se pomenească îndrăzneala cea grecească, Hoţia volintirească (MS. 1824,CL 11,10). - ET. volintir. volintiri "me S.f. (um 1820 ZILOT,3.INFL.) Freischärlerheer N. - ET. volintir. vo"lnic Adj. (1495 DERS2) 1. veralt. frei (= von keinem fremden Willen abhängig]. Tara Moldovei nu pot (turcii) să o dea să fie deşilor) podană3 că este volnică3 că turcilor este închinata3 nu este luată cu sabia (NECUI£E, LET.2 11,262). (Parte din romani) de sitpt ascultare trăgîndu-se3 domnii lor puindu-şi şi volnici făcîn-du-se (SPĂT.MIL.,LE1’.2 1,106). Fost-ai multe veacuri volnică ca pasărea văzduhului (BÄLC.566;211 Rumänien) . Că a Domnului iaste împărăţia gi elu e vol-nicu spre limbi (PS.SCH.21,29) herrscht frei über die Völker. Cu vreme deşii) şi alte volnicii le-au str-iaat toate (cazacilor), cît nu era căzacul nimic volnic (MIR.COSTIN,LET.2 1,314) so daß die Kosaken keinerlei Freiheit mehr hatten. Sznt volnic a face c. es steht mir frei, ist mir gestattet, etw. zu tun; Au nu sînt volnic să fac ce voiu vrea cu al mieu? (CORESI TE4 42b,-Mt 20,15). Vericine va voi3 volnici şi slobozi să fie a vinde Iwuînăvi de ceară roşie (DOC.1809,TEZ.II, 342). Numai iarna vei fi volnic să ieşi de la închisoare (OD.-SL.78;der Herrscher der Winde zum Nordwind). Volnic eşti cu capul meu (PÄSC.LP.179;zum Henker) es steht dir frei, mit meinem Kopf zu tun. was du willst. - 2. (f r e i-) willig (B.POL.). Te rugăm ... să priimeşt-i volnic şi bucuros această sarcină (OD.MV.1886,19). - ET. asl. volînu. volnici" ( + ) Präs. -ce"sc V.tr. (1563 CORESI PRAXIU 153) 1. f r e i 1 a s s e n. Dc va doimi neştine cu muierea ... roabă ... nu vor muri3 penti-u că nu s-au volnicit (6neAeu9epci3n;BIBLIA 1688 Lv 19,20). - 2. pc. jdm. Erlaubnis geben, erlauben« jdn. ermächtigen. (Fecioara) aceia s-au volnicit să cînte toată cîntarea (MS.1773,GCR 11,89). Aşa D-zeu ceartă cîteodată tot pentru ca să nu se prea voinicească nime (MUŞTE,LET.2 111,41) damit niemand sich zu viel erlaube. - ET. volnic. volnici"e Pl. -ci"i S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,209) veralt. 1. Freiheit (zu handeln, etw. zu tun], Erlaubnis F. Aşa va D-zeu ca de aemu lepădînd jugul cel ce de demult îl purta, să-şi dobîndească volnicia (CANT.HR-401). A crede adevărul sau minciuna în volnicia omenească este n (SPĂT.MIL.,LET. 1,110) steht dem Menschen frei. (Le-şii) te rîdicase (căzacilor) hătmănia ... şi cu vreme şi alte volnicii le~au stricat toate (MIR.COSTIN, 2 LET. I,314). Si chemînd pre cei 12 ucenici ai lui3 deade Iar puteare şi volnicie (EEoucâav) spre toţi dracii şi boalele să vindece (BIBLIA 1688 Lk 9,1). Această judecătorie are volnicie a trimite fără poruncă domnească să aducă pe cei ce se pricinuiesc (PRAV.IPSIL.,Pentru judecătoria ot Vel Spatar 2) ist befugt. Nici un rumân nu are volnicie să vîneze peşte în heleşteul stăpînului moşiei (PRAV.IPSIL.2 86). Cele drepte ale stăpînilor moşiilor. După aceasta boiex-ii merg pe la casele lor3 dîndu-li-se întru această zi volnicie la curte să nu vie (GHEDRG.,LET. 111,321) indem ihnen ... gestattet wird. Făcuse Bar-novschi Vodă mare volnicie3 îutîiu cui1 ţii, să deie la bir numai odată în an (MIR.OQSTIN,LET.~ 1,290). — 2. Erlaubnisschein, Freibrief M. Ştia să facă jălbi ... pitace, Volnicii (FIL.CIOC. 47). N-ai decît — să dai cîteva volnicii de furat pe ta hoţi şi banii aceştia vor veni la loc înzeciţi! (FIL.CIOC-149;zum Hofmarschall, der im Spiel viel verloren hatte). -3. Willkür F. Continuîn-du-şi rechizitoriul3 (oratorul) aduce exemple de voi- volno-slujbaş 882 nicii şi ilegalităţi ale adirrinistraţiei în alegeri (LIT.). - ET. volnic. vo"lno-slujba"ş (+) Pl. -ba"şi S.m. (1852 SUTU NOT.55) Dauer M.. der, weil im Dienste des Gutsbesitzers stehend, von Steuern befreit war.- ET. volno < russ. volno, poln. wolno "frei". volo"c Pl. -loa"ce S.n. (1582 DERS) MOLD. Zugnetz N., besteht aus einem rechteckigen Netz (plasă) u. wird an rechts u. links daran befestigten Stangen (hădăragi) von zwei Männern gezogen, wogegen zur Handhabung des langen năvod eine größere Anzahl Leute erforderlich ist. (Bataa) se prinde cu năvoadele, voloacele şi cu tot felul de plăşi (ANT. IHT.152). Abia şe mai ţinea -Cn iţele ei înx^echita haină a lăutarului, semănând mai mult a voloc dectt a an-tereu (GANE,CL X,330). - ET. vgl. russ. vclok. - SG. ALR SN III,K.741. vomită Pl. vo"lte S.f. (1831 HEL.IIS10) Wende, Drehung F. - ET. it. volta. volu"m Pl. volu"me S.n. (1835 GENILTE G.83) 1. Volumen IM. - 2. B a n d M. - ET. n.lat. Volumen, it. volume. volumino"s Adj. (1843 UT) umfangreich. - ET. frz. volumineux. volunta"r siehe volintir. voluptate Pl. -tă"ţi S.f. (1852 BÄLC.34) 1. W o 1 1 u s t F. - 2. G e n u ß M. Totul e lumină clară, radioasă voluptate (EMIN.O.IV 132). - ET. n.lat. voluptas. volupto"s Adj. (1839 C.NGR.) 1. wollüstig. -2. genüßlich. - Auch adverbiell. - GR. voluptuos (C.NGR.Scris.VIII). - ET. frz. voluptueux. vo"lvoră etc. siehe volbură etc. voma" Präs. -me"z V.tr. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. s p a i a n. Calul voma bani (RErEG.POV.1,71). - GR. vomi. - ET. lat. vomere. - SG. ALR I/I,K.145; II/I,K.38. voma"t S.n. (tun 1670 ANON.CAR.) * BAN. Speien N. — ET. a voma. vonice"r S.m. (I883 BR.) Spindelbaum M. (Evonymus). - ET. wahrsch vonic (voinic), nach Evonymus. vopsa"r (+) -sa"ri S.m. (1561 CORESI) Färber M. Ne ci un văpsari n-ar putea face aşa alb pre pămînt (OORESI TE^ 87b;Mk 9,3) . - GR. văp-. - ET. vgl. bulg. Vapsar < ksl. vapsati (rum. a vopsi) "färben”. vopsea" Pl. -se"le S.f. (1645 HERODOT 43) I. F a r b e F. (wofür LM. culoare), zunächst von dar künstlich gegebenen (wofür MOLD. boia), dann auch von der natürlichen, wofür auch faţă, floare. Măcar de vrea cineva să o văpsească (pînza) înbr-altă faţă, pururea să argată în văpseala cea dintîi (MÂ1a3 Cînd s-a vin tur a din-tr-are vravul3 Vă veţ duce cum să duce pravul{DOS. PS.V.1,17). Pleava __ se strînge vrav (ION.CAL.186) ln einen Haufen. Vramcrile (de snopi) ce se pun pe arie (ION.CAL.137). In odaie prin unghere S-a ţesut painjeniş3 Si prin cărţile în vravuri Umblă şoarecii furiş (EMIN.O.I,105) in den Bücherhaufen. îmi veni rîndul să trag la sorţi. îmi aduc ami-nte cu ce sfială vîrîi mînă într-un vraf de hîrtiuţe răsucite şi scosei No. 13 (GANE,CL XI,365;der Sprecher wurde zum Wehrdienst eingezogen). - GR. MOLD. vrav3 BAN. vraü. - ET. asl. vrahü3 zu vresti3 vriOia "dreschen". - SG. ALR SN I,K.74,81,85;II,K.369. vra"pyiit.ä siehe vraniţă. _vra"işte S.f. (1868 BARC.) Durcheinander N., Unordnung F. ~ Ce vraişte înspăimîntătoare - vezi butoaie răstur-nate3 bani aruncaţi pe jos3 stofe scumpe sfîşiate şi tăvălite Cn picioare (VLAH.,GAZ.SÄT.XIV, 483). Caută pest3 tot locul şi fă casa vraişte ... şi hîrtia pace (VLAH.GV.181;der Sprecher sucht ein Papier) stelle alles auf den Kopf. Mai de mult ... grînele se treierau cu caii slobozi3 în vraişte (PAMF.AGR.204; auf zum Dreschen ausgebreiteten Ähren). - Auch adjektiv. u. adverbiell: Lîngă soba cave-i nai totdeauna rece3 sînt aruncate vraişte ţoale vechi (VLAH. IC.109) liegen unordentlich hingeworfen. - Von Türen. Fenstern etc. sperrangelweit offen. Am lăsat uşa vraişte ich ließ die Tür weit offen stehen. Văz lumină la ferestrele din dos ... şi ferestrele vraişte (CARAG.T.1,106) angelweit geöffnet. - ET. wahrsch. für vravişte3 eig. "Stelle, wo Ähren zum Dreschen ausgebreitet sind", von vrav (vixif). vra"jä Pl. vrăji S.f. (1563 CORESI PRAXIU 33) Zauber M., Zauberei, Hexerei F. Enea cu cîţi notase cu nunsul feceră vraje şi luară plăzuit (MOXA,HC 1,354) führten einen Zauber aus. la poartă să vide lupi şi lei îmblînziţ prin vrăjile ei (MS. 18.uTh.GCR II,84;vom Palast der Cirne) . închinarea idolilor cu vrăjile şi cu famecile (MS. 1692, GCR I,303). Sînt muncit de dorinţa de a străbate dîn nou brîiele cave mă trag în vraja lor (UR.BUC.227) die sich um die Felswand ziehenden Pfade. Frumuseţea şi măreţia acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că sîntern într-o lume de vrăji (VLAH. RP. 40; von der Donaubrücke bei Cernavodă) . - ET. asl. vraza. - SG. ALR SN V.K.15B7. vra"jbă Pl. vra^jbeS.f. (l6.Jh.CV) Feindschaft, Zwietracht F., Zwist M. Au nu ş ti ţi că iubostea limiei vrajbă lu D-dzeu easte? (CV2 64a;Jak 4,4). (Fraţii) nepu- tîndu-se tocmi între sine pentru domnia ţării3 s-au 2 aţîţat mare vrajbă între dînşii (NEC.COSTIN, LET. 1,134). Dezlegîndu-se pricina vrăjbii3 au încetat 2 războiul (MÄRG- 53b). Acest d-zău mînios fiind au pus o vrajbă de iznoavă între noi (MS. 18.Jh. ,GCR II, 84) hat von neuem Zwist ... gestiftet. Tiyiei'ii fac vrăjbile3 Noi băti'înii păcile! (PP.,GCR 11,297). Cînd e senin şi frumos3 mă simt mai bine3 dar parcă a vrajbă ploile se ţin lanţ (POP.NUV.26) zum Trotz. - GR. vrajmă (ISP. ,CL XII, 169) . - Pl. auch vrăjbi. - ET. ksl. vra£îda3 mit Suffixtausch, vgl. tschech. vraă-ba nb. vrazda3 poln. wrozba nb. wrozdaj vrajmä nach vrăjmaş. vra"nă Pl. vra"ne S.f. (1788 MOLNAR SPRAC1IL.3 383) 1. Spundloch N. Vrana i se lasă (polobocului) destiq>ată3 căci altfel vinul ... ar face ca polobocul să plesnească (PAMF.IND.223). - 2. W i n d- 1 o c h N., an der Pfeife, Flöte (PAMF.JOC.1,339). _3. Mehlloch N.. -rinne F. (OT.153). -GR. vreană (BAR.HAL.1,103;B.) . — ET. slov. vrana. vgl. bulg. vrana, poln. wrona, russ. vorona etc. -SG. ALR SN I, K.175; IV, K.'1179'. vramţa 888 vra"niţă Pl. vra"niţe S.f. (1519 DLR) Zauntor N. Seara aducea Petru porcii acasă, -Ci băga într-o grădină, -închidea vrarniţa (FR.-C.MOŢII 264). - GR. vragniţă3 vramiţă3 vramiiţă3 vraj-niţă (CANDREA ŢO) - - ET. ansch. serb. nslov. vratnica "Torflügel"- bulg. vranica < asl. vrata. - SG. ALR II/ I,K..213,269. vrav siehe vraf. vrăbie"r Pl. -bie"ri S.m. (1875 GANE) Sperlingsjäger M. Taci din gură3 vră-bierule! Minciwii spui tu care împuşti numai ciocîr-lani de pe drumuri (GANE,CL VIII,99;spottend zu einem Jäger). - ET. vrabie. vrăbioa"ră siehe vrabie. vräcebnice"sc (+) Adj. (1683DOS.) Heil-,ärztlich. Aceştia ... de megternu-gul vrăcebnicesc foarte fiind iscusiţi (DOS.VS.Oct. 28;91b). - ET. zu Ksl. vracxbinü. vrâcebnici"e ( + ) Pl. -ci"i S.f. (I683DOS.) Ausübung F. der HeilKunst. Tătnă-duind fără plată şi propoveduind cu prilejul vrăceb-niciei credinţa de Donmul Hs. (DOS.VS.Oct.28;91b). -ET. zu Ksl. vraă-ibînu. vrăce"sc Adj. (1581/2 PO2 283;Ex 30,35) Hei 1-, ärztlich. - EI. vraci. vrăciui" Präs. -ie'sc (1632 EUSTR.PRAV.6l3) LV. I. V.intr. die HeilKunst ausüben, praKtizieren. Luca marele apostol ... era ... doftor de meşterşug — şi vrăciuind -în dzîlele lui Clavdie împărat (DOS.VS.Oct.l8;71b). - II. V.tr. (als Arzt) behandeln. Kurieren, heilen. Preotul ce să va face vraci de va vrăciui boale (Ş.TAINE 142). Eşti dator să nevoieşti să-i pleci supt lege şi să-i vrăciuieşti (Ş.TAINE 190;zum Priester). - ET. vraci. - SG. ALR SN V.K.1567. vrăciui"nţă (+) Pl. -ciui"nţ;e S.f. (1683 DOS.) ärztliche Behandlung. Heilung F. Aceştia svinţ ... sărutară (vgl. frz. embrasser) vrăciuinţa sufletelor şi trupurilor (DQS.VS.Noe.l; 98a) diese'Heiligen widmeten sich der Heilung von Seele und Körper. — ET. a vrăciui. vrăciui"re Pl. -i"ri S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.II,197) LV. Heilung, ärzt liehe Behandlung F.— ET. a vrăciui. vrăciuito"r (+) Pl. -to"ri S.m. (1652 BRV 1,20) HeilKundiger fl. Doftori adecă vrăciui-tori de meşterşugul lor (DOS.VS.Oct.13;62a). - ET. a vrăciui. vrafui" Präs. -ie"sc V.tr. (1705 CANT.) einen (ausgebreiteten] Haufen, in Haufen zusammenscharren, -Kehren -werfen. Să-l fi văzut atunci (pe zgîrcit) cum ■îşi vîra mîna pînă-n coate în banii de argint şi de aur3 cum îi vrăvuia3 cum îi făcea sâ sune (GANE,CL XV, 201). Grămădiră'3 vrăvuiră3 aruncară3 scuturară3 spulbărară3 vînturară (CANT.IST.275) . - GR. MOLD. vrăvui. - ET. vraf. vrăjbi" etc. siehe învrăjbi etc. vrăjbi"e Pl. -bi"i S.f. (lo.Jh.PS.SCH.) Zwist fi. Turburară liniştea păcii a strălucitei Porţi şi aţîţară focul vrăjbiei (I.VÄCÄR., TEZ.II, 266). - 2. R a c h e F. Tn zi de vrăjbis (Ksl. ot-msteniş) eu dau-lă (CORESI PS.5 292a;Dt 32,35). D-zeul ce plăti (~9S.SCB.plătia) vrăjbiia mea (Ksl. daqî ot-mstenie nme) (OORESI PS.5 29b;Ps 17,51). Sîngele fiilor săi şi vrăjbiia lor izbîndi (Ksl. otmätaetü i ot-mstitü) (OORESI PS.5 293b;Dt 32,43). - ET. a (învrăjbi. vrăji" Präs. -je"sc (1563 CORESI PRAXIU 33) I. V.tr. 1. verzaubern, verhexen. Gheorghe ... în guriţă că-i sufla (oii)3 Peste ea în piez săria3 0 vrăjia,o fermeca (PÄSC.LP.277;er feite das Schaf gegen die Kugeln der Häscher) . - 2. bezaubern.- II. V.intr. 1. LV. deuten, Vorhersagen. Si—i zise ei: "Vrăjaşte—mi mie dară" (BIBLIA 1688 1 Sm 28,8). -2. verzaubern, verhexen. - ET. asl. vraäiti. - SG. ALR SN V, K.1567.1570. vrăji"e Pl. vräji"i S.f. (um 156O BRATU,SCL 25,155) Zauberei F. Sa sfar-m pentru etern acest lanţ de vrăjie De dînsa ce mă leagă (I.NGR.,CL 111,357).-ET. a vrăji. vrăji"re Pl. -ji"ri S.f. (1649 MARD.) Verzaubern. Verhexen N. - ET. a vrăji. vrăj i"t (1800 BUDAI-DELEANU IV,95 N.) I. Adj. 1. verzaubert, verhext. Poporul crede că sînt zale vrăjite pe care numai glonţH de argint le poate străbate (AL.PP.94). Toporul mi-i vrăjit ... Si cînd el se-ntoarce-n vînt3 Cad bogaţii la pămînt (AL.PP.42). Bun găsit3 bun vrăjit Gefundenes bringt keinen Segen. -2. bezaubernd. Teiul ... Un izvor vrăjit ascunde (EMIN 0.1,103). - 889 vre jj. S.n. Verhexen, Verzaubern N. — ET. a vrăji. - SG. ALR SN V,K.1567. vrăiito'r (1563 CORESI PRAXIU 58) I. Adj. 1. verzaubernd, verhexend. _ 2. bezaubernd. - II. S.m. 1. LV. Wahrsager H. Chîemă înlăuntru toţi vrăjitorii Eghi-petului (PO2 140;Gn 41,8). - 2. Hexenmei-ster,Zauberer M. Pre aceia chiamă vrăjitori carii chiamă dracii şi fac vrăjile_ întru stricăciunea oamenilor (ÎNDR.,GCR 1,162). - III. S.f. vvăjitoa're 1. Wahrsagerin, BESS. Fee F. - 2. H e x e F. Trecu mîndra ... S-acuma nu mai văz bine; Nu ştiu, fi-va vrăjitoare De m-a orbit aşa tare (I.-B.384). Vrăjitoreasa, Fermecătoreasa, Legăto-reasa Care leagă (PASC.LP.118;Besprechung). - 3. vrăjitoare Hexenkraut l\l. (Circaea lutetiana; BR. ]. - GR. vrăjitorea'să. - ET. a vrăji. - SG. ALR I/II,K.241;SN V,K.1567,1569,1570. vrăjitorea^să siehe vrăjitor III.2. vrăjitoresc Adj. (1705 CANT.IST.304) Hexe n~, Zauber-.- ET. vrăjitor. vrăjitorii Pl. -ri"i S.f. (1688 BIBLIA 2 Makk 12,24) Zauberkunst, Zauberei, Hexerei F. în ca nai opreşte (por‘unca dinţii) vrăjitoria şi. tot feliul de fennecător-ie (CATIHISIS 1774,GCR II, 100). Ţăranii şi sălbaticii ... iau de multe ori efectele de perspectivă din peizajele făcute după natură înaintea lor drept ceva supranational, drept o vrăjitorie (STSNC.fr.19). - ET. vrăjitor. vr-ăjitori"re Pl. -ri'ri S.f. (1906 UR.) Zauberei F. Ce vrăjitoi'ire a firei! Jocux'i de lumină şi de umbre (UR.BUC.241;von der Wirkung des Mondscheins). - ET. zu vrăjitor. vrăjma'ş (1421 DERS) I. S.m. Feind M., bes. in der Kirchenspr. Iubiţi pre vrăjmaşii voştri (EV.1894 Mt 5,44). Cînd te vezi mai mare decît vrăjmaşul tău, iartă-i greşala (ANTHIM,GCR 11,6). - Spez. vom Teufel: vrăjmaşul der (b B se) Feind. Cela ce face păcat, iaste de la vrăjmaşul, că dintîi vrăjmaşul au greşit (MS.17.Jh.,GCR 1,49). - II. Adj. 1. f e i n d s e- 1 i g, gehässig, grimmig, schrecklich. Face-mi-aş de tine milă De n-ai fi tu om pizmaş Si la inimă vrăjmaş (AL.PP.42) . Moartea vrăjmaşa într-un chip calcă toată casă. Domneşti şi împărăteşti, pre ninrini nu lasă (MIR.COSTIN,GGR 1,204). 0 amar leu cu suflet crunt şi cu minte de fiară vrăjmaşe, cîtă pagubă feceşi! (MOXA,HC 1,380). Afară-i vreme vrăjmaşă, Şi eu sînt numa-n cămaşă (I.-B.375). -2. gewaltig, mächtig, riesig. Atît arunca de vrăjmaş cît lovind .. . capul unui evreu ... l-au aruncat preste 375 de paşi (BARAC, GCR II,240;von der Wurfmaschine der Römer). Cu un băţ de trestie, coana Raliţa loveşte fără milă în ţesături; cu o cîrpă vrăşmaşă apasă şi freacă din răsputeri lemnul şi metalul (BASS.VULT.112). - GR. -jim- (DOC. 17.Jh.,HC 1,7). - ET. wahrsch. aus *vrăjb-naş, zu ksl. vrazî(di)bînu "feindlich". - SG. ALR II/ I,MN 2744,95. vrăjnfişe"sc Adj. (1688 BIBLIA Weish 12,4) LV. Feind-. Cînd vremea sosi_________Ca (îs.) lumea să izbăvească Din robia vrăjmăşască (AARON, GCR II, 191) aus der Knechtschaft des Teufels. - ET. vrăjmaş. vrăjmăşe'şte Adv. (1705CANT.) grimmig. Dulăul — cu lupul din faţă vrăjmă-şeşte să lupta (CANT.IST.60) . - ET. vrăjmaş. vrăjmăşi" siehe învrăjmăşi. vrăjmăşii Pl. -şi"i S.f. (1525 DERS) Feindschaft, -Seligkeit F. Voiu face ţie după vrăjmăşia ta (mm tr)v KySpav oou;BIBLIA 1688 Ez 35,11). Acea epohă de vrăjmăşie ...în care el se găsea într-o luptă necurmată cu duşmanii din ţăi'ile vecine (AL.PP. 115). Toată noapte aceia am petrecut-o întru o stare a veni în cea mai mare vrăjmăşie unii înprotiva altora (MS.18.Jh.,GCR II,84;Nestor berichtet über den Zwist zwischen Agamemnon u. Achilles). - ET. viăjmaş. VTăjmăşui" Präs. ■ -ie"sc V.intr. (1688 BIBLIA Ps 3,7) LV. cuiva, împotriva cuiva gegen jdn. feindlich handeln, ihn a n-, b e f e i nden. (Oncul) acum ... iubeşte şi acum vrăjmăşuieşte împotriva acestora (ANTIM DID. 108). - ET. vrăjmaş. vrätilüä S.f. (1868 BARC.) Hexenkraut N. (Circaea lutetiana;CIH.}. -GR. vrot~. - ET. unbekannt. vre Partikel (l6.Jh.CV2 35a;Apg 25,16) vreun, vreo, vr-un, vr-o, ugs. v-un, v-o 1. (irgend) e i n, e i n e; vreunul, vreună (i r g e n d) eine r, eine, vreunii, vreunele einige. Stellt die Person od. Sache als unbestimmt hin bzw. charakterisiert das folgende Wort, das ja auch Zahlwort sein könnte, als unbest. Art.; ist im Deutschen in der Regel nicht zu übersetzen. Cine va avea la dinsul vreun lucru striin şi vor veni să-l fure (ÎNDR.,GCR 1,161). Cela ce va dzice vreunii muieri "curvă" (PRAV.IAŞI, GCR I,122). Socotiţi să nu obidiţi pre vrsumil dentru vrea 890 aceşti mici, că grăissc voaă (EV. 1693 Mt 18,10,031 I,309). De-o mai avea (maică-mea) vreo fată, Să-i puie capul sub piatră, Şi de-o avea vreun ficior, Puie-i capul sub picior (I.-B.216). Nu mi-ar fi cu bănat Mîndra de-ar avea bărbat Din vr-un sat mai depărtat (I.-B.99). De-ar da (mîndrele mele) vreo liturghie, Doar scap şi eu din urgie (I.-B.289;der gefangene Räuber spricht). De va dzice neştine cava, pentru că doară căce au fost şi aceştsa oameni cu trup ca şi noi sau doară vreunii şi păcătoşi (MS. 1632,GCR 1,77; von den Kirchanlehrerri) - Ia-ţi, bădiţă, cal cu plată Şi mai vin3 la noi vreodată (I.-B. 105) gelegentlich. Nu s-au pomenit Să fie fost vreodată (biserică) mai mare, mai minunată (AARON,GCR II,191). încă pre aur şi pre argint îl naşte (pămîntul) şi nici va înceta vreodată a nu-l naşte (ALF. SUFL. ,GCR 11,148) wird auch niemals aufhöron. es zu erzeugen. — 2- vor Quantitätsbezeichnungen: etwa, ungefähr. Mi-ar trebui vreo ceaşcă ich brauche (etwa) eine Tasse voll. Aveţi să vă opriţi încă mult timp aice —? "V-o lună încă" (I.NGR., CL, IV, 261) ich denke, noch einen Monat. - 3. vreo vor Zahlwort: etwa, ungefähr. Stellt die Anzahl als nicht unbedingt bestimmt hin,- im Deutschen gew. nicht zu übersetzen. Cîte părechi să vă dau? "Vreo şase" wieviel Paar wünschen Sie? ”(Sagen wir:) sechs" (der Käufer würde unter Umständen auch weniger od. mnhr nehmen). Ghiţă Titirez se afla singur în arhiva lui şi arăta preocupat, ţiind în mînă v-o patru hîrtiuţe (I.NGR. ,CL IV, 345). Vai de ncine, n-am opinci Dar mîn-druţe am vreo cinci! (I.-B.377). Vreo doi (trei) ein paar: Aseară ce-ai cinat? "Vreo două pere cu pîne" (I.-B.54). Vreo cîţiva, cîteva einige: Am avut vreo cîţiva lei Şi i-o dat (bărbatul) pe doi viţei (I.-B. 181). Tatăl său ... i-au dat vr-o cîteva pungi de bani (MS.um 1800 GCR 11,178). — LM. bisw. auch vreo unul, una: Dacă ar găsi vr-o una cuminte ... apoi bucuros ar lua-o de soţie (SBIERA POV.216). - Vor acelaşi: E mare întrecere între stelari atunci cînd ... la vreo aceiaşi casă s-au întîlnit două stele (RCM. SÂRB.103) etwa an demselben Haus. - GR. ve (un, -un) (ÎNDR.64,76); OLT. LV. fre (PRAV.GOV.), LM. fv-, f~-, arom. vîmu, vărnu, vărun, vîrnă, vărnă, selbständig -na. - ET. Wahl nicht zu lat. veile (vgl. veri-care etc., siehe ori 3.II), sondern lat. vere "fürwahr”, vgl. it. veruno, arom. virnu "keiner" etc. - SG. ALR SIM V,K.1500jVI.K.1744,1805. vrea", voi" (1521 NEACŞU) A. Selbständiges Zeitwort. I. V.tr. 1. w o 1 1 e n a) mit verbalem Dbjekt. Nu vrea să vină er will nicht ^ kommen. Vrei să-ţi spun? soll ich es dir sagen? Cînd n-a vrea muiarea să meargă cu mine (BIBLIA 1688 Gn 24,5). Tată-tău şi mumă-ta cinsteşte-i să veri să aibi zile multe şi bune pre pămînt (EV.1580,CCR 44). 2 Vrere-aş şi eu să nu fie muncă (MÄRG. 42b;von der Hölle). Voii să-i răspund, însă el îmi curmă vorba (N.GANE, CL XI, 371). Cui o dau (pe fata mea), voiesc să-mi fie Om odată (OQSB.88). Cliricii ... cînd sînt chemaţi să facă pace, să nu tragă ve-ntr-o parte nice să voiască a lua ceva (ÎNDR.495) Frieden zu stiften. La acea vădire ... de curvie va legea împărătească să fie cinci mărturii (ÎNDR.205). Ce vrei să plătească ispisoacele lui moş Gavril pe lîngă minciunile boierului (XEN.BR.211) was können — für einen Wert haben? - Vgl. a zice. - LV. häufig, nach gr. lieAAetv, ksl. hoteti, um auszudrücken, daß ein Ceschehen bevorsteht; sollen, im Begriff sein. Sluga unui sutaş fiind bolnavă vrea să moară (EV. 1894 Lk 7,2,ähnl. OOR.u.BIBLLA 1688). Vru să se muncească şi Orighin, ce nu putu răbda (MQXA,HC 1,363,-0.solite gefoltert werden). Cînd vrea să moară Iustinian, el feciori nu avea (MOXA, HC 1,371). - Mit zu ergänzendem Verb: Oamenii ne vorovesc Si părinţii nu voiesc (I.-B. 65). Dă-mă, maică, unde vreau (I.-B.273). Pentru ce i-a spînzurat (domnul Tudor)? "Pentru lucru de nimic, pentru că vrea şi poate" (FIL.CIOC.301). Vgl. aghiaz-mă, llîncu. - Nach den Formen von a vrea steht das verbale Objekt im Konj., sehr selten im Inf.: se voru a mărturisi (ksl. aste hotgtu telstvovabi; CV^ 37b; Apg 26,5) wenn sie zeugen wallen. Va a păzi pr'e un ce-2 tăţean (SPĂT.MIL. ,LET. 1,112) er will einen Bürger hüten. Vor a fi tot lăudaţi (MUMUL.,GCR 11,248) sie wollen immer gelobt werden. Vreu a fi pensionari (AL. OP.1,106) sie wollen Pensionäre sein. Nach Formen von a voi ist dag. der Inf. etwas häufiger: Nice să voiască a lua ceva (ÎNDR.495) noch sollen sie etwas nehmen wollen. Im Istrorum. bedeutet voi face nicht nur "ich werde machen", sondern auch "ich will machen"- - b) mit nominalem Objekt, bes. im Sinne von "haben wollen" . Nu voi sicriu bogat, Podoabe şi f tainuri (EMIN. 0.1,223). De să va tîmpla să nu voaie muiarea pre bărbatul cel de întîi (ÎNDR.217). Amîndouă mă iubesc, Eu numai una voiesc! (I.-B.73). Cine iaste omul cel ce voieşte viaţa ...? (PS.RÎMN.33,12). Norodul nu te vrea nici te iubeşte ... "Dacă, voi nu mă vreţi, eu vă vreu, " răspunse Lapuşneanul (C.NGR.112). Acolo-mi zboară gîndul, acolo eu mă vreu! (AL.POEZII III,Leg.122) dort will ich hin! N-am parale, ce vreţi cu mine (RÄD.RUST. 11,218) was wallt ihr von mir? Ce mai vrei cu-a tale sfaturi Dacă ştii a lor măsură (EMIN.O.I, 198) wenn du ihren Wert kennst! - LV. pc. an jdm. Wohlg0-fallen haben. Izbăvi-mă-va, căci m-au vrut (fjS£Anog ye; BIBLIA 1688 Ps 17,23). De la Domnul paşii omului să îndreptează şi calea lui o va voi foarte (0eAnaEL;PS.BÎMN.36,23). - c) Wendungen: a vrea cuiva bine, rău, binele, răul cuiva es mit jdm. gut, schlecht meinen, ihm wohl, übel wollen; vgl. bine II.5.b, a nevoi. Henrieta nu se pxitea deprinde cu ideia că e oi neoa care îi vrea rău (ZAMF.LN.98) . Eu nu-ţi voieso răul, şi de mi-i asculta, bine vei umbla (RETEG.POV. 111,27). Adu-ţi aminte de toţi ceia ce ne voiesa noao finele (PS.RÎMN.49b;Gebet) . A vrut norocul cu urine (D-) das Glück war mir hold. Şi vrînd D-zeu cu dînsa, corăbioară ... se opri (ISP.LEG.2 121). Tătarii vrînd să-şi acopere ruşinea, veri ne-veri să px-ade ţara (MIR. CDSTIN,LET.2 I,2B8;sie waren geschlagen worden) wollten unbedingt das Land plündern. Pavai, vrînd nevi'înd, caută să meargă la diregă tărie (IAKNIK, CL XV, 105) muß unbedingt. Germenul acestei simpatii (pentru Occident), românii îl poartă vrînd-nevr-înd____în inimile lor (RAL-SUV.26) tragen die Rumänen nun einmal irn Herzen. Nevrînd îi trecea (bătrînei) prin minte ... viaţa întreagă (NĂD.NUV.1,25) unwillkürlich. - 2. arom. lieben (wie alb. do, span. port. querer etc.). - GR. A. Formen: a) von a vrea: Inf. MOLD. auch a vra; 1. Pers. Sg. Präs. MOLD, auch vreu, vrau, LV. u. MUNT. voi, MOLD, auch vroi, 2. vrei, MOLD, auch vrai, LV. u. MUNT, vei, LV. (16./17.Jh.) veri, 3. vrea,1. Pl. vrem, LV. u. TR. bisw. vom (MUNT, dafür voim), 2. vreţi (MUNT, dafür voiţi), 3. vor, MDLD. vreau, auch vreu, vrauj vror, MOLD, vreie, ferner voaie (ÎNDR.217); arom. 1. Sg. voi (WEIG.ARCM.II,20;vor), 2. vrei (WEIG.ARCM.II, 266 u’er), 3. va, 1. Pl. vrem, 2. vreţi, 3. vor3 Konj. nicht belegt; istrorum. 1. 3g. voi, 2. ver, 3. voa, 1. Pl. nicht belegt, 2. veţ, 3. vor, Konj: nicht belegt. Impf, vream, Perf. vruis Plqupf. vrusesem3 vruseşi (COS.); vrusese (ÎNV.1642,OCR 160); Part, vrut; Ger. vrînd, ferner vruind (PS.SCH-39,15; CV2 5b,Apg 19,30 u. 7b,Apg 20,3), vrund (CORESI PS.5 74b;Ps 39,20). - b) von a voi: MOLD, auch a vroi. - B. Gebrauch: a voi ist LV. ziemlich selten« wird aber in neuerer Zeit immer häufiger gebraucht« bes. im Imperf.« wo die Formen von a vrea leicht als Präs. aufgefaßt werden könnten [nu vrea er will od. wollte nicht). Für den Imperat. Sg. u. das Verbaladj. sind Formen von a vrea überh. nicht vorhanden, dafür voieşte (z.B. voieşte şi vei putea wo ein Wille ist, da ist auch ein Weg) bzw. voitor (z.B. voitor de bine wohlwollend). - II. a se voi 1. LV. ü b e r e i n- stimmen. De sä vor voi şi se vor tocmi adins eişi(iNDR.280). -2. la c. in etw. einwil-1. i g e n. Mulţi den Israil s-au voit (euSokitcxxv) la slujba lui (BIBLIA 1688 1 MakTc 1 ,45) . - B. Hilfsverb 1. Das Präs. Ind. von a vrea bildet das Futur auf zweierlei Art: a) mit dem Inf.« wobei das Hilfsverb die Betonung verliert« voi fa'ce (u. fi făcî'ndj siehe a fi B.4) ich werde machen« voi fi făcu '£ i c h werde gemacht haben. Die normalen Formen der Schriftsprache sind: 1. Sg. Prils. voi, 2. vei, 3. va, 1. Pl. vom, 2. veţi, 3. vor fa'ce; LV. (16./17.Jh.) findet sich auch 2. Sg. veri3 1. Pl. vrem(u), TR. (um 1600) vmtn(a), ferner vemu (CED.STU, GOR 1,56), TR. (um 1000) 2. Pl. vreţi. Dazu kommen ugs. mannigfaltige Formen« die zumeist durch den Abfall des v- charakterisiert sind (diese sind bes. in der Enklise beliebt, wobei der vorhergehende Auslautvokal gekürzt wird bzw. verstummt, z.B. te—oi chema.3 mi—eţi da, n—om veni, t—ei dv.ee, u. lassen sich z.T. seit dem 17. Jh. belß^ran): 1. Sg. oi, 2. ei (mit reinem e), ăt, oi, MOLD. îi, BAN. vH, ferner ai (BIBIC. 176) 3. a, o3 BAN. VO3 1. Pl. era, 2. eţi (mit reinem e), ăţi, oţi, MOLD. îţi■, 3. or. Für dem Inf. unmittelbar nachgestelltes a tritt nach bet. Vokal des Hiatus wegen oa, ua ein: cîn-ta '—o—a, vedea o—a, veni '—o—a bzw. cînta —u—a etc. er wird singen, sehen« kommen (aber vi'nde-a er wird verkaufen). Wo îţi, îi gesprochen wird, verbinden diese sich mit dem unbet. Pron. - außer mit o, das an den Inf. tritt (îi, iţi vedea-o). - Weiteres siehe unter den die Personalpronomina behandelnden Art. - Andere Verbindungen: nu-i, că-i, şi-i, de~i etc., nu-ţi etc.; DOS. schreibt nii, niţi, dii, diţi für nu vei, nu veţij de vei, d^i veţi. Die istrorum. Formen sind: voi (enklit. oi). ver (enklit. er), va, ren, veţ (enklit. eţ), vor (enklit. or). - b) mit dem Konj.: voi să fac ich werde machen. Die Formen des Hilfsverbs sind dieselben wie unter B.l.a. Dieses Futur charakterisiert v.a. die ältere Sprache, wo es in kirchlichen Texten gew. von einem Geschehen gebraucht wird, das vom Schicksal bestimmt ist (entsprechend gr. ueAAelv, ksl. hot&ti), kommt aber auch noch jetzt vor. Aşteptăm sculatul morţilor şi viaţa ce va să fie în veci (CORESI,GCR I, 32) . Goniţi veţi să fiţi voi apostolii (MS. 18. Jh. ,GCRII,23) . D-zeu pentr-u ruga preoţilor va oă dea sănătate (S.TAINE 75). Mîn-tuitoriul nostru ... va să vie ca un mire cu mare mărire (Ş.TAINE 124). Să nu mai poată cugeta de calea ce vor să fie (MS.1648,GCR 1,133). - Auf diesem Typus beruht die Futurbildung der Umgangssprache u. im arom. Dialekt, in der alle sechs Formen des Hilfsverbs auf eine einzige« die der 3. Pers. Sg., reduziert erscheinen, u. zw.: MUNT, o să fac, o să faci, o să facă etc. MOLD. TR. a sä fac etc., arom. im Norden va s-fac etc.« im Süden (nach ngr. 6d icijjcvcü) va face etc. ich werde, du wirst, er wird etc. machen,-unmittelbar vor dem Verb steht arom. häufig, vor Vokal stets vai: vai aflu ich werde finden. Dieser Typus ist in MUNT, der gewöhnliche, jedoch im allgemeinen auf den Hauptsatz beschränkt, während im Nebensatz der Typus voi face vorherrscht: cînd oi a-fla3 o să-ţi spui wenn ich es erfahre, werde ich es dir sagen. Auch va sä fac kommt vor: Va să-l spui şi eu (basmul) dupe cum este rîndul şi datina lui (OD. PS.234). MOLD. u. TR., wo im Hauptsatz der T^pus am să fac (siehe a avea B.1) das Normale ist« ist das entsprechende a să fac ziemlich selten: A să auziţi povestea muierii harnice (BOGD.POV.226). în curînd a să ai parte De-ale tale dulci surori (AL.POEZII 111,168). A să-mi faci şi mie aşa (BIBIC.59). Das vreana 892 Arom. bildet das Futur überhaupt nur noch dom Typus va (s-) fac: Nu va s-paţi ţiva es wird dir nichts geschehen (PAPAH.BASME 342). Va s-mi duc (PAPAH.BASME 337) ich werde gehen. Nu va le-aflaţi (PAPAH.BA.'EME 33) ihr werdet sie nicht finden. Cum vai dzîcă tată— n3 u3 acşiţe vai- adar {PAPAH.BASME 339) wie mtiin Vater sagen wird, so werde ich tun. - 2. Wie das Präs.. so finden auch Imperf. u. zusammenges. Perf. von a vrea auxiliäre Verwendung, u. zw.: a) das Imperf. mit Inf. a) LV. als Konditional: vream face ich würde machen; vream fi făcut ich würde gemacht haben. Să nu vrea Domnul fi între noi cînd sau-la-se-vrea oamenii spre noi 3 ama vii înghiţi-ne-vrea {OORESI PS.5 25Cb;Ps 123,2). Jură-să David că va pierde pre Naval cu tot ce are3 de nu vrea ieşi Avi- gai-la muierea lui Naval_____înaintea lui (CÄR.PRE SC.,CCR 131). De nu mă vream teme, şi scrisoarea_________ o vream ceti (BIBLIA 1688 Ib 31, 36) . Acesta multă bărbăţie arătă'3 aît3 de vrea fi ş-altă lume alăturea3 destoinic ar fi fost a o ţinea şi a o derepta (MOXA, HC 1,360; von Titus). De nu~l vrea fi apucat moartea ___multă risipă ţărilor să vrea fi făcut (URECHE, LET.2 1,176). De-l vrea fi tămăduit (Hs.pe Lazăr) de în boală3 puţină menune vrea fi fost (MS.TR.17.Jh., GCR 1,138). Ceuca mai de omenie vrea fi fost arăttn-du-se în firea sa (ŢICH.,GCR 11,213). - In anderer Konstruktion: Ca oricînd ei vrea să meargă asupra altor cuiva sau cînd alţii asupra lor vreau a veni, ei ajutor să le dsa (SPĂT.MIL., LET.2 1,120). - Der Typus vream face vertritt häufig Konditional II, steht also im Sinne von vream fi făcut: De nu mă vi-eaţi do-sădi, nu aş fi astăzi împărăteasă (MOXA,HC 1,367). Lui Mihai Vodă atunce îi vrea fi lesne şi îndămînă a dorrmij că de neprietenii lui ... se curăţise de 2 toţi (NECULCE, LET. 11,350). Cum vrea fi altcineva în muncă, aşa nu băga samă de dureri de arsură (DOS. VS.Sept. 17;2Qb) - - Oer mit a vrea gebildete Konditional findet sich mundartlich noch heute. Im Arom. lautet er. entsprechend dem Futur, vrea s-fa'c3 vrea fa'cj vreai fa'c. Im BAN. u. im Istrorum. kommen eigenartige Kreuzungen der Typen vream fa'ce u. aş fa'ce vor. Näheres siehB WEIG.JB.III,139 flg.,ZRPh 28,691 flg.,GRDR.I2 600 flg. - ß) LV. u. TR. BAN. zur Bezeichnung wiederholten od. an Keinen Zeitpunkt gebundenen Geschehens in der Vergangenheit. De-acia prînzia şi vrea durmi puţinei (MOXA,HC 1,363), vgl. engl, and would sleep a littla. Cine-l prea ru9 trage un zabrac einen Verweis bekonmen. Ursitoarele... ursi(ră) pc copil că... hrana i-o X>a aduce o pasăre; că va întîmpina un zabrac bun de la ai hrănitoarei sale, din care va scăpa cu fată curată (ISP.LEG.2 389). - GR. zavrac (SCRIBAN). - ET. vgl. russ. zăbrak "Ausschuß, Drack". // SCRIBAN: asl. zaz-rakü < zazrjeti "schelten". zacea'lă Pl. -cea'le S.f. (1645 VARLAAM R.217) Perikope F. Das Neue Testament ist für die liturgischen Lektionen in Abschnitte, "Perikopen”, eingeteilt. - ET. ksl. za&alo. zace'tie ( + ) S.f. (1645 5-TAINE) Empfängnis F. Zacaatiia sfentei Annei (Ş. TAINE 302). Ingrecarna svintei Annei (DOS.VS.Dech.9 ; 204 a/Glosse:zaceatiia). - ET. ksl. za6atije. zaclina'ci (+) S.m. (1683 DOS.) Beschwörer M. Fiind diacon şi aforiat (dpoptcrrris), Glosse: zaclinaci eva de giura neputinţa şi să istelia (DOS.VS.Noe.l8;134 b)- - ET. ksl. zaklinaöi. zacna'tä etc. siehe zăgneată. zaco'n S.n. (1646 PRAV.MOLD.3 1063) 1.Ordnung F. -2. Orden M. Nimea nu-şi vădea barba, şi pe sac umplut cu paie după zaconul lor dormia (NEC.COSTIN,LET.1 1,11). - ET. pnln. zakon. zacu'seă S.f. (1793 PREDETICI 1,294a) 1. veralt. Frühstück N. Orice fac (grecii) în fătărie, mie mi-au mărturisit Că cî-ţiva după zacus-că apoi s-au împărtăşit (BELD.ET.15;die Kommunion muß nüchtern genoimen werden) . — 2. i n öl eingelegtes Gemüse mark. -3. Fischgericht N. - ET. russ. zakuska. zada'r (1551/3 ES 27 a-Mt 10,8) I. Adv. în zadar vergebens, umsonst. Eghiptenii îndsşert şi în zadar vor folosi voao (BIBLIA 1688 Js 30,7). Corbul, urmele...ostenintelor în zădar... simţind (CANT.IST.169). Mi-a fost ruga în zadar (AL.PP.169). în zadar mi te gaţi bine, Mergi ta joc, nu te ia nime (I.-B.446). - II. Adj. e i-t e 1. Orînduielile la iad sînt cu grăbire, Nu este °a la noi zadară prelungire, Şi hotărîrile să dau într-un minut (DONICI 130). - Substantiv.: Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura (din cupa de vin), şi lumea-ar fi a ta (AL. POEZII III,IN.56). -GR. zădar (DOS.VS.Dech.14;218 b) . - ET. slav. za darii (poln. veralt. zadar), în nach în dar. - SG. ALR SN III,K.775jV,K.1477. zada'raic Adj. (1703 GCD) 1. vergeblich, eitel, unnütz. Muncă, speranţă zadarnică vergebliche Mühe, eitle Hoffnung. - 2. von Menschen: eitel. Sigismund Bathori nestatornic şi zadarnic, se trufi şi se înălţă cu mintea de cînd tractă şi se rudi prin căsătorie cu împăratul nemţesc (BÄLC.90). - Auch adverbiell. -GR. zăd-. - ET. zu zadar. za'dă Pl. za'de S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Lärche F. (Larix). Frunzişul aburos al vreunei zade ...pe un pripor ameţitor (UR.BUC.229). - 2. MOLD. Kienspan M. - GR. arom. dz--, zad, TR. zadră (BR.). - ET. lat. taeda "Kienbaum, -holz", viat. auch daeda bezeugt, vgl. dalm. teda, it. dial. deda etc. Das d- stammt vermutl. von gr. Soc;, 6cjo56g "Kien-fackel, -holz". ~ SG. ALR II/I,MN 3860,1285SN 111.K. 626. za'die Pl. za'dii S.f. (1768 DLRLV) TR. CRIS. MARAM. BUCOV. Vortuch N. zum Trach-tenrock. Văzui pe mica venind, Cizme roşii tropotind, Poale albe sfîrîind, Zadia-n vînt fîlfîind (PP.,CL V, 116). - ET. vermutl. zu asl. zadäti "anlegen, -ziehen". -SG. ALR SN II,K.541;IV,K.1164,1180. zagara' S.f. (1693 Ş.INFL.) veralt. Pelzbesatz M., Verbrämung F. Conte şui de postav...cu zagara de samur (Ş.INFL.) - ET. nach der Stadt Zagara. zahana' siehe zalhana. zahara' siehe zaherea. zaharica'le S.f. Pl. (1793 PREDETICI 111,565) Zucker-, Naschwerk N., Süßigkeiten (Pl.). Astăzi cînd are parale, mănîncă zaharicale şi cînd sa caută mîine, n-are cu ce să-şi ia pîine (PANN PV.1883,50). Trimitîndu-i pocloane cafea multă şi orez, vutcă, zahăr şi alte zaharicale (DION.,TEZ.II, 189). - ET. ngr. £axapi.xd. zaharisi' Präs. -se'sc (1834 DRĂCH.IC.,CADE) I. V.tr. (ver-, über)zuckern, kandiere n. Cu miere mi-l ungea, cu zăhar îl zahărea (TEOD. PP.153). - II. a sa zaharisi 1. z u Zucker werden. Duduca Safta... îmi găsi pricină de la te mievi ce, de la un rod de zahar care se zăhărise zaharisit 900 (GANE,CL X,335). - 2. fam. v. Menschen: verknöchern. S-a aciuat în mînăstirea Ursulinr.lor— unda sa zaharisi în evlavia (UR.BUC.54;Gallizismus: "sa oonfit en devotion) . E un biet bătrîn stricat, a fost pa vremuri cava da capul lui, dar acum s-a zaharisit (LIT.) . - GR. zăhări. 'ET. zu zahăr bzw. ngr. £a.xap6vw, Fufc. -pÖCTCiJ. zaharisi ~t Adj. (1844 FILIP.) 1.verzuckert, kandiert. Fructul său (a'l lui Citrus Sinensis)... e minunat da bun— pentru a sa face cu dînsul acele plăcute bonboane zaharisite numita "chinois" (DATC.HORT.267). Fructe săhărite kandierte Früchte. - 2. v e r s ü B t. Un colac do grtu... Ca zahăr zăhărat (PP.SEV.NUNTA 106). Fig.: Ilenuţa... asculta, cosînd cuvintele zaharisite ale Movileanului (DEMETR.NUV.55) die zuckersüßen Wcrtj des M. - 3. eingezuckert. Stupii cei slabi sau carii fac miere zăhărite (FILIP.AGR.170). -4. altersschwach.- GR. zăhărit, -at. - ET. a zaharisi. zaha'miţă Pl. -ha'mite S.f. (1821 IORGA S.D.VII,262) Zuckerdose F. - ET. zahăr. zaharo"s Adj. (1845 ION.CAL.94) zuckerhaltig. Sorgo zăhăros dă un furaj foarte îmbalşugător (GAZ.SÄT.XIV,466) . - GR. zăhăros. - ET. zahăr. zaliăr S.n. (1508 BGL) Zucker M. O căpăţînă de zahăr ein Zuckerhut. Trestia da zahăr Zuckerrohr. E un om de zahăr er ist ein herzensguter Mensch. Vgl. amar IV. 1. - GR. MUNT. zahăr, MOLD, zaha'r, TR. BAN. zäha'r. - ET. ngr. £dxapL. - SG. ALR II/I,PN 6911,15jSN IV,K.1108, 1136-7. zäherea" S.f. (um 1640 URECHE,DLRLV) veralt. Lebensmittel (Pl.), Futter N., bes. Proviant, Mundvorrat M. Au nu da cu vară stăpînii caselor de iarnă grijindu-să, toată zaharaoa trebuitoara în jicniţala şi cămările sala grămădasc? (CANT.IST.80) . Fînul, paiale şi cela-lalta zăhărele menite spre hrăniraa vitelor (ION.CAL. 2) . Îngrăşatul oilor se face pe cîmp cu iarbă verde şi cu darea de zahara în uluca odată po zi (ION.DOR., S.INFL.). Badea Niculaa... fusese... comisionarul unui tura... pe seama căruia strîngea zaharaa de prin satele vecine (GHICA VII). Cînd asta să maargă domnul la vreun război, apoi urmează... tunurile... şi cu toate cele trebuincioase ale unei tabere, şi zahereaoa (CANT.SCRIS.215) . Au fost trimis şi din Ţara Muntenească domnul Băsărăb Vodă aîtei>a mii de chile zahere ', făină şi orz (NEC.COSTIN,LET.2 11,115). - GR. -hara~, -harca -hroa ' (DOC.1802,TEZ.II,310 flg.), -hivaa' (DOC.1809,TEZ.II,341). - ET. türk, zahire, zahre. zaiafe't Pl. -fe'turi S.n. (um 1730 AMIRAS) Castmahl N., Schmaus M. Ducîndu-mă la Rusciuc în casele sale, îmi făcu (Celebi-Aga) ziafet (I.VĂCAR.I.I.O.TEZ.11,299). Beizadea Grigorie Sturza avea ziafet de ziua lui şi ne poftise pe toţi românii pi'oscrişi (GHICA 170) . El oferea acelor tîlhari de drumuri ziafeturile cele mai delicioase ca să dobîn-dească favoarea lor (FII,.CIOC.275) . De trei luni acum de cînd v-aţi însurat, aţi dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (AL.OP.I,1248;der Schwiegervater zum Schwiegersohn) . Acest fei de zeefet frwnos i-au făcut (Fliondor armaşul lui Mavrodin paharnic) (NECULCE, LET.2 II,229;Fliondor hatte M. halbnackt und rücklings auf einem Pferd sitzend durch die Straßen, führen lassen) . - GR. zeefet, zaifet, ziafet, zăiefot (EN.COGÄIN. ,LET.2 111,239), zäfet (AMIRAS.LET.2 TII, 172), zafet (PP.VÎRC.), zeafet (RC.IR.120), zeifet (STAM.). - ET. türk, ziyafet. za'icä siehe Raită. zai"f Adj. (1779 DLRLV) veralt. unwohl, unpäßlich, leidend. Doamna Ruxandra este zaifă şi de aceia nu poate să stea şi ea cu musafirii la ospăţ (UR.LEG.320). (Cocoana) îi cam zaifă, drăguţa!... Au răguşit (AL.OP.I,1023). -ET. türk, zayif. zaife't siehe zaiafet. zaiflî'c (+) S.n. (1825 BOGA D.B.11,88) Unwohlsein N., Unpäßlichkeit F., L e i d e n N. Alţii... Se plîng... Că mereu sufăr de-o boală mare... Căci tronul ţării le stă-n sto-mah. Eu unu, slavă Domnului! sînt ferit de asemenea zai-flîc (AL.OP. 1,92) . - ET. türk, zayifhc. zai'm (+) Pl. zai'mi S.m. (1728 RADU POP.) ehem. bei den Türken: Graßlehnsträger M. Au rînduit şi pre un vezir-agasî, amune Ahmet Aga Zairrrul_să ceară pre pribegi la Mihai Vodă (RADU POP.MAG.IST.IV, 144) . La arme, la arme, zaimi, iuru-cleri (BOLINT.2 1,171). - ET. türk. zaîm. za"iţă siehe gaiţă. za'lă siehe za. zălhana" Pl. -na'le S.f. (1713 IORGA S.D.V,352) veralt. Schlachthaus N. Se umplu de sînge de sus pînă jos. Aşa plin, ca un parlagiu de la zalhana, se întoarse fuga la împăratul (ISP.LEG. 901 zapcilîc 343) . Sluga âac-o -intra, Pc—amîndoi că na-o tăia Ca pe boi la zahana (PÄSC.LP.268). - LM. durch abator ersetzt. - GR. PP. zah-; sath-, sah-. - ET, türk. saViane. zalhanagi'u (+) Pl. -gi'i S.m. (1742 IORGA S.D.VI,405, Schlächter M. - ET. zalhana. zajna'n ( + ) S.n. (1420 DOR) Gelegenheit F.. in der Wendung: îmi vine zamanul es bietet sich mir die Gelegenheit. (Muntenii) făcură...pace suliminită, că, cînd le venia muntenilor zamanul, tot îi împiedeca la trcbi pe Cantemireşti (MECOLCE,LET.1 11,297). -Er. türk, zaman. za"mă siehe zeamă. zairibi'lă Pl. -bi'le S.f. (1783 BENKÖ 415) 1. Hyazinthe F. (Hyacinthus) . Ce bogată sală. Plante cu foi maxi, ghivece cu zambile (DEL.P.31). - 2. OLT. Meerzwiebel, Stern hyazinthe F. (Scilla bifoliajBR.). - 3. zambu'l S.m. Muskat-hyazinthe F. (MuscarijBR.). - GR. zarnbu'l (CIH.), zimbri"t (RAL.SUV.62). - ET. türk, siimbül, zürrib-; in allen Balkanspr. zainbo'l siehe zimbil. zambu'l siehe zanibilă. za "rocă Pl. zămci S.f. (um 1730 MUŞTE) Umwallung F., Ringwall, Gürtel M. Tebrizut... nu-i încunjurat cu zid; dară fieşteca-re casă ca o cetate fiind încungiurată cu zamcă de lut îngrădită, şi cuprind multe case într-o zamcă 2 {M[JSTE,LET. 111,71). Se ausiau tunurile dînd din 2 ocopuri şi de pin zămci dînd (NECULCE,LET. 11,259) . - GR. Dim. zămculi'pă (NECULCE,LET.2 11,399). - ET. vgl. asl. zamukü "claustrum", serb. zamka, nslov. zanka "Schlinge", poln. zamek "Schloß" etc. zamfi~r Pl. -fi're S.n. (1683 DOS.PAR.33a) Saphir M. Iată eu gătesc fie antrax piatra ta Si temeiele tale zamfir- (BIBLIA 1688 Js 54,11). 0 piatră de zamfir mare şi frumoasă, limpede şi albastră întocmai ca seninul cerului (OD.,CL IX,24). Părefii albi ca laptele... şi cu dungi de aur împodobite eu zamfiruri şi rubinuri (ISP.LEG.2 237). - ANTHROPON. Zamfira (MARG.2 42b). - GR. samf- (BIBLIA 1688 3b 28,6), sapf- (CMILIAI 1775,GCR II,106;COST.STAM.), saf- (POL.), LM. sa/- (COST.BAR.), Pl. auch -fi'miri. Pl. m. zamfi'ri (OD.MV.1894,79). - ET. ksl. sam-firu< gr. crdTtcpeLpoe, ady.cp-, z- ist dunkel. zampara' Pl. -ra'le S.f. (1868 BARC.) I. Kastagnette F. (CIH.). - 2. T a n z M. Boierii... încing hore, bătute, zamparale greceşti (UR.LEG.330).-3. Schwelgerei F. (BARC.). - ET. vgl. geampara, türk, zampara. zanparagi'u Pl. -gi'i S.m. (1835 GOR.HAL.11,205) Vagabund, Liederjan M. Ce cauţi să te amesteci cu vagabontii, eu zamparagiii, cu pungaşii (CARAG.,CL XIX,126). - ET. zu türk, zampara. zamparalî'c Pl. -lî'curi S.n. (1835 GOR.HAL.) MUNT. fam. Ausschweifung F. Prăpădi averea părintească... cu zamparatîcuri, eu beţii (GOR. HAL.II,5). - ET. türk, zamparalîk. za"p(a)! Interj. (1892 SEV.) ahmt das Kläffen der Hunde nach: klaff! klaff! Moşneagul dă să intre şi et, căţeluşa iar zapa, zapa (SEV.PÖV.252) kläfft ihn wieder' an. - ET. onomatopoet. za'pcă siehe zatcă. zapcia'lă Pl. —cie“li S.f. (1844 AL.) veralt. Zwangseintreibung F. der Steuern. Sînt sătul de biruri grele____De cio- coi, de zapciele (AL.OP.1,1033;ein Bauer spricht). -ET. a zapcii. zapcieri'e (+) Pl. -ri'i S.f. (1910 PĂSC.) ehem. Amt N. des Kreishauptmanns. Bä-jenar... Armăşia cumpăra. Unda lua armăşia, Pavaă lua zapcieria! (PÄSC.LP.275). - ET. zapciu. zapcii' (+) Präs. -cie'sc V.tr. (uni 1743 NECULCE) pc. von jdm. die Steuern zwangsweise eintreiben. (Minih) scria şi la Petri Şipon generalul... să zapciască pre caimacami pentru 2 banii poclonului lui (NECULCE,LET. 11,419) . - ET. zapciu. zapciitu'ră (+) Pl. -tu ri S.f. (um 1743 NECULCE) Steuereintreibung F. Duca Vodă______________ la purces, multă strînsoare făcea pentru rămăşiţa birului 2 ... Ce şi pre cale_tot zapciituri erau (NECUDCE,LET. II,217). - ET. a zapcii. zapcilî'c (+) Pl. -lî'curi S.n. (1731 POTRA 1,331) ehem. Amt N. des Kreishaupt rnanns. Mă făcui zapciu ■într-o plasă pe unde era moşiile noastre; dar de la un zapcitic ce puteai să cîştigi atunci? (MS.19.Jh.,REV.TOC.II,411). Zapcilîcurile, potcovnicii-te duR poteră şi căpităniile de judeţ• • • îi deteră şi ele un cîştig bunicel (FIL.CIOC.191;von einem Minister). - GR. -tic. - ET. zapciu. zapciu 902 zapci'u Pl. -ci'i S.m. (1698 ARHIVA X,256) LV. 1. allg. Bezeichnung für Vallzugsbeamte aller Art: Bütte 1, Vogt, Exekutor, Po 1 ize i- agent, Gendarm M. etc. Orxnduitul zapciu să sc sîrguiască a lua... cartea de judecată şi să o arate celor ce să pviainuip.se (PRAV.IPS.,GCR 11,125). Acele agale... au orînduit colgii şi sithaşi, adecă nişte zapcii şi polcovnicei, însă turci, să w/ibis prin tavă să scoată dăjdiiln de la raiale (DION.,TEZ.II,230) . (Domnul) s-au... apucat de lucrul caselor despre salarn- lic... împărţind zapcii la toate trebile, care şi eu am fost orînduit asupra acoperămîntului bisericii cei mari de am acoperit-o (EN.COGĂLN.,LET.2 111,225). Vătavul da păhămicei stă zapciu pe păhărnicei să dreagă la masă, iară vătavul da stolnicei stă zapciu asupra stolniceilor 2 pentru rînduiala bucatelor (GHEDRGACHI,LET. 111,312). Zapciii spătareşti şi ageşti ce sînt paznici la margine pe la uliţele şi drumurile (oraşului) ce întră în politie (DOC. 1809,TEZ.II,342) . La toate răspint-inile cîte un zapciu al Agiei oprea carele să nu se vîra, pînă după trecerea alaiului (C.NGR.27).-2.Offizier M. Spătarul are sub dînsul un boier logofăt şi şase boieri zapcii, adică pe căpitanul de lefegii, pe vel-ceauş, pe polcovnicul de poteră (FOT.III,276). Cîte 3 zapcii la un steag, adică stegar, odobaşa şi ceauş (COND.1776,S.INFL.). - 3. (19.3h.) Kreis haupt-m a n n, Landrat M.; er unterstand dem ispravnic (de judeţ). Mai adesea untul este obiect de dar către proprietar, arendaş, zapciu etc. (MANOL.IG.TAR.266). -ET. zu türk, zaptiys. za'pis Pl. za'pise S.n. (1434 DERS) veralt. Urkunde F.,Schriftstück N., Schein M. Mărturisim cu cestu zapis şi scrisoarea noastră cian... am vîndut direapta ocină a noastră_ lui Mănăilă (DOC.1614,GCR 1,45). Cela ce miluiaşte săracul şi mişălul nu rumpe numai zapisul păcatelor lui, ce încă ia şi alt zapis de mărturie carele... zice: cel ce miluiaşte pre sărac împrumutează pre 2 D-zeu (MÄRG. 36a) zerreißt nicht nur die Liste seiner Sünden. Cîte au făcut deaca se-au pus arhiereu, acelea sînt ale besericii... şi prjs acelea nu face zapis (ÎNDR.48) das, was er als Bischof erworben hat, gehört der Kirche und kann nicht testamentarisch vermacht werden. Văz eu că cu zapis nu se tine casă (PANN PV.M.II,77) ein Vertrag allein erhält die Ehe nicht. Am toate zapisele casei în regulă (BRAT.ID.247). între oamenii cinstiţi vorba e zapis (PÄSC.LP.112). - ET. asl. zapisü. * za pişcă (+) S.f. (1816 URIC.V,205) (Toten)Schein M. Boteji oameni fără cerfi-ticat de la primărie şi îngrochi pe morţi fără zapiscă da la d-nu doftor (BOGD.BUR5.78;zum Pfarrer). - ET. russ. zapiska. zapt S.n. (1633 DRHA XXI,423) LV. 1. Besitznahme F. Toate cantariuri-le omul rînduit de la acel ce va avea miluire venitul cantariului să le aibă supt zaptul lui (COND.1776,ş INFL.) soll... unbeschränkt verfügen. Pazvandu... toate trebile le-au luat ca un haian asupra lui... şi toate supt zaptu lui le-au supus (DION.,TEZ.II,186) riß alles an sich. Să se ia cetatea supt zaptul împărăţiei de la un hot şi hain care s-au făcut da sineşi stăpînitoriu cetăţii (DION.,TEZ.II,190). - Bes. a face c. zapt von etw. Besitz ergreifen, sich seiner bemächtigen, es in Besitz, Beschlag nehmen. Au trecut moscalii şi ou făcut cetatea zapt (EN.COGĂLN 2 "' LET. 111,263) . Constantin Vodă au repezit__caimacami fiind schimbare între domnie, făcînd fieştecare zapt la -> 2 locul ce mersese (EN.COGĂLN.,LET. III,212;die beiden Fürsten mußten ihre Regierungssitze untereinander tauschen. Pre turcii balgii din tară foarte îi înfrînase (Grigorie Vodă) şi se temeau de dînsul de nu puteau face zapt întru nimică (NECULCE,LET.2 11,374). (Marfa) se va pecetlui şi făcîndu-se zapt la cămara domnească se va scoate din tara Domniei mele afară (DOC.1794, FIL.CIOC.205). - Daher fam. noch 19.3h. a face c. zapt etw. mit Beschlag belegen, kapern, in die Tasche stecken. Atîta namilă de marmură... cum oare să o facă zapt cineva, fie măcar acela şi un borfaş încoronat? (OD.PS.79;von dem Triumphbogen Konstantins des Großen, der, wie der Verf. weiterhin ausführt, von Trajan errichtet u. von ersterem durch Anbringung von Inschriften u. Skulpturen unrechtmäßigerweise zu dem seinigen gemacht worden sei). - 2. a face zapt cuiva jdm. Einhalt gebieten. Oştile Roşiei... le va porni (împăratul Pavel) cu război asupra împărăţiei sale şi va face zapt turcilor (DION.,TEZ.II,203). - ET. türk, zabit; a face zapt nach türk, zaptemek. za'pt-ferma'n (+) S. (um 1770 CANTAjLET.1 III,l86) Bestallungsbrief M. des Sultans für den Fürsten. Au adus zapt-feriman, blana şi armasa-riul Sachir-bei; au îmbrăcat pe Vodă cu blana (MS. 1822,LET.2 111,448). - ET. türk, zapti ferman. zar1 Pl. za'ruri S.n. (1821 BELD.,LET.2 111,376) Würfel M. Jocuri de şah, domino, dame, zaruri de os (MON.OF.1875,2286). Tînărul nobil de astăzi ... Se pricepe să-nvîrtească cercul cel grecesc la joc Şi ce lesne scoate-n fată tocmai zarul cu noroc/ (OLL.HOR.252) . - GR. Bisw. Pl. m. zari. - EI. türk. zar, in allen Balkanspr. lăicu'ţă (erwachsenes) Mädchen M. Cînd eram d-o zăblăiaută, îmi băga mîna-n sîn ta ţîţă (PP.RC.IR.366). - 2. großer Hund: R 0-d e M. Cînd a văzut-o boieriul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor ca s-o rumpă (SBIERA POV.223} . - 3. TR. Fresser M. - GR. zablău. - ET. vgl- magy. zabdlo "Fresser". zăblă'u2 Pl. -bla'ie S.n. (1649 MARD.) Tuch aus Sackleinwand: Sack-, Zel t t u c h N., P 1 a n e F. (Sămînţă) se întinde în straie pe zăblaie sau rogojini (ALEX.AGR.67). Cînd îi pomeneşti de furcă, Ia zablăul şi se culcă Şi se-nve-leşte cu sacu Şi doarme pîn-o ia dracu (PP.RC.IR. 366). Dezbrăcîndu-să (împăratul Dechie) din haine-m-părăteşti şi-mbrăcîndu-să cu zablău (DOS.VS.Oct.22; 76 b). Domnul spre bucurie mi-au înborsu-mi plInsul, Zablăul ce-mbrăcasăm m-au schimbat dinir-însul (DOS.PS.V.29,30;Ps 29,12;VULG.:saeeum). - ET. unbek. - SG. ALR SN II,K..441,494;III,K.741. zăbovi" Präs. -ve'sc (um 1560 BRATU3SLLF 11/339) 1. V.tr. 1. pc. j d n. h i n-, a u f h a 1 t e n, e. etw. verzögern. Nu voi să zăbovesc pre ce- 2 t itoriul cu lungă voroavă (NEC.COSTIN,LET. 1,40). Bogdan Vodă n-au vrut să-i dea război (lui Alexandru Vodă), socotind să-i bage (pe moldoveni) la locuri strînrte şi zăbovindu-i să-i flămînzească (URECHE,LET. 2 I,148) um sie auszuhungern. Crîşmăr-iţa_se roagă să n-o zăbovim, că mai are şi alţi muşterei (CREANGĂ,CL XV,454) die Wirtin bat uns, sie nicht aufzuhalten, denn sie habe auch andere Kunden. Care tot mereu vorbeşte, El treaba ş-o zăboveşte (PANN PV.M.II,35). - 2. pe. jdrn. die Zeit vertreiben, ihn unterhalten,zerstreuen. Iubitorilor de învăţătură, voind a vă (ză)bovi au această cărticică, să o priimiţ cu dragoste (MS. 1802,GCR 11,196). Fusesem în Ţicău la un prieten bolnav să-l zăbovesc un ceas două (NĂD.NUV.II,221) . - II. V.intr. 1. säumen, zögern. Şi acum ce zăbăveşti? Scoală-te de te botează şi te spală de păcatele tale (NT 1648 Apg 22,16,CCR 95). Potlogarii •.. pîndeau pe nesocotitul pedestru, care zăbovise a se întoarce acasă şi adeseori el pierdea... viaţa (C.NGR. 15). Stă sufletul mieu să dai samă de dînsul naintea lui D-dzău de-i zăbăvi şi nu mi-i botedza nai desîrg (DOS.VS.Oct.8;53a). Isprava întru aaeasta 2 precum văz n-au zăbovit (BELD.,LET. 111,339) blieb nicht aus. LV. in Wendungen wie: Atunce nu zăbovi vreme şi muri Iablonovschi hatmanul coronii (NEC. COSTlN,LET.2 11,272) es dauerte nicht lange. După aceia, nezăbăvind vreme, toamna, au dat (Jigmond) domnia Ardealului lui Ştefan Iosica (NEC.COSTIN, LET.1 I,App.116) bald darauf übergab J. die Herrschaft... an St. I. - 2. într-un loa an einem Ort verweilen. Zăbovind Ştefan Vodă acolo pînă a se strîngers oştite toate (URECHE,LET. 1,128). Doamne Ştefan, dumneata, Mai zăboveşte colea (PÄSC. LP.238). - III. a se zăbovi 1.verweilen, sich Zeit nehmen, sich verspät e n. Că de nu m-am fi zăbovit, acum ne-am fi întors de două ori (BIBLIA 1688 Gn 43,10). De m-oi zăbăvi, s-a scîrbi (DOS.,GCR 1,255) wenn ich mich verspäte, wird er sich ärgern. Podara să zăbă-via, Să făcea că să gîndea (VÎRC.24). Pe aceiaşi vreme zăbovindu-se Traian în Chesaria Capadochiei, au mai omorît şi pre Iachentie cămăraşul său, pentru legea creştinească (NE£. COSTIN, LET.2 1,72). - 2. LV. cu a., la c. (DOS.VS.Oct.9;55b) , în c. (CANT. IST.51), prejur c. (DOS.VS.Oct.4;44b) , după c. (NEC. COSTIN,LET.2 1,44) seine Zeit mit etw. zubringen, sich damit abgeben, beschäftigen. La primblări la cîmp ieşia adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri şi cu 2 nagarale (AMIRAS,LET. 111,160). Ermioni să zăbăvia şi cu meşterşugul doftoriei (DOS.VS.Sept.4,7a) . Şi să te zăboveşti cu Sfînta Scriptură ca un preot (NEC. COSTIN,LET.2 1,44). - GR. LV. u. ugs.,bes. MOLD. -băvi. - ET. slav. zăbaviti, vgl. bulg. zal-avjam, serb. nslov. -viti, russ. -vitj etc. zăbovi're Pl. -vi'ri 3.f. (1649 MAKD.) 1. Verweilen N. -2. Verspätung F. - ET. a zăbovi. zăbovi't Adj. (1693 EN) veralt. verspätet. - Auch adverbiell: Craiul leşăsc vine zăbovit, cu nădejdi de puţin luciu (ETSI 10) . - Neg. nezăbovit. Nezăbăvită vreme se aleg trii bărbaţi (NEC.COSTIN,LET.1 I,App.41) unverzüglich. - GR. zăbăvit. - EI. a zăboiri. zăbra'nic Pl. -bra'nice S.n. (1698 MIN.Oct.104a) MIJNT. 1. Flor, Krepp M. Pe ţarina încă grămădită a noului mormînt, zări o femeie zăcînd înfăşurată într—o lungă maramă de zăbranic negru (OD. D. CH. 9) . Pe sofa se rostogolea o femeie cu umerii rotunzi şi albi, îmbrăcată în zăbranic uşor şi străveziu (DEL.P.217) wälzte sich eine Frau mit einem dünnen, durchsichtigen Schleier. Saşa Malerian, pentru ea şi pentru fete, a poruncit un mare doliu, rochi, lunai şi zăbranice de la pălărie şi pînă în pămînt (DEIL.P. 109) . Amurgul serii înfaşe firea într-un zăbranic sur (DEL.S.5).-2. Brautsch leier M. (SEV.NUNTA 268). - ET. vgl. bulg. zăbradnik (CADE). zăbrea 908 zăbrea" Pl. -bre'le S.f. (lb.Jh.CV) 1.Gitterstab M., Pl. Gitter N. De la poartă, printre zăbrelele gx'ilajulu'i poţi citi. ds departe: "Turnătorie - Atelierele" (BASS.VULT. 138). (Pe timpul lui Caragea) femeile orau îneunjurate de toate precauţiunile profilactice; ferestrele aveau zăbrele ca puşcăriile, porţile se deschideau greu, căci erau înarmate cu broaşte tari (GETICA,CL XIV,87). Să mă pui la fereastra casei tale în grădină, La zăbrele de fereastră, Să mă vezi cu drag din casă (RC.IR.108). - Seltener Sg.: Cucoana Frosa stătea la zăbrea_şi privea gînditoare la rarii trecători (SAD.CR.209). Nepoata sultanului... Pe Serb iată că-l zărea Bin serai de la zebrea (AL.PP. 106;die Haremsfenster waren mit hölzernen Gittern versehen). De zăbrea că l-am legat (calul) Şi în casă am intrat (PÄSC.LP.19). Şi şedea lîngă o ză-bleală (ksl. vo ohne) un giurelu (CV2 8b;Apg 20,9) . - 2. LV. Schützwehr, Zinne F. Cătră mine chiamă de la Siir: Păziţi zăbrelele (kal.sa-brala) (BIBLIA 1688 Js 21,11). Să nu mai îmbie să leşuiască Pre supt zebrele să aăpuiască (DOS.PS. V.54,24;nachVUIß.v. 11: Die ac nocte circwndabiL eam sicper mur os ejus iniquitas). - GR. zăbrea'la = ksl. zabralo (MARD.), zablea'lă (CV I.e.) sonst Sg. LV. nicht belegt. - Dim. zăbru'ieă (PP.FR.-C. MOŢII 197: zîbr-) . - ET. ksl. zabralo "Schutzwehr, -gitter etc.". - SG. ALR II/I,MN 3838,125;K.267-6. zăbu'n Pl. -bu'ne S.n. (um 1599 DERS) wattierte Steppkleidung. Tinerii, rumeni şi năduşiţi, cu zăbunele şi cu cămăşile descheiate, călări pe rotaşii din stînga (căruţelor) , da chiote în goana cailor (DEL.I.V.s.V. 160). - GR. zăbo'n, zobon (C.NGR.Al.Lăp.) , Pl. -boane. - Dim. -buna~ş, -ne~l,Pl. -şe bzw. -le. -ET. vgl. türk. z%b%n, serb. (nach MIKL.TE.II,86 subun, zobun < it. giubbone, venet. zupon. - SG. ALR SN IV,K.1181-2. zăbuna'r Pl. -na'ri S.m. (DOC.1779 IORGA O.E.286) LV.Hersteller M. von wattierter Steppkleidung. - Danach Schneider Fl. Zăbunarii au a face numai cu haine de bumbac (DOC.1793, Ş.INFL.) . - ET. zăbun. zăbuna'ş etc. siehe zăbun. zăbunări'e Pl. -ri'i S.f. (DOC.178j) LV. 1.Schneiderwerkstatt F. für wattierte Steppkleidung. -2.wattierte Steppwaren. Să vînză marfă de zăbunărie, adică anterie şi zăbune femeieşti şi copilăreşti (DOC.1785, Ş,INFL.). — ET. zăbunar. zăbuşi" siehe zăpuşi. zăea're S.f. (1683 DOS.) 1.Darniederliegen, Siechtum N. Troil s-au războlit cu grea zăcare spre moarte (DOS.VS.Noe. 12; 120b) . Şi iată că femeia pică la zacare de moarte (fîOGD.POV.79) erkrankt tödlich. -2. (langes) Liegen (an einum Ort). Pä-mîntul în care se seamănă colza tx>ebuie să aibă o firească scursură de apă, că nimiuă nu-i este atîta de primejdios decît zăoarea apei pe lan (ION.CAL. 143). - ET. a zăcea. Gebildet wie făcare, născare, vînzare etc. zăca"ş Adj. (l84l POEN.II,489) MUNT. TR. farn. 1. nachtragend. - 2. bösartig, heimtückisch. Acest om era piz-mătareţ şi zăaaş la inimă. Nu voia, vezi, nici în ruptul capului să-l întreacă alţii nici în bogăţie 2 nici în procopseală (ISP.LEG. , 105). Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie; căni era un 2 zăcaş de n-avea margini (ISP.LEG. 276). Nu ţi-a ruşine, slugă necredincioasă şi boier zăcaş! (GHICA 10;der Fürst zu einem Beamten, der sich Untreue im Amt hatte zu Schulden kommen lassen) . - ET. cerren-tisch schwerlich zu a zăcea, vgl. auch CIORANESCU 9393 u. jacaş. zacămTnt Pl. -mi'nte S.n. (1902 TIKTIN) (E r z-,G e s t e i n s-) Lager M. Zăcămintele (de camolită) par aşa de întinse tncit e vorba să se închirieze porţiuni de teren, cum se face la minele de aur (LIT.). - ET. Nachbildung von frz. gi-ceinent mit Hilfe von a zăcea. zăcă"rişte (+) Pl. -că "rişti S.f.(1683 DOS.) Liegeplatz M. Tu sîngur te-ai mîntuit pre tine dintr-această tăietură ş-ai făcut ştirbă livadă de dzăcăriştea ta (DOS.VS.Dech.24;236b). - ET. zu a zăcea. zăcăşea"lă Pl. -şe'li S.f. (1368 BARC.) Groll M. Sînt gata şi eu a te lua de soţie... că nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcăşală (ISP. LEG.2 283;zur Fee, die ihm übel mitgespielt hatte). - ET. zăcaş. zăcăşi"e Pl. -şi"i S.f. (1841 POEM.11,488) Groll, Neid, Haß M. Se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adîncă zăcăşie (QD.D.CH.15). - ET-zăcaş. zăcăto'r (1581 CORESI OMIL.357) I. Adj. liegend. - II. S.f. zăcătoare, Pl. ~to rî 1.Lagerfaß N. -2. großer D o t t i c ^ in dem man die zerdrückten Trauben gären laßt. - 3. unterer Mühlstein: Boden st ein M. (Ggs .alef 909 zăgan gătoars). -4.Ruheplatz M. des Viehs. Te cutai seara ou soare Şi te scoli în prînzu mare, Cîn— du-i ciurda-n zăeătoare (I.-B.422). - El’, a zăcea. -SG. ALR SN I,K.167 jSN II,K.. 318. zăcea' Präs. sac V.intr. (1551/3 ES 18 a;Mt 8,6) liegen. Coconul, zăcea pre mirişte şi venia un vîltur de-l wribria (MOXA,HC 1,388) . La să-mă, maică, să zac Pe perină de bumbac In braţele cui mi-i drag (I.-B.96). Unde cădea (lăcustele) la mas, ca albinele de gros zăcea (MIR.COSTIN,LET.^ 1,324). (Stra-tocamilul) nu zace pre oao aa alte pasări să le clocească (MS.1652,GCR 1,167). Era o peştere, şi o piia-tvă zăcia spre Insa (MS.1669 Jo 11,38,GCR 1,188). Şi-n-tunerec zăcea deasupra prăpăştii (DOS.Gri 1,2,GCR I, 264). Gew. von Kranken, Gefangenen, Toten etc. La-2ar ce zăcea naintea uşiei lui au picroi (CORESI TE^ 157 b;Lk 16,20) . Sub cel păr mare din sat Zace Danciul pe un pat; Noă ani şi jumătate De cînd zace el pe spate (AL.PP.112). Multe femei fiimoase zăcuseră pe coaste din pricina ei (SAD.CR.10;sie hatte ihre Nebenbuhlerinnen verprügeln lassen). Gruia-n temniţă zăcea Şi prin gratii lung privea (AL.BP.,Novac şi Cerbul). Vedeţi-mă fără de glas şi fără de suflet zăcînd denainte-vă (MS.1669,GCR I,185;cJer Tote spricht). Deşchizînd mormîntul unde zăcea sfînta Theodora de multă vreme (MINEIUL 1698,GCR 1,319). In ptntecile acestor munţi zac comorile minerale cele mai bogate (BÄLC.308). - Spez. krank liege n, de o boală an einer Krankheit darniederliegen. Un glonţ m-a nemerit drept în piept de-am zăcut şase luni (GHICA 19). La munte, oamenii rareori zac de friguri (SEZ.1,81). Zac toţi boii de boală Şi bădiţa de picioare (I.-B.127) an einem Fußleiden. Ohne de: Eu zac boală nebolită (I.-B.208) . - GR. bisw. a za'ce. PerF. zăcu'i, Part. zăcu~t, Ger. zăcî'nd. - ET. lat. jaceo, -ere. - SG. ALR II/I,K.13,45,109,281. zădărî" Präs. -ră"sc V.tr. (uin 1640 URECHE,DLRLV) reizen, anstacheln, hetzen, an-, aufregen. Şi zise Domnul cătră Moisi: Pînă cînd mă zădâraşte (uapoguve l) norodul acesta? (BIBLIA 1688 Nm 14,11). Toţi... cu rîsete, cu chiote ne mai auzite, prinseră să-l zădărească, să-l împungă, să-l pişte (GAMEjCL IX,60). împreunarea aceia a lui Neculai Vodă cu vezirul... au zădărît zavistia 2 domnilor (AXINTE,LET. 11,122) jene ZusarrmenkunFt ... erregte Neid. Orice împotrivire mai tare o zădă-răşte (patima) (CCNACHI 262) . (Aristiţa) gîndind la întîlnirea ce avea să aibă, un feli de spaimă plăcută îi zădărea mintea (NĂD.NUV.1,64) . - GR. -ri. - ET. slav. *zadrati, -derg, vgl. bulg. zadiram "necken, reizen", russ. zadiratj "sticheln" etcj zur Form Vgl. a pîrî, tîrî, vîrî < prăti, prjq, trăti, trq, vreţi, vrş. zădărî"re Pl. -rî'ri S.f. (l65!l NEAGOE ÎNV. 156) An stach ein, Auf hetzen M.- Er. a zădărî. zădărî't Adj. (1862 FTB.) aufgehetzt. (Cerbul) zădărit de haita primenită, îşi ia inima în dinţi şi se apără au disperare (OD.PS.158). - GR. -rit. - ET. a zădărî. zădărnici" Präs. -ce'sc V.tr. (1821 DOC.T.V.T.,210) 1. vereiteln. Păturică... vedea în această atitudine (a căpitanilor) zădărnicirea viselor sale celor ambiţioase (FIL.CIOC.302). - 2. veralt. v e r-geuden. -ET. zadarnic. zădărnici"e Pl. -ci"i S.f. (1703 GCD) 1. Eitelkeit, Vergeblichkeit, Nichtigkeit F. Gîndurile mohorî-te despre zădărnicia străduinţelor omeneşti... care-l frămîn-taseră atîtea nopţi (BRÄT.LD.14). - 2. von Menschcn: Eitelkeit F. Sinan cel nebiruit carele în trufia şi-n zădărnicia sa dispreţuia toată lumea (BÄIC.177). - ET. zadarnic. zădu'f Pl. -du'furi S.n. (lö.Jh.CV^ 56a;Jak 1,11) 1. (drückende) Hitze, Schwüle. F. Toate zilele pămîntului___frig şi zăduh (waGy.a) , vară şi primăvară, zioa şi noaptea nu vor mai înceta (BIBLIA 1688’Gn 8,22). La alergăturile de cai... (privitorii) rabdă uneori gerul, alteori zăduful, după cum iaste vreamea (M&RG.2 11 b). Craiul— şe-de-n perine de puf, Şi cu crengi îl apărp pagii de muscuţe şi zăduf (EMIN.O.I,85). - 2. fig. B e-klemmungjPein, Qual F. Zăduhul ce-o munceşte simte bine c-o sugrumă ziua la miezea-n\are (DEL.S.37). Am dat zarafului... lei una mie, ca să nu-mi facă zădufuri- la numărătoarea banilor (FIL. CICC.240) ich gab dem Kassierer 1000 lei, damit er mir keine Umstände beim Abrechnen mache. - GR. LV. zăduh; MOLD, zăduv. - ET. slav. zaduhü, vgl. poln. zaduch, tschech. zaduch, bulg. zaduk, zaduha; vgl. auch năduf. - SG. ALR SN V,K.1502. zădufo's Adj. (um l660 STAICU 54) veralt. he iß, 3 c h w ü 1. Şi porunci D-zeu la vînt arzătoriu zăduhos (ouYKaiovTL, BIBLIA 1688 Jon 4,9) . Acolo D-zieu aşa fece Să nu fie vară zădufoasă, Nici iarnă cu ger (BUDAI-DELEANU IX, 109). - GR. zădulios. - ET. zăduf. zăgra"n Pl. zăga'ni S.m. (1569 DERS) Raubvogel, wahrsch. Lämmergeier M. (Cypaötus barbatus). Atîta-i găina cît un zagan (SEZ.VII,184). - ET. vgl..pers. türk, sagan, mgr. QxyăvoQ. zăgaz 910 zäga'z Pl. -ga'zuri S.n. (1588 DEPiS) Damm M., Wehr M. Vgl. iezătură. Făcuse Măria Sa zăgaz straşnic Za capătul văii. .. şi %n chi-pul ăsta oprise cursul apei şi- eleştsul se faouse straşnic de mare (RC.LEG. 12). Cînd numai trebuia nimănui ploaie... deodată a deschis D-zeu zăgazurile cemilui (SAD.PS.11) plötzlich ö Pf nute Gott, die Hiirmelsschleu-sen. - ET. vgl. serb. aagaziti. zägl'raä Pl. -gî"me S.f. (1910 PASC.) Säckchen N., in das der Käse getan wird, damit die Molke abläuft. Stăpînut moşiei— uinblă din stînă-n stînă S-aZeagă brînză de-a bună Ş-^urdă, mări, din zăghirlă (PÄSC.LP.276). - GR. -gîlnă (CL XLIV,267), -gîrZă (PĂSC.l.c.). - ET. unbuk. - SG. ALR SN II,K.4 12. zăgnea'^ă Pl. -ne'te S.f. (1683 DOS.) verstärkendes Feuer, spez. R e i-sigfeuer, das man an der Öffnung des Backofens anzündet, um die Hitze zu verstärken (dadurch wird das Maisbrot etc. gebräunt). Împăratul ziuă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele (sfîntului), şi dsaderă foc de iznoavă (DOS.VS. Sept.--.;7a) . Plăcinta nu-i nici fătată, Ai avut slabă zăgnată (PP,MAR.NUNTA 669;zur Köchin) der Kuchen ist gar nicht gebräunt. Fig. a da zăgneată cuiva jdn. anspomen. - GR. säen-, -natä. - ES?, vgl. russ. zag-njota, ukr. zagnitka, zu asl. gnätibi "anzünden". -SG. ALR SN IV,K.1061. zäha'tä Pl. -ha'te S.f. (1888 RETEG.POV.,CADE) 1- MOLO. BUCOV. Schutzwand F. für Vieh gegen die Unbilden der Witterung. Am o nuia lungă, lungă, Şi îngrădesc o poiată Şi o zahată Şi mai rămîne o bucată (SEZ.IV,43;Rätsel:die Schnur des Bundschuhs) . - 2. in der Flcßersprache: Sperre F. (ARVINTE PL.) . - 3. TR. Gasse F. - ET. vgl. ukr. zahata "Rutenwand", tschech. zagata "enger Weg" (SCRIBAN,CADE) . zăhăi' Präs. -ie'sc V.tr. (um 17*0 NECULCE) MOLD. 1. pc. jdn. beunruhigen, beiäst igen, jdrn. zusetzen. Hanul... strîngea turci şi tătari şi tot zăhăia cîte-o aripă de oaste moschicească (NECULCE,I£T.“ 11,390) . Zăhăindu-l muştele ce se nădiseră ta hoitul iepei (SBIERA POV. 166). Foamea care-1 zăhăia tot mai -rău (NÄD.NUV. 1,94) . - 2. c. undeva etw. irgendwohin legen (um es nur unterzubringen), a u s der Hand, weg-, verlegen. Dadaca lui a vmt însă să-l netezească, Dar pieptenele era px’in casă zăhăit (DONICI 63) der Karrm war irgendwo verlegt worden. - ET. ukr. 2aha'iti. zăhăia'la Pl. -ie'li S.f. (um l640 URECHE,LET. ^ 1,199) MOLD. Beunruhigung, Bedrängnis F.Nu treceau tătarii din ceia parte (de Prut) la moscali... nici moscalii... ta tătari... nici făceau zăhăială nimica unii altora (HDZULCE,LET. ^ lif 321). (Împăratul) văzînd că are oaste mai puţină, avea frică şi să mira ce va face. Deci fiind îritr—a— tîta zăhăială la suflet (DOS.VS.Sept.14;17a) . - ET. a zăhăi. zăhăi't Adj. (ura 17^3 INCULCE,LET.1 11,317) verlegt, weggelegt. Iau mai întîi prilej de vorbă de la nişte stative... ori de la o furcă ce stă zăhăită pe horn de cînd gazda este bolnavă (CL IX,3;von den Besucherinnen der Wöchnerin) unbenutzt daliegt. CilpL, buci şi alte lucruri zâhăite prin cele poliţi şi colţare, ca ta casa unui gospodar fruntaş (CREANGĂ,CL XV,45). - ET. a zăhăi. zăhăra't siehe zaharisit. zahăre'turi S.f. Pl. (1890 MAR.) Zucker werk N. Colaci cu zăhărcturi (PP. MAR.NUNTA 827) . - ET. zahăr. zăhări' siehe zaharisi. zahări'că S.f. (1906 PANTU) Bocksdorn M. (Lyciurn vulg.) - ET. ansch. zu zahăr. zaiefe't siehe zaiafet. zăiti'n S.n.-(l8l4 -JTCH.) BAN. Baum-, Olivenöl N. A fi zăitin pe apă rechthaben. Să nu poftiţi să fiţi pretutindenea zăitin pre apă (ŢICH.266). - GR. zătin. - ET. serb. zejtin. zălo'g Pl. -loa'ge S.n. (1550 DERS) 1. veralt. Pfand N. Cela ce împrumutsază, cere 2 zapis sau zălog sau chezaş (MARG. 36 b). Să vei lua veşmîntul vecinului tău zălog, iară să i-'l dai lui 2 ainte de ce ară apune soarele (PO 253;Ex 22,26). Craiul teşesc— pus-au zălog la Alexandru Vodă Sniatinul şi Colomea şi toată Pocuţia şi au luat 1000 de ruble de argint (URECHE,LET.2 1,141) der polnische König verpfändete. -2. LV. Geisel F. Au căutat lui Huniad a pune zălog ta acel Cheor-ghe Despotul pre Vladistav, fiul său cel mai mare (NEC.COSTIN,LET.2 1,146). Au slobozit împărăţia, cătră toamnă, pe solii moschiceşti şi săloagele ce erau popriţi de cînd au avut turcii cu moscalii bătaie la Stănileşti (AXINTE, LET.2 11,165). Sg. häufig Koll. Geiseln, entsprechend der 911 zămisli urspr. Bdtg. "Pfand". Au dat moscalii, şi zălog la turci pre Şefev şi pre feciorul lui Şeremet pînă ce vor plini aceste toate (NECULCE,LEI'.2 11,329). Pu- nîndu-şi (Duca Vodă) zi 100 de zile să dea banii, 2 ş-au pus zălog doi boieri (NEC.COSTIN,LET. 11,26) 100 Tagt: Frist. Atur.ee le-or ieşi (moscalilor) şi solii de la turci ce sînt zălog (NECULCE,LET. II, 336). - GR. S.f. zăloa'gă. - ET. asl. zalogü. -SG. ALR SN IV,K.1012. zăloga"ş (+) Pl. -ga'şi S.m. (1776 A.J.120) Pfandbesitzer M. Creditorii ipotecari şi-creditorii privilegiaţi sau zălogaşi (COD.COM. 1840 Art.252) i vgl. auch CCD.CABÄGEA^ 58). - ET. zălog. zălogi" Präs. -ge"sc V.tr. (1598 BGL) 1. veralt. verpfänden, -setzen. S-au zălogit (Laschi) toate moşiile sale drept zece mii 2 de galbeni (NEC.COSTIN,LET. 1,433). De se va dovedi că muierea_ a dat zapisul ei zălogir.d şi lu- cruri de ale ei (PRAV.IPS. Pentru chezăşie 4). - 2. pfänden. De vei zăloji zălog haina vecinului (BIBLIA 1688,Ex 22,26). Zălogiai pre fraţii tăi în zadar (BIBLIA 1688 Ib 22,6). - GR. LV. auch zăloji. - ET. asl. zaloziti; a zălogi ist an zălog ange-lehnt. - SG. ALR SN IV,K.1012. zălogi"t Adj. (1583 BGL) veralt. verpfändet. Ocina zălogită (BGL 120). - GR. auch zălojit. - Eî. a zălogi. zălogitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1621 DRHA XVII/5,9) veralt. 1.Verpfändung F.-2.Geiselnahme F.- ET. a zălogi. zălu"d Adj. (1649 MARD.) von Sinnen, verwirrt, kopflos, b 1 ö d. loan prinse să sune din talancă ca v.n zălud (GÂNE,CL XIII,333) wiy von Sinnen. Cine să ee-n-potpiveaseă? Căci săracii ameţiţi Fiind toţi în aşternuturi. . .Sta zăluzi într-o uimire (BELD.ET.5) . Lăutarii zăluzi de cinstea din litră, mai slobozeau din cobză cîte-o notă rătăcită (RAL.SUV.8) . li ama -leonul, ca cum ceva ştire n-ar fi avut... de unul Şi de altul întrehînd îmbla şi cătră toţi chip de zălod şi faţă de lovit arăta (CZytor de pîne ... de ce să se zămorească numai de foame? (SEV. POV.57). Nici nu mîncase (el) de dimineaţă şi atunci numai se zămorise au te misx’i ce (NĂD.NUV. 1,94). Moartea... începe cînd a roade la copaci tineri, cînd a forfeca smicele şi nuiele ... Se zămorea şi ea sermana cum putea (CRE&NGĂ/CL XII,29) . - ET. vgl. ksl. zamoriti "occidere", russ. zanioritj "den Hunger ein wenig beschwichtigen", poln. samorays "durch Hunger entkräften etc.”. zamo 's siehe zernos. zăiroşi'fcă Fl. -şi'ţe S.f. (1868 BARC.) Hibiskusart (CIH.:Hibiscus esculentus? CR&IN. :H.Trionum). -ET. sämos (zemos). zăjnu'rcă Pl. -mu'rci S.f. (1825 B.) schlechte, dünne Suppe, Spül- wasser N.El că i-a dat: "Mtncare să le-ajungă Mai mult- zămurcă lungă..." (SEV.AN.26) . Vgl. zämucä "Brei" (TR.V7EIG. JB.VI) . - ET. zeamă. zana't Pl. -na'turi S.n. (um 1670 ANON.CAR.) BAN. Handwerk N. Lucratoarea maistorului la care învăţase el zănatul (POP.HüV.40) . - ET. serb. zanat. zäna'tie Adj. (1698 MIN.Nov.28b) fam. besessen, verrückt, übergeschnappt. Dacă amîndoi sînt... zănatici, ?iă- bădăioşi, Se bat apoi ca nebunii şi trăiesc tot rnî- 2 nioşi (PANN,H. 608). Nervos, iute, cam zănatic umori, dar un fond excelent de prieten şi de camarad (VLAH.GV.190). - Auch substantiv. E nebună lunatică, Umblă ca o zănatică (PANN PV.^ 11,142). - ET. viell. 2 lat. diar.atîcus "leasender Dianaanbetur"; vgl. II.^ 608. zăngăni" Präs. -ne'sc (l805 CRIŞAN 282) I. V.tr.e rklingen, erklirren lassen. Banii pe masă Tot să-i zuruieşt-i3 Tot să-i zîngăneşti, Să-i numeri mereu (SEV.AN.150). Ghebosul o ţingăni (chitara) de vreo două ori (ZAMF. NtJV.14;er sollte sehen, ob die Gitarre gestimmt isit) zupfte ein paar Mal an ihr. Codrenaş... Paloşul şi-l zinghenea (AL.PP.91;um ihn zu prüfen). - II. V. intr. klingen, klirren. Moşneagul... simte că ztnganeşte ceva într-însul (în săculteţ). Fiîdică să-culteţul şi-l pipăie mai bine3 - şi vede că—i plin cu irmilicil (HjGD.POV.20). Zingănind din pinteni şi zdrăngănind cu sabia străbateam...stradele Bucureştilor (CL XVII,2) mit den Sporen klirrend. - GR. zîngăni, ţîng-, ţing-t zingări (CÂT.POV.1,99), zin-guli, ţînguni (POL.), MOLD. zingăni, zingheni (AL.). - EP. zîng. zăngăni're Pl. -ni'ri S.f. (1868 I.NGR.) Klirren, Geklirr N. Ce vuiet surd s-aude viind din depărtare} Ce zîngăniri ds arme, ce tropot, ce strigare? (I.NGR.,CL 11,266) welch Waffenga-klirr. - GR. Varianten wie bei a zăngăni. - ET. a zăngăni. zăngăni't S.n. (1788 MOLNAR SFR4CHL.3 112) Klingen, Klirren N. Auziră vorbele cel-or de casă şi zîngănibul cuţitelor (POP.NUV.41;die Insassen aßen zu Mittag. Zăngăni tul unui mic clopoţel deasupra uşei (DEMETR.NUV.7) . - GR. Varianten wie bei a zăngăni. - ET. a zăngăni. ză'ngăt Pl. ză'ngăte S.n. (1857 AL.) Klingen, Klirren N. Cosaşii ţîrîimi prin iarbă, umplînd văzduhul c-un zîngăt metalic (NĂD.NUV. 913 zăpodie 1,195) die Heupferdchen zirpten im Gras. Mare zgomot în dreapta; răcnete, vaiete, împuşcături, zinghste de arme (AL.OP.I,1486) Waffengeklirr. - GR. zinghet (AL.), zîngăt. - ET. zîng. zănoa'gă Pl. -noa'gp S.f. (1451 DERS) Bergkessel M. Falnicul munte acoperit odi-neoară de gheţuri, din a căror înceată topire i-au rămas pe zănoageî-e de la Găuri turme de stînci (VIAH. RP.103). - ET. wahrsch. slav. za nuga "am Fuße”. zăpa'dă Pl. -pe"zi S.f. (1561 CORESI TE11 66a;Mt 28,3) Schnee M. (vgl. MOLD.omăt,TR.nea). Spă-la-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada ma voiu albi (BIBLIA 1688 Ps 50,8). Fig.: Şi zăpada vioria din obrajii tăi subţiri (EMIN.O.1,83). Aceste zăpezi însă sînt trecătoare; ele se iau repede (KTM.5ÄRB. 36; von den Schnee-Fällen im März) . Ossian cin ta între zăpezile nordului, supt un car brurnos şi posomorit (C.NGR.252) . - GR. Gen. -păzi (BIBLIA 1688 Spr 25,13). - ET. slav. *zap>ada, zu ksl. paşti, padq "fallen". zăpăcea"lă Pl. -ce"li S.f. (1832 DOC.EC.496) Verwirrung, Fassung s-, Kopflosigkeit F. Toată casa e cuprinsă... de flăcări mari— E un viscol îngrozitor, zăpăceala e la culme (BRAT.LD.264). — ET. a zăpăci. ~ SG. ALR SN 111^.796-3,803,^,1213. zăpăci" Präs. -ce"ac (1703 GCD) I. V.tr. pc. jdn. verwirren, außer Fassung bringen. Dragostea cu Anica nu-l zăpăci însă de tot, că într-o noapte, după ce se drăgosti cu fata, s-aruncă în ţarc să fure boii (RĂD.RUST.11,288). - II. a se zăpăci den Kopf verlieren, außer Fassung geraten. Spune, cioară, nu tăgădui, că-ţi răsucesc gîtul. "Nu mă lua iute, coconaşule, că mă zăpăcesc" (FIL.CIOC.263). (Copiii) tăbărau pe bietul om cu gura: Tată, mi-e foame, tată, mor de foame! Tatăl tor se zăpăcea şi nu ştia către care 2 să ss întoarcă mai întîi (ISP.LEG. 174). - ET. unbek. jvgl. a opăci. - SG. ALR SN V,K.1404,1405. zăpăci't Adj. (1863 FIL.CIOC.) verwirrt, perplex, kopfscheu. Ce poxmnceşti, cocoane ? ziseră ei in tr înd în casă sorrmuroşi şi zăpăciţi (FIL.CIOC.234) was beFehlen Sie, Herr? fragten sie... schläfrig und verwirrt. 0 întrebi: Ce-aştepţi, iubite? Şi pe dup-un stîlp s-ascunde Galbenă de zăpăcită (COŞBUC 78) vor Verwirrung blaß. - ET. a zăpăci. - SG. ALR I/I,K.134; SN I,K.260;V,K.1241. zâpădi" siehe înzăpezi. zăpădo"s Adj. (Ib49 MARD.) schneere ich. Luna Ianuarie trecu cu nopţile sale zăpădoase (DEMETR.NUV.30) . - ET. zăpadă. zăpăi" Präs. -ie"sc V.intr. (1904 SAP.J kläffen. Doi cîni mari se repeziră din întuneric la mine, zăpăind (SAD.POV.124). - ET. zapa! zăpăitu"râ Pl. -t-u"ri S.f. (1913 SAD.) Kläffen N. Zăpăituri întărîtate de dulăi izbucniră (SAD.PS.223). - ET. a zăpăi. zăpla"n Pl. -pla"ni S.m. (1857 POL.) MUNT. fam. riesen starker Kerl, Herkules M. Doi sergenţi de noapte zcqplani (CARAG., CL XIX,125). Wea Ghcorghe, un coşcogea zaplan de om voinic (RÄD.RUST.II,249) . Cîţiva zaplani de îinpuş-că-n lună intră în odaia lui, îl ti'înteso la pămînt, îl leagă fedeleş ds mini şi de picioare (GHICA 386). - GR. zaplan. - ET. unbek. zăpla"z Pl. -pla"zuri S.n. (lo77 IORGA S.D.V,91) Bretterzaun M., Planken (Pl.). Se propusese de a se încunjura o grădinuţă din oraş cu ostreţe de fier în locul unui zaplaz de lemn (I.NGR. ,CL 111,112). li vedeam (pe turci)— călări ... sărind gardurile şi zaplazele mahalalei ca şi cum ar fi sărit- o divă de bou (DEL.P.291) . - GR. zapt-; Pl. auch -pla'ze (DEL.l.c.) u. -pta'ji (EN. 2 C0GÄLN./LET. 111,205,215). - Dim. zăptăjo'r, Pl. -joa're. - ET. unbek. // ukr. zaplaz -(SCEDBAN) . -SG. ALR II/I,K.2S7;MN 3836,124,3635,125. zăplăjo'r siehe zănlaz. zăpo"die Pl. -po"dii S.f. (1425 BGL) LV. I a 1 N., (Tal-)G rund M.,Sohle F. Rîul cel â.e foc... va mînca munţii şi zăpodiite şi 2 toată lumea (MARG. 201 a). Fentr-aceia au căzut (diavolul) şi au luat pentr-aceia zăpodiite iadului (ÎNDR.713) . Inveştiră-se bei-'becii oilor şi ZTpodii- le (ksl.udotif.) înmulţiră grîu (PS.SCH.64,14) . Ivi-ss lui Domnul la Mambre în zăpodia (Vulgata:in convalte) 2 stăjarilor (PO 56;Gn 18,1). Şi adaoseră încă cei striini de feliu a se suirea şi căzură în zapodiia ■titanilor (£v kocäöi6l, BIBLIA 1688 2 Sm 5,22) . De-aciia ieşim la o zăpodia ierboasă cu pajişte frumoasă (DOS.VS.Oct.5,46a). (Suceava) avea pre zăpodia dealului mahala foarte maine (CANT.SCRIS.64) auf der Hochebene. -GR. Pl. -po'de (PP.GCR 11,231;FR.-C. MOTII 107). - ET. zu asl. podü "Boden". - SG. ALR SN 11^.587. zăpor 914 zăpo'r Pl. -poa're S.n. (uin 1650 IORGA D.B.1,59) I.Treibeis N. -2. Staudamm M. (an einer Muhle oder für die Flößerei). - 3. 0 b e r-schwemmung F. (durch Tauwettür). - ET. bulg. zapor. zäpregte'nie (+) Pl. -te'nii S.f. (1577 CORESI) Tadeln N. De zapreaştenia (ksl.otw zapreste-nig) ta, zeul lui Iaaov, adurirritavă înaălecînd cai (CORESI PS? 142 a;Ps 75,6). - ET. ksl. zaprSs-tenije. 7-äpreti' (+) Präs. -te"sc V.intr. (16.JI1.PS.SCH.) cuiva jdn. tadeln, an herrschen. Şi zăprsti măriei negre şi secă (CORESI PS. 207a; Ps 105,9). Zăpreteşte gadinslor din trestie (PS. SCH.67,31). - GR. -prăti (CORESI PS.5 130b;Ps 67, 31). - ET. ksl. zapr£titi. zăpri' Präs. -pre'se V.refl. (ura 1670 ANON.CAR.) veralt. an Harnverhaltung leiden.- ET. asl. zaprZti. zäpsi' Präs. -se'sc V.tr. (1868 BARG.) fam. 1. ertappen, überraschen. Trăsnea... avea mare ciudă pe nrin.e de cînd nă zăp-sise în grădina lui la furat mere domneşti (CREANGĂ,CL XV, 13). De-ar fi zapsit-o Răduţu vorbind încet cu flăcăul Zadoinei, i-ar fi tras...o bătaie s-o ţie minte cît a fi ş-a trăi (SAD.CR.74) . Şi-n-tr-o bună dimineaţă Nu ştiu imde-ntr-o potica Mi-l zăpsi eolo femeia Negustor cu oca mică (SPER.AN. 1892 1,130;die Ehefrau überraschte ihren Mann bei einem Stelldichein). Ce senzaţie de groază... m-a cuprins cînd l-am zăpsit cu servitoarea (N&D.NUV. II,172).-2. spüren, wahr nehmen. - Vgl, a gäbji. - ET. wahrsch. onomatopoet. zăpu'c S.n. (am 1820 2IL.DOM.346) (drückende) Hitze,Schwüle F. Nu te supune nici ghifovu nici zăpucu: muncă şi iar muncă! (.JIP.OP.77;zum Bauern). - ET. wahrsch. zu slav. piihü "Hauch, Atem, Oarrpf" (sei~b.zapuhati'i . - SG. ALR SN V,K.1502. zăpuşea'lă Pl. -şe'li S.f. (1818 PETROVICI P.242) (d r ü c k e n d e) H i t z e, Schwüle F. Aerul tremură de zăpuşală (VLAH.RP.118). Un vînt uşor abia străbatea prin săpuşala acestei nopţi . (DEL.P.21)'. - ET. a zăpuşi. - SG. ALR SN V,K.1502. zăpuşi' Präs. -şe'sc V.tr. (um 1670 AjNOM.CAR.) (durch Schwüle, Hitze) erdrücken. Soaiele zăpuşeşte firea - lumina lui te orbeşte (DEL. S.221). - ET. bulg. zapuăa, serb. zapuaiti. zăpuşi't Adj. (1862 PTB.) 1. (vor Schwüle,Hitze) erdrückt. (Stejarul şi plopul) se unise ca să fie în pustiu_____wnbrar răcoritor al turmelor zăbuşite (OD.D.CH.69) der var Hitze ermatteten Herden. - 2.erdrückend. Năduhul greu şi zăpuşit al dormitoarelor (DEL.P.210). - GR. zăbuşit nach năbuşit. - ET. a zăpuşi. zar Pl. ză'ruri S.n. (1352 DRHC X,l60) Molke F. Cură de zăr Molkenkur. îşi puse de gînd ou orice preţ să stîrpească paltinii. Era greu dar minţile muiereşti storc din piatră zăr (SLAVICI CL VIII,289) der Kopf einer Frau bringt Wunderdinge zustande. Vgl. piatră 1. Bei der Schafkäsebereitung unterscheidet man zărul întîi, der teils beim Kneten u. Pressen des Käses mit den Händen, teils von selbst durch das Seihtuch abflieQt, u. zarul al doilea (jintuitul), der durch Zusamten-schnüren des Seihtuchs herausgepreßt wird. Aus ersterem bereitet man urdă (s.d.), aus letzterem Butter. - GR. MOLD. BAN. dzar. - ET. Kann nicht direkt auf lat. serum zurückgehen, ist aber viell. damit urverwandt. Das Wort gehört, wie brînză, urdă, zară etc., offenbar einer alten Sprachschicht an. - SG. ALR SN II,K.311,413,420,422-3;IV,K.1105. zărăfi'e Pl. -fi'i S.f. (1703 GCD) 1. LV. Kassenamt N. Zăr&fiile judeţelor erau încărcate de bani (ARIC.,Ş.INFL.). - 2. veralt. Wechselstube F. Zornăia bănetul în traistă ca la zărăfie (ST&NC. ,S.INEL.) . - ET. zaraf. zărcu'lă Pl. -cu'le S.f. (1703 GCD) Art Kapuze F. Un buluc de turci pur tind căciule şi zărcule (DUMITPACHE,Ş.INFL.). - ET. vgl. serb. zarkula, ngr. £epHotiAa (Ş.INFL.). zărgjni't Adj. (l88l CREANGĂ) MOLD. Farn, verdreht, rappelköpfig. Zarghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas, şi habar n-avea de frig (CREANGĂ, CL XV,452). - ET. unbek. zări' Präs. -re'sc (I083 DOS.) I. V.tr. pc. jefn. erblicken, seiner ansichtig werden, ihn wahrnehmen, bemerken. Că noi audzînd glasul acestuia, iară pre dînsul nu-l putem nice să-l zărim (DOS.VS.Noe.16;129b). Cum mă zări... ea uită şi pe răposatul şi monastirea şi găsi mai comod să mă plece la jugul căsătoriei (AL.OP.I,112;sie hatte ins Kloster gehen wallen). Banul bani unde zăreşte, Colo se i'ostogoleşte (PÄNN,Z.V,44) wo Tauben sind, da fliegen Tauben zu- De atunci nu l-am mai zărit prin 915 zăticnitor postă. El o prins frică şi merge numai ou }iar-abagii (AL.0P.I,51;der Postillon von einem Passagier, den er aus Rache umgeworfen hatte). Scai tătărimea Ca fxiinza şi ca iarba, De__Nu le zăreşti marginea (PÄSC.LP.222). - II. V. intr. 1. bisw. Cn u r) einen Schimmer, undeutlich sehen. Femeia vede chiar unde bărbatul abia zăreşte (Z.11,154) die Frau sieht deutlich, wo der Mann kaum einen Schinrner sieht. A zări ca pi'in sită, ciur (Z.V/189). - 2. s c h e i n c n, schimmern. Casele lui Dobrişan Nu-s aase ca casele, Ci zăresc ca soarele (TEXX).PP.473) . - III. a se zări 1. sichtbar werden, sein, zu sehen sein, erscheinen. Şi-n- cepu__ cîta-o hain-a ţîpa, Pin-je zări sabia (I.-B. 490). Carbid,... Aripele-şi întindea Şi pe cer el Be zăria întîi ca un porumbaş, Apoi ca un lăstunaş (ÄL. PP.146). Pe luciul Dunărei... Ian că se zărea plutind... Un caic mare (AL.PP.124). - 2. se zăreşte de ziuă der Tag bricht an. Porniţi în ştirea Domnului, că ss zăreşte de ziuă (RETEG.POV. 1,36). Acuma se zărea de ziuă şi îndată s-au şi făcut ziuă (SBIERA POV.263). - ET. wie der Vergleich mit a pîrî, tîrî, vîrî zeigt, nicht asl. zreti, zrja, sondern zu zare. - SG. ALR II/I,K.11;SN III,K.760, 762. zărito'r Adj. (1563 CORESI PRAXIU,DENS.IST.11,217) LV. erhaben. - ET. a zări, nach ksl. prezorivu. zăraăi' siehe zomăi. zărpăla'tic Adj. (1885 DEL.) leichtsinnig. Zărpălutecul de fii-meu, în loc să puie şi el ochii pe vreuna, de-o vreme încoace umblă craim (DEL.S.57). - GR. zat*pal- (D.) . - ET. unbek. zărvăi' Präs. -ie'sc V.intr. (1825 B.) lärmen. Palidis arunca cercuri de fum; căpitanul mormăia ca un urs; cocoanele zărvăiau (DEL.S. 150) die Damen schwatzten. - GR. zărvui (B.,POL.). - ET. zawă. zărvi' Präs. -ve'sc V.tr. (1646 PRAV.MDID.5 315) streiten, üe... va fi ceva mestecat şi va fi zărvib... la acea uGider>e (ÎNDR.324) . - ET. zarvă. zăsi'te S.f. Pl. (1825 D.) aus nochmals gemahlener Kleie ausgesiebtes Muhl: Kleienmehl M.- GR. -sîte (POL.), zas-(PTB.), zäps- (BAR.). -ET. viell. zu asl. sejati "sieben", sito (rum.sită) "Sieb". zăsta'lniţ.ă Pl. -tä lniti S.f. (1910 PASC.) S e i t e n b r e t t N. des Bettes, PP. MUNT. Un pat încheiat, Cu scînduri de brad, Zăstălnipi de fag (PĂSC.LP.45). - ET. serb. zastavniaa. zăstăvi' (+) V.tr. (1589 5ERBAN CORESI PS.77,16) aufhalten. - ET. ksl. zastaviti. zästi'nip siehe rästinp. zăstînpi' (+) Präs. -pe'sc V.tr. (l6.Jh.PS.SCH. 47,4) in Schutz nehmen, verte i-t i g e n. D-zeu în faptele lui cunoscutu e cînd zăstîmpeaşte el (CORESI PS.5 88a;Ps 47,3). - ET. ksl. zastgpiti. zăticnea'lă Pl. -ne'li S.f. (um 1700 SPÄT.MIL.) Hinderung, Be-, Verhinderung, Störung F. Intru aceste sfinte zile faceţi cele ce n-aţi isprăvit în toată vremea____sfîntu- lui post, sau din nesocotinţă sau din zăticneăla vrăjmaşului (AMT.DID.96). Romanii... cîte au cunoscut că ar fi fost de zăticneala lor, toate au stricat şi le-au dărîmat (SPÄT.MIL.,LEr.2 1,92) daß es ihnen hätte hinderlich sein können. Ce fei de zä-ticneală ai putea să întîmpini din pricina asta? (CREANGĂ,CL XI, 177). - ET. a zăticni. zăticni' Präs. -ne'sc (1688 BIBLIA Sir 32,4) I. V. tr. (b e-,v e r)h indern, stören. Să facă bei în locul lui (Ipsilant) pe Suţul, fiind fost rînduit şi mai înainte şi l-au zăticnit Ipsilant cu vicleşug (DICN.,TEZ.II,206). David împăratul bogat şi împărat a fost; dar ce l-a zăticnit bogăţia şi împărăţia (în moştenirea vieţii de veci)? Nimic (ANT.DID.208). Un fel da vrajă cu carea să poate zăticîii mirele de a să împreuna cu mireasa (CANT. SCRIS.319). - II. a se zăticni b e-, g e h i n- dert werden.. Beldiman____________pentru a nu se zăticni în obiceiurils-i indolente, ruga cerul să facă cele de cuviinţă pentru ţară (GICN PORTR. 19). Cîţi martori se zăticnesc de boală a veni la judecată să mărturisească, să se întrebe prin logofătul judecătoriei (COD.CAR., Pentru dovezi 43). -GR. zătigni, zătihni (ŞINCAI HR.III,130). - ET. asl. zatuknqti "obturare". zăticni're Pl. -ni'ri S.f. (1696 CONDICA 254) Störung F. - El’, a zăticni. zăticnito'r Adj. (1776 IORGA S.D.V,329) störend. - ET. a zăticni. zătocenie 916 zătoce'nie (+) Pl. -ce'nii S.f. (uin 1690 MUR. COSTINjLET.1 I310) Exil N. - ET. russ. 2atoZe-nije. zău! Interj. (1563 CORESI PRAXIU 3^5) 1. zur Verstärkung von Beteuerungen u. Aufforderungen: bai Gott, wahrhaftiß, wahrlich, meiner Treu! Bade, nu te supăra, Că, zeu, nu e vina mea (I.-B. 18) . Doi ochi ca ta dumneata, Zău că numai pot afla (I.-B.37) . Cc—i mai rău ca urîtul? "Ba, zău, mai rea—L dragostea" (I.-B.9) oh, nein! Pute-l-om ajunge?... Nu zău (EMIN.PL 21). Zău dacă-nţeleg eu ce face cu atz-tea coroanei (LECCA CD.97;vom Schullehrer;sie flechten Immergrünkränze zur Präinienvertei 1 un(■;) Gott strafe mich, wenn ich verstehe... Zău aşa! ich versichere dir! Zău zic voo că cine va crede în mine şi în cuvintele mele, nu va iman- în veci (MS.um 1650,GCR 1,139) wahrlich ich sage euch. Hai nevastă, la vînat! "Eu zic seu. că am bărbat!" (MAR.SAT.52) ich schwöre, daß ich einen Hann habe. Poţi tu, mîndră, zice zău Că nu te-am sărutat eu? (I.-B.56) kannst du im Emst behaupten? Vină, bade vină, zău, De-mi dă gură, că mi-i rău (I.-B.130). - 2. aşte zău! (ajute) (PANN,H.600,RTC.SÄFB.109) Gott helfe!, Gruß an webende Frauen. - GR. zo (PP.FR.-C.MCŢII 96); 19. Jh. häufig mißbr. zeu geschrieben (an- dere iM .zeu,s.d.). -ET. lat. deus "Gott", in Bedtg. 1 aus einem entsprechenden Satz gekürzt, vgl. dt. "Gott ist mein Zeuge, Gott strafü mich" etc. - SG. ALR II/I,K.183. zăuita' Präs. zău'it (MS.um 1650jGCR) I. V.tr. TR. BAN. pc. jdn., vergessen. închide-te în secriul... (inimii mele) cum să nu te pociu zăuita (MS.um 1650,GCR I,137;zu Christus). Bietu om de frica păţivă cu ursu zăuită şi lemne şi-tot... ş-o luă la... sănătoasa (BAN.WEIG.JB.III,283) . - II. a se zăuita 1. despre cn. jdn. vergesse n. Unde nu te-ai zăuitat nice despre noi, ce ne-ai dat preuţi buni şi d-zeieşti (SICR.DE AUR, CCR 126;zu Gott) . - 2. b 1 i c k ti n, sehen. Cînd pe drum să zăuita, Mare pulbere vedea (PP. OLT.MF 1,1076). Miu... Diqpă el să zăuita, îl vedea unde cotea (PP.OLT.MF 1,1078). - GR. zuita, zeuita (FR.-C.MOTII 107) ; negi.-rum. Konj. săulită (WEIG. JB.V, 150). - ET. a uita mit dem slav. Präfix za, nach ksl. zăbyti, serb. zaboraviti, bulg. zabravjam etc. - SG. AL.R I/I,K.64,-II/I,K. 1G, 11,15;lviN 6628,4;SN V.K.1394. zăvea'să Pl. -ve'se S.f. (1581 CORESI OMIL.,DENS. IST.11,3^1) 1. LV. V o r h a n g M., bes. an den Türen dei' Bilderwand (tîmplă) der Kirchen. Cine ia lumină şi tămîie sau zavoas(ă) de pînză ce-s aduse cătră credinţa bisearscii, post 1 an (PRAV.GOV. 120 a). Maximian... ruşinîndu-să de dîns a-l vedea în fapă, au pus zaveasă polog pve denainte-ş de-au grăit de după zaveasă cu svîntul (DOS.VS.Oct. 15;66a). - 2. MUNT. TR. W a n d b e h a n g, -t e p-p i c h M. bes. der Bauern. Casa cea mare, unde vă-reţii sunt acoperiţi cu zaveze şi acoperiţi jur împrejur cu fel de fel de vase (SLAVICI,CL XII,432). -GR. bas. LV. zav-; MUNT. zăva'stră, Pl. -ve'stre; TR. zave'ză} Pl. zăveaste (BIBLIA 1688 Hos 2,5 u.2, 9). - ET. ksl. zavesa. zăve'lcă Pl. -ve'lci S.f. (1857 POL.) OLT,BAN. P 1 i s s ü erock M. der Bäuerinnen, gew. mit gestickten Streifen. Săracii oltenii noştri ,4u înfundat Bucureştii Ş-au rămas oltencile Ca să-şi bea zăvelcile (la circiumă) (TEOD.PP.237). - GR. zuv-, zav- (POL.), jav- (MANOL. IG.TÄR.13!). - ET. vgl. bulg. zaverka, zu asl. veait-i "hängen"} -elcă wohl nach pestelcă. zăvo'd FI. -vo'zi S.m. (1784 IORGA S.D.VIII,10) großer Hund, Bulldogge F .La poartă un zăvod voinic şedea legat în lanţ (GANE, CL X,333). Zăvodul tot urlă spre cer, neîncetat (CL VII,87). - GR. -vo'i, za'vod (B.), 2avod, zăvoi (COST.), zovoi (POL.), S.f. zăvodoa'ică weibliche Bulldogge (D.). - ET. zăvod scheint auf slav. zavodît, von zavesti, -ve-dg. "führen, ziehen etc.", zu beruhen, also urspr. wohl "Leithund". _ i zăvo i siehe zăvod. zăvo'i/- Pl. -voa'ie S.n. (1527 DERS) ausgedehntes Weidicht am Ufer eines Flusses etc.j im weit. Sinn aus Weiden, Pappeln, Erlen bestehender Uferwa ld. înspre Sf. Andrei umblă şi strigoii pe la răspinteni, pe la zevoaie, pe la iazuri (GANE,CL XIII,329). Deci, îi vîna (pe unguri) ţăranii în zăvoaie şi prin munţi, unde vreo 12 mii pieriţi s-au aflat (URECHE,LET.2 1,153). (Prutul) cur gînd... între maluri joase, rupte, pustii, arareori umbrite de cîte-un zăvoi de sălcii, de cîte-un petecuţ de dumbravă (VLAH.RP.258). Un zăvoi mare de plopi şi de anini seculari umbreşte malurile frumosului rîu (VLAH.R.P.92). - TOPOK. vgl. Za^oy (1444 DRHD 1,376). -GR. Dim. -voia'ş (RÄD.RUST.II,170)- - Ff. asl. zavoj " (Fluß)Krünming", dsiher von dem an einer Flußmündung entstandenen Baurnwuchs. - SG. ALR ^ SN II,K.604. zävo'n siehe sovon. zăvo r Pl. -voa“re S.n. (l6.Jh.PS.SCH.) 1. R i e g e 1 M. als Türverscliluß etc. De frica 917 zbea poliţiei m-am dus grabnic şi am închis toate uşile eu zăvorul (I.NGR.,CL 111,333) vor Angst... verriegelte ich alle Türen. 'l\‘age zăvorul! schiebe dun Riegel vor, zurück! Iarba fierului care deschide zăvoarele cetăţilor (AL.PP.22). (Domnul) au sfărâmai porţi de aramă şi zăvoară de fier frînse (BIBLIA 1688 Ps 106,16).-2. Spannholz N. am Brustbaum des Webstuhls. Vgl. amnar 4. - 3. hölzerner Keil an gewissen Teilen des Pflugs, des Mühlrads etc. - 4. waagerechtes Holzscheit, als Teil eines primitiven Zauns. - GR. zoo- (BIBLIA 1688 Ez 38,11). - Bl', ksl. zavorü. - SG. ALR II/I.K.250-2;m 3305,119;3009,120;3fl091,3012,121;SN I,K.25jII,K.477-3. zăvori" Präs. -rä'sc V.tr. (1561 CORESI TE) zu-.verriege ln. Inahiză-se porţile şi ză-vorască-se (BIBLIA 168S Neh 7,3). (Moşnenii) se-n~ tăreau... în aulele lor înalte şi-n zile de nelinişte... zăvor au uşile ds fier şi s-aşezau cu flintele la metereze (VLAH.RP.119). - GR. zov- (CORESI TE4 151 a;Lk 13,25). - Er. zăvor. 2 zba ncă siehe- zbanţ . zbanghi'u Adj. (l84l P0ÖÜ.IIJ2) fam. schielend. Bietele fete se uitau_____________ toate cruciş. Mahalaua întreagă le zicea: fetele zbanghii sau fetele saşii (TEL.SCH.67). Slută, mînia lui D-zeu, şpanchie, cu nasul ca un zbîrciog, au gura ţuguiată ca la o maimuţă (UR.LEG.339;von einem Mädchen). - GR. şpanchiu, spanahiu. - ET. vgl. zig. bango. zbanţ^ Pl. zba”nţuri S.n. (l802 DOC.EC.69) eisernes Band, durch das etw. zusarrmengehalten wird. (Românul) îşi cîrpeşte sănătatea tot cu acea înlesnire cu care îşi cîrpeşte şi carul cu zbanţuri, osia cu-n pop (RAL.SUV.6). - ET. unbek., vgl. bantă. zbanţ2 Pl. sba'nţuri S.n. (1868 BARC.) veralt. SchröpfkopF M. (LM.ventuză). Mă duc să pun zbanţ maiorului cave a făcut dalac. "Maiorul a prins dalac?" Ba calul maiorului (CL XV,299; der Tierarzt spricht). - GR. S.f. zba'ncă, Pl. zbănci. - ET. slav. banka, Fl. banci; vgl. poln. russ. banke, tschech. ukr. banjka; zu z- vgl. ukr. zban, -nok, sbanja "Krug, Krügchen". zba"te (1705 CANT.) I- V.tr. heftig hin u. herbewegen, damit der Inhalt herausfällt: sita, ciurul etc. das Sieb etc. schlagen, rütteln. Precum în ciurul cw găurile largi mulţime de grăunţe mititele punem §i veşca ciurului dincoace şi dincolea batem şi zba- tem (CANT.IST.161). Paiele (treierate)... se iau în coarnele furcii, se zbat, se zbătucesc bina (PAMF. AGR.208). - 2. schlagend entfernen: (h e r a u s)-sch lagen, rütteln. Băiete! vino de mă zbate din somn (FIOR. ,CL 111,201) und rüttle mich. - 3. (vom Preis) ab dingen, -handeln. Să-ţi arate o bucată de atlas, şi ce va cere să dai, să o cumperi, să nu zbaţi nimica (BAR.HAL.III,4). - II. a se zbate sich heftig hin u. herbewegen, bes. um sich zu befreien: sich hin und h e r-werfen, zappeln, sich sträuben, ringen, kämpf.en. Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuri de se zbăteau peştii pe uscat (CREANGA,CL XI,188). Numai iaca ce se înfăţişază şi Ivan înaintea boierului cu turbinca plină de draci, care se zbăteau ca peştii în vîrşă (CREANGĂ,CL XII, 25). Cîteva găini___ zbătîndu-se mult, ieşiră din cuştele aninate de pe covertă (RAL.SUV.47) . (Femeia) se zbătea să scape din mîinile bărbatului ei, ca să se ducă (ISP.LEG.^ 1,103). în vremea asta se născuse o gălăgie foarte mare. Un om se zbătea între doi dorobanţi (N.D.XEM. ,CL XIII,306;sie wollten ihn festnehmen) . Tîmplele mi se zbăteau, pieptu-mi se ridica, sudori simţeam curgînd (BOGD.VECHI 178) . - GR. konjugiert wie a bate. - ET. vlat. exbattuo, -ere, vgl. it. sbattere, a frz. esbattre, rifrz. s Tebattre. - SG. ALR II/I.MN 2203,36;SN IV,K.976. zba "t ere Pl. zba"teri S.f. (1705 CANT.) 1. Sträuben N. -2. Sieben N. Fig.: zbaterea cuvintelor: tractat (CANT.IST.13). - ET. a zbate. zbănţui' siehe zbînţui. zbăta~ie Pl. -tă"i S.f. (1907 BRÄT.) Kämpfen, Ringen N. Nici felurimele de doctorii nici nenumăratele descîntece... nu au putut-o scoate din zbătăile dintre viaţă şi moarte în care a zăcut fără conştiinţă (BRÄT.-VÖIN.LD. 232;vgl.264). - ET. a se zbate, nach bătaie. zbătuci' Präs. -ce"sc V.tr. (1913 PAMF.) kräftig schlagen. Paiele (treierate)... se zbătucesc bine (PAMF.AGR.208). - ET. a bătuci. zbătu"t Adj. (1705 CANT.) 1. herausgeschlagen. - 2. ges iebt, Fig.: zbătute voroave (CANT.IST.304) . - Neg. ne zbătut ungesiebt. Partea de făină ce au rămas___(în tărîţe) nezbătută de sită (IGN.CAL.228). - ET. a zbate. sbea" (+) V.tr. (1688 BIBLIA) a u f s a u g e n. Şi să zbea (£ve6l6ou) apa, mer-gînd pre pămînt să zbea (BIBLIA 1688 Gn 8,3) das zbeg 918 Wasser verlief sich. - GR. konjugiert wie a bea. -ET. lat. exbübo, -ere Dd. Ableitg. von a bea. zbeg S.n. (1800 BUDAI-DELEAMJ XII,26) Dickicht N. - GR. zbcgai. - ET. unbek. -SG. ALR GN II,K.506,III,K.633. zbegul etc. siebe zbengui etc. zbe"lişte siehe izbelişte. zbsng S.n. (l88l JIP.) (fröhliches, ausgelassenes) Umhersprin-g e n N. Da multe ori n-au ahief dă zbeng or dă dani năţiili mici (JIP.OP. 108) . - GR. zbeg. - ET. serb. 2bjeg < asl. băgîi "Lauf", vgl. (sü)begnqti "laufen". zbenghi siehe benghi. zbengui" Präs. mă zbe'ngui V.refl. (1868 BARC.) (fröhlich, ausgelassen) umherspringen. Un copilaş de drăguţei se ţinea după zînă, alerga, 2 se zbeguia printre flori (ISP.LEG. 216) . Subt podele, fără încetare, Nişte di'aai de şoareci să tot sbeguiesc (RÂD.RUST.1,197). (Copiii) ţipau, se zbe— guiau, săreau într-un picior la şodron (DEL.S.300). - GR. zbegui, Präs. zbeguie'sc. - ET. vgl. zbeng. zbenguia'lă Pl. -ie"li S.f. (1868 BARG.) (fröhliches, ausgelassenes) Umherspringen. Copiii, aprinşi la faţă de zbenguială, se adunau unul cîte unul (DEL.S.265;sic hatten gespielt). - GR. zbeg-, - ET. a se zbengui. zbice'r Pl. -ce"ri S.m. (1910 PAMF.) Peitscher M. bei versch. Volkstänzen (z. B.căluşari). încă şi un zbicer este, cel ce, cînd ceilalţi saltă, neîncetat îi înconjură pocnind cu zbioiul (PAMF.SV.58). - ET. zu bici. zbici" Präs. -ce"sc (1668 BIBLIA 2 Sm 19,24) I. V.tr. von Luft, Wind, Sonne: c. etw. (soweit) trocknen (daß es zwar nicht mehr naß, abar doch noch feucht ist) Afară... e soare, Vîntul ţarina zbiceşte (RÄD.RÜST.1,132). Apoi dete (D-zeu) un soare cald şi un vîntişor de zbici cărarea oleacă (ISP.BSG.34). - II. a se zbici trocknen (intr.). După ce s-a zbicit (valul de pînză întins la soare), adecă după ce s-a uscat pe jumătate (PAtF.IND.282). Cînd pămîntul începe a să zbici şi mai înainte de a să prinde scoarţa (ION.CAL.71) . (Omul) ca o floare să împodobeşte şi ca iarba să usucă, ca un nor să lăţeşte şi să măreşte şi ca o picătură de ploaie să zbiceşte (MÄRG.2 34a). - ET. unbek. // serb. zbjeci se (CADE). - SG. AlR II/IA.B. zbici siehe bici. zbiciui" Präs. -ie'sc V.tr. (1648 NT) peitschen. (Nourii cei mari,negr‘i) cu cîtă neîndurare zbiciuiesc pe nourii cei subţivi şi albi (FLOR.CL IV,21) . - GR. TR. zbici (NT 1648,Mt 23,34). - CT. zu bici. zbiciula" Präs. zbi'ciul V.tr. (1683 DOS.) I. peitschen. L-au întinsu-l patr-înş şi l-au zbiciulatu-l cu vine crude de bou (DOS.VS.Dech. 26;239 a) vier Mann... haben ihn ausgepeitscht. Caii în rîu întrară, Din coadă zhiciulară (MF 1,1528; Bespr.) . - 2.aînepa dem (gebrochenen) Hanf die Schaben abschlagen. Sîngs- le i l-a băut, Ca pe-o mănuşă de cînepă l—a zghipu-lat (PAMF.BOLI 43;Bespr.). - Daher: Fură bătut ou vine de bou de li s-au zbiciulat carnea de pe trup (DOS.VS.Ian.21;23b) . - GR. zmiciula (DOS.VS.Noe.24; 162a), MOLD. zghicila. - ET. zu bici; zmiciula ist an a zmicura angelehnt. - SG. AL.R SN IV,K..976. zbiciu"şca siehe biciuşcă. zbiera" Präs. zbier V.intr. (1459 BGL) (laut,bes.mißtönend) schreien, brül- 1 e n,- spez. vorn Esel: schreien, iahen, vom Schaf: blöken; la cn. jdn. anschreien. (Sultana) au început a zbiera de urla casa cu ea (BAR.HAL.II,11) S. begann zu schreien. Turcii... din luntx-i că sărea_____Si zbie- rau ca vacile (PÄSC.LP.244) . Un leu grăi au grrai omenesc şi zbievîiid opriia pre muncitori (DOS.VS. Oct.13;62 a) ein Löwe... unterbrach die Folterknechte mit Gebrüll. Oile-n staul intră zbisrînd (CL V,332). - ET. vermutl. zu lat. verres "Eber", vgl. sp. berrear, port. berrar id., urspr. wohl vorn brünstigen Eber. - SG. ALR II/I,K. 14,27,™ G823.4, 6878,10,6892,12,SN II,K.297,381 ,• V,K. 136Q. zbiera're Pl. -rä'ri S.f. (1639 PARACLIS 254) Brüllen, Gebrüll N. - ET. a zbiera. zbieră"t siehe zbieret. zbierăto"r Adj_. (um l670 ANON.CAR.) brüllend. - Auch substantiv. Pîncr atunci însă meritul şi gloria vor fi partea zbierătorilor şi dibacilor (GHICA 138) Schreihälse. - ET. a zbiera. zbierătu"ră Pl. -tu"ri S.f. (1668 PUMNUL LEPT. II,403) (einmaliges) Schreien, Schrei H. Nici nu găta bine vorba cînd auziră o zbierătură î-n pădure (RETEG.POV.TV,39) . - ET. a zbiera. 919 zbirii zbie'ret Pl. zbie'rete S.n. (165^ NEAGOE ÎM7.2 QC'b) Schreien N., Schrei M., Geschrei N. Ceata... se depărta, au zbierăte şi scălămbăieri de sălbatici (VLAH.DAN 1,81). Măgarul... dînd ...din cînd în cînd Cîte-un zbieret de răsună munţii, văile, pe rînd (RÂD.RUST.I,190). - GR. zbierăt. - Bl. a zbiera. zbihui' Präs. zbi'hui V.tr. (1077 CREANGĂ) MDLD. heftig hin und her werfen, schütteln. Aşa tremura de tare de pavcă-1 zghihuia dracul (CREANGA,CL XI,186). Dacă vade el pe moşnegii ceia zghihuindu-se aşa ca nişte tontoroi (BOGD.POV.20;ein altes Ehepaar tanzte) . - GR. ne ist zghi-; zgkehima, Präs. zghe'hun (IWF. JOC. 11,413). - ET. unbek. zbihuia'lä Pl. -ie'li S.f. (1892 SPER.) MOLD. Schütteln N. (El te vrăjeşte) ş-a- poi... te trezeşti Că te-apuoă-o zghihuială de te sfarmă ca pe tine (SPER.AN.1892 1,120) . - GR. meist zghi-. - ET. a zbihui. zbilţ siehe bilţ. zbir Pl. zbiri S.m. (1831» HEL.L.B.II,62) Hächer, Scherge M. - ET. it. sbirro, frz. sbive. zbi'rştină (+) S.f. (1688 BIBLIA) Troß M. Pedestri 170000 şi călărimi 12000, afară den zbirştină (BIBLIA 1688 Jdt 1,2). - ET. vgl. serb. zbir&tina "Ansarrmeln", zu asl. sübirati "sammeln” . zbîntui' Fräs, zbî'ntui (1850 AL.) ugs. I. V.tr. schöpfen, beschlagen (BARC.). - II. a se zbîntui 1. von ausgelassenen Kindern: sich an Bäume etc. hängen, um zu schaukeln. - Daher: 2. he rumtollen. Mă mir cum nu s-o săturat (ele) de zbănpuit! Ieri o fost la fteatru şi-n astă seară merg la bal (AL.OP.I,413;die Magd über ihre Herrin u.deren Töchter). - GR. MOLD, zbănţui, Präs. -fuie ~sc. - EP. zbant? od. zbanţ^. - SG. ALR SN IV,K.97G. zbînţui't Adj. (1850 AL.OP. 1,1)13) ausgelassen. De zbănţuitul ista al dumitale nimica nu scapă (CREANGĂ,CL XV,9;dar Sohn der Angeredeten hatte einen Schaden angerichtet). - Auch substantiv. - ET. a zbînpui. zbînţuitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1865 AL.OP.1,938) Tollerei F. Bată-te-ar gardul, coţofană. Numai la zbănţuituri. tî~î gîndu (ÄL.CL III,245;zur Magd) . - GR. MDLD. zbăn-. - ET. a se zbîntui. zbîrcea'lă Pl. -ce'li S.f. (l805 CRIŞAN 25*0 Runzel F. Adă părul mai pe frunte ca să se mai ascundă zbircelele (AL.OP.I,1650). — ET. a zbîrci. -SG. ALR II/I,NN 6940,20. zbîrci Pras. -ce'sc (16^9 MARD.) I. V.tr. ru n z e 1 n. Aceste idei pi-au îngălbenit obrajii— şi ţi-au zbîrcit fruntea (BOGD.VECHI 140). -II. V. intr. din nas die Nase rümpfen. Zbîrcind din nas, (doamna) murmură: "Ce figură de lacheul" (VLAH.GV.19) . - III. a se zbîrci runzlig werden. Cînd soarele că lucea, Cureluşa se zbîrcea (PÄSC.LP.275) schrumpfte_______zusarnrien. Vei vedea cum i să adîncează (muierii) ochii, cum să zbîrcesc feţele obrazului (MĂRG.^ 8b). - ET. vgl. bulg. biirca "falte.n", bürcka "Falte, Runzel". - SG. ALR II/I,MN 6816,6017,3;£940,20;SN I,K.44SIV, K.1157,1158;V,K.1450. zbîrciQ-g pi. -cio'gi S.m. (1758 PASCA N-358) MDLD. Morchel F. (Morchel la esculenta;dafür MUNT. ciuciulete, TR. -leţ), Slută - mînia lui D-zeu, şpanchie, cu nasul ca un zbîrciog (UR.LEG. 339). Bărbatul slut ca un zbîrciog, nevasta frumuşică ca un garofalo (=0 garoafă) (CL XV, 300;ein Grieche spricht) der Mann häßlich wie eine Morchel, die Frau hübsch wie eine Nelke. Coconaşul Guliţă, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-a ochi, cu nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva (VLAH.DAN 1,43) mit gerümpfter Nase. - ET. vgl. serb. smrcak, tschech. snu'äek, russ. smoräök, mit Anlehnung an a zbîroi (die Morchel ist runzlig). zbîrci't Adj. (1631 DRHB XXIII,355) runzlig. Io-s tînăr fără mustaţă, Tu eşti zbîrcită la faţă (I.-B.449). - ET. a zbîrci. -SG. ALR II/I,MN 6940,20,-SN I,K..44, IV, K. 1158. zbîrcitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1563 C0E2S1 PRAXIU 30) 1. Runzel F. Sfîntul■ Ioan era scund, mare la cap... şi cu multe zbî-rcituri la frunte (DOS.VS.Ian. 30;46 b). Bătrîn verde, rumen la faţă, fără zbîrci-turi pe obraz (GHICA 13). - 2. S eh ru mp f 1 in g M. E o căzătură, o zbîraitură, ş-apci mofturos (I. NGR. ,CL XIII,28). - ET. a zbîrci. - SG. ALR II/I,MN 6Q16,3;G940,20jSN IV,K.1158. zbîrli' Fräs, -le sc (1698 MIN.Novj!3b) I. V.tr. părul etc. das Haar etc. sträuben. (Ai'masarul) zburli unduiasa coamă şi aruneîndu-se în zece copce ajunse ţinta (C.NGR.39). - II. a se zbîrli 1. s i c h s t r a u b e n. Mi se zbîrleşte părul în cap mir sträubt sich das Haar. - 2. fam. sich plötzlich erzürnen: in Harnisch gera- zbîrlit 920 ten. Notarul e un om deprins sä se mînie, să se zbîrlească şi să bată din picior (SAD.PS.68) . N—ai să te zbîrleşti, bănuind că in vorbele mele joacă ursul pr'in vecini (CO.PS.186) du hast keinen Grund dich aufzuregen, in der Meinung, daS in meinen Worten eine Anspielung auf dich stecke. - GR. MOLD. zburli, TR. BAN. spirli. - ET. unbek.; vgl. a xbo-rî, a zborşi. ~ SG. ALR SN II,K.362jIII,K.G73. zbirii't Adj. (1845 FM 215) 1. struppig, gesträubt. Era mărunt — cu nişte ochişori negri ca de guzgan, subt sprince-nele zbîvlite (SAD-CR.31). - 2. e r z ü r n t. - ET. a zbirii. - SG. ALR II/I.MN 6804.2. zbîm (1703 GCD) I. Interj, ahmt das Geräusch schwirrend bewegter Dinge nach: summ!, s c h w i r rl După ce ajunse (Ţu-gulea) acolo, zbîm! în sus, zbîm! în jos, intră în casa zmeoaioei (ISP.LEG.2 315;er hatte sich in eine Biene verwandelt) schwirrte er eine Weile auf und ab und flog dann____- II. S.n. Summen N. Grădină dulce, Nu niă-ndiir a mă mai duce De zbîrnul albinelor, Be mirosul florilor (Pfe3C.LP.61) . - ET. onomatopoet. zbîrnîi' Präs. zbî'rnîi V.intr. (1703 GCD) von Bienen etc.: summen; von Bogensehnen, Pfeilen etc.: schwirren. Ti vedeam (pe baroni) cum zbîrnîiau ca trîntorii alungaţi de prin ştiubeie {BGDN.,CL 11,193). Nu ştiu ce coardă misterioasă a inimii zbîrnîie la acea sălbatică armonie! (OD.PS. 42; vom Gebell'der das Wil d verfolgenden Hunde) . -Fig.: Mamele de familii...- începuseră să cam zbî-rnis a blestem împotriva birtaşului care născocise pe Nan-nina (ZAMF.MJV. 10;N.spielte im Restaurant Gitarre u. verdrehte den Männern die Köpfe). Pe toate potecile se zbîrnîie vorba că naţia are destui politici (JIP.RMJR. 18) überall murmelt man... - GPv. zbînci (CANT.IST. 138) , băinăi (BODN.,CL IV,321). - ET. zbîrn! - SG. AL.R II/I.MN 6Ü52,7;SN II,K.444iV,K. 1463. zbîr-nîia"lă Pl. -ie"li S.f. (1Ö05 CPJŞAN 253) Summen, Schwirren N. - ET. a zbîrnîi. zbîrnîi't S.n. (1840 POEN. 1,172) Summen, Schwirren N. Ne tragem... suflet nou.. .din zăngănit de pcweze şi zbîrnîit de săgeţi (VLAH.R.P.117). - Adveroiell: de-a zbîrnîite-lea schwirrend. (Moş Teacă) a inventat... aruncarea tesacului în scînduri de~a zbîrnîiielea (BACALB.Mr. 11). - ET. a zbîi'nîi. zbîrnîitoa're Pl. -to'ri S.f. (1340 CONICI) 1. Brummer M. des Drachens. Un zmeu cu-o coadă lungă şi cu zbîimăitoare De tot răsunătoare (DONICI 111). -2. Rassel F.. danach K i n-derspielzeug, bestehend aus einer Spindel mit einem Querstück, an dem ein od. zwei Maikäfer aufgespießt werden. Beim Bestreben, fortzufliegen, drehen sie sich schwiixend um die Spindel. - ET. a zbîrnîi. - SG. ALR SN I,K.47j V,K.1303,1304. zbor1 Pl. zbo'ruri S.n. (1832 AR 152) Flug M. (Aurora îşi) ia zborul peste lume de la mîndrul răsărit_ (AL.POEZII 111,60). A prinde, lua c. din zbor etw. im Flug fangen, auffangen: Cînd scriu o strofă dulce pe cave-o prind din zbor (AL.POEZII 111,4) . Gios pe covor 1‘ăiapi-i capul din zbor (AL. PP.182) flugs. Am calul lui Satan Care-n zboru—L nu s-opreşte (AL.BP.,Holera;die Cholera spricht). îşi răpede calul... Ş-ajunge-ntr-wi zbor La stîn-ca cu dor (AL.PP .14/15). - Fig.: în acest timp ceasornicăria luase un zbor mare la Geneva (CL XV,31) hatte... einen großen Aufschwung genorrmen. - ET. postverbal von a zbura. 2 zbor Pl. zbo'ruri S.n. (l6.Jh.CV ) 1. (+) LV. Versammlung F., Rat M. D-zeu stătu în zbor de zei, pre mijloc de zei judecă (CORESI PS'? 159a;Ps 81,1). în vremea aceia sfat făcură mai marii preuti cu bătrînii şi căr-tularii şi tot zborul (CORESI TE^ 105b;Mk 15,1). (Miaşul) dzise se vie arhiereii şi totu zborrul loru (CV2 23a;Apg 22,30) . Ţiindu-l Hs. de mină înaintea a tot zborul acela, înaintea îngerilor 2 şi arhanghelilor (MÄRG. 181a ;von der Aufnahme, die der Fronme im Himmel findet). (Sfîntul) alergă . ..la pistreală şi întrînd în mijlocul zborului strigă cu mare glas (DOS.VS.Dech.5;199a) rief mit lauter Stirrme inmitten dar Menge. - 2. MUNT. OLT. veralt. Jahrmarkt M. Alăutariul carele zice cu vioara şi alăuta pre la tîrgure şi pre la zborure (ÎNDR. 191). La zboruri mergi şi pînă nu se strică jocurile nu fugi (ANT.DID. 143) . Veni-ti să negutăto-2 rim pînă nu să sparge zborul (MÄRG. 192 a) . bh.de-rea-i turna ghin prohir dîn plosca ha nouo d-a cumpărat-o dă la zboru d-a fost la Văleni (JIP. OP.150). (Surorile) mi-şi pleca La flori să culeagă. .. Să se-mpodobească, La zbor ca să-mi iasă (PĂSC.LP.164). - GR. In Bdtg. 2 -viu (MARG.) - ET. vgl. serb. bulg. tschech. russ. sbor, poln. zbor < asl. subovü (rum.sobor). - SG. At.R SN V,K. 1390. zbore'sc (+) Adj. (l6.Jh.CV) katholisch ("an alle gerichtet”1. CV häufig von den so bezeichneten Episteln. A lu Ia-covu zborreasca tvemeateve (CV2 61b;Jak 3). - ET. übers, v. ksl. sübovinü. 921 zbuciuma zbo'rişte S.f. (l6.Jh.CV) Sammel-, Schauplatz M. Pormiră-se într-un sufletu întru prăvire, în zborrişte (CV" 5b;Apg 19,29). Se nu-ş dea sinre întru zborişte (CV2 5b;Apg 19,31). - ET. ksl. suboriăte. zborî' Präs. -rä'sc (16*49 MARD.) I. V. tr. sträuben. Să ne zborîm părul să ne facem ciuhoş (DOS.VS.Oct.23;80b). - II. a se zborî in Aufregung, Harnisch geraten. Ce poate fi de poveste ca aceasta şi-de veste De să zborîră păgînîî (DOS.PS.V.2,3). -ET. unbek.j vgl. a zbîrli. zborş Pl. zborşi S.m. (1901 D.T.) Stichling M. (GasterosteussANT.IHT.). -ET. ansch. zu a zborşi;der Stichling sträubt bei Gefahr seine Stachuln. zborşi'* Präs. -şe~se (1865 AL.) I. V.tr. părul etc. das Haar etc. sträuben. (Päsäruica) cum... se sparie, îndată începe... a-şi zborşi penele de pe cap ca o buhă (HAR. OP.N. 1,89) . Văt-ăjiţele... îi zbor şese păvul (miresei-) şi o stx'îm-bă (MAR.NUNTA 705) . - II. a se zborşi sich e r-eifern, in Harnisch geraten? la cn. jdn.zornig, wütend a n b 1 i k-k e n. îţi scot ochii, sfvijitule! "De, zgripţoroai-co, ce te zhorşeşti aşa, că doar nu ţ-i-am mîncat-o!" (VLAH.IC.27;er hatte die Tochter der Angeredeten geküßt) . Are să se cam zborşască jupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face (AL.OP.I,833). - EP. unbek.; vgl. a zbîrli. zborşi"t Adj. (1827 PRALE PS.9a) struppig, gesträubt. Cîţiva sulaci ... cu capetele chilug şi mustăţile tufoase şi zbor-şite (RÄL.SUV.77). - 2. z o r n i g. Dar cine eşti tu, zise Ivan cam zborşit, de te lauzi că ştii toate? (CREANGĂ.,«^ XII,23) . - ET. a zborşi. zbra'ncă S.f. (1868 BARC.) Verzettelung, Vergeudung F. (BARC.) . .4 da cuiva zbranca jdn. auf die Straße setzen (SÂCH.VOC.76). Dacă-i copilul meu, sîngele meu, cum l-aş trimite la pod... Asta s-ar chema să—i dau zbranca (NÄD.NUV. 1,92) das es mein Kind ist, wie soll ich es da betteln lassen... das hieße, es auf die Straße zu setzen. - ET. unbek. zbu'cium Pl. zbu'ciume S.n. ( l88l EMIN.) heftige Bewegung. Dunărea începe să vîjie mînioasă, - e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul (VLAH.RP.1) die Donau beginnt wütend zu rauschen - es ist ein Aufruhr ... von einem Ufer zum ändern. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Coditul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium (EMIN.O.1,144). Bag mîna (în scorbură) şi scot pupăza vlăguită de atîta zbueiiun (CREANGĂ, CL XV,9) ich stecke die Hand in das Baumloch und ziehe den vor Anstrengung erschöpften Wiedehopf heraus. Niw,ai cel ce-a iubit poate să-şi închipuie zbuciumul Mărioarsi (MĂD.NUV.1,126) . în oaste am fost numai de zbucium; hăis haram, cea ha-ram! (CFEANCĂ,CL XII,30) die Armee war für mich eine Qual. - ET. postverbal von a zbuciwna. zbuciuma'* Präs. zbu'cium (1683 DOS.) I. V.tr. heftig u. mit Anstrengung bewegen: (hin und he r] stoßen, zerren, schütte 1 n etc. (Pentru simţimîntul religios al indienilor) mii de braţe din neam în neam zbuciumau natura, prefăcînd-o în templu (CL IX, 12; von den Tempelbauten Indiens) setzen______in Bewegung. Ce-a făcut acest om de-l zbuciumaţi aija? (CL XIII, 306;zu zwei Soldaten, die einen sich wehrenden Mann herbeischleppten). Cu valuri furioase, Austrule, ’ngrijeşte S-o zbuciumi (corabia) cît mai tare pe laturile ei (QTi.HOR.368) noch heftiger zu schaukeln. îşi zbuciwna în fiecare dimineaţă, într-o gimnastică chinuită, mădularele (SZyD.PS.189) quälte... seine Glieder. Altă mai bună socoteală a afla, zbuciumîndu-ţi mintea, crierii nu-ţi mai pedepsi (CANT.DIV.37 b) martere dein Gehirn nicht ab, um, indem du deinen Geist anstrengst, einen anderen, besseren Gedanken zu finden. Vizita lui Nicolesco în lojă... n-o mistuia de loc. Atîta îl zbuciuma gîndul îneît parcă mereu îl întreba cineva: Ce-a căutat ma fler iul în loja? (NÂDJW.11,23) so sehr quälte ihn der Gedanke. - II. a se zbuciuma sich heftig bewegen: sich (hin un her) werfen, s i c h a b m ii h e n, (a b)-q u ä 1 e n. Multă vreme mă zbuciumai încă în pat pîn-ce zeul Morfeu ecou îndurare de mine (I.NGR. ,CL 11,86) wälzte ich mich... hin und her. Trebuia să-l vezi cum urla, cum se zbuciuma (C.NGR.56;von einem sterbenden Hund) wie er (mit dem Tod) rang! (Surugiul) se zbuciumă cacwn ar sili caii la deal (AL.OP. 1,52; Bühnenanweisung). Ce o să s-aleagă acum de noi, Toadere? îl întreba Stnaranda zbuciiimîndu-se desperată prin casă (XEN.BR.210) indem sie verzweifelt im Zimrer hin und herrannte. Ohne se: Oceindu-şi cu totul spăsenia, să dusă în lume. Şi aşa zbuaiu-ntînd l-au tîlnit un părinte (DOS.VS.Ian.28;43 b) . Pînă cînd om zbucima acii? (DOS.VS.Martie 27;54 a) . Toată ziua zbuciuma Şi nimic nu-mi folosea (PASC. LP.171;von einem Däger, der nichts schoß). - GR. zbucima (DOS.). - ET. ansch. zu bucium, mit dunkler Bedeutungsentwicklung. - SG. ALR SN V,K.1416. zbuciumare 922 zbuciuma"re Pl. -niă"ri S.f. (1705 CANT.IST.147) Unruhe, Clual F. Epoca aceasta dâ zbuciumare ("d'agitation") este învălită în întunerics (SÖT. NOT. 49;von der Völkerwanderung). în sfîrşit, după mai imite zbuciumări, vierul ti deschise uşa şi îl priimi în casă (FIL.CIOC.236) nach mcjhrertjn vergeblichen Versuchen, sich Einlaß zu erzwingen. -ET. a zbuciima. zbuciuma"t Adj. (15*15 BGL) unruhig. Eu, care am trăit pînă aaim o viaţă zbuciumată în vîrtejul oraşelor mari (XEN.BR.43) ein wild bewegtes Leben. - TOPON. Zbuciumatul (1545 BGL). - ET. a zbuciuma. zbuciumätu'rä Pl. -tu'ri S.f. (um 1722 CANT.) 1. Unruhe F. - 2. Umherschweife n N. Ale sale... prin ţările streine zbuaiu-mături - căci mai multe locuri şi ţări decît Adrian vreunul dintre împăraţi n-au cutrierat (CANT.HR. 196). - ET. a zbuciuma. zbucni' siehe izbucni. zbupftea'lă Pl. -ghe"li S.f. (1870 COST.) Sprung, Satz M. (Iepurelui) i se zăreşte codiţa lui bearcă răsărind în sus la fiecare zbughia-lă (OD.-SL.140). - ET. a zbughi. zbughi! Interj. (17S2 AA ist.11/10,397) fam. schwuppl, h op p(s)l Neghiniţă___________zbughi, în urechia împăratului şi îi şopti tot (DEL. X.V.ş^V.49). Dacă... miroase (iepurele) că se a-propie de dînsul cineva... zbughi! şi p-aei i-e drumul! (OD.-SL.140). (Fetişcanele) fac ce fac şi, zbughia.unde nu le fierbe oala (DEL.S.40,-sie treten in den Reigen ein, in den sie wegen ihrer Jugend noch nicht hineingehören). - Auch substantiv. - GR. zbughia! - ET. onomatopoet. zbughi" Präs. -ghe'sc V.intr. (1862 PTB.) fam., meist a o zbughi (plötzlich davon)-springen, davonrennen. Ei fugeau tot înainte speriindu-se de orice zgomot... de broasca ce sălta în mlaştină, de vătuiul ce zbughia din iarbă (CD.MV.44). Neghiniţă o şi zbughise în urs-chia împărătesei şi-i aflase gîndul (BSL.I.V.s.V. 52). Bătrînul... prinse a fugi după băieţi____Unul o zbughi în zăvoi, altul se opri (SAD.CR.225) . (Voinicul) voi să o zbughiască. Dară zîna măiastră îl 2 opri (ISP.LEG. 125) wollte davonrennen. Zbughi-o! (SEZ.XII,111) schnell!, wegl - ET. zbughi! zbura" Präs. zbor (l6.Jh.PS.SCH.) I. V.tr. zum Fliegen veranlassen, fliegen lassen: cuiva capul jdm. den Kopf a b h a u e n5 vorn Wind: fortblasen utc. Busuioc... îi zboară capul cu paloşul (SEV.P.206). Tn cinci minute iataganul gealatului îi zbură capul (GHICA 158). Vgl. creier 1. 0 lovitură de tun... zboară acelui soldat coiful din mînă (BÄLC.500) . în zadccr vîntul vrea să o zboare (floricica) Ca s-o arunce cruntului val (AL.POEZU 11,45). - II. V. intr. fliegen, d a h i n-, d a ,v o n-, w e g-, for t-, a u f-, ausfl iegen. (Cocostîrcul) în cercuri line zboară Şi repede ea gîndul, la cuibu-i se coboară (AL.POEZII 111,26). Să ştiu cînta ca cucul... aş zbura din cracă-n cracă Pînă la mîndruţa dragă (I.-B 136). Vgl. a mînca 1.1. (Turtureaua) aşa cîntă cu dor, Frunzele în vînt că zbor (I.-B.193). Nu spemen-ţi-te... de sageate ce zboară zua (PS.SCH.90,6) daß du nicht erschrecken missest vor den Pfeilen, die des Tages fliegen. Mi l-o dat (murgul) socru-msu, Să zboare cum oi vrea eu (ÄL.BP.,Vidra) mein Schwiegervater schenkte es mir, damit es renne. A zburat pasărea der Vogel ist fort(geflogen). Pe un singur Ordin al lui Gavanzoglu... a zburat carpul boierului moldovean Hasanache (GHICA V) auf bloßen Befehl von G rollte der Kopf des ...H. Sufletu-i zburînd zicea: Sermanul copilul meu! (AL.PP.49) als die Seele sie verließ. - ET. vlat. exvolo, -are, von völo, -are, vgl. altit. svolare, rätor. sgolar, svoler, friaul. zvola. - SG. ALR SN V,K.1290,1459. zbura"re Pl. -rä"ri S.f. (1649 MARD.) Flug M., Fliegen N. - ET. a zbura. zhura't (1698 CANT.DIV.) I. Adj. 1. verweht, verflogen. - 2. zburat de minte (CANT.DIV.3 a) g e d a n k e n-, kopflos. -3. MOLD, brînză zburată Hütten käse M. - II. S.n. Flug M. - ET. a zbura. zbura"tic Adj. (1703 GCD) 1.flüchtig, schnell. (Şarga-i) zburate că la fugă (PAMF.CDT.90).-2. leichtfertig, -sinnig. -ET.a zbura. zburătăci" Präs. -ce'sc (urn 1832 CORNELLI 578a) I. V.tr. 1. fliegen lehren, flügge machen (auch fig.: auf ziehen, selbständig machen). După ce mi le-am zburătuit (păsările), mi le-a furat .(PAMF.JOC. 1,405). - 2. păsări Vögel auffliegen lassen, (bes. indem man sie erschreckt, nach ihnen wirft), (a u f-, fort) scheuchen. Dorobanţul, zburătuind un stol de lari albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podişul ostrovului (VLAH.R.P.63) der Soldat scheuchte einen Schwarm weißer Möwen auf. Cits o ptlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo (NÄD. 923 zburdare NUV.1,29) . Cînd se răvărsau zorile şi zburătăceau noaptea de la el (FLOR.,CL 111,366) die Nacht vor ihm verscheuchte. - 3. po. nach j d m. w e r-f e n, jdn. bewerfen, fortscheu-c h e n (aber auch z.B. nach einem Baum, um Früchte etc. herunterzuschlagen). Ambiţia noastră (a băieţilor) era de a ohiti şi a zburătăi cu pietricele 'late şi rotunde pe palamarul bisericii Sf. Ilie (AL.,CL XXV, 168). Copilul cel străin E ca pomii lîn-gă dvuin, Cîţi trec îl zburătăi-esc Şi crenguţe nu-i mai cresc (PP. SEV. NUN EA 32; da a Bild korrmt in der Volksdichtung in zahlreichen Varianten vor.). - II. a se zburătăci 1. flügge werde n. De la zece ani, cian începu băiatul a se zburătăci, bătrî-nul puse pe el neînduplecată stăpînire (SAD.POV.34) . -2. umherflattern, -fliegen. Cioa-rete se zburătăceau, speriate de strigătele lui Ion (UR.LEG.80).-3.sich bewerfen (mit Steinen etc.). Cînd eram nişte copii, ns zburătuream cu glii (MF 1,279). - GR. (in Bdtg.1 selten) -tăi, -tui, -turi, -tori, -tăvi (letztere drei fast nur in Bdtg.3), -rutăi (AL.,CL XIV,168), -vutai (AL.PP.290). - ET. a zbura bzw. zbuvătură od. an dieses angelehnt. - SG. ALR II/I,MN 2227,42;SN V,K.1459. zburătăci't Adj. (1868 BARC.) flügge, erwachsen. Pe sînt copii mai zburătăciţi, se joacă da-a mingea (CL IX,7) wenn es etwas erwachsenere Kinder sind. - BI', a zburătăci. zbur-ătăţi'e Pl. -fci'i S.f. (l800 BUDAI-DELEANU) Leichtfertigkeit F. Invitîndu-mă zbuvătăţia minţii mele încă necoapte... mă făcui volentiviu (BUDAI-DELEANU Epist.5) . - ET. zu zbura-tic. zburâto"r (1581/2 PO2 14;Gn 1,20) I. Adj. fliegend. - II. S.rn. 1. Geist, der-nach dem Volksglauben nachts zu Mädchen u, jungen Frauen könnt j hat nach CANT.DESCR.III,1 die Gestalt eines schönen Jünglings, nach MAR.NAST.23 die einer Schlange. Vis frumos avut-am noaptea. A venit im zburător, Şi strîngîndu-1 tare-n braţe era mai ca să-l omor (EMIN.0.1,80). - GR. In Besprechungen -turo"i, als weibliches Wesen -turoai~că (MF I öfters) . -2. Bramraa F. (Stange, an der das dritte Segel eines Mastes, von unten gerechnet, hängt): zburătorul mare Grofibr., zburătorul mic Fockbr., zburătorul artimonului Kreuzbr. - III. S.f. zburătoare 1. geflügeltes Tier, Vogel M.; P]. F e d e r v i e h l\|. Spune-mi dacă ştii sau nu ştii ce soi de zburătoare este grangurul? (OD.PS.30). - 2. Weidenröschen N. (Epilobium angustifoliumjBR.3. - ET. a zbura. - SG. ALR SN V,K.1303,1566. zburători' etc. siehe zburătăci. zburătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1&37PUMNUL LEFf.*!Ö7) 1. (einmaliger) F 1 u g. Ca să ajungă la casa lui, ca l-a o zbură tură de praştie departe numai avea să treacă o gîrlă (UR.L0G.118) zu seinem nur etwa einen Steinwurf entfernten Haus. - 2. kurzes Stück Holz, mit dem man nach etw. wirft, bes. nach Bäumen, um die Früchte abzuschlapen. Copiii cuibu-i fură (mierlei) Ş-o ucid c-o zburătură (TEOD.PP.349) . -3. Bruchstück N., bes. abgebrochenes Stück Blei od. Eisen zur Ladung von Schußwaffen; Pl. Hagel M. Greuceanu... începu... a lovi în stană de se cutremura pămîntul. De cîte ori da, de atitea ori cădea cîte o zburătură din piatră (ISP.LEG.2 228) . Şuer ... a trimes doua zburaturi de icosar, una în frunte de urs, cealaltă în frunte de idictiu (DEL. S.166;von einem riesenstarken Kind). Gheorghe... Punea mîna pe durda_ Turna praful cu mîna, Zbură- turi cu chivără (PÄSC.LP.278). - ET. a zbura. - SG. ALR SN III,K.765iV,K.1320. zburaturi' siehe zburătăci. zburda' Präs. zburd V.intr. (um 1670 ANON.CAR.) 1. ausgelassen, mutwillig umherspringen, sic ti ausgelassen gebärden. Caii zburdă prin ceairuri (AL.POEZII 111,33). - 2. fam. îmi zbia'dă es verlangt mich nach, ich habe Lust zu ausgelassenen Streichen. Cum..! la bătrîneţe îi mai zburdă (boierului)? (AL.,CL 111,246;er will heiraten) . Parcă tot îţi ninge şi-ţi plouă... "D-apoi mie nu-riri zburdă ca vouă!" (NÄD.NUV. 1,160) mir ist nicht lustig zumute. Busuioc în zadar îi spune că nu-i zburdă lui a veselie, popa nu—i dă răgaz (SEV. POV.219;der Pfarrer will ihn mit seiner Tochter v/erheiraten) B. erwidert, daß ihm der Sinn nicht nach Lustbarkeiten stehe. - GR. 3. Pers. Sg. Präs. -dea'zä (DOS.PS.V.122,14;im Reim). -ET. unbek. zburda*-lrtic Adj. (1Ţ88 MOLNAR SPRACHL.^ 72) ausgelassen,mutwillig. Marta... nu mai era copila zburdalnică ce răsfaţă lumea prin neastîmpărul veseliei (SIÄV.,CL XII,446). - Adverbiell: Chiriţa, în costum ridicol de voiaj, intră zburdalnic (AL.,CL 11,141) erscheint in ausgelassener Laune auf der Szene. - EI’, a zburda. zburda're Pl. —dă ri S. T. (1825 CANT.3CRIS.) Ausgelassenheit F., Vergnügen M. Poezii pline... de tablouri descriptive, vesele şi înflorite ea_zburdările inimii sate (GHICA 667) wie die ausgelassene Laune seines Herzens. Vremea care era rînduită pentru trebile a- zburdat 924 cestea (ale ţării,domnii) o cheltuia la aceste zbuv-dări (CANT.SCRIS.226;von der Jagd) verschwendeten sie an diese wilden Vergnügungen. - ET. a zburda. zburdai Adj. NEAGOE ÎNV.2 6?b) 1. ausgelassen, mutwillig. -2. üb ertriBben.Ce pustiise curtea şi ţara. Ce pricină are fi fost nu ştiu, fără de tot zburdată -podoaba curţii (MITl.COSTIt^I^T.1 1,287) es sei denn, der ganz ausgelassene, tolle Prunk. - ET. a zburda. zburda"tic Mj. (1793 PREDETICI 1,135a) ausgelassen, mutwil 1 ig. Deodată (băiatul) se văzu faţă în faţă cu trei fete zburda-tic-e, că-l opreşte şi încep a juca împrejurul lui (ISP.LEG.^ 1,108). Cazaci, başchiri sălbatici... Alei*g pe cai zburdatici (AL.,CL V,29S) . - ET. a zburda. zburdăciu'ne Pl. -eiu'ni S.f. (1646 PRAV.MOID.695) 1.Ausgelassenheit F.,Mutwille M. Le-a trece lor zburdăciunea cînd or fi mai mari şi i-or lua grijile înainte (CREANGĂ,CL XV,3) . - 2. LV.-Zügellosigkeit F. - ET. a zburda. zburdălnicie Pl. -ci"I S.f. (1834 HEL. L.B. 1,181) ausgelassenes, mutwilliges W e s e n. Se îmblînziss ca un leu de menajerie,• parcă îi perise mult din zburdălnicie (BASS.KOR.134) . -ET. zburdalnic. zburi' siehe zborî. zburli" siehe zbîrli. zdărla' etc. siehe zgîria. zde'lcă Pl. zdelci S.f. (1826 BOGA D.B.III,6l) voralt. Verkaufsvertrag M. über ein Grundshück. Mi-o dai de nexiastä? "Om vide...om vide— Hai să facem zdelca mai întîi (AL.OP.1,828) . Cuvîntul "Circumvalaţiune"... a plăcut aşa de mult ■impiegaţilor (de cancelarie) încît_îl întîlneam în toate zdelcile, în toate otnoşeniile (GHICA 563) . - ET. russ. sdslka. zderia etc. siehe zgîria. zdîmî.i" Präs. -nîie'sc V.intr. (1649 MARD.) klingen. Astă noapte vînt batea Acasă la drăguţa, Ferestrele zdîvnîia (FR.-C .MOŢII 92) . - ET. onomatopoet. zdrago"n Pl. -go'ni S.m. (l850 AL.) ugs. MOLD.fam. von großen u. kräftigen, korpulenten Menschen: cît un zdragon wie ein Dragoner, Kürassier. Acesta era un tînăr zdravăn— iar hainele preoţeşti... ce le pia'ta îl arăta nalt şi chipeş - cît un "zdvahon" (BOGD.POV.247) . Ştii c-avem două fete mari? "Ba ce mari...coşcogea ... cît nişte zdvagoni!" (AL.OP.I,421). - Daher als Bezeichnung eines solchen Menschen: Boierul îşi trase inelele din degete şi scoase ceasul de aur... Le primi tot zdrafaonul cel nalt şi le vîrî în chimir (SAD.PS.220;der Bojar war von Räubern überfallen worden). Eu sînt zdragon şi mă numesc Chiriţa cea voinică (AL.,CL 11,141). - GR. zdrahon. - ET. mittelb. it. dragone, frz. dragon etc.; zu 2 - vgl. zdreanţă, zdrîng etc., a zdnmica, a zgrspţana, zgripţor, zgrunţuros etc., zur Bdtg. dt. Dragoner, poln. dragan, -gon "Kerl wie ein Dragoner". zdra'mbiţe., zdrair.be'le S.f. Pl. (1915 P.C.) epileptische Krämpfe, Wutanfall M. Fata (unchiaşului) vine acasă cu pînza ţesută, bhima vitrega, cînd o vede, o găsesc zdram-biţele (RC.IR.316). - ET. unbek. zdrangi, zdra'riga! Interj. (1868 BARC.) klirr! Intră— în casă: Zdranc cu sălbile pe masă (ŞEZ.XIII,189). Cînd strîngea gunoiul la uşă, zdrîng, scapă fără veste inelul (CL XVII,164). -GR. zdranc, zdrîng, sdvanc. - LT. onomatopoet.; vgl. drînga! etc. zdra'nţă siehe zdreanţă. zdra'văn (1654 NEAGOE ÎNV.2 138a) I. Adj. ugs. heil, gesund; fig. bei B e-sinnung,bei Sinnen. (Şarpele) ştie că deca va scăpa zdravăn capul şi sănătos, deci măcar de i-ar zdrimica şi făvîme tot trupul, iar şi-l va vindica trupul (NEAGOE,GCR 1,167) . La olari, oală zdravănă nu găseşti (Z.V,460) der Schuster geht barfuB. Dacă ăştia zdraveni şi nu mi-au fost de nid un folos, dar prăpăditu ăla? (RC.IR.29;letzterer war sturrm) .Pînă este cărăuşul zdravăn, şi carul este chivernisit bine (M&RG.^ 151a) solange der Fuhrmann nüchtern ist. Da ce, mă, nu eşti zdravăn? Ce să-ţi dau eu să mănînci acum la miezul nopţii? (ISP. BSG.81) bist du von Sinnen? - II. Adv. kräftig, tüchtig. Se amestecă toate şi se calcă zdravăn cu picioarele (RCt4.SARB.57) . Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn (EMIN.O.1,46). Radu mănîncă zdravăn, nu se-ncurcă, iar mă-sa se-ngr-aşă privindu-l (VLAH.NUV. 13) . Un turc surd mergea pe drum, Dară surd, ştii, zdravăn (SPER.AN.1893 III, 287) stocktaub. Mergeţi acum la horă şi să-mi jucaţi pe zdreavăn (AL.OP.I,656) tüchtig. - ET. asl. südrao-lnü. -SG. ALR II/I,K.78jFIN 2276,50;SN V,K. 1439. 925 zdrenţăros zdraVlţă S.f. (1831 AA ist.11/34,86) Salbei M. (Salvia off.). - ET. zu asl. südra-vinü "gesund", vgl. slav. zdravica "Gesundheit". zdrăncăni" etc. siehe zdrăngăni. zdrăngăne"! Pl. -ne'i S.m. (1889 COŞQ.) Schelle F. Feciori... Cu zdrîngăneii la opinai (COSB.21) . - ET. zu a zdrăngăni. zdrăngăni" Präs. -ne'sc (iun 1660 STAICU 50b) I- V.tr. klirren, klingen lassen. (Poliţaiul) s-a suit în fugă pe scară zdrăngănind sabia de toate treptele (GHICA 519) . Ghebosul era silit adesea să-şi zdrăngănească mandolina mai tare ca să dăştevte ps Nannina (ZAMF.NUV.30) . - II. V.intr. k 1 irren, klingen. Cu pinteni la aale tis; Cînd păşeşte, Zdrăngăneşte (I.-B.407) . Împărăteasa auzind zdrăngănind te-a întreba eă ee-ai găsit (CL XVTI,164;der Angeredete soll einen Ring fallen lassen) . Clopotele străncănind $i tăicuţa tot plingînd (PP .MAR. ÎNM. 31 jTotenklüge) . - GR. Varianten wie bei zdrang. - ET. onomatopoet. - SG. ALR II/I,K..4ü;MM 6857,6. zdränp;änitu'rä Pl. -tu'ri S.f. (l825 B.) Klirren N. - ET. a zdrăngăni. zdr-ănţo's siehe zdrenţăros. zdrănţui" siehe zdrenţui. zdraveni' Präs. nă -ne"se V.refl. (1851 PRAV.BIS.) veralt. ugs. 1. (wieder) g e h e i 1 t, gesund werden; fig. zur Besinnung kommen. Cel nebun sau îndrăcit pînă a nu se zdraveni să nu se boteze (PRAV.BIS.I Cap.I 5 3) . Ţi-arn spus eă nu se poate (să iei fata). înţelege-mă şi te zdret>eneşte (VLAH.NUV. 130) nimm Vernunft an. - 2. (w i e d e r) k r a f t i g, tüchtig werden. Cînd d-l Chiriaa şi d-l Vasile văd că vrea să le ducă nevestele la comisie, unde se zdrăvenesc în picioare şi la serjenţi: "Su pune mîna_____" (NĂD.MJV. II,64;sie hatten gezecht) da konnien sie wieder zu Kräften. - Vgl. a înzdrăveni. - GR. zdrev-. - El’. zdravăn. zdrăveni'e Pl. -ni'i S.f. (1838 FM 9) Kraft, Tüchtigkeit F. Pentru voioşia şi zdrăvenia lui era şi vatamanul satului (BOGD.POV. 36). - ET. zdravăn. zdrăvui' (+) V.refl. (1581 CORESI OMTL.,DENS.IST.II, 3J<1) sich wohlwallend zeigen. -ET. ksl. siidravovati. zdrea'lä siehe zdrele. zdrea'nţă Pl. zdre'nţe S.f. (um 1670 ANON.CAK.) Lumpen, Lappen, Fetzen M. Birtia pe care sci'iem şi tipărim se face din tren ţe (OD. -SI,.28) . Se aprinde în toată seara în casă o zdran-ţă de lînă neagră şi atît copilul cît şi muma se afumă eu dînsa (MAR.MAST.69) . Haină nu avea nici treanţă, Decît o cămaşa zdreanţă, Buptă de tot, prăpădită, Tn mii de locuri găurită (PANN FV.M.I,124) ein altes, zerlumptes Henri. Corabia să dărîma, pinsele s-au rupt făcîndu-să tot zdranţe (BAR.HAL-V, 75) und gingen ganz in Fetzen. - 2. Pflanzennarüe: drenţe Wasserstern M. (Gnlli triche ;BP..) măreaţă Wasserlinse F. (LemnajBR.) - -GR. zdreamţă, treanţă, zdranţ-ă, stranţ-ă, streanţă, zdramţă, stramţă, Pl. entspr.; MOLD. ao’ t'arnţă, -treanţă "altes Kleid". - Dim. zdrenţişoa ră (JIP. SUF.141), trenţu'ică (COST.). - ET. zdi'eanţă zu asl. südrati, Part. südranü "zerreiBen" , vgl. n. 1 ss. poln. dranica (aber x\im.draniţă); st-ranţă etc. erinnert an it.. straccio; dial. strazza, straziare "zerreißen“; tranţă etc. ist dunkel // onomatopoet. (CIORANESCÖ 7645). - SG. ALR SN IV,K.1154. zdre'le S.f. Pl. (l890 MAP..) Riss f'1., S c h r a m m e F. SĂ na puneţi mîna pe noi, eă e vai şi amar de aapul vostru! Acuşi vi-l facem tot zdrele! (MAR.NUNTA 551). - LT. zu asl. su-dreti. zdreli" Präs. -Ie'sc V.tr. (1832 GOL.CONDICA) pielea etc. die Haut etc. a n-, aufreißen, (z e r)-s c h r a m m e n. Al treilea (glonţ) îi şuieră ei pe la ureche zdrelindu-i-o puţintel (NÄD. NUV.II,52). - ET. zu asl. südreti. zdreli't Adj. (1862 PTB.) zerschrammt. Pe copil l-au ridicat mort, au capul zdrelit şi leoarcă de sînge (DEL.P.311) mit zerschundunem Kgpf. - ET. a zdreli. zdremţăro's etc. siehe zdrenţăros. sdreniţui siehe zdrenţui. zdrenţa'r Pl. -ţa'ri S.m. (185*1 BAR.MUNT.) MUNT. TR. Lumpensammler f'1. - GR. tren-ţar (BAR.MUNT.il/556) . - ET. zdreanţă. zdrenţăro's Adj. (1772 ILIODOR 17 b) zerlumpt, -fetzt. Îmbrăcat într-un suman strenţeros (GANE,CL VIII,451). Un barbai bătrîn şi zdrenţăros care servea de portar (I.NGR.,CI, VII, 16) . Dintr-o sută patruzeci de mii (de soldaţi) au în- zdrenţui 926 tors scăpaţi şapte mii brenţoşi şi goi (DICN.,TEZ. 11,225). - GR- Formen entsprechend zdreanţă, ferner cotrenţos (MAR.ORN. 1,397;MAR-NUNTA 110 u.521) , strem-tos (BUDAI-DELEANU XII,16), stremturos (CREANGĂ) . -ET. zdreanţă. zdrenţui.' Präs. -ie sc (1825 B.) I. V.tr. zerfetzen. Această hîrcă poate ce 2 vînbu-a tren purat Nu s-a pişcat în viată (BOLINT. 1,190). - II. a se zdrenţui in Lumpen zerfallen. Ia numai priveşte opincile mele Că să trentuiră în miei peticele (PANN.PV.M.1,50). - GR. Formen entsprechend zdr&anf-ă, ferner trenpura (BOLINT.I.e.). - ET. zdreanţă. zdrenţui"t Adj. (1868EARC.) 1. zerrissen. Prahova îşi rostogoleşte valurile, curgînd aci pînză, aci zdrenţuite de stînci (UR. BUC.121). -2. zerlumpt. Săracul, umilit şi strîns ta piept de sta să-i crape sucmanul cel zdrenţuit de pe dînsul (ISP.LEG.^ 177). - GR. trenturib (BARC.). - ET. a zdrenţui. zdrenţuro's siehe zdrenţăros. sdrî"nc.ă Pl. sdrînci S.f. (168O PAŞCA) TR. CRIS. russ.ische Schaukel (PAMF. IND.469) . - GR. zdrînchită, zdrînchiotă (PASCA N. 351); S.n. zdrîncăl (ŞEZ.VII,188). — ET. unbek. zdrîncăni" siehe zdrăngăni,. zdrîng etc. siehe zdrang. zdrîngăne'l siehe zdrăngăne1. zdrîngăni' siehe zdrăngăni. zdrob1, drob Pl. (z)drobi S.m. (1883 KAR.ORN.II,278) DUCOV. Männchen N. der Trappe.-ET. zu dropie. zdrob2 Pl. zdrobi S.m. (1683 DOS.VS.Iulie 7;7b) (Salz)B rockenM. - ET. drob1. zdrobi" Präs. -be'sc (l6.Jh.PS.IL67,22) I. V.tr. zei'' schmettern, -schlagen. Ca vasele a o loriului zdrobi-vei pre dînşii- (BIBLIA 1688 Ps 2,9). Glasul Domnului zdrobind chedrii, şi va zdrobi chedrii Divanului (BIBLIA 1688 Ps 28,6) . Ferice de cela carele va lua şi va zdrobi tinerii tăi de piatră (MS.1697 Ps 136,12 GCR 1,315). (Şarpele) ştie că... daca i să (va) zdrobi capul, deci tot trupul tui va rămînea cu dînsul zdrobit şi sfărâmat (MS.1654,GCR 1,167). Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă, Ce lumea o -împarte în mizeri si bogaţi! (EMIN.O.1,60) vernichtet die ungerechte Ordnung! - II. V.intr. radebrechen. împăratul, aşa mai slăbuţ, cum poate el zdrobi (pe) româneşte, zise cătră vî-j (RETEG.POV.IV,28) sagte er zum Alten. - III. a se zdrobi. I.sich quälen, abmühen. -2. sich zerstören, vernichten.- GR. zr- (BIBLIA 1688 Ps 75,3;Js 21,9;Ms. 17.JÎ1.,GCR 1,5). - ET. ksl. sü-droMti. - SG. ALR SN I,K.215,232,1.1,K.416,422,IV.K. 978,1108}V,K.1360. zdrobiciu"ne Pl. -ciu'ni S.f. (1680 DOS.PS.SLAV. R.105,23) Zerknirschung F. Mă priimeş-te, milostive, pre curvariu, pre nesăiosul Cu de suflet zdrobiaiune (DOS.TR.,GCR 1,242;zu Christus). - EH. a zdrobi. zdrobi"re Pl. -bi'ri S.f. (1563 CORESI PRAXIU 229) Vernichtung F. Marsu în cîmp va face zdro biri (FN 52). - Er. a zdrobi. zdrobi~t (1564 CORESI CAZ.I,13a) I. Adj. 1. zerschmettert, zerschl gen. Prinşi, legapL, zdrobiţi de straturile puşte-lor (AL. ,CL 111,58). (lovgu) vedea fericirea lui zdi\. bită, presimtia un viitor de chinuri (XEN.BR.36) I. sah sein Glück zerstört. - 2. e r s c h c p f t. - 3. zerkn irscht. -II. S.n. Zerstoßen, Zerstampfen M. - ET. <7 zdrobi. -SG. ALR I/I,K.112jII/I,K,.107. zdrobit.o"r (um 1635 EETIMIE L.335) I. Adj. erdrückend, vernichtend. - II. S.n. 1. Hanfbreche F. - 2. Stampfe r M. Zdrobitul strugurilor cu zdrobitorul (ŞIN CAI E. 167) . - ET. a zdrobi. - SG. ALR SN I,K.233,257 zdrobitu~ră Pl. -tu'ri S.f. (l6.Jh.P3.K.l46,3) 1. Zerstörung, Vernichtung F. Hainele tale să nu fie zdrobitură fir ei Uil-e, ci să fie arătare şi mărturie mintii tale cei ti'ezve (C&R.PRE SC.,GCR 1,276). - 2. Zerknirschung F. Cu zdrobitură de cuget... Să mănînc de... ale tale sfinte taine (DOS.TR. ,GCR 1,242; zu Christus) .-3. Bruchstück N., Bruchstelle F. Oasele le zdrobiră (mucenicilor') di zdrobiturile se întremară (MS.17.Jh.,GCR 1,85). -ET. a zdrobi. - SG. ALR SN I,K.132. zdroşi" Prâs.-şe“ac V.tr. (1910 PÂSC.) zerschlagen. Oasele mi Ic-a zdroşit (nevasta), Dinţii din gură mi-a rupt (PÄSC.LP-242). După ce (pămîntul)_a fost oăpat cu Supa ca— sa 927 zdup se zdruşască şi cei mai mărunţi bolovani (PAMF.AGR. 165). - ET. unbek. zdruirdca' Präs. -nii'c V.tr. (1C5-1 riSAOOE Î.NV.2 138a) zerstückeln, -hauen, -malmen. (Şarpele) ştie că... măcar de i-ar zdrurniea şi fă-rime tot trupul, iar şi-l t>a vindica trupul (MS. 1654, OCR 1,167) . Şi-i voi zdrimri-ca (Xeuxuvü) pre ei ca praful €n faţa vîntului (PS.RlMN.17,45) . llainia duşmanului a zdrumicat-o (opinca) în mii şi fărîme (JIP. OP.13). Colţii dulăului îndată toate oscioarele îi zdrumicară (şoarece Vai) (CANT.IST.165). Coarne le (berbecului) prin tidva lupului pătrundzind, fruntea zârumicîndu-i, crierii afară îi vărsă (CANT.IST. 197) . - ET. Nbf. von a dumica, unter Einfluß von a zdrobi. - SG. AL.R SN I,K.232;V,K.1319. zdruniica't Adj. (1806 ŞINCAI E.76) zerstückelt, zer- malmt. Ştim ce gi'eu şi anevoie este... a întrupa o patrie atît de zdruirti-cat-ă (B&LC.551) . - ET. a zdnmica. zdrumicătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1806 ŞINCAI E.196) Zerstückelung F. - ET. a zdî'wttica. zdru'nein S.n. (1877 GANE) 1. wiederholtes schädigendes Stoßen, Erschütterung F. Duduca Balaşa... nu simţea decît zdruncinul calului ce o sălta cu necontenire pe şa (GANE,CL X,19) spürte nur die Stoße. - 2. fig. E r-schütterung, Zerrüttung F. Var un rău. mai mare este zdruncenul moral... pervertirea chipului normat de a simţi şi de a cugeta (VLAH.GV.162;von den Versuchen Unberufener. Gefühle, die sie nicht besitzen, in Vörse zu bringen) die schwere moralische Schädigung. - GH. struncin; -cen. - ET. postverbal von a zdruncina. zdruncina' Präs. zdru'ncin (lo.Jh.PS.SCH.73,1^) I. V.tr. 1. LV. zerstoßen, -schlagen. Tu struncinaş (ksl.sokrusilü) capul zmeului (CORESI PS.73,14). E spre cine va cădea (piatra), stninci-na-va (ksl .stryetü) et (CORESI TE4 46b;Mt 21,44) den wird er zermalmen. înhăţind (argatul) parii, au început să-i tixească peste bietul morari, cît i-au zdruncinat mai toate oasele (SBIERA POV.239) . - 2. s toßen, erschüttern. Trăsura zdxnmci-nă r'ău der Wagen rüttelt entsetzlich. - 3. fig. e r-schüttern, zerrütten. Un proces periculos ameninţa să—i zdruncine averea (XEN.BR.45) sein Vermögen zu zerrrütten. - II. a se zdruncina 1. e r-schüttert werden. Credinţa epicuriană zdruncinîndu-i-se (lui Uoraţiu), era natural ca et să se întoarcă la părăsitul cult al zeilor (OIIj.HOR.103) . -2. sich quälen, anst.r engen. - GR. LV. sti'unciuna, strunciura; stvîneena (MS. 1815,GCR 11,217), strîneiuna (CANT.), zdrtncina, zdrîncena; arom., megl. -rum. zdru(n)-. Dazu a straai, Präs. -ce so (B.). - ET. wahrsch. lat. *exiortiöno, -äre, von tovtiono, -äre "plagen, irertem” bei PELAGIUS. ^dr- stammt von den begriffsverw. a zdrobi, a zdru-rm.ca. // Weitere Vorschläge bei CIORAtJESCU 7646. -SG. ALR SN II,K.353. zdruncina're Pi. -nä'ri S.f. (1688 BIBLIA Gn 4,23) 1. Erschütterung F. Marea______________se linişti ca să mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe de ţara grozavă în care fusesem (I.NGR. ,CL IST,212). -2. Zerrüttung F. Struncinarea cea de istov care v-au pricinuit (grecii) (BELD.ET.105) dur völlige Ruin. - GR. Varianten wie bei a zdruncina. - ET. a zdruncina. zdruncina't Adj. (1561 CORESI TE^ 120 b; Lk fl,l8) 1. LV. zerstoßen, zerschlagen. Pre (oaia) cea bolnavă n—aţi vindecat şi cea strunei— nată (tö ou\rceTpLy.)ij£vov) n-aţi legat (BIBLIA 1688 Ez 34,4) . - 2. erschüttert. Ca un vas de multe Valuri şi din multe părţi izbit şi strînciunat (CANT. IST.319). (Biserica episcopiei) fusese rău struncina-tă de cutremurul întîmptat ta anul 1G92 (MELH. ,CH. 235) die Bischofskirche war schwer beschädigt worden. - GR. Varianten wie bei a zdruncina. - ET. a zdruncina. zdruncinătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1688 BIBLIA) 1.Rütteln N. -2. LV. Wunde, Beschädig u n g F. Cel ce vindecă pre cei zdrobiţi ta inimă şi leagă struncinăturile (xd auvxpLinierea) tor (PS.RÎMN. 146,3). Struncinături (uralîiLa) şi sfărâmături tîmpină-să la rele (BIBLIA 1688 Spr 20,29) . -GR. Varianten wie bei a zdi'uncina. - ET. a zdruncina. zdruncino's (+) Adj. (1705 CANT.) erschütternd. Ca cwn încă la urechile tor scîrşnetul strănaenoaselor acestora voroave încă n-ar fi agiuns (CANT.IST.20). - GR. st?-. - ET. a zdruncina. zdruşi" siehe zdroşi. zdup! Interj. (1868 BARC.) ugs. plauz!, pardauz! Numai ce-aud aşa,ca un vînt greu, în văzduh afară şi deodată, zdup! pe prispă (SAD.CR.82;ein von Hexen durch die Lüfte herbeigezauberter junger Mann fällt auf die Terrasse). (Ţiganul) au sărit- jos (de pe scară) ş-au zis: Hup, zdup! Fire—ai a dracului, stup! (PP.BAN.WEIG.JB.III, 276;er war von Wespen gestochen worden). (Feciorul) luă maţele şi cu un zgomot mare "zdicp" ci: ele în foc (CÄT.POV.1,73). - ET. onomatopoet. zdupa'c S.n. (1395 GHIB.) Schlag, Stoß M. Pare că mi-ar fi venit să-i, dau (lui Sava) un zdupaa, ştii ca la minge (GIUB. BV.69) . - ET. vgl. ditpac. zdvori" siehe dvori. zea siehe za. zea'mă Pl. zemi S.f. (1^91 BGL) Saft M. von Früchten etc., B r ü h b F. von Gekochtem (auch als Gericht]5 Pl. ze'muri Saft-, B r ü h e a r t e n. Apă curata înăcrită cu zeamă de alăinîie (PAMF.BOLI 14). Eu îi pun (bărbatului) samă de pui, El caută biciul din cui (I.-B.462) . Iepuraşu-i bun de zeamă, Iepuroaica de friptură (I.-B.367). Se aduce samă cu tocmagi... şi apoi sarmale sau găluşte (MAR.NUNTA 499). Ceia ce mănîncă cărnuri de porc şi sama (Qcouâv) jărtvelor (BIBLIA 1688 Js 65,4) . Cîte gătesc bucătarii pentru mesele oamenilor, umplînd oalele cu fel de fel de zemuri (CL VIII,248). In aceste vase se toarnă "zama" scoasă din fiertul scoarţei de brad (POP .NUV.89;Besnhrei-bung des Gerbens) . Şi-i turnară în svîntul rost dzărrri iuţ amestecate cu oţăb şi păcură (DOS.VS.Noe. 15; 128a) . Zeamă lungă nu caută ei să facă în minister... Un an, cel mult doi— şi apoi________Cu plecăciune, d-le ministru (ROS.TROT.12;von als Kopisten angestullten Studenten) lange im Ministerium zu bleiben ist nicht ihre Absicht. Primarul satului aceluia ex*a tot de-o zamă cu dînsul (FURT.51) von derselben Sorte wie er. Vgl. bătrîn 1, moare, ou 1. -GR. MQLD. BAN. arom. dzamă. - Dim. zămuşoa'ră (CL XV,272) , dzănva'şcă (ŞEZ. V,175). - ET. gr. £epa;altes Lehnwort, wie bes. arom. MQLD.BAN. da- zeigt. MIHÄESCU L.291: lat. zema. - SG. ALR SN I,K. 190,227;IV,K. 1089,1G96.1G99,1105,1106;\/. K.1319.1320. zebe ~~c siehe zeibec. ze"brä Pl. ze'bre S.f. (1829 AR 175) Zebra M. - ET. frz. zebre. ze'ce Num. (16.Jli.CV2 33a;Apg 25,6) 1. z e h nj al zecelea, a zecea der, die zehnte. "Am să vă spun un secret", zise necunoscutul— "Vorbiţi", i-am zis, ascultînd cu zece urechi (I.NGR. ,CL 111,33). - 2. LV. a zecea bi^w. de a zecea (der) Zehnt. Vau a zecea den toate cîte cîştig (BIBLIA 1688 Lk 18,12). (Iancul Vodă) au trimis de au luat de-a zecea den boi de pren toată ţara (NEC.COSTIN, LEI1. 1,470). - GR. Oie Zahlen 11-19 lauten u'nspre-ze ce, do i sprez 3 ce (f .do uăspr.j, tre ” ispreze ce etc.s LV. u. ugs. -sprăze 'ce, femar doaospezsas (PO,GCR 58), al unspăzeaelea (COPESI,CCR 37). - Fam. u'nsprece (so auch DOS.), u'năvce. - Siehe auch un doi, trei etc. - EL', lat. dScem-, v.'eg'jn spre siahe den betr. Art. - SG. ALR SN IV.K..1G31,1032;VI,«.. 1791. zece"r Pl. -ee'ri S.m. (l5°l/2 PO2 2-'lO;Ex 18,21) Kommandant M. einer Z e h n e 1- g r ti p-p e. - ET. zece. ze'che etc. siehe zeghe etc. zeci"ne Pl. zeci'mi S.f. (1703 GCD) Zehntel N. - ET. zece. zeciui." Präs. -ie"sc V.tr. (1561 CORESI TE* 50b; Mt 23,23) 1. den Zehnten von etw. nehmen, geben: (v e r)-z e h n t e n. Vătaful ds curte al arma-şului... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său (FIL.CIOC.59). De toate cîte-m vei da, a zeacea le voiu zeciui (6e>td.Tr,v öi-.oöEmxoixo) pre ele ţie (BIBLIA 1688 Gn 28,12). - 2. d e z i-m i e r e n. 0 teribilă ciumă zeciuia prin sate şi prin oraşe (HASD.I.V.61) . - ET. seca. zeciuia"lă Pl. -ie"li S.f. ( 1630 DRÎIB XXIII, 228) 1, Z e h n t M. Şi-i ăeade lui zeciuală deri toate (BIBLIA 1688 Gn 14,20) . Locuitorul are să dea zeciuială la stăpînul pămîntului pentru vadurile ce va face pe moşie (PRAV.IPS.,Cele drepte ale stăpî-nilor moşiilor 6.). -2. Mahlmetze F. (nach PAMF.IND.180 ein Zehntel od.Zwölftel des Mahlguts). Troian mult se bucura, Zeciuială momi da, Pe mova-riu îl dăinuia (AL.PP.390) . - ET. a zeciui. zefehi (+) Pl. ze"fchiuri S.n. (um 1710 NEC.COSTIW) Belustigung, Unter hal tung F., Amüsement N., Kurzweil F. Domnul făcea zăfchiuri cu zicături, cu primblări, cu jo— 2 cuvi (EN.COGĂLN. ,LET. 111,227). n-am venit aice 2 să facem zefehiuri, ce să lucrăm (NEC .COSTIN,LET. 2 II,54). - GR. zefe (STAM.MUZA 45), zef (CANTA,LET. III,185). - ET. türk. zevk. zeflemea" S.f. (I068 BARC.) leichter, feiner, witziger Spott, Spöttelei,Persiflage F. A Ixia pc. în zeflemea über jdn. spötteln, sich über ihn mokieren, ihn persiflieren, c. etw. ins Lächerliche ziehen. Auzind ce păţise bietul Strîmbă-lemne, făcură haz de dînsul şi începură a-l cam lua în zeflemea (ISP.,CL XIX,394). La Medicină nu merge ca la Drept: că te înscrii, să unibli tot anul diepă chefuri, să dai examen în zeflemea,pe negîndite, - şi gata! (LHCCA CD.35) das nur eine Farce ist. - ET. zu türk, zev-klemnek. 929 zemos zeflemlsi" Präs. -se'sc V.tr. (1900 Ş.INRL.) c. über etw. spötteln, sich darüber mokieren,es ins Lächerliche ziehen. Haz fac cei cari se plinbä braţ la braţ pe uliţe, zef Ierni sijid mişcarea sfîrşi-tă fără nici. un accident (BRfeP.LD.200;von einer Straßendemonstration. - ET. zeflemea. zeflemist Pl. -nd."şti S.m. (1895 D.) Spötter M. - ET. zeflemea. zefli'u Adj. (1262 PTD.) spaßig. Eşti zefliu, jupîne, Şi cu poftă de vorbă ('nDOD.PP.126) . - ET. türk, zevkli. ze"ghe Pl. zeghi S.f. (GL03.um l600) MUNT.TR. 1. handgewebte Stoffart für Dauernröcke. Aba, zeghe, dimie (MOM.OF.1875,2269). 4 zăbune de zeghie (MON.OF.1880,6805). - 2. Bauern rock M. Dragomir... vine_____cu o zeghe pe care o aruncă pe umerii lui Ion (CARAG.T.I, 57) . Un tînăr purttnd zeghia sîvbească (OD. MV. 53) . Maria Turbaţii... ea te îmbrăcata: pe cap maramă şi pălărie, pc corp zeghe, ie, fotă (APĂR.S^N.1,76) . - GR. bisw. zeche, zeachs (B.), zeachie (GLOS.um 1600,HC 1,271 u.311). - Oim. zeghiu'ţă,Pl. -ţe; Augm. S.n. zeghio'i, Pl. zeghioa"-ie: zăchioH (JIP.OP.80) . - ET. PUŞC.,CL 38,459: lat. *decüla von decus "Zierde”, was nur dann in Betracht käme, wenn sich die Aussprache mit dz- nach-weisen ließej HC 1,311(vgl.auch Suppl.LXIX u.LXXXII): setülc, Oim. von seta "Tierhaar", was entschieden vorzuziehen ist. Sieb.-sächs. sacke, magy. zeke stammen wahrsch. aus dem Rum. - SG. ALR SN IV,K.1181, 1185. zepjiio"! siehe zeghe. zeibe"g Pl. -be"gi S.m. (l88'l GHICA) ehem. türkischer Soldat aus einem kleinasiatischen Stamm. (Turcii) trămibsa tot zăibegi d-ăia cu cealmalele cît o claie pe cap (GHICA 16). -GR. zebec (ZRPh XIX,418) . - ET. türk, zeybek (ZENKER 486 b;SAMY-BEY 562 b;REDH.). ze"ie Pl. ze"ie S.f. (iBOO BUDAI-DELEANU 1,9 Note) Göttin F. Orion... Cu-o săgeată în avîntu-i fu de zeie înfrînat (OLL.HOR.190;0rion hatte sich an Diana vergreifen wollen). - ET. Neubildung nach zeu. zeiefe t siehe zaiafet. geie"sc Adj. (183I PLES.T.IV,9) Göttlich. Grădinile celebre ale Academiei, ce ereau realizarea pe pămînt a zeieştilor aîmpii elizee (STÄNC.FRDM.86) . - ET. Neubildung nach zeu. zei"re (+) Pl. zei"ri S.f. (16.Jh.PS.SCH.) Gottheit F. E urul iaste Hs. neschimbată Dzei-re în peliţă ce peliţ-a preimi cătră dzeire (PS.SCH. 264 a). - Vgl. dumnezeire. - ET. zeu. zeiţa "te Pl. -tă'ţi S.f. (I83O MONTESQUIEU 158) Gottheit F. Înălţate împărate! Vino-n ţară, fă dreptate, Dacă crezi în zeitate (PP.FR.-C.MOŢII 64). Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate (EMIN. 0.1V,362). - ET. zeu, nach lat. divinitas. zei"ţă Pl. zei"te S.f. (1839 VAIL.) Göttin F. Paris... a fost judecătorul arbitru al frumuseţei zeiţelor Junona, Minerva şi Venerea (OLL.HOR.63) . - ET. zeu. zel Pl. ze'luri S.n. (um l660 STAICU 47b) Eifer M. Ocîrmuirile ... au dezvălit un zilos care le ... au adus astăzi pe omenire în treapta adevăratei sale chemări (DOC.1828,LIT.) . - LV. zilos. -ET. ngr. Di^os, n.lat. zelus, frz. zele. zela"r S.n. (1668 A.S.Bucureşti M.C.XI.,15) Panzerhemd N. (Ciobanul) Gluga lui îşi arunca... Şi de-odată se-arăta Cu zelar, cu buzdugan (AL.PP.208) . - GR. zăl-. - ET. za. zeleme"t siehe selemet. ze"mnic Pl. ze"mnice S.n. (1504 DERS ) ungerrBuerter Keller, bes. 1-Gemüsekeller M. Avînd cele mai multe din ele (din case) cîte un zemnic pentru păstrarea vinului şi a verdeţurilor (CL XII ,285) . In gospodăria cea mică se păstrează carto fiele în zămnice (ION.CAL.215). Şi avea stareţul zemnic şi... să rugă (preotul) stareţului să-l lase să lăcuiască într-însul (MÂRG.^ 173b). - 2. unterirdischer Raum, in dem die Bienenstöcke überwintern: Bienenkeller M. Zămnicul unde au să se păstreze (albinele) să fie uscat şi călduţ (FILIP.AGR. 175) . - GR. zirnnic (PP.RC.IR.367;im Reim) . - ET. asl. zimtnü "Winter-”, vgl. bulg. zimnik "Gemüsekeller" ? ze- nach asl. zemînu "Erd-". zemo's (1683 DOS.) 1. Adj. saftig.De vei vedea că iaste mîncare zemoasă, să-i pui pe de desupt fălii de pîne pră-jîtă (MS.1749,GCR II,42;Rezept zu einem Karpfengericht) . - II. zămos Pl. - mo "şi S.m. MOLD. Honigmelone F. Miezul a unii marule îi era în loc de mîncare şi de băut, sau puţinei dzămos (DOS.VS. Sept.2; 3b). - ET. I. zeamă % II. zu pti-s. aamiz (HRISTEA 273/4) unter Einwirkung von zeamă. zengherliu 930 zengherli'u (+) Pl- -li i S.m. (MS.1715) ehem. türkische Goldmünze im Wert von 2 Piaster 30 Para. L-au dăruit cu 4000 ds galbeni zengh&rlii (MS. 1715,ARH.RDM-I.I,136) . - Er- türk. zincirli. geni~t S.n. (um 1780 UT) Zenit M. - GR. ( + ) zänet, zenet. - ET. ngr. Cevlö, it. zenit. zerdava" siehe sarda va. zerdieea"f (+) S.n. (1761 TARIF) Gelbwurz, Kui'-kuma F., Wurzel von Curcu-rra longa, von den Färbern zum Gelbfärben gebraucht. -GR. zirdiceav (TARIF 1761,AFH.ROM.II,246), S.f. zîrdiceafă (ION.AGRIC.M.394) , zărdiaea (CRAIN. ,CL XXVI,461). - Er. türk, zerdegav (zerde^öp). ze"stre Pl. zestre S.f. (1581/2 PO) 1. Nitgift F., Heiratsgut N. Aussteuer, Ausstattung F. Bărbatul de se va afla au muiarea lui afară de fire ... să se despartă ds dinsul muiarea... şi să-şi ia toată zestrea ei (IKDR.214). Să neytene va amăgi atare v ev gură... să-i dea dzeastrea (VULG.: do-tabit eam) şi şi-o tinie muiare (PO2 252;E>: 22,16) . A da o moşie, casă de zestre ein Gut, Hüus als Heiratsgut geben. Moşia e de zestre das Gut ist Heirats-gut. Casă de zestre zum Heiratsgut gehöriges Haus. Zestrea femeii nu se pierde nici în apă (MAR.NUNTA 148;Sprw.) der Mann muß unbedingt für das Heiratsgut aufkorrmen. Vgl. foaie 4. Păpuşile... trebuie sä aibă şi zestre: cămăşi... straie şi altele, ca să fie gata de măritat (PAMF.IND. 346). - LV. oft Pl.: Preotului de—i va face muiarea lui preacurvie, aceaia să se călugărească într-o mănăstire şi să i se ia den zeastrele ei a 3 parte (PRAV.GÖV.112b). Omul cela ce va să ia muiere, întîi cercetează legea, apoi 2 scrie tocmeala zestrilor (MÄRG. 117 b) - Fig.: Aceasta este zestrea cea mare, aceasta aduce întune-rece de bunătăţi (M&RG.2 10a;über die Gastfreundschaft).- 2. veralt. Gesamtheit der zur Bewirtschaftung dienenden beweglichen Sachen: Inventar N., Einrichtung F., Fundus in-structus M. Cumpăr zestre de restaurant pentru circa 80 de persoane; fete de meee, şei’Vete, sticle, pahare, tacîmuri, vase de bucătărie etc. (LIT.; Inserat). - GR. LV. zeastre; MOLD. BAN. LV. dz- (DOS.VS.Noe.14;126 a;PO I.e.). Pl. LV. häufig -tri (ÎNDR.269 flg.,MÄRG.2 I.e.). - Di m. zestrici “e<2,Pl. -ce~Ze, u. sestrişoa'ră, P]. -re. - ET. lat.- dSxtrae "Handgelöbnis, feierliches Versprechen", daher "durch Handschlag versprochenes Heiratsgut". - SG. ALR II/r, K. 167,168;SI\! VI,K. 1593,1670. zet S.m. (DOC. 16113ŞTEFANELE J) LV. nach Eigennamen: Schwiegersohn M. Enachi zät lui Guliano (EN.COGĂLN.,LET.2 111,235). - ET. asl. zştî. zeţa'r Pl. -ţa'ri S.m. (17^9 ARHIVA VII1,707) Setzer M. Neplăcerile ce dau adesia... zeţarii cu milioanele de erori ce fac (CL 111,138). - ET. dt. Setzer. zeţariPl. -ri i S.f. (um 1900 TIKTIN) Setzerei F. - ET. ze£ar. zeţui' Präs. -ie'sc V.tr. (1795 PIIDE 112) setzen (in der Buchdruckei'ei), LM. a culege. - ET. dt. setzen. zeu Pl. zei S.m. (l6.Jh.CV) Gott ¥\. Tu eşti Zeul spăsitoriul mieu (CORESI PS.5 40b;Ps24,5). Legătură să nu faci nice cu ei 7 nice cu dzeii lor (PO~ 258;Ex 23,32) . Derey-ce do-sădeşti preutul Dzeului? (CV2 24a;Apg 23,4). Eu, pre dzeu, sîntu ji-dovinu (CV2 19a;Apg 22,3). -Danach dann LM.von heidnischen Göttern: Ce zeu poporul va chema să vie-ntr-ajutor Imţieriului zdruncinat? (OLL.HOR.29). Msrcure... Crainic al marelui Joe şi al zeilor (OLL.HOR.49). - ET. lat. deus; vgl. zău! zevze~c Pl. -ze'ci S.m. (1862 PTB.) fam. Dumm k op f, Trottel M. D-ta ca un zevzec ce eşti-. "Pentru ce mă faci zevzec, d-le?" Pentru că dacă nu tachinai, nu se-nt-î-mpla ce s-a-n- tîmplat (CARAG.,CL XIX, 124) . Nevasta____blăstămă pe ceia ae au mai stărostit-o cu un aşa zăvzăc (BOGD. POV. 165). - GR. MOLD. auch zebzes (zăbzăc). - EI. türk, zevzek. zga'ibă Pl. zga'ibe S.f. (1581/2 PO2 205;Ex 9,9) oberflächliche Wunde, Schramme. De multe ori- din zgăibuliţa cea mică Bubă mare se ridică (PANN PV.M.1,55). Nici rană nici stnmcinare nici zgaibă (nAriYn) înfiată (BIBLIA 1688 Js 1,6). Zgaibă răutăţii, carea prin patimi îl spurcă pre omul cel dinlăuntru (CIMILIAI 1775,GCR II, 108) . Vacile ... uneori... fac pe t-îfe zgaibe, răni uşoare, şi nişte bubuşoai'e (ŞEZ.IV,127) . - GR. Dim. zgăibu-li'tă (PANN l.c.), zgăibu'tă (TEOD.PP. 358) , Pl. -£«•- - ET. vlat. scabia < kllat. scabies, vgl. it. scab-bia, alb. zgjebe. - SG. ALR II/I,MN 4195,4196,59. zga'ncă Pl. zgănci S.f. (1683 DOS.) MOLD. Schorf M., der sich auf einer Wunde bildet. Bube le trec, uscîndu-se şi picîndu-le "coarja. sau "zganca" (PAMF.BOLI 17) . De pre triLpurile sfin- 931 zgîndări pilor1 să despoiară de căzură zgăncile ca neşte solzi, şi să feceră sănătoşi ca şi-ntîiu (DOS.VS.Fevr.26; 81a) . - GR. Dim. zgăncuşoa'ră (PP.PAMF.BOLI 18;Bespr.), -cu "ţă (MF 1,1515,-Bespr.) , Pl. -re bzw. -ţe. - ET. unbek. zga'rbură (+) Pl. zga'rbure S.f. (l6.Jh.PS.SCH.59, 10) Schuh f'1. Spre Idumei tinz zgarbura mea (ksl. sapogü moi) (CORESI PS.5 109b;Ps 59,9). Spre Id. puiu zg. mea (CORESI PS.5 216a;Ps 107,10). - Vgl. HC I, 312 u. ANON.CAR. - ET. erinnert an it. scarpa (rum. scarp),• vgl. BOGREA 190. zga'rdă Pl. zgărzi S.f. (1645 HERODOT 154) 1. (Hunde-)Halsband H. E au zgardă er steht unter der Fuchtel. Pantalonaşi nouţi, ghetuţă cu nasturi, ţi-ai schimbat şi zgarda (LECCA CÎINII 43;scherzh.von der Krawatte).-2. Halskette F., -b a n d N. Apoi m-am întors la cîmp, cu sgăr-diţa de la gîtul copilei, c-o năframă cusută frwnos (CREANGĂ,CL XV,452) ich stieg hinab mit der Halskette des Mädchens und mit einem schön gestickten Taschentuch. Als Übers, von öpuioHov: Şi el zise: "Ce arvună îţi voiu da? Şi ea zise: "Inelul tău şi zgar'da şi toiagul" (BIBLIA 1688 Gn 38,18) . - GR. Hirn, zgărdi'ţă, Pl. -ţe. - ET. Zshg. mit asl. gradu "Umzäunung, Umzäuntes" fraglich; vgl. alb. shkarctiie, ausführl. Literatur bei HJSSU EL.214. - SG. ALR SN IV,K.1200. zgäibo's Adj. (1581/2 PO) LV. aussätzig. Şi o puse (mîna) în sîn şi iară o luă afară, iaca era zgăiboasă (VULG.: protulit leprosam) ca şi neaoa (PO^ 189 ;Ex 4,6) . - ET. zgai-bă. - SG. ALR II/I.MN 4195,59. zgău Pl. sgă'uri S.n. (l6.Jh.PS.SCH.72,21) 1. LV. Gebärmutter F., Mutterlei Schaß M. Şi-ndată s-au zăntislit Domnul nostru Is. Hs.__în prea curat şi prea sfîntul ei zgău al Născătoarei de D-zeu (DOS.VS.Dech.24;237a). Tot ce deşchide zgăul (unxpav) — cele de parte bărbătească, le vei sfinţi pre ele Domnului (BIBLIA 1688 Ex 13,12). Ca o lepădătură ieşind din zgăul mumei (BIBLIA 1688 Nra 12,12). D-zeu, cela ce... au pornit zgăul ceiî ştire de o fece maică făcătoare (DOS.VS. Dech.9,204 b). - Danach noch jetzt in Wendungen wie: Copilul pînă vremea nu-i vine, nu iese din zgăul mă-sei (Z.II,78). - 2. überh. v. Körperöffnungen: Din creierii capului să luaţi (buba), Din melciurile ochilor, Din zgăul urechilor (LUP.MB.21;Bespr.) aus den Ohrlöchem. - ET. unbek., vgl. CIORANESCU 7749. zgîi" Präs. zgîie'sc (um l6?0 ANON.CAR.) I. V.tr. ochii (mari) die Augen weit a u f- reißen, glotzen? ochii la cn. jdn. anglotzen (wofür MDLD.a holba). Nătîngu. ăl mic zgîi o pereche de ochi mari cît nişte nuci şi rămase locului încremenit (RÄD.RUST.II,109). - II. a se zgîi la cn., a. jdn. anglotzen, auf, nach etw. glotzen. La ferestrele căsuţei lui îşi turteau nasul de geamuri, zgîindu-se la mine, Rebeca... şi două fetiţe (SAD.CR.248) . Stremu ... să sgiieşte la bou tău, rîmneşte la muierea ta (JIP.OP.58) glotzt begehrlich. - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.11. zgîi't Adj. (1587 DERS) v. Augen: weit au f gerissen, glotze n d. Pi’iviriîe lui... se opreau... pe chipul ei uricios... ca nişte ochi de tătar, mititei, fără coloare, zgîiţi prosteşte şi duşi în fundul capului (VIÄH.NUV.19) . (Elefanţii) s-au apropiat de copa-ciiil în carele mă suisăm şi l-au încungiurat întin-zîndu-ş nasurile şi cu ochii zgîiţi la mine (BAR. HAL.V,136). - ET. a zgîi. zgîi ţii' Präs. zgî'lţîi (1788 MOLNAR SPRACUL.5 269) I. V.tr. heftig schütteln, rütteln. B. (apucîndu-l de piept). Să-mi. dai dovezi, hopule, ori te - (îl zgîlţie) (CL XLIT,36) . Căpitanul (zgîlţie uşa). Deschide, mii de trăsnete (CL V, 72) rrach die Tür auf, zum Donnerwetter! Dacă-i zgv-ţuiam (pe jidani) de ureche, săria toată Europa pe noi (JIP.RÄUR. 100). Vîntul şuiera pe sub streşini, în răstimpuri veneau vîrtejia'i repezi cari zgîtţîiau ferestrele (VLAH.IC.51) die an dan Fenstern rüttelten. - II. V. intr.: de c. a n etw. zerren. (El) au început a zgîţîi de fr-inghia aceia (SBIERA POV.21). - GR. MUNT. zgîţti, TR. BAN. zgtţăi; ferner zgiţui (JIP.l.c.), zgîrţui (JIP.OP. 139) , z.jîpîna (DEPAR.11,20), zgăţina (COST.). - ET. ursprüngl. wohl b, onomatopoet. - SG. ALR II/I,K.8,87jSN IV.K.973. zgxlţîitu'ră pi. -tu'ri S.f. (1829 AR 197) Schütteln, Rütteln N. D-zeu să te fer'ească De dragostea femeiască, Că iţi dă zgîlţii-turi, Junghiuri pe la-ncheieturi (PAMF.CDT.97). -GR. Varianten wie bei a zgilţîi. - ET. a zgî'lţîi. zgînfoo'i Pl. zgînibo'i S.m. (1805 CRIŞAN 263) fam. Winzling M.- ET. unbek. zgîndări' Präs. -re sc V.tr. (l68ö DOS.LIT.IVa) 1. focul etc. das Feuer etc. (mit dem Schürhaken) schüren. Focul, cu cît mai mult îl zgîndări, cu atît mai mult se şi aprinde (GOL.,Z.1,174). - 2. fig. re i z e n. Cu fărâmătura asta de came numai i s-au zgîndărit foamea (SBIERA POV.83). Ce tot îţi zgîndăreşti buba şi n-o laşi să se usuce (PAMF. zgîrbaci 932 JOC.TI,413) . Cei mai mari, mai avani., încep să zgîn-dărească pe cei mai slabi de fire (PAMF.JOC.1,303; über ein Kinderspiel).-3. abkratzen. Zgîn-dăreşte... o teacă de tencuială de pe părete (MAR. NAST.363). - GR. Präs. auch zgî'ndăr. - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.2B5jSN V,K. 1331,1407. zgîrba'ei FI. -ba'ce S.n. (l880 BUR.) Karbatsche, Hetzpeitsche F. Mi-l babe Cu sfîrcu zgîrbaciutui Pe faţa obrazului (PP.MF 1,73). Murgute... Eu de cînd te-am cumpărat, Nici un zgîrbaai (Peitschenhieb) nu ţi-am dat (MF 1,169) . Cu frîu cu rastagalii, Cu zgîrbaci cu măciulii (BUR.CÄL.79) . - GR. Dim.-băce't (PÄSC.LP.172, 204). - ET. gîrbaci. wnrcea'lă Pl. -ce'li S.f. (1652 INDR.) Habgier F. Zgîrceata şi răotatca datornicilor (ÎNDR. 280;Ursache des Zinsenzahlens). - KT. a se zgîroi. zgîrce'nie Pl. -ce'nii S.f. (1834 HEL.L.B.1,139) G e i z M. Despre cumplitate sau zgîvcenie (PANN PV.^ III,77;Überschrift eines Abschnitts über den Geiz). - ET. a se zgîrci. zgârci" Präs. -ce'sc (16.Jh.PS.SCH.56,8) I. V.tr. (krümmend, krampfhaft) zusammen-z i e h e ri. Pre Iosif... 1-au datu-1 fraţii... La robie...De-t zgîrcir>ă-n obez (DOS.PS.V. 104, 53;Ps 104,18). Peste noapte a şi dat holera peste mine şi m-a frămîntab şi m-a zgîvcib cîi'cet (CREANGĂ,CL XIV, 370) . - II. a se zgîrci 1. s i c h krümmen, verkrampfen. (Şerpele) fă-cînd un chip de încujbătură ca o coardă de boltă zgîrcindu-să să opinti şi sări în mijlocul focului de arse (DOS.VS.Martie 31;60 b) . X s—au zgîrcit vinete şi au rămas olog (NECULCE,LET. 11,222). La auzul şi-n faţa acestor trăsnete... voinţa se zgîr-eeşte asupra ei însăşi (GiaSJ.PORTR.190) vor diesen niederschmetternden Schicksalsschlägen krampft sich der Wille in sich zusammen. -2. geizen. Se zgîvceşte pentru cîţiva gologani (CADE) . - ET. asl. sügrüZiti. - SG. ALR II/I,K.11GjSN IV.K.1157,1158. zgîrci Pl. zgî'rciuri S.n. (uni l6l7 DIRA XVII/4,146) 1. Knorpel M. (Sultănica) ş-ascunde ochii în umărul de zgîrci şi de os al mamei Stanchei (DEL.S. 37). Paznicul aruncă cîinilor nişte zgîrciuri de pastrama amestecate cu clei şi cu bucăţele de came; cîinii, cu fălcile încleştate, amuţiră (XEtvI.BR.207) . -2. Nasenknorpel M., Ohrläppchen N. Să ieşiţi.,. Din baierete inimii, Din zgîvciul nasului, Din tîmplele capului (PP.MAR.NAST. 43;Bespr.). Zgîvciul urechii drepţi de să va clăti„ cear'tă sau gîtceavă vii ave (MS.1779,GCR 11,123) . -GR. zgîvo, gîrci (VASICI 16 fig.) -Dim. zgîvciu-le~ţ. - ET. zu asl. sügvü&iti. - SG. ALR II/I,K.116j m 6039,5;SN IV,K.1127. zgîrcio's Adj. (1829 PISC.0.279) knorpe 1 ig. Totodată se iveşte (la embrio) sub acest canal un ştreang zgîrcios (corda dorsalis) (CL 111,227). Oasele membrelor sînt legate prin încheieturi zgîrcoase (ÎNV.COP.1878,149). - GR. -cos. - ET. zgîrci, zgîrc. zgîrci't Adj. (1561 CORESI TE) 1. zusammen gekrümmt, verkrampft Zgîrcit de cîrceii de prin toate încheieturile, se ghemui sub plapomă cu pumnii şi cu genunchii la gură (VIAH.NUV.35). 0 muiare era zgîrcită şi nu putea să se scoate (CORESI TE4 150a;Lk 13,11). Ardă-t focul gherghef... Cît e ziulica de mare, şed cu trupul ghemuit şi cu picioarele zgîrcite (AL.,CL 111,245; Klage des Dienstmädchens). Studentul izbuti să pună piciorul pe o sbraşină şeasă, ierbată, pe care se aşeza, sgîrcit (UR.BUC.248) . - 2. geizig. iVü fii scunrp zgîrcit3 cînd trebuie a da (CÄR.PRE SC., OCR 131). - Substantiv.: Geizhals M. zgîv-citul cel mai nesăţios ds bani, care s-a lipsit vreme de 30 de ani de cele mai mici mulţămiri ale lumei (AL.OP.I,1663). Zgîrcitul numai stîngă are, dreapta îi este uscată (PANN PV. 1883,64) . - ET. a zgîrci. -SG. ALR SN IV,K.12253V,K.1260,1407jVI,K.1636, zgîrcitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1683 DOS.) Zusammenziehung, Kontraktur F. Păţînd...de zgîrcitura a tot trupului rămasă nemişcat (DOS.VS.Dech.18;227 a). - EI’, a se zgîrci. zgîrco's siehe zgîrcios. zgîria' Präs. zgî'rii (1620 MOXA) I. V.tr. zerkratzen.^ trecut pre lîngă mine un om cu nişte terme încărcat, m-au lovit cu un lemn puţintel şi m-au zgâriat (BAR.HÄL.V,2;die Frâu, die von einem Mann in die Wange gebissen worden war, zum Gatten). Pre spinare fu zgărîiat cu brînci ascuţite (DOS.VS.Oct.20;74a). - II. V.intr. kratzen. Buruienile uscate... răspîndind nişte mirodenii doftoriceşti ce zgîriau pe gît (DEMETR.NUV.9) . -GR. zgăr-, zgărîia (DOS.VS.u.MÄRG.öfters,TICH.,GCR II,212), zdărîia (DOS.VS.Noe.22;143a), zdăria (B.), zderia (DOS.VS.Fevr.5;58b) , dăria (MDXA,HC I,352;381), BAN. jgherăia. - ET. Die Formen mit zd-, d- weisen auf ksl.(sü)dvati, (sü)derq "reißen, abreißen"} die mit zg- sind dunkel, viell. liegt Anlehnung an a scăzmăna < lat. excarmînăre "kräripeln" od. Lautmalerei wie in dt. kratzen [it.grattare,frz.gratter etc.)» kritzeln, gr. cntopupdoijaL, lat. scribere etc. vors lat. *excaviäve von caries "Morschheit", woher alb. qers "Kopfgrind” (nicht auch "Krätze”, wie PUŞC.angibt), liegt begrifflich zu fern // weitere Vorschläge: lat. excoriare < corium, *scabîlare für scabere (PASCU,ARH.FOM.VI,267), scariflcäve (GIUGLEA,vgl.REW 7662) , * scaberare <. saaber (CADE). - SG. ALR II/I,K.53jSN V.K.1257. ZRÎria/c siehe zgîrieci. zgîria't (1628 DRHB XXII,162) I. Adj. zer-, verkratzt. - II. S.n. Kratzen N. - GR. Varianten wie bei a zgîria. - ET. a zgîria. zgî~rie-brî''nză siehe brînză 4. zgîrie'ci S.m. (1898 DT 115) Streich maD» -model N. der Tischler. - GR. zgîriac (SÄGH.VOC.76) . - ET. a zgiria. ggîrietu'ră Pl. -tu'ri S.f. (156l CORESI TE) Kratzen, Zerkratzen N. La întorsul unei arături "te poţi mulţănri numai, eu o zgîrietui'ă" - lucru ce nu se poate ierta la aratul obişnuit (PAMF.AGR.55} mit oberflächlichem Pflügen. Spînzu-rătuvi şi zdărîieturi (DOS.VS.Sept.14;18b;Aufzählung der Martern). -2, Kra t zwunde, Schramme F. - 3. Strich M. als übers, von ksl. ciü-ta. Mai uşor iaste ceriul şi pămîntul a trece decît 4 de în lege una zgărîietură să piară (CDRESI TE 157b; tic 16,17). - Vgl. CORESI TE4 7b;Mt 5,18). - GR. Varianten wie bei a zgîria. - ET. a zgîria. zgîţ;îi" etc. siehe zgîlţîi. zgîţui' siehe zgîlţîi. zglăvo'c Pl. -vo'ci S.m. (1845 ION.) 1. K a u 1-, Dickkopf M. (Cottus gobio), Flußfischj nach B.Seeteufel, Angler M. (Lophius piscatorius). -2. Blütenkopf M. des Hanfs. Cînd pămîntul e tare, o taie (cînepăJ ... fără s-o B/iiîncească, căci aşa s-ar scutura să-mînţa din zglăooc (ŞEZ.IX,140). - 3. K o r n-, Flockenblume F. (Centauraa Cyanus phry-gia etc.). - GR. zu 1. auch zlăvog, S.f. (z)glă-voa~oă, Pl. -ce (ANT.IHT.40) , ferner glăvoci, clo-Voţ; zu 3. zlăvog (ION.CAL.187), zlăvoc (CRÄTN.), slovoc (CIH.). - ET. zu asl. glava "Kopf", vgl. serb. zglavak, russ. zgolovok, bulg. glavoo, poln. gtowaez etc. 933 zgomota zglobi'u Adj. (um 1640 URECHE) 1. LV. bösart ig, schl imm, arg. Cine-şi cunoaşte firea că iaste zglohiv la beţie, acela sau să nu-şi bea vin nice cum sau să bea puţinei să nu se îmbete (ÎNDR. 363). Oamenii cei domneşti... de să vor prileji să fie zglobivi şi vor face asuprele şi Vor împresura săracii (ÎNDR.39). Cunoştea Gavriliţă pe feciorii lui că nu sînt toţi aşezaţi la minte, ce o samă sînt şi cam zlobivi (NECULCE,LET.2 11,227). S—au vovovit... ca nişte tirani şi lupi turbaţi, să vîneze oaia cea nezlobivă, adecă pre Ştefan Vodă (URECHE,LET.2 1,200) das harmlose, unschuldig« Schaf. Cu feţe de prunci nezlobivi (DOS.,COL.L.TR.. 1882, 247) unschuldiger Kindlein. Să nu uiţi, Doamne soin-te, De Edom ce-au zîs cuvinte Svintei cetăţ împroti-Vă Cu rău din gură zlobivă (DOS.PS.V.136,32). Bucatele şi băuturile... cele mai bune şi mai plăcute, carile îndemnările şi—ntrarmăturile a zlobivelor pofte sînt (CANT.DIV. 136a). - 2. LM. m u n t e r, 1 e b-haft, mutwillig, ausgelassen. Pomi baba spre casă, cu puiu în mînă, cu purcelul la subţioară, zglobie ca o fetişcană (UR.BUC.184) . Veveriţele şugubeţe... cave sar zglobii ps crăcite copacilor (CD.PS.219). Era o fată aşa de zglobie şi de slobodă la gură şi la mişcări (VLAH.NUV. 53) . Şi mergea, zbura ţiganul, Cian era călars-acum, Ca un vînt zglobiu (DULFU LEG.42) . Nianita istorie a Rusiei... - unde numai zglobia imaginaţiune domneşte ca suverană, iar cronicele şi documentele sînt lăsate la o parte (REV.TOC.III,287) die ungezügelte Phantasie. (Veteranii) se pun pe m&rs... la sunetul trîmbiţii zglobii (IORGA AM.2295 dar munteren Trompete. - GR. LV. zlobiv, zglobiv. -ET. asl. zlobivü bzw. nezlobivü; zu zgl- vgl. altpoln. zgloba, zglobiwy < asl. zloba, zlobivü, rum. jghiab < ksl. zlebü u. rum. dial. sclăb < slab bzw. sclănină < slănină. zgo'rrot Pl. zgo'mote S.n. (1652 ÎNDR.) Lärm M., Geräusch N. De odată se auzi un zgomot în curte. Ieşiră să vază ce este. Ce gîn- 2 diţi că rni-au văzut? 0 ceată de ostaşi (ISP-LEG.“" 331). Nu se cade____a plesni în palme sau a juca în zgomotul acela (ÎNDR.499;von Festen in der Fastenzeit) . - GR. g- (DOS.VS.Iunie 5;147a), scom-(GHE2S1.LIT.115) . - Er. viell. verw. mit. russ. gomori, poln. gomon, tschech. ukr. homon. - SG. ALR II/I, K.28,34. zgomota- Präs. -te'z V.intr. (um l340 RUSSO,DLRLC) lärmen. Cu toatele-mpreună, zgomotînd în graiul Iov, Dau concert de instrumente monoton, pătrunzător (RÂD.BUST.1,174;von den Teilen der Maschinerie eines Dartpfers). In vîrful munţilor cărunţi zgomo- zgomotos 934 t-ează mai -înteţit vîntul (UR.LEG.393). - ET. zgomot. zgomoto's Adj. (1.836 C.NGR.) lärmend, geräuschvoll. N-am mul-tănrive în adunările zgomotoase unde doirmeşte eticheta (C.NGR.57). - ET. zgomot. zpyăbu'nţă Pl. -bu'nţe S.f. (1703 GCD) Stückchen N., Brocken M., Körnchen N. Semne împotrivniae şi cuvinte cu zgră-bunti de gheată amestecate (CANT.IST.336). Un fel de zgrăbunte ou rădăcină... ce se fac în porii pielei (POE3M.,s.v.tanne) Mitesser. - GR. S.m. u. n. zgrăbunt. ~ ET- unbek. - SG. ALR I/I,K.25,129jII/I, K.39 jMN 4195,59. zgrăbunţi'că Pl. -ţe'le S.f. (1868 BARC.) Rainkohl M. (Lapsana Comm.;BR.). - ET. zgră-buntă. zgrăbunto's Adj. (1907 BASS.) bröckelig, körnig. Un perete de moloz, drept, zgrobuntos, înegrit (BASS.VULT.118). Un inel mic şi zgrăbuntos (PAMF.SV.217;vom Ring des Ringel-spinners). - ET. zgrăbuntă. zgre'beni S.m. Pl. (1910 RC.) Wergab-fall M. Toată cînipa şi lîna erau toarse şi temute... Chiar zgrebenii şi ştimii erau îndrugaţi (EC.IR.190) die Wollkämnlinge. - ET. zu asl. gvebenî "Kamm, Hechel", vgl. serb. grebenac "Kanmabfall, Kämmling". zgreburi" siehe zgribuli. zgremţuro~s Adj. (1878 ÎNV.COP.) höckerig. (Tătaraa) în formă de portocală netedă sau zgremturoasă (DATC.HORT.80) der Zierkürbis, glatt oder höckerig. Coaja jugastrului nu este netedă şi subţire ca cea de carpen, ci groasă şi zgremfu-roasă (ÎNV.COP.1878,91). - ET. unbek.j vgl. grunturos. zgrepţăna” Präs. mă zgrea"pţăn V. refl. (1883 MAR.) 1. klettern. Sui degrabă în copacu ista— zise Vlasă lui Nastasă, zgreptănîndu-se iute într-un copac scorburos şi nalt (BOGD.POV.200). - 2. de o. (kletternd) sich an etw. anklammern. Cît e de puternică năzuinţa omului pentru viată: nevoiaşul se zgreaptănă, se agată de dînsa ca de o stîncă lucie şi dreaptă (NĂD.NUV.1,92). Suişul începea să fie greu: trebuia să se zgreap— tăne de stînci, să se acaţăre de colturi (LIT.). — GR. grăpt~ (ŞEZ.IV, 117) , zgrepţa, zgreppura (ŞEZ.V,174), zgript-, gripsăna (MAR.OFN.1,151) , grăpşina (VLAH.RP.221) . - ET. onomatopoet.,- zahlreiche verw. Bildungen (dt.grapsen,aîrz.grapir etc.) siehe ZRPh 38,111 flg. - SG. ALR II/I,K.53. zgribuli" Präs. -le"sc (1805 CRIŞAN 26*l) I. V. intr. (de frig vor Kältet zittern. Eu zgribuream de frig şi-mi eva ruşine să le-o spun (tovarăşilor mei de drum) (SLAVICI,CL XIV,106). Fete lihnite de foame şi zgriburind de frig (POP. NUV.121). Dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemţeşti,şi umbla zgribulind pe la poartă (CREANGĂ,CL XI,23). - II. a se zgribuli sich zusammenkauern, ziehen (vor Kälte,selten vor Angst). Auzind iezii mormăituva ursului, s-au spăriat_şi_____s-au zgriburit întv-un ungheri pe cuptori de fvi-aă (SBIERA POV.204). — GR. zgveburi, zgriburi; zgrebuli. -ET. zu ksl. grubü "Rücken”; weitere Vorschläge bei CIORANESCU 7760. zgribuli "t Adj. (I868 BARC.) zitternd, zusammengekauert (vor Kälte, selten vor Angst }. ln fata focului o figură hîdă şedea zgribulită cu braţele încrucişate şi tremura de frig (GANE,CL VIII,180). Bătrînul mergea încet, zgrebulit ca de fvig, cu capul plecat înainte, cu mîinile-n buzunărite pardesiului (VLAH,DAN 11,37). Rar trecători ieşau o clipă_ zgreburiti ou gulerile paltoanelor ridicate (SAD. CR. 167). - GR. Varianten wie bei a zgribuli. - ET. a zgribuli. zgriburi"ci Pl. -ri"ci S.m. (1903 MAR.INS.310) Zuckmücke F. (Chironanus). - ET. a zgriburi (zgribuli); das Insekt zuckt fortwährend mit den Vorderbeinen. zgri'pţor Pl. zgri'pţori S.m. (1620 ALEXANDRIA) 1. veralt. (im Märchen) großer Raubvogel, wahrsch. Königsadler M. (Aquila melanaetus L.»imperialis Bechst.). Zece mii de şoimi şi zece mii de zgripsori (ALEXANDRIA 92;Aufzählung der Schätze des Darius). Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaciu şi se urca să mănînce nişte pui de zgripsor (ISP.LEG.^ 1,42). Ulii din Soroca şi zgrip-torii din Vrancea Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau (AL.,CL VI,58;fig.von rumänischen Kriegern). - Als Obers, von Yputjj (BIBLIA 1688 Lv 11,13) , von yijcp (BIBLIA 1688 Ib 39,28). - 2. veralt. als Wappentier etc.: Doppeladler M. Soarele, luna, gripsorul şi corbul împreună, Încă şi spata şi buzduganul spre laudă să adună (BIBLIA 1688 Titelblatt, Rückseite zu abgebildeten walachischen Wappen). Pe ... stîlp au scris... într-acest chip... închipuind şi gripsor în piatră, pecetea împărătească (DION. 935 zi TEZ.II,224;vom russischen Doppeladler). Zgripţorii sau vulturii, ce se pun siib picioarele arhiereului (GHEN.LIT. 19). - 3. ehem. österr. silberner Doppelgulden, nach FIL. CIOC. 93 im Wert von 12 1/2 Piastern. Cu araciu l-a-ncărcat. Da... pe săptămină Zgrip,soraş de zece (PÄSC.LP.303) . - 4. fam. zgripţor, f. zgripţoroa'ică von häßlichen, bösen Alten: Teufel M., (alter) Drache, (alte) Hexe. Crezi tu oare că acest zgripsor se va mulţămi eu aceia ce-i vom da noi? (FIL.CIOC.77) . Cum o văzu Ileana... înţelese că e zgripţoroaica 2 de mumă a zmeului (ISP.LEG. 25) . Blestemînd din inimă ceasul în care se hotărîse să-şi lege traiul, cu "zgripţoroaica", cu "baba" (BASS.VULT.262). - GR. LV. nur -psor, häufig gri~psor, ferner grip-sur; in Bdtg. 2 zgri'psură (DICN.,TEZ.II 228); in Bdtg. 3 Dim. zgripsora'ş (PÂSC.l.c.); in Bdtg. 4 zgripţuroa'ică (RC.IR.;Glossar) , zgripţuri'ce (FURT.2) . - ET. zu gr. YpCxjj. Buchwort von merkwürdiger Bildung. zgrobunţo's siehe zgrăbunţos. zgromo'jd (+) S. (1673 DOS.) Getöse N. Auzînd a mulţ zgromojd de pîră Din pregiurul mieu (ce) sfătuiră, Să-mi scoaţă din mine bietul suflet (DOS.PS.V.30,51). - ET. zu ksl. gro-tiiu "Donner", vgl. bulg. gărmez, -mot id. zgrunţuro's siehe grunţuros. zgudui" Präs. zgu'dui (1837 C.NGR.5) I. V.tr. e t w. so rütteln, daß es wankt, nachgibt, es erschüttern. Mi-am înfipt amin-două mînile în vergeaoa din mijloc (de la fereastră) ş-am încercat s-o zgudui. Zadarnic (DEL.P.243;der Sprecher wollte fliehen). In dam... Vă zguduie arama urechia amorţită (EMIN.0.1,25). Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rîuri, rîuri... Zguduind din pa-ce-adîncă ale Imrii începuturi (EMIN.O.I, 147;von den Kreuzzügen). - Fig.: Dacă aş putea să te fac să înţelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aş zgudui în credinţele ce ai (SAD.PS.204) würde ich dich ... erschüttern, wanken machen. - II. a se zgudui (er)beben. Bărbaţii... ii strigau aferim de se zguduiau păreţii (C.NGR.5) . - ET. unbek. - SG. ALR II/I,K.0jSN IV,K.973jV.K.1459. zgudui't Adj. (1868 BARC.) veralt. erschüttert. La suirea tor pe tron, Ghica şi Sturza au găsit ţările zguduite pînă în temelie (GHICA 119). - ET. a zgudui. zguduitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1838 CR 172) Erschütterung F., Stoß M. (z.B. bei einem Erdbeben). - ET. a zgudui. zguli~ Präs. mă -Ie'sc V.refl. (1825 B.) OLT. TR. BAN. von Tieren, Menschen: sich zusammenducken, -ballen, -kauern, (vom Igel:} sich zusammenrollen. (La vederea balaurului) puişorii (de uliu) se zgu-lesc şi încep a plînge (CL XVII, 167) . - ET. vgl. serb. guriti se (einen krummen Rücken machen", (z)gu-riti se "sich zusarrmenziehen (vor Kälte) ”. zguli't Adj. (1806 KLEIN) zusammengekauert, geduckt. - Auch adverb.: Cînele-şi vîvîse coada între picioare, iar mîrtanul mergea zgulit şi tremurînd (HETEG.POV.6) . Toader sta zgulit sub stîlp ca nu cumva să-l vadă vîjile (FR.-C.MOTII 269) damit die Vampire ihn nicht sehen. - ET. a zguli. zgu'ră Pl. zguri S.f. (1581 DFBS ) 1. (beim Schmieden,Schmelzen entstehende) S c h 1 a k-k e F. Un fir de zgură, o clätire de o clipă în turnarea unui clopot, cine ştie dacă nu hotărăsc pentru totdeauna de claritatea sunetului (VLAH.DAN 1,132) schon ein Körnchen Schlacke. Ce mai îndură Cei ce-n ghiara voastră cad? "Toţi mînîncă numai zgură Şi-n smoală-acpr-lnsă se scald" (BOGD.POV.24;Gespräch zwischen Mönch u.Teufel). - 2. (im unteren Teil des Schornsteins sich bildender) Glanzruß M. - 3. unvollständig Verbranntes: Verkohltes M., K o h 1 e F. (Focul) i-au ars (pe oameni) de i-au făcutu-i zgură (DOS.VS .Noe.16;130a). De sfîn-ta-ţi căutătură S-or face pizmaşii zgură (DOS.PS. V,5,18;zu Gott). Frefacă-să în zgură Pînea care-o pui în gură (BELDIC.DOINE 32). - ET. vgl. alb. 29jyre, bulg. zgorija, zguri ja, zgurja < gr. OMcopta, lat. scoria; siehe auch scoare ET. - SG. ALR II/I, MN 3881,133*SN II,K.431,579. zguro's Adj. (1822 HMST.) verkohlt. Decît ţîpău şi au unt Şi să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Şi să-l mînci c-un om frumos (I.-B.462) . - ET. zgură. zgurui't Adj. (1855 AL.) verkohlt. Iaca stăpînul călare Că-nrL aduce de mîncare Mălai negru zguruit Şi uscat şi mucezit (AL. PP.259;Klage des Ackerknechts). - ET. zu zgură. zi Pl. zi“le S.f. (l6.Jh.CV) 1. T a g M. (Zeit von Sonnenaufgang bis Sonnenuntergang; Zeitraum von 24 Stunden). Zioa şi noaptea păsă spre mine mîna ta (CORESI PS.5 53b;Ps31,4) Tag und Nacht lastete auf mir. L-a cătat tot ca pe-un frate, Zi şi noapte l-a veghiat (AL.PP.112). Vgl. noapte. Ugs. la două (ceasuri) din zi um zwei Uhr nachmittag. Fluture de zi (NAN.ZOCSL.144-.de ziuă) Tagfalter. Vgl. dimineaţa 1, seară. Si să făcu sară şi să făcu dimineaţă, zi una (BIBLIA 1688 Gn 1,6). Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi (BIBLIA 1688 Mt 6,11) unser täglich Brot. Lucru ciudat, nu simţeam cea mai mică mustrare de cuget. Parcă eram un învechit în zile vele (GANE,CL XIX,214) ein hartgesottener Sünder. A tine zile (zur Buße etc.) an bestimmten Tagen fasten: Măicuţă... Să tü zile pentru mine, Ca să fiu în sat cu tine (I.-B.174). A face zile (für den Gutsherrn) tageweise fronen, im Tagelohn arbeiten. Cît toate zilele (de mar'e) rießengroß, riesig: Un mistreţ cît toate zilele de mare prăvăli-2 se ipe un flăcău (ISP.LEG. 371) . 0 canoneşte multă vreme (foita), pînă ce ajunge să-şi fabrice din ea o ţigară oît toate zilele (BASS.VÜLT.42). Toată ziulica den lieben langen, den ganzen (geschlagenen) Tag. Cît era ziulica de mare (fata) nu-şi mai strîngea picioarele (CREANGÂ.,GCR 11,348) den ganzen Tag ruhte sie keinen Augenblick. Eu nu mănînc decît de două ori cîtu-mi-ti-i ziulica de mare, cu sară cu tot! (BOGD.POV.60). Mit adjektivischem Attribut (vgl.alb 4 b u.c,întîi I, ban1 4 b, bun I. 10 u.12, a lăsa 1.1): îmi face zile amare, negre, fripte er macht mir das Leben sauer, verbittert es mir, rracht mir die Hölle heiß. Pînă ce bărbatul nu-i zmulge (nevestei,perii de drac) n-are zile bune în casă (ŞEZ.IV, 178) ; vgl. cînepă 2. De cînd maica m-a făcut, Zile bune n-am avut (I.-B.22) seitdem habe ich keinen guten Tag gehabt. Bună ziua! guten Tagl Auch: Ziua bună! A-şi lua ziua bună (de la cn.von jdm.J Abschied nehmen, (ihm) Lebewohl sagen, sich empfehlen. A doua zi am folgenden, nächsten Tag, am Tag, tags darauf. A doua zi de Crăciun der zweite Weihnachtsfeiertag. A treia zi după Scripturi (nach der Hl.Schrift, als die Frauen das Grab Christi leer fanden), după înfierbinteală zu spät, post festum. Zi întîi, gew. zi-ntîi der Erste (des Monats); zi-n-tîi mai der erste Maij zi-ntîi heißt auch die Weihwassersprengung, die der Geistliche an jedem Ersten in den Häusern seines Sprengels vomirrmt. Din vechime (noi) trăiam bine ou zi întîi, cu paraclisele, cu aghezmele, cu icoanele (IÄNOV,CL V,133;ein Geistlicher spricht): - Mit anderem Attribut (vgl.apoi I. 4, cruce 8,lucru}-, ziua de Crăciun, ds Paşti (s.d. 1), de Bobotează, de Sf. Petru etc. der Weihnachts-, Dster-, Epiphanias-, St. Peterstag etc.j ziua de 5 aprilie der 5. April. 0 zi de coasă, de prăşită etc. ein Tag Mähen, Häufeln etc.: Cine dracu te-o ştiut Că ti-i gura de vîndut, Că, zău, aş fi cumpă-rat Pe vreo zi de secerat! (I.-B.445) den Lohn für einen Tag Mähen. Ziua numelui Namenstag. A felicita po. de ziua lui jdm. zu seinem N. Glück wünschen; ce să-ti dau de ziua ta? was soll ich dir zum N. schenken? Ian auzi boierii cum se veselesc de ziua stăpînu-meu, d-nu Ghiftui! (AL.OP.I,552). - Mit Prâp. (vgl. cu 2 u.6, de" 15, din 1 u.4, la2 2, peste 1 b): Puţin cîte puţin, zi cu zi (von Tag zu Tag), an cu an ea tot mai mult îl supunea voinţelor sate (GANE,CL VIII,179). Lucrător cu ziua Tagelöhner. Aşa scria şi în ferman ca să purceadă cu o zi mai nainte (AXINTE, LET.2 11,171) so bald als möglich. Se vede lucrul că (împăratul) stă de zi de noapte să-mi răpuie capul (SEV.POV.140) trachtet Tag und Nacht danach. într-o zi, într-una din zile eines Tages. în toate zilele alle Tage, tagtäglichj vgl. Paşti 1. Martie în 15 (zile) am 15. März. îmbrăcat cu un mintean ce fusese în zilele lui albastru (NĂD.NUV.II,196) seinerzeit. Fără dînsul, lucrările cancelariei n-ar fi putut fi la zi (BR&T.LD.141) â jour, auf dem Laufenden. (Muma mea) niciodată nu ti~a vorbit nici o vorbă bună pentru urine, deşi mă vedea zi pe zi că mă făceam sup tire (CL VIII,174) Tag für Tag. Pe zi ce merge se face mai frumoasă sie wird mit jedem Tag, von Tag zu Tag schöner. Popa slăbia pe toată ziua de grijă (UR. LEG.56) vor Kummer nahm der Priester von Tag zu Tag ab. - 2. zile Tage (Pl.), die rran zu leben hat, Leben N. (Moşneagul) se mîngîia însă gîndind că nici ea (nevasta lui) multe zile n-are şi-t va ajunge repede, repede! (NÄD.NUV.I,24;er war sterbenskrank) er tröstete sich bei dem Gedanken, daß auch sie nicht mehr lange zu leben habe. N-oi mai veni, Ivane, cîte zitişoare-oi avea eu, zicea Uci-gă-1 crucea (CBEANGĂ,CL XII,25;der Teufel war von I. geprügelt worden) mein Leben lang. Şi leatopiss-tul întreg să aştepţi de la noi, de vom avea zile (MIR.COSTIN,LET.1 I,214;der Verfasser zum Leser) wenn uns zu leben beschieden ist. Ah! căci nu mi-a curmat moartea zilele în ceasurile acele! (C.NGR.47) warum hat nicht... meinem Leben ein Ende gemacht! Na~ti calul cu ai-mete Şi-mi lasă tu zilele (AL.PP.35) schenk mir das Leben. Mi-am urît zilele Mutînd că-pătîiele Cînd la cap, cînd la picioare (AL.PP.53) ich bin des Lebens überdrüssig. Mai are zile er hat noch lange zu leben. Vgl. amînă 1 a, mînă 3 d. Ucigă-1-cxu-cea s-au rugat foarte să-l lase cu zile (SBIERA POV. 11) er möge ihm das Leben schenken. A scăpa cu zile mit dem Leben davonkomnen. Boierii stau să nu iasă cu zile (de la închisoare) lordachi Vornicul (NEC. COSTIN,LET.2 11,83) drangen darauf, daß I. nicht le' bendig herauskornne. Pre căzaci să-i sloboază cu zile întregi să se ducă (NEC.COSTIN,LET.2 1,464) solle er unversehrt ziehen lassen. Cu zile mergeţi, dragii mei, Şi să veniţi cu zile (AL.POEZII III IN 94;zu den in den Krieg ziehenden Soldaten) zieht wohlbehalten davon — und kehrt wohlbehalten heim! A muri cu zile sterben, obwohl rren noch lange hätte leben können (bes. aus Mangel an Pflege), vor der Zeit sterben. Cîti martiri... Cu zile mers-au la mormînt Prin răzbunăm, turbate! (AL.POEZII IU Leg.76) . Vgl. fără I. 1.b. - 3. ziuă Zeit, während der die Sonne scheint: Tag 937 zicătură M. E, se face ziuă es ist, wird Tag; vgl. orb. Şi-numi D-zeu lumina zio, şi întunerecul numi noapte (BIBLIA 1688 Gn 1,6). Vgl. zori. Cînd am deschis ochii era ziua mare (C.NGR.54) es war heller Tag. Curtea era luminată aa ziua (XEN.BR.229) das Herrenhaus war tageshell, a giomo erleuchtet. Ziua am, bei Tag. Ziua luminare nu trebuie, aiestea-s (lemnele); vă place, bine; nu, lăsaţi-le (NÄD.NUV.I,200;zu dem das Holz bemängelnden Käufer) die Sache ist klar, einfach. Vgl. amiază 6. La, în ziuă wenn es schon Tag ist, als es schon Tag war, (erst) am (hellen) Morgen: Se-ntoarce acasă la ziuă (LBCCA JUC.29). Figurile pălite şi ostenite ale studenţilor cari adormiseră la ziuă luptîndu-se în muncă sfărămătoare cu Platon sau Tacit (GION PORTR.170). Tocmai acum în ziuăj visase un vis foarte curios (VTjAH.NUV.42) . Ea se culcă tot cu soare Şi se scoală-n zioa mare (I.-B.436) am hellen Morgen. Dzua şi noaptea (DOS. VS.Apr. 5;74a) Tag und Nacht. Vgl. cu 10. De cu ziuă am Tag, während des Tages (vor dem betreffenden Abend): Băieţii de dughiană... întinşi pe tejghele, adunau semnele de cridă scrise de cu ziuă (ZAMF. USI.78;es war spät am Abend). - GR. Gen./Dat. (unei etc.) zile, ferner zio: Judeţul măriei zio (CORESI PRAXIULjGCR 1,11*). - Mit Art.: Nom./Akk. ziua, veralt. zioa, LV. zua, dzua; Gen./Dat. zilei, ferner ziuăi (CONACHI 263), dzuoei (PO2 13;Gn 1,16). Tn Bdtg. 3 ziuă, ugs. auch zuă, LV. zio, bisw. dzuo (CV^ 46b;Apg 27,33). - Dim. ziuli'că, ziuli'ţă, ziu'că; Pl. zilişoa're, ugs. auch zilu'ţe. — ET. viat. dî für kllat. dîes, vgl. it. di, afrz. prov. etc. di; zua < zioa, danach dann ohne Art. zuo, zuă. - SG. ALR II/I,K.208;SN III,K.760-3,769,772,V,K. 1312-14,1362,1379,1491,1496,VI,K.1709,1748,1828. zia'r Pl. zia're S.n. (um 1Ö12 SINCAI) 1. LM. Zeitung F.-2. veralt. T a g o-b u c h N. Ziarul unui pierde-oară (COŞBUC ,Titel eines Gedichtbandes,1902). -GR. (+) diariu (ŞINCAI HR.III,214) . - ET. n.lat. diai'ium, mit Hilfe von zi. - SG. ALR SN IV,K.926. ziari'st Pl., -ri'şti S.m. (1868 BARC.) lournalist M. - ET. ziar. ziaristică S.f. (1868 BARC.) Zeitungswesen N.- ET. ziarist. ziauzi'c Pl. -zi'ci S.m. (1917 TIKTIN) OLT. im Volksglauben: böser Geist, der heimlich die Milch der Kühe trinkt, Häuser zum Einstürzen bringt, Kinder mißgestaltet etc. - GR. ji-, ci-, -şic. - ET. dunkel. zica'lä Pl. -ca'le S.f. (um l8l2 ŞINCAI HR.1,396) 1. MUNT. TR. ugs. Spruch M.,Spric h-w o r t N. (Vrăjitoarea) grăi o mulţime de zicăli încîlcite... şi hoţii... dormiră ca morţi (SLAVICI, CL VI,350). Dragă, o zicală este: "Bogatul manîncă cînd voieşte şi săracul cînd găseşte" (PANN FV.M. 1,125). -2.Spiel N. (des Musikanten). Cum zicala ş-o porneşte (diplaşul), Tot omul se veseleşte (PP.MAR.NUNTA 508;Hochzeitsrede). — ET. a zice. ziea'ş Pl. -ca'şi S.m. (1856 SBIERA) TR. BUCDV. Spielmann, Musikant M. Dimineaţa în ziua cununiei... se adună la mire... zicălăii, nănaşul cu nănaşa, fraţii de mire (MAR. NUNTA 386). Pepelea... nevoind să se arate, că ştie zice din fluier, i-au zis (popei) că el nu-i zicaş şi că doară numai de urît se încearcă din cînd în cînd a şuiera şi el cîte ceva (SBIERA POV. 10). -GR. auch zicar, zicăla'ş, zicălă'u. - ET. a zice. zicăto'r (l6.Jh.PS.H.ll33) I. Adj. beredt. -II. zicătoa 're S.f. 1. R e -densart F.,Sprichwort N. In mare a inimii strîmtoare mă aflu... atîta cît, precum să dzice dzicătoarea, că de oi grăi oi muri, de oi tăcea oi plesni (CANT.IST.227). De-acolo vine zicătoa-rea... Primăvara vede mai multe piei de miei decît de oi (AL.PP.94).-2. Musikstück, Spiel, Lied N. Unde mai sînt... acele zicători de ţară cu care se desfătau nu mmai boierii şi domnul, ci şi solii ţăx‘ilor străine (CL IX,1). - 3. Mu s i k-instrument N. Au sosit o mulţime de draci ...cu zicători feli de feli şi au început împrejurul lui a zice şi a cînta (SBIERA POV. 152). - Er. a zice. zicătu'ră Pl. -tu'ri S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. LV. Mus ikstüc k,(gespieltes) Lied N. Pofteşti să-ţi cînte şi să-ţi zică zicături şi să 2 dormi pre aşternuturi moi (MÄRG. 76 b). Ştiind bine în tambur, îl chemau agii la ospeţe pentru zicături (NEC.COSTIN,LET.2 11,89). - 2. LV. Spiel N.(des Musizierenden, des Instruments). începînd mehterbaş şi zicînd un scopos ca acela, au foarte plăcut paşei meşteşugul şi zicătura lui (GHEORGACHI,LET.2 11,333). El ştia că după zicătura (fluierului) acestuia joacă orişice fiinţă (SBIERA POV.7).-3. Musikinstrument N. Şi-i cununară după obicei, cu alăute, cu tîmpene şi cu organe şi cu alte feliuri de zicături (MS.18.Jh., BEV.TOC.III,344).-4.Sprichwort N. Ior- dachi Golescu___ s-a îndemnat a aduna felurimi de zicături, cuvinte adevărate şi anecdote ce se ziceau prin ţara românească (CL VIII,66). - ET. a zice. zice 938 zi"ce Präs. zic V.tr. (l6.Jh.CV) 1. sagen; vgl. a spune 1. Vasile Grăunte... îmi zise la ureche: "Măi Andrei, am semne că am să mor!" (GANE,CL XI,371). Zi—i să pună caii! laß ihn anspannen! Ce zioi de nenorocirea lui? was sagst du zu seinem Unglück? Zis şi făcut gesagt, getan. Şi si că nu-i progres! (UR.LEG.350) da soll man noch sagen, daß es keinen Fortschritt gibt! Te-a păcălit bine, n-ai ce zice er hat dich schön angeführt, das mußt du zugeben, dagegen ist nichts zu sagen. Ai fost meşter, n-am ce zice (DULFU PAC.222) du hast es geschickt gerecht, das muß ich sagen Cod.: alle Achtung!). Irina bogată, el bogat, Irina frumoasă, el fruinös - aşa păreche zic şi eu (XEN.BR. 151) so ein Paar lasse ich mir gefallen! Vite, Ioane, vezi tu? ăsta a omorît pe Dumitru. (Lui Dragomir.) Zi tu că nu-i aşa (CARAG .T. 1,50) leugne es, wenn du kannst! Multă carte nu-i a bine, că uite cum schimbă sufletu omului de nu mai zici că-i el (RÄD.RUST.II,166) zuviel Gelehrsamkeit... verändert die Seele bis zur Unkenntlichkeit. Şuierau glonţii pe la ureche, treceau prin căciulă, treceau prin manta... înaît s-ar fi zis că iadul se deschisese dinaintea noastră (GANE,CL XI,372) nran meinte, die Hölle hätte sich vor uns aufgetan. Prea e greoaie; cînd merge, să zici curat c-ar fi un butuc cu picioare (DEL.S.44) rran möchte schwören. Cum zic, cu toţii îl doreau (IAKNIKfCL XV,110) wie gesagt, alle sehnten sich nach ihm. Să zicem că-i aşa cum zici angenommen. daß as sich so verhält, wie du sagst. Zi c-ai cinstit pe Codrean (AL.PP.87;C. zum Bauern, dem er das Pferd weggenorrmen hatte) nirrm an. du hättest C. ein Geschenk gemacht. Şi, apoi, zi că te refuză, ce pierzi? (VLAH.DAN II,70;der Sprecher will ein Werk bei der Akademie zur Prämiierung einreichen) gesetzt den Fall, nran lehnt dich ab. In zilele lui Miiiai Vodă, oamenii cei vinovaţi, cum s-ar zice furii , tîlharii, nu aveau nici o trecere sau milă de iertare (NECULCE,LET.2 11,362) z.B. die Diebe, die Räuber. Cum am zice, cum s-ar zice sozusagen. Amîn-două căsuţele făceau, aşa zicînd, o familie; vecinii se s fătuiau împreună şi se ajutau unul pe altul (IAR-NIK,CL XV,96). Va să zică das heißt. Ce vrea să zică asta? was soll das heißen? Ştii tu ce va să 2 zică, Sorine, sărăcia (BOLUSFT. 1,194) was das heißt arm (zu) sein. (Care) va să zică, nu mergi cu noi? also du gehst nicht mit? Se zice, zic, zice că e bogat etc. es heißt, man sagt, daß er reich sei, er soll reich sein etc.: Zic că începător şi îndeirmă-tor acestui lucru să fie fost Marco, episcopul de Efes (URECHE,LET.2 1,139). Acest Atila... zice că era om ascuţit la minte, în lucrurile oştii foarte păţit şi ştiut (SPÄ.T.MIL.,LEI?/ 1,125). Damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calităţile morale ale bărbatului (CARAG.,CL XVIII, 429) . Vgl. cică. - 2. nennen, heißen. Cum îi zice? wie heißt er? Cel voinic cu calul mic Iancu Jianul îi zic (AL.PP.160) er heißt 1.3. I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni (EMIN.O.1,151). Neamtu ... o ales (din flăcăi) ce-o fost mai bun Ş-or rămas nişte pitici — Altfel n-ai cum să le zici (I. -B.298) einen anderen Namen verdienen sie nicht. (Bărbatul) mă face să-i zic jupîne (I.-B.183) er will, daß ich "Herr" zu ihm sage. Ce domnule, domnule - zi-rni moşule şi hai să ne împăcăm (XEN.BR. 19) nenne mich Orikel. Gheorghe... rugă pe mama şi pe surorile lui să nu-i mai zică (prietenului său) Domnule şi Dumneata — ci să-i zică pe nume (VLAH. NUV.51) sie sollten ihn mit seinem Vornamen anre-den. Ficioru popii, zi-i pă nume (JIP.OP.16) wie heißt er doch gleich? Vgl. pace 1. Zi-i femeie şi las-o! (ZAMF.IN.118) sie ist eben ein Weib, Weib bleibt Weib. Vai de casă-tî şi de şură Cînd pe mtni de-argat rămas-au! Slugă zi şi taci din gură (DULFU PÄC.218) Knecht bleibt Knecht! - 3. pass, se zice, zic er(sie) wird genannt, heißt, sie werden genannt, heißen. Boierii începuse a se zice români, a vorbi şi a scrie româneşte... (GHICA IV). Un oraş depărtat Ce se zice Ţarigrad (AL.BP.,Novac şi Corbul). Mi-a fost de mirare ca o para mică, Care şi nimica poate să se zică, Un sultan ca tine... Să te pleci la dînsa şi s-o iei din cale (PANN PV. 1883,60;zum Sultan, der die Geld-münze aufgelesen hatte) die man ein Nichts nennen kann. Porumbarul se duce la coteţ cu topi ceilalţi copii, cavi se zic că sînt porumbei (ISP.JUC.14) die als Tauben bezeichnet werden. Cum se zice pe româneşte? wie heißt es auf rumänisch? - 4. (din vioară, cu vioara, LV. auch în vioară etc. auf der Geige etc.) spielen, (din fluier>, cu fluierul etc. auf der Flöte etcJ blasen, (din gură) singen. Alăutariul carele zice cu vioara şi alăuta (ÎNDR. 191). în mijlocul fecioarelor color ce zicea în tim-pene (Ps.RlMN.67,27). Mia cît fusei, Din patru fluiere zisei (TEC®.PP.217). Paşei îi zicea surlele şi-i bătea tobele din afară de cetate degeaba (DION., TEZ.II,188;er wurde nicht in die Stadt gelassen). Condratchi... au poruncit să zică trîmbita de război (MIR.COSTIN,LET.1 1,319) ließ zum Karrpf blasen. Zamoischi... au trimes trîmbaci de au zis de întors oştii (NEC.COSTIN,LET.2 1,493) ließ den Trotrpeter zum Rückzug blasen. Icută prinse a zice de joc (SAD. CR.85) begann zum Tanz aufzuspielen. Aud un glas zicînd frumoasa romanţă irlandeză "Last rose of sion-mer", acompaniată de o harpă (GHICA 247) ich höre eine Stinme singen. El purta hora şi el zicea ... chiotele jocului de-H era drag să-l asculpi (VLAH. IC.26) er sang. Cine-a zis doina pe rît, Fost-a, Doarme, neaăjît (I.-B.211). - GR. Impex^at. zi; Perf. zisei, LV. (1S./17.3h.) siş; Part. zis; Ger. zicînd. 939 zili - LV. gici, gice (CV2 33a;Apg 25,5), so noch jetzt OAŞ (WEIG.JB.VI,30) ; TR. ice, iceam,is (FR.-C.MOŢII 79 u.236;WEIG.JB.VII,48). - ET. lat. dZco, -ere. Zu 4. vgl. aFrz. dive d’une fleutte "jou.er d'une flute" (ROQUEFORT). - SG. ALR SN V,K.1365,1470,1483,VI,K. 1584;VII,K.1928-30,1967,2092,2116. zi"cere Pl. zi'ceri S.f. (l6.Jh.PS.SCH.18,3) 1. LV. Wort N., R e d e F. COR.u.PS.SCH. öfters als Übers, von ksl. vecennoe, văătanie etc.: Ca să se izbîndească zicerea pvovocilor ce grăivă: 4 deşchide-voiu în -pilde vastul mieu (CORESI TE 28b; Mt 13,35). Nu-s cuvinte nece ziceri ce să nu se au-ză glasul Iov (CORESI PS.5 30a;Ps 18,3) . Să se aştepte ca ploaia zicevea mea (CORESI PS.5 287b;Dt 32,2).-2.Ausdruck, Terminus M., Wort N. (Gveşelile din carta)________ la cuvinte sau la nwnivi sau la zicevi, să îndi'epteze cu inimă blîndă (LOGHICĂ 1826,GCR 11,253). Nişte căsuţe de moda bouvgeoise - de ne este ievtat a îiaprwnuta această ziceve de la fvancezi (C.NGR.64). Nevon cînd se cobova în avenă, tvirnibea gvavdia pveto-viană înainte, de unde vine că zicevea "Romains" se ia şi pentvu clacovii moderni (RAL.SLJV.107) . - ET. a zice. zid Pl. zi"duri S.n. (l6.Jh.PS.V.2 101,8) Mauer F. Vov cădea singuve zidurile cetăţii şi va întva tot năvodul (BIBLIA 1688 Jos 6,5) . Alţ-ii scviu şi lipesc hîvtii pve ziduri sau pve pă-veti pve unde tvec oameni (ÎNDR.94). Vgl. gard 4. - GR. LV. u. MOLD. -dîu (PS.V. ;DOS.) . - ET. asl. zidü. - SG. ALR II/I, MN 3761,114;3800,116,-3830,125. zida"r Pl. -da"ri S.m. (1585 DERS) Maurer M. Voi, meştevi zidari_________Spuneii-mi ... De-aveti meştevie Ca să-mi faceţi mie Altă Monastive... Mult mai fvumoasă? (AL.PP.191) . -ET. asl. zidari. - SG. ALR II/I,K.220.SN III,K.848. zidari"e Pl. -ri"i S.f. (1788 MOMARSPRACHL.3 66) I.Maurerei F. -2. Mauerwerk N. Ar fi voit... să se surpe stîlpii şi toată zidăvia bisericii să se dăvapene asupvă-i (VLAH.NUV. 146) . - ET. zidav. zidi" Präs. -de'sc V.tr. (l6.Jh.CV2 73a;l Petr 2,5) 1. bauen, erbauen, mauern. De nu va Domnul zidi cqsa, în deşevt au ostenit cei ce zidesc (BIBLIA 1688 Ps 126,1). Manea... se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit (AL.PP.190). Enia___ auzi glas de-i zise să zidească acolia cetate (MOXA,HC 1,354). Intovcîndu-se Ştefan Vodă... au început a zidive biserica Sfîntului loan Pvediteci în tîvg în Vasluiu (URECHE,LET.1 1,128). Pe vorba lui Moş Marin poti zidi biserică (VLAH.,GAZ.SÄT.XIV,345) kann man Häuser bauen. -2. (er)schaffen tLM.a crea). Mîinile tale m-au făcut şi m-au zidit (MS.17.Jh.,GCR 1,81;zu Gott). Au zidit D-zsu pre om şi l-au podobit cu tot feliul de înţelepciune (EV.ÎNV. 1644,GCR 1,110) . - ET. ksl. zidati, zidati. - SG. ALR II/I,MN 3762,114. zidi "re pi. -di'ri S.f. (l6.Jh.CV2 7%;1 Petr 2,13) 1. Erbauung F., Dau M., Gebäude N. Zidirea Romei die Erbauung Roms. Negru Vodă vine Ca să se închine La cea monastive, Falnică zidive (AL.PP.191) einem stolzen Bau. -2. Erschaf-f u ng, Schöpfung, Kreatur F., G e-schöpf N. (LM.cveatie,cveatuvä). In anul de la zidivea lumii 7206 (M3NEIUL 1698,GCR 1,319). Ceviul fapt de D-zeu cu puteve mave, Minunată zidive, şi el sfîvşit ave (MIR.COSTIN,GCR 1,203) eine wunderbare Schöpfung. 0, împărate atottiitoviul! cela ce ... ai ales pve noi (oamenii) din toate zidivile tale (MS.1654,GCR 1,169) von allen deinen Geschöpfen. - ET. a zidi. zidi"t (1652 ÎNDR 10*0 I. Adj. 1. gebaut, erbaut, errich -t e t. - Fig. Cu pieptul plin, uşov pornit în afară ... nu puteai zice decît că e femeie bine zidită (DEL.S.109) eine wohlgebaute Frau. - 2. geschaffen. -II. S.n. Erbauen, Errichten. N. - ET. a zidi. zidito"r Pl. -to'ri S.m. (l6.Jh.CV2 8lb;l Petr M9) 1. Erbauer M. Piatra carea nu o au socotit ziditorii, aceasta fu în capul unghiului (BIBLIA 1688 Ps 117,21). -2. Schöpfer M. (LM. creator). D-zeu ziditor şi făcător tuturor văzutelor şi nevăzutelor (EV.ÎNV. 1644,GCR 1,109). Ascultă, penrinte, Glasul ziditoriului tău ce te-au făcut pve ape (DOS.,GCR 1,254). — ET. a zidi. ziditu"ră Pl. -tu'ri S.f. (MS.1648) LV. 1. Gebäude N., B a u M. Domnul ... au în- 2 tvat în ziditura caselor domneşti (AMIRAS,LET. III, 172). In vvemea sfîvşitului să vov surpa zidituvile besevicii (MS.18.Jh.,GCR 11,23). - 2. S c h ö p-fung F., Geschöpf N. Fiiul lu D-zeu ... nu mai putu văbda a-ş vedea zidituva lui vobi-tă de păcat (MS. 1648,GCR 1,130) . - ET. a zidi. zili“ Präs. -le"sc (um l600,HC 1,312) I. V.tr. pc. jdm. ein langes Leben schenken, jdn. lange leben lassen. Domnul D-zeu sä zileascä pve sfinţia ta pve lauda sfinţiei tale (MOLIT.1689,CCR 135). - II. V. intr. a bine zili glücklich leben zilnic 940 (MARD.), als Ubers, von ksl. blagodenstvovati; vgl. a înzili. - ET. zi, Pl. zile. zi'lnic (1836 ASACHI Elegie) I. Adj. täglich. Cheltuielile zilnice die täglichen Ausgaben. - II. Adv. täglich. Foaia apare zilnic das Blatt erscheint täglich. - ET. zi, Pl. zile. zilo's siehe zel. ziiiibere'c Pl. -re'curi S.n. (l8l0 FURNICA B.275) (Trie b-, U.h r]-F 8 d e r F. Patimile, a cărora întăritave grăbind şi iuţind, zirnberechiul vieţii, nu mai poate trăi omul aşa îndelung precum trăia în vremea vieţuirii prostatice (CCNACFII 290) . - ET. türk, zemberek, ngr. SeyitepEKL. ziiribi"l Pl. -bi'luri S.n. (1770 DLRLV) Binsenkorb M. Untdelemnul îl aducea cu tulumurile, orezul cu zîmbilurile (BELD.ET.128). Leiba lipţeanul era s-aducă peşcheş_______ 50 de ocă de cafe Martinica în zîmbilurî. Le-au adus? (ÄL. OP.1,1356). -GR. Pl. zimbi'le (SUTU NOT.122), zamboa'le (AL.PP.116;im Reim). - ET. türk, zsm-bil. zi'mbru Pl. zi'iiibri S.m. (1645 HERODOT) Auerochs M. (Bos urus). Inorogul şi zimbrul (ksl.zubrq] şi cămilopardos (BIBLIA 1688 Dt,14, 5). în munţii despre apus (ai Moldovei) să află altă fiară... şi să numeşte de lăcuitori zimbru, la mărime să asemenează cu boul domesnic (CANT.SCRIS.93) . Venim la munte nalt unde... era— numai gîngănii veninate____ şi dzîmbri şi vasiliscuri şi alte heri neştiute (DOS .VS.Oct.23;79a). Tradiţia veche pretinde că bourul Moldovei reprezintă capul zimbrului ucis de Dragoş cînd a descălecat în ţară (AL.PP. 167). - Daß unter zimbru der Auerochs u. nicht etwa wie der Verleger von CANTEMIRS BESCHREIBUNG DER MOLDAU, Frkf. u. Lpz. 1771,S.95, Anm., vermutet, der Wisent (Bonassus,Bison) zu verstehen ist, geht aus Cantemirs Beschreibung des Tieres ziemlich klar hervor. Dazu stinnmt die ältere Benennung bour (s.d.) sowie der Umstand, daß der Ochsenkopf im mold. u. rum. Wappen, der als der Kopf eines zimbru gilt, keine Ähnlichkeit mit dem des Wisents hat. - TOPON. Zîmbreşti (um 1579 DERS). - GR. zîmbru, f. zîmbroa'ie (DOS.VS.Fevr. 1;50b) . - ET. asl. zqbrü, -bri. - SG. ALR SN III,K.685. zimţ Pl. zimţi S.m. (1620 MOXA) 1. eine van vielen, bes. kleinen, nebeneinander angeordneten zahnartigen Hervorragungen: Zahn M., Zähnchen N., Zacke F. So von den Zähnchen des Münzrandes, des Uhrrades (wog. măsea von den Zähnen größerer Räder), der Feile, der’ Örtersäge, der gezähnten Sichel, von don Zinnen einer Mauer etc. Să-l fi văzut atunci (pe zgîrcit) cum îşi vîra mîna pînă-n coate în banii de argint şi de aur... cum se uita dus la zimţii şi la pajurile lor strălucitoare (GANE,CL XV,201).Un mod de a se îmbuca cunoştinţele vechi cu cele noi, ca zimţii de la roţile unui ceasornic (VLAH.GV. 132). (Leul) are limbă mare şi foarte aspră, cu zimţi ca la o pilă (ÎNV.COP.1878,35). (Turcii) începură a o bate (Galata) cu tunuri şi oboria zimţii cetăţii, aorea pătrundea şi păreţii (MOXA,HC I, 404) die Zinnen der Festung. Vîrfuri multe, nenumărate (de munţi)____ se-nalţă în limpezişul zări- lor, ca şi cum ar da să spargă cu zimţii lor ("de leurs creneaux") bolta albastră a cerului (VIAH. RP.170). Străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimţii aripei sale (EMIN. 0.1,69) mit den Spitzen, Zacken seines (ausgebreiteten) Flügels. Galbeni cu zimţi, auch kurz galbeni zimţi Randdukaten. Daher: - 2. fam. Dukaten M. (Fete) ocheşele, frumuşele găseşti cîte vreai, zimţi numai să ai (NĂD.NUV.1,132). Cîţiva zimţi, la dracul, mi se cad şi mie (SPER.AN.1892,1,221). - 3. Pl. MOLD. TR.Tempel M. (Spannstab, um die Kette in notwendiger Breite zu halten; ist an den beiden Enden mit Zähnchen versehen). - GR. zimţe (BIBLIA 1688 Ex 25,25 u.37,2). - Dim. zimţişo'r. - ET. asl. *zqbîcî, von zqbü "Zahn", vgl. serb. zubac, bulg. zăbec, tschech. zubec. - SG. ALR SN II,K.486. zimţa'r Pl. -ţa're S.n. (1901 DT.115) Schränkeisen N. des Böttchers. - ET. zimţ. zimţa't Adj. (1901 DT.) gezähnt, gezackt, zackig. Acest fus este pus în mişcare de roata de fier "dinţată" sau "zimţată” (PAMP.lND.112) . La apus asprimea creş-telor zimţate şi a piscurilor trufaşe (ale minţilor) (UR.BUC.203) . - ET. zu zimţ. zimţi' siehe zimţul. zimţui' Präs. -ie'sc V.tr. (1703 GCD) o roată etc. ein Rad etc. zähn e(l)n; monede Münzen rändern; (au s)z a c k e n. Sute de piscuri răsar de pretutindeni...zimţuind ("crene-lant") zarea pînă-n albastrul depărtărilor (VLAH. RP.205). - GR. zimţi. - ET. zimţ. zimţui't Adj. (1845 ION.) gezackt, zackig. Vălătuci zimţiţi (ICN. CAL.183). - GR. zimţit. - ET. a zimţi. 941 zînă zingări" siehe zăngăni. zingheni" siehe zăngăni. zi'nghet siehe zăngăt. zintî'i siehe zi 1. ziori' siehe zori. zirăi' siehe zîzîi. zis (1551/3 ES 87 a;Mt 22,31) I. Adj. genannt. Domnul Moldovei Ştefan, zis Lăoustă-Vodă (CADE). - II; S.f. zi "să Rede F., Wort N. Să mîi precum ţ-au fost dzîsa Intru mine ticălosul (DOS.,GCR I,242;zu Christus). Cu zisa lui (D-zeu) toate s-au făcut (MS.17.Jh.,GCR 1/311). Moşilor noştri le-ai dat să petreacă în svînta ta iară şi zîsa să-ţi facă (DOS.PS.V,43,6) daß sie... dein Gebot befolgen. Cela ce crede nu să mînie, ce rabdă cu blîndeţe şi păzeaşte zisa 2 Domnului adecă: întru nemica nu vă mîniaţi (MĂEG. 217b) das Wort dos Herren, das da lautet. Albert face ştire lui Ştefan cel Mare: "Să depui puterea ş-armele barbare!" Pentru aceste zise Domnul îi scria Aste vorbe dalbe: "Vino de le ia!" (BOLINT. 1,93). Săteanul înţelegînd zisele învăţăturii, foarte i-au plăcut (MS.1764,GCR 11,77). - Selten auch S.m. zis. (Tronul Moldovei)____ devenise în adevăr un simplu tron rusesc, după zisul mulţimii (AL., CL 111,57). - ET. a zice. zîmba' Präs. -be'z V.intr. (1885DEL.) (infolge des Hervorstehens von Zähnen) grinsen, einen schiefen Mund haben. (Femeia) cea d-întîi ar fi fost frumoasă de n-ar fi zîm-bat din doi dinţi laţi (DEL.S.92). - ET. zu asl. zqbü "Zahn". Vgl. j-imbat, a zîmbi. zîmba't Adj. (1907 GRIG.-RIGO 11,32) Mit hervorstehenden Zähnen, schiefmäulig. De-o înnemeri (fata) pieptene ori fus, (ursitul ei) e colţat şi zîmbat ca fusul (RCM.SÂRB.6) . - Vgl. jimbat. - ET. a zurba. zx'mbet Pl- zî'mbete S.n. (1834 IEL.L.B.1,189) Lächeln N.C« zîmbet gingaş pe guriţă—venea mîndra cam descinsă (OD.PS.239). Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură (a oamenilor din ziua de astăzi), Laudele lor de sigur m-ar mîhni peste măsură (EîyilN.0.1,141) . - ET. a zîmbi. zîmbi" Präs. -be'sc V.intr. (um 166O STAICU 59) 1. veralt. a zîmbi a rîde (eig.den Mund zum La- chen verziehen,daher:) lächeln. Pazvandu dacă au luat pitacul, cetindu-l au zîmbit a rîde puţintel (DION.,TEZ.II,189). A sta înaintea unui împărat, nici să zîmbeşti a rîde nu cuteazi, iară înaintea Domnului Hs. şi împăratul tuturor stînd... 2 vorbeşti şi rîzi fără de tocmeală (MÄRG. 12 a) . Dacă mergeau voinicii la împăratul ca să-l întrebe, el zîmbea a rîde şi nu le zicea nimic (SLAVICI,CL VI,91). - LV. MOLD. auch refl.: Vizirul s-au zîmbit a rîde şi i~au zis să grăiască, să nu se teamă (NEC.COSTIN,LET.2 11,201). - 2.L ä c h e 1 n; cuiva j d m. zulächeln, jdn. anlächeln. Vesel şi voios la inimă,...el zînbind ieşia dimineaţa din palatele părinteşti, zîmbind se înturna seara la maică-sa înapoi (OD.PS.236). Cocărţău se uita la mine zîmbind a durere (POP.NUV.159) C. sah mich schmerzlich lächelnd an. Cînd zîrrbea cîteoda-tă a silă, i se zăreau dinţii albi şi frumoşi (POP. NUV. 190). Pîn-eram la maica fată, Cîţi voinici mă întîlneau, îmi zîmbeau şi mă-ntrebau: "Mai sugi tu ţîţă ori ba?..." (I.-B.177). - GR. jimbi (ESOP 1812, GCR 11,209). - ET. zu asl. zqbü "Zahn", vgl. bulg. zübja se "die Zähne fletschen", tschech. zubiti se “die Zähne blecken, lächeln. - SG. ALR II/I,K.35, MN 2305’,52. zîmbi't Adj. (1683DOS.) selten lächelnd. Sosînd fîrşeniia lui, priimi cu zimbită şi curat veselă faţă pre sfinţii îngei'i ce veniră {DOS.VS.Apr.22;94b). - GR. zimbit. - ET. a zîmbi. zî'mbre S.f. Pl. (l805 CRIŞAN 251) 1. Mundschwamm M., -f äule F. der Pferde. Pentru zîmbre la cai, cum să va înţălege calul că nu mănîncă grăunţile bine, să se taie eu foarfeeile doă ţîţîni ce să fac supt limbă (DRÄGH. IC.51). - 2. fig. a face zînbre vor Verlangen, Neid vergehen. De ce să se hrănească o mulţime de trîntori, pe lîngă albine, din mierea budgetului şi eu să fac zimbre de-o parte? (AL.OP. 1,90) . Cînd nu-s bărbaţii ou dînsele (cu nevestele lor tinere), fac zimbre şi trag acasă cum trage calul la traista cu orz (CREANGĂ,Z.1,715). -ET. vgl. poln. zqbrze,tschech. zaber (Kreuzung mit zaba "Frosch"), magy. zsebre, zu asl. zabîi "Zahn". zîn Pl. zîni S.m. (1683 DOS.) (heidnischer) Gott. Florentie... fiind creştin... ocărîia şi defăima naintea tuturor zînii ellinilor (DOS.VS.Oct.13;62 a). Popii lui Apolon dzînoiului (DOS.VS.Sept.26;30a) . - Arom. dzîn "mauvais gt-nie" (PAPAHAGI 525). - GR. -o'i. - ET. nach zînă. zî'nă Pl. zî'ne S.f. (1522 BGL) 1. F e e F. im Volksmärchen. lîna zînelor die zîng 942 Feenkonigin. Cocoana Duduaa... este frumoasă ea o zînă, naltă şi subţirică (FIL.CIOC.40) . (El) îi face bezele, versuri îi citeşte, 0-nalţă în slavă , zînă o numeşte (PANN PV.M.II,73). Danach: -2. (heidnische) Göttin. (în locul svintei cruci) pusese păgînii idolul Afroditei Venerii, zînei spurcăciunilor şi ruşinii (DOS.VS.Sept.14; 18a). Şi pre alalte muze, a înţelepciunilor zîne (DOS.VS.Noe.25;164 b). - GR. NOLD. dzînă. - Dim. zînişoa"ră, Pl. -re, - ET. lat. Diăna, vgl. l tit. aprov. jana3 afrz. gene etc. "Fee, Zauberin, I 3xe” (POMANIA 34,201;REW 2624). - SG. ALR I/II,K.2V1. zîng! Interj. (1868 BARC.) ahmt den Schall angestoßenen Metalls, Glases et . nach: kling!, klirr! încep a bate saltea '.a de pe pat. Bate şi bate, - pînă ce: zîng! într-u loc (RÄDUL.RUST.II,103;es war ein Geldbeutel in der fiatratze versteckt) . - ET. onomatopoet. z îngâni etc. siehe zăngăni etc. zîngăt siehe zăngăt. zîno'i siehe zîn. zîVnă Pl. zî'rne S.f. (i486 BGL) Nachtschatten M. (Solanum, bes .S .nigrurn) . - ANTHROPON. Dzîrnă (1488 BGL 155). - ET. asl. zrü-no "Korn", vgl. abulg. zrîno, bulg. zürno (VASMER I, 1,454) . zîza'nie Pl. -za-nii S.f. (1652 ÎNDR.) 1. LV. U n k. r a u t M.. in Fäll Rn wie? Vrăjmaşul lui... a semănat zizanii (£i£dtvia) între grîu şi s-a dus (EV.1894 Mt 13,25). Opreşte pre lupul care seamănă zizaniile între sămînţă ta (ANT.DID.195;zu Gott). Scripturile cele de hulă ale lui... ca de nişte zizanii spurcate le lepădară (sfinţii părinţi la sabov) (ÎNDR.591). Daher: -2. Zwietracht F.: a semăna, băga zîzanie Zw. säen, stiften. Ca să te înveţi minte a nu mai băga zîzănii între dînsa şi postelnicul (FIL.CIOC.63). (Cocoana) ţine la cazacul cel de Condulici care au adus numai zizanie în casă (I.NGR.,CL XIII,36). Trecînd bărbatul sau femeia peste prag zîzania se vîră între ei şi să ceartă pînă să despart (LECN ZOOL.MED.9). - Als Name bestimmter Unkräuter (Taumellolch, Kornrade etc.,WB.) ist zizanie im Rum. schwerlich heimisch. - GR. zizanie. ~ ET. gr. £i£dcvia (Pl.n.). Aus Mt 13,25 flg. in viele Spr. Übergegangen. zîzîi" Präs. zî'zîl V.intr. (1814 ŢICH.381) summen, surren, murmeln. Pomii înfloriţi, acoperiţi de albinele ce roiau zirăind (SLAVICI,CL X,307). Rîuleţul... profund de o palmă şi abia zuzuind pe prundiş (C.NGR.251) kaum hörbar. Gîndul hain tot mereu îi zuzuia (ei) în urechi; "Poate că-i mort ori rănit" (NĂD.NUV.I,51). - GR. zizăi, zizîi, zuzăiy zuzui, zirăi. - ET. onomatopoet. 4 zîzîi't S.n. (1868 BARC.) Summen, Surren N. Zizăitul... (gealăului) sub mînile bătrînului parcă şoptea: ”Nică, Nică" (NÄD.NUV.I,89). - GR. Varianten wie bei a zîzîi. - ET. a zîzîi. zlac S.n. (16.Jh.PS.SCH.36,2) 1. (j unges) Gras. Ca iarba curînd usucă-se, ca vear>zele de zlac {k^l.zlaka) curînd cad (CORESI PS. 64 a;Ps 36,2). Ce răsări în codri fîn şi zlac (ksl.zlaku) slujbeei oamenilor (CORESI PS.^ 279a; Ps 146,8). -2. Windröschen N. (Anemone nernorosa jBR.,ŞEZ.V,174) . - ET. ksl. zlakü} zu Bdtg. 2 vgl. auch nslov. zlak, nslov. serb. slăk, tschech. svlak Name verschiedener Kräuter. zlama'c S.n. (1892 SEV.) NOLD. ugs. Zerschlagenes N.,in Fällen wie: Şi hojma o neteza şi o alinta de-mi venea să-i fac zlămac amîndoi (NÄD.NUV.I,166;der Sohn vom Vater und dessen Freundin) sie beide in Stücke zu hauen. Joacă el ... toată ziua şi seara cade zlamac (SEV.POV.153) er tanzt den ganzen Tag und abends fällt er wie zerschlagen hin. - ET. vgl. tschech. zlamati, poln. zlamac "zerbrechen”, poln. zlamek "Bruch, Bruchstück". Ziatau'st m. (lbb9 CORESI IC.la,TRS XVI) loan Zlataust (Gură de Aur) Johannes Chrysos -t o m o s. După cuvîntul Zlataustului ce zice că făcătorii de fapte bune vor dobîndi bunătăţile cereşti (DOC.1764,URIC.I,131). Pe celalalt îl poreclise (un-chiu-meu) Zlatauzf pentru că vorbea tot în sentinţe (GHICA 324). - GR. LV. -tou'st. - ET. ksl. zlatoustu; -ta- nach russ. Aussprache. zla'tiţă Pl. zla'tiţe S.f. (1683 DOS.) Goldstück N. Agoniseşte pururea cîte o zla-tiţă într-o zi (DOS.VS.Martie 27;56b). - ET. ksl. zlatica (nach Mt 22,19). ZlatoiTst siehe Zlataust. zlăta'r Pl. -ta'ri S.m. (1467 DERS) veralt. Goldarbeiter, -sch mied M. (1520 DERS). Oricare zlătariu va mesteca aurul sau argintul cu alte lucruri fără ştirea stăpînului (ÎNDR, 67). Au zlătariul (xpucoxooc) topind aur l-au ferecat pre dînsul? (BIBLIA 1688 Js 40,19). S.f. zlătăvoa'ie 943 zmeiesc (1467 DERS). - ET. slav. (serb.bulg.etc.) zlatarî. -SG. ALR II/I,K.260,MN 3896,138. zlătari"e Pl. -ri'i S.f. (1825 CMf.) veralt. Goldschmiedehandwerk N., -k u n s t F. (Ţiganii) nimio alt nu lucrează decît meşteşugul zlătăriei şi al fierăriei (CANT.SCRIS.272). - ET. zlătar. zlăvoa'că siehe zglăvoacă. zloa'bă Pl. zloa'be S.f. (1563 CORESI PRAXIUL) Schlechtigkeit F. împtuţi de toate nedreptăţile, de curvie... zloabe (ksl .zlohy) (CORESI PRAXIUL,Röm 1,29,GCR 1,12*). 01 cîtă milă a- 2 re D-zeu pre om, şi cîtă zlobă are omul (VARL.CAZ. I,271a). - GR. zlobă. - ET. ksl. zloba. zloa'tă Pl. zloa'te S.f. (1620 MOXA) Regen w etter N.,nasse;feuchte Witterung F. Seceta în luna martie şi sloata în aprilie sînt bune pentru toate soiurile de pămînt şi pentru toate pînile (ION.CAL.17). Deci slobozi D-zeu sloata ceriului şi se vărsară ploi de acoperi-ră pămîntul (MOXA,HC I,348;Schilderung der Sintflut). -Zloată în două Hagelregen: Nu plouă cum să plouă, Ci plouă cu zloata-n două (PP.ŞEZ.1,100). - GR. sZ-. - ET. asl. slota. - SG. ALR SN III,K.796. zlobi“v siehe zglobiu. zlocesti'v (+) Adj. (1652 BRV 1,197) gottlos. După moartea zlocestivului Theo fii (DOS.VS.Oct.11;6ub). - ET. ksl. zloetötivü. zlosla'vie (+) S.f. (1683 DOS.) Irrglaube M. Zloslaviia lui Avie (DOS.VS. Ian.1;1b). Şi-nborcînd pre mult de la zloslavie la pravoslavnica credinţă (DOS.VS.Fevr.28;82 b). - ET. ksl. zloslavije. zlot Pl. zloţi'S.m. (1581 PRL 209b) 1. ehem. u. TR. zlot bun Gulden M. Moneta banilor turceşti era pe acea vreme ortită, orfi, leite, zloti3 lei, caragroşi de doi zloţi (DION.TEZ.II,166; um 1775 in Muntenien). Domnia me or fi în pace de dajde şi de zloţi şi de lei şi de galbini şi de iii şi (DOC.1686,URIC.11,91;Namen verschiedener Abgaben). Pentru mîndra cea din colt Mîncai şeptezeci de zloţi (I.-B.376). El bea vinu De cel mai bunu, Tot copul şi galbenul Şi felea şi talerul, Picătura şi zlotul (PP.GCR,II,292). Im 19.3h. war der zlot in den Fürstentümern nur noch Rechnungsmünze (30 Para). Ce-mi dai tu pe piele? ”Trei lei ş-un zlot" (TEOD.PP.124). Evghenia nu plăteşte nici un zlot în ochii mei (AL., CL IV,331). - 2. TR. PP. zlot rău v i o r z i g Kreuzer. Mî-ndvă, pe obrazul tău Rumenele-s de-un zlot rău (I.-B.441). - GR. zlat (PRL). - ET. poln. zloty zlot a “ş Pl. -ta-E?i S.m. (1669 BALAN III^l) ehem. Steuereinnehmer M. Ţăranii... Veneau la divan cu pîră asupra zlotaşilor că le-au luat atîtea năpăşti (NEC.COSTIN,LET.2 11,75). Zlo-taşii fugeau cu banii şi la visterie nu aduceau (NECULCE,LET.2 11,309). - ET. zlot. zlotări'e Pl. -ri-i S.f. (1650 BAR CLX/178) ehem. Steueramt N. (NECULCE,LET.2 11,425). - ET. zu zlot. zloto's Adj. (1823 SA1 11,587) regne r isch, feucht. Chipurile întrebuinţate ... spre a strînge pînile în verile cele slotoa-se (ION.CAL. 134) . în unele părţi, de cîmp unde parmritul este slotos foarte (MANOL.IG.ŢĂR.21). - GR. slotos. -ET. zloată. zmalţ siehe smalţ. zmara ~nd siehe smarald. zmăci" siehe smuci. zmăcina" Präs. zma-cin V.tr. (l68lDOS.AA lit .11/36,67) zermürben, -schlagen, -fleischen etc. I să zmăcina carnea şi să potricălia şi cădea bu-căt ăs pre tirupul sviv.t^Â-i sole (DOS.VS.Oct:. 17;70a) . Mantii s-or cutremura, Păduri chiar s-or smăcina (PP., CL XIV,153). - Fig.: Cu postul şi privegherea trupul zmăcinînd (DOS.VS.Oct.14;65a).Să fie legaţi ou daj-dia lor la un loc, prin alegere de staroste... spre a nu fi zmăcinati in vreun fel de cerere de către zapcii (TEZ.II,389). - ET. lat. machînor,-ari (rum. a măcina) od. mac ero, -are. zmăcina~t Adj. (1827 IORGA) zerschlagen. Aceasta sfîntă biserică cu totul zrnăcinată şi pornită spre cădere din pricina groaznicului cutremur (1827 IORGA INSCR.1,127). - Fig. Doamna mumă... purtînd în su'letu-i zmăcinat o îngri-jată presimţire (OD.D.CH.74). - ET. a zmăcina. zmălţui" siehe smălţui. zmeie'sc Adj. (1893 CAT.) des Unholds, der Unholde. Tn lăcaşul zmeiesc erau trei zmeoaice bătrîne şi doi zmei (CÄT.POV.1,58). - ET. zmeu. zmeios 944 zmeio's Adj. (1875 AL.) selten kraftvoll, feurig. 0 herghelie de harmasari zmeioşi (AL.POEZII III Leg.91 im Reim) . - ET. zmeu. zmei'ţă Pl. -i'te S.f. (18*19 PIRU EMC.II,75) Ehrenpreis M. (Veronica). - ET. zu zmeu. zineoa'ică Pl. zmeoa~ice S.f. (um l680 fTj.DAR.89a) 1. U n h o 1 d i n F., siehe zmeu 1.2. - 2. L a-serkraut IM. (Laserpitiurn lati folium:PANTU]. - ET. zu zmeu. zmeoa'ie Pl. zmeoa'ie S.f. (um 1670 ANON.CAR.) 1. Unhold in F., siehe zmeu I. 2. - 2. S e-s e 1 M. (Seseli LibanotissBR.); Laserkraut IM. (Laserpitiurn latifolium5PANTU). - ET. zu zmeu. zmeo'i siehe zmeu. zmeu Pl. zinei S.m. (1510 DRHB 11,157) I. S.m. 1. LV. a) Schlange F. (nach asl.2mii]. Tu frîmseş capetele ztniilor într-apă, tu struncinaş capul zmeului (CORESI PS.5 139a;Ps 73,14/15). Zmeul cesta ce fapt-ai să-ş bată joc d-insul (CORESI PS. ^ 201a;Ps 103,27). (Vrăjmaşul) rădică şarpele şi întră în elu şi prilăsti Eva, şi Eva înşelă Adam, şi că-dzux'ă de bum'ătatea lui D-dzeu şi ei şi zmeul (COD. STU. ,GCR 1,56). - b) Drache PI. Şi avătîndu-i de departe pre balaur îi zise împăratul: Nu te apropia, părinte, 7a zmău (DOS.VS.Martie 31;60a). în vîvvul a fietecămii stîlp... patru zmei începea a să împleteai (CANT.IST.105). - 2. zmeu, f. zmeoa'ică, Pl. -ce. Unhold(in) im ruirän. Märchen. Die zmei sind fabelhafte Wesen von menschlichor Gestalt u. ungeheurer Größe u. Stärke, aber weit geringerer Intelligenz als der Mensch, so daß sie diesem oft unterliegen. Sie wohnen in steinernen Burgen, reiten auf die 3agd u. rauben gern die Töchter der Menschen. Wenn sie heimkehren, werfen sie ihren Streitkolben (buzdugan) in die Luft, der dann vielo Meilen weit bis zur Burg fliegt, das Tor mit einem Schlag öffnet u. sich dann selbst an den Nagel an der Wand hängt. Nach SBIERA POV.314 sind sie am ganzen Körper behaart, haben Ziegenbeine u. einen langen Schuppenschwanz. Nach CÄT.POV. 1,6.1 können Pfeile in ihre Haut nicht eindringen. - Dia Stärke u. Schnelligkeit der zmei werden AL.PP. häufig bildhaft verwendet. Ungurii... Stau de mi—i privesc Cum mi se trîntesc Ca doi zmei, ca lei (AL.PP.67;von zwei Ringenden). Şepte voinicei, Mîndri puişori de zmei (AL.PP.153). Atunci au te-oi auzi, Ca un zmeu vi—oi răpezi Şi nici urmă-a rămînea De tătari în tara mea! (AL.PP.170;Fürst Stephan spricht). Tu murgutule... Du-mă iute ca un zmeu, Du-mă la stăpînul tău (AL.PP.48). Şi te du în graj- diul meu De~ii alege-un pui de zmeu (AL.PP.149). ŢR. BAN. al zmeului, al zmeilor riesenstark. Nime nu se mai cuteza să se mai apuce eu el la luptă, aşa era ds-a zmeilor! (FR.-C.MOŢII 274). Care să-l cerc (pe hot), doară nu va fi el chiar al zmăului (RETFJG. POV.1,22). - 3. floarea zmeului Geißbart M. (Spiraea AruncusjBR.). - II. S.n. Pl. zme ie Drache M. (Fluggerät), Beschreibung mit Angabe der dazu gehörigen Terminologie siehe ISP.JUC.63 flg. A înălţa un zmeu einen Drachen steigen lassen. Pe cît smînceşti, pe-atît de sus se-naltă zmeul (COŞB. 190) je mehr rran an der Schnur zieht, um 50 höher steigt der Drache! (Hîrtia) producea un vîjiit ca acela ce-l produc liriibele de la zmeurile cu cari se joacă copiii (TEL.SCH. 19) . - GR. MDL.D. u. PS. SCH. Sg. zmău, ferner in Bdtg. I. 2 zmeo~i{\AF I, 1567 flg.), zmăo'i (MF 1,1540 flg.); f. MULD. 3măoa'ică, ferner zmăoa'ie (MF 1,1540 flg.). - Pl. in Bdtg. II zme'uri (TEL.l.c.) , m. zme'i (GANE, GHICA,AL.) . - ET. vgl. russ. znnja, ztmja, bulg. zmija (VASMER 1,457) < ksl. zrniî "Schlange, Drache". - SG. ALR II/I,K.76;MN 2743,2745,95,-SN III,K.8a7;V,K. 1303. zme'ur Pl. zme'uri S.m. (1783 BENKÖ ^19) Himbeerstrauch M. (Rubus idaeus). -GR. zmeura v - TOPON. Zmeoarani (1593 DERS). - ET. zmeură. - SG. ALR SN II,K.587. zme'ură Pl. zme'ure S.f. (uin 1670 ANON.CAR.) Himbeere F. (Strauch u. Frucht); gew. Koll. Himbeeren (PlPădure căzută la pămînt... care a început a putrezi şi a o cuprinde zmeia'a şi murele (SEZ.V, 174). Toamna, cînd se coceau coamele şi zmeura, se ducea la munte (GHICA,CL XTV,55). A-dîncimi întunecoase, Unde zmeura şi fragii şi mura — Cresc în voie despre oameni (CCNACHI 8). Sirop de zmeură Hirrheersirup. - GR. zrnie(GORJ.) , zmi'ură (POL.). - ET. vgl. ngr. oueoupov, türk, zmau-la, die viell. auf einem slav. *zmăjox>a (jagoda) "Drachen-, Schlangenbeere” beruhen. // autoehthon. zineure't S.n. (1567 DERS) Himbeergestrüpp N.- ET. zmeur. zmeuri'că Pl. -re'le S.f. (1906 PANTU) TR. BUCOV. Reseda F. (R.odorata). - GR. zmeuri 'ţă, Pl. -ri'te. - ET. zmeură. o- zmeuri'ş Pl. -ri'şuri S.n. (1875 CREANGÄC 131) Himbeergestrüpp N. - ET. zmeur. zmeuri'şte Pl. -ri'gti S.f. (1893 SEV.) Himbeergestrüpp N. Cwnätvu-n mied 945 zob să-ndulceşte Şi bine-i prieşte, Ca ursu în zmeuriş-te (SEV.AN.87). - ET. zmeur. zmialţ Pl. zndalţi S.m. (1909 ANT.IJ-1T.87) OLT.MUNT. Quappe, Aalraupe F. (Lota vulg.). - ET. zu mihalţ- zmicea" siehe smicea. zmiciula" siehe zbiciula'. zmicui' Präs. -ie'sc V.tr. (1683 DOS.) pe itschen, martern. Şi deaoa-l văzu Cargal, iavăş l-au zmicuit cu vine de bou (DOS.VS. Sept.29;33b) . - ET. vgl. a zmicura. zmicura' Präs. zmi'cur V.tr. (1551/3 HS 83b ;Mt 22,^A) 1. (1 a i s (durch Schlagen) a b-, auskörnen (B. ,VICIU). - 2. peitschen, martern. O zmicurară (GLOSSE:zbiciulară) cu cureale verzi (DOS. VS.Oct.30;95b). Fu bătut foarte tare tot trupul zmi-curînd (DOS.VS.Martie 23;50b). - ET. lat. *exmîculare leau din copite de zvînta unde loveau (ISP.LEG. 28) daß dort, wo sie hintrafen, kein Gras mehr wuchs. A zvînta pc. (în bătaie) jdn. jämmerlich verprügeln. - II. a se zvînta trocknen. Apoi să se puie (caşcavalul) pe poliţă la umbră, ca să se zvînteze, pîn ce să va usca (DRĂGH.IC.29) . Povîmişurile Ţicău-lui...se zvîntau repede, apa n-avea cînd se propi3 mînată repede la vale (NÄD.NUV.II,195). - GR. azvîn-ta (SLAVICIfCL XII,430) ; I.Pers. Sg. Präs. bisw. zvîn-te~zs zvinte'z: 2.Präs. zvinţi (JIP.). - ET. lat. *ex-vento, -are < ventus "Wind", vgl. it. sventare. prov. esventar, frz. eventer mit mannigfachen Bdtg. - SG. ALR SN II,K.421. zvînta't (1705 CANT.IST.174) I. Adj. getrocknet. Cînd acolo, vameşii de la hotar...dau peste o cutie cu ţîri zvîntaţi ce-i luasem la drum (AL.OP.1,71). Hrişcăi ei-i place pămîntul zvîn- 953 zvon tat şi năsipos (ŞINCAI E.43). - II. S.n. Trocknen N. - ET. a zvînta. zvîntura't Adj. (l840 RUSSO S.175) leichtfert ig, abenteuerl ich, tollköpfig. Cei ce sînt de stat mai mici. Sînt cuminţi şî sînt voxnia-i, Iar cei nalţi şi deşiraţi Sînt nebuni şi zvînturaţi (SPER.AN.1892 1,22). Alexandru ducea viaţă zvînturată de boier tînăr (SAD. POV.34). (Căpitanul e) un zvînturat! un englez care nu-i pasă nici de et nici de treizeci de oameni ce-l î-nsoţescI (BOGD.V.105;der Kapitän wollte durch gefährliche Klippen hindurchFahren). - Auch subst. - ET. zu vlat. exventulo (< kllat.ventîlo), -are, vgl. it. sventolare, friaul. zvintula. zvîntura'tic Adj. (1857 POL.) abenteuerlich, tollköpfig. Meşteşugul acesta periculos (de a prinde şoimii în scorburi) îmi era plăcut, că nu degeaba aveam o fire zvînturatecă (UR.BUC.88). - ET. zu zvînturat. zvîri Interj. (1840 DONICI2 11,11) schwupp! Prepeleac...văzînd nişte lişiţe pe apă, zvîrr! cu toporul într-însele, cu chip să ucidă vr-o una (CREANGĂ,CL IX,456) . Eu dau cu secerea: zvîrr! - şi lovesc iepurele (RC.IR.303). Atunci fata nici una nici două liaţ ceaunul cu grăsimea_de pe foc şi sfîr în ochii tîlharului (SEV.POV. 170). Pisica, de frică, zvîr - pe copac în sus (RC.IR.86). - GR. sfîr (SEV-l.c.u.NUNTA. 50) . - ET. onomatopoet. zvîrcolea'lă Pl. -le'li S.f. (1870 COST.) Zappeln, (krampfhaftes) Winden, Krümme n N. Toată atenţiunea actorilor cum şi a directorului fiind atrasă de zvîrcolelete lui Fănescu (TEL.SCH.34;von einem übertreibenden Schauspieler) . - ET. a zvîrcoli. zvîr coli' Präs. mă -Ie'sc V.refl. (1800 BUDAI-DELEANU) sich (krampfhaft) winden, krümmen. Balaurul se zvîrcolea de durere şi plesnea din coadă, de te lua fiori de spaimă (ISP.LEG.^ 1,65). (Marta) mereu suspina, mereu se zvîrcolea în culcuş şi plîn-gea prin vis de se înăbuşă (SLAVICI,CL XII,437). Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei (C. NGR.134;er war vergiftet worden) . Potiraşii jos cădea, în sînge se vîrcolia (AL.PP.89) sie wanden,, wälzten sich im Blut. Toată casa e cuprinsă.. .de flă~ oări mari, care se zvîrcolesc şi fîlfîie ca nişte steaguri (BRÄT.LD.264) . Lumea occidentală, se zvîrcoleşte de seuule între autoritate şi libertate (GHICA 193). - GR. MOLD. auch v-; TR. zvîrgoli (BUDAI-DELEANU X, 97 ;B.); vîrgoli (DOS. VS.Noe.11; 118a; Mai 9;115b). -ET. vgl. nslov. zvreti, svrkniti "verdrehen, -krüm- men", svveti se "sich zusarrrrenziehen", bulg. vürholest "rund" (WEIG.JB.19/20,142) etc. Die Bildung erinnert an a rostogoli, rotocol,* vgl. auch vîrcol "Windhose" (POEN.s.v.tromfre). - SG. ALR SN IV.K.97G; V,K.1459. zvîrcoli't Adj. (1862 PIB.) gekrümmt. Munţii... arătînd scrijeliturile şi cutele lor zvîrcolite (UR.BUC.202;"leurs plissements convulsionnes") . - ET. a zvîrcoli. zvîi-colitu'ră Pl. -tu'ri S.f. (1885 TEOD.PP.685) Zappeln, Winden, Krümmen N. Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc pînă la răsăritul soarelui (UR.BUC.241) ich wälze mich unaufhörlich hin und her. - ET. a zoîr-coli. zvirda'icä siehe verdare. zvî'rghină siehe vîrghie. zvîrli' etc. siehe azvîrli etc. zvîrlu'gă Pl. -lu'gi S.f. (1793 PREDETICI 11,154a) Steinbeißer M. (Cnbitis tüenia). Cînd l-a vîrît (popa) a treia oară (în apă)...copilul s-a smucit dintre degetele popei ca o vîrlugă şi a scăpat în fundul cristelniţei (CARAG.,GAZ.SÄT.XIV,479) . Ţiganul ...de durere, ca zvîrluga se-ndoia (SPER.AN 1892 I, 138;er wurde geprügelt). - GR. vîrlugă, oîrligoanţă (VICIU), vîrlan. -EI. siehe a (a)zvîrli, zvîrcoli etc. zvîma'ică Pl. -na'ice S.f. (1903 MAR.INS.25) Rassel F. Vgl. zbîrnîitoare 2. - ET. unbek. zvon Pl. zvo'nuri S.n. (1698 MIN.Pevr.70a) I.Laut M., Geräusch (von Menschen-,Tier-stimmen), Gerede N. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viaţă-n orice zvon (EMIN.O.1,228) in jedem Laut. Nu mă îndur a mă duce...De mirosul florilor, De zvonul albinelor (PP.GCR 11,232) wegen des Sum-mens der Bienen. Ce zvoană s-aude-n lagăr?_______"Sol- daţii sînt în răscoală" (AI..OP. 1,1517) welch cin Stimnnengewirr. La nouă ceasuri de zi, zvoană, şoptă între toţi, Se vedea că-i o pricină, dar să-n-trebi pe vr-unul poţi? (BELD.ET.4) Gemurmel. Ce se-ntîmplă? De cînd stau singură şi aud atîta zvoană în jurul meu, mă întreb şi nu înţeleg (SAD.POV. 5) so manches Gerede. Un zvon vesel de glasuri cunoscute (SAD.POV.63;von nahendem Besuch). împăratul___dă zvoană în ţară că în cutare zi să se strîn- gă toată aalioimea din lume la palat (SEV.POV.20) der Kaiser verkündet. Sătenii. ..deteră zvon că se zvoni 954 va sparge satul (ISP.,CL XVTII,201) crklärtun laut, daß das Dorf sich auflösen werde. - GR. MOLD. zvoa'nä S.f. -2. Gerücht N. S-a răspîndit, umblă zvonul că... es hat sich das Gerücht verbrei-tet, es geht das Gerücht um, daß...Cred că autorul ___a luat aceasta_____din zvon public, care totdeauna este neexact in ştiri (MELH.Q1.335) aus Gerüchten. - 3. BAN. Glocke F.- GR. Dim. zvonişo'r (MAR. NAŞT.336). - ET. ksl. zvonü "Schall"; zvoană ist wohl pastverbal von a zvoni-, Bdtg. 3 serb. zvon. -SG. ALR II/I.K.181. zvoni" Präs. -ne"sc (1698 MIN.Ian.12b) I. V.tr. hekannt machen, verlauten lassen. - II. V.intr. 1. verkünden. (Stăpînul sălii) a zvonit prin oraş că toti domnii şi doamnele care voiesc să privească (repre- zentaţia) liniştit şi comod, să hinevoiască a-şi aduce fotelurile de-acasă (TEIL.SCH. 10) . - 2. BAN. 1 ă u-ten, klingeln. Zvonişorul cu care zvoneşte el (crîsnicul bisericii) în altar...în decursul sf. liturghii (MAR.NAST.336). - III. a se zvoni laut werden, verlauten. De se zvonea te mieri ca, credeam că-s paşii dragei mele (NĂD.NUV. 1,115) beim geringsten Laut. Se zvonesc istorii îngrozitoare pe socoteala lui es gehen schreckliche Gerüchte über ihn um (LIT.). La amîndurora morţi s-au zvodit Că Constantin Stolnicul i-au omorît (RADÜ POP.,MAG.IST. XV,37). - ET. zvon, doch vgl. auch nslov. zvoniţi "tönen, klingen”; Bdtg. II. 2. serb. zvoniţi id. zvonişo'r siehe zvon. zvorea'n etc. siehe dvorean etc. Nachwort Das Echo auf das Erscheinen der ersten Faszikel dieses Werkes veranschaulicht, wie sehr eine neue Edition gefehlt hat und erwünscht war. Nun ist diese „überarbeitete und ergänzte“ Auflage abgeschlossen. Der für Fehler verschiedener Art und Ursache zuständige Teufel hat raschest sein Nest darin errichtet - wie schon seit Gutenberg in illustreren Werken. Traditionsgemäß bitten wir den Leser um Nachsicht, mehr noch, wir ersuchen ihn, sich als unser Mitarbeiter zu wähnen und die Tilgung der Fehler und Irrtümer kooperativ anzugehen. Diese können in allerlei Gestalt auftreten: a) bei apotecă fehlt der Akzent in GR. TR. apoti’cä\ b) bei ascuns ist das Genus von „Versteck“ N.; c) bei amurg steht Marie statt Martie; d) bei hrănitor ist die korrekte Datierung von CORESI OMIL. 1581 usw. usw. Die Siglen werden als auf Konvention beruhende Kürzel verstanden. So sagen beispielsweise die übernommenen Angaben EN.COGĂLN. oder MUSTE nichts über die eigentliche Autorenschaft der betreffenden Texte aus LET. aus, ebensowenig die Zitate aus „Cîntarea României“, die bei uns aus der Ausgabe BĂLC. (1852) stammen. GALDI und TAMAS wurden zuerst aus technischen Gründen und dann aber konsequent ihrer markanten Akzente beraubt; die Schreibweise Hasdeu, Cioranescu, Coseriu folgt der Version der Namensträger selbst. Im übrigen wurde die Transkription anderer Alphabete wie auch die Anwendung moderner Orthographien oft freizügiger gehandhabt, um etymologische Interferenzen transparenter zu machen. Der wirklich kreative Wettstreit mit dem Leser beginnt bei der Bestimmung der Erstattestierungen. Hier werden die meisten und nicht unbedingt endgültigen Korrekturen erwartet. Mittlerweile ist zu vermerken, daß etwa für azvîrli (1705) Varianten mit zv- 1563 bei CORESI und in BIBLIA 1688 erscheinen; märaz gibt es schon 1705 bei CORBEA PS., also vor NECULCE (1743); măsliniu 1713 in IORGA S.D. VII, 8 und nicht bei BĂLC. 1852; măsurătoare in IORGA S.D. X,39, also 1697 und nicht 1804 wie angegeben. Die Liste ist lang und beruht vornehmlich auf einer neuerlichen Bestandsaufnahme des Wortschatzes der Bibelübersetzungen. Unter den Lexien mit früheren Belegen notieren wir stellvertretend binecuvmtat, broboadă, despuiere, nelegiuire, netocmit, păzit, scăpat, surpare, tăbărît usw. Zusammen mit Elsa Lüder planen wir die Herausgabe eines Inventars nach Wortfamilien mit den verbesserten Attestierungsdaten, wofür emsig Materialien gesammelt werden. Das Scheiden von Tiktins Wörterreich geschieht mit derselben Bewunderung für das Werk des großen Gelehrten wie zu Anbeginn und bringt weder Gefühle der Erleichterung noch der Erfüllung mit sich. Es ist jedoch ein angenehmer Anlaß zur erneuten Danksagung: an die Deutsche Forschungsgemeinschaft, personifiziert durch Herrn Dr. Manfred Briegel - duca e guida an den ehrwürdigen Verlag Otto Harrassowitz und seinen Leiter Herrn Dr. Helmut Petzolt, und an die geduldigen Meister der Druckerei Hubert & Co. in Göttingen. Freiburg, im August 1989 Der Herausgeber Postfaţă Ecourile la apariţia primelor fascicole ale prezentei lucrări demonstrează cît de mult a lipsit şi a fost aşteptată o nouă ediţie. Iată-o acum în forma ei „revizuită şi adăugită“. Demonul mandatar pentru greşeli de diferite provenienţe şi-a durat cu iuţeală cuibul într-însa, ca de altfel, de la Gu-tenberg încoace şi în opere mai ilustre. După rinduială, apelăm la indulgenţa cititorului, mai mult chiar, îl rugăm să se considere colaboratorul nostru şi să pornească obşteşte la stingerea greşelilor şi erorilor. Acestea pot să apară în felurite feţe: a) la apotecă s-a şters accentul în GR. TR. apoti’că\ b) la ascuns genul substantivului „Versteck“ este N.; c) la amurg apare Marie în loc de Martie; d) la hrănitor, datarea corectă CORESI OMIL. este 1581, nu 1580, etc.etc. Siglele sînt înţelese ca prescurtări convenţionale. Indicaţiile preluate EN.COGĂLN. sau MUŞTE nu spun nimic despre paternitatea propriuzisă a textelor respective din LET., tot aşa de puţin ca citatele din „Cîntarea Romaniei“ care, la noi, provin din ediţia BĂLC. (1852). Mai întîi din motive tehnice şi apoi însă consecvent au fost privaţi GALDI şi TÂMAS de marcantul lor accent; scrierea Hasdeu, Cioranescu, Coseriu urmează versiunile proprii. Transcrierea altor alfabete cît şi aplicarea regulelor ortografice moderne s-a efectuat de altfel fără rigorism, cînd a fost vorba de a ilustra interferenţe etimologice în chip mai transparent. Adevărata competiţie creativă cu cititorul începe cu stabilirea primelor atestări. Aici se aşteaptă cele mai multe şi nu măcar definitive îndreptări. Sa remărcăm între timp ca, de pildă, pentru a azvîrli (1705) apar variante cu zv- 1563 la CORESI şi în BIBLIA 1688; măraz se află la COR-BEA PS. 1705, deci înainte de NECULCE (1743); măsliniu 1713 în IORGA S.D. VII, 8 şi nu BĂLC. 1852; măsurătoare în IORGA S.D. X,39, adică 1697 şi nu 1804 cum s-a indicat. Lista e lungă şi se bazează în mare parte pe o nouă înregistrare a lexicului traducerilor biblice. Notăm în treacăt cîteva lexii cu atestări anterioare: binecuvîntat, broboadă, despuiere, nelegiuire, netocmit, păzit, scăpat, surpare, tăbărît etc. împreună cu Elsa Liider plănuim publicarea unui inventar lexical după familii de cuvinte cu datări îmbunătăţite, pentru care colectă.m cu sîrguinţă materiale. Despărţirea de împărăţia cuvintelor lui Tiktin se petrece cu aceiaşi admiraţie pentru opera marelui savant ca la început şi nu provoacă sentimente nici de uşurare nici de împlinire. Este totuşi o ocazie plăcută pentru a mulţumi încă odată instituţiei Deutsche Forschungsgemeinschaft, anume domnului Dr. Manfred Briegel - duca e guida venerabilei case de editură Otto Harrassowitz prin domnul Dr. Helmut Petzolt precum şi îndelungrăbdătorilor maiştri ai tipografiei Hubert & Co. din Göttingen. Freiburg, în august 1989 Editorul AGRICULTORUL M.P. APULÜM ARĂT.STĂP.1815 ARH.S. A.S.Iaşi A. S. Bucureşti A.S.Suceava BALAN BOGA D.B. BR BULAT D.M.V. CACAVELA ■ COND.1813 CORBEA PS. DEX DIICHITI DRA Literaturverzeichnis (Ergänzung) Zs. Cernăuţi 1901-1914. Analele parlamentare ale României, Bucureşti I (1890) - XVII (1914). Buletinul Muzeului Regional. Alba Iulia I-XXIV, 1939-1987. siehe RUMPF Arhiva Someşană, Năsăud 1924/1940. Arhivele Statului Iaşi, Colecţia Documente. Arhivele Statului Bucureşti, Colecţia Documente. Arhivele Statului Suceava, Colecţia Documente. Teodor Balan, Documente bucovinene I-VI. Cemăuţi-Bucureşti 1933/42. L.T. Boga, Documente basarabene I-X. Chişinău 1928/38. Biblioteca Românească ... tipărită pentru naţia românească, prin Zaharie Carcalechi ... Buda 1821, 1829, 1830, 1834. Toma G. Bulat, Documentele Mănăstirii Văratec (1497-1836). Chişinău 1939-siehe LTT.1697 Condica Caragea, in: TEZ.II,347-401. T. Corbea, Psaltirea în versuri, ca. 1705, Ms., Biblioteca Academiei R.S.R. Cluj. Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti 1975* Nicolae Iorga, Cronica expediţiei turcilor în Moreea, atribuită lui Constantin Diichiti. Bucureşti 1913. Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVH-lea. I, Tara Românească, Bucureşti 1961. II, Moldova, Bucureşti 1966. Literaturverzeichnis 958 DLRLV DRH D EBTMEE L. EMINESCU DLP GAVRA L. GH3B.I.Z. GHIB.S.I. GIPO GREC.ÎNV. GRIG.LOGHICÄ GR.MAIOR HEL.GR.P. I.NEC. IORGA ARCG IORGA S.N. Î.V.M. JUILIAND Dicţionarul limbii române literare vechi. Bucureşti 1987. Documenta Romaniae Historica. D, Bucureşti 1977 A lui Eftimie patriarhul de la Tirnovsca, lauda sfinţilor ... Constantin şi Elena, in: G. Mihăilă, Cultura şi literatură română veche-în context european. Bucureşti 1979. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Bucureşti 1968, Alexandru I. Gavra, Lesicon de conversaţie istoricesc-religionariu. Buda 1847. Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi zapise I-VE. Iaşi 1906/22. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade I-XXV. Huşi-Iaşi 1906/33. Constantin C. Giurescu, Istoricul podgoriei Odobeştilor. Din cele mai vechi tinpuri pînă la 1918. Bucureşti 1969. Polyzois Contos, învăţături de multe ştiinţe, folositoare copiilor creştineşti cei ce vor vrea să înveţe şi să ştie dumnezeiască scriptură ... tălmăcite dupre cea grecească pre limba românească ... /de/ Nicodim Greceanul. Sibiu l8ll. loan Damaschin, Loghică (Übers. Mitrop. Grigorie). Bucureşti 1826. Grigore Maior, Lexicon Compendarium, Ms. 1785, in: G.LEX. Regulile sau gramatica poezii (Übers. Ion Heliade-Rădulescu). Bucureşti 1831. loan Neculce. Buletinul Muzeului de istorie din Iaşi. Iaşi 1921/1933. Nicolae Iorga, Acte româneşti şi cît eva greceşti din Archivele Companiei de comerţ oriental din Braşov. Vălenii-de-Munte 1932. Nicolae Iorga, Scrisori de negustori, tipărite cu o prefaţă pentru Sfatul negustoresc de ... Bucureşti 1925. împărăţiia lui Vasile Machedon. şi împărăţiia înţeleptului Leon, Mss. rom. BAR 3399 von 1749. Alphonse Juilland, Le vocabulaire argotique roumain d’origine tsigane. CSP I (1952), 151-181. 959 Literaturverzeichnis LAHOVARY LEON ASACHI P. LIT.1697 MAN.ÎNV. MARGELA MÄRT. ORT. MICU IST. MICU MS. MICU ST. MILESCU CARTE MÎNC. MOLD(OVAN) NICOARÄ. PÄVLESCU POT.G. POTECA IST. POTRA siehe MDGR Antonie Plămădeală, Lazăr-Leon Asachi. Sibiu 1986. leremia Cacavela. Dumezăiască Liturgie. Iaşi 1697. Manuductor pentru învăţătorii sholasticeşti ... Buda l8l8. Ştefan Margela, Gramatică russască şi runaniască, I-II. St. Petersburg 1827. Mărturisirea Ortodoxă, Text român 1691. Bucureşti 19^2. Samuil Micu-KLein, Istoria, lucrurile şi întîirplările românilor I-IV, Ms. 1801 (BAR Cluj), in: G.LEX. Samuil Micu-KLein, Loghica, etica, politica, Ms. 1781/2 (BAR Cluj), in: G.LEX. Samuil Micu-Klein, Statuta sau legile scaonelor săseşti din Ardeal, Ms. 1802 (BAR Cluj), in: G.LEX. Nicolae Milescu, Carte cu imite întrebări, 1661. Carte întru care să scriu mîncările de peaşte i raci, stridii, melci, legumi, ierburi şi alte mîncări de sec şi de dulce dupre orînduiala lor (Ms. 17*19), auch GCR II,*12 iTg. Ioan A. Moldovan, Acte sinodale I. Blaj 1893- Cornelia Bodea, Moise Nicoară. Arad 19*0. Eugen Pavlescu, Meşteşug şi negoţ la românii din sudul Transilvaniei (sec. XVII-XIX). Bucureşti 1970. Eufrosin Poteca, Mai nainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu prin privirea celor ce sînt (Übers, aus dem Griech.). Buda I8l8. Eufrosin Poteca, Istoria filosofică. Metafizica, Ms. 1826 (BAR 1173). George Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti, IrTI. Bucureşti 1961. PROT.AARON Protocoalele episcopului Petru Pavel Aaron, I-V, Ms., Biblioteca Filialei Cluj a Academiei R.S.R. Literaturverzeichnis 960 PROTOCOL RĂŞC. SAVA DL. SAVA DO. STAMATIADI ST.DT. STEÜERWALD STINGHE Protocolul corespondenţei din exil a episcopului Inochentie Mieu Clain, Ms. (BAR Cluj). Petru Răşcanu, Lefile şi veniturile boierilor Moldovei în 1776. Document de la Grigorie A. Ghica w. Iaşi 1887. Aurel V. Sava, Documente privitoare la tîrgui şi ţinutul Lăpuşnei. Bucureşti 1937. Aurel V. Sava, Documente privitoare la tîrgui şi ţinutul Orheiului. Bucureşti 1944. P. Stanatiadi, Genesa, demonstraţie ştiinţifică (1791)- Bucureşti 1925. Const. Solomon/C.A. Stoide, Documente tecucene, I-III. Bîrlad 1938/41. Karl Steuerwald, Türkisch-Deutsches Wörterbuch. Türkge-Almanca Sözlük. Wiesbaden 1972. Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei, I-V. Braşov 1901-1906.