INFLUENŢA TURCA ASUPRA LIMBII ROMANE II. DICŢIONARUL CUVINTELOR ROMÂNEŞTI DE ORIGINE TURCĂ Fiului meu,, omonim, sinonim şi totuşi număr prim L'INFLUENCE TURQUE-OSMANLIE SUR LA LANGUE ROUMAINE IL DICTIONNAIRE DES MOTS ROUMAINS D'ORIGINE TURQUE-OSMANLIE EMIL SUCIU INFLUENŢA TURCA ASUPRA LIMBII ROMÂNE ii DICŢIONARUL CUVINTELOR ROMÂNEŞTI DE ORIGINE TURCĂ /CAJuv^ EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2010 Copyright © 2010, Editura Academiei Române. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii Academiei Romane. EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti, România Tel: 4021-318 81 06, 4021-318 81 46 Fax: 4021-318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Internet: http//www. ear. ro Referent ştiinţific: acad. MARJUS SALA Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SUCIU, EMIL Influenţa turcă asupra limbii române / Emil Suciu. - Bucureşti : Editura Academiei Române, 2009-vol. ISBN 978-973-27-1842-1 Voi. 2.: Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine turcă. -2010. - ISBN 978-973-27-1906-0 811.512.161:811.135.T37 Redactor: ALIS ALEXĂ Tehnoredactor: SOFIA MORAR Coperta: MARIANA ŞERBĂNESCU Bun de tipar: 16.09.2010. Format: 8/54 x 84. Coli de tipar: 114,5. CZ pentru biblioteci mici: 459 PRINCIPII ŞI NORME DE REDACTARE Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine turcă este partea a doua a monografiei privitoare la influenţa turcă asupra limbii române. Cu toate că în lingvistica românească exista deja o lucrare similară (Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra Hmbei şi cu/turei române, Bucureşti, 1900), de mai mult timp devenise o necesitate stringentă ca materialul lexical de sorginte turcă-osmanlie să fie reevaluat şi completat, de vreme ce de la apariţia lucrării amintite a trecut mai mult de un secol, în decursul căruia, pe de o parte, numeroşi termeni de origine turcă şi-au schimbat statutul în limba română şi, pe de altă parte, noi surse de documentare şi noi metode şi tehnici lexicografice au fost puse la dispoziţia cercetătorilor. Dicţionarul de faţă cuprinde cuvintele împrumutate din limba turcă şi, în subsidiar, pe cele formate pe baza acestora pe teren românesc, însoţite de date, informaţii şi explicaţii privind statutul actual, istoria şi evoluţiile lor formale şi semantice în limba română, etimologia şi corespondentele lor din alte limbi, mai ales sud-est-europene. Dicţionarul a fost conceput după principii etimologice, de aceea accentul cade pe împrumuturile din limba turcă, iar acestora li se subsumează întreaga lor familie lexicală, cuprinzând formaţiunile pe teren românesc: derivate, compuse, formate prin conversiunea valorii lexico-gramaticale etc. 1. Cuvintele-titlu sunt prezentate cu majuscule aldine, în forma lor cea mai uzuală (de regulă aceea înregistrată în dicţionarele limbii române moderne ca variantă principală). Dacă un substantiv are forme multiple de genuri diferite care ar putea fi etimologice (adică preluate ca atare direct din turcă şi nu rezultate în urma unor modificări în limba română), după cuvântul-titlu sunt redate şi variantele respective (de exemplu călăuză s.f., călăuz s.m.; citarea s.f., ci târle s.f., citarius.n.). După indicarea valorii lexico-gramaticale urmează, între paranteze rotunde, precizări cu privire la situaţia termenului în limba română actuală („înv.", „lit.", „pop.", „fam.", „arg.", „reg." sau „ist."). Frecvenţa foarte redusă a atestărilor unui cuvânt sau a altuia, oglindind circulaţia sa restrânsă, este semnalată prin „rar"; această indicaţie este folosită pentru cuvintele atestate exclusiv în dicţionare şi pentru cele care nu au mai mult de trei atestări în surse diferite, dar nu şi pentru termenii regionali, care ar putea fi utilizaţi, pe plan local, mult mai frecvent decât o reflectă sursele dialectale. Aceeaşi paranteză include date sumare privind istoria cuvântului: perioada sau anul primei atestări, urmat, după dupS care paranteza se închide, ceea ce indică supravieţuirea termenului până în zilele noastre; a - fie de o săgeată spre dreapta (->), care indică faptul ca termenul este in curs de fjg/ pentru termenii învechiţi, de o linie de pauză şi de limita în timp până la care se poate presupune, pe baza atestărilor, că a supravieţuit cuvântul. Această limită nu poate fi însă stabilită pentru cuvintele învechite rar folosite care apar într-o singură sursă ori numai în dicţionare (acestea preluându-le adesea mecanic din lucrări lexicografice anterioare); în astfel de situaţii, paranteza cuprinde numai anul sau perioada primei atestări, după care se închide, ceea ce înseamnă, implicit, că termenul a fost întrebuinţat numai în sursa unică în care este atestat ori numai în perioada redactării primului sau primelor dicţionare care îl înregistrează. Se impun câteva precizări cu privire la indicaţiile „ist.", „pop." şi „reg.": -Termenii consideraţi „istorici" nu se află, desigur, în uzul curent actual (sau nu au fost niciodată folosiţi în limbajul uzual), dar apar în unele surse istoriografice ori de literatură cultă sau populară din secolul XX, cu referire la realităţi din trecut (de la funcţii militare sau politico-administrative până la arme şi obiecte) care, deşi nu se mai folosesc, au caracteristici cunoscute, cel puţin de către vorbitorii instruiţi sau, în multe cazuri, numai de către istorici, care le utilizează ca termeni de specialitate (de ex. agă, buzdugan, cadiu, saca, zaraf, zermacup etc.). De aceea, cuvintele de acest fel sunt considerate în curs de a ieşi din uz (->). - Spre deosebire de majoritatea dicţionarelor, care întrebuinţează prescurtarea „pop." pentru a indica termenii care apar în literatura populară, accepţiunea pe care o conferim acestei abrevieri este aceea de „termen, variantă sau sens popular, din limbajul neliterar, neîngrijit (în opoziţie cu „lit."), dar cu răspândire mai mare decât cuvintele dialectale (în opoziţie cu „reg."), fiind folosit, de regulă, în Muntenia, Oltenia, Moldova şi Dobrogea". Cuvintele, variantele sau sensurile populare sunt utilizate de obicei, în stilul familiar, în cel vulgar sau în cel argotic. _ - In sfârşit, „reg." indică termenii dialectali de pe teritoriul actual al României şi din regiunile periferice (Republica Moldova [= E. Mold.], nordul Bulgariei, nordul Serbiei, ta"®' ■ - M°ldl e-tC,)' ate5tati în secolul Nu sunt consideraţi regionali, ci nvechiţi, termenii înregistraţi in surse dialectale din secolul al XlX-lea (de exemplu în H) dar neconfirmaţi ca uzuali în surse din secolul al XX-lea. în acelasUim^ fnwrhî “ unli,termeni Polisemantici folosiţi în româna actuală pot fi, = S 55 F i CU altUl 5aU cu altele; ln acest din urmă caz, după cuvântul-titlu se indică numai valoarea stilistico-funcţională de rangul cel mai înalt, celelalte valori figurând doar la sensurile respective. Valoarea precizată după cuvântul-titlu se referă la toate sensurile şi variantele, dacă acestea nu au indicaţii diferite. Paranteza cu date despre situaţia actuală a cuvântului şi perioada utilizării acestuia este urmată de forma sau formele de plural, precizate prin modalităţi uzuale în lexicografía românească, şi, eventual, de alte indicaţii gramaticale sau referitoare la accentuare ori la pronunţare. Dacă forma de plural lipseşte, înseamnă că substantivul este defectiv de număr sau că nu este atestat decât la singular şi nu i se poate reconstrui forma certă de plural. 2. Secţiunea consacrată istoriei termenului împrumutat, inclusiv a sensurilor şi variantelor sale, este concepută şi redactată astfel încât să pună în lumină, cât mai concis posibil, viaţa cuvintelor, poziţia şi evoluţiile acestora în limba română. Ţinând seamă de faptul că edificiul acestui dicţionar nu a fost construit pe un teren viran, ci are ca temelie valoroase lucrări lexicografice anterioare, în primul rând opera de căpetenie a lui Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra iimbeişi culturei române (ŞIO), şi monumentalul Dicţionar al limbii române (DA, respectiv DLR), am considerat că reproducerea, pe de o parte, a citatelor ilustrative şi, pe de alta, a trimiterilor bibliografice care apar în aceste două lucrări fundamentale ar fi superfluă şi ar spori substanţial dimensiunile dicţionarului nostru. Bazându-ne, aşadar, pe materialul cuprins în ŞIO şi în DA/DLR, am redat numai categoriile cărora le aparţin textele care atestă un cuvânt sau altul (DOC., CRON., POP., UT., REG., IST., DICŢ.), fără să precizăm şi sursele concrete (pe care cei interesaţi le pot afla în cele două opere lexicografice menţionate). Excepţie fac prima atestare a fiecărui sens şi a fiecărei variante în parte, atestările din surse dialectale (REG.), precum şi cele excerptate de noi înşine din alte izvoare, de diferite categorii, care nu se găsesc în ŞIO sau în DA/DLR; pentru toate aceste atestări se fac trimiterile bibliografice de rigoare. Atestările dialectale din Răspunsurile la Chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeuau fost reproduse după DA/DLR cu simpla semnalare a sursei (H), fără cifrele care indică volumul şi localităţile anchetate. Nu se fac trimiteri la dicţionare când acestea înregistrează cuvinte învechite în momentul publicării lor, decât dacă este vorba de prime atestări sau dacă nu există atestări în alte categorii de surse. Pentru identificarea izvoarelor care includ termenii excerptaţi de noi din presa şi din literatura beletristică din a doua jumătate a secolului al XX-lea (LIT. sec. XX/2), cei interesaţi pot consulta Anexa 2 de la sfârşitul volumului, cuprinzând cuvintele de origine turcă folosite în prezent în stilul beletristic şi în cel publicistic. Datarea primei atestări a fost păstrată ca în sursa bibliografică, cu excepţia erorilor care implică diferenţe semnificative faţă de datarea rectificată ulterior; astfel, de exemplu, pentru prima traducere a Istoriilor lui Herodot a fost menţinut anul 1645 (dat în DA), deşi noua datare este 1664-1668 (v. ILLV, p. 282). Cuvintele variantele şi sensurile atestate din prima jumătate a secolului XX îndeosebi cele înregistrate în izvoare mai apropiate de mijlocul secolului, sunt considerate a îl actuale chiar dacă nu sunt confirmate de atestări ulterioare, deoarece există posibilitatea ca termenii respectivi să mai fie cunoscuţi de unu vorbitori. O bu parte a acestor termeni sunt, cu siguranţă, în curs de dispariţie; totuşi, este posibil ca, spre exemplu, unele regionalisme, deşi sunt încă folosite, sa nu fi fost atestate ulterior din cauză că cercetările dialectologie, limitate la anumite zone sau tematici, nu au reuşit să le semnaleze. Aceeaşi raţiune ne-a îndemnat la reţinere în a declara drept rare cuvintele regionale cu o singură atestare: ele ar putea sau ar fi putut fi folosite frecvent, pe plan local. _ „ Sensurile cuvintelor au fost rânduite după criteriul etimologic şi, in masura posibilului, după cel al filiaţiei. Prin urmare, primul sens este, de regulă, cel cu care termenul a fost preluat din turcă, indiferent dacă este mai rar folosit, mai puţin cunoscut, ieşit din uz ori atestat mai târziu decât o altă semnificaţie sau alte semnificaţii, rezultate prin evoluţie pe teren românesc. Acestea din urmă sunt introduse prin indicarea tipului de modificare semantică (p. restrp. ext., p. anai. etc.), pe când sensurile preluate din turcă, inclusiv cele folosite figurat şi în această limbă şi preluate ca atare, nu comportă indicaţii de acest fel, chiar dacă în momentul împrumutării cuvântului au avut loc unele deplasări de sens (precizarea respectivă făcându-se, în acest caz, în secţiunea privitoare la etimologie, după semnificaţiile etimonului). Dacă înţelesul preluat din turcă a cunoscut doar o uşoară extensie de nuanţă, de obicei de tipul autohtonizării, acest lucru se indică chiar în definiţia coincidentă cu cea etimologică, situaţie în care este evident că nuanţa respectivă nu provine din turcă, aşa cum nici detaliile semantice puse în paranteză în cadrul definiţiei nu sunt neapărat împrumutate, ci pot fi, eventual, adaosuri româneşti. Fiecare sens şi, în cadrul acestuia, fiecare variantă sunt tratate ca având o istorie proprie şi, în consecinţă, ele sunt urmate de propria primă atestare, de alte atestări şi de categoriile de texte în care apar. Am indicat, de câte ori a fost posibil, domeniul semantic şi ramificaţiile (variantele) teritoriale şi/sau stilistice (în sens larg) cărora le aparţin cuvântul în ansamblul său ori sensurile şi/sau variantele sale. Indicaţiile de acest fel se referă la toate sensurile şi variantele care urmează, dacă acestea nu sunt precedate nemijlocit de o altă indicaţie. ■ ,e Pr°cedeeie de definire a cuvintelor am dat prioritate folosirii sinonimelor (mai i i are) alt6 0ngini' dar şi 3 celor de ori9'ne turcă prezente în dicţionarul ace S de °rigine turcă se face Prin scoaterea în evidenţă a semnul =* t» CaZUl' de numărui de ordine al sensului), fie cu aldine, după sinonime" Sensuri Îf dUpa ° definiţie mai lar9a sau împreună cu alte concentrat şi dacă a fost nn^hTPrUm ftate SUnt traduse în limba franceză (uneori mai posibil, prin termenii care le corespund, evitându-se definiţiile de tip enciclopedic), pentru ca dicţionarul să poată fi consultat şi utilizat şi de către specialiştii (îndeosebi lingviştii) străini. Secţiunea cuprinde şi unele semnificaţii împrumutate care plasează termenul în categoria numelor proprii sau în categorii aflate la limita dintre substantivele comune şi cele proprii (nume de locuri, de astre, de vânturi, de sărbători, de jocuri populare etc.). 3. Următoarea secţiune a fiecărui articol al dicţionarului prezintă informaţii referitoare la etimologia cuvântului, la modul cum au rezultat unele forme sau sensuri româneşti, la corespondentele din alte idiomuri sud-est-europene (inclusiv cele româneşti sud-dunărene) care au stat sub influenţa limbii turce sau, eventual, şi din alte limbi europene (care, de regulă, au preluat cuvântul nu direct din turca-osmanlie, ci din alte surse, primare sau intermediare), precum şi, uneori, la alte explicaţii (plauzibile) care au fost date cuvântului, diferite de etimologia adoptată de noi. Nu am recurs însă la trecerea în revistă a tuturor explicaţiilor etimologice de până acum, ci am adoptat, cel mai adesea, soluţia acceptării tacite a uneia dintre etimologiile propuse, fără a indica dicţionarele sau lucrările de altă natură care au susţinut-o. Etimonul şi eventualele sale variante populare sau dialectale relevante sunt redate în ortografia limbii turce moderne, cu excepţia formelor învechite (precedate de „înv."), dispărute din turca actuală, şi a celor reconstruite (precedate de asterisc [*]), pentru care am folosit transcrierea fonetică internaţională1. Etimoanele sunt însoţite de sensurile lor; acestea sunt adesea indicate prin „idem", urmat, eventual, de numerele de ordine ale sensurilor româneşti cu care coincid accepţiunile din turcă; totuşi, coincidenţa poate fi, în unele cazuri, parţială, excluzând unele elemente semantice care apar în parantezele din definiţii (de pildă, [„la curtea sultanului sau a domnitorului român"] nu înseamnă neapărat că sensul etimonului se referea şi la curtea domnitorului român) sau care urmează, în cadrul aceleiaşi definiţii, după p. ext. (şi care nu sunt decât nuanţe care ţin de autohtonizarea sensului etimologic). Dacă etimonul are două forme cu acelaşi înţeles, una simplă şl alta de cuvânt compus sau de sintagmă, unul dintre elementele cuvântului compus sau ale sintagmei este dat în paranteze rotunde; de exemplu, rom. hljret, cu varianta hijret-tarihi, provine din tc. hicret (tarihi), cuvântul tc. hicret şi sintagma hicret tarihi fiind folosite cu acelaşi sens. Când, dimpotrivă, împrumutul a avut loc prin condensare lexico-semantică, elementul omis apare în paranteze drepte; de pildă, rom. halep provine din sintagma tc. halep [arişi sau arşmij în unele cazuri, în care etimonul are forme sau sensuri (mai ales învechite ori dialectale) absente din dicţionarele uzuale ale limbii turce sau necesitând precizări care 1 în consecinţă, litera g (g moale) a alfabetului turcesc modern nu trebuie confundată cu litera omografă g din alfabetul fonetic internaţional, aceasta din urmă redând, în variantele învechite sau reconstruite, africata palato-alveolară sonoră care în română se scrie ^esau gi. 9 să explice cuvântul românesc, se indică sursa care atestă forma ori accepţiunea respectivă. Modificările formale şi semantice care au avut ^ loc in cursul preluam cuvântului sunt semnalate în paranteză, după sensul etimonului. Pentru variantele care nu pot fi explicate prin forma etimonului sau prin modificări în momentul preluam lor se indică evoluţiile fonetice prin care au rezultat pe terenul limbii române. Tot aici se dau, pentru comparaţie („cf."), corespondentele din alte limbi ale cuvântului-titlu, fie împrumutate, şi ele, din turcă, fie preluate pe alte căi sau constituind, uneori, chiar etimoanele etimonului turcesc al termenului românesc. Dacă unele variante formale ori sensuri ne-au fost transmise prin filiera alto^r limbi (îndeosebi bulgară, sârbocroată sau neogreacă), ele sunt considerate ca aparţinând, în funcţie de situaţia concretă, fie unor cuvinte cu etimologie multiplă, fie altor termeni decât cuvântul-titlu, astfel încât, în fiecare caz în parte, se fac precizările de rigoare. Glosarea prin „idem" a corespondentelor se referă la sensul ori sensurile termenului românesc, în timp ce absenţa glosării marchează coincidenţa semantismului lor cu acela al etimonului turcesc. Secţiunea de etimologie se încheie cu trimiteri (v.) la alte cuvinte-titiu din cuprinsul dicţionarului, înrudite, din perspectiva etimoanelor lor, cu termenul descris în articolul respectiv. 4. Cuvintele formate pe teren românesc pe baza împrumuturilor - prin derivare, compunere, contaminare sau conversiunea valorii texico-gramaticale (cu excepţia cazurilor de derivare ori de contaminaţie care au avut ca rezultat o variantă a cuvântului-titlu) - figurează în subsidiar, în secţiuni distincte, fiind tratate conform principiilor şi normelor aplicate şi termenului de bază. Ordinea derivatelor este următoarea^ a) substantive: diminutive, augmentative, colective (toate acestea nu sunt glosate decât dacă au dobândit şi alte sensuri), formate cu sufixe moţionale, nume de ocupaţii etc.; b) adjective; c) adverbe; d) verbe. Derivatele secundare se dau în paranteze drepte, după derivatul primar de la care s-au format. în cazul derivatelor secundarele la verbe, infinitivele lungi, supinele şi participiile care au valori semantice existenţe in celelalte forme ale verbului se dau imediat după indicarea valorii lexico- gramaticale, în paranteze drepte, fără a fi glosate (sensurile suplimentare fiind nnh "S^ Pr'n "Şl:^' Denvatele agresive sunt semnalate prin „der. regr." sau „der. 5Si wiS3 CaZ' 56 faC Predzări privind modul de derivare sau compunere decât în situaţii izolate care necesita explicaţii. zooniTiuormatpÎÎmL0“ ? Un0r nUme propr" (^troponime, toponime, P i T?™ de '3 ter?enii comuni ai cuibului lexiral' deosebi a care constltu,e Pnme atestan sau atestări timpurii ale termenului. 10 Abrevieri bibliografice1 (Abréviations bibliographiques) ACTE JUD. ALEX. ALEXI ALM II/I-II ALM. GOSP. ALM. LIT. ALM. SAN. ALR I—II ALR I/I-II, II/I ALRM l/l-ll, II/I ALRM SN I, II/II-III ALRR ALRR-Ban. ALRR-Bas. ALRR-Maram. Acte judiciare din Ţara Românească (1775-1781), Bucureşti, 1973. N. Cartojan, Alexandria în literatura românească. Noi contribuţii (studiu şi text), Bucureşti, 1922, p. 82-118 [textul din Codex Neagoeanus (1620)]. Teochar Alexi, Rumänisch-deutsches Wörterbuch. Zweite verbesserte und vervollständigte Auflage. Kronstadt (Brassö), 1906. Atlasul lingvistic moldovenesc, vol. II, părţile I—II, Chişinău, 1972-1973. Almanahul gospodinei, [Cluj-Napoca], 1982. Almanahul literar, [Bucureşti], 1988. Almanahul Sănătatea, Bucureşti, 1989. Atlasul lingvistic român, părţile I—II (material netipărit, citat după DLR). Atlasul lingvistic român, partea I, vol. I, Cluj, 1938; vol. II, Sibiu— Leipzig, 1942; partea a Il-a, vol. I, Sibiu—Leipzig, 1940-1942. Micui atlas lingvistic român, partea I, vol. I, Cluj, 1938; vol. II, Sibiu— Leipzig, 1942; partea a Il-a, vol. I, Sibiu—Leipzig, 1940. Micui atlas lingvistic român. Serie nouă, vol. I, Bucureşti, 1956; partea a Il-a, vol. II—III, Bucureşti, 1967. Noul at/as lingvistic român pe regiuni (material netipărit, în arhivele institutelor de lingvistică [similare] din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara). Noul at/as lingvistic pe regiuni. Banat, vol. I-IV, Bucureşti, 1980-2005. Atlasul lingvistic român pe regiuni. Basarabianordul Bucovinei, Transnistria, vol. I-IV, Chişinău, 1993-2003. Atlasul lingvistic român pe regiuni. Maramureş, vol. I—III, Bucureşti, 1969-1973. 1 Lista nu cuprinde o serie de ziare şi reviste din sec. XX/2 - ale căror titluri sunt menţionate ca atare în corpusul dicţionarului, împreună cu detaliile bibliografice necesare - şi nici operele beletristice din sec. XX/2 pe care le-am investigat; lista acestora, însoţită de atestările cuvintelor, se găseşte în Anexa 2 de la sfârşitul volumului. Nu reproducem aici nici siglele numeroaselor surse bibliografice citate în ŞIO, în DA/DLR sau în alte dicţionare din care am extras cuvinte de origine turcă; aceste surse pot fi identificate prin consultarea operelor lexicografice respective, pe care le-am precizat ca izvoare directe ale cercetării noastre. La atlasele lingvistice, cifra din paranteza dreaptă indică numărul hărţii, iar sigla MN înseamnă „material necartografiat". 11 ALRR-Mold. ALRR-Munt.-Dobr. ALRR-Olt. ALR SN Amzulescu AN. DOBR. ANON. CAR. ANT. UT. POP. ARH. ARH. FOLK. ARH. OLT. ARH. OLT. SN Aricescu ATL. ZOOL. Avram Avram, C. Bakos BARCIANU Băcescu, PĂS. Bârlea BL Boceanu Bogdan Noul atlas lingvistic ai României. Moldova şi Bucovina, voi. I III, Bucureşti, 1987-2007. Atlasul lingvistic român pe regiuni. Muntenia şi Dobrogea, voi. I-V, Bucureşti, 1996-2007. Noui atlas lingvistic român pe regiuni. Oltenia, voi. I-V, Bucureşti, 1967-1984. Atlasul lingvistic român. Serie nouă, voi. I—VII, Bucureşti, 1956-1972. Balade populare româneşti. Introducere, indice tematic şi' bibliografic, antologie de Al. I. Amzulescu, voi. I—III, [Bucureşti], 1964. „Analele Dobrogei". Revista Societăţii culturale dobrogene. Constanţa-Cernăuţi, I-IX (1920-1928). Anonymus Caransebesiensis (Dictionarium vaiachico-iatinum, vechi glosar român-latin), publicat în „Tinerimea română", noua serie, (Bucureşti), voi. I, fasc. III, 1898, p. 320-380. Antologie de literatură populară, voi. I, Poezia, Bucureşti, 1953. „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi", Iaşi, I (1889) ş.u.; „Arhiva. Organul Societăţii istorico-fiiologice din Iaşi", XXVIII (1921) ş.u. „Anuarul Arhivei de folklor", Cluj-Bucureşti, I (1932), II (1933), III (1935), IV (1937), V (1939), VI (1942). „Arhivele Olteniei", Craiova, I (1922) ş.u. „Arhivele Olteniei", serie nouă, Bucureşti, I-VI (1981-1989). C.D. Aricescu, Istoria revoiuţiunii române de ia 1821, voi. I—II, Craiova, 1874. C. Bogoescu, A. Dabija, E. Sanielevici, Atlas zoologic, Bucureşti, 1983. Andrei Avram, Noi contribuţii etimologice, Bucureşti, 2001. Andrei Avram, Comentarii şi ipoteze etimologice, Bucureşti, 2006. Bakos Ferenc, A magyar szokeszlet român eiemeinek tortenete [Istoricul elementelor româneşti ale lexicului maghiar], Budapest, 1982. Sab. Pop-Barcianu, Dicţionar român-german şi german-român, partea l-a, Română-germană. Ed. a IlI-a. Sibii, 1900. Mihai C. Băcescu, Păsările în nomenclatura şi viaţa poporului român, [Bucureşti, 1961], Pr. I. Bârlea, Cântece poporane din Maramureş. Descântece, vrăji, farmece şi desfaceri, Bucureşti, 1924. „Bulletin linguistique", Paris-Bucureşti (din 1940: Copenhaqa-Bucureşti), I-XVI, 1933-1948. 1913BOCeanU' GI°S3r ^ CUVinte din Jude^u' Mehedinţi, Bucureşti, Damian P.^ Bogdan, Glosarul cuvintelor româneşti din documentele s/avo-romane, Bucureşti, 1946. 12 Bucuţa - GL. BUL. COM. IST. CADE Cantemir, D. Cantemir, IST. Cantemir, IST.2 CĂLĂUZĂ Călinescu CDER Ciauşanu, GL. Ciauşanu, V. CIHAC I-II CM CM I—II Coman, GL. Contribuţii XVIII CONV. UT. Costin, GR. BĂN. COSTINESCU Coteanu, E. Emanoil Bucuţa, Românii dintre Vidin şi Timoc. Cu un adaos de documente, folklor, glosar, fotografii, hărţi. [Bucureşti], 1923 (trimiterile se fac la glosar). „Buletinul Comisiei istorice a României", publicat de Ion Bogdan, apoi de N. Iorga, Bucureşti, I (1915) ş.u. I.-Aurel Candrea - Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, partea I, Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi ûe I. Aurel Candrea, Bucureşti, [1931]. Dimitrie Cantemir, Divanul, Bucureşti, 1974. Operele principelui Demetriu Cantemir. Tipărite de Societatea Academică Română. Tom. VI, Istoria ieroglifică (Operă originală inedită scrisă în limba românească la 1704), Bucureşti, 1883. Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IV, Istoria ieroglifică, Bucureşti, 1973. C. Pârvu, S. Godeanu, L. Stroe, Călăuză în lumea plantelor şi animalelor. Ghid ilustrat. Bucureşti, 1985. G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. [Bucureşti], 1968. Alejandro Cioranescu, Diccionario Etimológico Rumano, Tenerife-Madrid, 1966 (fase. 1-7, 1958-1966); după anul 2001 a fost consultată versiunea tradusă în română: Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti, 2001. G.F. Ciauşanu, Glosar de cuvinte din judeţul Vâlcea, Bucureşti, 1931. G.F. Ciauşanu, G. Fira şi C.M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vâlcea şi împrejurimi, cu un glosar, Bucureşti, 1928. A. de Cihac, Dictionnaire d'étymologie daco-romane, Francfort A/M-Berlin-Bucureşti, vol. I, 1870; vol. II, 1879. Cronicari munteni. Antologie de Virgiliu Ene. Text stabilit de Mihail Gregorian, [Bucureşti, 1968]. Cronicari munteni. Ed. îngrijită de Mihail Gregorian. Vol. I—II, Bucureşti, 1961. Petre Coman, Glosar dialectal. Bucureşti, 1939. Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Moraru, Emil Suciu, Floarea Vîrban, Florentina Zgraon, Contribuţii la istoria limbii române literare (1688-1780). Coordonatori: Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu. [Cluj-Napoca], 2000. „Convorbiri literare", Iaşi-Bucureşti, I (1867-1868) ş.u. Lucian Costin, Graiul bănăţean. Studii şi cercetări. Timişoara, vol. I, 1926; vol. II, 1934. Ion Costinescu, Vocabular româno-francesu, Bucureşti, 1870. Ion Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, 1961. 13 Ion Coteanu, Marius Sala, Etimologia şi limba română. Principii - probleme, Bucureşti, 1987. , Diferite cronici, letopiseţe, opere istoriografice vechi, scrise de cronicarii români între sec. XVII-XIX/1. „Cum vorbim". Revistă pentru studiul şi explicarea limbii. Bucureşti, I—IV 1949—1952. Dicţionarul limbii române, Bucureşti, tomul I, partea I {A - B), 1913; partea II {Q, 1940; partea III, fasc. I {D - de), 1949; Tomul II, partea I {F ~ I)r 1934; partea II, fasc. I {J — lacustru), 1937, fasc. II {ladă - lepăda), 1940; fasc. III {lepăda - lojniţă), 19^.^ Fr. Damé, încercare de terminologie poporană română, Bucureşti, 1898. (Verificări, confruntări şi completări după ed. anastatică îngrijită şi prefaţată de I. Oprişan, Bucureşti, 2006.) Ion Ionaşcu, Documente bucureştene privitoare ia proprietăţile mănăstirii Colţea, Bucureşti, 1941. Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân, general şi etimologic, [Bucureşti], 1963. Frédéric Damé, Nouveau dictionnaire roumain-français. [Vol. I—IV], Bucarest, 1893-1895. Frédéric Damé, Nouveau dictionnaire roumain-français. Nouvelle édition, revue, corrigée et considérablement augmentée. Bucarest, [1905]. G. Mihăilă, Cultură şi literatură română veche în context european. Studii şi texte. Bucureşti, 1979, p. 47-59 [reproduce glosarul şi lista cuvintelor româneşti din Anton Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, con la descrizione del paese, natura, costumi e re/igione degli abitanti, Venezia, 1718]. Dicţionar enciclopedic român, vol. I-IV, Bucureşti, 1962-1966. Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române (1374-1600). Redactor responsabil: Gh. Bolocan. Bucureşti, 1981. Türkiye'de Halk Agzmdan Derleme Sôzlügü [Dicţionarul dialectal al Turdei], vol. I—XII, Ankara, 1962-1982. Dicţionarul explicativ ai limbii române. Conducătorii lucrării: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche. [Bucureşti], 1975. Acţionarul explicativ al limbii române. Ed. a Il-a. [Conducătorii lucrării: Ion Coteanu, Lucreţia Mareş]. Bucureşti, 1998. Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române. Conducătorii lucrării. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta Tiugan. Bucureşti, 1988. Constantin Diaconovici Loga, Gramatica românească, Timişoara, 1973 (ed. I: Buda, 1822). George Potra, Documente privitoare ia istoria oraşului Bucureşti, vol. I 1VBucure§ti' 1%1; vol. II {1821-1848), Bucureşti, 1975; vol. III {1634-1800), Bucureşti, 1982. DIB 1960 DICŢ. Dicţ. Mar. Dicţ. Tehn. DILR Dimitrescu Dionisie DIR XVI A DIR XVI B DIR XVII A DIR XVII B Djamo-Diaconiţă DLLV DLR DLRV DM D. Mar. DNFR DOC. Documente privind istoria oraşului Bucureşti. Redactor responsabil: Florlan Georgescu. [Bucureşti, 1960]. Diferite dicţionare ale limbii române. Anton Bejan, Mihai Bujeniţă, Dicţionar de marină, Bucureşti, 1979. Dicţionar tehnic engiez-român, Bucureşti, 1970. Ovid Densusianu, Istoria limbii române. Ed. îngrijită de J. Byck. Voi. I- II, Bucureşti, 1961. Florica Dimitrescu, Contribuţii la istoria limbii române vechi, Bucureşti, 1973. Dionisie Eclisiarhul, Cronograful Ţerei Rumâneşti, Rm. Vâlcea, 1934 (citat după Emilian Bureţea, Cuvinte de origine turcă şi neogreacă în Hronograful iui Dionisie Eclisiarhul, în «Philologica», I, p. 115-131). Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova, voi. I-IV, Bucureşti, 1951-1956. Documente privind istoria României. Veacul XVI. B. Ţara Românească, voi. I—VI, Bucureşti, 1951-1953. Documente privind istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, voi. I-V, Bucureşti, 1952-1957. Documente privind istoria României. Veacul XVII. B. Ţara Românească, voi. I-IV, Bucureşti, 1951-1954. Lucia Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV şi XV, Bucureşti, 1971. Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987. Dicţionarul limbii române. Serie nouă. Tomul I, părţile 3-7 (£), Tomurile IV-XIV {L-Z), Bucureşti, 1965-2009 (DLR ms. = material încă nepublicat, care se afla în ms. la Institutele de Lingvistică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi). G. Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X- începutul sec. XVI), Bucureşti, 1974. (Urmată de numărul paginii, sigla trimite la documentele reproduse în cap. V, Anexe.) Dicţionarul limbii române moderne. [Sub direcţia lui D. Macrea]. [Bucureşti], 1958. Ilie Manole - Gheorghe Ionescu, Dicţionar marinăresc, Bucureşti, 1982. Iorgu Iordan, Dicţionar ai numelor de familie româneşti, Bucureşti, 1983. Documente şi inscripţii de diferite tipuri (inclusiv literatura ştiinţifică, presa etc.), diverse surse documentare (cu excepţia celor istoriografice, lexicografice, literare culte şi populare, respectiv dialectale). 15 DOC. EC. DOC. î. XVI DOR DR DRH. A DRH. B Drimba DS DTRO EM 1-52/1992-1993 F1-52/1986-1989 FCLR FLORA ROM. FOLC. MOLD. FOLC. NOU FOLC. OLT - MUNT. Furnică Gămulescu Gâlcescu Gheţie Documente privitoare ia economia Ţării Româneşti. 1800 1850, voi. I—II, Bucureşti, 1958. Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1979. N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963. „Dacoromania". Buletinul Muzeului limbei române condus de Sextil Puşcariu. Cluj, 1920-1948. Documenta Romaniae Histórica. A. Moldova, Bucureşti, voi. I, 1975; voi. II, 1976; voi. III, 1980; voi. XIX, 1969; voi. XXI, 1971; voi. XXII, 1974. Documenta Romaniae Histórica. B. Ţara Românească, Bucureşti, voi. I, 1966; voi. II, 1972; voi. III, 1975; voi. XI, 1975; voi. XXI-XXIII, 1965-1972. Vladimir Drimba, Cercetări etimologice, Bucureşti, 2001. Luiza Seche şi Mircea Seche, Dicţionarul de sinonime al limbii române, [Bucureşti], 1982. Dicţionarul toponimic al României. Oltenia. Sub redacţia lui Gheorghe Bolocan. Craiova, voi. 1, A-B, 1993; voi. 2, C-D, 1995. „Expres Magazin", Bucureşti (colecţia pe anii 1992 şi 1993). „Flacăra", Bucureşti (colecţia pe anii 1986-1989). Formarea cuvintelor în limba română, voi. I, Compunerea de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan, [Bucureşti], 1970; voi. al II-lea, Prefixele de Mioara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina Gherman, Finuţa Hasan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Rădulescu, I. Rizescu, Laura Vasiliu, Bucureşti, 1978; voi. al IlI-lea, Sufixele. 1. Derivarea verbală de Laura Vasiliu, Bucureşti, 1987. I. Simionescu, Flora României. Ed. a IlI-a. [Bucureşti, 1961] (ed. I: 1939). Folclor din Moldova. Texte alese din colecţii inedite. Voi. I—II, [Bucureşti], 1969. Folclor poetic nou. Ed. alcătuită şi îngrijită de loan Meiţoiu. Bucureşti, 1965. Folclor din Oltenia şi Muntenia. Texte alese din colecţii inedite. Voi. I-V, [Bucureşti], 1967-1970. D.Z. Furnică, Din istoria comerţului ia români, mai ales băcănia. Publicaţiune de documente inedite, 1593-1855. Bucureşti, 1908. Dorin Gămulescu, Elementele de origine sârbocroată ale vocabularului dacoromân, Bucureşti - Pancevo, 1974. T. Gâlcescu, Cercetări asupra graiului din Gorj, în GR. S. V (1931), 1 p. 64-124. ^or/a Itobi! române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978. 16 Giuglea-Vâlsan GJ. IST. GL. GL. ARG. GL. DOBR. GL. OLT. GL. REG. GOLESCU Gramm. Graur, AER Graur, ER Graur, S. GR. S. H HEM HEM2 Herţog-Gherasim Hristea, PE Hurmuzaki XI I. CR. G. Giuglea - V. Vâlsan, De la românii din Serbia. Culegere de literatură populară. Bucureşti, 1913. Al. Ştefulescu, Gotjul istoric şi pitoresc, Tg. Jiu, 1904. Diverse glosare de cuvinte ale, limbii române; partea de glosar din cuprinsul unui volum. D. Udrescu, Glosar regional. Argeş, Bucureşti, 1967. Paul Lăzărescu şi Nicolae Saramandu, Glosar dialectal Dobrogea, în Texte dialectale şi glosar. Dobrogea, [f. loc.], 1987, p. 641-850. Glosar dialectal. Oltenia. întocmit sub conducerea lui Boris Cazacu. Bucureşti, 1967. V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, [Bucureşti, 1961]. Iordache Golescu, Condica limbii rumâneştl. (Ms. în şapte volume, circa 1832; Biblioteca Academiei Române, cotele 844-850.) Grammaire turque à l'usage des français, anglais et allemands, avec un dictionnaire français-turc. Quatrième édition. Leipsic, 1857. Al. Graur, Alte etimologii româneşti, Bucureşti, 1975. Al. Graur, Etimologii româneşti, [Bucureşti], 1963. Al. Graur, Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, 1970. „Grai şi suflet". Revista Institutului de Filologie şi Folclor, publicată de Ovid Densusianu. Vol. I—VII, Bucureşti, 1923-1937. Răspunsuri la Chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeu. (Ms. legat în 18 vol., citat după DA, respectiv DLR.) B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul Umbei istorice şi poporane a românilor, Bucureşti, tom. I—II, 1887; tom. III, 1893. [Add. după numărul volumului înseamnă „Addenda".] (Citat după DA, respectiv DLR.) B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul Umbei istorice şi poporane a românilor. Ed. îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. Bucureşti, vol. 1, 1972; voi. 2, 1974; voi. 3, 1976. E. Herzog şi V. Gherasim, Glosarul dialectului mărginean, în „Codrul Cosminului", Cernăuţi, nr. 1 (1924), p. 355-401; 2-3 (1925-1926), p. 371-428; 4-5 (1927-1928), p. 185-260; 7 (1931-1932), p. 1-47. Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note. Bucureşti, 1968. Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XI (1517-1612), cuprinzând documente adunate, adnotate şi publicate de Neculai Iorga, Bucureşti, 1900. „Ion Creangă". Revistă de limbă, literatură şi artă populară. Bârlad, I (1908) ş.u. 17 ILLV ILRL Ionescu, GL. GJ. Ioniţă Iordache Iordan, L.M. Iorga, B.R. Iorga, C.I. Iorga, DFC Iorga, N.M. Iorga, S.D. Iorga, S.N. Ist. lit. rom. Ist. Rom. IZV. Kahane-Tietze Kakuk Kâszoni Kogălniceanu-Negruzzi LB LEX. REG. Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu, Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780). Coordonator: Ion' Gheţie. Bucureşti, 1997. Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, vol. I, De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. Ed. a Il-a. Bucureşti, 1971. D. I. Ionescu, Glosar din judeţul Gorj, în „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»", Iaşi, vol. VI (1939), p. 205-245. Vasile Ioniţă, Metafore ale graiului din Banat, Timişoara, 1985. Gh. Iordache, Mărturii etno-Ungvistice despre vechimea meseriilor populare româneşti. Studiu cu privire specială la Oltenia. Craiova, 1980. Iorgu Iordan, Lexicul graiului din sudul Moldovei, în ARH., XXVIII (1921), p. 186-202. N. Iorga, Braşovul şi românii. Scrisori şi lămuriri. Bucureşti, 1905. N. Iorga, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Bucureşti, 1992. N. Iorga, Documente privitoare ia familia CaUimachi, Bucureşti, vol. I, 1902; vol. II, 1903. N. Iorga, Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc, Bucureşti, 1906. N. Iorga, Studii şi documente cu privire ia istoria românilor, vol. I-XXXI, Bucureşti, 1901-1916. N. Iorga, Scrisori de negustori, Bucureşti, 1925. Istoria literaturii române de ia origini până la sfârşitul secolului al XIX-lea, [Bucureşti], partea I, 1971; partea a Il-a, 1972. Istoria antică şi medie a României. Manual pentru clasa a VIII-a. Bucureşti, 1988. „Izvoraşul". Revistă muzicală şi populară. Turnu-Severin, I (1920) ş.u. H. and R. Kahane, A. Tietze, The Lingua Franca in the Levant. Turkish Nautica! Terms of Italian and Greek Origin, Urbana, 1958. Suzanne Kakuk, Recherches sur l'histoire de la langue osman/ie des XVF et XVII siècles. Les éléments osmanlis de la langue hongroise, Budapest, 1973. Zoltan Kâszoni, Pescuitul sportiv, [Bucureşti, 1981]. Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi, Reţete cercate de bucate, prăjituri şi aite trebi gospodăreşti, Cluj, 1973 (ed. I: 1841). Lesicon^ romănesc-lătinesc-unguresc-nemţesc, care de mai muiţi autori, în cursul a trideci şi mai multor ani s-au lucrat [= Lexiconul de la Buda], Budae, 1825. Lexic regional, Bucureşti, [vol. I], i960; vol. II, 1967. 18 Ling. balk. LIT. LIT. sec. XX/2 L.L.M. LM LÔBEL L. PR. LR LRC LTR2 Marin, C.B. MAT. DIAL. MDD Mihail Mitu Moxa Munteanu-Ţâra NŞDU Olexiuc OTS Pamfile, C. Pamfile, CER. „Balkansko Ezikoznanie". „Linguistique balkanique", Sofia, I (1959) ş.u. Literatură română cultă, diferite surse beletristice româneşti. Operele literare din a doua jumătate a secolului XX din care am excerptat cuvintele de origine turcă (pentru atestări, v. Anexa 2 de la sfârşitul volumului). „Limba şi literatura moldovenească", Chişinău, I (1958) ş.u. A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul Hmbei romane. Tom. III: Glossariu, care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor, cum şi cele de origine înduioasă, Bucureşti, 1871 [în realitate: 1877]. Teofîl Lôbel (Lôbel Efendi), Contribuţiuni la stabilirea originii orientale a unor cuvinte româneşti, Bucureşti, 1908. Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul alXIX-lea, Iaşi, 1979. „Limba română", [Bucureşti], I (1952) ş.u. Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită. Bucureşti, 1985. Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă. Vol. I-XVIII, Bucureşti, 1957-1966. Sanda Marin, Carte de bucate, Bucureşti, 1956. Materiale şi cercetări dialectale, vol. I, [Bucureşti], 1960. Mic dicţionar diplomatic român, Bucureşti, 1967. Zamfira Mihail, Terminologia portului popular românesc în perspectivă etnollngvistică comparată sud-est-europeană, Bucureşti, 1978. Mihai Mitu, Cercetări etimologice şi lexico-semantice, Bucureşti, 2006. Cronograful lui Mihail Moxa, în Cronicile româneşti, vol. I, Buzău, 1942, p. 69-198. Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra, Istoria limbii române literare. Privire generală, Bucureşti, 1978. Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbii române. [Ed. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu, Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. Coordonator: Alexandru Dobrescu.] Chişinău, 1998. N. Olexiuc, Preparate culinare reci, Bucureşti, 1976. Mehmet Kanar, Ornekli Etimolojik Osmanii Türkçesi Sôzlügü [Dicţionar etimologic al limbii turce-osmanlii, cu exemplificări], Istanbul, 2003. Tudor Pamfile, Cimilituri româneşti. Introducţiune şi glosar, Bucureşti, 1908. Tudor Pamfile, Cerul şi podoabele lui după credinţele poporului român, Bucureşti-Leipzig-Viena, 1915. 19 Pamfile, CR. Pamfile, C.Ţ. Pamfile, I.C. Pamfile, J. Papahagi, C.L. Papahagi, M. Paşca, GL. Paşca, N. Păsculescu Petrovici, TEX. «Philologica» POLIZU POP. Porucic Potra Rădulescu-Codin Rădulescu-Codin, î. Rădulescu-Codin, L. Rădulescu-Codin, M.N. Redhouse Redhouse 1921 Redhouse 2000 REG. REL. AGR. Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul. Studiu etnografic. Bucureşti-Leipzig-Viena, 1914. Tudor Pamfile, Cântece de ţară, Bucureşti, 1913. Tudor Pamfile, Industria casnică ia români, Bucureşti, 1910. Tudor Pamfile, Jocuri de copil, adunate din satul Ţepu (jud. Tecuci), [Bucureşti], voi. I, 1906; voi. II, 1907; voi. III, 1909. T. Papahagi, Contribuţii lexicale, Bucureşti, 1939. Tache Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului, Bucureşti, 1925. Ştefan Paşca, Glosar dialectal, Bucureşti, 1928. Ştefan Paşca, Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului, Bucureşti, 1936. Nicolaie Păsculescu, Literatură populară românească, Bucureşti-Viena-Leipzig, 1910. Emil Petrovici, Texte dialectale, Sibiu, 1943. Philologica. [Sub redacţia lui G. Ivănescu.] Bucureşti, voi. I, 1970; voi. II, 1972. G.A. Polizu, Vocabular româno-german, înavuţit şi cores de G. Bariţ, Braşov, 1857. Literatură populară, diferite surse literare folclorice româneşti. T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din limba română din Basarabia, Chişinău, 1931. G. Potra, Tezaurul documentar ai judeţului Dâmboviţa (1418-1800), voi. I, Bucureşti, 1972. C. Rădulescu-Codin, O seamă de cuvinte din Muscel, Câmpulung, [1901], C. Rădulescu-Codin, îngerul românului. Poveşti şi legende din popor, Bucureşti, 1913. C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiţii şi amintiri istorice, adunate din Oltenia şi din Muscel, Bucureşti, 1910. C. Rădulescu-Codin, Muscelul nostru, I: Comuna Corbi şi locuitorii să!, Câmpulung, 1922. Redhouse Yeni Turkge-Ingiiizce Sozluk. - New Redhouse Turkish-English Dlctionary. Ed. a Il-a. Istanbul, 1974. James W. Redhouse, A Turkish andEnglish Lexicon. New Impression. Constantinople, 1921. Turkge-Ingiiizce Redhouse Soziugu. The Redhouse Turkish-English Dictionary. Ed. a Il-a. Istanbul, 2000. Diferite surse regionale, lucrări destinate înregistrării regionalismelor (glosare dialectale, atlase lingvistice, răspunsuri la anchete dialectale etc.). Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, voi. I: Ţara Romanească, [Bucureşti, 1961]; voi. II: Moldova, [Bucureşti], 1966. 20 REV. IST. Rotaru RTS Rudow XVII-XIX Sadoveanu, O. Saramandu SCL SDEM SDLR Sevortjan SO STAMATI STAMATI, D. Stinghe «Studii» Suciu ŞĂINEANU2 ŞDU Şerban-Evseev ŞEZ. ŞIO Tar. S. „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", sub direcţiunea lui Gregoriu G. Tocilescu, Bucureşti, I (1883) ş.u. Petre V. Rotaru, George A. Oprescu, Lexicon toponimic, Bucureşti, 1943v E.M.-E. Mustafaev, V.G. Scerbinin, Russko-tureckij s/ovar', Moskva, 1972. W. Rudow, Neue Belege zu türkischen Lehnwörtern im Rumänischen, în ZRPh XVII (1893), p. 368-418, XVIII (1894), p. 74-111, XIX (1895), p. 383-430. Mihail Sadoveanu, Opere, vol. I—XVIII, Bucureşti, 1954-1959. Manuela Saramandu, Terminologia juridic-administrativă românească în perioada 1780-1850, Bucureşti, 1986. „Studii şi cercetări lingvistice", [Bucureşti], I (1950) ş.u. Scurt dicţionar etimologic ai limbii moldoveneşti, Chişinău, 1978. August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti, Iaşi, 1939. E.V. Sevortjan, Etimologicesk/j slovar' tjurkskih jazykov. (Obsce-tjurkskie i meztjurkskie osnovy na glasnye), Moskva, 1974. Studii de onomastică, [Cluj], I-V, 1976-1990. T(h)eodor Stamati, Wörterbuch der deutschen und romanischen Sprache. Vocabulariu de limba germană şi română, Iaşii, 1852. T. Stamati, Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles, Iaşi, 1851. Şt. Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei (1700-1783), vol. I, Braşov, 1901. „Studii". Revistă de istorie. Bucureşti, I (1948) ş.u. Emil Suciu, Cuvinte româneşti de origine turcă, Bucureşti, 2006. Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române. A doua ediţiune cu totul prelucrată şi adăugită. Craiova, 1908. Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbii române. A opta ediţiune. [Craiova, 1930]. Vasile Şerban, Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan. Schiţă de sistem, [Timişoara], 1978. „Şezătoarea". Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Fălticeni, I (1892) ş.u. Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturel române. I. Introducerea [= I]; II. Vocabularul. 1. Vorbe populare [= II]; 2. Vorbe istorice. împrumuturi literare. - Indice general [= III], Bucureşti, 1900 (nu precizăm decât rareori volumul şi pagina, întrucât acestea pot fi identificate cu uşurinţă în Indice). 13. Yüzyildan Günümüze Kadar Kitaplardan Toplanmiş Tamklariyle Tarama Söziügü [Dicţionarul excerptelor din cărţile apărute începând din secolul al XlII-lea până în zilele noastre], vol. I-IV, Ankara, 1943-1957. 21 TDM TDO TDR TDRG TDRG2 Tomescu TS TVR 1 Ţurlan UR. VALIAN Vârcol, V. Veiican-Cosinschi Youssouf Y.Tar.S. ZRPh ZTS Texte dialectale. Muntenia. Sub redacţia lui Boris Cazacu. Bucureşti, vol. I, 1973; vol. II, 1975; vol. III, 1976. Texte dialectale. Oltenia. Sub redacţia lui Boris Cazacu. Bucureşti, 1967. Tratat de dialectologie românească. Coordonator: Valeriu Rusu. Craiova, 1984. H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch, Bukarest, I, 1903; II, 1911; III, 1924 (apariţia în formă de fascicule: între 1895 şi 1924). H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch. 2., überarbeitete und ergänzte Auflage von Paul Miron. Vol. I—III, Wiesbaden, 1986-1989. Mircea Tomescu, Glosar din judeţul Oit, Slatina, 1944. Türkçe Sözlük [Dicţionarul limbii turce]. Ed. 1, Istanbul, 1945; ed. a 6-a, [Ankara, 1981]; ed. a 7-a, vol. 1-2, [Ankara, 1983]; ed. a 9-a, vol. 1-2, Ankara, 1998 (cifra care eventual urmează semnifică anul ediţiei). Programul 1 al Televiziunii Române. Valentin Ţurlan, Elemente turceşti şi greceşti în terminologia pescuitului din limba română, în „Buletinul Universităţii din Galaţi. Ştiinţe sociale şi umaniste", II (1979), fase. I, p. 49-64. Theodor Codrescu, Uricariul cuprinzetonu de hrisoave, anaforaie şi alte acte din suta a XV-XIX, atingătoare de Moldova, vol. I-XXV, Iaşi, 1852-1895. I.A. Valian, Vocabular purtăreţ rumânesc-franţozesc şi franţozesc-rumânesc, urmat de un mic vocabular de omonime, Bucureşti, 1839. V. Vârcol, Graiul din Vâlcea, Bucureşti, 1910. Marilena Veiican-Cosinschi, Consideraţii asupra lexicului graiului din Hărman (judeţul Braşov), în «Philologica», II, p. 57-71. R. Youssouf, Dictionnaire turc-français, Constantinople, 1888. Yeni Tarama Sözlügü[Noul dicţionar de excerpte], [Ankara, 1983]. „Zeitschrift für romanische Philologie", Halle, I (1876) ş.u. Zanaat Terimleri Söziügü [Dicţionarul termenilor meşteşugăreşti], Ankara, 1976. 22 Abrevieri de cuvinte şi semne grafice (Abréviations de mots et signes graphiques) a. = anul (année) acc. = accent, accentuat (accent, accentué) acc. nec. = accentul necunoscut (accent inconnu) adj. = adjectiv (adjectif) Admin. = administraţie, termen administrativ (administration) adv. = adverb (adverbe) Agrie. = agricultură, termen agricol (agriculture) alb. = albanez(ă) (albanais) Alim. = alimentaţie, termen din domeniul alimentaţiei (alimentation) Anat. = anatomie, termen din domeniul anatomiei (anatomie) antro p. - antroponim, antroponimie (anthroponyme, anthroponymie) - ar. = arabă, arăbesc (arabe) arg. = argotic (argotique) arom. = aromână, aromân(esc) (aroumain) art. = articol, articulat (cu articol hotărât) (article, avec article défini) Astron. = astronomie, termen din domeniul astronomiei (astronomie) augm. = (cuvânt, derivat cu sens) augmentativ (augmentatif) Ban. = Banat (Banat[province au sud-ouest de la Roumanie]) bg. = bulgară, bulgăresc (bulgare) Bot. = botanică, termen botanic (botanique) Bulg. = (folosit în) Bulgaria (Bulgarie) C. = centru (centre, milieu) cca = circa (environ) ceh. = cehă, cehesc (tchèque) cf. = confer(= compară cu...) (conférez) Chim. = chimie, termen din domeniul chimic (chimie) col. = (cuvânt, derivat) cu sens colectiv (collectif) Com. = comerţ, termen comercial (commerce) comp. = (cuvânt) compus, (cuvinte) compuse (composé) conj. = conjuncţie (conjonction) Constr. = construcţii, termen din domeniul construcţiilor (constructions) Crom. = cromatică, termen cromatic (chromatique) cum. = cuman(ă) (coman) der. = (cuvânt) derivat, (cuvinte) derivate ([mot] dérivé) der. postv. = derivat(e) postverbal(e) (dérivépostverbal) ^ der. regr. = derivat(e) regresiv(e), derivare regresivă (dérivé régressif) dial. dim. Dobr. E. ed. engl. Entop. Etnogr. Etnon. expr. f. f. a. fam. fig. Fig. sau fig. Fin. f. loc. fr. gag. gen.-dat. germ. h. interj. invar. ir. ist. istr. it. inc. sec. înv. Jur. lat. lit. loc. loc. adj. loc. adv. loc. conj. loc. prep. loc. subst. loc. vb. = (cuvânt, formă, sens) dialectal (dialectal) = diminutiv, (cuvânt, derivat) cu sens diminutival (diminutif) = Dobrogea (Dobroudja [province au sud-est de la Roumanie]) = est (est) = ediţie (édition) = engleză, englezesc (anglais) = termen entopic (terme géographique) - etnografie, termen etnografic (ethnographie) = etnonimie, etnonim (ethnonyme, ethnonymie) = expresie (expression) = feminin (féminin) = fără an (sans année) = (cuvânt, formă sau sens din limbajul) familiar (familier) = (accepţie, nuanţă, sens) figurat ([sens] figuré) = evoluţie semantică datorată folosirii figurate a termenului (évolution par figure de signification) = finanţe, termen financiar (finances) = fără localitate (sans localité) = francez(ă) (français) = găgăuz(ă) (gagaouze) - genitiv-dativ (génitif-datif) = german(ă) (allemand) = hartă (carte) = interjecţie (interjection) = invariabil (invariable) = ironic (ronique[ment]) = (cuvânt, formă, sens) istoric (referitor la realităţi din trecut) (historique, relatif au passé) = istroromână, istroromân(esc) (istroroumain) = italian(ă) (italien) = începutul (primul deceniu al) secolului (début du siècle) = (cuvânt, formă sau sens) învechit (vieux, archaïque, hors d'usage) = termen juridic (terme judiciaire) = latină, latinesc (latin) = (cuvânt, formă, sens) literar (folosit în limbajul literar, îngrijit, cult) (littéraire) = locuţiune, locuţiuni (locution) = locuţiune adjectivală (locution adjective) = locuţiune adverbială (locution adverbiale) = locuţiune conjuncţională (locution conjonctive) = locuţiune prepoziţională (locution prépositionnelle) - locuţiune substantivală (locution substantive) = locuţiune verbală (locution verbale) 24 m. = masculin (masculin) mac. = macedonean(ă) (macédonien) magh. = maghiar(ă) (hongrois) Med. = medicină, termen medical (médicine) megl. - meglenoromână, meglenoromân(esc) (méglénoroumain) Met. = metalurgie, termen din domeniul metalurgiei (métallurgie) mgr. = greacă medie, mediogrec(esc) (grec byzantin, grec médiéval) miji. sec. = mijlocul secolului (deceniul cuprins între anii '45---'55 ai secolului) (milieu du siècle) Mii. = termen militar (terme militaire) Min. - mineralogie, termen din domeniul mineralogiei (minéralogie) Mitol. = mitologie, termen mitologic (mythologie) mod. = (cuvânt, formă sau sens) modern (moderne) Mold. = Moldova (inclusiv Republica Moldova) (Moldavie [province au nord-est de la Roumanie], y compris l'actuelle République de Moldavie) ms. = manuscris(e) (manuscrits]) Munt. = Muntenia (Valachie [province au sud de la Roumanie]) Muz. = muzică, termen din domeniul muzical (musique) n. = neutru ([genre] neutre) N. = nord (nord) Nav. = navigaţie, termen din domeniul navigaţiei (navigation) N.E. - nord-est (nord-est) neart. = nearticulat (cu articol hotărât) (sans article défíni) ngr. = neogreacă, neogrec(esc) (grec moderne, néogrec) nehot. = nehotărât (indéfini) n. pr. = nume propriu (nom propre) num. cârd. - numeral cardinal (numéral cardinal) N.V. = nord-vest (nord-ouest) Olt. = Oltenia (Olténie [province au sud-sud-ouest de la Roumanie]) op. cit. = opera citată (oeuvre citée) p- = pagina, paginile (page[s]) p. abstr. = prin abstractizare (par abstraction) p. anal. = prin analogie (par analogie) p. asim. = prin asimilare (par assimilation) p. concr. = prin concretizare (par concrétisation) p. depr. = prin depreciere (par déprédation) p. disim. = prin disimilare (par dissimilation) peior. = peiorativ (péjoratif, péjorativement) pers. = persan(ă) (persan) p. et. pop. = (formă rezultată) prin etimologie populară ([forme résultée] par étymologie populaire) p. et. pop. = (sens rezultat) prin etimologie populară ([signification résultée]par étymologie populaire) 25 p. ext. = prin extensie (par extension) p. gener. = prin generalizare (pargénéralisation) p. înnob. = prin înnobilare (par anoblissement) pl. = plural (pluriel) pol. = polonez(ă) (polonais) Pol = politică, termen politic (politique) pop. = (cuvânt, formă, sens) popular (din limbajul neliterar, neîngrijit) (populaire) port. = portughez(ă) (portugaisj p. polar. = prin polarizare semantică (parpolarisation) prep. = prepoziţie (préposition) p. restr. - prin restricţie (par restriction) Prof. = profesiune, termen profesional (profession) pron. = pronunţat, pronunţie, pronunţare (prononcé, prononciation) p. spec. = prin specializare (par spécialisation) qch. = quelque chose (fr.) qn. = queiqu'un(e) (fr.) reg. = (cuvânt, formă, sens) regional (régional) Rel. = religie, termen din domeniul religiei (religion) rom. = (daco)română, (daco)românesc ([dacojroumain) rus. = rusă, rusesc (russe) S. = sud (sud) săs. = săsesc ([du dialecte]saxon [de Roumanie]) ser. = sârbocroat(ă) (serbo-croate) S.E. = sud-est (sud-est) sec. = secolul, secolele (siècle[s]) s.f. = substantiv feminin (substantif féminin) sf. sec. = sfârşitul (ultimul deceniu al) secolului (fin du siècle) sg. = singular (singulier) s-m. = substantiv masculin (substantif masculin) s-n. = substantiv neutru (substantif neutre) SP- = spaniol(ă) (espagnol) subst. = substantiv (substantif) suf. = sufix (suffixe) s.v. = sub vocabulo (= sub cuvântul-titlu) (sous ie mot [d'entrée]) = sud-vest (sud-ouest) = Şi următorii (următoarele) (et Ies suivant[e]s) = tătară, tătăresc, idiomurile tătăreşti (tatare) = turcă(-osmanlie), turcesc (turc-osmanii, turc de Turquie) Tehn. = tehnică, termen tehnic (technique) “ toponim, toponimie (nom de Heu, toponyme, toponymie) TransiIv. = Transilvania (inclusiv Maramureş, Oaş şi Crişana) (Transylvanie [région nord-ouest, ouest et centre de la Roumanie]) 26 Transp. = transporturi, termen din domeniul transporturilor (transports) ţig. = ţigănească; ţigănesc (tsigane, romani) ucr. = ucrainean(ă) (ukrainien) uig. = uigur(ă) (ouîgour) v. = vezi (voyez) V. = vest (ouest) var. = variantă, variante (variante[s]) vb. = verb(e), verbal (verbe, verbal) Vestim. = vestimentaţie, termen din domeniul vestimentaţiei (habillement) vi. = verb intranzitiv (verbe intransitif) v.-osm. = veche-osmanlie, vechi-osmanliu (vleux-osmanli) vr. = verb reflexiv (verbe [pronominal] réfléchi) v.-sl. = veche-slavă, vechi-slav (vieux-slave) vt. = verb tranzitiv (verbe transitif) vulg. = (cuvânt, formă sau sens din limbajul) vulgar (vulgaire) zoon. = zoonim, zoonimie (zoonymie) .../l = prima jumătate (a secolului) (première moitié [du siècle]) ,../2 = a doua jumătate (a secolului) (seconde moitié [du siècle]) = cuvânt în curs de a ieşi din uz (mot en cours de vieillissement) > = a dat..., a evoluat la... (est devenu..., a évolué à...) < = provine din... (provientde...) * = indică un cuvânt, o variantă sau un sens neatestat (şi reconstruit) (indique un mot, une variante ou un sens non attesté [et reconstruit]) # = marchează locuţiunile şi expresiile subordonate unui sens (marque Ies locutions et expressions subordonnées à une signification) 27 Notaţia şi corespondenţa sunetelor turceşti Cuvintele şi variantele turceşti învechite (precedate de „înv.") şi cele reconstruite sunt transcrise în alfabetul fonetic internaţional (a fost păstrată totuşi notaţia y pentru semivocala Ijl, în timp ce consoana spirantă velară /yj este notată prin f). Cuvintele şi variantele literare, populare şi dialectale actuale sunt redate în alfabetul modern al limbii turce. Literele acestui alfabet reproduc aceleaşi sunete ca în limba română, cu excepţia următoarelor: â- lăl {a lung), iar după g, /rsau / redă şi caracterul palatalizat al acestor consoane; c= Igl {mm. ge, gi)) g- ¡c) (rom. ce, ci)] g = literă-consoană (numită „g moale") care, în turca modernă, se pronunţă Ijl în cuvinte care conţin vocale anterioare {e, i, o, u), nu se pronunţă în cuvinte care conţin vocale posterioare {a, i, o, u) şi, dacă se află la sfârşit de silabă în astfel de cuvinte, lungeşte vocala precedentă; toate aceste valori provin, de regulă, din consoana spirantă v.-osm. /}/; / = // / (/ lung); / (/fără punct) = //'/ (rom. / sau â); o = vocală anterioară, labială, deschisă (identică cu germ., magh. o, fr. eu)) u= Iul {u lung), iar după g, Arsau / redă şi caracterul palatalizat al acestor consoane; u= vocală anterioară, labială, închisă (identică cu germ., magh. u, fr. ¿/); y= semivocala Ijl (identică cu germ., magh. 7; rom. /din ia, ies/e, haide, aiurea etc.). Pentru explicaţii fonetice suplimentare, v. voi. I, p. 215-234. Redarea cuvintelor altor limbi Corespondentele din alte limbi ale termenilor româneşti sunt redate în alfabetul şi cu o ogra ia imbilor respective, cu excepţia cuvintelor arăbeşti, persane, bulgăreşti, ruseşti şi ucrainene, care sunt transliterate, iar cele sârbocroate sunt reproduse în alfabetul croat 1- 6 î ■ Te,rmAenii meglenoromâni şi istroromâni sunt transcrişi, la nevoie, în alfabetul u--n Ce pentru rec*area fonetismului cuvintelor din aromână a fost /„;PSaa'febetul/limbM romane literare' mai Puţin consoanele palatalizate /*/, redat prin k, şi ifrip 1 9l Precum Şl 3 |UI ' (notat în acest fel §' atunci când în dacoromâna actuală se ) şi a sunetelor care nu există în dacoromână, redate conform DDA {% 5, 9 etc.). 28 A AB s.f. (lit.; 1621 -); pl. -le. (Vestim.) 1. (Lit.; reg. mai ales în Munt., Olt., S. Mold., înv. şi Dobr.) „Ţesătură groasă de lână, făcută în casă şi folosită mai ales la confecţionarea hainelor ţărăneşti; pănură (albă), dimie (2), şiac (1Ţ ('Bure'): 1621, 1628, 1660, 1718, 1786 DOC. (DIR XVII B IV 63, DRH. B XXII 20, TDRG2, DEL CHIARO 48, REL. AGR. II 536); 1719 DICŢ. (ILLV 385); DOC. sec. XVII-XVIII, CRON. sec. XVII/2-XIX/1, UTT., POP., REG. sec. XIX-XX (DA, Tomescu, ALR SN II [496], FOLC. OLT.-MUNT. III - GL., ALRR [1493]), DICŢ. sec. XVIII-XX. 2. (Reg.) „Haină confecţionată din aba (1); chebă' OVêtement de bure^: sec. XIX/l CRON. (DA); REG. (Dobr., S. Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALRR [1490]). 3. (P. ext.) reg., Munt.) „Pâslă" ('Feutre'): sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [980]). - Din tc. aba, (dial.) haba (ZTS) „idem (1, 2)" şi (dial.) „scurtă; palton" (ZTS). - Cf. ser. àba, haba, magh. aba, ucr. haba (> rom. reg., Ban., Transilv. âbă, hă bă „idem (1, 2)": 1825 LB; REG. sec. XIX/2-XX: DA, ALRR [1493]), bg. aba, ngr. a/inaç, arom. abă. -V. abagiu. - Der.: (Dim., 2, înv.) abăiuţă s.f.: 1857 POLIZU; *abăiâr s.m. = abagiu (f), în antrop. Abălaru. - Antrop. Abălaru (DNFR). ABAGÎU s.rn. (înv şi reg.; 1582 ->); pl. -ii. (Prof.) 1. (înv., Munt., Mold.) „Persoană care se îndeletnicea cu confecţionarea şi/ sau vânzarea abalelor (1, 2)" (Tabricant et/ou marchand de [vêtements de] bure^: abagiu 1582 DOC. (DOC. î. XVI 156; în antrop. Abagi)) 1642, 1673, 1775 DOC. (DIB 1960, p. 28, DIB III 73, REL. AGR. I 599); DOC. sec. XVI/2-XIX, LIT. sec. XIX/l; habagiu, abagéu 1642 DOC. (DIB 1960, p. 28). 2. (P. gener;; reg., Olt.) „Croitor" ('Tailleur'): abagiu sec. XX/l REG. (ALR SN II [521], Iordache 133). - Din tc. abaci „idem (1)". - Cf. bg. abagfja, arom. abagi. - V. aba. - Der.: (înv., Munt., Mold.) abagerie s.f. „Prăvălie de abale (1, 2); atelier sau industrie producătoare de aba (1, 2); meseria abagiului": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC, sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX-XX [(Reg.) abagérs.m. (der. regr.) 1. (Mold.) = abagiu (1)\ 1776 DOC. (ŞIO); DOC., CRON. sec. XVIII, REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XX. 2. (Olt.) = abagiu (2). sec. XX/2 REG. (GL. OLT.); (înv., Olt.) abăgemsc,-eăscă adj. „(Despre ace etc.) Utilizat de croitori": sec. XIX/2 REG. (HEM 110)]. 29 - Antrop. (Ian,) Abagiul, DOC. !. XVI 156), Abagiu (DNFR, EM 39/1992, p. 9), Abageriu, Bageru, poate şi Bagiu (DNFR), AbageuiiYR 3/1978, p. 277). ABAÎ s.n. (înv., rar; 1579 - sec. XVIII/l); pi. ? , ly • ,« Pătură care se pune pe spinarea calului, valtrap, şabraca, cioltdr (1), harşa, teltier ciol fHousse de cheval, chabraqueO: 1579, 1594 DOC. (HEM 65, DOC. I. XVI 192). ^ - Din tc. (înv.) abayi, abai „idem". - Cf. ser. abâja (> rom. înv., Ban. abaie s.f. „idem . TDRG, Gămulescu), magh. abaj, arom. abaie. - Der.: (Dim.; înv.) abăioără {abăiură [var. grafică?]) s.f.: 1609, 1621 DOC. (Bogdan 25, HEM 77); DOC. sec. XVII-XVIII/1. ABANOS, -OÂSĂ s.m. şi f. (lit.; 1645 -); pl. (2) -oşi, (3) -oase. 1. S.m. sg. „Lemnul unor specii de arbori exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben" ('Ébène'): 1645 LIT. (TDRG2); 1669 DOC. (HEM 67); DOC. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XVII-XX. # Loc. adj.: (Lit.) De abanos = „(Despre piele, păr etc.) De nuanţă neagră strălucitoare": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Adverbial; înv.) A sta (sau a şedea) (tot) abanos = „A rămâne neschimbat, a se menţine tânăr, viguros": 1853 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. 2. S.m. (Bot.) „Numele generic al speciilor de arbori exotici care au acest lemn (Dyospyros); arbore din aceste specii" ('Ébénier'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICJ. sec. XIX/2-XX. 3. S.f. (Fig.) pop., fam.) „Femeie cu pielea neagră, negresă, arăpoaică (1), arapă(T/'OFemme noire, négresse^: sec. XX/2 DOC. (EM 8/1992, p. 24). - Din tc. abanos, abanoz „idem (1, 2)"; pentru loc., cf. tc. abanos gibi „foarte negru; foarte tare, durabil, rezistent" (literal: „ca abanosul"). (Cu sensul 3, ca s.f. - prin interpretarea terminaţiei drept suf. -os şi refacerea formei de feminin a acestuia.) - Cf. bg. abanoz, ser. abanos, ngr. aunavoç alb. abanoz, arom. abanozi. ABDÂL s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. „Idiot, nebun" (Idiot, fouO: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) abdal (lit. mod. aptai) „idem". ABDÉST s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII - miji. sec. XIX); pl. ? (Rel.) „Abluţiune prescrisă musulmanilor înainte de rugăciune" (V\blution avant la prière musulmane'):^ abdést sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); abdés 1835 LIT. (ŞIO). Din^tc. ('nv- dial.) abdest, abdes (lit. mod. aptes) „idem". - Cf. bg. abdés, ser. âbdes, abdest, avdes, ngr. rmmrèazi, alb. abdes, abdest, magh. abdeszt. de ^iperioritateV / ^ í:am,' 1855 mai a'es ^iar astazi exclusiv) la comparativul pmaÎ a'8S,'n ^unti/ Olt-) „(Şi) mai mult, mai bine, mai tare, mai grozav, şi mai şi, mai C ncore plus, mieux'): abitir 1855 REG. (HEM 88); REG. sec. XIX/2-XX/1 (HEM 88, 30 Rădulescu-Codin), LIT., POP. sec. XIX/2-XX (DA, ANT. LIT. POP. II - GL.), DOC. sec. XX/2 («România liberă», 12 feb. 1992, p. 1); (înv.) habitír 1884 LIT. (ŞIO). - Din te. beter, (înv.) biter (înv.) „(şi) mai mult, şi mai tare, mai ceva" 0[encore] plus1) (Y.Tar.S.), (dial.) „foarte, extrem de (bun, frumos etc.)" ('très [bon, joli, etc.]') (Der. S.), (lit.) „mai rău" Cpire, pis1) (cu proteza lui a-). (După L. Şăineanu [în REV. IST. IV 651], urmat de unele DICŢ., din te. * a beter < pers. abe „clar, luminos, transparent" + pers. -ter [particulă pentru comparativ], iar după LÓBEL, din tc. abdar „apos, clar, strălucit".) - Cf. arom. biter, abitire „mai rău". ABRÂŞ,-Ă adj. (pop.; miji. sec. XIX -); pl. -i, -e. I. (Despre cai) 1. (înv., Mold., Munt.) „Bălţat, cu pete (albe); însemnat cu o pată ori cu pete sau cu dungi, dungat (pe frunte, în jurul ochilor, pe o parte, sub coadă ori pe crupă)" ^Bigarré, bariolé, arzel^: (Mold.) abrâş sec. XIX/2 REG. (HEM 90, DAMÉ); (Munt.) cabrâş sec. XIX/2 REG. (H); (E. Munt.) iabrâş 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2 (HEM 90). 2. (Reg.) „Nărăvaş; deocheat" ORétif; atteint d'un mauvais oeuil'): abrâş sf. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Munt.) iabrâş 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX. II. (Uneori substantivat; despre oameni) 1. (P. ext.) reg., Mold.) „Ciudat, bizar" ('Bizarre'): abrâşa (adj. invar.) sf. sec. XIX REG. (DA). 2. (Pop.) „Rău, afurisit, ciufut (II.4')) violent; vioi, energic" OMéchant; violent; vivace'): (Mold.) abrâş sec. XIX/2 REG. (HEM 90); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX; (Munt.) iabrâş sec. XX/l LIT. (DA); LIT. sec. XX; (Olt.) ibrâş 1934 DA. 3. (Reg.) „Care aduce ghinion, ursuz (1Ţ fQui est un porte-malheur, funeste, de mauvais augure'): (Mold.) abrâş sec. XIX/2 REG. (ŞIO, DA); (Munt., Olt.) ibrâş sec. XX/l LIT., REG. (DA). 4. (Reg., Mold.) „Zgârcit, avar, ciufut (II. 1)' ('Avare'): abrâş sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 18). III. \P. ext.) înv., Mold.; despre acţiunile sau manifestările oamenilor) 1. „Ciudat, straniu, bizar, fistichiu (2)' OBizarre, étrange^. 2. „Nereuşit, eşuat" Chanqué, sans succès^: abrâş sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv., Mold.) A ieşi abraş = „A nu reuşi, a eşua" ('Manquer'): 1875 LIT. (DA). IV. {P. ext.) înv., rar) „Hibrid" ('Hybride'): iabrâş 1877 LM. - Din tc. abraş, (înv.) ebres, ebras (OTS), ebras (v. CIHAC II 541, TDRG, CADE) „idem (1.1)", (dial.) „idem (1.2, II.2, 3, 4)" (Der. S.) şi (înv.) „neexperimentat, novice" ('novice') (OTS). (Var. cabraş- prin contaminare: cai + abraş, iabraş- p. asim., din var. *iebraş[după DA - prin contaminare cu iapă\) ibraş < tc. înv. ebras sau prin monoftongare). - Cf. bg. abrás, alb. abrâsh, arom. abrăşu, abrâşcu. - Antrop. Abraşu (ŞIO, DNFR). ACADEÁ s.f. (lit.; 1850 -); pl. -e/e. (Alim.) „Bomboana preparată din zahăr topit, de obicei solidificată pe capătul unui beţişor (pentru a putea fi suptă sau linsă fără a fi atinsă cu mâna), având culori, gust şi forme diferite (rotundă şi plată, lunguiaţă etc.); ciubuc (2)' ('Berlingot, sorte de sucre d'orge, de caramel'): 1850 LIT. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 51/1992, p. 7). - Din tc. (pop.) akide (lit. akide) „idem" (p. asim.). - Der.: acadeiárs.m. „Persoană care prepară şi vinde acadele": 1939 SDLR, s.v. bigi-bigi. 31 ACARÉT s.n. (lit.; 1776 -); (mai aies la) pl. -ur/'şi (înv.) -e. V fConstr.- înv.) „Avere imobilă; imobil, clădire (împreuna cu construcţiile auxiliare care tin de ea)- bina (1)' CBien-fonds; immeuble7): acarét 1776, IUI, 1805, 1846 DOC. (TDRG , REL AGR! II 481, DIB 1960, p. 189, 280); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII-XIX. 2. (P. restr.) Constr.; lit.) „Construcţie auxiliară care ţine de o gospodărie (cum sunt hambarul ril şopronul, grajdurile etc.); dependinţă, bina (2), tacâmuri (10)) şopron, dam (1)' (Tmmeuble auxiliaire, dépendance'): acarét 1863 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX (ALR II/I MN [3832], ŞEZ. 1924, p. 13, Rotaru 3, Ciauşanu, V - GL.), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) ecarét 1900 ŞIO. 3. {P. ext.) reg.; la pl.) „Unelte de gospodărie, mai aies agricole; mobile, mobilier" COutils agricoles; meubles7): acaréturi 1836 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XX. 4. {P. gener. şi fig.; pop.; la pl.) „Diverse lucruri auxiliare, obiecte sau probleme anexe" ('Annexes'): acaréturi sec. XX/2 DOC. (EM 16/1992, p. 28, 19/1992, p. 29). - Din tc. akaret „idem (1)". (Var. ecaret- p. disim.). - Cf. arom. acaréte. ACCE s.f. (ist.; 1573 ->); pl. -eie. (Fin.) „Monedă de aramă bătută în Moldova în 1573" ^Ancienne monnaie roumaine'): 1573 DOC. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/l, IST. sec. XX/2 (ARH. OLT. SN III 71). - Din tc. akça, akçe, (înv.) ahce, a%ca (v. Kakuk 32) „monedă otomană valorând o treime dintr-o para; aspru", (înv.) „monedă, ban, para" ^petite pièce de monnaie ottomane; aspre; monnaie7) {p. ext.). - Cf. ser. akca, akce, asca, magh. akesa. - V. cazan-ahcesi, seiem1. ACÎC s.n. (înv.; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -uri. (Nav.) „Ambarcaţie fluvială (turcească) fără punte, în formă de luntre, servind ca mijloc de transport mai ales pe Dunăre; ustuacid' CGrand canot7): 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 176, 202); CRON. sec. XVIII. - Din tc. (înv.) acîk „idem" (v. Kakuk 27, Suciu 15-16, cf. LR 4/1977, p. 344; format în limba turcă, prin condensare, din agk gemi „nava descoperită, fără punte"). - Cf. magh. acsik „idem". - V. ustuacic. ACMÂC,-Ă s.m. şi f., adj. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -/; -e. „(Om) prost, nătărău, tont; novice, ageamid' ('[Homme] sot, stupide; novice^: 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. ahmak „idem" (p. asim.). - Cf. bg., ser. ahmak, arom. ahmâc. - Der.: (înv., rar) acmăcies.f. „Prostie": 1857 POLIZU. AD s.f. (reg.; 1960 -); pl. -ie. lm ?nî°P-; ?obr^ "Braţ al unui fluviu' cu 0 adâncime mai mică, situat între un ostrov şi mal" REG S(LR 5/1960,' p*^ ^ "EPavă" sec ^ - Din tc. ada „insulă, ostrov" ('îleO {p. ext.). - V. adaiiu. -Top. Adaua Turcească (pădure în zona Zimnicea, LR 3/1970, p. 215). 32 ADALÎU s.m. (înv., rar; 1813 - miji. sec. XIX); pl. -ii. „Locuitor al unei insule (dunărene)" OHabitant d'une île [danubienne]'): adaliu 1813, 1821 DOC. (ŞIO); adalâu 1815 DOC. (TDRG2). - Din tc. adali „idem". - Cf. bg. adalija. ~ V. ada. - Antrop. Adalâu, Adalâu (DNFR). ADÉT s.n. (înv. şi reg.; 1590 -); pl. -uri. 1. (înv. şi reg., Munt., Olt., Mold., Dobr., S. Transilv., Ban., N.V. Bulg.) „Obicei, deprindere; tradiţie, datină" CHabitude, coutume; tradition'): adét 1590-1591 DOC. (DOC. î. XVI 168); DOC. sf. sec. XVI-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX, REG. sec. XIX/2-XX (DA, AN. DOBR. V-VI 156, GR. S. VI 232, Bucuţa - GL., I. CR. 3/1910, p. 87, GL. DOBR., Gămulescu); (înv., rar) adétiu 1674 DOC. (TDRG2); DOC., LIT. sec. XVII/2; (înv., rar) hideătiu 1635-1645 DOC. (DA); (Ban.) adiét, agét sec. XX/2 REG. (Gămulescu). 2. (Fin.; înv., Munt., Mold.) „Contribuţie bănească cutumieră, dare, impozit, taxă" Olmpôt, redevance'): adétiu 1612, 1714, 1742, 1799 DOC. (DIR XVII. A III 102, REL. AGR. I 269, 892, II 251); CRON. sec. XVII/l, DOC. sec. XVII-XIX; adét 1646, 1700, 1701, 1754 DOC. (ŞIO, REL. AGR. I 186, II 311, ARH. OLT. SN III 92); DOC. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; adâtiu sec. XIX/l CRON. (DA); adeătiu înc. sec. XVIII CRON. (DA); adit 1703, 1704 DOC. (REL. AGR. 1 199, 206). - Din tc. adet „idem (1, 2)"; în Ban., probabil (şi) din ser. àdet. - Cf. şi bg., alb. adét, ngr. avTÈn, a rom. adéte. AFERIM1 interj, (pop., fam.; sec. XVII/2 -); acc. şi (înv. şi reg.) aferim. 1. (Azi mai ales ir.; înv. şi reg. şi în Ban.) „Bravo!, Perfect!, Bine!, Slavă Domnului!, Aşa mai zic şi eu!, Avallml, Maşala!, Işalaf' CBravo!, Parfait!, Dieu merci!'): aferim sec. XVII/2 ANON. CAR.; sf. sec. XVII LIT. (HEM 430); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, REG. (Mold., Munt., Ban.) sec. XIX-XX/1 (Diaconovici 169, Herţog-Gherasim, HEM 430-431, ŞIO, DA), LIT., DICŢ. sec. XVII/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 30/1992, p. 5, «Pentru patrie», 3/1988, p. 28); (înv., rar) aferin sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv., rar) aferem 1857 POLIZU; (înv., Ban.) afér 1820 DOC. (Diaconovici 169). 2. (P. polariz. şi, probabil, p. et. pop., după a ferf, azi rar; peior. sau ir.) „Doamne fereşte!" CDieu préserve!'): aferim sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (N. Munt.) înc. sec. XX (DA). - Din tc. aferin, (înv.) aferim „idem (1)"; în Ban., probabil şi din ser. afèrin. - Cf. şi bg. aferim, ngr. a); pl. -i,-e. (Mold.) „Sărac, lipsit de bani, lefter" CPauvre, sans-le-sou7): afif 1852 LIT. (TDRG ); UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; afifiu (f. ?, acc. probabil afffiu) sec. XX/l LIT. (DLR). - Din tc. hafif, (dial.) afif „idem" (v. SCL 5/1985, p. 408) şi „uşor; cinstit, onest, virtuos, curat, drept, moral" (Neger; honnête, chaste'). 33 - Der1 (Reg Munt.; p. asim.) ififiiu,-ie adj. - afif,-ă\ 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, nTfT sec XIX/2-XX. (După ŞIO, SDLR şi alte DICŢ., ififliu ar proveni dintr-un tc. *haffll [neatestat şi improbabil]; v. SCL 5/1985, p. 408.) AFIÔN subst. (pop., azi rar; sec. XVII/2 ->); pl. (2) -i, (3) ?, pron. -fi-on. 1. Subst. sg. (Chim., Med.; pop., azi rar) „Opiu; preparat (lichid) cu opiu, opiat" COpium; opiat7): sec. XVII/2 ANON. CAR.; sec. XVIII/2 CRON. (DA); LIT., POP., REG. sec. XIX/2 (ŞIO, DA), DOC. sec. XVIII/2-XX/1, DICŢ. sec. XVII/2-XX. 2. S.m. {P. ext:, Bot.; reg., Mold., Ban., N. Serbiei) „Plantă din care se extrage opiul; mac (Papaver somniferumj' ('Pavot7): sec. XIX/2 POP. (Mold.) (HEM 440); POP. sec. XIX/2-XX/1 (ARH. FOLK. II 115, Giuglea-Vâlsan 298, 301). 3. S.n. {Fig.) înv., rar) „Amorţeală, letargie" (Torpeur, engourdissement7): 1875 LIT. (ŞIO). - Din tc. afyon, afiyon „idem (1)"; probabil şi din ngr. cc rom. înv., Ban., Transilv. afiorrr, ANON. CAR.), bg., alb. afîon, arom. afiôn, afiône, afhiôn(e). - Der.: (Reg.) afionâvt., vr. [afîonât,-ăadj.] 1. (V. Munt.) „A (se) îmbăta". 2. (Olt.) „A (se) anestezia": sec. XX/2 REG. (GL. ARG., GL. OLT.). AFUZALÎ subst. sg. (lit.; 1939 -); scris şi afuz-aii. (Bot.) „Soi de viţă-de-vie, respectiv de struguri de masă cu boabe mari, galbene-verzui, cu pieliţă groasă, cu ciorchini foarte mari, originar din Asia Mică" (Variété de vigne et de raisin aux grands grains jaunes, originaire de l'Asie Mineure7): afuzali 1939 DOC. (FLORA ROM. 294); DICŢ. sec. XX/2 (unele îl consideră s.m.); afuzalie (s.f., care pare a fi forma actuală curentă) sec. XX/2-înc. sec. XXI DOC. (diverse site-uri de anunţuri comerciale, relevate prin căutarea cuvântului fuzalie pe Google); (reg., Olt.) fuzalie (s.f.) miji. sec. XX REG. (CV 7/1949, p. 32). - Din tc. (înv. şi dial.) (h)afuzali (lit. mod. hafizalî) „idem" (TS, Der. S., v. Suciu 16-17; după DEX - din n. pr. tc. Afuz-Aii [care este, de fapt, etimonul termenului turcesc]). (Var. fuzalie- prin afereză; v. LR 1-2/1994, p. 21-22.) AGABANÎ(U) s.n. (înv.; 1785 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Vestim.) „Stofă scumpă orientală, de culoare albă, ţesută cu fir de argint" CSorte d'étoffe précieuse orientale'): agambaniu 1785 DOC. (HEM 481); agabani, aganbani sf. sec. XVIII DOC. (ŞIO); agabaniu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. agabani „idem". (Var. cu -mb-, -nb-, prin „grecizare" sau dintr-un intermediar ngr. * ayaunavi.) AGÂ-CAPUSÎ s.n. (înv., rar; sec. XIX/l - sec. XIX/2); pl. ? (Mii.) „Reşedinţa comandantului trupelor de ieniceri (1)" ('Résidence du commandant en chef des janissaires7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) 37a kapusï (ist. mod. aga kap/si) „idem". - V. agă, capiculi. 34 AGALÂR-AG s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Mii.) „Generalisim, comandant suprem al armatei otomane" CCommandant en chef des armées ottomanes'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *a7alara-yasî „idem" (literal: „comandantul comandanţilor"). - V. agă. AGÂ-PAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) „Titlu dat comandantului ienicerilor (1), când acesta îndeplinea, simultan, şi funcţia de vizir (2)" CCommandant en chef du corps des janissaires qui portait, en même temps, le titre de vizir7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). (Sensul dat în ŞIO, „primul portar al seraiului, destinat la serviciul eunucilor", este eronat.) - Din tc. aga paşa „idem" (OTS; Kemal Demiray, Ruşen Alaylioglu, Ansik/opedik Türkçe Sôz/ük, ed. a Il-a, Istanbul, 1970, s.v. agă). - V. agă, paşă. ÂGĂ s.m., (rar) s.f., aga s.f. (ist.; 1567 ->); pl. (s.m.) ag/'ş\ agalari, (s.f.) agale; gen.-dat. agăi, (înv., rar) aghii, respectiv agatei. 1. (Mii.; înv.; adesea ca element final în antrop. comp. tc.) „Titlu dat ofiţerilor superiori, respectiv comandanţilor din armata otomană, mai ales celor din fruntea unităţilor (de la orta [1] în sus) de beşlii (1), de azapi (v. s.v.) sau de ieniceri (1); comandantul trupelor de ieniceri, ienicer-aga; persoană care purta acest titlu" ^Officier supérieur, chef militaire ottoman, surtout de janissaires et de beşiir, commandant en chef des janissaires; agha, aga'): agâ 1588 DOC. (DOC. î. XVI 164); CRON. sec. XVII-XIX/1, DOC. sec. XVI/2-XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 192), LIT., POP. sec. XIX; agalâri (pl.) sf. sec. XVII CRON. (CM 1190); 1730 DOC. (HEM 479); agă sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, CM I 29, 218); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DA, CM II 297), IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 317, DA). 2. {P. ext.) Mil.; înv.) „Titlu dat comandantului pedestrimii din Ţara Românească, respectiv din Moldova, în sec. XVI/2-XVII" ('Commandant en chef de l'infanterie roumaine des XVIe-XVIIe siècles'): agă 1567, 1568, 1599, 1602, 1670, 1718 DOC. (DERS, DOC. î. XVI 111, DIR XVII. B I 56, DIB I960, p. 39, DEL CHIARO 55); DOC. sec. XVI/2-XVIII, CRON. sec. XVII-XVIII/1; agă 1585, 1593 DOC. (DERS); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (CM I 147, 291, 321, II109). 3. {P. ext.) Mil., Admin.; ist.) „Dregător din Ţara Românească şi din Moldova (în sec. XVIII-XIX/1), şef al agiei, având atribuţiile prefectului de poliţie de mai târziu" OPréfet de police des Pays Roumains [aux XVIIIe-XIXe siècles]'): (înv.) agâ 1703, 1746 DOC. (REL. AGR. I 199, 457); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DOC. EC. I 237); ăgă înc. sec. XVIII CRON. (CM II 13); 1740, 1742, 1790 DOC. (Furnică 13, REL. AGR. I 771, II 243); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX, IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 112, 339; Ist. lit. rom. I 129). 4. {P. depr.) Admin.; înv., rar) „Agent de poliţie" fAgent de police'): agă 1884 LIT. (ŞIO). 5. (P'. depr.) înv., V. Transilv.) „Om nepoliticos, grosolan" OHomme grossier, butor'): agâ sec. XIX/2 REG. (DA). - Din tc. aga (pl. agata/), (înv.) 87a, (dial.) aga „idem (1)" (inclusiv „comandantul trupelor de ieniceri", v. OTS) şi (înv.) „paznic, gardian" ('gardien') (de unde, poate, sensul 4)) forma de pl. agalari - din pl. tc. aga/ar. (Sensul 5, în V. Transilv., aparţine, poate, unui împrumut independent din perioada ocupaţiei turceşti de la Oradea, evoluţia semantică respectivă având 35 loc oricum, în limba română.) - Cf. bg. agă, ser. aga (pl. şi agalari), ngr. egăg alb. aga (pl. şi agallăre), magh. aga, arom. agă, ayă. - V. numeroasele compuse cu aga-, -aga, -aga 'mP-UDerÎf^înv., rar; ir.) agoăie s.f. „Soţia unui agă (2, 3)": 1873 LTT. (TDRG2); (Admin., Mii.; ist.) agie s.f. „Prefectura poliţiei capitalei; titlul, demnitatea de agă (2, 3)": agfe sec. XVII/2 CRON (DA)1 1830 DOC. («Pentru patrie», 11/1987, p. 16); CRON., DOC. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX, POP. sec. XX/l (Amzulescu II 299), IST. sec.^XIX/2-XX; (înv., rar) hagfe 1799, 1801 DOC. (ŞIO) [(înv., rar) agiu s.m. (der. regr.) = agă (4)\ sec. XIX/l DOC. (Papahagi, C.L.)]; (Ist.) agesQ-eâscăadj. „Care aparţine sau este specific unui agă (2, 3); care se află în subordinea unui agă (2, 3)": agesc înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1740 DOC. (Furnică 13); CRON., DOC. sec. XVIII; agiesclllb DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX/1 (EM 49/1992, p. 10). - Comp.: (Ist.) vel-agă s.m. (uneori „tradus" prin mare agă sau agă mare) = agă (2, 3). vel-agă 1626, 1627 DOC. (DRH. B XXI 265, 394); CRON. sec. XVII/2-XVIII (CM I 174), DOC. sec. XVII-XIX/1 (REL. AGR. I 348, ŞIO, L. PR. 90), IST. sec. XX (Ist. lit. rom. I 133, «Pentru patrie», 11/1987, p. 16); vel-agă 1825 DOC. (DLR, s.v. vel-); (înv.) viţ-âgăs.m. (vlţ-= vice-) „Locţiitorul vel-agăi": 1875 LIT. (ŞIO). - Antrop. Aga, Agoala, Agolu, Aguş (DTRO), top. Aga, Agoaia, Agolu (1645, DTRO), Ageşti (REL. AGR. I 461). AGĂRLĂC s.n. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. (rar) -uri. (De obicei la sg., col.) 1. (Transp., Mii.) „Totalitatea materialelor transportate (mai ales de o trupă militară); bagaj (mult), calabalâc (1)' fBagages, effets7): agărlâc sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 569, 573); CRON., DOC. sec. XVIII; agarlacînc. sec. XVIII CRON. (CM II 37, 327); agârlâc 1774 DOC. (TDRG2); argălâc sec. XVIII/l CRON. (DA); DOC. sec. XVIII/2; argalâc 1795 DOC. (ŞIO); angarlâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (P\ anal:, Mold.) „Mulţime (de oameni), gloată" (Toule'): hargalâc sec. XIX/2 DOC. (DA); hargalic înc. sec. XX REG. (DA). , - Din tc. agirlik, (dial.) agirlik „idem (1)". (Var. agarlâc - p. asim.; argălâc, argalâc, hargalâc - prin metateză; angarlâc - prin contaminare cu angara, v. s.v.). - Cf. bg. agarlăk, agirlik, ser. agriuk, magh. ageriik, agillik, aguiik. • AGEAMÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (pop., fam.; 1779 -); pl. -ii. „începător, novice; (om) nepriceput, ignorant, acmad' CNovice, blanc-bec; ignorant, mazetteO: ageamiu 1779 LIT. (DLLV); LIT. sec. XVIII/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992 p. 28); (înv., Mold.) agemiu 1837 LIT. (DA); LIT. sec. XIX. - Din te acemi, (pop.) acami, (dial.) acami „idem". - Cf. bg. agamija, ser. adzamija, ngr. ccrQcxfirig, alb. axharrn, arom. ageamiu. — V. agemogian. AGEM1 subst. (înv.; 1669 - sf. sec. XIX); pl. (2) -i, (1) ? Dersp^iS> aninai asm nnr "Jf,?tUră (Probabil Pictată) fabricată în Persia" (Toile persane, perse7), agem 1681 DOC. (HEM 495). 2. S.m. (Etnon.) „Persan" ('Persan'): agem sf. sec. 36 XVII—înc. sec. XVIII CRON. (CM I 252, 305); CRON. sec. XVIII. 3. Subst. (Top.),„Persia" OI_a Perse'): Agém 1669 DOC. (ŞIO; în der. agemesc); sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX; Hagém 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. Acem „idem (2, 3)", (înv.) Agem [kumasî] „idem (1)" (v. Suciu 135; kumaş „ţesătură, stofă"); cf. tc. (dial.) acem „brâu împletit importat din Siria" (Der. S.). - V. hagemiş. - Der.: (înv.) agemésc,-eâsca adj. „Persan; oriental": agimésc, agemésc 1669, 1681, 1793 DOC. (ŞIO, HEM 495); hagimésc, haginéscsec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA, TDRG2). - Antrop. Agemoiu (DNFR). AGÉM2 subst. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Muz.) „Semnul notei /77/în notaţia muzicii (religioase) orientale" CSigne du ton /w dans la notation de la musique orientale'): sec. XVIII/l DOC. (HEM II, Add. X). - Din tc. acem „idem". AGEMOGLÂN s.m. (înv., rar; sec. XVII/2); pl. -i. (Mii.) „Tânăr creştin turcizat, încadrat într-o unitate specială unde era instruit timp de 3-7 ani pentru corpul de ieniceri (1)" ('Aspirant-janissaire'): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) agemoylan, agamoYian „idem". - Cf. ngr. aTÇapoyÀaviSeç (> rom. înv. azamo/iăn, iamoglân [ŞIO]), ser. azamàgljan, adzemâgtan, magh. acsamog/an, acsemog/ân. -V. a geam iu,-ie. AGÉM-PILÂF s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. (Alim.) „Un fel de piiaf (1) cu stafide" ('Sorte de pilaf, de mets au riz bouilli et aux raisains secs'): sec. XIX/2 REG. (ŞIO). - Din tc. acem pilavi „idem" (literal: „pilaf persan"). - V. agem1, piiaf. AGUSTÔS s.m. sg. (înv.; sec. XIX/2). 1 : (Bot.; Dobr.) „Soi1 (1) de struguri timpurii, cu pieliţa subţire, străvezie" ^Variété de raisin'): sec. XIX/2 REG., POP. (HEM 540). - Din tc. (probabil dial.) agustos [üziimü] *„idem" (literal: „strugure de august"; v. SCL 6/1992, p. 560; cf. tc. înv. ayustos güii „trandafir sălbatic" [Y.Tar.S.; gü! „trandafir"], dial. agustos almasi „soi de mere moi şi acrişoare" [Der. S.; alma „măr"]). AHCI-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1792 - miji. sec. XIX); pl. ?, scris şi aheibaşa. (Corn., Admin.) „Starostele breslei bucătarilor (din Bucureşti) şi, probabil, bucătar-şef al curţii domneşti" ('Prévôt des cuisiniers'): 1792, 1819 DOC. (ŞIO, DOC. EC. I 237). - Din tc. ahçi başi „bucătar-şef (la seraiul sultanului)" Ochef des cuisiniers [du Sérail]') {p. ext.). - Cf. bg. ahcibasâ, ser. ajdbâsa, arom. ahcf(u)„bucătar". - V. baş. AHTINAME s.f. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -ele. (Pol., Jur.) „Tratat de pace încheiat între Poartă şi o ţară creştină; capitulaţie' (Traité de paix de la Porte avec un pays chrétien'): (înv.) ahtinamé sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) 37 ahtinameâ sf sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, CM II 204); DOC., CRON. sec. XVIII- XIX 1 (hv) actinâm (s.n.; pl. -e) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 46); (mv.) actinamea, ahtenameâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) ahtinâm (s.n.; pl. -urî) 1826 DOC (ŞIO, DA); athname (acc. nec.) sec. XX/2 IST. (MDD; glosat, greşit, „act prin care sultanul confirma o hotărâre luată"). „ „ - Din tc. ahitname, (înv.) ahtnamfî, ahdnamfî „tratat, pact, diploma, contract (pacte, diplôme, contrat') (p. anaptixă sau metateză şi p. spec.). (Var. ah ti nam, dctinam — sg. refăcute din pl.) - Cf. magh. ahnâme, atnâme, atnam (> rom. înv., Transilv. atnăm înc. sec. XIX CRON. [DA]), ser. ahtnàma, ahdnàma. - V. namea. AIÂN s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -/sau aieni. (Admin.) 1. „Primar al unui oraş turcesc sau al unei raiale (1)" ('Maire d'une ville turque'): aiân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; (Olt.) haiân sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); aghiân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (Dobr.) „Persoană de vază, notabilitate locală" ^Préposé local, notable7): aiân sec. XIX/2 POP. (HEM 573). - Din tc. ayan „idem (1, 2)". (Var. aghian - prin „grecizare" sau printr-un intermediar ngr.) - Cf. bg., scr. (h)ajan. - Der.: (înv., Dobr.) aienésç-eâscâadj. „Care aparţine sau este specific unui aian (2)": sec. XIX/2 POP. (HEM 582, ŞIO, DA). AIÂRs.n. (înv. şi reg.; 1776 -); pl. -eşi -uri. 1. (Com.; înv.) „Verificare, reglare, etalonare, expertiză oficială a cântarelor (2) şi greutăţilor folosite în comerţ" OJauge, étalonnage, expertise des balances et des poids^: 1776 DOC. (ŞIO); UT. sec. XIX/2. 2. (P. ext.) Com.; înv.) „Fixarea preţului produselor alimentare; mercurial" ÇMercurial'): 1791 DOC. (ŞIO). 3. (P'. gener:; reg., Mold.) „Probă, verificare" (Essayage, éssaie'): 1967 REG. (LEX. REG. II 94). # Loc. vb.: (Reg., Mold.) A(-i) face (unui lucru) aiar = „A verifica, a face proba": 1967 REG. (LEX. REG. II 94). 4. (înv., rar) „Model, etalon, exemplu" CEtalon, modèle'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. ayar „idem (1)" şi „tipar, matrice, model" Omoule, matrice') (de unde, fig., sensul 4), „carat; titlu, calitate (a metalelor preţioase)" Ocarat; aloi'). - Cf. bg. ajâr, ngr. ayiâpi, arom. aiâre. ^ - Der.: (înv., rar) aiariadisNt. (cu suf. -iadisi, v. FCLR III/l, 72) „A verifica, a etalona (un cantar); a fixa preţul unui produs alimentar": 1834 DOC. (FCLR III/l, 70). AIELÉT s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. ? 1. (Admin., Entop.) = vilaiet: eialét 1842 DOC. (DLR); 1900 ŞIO I 27. 2. (Mii.) „Oastea otomana teritoriala (de provincie), formată din spahii şi gebelii (v. s.v.)" CL'armée territoriale ottomane^: aieletsf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 204). rvj ÏÏ/5 eyalet ";dfmA1)"' eyalet [askeri] «idem (2)" {asker„oaste"; v. Suciu 17, 136). (Var. a/eiet - prin metateză.) - Cf. scr. ejaiet - V. vilaiet. 38 AJDÉR s.m. (înv., rar; cca 1800); pl. -i. (Mitol.) „Balaur" ('Dragon'): cca 1800 CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) azder (mod. ejdei) „Idem". - Cf. bg. azdér, scr. azdaja. ALAGE s.f. (pop., fam., azi rar; 1716 ->); pl. -e/e. 1. (Vestim.; înv.) „Stofă reiată ţesută din fire multicolore de in şi de mătase; citareâ' CSorte d'étoffe rayée, indienne'): alageă 1716 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII, CRON. sec. XIX/l, LIT., POP. sec. XIX/2; alăgeâ 1760 DOC. (Iorga, N.M. 254); DOC. sec. XVIII/2 (Furnică 56, ŞIO); halageâ 1739 DOC. (HEM 669); DOC. sec. XVIII; alagică, alăgică sec. XIX/2 POP. (DA). 2. (Fig.; pop., fam.) „Păţanie, încurcătură, dandana (3), belea (1), bucluc (2/ ('Tuile, tracas7), în loc. vb. A-şi căpăta a/ageaua sau A păţi vreo (sau o) a/agea = „A o păţi, a-şi găsi beleaua, a intra în bucluc": alagea sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); POP. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DA, ANT. LIT. POP. II - GL.), DICŢ. sec. XX. 3. (P. ext.; reg., Munt.) „Tărăboi, gălăgie, alai (5Ţ (Vacarme, tapage7): halageâ 1885 LIT. (ŞIO, DA); REG. înc. sec. XX (Rădulescu-Codin). - Din tc. alaca „idem (1)" şi (adj.) „pestriţ, multicolor" ('bigarré'), (subst.) „fire, caracter; deprindere rea, nărav" ^caractère; mauvaise habitude7), (înv. şi dial.) „om nesăbuit, scandalagiu; făţarnic, viclean" Oquerelleur; dissimulé') (Der. S., Y.Tar.S.); cu sensurile 2 şi 3 (explicate din sensul 1 în Graur, ER 113) - poate totuşi din tc. (dial.) alaca[lik] „vrajbă, dispută, scandal, tulburare, dezordine" Cdiscorde, trouble, bagarre, scandale7) (Der. S.), (înv.) „făţărnicie, şiretenie" fmalice, hypocrisie') (Y.Tar.S.; p. ext.). (Var. alagică, alăgică - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. aiagâ, scr. aiàdza, ngr. cxXccvxÇiâç, alb. allaxhă, magh. aiadsa, arom. aiâgé(toate cu sensul i); cf. şi pol. haiagija. ALAI s.n. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -urişi (înv.) -e. 1. (Mii.; înv., rar) „(Trupe în) formaţie, dispozitiv (de luptă sau de marş)" ('[Troupes en] formation, dispositif [de guerre ou de marche]'): alâi sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII, LIT. înc. sec. XVIII. 2. (Mil.; înv., rar) „Unitate militară, regiment (din organizarea armatei teritoriale otomane, mai ales a spahiilor [v. s.v.])" CUnité militaire, régiment [ottoman]7): alâi sec. XVIII/1 LIT., CRON. (ŞIO). 3. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Convoi, cortegiu, procesiune (odinioară, îndeosebi de însoţire a sultanului sau a domnitorului; azi, mai ales de nuntaşi); escortă, suită (militară sau civilă); paradă, pompă, ceremonie, fast; tacâm (16), eepaia (1), saitanat, taifa (1)' ('Cortège, procession; suite; parade, pompe'): alâi sf. sec. XVII CRON. (CM I 154); 1825 LB; CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX, POP. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (EM 4/1992, p. 23); (înv.) halâi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 369, 405, II 36, 279); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2; (înv., rar) lai sec. XIX/l1 CRON. (ŞIO). # Loc. adv.: (Pop.) Cu (sau în) (mare) alai = „Cu fast, cu solemnitate": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 474); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX. 4. (Pop.; reg. şi Transilv., Ban.) „Mulţime, ceată (gălăgioasă)" (Toule [bruyante]'): alâi 1825 LB; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX. 5. {Fig/, reg.) „Gălăgie, vacarm, tărăboi, alagea (3Ţ (Tapage, vacarme7): alâi sec. XIX/l LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (N.V. Munt.) halâi 1939 REG. 39 (Coman, GL.). 6. (Fig.) lit., rar; mai ales ir. sau peior.) „Şir, serie, succesiune, jnşiruire, corteqiu suită (de evenimente, motive, idei, raţionamente, argumente etc.); tacam J 17) CSérie, cortège, suite [d'événements, d'arguments, d'idées, de raisonnements, etc.]'): alai sec. XX/2 LIT., DOC. (TVR 1, la data de 2 iun. 1992). - Din te. alay, (dial.) halay „idem (1, 2, 3, 4)";< pentru loc. adv., cf. te. alay île „idem (île „cu"). (Var. lai- prin afereză.) - Cf. bg. alâj, ser. âiaj, ngr. aĂo.i, alb. ai/ăj, magh. aiaj, arom. aiâi. - V. aiai-bei, alai-ceauş, aiai-top. ALAI-BÉI s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XVIII); pl. alai-bel. (Mii.) „Comandant de regiment la spahii (v. s.v)" ('Chef de régiment de cavalerie turque'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 92); CRON. sec. XVIII/l. - Din tc. alay beyi „idem". - Cf. ser. àiajbeg, magh. aiajbég, arom. alăi-bei. - V. aiai, bei. ALAI-CEAUŞ s.m. (înv., rar; 1701 - sf. sec. XVIII); pl. -i (Mii.) „Fiecare dintre cei trei-patru (în ţările române) sau doisprezece (în Imperiul Otoman) ofiţeri care păşeau în fruntea alaiului (3) oficial, dirijând desfăşurarea acestuia" ^Chacun des officiers chargés de régler la marche et le cérémonial des cortèges officiels'): 1701, 1783 DOC. (TDRG2, ŞIO). - Din tc. alay çavu§u, (înv.) alay caus, alay causï „idem". - Cf. scr. àlaj-caus, magh. aiaj csaus. - V. alai, baş-aiai-ceauş, ceauş. ALAI-TÔP s.n. (înv., rar; sec. XVIII/1); pl. ? (Mil.) „Tun de paradă" sau „tun regimentar" ('Canon de parade ou régimentaire'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). (Glosat, greşit, „tun de câmp" în ŞIO.) - Din tc. alay topu, (înv.) alay topî „tun de paradă; tun regimentar; salvă de artilerie" ('canon de parade ou régimentaire; salve de canon'). - V. aiai, topciu, tophana. ALALÂH interj. (înv., rar; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX). „Exclamaţie (precedând o invocaţie) care exprimă admiraţia entuziastă (inclusiv în baladele populare): Doamne(-Doamne)!" OExclamation d'admiration: Mon Dieu!'): hală sec. XVII/2 CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; alalâh sec. XIX/2 POP. (ŞIO). -J)in tc. Allah (Allah)!, (pop.) Alla (Alla)!, (ya) Allah! „Doamnei, Dumnezeule mare! (strigătul de luptă al turcilor)" ÇÔ Dieu!, Grand Dieu! [cri de guerre]'). (Var. alalah- poate prin contaminare cu interj, rom. alelei.) ALAMAN1 s.m. (înv., rar; sec. XVII/2 - sf. sec. XVIII); pl. -i (Etnon.) „German" ('Allemand'): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII. - Din tc. (înv.) Alaman (mod. A/man) „idem". - Cf. scr. aiamanka. - Antrop. Alaman, Alăman (DNFR). 40 ALAMÁN2 s.n. (reg.; 1975 -); pl. -e. (Tehn.; Dobr.) „Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central cu aripi cu care se încercuiesc şi se adună bancurile de peşti marini" ('Engin de pêche formé d'un sac central pourvu d'ailes pour amasser les bancs de poissons marins'): 1975 DEX. - Din te. (dial.) alaman (Der. S.), (lit.) alamana (agi) (TS) „idem" (v. Suciu 18). ALÁN s.n. (reg.; 1979 -); pl. ? (Entop.; N. Dobr.) „Loc aflat la marginea Unei bălţi, acoperit mereu de stuf, papură etc." CLieu bordant un étang et couvert de roseau'): 1979 REG. (Ţurlan 57). - Din te. alan „teren, lot, câmp, suprafaţă, zonă, loc; luminiş" Cterrain, champ, surface, lieu; clairière') {p. spec. sau prin condensare dintr-o sintagmă). ALCALÂC s.n. sg. (reg.; 1967 -). (Tehn.; Munt.) „Fier-balot folosit pentru confecţionarea cercurilor de butoaie, de putini etc." OBande de fer en ballot servant à faire les cerceaux de tonneaux1): alcalâc, arcalâc 1967 REG. (LEX. REG. II 67). - Din te. (dial.) alkalik [(demirsau çelik) şerit] „idem" (literal: „(bandă [de fier sau de oţel]) destinată, necesară sau bună pentru cercuri" (v. LR 1-2/1994, p. 17, Suciu 18-19, 136; halkahk, dial, alkalik „destinat, necesar sau bun pentru cercuri", şerit „panglică, bandă", demir „[de] fier", çeiik „[de] oţel"; cf. te. haika, dial, aika „cerc [de metal, de lemn etc.]"). (Var. arcalâc- p. disim. şi, poate, p. et. pop., după arc.) - V. halca. ALCORÁN s.n. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. ? (Rel.) „Cartea sfântă a musulmanilor, Coranul" CLe CoranO: curăn sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; corăn sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); alcurăn sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); alcorăn sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/l; elcurăn sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. kuran, (înv.) koran, al-koran, el-kuran, el-koran „idem"; var. coran -reîmprumutată ulterior, ca neologism (sec. XIX/2-XX LIT., DICŢ.), din fr. Coran, germ. Koran. -Cf. ser. kùran, aikôran, ài-kùran, bg. aikoran, ngr. Kovpăvi, Kopăvi, alb. kurán, magh. aikorân. ALECHÍM-SELEÁM subst. sg. (înv., rar; miji. sec. XIX). (Alim.; fam., ir.) „Mâncare specific turcească" fMets tures^: miji. sec. XIX LIT. (ŞIO). - Din tc. aleykiimselâm „formulă prin care musulmanii răspund la salamalec (v. s.v.)" Csalutation musulmane^ (p. et. pop. [conştientă, cu intenţii ironice], după saiam1). - V. salam1, salamalec, se/am. ALEM s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. ? 1. (Rel.) „Semilună şi/sau stea confecţionate din metal, din lemn etc. şi fixate în vârful minaretului unei moschei" ('Croissant et/ou étoile placés au sommet d'une mosquée7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 280); CRON. sec. XVIII. 2. (Mil.) „Stindard cu însemnele 41 Imperiului Otoman (pe care îl primeau domnitorii români de la sultan cu ocazia învestiturii lor)" f Étendard ottoman'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). ^ - Din tc. alem „idem (1, 2)". - Cf. bg. aiém, ser. alem. ALIOSMÂN subst. sg. (înv., rar; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); scris şi aii-osman. (Etnon ' col ) Totalitatea turcilor, neamul turcesc, turcime, descendenţii lui Osman, otomanii, "osmanii"(1), osman/aii (1T ('La totalité des Turcs[-osmanlis], le peuple turc [de Turquie]; la dynastie d'Osman, les Ottomans, les Osmanlis'): aliosman sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO; în der. aiiosmănesc)\ CRON. sec. XVIII; aliotmân sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. (înv.) al-i Osman „idem". (Var. aliotman - după otman, otoman < lat., fr.). - Cf. scr. à/i-Osman, magh. aii oszmân. - Der: (înv., rar) aiiosmânésç-ească adj. „Care aparţine sau este specific turcilor": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). ALIŞVERÎŞ s.n. (pop., fam.; 1741 -); pl. -uri, scris şi aiiş-verişsau a/iş veriş. 1. (Com.; azi pop., fam. [în trecut lit.]) „Negoţ, comerţ, vânzare-cumpărare, afacere, daraveră, pazartâc, pazar, cişit (2)' ONégoce, commerce, affaire'): alişveriş 1741, 1766, 1775, 1779, 1783, 1798 DOC. (Furnică 15, 34, REL. AGR. I 651, 866, II 416, DIB 1960, p. 137); DOC. (Munt., Mold.) sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/l (Dionisie 14), LrT. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold., Munt.) sec. XX (Pamfile, CER. 71, I. CR. 6/1910, p. 187, GL. REG.); (înv.) aleşveriş, alejveriş 1757, 1774, 1777 DOC. (DA, Furnică 33, REL. AGR. II 481); DOC. sec. XVIII/2; (înv.) alijveriş 1762 DOC. (REL. AGR. II 374); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (reg., V. Munt.) heriş-veriş 1967 REG. (GL. ARG.); (reg., Munt.)^ arişveriş sec. XX/l REG. (DA); aliş-veliş sec. XX/2 DOC. (EM 4/1992, p. 12). # Loc. vb.: (înv.) A-i face (cuiva) alişveriş = „A târgui (de la cineva)": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); (înv.) A avea (sau a face) alişveriş = „A vinde mult": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (Reg., V. Munt.) A (nu) avea herlş-veriş (cu cineva) = „A (nu) avea de-a face, a (nu) avea relaţii (cu cineva)": 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (P: ext.) reg., Mold.) „Câştig, profit" CGain, profit'): alveriş 1961 REG. (GL. REG.). 3. (Fig.; reg., N.E. Olt.) „Amestecătură, talmeş-balmeş" ('Mélange'): aliş-veriş 1939 REG. (Coman, GL.). - Din^tc. alişveriş „idem (1)" şi „relaţie, legătură" ('relation'); loc. a (nu) avea heriş-veriş -calc după tc. ahşverişi oi(ma)mak „idem" (oi[ma]mak „a [nu] avea"). (Var. alveriş - prin haplologie; aiijveriş-y. disim.; aieşveriş, arişveriş, aliş-veliş, heriş-veriş - p. asim.) - Cf. bg. alăsver/s, scr. aiisveris, ngr. almpepioi, alb. allishverish, arom. aiişvirişe. ALMÂS s.n. (înv., rar; 1580 - sec. XVII/l); pl. ? (Min.) „Diamant" ('Diamant'): 1580, 1596 DOC. (HEM I Add., DOC. î. XVI 194). - Din tc. (înv. şi dial.) aimas (lit. e/mas) „idem". - Cf. bg., alb. eimâz, ser., rus., ucr. a/maz. ALTALÂC s.m. (ist.; 1939 —>); pl. -uri. (Fin.) „Numele unei monede turceşti în valoare de şase piaştri" CPièce de monnaie turque valant six piastres'): 1939 REG. (S. Mold.) (Coman, GL.). - Din tc. altilik „idem" (OTS; v. SCL 2/1987, p. 142; aiti„şase"). - Cf. arom. aitiiîc. 42 ALTÂNBÂŞ-TIRIÂC subst. sg. (înv., rar; 1788). (Med.) „Un fel de tiriac folosit ca anestezic la cataplasme" OSorte de thériaque, d'opium utilisé comme anesthésique'): 1788 DOC. (HEM 929). - Din te. (înv.) *altmbas tiryak „idem" (te. mod. aitmbaş„narcotic numit şi tiryak'). - Cf. ser. aitanbas, alb. aitënbâsh. - V. aitângic, baş, tiriac. ALTÂNGÎC s.n. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -uri. (Bot.; Dobr., Mold.) „Condurul-doamnei, călţunaşi, sultană (2) (Tropaeo/um majusŢ ('Capucine'): (înv.) aitângic, atlangic, (Dobr.) aptangic, altanac, (Mold.) altângeâ (s.f.) sec. XIX/2 REG. (HEM 929, 1389, 2066); (înv.) altingic 1882 DOC. (HEM 2055, TDRG2); (Dobr.) arlangic sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. (dial.) altincik (Der. S.), altmeik (v. Ling. balk. 2/1965, p. 89) „idem". (Var. altângea- prin schimbarea „sufixului"; atlangic - prin metateză; aitanâc- p. disim.) - Cf. bg. aitănka „idem". \ AMA interj., conj. (reg.; 1860 ->); acc. şi ama. 1. Interj. (înv.; ir.) „Exclamaţie care exprimă mirare (ipocrită) sau indignare (prefăcută): Haida-de!, Na-ţi-o bună!, Dar zău (că...)!, Dar ştii că...!, Zău aşa!, Să fim serioşi!, Ce mai treabă!, Serios?!" fMa foi!, En voilà une bonne!, Vraiment?!'): 1860 LU. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2. 2. Conj. (Reg., Munt., Olt., Ban., N. Serbiei, N.V. Bulg.) „în schimb, însă, dar" ^Mais, toutefois'): sf. sec. XIX POP. (Olt.) (ŞIO); POP., REG. sec. XX/l (Bucuţa-GL, Amzulescu II 508, Giuglea-Vâlsan 84, 194, CV 6/1949, p. 30, Coteanu, E. 235, 289). - Din te. ama, amma (ace. şi amma, v. TS) „idem (1, 2)"; probabil şi din bg., scr. amé. -Cf. scr. ma (> rom. reg., Ban., Transilv. /775„idem [2]": sec. XVI DOC. [DLR]; LIT., DICŢ. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVI-XIX, REG. sec. XX/l [DLR]), aman (> rom. înv. aman „idem [2]": sec. XIX/1 LIT. [DA]), ngr. au(/u)ô., fia, mac. ama, arom. âm(e)a, ma, am, megl. ămă. AMÂN interj., s.n. (pop. şi ist.; sec. XVIII/l ->); pl. (II) ? I. Interj. 1. (Ist.) „Iertare!, îndurare!" CGrâce!, Miséricorde!'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DA, Amzulescu II 22, 426). 2. (înv.) „Vai!, Oh!, Ah!" CHélas!, OhO: sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA). II. S.n. 1. (înv., rar) „Iertare, îndurare" ('Grâce, pardon7): 1874 IST. (Aricescu I 256). # Loc. vb.: (înv.) A cădea cu aman (la cineva) sau A zice aman = „A se ruga de îndurare, a cere iertare": sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. Subst. sg. (P'. extpop.) „Situaţie dificilă, moment greu, ananghie" CSituation difficile, besoin, embarras^, în loc. vb.: A fi {sau a ajunge) ia amari = „A fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare": sec. XIX/2 LIT, POP. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1; A lăsa (pe cineva) (tocmai când e) la aman = „A-l părăsi când are nevoie de ajutor": sec. XX/l UT. (DA). - Din tc. aman „idem (1.1, 2, II. 1)"; pentru loc. vb., cf. tc. amana gelmek „a renunţa la împotrivire, a se supune (cuiva) la ananghie" {geimek „a veni, a ajunge"), aman diiemek „a se 43 a i -},4'ar*ncf' a rprp ^Drílín^ (dÍÍ6fTíGk ##3 CGfG# 9 SOÜCÎtS *)• Cf. SCP. BÎDd/l (>9rom. 'reg^Ba^smăn „astâmpără-te!, fiipe pace!": sec. XX/l REG. [Costin, GR. BĂN. 11]), bg., arom., megl. amán, ngr. auô.v, alb. amân, haman. V. aman-zaman. AMÁNDEA interj, (uneori adverbial sau cu valoare verbală) (reg., fam. şi arg., 1833 —>), acc. şi amandeă. (Mold.) „Exclamaţie care exprimă un îndemn la mişcare sau la acţiune ori sugereaza intervenţia neaşteptată şi precipitată: Pe el!, Dă năvală!, Repeziţi-vă! Fuga!, Intinde-o! Zbugheşte-o', Haide! (1.1), lamé1! Ţuşti!, Hop (pe sau la cineva ori ceva)!" CSus à qn.!; Vite!, Haut le pied!7): 1833 DOC. (TDRG2); LIT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DA), DOC. sec. XIX-XX (Traian Tandin, Limbajul infractorilor, Bucureşti, 1993), DICŢ. sec. XX. - Din tc. amade „gata, pregătit" Cprêt, préparé7) (ŞIO, DA; prin conversiune şi cu epenteza lui n). (După Iogu, în GR. S. V 362, din tc. hemende „şi imediat"; după Drimba 250, din ţig. aw mánde „vino la mine!"; valorile şi sensurile reieşite din citatele date în ŞIO fac însă mai probabilă etimologia turcească propusă în aceeaşi operă.) - Der.: (Reg., Mold.) amándiiea (amândi/a) adv. „în fugă, năpustindu-se": sec. XX/l REG. (DA, ŞEZ. 1924, p. 13). - Comp.: (Reg., Mold.) d-amândeia adv. (de + amandiiea) = amandilea\ sec. XIX/2 POP. (Rudow XVII 381). AMANÉT s.n. (lit.; 1594-); pl. -eşi (înv. şi pop.) -uri. 1. (Fin., Corn.; lit.) „Gaj, zălog, garanţie; sumă de bani sau obiect depus (Ia cineva) drept garanţie" CGage, dépôt, nantissement7): (înv., rar) amanăt 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); amanét 1759 DOC. (DIB 1960, p. 106); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DLLV, REL. AGR. II 575, Furnică 142, 208, 286), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) emanét sec. XIX/l DOC., CRON. (ŞIO, Furnică 370); IST. sec.,XIX/2 (Aricescu I 362); (înv., rar) amânét, émanât sec. XIX/l DOC. (Furnică XXXVI, 287). 2. (P. ext.; Mil.; înv.) „Ostatic" COtage7): amanét sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLLV); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. # Loc. vb.: A pune (sau a da, a lăsa ceva) amanet = a) (Lit.) „A amaneta, a zălogi, a ipoteca, a da în gaj": 1790, 1794 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 166); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX; b) (înv.) „A lăsa ori a da (pe cineva) ca ostatic": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; A lua (sau a primi, a opri, a ţine, a avea) (ceva sau pe cineva) amanet = a) (Lit.) „A lua (sau a primi, a opri, a ţine, a avea) în gaj": sec. XIX/l DOC. (DA); DOC., LIT. sec. XIX-XX (EM 12/1992, p. 5); b) (înv.) „A lua (pe cineva) ostatic": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLLV). - Din tc. emanet, (înv. şi pop.) amanet, amanat „idem (1)". - Cf. bg., alb., megl. amanet, ser. amânet, amânat, emânet, ngr. auaven, eppocven, afimún, magh. amanet, arom. amanete, cf. şi ngr. apavemprig (> rom. înv. amanetár, emanetârs.m., adj. „[persoană] care deţine un gaj": sec. XIX/l DOC. [ŞIO], cu der. a amanetarivt. „a amaneta": sec. XIX/2 DOC. arr>anetă, (înv.) emanetăvt. „A zălogi, a depune ceva drept garanţie, a pune manet : 1840 DICŢ. (TDRG ); LIT., DOC. sec. XIX/2-XX (EM 32/1992, p. 17), DICŢ. sec. XIX- 44 XX [(înv.)^amanetatârs.m. „Persoană care dă în gaj, care pune ceva amanet": sec. XIX/l DOC. (ŞIO)]; (înv.) amanetiadisivt. (cu suf. -ladisi, v. FCLR III/l, 72) = amaneta: 1828 DOC. (DIB 1960, p. 243); (înv.) amanetarisNt. = amaneta-. 1835 DOC. (DA); DOC. sec. XIX. AMÂN-ZAMÂN interj, (reg.; 1901 ->). (Munt.) „Rogu-te!, Te implor!, Fie-ţi milă!" ('Je t'en prie!, De grâceiO: amănz-amânz 1901 REG. (Rădulescu-Codin); amân-zamân 1906 UT. (DA); REG. sec. XX/l (DA). - Din tc. aman zaman „idem" (TS). (Var. amanz-amanz- p. asim.) - V. aman, zaman. AMBER subst. sg. (înv., rar; 1772). (Chim.) „Ambră (folosită în parfumerie)" OAmbre)": 1772 DOC. (Furnică 31). - Din tc. amber „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 17). ÂMLĂ s.f. (reg.; 1971 -); pl. -e. (Nav.; Dobr.) „Bancă, scândură de la capătul bărcii, pe care stau pescarii şi vâslaşii" OSiege de planche au bout de la barque de peche'): 1971 REG. (LR 1/1971, p. 35). - Din tc. hamla (acc. hâmia, v. TS) „idem". ANA s.f. (reg.; 1916 -); pl. -le. 1. (Tehn.; Dobr., S. Munt.) „Parâmă (v. s.v.) prevăzută cu plute, montată la marginea plasei de pescuit sau de care sunt suspendate cârligele carmacelor, spre a le susţine în apă în poziţia dorită; iaca (3)' ('Palangre'): 1916 DOC. (Ţurlan 51); DICŢ., REG. (S. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 51). 2. (Entop.; S. Munt.) „Curentul principal al unei ape curgătoare, firul apei, sfor" OCourant d'eau au milieu du fleuve'): sec. XX/2 REG. (LR 3/1970, p. 215, Ţurlan 51). 3. (Bot.; Dobr.) „Frunză de tutun (1.1) de la mijlocul tulpinii" CFeuille de tabac du milieu de la tige'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (dial.) ana „frânghie principală fixată, împreună cu alte frânghii şi sfori secundare, între două minarete şi de care se atârnă candele (în nopţile de ramazan)" (Der. S.), probabil şi *„idem (1)" (detaşat pe teren turcesc din sintagma ana halat „frânghie principală"; halat „frânghie, parâmă"), ana [akim, akinti sau cereyan] „idem (2)" (ak/m, akmti sau cereyan „curent, curs de apă"), ana [yaprak] „idem (3)" (literal: „frunză principală"; yaprak„frunză"); cf. tc. ana „de bază, principal; izvor (principal); capital" (v. Suciu 136). -V. anatefter. ANADOL subst. (înv. [cu der. reg.]; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. (1) -uri. 1. S.n. (Vestim.; rar) „Numele unui tip de blană provenind din Anatolia" ('Sorte de pelisse d'Anatolie'): anadol 1780 DOC. (ŞIO, DA). 2. Subst. (Top.) „Anatolia, Asia Mică" CAsie Mineure, Anatolie'): Anatol 1683 LIT. (HEM2 II 40); Anadol sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII, POP. (Mold.) sec. XIX/2 (HEM2 II 40); Nadol (TDRG2). - Din tc. (înv.) Anadol, Anatol (Tar. S. IV 22; mod. Anadoiu) „idem (2)", Anadol [kiirkii] „idem (1)" (v. SCL 4/1983, p. 337) sau, poate, cu sensul 1, din tc. Anadol [kaplam sau parsi kiirkii] „blană de tigru anatolian (Panthera tigris virgata) sau de leopard anatoHan (Panthera^ pardus tulliana) (subspecii de tigru şi de leopard care au trăit în Anatolia până în sec. XX)" {kapian „tigru", pars„leopard", kurk,,blană"). - Cf. bg., ser., magh. Anadol. 45 - Der ■ (înv. şi reg.) anadoleân,-ă,-căadj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Etnon., Zoon ; înv. • MniH M.mt olt ) (Persoană sau rasă de găină) care este originara din Anatolia : IZ'ielxL XIX/2 REG ("hem" II 41); DI<* sec. XIX/2-XX; nMean 1875 LIT. (HEM II 41)- LIT REG sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2 S.m. (Mii.; înv.) „Soldat turc originar din Anatolia": anadoieân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1 [(Reg.) nadoi -oi/iadj. (der. regr.) „Rău, crud, hain (2), fără suflet": 1923 REG. (N.V. Bulg.) (Bucuţa - GL); Dicţ. sec. XX/2]; (Etnon.; înv.) anadoléscreâscâ adj. = anadotean (1): 1821 DOC. (TDRG ); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX. - Antrop. Nadolu. ANAHTÂR-OGLÂN s.m. (înv., rar; 1693); pl. -/. (Admin.) „Unul dintre pajii de la palatul sultanului (având, probabil, sarcina de a păstra cheile odăilor)" OUn des pages de l'intérieur du Sérail'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. anahtar oglam „idem" (anahtar„cheie", og/an „băiat, tânăr, paj"). ANASÂNA1 interj. (înv., rar [dar actual ca s.f., în loc.]; sec. XIX/l - sf. sec. XIX). „înjurătură trivială (folosită de turci): în mă-ta!, Pe mă-ta!" CJuron trivial [turc]'): anasâna sec. XIX/l CRON. (HEM2 II 693, ŞIO; în s.f. anasâna); anasâni sec. XIX/2 POP. (HEM2 II 44). - Din tc. (pop., vulg.) anasmi [siktim] „idem" (v. Suciu 136-137, cf. ŞIO I 131; ana „mamă" [cu suf. posesiv de persoana a 3-a şi cel de acuzativ], sik- „a întreţine relaţii sexuale cu cineva" [la trecutul determinat, persoana 1 sg.]); cf. şi tc. anasmi aglatmak„a chinui, a tortura" (care a putut interveni, eventual, în evoluţia semantică petrecută în cursul conversiunii). - Cf. arom. anâsînâ„idem" (DDA). - Conversiune: (înv., rar) anasâna s.f. sg. „Numele exclamaţiei injurioase de mai sus; avrad'\ sec. XIX/l CRON. (ŞIO). # Loc. adv.: (Reg., Munt.) Cu anasâna = „Cu forţa, cu sila": anasâna 1913 DA; DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2; hanasana (acc. şi hânasâna) sec. XX/2 REG. (GL. ARG.). ANASON s.m., s.n. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. (I) -/; (II) ? I. S.m. (Bot.) 1. (Lit.; reg. mai ales în Munt., Dobr., Olt., S. Transilv.) „Plantă erbacee aromatică originară din Orient, cultivată pentru uleiul eteric şi substanţele grase care se extrag din fructe, cu întrebuinţări în industria alimentară şi în cea farmaceutică; bădean, anason-românesc, susan (1.2), tarhon (2) (Pimpinella anisumj' ('Anis'): anason sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1749, 1780, 1790 DOC. (ILLV 480, Furnică 115, HEM2 II 45); REG. sec. XIX/2-XX/1 (CONV. LIT. XXVI 450, ALRM SN II/III [959]), LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (ŞIO, Furnica 119, 256, DA, FLORA ROM. 283, ALM. SĂN. 117); (reg., E. Munt.) anasol sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [959]). 2. (P. ext.) reg., Munt.) „Molură, anason-mare, anason-dulce (Foeniculum vulgare)' ('FenouilO: anason 1913 DA; DICŢ. sec. XX. II. S.n. (Alim.; pop.) „Băutură alcoolica preparată din fructele anasonului (1.1), rachiu (1) de anason" CEau-de-vie amsee'): anason sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX. 46 - Din te. anason „idem (1.1)", anason [rakisi] „idem (II)" (v. ŞIO II 20, Suciu 137). (Var. anasot- p. disim., după suf. -ol) - Cf. ngr. áviuov (> rom. reg., Mold., E. Transilv. anisón, artesón, aiisón, aiisión „idem (1.1)": ŞIO, DA, Furnică 213, ALRM SN II/III [959]), magh. ánis, ágnis (> rom. reg., Transilv. ăniş', âgniş, hânăş „idem (1.1)": DA, DS, ALRM SN II/III [959]), bg., ser., alb. anason, anison. - Comp.: (Bot.; reg.) anasón-dúlce s.m., anasón-mare s.m., anason -nemţesc = anason {1.2), (lit.) anasón-románésc s.m. = anason (I.Í), (lit.) anason-franţuzâsc s.m., anasón-steiát s.m. „Badian (HHicium anisatum)': DA, DS. ANATEFTÉR s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XVIII); pl. -uri. (Admin.) „Registru de conturi (în care se înregistrau veniturile şi cheltuielile statului, în Imperiul Otoman şi în ţările române); chiutuc, tefter" CRegistre, livre de comptesO: sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DA, CM I 548); CRON. sec. XVIII/l (CM II 134). - Din tc. (înv.) ana tefter (mod. ana deftei) „idem". - V. ana, tefter. ANGARÁ s.f. (pop.; 1608 -); pl. -ie. 1. (Agrie.; înv.) „Obligaţie (în bani, în natură şi mai ales în muncă) impusă în trecut ţărănimii; muncă forţată neretribuită, clacă, corvoadă, beiiic (4), havaiea (5Ţ OCorvée, taille'): angară 1608 DOC. (TDRG2); 1790 DOC. (REL. AGR. I 769); LIT. sec. XIX/l (ILRL 543), POP. sec. XIX (HEM 1194, DA), DOC. sec. XVIII/2-XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1; angareâ sec. XIX/l CRON. (DA); hangăreă înc. sec. XX REG. (Dobr.) (DA). 2. {P. generFin.; pop.) „Dare, impozit (plătit statului); datorie bănească; havaiea (6), huzmet (3Ţ Olmpot; detteO: angará 1874 IST. (Aricescu I 96); LIT., DOC. sec. XX (EM 7/1992, p. 13, 12/1992, p. 27); (reg., Olt.) hangará sf. sec. XIX REG. (DA). 3. (Pop.; mai ales la pl.) „Sarcină, obligaţie, greutate, povară, dificultate (inclusiv bănească), beiea (1), havaiea (7Ţ (Tracas, ennui, tuile7): angará 1881 LIT. (DA); UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX; (reg., Mold.) angareâ 1907 REG. (DA); (reg.) angăreâ (DLR ms.); (reg., Munt., Olt.) hangará sec. XX/2 LIT. (Dumitru Popescu, Vitralii incolore, Bucureşti; 1985, p. 288); (reg., V. Munt.) zangará 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (Reg., V. Munt.) A pica într-o zangara - „A o păţi, a avea o încurcătură": 1967 REG. (GL. ARG.). 4. {Figreg., Olt., Munt.; la pl.) „Zorzoane; fleacuri; zarpa/e (2Ţ ('Fanfreluches'): zangará sec. XX/l REG. (Ciauşanu, GL.); REG. sec. XX (Coman, GL., GL. ARG.). 5. {P. ext.; Etnogr.; reg., Olt., Munt.) „Numele unui dans popular" ONom d'une danse paysanneO: zangará, zangará sec. XIX/2 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/2-)0(/l. - Din tc. (dial.) angara, angare (lit. angarya, angarye) „idem (1, 3)" (Der. S.; v. SCL 2/1987, p. 142, SCL 6/1992, p. 561). (Var. zangara, zangara - prin contaminare cu zagara, v. 's.v., sau cu zarpa, v. s.v.; v. Suciu 20). - Cf. mgr., ngr. ayyapela, ngr. ayyapia{> rom. înv. şi reg. angarie, angărfe, angherie, hangărie „idem (1, 3)" şi „mulţime de păsări de curte, de animale sau de copii": 1616 DOC. [ILLV 196]; DOC. sec. XVII-XVIII, CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX, REG. sec. XX [GL. REG., GL. ARG., GL. DOBR.]), bg., ser. angarija, alb. angari, a rom. angărfe. - Contaminare: (+ agăr/âc, înv.) angariâcs.n., v. s.v. agăriâc, (+ mageara; reg.) magară s.f., v. s.v. mageara. 47 nvÎito SDobrS)9 iSeco^Joitrâ lunŢă, prevăzută cu ţepuşe, care permite încărcarea unei can S i mai mari L ¡io i şi ¿xarea acestora în car sau în căruţă; (p. restr.) fiecare dintre rarâmbii de la loitrele carului" CSorte de hèche ou de ridelle du chariot7): (înv.) angaşla (s.f.; r-e) 1887 REC (HEM 1196); angâş 1887 REG. (HEM 1196); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR ) 2. „Car sau căruţă (cu angâşuri [1])" ('Chariot'): angâş sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). -Tc. (dial.) angiç, ank.ç, ank.ş (Der. S., TS 1998), *angîs „idem (1)", (lit.) ang.ç (şi tat. arjgîs) „idem (2)" (TS 1981; v. LR 1/1963, p. 46, Suciu 20-21); var. angâşiă - probabil din tc. (dial.) angiçli „cu loitre, cu corlată" (probabil detaşat dintr-o sintagmă; v. Suciu 21). (După alţii, var. angâş/ă - din tc. angtç/a „cu carul" [LR 1/1963, p. 46], respectiv din pl. tc. angiçlar [CDER].) ANTÉP s.m. (înv.; 1823 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Bot.) „Vişin-turcesc, mahaleb (Prunus mahaieb)' CBois de Sainte-LucieO: antép 1823 DOC. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) antip (TDRG). - Din tc. antep „idem". - Cf. ucr. antypka. ANTERÎU s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -ie şi (înv.) -ii. (Vestim.) 1. (înv.) „Haină lungă care se îmbrăca peste cămaşă şi se strângea la talie cu un brâu, purtată în trecut de boieri, iar mai târziu şi de lăutari, de haiduci, de slujitori şi de unele categorii de orăşeni; caftan (3)' CSorte de robe portée par les boyards roumains, par les haïdouks, les ménestriers et les citadins'): antiriu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 406); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XVIII; anteréu (pl. -eie sau -ei) înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1825 LB; DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX; anteriu 1821 DOC. (HEM2 II 89); LIT., POP. sec. XIX/2. 2. (P. spec.; înv.) „Halat de noapte" CRobe de nuit'): anteréu 1797 DOC. (ŞIO); anteriu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 3. (P. spec:, lit.) „Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi sau de evrei; sutană, reverendă, zăbun (2), caftan (3)' CRobe portée par les prêtres ou par Ies Juifs; soutane; cafetanO: anteriu sec. XIX/2 UT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) anteréu 1882 LIT. (HEM2 II 89); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (HEM2 II 90). 4. (Reg., Mold., Munt., Olt., Dobr., rar şi Transilv.) „Piesă de îmbrăcăminte făcând parte din portul popular românesc, al cărei aspect variază de la o regiune la alta: mintean, iiic, zăbun (3), cortei, ipingea (1), zeghe sau (azi mai ales) bluză (cu sau fără mâneci)" CManteau ou blouson porté par les paysans roumains'): anteriu 1825 LB; POP., REG. (Munt.) sec. XIX/2 (HEM2 II 90, DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Munt.) antiriu 1881 LIT. (ŞIO); REG. (Munt.), DOC. sec. XIX/2 (HEM2 II 90, ŞIO, DA), (înv., Munt., Mold.) antiréu sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 90, DA); anteréu sec. XIX/2 REG. (Mold.) (HEM2 II 90); REG. (Mold., Olt.) sec. XIX/2-XX (DAMÉ 169, LEX. REG. I 40, FOLC. OLT.-MUNT. I 583), DICŢ. sec. XX; (înv., Olt.) hantiriu sf. sec. XIX POP. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) anteri, (dial.) antiri (Der. S.; lit. mod. entari) „haină lungă purtată e orientali sub caftan; (dial.) cămaşă; mintean" Csorte de robe portée par les Orientaux sous leurs cafetans; chemise; veste, gilet') (de unde, p. ext. [adaptare semantică la realităţile 48 româneşti], sensurile 1, 4). (Var. antereu - p. asim.) - Cf. bg. anterija, ser. antèrija, ngr. avxepi, avxtjpi, alb. anderi, arom. antiriu, andin. - V. anteriic. - Der.: (Dim., 1, 3; înv.) antereiaş(antereoaş) s.n.: sec. XIX/2 REG. (H, HEM2 II 90). ANTERLÎC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. (Vestim.) „(Bucată de) stofă potrivită pentru confecţionarea unui anteriu (1)" CPièce d'étoffe pour une robe'): 1760, 1761 DOC. (Iorga, N.M. 255, HEM2 II 90). - Din tc. (înv. şi dial.) anterilik (lit. mod. entariiik) „(despre o bucată de stofă) nimerit, potrivit, suficient, bun pentru un anteriu" 0[en parlant d'une pièce d'étoffe] indiqué, suffisant, bon pour une robe') (cu sincopa lui -i- şi prin conversiune sau prin condensarea unei sintagme de tipul anterilikkumaş [kumaş„stofă"]). - V. anteriu. AR s.f. (reg.; 1951 -); pl. -ie. (Entop.; S. Munt.) „Canal de derivaţie, ramificaţie îngustă a Dunării" ('Ramification, canal de dérivation du Danube^: 1951 DOC. (Gh. I. Ghelase, Tehnica pescuitului, II, Bucureşti, 1951, p. 283); REG. sec. XX/2 (LR 3/1970, p. 216). - Din tc. ara „interval, spaţiu, coridor" Ointervalle, espace, couloir') (p. spec.). -V. aralâc. -Top. Arau a Gâscă, Araua Ghinghinea, Araua Chirţe/or (UK 3/1970, p. 216). ARABAGI-BÂŞ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII -înc. sec. XVIII); pl.-/, pron. -ba-gi-baş. (Prof.) „Starostele breslei harabagiilor (v. s.v.) (de la Constantinopol)" (Prévôt de la Corporation des charretiers'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 213). - Din tc. arabaci başi „idem". - V. baş, haraba1, harabagiu. ARACGÎN s.n. (înv., rar; 1594); pl. ? (Vestim.) „Bonetă de pânză care se purta sub turban sau sub fes (1)" ^Bonnet de toile porté sous le turban ou sous le fès^: 1594 DOC. (DOC. î. XVI193). - Din tc. arakçin, (dial.) arakcin, arakçin „idem". - Cf. scr. (a)ràkcin, magh. ara(k)csin. ARALÂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. „Interval, spaţiu, loc, distanţă; răgaz; (p. spec.) limpeziş, luminiş, poiană într-o baltă" CPIace, intervalle, espace; délai; clairière'). # Loc. vb.: (înv.) A(-i) face (cuiva) araiâc = a) ,,A(-i) face loc pentru a trece"; b) ,,A(-i) da un răgaz": 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. aralik „idem". - Cf. scr. aràiuk, alb. arallëk, arom. arăiike, arăiîke. - V. ara. ARÂP,-Ă s.m. şi f. (pop.; 1587 ->); pl. -i. 1. S.m. şi f. (Etnon.; înv. şi reg.) „Negru, african; arab, maur" ^Noir, Nègre; Arabe, Maure7): arap 1587 DOC. (DERS; în antrop. Arapul)) 1594, 1634, 1638 DOC. (DERS, DRH. A XXII 116, Bogdan 126); 1670 DICŢ. (Ban.) (HEM2 II 236); DOC. sec. XVI/2-XVII, CRON. sec. XVII/2- 49 XIX/1 LIT. sec. XVII/2-XIX/2, POP. sec. XIX, REG. (Mold.) sec. XX/l (Herţog-Gherasim), DICŢ. sec. XVII/2-XX; (înv.) arab sec. XVII DOC. (HEM2 II 237); CRON. sec. XVIII/l, harap 1776 LIt' (DA)' CRON sec. XIX/l, REG. (Munt.) sec. XIX/2 (HEM2 II 236), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Transilv.) hărâp 1825 LB. 2. S.m. şi f. (Pop., azi rar;^ uneori atributiv) „Om (fioros, neîmblânzit) cu părul şi pielea de culoare neagră sau foarte închisă, om negricios, brunet; (p spec) ţigan" ('Homme très brun; Bohémien'): harap sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 400); POP. sec. XIX/2 (ŞIO, DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; arap sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 236, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. S.m. (Zool.; reg., N. Mold.) „Numele unei lăcuste de culoare cafenie sau neagră, numită şi pârâitoare, căluţ-negru sau cosaş-negru (Psophus striduiusj' ONom d'un insecte noiraud^: arap, harap 1903 DOC. (DA). - Din tc. Arap, (înv.) Arab „idem (1, 2)", (dial.) arap [osurugu] „idem (3)" (Der. S., v. Suciu 137); poate şi din bg. arap „idem (2)"; pentru der. arăpesc (2), cf. tc. dial. arap oyunu „numele unui dans popular care se joacă la nunţi" (oyun „joc, dans"). (Var. arab din textele vechi provine, probabil, din tc., fiind reîmprumutată mai târziu, cu sensul 1, din fr. [Arabe], lat. [Arabus].) - Cf. şi ser. arap, harap, ngr. apăTrrjg alb., arom. arap, rus. arap-, pentru der. (h)arapină, cf. v.-sl. arapinü, ngr. apanrjvoc, pentru der. (h)arapcă, cf. rus., bg., ser. arapka. - Der.: (Augm., 2, pop.) arapi/ă s.m.: sec. XIX/2 POP. {ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Col., 1; înv.) arăpime s.f.: 1688 LIT. (DA); LIT. sec. XVII/2-XIX/2; (înv.; peior.) arapirtă (harapină) s.f. „Poreclă care se dă ţiganilor": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2 - XX/l; (înv.) arăpfe s.f., în loc. adv. Pe arăpie = „Arăbeşte": sec. XVIII/2 CRON. (DA); (înv., rar) arâpcă (harâpcă) s.f. = arăpoaică\ 1688 LIT. (TDRG2); (Pop.) arăpoăică (reg. hărăpoâică) s.f., adj. f. 1. S.f. (înv. şi pop.) „Negresă, femeie cujtenul negru, abanoasă'-. 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. Adj. f. (înv.) „(Despre găini) Dintr-o rasă cu carnea vânătă": sf. sec. XIX REG. (ŞIO); (înv.) arapésc (harapésc, harâpésc),-eâscâ adj., s.f. 1. Adj. „Specific sau aparţinând negrilor sau arabilor; din Arabia sau din Africa": 1620 LIT. (ALEX. 99); sec. XVII/2 ANON.^CAR.; CRON. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XVII-XIX/2, DOC. sec. XVII-XVIII (ŞIO, DA, Furnică 55), POP. sec. XIX/2. 2.S.f. art. (Etnogr.; înv., Dobr.) „Numele unui dans popular": sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 246); (înv.) arăpâşte adv. „Arăbeşte; ca arabii": înc. sec. XVIII LIT. (HEM2 II 247); DICŢ. sec. XIX/2. -Contaminare: (cio roi + arapină; pop., fam.; peior.) cioro(i)pină s.f. = arapină,: sec. XIX/2 LIT. (SDLR); DICŢ. sec. XX. - Antrop. Arapul (1587, DERS), Ara pa (1599, DERS), Arapeştii, Arăpiiă (HEM2 II 248-249), Arapu, Arapi, Arăpeanu (DNFR), Harapu (REL. AGR. II 135); antrop. literare şi mitologice: Arapuşcă(personaj mitologic) [rezultat p. et. pop. (v. HEM2 II 248-249) sau direct din Arap (v. ŞIO)]/ Harap (personaj din spectacolele de bâlci din trecut, reprezentând un negru fioros: sec. XX/2 LIT.), Harap-Atb (personaj al basmelor româneşti); top. Arapu (DTRO); zoon. (nume de câine negru) Harap, Arap(HEM2 II 237), (nume de cal) Arapu (DAMÉ 182). ARAST s.f. (înv.; sec. XX/l); pl. -ie. (Entop., Com.; Munt.) „Piaţă (într-un oraş)" ('Marché'): 1913 da. - Din tc. arasta „idem". -Top. Arasta (DA). 50 ARBÎU s.n. (pop., rar; 1857 ->); pl. -ie. 1. (Mil.; înv.) „Vergea cu care se încarcă sau se curăţă puşca ori pistolul" ^Baguette de fusil ou de pistolet'): arbiu, alibiu 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX; arbir, arghir (pl. -e) 1879 CIHAC II 543. 2. (P. anal.) pop.) „Băţul cu care copiii îşi încarcă puşcociul; climpuş, puştoc" CPetit bâton à l'aide duquel les enfants chargent leurs fusils en tige de sureau^: arbiu 1885 DOC. (HEM2 II 264); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. harbî „idem (1)". - Cf. bg., ser. arbija, alb. harbf, arom. (h)arbie, hârbă. - Der.: (Dim., 1) înv., rar) arbiâşs.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO). ARCÂs.f. (înv. şi reg.; 1649 -); pl. -le. 1. (înv.) „Protector, susţinător, reazem; intermediar, mijlocitor, avocat; regea (2Ţ ^Protecteur; médiateurO: arca 1649, 1719 DICŢ. (DLLV, TDRG2, ILLV 400); sec. XVII/2 CRON. (HEM2 II 271), 1824 DOC. (Iorga, S.N. 192); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DOC. sec. XIX/l. 2. (Constr.; reg., Munt.; mai ales la pl.) „Temelie, fundaţie, fundament (al unei clădiri); zidul din piatră, înalt de 60-100 cm, dintre temelia şi tălpile casei ţărăneşti" ^Fondement [d'une maison]; soubassement [d'une maison paysanne]'): harcâ 1884-1885 REG. (H); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DAMÉ 99, DDRF, ALR II/I [223]); arcâ sec. XX/l REG. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din te. arka „idem (1)" şi „sprijin, suport; zidul din spate al unei case, calcan1 (2Ţ Cappui, soutien; mur de derrière') (de unde, p. spec. şi/sau p. ext., sensul 2). - Cf. bg., ser. arka. - V. a real iu,-ie. ARCÂCI s.n. (reg.; 1592 -); pl. -uri. 1. (Entop.; Mold.) „Depresiune, curmătură, şa, văgăună, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte (unde sunt adăpostite, vara, oile sau vitele)" (Vallée ou gorge [où l'on abrite les bestiaux pendant l'été]'): 1592 DOC. (DOC. î. XVI 176; în top. Arcaciul lui Buture); REG. sec. XIX/2-XX/1 (HEM 1492, Porucic 45, Rotaru 4). 2. (Constr., Agric.; N.E. Munt., Mold., Dobr.) „Construcţie rudimentară din scânduri sau nuiele, spaţiu împrejmuit cu gard şi descoperit (în faţa unei târle), folosit ca ţarc, comarnic sau grajd improvizat; ocol, cerdac (3Ţ CAbri, pafe à bestiaux, écurie improvisée'): sec. XX/l REG. (ALR SN II [402]); REG., DICŢ. sec. XX (ÀRH. OLT. SN III 217, 233). 3. {P. anal) „îngrăditură făcută de pescari în apă în vederea reţinerii şi păstrării peştelui în bălţi, în timpul iernii" ('Clayonnage fait par les pêcheurs dans un cours d'eau'): 1931 CADE; DICŢ. sec. XX. ■ - Din te. arkaç „idem (1, 2)" (v. SCL 6/1992, p. 562) şi „împletitură, urzeală (a unei ţesături)" Otrame [d'un tissu]'), poate şi *„idem (3)". -Top. Arcaciul iui Buture (1592, DOC. î. XVI 176). ARCADÂŞ s.m. (înv., rar; 1835); pl. -i. „Tovarăş, camarad" CCompagnon, camarade, copain'): 1835 LIT. (DA). - Din tc. arkadaş „idem". - Cf. ngr. apKccvmorjg. 51 ARCALÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (înv., rar; sf. sec. XVII sf. sec. XVIII); pl. -ii. (Persoană) care se bucură de protecţia, de sprijinul une, (sau unor) autontaţi (om) □roteiat cu proptele, influent" C[Personne] protégée, privilegiee, puissante): alcaliu sf. sec. WlHnc. sec xilll ¿RON. (CM 158); arcaliu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. arkali „idem". (Var. sicaiiu— p. asim.) V. arca. ARGI-ODASÎ s.n. (înv., rar; 1822); pl. ?, pron. argi-o-da-si. (Admin.) „Sală de audienţe (a sultanului sau a marelui vizir)" CSalle d'audience'): 1822 CRON. (ŞIO). - Din tc. arz odasi „idem" (prin „degrecizare"). - Cf. ser. arz-odaja. - V. arz, odaie. ARMÂN s.n. (pop.; 1786 -); pl. -e. 1. (Agric.; pop.) „Loc unde se treieră cerealele, arie" CAire de battage7): harmăn 1786 DOC. (REL. AGR. II 540; în top. Hărmăneşti)) REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, I. CR. 2/1909, p. 55, Porucic 53, Rotaru 25); armân 1791 DOC. (REL. AGR. II 561); POP. sec. XIX/2, LIT., REG. (Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Rotaru 4, GR.S. IV 128), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Agric.; reg., Dobr.) „Treierat" OBattage du bléO: harmân sec. XX/l LIT. (DA). 3. (P'. ext.) reg.) „Loc îngrădit, lângă casă, unde se depozitează fânul, se închid vitele etc.; curte" OEnclos où l'on garde le foin, le bétail etc.; clôture, cour'): arman 1877 LM; REG. sec. XX/1 (Rotaru 4), DICŢ. sec. XIX/2-XX; harmân sec. XX/l REG. (Mold.) (I. CR. 2/1909, p. 55). 4. {P. ext.) reg.) „Casă boierească la ţară, conac (6Ţ ('Manoir'): armân 1958 DM. 5. (P. anai.; reg., Munt.) „Cerc, rotocol (creat la suprafaţa apei sau desenat pe pământ, inclusiv în jocul cu arşice [1])" CCercle, rondO: armeân (pl. armene) 1882 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, ALR SN V [1300]); armân 1893 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. harman, (dial.) arman „idem (1, 2)". - Cf. bg. harmân, ser. àrman, hàrman. - V. armangiu. - Der.: (Reg., Dobr.) armâni (arămâni, arămăni, hărmănî) vt. „A treiera grâul în arman (1)": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.) [armănit, hărmănit, ară mă nit s.n. = arman (2). sec. XIX/2 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. DOBR.)]. - Antrop. Arman, Hărmănescu (DNFR), top. Arman(u) (DTRO), Hărmăneşti (1786, REL. AGR. II 540). ARMANGÎU s.m. (înv., rar; 1857 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Agric.; Munt.) „Zilier la un arman (1); argat care păzeşte armanul (1)" CBatteur de blé à une aire; gardien d'une aire de battage7): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. harmanci, (dial.) armanci „idem". - V. arman. ARMÛZ s.m. (lit., rar; 1979 -); pl. armuji. (Nav., Tehn.) „Intervalul (umplut cu calafat [1]) dintre filele de bordaj sau dintre filele punţii w/^nÎr-r n^V6" ('Inten/alle entre les feuilles de bordage d'un navire7): armüz, harmüz sec. XX/2 DICŢ. (Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. armuz, harmuz „idem". 52 ARNĂUT s.m., adj. (ist. şi pop.; sf. sec. XVII -); pl. (I) arnăuţi. I. S.m. 1. (Etnon.; înv.) „Albanez" CAIbanais'): arnâüt 1733 DOC. (REL. AGR. I 337; în antrop. Arnăutu); sec. XVIII/l CRON. (HEM2 II 399); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; arnaüt 1839 VALIAN. 2. (Mii.; înv.) „Soldat din corpul de armată otoman format din albanezi" CSoldat du corps d'armée ottoman formé par des Albanais'): arnaüt sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 510, 511); CRON. sec. XVIII/1 (CM II 309). 3. (P. ext.) Mil.; ¡st.) „Soldat mercenar (albanez sau îmbrăcat în costum naţional albanez) care făcea parte din garda domnească din ţările române; poteraş, nefer (2)\ servitor înarmat din garda personală a unui boier" CSoldat mercenaire de la garde du voïvode roumain; valet armé d'un boyard'): arnăut 1776 DOC. (REL. AGR. I 613); 1825 LB; CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT., POP. sec. XIX/2, IST., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) arnaüt 1874 IST. (Aricescu I 302). 4. (Pext.) Etnogr.; înv., Mold.) „Fiecare dintre tinerii nuntaşi care se încingeau cu curele împodobite cu nasturi" CChacun des jeunes noces portant des courroies ornées de boutons'): arnaüt sf. sec. XIX REG. (DA). 5. {P. ext.) Etnogr.; înv., Mold.) „Numele unui dans popular care se joacă la nuntă" ('Nom d'une danse paysanne'): arnăut sec. XIX/2 DOC. (DA). 6. (Fig.; Vestim.; înv., Mold.) „Bucăţică de metal strălucitor cu care, la ţară, se împodobeau veşmintele; paietă" CSorte de paillette, de cannetille'): arnaüt sec. XIX/2 POP. (DA). 7. (Bot.; pop.) „Soi de grâu de primăvară, grâu durum (Triticum durumŢ CBIé de printemps [d'Albanie], froment dur^: arnâüt sec. XIX/2 REG. (Munt., Mold.) (HEM2 II 400-401, DA); DOC. sec. XX (FLORA ROM. 265), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. MOLD. I - GL.). II. Adj. (Bot.; pop.; la m. sg., în sintagma) Grâu arnăut = arnăut (1.7}. arnâüt 1812 DOC. (ŞIO); REG. (Olt., Munt., Mold.) sec. XIX/2 (HEM2 II 401, ŞIO, DA); POP. sec.XX (FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. Arnavut [pron. arna(w)uf\ „idem (1.1, 2)", Arnavut [bugdayi] „idem (1.7, II)" (v. ŞIO II 26, Suciu 137; bugday „grâu"). - Cf. bg. arnaüt(in), ser. (h)arnaut, alb. arnăut, magh. arno(l)t, arnauta, megl. arnăut. - Der.: (Dim., 1.3, înv.) arnăuţâ!s.m.: sec. XIX/2 POP. (DA); (Col., 1.2, 3; înv.) arnăuţime s.f.: sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 184); (înv.) arnăuţoăică s.f. „Albaneză": 1839 VALIAN; (înv.) arnăuţâsc,-eăscăadj., s.f. 1. Adj. „Albanez; care aparţine sau este specific arnăuţilor (1.1, 2, 3)": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2. 2. S.f. art. (Etnogr.; Munt., Olt.) = arnăutsec. XIX/2 REG. (HEM2 II 401, ŞIO); (înv.) arnăuţdşte adv. „Ca arnăuţii (1.1, 2, 3)": 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2. - Antrop. Arnăut(u) (1733, REL. AGR. I 337, 550; DNFR), Arnăuţescu, Arnăutoiu, Arnăuţoiu (DNFR), top. Arnăutu. ARNĂUT-PAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Mii.) „Comandant al corpului de armată otoman format din albanezi, comandant al arnăuţilor (1.2)" ('Officier supérieur commandant le corps d'armée ottoman formé par des Albanais'): sec. XVIII/1 CRON. (CM II 309). - Din tc. (înv.) *Arnavut pasa „idem". - V. arnăut, paşă. 53 c°l'nVeg. f'hTramL Ban.) „Bulb mic de ceapă obţinut din sămânţă şl care răsădit dl ceapa obişnuită; ceapă măruntă, ceapă de sămânţă (AUium schoenoprasum/ Clbo iei, dvetteo; arpagic isïo DICT. (TDRG>); UT. sec XW, DICT- sec. XIX-XX DOC sec XX (DA, FLORA ROM. 304, EM 2/1992, p. 28); (reg., Mold.) harpacia (s.f. sg.) 1841 DOC. (Kogălnlceanu-Negruzzl 13); DOC. sec. XIX-XX/1; (reg., Mold.) arpacica s.f. sg. 1845 DOC (DA); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) harbagic, harbagica (s.f. sg.) 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., S. Transilv.) herbegică (s.f. sg.) .1884-1885 REG (H)- (reg.) arpacic, harpagic, harpagică (s.f. sg.) sec. XX/l DICŢ., (reg., Munt.) arbagic sec. XX/l DOC. (DA); REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); (reg., Transilv.) parpangică (s.f.; şi la pl.: parpange/ë) 1913 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l (ALRM SN I [128]), DOC. sec. XX, (înv., Transilv.) parapangéie (s.f. pl.) sf. sec. XIX DOC. (DLR); (reg., Transilv.) parpangél sec. XX/2 REG. (DLR). - Din tc. arpacik (sogam), (dial.) arpaçik, arpaçik. „idem" (sogan „ceapă"); probabil şi din bg. arpagik, ser. arpadzik. (Var. f. - probabil prin atracţia genului gramatical al lui ceapă şi a genului şi formei lui pătlăgică, var. parpangică, parapangele - p. asim., poate sub influenţa formală a lui pătlăgică, pătlăgele; var. părpănge/- sg. refăcut din pl.) - Cf. şi alb. arpaxhik. ARPALĂC s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. -uri. (Fin.) „Indemnizaţie, plată suplimentară, diurnă" ('Bénéfice supplémentaire, pension, indemnitéO: sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 262); DOC. sec. XVIII/2. - Din tc. arpalik„idem". - Cf. ser. arpâiuk, magh. arpaiug. ARSĂZ,-Ă adj. (înv., rar; 1879); pl. -i, -e. „Neruşinat, neobrăzat, lipsit de pudoare" ('Éhonté, impudent^: 1879 CIHAC II 544; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. arsiz „idem". - Cf. ngr. apcriÇijç, alb. arsëzë, arom. arsfz. ARŞÎC s.n., s.m. (lit.; 1839 -); pl. (s.n.) -eşi (reg.) -uri, (s.n., s.m.) -I 1. (Anat.; azi rar) „Os al articulaţiei genunchiului la picioarele mieilor şi caprelor (folosit în jocul numit arşice [2])) os al articulaţiei piciorului, deasupra copitelor, la vite; giol (2)' COssejetO: arşic 1839 VALIAN; LIT., REG. sec. XIX/2 (CONV. LIT. XVII 472), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold.) aşic sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 418); (rar) arşică (s.f.) sec. XX DICŢ. # Loc. subst.: (La pl.) Jocui¿'¿/(sau, după regiuni, în sau, rar, ia) arşice où Jocuide-a arşicele = arşice (2). sec. XIX/2-XX/1 LIT., POP., DOC., DICŢ. (ŞIO, DA). # Loc. vb.: (Pop.) A face (ceva sau pe cineva) arşice = „A rupe în bucăţi, a sfărâma, a zdrobi; a omorî, a nimici (în bătaie)": sec. XX/2 LIT. 2. (La pl.) „Numele unui joc de copii la care se folosesc arşice (1), aruncate sau ovite astfel încât să ajungă cât mai aproape de centrul unui cerc desenat pe pământ, numit a/7773/7 (5), capre, gioale (v. s.v. gioi[3])" OJeu aux osselets, jeu des osselets'): arşice 1857 MnnZU' DnOC;»S0G' XIX/2-XX/1 (ŞIO, DA), LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DA, FOLC. GL.); (înv., Mold.) arşici (s.m.), (înv., Munt.) arşicuri sec. XIX/2 LIT, (ŞIO, DA). 54 - Din tc. aşik, (dial.) *arsïk „idem (1)", aşik [oyunu] „idem (2)" (oyun „joc"). (Var. cu -rş- ar putea fi etimologice [cf. tc. aşi, dlal. arşi „altoi; vaccin"; aşmmak, dial. arş/nmak „a se toci, a se destrăma, a se deteriora": Der. S.] sau, eventual, rezultatul unei evoluţii paralele, prin epenteză, în rom., arom., ser. şi alb.) - Cf. bg. asik, ser. ars/k (notat arsikîn CDER), alb. ashëk, (dlal.) arshik, arom. aşic, iş/'c, arşic. - Der.: (înv., rar) arşicârs.m. „Copil care are pasiunea arşicelor (2)": 1877 LM; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Antrop. 4/y/c(DNFR). ARŞÎN s.m., s.n. (reg.; 1839 -); pl. (1) -i, (2, 3) -eşi -uri. 1. S.m. (Dobr.) „Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,758 m (DDRF), 0,68 m (ŞIO) sau cea 0,80 m (GL. DOBR.); cot, haiep (1Ţ CAune turque, coudée [mesure de longueur]'): 1883 LIT. (ŞIO, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). 2. S.n. (Tehn.; Dobr., înv. şi Munt.) „Un anumit numar de jurubiţe de tort care, ridicate de pe 'răşchitor şi răsucite în formă de spirală, se opăresc în cenuşă, fiind astfel pregătite pentru ţesut" OUn certain nombre d'écheveaux7): 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). 3. S.n. {P. anat.) Dobr.) „Marginea de sus a sobei" CLe bord supérieur du poêle7): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. arşin „idem (1)" şi „răşchitor, vârtelniţă, depănătoare" ('dévidoire') (de unde, p. ext. sau prin condensare dintr-o sintagmă, sensul 2, v. Suciu 21). - Cf. bg. arsinjdem (l)"şi „răşchitor", ser. ars/n, alb. arshin „idem (1)"; cf. şi ucr., pol. arsin, rus. arsin (> rom. înv., Mold. arşin, harşin s.m. „veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m; cot rusesc": înc. sec. XVIII LIT. [DA]; DOC. sec. XVIII). ARZ s.n. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -uri. (Admin.) 1. „Memoriu, petiţie, cerere, reclamaţie, plângere, jalbă (adresată sultanului ori marelui vizir de către domnitorul sau boierii români); rued' CRequête, mémoire, supplique, pétition [présentée au sultan ou au grand vizir par le voïvode ou les boyards roumains]'): arz sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM I 486, 489, II 146, 341, 346, DA, ŞIO), DOC. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 4, 337, MDD), LIT. sec. XX/2 (ca arhaism, golit de sens); (înv., rar) harz sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, HEM2 II 450, DA). 2. {P. ext.; rar) „Poruncă emanată de la sultan" COrdre du sultan7): arz sec. XX IST. (MDD). - Din tc. arz „idem (1)". - Cf. scr. arz, àrza, mgr. àpÇei, magh. arz, ârsz. - V. argi-odasi, arzihal, arzmahzar. ARZIHÂL s.n. (înv.; sec. XVII/2 - miji. sec. XIX); pl. -un. (Admin.) „Petiţie, jalbă, plângere (adresată sultanului sau marelui vizir de către o persoană particulară); rued' ('Pétition, supplique [présentée au sultan ou au grand vizir par un particulier]7): arzahâl sec. XVII/2 CRON. (DA); arzihal, arzuhâl, arzehâl sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; arzohâl, arzavăl sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); arzovâl, harzovâl sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (Mold.) argihâl 1826 DOC. (DA). 55 - Din tc. arzuhal, (înv.) arzïhal, arzihal, arzohal, (pop.) arzoval, (dial.) arzuval „idem". (Var. argihal- prin „degrecizare" hipercorectă; arzahai, arzavai-p. asim ) --Cf. bg harzu(v)ai ser. arzà(h)ai, arzàvan, arzùhal, arzùval, ngr. ap^ovyùM alb. arzu(h)ai, magh. (h)arzual, arzoâi, arom. argiuhâle, rgiuhâle, arugiuhâte, aruzuvăie. - V. arz, hal. ARZMAHZÂR s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XIX/2); pl. -¿/r/şi (rar) -e. (Admin.) „Petiţie colectivă (adresată sultanului sau marelui vizir); ruca^ mahzar1' CPétition collective [présentée au sultan ou au grand vizir]7): arzmagzar, arzumazar, arzumagzar sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 351, 482, II 16, 144, ŞIO); azmazâr, arzmarzâr, armazăr sec. XVIII/1 CRON. (CM II 278, DA); arzmahzâr 1802 DOC. (ŞIO); LIT., IST. sec. XIX/2; argfmagzâr(iu) înc. sec. XIX CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) arzïmahzar, arzimahzar, arzumahzar „idem". (Var. armazar, azmazar-p. disim.; arzmarzar - p. asim.; argimagzar - prin „degrecizare") - Cf. ser. arzl-mahzar. -V. arz, mahzar. ASCHÉR s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. (2) -I (Mil.) 1. (La sg., col.) „Armata otomană, nizam (12)) trupe otomane, oaste otomană; corp expediţionar otoman" (T'armée turque; troupes ottomanes'): aschériu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); aşchăriu 1822 DOC. (Mold.) (ŞIO, DA). 2. „Soldat turc, nizam (II), ascherliü' ^Soldat turc1): aschér sec. XIX/l CRON. (HEM2 II 459); LIT., IST. sec. XIX/2 (ŞIO, Aricescu I 315). - Din tc. asker „idem (1, 2)". - Cf. scr. àsker, àscer, ngr. aoKèpi, alb. asqér, magh. askar, arom. askére. -V. ascheriiu, cazascher, serascher. ASCHERLÎU s.m. (înv.; 1774 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Mil.) „Soldat turc, ascher (2), nizam (II)' ^Soldat turc7): ascheriiu 1774, 1790 DOC. (ŞIO, REL. ,AGR. I 770); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (Furnică 337), CRON. sec. XIX/1; iscarliu 1825 DOC. (Furnică 337). - Din tc. (înv.) *askerli „idem" (ŞIO; literal: „care aparţine armatei, care face parte din armată"). (Var. iscarliu- prin metateză dintr-o var. *aschiriiu.) - Cf. arom. asker/i, askiriî,i\dem" (DDA). - V. ascher. ASLÂN s.m. (înv., rar; 1817 - sec. XX/l); pl. (1) -/ 1. (Zool.) „Leu (Panthera ieo)' ('Lion'): aslân 1817 CRON. (HEM2 II 500); arslăn (DA). 2. (Bot.; la sg., atributiv, în sintagma) Cireşe as/an = „Un soi de cireşe (roşii sau negre)" CUne variété de cerises^: asian 1872 DOC. (HEM2 II 501). - Din tc. asian, arsian „idem (1)"; cu sensul 2- probabil prin condensare dintr-un comp. c., cf. tc. asiankuyrugu „coada-leului" (kuyruk „coadă"), asianpengesi „albumeală, creţişoare" \penge Jaba ), aslanagzi„gura-leului" {ag/z„gură"). - Cf. bg., arom. asian, arsian, scr. ârsian, ngr. cuj/jj.vi, alb. asian „idem (1)". - Antrop. Asian (1576, HEM2 II 501, REL. AGR. II 162, DNFR), (înv.) Asiana (HEM2 II 501) -probabil împrumut antroponimic, poate preosmanliu sau prin filieră ngr. ori slavă. 56 ASMACIÛC subst. sg. (reg., azi rar; 1853 -^). (Bot.) 1. „Plantă erbacee plăcut mirositoare, cultivată ca plantă culinară (de obicei numită hasmaţuchi)] tarhon (2) (Anthriscus cerefoiium)' ('Cerfeuil'): (înv.) hàrmagiüc 1853 DICŢ. (S.E. Transilv.) (TDRG); (înv.) asmăciuc 1857 POLIZU; (înv.) aţmaciuc 1879 CIHAC II 503; (înv.) haşmaciucă (s.f.) sec. XIX/2 DOC. (ŞIO); asmaciuc 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. 2. (P.: ext.) Transilv.) „Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbuie, dispuse în umbele (Anthriscus silvestrisŢ CAnthrisque silvestre7): haşmaciucă (s.f.) 1906 DOC. (DA). - Din tc. asmacik, (înv. şi dial.) *asmacuk, *asmaguk „idem (1)". (Var. aţmaciuc, harmagiuc - sub influenţa formelor aţmaţuchi, haţmaţuchi, harmaţuchr, var. lit. hasmaţuchi şi var. înv. şi reg. amazüchi, asmaţiu, asmaţuc, asmaţuchi, asmaţuic, asmăţâi, asmăţui, aţimaţuchi, hagimaţuchi, harmaţuchi, haşmaţuchi, haţmaţuchi provin, foarte probabil, dintr-un intermediar ngr. *aopaxÇoÙKï, pentru atestările acestora [prima din 1773], v. DA, s.v. asmaţuchi.) - V. asmă. ASMÂN s.m. (reg., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -i. (Zool.) 1. (Dobr., S. Mold.) „Berbec sau ţap castrat; batai1 (1.1)' CBélier ou bouc châtrés'): (S. Mold.) hasman, hazmân, (Dobr.) asmân sec. XIX/2 REG. (ŞIO, TDRG, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (N. Serbiei) „Berbec; miel" CBélier; agneau'): hăzmân sec. XX/l REG. (ARH. FOLK. VI181). - Din tc. azman (dial.) „idem (1)" (Der. S.; lit. „foarte mare, enorm"; v. SCL 5/1985, p. 408). (Var. hăzman, în N. Serbiei - probabil împrumut direct din turcă, p. gener.). - Cf. ser. azman „mistreţ", arom. asmân „idem (1)". ASMĂ s.f. (reg.; 1887 -); pl. -e. (Bot.; Dobr., înv. şi Olt.) „Vlţă-de-vie crescută după tăierea până la rădăcină a tulpinii; lăstar de viţă; răsad de viţă dintr-un butuc vechi" CJeune pousse de vigne'): (înv., Olt.) asmă 1887 REG. (HEM2 II 502); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Dobr.) hazmâ, hazmân (s.n.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. asma „viţă-de-vie (cultivată în formă de boltă); viţă sălbatică; boltă de viţă; coardă de viţă" ('vigne; treille') {p. restr. şi/sau p. spec.). (Var. hazman - prin falsă derivare, cu suf. rom. -an.) - Cf. bg. asmă „viţă-de-vie", ser. âsma „soi de viţă-de-vie care se cultivă în formă de boltă". - V. asmaciuc. ASTÂR s.n. (reg.; 1508 -); pl. -e. (Vestim., Nav.; Dobr., Mold., înv. şi Munt.) „Un fel de pânză groasă, bogasiu (1), etamină (folosită în trecut mai ales pentru căptuşeli, iar astăzi îndeosebi la confecţionarea pavilioanelor de nave); căptuşeală, dublură (la haine)" CSorte de toile grossière, étamine; doublure7): astâri(u) 1508, 1841 DOC. (Bogdan 27, Kogălniceanu-Negruzzi 67); DOC. sec. XVI-XIX/1 (HEM2 II 516, ŞIO, TDRG), REG. (S. Mold.) sec. XX/l (ALR SN II [527], CV 7/1949,^p. 33); astâr 1509 DOC. (DERS); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XVI-XVIII (ŞIO, Furnică XXVII, 11), LIT. sec. XX/l, REG. (Dobr., E. Mold.) sec. XX (ALR SN II [527], GL. DOBR.), DICŢ. sec. XIX/2-XX (Dicţ. Mar.). 57 - Din tc. astar „idem" şi „căptuşeală de scânduri, de gips, de ipsos, de ciment etc. aplicată pe un perete" Odoublure de bois ou de ciment sur un mur'). - Cf. bg. astar, hastar, ser. astar, hâstar, ngr. cccrmp(i), alb. astar, magh. astar, estar, arom. astare. - Der.: (înv.) astaragius.m. „Fabricant şi/sau negustor de astar : 1784 DOC. (ŞIO); (Pop., azi rar) astărivt. „A căptuşi (cu astar sau cu scânduri)": 1870 COSTINESCU; REG. (Mold.) sec. XX/l (ALR SN II [528]), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 [(Vestim., Constr.; pop.) astereâiă s.f. Căptuşeală (la haină etc.); căptuşeală de scânduri (care susţine invelitoarea [de tablă etc.] a unui acoperiş, o boltă de beton în timpul turnării etc.)": astăreâiă 1827 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XIX, DICŢ. sec. XX/l; astereâlă 1949 REG. (CV 7/1949, p. 31); REG. (Mold.) sec. XX (LEX. REG. I 63), DICŢ. sec. XX/2]. AŞ interj, (pop., fam.; 1840 -); scris şi aşi. „Aiurea!, Nici vorbă!, Nicidecum!, Da de unde!, Ţi-ai găsit!, Vorbă să fie! Asta-i prea de tot!" OBah!, Pas du tout!, Jamais!, Pas moyen!, Allons donc!, Par exemple!'): aş 1840 DICŢ. (TDRG2); 1852 LIT. (HEM2 II 556-557); REG. (Mold.) sec. XX/l (Herţog-Gherasim), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 28); (înv.) aşa sec. XIX/2 LIT. (HEM2 II 558, 562). - Din tc. hâşa, hâşâ, haşa „idem" (Redhouse, TS, OTS). - Cf. arom. hâşa „idem", alb. as AŞIBOIA s.f. sg. (înv., rar; 1792). (Min.) „Ocru, argilă sfărâmicioasă de culoare cărămizie, folosită ca materie colorantă" COcre, argile friable de couleur brique'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. aşiboya(si) „idem". AT s.m. (ist. şi reg.; sec. XVIII/2 ->); pl. ap. (Zool.) „Cal (mai ales armăsar) bun, de călărie, beighir, bidiviu (1.1), binec, cal turcesc; cal dobrogean" CCheval de selle, [surtout] etalon; cheval de Turquie; cheval de Dobroudja'): at sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP. (şi N.V. Bulg.) sec. XIX/2-XX/1 (HEM2 II 603, Bucuţa - GL.); hat (pl. înv. şi hăţi, hazi, hate [s.f.?]) 1814 LIT. (Ban.) (DA); LIT. (Mold., Ban.) sec. XIX-XX/1, POP. (Dobr., Munt.) sec. XIX/2-XX (HEM2 II 602-603, ŞIO, DA, FOLC. OLT - MUNT. III - GL.). - Din tc. at „cal" ('cheval') (p. spec.); în Ban., N.V. Bulg. - probabil (şi) din bg., ser. at, hat „cal (arab)". - Cf. şi ngr. ăn, alb., arom. at„cal; armăsar". - V. atiiu. - Der.: (înv., rar) hatoăicăs.t „Iapă de călărie": 1821 DOC. (ŞIO). ATLAZ s.n. (lit.; 1462 -); pl. -urişi -e. 1. (Vestim.; lit.; reg. şi în Transilv.) „Ţesătură de mătase lucioasă pe o singură faţă şi adesea multicolora, folosită mai ales pentru căptuşeli şi feţe de plapumă" CSorte de satinO: atlaza, sa^' mai de9rabă, pl., în loc de atiaze) 1462-1463 DOC. (S. Transilv.) XVTT R T 4T\/ lofc2.^1580, 1588, 1601, 1621' 1681 D0C (DERS' HEM2 11 626' S10' DIR STri p* p' IV ,D0C- sec- XV/2-XIX, CRON. sec. XVII/2-XVIII (CM I 164, 165, ŞIO), POP. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX (Iordache 134), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX- (pod.') acaz sec. XVI DOC. (DILR II 350); DOC. sec. XVI-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX (ŞIO,' HEM2 II 58 626, DA, FOLC. MOLD. I - GL., Papahagi, C.L.); (pop.) atlás 1825 LB, 1839 VALIAN; LU., IST. sec. XIX/2, POP., DOC. sec. XX/2 (FOLC. MOLD. I - GL., EM 51/1992, p. 22), REG. (Olt.) sec. XX (Iordache 134), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. anal, şi, probabil, p. et pop., după agiică) Bot.; reg., Mold., Munt.) „Numele unei plante cu flori albe, (probabil) aglică (Filipéndula vuigaris)' CNom d'une plante: filipendule?'): agláz, aglás sec. XIX/2 POP. (DA); POP. (Munt.) sec. XIX/2-XX (FOLC. OLT- MUNT. IV 21); aclâz sec. XX/l REG. (E. Mold.) (ARH. FOLK. II115). - Din tc. atlaz, atlas „idem (1)"; în Transilv., probabil (şi) din germ. Atlas, magh. atlasz(selyem). (Var. ac/az, ag/az - prin adaptare fonetică [grupul -tí- fiind neobişnuit în română.) - Cf. bg. atiáz, ser. atias, ngr. arMÇi, arom. atiăze, tăiâze. - Der.: (Dim., 1; înv.) atlăjels.n.: 1777-1782 DOC. (Furnică 55); DOC. sec. XVIII/2. ATLÍU s.m. (înv., rar; 1788); pl. -ii. (Mii.) „Călăreţ, cavalerist (din oastea otomană)" OCavalier [turc]'): 1788 DOC. (ŞIO). - Din tc. ath „idem". - Cf. ngr. axliSa. - V. at. ATMIŞCE s.f. (înv., rar; 1620); pl. -ele. (Vestim.) „Denumirea unui tip de blană (probabil provenind din oraşul Simferopol)" CSorte de fourrure'): 1620 DOC. (HEM2 II 627). - Din tc. *Akmescit [kürkü] „idem" (v. Suciu 137; adaptat după suf. rom.'-æ; Akmesçit „Simferopol", kürk„blană"). AVAÉT s.n. (înv. şi reg.; 1749 ->); pl. -uri; scris şi avaiet 1. (Fin.; înv.) „Impozit, contribuţie bănească, dare, taxă plătită în trecut moşierului, bisericii, starostelui breslei ori statului, în schimbul unor beneficii" ('Impôt, redevance, taxe perçue comme revenu au profit du propriétaire fonder, de l'église ou de l'État'): havaét 1749, 1772, 1786, 1792 DOC. (REL. AGR. I 488, II 449, DIB 1960, p. 147); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; avait 1776 DOC. (REL. AGR. I 604); havalét 1794 DOC. (REL. AGR. II 602); avaét 1775, 1781 DOC. (REL. AGR. I 679, II 466); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/1 (HEM2 II 676). 2. {P. spec.) reg., Munt., azi rar) „Zeciuiala luată celor care îşi fac ţuică la povarnă de către proprietarul acesteia" ('Part convenue qu'on rend au propriétaire d'une brûlerie sur l'eau-de-vie que l'on fait fabriquer chez lui'): avaiétîne. sec. XX REG. (DA). - Din tc. (înv.) avait, avaid, avayd, (dial.) avayit, avayit (Der. S.) „venit, rentă; taxă plătită contra unui serviciu; cadou, bacşiş" (Yevenu, rente; taxe contre un service; cadeau, pourboire') {p. spec). (Var. havalet- prin contaminare cu havalea, v. s.v.) - Cf. alb. havajét „arendă". AVALÍM interj. (înv., rar; sec. XIX/2). (S. Mold.) „Bravo!, Perfect!, Bun!, Bine!, Aferim1 ! (1Ţ CBravo!, Parfait!'): sec. XIX/2 POP. (HEM2 II 676). - Din tc. eyvallah „idem" (prin contaminare cu rom. aferim, v. s.v:, cf. ŞIO I 63). - Cf. bg. vallaha, ser. ejvala. 59 AVÂNVĂ adj. (pop., azi rar; sec. XVII/2 ); pl. -t,-e. „ , Grozav, straşnic, cumplit; aprig, nemilos, dur, crud, iute la manie, violent; rau, perfid (Terrible epatant; cruel, rude, dur, impitoyable, violent, mechant, perfide^- avan sec. XVII/2 LItThEM 2148)- 1719 DICŢ (ILLV 382); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XVII/2-XX/1, POP., REG. (mai ales Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv., N. Mold., Transilv.) avâm sec. XIX/2 REG. (ŞIO, DA). (Sensurile „isteţ, priceput, glumeţ, pişicher" date în DICŢ. reprezintă interpretări eronate ale contextelor.) - Din tc. (înv. şi dial.) avan „idem" (Y.Tar.S., Der. S.), (lit.) avvan „perfid". - Cf. ngr. aftăvig „calomniator", ser. avan „perfid, trădător"; cf. şi ser. avanica „om crud" (> rom. reg., Transilv. avaniţă„intrus": CDER), ngr. ofiavia„calomnie, opresiune" (> rom. avanie „batjocură": DA, CDER). - Conversiune: (Pop., azi rar) avan adv. „Cumplit, grozav, fără milă, cu cruzime, în mod violent": 1875 LIT. (DA); UT., POP. sec. XIX/2-XX/1. AVÂTs.m. (lit.; 1794-); pl. avaţi. (Zool.) „Numele a două varietăţi de peşte răpitor, marin şi fluvial, din familia Cyprinidae, cu solzi mici, având lungimea de 35-40 cm şi culoare verde-albăstrie pe spate, argintie pe laturi şi albă pe burtă: vrespere, peşte-lup, peşte-ţigănesc (Aspius aspius)) boulean, vâlcan, vâlsan (Aspius rapaxŢ CAspe7): avat 1794 DOC. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (Dobr., S. Mold.) (HEM2 II 683), DOC. sec. XX (DA, Kâszoni 174, EM 12/1992, p. 29), LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold.) haot sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 683); (înv., Mold.) haută (s.f.) 1884-1885 REG. (H); (reg., Mold.) haut sec. XIX/2 REG. (H, HEM2 II 683); DOC. sec. XX (DA, Kâszoni 174); (reg., Dobr.) avâd, (E. Munt.) arvât, arvâd sec. XIX/2 REG. (HEM2 II 683, TDRG2); DOC. sec. XX/2 (Kâszoni 174); (reg.) havât, havut 1909 DOC. (DA); (reg., Mold.) hăut, aun, (Transilv.) hauţ sec. XX/2 (Kâszoni 174). - Din tc. havut, haut (v. HEM2 II 683, ŞIO, TDRG, DA, DM, CDER), avat (v. ŞIO, ŞDU, NŞDU), (dial.) *havat, *avad „idem" sau „cambulă" (Tlet; carrelet, plie'). (Var. arvat, arvad-prin coarticulare.) (După CADE, DEX - cu etimologia necunoscută.) - Der.: (Augm.; reg.) avăţois.m.: (înv., E. Munt.) avăţoisec. XIX/2 REG. (HEM2 II 683); (reg., Dobr.) arvăţoisec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). AVĂ s.f. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -e. (Tehn.; Dobr., E. şi S. Munt., S. Olt., S.E. Mold.) „Unealtă de pescuit alcătuită din două sau trei plase obişnuite, aşezate vertical în apă cu ajutorul unor fiotoare de plută fixate la marginea lor superioară şi al unor lesturi la cea inferioară" ODrege [= filet de peche]'): sec. XIX/2 REG. (Dobr) (HEM II 684); DOC. sec. XX/l, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (D. Mar., Ţurlan 53). Din tc (dial.) [balik] avi (lit. bahkagi) „plasă de pescuit, năvod, mreajă" Cfilet de peche') nocr5/DfC; “"pe5te/ cu tc. -/ > rom. -ă) sau din tc. (dial.) av (Der. S.; lit. ag) „plasă de pescuit, mreaja^ şi plasa, fileu (de orice fel)" (deja condensat în limba turcă; în acest caz, SiQsnrea LnJaeÎÎ sru,bstantlvelor feminine se datorează influenţei lui plasă, mreajă, v. LR 2 PV^51' SCL 6/1"2' P- 562-563' Suciu 21~22' 137). - Cf. ucr., rus. dial. „idem" (considerat împrumut din rom., v. Ţurlan 53). (După DICŢ., din tc., bg. av „vânătoare") 60 AVGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1791- miji. sec. XIX); pl. ? (Mii.) „Comandantul corpului de avgii (v. s.i/.) de la curtea domnitorului român, şeful vânătorilor oficiali ai curţii domneşti, baş-vânător (v. s.v. baş)" COfficier de la vénerie, chef du corps de chasseurs de la Cour des voî'vodes'): 1791 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. avei başi (scris şi avcibaşi, v. OTS), (înv.) avgï basa „şeful corpului de vânători al saraiului" Ole chef des chasseurs du palais ottoman7) (OTS), „comandantul Regimentului 33 de seimeni (v. s.v.)" Cchef du 33e Régiment de seimeni') (p. ext). - Cf. ser. avdzibasa, magh. avuezi bassi - V. avgiu, baş. AVGÎU s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -ii. (Mii.) „Militar din corpul de vânători care asigura vânatul pentru masa domnească, iar în timp de război era dispus în tabără în preajma domnitorului, asigurând paza acestuia; vânător oficial al curţii domneşti" ^Soldat du corps de chasseurs de la Cour des voïvodes roumains7): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. avei „vânător; soldat din Regimentul 33 de seimeni" Ochasseur; soldat du 33e Régiment de seimeni') {,o. ext.). - Cf. bg. avgija, ser. avdzija, arom. avgi - V. avgi-başa. AVRÂD subst. sg. (înv., rar; 1817). „Denumirea unei exclamaţii injurioase, a unei înjurături triviale turceşti; anasâna?" ÇNom d'un juron trivial employé par les Turcs'): 1817 CRON. (HEM2 II 693). - Din tc. (pop., arg.) avrad[mi siktim] „exclamaţie injurioasă trivială" fjuron trivial') (prin condensare şi conversiune, v. Suciu 137; avrad „nevastă", avradmi „pe nevastă-ta", sik-„a întreţine raporturi sexuale"). AZAP s.m. (ist. şi reg.; 1479 ->); pl. -i. 1. (Mii.; ist.) „Soldat din vechea miliţie otomană; (la pl.) corp de infanterie (marină) neregulată al armatei otomane, format din arcaşi de elită, recrutaţi, la nevoie, din teritoriu şi folosiţi în marină sau, mai rar, în trupele terestre" ^Soldat de l'ancienne milice ottomane7): azăp 1479 DOC. (DERS); 1517, 1568 DOC. (DERS; în antrop. Azap, top. Azăpem); LIT. sec. XIX/2; asâb 1988 DEX-S. 2. (Reg., Transilv., fam.) „Gurmand, mâncăcios, mâncău" CGros mangeur, gourmand'): hăzăp 1906 REG. (DA). (Atestările discontinue sunt, probabil, rezultatul reîmprumutării succesive şi autonome.) - Din tc. azap, (înv. şi dial.) azab „idem (1)" şi (dial.) „puternic, voinic" (Der. S.) (de unde, probabil, p. ext. şi p. depr., sensul 2, dacă nu cumva în Transilv. provine din ser. sau magh.). -Cf. mgr. aţamSeg (> rom. înv. azapizi s.m. pl. „idem (1)": sec. XIX/l CRON. [DA]), ser. azap, àzab, ngr. aÇô.nriç, magh. azap „idem (1)". - Antrop. Azap (1568, DERS), Hazaparu (EM 12/1992, p. 25), top. Azăpeni (1517, DERS; 1552, HEM2 II 705). AZĂR adj. invar, (adesea adverbial) (reg.; 1930 -). (Olt., Munt.) „Gata, pregătit, aproape să..." OPrêt, sur le point^de„.'), mai ajes în loc. vb. Asta azâr = „A fi gata (să...), a fi pe punctul (de a...); a sta la pândă, a pândi7: 1930 REG. 61 (GR. S. VII 246); REG. sec. XX (Coman, GL., LEX. REG. I 40, II 67, GL. ARG.), LIT. sec. XX/2 (Dumitru Popescu, Vitralii incolore, Bucureşti, 1985, p. 217). - Din tc. hazir „idem" (v. Graur, AER 27); pentru loc. vb., cf tc. haztr bulunmak, hazir olmak „a fi gata, a sta pregătit să..." (olmak „a fi", bulunmak „a se afla"). - Cf. ngr. arom. hăzîre, megl. (h)az'ir. - Antrop. Azâru(DWR). ÂZLU s.n. (înv., rar; 1802); pl. -uri. (Admin.) „Destituire, detronare, mazilire (a domnitorului român de către Poartă)" ('Destitution, déposition [du voïvode roumain par la Porte]'): 1802 DOC. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv.) A face (pe cineva) azlu = „A destitui, a mazili": 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. azi, azil „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. azietmek„idem" (etmek„a face"). - V. mazâl^-ă. 62 B BABA s.f. (lit.; 1893 -); pl. -le. (Nav.) „Piesă cilindrică de metal, de lemn sau de beton, în formă de mosor, având înălţimea de 40-60 cm (fixată pe puntea navelor, pe dane, pe diguri etc.), de care se leagă parâmele (v. 5.1/.) navelor acostate" ('Bitte'): 1893 DDRF; REG. (Dobr., E. şi S. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 59), DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX (DA, Rotaru 5, DM, DEX, Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. baba „idem". BABADÂM s.m. sg. (înv., rar; sec. XIX/2). (Mold.; în loc. adv.) De (pe) când (sau de la) Adam-Babadam = „Din moşi-strămoşi, de demult, de când cu moş Adam" CDu temps que la reine Berthe filait, au temps où les bêtes parlaient, du plus loin qu'on se souvienne'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA). - Din tc. babadan [babaya] „idem" (baba „tată; strămoş") (p. et. pop., după Adam, loc. adv. imitând şi dezvoltând structura locuţiunii de când cu moş Adam). - Cf. bg. babadan „moştenit", arom. babandan „din tată în fiu" (v. Drimba 128). (După ŞIO, urmat de DA, dintr-un tc. *babadam [< baba adam „om bătrân şi înţelept, om brav, om de omenie]".) - V. babalâc. -Antrop. Babadan (DNFR). BABALÂC s;m., s.n. (pop.; sec. XIX/l -); pl. (s.m.) -i, (s.n.) -e. I. S.m. 1. (înv.) „Om în vârstă, moş, bătrân (venerabil)" CHomme âgé, vieux7): babalâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO); 1831 DOC. (DTRO; în antrop. Babalâcu). 2. (P. depr. şi, probabil, p. et. pop., după babă) pop., fam.; peior.) „Om bătrân, neputincios şi ramolit; hodorog, beşleagă (2), matuf (1), şandrama (4)' ('Vieillard, barbon'): babalâc sec. XIX/2 REG. (Mold.) (HEM2 III 50); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 4). II. S.m., sji. (Tehn.; reg.) 1. S.m. sau, poate, s.n. (v. DA) (Constr.; Mold.) „Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt, în jurul căruia moara poate fi învârtită în bătaia vântului" CPilier, arbre central du moulin à vent'): babalâc, babalüc sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 50, DAMÉ 162); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) băbăluc sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 350); (înv.) bobolâc, bubulâc 1884-1885 REG. (H). 2. S.m. sau s.n. (Constr.; Mold.) „Stâlp de lemn care sprijină coastele prispei; stâlp de care se fixează uşile pivniţei; tarac, taraş, bondoâ, parmad (1), dlred' OPilier [de la véranda d'une maison paysanne, etc.]7): bubuiüc 1897 REG. (DAME 95, 100); DICŢ. sec. XX/1; bulubüc 1910 REG. (Pamfile, I.C. 403); babaluc sec. XX/2 REG. 63 CLEX REG II 94) 3■ S.n. (Nav.; Dobr.) „Cui de lemn fixat în capătul bărcii de pescuit, de care se ancorează barca sau năvodul" CBarre de bois attachée au bout du canot, en vue d'y ancrer le canot ou le filet de pêche7): babalâc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. babalik, (înv. şi dial.) babaluk „idem (1.1)", probabil şi *„idem (II. 1, 2, 3) , cu aceste din urmă sensuri, probabil şi în formele dial. *bobalîk, *bubalïk; cf. tc. (înv. şi dial.) baba, (dial.) buba, boba „stâlp gros care sprijină streaşina sau acoperişul" (Y.TarS., Der. S.). (Cu sensurile II.1, 2, 3 — poate şi p. et. pop., dupa babă „idem [II.1, 2] şi „bârnă montata la prova unei corăbii, spre a ţine funia ancoreir). (Var. bubuluc — p. asim., bubuiac, buiubuc— prin metateză.) - Cf. ser. babaluk (> rom. reg., Ban. babaiuc, băbăiuc„moşi-strămoşi": sec. XIX/2-XX REG. [DA, Gămulescu]), bg. babu/ak „bunic", alb. babëiôk „idem (1.1)", megl. baba/ok. -V. babadam. - Antrop. Babalâc(u), Bubuiac ( 1831, DTRO; DNFR), top. Babalâc (DTRO). BABÎC s.n. sg. (lit., rar; 1993 -). (Alim.) „Salam crud, uscat şi presat, puternic condimentat, preparat din carne de oaie şi de vită" ('Sorte de saucisson, de mortadelle crue, séchée et pressée7): 1962 DER; Iorgu Iordan îl cunoştea din Buzău (DNFR, s.v. Babic). - Din tc. (dial.) babik, babik, babbik *„idem" (atestat numai cu sensurile „coaja verde a nucii necoapte; copită; botoşel, pantofior de copil mic": Der. S., [arg.] „homosexual pasiv77); cf. tc. (dial.) babikho „mâncare făcută dintr-un amestec de miez de pâine, ulei şi iaurt" (Der. S.); cf. şi antrop. Babic (armean, staroste al breslei brutarilor din Bucureşti, în sec. XIX/l; v. DOR, DNFR), top. tc. Bab/k(numele unui sat din N.E. Turciei). BACALĂM1 interj. (înv., rar; 1820 - sf. sec. XIX). „Să vedem!, Om vedea!" (Voyons!, On verra!7): bacalâm 1820 DOC. (DLR, s.v. se/amefy, bacalâm sec. XIX/2 DICŢ. (ŞIO). - Din tc. bakalim „idem" (vb. bak-„a privi" la imperativ, persoana 1 pl.). -Conversiune: (înv., rar) baca/ăms.n. (pl. -uri) „Promisiune": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). BACALBÂŞĂ s.m. (înv.; 1778 - sec. XX/l); pl. -r, acc. şi bacâibaşă. (Com.) „Starostele breslei băcanilor2 (1) (dintr-un oraş sau din ţările române)" CPrévôt de la Corporation des épiciers [d'une ville ou des Pays Roumains]7): bacalbaşâ (acc. şi bacâibaşa sau bacaibâşa) 1778 DOC. (Mold.) (Furnică 58); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (Mold.) bacalbâşe 1778, 1813 DOC. (Furnică 62, 285); bacalbâşă 1807-1815 DOC. (Furnică 262); IST. sec. XX/1. - Din tc. bakkalbaşi „idem". - V. baş, băcarf. - Antrop. Băcaibaşa (1781, Furnică 117), Bacaibaşa (DNFR). BACÂCULU s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? S'ÎbaŞ °t0man CU atribuţii fiscale' aProd la vistieria Imperiului Otoman" COfficier du fisc ottoman1): 1693 DOC. (ŞIO, s.v. baş-bachicuii). - Din tc. (înv.) bakî kulu „idem". - V. baş-bacăcui, cui. 64 BACCEVÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -I. (Prof., Agric.) „Grădinar, cultivator de legume şi fructe, zarzavagiii' ('Jardinier'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) bakcevan, (înv.) bahcevan, bahcevan (lit. mod. bahgivan) „idem". - Cf. bg., alb. bahcevan, ser. bastovan, ngr. /unaxT&pâviig. - V. bageea. BACLAVA s.f. (lit.; sec. XIX/l -); pl. -ie. 1. (Alim.; lit.) „Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale şi miere sau sirop de zahăr, care se serveşte tăiată în bucăţi de formă rombică" CGâteau feuilleté au miel et aux noix, coupé en losanges'): baclava sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/2-XX (Marin, C.B. 316, Olexiuc 142, EM 7/1992, p. 26), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) paclavâ miji. sec. XIX LIT. (ŞIO). 2. (înv., rar) „Formă rombică, romb" ('Losange'): baclava 1895 LIT. (TDRG2). - Din tc. baklava, (înv. şi pop.) paklava „idem (1, 2)". - Cf. bg. bakiavâ, scr. bàkiava, ngr. HxcocXaPaç, alb. bakiiavâ, arom. bădăvă. - V. badavagiu. BACLAVAGÎU s.m. (ist.; sec. XX/2 -^); pl. -il. (Com.) „Cofetar specializat în prepararea şi vânzarea baclavalei (1)" CPâtissier qui prépare des gâteaux nommés baciavă): sec. XX/2 LIT. (D. R. Popescu, Iepurele şchiop, Bucureşti, 1980, p. 77). - Din tc. bakiavaci „idem" (TS). - V. badava. BACŞÎŞ s.n^. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -urişi (înv., rar) -e. (Fin.) 1. (înv.) „Premiu, remuneraţie, recompensă, răsplată în bani acordată pentru un serviciu (mai ales militar), pentru o însărcinare bine îndeplinită" CPrix d'un service rendu, rémunération, gratification1): bacşiş sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM II 132, 216, ŞIO, DA); bacşâş 1762 CRON. (HEM2 III 75). 2. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Sumă de bani acordată benevol, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal (astăzi mai ales chelnerilor, frizerilor, meseriaşilor) sau pentru a câştiga protecţia sau bunăvoinţa cuiva (astăzi mai ales pentru a beneficia ilegal de o servire exemplară, de o marfă de calitate sau de un avantaj); şpagă, mită, şperţ, ciubuc (8), peşcheş (1), ruşfet (1Ţ ^Pourboire; pot-de-vin, bakchich'): bacşiş sec. XVIII/l CRON. (HEM2 III 75); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 15), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) bacşăş 1780 DOC. (Munt.) (Furnică 113); (reg., Mold.) bacşâş sec. XX/l REG. (Herţog-Gherasim); (reg., N. Serbiei) băcşiş sec. XX/l REG. (Giuglea-Vâlsan 44, 154); (reg., Mold.) bacşilă (s.f.) sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.). - Din tc. bahşiş, (înv.) baTsis, (înv. şi dial.) baksis, baksis „idem (1, 2)". (Var.^ bacşilă -prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. baksis, scr. baksis, ngr. junaŞcn, alb. bakshish, magh. baksis, arom .Jjăhcfşe. - Der.: (înv., rar) bacş/şu/'vt. [bacşişuit,~ă adj.] „A mitui, a corupe pe cineva prin bacşişuri (2)": sec. XIX/2 LTT. (Munt.) (TDRG); (înv., rar) bacşişâr „Persoană uşor^de mituit; dubucar (3)'\ CDER; (Pop., rar) bacşişomăn s.m. „Om care primeşte (şi aşteaptă să i se dea) bacşişuri (2); dubucar (3)': 1971 DOC. (Dimitrescu 12). -Antrop. ffacşzş(DNFR). 65 (Zool Vestim ) Materie osoasă care formează carapacea de broască ţestoasă şi care este folosită ca materie primă pentru unele obiecte de uz personal sau de podoabă (piepteni, brâ^ri, tabachere, plasele etc.)" CEcaille de tortue'): 1777 DOC. (Furnica 43); DOC. sec. XVIII/2, UT., DICŢ. sec! XIX/2-XX. - Din tc. baga „idem". - Cf. ngr. ¡wafig. BAGCE s.f. (ist.; sec. XVIII/l -»); pl. -ele. (Entop.) „Grădină; (p. spec.) grădina seraiului (1) sultanului" CJardin [du serail]'): bagcea sec. XVIII/l "cRON. (ŞIO); POP. (Munt.) sec. XX (Amzulescu II 30); bacceâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. bagçe, bahçe, (înv. şi dial.) bakca (Y.Tar.S., Redhouse) „idem". - Cf. ser. basta, bàsca, bàsce (> rom. reg., Ban., N. Serbiei, Olt., Munt. basceâ, bâşce, băşteâ „idem": sec. XIX/2-XX POP. [ŞIO, DA, Amzulescu I 439, II 230, III 331]), bg. baheâ, bakcâ, ngr. pna/jÇèç, alb. bahçe, arom. băhce, buhcé. - V. baccevan. BAGDADÎE s.f. (înv. şi reg.; 1819 -); pl. -II. (Constr.) 1. (Reg., Mold., E. Munt.) „Tavan1 (1), plafon (de regulă, cel ornamentat cu gips sau cu ipsos)" OPIafond [ornementé]'): 1819 DOC. (TDRG2); REG. (Mold.) sec. XX/l (Iordan, L.M. 189), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. spec.) înv., Transilv.) „Tavan1 (1) de biserică (ornamentat)" OPIafond d'église [ornementé]7): 1900 ŞIO. - Din tc. bagdadi „idem (1)". BAGE s.f. (reg.; 1852 -); pl. -ele. (Constr.; Mold., Dobr.) „Deschizătură în formă de ferestruică în acoperişul caselor ţărăneşti, al şurelor etc., prin care pătrunde lumina şi care serveşte uneori drept horn; horn (primitiv) la casele ţărăneşti, locul pe unde iese fumul în pod; lucarnă, campadură, ogeac (7), cucumea (I. 2), cubea (3Ţ ^Lucarne, oeil-de-boeuf [servant parfois d'issue pour la fumée]'): băgeâg (s.n.; pl. -egî) 1852 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XX; (N. Mold.) bageă(uă) sf. sec. XIX REG. (DA, DAME 98, X); DICŢ. sec. XX; bageâc (s.n.; pl. -ec/'sau -ur!) sec. XIX/2 REG. (DA, HEM2 III 97); DICŢ. sec. XX, REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); bageâg (s.n.; pl. -egî) sec. XIX/2 REG. (DA, HEM2 III 97); DICŢ. sec. XX; bageâcă (pl. -ecî) 1875 LIT. (HEM2 III 97); DICŢ. sec. XIX/2-XX; bageâgă, băgeagă (pl. -egi) 1883 LIT. (DA); LIT., REG. sec. XIX/2 (HEM2 III 97, DAME X, 98); (Dobr.) băgeâcă (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Mold.) băgică (s.f.; pl. -e) 1895 DOC. (DAME X); REG. sec. XX (GL. DOBR.); (S. Mold.) boceâg (s.n.) miji. sec. XX REG. (CV 11-12/1950, p. 41); (N. Mold.) abageâ sec. XX REG. (Coman, GL., GL. REG.); abagică, habageâ, habagica sec. XX/2 REG. (GL. REG.). - Din tc. baca „idem". (Var. abagea - cu proteza lui a-, abagică, habaglcă - prin schimbarea „sufixului"; bageac, bageag, boceag - prin contaminare cu ogeac, ogeag, hogeac, hogeag, v. s.v. ogeac ; bageauă, bageacă, bageagă- sg. refăcute din pl.) - Cf. bg. baga, ser. badza, ngr. ¡utkxvtÇù.ç, alb. bâxhë, arom. băgă. - Antrop. Bageac(u), Bageagu, Băgeac(u), Băgeag (DNFR). 66 BAIERGÎC s.n. (reg.; 1898 -); pl. ? (Tehn; Dobr., înv. şi Mold.) „Piesă de lemn fixată deasupra osiei din faţă a carului, formând, împreună cu aceasta, corpul în care intră gruiul şi inima carului; perinoc, gresie; vârtej (la căruţă)" OPièce de bois fixée horizontalement au-dessus de l'essieu et soutenant avec celui-ci l'armon du chariot; lisoir'): (înv., Dobr.) baargic, (înv., S. Mold.) bairgic (grafïat, probabil greşit, baingic) 1898 REG. (DAME 9, 14); (N. Dobr.) baiergic sec. XX/l REG. (ALR SN II [343]). - Din te. (dial.) bagarcik (pron. baargïk), baharcik, baharc'ik (Der. S.), bagircik „idem" (v. SCL 6/1992, p. 563, Suciu 23-24, cf. SCL 2/1987, p. 142). BAIGUŞ s.m. (reg.; 1913 -); pl. -i. (Zool.) 1. „Auşel (Aegithalus pendulinus sau castaneus)' OCharleton, mésange^: boicuş 1913 DA; (numai în) DICŢ. sec. XX. 2. (Munt.) „Piţigoi-pungaş (Remiz pendulinus pendulinus sau caspiusŢ ORémiz [penduline]'): baiguş, băicuş, boicuş sec. XX/2 DOC. (Băcescu, PĂS. 338, CĂLĂUZĂ 62). - Din tc. baykuş (SCL 2/1987, p. 142), (dial.) bayguş (v. SCL 6/1992, p. 563) „bufniţă, cucuvea" Chibou, chouette') {p. ext.). - Comp.: (Reg.) boicuş-rusâsc s.m. „Subspecia Remiz pendulinus caspius a baiguşului (2)": 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 338). BAÎR s.n. (reg.; 1715 -); pl. -uri. (Entop.) „Povârniş, pantă, coastă de deal; colină, movilă" (Tente, coteau; colline'): (înv.) baiur 1715 CRON. (ŞIO); bair 1715 CRON. (ŞIO); REG. sec. XX/l (Rotaru 5), DICŢ. sec. XX; (Mold.) baür sec. XX/l REG. (Porucic 69). - Din tc. bayir, (dial.) bayur „idem". - Cf. bg. bair, ser. bajlr, arom. băire. BAIRÂC s.n. (ist. şi reg.; 1730 -); pl. -urişi (înv.) -e; pron. bai-racşi ba-i-rac. 1. (Mii.; ist.) „Steag, drapel (militar) de mătase, foarte lat (folosit în trecut în oastea otomană şi în cea română)" ^Drapeau, étendard'): bairac 1730, 1754 CRON. (DLLV); DOC., CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XX/l (Bucuţa - GL.); baiarac 1877 LM; POP. sec. XX/l (Bucuţa - GL.). 2. (Mii.; ist.) „Unitate militară de infanterie (din oastea ţărilor române), de valoarea unei companii (formată mai ales din voluntari); steag (de oaste)" CCompagnie [roumaine] de fantassins'): (înv.) baerâc 1788 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l; bairac înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); POP. (Munt.) sec. XIX/2-XX (ŞIO, Amzulescu II 286); (N. Munt.) baiarac sec. XX/l POP. (Rădulescu-Codin, î. 301). 3. (P: ext.) reg., V. Munt.) „Grup de oameni, ceată" CBande, troupe'): baiarac sec. XX/2 REG. (LR 6/1959, p. 54). 4. (P. ext.) înv., Munt.) „Cort de bâlci (probabil având în vârf un steag)" (Tente foraine'): bairac sec. XIX/2 REG. (ŞIO). - Din tc. bayrak „idem (1, 2)". (Var. baiarac, baerac— prin anaptixă.) - Cf. ser. bâjrak, bàrjak (> rom. reg., Ban., N.V. Bulg. bairâc, bariâc, băriâc, baraiâc „steag, drapel : sec. XX REG. [Bucuţa - GL., Gămulescu]), bg. bajrak, ngr. pnapjmKi, alb. bajrâk, barjâk, magh. barjakta, arom. băirâke, băreâke. - V. bairac-agă, bairactar. - Antro p. Bairac ( D N FR). 67 BAIRAC-ÂGĂ s.m. (înv., rar; sec. XVIII); pl. -/. / (Mii.) „Comandant de bairac (2)" CChef d'une compagnie nommee ba/rad), sec. XVIII DOC. (ŞIO). (Glosat greşit în ŞIO: „bairactar".) - Din tc. (înv.) *bayrak ayasî „idem". - V. agă, bairac. BAIRACTAR s.m. (înv. şi reg.; 1741 -»); pl. -r, pron. şi ba-i-. ^ ^ (Mil ) 1 (înv ) „Portdrapel, stegar (grad în oastea otomană şi in cea romana); sangeactar fPorte-drapeau'): baraiactariu 1741 DOC. (Iorga, S.D. VI 268); bairactar 1745 DOC. (REL. AGR. I 435; în top. Bairactari); DOC. sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2-XIX/l, IST. sec. XIX/2; baeractăr 1795 DOC. (ŞIO); baraictâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (P. ext;; reg., V. Munt.) „Ostaş de pază, santinelă" ('SentinelleO: baraitân miji. sec. XX (CV 2/1952, p. 37). - Din tc. bayraktar „idem (1)". (Var. baraictar- prin metateză; baraiactariu, baraectar-prin anaptixă; baraitan - prin schimbarea „sufixului") - Cf. bg. bajraktar, ser. bajrâktar, bafjâktar, ngr. ¡unaipaKmpijg, alb. bajraktar, magh. barjaktăr, arom. bairahtâr. - V. bairac. - Antrop. Baraitaru, Baraitanu, Baracataru, Bărăitaru (DNFR), top. Bairactari, Bairactar (1745, REL. AGR. I 435, 671), Bărăitaru (DTRO). BAIRAM s.n. (lit.; 1692 -); pl. -uriş\ (pop., rar) -e; pron. şi bai-ramşi ba-i-ram. 1. (Rel.; lit.) „Numele a două mari sărbători religioase musulmane" ('Baïram [nom de deux fêtes religieuses des Musulmans]'): bairam 1692-1704, 1721 DOC. (HEM2 III 114, REL. AGR. I 296); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 389); CRON. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DA, DLLV), DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) bariâm sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 211); CRON. sec. XVIII/l (HEM2 III 114); (înv.) baiaram 1880 LIT. (TDRG); (înv.) baraiam sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 148); CRON. sec. XVIII/l; (înv.) baerâm sec. XIX/l CRON. (TDRG); (reg.) baierâm sec. XX/l POP. (Păsculescu 6). 2. (Pop., fam.) „Ospăţ, petrecere (zgomotoasă), chef (4) mare (cu muzică), chiolhan (1), zaiafet (1Ţ ('Ripaille'): bairam sec. XX/l REG. (Olt.) (ARH. OLT. 119-124, p. 257); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 27); (reg., Olt.) bărăiân, (V. Munt.) beriân sec. XX/2 REG. (LR 5/1959, p. 74, GL. OLT., GL. ARG.). - Din tc. bayram, (dial.) baryam, (înv.) beyram „idem (1)" (cele două sărbători fiind diferenţiate^prin sintagmele Şeker [sau Ramazan] bayrami, respectiv Kurban bayrami) şi, în general, „sărbătoare" ('fête'), bayram [yemegi] „masă festivă cu ocazia bairamului (1); banchet, ospăţ" (Yepas à l'occasion de ces fêtes; banquet') (de unde, prin condensare şi p. gener., sensul 2, v.J5CL 4/1990, p. 306, Drimba 115). (Var. baiaram, baieram, baeram, baraiam - prin anaptixă; bărăian, berian - după suf. -an.) - Cf. bg., alb. bajrâm, ngr. pnoapâpi, ser. bajram, barjam, magh. bajram, bajaran, bajrân, arom. băirâme. - V. bairamiâc, bairam-peşcheş, curban-bairam. -Antrop. Baiaram (DNFR). BAIRAMLAC s.n. (ist.; 1692 ->); pl. -uri, pron. şi ba-i-. (Fin-)y,Cadou în bani sau în obiecte pe care domnitorii români erau obligaţi să-l facă sultanului şi marilor demnitari otomani cu ocazia bairamului (1); bairam-peşcheş, ramazanlâd' 68 CDon, cadeau que les voiVodes faisaient au sultan et au grands dignitaires ottomans à l'occasion du baïram'): bairamlâc 1692-1704 DOC. (HEM2 III 114); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1, IST. sec. XX (MDD); (înv.) bariamlâc 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/1; (înv.) baraimlâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (înv.) baeramlâc 1796 DOC. (ŞIO). - Din te. bayramlik, (dial.) baryamlik „idem". (Var. baraimlâc- prin metateză; baeramiâc -prin anaptixă.) -V..bairam, bairam-peşcheş. BAIRAM-PEŞCHEŞ s.n. (înv., rar; 1786 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) = bairamlâc: 1786, 1812 DOC. (DA, s.v. bairam, ŞIO). - Din tc. bayram peşkeşi „idem". - V. bairam, peşcheş. BALABÂN1 s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -i. (Zool.) „Specie de şoim mic, cu penajul alb" OSorte de faucon7): înc. sec. XVIII UT. (ŞIO). - Din tc. balaban „idem" şi „buhai-de-baltă, bâtlan-de-stuf; om sau animal mare, viguros, puternic, robust" Ohéron, butor; homme ou animal vigoureux, robuste') (TS 1998, v. DA, SCL 6/1992, p. 564). (Legătura dintre balaban şi vb. a (se) bălăbăni este incertă, v. DA; ca antrop., probabil (şi) din cum. Baiaban.) - Cf. bg. balaban; cf. şi rus., ucr. baiaban. - V. balaban2. - Antrop., zoon. (nume de câine) Balaban (1469, DRH. B I 230; ŞIO, DNFR, DTRO), antrop. Bălăbănescu, top. Balaban(u) (DTRO), Bălăbăneşti {DNFR). BALABAN2 s.m. (reg.; 1909 -^); pl. -i. (Zool.; N. Dobr.) „Chefal-mare, laban (Mugii cephaiusŢ (Variété de muge, mulet de meO: 1909 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. balaban [kefal] „idem" (v. SCL 6/1992, p. 564, Suciu 138; baiaban „mare, voluminos; [animal] cu capul mare", kefal „chefal"). - V. balaban1. BALAMA s.f. (lit.; 1805 -); (mai ales la) pl. -ie. 1. (Constr.; lit.) „Ţâţână, şarnieră, pafta (5)' ('Charnière, gondO: (înv., S. Transilv., Olt.) baglamâ 1805, 1895 DOC. (DA, DAMÉ XII); (înv., Munt.) blagama 1898 REG. (DAMÉ 98); balamâ 1839 VALIAN; POP., REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DA, Păsculescu 243, DAMÉ XII, 98, Ciauşanu, V.-GL.), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT., DOC. sec. XIX/2-XX (DA, EM 10/1992, p. 11); (înv., Olt., rar) balemare (pl.) sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA). 2. (P. ana!., fig:, Anat.; pop., fam.; la pl.) „încheieturi, articulaţii ale corpului" ('Articulations, jointures des os'): balaméle 1886 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A-i (on a i se) slăbi (sau a i se muia sau a nu-l[mai] ajuta /sau ţine]) balamalele = „A-şi pierde vigoarea (din cauza bătrâneţii, a oboselii ori a fricii)": 1875 LIT. (HEM2 III 115); REG. sec. XIX/2 (HEM2 III 115), LIT. sec. XIX/2-XX; (Pop., fam.) A-i tremura balamalele = „A-i fi frică": sec. XX/2 DICŢ.; (Pop., fam.) A scoate (pe cineva) din balamale = „A enerva (pe cineva)": 1900 ŞIO; LIT., DICŢ. sec. )0<; (Pop., fam.) A (-şi) ieşi {sau a-şi sări) din balamale = „A se supăra, a se enerva, a-şi ieşi din fire": 1900 ŞIO (glosat: „a fi ţicnit"); REG. (N.E. Olt.) sec. XX/l (Ciauşanu, GL.), UTT., DICŢ. sec. XX; (înv.) A strânge (pe cineva) în balamale = „A constrânge, a sili": sf. sec. XIX POP. (DA). 69 - Din tc baglama „legătură, îmbinare, racord, cuplă, bandă; grinda, traversa sau bara metalică de legătură între două ziduri" CHen, ligature, raccord, couple, bande; poutre ou barre de liaison entre deux murs7) (TS, Redhouse), probabil şi (înv.) *„idem (1)". (Var. blagama- prin metateză; balemare - p. disim. şi p. et. pop., v. DA.) - Cf. scr. baglama (> rom. reg., Ban. băglamă jdem (1)": sec. XIX/2-XX REG. [DA, Gămulescu]), bg. bag/ama, alb. bagljame. - Der" (Dim., 1; lit., rar) bălămăliiţă s.f.: 1903 TDRG. - Antrop. Bălămiţă(DNFR). BALÂCDÎŞ s.n. (înv., rar; 1761 - sec. XIX/1); pl. ? (Anat., Vestim.) „Fanon de balenă; balenă (pentru corsete, umbrele etc.)" (Tanon de baleine; baleine [d'un corset], busc'): balâcdiş 1761 DOC. (HEM2 III 126); DOC. sec. XVIII/2; balâgdiş 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. balik dişi „idem". - V. calcan2, fildeş. BALBÂŞ s.n. sg. (înv., rar; 1870); ace. şi bălbaş. (Alim.) „Hidromel, mied" (ŞIO, DA) sau, mai degrabă, „sirop de miere (îngroşat prin fierbere)" CHydromel' ou 'sorbet de miel'): 1870 DOC. (ŞIO). - Din tc. bal başi (dial.) „sirop de miere (îngroşat prin fierbere)" (Sorbet de miel') (Redhouse, v. SCL 6/1992, p. 564; lit. „miere curată, de cea mai bună calitate"). - V. balgiu, baş. BALCÂN subst. (reg.; sec. XX/l ->); pl. ? (Entop.; Mold.) „Deal; şir de dealuri sau de munţi; lanţ muntos" OColline; chaîne de collines ou de montagnes'): sec. XX/l REG. (Porucic 24, 27, Rotaru 5). - Din tc. balkan „munte abrupt şi împădurit; lanţ muntos", (dial.) „pădure" (Chaîne de montagnes; forêtO (v. LR 1-2/1994, p. 17, Suciu 24). - Cf. bg. balkan „munte". - Antrop. Bălcanu (DTRO). BALCÎC s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. ? (Entop.; Mold.) „Mlaştină, loc nămolos, mlăştinos" ('Lieu fangeux, bourbeux'): sec. XX/l REG. (Porucic 49, Rotaru 5). - Din tc. balçik (înv.) „idem" (Y.Tar.S., v. Suciu 24; mod. „noroi, glod, nămol, mâl"). -Top. Balele, Balcec(DTRO; împrumut toponimic din tc. Balçik, bg. Balcik). BALDĂRAN subst. sg. (reg.; 1973 -). (Bot., Dobr.; col.) „Bălărie, pârloagă, ierburi crescute pe un teren nelucrat" ^Jachère, friche, mauvaises herbeşO: baldărăn, băldărân, bâldărăn sec. XX/2 REG. (LR 3/1973, p. 205; GL. DOBR.); băldărău, băldăriş sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). a/ ~ j5'„ba!d‘ra,n "cucută; >'Pan, brusture" ('ciguë; bardane') (p. gener..; v. Suciu 24-25). (.var. ba/darau, baldariş- prin schimbarea „sufixului".) 70 BALDĂR s.n., baldâ'ră s.f. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 -); pl. -eşi (I) -uri. (Munt.) I. S.n. (înv.) 1. „Stomacul animalelor rumegătoare; rânză" ('Estomac des animaux ruminants'): baldâ'r, băldir sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 470, ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Ir.) „Burtă, pântece (mare, proeminent) de om" ('Ventre, panse7): baldâr, băldir sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 470, ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. II. S.f. (Reg., fam., ir.) 1. (Fig.) „Femeie grasă, pântecoasă, obeză, mătăhăloasă" OFemme ventrue, pansue, obeseO: (înv.) baldâră, băldâră sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 470); (reg.) baldiră 1967 REG. (GL. ARG.); LIT. sec. XX/2. 2. {P. ext.) „Femeie frivolă, neserioasă, uşuratică" CFemme frivole'): baldiră 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. baldir „pulpă (a piciorului); (pop.) coapsă (mai ales de femeie); (dial.) tulpină, trunchi (de copac)" ('mollet, gras de la jambe; cuisse; tige, tronc [d'arbre]') (de unde, p. ext., sensurile 1.1, 2); pentru sensul II.2, cf. tc. baldir bacak „picior gol de femeie, picior de femeie dezgolit în mod provocator" {bacak „picior"); cf. şi tc. (înv.) kayisbaldfr „escroc, om viclean" (Y.Tar.S.; literal: „cu pulpa [slabă, uscată] ca o curea"). -Antrop. Băidărescu (DNFR; < *Ba!dâru ?). BALGI-BÂŞĂ s.m. (înv.; sec. XVII/2 - miji..sec. XVIII); pl.-/; pron. bal-gi-ba-. (Admin.) „Trimis al Porţii sau al hanului tătarilor, însărcinat cu ridicarea cantităţii de miere şi de ceară de albine livrată în contul tributului" (Tonctionnaire de la Porte ou du khan des Tartares, envoye aux Pays Roumains pour percevoir le tribut en miel et en cire'): balgi-başâ sec. XVII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; balgi-bâşă 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l; balci-bâşă sec. XVIII/l CRON. (Rudow XVII 387); abalgi-bâşă înc. sec. XVIII CRON. (DA); balgi-bâş înc. sec. XVIII CRON. (CM II 319). - Din tc. (înv.) *balgi basi „idem". - V. baş, balgi-başlâc, balgiu. BALGÎ-BAŞLÂC s.n. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XIX/2); pl. -uri, scris şi balgibaşlâc. (Admin.) „Tribut în miere şi în ceară de albine pe care ţările române îl livrau Porţii, iar Moldova şi hanului tătarilor" (Tribut en miel et en cire que Ies Pays Roumains versaient au sultan et au khan des Tartares'): balci-beşlic, bagi-beşlic înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, TDRG, DA); balgi-başlâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); balci-başlâc înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1; balgi-beşlic înc. sec. XX IST. (DA); balţi-paşalichi miji. sec. XIX IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *balgi baslik „idem". (Var. bagi-beşlic - p. disim.; balţi-paşalichi - prin „grecizare".) - V. baigi-başă, balgiu. BALGÎU s.m. (înv. şi reg.; 1627 -); pl. -ii. (Prof.) 1. (Com.; înv.) „Negustor turc care cumpăra miere şi ceară de albine pentru aprovizionarea Porţii" ('Commerşant turc qui achetait du miel et de la cire pour en approvisionner la Porte'): 1627 DOC. (DRH. B XXI 445); sf. sec. XVII CRON. (CM I 148); DOC. sec. XVII, CRON. sec. XVII/2-XVIII/1. 2. {P. ext:, reg., Munt.) „Persoană care posedă o povarnă; povarnagiu, baigier1' ^Fabricant d'eau-de-vie'): 1967 REG. (GL. ARG.). 71 - Din tc. balei „idem (1)" şi „apicultor şi negustor de produse apicole" Capiculteur et commerçant de produits apicoles'). - V. balbaş, balgi-başă. - Der.: (Reg. V. Munt.) ba/gierie s f. „Povarnă": 1967 REG. (GL. ARG.) [(Reg.) balgiers.m. (der. regr.) „Povarnagiu, ţuicar, rachigiu, rachier (1), ba/giu (2J'\ 1982 DS; (Reg., V. Munt.) balgierNl (baigierits.n., balgiereâlăs.f.) „A fabrica ţuică": 1967 REG. (GL. ARG.)]. -Antrop. Balgiu (DHFR). BALIMÉZ s.n. (înv.; sec. XVII/2 - sec. XIX/l); pl. -urişl (rar) -e. (Mil.) „Tun de calibru mare (folosit la asediul fortificaţiilor), bombardă" CBombarde, mortier, couleuvrine, canon de siègeO: balieméz sec. XVII/2-XVIII/1 CRON. (ŞIO, DA); baliméz sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA); IST. miji. sec. XIX; baniméz sf. sec. XVII CRON. (CM I 212); balgheméz sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 226); CRON. sec. XVIII/1; bàliméz (TDRG2). - Din tc. balyemez „idem". (Var. banimez - p. asim.; baighemez - prin „grecizare" sau dintr-un intermediar grecesc.) BALTÂG s.n. (lit.; 1624-); pl. -eşi (rar) -uri, -i. 1. (Tehn., Mil.; lit.; reg. şi în Transilv.) „Toporişca, secure cu coadă lungă, cu unul sau două tăişuri (întrebuinţată în trecut şi ca armă de luptă)" CCognée, hachereau, hache [d'armes]'): baltag 1624 DOC. (HEM2 III 493); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVII-XVIII, POP. sec. XIX-XX/1 (HEM2 III 492-493, ŞIO, DA), LIT. sec. XVIII-XX; (reg., Mold., Transilv.) baltag 1886 POP. (DA); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Coteanu, E. 281); (reg., Munt.) baltac 1746 LIT. (DA); 1839 VALIAN; POP., REG. sec. XIX/2 (H, HEM2 III 491-493, ŞIO, DA), DICŢ. sec. XIX-XX, (înv., Munt.) băltâc 1691 LIT. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (H); (înv., S.V. Munt.) baldac sec XIX/2 POP. (DA); (reg., N. Transilv.) baltag sec. XX POP. (Amzulescu II 412, Bârlea II - GL.) (reg., Mold.) baltân sec. XX/2 REG. (GL. REG.). 2. (P. ext.; Mii.; înv., rar) „Măciucă, ghioagă chi/om (1Ţ ('Massue'): baltag sec. XIX/2 LIT. (DA). 3. (P. ext.; reg., N.E. Munt.) „Cea mai mare dintre pietricelele folosite în jocul de-a pietricelelé' ('Le plus grand des cailloux avec lesquels on joue un jeu d'enfants^: baltac sec. XX/l REG. (ALR SN V [1289]). 4. (Figlit., azi rar) „Lovitură cu baltagul (1, 2)" ('Coup de hache ou de massue'): baltag sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. balta, (înv. şi dial.) balda „idem (1)" + suf. rom. -ac, -ag (probabil sub influenţa analogică a lui ciomag şi/sau a lui briceag); poate şi din magh. baltag, baităk). (Var. baitan-prin schimbarea sufixului.) - Cf. bg. baitâ, baitija, ser. bâita, mac. baita, ngr. ¡maXmg, alb. bâitë, arom. bîită. - V. baitagiu, baitaiâc. ^ - Der.: (Djm;, 1, ^ înv., Mold.) băităgâş s.n.: sec. XIX/2 POP. (HEM2 III 495); (Dim., 1; înv., Munt.) băităgâi(băităcâf) s.n.: sec. XIX/2 POP. (HEM2 III 494, DA). - Antrop. Baltag, Baltag (HEM2 III 494, DNFR), Baltac, Baldag, Baitagariu, Băltăgescu (^UNrKJ. 72 BALTAGI-BÂŞ s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -r, pron. -ta-gi-baş. (Mii.) „Ofiţer otoman care comanda o subunitate de baltagii (v. s.v.)" ('Officier ottoman commandant une unité de hallebardiers'): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) *baltagï basï „idem". - Cf. magh. baitacsi passa, baitacsi basa. - V. baş, baltagiu. BALTAGILÂR-CHEHAIASÎ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Mil.) „Funcţionar militar al seraiului (1), comandant al unităţii de baltagii (v. s.v.)" fGrand officier du sérail, chef du corps des hallebardiers'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. (înv.) baltagïlar kehayasï „idem". - Cf. magh. baltacsilârok tihâja. - V. baltagiu’ chehaia. BALTAGÎU s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -ii. (Mil.) „Fiecare dintre soldaţii otomani înarmaţi cu baltage (1), care formau o unitate specială de pază a haremului (1)" CSoldat ottoman armé d'une hache, hallebardier de la garde à pied du harem impérialO: 1693 DOC. (TDRG2); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2. - Din te. baltaci (înv.) „idem".- Cf. bg. baitagfja, ngr. pncxXTocvTÇqç, scr. baltadzija, magh. baitacsi, baidacsi. - V. baltag, baitagi-baş, baltagilar-chehalasi. -Antrop. Baltagiu (^WR). BALTALAC s.n. (reg.; sec. XX/1 ->); pl. ? (Entop.) „Pădure comunală, pădure obştească (probabil destinată tăierii periodice)" (Torêt communale, taillis'): sec. XX/l REG. (Rotaru 5). - Din tc. baltalik „idem" (TS, v. Suciu 25). - V. baltag. BÂMĂ s.f. (lit.; 1792 -); (mai ales la) pl. -e. (Bot.) „Plantă leguminoasă cu fructe păroase comestibile, de culoare verde (Hibiscus escuientus); fructul acestei plante" ('Gombo comestible, bame; corne grecque, bamier'): bârnă 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; REG. (Olt.) sec. XIX/2 (DA), DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (DA, FLORA ROM. 303, Marin, C.B. 119); (înv.) bâmie (pl.-//) 1852 LIT. (HEM2 III 137); UT. sec. XIX/2; (înv.) bamie (pl. -ii) 1829 DOC. (DA); (reg.) bambă sec. XX/l DOC. (DA); (înv., rar) bam (s.m.) 1839 VALIAN. - Din tc. bamya, bamye (acc. bămye) „idem" (v. TS); poate şi din bg. bâmja, ngr. ¡impia. (Var. bam - sg. refăcut din pl.; bambă- prin contaminare cu boambă[= bob, boabă\.) - Cf. şi scr. bamja, alb. bămje, arom. bâmn'e. BAR s.n. (reg.; 1907 -); pl. -uri. (Mold.) „(La unele jocuri de copii) Spaţiu sau loc de odihnă şi de refugiu dinainte stabilit de către jucători (la ulii şi porumbeii, leapşa etc.); linia de demarcaţie a terenului fiecăreia dintre cele două echipe (la jocurile sportive cu mingea); linia de la care jucătorii aruncă pietrele sau ichiurile (v. s.v.)" ('[Aux jeux d'enfants] Lieu de repos et de refuge; ligne de démarcation'): 1907 REG. (DA); DICŢ. sec. XX. 73 - Din tc. bar (înv.) „fortăreaţă; ţară" (dial.) „linie de demarcaţie între două tarlale" (forteresse; pays; ligne de démarcation entre deux parcelles') (Youssouf, Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 17-18) (A ext). - Cf. fr. barre (> rom. reg. ¿ar„întrecere de alergare între două echipe": 1905 DOC. [DA]). BARÂC s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -I (Zool.; Dobr.) „Câine de vânătoare flocos şi mustăcios, barbet, câine sârmos; copoi, ogar" CBarbet; limier'): barâc, bărâc 1884-1885 REG. (H). - Din tc. barak „idem" (TS, Der. S.). - Cf. bg. barak, ser. barak, cf. şi ucr. barak -Antrop. Barac, zoon. (Munt.) Barac, Baracă {nume. de câine; HEM2 III 182). BARATĂ s.f. (înv.; sec. XVIII/l - miji. sec. XIX); pl. bărăţişi (rar) -e. (Vestim.) „Acoperământ de cap, în formă de bonetă, de culoare roşie (pe care o purtau arnăuţii [3])" OBonnet rouge [porté par les soldats mercenaires de la garde du voivode]'): barată sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); bărăţi (pl.) 1762 CRON. (HEM2 III 585); CRON. sec. XVIII/2; barate (pl.) miji. sec. XIX IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) barata (acc. barata) „idem". - Cf. fr. barrette (> rom. baréta „bonetă purtată de preoţii catolici şi de unii militari din Occident"; v. DA). BARBUT s.n. sg. (pop., uneori arg.; sec. XX/2 -). „Numele unui joc de noroc cu zaruri (1)" CSorte de jeu de dés7): sec. XX/2 UT., DOC., DICŢ. (DM, CDER, DEX, EM 7/1992, p. 23). - Din tc. barbut „idem". - Cf. ngr. ¡inapinzomu - Der.: (Pop., arg.) barbugius.m. „Jucător de barbut": sec. XX/2 LIT., DOC. (EM 7/1992, p. 23). -Antrop. Barbut (DNFR). BARÛT s.n. sg. (înv. şi reg.; 1670 -). (Mii.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Praf de puşcă, exploziv" (Toudre à canon^: barot 1670 LIT. (TDRG2); POP. sec. XX/l (Bucuţa - GL.), REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (înv.) barut înc. sec. XVIII CRON. (DA); CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. barut, (dial.) barot (Der. S.) „idem". - Cf. ngr. ¡înapoùn, bg., ser., alb. barut, arom. bărute. - V. baruthane. BARUTHANÉ s.f. (înv., rar; 1715); pl. -ele. (Mii.) „Fabrică sau depozit de praf de puşcă; pulberărie, prăfărie, ierbărie" (fabrique ou magasin de poudre, poudrière'): 1715 CRON. (ŞIO). tC‘ baruthane »idem". - Cf. ser. barutâna (> rom. înv., Olt. barutână „idem": sec. XIX/l CRON. [ŞIO, DA]), bg. baruthană, alb. barutaané. - V. barut. 74 BASAMÂC s.n. (reg.; 1971 -); pl. ? (Nav.; Dobr., E. şi S. Munt.) „Scară (la ambarcaţii)" fEscalier [d'embarcations]'): 1971 REG. (LR 1/1971, p. 37). - Din tc. basamak „idem". BASARGÎU s.m. (înv., rar; 1821); pl .-ii. (Prof., Corn.) „Negustor, târgoveţ, pazarghean, păzarHW ('Marchand'): 1821 DOC. (Iorga, N.M. 256). - Din tc. (înv. şi dial.) bazargï (lit. mod. pazarci) „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 18). - V. pazar, pazarghidean, păzariiu. BASCHÎU s.n. (reg.; 1967 -); pl. -ii. (Olt.) 1. (Tehn.) „Ciocan cu vârful prevăzut cu un şanţ în formă de V, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor; başchie" OMarteau de tonnelier'): 1967 REG. (GL. OLT.). 2. (Alim.; atributiv, în sintagma) Caş baschiu = „Caş preparat în formă de calup rotund" ('Sorte de pain rond de fromage'): sec. XX/2 REG. (SCL 2/1987, p. 142). - Din tc. baski „presă; calup (1); unealtă de presat; netezitor (= ciocan pentru netezirea muchiilor, folosit de fierari); tingire în care se prepară halvaua" fpresse; forme, moule; pressoir^, probabil şi (dial.) *„idem (1)"; cu sensul 2, semicalc după tc. baskipeyniri„idem (2)" (v. Suciu 26; peynir „caş, brânză"). - Cf. bg. baskija, băskijă (> rom. lit. başchie „idem (1)", bâscâie„unealtă a fierarului"; v. DA, DEX, Avram 48). - V. basma. BASM s.f. (lit.; ante 1703 -); pl. -ieşi (reg., Mold.) băsmăiisau basmăii. 1. (Vestim.; înv. şi reg., azi rar) „Ţesătură de bumbac, mai rar de in sau de lână, cu imprimeuri colorate; creton, stambă" (Toile imprimée, indienne'): basma 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX, REG. înc. sec. XX (DA). 2. (P\ spec.; Vestim.; lit.) „Bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză sau de mătase (colorată), având diverse întrebuinţări": a) (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „învelitoare (subţire) de cap folosită de femei (uneori şi ca fular); broboadă, tulpan, batic, năframă (2), peştiman (4), testemei (.1), boiama, boccea (1), dirmea, cecmea, cimbir, bocceaiâc (1), peşchir (2), buhur (2), iminea (v. s.v. iminei)" (Tichu, mouchoir de tête ou de cou; foulard^: ' basma ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1777, 1778, 1779, 1787 DOC. (Furnică 44, 82, ARH. OLT. XXVIII 421, XXII 148); DOC. sec. XVIII/2, REG., POP. (Mold., Munt., Olt., Dobr., Transilv.) sec. XIX/2-XX (FOLC. OLT-MUNT. III - GL., HEM2 III 281, DA, Herţog-Gherasim), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv.) bazmâ sec. XIX/2 POP. (DA); (reg., Mold.) băsmâ sec. XX/l POP. (ARH. FOLK. IV 168); (reg., Olt., înv. şi Transilv.) besmeâ 1825 LB; REG. sec. XX/l (Gâlcescu 119); (reg., Olt.) bezmeâ sec. XX/l REG. (DA, Gâlcescu 119); b)(ln\/. şi reg.) „Batistă" ('Mouchoir'): basma 1839 VALIAN; 1850 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2, POP. (Munt., Olt.) sec. XX (FOLC. OLT-MUNT. III - GL.), REG. (N. Mojd., E. Transilv.) sec. XX/l (ALR II [3359], ALRM SN II/III [1021], Herţog-Gherasim); c) (înv.) „Bucată de pânză folosită pentru a lega şi a duce ceva; boccea (.3Ţ CMorceau d'étoffe pour envelopper qch., en formant un ballot'): basma 1799 DOC. (ARH. OLT. XXXII-XXXIII 297); POP. sec. XIX/2 (ŞIO, DA). # Loc. vb.: (Lit.) A ieşi (sau a scăpa) 75 hasma curată = A scăpa cu bine dintr-o încurcătură" A scoate (pe cineva) basma curată A scoate (pe cineva) nevinovat": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec XX/l (DA) LIT. DICJ. sec. XX DOC sec XX/2 (EM 5/1992, p.22). 3. (P. anai:, pop., arg.) „Bancnota^de 100 de lei CBÎilet de banque de 100 lei7): basmă sec. XX/l DOC. (GR. S. VII 103). 4 (înv., rar; în loc. adj.) De basma = „(Despre smochine) Presat, turtit (sub acţiunea unei prese) C[En parlant des figues] Pressé7): basmá 1796 DOC. (Furnică 178). - Din tc. basma „idem (1, 4)" (nume deverbal din bas- „a apăsa, a imprima, a presa") şi (adj.) „confecţionat din stofă de bumbac cu imprimeuri" Confectionné d'indienne, de toile imprimée7); cu sensul 2, poate prin condensare din tc. basma [başortiisii, mendil, bohça] „idem" (başortiisii „năframă", /^¿///„batistă", bohça „boccea"). - Cf. ser. basma (> rom. înv., Transilv. bâsmă. 1825 LB), bg. basma, ngr. iijzccopô.ç, alb. bàsmë, arom. bîsmă„idem (1)". - V. baschiu, basmangiu. - Der.: (Dim., 2, lit.) băsmăiCrţă(reg. basmaiCiţă, basmăiiiţă) s.f.; şi: (Etnogr.; reg., Mold.; art.) „Numele unui dans popular": 1839 VALIAN; POP., REG. sec. XIX/2 (H), LIT. sec. XX. -Antrop. Basma (DNFR). BASMAGELĂC s.n. (înv., rar; 1823); pl. -uri. (Prof., Com.) „Meşteşugul, ocupaţia basmangiului (v. s.v.); basmangerié' CMétier du basmangiu y. 1823 DOC. (DOC. EC. I 284). - Din tc. basmacilik „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 18). - V. basmangiu. BASMANGÍU s.m. (înv.; 1788 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Prof., Com.) „Fabricant şi/sau negustor dejDasmale (1, 2); meşter care efectua imprimeuri colorate pe ţesături" (Tabricant et/ou marchand d'indiennes, de fichus et de mouchoirs7): basmagiu 1788 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. I 282); basmangiu 1826 DOC. (DOC. EC. I 373); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT. înc. sec. XX. - Din tc. basmaci „idem". (Var. basmangiu- după var. -(a)ngiua suf. rom. -giu.) - Cf. scr. basmadzija, ngr. iinaapiavzÇriç - V. basma, basmageiâc. - Der.: (Inv.) basmangerie (basmagerie) s.f. „Meşteşugul, ocupaţia basmangiului; atelier în care acesta îşi exercita ocupaţia, imprimerie de ţesături; basmageiâd'-. 1823, 1840 DOC. (DOC. EC. I 282, II 736). BASTARÁ s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -ie. (Munt.) „Ceaţă în timpul verii (periculoasă pentru semănături)" OBrouilIard d'été [nuisible aux semailles]'): 1884-1885 REG. (H). - Djn tc. (dial.) basira, basara, basra „umezeală, rouă care se depune pe frunze pe vreme ceţoasă sau dimineaţa (şi care are efect dăunător asupra plantelor); mană" (Yosée nuisible aux semailles') (Der. S.; eu epenteza lui t, v. SCL 6/1992, p. 564). BAŞ s.m., s.n. (reg. şi ¡st.; 1610 -); pl. (I) -/; (H) -Uri. I. S.m. (Com., Prof.; înv.) „Staroste al unei bresle, şef de corporaţie de meşteşugari sau de comercianţi" (Prévôt d'une corporation^: baş 1610, 1766, 1767 DOC. (DIR XVII. B I 453, DA, 76 REL. AGR. II 419); DOC. sec. XVII-XVIII; bâşă 1708 DOC. (DIB 1960, p. 72); băşe 1767 DOC. (REL. AGR. II 419). II. S.n. 1. (Nav., Entop.; reg., Munt., Olt., Dobr.) „Extremitate (din' faţă), vârf, cap, capăt (de dinainte) (de exemplu al unei ambarcaţii, al unei insule etc.); provă' OBout, extrémité, cap [d'une embarcation, d'une île, etc.]'): baş 1904 UT. (DA); REG. sec. XX (DTRO, Ţurlan 59, GL. DOBR.); (Dobr.) bas sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (Fin.; înv.) „Comision (pentru schimbarea banilor), agio, zaraflâc (1)' ('Change, agio, commission7): baş 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII (Furnică 30, 139, ŞIO, DA), LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX. 3. (P. ext.) Fin.; reg., Munt.) „Parte din moştenire reţinută de părinţi pentru întreţinerea lor la bătrâneţe" CQuote-part de l'héritage réservée pour l'entretient des parents sur leurs vieux jours'): baş 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P. gener.înv.) „Spor, plus, surplus, excedent" CSupplément, surplus'): baş înc. sec. XX LIT. (DA). 5. (P. concr.Alim.; reg., E. Oit.) „Cocă rămasă pe fundul căpisterei, strânsă şi păstrată în făină ca să servească la coptul pâinii" fReste de pâte conservé en farine pour cuire le pain7): baş sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 74). III. (Ist.) Element de compunere folosit la formarea unor subst. sau adj., de obicei ca element prim, dar şi ca element secund al cuvântului compus, însemnând „prim, întâi, de frunte, cel dintâi, principal, cel mai..., ultra-, arhi-, extra-, super-" CÉlément de composition signifiant 'premier, principal, le plus..., le mieux, ultra-, extra-, archi-'): baş, (rar) başa (acc. nec.), în comp. baş-vânător 1804 DOC. (DA), baş-bătăuş, baş-calic, baş-ciocoi, baş-hingher, baş-răzeş sec. XIX LTT., IST. (ŞIO, DA, TDRG2, Aricescu I 202, 339), baş-bătrân, baş-buza (v. s.v. boza), baş-marghiol, baş-rachiu (şi başa-rachiu; v. s.v. rachiu), baş-ţarigrădean sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); IST. sec. XX/2 (MDD), başneghiob, baş-neguţitor sec. XIX/2 DICŢ., baş-cărăuş sec. XX/l POP. (ARH. FOLK. IV 168), boier-başa sec. XIX/2 LIT. (TDRG2), cocoş-baş („epitet al cocoşului care, în zori, cântă primul") sec. XIX/2 REG. (E. Munt.) (HEM2 III 287), baş-generalsec. XX/2 IST. (EM 46/1992, p. 11). - Din tc. baş „idem (I, II. 1, 2)", (dial.) „idem (II.4)" (Der. S.) şi (lit.) „şef, căpetenie; cap; capăt; prova, proră; bucată (de aliment)" Cchef; tête; proue; pièce7) (de unde, poate, şi sensul II.5), (adj.) „prim, întâi, de frunte, principal; de la capăt, aflat la extremitate" ('premier, principal7) (folosit adesea ca element prim sau ultim în comp. ori în construcţii atributive turceşti, unele împrumutate ca atare în rom., fiind apoi detaşat şi devenind productiv cu sensul III)) var. bas - poate din ngr. pmoi. (Var. başă, başe, başa la sensurile /şi, rar, III- prin confuzie cu paşă [başă], v. s.v:, comp. baş-vânător este, de fapt, o „traducere a lui avgi-başa, v. s.k.) - Cf. şi ser. bas(> rom. reg., Ban. baş „tocmai, chiar": DICŢ., POP. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX/l: ALR SN V [1344, 1425]), bg. bas, arom. bâşă. - V. numeroasele comp. cu baş-, -baş(ă), -başa împrumutate. - Top. La Başuri (DTRO). BAŞ-AG s.m. (înv., rar; 1788 - sf. sec. XIX); pl. -le. ^ 1. (Admin.) „Eunuc desemnat şef peste ceilalţi eunuci din haremul (v. s.v.) sultanului Çle premier eunuque du harem impérial'): 1788 DOC. (ŞIO); DOC., CRON. sec. XVIII/2. e. 77 pop., după baş-şi agă] Mii.) „Căpetenie militară, căpitan de frunte (la turci), baş-căpitari CChef militaire, capitaine [turc]'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. (înv.) bas aya „idem (1)". - Cf. ser. bas-àga, magh. bas aga. - V. aga, baş. -Antrop. Başagă BAŞ-ALAI-CEAUŞ s.m. (înv., rar; 1776 - sec. XIX/l); pi. -i. (Mii.) „Şeful alai-ceauşilor (v. s.v.), comandantul ceauşilor1 (1) care păşeau în fruntea alaiului (3)" CChef des alai-ceauşi y. 1776, 1781 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 128). - Din tc. (înv.) *bas alay cavusi „idem". - V. alai, a/ai-ceauş, baş, baş-ceauş, ceauş?. BAŞ-BACĂCUL s.m. (înv., rar; 1715); pl. -r, acc. nec. (Admin., Fin.) „Şeful aprozilor de la vistieria Imperiului Otoman" CChef des huissiers du trésor public de l'Empire Ottoman'): 1715 CRON. (ŞIO). (Formele baş-bachicu/işi baş-bachicu/i-aga, menţionate în ŞIO, sunt, de fapt, cuvinte turceşti reproduse în texte scrise în latină sau greacă.) - Din tc. (înv.) bas bakî kulî „idem". - Cf. magh. basbakuku/i. - V. baş, bacăculu. BAŞ-BEŞLEÂGĂ s.m. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. -egi (Mil.) 1. (Rar) „Comandantul corpului de cavalerie otomană format din beşlii (1)" CCommandant en chef de la cavalerie ottomane formée par Ies beşlii y. baş-beşliăgă sec. XVIII/l CRON. (DA). 2. (P. ext.) „Comandantul corpului de 300 de călăreţi (turci, iar mai târziu creştini) numiţi beşlii (2), destinaţi menţinerii ordinii publice în ţările române, care îi avea în subordine nemijlocită pe beşlegi (1)" CCommandant des troupes à cheval chargées de faire la police dans les Pays Roumains'): baş-beşliagă sec. XVIII/1 CRON. (TDRG2); baş-beşli-agă 1791 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; baş-beşleâgă 1826 DOC. (DOC. EC. I 237); CRON., DOC. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2 (Aricescu 1108); baş-beşli sec. XIX/2 IST. (Aricescu I 276). - Din tc. (înv.) bas besli aYa(sï) „idem (1)". (Var. baş-beşll - prin condensare pe teren românesc.). - V. agă, baş, beşleagă, beşllu. BAŞ-BOG s.m. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. -i. (Mii.) „Comandant suprem al armatei de uscat otomane, serascher, paşa-serascheriU' CCommandant en chef de l'armée ottomane7): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) basbog (ist. başbug) „idem". - Cf. magh. basbug, basbog. - V. baş. BAŞ-BOIER s.m. (înv., rar; înc. sec. XIX - sf. sec. XIX); pl. -i (Admin., Pol.) „Boier de rangul întâi, boier mare, boier velit; primul boier al ţării, ales dintre ceilalţi boieri pentru a ţine provizoriu locul domnitorului, prezidând divanul (1.1); caimacam (.1/' CBoyard de premier rang; boyard élu pour remplacer provisoirement le voïvode'): înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); IST., LIT. sec. XIX/2. - Din tc. (ist.) başboyar „idem" (adaptat după rom. boier, v. LR 1/1959, p. 27-28). (Considerat în DICŢ. creaţie românească: baş-+ boier.) -V. baş. 78 BAŞ-BULUCBÂŞ s.m. (înv.; înc. sec. XVIII-sf. sec. XIX); pl. -/ (Mii.) „Căpetenia bulucbaşilor (1) de seimeni (2) şi comandant al gărzii domneşti şi al închisorii de la curtea domnească" CChef des bu/ucbaşi (1), chef des mercenaires pédestres affectés à la garde du voïvode et de la prison de la CourO: baş-buliucbâş înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); baş-bulucbâş sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1819 DOC. (DOC. EC. I 237); CRON. sec. XVIII, LU. sec. XIX; baş-bulucbaşâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 38); baş-bulubâş sec. XVIII/2 DOC. (DA). - Din te. (înv.) bas bôlükbasï, bas bülükbasï „ofiţer superior care îi avea în subordine pe comandanţii bulucurilor1 (1) [= companiilor] de ieniceri (1) dispuse într-o garnizoană sau într-o regiune" Ole colonel commandant les unités de janissaires d'une garnison ou d'une région7) (p. ext.). (Var. baş-bulubaş - p. disim.) - Cf. magh. pas pu/ugh (budai) pasa. - V. baş, bu/uebaşă. - Der.: (înv.) baş-bulubăşies.f. „Funcţia de baş-bulucbaş": sec. XIX/l CRON. (ŞIO). BAŞBUZUC1 s.m. (pop.; sec. XIX/2 -); pl. -/’ 1. (Mii.; înv.) „Voluntar (fără soldă) care făcea parte din trupele otomane neregulate de sacrificiu, formate la război din cerşetori, delincvenţi, puşcăriaşi, bolnavi psihic, celibatari etc. de diverse etnii, destinate unor misiuni periculoase, de producere a panicii în rândurile inamicului, pe care le executau adesea sub influenţa drogurilor, şi aflate în serviciul sangeacilor3, vestite prin brutalitatea lor şi trăind mai ales de pe urma jafurilor" (Tranc-tireur, volontaire de la milice irrégulière ottomane, bachi-bouzouk'): başibuzuc (pron. ba-şi-bu-, iar mai târziu başi-bu-) 1874 IST. (Aricescu I 328); LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX. 2. (Pop.) „Om crud, brutal, violent, bătăuş" CHomme cruel, brutal, violent'): başibuzuc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; başbuzuc 1913 DA; DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2; bazbuzüc 1979 LIT. (ALM. UT. 299); bazüc sec. XX/2 DOC. (EM 4/1992, p. 2). 3. (P. ext.) reg., V. Munt.) „Om voinic, mătăhălos" CHomme râblé, costaud'): bazabuzdüc 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. başibozuk (înv.) „idem (1)", (dial.) „idem (2)" (Der. S.). (Var. başbuzuc - prin sincopă; başbuzuc, bazbuzuc, bazabuzduc - p. asim.; bazuc - prin condensare sau prin haplologie.) - Cf. bg. başibozuk, alb. bashibozük, cf. şi magh. başibozuk„copil neastâmpărat" (< rom., v. Bakos 458). - V. baş. - Conversiune: (Reg., Olt.) başbugiiic,-ăadj. „Răsfăţat": 1967 REG. (LEX. REG. II11). - Der.: (Pop., rar) başbuzucie (înv. başibuzucie) s.f. „Comportament sălbatic, violent; cruzime, barbarie": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; (înv.) başibuzucăsc,-eâscă adj. „Specific sau care aparţine başbuzucilor (1)" (DA); (înv.) başibuzucâşte adv. „Ca başbuzucii (1, 2); în mod violent, brutal" (DA). BAŞCA1 adj., pron. nehot., prep. (pop.; 1715 -); ace. şi (înv. şi reg.) başca. 1. Adj. invar. (înv.) „Separat, distinct, despărţit, deosebit, diferit, alt, speciaj, anume" ('Séparé, différent, autre, distinct'): başca 1715 DOC. (Munt.) (HEM2 III 291); başca 1816 DOC. (ŞIO); (Ban.) başca sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 291). # Loc. adj. şi adv.:^ (înv. şi regO De(-a) başca = a) „(în mod) diferit, deosebit, separat, singur, izolat; deoparte, într-o parte; în 79 □lus": (Transilv.) başca 1825 LB; (Mold.) başca 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (Transilv.) bască 1906 REG. (DA); (E. Mold.) băşcâ 1959 REG. (L.L.M. 3/1959, p. 42); (V. Munt.) bâştea 1967 REG. (GL. ARG.); b) (P. polar.; E. Olt.) „Amestecat": başca sec. XX/2 REG. (LEX REG I 74). # Loc. subst.: (Reg., Olt.) De-a başca = „Numele unui joc de copii": 1967 REG.’(GL. OLT.). 2. Pron. nehot. (înv.) „Altul; altcineva; altceva; (şi) altele" CUn autre, autrui; autre chose'): başca 1821 DOC. (Iorga, S.N. 177); DOC. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2, POP. înc. sec. XX. 3. Prep. (Pop., fam.) „(în) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală; în plus, pe deasupra" OExcepte, hormis, sans compter; en outre'): başca 1785 DOC. (REL. AGR. I 713); LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 2/1992, p. 5). # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A fi afară din başca = „A exagera, a întrece măsura": 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. başka „idem (1, 2, 3)"; în Ban. şi Transilv., probabil (şi) din ser. băska. - Cf. şi bg. baskă, alb. băshke. - Conversiune: (Pop., fam.) başca (înv. băşcă,jeg. băşca, E. Mold. băşcâ) adv. (astăzi mai ales în expr. una vorbim şi başca ne înţelegem) „în mod diferit, în alt mod, în chip deosebit, altfel; separat, deosebit, despărţit, într-o parte, izolat, deoparte, singur": 1778 DOC. (Furnică 70); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XX (Coman, GL., L.L.M. 3/1959, p. 42, GR. S. IV 128, Gâlcescu 119), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX. - Der.: (Reg., Munt., Olt.) băşcăluî vt., vr. [băşcăluîre s.f., băşcăluît,-ă adj.] „A (se) despărţi, a (se) alege, a (se) da de o parte, a (se) separa, a (se) izola": 1786 DOC. (ARH. OLT. II 123); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DA) [(Reg., S. Mold.) dezbăşcăluNt. = băşcăluf. 1905 LIT. (DLR) ; REG. sec. XX/l (Coteanu, E. 282)]; (Reg., Munt., E. Olt., Dobr.) băşcuf, băşcăi, băşcăh'Vi., vr. = băşcăluî \ înc. sec. XX POP. (DA); REG. sec. XX (DA, LEX. REG. I 74, GL. DOBR., Avram 44-45); (Reg., Ban., V. Olt.) băşcăşi, (N.E. Olt.) băşcăşuîvt., vr. = băşcălui; şi: (p. spec.; vr.) [băşcăşit,-ă adj.] „A divorţa", (vt.) „A partaja (între copii)": 1895 REG. (DA); REG. sec. XX/l (DA, Ciauşanu, V. - GL., Gâlcescu 119) [(înv., Ban.) dezbăşcăşf, (reg., N.E. Olt.) dezbăşcăşuîvt., vr. = băşcăşi: sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 291); REG. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX/2]. - Antrop. Başca, Başcă(DNFR). BAŞ-CAIMACÂM s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -I (Admin., Pol.) „întâiul caimacam (1), şeful caimacamilor" ^Regent principal, premier caimacan'): baş-caimacâm sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); baş-caimacân sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. başkaymakam, (înv.) *baskaymakan „idem". -V. baş, caimacam. BAŞ-CAPICHIHÂIE s.m. (ist.; 1786 ->)) pl. -ăi. (Admin.) „Şeful agenţilor diplomatici ai unei ţări (în special ai ţărilor române) pe lângă Poarta' (le ^chef des agents diplomatiques, ambassadeur aupres de la Porte'): baş-capichihâie 1786 DOC. (DA); baş-capichehaiâ sec. XVIII/2-XIX/1 CRON. (ŞIO); baş-capuchehaia sec. XIX/l CRON. (DA); baş-capuchehâie sec. XX/2 IST (MDD). Din tc. (înv.) bas kapi kihaya, bas kapi k'ăhyasi, *bas kapu kehaya „idem". -V. baş, capuchehaie. 80 BAŞ-CAPIGI-BÂŞ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XVIII/l); pl. -i. (Admin., Mii.) = capigi-başă (2): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II122). - Din tc. (înv.) *bas kapîg'i basi „idem". - V. baş, baş-capigiu, capigi-başă. BAŞ-CAPIGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pi. -ii. (Admin., Mii.) = capigi-başă (1); sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *bas kapîgî „idem". - V. baş, baş-capigi-baş, capigi-başă, capigiu. BAŞCAZĂC s.n. (reg.; 1979-); pl. -uri. (Tehn.; S. Munt.) „Ţăruşul, cazicu! fixat la capătul aripii unei vârşe" OPieu fixé au bout de l'aile d'un instrument de pêche7): 1979 REG. (Ţurlan 51). - Din tc. baş kazik „ţăruş de la capăt, fixat la extremitate; ţăruş principal" Opieu fixé au bout; pieu principal') (p. spec.). -V. baş, cazic. i BAŞ-CĂPITÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. (Mii.) „Căpitan de frunte, baş-agă' CCapitaine éminent, capitaine premier'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. başkaptan, başkapudan „căpitan al unei nave" Opremier capitaine d'un navire^ (v. Kakuk 60; p. et. pop., formală şi semantică, după rom. baş [III] şi căpitan). - Cf. magh. bass-kapitâny, bas kapitân. - V. baş, capudan-paşa. BAŞ-CEAUŞ s.m. (înv.; sec. XVIII/l - miji. sec. XIX); pl. scris şi başceauş. (Mil.) 1. (Rar) „Sergent-major" ('Sergent-major'): baş-ceauş înc. sec. XVIII CRON. (DA). 2. „Ofiţer superior cu atribuţii judecătoreşti pe lângă corpul de ieniceri (1)" Qle grand prévôt des janissaires7): baş-ceauş sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; baş-ceauş-agâ 1735 DOC. (ŞIO). 3. {P. ext.) „Comandantul aprozilor lefegii (1) de la curtea domnitorilor români; vel-ceauf CChef du corps de valets mercenaires de la Cour roumaine'): baş-ceauş 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. I 237), CRON. înc. sec. XIX. - Din tc. başgavuş „idem (1)", başgavuş (aga) „idem (2)". - Cf. ser. bascaus, magh. bas-csauz. - V. agă, baş, ceauş1, ceauş-başa. - Der.: (înv., rar) baş-ceauş-agiâsc,-eâscă adj. „Care aparţine baş-ceauşului (2)": 1776 DOC. (DA, s.v. ceauş). - Antrop. Basceauş (DNFR). BAŞ-CIOHODÂR s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Şeful ciohodarilor1 sultanului, ai marelui vizir sau ai domnitorului român, având şi sarcina de a-l încălţa şi a-l descălţa pe acesta şi de a-i îngriji încălţămintea; ici-ciohodar, dohodar-aga, dohodar-başă' OChef des valets de chambre, premier camérier du sultan, du grand vizir ou du voivode roumain'): baş-ciohodâr sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 81 212V CRON. DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DA, ŞIO, DOC. EC. I 237), LIT. sec. XIX/2; baş- ciuhodâr 1762 CRON. (DA); (rar) ciohodâr 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. ba§çuhadar, (înv.) bascohadar, *bascohodar „idem . (Var. aohodar - prin condensare în limba română.) - V. baş, ciohodar1, dohodar-başa. BAŞ-CONACCÎU s.m. (înv., rar; 1762); pl. -ii. (Admin.) „Şeful conacciilor (1), vei-conacdu, conacd-baf CChef des fonctionnaires charges de préparer les haltes et le campement [au cours du voyage des hauts dignitaires]7). 1762 CRON. (ŞIO). - Din te. baş konakçi „idem". - V. baş, conacd-baş, conacdu. BAŞ-GALION s.n. (înv., rar; 1715); pl. -oane, pron. -ii-on. (Nav., Mil.) „Navă de luptă de mari dimensiuni, galion (1) de categoria întâi" OGalion de première classe, grand navire de guerre7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) baş galyon „idem". - V. baş, galion. BAŞ-HAMÂL s.m. (înv., rar; sf. sec. XIX); pl. -i (Prof.) „Şeful unei echipe de hamali (v. s.v.) (într-o unitate economică)77 CChef d'une équipe de portefaix, premier portefaix'): sf. sec. XIX LIT. (TDRG). - Din te. baş hamal „idem". - V. baş, hamal, hamalbaş. BAŞLÎC s.n. (înv.; 1792 - sf. sec. XIX); pl. -urişl (3) -e. 1. „Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului; căpeţea" (Têtière de la bride d'un cheval'): başlic 1792 DOC. (ŞIO); (rar, poate inventat) başlâ'c (DA). 2. (Constr.; Munt., Mold.) „Capătul superior, crestat şi adesea înflorit, al stâlpilor unei case ţărăneşti; capitel, calup (5), papuc (II)) scândură ornamentată prin dăltuire, fixată între capetele superioare ale celor doi stâlpi care susţin streaşina, respectiv tavanul prispei" OChapiteau des poteaux d'une maison paysanne; ornement en bois qui relie les deux poteaux soutenant le plafond de la terrasse^: başlic 1895, 1898 REG. (DAMÉ XI, 95, 99). 3. (Vestim.) „Bucată rotundă de pâslă care se pune pe cap când cineva duce o povară" ('Morceau de feutre rond qu'on met sur la tête quand on porte un fardeau'): beşlic 1858 LIT. (TDRG). - Din te. başlik „idem (1, 2)" şi „orice fel de acoperământ al capului" Ctout ce qui sert à couvrir la têteO (de unde, p. spec., sensul 3). (Var. başlic- adaptată după suf. rom. -ic, beşlic-p. et. pop., poate după beşlic1 „monedă turcească", v. LR 5/1980, p. 551-552, Suciu 28; pentru sensul 3, cf. totuşi tc. dial. beşli„bucată de stofă care se pune ca garnitură pe gulerul bluzei": Der. S.) - Cf. ngr. pnauXita. - V. baş. BAŞ-MUHASEBE s.f. (înv., rar; 1802); pl. -ele. (Admin,) „Birou pentru evidenţa şi controlul conturilor statului din Ministerul de Finanţe al Porţii" CChancellerie des comptes de la Porte'): 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. baş muhasebe „idem". - V. baş, muhasebea. 82 BAŞ-SALAHOR s.m. (înv., rar; 1795 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Vel-comis, mare comis (la curtea domnească), şeful salahorilor (1)" OLe chef des écuyers de la Cour du voïvode roumain^: 1795 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l. - Din tc. (înv.) bas salahor „idem". - V. baş, salahor. BAŞTÂRDĂ s.f. (înv., rar; 1715); pl. -e. (Nav.) „Navă-amiral, corabie la bordul căreia se afla comandantul flotei otomane" CGalère de l'amiral de la flotte ottomane'): baştârdă, bastardă 1715 CRON. (ŞIO, ILLV 400). - Din tc. bastarda (acc. bastarda, v. TS) „idem"; poate şi din ngr. pnaampôa. (Var. baştardă- prin „degrecizare" hipercorectă; este totuşi posibilă o var. tc. * bastarda, cf. tc. dial. baştarda, bastarda „bastard"). BAŞ-TERGIMÂN s.m. (înv., rar; 1716 - sec. XIX/l); pl. -i. (Admin.) „Translator, interpret (de limbă turcă), dragoman principal (al sultanului sau al domnitorului român)" ('Premier interprète [du sultan ou du voivode roumain]'): 1716, 1781 CRON. (ŞIO; atestări indirecte, în istoriografia românească în limbi străine). - Din tc. baş tercüman, (înv.) bas tergiman „idem". - V. baş, tergiman. BATÂC1 s.n., s.m. (înv. şi reg.; 1784 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) -i. (Entop.; Dobr., Munt., Olt., izolat şi Mold., Transilv.) a) „Loc smârcos, mlaştină, smârc, mocirlă; băltoacă, baltă (de ploaie); loc cu tină şi nămol (rămas dintr-o fostă gârlă)" OBourbier, marécage; flaque'); b) (Dobr.) „Baltă, ghiol1 (1Ţ CLac, étang7); c) (Pext.) „Groapă naturală mică, dar adâncă; şanţ format prin ruperea apelor sau prin ridicarea unui dig, a unei şosele; depresiune largă şi lungă" (Tosse, fossé; dépression7); d) (Pspec.) „Groapă în care se depozitează ţiţeiul sau reziduurile petroliere" (Tosse pour le pétrole'): (înv. şi reg.) batâc (s.n.) 1784 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2, REG. (Dobr.) sec. XX/2 (LR 3/1970, p. 216); (reg., N. Dobr.) bătac (s.m.) sec. XX/l REG. (ALR SN III [830]); (reg., Munt., Olt., izolat şi Mold., S., E. şi N. Transilv.) batal (s.n.) sec. XX/l LIT. (DA); REG. sec. XX (Porucic 33, Rotaru 5, SDLR, DM, DEX, DTRO). (Atestările nu pot fi repartizate, de obicei, pe nuanţele semantice menţionate.) - Din tc. batak, (dial.) *batal „idem (a, b)". (Confuzia dintre batacşi bata!s-a produs încă în limba turcă, unde batak are şi înţelesul „inutil, nefolositor, compromis", adică sensul lui battaf, v. s.v. bata!1) cf. top. tc. Batak, Bata! [= „mlaştina"] - nume dat de turci uneia dintre porţile de acces (dinspre o mlaştină) în cetatea Székesfehérvâr din Ungaria.) - Cf. bg., alb. batak,,idem (a, b)". - V. carabatac. - Antrop. Batacul, Bătăceni (DNFR), top. Batacu (lac în Dobr., LR 3/1970, p. 216), Bata/u, Bata/uri (U\KO). BATÂL1 s.m., adv. (lit.; 1868 -); pl. (I) -i. I. S.m. (Zool.) 1. (Lit.; reg. în Munt., Olt., Mold., Dobr., S. Transilv.) „Berbec sau ţap castrat (în vederea îmbunătăţirii calităţii lânii şi cărnii) sau incapabil de reproducere ca urmare a îmbătrânirii; asman (1Ţ (délier ou bouc châtré ou devenu impuissant par l'âgeO: batâl 1868 LIT. (TDRG2); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, HEM2 III 329, GR. S. IV 291), LIT. sec. XIX/2-XX; 83 (Yeq. Olt., S. Transilv.) bătâl sec. XX/1 REG. (Ciauşanu, GL., GR. S. VI 233)^. 2. (Ppolar., req/'lMunt. Olt., Mold.) „Berbec sau ţap reproducător (necastrat); berbec tanar (de un an sau de doi ani)- coci" ('Bélier ou bouc reproducteur [non châtré]; jeune bélier'). batâl sec. XIX/2 CHEM2 III 329); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ŞEZ. XX 13, Rădulescu-Codin, DA); (Mold., Olt.) bătâl 1907 REG. (DA); REG. sec. XX/l (DA, Vârcol, V. - GL.). II. Adv. (Reg.) 1. (Mold., Olt.) „Fără niciun folos, inutil, degeaba; ca un trântor, leneş, greoi" ('Inutilement; oisivement'), în loc.^vb. A sta (sau a şedea) batal = „A sta degeaba, a pierde vremea, a lenevi": batâl, (Mold.) bătâl înc. sec. XX REG. (DA). 2. {JP. ext.; Munt., Olt., Mold.) „Cu insistenţă, stăruitor; dinadins, în mod intenţionat" Olnstamment, avec insistance; à dessein7), în loc. vb.: A sta (sau a se ţine) batal pe (sau de) ceva (ori cineva) sau de (ori pe) capul cuiva sau într-un loc ori la uşă = „A persevera, a se ţine de un lucru până la terminare; a insista, a stărui (pe lângă cineva), a se ţine scai (de cineva); a sta în permanenţă într-un loc": batâl 1901 REG. (Rădulescu-Codin); REG. sec. XX (Coman, GL., LR 6/1959, p. 54, LEX. REG. II 11, GL. ARG., DA); (S. Munt.) batâc 1939 REG. (Coman, GL.); (Mold.) băitâl sec. XX/l REG. (I. CR. 11/1911, p. 369); (Mold.) A-i ft cu batal = „A face ceva dinadins, în mod intenţionat": bătâl 1908 REG. (DA). - Din te. battal [koç, respectiv teke] „idem (1.1)" (prin condensare, v. SCL 4/1990, p. 306; kog „berbec", teke „ţap"), battal, batak (TS), (dial.) batal (Der. S.) „idem (II. 1)" şi (adj.) „inutil, nefolositor, fără valoare, compromis, degradat, ieşit din uz; leneş, trândav; greoi; mare, voluminos, corpolent" ('inutile, propre à rien, sans valeur; oisif; grand, lourd, corpulent'). - Cf. bg., ser. batal, alb. batâll„inutil, degradat, nefolositor, ordinar, fără valoare", ngr. pxamĂiKog „masiv", imaraXeûœ,,a deveni ordinar, a se uza, a se degrada", arom. batâc, bătăc„răufăcător; libertin", bătâlcu „spătos, masiv", bătăl'iusescu „a se învechi"; cf. şi ser. bataliti, bg. batalesam (> rom. înv. batalis/'vt., vr. „a (se) strica, degrada, învechi": 1795 DOC. [REL. AGR. I 847]; DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l [ŞIO, Furnică 361], DICŢ. sec. XIX-XX/1). - V. patalama. - Conversiune (din sensul II.2)\ (Reg., V. Munt.) batâl,-ăadj. „(Despre oameni) De baştină, autohton, indigen": sec. XX/2 REG. (LR 6/1959, p. 54). - Der.: (Reg., Mold.) bătălivt. „A castra (un animal)": 1961 REG. (GL. REG.). BAZARGHEAN-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -/ (Corn., Admin.) „Negustor turc care deţinea funcţia de furnizor oficial al sultanului1, însărcinat cu achiziţionarea ţesăturilor necesare seraiului" ('Commerçant turc ayant la fonction de fournisseur de toiles pour le Sérail'): bazireambâşă 1693 DOC. (ŞIO); bazageambâşă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); bazaghean-bâşă (DA); bazarghean-bâşă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) bazarg'an basi, bazîrg'an basî, (dial.) bazirgân başi, bezirgân başi „idem . - Cf. ser. bazèrdan-bàsa. - V. pazarghean, pazarghldean. BAZE s.f. (înv.; 1669 - sf. sec. XIX); pl. -ele. (Vestim.) „Ţesătură cu urzeală de aţă şi bătătură de bumbac, din care se făceau anterie (1, 3), capoate şi rochii" ('Basin'): 1669 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2. Din tc. (înv.) baze (v. ŞIO). - Cf. ngr. /wxÇéç. (După LÔBEL, din tc. bez„pânză"; după , neologism din fr. [basin]1, vechimea, aspectul formal şi prezenţa în graiuri a cuvântului fac mai probabila etimologia dată în ŞIO.) 84 BĂBUTs.n. (înv.; 1898); pl. ? (Tehn.; Mold.) „Piesă mobilă de lemn fixată orizontal deasupra perinocului (baiergicului, v. 5.k.) de pe osia dinainte a carului; vârtej" CPièce de l'avant-train de la charrue, lisoir'): 1898 REG. (DAMÉ 9, 14). - Din te. (dial.) babut „idem" (Der. S.; v. SCL 6/1992, p. 563). BĂCAN1 s.n. sg. (pop.; 1761 ->). 1. (Bot.; rar) „Lemnul (roşiatic) al arborelui exotic Haematoxy/on campechianurrf' ('Bois de campeche7): bacán 1761, 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Chim., Med.) „Substanţă lichidă de culoare roşie, obţinută prin fierbere din acest lemn şi folosită fie drept colorant (mai ales pentru vopsitul ouălor) şi ca fard, fie ca medicament astringent; fard (roşu), suliman (1.1), băcă/id' (Teinture rouge obtenue de ce bois et employée comme fard ou comme remède astringent'): băcân 1784 DOC. (Munt.) (Furnică 120); LIT., DOC., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Olt., Ban.) sec. XX (ALRM SN 11/111 [1018], Ioniţă 163); (reg., V. Munt.) bacă lie (s.f., pl. -//) sec. XX/2 REG. (LR 6/1959, p. 55). - Din te. bakam, bakkam „idem (1, 2)" (TS). (Var. băcan - după suf. rom. -an) băcă/ie-prin falsă derivare [cu var. -ă/ie a sufixului -ie, care a influenţat formal şi baza derivatului].) -Cf. bg., ser. bakam, ngr. pnampi, alb. bakëm, arom. băcăme; cf. şi rus. bakam. - Der.: (Reg.) băcănia., vr. [băcănire s.f., băcănit,-ă adj.] „A (se) vopsi în roşu (cu băcan); a (se) farda": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Ban.) sec. XX (Ioniţă 163). BĂCAN2 s.m. (lit.; 1512 -); pl. -/. 1. (Prof., Corn.; lit., azi mai ales ist.) „Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare şi de consum casnic, coloniale etc." ('Épicier'): (înv.) băcăl 1512-1513 DOC. (Munt.) (DERS; în top. Băcă/eşti)) 1621 DOC. (Mold.) (DIR XVII. A V 54); DOC. sec. XVI-XVIII; (reg., Mold., înv. şi Munt.) bacál 1512-1513 DOC. (Munt.) (DERS; în top. Baca/eşti)) 1631-1632, 1669 DOC. (DRH. B XXIII 431, HEM2 III 362); DOC. sec. XVI-XIX/1 (HEM2 III 362, DA), LIT. (Mold.) sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) bacán 1889 LIT. (Munt.) (DA); (lit.; reg. în Munt., Olt., rar şi S. şi E. Transilv., înv. şi Mold.) băcân 1583, 1668, 1740, 1775 DOC. (DERS, DIB 1960, p. 36, Furnică 12, REL. AGR. I 600); 1825 LB; DOC. sec. XVI/2-XX (EM 22/1992, p. 31), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. et. pop., după băcan1 [2]) Prof.; reg., Olt.) „Vopsitor de textile, boiangiu" ('Teinturier'): băcân sec. XX/l REG. (ALR SN II [505]). - Din tc. bakal, bakkal „idem (1)". (Var. bacan, băcan - sub influenţa analogică a altor nume de profesiuni din domeniul comerţului terminate în -an. lipscan, marchitan etc.) - Cf. bg. bakă/, ser. bâkat, ngr. p7tamXr¡g, alb. bakăll, magh. bakăty, arom. băcăi, băcă/ă(u)) cf. şi bg. baka/fja„mărfuri de băcănie, coloniale" (de unde, poate, rom. bacat/e, băcănie[3]). - Der.: (Col., 1; înv.) băcănfme (Mold. băcăiime) s.f.: sec. XIX/2 LIT. (DA); (Lit., rar) băcăneăsăs.f. „Soţie de băcan2 (1); negustoreasă de produse alimentare": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Lit., rar) băcăniţă (Mold. băcăiiţă) s.f. = băcăneăsă. sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold.) băcă/ies.f. = băcăneăsă. sec. XIX/l LIT. (DA, DEX); (Ut.) băcănie (înv. şi reg. băcă/fe, înv., Mold. baca/ie, bacă/ie) s.f. 1. (Lit., azi rar) „Ocupaţia de băcan2 (1)": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Lit.) „Magazin 85 în care se vând diverse produse alimentare şi de consum casnic, coloniale etc. . 1693, DOC. (TDRG2, REL. AGR. I 349); DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (EM 14/1992, p. 29), LIT. sec. XIX-XX # Loc. vb.: A se (sau a o) face de băcănie — „A se face de râs, a se face de ruşine . 1967 REG (GL ARG.); LIT. sec. XX/2. # Loc. adj.: (Pop., fam.) De băcănie = „De râs, de ocară, de batjocură’"- sec XX/2 LIT. 3. (înv.; la pl. sau la sg., col.) „Mirodenii, condimente; coloniale, delicatese; mărfuri vândute de băcani2 (1)": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1740 DOC. (Furnică 12); CRON, DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT., POP. sec. XIX/2 [(Dim., 2, lit., azi rar) băcănioără s.f.: 1775 DOC. (REL. AGR. I 601); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX]; (înv., rar) bàcànésc (Moid. băcă!esc)rească adj. „Caracteristic sau aparţinând băcanilor sau unui băcan2 (1)": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. - Antrop. Băcăiiţa (1781, Furnică 117), Bacalu, Băcai, Băcanu, Băcănău, Băcăiescu, Băcănaru, Băcănoiu, Abacă/iţei, Abăcăioaiei (DNFR), top. Băcani, Băcanu (DNFR), Băcăieşti, Baca Ieşti (1512-1513, DERS), Băcan, Băcăneşti, Băcănoaia, Băcănia (DTRO). BĂRDÂC1 s.n. (pop.; 1857 -); pl. -e. 1. (Pop.) „Ulcică de lut (smălţuită), cană (mică)" (Tetit pot en terre cuite, cruchon, broc^: bărdăcă (s.f.; pl. -ace sau -ăci) 1857 POLIZU; LU. sec. XIX/2, REG., POP. (Munt., Transilv.) sec. XX (Rădulescu-Codin, FOLC. NOU 347), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) bardâcă (s.f.) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. (Munt., Olt., S. Dobr.) sec. XX/1 (DA, ALR SN III [854]), LIT. sec. XX/2; (reg.) bărdâc 1881 LIT. (ŞIO); REG. (Munt.) sec. XX/l (I. CR. 11/1911, p. 369); (reg.) bardâc sec. XX/l REG. (Munt.) (GR. S. IV 128); (reg.) bârdâc sec. XX/l REG. (Ban.) (DA). 2. (Reg., Ban.) „Urcior cu gura strâmtă şi cu dop" ('Cruche, jarre à bouchon'): bardâc sec. XX/l REG. (Costin, GR. BĂN. II 39). 3. (Reg., Olt.) „Donicioară folosită ca măsură pentru capacitate (= cca 1,5 I); (p. spec) vas mic de lemn în care curge ţuica de la cazan" CPetit seau en bois [employé comme mesure de capacité]'): bardâc, bârdâc sec. XX REG., POP. (DA, Ciauşanu, V. - GL., Iordache 103, FOLC. OLT.- MUNT. I 391). 4. (Reg., Ban.) „Damigeană" ('Dame-jeanne'): bârdâc sec. XX/2 REG. (LR 5/1959, p. 72). 5. (P. ext.) reg., Olt.) „Butoi; găleată" ('Tonneau; seauO: bârdâc sec. XX/l REG. (Ciauşanu, V. - GL.). 6. (P. ext.; reg.) „Vas mare de metal, cazări (1Ţ ('Chaudière'): bărtâc 1834 DOC. (Mold.) (TDRG); bârdâc sec. >OC/l REG. (Olt.) (Ciauşanu, V. - GL.). Z (Alim.; reg., Mold.) „Mâncare făcută din unt şi brânză, amestecate şi prăjite" CBouillie au fromage et au beurre7): bardâc 1961 REG. (GL. REG.). - Din te. bardak, (înv.) bartak (Y.Tar.S. 25) „idem (1, 2, 3, 4)"; cu sensul 7- din te. (dial.) bardak [güveci] „mâncare cu carne, fiartă în oală de lut" ('bouillie de viande') (p. ext.) v. Suciu 138); în Ban., Transilv. şi Olt. - (şi) din scr. bardak „idem (1, 2, 3, 4)". (Var. bardacă, bărdacă - sg. refăcute din pl.) - Cf. şi bg. bardak, (dial.) burdăk (> rom. reg., Ban. burdâc „idem [2]": sec. XX/l REG. (DA), ngr. pna.p50.Ki, alb. bardhăk. -V. bărdacă1. - Der.. (Dim., 1) pop.) bărdăcă!s.n.: 1910 LIT. (DA); (Dim., 1; reg.) bărdăcuţs.n.: DA; (Dim., 1) pop.) bărdăcâţă s.f.: 1892 LIT. (ŞIO); REG. (Munt.) sec. XX/l (Rădulescu-Codin), DICŢ. sec. XX. -Antrop. Bardac, Bărdâc(DNFR), Bârdacu, top. Bârdacu(DTRO). 86 BĂRDÂCĂ1 s.f. (reg.; sec. XIX/l -); pl. -ace. (Bot.; Mold., Olt.; şi atributiv, în sintagma prună [sau perjâ\ bărdacă) „Varietate indigenă de prune, mari, lunguieţe şi puţin strangulate spre coadă" ('Prune reine-claude; quetsche'): bardâcă sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/2-XX/1, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, HEM2 III 205, LR 2/1964, p. 117); bărdacă sec. XX DICŢ.; (Mold.) bardâşă 1967 REG. (LEX. REG. II119); (Mold.) bardâciu (s.n.) (TDRG). - Din tc. bardak [erigi] „idem" (erik „prună") (TS, v. DA). (Forma de feminin - prin atracţia analogică a seriei de denumiri româneşti de acest gen ale fructelor, v. Suciu 138; var. bardadu, bardaşă- sg. refăcute din pl. [pron. dial.] bardase.) - Cf. ser. bardaklija. - V. bărdac1. - Der.: (înv., rar) bărdăcuţs.n. „O varietate de prune": 1900 BARCIANU; (Reg., Mold., Olt.) bărdac s.m. (der. regr.) „Varietate indigenă de prun (care produce prune bardace)": bardăc 1879 DOC. (DA); REG. sec. XIX/2 (HEM2 III 205); bărdac sec. XX DICŢ.; (înv., Mold.) bardâc!(sg. refăcut din pl.) sec. XIX/2 REG. (HEM2 III 205). BECCÎU s.m. (reg.; 1888 ->); pl. -ii. (Admin., Mii.) „Paznic (de noapte), gardian, santinelă" fGarde de nuit, sentinelle, gardien"): 1888 LIT. (ŞIO); REG. (S. Mold.) sec. XX/l (Coman, GL.). - Din tc. bekçi „idem". - V. cobecciu. BECHER,-Ă s.m. şi (rar) f. (pop.; 1802 -); pl. -i, -e. (Reg. mai ales în Munt., Olt., Ban.; azi adesea fam., ir.; uneori atributiv) „Celibatar, burlac, holtei" ^Garçon, célibataire'): bechér 1802 DOC. (DOR; în antrop. Becheru); 1823 DOC. (Iorga, S.N. 208); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) bechiâr 1879 CIHAC II 547; REG. (N. Serbiei) sec. XX/l (ARH. FOLK. VI 358); (înv., rar) bechiér,-eârâ 1857 POLIZU. - Din tc. bekâr, (dial.) beker (Der. S.) „idem" şi „leneş, trândav" poisif); cf. şi tc. (înv.) bekir„tânăr, flăcău" Cjeune homme). - Cf. magh. betyâr(> rom. reg., Transilv., Ban. bichér, bechér „tânăr fără căpătâi, vagabond, chefliu (II)) şmecher, ticălos, pramatie": sec. XIX/2 REG., POP. [DA]), bg. bekjâr, ser. bècar, ngr. jjTŒKiô.prjç, alb. betsar, arom., megl. bikeâr, cf. şi ucr. bâhir (> rom. reg., N. Mold. bâcher, bachér, bêcher „om de nimic, leneş, care trăieşte din înşelăciuni, derbedeu"', sec. XX REG. [LEX. REG. I 98, SCL 1973, p. 455-456]). - Der.: (Dim.; fam., rar) becherâşs.m.: sec. XIX/2 POP. (DA); DICŢ. sec. XX; (Pop., rar) becherie (înv. bechlerie) s.f. „Celibat, burlăcie": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Antrop. Becher(u) (DOR, DNFR), Bechir, Becherescu (DNFR), top. Becheru, Becheri, Becheriţa, Becheretu, Becheriţoi, Becheroaia, Bechereşti (DTRO). BECHÉT s.n. (înv.; 1790 - miji. sec. XX); pl. ? (Mil.; mai ales Olt.) „Pichet (de grăniceri)" OPiquet, détachement de soldats garde-frontières; bâtisse d'un tel détachement): 1790 DOC. (DTRO; în top. Bechefy, DICŢ. sec. XX/1. - Din tc. (dial.) beket [karakolu] „idem" {beket „graniţă, frontieră", poate şi *„idem", karako!„patrulă, strajă; corp de gardă; post de pază"; v. SCL 6/1992, p. 564). - Cf. rus. beket, cf. şi fr. piquet, rus. piket'{> rom. lit. pichet, v. DLR). -Top. Bechet(u) (1790, sec. XIX-XX, DTRO), Becheţeni, antrop. Bechet, Bechetoaia (DNFR, DTRO). 87 BECHI adv. (înv., rar; înc. sec. XX). Foarte, extrem de (bine)" (Tres, fort [bien]'): 1908 POP. (Pamfile C. 113). - Din tc. (înv. şi dial.) bek (lit. mod. pek, pron. pek’) „idem". - V. bectem/z, pechi. BECLERGE subst. sg. (înv., rar; 1792). (Bot ■ atributiv, determinând cuvântul stafide) „Soi de viţa, respectiv de struguri de masa cu boabe mari, albe şi rotunde (din care se fac stafide)" CVariete de vigne et de raisin aux grands grains blancs, spheriqueO: 1792 DOC. (ŞIO, care îl glosează „de prima calitate"). - Din tc. (înv.) *beglerge, *beklerge, (dial.) beylerce „idem" (Der. S.). (După ŞIO, din tc. begierce,,ca beii, domneşte" [care este, desigur, accepţiunea de bază a etimonului].) -V. bei1. BECRILĂC s.n. (înv., rar; 1857); pl. -uri. „Desfrâu, destrăbălare" ODebauche, crapule'): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. bekrilik „idem" (Youssouf) şi „beţie" ('ivrognerie') (adaptat după suf. rom. -iac). -V. becriu. BECRÎU s.m. (înv., rar; 1857); pl. -ii. „Desfrânat, destrăbălat" ('Crapuleux'): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. bekri „idem" (Youssouf) şi „beţivan" ('ivrogne'). - Cf. bg., ser. bekrija, arom. bicriu „beat". - V. becriiâc. BECTAŞÎU s.m. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. -ii. (Rel.) „Numele unui ordin călugăresc musulman; persoană care aparţine de acest ordin") CNom d'un ordre de derviches; personne appartenant à cet ordre'): sf. sec. XVIII CRON. (TDRG2). - Din tc. bektaşi „idem". BECTEMÎZ adj. invar., s.n. sg. (înv., rar; sec. XIX/2); acc. şi béctemiz. 1. Adj. invar. „(Despre tutun) De calitate superioară, extrafin" (ŢEn parlant du tabac] De qualité supérieure'): bectemiz sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); bectemis sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 2. S.n. sg. „Tutun (II.1) de calitate superioară" CTabac de qualité supérieure'): bectimis sf. sec. XIX LIT. (DA). - Din tc. (înv. şi dial.) bek temiz (lit. mod. pek temiz) „idem (1)" (literal: „foarte curat"), (dial.) bek temiz [tütün] (lit. pek temiz [tütün]) „idem (2)" (v. Suciu 138-139). - V. bechi, pechi. BEDÉN s.n. (înv.; 1715 - miji. sec. XX); pl. -uri. 1. (Mil., Constr.) „Crenel; parapet; zid de cetate" ('Créneau'): 1715 CRON. (ŞIO); POP. sec. XX/l (Bucuţa - GL.). 2. (Vestim.) „Bucată de blană (de pe corpul unui animal, fără cap şi fără picioare)" CMorceau de fourrure'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. beden „idem (1)" şi „corp, trunchi, trup; talie" Ccorps, tronc; taille'), (înv.) „brâu femeiesc ornamentat" Oceinture de dame'), (dial.) „îmbrăcăminte de corp care se îmbracă iarna 88 sub celelalte^ haine" (Vêtement de corps") (Der. S.), probabil şi *„idem (2)" (detaşat prin condensare, în limba turcă, din sintagma beden kürkü „blana de pe corpul unui animal"; kürk „blană"; v. Suciu 134). - Cf. ngr. pTievrevi „idem (1)" şi „haină îmblănită", arom. bidéne „mantou femeiesc îmblănit". BEI1 s.m. (ist., pop. şi reg.; 1521 -); pl. bei. 1. (Ist.) „Titlu onorific (turcesc) care se dădea aristocraţilor (constituind adesea elementul secund al unor titluri sau al unor antroponime compuse turceşti împrumutate ca atare ori utilizat, mai ales în epoca fanariotă, în forma hibridă, turco-grecească, bei-mu, ca termen de adresare); persoană care purta acest titlu; domn, boier, cucon, musiu" CBey; grand seigneur; monsieur"): (înv.) beg 1521 (DOC. î. XVI 95; în antrop. Baiazit-beg); bei sf. sec. XVII CRON. (CM I 152; în antrop. Mehmet-bei); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, LIT., IST. sec. XX; (înv.) béi-mu (subst. sg.) 1863 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2. 2. (Admin.; ist.) „Guvernator al unui district sau al unui oraş din Imperiul Otoman, sangead) titlu dat de către turci domnitorilor din ţările vasale Imperiului Otoman, inclusiv domnitorilor ţărilor române (în timpul suzeranităţii otomane)" CBey, gouverneur d'un arrondissement ou d'une ville turques; titre des souverains vassaux du sultan; titre du prince de la Valachie ou de la Moldavie'): (înv.) beg (pl. begt) 1530-1532 DOC. (DERS); 1573 DOC. (DERS; în antrop. Beg)) POP. sec. XIX/2; bei sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM I 150, 316, II 61, 67, 69), DOC. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2-XX (ŞIO, Aricescu I 7, MDD); (Oit.) beu miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 61). # Loc. adv.: (Pop.; mai ales în legătură cu verbul a trăi) Ca (sau cât) un bei sau Ca beii = „Fără nici o grijă, în huzur (v. s.v.), ca o beizadea, ca un paşă, ca un bimbaşă'\ bei 1890 LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LTT. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) beu miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 61). 3. (Reg., Munt., S.E. Transilv.) „Partea concavă a arşicului (1); poziţie pe care o ia arşicul (1) căzut pe pământ, cu partea convexă în sus şi cu cea concavă în jos" OCôté concave d'un osselet'): bei 1872 DOC. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DA); (S.E. Transilv.) be sec. XX/l REG. (DA). # Loc. subst.: (înv.) în bei bun sau (reg.) Sici şi bei ori Sici-beiui = „Variante ale jocului de arşice": 1872 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR, s.v. sici). # Loc. vb.: (înv.) A cădea bei = „(Despre arşice) A cădea pe partea concavă": 1885 REG. (Munt.) (ŞIO). 4. (Reg.; în loc. subst.) (Olt.) De-a beguf sau (S.E. Transilv.) în begi= „Joc de copii cu cinci pietre, numit şi de-a pietriceleld' (\Jeu d'enfants joué à l'aide de cinq pierres'): beg sec. XX/l REG. (ALR SN V [1289]); REG. sec. XX (LEX. REG. I 40). 5. (înv., rar) „(într-un joc de copii) Nuca aleasă ca fiind cea mai grea, spre a se arunca cu ea în alte nuci, aşezate grămadă" ONoix employé au jeu, en guise de palet'): beg 1877 LM. (Bichi\ pichi, pic „numele unui joc de copii care se joacă cu un beţişor în care se loveşte cu un fel de lopăţică; ţurca" reprezintă, probabil, un alt cuvânt; v. DA, DLR, s.v.) - Din tc. bey, (înv. şi dial.) beg, (înv.) bek „idem (1, 2)", (dial.) „idem (3)" (Der. S.) şi (dial.) „piatra care nu trebuie atinsă, în jocul cu cinci pietre" ('pierre qu'on ne doit pas toucher, dans le jeu à cinq pierres') (Der. S.; sens preluat, probabil, în română, evoluând apoi la sensurile 4ş\ 3); loc. adv. ca beii sau ca un bei- semicalc frazeologic după tc. bey gibi,i\dem (gibi „ca, precum"). (Var. beu - sg. refăcut din pl.; termenul de adresare bei-mu - format, 89 probabil, în jargonul boierimii fanariote din ţările române, din bej + ngr nou al meu".) -Cf ba alb beg, bej, be, ser., mac. beg, ngr.iinéfrMç, arom. beg(a), be/(u), beu „idemfl 2) , ôe/„pietricică rotundă folosită într-un joc de copii"; cf. şl rus. bej, bek. - V. bederge, balerin, beilic, beizadea, Bogdan-beg, Ifiac-beg. „ - Conversiune- (Reg., Mold.) Z*?/'interj. „Exclamaţie prin care unul sau mai mulţi jucători de arşice anunţă că pariază pe bei (3)": sec. XX/l REG. (DLR, s.v sici) - Der • (Reg.) begé§tezûv. „Ca beii (2)": sec. XX/l REG. (Giuglea-Valsan 51). - Antrop. Beg(1555, DERS), Beiu, Begu (DNFR), top. Begu, Beguieşti(DJRO). BEIGAMBÉR s.m. (înv., rar; 1829); pl. -i (Rel.) „Profet, proroc; mesager (turc)" CProphète; messager7): 1829 DOC. (Iorga, S.N. 197). - Din tc. peygamber, *beygamber „idem" (sau, poate, p. et. pop., după ber, v. LR 1-2/1994, p. 18). BEILERBÉI s.m. (ist.; 1479 -*); pl. beiierbei. (Admin.) „Guvernator general (cu rang de paşă [1]) al Anatoliei, al Rumeliei (= partea europeană a Imperiului Otoman) ori al altei mari provincii din Imperiul Otoman" OGouverneur général d'une province de l'Empire Ottoman'): (înv.) beglerbég (pl. -/) 1479 DOC. (Djamo-Diaconiţă 358); (înv.) beglerbéc 1593 DOC. (DOC. î. XVI 179); (înv.) beglerbéi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 316, II 76, 77); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2; (înv.) behlerbéi sec. XVIII CRON. (DA); (înv.; precedat de numele provinciei, în construcţii posesive turceşti) (Rumeii) beilerbeghi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); beilerbéi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 246, 511); DOC. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2-XX (ŞIO, MDD). - Din tc. beylerbeyi, (înv.) beglerbegi, beylerbegi, beglerbey, beglerbeg, beylerbey „idem". - Cf. ser. bègierbeg, ngr. idnsûæpiméijç, magh. begierbeg, begierbek. - V. bei1. BEILÎC s.n. (înv., ist. şi reg; 1714 ->); pl. -uri. 1. (Admin.; înv.) „Domeniu, teren, imobil etc. aflat în proprietatea statului (otoman sau român); proprietate de stat" (Terrain, propriété [foncière], immeuble, etc. de l'État [ottoman ou roumain]'): beilic 1791 DOC. (REL. AGR. I 777). # Loc. adj.: (înv.) De beilic = „(Despre terenuri, imobile etc.) Aflat în proprietatea statului, care aparţine statului": 1792 DOC. (REL. AGR. I 791). 2. (P. spec.; Admin., Constr.; ist.) „Palat, casă, han sau conac (5) aflat în proprietatea statului şi destinat găzduirii demnitarilor turci veniţi în ţările române cu diferite însărcinări" ('Palajs ou maison destinés à recevoir les dignitaires turcs venus aux Pays Roumains'): beilic 1742, 1752 DOC. (REL. AGR. I 402, 510; în top. Beilic); 1786 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD); (înv.) beilâc sec. XVIII/2 CRON. (DA); (înv.) beiléi înc. sec. XX POP. (DA). # Loc. adj.: (înv.) De beilicsau De beiiicuri = „(Despre case, hanuri etc.) Destinat găzduirii demnitarilor turci veniţi în ţările române": sec. XVIII/2 CRON. (DA); 1801 DOC. (DIB 1960, p. 184); CRON. sec. XVIII/2-XIX/l-i 3- (Agric.; ist.) „Dijrrrâ în oi (percepută, uneori prin vânzare silită, de Imperiul Otoman, e bei [2] sau de statul român); rechiziţie anuală de oi" ('Dîme sur les moutons [perçue par I Empire Ottoman, par le bey turc ou par l'État roumain]'): beilic 1765, 1857 DOC. (DA, EM 90 30/1992, p. 31); DOC. sec. XVIII/2-XIX, POP. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD). 4. (Ist. şi reg., Mold., N.V. Munt.) „Muncă obligatorie efectuată gratuit; corvoadă, angara (1Ţ ('Corvée'): beilic 1714 DOC. (TDRG2); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (ŞEZ. XX 14, Coman, GL.), IST. sec. XX/2 (MDD). # Loc. adj.: (înv.) De beilic = „(Despre vite, cai etc.) De corvoadă": 1741 DOC. (DA); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2. # Loc. adv.: (înv.) De beilic = a) „Gratuit, gratis, fără plată": 1757 DOC. (REL. AGR. I 541); b) „Fără tragere de inimă": 1900 ŞIO; c) (Mold.) „Pe nedrept": înc. sec. XX REG. (DA). - Din tc. beylik „idem (1)", probabil şi *„idem (4)" şi (subst.) „dijmă pe animalele domestice" Odîme sur les animaux domestiques') (de unde, p. spec., sensul 3), „stat, stăpânire; fisc; tezaur public" ('État; fisc; trésor public'), (dial.) „proprietate comunală; tarla lucrată de ţăran în folosul moşierului" Opropriété communale; terrain labouré par un paysan au bénéfice du grand propriétaire foncierO (Der. S.), (adj.; lit.) „aflat în proprietatea statului; care aparţine sau este specific unui bei (1, 2) sau beilor" Oappartenant à l'État ou à un bey^, (adj., adv.; înv. şi dial.) „fără nici o valoare; gratuit, degeaba Csans valeur; gratuitement') (Y.Tar.S., Der. S.; această semnificaţie sugerează existenţa în v.-osm. şi a sensului 4 ori provenienţa termenului rom. cu acest sens, prin condensare, dintr-o sintagmă tc.). (Var. beiiei- suspectă.) - Cf. bg. beglik, bejUk, ser. begluk, bejluk, arom. beilike. - V. bei1, beilicciu. -Top. BeHic(ui) (REL. AGR. I 402, ŞIO), Pod ui Beilicului (DIB 1960, p. 259). BEILICCÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1821); pl. ? (Admin.) „Şeful beilicciilor (v. s.v.)" ÇLe chef des beiliccii y. 1821 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *beylikci basî „idem". - V. baş, beilicciu. BEILICCÎ-EFÉNDI s.m. (înv., rar; 1774 - sec. XIX/l); pl. ? (Admin.) „Şeful cancelariei, al biroului de administraţie publica din Imperiul Otoman" CChef du bureau d'administration publique de la Porte'): 1774-1782 CRON. (ŞIO); 1786 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) beylikei efendi „idem". - Cf. magh. begtiez effendi. - V. beilicciu, efendi. BEILICCÎU s.m. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. -ii. (Admin.) „Funcţionar (turc) din administraţia publică însărcinat să ridice beilicul (3), respectiv să efectueze rechiziţia de oi (în ţările române)" ^Percepteur [turc] de la dîme sur Ies moutons et acheteur de moutons [dans les Pays Roumains]'): begligiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 203); 1753 DOC. (DA); beglicgiu sec. XVIII/1 DOC. (DA); beilicciu, belicciu 1825 CRON. (TDRG, TDRG2); CRON. sec. XIX/1; beliciu (DA); biglirgiu înc. sec. XX POP. (Olt., V. Munt.) (Rădulescu-Codin, L. 65). - Din tc. beylikçi, (înv.) beglikei, beglikgi „şeful cancelariei Imperiului Otoman" fchef du bureau impérial'), probabil şi *„idem". (Var. biglirgiu- după var. -rgiu a suf. rom. -giu, begiigiu, beliciu - p. disim.). - Cf. bg., mac. begllkcija, magh. beglegcsi, begiikesi. - V. beilic, beilicci-başa, beilicci-efendi. - Der.: (Ist.) beglegits.n. „Bir, dare, impozit (plătit în trecut, probabil în oi)" (< *beglegi vt., vi. „a ridica dijma în oi"): sec. XX POP. (FOLC. OLT- MUNT. I 392). -Top. Beliciu(DTRO). 91 BEIZADEA s.f., (rar) s.m. (ist. şi pop.; 1590 ); pl. (s.f.) -e/e. rArimin ■ ist ) Titlu purtat de fiii sultanilor1 sau (p. ext.) ai domnitorilor romani; persoana rare Durta acest titlu; prinţ" CFils de sultan ou de voïvode [roumain]'): beizadea 1590 DOC. fTDRG2)1 CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 399, 557, 574, II 55, 252, 293), DOC. sec. XVI-XIX/1 fSIO DA, REL. AGR. I 317, DIB 1960, p. 214), LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX, IST sec XX (Ist. lit. rom. I 124); (înv.) beizadé sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 167V CRON. sec. XVIII, LIT., IST. sec. XIX/2 (DA, Aricescu I 203); (înv.) beizdadeâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); (înv.) bezedeă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP., LIT. sec. XIX/2; (înv.) băzdadea sec. XIX/l CRON. (ŞIO); bezedé miji. sec. XX POP. (ANT. LIT. POP. II 146, 453); (înv., rar) vezerdeâ 1825 LB; (înv., rar) beisdadeâ 1857 POLIZU; (înv.) bezădea sf. sec. XIX POP. (DA); (înv.) bizdadeâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (înv.) beizădea sec. XIX/2 POP. (DA); (înv.) beizedeâ, beizdedeâ (TDRG). # Loc. adv.: (Pop.; mai ales în legătură cu verbul a trăi) Ca o beizadea = „Fără nici o grijă, nepăsător, boiereşte, ca un paşă, ca un bimbaşă, ca un bei1": beizadea 1885 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX; (Olt.) bizadeâ sec. XX/l REG. (Ciauşanu, V. - GL.). - Din tc. beyzade „idem". (Var. bezedea, beizedeâ, bezede - p. asim.; var. cu -zd-, prin coarticulare.) - Cf. ser. begzàda, ngr. uneiÇc/Mç. - V. bei1, şahzadea. - Der.: (înv.) beizadésc(bezedésc),-eâscăadj. „Princiar, domnesc": sec. XIX POP. (ŞIO). BEL s.n. (înv., rar; 1508); pl. ? (Tehn.) „Cazma (2), hârleţ" ('Bêche'): 1508 DOC. (DLRV 248). - Din tc. bel „idem" (v. SCL 6/1992, p. 565). - Cf. bg., alb. bei. BELALÎU,-ÎE adj. (pop.; 1857 -); pl. -ii. (Reg. în Munt., Olt., Mold.; adesea peior.) 1. (Azi rar) „Anevoios, dificil, care dă multă bătaie de cap, care necesită multă grijă" ('Difficile, malaisé, pénible'): (înv., rar) belelâu,-âie (pl.-âi,-âie) 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; belaliu, belălâu 1862 PONTBRIANT; DOC., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-)0<; (Mold.) beleliu 1939 REG. (Coman, GL.); (rar) belalau, -âie, belălâu,-âie, beleléu,-éie sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 2. (P. spec.) „Capricios, mofturos, năzuros (1); nemulţumit" OCapricieux, difficultueux; mécontent): belaliu 1886 LIT. (TDRG); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX, REG. sec. XX/2 (LEX. REG. I 74). 3. (Pspec.) „Plăpând, fragil, gingaş, delicat" (Tragile, débile"): belaliu 1862 PONTBRIANT; REG. (Munt.) sec. XX/2 (LEX. REG. I 74, LR 1/1961, p. 23); bilaliu sec. XX/l REG. (N. Munt.) (GR. S. IV 128). 4. {P. ext.- Munt.) „Prostănac" ('Bête, simple^: belaliu sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 74). -pin tc. belâli, belali „idem (l)"şi „certăreţ, arţăgos; încăpăţânat" ('hargneux, querelleur, acariâtre, chicaneur, mauvaise tête, obstiné') (sens care a putut influenţa, eventual, evoluţia la 2). - Cf. bg. beijaiija. - V. beiea. BELDÂR s.n. (înv.; 1741 - miji. sec. XIX); pl. -e. „rrJyesH1?P "(Bucată sau fâşie de) stofă fină (vărgată) fabricată în Orient, un fel de şa? (1, 2Ţ ( LPiece d'jetoffe fine, sorte de châle'): beldâr 1741-1742 DOC. (DA); 1771 LIT. (DLLV); DOC. sec. XVIII-XIX/1; beldâriu (pl. -ii) 1777-1782 DOC. (Furnică 55). - Din tc. (înv.) beldar „idem". 92 BELEA s.f. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -ele şi (pop.) -eli 1. (Lit.; reg. şi în Transiiv., Ban.) „Pacoste, năpastă, încurcătură, nenorocire, neplăcere, necaz,^ bucluc (2), dandana (3), tevatură (2), a/agea (2), iuc (2), măraz (1), urdu-be/ea sarcină grea, povară, angara (3), ezlet, havalea (7), satara (3)' ('Désagrément, embarras, ennui, tuile, aria, embêtement; charge difficile'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 208); 1770 DOC. (Furnică 23), 1825 LB; CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 4/1992, p. 17), REG. (Mold.) sec. XX/1 (Herzog-Gherasim), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XIX/2jXX (ŞIO, DA, FOLC. NOU 418). # Loc. vb.: (Ut.) A da de (sau, înv., în ori peste) belea sau (înv.) A încăpea în belea ori (Pop.) A intra în belea sau A-şi găsi (ori a-şi căpăta) beleaua sau A păţi o belea = „A o păţi, a da de bucluc": 1770 DOC. (Furnică 23); CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 49/1992, p. 10); (Ut.) A scăpa de (o) belea sau de belele = „A ieşj dintr-o situaţie neplăcută, a scăpa de necazuri": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); UT. sec. XIX/2-XX; (înv.) A băga (sau a vârî pe cineva) la (ori în) belea = „A pune pe cineva în încurcătură": 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX. 2. (Fig.; pop.) „Fiinţă sau lucru care provoacă numai neplăceri, care aduce necazuri; piază-rea, cobe, nagara (v. s.v. mageara)" (^Personne ou chose embêtante; porte-malheur'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Pop.) A-şi lua belea (pe cap) = „A prelua o sarcină sau a dobândi ceva care provoacă numai griji": sec. XIX/2 POP. (DA); LIT. sec. XX; (Pop.) A cădea belea (pe capul) cuiva = „A inoportuna, a cauza, pe neaşteptate, mari necazuri": 1809 DOC. (DA); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/l. 3. (Fig:, Med.; reg.) „Menstruaţie" ('Menstruation'): 1907 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. belâ „idem (1)"; loc. vb. a-şi găsi beleaua - după tc. belâsim bulmak „idem" (bulmak „a găsi"); pentru celelalte loc., cf. tc. belâya çatmak (sau girmek) „a da de belea" (gatmak„a veni, a ajunge", girmek „a intra"). - Cf. bg. beljâ, ser. belaj, ngr. tt/utzeXiô.ç alb. belâ, a rom. bü'é, bileăuă, blleăie. -V. belaHu,-le, urdu-belea1. - Comp.: (Reg.; tautologic) satarâ-beleâs.f., v. s.v. satara. BELÉC s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Tehn.; Dobr.) „Unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape)", probabil „piatră de ascuţit, cute" ('[Probablement] Queux, pierre à aiguiser'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (dial.) bilek, *belek (lit. bilegi) „idem" (cf. tc. bile-, dial, bele- „a ascuţi": Der. S.). - Cf. bg., scr. bilegija. BELGHÎR s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Zool.; Munt.) „Cal (de călărie), at, binec, bidiviu (1.1)' CCheval [de selle]'): beghir 1877 LIT. (ŞIO); beighir 1887 DOC. (Rudow XVII 390); belghir sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. beygir, (înv. şi dial.) begîr, belgir (Der. S.) „idem". - Cf. ngr. /i7reyipi. - Antrop. Belghir (ÜUFR), top. Beghiri, Belghiru (DTRO). BENDERLÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (înv.; sec. XVIII/1 - înc. sec. XIX); pl. -ii. (Etnon.) „(Persoană, în special turc) care locuia în raiaua (1) Benderului (= Tighina); din Bender" C[Personne, surtout Turc] de la cité de BenderQ: sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII. 93 - Din tc. Benderli „idem". -Antrop. Benderliu (DNFR); cf. top. Bender, Binder( 1770, Furnica 25). BENGHI s.n. (pop.; 1793 -); pl. -uri. m - • i- >\ -i 1. „Mic semn natural sau artificial (desenat sau făcut din tafta [1] neagra şi lipit) pe piele, mai ales pe obraz; aluniţă, nuned' CGrain de beauté, mouche, tache sur la peau): benghi 1793 DICT (TDRG2); 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX; zbenghi 1887 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX. 2. {P. spec:, azi rar) „Semn făcut, din superstiţie, pe fruntea copiilor, cu funingine, cu tină sau cu cerneală, spre a-i feri de deochi" (Tache faite sur le front des enfants, en vue de les garder du mauvais oeil7): (înv.) benchi 1892 LIT. (ŞIO); zbenghi, zbenchi (scrise şi sbenghi, sbenchi) sec. XIX/2 REG. (ŞIO); DOC., POP. sec. XX/l, REG. (E. Munt., Mold., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DA, DLR, ALR II/I MN 64 [4226]); (înv., rar) bobénchi 1899 DOC. (DA). 3. (Azi rar) „Pată (mică)" ('[Petite] tache7): benghi miji. sec. XIX UTT (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1; zbenghi 1887 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. subst.: (înv.) In zbengh!szu în zbenghiuri = „Numele unui joc de copii": 1885 DOC. (ŞIO). - Din tc. (dial.) beng, benk (Der. S.; pron. beng', benk), (înv. şi dial.) ber| (lit. mod. ben) „idem (1)" şi (dial.) „idem (3)" (Der. S.); cf. tc. benek Jdem (3)". (Var. zbenghi, zbenchi - cu „prefixul" emfatic z-/s-, bobenchi- prin contaminare cu bob sau compus tautologic.) - Cf. bg. bénka, benga, bemka, arom. beng'. - V. benic. - Der.: (Dim.; rar) benghişor{benchişot) s.n. (TDRG2). - Antrop. Benghiu, Benghea (DNFR), top. Benghea (DTRO). BEIMÎC s.n. (înv., rar; 1588); pl. ? (Vestim.) „Atlaz (1) cu picăţele" CSatin moucheté"): 1588 DOC. (DOC. î. XVI 164). - Din tc. benek, (înv.) benïk (OTS) (înv.) „idem" (v. ŞIO, TDRG2), „atlaz cu ornamente de fir; mătase de proastă calitate" (OTS; mod. numai „pată, picăţea"); cf tc. (dial.) benek „bucată de stofă care se atârnă, în anumite ocazii festive, pe un par în faţa casei", benekli „stofă cu picăţele" (Der. S.). - Cf. ser. benka ,!o\uz\că". - V. benghi. BENT s.n. (reg.; 1839 -); pl. -uri. (Entop.) 1. (Munt., Olt., Dobr., Mold.) „Adâncitură (mică) cu apă stătătoare formată din ploi sau din izvoare; ochi de apă adâncă; vale mică în care se află câteodată şi puţină apă, adâncitură mlăştinoasă, smârc, mocirlă" fFosse d'eau, mare, flaque; vallon où il y a parfois de l'eau, endroit marécageux, bourbier"): 1839 VALIAN; REG. sec. XIX/2-XX (H, Porucic 37, 43, Tomescu, Ţurlan 60, DTRO). # Loc. vb.: (V. Munt.) A fibent= „A fi om ascuns": miji. sec. XX REG. (CV 5/1950, p. 32); (V. Munt.) A da (ceva sau pe cineva) în bent = „A-l da dracului": AR-G-)- 2- (Munt., Dobr., Olt.) „Rezervor de apă (de ploaie), bazin, groapă adanca săpată pentru acumularea apei; lac artificial adânc, heleşteu; (p. spec.) groapă adâncă intr-un lac sau într-un râu" ('Réservoir d'eau, bassin, fosse creusée pour accumuler de l'eau"): sec XX/l REG. (V. Dobr.) (AN. DOBR. V-VI 62); DICJ., REG. sec. XX (SDLR, LR 4/1961, p. 317, ■ REG. II 67, GL. ARG., DTRO). 3. (Olt., V. Munt.) „Dig (de obicei de pământ); {p. spec.) 94 drum, şosea pe lângă o apă; mal abrupt, râpă; locul pe unde trec carele printr-o baltă, vad" CDigue; chemin au bord d'une rivière ou d'un lac; berge, ravin; endroit d'un étang où les chariots peuvent passer, gué'); sec. XX/2 LIT., REG. (LEX. REG. I 33, GL. ARG.). - Din te. bent „idem (1, 2, 3)". - Cf. bg., mac., arom., rus. bent. - Der.: (Reg., V. Munt.) benpc (benp'p) „Adâncitură de apă, mocirlă, lac lunguieţ şi puţin adânc rezultat prin inundaţii": sec. XX/2 REG. (DTRO). -Top. Bent(u) (DA, DTRO). BERÂT s.n. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -uri. (Admin.) „Diplomă, hrisov, brevet de învestitură (dat de Poartă domnitorilor români la instalarea în domnie)" ODiplome, brevet d'investiture'): berât sec. XVII/2 CRON. (HEM2 III 584); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XX (MDD); barăt sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 345, 351); IST. sec. XX (MDD); (înv.) bărât sec. XVIII/2 CRON. (HEM2 III 584); (înv.) bereât sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. berat, (înv.) barat „idem". - Cf. bg., mac., alb. berât, ser. bèrat, bàrat, ngr. ¡jnepd.n, ţjnapăn, arom. birâte. - V. berat-humaium, beratliu. BERÂT-HUMAIÛM s.n. (ist., rar; sec. XX/2 -^); pl. ? (Admin.) „Decret imperial, hatihumaiuni' ODécret impérial'): sec. XX/2 IST. (MDD). - Din tc. (înv.) berat-i humayun „idem". -V. berat, hatihumaium. BERATLÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Admin.) „Persoană care posedă o diplomă, un brevet de numire (emis de Poartă); domnitor învestit, patentat (de către sultan)" ^Personne qui a un brevet, une patente; voïvode patenté, breveté'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. beratli „idem". - Cf. bg. berat/ija. - V. berat. BERBELÂC s.n. (înv., rar; 1850 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Mold.) „Şervet pentru bărbierit (folosit de bărbieri pentru a proteja îmbrăcămintea clienţilor)" CServiette employée par les barbiers'): berbelic, berbelâc 1850 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. berberlik [peşkiri] „idem" (p. disim.; v. SCL 4/1990, p. 360; berberiik„meseria sau munca bărbierului", peşkir„şervet, prosop"). (Var. berbelâc- după suf. rom. -tâc:) - Cf. bg. berberiik. - V. berber. BERBER s.m. (reg.; 1779 -*); pl. -/. (Prof.; Mold., N. Serbiei, înv. şi Munt.) „Bărbier" ('Barbier'): berbiér 1779 DOC. (Furnică 92); 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX, REG. sec. XX/l (ALR SN II [511]); (înv., rar) bierbiér 1857 POLIZU; berbér 1872 REG. (ŞIO); REG. sec. XX/l (Giuglea-Vâlsan 89). - Din tc. berber „idem"; în N. Serbiei - probabil (şi) din ser. bèrber, bèrberin. (Var. berbier, bierbier- adaptate după bărbier.) - Cf. şi bg., mac., alb. berbér, magh. berber, arom. birbér, belbér, cf şi ngr. imap/uépriç, it. barbiere, fr. barbier (> rom. lit. bărbier, reg. bărber. 1700 95 DOC ÏDAV DOC sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX), germ. Barbier (> rom. reg., Ban., Transilv. barbir, bărbir. sec. XX/l REG.: ALR SN II [511]). - V. berbeiâc, berber- baŞ-Der:. (înv.) berbiereasăs.t „Soţie de bărbier", berbierie s.f. „Frizerie": 1839 VALIAN. -Antrop. Berbereanu (DWR). BERBăR-BAŞÂ s.m. (înv.; 1788 - sf. sec. XIX); pl. ? (Admin., Prof.) „Bărbierul curţii, primul bărbier (al sultanului, al marelui vizir sau al domnitorului român)" OPremier barbier de la Cour [du sultan, du grand-vizir ou du vo'ivode roumain]'): bărbiăr-başâ 1788 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. I 237), LIT. sec. XIX/2; berbăr-başâ sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. berber başi „idem". (Var. bărbier-başa - adaptată după bărbier.) - Cf. alb. berberbâsh, magh. berber basi. - V. baş, berber. BERECHET,-EÂTĂ subst., adv. (pop.; ante 1703 -); pl. (I) -uri, (II) -eţi,-ete. I. S.n. (înv. şi reg., azi rar) „Abundenţă, belşug, prisos (mai ales de produse agricole); fertilitate; prosperitate, bunăstare, fericire, noroc" OAbondance; fertilité, fécondité; prospérité, bonheur, chance"): ante 1703 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2 (ŞIO, DA), DICŢ. sec. XVIII-XX. II. S.m. şi f. (înv.) 1. (Fig.; rar; ir.) „Om care aduce noroc şi belşug" ('Homme qui amène la prospérité, le bonheur^: sf. sec. XIX LIT. (DA, TDRG2). 2. (P. ext. şi/sau p. polar:, Mold.) „Om şiret2, mincinos, şmecher, înşelător" ('Filou, trompeur, gredin'): sec. XIX/2 LIT., REG. (DA). III. Adv. (Pop.; în legătură cu vb. a avea, a fi, a exista) „Din belşug, din abundenţă, mult, cu prisosinţă; bolbol, buluc2 (v. s.v. buluc1)'' CEn abondance, à foisonO: sec. XIX/l CRON. (ŞIO); REG. (Munt., Olt., S. Transilv., Mold.) sec. XX/l (ALR SN V [1358]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 36/1992, p. 5). - Din tc. bereket„idem (I)"şi (adv.) „din fericire, bine că..." ('heureusement, par bonheur') (preluat în română şi cu valoarea sa adverbială, dar modificat semantic după sensul T). - Cf. bg. berekét, ser. bericet, ngr. fiTtepeKsn, alb. bereqét, arom. birikéte, megl. biriket „idem (I)" şi „recoltă (bună)". - V. berechetlâu,-âie. -Antrop. Berechet{DNFR, EM 10/1992, p. 23). BERECHETLÂU,-ĂIE adj. (înv., rar; 1857); pl. -âi,-âie. „Fertil, roditor; binecuvântat" OAbondant, fertile; béni'): 1857 POLIZU. - Din tc. bereketli „idem". - V. berechet. BERNEVÎC s.m. (reg.; 1660 -); (mai ales la) pl. -/' (Vesti rn.; Mold., înv. şi Munt., Dobr., Olt.) „Pantaloni largi, confecţionaţi din aba (1), purtaţi la ţara, iar în trecut şi la oraş; cioareci" ('Sorte de pantalons de paysan'): (înv.) brenevig 1660 DOC. (DOR; în antrop. Brenevig); bernevici (pl.; la sg. în antrop. Bernev!c) 1719 DOC. SeC XIX/2, REG> (Moidv Dobr0 sec. XIX/2-XX (H, ALR I [1877], ALRR [1494]), S?-*' % ^ S0C' ** (F0LC M0LD- 1 ~ GL)' bernevéci (pl.) 1777 DOC. (Mold.) (REL. AGR. II 477); DOC. sec. XVIII/2-XIX, REG. (Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX (H, ARH. FOLK. IV 49, Herţog- 96 Gherasim, ALRR [1494]); (înv.) bernivici (pl.) miji. sec. XIX LIT. (DA); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (H); (înv.) brimvici sec. XIX/2 REG. (Munt.) (DA); (înv.) bernavici (pl.) înc. sec. XX POP. (DA); (înv.) bimivéci (pl.) înc. sec. XX REG. (Mold.) (DA); (înv.) birnevici, birnivici, bernivigi, birnevigi, birnivigi, pernevici (pl.) sec. XIX/2 REG. (Mold.) (H); bernevigi (pl.; la sg. în antrop. Bernevig) sec. XIX/2 REG. (Mold.) (H); POP. sec. XX/1 (Pamfile, C.Ţ. 91). - Din te. benevrek „idem" (v. Mihail 76-77, Suciu 27;- prin metateză). - Cf. bg., mac. benevreci, scr. benevrèke, benevrake, benebrèke, brenebrèke, alb. benevrékë, benevrék, benebrék, brendevék, arom. pănăvrăki, binivreţi, megl. briniveţr, cf. şi ngr. navcóppáKa. (ŞIO nu include termenul, iar DA nu se decide dacă acesta provine din scr., bg. sau alb.; alte DICŢ. îl explică fie din bg., fie din scr., fie din ambele. Aria de răspîndire şi faptul că obiectul a fost purtat şi de orăşeni justifică etimologia turcească; v. Mihail 77). - Der.: (Dim.; înv., Mold.) bernăvicăşis.m. pl.: sf. sec. XIX REG. (DA). - Antrop. Brenevig (1660, DOR), Bernevic, Bernevig (DNFR), Bernevicroşu (REL. AGR. II 536). BESTEÂs.f. (înv., rar; 1838); pl. -e/e. (Muz.) „Cântec, melodie (orientală)" OChanson, air [oriental]'): 1838 LU. (ŞIO). - Din tc. beste „idem". BEŞACTE s.f. (înv., rar; 1839 - miji. sec. XX); pl. -eie. „Casetă, cutie1 (5), cutiuţă de lemn, de obicei frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun (II.l) etc." CCassette, nécessaireO: beşacteâ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX; bişacteâ 1857 POLIZU; LIT. înc. sec. XX. - Din tc. beştahta, (înv.) bistahta „idem" (literal: „cinci scânduri"; p. disim., după forma besactea [< ngr.]). - Cf. ngr. fmeoraxmg (> rom. înv. besacteá, besecteá, besacté, bestahteá, bisacteá„idem": 1821 DOC. [ŞIO]; LIT. sec. XIX/2). -V. taftaiuc. BEŞLEÂGĂ s.m. (pop.; înc. sec. XVIII ->); pl- -egiş\ (înv.) -eagi. 1. (Mii.; înv.) „Comandant al unei unităţi de cavalerie (formate din beşlii [1, 2]) destinate menţinerii ordinii publice dintr-un district, dintr-un judeţ sau dintr-un oraş (din Imperiul Otoman, din Moldova sau din Ţara Românească), căpitan de beşlii (1, 2) (având în subordine 75-100 de soldaţi călare)" fCapitaine d'une unité de soldats à cheval chargés de faire la police dans un district ou une ville [de l'Empire Ottoman ou des Pays Roumains]'): beşleâgă înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1766 DOC. (DLLV); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2; beşli-agasi 1747 DOC. (REL. AGR. I 472); beşliâgă (pron. -ii-a-ga) 1874 IST. (Aricescu I 137); beşli-agâ (rar şi s.f., pl. -le) 1774 DOC. (REL. AGR. II 459; în antrop. BeşUaga); CRON. sec. XIX/l (ŞIO), LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 146). 2. {P. ext., p. depr. şi, probabil, p. et pop.) pop., fam., azi rar; peior.; uneori atributiv, referitor şi la femei) „Om bătrân şi ramolit, hodoroagă, om neputincios, babalâc (1.2), matuf (1), şandrama (4Ţ 0Barbon, vieille baderne'): beşleâgă sf. sec. XIX POP. (DA); REG. (Munt.) sec. XX/l (DA, GR. S. IV 128), DICŢ. sec. XX. 3. (P. ext.-, înv.) „Om zănatic, bezmetic, nebunatic" CHomme toqué, écervelé, braque'): beşleâgă sf. sec. XIX POP. (DA). 97 - Din tc beşli aga(si) „idem (1)" (Sensul 2 a apărut, probabil, nu numai pentru ca aceşti căpitani de beşlii erau îndeobşte oameni în vârstă, cum se susţine in ŞIO şi DA, ci şi p. et pop., după var. reg., cu -e-în loc de -ă-, ale lui băşi, băşină, băşinos.) - Cf. ser. beslaga, magh. besii aga, besti agâszi. - V. agă, baş-beşleagă, beşliu. ^ - Der ■ (înv.) beşiegărit s.n. „Dare, impozit pentru întreţinerea beşlegilor (1) : sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (înv.) beşiegie s.f. „Rangul, funcţia, titlul de beşleagă (1)": 1822 DOC. (ŞIO); (înv.) ' beşiegăşte adv. „Ca un beşleagă (1), precum beşlegii (1)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Antrop. BeşUaga (REL. AGR. II 459), Beşleagă {EH 12/1992, p. 7), Beşlegeanu (DNFR). BEŞLÎC1 s.m. (înv.; sec. XIX/l - XX/l); pl. -i. (Fin.) „Monedă turcească de cinci parale (1); pendar" CMonnaie de cinq paras'): sec. XIX/l DOC. (TDRG2, Furnică XXIX, DOC. EC. I 261, II 674); LIT., POP. sec. XIX/2. - Din tc. beşlik „idem". - Cf. bg. beslik, ser. bes/uk, arom. bişlfc. BEŞLÎU s.m. (ist.; sec. XVI ->); pl. -ii 1. (Mii.; înv.) „Soldat turc călare, cavalerist otoman, folosit pentru menţinerea ordinii publice, ca gardian, aghiotant, curier, călăuză (1) etc.; (la pl.) corp de cavalerie uşoară din armata Imperiului Otoman, organizată descentralizat, în subordinea autorităţilor militare locale şi teritoriale" (^Soldat turc à cheval, militaire de cavalerie légère de l'Empire Ottoman'): beaşliu sec. XVI DOC. (Densusianu, ILR II 350); beşliu sf. sec. XVII CRON. (CM I 151, 175); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2. 2. {P. ext.) Mil.; ist.) „Soldat (turc, iar mai târziu creştin) care făcea parte dintr-un corp de cavalerie românească, având atribuţii în menţinerea ordinii publice şi folosit, uneori, drept curier domnesc" CSoldat à cheval chargé de faire la police dans les Pays Roumains'): beşliu 1599, 1732, 1759 DOC. (DRH. B XI 491, DOC. î. XVI 124, REL. AGR. I 545, II 179); sf. sec. XVII CRON. (CM I 118); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sf. sec. XVI-sec. XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 299), POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) vesliu miji. sec. XIX IST. (ŞIO); (rar) besliu sec. XX POP. (FOLC. OLT- MUNT. IV 25). 3. {P. ext.) înv., rar) „Voinic, viteaz" ('Gaillard'): beşliu sf. sec. XIX POP. (ŞIO, DA). - Din tc. beşli „idem (1)". (Var. besiiu, vesiiu- prin „grecizare".) - Cf. ser. bèsiija, magh. besii. - V. beşleagă. - Antrop. Beşliu, Bejiiu, top. Beşlii (DNFR). BEZESTÎN s.n. (înv., rar; 1715 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Entop., Com.) „Piaţă acoperită, hală comercială" ^Grande foire, bazar couvert'): bezestin, bizestin 1715 CRON. (ŞIO); bezestén 1857 POLIZU; besestén 1858 LIT. (TDRG2). - Din tc. bezesten, (înv.) bezestan, bezistan „idem". - Cf. bg. bezisten, ser. bezisten, bezistan, alb. bezestén, bezistan, ngr. tuœÇeomvi, magh. bezeszten, bezesten, arom. bizusténe. BIÂZ s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri, scris şi bieaz. (Admin.) „Hârtie semnată sau parafată în alb, hârtie albă prevăzută cu semnătura sau pecetea cuiva (urmând ca altcineva să scrie pe ea, întocmind un act în numele celui care a semnat-o sau a 98 parafat-o); document în alb, blanchetă, formular (prevăzut cu semnătură sau parafă)" ^Papier blanc prévu d'une signature ou d'un parafe, blanc-seingO: sec. XVIII/2 ÇRON. (ŞIO). - Din te. beyaz, (dial.) biyaz „idem" (Redhouse 2000; literal: „alb"; format în te., prin condensare din sintagma beyaz kâgit sau beyaz varaka „hârtie albă, document în alb", v. Suciu 134-135, cf. SCL 4/1983, p. 337; cf. tc. beyaz üzerinde ¡rade „ordin suprem, dispoziţie scrisă a sultanului Jtransmisă printr-un biazY, sintagmă considerată drept etimon al cuvântului românesc în DLLV, SCL 4/1990, p. 306 şi Drimba 115 [beyaz üzerinde „pe. alb", respectiv „pe blanchetă", ¡rade „ordin scris emis de sultan"]). BIDINEA s.f. (lit.; 1839 -); pl. -ele. (Tehn.) „Pensulă mare, cu coadă lungă, pentru văruit" OGrand pinceau, brosse à badigeonner les murs'): bidinea 1839 VALIAN; REG. (Munt., Dobr., Olt., S. Mold.) sec. XX (DA, Iordan, L.M. 195, Iordache 147), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 («Tineretul liber», 7-8 mar. 1992, p. 6), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) badana (pl. -le) 1875 LIT. (ŞIO); LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, Iordan, L.M. 195); (reg., Mold.) bădănâ, (Munt.) bridineâ sec. XX/l REG. (DA); (reg., Munt., Olt.) brighinea sec. XX REG. (Gâlcescu 119, Coman, GL., LEX. REG. I 75, CV 3/1950, p. 36). # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A-i da (cuiva) cu brighineaua = „A zăpăci, a ameţi pe cineva (cu vorbe goale)": sec. XX/2 REG. (GL. ARG.). - Din tc. badana [firçasi] „idem" (prin condensare, v. LR 1/1965, p. 110, SCL 4/1983, p. 337; badana „var pentru spoit, lapte de var; zugrăveală, spoială, văruire, văruit" firça „pensulă, perie"). (Var. bidinea - p. disim.; bridlnea, brighinea - prin coarticulare.) - Cf. bg. badana „văruire, spoială, spoit", badanosvam „a vărui, a spoi". - Der.: (Dim.; lit.) bidineluţăs.f.: sec. XX/l REG. (DA); (Lit., rar) bidinărs.m. „Fabricant sau negustor de bidinele; meseriaş care spoieşte casele, spoitor": bidinăr 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; bidenâr sec. XX/l REG. (Pamfile, CR. 80) [(înv.) bidinăreâsă s.f. „Spoitoreasă": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.]. BIDIVÎU,-ÎE s.m. şi f., adj. (lit.; 1511 -); pl. -ii. I. S.m. şi f. 1. S.m. (ZooL; lit.) „Cal de călărie, de rasă (arabă), de obicei mic de statură, tânăr, iute şi frumos; at, belghir, bined' (\]eune cheval de race [arabe], cheval barbe, coursier'): bidiviu 1511 DOC. (DERS); sec. XVI DOC. (Bogdan 30), 1560, 1586 DOC. (DERS; în antrop. Bidiviul), 1620 CRON., LIT. (Moxa 163, ALEX. 110); POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII-XX; (reg., Munt., Olt.) bididiu sec. XIX/2-XX POP., REG. (H, Păsculescu 204, FOLC. OLT - MUNT. IV 10); (înv., Munt.) bidibiu sec. XIX/2 LIT., REG. (H, ŞIO, DA); (reg., Munt.) bididiv sec. XX POP. (FOLC. OLT - MUNT. IV 10); (înv., rar) ghidigiu sec. XIX/2 DOC. (ŞIO). 2. S.m. şi f. (Reg., Munt.) „Om scund, vioi, sprinten; om sau copil simpatic, drăguţ" fPersonne mignone et agile; personne gentile, sympatique'): bididiu sec. XX/l REG. (DA); REG. sec. XX (Coman, GL., GL. ARG.); bidiviu sec. XX/2 LIT. 3. S.f. (Flg.; reg., Mold.; mai ales la pl.) „Fleac, vorbă de nimic, palavră" ('Baliverne'): bididie sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 94). 4. S.m. (P. ext:, argO „Băiat, flăcău" (Meune homme'): bidiviu miji. sec. XX CDER. 5. S.f. (P. ext.) arg.) „Amantă, ţiitoare" ('Maîtresse'): bididie miji. sec. XX CDER. II. Adj. 1. (înv.) „(Despre cai) Iute, tânăr 99 si frumos" 0[En parlant des chevaux] Jeune, beau et agile"): bidiviu 1885 LIT. (ŞIO, DA), POP sec. XIX/2; bididiu sec. XIX/2 POP. (DA). 2. (Reg., Munt.) „(Despre oameni) Scund şi vioi;'simpatic, drăgălaş" C[En parlant des gens] De petite taille et agile; mignon, joli"): bididiu 1967 REG. (GL. ARG.). . . - Din tc bedevi (înv.) „idem (1.1)" (v. ŞIO; condensat din bedevi [beyg/r], literal: „[cal] beduin"), probabil şi (înv. şi/sau dial.) *„idem (1.2, II. 1, 2)" (p. asim.); cf. tc. (dial.) bedevi „(om) vicios, necinstit, ticălos, obraznic", arom. bidivij dem (1.2, II.2)". (Var. bidibiu, bididiu- p. asim.; ghidigiu-pron. dial., prin palatalizare.) - Cf. şi bg. bedovija, ser. bedevija. -Der.: (Dim., II. 1) înv. rar) bididéiaà]. m.: sf. sec. XIX POP. (DA). - Antrop. Bidiviu(i) (DERS, REL. AGR. II 11). BIGI-BÍGI s.n. sg. (ist.; 1900 ->); pron. bi-gi-bi-gi. (Alim.; în trecut în Munt.) „Pastă gelatinoasă dulce, de culoare roşie, preparată cu mieji de nucă, asemănătoare cu rahatul2 (1), care se vindea şi se consuma îndeosebi în Bucureşti, în sec. XIX-XX/1; sugiuc (2)' ('Pâte alimentaire douce, gélatineuse"): 1900 ŞIO; LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX. - Din tc. (dial.) bici bici, bici bici, cici bici, (lit.) cici bici (dial.) „produs de cofetărie preparat din şerbet de trandafiri, praf de amidon şi gheaţă mărunţită; produs de cofetărie preparat dintr-o pastă de praf de amidon şi apă, îngroşată la foc, apoi răcită şi tăiată în formă de cuburi, peste care se adaugă gheaţă zdrobită, zahăr pudră, apă de trandafiri şi un colorant alimentar roşu; prăjitură preparată la cuptor din cocă de budincă cu adaos de praf de vanilie, zahăr pudră şi apă de trandafiri, care se serveşte tăiată felii, fiind specifică în prezent zonei de sud şi sud-est a Turciei" fsorte de sorbet de roses; sorte de pouding vanillé, préparé aujourd'hui au sud et sud-est de la Turquie") (p. ext., dacă nu cumva sensurile coincid) şi „desert; gustare, aperitiv", (lit.) „ciucure; jucărie; ornament, zorzoană; ornat, împodobit atrăgător", (dial.) „smochină" Cdessert; collation, hors-d'oeuvre; pompon; joujou; ornement; orné; figue") (TS, Youssouf, Der. S., http://sozluk.sourtimes.org [Ekşisozliik, 5.1/.]). BILEZÍC s.n. (înv. şi reg.; 1594 -^>); pl. -uri. 1. (Vestim.; înv., rar) „Brăţară" ('Bracelet"): bilezic 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193, 194). 2. (Mii.; înv.) „Inel, verigă, brăţară care fixează ţeava de patul puştii" OAnneau de fixage du canon à la crosse du fusil"): belégi (pl.) 1793 DOC. (ŞIO, care îl înregistrează, eronat, cu sensul „cremene de puşcă"); belezic 1821 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (Mold.) belezâc (TDRG). 3. (P: anat.) Vestim.; reg., Olt.) „Gaica în care se prinde capătul curelei după ce iese din cataramă" CPatte de ceinture"): berezâc 1928 REG. (Ciauşanu, V - GL.). _ ,?'n tc,u bileizik, (dial.) bilekçik, (înv.) bilekcek (Y.Tar.S.), *bilekgik, *bilegik „idem (1,2)" şi „cătuşe" ('menottes") (dim. al lui biiek „braţ; încheietură a mâinii"). (Var. belezic, belezâc - p. asim.; [pl.] belegi - prin trunchiere din var. tc. înv. *bi!egik, *bi/ekgik [dacă nu cumva forma rom. a fost^identificată greşit].) - Cf. bg. bilezik, beiezfja, ser. beiezuk, alb. byzytyk, arom. biligic, biligéke, biliczíe, bilgéke, biligică, bilinglúcá, blzilică „idem (1)". 100 BIMBAŞĂ s.m. (pop.; 1788 -); pl. -r, scris şi bim-başă) acc. şi bimbaşă. (Mii.; înv.) „Comandant peste o mie de militari, comandant de batalion, maior (în armata otomană)" CCommandant, chef de bataillon, major [dans l'armée ottomane]'): bimbâş 1788 DOC. (DA); binbâşă (scris şi biinbaşă) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); bimbâşă sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT., POP., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 58, 293). # Loc adv.: (Pop., fam.; mai ales în legătură cu vb. a trăi) Ca un bimbaşă sau Ca bimbaşii = „Fără’griji, în belşug, în lux, în huzur (v. s.v.), boiereşte, ca un bei, ca o beizadea, ca un paşă'-, bimbaşă sf. sec. XIX LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XX; (înv.) bimbaşă (s.f.; pl. -ie) sf. sec. XIX POP. (ŞIO); (rar) bimpaşă sec. XX DICŢ.; (reg.) ghimpăşă sec. XX/2 LIT. (Marin Preda, Delirul, Bucureşti, 1975, p. 237). - Din tc. binbaşi „idem". (Var. bimbaşă - p. asim.; bimpaşă - prin adaptare după paşă, ghimpaşă- prin palatalizare dialectală.) - Cf. bg. bimbasija, ser. binbasa, ngr. iimfimxcnç arom. bfmbaş, bimbăşe. BINÁ s.f. (pop.; 1779 -); pl. -le. (Constr.) 1. (înv.) „Clădire, edificiu, construcţie (de mari dimensiuni); hardughie; acaret (1Ţ 0[Grande] bâtisse, édifice, immeuble, bâtiment'): biná 1779, 1793, 1798, 1825 DOC. (TDRG2, REL. AGR. II 588, DIB 1960, p. 176, Furnică 351); CRON. sec. XIX/l, DOC. sec. XVIII/2-XIX, LIT. sec. XIX-XX/1; binălă 1817 DOC. (DIB 1960, p. 221); benă 1866 DOC. (DA). 2. (Reg., Olt.) „Dependinţă pe lângă casă, acaret (2)' ODépendance, attenance'): biná înc. sec. XX REG. (DA). 3. (Pop.) „Clădire în construcţie sau în reparaţie" CBâtisse en construction ou en réparation'): (înv.) bineá 1786 DOC. (DA, s.v. ghiundelic); biná 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX ; (reg.) dină sec. XX/l POP. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A pune bina (pe cineva) = „A se bizui (pe cineva), a se încrede (în cineva)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 4. (P. restr.) înv. şi reg., Munt.) „Lemnărie pentru construcţii, cherestea (1Ţ CBois de construction, charpente7): biná sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. )0< (înregistrat de autor, în 1978, la Bucureşti [pe firma unor ateliere de „cherestele şi binale"]). - Din tc. bina „idem (1)" şi „faptul de a construi, construire" ('construction') (de unde, p. concr., sensul 3), [ek] bina sau [eklenti] bina[si] „idem (2)" (v. Suciu 139; ek„supliment, anexă ; suplimentar, adiţional", eklenti „anexă"); pentru loc. vb., cf tc. bina etmek.fr baza, a sprijini (o idee, o afirmaţie etc.) pe ceva" (etmek„a face"). (Sg. binală- refăcut din pl.) - Cf. bg., ser., alb. bina, ngr. juxivâç arom. bină, b'máe. - V. bina-emini. - Der.: (înv., rar) binagiu s.m. „Antreprenor de construcţii; constructor": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG2). BINÁ-EMINÍ s.m. (înv., rar; 1786 - miji. sec. XIX); pl. ? (Admin., Constr.) „Inspector de clădiri, şeful serviciului de construcţii civile din ^Imperiul Otoman" ^Intendant des bâtiments civils de l'Empire Ottoman7): biná-eminí, biná-emení 1786 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-înc. sec. XIX. - Din tc. bina emini „idem". - V. bina, emin. BIND s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. (Mii.) „Drapel, stindard" OEtendard, drapeau'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) bend „idem". 101 BINDILÎC s.n. (reg.; 1939 —>); pl. ? (Vestim.; Mold.) „Bluză de protecţie purtată de femei la lucru ( Blouse de protection portee par les femmes au travail7): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. *bendelik „idem" (cf. tc. dial. bende„idem": Der. S.). BINÉC s.m. (înv., rar; 1857); pl. -/ (Zool.) „Cal de călărie; at, belghir, bidiviu (LI)' CCheval de selle7): 1857 IST. (ŞIO). - Din tc. binek „idem77. — Cf. alb. binek, arom. binec. — V. binectâş, binigiu, biniş. BINECTÂŞ s.n. (înv., rar; 1782- sf. sec. XIX); pl. ? „Bloc de piatră special instalat şi folosit de călăreţi pentru a încăleca mai uşor77 OMontoir, grosse pierre pour monter à cheval7): binectâş 1782 DOC. (ŞIO); benictâş, benectâş 1896 POP. (TDRG2). - Din tc. binek taşi „idem77. - Cf. bg., scr. bin(j)ektas, ngr. //mveKm.cn. - V. binec. BINIGÎU s.m. (înv., rar; 1870 - sec. XX/1); pl. -ii (Prof.) „Geambaş1 (1) care încăleca pe caii nărăvaşi pentru a-i îmblânzi77 fMaquignon qui apprivoisait les chevaux7): 1870 COSTINESCU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. binici „călăreţ (bun)77 ('[bon] cavalier7) (p. spec.; der. de la bin-„a încăleca"). - Cf. scr. binedzija, ngr. fimvirÇqç. - V. binec-, biniş. BINÎŞ s.n. (înv.; 1754 - sec. XX/l); pl. -¿/r/şi -e. 1. (Vestim.) „Haină lungă (de ceremonie), căptuşită şi tivită cu blană (de samur), cu mâneci largi (purtată de boieri şi devenită apoi piesă de îmbrăcăminte a negustorilor, haiducilor şi lăutarilor)" fLong manteau fourré [porté par les boyards, puis par les commerçants, les hors-de-loi et les ménétriers]7): beniş 1754 DOC. (TDRG2); 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP., LU. sec. XIX/2; biniş 1777, 1779 DOC. (Furnică 44, 92); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LU. sec. XIX. 2. (Rar) „Cavalcadă, plimbare călare" CCavalcade7): biniş 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. biniş „idem (1, 2)". - Cf. bg. binis, benis, scr. binis, ngr. umvicn, fjnevim, alb. binish. - V. binec, binigiu, biniş-aiai, binişiiu. - Der.: (Dim., 1) înv.) binişâs.n:. 1801 DOC. (ŞIO); CRON., DOC., LU. sec. XIX. BINÎŞ-ALÂI s.n. (înv., rar; 1892); pl. -uri. „Paradă, alai (3) (domnesc) pe cai (organizat, în epoca fanariotă, de două ori pe an)" CParade à cheval [organisée deux fois par an par la Cour du voïvode]7): 1892 IST. (ŞIO). - Din tc. biniş alayi „idem". - V. aiai, biniş. BINIŞLÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Aristocrat, curtean (inclusiv boier) care avea dreptul şi datoria să poarte biniş (1) in prezenţa suveranului (respectiv a domnitorului)77 (7\ristocrate, homme de Cour, courtisan, 102 boyard qui portait un manteau nommé binif)\ sec. XIX/1 LIT. (Primii noştri dramaturgi, Bucureşti, 1956, p. 54); LIT. sec. XIX. - Din te. binişli „idem". - V. biniş. BIRÎN s.n. (înv., rar; 1579); pl. ? (Vestim.) „Piesă de îmbrăcăminte sau bucată de pânză subţire de borangic (1)" (Tièce de vêtement ou morceau de toile de soie grège^: birin 1579 DOC. (Hurmuzaki XI 396, 398); firin 1579 DOC. (Hurmuzaki XI 395, 396). (Glosat eronat în DICŢ., „cuvertură", sub influenţa contextului: un ciarşaf cosut mătasă, un birin gaibin mătasă.) - Din tc. biiriim, (înv.) *bürün (înv.) *„idem", (dial.) „piesă de îmbrăcăminte; umbrelă" (Der. S.), (lit. mod.) „ţesătură plisată sau pliată; pliu, cută" ('pièce de vêtement; ombrelle; pli; toile pliée'); cf. tc. mod. bürümcük, bürüncük„(piesă de îmbrăcăminte sau bucată de pânză de) borangic" [dim. al lui bürüm\. (Var. firin - p. et. pop., după fir, sau transcriere greşită.) - V. borangic. BIRLIC s.m., s.n. (pop.; 1857 -); pl. (s.m.) -/' (s.n.) -uri. I. S.m. 1. (Pop., azi rar) „As (la jocul de cărţi), chior2" ÇAs [au jeu de cartes]'): (înv., rar) berlic 1857 POLIZU; birlic 1863 LU. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, Pamfile, J. I 287, II 329), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Munt.) zbirlic sec. XX/l REG. (DA). 2. (P: ext.) reg., Mold., arg., azi rar) „Nota 1 (= calificativ şcolar)" CUn [= note scolaire]'): birlic sec. XX/l REG., DICŢ. (Pamfile, 3. I 287, GR. S. VII 103-104). 3. (Fin.; pop., arg.) „Monedă sau bancnotă reprezentând o unitate monetară (un leu, un dolar etc.)" CMonnaie ou billet de banque représentant une unité monétaire'): birlic 1990 DOC. («Curierul naţional», 13/1990, p. 5). 4. (Mii.; arg., probabil înv.) „Sublocotenent" ('Sous-lieutenant'): birlic sec. XX/l DOC. (GR. S. VII 103-104). II. S.n. 1. (Fig. şi/sau p. anat.) Vestim.; pop., arg.) „(în argoul puşcăriaşilor) Vestă" ('Gilet'): birlic, berlic sec. XX/l DOC. (GR. S. VII 103-104). 2. (înv.) „Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii" ^Baguette verticale du cerf-volant^: birlic 1885 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA). 3. (Reg., Munt., Olt.) „Ultima dintre piesele rotunde care astupă gaura de deasupra arzătorului la maşina de gătit" fLe dernier des anneaux d'en dessus du brûleur de la cuisinière à gaz'): birlic 1960 REG. (LEX. REG. I 75). - Din tc. birlik „idem (1.3)" şi „unitate, singularitate, unicitate, uniune" ('unité, unicité, union7), (dial.) „ulcică mică" ('broc') (Der. S.), poate şi *„idem (1.1, 2)" (< tc. bir „unu; nota unu"); cf. tc. birii „idem (I.l)" şi „unu (la zaruri sau la domino)", care ar putea sta la baza sensului I.I., prin derivare cu suf. rom. dim. -ic, poate p. anal. cu şeptic (v. SCL 5/1985, p. 408). (Var. zbirlic - cu „prefixul" emfatic z- - Este, de altfel, greu de identificat filiaţia pe teren românesc a tuturor sensurilor; unele ar putea proveni direct din tc., s-ar părea însă că nu de la biriik, ci, mai degrabă, de la bir „unu, numărul unu; nota 1", de a^cărui semnificaţie vorbitorii români au fost, probabil, conştienţi; în acest caz este de presupus că unele sensuri, ca 1.2, 4, II.2, 3, se datorează derivării pe teren românesc, cu suf. -tic, de la tc. bir.) - Der.: (Dim., II.2, înv.) biriicé!s.n.: 1885 DOC. (ŞIO). - Antrop. Birlic. 103 BISCHIGIU s.m. (înv., rar; 1795); pl.-/a f (Prof.) „Tăietor cu ferăstrăul, persoană care lucreaza cherestea (1), cherestegiu (Scieurj. 179- DinCtcŞb??kici, (dial.) bişkici, bigkici, bişkici (Der. S.) „idem" (probabil adaptat după beschie, bâschie„ferăstrău"). -- Cf. bg. bickigija. BITAAT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. (Fin.) „Denumirea unei dări, a unui impozit (instituit în ţările române în sec. XVIII)" CNom d'une dîme, d'un impot'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) bitaat „idem" (v. ŞIO; cf. tc. înv. bidat„impozit nou, dare impusă ulterior; inovaţie, noutate; erezie; numele comun al sentinţelor şi principiilor religioase inovatoare emise după moartea profetului Mohamed" [Youssouf, TS]). - Cf. ser. bidat BITIRME s.f. (înv., rar; 1813 - miji. sec. XIX); pl. -eie. (Admin., Pol.) „Acord, convenţie, tranzacţie, contract" CAccord, contrat, convention, transaction'): bitirmeâ 1813 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; betermeâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. bitirme (înv.) „idem" (mod. „desăvârşire, definitivare, încheiere"). - Cf. bg. bitirdisam (> rom. înv. bitirdisi, beterdisi.fr duce la bun sfârşit, a desăvârşi, a definitiva, a încheia; a compensa": sec. XIX/l CRON., DOC. [ŞIO, DA]), ngr. /jmri^co, arom. bitisescu.fr (se) termina", bitisită„sfârşit". BIULBIULÎŢĂ s.f. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -e. (Zoon.) „Privighetoare" ('Rossignol'): biulbiuliţă, biulbiulină, bulbuli, bulbulucă sec. XIX/2 LIT. (numai la D. Bolintineanu şi V. Alecsandri, v. ŞIO I 283, ZRPh XVII 395). - Din tc. bulbul, (dial.) bulbul, bilbil „idem" (+ suf. rom. -iţă, -ină, respectiv -ucă). - Cf. ser. bulbul, bilbil, ngr. /movXfinouXi, alb. bilbil, byljbylj, bylbyl, magh. bilbil, arom. bilbiliu. BIZIRE s.f. sg. (înv., rar; 1792 - sec. XX/l). (Chim., Med.) „Ulei de in (folosit în medicina populară ca balsam)" ('Huile de lin'): bezir (s.n. sg.) 1792 DOC. (ŞIO); vizireâ 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 461); bizireâ 1877 LM; 1900 BARCIANU. (Glosat greşit în DICJ.: „ulei de mac" sau „sămânţă de in".) - Din tc. bezir(yagi), (dial.) bizir „idem" (Youssouf, TS, Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 18, Suciu 28). - Cf. ser. bezer, arom. bizireâdem". BOBRÎC s.m. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -i (Anat.; Dobr., Ban.) „Rinichi"; (p. spec.; Dobr.) „rinichi de animale (mai ales de porc sau de oaie)" CRein; rognon'): bobric sec. XIX/2 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX (DA, ALR I [48], LEX. REG. II 39, LR 3/1973, p. 205, Gămulescu); (Ban.) brobec sec. XX/l REG. (ALR I [48]); (Dobr.) bobrichi, brobinchi sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. bobrek „idem" (v. Suciu 29-30). (Var. brobec, brobinchi - prin metateză.) - Cf. ser. bubreg, bubrek (pl. bubrezi, bubreci) (> rom. reg., Ban. bobrig, bobreţ, bobriţ [adaptate 104 vocalic după bobric], bobrete [sg. refăcut din pl.] „rinichi": sec. XX/l REG.: ALR I [481), bg. băbrek, alb. bubrek. BOC s.n. sg. (pop.; 1900 ->). (înv., rar; col.) „Excremente, materii fecale, rahat2 (2), gunoi" CExcremenis7): boc 1900 ŞIO. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A mânca boc sau (S.E. Transilv.) A mânca boc turcesc = „A spune minciuni, a spune prostii, a minţi cu neruşinare, a mânca rahat2 (2J'\ boc 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l, REG. (Munt., Olt.) sec. XX (Clauşanu, GL.; înregistrat de autor, în 1980, la Bucureşti); bob 1949 REG. (Graur, S. 164). - Din tc. bok „idem"; loc. vb. - semicalc frazeologic după tc. bok yemek „idem" (yemek „a mânca"). (Var. bob - prin deraiere lexicală, pentru menajarea convenienţelor; v. Graur, S. 164.) - V. bocciu1,-ie, bucluc. - Contaminare: (+ boabă) reg.) boa că s.f. (v. LR 1/1984, p. 18), în loc. vb. A nu pricepe (sau a nu şti) nici o boacă = „A nu pricepe (sau a nu şti) nici o boabă, a nu şti nimic": sec. XX DICŢ. BOCCEA s.f. (lit.; 1579 -); pl. -e/e. 1. (Vestim.; reg., Olt., înv. şi Munt., Dobr.) „Broboadă, basma (2.a) mare, şa! (3) pătrat, de mari dimensiuni, năframă (2) (înflorată), testemel (1), dirmea, peşchir (2), boccealâc (1Ţ ('Châle carre, echarpe, fichu'): (înv.) bohgeâ 1579, 1594 DOC. (ŞIO, DOC. î. XVI 192); (înv., rar) botceâ 1669 DOC. (ŞIO); (înv., rar) bucceâ 1817 DOC. (DA); (înv.) bohceâ 1817, 1823 DOC. (ŞIO, DOC. EC. I 283); (înv.) boccea 1839 VALIAN; REG., DOC. sec. XIX/2 (DA); (înv., Dobr.) boşceă, (Munt.) boccie (pl. -//) 1884-1885 REG. (H); (reg., Olt.) bosceâ, boşteâ sec. XX REG. (Tomescu, Boceanu, GL. OLT., Ionescu, GL. GJ., Gămulescu). 2. (Reg., E. Mold.) „Ştergar mic, ornamental" pPetite serviette ornementale'): boccea miji. sec. XX REG. (L.L.M. 3/1959, p. 42). 3. (înv.) „Bucată mare de stofă, pânză etc. în care, prin legarea în cruciş a capetelor ei, se împachetează diverse obiecte mărunte (spre a fi transportate); basma (2.cŢ CPiece d'etoffe pour un baluchon'): bohceâ 1797 DOC. (ŞIO); boccea sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2. 4. (Lit.) „Pachet, legătură, balot cu diverse obiecte mărunte (adesea de îmbrăcăminte) puse într-o bucată de pânză sau de stofă (ale cărei capete sunt legate în cruciş), boccealâc (2)) traistă, desagă, tolbă (2)' ^Baluchon, balle, ballot, paquet; besaceO: boccea 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 7); (reg.) bucceâ sec. XIX/2-XX/1 POP. (DA); (reg., Dobr.) bosceâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 5. (Corn.; înv.) „Legătură, balot de tutun (II. 1)" CBallot de tabac7): bocceâ 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX; buşceâ 1774 DOC. (Furnică 32). - Din tc. bohga, (pop.) bogga, (dial.) buhga, boşcja, (înv.) bohga, boyca, bokca (Tar. S., Y.Tar.S.) „idem (1, 3, 4, 5)" (de unde, p. ext., şi sensul 2). (Var. boccie- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. ser. bohea, bokca, bosca (> rom. reg., Ban., N. Serbiei boşcă „şorţ; broboadă", S. Olt., S. şi V. Munt. boşceă, bosceâ, busceâ, posceâ, bocşă „fotă": sec. XIX/2-XX REG. [H, Costin, GR. BĂN. II 47, ARH. OLT. IX/1930, p. 57, ALR II [3323], ALRR [1512], ALRM SN II/III [1002], Gămulescu, Mihail 95]), bg. bohcâ, ngr. unovxroag, alb. bohge, arom. bohee, buhee. (Mihail 95 susţine etimologia tc. şi a lui boşcea „fotă; parte a fustei ţărănoilor", dar 105 răsDândirea teritoriala şi mai ales semantismul termenului pledează pentru originea ser. [numai în această limbă s-a dezvoltat şi sensul „şorţ, fustă"]; v. Suciu 31-32.) - V. bocceagiu, boccealâc. , „ WTW,_ - Der.: (Dim., 4) lit.) bocceluţă(reg. boşceiuţă): 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2-XX. BOCCEAGÎU s.m. (înv.; 1851 - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof., Com.) 1. „Negustor ambulant de mărunţişuri (aţă, ace, pânză etc.), care îşi purta marfa într-o boccea (4); tolbaş, marchitan, mameiegiu (2), mămuiar1 (1)' CColporteurO: bocceagiu 1851 LIT (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2—XX, boccegiu 1875 LIT. (ŞIO); buccengiu sf. sec. XIX LIT. (ŞIO). 2. (Rar) „Persoană care fabrica şi/sau vindea boccele (1), şaluri (3), basmale (2.a) etc." ('Fabricant et/ou marchand de châles, fichus, etc.'): bocceagiu, boccegiu, bogcegiu, bogeeangiu 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. (pop.) bogçaci, (înv.) bokcagî(lit. mod. bohçaci) „idem (1, 2)". (Var. bogeeangiu, buccengiu - după var. -ngiu a suf. rom. -g/u.) - V. boccea, boccea/âc. - Der.: (înv., rar) boccengerie (bogeengerie) „Meseria bocceagiului (1, 2); comerţ sau magazin de boccele (1); comerţ ambulant, mămu/ărid'\ 1862 PONTBRIANT; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. BOCCEALÂC s.n. (înv.; 1783 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Vestim.) „Broboadă, şai (3), basma (2.a), năframă (2), boccea (1) de mătase sau de pânză" CChâle, fichu'): bohcealâc 1783 DOC. (ŞIO); buccealâc 1813 DOC. (ŞIO); POP. sec. XIX/2; bogcealâc 1862 PONTBRIANT. 2. „Pachet, balot, boccea (4) cu obiecte de îmbrăcăminte, rufărie de pat etc." OBaluchon, paquet de vêtements'): boşcealăc 1784 DOC. (Mold.) (BUL. COM. IST. V 283); boccealâc 1887 LIT. (ŞIO). 3. „Pachet cu haine şi rufărie pe care mireasa le dăruia mirelui" (Taquet contenant les habits que la mariée offrait comme cadeau au marié'): boşcealăc, boşcealâc 1815 DOC. (DLR, s.v. meiez); boccealâc 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2. - Din te. bohçalik, (pop.) bogçalik, (înv.) bokcalïk, (dial.) *boscalïk „idem (2, 3)" şi „bucată de stofă destinată sau potrivită pentru confecţionarea unui şal, a unei boccele (1)" (de unde, p. ext., sensul 1, după boccea). - Cf. bg. bohea/ăk, ser. bohea/uk. - V. boccea, bocceagiu. BOCCÎU1,-ÎE s.m. şi f. (pop.; 1820 -); pl. -ii. 1. S.m. (Prof.; înv., rar) „Vidanjor" OVidangeur'): bocciu 1820 CRON. (ŞIO). 2. S.m. (Etnon.; înv., rar) „Poreclă dată armenilor" ('Sobriquet donné aux Arméniens'): bocciu sf. sec. XIX LIT. (ŞIO). 3. S.m. {P. ext.) Prof.; înv., rar) „Lucrător care taie vitele la abator, pariagiu (1), parceaiagiU' CAssommeur de bestiaux [à l'abattoire]'): bucciu 1893 LIT. (ŞIO). 4. S.m. şi f. (Pop., azi rar) „Om ordinar, necioplit, primitiv, grosolan, bădăran" ('Homme vil, mastoc, rustre, mufle'): bocciu 1901 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. 5. S.m. şi f. (P'. ext.) pop., fam., azi rar) „Om prost, nerod, nepriceput" OHomme niais, sot^: bocciu 1958 DM. - Din te. bokçu, (înv.) bokei „idem (1, 2)", poate şi *„idem (4)" (cf. tc. bok„[om sau lucru] respingător, josnic, murdar, demn de dispreţ") şi „om ticălos, canalie" ('canaille') (de unde, 106 eventual, p. ext., sensul 4). (Sensul 3 are o filiaţie incertă şi ar putea fi o interpretare contextuală greşită a lui L. Şăineanu, identificându-se, de fapt, cu sensul 1; cuvântul apare într-o enumerare de nume de ocupaţii: bucciii, pariagiii, pastramagiii, cazanciii.) - V. boc. - Conversiune: (Pop.) bocciu,-ie adj. 1. (Pop., fam.) „Urât, diform, hâd, cu trăsături grosolane": bocciu 1881 LIT. (ŞIO); REG. (Munt., Olt.) sec. XX/l (Rădulescu-Codin, Ionescu, GL. GJ.), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) bucciu 1900 ŞIO. 2. (Reg., Mold.) „Prost, tâmpit; nepriceput": bucciu 1900 ŞIO; REG. sec. XX/2 (LEX. REG. II 127). BOGASÎU s.n., bogasie s.f. (înv.; 1474 - miji. sec. XX); pl. -ie, (rar) -//'şi -uri. (Vestim.) 1. „Pânză fină, colorată şi lucioasă, importată din Orient, din care se făceau mai ales căptuşeli; astar" CBocassin, canevas, toile de coton dont on fait des doublures'): bogasiu 1474-1476, 1508, 1588, 1621, 1731 DOC. (DERS, DLRV, DOC. î. XVI 164, DIR XVII. B IV 63, Furnică 11); DOC. sec. XV/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP. (Mold.) sec. XX/l; bogasi 1588 DOC. (DOC. î. XVI 164); bogasie (s.f.) 1660 DOC. (DA); DOC. sec. XVII/2-XVIII; pogasiu, bogacin 1747 DOC. (DA); bogaciu 1752 DOC. (DA); bogasâu 1765 DOC. (Furnică XXVII); bogasâ'n 1767 DOC. (DA); (Transilv., rar) bogăzie (s.f.) 1825 LB; bogasâu sec. XIX/2 REG. (S.E. Transilv.) (DA); POP. (Munt.) sec. XX/l (FOLC. OLT - MUNT. I 583). 2. (P. restr.) Munt., Olt.; la sg., col.) „Aţă, fire de cusut" ORI â coudre'): bogasim, bogajâ'm sec. XX/l POP. (FOLC. OLT - MUNT. IV 19). - Din tc. bogasi, (înv.) boTas'i „idem (1)"; var. f. - probabil şi din bg. bogasija, ser. bogâsija, magh. bogazia, ngr. jujioyaai. (Var. bogaciu - după suf. -du ?; var. cu terminaţie consonantică sunt încercări de adaptare morfologică.) - Cf. şi mac. bogasija, alb. buhasi, arom. buyuzie, buhasie, buhasiu, buhăsie, fr. bo(u)cassin. - Der.: (Ist.) bogasier s.m. „Negustor de bogasiu (1) şi de alte ţesături": 1730 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII-XIX (Aricescu I 28, Furnică 317), LIT. sec. XIX-XX [(înv.) bogasier/e s.f. 1. „Meseria bogasierului; negoţ cu ţesături": 1875 LIT. (ŞIO). 2. „Magazin de stofe şi ţesături": 1786, 1834^DOC (ŞIO, Furnică 383); LIT. sec. XIX/2. 3. (Col.) „Stofe (de bumbac)": 1792 DOC. (ŞIO); (înv.) bogasieresc (bogăseresc),-eâscă adj. „Care aparţine sau este specific bogasierilor": 1847 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) bogasieriir. „A deveni bogasier; a lua obiceiuri de bogasier", desbogasieri vr. „A se lepăda de meseria sau de obiceiurile de bogasier": 1875 LIT. (ŞIO)]. BOGÂZ s.n. (înv. şi reg.; 1645 -); pl. -uri. 1. (Entop.; înv. şi reg., Mold., Dobr., V. Munt., Olt., uneori ist.) „Strâmtoare (între două mări), canal, şenal, ghecet (2)) gură (a unui râu); gârlă (prin care apa se scurge dintr-un lac în mare sau într-un alt lac)" CDetroit, canal, chenal; embouchure7): (reg.) bogâz 1645 LIT. (TDRG2); 1730 CRON. (DLLV); POP., REG. (Mold., N.V. Bulg.) sec. XX (Bucuţa-GL., DA, Porucic 69, Rotaru 6, DTRO); (reg.) boâz sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX (Porucic 37, Rotaru 6, Ţurlan 60); (reg.) buâz sec. XIX/l CRON. (DA); REG. (Dobr.) sec. XX/2 (D. Mar.); (înv.) bohâz sec. XIX/2 POP. (Olt.) (ŞIO); (reg.) buhâz sec. XIX/2 POP. (DA); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XX (Pamfile, CER. 131, Rotaru 6, D. Mar.); (reg.) bugâz sec. XX/l REG. (Mold.) (Porucic 37, Rotaru 6). 2. (Top.; înv.) 107 Strâmtoarea Bosfor" ÇLe Bosphore7): Boâz sec. XVII/2 CRON. (TDRG ); Bogaz mc. sec. XVII UT (ŞIOV LIT sec. XVIII-XIX. 3. (Entop.; înv.) „Defileu, stramtoare (prin munţi), qhecet (1Ţ ('Défilé, gorge7): bohâz înc. sec. XVIII CRON. (CM II 293); bogâz înc. sec. XVIII CRON (CM II 312); 1754 CRON. (DLLV); boâz 1857 POLIZU; IST. înc. sec. XX. 4. (P. ext Entop/ reg. V. Munt., Olt.) „Mlaştină; iarbă multă şi înaltă" ('Marécage; herbage7): buhâz sec. XX/l REG. (ARH. OLT. 119-124/1942, p. 257); REG. sec. XX (LEX. REG. II 12, LR 6/1959, p. 55). 5. (Vestim.; înv., rar) „Partea din zona gâtului a unei piei sau blăni de animal prelucrate" CPartie de la région du cou d'une fourrure7): bogăz 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. bogaz, (înv.) boyaz, (dial.) bugaz, buaz „idem (1, 2, 3)" şi „gât, gâtlej" Ccou, gorge7), bogaz [kiirkü] „idem (5)77 (kürk „blană"; v. SCL 4/1983, 337, Suciu 139). - Cf. bg. bogâz, boâz, ser. bogaz, ngr. Luiojiţi,iinorp.ti, alb. bugâs, magh. bogaz, arom. buyâze. -Top. (gârle şi bălţi în Olt.) Bogaz, Boaz(u), Buhaz, Buazu(DTRO). BOGDAN s.m. (înv., rar; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. -/. (Etnon.) „Moldovean, locuitor al Moldovei" OMoldave7): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) Bogdan [halkî] „moldovenii, populaţia Moldovei" (v. Suciu 139; Bogdan, Bogdan, Bugdan „Moldova" [< antrop. rom. Bogdan], ha/k „popor, populaţie"). - Cf. bg. bogdanska, ngr. fwovySavia, magh. bogdan, arom. bugdan. - V. Bogdan-beg. - Der.: (înv., rar) bogdanésc,-eâsca adj. „Moldovenesc, din Moldova": sec. XIX/2 POP., UT. (ŞIO, DA). BOGDAN-BÉG s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -/' (Admin.) „Titlu dat de turci domnitorului Moldovei" (Titre turc du voivode moldave7): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. (înv.) Bogdan begi „idem". - Cf. magh. bogdan bék. - V. bei, bogdan. BOI1 s.n. (pop.; sec. XVIII/2 -); pl. -uri. 1. (Pop.; reg. în Munt., Mold., Dobr., Ban.) „Talie, statură, făptură; înfăţişare, fizionomie, chip, figură" (Taille, stature; physionomie7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., DICŢ., POP. sec. XIX/2-XX (ANT. LIT. POP. II 349, FOLC. MOLD. I - GL.). 2. (Reg., Mold., azi rar, înv. şi Munt.) „Soi1 (1), fel, rasă, gen, tip77 ^Espèce, race7): 1877 LM; REG. sec. XX/l (DA). 3. (înv., rar) „Iţă, fir, fibră textilă" (Til, brin7): 1870 DOC. (ŞIO). - Din tc. boy „idem (1, 2, 3)". - Cf. bg., ser., alb. boj, ngr. finôi, arom. boie. BOI2 s.n. (înv., rar; 1893); pl, -uri. (Bot., N. Munt.) „Micsandră (Matthioia incanaj' sau „mieşunea (Cheiranthus cheiri)' CGiroflee7 ou 'violette7): 1893 DDRF. - Din tc. boy[otu], (înv. şi dial.) boy „chimen", (dial.) „numele unei plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu măzărichea, folosită ca furaj şi ca plantă aromatică" ( cumin; nom d'une plante fourragère et aromatique7) (TS, Y.Tar.S., Der. S • v LR 1-2/1994 p. 18; ot„iarbă"), poate şi *„idem". 108 BOI s.f. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -ele. 1. (înv.) „Culoare" ('Couleur'): boia sec. XVIII/2 CRON. (DA); LIT., DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Reg., Mold., Dobr., Munt., înv. şi Olt.) „Vopsea, substanţă sau materie colorantă" ('Teinture, colorant'): boia 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold., Dobr.) sec. XX/l (ALR II [5], ALRM SN I [350], II/III [1030]), DICŢ. sec. XIX-XX; (S. Mold.) buiâlă, (Mold.) boié, (E. Munt.) buia sec. XX/l REG. (ALR SN II [532], GR. S. 6/1934, p. 59); (rar) boiâlă 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (Pop.; reg. în Munt., Olt., Dobr.) „Fard, su/iman (1.1) (roşu)" (Tard [rouge]'): boia 1857 POLIZU; LIT., REG. sec. XX/l (ALR SN II [1107], ALRM SN II/III [1018]), DICŢ. sec. XIX/2-XX; boiâiă 1851 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (P. anal.) Alim.; lit.; la sg.; şi în sintagma boia de ardei sau boia roşie) „Condiment de culoare roşie obţinut prin pisarea, după uscare, a ardeiului roşu (iute sau dulce)" (liment rouge en poudre, paprika^: boiâ sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF, ŞIO); REG. (Munt., Olt.) sec. XX/l (ALRM SN II/III [917]), DOC., UlT. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 22); (reg., Munt., Dobr., S. Transilv.) buiâ sec. XX/1 REG. (ALRM SN II/III [917]). 5. {P. ext.) Alim.; înv.) „Sos pentru legarea şi asezonarea bucatelor, preparat cu oţet, cu legume şi cu unt" CVinaigrette, assaisonnement, liaison'): boiâ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din tc. boya „idem (1, 2, 3)"; pentru sensurile 4 şi 5, cf. tc. g/da boyasi „colorant alimentar (natural sau artificial)" {gida „aliment, hrană"). (Var. boială, buia/ă - sg. refăcut din pl.) - Cf. bg., ser. boja, ngr. nnoyiô., alb. bojë, arom. boi, boie, buiăuă. - V. boiangiu, caraboia. - Der.: (Pop.) boivX.., vr. [boire s.f., boits.n., boit,-ă adj.] 1. Vt. (Pop.) „A vopsi, a colora; (azi mai ales [p. depr;]) a vopsi urât, a mânji cu vopsea": boill&l DOC. (TDRG2); REG. (Mold., Munt., Dobr.) sec. XX/l (Herţog-Gherasim, ALR SN II [506], ALRM SN II/III [962]), LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) buisec. XX REG. (Munt., Dobr., S. Transilv.) (GR. S. 6/1934, p. 234, ALR SN II [506], LEX. REG. I 75). 2. Vt., vr. (Pop.; azi peior.) „A (se) farda, a (se) machia; a (se) su/imeni (2, 3)'\ boi 1875 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX. 3. Vt. {Fig.) înv., Mold., fam.) „A înşela, a păcăli": boi sec. XIX/2 LIT. (ŞIO) [(Pop.) boială s.f. „Vopsire, vopsit; sulemenire, fardare": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Reg., Mold.) boitors.m. „Vopsitor, boiangiU'-. sec. XX/l REG. (ALR SN II [505])]. BOIAM s.f. (reg., azi rar; 1790 ->); pl. -ieşi -ăll. (Vestim.; Mold., E. Munt.) „Broboadă pătrată (de mătase, cu dungi late de bumbac sau de fir); batic, tulpan, testemei (1), dirmea, năframă (2), basma (2.a), boccea (.1)' CRchu, mouchoir de tête [en sole]'): buiama 1790 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; REG. (Mold.) sec. XX/l (ALR I [1876], Mihail 147), DICŢ. sec. XIX-XX/1; boiamâ 1817 DOC. (ŞIO); REG. (E. Munt.) sf. sec. XIX (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. boyama „idem" (TS, Der. S.). - Cf. bg. bojamâ. BOIANDRÛC s.m. (pop.; 1909 -); pl. -i. (Constr.; reg. mai ales în S. Mold., E. Munt., Dobr.) „Grindă de lemn, de metal, de zidărie sau de beton armat, montată în partea superioară a deschizăturii unei porţi, unei^ uşi sau unei ferestre, pentru a susţine porţiunea de zid de deasupra" ('Poutre fixée au-dessus d'une porte ou d'une fenêtre pour soutenir le mur'): boiandrôc 1909 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX; boiandrûc 1923 REG. (ARH. 1923, p. 32); DICŢ. sec. XX, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); boiandrâc 1931 109 CADE; boiandrug 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); buiandrug 1958 DM'_D^tcS0boyunduruk, (dial.) boyundruk „idem" (TS, ZTS; v. SCL 6/1992, p. 566). (Var. boiandrug, buiandrug-probabil prin contaminare cu drug„bară de fier sau de lemn") BOIANGILAC s.n. sg. (înv., rar; 1788). (Prof.) „Meseria boiangiului (v. s.v.), vopsitorie (de textile), boiangerie (1Ţ ('Telnturerie'): 1788 DOc/(ŞIO). (Glosat greşit în DICŢ.: „vopsea, colorant".) - Din tc. boyacilik „idem" (adaptat după boiangiu). - Cf. arom. buiagiiîke. - V. boiangiu. BOIANGÎU s.m. (lit.; 1712 -); pl. -ii. (Prof.) „Vopsitor de textile, băcarf (2), boitor" ('Telnturier'): boiangiu 1712, 1759, 1788 DOC. (TDRG2, DIB 1960, p. 106, ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DOC. EC. I 373), REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [505]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) boiungiu 1835 LIT. (DA); (reg., Mold.) boiengiu 1870 COSTINESCU; REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [505]); (Olt., S. Mold.) buingiu, (Mold.) boingiu sec. XIX/2-XX/1 REG. (H, ŞIO, DA, ALR SN II [505]); (Munt.) boagiu, boiagiu, bouangiu, (Olt.) boangiu, bohangiu, bogăngiu, (N. Munt.) buhangiu, (Dobr.) buiangiu sec. XX/l REG. (DA, ALR SN II [505], Vârcol, V- GL.); (Mold.) bongiu, bungiu sec. XX REG. (ALR SN II [505], LR 6/1962, p. 648). - Din tc. boyaci „idem". (Var. cu -ng-, sub influenţa var. -(a)ngiu, -engiua\e suf. rom. -giu, bongiu, bungiu - prin sincopă.) - Cf. bg. bojagija, ser. bojadzija, ngr. /jnoyiaT^qg, alb. bojaxhf, arom. buiagf, buiangf. - V. boia, boiangi/âc. - Der.: (Lit.) boiangerie s.f. „Meseria boiangiului; vopsitorie de textile, atelier în care se vopsesc textile": boiangerie 1762 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. II 736), REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Munt.) boangerie, boingerie sec. XIX/2 REG. (H, DA); (rar) boiengerie (TDRG). # Loc. vb.: (Reg., arg.) A-i face (cuiva) boiangerie ia zotcă = „A-l umple cu sânge pe faţă": sec. XX/l DOC. (GR. S. VII 104); (Pop., arg.) A-i deschide (cuiva) boiangeria - „A-i da o lovitură astfel încât să-i pornească sângele din nas": sec. XX/2 DOC. (EM 20/1992, p. 19); (înv.) boiangiicăs.f. „Vopsitoare de textile; soţie de boiangiu": 1775 DOC. (REL. AGR. I 601); (Rar) boiangioăică (boiengioăică) s.f. = boiangiică: sec. XX/l DICŢ.; (Bot.; pop.) boiengioăie (boiangioâie) s.f., boiengioâră s.f. „Drobuşor (Isatis tinctoria)'\ 1913 DA; REG. sec. XX (Ioniţă 163-164); (Reg., Mold.) buiengi vt. „A vopsi (textile)": sec. XX/l REG. (ALR SN II [505]). - Antrop. Bo(i)angiu, Boingiu, Boingeanu (DNFR), top. Bo(i)angiu, Bongioaica (DTRO). BOLBOL adv. (înv., rar; 1839 - sf. sec. XIX). „Din belşug, din plin, cu prisosinţă, din abundenţă; berechet (III)' QA foison, copieusement, abondamment, â crever'): 1839 VALIAN; (numai în) DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din tc. bol bol „idem". - Cf. alb. boli. 110 BOLOZÂN s.n. (¡st.; 1693 ->); pl. -eşi (rar) -uri. (Nav.) „Navă fluvială şi maritimă cu vele, uneori şi cu vâsle, mai mică decât corabia, dar mai mare decât caicul (1), folosită şi în ţările române, în sec. XVII-XVIII; şaică (1) (pentru transportul mărfurilor)" CGrand bateau de transport à voiles'): (înv.) burazân 1693 DOC. (ŞIO); borozân 1769 DOC. (ŞIO, TDRG); POP. (S. Mold.) sec. XX/l (Coman, GL.); bolozân 1775 DOC. (Furnică 34); CROIM., DOC. sec. XVIII/2, POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX (Dicţ. Mar.); bolozâl sec. XIX/2 POP. (ŞIO); balozâl sec. XX/l POP. (Păsculescu 5, 8, 288). - Din tc. borazan, (înv.) boruzan, (înv. şi dial.) borozan, *bolozan (înv.) *„idem" şi „trompetă; trompetist" ('trompette'). (Var. bolozal - sg. refăcut din pl. bolozale, iar acesta -p. asim. şi prin adaptare la seria substantivelor de origine turcă având la pl. desinenţa -ie. -Sensul reconstruit al etimonului este susţinut de semantismul corespondentelor din ser. şi magh.; v. Kakuk 77, LR 1-2/1994, p. 18-19, Suciu 30-31, Avram 52-53). - Cf. ser. bolozân, bolozanka „corabie", magh. borozân „luntre mare", bg. boruzân, ser. bornzan, bolozân, ngr. HnovpaÇàvriç, arom. burazane„trompetist; trompetă". -Antrop. Bolozân, Borozan (DNFR), top. Bobzanu, Bobzani, Boruzan!(DTRO). BONDOCVOÂCĂ adj. (uneori substantivat; lit.; 1781 -); pl. -¡,-e. „(Despre oameni şi, uneori, fig., despre obiecte) Mărunt la statură şi grăsuţ, scund şi gras, rotofei, îndesat" (Trapu, boulot, courtaud'): (înv. şi reg., Mold.) bunduc,-ă 1781 DOC. (REL. AGR. II 506; în antrop. Bunducă); LIT., REG. sec. XIX/2-)0 rom. reg., Ban. boză „braga": sec. XX/l REG.: ALRM SN II/III [945]), bg. bozâ, buză, ngr. imoţăq, alb. boze, magh. boza, arom. buză, boză, cf. şi fr. bosan (> rom. înv., rar bozăn „bragă": 1879 CIHAC II; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1). - V. bozagl/âc, bozaglu. - Der.: (Reg., N. Mold., N.E. Transilv.) bozăivi., vr. „(Despre vin, bere, lapte, mâncare gătită etc.) A fermenta; a se acri, a se strica, a se dospi; a prinde floare sau mucegai": 1887 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. REG.). - Comp.: (înv., rar) baş-buzăs.f. (v. s.v. baş) „Boza de primă calitate": baş-buzăsec. XIX/2 POP. (ŞIO); baş-buzuc? (s.n.; prin confuzie cu baş-buzud) 1892 LIT. (ŞIO). BOZAFER,-Ă adj. (înv., rar; 1863-înc. sec. XX); pl. -i,-e. (Crom.) „Cenuşiu, fumuriu, gri" ('Grisâtre'): 1862 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. bozaver „idem". BOZAGILÂC s.n. (înv., rar; 1796); pl. -uri. (Com.) „Ocupaţia bozagiului (v. s.v.), bozagierid' OOccupation du bozagid): 1796 DOC. (ŞIO). - Din tc. bozacilik „idem". - V. boza, bozagiu. BOZAGÎU s.m. (înv. şi reg.; 1715 -); pl. -ii. (Prof., Com.; reg., Dobr., mai ales ist., înv. şi Munt., Mold.) „Persoană care prepară şi vinde (ambulant) boza (v. s.v.) şi alte băuturi răcoritoare, dulciuri etc.; bragagiu" CMarchand de 115 bosan et de cidresQ: (înv.) bozagiu 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1; (înv.) buzagiu (DNFR; în antrop. Buzagiu)) (reg., Dobr.) bozangiu sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. bozaci, (înv.) buzagi „idem”. (Var. bozsngiu — după suf. rorn. -dngiuï) Cf. bg. bozagija, ser. bozàdzija, buzâdzija, alb. bozaxhi, magh. bozaczia, arom. buzagi - V. boza, bozagi/âc. - Der.: (înv., rar) bozagierie s.f. = bozagi/âc. 1796 DOC. (ŞIO). -Antrop. Bozagiu, Buzagiu (DNFR). BOZGÛN s.n. (reg.; 1884-); pl. -uri. (Mii.; Dobr.) „Război, conflict armat, bătălie, luptă" OGuerre, bataille, conflit'): bozgün 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/l-XX/1 (DA, AN. DOBR. V-VI, 1924-1925, p. 156, Coteanu, E. 281); buzgün sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. bozgun „înfrângere, distrugere, derută, panică" Cdéfaite, destruction, déroute') {p. ext. şi p. înnob.) v. Suciu 32). - Cf. arom. buzgüne (fără glosare în DDA). BRĂCÂCI s.n. (reg.; 1661 -); pl. -aceşi -aci. (Dobr., Mold., E. Munt., înv. şi Olt.) „Căldare, găleată mai mică, de obicei din aramă şi spoită, în care se ţin sau se transportă apă ori alte lichide şi care se poate folosi şi ca tingire (1)" OPetit sceau en cuivre'): brăcâci 1661 DOC. (Mold.) (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), LU., DICŢ. sec. XX/l; brăcâce (s.f.) (CADE); brăcâci 1912 LU. (DA); REG. (E. Mold.) sec. XX/2 (L.L.M. 3/1959, p. 42); (Olt.) băcrâci (DTRO; în antrop., top. Băcraci). - Din tc. bakraç, (dial.) barkaç (Der. S.) „idem" (v. SCL 6/1992, p. 566-567). (Var. bracaci, brăcâci - prin metateză; brăcace - sg. refăcut din pl.) - Cf. bg., ser. bakrac, ngr. Una.Kpâ.'tcf, alb. bakrâç, magh. bokrăcs, bogrâcs, arom. bărcăce. - Der.: (Dim.; reg., Dobr.^Æracace/s.n., brăcăcică s.f.: 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. DOBR.); (înv., Dobr.) brăcăcie s.f. „Un fel de tingire de aramă, foarte strâmtă la gură": 1884-1885 REG. (H). -Antrop. Băcraci(u), top. Băcraci (DTRO). BRE interj, (pop., fam.; ante 1703 -). 1. (Ca termen de adresare) „Măi!, Hei!, Ia ascultă!, Mă!, Bă!, Fă!" OHé!, Hola!, Mâtin!'): bre ante 1703 DICŢ. (TDRG2); înc. sec. XVIII LU. (DA, ILLV 345); CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DA, Herţog-Gherasim), LU., DICŢ. sec. XVIII-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 4). 2. (Azi rar; adesea repetat) „Aoleu!, Vai!, Valeu!, Drace!, Ei na!, Asta-i bună!" OFichtre!, oh!0: bre 1857 POLIZU; LU., REG. (Munt., Mold., Ban.) sec. XIX/2 (H, DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) brea 1875 LU. (DA). - Din tc. bre „idem (1, 2)"; probabil şi din bg., ser. bre. - Cf. şi mac., alb., magh. bre, ngr. ¡inpè, fipé, arom. bre, vre. BRICEAG s.n. (lit.; 1754-); pl. -egeşi (reg.) -uri. (Tehn.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Cuţitaş de buzunar cu una sau două limbi care se închid (intrând intre plăsele); ceacâié' OCanif): briceag 1754, 1777, 1786 DOC. (DA, Furnică 43, 116 127); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 4/1992, p. 2), REG. sec. XX (ALR SN IV [1049], Iordan, L.M. 195, Iordache 81), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) briceâc (pl. şi -eci) 1754 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII/2—XIX/1 ; (înv.) briceâgă (s.f.) sf. sec. XIX POP. (Ban.) (DA). # Expr.: (Reg., Munt.) Saxana briceag = „Om nevoiaş, prost îmbrăcat sau gol puşcă", v. s.v. saxana. # Loc. vb.: (Reg., V. Munt., Olt.) A scrie pe cineva ia briceag = „A băga în seamă pe cineva", A-i tăia briceagul = „A avea succese", A se pne de briceag = „A fi prieteni intimi": sec. XX REG. (Ciauşanu, GL., GL. ARG.). - Din te. [cep] biçag[i] „idem" (literal: „cuţit de buzunar"; cep „buzunar"), biçak, (dial.) biçak, (înv.) bîcag „cuţit; brici" Ocouteau; rasoirO (p. et. pop., după brici)) probabil şi din magh. bicsak, bicsagdem" şi „cuţit", poate şi din cum. bïcaq(\i. TDRG2, Suciu 221-222). (Var. briceagă-sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. bicak, bicag „cuţit", alb. biçak, bixhâk„briceag, cuţit de buzunar". - Der.: (Dim.; lit., rar) bricegét s.n.: 1829 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX/l; şi (reg., Olt.) „Numele unui joc de copii în care se foloseşte un briceag aruncat în diferite feluri": sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 20); (Dim.; lit., rar) briceguţs.n. (DA); (Etnogr.; înv., Olt.) bricegeâna s.f. art. „Numele unui dans popular": 1884-1885 REG. (H). - Antrop. Briceag, Briceagean (DNFR), top. Briceagu, Briceaga, Bricegari(DTR.O). BRÛSA-MOLASÎ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Jur., Rel.) „Molaua2 oraşului Brusa" fJuge de Brousse”): sec. XVIII/2 ÇRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) Brusa mollasî „idem". - V. mola2. BUCIÛC s.n. (înv.; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Mii.) „Steag (iniţial turcesc sau tătăresc) alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină, servind ca însemn al marelui spătar, al ispravnicului de Focşani şi al marelui căpitan de lefegii (1)" CÉtendard formé d'une demi-queue de cheval'): bunciuc sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; buciüc 1783 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2. 2. (FigAdmin., Mil.; rar) „Căpitănia, administraţia (militară), isprăvnicia Focşaniului; trupă militară aparţinând acestei ispravnicii" ('Administration militaire de Focşani; troupe de soldats de cette administration'): buciuc sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. mijl. sec. XIX. - Din tc. (înv.) bunguk, buncuk, *bucuk *„steag turcesc cu coadă de cal" pétendard turc à queue de cheval') (cu acest sens nu este atestată decât var. mencuk, v. Kakuk 76); cf. tc. buçuk „jumătate" (cu care etimonul se pare că s-a confundat încă în limba turcă); probabil şi din tăt. buncuk. - Cf. bg. buncuk, magh. bonesok„steag turcesc cu coadă de cal"; cf. şi rus. buncug, ucr. buncuk, pol. bunezuk„idem". - Der.: (înv.) buclucaş s.m. 1. „Stegar, portdrapel care purta buciucul (1)": 1786 DOC. (REL. AGR. I 746; în antrop. Buclucaş); 1788 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l. 2. „Soldat al căpităniei Focşaniului": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX. - Antrop. Buciuc, Buciuceanu (DNFR), Buciucaş (1786, REL. AGR. I 746), zoon. (nume de câine) Boc/ocaş (sec. XX/l, GR. S. VI 64). 117 BUCLÎR adj. invar. (înv., rar; 1761). (Vestim.) „(Despre o stofă) Cu falduri, plisat" 0[En parlant d'une toile, d'un tissu] Plisse7): 1761 DOC. (ŞIO). _ - Din tc. bukiilur, (înv.) buklur, biikler, buklir „pliabil, care se aşaza in pliuri, care se pliază" ('pliable') (p. ext:, < bukui-, înv. bukiu-, bukie-, bukli- „a se plia, a face pliuri, a se îndoi, a se împături"). BUCLUC s.n. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (înv.) „Faptă murdară (2), fărădelege, mârşăvie, ticăloşie" CIgnominie, infamie'): bocluc înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1764 DOC. (REL. AGR. II 391). 2. (Lit.) „Necaz, încurcătură, năpastă, neplăcere, belea (1), dandana (3), cavga, tevatură (2), calabalâc (2), chilipir (1.3), sic/et (1/' CEnnui, tracas, embarras, aria'): bucluc 1857 POLIZU; LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC., POP. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 28, FOLC. MOLD. II - GL.); (înv.) bocluc sf. sec. XIX REG. (DA); (reg.) butluc, burluc sec. XX/2 REG. (V. Munt.) (GL. AR.G.); (reg., Mold.) blucuc sec. XX/l REG. (Herţog-Gherasim, ALR SN V [1247], în der. blucucaş). # Loc. adj.: (Lit.) Cu bucluc - „Care face numai buclucuri (2), buclucaş (1J'\ sec. XX/2 DOC. (EM 28/1992, p. 8). # Loc. vb.: (Ut.) A intra în (sau a da de) bucluc = „A da de necaz, a intra într-o încurcătură": sec. XX/2 LIT. 3. (Reg., Mold.) „Ceartă, neînţelegere, discordie, cavgd' OQuerelle, discorde'): bocluc 1877 LM; REG. sec. XX/l (Pamfile, CR. 3, ŞEZ. XX 13); bucluc sf. sec. XIX REG. (ŞIO); REG. sec. XX/l (Herţog-Gherasim, DA), POP., DICŢ. sec. XX (FOLC. MOLD. II - GL.). 4. (Reg., Munt., Dobr., Olt., Ban., S. Transilv.; adesea col.) „Baligă, băligar; gunoi, impurităţi; {p. spec Dobr.) gunoaie, impurităţi în grâul treierat" (Tiente, fumier; balayures'): bucluc 1857 POLIZU; REG. (Olt., E. Munt., Dobr., S. Transilv.) sec. XX (DA, Gămulescu, GL. DOBR., TDM II 830, în der. buducos, v. LR 2/1979, p. 158); (înv., rar) bocluc 1877 LM; bucliuc (pron. buc-Huc) sec. XIX/2 POP. (DA); REG. (Ban.) sec. XX (ALR SN II [314], Gămulescu); butliucînc. sec. XX REG. (Transilv.) (DA); (înv., Olt.) blucug sec. XIX/2 REG. (H); (Olt.) blucuc sec. XX/2 REG. (GL. OLT.). 5. (Fig.; reg., Mold.; mai ales la pl.) „Mărunţişuri, obiecte neînsemnate, catrafuse, calabalâc (1Ţ OMenus objets, effetsO: bucluc 1886 LIT. (TDRG); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Herţog-Gherasim, ŞEZ. XX 14), UT. sec. XIX/2-XX. # Expr.: Nu bucluc! = „Nu glumă!": sf. sec. XIX LIT. (DA); LIT. sec. XX. ^ - Din tc. bokluk, (dial.) bukluk „idem (1, 2, 3, 4)"; în Ban. şi Transilv., probabil (şi) din ser. bokluk, bokijuk. (Var. blucuc, blucug - prin metateză; burluc, butluc, butiiuc- p. disim.; v. Suciu 34.) - Cf. şi bg. bokluk, magh. (dial.) bukluk,,idem (2)" (< rom., v. Bakos 383, 439). - V. boc. - Der.: (Lit.) buclucaş,-ăadj., s.m. şi f. 1. (Lit.; reg. mai ales în Mold.) „(Persoană, obiect sau fenomen) care provoacă, creează, face (numai) buclucuri (2); cu bucluc": buclucaş 1866 REG. (Mold.) (DA); LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) boducâş 1884-1885 REG. (S. Mold.) (H); LTT., REG. sec. XIX/2 (DA). 2. (Reg., Mold.) „(Om) arţăgos, certăreţ, cârcotaş": buclucaş, blucucaş sec. XX/l REG. (ŞEZ. XX 14, Herţog-Gherasim, ALR SN V [1247]); (înv., rar) buducciu {buducgfu), -ie adj., s.m. şi f. = buclucaş (1, 2). 1857 POLIZU; Diq\ sec. XIX/2-XX/1; (Reg., Mold.) buducâr 118 [la f. buducăriţă\ adj., s.m. şi f. = buducaş (1, 2): 1890 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (Herţog-Gherasim); (Reg., E. Munt.) buducos,-oâsă adj. „(Despre cereale) Plin cu gunoaie, de calitate inferioară": sec. XX/2 REG. (TDM II 830); (Reg., Mold.) buducNr. „A se certa": sec. XX/l REG. (Herţog-Gherasim) [(Mold.) buducéaiâ s.f. = buduc (3): 1961 REG. (GL. REG.)]; (Reg., Ban.) budiudvt. „A gunoi, a îngrăşa pământul": sec. XX/l REG. (DA); (Reg., Mold., V. Munt.) budarisi, (Mold.) budadarisivt. (prin haplologie, respectiv p. disim., dintr-un *buducarisf), în loc. vb. A o budarisi (sau budadarisi) - „A o încurca, a intra în bucluc (2)": sec. XX REG. (I. CR. 5/1913, p. 153, Coman, GL., GL. ARG.); (Reg., Mold.) budâns.m. (< budarisi + suf. -an sau prin haplologie dintr-un *buducan) = buducaş. sec. XX/l REG. (I. CR. 5/1913, p. 153). - Zoon. (nume de câine) Buduc (DAMÉ 181). BUCME s.f. (înv.; 1839 - sec. XX/l); pl. -ele. (Vestim.) „Găitan (1), şnur (cusut în formă de chenar [2] pe îmbrăcăminte)" CGanse, cordonnet'): bucmeâ 1839 VALIAN (s.v. fr. cordonnet)) 1840 DICŢ. (TDRG2); DOC., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; bocmeâ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. - Din tc. biikme, bokrne „idem". BUDAL s.m. (înv. [cu der. reg.]; 1837 - miji. sec. XX); pl. ? „Om prost, nerod, nătărău, nătâng, zevzec, găgăuţă (v. s.v. găgăuz,-ă [II.2])" CSot, niais, imbécile'): 1837 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX-XX/1. - Din tc. budala „idem". - Cf. ser. budaia, alb. budallă, budailâqe, arom. budîiă, budăiăc. - Der.: (Reg.) buduiăc,-ă,-ce adj., subst., adv. 1. Adj. (Reg., azi rar) „Prost, nerod, tâmpit, budaia; simplu, naiv": (înv., rar) budaiâc,-ă 1893 DDRF; (reg.; p. asim.) buduiăc,-ă sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (I. CR. 11/1911, p. 369); (înv.; sg. refăcut din pl.) buduiăci,-ce 1879 CIHAC II 484; (înv.; prin schimbarea sufixului) buduiăn,-ă sf. sec. XIX REG. (Mold.) (DA). 2. S.m. (înv., Mold.) „Om care umblă fără ţintă, vagabond": buduiâcsf. sec. XIX REG. (ŞIO). 3. Adv. (înv., Mold.) „Pe ascuns, în secret, pe căi lăturalnice": buduiâc sf. sec. XIX REG. (ŞIO). 4. Adj., s.m. şi f. (Reg., Munt.; sensul - poate după bondoc, bunduessu budihacè) „(Om sau picior) durduliu, dolofan": buduiâc,-ă,-ce 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.). (Derivatele similare din alb. şi arom. se datoresc, probabil, aceleiaşi încercări de adaptare morfologică a lui budaia.) - Antrop. Budaiă, Buduian, Buduieci, Buduiici, Buduiică, Buduluş (DNFR). BUGĂ s.m. (reg.; 1650 -); pl. -i. 1. (Zool.; Dobr., E. Munt., Mold., N.E. Transilv.) „Taur, buhai (Bos taurus)' (Taureau'): bugă 1650 DOC. (DOR; în antrop. Bugă)) 1884-1885 REG. (E. Munt., Dobr.) (H); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (ARH. FOLK. V 41, IZV. 3/1937, p. 109, ALR SN II [298], Păsculescu 78, ŞIO, DA, TDRG2). 2. {P. ext. şi fig.) Mold.) „Bou sau om cu capul mare" CBoeuf ou homme à grande tête7): bugă sec. XX/l REG. (DA). 3. (P. ana!:, Etnogr.; Dobr.) „Instrument (îndeobşte 119 numit buhai) folosit de colindători, care scoate un sunet asemănător răgetului de taur" rinstrument imitant le beuglement du taureau'): bugă, buhă sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. (dial.) buga (lit. mod. boga) „idem (1)". - Cf. bg. buga, ngr. fwovyăg, arom. buyă. - Der.: (Reg., Dobr.) bugăieţs.xn. „Taur tânăr": sec. XX/l REG. (ALR SN II [298]). - Comp.: (Reg., Dobr., Munt.) buga-băiţii s.m. „Bou-de-baltă, buhai-de-baltă (Botaurus)'-. sec. XX/l REG. (ALR SN III [717]); DOC. sec. XX/2 (Băcescu, PĂS. 39). -Antrop. Bugă (1650, DOR; DNFR), Buga, Bugaciu, Bugaş (DNFR)> Buguţă {ARH. FOLK. IV 94), top. Buga (DNFR). BUGEÂC s.n. (ist. şi reg.; sec. XVII/l -); pl. -uri. 1. (Entop.; reg., Mold., Olt., Munt., S. Transilv.) „Ţinut de stepă (brăzdat de văi adânci şi lipsit de ape curgătoare); loc mărăcinos, teren cu tufişuri şi mărăcini; câmp cu ierbărie mare, buruieniş; (p. spec.) fund de vale îngust, cu coaste în pantă (acoperite cu pădure)" CSteppe; endroit plein de mauvaises herbes; vallée étroite'): bugeâc 1931 REG. (Porucic 21); DICŢ., REG. sec. XX (LEX. REG. II11, DTRO). 2. (P. ext:, Entop.; reg., Munt., Ban.) „Pădure (deasă)" ('Forêt'): bugeâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 11, DTRO). 3. (Entop.; înv., Dobr.) „Peninsulă" ('Presqu'île'): bugeâc 1884-1885 REG. (H). 4. (Entop.; reg., Munt., Dobr.) „Păşune pe malul unei ape; loc mlăştinos, smârc; {p. ext.) lac puţin adânc" ^Herbage sur une rive; lieu marécageux'): bugeâc sec. XX/2 REG. (DTRO). 5. (Agric.; înv., rar) „Colibă pentru adăpostirea bivolilor" CSorte de hutte pour les buffles'): bugeâc 1893 DDRF. 6. (Top.; ist.) „Numele regiunii din sudul Basarabiei (locuită în trecut mai ales de tătari)" OLa Bessarabie méridionale'): Bugeâc sec. XVII/l CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII-XVIII, POP. (Mold.) sec. XIX/2, IST. sec. XX (TDR 210); (înv.) Bugeâg sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; (înv.) Buceâg sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 7. (Pext:, Etnogr.; reg., Munt.; mai ales art.) „Numele unui dans popular" ONom d'une danse paysanne'): bugeâc, buceâg 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din tc. bucak, (înv.) bugay, bucak (dial.) „idem (1)" (Der. S.) şi (dial.) „mal, ţărm" (Vive, rivage, bergeO (de unde, p. ext., sensurile 3 şi 4), (dial.) „loc în care nomazii păstrează burdufurile cu iaurt şi cu unt, pentru a le feri de căldură" ('lieu où les nomades conservent les aliments contre la chaleur'), poate şi *„adăpost pentru vite" (de unde, p. spec., sensul 5; v. SCL 6/1992, p. 567), (lit.) „colţ, unghi, ungher, cotlon, loc izolat, ascuns sau îndepărtat; ţinut, plasă, raion", (dial.) „culme, creastă, vârf de munte" ('coin, angle, lieu isolé; district; cime, sommet^, (ist.)^ Bucak, [Tatar] Bucag[i] „idem (6)". - Cf. bg. bungak „loc de iernat al oilor", scr. budzak, mac. bugak, alb. buxhâk„colţ, ungher, cotlon", magh. Bucsăk, Bucsăg„idem (6)"; cf. şi alb. buxhăk „măzăriche", magh. boncsok „brădişor, pedicuţă", rus., ucr. buncuk, pol. bunczuk „coada-calului", la care DA face trimitere pentru etimologia lui bungeac (cu var. bunceag, bugeaâ) „pedicuţă; (covor de) muşchi; îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate şi ierbărie; pământ de pădure" (pe care DM şi DEX îl compară cu scr. budzak); pentru sensul 2, cf. rom. buget, bunget„pădure deasă şi întunecoasă, desiş", pe care DICŢ. îl explică din (sau îl 120 compară cu) alb. bunk„stejar" (v. CIHAC II 715, DA, DM, DEX), dar care nu poate fi despărţit de rom. bugă „pădure deasă, întunecoasă" (DTRO, s.v. Bugî). - V. bugeadiu. - Der.: (înv.) bugegeân,-ă adj., s.m. şi f. „Bugeadiu, iocuitor din sudul Basarabiei": sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (CM I 353, 559). - Antrop. Bugeac, Buceag, Buceagă (DOR, DNFR), top. (Mold., Olt., Dobr., Munt.) Bugeac (DTRO). BUGEACLÎU s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. -ii. (Etnon.) „Tătar din Bugeac (6), bugegeari' (Tartare de la Bessarabie méridionale'): bugeaclâ'u sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 558, 560); bugeadiu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) Bucakli „idem". - V. bugeac. -Antrop. Bugeadiu, Bugeac!âu(DNFR). BUHUR s.n. (înv. şi reg.; 1826 -); pl. -uri, acc. şi (2) buhur. (Vestim.) 1. (înv.) „Stofă de mătase ori de lână fină; caşmir" (Étoffe de soie ou de laine fine; cachemire'): buhür 1826 DOC. (DOC. EC. I 372); UT. sec. XIX/2; bugür 1826 DOC. (DOC. EC. I 372). 2. (P. ext.; reg., Mold.) „Broboadă, tulpan, basma (2.a), năframă (2Ţ (Tichu, serre- tête'): buhur 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (Mihail 148). - Din tc. (înv.) buhur[lu], buhur[ki] „idem (1)" (Redhouse; v. TDRG) sau din tc. buhur (înv. buyur) [yün (sau tüyii) kumaşi] „stofă din păr de cămilă" pétoffe en poil de chameau') (v. SCL 6/1992, p. 567; buhur, înv. buyur\yTar.S.) „cămilă cu două cocoaşe; masculul cămilei; tămâie, mireasmă, substanţă aromatizantă", yün „lână", tüy „păr", kumaş „stofă"). - V. buhurdar. BUHURDANGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783); pl. ? (Admin.) „Mic dregător însărcinat să aibă grijă de cădelniţe şi să afume cu miresme odăile palatului (domnesc)" PFonctionnaire du palais chargé de garder et d'employer les encensoirs, les cassolettes à parfumer l'air'): 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. buhurdanci başi „şeful buhurdangiilor" Ole chef des buhurdangii) (p. ext.). - V. baş, buhurdangiu, buhurdar. BUHURDANGÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -ii. (Admin.) = buhurdangi-başa: sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. buhurdanci „idem". - V. buhurdangi-başa, buhurdar. BUHURDAR s.n. (înv.; 1790 - miji. sec. XX); pl. -uri 1. „Vas de metal folosit la afumarea odăilor cu tămâie şi cu alte miresme; cădelniţă, afumătoare, casoletă" ^Encensoir, parfumoir, cassoletteO: burdâr 1790 DOC. (DA); buhurdar 1887 LIT. (ŞIO); IST. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; bohordâr 1887 LIT. 121 /'DA'! 2 (P ext.) Vas folosit de frizeri pentru spălatul pe cap al clienţilor" OVase employée par les coiffeurs pour’laver les cheveux des clients'): muhurdán 1897 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. - Din te buhurdan „idem (1)". (Var. terminate în -ar, prin schimbarea „sufixului"; muhurdan - prin „reduplicare", v. Graur, ER 21.) - V. buhur, buhurdangiu. BUIÚC-IMBROHÓR s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XVIII/2); pl. -i. (Admin.) „Mare comis al sultanului sau al marelui vizir, richiap-imbrohor, imbrohorul cel mare" ('Le grand écuyer du sultan ou du grand-vizirO: buiúe-imbrihor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II146); buiúe-imbrohór sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO). - Din te. (ist.) büyük imbrohor „idem". - Cf. magh. bujuk emirachor. - V. imbrohor. BUIURDÍU s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XIX/2); pl. -un. (Admin.) „Ordin, decret, dispoziţie scrisă (emisă de un înalt demnitar otoman sau de domnitorul român)" OOrdre écrit [donné par un haut dignitaire ottoman ou par le voïvode roumain]'): buiriultiu, buiuriltiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 571); buirultau, buiurlau sec. XVIII/1 CRON. (DA); buiurultiu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); buiorultiu sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); buiurdiu sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, DA); buiordiu, buiuruldiu, buiuructiu sec. XIX/l DOC. (ŞIO, TDRG, DA). - Din te. buyrultu, (înv.) buyurdu, buyuruldu, buyuruldï, buyurultu, buyurdï „idem". - Cf. ngr. fmovyiovpvv, unovyiovpvt'kjuc/. (> rom. înv. buiurdismă „idem"; v. ŞIO, DA), bg. bujurultíja, scr. bujurùntija, bujrùltija, bujrùldija, magh. bujurdi, bujuru/ti, burjunti, arom. buiurdie. - Der.: (înv., rar) buiurdivt. „A ordona, a da o dispoziţie, a dispune, a decreta": sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); (înv.) buiurdisÍMt. (eventual, împrumut dintr-un ngr. *pKovyiovpvriaa, v. FCLR III 68-69) {buiurdisit,-ăadj.] = buiurdi\ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/2. BULGARÍU s.n. (înv., rar; 1680 - sf. sec. XVIII); pl. ~ii. (Vestim., Com.) „Piele de iuft, teiatiri' ^Roussi, cuir de Russie^: bolgariu 1680 DOC. (TDRG2); bulgari 1761 DOC. (ŞIO); bungariu 1767 DOC. (DA); bulgariu (DA). - Din te. (înv.) bulgari, bulyarï (Y.Tar.S.) „idem". - Cf. magh. bogaría, bagaría. BULGÚRs.m., s.n. (reg.; 1850-); pl. (s.m.) -i, (rar, s.n.) -urr, ace. şi búigur. (Alim.) 1. (Mold., E. Munt., Dobr.; adesea la sg., col.) „Grâu măcinat mare, râşnit sau pisat; crupe de grâu" OBIé moulu gros, blé pilé, gruau'): bulgúr (s.m.) 1850 LIT. (TDRG2); POP., LIT. sec. XIX/2, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (H, DA, GR. S. IV 284, GL. DOBR., s .v. plachie) înregistrat de autor, în 1980, în V. Dobr.); (înv., rar, s.n.) 1857 POLIZU. 2. (Dobr.) „Un fel de pilaf gătit din astfel de grâu" ('Pilaf préparé de blé pilé'): bulgúr (s.m.) 1958 DM; REG. (Dobr.), DICŢ. sec. XX/2 (GL. DOBR., s.v. piachie). 3. {P. gener;; Mold.) „Bulgăre, grunz, zgrunţur, drob" OGrumeau, bouletteO: búlgur (s.m.) sec. XX/l REG. (Herţog-Gherasim, GR. S. IV 284). 4. (P. ext.) la sg., col.) „Făină de hrişcă" (Ţarine de sarrasin^: bulgúr 1898 DOC. sec- XX/1- 5. (N. Dobr.; la sg., col.) „Zăpadă în formă de bobiţe mărunte, mazariche" ('Grésil'): bulgúr sec. XX/l REG. (ALR SN III [797]). 122 - Din te. bulgur „idem (1, 5)", bulgur [pilâvi] „idem (2)". (Var. paroxitonă - probabil sub influenţa lui buigăr[e].) - Cf. bg. bulgür, ser. bùlgur, mac. bolgür, ngr. /movlyoùpi, whyovpi, alb. builgur, boi/gür, magh. bongor(buza), arom. buigur(e), blugur, bîlgur. - Der.: (Dim.; reg., Dobr.) bulgurâş s.n.: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Reg.) bulgurôs, -oâsă adj. „Zgrunţuros, grunzuros, plin cu cocoloaşe, cu cheaguri": sec. XX/2 REG. (Dobr.) (înregistrat de autor, în 1980, în V. Dobr.). BULME s.f. (lit.; 1935 -); pl. -ele. 1. (Nav.) „Perete etanş (transversal sau longitudinal) pentru compartimentarea corpului unei nave" CCIoison, paroi étanche d'un navireO: bulmeâ 1970 Dicţ. Tehn.; DICŢ. sec. XX/2 (Dicţ. Mar., D. Mar.); bulumeâ 1979 Dicţ. Mar. 2. (Constr.; reg., E. Mold.) „Grindă" CPoutre, solive'): bulmeâ 1937 POP. (ARH. FOLK. IV 196). - Din tc. bolme, (dial.) biilme (Der. S.) „idem (1)" şi „perete despărţitor; buştean; butuc tăiat dintr-un trunchi gros" Ccloison; souche; bûcheO (de unde, p. ext., sensul 2, v. Suciu 32). (Var. bulumea- prin anaptixă.) BULUC1 s.n. (lit.; sec. XVII/l -); pl. -urişi (înv., rar) -I 1. (Mii.; înv.) „Subunitate militară tactică (a armatei otomane sau a altor armate, inclusiv a oastei ţărilor române), corespunzând unei companii; bulucbăşie (1), ceată, steag" ('Compagnie [de l'armée ottomane ou roumaine]'): bulüc sec. XVII/l CRON. (ŞIO; în der. buluc/)', sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, DA); LIT. înc. sec. XVIII, CRON. sec. XVII-XIX/1, IST. miji. sec. XIX. 2. (Mii.; înv.) „Ceată de oameni înarmaţi, pâlc, trupă, detaşament" ODétachement, troupe'): bulüc sec. XVII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVII/2-XIX/1. 3. (Lit.) „Număr mare, mulţime, grămadă, droaie de oameni sau (p. ext.) de animale ori de lucruri; gloată, ceată; calabalâc (3Ţ CFoule, masse, groupe, cohue'): buluc 1792 DOC. (ŞIO); POP. sec. XDC/2, REG. (Olt.) sec. XX/l (I. CR. 9/1911, p. 306), DICŢ. sec. XIX/2-XX, UT. sec. XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 49/1992, p. 2); (reg., Olt.) bulüg sec. XX/l REG. (I. CR. 9/1911, p. 306). # Loc. adv.: (Reg., Olt.) Cu bulucul = „în masă, de-a valma, buluc?"', buluc sec. XX/l REG. (ALR SN V [1482]); (Reg., Dobr.) Din boluc= „Din abundenţă, din plin, mult": bolüc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P. spec.) Agric.; reg., Olt.) „Turmă, grup de oi" (Troupeau, groupe de moutons'): burlüc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 20). - Din tc. bolük, (înv.) bülük „idem (1, 2, 3)"; pentru sensul „grămadă de lucruri", mai ales în loc. din boluc, cf. tc. bolluk „abundenţă, belşug" (considerat etimon în SCL 6/1992, p. 568; probabil totuşi că, exceptând locuţiunea menţionată, este vorba de o evoluţie semantică, firească de altfel, pe teren românesc, de la „grămadă de oameni" la „grămadă de lucruri", ca şi în cazul valorii adverbiale [v. buluc?], dobândită în limba română prin conversiune; tc. bôlük este folosit, repetat [bô/ük bôlük], şi adverbial, dar cu un sens total diferit de cel al adv. rom.: „în bucăţi, fărâmiţat, fragmentar, fragmentat"). (Var. burluc- prin epenteză.) - Cf. bg. bjuijuk, ser. bùiuk, bùijuk, mac. buiuk, ngr. pnovXoÙKi, alb. byiyk, byllyk, magh. boiok, buiyuk, arom. buiüke, biûke, megl. bil'uk. - V. buiuebaşă. 123 - Conversiune- (Lit) buluâ adv. „în masă, în rânduri strânse; în cantitate mare, din belşug, din plin, cu grămada, cu toptanul2 (b), grămadă, berechet (III)) de-avalma, unul peste altul, în dezordine cu bulucul (3), înghesuindu-se; în trombă, buzna, năvală, iute, repede, valvârtej . butuc sec XVII/2 CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ., REG. (Mold., Munt., Olt., Dobr., rar şi Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, DA, Rădulescu-Codin, Herţog-Gherasim, GR. S. IV 276-277, IZV. 6/1937, p. 232, Coman, GL., ALR SN V [1482]); (reg., Olt.) bulüg 1821 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DA, ALR SN V [1482], ARH. OLT. IX, 47-48, p. 57); (reg., Ban.) buliüc (pron. bu-Huc) sec. XX/l REG. (ALR SN V [1482]). - Der.: (Pop.) buluci^., vi., vt. [bulucit,-ă adj.] „A (se) aduna, a (se) strânge în bulucuri1 (1, 2), a (se) concentra; a (se) îmbulzi, a (se) îngrămădi; (vr.) a se năpusti, a tăbărî, a năvăli": buluci sec. XVII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XVIII, POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (Rădulescu-Codin, ARH. FOLK. IV 119), LIT., DOC. sec. XX (EM 11/ 1992, p. 10); (reg., Olt.) bulugi(\it.) înc. sec. XX REG. (DA) [(Pop.) buluceală s.f. „Aglomeraţie, înghesuială, îmbulzeală; mulţime, gloată": sec. XX LIT., DICŢ., DOC. (EM 4/1993, p. 32)]; (Reg., Munt., Olt., Dobr.) îmbuluci {0\t. şi îmbulugi, îmburlugi) vr., vt. [îmbuiucit,-ă adj.] = buluci : sec. XX/l LIT (DA); REG. sec. XX/2 (LEX. REG. II 14, GL. ARG., GL. DOBR.) [(Reg., Munt.) îmbuluceâlă s.f. = buluceală. 1967 REG. (GL. ARG.)]; (Reg., Munt.) dezbuiuci mt. „A separa, a împrăştia": sec. XX/2 LIT. (DLR). -Antrop. Buluc, Buluca, Bulucea, Bulug, Bulugea (DNFR). BULUCBÂŞĂ s.m. (lit.; 1634 -); pl. -r, scris şi (înv.) buluc-başă. 1. (Mii.; ist.) „Comandant de buluc1 (1), căpitan, sutaş (în armata otomană sau în oastea ţărilor române)" CChef de compagnie [ottomane ou roumaine'): bulucbâşă sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM II 150, 276), DOC. sec. XVIII-XIX/1 (REL. AGR. II 169, DOC. EC. I 237, DIB 1960, p. 170), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 27, 110); buliucbâş, bulubâşă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2; bulugbâşă, buliugbăşă, buliucbâşă sec. XIX/l CRON. (DA); biulucbâşă sec. XIX/2 POP. (DA); bolubâşă sec. XX/l POP. (FOLC. OLT - MUNT. I 583). 2. {P. ext.) lit.) „Vătaful unei şatre de ţigani (nomazi); şeful comunităţii romilor dintr-o localitate, dintr-o ţară sau dintr-o zonă geografică; ceauş1 (4), ciribatf' ^Chef d'un campement de Bohémiens [nomades]; chef de la communauté tzigane d'un pays ou d'une localité'): (înv.) bălibâşă 1634 DOC. (Bogdan 28); bulibaşă (acc. şi bulibaşă) 1793 DOC. (ŞIO); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN III [881], ALRM SN II/III [1222]), ITT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 3/1992, p. 6); (reg., Mold.) bulubâşă, bulubâş, bulibâş sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (CIHAC II 552, ŞIO); REG. sec. XX/l (ALR SN III [881], ALRM SN II/III [1222]); (reg.) bulebâşă sec. XX/l REG. (DA). 3. {P. generreg., V. Munt.) „Om puternic, aspru, autoritar" OHomme fort, dur, bourru^: bulibâşă 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P. ext.) reg., Ban.) „Ţăran fruntaş, chiabur (2)' ^Paysan cossu, koulak'): buliubâşă 1926 REG. (Costin, GR. BĂN. II 50). - Din tc. boliikbaşi, (înv.) bülükbasï „idem (1)" şi (dial.) „cioban (care mână turma de oi)" Oberger') (Der. S.); pentru sensul 2, cf. ţig. bulibaşa „idem (2)" (din care este explicat în SCL 124 1-3/1997, p. 132), însă acesta provine cu mare probabilitate din română, fiind transportat şi în Marea Britanie, cu acelaşi înţeles (engl. bu/ibasha). (Var. buiubaşă, buliubaş, bolubaşă, bulebaşă, bulibaşă - p. disim.) - Cf. bg. buljükbasa, ser. bùljukbasa, bùijugbasa, bùijubasa, ngr. /jxovĂovKLim.cnjc, magh. bôiôk basi, bôtüg basi, bu/uk basa, alb. byiykbâsh, arom. buiubaş „idem (1)". - V. baş, baş-buiuebaş, buiud. - Der.: (Dim., 1; înv.) bulucbăşâls.m.: 1835 LIT. (ŞIO); (Reg., Munt.) buiibăşiţăs.f. „Soţia unui vătaf de ţigani": sec. XX/2 REG. (GL. ARG.); (Ut.) bulibăşie (înv. bu/uebăşie) s.f. 1. (Mii.; înv.) = buiud (i): miji. sec. XX IST. (ŞIO). 2. (Lit., rar) „Titlu, rang de vătaf de ţigani": 1907 REG. (Mold.) (DA). 3. (P. ext.; reg., Munt.; ir.) „Viaţă uşoară, boierie, trândăvie, huzur"-. 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P. ext.) reg., Munt.) „Samavolnicie, despotism": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) bulucbăşe'sQ-eâscă adj. „Care aparţine sau este specific unui bulucbaşă (1)": 1783 DOC. (ŞIO); (Reg.) buiibăşâşte adv. „Ca un vătaf de ţigani": sec. XX/l POP. (Giuglea-Vâlsan 37); (Pop.) bulibăşi (reg., Munt. bu/ebeşi) vr., vt. [bu/ibăşit, -ă adj.] 1. Vr. (Ist.) „A deveni comandant de buluc1 (1)": sec. XIX/2-XX POP. (DA, Amzulescu II 156, FOLC. OLT - MUNT. IV 48). 2. Vr. (Reg.) „A deveni vătaf de ţigani": sec. XX/l POP. (Giuglea-Vâlsan 39). 3. Vt., vr. (Pop., fam.) „A (se) încurca, a (se) amesteca, a (se) pune în dezordine; a (se) pierde": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, între anii 1975-1988, în Munt. şi Dobr.) [(Pop., fam.) bulibăşeâlă s.f. „Dezordine, harababură": miji. sec. XX REG. (N.V. Munt.) (CV 1/1951, p. 37); LU., DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 6)]. - Antrop. Bulibaşa, Bufibaşu, Bufubaşu, Buiucbaş, Burtibaşa (DNFR, EM 39/1992, p. 6), top. Bulubaşa (DTRO). BULUMÂCI subst. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Alim.; V. Munt., Olt.) 1. „Un fel de ciulama (1) făcută cu lapte sau cu apă" pSorte de blanquette7): (Olt.) bulumăci, (V. Munt.) bulumac 1884-1885 REG. (H). 2. „Fidea, tăiţei pentru supă" ('Vermicelle'): bulumac sau bulamâc 1954 CDER. - Din te. bulamaç, *bulumaç (dial.) „idem (1, 2)" (TS, ZTS, Der. S.; lit. „aluat moale făcut cu apă; terci de făină şi brânză; pastă de făină amestecată cu must"); probabil şi din bg., ser. bulumac, buiamac (v. Avram 66-67). (Var. buiumac - sg. refăcut din buiumaci, interpretat drept formă de pl.) -Antrop. Buiumaci (DNFR). BURÉC s.n. (reg.; sec. XIX -); pl. -uri. (Alim.; Dobr., E. Munt., S. Mold.) „Un fel de pateu, de plăcintă preparată după reţeta bucătăriei turceşti, cu umplutură de carne tocată, iaurt şi unt; trigon" pSorte de pâté, de gâteau feuilleté préparé à la manière turque'): sec. XIX REG. (SDLR [şi s.v. trigon]); REG. sec. XIX-XX (înregistrat de autor, în 1975, în comuna Cobadin, jud Constanţa). - Din te. bôrek, (dial.) biirek (dial.) „idem" (lit. tatarbôregi „idem" [literal: „plăcintă tătărească"], bôrek „plăcintă; pateu"). - Cf. bg., ser. burek, ngr. imovpsia, arom. burecă, buréke. 125 BURGHÎU s.n. (lit.; 1791-); pl.-/a 1 (Tehn.- lit.) „Sfredel (mai mic)" (Vrille, percerette, gibelet, perçoir, tarière, foretO: burghiu 1791 DOC. (ARH. OLT. XIV/1935, p. 435; în der. burghiaş)) 1805 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN■ POP. sec. XIX/2, LIT., REG. (Munt., Dobr., Olt., rar şi Mold.) sec. XIX/2-XX (H, ALR SN II [559# 561], Iordache 81, 87), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) burgüi 1857 POLIZU; (reg., Olt.) brughiu sec. XX/l REG. (ALR SN II [559]). 2. (Tehn.; lit.; de obicei în sintagma burghiu de filetat) „Tarod" (Taraud7): burghiu sec. XX/2 DICŢ. 3. (Tehn.; lit.; de obicei în sintagma) Burghiu de foraje „Unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice" OSonde de forage, tarière'): burghiu sec. XX/2 DICŢ. 4. {P. anal:, Astron.; pop.; art.) „Numele unei constelaţii numite şi Sfredelul-mid' ÇNom d'une constellation7): Burghiul 1907 DOC. (DA). - Din tc. burgu „idem (1, 2, 3)". (Var. burgui- prin schimbarea „sufixului"; brughiu - prin metateză.) - Cf. ser. bùrgija (> rom. reg., Ban., Transilv., rar şi Olt. burghie. DA, ALR SN II [559, 561], Gămulescu), bg. burgfja, alb. burgjf, arom. burgie. - Der.: (Dim., 1; rar) burghiuţ s.n.: 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Dim., 1) lit.) burghiaş s.n: 1791 DOC. (ARH. OLT. XIV/1935, p. 435); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; şi s.m. (Zool.; lit.) „Firezar (Rynchites cupreusj'\ burghiaş (reg. burghieş) 1903 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX; (Lit., rar) burghiă vt. [burghiére s.f.] „A sfredeli, a executa găuri cu ajutorul burghiului (l)77: înc. sec. XX DOC. (DA); DICŢ. sec. XX. -Antrop. BurghiuBurghei(u), Burgheiea, Burgheciu (DNFR). BURGI s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. (Constr., Mii.) „Turn de cetate, bastion, tabié' OTour, bastion7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) burg (mod. burg) „idem". BURNÜZ s.n. (reg.; 1884 ->); pl. -eşi -uri. (Vestim.; Mold., Dobr.) „Pieptar sau scurteică femeiască de iarnă (făcând parte din costumul popular românesc)" OCasaque ou veste des paysannes roumaines7): 1884 LIT. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, I. CR. 6/1910, p. 187, Pamfile, C.Ţ. 341, ARH. FOLK. IV 49), DICŢ. sec. XX. - Din tc. burnuz „manta de lână cu glugă, purtată de arabi" ('burnous') (p. ext.). - Cf. ngr. finovpvoùcn, ser. burnus, cf. şi germ. Burnus, fr. burnous (> rom. lit. burnüs „manta de lână purtată de arabi": 1846 LIT. [TDRG2]; LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XX). - Der.: (Dim.; reg., Mold.) burnujéis.n: sec. XX/l REG. (DA). -Antrop. Burnuz (DNFR). BURSUC s.m. (lit.; 1543 -); pl. -i. 1. (Zool.; lit.) „Viezure, sângeap (2.d) (Meles meies)' ('Blaireau'): 1543, 1546 DOC. (DERS, SCL 2/1984, p. 146; în top., antrop. Bursuc); înc. sec. XVIII LIT. (DA); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, Herţog-Gherasim, Iordan, L.M. 189), LIT. sec. XVIII-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P: ext:, Zool.; înv. şi, poate, reg.) „Marmotă (Arctomys marmotta)) vidră (Lutra vulgaris)' CMarmotte; loutre'): 1839 VALIAN; 1887 UT. (DA), DICŢ. sec. XIX-XX/1. 3. (Fig.; lit.) „Om sau copil scund, îndesat, bondod şi greoi, leneş; 126 om retras, izolat, ursuz (.2)' ('Homme ou enfant trapu et paresseux; homme maussade, bourru'): 1857 POLIZU; UT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (ARH. OLT. 119-124/1942, p. 257), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv. şi dial.) borsuk (lit. mod. porsuk) „idem (1)". - Cf. bg. borsuk, cf. şi pol., ucr. borsuk, rus. barsuk. - Der.: (Dim., 1; lit.) bursucels.m.: 1874 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; şi: 1. (Fig.; lit., rar) „Pui (de animal) mic şi gras": sec. XX Dicrf. 2. (P: ext:, pop.; la pl.) „Capitulul plantei numite potcapul-călugărului"-. 1903 TDRG; (Lit.) bursucă s.f. 1. (Zool.; rar) „Femela bursucului (1, 2)": 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Bot.) „Plantă erbacee alpină, din familia scrofulariceelor, de mici dimensiuni şi cu flori violete (Bartsia alpina)'-, sec. XX/l DOC. (DA); DICŢ. sec. XX; (Bot.; reg.) bursoăcă s.f. „Mohor (Setaria)'-. 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Lit., rar) bursucăr s.m. „Câine de vânătoare": sec. XX/l DICŢ.; (înv., rar) bursucosf-oâsă adj. = bondoâ\ 1705 DOC. (DA); (Reg.) bursucă vr. [,bursucăt,-ă adj.] 1. (Mold., Ban., Transilv.) „A se umfla (de mânie); a se bosumfla, a se înfuria, a se mânia; a se burzului; a se zbate, a se lupta pentru ceva": bursuca 1806 DOC. (TDRG2); 1825 LB,^ CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, POP., REG. sec. XIX/2-XX (DA, Bârlea -GL., Costin, GR. BĂN. I 67, LEX. REG. II 48), DICŢ. sec. XIX-XX; (Ban.; prin metateză) busurcâ sec. XIX/l CRON. (DA); REG. sec. XX (MAT. DIAL. I 136); (Mold.) burzucâsec. XX/2 REG. (GL. REG.); (înv.) îmbursucâsec. XIX/2 POP. (Ban.) (DA); (Ban.; prin metateză) buşcurâsec. XX/l (MAT. DIAL. I 136); (înv.; prin contaminare cu bosumfla) bursumflâ, borsumfiâsec. XIX/2 UT. (TDRG2). 2. (P. ext.-, N. Transilv.) „(Despre păr) A se încreţi, a se ridica (vâlvoi)": bursucă sec. XX REG. (ALRR I [16]); (înv., rar) bursucivx. = bursuca (1)\ 1893 DDRF. - Comp.: (Zool.; reg., rar) bursuc-de-munte s.m. = bursuc (2)\ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Antrop. Bursuc(u) (1546, SCL 2/1984, p. 146; DNFR), Bursuceanu (DNFR), top. Bursuc(ui) (1543, DERS), Bursuca (DTRO), Bursuci, Bursuceni (DNFR), Bursuceani (Bogdan 135), zoon. (nume de câine) Bursuc(DAME 181, GR. S. VI 64). BURUN s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -u/f şi -e. (Entop.; S. şi E. Munt., Dobr.) „Cap (al unui ostrov), promontoriu" ('Promontoire, cap7): 1939 SDLR. - Din tc. burun „idem". BUT s.n. (lit.; 1783 -); pl. -uri. 1. (Anat.; lit.; reg. şi în Ban., izolat şi în Transilv.) „Coapsa de dinapoi (împreună cu piciorul) a animalelor mari a căror carne serveşte ca aliment" CGigot, cuissot'): but 1783, 1807, 1841 DOC. (ŞIO, Furnică 256, Kogălniceanu-Negruzzi 14, 61, 69); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Bucuţa - GL.), LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) butur (s.m.; pl. -/) 1872 DOC. (DA); REG. (Olt., Dobr.) sec. XX/2 (LEX. REG. I 28, GL. DOBR.); (reg., Munt., Olt., Dobr.) buture (s.m.) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 28, GL. ARG., GL. DOBR.); (reg., Olt.) bruturi (s.n. 127 ni ) 1967 REG (GL OLT.). 2. (Anat.; reg., Olt., Ban.) „Coapsa piciorului la om; şold" CCuisse, hanche [des gens]7): but sec. XX/l REG. (Ban.) (ARH. FOLK. VI 51); butur, buture (s.m.) 1960 REG (Olt ) (LEX. REG. I 28). 3. (Anat.; reg., Dobr.) „Picior de pasăre tăiată, copan" CCuisse, jambe de volaille'): but sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P. gener.; lit.) „Bucată (mare) de carne; (reg., N. Munt.) jumătate de oaie (făcută pastramă); (Olt.) carnea tăiată de la piciorul sau pieptul vitelor" ('[Grand] morceau de viande7): but 1835 LIT. (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; bütur (s.n.) sec. XX/l REG. (Olt.) (Paşca, GL., CV 5/1949, p. 25); büture (s.m.) sec. XX/1 REG. (Oit., N. Munt.) (GR. S. IV 129, Gâlcescu 119). - Din te. but „idem (1, 2, 3)"; în Ban., probabil (şi) din scr. but (Var. butur, buture- sg. refăcute din pl.) - Cf. şi bg., alb. but, ngr. finoün, arom. bute. - Der.: (Dim., 1, 2, reg., N. Transilv.) butuţs.n.: sec. XX/l REG. (Papahagi, M. 46); (Dim., 1, 3-, lit.) buturăşs.n.: 1881 LIT. (Munt.) (DA); REG. (Mold.) sec. XX/l (ARH. FOLK. II 101). -Antrop. ¿M'(DNFR). BUZDUGÂN1 s.n. (ist., pop. şi reg.; 1446 -); pl. -e. 1. (Mii.; ist.) „Măciucă sau ghioagă de fier, cu măciulia ţintuită, folosită în vechime ca armă de luptă sau ca însemn al puterii; chilom (1), topuz1 (1) greu; (p. ext.) măciucă, ciomag (1) mare; lovitură dată cu această ghioagă sau măciucă; {p. spec.) bastonul cu măciulie al tambur-majorului" fMasse d'armes, massue; coup de massue7): buzdugan 1446 DOC. (DERS; în antrop. Buzdugan); 1509 DOC. (DERS), 1688 LIT. (DA), 1825 LB; CRON sec. XVII/2-XVIII (CM I 189, 298), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII/2-XX, DOC. sec. XV-XX; (înv.) buzdogân 1620 LIT. (ALEX. 98); (înv.) bozidagân (pron. probabil bozi-da-gan) 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192); (reg., Munt., Olt., Transilv.) buzdugă (s.f.; pl. -/' sau -e) 1705 DOC. (LR 3/1978; în antrop. Buzduga); REG. înc. sec. XX (N. Transilv.) (DA); bâzdoâgă (s.f.; pl. -e) înc. sec. XX REG. (DA); bâzdoâcă (s.f.; pl. -e) 1839 VALIAN; POP., REG. (Munt., Olt., N.V. Bulg.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Bucuţa - GL., I. CR. 6/1909, p. 163). 2. {P. ana/.', Tehn.; reg., Ban.) „Mai (cu care se crapă lemnele)" ('Maillet'): buzdugan sf. sec. XIX-înc. sec. XX REG. (DA). 3. (Pana/Tehn.; reg., Mold.) „Unealtă de tors (nedefinită mai de aproape); unealtă cu care se răsucesc aţele la opinci" COutil de tisserand7): buzdugan 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. REG.). 4. (Pana!Agric.; reg., Transilv.) „Tuleu de porumb" (Tige de maïs7): buzdugan înc. sec. XX REG. (DA). 5. (Panaireg., S. Transilv.) „Cunună făcută din spice de grâu" OCouronne faite d'épis de blé7): buzdugan înc. sec. XX REG. (DA). 6. {P. anai.) Bot.; pop.) „Şovar, capul-ariciului (Sparganium ramosumj’ ('Ruban d'eau, rubanier'): buzdugan 1898 DOC. (DA); DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. 7. {P. anai.) Bot.; reg., Transilv.) „Crăiţă, vâzdoagă (Tagetes erecta)’ (Tanaisie'): buzdugă înc. sec. XX REG. (DA). 8. {P. anal.) reg., Transilv.) „Cocoloş (de pământ); bilă (la jocul de popice)" CBoule [de terre]; bille [au jeu de quilles]'): buzdugan sec. XX/l REG. (ALR SN V [1501], ALRM SN II/III [1077, 1216]). Din te. bozdogan, (dial.) bozdigan, (înv. şi dial.) bozdagan, (înv.) bozdayan, buzdiyan, buzdigan, *bozdugan, *buzdogan, *buzdugan „idem (1)"; cu sensurile 4şi 6, poate şi cu 1 - probabil şi din magh. buzdogâny, buzdugan, buzdugăny, buzogâny, care, dial., 128 are şi sensurile „fructul în formă de măciucă al papurii; o varietate de rogoz", poate chiar *„idem (4, 6)". ,(Var. buzdugă, bâzdoagă - prin falsă derivare regresivă, cu „sufixul" -an eliminat; bâzdoacă - prin schimbarea „sufixului") - Cf. şi bg. bozdogân, bozdugân, ser. buzdàhan, buzdùhan, buzdôvan, buzdùvan, pol. buzdygan, ngr. pnovÇvrovp.v, arom. buzdugân(ă). - -Conversiune:, (Reg., C. Tranşilv.) buzdugân,-ă adj. „Sănătos, solid, tare": 1939 REG. (Coman, GL.). - Der.: (Dim., 1) ist.) buzdugănâşs.n.: sec. XIX/2-XX/1 POP. (ŞIO, DA); (Dim.) buzdugét s.n.: sec. XX/l POP. (FOLC. OLT - MÜNT. I 19); (înv., rar) buzduganagiu s.m. „Soldat înarmat cu un buzdugan (1)": 1875 UT. (ŞIO); (Reg.) buzdugănivt., vr. 1. Vt. (înv.) „A bate, a lovi sau a ucide cu buzduganul (1)": sf. sec. XIX LIT., REG. (DA, TDRG2). 2. Vt. (P. gener,pop., arg.) „A bate rău": sec. XX/l DOC; (GR. Ş. VII 106). 3. Vr. (Reg., V. Munt.) „(Despre oi) A se îngrămădi, a se îmbulzi": sec. >0(/2 REG. (LR 2/1959, p. 51) [(Reg.) buzdugunătâră s.f. „Lovitură, zgomot": sec. XX/l REG. (ARH. FOLK. VI 365)]. - Antrop. Buzdugan (1446, 1514, 1546, DERS; 1536, Bogdan 136; DNFR, FOLC. NOU 450), Buzduga (1705, LR 3/1978, p. 277), Buzdugă, Buzdugeanu (DNFR), top. Buzdugan, Buzdugi(DNFR, DTRO), zoon. (nume de câine) Buzdugan (DAMÉ 181, GR. S. VI 64). BUZLUÇ subst. (reg.; 1931 ->); pl. ? (Entop.; Dobr.) 1. „Teren într-o pădure defrişată; teren recent despădurit" (Terrain [récemment] déboisé, défrichement'): 1931 REG. (Porucic 60). 2. „Vatra satului" (Centre d'un villageO: 1939 REG. (Coman, GL.). - Din te. bozluk „teren necultivat, nelucrat" Oterrain non labouré, friche') (p. spec;; v. Suciu 34). 129 c CABÂC s.m. (reg.; sec. XX/l -); pl. -I. (Bot.; Dobr., Mold.) „Dovleac (1.1) furajer (sau, după regiuni, comun, galben, pestriţ, porcesc sau turcesc), bostan (1) (Cucurb'ita pepoj' CCitrouille, potiron'): cabâc, (E. Mold.) tabac 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (DLR ms., GL. DOBR.). - Din tc. kabak „dovleac (1.1); dovlecel (1)" Ocourge; courgette') {p. spec.). (Var. tabac -p. disim. şi, poate, p. et. pop., după tabac „tutun".) CABADAÎU s.m. (înv., rar; 1821 - sf. sec. XIX); pl. -ii „Voinic, viteaz (poreclă care se dădea ostaşilor lui Pazvantoglu)" CJeune homme brave, courageux, gaillard'): cabădai 1821 DOC. (ŞIO); cabadaiu sec. XIX/2 LU. (ŞIO, DA). - Din tc. kabadayi „idem". - Cf. bg., ser. kabadahija, ngr. icaf3aSoryiô.Toç, alb. kapadai CABARA s.f. (înv., rar; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -ie. (Vestim.) „Fluturaş, paietă" ('Paillette'): cabarâ 1792 DOC. (DA, s.v. ceapraz); gabară 1832 DICŢ. (ŞIO). - Din tc. kabara, (dial.) gabara (înv.) „idem" şi (mod.) „ţintă, cui ornamental (cu capul convex aurit, folosit pentru decorarea pereţilor)" ('clou d'ornement [à tête convexe et dorée]7) (TS, ZTS, v. Suciu 35). CABÂZ s.m. (înv. şi reg., azi rar; 1835 ->); pl. -i. 1. (Prof.; înv.) „Scamator, jongler, pehlivan (1)\ ghiduş (2)' ('Escamoteur'): 1835 LU. (ŞIO). 2. (Reg., Mold.) „Om poznaş, şmecher, mucalit (II.1), pehlivan (3), ghiduş (1), cabaziicar" CCarotteur, malin, matois'): sec. XIX/2 LU. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. hokkabaz „idem (1, 2)" (prin afereză). - V. cabazlâc. CABAZLĂC s.n. (reg.; 1838 -); pl. -uri, scris şi cabasiâc. (Mold., Dobr., înv. şi Munt.) „Bufonerie, glumă, caraghioslâc, farsă, poznă, păcăleală, renghi (2Ţ C Bouffonnerie, drôlerie; farce, tour, blagueO: (înv.) ocabazlâc 1838 LU. (ŞIO); cabazlâc 1857 POLIZU; LU. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, ŞEZ. XX 15), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) camazlâ'c 1939 SDLR; (Dobr.) camăzlâc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. hokkabazlik „idem". (Var. cabazlâc- prin afereză.). -V. cabaz. - Der.: (înv., Mold.) cabaziicar,-ăaé]. „Poznaş, mucalit(II.1J'\ sec. XIX/2 LU. (ŞIO). 130 CABÚL s.n., cábula s.f. (pop., arg.; 1857 -»); pl. (s.n.) -uri, (s.f.) -e. 1. (înv., rar) „Consimţământ, accept, primire" OConsentement, accord, acceptation^, în loc. vb. A face cabul= „A consimţi, a accepta": cabúl 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; cábula sec. XX/l DICŢ. 2. (P. ext.; pop., arg., rar) „Superstiţie de jucător de cărţi, bazată pe credinţa că anumite mişcări sau acţiuni duc la câştig sau la eşec" pSuperstition de joueur de cartes'): cábula 1939 (Munt.) SDLR; (numai în) DICŢ. sec. XX. - Din tc. kabul „idem (1)"; loc. vb. - calc după tc. kabui etmek ,¡\dem (1)" (etmek „a face"). - Cf. bg., scrv alb. kabul, ngr. Kccjmoùki, arom. cabúle) cf. şi ngr. *Kaju7tovÀ.éy/oc {> rom. înv. capuiipsht. „a accepta": LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; v. FCLR III 66). - Der.: (Reg., Munt., rar) cabulistr-ăadj., s.m. şi f. „Persoană superstiţioasă, care crede în cabule": 1939 SDLR. CACĂZUN subst. (înv., rar; 1802); pl. ? (Alim.; col.) „Boabe uscate de struguri, struguri stafidiţi; stafide" ORaisins séchés'): 1802 DOC. (Furnică 215: nişastea, rahatiocum, cacăzun, hurmale, şerbet). - Din tc. (dial.) kaküzüm „idem" (cf. tc. dial, kak„fruct uscat" + üzüm „struguri"). CACEALMÁ s.f. (pop., fam.; 1875 -); pl. -le; scris şi cadalma. 1. (Com.; înv.) „Contrabandă; marfă de contrabandă" ('Contrebande'): cacirmá 1875 LIT. (ŞIO); cacearmá 1879 CIHAC II 553; LIT. sec. XIX/2. 2. (P. ext.) pop.) „Inducere în eroare, păcălire a adversarului (la jocul de cărţi), lăsându-i impresia că ai cărţi mai bune decât el; bluf" CBluff [au jeu de cartes]'): cacealmá 1902 LIT. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX. 3. (P: gener,;; pop., fam.) „Păcăleală, farsă, înşelăciune" ('Tricherie, farce, mauvais touO, mai ales în loc. vb. Af-IJ trage (cuiva) o cacealma = „A păcăli (pe cineva)": cacealmá sec. XX/2 LIT., DICŢ., DOC. (EM 6/1992, p. 6). - Din tc. kaçrrma „idem (1)" şi „fraudă, fraudare, evaziune, înşelăciune, trişare, sustragere, eschivare (de la îndeplinirea sau plata unei datorii legale)" Claude, tricherie, évasion, soustraction') (de unde, poate, p. spec., respectiv p. gener., şi sensurile 2 şi 3). (Var. cacearma, cacealma - p. asim.) - Cf. arom. cacearmáie. - V. cacerdisi. CACERDISÍ vt.f vr. (înv.; 1792 - sf. sec. XIX). 1. Vt. „A trece sau a lăsa (ceva sau pe cineva) să treacă în ascuns, prin contrabandă; a tăinui, a dosi, a ascunde" (Tasser ou laisser passer en cachette, par contrebande; cacher'): cacerdisi 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-XIX/1 (Furnică 398), DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. Vr. (P. ext.) „A se ascunde, a se refugia" OSe cacher, se réfugier, chercher refuge1) : cacerdisi, cacirdisi 1874 IST. (Aricescu I 24, 113). - Din tc. kaçirdi (trecutul determinat, la persoana 3 sg., al vb. kaçir- „idem [1])" + suf. rom. -/si. -V. cacealma. CĂCI interj. (înv.; sec. XIX/2). (N.E. Munt.; mai ales repetat) „Strigăt cu care vânătorii îşi îndeamnă câinii să caute şi să atace ori să aducă vânatul" CCri par lequel les chasseurs engagent leurs chiens à attaquer ou à apporter le gibier7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kaç! „fugi!, aleargă!" Cfiris!, cours!7) (v. SCL 1/1993, p. 59). j 131 CACÔM s.m., s.n. (înv. şi reg., azi rar; înc. sec. XVIII -»); pl. (1) -i, (2) -uri. 1. S.m. (Zool.) „Hermină (Mustela erminea)' ('Hermine'): cacüm înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; cacôm 1857 POLIZU; IST. înc. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n. (Vestim.) „(Haină din) blană de hermină" C[Vêtement de] fourrure d'hermine'): cacôm 1761 DOC. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din te. (înv.) kakum (mod. kakmi) „idem (1, 2)". - Cf. ngr. Kaimùfii. CACULÎ subst. (înv., rar; 1761); pl. ? (Bot., Med.) „Plantă aromatică numită şi cardamomă, originară din Asia (E/ettaria cardamomum), ale cărei seminţe se foloseau ca tonifiant; seminţele aromatice ale acestei plante" ('Cardamome, amome'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. kakule „idem" (TS). - Cf. ser. kakule. CADALÂC s.n. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 -); pl. -urişi -e. (Munt.) 1. (Admin., Entop.; înv.) „Unitate teritorial-administrativă din Imperiul Otoman, teritoriu arondat unui cadiu (v. s.v.), district, plasă sau, în oraşele mari, cartier; cazsi' ODistricte, arrondissement, judicature d'un cadi'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 2. {P. ext.) Admin., Entop.; reg.) „Cartier, mahala (LI)-, pâlc de case (izolat de sat)" OQuartier, partie d'une localité'): 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG., LEX. REG. II 68). 3. {P. anal.) reg.) „Ceată, cârd, grup (de oameni, de copii sau de animale); (p. spec.) ceată de derbedei; cârd de vite răzleţite, rupte de turmă" TBande, groupe [de gens ou d'animaux], troupeau7): 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.). - Din tc. kadilik „idem (1)" (p. asim.). - Cf. bg. kadă/ăk, ser. kadlluk, ngr. KaSiXiK. - V. cadiu, caza. CADÂNĂ s.f. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -e. 1. (Lit., de obicei ist.) „Femeie dintr-un harem (1), odaliscă; soţie a unui turc; turcoaică" OFemme de harem, odalisque; femme d'un Turc; femme turque'): cadână înc. sec. XVIII CRON. (DA); CRON. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DA, «Philologica» I 118), POP., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 302), LIT. sec. XIX-XX; (înv., rar) cadână sec. XIX/1 CRON., DOC. (Iorga, S.N. 19, «Philologica» I 118). # Loc. vb.: (înv.) A sta ca o cadână = „A sta fără nicio ocupaţie, a sta degeaba": sf. sec. XIX POP. (DA). 2. (P: spec.) pop., fam.) „Turcoaică tânără şi graţioasă" (\Jeune femme turque gracieuse'): cadână sf. sec. XVII CRON. (CM I 215); POP. sec. XIX/2, ^X-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1993, p. 3). 3. (Pop., arg.) „Femeie" ('Femme'): cadână sec. XX/l DOC. (GR. S. VII 106); LIT. sec. XX/2. 4. (P. spec.) reg., Mold.) „Femeie voinică" ('Femme forte, râblée'): cadână 1907 REG. (DA). 5. {P. anal.) Bot.; reg., Dobr.) „Specie^ de pepene verde de formă lunguiaţă, pepenoaică" ('Variété de pastèque oblongue'): cadână sec. XX/2 REG. (sens înregistrat de autor, în 1972, la Rasova, jud. Constanţa). - Din tc. kadin „idem (3)" (de unde, p. spec., şi sensul 1). - Cf. bg. kadăna, ser. kâduna, mac. kadéna, ngr. kccvtIvcc, alb. kadënë, a rom. cadînă. 132 - Der.: (Col., 1; înv., rar) cadânimes.f.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Bot; înv., Mold.; mai ales la pl.) cadâneâţă s.f. „Numele unei flori (nedefinite mai de aproape)": 1884-1885 REG. (H); (Etnogr.; reg., Dobr., înv. şi Mold.) cadâneăsca s.f. art. „Numele unui dans popular": 1880 DOC. (TDRG2); REG. sec. XIX/2-XX (H, GL. DOBR.); (Etnogr.; înv., Dobr., Munt.) cadânăşte adv., în loc. vb. A juca cadâneşte = „A executa dansul numit cadâneascd'-. 1884-1885 REG. (H). - Zoon. (nume de câine) Cadâna (sec. XX/l, GR. S. VI 64). CADEFENÉ adj. invar. (înv., rar; sec. XVI). „Ca de catifea (1), catifeliu, catifelat (1Ţ (Velouté7): sec. XVI DOC. (DUR II 350). - Din tc. (înv.) *kadifene „idem" (< kadife „catifea" + suf. adjectival -ane „ca, precum, asemănător cu..."). -V. catifea, catifeliu,-ie. CADIU s.m. (ist.; 1623 ->); pl. -ii. (Jur., Admin.) Judecător musulman cu atribuţii juridice, administrative şi religioase, care, în calitate de reprezentant al puterii juridice centrale şi de consilier juridic al sangeacului3, avea sub jurisdicţie o caza (v. s.y.) sau un sangeac1 (1), subordonându-se direct cazascherului (v. 5.1/.)" CJuge turc, cădi7): cadiu 1623 DOC. (DIR XVII A V 225); CRON. sec. XVII/2-XVIII (CM I 451, II 69, 194, ŞIO, DA), DOC. sec. XVII-XIX, UT. sec. XVII-XX; (înv.) cauzilări [recte: cazilâri] (pl.) sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) catiu 1858 DOC. (TDRG2); (rar) cadriu sec. XX/l POP. (DA). - Din tc. kadi, (înv.) kazî „idem". (Var. cazilari - din pl. tc. înv. kazitar, cadriu - prin epenteză.) - Cf. bg., ser. kadija{> rom. înv. cadie s.f.: 1509, 1560, 1778 DOC. [DERS, Furnică 79]), ser. kâdi, ngr. Kavvig, alb. kadi, magh. kădi, kadija, arom. cati - V. cadalâc, caza, cazascher, ordu-cadisi. - Der.: (înv., rar) cadişca s.f. „Fiică sau soţie de cadiu": sec. XIX/2 POP. (DA) [(Dim.; înv., rar) cădişcuţă\ sec. XX/l POP. (DA)]. -Antrop. Cadiu (DUFR). CAF s.f. (înv., rar; sec. XVIII - sec. XIX/l); pl. -le. (Vestim.) „Bucată de blană provenind de pe capul (îndeosebi de pe occiputul) unui animal (mai ales al unei nurci), folosită la confecţionarea unor piese de îmbrăcăminte" ^Fourrure de la tête [surtout de Tocciput] d'un animal [surtout d7un vison]7): sec. XVIII DOC. (HEM 1570); 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. kafa [kiirkii] „idem" (v. Suciu 140; kafa „cap, occiput", kürk„blană"). - Cf. ngr. icacpăg „ceafă". - V. cafadar. CAFADÂR s.m. (înv., rar; 1821 - sf. sec. XIX); pl. -/ „Tovarăş (credincios), camarad, prieten, amic" ^Compagnon, ami, camarade7): 1821 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX (TDRG). - Din tc. kafadar „idem". - V. cafa. 133 CAFALTĂC s.n. (înv., rar; 1857); pl. -uri. (Al¡m ) (Mic) dejun; gustare" C[Petit] déjeuner; collation7): 1857 POLIZU. - Din te kahvalti, (înv. şi dial.) kavaltï, *kafaltï„idem" (prin adaptare morfologică). - Cf. bg. kava/tija, ser. kahvàitija, ngr. KcctpcAd, magh. kava/té. - V. cafea. CAFÁS s.n. (înv. şi reg., azi rar; sf. sec. XVII ->); pl. -urişi -e. (Constr.) 1. (înv.) „Grilaj, zăbrele din vergele de lemn care se întretaie ca o leasă (şi care se fixează de obicei la o fereastră, la un balcon etc. pentru a împiedica vederea din afară)" (Treillis, treillage, grillage'): cafés ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1835 LIT. (DA); DOC. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX; cafáz sec. XIX/2 UT. (DA). 2. (înv.) „Parte a seraiului (1) situată la ultimul etaj şi închisă cu zăbrele de lemn (în care locuiau femeile sau fraţii mai tineri ai sultanului)" ('Partie du sérail située au dernier étage et renfermée par un treillis [réservée aux femmes ou aux frères du sultan]7): cafâs sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT. miji. sec. XIX (DA). 3. (P. ext.-, înv. şi reg.) „încăpere deschisă situată la ultimul etaj al unei case (boiereşti) sau într-un turn; foişor, balcon, cerdac (4Ţ CBelvédère, terrasse, balcon7): cafés sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 32); DICŢ. sec. XIX-XX; cafés, (Olt.) cafét sec. XIX/2-XX/1 POP. (DA). 4. (P\ spec.) reg.) „Balcon (închis cu grilaj de lemn) în interiorul unei biserici" ^Balcon intérieur d'une église, renfermé par un treillis'): cafés 1868 REG. (Olt.) (DA); 1900 (Mold.) ŞIO; DOC. sec. XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. S. (Reg., E. Munt.) „Coteţ în care animalele sunt puse la îngrăşat" pCage ou poulailler où on engraisse les animaux'): cafés 1939 SDLR. - Din te. kafas, kafes, *kafaz „idem (1, 2)" şi „colivie; cuşcă" Ccage7) (de unde, p. spec., sensul 5), „parte a unei geamii (v. s.v.), închisă cu zăbrele de lemn, rezervată femeilor" ('partie d7une mosquée renfermée par un treillis et réservée aux femmes7); poate şi din ngr. icatpáoi. -Cf. şi bg. kafez, ser. kafaz, alb. kafáz, arom. căfâse, câfése, căfâşe. CAFEÁ s.f. (lit.; 1694 -); pl. (2, 3) -ele. 1. (Bot., Alim.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; la sg., col.; şi în sintagma cafea boabe) „Seminţele (numite boabe) ale arborelui de cafea, crude sau prăjite şi, eventual, râşnite, din care se prepară cafeaua (2)" ('[Grains de] café [vertes ou torréfiées et moulues]7): cafeé 1694, 1772 DOC. (TDRG2, Furnică 31); DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (Furnică 211, ŞIO, DA, EM 7/1992, p. 3), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold.) café 1728, 1765 DOC. (Furnică XXVI, 10); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (Kogëlniceanu-Negruzzi 99), LIT. sec. XIX/1; (înv.) cahvé 1761, 1791 DOC. (ŞIO). # (Lit., rar) Arbore de cafea = „Plantă lemnoasă tropicală, cultivată în America Latină, Orientul Mijlociu, Africa etc. pentru seminţele ei comestibile (Coffea arabica)'-, sec. 2' '¡t-' re9- Şi în Transilv., Ban.) „Băutură preparată din cafea (1) prăjită şi râşnită sau (p. anal.) dintr-un surogat; porţie, ceaşcă de băutură de acest fel" ^Café [= boisson]7): cafeé sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S.E. Transilv., S.E. Ban.) sec. XX/l (ALR SN IV [1132], ALRM SN II/III [948]), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 2/1992, p. 5); (înv.) cahveé 1762 CRON. (DA); (înv., Mold.) café sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l 134 (Kogălniceanu-Negruzzi 99), CRON. sec. XVIII; (reg., S.E. Ban.) căfeâ sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [948]). 3. (P. anal.) Bot.; reg., Mold., E. Munt; mai ales la pl.) „Numele a două varietăţi de plante erbacee din familia leguminoaselor (Lupinus a/bus şi varius)) cafeiuţă' ('Lupin'): cafeâ 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/l. - Din tc. kahve, (înv. şi dial.) kăve, (dial.) kayfe, gafe, *kafe, (înv.) *kahfe „idem (1, 2)"; probabil şi din ngr. Kcc rom. reg., Ban., V. Transilv. căfă\ DA, ALRM SN II/III [948], Gămulescu), magh. kávé (> rom. reg., Transilv. cavéi[s.n.], căvie. DA, ALRM SN II/III [948]), bg. kafé, kahvé, kavé, alb. káfe, arom. café, megl. kavé, istr. kafíé) cf. şi germ. Kaffee, pol. kafej (> rom. reg., Transilv. caféu, caféi [s.n.]), fr. café, it. caffé, rus. kafé, care, împreună cu corespondentele din limbile sud-est-europene, au întărit şi stabilizat poziţia şi fonetismul modern ale rom. cafea. - V. cafaltâc, cafegiu, cafenea, emen-cafe, ghiaur-cafe. - Der.: (Dim., 2, lit.) cafeiâţăs.f.:.1900 LIT. (DA); LIT., DOC. sec. XX (EM 43/1992, p. 9); şi (Bot.; lit.; mai ales la pl.) = cafea (3): 1929 DOC. (DA); DOC., DICŢ. sec. XX (FLORA ROM. 348); (Lit.) cafeniu,-ie adj. (cu suf. -iu, prin adaptare după castaniu, găibeniu etc., v. Graur, AER 35-36; cf. totuşi bg. kafén „idem") „De culoarea cafelei (1) prăjite, maro, castaniu; (despre ochi) căprui": 1790 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 2/1993, p. 10), LIT. sec. XIX-XX, REG. (N. Transilv.) sec. XX (ALRR I [31]); (Pop., fam.) cafeiivr. „A bea cafea (2) (stând la taifas)": 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. CAFEGÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1693 - sec. XX/l); pl. ?, scris şi cafegibaşa. (Admin.) „Şeful cafegiilor (1) (de la curtea sultanului, a marelui vizir sau a domnitorului român), însărcinat cu supravegherea preparării şi servitului cafelei (2) (şi având, în ţările române, rang de boiernaş); vei-cafegiü' fLe premier cafetier, chef des cafetiers [â la Cour du sultan, du grand vizir ou du voivode roumain]'): cafegi-başâ 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, IST. înc. sec. XX; cafigi-başâ sec. XIX/2 LIT., IST. (ŞIO). - Din tc. kahveci başi „idem" (adaptat după cafea, cafegiu). - V. baş, cafea, cafegiu. CAFEGIU s.m. (ist. şi pop.; ante 1703 -); pl. -ii. 1. (Admin.; înv.) „Slujbaş însărcinat cu prepararea şi servirea cafelei (2) (la curtea unui demnitar otoman, a domnitorului român sau într-o casă boierească)" CCafetier â ja Cour [d'un dignitaire ottoman, du voivode roumain] ou â la rtiaison d'un boyard^: cafegiu ante 1703 DICŢ. (TDRG2); CRON., DOC. sec. XVIII (ŞIO, DA, DIB 1960, p. 116, REL. AGR. I 787), POP., LTT. sec. XIX/2; cafigiu 1742 DOC. (REL. AGR. II 250); CRON. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2; cahfegiu 1776 DOC. (ŞIO); cahvegiu 1791, 1794 DOC. (ŞIO, REL. AGR. I 821). 2. (Corn.; ist.) „Proprietar al unei cafenele (v. s.v.) sau al unui magazin de cafea (1); persoană care (prepară şi) vinde cafea (1, 2)" CCafetier; marchand de café1): cafegiu 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 14/1992, p. 11). 3. (Prof., Agrie.; înv.,^rar) „Bărbat care cultivă arbori de cafea (1)" OHomme qui cultive des cafétiers'): cafegiu 1839 VALIAN. 4. {P. ext.) pop., fam.) „Bărbat care bea (cu plăcere) multă cafea (2)" CGrand amateur de café'): cafegiu 1893 DDRF; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; cafengiu sec. XX/2 REG. (înregistrat de către autor, în 1980, la Constanţa). 135 - Din te. kahveci, (înv.) *kahfegi, (înv. şi dial.) kăvegi, (dial.) kayfeci, *kafeci „idem (1 2 3)" (Var cafengiu- cu var. -ngiu a suf. rom. -giu.) - Cf. bg. kafegija, scr. kahvedzija, kàvèdzija, kafèdzija, ngr. 'Kacpsvr^g, alb. kafexhí, magh. kavéesi, arom. cafígí - V. cafea, cafegi-başa. „ . _ . , - Der : (Pop.) cafegioăică s.f. 1. (înv.) „Proprietara a unei cafenele sau a unui magazin de cafea (l);femeie care (face şi) vinde cafea (1, 2); soţie de cafegiu (2)": .1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX. 2. (P: ext.; pop., fam.) „Femeie care bea (cu plăcere) multă cafea": sec. XX/2 DICŢ.; (Reg., Mold., Dobr.) cafegîţă (cafengiţă) s.f. = cafegioaică (1): 1940 DA; DOC. sec. XX/2 (LR 3/1961, p. 231) [(Reg., Dobr.) cafengiţ s.m. (der. regr.) = cafegiu (2)\ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). -Comp.: (înv.) vei-cafegiu(vei-cahfegiu, vei-cahvegiu) s.m. („traducere"a lui cafegi-başa) = cafegi-başa. 1776 DOC. (ŞIO); CROIM., DOC. sec. XVIII/2. -Antrop. Cafegiu, Cafigiu(DNFR). CAFENEÁ s.f. (lit.; 1770 -); pl. -e/e. (Com.) „Local public în care se consumă cafea (2) sau {p. ext.) ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc." OCafé [= lieu public où l'on consomme du café et d'autre boissons]; estaminet7): cafeneà 1770, 1781 DOC. (TDRG2, DIB I960, p. 128); 1825 LB; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 2/1992, p. 13); (înv.) cahfeneà 1776 DOC. (ŞIO); (înv.) cahveneà 1791 DOC. (ŞIO); (reg., Mold.) cafiné, cafineà 1859 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. # Loc. adj.: (Pop., rar) De cafenea = „Fără valoare, neserios": sec. XX/2 DICŢ. - Din tc. kahvehane, (înv. şi dial.) *kahvene, *kafene „idem"; probabil şi din ngr. mcpevéç. - Cf. şi scr. kavàna, kafâna (> rom. reg., Ban., Transilv. cafână, căfănă, înv. cafenă. LB, DA, Gămulescu), bg. kahvené, kafené, alb. kafehané, kafené, arom. cafíné. -V. cafea. - Der.: (Dim.; lit., rar) cafenehjţăs.f.: sec. XX/l LIT. (DA); DICŢ. sec. XX; (înv., rar) căfeni vr. „A petrece într-o cafenea (bând cafea); a se cafeii'-. sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA). CAFTÁN s.n. (ist. şi reg.; 1485 -); pl. -e şi (rar) -uri. 1. (Vestim.; ist.) „Mantie albă, lungă şi largă, bogat ornamentată cu fir de aur sau de mătase galbenă, uneori având mânecile lungi până la pământ (purtată odinioară, după moda orientală, ca semn distinctiv al rangului, şi de către domnitorii şi boierii români)" OLarge manteau richement orné, robe d'honneur, cafetan, caftan [porté aussi par les voïvodes et les boyards roumains]'): caftán 1485, 1509, 1620 DOC. (DERS, DLRV, ILLV 182); DOC. sec. XV/2-XIX/1 (DRH. B II 158, 308, DIR XVI B III 55, IV 61, 433, XVII A V 356, DOC. î. XVI 165, Furnică 56, 284), CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 151, 213, II 42, 145, 276), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., IST. sec. XIX/2-XX (MDD); (înv., Mold.) caftán 1562 DOC. (Bogdan 35); DOC. sec. XVI/2-XVII (DIR XVII A V 356), LIT. sec. XVII-XVIII/1 (Cantemir, IST.2 633, ILRL 123), CRON. sec. XVIII. # Loc. vb.: (înv.) A îmbrăca (pe cineva) cu (sau în) caftan = „A ridica pe cineva la rangul de domnitor sau de boier, a căftăni (1Ţ\ sec. XVII/2-XVIII CRON. (DA, CM I 151, 349, II 42, 145); (înv.) A îmbrăca caftanul = „A deveni domnitor; a fi boierit": sec. XIX/2 LIT.,^POP.^ (ŞIO, DA); (înv.; ir.) A lua un caftan = „A lua o bătaie, a fi bătut, a încasa o chelfăneală": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); (înv., rar; ir.) A da un caftan = „A bate, a da o 136 bătaie": 1939 SDLR. 2. (F/g.) înv., rar) „(Funcţie, rang de) boierie" CDignité, titre de noblesseO: caftán miji. sec. XIX UT. (ŞIO); UT. sec. XIX. 3. (Vestim.; ist.) „Haină lungă, palton lung, anteriu (1, 3) (purtat în trecut de evrei, de preoţi, de birjari şi de orăşeni)" CSorte de lévite, de soutane, de robe [portée par les Juifs, par les prêtres et par les citadins]'): caftan 1588 DOC. (DA); 1620 UT. (Gheţie 95); POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), UT. sec. XVII-XX. 4. (P. ext.) reg., N. Transilv.) „Pieptar din piele de oaie" (Veste, pelisse sans manches en cuir de brebisO: caftán sec. XX/2 REG. (ALRR [1489]). - Din te. kaftan „idem (1, 3)". (Sensul fîg. din loc. vb. a iua (sau a da) un caftan şi sensul 2 al der. a căftăni- p. et. pop., după vb. a cafti „a bate, a lovi" [< ţig. kafti, v. DEX] şi după caftangiu, v. s.v.) - Cf. bg., alb. kaftén, ser. kâftan, ngr. Kacpmvi, magh. kaftân, arom. caftane, caftane, cf. şi fr. caf(e)tan, engl. caftan, kaftan. - V. caftan-aga, caftangiu, cañaniiu. - Der.: (Dim., 1, 3, ist., rar) caftânéis.n.: sec. XX/l POP. (DA); (înv., rar) căftănie s.f. = caftan (2): sec. XIX/2 UT. (ŞIO, DA); (Pop.) căftănivt., vr. [căftănit,-ă adj.] 1. Vt. (înv.) „A numi (pe cineva) domnitor; a boieri, a acorda (cuiva) un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia un caftan [1])": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 2. Vt. (P. et. pop., după a cafti, pop., fam.) „A lovi, a bate (peste spate) pe cineva": sec. XIX/2 POP. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX. 3. Vr. (Pop.; ir.) „A se îmbrăca cu haine somptuoase": sec. XX/2 UT. -Antrop. Caftan (DNFR). CAFTÁN-AGÁ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Al doilea caftangiu (1) al marelui vizir (2)" fLe second maître de la garderobe du grand vizir7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. kaftan aga „idem". - V. agă, caftan, caftangiu. CAFTANGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783 - sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „Mic demnitar însărcinat să păstreze şi să întreţină caftanele (1) (la curtea sultanului sau a marelui vizir [unde avea mai mulţi subordonaţi] ori a domnitorului român) şi să aşeze caftanul (1) pe spatele noilor boieriţi; caftangiu (1), vel-caftangiü' ODignitaire chargé de la garde et de l'entretien des cafetans, maître de la garderobe [du sultan, du grand vizir ou du voivode roumain]'): 1783 DOC. (ŞIO); IST. sec. XIX/2. - Din te. kaftanci başi „idem". - Cf. magh. kaftánesipasa. - V. baş, caftangiu. CAFTANGÍU s.m. (pop.; 1776 -); pl. -ii. 1. (Admin.; înv.) = caftangi-başa (la curtea domnească): 1776 DOC. (ŞIO; în comp. vei-caftangiu); 1795 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (P. et. pop., după caft„bătaie" 3 cafti, a căftăni (3)) pop., arg.) „Bătăuş" ^Batailleur, tapageur7): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, între anii 1973-1985, la Constanţa şi Brăila). - Din tc. kaftanci „camerist (la curtea sultanului sau a marelui vizir) însărcinat să întreţină caftanele (1)" (Valet de chambre chargé de l'entretien des cafetans') (p. ext.). - Cf. magh. kaftancsi. - V. caftan, caftangi-başa, caftanHu. - Comp.: (Admin.; înv., rar; „traducere" a lui caftangi-başa) veicaftangiu s.m. = caftangiu (î), caftangi-başa: 1776 DOC. (ŞIO). 137 CAFTANLÎU s.m. (înv., rar; 1821-sf. sec. XIX); pl.-/a (Admin ■ mai ales ir.) „Boier căftănit (1), care avea dreptul sa poarte caftan (1); (p. ext.) boier înfumurat, sclifosit; boier de modă veche" CBoyard autorisé à porter un cafetan7): caftanliu 1821 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; caftanlâu 1857 POLIZU. - Din tc. kaftanli „om care poartă caftan" Cœlui qui porte un cafetan7) {p. spec). - V. caftan, caftangiu. CAHPOLU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ?, acc. nec. (probabil câhpoiu). (Peior.) „Om perfid, şiret2, netrebnic" CHomme de mauvaise foi, perfide, fripon, vaurien7): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. kahpe oglu „idem" (literal: „fiu de curvă"; prin contracţie). CAIA s.f. (lit.; 1791 -); pl. -eie. (Tehn.) „Cui mare, de oţel, folosit pentru prinderea potcoavelor pe copitele animalelor de tracţiune (având o măciulie prismatică, lunguiaţă care se înfige în pământ, în gheaţă etc., astfel încât animalul nu alunecă)" OCIou de fer à cheval7): caia 1791 DOC. (ŞIO); POP., REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [285]), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) caié sec. XX/l REG. (ALR SN II [285]). - Din tc. kayar [çivisi] „idem" (prin condensare şi adaptare morfologică, cu sg. refăcut din pl. caie/e, *caiale < *caiare [cf. s.v. efta\) tc. çivi „oS\, ţintă", kayar „potcoavă prevăzută cu colţi [datorită cărora animalul nu alunecă pe gheaţă]" (TS); [dial.] „potcoavă veche" [Der. S.]; [dial.] „schimbare a caielelor la o potcoavă de cal, refolosire a potcoavelor vechi prin schimbarea caielelor" [ZTS]; v. Drimba 116). - Der.: (înv., rar) caieciu s.m. „Potcovar": sec. XIX/2 LU. (DLR, s.v. seif)', (Reg., Olt., Mold.) descăilător(Mold. descaHatoi) s.n. (< *descăila vt. „a scoate caielele din copită77) „Cleşte de scos caielele din copită; unealtă cu care se curăţă copita înainte de a bate potcoava nouă în caiele": sec. XX/2 REG. (GL. REG., GL. OLT., Iordache 112). CAIC s.n. (reg.; 1620 -); pl. -eşi -uri. 1. (Nav.; înv. şi reg., azi mai ales ist.) „Ambarcaţie (turcească) uşoară, lungă şi îngustă, în formă de luntre cu fundul plat şi cu extremităţile arcuite; şaică (1Ţ CCanot, barque, embarcation longue et étroite [de type oriental], calque7): caic 1620 LU. (ALEX. 84); 1770 DOC. (Furnică 23); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 216, 468, II 61, 315), DOC. sec. XVIII/2, LU. sec. XVII-XX/1 (Cantemir, IST.2 635, TDRG2, Dimitrescu 112), POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (N. Mold., N. Serbiei) sec. XX (ARH. FOLK. VI 115, ALR SN III [857], Ţurlan 59), DICŢ. sec. XIX-XX (VALIAN, Dicţ. Mar., D. Mar.); (înv., Dobr.) caiüc sf. sec. XIX LU. (ŞIO). 2. (P. anai.) Tehn.; înv., V. Münt.) „Parte a morii (nedefinită mai de aproape)" CPartie [non définie] du moulin7): caic 1884-1885 REG. (H). 3. (Reg., Olt.) „Săniuţă fără picioare, având scândurile fixate direct pe tălpi" ('Sorte de petit traîneau, de luge sans pieds7): caic sec. XX/2 REG. (LR 1/1959, p. 62). - Din tc. kayik, (înv. şi dial.) kaik, (dial.) kayuk „idem (1)", (dial.) „idem (3)" (Der. S.); var. caiuc- poate şi din rus., ucr. kajuk. - Cf. bg. kaik, ser. kàjik, kâik, ngr. KaiK(i), alb. kajik, 138 kaíke, magh. kajik, kaik, arom. caic, căică, căfke; cf. şi germ. Kaik, fr. calque, engl. caique (> rom. lit. mod. caíc„vefier suplu folosit în Orient": D. Mar.). - V. caicciu, caichana. - Der.: (Dim., 1; înv.) caicăşs.n., caicéis.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv., rar) caicârs.m. = caicciir. 1857 POLIZU. -Antrop. Caic, C<3/ca^(DNFR). CAICCÍU s.m. (înv.; sec. XVIII/l - sec. XX/l); pl. -ir, pron. ca-ic-. (Prof., Nav.) „Luntraş (care manevrează un caic [1]); proprietar de caice (1)" CBatelier, canotier7): caicciu sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2; caicgiu 1877 LM; LIT. sec. XIX/2. - Din tc. kayikgr, (înv.) kayi'kgi, (înv. şi dial.) kaikci „idem". - Cf. bg., ser. kaikdja, ngr. KcciKTţqg, arom. căicci - V. caic. CAICHANA s.f. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -/e; pron. ca-ic-. (Nav.) „Remiză pentru caice (1), loc acoperit unde se ţineau caicele (1)" ('Remise de canots7): înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 635). - Din tc. kayikhane, (înv.) *kaikhana „idem". - V. caic. CAÍD s.n. (înv.; 1787 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Registru, condică, dosar (dintr-o arhivă)" fRegistre, dossier7): 1787, 1794, 1827 DOC. (REL. AGR. I 755, 824, Furnică 364); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv., rar) A face caid = „A înregistra, a trece în registrele arhivei": sec. XVIII/2 CRON. (DA). - Din tc. (înv.) kayid (mod. kayif) „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. (înv.) kayîd etmek „idem" (etmek„a face"). - Cf. arom. căide. CAÍM s.m. (înv., rar; 1858); pl. -/. (Rel.) „Paracliser, îngrijitor, om de serviciu la o moschee" CSacristain d'une mosquée7): 1858 DOC. (TDRG2). - Din tc. kayyim, kayyum „idem" (TS). CAIMÁC s.n. (lit.; 1825 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Alim.; lit.) „Pojghiţă de grăsime care apare la suprafaţa laptelui fiert sau a iaurtului (v. 5.K.); smântână, spumă" fCreme du lait bouilli ou du yogourt7): caimâc 1825 LB (în der. descăimăci)-, 1847 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/2 (L.L.M. 3/1959, p. 42), UT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Alim.; lit.) „Spuma formată la suprafaţa cafelei (2) în urma fierberii" CMousse du café7): caimâc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Alim.; înv.) „Spuma de la suprafaţa brăgii" ('Mousse du bosan7): caimâc 1903 TDRG. 4. (P. ext.-, reg.) „Ferment care acreşte laptele, maia1 (2)' (Terment, levain7): caimâ (s.f.; pl. -!e) 1895 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DA). 5. (P. anal.] înv.) „Strat ars al tutunului (II. 1) din ciubuc (6), format în jurul şi deasupra cărbunelui" fCulot de pipe7): caimâc 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 6. (Pop.) „Partea cea mai bună, cea mai 139 selectă a unui lucru; floare, cremă" fLa meilleure partie d'une chose, crème7): caimác sf. sec. XIX POP. (DAV DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop.) A iua caimacul (unui lucru) = „A-şi însuşi partea cea mai bună (a unui lucru)": sec. XX DICŢ., LIT., DOC. (DA, EM 40/1992, p. 22). - Din tc. kaymak „idem (1, 2, 3, 6)"; loc. vb. - semicalc după tc. kaymagjm aimak „idem" (aimak„a lua"). (Var. caima - probabil analogic după maia.) - Cf. bg. kajmăk, kăjmăkă, ser., alb. kajmak, ngr. Km ¡jó. ki, arom. căimăc, căimăke, megl. kăimăk. - Der.: (Dim., 1; înv.) caimacél s.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Reg., Dobr.) căimădvt. [călmăcits.n.] „A smântâni": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (înv.) descăimăcivr. [descăimăcire s.f., descălmăcit,-ă adj.] „A se dezmetici": 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX. CAIMACAM s.m. (ist.; sec. XVII/2 ^); pl. -i. (Admin., Pol.) 1. (Ist.) „Persoană care îndeplinea provizoriu o funcţie de stat, ţinând locul titularului; locţiitor al unor înalţi demnitari (turci sau români, în special al marelui vizir, al unui guvernator de provincie otomană, al domnitorului român sau al marelui ban al Craiovei); (p. spec.) domnitor interimar, regent, locotenent domnesc, baş-boier, vechii (1Ţ CCaîmacan, lieutenant d'un haut dignitaire [turc ou roumain, surtout du grand vizir, d'un gouverneur de province, du voïvode roumain ou du gouverneur de Craiova]; voivode intérimaire, régent7): caimacám sec. XVII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 193, 403, 420, II 122), LIT., POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVII/2-XX (ŞIO, DA, REL. AGR. I 430, II 284, Furnică 68, EM 46/1992, p. 11), IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 16, 124, MDD, Ist. lit. rom. I 124); caimacán sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 394, II 106); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII (REL. AGR. I 430), POP. sec. XIX/2, IST. sec. XX (Ist. lit. rom. I 51); (înv.) căimăcâm sec. XVIII/2 CRON. (DA); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 91); (înv.) caimacán 1778 DOC. (Furnică 68); POP. sec. XIX/2. 2. (P. ext,.; înv.) „Fiecare dintre «bătrânii satului», reprezentant comunal" ^Chacun des vieillards administrant un village7): caimacám 1832 GOLESCU; POP. sec. XIX/2; caimacán, caimacán sec. XIX/2 POP. (DA). - Din tc. kaymakam, (înv.) *kaymakan „idem (1)". - Cf. bg. kajmakám, ser. kajmákam, kajmákan, alb. kajmekám, ngr. Kaipampiig, magh. kajmakámkajmakán, arom. caimacán; cf. şi fr. caimacam, caïmacan, sp. caimacan. - V. baş-caimacam, caimacam-aga, caimacam-paşa, caimacam/âc, richiab-caimacam. - Conversiune: (Reg.) caimacán,-áadj. 1. (înv.) „Bogat, înstărit": caimacán sec. XX/l POP. (DA). 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Vesel, bun de gură; viclean": (înv.) caimacán sec. XIX/2 POP. (DA); caimacán sec. XX/l REG. (DA). - Der.: (Dim., i; înv., rar) caimacamâşs.m.: sec. XIX/2 LIT. (DA); (înv.) căimăcăneâsăs.f. „Soţie de caimacam (1)": sec. XX/l POP. (DA); (Ist.) căimăcămie (înv. caimăcămie, caimacamie, căimăcănie) s.f. „Formă de guvernământ provizoriu în ţările române, locotenenţă domnească, interimat, interregn, caimacam/âd’: înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1799 DOC. (REL. AGR. I 893); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, DICŢ., IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 105, 314, MDD, Ist. lit. rom. I 128); (înv., rar) cáimácánésc,-eáscá adj. „De caimacamul), care aparţine sau este specific caimacamului": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (înv., rar) caimacami vt., vi. \căimăcămit,-ă adj.] „A fi caimacam (1); a administra (ţara) în calitate de 140 regent": înc. sec. XVIII CRON. (DA); IST. sec. XX/l [(înv., rar) căimăcănit s.n. „Venit al locţiitorului banului Craiovei": sec. XIX/l CRON. (ŞIO)]. -Antrop. Caimacan (DNFR). CAIMACÂM-AG s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „Locţiitor, caimacam (1) al marelui vizir, caimacam-paşă' ('Caî'macan, lieutenant du grand vizir^): sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. kaymakam aga *„idem". - V. agă, caimacam. CAIMACAMLAC s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Funcţia de caimacam (1); interimat, interregn, căimăcămid' CLieutenance, régence, interrègne7): sf. sec. XVII-înc.sec. XVIII CRON. (CM II135); DOC. sec. XIX/l. - Din tc. kaymakamlik „idem". - Cf. ser. kajmakam/uk, arom. căimăcăniike. - V. caimacam. CAIMACÂM-PAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin.) = caimacam-aga: 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. - Din tc. kaymakam paşa „idem". - Cf. magh. kajmakăm pasa, kajmekân pasa. - V. caimacam, paşă. CAIME s.f. (înv.; 1712 - sf. sec. XIX); pl. -ele, pron. ca-i- sau cai-mea. 1. (Admin.) „Scrisoare sau notă oficială, adresă" CLettre ou note officielle'): 1712 DOC. (TDRG2); UT. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. 2. (Fin.) „Bancnotă (turcească)" CBillet de banque, papier-monnaie [turc]'): sec. XIX/2 UT. (ŞIO). - Din tc. kaime, (pop.) kayme, (dial.) kayma, keyme (Der. S.) „idem (1, 2)". - Cf. bg., ser. kaime, arom. caimée. CAIPÂCĂ s.f. (reg.; 1939 ->); pl. -e. (S. Mold.) „Femeie rea, obraznică şi rapace" (Temme méchante, effrontée et rapace^: 1939 SDLR. - Din tc. kaypak (adj.) „neserios, inconstant, inconsecvent, de neîncredere, frivol, care nu îşi ţine cuvântul" Cinconséquent, inconstant, frivole') (TS; p. ext.). CAISÎE s.f. (înv., rar; 1749 - sf. sec. XIX); pl. -ir, pron. cai-si- sau ca-i-si-. (Alim., Bot.; Munt., Mold.) „Caisă, fructul caisului (Armeniaca vulgaris)' ('Abricot'): 1749, 1855 DOC. (ILLV 480, Furnică 420). - Din tc. kayisi, (înv.) kayisi, (pop.) kaysi, (dial.) kaysi „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 19, Suciu 35-36); poate şi din bg. kajsfja. - Cf. ngr. kcü'ot, Kaioi, pl. Kamcc(> rom. lit. caisă, v. DEX, Hristea, PE 81), ser. kàjsija, kâisija, magh. kajszi (> rom. reg., Olt. căisă. ALR SN I [204^ 205]; explicat greşit din tc. în Hristea, PE 81), magh. kajszin (> rom. reg., Ban. caisină, căisină [DA], Olt. caişână[GL. OLT.]), mac. kajsija, alb. kajsi, arom. caisă. 141 CALABALÂC s.n. (pop.; 1704 -); pl. -uri. _ ^ 1, (Pop., fam.; reg. şi în Transilv.; la pl. sau la sg., col.) „Bagaje, boarfe, catrafuse, agariac (1) bucluc (5)' obiecte felurite (în dezordine), talmeş-balmeş, ciulama (2)' (“Effets, bagages; hardes Ten désordre]'): calabalâc 1704, 1779 DOC. (TDRG2, Furnică 98); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1 REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN V [1430], ALRM SN II/III [1774]), LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 49/1992, p. 14); (înv.) calabalâc 1811 DOC. (DIB 1960, p. 204); (reg., S. Transilv.) calabalic, (S. Mold.) calabalüc sec. XX/l REG. (ALR SN V [1430], ALRM SN II/III [1174]). 2. (înv.) „Belea (1), încurcătură, bucluc (2), dandana (3)] zarvă, scandal; demonstraţie (ostilă)" OEmbarras; tapage; manifestation [ostile]'): calabalic 1721 DOC. (DA); LIT., REG. sec. XIX/2 (DA); calabalâc 1739 DOC. (ŞIO); 1755 LIT. (DLLV); CRON., DOC. sec. XVIII, LIT. sec. XVIII/2-XIX, REG. sec. XIX/2 (DA); (Transilv.) ca la bacă (s.f.) sec. XIX/2 REG. (DA). 3. (înv.) „Gloată, lume multă, buluc1 (3Ţ (Toule, cohue'): calabalâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX. 4. (P. spec,înv.) „Slujitorime" ('Valetaille'): calabalâc 1863 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc, kalabalik, (înv.) kalabaluk „idem (1, 2, 3)". (Var. calabâcă - prin haplologie; calabalic - poate sub influenţa formei din ngr.) - Cf. bg. kalabalăk, ser. kalabàluk, kalabàlak, ngr. Kc/launo/Hta, alb. kallaballëk, kallaballuk, magh. kalabalik, kalabalok, arom. călăbălîke. CALACATÂ'r s.m. (reg.; 1884 -); pl. -i. (Vestim.; Mold.) „Gheată ordinară, bocanc; papuc (LI) greoi, fără toc; încălţăminte care se foloseşte când este noroi; catâr2" ^Grosse chaussure^: calacatâr 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (I. CR. 1/1909, p. 22, Iordan, L.M. 190, LEX. REG. II 94); caracatâr sec. XX/l REG. (I. CR. 11/1910, p. 366, SDLR); (rar) calatâr, caladâr (SDLR, TDRG2). - Din tc. (dial.) kara katir „idem" (kara „prost, rău, vechi, ordinar", kattr „gheată, bocanc, pantof greoi, cu tocul ferecat"; v. SCL 4/1990, p. 307). (Var. calacatâr - p. et. pop., după sintagma ca la catâr1) calatâr, caladâr- prin haplologie.) - V. catâr2. CALAFACIU s.m. (înv., rar; 1786 - probabil sec. XX/l); pl. -ii. (Prof., Nav.) „Muncitor specializat în călăfătuirea ambarcaţiilor, călăfătuitor" ('Calfat'): calafaciu 1786 DOC. (ŞIO); calafagiu (Dicţ. Mar.). - Din tc. kalafatçi, (înv.) kalafatgî „idem". - Cf. magh. kalaffagilar (< pl. tc. înv. kalafatg/la/).-\J. calafat. CALAFAT s.n. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. (rar) -uri. 1. (Nav.; lit.; la sg., col.) „Material textil (câlţi, cârpe) destrămat şi îmbibat cu catran (l.a), folosit la etanşarea bordajelor şi a punţilor de lemn ale ambarcaţiilor" OÉtoupe [à calfater]7): înc. sec. XVIII LTT. (DA; în der. cătăfătuî)) LIT. sec. XVIII-XX/1, REG. (S. Mold., Dobr., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, Ţurlan 59), DICŢ. sec. XIX-XX (Dicţ. Mar.). 2. (înv., rar) „Meseria sau activitatea călăfătuitorului; călăfătuird' ('Calfatage'): 1857 POLIZU. 3. (P. anal.) înv., Olt.) „Stinghia de la fundul unui butoi" (Traversin de tonneau'): sf. sec. XIX REG. (DA). - Din tc. kalafat „idem (2)", kalafat [üstüpüsü] „idem (1)" (üstüpü„câlţi"; v. Suciu 140). - Cf. bg. kalafat„idem (1)", kalafâţja „a călăfătui"; cf. şi ser. kalàfat, mgr., ngr. Kcdacpàr^ç, it. 142 I calafato (> rom. înv. cajafăt „călăfătuitor": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX [Dicţ. Mar.]), ngr. KcdatpaTlţco (> rom. înv. calafat/si „a călăfătui": Dicţ. Mar.), fr. ca/fat (> rom. înv. ca/făt „călăfătuitor": Dicţ. Mar.), calfater, it ca/afatare (> rom. lit., rar ca/fatá, ca/afatá, înv., rar călfătui „a călăfătui": sec. XIX/2-XX DICŢ. [înv. calafatór „călăfătuitor": POLIZU]), germ. ka/fatern „a călăfătui". - V. calafaciu. - Der.: (Lit.) călăfătui (înv.călăfătui) vt. [călăfătufre s.f., că!ăfătuit,-ă adj.] „A astupa cu calafat (1) spaţiile dintre scândurile bordajelor şi ale punţilor unei ambarcaţii, în vederea etanşării; a calfata": înc. sec. XVIII LIT. (DA); LIT. sec. XVIII-XX, DICŢ. sec. XIX-XX [(Prof.; lit., rar) călăfătuitor (înv., rar călăfătuitor) s.m. = calafaciu. 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX (D. Mar.)]. -Top. Calafat, antrop. Calafeteanu(DNFR), zoon. (nume de câine) Calafat(DA). CALAI s.n. sg. (reg.; 1884 ). (Dobr.) „Cositor, zinc" CÉtainO: 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR SN II [575]). - Din tc. kalay „idem". - Cf. ser. kâlaj{> rom. reg., Ban. călăi „cositor; smalţ (la o oală); oală smălţuită": ŞIO, CADE, DA, CONV. LIT. XXVI 451, Gămulescu), ser. kalajisati (> rom. *călăsi „a spoi" [înv. şi reg. necălăsit,-ă adj. „care nu a fost spoit cu cositor": DLR]; reg., Ban. căiăis s.n. [der. postv.] „cositor": ALR SN II [575]), bg. kalăj, kăiăj, arom. călăi, călăie, megl. călăi. - V. calangiu. CALANGÍU s.m. (înv. şi reg.; 1879 -); pl. -ii. (Mold.) 1. (Prof.; înv.) „Spoitor (de vase de aramă)" ('Étameur'): 1879 CIHAC II 554; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. gener,:, reg.) „Ţigan nomad" OBohémien nomade7): sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 63). 3. (P. gener.) reg.; peior.) „Termen injurios de adresare" (Terme injurieux d'adressement'): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. kalayci „idem (1)" (adaptat după var. -ngiu a suf. rom. -glu). - Cf. bg. kaiajgija, ser. kalâjdzija, arom. yălăngi. - V. calai. - Der.: (înv., rar) caiangi(căiăngi) vt. „A cositori, a spoi vasele": 1879 CIHAC II 554; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Antrop. Calangiu, Calangea (DNFR). CALCÁN1 s.n. (lit.; înc. sec. XVIII -); pi. -eşi (înv.) -uri. 1. (Mii.; înv.) şi fig.) „Scut, pavăză" CBouclier, âcu7): călcân înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 497); LIT. sec. XVIII-XIX/1; calcán înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XVIII-XIX. 2. (Constr.; lit.) „Zid sau perete exterior, fără deschizături, din partea posterioară sau laterală a unei case" ^Mur aveugle, mur orbe, mur [de] pignon [sans ouvertures]'): calcán 1873 DICŢ. (DA); REG. sf. sec. XIX (DA), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 37/1992, p. 22). - Din tc. kalkan „idem (1)", (dial.) kalkan (duvar) „fronton, element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unei clădiri; zid triunghiular lateral construit sub acoperiş; partea superioară, triunghiulară a unui zid lateral, aflată sub acoperiş; 143 zid scund construit ca obstacol deasupra ţiglelor, pentru a proteja acoperişul casei" ('fronton, partie supérieure, de forme triangulaire, du mur latéral d'un bâtiment, situé sous le toit*) (ZTS, www.seslisozluk.com; de unde, p. ext., sensul 2, duvar „perete, zid") şi „protector, apărător, obiect sau fiinţă care protejează, care apără" ('protecteur'). - Cf. bg., ser., alb., pol. kalkan, ngr. KaXmvi „idem (1)", iar în ser. şi „streaşină". - V. calcar?. CALCAN2 s.m. (lit.; sec. XIX/l -); pl. -I (Zool.) „Peşte marin cu corpul rombic, turtit lateral şi asimetric (Rhombus maximus sau maeoticus)' ORaie; turbot'): (înv.) calcân-balâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (înv.) balâc sec. XIX/2 REG. (N.E. Munt.) (HEM 2376); (înv.) calcâm-balâc 1884-1885 REG. (S. Mold., Dobr.) (H); calcan sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (H), DOC. sec. XX (Kâszoni 280, ATL. ZOOL. 127), LIT., REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (Ţurlan 56). - Din tc. kalkan (baligi) „idem" (bahk „peşte"). (Var. balâc - prin condensare în limba română.) - Cf. bg., rus. kalkan, ngr. Kalmvi, magh. kalkan baluk, cf. şi rus. balyk\> rom. înv. balâc „cea mai bună conservă de nisetru": DA). - V. calcan1. CALDARÂM s.n. (lit.; 1715 -); pl. -uri. (Constr.) „Pavaj (executat cu bolovani, cuburi etc. de piatră sau, în trecut, cu bucăţi de lemn aşezate pe un pat de nisip); drum pavat sau (p. ext.) asfaltat" ^Pavage, pavé; route pavée ou asphaltée'): caldarâm 1715 CRON. (ŞIO); REG. sec. XIX/2 (H, DA), DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX (DIB 1960, p. 273, EM 19/1992, p. 4); (reg.) caldarâm, caldarâm sec. XIX/2-XX/1 LIT., DICŢ. (DA); (reg.) caldarâm 1839 VALIAN; LIT. sec. XX/l (Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 115), DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din tc. kaldirim „idem". (Var. caldarâm - p. asim.) - Cf. bg. kaidărăm, ngr. KaXSipipi, ser. kaldrma, alb. kalldrëm, a rom. căldărîme, căldărmă. - V. caldarâmgiu, chesmea-caldarâm. - Der.: (înv., rar) caldărâmâr s.m. = caldarâmgiLr. 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) caIdărâmăvt. „A pava": 1839 VALIAN. CALDARÂMGÎU s.m. (înv.; 1839 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Prof.) „Muncitor specializat în construirea caldarâmurilor; pavagiu, caldarâmar, pietrar" ('Paveur'): caldărâmgiu 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; caldărămgiu miji. sec. XIX LrT. (DA); caldârâmgiu 1870 COSTINESCU; căldărâmgiu sec. XIX/2-XX/1 LIT., DICŢ. (DA); caldarâmgiu sec. XIX/2-XX DICŢ. - Din tc. kaldirimci „idem". - Cf. ser. kaidrmdzija, alb. kalldrëmxhi. - V. caldarâm. CALÉM s.n. (înv.; ante 1703 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Admin.) „Birou, cancelarie, departament, ofipu administrativ; funcţie, post în administraţie" ÇBureau, office d'administrationO: ante 1703 DICŢ. (TDRG2); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2 (Gheţie 175, DA). 2. (P. ext.) Admin.) „Administraţie" ('Administration'): 1803 DOC. (ŞIO). 3. „Bucată, piesă, exemplar" CUnité, exemplaire, pièce7): 1792 DOC. (ŞIO). 144 - Din tc. kalem „idem (1, 3)" şi „creion, condei, pensulă" ('crayon; pinceau7). - Cf. bg., ser. ka/em, ngr. koM/j.1, alb. kaiém, arom. ca/éme (şi „condei, creion, pensulă"). - V. calemcheriu, calemgiu, caiemie, cârcbeş-caiem. CALEMBÉC subst. sg. (înv., rar; sec. XIX/2). (Bot.) „Lemnul negru, plăcut mirositor al unui arbore exotic originar din India (AquHaria L.), folosit ca materie odorantă şi pentru confecţionarea mătăniilor" CBois d'aloès, calombac7): 1865 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. kalembek „idem". —Cf. ngr. Kcde/J7réia. CALEMCHERIU.s.n. (înv., rar; 1823 - sf. sec. XIX); pl. -uri, ace. şi caiemchériu. (Vestim.) „Imprimeu, model, desen pictat pe o ţesătură; stofă fină decorată cu modele pictate în diferite culori, ţesătură pictată (cu pensula)" OEmpreinte, modelé sur une étoffe; étoffe fine peinte [avec le pinceau]7): 1823 DOC. (DOC. EC. I 282; în der. catemchergiü)) LIT., IST. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) kalemkâri „idem" (literal: „ornament decorativ; [obiect, lucru, desen etc.] pictat cu pensula"). - Cf. ser. kaiemearka, arom. caiimkéra, caiimkére, căiimcheâre, câiimkére „năframă". - V. caiem. - Der.: (înv., rar) caiemchergfu s.m. „Meşter care ornamenta ţesăturile cu modele pictate cu ajutorul unor calupuri (1)": 1823 DOC. (DOC. EC. I 282). CALEMGÎU s.m. (înv.; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -ii. 1. (Admin.) „Funcţionar de cancelarie, logofăt; copist, secretar (inclusiv al unei bresle); contabil (la vistierie)" (Tonctionnaire de chancellerie, copiste, secrétaire7): calemgiu sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, Furnică 314, DIB 19.60, p. 260); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 197), UT. sec. XIX (ŞIO, DA, ILRL 543, 556, Gheţie 141); calengiu sec. XIX/l DOC. (DA); calmegiu sec. XIX/2 IST. (Aricescu 1373). 2. (Fig.) „Scriitor; stilist" ('Écrivain; stvliste7): calemgiu miji. sec. XIX LIT. (DA); IST. sec. XX/l. - Din tc. kalemei „idem (1)". (Var. calmegiu- prin metateză.) - V. calem. CALEMIÉ s.f. (înv., rar; 1813); pl. -e/e] pron. -mi-e. (Fin.) „Taxă specială care constituia venitul unei cancelarii, al unui birou administrativ" (Taxe, revenu, droit de chancellerie7): 1813 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) kalemiye „idem". -V. caiem. CALEVI subst. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Vestim.) „Turban de gală, foarte înalt, purtat de viziri (1)" (Turban de cérémonie7): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) kalèvi „idem". CÂLFĂ s.f. (ist.; 1620 ->); pl. -e şi (înv., rar) căifi. (Prof.) „(în sistemul de pregătire profesională din trecut) Lucrător calificat (într-o meserie industrială sau comercială) după o perioadă de ucenicie (numită cirac/âc [2])" ^Compagnon 145 l'ouvrier] qarçon-ouvrier, commis [marchand]'): calfă 1620, 1627, 1781, 1826 DOC. (TDRG2, DRH B XXI 364 Furnică 117, DOC. EC. I 374); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVII—XIX/1, IST., POP.' REG. sec. XIX/2 (DA, Aricescu I 274), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (Munt.) calf (s m ) sec. XX/l REG. (ALRM SN I [325]); (Munt.) călfâr (s.m., pl. -/) sec. XX/l POP. (GL. ARG.). - Din te. kalfa (acc. şi kà/fa, v. TS) „idem". (Var. calf-sg. refăcut din pl. călff, călfâr- fals der. cu suf. -ar, adăugat analogic pentru realizarea concordanţei de gen. - Modul de formare a der! calfaglc este dubios; acesta pare să reproducă mai degrabă un etimon tc. *kalfagik, der. dimin. [cu suf. -ctk, de la kalfa] pe care nu l-am găsit atestat.) - Cf. bg., ser. kalfa, ngr. KccXqûg, mXcpccç, alb. kâllfë, arom. calfă, cîlfă. -V. maden-calfa. - Der.: (Dim.; lit.) călfuţă s.f.; şi (P. anal.) Tehn.; lit.) „Bătătoare (în tipografie)": 1906 DOC. (DA, s.v. bătătoare)) DOC., DICŢ. sec. XX (CV 11-12/1950, p. 37, DS); (înv., E. Munt.) calfagic s.n. „Bucată de lemn folosită pentru uscarea firelor textile vopsite; bătătoare, bătător, mai (?)": 1893 DDRF; (înv., rar) călffe s.f. „Starea (socială şi profesională) de calfă": miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Comp.: (Lit., rar; fig.) vlcecălfăs.f. „Om de încredere, mâna dreaptă a cuiva": sec. XX/2 LIT. (P. Săicudeanu, Cina cea de taină, Bucureşti, 1984, p. 282). -Antrop. Calfă, Calfa (DNFR). CALPVĂ adj. (lit., azi rar; 1784 ->); pl. -i,-e. 1. (Fin.; lit.) „(Mai ales [iar astăzi numai] despre monede sau bancnote) Fals, falsificat" (ŢEn parlant surtout des monnaies] Faux, falsifié'): 1784 DOC. (ŞIO; în adv. calp)) 1825 DOC. (Iorga, S.N. 193); LIT., POP. sec. XIX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 34/1992, p. 3). 2. (înv.) „Fals, prefăcut" (Taux, hypocrite'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. kalp „idem (1, 2)". - Cf. bg., ser. kalp, ngr. alb. kallp, arom. câlpu. - Conversiune: (înv., rar) calp? adv. „Prin falsificare, prin fraudă, în mod fraudulos": 1784 DOC. (ŞIO). CALPAC s.n. (înv.; 1822 - sec. XX/l); pl. -e. 1. (Vestim.) „Căciulă înaltă, sferică sau cilindrică, confecţionată din piele neagră sau din stofă şi tivită cu blană (purtată de către domnitor şi boierii de rang superior, iar mai târziu de către orăşeni şi negustori)" CColback, haut bonnet en cuir noir ou d'étoffe, garni de fourrure [porté par le voïvode et les boyards roumains, puis par les citadins et les commerçants]'): calpac 1822 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1; calpăcă (s.f.) sec. XIX/2 LIT. (DA). 2. (Fig.) rar) „Boier care purta calpac (1)" ('Boyard portant ce bonnef): calpac miji. sec. XIX LIT. (DA). - Din tc. kalpak „idem (1)". (Var. caipacă-sg. refăcut din pl.) - Cf. bg., ser., mac. kalpak, ngr. tay.lm.Ki, magh. kalpak, kalpag, arom. călpăke-, cf. şi germ. Kalpak, fr. co/back, rus. kalpak, kolpak. - V. caipacciu, samur-calpac. CALPACCÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l - sec. XIX/2); pl. -ii. (Prof., Com.) „Meşteşugar care confecţiona (şi vindea) calpace (1)" ('Fabricant [et vendeur] de colbacks'): sec. XVIII/1 DOC. (Iordache 118); DOC. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. kalpakçi „idem". - Cf. bg., scr. kalpakdja. - V. calpac. 146 CALPAZÂN s.m. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 -); pl. -i. (Dobr.) 1. (înv.) „Cal moale (= care nu vrea să tragă, leneş, înşelător)" ('Cheval mollasse, paresseux7): 1884-1885 REG. (H; cf. DA). 2. (Reg.) „Om gras, mătăhălos" ('Homme gras7): sec. XX/2 REG. (LR 6/1966, p. 582). - Din te. kalpazan „impostor, înşelător, perfid, viclean; (dial.) greoi, leneş" ('imposteur, trompeur, fourbe; paresseux7) (p. spec.) şi „falsificator de bani" (Yaux-monnayeur7). - Cf. ngr. KcdnovÇôviiç, kc/XkovÇô.voç (> rom. înv. calpuzan,-a s.m. şi f., adj. „falsificator de monede; [om] înşelător, şarlatan, ticălos, impostor" [cu der. ca/puzănie s.f. „falsificare de bani", calpuzani vi. „a bate bani falşi77]: 1646 DOC. [ŞIO, DA]; UT. sec. XIX, REG. sec. XX/l [DA]), ngr. KalnovÇav/jKi (> rom. înv. ca/puzaniic, calpuzanlâc s.n. „falsificare de monede; înşelătorie, şarlatanie": sec. XIX/2 LIT., DICŢ.’[DA]), bg. kalpazânln, ser. kalpozan, alb. kallpazân, arom. călpăzân (< tc. kalpazan), bg. kalpazanlăk (< te. kaipazanhk). CALUP s.n., s.m. (lit.; 1792 -); pl. (s.n.) -uri, (rar, s.m.) -i. 1. S.n. (Tehn.; pop.; şi fig.) „Calapod, tipar, model, formă (în cărămidărie, cizmărie, olărit, metalurgie, imprimerie de ţesături, artă culinară etc.)" OForme, moule, matrice7): (înv. şi reg., Munt., Dobr.) calap 1792, 1823 DOC. (ŞIO, DOC. EC. I 282); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, REG. sec. XX/l (ALR SN II [516]), DICŢ. sec. XIX-XX; calup 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 19, 78); POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX, REG. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [516, 519], ŞEZ. XX 15), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) calop sec. XX/l REG. (ALR SN II [519]). # Loc. vb.: (Pop., azi rar) A-ipune (sau a-i trage) cuiva calupul sau A pune pe cineva în calup = „A trage pe cineva pe sfoară, a păcăli": 1857 POLIZU; LIT., DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Pop., azi rar) A mânca (sau a înghiţi) calupul = „A înghiţi găluşca, a se lăsa păcălit": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n., (rar) s.m. (Ut.) „Bucată (de brânză, de halva, de salam etc., azi mai ales de săpun) de forma tiparului în care a fost turnată" CPain, brique [de fromage, de savon, etc.]7): (înv., Munt.) calâ'p 1798 DOC. (DA); 1839 VALIAN; UT. sec. XIX/2; (înv.) calâp 1802 DOC. (Furnica 213); (reg., Olt.) cajlâ'p miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 62); calup 1810 DOC. (ŞIO); DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 22/1992, p. 4, 42/1992, p. 9). 3. S.n. (Panal:, Constr.; pop.) „Bucată paralelipipedică de piatră, de beton sau de lemn, care serveşte Ia executarea unor pavaje; piatră cubică" ('Pavé'): calup 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. 4. S.n. (P. anal:, pop., rar) „Cartuş de ţigări" ('Carton de cigarettes7): calüp sec. XX/2 LIT. 5. S.n. (P. ana!:, Constr.; înv., rar) „Capitel, başlic (2), papuc (II)’ ('Chapiteau7): calüp 1898 REG. (DA). 6. S.n. (Pext:, înv., rar) „Ciob, bucată de ceramică în patru colţuri (întrebuinţat într-un joc de copii)" (Tesson [employé dans un jeu d'enfants]7): calüp sf. sec. XIX-sec. XX/l DICŢ. (DA). 7. S.n. (Fig:, lit., rar) „Fragment dintr-o emisiune de radio sau de televiziune, cuprinzând secvenţe de acelaşi tip, respectiv dintr-un anumit domeniu (de exemplu ştiri, anunţuri publicitare sau piese muzicale)" ^Fragment d'une émission de radio ou de télévision, comprenant des séquences de la même sorte'): calüp sec. XX/2 DOC. (înregistrat de autor, în 1992, pe programul 1 al Televiziunii Române: „urmează un ultim caiup de clipuri muzica/d1). - Din tc. kalip, (înv. şi dial.) kalup „idem (1, 2)" şi „vicleşug, şiretlic" Cfourberie, ^ruse7) (de unde sensul fig. din loc. vb. rom.; cf. tc. kalip etmek „a păcăli, a trage pe sfoară" [etmek 147 a face"]; loc. vb. cu a mânca şl a trage ex istă şi în arom., ceea ce înseamnă, probabil, că sunt calcuri frazeologice după expresii turceşti cu structură identică). (Var. caj/âp - poate prin contaminare cu căşar„calup (1) pentru caş") - Cf. bg. kalăp, kalúp, ser. kà/up, ngr. Kaloüm, alb. kallëp, arom. căliipe, megl. kaiop. - V. ca/upciu. CALUPCÍU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ii. „Om şiret2, viclean, înşelător; trişor, şarlatan" CHomme rusé, trompeur; imposteur, charlatan7): calâpdu, calupciu 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. kahpçi, (înv. şi dial.) kalupcï„idem". - Cf. arom. călupci - V. calup. CAMBÚR,-Á adj. (înv., rar; 1501); pl. -î,-e. „Cocoşat" CBossu, gibbeux7): 1501 DOC. (Bogdan 138; în antrop. Cambut). - Din tc. kambur „idem" (v. Suciu 36). - Cf. ngr. Ka[inoùpriç. - Antrop. Cambur (1501, Bogdan 138), Camburu (EM 3/1992, p. 4), Cambureanu, top. Camburul (DHFR). CANALE s.f. pl. (lit.; 1884 -). (Bot.) „Plantă erbacee cu flori albe, roşii sau pestriţe, cultivată ca plantă ornamentală (Impatiens balsamina sau Balsamina hortensis); copăcei, balsamine, bucuria-casei, nacâturi, papucul-domnişoarei (2) (v. s.v. papuc)" ('Balsamine des jardins7): canále 1884-1885 REG. (Munt.) (H); DOC., DICŢ. sec. XX (DA, FLORA ROM. 336); (înv., Olt.) caná-giugiúc, caná-giugiúc (s.m. sg.; pl. -/) 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kmaçiçegi „idem" (TS, v. SCL 5/1985, p.408, Drimba 108; gigek „floare77); var. canale este pl. unei forme cană, detaşată prin condensare din etimon. (Var. canale, cana-giugiuc- p. asim.) (După DA, cf. bg. kanela „scorţişoară"; ŞIO nu înregistrează cuvântul, iar alte DICŢ. [CADE, DM, DEX] îl dau fără etimologie sau îl consideră cu etimologia necunoscută; după CDER, s.v. cana, „canale «balsamină de cultură» pare a fi pl. de la acelaşi cuvânt oriental [= turcesc, n.n.] kmd' de la care ar proveni, în opinia autorului, rom. cana „colorant vegetal extras din frunzele plantei Lavsonia inermis, căneală"; acesta are însă la bază, probabil, nu tc. kmat înv. hma „idem" [< ar. hinnă\, ci bg. kana, kăna.) - V. cânâglc, cicic. - Der.: (Dim.; reg.) cana/Liţes.f. pl.: 1903 TDRG; DOC. sec. XX/l. CAÑARÁ s.f. (reg.; 1715 -); pl. -le. 1. (Entop.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Stâncă, loc sau colţ stâncos, stană de piatră, bloc mare de piatră (în munţi sau în apa mării); carieră de piatră; {p. ext.) vale abruptă şi stâncoasă" ('Rocher, écueil; carrière [de pierre]7): cariará 1715 CRON. (ŞIO); LIT., POP. (Mold.) sec XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX (H, ALR SN III [814], SDLR, GL. DOBR.). 2. (Entop.; Mold.) „Păşune grasă (unde sunt duse la păscut vitele destinate abatorului), loc de păşunat unde sunt strânse oile slabe şi bătrâne în vederea îngrăşării; zalhana (6Ţ OPré d7embouchure, gras pâturage7): cariará sf. sec. XIX REG. (TDRG); REG. sec. XX/l (Porucic 51, Rotaru 9), DICŢ. sec. XX. 3. (Mold.) „Oaie bătrână şi slabă" ('Brebis vieille et efflanquée7): cañará, 148 cănărâ 1903 TDRG; REG. sec. XX (GL. REG.). 4. (V. Munt.; adesea adverbial, repetat, la pl.) „Turmă, cârd de animale" (Troupeau.de bestiaux'): canarâ 1939 SDLR; 1967 REG. (GL. ARG.). 5. (P. ext.) Munt, Olt.; uneori adverbial, repetat, la pl.) „Grup, ceată de oameni" fGroupe, bande, foule de gens7): canară 1884-1885 REG! (H); POP. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (SDLR, GL. ARG.). - Din te. kanara, (dial.) kanare (dial.) „idem (1)" şi „animal slab, plăpând" Oanimal chétif, efflanqué') (de. unde, p. speç., sensul 3), „animal înfometat, lacom, care nu se satură niciodată; câine vagabond" Oanimal affamé, gourmand; chien vagabond') (Der. S.), (lit.) „abator" ('abattoire') (de unde sensurile 2 şi 4, probabil prin condensare din sintagme tc. precum kanara hayvanlari otlagi,,păşune pentru vitele destinate abatorului", kanara otlagi,,păşune pentru vitele slabe", kanara sürüsü „turmă de vite slabe sau destinate abatorului"; hayvan „vită, animal",^ otlak„păşune", sürü „turmă"); cu sensul 1, poate şi din bg. kanara „idem (1)" (v. Suciu 37-38, 140). - Cf. şi ser. kanare „abator", arom. cănără „turmă de oi aduse pentru a paşte în apropierea satului, fiind destinate.hranei localnicilor" (DDA). -Top. Canara (localitate şi carieră de piatră în Dobr.; DA). CANÂT s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. (1, 2) -uri, (3) -e. 1. (Constr.; lit.) „Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită o uşă, o poartă, o fereastră etc.; oblon, aripă" (Vantail, battant d'une porte, d'une fenêtre, etc.'): canât sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 («Pentru patrie», 11/1987, p. 14); (reg., Dobr.) canada (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2,:{P. ext:, Constr.; înv., rar) „Toc de uşă, pervaz (2)' ('Huisserie'): canat sf. sec. XIX REG., POP. (DA); DICŢ. sec. XX. 3. (Lit., rar) „Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul.spinării" CChacune des deux parties d'une peau d'animal coupée en deux, au long de l'échine'): canat 1958 DM; (numai în) DICŢ. sec. XX/2. 4. (Tehn.; reg., Dobr., S. şi E.-Munt.) „Aripa vârşei, bucată de plasă întinsă înaintea gurii vintirului (v. s.v.)" 0Aile d'un instrument de pêcheO: canât 1979 REG. (Ţurlan 51). 5. (Agric., Constr.; reg., Dobr., E. Munt.) „Parte laterală, aripă, margine, capăt al unui coteţ" CPartie latérale, aile d'un poulailler'): canât 1979 REG. (Ţurlan 51). - Din tc. kanat, (înv.) kanad „idem (1)" şi (dial.) „piele groasă tăbăcită, talpă" (Der. S.), (lit.) „aripă; fiecare dintre jumătăţile unui lucru format din două părţi egale; parte laterală, margine" Ccuir épais, semelle; aile; mojtié d'une chose à deux parties égales; partie latérale, marge') (de unde, p. spec., sensurile 3, 4 şi 5). (Var. canada - probabil sg. refăcut din pl. canade[< sg. *canad\.) - Cf. bg., alb. kanat, ser. kànat, ngr. kovô.ti, arom. că nat, cănâtă. - Der.: (Reg., S. Mold.) canatlâcuri s.n. pl. „Felurite obiecte de-ale casei": 1939 REG. (Coman, GL.). GÂNGE s.f. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. căngi. 1. (Tehn., Nav.; lit.) „Prăjină lungă de lemn, având la vârf un cârlig de fier, utilizată de obicei pentru a apropia sau a îndepărta ambarcaţia proprie de o altă ambarcaţie sau de mal ori pentru a prinde de departe, a pescui din apă, a smulge din pământ sau a îndepărta diverse obiecte" ^Gaffe, crochet, grappin7): cange 1715 CRÔN. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. (Ban.) 149 sec. XX/l (DA) LIT., DICŢ., DOC. sec. XIX-XX (EM 22/1992, p. 29); (înv.) cânce înc. sec! XVIII CRON. (DA); (înv., rar) gânce 1870 COSTINESCU; (reg., Ban., Olt., Transllv.) căngie (pron. -gi-e; pl. căngii) sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. sec. XX/l (DA, ALR SN II [617]); (reg.) ciocâncă sec. XX/l REG. (DA). 2. (P. anat ■ Zool., Anat.; reg., Mold.; şi flg.) „Gheară (de pasăre răpitoare)" CSerre, griffe [des oiseaux de proie]'): cange 1868 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; (înv.) cânce sec. XIX/2 POP., REG. (ŞIO, DA); câmcă 1924 REG. (ŞEZ. XX 15). # Loc. vb.: (înv.) A pune cangea pe cineva sau (reg., Mold.) A prinde pe cineva în camcă = „A pune gheara pe cineva, a-l lua în stăpânire": cange 1875 LIT. (DA); câmcă sec. XX/l REG. (DA). 3. (P. spec.) Tehn.; înv., N. Mold.) „Cârligul cântarului (2), cinghet (1Ţ fCrochet de balance7): cânce sf. sec. XIX REG. (ŞIO, DA). 4. (Tehn.; înv., N.E. Munt.) „Cârlig special folosit de croitori" OCrochet de tailleur'): cânge sec. XIX/2 REG., POP. (DA). 5. (P. anat.) reg., Munt.) „Ac de păr" OÉpingle à cheveux7): cângă sec. XX/l REG. (DA, SDLR). 6. (P. anat.) reg., Mold.) „Cleşte de lemn" OPince en bois7): câmcă sec. XX/l REG. (DA). 7. (P. anat:, reg., Mold.) „Rădăcină adventivă de porumb" CRacine adventive du maïs'): gânce 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. kanca (acc. kânca, v. TS), (înv. şi dial.) ganca „idem (1, 4)"; în Ban., Transilv. -probabil (şi) din ser. kândza „cârlig; gheară"; loc. vb. a pune cangea pe cineva - probabil calc frazeologic după tc. kancayi takmak „idem" (takmak „a pune"). (Var. cangă, camcă - sg. refăcute din pl.; ciocancă - prin contaminare cu cioc, cioacă sau compus tautologic; căngie-poate sub influenţa ser. kândzija „codirişte, bici".) - Cf. şi ngr. mvrÇa, mvrÇoç, }6.vrÇoç (> rom. înv., Olt. gănţă = cange (4)\ sec. XIX/2 REG. [DA]), bg. kănga, alb. kânxhë, magh. găncsa, arom. cange, yange, megl. kânge. - Der.: (înv., rar) cângérs.m. „Pompier înzestrat cu o cange (1)": 1827 DOC. (DA); (Pop.) căngiuft,-ăadj. „Cu vârful în formă de cange (1)": 1875 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Comp.: (Bot.; înv., Mold.) căngea-păsăriis.f. „Denumire populară a plantei Arthrotobium scorpioidesr, unghia-găii (Astragatusgtycyphy//osJ'\ sf. sec. XIX DOC. (DA); DICŢ sec. XX/l. -Antrop. Camcă, Cangea (DNFR). CANONAME s.f. (înv., rar; 1795); pl. -e/e. (Jur.) „Cod de legi, codice, codex (musulman)" CLivre de lois, code [musulman]7): 1795 DOC. (ŞIO). - Din tc. kanunname „idem" (sub influenţa rom. canon „lege, pravilă" < v. si.). - Cf. ser. kanunàma, magh. kanon-name. - V. namea. CANTARAGIU s.m. (lit., azi rar; 1630 ->); pl. -ii. (Prof.) „Salariat (la vamă, la gară, la un târg, la o întreprindere etc.) care are ca sarcină cântărirea mărfurilor, bagajelor, produselor etc." fPeseur officiel, homme préposé au pesage7): cantaragiu 1630 DOC. (DRH. B XXIII 230); DOC. sec. XVII-XX (ŞIO, DA, Furnică 420, F 38/1989, p. 17), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) cantaragiu 1893 DDRF; 1900 POP. (DA). - Din tc. kantarci „idem" (adaptat după var. -agiu a suf. rom. -giu). (Var. cantaragiu -după cântar, v. s.v.) - Cf. ser. kantardzija, arom. cîndîrgi - V. cântar. - Antrop. Cantaragiu (DNFR). 150 CAPÂC s.n. (lit.-; 1693 -); pl. -eşi (rar) -uri. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Acoperitoare (din lemn, metal, plastic, stofă etc.) care se aşază deasupra unei deschizături (a unui vas, a unei cutii1 [1], a unei lăzi, a unui cufăr, a unei fântâni, a unui buzunar, a unei pipe etc.)" ('Couvercle; capuchon; cloche [à couvrir les plats]; bouchoir7): (înv. şi reg.) căpâc înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 351); REG. (Mold., Oit., N.E. Transilv.) sec. XX/1 (ALR SN II [304], ALRM SN II/III [967]); capac 1809, 1841 DOC. (DA, Kogălniceanu-Negruzzi 46, 59); DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 24/1992, p. 3), REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XX (DA, ALR SN II [304], ALRM SN II/III [967], Iordache 134); (reg., S. şi E. Transilv.) copâc sec. XX/1 REG. (ALRM SN II/III [967]). # (Ut.) Caşcaval la capac = „Caşcaval prăjit în tigaie", Ouă la capac = „Ochiuri preparate la tigaie", Friptură la capac = „Friptură gătită într-un vas acoperit": sec. XX DICŢ.; (Pop.) Vorbă fără capac = „Vorbă fără rost": sec. XX/l DOC. (DA); DICŢ. sec. XX/l. # Loc. vb.: (Lit.) A pune capac(ul) (la toate) = „A fi prea de tot, a le întrece pe toate, a depăşi limita": sec. XX/l REG. (DA); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 6); (Pop.) A-i pune cuiva capac = „A-i închide cuiva gura cu un răspuns potrivit": sf. sec. XIX POP. (DA); DICŢ. sec. XX; (Pop.) A găsi capac la toate = „A da răspunsul potrivit, a reacţiona adecvat": miji. sec. XIX LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) A pune capac la ceva = „A ascunde, a acoperi": 1821 CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX. 2. (Vestim.; înv.) „Partea răsfrântă a mânecii (unei haine); porţiune triunghiulară pe care o forma odinioară partea din faţă a pantalonilor, având, în loc de prohab, două deschizături laterale care se încheiau la brâu" fRevers de manche, retroussis, parement [aux manches d'un habit]; braguette, partie triangulaire du pantalon d'autrefois, attachée au bout-de-chausses par ses deux angles supérieurs'): capâc 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII, UT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR). 3. (Vestim.; reg., Munt., Olt., Mold.) „Calotă (a pălăriei); {p. ext.) cozoroc" CCalotte [d'un chapeau]; visière'): capâc sec. XX/1 REG. (ALRM SN II/III [982, 983]). 4. (P. anal.) reg., Mold., Olt., E. Munt.; la pl.) „Ochelari de cal (la căpeţea)" ^Oeillères [du cheval]7): capâc sec. XX/1 REG. (ALR SN II [292]); REG. sec. XX (GL. REG.). 5. {P. anal.) Tehn.; reg., Dobr., E. Munt.) „Străgălie, tas (5Ţ (^Goupille [du moyeu de roue], frette [de l'essieu]'): capâc sec. XX/1 REG. (ALR SN II [351]). 6. (P. ext.) Tehn.; reg., Dobr.) „Denumirea unei unelte de pescuit (nedefinite mai de aproape); plasă la capcana dalianului (v. s.v.)" CNom d'un instrument de pêche; sorte de filet de pêche'): capâc 1909 DOC. (DA); REG. sec. XX/2 (Ţurlan 49). 7. (P. ext.) reg., Olt.) „Dop de lemn cu care se astupă vrana butoiului; cep" (Tausset, percep: capâc sec. XX REG. (Iordache 105). (Termenul a fost sau este folosit şi cu diverse alte înţelesuri metaforice sau analogice ocazionale, cum sunt cele înregistrate în SDLR, CDER: „cerc, piruetă făcută de zmeu", „pulpă de vită sau de berbec".) - Din tc. kapak „idem (1, 2)" şi „pleoapă; jumătatea unei sfere, calotă" ^paupière; calotte1) (de unde, p. spec., sensul 3), poate şi *„idem (5, 6)"; loc. vb. a pune capac la ceva şi a găsi capac (unei situaţii dificile) există şi în arom., deci ar putea fi calchiate după expresii similare turceşti; cf. tc. kapak takmak „a-i întinde cuiva o cursă" (takmak „a pune, a instala"). (Var. copac- poate prin contaminare cu comănac„capac (1) de căldare", v. LR 6/1965, p. 660.) -Cf. ser. kàpak, kâipak(> rom. reg., Ban. calpac, calpâg„capac la cazan, la pipă etc.": sec. XX/1 REG.: DA, s.v. calpac, ALRM SN II/III [967]), bg., alb .kapak, ngr. xamm, arom. căpâke, megl. kăpâk, cf. şi pol. kapak. 151 - Der • (Dim., 1) lit.) capacé!s.n.: înc. sec. XX LIT. (DA); REG. (Munt., Transilv.) sec. XX/l (DA ALR SN II [304]), LIT., DICŢ. sec. XX; (Reg., Munt.) căpăcuÎMt. [căpăcuitrăadj.], (Munt., Olt.' Mold.) căpăcivt. [căpăa%-ăadj., căpăcits.n., căpăceâ/ăs.f., căpăciturăs.f.] 1. (Munt., Olt ) A pune capacul (1) peste o deschizătură, a astupa, a acoperi". 2. (Munt., Olt.) „A reduce pe cineva la tăcere": sec. XX/2 LIT., REG. (LEX. REG. II 21). 3. (V. Munt.; în loc. vb.) A căpăd gura cuiva - a căpăd{2)\ 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (Mold.) „(Despre albine) A astupa celulele unui fagure": 1961 REG. (GL. REG.). -Antrop. Capac{DNFR). CAPAM s.f. (înv.; 1852 - sec. XX/l); pl. -le. 1. (Alim.) „Mâncare înăbuşită gătită din carne (de miel sau de pasăre) cu sos alb şi cu stafide" ORagoût de viande à l'étuvée'): 1852 LIT. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Vestim.; rar) „Costum de haine, complet" OComplet, vêtement complet'): 1870 DOC. (ŞIO). - Din te. kapama „idem (1, 2)" (TS). - Cf. ser., alb. kapama, ngr. Kanauù.ç, arom. căpămă „idem (1)". CAPÂN1 s.n. (înv.; 1775 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Com.) „Magazie (de aprovizionare), depozit de mărfuri alimentare, (mai ales) depozitul central de alimente al Imperiului Otoman; (fig., cu referire la ţările române) grânar (al Imperiului Otoman)" CMagasin [d'approvisionnement], dépôt de denrées, [surtout] le dépôt central de denrées de l'Empire Ottoman; [en parlant des Pays Roumains] grenier [de l'Empire Ottoman]'): caban 1775 DOC. (Furnică 34); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; capân cca 1800 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2 (Aricescu 1127), DOC., LIT. sec. XIX. - Din te. (înv.) kapan, kabban „idem" (ŞIO, Redhouse). - V. capan-em'mi, capanllu, capan-naip. CAPÂN-EMINÎ s.m. (înv., rar; 1859 - sec. XX/1); pl. ? 1. (Admin.) „Inspector al capanului1, funcţionar care avea sarcina de a supraveghea magazia centrală de mărfuri alimentare a Imperiului Otoman, precum şi activitatea capanliilor (v. s.v..)" (Inspecteur du dépôt central de denrées de l'Empire Ottoman'): capân-emini 1859 IST. (ŞIO). 2. (P. gener. şi p. et. pop., după cap) „Om influent, şef, superior, cap" ('Chef, supérieur'): capân (pl. -/) înc. sec. XX POP. (DA). - Din tc. kapan emini „idem (1)". (Var. capan- prin condensare pe teren românesc.) - V. capan1, emin. -Antrop. Capanu, Căpănescu(DNFR). CAPÂNGE s.f. (înv., rar; 1696 - sec. XX/l); pl. capange; acc. probabil şi capangé. 1. „Capcană, cursă (mai ales pentru păsări); trapă" (Trappe, piège, trébuchet'): capânge 1696 DOC. (TDRG2); 1838 LIT. (ŞIO); capângă sec. XIX/2 - XX/l DICŢ. (LM, CIHAC II 556, DDRF, SDLR); capangeă (SDEM). 2. (Mai ales la pl.) „Cătuşă, fiare" ^Chaînes, menotte'): capângă 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kapanca „idem (1)" şi (dial.) „menghină" (Der. S.), probabil şi *„idem (2)". (Var. capangă- sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. kapance, ngr. Kanăvxţa. 152 CAPANLÎU s.m. (înv.; 1778 - sec. XIX/2); pl. -ii. (Com.; uneori atributiv, pe lângă termeni ca negustor, turc etc.) „Negustor turc care achiziţiona (din ţările române) alimente pentru depozitul central al Imperiului Otoman" ('Commerçant turc chargé de l'acquisition des denrées pour le dépôt central de l'Empire'): capanliu 1783 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2; capanlâu 1778, 1827 DOC. (TDRG2, Furnică 364); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; capanlâu 1827 DOC. (Furnică 364); cabanlâu 1805 DOC. (ŞIO, DA). - Din te. (înv.) kapanlï, kabbanlï „idem". - V. capati. CAPAN-NAÎP s.m. (înv., rar; 1859); pl. -i. „Intendent al capanului1 (= depozitului alimentar central) otoman" intendant du dépôt de denrées de l'Empire Ottoman'): 1859 IST. (ŞIO). - Din te. (înv.) kapan naibi „idem". - V. capati, naip. CAPASĂZ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -i. „Persoană fără ocupaţie şi fără domiciliu fix, vagabond, haimana (1Ţ ('Vagabond'): capasaz sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; capâsâz 1810 DOC. (TDRG). - Din tc. kapisiz „idem" (literal: „fără slujbă, şomer"). (Var. capasâz- p. asim.) - Cf. bg. kapăsăz, a rom. capisîz. -V. capigiu, capioidaş. CAPICULÎ adj. invar. (înv., rar; 1761). (Vestim.; în sintagma) Haiaii capicuii - „Ha/aii (v. s.v.) soldăţesc, mai grosolan (din care se confecţionau uniforme pentru oastea otomană permanentă)" CÉtoffe soldatesque [pour les uniformes de l'armée ottomane régulière]'): 1761 DOC. (ŞIO, DA, s.v. haialiü). - Din tc. (înv.) kapïkulï, kapïkulu „oastea otomană permanentă (aflată la dispoziţia sultanului)" (Tannée ottomane permanente7); sintagma reproduce, cu elementele inversate (conform topicii româneşti), tc. (înv.) kapïkuiï haiaiïsï „ţesătură subţire pentru oastea permanentă". CAPIGI-BÂŞĂ s.m. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -i, scris şi capigibaşă. (Admin., Mil.) 1. „Căpetenie a unei cete de (150 de) capigii, căpitan de capigii (v. s.v.), având atribuţii (similare cu cele ale şambelanilor) pe linia serviciului interior din seraiul (1) sultanului sau al marelui vizir (adesea fiind trimis în ţările române cu diverse însărcinări, mai ales să-l mazilească ori să-l instaleze pe domnitor); baş-capigiU' ^Chambellan du sultan, capitaine d'un groupe d'huissiers du Sérail'). 2. (P. ext.) „Căpetenie a tuturor capigiilor (v. 5.i/.), mare şambelan la curtea sultanului; baş-capigi-baf OGrand chambellan du sultan, chef de tous les huissiers du Sérail'): (înv.) capigi-başâ sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DA, CM I 351, II 15, 319); (înv.) capigi-băşă sf. sec. XVII CRON. (CM I 199, 550, II15); (înv.) capegi-başâ sf. sec. XVII CRON. (CM I 218); CRON. sec. XVIII; (înv.) capegi-bâş înc. sec. XVIII CRON. (DA); (înv.) capegi-bâşă, capigi-bâş, capigiu-başa, capigiu-bâşă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 490, 550, II115, 154); (înv.) capugi- 153 bâş sec. XIX/2 LIT. (DA); capugi-başă sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); IST., LIT. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 5, 329, MDD). (Atestările nu pot fi decât rareori distribuite pe cele două sensuri.) - Din tc. kapici başi, (înv.) kapugî basï, kapugî basa „idem (1)". - Cf. ser. kapîdzi-bâsa, kapùdzibasa, ngr. KcmovrÇi/jnaoug, magh. kapucsi (kapicsi) basa. - V. baş-capigi-baş, baş-capigiu, capigiu. CAPIGILÂR-CHEHAIASÎ s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin., Mii.) „Intendentul general al corpului de capigii (v. s.v.) de la curtea sultanului şi a marelui vizir, cel mai de frunte dintre capigi-başi (1)" Çlntendant général du corps des huissiers du Sérail'): capigilâr-chihaiasî, capigilâr-chehaiasî sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II149); CRON. sec. XVIII; capegilâr-chihaiesi, capigilâr-chihâie, capegilăr-chihâie, capigelar-chehaiesi, capâgilar-chehaiasi sec. XVIII CRON. (ŞIO, DA, TDRG2). (Termenul este atestat şi în forma „tradusă" chehaiaua capigiiior. miji. sec. XIX IST. [TDRG2].) - Din tc. kapicilar kihayasi, (înv.) kapugïlar kihayasï, *kapïgïïar kehayasî „idem". - Cf. magh. kapucsUâr kihâja, kapicsiter kihaja, kapicsilar tihâja. - V. capigiu, chehaia. CAPIGÎU s.m. (înv.; sec. XVII/l - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Admin., Mii.) „Fiecare dintre cei circa opt sute de uşieri şi străjeri care formau un corp special organizat milităreşte, având ca atribuţii principale paza şi menţinerea ordinii în incinta palatului sultanului şi al marelui vizir, introducerea ambasadorilor şi solilor la audienţe etc. (adesea fiind trimişi în ţările române, uneori sub comanda unui capigi-başă [v. s.v.], cu diferite însărcinări, mai ales pentru instalarea sau mazilirea domnitorului, chemarea acestuia la Constantinopol etc.)" CPortier, huissier du Sérail'): capigiu sec. XVII/l CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 153, 176, 351, 482, II 276); capegiu înc. sec. XVIII CRON. (DA); capiciu sec. XIX/l CRON. («Philologica», I 118); capugiu sec. XIX/2 UT., IST. (ŞIO, DA, Aricescu I 23); (rar) capâgiu (TDRG2). - Din tc. kapici, (înv.) kapugu, kapugî, kapucî „idem". - Cf. bg. kapugija, ser. kapidzija, ngr; Ka.Tu^qSeg, magh. kapucsi, kapicsi. - V. baş-capigi-baş, baş-capigiu, capigi-başă, capigiiar-chehaiasî. - Antrop. Capuciu (DNFR). CAPIOLDÂŞ s.m. (înv., rar; 1860 - sec. XX/l); pl. -r, pron. -pi-oi-. „Camarad, coleg de serviciu" OCompagnon de service, collègue, camarade^: 1860 LU. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. kapi yoldaşi „idem". - V. capasiz, capigiu, ioidaş. CAPLAGE s.f. (reg.; 1884 ->); pl. -eie. (Bot.; Munt., Olt.) „Alac (Triticum sativum speita sau Triticum monococcumŢ CÉpeautre; orge d'hiver7): caplageă 1884-1885 REG. (H, unde este definit prin „un fel de grâne care se cultivă mai mult pentru vite"); DOC. înc. sec. XX, DICŢ. sec. XX/l; (rar) căplăgie 1893 DDRF. (Forma cepiegea dată în ŞIO este suspectă, probabil o eroare de transcriere, corectată în ŞDU.) - Din tc. kaplica (dial.) „idem" (Der. S., v. SCL 1/1993, p. 59; p. asim.). (Var. căpiăgie -prin falsă derivare.) - Cf. bg. kapiăga „grăunţe folosite ca nutreţ" (considerat etimon în DA). 154 CAPLAMÂ1 s.f. sg. (pop.; sec. XIX/2 -). (Constr.; adesea adverbial, pe lângă vb. ca a bate, a aşeza, a prinde etc.) „Mod de prindere a scândurilor (la un perete exterior, la un acoperiş, la o podea etc.) astfel încât marginea (scobită sau mai subţire) a fiecărei scânduri să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm sau să se îmbuce peste marginea scândurii alăturate; mod de prindere peste un rând de scânduri a unui alt rând, astfel încât acesta să acopere locurile goale dintre scândurile din primul rând" ('Modalité de fixation des planches [d'un cloison, d'un toit, etc.] de sorte que chaque planche couvre le bord de la planche précédenteO: caplamâ sec. XIX/2 REG. (DAMÉ 95); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, CV 7/1949, p. 31), DICŢ. sec. XX (CDER, LTR2); caplâmă 1975 DEX. - Din te. kaplama „acoperire, placare, căptuşire; (obiect) placat, căptuşit; scândură subţire, placă, placaj" faction de couvrir, de plaquer, de redoubler; [chose] redoublée, plaquée; planche, plaque, placage, revêtement en placage7) (p. spec.).- Cf. bg. kaplama, ngr. KanXapâç, arom. căplăma) cf. şi arom. capladiséscu [căplădisfre s.f., căplădisit,-ă adj.] „a căptuşi" < te. kaplamak„a căptuşi, a placa" (DDA). - V. cap/amai2, CAPLAMÂ2 s.f. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -le. (Vestim.; Dobr.) „Haină lungă îmblănită, şubă" ^Pelisse fourrée'): 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). - Din tc. kaplama (dial.) „idem" (Der. S.; lit. „[obiect] căptuşit"). - Cf. arom. căplămă „manta turcească" (DDA). - V. cap/ama1. CAPLÂN1 s.m. (înv., rar; 1875); pl. -I. (Mii.) „Soldat din trupele de poliţie otomană" CSoldat turc de police'): 1875 LU. (ŞIO, DA). - Din tc. kaplan (înv.) „idem" (literal: „tigru"). - Cf. bg., alb. kaplân, ser. kâp/an, arom. cap/ăn. - V. caplan-paşă, caplan-poş. -Antrop. Cap/an, Căp/ănuş (DNFR), Căplănescu. CAPLAN-PAŞĂ s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -i. (Mii.) „Comandantul caplanilor1 (v. s.v.;)" ('Commandant des soldats turcs de police nommés caplaniy. înc. sec. XVIII CRON. (DA). - Din tc. (înv.) *kaplan pasa sau *kaplan basï „idem". - V. baş, captan, paşă. CAPLAN-POŞ s.n. (înv., rar; 1784); pl. -uri. (Vestim.) „Un fel de turban uşor, confecţionat din mătase neagră, purtat odinioară de unele categorii de militari (turci sau români), mai ales de caplani1; poş (1Ţ (Turban léger porté par certaines catégories de soldats [turcs ou roumains]'): caplan-poş, caplân 1784 DOC. (ŞIO)^ - Din tc. (înv.) kaplan posu „idem". (Var. caplan - prin condensare în limba română.) (După ŞIO - din tc. kaplan postu „piele de tigru".) - V. caplan, poş. CAPOT s.n. (înv.; 1762 - sec. XX/l); pl. -urişi capoate. (Vestim.) 1. „Un fel de manta, de palton purtat de boieri şi de militari" ('Sorte de manteau porté par les boyards et les militaires'): capot 1762 CRON. (ŞIO); DOC., CRON. sec. XVIII/2, 155 LIT sec XIX/2; capüd 1780 DOC. (Munt.) (Furnică 117); capod 1784 DOC. (ŞIO); CRON. sec.' XIX/1. 2. {P. ext.; E. Munt., Moid.) „Un fei de haină purtată de ţărani; pardesiu, palton" ('Sorte de vêtement porté par les paysans; paletot, pardessus7): capot 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX; capod 1884-1885 REG. (H). - Din te. kapot, kaput, (înv.) kapod, *kapud „manta (militară)" Cmanteau [militaire], capote7). - Cf. scr. kàpot, kàput, ngr. kcc7iozo(v), magh. kaput, arom. capot, capota, istr. kăput, cf. şi rus. kapot, fr. capot, capote (> rom. lit. capot, capôd„halat de casă [purtat mai ales de femei]": sec. XIX/2 LIT. [DA]; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX), it. cappotto, cappotta, germ. Kaput(rock). - Der.: (Dim.; înv., Mold.) capoţâis.n.; şi „Scurteică purtată de ţărănci": 1884-1885 REG. (H); (înv., rar) capoceiiu,-ie adj. „îmbrăcat cu un capot (1)": 1787 DOC. (ŞIO). CAPSIMÂL s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -/. (Prof., Fin.) „Strângător de dări, perceptor (în ţările române)" ('Percepteur d'impôts7): capsimâl, capcimâl 1806, 1818-1819 CRON. (ŞIO). - Din tc. kabzimal „idem". - Cf. arom. cabzimăl(DDA). CAPTÂN s.m. (înv., rar; 1875); pl. -i. (Mii.) „Căpitan" ('Capitaine'): 1875 LIT. (Rudow XVII 396). - Din tc. kaptan „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 19). - Cf. ngr. Kanemv, alb. kapidân, arom. căpitan, căpidăn, capidăn; cf. şi it. capitano, rus. kapitan, magh. kapităny(> rom. lit. căpitan). - V. capudan-paşa, menzii-căpitan. CAPUCHEHÂIE s.m., capuchehaiă s.f. (ist.; 1630 ->); pl. (s.m.) -ăi, (s.f.) -aie, -éie, capuchehăie. 1. (Admin.; ist.) „Reprezentant, agent diplomatic, ambasador al unei ţări, respectiv al unui suveran creştin (în special al domnitorului român) pe lângă Poartă sau pe lângă paşalele din cetăţile turceşti situate de-a lungul Dunării; chehaia (3Ţ CReprésentant diplomatique d'un prince étranger [surtout du voïvode roumain] auprès de la Porte ou près les pachas des villes turques situées au long du Danube^: (înv.) capichihaia 1630, 1786 DOC. (Bogdan 37, Furnică 136); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 473, II 16, 72, 295), DOC. sec. XVII-XVIII; (înv.) capichehaiâ 1666 LIT. (Dimitrescu 116); 1802 DOC. (Furnică 211); CRON., DOC. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 272, 478, II 173); (înv.) capichihâie sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); 1742 DOC. (REL. AGR. II 237); CRON. sec. XVII/2-XVIII; (înv.) capichehăie înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 636); CRON. sec. XVIII (ŞIO, DA, CM I 378, II 296); (înv.) capechehâie sec. XVIII/2 CRON. (DA); (înv.) capicahaiâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 378); (înv.) capuchehaiă sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA); CRON., DOC. sec. XIX/1; capuchehâie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); IST. sec. XIX/2-XX (DA, Aricescu I 274, MDD). 2. (Admin., Mil.; înv.) „Locţiitor al marelui vizir, chehaia (2), chehaia-bei, capu-chihaia-bel' ^Adjoint du grand vizir7): capichehaiâ sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DA). - Din tc. (înv.) kapï kihaya, kapu k'ahyasï, kapï k'ahyasï, *kapï kehaya(sï), *kapu kihaya(si) „idem (1, 2)". - Cf. bg. kapu-kehaja, scr. kapu-cehâja, ngr. KamK£xayiô.ç, KanovKaxayiàç magh. kapikihâja, kapukehaja. - V. baş-capichehaie, capuchehaieiâc, chehaia. 156 CAPUCHEHAIELĂC s.n. (¡st.; înc. sec. XVIII -»); pl. -uri. (Admin.) „Funcţia, titlul şi/sau postul de capuchehaie (1); reprezentanţă diplomatică (a anei ţări române) pe lângă Poartă" (Titre, fonction ou office du représentant d'un prince étranger, représentation diplomatique auprès de la Porte'): (înv.) capichehaelic înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 637); (înv.) capichihaelâc, capachehaialac, capichehaialâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA); (înv.) capuchehaialac sec. XIX/2 IST. (ŞIO); capuchehaielac sec. XX/1 IST. (DA). - Din te. (înv.) kapï kihayalïk, kapu kihayalïk, *kapï (kapu) kehayalïk „idem". - V. capuchehaie. CAPU-CHIHÂIA-BÉI s.m. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -bei. (Admin., Mil.) „Locţiitor al marelui vizir (2), chehaia-bei, chehaia (2), capuchehaie (2)' ^Adjoint, lieutenant du grand vizir'): capu-chihâia-béi, capü-chihaiebéi sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, TDRG). - Din te. (înv.) kapï kihaya bey, kapu kâhya bey „idem". - V. bei, capuchehaie. CAPUDÂN-PAŞÂ s.m. (înv.; 1627 - sf. sec. XIX); pl. ?, art. şi capudanui-paşa. (Mil.) „Comandantul flotei de război otomane, mare amiral al flotei otomane" ÇLe grand amiral, commandant en chef de la flotte turque'): capitân-paşâ 1627 DOC. (DRH. B XXI 387); sec. XVIII/1 CRON. (CM II 219); capetân-paşâ înc. sec. XVIII CRON. (CM II 219); CRON. sec. XVIII; capudân-paşă înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; căpitân-paşă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2; căpitân-başâ 1874 IST. (Aricescu 1181). - Din tc. (înv.) kapudan pasa, kaputan basa, kapïtan pasa, kapitan pasa (lit. mod., ist. kaptanpaşa) „idem". (Var. căpitan-paşa [sau -başa] - după căpitan [< it., rus., magh.]) -Cf. ser. kapùdanpasa, ngr. kcctietcovtccxgo.q magh. kapitân pasa, kapidan pasa, kapetăn pasa, kaputân pasa. - V. captan, paşă. CAPÛ-OLÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -i. (Admin.) „Mesager, curier al unei ambasade străine din Constantinopol (în special al reprezentanţei uneia dintre ţările române), folosit, printre altele, pentru a anunţa în ţară numirea de către Poartă a unui nou domnitor (fanariot) şi pentru a pregăti sosirea acestuia" ('Messager, commissionnaire d'une ambassade étrangère de Constantinople [surtout^ de Ja représentance d'un des Pays Roumains]'): capi-olân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); capü-olân sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu 1122). - Din tc. kapioglani, (înv.) kapu oylanï „idem". - Cf. scr. kapuogian. CARABÂŞ,-Ă s.m., adj. (reg.; 1884 -); pl. -i,-e. (Zool.) 1. S.m., adj. (Munt., Olt., S. Transilv.) „(Oaie sau berbec) cu capul şi/sau botul (şi picioarele) negre" ('[Mouton ou bélier] à la tête et/ou au museau noirs'): carabaş (s.m.), cărăbâş (s.m., adj.) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA); (înv., Olt.) cărbâş 157 (adj.) 1884-1885 REG. (H). 2. S.m. „Numele mai multor specii de păsări care trăiesc pe lângă ape şi se hrănesc cu peşti: pescar (Larus minutus)] pescăruş (Larus ridiburtdus)) chirighiţă (SternaŢ CMouette; steme'): carabaş, cărăbâş, (rar) carabâs 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 44); 1982 DS. - Din tc. karabaş (dial.) „idem (2)" (Der. S.) şi (lit. sau pop.) „cap negru; câine ciobănesc; călugăr; un soi de hrişcă" Otête noire; chien de berger; moine; mélisseO (TS), probabil şi (dial.) *„idem (1)" (kara „negru", baş „cap"). - Cf. bg. karabâs, alb. karabâshë „cărăbuş" arom. carabâşu „(oaie albă) cu pete sau cercuri negre la cap". (Eventuala legătură între acest termen şi rom. cărăbuş, presupusă în unele DICŢ., nu a fost argumentată convingător.) - V. baş şY compusele cu cara-. - Der.: (Reg.) cărăbăşâls.m. = carabaş (2)\ 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 44). - Comp.: (Reg.) carabâş-de-măre, cărăbăş-comun, -de-furtună, -mititel, -negricios, -pitic, -râzător, -roz, -sur etc. = „Diverse subspecii de pescăruş (Larus)'\ 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 44); 1982 DS. -Antrop. Carabaş(u), Carabaşa, Cărăbaş(DNFR). CARABAŞÂG subst. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Bot.; Dobr.) „Soi de grâu cu spicul negru" fBlé noir, sarrasin'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (dial.) karabaşak „idem" (Der. S.; kara „negru", başak„sp\c") cf. tc. pop. karabaş „soi de grâu cu bobul tare, rezistent la frig": TS). - V. carabaş,-ă. CARABATÂC s.m. (reg.; 1961 -); pl. -I (Zool.; Dobr.) „Cormoran (Phaiacrocorax carbo sinensls/ ('Cormoran'): 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 70). - Din tc. kara bata k „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 19). - V. batad, carabaş,-ă. CARABOI s.f. sg. (înv., rar; 1761). (Chim.) „Vitriol, acid sulfuric" CVitriol, acide sulfurique'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. karaboya „idem". - Cf. ser. karaboja (> rom. reg., Ban., Olt., V. Munt. caraboi, cărăboi „vitriol; numele unor plante": sec. XIX/2-XX REG. [H, Gămulescu, DA]), ngr. Kapauno'fui, alb. karabôjë. -V. boia, carabaş,-ă. CARABUR s.f. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -ie. (Vestim.) „Ţesătură groasă de culoare neagră (din care se făceau fote)" CSorte d'étoffe grossière de couleur noire'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, cu datare greşită: 1761). - Din tc. kara burya „idem". - V. carabaş,-ă. CARACARTÂL s.m. (reg.; 1961 -); pl. -i. 238)Z°0l,; DObr’'> "Vultur'pleşuv (Aegypiusmonachusr ('Vautour'): 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. - Din tc. karakartal „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 19, Suciu 38). - V. carabaş,-ă, carabatac, cartai 158 CARACULÂC s.m. (înv.; 1693 - sf. sec. XIX); pl. -i. 1. (Admin.) „Funcţionar otoman numit de către sultan ca secretar pe lângă marele vizir, pe lângă serascher (v. s.v.) sau pe lângă chehaia-bei (v. s.v.), pentru a le iscodi activitatea" ^Fonctionnaire ottoman placé par le sultan comme secrétaire auprès du grand vizir, du lieutenant de celui-ci ou d'un commandant de région militaire, pour épier leurs activités'): caraculâc 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2. 2. (Zool.) „Specie de felină din genul Caracal, înrudită cu pisica sălbatică şi cu râsul, care vieţuieşte în stepele din Africa, India şi Orientul Mijlociu; râs de pustiu, râs african, caracal (Caracal caracal, Lynx caracal, Fells caracal sau Caracal melanotls/’ ÇSorte de lynx, lynx désertique, caracal'): caraculâc 1870 DOC. (ŞIO); caracolâc 1875 DOC. (TDRG). - Din tc. karakulak „idem (1, 2)" (literal: „ureche neagră"). - Cf. engl., fr. caracal, germ. Karakal{> rom. caracal„idem (2)": 1900 BARCIANU). - V. carabaş,-ă. -Antrop. Caraculacu (DNFR). CARAÉL subst. sg. (reg.; sec. XIX/2 -). (Dobr.) „Numele unui vânt care bate dinspre est, dinspre vest sau dinspre nord-vest" (Vent de l'est, de l'ouest ou du nord-ouest'): (înv.) carail, caraiâl 1884-1885 REG. (H); caraél 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX2-XX (Ţurlan 58); caraéle 1979 Dicţ. Mar. - Din tc. karayel „vânt de nord-vest sau de nord-est" (Vent du nord-ouest ou du nord-est7) (ye/„vânt"). - Cf. rus., ucr. karajél. - V. carabaş,-ă, ielcovan. CARAFEFIZ s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -I. (Mii.) „Voluntar turc din timpul Revoluţiei de la 1821; cârjallu (1Ţ (Volontaire turc du temps de la révolution de 1821'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din antrop. tc. Karafefiz, numele unui căpitan de cârjalii (1) (nom d'un capitaine des cârjaliî), probabil şi *„idem". CARAGE adj. invar., s.f. sg. (înv. şi reg.; 1863 ->). 1. Adj. invar. (Crom.; înv.) „Negru-închis, negricios" ONoir foncé, noirâtre'): carageâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); caragealâr (determinând un subst. la pl.) 1863 LIT. (ŞIO); (N. Serbiei) că răgea 1913 REG. (DA). 2. S.f. sg. (Reg., N.V. Munt.; în loc. vb.) A merge ca o caragea = „A merge urât, răscrăcănat" OMarcher disgracieusement'): carageâ 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. karaca (pl. karacalar), (înv.) kariga „idem (1)" şi „căprioară" ('chevreuil') (sens care a existat, probabil, şi în limba română şi care stă la baza locuţiunii de sub 2). (Var. caragealar - din pl. tc.). - Cf. arom. zărcînge „căprioară" (DDA, care îl explică din ngr. ÇapKaSi+ tc. karaca). (Legătura cu rom. reg., Transilv. carageâ, cărugeă, cărăgeă „crăiţă, vâzdoagă (TagetesŢ, cârânjeâ „garofiţă-de-grădină (Dianthus barbatus)' este nelămurită; cf. tc. karaca [ot] „lăptucă sălbatică; neghină; chimen", care nu putea fi însă preluat exclusiv în Transilv.; cf. bg. karadzéjka „un soi de prune".) -V. carabaş,-ă. -Antrop. Caragea(DNFR), top. Caragele{DA). 159 CARAGHIOS1,-OÂSĂ s.m. şi f. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. -6şif-oâse. 1. S.m. (înv., rar) „Numele unui personaj comic din teatrul popular turc de marionete («teatrul de umbre», gen dramatic adoptat şi jucat şi la curtea domnitorilor români)" ONom d'un personnage comique du théâtre populaire turc d'ombres chinoises'): Caraghiâz înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 640). 2. S.m. (Prof.; înv.) „Bufon, paiaţă, clovn, măscărici (1), mascara (1)' ('Polichinelle, bouffon, pantin, pitreO: caraghios 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2; caraghioz 1868 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. 3. S.m. şi f. (P. generlit.) „Om care, voluntar sau involuntar, provoacă râsul; om ridicol, nostim, comic, glumeţ, hazliu (2); mascara (2Ţ (Titre, personne drôle, ridicule, cocasse, badine^: caraghios 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 9/1992, p. 18); (înv. şi reg.) caraghioz (f. -oază) pl. şi -oji) sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT. sec. XIX/2-XX. 4. S.m. (Zool.; reg.) „Scrumbie de Dunăre cu capul negru" CHareng du Danube, alose, sargue'): caraghios 1909 DOC. (DA). - Din te. karagôz „idem (1, 2, 4)" (literal: „ochi negru"). (Var. caraghios - după suf. rom. -os.) - Cf. bg. karagjôz, ser. kàradoz, ngr. KapœfKiôÇ(ijç), alb. karagjôz, arom. carag'ios, megl. kărăg'oz jderrx (1, 2)". -V. carabaş,-ă, caraghioslâc. - Conversiune: (Lit.) caraghios*,-oâsă adj. (uneori adverbial) „(Despre oameni, animale, obiecte, cuvinte, gesturi, atitudini, idei etc.) Care provoacă (voluntar sau involuntar) râsul; ridicol, nostim, comic, hazliu (2), ghiduşesd'-. (înv. şi reg.) caraghioz 1886 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; caraghios 1857 POLIZU; POP. sf. sec. XIX, REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Der.: (Lit., rar) caraghioşânie s.f. „Caracter sau aspect caraghios, ridicol, nostim (al unui lucru, al unei persoane, al unei atitudini etc.); ridicol, caraghiosiâd'-. 1991 DOC. («Acum», nr. 39, oct. 1991, p. 2). CARAGHIOSLÂC s.n. (lit.; 1857 -); pl. -uri. „Faptă, gest sau lucru neserios, ridicol, comic, hazliu (2), care stârneşte râsul; farsă, bufonerie, clovnerie, comicărie, giumbuşluc (1), cabazlâc, mascaraiâc (1), mucalitlâc, caracter sau aspect caraghios2, caraghioşenid' ODrôlerie, farce, facétie, bouffonnerie'): caraghioslâc 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) caraghiozlâc 1871 LIT. (TDRG); (înv.) caraghioslüc 1863 LIT. (DA). - Din te. karagôzlük „idem". (Var. cu -s-în loc de -z-, după caraghios-, var. cu -lacîn loc de -lue, după suf. rom. -Iac.) - Cf. ser. karadoziuk, alb. karagjozllëk, arom. carag'uziîke. - V. caraghios1 ,-oasă. CARAIANÂC subst. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Med.; Dobr.) „Antrax, bubă-neagră, da/ac (1.1), serpenged' ^Anthrax, charbon'): carainic (acc. şi pron., probabil, ca-ra-i-nic), caraianâc 1884-1885 REG. (H). - Din tc. karayanik „idem" (TS, Der. S.; v. LR 5/1980, p. 552, SCL 1/1993, p. 59-60, Suciu 39). - V. carabaş,-ă. 160 CARAMÂN,-Ă s.m. şi f. (uneori atributiv) (înv.; 1620 - miji. sec. XX); pl. -i,-e. 1. S.m. (Etnon.) = caramanlâu: caraimân, cărăimăn 1620 CRON. (Moxa 164, 172); caramân 1693 DOC. (DOR; în antrop. Caramari). 2. S.m. (Zool.) „Rasă de oi cu coada groasă (care se exportau în Imperiul Otoman)" ('Race de moutons à grosse queue'): araman 1939 REG. (Coman, GL.). 3. S.m. şi f. (Zool., zoon.; Dobr., S. Mold., Munt.) „(Nume de) câine, vacă sau bou cu părul negru" ('[Nom de] chien ou boeuf au po\\ noir'): (Dobr., Munt.) caramân, caraimân, (S. Mold.) cărămân sec. XIX/2 REG. (H, DAMÉ 28). - Din tc. karaman „idem (1, 2, 3)". (Var. araman - prin deglutinare datorată falsei analize sintagmatice a silabei iniţiale, interpretată drept adv. ca.) - Cf. bg. karaman, ser. karâman, kariman „idem (1, 3)", magh. karaman „idem (1)". -V. caramanlâu. - Antrop. Caraman (1693, DOR; poate împrumut antroponimic), Caraiman (şi top.), Cariman, Cărăiman (DNFR). CARAMANLÂU s.m. (înv., rar; 1696 - miji. sec. XVIII); pl. -âi (Etnon.) „Locuitor al Caramaniei, persoană originară din Caramania (= regiune din Asia Mică)" CCaraman, habitant de la Caramanie [= région de l'Asie Mineure]'): caramanlâu 1696 DOC. (DIB 1960, p. 59; în antrop. Caramanlăul); caramanlâu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 257). - Din tc. Karamanli „idem" (v. Suciu 40). - Cf. bg. karamanhja, ngr. Kapa/iavXISeç, cf. şi antrop. ser. KaramânIIja, ngr. Kapa/iavXig, magh. Karamânli. -V. caraman,-ă. -Antrop. Caramanlăul(1696, DIB 1960, p. 59; 1700, REL. AGR. 1183). CARANTINĂ s.f. (lit.; sec. XIX/l -); pl. -a 1. (Med.; lit.) „(Menţinere în) izolare, pe o anumită durată şi într-un anumit loc, a unor persoane, nave şi/sau mărfuri venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie şi bănuite că ar putea răspândi acea boală; loc special amenajat ca punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea acestor persoane, nave şi/sau mărfuri" ('Quarantaine [sanitaire]'): sec. XIX/l CRON. (DA); DOC. sec. XIX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext.) pop.) „Excludere sau îndepărtare temporară ori ţinere la distanţă sau sub observaţie a unei persoane compromise ori suspectate" ^Exclusion temporaire de qn. ou action d'épier qn. compromis ou soupçonné'): sec. XX DICŢ. # Loc. vb.: (Pop.) A ţine (sau a pune) pe cineva la carantină = „A ţine din scurt, a pune la distanţă": 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. karantina (acc. karantfna) „idem (1)" (v. Graur, ER 68). - Cf. bg. karantfna, ser. karantena, karantin, ngr. Kccpavvvcc, cf. şi fr. quarantaine, it. quarantina, rus. karantln. (După DICŢ. - din fr. sau din rus.; etimologia tc. se justifică în cazul acestui termen iniţial preponderent marinăresc.) CARA-PELÎT s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -iţi. (Bot.; Dobr.) 1. „Varietate de stejar (Quercus), stejar negru" ('Chêne noir'). 2. (P. ext) „Carpen (Carpinus betu/usj' ('Charme'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kara pelit„idem (1)" (pelit„stejar"; v. SCL 2/1987, p. 143, SCL 1/1993, p. 69-70, Suciu 41). - V. carabaş,-ă, câzâl-pelit, gher-pelit. 161 CARAR s.n. sg. (înv., rar; 1794- miji. sec. XIX). (Admin ) „Decizie, rezoluţie, hotărâre" ORésolution, décisionO, in loc. vb. A da carar = „A emite o rezoluţie, a lua o hotărâre (oficială), a decide" (Prendre une résolution, décider^: carar 1794 DOC. (ŞIO); carâl 1813 DOC. (ŞIO). - Din tc. karar „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. karar vermek„idem" (vermek„a da"). (Var. carat- p. disim.) - Cf. bg., ser. karar, arom. cărare. CARAULĂ s.f., caraül s.n., s.m. (pop.; sec. XVIII/l -); pl. (s.f., s.n.) -e, (s.m.) -t. 1. (Mii., Admin.; pop., azi mai ales ist.) „(Corp de) gardă, pază, strajă, veghe; patrulă, rond (de noapte), cutuc, cot2" 0[Corps de] garde, guet, veille, ronde [de nuit]*): (înv. şi reg.) caraül (s.n.) sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. sec. XX/1 (Rotaru 9); caraüla 1839 VALIAN; REG. (Munt., Olt., S. Transilv.) sec. XX/l (DA, ALR SN III [902]), LIT., POP. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Munt.) cărăulă sec. XX/l REG. (ALR SN III [902]); (reg., N. Mold.) caraolă (SDLR); (reg., S. Mold.) patraülâ, patraülâ 1877 LM; POP.sec. XIX/2 (DLR, s.v. patrulă), LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR). # Loc. vb.: (Pop.) A face (sau, înv., a păzi [la] caraut(ă) = „A sta de pază, a veghea, a fi de caraulă": 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1975, la ciobanii gorjeni); (înv., Moid.) A pune (un copit) ta carau! = „A-l pune la colţ": 1875 LIT. (DA). 2. (Mii., Admin.; pop.) „Om care stă de pază, santinelă, gardian, străjer, paznic, cotgiu, culucciü' ^Sentinelle, gardien, garde”): (înv. şi reg.) caraül (s.m.) sec. XIX/2 POP. (DA); REG. sec. XX/l (Rotaru 9); caraüla 1857 POLIZU; UT. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) caraôl (s.m.) 1903 TDRG; (reg., Olt., Munt.) caraulâş, cărăulâş (s.m., pl. -/) sec. XX/l REG. (DA, ALR SN III [902]). 3. (P. gener.) reg., Ban.) „Om care umblă fără rost, pierde-vară; gură-cască; om prost, prostănac" (Personne qui trotte ça et là, qui s'affaire inutilement; badaud; niais'): taraüla, taraüla, taraüla sec. XX/1 REG. (DLR). 4. (P. ext,.; reg., Oit.; la pl.) „Frontieră de stat" OFrontière d'État^: patraüle sec. XX/2 REG. (LR 5-6/ 1990, p. 393). 5. (P. ext.) reg., S.V. Olt.) „Trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage" CAction de sonner la cloche dans la soirée; la cloche elle-même'): patrâülà 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. karavul [pron. karawu!j, karagol [pron. karaot] „idem (1, 2)". (Var. caraută-probabil sg. refăcut din pl.; caraulâş- fals der. cu suf. de nume de agent -aş, pentru realizarea concordanţei de gen; patraulă, pătrăulă - prin contaminare cu patrulă] taraulă - evoluţie obscură, poate prin contaminare cu tara [interj, care imită vorbăria multă], tarara [în expr. a o ţine tarara „a o tărăgăna"], tărărale „tărăşenie", a tărărui„a tărăgăna; a se slei de puteri" etc.). - Cf. bg. karaut, karavut, kătăur, ser. karauta, ngr. KapaoùXi, alb. karakoll, karaull, arom. caracole, cărăute, megl. kărăut) cf. şi rus. karaul (După unele DICŢ., din bg., rus. şi/sau ngr.) - Der.: (înv., Olt.) cărăuteânca (caraoteănca) s.f. art. „Numele unui dans popular": 1884-1885 REG. (H). - Antrop. Caraut (1623, DOR; poate împrumut antroponimic), Carauteanu, top. Carauta (DNFR). CARÂC s.m. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -i (Agric.; Dobr.) „Marcaj făcut pe un teren cu ajutorul unei sfori (la plantarea tutunului)" CMarquage faite à l'aide d'une ficelle [lorsqu'on plante le tabac]'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.: 162 ară locul, îl prepară, are doi oameni cu sfoară, care-i unul ia un capăt, unu-! la un capăt, de trage carâci; carâc, un fel de semn, aşa, tot pe turceşte cică). - Din tc. karik „canal, rigolă, şanţ mic, adâncitură; brazdă; parcelă, strat" ('canal, égout, rigole; sillon; parcelle7) (TS; p. ext., dacă nu cumva sensul rom. este identic cu cel tc.; v. Suciu 41). - Cf. bg. karăk„brazdă". CARCEALÂC s.n. (reg.; 1979 -); pl. ? (Tehn.; Dobr.) „Sârmă care leagă piloţii dalianului (v. 5.k.) aflaţi faţă în faţă" ÇFW de fer liant les pilots du filet de pêche placés en vis-à-vis7): 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din tc. karşilik „poziţie sau parte opusă, aşezare faţă în faţă" ('position opposée, côté opposé7) (p. concr.) şi (dial.) „unealtă de lemn cu care se fixează piesa de metal aflată în strung" Coutil en bois pour fixer au tour les pièces de métal7) (ZTS), poate şi *„idem" (v. Suciu 41-42). CARDÂŞ subst. (înv. [cu der. actuale]; 1695 - miji. sec. XX); pl. (1) -i. 1. S.m. (Ban., probabil şi Munt., Mold., v. derivatele) „Tovarăş, camarad, ortac" CCompagnon, camarade7): 1695 DOC. (TDRG2; în antrop. Cărdaşi); 1814 LIT. (Ban.) (DA). 2. Subst. sg. (P.: ext.) Etnogr.; Mold.; art.) „Numele unui dans popular" CNom d'une danse paysanne7): 1889 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din tc. (pop.) kardaş (lit. mod. kardeş) „idem (1)"; în Ban., probabil şi din ser. kârdas. -Cf. şi bg. kardăs, ngr. Kapvm<7i)g, magh. kardas. (Răspândirea şi importanţa derivatelor, precum şi prezenţa în Mold. cel puţin cu sensul 2 contrazic provenienţa exclusiv ser. a cuvântului [susţinută în mai multe DICŢ.], justificând supoziţia că sensul 1 a fost cunoscut şi în alte zone decât Banatul.) - V. cardaşlâc. - Der.: (Lit.; mai ales, iar azi numai peior.) cârdăşie s.f. „întovărăşire (îndeosebi în scopuri condamnabile), gaşcă, clică, bandă, şleahtă": (înv.) cârdăşie 1884 UT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1; (p. et. pop., după cârd, v. DR IV/2, p. 848, Hristea, PE 227) cârdăşie 1885 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 5); (înv. şi reg.) (în)cărdăşi(der. de la cardaş sau de la cârdăşie, v. FCLR III/l 103), (înv.) (în)cărdoşi (prin schimbarea „sufixului": -oşi), (înv.) îrtcârdoşi(p. et. pop., după cârd şi/sau după (în)cârdui, prin schimbarea sufixului), (înv. şi reg.) încârdoşâ (prin schimbarea conjugării) vt., vr. [(în)cărdăşit,-ăadj.] „A (se) asocia, a (se) întovărăşi, a forma o (respectiv a intra într-o) întovărăşire, societate sau gaşcă; a se înhăita; (fig.; vt.) a snopi în bătaie": 1821 DOC. (Aricescu II 116); 1870 COSTINESCU; POP., LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 329), REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. Cardaş (DUFK), Cărdaşi (DOR). CARDAŞLÂC s.n. (înv., rar; 1887); pl. -uri. „întovărăşire, asociaţie, tovărăşie" CCompagnie, association7): 1887 LIT. (DA\ „Eteria era formată duţ& tipul vechilor frăţii, turceşte cardaşiâd'). - Din tc. (pop.) kardaşlik „idem" (lit. kardeşllk). - Cf. arom. cărdăşlîke. - V. cardaş. 163 CARMANGÎU s.m. (lit., rar; 1988 -); pl. -ii. „Lucrător care porţionează şi prepară carnea într-o carmangerie; carmanget" CTravailIeur dans une unité alimentaire de spécialités de viande7): 1988 DEX-S. - Din te. (dial.) karmanci „idem" (v. DEX-S; cf. te. karma „fel de mâncare preparat prin amestecarea şi fierberea sub capac, în aburi, a unor bucăţi de carne de diferite tipuri", karman çorman „amestecat, mixt, talmeş-balmeş" [derivate de la vb. kar- „a amesteca, a mixa, a face o mixtură"]). - Der.: (Lit.) carmangerie s.f. „Unitate alimentară în care se prepară şi se servesc specialităţi de carne, iar în trecut se vindea şi carne crudă; zalhana (2)'\ 1988 DEX-S; DOC. sec. XX/2-XXI/1 (EM 33/1992, p. 6, «Adevărul», nr. 3290, 12 ian. 2001, p. 3) [(Lit., rar) carmangér s.m. (der. regr.) = carmangiu. sec. XX/2 DOC. («Tineretul liber», 22 ian. 1992, p. 6)]. CARNAXÎ interj. (înv., rar; fam.; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); acc. şi cârnaxi. „Cuvânt care exprimă dudă, supărare ori spaimă: Ce dracul, La naiba!, Ducă-se dracului!, Du-te naibii!" OQue diable!, Fichtre!, Corbleu!, Va-t-en au diable!7): carnaxî sec. XIX/l CRON. (ŞIO); carnaxi sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. karnaksi „idem". - Cf. ngr. mpvaţi, arom. cârnacs, cârnas(i). CARPÛZ s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Bot.) „Pepene verde, bostan (3) (Citrullus vu/garisj' OMelon d'eau7): 1877 LM. - Din tc. karpuz „idem". - Cf. bg., ser., alb. karpuz, ngr. KccpnoùÇi, arom. carpûz, cf. şi rus., pol., ucr. (h)arbuz(> rom. reg. [hjarbüz [Mold.] „idem", [N. Transilv.] „bostan (1)": înc. sec. XVIII LIT. [DA]; REG. sec. XIX/2-XX/1 [DA], LIT. sec. XVIII-XX). CARSÂC s.m. (înv., rar; 1794); pl. -i. (Zool.) „Vulpe de stepă (Vutpes corsac)' ORenard de Tartarie7): 1794 DOC. (DA, s.v. bogaz). - Din tc. karsak „idem" (v. SCL 1/1993, p. 60). - Cf. rus. korsak (> rom. înv. corsac „idem"; v. DA). CARTÂL s.m., cartâlă s.f. (reg.; sec. XVII/2-); pl. (s.m.) -/, (s.f.) -e. (Zool.; Dobr., înv. şi Ban.) „Numele generic al mai multor specii şi subspecii de păsări răpitoare de zi, mari, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii şi cu stârvuri; vultur; acvilă, pajură; hoitar (Aquita; Aegypius; Gyps fulvus; Neophron perenopterus)' OAigle; vautour7): (înv., Ban.) cărtâlă sec. XVII/2 ANON. CAR.; (înv., Dobr.) cartâlă 1884-1885 REG. (H); (reg., Dobr.) cartâl 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/2 (Băcescu, PĂS. 44, 236), REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). (Glosarea „porumbel sălbatic" din H, pentru forma feminină, provine, probabil, dintr-o eroare de identificare.) - Din tc. kartal „idem" (preluat independent în Ban. şi în Dobr.). - V. caracartal - Comp.: (Reg., Dobr.) cartă/sur, -négru, -roşu = „Numele unor specii sau subspecii de vultur": 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 44). - Antrop. Carta/ (DNFR). 164 CARVASAR s.f. (înv. [pop. în cuvântul nou rezultat prin contaminare]; 1560 - sf. sec. XIX); pl. -le. (Constr., Com.) „Edificiu somptuos (aflat pe teritoriul ţărilor române, ca proprietate a Imperiului Otoman), folosit pentru găzduirea şi vămuirea negustorilor turci; caravanserai, han (în care era instalat şi biroul vamal turcesc)" CGrand édifice [sur le territoire des Pays Roumains] utilisé par les Turcs comme hôtellerie et bureau de douane; caravansérail^: cărvăsărie (pl. -il) 1560, 1640, 1652 DOC. (DERS, TDRG, ŞIO); CRON. sec. XVIII/1, DOC. sec. XVI/2-XVIII/1; chervăsărie 1612 DOC. (Bogdan 41); 1643 LIT. (DA); CRON. sec. XVIII/1; chirvăsărie 1633 DOC. (Bogdan 41); cărvăsărâ sec. XVIII/1 CRON. (DA); carvasarâ 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; (rar) carvansara, carvanserâi (s.n., pl. -un), chervanserâi (s.n.) 1877 LM. - Din te. kervansaray, (înv.) karvansaray, kervanseray, karvanseray, *karvasaray, *karvasariye „idem". - Cf. bg. karavansaraj, scr. kàrvan-saràj, karàvan-saràj, ngr. KapPaoàpiiç, magh. karvaszaljâj, karvazaria, arom. cărvăsără, cf. şi fr. caravansérail (> rom. lit., rar caravanserai), rus., pol. karavansaraj. - V. chervan, sera!. - Contaminare: (cărvăsărie + curvărie, curvie, pop., fam.) curvăsărie s.f. „Desfrâu, destrăbălare, prostituare, prostituţie, curvie": ante 1703 DICŢ. (TDRG2; în der. curvăsări); 1776 LIT. (DA); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XVIII-XX. - Der.: (înv.) carvasaragiu s.m. „Vameş (la o carvasara)": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (Pop., fam.) curvăsări Vi., vr. {curvăsărit s.n., curvăsărire s.f.) „A duce o viaţă depravată; a se prostitua": ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1862 PONTBRIANT; LIT. sec. XX/2, DI CŢ. sec. XVIII-XX; (înv.) curvăsărăsc,-eăscă adj. „Specific unui om desfrânat", curvăsăre'şte adv. „Ca o prostituată": 1857 POLIZU; (Pop., fam.) curvăsăriâc (înv. curvasalâc) s.n. (prin schimbarea sufixului) = curvăsărie. 1906 ALEXI; LIT. sec. XX/2. -Top. Carvasar(DA). CASAB s.f. (înv.; 1715 - miji. sec. XX); pl. -le. (Entop.) „Orăşel, târg (turcesc)" OBourg, petite ville [turque]”): casabâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII; casâbă 1913 DOC. (DA). - Din tc. kasaba „idem". - Cf. bg., scr. kasaba, ngr. icaoajumg, arom. căsăbă, cîsîbă. CASABÉRT s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? „Mâhnire, supărare, tristeţe, jale" ('Affliction, chagrin”): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). ^ - Din tc. kasavet „idem" (deformat după dert [v. s.v.], cu care face rimă în textul respectiv). - Cf. bg., scr., alb. kasavet, arom. căsăvete. CASÂC s.n. (înv.; 1884 - miji. sec. XX); pl. ? (Vestim.; Munt., Olt., Dobr.) „Haină bărbătească lungă, de postav, fără mâneci (pe care o purtau bătrânii, mai ales la sărbători)" (Vêtement longue de drap, sans manches”): 1884—1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (Graur, AER 34). - Din tc. kazak „vestă tricotată care se îmbracă peste cap" Cgilet tricoté”) (TS), (dial.) kazaki, kazake „palton; scurteică de postav" ^paletot; jaquette de drap”) (Der. S., 165 V LR 1-2/1994, p. 19). - Cf. fr. casaque (> rom. cazacă„bluză cu mâneci largi": v. DA, DEX). - V. cazac/iu,-ie. CASAP s.m. (pop.; 1462 -); pl. -/ 1. (Prof., Corn.; pop.; reg. în Moid., Ban., Dobr., înv. şi Munt., izolat şi Transilv.; şi fig.) Măcelar, chesăgiu (2Ţ ('Boucher7): casap 1462 DOC. (TDRG2; în antrop. Casap)) 1715 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX (Iordan, L.M. 190, GL. DOBR.), LIT. sec. XIX-XX; (înv.) căsâp 1806 DOC. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2. 2. (înv., rar) „Om crud, nemilos, sângeros" CHomme cruel7): casap sec. XIX/2 LIT. (DA). - Din tc. kasap „idem (1, 2)"; în Ban., Transilv., probabil (şi) din ser. kàsap. - Cf. şi ngr. '"Kamrnig,zaoo.m]g(> rom. înv., rar hasâp„idem (1)": 1872 DOC. [ŞIO, DA]), bg. kasâpin, alb. kasâp, magh. kaszap, arom. hăsăp. - V. casap-başă. - Der.: (Reg., Mold., Ban., înv. şi Munt., Dobr., izolat şi Transilv.) căsăpie s.f. „Măcelărie; zalhana (1Ţ\ 1736 DOC. (DIB I 350); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (ALR SN II [534]); (Pop.) căsăpivt. [căsăpitră adj., căsăpire s.f.] 1. (Reg., Mold., Ban., azi rar) „A ciopârţi, a sfâşia, a tăia în bucăţi". 2. (Pop., fam.) „A masacra, a extermina, a măcelări, a ucide, a omorî, a distruge": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 38/1992, p. 31). -Antrop. Casap (1462, TDRG2), Casapu( DNFR). CASAP-BÂŞĂ s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Prof., Com., Admin.) „Starostele breslei măcelarilor (la turci şi la tătari), însărcinat cu achiziţionarea (prin intermediul beilicciilor [v. s.k]) şi distribuirea cărnii destinate trupelor" ('Prévôt de la corporation des bouchers [chez les Turcs et les Tatares], chargé d7acquérir et de distribuer la viande destinée aux troupes7): casap-bâşă 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII (ŞIO, CM II 203), DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l; casap-başă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII; casâb-başâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. kasap başi, (înv.) kasab basï „idem". - Cf. ngr. KaaapnàoTiç (> rom. înv., rar hasap-bâşă. 1715 CRON. [ŞIO]), bg. kasap-basi. -V. baş, casap, casap-baştâc. CASÂP-BAŞLĂC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. (Corn., Admin.) „Ocupaţia, funcţia, însărcinarea starostelui măcelarilor; achiziţionare (forţată) de carne de la populaţie pentru aprovizionarea trupelor otomane" fLe métier, la charge du prévôt des bouchers; acquisition de viande pour l7approvisionnement des troupes ottomanes7): casabaşalâc sec. XVIII/2 CRON. (DA); casâp-başlâc (ŞIO). - Din tc. kasap başlik „idem". - Cf. ngr. KaaapTuaaXiKi, arom. hăsăp/îke. - V. casap-başă. CÂSNÂC s.n. (înv.; sec. XIX/2 - sec. XX/1); pl. ? (Tehn.; Dobr.) „Cercul (format dintr-o împletitură de nuiele) din jurul pietrelor de moară; veşcă" CCercle de tresse de verges qui entoure les meules7): casnâc 1884—1885 REG. (H); câsnâc (DDA). - Din tc. kasnak „cerc de lemn sau de fier" ('cercle de bois ou de fer7) [p. spec.). - Cf. arom. câsnâc, câsnâc. 166 CÂSNĂ s.f. sg. (înv., rar; 1879). , (Chim.)'„(Gumă de) galban, răşină extrasă din planta numită galban" OGalbanum [= sorte de gomme, de résine extraite d'une ombellifère]'): 1879 CIHACII 557. - Din te. kasm „idem". CASTRIÉT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Jur.) „Renunţare (la un drept), desistare" (Renonciation, désistementO: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. kasriyet „idem" (prin epenteză). CAŞCAVAL s.n., s.m. (lit.; 1683 -); pl. (s.n.) -uri, (înv.) -e, (s.m., înv., rar) -i. :t. (Alim.; mai aies la sg., col.) „Sortiment de brânză fină, tare, în formă de turtă sau de roată; calup (2), roată de brânză de acest tip" ('Sorte de fromage à pâte pressée'): caşcavâl (s.n.) 1683 DOC. (Bakos 235; în magh. kaskavale < rom.); 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVII/2- XX (ŞIO, DA, Kogălniceanu-Negruzzi 67, Furnică 103, 120, 214, EM 5/1992, p. 12), LIT. sec. XIX-XX; (înv., s.m.) înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII (DA, Furnică 81); (reg., Oit., N. Munt., S.E. Transilv.) caşcavălă, caşcavea (s.f.; pl. -ele, -ea/e) 1719 DOC. (DA); REG. sec. XIX/2-XXI/1 (H; www.jurnalul.ro/02.01.2007,www.infoprahova.com/12.09.2009: Festivalul [sau Sărbătoarea] Caşcave/el); (înv., rar) caşcavăt (s.m.; pl. -eţî) 1825 LB; (reg., N.V. Munt.) căşcăvâlă (s.f.) miji. sec. XX REG. (LR 3/1959, p. 64). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A se întinde la caşcaval = „A avea pretenţii exagerate, a întrece măsura": 1890 LIT. (ŞIO); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT., DICŢ. sec. XX; (Reg., Munt.) A se spurca la caşcaval = „A se nărăvi, a prinde gust de ceva": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) A se da caşcaval = „A fi moale, prost": sec. XIX/2 POP. (DA). 2. (Nav.) „Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie" CCoin métallique employé, pour fixer la gabie au mâtO: caşcavâl 1961 REG. (SCL 4/1961, p. 614); 1979 Dicţ. Mar.; DICŢ. sec. XX/2. - Din te. kaşkaval „idem (1, 2)" (TS) şi (dial.) „prost, idiot" Osot, bête7), care ar putea sta la baza locuţiunii a se da caşcaval. (Var. căşcăvâlă, caşcavelă, caşcavea - sg. refăcute din pl.; caşcavet- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. kaşkaval, ngr. KoccïKaficûa, magh. kaşkaval, kaskavale (< rom.), arom. căşcăvăî, cf. şi it. cacciocavallo (din care provine termenul tc.). - Contaminare: (+ cavaler, pop., fam.; ir.) caşcavalăr s.m. „Cavaler": sec. XX/l REG. (Graur, S. 161). - Der.: (înv., Mold.) caşcava/ăr s.n. „Unealtă de ciobănie", probabil „veşcă": 1884-1885 REG. (H); (înv.) căşcăvălărie s.f. „Căşărie unde se prepară caşcaval (1)": 1741 DOC. (DA). -Antrop. Caşcaval(DNFR). CAŞÎC s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri. (Tehn.; Munt., Dobr.) „Lingură mare de lemn cu care se ia şi se măsoară făina, orezul etc.; căuş, căuşel" ('Sorte d'écope, de grande cuillère pour prendre et mesurer la farine'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (LR 3/1973, p. 206, GL. DOBR.). - Din tc. kaşik (dial.) „idem" (Der. S.; lit. „lingură"). - Cf. scr. kasika. 167 1. (Constr.; pop., azi rar; reg. mai ales în Munt., Olt.) „Etaj, nivel" CEtageQ: 1797, 1828, 1830* 1831 DOC. (DIB II 314, III 428, «Pentru patrie», 11/1987, p. 16, DIB I960, p. 257); 1839 VALIAN (s.v. fr. étage)', POP., REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX—XX, LIT. sec. XIX/2— XX. # (Pop.) Catul de jos = „Parter": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. 2. (P. anal.) înv.) „Rând sau grup de litere scris-deasupra unui alt rând, cerdao (6j' ÇUqùQ‘OU groupe-de: lettres écrites au-dessus d'une autre ligne7): 1863 LIT. (ŞIO); 1939:SDLRi, J. (Nav.; înv., rar) „Etajul, spaţiul dintre două punţi ale unei nave; întrdpunţî";('Entrepont'):.186EPONTBRIANT. -Din tc. kat „idem (1, 3)". - Cf. bg., ser., alb. '/rat GÂTAÎF s.n. (liti; 1839 -);.plv (3) :-uri. 1. (Alim.; înv,, rar; la sg,, col.) „Tăiţei foarte subţiri, făcuţi din aluatdulee şi prăjiţi; din care se prepară prăjituri sau care-se.adaugă la;.ciorbă":CSorte:-:de::nouilies,-de,vermicelles:tres finesO: cataifă (s.f.) 1839 VALIAN; cataif l875.DOC. (DA).. 2. (^.' 5/75/.; .înv.,. rar:; la sg.,.atributiv, în sintagma) Tutun>cataif= „Tutun (II.i) fdarte:finytăiat^mărunt"'('Tabac-très'firi'): cataif 1903 TDRG. 3. (Alim.; lit.) „Prăjitură preparatăVdin două straturi de cataif•(l:) însiropat/ .între care se pune un strat gros de frişcă" ('Sorte de gâteau aux nouilles- et'à-la crèmerfouettee'):: cataif 1847 .LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX (EM 2/1992, p. 13); (înv.,. rar) cadaif 1857 POLIZU, 1939 (Mold.) SDLR. - Din tc. kadayif, (înv. şi pop:) katayif>kataif(OTS)„idem (1, 3)"; .poate şi din: ngr. Kamicpi. - Cf. ser. kadaif, arom. cada/f, cădăife, gădăife. CATÂR1,-Ă s.m. şi f. (lit:; 1620 -); pl. -/' -e. 1. S.m. şi f. (Zool.; lit.) „Animal domestic hibrid rezultat din'împerecherea;măgarului.cu iapa sau a armăsarului cu măgăriţa (Equus mulusjf’ mule,, bardot7): (înv. şi reg.) catâră (s.f., folosit, înv., şi ca subst. epicen) 1620 LIT. (ALEX. 96, 99); sf. sec. XVII-înc. sec...XVIII CRON. (CM I 66); LIT. sec. XVII-XIX/1, REG. (Olt., Transilv.) sec. XX/l (ALR SN II [296]); catâr 1649 DICŢ. (DA); 1692 DOC. (DA); CRON. sec. XVIII (CM :l 66), POP. sec.. XIX,-REG. (Munt., Dobr., Olt., Mold., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [295]), DOC. sf. sec. XVII- XX (EM 10/1992, p. 12), LIT. sec, XVIIî-XX, DICŢ. sec..XVII-XX; (reg., Mold., Ban.) catâr sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [295]); (reg., Dobr:) catâr;-cătarisec; XX/l REG. (ALR SN II [295]). 2. S.m. şi f. (Lit.) „Om încăpăţânat" ('Hommetêtu'): catâiy-ăîl958vDM;.: LIT.,: DICŢi. sec, XX/2.. 3. S.m. (P. ext.) Zool.; reg., S. .Munt) -• meIëz.(ÏI:.i2):i:catâr!1979:REG.’ (Ţurlan 55). 4; S.m‘; {Fig/,reg;, Mold.) „Copac noduros" CArbre:noueux-')T' catârsec..XX/l:REGr (DA). - Din tc. katir „idem (1, 2)". - Cf. bg,kătăr,scr. kâtura;maq\W katâr, kater. - V; catârgiu, catertai. - Conversiune: (Reg.; ir.) catarf-ă-adj. „Hibrid, corcit, eterogen": 1875 LIT. (ŞIO);. REG. (Olt.) sec. XX/l (DA). -Der,: (Dim., 1) ^catârăşţcătârâş) s.m., catâtâte^^ POP. (ŞIO, DA); (Lit.) catarcăs.f, 1. (Lit.) = catâră (Ij. înc; sec. XIXÎCRON^(DA); REG. (Munt., Dobr., Mold;)'-sec. XX/l (ALR SN II [296]), POP., LIT. sec. XX. 2. (Reg.) „Prostituată": sec. XX/l REG. (DA) [(înv., rar) catarcs.m. (der: regr.) = ^/(^¡.înc. sec. XIX-CRON tDA)]; (Reg., Mold., Dobr., 168 S. Transilv.) catâriţă s.f., (Olt.) catâroâie s.f., (Mold., Olt., S. Transilv.) catâroâicăs.f., (N. Munt.) catar/ă s.f., (Munt.) cata/ţăs.f. = catâră (1, 2)\ sec. XX REG. (ALR SN II [296], GL. REG., GL. ARG.); (înv., rar) catârârs.m, = catârgiir, sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. -Antrop. Catâru, Cătăraşu (£>UFR). GATÂR?:s;m: (lriv,, rar; 1839- miji. sec. XX); pi. -/! (Vestim.):,,îricălţăminte:‘greQaie, .bocanc, gheată’ (ordinară, scâlciată);, ca/acatâr, papuc (1,2) greoi^;făra.-Ttoc-.(ade5ea :făeut din lemn)" CGrosse' chaussure; socque [de bois]'): 1839 VALIAN; (numai;in)iDIGŢv:see..:XIX-XX/l.. --Din tc.'j(di'alî):.ikatir^(Der:: SL; litv.katir yemen!) „gheată,, bocanc, pantof greoi..(cu tocul fereca^" GgrassefGh'aussure [â talon ferre]0 .(v. SGL 4/199Q, p. 307, Suciu 135) {p. spec.). -Cf.-,bg^A^/7i;;saboţi";::arom. cais/r'„pantof".. (Explicat eronat în unele DICŢ., sub cafa^, ca sens rezultatpeiterenul'limbii: române;) —V;. calacatâr.. ' •CÎ^TCGly)sn^n(.lit.i;rar';:-see.:0(X/l -»); :pl..r//V; (Profi) ,,Păzitor;r:rntnător. şi/saui'proprietar:de.catâr.if (1); catârar" CMuletier^): sec. XIX/2-XX/1: DICŢ., DQC...(H: [în zoon.], DDRF, DR IV-862). —Din tc-.katirGiv;„ideTn"; pentrir..antrop.. şi zoon.,. cf; tc.; katarcr„mănător de animale de povară- (care-se deplasează în şir,. în caravană)" Cconducteur d'une file de betes de somiTie7) (cele; douăi;cuvinte s^au. suprapus,-formal şi semantic, încă în- tc., v. Kakuk 226; tc. katar ,,caravană,.xonvoi>.şir", ArafirAste//„caravană,-convoi, şir de, catâri"). - Cf. bg. katărgija, magh. katardzsi; katercsi - V. catâr1. - Antrop., zoon. (numede .câine). CatargiuiYi, DNFR). CATERTÂIs.n. (înv., rar; 1761);.pl. -uri. (Com.). „Balot (de-: lână), de dimensiuni mai mici, care. poate fi transportat pe spinarea unui catâr1 (.1)" sau ,„Balot transportatîntr-un coş, într-un sipet rotund" OBalIot [de laine] porte par un mulet” ou.'Ballot transporte dans un. panier, dans une huche”): 1761 DOC. (ŞIO, s.v. tai", taiurileicuilânăy.câfitarul-io potronici: (...) să'dea,câte7leidevitaişicâte2polleidecatertai (...), de^va:fi!minghmitaf-să:plătească:Mlei). - Dinrtc^ (înv;) *katirtayi,,idem" \katrr„catâr1 [1]", [dial.]-„coş, sipet rotund", tay«balot; jumătatea-'încărcăturii unui animal; de povară"; v. LR: 1-2/1994, p. 19)..- V. catâr1 ,-ă, minghinitai; tafy vitai. CATIFEA sf. (Iit;;:1579:-);:pl. -efe^i {rQQ:rl).catife!urk X (Vestim:; lit;) „Velur^OVeiours^:. (.înv...):,cadife^cadefe.,1579,1594 DOC. (HEM 65,-DOC. î. XVI 192); (înv..), catife. 1761 DOC. (ŞIO); (înv. şi reg., Munt., Dobr.) cadifeă 1770, 1777 DOC; :(Fumicăi;24^ 40);;: REG. sec. XX/l (ALRM SN II/III [1023]); catifea 1792 DOC. (ŞIO); POP;'(şi5îrransiJvi):sec..-XIX/2i(DA)r REG‘„(Munt.; Olt.,. Mold;,:Dobr.) sec..XD DICŢ. sec. XIX-XX;, vc).?catefeăîsec..XIX/2XIT; (DA);: (reg.,.Mold.) catafeâ^. (Olt.) catifea:sec. XX/l RES.v(AliRM-SNjII^III'[1023].)... 2..(Bot;. reg:; :mai ales la:pl.) „Panseluţă; trei-fraţi-pătaţi (Viola 1;69 tricolor, Viola hortensis}, catifeluţă (3JT CPensée; violette7): catifea sec. XIX/2 POP., REG. (Munt.) (H, ŞIO); DOC. sec. XX/2 (Ioniţă 161). 3. (P\ anal.) probabil reg.) „Varietate de vin roşu" C Variété de vin rouge7): catifea 1958 CDER. - Din tc. kadife, (înv. şi pop.) katife (OTS) „idem (1)", katife [çiçegi], (înv.) katife (OTS) „crăiţă, vâzdoagă (Tagetes)) filimică, gălbenele (Calendula officinalis), ştir (Amarantus)' Crose d'Inde; souci; amarante1) (de unde, p. ext, sensul 2). - Cf. bg. kadifé, scr. kadifa, ngr. KccTti)) pl. -ii. „Ca de catifea, cu aspect de catifea (1), catifelat (1), cadefené' (Velouté, comme le velours7): catifeliu 1874 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX; catifelin,-ă (DEX-S). - Din tc. (înv. şi pop.) katifeli (lit. mod. kadifeli) „ornat, decorat cu catifea (1)" Corné, garni de velours7) (p. ext., sub influenţa lui catifelat,-ăş\ a valorilor sufixului rom. -iu). (Var. catifelin-prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg., scr. kadifeli. (Majoritatea DICŢ. îl consideră der. rom. de la catifea + suf. -iu.) - V. cadefene, catifea. CATRAN s.n. (lit.; 1683 -); pl. (rar) -uri. 1. (Chim.) a) (Lit.) „Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obţinut prin distilarea uscată a unor materii organice (petrol, lemn sau cărbuni); gudron, zeft' CGoudron, poix liquide7); b) (P. ext.) pop.) „Substanţă neagră, solidă şi casantă la temperatura obişnuită, respectiv vâscoasă când se topeşte, rezultată ca reziduu la distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxidarea păcurii şi întrebuinţată la pavaje, în industria chimică etc.; smoală, bitum, asfalt, zeft' CPoix, bitume7): catran 1683 LIT. (TDRG2); DOC. sec. XVIII-XX/1 (DA, Furnică 214, CONV. UT. XXVI 452), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII/2-XX; (înv. şi reg.) catran sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII UT. (Cantemir, D. 353, Cantemir, IST.2 51); 1839 VALIAN; LIT. sf. sec. XVII-sec. XX/l, REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) cătarân 1799 DOC. (DA). # Loc. adj.: (Lit.) De catran sau Ca (ori cum e) catranul = „Foarte negru": 1910 POP. (DA); LIT. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop.) A se face catran (de mânie sau de supărare) = „A se face negru la faţă, a se supăra foarte tare, a se înfuria, a se cătrăni (4Ţ\ sec. XIX/2 POP. (DA); POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX. 2. (P. ext.) a) (Pop.) „Vârful de pucioasă al chibritului (l)77 CPointe souffrée de rallumette7); b) (Reg., Mold., Transilv.) „Partea gudronată a cutiei de 170 chibrituri, pe care se scapără chibritul (1)" ('Frottoir, partie goudronnée de la boîte d'allumettes'): catran sec. XIX/2 REG. (Transilv.) (DA); REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. REG.). 3. (Fig:, pop., azi rar) „Otravă, venin" ('Poison'): catran, cătrân 1825 LB, 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adj.: (înv.) Ca (sau cum e) catranul = „(Despre oţet etc.) Foarte tare, concentrat": 1825 LB. # (Adverbial; pop.; despre însuşiri negative) Catran de... = „Foarte, extrem de...": 1884-1885 REG. (Munt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (Fig;, pop.) „Supărare, amărăciune; mânie" CChagrin; colèreO, mai ales în loc. vb.: (înv.) A băga catran în cineva (sau în inima cuiva) = „A supăra foarte tare pe cineva", (Pop.) A avea catran la inimă - „A fi supărat, a fi cătrănit (4)": cătrân, catrân 1825 LB; LU. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. katran, (înv.) katîran, kîtran „idem (l.a)"; cu sensurile l.b, 2.a, b, precum şi, în Transilv. şi Ban., cu sensul l.a - (şi) din magh. katrăn, kâtrâny „idem (1, 2)", poate şi din ser. katran „idem (1)"; pentru loc. adj., cf. tc. katran gibi„foarte negru" (gibi„ca, precum"). - Cf. şi bg., alb. katrăn, ngr. Karpa/xi, Karpa.vi, magh. dial. ketrăn, ketrăny „idem (1)" şi „chibrit" (< rom. cătran, v. Bakos 337), ketrenica „chibrit" (< rom. cătrăniţă, v. Bakos 338), arom. cătrăne „idem (l.a, 4)", cătrăn,-ă „nenorocit, nefericit", cătrăţă „nenorocire, nefericire, amărăciune", cătrănăr „muncitor care prepară catran (1)", câtrân(s)éscu, cătărnăsescu „a gudrona; a blestema, a afurisi", cătrănitf-ă„gudronat"; cf. şi rus. katrăn, it. catrăme. - Der.: (Reg., Olt.) cătrăniţăs.f. „Troacă în care se ţine catranul (1)": sec. XX REG. (DA); (Rar) *catrangius.m. „Persoană care prepară catran (1)[?]": DNFR (în antrop. Catrangiu, cf. tc. katrana „persoană care vinde catran sau care cătrăneşte (1) ceva); (Rar) cătrăn6s,-oăsă adj. 1. „Plin de catran (1)". 2. „Mânios, înfuriat": sec. XIX/2-XX DICŢ.; (Lit.) cătrănivt., vr., vi. [cătrănire s.f., cătrănit, -ă adj., cătrănit s.n., cătrăneală s.f., cătrănitură s.f.] 1. Vt. (Lit.) „A gudrona; a smoli": cătrăn/'1822 DICŢ. (TDRG2); 1982 D. Mar.; POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., N. Mold.) cătrămisec. XX/l REG. (DA). 2. Vt., vr. (înv.) „A (se) înnegri": cătrăni 1884-1885 REG. (Olt.) (H); POP., LIT. sec. XIX/2. 3. Vt., vi. (Fig.) pop.) „A (se) otrăvi; a (se) învenina": cătrăni 1825 LB; POP. sec. XIX/2, REG. (Munt.) sec. XX/l (DA, Coman, GL.), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. Vt., vr. (Fig.) pop.) „A (se) supăra, a (se) amărî; a (se) enerva, a (se) aţâţa": cătrăni 1825 LB; UT., POP. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 68 - Mold.). 5. Vr. (P. ext.) reg., V. Munt.) „A se chercheli, a sé: îmbăta": cătrăni 1967 REG. (GL. ARG.). 6. Vt. (P. ext:, pop., rar) „A bate, a căftăni (2J'\ cătrăni sec. XX/2 LIT. 7. Vr. (P. ext.) reg., Dobr.) „A elimina materiile fecale, a avea scaun": cătrăni sec. XX/2 REG. (sens înregistrat de autor, în 1989, la Constanţa) [(Reg., Mold.) catrănă, (N. Transilv.) cătrănă, (N. Mold.) catrămă, cătrămăs.f. (der. postv., v. Graur, AER 70) = catran (1, 3, 4)\ sec. XX/l POP., REG. (DA)]; (Reg.) cătrănă vt. = cătrăni(1)\ sec. XX/l REG. (DA); (înv. şi reg., Mold., Transilv.) încătrăni(\Ao\d. şi încătrămi) vt., vr. [încătrănit,-ă adj.] 1. Vr. „A deveni amar, cu gust neplăcut": sec. XX/l REG. (DA). 2. Vt., vr. = cătrăni (4)\ 1825 LB; REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 186 - V. Transilv.). JDer. reg., Transilv. cătrăniţă s.f. „chibrit" [sec. XIX-XX REG.: DA, LR 5/1959, p. 86] şi cătrănăr s.m. „cârciumar" [sec. XX/l REG.: DA] s-au format exclusiv de la împrumutul din magh. şi ser.) -Antrop. Catrane, Catarană, Catrangiu (DNFR). 171 CAÛC s.n. (reg.; sec. XVIII/1 -); pl. -e. (Vestim.) 1. (înv.) „Acoperământ de cap, înalt şi rotund, cu fundul plat, făcut din pâslă sau din postav vătuit (purtat în trecut de boieri şi boieroaice)" OHaut bonnet de feutre ou de drap ouaté [porté par les boyards]'): caüc sec. XVIII/1 CRON. (DA); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2; caüc 1879 CIHAC II 558. 2. {P. ext.) reg., Munt., Mold.) „Potcap purtat de călugări şi călugăriţe" (Toque de moine et de nonne1): caüc 1885 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; caüc sec. XX/2 LIT. - Din te. kavuk, kauk (Youssouf) „idem (1)". - Cf. bg., alb. kaük, scr. kàuk, magh. kavuk, ngr. KafioÙKi, arom. cëvüke. — V. caucciu. - Der.: (înv., rar) caucârs.m. = caucciir. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. -Antrop. Cauc, Caucea (DNFR). CAUCCIU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ü. (Prof., Com.) „Meseriaş care confecţiona şi vindea cauce (1); pălărier, caucar" OFabricant et commerçant de hauts bonnets nommés caud): caucciu 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; căucciu 1879 CIHAC II 558. - Din te. kavukçu, (înv.) kaukcï „idem". - V. cauc. CAÜN s.m. (reg.; 1884 -); pl. -i. (Bot.) 1. (Dobr., E. Munt., S. şi E. Mold.) „Pepene galben, dovleac (1.2), zămos (Cucumls meloŢ CMelon [sucrin]'): caün 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (LR 3/1973, p. 206, GL. DOBR.); càün 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); caüne sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (P. ext:, E. Munt.) „Dovleac (L.l) turcesc (Cucurbita melopepoj' ('Courge'): câün sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1977, la Brăila). - Din te. kavun, kaun (Youssouf) „idem (1)". (Var. caune- sg. refăcut din pl.) CAVÂF s.m. (reg.; 1669 -*); pl. -i (Prof., Com.; Olt., înv. şi Munt., Mold.) „Pantofar care face (şi vinde) încălţăminte (de gata) de calitate inferioară; cizmar, papugiu (1)' CCordonnier, savetierO: (înv.) cavâf 1669, 1748, 1783, 1828 DOC. («Studii», 5/1959, p. 85, DA, DIB 1960, p.134, 249); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX; (înv.) cavâc, căvâc sec. XVIII/2 DOC. (DA); (reg., Olt.) cavât (pl. -ţi) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 21). - Din tc. kav(v)af „idem". (Var. cavac, căvac- p. asim. şi după suf. -ac, cavat- după suf. -at). - V. cavaf-başă. - Der.: (înv., rar) căvăfie s.f. 1. „Meseria, magazinul sau marfa cavafului": 1814 DOC. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. „Impozit plătit de cavafi": 1814 DOC. (DA). - Antrop. Cavafu(EM 52/1992, p. 26), top. (stradă în Bucureşti) Cavafi. CAVAF-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1785); pl. -j. (Prof., Com.) „Starostele breslei cavafilor" ^Prévôt de la corporation des cordonniers'): 1785 DOC. (ŞIO). - Din tc. kavaf başi „idem". - V. baş, cavaf. 172 CAVÂL s.n., s.m. (lit.; 1861 -); pl. (s.n.) -e, (reg.) -uri, (s.m.) -I (Muz.) „Fluier mare ciobănesc, de obicei cu cinci oriflcii, făcut din lemn de paltin sau de alun; cobuz (2)' OLong chalumeau des bergers, flûte à cinq trous”): 1861 UT. (TDRG2); REG. (Munt., Dobr., Olt., S. şi E. Mold., S. şi E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN V [1279], ALRM SN II/III [1083], GR. S. IV 282), DICŢ., UT., POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 39, 366 -Munt., Olt.), DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 21). - Din te. kaval „idem". - Cf. bg., ser. kaval, alb. kavâll, arom. caval, megl. kăfâi - Der.: (Dim.; pop.) căvă/âşs.n.-. sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XX. -Antrop. C<5Ka/(DNFR). CAVÂS s.m. (înv.; 1784 - miji. sec. XX); pl. -/şi cavaşi. (Mil.) „Jandarm, agent de poliţie, soldat (turc) făcând parte din forţele de ordine (din ţările române); aprod, gardian" OGendarme, agent de police [turc]; gardien, huissier”): gavâz (pl. -/) 1784 DOC. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2, REG. (N.V. Bulg.) sec. XX/l (Bucuţa - GL.); cavâs 1787 DOC. (ŞIO); UT. sec. XIX/2; cavâz (pl. -/'şi cavaji) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu 117, 316). - Din tc. kavas, (înv.) kavaz, *gavaz „idem". - Cf. bg. kavaz, gavaz, ser. kâvaz, alb. gavas, arom. cavâz, cafâs, megl. kavaz. -V. cavaz-başa. CAVÂZ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1785 - sf. sec. XIX); pl. ? (Mii.) „Şeful unităţii de jandarmi turci însărcinaţi cu paza palatului (sultanului sau al domnitorului român), cu menţinerea ordinii publice (în Bucureşti) şi cu pedepsirea ostaşilor indisciplinaţi" CChef des gendarmes turcs chargés de garder le palais [du sultan ou du voivode roumain] et de maintenir l'ordre [à Bucarest]”): cavaz-bâş 1785 DOC. (ŞIO); cavâz-başă 1835 UT. (DA); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 315); cavaz-paşă 1874 IST. (Aricescu I 329). - Din tc. (înv.) kavaz basï „idem". - Cf. ser. kavaz-basa, alb. gavazbâsh. - V. baş, cavas. CAVG s.f. (reg., azi rar; sec. XX/1 -»); pl. -le. (Munt., Mold.) „Ceartă, dispută, scandal; încurcătură, necaz; bucluc (2, 3Ţ ^Bagarre, querelle; ennui”), în loc. vb.: (S. Mold.) A face cangă = „A face scandal, a provoca o ceartă": cangă sec. XX/l REG. (I. CR. V 279); (V. Munt.) A da de cavga = „A da de bucluc (2), a o păţi": cavgâ sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. kavga „idem". (Var. cangă- p. asim. sau p. et. pop., după cangă, var. a iui cange, v. s.v.) - Cf. bg. kavgă, ser. kavga, mac. kavga, arom. căvgă, cîvgă. CAVURM s.f. (reg.; 1884-); pl. -e. (Alim.) 1. (Dobr.) „Carne de porc prăjită şi conservată în untură" (Viande de porc frite et conservée en graisse, confit”): cavurmâ, cavârmâ, cavarmâ, cavarmân (s.n.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (Olt., Munt.) „Un fel de mâncare, ciulama (1) (fără carne)" CBIanquette”): (S. Munt.) cavurmă, cavurmă 1884-1885 REG. (H, DA, s.v. coleaşă); (Olt.) cavârmă sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 34). - Din tc. kavurma, (dial.) kavirma „idem (1)" şi „mâncare preparată prin prăjire sau prin înăbuşire; carne prăjită în grăsimea proprie" Omets préparé par friture ou par étouffée”) (de 173 unde, p. ext., sensul 2). (Var. cavarma - p. asim.) - Cf. ngr. Kafiovptiô.ç, arom. căvrămâ „conservă de carne; tocană". CAZ s.f. (înv.; 1774 - sec. XX/l); pl. -le. (Entop., Admin.) „Plasă, district, subdiviziune teritorial-administrativă a unei nahiele (v. s.v.) sau a unui' sangeac1 (1) din Imperiul Otoman, administrată de un caimacam (= locţiitor) de sangeac3 şi aflată sub jurisdicţia unui cadiu (v. s.v.); cada/âc (1/' CSubdivision d'un sandjak, arrondissement dans l'Empire Ottoman'): 1774 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kaza „idem". - Cf. bg., alb. kazâ, ser. kâza, mac. kaza, ngr. kc/.Çô.ç, magh. kazâ, arom. cîză. - V. cada/âc, cad/u, cazascher. CAZACLÎU,-ÎE adj., subst. (înv.; 1743 - sf. sec. XIX); pl. -ii. I. Adj. (Etnon.; rar) „(Despre negustori) Care este originar din Ucraina; cazac, căzăcesc" C[En parlant d'un commerçant] Originaire de l'Ukraine; cosaque'): cazacliu 1743 DOC. (DA). II. Subst. 1. S.m. (Prof., Com.) „Negustor (cazac, rus sau român) care făcea negoţ cu vinuri, blănuri etc. între Ucraina, Moldova şi Imperiul Otoman" fMarchand [cosaque, russe ou roumain] de vins, de fourrures, etc.'): cazacliu 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, UT., POP., REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA); cazaclâu 1887 LIT. (DA). 2. S.f. (P. ext. sau prin condensare din sintagma căciulă cazadie [= „căzăceaşcă"]; Vestim.; rar) „Un fel de căciulă dreaptă şi înaltă din blană neagră de miel, cu fundul din postav alb, purtată iniţial de cazaclii (II. 1); gelepească' fBonnet en peau de mouton, porté par ces marchands'): cazaclie 1821 DOC. (ŞIO, Aricescu I 41). - Din tc. Kazakli (adj., subst.) „(persoană sau obiect) originar din Ucraina; cazac, căzăcesc" f[personne ou objet] originaire de l'Ukraine; cosaque') (de unde, p. spec., sensurile I, II.I); cf. tc. înv. Kazak [vilayeti]„Ucraina". - V. casac. - Der.: (înv.) cazacllésc,-iâscâ adj. „(Despre piese de îmbrăcăminte) Specific cazacliilor (II.Î)"\ 1785 DOC. (ŞIO); POP. sec. XIX/2. -Antrop. Cazac/iu (1174, Furnică 33; DNFR). CAZÂN1 s.n. (lit.; 1431 -); pl. -eşi (înv.) -un. 1. (Lit.; reg. şi în Ban. şi Transilv.) „Vas mare de metal (adesea de aramă) folosit pentru încălzit sau fiert; rezervor metalic pentru încălzirea apei (şi producerea aburilor); instalaţie (formată, în principal, dintr-un vas mare de metal) pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor (în vederea generării de forţă motrice, a distilării alcoolului etc.); alambic; bărdad (6)' CGrand chaudron, chaudière; lessiveuse; chauffe-bain, générateur [de vapeur]; alambic^: cazân 1431 DOC. (Djamo-Diaconiţă 358; în antrop. Cazan)) 1450, 1451, 1743, 1768, 1811, 1841 DOC. (SCL 2/1975, p. 185, REL. AGR. I 412, 575, Furnică 282, Kogălniceanu-Negruzzi 47); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP., REG. sec. XIX/2 (H, DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XV-XX (EM 4/1992, p. 6, 10/1992, p. 5); (reg., Transilv.) căzân sec. XIX/2-XX/1 REG. (ŞIO, DA). 2. (P. anal:, Entop.; lit.) „Depresiune circulară, căldare, circ, zănoagă, caldeiră; defileu; cataractă" OCirque; défilé; cataracte^: cazân 1916 DOC. (DA); REG. sec. XX/l (Porucic 40, 69, 174 Rotaru 9), LIT., DICŢ. sec. XX. 3. (Mil.; înv.) „Regiment de ieniceri (1)" ^Régiment de janissairesO: cazân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din te. kazan „idem (1, 3)" şi (dial.), „fântână, puţ; vârtej, vâltoare; loc cu apă foarte adâncă într-o baltă, într-un stufăriş" Cpuits; tourbillon') (Der. S.); în Transilv., Ban. - probabil (şi) din magh. kazân, ser. kàzan. - Cf. şi bg., mac., alb., ţig. kazân, ngr. kœÇô.vi, arom. căzăne, cf. şi rus., ucr. kazan, tăt. kazan (> rom. înv. cazan „familie, gintă [de tătari]: ŞIO, DA)". - V. cazan-ahcesi, cazangiu. - Conversiune: (P. anai., din sensul i; înv., rar) cazan,-ăadj. „(Despre oi) Cu lâna roşiatică (de nuanţa aramei)": 1898 REG. (DAMÉ 67). - Der.: (Dim., 1; lit.) cazânéis.r\.\ 1829 DOC. (DA); LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX; (Dim., 1; reg., Dobr.) căzănâi s.n.: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (înv., Ban.) căzăniţă s.f. „Cuptor pentru cazanul (1) de ţuică": sf. sec. XIX REG. (DA); (înv., Munt., Olt.) căzănărie s.f. „Povarnă"; b) „Loc unde se topeşte seul (într-un abator)": sec. XIX/2 REG., LIT. (ŞIO, DA); (înv.) *căzănârs.m. = cazangiu (1) (DNFR, în antrop. Căzănaru). - Antrop. Cazan, Casan, Căzănaru, Cazănaru, Căzănescu, Căsăneanu, Căzănoiu, Căzănei, Căzănuţă (DNFR), top. Cazane, Căzăneşti. CAZÂN-AHCESÎ subst. sg. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. ? (Fin.) „Impozit pe care fiecare familie de tătari era obligată să-l plătească Porţii" ('Redevance payée par les familles tatares à la Porte'): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DA). - Din te. (înv.):kazan ahcesi „idem". -V. accea, cazan1, seiemaheeasă. CAZANGÎU s.m. (lit.; 1769 —); pl. -H 1. (Mil.; înv., rar) „Comandant de regiment de ieniceri (1)" OChef de régiment de janissaires'): cazangiu 1769 DOC. (ŞIO). 2. (Prof.; lit.) „Meseriaş care confecţionează sau repară cazane1 (1) ori care munceşte într-o cazangerie (4)" ('Chaudronnier'): cazangiu sec. XVIII/2 DOC. (Iordache 110); DICŢ. sec. XX. 3. (Prof.; lit.) „Muncitor care supraveghează şi alimentează cazanele (1) generatoare de forţă motrice" ^Ouvrier à un générateur de vapeur^: cazangiu 1958 DM; (numai în) DICŢ sec. XX/2. 4. (Prof; înv., rar) „Lucrător care topeşte seul într-o căzănărie (b)" COuvrier qui prépare le suif fondu7): cazanciu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 5. (P. ext.) reg., Olt.) „Proprietar al unui cazan (1) de ţuică" ('Propriétaire d'un alambic7): cazangiu 1967 REG. (GL. OLT.). - Din te. kazanci „idem (1, 2)" şi „fochist, lucrător care alimentează cazanul1 (1) cu combustibilul necesar şi supraveghează arderea acestuia" ^chauffeur d'une chaudière') (de unde, p. spec., sensurile 3, 4). - Cf. bg. kazangrja, scr. kazandzija, ngr. KaÇccvrÇnç, arom. căzăngi - V. cazan1. - Der.: (Lit.) cazangerie s.f. 1. (înv., rar) „Negoţ,eu vase de aramă (cazane, căldări etc.)": 1940 DA. 2. (înv., rar; col.) „Vase de aramă": 1940 DA. 3. (Lit.) „Meseria de cazangiu (2, 3)": 1958 DM; DICŢ., DOC. sec. XX/2 («Curierul Naţional», 18 oct. 1991, p. 3). 4. (Lit.) „Atelier, hală sau secţie (a unei întreprinderi) în care se confecţionează sau se repară cazane (1)": 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. - Antrop. Cazangiu,.Casangiu (DNFR). 175 CAZASCHÉR s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -/. (Admin., Mil.) „Fiecare dintre cei doi înalţi demnitari otomani care îndeplineau funcţia de şef al magistraturii militare din Rumelia, respectiv din Anatolia, urmând în funcţie după marele vizir şi avându-i în subordine pe cădii (v. s.v.)) ordu-cadisi' ('Chacun des deux hauts magistrats militaires turques, celui de la Roumélie et celui de l'Anatolie'): cazischiâr 1693 DOC. (ŞIO); cazeschér sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 269); cazïaschér (pron. -zi-as-, pl. aberant: -e) 1715 CRON. (ŞIO, DA); cazaschér sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; caziscur sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); cadiaschér (pron. -di-as-) miji. sec. XIX IST. (ŞIO). - Din te. kazasker, (înv.) kazïasker, kazesker, kadiasker, *kazïask'ar (v. s.v. serascher) „idem". - Cf. scr. kazàsker, kaziasker, kadiasker, ngr. KaÇaoKéprjg, magh. kazăszker, kadieszker, kazeszker, kaziaszker. - V. ascher, cadiu, caza, serascher. CAZĂLBÂŞ s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sec. XVIII/2); pl. -i (Etnon.) „Persan" ('Persan'): cazălbâş sec. XVII/2 CRON. (DA); cazălbâş, căzilbâş, cazilbâş sec. XVIII/1 CRON. (CM I 322, ŞIO, DA). - Din tc. kizilbaş „idem" (literal: „cap roşu"). - Cf. scr. cesèibas, cesèipasa, kuzuibas, mgr. KiÇiXpmoig, magh. kuzui basa, kazui basa, kôzôibas, kaziibas, küzüibas. - V. baş, câzâicea, câzâf-peiit, chizii,-ă. - Der.: (înv., rar) căzăibăşâsc,-eăscă adj. „Persan, specific persanilor": 1748 DOC. (DA); (înv., rar) caziibăşâşte adv. „Ca persanii": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). -Antrop. Caziibaşu, Căzăibaşu(DNFR). CAZÎC s.m. (reg.; 1913 -); pl. -/ (Tehn., Nav.; Mold., Dobr., S. şi E. Munt.) „Ţăruş de lemn (folosit pentru a fixa o plasă de pescuit, a lega la ţărm o ambarcaţie etc.)" ('Pieu'): cazic, cazac 1913 REG. (DA); REG. sec. XX (DA, Coman, GL., D. Mar., Ţurlan 51). - Din tc. kazik „idem". - V. başcazâc. CAZMA s.f. (lit.; 1715 -); pl. -le. 1. (Tehn., Constr.; reg., Mold., înv. şi Munt.) „Târnăcop" OPioche, pic'): cazma 1715 CRON. (ŞIO); REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, Iordan, L.M. 190, DA), UT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; casmâ 1898 REG. (Mold.) (DAMÉ 38); REG. sec. XX/l (DA); tasmâ sec. XX/l REG. (DLR). 2. (Tehn., Agric.; lit.; reg. în Munt., Olt., Dobr.) „Hârleţ, bel' ('Bêche'): cazma 1881 Lrr. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 18/1992, p. 7); (reg.) casmâ 1898 REG. (DAMÉ 38); LIT. sec. XX/2. 3. (P. ext.) lit., respectiv reg.) „Lovitură de cazma (1, 2)" CCoup de pioche ou de bêcheO: cazmâ 1892 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. 4. (FigAnat.; pop., arg., rar) „Braţ, mână" ('Bras'): cazma sec. XX/2 UT. - Din tc. kazma „idem (l)"şi „sapă; săpăligă" Choue; serfouette') (de unde, p. ext., sensul 2); pentru der. cazmagiu, cf. tc. kazmaci „săpător, miner care scoate cărbunii cu târnăcopul". (Var. tasma- poate prin confuzie cu tasma1, v. 5./.) - Cf. bg. kazmă, scr. kàzma, ngr. KaÇuâç, Kaopàç, alb. kâzmë, arom. cîzmă. ^ - Der.: (Dim., 1, 2, lit., respectiv reg.) căzmăiuţăs.f.: sec. XX/l POP. (DA); DICŢ. sec. XX; (înv., rar) cazmagiu s.m. „Lucrător cu cazmaua (1, 2)": sec. XX/l DICŢ. 176 CAZMÎR s.n. (înv., rar; 1794 - miji. sec. XIX); pl. ? (Vestim.) „Caşmir (= stofă fină ţesută din păr de capră din rasa numită caşmir, care creşte ' în regiunea Caşmir)" CCachemire [= étoffe]'): chesmâriu 1794 DOC. (DA); chismeriu (acc. nec.) 1798 DOC. (DA); cazmir 1826 DOC. (DOC. EC. 1 372). - Din tc. kazmir (Youssouf, TS, v. LR 1-2/1994, p. 18), (înv.) kesmir, *kezmir, Kesmiri [sal] „idem". - Cf. fr. Casimir, cachemire (> rom. caşmir). - V. chesmeriu,-ie. CĂCĂRDÂC s.n. (înv., rar; 1839 - sf. sec. XIX); pl. -e. „Reziduu de seu topit" CRésidu de suif fonduO: căcârdâc, căcărdâc 1839 VALIAN; (numai în) DICŢ. sec. XIX.. - Din tc. kikirdak „idem" (Youssouf, v. Suciu 43). CAIAFÉT s.n. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 ->); pl. -uri. 1. (Vestim.; înv. şi reg., azi rar) „Port, haine, straie, costum, îmbrăcăminte, ţinută" CHabit, vêtement, costume7): (înv.) câiafét sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) câiafét sec. XVIII/2 CRON. (DA); LIT. sec. XIX/l; (înv.) caifét (pron. ca-i-) 1786 LIT. (DA); (înv.) caïefét sec. XIX/l DOC. (DA); caiafét 1898 LIT. (ŞIO); (reg.) ziafét sec. XX/2 LIT. 2. (Fig.; înv., rar) „Lux, fast; nivel de trai" OLuxe, faste; standing7): caifét 1875 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (înv., Mold., fam.) „înfăţişare, fizionomie, aspect exterior, aparenţă" (V\spect, apparence, physionomie, extérieure7): caifét 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; caiafét 1893 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kiyafet „idem (1, 3)". (Var. caifet- prin metateză; ziafet- prin confuzie cu ziafet, var. a lui zaiafet, v. s.v.) - Cf. bg. kăjafet, ser. kijafet. CĂIGÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ir, pron. că-i-. (Prof.; Munt.) „Lucrător care taie mărunt tutunul (II. 1) cu ajutorul havanului (3)" ^Ouvrier qui hache le tabac'): câigiu 1857 POLIZU; căigiu sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF, ŞIO). - Din tc. kiyici „idem". CĂÎŞ s.m. (reg.; sec. XVIII/1 -); pl. -/' (Dobr., Mold.) „Curea, cureluşă, fâşie de piele; hăţ, chingă" ^Courroie, sangle, lanière de cuir; bride, rêne'): (înv., Mold.) caiuş (s.n.; pl. -uri) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (înv., Dobr.) caiş 1884-1885 REG. (H); (reg., Dobr.) căiş sec. XX/l REG. (ALR SN II [293]); (reg., Mold.) căiuş 1893 DDRF; DICŢ. sec. XX (SDLR, SDEM). - Din tc. kayiş, (înv. şi dial.) kayus „idem". - Cf. bg. kais, scr. kàis. CĂLÂCI subst. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. ? 1. Subst. (Mil.; înv.) „Sabie (turcească)" CSabre [turc]'): călâci, călâci, câiâci sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 443); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XVIII/2 (DLLV). 2. S.m. (Zool.; reg., S. Munt.) „Sabiţă, săbioară, sabie (Peiecus cuitratusj' CNom d'un petit poisson d'eaux douces, sorte d'ablette'): câiâci 1979 REG. (Ţurlan 55). - Din tc. kihç „idem (1)", (dial.) „idem (2)" (Redhouse, v. Ţurlan 55), kiliç[baligi] „peşte-cu-spadă (Xiphias giadiusj' ^espadon, poisson-sabre') (TS), (dial.) „idem (2)" (v. Ţurlan 177 55). - Cf. bg. kălăc, kalăc, scr. krlic, mac. kalac, mgr. KrjXqxÇ, alb. këllëç, arom. calice „idem (1)". - V. călâd-caftan. CĂLĂUZĂ s.f., călăuz s.m. (lit.; 1582 -); pl. (s.f.) -e, (s.m.) -/şi (înv.) călăuji. 1. (Mil • înv.) „Comandant, căpetenie, şef" CCommandant, chef): călăuz 1582 LIT. (DA, Dimitrescu 91); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 454); LIT. sec. XVI/2-XVIII. 2. (Lit.) „Persoană care însoţeşte pe cineva pentru a-i arăta drumul şi a-i da explicaţiile necesare; militar sau civil însărcinat să cerceteze inamicul şi terenul din faţa trupelor proprii şi să le conducă pe acestea pe traseele adecvate; ghid, mehmendar" CGuide, cicerone; éclaireurO: (înv. şi reg., mai ales Mold., azi rar) călăuz sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII, LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XVII/2-XX; călăuză înc. sec. XVIII CRON. (CM II 313); CRON. sec. XVIII, IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 276, 310), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 3. (Lit.) „Persoană sau idee, concepţie etc. care îndrumează într-o acţiune, într-un domeniu de cercetare, în viaţă etc.; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor, mentor, ghid, dalcauc (3)' CConseiller, dirigeant, guide, personne ou principe qui oriente, qui dirige'): călăuz 1901 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX; călăuză sec. XIX/2 UT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (Lit.) „Lucrare cu caracter didactic, manual care îndrumează într-un domeniu, îndreptar, ghid" CGuide [= livre, ouvrage, manuel]'): călăuză 1903 TDRG; DOC. sec. XX/2 (CĂLĂUZĂ, foaia de titlu; EM 27/1992, p. 12), DICŢ. sec. XX. - Din te. kilavuz [pron. kïlawüz\, (înv.) kulayuz, kulavuz, *kalavuz „idem (1, 2, 3, 4)"; poate şi din ngr. KcAaoùÇiç scr. kalâuz, ka/âvuz, magh. kaiauz, eventual şi din cumană sau pecenegă, la fel ca în magh., unde cuvântul este atestat din 1380 (v. Suciu 222-223, Kakuk 237). (Trecerea la genul feminin, în cazul var. călăuză, nu are o motivaţie evidentă şi s-ar putea datora derivării postverbale din călăuzi.) - Cf. şi bg., pol. kaiauz, alb. kallaûz(ë), arom. călăuz, căiăyâz, călCiz, c/uz, cuiayuz, megl. kălăuz. - V. călăuz-başa. - Der.: (Lit.) călăuziit., vr. [călăuzire s.f., călăuzit,-ăadj.] 1. Vt. „A însoţi pe cineva spre a-i arăta drumul şi a-i da indicaţii şi explicaţii; a conduce, a ghida; a îndruma, a povăţui, a învăţa; (înv.) a efectua cercetarea inamicului şi a terenului din faţa trupelor proprii; (reg., N.E. Olt.) a zăpăci pe cineva cu un zgomot asurzitor": sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/l (CM II 180), REG. sec. XX/l (Coman, GL), DICŢ. sec. XVII/2-XX, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (EM 4/1992, p. 28, 13/1992, p. 9). 2. Vr. „A se orienta, a se conduce (după ceva sau cineva)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XX (EM 19/1992, p. 31) [(Lit.) călăuzitor,-oare adj., (rar) s.m. şi f. „(Persoană) care călăuzeşte, care îndrumează; îndrumător": 1958 DM; LIT., DOC., DICŢ. sec. XX/2 («Săptămâna», 44/1989, p. 1, EM 6/1992, p. 18)]; (înv., rar) călăuzINt. = călăuzi (1). sec. XVIII/2 CRON. (DA). CĂLĂUZ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Mii.) (Probabil) „Demnitar militar care avea în subordine călăuzele (2) de la curtea sultanului sau a marelui vizir" CChef des éclaireurs, des guides militaires ottomans'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *kîlavuz basî „idem". -V. baş, călăuză. 178 CĂLÂCI-CAFTÂN s.n. sg. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XIX/l). (Admin.) „Ansamblu format dintr-o sabie (v. caiac/) şi o mantie de onoare (v. caftan), pe care sultanul1 îl conferea unor demnitari otomani şi domnitorilor ţărilor române, îndeosebi la învestitură, ca însemn ale puterii" CSabre et robe d'honneur, insignes que le sultan conférait aux dignitaires ottomans et aux voïvodes roumains'), în loc. vb. A trimite (cuiva) călâci-caftan = „A conferi (cuiva) sabia şi mantia de onoare; a învesti": călâc-caftân sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 559); câlâci-caftân sec. XVIII/2 CRON. (DA); călâ'ci-caftân (ŞIO). - Din tc. (înv.) kîlîc-kaftan (mod. kilig ve kaftari) „idem"; pentru loc. vb., cf. tc. kthg, kaftan gônder- „idem" (v. Kakuk 238; gônder- „a trimite"). (Că/âc din var. căiâc-caftan - sg. refăcut din căiâci, interpretat drept pl.) - Cf. magh. kiiics-kaftân, ke/ecs kaftâny. - V. caftan, călăci. CĂLEÂP s.n. (reg.; 1868 -); pl. -uri, că/epiş\ căiepe. 1. (Mold., Dobr., Munt.) „Scul (de fire de lână, bumbac, cânepă, borangic [1] etc.)" ('Écheveau'): caleâp 1868 UT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX (DA, LEX. REG. II 120); căleâp 1868 DICŢ. (TDRG2); 1882 DOC. (DA); LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XlX/2-XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) căleâpă (s.f.) înc. sec. XX REG. (DA); DICŢ. sec. XX; (Mold.) câlép, călâp înc. sec. XX REG. (DA); (Munt.) chilip 1940 DA; REG. sec. XX (DA, LEX. REG. II 69); (Dobr.) chelép, cheliép, chelip (pl.-uri) sec. XX REG. (ALR SN II [460], GL. DOBR.). 2. (Tehn.; Mold., azi rar) „Vârtelniţă mică (pe care se deapănă lâna); cicric (1)' OPetit dévidoir, bâton fourchu sur lequel on dévide le fil du fuseau'): căleâp 1882 DOC. (DA); LIT., REG. sec. XIX/2 (H, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. kelep, (dial.) kilap, *kïll'ap (v. Ling. balk. 2/1965, p. 112), (înv.) kuliap, *kïllap „idem (1, 2)". (Var. căieapă- sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. kiiep, kaiăp. -Antrop. Caieap, Caieb, Co/eap (DNFR). CĂRĂBĂNÎ vr., vt, vi. (pop.; 1819 -). 1. Vr. (Pop., fam.; în trecut mai ales în Mold.) „A o şterge, a pleca repede (şi pe furiş) de undeva, a o întinde, a se căra" CDécamper, ficher le camp, déguerpir, filer'): cărăbăni 1857 DOC. (ARH. OLT. SN 1120); POP., REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Iordan, L.M. 190), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. Vr. (P. ext. sau p. polar:, reg.) „A se aşeza pe jos, a se întinde, a se trânti" ('S'asseoir, s'allonger7): cărăbăni sec. XX/l REG. (CV 11/1910, p. 36). 3. Vt. (P. et. pop., după a căra; reg., Mold., arg. şi Munt.) „A căra, a duce (pe furiş), a lua eu sine, a transporta" ('Emporter, transporter'): cărăbăni 1819 DOC. (DA); REG. sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (N. Mold.) cărăvădi, cărăvodi 1939 SDLR. # Loc. vb.: (Pop.) A(-i) cărăbăni cuiva (¡a) pumni (sau palme, ciomege etc.) = „A bate tare, a-i da cuiva lovituri multe cu pumnul etc., a-i căra cuiva (la) pumni (sau palme etc.)": sec. XIX/2 LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XX. 4. Vt., vi. (P. ext.; reg., Mold.) „A bate, a snopi în bătăi; a iovi; a ucide" fRouer de coups, rosser; tuer'): cărăbăni sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. sec. XX/l (DA). # Loc. vb.: (Reg., Mold.; vi.) A cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) (în cineva) = „A bate, a lovi pe cineva": 1875 UT. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. (pop.) [çe]k arabani „şterge-o!, întinde-o!, cară-te! (literal: trage-ţi căruţaj)" Caliez, ouste!, la fuite!, à la gare!7) (de unde sensul 1, prin deglutinarea secvenţei ce-, 179 interpretată drept pronumele relativ-interogativ ce, şi p. et. pop., după a se căra; v. LR 1/1964, p. 78, DEX). (Var. cărăvodi, cărăvădi - sub influenţa rus., ucr. vodit'„a conduce, a duce".) (Explicat din a se căra SDEM], din carabă „fluier; cimpoi; femur; om sau animal umflat de mâncare" [ŞDU, CDER] sau din caravană „cav mare de transport" [DA, SDLR]. Omonimul reg., Olt. cărăbănivr. „a se umfla de prea multă mâncare sau de boală" este o var. a lui cărăbi< carabă, v. LR 1/1964, p. 78.) - V. haraba, roabă. - Der.: (Pop.) cărăbăm%-ă adj.; şi (reg., Mold.) „Mort, ucis": 1914 REG. (DA); (Pop.) cărăbăneălă s.f. 1. (înv., rar) „Bătaie, chelfăneală": 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Pop.) „Acţiunea de a o şterge, plecare; plimbare": 1958 CDER; REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1965, în C. Transilv. [Ocna-Mureş, jud. Alba]). (Un der. postv. ar putea fi carabănă „picior, crac, gambă; şold" [DDRF, DICŢ. sec. XX/l], deşi mai probabilă este provenienţa acestuia din carabă „femur; fluierul cimpoiului; cimpoi; picior de animal"; v. DA, CDER.) CĂVÂRGÎC subst. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 -) ; pl. ? 1, Subst. sg. (uneori atributiv, pe lângă oaie) (Zool.; reg.) „Carnabat (= denumirea unei rase de oi [din Dobrogea, dar crescută odinioară şi în Moldova]); oaie din această rasă" ONom d'une race de moutons [de Dobroudja]'): (Dobr.) căvârgic, câvârgic sec. XIX/2 REG. (TDRG, TDRG2); ghivergic 1939 REG. (Coman, GL.); chivirgic (reprezentând, de fapt, etimonul tc., interpretat astfel în ŞIO; scris şi kivirgic, cu referire la rasa de oi crescută în Peninsula Balcanică şi în Turcia şi considerată a fi identică cu oaia ţigaie, importată din ţinuturile româneşti: www.maap.ro,www.formula-as.ro [la căutarea kivirgic\). 2. Subst. (P. ext. sau, mai degrabă, prin condensarea sintagmei blană de căvârgic, Vestim.; înv., S.E. Transilv.) „Fâşie de blană albă de miel, cu lână măruntă, aplicată la mânecile şi la gulerul scurteicii" CBande de peau d'agneau, appliquée aux manches et au col de la jaquette fourrée des paysans'): covârgic 1888 REG. (DA). (Cuvântul apare şi în D. Cantemir, Descriptio Mo/daviae, ca termen turcesc, v. ŞIO III 39.) - Din tc. kivircik „idem (1)". CÂCI s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri. 1. (Nav.; Olt.) „Lădiţă instalată la pupa bărcii, chichiţă" CCoffre monté à l'arrière d'une barque'): câci 1898 REG. (DAMÉ 126); REG. sf, sec. XIX-sec. XX (Ţurlan 59). 2. (Entop.; Dobr., Mold.) „Capătul din amonte al unui ostrov; grind, banc de nisip (la extremitatea unui ostrov)" ('Extrémité d'un îlot [en amont de la rivière]'): chici sec. XX/1 REG. (AN. DOBR. V-VI 157, SDLR, DA, Porucic 24, Rotaru 10). 3. (Anat.; Ban.) „Şold, coapsă" ^Hanche, cuisse'): chici 1884-1885 REG. (H); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din tc. kiç „pupa unei ambarcaţii; parte posterioară, spate, dos; fund, şezut; (dial.) picior; gleznă; crupă" Opoupe d'un navire; partie postérieure; séant; jambe; cheville; croupe') (de unde, p. spec. şi/sau p. restr., sensurile 1, 2 şi 3; v. Suciu 43-44). - Cf. bg. kăc „crupă", ser. kiema „spate, dos", alb. kig„pupă", arom. cîciu „nume de asin", cüdu „fund, şezut". 180 CÂLANGĂCI s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. -uri. (Transp.; Dobr.) „Piesă bifurcată de lemn care leagă osia roţilor din faţă de inima carului şi fixează oiştea în crucea acestuia; pisc, furcă, grui; (p. restr.) fiecare dintre cele două crăci care formează această piesă" CArmons du chariot'): 1884-1885 REG. (H). - Din te. (dial.) kilangiç „idem" (lit. kiriangiç „rândunică"; v. LR 5/1980, p. 554, SCL 1/1993, p. 68). CÂLAF s.n. (înv. şi reg.; 1839 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (înv.) „Toc, husă, etui (mai ales de imamea [1], de obicei din tafta şi ornat cu perle sau cu fir de aur)" CGaîne, étui, fourreau7): câlâf 1839 VALIAN; 1851 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX-XX/1, IST. sec. XIX/2 (TDRG);. călâf 1840 LIT, (DA; în der. încă/ăfaf)) LIT. sec. XIX/2; călâ'f, calâf, calâf sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; chilâ'f 1879 CIHAC II 563; DICŢ. sec. XIX/2; călaf 1893 DDRF; calâf 1939 SDLR. 2. (Reg., N. Dobr.) „Dos de pernă, fultuc (v. coltuc [2])" CSac, enveloppe de nankin pour un oreiller^: câlâf sec. XX/1 REG. (ALR SN II [493]). 3. (Reg., Munt.) „Burduf" OOutre, sac en peauy. calâf sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 68). - Din te. kilif „idem (1, 2)" şi (dial.) „sac, pungă" Csac7) (Der. S.; de unde, p. spec., sensul 3). (Var. *călaf [v. CDER] - refăcută din der. îhcălăfat.) - Cf. bg. kalăf, ser. kaluf, alb. këllëf, arom. călufe, culûfe. - Der.: (înv., rar) încălâfât (încălăfâf),-ă adj. „(Despre o imamea [1]) Prevăzut cu toc": 1840 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. CÂNÂGÎC s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -i. (Bot.; Olt.) „Numele unei plante (nedefinite mai de aproape)" ONom d'une plante [non définie]7): 1884-1885 REG. (H, DA, s.v. canale). - Din te. kinacik, (dial.) kinacuk (dial.) „numele unei ierbi, al unei plante erbacee" ('nom d7une herbe7) (Der. S., v. SCL 5/1985, p. 408; lit. „rugină [a cerealelor]", v. TS); cf. şi tc. kanacik„mac de câmp" Ccoquelicot7). - Cf. arom. canacike„mieşunea". - V. canale. CÂNTAR s.n. (lit.; 1446 -); pl. -e. 1. (Ist.) „Veche unitate de măsură pentru greutate, egală cu 40-44 ocale (1) (de regulă, cu 44 ocale, respectiv cu 56,452 kg); chintal, majă, oca (4Ţ CAncienne unité de poids [= 50-60 kg]; quintal7): (înv.) cantar 1446, 1460, 1538-1540 DOC. (DERS); DOC. sec. XV-XIX/1 (ŞIO, Furnică 139, DA), CRON. sec. XVIII-XIX/1 (DA, CM II 312, «Philologica», 1118); (înv.) căntâr sec. XVII/l CRON. (DA); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX-XX/1; cântar 1778 DOC. (Furnică 84); CRON., DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Ut.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Balanţă, cumpănă, terezie (1), veznea; basculă, decimal" OPeson,^ balance [romaine], romaine; balance à bascule7): (reg.) cantâr(iu) 1674 DOC. (Bakos 215; în magh. kantât); înc. sec. XVIII LIT. (DA); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (Furnică 315, DA), DICŢ. sec. XIX/2, REG. (Dobr.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa); (înv.) căntâr(iu) 1765 DOC. (Furnică XXVII); 1825 LB; DOC. sec. XVIII/2, DICŢ. sec. XIX; (înv.) cântâriu 1688 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XVII/2-XIX; cântâr 1792 DOC. (ŞIO); POP. sec. XIX-XX (DA, FOLC. NOU 355 - Transilv.), REG. (Mold., Munt., Dobr., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT., DICŢ. sec. 181 XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 20/1992, £. 9). # (Reg.) Om cu cântar la cap = „Om înţelept, cu scaun la cap": sec. XX/l POP. (DA); (înv.) Cântar cu două coade = „Om nehotărât, ezitant": 1893 DDRF. # Loc. vb.: (înv.) A pune ceva la cântar = „A pune în balanţă, a cumpăni, a cântări (2), a judeca, a evalua": sec. XIX/2 LIT. (DA); (înv.) A trage cu cantaru!= „A cântări (1)'\ 1823 DOC. (Furnică 315); (Lit.) A trage ia cântar = „A cântări (3) mult, a avea greutate mare; (fig.) a avea importanţă, a conta, a cântări (4Ţ\ sec. XIX/2 POP. (DA); DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 48/1992, p. 11). 3. (P. ext.) Tehn., Constr.; înv., Ban.) „Nivelă folosită de zidari" CNiveau à perpendicule'): cântâr(iu) 1884-1885 REG. (H); REG. sf. sec. XIX (DA). 4. (P. anal.) înv., Ban.) „Cumpăna fântânii" CBrimbale de puits'): cântar sf. sec. XIX POP. (DA). 5. (Transp.; reg., Dobr., Ban.) „Crucea din faţă a unui car sau a unei căruţe" (Volée de chariot'): (Dobr.) cântâr 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); (S.E. Ban.) cântâriu, (Dobr.) cantâr sec. XX/l REG. (ALR SN II [345]). 6. (P. anal.) Tehn.; înv., Olt.; şi în sintagma cântarul pietreioi) „Buhai, coinac (4) (la moară)" OLevier, rouleau [de moulin]'): cântâr 1898 REG. (DAMÉ 151). 7. (P\ anal.) Tehn.; reg., Ban.) „Unealtă cu care se ridică trunchii mari pe car; cric, pârghie, mangealâc (2)' ('Cric'): cântâr sec. XX/l REG. (DA). 8. (P: anal.) Tehn., Nav.; reg., Transilv.) „Scoabă înfiptă în plută, de care se agaţă cârma" CCrochet de suspension du gouvernail de radeau'): cântâr sec. XX/l REG. (DA). 9. (P\ anal.) Astron.; pop.; art.) „Balanţa, Cumpăna, Tereziile (3)' OLa Balance7): Cântârul 1982 DS. 10. (P. abstr.) lit.) „Cântărire (1), cântărit (1/' ('Pesage, pesée'): (înv.) cantâr 1836 DOC. (Furnică 392); cântâr sec. XX/2 DOC. (EM 7/1992, p. 7). # Loc. vb.: (Lit.) A înşela la cântar = „A cântări (1) înşelând cumpărătorul": sec. XX/2 DICŢ. - Din tc. kantar, (înv.) kïntar (OTS) „idem (1, 2)", poate şi (dial.) *„idem (5)"; pentru loc. vb. de sub 2, cf. tc. kantara çekmek(fig.) „a cumpăni, a cântări (2)" [çekmek „a trage; a cântări [3]"). (Var. cântar, cântar- poate şi der. postv. sau sub influenţa verbului cântări, cântări, v. BL IV 73 [deşi etimonul tc. justifică toate var. .rom.]) - Cf. bg. kantar (şi „idem [5]"), ser. kântar, ngr. Kavmpi, alb. kandăr, magh. kantar, arom. căntâre, cântare, cândăre. - V. cantaragiu. - Der.: (Dim., 2, lit.) cântărâş (cântarăş) s.n.; şi (înv., Olt.) s.m. „Un soi de struguri": 1884-1885 REG. (H); (Lit.) cântări '/t., vi. [cântărire s.f., cântărit s.n., cântărit,-ă adj., şi „(despre oameni sau despre manifestările lor) cumpănit, chibzuit, echilibrat": sec. XX/2 LIT., DICŢ.] 1. Vt. „A determina greutatea unui corp": cântăril702, 1776, 1798 DOC. (TDRG2, ŞIO, REL. AGR. I 872); POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII-XX (EM 10/1992, p. 26), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) cântări 1779, 1855 DOC. (Furnică 93, 420); 1825 LB, 1839 VALIAN. Z Vt. (Fig.) „A aprecia, a judeca, a cumpăni, a evalua, a estima": (înv.) cântări sec. XIX/l LIT. (DA); cântări 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 27). # Loc. vb.: (Ut.) A-şicântări (bine) vorbele (sau cuvintele) = „A-şi alege bine cuvintele": 1893 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX. 3. Vi. „A avea o anumită greutate": cântări 1903 TDRG; LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 15). 4. Vi. (Fig.) „A valora, a preţui, a conta": cântări 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 14) [(înv., rar) cântăritor s.m. = cantaragiu. 1940 DA; (Lit., azi rar) cântăreâ/ă (căntăreâ/ă) s.f. „Acţiunea de a cântări (1, 2), cântărire": 1786 DOC. (Furnică 139); DOC. sec. XVIII/2-XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit.) recântărivt. „A cântări (1, 2) din nou": sec. XX/2 DICŢ.]. -Antrop., top. Cântaru (DWK). 182 CÂR s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. ? (Entop.; Mold.) „Luncă inundabilă şi mlăştinoasă, bogată în săruri minerale" ÇPré, prairie inondable'): sec. XX/l REG. (Porucic 38, 43, 49, Rotaru 9). - Din tc. kir „câmp, şes; teren necultivat" Oplaine, champ, campagne; terre inculte') (TS; p. spec.) v. Suciu 44). - Cf. bg. kăr. CÂRÂNTĂIE s.f. (reg.; 1972 -); pl. cârântâi. (Dobr.) „Rest, rămăşiţă nefolositoare (rămasă de la masă, de la preparatul săpunului etc.)" ('Miettes, débris, restesO: cârântâie, cărăntâie sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, la Rasova, jud. Constanţa; GL. DOBR.). - Din tc. kirmti „idem" (v. SCL 2/1987, p. 143, Suciu 44-45). CÂRCĂIÂC s.m. (pop.; 1861-); pl. -eci. (Zool.) „Scolopendră, patruzeci-de-picioare (Scoiopendra dngulataj' CScolopendre, mille-pattes, mille-pieds, cloporte'): (pop.) cârcăiâc 1861 LIT. (TDRG2); REG. (Munt., Oit.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DOC. sec. XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) cârcaiâc 1877 LM; (reg., Munt., Oit.) cârcâiâc, (Munt.) cârcâiâg, (Olt., Mold.) cârcăiâg 1884-1885 REG. (H); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DA, GL. ARG.). # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A se înfige ca cârcâiacui = „A se înfige, a se amesteca (într-o afacere, într-o discuţie etc.) cu aplomb şi neruşinare, în căutarea profitului", A se aduna ca cârcâiedi = „A se aduna în mare număr": 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. kirkayak „idem" (literal: „patruzeci de picioare", de unde, probabil, prin calc, sinonimul rom. patruzeci-de-picioarê). - Cf. bg. krăkajak. - V. cârcserdar. - Contaminare: (colcăf+ cârcăiâc, reg., Munt.) cârcâ/W. „A mişuna, a colcăi" [cârcâiâiăs.f., cârcâiturăs.f. „forfotă, colcăială, aglomeraţie"]: 1967 REG. (GL. ARG.). CÂRCSERDAR s.m. (înv.; înc. sec. XIX - sf. sec. XIX); pl. -i (Mii.) „Comandant al unei potere, al unui detaşament de jandarmi turci" OCapitaine d'une troupe de gendarmes turcs'): cârcserdar înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); 1814 DOC. (TDRG2); CRON., DOC. sec. XIX/l, IST., LIT. sec. XIX/2 (Aricescu I 17); cârc-sărdâr sec. XIX/l DOC., CRON. (ŞIO, Aricescu I 329); câr-serdâr 1819 DOC. (DOC. EC. I 237). - Din tc. (înv.) kîrserdari „idem". (Var. cârcserdar- p. et. pop., după tc. kirk„patruzeci" [poate a existat chiar o var. tc. *kirkserdari, formată p. et. pop. în tc.] ori după rom. cârc interj., cârcă s.f. şi/sau cârcotă s.f. „pricină, ceartă, gâlceava".) - Cf. bg. kărserdarin. - V. cârf cârcăiâc, serdar. CÂRJALÎU s.m. (înv.; 1800 - miji. sec. XX); pl. -ii. 1. (Mii.) „Membru al cetelor de tâlhari turci din zona localităţii Kărgali (= tc. Kircaii, Kircaali, în S. Bulg. actuale), disciplinate şi organizate militareşte, ca trupe neregulate, de către Pazvantoglu, care acţionau, la sf. sec. XVIII şi înc. sec. XIX, în nordul Peninsulei Balcanice,, efectuând dese incursiuni de pradă şi în Olt. şi Munt.; manaf, pazvant1 , pazvangiu (1) carafefif CChacun des brigands turcs organisés en troupes irrégulières par Pazvantoglu'): cârjaliu 1800 183 DOC (Olt.) (Furnică 196); CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2; cărjaliu 1803 DOC. (Olt.) (Furnică 224); cârgealiu înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); (rar) cârcealiu (SDLR). 2. „Bandit, hoţ, tâlhar, pazvangiu (2), hoţoman, şmecher" ('Bandit, pillard; finassier'): cârjaliu sec. XIX/2 UT (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; cârjăliu sec. XX/l POP. (DA). (Var. cârjâl [CDER] nu se confirmă.) - Din tc. kircali „idem (1, 2)". - Cf. bg. kărgaiija, ser. krdzaiija, ngr. ¡apÇcûnSeç arom. cărjiliu, cîrgealiu. - Der.: (înv., rar) chirjaliésc,-âsca adj. „Aparţinând sau specific cârjaliilor (1)": sec. XIX/2 UT. (ŞIO, DA). - Antrop. Cârja/iu (DNFR; iniţial, supranume al unui căpitan al cârjaliilor (1): 1874, Aricescu I 5), Cârjoliu, top. Cârja/ia (DNFR).., CÂRLÂCI s.n. (reg.; 1884 ->); pl. ? (Nav.) „Luntre mică, cu fundul turtit, folosită pe Dunăre" ('Petite barque à fond piaf): cârlâc 1884-1885 REG. (S.E. Mold.)1 (H); cârlâci 1893 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/1. (Sensul „vas cu pânze" dat în unele DICŢ. este, probabil, eronat.) - Din tc. (dial.) kirlaç „idem" (Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 68-69). (Var. câriac- sg. refăcut din câriad, interpretat drept pl.) - Cf. ser. krilas. CÂRMÂZ subst. (lit., azi rar; 1681 -); pl. (rar, 3, 4) -uri, (rar, 2) -i, cârmâji. 1. Subst. sg. (Chim., Crom.; pop.) „Colorant natural roşu-închis sau roşu-aprins, extras din gogoşile de cârmâz (4) sau (p. ext., uneori în sintagma cârmâz vegetal sau, înv., cârmâz românesc) din fructele de cârmâz (2); vopsea sau culoare cârmâzie (v. s.v.), carmin; (p. gener:) colorant, vopsea, boia (2) (de orice culoare)" ('Carmin, kermès [animal ou végétal]; teinture'): (înv.; atributiv) cărmâz 1681 DOC. (HEM2 II 626); (înv.) cărmăz 1822 DOC. (DOC. EC.T 261); (înv.) cărmâz 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 451); (înv.) cârmuz sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (pop.) cârmâz 1792 DOC. (ŞIO); REG. (Olt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. (Pext:, Bot.; lit.) „Plantă erbacee cu flori mici, albe-roz, cu fructe în formă de bobiţe, roşii sau negre, folosite pentru extragerea cârmâzului (1) şi în medicina populară (Phytoiacca decandraj, (la sg., col.) fructele acestei plante" ('Raisin d'Amérique, raisin des teinturiers'): cârmâz 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 170); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), POP. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) cărmâz 1877 LM; 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 451); (reg.) cârmüz, cârmüs sec. XX/l DOC. (DA). 3. S.n. (P. ext:, Med.; înv., S.E. Transilv.) „Sirop medicinal preparat din cârmâz (2)" OSirop préparé du raisin dJAmériqueO: cârmâz, acârmâz înc. sec. XX REG. (DA). 4. S.n. (Zool.; înv., rar) „Insectă originară din Mexic (Coccus cacti), din ale cărei gogoşi se extrage cârmâzul (1); coşenilă, chermes" CCochenille, kermèsO: cârmâz 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 5. Subst. sg. (Chim., Med.; înv.) „Preparat de antimoniu, de culoare roşie sau (p. ext.) de alte culori, utilizat în medicină; oxid de antimoniu sulfurat, chermes (mineral)" OKermès [minéral], alkermès'): cârméz 1819 DOC. (DA); cârmâz 1829 DOC. (DA). - Din tc. kirmiz „idem (1)", kirrmz [bocegi] „idem (4)", [maden] kirmiz „idem (5)" (v. Suciu 141; bôcek „insectă", maden „mineral"). (Var. cărmez- prin contaminare cu chermes 184 < fr.; cârmuz, cârmus- probabil prin contaminare cu hurmuz, v. s.v.; acârmâz- cu proteza lui a.) - Cf. bg. kărmăz, hrimiz, ngr. KpipèÇi, xpeuèÇi, alb. kërmëz, arom. cîrméze; cf. şi fr. kermès (> rom. chermés. 1910 DOC. [DA]), sp. a/quermez. - V. cârmâziurie. CÁRMÁZÍU,-ÍE adj. (pop.; 1857 -^); pl. -ii. (Crom.) „Roşu-aprins sau roşu-închis, stacojiu, carmin" CÉcarlate, carminé, cramoisi, carmin'): cârmâziu 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) cârmuziu 1886 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2; (înv., S.E. Transilv.) cârmijiu sf. sec. XIX REG. (DA); (înv.) hermâziu, hermâsiu, irmiziu sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., S. Transilv.) cormojiu 1909 REG. (DA). - Din tc. kirmizi, kirmizi „idem". (Var. cârmuziu - după cârmuz, cârmijiu, cormojiu - prin contaminare cu carmajin, cărmăjin „piele de culoare roşie" < magh. karmazsin.) (După unele DICŢ. [CADE, DM, DEX] - din rom. cârmâz + suf. -iu-, pentru susţinerea etimologiei turceşti, v. Graur, AER 35.) - Cf. arom. cârmeze. -V. cârmâz. - Conversiune: (înv.) irmizius.m. „Piele de culoare roşie, carmajin", (cu „sufixul" schimbat) irmizeăs.f. (pl. -ele) „Cizmă de culoare roşie": 1885 POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. -Antrop. Carmaziu (DNFR). CÂRMÔG s.n. (înv. şi reg.; 1884 -); pl. ? 1. (Tehn.; înv., N. Munt.) „Unealtă de pescuit (nedefinită mai de aproape), probabil în formă de cârlig mare sau de cange (1) ori cu mai mai multe cârlige" poate „carmac" ^Instrument de pêche [non défini], probablement en forme de croc ou à plusieurs hameçons, palangre^: 1884-1885 REG. (H). 2. (Transp.; reg., Mold.) „Partea de sus, ascuţită şi încovoiată, a leucii carului (de care se sprijină carâmbul superior al loitrei), ciocul leucii" OMentonnet du rancher d'un chariotO: 1898 REG. (DAMÉ 11); REG. sec. XX/l (DA). - Din tc. (pop.) karmuk, karmik „carmac; cârlig mare, cange" Opalangre [= instrument de pêche à plusieurs hameçons]; grand croc') (TS; de unde, p. spec., sensul 2, p. et. pop., după cârmă şi suf. -og, v. Suciu 45-46); pentru sensul 1, cf. şi tc. (dial.) karmtk „stăvilar ridicat de pescari la gura unei ape curgătoare, pentru a reţine peştii" (Der. S.). - Cf. rus. karmak{> rom. carmaâ). (După DICŢ. - din cârmă, a cârmi + suf. -og, probabil însă că acestui mod de formare se datorează numai omonimul cârmog, cârmoc „capătul unei bărci, pupa sau prova luntrei; vâslă": sec. XX/l REG.: DA, ALR SN III [840, 841].) - Cf. alb. gërmùq„încovoiat, curbat, strâmb". CÂSCĂCI s.n. (înv. şi reg.; 1884 -); pi. -uri. (Tehn.) 1. (înv., Dobr.) „Bucată de lemn (numită şi cleşte) cu care se opreşte mersul morii de vânt" CMorceau de bois qui arrête la marche du moulin à ventO: câscâci, căscâci 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2 (DAMÉ 162). 2. (Reg., Dobr., E. şi S. Munt.) „Instrument de lemn în formă de diapazon, pe care sunt prinse, ca să nu se încurce, cârligele priponului scos la mal" ('Instrument des pêcheurs, en forme de diapason, qui sert de support pour les hameçons'): căscâci 1979 REG. (Ţurlan 52). - Din tc. kiskaç, (dial.) kiskiç (ZTS, care îl atestă cu alt sens) „cleşte; clemă; pensă; cârlig (de rufe)" ('pince, tenaille^ {p. spec.), poate şi *„idem (1, 2)". 185 CÂSMÉT subst. sg. (reg.; 1884 -»). (S. Munt.) „Soartă; noroc, şansă" CSort; fortune, chance7): câsmét 1884-1885 REG. (H); câşmet, câzmét sec. XX/l REG. (DA). - Din te. kismet „idem". - Cf. bg. kâsmét, alb. kësmét, arom. cîsméte, câsméte. CĂŞLĂ s.f. (înv. şi reg.; 1589 -); pl. -a 1. (Mil.; înv.) „Cartier de iarnă, tabără (provizorie); cazarmă" CCampement, quartier d'hiver; caserne'): câ'şlă sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII; câşlâ (pl. -le) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1, LU. sec. XIX/2. 2. (Agric.; reg., Mold.) „Loc pentru iernatul vitelor" CLieu où l'on fait paître les troupeaux pendant l'hiver'): câ'şlă 1589, 1629 DOC. (SCL 2/1984, p. 144, Bogdan 38); CRON. sec. XVIII, REG. sec. XX/1 (Porucic 52, Rotaru 9). 3. (Agric.; reg., Mold., Dobr., înv. şi Munt.) „Târlă, stână; loc unde se mulg vacile şi se prelucrează laptele; poiată, grajd; comarnic provizoriu" CBergerie; laiterie; étable'): câ'şlă 1799 DOC. (DA); DOC. sec. XIX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dobr.) câ'sclă sec. XX/l REG. (DA). 4. (P. gener.) Constr.; reg., Olt., Munt., N. Serbiei; peior.) „Casă mică şi sărăcăcioasă, bordei, coşmelie" CChaumière, hutte'): câ'şlă 1942 REG. (ARH. FOLK. VI 188); REG. sec. XX (GL. ARG.); (Olt.) cuşlă 1928 REG. (Ciauşanu, V.); (V. Munt.) huşlă 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (Reg., Munt., Olt.) A umbla din câş/ă-n câşlă = „A vagabonda": câ'şlă 1929 REG. (GR. S. IV 130); REG. sec. XX (GL. ARG.); (Olt.) cuşlă 1928 REG. (Ciauşanu, V.). - Din tc. kişla (acc. kişlăşi kiş/a, v. TS) „idem (1, 2)", (dial.) „idem (3)" (Der. S.). - Cf. bg. kăslâ, arom. cîşiă; cf. şi rus. kis/ja „gospodărie, fermă". -V. chişleac. - Der.: (înv., rar) câşiân s.m. „Persoană care ţine o câşlă (3), baci, târlaş, cioban (2J'\ 1794 DOC. (REL, AGR. I 830); (înv., rar) câşlâşs.m. = câşian: 1803 DOC. (DA); (înv. şi reg.) câşlârs.m. 1. (înv., Mold.) = câşian. sec. XIX/2 REG. (H, DA). 2. (Reg., Munt.) „Vagabond": 1929 REG. (GR. S. IV 130) [(înv., rar) câşlăriţă s.f., câşlăreâsă s.f. = ciobăniţă\ 1873 LM; (Reg., Mold.) câşlărie s.f. = câşiă (3): 1879 CIHAC II 45; 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA)]. - Antrop. Câşlar(i)u, Căşlaru, Câş/eanu\ top. Câşia (DNFR). CÂŞTI s.n.Jînv. şi reg.; 1795 ->); pl. -uri. (Fin.) 1. (înv.) „Sumă de bani plătită la date fixe, rată, tranşă, chisinri' (Tranche, annuité, termeO: câşti 1795 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, REG. (Mold.) sec. XIX (DA), LIT. sec. XIX/2; (Munt.) câşt 1857 POLIZU; DOC. sec. XIX/2; (Munt.) căşti 1801 DOC. (DIB 1960, p. 184). 2. (P. ext:, înv.) „Sumă rezultată dintr-o vânzare; câştig, venit" OPrix; revenu'): câşti sec. XIX/2 POP. (DA). 3. (P. spec:, reg., Mold.) „Chirie" ('Loyer'): câşti 1940 DA. - Din tc. kist „idem (1)" (probabil p. et. pop., după câştig, care a influenţat forma şi sensul 2ale cuvântului românesc). - Cf. arom. hîşte„idem (1)". CÂTLĂC s.n. (înv., rar; 1715 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Com.) „Penurie, lipsă de produse (pe piaţă), foamete; criză comercială, scumpete" CDisette, pénurie; cherté'): câtlâ'c 1715 CRON. (ŞIO); câtlic 1801 DOC. (ŞIO, DA). - Din tc. kitlik „idem". 186 CAZAM LAC s.n. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Med.; Dobr.) „Pojar, rujeolă" ('Rougeole'): 1884-1885 REG. (H). (Var. *cazamâc şi *câzam, înregistrate în DICŢ., sunt inventate; v. SCL 1/1993, p. 69.) - Din tc. kizamik, (dial.) *kîzamlîk (v. SCL 1/1993, p. 69) „idem". CÂZÂLCE s.f. sg. (reg.; sec. XIX/2 -). (Bot.; Dobr.) „Soi de grâu cu boabe de nuanţă roşiatică, grâu-de-toamnă (Triticum speltaf CBIé d'automne^: (înv.) câzâlceă, câzlâgeâ 1884-1885 REG. (H); câsâlgeâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). - Din te. (dial.) kizilca (Der. S.), *kïzïlca (lit. kizilca bugdaÿ) „idem" (v. SCL 1/1993, p. 69; bugday,,grâu"). (Var. câzlâgeâ- cu metateză.) -V. cazăl-baş, câzâl-pelit, chizil. CÂZÂL-PELÎT s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -iţi. (Bot.; Dobr.) „Stejar roşu (Quercus boreafissau rubraf CChêne rougeO: 1884-1885 REG. (H). (Forma *cazăl-pelitdată în DA s-a dovedit a fi falsă; v. SCL 1/1993, p. 69-70.) - Din tc. kizil pelit „idem" (Der.S., v. Suciu 40-41). - V. cara-pelit, câzâlceă, chizil, gher-pellt. CÂZLÂR-AG s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. ? 1. (Admin.) „Şeful eunucilor negri care păzeau haremul (1) sultanului" CChef des eunuques noirs du harem^; câzlâr-agă, căzlâr-agâ sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 ; căzlăr-agasi sec. XIX/2 LIT. (ŞDU); căzlăriu sec. XIX/2 POP. (ŞIO); câzlâr(iu) (CIHAC II 45, SDLR). 2. {P. gener.) rar) „Eunuc" ('Eunuque'): chizlâr sec. XIX/2 LU. (DA). - Din tc. kizlar agasi, (înv.) kîzlar aya „idem (1)" (literal: „agă peste fete[le din harem]"). (Var. căzlăriu, câziar(iu), chizlar- prin condensare pe teren românesc.) - Cf. ser. klzlar-âga, kiziaraga, ngr. ¡aÇ^apa}6.çr magh. kiz/ăr aga(szi). - V. agă. CEACÂL,-Ă s.m. şi f. (înv. şi reg.; înc. sec. XVIII -); pl. -i,-e, scris şi ciacal. (Zool.) 1. S.m. şi (rar) f. (Reg., Dobr., înv. şi Mold., Munt.) ,^Şacal (Canls aureus)' CChacal'): ceacâl înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 3, 34); REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1994, în S.V. Dobr.); (înv.) cecal 1761 DOC. (ŞIO); (înv.) cecală sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 2. S;rn. (înv., Dobr.) „Câine cu pete albe (şi/sau negre) pe frunte şi pe picioare" CChien tacheté de blanc [et/ou de noir]'): ceacâl 1884-1885 REG. (H). - Din tc. çakal „idem (1)" şi (dial.) „(animal) cu păr. alb pe frunte sau cu părul pestriţ" C[animal] aux cheveux blancs sur le front') (Der. S.), (dial.) çakal [kôpek] „idem (2)" (v. Drimba 49). - Cf. bg., scr. cakai, ngr. xÇamXrjç, alb. çakéll, arom. ceâcai, cicâle. CEACĂIE s.f. (reg.; 1884 -); pl. ceacâi. (Munt., Olt., Mold., Dobr.) „Cuţitaş ordinar (cu plasele de lemn); briceag' (Tetit couteau [au manche de bois]; canif'): ceacâ'ie 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, SDLR, GL. DOBR.); (S. şi E. Munt.) ceachie (pl. -//) sec. XX/l REG. (DA, SDLR); (Mold.) ceacâc (s.n.) 187 sec. XX/l REG. (I. CR. 5/1913, p. 153). (Sensul 2 din DA, „capul scăunoaiei", aparţine, de fapt, lui ciochie [cu var. ceachie], din familia lui cioc, cioacă.) - Din te. çaki „idem" (v. GR. S. VI 331, Suciu 46-47, Avram 74-75). - Cf. bg. cekija (> rom. reg., Munt., Olt., N.V. Bulg. cechie, cichie „idem" şi „vătrai": sec. XX REG. [DA, s.v. ciochie, CV 8/1949, p. 32, Bucuţa - GL., Gâlcescu 120, LEX. REG. I 76]), arom. ceacîie. CEACĂR,-Ă adj. (uneori substantivat) (reg.; sf. sec. XVI -); pl. -i,-e. I. (Referitor la aspectul fizic; Munt., Mold., Olt., Dobr.) 1. „(Despre oameni sau animale) Care are ochii albaştri cu ape cenuşii, spălăciţi, albicioşi sau de culori diferite" C[En parlant d'une personne ou d'un animal] Qui a les yeux striés de gris, décolorés ou vairons'): ceacâ'r sf. sec. XVI DOC. (DOC. I. XVI 170, DERS; în antrop. Ceacâr[ui])) 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICJ. sec. XIX-XX. 2. (Rar) „(Despre ochi) Spălăcit, albicios, (albastru) cu ape cenuşii; de culoare diferită faţă de celălalt ochi" 0[En parlant d'un oeil] Décoloré, [bleu] strié de gris, blanchâtre; vairon7): ceacâ'r 1875 LU. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. 3. „Strabic, saşiu (1.1), chiot1 (4)' ('Louche'): ceacâ'r 1870 COSTINESCU; REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, I. CR. 9/1911, p. 306, GR. S. IV 129, ŞEZ. XX 15), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) ceacâ'i,-â'ie înc. sec. XX REG. (DA). 4. (P. ext.) Olt.) „Infirm, sacat, cioiac (1/' ('Infirme'): cecâ'r sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 52). II. (Referitor la starea psihică) 1. (Mold., Munt.) „Cherchelit, ameţit de băutură, beat" OGrisé, gris, ivreO: ceacâ'r 1875 LIT. (ŞIO); REG., DICŢ. sec. XX/1 (Coman, GL., DA), LIT. sec. XIX/2-XX; (N. Mold.) cichir sec. XX/l REG. (ŞEZ. XX 15). 2. (P. ext.) Munt.) „Posac, ursuz (2Ţ CMorose, maussade^: ceacâ'r 1896 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. 3. (P. ext.) Olt.) „(Despre animale) Care se Izolează, care nu se ţine de turmă" C[En parlant d'un animal] Qui s'isole, qui ne suit pas le troupeau'): ceacâ'r sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 21). III. (Bot.; Dobr., Mold., E. Munt.; în sintagma) Grâu ceacâr= „Un soi de grâu de toamnă, cu mustăţi" OUne variété de blé barbu1): ceacâ'r 1869 REG. (DA); REG. sec. XIX/2 (H); (N. Mold.) cichir sec. XX/1 REG. (DA). - Din te. çakir „idem (1.1, 2, 3, II. 1)" (TS, Redhouse, Youssouf) şi „uliu" ('épervier'); sensul III- probabil prin semicalc după sintagma te. (dial.) çaktr bugday*,,idem" (v. SCL 1/1993, p. 61; bugday,,grâu"; cf. te. çaktr isirgan otu (Der.S.), gaktrdiken „scai-vânăt (Eryngium pianum)', „brusture (Arctium tomentosum/')) v. antrop. te. Çaktr, din care ar putea proveni nemijlocit antrop. rom. Ceacâr. - Cf. bg. cakăr, ser. câkar„idem (LI, 2, 3)", alb. çakërr„idem (1.3)", ngr. maKÎptjç, arom. ceacîr,,idem (1.1)". -V. ceacârgi-başa. - Der.: (înv., rar) ceacârfe s.f. „Strabism", ceacâră vr. „A privi cruciş": sec. XIX/2 DICŢ. (DA); (Reg., N.V. Munt.) ceacărî vr. „A se îmbăta": 1939 REG. (Coman, GL.). - Antrop. Ceacâr(ui) (sf. sec. XVI, DERS, DOC. î. XVI 170), Ceacâru, Ceacâreanu, top. CeacâruJ (DWR). CEACÂRGI-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. ? (Mii.) „Ofiţer otoman din corpul seimenilor (1), şef al vânătorilor cu ulii, însărcinat să întreţină şi să dreseze ulii de vânătoare ai sultanului şi ai anturajului acestuia" COfficier ottoman 188 de la vénerie, chargé de la garde et du dressage des éperviers de chasse^: 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 160). - Din te. (înv.) cakirgi basï „idem" (çakirci „şolmar, persoană care vânează cu ajutorul uliilor"). - Cf. magh. csakardzsipasa, csakercsi basr, cf. şi ser. cakirdzija- V. baş, ceacâr,-ă. CEACLAM s.f. sg. (reg.; 1939 -). (Bot.; uneori şi atributiv, în sintagma ceapă ceadamă) „Un soi de ceapă care iese din seminţe, nu din arpagic (v. s.v.)" (Variété d'oignon7): ceaclamâ 1939 DOC. (FLORA ROM. 305); REG. (Dobr.) sec. XX/2 («Dobrogea nouă», 10 mar. 1981, p. 3, GL. DOBR.); (Olt.) ceclamâ 1967 REG. (GL. OLT.). - Din te. (dial.) çalkama [sogani] „ceapă selecţionată" Coignon sélectionnéQ (prin metateză; sogan „ceapă", çalkamak „a alege, a selecţiona [recolta]", v. Der. S.), probabil şi *„idem" (v. Suciu 141). CEAC-PÂC adv. (pop., fam., azi rar; 1847 -). 1. „Potrivit; aşa şi aşa; nici prea bine, nici prea rău; nici mult, nici puţin; de bine de rău; oarecum, într-o oarecare măsură" ('Couci-couça, ni bien ni mal, à peu près'): (înv.) ceat-pât 1847 UT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ceac-pâc 1900 ŞIO; LIT. sec. XX. 2. (P. ext.) „Cât ai clipi din ochi, una-două, cât ai bate din palme, rapid" fEn cinq sec, rapidement'): ceac-pâc sec. XX/2 REG. (sens înregistrat de autor, în 1985, la Bucureşti). # (Reg., Mold.) Ce mai ceac-pac? = „Ce mai e nou?, Ce se mai petrece?": ceat-pât, ceac-pâc sec. XX/l REG. (DA). - Din te. çat pat „idem (1)". (Var. ceac-pac ş), probabil, sensul 2- p. et pop., după interj. pac.) - Cf. bg. cat-pat, arom. ceat-pât. CEACŞÎRI s.m. pl. (reg.; 1580 -^). (Vestim.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Un fel de pantaloni (turceşti) lungi şi largi, de obicei de culoare roşie (adoptaţi, cu unele modificări, şi în portul popular românesc); şaivar (2Ţ CSorte de pantalon large [à la mode orientale]'): (înv.) cecşiri 1580 DOC. (DERS); (înv.) deşiri 1583 DOC. (Bogdan 40); (înv.) ceacşâ'ri sec. XIX/2 REG. (Dobr., Munt.) (H); ceacşiri 1838 DOC. (DA); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, DICJ., REG. sec. XIX/2-XX (H, ALRR [1491]). - Din tc. gakşir „idem". - Cf. bg. caksiri, ser. caksire, cakdre, ngr. TÇiaxrÇipia, rÇaxoipi, arom. ceacşiri, cihşiri. CEADĂR s.n. (reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Mii.; înv. şi reg.) „Cort (militar)" (Tente [militaire]'): ceadâ'r sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2, LIT. miji. sec. XIX, REG. (Dobr., N. Serbiei) sec. XX/l (DA). 2. (P'. ext.) Agric.; reg., Mold.) „Colibă, loc acoperit unde ciobanii mulg oile; comarnic" CHutte, lieu couvert où les bergers traient les brebisO: geandâr sf. sec. XIX REG. (TDRG); REG. sec. XX (ARH. OLT. SN III 223); jandâ'r sec. XX/2 REG. (ARH. OLT. SN III 223). - Din tc. çadir, (înv.) gadïr „idem (1)". (Var. geandâr, jandâr- prin coarticulare.) - Cf. bg. cadăr, scr. càdor, mac. codor, alb. çâdër, ngr. raaviipi, arom. ceâdră, cidîre, megl. cador. - V. ceadiriu,-ie, cedar-bizie. 189 CEADIRÎU,-ÎE adj. (înv.; 1885 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „Verde-crud, de nuanţa paiului de grâu necopt, gri-verzui" (Vert-tendre, vert-pomme, gris-verdâtre'): ceadiriu 1885 LIT. (DA); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1; (rar) ceadâriu, cederiu sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. - Din te. çadiri [yeşil] „idem" (literal: „verde ca pânza de cort"; v. Suciu 141). - V. ceadâr. CEAÎR s.n. (înv. şi reg.; 1634 -); pl. -uri. (Entop.) 1. (Reg., Mold., Dobr., Munt., Olt.) „Izlaz, păşune, pajişte, fâneaţă, imaş (uneori împrejmuit şi/sau aflat în apropierea unei ape, folosit mai ales pentru păşunatul cailor)" CPâturage, pré, prairie, herbage, pacage [clos]'): (înv.) ceiür 1634 DOC. (DRH. A XXII 192); ceir(iu) sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, SDLR, Porucic 21, Rotaru 9); (Mold., Dobr.) ciér(iu) sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. sec. XX (DA, SDLR, CV 7/1949, p. 33, GL. DOBR.; redat cu fonetism dialectal: şier Porucic 57, Rotaru 9); ceair sec. XVIII/1 CRON. (DA); LIT., DICŢ., REG. (Mold., Munt., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, DA, Gâlcescu 120, ALR SN II [317], Porucic 21, 52, Rotaru 9, 10, GL. ARG., s.v. murdaiâc, GL. DOBR.). 2. (P. gener,.; înv., Dobr.) „Şes" ('Plaine'): ceair 1884-1885 REG. (H). 3. (P. extreg., Dobr.) „Vale; coastă de deal" (Vallée; pente'): ceair 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Rotaru 9, GL. DOBR.; înregistrat de autor, în 1972, la Rasova, jud. Constanţa). - Din te. çayir, (înv.) cayur „idem (1)". (Var. cier- prin metateză.) - Cf. bg. cair, scr. càir, ngr. rÇaip, alb. çair, arom. ceire, dire, pol. czair. - V. ceairort. - Der.: (înv., rar) ceairărs.m. „Paznic la un ceair (1)": 1870 COSTINESCU. - Antrop. Ceairu {ÜH?R), top. Strada Ceairuiui(stradă în Bucureşti). CEAIRORT subst. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Bot.; Dobr.) „Grâuşor, untişor (Ficaria ranuncuioidesŢ ('Ficaire'): 1884-1885 REG. (H). - Din te. çayirotu „timoftică (Ph/eum pratense)' ffléole des prés') şi „nume generic al ierburilor care constituie pajiştea" ('nom générique des herbes de pré') (p. ext. sau p. spec. şi p. asim. [propagarea lui r[), poate şi *„idem". - V. ceair. CEALÂU s.n. (înv. şi reg.; 1715 -); pl. (1) ceaiai. 1. (înv., rar) „Tufiş" ('Buisson'): cealâu, cealâ'u 1715 CRON. (ŞIO, DA). 2. (Bot.; reg., Dobr.; la sg.) „Soi de fasole cu talia înaltă şi cu mulţi cârcei, cultivat şi în Dobrogea" (Variété de haricot'): cealî 1981 DOC. («Dobrogea nouă»., 9 apr.1981, p. 3); ceali 1988 DOC. (Ordin nr. 121 din 15/12/1988 privind Lista oficială a soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din R.S.R, în «Buletinul Oficial», nr. 65, 19 decembrie 1988, art. 7: „cealide Dobrogesf’). - Din te. çali „idem (1)", çali[fasulyesi] „idem (2)" (LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 47, 141). - Cf. bg., scr. caiija. CEALM s.f. (ist. şi reg.; sec. XVIII/l ->); pl. -le. (Vestim.) 1. (Ist.) „Turban din pânză neînălbită şi neapretată (purtat de turci); saric (1Ţ (Turban d'étoffe écrue et sans apprêr): cealmă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN 190 (s.v. fr. turban); POP., REG. (Dobr., Mold.) sec. XIX/2 (H), UT. sec. XIX/2-înc. sec. XX; celmă sec. XVIII/l CRON. (DA); UT., POP. sec. XIX/2; ciulmâ înc. sec. XX REG. (DA); celmeâ (pl.-e/e) sec. XIX/2-XX POP. (DA, FOLC. MOLD. I - GL.); (înv., rar) şalmâ 1839 VALIAN (s.v. turban). 2. (înv., Ban.) „Conciul (= cercul de lemn) purtat în păr de femeile măritate" OCercle de bois soutenant le chignon des paysannes mariees'): cealmâ sec. XIX/2 REG., POP. (DA). 3. (Bot.; reg.; şi atributiv, în sintagma dovleac turcesc cealmâ) „Varietate de dovleac (1.1), dovleac turcesc, bostan (1) alb, caun (2) (Cucurblta melopepoŢ CVariete de courge'): cealmâ 1898 DOC. (DLR ms.); DOC. sec. XX. - Din tc. galma, (înv.) celme (Y.Tar.S.) „idem (1)" şi (dial.) „podoabă, găteală femeiască; eşarfă îngustă pe care femeile o poartă legată pe frunte; obiect de podoabă, bijuterie de aur care se fixează în creştetul capului" Oparure de femme; bijou fixe au sommet de Ia teteO (de unde, p. spec., sensul 2), „fals, lucrat, improvizat" (Taux, artificiel'), probabil şi (dial.) *„idem (3)". (Var. clulma- probabil p. et. pop., după ciul„căruia îi lipseşte o ureche", ciuli „a ridica urechile, a-şî încorda auzul".) - Cf. ser. calma (> rom. reg., Ban. ceâlmă „turban": sec. XIX/2-XX/1 REG. [H, DA]), bg., mac. calmă, ngr. xţaĂ/uăg, alb. gâllme, gallem, magh. csaima, csilma, aram. ceâ/mă ,jdem (1)". - Der.: (Dim., i; ist.) cealmeluţă (celmeluţă) s.f.: sec. XX/l POP. (DA); (înv., rar) ceaimagfus.m. „Bărbat care purta cealma (1); turc (1.1/: sec. XIX/2 DICŢ. CEALMUC subst. sg. (reg.; sec. XX/l -»). (Constr.; Olt.) „Lut, argilă (frământată cu apă şi întrebuinţată mai ales ca material de construcţie); ceamur(l), chirpici" (Terre glaise, argile, torchis'): sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. gamurluk „mocirlă, noroi, loc noroios" Cfange, bourbeO (> *camulluk > *camluk, apoi prin metateză şi p. spec:, v. Suciu 47). - V. ceamur. CEAM s.n. (lit.; 1769 -); pl. -uri, scris şi dam. (Nav.) „Navă fluvială fără punte, cu sau fără propulsie proprie (în trecut cu vele şi construită din lemn de brad sau de stejar), folosită pentru transportul pietrişului, nisipului, lemnului sau stufului; şlep" fGrand barque, chaland, balandre'): (înv.) geam 1769 DOC. (ŞIO); (înv.) ceaim, ceaum (acc. nec.) 1884-1885 REG. (H); (înv., rar) cean 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ceam 1807 DOC. (DA); POP. sec. XX/l (Coman, GL.), DOC., DICŢ., UT., REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX (DA, Sadoveanu, O. VI 53, 58; înregistrat de autor, în 1975, la Sulina). - Din tc. gam, (înv. şi/sau dial.) *gam „(lemn de) brad, pin, molid", probabil şi (înv. şi/sau dial.) *„idem" (detaşat dintr-o sintagmă de tipul gamfdan yukgemisi]„[ambarcaţie de transport construită din] lemn de brad"; pentru var. reconstruită, v. SCL 1/1993, p. 62). (După VI. Drimba, SCL 1/1993, p. 62, termenul a fost detaşat pe terenul limbilor rom. şi ser dintr-o sintagmă tc., de exemplu gam agacmdan yuk vapuru „şlep [construit] din lemn de brad"). - Cf. bg. cam, alb. gam, ngr. x^ăpi, xo6.pi „brad", ser. cam „luntre, caic (construit din lemn de esenţă moale)"; cf. şi ser. câmac„şalupă, şlep" (> rom. reg., Ban. ceâmăţ„luntre, barcă": sec. XX REG. [Gămulescu]). - Antrop. Ceaimu, Cean (DNFR). 191 CEAMAŞÎR-AG s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „Slujbaş la curtea otomană, însărcinat cu întreţinerea lenjeriei familiei sultanului" ('Préposé chargé de l'entretien de la lingerieO: sec. XIX/2 UT. (ŞIO). - Din te. gamaşir agasi „idem". - V. agă, ceamaşir-başa, ceamaşirgiu. CEAMAŞÎR-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Admin.) „Slujbaş la curtea domnitorilor români, însărcinat cu întreţinerea lenjeriei familiei domneşti; ceamaşirgiW (Tréposé à la Cour roumaine, chargé de l'entretien de la lingerie'): geamaşir-başâ sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); ceamaşir-başâ (ŞIO). - Din te. gamaşir başi „ceamaşir-aga (v. s.v.)" (v. Kakuk 99; p. ext.). - V. baş, ceamaşir-aga, ceamaşirgiu. CEAMAŞIRGÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -ii. (Admin.) = ceamaşir-başa: şamasirgiu sec. XIX/l CRON. (ŞIO); ceamaşirgiu (ŞIO). - Din tc. gamaşirci „spălător (de rufe), spălătoreasă; păzitor al lenjeriei" Oblanchisseur; gardien du linge'). (Var. şamasirgiu - prin „grecizare".) - V. ceamaşir-aga, ceamaşir-başa. CEAMENÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1681 - sec. XVIII/2); pl. -ii. (Crom.) „Verde (ca iarba), verde-închis" (Vert foncé'): cemeni (adj. invar.) 1681 DOC. (HEM 2066); ceameniu 1740 DOC. (DA). - Din tc. gemeni „idem" (v. SCL 1/1993, p. 62). CEAMFISTÎC subst. sg. (înv., rar; sec. XIX/2). (Bot., Med., Alim.; col.) „Seminţele comestibile, uleioase şi bogate în amidon, ale unei specii mediteraneene de pin (Pinus pinea), folosite ca ingredient alimentar şi în medicina populară" CPignon doux, pignon de pin'): 1892 DOC. (ŞIO). - Din tc. çamfistigi „idem" (adaptat după fistic). - V. ceam, ceamsacâz, fâstâc. CEAMSACĂZ s.n. sg. (înv.; 1761 - sec. XX/l). (Chim.) „Materie răşinoasă aromatică, mastic, colofoniu, sacâz (1.3)' CColophane, arcansonO: ceamsacâz 1761, 1892 DOC. (ŞIO, CONV. UT. XXVI 452); DOC. sec. XVIII/2— XIX; geamsacâ'z 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. çamsakizi „idem" (gam „brad, pin"). - Cf. alb. çamçakëz, arom. ceamceacîze, samsacîze. - V. ceam, ceam fistic, sacâz. CEAMÛR s.n. (reg.; 1868 -); pl. (rar) -i 1. (Constr.; Dobr., Munt., Olt., Mold.) „Material de construcţie preparat prin frământare din lut, apă şi paie tocate, folosit la tencuirea sau la construirea caselor ţărăneşti; muruială, chirpici, ceaimuc, ciorbă (4)' (Torchis, bousillage7): ceamür 1868 DICŢ. (TDRG2); 1884-1885 REG. (Dobr., Olt.) (H); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DA, GL. ARG.); (Olt.) cernur 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Iordache 143); (V. Munt.) ciumur 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (Constr.; Olt.) „Amestec de nisip, var şi apă; mortar" CMortier, mélange de sable et de chaux 192 délayés dans l'eau7): (înv.) cimür 1879 CIHAC II 565; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ceamür sec. XX/l REG. (DA); cemür sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 48). 3. (P. ext.) Olt.) „Pastă de lipit, cocă" CColle de pâte'): cemür 1967 REG. (GL. OLT.). 4. (Constr.; înv., rar) „Tencuială sau zugrăveală, strat de mortar, de ipsos sau de var aşternut pe un zid)" CEnduit [de chaux, de plâtre ou de mortier]'): ciumür 1893 DDRF. - Din te. çamur „noroi; orice amestec de pământ, lut etc. cu apă, folosit ca mortar, tencuială sau alt fel de material de construcţie; muruială, lut, humă, tencuială, mortar (din lut)" Oboue; torchis, bousillage, terre glaise, argile, mortier') (de unde, p. spec., sensurile 1, 2 şi 4) cf. Drimba 286-287); pentru der., cf. te. çamuriu „plin de noroi, noroios, lutos, argilos". (Var. ciumur - p. asim., cf. totuşi te. dial, çumur „mămăligă" [ZTS].) - Cf. scr. camuriija. - V. cea/muc. - Der.: (înv., rar) cimurui, cimurivt. „A tencui (cu ceamur [1])": 1879 CIHAC II 565; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Reg., Munt., Mold.) ciumuriuiVi., vr. \_ciumuriuit,-ă adj.] 1. Vt. „A prepara ceamur (1); a tencui eu ceamur (1)": 1893 DDRF; REG. sec. XX (GL. ARG.). 2. Vr. „A se murdări (1)'\ 1893 DDRF; REG. sec. XX/2 (LEX. REG. I 113, GL. ARG.) [(Reg., Munt., Mold.) ciumurluiălă s.f. „Tencuială; ceamur (1, 4)) noroi, mocirlă, apăraie; murdărie (1)) tencuire; murdărire (1Ţ\ sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 113, GL. ARG.); (Reg., Mold.) ciumuriâcă s.f. = ciumurluiălă. sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 113)]. CEANÂC s.n. (reg.; 1839 -); pl. -e, -urişi cenace. . 1. (Munt., Olt., Dobr., Mold., N.V. Bulg.) „Blid, castron, strachină mare (mai ales din lut ars)" (\Jatte, écuelle [en terre cuite]'): ceanâc 1839 VALIAN; LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, Bucuţa - GL.), DICJ. sec. XIX-XX; cenâc sec.' XIX/2 POP. (ŞIO); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, DA, Iordache 62, LEX. REG. II 69). 2. (Entop.; Mold.) „Vâlcea închisă (în forma unei străchini)" (Vallon, combe'): ceanâc, cenâc sec. XX/l REG. (Porueie 33, 69, Rotaru 9, 10). 3. (P'. ext.) Olt.) „Jumătatea timpului dintre două mese principale" CMoitié du temps entre deux repasO: cenâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 77). - Din te. çanak, (dial.) çenak „idem (1)" şi (dial.) „idem (2)" (Der. S.). - Cf. scr. cânak, ngr. xÇccvàKi, alb. çanak, magh. csanak, arom. cinăc, cinăcă. - Der.: (Dim., 1) reg.) cenâcéls.n.: 1873 LM; REG. sec. XX/l (DA); (Dim., 1) reg.) cenăcuţ s.n.: înc. sec. XX REG. (Munt.) (DA). -Antrop. Cenac, Ceanaca (DNFR). CEAPCÂ’nVĂ s.m. şi f., adj. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -*); pl. -i,-e. 1. S.m. şi f. (înv., rar) „Cal buiestraş; cal care aleargă repede; cal bun" CCheval qui court bien; [cheval] trotteur; cheval d'amble; cheval sauteur1): ceapcân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX; ceapân 1839 VALIAN. 2. S.m. şi f., adj. (Reg., Mold., azi rar, înv. şi Munt.) „(Om) rău, viclean, abil, şirei?) vagabond, derbedeu, (om) uşuratic, afemeiat, puşti (3Ţ C[Homme] méchant, malin, rusé; fripon; débauché'): ceapcân sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., POP., DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. çapkm „idem (1, 2)". (Var. ceapân - poate greşeală de transcriere.) - Cf. bg. capkăn, scr. capkun, ngr. xcrazmvrjç, alb. çapkën, arom. ceapcîn. - V. ceapcânlâc. 193 CEAPCÂNLĂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. „Viclenie, şiretenie, răutate" {Malice, ruseO: 1886 LIT. (ŞIO). - Din te. çapkinlik „idem". - Cf. arom. ceapcîniîke. - V. ceapcârf,-ă. CEAPRÁZ s.n. (lit.; 1573 -); pl. -uri. 1. (Vestim; lit., azi rar) „Panglică, şnur, şirei (1) sau franj, ciucure de lână, de fir ori de mătase, cu care se împodobesc hainele (militare sau ţărăneşti), draperiile, tapiseriile etc.; pasmant, firet, brandenburg, găitan (1), franj, canaf, piuscui, sageac (1), raft? (2), tertet' (bassement, galon, ganse, brandebourg; frange7): ceapráz 1573, 1638 DOC. (DERS, Bogdan 39); DOC. sec. XVI/2-XVIII, LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ., REG. (Olt.) sec. XIX-XX (DA, Iordache 121); (reg., Mold.) ceprâz 1777-1782 DOC. (Furnică 53); DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) cepreăz 1903 TDRG; (înv., Mold.) ceprâg (pl. -e) sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) cepreâg sec. XIX/2 REG. (DA). 2. (Vestim.; înv., rar) „Butonieră, cheotoare (mărginită de fireturi); nasture de mătase (împodobit cu un ciucure)" {Boutonnière [à ganses]; bouton de soie [orné d'une houppe]'): ceprâză (s.f.; pl.-e) 1649 DICŢ. (DA); ceapráz înc. sec. XX IST. (DA). 3. (Tehn.; reg., Munt., Olt., Dobr.) „Poziţia alternativ oblică a dinţilor ferăstrăului" {Position alternativement oblique des dents de la scie'): ceapráz sec. XX/1 REG. (ALR SN II [554]); DICŢ., REG. sec. XX (GL. ARG.). # (Reg., Dobr.) Maşină de ceapraz = ceapraz (4)\ sec. XX/l REG. (ALR SN II [554]). 4. (Tehn.; reg., Munt., Oit.) „Unealtă folosită pentru rostuirea dinţilor ferăstrăului; călcător, dinţar, zimţar, ceaprazar (2)'r ('Rainette, tourne-à-gauche'): ceapráz 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, DAMÉ 115, ALR SN II [554], GL. ARG., Iordache 88), DICŢ. sec. XX; (S. Munt.) ceaplâz sec. XX/l REG. (ALR SN II [554]); (V. Munt.) cioprâz 1967 REG. (GL. ARG.). 5. (P. ext.; Tehn.; reg.) „Mecanism care apasă materialul textil pe placa maşinii de cusut; călcător, apăsător" CMécanisme qui presse le tissu sur la plaque de la machine à coudre'): ceapráz 1975 DEX. 6. (P. ext.; Tehn.; reg., S. Mold.) „Instrument în formă de sfredel mic, cu care se găuresc copitele cailor în vederea potcovirii" {Petit foret qui sert à perforer le sabot des chevaux7): ceapráz 1939 SDLR. - Din te. çapraz „idem (2, 3)", (dial.) „idem (4)" (ZTS) şi „(podoabă formată din) panglici încrucişate (pe o haină, o draperie etc.)" (écharpes entrecroiséesÓ (de unde, eventual, p. spec., sensul I), (dial.) „colier de aur; pafta; ac de podoabă care se fixează la pieptul hainei; inel, verigă de fier", (adj.) „(despre linii, obiecte etc.) încrucişat, intersectat, oblic" {collier; plaque ou agrafe ornementale; bague; [en parlant des lignes, des objets, etc.] croisé, [en] oblique'), probabil şi (înv.) *„idem (1)"; pentru sensul 4, cf. şi te. (lit.) çaprazfôtçer] (TS), (dial.) çaprazpensesi (ZTS) „idem (4)" (v. SCL 4/1983, p. 337; ôtçer „care măsoară; instrument de măsurat", pense „pensetă, cleşte"). (Var. ceprag, cepreag- sg. refăcute din pl. reg. ceprage, cepraje; cf. totuşi ucr. cepraha.) - Cf. bg., ser. caprazi, ngr. xoanpàÇi, alb. gaprăze, arom. ceapráz „idem (l)"şi „placă de argint", ciprăke, ciuprăke „agrafă". - Der.: (Lit.) ceaprazárs.m., s.n. 1. S.m. (Lit., azi rar) „Meşter care confecţionează şi/sau vinde ceaprazuri (1), chipie şi alte accesorii de uniformă (militară); pasmantier, săgeacaf'. (înv.) ceprăzâr 1615 DOC. (Bogdan 40); (înv.) ceprezâr 1870 COSTINESCU; (înv.) ceprăgâr(iu), cepregár, ceprigâr, ciprăgăriu 1748 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII-XIX/1; 194 ceaprazár(iu) 1826 DOC. (DOC. EC. I 373); 1839 VALIAN; LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. S.n. (Tehn.; reg.) „Călcător, dinţar, ceapraz (4), ceapraznid'\ ceaprazăr 1898 REG. (DAMÉ 115); REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XX [(Ut.) ceaprazărie (ceaprăzărie\ ceprăzărie) s.f. „Meseria de ceaprazar (1); atelier sau prăvălie în care se fac şi se vând ceaprazuri (1) şi alte accesorii de uniformă; pasmanterie; diferite feluri de ceaprazuri (1)": 1852 STAMATI; LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) ceaprâzarésc (ceprâzârésc), -eăscă adj. „Care aparţine unui ceaprazar (1); specific ceaprazarilor (1)": 1868 LU. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l]; (Reg., N. Dobr.) ceaprăznics.n. = ceapraz (4)\ sec. XX/l REG. (ALR SN II [554]); (Reg.) ceaprazi(Olt. ceprăzi) vt. [ceaprazit,-ăadj.] 1. (înv.) „A împodobi cu ceaprazuri (1)": 1862 PONTBRIANT. 2. (Tehn.; reg., Munt., Olt.) „A ascuţi dinţii ferăstrăului şi/sau a reface înclinaţia lor cu ceaprazul (4)": sec. XX REG. (ALR SN II [554], GL. ARG., Iordache 88); (Reg., Munt.) ceaprazui, (Munt., Olt.) ceaprazâvt. = ceaprazi(2)\ sec. XX/2 REG. (GL. ARG., LEX. REG. I 48). -Antrop. Cepraga, Cepreagă, Ciopraga, Ciaprăzaru (DN FR). CEAPUCLÚC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Vicleşug, truc, şiretlic (1), şiretenie (2), tertip (4)' ( Ruse, astuce'): ceapuclúc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); ceap (pl. -un) 1857 POLIZU. - Din te. çabukluk, (înv. şi dial.) capukluk, capuklîk (Gramm. 186, Der. S.) „agilitate, sprinteneală, promptitudine, abilitate" Cagilité, promptitude, habileté') (p. ext.). (Var. ceap -Drin trunchiere, dacă nu cumva este un alt cuvânt şi provine din magh. csăb „atracţie, farmec, seducţie" [CIHAC II488]; după ŞIO, din tc. „înşelător".) - Cf. ngr. rţairovh'Aoim. CEARC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. „Cerc; compas" CCercle; compas^: 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2 (CIHAC I 50, s.v. cerc). - Din tc. çark „roată; sferă" (Youe, rouage; sphère') (p. ext. şi, poate, p. et. pop., după cerc). - Cf. bg. cark, alb. çark, arom. cearcu. -V. ceardâu,-âie. CEARCAGÎ-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1715); pl. -i. (Mii.) „Comandantul cearcagiilor (v. s.v.)'' ('Chef des cearcagil)\ 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. çarkaci başi „idem". - V. baş, cearcagiu. CEARCAGÍU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -ii. (Mii.) „Soldat din trupele de avangardă ale armatei otomane; cercetaş, tiralior otoman" CEscarmoucheur, tirailleur, éclaireur turcO: cearcagiu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; cercagiu 1870 COSTINESCU. - Din tc. çarkaci „idem". - Cf. ser. carkadzija, magh. csarkacsi. - V. cearcagi-başa. CEARCLÂU,-ĂIE adj., s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -âi,-âie. (Fin.) 1. Adj. „(Despre o monedă, un galben) Zimţat, dinţat, cu zimţi" C[En parlant d'une monnaie, d'un ducat] Cordonné, denté'): cearclau 1857 POLIZU. 2. S.m. „Monedă în valoare de 3 lei vechi, care a circulat în Ţara Românească la începutul secolului al XIX-lea" ('Ancienne 195 monnaie qui circulait en Valachie au début du XIXe siècle7): cerclfu 1863 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. (Var. cerceliuàin DDRF - suspecta, probabil greşeală de tipar.) - Din te. çarkli „cu roţi, prevăzut cu una sau mai multe roţi (dinţate)" Oà roue, muni de roues [dentées]') (de unde, p. ext., sensul I), *carklï [altïn] „idem (2)" (v. Suciu 141; altm „galben, ducat"). (Var. cerdiu-după rom. cerc.) - Cf. bg. carklija „xotiţă de pinten". -V. cearc. CEARMÛC s.n. (lit., rar; sec. XX/1 ->); pl. ? (Nav.) „Inel despicat fixat de marginea velelor, pentru a le prinde şi a le manevra cu uşurinţă pe parâmă; canistrelă" ('Anneau fixé aux voiles, pour faciliter leurs manoeuvre à l'aide des haubans^: sec. XX/l (Dicţ. Mar.). - Din te. (înv.) carmuk (Y.Tar.S.; lit. çarmik, çarmih) „parâmă care ţine vergile velelor; cruce" fhauban, filin, cordage qui tient les vergue des voiles; croix7) (TS; p. ext. sau prin condensare dintr-un te. *carmuk [halkaslj; halka„inel, verigă"). CEARŞAF s.n. (lit.; 1594 -); pl. -un. 1. (Lit.) „Obiect de rufărie de pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma (putând avea şi alte întrebuinţări, de exemplu ştergerea apei de pe corp, acoperirea sau împachetarea unor obiecte etc.)" fDrap de lit'): cearşâf 1594, 1721, 1784 DOC. (DOC. î. XVI 192, DIB III 157, BUL. COM. IST. V 283); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XX/l (ALR SN V [1447]), DOC. sec. XVI/2-XX (ŞIO, DA, EM 15/1992, p. 9), LIT. sec. XVII/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) cerşâg 1649 DICŢ. (DA); (înv.) cearceâv 1688 UIT. (TDRG2); REG. (E. Munt.) sec. XIX/2 (H); (înv. şi reg., Olt., Mold.) cerşâf 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN V [1447], CIHAC II 559-560); (pop.) cearceaf 1809 DOC. (DA); DOC. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1447]), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) cerceâf 1813 DOC. (DA). 2. (înv.) „Giulgiu" ^Linceul, suaire'): cerşâg 1649 DICŢ. (DA); cearşâf 1688 LIT. (DA). 3. (P. ext.; Vestim.; înv., rar) „Pânză de turban, şal1 (2Ţ (Toile de turban7): cearşâf 1863 LIT. (ŞIO, DA). 4. (P. anal.; Fin.; pop., fam. şi arg., azi rar) „Bancnotă de mari dimensiuni (în trecut, de 100 sau de 1.000 de lei)" OBillet de banque [de 100 ou de 1.000 lei]7): cearşâf 1907, 1937 DOC. (DA, GR. S. VII 109). (Prima atestare este datată greşit [1579] în HEM 65 şi [1549] în TDRG2. - Termenul, iniţial muntenesc, s-a răspândit, prin intermediul limbii literare, în Mold. în sec. XVIII-XIX şi în Transilv. în sec. XIX/2-XX; v. Gheţie 118, Munteanu-Ţâra 86.) - Din tc. garşaf, (pop.) çarçaf, (înv.) carseb (OTS) „idem (1, 2)" şi „piesă de îmbrăcăminte pe care o purtau turcoaicele şi care le acoperea din cap până la picioare; feregea (1)" Otchador, tcharchaf, voile dont se couvraient les femmes turques7) (TS, Redhouse, Youssouf); pentru sensul 4, cf. tc. garşaf kadar „foarte mare, extrem de lung şi de lat". (Var. cerşag- după suf. -ag.) - Cf. bg. carsaf, cersaf, carcaf, ser. carsaf, ngr. raapzm.cpi, alb. çarçaf, çarshâf, a rom. drceâfe. 196 CEARŞÎT s.m. (înv., rar; 1715 - sec. XIX/l); pl. -iţi. (Prof.) „Spion" OEspion7): 1715 CROIM. (ŞIO); CROIM., DOC. sec. XVIII. - Din tc. gaşit „idem" (cu epenteza lui r). - Cfvarom. cişit. - V. ceaşitlâc. CEAŞITLAC s.n. (înv., rar; 1817); pl. -uri. „(Acţiune, act de) spionaj" ('Espionnage7): 1817 CRON. (TDRG2). - Din tc. gaşitlik „idem". - V. cearşit. CEATÁL s.n., s.m. (înv., şi reg.; 1884 -); pl. (s.m.) -/, (s.n.) ? 1. S.n. (Tehn.; înv., Dobr.) „Parte (nedefinită mai de aproape) a morii (în formă de furcă, probabil aceeaşi care în S. Mold. se numeşte furcă, v. DA s.v. [.II.7'])" (Tartie [non définie] du moulin [en forme de fourche]'): ceatál, cetâl 1884-1885 REG. (H). 2. S.n. (Entop.; reg., Dobr., Mold.) „Bifurcaţie a unei ape curgătoare" fBifurcation d'un cours d'eau7): ceatál sec. XX/1 REG. (Porucic 40, Rotaru 9); DICŢ. sec. XX/2 (D. Mar.). 3. S.n. {P. ext.-, Entop.; reg.) „Porţiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluenţa fluvială" CPortion de terre qui provoque la diffluence fluviale7): ceatál 1975 DEX. 4. S.m. (Zool.; reg., E. Dobr.) „Hamsie (v. s.v.) de mărimea unei scrumbii (de peste 10 cm lungime)" ^Anchois de grandes dimensions'): ceatál 1979 REG. (Ţurlan 56). - Din tc. çatal „idem (2)" şi „furcă; furculiţă; orice obiect bifurcat; (adj.) cu două braţe, bifurcat, ramificat, despicat" ('fourche; fourchette; fourchu, bifurqué7), probabil şi *„idem (1)", çatal [kuyruk] „peşte-sabie-cu-coadă, peşte-teacă (= specie de peşte marin cu corpul alungit şi cu coada despicată) (Lepidopus caudatusŢ fsabre argenté [= espèce de poisson]') (TS; de unde, p. ext., sensul 4). - Cf. bg. cetă! „braţ al unui râu", alb. çatallë„crestătură, despicătură, dinte, îmbucătură a două părţi (ale unui mecanism etc.)", arom. cită/e, ciutăliu „furcă". - V. cetal-menzâl. CEATMÁ s.f. (înv. şi reg.; 1509 -); pl. -le. 1. (Vestim.; înv.) „Ţesătură orientală de mătase sau de catifea brodată, adesea înflorată (folosită pentru tapiseria canapelelor, fotoliilor etc.)" OSorte d'étoffe orientale de soie ou de velours brodé'): ceatmá 1509 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI (ŞIO, DOC. î. XVI 164); cetmá 1588 DOC. (DOC. î. XVI 164). 2. (Constr.; reg., Dobr.) „Fiecare dintre bârnele din structura cadrului care se foloseşte în interiorul unei fântâni în construcţie" CPoutre du cadre employé dans un puits en construction7): cetmá sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. çatma „idem (1)" şi „bârnă, grindă, stâlp, piesă de lemn din structura de bază^a scheletului unei case; îmbucare, asamblare a şarpantei unei construcţii" (TS); (dial.) „perete în paiantă (v. s.v.)-, fiecare dintre şipcile bătute oblic pe stâlpii principali ai unei construcţii de iemn" (ZTS) Cpoutre, solive; emboîtement, assemblage de charpentes clouées; cloison; aisseau, palançon, latte7) (de unde, p. spec., sensul 2). - Cf. alb. çatmà, arom. citmă„zid despărţitor". CEALJŞ1 s.m. (ist. şi reg.; 1535 -); pl. -i. 1. (Admin., Mii.; ist.) „Mic slujbaş (la curtea sultanului, a unui paşă sau a domnitorului român) folosit mai ales ca uşier, aprod ori curier, având grade, respectiv funcţii inferioare în 197 ierarhia militară ori civilă (din Imperiul Otoman sau din ţările române): comandant al unei subunităţi militare (îndeosebi din corpul de dorobanţi sau de aprozi lefegii [1] de la curtea domnească); sergent(-major); şef al unei cete de slujitori; căpetenie de surugii (v. s.v:) etc." CFonctionnaire inférieur [à la Cour du sultan, d'un pacha ou du voivode roumain], employé en divers services, surtout comme huissier, page ou courrier, ayant des fonctions militaires ou civiles inférieures: chef d'une petite troupe; sergent[-major]; chef d'un groupe de domestiques; chef de postillons, etc.'): ceauş 1535-1545, 1554-1557, 1588 DOC. (Bogdan 40, DOC. î. XVI 163, DERS); CRON. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XVIII-XIX/2 (Cantemir, IST.2 283, ŞIO, DA), POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVI-XX (ŞIO, DA, DIB 1960, p. 52, REL. AGR. I 182, 228, 657, II 391, Furnică 406, 416, DIR XVII B II 201, III 539, EM 49/1992, p. 10); (înv.) ceavuş 1582-1591 DOC. (DOC. î. XVI 156); (înv.) ceuş 1613 DOC. (DIR XVII B II 200); DOC. sec. XVII. 2. (P. ext.) înv., rar) „Om de serviciu la o sinagogă" ^Serviteur de synagogue'): ceauş 1815 DOC. (DA). 3. (P. ext.) reg., Olt.) „Mijlocitor între expeditorul plutelor şi plutaşi" ('Courtier de radeaux'): ceauş sec. XX/l REG. (DA). 4. (P'. ext.) reg., S. Mold.) „Şef al unei comunităţi de ţigani (nomazi), buiucbaşă (2), ciribàg' CChef d'un groupe de Bohémiens'): ceauş sec. XX/l REG. (ALR SN III [881], ALRM SN II/III [1222]). 5. (P. ext.) Etnogr.; reg.) „Unul dintre personajele dansului căluşarilor" ^Personnage de la danse paysanne roumaine nommée căluşari)-, ceauş 1958 CDER. 6. (P. ext.) Etnogr.; reg., Mold.; art.) „Numele unui dans popular" CNom d'une danse paysanne^: ceauşul 1889 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 7. (Bot.; reg., Mold.; şi atributiv, la sg., pe lângă strugurî) „Soi de struguri de masă cu boabe mari, albe, fără seminţe" CUne variété de raisin blanc'): ceauş 1872 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. înc. sec. XXI (Ghidul viti-vinicol ai fermierului, AGEPI, Chişinău, 2003, cap. Calităţile curative ale strugurilor şi vinului, p. 1, pe http://vinuri.md, 11.07.2006). - Din tc. gavuş [pron. ca(w)us\ „idem (1)", gavuş [üzümü] „idem (6)" (TS, v. ŞIO II 126; üzüm „strugure"). - Cf. ser. câus(> rom. reg., Ban. ceiuş„personaj în jocul căluşarilor; ajutorul naşului, care poartă darurile de nuntă": sec. XIX/2-XX/1 REG. [DA]), bg. caüs, ngr. raaoùcnjç, alb. çaûsh, magh. csa(v)us, csăuz, csavuz, arom. ceauşu-, cf. şi pol. czausz, ucr. caus. - V. baş-ceauş\ ceauş-başa, ceauşlar-emini, ici-ceauş, ¡ciolan-ceauş. - Conversiune: (Bot.; înv., Mold.) ceauş,-ă adj., în sintagma poamă ceauşă = ceauş (6): 1884-1885 REG. (H). - Der.: (Dim., 1) înv.) ceauşăis.m.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Reg.) ceauşie s.f. 1. (înv., rar) „Titlul, funcţia sau gradul de ceauş1 (1)": sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (Reg., Olt.) „însoţirea plutaşilor de către un ceauş1 (3)": sec. XX/l REG. (DA); (înv., rar) ceauşăsc,-eăscă adj. „Care este specific sau aparţine unui ceauş (1)": 1783 DOC. (ŞIO); (înv., rar) ceauşNx., vi. „A deveni sau a fi ceauş (1)": sf. sec. XIX POP. (DA). - Comp.: (Admin., Mii.; înv.) vel-ceauş s.m. „Căpetenia ceauşilor1 (1) de la curtea domnească; baş-ceauş (3)'\ sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX (DLR); (Bot.; înv.) ceauş-nâgru s.m., ceauş-măre s.m. „Varietăţi de ceauş1 (6)": 1872 DOC. (DA). - Antrop. Ceauş(ul) (1751, REL. AGR. I 504; DNFR), Ceuşan (FOLC. NOU 450), Ceauşeiu, Ceauşeanu, Ceauşescu, top. Ceai/.? (DNFR), zoon. Cea uşa (GR. S. VI 64). 198 CEAUŞ-BAŞÂ s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XIX/2); pl. ? (Admiri., Mii.) „Căpetenia ceauşilor1 (1) de la curtea sultanului sau a unui paşă; mareşal al curţii otomane şi secretar de stat însărcinat să primească ambasadorii străini şi să-i prezinte sultanului" CChef des huissiers de la Cour du sultan ou d'un pacha; maréchal de la Cour, secrétaire d'état chargé de présenter les ambassadeurs7): ceauş-bâş, ceauş-bâşă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 213, 218); CRON. sec. XVIII-XIX/1; ceauş-başâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 311). - Din te. gavuş başi, (înv.) caus basa „Idem". - Cf. ngr. Kiaovapmmç, magh. csaus basa, csausz basi, csaus pasa, scr. càusbasa. -V. baş, baş-ceauş, ceauş1. CEAUŞLÂR-EMINI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin., Mii.) „Ofiţer de ceauşi1 (1), intendent al ceauşilor1 (1) de la curtea otomană, însărcinat, printre altele, să transmită ordinele date de ceauş-başa (v. s.v.)" COfficier chargé de transmettre les dispositions du chef des huissiers de la Cour du sultan7): ceauşlâr-emini sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); ceauşlâr-emeni sec. XVIII/2 CRON. (DA). - Din tc. gavuşlar emini „idem". - V. ceauş1, emin. CECME s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ele. (Vestim.) „învelitoare de cap folosită de femei, basma (2.a), năframă (2Ţ (Tichu, mouchoir7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). (Forma cernea dată ca var. în DDRF2 şi SDLR este, foarte probabil, eronată.) - Din tc. (înv. şi dlal.) cekme „Idem" (Y.Tar.S., Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 63). CEDÂR-BIZÎE s.f. (înv., rar; 1761); pl. -ii. „Pânză de cort" (Toile de tente7): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. çadir bezi „idem" {gad/r,,cort", bez„pânză7). - V. ceadâr, ceadiriu,-ie. CEFTÉ-CAÎC s.n. (înv., rar; 1892); pl. -e. (Vestim.) „Fes (1) în formă de caic (1), purtat în trecut de femeile din aristocraţie77 (Tez en forme de caïque, porté autrefois par les dames7): 1892 IST. (ŞIO). - Din tc. çifte kayik „calc (1) cu o (singură) pereche de vâsle" Ccaïque à une paire de rames7), probabil şi *„idem" (rezultat prin condensare în limba turcă sau, eventual, pe teren românesc, dintr-o sintagmă neidentificată); cf. tc. (dial.) çifte kenar„năframă albă" (Der. S.). - Cf. ngr. tÇupzéKoîia (v. ŞIO). - V. caic, ciftea, cifte-duiap. CEHRE s.f. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ele. „Grimasă, strâmbătură, mutră" ('Grimace, moue7): 1870 COSTINESCU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. çehre „idem". - Cf. scr. cehra, alb. çéhre, arom. cea h ré. 199 CEÎZ s.n. (reg.; 1884-); pl. -uri. 1. (Reg., Dobr.; la pl.) „Zestre; lucrurile de casă ale fetei, care constituie zestrea" ODof): ceizuri sec! XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (înv., N.E. Munt.) „Logodnă (= întrunire la care participă tinerii care se logodesc, părinţii şi neamurile lor şi în cursul căreia se stabileşte zestrea)" OCérémonie de fiançailles'): ceaiz 1884-1885 REG. (H). - Din te. çeyiz „idem (1)"; cu sensul 2- probabil prin condensare dintr-o sintagmă tc. de tipul çeyizdüzülmesi„reglementarea zestrei"; poate şi din bg. ceiz(ă)„idem (1)". CELBÎŞ adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Vestim.) „(Despre fote [1]) Pe care se află pictate 45 de vrâste, de dungi (paralele), care are 45 de dungi (paralele, de diverse culori, pictate cu pensula)" C[En parlant d'un tablier] Qui a 45 raies [parallèles, multicolores, peintes avec le pinceau]'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, pentru care documentul este din 1761: fote chiurcbeş părechea 72 bani, fote chiurchi-caiem 100 pentru 77 bani, fote celbiş părechea 30 bani, fote eii-caiem părechea 88 bani (...), fote otuzbeş-caiem părechea 60 bani). - Din tc. (înv.) cil bis [kalem(Ii)], cehei bes [kalem(li)] „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 48-50; ăi bis sau cehei bes „patruzeci şi cinci" [ăi, cihiisau cehei- cuvânt persan folosit în v.-osm. în loc de fark„patruzeci" + bes sau, înv. şi dial., bis „cinci": OTS, Y.Tar.S.], kaiem(ii) „cu vrâste"); cf. tc. (înv.) kaiemii futa „fotă cu dungi, cu vrâste pictate" (Y.Tar.S.), kara kaiem „pictat în negru" (Youssouf). -V. chiurcbeş, chiurchi-caiem, eii-caiem, otuzbeş-caiem. CELE s.f. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -ele. (Entop.; Mold.) „Versantul sudic, faţa unui deal; coastă expusă spre soare" (Versant méridional, adret d'une colline'): sec. XX/1 REG. (Porucic 29, Rotaru 9). - Din tc. (dial.) çeleg [pron. ceiej\ „platou, tăpşan, loc plan deasupra unei pante" Oplateau, lieu plan au-dessus d'une pente') (Der. S.; p. ext), poate şi *„idem". CELELÎE s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -ii. (Bot.; Dobr.) „Numele unei ierbi, a unei plante de câmp", probabil „mărăcine", „mărăciniş" sau „plantă din familia Asteracaee, genul Dahlia sau Aster, înrudită cu gherghina" CNom d'une herbe des champs', probablement 'ronce' ou 'ronceraie' ou 'sorte de dahlia ou d'aster^: 1884-1885 REG. (H). - Din tc. çalili [yer] „loc mărăcinos, mărăciniş" ('lieu buissonneux, broussailleux, ronceraie') (yer „loc", çalili „mărăcinos"; v. LR 5/1980, p. 553, Suciu 50, 142) sau din tc. çalili [yildizçiçegi] „varietate de dalie", literal „dalie cu mărăcini" Csorte de dahlia', 'dahlia broussailleux', engl. 'bushy aster') (y/ld/z „stea", çiçek „floare"); cf. tc. çahhk„tufiş, mărăciniş", çah„mărăcine". - Cf. bg. caiija. CELÉNGHI s.n. (înv.; 1715 - sec. XIX/2); pl. -un. (Mil.) „Decoraţie militară în formă de egretă, împodobită cu diamante şi purtată pe calpac (1)" CDécoration militaire en forme d'aigrette'): celénghi 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/1; celénchi (ŞIO). 200 - Din te. çelenk [pron. ce/enk], (dial.) çelerj (Der. S.), (înv.) celeng [pron. celentf] (înv.) „idem" (mod. „buchet sau coroană de flori"). - Cf. bg. ceténki, scr. cetenka, ngr. rÇüJr/a, alb. çe/énga. CEPCHÉN s.n. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. -e. (Vestim.) 1. „Haină (boierească) scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri, deasupra vestei" (Vêtement court à manches fendues, porté autrefois [par les boyards] sur les épaules'): ceapcân sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 248); ceapchin 1837 LIT. (TDRG2); ceapchén 1857 IST. (ŞIO); cepchén miji. sec. XIX IST. (DA); LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 41); ceapcân sec. XIX/2 LIT. (TDRG2). 2. (P. ext) „Pieptar ţărănesc îmblănit" (Veste paysanne fourrée, sans manches'): cepchén 1893 DDRF; DICŢ. sec. XX/1. - Din te. (dial.) çepken „idem (1)". - Cf. bg. cepkén, arom. ceapkén, cipkén. CEPLÂC,-Ă s.m. şi f., adj. (înv., rar; sec. XVIII/1 - sec. XIX/2); pl. -i,-e. „(Om) sărac, nevoiaş" CPauvre'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX. - Din te. çiplak (dial.) „idem" (Der. S.; lit. „gol, dezbrăcat"). CERCEVE s.f. (lit.; 1805 -); pl. -e!e. 1. (Constr.; lit.) „Cadru, toc în care este fixat geamul1 (1) la o fereastră sau la o uşă; lemnăria (în formă de cruce), crucea din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile1 (1); pervaz (2)' OChâssis, cadre, encadrement des vitres de la fenêtre ou de la porte; croisée, croisillon de la fenêtre7): (înv. şi reg., Munt.) gergevea 1805 DOC. (DA); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; cerceveâ 1839 VALIAN; 1873 LIT. (DA); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 11); (reg., Munt., Oit.) giurgiuveâ 1877 LM; LIT. sec. XX/l, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (H, Iordache 81); (înv., Munt.) ciorcioveâ sec. XIX/2 POP., REG. (ŞIO, DA); (reg., Munt., Oit.) ciurciuveâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, Iordache 81). 2. (înv.) „Ramă, cadru (de tablou, de oglindă, de fotografie); pervaz (1Ţ ('Cadre [d'un tableau, d'un miroir, d'une photographie]'): cerceveâ 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; giurgiuveâ 1886 LIT. (ŞIO); ciurciuveâ 1884-1885 REG. (N.E. Munt.) (H). 3. (P: ext.) reg., Olt.) „Vergea, bară, dreava de fier" (Verge, barre, baguette de fer^: giurgiuveâ 1967 REG. (GL. OLT.). - Din te. çerçeve, çerçive „idem (1, 2)". - Cf. bg. cercevé, scr. cercivo, alb. çerçivë, ngr. raepraepéç arom. circivé, durciuvé(e), megl. cârcavéi - Der.: (Reg., Olt.) giurgiuvică s.f. „Petrecere organizată în famille a doua zi după nuntă": sec. XX REG. (CV 2/1951, p. 35, GL. OLT.); (Reg., Olt.) giurgiuvelărs.n. „Chitfalţ, florar, ciubuc (4)'\ sec. XX REG. (Iordache 81, 88). CERCHEZ,-Ă/-EÂZĂ s.m. şi f., adj. (lit.; 1587 -); pl. -i,-e. I. Subst. 1. S.m. şi f. (Etnon.; lit., azi rar) „Persoană care aparţine unei etnii caucaziene, constituind populaţia de bază a actualei Regiuni Autonome Cercheze din Federaţia Rusă, având unele ramificaţii minoritare şi în Turcia, sud-estul Europei etc., inclusiv în Dobrogea; circazian" CCircassien'): (înv.) cerchéj 1587 DOC. (Bogdan 142; în antrop. Cerchej); (înv.) cercheâz 201 1642 DOC. (DA; în antrop. Cercheazu)); (înv.) cerchïéz sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 124); cerchez sec. XVII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII, LU. sec. XIX/2 (interpretat în ŞIO I 283 drept „tunică de formă circasiană"), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.f. (Vestim.; înv., Mold.) „Piesă de îmbrăcăminte (nedefinită mai de aproape) purtată în trecut la ţară" CNom d'un vêtement paysan [non défini]'): cercheâză 1884-1885 REG. (H). II, Adj. (Lit., rar) „Specific sau aparţinând cerchezilor sau Regiunii Autonome Cercheze, privitor la această regiune sau la populaţia ei; cerchezesc (1)' ('Circassien'): cerchéz 1906 IST. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din te. Çerkez, Çerkes „idem (1.1, II)", (dial.) çerkez, çerkes „haină lungă purtată de femei" Oîong vêtement porté par les femmes') (Der. S.; de unde sensul 1.2, probabil identic cu cel turcesc; cf. rus., ucr. cerkeska „idem [1.1, 2])". - Cf. bg. cerkéz, ser. cerkes, cerkas, magh. cserkesz, csergesz, a rom. cirkéz. - Der.: (înv., rar) cerchezoăică s.f. = cercheză (1.1)'. 1903 TDRG; (Lit.) cerchezâşte adv. „în felul cerchezilor (1.1)": 1884-1885 REG. (Dobr.) (H); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA); (Lit.) cerchezésc,-eâscă adj., s.f. 1. Adj. (Ut., rar) = cerchez (LI), sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.f. art. (Etnogr.; reg., Mold., Dobr.) „Numele unui dans popular": 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). -Antrop. (Ion) Cerchej (1587, Bogdan 142), Cercheazui(1642, DA), Cerchez (1781, Furnică 117; DNFR), Cerches, top. Cerchezul(DNFR), zoon. (nume de câine, Olt., N.E. Munt.) Cerchez (H, GR. S. VI 64). CERDAC s.n. (lit.; 1645 -); pl. -e şi -uri. 1. (Constr.; înv.) „Pavilion, foişor, chioşc (1), construcţie înaltă şi izolată, ridicată pe patru stâlpi, folosită, la ţară, ca post de observaţie" ('Pavillon, kiosque, belvédère; haute construction employée comme poste d'observation'): cerdac 1645 LU. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII, LU. sec. XVII-XIX (Cantemir, IST.2 182), POP. sec. XIX/2, IST. înc. sec. XX; ceardâc 1839 VALIAN; REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX. 2. (P. ext:, Constr.; înv. şi reg., azi rar) „Construcţie făcută deasupra unei cruci sau a unei fântâni, spre a o apăra de precipitaţii" (Toit protecteur d'un monument en forme de croix ou d'un puits'): cerdac sec. XVIII/1 CRON., DOC. (DA); LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Constr., Agric.; reg., Oit., Munt., Dobr.) „Şopron pentru oi, saivan (2), saié (1), perdea (7), ţarc, comarnic, arcaci (2)' CAbri pour Ies moutons'): cerdac sec. XX/l REG. (ALR SN II [393]); REG. sec. XX (ARH. OLT. SN III 223). 4. (Constr.; lit.) „Prispă, pridvor, balcon, uneori închis cu geamlâc (1), situat pe una sau mai multe laturi ale unei case (ţărăneşti); galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la casele boiereşti sau la mănăstiri); verandă; cafas (3), uiuc (6), trapazan (2)' (Terrasse- [d'une maison paysanne]; véranda'): cerdac 1648 LU. (S.V. Transilv.) (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII, POP. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 129, 220), LU. sec. XVII-XX. 5. (P. ana/.; Nav.; reg.) „Proră a unei bărci" (Troue d'une barque7): ceardâc 1916 DOC. (DA). 6. (P. ana!.) înv.) „Rând sau grup de litere (chirilice) scris deasupra unui alt rând, cat (2)' OLigne ou lettres écrites au-dessus d'une autre ligne'): ceardâc 1939 SDLR. 202 -pin te. çardak, (înv. şi dial.) *cerdak „idem (1, 4)", (dial.) „idem (3)" (ZTS); poate şi din bg. cardâk, cerdâk, ser. càrdak, cerdag. - Cf. şi magh. csardak, csardâk,.esordak (> rom. înv., Ban. ciordâc „idem [1]": 1895 POP. [DA]), ngr. zcrapvmta, V'üÇapvmKi, alb. çardhâk, arom. cirdâke, cerdăke „idem (1)" şi „adăpost de verdeaţă la ieşirea dintr-un ţarc", rus. cardak, ucr. cerdak. - Der.: (Dim., 1, 2, 4; lit.) cerdăcuţ s.n.: înc. sec. XVIII LIT. (DA); LIT. sec. XVIII-XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 1, 2, 4; lit.) cerdace/s.n.\ 1654 DOC. (DA); CRON. sec. XVII/2, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Antrop. Cerdac, Cerdăcescu, top. Cerctec(DNFR). CERVÎŞ s.n. sg. (înv. şi reg.; 1812 -). (Alim.) 1. (înv.) „Seu, grăsime topită de bovină, păstrată în băşici şi întrebuinţată în alimentaţie" CSuif, graisse fondue de boeuf, utilisée dans l'alimentation'): cervici 1812 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; cirviş 1817 DOC. (Furnică 298); LIT. sec. XIX/2; cerviş 1826 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l (Furnică 398), LIT. sec. XIX/2; cervăş 1838 DOC. (Furnică 398); cereviş 1839 VALIAN; REG. (Oit.) sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX; ciriviş 1857 POLIZU; REG. (Munt.), LIT. sec. XIX/2 (ŞIO, DA); ţerviş sec. XIX/2 LIT. (DLR). 2. {P. ext.) înv., rar) „Carne conservată în seu topit" (Viande conservée en suif'): cerviş sec. XX/2 DICŢ. (DM, DEX). 3. {P. et. pop., după cir, ciriş[v. s.v.], sau p. anal.; reg., Munt.) „Terci, păsat, cir; cocă, pap, cirif CBouillie de farine très délayée; colle de pâte'): ciriviş sec. XIX/2 DICŢ. (DA); REG. sec. XX (DA, LEX. REG. II 18); tiriviş 1960 REG. (LEX. REG. I 87). 4. {P. ext.) reg., Dobr.) „Măduvă (din oase)" CMoelle7): cerghiş sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. gerviş „idem (1)" şi „partea lichidă a unei mâncări" ('partie liquide d'un mets7) (de unde, poate, p. ext., sensul 3). (Var. tiriviş- prin hipercorectitudine; cervici- p. asim.; ciriviş, cereviş- prin anaptixă; cerghiş- pron. dial.; ţerviş-var. „grecizată".) - Cf. bg. cerviş. -Antrop. Cerviş(DNFR), Ciriviş{EM 13/1992, p. 16). CETÂL-MENZAL s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -uri. (Transp.) „Serviciu de transport rapid cu diligenţa, poştă rapidă" OService de transport rapide par la diligence, poste rapideO: cetalmezil sec. XVIII/2 CRON. (DA); cetâl-menzâl 1857 IST. (ŞIO, DA). - Din tc. (înv.) *catal menzil, *catal mezil „idem" (literal: „poştă bifurcată, transport făcut pe drumuri care se bifurcă [probabil pe scurtături]"; çatai „bifurcaţie; bifurcat", menzii „serviciu de poştă"); cf. tc. (înv.) catai at„cal de călărie" (Y.Tar.S.; at„cal"). -V. ceata!, menzii. CETEGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Mii.) „Comandantul unui detaşament de soldaţi turci folosiţi pentru incursiuni de pradă în statele vecine" CChef d'un détachement de maraudeurs turcs7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. çeteci [başi] „idem" (çeteci „soldat specializat în incursiuni de pradă", baş „şef, comandant"). - Cf. ser. cètedzija, magh. csatacsi. 203 CHEAB s.n. (înv., rar; 1898); pl. -urf, scris şi chiab. (Alim.) „Castron mare, bol, strachină adâncă (în care se aduc la masă unele mâncăruri)" ('Bol'): 1898 REG. (DAMÉ 74). - Din tc. (înv. şi dial.) kab (lit. mod. kap) „vas, recipient; strachină, farfurie adâncă" (Vase, récipient; cuvette, écuelle, plat creuxO (TS, Redhouse; p. spec. şi, probabil, prin contaminare cu sinonimul parţial chiub, chiup, v. s.i/.; v. Suciu 51). (Comparat cu chiup \n ŞDU şi dat ca var. a acestuia în DA.) CHEAFÎR s.m. (înv., rar; 1818 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Rel.) „Nelegiuit, necredincios (faţă de religia musulmană), ghiaur" CMécréant, impie, giaour'): 1818 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. kâfir „idem". - Cf. ser. cafir. - V. ghiaur. CHEARs.n. (înv., rar; 1794); pl. ? (Fin.) „Câştig, beneficiu, profit" CGain, bénéfice, profit'): 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. kâr„idem". - Cf. bg. kjar, ser. car, alb. qar, arom. keâre. CHEATÎP s.m. (ist.; 1693 ->); pl. -r, scris şi chiatip. (Admin.) „Secretar, copist, grămătic sau (p. ext.) traducător (turc sau de limbă turcă, la curtea domnitorului român)" CSecrétaire, copiste [turc]'): cheatip 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD); cheatib sec. XVIII/2 CRON. (DA); POP. (S. Mold.) sec. XX/l (Coman, GL.); (înv.) cheatâp 1760 DOC. (DA); (înv.) chetib sec. XIX/2 LIT. (DA). - Din tc. kâtip, (înv.) kâtib „idem". - Cf. bg. katib, katip, ser. càtib, càtip, kâtib, alb. qatfp, ngr. taav'miç, arom. kitib. - V. divan-cheatip, hazne-cheatip, ienicer-cheatibi, reizul-chitab. CHEBÂP s.n. (lit.; 1863 -); pl. -uri. (Alim.) „Friptură, carne friptă, preparată cu mirodenii, după reţeta bucătăriei turceşti; frigăruie, şiş-chebap' (Viande rôtie, rôti ou brochette préparées à la manière turque'): (înv.) cheabâp 1863 LIT. (ŞIO); chebâp 1887 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; chebâb (uneori scris kebab) sec. XX/2 LIT., DOC., REG. (EM 5/1992, p. 13; înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa). - Din tc. kebap, (pop.) kebab „idem". - Cf. bg. kebap, ser. cebap, ngr. icepmm, alb. qebép, arom. kibape, cf. şi ucr. kebab. - V. cuşchebap, şiş-chebap. CHEBĂ s.f. (reg.; 1821 -); pl. -eşi -r, scris şi pron. şi chiébâ. (Vestim.; Munt., Olt., Mold., Dobr., S. Transilv.) „Manta ţărănească făcută din ţesătură grosolană (aba [1], postav etc.), uneori îmblănită şi adesea împodobită cu găitane (1); zeghe, suman, aba (2), chepeneag (1), ¡pingea (1), iamur/uc (1), zăbun (3Ţ fManteau paysan de drap, d'étoffe grossière soutaché'): (Munt., Dobr., Mold., S. Transilv.) ghéba (scris şi pron. şi ghiéba) 1821 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2, POP., REG. sec. XIX/2-XX (H, DA, ALR II [3330], ALRM SN II/III [1006], ALRR [1490], FOLC. MOLD. I - GL., 204 Velîcan—Cosinschî 60, Mihail 129), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold.) chébe 1866 LIT. (ŞIO); LIT., REG. sec. XIX/2 (DA); (înv., rar) ghébe 1894 DDRF; (Mold., N.E. şi S. Munt., Olt., Dobr.) chéba 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX (DA, GR. S. VI 68, ALRR [1490]); ghebea (pl. -ele) sec. XX DICŢ.; (Mold.) cheb, gheb (s.n.; pl. -uri) sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. kebe „idem". (Var. cheb, gheb-sq. refăcute din pl.) - Cf. ser. cèbe (> rom. reg., Ban. cebă, şăbă„idem": sec. XX REG., POP. [DA, Gămulescu]), bg. kebe, magh. guba (> rom. reg., Transilv., Ban. gubă). - Der.: (Dim.; reg., Munt., S. Transilv.) ghebuţăs.f. „Scurteică îmblănită": 1895 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR II [3330]); (Augm.; înv., N.E. Munt.) ghebois.n. „Un fel de zăbun (3/: 1895 REG. (DA); (Reg., Olt.) chebău (ghebău) s.n. = chebă. sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 77, II 25, Mihail 129); (Reg., Olt.) chebâr(iu) s.n. „Haină scurtă": 1910 REG. (DA). CHECE s.f. (înv., rar; 1669 - sf. sec. XVIII); pl. -ele. „Covor sau cuvertură de pâslă" (Tapis ou couverture de feutre7): (var. suspectă) chepceă 1669 DOC. (ŞIO); checeâ 1779 DOC. (DA). - Din tc. keçe „idem" şi „pâslă; bonetă sau căciulă de pâslă" (Yeutre; bonnet de feutre7). -Cf. ser. cèce, kèca, kèce, magh. keese (> rom. înv., Ban. chéce „idem": sec. XVII/2 ANON. CAR.), bg. kecé, ngr. Keraég, arom. kéce, cf. şi pol. kieeza. - V. checellu. CHECELÎU,-ÎE adj., s.m. (înv., rar; 1859); pl. -ii. „(Ienicer [1]) care poartă căciulă de pâslă" (^Janissaire] coiffé d'un bonnet de feutre7): 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. keçeli „idem". - V. checea. CHEGI s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. (Tehn.) „Şurubelniţă" (Tournevis7): 1862 PONTBRIANT; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. (dial.) keç (Der. S.; lit. egeç, egiç) „cârlig; cange, prăjină cu un capăt metalic încovoiat; unealtă cu care se scoate mierea din stup; instrument cu care se răzuieşte aluatul uscat de pe fundul albiei" ('crochet') (p. ext.). CHEDÉR s.n. (înv., rar; 1795 - miji. sec. XIX); pl. ? „Pagubă, prejudiciu" ('Dommage, tort'): 1795 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. - Din tc. keder „idem". - Cf. alb. qedér, arom. yidére. CHEF s.n. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. -uri, scris şi pron. (reg.) şi chief.'^ 1. (Lit.) „Stare de spirit, dispoziţie, umoare; poftă, plac, dorinţă, voie; toană, capriciu, dambla (4), moft (2)\ hatâr (1), sevdd' ^Humeur, disposition; désir, envie; caprice'): sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1752, 1798 DOC. (REL. AGR. I 513, II 689); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., S. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1391]), DOC. sec. XVIII-XX (EM 8/1992, p. 7), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A-i trece (sau a-i sări) chefui 205 = a)„(Despre plante) A se trece, a se scutura; a nu se dezvolta la timp"; 6;„(Despre oameni) A rămâne burlac": 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (Lit.) „Bună dispoziţie, voie bună, veselie, toane bune" ('Bonne disposition, gaité, joie, bonne humeur^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT.' sec. XIX/2-XX. 3. (Pop.) „Stare de (uşoară) beţie şi bună dispoziţie a omului care a băut" (ivresse [légère], griserie'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Moid., Dobr., Olt., izolat şi Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1271]), LIT. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A prinde la chef - „A începe să se îmbete, a se chercheli": 1877 LM. 4. (Lit.) „Petrecere (zgomotoasă), ospăţ, chiolhan (1), zaiafet (1), nacafa (2), taxim (3), bairam (2), zamparaiâc, zurbri (3)' fRibote, ripaille, noce, bombance, bamboche'): 1852 LIT. (DA); POP. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX/l (ALR SN V [1268]), DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 9), LIT. sec. XIX/2-XX. S. {P. ext.) înv., rar) „Deprindere, nărav, obicei, tabiet (1Ţ ^Habitude, routine'): 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. (Cuvântul apare adesea şi în alte loc. vb., fără să-şi schimbe sensul, putând fi înlocuit printr-unul dintre sinonimele sale: (lit.) a fi cu {sau fără) chef (2), (lit.) a (nu) avea chef (1) de ceva (sau să facă ceva), (înv.) a(-i) face (cuiva) pe chef (1) sau (pop.) a-i face cuiva chefui (1), (lit.) a-i ven! chefui (1, 2), (înv.) a lăsa pe cineva în chefui (1) său (sau în chefurile saie), (pop.) a-şi face cheful (1, 5), (pop.) a fi cu chef (2, 3), (înv.) a prinde chef (1, 2, 3), (lit.) a-i pieri cheful (2), (lit.) a-i tăia (sau a-! strica) cuiva cheful (2), (pop.) a face (sau a trage) (un) chef (4) etc.) - Din tc. keyf, (înv. şi dial.) kef „idem (1, 2, 3, 4)"; pentru loc. vb., cf. tc. keyf etmek „a se distra, a chefui, a face chef (4)" {etmek „a face"), keyfigelmek„a-i veni cheful (2)" {gelmek „a veni"), keyfmi bozmak „a-i strica cuiva cheful (2)" {bozmak „a strica"), (înv.) kef gecmek „a-şi pierde vigoarea" (gecmek„a trece"). - Cf. bg. kef, ser. cef, cef, ngr. kèçi, icei'çi, alb. qejf, arom. kéfe, kéifa, megl. kef. - V. chefliu,-ie. - Der.: (Dim., 4) lit.) chefuiăţs.n., (pop.) chefuşors.n., chefşors.n.-. 1889 REG. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX; (Reg., Mold.) chefos,-oăsă adj. „Vesel, cu chef (2), chefliu (I.1Ţ\ sec. XIX/2 REG. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit.) chefutW., (rar) vr. [chefuire s.f., chefuit,-ă adj.] „A face un chef (4), a petrece, a benchetui; a se chercheli": 1839 LIT. (TDRG2); REG. (Dobr.) sec. XX/l (ALR SN V [1268]), LIT. sec. XIX-XX, POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 343), DOC. sec. XX/2 (EM 28/1992, p. 15); (Reg., Mold.) chefăluf {chefului, Olt. chefe/f) vr. [chefăiuît,-ă adj.] „A se îmbăta": 1873 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN V [1271]), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold., rar) chefăluiălăs.f. „Petrecere, beţie": 1893 DDRF. CHEFÂL s.m. (lit.; ante 1703 -); pl. -i. (Zool.) „Peşte marin din familia Mugiiidae (aparţinând unor specii diferenţiate prin determinanţi: chefal-mare, chefai-micetc.), având partea superioară a capului mare şi turtită şi o pată aurie pe opercul (Mugii cephalus, capito sau saliens_); ba la ba ri) ilat" ('Muge, mulet de merO: ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1715 CRON. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Sadoveanu, O. XV 249), DOC. sec. XX (DA, ATL. ZOOL. 125), DICŢ. sec. XVIII-XX. - Din tc. kefal „idem". - Cf. bg. kefăl, ngr. KécpaZoç, alb. kjefëij, arom. kef ăi, cf. şi ucr. kefal'. (Explicat în DICŢ. din ngr., dar accentul face mai verosimilă etimologia tc.; v. Ţurlan 57.) 206 CHEFÎL s.m. (înv., rar; 1715); pl. -/ (Jur.) „Chezaş, garant, girant" (tarant, endosseurO: 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. kefil „idem". - Cf. bg. kefil, ser. cèfii, ngr. K£(piXriç, alb. qeffl, arom. kifil(iu). CHEFLÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (lit.; 1862 -); pl. -ii. I. Adj. (înv.) 1. „Vesel, voios, bine dispus, cu chef (2), chefoS' CGai, joyeux, jovial, dispos7): 1862 PONTBRIANT; LIT. sec. XIX/2. 2. „Ameţit de băutură, cu chef (3), tiriachiu (1), tur/ac (2)' CGrisé, ivre7): 1877 LM; LIT., POP. sec. XIX/2. II. Adj., s.m. şi f. (Lit.) „(Om) căruia îi plac chefurile (4), petrecăreţ, beţivan, chiolhanagiu, zampara1, oturac (1.2)' CNoceur, fêtard, viveur7): 1877 LM; POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 20). - Din tc. keyfli, (dial.) kefli „idem (1.1, 2, II)77. - Cf. ngr. Ke(p?.ng, alb. qejfli - V. chef. CHEHAI s.f., s.m. (înv. şi reg., azi rar; 1582 ->); pl. -/eşi (rar) chehăi. 1. (Admin.; înv.) „Intendent, administrator, vătaf, reprezentant (al unei autorităţi sau al unui demnitar, mai ales al unui paşă [v. 5.1/.]), vechil (1)' flntendant, administrateur d'affaires [surtout d'un pacha]7): chihâie (pl. -ăi) 1619 DOC. (DIR XVII A IV 317); CRON. sec. XVII/2-XVIII, POP. sec. XIX/2; chihaiâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 47); chiaiâ (pron. chi-a-) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); chehaiâ 1742 DOC. (REL. AGR. I 402); CRON. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2; (rar) chehăi (s.m.) (SDLR). 2. (Admin., Mil.; înv.) „Locţiitorul marelui vizir, chehaia-bei, capuchehaie (2), capuchihaia-bei, vlzir-chihaia, chethudai-sadri-azani' ('Lieutenant du grand vizir'): chehaiâ sf. sec. XVII CRON. (CM I 209); CRON. sec. XVIII (CM I 445, II 137, 177), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 66); chihâie sec. XVII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; chihaiâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 72); CRON. sec. XVIII; chehâie sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; chiâie (pron. chi-a-) sec. XVII/2 CRON. (DA). 3. (Admin.; înv.) „Reprezentant diplomatie al domnitorului pe lângă Poartă, capuchehaie (1)' CAgent diplomatique du voïvode roumain près la Porte7): chihaiâ 1658 DOC. (DA); chehaiâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 4. (Mil.; înv.) „Subofiţer administrativ, locţiitor pentru servicii al unui comandant, al unei căpetenii militare (în organizarea armatei otomane şi a oastei române)" ('Sous-officier administratif, intendant militaire, lieutenant de logistique d7un capitaine, adjoint d7un chef militaire [dans les anciennes armées ottomane et roumaine]7): cheihâie 1582-1591 DOC. (DOC. î. XVI 156); chihaiâ 1624 DOC. (DIR XVII B IV 442); DOC. sec. XVII-XVIII; chihâie 1628 DOC. (DRH. A XIX 426); DOC. sec. XVII-XVIII; chehaiâ, chehâie 1776 DOC. (ŞIO, DA); DOC. sec. XVIII/2; chihâi (s.m.) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). 5. (Admin.; reg., azi rar) „Primar al unui sat din compunerea unei nahiele (v. s.v.) sau al unui cartier orăşenesc turcesc (funcţionând ca reprezentant şi locţiitor al unui subaşă [v. s.v.])} (p. ext.) funcţionar (inferior) la o primărie rurală, notar, secretar comunal; logofăt, vornic, vătăşel, pârgar" CMaire d'un village [turc]; fonctionnaire d'une mairie7): chihâi (s.m.) 1875 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2; chihaiâ sec. XIX/2 REG. (Dobr., S. Transilv.) (H, DA); chehaiâ sec. XIX/2 LIT. (DA); caiâ (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 6. (P. ext.) Admin.; reg., Mold., d?j rar) „Şeful pădurarilor (dintr-o comună)77 OChef des gardes forestiers [d'une commune]7): 207 chiháie 1866 REG. (DA); REG., DOC. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 7. (P. ext.) Admin.; reg., N. Mold., azi rar) „Intendent la vie" (Intendant d'un vignoble^: cheiá 1939 SDLR. - Din te. kâhya, (înv.) kehaya, kihaya (şi kethuda, kethüdá) „idem (1, 2, 4, 5)" şi, în general, „agent, intendent, reprezentant oficial; locţiitor, adjunct; staroste al unei bresle" Cadjoint, intendant, lieutenant; agent, représentant officiel; prévôt d'une corporation') (de unde, p. spec., sensul 3, poate şi sensurile 6, 7). - Cf. bg. k/hajá, kehajá, ser. kehàja, kihàja, cehàja, ngr. Kezccyiô.Seç Kexayiàç, alb. qehajá, magh. kihája, kiaja, kehája, arom. kihaié. - V. baltagilar-chehaiasi, capuchehaie, chehaiaiâc, chehaia-bei, chethudai-sadri-azam, cui-chehaia, harem-chehaiesi, hazne-chehaia, vaiide-chethudasi, vezir-chehaiesi. -Antrop. Chihaia, Chehaia, Chiai(a), Chihai(e), Chihăescu, Chihăiţă, Chihoaia (DNFR). CHEHAIA-BÉI s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. chehaia-bei. (Admin., Mil.) „Locţiitorul marelui vizir, însărcinat cu afacerile interne ale Imperiului Otoman, având atribuţii de ministru de interne; capuchehaie (2), capuchihaia-bei, chehaia (2), chethudai-sadri-azam, vizir-chihaia; (rar) locţiitor al unui paşă" fLieutenant du grand vizir, chargé des affaires intérieures de la Porte; lieutenant d'un pacha7): chehaia-béi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 571); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 43, 231, 272); chihaia-béi sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); chehaia-bég sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din te. (înv.) kihaya bey, kehaya bey, kehaya beg „idem". - Cf. magh. kihaja bég, kéhája bég. - V. bei, chehaia. CHEHAIALÂC s.n. (înv., rar; 1699 - sec. XIX/1); pl. -uri. (Admin., Mil.) „Titlul, funcţia, rangul de chehaia (2); Ministerul Afacerilor Interne al Imperiului Otoman" fLe titre, la fonction de lieutenant du grand vizir; Ministère de l'intérieure de la Porte'): chehaiaiâc, chehailâc 1699 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/2. - Din te. (înv.) kehayalïk (mod. kâhyahk) „idem". - V. chehaia. CHEL, CHEÂLĂ adj. (uneori substantivat; lit.; 1726 -); pl. chei (înv. şi cheii), cheie; scris şi pron. (reg.) şi chiei 1. (Lit.; înv. şi reg. numai în Munt., Olt., Dobr., S. Mold., S. Transilv.) „(Despre oameni ori despre capul lor sau, rar, despre animale) Pleşuv, fără păr, care are chelie (1), cheibaş (2), cheleşT CChauve, pelé^: 1726 DOC. (TDRG2; în antrop. Cheiu); 1825 LIT. (DA); POP. sec. XIX, REG. sec. XIX/2-XX (H, Iordan, L.M. 196, GL. ARG.), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 4/1992, p. 3). # Loc. vb.: (înv.) A scăpa chei = „A fi bătut, a mânca bătaie": sf. sec. XIX POP. (DA); (Reg., Munt.) A rămâne (sau a se alege) cu tichia chelului = „A rămâne cu buzele umflate": 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (înv., rar) „Care are peladă, chelbos,- cheibaş (1Ţ (Teigneux^): 1839 VALIAN. 3. (Lit., rar) „(Despre un munte, un deal etc.) Pleşuv, gol, golaş, fără păduri" (ŢEn parlant d'une montagne, d'une colline, etc.] Dénudé, nu, aride7): 1894 LIT. (DA); LIT. sf. sec. XIX-XX. 4. (Bot.; înv., Dobr.; în sintagma) Grâu chel = „Un soi de grâu de toamnă, grâu golaş, ghircă" CBIé d'automne'): 1884-1885 REG. (H). 208 - Din tc. kel „idem (1, 2, 3)" şi „calviţie, chelie (1, 2); chelbe" Ocalvitie; teigne, pelade7); sintagma de sub 4- calc după tc. kel bugday „idem" (Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 63; bugday „grâu"). - Cf. bg. kel, keiev, ser. cèia, cèiav, alb. qéië, arom. kel. - V. cheibaş,-ă4\ cheieş,-eaşă. - Der.: (Lit.) chelie (înv., rar chlliê) s.f. 1. „Calviţie, pleşuvie; porţiune a capului lipsită de păr": 1822 DICŢ. (TDRG2); 1829 DOC. (DA); POP., REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H, DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 2/1992, p. 5). # Loc. vb.:- (înv.) A freca chelia cuiva = „A bate (rău) pe cineva": 1862 PONTBRIANT. 2. (Rar) „Peladă, chelbe": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) chiişugs.u. = cheiie (1): 1900 BARCIANU; (Lit.) chehW., vt. [chelire s.f., chelit,-ă adj.] 1. Vi. (Lit.) „A deveni chel (1)": 1829 DOC. (DA); LIT. sec. XX, DOC. sec. XIX-XX (EM 4/1992, p. 29). 2. Vi. (Fig.; înv., rar) „A-şi pierde minţile, a înnebuni": 1877 LM. 3. Vt. (Ut., rar) „A goli, a face să devină chel (1, 3), a despuia": 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Comp.: (Lit., rar) semichélreâla adj. „Pe jumătate chel (1)": sec. XX/2 UTT. -Antrop. Cheiu (1726, TDRG2; DNFR), Che/iu, C/7e/a?(DNFR). CHELARGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Mare chelar, şef al cămăraşilor (din palatul sultanului, al marelui vizir sau al hanului tătarilor)" CChef des cellériers [du palais du sultan, du grand vizir ou du khan des Tatars]7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) kilargî basî (mod. kilerci başi) „idem" (adaptat după rom. cheiar < v. -sl. keiar', ngr. K£?JÂpriç, v. Kakuk 243, SCL 1/1993, p. 63). - Cf. magh. kilerezi bassa, arom. kilargi - V. chiler. CHELBÂŞ,-Ă adj., s.m. şi f. (înv. şi reg., azi rar; sec. XIX/l ->); pl. -i,-e. 1. (Med.; înv., Mold.) „(Om) care are peladă, care are chelbe, chelbos, chel (2), cheief (^Personne] teigneuse, atteinte de pelade7): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 2. (Reg., Mold., Munt., S. Transilv.) „(Om sau, rar, animal) chei (1), pleşuv, fără păr, cheief (^Personne ou animal] chauve7): sec. XIX/l LIT. (TDRG2); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), POP. (Mold., S. Transilv.) sec. XX (DA, FOLC. NOU 109). - Din tc. kel baş „cap chelbos, cap atins de peladă; cap chel (1), lipsit (total sau parţial) de păr" Ctête teigneuse; tête chauve7) (p. ext. şi prin conversiune) sau, prin der. regr., din tc. kel baş[li] „idem (1, 2)" (cf. alte cazuri de acest fel: deiibaş, tarac, uluc[3]etc.). - V. baş, chei - Der: (înv., rar) cheibăşie s.f. = chelie (1, 2)\ 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) chelbăşi\i¡., vr., vt. „A cheli (1, 2)\ a (se) îmbolnăvi de peladă": 1860 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. (Sinonimia şi asemănarea formală a cuvântului-titlu şi a derivatelor sale cu termenii chelbos, cheiboşie, a cheiboşisunt, probabil, întâmplătoare, aceştia provenind din chelbe „peladă; chelie", considerat, în DICŢ. moderne, cu etimologia necunoscută sau moştenit din lat. ( *calvia). Unele DICŢ. [SDLR, CADE, CDER, SDEM etc.] îl explică totuşi pe chelbe ca der. regr. de la chei baş sau de la chelbos, care ar proveni de la cheiboşie, iar acesta ar fi derivat de la chelbaş-, oricum, cele două familii de cuvinte s-au confundat în română, influenţându-se reciproc pe planul semanticii şi al derivării.) 209 CHELCE s.f. (reg.; sec. XIX/2 ->); ; pl. -ele. (Bot.; Dobr.) „Numele unei plante", probabil „mărăcine" CNom d'une plante', probablement 'ronce')/1884-1885 REG. (H; în der. chelculiţă); sec. XX/l POP. (I. CR. 5/1910, p. 151). - Din te. (dial.) kelçe „idem" (Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 63). (DA presupune o rostire dialectală, în loc de pielcea, sau un der. de la calce.) - Der.: (înv., Dobr.) chelculiţă s.f. „Numele unei plante": 1884-1885 REG. (H). CHELEMÉT subst. sg. (reg.; 1838 ->). (Mold.; în loc. vb.) A(-şi) face chelemet (cu cineva) = „A sta de vorbă, a intra în discuţie, a intra în combinaţie, a stabili relaţii (apropiate), contacte (cu cineva)" ('Lier conversation, s'associer, s'aboucher [avec qn.]'): chelemét 1838 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX, DICŢ., REG. sec. XX/l (Coman, GL.); chilimét, chilimât sec. XX/l REG. (DA). - Din te. kelimet, kelimat „vorbe, discuţie, conversaţie" Oparoles, discussionO- - Der.: (Reg., Mold.) chelemetu/W. „A discuta, a sta de vorbă": sec. XX/l REG. (DA). -Antrop. Chillmet{DNFR). CHELâş,-EÂŞĂ adj., s.m. şi f. (înv.; 1837 - miji. sec. XX); pl. -i,-e; acc. (rar) şi chăleş,-ă. (Munt.) = chelbaş,-ă (1, 2): 1837 UT. (DA); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. keleş „idem". - Cf. bg. ke/es, alb. qeiésh, arom. keiăşu, kMşu. - V. chel, cheibaş,-ă. -Antrop. CT7e/a?(DNFR; personaj din basme: DA), top. Cheleşoaia (DNFR). CHEMÂN s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Muz.; Dobr.) „Un fel de vioară orientală" ('Sorte de violon oriental'): 1877 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XIX/2. - Din tc. keman „idem". - Cf. bg. kemăn, ser. kèmen, cèmane, alb. qemâne, arom. kimăne. CHENAR s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -eşi (rar) -urr, scris (rar) şi chienâr. 1. (Entop.; înv., rar) „Loc sau fâşie care mărgineşte o suprafaţă (de teren, de apă), o localitate etc.; margine, limită, extremitate, periferie" fBord, bout [d'un terrain, d'une localité, etc.]'): chenăr sec. XVIII/2 CRON. (DA). 2. (Lit.) „Margine, bordură (goală sau lucrată, desenată, decorată, sculptată etc.) pe care o are, de jur-împrejur sau numai pe o latură, un obiect (un covor, o batistă, o piesă de îmbrăcăminte, o pagină de carte sau de caiet, un articol dintr-un ziar, o monedă, o uşă sau o fereastră etc.) şi care serveşte, de obicei, ca ornament sau ca delimitare; contur, tighel (4)] ulama1 (2)) cadru, ramă, pervaz (2, 6)] cornişă, ainfas, ciubuc (3)) cartuş (care încadrează un text)" ('Bord, bordure, marge, cadre, lisière; châssis; vignette; crénelage; corniche'): chenăr 1821 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 8/1992, p. 18), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) chinâr sec. XIX/2 DICŢ.; (înv., rar) chen 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) ghenâr sec. XX/2 REG. (LR 2/1959, p. 52, GL. ARG.). 3. (P. ext.) Vestim.; reg., S. Munt.) „Pânză subţire (ţesută în casă), borangic (1)' (Tissu de soie écrue'): chenar sec. XX/l REG. (ALR SN II [490]). 4. (P. anal.) Entop.; reg., Mold.) „Sprânceana unei văi, creastă de deal care mărgineşte o vale" OCrête d'une colline'): chenar sec. XX/l REG. (Porucic 69, Rotaru 10). 210 - Din tc. kenar „idem (1, 2)". (Var. chen - prin falsă derivare regresivă [cu „sufixul" -ar eliminat].) - Cf. ser. cenar(> rom. reg., Ban. cinâr „idem (2, 3)": H, ALR SN II [490]), bg. kenăr, ngr. Kevo.pi, alb. qenâr, arom. kinâre. - V. chinargiu. - Der.: (Dim., 2, lit.) chenărâş s.n.: sec. XX/2 DICŢ.; (Pop., rar) chenărui(chinărui] vt. [chenăruire s.f., chenăruftrăadj.] „A încadra într-un chenar (2), a mărgini, a împrejmui": 1885 LIT. (ŞIO, TDRG, DA); DICŢ. sec. XX; (înv. sau reg., rar) *chinărâ vt. [chinărât,-ă adj.] = chenărui(DWK) în antrop. Chinăratu). - Comp.: (Bot.; reg.) chenărui-băiţii(şi, p. et. pop., canarui-băiţii) s.n. „Plantă acvatică cu flori mici, trandafirii (Limosella aquatica)', chinâruHundi s.n. „Mălaiul-cucului (Luzula pHosa)': 1879 CIHAC II 561; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DA). -Antrop. Chinar, Chinăratu(DNFR). CHENEÂF s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? „Closet, toaletă, privată, latrină, hazna (6)' OLieu d'aisance7): 1835 LIT. (ŞIO). - Din tc. kenef „idem". - Cf. bg. kenef, ser. cenef, ngr. ksvéçi, alb. qenéf, arom. kinéfe. CHEPCÉL s.n. (lit.; 1691 -); pl. -e. 1. (înv. şi reg., Mold., Munt., Olt., Dobr., N.V. Bulg., S. Transilv., Ban.) „Lingură mare Ţcu care se iau lichidele, făina, spuma, metalul topit etc.); căuş, ispol, cauc; cupă; spumieră; chersin (2)' CGrand cuiller; auget; puisoir; écumoir'): chipcél 1691 LIT. (DA); REG. (N.V. Bulg.) sec. XX/l (Bucuţa - GL.); (Munt., Mold.) chepceâ (s.f.; pl. -eie) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Mold.) chipceâ (s.f.) 1903 TDRG; DICŢ. sec. XX; (Ban., S. Transilv.) căpceâ (s.f.) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA); (S. Transilv.) căpcică (s.f.), (Olt., Ban.) chepcél sec. XX/l REG., POP. (DR I 248, DA, ARH. OLT. SN V 257). 2. (Tehn.; lit.; reg. în Dobr., S. Mold., E. şi S. Munt., S. Olt., S. Transilv.) „Unealtă de pescuit peşte mărunt, formată dintr-o plasă în forma unei linguri mari, prinsă pe un schelet de lemn; târboc" ('Instrument de pêche formé d'un filet en forme d'un grand cuiller; épuisette'): chipcél, chepcél 1909 DOC. (DA); LIT., DOC. sec. XX/l (Sadoveanu, O. VI 28, XVIII 579, Ţurlan 53), REG., DICŢ. sec. XX (DA, Ţurlan 53); (reg., S. Transilv.) cepcél sec. XX/l REG. (DA); (reg., E. Munt., Dobr.) cipcél 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (reg., S. Mold., N. Dobr.) chïpceâc, chipceâg (pl. -ege) 1939 SDLR; 1951 DOC. (Ţurlan 53); REG. sec. XX (Ţurlan 53). - Din tc. kepçe „idem (1, 2)" (v. DA, SDLR, SCL 1/1993, p. 63, Avram 75-79). (Var. chepcei, chipcei - sg. refăcute din pl.; căpcică, chipceac, chipceag - cu „sufixul" schimbat, ultimele două poate sub influenţa lui ciorpac „idem (2)"; cepcei, cipcei- pron. dial.) - Cf. bg. kepee, kebee, ser. cepce, ngr. xey/é. - Der.: (Lit., rar) chipce/ârs.m. „Pescar care foloseşte chepcelul (2)": 1916 DOC. (DA); JT., DICŢ. sec. XX/l (Sadoveanu, O. XVIII 583, SDLR). -Antrop. Chipcea (DNFR). CHEPENEÂG s.n. (ist. şi reg.; 1825 -); pl. -egeşi (rar) -egi. ^ (Vestim.) 1. (Ist.) „Palton, manta confecţionată din ţesătură grosolană, de obicei din aba f 1], uneori ornamentată (purtată în trecut mai ales de ţărani), zeghe, suman, chebă; manta de 211 paradă strânsă pe corp (purtată de boieri)" CPaletot, manteau [d'étoffe grossière, porté par les paysans roumains ou par les boyards]7): chepeneâg 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt., Oit., Dobr., Mold.) sec. XIX/2-înc. sec. XX (H, DA); (Munt.) chipineâg 1884-1885 REG. (H); (Mold., Transilv.) căpeneâg 1825 LB; POP. sec. XX (FOLC. MOLD. II - GL.). 2. [P. ext.) reg., Munt., Olt.) „Cămaşă; partea de la brâu în sus a cămăşii" ('Chemise'): chepeneâg, chipeneâg, chipănâg sec. XX/l REG. (ALR I [1882], II [3295 bis]); (Oit.) căpeneâg sec. XX/2 REG., POP. (LEX. REG. II 21, FOLC. OLT.- MUNT. III - GL.). - Din te. kepenek, (înv.) kepeneg, (dial.) kepinek „manta de aba purtată iarna de către ieniceri; şubă ciobănească fără mâneci, purtată peste umeri" Ccapote de bure portée par Ies janissaires pendant l'hiver; ample manteau sans manches, porté sur les épaules par les bergers^ (de unde, p. spec., sensul I) şi „manta de ploaie". - Cf. magh. kôpenyeg, scr. kepenek, ucr. kepenjak[> rom. reg., Transilv., Ban., Olt., Mold., Munt. căpeneâg, chepeneâg, chipinég„manta de ploaie [cu glugă]; [p. restr;] glugă; fund de căciulă; [p. ana/.] vârf de claie; căciulă a lămpii de petrol": 1839 VALIAN; REG. sec. XX [DA, GL. ARG., Velican-Cosinschi 61]), bg. kepeneg, kepenka. CHEPENG s.n. (lit.; 1775 -); pl. -uri. (Constr.) 1. (Lit.) „Uşă, capac (1) fixat în plan orizontal sau uşor înclinat, care închide intrarea într-o pivniţă, într-o magazie de navă etc.; trapă, tarabă (4)' ^Abattant, trappe [de cave, etc.]; écoutille [d'un navire]'): (înv.) chiopéng 1775 DOC. (DIB I 486); DICŢ. sec. XIX/1 (TDRG2); chepéng 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) chipéng sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. (Munt.) sec. XX/l (I. CR. 11/1911, p. 369). 2. (Lit., rar) „Oblon (la o fereastră, la o vitrină sau la o uşă de prăvălie), tarabă (5)' (Volet, contrevent, rideau [d'un magasin]'): chepénghi 1832 GOLESCU; chepéng 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. adv.: (înv.) în chepeng = „în sus şi în jos, vertical": 1887 LIT. (ŞIO). 3. {P. ext.) reg., Munt.) „Zăvor" ('Verrou'): chepéng, chepént sec. XX/l REG. (DA). - Din te. kepenk, (înv.) kepeng (pron. kepeng') „idem (1, 2)". - Cf. bg. kepenk, scr. cepenak, ngr. Kejtéyyi, alb. qepéngi, arom. kipéne, kipénye, kipinécâ. CHERACHE s.f. (înv.; sec. XVIII/1 - sf. sec. XVIII); pl. -e/e. (Vestim.) „Mantie de gală confecţionată din stofă de lână, cu mâneci lungi şi largi, ornată cu broderii din fir de aur şi de argint" ('Manteau de cérémonie d'étoffe de laine'): chiraché, chiracheâ sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); chereché, cheracheâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA). - Din te. kerake, kerrake, kereke „idem". - Cf. scr. cerece. CHERDE s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -e/e. (Alim.; Dobr.) „Plăcintă (cu brânză), scovardă (groasă, din aluat de pâine)" ('Sorte de galette, de gâteau plat, de pâte feuilletée'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (înv. şi dial.) kirde „un fel de pâine plată şi subţire, lipie (făcută, de obicei, din mălai)" ('sorte de pain plat et mince') (Youssouf, TS) (p. ext.). 212 CHERÉM s.n. sg. (pop., fam.; 1835 -). 1. (înv., rar) „Favoare, graţie, bunăvoinţă, generozitate (a cuiva faţă de cineva)" ('Grâce, faveur, bienveillance, générositéO: cherém 1835 LIT. (ŞIO). 2. (P. deprPop., fam.; în loc. vb.) A fi (sau a se afia, a sta, a rămâne etc.) ia cheremul cuiva = „A fi (sau a se afla, a sta, a rămâne etc.) la discreţia, la bunul plac al cuiva" CÊtre à la discrétion, au caprice, à la merci de qn.'): cherém 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 24); (reg., Oit.) cherim, (N.E. Munt.) chilim sec. XX/l REG. (DA); (Pop., fam.) A avea pe cineva ia cheremul său = „A dispune de cineva^după voie" OAvoir qn. à sa disposition'): cherém 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) A nu-i veni cuiva ia cherem = „A nu-i conveni, a nu-i veni la socoteală" ONe convenir pas à qn., n'être pas approprié à qnO: cherém 1875 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kerem „idem (1)". (Var. chilim - p. et. pop., după chilim1.) CHERESTE s.f. (lit.; 1695 -); pl. -ele. 1. (Constr.; lit.; mai ales la sg., col.) „Lemnărie folosită în construcţii, lemne de construcţie (scânduri, bârne etc.), bina (4Ţ CBois scié, bois de charpente, bois d'oeuvre, bois de construction, sciage'): cherestea 1695 DOC. (TDRG2); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 213); CRON. sec. XVIII, REG. (Mold., Olt., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [621]), LIT. sec. XVIII-XX, DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (ŞIO, DA, Furnică 158, REL. AGR. I 505, 529, II 543, DIB 1960, p. 137, EM 15/1992, p. 5, «Pentru patrie», 3/1988, p. 8); (înv.) chiristeâ 1819 DOC. (DIB 1960, p. 225); (înv.) chiresteâ 1800 DOC. (REL. AGR. II 732); (înv.) herestea sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) hiresteâ 1903 TDRG; (înv.) ferestreâ sec. XIX/2 LIT. (DA); (reg., N. Munt.) firîsteâ sec. XX/l REG. (GR. S. IV 131); (reg., Dobr.) feresteâ sec. )0(/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (P. ext,;; Constr., Nav.; reg.) „Construcţie de lemn, schelărie; (p. spec.) cocă [a unei nave]" ('Construction en bois, bâti, charpente; coque [d'un navire]'): cherestea sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF, ŞIO); REG. sec. XX/l (I. CR. IV 221). 3. (Anat.; pop., fam.) „Construcţie fizică (solidă) a unei persoane, structură osoasă, osatură, schelet" OCharpente, carcasse d'une personne, membrure, ossature'): cherestea 1893 DDRF; 1897 LIT. (DA); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (Fig.) pop., fam.; şi în sintagma cheresteaua obrazului) „Valoare morală (a unei persoane), pudoare, bun-simţ, demnitate, cinste, reputaţie" CValeur morale, bon sens, pudeur, probité, dignité'), în loc. vb.: (Pop.) A nu avea cherestea (la obraz) sau A-i lipsi cheresteaua (obrazului) = „A fi nesimţit, nepoliticos, a nu avea bun-simţ": cherestea sec. XX DICŢ.; (Reg., Munt.) A se lua după (sau a se uita la) cheresteaua obrazului = „A ţine cont de cinstea, de reputaţia cuiva", A rămâne la cheresteaua obrazului = „A lăsa la libera apreciere", A se prinde pe cheresteaua obrazului = „A face prinsoare fără precizarea obiectului, lăsând acest lucru la libera apreciere, la bunul-simţ al partenerului": cheresteă 1967 REG. (GL. ARG.). 5. (P. anai:, Tehn.; înv., rar) „Mecanism (de ceas)" ('Mécanisme [de montre]'): cherestea 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kereste „idem (1, 3)" şi „om primitiv, nesimţit, needucat, fără obraz" ('homme primitif, malapris, sans vergogne^ (accepţie care ar fi putut influenţa evoluţia la sensul 4). (Var. 213 cu f-şi h-, p. et. pop., după ferăstrău, herăstrău.) - Cf. bg. keresté, ser. cerasta, ngr. KepEoréç, alb. qeresté, arom. kiristé, kiristée, megl. kerestéu. - V. cherestegiu. - Der.: (înv., rar) cherestâr(iu) s.m. = cherestegiu, cherestărie s.f. = cherestegerie. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. CHERESTEGÎU s.m. (lit., azi rar; 1862 ->); pl. -ii. (Prof., Corn.) „Persoană care lucrează şi/sau vinde cherestea, negustor de cherestea (1), cherestar(iu)' OScieur de long, scieur de planches; marchand de sciage, de bois de charpente7): cherestegiu 1862 PONTBRIANT; LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) hiristigiu 1866 REG. (DA); (reg., Munt.) chirïstigiu 1869 REG. (ŞIO); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) herestegiu, hirestigiu sec. XIX/2 - XX/l DICŢ. - Din te. keresteci „idem". (Var. cu h-, după herestea, hirestea, v. s.v. cherestea.). - Cf. bg. kerestegija, alb. qerestexhi, arom. kiristigi - V. cherestea. - Der.: (Lit., azi rar) cherestegerie (reg., Mold. cherestigirie, înv. herestegerie, hirestegerie) s.f. „Depozit de cherestea (1); ocupaţia cherestegiului, comerţ cu cherestea (1); cherestărid'\ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) cherestegie s.f. = cherestegerie. 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. CHERHANA s.f. (lit.; 1776-); pl. -ie. 1. (înv.) „Fabrică, atelier" ^Fabrique, atelier7): cherhana 1776, 1823 DOC. (TDRG2, DOC. EC. I 283); chirhanâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DDRF); cherhaneâ (pl. -eie) 1783 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2. 2. (Lit.) „Construcţie (şi mică întreprindere) situată în apropierea unei ape şi destinată primirii, sortării, prelucrării, ambalării şi depozitării temporare a peştelui prins în zona respectivă; sediu pescăresc, pescărie, zaihana (6), magaza (2), schelă (6Ţ ^Construction, entreprise et dépôt où l'on réceptionne, prépare et conserve le poisson; pêcherie, siège de pêcheurs7): cherhana 1884-1885 REG. (Munt., Dobr.) (H); LIT., DICŢ., REG. (Munt., Dobr., Mold.) sec. XIX/2-XX (Porucic 52, Rotaru 10, D. Mar., Ţurlan 59), DOC. sec. XX (EM 20/1992, p. 12); (înv.) chirhaneâ sec. XIX/2 DOC. (DA); (înv.) chirhân (s.n.) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); (reg.) chiranâ 1884-1885 REG. (Munt.) (H); DOC. sec. XX/1; (rég.) cherhaneâ 1906 LIT. (DA); REG. (Mold.) sec. XX/1 (Porucic 52, Rotaru 10); (reg.) chirhanâ sec. XX/1 LIT., REG. (N. Munt.) (DA, GR. S. IV 132). - Din te. (pop.) kerhane, (înv. şi dial.) kerhana, (înv.) k'ărhane (înv.) „idem (1)" şi (mod.) „bordel" Obordel7), [balikçilik] kerhanesi „idem (2)" (v. Drimba 117; balikçilik „pescărie"). - Cf. bg. kerhana, scr. cerana, ngr. Kipxavâç, arom. kiurhané. - V. cherhanagiu. CHERHANAGÎU s.m. (înv., rar; 1790 - miji sec. XX); pl. -ii. (Prof.) 1. „Lucrător la o cherhana (1), muncitor într-o fabrică, într-un atelier (mai ales de săpun, de lumânări etc.)" (Travailleur dans un atelier, fabricant [surtout de savon, de chandelles, etc.]7): 1790 DOC. (ŞIO). 2. „Lucrător la o cherhana (2)" (Travailleur dans un dépôt de poisson7): 1916 DOC. (DA). - Din te. kerhanaci (înv.) „idem (1, 2)". - V. cherhana. 214 CHERÎŞ s.n. (reg.; 1939 -); pl. -urişi -e. (Constr., Nav.; Dobr., E. Munt., S. Mold.) „Grindă pe care se sprijină scândurile duşumelei; şipcă folosită în construcţiile navale" CSolive; latte'): cheriş, chiriş 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR., Dicţ. Mar.). - Din tc. kiriş „idem" (TS). CHERPEDÎN s.n. (reg.; 1884 -); pl. -e. (Tehn.; Dobr., E. Munt., Mold.) „Cleşte (de dulgher, de tâmplar, de potcovar sau de fierar)" (Tenailles [de menuisier, de charpentier, de forgeron ou de maréchal ferrant]'): cherpedin, (E. Munt., Dobr.) cherpedél, (Mold.)'chérpa (s.f.; pl. -e) 1884-1885 REG. (H, DA); DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) cherpedine 1900 ŞIO; (S. Mold., Dobr.) cherpedén 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (LR 3/1973, p. 206); (Dobr.) chirpidél sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (dial.) kerpedin, kirpidin, *kerpeden (lit. kerpeten) „idem". (Var. în -éi- prin schimbarea „sufixului"; cherpedine - sg. refăcut din pl.; cherpă- prin trunchiere.) CHERSÎN s.n. (înv. şi reg.; 1884 -); pl. -e, pron. (Mold.) şi chersân. (Mold., Dobr.) 1. (Reg.) „Albie de lemn, covată (1) adâncă, largă şi scurtă sau rotundă, utilizată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine" ('Auge profonde, large et courte ou ronde'): 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2- XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX (CIHAC II 48, ŞDU, CADE, SDLR, DA, CDER, DM, DEX, SDEM, TDRG2). 2. {P. ext:, înv.) „Căuş mare şi rotund făcut din umflătura noduroasă a unui copac; chepcei (1Ţ CGrand auget rond^: sec. XIX/2 LIT., REG. (DA). 3. (P. anal.) Entop.; reg.) „Vâlcea mică, în formă de albie" CPetit vallon'): sec. XX/l REG. (Porucic 70, Rotaru 10). - Din tc. (dial.) kersen „idem (1)" (Der. S., ZTS; v. SCL 5/1985, p. 409). - Cf. arom. kfrséne (DDA). CHERTÎC s.n. (înv.^şi reg., azi rar; 1853 ->); pl. ? (Com., Jur.) 1. (înv., Mold.) „Crestătură făcută pe răboj (la ocne)" CCoche, encoche, entaille'): chertic 1852 DOC. (CIHAC II 562); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Reg., Munt., înv. şi Mold.) „Răboj (folosit la ocne sau la piuă); partea răbojului tăiată din matcă, servind pentru control" (Taille [employée dans les salines]; coupon d'un taille'): chertic sf. sec. XIX DICŢ. (DDRF, ŞIO); DICŢ., REG. (N.V. Munt.) sec. XX/l (DA); chertéc sec. XX/l REG. (N.V. Munt.) (DA); chiertic sec. XX/l REG. (N. Munt.) (GR. S. IV 132). 3. {P. ext:, înv., Mold.) „Dovadă, chitanţă pentru socoteli" CQuittance de comptes'): chertic sec. XIX/2 DOC. (ŞIO). - Din tc. kertik „idem (1)", (dial.) „idem (2)". CHERVÂN s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1715 ->); pl. -eşi (înv.) -uri. (Transp.) 1. (înv.) „Caravană, convoi (format din care, trăsuri, cai, catâri, oameni călare, nave etc.)" ('Caravane'): chearuvân 1715 CRON. (ŞIO); chervan 1835 LIT. (DA); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX. 2. (Reg.) „Car mare pentru transportul mărfurilor şi al persoanelor" CGrand chariot, coche'): chervân 1853 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LT. sec. XIX/2-XX; (rar) chirvân 1906 ALEXI. 215 - Din tc. kervan, (înv.) k'arvan „idem (1)", kervan [arabasi] „idem (2)" (v. Suciu 142; araba „cav, căruţă"). - Cf. bg. kervan, karvàn, scr. kàrvan, ngr. xepfiô.vi, icccppàvi, alb. karvân, arom. cărvăne. - V. carvasara, chervangiu. - Antrop. Chervan, Ghervan (1793, REL. AGR. II 589). CHERVANGÎU s.m. (înv., rar; 1857 - sec. XX/1); pl. -ii. (Prof.) 1. „Conducător (şi proprietar) al unui chervan (1) (format mai ales din catâri, cai şi/sau care de transport)" CConducteur [et propriétaire] de caravane7): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. {P. ext.) „Cărăuş, căruţaş, chirigiu (1), harabagii/' ('Charretier'): 1870 COSTINESCU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kervanci „idem (1)". (Sensul 2- după chervan [2].) - Cf. bg. kervangija. - V. chervan. CHES1 inteq. (înv., rar; sec. XIX/2). „Exclamaţie care se rostea ca ordin sau ca semnal pentru tăierea capului unui osândit la moarte: Taie!" CCoupe! [= ordre de couper la tête d'un condamné]7): 1887 LIT. (ŞIO). - Din tc. kes! „idem" (imperativ la pers. 2 sg. al verbului kes- „a tăia"). - Cf. arom. cîş(i) „idem". - V. chesăgiu, chesm, chesmea-caidarâm, chisăr. - Conversiune: (înv., rar) ches subst., în loc. vb. A face ches - „A tăia capul cuiva": sec. xix/2 Lrr. (şio). CHESÂT s.n. (înv., rar; 1778 - miji. sec. XX); pl. -uri. (Com.; Munt., Olt.) „Lipsă de vânzare sau de bani, stagnare în afaceri, recesiune, criză (economică, financiară sau comercială), chesatiiud' CStagnation, manque de débit, crise, récession7): 1778 DOC. (Furnică 83); REG. sec. XIX/2 (ŞIO), LIT. sec. XX (în LIT. sec. XX/2 fiind folosit evocator, golit de sens sau cu sens imprecis, probabil eufemistic, în loc de căcaf). - Din tc. kesat „idem". - Cf. bg. kesât, ngr. kecûti, arom. k/sate. - V. chesatiiuc. CHESATLIÛC s.n. (înv., rar; 1811); pl. -uri. (Com.) = chesat: 1811 DOC. (DA). - Din tc. kesatlik, (înv. şi dial.) kesatluk „idem". - V. chesat. CHESĂGÎU s.m. (înv. [cu der. reg.]; sec. XVIII/l - sec. XX/l); pl. -ii. 1. (Rar) „Hoţ, pungaş" (Voleur7): chesăgiu sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). 2. (Prof.) „Măcelar, casap (1)' OBoucher, égorgeur7): chesăgiu, chisăgiu, chisagiu, căsăgiu sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); chesăgiu (DDRF). - Din tc. kesici „idem (2)" (literal: „[persoană] care taie ceva77), probabil şi *„idem (1)" (rezultat prin condensare pe teren turcesc din [yanjkesici„idem (1)"; cf. şi yoikesici„tâlhar de drumul mare"). (După VI. Drimba, în SCL 1/1993, p. 65, condensarea a avut loc, independent, în română şi în celelalte limbi balcanice care au preluat termenul). - Cf. bg. kesigija, scr. kesedzija, ngr. keoivtÇiîç, arom. kisăgi, kisigi, kişigi „idem (1)". - V. ches1. - Der.: (Reg., azi rar) chesăgi(înv. chisăgi) vt. \_chesăgit,-ă adj.] „A masacra, a căsăpi': 1879 LIT. (DA); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX. 216 CHESEDÂR(-EFÉNDI) s.m. (înv., rar; 1693 - sec. XIX/1); pl. ? (Admin.) „Şeful biroului financiar şi al arhivelor, casier-şef şi arhivar (al cancelariilor otomane sau al divanului [1.1] din Moldova)" CCaissier et archiviste principal, chef du bureau financier et des archives [des chancelleries ottomanes ou de l'Assemblée délibérante de la Moldavie]'): chesedâr 1693 DOC. (ŞIO); chesadâr, chiesadâr, chisedâr-eféndi sec. XVIII/2 CRON. (ILLV 401, ŞIO); chesedar-eféndi (ŞIO). - Din te. kesedar (efendi), kisedar (efendi) „idem". - V. chisea; efendi1, reiz-chiesadar. CHESM s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. ? (Ban.) „Hârtie de împachetat" CPapier d'emballage^: sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. (înv.) kîsm (mod. kisim) „bucată, porţiune, parte" ('portion, fragment, partie7) {p. spec.) sau din tc. kesim „tăietură, tăiere; bucată, parte, porţiune tăiată" Ccoupe, coupure; portion, morceau coupé') (prin sincopă şi p. spec.). - V. ches1, chesmea-caidarâm, chisim. CHESMEÂ-CALDARÂM s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. (Constr.) „Pavaj, caldarâm (v. s.v.) din piatră cubică" (Tavé, pavage en pierre cubique'): chesmeâ-caldarâm, chesmeâ-caldarâm 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. *kesme kaldirim „idem" (kaidirim „caldarâm, pavaj", kesme „cubic, [tăiat] în formă de cub", [dial.] „piatră ordinară, moale, cu duritate mică" [Der.S.]); poate, totuşi, detaşat, probabil pe teren turcesc, dintr-o sintagmă mai amplă, precum kesme taştan kaidmm „caldarâm din piatră cubică", v. SCL 1/1993, p. 65 (fa?„piatră"). - V. caldarâm, ches1, chesm. CHESMÉC subst. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Agric.; Dobr.) „Pleavă, zoană, codină" CBalle de blé^: 1898 REG. (DAMÉ 56). - Din tc. kesmik „idem". CHESMERÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1777); pl. -ii. (Vestim.) „(Despre o ţesătură, o stofă, un şal etc.) Fabricat în (sau la) Caşmir, originar din Caşmir; de caşmir" (ŢEn parlant d'une étoffe, d'un châle, etc.] Fabriqué en Cachemire; de cachemire'): 1777 DOC. (Furnică 55). - Din tc. (înv.) Kesmiri, *Kezmiri „idem". -V. cazmir. CHEŞCHâT s.n. (înv, rar; 1852 - sec. XX/l); pl. -uri (Alim.) „Un fel de supă preparată din grâu fiert (sau din griş şi bulion), cu mici bijcăţi de carne" ^Soupe de froment bouilli [ou de semoule et de jus de tomate] avec des morceaux de viandeO: cheşchet, cheschét 1852 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XX. - Din tc. keşkek, (dial.) keşkeş (Der. S.) „idem" (p. disim., probabil după suf. rom. -et). (Var. cheschet- sub influenţa formei din ngr.) - Cf. bg. keskek, scr. ceskek, ngr. ksokèki. CHEŞCHÎN,-Ă adj. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/1); pl. -1,-e. 1. (Rar) „Inteligent, isteţ, perspicace" (Intelligent, fin d'esprit^: cheşchin sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Dobr.) „(Despre vin) Tare" 0[En parlant du vin] Fort'): cheschin 1884-1885 REG. (H). 217 - Din tc. keskin „idem (2)" şi (dial.) „entuziast, însufleţit; înverşunat, mânios; neastâmpărat, vioi" (Der. S.), keskin [zekâli] sau [zekâsi] keskin „idem (1)" (literal: „care are mintea ascuţită"; v. Drimba 55-56). (Var. cheşchin - prin „degrecizare" hipercorectă sau cu 5 > s sub influenţa lui k'următor, v. SCL 1/1993, p. 65.) - Cf. bg. keskin, ser. ceskin, alb. qeskin, a rom. kiskin. CHEŞF s.n. (înv., rar; 1693 - sec. XIX/l); pl. ? . (Com.) „Expertiză, evaluare oficială, deviz" fExpertise, évaluation'): cheşf 1693 DOC. (ŞIO); chefş 1792, 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. keşf „idem". (Var. chefş- prin metateză.) - Cf. ser. ce^(ŞIO). CHETHUDÂI-SADRI-AZÂM s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. (Admin.) = chehaia-bei, capuchehaie (2), capuchihaia-bei, vizir-chihaia, chehaia (2): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) kethuda-i sadri azam „idem". - V. chehaia, sadrazan. CHEZ adv. (înv.; 1645 - sec. XX/l). „De asemenea, la fel, tot (aşa), precum; chiar, tocmai" CAinsi, aussi, comme [ceci]; même'): chezi 1645 LIT. (DA); (Dobr.) chez, cheş sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA). - Din tc. keza (acc. kéza, v. TS 1998) „idem". CHEZÂP subst. sg. (reg.; 1868 ->). (Chim.; Olt., N.V. Bulg.) „Apă tare, acid azotic" CEau forte, acide azotique'): chizap 1868 DOC. (DA); DOC., REG. (Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA); chezăp 1879 CIHAC II 562; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. (N.V. Bulg.) sec. XX/l (Bucuţa - GL.). - Din tc. kezap „idem". - Cf. bg. kezap, scr. cezap, arom. yizâp(e). CHIABUR,-Ă s.m. şi f., adj. (ist. şi pop.; 1838 -); pl. -/>e; scris şi cheabur. 1. S.m. şi f., adj. (Pop., azi rar; reg. în Munt., Olt., Dobr., Mold.) „(Om) înstărit, (foarte) bogat; bogătaş, iovanliir, (p. spec.; reg., S. Mold.) cioban (1) care are cel puţin o sută de oi" C[Homme] cossu, [très] riche, richard'): chiabur 1838 LIT. (TDRG); DOC., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, GR. S. IV 307), LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Munt.) ghiabür sf. sec. XIX (DA); REG. sec. XX (înregistrat de autor, în 1979, în E. Munt.); (reg.) ceabür sec. XX/l REG. (DA). 2. S.m. şi f. {P. spec.) ist.; în perioada 1948-1990, adesea peior.) „Ţăran înstărit aparţinând, în trecut, burgheziei rurale şi care folosea mână de lucru salariată; bu/uebaşă (4)’ CPaysan cossu, koulak^: chiabur sf. sec. XIX LIT. (TDRG); LIT. sf. sec. XIX-sec. XX, DICŢ., POP. (Mold., Dobr.) sec. XX (FOLC. NOU 204, 282), DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 15). - Din tc. (înv.) k'abir (mod. kebir, pl. kibai) „notabilitate, persoană sus-pusă; (om) nobil, influent şi bogat, aristocrat, potentat" Chaut personnage; [homme] noble et riche, potentat') {p. restr. şi p. asim. [/' > u sub influenţa labialei b~\). (Var. ceabur- prin africatizare la nivel dial.) - Cf. bg. kibăr, scr. klbar, cibar, alb. qibâr, arom. kibûr„idem (1)". 218 - Der.: (Dim., 2, ist.; peior.) chiaburâş s.m.: sec. XX/2 DICŢ.; (Augm., 2, ist.; peior.) chiaburoi s.m.: 1949 DOC. (CV 6/1949, p. 24); DICŢ. sec. XX/2; (Augm., 2, ist.; peior.) chiaburăn s.m.: sec. XX/2 LIT.; (Coi., 2, ist.) chiaburime s.f.: 1949 DOC. (CV 6/1949, p. 24); DICŢ. sec. XX/2; (Ist.) chiaburoaică s.f. „Nevastă de chiabur (2), chiabură {2)"\ 1949 DOC. (CV 6/1949, p. 24); DICŢ. sec. XX/2; (Ist.) chiabureâsă s.f. = chiaburoaică. 1949 DOC. (CV 6/1949, p. 24); (Reg., Dobr.) chiaburcă s.f. = chiaburoaică. sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Pop., rar) chiaburie s.f. „Starea, situaţia de chiabur (1, 2); bogăţie, avere": 1967 REG. (Munt.) (GL. ARG.); (Pop. sau ist.) chiaburesc,-eăscă adj. „Care aparţine sau este specific chiaburilor (1, 2)": sf. sec. XIX POP. (DA); L]T., DICŢ. sec. XX; (Pop. sau ist.) chiaburivr., (înv.) vi. [chiaburitră adj.] „A deveni chiabur (1, 2); a se îmbogăţi": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); DICŢ., REG. (Munt.) sec. XX (GL. ARG.) [(Pop.) chiabureăiă s.f. = chiaburie. 1967 REG. (Munt.) (GL. ARG.)]; (Pop.) închiaburÎMx., (înv.) vi. [închiaburire s.f., închiaburitră adj.] = chiaburi: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG); LIT. sec. XIX/2-XX, REG., DICŢ. sec. XX (GL. ARG.); (Ist.) deschiaburi vt., vr. [deschiaburire s.f., deschiaburit,-ă adj.] „A ridica unui chiabur (2) sau chiaburilor (2) dreptul de a folosi mână de lucru salariată, respectiv a pierde acest drept; a deposeda de pământ; a scoate pe cineva, respectiv a ieşi din rândul chiaburilor (2)": 1949 DOC. (CV 6/1949, p. 24); REG. (Munt.), LIT., DOC., DICŢ. sec. XX/2 (GL. ARG., EM 12/1992, p. 15). -Antrop. Cheabur, Chiaburu{DNFR). CHIBABE s.f. sg. (înv., rar; 1792 - sec. XX/l). (Med.) „Substanţă pulverulentă folosită în cosmetică şi în farmacologie, obţinută prin pisarea fructelor în formă de boabe ale arbustului exotic (din familia piperaceelor) numit cubeb (Piper cubebaj' CPoivre cubebe7): chebabe 1792 DOC. (ŞIO); chibabeă 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 452). - Din tc. kebabiye „idem". CHIBRÎT1 s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -¿/r/şi (pop.) -e. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; uneori în sintagma băţ de chibrit) „Beţişor de lemn sau, în trecut, fitil (1) folosit pentru a face focul, a aprinde lumânarea, ţigara etc., având la un capăt o gămălie din material uşor inflamabil (pe bază de sulf sau fosfor), care se aprinde prin frecare" CAIIumette'): chibrit 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 15/1992, p. 5); (reg., Munt., Olt.) cribit 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.); (reg., Mold., V. Olt.) cibric sec. XX/l REG. (DA, Coman, GL.); (reg., V. Olt.) tibric 1939 REG. (Coman, GL.); (reg.) pibrit sec. XX/2 REG. (Hristea, PE 294); (reg., N.V. Munt.) chibric miji. sec. XX REG. (LR 3/1959, p. 65); (reg.) ţubric, ţiribic sec. XX/2 REG. (DLR). # (înv., rar) Chibrit de pucioasă = „Fitil [1] sulfurat": 1857 POLIZU. # Loc. vb.: (înv.) A-i da cuiva cu chibritul (pe) ta nas = „A supăra, a mânia pe cineva": sf. sec. XIX POP. (ŞIO). 2. {P. ext.) pop.) „Cutie de chibrituri1 (1), fişic (6Ţ OBoîte d'allumettes'): chibrit sec. XX/l REG. (Munt.) (Graur, AER 34); DICŢ. sec. XX/2, REG. sec. XX (înregistrat de autor, între 1970 şi 1981, la Cluj şi Constanţa); chibrică (s.f.) miji. sec. XX REG. (LR 3/1959, p. 65). 3. {Fig:, înv.) „Ardoare, exaltare" CArdeur, exaltationO: chibrit sec. ^XVIII/2 CRON. (ŞIO). 4. (Fig.; înv.) „Om înalt şi slab, lungan; om impetuos, iute (la mânie), violent, coleric" 219 ^Personne grande et maigre, échalas; homme violent, impétueux'): chibrit sf. sec. XIX POP. (ŞIO). 5. (Chim.; înv.) „Sulf, pucioasă" CSoufre'), în sintagma Apă de chibrit = „Acid sulfuric, vitriol": chibrit 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 450). - Din tc. kibrit „idem (1, 5)"; pentru sensul 2, cf. bg. kibrít ,¡\dem (1, 2)" (v. Graur, AER 34). (Var. cribit, tibric- prin metateză; cibric- prin africatizarea dentalei t-, chibric- p. asim.; pibrit- prin hipercorectitudine; ţubric, ţiribic- poate prin „grecizare") - Cf. şi ser. cibrit, alb., arom. Mv/Udem (1)", ngr. Kipnpin, mpupivrig„idem (1, 4)". - Conversiune: (P. et. pop.) reg.) chibrit interj. „Onomatopee care redă strigătul ciovicii": sec. XIX/2-XX LIT., REG. (Hristea, PE 263). - Der.: (Pop., azi rar) chibrităiniţă s.f. „Suport de porţelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri (1) sau, în trecut, în care se ţineau şi pe care se aprindeau, prin frecare, chibriturile (1)": 1868 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. Chibrit, Chibritescu (DNFR). CHIFTEÁ s.f. (lit.; 1761 -); pl. -e/e. 1. (Alim.; lit.) „Preparat culinar de formă rotundă sau ovală, făcut din carne tocată şi prăjit în grăsime; pârjoală" CBoulette de viande hachée, sorte de fricadelle'): (înv.) cufteá 1761 DOC. (ŞIO); (înv., rar) chiufteâ sec. XIX/2 DICŢ.; (reg., Munt., Dobr.) chiofteâ 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX (GL. ARG.); (reg.) chefteă sf. sec. XIX POP. (DA); DICŢ. sec. XX; (reg.) pifteâ 1884-1885 REG. (V. Munt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (Hristea, PE 294); chifteâ 1879 CIHAC II 562; 1884-1885 REG. (Munt., Mold.) (H); POP. sec. XX/l, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 29). 2. (Fig:, reg., Munt.; ir.) „Femeie grasă; femeie dezmăţată" ('Femme dodue; femme débauchée'): chiofteâ 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. kofte, küfte „idem (1)". (Var. piftea - prin hipercorectitudine.) - Cf. bg. kjufté, ser. cuñe, ngr. Kiocpzéç, K£(préç, alb. qófte, arom. kiofté, kifté, kioftă, megl. kjôfti. - Der.: (Dim., 1; lit.) chifteitjţă(reg. pifteiuţă) s.f.: sec. XX/l DICŢ.; LIT., DOC. sec. XX/2 (EM 39/1992, p. 15). -Antrop. Cheftea (DNFR). CHIHLIMBÁR s.n. (lit.; 1645 -); pl. -eşi (înv., rar) -uri. 1. (Min.; lit.) „Ambră galbenă, succin" CAmbre jaune, succin'): (înv.) chehribâr(iu) 1645 Lrr. (TDRG2, în der. chehribariu); 1688 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) chihribâr(iu) 1682 LIT. (ILRL 124); LIT. sec. XVII/2-XVIII; (înv.) chihrimbâr 1761 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) chehlembâr 1792 DOC. (ŞIO); (înv.) chilimfâr sec. XIX/2 REG. (DA); (înv.) chelimbâr 1857 IST. (ŞIO); REG. sec. XIX/2 (DA); (înv., rar) chiribâr, chirimbâr (TDRG); (pop., rar) chilibâr 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (pop.) chihlibâr(iu) 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 18), DICŢ. sec. XIX-XX; (pop.) chilimbâr 1879 CIHAC II 562; 1881 LIT. (ŞIO); POP. (Munt.) sec. XX (FOLC. NOU 149), DICŢ. sec. XIX/2-XX (DDRF, SDEM); (lit.) chihlimbár 1879 CIHAC II 562; 1896 IST. (TDRG); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # (Min.; înv., rar) Chihiibar negru = „Ambră neagră": chelimbâr 1857 220 IST. (ŞIO); chihlibâr 1857 POLIZU; (înv., rar) Chihlimbar mincinos = „Imitaţie de ambră galbenă": chihlibâr 1839 VALIAN. 2. (Pext.) Chim.; lit., rar; în sintagma) Chihlimbar cenuşiu = „Ambră (= substanţă ceroasă, brună-cenuşie, cu miros de mosc, formată în intestinul caşaloţilor)" OAmbre grisO: chihlimbâr sec. XX/2 DICŢ. 3. (P. ext. şi fjg.) pop., arg.) „Muştiuc; portţigaret, ţigaretă; ţigară" CEmbouchure; porte-cigarettes; cigarette'): chilibâr 1937 DOC. (GR. S. VII 109); DICŢ. sec. XX. - Din tc. kehribar, kehlibar „idem (1)"; pentru sintagma chihlibâr negru, cf. tc. karakehribar „idem" {kara „negru"). (Var. cu -mb-, p. asim. consonantică parţială, poate sub influenţa formei din ngr. - Pentru sensul 3, cf. imamea.) - Cf. bg. kehlibar, ser. ceiibar, ceribar, cehiubar, ngr. Ks/Jupriapi, kxzpipm.pi, alb. qellbâr, qehribar, arom. kihiibâre. - Der.: (Crom.; lit.) chihlimbarfu,-ie adj. „Gălbui, galben auriu": (înv.) chehribariu 1645 LIT. (TDRG2); (pop.) chihlibariu 1863 LIT. (ŞIO); LIT., sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (lit.) chlhlimbariu 1886 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (pop.) chilimbariu sec. XIX/2 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) chihiibări\rt. [chihiibărit,-ă adj.] „A amesteca cu chihlimbar (1)": 1829 DOC. (DA). -Antrop. Chiiibar(u) (DNFR). CHÎLĂ s.f. (înv.; 1508 - sf. sec. XIX); pl. -e. 1. (Com., Agric.) „Veche unitate de măsură de capacitate (pentru cereale, făină etc.), având valori diferite în funcţie de regiune (egală cu 8, 20, 22 etc. baniţe, respectiv cu 375-680 de litri şi echivalând cu 250-500 de kilograme: chilă de Salonic, chilă de Galaţi sau de Moldova, chilă de Brăila, chiiă de Stambol sau constantinopolitană [- stamboală, dimerlie, având valori mult mai mici], chilă de Basarabia etc.)" OAncîenne mesure de capacité pour les céréales, équivalente à 250-500 kg; setier, boisseau'): 1508, 1620, 1857 DOC. (DLRV, Bogdan 41); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVI-XVIII (REL. AGR. I 238, II 199, Furnică 120), LIT. sec. XVII/2-XIX (DA, DLLV), CRON. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DA, Moxa 173, CM II 230), POP., REG. sec. XIX (DA), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 320). 2. {P. ext:, Agric.) „Dijmă în cereale" (Impôt en céréalesO: 1740 DOC. (Furnică 12); DOC. sec. XVIII. - Din tc. kile „idem (1)". - Cf. bg. küa, scr. kiia, ngr. kxXèç, alb. qillë, killë, magh. kita; cf. şi pol. kila. - V. stamboală. CHILÉR s.n. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2-); pl. -eşi (înv.) -uri. 1. (înv.) „Magazie, cămară de aprovizionare a Imperiului Otoman (mai ales ca atribut al ţărilor române); magaza (1Ţ ^Magasin, cellier d'approvisionnement de la Porte [surtout comme attribut des Pays Roumains]'): chelér(iu) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; chilér 1893 DDRF. 2. (Constr.; reg.,^Mold., Dobr., Munt.) „încăpere mică (la casele ţărăneşti, aflată de obicei în dosul casei), folosită drept cămară (sau, uneori, ca magazie de unelte ori ca locuinţă); celar" ('Cellier, garde-manger; appentis, baraque'): chilér(iu) 1877 LM; REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DAMÉ 98, DA, AN. DOBR. V-VI 157, Coteanu, E. 282), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) chilărie (s.f., pl. -//) 1828^DOC. (DA); (înv.) chelărie (s.f.) 1893 DDRF; (înv.) chelér(iu) 1879 CIHAC II 646; REG. înc. sec. XX (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 221 - Din tc. kiler, (înv.) kilar, (dial.) keler „idem (1, 2)". (Var. chelărie, chi/ărie- prin falsă derivare analogică, cu suf. -ie.) - Cf. ngr. fceĂMpi(ovJ (> rom. reg. cheia?„idem (2)": sec. XX/l REG. [DA]), bg. kiler, kelăr, ser. kiler, ci/er, klijer, mac. kiler, alb. qilér, qi/ăr, arom. ki/âr. - V. cheiarghbaşa. - Der.: (Dim., 2, înv.) chileréls.n.: 1884-1885 REG. (Mold.) (H). CHILERMENE s.f. sg. (înv.; 1761 - sec. XX/l). (Min., Med.) „Mineral de culoare roşie (Boius armenicus sau rubra), importat din Orient şi întrebuinţat în medicină şi drept colorant" (Terre bolaire, bol d'ArménieO: chilermené 1761 DOC. (ŞIO); chilermeni 1829 DOC. (DA); chelermin (subst. sg.) 1890 DOC. (TDRG); chilermenea 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; chilie-armeneâscă 1892 DOC. (ŞIO). - Din tc. kilermeni, (dial.) kelermeni (Der. S.) „idem". (Var. chiiie-armenească - p. et. pop., după chilie şi armenesc.) - Cf. ngr. taĂeppevi. CHILÎM1 s.n. (lit.; 1761 -); pl. -Uri. 1. „Covor (ţărănesc) cu două feţe (folosit pentru a acoperi podeaua, patul sau pereţii); scoarţă (înflorată), cioltar (2), macat (2)' (Tapis ras, natte ou couverture de lit7): 1761 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., izolat şi Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR II/I MN [138, 3901]), DOC. sec. XVIII/2-XX (Smaranda Sburlan, Chilimuri, Bucureşti, 1979, p. 8), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext.) „Broderie făcută din fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava, constituind unul dintre tipurile de cusături decorative populare româneşti de pe scoarţe, cuverturi, feţe de masă, perdele, perne etc." OSorte de broderie populaire roumaine en tapisserie^: 1958 DM; DOC., DICŢ. sec. XX/2 (Smaranda Sburlan, op. cit., p. 8). - Din tc. kilim „idem (1)". - Cf. scr. kilim, ciiim (> rom. reg., Ban. c/7//77„idem (1)": sec. XX REG. [Gămulescu]), bg. kilim, ngr. KiXipi, alb. qilim, magh. kilim, arom. kilime, kilüme, cf. şi rus., pol. kilim, ucr. kylym. - Der.: (Reg.) chilimingioăicăs.f., adj. f. „(Femeie) care confecţionează chilimuri (1)": 1979 DOC. (Smaranda Sburlan, op. cit., p. 8). -Antrop. Chilim (1620, DOR; probabil împrumut antroponimic). CHILIPÎR s.n., adv. (lit.; 1793 -); pl. -urişi (rar) -e. I. S.n. 1. (Com.; lit.) „Marfă (de ocazie) cumpărată la un preţ foarte avantajos, lucru foarte ieftin, pleaşcă, pomană" fMarchandise [d'occasion] achetée à bon compte7): chilipir 1793 DICŢ. (TDRG2); 1835 LIT. (DA); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVIII/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 13); (înv.) chilipür (pl. -e) 1853 LIT. (DA); (înv.) chilipér(iu) înc. sec. XX REG. (Mold.) (DA). 2. (Fin., Com.; lit.) „Afacere (mai ales comercială) avantajoasă, câştig (neaşteptat), beneficiu, profit, pleaşcă, ghelir (2), locma (3)' fAubaine, occasion, bonne affaire, chape-chute, gain inespéré7): chilipir sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 11); (înv.) chelepir 1857 IST. (ŞIO); (înv.) chelipir, chilepir sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG2); (înv., Transilv.) chiripir 1895 LIT. (ŞIO). 3. {P. polar.) reg., Munt.) „Afacere proastă, dezavantajoasă, încurcătură, necaz, năpastă, beiea (1), bucluc (2), 222 dandana (3Ţ ('Mauvaise affaire, tuile, embarras, ariaO: chilipir, chilopâste (s.f.) 1967 REG. (GL. ARG.). II. Adv. (Com., Fin.; înv., rar) „Foarte ieftin, de pomană, foarte avantajos" ('Pour rien, très convenablement, à bon compte'): chilipir 1853 LIT. (DA). - Din te. kelepir „idem (1.1, 2)" şi (adj.) „cumpărat foarte ieftin, achiziţionat la un preţ de nimic" ('acheté à très bon marché, acquis pour rien, de rencontre') (de unde, prin conversiune, sensul II). (Var. chiripir, chilipir- p. asim.; chiiiper- p. disim.; chilipur- p. asim. la consoana labială p, la fel ca în arom.; chiiopaste- prin contaminare cu năpastă.) - Cf. bg. kelepir, ser. ceiepir, ngr. K£/xnipi, alb. qeiepir, arom. kiiipûre. -V. chilipirgiu. CHILIPIRGÎU s.m. (lit.; 1857 -); pl. -ii. (Peior.) „Bărbat care umblă după chilipiruri (1, 2), pomanagiu, pleşcar, oportunist; om norocos; peşchegicf" ('Homme qui court après les aubaines, profiteur, quémandeur; veinard1): 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 13). - Din te. kelepirci „idem" (adaptat după chilipii). — Cf. bg. kelepirgija, alb. qelepirxhi, arom. kllipirgi, kllipurgi - Der.: (Lit., rar; peior.) chilipirgioâică s.fv „Femeie care umblă după chilipiruri (1, 2), pomanagioaică": 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX; (înv.) chilipirgi vt. [chilipirgii s.n., chilipirgeălă s.f.] „A cumpăra ceva la un preţ foarte redus; a-l înşela, a-l trage pe sfoară pe vânzător": 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XIX/2 (ŞIO, TDRG). CHILÔM s.n., s.m. (ist. şi reg.; 1594 -); pl. (1, 4) -oăme, (2, 3) -i. 1. S.n. (Mii., Tehn.; ist. şi reg.) „Măciucă (ferecată), ghioagă, buzdugan1 (1), topuz1 (1); baltag (1, 2)\ ciocan mare şi greu, baros; (f/g.) reg.) obiect foarte greu, greutate mare" OMassue, masse d'armes; hache d'armes; merlin; objet lourd, lourdeur'): (înv.) culinc (pl. -un) 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192); (înv.) chilüm 1645 LIT. (DA); LIT. sec. XVII, POP. sec. XIX/2; (ist. şi reg.) chilôm 1692 LIT. (DA); 1738 DOC. (REL. AGR. I 372); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XVII/2-mijl. sec. XIX, REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, Coman, GL.), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) chiulüg, chilüg (pl. -un) sec. XIX/2 IST. (ŞIO); (înv.) chiulichi, culichi sf. sec. XIX REG. (Munt.) (ŞIO, DA); (înv.) chilomb înc. sec. XX POP. (DA). # Loc. adj.: (Reg., N.E. Oit.) Chiiom de greu= „Foarte greu": 1939 REG. (Coman, GL.). 2, S.m. (Fig.; reg., V. Munt.) „Om gras, greoi, încet, moale, leneş" ('Homme lourdaud'): chilümb miji. sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 51). 3. S.m. (Fig.) reg., Munt., azi rar) „Pumn (= lovitură dată cu pumnul)" CCoup de poing, bourrade'): chilôm sec. XIX/2 LIT. (DA); DICJ\ sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, SDLR). 4. S.n. (Reg., Olt.) „Târnăcop, cazma (1)' CPic, pioche^: chiiom miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 62). 5. S.n. (P. ext:, Nav.; reg.) „Numele unui element structural al bărcii" ONorn d'un élément du canotO: chilünc sec. XX/2 REG. (LR 1/1971, p. 38). - Din te. külünk, (înv.) külüng, külüri, (dial.) külük (Der. S.) „idem (1, 4)" şi (adj.; dial.) „foarte greu" ('très lourd'). (Var. chilug, chiuiug- prin confuzie cu piiug, piuiug [pron. în Mold., Transilv. chilug, chiuiug] „pisălog" < piuă, v. DLR.) - Cf. ţig. Mi „idem (1)" (> rom. chilău „ciocan ferecat, ghioagă, buzdugan": DA, v. Drimba 2001, p. 206), ser. culum, ngr. KiovXoùyici „idem (1)", magh. (dial.) kôlômp „prăjină lungă" (< rom.), arom. kilünye „burlan; fluierul piciorului"; cf. şi pol. kilof „idem (1)". 223 - Der.: (înv.) chHomân s.m. „Om zdravăn, voinic": înc. sec. XX REG. (DA) [(înv.) chiiomănesc,-eâscăadj. „Mare, robust": înc. sec. XX REG. (Mold.) (DA)]. -Antrop. C/7//0/77 (DNFR). CHIMION subst. sg. (lit.; 1825 -); pron. -mi-on. (Bot., Alim., Med.) „Plantă erbacee umbellferă, cu flori mici, albe sau liliachii, cultivată (Cuminum cyminum) sau sălbatică (Carum carvi), ale cărei seminţe aromatice se folosesc în medicină, în bucătărie şi la fabricarea lichiorurilor; (col.) seminţele acestei plante; chimen, tarhon (2Ţ ('Cumin [cultivé ou des prés], faux anis, anis âcre; carvi'): chimion 1825 LB; REG. (S. Transilv.) sec. XIX/2 (H), LIT., DOC. sec. XIX/2-XX (DA, CONV. LIT. XXVI 452, FLORA ROM. 283), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) chimeon sec. XX/l REG. (DA). - Din te. kimyon „Idem". - Cf. bg. kimiôn, kimen, ngr. kûhivov (> rom. lit. chimen „idem"), scr. kim, magh. kômény, arom. kimin; cf. şi rus. kimfn, fr. cumin, it. comino, cimino, germ. Kümmel - V. chimioniu,-ie. - Der.: (Pop.) chimionâtâ s.f. >,ün fel de lichior aromatizat cu chimion": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1985, la Bucureşti). -Comp. (Bot.): (Reg.) chimiôn-de-câmp subst. a) = chimion(- sălbatic)) b) „Si/aus pratensis sau Peucedanum s/laus": 1825 LB; DOC. sec. XX/1, DICJ. sec. XIX-XX/1; (Reg.) chimiôn-de-âpă, chimion-de-băită subst. „Mărăraş (Oenante aquaticaj'\ 1893 DDRF; DOC. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg.) chimiôn-de-câmpurisubst. „Cernuşcă, negruşcă (Nigeiia arvensisj'\ sec. XX/l DOC. (DA); DICŢ. sec. XX; (Reg.) chimiôn-négru subst. „Negrilică, cernuşcă, chimen-negru (Nigeiia sativaj'-. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg.) chimion-săibâtic subst. = chimion(-de-câmp [a]) (Carum carvi).^ sec. XX/l DOC. (DA); (înv.) chimionui-capuiui subst. „Zmeoaică (Laserpitium iatifoiiumj', (înv.) chimiônui-pôrcuiui subst. = chimion-de-câmp (b). sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. CHIMIONÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1857 - miji. sec. XX); pl. -H (Crom.) „De culoarea închisă a seminţei de chimion (v. s.v.), verde-măsliniu, maro, brun" ODe couleur cumin, vert olivâtre, brun7): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. kimyoni „idem" (TS; v. ŞIO, LR 1-2/1994, p. 21, Suciu 52). (După DA şi alte DICŢ. - der. rom. de la chimion.) - V. chimion. CHIMÎRs.n. (lit.; 1715 -); pl. -eşi (înv.) -uri. 1. (Constr.; înv.) „Boltă, arcadă, portic" (Voûte, arcade, arceau'): chimir 1715 CRON. (ŞIO); chimér 1868 LIT. (ŞIO); 1893 DDRF. 2. (Vestim.; lit.; reg. şi Transilv., Ban.) 3,7„Brâu lat de piele (purtat de ţărani), prevăzut cu buzunare în care se ţin banii, cremenea etc.; şerpar, teşchereri (6), chisea (2Ţ) b) {P. restr.) „Buzunar al chimirului, în care se ţin banii, cremenea etc."; c) {P. ext.) „Pungă mică purtată la brâu, în care se ţin banii; chisea (!}') d) (P. ext.) reg., E. Mold.) „Portofel de piele cu încuietoare de metal" fLarge ceinture paysanne en cuir avec pochettes pour garder de l'argent; pochette ou petit sac pour l'argent; portefeuille en cuirO: chimir 1839 VALIAN; 1852 LIT. (ŞIO; în der. chimiraş)) LIT., POP., REG. (Munt., Oit., Dobr., Mold., în sec. XX şl Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (H, GR. S. VI 67, ALR I [1866], ALRR 224 [1486], FOLC. NOU 370, 422), DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 23), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) chimér(îu) 1877 LM; LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (GR. S. IV 307), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) ghimir, cimir sec. XIX/2-XX/1 POP. (DA; în der. ghimiraş, cimiraş); (reg., E. Mold.) chiméri (pron., hipercorect, şi tlmeri) miji. sec. XX REG. (L.L.M. 3/1959, p. 42). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A pune sau a strânge (bani) !a chimir = „A strânge bani; a fi zgârcit", A avea la chimir = „A fi bogat": sec. XIX/2-XX DICŢ. - Din tc. kemer „idem (l.a, 2)". - Cf. bg. kemér, ser. cèmer, ngr. Tcrjpépi, œ/uépi, alb. qemér, arom. kimére, megl. kimer. -V. ghimiriié, ghimiriié. - Der.: (Dim., 2) *chimeréls.n. (DNFR; în antrop. ChimereI); (Dim., 2, lit.) chimirâş (reg. ghimiraş, cimiraş) s.n.: 1852 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ.sec. XIX/2-XX. -Antrop. Chimir, Chimerel(DNFR). CHIMÛR subst. (reg.; 1923 -^); pl. ? (Min.; N.V. Bulg.) „Cărbune" ('Charbon'): 1923 REG. (Bucuţa - GL.). - Din tc. (dial.) kümür (lit. kômür) „idem". - Cf. bg. kjumjur, alb. qymyr, arom. kiumüre. -V. comur,-ă. CHINÂP s.n. (înv., rar; 1783); pl. -uri. „Frânghie, funie, sfoară" CCorde, ficelle'): 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. kinap, kînnap „idem" şi (înv.) „cânepă" ('chanvre'). - Cf. bg. kanăp„idem", konop „cânepă", ser. kânap(> rom. reg., Olt. canăp „sfoară de cânepă": sec. XX/l REG. [CADE, DA, SDLR, CDER]); cf. şi fr., engl., germ., it., rus. etc. kenaf (> rom. chenaf „nume\e unei plante erbacee de origine tropicală, din a cărei tulpină se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus)'\ DEX-S). CHINARGÎU s.m. (înv., rar; 1826); pl. -ii. (Prof.) „Pescar (care pescuieşte de la mal)" ('Pêcheur'): 1826 DOC. (ŞIO). - Din tc. kenarci „idem" (kenar„msl, ţărm"). - V. chenar. CHINDÎE s.f., chindiu s.n. (pop.; 1651 -); pl. -ii. 1. (Rel.; înv., rar) „Rugăciune, rugă" (Trière, angélus1): chindie 1651 LIT. (DA). 2. (Pop.; şi la pl., reg., cu sens de sg.) „Perioadă a zilei între prânz şi seară, după-amiază; moment al zilei către apusul soarelui, înserat, amurg, crepuscul, vecernie; (p. ext.) loc de pe bolta cerească unde se află soarele la amurg" ('Après-midi; chute du jour, crépuscule'): chindie 1667 LIT. (Dimitrescu 113); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DA, CM II 241), DOC. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 245), REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr., S. Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN III [766], V [1381]), POP. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 40, 48), LIT. sec. XVII/2-XX; (înv., Mold.) chindiu 1884-1885 REG. (H); (reg., Dobr., S. Mold.) chindéi (s.n.; pl. -éie) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-mijl. sec. XX (CV 7/1949, p. 33); (reg., Oit.) chinghie sec. XX/1 REG. (DA); (reg., Mold., Olt.) tinghie sec. XIX/2-XX/1 REG. (DA); (reg., Mold.) achindie, achindéi (s.n.) sec. XIX/2-XX/1 REG. (HEM I 150, ALR SN V [1381]).^ 3. (Alim.; reg., N. Mold., Ban.) „Gustare de după-amiază, ojină" CCollation, goûter'): chindie sec. XX/1 225 REG. (DA, ALRN SN II/III [894]). 4. (P'. ext.) Muz.; înv.) „Concert de seară pe care îl susţinea zilnic meterhaneaua (1) de la curtea domnească" CConcert du soir au palais du voivode roumain'): chindie sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). 5. (P\ restr.) Muz.; înv.) „Tobă mare (turcească)" OGrosse caisse [turque]0: chindie sec. XIX/2 IST. (ŞIO). 6. {P. ext.) Etnogr.; reg., Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.; de obicei art.) „Numele unui dans popular şi al melodiei după care se execută acesta" ONorn d'une danse paysanne7): chindie 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, I. CR. 6/1910, p. 186), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 7. (P'. ext.) înv.) „Turn de observaţie (de unde se anunţa ora chindiei [1])" (Tour d'observation [d'où l'on annonçait la chute du jour]'): chindie 1887 LIT. (ŞIO). - Din te. ikindi, (înv.) kindi „idem (2)" şi (prin condensare din ikindi namazî) „rugăciune musulmană care se face la chindie (2)" Oprière musulmane faite vers le coucher du soleil7) (de unde, p. gener., sensul 1; v. namaz ), ikindi [yemegi sau kahvaltisi] „idem (3)" (yemek „mâncare", kahvalti „gustare"). (Var. achindie, achindei - cu proteza lui a-, sub influenţa lui amiază, amurg, aseară; chindiu - direct din tc. sau sg. refăcut din pl.; chindei - prin schimbarea „sufixului". - Sensurile '4 şi 7 provin, prin condensare pe teren românesc, din sintagme ca muzică de chindie, turnui chindiei [= turn de unde se anunţă chindia].) - Cf. bg. ikindija, ser. icindija, ikindija, jekindija, ngr. kev(v)v, alb. içindf, ikindie, magh. ikindi, ikende, ikindi namaszi, a rom. kindie. - Der.: (Dim., 2, reg., Olt., Ban.) chindioărăs.f., (Olt.) chindiuţă s.f. = chindia-mică\ sec. XIX/2-XX/1 REG. (H, DA); (Reg.,Mold.) chindica s.f. art.= chindie (6): sec. XX/l REG. (DA). - Comp.: (Reg., Olt., Ban.) chindia-micăs.f. „Timp al zilei către ora 17-18", chindia-măre s.f. „Timp al zilei către ora 15-16": sec. XIX/2-XX/1 REG. (H, DA). -Top. Turnui Chindiei (la Târgovişte, v. DA). CHIOCÉC s.n. (înv., rar; 1887); pl. -uri. (Etnogr.) „Numele unui dans popular comic turcesc" ONom d'une danse paysanne turque^: 1887 LIT. (ŞIO). - Din tc. kôçek [oyunu] „idem" (TS, v. Suciu 51-52, 142; kôçek„dansator comic îmbrăcat în haine femeieşti", oyun „joc, dans"). -V. chioceşte. CHIOCEŞTE subst. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Etnogr.; Dobr.; probabil adverbial, în sintagme ca a juca, a dansa chioceşte) „Numele unui dans popular dobrogean" ('Nom d'une danse paysanne de Dobroudja'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kôçekçe „numele unui dans popular turcesc cu mişcări vioaie" Onom d'une danse paysanne turque^ {p. spec. şi adaptat după suf. adverbial rom. -eşte] v. Suclu 52-53). - V. chiocec. CHIOLHÂN s.n. (pop., fam.; 1868 -); pl. -eşi -uri. 1. (Pop., fam.; reg. mai ales în Munt.) „Petrecere, ospăţ, chef (4) mare şi zgomotos, zaiafet (1Ţ CRipaille, noce, festin, balthazarO: chiolhan 1868 DICŢ. (TDRG2); 1875 LIT. (ŞIO); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 29); (reg., Munt.) chiulhân 1879 UT. (ŞIO); POP., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Constr.; 226 reg., Munt.) „Cuptor (pe care brutarii obişnuiesc să doarmă)" (Tour [sur lequel les boulangers ont l'habitude de dormir]'): chiulan miji. sec. XX REG. (CV 8/1949, p. 34). 3. (Constr.; reg., Munt.) „Bordei (subteran)" OSorte de hutte souterraine, de chaumière bâtie sous terre, employée comme logement'): chiulan miji. sec. XX REG. (CV 8/1949, p. 34). - Dîn tc. külhan „cuptor mare, subteran (unde obişnuiau să doarmă vagabonzii), aflat sub baia comună turcească (în care turcii aveau obiceiul să chefuiască) şi folosit pentru încălzirea acesteia" Cfour souterrain, chambre de chauffe, étuve pour chauffer le bain turc') (de unde, p. gener., sensul 2 şi, p. ext., sensul 3), külhan [eglentisi, eglencesi sau ziyafeti] *„idem (l)"(v. Suciu 143; eglenti, eglence sau ziyafet,,petrecere, chef"). - V. chiolhanglu, chiothaniu. - Der.: (Pop., fam.) chiolhanagiu s.m. „Om căruia îi plac chiolhanele (1), chefliu (IIJ'\ chiu/hangiu 1893 DDRF; chioihanagiu sec. XX/2 DOC. (EM 50/1991, p. 2). CHIOLHANGÎU s.m. (înv.; 1776 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Prof.) „Slujbaş însărcinat să încălzească baia turcească" CEmployé chargé de chauffer le bain turc'): chilhangiu, chilhanagiu, chihangiu 1776 DOC. (ŞIO, DA); chiulhangiu, chiolhangiu, chiulhanagiu sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. - Din te. kiilhanci „idem". (Var. chihangiu - p. disim.; chilhanagiu, chiu/hanagiu - cu var. -agiu a suf. rom. -giu.) (Probabil că termenul a constituit modelul pentru formarea termenului rom. chiulangiu „persoană care trage chiulul în mod sistematic", der. cu suf. -angiu de la chiul < fr. arg. [tirer au] cui, v. GR. S. VII 296, BL XIV 107, DEX; chiuia mai fost explicat ca der. regr. din chiulangiu - iar acesta din te. külhanci [ŞIO] sau din te. külahçi „viclean, şiret" [GR. S. IV 388, SDLR, DA, SDLR, CDER, DM etc.] - ori, aberant, ca rezultat al condensării din te. kül suyu „leşie" [TDRG, TDRG2].) - V. chiolhan, chio/haniu. CHIOLHANÎU s.m., adj. m. (reg., azi rar; 1837 ->); pl. -ii. „(Om) şmecher, pungaş, ticălos, nemernic, escroc; derbedeu, huligan, vagabond" fFripon, coquin; gouapeur, apache, vagabond'): (înv.) chiolhaniu 1837 LIT. (ŞIO); (rar) chiulhaniu sec. XX/l DICŢ.; (înv., rar) chiorhaniu 1893 DDRF (dat cu un sens probabil greşit: „chefliu"); (înv.) chiulangiu, chiulhanagiu 1897 LIT. (ŞIO); (Mold.) chiolhănos,-oâsă (s.m. şi f., adj.; pl. -oşi, -oase) sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. kiilhani „idem" (TS); cf. te. külhanbey(i) „idem". (Var. chiulangiu - prin schimbarea sufixului [-giu\n loc de -iu\, poate prin confuzie cu chiulangiu „persoană care trage chiulul în mod sistematic", eventual şi sub influenţa termenului tc. külahçi „şmecher, şarlatan, escroc"; chiulhanagiu, chiolhănos- prin schimbarea sufixului [-agiu, respectiv -os, în loc de -iu, -giu\) chiorhaniu - probabil p. et. pop., după chior.) - Cf. ser. culanija, arom. kiürhan „prostituat" (explicat în DDA din tc. kârhane „casă de toleranţă"). - V. chiolhan, chiolhangiu. CHIONDÛZ s.m. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Bot.; Dobr.) „Numele unui soi de grâu (nedefinit mai de aproape, probabil cu spicul negricios şi cu boabe mici şi rotunde)" CNom d'une variété de blé [probablement ayant des petits grains ronds]'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (dial.) kunduz [bugday] „idem" (Der. S., v. Suciu 143; kunduz„negru", bugday „grâu"). 227 CHIOPÉC subst. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Dobr.) = chiostec (3): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. (dial.) kopek[bakIasi] „bucată de fier sau zgardă cu ghimpi fixată la gâtul câinilor (pentru a nu fi muşcaţi de lup)" Oanneau de fer barbelé fixé au cou des chiens7) (ZTS, v. Suciu 143; p. ext.). CHIOR1, CHIOÂRĂ adj. (uneori substantivat; lit.; 1632 -); pl. -i,-e. 1. (Pop.; reg. şi în Transilv., Ban.; şi fig.) „Orb" ('Aveugle^: chior sec. XIX/1 LIT. (DA; în der. chiori)) DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (H - N.E. Munt.; înregistrat de autor, în 1965, în jud. Alba), LIT. sec. XIX-XX. # (Pop.) Chior de beat = „Foarte beat": sec. XX/2 LIT. # Loc. vb.: (Pop.) A da chior peste cineva = „A se năpusti orbeşte, a năvăli asupra cuiva", (Pop.) A o lua de-a chioara = „A merge orbeşte, a o lua razna": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX; (Pop.) A se bate ca chiorii - „A se bate straşnic, a se bate foarte aprig": sec. XX/2 LIT.; (înv.) A-i fi gura chioară = „A-i umbla gura, a pălăvrăgi": miji. sec. XIX LIT. (DA). 2. (P'. ext.) pop.; reg. şi în Transilv., Ban.; şi fig.) „Miop" ('Myope'): chior 1877 LM; DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 6), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., N.E. Transilv.) chiorc (f. chioarcă) 1887 REG. (DA). 3. (Ut.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Căruia îi lipseşte un ochi; care vede numai cu un ochi" ('Borgne'): chior 1632 DOC. (TDRG2; în antrop. Chiorul)) 1835 LIT. (DA), 1839 VALIAN; POP. sec. XIX-XX/1, UT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC., REG. (N. Transilv.) sec. XX/2 (EM 13/1992, p. 15, ALRR I [36]); (reg.) ghior sec. XX/2 LIT. 4. (P. ext.) pop.; reg. şi în Transilv.) „Care se uită strâmb, saşiu (1.1), ceacâr(I.3Ţ OBigle, louchon7): chior sec. XIX/l POP. (ŞIO); POP. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (N. Transilv.) sec. XX/2 (ALRR I [34]). 5. (Lit.) „(Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, opac; (despre [surse de] lumină) slab, insuficient de puternic" (ŢEn parlant d'une fenêtre] Opaque; [en parlant de la lumière] faible'): chior 1885 LIT. (ŞIO); DOC. sec. XX/2 (EM 43/1992, p. 9), LIT. sec. XIX/2-XX. 6. (Fin.; înv.) „(Despre monede) Găurit (la o margine); devalorizat, fără valoare" ('[En parlant d'une monnaie] Troué, percé; sans valeur, dévalorisé'): chior miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DA); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A nu avea (nici o) para chioară (sau nici un creiţar chioi) = „A nu avea nici un ban, a fi lefter": miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 7. (P. ext.) Com.; înv.) „(Despre o marfă) Al cărei conţinut nu se cunoaşte" 0[En parlant d'une marchandise] Dont le contenu n'est pas connu'): chior miji. sec. XIX LIT. (DA). 8. (Fig.) pop.; mai ales în sintagma săptămână chioară) „Fără noroc; care aduce ghinion, ursuz (1Ţ ('Malchanceux'): chior sec. XX/2 DOC. (EM 8/1992, p. 3). 9. (P. ext.) pop., arg.) „Sărac" ('Pauvre'): chior 1937 DOC. (GR. S. VII 109). 10. (Fig.) pop., fam.; în expr.) Apă chioară = „Aliment lichid sau băutură alcoolică prea diluată; (fig.) vorbe lipsite de conţinut, pălăvrăgeală’ CLiquide dilué, lavasse; paroles en l'air, bavardageO: chior 1939 SDLR; LIT., DICŢ.sec. XX. - Din te. kôr, (dial.) k'or „idem (1, 5, 6)", [bir sau tek gôzü] kôr „idem (3)" (literal: „chior [1] de un ochi"; v. Drimba 109); pentru sensurile 7-10 şi pentru unele loc. vb. şl expr., cf. sensurile peiorative „fără valoare, nefolositor, inutilizabil, de proastă calitate; incomplet; lipsit de conţinut, gol, secat" ale te. kôr (v. SCL 5/1985, p. 409), precum şi loc. adv. te. kôr(ü) kôrüne „orbeşte, de-a oarba"; pentru der. chiori (4), cf. te. kôriemek „a ţinti, a ochi". - Cf. ser. côr (> rom. reg., Ban. céur, ceur„chior [4], saşiu [1.1]": 1620 CRON. [ILLV 177]; 1825 LB; REG. sec. XX [DA, Gămulescuj), bg. kjor, kjôrav, alb. qorr, arom. kior, megl. k'or. 228 -.Conversiune: {Pop.ychio/3, chioară s.m. şi f. 1. S.m. (Reg., azi rar) „Lampă de gaz primitivă, gazorniţă":.' 1910 REG. (DA). 2. S.m. şi f. (Pop., fam.) „Ban, monedă de mică valoare", în loc. vb. A nu avea (nici) un chior sau (rar) A nu avea chioară (în pungă ori în buzunar) - A nu avea para chioară, sec. XIX/2 LU. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX. -Contaminări: (+ chiombaiiu, reg., Munt., Olt.) chiorbaiiu,-îead]. = chior1 (2, 4)\ chiorbaiîu 1967 REG. (GL. ARG., LEX. REG. II 22); (cu schimbarea sufixului) chiorbagîu 1939 REG. (Coman, GL.); (+ chiombea; reg., Munt.) chiorbea s.m. „Poreclă dată unui om care nu vede bine": 1967 REG. (GL. ARG.); (+ bancher, pop., rar; ir.) banchiors.m. „Bancher": 1949 DOC. (Graur, S. 161); (+ cordiş, reg., Olt.) chiordişafrj. = chiorâş (J): sec. XX/l REG. (DA, CONV. LIT. 54, 165); (+ încontra, v. Graur, AER 25; pop.) (în)chiondoră (închiondură, închiondorî) vr. [(în)chiondorăt,-ă a dj. ] „A privi chiorâş (I.b), încruntat, cu duşmănie": 1875 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. ARG.). - Der.: (înv., rar) chiorie s.f. „Defectul de care suferă un om chior1 (1, 2, 3, 4)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.; Mold.) chiorănie s.f. = chiorie. înc. sec. XX REG. (DA); (Pop.; ir.) chiori/ă s.m. sg. „Poreclă dată unui om distrat, care nu vede un lucru aflat la îndemână": sec. XX/l REG. (DA); (Llt.) chiorichiori] vi., vt., vr. [chiorâre s.f., chiorâts.n., chiorât,-ă adj., chioreăiă s.f.] 1. Vi., vt. (Pop.) „A orbi": sec. XIX/l LIT. (DA); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-;-)0(. 2. Vi., vt. (Lit.) „A-şi pierde, respectiv a face pe cineva să-şi piardă un ochi; a deveni chior1 (2, 3); a nu mai vedea bine": ante 1703 DICŢ. (TDRG2); POP. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2 (EM 51/1992, p. 3), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XVIII-XX. 3. Vt. (F/g.', pop.) „A înşela, a prosti": sf. sec. XIX POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. 4. Vi., vt. (înv.) „A ţinti (cu arma), a ochi": sec. XIX/1 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2. 5. Vr. (Pop., fam.) „A se uita foarte atent, a se holba; a se uita cu lăcomie, a mânca din ochi; a se uita chiorâş (I); a privi încruntat, cu dispreţ sau cu duşmănie": 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 6. Vi. (F/g/, pop.) „(Despre o sursă de lumină) A da o lumină foarte slabă": sec. XX/2 DICŢ. 7. Vt. (Reg., Dobr.) „(Despre viţa de vie) A-i rupe mugurii": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.) [(Rar) chiorâturăs.f. = chiorât sec. XX/l DICŢ.; (Pop.) chiorâş (înv. chioriş, înv., Ban. chioruş),-ă adv., adj. I. Adv. (în loc. vb.): (Pop.) A privi (sm a se uita) chiorâş = a) „k privi saşiu (II.a)"; b) „A se uita pe furiş, cu coada ochiului, încruntat, cu duşmănie sau cu dispreţ, a se chiori (5)'\ 1844 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 13); (Pop.) A da chiorâş prin (sau peste) ceva (sau cineva) = „A se repezi prin ceva sau peste cineva, a se năpusti": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX; (înv.) A da chiorâş de cineva (sau de ceva) = „A găsi pe cineva sau ceva fără dificultate": 1875 LIT. (DA); (înv.) A da chiorâş ia (sau în) ceva = „A ţinti, a ochi, a chiorî (4)"\ sec. XIX/2 LIT. (DA). II. Adj. (Pop.) 1. „Saşiu (1.1), chior1 (4J'\ 1877 LM; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Fig.) „încruntat, îmbufnat, supărat": sec. XX/2 DICŢ.]; (Reg., Munt.; der. regr. din chiordiş) chiordîvx., vi. 1. Vr. = a se chiorî (5). 2. Vi. (în loc. vb.) A chiord/ din(tr-un) ochi = „A face cu ochiul; a se uita chiorâş (I)": 1967 REG. (GL. ARG.) [(Reg., Olt.) chioărdă s.f. (der. postv.; în loc. vb.) A trage cu chioarda = „A se uita cu coada ochiului": sec. XX/l REG. (DA)]; (Reg., Munt.; de la [înjchiondoră] chiondoriiă s.m. „Poreclă^ dată unui orn care este de obicei încruntat, posomorât": 1967 REG. (GL. ARG.); (în)chiondoreăiă (închiondureâiă) s.f. „Privire duşmănoasă; posomoreală": 1885 LIT. (DA); REG. sec. XX/2 (GL. 229 j ARG.); (Reg., Munt., înv. şi Mold.) chiondorâş (înv. chiondoruş) = chiorâş (I)\ miji. sec. XIX LU. (DA); LU sec. XIX/2, REG. sec. XX (DA, GL. ARG.). - Comp.: (înv., Mold.) chiorfârtăn s.n. (chior [1, 7] + fârtan „sfert") „Bucată de carne necântărită, tăiată după ochi, orbeşte": sec. XIX/2 POP. (DA). - Antrop. (Coman) Chiorul(1632, TDRG2), Chioru, Chioară(DNFR). CHIOR2 s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -I (Dobr.) „As, birlic (II)' (V\s [au jeu de cartes]'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kor „cupă (la jocul de cărţi)" Ocoeur [au jeu de cartes]') (p. ext., dacă nu cumva sensul termenului românesc a fost înregistrat greşit; v. SCL 5/1985, p. 409). - Cf. fr. coeur „cupă". CHIOSTÉC s.n. (înv. şi reg.; 1762 -); pl. -e, -uriş\ (înv.) -i. 1. (Vestim.; înv.) „Bentiţă, şnur, cordon, găitan (1) gros, şiret1 (3) (la gulerul mantalei)" ^Cordon, cordelière [au col du manteau]'): chiostéc 1762 CRON. (ŞIO); LU. sec. XIX/2. 2. (Reg., mai ales Munt., 'Olt., Dobr.) „Piedică (pusă la picioarele cailor), pazvan? (1Ţ ^Entraves [aux pieds d'un cheval]'): chiostéc 1852 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2, POP., REG. sec. XX/l (Bucuţa - GL., DA); chiustéc sec. XX/l REG. (DA); (V. Munt.) chiostéie (s.f.; pl. chiostei) 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (Reg.) A fi la chiostéc = „A fi la mare strâmtoare": chiostéc sec. XX/l REG. (DA); (Reg., V. Munt.) A-i strânge cuiva chlosteile sau A strânge pe cineva în chiostei = „A ţine pe cineva din scurt, a tempera, a înfrâna": chiostéie 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Dobr.) A lega (un cai) în chiostéc = „A-l împiedica să meargă prea repede (legându-l mai scurt sau mai lung)": chiostéc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 3. (P. ext:, reg.) „Retevei, baston scurt; (Dobr.) bucată de lemn înfăşurată cu paie, care se pune, la treieratul cu cai, în laţul de la gâtul calului, pentru ca acesta să nu se stranguleze; chioped' ^Morceau de bois court, gourdin; morceau de bois enroulé en pailles, fixé au cou du cheval en vue de l'empêcher de s'étrangler'): chiostéc 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). 4. (Reg., Dobr.) „Fir scurt, cu lungimea de 1-2 palme, fixat pe linia principală a undiţei, la capătul căruia se leagă cârligul; forfag" fFil court à hameçon, qu'on attache à la ligne principale'): chiostéc înc. sec. XX/1 REG. (www.pescuitulsportiv.ro, s.v. chefalul). 5. (Reg.) „Frânghie folosită de pescari pentru a lega de punte năvodul sau sacoviştea" CCorde employée par les pêcheurs pour fixer les instruments au bord'): chiostéc 1913 DOC. (DA); REG. (Dobr.) sec. XX/2 (GL. DOBR., s.v. babaiâd). (Sensul „muc de ţigară", înregistrat în SDLR şi DA, aparţine, de fapt, termenului chiştoc, cu var. chiostec[formată probabil p. et. pop. după omonimul de origine turcă].) - Din tc. kôstek, (dial.) kiistek „idem (1, 2)", (dial.) „idem (4, 5)" (Der. S., www.seslisozluk.com) şi „(orice fel de) piedică; curea care se adaugă la partea de dinapoi a hamului, astfel încât calul să nu poată da din copite; lanţ, lănţişor (de ceas)" Cobstacle, entraves; courroie attachée à la croupière du cheval; chaînette'). (Var. chiosteie - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. kjusték, scr. cùstek, ngr. kiovotèki, alb. qosték, qesték, arom. kiustéc(â), megl. k'ustek. - Der.: (Reg., V. Munt.) închiostelâ vt. \închiosteiâtf-ă adj.] 1. „A pune chiosteia (2), a împiedica (un cal)". 2. „A înfrâna, a tempera (pe cineva)" [închiosteiâ/ă s.f. 1. = chiostec (2). 2. „Temperare, constrângere"]: 1967 REG. (GL. ARG.). 230 CHIOŞC s.n. (lit.; 1715 -); pl. -uri. 1. (Constr.; azi rar) „Pavilion, foişor, cerdac (1) (în parcuri şi grădini)" ^Pavilion, kiosque [dans Ies parcs et Ies jardins]'): chioşc 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2 (DIB III 330, DIB 1960, 176), CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, UT. sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) chioş sf. sec. XIX REG. (DA). 2. (P. ext:, Corn.) „Tonetă, gheretă unde se vând ziare, ţigări, răcoritoare etc." OKiosque [â journaux, tabac, etc.]'): chioşc 1900 ŞIO; DICŢ., LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 24). - Din tc. koşk „idem (1)". (Sensul 2 - probabil prin calc semantic, după fr. kiosque „idem [1, 2]".) - Cf. ser. coska, cdse (> rom. reg., Ban. cioşc, dos „colţ de stradă": sec. XX REG. [Gămulescu]), bg. kjosk, ngr. kiogki, alb. qoshk „tarabă, chioşc (1, 2)", arom. kioşcu „idem (1)"; cf. şi rus. kiosk, pol. kjosk, fr. kiosque (> rom. înv. chioşc „idem (1)": sec. XIX/2 LIT. [ŞIO]; DICŢ. sec. XX [SDEM]), engl. kiosk - Der.: (Lit.) chioşcârs.m. „Vânzător într-un chioşc (2)": 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 28). CHIRAGELÂC s.n. (înv., rar; 1820 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Praf.) „Meseria, ocupaţia chirigiului (1), cărăuşie" CMetier, occupation du charretier, voiturage'): chirigelâc 1820 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2; chiragelâc sec. XIX/2 LIT. (DA); chirgelâc 1879 CIHAC II 564. - Din tc. kiracilik „idem". (Var. chirige/âc, chirgelâc - adaptări după chirigiu, chirgiu, v. s.v.) - Cf. arom. kiragilîke. - V. chiragi-başă, chirigiu. CHIRAGI-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1796); pl. -i. (Prof.) „Starostele breslei chirigiilor (1)" CPrevot de la Corporation des charretiers'): 1796 DOC. (ŞIO). - Din tc. kiraci başi „idem". - Cf. arom. kiragi-baş. - V. baş, chirigiu. CHIRIGÎU s.m. (lit.; 1696 -V); pl. -ii. 1. (Prof.; lit., azi rar, mai ales ist.) „Cărăuş, căruţaş, chervangiu (2), harabagiW CVoiturier, charretier'): (înv.) chiragiu 1696 DOC. (TDRG2); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l; chirigiu sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1770, 1778 DOC. (Furnică 25, DBC 253); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) chirgiu 1879 CIHAC II 564. 2. (Reg., Mold., azi rar) „Chiriaş" CLocataire de qn.7): chirigiu 1873 LTT. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. kiraci, (înv.) kirigi (Y.Tar.S.) „idem (1, 2)". (Var. chirigiu - probabil şi după chirie [< bg., ser. kirijâ\; chirgiu - prin sincopă.) - Cf. bg. kiragtja, ser. kirâdzija, kiridzija, ngr. KiparCng, alb. qiraxhi, arom. kiragi - V. chiragelâc, chiragi-başă. - Der.: (Reg., Munt., Olt., azi rar) chirigies.f. = chiragelâc. 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR SN V [1363]). - Antrop. Chirigiu, Chirigescu (DNF£t), top. Chirigiu (piaţă în Bucureşti). 231 CHIRINGÎU s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -ii. (Zool.; Dobr.) „Mânz de doi ani, noaten" CCheval de deux ans7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (dial.) kirinci „cămilă de doi-trei ani" Cchameau de deux-trois ans7) (Der. S., v. Suciu 54; p. ext.), poate şi *„idem". CHIRPÎCI s.n., s.m. (lit.; 1895 -); pl. (rar) chirpici. (Constr.; reg. mai ales în sudul ţării; de obicei la sg., col.) „Material de construcţie în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie şi băligar, uscat la soare; cărămidă nearsă; ceamur (1), ceaimuc, moloz (2), tuiă' ('Sorte de brique en torchis'): (reg., Olt., Dobr.) cherpici 1895 REG. (ŞIO); REG. sf. sec. XlX-sec. XX/l (DA); chirpici 1916 DOC. (DA); DICŢ., DOC., REG. (Munt., Dobr., Olt., Ban., N. Serbiei) sec. XX (DA, ARH. OLT. SN III 216, ALR SN II [515], ARH. FOLK. VI 46, EM 16/1992, p. 9), LIT. sec. XX/2; (reg., Dobr., S. Mold.) chirpic sec. XX REG. (DA, CV 7/1949, p. 33, GL. DOBR.); (reg., Munt.) chiripici (pl.) 1967 REG. (GL. ARG.); (reg., Olt.) cârpici 1922 REG. (CONV. LIT. 54, 165); (reg., Dobr.) chirpică (s.f.) sec. XX REG. (ALR SN II [515], GL. DOBR.); (reg., Dobr.) cherpic, chiorpică (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (reg., Dobr.) chipici sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1977, la Constanţa). - Din tc. kirpig, kerpig „idem". (Var. chirpic, cherpic, chirpică, chiorpică - sg. refăcute din pl.; cârpici- probabil p. et. pop., după a cârpr, chiripici- prin anaptixă; chipici- p. disim.) - Cf. ser. cerpic (> [prin hipercorectitudine] rom. reg., Ban. tărpigi „cărămidă nearsă; ţiglă": sec. XX/l REG. [DA]), bg. klrpic, cf. şi ucr. kyrpic. - Der.: (Reg., Dobr.) chlrpicâr1 s.m. „Cărămidar": sec. XX/l REG. (ALR SN II [515]); (Reg., Dobr.) chirpicăr2 s.n. „Formă din lemn pentru făcut chirpici": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). CHISĂR s.n. (înv. şi reg.; 1746 -); pl. -e; acc. şi chisăr. 1. (Tehn.; reg., Munt., Olt., Ban.) „Teslă" OAissette, herminette'): (înv.) cheser 1746 DOC. (REL. AGR. I 451; în antrop. Cheser); (Munt., Olt., Ban.) chiser 1868 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX (H, Iordache 81); (Olt., Ban.) chisăr 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/2, REG. sec. XIX/2-XX (LEX. REG. I 77, II 12, Iordache 81); (Ban.) cheşer sec. XX/l REG. (DA); (înv., Olt.) chisâr, (Ban.) chesâr(iu) 1884-1885 REG. (H). 2. (Pext.) Etnogr.; înv., Olt.; la sg., art.) „Numele unui dans popular" CNom d'une danse paysanne'): chisâr 1884-1885 REG. (H). - Din tc. keser „idem (1)"; în Ban., probabil (şi) din ser. keser. - Cf. şi magh. keszar - V. ches1, chesăgiu, chesmea-caldarâm. - Der.: (înv., rar) chesergiu, chisargiu s.m. „Teslar, dulgher (1Ţ\ 1893 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. -Antrop. Cheser (1746, REL. AGR. I 451), Chiser(u), Chisăr, Chisar(u), Chlserescu (D N FR). CHISEA s.f. (înv. şi reg.; 1778 -); pl. -e/e. 1. (Reg., Munt., Olt., Ban., înv. şi Mold.) „Pungă (de pânză sau de piele) în care se ţin (şi se poartă) banii sau tutunul, chimir (.2.c)) portmoneu" f Petit sac, bourse, blague pour y tenir l'argent ou le tabac; porte-monnaie'): chisea 1778 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, POP., REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) cheseâ 1853 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2; (Olt., Ban.).chesâ sec. XX/l REG., POP. (Vârcol, V., Giuglea-Vâlsan 232 338); (reg.) chisâ sec. XX/l REG., POP. (DA, Păsculescu 70). 2. (P. ext.; Vestim.; reg., Mold.) „Şerpar, cingătoare lată de piele, chimir (2.a) (în care ţapinarii îşi ţin tutunul şi banii)" CLarge ceinture en cuir'): (înv.) chisea 1870 COSTINESCU; (reg.) chisâu (s.n.; pi. chisăie) 1931 CADE; REG. sec. XX/2 (LR 5/1963, p. 76). 3. (înv., rar) „Săculeţ sau şomoiog de lână cu care îşi frecau pielea cei care făceau băi turceşti" CSachet employé dans les bains turcs pour frotter les baigneurs7): chisea 1862 PONTBRIANT. - Din te. kese, (înv. şi dial.) kise „idem (1, 3)". (Var. chisâu- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. scr. cèsa, kèsa (> rom. reg., Ban., Oit. chésâ, ches, cheş,;\ûen\ (1)" şi „buzunar": sec. XX REG. [DA, Gămulescu, LEX. REG. I 48, II 39]), bg. kisfja, kesija, kisjâ, alb. qesé, qése, ngr. Kecréç KEOiă, Kiaaèç, magh. kesze, arom. késâ) cf. şi pol. kjesa, rus. kisa, ţig. kisi. - V. chesedar. CHISÎM s.n. (reg.; 1915 ->); pl. -uri. (Fin.; Mold.) „Rată, câşti (1), o parte dintr-o sumă datorată; acont" (Tranche, terme; acompte'): 1915 REG. (SDLR). - Din tc. kesim, kisim „parte, porţiune, fragment dintr-un întreg; preţ plătit înainte" Cpartie, portion; prix payé d'avance7) (p. spec.). - Cf. scr. kesim (> rom. înv., N.E. Ban., S. Transilv. chisam, chisfm „dijmă, contribuţie în bani sau în produse pe care iobagul o dădea moşierului în locul clădi": sec. XVII/2 ANON. CAR.; REG. sec. XX/l [SDLR, DA]). - V. chesm. CHIŞLEÂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Constr.; Mold.) „Pivniţă, cămară de iarnă" CCave, cellier, office d'hiver7): 1852 STAMATI; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. kişlak, (dial.) kişlâk (v. Ung. baik. 2/1965, p. 111) „cartier de iarnă; loc de iernat, loc adăpostit în care iernează turmele" Oquartier d'hiver; campement d'hiver pour les bestiaux'), (înv.) „adăpost pe timpul iernii" Cabri d'hiverO, kîslak [evi] „casă de iarnă" Cmaison d'hiver7) (Y.Tar.S. 138); cf. şi tc. kişi/k,,hibernal, de iarnă", k/şitkkiier„cămară de iarnă"; Av/e/"„cămară"). - Cf. scr. kisiak, magh. kistak„cartier de iarnă"; cf. şi rus., uig. /r/sfe/r„sat". -V. câşiă. CHIŞMÎŞ subst. sg. (lit., rar; 1900 ->); scris şi kişmişsau chiar kiş-miş. (Bot., Alim.) „Numele a două soiuri, alb şi negru, de viţă de vie nobilă, respectiv de struguri pentru stafide, cu ciorchini răsfiraţi şi boabe alungite fără seminţe; (col.) stafide (roşii) obţinute prin deshidratare din aceşti struguri (şi folosite ca adaos în pilaf sau în prăjituri)" OSorte de raisin sec^: 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (CĂLĂUZĂ 161). - Din tc. kişmiş „idem"; probabil şi din rus. kismis, pol. kiszmisz. CHITÂBUL-AZÂM s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Rel.) „Cartea sacră a musulmanilor, Coranul" ('Le Coran7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) kitab iil-azam „idem". - V. chitap, vezirazem. 233 CHITÂP s.n. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -uri, probabil şi -e. 1. (Reg., Dobr., înv. şi Munt., Mold., Olt.) „Document, act; culegere de documente, dosar, registru, catastif, tefter" ('Document, acte; recueil de documents, registreO: (înv.) chitâp sec. XVIII/2'cRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; (reg., Dobr.) chitâpă (s.f.; pl. -e) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (înv.) „Carte (veche), volum, tom, bucoavnă" C[Vieux] livre, tome, bouquin'): chitâp sec. XIX/2 LIT. (DA); chitâb înc. sec. XX DOC. (DA). - Din tc. kitap, (înv.) kitab „idem (1, 2)". (Var. chitapă- probabil sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. kitip, ser. citap, arom. kitape. -V. chitabul-azam. CHITÛC s.m. (reg.; 1910 -); pl. -i. 1. (Mai ales Olt., V. Munt., Ban., Mold.) „Bucată de lemn groasa şi scurtă, buturugă, butuc, buştean, trunchi de copac (tăiat), tumurug (1Ţ OBûche, bille, souche, tronc d'arbre7): (Mold., Olt.) chitüc 1910 REG. (DA); POP., DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX (LEX. REG. I 12, II 69, LR 2/1964, p. 117), DOC. sec. XX/2 («Evenimentul zilei», 16 feb. 1993, p. 9); (N. Mold.) citruc 1928 REG. (ŞEZ. VIII-X, p. 147); (Olt., Ban.) tutüc 1910 REG. (Olt.) (DLR); REG., DICŢ. sec. XX (DLR); tiutiuc 1913 REG. (Olt.) (Boceanu); REG., LET. sec. XX/l (DLR); (N.E. Munt.) tutuluş 1939 SDLR. # (E. Olt., V. Munt.) Tutuluşulsoacrei = „Masă (numită şi proţapul soacrei) care se serveşte luni după nuntă şi la care darurile primite de la meseni îi revin soacrei": 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (E. Olt., V. Munt.) A-i face (cuiva) tutuluşul = „A certa; a lua pe cineva la goană, a-l alunga": 1967 REG. (GL. ARG.); (Olt.) A îngheţa (sau a se face) tutuc(sau tiutiuc) = „A îngheţa foarte tare": sec. XX/l LIT., REG. (DLR). 2. (Olt.) „Butucul rotarului" CBûche du charronO: tiutiuc sec. XX/l REG. (ALR SN II [567], ALRM SN I [383]). 3. (P. ext.) Ban.) „Jujeu (la gâtul porcilor)" OPetit joug fixé au cou des cochons en guise d'abot'): tutüc sec. XX/l REG. (ALRM SN I [215]). 4. (P. spec.; E. Olt.) „Piedică, lemn legat la piciorul oilor, ca să nu fugă" CEntrave, abot que l'on met aux pieds des brebis7): chitüc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 77). - Din tc. kütük „idem (1)" (v. LR 2/1973, p. 127, SCL 1/1993, p. 66), (dial.) „idem (2)" (Der. S.) şi „prostănac"; poate şi din bg. kjutuk, kjutjuk, kiţjuk, kitük „idem (1)". (Var. citruc -prin palatalizare şi epenteza lui r, tutuc, tiutiuc- p. asim., v. LR 2/1973, p. 127; tutuluş - prin schimbarea „sufixului": -uluş în loc de -uc.) - Cf. şi ser. cutuk, mac. kjutuk, arom. kiutuc, kiutüke „idem (1)" şi „prostănac". - V. chiutuc. -Antrop. 77i/f/i/c(DR I 383). CHIUCIÛC-IMBROHÔR s.m. (înv., rar; sec. XVII/2 - sec. XVIII/2); pl. -i (Admin.) „Imbrohorul cel mic, adjunct al buiuc-imbrohorului (v. 5. v.), al doilea comis al sultanului, însărcinat să inspecteze grajdurile destinate cailor din suita sultanului" CLe second grand écuyer du sultan, chargé de l'inspection des écuries destinées aux chevaux du cortège impérial'): cuciüc-imbrohor sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; cuciüc-imbrihor, cuciüc-îmbrihor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 443, II 125, 138); chiuciüc-imbrohôr (ŞIO). - Din tc. (ist.) küçük imbrohor „idem" (küçük„mic"). - Cf. magh. kucsug embrehor. - V. buiuc-imbrohor, imbrohor. 234 CHIULÂF s.n. (înv. şi reg., azi rar; miji. sec. XIX ->); pl. -¿/r/şi -e. 1. (Vestim.; înv.) „Acoperământ de cap (specific turcilor), de formă conică şi de mari dimensiuni, de obicei confecţionat din pâslă, în jurul căruia se înfăşură turbanul" OSorte de bonnet [turc] de forme conique'): chiulâf miji. sec. XIX IST., UT. (ŞIO, DA); UT. sec. XIX; chiulâc sf. sec. XIX POP. (Olt.) (DA). # Loc. vb.: (înv.; ir.) A avea chiuiac = „A avea cap, a fi (sau a se crede) deştept": sf. sec. XIX POP. (Olt.) (DA); (Pop., fam., azi rar) La aşa cap, aşa chiulâf = „Cum e turcul, şi pistolul; la o minte aşa de proastă, aşa o păcăleală": miji. sec. XIX UT (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Fig:, reg., N.E. Olt.) „Om glumeţ" ('Badin'): chiuleaf 1939 REG. (Coman, GL.). 3. (P'. anal.) reg., N.E. Olt.) „Capacul (1), căciula care se pune la maşina lămpii de petrol" CCouvercle de la lampe â petrole7): chiuleaf 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. kulah, kulâh, (dial.) klilaf „idem (1)" şi „vicleşug, şiretlic, tertip" (Yuse, maliceO (TS; accepţie figurată care ar fi putut induce evoluţia la sensul 2, cf. tc. kuiahgi „om şiret, şarlatan"); pentru loc., cf. tc. kulah takmak, kuiah giydirmek sau kulah kapmak „a păcăli, a înşela folosind şiretlicuri" (takmak „a purta", giydirmek „a îmbrăca", kapmak „a prinde"). (Var. chiu iac- după suf. -ac.) - Cf. bg. kjulâf, ser. cuiaf, alb. kyiâf, a rom. kiul(e)ăfe, kiieăfe. CHIUNGHI s.n. (reg.; 1832 -); pl. -uri. (Constr.; reg., Dobr., înv. şi Munt.) „Conductă, canal, olan prin care curge apa, jghiab din pământ ars, tub de scurgere" OEgout, tuyau'): chiunghi 1832 GOLESCU; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); chiunt sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. kiink, (înv.) kiing (pron. kung') „idem". - Cf. ngr. Kiouyia, alb. qynge, arom. kiungu, kiunye, kiuncu. CHIUP s.n. (reg.; 1801 -); pl. -uri. (Mold., Munt., Dobr., Ban., S.V. Transilv.) „Vas mare de lut ars, de tinichea (1), de aramă sau de lemn, de obicei cu două toarte şi cu capac, uneori în formă de amforă sau de cazan; ulcior de mare capacitate, întrebuinţat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor, a apei etc." CJarre, grande cruche'): chiup 1801 DOC. (TDRG2); LrT., DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. ARG., s.v. chiupu/eţ)} (Munt.) chiub miji. sec. XIX UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) chiupă (s.f.) sf. sec. XIX LIT. (DA); (Mold.) chip sec. XX/l REG. (DA); (Dobr.) cub sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. kiip, (înv.) kiib „idem". - Cf. ser. cup, cupa (> rom. reg., Ban. dup, după„idem" şi „covată": 1825 LB; REG. sec. XX [ARH. OLT. SN IV 249, Gămulescu]), bg. kjup, alb. qup, arom. kiup, kiupă, kiupe, megl. k'up; cf. şi rus. kop (> rom. reg. a?/? „măsură de capacitate de aproape un litru; vas având această capacitate": 1778 DOC. [DA]; DOC. sec. XVIII/2—XIX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 [DA]). - Der.: (Dim.; reg.) chiupuşor s.n.: 1903 TDRG; (Dim.; reg.) chiupuieţ s.n.: 1967 REG. (V. Munt.) (GL. ARG.); (Reg., Dobr.) chiupcă s.f. „Borcan mare de lut": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 235 CHIURC s.n. (reg.; 1787 -); pl. -uriş\ -e. (Vestim.; Munt., Olt., înv. şi Mold.) „Haină (scurtă, de dimie) îmblănită; blană; cojoc, pieptar" (Vêtement fourré, pourpoint, veste paysanne [de bure] fourrée'): (înv.) chiurcï 1787 DOC. (ŞIO); chiurc 1884-1885 REG. (N.E. Munt., S. Mold.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (LEX. REG. I 77 - E. Olt.); (înv., N.E. Munt.) chiurt 1884-1885 REG. (H). - Din tc. kiirk „idem" (Youssouf; v. şi Kakuk 259-260) şi „blană de animal". (Var. chiurci-sg. refăcut din pl. sau dedus din chiurci-başa, v. s.v.) - Cf. ser. cùrak, cùrka (> rom. reg., Ban. dure sec. XIX/2-XX/1 REG. [DA]), bg., mac. kjurk, alb. qyrk, arom. kiürcu. - V. chiurd-başa. CHIURCBEŞ adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Vestim.) „(Despre fote) Care are 45 de dungi (paralele, de diverse culori, pictate cu pensula), pe care se află pictate 45 de vrâste, de dungi (paralele)" 0[En parlant d'un tablier] Qui a 45 raies [parallèles, multicolores, peintes avec le pinceau]'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, pentru care documentul e din 1761). - Din tc. (înv.) kîrk bes [kalem(li)] „idem" (ktrk beş „patruzeci şi cinci", kalem(li) „cu dungi, cu vrâste"); cf. tc. (înv.) kalemli futa „fotă cu dungi" (Tar. S. II 567; v. LR 1-2/ 1994, p. 20, Suciu 48-50, 143). -V. celbiş, chiurchi-caiem. CHIURCHI-CALÉM adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l); pron. chiurchi-ca-. (Vestim.) „(Despre fote) Care are 40 de dungi (paralele, de diverse culori, pictate cu pensula), pe care se află pictate 40 de vrâste paralele" 0[En parlant d'un tablier] Qui a 40 raies [parallèles, multicolores, peintes avec le pinceau]'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, pentru care documentul este din 1761). - Din tc. (înv.) kîrk kalem(li) „idem" (ktrk „patruzeci", kalem(li) „cu dungi, cu vrâste"); cf. tc. (înv.) kalemli futa „fotă cu vrâste" (Tar. S. II 567; v. LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 48-49). - V. celbiş, chiurcbeş, eii-caiem. CHIURCÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1657 - sec. XIX/l); pl. -başr, scris şi chiurcibaşa. (Prof., Admin.) „Blănarul oficial al curţii şi staroste al breslei blănarilor (în Imperiul Otoman şi în ţările române)" (Tourreur officiel de la Cour et prévôt de la corporation des pelletiers [de l'Empire Ottoman ou des Pays Roumains]7): chiurci-başâ, curci-başâ, chird-başâ 1657 DOC. (DIB 1960, p. 30); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XVII/2-XVIII; chiurdubâşă 1715 DOC. (REL. AGR. I 276); chiurd-bâş (pron. cblur-d-baş) 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. kürkçü başi „idem" (kürkçü „blănar"). - Cf. ser. curdbâsa, arom. kiurcci„blănar". - V. baş, chiurc. - Der.: (înv.) chiurciubăşoâie (chirciubăşoâie) s.f. „Nevasta starostelui blănarilor": 1713 DOC. (REL. AGR. I 257, 258). CHIURÉC s.n. (înv.; 1792 - sec. XX/l); pl. -uri 1. „Piele de cal argăsită (din care se făceau burdufuri şi foaie)" CCuir de cheval [dont on faisait des outres et des soufflets]'): 1792 DOC. (ŞIO). 2. (Tehn.; Dobr.) „Foaie de fierărie" CSoufflet de forge7): 1884-1885 REG. (H). 236 - Din tc. (înv. şi dial.) kürük, *kürek (lit. mod. kôrük) „idem (2)" (v. SCL 1/1993, p. 66) şi „orice fel de burduf sau de foaie" Otoute sorte d'outres et de soufflets7), kürük [derisi] „piele de burduf sau de foaie, piele pentru foaie şi burdufuri" Ccuir de soufflet, cuir pour des outres7) (de unde, prin condensare şi p. spec., sensul 1, dacă nu cumva acesta a fost inexact formulat şi se reduce la sensul sintagmei turceşti), poate şi *„idem (1)", cf. magh. kôürek„piele argăsită" (Kakuk 259; v. Suciu 143-144). CHIURECCIU s.m. (înv., rar; 1693); pl. -ii. (Prof., Nav.) „Vâslaş (pe un caic)" ('Rameur'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. kürekçi „idem". CHIUSOLÉU s.n. (înv., rar; 1761); pl. ? „Piele groasă tăbăcită, talpă (folosită pentru confecţionarea pingelelor [1], hamurilor etc.)" CCuir épais, semelle'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. kôsele, (înv.) *küsele „idem". - Cf. bg. kjuseié, ser. cuseie, ngr. faoœÀéç, magh. keszeie. CHIUTÛC s.n. (înv., rar; 1859); pl. -uri. (Admin.) „Condică, registru civil sau judiciar destinat arhivei Imperiului Otoman; tefter, anatefter, (la pl.) arhivă" ORegistre d'archives; archives'): 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. kütük „idem". - V. chituc. CHIZÎL,-Ă adj. (înv.; 1821 - sec. XX/l); pl. -ire. (Crom.) „Roşu-închis" fRouge foncé7): cazai, cazul (adj. invar.) 1821 DOC. (Iorga, N.M. 256, 257); chizil, chizél 1910 POP. (Munt.) (Păsculescu 52). - Din tc. kizil, (înv. şi dial.) kuzul, kîzul, kizil „idem" (TS, Kakuk 240; v. LR 1-2/1994, p. 21, Suciu 54). - V. cazăibaş, câzâ/cea, câzâl-peiit. CICEACLÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1863); pl. -ii. (Vestim.) „(Despre ţesături) înfiorat, împodobit cu motive florale" ('[En parlant d'une étoffe] Fleuri, ornementé de motifs floraux'): 1863 UT. (ŞIO, DA). - Din tc. çîçekli „idem". - Cf. bg. cicekhja. - V. cicid, cicidic. CICHÉL s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Tehn., Agric.; Dobr.) „Lopăţică cu ajutorul căreia se curăţă de pământ brăzdarul şi cormana plugului; otic" (Telle pour nettoyer le soc et le versoir de la charrue7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. çekel, (dial.) çikel „idem" (Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 66). CICHÎE s.f. sg. (reg.; 1939 ^). (S. Mold.; în sintagma) Lemne de dchie = „Lemne de foc de slabă calitate, cântărite angro (care se aduc din Dobrogea)" ('Bois à feu, pesé en gros'): 1939 SDLR. 237 pentru cântărirea angro a lemnelor, a varului etc.; cântărire angro" fmesure de poids de 220- 250 kg, qui sert à peser de bois, de chaux, etc.; pesageQ; sintagma este, probabil, calchiată după te. çekiodunu *„idem" (odun„lemne de foc"). CICHIRGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1857); pl. ? (Corn., Admin.) „Starostele corporaţiei cofetarilor şi şef al cichirgiilor (v. s.v.) (de la curtea domnească)" OPrévôt des confiseurs et chef des confituriers [de la Cour roumaine]'): cichirgi-başâ 1857 LIT. (ŞIO); şichirgi-başâ (ŞIO, SDLR). - Din te. şekerci başi, (înv.) cekergi basï „idem". - V. baş, cichirgiu. CICHIRGÍU s.m. (înv. şi reg.; 1857 -); pl. -ii. 1. (Prof., Admin., Com.; înv.) „Cofetar (la curtea domnească)" fConfiseur, confiturier [à la Cour du voivode roumain]'): cichirgiu 1857 LIT. (DA); şichirgiu (ŞIO, SDLR); chichirgiu (DDRF). 2. (Prof., Com.; reg.., Dobr.) „Producător şi vânzător de zaharicale" CFabricant et vendeur de sucreries'): şechergiu sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. şekerci, (înv.) cekergi „idem (1, 2)" (der. de la te. şeker, înv. ceker „zahăr"; v. Geleneksel Türk Tatlilari Sempozyumu BUdiriieri, 17-18 Arahk 1983, Ankara, 1984, p. 20). - Cf. a rom. şikirgi - V. dchirgi-başa, şecher, şecherlie. CICÍC1 s.n. (reg.; 1868 -); pl. -uri. (Olt.) 1. (Bot.) „Numele unei flori roşii", poate „trandafir (Rosa)' sau „ştir (roşu, de grădină) (.AmarantusŢ sau "mac-roşu, mac-de-câmp (Papaver)' fNom d'une fleur rouge', peut-être 'rose' ou 'coquelicot' ou 'amarante'): cicic 1913 REG. (DA). 2. (Crom.) „Culoare sau vopsea roşie(-aprinsă), cârmâz (1Ţ OCouleur ou teinture rougeO: cicic 1868 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 3. (P. ext.; Vestim.) „Lână vopsită în roşu-aprins; (p. generé) totalitatea firelor toarse din lâna de cea mai bună calitate, tort, scul de lână fină" OLaine teinte en rouge; écheveau, filé, totalité des fils retors'): cicic 1913 REG. (DA); REG. sec. XX (DA, GL. OLT.). 4. {P. ext.; Vestim.) „Brâu femeiesc (din lână roşie)" fCeinture paysanne [de laine rouge]0: cicic 1875 POP. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX (H, DA, Bucuţa - GL., LEX. REG. I 40, 77). 5. {P. ext.; Etnogr.; înv.) „Numele unui dans popular" CNom d'une danse paysanne^: ciucéc 1884-1885 REG. (H). - Din te. çiçek „floare", (înv.) „trandafir" (OTS, s.v. çeçek), (dial.) „muşeţel" (Der.S.) (Yleur; rose; camomilleO, [gelineik] çiçegi „mac-roşu" ('coquelicot'), [kadife] çiçegi „ştir (roşu)" ('amarante') (de unde, eventual, p. spec., p. ext. sau prin condensare, sensul 1; ge/incik „nevăstuică; mac", kadife „catifea"), çiçek [boyasi] „idem (2)" (TS; v. Suciu 144); pentru sensurile 3 şi 4, cf. tc. kumaş çiçegi „ornament floral pe ţesături", çiçek kumaşi „ţesătură cu motive florale" (kumaş„stofă, ţesătură"), (dial.) çiçek kiiimi„un tip de covor, scoarţă înflorată" (Der. S.; kiiim „covor, chilim'^. - Cf. ser. cicek, ngr. to ito e k i, arom. cicéke „floare"; cf. şi ucr. aa^/„narcise". -V. canale, ciceacliu,-ie, cicidic. - Conversiune: (Reg., Olt.) ddc,-ăadj. „Stacojiu, roşu-aprins": sec. XX/2 REG. (LEX. REG. 148). -Antrop. C/ai;(DNFR). 238 CICICLÎC s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. (Agric.) „Strat de flori" (Tarterre de fleurs'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din te. çiçeklik „idem". - V. ciad. CICMIGE s.f. (înv. şi reg.; 1839 -); pl. -ele. 1. (Corn.; înv.) „Sertarul unei tejghele (1) sau casetă în care se strâng banii rezultaţi din vânzări; tejghea (2), cutie1 (4Ţ (Tiroir ou cassette d'un comptoir, caisse7): cicmegea 1839 VAU AN; DICŢ. sec. XIX; cicmigeâ 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; cecmegeâ, cicimigeâ sec. XIX/2 DICŢ.; cigmigeâ 1875 LIT. (ŞIO); cişmegeâ 1877 LM; LIT. sec. XX/l (SDLR); cişmigeâ sec. XX/1 LIT. (DA, SDLR). 2. (Reg., N.V. Bulg.) „Sertar, cutie1 (4)' ('Tiroir'): cecmegeâ (pl. -ie) sec. XX/2 REG. (LR 2/1973, p. 163). 3. (P. ext.; înv., rar) = tejghea (1): cicmegeâ 1839 VALIAN. - Din te. çekmece „idem (1, 2)". (Var. cicimlgea - p. asim.; cişmegea, cişmigea - p. et. pop., după dşmegiu, v. s.v.) - Cf. ser. cekmedze, alb. çekmexhé, arom. cicmigé, megl. cekmedzeü. CICRÎC s.n. (înv. şi reg.; 1839 -); pl. -uri. (Tehn.) 1. (Reg., Mold., Dobr., Munt.) „Sucală, rodan, vârtelniţă, depănătoare, dulap (III.2), căieap (2), unealtă de lemn cu o roată orizontală care serveşte la înfăşurat firele sculurilor de pe vârtelniţă; bobină pentru firul tors" ODévidoir, touret, tourniquet, rouet à bobiner, bobinoirO: (Mold.) cicric 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [456]); (înv., Mold.) cicaric 1868 DOC. (TDRG2); LIT., REG. sec. XIX/2 (H); (Mold., Dobr.) cicărâc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR SN II [456]); (Mold., E. Munt.) cicârig, (înv., Dobr.) cicărâg, cicărâg, (Mold., Dobr.) cicârâc, (înv., Mold.) cicărig, cichirig 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/1; (Mold.) cicarig, (Munt.) cecric, ceacric, ceacrâc, cicrit sec. XIX/2-XX/1 REG. (H, DA, SDLR, ALR SN II [456]); (Mold.) cicârâg 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/1, DICŢ. sec. XX (SDEM); (reg.) cicăric, ciric, (Mold.) şicârâc, şâcârâc, cicărel sec. XX/1 REG. (DA, SDLR, Coman, GL.); (Mold.) cicrâc sec. XX/2 REG. (SDEM); (Munt.) ciclic, ceaclâc, cicic miji. sec. XX REG. (CV 1/1951, p. 35). 2. (Reg., Dobr.) „Sul la roata fântânii, scripete de fântână, macara (2Ţ fRoue à gorge d'un puits'): cicârig sec. XX/1 REG. (ALR SN III [850, 851]). 3, (înv., Dobr.) „Parte a morii (nedefinită mai de aproape)", probabil „scripete" CPartie [non définie] du moulin', probablement 'poulie, roue à gorge7): cicărâc, cicârâc 1884-1885 REG. (H). - Din te. çikrik, (dial.) çikirik „idem (1)", (dial.) „idem (2)" (ZTS) şi „scripete" ('poulie') (de unde, p. spec., sensul S); probabil şl din bg. cekrăk, cikrăk, cakrăk. (Var. ceaciâc, cidic- după suf. rom. -lâc, -lie, cicărei- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. ser. cekrk(> rom. reg., Ban., V. Transilv., Olt., N.V. Bulg. cecărc, cecârt, cecărt, cecârcă, cecâr, ceacâr, ceacârg, ceacârfe, ceacâréu, ciocârc, ciogârc, şocârtjdem [1]": sec. XIX/2-XX REG. [H, DA, ALR SN II [456], LEX. REG. I 26, 28, 76, II 22, 39]), ngr. r.Çpocpha, alb. gkrik, arom. cicrike, cicrică, dcărică. 239 CICRICINÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ir, pron. d-crici-niu. (Prof., Med.) „Chirurg sau practician amator care trata fracturi şi entorse; ortoped" CChirurgien ou practicien orthopédiste, renoueur, rebouteur7): 1893 DDRF (termenul este reprodus eronat, dcricăniu, în DDRF2; cf. ŞIO I 276). - Din te. çikikçi, kirikçi, *cïkrïkcï „idem" (var. reconstruită - rezultată, eventual, prin contaminaţia celor două sinonime atestate şi/sau prin confuzie cu çikrikçi „strungar; meşter care face scripeţi, sucale etc.", cf. dcric). - Cf. bg. cakrekcija „idem" (ŞIO). CICUDÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1817); pl. -ii. (Crom.) „Roşu-deschis" fRouge clair7): 1817 DOC. (ŞIO). - Din te. çigde [renginde] „idem" (literal: „de culoarea zizifei"; çigde „zizifă [= arbore mediteranean cu fructe roşii de mărimea măslinelor (Zizyphus iuiuba)-, fructul acestui arbore]", renk„culoare"; prin anaptixă, poate sub influenţa ngr. tÇikov8Icc„terebint"). CICLJR s.n. (reg.; 1943 -); pl. ? ' (Entop.) 1. „Groapă" (Tosse, trou7): cicür 1943 REG. (Rotaru 10). 2. (Dobr.) „(La jocul numit poarca) Groapă mare, rotundă" ('Grande fosse ronde7): cigâr sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. çukur, (dial.) çikur „idem (1)" (TS, Der.S., v. LR 1-2/1994, p. 21, Suciu 54; de unde, p. spec., şi sensul 2). CIDÎU,-ÎE adj. (reg.; 1910 -»); pl. -ii. (Munt.) „Prostănac, mototol, bleg" OBenêt, nigaud7): 1910 REG. (DA). - Din tc. ciddi „serios, sobru" ^sérieux, sobre7) {p. depr:, v. LR 1-2/1994, p. 21). CIFTE s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -e/e. (Tehn., Mii.; Dobr.) „Puşcă de vânătoare cu două ţevi (scurte)" (Tusil à deux canons7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. çifte „idem". - Cf. bg., ser. dfte, ngr. %Çiçzé, alb. çifte, arom. cifté. - V. cefte-caic, cifte-duiap, cifte-tatar. CIFTÉ-DULAP s.m. (înv. şi reg.; 1776 ^); pl. -i. (Constr.) 1. (înv.) „O pereche de scânduri groase, doi dulapi (II. 1) (legaţi şi transportaţi astfel, în structura unei plute, pe apele curgătoare)" fUne paire de madriers, deux madriers7): cifté-dulâp 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2; ciftu-dulâp 1820 DOC. (DA). 2. (Reg., N. Transilv.) „Scândură groasă, dulap (II. 1) de stejar" CMadrier de chêne7): cift (pl. cifti) 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. çifte dolap, çift dolap *„idem (1)" (adaptat după dulap, v. s. k; çifte s au çift „dublu; pereche", dolap*,, scândură, blană77); cf. tc. çifte „pereche de vâsle" (dial.) „duşumeaua podului unei case" (Der. S.), termen care presupune o condensare pe teren turcesc, çifte şi/sau çift dobândind şi sensul *„scândură, blană, dulap" (de unde var. rom. ciftşi sensul 2). - Cf. arom. dftée„pereche". -V. ciftea, cifte-tatar, dulap. 240 CIFTÉ-TATÂR s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. (Transp.) „Pereche de curieri călare, de tătari (însărcinaţi cu ducerea unor mesaje de mare importanţă)" (Taire de courriers, de messagers à cheval7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. çifte tatar „idem". - V. ciftea, cifte-duiap, tătar. CIFTLIC s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XX/l); pl. -uri. (Agric.) „Mică moşie sau fermă; conac (6) (la o moşie)" (Terme, domaine, métairie; maison de campagne, manoir7): ceftlic sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 558, 563); ciftlâc, ceftelic sec. XVIII/2 (ŞIO); cîftilâc, ciflac sec. XVIII CRON. (DA); ceflic sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); ciftilic 1802 DOC. (ŞIO); ceftelâc, ciuflic sec. XVIII-XIX/1 DOC. (DA); ciflâc sec. XIX/2 LIT. (DA); ceftlâc, ciftlic, ceftelâc sec. XIX/2 - XX/l DICŢ.; ceflâc (DA); ciftelic (SDLR); ciflic sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA). - Din te. çiftlik, çiflik „idem". (Var. ceftelic, ciftelic, ciftilic, ceftelâc - prin anaptixă.) - Cf. bg. ciflik, scr. çiflik, cifluk, âftluk, ngr. tokpt/Jki, tokp?Jki, alb. çlflllk, çiflik, çifllëk, magh. csifiik, csefiik, arom. ciflike, ciuflfke. CIGHÎR s.n., s.m. (reg.; 1844 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m., rar) -i 1. (Anat.; Mold., Munt., Olt.) „Măruntaie de animale; partea încreţită a măruntaielor (mai ales de miel), prapur, mezenter (de miel sau de vacă)'7 (Tressure; fraise [d'agneau ou de veau]'): (înv.) ceghiriu 1844 DOC. (TDRG); (înv.) cighér 1879 CIHAC II 565; DICJ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., Oit.) ghïghirï (s.m. pl.) sec. XIX/2 POP. (DA); (Mold.) cighir 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (N.V. Munt.) ceanghir 1939 REG. (Coman, GL.). 2. (Alim.; Mold., Munt., Olt.) „Mâncare (în Olt. ciorbă, în Mold., Munt. drob sau tocană) din măruntaie de miel sau de ied" ^Mets fait des viscères d'agneau'): (înv., Mold.) cidir, (Mold.) cighir 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR, DA), DICŢ. sec. XX; (Mold.) jighir, jibir 1914 REG. (DA); (Oit.) gighiri (s.m. pl.), geghir sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 36, 49); (Mold., E. Munt.) gighir 1939 SDLR. 3. (Anat.; Dobr.; mai ales în sintagma glghir negru) „Ficat" ('Foie'): gighér, gighir, jighir sec. XX/l REG. (ALR I [46], ALRM SN II/III [942]); gigér sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (Anat.; Dobr., Munt.; în Dobr. mai ales în sintagma gighir aib) „Plămân" ('Poumon'): (N.V. Munt.) ceanghir 1939 REG. (Coman, GL.); (Dobr.) gighéri (s.m. pl.), gighir sec. XX/l REG. (ALR I [45], ALRM SN II/III [941]); (Dobr.) gjgér sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. ciger, (înv. şi dial.) ciger, ceger „idem (1, 2, 3, 4)" (cu sensul 2 înseamnă mai ales, generic, „orice fel de mâncare din măruntaie de miel", iar specialităţile sunt desemnate prin sintagme ca ciger dolmasi, ciger kebabi, sarma ciger, tava ciger etc.); sintagmele gighir negru şi gighir aib sunt semicalcuri după tc. karaciger „idem (3)" (kara „negru"), respectiv akciger„idem (4)" (ak„alb"), compuse tc. calchiate, în Olt. şi Dobr., şi cu elemente numai rom.: ficat negru sau plămân negru „ficat", ficat alb „plămân" (ALRR-Olt. [92, 108], GL. DOBR.)^. (Var. jighir, jibir, cidir, ghighiri - forme hipercorecte.) - Cf. scr. dzlger, (beia) dzigerica, zlgerica (> rom. reg., N. Serbiei jighiri „plămâni [de animal]", Ban., S.V. Transilv. jigăriţă „plămân; măruntaie de animal": sec. XX REG.: ALR I [45], ALRM SN II/III [941], ARH. FOLK. VI 213, 241 Gămulescu), ngr. iÇiyèpi, rmyépi (> rom. înv. ţighir jûem (1)": 1792 DOC. [ŞIO]), bg., mac. giger, magh. zsiger. - Der.: (Dim., 2, reg.) dgherâşs.n.: 1914 REG. (DA). -Antrop. Cighir(DNFR). CIL,-Ă adj. (înv.; sec. XIX/2); pl. -i,-e. (Crom.; Mold.) „(Despre cai) Murg, care are părul în două culori, în doi peri, de obicei roşcat cu pete albe sau negru-roşcat; pestriţ, cu pete; sur, de culoare cenuşie" 0[En parlant des chevaux] Tacheté; gris, à la robe grise7): 1884-1885 REG. (H). - Din te. çil „idem" (TS, Y.Tar.S.). - Cf. arom. dl. CILIBILÎC s.n. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII ->); pl. -uri. 1. (înv.) „Politeţe, curtoazie, gentileţe" CPolitesse, courtoisie, civilité7): cilibilic sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII UT. (TDRG); cilibilâc 1779 LTT. (DLLV); celibilic sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA). 2. (P. gener.) reg.) „Mod de a se purta, conduită, comportament, purtare" OComportement, conduite7): cilibic sec. XX/l REG. (DA). - Din te. çelebilik „idem (1)". (Var. dliblc- prin haplologie.) - V. dlibiu,-ie. CILIBÎU,-ÎE s.m. şi f., adj. (înv. şi reg., azi rar; 1624 ->); pl. -ii. 1. S.m. şi f. (înv.) „Nobil, gentilom, aristocrat, boier; (ca termen de adresare) jupan, domn, efendi' CSeigneur, noble, gentilhomme; monsieur7): celebiu 1624 DOC. (DOR; în antrop. Ce/ebiuf); sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DA, CM II 330); cilibi (s.m.) 1863 LIT. (DA); celebi 1877 LM; cilibiu sec. XVIII/l CRON. (DA); LIT. sec. XIX. 2. Adj. (înv. şi reg.) „(Despre oameni sau despre comportamentul lor) Galant, politicos, binecrescut, curtenitor, amabil, levent (II.3)) elegant, fercheş; distins, nobil; delicat, gingaş, fin, graţios, frumos; plăpând" CPoli, galant, courtois; noble, distingué; élégant; délicat, fin, gracieux, beau7): cilibiu 1785 DOC. (DA); 1825 LB; LIT., DOC., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Coman, GL., s.v. tichilean, Gâlcescu 120); (înv.) celebiu sec. XVIII/l CRON. (DA); (Mold.) cilinghiu sec. XX/l REG. (DA); (Mold.) cilighiu, cighiliu sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.); (Mold.) chiligiu 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din te. çelebi „idem (1, 2)". (Var. dlinghiu- prin coarticulare; chiligiu- după suf. rom. -giuşi prin hipercorectitudine.) - Cf. ngr. TOEtefmjç (> rom. înv. ţelebi, pl/b/'s. sec. XIX/2 LIT. [ŞIO, DLR]), bg., mac. celebi(ja), scr. ceièbiQa), magh. cselebi(a), arom. celepiu, cilibi - V. cilibilic. - Antrop. Ceiebiui (1624, DOR), CHibiu, Cilibla, top. CiHbia (DNFR), zoon. (nume de capră) Cilibi a (H). CILÎC1 s.n. (înv. şi reg.; 1829 -); pl. -uri. 1. (Met.; înv., rar) „Oţel (de obicei prelucrat în diverse forme, mai ales în formă de bile foarte mici)" CAcier [en forme de petits grains]7): cilic 1829 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; celic 1879 CIHAC II 565. 2. (P. ext. şi p. gener.) Vestim.; reg., Mold.; mai aies la pl.) 242 „Mărgea de metal (de oţel sau de aur)" OPerle, rassade d'acier ou d'or7): cilic 1857 POLIZU; IST. sec. XIX/2, UT. sec. XX/l, REG. sec. XX/2 (Mihail 30). - Din te. çelik „idem (1)". - Cf. ngr. toeMki (> rom. înv. ţeh'c, plic. 1832 GOLESCU), bg., ser. celik, alb. çelik, arom. ciiéke, ciuh'ke, ciu/éke. CILÎC2 subst. sg. (reg.; 1884 -). (Dobr.; şi în loc. subst. de-a cellchea) „Ţurcă, de-a ţurca, de-a ghiu/a (v. s.v. ghiul1 [4])) beţişor folosit în acest joc, ţurcă, ghiu/ă (v. s.v. ghiu? [4])" OJeu d'enfants qui consiste à lancer le plus loin possible un bâtonnet à l'aide d'un bâton; le bâtonnet employé dans ce jeu^: celiche (s.f.), celichi 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR SN V [1301], ALRM SN II/III [1101], GL. DOBR.); cilic sec. XX/l (ALR SN V [1301], ALRM SN II/III [1101]). - Din te. çelik „ţurcă, ghlulă (= beţişor folosit în jocul numit ţurcă)", (dial.) „jocul numit ţurcă' (Der. S.; pron. çelik; lit. çelikçomak „idem"). - Cf. bg. celik, (dial.) céiek, arom. ciiécâ, ciulică, duiengă. CIMBÎR s.n. (reg.; sec. XVI -); pl. -urişi -e. (Vestim.; Dobr., Munt., Olt., S.E. Transilv.) „Năframă (2), basma (2.a), broboadă, tulpan, boiama, testemel (1), dirmea, bariş; (p. spec.) voal de borangic" CVoile, fichu, mouchoir de tête [des paysannes roumaines]'): (înv.) cemghér sec. XVI DOC. (Hurmuzaki XI 396); cembér 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); REG. (Dobr.) înc. sec. XX (DA); (Dobr., Munt.) cimbér(iu), (Dobr.) ciumbir 1884-1885 REG. (H); POP., REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Munt., Olt., S.E. Transilv.) cimbir(iu), (Munt., S.E. Transilv.) gimbir 1884-1885 REG. (H); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX (DA, Velican-Cosinschi 60-61, GL. ARG.); (Dobr., Munt.) ciumbér(iu) 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (ALR I [1876], ALRR [1509]); (înv., S.E. Transilv.) gimbér(ïu) sec. XIX/2 POP. (DA); (reg., S.E. Transilv.) giumbir 1908 POP. (DA); 1939 SDLR; (Munt.) cimbél sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DDRF, SDLR); (Munt.) giumbér sec. XX REG. (ALRR [1509]). - Din te. çember, (dial.) çômber, çomber, cember, cinbir, *gümber, (înv.) cimber, cenber „idem" şi „cerc (de butoi, de joacă etc.); legătură" (de unde, poate, semantismul derivatului încimbirf). - Cf. bg. cembér, cumbér, ser. cèmber, ngr. zÇe/jnépi, zuepnépi, alb. çembér, çlmbér, magh. csember, csômber, csômbôr, arom. cimbér, ciumbére. - Der.: (Reg., V. Munt.) cimbireâ s.f. = cimbir, dmbirică s.f. „Poreclă dată unui tânăr îmbrăcat pretenţios; filfizon", cimbirÎMr. [cimbirit,-ăadj., cimbirits.n.] „A se îmbrăca încet, a se dichisi" [cimb!reală s.f. 1= cimbirit. 2. (La pl.) „Lenjerie intimă de damă"], descimbiriyt.., vr. „A (se) dezbrăca; a (se) descheia" [descimbireaiăs.f., descimbirit,-ăadj., adv.], încimbir/vt., vr. [.încimbirit,-ă adj., încimbirit s.n., încimbireălă s.f.] 1. Vt. „A lega bine, a înnoda". 2. Vr. = cimbiri: 1967 REG. (GL. ARG.). -Antrop. Oumber(DNFR). CIMBÎSTRĂ s.f. (pop., azi rar; 1850 -^); pl. -e. (Reg. mai ales în Mold.) „Pensetă (pentru smuls firele de păr)" OPincette [à épiler]'): cimbistră 1850 LIT. (TDRG2); REG. sf. sec. XIX (DA), LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) cimbristă sf. sec. XIX REG. (TDRG2). 243 - Din tc. (înv.) cimbistra (acc. cimbistra), gîmbîstra (mod. cimbii) „idem". (Var. cimbristă - prin metateză.) - Cf. ngr. Tţipnfioxpa (> rom. înv. ţimbistră, ţimpistră, ţinghistră. sec. XIX/2 DICŢO, arom. ţimbistră. - Der.: (înv., rar) cimbistrâvt. „A smulge cu cimbistra": 1870 COSTINESCU. CIMIŞÎR s.m. (lit.; 1761 -); pl. -/' (Bot.) „Arbust decorativ cu frunze ovale persistente şi cu flori galbene-verzui; merişor (turcesc), bănuţ, bănuţei (Buxus sempervirensis); lemnul acestui arbust, folosit mai ales pentru sculptat şi pentru confecţionarea unor vase şi tacâmuri" (ŢBois de] buis'): (înv.) sîmcir 1761 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; cimişir 1792 DOC. (ŞIO); UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (DA, F 1/1989, p. 20, FLORA ROM. 333); (înv.) cemişir 1875 DOC. (DA); (înv., rar) cimşăr(iu) 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (înv., rar) cimşâr 1857 POLIZU; (rar) cimşir 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) şimşir, cimir 1879 CIHAC II 565; (înv., Olt.) ceamfir 1884-1885 REG. (H); (înv.) cirmişir 1898 REG. (DAMÉ 186); (rar) cimişâr(iu) 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) cimişăr(iu) 1877 LM; DOC. sec. XX/l. - Din tc. şimşir, (înv. şi dial.) dmsir, simcir, simsir, (dial.) çimçir „idem". (Var. cimşer, cimişer, cimşar, cimişar- după suf. -atj-er, cirmişir- p. asim.; cimir- p. disim. totală; ceamfir - p. et. pop., după fir.) - Cf. bg. cimsir, simsir, ser. simsir, simisir, ngr. tÇijuaipi, alb. çimshir, arom. şimşir. CINGHÉL s.n. (înv. şi reg.; 1840 -); pl. -urişi -e. 1. (Tehn.; reg., Munt., Olt., S. Mold., Dobr.) „Cârlig (cu care se scot diverse obiecte din apă sau de care se atârnă un obiect, de exemplu talgerul balanţei, hălcile de carne la măcelărie, peştele pus la uscat, carnea pusă la afumat etc.); croşetă, igliţă; cange (1, 3/' CCroc, crochet'): cinghél 1840 DICŢ. (TDRG2); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Bucuţa - GL., Iordan, ÜM. 196); (N.V. Munt.) ceanghir 1939 REG. (Coman, GL.); (Dobr.) cenghél sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1970, în comuna Rasova, jud. Constanţa); (Olt.) cinghir, ceângher sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 26, 28, 34, 52). # Loc. vb.: (Reg., Dobr.) A-şi pune gâtui în cenghei = „A se spânzura": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1970). 2. (Pext.; înv.) „Belciug (fixat în nasul urşilor dresaţi)" fAnneau, boucle [dans le nez des ours dressés]'): cinghél sf. sec. XIX POP. (DA); LIT. înc. sec. XX. # Loc. vb.: (înv.) A-iatârna cuiva cingheiui de nas = „A dispune de cineva după bunul său plac, a manipula pe cineva": sf. sec. XIX POP. (DA). 3. (P. anai.) Anat.; reg., N.V. Munt.) „Gheară" ('Griffe'): ceanghir 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. çengel, înv. cingil, (dial.) çingel „idem (1)". - Cf. bg., ser. cengei, ngr. rÇiyKÉAi, alb. çengéi, arom. cinyéiiu. CINGHÎE s.f. (înv.; 1639 - sec. XIX/l); pl. -ii. (Prof., Muz.) „Cântăreaţă şi dansatoare publică (ţigancă sau orientală), baiaderă" OChanteuse et danseuse publique [tzigane ou orientale]'): cinghie 1639 DOC. (DLLV; în dër. cinghireasă)] 1642 LIT. (DLLV); DOC. sec. XVII, LIT. sec. XVII-XVIII (DLLV); cenghie 1642 LIT. (DLLV). 244 Din te. çengi „idem". Cf. scr. cèngija, cingrija „idem" şi „harpă" (> rom. înv. cinghie sau cinghie „harpăj': 1643, 1651 LIT. [DA]), bg., mac. cengija, magh. csingia, arom. ceanyfe, cinyie. - Der.: (înv.) cinghiâsă s.f. = cinghie: cinghireâsă 1639 DOC. (DLLV); cinghiăsă 1652 DOC. (ŞIO, DLLV); gingireâsăsec. XVII/l DOC. (ILLV 423). CINGHINE s.f. (înv.; 1857 - miji. sec. XX); pl. -e/e. (Munt.) 1. (Etnon.; fam., ir., peior.) „Ţigan" CBohémien, Tzigane^: cinghineă 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; cenghené 1900 ŞIO; cenghenea 1893 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. „Obrăznicătură, persoană obraznică" OPersonne effrontée, impudenteO: cenghené 1910 LIT. (DA). - Din te. çingene, (înv.) cengene „idem (1, 2)". - Cf. arom. cinyené. CINÎE s.f. (înv., rar; sec. XVII/2 - sec. XIX/l); pl. -ii. „(Decoraţiune, ornament mural sau placă de) faianţă" ('[Ornement, décoration ou plaque de] faïence'): sec. XVII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DOC. sf. sec. XVIII. - Din te. çini „idem". - Cf. bg., scr. cinija „farfurie" (> rom. reg., N.E. Serbiei, N.V. Bulg. cin/e „idem": sec. XX/l REG. [DA]), ngr. rcnvi, alb. çini, arom. cfne. CIOBÂN s.m. (lit.; 1502 -); pl. -i. 1. (Prof., Agric.; lit.; azi, reg. şi în Transilv., rar şi Ban.) „Păcurar, păstor de oi sau (Mold.) de vaci" ('Berger, pâtre, pasteur1): 1502 DOC. (DERS; în top. Cibăneşti)', 1538, 1581, 1598 DOC. (DERS; în antrop. şi top. Cioban); 1645 LIT. (DA); DOC. sec. XVI-XX (DA, REL. AGR. I 320, 542, 791, II 113, 390, EM 16/1992, p. 9), POP. sec. XIX-XX (FOLC. NOU 41, 105, 254, 411 - Munt., Mold., Transilv.), REG. (Mold., Munt., Dobr., Olt., S. şi E. Transilv.) sec. XX (ALR I [12], ALR SN II [394], ALRR-Mold. [863]), LIT. sec. XVII-XX. 2. (înv., rar; fig.) „Preot, păstor sufletesc" ('Prêtre'): 1857 POLIZU. 3. (P. restr;; reg., Munt., Olt.) „Baci, târlaş, câşiar (1), câşian, ciorbagii/ (4)) proprietar de oi" fMaître-berger; propriétaire de moutons'): 1910 REG. (DA); REG. sec. XX/l (ALR SN II [390]), DICŢ. sec. XX. 4. (P. restr.) reg., Transilv.) „Strungar (la oi)" ^Berger chargé de mener les moutons à la traite'): sec. XX/l REG. (ALR SN II [397]). 5. (Astron.; pop.; art.) „Vega (= steaua principală din constelaţia Ciobanui-cu-Oiie)" ('Nom de l'étoile VégaO: 1884-1885 REG. (Dobr.) (H); DOC. sec. XX/1, LIT. sec. XX/2. 6. {P. ext:, Bot.; reg., Mold.) „Numele unui soi de burete gras, de culoare albă" (Variété de champignon'): 1961 REG. (GL. REG.). 7. (P. ext:, Zool.; reg., N. Munt.) „Ţiclean, ţiclete (Sitta europaea)’ (Variété de mésange'): 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 301). - Din te. çoban „idem (1, 2)" şi „Venus, Luceafărul, Steaua-Ciôbanului" ('la planète Vénus') (de unde, p. ext., sensul 5); cu sensurile 5 şi 7, termenul românesc ar putea proveni, prin condensare lexico-semantică, din comp. tc. (cvasi)sinonime: de exemplu, pentru sensul 7, cf. tc. çobana/datan „codobatură"; comp. Steaua-Ciobanuiui- calc după tc. Çobanyiidizi „idem" (yildiz,, stea"), cf. şi fr. étoile du berger, port. Estrella do Pastor „idem"; comp. traista-ciobanuiui - calc după tc. çobançantasi „idem" {çanta „geantă, traistă"); comp. tăşcuţa-ciobanulul - calc după tc. çobandagarcigi „idem (2)" [dagarcik „desagă, traistă, taşcă"); comp. varga-dobanuiui, poate şi măduca-ciobanului - calcuri după tc. çobandegnegi „troscot, moţul-curcanului 245 (Poligonum aviculare)' (degnek„băţ, bâtă, vargă, vergea, baston"). - Cf. bg. cobân, ser. cdban, ngr. mojunaviig, rţonavoq, alb. gobân, magh. esobân, esobăny, csabân, sobăn, arom. (rar) cioban, ciubăn, istr. coban, cf. şi rus., ucr. caban, pol. czaban „idem (1)" şi „bou; berbec" (> rom. reg., Transilv. cioban „malac": sec. XX/l REG. [DA]). (B.P. Hasdeu [HEM2 III 73], C.C. Giurescu [SCL 2/1961, p. 205-213] şi alţii au susţinut etimologia cumană a cuvântului; la argumentele din ŞIO şi DA împotriva acestei ipoteze, deci în favoarea etimologiei turceşti-osmanlii, se adaugă faptul incontestabil că, în sec. XX/l, cioban nu era încă folosit decât în câteva puncte izolate din Transilv. şi Ban., v. ALR I [12] şi Boris Cazacu, Studii de dialectologie română, Bucureşti, 1966, p. 115, 164). - Contaminare: (+ baligă, reg., Mold.; pelor.) ciobâligă s.f. „Cioban (1) stângaci, slab, ineficient": sec. XX/l REG. (DA). - Der.: (Dim., 1; lit.) ciobănaş s.m.: 1830 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 50), LIT. sec. XIX-XX; şi: 1. (Reg., N. Mold.) = cioban (4)\ sec. XX/l REG. (ALR SN II [397]). 2. (Bot.; înv., Mold.) „Numele unul soi de burete comestibil", probabil = cioban (6), ciobănel. 1884-1885 REG. (H). 3. (Zool.; reg., S. Munt.) „Fusar (Aspro streber)'-. sec. XX/2 REG. (Kăszoni 115). 4. (Zool.; reg., Olt.) = cioban (7) şi (reg., N. Mold.) „Lipitoare, păpăludă (Caprimuigus europaeus)'\ 1961 DOC. (Băcescu, PĂS. 273, 301). 5. (Etnogr.; reg., Mold., Munt.; art.) „Numele unui dans popular": 1884-1885 REG. (H); DOC., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA); (Dim., 1; lit.) ciobănei s.m.: 1866 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 46 -Munt.); şi: (Bot.; reg., Mold.) „Numele unui soi de ciupercă", probabil = cioban (6), ciobănaş (2)\ 1961 REG. (GL. REG.); (Augm., 1; lit., rar) dobândis.m., (pop.) ciobănău s.vnr. înc. sec. XX POP. (DA); (Col., 1; lit., rar) ciobănime s.f.: 1940 DA; (Reg., S.E. Transilv.) ciobăniocs.m. = cioban (1)\ sec. XX/l REG. (ALR SN II [394]); (Lit.) s.fv,Păstoriţă": 1839 VALIAN; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 41); (înv., rar) dobăneâsă s.f. = ciobăniţă. 1870 COSTINESCU; (Pop.) ciobâncăs.f. = ciobăniţă. 1857 POLIZU; POP. sec. XX/l (DA) [(Dim.) ciobăncuţă s.f.: 1863 LIT. (DA)]; (Pop.) ciobănie s.f. „Situaţia sau ocupaţia de cioban (1), ciobănit'-. 1855 LTT. (TDRG2); LIT., POP., REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop.) ciobănos,-oâsă adj. „Care are înfăţişare sau apucături de cioban (1)": sec. XX/l LIT. (DA); (Lit.) ciobănesc,-eâscăadj., s.m. şi f. 1. Adj. „Care aparţine sau este specific ciobanilor (1); care este folosit de ciobani (1)": înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 521); CRON. sec. XIX/l, REG. (Munt., Mold., Olt., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN III [662]), DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 28). 2. S.m. (Zool.) „Numele unei rase de câini ciobăneşti (1); exemplar care aparţine acestei rase": sec. XX/2 DOC. (EM 3/1992, p. 7). 3. S.f. art. (Etnogr.) „Numele unui dans popular": sec. XIX/2 REG. (DA); REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 330 - E. Transilv., FOLC. MOLD. I - GL.); (Lit.) ciobăneşte adv. „Ca ciobanii (1); în mod grosolan": 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop.) ciobănNx., vr. [ciobănire s.f., ciobănit,-ă adj., ciobănit s.n.] 1. Vi. „A fi cioban (1)". 2. Vr. „A se face cioban (1)": 1851 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Comp.: (Astron.; pop.) Ciobânuicu-Oiie s.m. „Lira (= constelaţie din emisfera boreală)": 1907 DOC. (DA); REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XX; (Astron.; pop.) Steâua-Ciobânuiui s.f. sau Luceăfărul-Ciobânilors.m. 1. „Luceafărul-de-Seară, Venus": înc. sec. XVIII LIT. (DA); REG. (Mold.) sf. sec. XIX (DA), DICŢ. sec. XX. 2. (P. ext.) „Steaua Polară": 1907 DOC. (DA); (Bot.; 246 lit.) tràlsta-ciobânului s.f. „Plantă medicinală din familia cruciferelor (Capse/Ia bursa-pastoris)'\ 1825 LB; DOC. sec. XX (FLORA ROM. 139, CĂLĂUZĂ 69), DICŢ. sec. XIX-XX; (Bot.; reg.) tăşcuţa-dobănuiuis.f. 1. = traista-dobanului. 2. „Punguliţă (Thlaspi arvense)'-. sec. XIX/2 LIT. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Bot.; reg.) vărga-dobănului, iârba-dobânului, madüca-dobânului s.f. „Scaiete, ciulin (Carduus nutans)) scăiuş (Dipsacus si/vester şi piiosusj'-. sec. XX/2 DICŢ., DOC. (Ioniţă 154, 157); (Bot.; pop.) spanâcul-dobânilor s.m. „Spanac-porcesc, da lac (III. 2) (Chenopodium bonus-henricus)'\ sec. XIX/2-XX DOC., DICŢ. (DLR). - Antrop. Cioban(u) (1538, 1589 DERS, Bogdan 143; DNFR), Cibanu, Ciuban, Cebanu, Ciobănaş(u), Ciobănel, Ciobănescu, Ciobănete, Ciobănică, Ciobăniţă, Ciobănoiu (DNFR); top. Cioban (1598, DERS), Cibăneşti( 1502, DERS), CiobăneştiBogdan 143; DNFR), Ciobanul, Ciobani, Ciobăniţă (DNFR); zoon. (nume de câine) Cioban (DA, GR. S. VI 64). CIOC adj. invar. (înv., rar; înc. sec. XX). „Mare, voluminos" CGrand, volumineux'): 1910 POP. (DA). - Din te. çok „mult, numeros; foarte" Cbeaucoup, plusieurs; très7) (p. ext.). - Cf. bg. cok. CIOHODÂR1 s.m. (ist.; miji. sec. XVII ->); pl. -i. (Admin.) „Valet, lacheu, slujitor, cămăraş, servitor (în palatul sultanului, al unui vizir, al unui paşă sau al domnitorului român)" (Valet de chambre, camerier, laquais, estafier [du sultan, d'un vizir, d'un pacha ou du voïvode roumain]7): ciohodâr(iu) miji. sec. XVII DOC. (Bogdan 43); 1683 DICŢ. (DLLV); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 166, 371, II 154, 190), DOC. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. OLT - MU NT. III - GL.), DICŢ. sec. XVII/2-XX; (înv.) cihodâr sec. XVII/2 CRON. (CM I 190); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1, DOC. sec. XVIII; (înv.) ciuhodâr 1779 LIT. (DLLV); CRON. sec. XVIII/2; (înv.) cîohdâr sec. XVIII/l CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII-XIX/1; (înv.) cïodâr sec. XIX/2 POP. (DA). - Din te. çuhadar, (înv.) cohadar, *cohodar „idem". (Var. do[h]dar- prin sincopă.) - Cf. bg., ser. cohadar, ser. cohàdar, ngr. moKcxvw.paioç, magh. esohodar, csuhadăr. - V. baş-ciohodar, dohodar-aga, dohodar-başa, ichingi-ciohodar, id-ciohodar. - Der.:' (înv.) ciohodărits.n. „Venit al baş-ciohodarului (v. s.v.), provenind din impozitele plătite de pantofarii din ţările române": 1775, 1792 DOC. (ŞIO). -Antrop. Cihodar(i)u, Ciohodar(iu), Ciohotariu (DNFR). CIOHODÂR-AG s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Admin.) „Intendent al sultanului, însărcinat cu îngrijirea garderobei acestuia; baş-ciohodar, ciohodar-başd' 0Maître de la garde-robe du sultan7): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din te. çuhadar aga, (înv.) cohadar aya, *cohodar 87a „idem". - Cf. magh. csuhadar aga. - V. agă, dohodar1, dohodar-başa. CIOHODÂR-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) = ciohodar-aga, baş-ciohodar: 1878 IST. (ŞIO). - Din te. (înv.) cohadar basî „idem77.- V. baş, baş-dohodar, dohodar1, dohodar-aga. 247 CIOIÁN s.n. (înv., rar; 1616 - miji. sec. XIX); pl. -e şi cioiéne. „Toiag argintat (însemn pe care îl purtau alai-ceauşii [v. s.v;] la alaiurile [3] domneşti)" ('Bâton argenté [insigne des officiers nommés alal-ceauşi\')\ cioián 1616 DOC. (Bogdan 143; în top. Cioian)', 1762 CRON. (ŞIO); ţuiân sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) coTan (Y.Tar.S.), côvk'an, côvg'an, cevk'an, (dial.) çôgen (lit. mod. çôven, çevgen) „idem". (Var. ţuian- prin grecizare sau dintr-un intermediar ngr.) - Top. Cioian (1616, Bogdan 143). CIOL s.n. (înv., rar; 1509); pl. ? „Ţol, pătură care se pune pe spinarea calului, cioitar (1), abai, harşa, teitié' (Tapis de selle, housse, chabraque'): 1509 DOC. (DLRV, DERS). - Din tc. (înv. şi dial.) col (lit. mod. çui) „idem" (TS, ZTS, v. Suciu 55). - Cf. ngr. toóXi, raoúh (> rom. /»/„pătură, velinţă, covor ţărănesc"), arom. doi - V. do/tar. CIOLÁC,-Ă adj., s.m. şi f. (pop.; 1582-); pl. -if-e. 1. Adj., s.m. şi f. (Pop.; reg. în Munt., Mold., Dobr., Ban.) „(Om) infirm, schilod, ciung, mutilat, amputat (mai ales la mâini sau la braţe), sacat, ceacâr (1.4/ C[Homme] manchot, estropié, mutilé1): ciolác 1582-1583 DOC. (DERS; în antrop. Cioiac); 1710, 1794 DOC. (REL. AGR. I 238, 830; în antrop. Cioiac, Cioiacul); 1839 VALIAN; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX, REG. (S.V. Dobr.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1970); (înv., rar) ciólav 1839 VALIAN (în der. doiăvi)] 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. S.m. (P. ext.-, înv., arg.) „Valet, fante (la jocul de cărţi)" (Valet [au jeu de cartes]'): ciolác 1872 DOC. (DA). - Din tc. çolak „idem (1)". (Var. cioiav- prin contaminare cu chiiav „bolnav, olog".) - Cf. bg., ser. coiăk, alb. çoiiàk, çuiiàk, arom. ciuiác, pentru primele atestări, cf. şi antrop. tc. Çolak, ser. Côlak, magh. Cso/ak. - Contaminări: (+ boinav, reg., Mold.) cióinav(cioáinav, doâină\),-ăadj. „Bolnav; schilod": sec. XX/l REG. (DA); (+ olog, înv., Transilv.) ciológ,-oága adj. „Olog; slab": sec. XIX/2 REG., POP. (DA); (+ ciomp „ciot"; reg., Munt.) c¡olómp,-oámpá adj., s.n. 1. Adj. „Şchiop; (despre copaci) fără vârf, fără crăci". 2. S.n. „Ciot de picior rupt sau amputat": 1967 REG. (GL. ARG.). - Der.: (Reg.) dolăcivt. „A ciunti, a schilodi, a mutila": cio/ăci 1877 LM; LIT. sec. XX/l; (înv.) cio/ăvi[ciolăvie s.f. „mutilare"] 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. - Antrop. Cioiac(u) (1582-1583, DERS; sec. XVIII, REL. AGR. I 238, 830; DNFR), Ceiac, Cioiaca, Cioiăcei (DNFR); zoon. (nume de câine) Cioiac (DA). CIOLTÁR s.n. (pop.; 1594 -); pl. -e. 1. (Pop.) „Pătură (de postav), de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune sub şa sau, mai rar, pe şa; şabracă, ţol, valtrap, ¡pingea (4), harşa, abai, doi, teitié' OHousse, chabraque, tapis de selle7): cioltár 1594-1599 DOC. (DERS); POP., REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, DA, FOLC. MOLD. I - GL.), UT. sec. XIX-XX; (înv.) ciortâr cca 1600 DOC. (Bogdan 43); (înv.) soltâr sec. XVIII/l CRON. (DA); (înv.) ciultâr sf. sec. XIX POP. (DA); (reg.) ciortán sec. XX/l REG. (DA). 2. (Reg., Munt., Olt., Dobr.) „Covor ţărănesc de perete, scoarţă, chilim (1/ (Tapis paysan7): cioltár 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 248 3. (Vestim.; înv., Olt., Ban.) „Scurteică, pieptar" OCourt manteau fourré7): (Olt.) cioltâr, (Ban.) ciurtâr sec. XIX/2 REG. (H, DA). - Din te. çultar, (înv. şi dial.) coltar „idem (1)" (dial.) „idem (2)" şi „haină foarte veche" (Vêtement très vieux7) (Der. S.; de unde, eventual, p. ext., sensul 3), poate şi *„idem (3)". (Var. ciortar, ciurtar- p. asim.; ciortan - p. disim. şi/sau prin schimbarea „sufixului"; so/tar-prin „grecizare") - Cf. bg. coltar, cuitâr, ser. mitar, cùitan, mac. cu/tar, magh. esoităr, csuitâr, esotâr, cf. şi pol. ezoidar. - V. doi CIOMAG s.n. (lit.; 1571 -); pl. ciomege şi (reg.) -e, -i, ciomégi. 1. (Lit.; reg., izolat, şi în Transilv., Ban.) „Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul dintre capete; bâtă, măciucă, ghioagă, sopă, iobut, matrac, parmad (2)-, toiag, baston" OGros bâton, gourdin, trique, rondin, matraque, massue; canne7): (înv. şi reg., Oit., Munt.) ciumâg 1571 DOC. (DERS; în top. Ciumăgeasca); 1620 DOC. (TDRG2), sec. XVIII DOC. (REL. AGR. I 513, 773); CRON., LIT. sec. XIX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALRM SN II/III [1022]); ciomăg 1591. DOC. (DERS; în antrop. Ciomag); sec. XVII/2 CRON. (DA), 1839 VALIAN; CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 433, II 298), DOC. sf. sec. XVI-XX (REL. AGR. I 372, 645, 773, EM 16/1992, p. 11), POP. sec. XIX, REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALRM SN II/III [1022]), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv., Olt.) giumâg sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); (înv., rar, Transilv.) ciumeâg 1893 DDRF; (reg., Mold.) ciomâc sec. XX/1 REG. (DA); (reg., Ban.) ciumâc sec. XX/l POP. (DA); (reg., Mold.) taşmâg 1939 REG. (Coman, GL.); (reg., Dobr.) ciomâgă (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (P. anai.) pop., vulg.; reg., izolat, şi în Transilv.) „Membrul genital al bărbatului sau al armăsarului, penis" OMembre génital de rhomme ou de rétalon7): ciomăg sec. XX/l REG. (N.E. Transilv.) (DA); REG. (Munt.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în Bucureşti, în 1981). 3. (Fig.; lit.) „Lovitură sau bătaie dată cuiva cu un ciomag (1)" CCoup de gourdin ou de bâton7): ciomag sec. XIX/l LIT. (DA); POP., REG. sec. XIX/2 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (P. specAgric.; reg.) „Instrument primitiv pentru treierat, tăvălug; îmblăciu pentru porumb" COutil primitif de battage; fléau7): ciomag sec. XX/l REG. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din te. çomak, (dial.) çomag, (înv. şi dial.) cumak, (înv.) comay (Y.Tar.S.), *cumag „idem (1)". (Var. terminate în -g, eventual şi după toiag şi/sau prin schimbarea „sufixului": -ag în loc de -ac, taşmag- prin contaminare cu taşmău „ciomag"; ciomagă- sg. refăcut din pl.) -Cf. bg. comăk, alb. çomâ(n)ge, xhamăk, arom. ciumâg, ciumâgă, giumăc, megl. cămugâ) cf. şi rus. cumak, pol. czumak. - Der.: (Dlm., i; înv.) ciomăgâşs.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Dim., 1; lit.) ciomâgéis.n.: 1848 LIT. (DA); LTT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 1) lit., rar) domăguţs.n:. sec. XX/l DICŢ.; (Pop., fam.) ciomăgâr s.m. „Bătăuş": 1877 LM; REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 28); (Pop., fam.) ciomăgâş s.m. = ciomăgar. 1839 VALIAN; REG. sec. XX/l (DA), LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; (Pop., fam.) ciomăgi vt., vr. [ciomăgire s.f., ciomăgit,-ă adj., ciomăgit s.n.] „A (se) bate cu ciomagul (1); a (se) bate zdravăn": domăgill^ DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XVIII-XX, DICŢ. sec. XVIII-XX; (+ciocmăni „a certa"; înv., rar) ciocmăgi(vt.) 1892 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX/l [(Pop., Jam.) ciomăgeăiă (reg., Munt., Olt. ciumăgeâiă) s.f. „Bătaie cu ciomagul (1); bătaie zdravănă": 1857 POLIZU; 249 REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT., DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p.l); (Pop., fam., rar) ciomăgitor,-oăre adj. „Care ciomăgeşte": DA]; (Pop.) domăgâs,-oâsăadj. „Noduros": 1958 CDER. - Antrop. Ciomag (1591, DERS; DNFR), Ciumac(u), Ciomac, Ci(o)maga, Ciomeagă, Ciomega, Ciomăgeanu (DNFR); top. Ciumăgeasca (1571, DERS), Ciomag (DNFR). CIOPCIUN subst. sg. (înv., rar; 1761). (Bot., Med.) „Rădăcină de China, (rizom de) galangal (= plantă din familia liliaceelor, originară din China, al cărei rizom este folosit pentru decocturi şi ceaiuri cu efect febrifug şi fortifiant)" C[Racine de] squine, esquine'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) cop-i Cin „idem" (literal: „băţ [surcea, aşchie] de China"); cf. tc. dial. gdp igi „idem" [Der. S.], format p. et. pop.: gdp „băţ, surcea", /£„interior, miez". CIORAP s.m. (lit.; 1508 -); (mai ales la) pl. -i şi (înv. şi reg.) ciorepi. 1. (Vestim.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul (până sus sau până aproape de genunchi), confecţionat din fire de bumbac, de lână, de mătase sau din fibre sintetice; colţun, tomad; (în trecut, mai ales în sintagma dorap scurt) şosetă" ('Bas; chaussette'): ciorap 1508 DOC. (DERS); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/l (DA, DLLV), POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H - Mold.; ŞIO - Munt., Mold., S. şi E. Transilv.; ALR I [1878], II [5783bis] - Munt., Olt., Dobr., izolat şi Mold., Transilv., Ban.; ALRM SN II/III [1028] - Munt., Olt., Dobr., Mold., izolat şi Transilv.), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVI-XX (ŞIO, REL. AGR. I 372, EM 2/1992, p. 12); (reg., Olt.) cerâp 1910 REG. (DA); REG. sec. XX (ALRM SN II/III [1028], LEX. REG. II 22); (reg., Olt.) cireâp (pl. cirepi) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, ALRM SN II/III [1028], LEX. REG. I 48); (înv., Dobr.) giorâp 1884-1885 REG. (H); (reg., S. Transilv.) ciorâc sec. XX/l REG. (GR. S. VI 236); (reg., V. Munt.) cearâp 1967 REG. (GL. ARG.). # (Fig.) Cai cu ciorapi = „Cal (negru sau murg) pintenog, cu pete albe pe fluierul piciorului": 1893 DDRF. # Loc. vb.: (Pop.) A strânge (sau a ţine, a pune) (bani) ia ciorap = „A aduna bani, a face economii": 1940 DA; DICŢ. sec. XX, LIT., REG. sec. XX/2 (GL. ARG.). 2. {P. anai.) Tehn.; lit.) „Tub izolant cu care se acoperă capetele bobinelor electrice" (Tube isolant, tube vernis'): ciorap 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. 3, (P. anai.) Vestim.; arg.) „Mănuşă" ('GantO: ciorap 1937 DOC. (GR. S. VII 110). - Din tc. gorap, (dial.) corap „idem (1)". (Var. ciorac- sg. refăcut din pl. dial. ciorachr, cearap- p. asim.) - Cf. bg., ser. corap, ngr. raovpo.m, alb. gorâp, arom. ciorâpe, megl. cărap. - Der.: (Dim., i; lit.) ciorăpei(înv., Dobr. giorăpei) s.m.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. înc. sec. XX (DA), LIT. sec. XX/2; (Dim., 1; lit., rar) ciorăpiors.m.-. sec. XIX/2-XX DICŢ.; (înv., rar) ciorăpârs.m. „Fabricant sau negustor de ciorapi (1)" [ciorăpăreăsăs.f.]: 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Ut.) ciorăpărie s.f. 1. „Grămadă, diverse sortimente de ciorapi (1)". 2. „Magazin sau raion (al unui magazin) unde se vând ciorapi (1)". 3. (înv.) „Fabrică de ciorapi (1)": 1840 DOC. (DOC. EC. II 736); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg., Dobr.) înciorăpât,-ă adj. „Pintenog": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 250 Comp.: (Lit.) ciorâp-chilôt, ciorâp-pantaiôn s.m. „Ciorap (1) lung continuat cu chilot; dres': sec. XX/2 LIT., DICŢ. (DEX2); (Lit.) ciorap-piăsăs.m. „Ciorap (1) format dintr-o reţea de fire sau de fibre împletite cu ochiuri mari": sec. XX/2 DOC. (EM 28/1992, p. 26). -Antrop. Ciorap, Cioroparu(DNFR). CIORBAGÎU1 s.m. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. -ii. 1. (Mii.; înv.) „Comandant de orta (1) (la ieniceri [1])" ('Chef de bataillon de janissaires7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 92); CRON. sec. XVIII. 2. (Admin.; înv.) „Om de vază, notabilitate; primar rural (turc)" ONotable; maire de village'): 1857 POLIZU; POP., LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA). 3. (P. specAgric.; înv., Mold.) „Arendaş străin" CFermier étrangerO: sec. XX/l REG. (DA). 4. (P. ext..; Agric.; reg., Dobr.) „Baci, târlaş, cioban (3Ţ CChef de bergerie, maître-berger^: sec. XX REG. (ALR SN II [390], GL. DOBR.). - Din te. çorbaci „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. corbagija, ser. corbadzija, magh. csorbacsi, esorbadsi, ngr. raoppnatÇqç. - V. ciorbă. -Antrop. Ciorbagiu(DNFR). CIORBALÂC1 s.n. (înv. şi reg.; 1839 -); pl. -uri. 1. (înv., Munt.) „Castron pentru ciorbă (1), supieră" ('Soupière'): ciorbalic 1839 VALIAN; ciorbalâc 1841 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (P'. ext:, reg., E. Olt.) „Vas în care olarii prepară smalţul" ORécipient pour préparer l'émail par les potiers'): ciorbalâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 77). 3. (Reg., Mold.) „Polonic (cu care se ia ciorba sau mâncarea din oală)" OLouche, poche, grande cuiller'): ciorbalic 1862 PONTBRIANT; ciorbalâc, ciobârlâc sec. XX/l REG. (DA). 4. (Reg., N. Dobr., S. Mold.) „Cantitate de peşte stabilită ca revenind legal pescarului din întreaga captură (restul fiind reţinut de stat)" OQuantité de poisson revenant au pêcheur [le reste étant retenu par l'État]'): ciorbalâc sec. XX/2 DOC., REG. (Ţurlan 59). - Din te. çorbalik „idem (1)" şi (adj.) „potrivit, adecvat pentru ciorbă", çorbalik [kepçe(si)] „idem (3)" (kepçe „lingură mare, polonic"), çorbalik [balik] „idem (4)" (literal: „peşte pentru ciorbă"; v. Suciu 144). (Var. ciobâriac- prin metateză.) - V. ciorbă. CIORBĂ s.f. (lit.; 1607 -); pl. -e. 1. (Alim.; lit.; reg. mai ales în Munt., Olt., Dobr., mai rar Mold., izolat şi Transilv., Ban.) „Fel de mâncare constând dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume şi, de obicei, cu carne" ^Potage, soupe aigre7): ciorbă 1607 DOC. (DOR; în antrop. Ciorbă); 1786 DOC. (DA), 1839 VALIAN; CRON. sec. XIX/l, DOC. sec. XVII-XX (ŞIO, DA, Kogălniceanu-Negruzzi 179, EM 2/1992, p.26), LIT., POP., REG. sec. XIX/2-XX (H - Munt., Olt., Dobr., Ban.; ŞIO - Munt., Mold.; ALRM SN II/III [913] - Munt., Olt; FOLC. NOU 204 - Dobr.); (înv., rar) ciorbă miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); (înv.) cioărbă miji. sec. XIX LIT. (DA); POP. sec. XIX/2. # (Pop.) Ciorbă lungă = a) „Mâncare proastă, zeamă lungă, ciorbalâc2 (1Ţ\ sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; b) (Fig.) „Vorbărie, discurs interminabil": sec. XIX/l POP. (ŞIO); POP. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Pop.) A-i pune (sau a-i băgă) pe toţi într-o (sau în aceeaşi)^ ciorbă ori (înv.) A-i face pe toţi o ciorbă = „A considera şi a trata la fel mal mulţi oameni, fără a ţine seamă de valoarea, situaţia etc. lor diferită": 1903 TDRG; DICŢ. sec. XX; (Pop.) A se amesteca în ciorba 251 cuiva (sau a altuia) = „A se amesteca (nedorit) în treburile altuia": sec. XX/2 LIT., DICŢ. 2. (Pop., azi rar; şi fig.) „Talmeş-balmeş, învălmăşeală, amestecătură (de obiecte, de idei sau de oameni), ciulama (2), ciorbaiâd (2), calabalâc (1J' ('Pêle-mêle'): ciorbă 1939 SDLR. 3. (P. anal.) înv., Olt.) „Lapoviţă" fNeige boueuse^: ciorbă 1884-1885 REG. (H). 4. (P. anal.) Constr.; reg., Olt.) „Pământ amestecat cu apă, folosit ca material de construcţie; muruială, ceamur (1Ţ ('Torchis'): ciorbă 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (LR 1/1959, p. 62). - Din te. çorba „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. corbâ, ser. mrba, ngr. Toopumç, TGopfiô.ç, alb. çôrbë, magh. esorba, arom. ciorbă, ciurbă, megl. corbă) cf. şi pol. ezorba. - V. ciorbagiii1, dorbaiââ, sictlr-ciurba. - Der.: (Dim., 1) pop.) ciorbuiiţăs.f.: sec. XIX/2 POP. (DA); DICŢ. sec. XX/l; (Dim., 1; lit.) ciorbiţăs.f.: sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1980, la Bucureşti); (Augm., 1; înv., rar) ciorboăicăs.f.\ sf. sec. XIX REG. (DA); (înv., rar) ciorbărie s.f. „Ciorbă (1) multă": înc. sec. XX LIT. (DA); (Reg., Munt.) ciorbaiăâ s.n. 1. „Ciorbă (1) îngroşată; mâncare proastă, ciorbă (1) lungă". 2. „Amestecătură, ciorbă (2), învălmăşeală, talmeş-balmeş (de obiecte, de idei sau de oameni, mai ales de derbedei); scandal, ceartă": 1967 REG. (GL. ARG.); (Pop., fam.; ir.) dorbagiif s.m. „Persoană căreia îi place mult ciorba (1), care mănâncă multă ciorbă (1)": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) ciorbărs.vn. = ciorbagiu1: 1877 LM. -Antrop. Ciorbă(1607, DOR; DNFR), Ciorbaru (DNFR). CIOVRÂNTÎE s.f. (reg.; 1916 -); pl. -ii (Entop.; S. Munt., N.E. Bulg.) „Vâltoare, bulboană, vârtej (cu perimetru mare) pe cursul unei ape curgătoare, anafor, gherdap (1)] loc (în dreptul unui promontoriu) unde cursul apei se domoleşte şi se întoarce lin" (Tourbillon, tournant d'eau'): 1916 DOC. (DA); 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (Ţurlan 57). - Din te. çevrinti, (dial.) *covrinti „idem" (TS, Y.Tar.S.; v. SCL 1/1993, p. 67). CIR s.f. sg. (înv., rar; înc. sec. XVIII). (Bot.) „Lemnul uşor inflamabil al unor arbori răşinoşi, folosit pentru a aprinde focul; (lemn de) pin, brad" OBois résineux employé pour allumer le feu; [bois de] pin, sapin'): înc. sec. XVIII LT. (ŞIO). - Din te. çira, (pop.) çira (Youssouf) „idem". CIRAC s.m. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -i. 1. (înv.) „Favorit, protejat, om de încredere al cuiva; slugă (veche şi de încredere)" ('Favori, protégé, client; valet, domestique [digne de foi]'): cireâc sec. XVII/2 CROIM. (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII; cereâc sec. XVIII/l CRON. (DA); cirâc sec. XVIII/1 CRON. (CM II 345); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XIX/1, LITvsec. XIX/2, IST. sec. XIX/2-înc.sec. XX (Aricescu I 57, DA). 2. (Lit., azi rar, mai ales ist.) „(în sistemul de pregătire din trecut) Ucenic; (p. gener.) elev, învăţăcel, discipol" OApprenti; élève, disciple'): (înv., rar) cirâc sec. XIX/l CRON. (DA); cirâc 1786 DOC. (Furnică 131); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. I 372), REG. (Munt.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 3. (P. deprlit.; peior.) „Om care împărtăşeşte în mod servil şi mecanic părerile cuiva; om slugarnic; acolit, dalcauc (3)' (Vil flatteur, homme obséquieux, acolyteO: cirac 1958 DM; DOC., LIT., DICŢ. sec. XX/2 (EM 21/1992, p. 22). 252 - Din te. çirak, (înv.) cirak, cerak „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. cirâk, scr. âr(j)ak, ngr. roepà.ta, Toipăia, rcrovpâ/aiç alb. çirâk, magh. csirak, csirak, arom. dr(e)âc, durâdu, megl. cărak. - V. dradâc. - Der.: (înv., rar) dradadisi vt. (cu var. -iadisia suf. rom. -¡si) [dradadisire s.f.] „A învăţa pe cineva, a instrui, a educa": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 [(înv.) dradadiseâtă s.f. „învăţătură, instruire, ucenicie, ciradâc (2J'\ 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XIX/2]. CIRACLÂC s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -uri. 1. „Protecţie, favoare, favoritism" OProtection, faveur, favoritisme'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Rar) „învăţătură, (perioadă de) ucenicie, ciradadiseaiă' CApprentissage'): 1862 PONTBRIANT. - Din te. çiraklik „idem (1, 2)". - V. drac. CIRIBÂŞ s.m. (înv., rar; 1821); pl. -i „Şeful unei cete, al unei şatre, al unei tabere de ţigani; vătaf de ţigani, bulucbaşă (2), ceauş1 (4)' CChef d'un groupe, d'un campement de Tziganes'): 1821 DOC. (ŞIO, într-un text în limba franceză, în forma de pl. tzirbachis, analizată de ŞIO drept ciribaş). - Din te. çeri başi „idem". - Cf. scr. cèribasa, ngr. rcnpi/imcnig, alb. giribâsh, magh. csiri bassi, cser(i)basa. - Antrop. Ciribaşa (DNFR). CIRÎC1 s.n. (înv. şl reg.; 1697 ->); pl. -urişx -e. 1. (Reg., Munt., Olt., Ban.) „Sfert (de vită tăiată, de pâine, de delniţă, de cantitate din peştele prins etc.); (p. spec.) înv. şi Mold.) unitate de măsură pentru suprafeţe de teren, egală cu un sfert de pogon; unitate de lungime egală cu un sfert de stânjen" OQuart [d'animal, de pain, de lot de terre, de la quantité des poissons pris, etc.]; quart de toise [mesure de longueur] ou d'arpent [mesure de surface]7): ciric 1697, 1709, 1742, 1798 DOC. (DA, REL. AGR. I 230, 872, II 245; uneori în top. şi antrop. Ciric)) DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA); ceréc 1916 DOC. (DA); (Ban.) ciréc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 2. (P. ext.) reg., Munt.) „Optime (dintr-o pâine); codru de pâine" CDemi-quart, un huitième [de pain]; quignon'): ciric sec. XX/l REG. (SDLR, DA, I. CR. 11/1911, p. 369). 3. (P. ext.) reg.) „Jumătate (din cantitatea de peşte prins)" OMoitlé [de la quantité de poisson pris]7): ceréc 1916 DOC. (SDLR, DA). 4, (P. ext.) înv., rar) „Pachet (cu un anumit număr) de piei" (Taquet de cuirs'): ciric 1900 ŞIO. - Din tc. (înv. şi dial.) cerek, ceryek (lit. mod. çeyrek) „sfert" ('quart') (de unde şi nuanţele semantice specializate de sub i); în Ban., probabil (şi) din scr. cerek, cereg „sfert; bucată, parte" (> rom. reg., Ban., Olt. ciric „picior de miel, ciozvârtă": sec. XX [DA, LEX. REG. II 36]); cf. tc. (înv.) cerik, drik„veche unitate de măsură pentru cereale, baniţă" (Y.Tar.S.). - Cf. şi bg. cejrék, drék, scr. cèrek, alb. çerék, arom. ciréc, ciréke, ciréca, durée. -Antrop., top. C//7c(1709, 1742 REL. AGR. I 230, II 245; DNFR). 253 CIRIPÎE s.f. (reg., azi rar; ante 1703 ->); pl. -ii. (Constr.; Munt., înv. şi Mold.) „Sfoară înmuiată în vopsea (roşie), folosită de dulgheri (1) spre a trasa linii drepte pe scânduri, pe bârne etc." ('Cordeau [rouge] de charpentier'): ciripie ante 1703 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv., Mold.) cerpie (scris cerchie, reproducând pronunţia dialectală) 1753 LIT. (DLLV); (înv.) cerepie 1753 LIT. (Mold.) (DLLV); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. adv.: (Reg., Munt.) Ca pe ciripie = „Drept, în linie dreaptă": 1882 LIT. (ŞIO); UT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. girpi, (dial.) girpi (Der. S.) „idem". (Var. ciripie, cerepie - prin anaptixă.) - Cf. bg. cirpija, ser. cirpija, alb. girip, ngr. raapni. - Conversiune: (înv.) ciripiu,-ie adj. „Drept, zvelt": sf. sec. XIX POP. (DA). CIRÎŞ subst. sg. (reg.; 1792 -). (Olt., Ban., rar şi Munt., Mold.) „Pap, cocă de lipit; clei; cerviş (3)' OColle de pâte; colle forteO: 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (DA, ALR SN II [520], Iordache 128). - Din tc. ţiriş „idem". - Cf. ser. ciris, (dial.) ciris, ciriz, magh. csiriz (> rom. reg., Ban, Transilv. c//7z„idem": sec. XX/l REG. [DA]), bg., mac. ciris, ngr. rcjipim, alb. girish; cf. şi ucr. cyr(> reg., Mold., Transilv. c/rjdem" şi „terci": sec. XIX/2-XX/1 REG. [DA]). CIŞ interj, (reg., fam.; 1967 -). (V. Munt.; adesea repetat) „Cuvânt care imită sunetul produs de urină sau de un alt lichid care curge încet şi subţire; piş" OMot imitant le son produit par l'urine ou par un autre liquide qui couleO: 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. giş „idem" şi „urină" ('urine') (v. Suciu 55). - Cf. ngr. raicna, arom. duş. CIŞÎT1 s.n. (înv.; 1857 - miji. sec. XX); pl. -uri. (Com.) 1. „Asortiment, stoc, varietate de mărfuri" CStock de marchandises, assortiment'): 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) „Vânzare, desfacere, aiişveriş (1), devei' ('Vente'): 1893 LIT. (ŞIO); DOC. înc. sec. XX. 3. (Fig.) „Abundenţă, belşug, prisosinţă (de mărfuri)" OSurabondance'): înc. sec. XX LIT. (DA). # Loc. adv.: (înv.) Cu cişit = „Din belşug": 1885 POP. (ŞIO, DA). - Din tc. geşit, (dial.) gişit„idem (1)". - Cf. arom. cişite„mostră". CIŞMEA s.f. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. -eie. 1. (Lit.) „Instalaţie (exterioară, situată în curţi, pe străzi, în parcuri etc. şi, uneori, adăpostită sub o construcţie de zid, de piatră etc.) pentru aprovizionarea populaţiei cu apă adusă pe conductă şi care curge neîntrerupt sau la acţionarea unei pompe ori a unui robinet; fântână, hazna (4)' ('[Borne-]fontaine'): (înv.) cişme înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); cişmea sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Rotaru 10), DOC. sec. XVIII/2-XX (ŞIO, DLLV, DIB III 331, EM 31/1992, p. 30), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold.) ceşme 1771 LIT. (DLLV); (înv.) cijmeâ, (Munt., Mold.) ciuşmeâ sec. XIX/2 REG., POP. (H, SDLR, DA); (reg.) ceşmeă sec. XIX/l CRON. 254 («Philologica», I 127); LIT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (Rotaru 10, SDLR - Mold.); (reg., Dobr.) cizmea, ciujmeâ, ciusmeâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. vb.: (Pop.) A curge ca din(tr-o) cişmea = „A curge mult şi neîntrerupt": sec. XX/2 DICŢ. 2. (Reg.) „Şipot, izvor (captat)" CSource d'eau [captée]'): cişmea, ceşmeă sec. XIX/2 POP. (DA); REG. sec. XX/l (Rotaru 10). 3. (Pext.; înv., rar) „Puţ, fântână (săpată în pământ)" ('Puits'): cişmea 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. geşme, (dial.) gişme, goşme „idem (1, 2)". - Cf. ser. cèsma, cèsma (> rom. reg., Ban. ceăşmă„şan\, pentru scurgerea apei": sec. XX/l REG. [DA]), bg. cesmă, ngr. ^ea^iég, alb. çesme, çézmë, magh. csesme, eseesme, megl. cesmă. - V. cişmegiu. - Der.: (Dim.; rar) cişmeiuţăs.f.: 1903 TDRG; (înv.) *cişmeiărs.m. = cişmegiu. DNFR (în antrop. Cişmeiaru). - Antrop. Cişmeiaru, Cişmiieanu, top. Cişmeaua, Cişmelele (DNFR). CIŞMEGÎU s.m. (înv., rar; 1811 - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof.) „Meşter care făcea cişmele (1), fântânar, suiulgiW ('Fontainier'): cişmegiu 1811 DOC. (DIB I 669); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; cişmigiu 1857 POLIZU; ceşmegiu 1879 CIHAC II 561. - Din tc. geşmeci, (dial.) gişmeci „idem". - V. cişmea. - Antrop. Cişmigiu (DNFR), top. (parc în Bucureşti) Cişmigiu, (înv.) Cişmegiu, Grădina Cişmegiuluisau Grădina Cişmegiu (1875, ŞIO; DDRF, DA, EM 14/1992, p. 19). CIŞNÎU s.n. (înv.; 1794 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Com.) „Degustare, degustaţie a unui produs alimentar; (p. ext.) expertizare a mărfurilor nealimentare (pentru a le fixa preţul), preţuire, preţăluire (a unui produs)" ^Dégustation d'un produit alimentaire; expertise d'une marchandise [effectuée en vue de fixer son prix]'): ceşniu 1794 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-înc. sec. XIX; ceaşin 1826 DOC. (DA); cişniu 1795 DOC. (ŞIO); LU. sec. XIX/2. - Din tc. geşni, gaşni (înv.) *„idem" (mod. numai „savoare, gust [al unui aliment]; condiment" Ogoût [d'un aliment]; condiment); cf. tc. geşnigir „degustător", geşni tutmak „a proporţiona făina şi apa pentru prepararea pâinii" (tutmak„a ţine, a prinde, a păstra"). - Der.: (înv., rar) dşniv\. „A preţălui, a face o preţuire, o expertiză, spre a stabili preţul mărfurilor": 1862 PONTBRIANT. CIT1 s.n. (pop.; 1761 ->); pl. -uri. (Vestim.) 1. (Pop., azi rar, mai mult ist.) „Material textil de calitate inferioară, înfiorat şi apretat, fabricat din bumbac; stambă lucioasă şi înflorată" Clndienne, calicot7): cit 1761 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. (Mold., Dobr., Munt., N. Serbiei) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ARH. FOLK. VI 180), POP. (Mold.) sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) ciut înc. sec. XX REG. (DA). 2. (P. restr:, înv., Dobr.) „Amici" (Til de coton teint7): cit 1884-1885 REG. (H). - Din tc. çit „idem (1)". - Cf. bg., ser. cit, ngr. mixa, magh. cslt. 255 - Der.: (Col., 1; înv., rar) dtăries.f.; şi „Magazin de cituri (1)": 1879 CIHAC II 567; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. CIT2 s.n. (reg.; 1939 ^); pl. -uri. (Constr., Agrie.; Munt.) „Iesle făcută din nuiele (în curte)" ('Mangeoire, crèche faite de branchages entrelacés'): 1939 SDLR. - Din te. çit „îngrăditură, gard de nuiele"; (dial.) „staul pentru miei; paravan din trestie împletită" Chaie; étable; paravent1) (TS, ZTS; p. spec. sau p. ext). CITAREÁ s.f., citarie s.f., citariu s.n. (înv.; 1777- sec. XX/l); pl. -eie, respectiv -ii. (Vestim.) „Ţesătură orientală reiată, din bumbac combinat cu mătase, din care se făceau anterie (1); aiagea (1)' ('Sorte d'étoffe orientale, d'indienne rayée'): cetareá 1777-1782 DOC. (Furnică 56); citaré 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); citareá 1786 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, LIT., POP. sec. XIX/2; cetarie, ceatarie (pl. -//) 1808 DOC. (DA, DLR, s.v. şal iu)) DOC. sec. XIX/l; citariu 1821 DOC. (HEM2 II 62); citarie 1863 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2. - Din te. çetare, çitare, çitari, çetari „idem". CITLEMBÉC s.m. (înv., rar; 1858); pl. -i. (Bot.) „Arbore răşinos răspândit pe coastele Mării Mediterane, numit şi terebint (Pistada terebinthus]' (TérébintheO: 1858 UT. (TDRG). - Din te. çitlembik, (dial.) çitlembek (Der. S.) „idem". CIUBUC s.n., s.m. (lit.; 1594-); pl. (s.n.) -e şi (mai ales 8) -uri, (rar, 1, 6) -i. 1. (înv.; uneori atributiv, sugerând forma unor obiecte) „Baghetă, vergea, bastonaş, bară (de lemn, de metal, de ceară, de aluat etc.); băţ, nuia, varga; ramură tânără, lăstar, mlădiţă" CBaguette, verge, barre, bâtonnet; branchette, rejeton^: cibíc 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); ciubuc 1761, 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (REL. AGR. II 570, DIB 1960, p. 227, Furnică 214, 256, Kogălniceanu-Negruzzi 73), POP. sec. XIX/2, LIT. înc. sec. XX; cebúc sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (Alim.; înv., rar) „Acadea (de culoare roşie) în formă de bastonaş" OSucre d'orge en forme de bâtonnet'): ciubuc 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. 3. (P: spec:, Constr.; lit.) „Ornament în relief, în formă de vergea, fixat ori sculptat pe mobile sau executat pe ziduri (şi care, de obicei, marchează marginile peretelui, tavanului, ferestrei etc.); mulură, cornişă, brâu, chenar (2)' ^Moulure, baguette, cornicheO: ciubuc 1857 POLIZU; DOC. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) cebúc sec. XX/2 REG. (Iordache 147). 4. (P. ext:, Tehn., Constr.; pop.) „Unealtă cu care se fac modele la cercevele (1, 2) sau ciubuce (3); tipar, şablon, florar, chitfalţ, ciubucar (1), tambar (2), iămbuitor (2), giurgiuveiar" CRabot à moulures, guillaume^: ciubuc 1884-1885 REG. (Munt., E. Olt., S. Mold.) (H); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DA, Iordache 147); (reg., Olt.) cebúc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, Iordache 81, 147); (înv., Munt.) ciubút 1884-1885 REG. (H). 5. (Vestim.; înv.) „Dungă în relief pe o ţesătură" CRaie sur une étoffe'): ciubuc sec. XIX/2 LIT., REG. (ŞIO). 6. (Lit., azi rar, mai ales ist.) „Pipă (orientală) cu ţeava lungă, iuiea (1)) ţeavă de lulea (1)" CChibouk, 256 tchibouk, pipe turque â long tuyau; tuyau de pipe7): ciubuc (pi. şi -/) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XIX/l, POP. sec. XIX, REG. sec. XX/l (DA - N. Transilv., ALRM SN II/III [968] - Munt., Dobr., Mold.); (înv., Mold.) ciubeică, ciubeucă (s.f.; pl. -/) 1844 LIT. (TDRG2); UT. sec. XIX, DICŢ., REG. sec. XIX/2 (DDRF, DA); (reg., Olt.) cebuc sec. XIX/l CRON. («Philologica», I 119); REG. sec. XX/l (ALRM SN II/III [968], Coteanu, E. 283); (reg., Mold., Ban., înv. şi Olt.) cibuc sec.,XIX/l CRON. («Philologica», I 119); REG. sec. XX/l (ALRM SN II/III [968]); (reg., S. Transilv.) ceabuc sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [968]). # Loc. vb.: (înv.) A fi ciubuc = „A fi îndrăgostit lulea": sf. sec. XIX POP. (DA). 7. (P. restr.) reg., Mold., S. şi E. Transilv.) „Muştiuc de lulea (1), imamea (1Ţ CBouquin, embouchure de pipe7): (Mold., E. Transilv.) ciubuc 1893 DDRF; REG. sec. XX/l (ALRM SN II/III [969]); (S. Transilv.) ceabuc sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [969]). 8. (Fig.; pop., fam.) „Mită, şperţ, ruşfet (1); bacşiş (2)] avantaj sau câştig ilicit" OPot-de-vin; pourboire; gain ¡Ilicite'): ciubuc 1958 DM; DOC., LIT., DICŢ. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 13). # Loc. vb.: A da (ceva) ciubuc = „A oferi (ceva) drept mită": sec. XX/2 DOC. (EM 11/1992, p. 7). - Din tc. gubuk, (înv.) cibik (Y.Tar.S.), (înv. şi dial.) cibik, cibuk, (dial.) gibuk „idem (1, 5, 6)", gubuk [şekeri] „idem (2)" (şeker „zahăr; orice fel de produse din zahăr, cofeturi, zaharicale") şi „orice obiect în formă de bară, de băţ sau de ţeavă"; cu sensurile 3, 4, 7ar putea proveni, prin condensare, din sintagme atributive turceşti în care unul dintre elemente este gubuk,,idem (1, 6)". (Var. ceabuc- poate prin contaminare cu trabuc, ciubeică, ciubeucă- prin schimbarea „sufixului". - Sensul 8 a fost dedus din sintagmele a(-i) da (cuiva) ciubuc, a servi (pe cineva) cu ciubuc [şi cafea], a cinsti cu ciubuc [şi cafea], reflectând obiceiul oriental de a-i servi pe oaspeţi cu ciubuc [6] şi cafea, obţinându-li-se astfel bunăvoinţa; v. Suciu 55-56.) -Cf. bg. cubuk, ser. cibuk, ngr. rţipnouia, rţov/ixouia, alb. gibuk, gubuk, arom. cibucă, cibuke, ciubuke, megl. căbuk, cf. şi pol. czybuch, ucr., rus., ucr. cubuk, fr., engl. (t)chibouk, sp. chibuque. - V. ciubucciu1. - Der.: (Dim., 1, 6) înv. şi, respectiv, pop.) ciubuce!(reg. cebuceî) s.n.: 1786 DOC. (DA); POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Reg.) ciubuceâs.f. „Inflorescenţă (de mesteacăn, de nuc, de alun etc.)": sec. XX/l REG. (DA); (înv., rar) ciubucciil s.m. „Fumător de ciubuc (6)": 1857 POLIZU; (Pop.) ciubucăr s.n., s.m. 1. S.n. (Constr., Tehn.; pop.) = ciubuc (4). 1884-1885 REG. (Munt., S. Mold.) (H); REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. (Prof.j înv.) = ciubucciu1 (2)\ 1900 ŞIO. 3. S.m. (Pop., fam.) „Persoană care obişnuieşte să primească sau chiar să pretindă ciubucuri (8), şperţar, bacşişomad'\ sec. XX/2 DICŢ., DOC. (EM 50/1992, p. 21) [(Reg., fam.) ciubucărivt. „A păcăli, a înşela", ciubucăreă/ă s.f. „învârteală, ciupeală": 1967 REG. (GL. ARG.)]; (Pop.) ciubucărfe s.f. 1. (înv.) „Prăvălie sau fabrică de ciubuce (6)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Col.; înv.) „Mulţime de ciubuce (1), mai multe feluri de vergele, de baghete etc.": 1881 REG. (ŞIO). 3. (Col.; Constr.; pop.) „Totalitatea ciubucelor (3) care decorează o construcţie, un zid etc.": 1885 LIT. (ŞIO); DOC. sec. XX/l, DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX (Mircea Cărtărescu, Travesti, Bucureşti, 1994, p. 95); (înv.) ciubucNx. [dubucire s.f.] „A executa ciubuce (3), a iămbu!' [(înv.) du bucea fă s.f. = dubucire, ciubucărie (3J]: 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Antrop. Cebuc, Cibuc, Ciubuc(a), Ciubeică, Ciubuică (DNFR), zoon. (nume de câine) Ciubuc (sec. XIX/2, DA). 257 CIUBUCCÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l - XX/l); pl. ? (Admin.) „Şeful ciubucciilor1 (1) (de la curtea domnească, având rang de boiernaş), ciubucci-başa, vei-dubucdW OChef des domestiques chargés de préparer les chibouks'): ciubucci-başâ sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; cibucci-başâ sec. XX/l IST. (DA). - Din te. çubukçu başi, (înv.) cïbukcï basï „idem". - V. baş, dubuedu1. CIUBUCCÎU1 s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - XX/1); pl. -ii. 1. (Admin.) „Slujitor însărcinat să păstreze, să cureţe, să umple şi să aprindă ciubucele (6) (la curtea domnitorului sau în casa unui mare boier)" ('Domestique chargé de préparer et allumer les chibouks'): cibucdu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); cebudu sec. XIX/1 CRON. (DA); dubuedu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); dubucgiu sec. XIX/2 POP. (DA). 2. (Prof.; rar) „Fabricant şi/sau negustor de ciubuce (6), pipe, lulele (1) etc.; dubucar (2Ţ (Tabricant et/ou marchand de pipes, de chibouks'): dubuedu 1794 DOC. (DIB 1960, p. 166); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (Prof.; rar) „Tăietor de lemne însărcinat să taie ciubuce (1) (= nuiele, ramuri tinere) din pădure" ^Coupeur de branchettes dans la forêtO: ciubucciu 1792, 1794 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 164). - Din te. çubukçu, (înv.) cïbukcï „idem (1, 2, 3)". - Cf. ngr. rÇov/njcovtcrÇqç, ser. obukdja, a rom. dubuccf - V. dubuc, dubucd-başa. - Der.: (înv., rar) dubuccerfe (dubuedurie) s.f. „Funcţia, rangul de ciubucci-başa (v. s.v.)"\ 1786 DOC. (ŞIO, DA). - Comp.: (înv.) vd-dubucdu (vel-dbucdu) s.m. = dubucd-başa\ 1776 DOC. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. CIUCMÂN s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Vestim.; Dobr.) „Fustă de stambă" (\Jupe de calicot'): 1884-1885 REG. (H). - Din te. (dial.) çukman „rochie" ('robe') (Der. S.; v. SCL 1/1993, p. 67) (p. ext. şi p. spec., dacă nu cumva sensul românesc sau cel turcesc a fost identificat greşit). CIUÉL s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Dobr.) „Ceaun" ('Chaudron, chaudière'): 1884-1885 REG. (H). - Din te. (dial.) çôgen, çôven, çüven, çiigen „idem" (Der. S.) (adaptat după suf. rom. -el). CIUFULĂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. „Zgârcenie, dufuţie) lăcomie; meschinărie; (p. ext.) încăpăţânare" (VWarice, ladrerie; rapacité; mesquinerie; entêtement'): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) cufutlîk (mod. ç/fithR) „idem" (p. disim.). - V. dufut,-ă. CIUFUT,-Ă s.m. şi f., adj. (pop.; 1826 -); pl. -ţi, -te. I. Subst. 1. S. m şi f. (Etnon.; înv., rar; peior.) „Evreu" ('Juif'): dufüt 1857 POLIZU. 2. S.m. (P'. ext:, Prof.; înv., rar) „Cămătar, mameiegiu (1), zaraf (1Ţ ('Usurier'): ciufut 1832 GOLESCU. II. Adj., s.m. şi f. 1. (înv.) „(Om) zgârcit, avar, abraş (II.4)’ C[Personne] avare, chiche, ladre, harpagon^: ciufut 1826 DOC. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; cifut 258 1897 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) înv., rar) „(Om) îndărătnic, încăpăţânat" ('[Personne] obstinée7): ciufut 1857 POLIZU. 3. (P. ext.) pop.) „(Om) prost dispus, posac, morocănos, ursuz (2)' ('[Personne] grincheuse, grognon, morose, maussade, bourrue7): ciufüt 1939 REG. (Mold.) (Coman, GL.); LIT., DICŢ. sec. XX/2. 4. (P'. ext.) reg., azi rar) „(Om) rău, feroce, afurisit, abraş (II.2Ţ C[Personne] méchante7): cifüt, ciufut 1939 SDLR. - Din tc. (înv.) cufut, cifut (mod. ç/f/t) „idem (1.1, II.l)". - Cf. bg. cifüt, cafüt, ser. cifut, avut, ngr. raixpoÜTijç, alb. çifüt, magh. csifut, arom. cifut, ciufüt - V. ciufuiâc. - Der.: (înv.) ciufuţie s.f., ciufuţănie s.f. „Zgârcenie, ciufuiâd'-. sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; (înv., rar) ciufuţii. „A se zgârci, a fi ciufut (II. 1)": 1870 COSTINESCU. CIUÎN s.m. (lit.; 1857 -); pl. -i (Bot.) „Plantă erbacee aromatică, cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină conţine saponină (Saponaria officinaiis)) (la sg., col.) rădăcini (fărâmiţate) ale acestei plante, folosite în industriile farmaceutică, alimentară şi textilă, precum şi, în trecut, la scoaterea petelor de grăsime de pe textile; săpunel, săpunariţă, odagaci (2)' ('Saponaire7): (înv., rar) ciuim 1857 POLIZU; (înv.) ciuén (scris şi ciuien) 1895 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; ciuin 1892 DOC. (ŞIO); DICŢ., DOC. sec. XIX/2-XX (FLORA ROM. 215). - Din tc. (dial.) çogen, çügen (lit. çôven, înv. coyari) „idem". - Cf. ser. cogan. - Der.: (înv.) cioinâc,-ăsubst., adj. 1. S.m., adj. (Bot.; Dobr., E. Munt., S. Mold.) „(Soi de struguri) cu aromă de ciuin": cioinâg, ciuinâg 1881 REG. (ŞIO); 1893 DDRF; cioineăg, (S. Mold.) cioneâg, (E. Munt.) cioinic, (Dobr., S. Mold.) cioinăc 1884-1885 REG. (H). 2. S.n. (P: ext.) Tehn., Agric.) „Cosor întrebuinţat de viticultori": cioinăc 1893 DDRF. - Antrop. Cioinăc, Cioneag, top. Cioinag (actuale). CIULAMA s.f. (lit.; 1839 -); pl. -ie. 1. (Alim.; lit.) „Mâncare (de pasăre, de iepure, de ciuperci etc.) cu sos alb şi gros de făină; cavurma (2)) buiumaef CBIanquette, ragoût [de volaille, de lièvre, de champignons, etc.] à la sauce blanche7): ciulama 1839 VALIAN (s.v. fr. sauce)] 1852 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ., REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX (H, DA, GL. ARG.); (reg., Olt., V. Munt.) ciulameâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. ARG.); (înv., Oit.) ciulâm (s.n.), ciulumeâ, ciurumeâ, (Mold.) ciolamâ, ciorlamâ, (S.V. Transilv.) ciulă 1884-1885 REG. (H). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A face (pe cineva) ciulama = „A bate, a zdrobi": 1958 DM; LIT., DICŢ. sec. XX/2; (Reg., Munt., fam.) 5e îngroaşă ciulamaua = „Se îngroaşă gluma": 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (Fig.) pop., fam.) „Amestecătură de obiecte aruncate în dezordine, talmeş-balmeş, calabalâc (1), ciorbă (2), ciorbafâc2 (2Ţ ('Pêle-mêle7): ciulama sec. XX/2 REG. (Munt.), LIT. (GL. ARG.). 3. (Fig.) reg., V. Munt., fam.; ir.) „Lucru făcut de mântuială" (Travail bâclé, chose faite à la vite7): ciulama, ciulameâ 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. çullama (TS, Redhouse), çulama (DA; M. Grecu, A. Baubec, Y. Mambet, Dicţionar român-turc, Bucureşti, 1977) „idem (1)". (Var. ciulumeă - p. asim.; ciurumea - probabil p. et. pop., după giurumea; ciuiam - sg. refăcut dintr-un pl. *ciulăme [sg. *ciulămă ?]; ciorlama -prin coarticulare; ciulă - prin trunchiere.) 259 CIULEA s.f. (înv. şi reg.; 1840 -»); pl. -ele. 1. (Reg.) „Jurubiţă, ghem, scul, ghiul1 (1)) papiotă de aţă" OEcheveau; bobine de fii'): ciulea 1840 DICŢ. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (DA), DOC. sec. XIX/2-XX/1 (TDRG, DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) ciul (s.n.) 1879 CIHAC II 567; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P: anal.) înv.) „Legătură, sul, păpuşă de foi de tutun, ghiu? (6)' ORouleau, botte de feuilles de tabac^: ciulea 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. çile „idem (1)". (Var. ciul- prin contaminare cu scui[DA] sau sg. refăcut din pl. *du/e [sg. *ciulă, prin falsă derivare regresivă].) - Der.: (Dim., 1; înv., rar) ciuléps.n.: 1868 REG. (DA). CIULÛC s.n. (reg.; sec. XVII/2 ->); pl. ? (Entop.; Mold.) „Loc deşert, câmpie aridă, pustie, nelocuită; stepă, pustă" ('Désert, plaine aride'): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); REG. sec. XX/l (Porucic 21, Rotaru 11). - Din te. çollük „idem". CIUMLÉC s.n. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 ->); pl. ? (Munt.) 1. (Alim.; înv.) „Un fel de ghiveci (3) fiert înăbuşit" ^Macédoine cuite à l'étouffée'): ciumléc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. 2. (Reg.) „Vas de lemn (folosit la poverne)" (Vase de bols7): ciolméc sec. XX/l REG. (I. CR. 11/1911, p. 369). - Din te. çômlek [kebabi] „idem (1)", çômlek, (înv. şi dial.) çôlmek (Y.Tar.S., Der. S.) (dial.) „idem (2)" (ZTS) şi (lit.) „oală de lut" Cpot, marmite, casserole de terre'), (dial.) „vas de aramă" (Vase de cuivre') (Der. S.), (înv.) „un fel de friptură înăbuşită" fespâce de rôti à l'étouffée'), probabil şi *„idem (1)". - Cf. alb. çymiék, çomlék „mâncare cu carne, ceapă şi usturoi", arom. ciumiéke„ur\ fel de tocană cu carne de vită şi cu ceapă". CIURÉC s.n. (înv.; 1841 - miji. sec. XX) (mai ales la) pl. -uri (Alim.) „Un fel de plăcintă cu brânză; brioşă; (N. Mold.) cozonac împletit" (Tâté au fromage; brioche'): ciuréc 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 169); DOC. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ciuréchi (şi s.m., sg. şi pl.) 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ sec. XIX/2-XX/1. - Din te. çôrek (pron. côrek), (dial.) çürek „idem". - Cf. bg. corék, ngr. rÇovpéKi, alb. çyrék, magh.^csôrôge, arom. cirécâ] cf. şi ucr., rus. curék. - Der.: (înv.) ciurecârs.m. „Plăcintar care prepara şi vindea ciurec": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). CIURLÂN s.m. (înv. şi reg.; 1847 - ); pl. -i. (Bot.) 1. (înv.) „Copac cu scoarţa şi lemnul putrezite, descompuse de cangrenă, arbore cangrenat (şi ros de vite); arbore cu ramuri dese crescute direct de la rădăcină, în formă de tufă; ciritei" CArbre pourri [et rongé par les bestiaux]; arbre à branches basses, en forme de broussaille'): ciorlân 1847 DOC. (UR. X 400, DA). 2. (P. ext,.; reg., S. Mold., E. Munt., N. Dobr.) „Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu ramurile ghimpoase şi cu frunze lungi terminate cu un spin, tipică regiunilor de stepă; săricică, salcicorn, târtan (Salsola ruthenica sau kalij' ('Nom d'une plante de steppe à branches et à feuilles épineuses'): ciurlân 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX. 260 Din te. (dial.) çorlu, çôrlü „copac bătrân şi aproape uscat" ('vieil arbre presque mort, séché7) (de unde, p. spec., sensul 1, v. SCL 1/1993, p. 66-67), (adj.) „plin de spini, mărăcinos, spinos" fqui a des broussailles, épineux7) (de unde, eventual-, prin conversiune, sensul 2), poate şi *„idem (2)" (< te. dial, çor, par „mărăcine, scaiete, spin" [v. Kakuk 114], „o boală care apare la unii copaci" [v. SCL 1/1993, p. 67]; cf. te. çôrtük „loc plin de spini, de mărăcini, de scaieţi" [Youssouf]) + suf. rom. -an. -Comp.: (Reg., N. Dobr.) ciurlán-álb s.m. „Târtan (Rapistrum perenne)'-. 1884-1885 REG. (H); DOC., DICŢ. sec. XX (DA, DLR, s.v. târtan). CIURUC s.n. (pop.; 1868 -); (mai ales la) pl. -uri. 1. (Pop.; şi fig.) „Lucru fără valoare, care nu mai e bun de nimic, bun de aruncat; rebut, deşeu, giurumea (1), haraba? (1), marda (1), târfă (1), furda (1Ţ CDéchet, débris, résidu, rebut7): ciuruc 1868 DICŢ. (TDRG2); 1873 LM; REG. (Munt.) înc. sec. XX (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 2). 2. (Reg., Mold.) „Vită bătrână şi neputincioasă, căzătură de vită (bună de îngrăşat în vederea tăierii); vită prea tânără pentru tracţiune" ORosse, bête efflanquée; bête trop jeune pour la traction7): ciurúc 1900 ŞIO; REG. sec. XX/l (DA); durât (la sg., col.) sec. XX/l REG. (DA). 3. (Fig:, pop.; peior.) ,,0m de nimic, vrednic de dispreţ, secătură, pramatie, lichea (3), puşiama, giurumea (2)’ ('Homme de rien, gredin, fripouille7): ciurúc 1873 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 15/1992, p.18). - Din te. çürük, (dial.) çurrik (dial.) „idem (2)" (Der.S.), (lit.) çürük [eşya, şey sau par ça] „idem (1)" (eşya, şey „lucru, obiect", parça „bucată, fragment, piesă, exemplar") şi (adj.; lit.) „putred, stricat, defect, rebutât, alterat, bun de aruncat, fără valoare" Ogâté, pourri, corrompu, réfuté, sans valeur7). (Var. durât - prin schimbarea „sufixului": suf. col. -ăt.) - Cf. bg., ser. curuk, mac. curik, alb. gyryk, arom. ciurúc, ciurúke„putreziciune". -V. giurumea. CIUTÂC,-Ă s.m. şi f., adj. (înv.; sec. XVII/l - sec. XX/l); pl. -i,-e. 1. S.m. şi f. (Etnon.; peior.; uneori atributiv) „Poreclă care se dădea bulgarilor turcizaţi sau turcilor (dobrogeni)" ^Sobriquet des Bulgares turquisés ou des Turcs [de Dobroudja]7): ciutéc sec. XVII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XVIII/1, LIT., IST. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; citác, cetăc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. Adj. „Stângaci, prost, nătăfleţ; necioplit" ('Maladroit, nigaud; rustre7): ciutéc 1870 COSTINESCU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2. - Din te. çitak, (dial.) çitak, *cutak (v. SCL 1/1993, p. 68) „idem (1)" şi „străin; (om) care vorbeşte prost turceşte; (om) fără caracter, necioplit, bădăran, (dial.) certăreţ, ursuz, morocănos" Oétranger; de mauvais naturel, rustre, chamailleur, morose7) (de unde, p. ext., sensul 2); poate şi din bg. dtak,,turc". -Antrop. Ciutac(u), top. Ciutacul, Ciutaci(DNFR). CIVÎT,-Ă s.m., adj. (înv. şi reg.; 1761 -*); pl. (1.1, 2) -ţi, (II) ~P/~te. I. S.m. 1. (Crom., Chim.; reg.) „Colorant vegetal albastru-închis folosit în bolangerie (v. s.v.)-, culoare sau vopsea violetă, indigo; albăstreală (pentru rufe), sineală" ('Indigo; bleu de lessive7): (înv.) ţevit 1761 DOC. (ŞIO); civit 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ., REG. (Munt., Olt., 261 Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA). 2. (P. ext.) Chim.; înv., rar) „Piatră-vânătă" CCuivre sulfaté7): civit sf. sec. XIX REG. (ŞIO). 3. (Vestim.; înv., rar) „Haină de culoare indigo" (Vêtement de couleur indigo7): civit 1875 IST. (ŞIO). II. Adj. (Crom.; reg., Munt., înv. şi Mold.) „Albastru-închis, vânăt, indigo, violet-închis, pătlaginii!' CBIeu foncé, indigo7): (înv.) civiti (invar.) 1787 DOC. (Furnică 149); civit (uneori, înv., invar.) 1821 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX, REG. sec. XIX/2 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. çivit „idem (1.1)", çivit [mavisi], çividi „idem (II)77 (mavi „albastru"), çivït [renginde elbise] sau çivit [mavisi elbise] „idem (1.3)" (v. Drimba 117, Suciu 144; renginde „de culoarea..." mavi „albastru", elbise „haină"). (Var. ţevit- prin „grecizare" hipercorectă.) -Cf. ser. civit, alb. çivit, arom. civiti ie „idem (1.1)". CIVÎU s.m. (reg.; 1909 -»); pl. -ii. (Zool.; S. Dobr.) „Pui mic de şalău" (TMevin de sandre7): 1909 DOC. (DA). - Din te. çivi „cui, piron; (dial.) pană, ic; ţăruş" ('clou, cheville; garrot; pieu7) (p. anal, şi/sau fig.), poate şi (dial.) *„idem"; cf. éxpr. te. çivi £7/#/„sprinten, vioi" (gibi„ca, precum"; v. Suciu 56). - Cf. bg., ser. civija „cui, piron; cârlig" (> rom. reg., Ban. „osia roţii unei trăsuri": DA), alb. çivi „balama, ţâţână", arom. civie „cui". COBECCÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Admin.) „Fiecare dintre cei 50-60 de paznici ai grădinii din jurul palatului sultanului" CGardien des jardins du Sérail7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. koz bekçisi, (înv.) kozbekci „idem" (literal: „paznic al nucilor"; p. disim.). - Cf. magh. koszbektsi, koz-bekcsiszi. -V. becciu. COBURs.m., s.n. (ist. şi reg.; 1762 ->); pl. (s.m.) -/' (s.n.) -urişi -e. 1. S.m., (înv.) s.n. (Mii.; ist.) „Toc de piele (atârnat de şa), în care se purta pistolul" (Tonte, étui de pistolet7): cobür 1821 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; REG. (Olt.) sec. XIX/2, IST. sec. XIX/2-XX/1 (Aricescu I 28), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ., DOC. sec. XIX-XX (EM 4/1993, p. 31); (înv.) cobor 1874 IST. (Aricescu I 41); (înv.) cubür 1889 Ln\ (ŞIO); (reg.) chîobür sec. XX/l POP. (DA). 2. S.n. (Vestim.; înv.) „Un fel de haină bărbătească, de bluzon purtat de boieri şi de ţărani" ('Sorte de vêtement, de blouson d'homme7): cubür 1762 CRON. (ŞIO); cobür 1787 DOC. (ŞIO); REG. (N.E. Munt.) sec. XIX/2 (H). 3. S.m. (P. ext.', reg.) „Desagă mică aşezată înaintea şelei, în care călăreţii îşi transportă alimentele şi alte obiecte" ('Petite besace contenant des provisions [de bouche] des cavaliers, que Ton rejette devant la selle7): cobür, (înv.) cubür 1939 SDLR. - Din te. kubur, (înv.) *kobur „idem (1)" şi „tub, burlan; pistol" Ctuyau; pistole7), (dial.) „brâu lat de piele" Cceinture de cuir7) (Der. S.), probabil şi *„idem (2)" (literal: „haină strâmtă [ca un burlan]77). - Cf. ngr. Kovpnoùpi (> rom. înv. cumbûr„idem (2)": sec. XIX/2 IST. [ŞIO]), bg. kobür, kubür „idem (1)", ser. kùbur, kùbura, alb. kobure „pistol", arom. cubüre „tolbă77, cubură, cubürecumbürâ, cumbûre, căbure, cămbor „pistol"; cf. şi ucr. kubur, kôbur, rus. koburâ,i\dem (1)". 262 COBUZ s.n. (înv.; 1632 - miji. sec. XX); pl. -eşi (rar) -uri. (Muz.) 1. „Instrument muzical originar din Orient, asemănător cu lăuta sau cu cobza, având două gâturi şi trei coarde sau o singură coardă; cobză" ('Sorte de guitare à trois cordes ou à une seule corde'): cobüz 1632 DOC. (TDRG2); 1645 LIT. (DA); LIT. sec. XVII-XIX, CRON. sec. XVII/2, POP. sec. XIX/2; căbuz 1682 LIT. (DA); copüz 1688 LIT. (DA). 2. (P. ext.) „Un fel de fluier sau de cava/' ('Sorte de flûte champêtre, de chalumeau7): cobüz sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA); copüs, cupûs, căpuş, căput, căpuţ, topüz sec. XIX/2-XX/1 POP. (ŞIO, DA). - Din te. kopuz, (înv.) kobuz, kubuz, kupuz (Tar. S. III 477) „Idem (1)"; poate şi din tăt. kobuz „idem (1)". (Var. căpuş, căpuţ - p. et. pop., după cap + suf. -uş, -uţ topuz - prin confuzie cu topuz1 „buzdugan, măciucă".) - Cf. magh. koboz (> rom. înv., Ban., Transilv. côboz, scôboz „idem (1)": sec. XVII/2 ANON. CAR.), ser. kôpuz, ngr. kovujtoùÇv, cf. şi rus. kobuz, kobza, ucr., pol. kobza (> rom. lit. cobză). -Antrop. Căbuz, Cobuz, Copuzeanu, top. Copuzui(DNFR). COCARGE s.f. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -e/e. (Bot.; S. Munt.) „Un soi de struguri (nedefinit mai de aproape)" (Variété de raisin7): sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. kokarca (dlal.) *„idem" (lit. „dihor", dial. „sămânţă de ceapă", cf. te. dial. kokarctk „veveriţă; arpagic" [Der. S.]) sau, eventual, prin condensare dintr-o sintagmă de tipul * kokarca [üzümü] „idem" (literal: „struguri mirositori, aromaţi"; üzüm „struguri"; cf. tc. kok-„a mirosi, a avea aromă"). COCI s.m. (înv. şi reg.; 1784 -); pl. coci. 1. (Zool.; înv.) „Berbec necastrat, bataf (2)' ('Bélier non châtré'): 1784 DOC. (DA). 2. (Reg., Dobr.) „Numele unui joc de copii, în care fiecare participant aruncă o bilă de oţel cu care încearcă să dărâme monedele sau capacele de sticlă fixate vertical pe pământ de către ceilalţi jucători" ('Nom d7un jeu d'enfants7): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1980, la Constanţa). - Din tc. koç „idem (l)77 şi (dial.) „numele unui joc de copii, în care jucătorii lovesc şi rostogolesc, cu ajutorul unor beţe, un obiect mic şi rotund77 Onom d7un jeu d'enfants7) (Der. S.; de unde, p. ext., sensul 2). - Cf. bg. koc„berbec". -Antrop. Cociu, top. Codul (DNFR). CODOŞ,-OÂŞĂ s.m. şi f. (pop.; 1646 -); pl. -i,-e, acc. şi codoş (s.m.). (Peior.) 1, „Persoană care mijloceşte prostituţia, proxenet, mijlocitor, pezevenchi (1), geambaş (I.2Ţ ('Entremetteur, proxénète7): (înv., Mold.) codăş (s.m.) 1646 DOC. (DA); (înv., Munt.) coduş (s.m.) 1652 DOC. (DA); codoş 1781 DOC. (ŞIO, DA); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 3/1992, p. 12), LIT. sec. XX. 2. (Fam.) „Persoană lipsită de caracter şi de personalitate, care serveşte ca unealtă a cuiva; codiţă" ^Personne sans caractère et sans personnalité7): codoş 1930 DOC. (DA); DICŢ., LIT. sec. XX/2. 263 - Din tc. kodoş „idem (1)", (dial.) „idem (2)" (Der. S.). (Var. paroxitone, precum şi var. codaş, coduş- p. et. pop., după coadă, codiţă.) - Cf. bg. kodôska (de la care ar putea proveni der. codoşcă), ser. kodos, alb. kodosh, arom. codoşu, cudoşu. - V. codoşiâc. - Der.: (Pop.; peior.) codoşcă (înv. codoăşcă) s.f. = codoaşă. sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop., rar; peior.) codoşie s.f. „Proxenetism, pezevendâc (1, 3), codoşiâc, comportare de codoş (2)", codoşi vi. „A practica proxenetismul; a face pe codoşul (1)": 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX. CODOŞLAC s.n. (pop., rar; 1939 -»); pl. -uri. (Peior.) „Proxenetism, codoşie, pezevendâc (1)' ('Proxénétisme'): 1939 SDLR; (numai în) DICŢ. sec. XX. - Din tc. kodoşluk, (înv.) kodoslîk „idem". - Cf. arom. cuduşiîke. - V. codoş,-oaşă. COFTERÎE s.f. (înv.; 1509 - sec. XX/l); pl. -ii. (Vestim.) „Ţesătură orientală fină (de mătase) din care se confecţionau caftane (1), dulame (1), rochii şi cingători" CSorte d'étoffe fine [de soie], satin oriental'): cofterie 1509, 1621 DOC. (DERS, DIR XVII B IV 63); DOC. sec. XVI-XVII; coftirie 1573, 1594-1599 DOC. (DERS); CRON. înc. sec. XVIII, IST. miji. sec. XIX; (rar) cufturie 1649 DICŢ. (DA); coftarie, coroftie sec. XIX/2-XX/1 POP. (ŞIO, DA, Coman, GL.). - Din tc. (înv.) kufteri (ŞIO), *kofteri, *kofteri „idem"; cf. tc. kofter (< pers. kofter) „magiun preparat prin îngroşarea mustului" (TS). (Var. cufturie - p. asim.; coroftie - p. asim. şi prin metateză; v. Suciu 57.) - Cf. pol. kofter, koftyr, rus. kufter'. COGE adj. invar. (înv. şi reg.; 1857 ->). 1. Adj. invar. (înv.) „Foarte mare, enorm, coşcogeâ' CGrand, énorme'): cogeâ sec. XIX/2 LU. (TDRG); gogea 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XX/l (DA). 2. Adj. nehot. (P. ext.; reg., N.V. Bulg.) „(Foarte) mult, o mulţime, o grămadă (de...)" CEn grande quantité, un grand nombre [de...], beaucoup [de...]'): gogea 1923 REG. (Bucuţa - GL.: pierdură gogea parate). - Din tc. koca, (dial.) goca „idem (1)". - Cf. bg. kogă, kogamiti, ser. kodzamiti (> rom. pop. cogeămtte, gogeămite „idem [1]": 1857 POLIZU; LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 [DA], DICŢ. sec. XIX/2-XX), arom. cugeă(mite), gugeă(mite). - V. coşcogea, gogea1. COH s.f. (înv., rar; 1857 - sec. XX/l); pl. -te. „Borcan, gavanos, chisea (de dulceaţă); cupă emisferică fără picior, bol" CBocal; pot [de confiture]; bor): 1857 UT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. koga, kova, (înv.) kofa (Y.Tar.S.), (dial.) kufa (ZTS) „găleată (cu capac); căldare; cofă" ('seau; cruche') (p. ext.). - Cf. bg. kofa, kôva, ser. kofa, kâva, magh. kofa (> rom. lit. cofă, reg. covă„doniţă; blid": DA), ngr. KÔcpa, Kovjia.c, alb. kôvë, arom. cofă, cuvă „găleată", megl. kovă; cf. şi ucr. kôfa. COINÂC s.n., s.m. (înv. şi reg.; 1652 -); pl. (I) -e, (II) -i. I. S.n. 1. (înv.) „Oscior sau piesă (de formă cubică, rotundă etc.) confecţionată din os, care se folosea în anumite jocuri de noroc; zar (1)' OOsselet ou pièce en os que l'on employait dans 264 certains jeux de hasard; dé7): coinâc 1652 DOC. (ŞIO, TDRG). 2. (Anat.; înv., Munt.) „Articulaţie, încheietură; os al articulaţiei, oscior de la o încheietură (mai aies de la gleznă sau de la genunchi); osul gleznei; arşic (1); rotulă; (p. ext.) vertebră; noada şezutului, cocos" COsselet [d'une articulation]; articulation; rotule; cheville; croupion, coccyx7): coinâc 1840 DICŢ. (TDRG); DICŢ. sec. XIX-XX/1. 3. (P. ext.-, reg., Munt.) „Greutate (la început, probabil un os, apoi o bucată de piatră, de cărămidă etc.) legată la capătul unei sfori, cu ajutorul căreia se agaţă şi se trag diverse obiecte (un zmeu, o plută de undiţă, o cracă etc.)7' CPoids attaché au bout d'une corde, à l'aide duquel on accroche et attire qch.7): coinâc 1885 REG. (ŞIO); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 4. (P. ext.-, Tehn.; reg., Munt.) „Contragreutate, coi (la o balanţă sau la o fântână); buhai, cântar (6) [al pietrelor, la moară])" OContrepoids [d'une balance ou d'une puits]; rouleau [du moulin]'): coinac 1873 LM; REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. S. (P. anai.) Bot.; reg., Oit.; la pl.) „Curcubeţea, remf, mărul-lupului, coiu-cântarului (Aristoiochia dematitis)' ('Aristoloche'): coinége sec. XX/l REG. (ALR SN III [657]). 6. (P. anal.; Anat.; reg., S.E. Transilv., arg.) „Organul genital masculin, penis" ('Pénis'): coinâc sec. XX/l REG. (DA). II. S.m. (Fig.; reg., Munt., E. Olt., arg.) „Tânăr, flăcău, adolescent, puşti (5) (care începe să curteze fetele)" CGosse, jeune gars [qui commence à courtiser les femmes]'): coinâc 1870 COSTINESCU; LIT., REG. sec. XX/2 (LEX. REG. I 78). - Din te. kaynak, (dial.) koynak (Der.S.; v. SCL 1/1993, p. 70) „idem (1.2)" şi „fesă, şezut; gheară de pasăre răpitoare", (dial.) „bilă" (Tesse; griffe; bille') (Der. S.; de unde, eventual, p. anai. sau p. spec., sensurile I.l şi 1.3, poate şi 1.4), probabil şi *„idem (1.1)". (Sensurile 1.4, 1.6şi II- probabil şi p. et. pop., după coi) - Cf. bg. kojnâk„arşic". - Der.: (Dim., 1.5; reg.) coinâcéie s.n. pl.: sf. sec. XIX-sec. XX/l REG. (DA; în comp. coinăceieie-cotoiuiui). - Comp.: (Bot.; reg.) coinacéleie-cotôiuiuis.n. „Plantă erbacee acoperită cu peri moi, având frunze lungi şi flori rotunde; flocoşică (Hoicus ianatus)'-. sf. sec. XIX-sec. XX/l REG. (DA). -Top. Trei Coin a ci (loc în Bucureşti; sec. XX/2 LIT.). COINGHIÔS s.m. (înv.; 1898); pl. -oşr, pron. co-in- (Bot.) „Denumirea unui soi de struguri albi (nedefinit mai de aproape)" ONom d'une variété de raisin blanc'): 1898 REG. (DAMÉ, v. DA). - Din te. (dial.) koyungozii „un soi de struguri cu boabe negre, mari şi turtite" (Variété de raisin noir7) (literal: „ochiul oii"; v. SCL 1/1993, p. 70). COL1 s.n. (înv.; 1884 - miji. sec. XX); pl. -uri. (Tehn.; Mold.) „Aripa morii de vânt, fofează, săgeată (la moara de vânt)77 OAile du moulin à vent7): col 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2 (DAMÉ 162); colur 1898 REG. (DAME 162-163); REG. sf. sec. XIX-înc. sec. XX (DA). - Din tc. kol „idem" şi „braţ, mânecă, ramură, aripă" Cbras, manche, aile7). (Var. coiur- sg. refăcut din pl.) - V. sacicoi, soicoi. 265 COL2 s.n. (¡st., reg.; 1874 -»); pl. -uri. (Mii., Admin.; reg., Munt., Olt., azi ist.) „(Subunitate de) pază, patrulă, (corp de) gardă, cuiuc, serviciu (militarizat) de pază pe care îl prestau sătenii pe timpul nopţii, rond, strajă de noapte, carauiă (1/' OPatrouille, garde; service de surveillance preste par les paysans pendant la nuit, garde de nuit, ronde, guet7): 1874 IST. (Aricescu I 326); LIT. sec. XX/1, REG. sec. XX (DA, GL. ARG., LEX. REG. II 23). # Loc. vb.: A fi (sau a face) de coi = „A presta serviciul de pază": sec. XX REG., LIT. (DA, LEX. REG. II 23). - Din te. kol „idem". - V. coigiu, cuiuc. COLÂN s.n. (lit.; 1761 -); pl. -eşi (înv.) -uri. 1. (Vestim.; lit.) „Cingătoare, curea, cordon; panglică lată" fCeinture, cordon, ventrière; ruban7): colan 1761, 1784 DOC. (ŞIO, BUL. COM. IST. V 283); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2 (DA, Furnică 24, 55), LIT. sec. XIX/2, POP., REG. (Mold., Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) coleâm sec. XX/l POP. (DA). 2. (P. ext.) Vestim.; lit.) „Colier, salbă, şirag, gherdari’ ^Collier, parure qui se porte autour du cou'): colàn sec. XIX/2 DOC., IST. (TDRG, DA); DOC. sec. XIX/2-XX (EM 18/1992, p. 30), LIT., POP. sec. XX (FOLC. NOU 303). 3. (Fig.; înv., rar) „Cerc" ('Cercle^: colan 1899 DOC. (DA). 4. (P. analBot.; reg., Mold.) „Limba-cucului (Botrychium lunaria)' ('Fougère'): colàn 1929 DOC. (DA). - Din te. kolan „idem (1)". (Sensul 2- probabil prin calc formal-semantic după it. eoliana „idem", v. CADE, DA, CDER.) - Cf. bg. kolan, ser. kôlan, ngr. koMvi, alb. kollân, magh. kuian, a rom. cui ane. - Antrop. Colan, Colănel, top. Colanul (DNFR). COLCEÂC s.n., s.m. (înv. şi reg.; ante 1703 -); pl. (s.n.) -uriş\ -ece, (s.m.) -/şi -ed. (Vestim.) 1. S.n. (înv.) „Manşon (care apără mâinile de frig)" OManchon [pour protéger les mains du froid]'): colceâg ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1747 DOC. (DA); DICŢ. sec. XVIII-XIX/2; colceâc 1857 POLIZU. 2. S.n., s.m. (înv.) „Un fel de ghetră, de jambieră (încheiată cu copci); ciorap (1) de dimie, tureatcă, tuzluâ (1)' ('.Jambière'): colceâc 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XIX/2; colcéri (s.m. pl.) 1884-1885 REG. (Olt.) (H); colceâg sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 3. S.m. (Reg., Olt.) „Piesă de îmbrăcăminte de formă cilindrică, din lână sau din stambă, cu care secerătorii îşi acoperă braţele pentru a şi le proteja" ('Sorte de manchon employé par les moissonneurs pour protéger leurs bras'): colceâg (pl. -egi) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 53). - Din te. kolçak, (înv.) kolcag, (dial.) kolçag (Y.Tar.S., Der. S.) „idem (1, 2, 3)". (Var. coiceri- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. koleâk, scr. kôicak, cf. şi rus. koicak. - Antrop., top. Coiceag(DNFR, EM 42/1992, p. 20). COLGÎU s.m. (¡st., reg.; 1802 ->); pl. -ii. (Mii., Admin.; reg., Munt., Olt., N.V. Bulg., azi ist.) „Gardian, jandarm (însărcinat cu paza vămilor, a drumurilor etc. sau cu strângerea dărilor); paznic de noapte, străjer, carauiă (2), cuiucdu (care efectua, la ţară, serviciul militarizat de pază numit coi *)" ^Gardien, gendarme; gardien de nuit [prestant le service de surveillance d'un village]'): 1802 DOC. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XIX/1, POP., LIT. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (DA, Bucuţa - GL., GL. ARG.). 266 - Din te. kolcu, (înv.) kolgï„idem". - V. col2, culuc. -Antrop. Cb/^/'í/(DNFR). COLTÚC s.n., s.m. (pop.; 1456 -); pl. (s.n.) -e, -uri, (înv. şi reg., s.m.) -i. 1. (înv. şi reg., Mold., Munt., Dobr.) „Un fel de sac (mic), uneori în formă cilindrică, umplut cu lână, cu păr, cu fulgi etc. şi folosit la ţară ca pernă, ca saltea, ca rezemătoare (la căpătâiul patului) etc.; perniţă, pui, puişor; sul; {p. spec.) perniţă pentru ace" (Traversin, coussinet^: (Munt., Dobr., înv. şi Mold.) fultúc 1456 DOC. (DERS; în antrop. Fultuc); 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.), DICŢ. sec. XX; (Mold.) eultúe 1827 DOC. (DA); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Mold.) coltuc 1873 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX/2 (LR 2/1964, p. 117); (N. Munt.) fultucă (s.f.) 1929 REG. (GR. S. IV 131). 2. {P,: restr.) reg., Munt, Dobr., S.E. Transilv.) „Dos de pernă, câ!âf(2Ţ ÇSac de nankin pour un oreiller, un coussin, etc.'): fultúc (pl. -i sau, Munt., S.E. Transilv., -e), (Munt.) fultúca (s.f.) sec. XX/1 REG. (ALR SN II [493]). 3. {P. anal, şi/sau fíg.) Zool.; reg., 5.V. Mold.) „Un fel de căpuşă, artropod parazit pe care oile îl iau din ierburi" OSorte de tique'): fultúc (s.m.) 1929 REG. (GR. S. IV 289). 4. (Alim.; pop.; uneori în sintagma coltuc de pâine) „Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lunguieţe; colţ de pâine" ('Croûton, grignon [de pain]'): eoltúe 1825 LB (v. DA); REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 18/1992, p. 23); (Mold.) eultúe (SDLR). 5. {P. ext.; Alim.; înv.) „Pâine albă, franzelă" OPain blanc, baguette^: eoltúe 1821 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. 6. {Pana!) Constr.; înv., Munt.) „Motiv triunghiular sculptat pe stâlpii unei case" ^Dentelure de bois triangulare7): eoltúe 1901 REG. (DA). 7. (Anat.; înv., Munt.) „Cot" CCoudeO, în loc. vb. A(-i) arăta (cuiva) coltucul = „A refuza (pe cineva), a-i arăta cotul": coltuc 1882 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; eultúe sf. sec. XIX POP. (DA). - Din tc. koltuk „braţ sau spătar al unui fotoliu, al unei canapele etc.; rezemătoare, reazem; fotoliu" Cbras ou dossier d'un fauteuil, d'un canapé, etc.; fauteuil') (de unde, p. ext., sensul 1, cu care ar putea însă proveni din tc. koltuk[yastigi]„idem (1)" [literal: „pernă pentru braţ şi subsuoară", v. CIHAC II 569; yasttk „pernă"]), „colţ, margine" Ocoin, bord') (de unde, p. spec., sensul 4) sintagma coltuc de pâine reproduce, cu topică românească, tc. ekmek koltugu„colţ de pâine" [ekmek„pâine"]), „subsuoară; braţ" faisselle; bras') (de^unde, p. restr., sensul 7). (Var. cuituc- p. asim.; fuituc- p. et. pop., după a fultui„a umple, a îndesa (cu câlţi, cu cârpe etc.)" [fultuc a fost explicat, nu fără unele argumente plauzibile, şi ca der. de la a fuitui, a fultui (< magh.)]; fultucă - sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. koltúca „a lua de braţ", alb. kolltúk„fotoliu", arom. eultúe,dem (4)"; cf. şi rus. kultuk„subsuoară". - Der.: (Dim., 1; reg., Mold.) coltucél {cultucél) s.n., cultucăş s.n.; şi: (Alim.) „Corn": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALRM SN II/III [879]), DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. Fultuc{1456, DERS), Q//fr/c(DNFR). COMÚR,-A adj. (reg.; 1884 -); pl. -i,-e. (Crom.; Dobr., Mold.) „(Mai ales despre vite) De culoare foarte închisă, negru-vineţiu; {p. ext.) de nuanţă roşiatică, roşcat" (ŢEn parlant surtout d'une bête] Foncé, noir; violacé, rougeâtre'): 1884-1885 REG. (Dobr.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, GL. REG. - Mold.). (Acc. cómur [DR IX 208, GL. REG.] a fost atribuit eronat sau se datorează unei evoluţii dialectale.) 267 - Din te. (dial.) komur (lit. kômüi) „idem" (v. SCL 1/1993, p. 70-71, unde se dau sensurile te. dial, „negru, negru amestecat cu galben, cenuşiu, castaniu", iar în alte limbi turcice „brun-roşcat, murg, brun-cenuşiu, negru-cenuşiu etc."; cf. găg. komur „murg, brun-roşcat"; v. şi LR 1/1963, p. 47, LR 5/1981, p. 547, Suciu 57). - V. chimur. CONABÎllVÎE adj., s.n. (pop., azi rar; 1817 -»); pl. (1) -ii, (2) -uri. (Crom.) 1. Adj. „Roşu-închis, purpuriu, grena, vişiniu, ghiviziü' CRouge foncé, rouge pourpre, grenat, amarante, bordeaux7): (înv.) cunabiu 1817 DOC. (ŞIO); (înv., Olt.) canabiu, canabiu, cănăbiu sec. XIX/2 REG. (DA); conabiu 1857 POLIZU; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n. „Culoare vişinie; colorant vişiniu folosit în boiangerie" fCouleur amarante, rouge foncé; colorant bordeaux7): conabiu sec. XIX/2 LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XX; (reg., Olt.) cănăbiu 1913 REG. (DA). - Din te. (înv.) kunabi, hunnabi (OTS) „idem" (der. de la te. hünnap, înv. hunnap „arbust exotic originar din Asia [cultivat şi în Dobrogea, numit la noi măslin dobrogean, curmal de China, curmal chinezesc, curmal dobrogean, măceş dobrogean, corn turcesc, jujub sau zizif] având fructe de mărimea măslinelor [Ziziphus jujuba]) fructele comestibile, de culoare roşu-închis [roşu-maroniu, roşu-cărămiziu], ale acestui arbust, măsline dobrogene, curmale dobrogene, jujube, zizife"; v. GR. S. V 181). (Var. canabiu, cănăbiu- p. asim.). - Antrop. Conabie (DNFR). CONAC s.n. (ist. şi reg.; 1634 -); pl. -e şi (rar) -uri. 1. (înv.) „(Loc de) popas, staţie, haltă, sălaş, cvartir, (loc de) găzduire; tabără, bivuac; oturac (II)' C[Lieu de] repos, halte, station, relais, logement temporaire; camp, campement, bivouac7): 1634 DOC. (TDRG2); sec. XVII/2 DICŢ. (ILLV 383); CRON. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 288, 570, II 33, 305, «Philologica», I 119), DOC. sec. XVII-XVIII (REL. AGR. I 193, 270, II 225), LIT. sec. XVII-XIX, IST., REG. sec. XIX/2 (DA, Aricescu I 220), POP. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv.) A face conac = „A face çopas, a conăci (1)'\ 1645 LIT. (DA); CRON. sec. XVIII (CM II 33, DA), LIT., POP. sec. XIX/2; (înv.) A primi în conac = „A găzdui, a conăci (2)'\ 1792 DOC. (REL. AGR. I 802). 2. (P. ext.) reg., Munt., Olt.) „Repaus, pauză de masă care se ia de trei ori pe zi (la câmp); fiecare dintre cele trei mese care se iau zilnic; masă de prânz" ORepas7): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, LEX. REG. I 78, GL. ARG.), POP. sec. XX (FOLC. OLT.- MUNT. III - GL.). # Loc. vb.: (Reg.) A face conac(ui) = „A lua masa, a mânca": sec. XX/l REG. (DA). 3. (P. ext.) înv., Olt.) „Vas de bucătărie" (Vaisseau de cuisine7): 1884-1885 REG. (H). 4, (P. ext.) reg., Munt., Olt.) „Interval de timp între două pauze de masă (la câmp); munca efectuată în acest interval de timp; o jumătate sau o treime a unei zile" ('Division de la journée de travail, intervalle entre deux repas7): 1881 REG. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1, POP., REG.^sec. XIX/2-XX (DA, «Philologica», I 120, FOLC. OLT - MUNT. III- GL.). 5. (Constr.; înv.) „Casă mare, palat, reşedinţă, sediu (al unui demnitar turc, al unei prefecturi, al unei ispravnicii sau al vămii); casă de oaspeţi, hotel, motel, carvasara, han; bei/ic (2)' ^Grande maison, palais, siège, résidence; auberge, relais7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XIX/1, IST. mijl. sec. XIX, LIT., POP. sec. XIX/2. 6. (P. spec.; Constr.; ist.) „Casă boierească la ţară, pe o moşie; arman (4), ciftUd' CManoir7): 1787 DOC. (Furnică 146); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Rotaru 11), LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 22/1992, p. 10). 7. (P. ext. şi 268 p. depr.; Constr.; reg., Munt., Olt., Ban.) „Locuinţă ciobănească, odaie (LI), casă mică, din bârne" OLogement de berger; cabane'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, LEX. REG. I 78, ARH. OLT. SN II 170, 266). 8. (P. ext.; Constr., Agric.; reg., V. Olt.) „Staul, saivan (2),jaia1 (1), perdea1 (7Ţ OAbri pour les moutons'): sec. XX/l REG. (ALR SN II [392]). 9. (înv.) „Distanţă de la un popas la altul, distanţa parcursă într-o zi, cale de o zi; etapă, poştă" CJournée de chemin, distance entre deux haltei: sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2- XVIII, POP., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. konak „Idem (1, 5, 9)". - Cf. bg., mac., alb. konak, scr. kônak, ngr. Kovàm, magh. konak, megl. kunak, arom. cunâke„idem (1, 5, 9)". -V. conacciu. - Der.: (Dim., 2, înv.) conacéis.n.: sec. XIX/2 POP. (DA); (înv.) conăcar s.m. = conacciu (1)\ 1792 DOC. (DA; conăcar cu sensul „colăcer, colăcar [la nuntă]" este o var. a lui coiăcer, formată sub influenţa lui conacciu (3) şi a lui conăcar „conacciu [1]", v. DA); (Reg.) conăciv¡., vr., vt. [conăcires.f., conăcft,-ăadj., conăcft s.u,] 1. Vi., vr. (înv.) „A face popas, a poposi; a face tabără": sec. XVII/2 CRON. (CM I 150); 1825 LB; CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM I 343, 359, II 41, 91, DA, Ioniţă 55), DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DA, REL. AGR. I 801), LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1. 2. Vt. (înv.) „A adăposti, a găzdui; a ospăta, a-i da cuiva de mâncare": sec. XVIII/l CRON. (CM II 294, DA); LIT. sec. XIX. Jl. Vt. (Reg., Munt., Olt.) „A pregăti masa, a găti": sec. XX POP. (FOLC. OLT.- MUNT. III-GL.) [(înv.) conăceăiăs.f. = conăcire. 1857 POLIZU; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H); (înv.) conăcitors.m. „Persoană care conăceşte (1, 2)": 1857 POLIZU]. -Antrop. ConagÇ?-, DNFR). CONACCI-BÂŞ s.m. (înv., rar; 1762); pl. -i. (Admin.) = baş-conaccîu: 1762 CRON. (ŞIO, DA). - Din te. konakçi başi „idem". - V. baş-conacciu, conacciu. CONACCÎU s.m. (înv.; 1709 - sf. sec. XIX); pl. -ii. 1. (Admin.) „Slujbaş (cu rang de boier) însărcinat să pregătească locurile de popas şi de cazare pentru demnitarii (turci sau români) care călătoreau pe teritoriul ţărilor române; conăcar" (Tourner, fonctionnaire chargé de préparer les haltes d'un dignitaire'): 1709 DOC. (DA); CRON. sec. XVIII. 2. (Prof.; rar) „Birtaş, hangid' ('Aubergiste7): sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 3. {P. ext.) „Colăcer, colăcar, conăcar (la o nuntă)" ^Garçon d'honneur [à une noce]'): 1859 REG. (DA). - Din te. konakçi „idem (1, 2)". (Evoluţia la sensul 3 se justifică prin faptul că tinerii colăceri, numiţi pe alocuri crainici sau vestitori, se deplasează în fruntea alaiului de nuntă sau sunt trimişi înainte, ca şi conacciii [1], să anunţe sosirea mirelui.) - Cf. bg., ser., mac. konakcija, ngr. KovcacrÇriç^ magh. konakcsi. - V. baş-conacciu, conac, conacci-baş. -Comp.: (înv.) vei-conaccius.m. = baş-conacciu, conacci-baş. sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). CONDÂC s.n. (înv. şi reg.; 1868 —>)', pl. -eşi (rar, I) -uri. 1. (MII.; înv.) „Patul puştii" CCrosse de fusilQ: 1868 DICŢ. (TDRG2); POP. înc. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Tehn.; reg., Mold.) „Braţ, mâner de ferăstrău cu ramă, pervaz (7)' CBras de la scie'): 1898 REG. (DAMÉ 86); DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv. şi dial.) kondak (lit. mod. kundak) „idem (1)" şi „afet (de tun) Oaffût de canon'), (dial.) „cadru, ramă" ('cadre, châssis') (Der. S.; de unde sensul 2, p. restr. sau prin 269 condensare din te. [biçki] kondagî), poate şi *„idem (2)". - Cf. bg., alb. kondăk, ser. kùndak, mac. kundaku, ngr. kovw.ki, arom. cundăc, cundâke. - V. top-condac/ari. -Antrop. Condac. CONDUR s.m., (rar) s.n. (ist. [lit. în comp.]; 1742 ->); (mai ales la) pl. (s.m.) -i, (s.n.) -e. 1. (Vestim.; ist.) „Pantof (mai ales de damă) elegant, adesea brodat, cu toc înalt, purtat în trecut" ^Soulier à talon, escarpin'): condur 1742 DOC. (DA; în der. condurar); 1793 DOC. (GJ. IST. 405); DOC. sec. XVIII, LIT., POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) cundür, condor sec. XIX/2 DICŢ. 2. (Fig.; înv., rar) „Femeie" ('Femme'): condur sec. XIX/l POP. (ŞIO). - Din tc. kundura (acc. şi kündura, v. TS), (înv. şi dial.) kondura (Der. S.) „pantof obişnuit" ('soulier') (de unde, p. spec., sensul 1; căderea lui -a se datorează încadrării în seria denumirilor masculine de obiecte de încălţăminte: papuc, călţun, pantof etc.). (Var. condor- p. asim.) - Cf. ser. kondùra (> rom. înv., Ban. condur „zestrea miresei": sec. XIX/2 REG. [ŞIO I 81]), bg. kundura, ngr. Ko(v)vzoûpa, arom. cundürâ, megl. kondur, cf. şi ucr. kondury. - V. conduragiu. - Der.: (Dim., 1; înv.) condurăş s.m.: sec. XIX/2 POP. (DA); ş[ (Bot.; reg., Mold.) = condurul-doamner. 1884-1885 REG^(H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA); (înv., rar) condurar s.m. = conduragiu. 1742 DOC. (DA); (înv.) condurât (condorât) s.m. 1. „Om încălţat cu conduri (1)": sec. XIX/2 POP. (DA). Z = conduragiu. 1818 CRON. (ŞIO); (înv.) încondurâ [încondurăt,-ăadj.] vt., vr. 1. Vt., vr. „A (se) încălţa cu conduri (1)": 1877 LM; LIT. sec. XIX/2. 2. Vr. (Fig.) „A se umfla în pene, a-şi da aere": înc. sec. XX LIT., REG. (DA). - Comp.: (Bot.; lit.) condürui-doâmnei s.m. „Călţunaş, nemţoaică, aitângic, sultană (2), conduraş, sultănică (1) (Tropaeolum majusj'\ 1875 LIT. (DA); LIT., REG. (Mold.) sec. XIX/2 (H, DAMÉ 185), DOC. sec. XX (DA, FLORA ROM. 338), DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. Condur, Condor, Condoraş, Condurar, Conduratu(DNFR). CONDURAGIU s.m. (înv., rar; 1765 - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof.) „Pantofar (care confecţiona conduri)" ('Cordonnier'): condoragiu 1765 DOC. (DIB III 230); conduragiu 1813 DOC. (TDRG2); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. (dial.) konduraci „idem". - Cf. alb. kundraxhi, arom. cunduragi. - V. condur. CONOŞMÂN s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Dobr.) „Petrecere, şezătoare" CRéunion, veillée'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. konuşma „convorbire, conversaţie, discuţie, dezbatere" feonversation, entretien7) (p. ext. [dacă nu cumva sensul rom. a fost greşit identificat] şi prin derivare analogică cu suf. -an). CORASÂN subst. sg. (înv., rar; 1840 - sec. XX/l). (Mold.) 1. (Constr.) „Material de construcţie folosit ca mortar, obţinut dintr-un amestec de praf de cărămidă şi var" ('Mortier obtenu du mélange de chaux et de brique broyée'): 1840 DICŢ. (TDRG2); (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Med., Bot.; în sintagma) Sămânţă de corasan = „Pulbere obţinută din flori uscate de peliniţă (Artemisia pontica, santonicum, dna sau iudaica), importată din Orientul Mijlociu şi folosită ca vermifug" fFleurs mortes et pulvérisées 270 d'absinthe ou d'armoise, employées comme poudre vermifuge; barbotine'): 1879 CIHAC II 568; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. (înv.) korasan (lit. mod. horasan) „idem (1)", (înv.) korasani (mod. horasanî) „peliniţă, pelin" ('armoise, layana absinthe^ (literal: „din sau de Corasan"; de unde, p. ext., sensul 2), poate şi *„idem (2)"; cf. top. tc. (înv.) Korasan „Corasan (= provincie din estul Iranului)" CKhorassan'); sintagma cu sensul 2, posibil calc după tc. Korasan tohumu *„idem (2)" (literal: „sămânţă de Corasan"; tohum „sămânţă"). - Cf. bg. horasán, ngr. Kopaouvi, Kovpaoâvi, arom. cu rasă ne „idem (1)". CORÂBIÉLE s.f. pl. (lit.; 1865 -); pron. la început -bi-e-le, apoi -bie-le. (Alim.) „Prăjitură preparată din aluat fraged cu zahăr (în trecut şi cu migdale sau fistic), având odinioară formă rotundă şi plată, iar în sec. XX formă rombică (imitând o corabie)" ^Espèce de pâte sucrée, ronde et plate ou rhombique, sorte de macaron^: corâbiéle 1865 UT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) corâbiéle sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); 1892 DOC. (ARH. IV 62); DICŢ. sec. XX (cf. Graur, ER 73); (rar) corobiéle (SDLR); corăbioâre 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (S. Marin, C.B. 302-303, ALM. GOSP. 327). (în DICŢ. apar şi formele de sg. [reconstruite, dar neuzuale] corabia, corobiá, corăbiâ, corăbioără.) - Din tc. kurabiye, (înv.) korabiye „idem" (p. et. pop. [care a influenţat şi sensul, ba chiar şi forma prăjiturii], după corabie [pl. corăbii] şi suf. dim. -ea [pl.-ele]). (Var. corăbioâre - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. korabija, kurabija, ser. guràbija, ngr. Kovpauméç, alb. gurabíje, arom. curabé, gurabfe, gurbie. CORTÉL s.n. (înv.; 1884 - miji. sec. XX); pl. -eşi -uri. (Vestim.; Munt., Olt.) „Haină ţărănească lungă de postav alb, cu mâneci şi cu găitane (1); anteriu (4), ¡pingea (1), duiamă (2)' ('Caban paysan galonné, de drap blanc ): cortél 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, SDLR); (Oit.) cordél 1900 ŞIO. - Din tc. (dial.) kurde, kurde „veston, sacou, pieptar împletit, jachetă" (Veston, tunique, veste, jaquette') (ZTS; p. ext. şi prin refacerea sg. din pl. córtele); cf. tc. (înv.) kürdegi „mintean cu poale şi cu mâneci scurte" (Y.Tar.S.). (După ŞIO, din tc. kordeie, kordeiâ, kurdele [acc. kurdéie] „panglică de mătase, cordea, găitan", etimologie care, pe drept cuvânt, nu a fost acceptată în DICŢ. ulterioare, care îl explică însă ca der. de la cort [SDLR] sau îl lasă fără etimon [ŞDU, DA, DM, DEX]; soluţia propusă în ŞIO este totuşi susţinută de Mihail 131). - V. ghiordle. COŞCOGE adj. invar, (pop., fam.; 1857 -); acc. şi coşcogea. „Foarte mare, enorm, ditamai, coşcogeamite, cogea (1)' ('Énorme, très grand, très gros'): (înv., rar) coscogeá, gojgogeá 1857 POLIZU; (înv., Mold.) coşcogâ 1875 LIT. (ŞIO); (înv.) cojcogeá, goşgogeâ sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; coşcogea 1870 UTT. (TDRG2); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. koskoca (acc. koskocă şi kóskoca) „idem"; poate şi din^bg. koskogă. (Var. coşcogea, cojcogea - p. asim.) - Cf. şi bg. koskogămiti, ser. koskodzamiti (> rom. pop. coşcogeămite, înv. gojgogeămite. sec. XIX/2-XX LTT., DICŢ.). - V. cogea, gogeer. 271 COVÂTĂ s.f. (lit.; 1632-); pl. -eţi, (reg.) -ăţi, (rar) -ate, -ete şl -eţe. 1. (Lit.; înv. şi reg. mai ales în Mold., reg, mai rar, şi în Dobr., Munt., Olt., Transilv., Ban.) „Albie, copaie (mare), chersin (1)' CPétrln, auge7): 1632, 1757 DOC. (TDRG2, REL. AGR. II 315); 1645, 1743, 1774 LIT. (DA, ILLV 385, DLLV), 1825 LB; CRON. sec. XVIII/l, POP., REG. sec. XIX/2-XX (DA, Iordan, L.M. 190, GR. S. IV 279, ARH. OLT. SN II 180, FOLC. MOLD. I -GL., GL. DOBR.), LIT., DOC. sec. XVII-XX (Kogălniceanu-Negruzzi 83, EM 5/1992, p. 4). # Loc. vb.: (înv.) A băga pe cineva sub covată = „A înşela, a păcăli": sf. sec. XIX POP. (DA). 2. {P. spec., p. anal. şi/sau p. ext.) Tehn..) „Denumire a unor obiecte, de obicei din lemn, care au forma unei coveţi": a) (Lit.) „Ladă în care se scurge făina la moară; copaie, postavă" ('Huche, pétrin, maie [au moulin]'): 1866 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, REG. (Mold., Munt., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XX; b) (înv.) „Parte a joagărului (numită şi scoică), constituită din două bârne scobite, formând un fel de şine pe care alunecă carul joagărului" ^Glissière de la scierie mécanique'): 1898 REG. (DAMÉ 175); c) (Reg.) „Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere" ('Récipient utilisé dans les exploitations minières'): 1975 DEX; d) (înv., Olt.) „Albia, jgheabul, găvanul în care se pun ţesăturile la piuă" OAuge du foulon^: 1898 REG. (DAMÉ 168); e) (Reg., Olt.) „Cutie (1) în care se dau boabe la cai" OAuge pour les chevaux'): sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 24); f) (Reg., Olt.) „Solniţă (de perete)" ('Salière'): sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 24); g) (Reg., Mold., N.V. Transilv.) „Trunchi scobit în care se zdrobesc strugurii" (Tronc creusé où l'on écrase les raisins'): sec. XX/2 REG. (ARH. OLT. SN II 180); h) (Nav.; înv., Mold.) „Barcă, luntre mică (în formă de covată [1])" ('Barque'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (înv. şi dial.) kovata (acc. kovătă), kuvata (lit. kavata) (înv.) „idem (1)" şi (lit. mod.) „strachină, blid adânc; vas de lemn" Cécuelle creuse, terrine; cuvette en bois'), (dial.) „vas pentru apă, căldare; tingire; coş pentru pâine" Ochaudière; casserole, bassine; panier7) (Der. S.). - Cf. ngr. ya/3àda, alb. govâtë, kuvâtë, arom. cuvătă, guvată. - Der.: (Dlm., 1, 2, reg.) covăţeă, coveţeă, covăţică, coveţică, covăţecăs.f., covăţel (s.u.)) şi „Castronaş, blid, vas mic de lemn": 1743 LU. (Contribuţii XVIII, p. 156); 1825 LB; POP., REG. (Mold.A Munt., Olt., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), UT. sec XVIII-XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) covătăr s.m. „Persoană care confecţiona coveţi (1)" [(înv. covătărie s.f. „Meşteşugul covătarului"]: sec. XVIII DOC. (Iordache 73); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (H); (Reg.) covăt6s,-oăsă adj. „în formă de covată (1), scobit": sec. XX/l REG. (DA); (Reg.) covăţivt. [covăpt,-ă adj.], /ncovăp'vt. [încovăpt,-ă adj.], covătă vt. [covătăt,-ă adj.] „A scobi, a da unui lucru forma unei coveţi (1)": 1806 DOC. (Transilv.) (DA); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT. sec. XX/l [(Entop.; reg., Mold.) covăpturăs.f. „Depresiune": sec. XX/l REG. (Porucic 31, 195)]. -Antrop. Covată, Covatu, Covatariu, top. Târla Covataruiui (ÜWK). COZ1 subst. (pop.; ante 1703 ->); pl. (I) -i şi (rar) coji. 1. S.m. (Pop., azi rar) „Atu (în jocul de cărţi)" ('Atout'): ante 1703 DICŢ. (TDRG2); POP., LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DA). 2. Subst. sg. {Flg.) înv., fam.) „Calificativ pentru o femeie frumoasă: odor, raritate, bijuterie, frumuseţe" 0[En parlant d'une jolie femme] BijouO: 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. koz „idem (1)" (şi fig.) şi „şansă, sorţi de izbândă; ocazie, moment optim" Cchance; occasion'); pentru sensul 2 şi adv. rezultat prin conversiune, cf. şi loc. tc. koz oiarak 272 saklamak „a ascunde ceva preţios, pentru a-l folosi ulterior ca o şansă în plus" (literal: „a ascunde drept atu"), adj. tc. kosfkos]„îngâmfat, fudul, orgolios". - Cf. bg. koz, ngr. kôÇi. - Conversiune: (Reg., fam.) coz adv. 1. (Mold.; de obicei după un adj. ca frumoasă, mândră etc.) „Extrem de..„ foarte, foc de...": 1875 LIT. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DA), UT. sec. XIX/2-XX. 2. (P. gener.) „Foarte tare, foarte mult": sec. XX/l LIT. (Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 95: cercul omenesc strâns coz în jurul mesei). CRÂMLEÂN,-Ă s.m. şi f. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. crâmlenire. (Etnon.) „Locuitor al Crimeei, (tătar) originar din Crimeea, tătar crimeean" CHabitant de la Crimée, Tatar de Crimée'): înc. sec. XVIII CRON. (CM II 324). - Din tc. Krimli „idem" + suf. rom. -ean (v. Suciu 57-58). - Antrop. şi top. Crâm(u). CUBEÁ s.f. (înv. şi reg.; înc. sec. XVIII ->); pl. -ele. 1. (Admin.; înv., rar) „Sala de consiliu a vizirilor (2) (acoperită de o cupolă)" OSalle de conseil des vizirs'): înc. sec. XVIII CRON. (TDRG). 2. (Constr.; înv.) „Boltă, cupolă, turn boltit" (Voûte, coupo(e'): 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2. 3. (P. ext.; Constr.; reg., Munt.) „Campadură, fumar; coş, horn; bagea, cucumea (1.2), ogeac (7)' OLucarne destinée à faire sortir la fumée'): 1898 REG. (DAME 98); REG. sec. XX/l (DA). - Din tc. kubbe „idem (1, 2)". - Cf. ngr. Kovfxnèç (> rom. înv., rar cumbeă „idem (1)": sf. sec. XVII LIT. [ŞIO]), bg. kubé, scr. kùbe, kùba, alb. kubé, arom. cubé\ cubée. - Antrop. Cubeică(DNFR). CUCĂ s.f. (¡st.; 1683 ->); pl. cuci. 1. (Vestim.; ist.) „Căciulă de ceremonie, înaltă, acoperită cu catifea şi împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau unii demnitari turci şi domnitorii români (ca simbol al puterii)" CHaut bonnet de cérémonie des dignitaires turcs et des voïvodes roumains'): 1683 LIT. (TDRG2); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XVII/2-XIX, POP. sec. XIX-XX (DA, FOLC. OLT-MUNT. III - GL.), IST. sec. XIX/2-XX (MDD). 2. (Fig:, Admin.; înv.) „Autoritate, administraţie, stăpânire" ^Autorité, administration'): 1777 LIT. (DLLV); 1823 DOC. (Iorga, S.D. VIII160). - Din tc. kuka „idem (1)". - Cf. arom. ciicăf cuc „bonetă". CUCUMEÁ s.f., interj, (reg.; 1884 -); pl. (I) -ele. (Olt., V. Munt.) I. S.f. 1. (Zool.) „Cucuvea (Athene noctua), bufniţă (mică) (Bubo buboj' (That-huant, hulotte; [petit] hibou'): cucumeá 1884—1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DA, ALR SN III [711, 712], GL. ARG.). 2. (P. anal:, Constr.) „Ferestruică în acoperişul caselor, făcută dintr-o scândură cu două orificii (semănând cu ochii cucuvelei); lucarnă, fumar, bagea, cubea (3), ogeac (7)' ^Lucarne [dans le toit]'): cucumeá 1898 REG. (DAMÉ 98); REG. sec. XX (DA, GL. ARG.). II. Interj. „Cuvânt care imită strigătul caracteristic al cucuvelei sau al bufniţei" CCri du chat-huant ou du hibou7): cucumeáu sec. XX/l REG. (ALR SN II [713]); cucumeá 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. kukumâv (pron. kukumiău) „idem (1.1, II)" (v. Suciu 58). - Cf. bg. kukumjavka (> rom. înv. cucumeăg(ă), cucumeăc, reg., Olt. cucumeăucă: 1839 VALIAN; REG. sec. XIX/2-XX/1: DA, ALR SN III [711]), alb. kukumjàçkë. 273 CUIUNGÎ-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1776 - miji. sec. XIX); pl. -/ (Prof., Corn.) „Starostele breslei aurarilor şi argintarilor (din ţările române)" fPrévôt de la corporation des orfèvres [des Pays Roumains]'): cuingi-başâ 1776 DOC. (ŞIO); cuiungi-başâ, cuiungi-bâşă 1788 DOC. (ŞIO); cuiumgi-başâ 1811 DOC. (DIB I960, p. 202). - Din tc. kuyumcu başi, (înv.) kuyumgî basî „şeful aurarilor (sultanului)" Opremier orfèvre [du sultan]') (p. ext.). - V. cuiungiu. CUIUNGIU s.m. (înv., rar; 1775 - sec. XIX/l); pl. -ii. (Prof., Com.) „Aurar, argintar, bijutier, giuvaergii/' ('Orfèvre'): 1775 DOC. (ŞIO; în der. cuiungeresc)) 1788 DOC. (ŞIO). - Din tc. kuyumcu, (înv.) kuyumgî „idem". - Cf. bg. kujumgija, ser. kujùmdzja, ngr. KovyiovfirÇqç. - V. cuiungi-başă. - Der.: (înv., rar) cuiungerésc,-easca adj. „Specific cuiungiilor": 1775 DOC. (ŞIO). CUL s.m. sg. (înv., rar; 1715)v ■ (Mii.; col.) „Totalitatea militarilor (turci), organismul militar (al Imperiului Otoman), armata, oastea (otomană)" ('Les militaires [turcs], l'armée [ottomane]'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. kul „idem" şi „soldat; supus al sultanului; ţăran; sclav, rob; slujbaş, servitor, slugă" Csoldat; paysan; esclave; serviteur'). - Cf. bg. ko! (> rom. reg., Olt. coi „om care nu face nimic, care mănâncă numai, fără să aducă nici un folos; om leneş, trântor": 1928 REG. [DA, s.v. coli}), ser., magh. kul - V. bacăcu/u, culchehala, cuiogiu, cuiuc, cuiucciu, reizicoi. CULĂ s.f. (lit.; 1649 -); pl. -e. 1. (Constr.; lit., azi rar) „Turn (de obicei cilindric) de pază, de observaţie şi de apărare, construit uneori la intrarea în curtea unui conac (1), a unei vile etc.; foişor, donjon; turlă (de biserică)" (Tour, donjon; docher [d'église]7): culă 1649 DICŢ. (TDRG2); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DA, DLLV, CM I 105), LIT. sec. XIX, REG. (Ban.) sec. XX/l (DA); (înv., rar) hulă 1870 COSTINESCU. 2. (Constr.; lit., mai ales ist.) „Clădire fortificată, de obicei în formă de turn cu baza dreptunghiulară, construită în trecut (mai ales în Olt.) şi folosită drept corp de gardă şi ca refugiu pentru populaţia rurală" OPetite forteresse en forme de tour'): culă sf. sec. XVII CRON. (CM I 104); 1839 VALIAN; IST. sec. XIX/2 (DA, Aricescu I 137), DICŢ., REG. (mai ales Olt.) sec. XIX-XX (DA, TDR 194), LIT. sec. XIX/2-XX. 3. (P: spec.) Constr.; reg., Olt.) „Construcţie înaltă, cu două niveluri, destinată păstrării unor materiale şi produse alimentare (în gospodăriile ţărăneşti)" ('Bâtiment à deux étages, employé comme cellier'): culă sec. XX/2 REG. (ARH. OLT. SN II 171). 4. (P. spec:, Constr.; înv.) „Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria" (Tour du palais du voïvode roumain, destiné à abriter le trésor'): culă sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/2. 5. (P. ext:, Fin.; reg., mai ales Munt.) „Tezaur, vistierie; comoară, ladă cu bani; hazna (.1Ţ ('Trésor'): culă sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec. XX (DA, TDR 194). 6. {P. ext:, Constr.; înv.) „Beci boltit, subterană, hrubă; ascunzătoare, sălaş pentru hoţi" OCave, souterrain; repaire de brigands'): culă 1835 LIT. (DA); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XX/1. 7. {P. ext:, Constr.; reg., Ban.; la sg., col.) „Ruine" ('Ruines'): culă sec. XX REG. (TDR 194). 8. {P. ana/:, Entop.; reg., Mold.) „Vâlcea, vale cu povârnişuri repezi; grotă de mari dimensiuni" ('Vallon; grotte'): culă sec. XX/l REG. (Porucic 30, 33, Rotaru 13). 274 9. (P. anal.) reg.) „Loc plin de cerezină scursă în pământ, unde albinele fac ceară" CLieu plein de cérésine, où les abeilles produisent la cire'): culă 1939 SDLR. - Din te. kule, (înv.) kula (acc. probabil şi kü/a) „idem (1, 2)". - Cf. bg. kü/a, scr. kù/a „turn; castel fortificat", ngr. KoùXa, kovXeç, alb. küffë, arom. cu/ă, acută, aguiă, megl. kulă „castel; turn; închisoare". CULCHEHAI s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XIX/l); pl. ? (Mii.) „Locţiitorul comandantului ienicerilor (1), adjunct al ienicer-agăi (v. s.v.)" OLieutenant du commandant en chef des janissaires'): culchehaiă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); culchîhaiasi 1781 DOC. (ŞIO). - Din te. kul kâhyasî, (înv.) kul kehayasï, kul kehaya, kul kihayasï „idem". - Cf. scr. kàl-cehàja, magh. kul tihâja. - V. chehaia, cul. CULÔGLU s.m. (înv., rar; 1848 - sf. sec. XIX); pl. -/' (Mil.) „Infanterist dintr-un corp al oastei otomane permanente format din fiii militarilor ucişi în luptă" ('Fantassin d'un corps de l'armée turque^: 1848 DOC. (DIB 1960, p. 289; în antrop. Cu/og/u)) IST. miji. sec. XIX. - Din te. kuloglu „idem". - Cf. scr. kulàglija, antrop. ngr. KovXôyXov. - V. cul, oglularl. -Antrop. Culoglu(U\B 1960, p. 289). CULP s.n. (înv., rar; înc. sec. XIX); pl. ? „Pretext" ('Prétexte'): ■ înc. sec. XIX LIT. (ŞIO). - Din te. kulp „idem". CULÜC s.n. (înv.; sec. XVII/2 - sec. XIX/2); pl. -¿/r/şi (rar) -e. (Mil.; Mold.) „Gardă, pază, strajă, caraulă (1), coF; post de pază, pichet; corp de gardă" C[Corps de] gardeO: sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1. - Din tc. (ist.) kulluk„idem" (TS). - Cf. scr. kùluk, alb. kuijük, magh. kuluk, arom. culüke. - V. cof, cui, culucciu. CULUCCÎU s.m. (înv.; 1845 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Mii.; Mold.) „Gardian, santinelă, străjer, paznic de noapte, caraulă (2), coigid' OGarde de nuit, gardien, sentinelle7): 1845 LIT. (TDRG2); IST. sec. XIX/2. - Din tc. (ist.) kullukçu, (înv.) kullukcî (Y.Tar.S. 148) „idem". - Cf. scr. kulùkcija, alb. kulukçi, magh. ku/ukesi. -V. coF, colgiu, cui, cu/uc. CUMÂŞ s.n. (reg., azi rar; 1590 ->); pl. -e, (înv. şi) -uri. (Mold., înv. şi Munt.) 1. (Vestim.) „Stofă, ţesătură (mai ales de mătase); fustanlâc (1)' ('Étoffe [surtout de soie]'): cumâş 1590-1591, 1594, 1777-1782 DOC. (DOC. î. XVI 168, 192, Furnică 55); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVI/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP. sf. sec. XIX, REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) comâş 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Fam.) „Tip de personalitate umană, sot (1), fel de om; (mai ales) soi (1) rău (de om), teapa; pramatie, poamă; tacâm (15Ţ OGenre, sorte d'homme; [surtout] 275 gredin, crapule7): (înv., rar) comâş 1857 POLIZU; cumâş 1896 LIT. (DA); LIT., POP. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. kumaş „idem (1, 2)". - Cf. bg. kumăs, ser. kùmas, ngr. kov/mxgi, alb. kumăsh, a rom. cumăşu, cumăşe. - Der.: (înv., rar) comişeâs.f. „Haină din cumaş (1)": înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO). CUMBARÁ s.f. (înv.; 1695 - sec. XX/l); pl. -ie. (Mil.) 1. „Proiectil rotund care se lansa cu havanul (1) sau cu mâna; bombă, obuz, ghiulea (1), grenadă" CBombe, obus; grenade7): cumbará 1695 DOC. (TDRG2); CRON., LIT. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DA, DLLV, ILRL 556); combará, cambará sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 216, ILLV 404); CRON. sec. XVIII/l; bumbarâ înc. sec. XVIII CRON. (DLLV); IST. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2; gumbará, gumbărâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO, TDRG, «Philologica», I 120); bombará sec. XX/l POP. (Pamfile, C.Ţ. 285). 2. „Mortier, obuzier, havantop, havan (1)' OMortier, obusier7): cumbará sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 442); CRON. sec. XVIII; bumbarâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. kumbara „idem (1)", kumbara [topu] „idem (2)" (v. SCL 1/1993, p. 71; top „tun77). (Var. bumbara, bombara - prin contaminare cu bombă, bum bă.) - Cf. ser. kumbâra (> rom. reg., Ban. cumbără „idem (1)": sec. XX REG. [Gămulescu]), bg. kombara, ngr. Kovpuiapó.g, alb. kumbara, arom. cumbără. -V. cumbaragiu. CUMBARÂGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Mii.) „Comandantul cumbaragiilor (v. s.v.)" (YThef des artilleurs [ottomans]7): cumbaragí-başâ 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII (ŞIO, DLLV); cumbaragi-bâşă, cumparagi-bâşă (pl. -/) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (DLLV). - Din tc. kumbaraci başi „idem". - Cf. magh. kumbaracsi basi. - V. baş, cumbaragiu. CUMBARAGÍU s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -ii (Mii.) „Artilerist, tunar (otoman) care folosea cumbarale (1, 2)" ^Bombardier, artilleur [ottoman]7): bumbaragiu înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); cumbaragiu (ŞIO). - Din tc. kumbaraci „idem". (Var. bumbaragiu - după bumbara.) - Cf. ser. kumbarâdzija, ngr. KovpjtapcuÇqç. - V. cumbara, cumbaragi-başa. CURBÁN s.n. (înv.; 1560 - sec. XIX/l); pl. -e. (Rel.; şi fig.) „Ofrandă, jertfă (constând dintr-un animal); animalul jertfit" OOffrande, sacrifice; bête sacrifiée7): curbán 1560 DOC. (SCL 2/1974, p. 154); sf. sec. XVII LIT. (ŞIO); corbán 1682 LIT. (DA); CRON. sec. XVIII/2; curbâm sec. XVIII/2 CRON. (DA). - Din tc. kurban, (înv.) korban, (dial.) gurvan, *gurban „idem". - Cf. bg., alb. kurbăn, korbăn, ser. kùrban, ngr. Kovpp.7m.v1, magh. kurbăn, arom. curbăne, cf. şi it. corban. -V. curban-bairam. - Antrop. Gurban (1775, REL. AGR. I 598; DNFR), Gurbănescu, top. Gurbăneşti, Gurbanu! (DNFR). 276 CURBÂN-BAIRÂM s.n. (înv. şi reg., azi rar; sec. XVIII/2 ->); pl. -uri. 1. (Rel.; înv.) „A doua dintre cele două mari sărbători religioase musulmane, serbată la 70 de zile după primul bairam (1)" ('Une des deux grandes fêtes réligieuses des Musulmans7): curbân-bairâm sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (P. ext.) Rel.; reg., Oit.; la pl., art.) „Praznicul celor sfinte" ('Une des fêtes réligieuses ortodoxes7): Gurbânele '1922 REG. (CONV. LIT. LIV 364). 3. {P. gener.) reg., Olt., V. Munt.) „Petrecere, ospăţ, bairam (2), chef (4)' CBamboche, ripaille, bombe'): gurbân, corbân înc. sec. XX REG., POP. (I. CR. 4/1909, p. 109, DA). - Din te. kurban bayrami, kurban (TS, OTS) „idem (1)". (Condensarea a avut loc probabil independent, în turcă şi în română.) - Cf. ser. kùrban-bàjram, magh. kurbăn bajrăm. - V. bairam\ curban. CURBÉT s.m. (înv., rar [reg. ca adj/]; sec. XIX/l); pl. -eţi. „Străin, venetic, imigrant, intrus" ^Etranger, intrus, immigrant7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). (Glosările „intermediar" şi „prieten intim" din unele DICŢ. nu se justifică; v. DA.) - Din tc. (înv. şi dial.) kurbet „ţigan nomad" CBohémien, Tzigane nomade7) {p. ext.), probabil şi (dial.) *„idem" (lit. mod. gurbet „străinătate; emigrare, exil; calitatea, situaţia de străin, de venetic; dor de acasă", gurbetçi „străin, venetic, imigrant", gurbetiik „situaţia de străin, de venetic" [TS]; cf. şi tc. kurbet [OTS], kurbiyet „vecinătate; apropiere, legătură, relaţie") - Cf. ser. gurbat, gurbet „ţigan", alb. kurbât „ţigan", kurbét „emigrare, exil; străinătate", arom. curbét„ţigan", curbéte„străinătate". - Conversiune: (Reg., Mold.) curbat,-eâta adj. „Corcit": 1912 REG. (DA); DICŢ. sec. XX/l. CURUGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVII/2); pl. -ii. (Mii.) „Soldat turc (veteran sau invalid de război) folosit pentru misiuni de pază şi de apărare a garnizoanelor" ('Soldat turc [vétéran ou invalide] employé comme gardien et comme soldat de garnison7): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. korucu, (înv.) korugï „idem" (p. asim.). - Cf. bg. korugija, kurugija, scr. korùdzija, magh. korucsi. CURULÛC subst. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. (suspect, probabil greşit) -i. (Agric.; Dobr.) „Mod de uscare a tutunului (II. 1) pe şiruri suspendate între mai mulţi pari" CProcédé de séchage du tabac sur des perches7): sec. XIX/2 REG. (ŞIO). - Din tc. kuruluk „starea, însuşirea de a fi uscat, uscăciune; secetă", (dial.) „streaşină, acoperiş montat deasupra porţii, pentru a o proteja de ploaie; legume uscate pentru iarnă" Csécheresse; toit monté au-dessus de la porte; légumes déséchées pour l'hiver7) (Der. S., ZTS; p. ext.), probabil şi (dial.) *„idem"; cf. tc. kuru„uscat, secat". - V. gurut. CUSÛR1 s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -uri. 1. (Fin.; reg., Munt., Olt., înv. şi Mold.) „Restanţă, arierat, rest, lipsă dintr-o sumă de bani, dintr-o datorie bănească etc." ('Arriéré, somme due, reste, reliquat7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 138); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, Furnică 341, 390,^ DIB 1960, p. 290), LIT. sec. XIX, POP., REG. sec. XX/l (DA). # Loc. adj. şi adv.: (înv.) Fără cusur = „(Despre o 277 sumă de bani, o plată etc.) întreg, integral": 1814 DOC. (DA). 2. (înv.) „Rest, rămăşiţă, reziduu" CReste, résidu'): 1786 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (REL. AGR. I 780, Furnică 325), LIT. sec. XIX/2. # Loc. adj.: (înv.) De cusur = „în plus, pe deasupra": 1839 VALIAN. 3. (înv.) „Greşeală, eroare, culpă, vină" (Taute, erreur'): 1766 DOC. (REL. AGR. I 568); DOC., CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A nu face cusur (la ceva) = „A face ceva negreşit, a nu neglija, a nu rata": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA). 4. (Lit.; cu referire la oameni sau la lucruri) „Defect, anomalie, imperfecţiune, meteahnă, deficienţă, lipsă, lacună, neajuns, lichea (2), madea (2)] nărav, viciu, namaz (2)' ODéfaut, imperfection, tare, viceO: 1815 DOC. (DA); 1839 VALIAN; CRON. sec. XIX/l (DA, Furnică 392), POP. sec. XIX-XX/1, DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 4/1992, p. 4, 27/1992, p. 28). # Loc. adj. şi adv.: (Lit.) Fără (de) cusur = „Perfect, desăvârşit": 1819 DOC. (DIB 1960, p. 225); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XIX-XX (EM 18/1992, p. 26). (Sensul înv. „aluzie" sau „procedeu (fin)", menţionat în DICŢ., aparţine, în realitate, termenului usui, v. s. v.) - Din tc. kusur „idem (1, 2, 3, 4)"; loc. vb. - semicalc frazeologic după tc. kusur etmemek „idem" (etmemek„a nu face"). - Cf. bg., alb. kusür, ser. kùsur, ngr. icovooùpi, arom. cusüre, megl. kusur. - V. cusurHu,-ie. - Der.: (Pop., fam.) cusurgiuf-ie s.m. şi f., adj. „(Persoană) înclinată să găsească cusururi (4) oricui sau în (ori la) orice; (om) arţăgos, (persoană) care are chef de ceartă": sec. XX/l DICŢ.; DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 44/1992, p. 8) [(Pop., fam.) cusurgioâică s.f. = cusurgie. sec. XX DICŢ.]. CUSURLÎU,-ÎE adj. (pop., fam., rar; 1893 ->); pl. -ii. (Fam.) „Care are cusururi (4), defectuos, imperfect, incomplet, lacunar, cu lipsuri, cu deficienţe" CDéfectueux, imparfait, incomplet, vicieux'): 1893 DDRF; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/l. - Din tc. kusurlu „idem". - V. cusur. CUŞÂC s.n., s.m. (pop.; 1791 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) -/' (Constr., Nav.) „Piesă de lemn în formă de stinghie, de scândură sau de bârnă, aplicată ca întăritură a unui perete, a unei construcţii de lemn, a scheletului unei ambarcaţii etc.; traversă, grindă principală; scândură care împrejmuieşte marginile unei bărci; (p. gener.) stinghie groasă ori bârnă mai subţire (cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară), riglă" (Traverse, latte, poutre [de consolidation d'un mur, d'un canot, etc.]0: 1791 DOC. (ŞIO); 1920 DOC. (SDLR); REG. (Dobr.) sec. XX/2 (Ţurlan 59), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. kuşak „idem" (v. SCL 1/1993, p. 71) şi „brâu, centură, chimir" ('ceinture'). -Cf. bg. kusàk,,brâu, centură", scr. kùsak,,stinghie, bârnă, traversă". - V. cuşadâc, orta-cuşad. CUŞACLÂC s.n. (înv., rar; 1693); pl. -uri. (Constr., Nav.) „Scândură sau stinghie utilizată în construcţiile navale, probabil ca element de întărire a bordajului; bucată de lemn folosită ca traversă" ^Planche ou poutre utilisées dans les constructions navales^: 1693 DOC. (ŞIO). 278 ~ P,n !fu§a!5,lk *»'dem" (detaşat dintr-o sintagmă de tipul kuşakhk tahta „scândură folosită ca întăritură a bordajului"; tahta „scândură", kuşakhk „care serveşte ca element de întărire, ca traversă"); cf. tc. kuşaklama „întărire a unui perete, a unui bordaj etc. cu scânduri, traverse, bârne etc.", kuşak„întăritură de lemn a unui perete, traversă", (dial.) „scândură care împrejmuieşte marginile unei bărci"; v. SCL 1/1993, p. 71-72. - V. cu'şac. CUŞCHEBÂP s.n. (înv., rar; 1840 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Alim.) „Friptură de pasăre" CRôti de volaille'): 1840 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX. (Glosat greşit în DICŢ.: „frigăruie de berbec sau de miel; chebap".) - Din tc. kuşkebabi „idem" (^„pasăre"). - V. chebap, ş/ş-chebap. CUŞCUŞ subst. sg. (lit.; 1868 -); scris şi cuş-cuş. (Alim.; col.; azi rar) 1. (Lit.; reg. în Munt., Dobr., Olt.) „Pastă făinoasă în formă de bobiţe, mai mari decât grişul, întrebuinţată în supe sau ca garnitură la carne" OPâte en grains, semoule de blé dur, couscous^: cuşcuş 1868 DICŢ. (TDRG2); REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Dobr.) cuscüz sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1971, în comuna Rasova, jud. Constanţa); (reg., Dobr.) cuscuţ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (Reg., Munt., Dobr.) „Mâncare făcută din cuşcuş (1), griş sau mălai, cu grăsime de berbec şi cu carne de găină în sos" CPIat à base de cette semoule, préparé avec de la viande de poulet; couscous(s), couscousse'): (Dobr., înv. şi Munt.) cuscuţ 1884-1885 REG. (Munt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); cuşcuş 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l, DOC. sec. XX/2 (EM 2/1992, p. 26). - Din tc. kuskus „idem (1, 2)"; poate şi din fr. couscous(se). (Var. cuscuţ- după suf. -uţ cuşcuş- după suf. rom. -uş, apoi p. asim.) - Cf. arom. a/sa/sa „idem (1)". CUŞZUN subst. (înv., rar; 1792); pl. ? (Bot., Alim.) „Soi de stafide mici şi negre" OSorte de raisins secs7): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. kuşiiziimii, (înv.) kuşiiziimi (Y.Tar.S.) „idem" (prin sincopă). CUTÎE1 s.f. (lit.; 1652 -); pl. -fişl (înv.) -ie. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Obiect de lemn, de metal, de carton etc., în formă de cub, de paralelipiped, de cilindru etc., gol în interior, adesea cu capac (1), în care se păstrează sau se protejează (în cursul transportului, al depozitării etc.) diverse lucruri (precizate uneori prin determinanţi atributivi: cutie de scrisori, de poştă sau poştală, cutie de chibrituri, cutie de bere, cutie de conserve etc.); sandâc (1), testea (2J' ('Boîte7): 1652 DICŢ. (TDRG2); 1776, 1794 DOC. (Furnică 38, REL. AGR. I 818); 1825 LB; CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. miji. sec. XVII-sec. XX. # Loc. adj.: (Lit.) (Scos ca) din cutie = „îmbrăcat foarte îngrijit": 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX. # Expr.: (Pop.) (Bagă) capul la cutie! = a) „(La jocul de-a capra) Fereşte-ţi capul!"; b) (Fig.; fam.) „Fii prudent! Păzeşte-te!": sec. XX/2 DICŢ. 2. (Tehn., Anat.; lit.) „Dispozitiv, aparat, organ special, cavitate etc. asemănătoare unei cutii (1) şi/sau cu funcţiuni similare cu ale unei cutii (1)" OBoîte, caisse, cavité7) [de obicei în sintagme în care funcţiunile respective sunt precizate prin determinanţi atributivi: cutie de rezonanţă Cboîte [ou caisse] de résonance'), cutie^ craniană fboîte [ou cavité] crânienne'), cutie muzicală ('boîte musicale7), cutie de viteze Cboîte de vitesses7), cutie 279 toracică Ccavité thoraciqueO etc.]: 1870 COSTINESCU; DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 10, 46/1992, p. 9), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P. spec.) Tehn.; reg.) „Denumire a unor obiecte de tehnică populară care au o formă asemănătoare cu o cutie (1): coşul teascului; ladă în care hingherul introduce câinii prinşi; partea superioară a carului sau a căruţei, mărginită de loitre" CNom de divers objets de technique populaire ressemblants à une boîte'): 1892 LIT. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT. sec. XX/2. 4. (P. ext.) pop., azi rar) „Sertar (al unui dulap, al unei mese, al unei tejghele etc.), cicmigea (1, 2]' (Tiroir'): 1839 DOC. (Furnică 414); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 5. [P. ext.) Fin.; înv.) „Casă de bani sau lădiţă în care se strâng şi/sau se ţin bani (destinaţi, uneori, pentru cheltuielile comune ale unei colectivităţi), bijuterii etc.; casetă, beşacteă' ('Coffre-fort; cassette, caisse^: 1787 DOC. (DIB 1960, p. 157); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. miji. sec. XIX, REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA). 6. (P. spec.) Fin.; pop.; mai ales în sintagma cutia milelor sau, înv., cutie de milostenie,) „Casetă sau lădiţă specială în care se strâng bani în scopuri filantropice (de exemplu pentru orfelinate sau biserică)" OBoîte pour les aumônes, tronc d'une église'): 1778 DOC. (Furnică 62); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A umbla cu cutia = „A cerşi; a strânge bani de la populaţie (în scopuri filantropice sau pentru biserică)": sf. sec. XIX POP. (DA). 7. (F!g.) înv.) „Orfelinat, leagăn de copii" ('Orphélinat'): 1857 POLIZU; REG. înc. sec. XX (DA). - Din tc. kutu, (dial.) kuti, (înv.) kutî „idem (1, 2)"; probabil şi din ngr. kovv, bg. kutija, ser. kùtija. - Cf. şi alb. kuti, magh. kuti, arom. cutie, megl. kutie. - Der.: (Dim., 1, 4) pop.) cutioârăs.f.: sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 1) lit.) cutiuţă s.f.: 1800 DOC. (Furnică 197); POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX-XX (EM 17/1992, p. 27), LIT, DICŢ. sec. XIX/2-XX; şi: (Fig.; pop., fam.) „Cap (de om), căpăţână" (adesea în loc. vb. a băga la cutiuţă „a reţine, a memora, a ţine minte"): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1980, la Bucureşti); (înv.) cutiér s.m. 1. „Casier, perceptor": 1857 POLIZU. 2. „Vânzător ambulant, mămuiar"-. sec. XX/l REG. (Olt.) (DA). 3. „Persoană care avea sarcina de a păstra banii obştii săteşti şi de a controla gestionarea lor": sec. XIX/l LIT. (DDRF); REG. (V. Munt.) înc. sec. XX. -Antrop. Cutieru. CUTNÎE s.f. (înv.; 1588 - sec. XX/l); pl. -ii (Vestim.) „Ţesătură de mătase amestecată cu bumbac" ('Sorte de satinette, tissu de satin mêlé de coton1): cutni, cutné 1588 DOC. (DOC. î. XVI 164); cutnie 1726-1733 DOC. (DA); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1; cuhnie, cutie sec. XIX/2 POP. (DA). - Din tc. kutnu, (înv.) kutnï, kutni „idem". (Var. cuhnie, cutie - prin confuzie cu omonimele respective.) - Cf. bg., ser. kutnija, arom. cutnie. 280 D DAHÍU,-ÍE s.m. şi f., adj. (înv.; 1881 - sec. XX/l); pl. -ii. (Munt.)- 1■ S.m. şi f., adj. „(Om) genial; geniu" C[Homme] génial7): dahiu 1881 UT. (ŞIO). 2. Adj. „Abil, rafinat, viclean, şiret" OHabile, fin, astucieux, ruse7): dachiu 1893 DDRF; dahiu sf. sec. XIX-sec. XX (numai în) DICŢ. (ŞIO, DDRF2, ŞDU, SDLR, CDER, DLR). 3. Adj. (P. depr.) „Nebun, ţicnit, nătâng" (Timbré, toqué7): dahiu 1881 UT. (ŞIO). - Din tc. dahi „idem (1, 2)". - Cf. ser. dahija „căpetenie a subunităţilor rebele de ieniceri", alb. dai, dahi„haiduc, tâlhar; viteaz, curajos; vioi, vesel", arom. cfe/„mândru". DAIÁC s.m. (reg.; 1916 ->); pl. -r, scris şi daeac. (Constr., Nav.) „Stâlp de susţinere, pilon, pilot pe care se sprijină, în partea dinspre apă, schela (1) la care acostează bărcile pescăreşti" CPilotis7): 1916 DOC. (DA). - Din tc. dayak „reazem, proptea (de lemn), stâlp de susţinere, pilon, arac, suport" Cappui, soutien, étai, échalas7) (v. Drimba 292; p. spec.). - Cf. ser. dajăk, alb. dajăk, arom. dăiâke „reazem". DAIREÁ s.f. (înv. şi reg.; 1818 -); pl. -ele; pron. da-l-reaşi dai-rea. 1. (înv., rar) „Cerc, anturaj; suită (militară), escortă; taifa (1), alai (3, 4Ţ CCercle, entourage; suite [militaire], escorte7): daiereă sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA). 2. (Muz.; reg., Munt., Olt., Dobr., Mold., mai ales ist.) „Instrument muzical de percuţie asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn şi prevăzut în interior cu discuri metalice; vuvuitoare, vuvă, tâmpină, def (Tambour de basque7): (înv.) daiereă (scris şi daerea) 1818 UT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX; (înv. şi reg.) daireă sec. XIX/l LIT. (DLR); UT. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. ARG.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) dairă (pl. -le) 1884-1885 REG. (H); LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DLR); (înv., rar) daară 1857 POLIZU; (înv.) dăireă sec. XIX/l LIT. (DLR); (înv., rar) daerá (TDRG); (reg.) daiareă 1926 CADE; (înv., Olt.) dăreă 1884-1885 REG. (H); (reg., Olt., Munt., Dobr.) dară 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2-XX (H, LEX. REG. I 79, GL. ARG., GL. DOBR.); (reg., V. Munt.) deireă, dereă sec. XX/2 REG. (GL. ARG.). - Din tc. daire „idem (1, 2)". - Cf. bg. dairé, daaré, ser. daire, daira, ngr. vraijpég, raipég, alb. dájre, arom. dairé, dairé. - Der.: (Reg., Olt., V. Munt.) daragiu s.m. „Toboşar, persoană care ştie să bată daireaua (2)": 1893 REG. (Olt.) (ŞIO); REG. sf. sec. XIX-sec. XX (GL. ARG.). 281 DALÁC s.n., s.m. (pop.; sec. XVIII/2 -); pl. (s.m.) -i, (rar, s.n.) -uri. I. S.n. (Med.) 1. (Pop.; reg., izolat, şi în Transilv.) „Antrax, pustulă malignă, cărbune, bubă-neagră, serpengea, caraianad' OAnthrax, splénite charbonneuse, pustule maligne'): dălâc 1834 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR I [1658], DA, DLR); dalâc 1832 GOLESCU; 1850 LIT. (TDRG2); DOC. sec. XIX/2, LIT., REG. (Mold., Munt., Olt., Dobr., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, ALR I [1658], DA, DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) dălâp 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (reg., Munt., Dobr., izolat şi Mold.) talán 1868 DICŢ. (TDRG2); 1881 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (H, DLR); (reg., S. Mold., S. Transilv.) talán 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (înv., S. Mold.) talán 1884-1885 REG. (H); (înv.) talâu, tăiau 1898 REG. (DAMÉ 30, 51); DICŢ. sec. XX/l; (reg.) tolán, talânt, tălânt sec. XX/l REG. (DLR). 2. (P: ext.) reg., Olt.) „Ariceală (= inflamaţie a pielii de la chişiţă)" ('Inflammation de la peau au paturon'): dalác sec. XX/l REG. (ALR II [4221]). 3. (P. ext.) reg., Mold., N.E. Munt.) „Erizipel" ('Érysipèle'): dalác sec. XX/l REG. (DLR, ALR II/I MN [60, 4199]). II. S.m. (Fig.) 1. (Pop.; peior.; adesea ca epitet depreciativ) „Cal bătrân, slab şi leneş, gloabă, mârţoagă; boală, haram (1.3), tă/ăşman (2)' CHaridelle, rosse'): (reg.) dălâc 1882 POP. (DLR); dalác sec. XIX/2-XX/1 POP., REG. (TDRG, DLR, TDRG2); (reg.) talânt (pl. talanţi), tălânt sec. XX/l REG. (DLR); talán sec. XX/l REG. (Munt.) (DLR); LIT., REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold.) sec. XX (ALR SN II [282], LR 2/1959, p. 55, DLR). 2. (P. polar.) reg., Dobr.) „Cal nărăvaş" CCheval rétif'): talán miji. sec. XX REG. (LR 6/1959, p. 54). 3. (P. ext.) reg., Munt., Mold.; uneori atributiv) „Persoană în vârstă, babalâc (1.2)) om prost, nătâng" (Vieillard; sot, bête'): talán sec. XVIII/2 POP. (Ist. lit. rom. I 88; în der. talanlţă)) sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. REG., DLR). III. S.m. (Bot.) 1. (Pop.) „Plantă erbacee cu fructe mici, rotunde, foarte toxice şi cu frunze care sunt folosite în medicina populară la vindecarea antraxului; aişor, bobiţă, boaba-vulpii, dălăclţă (Paris quadrifotia)' fRaisin de renard'): dalác 1884-1885 REG. (Munt., Olt.) (H); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Reg.) „Numele altor plante erbacee: spanacul -ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus)) păpălău, gogoaşă (Physalis alkekengi)) (Olt.) pristolnic (Abutilón theophrasti), gheaţă (Sedum speatabiieŢ ONom d'autres plantes: épinard sauvage, bon-henri, noix de galle, etc.'): dalác, dălâc sec. XX/2 DOC. (DLR). - Din te. (dial.) dalak, talak, *talan „idem (1.1)" (v. SCL 4/1990, p. 307; rezultat prin condensare pe teren turcesc din sintagma dalakiltihabi, înv. şi dial, taiakyangisi„idem (1.1)"; lit. dalak „splină", yangi sau iitihap „ardere, inflamaţie"; pentru var. reconstruită *ta/an, cf. te. dial. taiak, cu var. talan, „amestecat, învălmăşit, încâlcit, eterogen" [Der. S.]), dalak[otu] „numele mai multor varietăţi de plante erbacee din familia Teucrium (de exemplu sugărelul-alb), ale căror frunze se folosesc în medicina populară ca fortifiant, stimulent şi cicatrizant" ('nom de plusieurs plantes médicinales de la famille Teucriunf) (de unde, p. ext., sensurile III. 1, 2, v. Suciu 145). -Cf. bg., ser. dalak, arom. dăiăcă, daiáca, duioáge, megl. dăiak ,¡\dem (1.1)". (Unele DICŢ., inclusiv DLR, tratează separat variantele cu t-, pe care le explică din te. talan „jaf, pradă" sau le consideră cu etimologia necunoscută, eventual comparându-le cu tc. taiak.) - Der.: (Augm., IU) reg., S. Mold.) tăiănoăică s.f.: sec. XX/l REG. (ALR SN II [282]); (Reg.) dălăcoâică, dăiăcioăică s.f. = da/ac (I.I)\ sf. sec. XIX-înc. sec. XX POP. (DA); (Reg.) dăiăciţă s.f. = da/ac (III. I)\ sec. XX/l REG. (DA, DLR); (Reg.) ta lan iţă s.f. (uneori atributiv) 1. „Iapă bătrână, gloabă": sec. XX/l REG. (DLR). 2. (P. ext.) peior.) „Femeie bătrână; femeie 282 proastă": sec. XVIII/2 POP. (Ist. lit. rom. I 88); REG. sec. XX/2 (DLR); (Pop.) dălăcivr. 1. (Pop.) „A se îmbolnăvi ctedalac {LI)": dă/ăci1834 DOC. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DLR); (înv., Mold.) o'«?/?/?/'1884-1885 REG. (H). 2. (P. ext.) reg., V. Munt.) „A avea o stare proastă, a se moleşi": dă/ăd 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (Fig.; reg.; în loc vb.) A se dălăd la vorbă - „A sta la taifas": sec. XX/l LIT. (DA) [(înv., S. Mold., V. Munt.) dălădt, dălăcets.n. = da/ac (LI): 1884-1885 REG. (H); (Reg., V. Munt.) dălăceălă s.f. „Indispoziţie, moleşeală": 1967 REG. (GL. ARG.)]. - Comp.: (Zool.; reg., Mold.) muscă-dăiăciţă s.f. „Streche (Hypoderma bovis sau Oestrus ovis)": sec. XX/l REG. (ALR SN II [605]). DALĂM s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Dobr.) „Fâşie, felie" CBande, tranche7), în loc. vb. A tăia (ceva) datăm ,= „A tăia (în) fâşii": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.: [pieiea de porc] o tăiam aşa datăm, adică fâşii, datăm). - Din tc. (dial.) dilim (lit. diiim) „idem" (p. disim.). DALCAUC s.m. (uneori atributiv; pop.; 1793 -); pl. -I. 1. (înv.) „Om leneş, parazit, linge-blide, lingău" OPIque-assiette, ecornifleur, părăsite7): dalcauc 1793 DICŢ. (TDRG2); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XVIII/2-XX/1; dălcăuc, dalhauc, dălhăuc, dălhăluţ sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. 2. (P. ext.-, reg., Munt.) „Bătăuş, scandalagiu; om nebunatic; derbedeu (1), haimana (1Ţ ('Batailleur; homme braque; vaurien7): dălhauţ 1893 DDRF; dalcauc 1901 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX; dălcăuc 1950 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2; dălhăuc 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (P. ext.) pop., fam., azi rar) „Partizan (politic), adept, acolit, cirac (2)) amic, prieten; sfătuitor (priceput), mentor, călăuză (3)) (înv.) agent electoral" OPartisan, adepte; copain; guide, mentor; agent electoral7): dalhauc 1881 LIT. (ŞIO); (reg., Mold.) dălcăuş sec. XX/l REG., LIT. (DA); (reg., Mold.) dălcăuci (sg.) sec. XX/l REG. (DA); (rar) dălcăuţ 1935 LIT. (DLR); (rar) dălcăuc, dalcauc sec. XX/2 DICŢ. 4. (P'. ext.) reg., V. Munt.) „Om lacom, înfometat, mâncău" OGIouton, avide7): dălhăuc 1967 REG. (GL. ARG.). 5. {P. ext.) Prof., Nav.; reg., Mold.) „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă pe ultima tablă a plutei şi mânuieşte cârma" OAide-flotteur, aide du conducteur d7un radeau7): dălcăuş sec. XIX/2 REG. (DA); DICŢ., LIT., POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, SDLR, DLR); dăltăuş sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. dalkavuk [pron. dalkauk] „idem (1)". (Var. dălcăuş, dălcăuţ, dălhăluţ - prin schimbarea „sufixului": -uş, -(ăl)uţ; dătcăud- sg. refăcut din pl. sau pron. hipercorectă a var. dă/căuş.) - Cf. bg. dalkauk, ser. dalkăuk, ngr. SaXKapouiaig, alb. dallkauk. - Der.: (Reg., Mold., rar) dălcăuşlţăs.f. „Femeie care mânuieşte cârma unei plute": 1939 SDLR; (înv. rar) dălcăucie s.f. „Desfrâu": 1857 POLIZU; (înv., rar) dalcauci vr. „A se întrebuinţa": 1832 GOLESCU. DALCÂLĂCI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. dalcâlăci. (Mii.) „Soldat voluntar care făcea parte dintr-un corp special de infanterie otomană, folosit în cele mai primejdioase acţiuni militare" CSorte de fantassin volontaire ottoman7): dalcâlăci, dalcălâci, dalcălâci, dălcălâci sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. dalkilig „idem". - Cf. ser. dalkilic. 283 DALG s.f. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. -le. (Vestim.) „Joc de lumini şi/sau de culori, unduire, ape (produse de vrâstele de pe o ţesătură)" OBrilIant, lustre [d'une étoffe]'): miji. sec. XIX LIT. (DLR). (Glosat greşit în ŞIO I 283: „tunică de mătase cu ciucuri de fir". Cuvântul apare la D. Bolintineanu şi în compusul dalgali-elec [în fragmentul tunici numită dalgali-elec, v. ZRPh XVIII 74], care nu poate fi considerat românesc, ci denumirea turcească a unei tunici: daigahyelek„ilic cu ape".) - Din tc. dalga „idem" şi „val, undă" Cflot, onde'). - Cf. alb. dâllgë, arom. dâlgă„val". DALGĂCI s.m. (reg.; 1884 -); pl. dalgâci. (Zool.; Dobr.) „Cufundar (Co/ymbus giaciaiis sau G avi a arctica/' ('Plongeon'): dălgâ'ci 1884-1885 REG. (H); dalgâci 1961 DOC. (DLR). - Din tc. dalgiç (kuşu) „idem" (v. Suciu 59, 145; kuş „pasăre", dalgig şi „scafandru, scufundător"). DALIÂN s.n. (lit.; 1829 -); pl. -eşi (înv.) -uri1, pron. -ii-an. (Tehn.; reg. în Dobr., E. şi S. Munt., S. Olt.) „Instrument de pescuit folosit la prinderea în cantităţi mari a peştilor migratori, format dintr-un năvod foarte mare fixat în formă de îngrăditură, cu ajutorul unor ancore şi al unor piloţi, constituind un fel de capcană largă; şir de mai multe vârşe sau de prlpoane; loc îngrădit cu un astfel de năvod sau cu mai multe plase, în apa unui râu sau în mare (şi prevăzut uneori cu o platformă fixată pe stâlpi)" ('Instrument de pêche formé d'un grand filet ou de plusieurs filets, fixé sur des perches et utilisé comme piège pour les poissons; pêcherie, clôture dans l'eau, réalisée à l'aide d'un tel filet fixé sur des perches en angle fermé; rang de plusieurs verveux; gord'): taliân 1829 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX, LIT., DICŢ. sec. XX; daliân 1916 DOC. (Ţurlan 49); 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (Ţurlan 49), DICŢ. sec. XX (Dicţ. Mar.). - Din tc. dalyan, (înv.) talyan „idem" (Kahane-Tietze 481, v. Ţurlan 49) şi (pop.) „italian" ('italien'); poate şi din ngr. rr/Ămvi, vrocXiâvi, rus. tal'jan, bg. daijân, taljân, dajlân. - Cf. şi ser. daijan, alb. dajiâne „idem" şi „un tip de armă; italian". DAM s.n. (înv. şi reg.; 1744 -); pl. -uri. (Constr.) 1. (Reg., Dobr., Munt., Mold.) „Grajd (construit din ceamur [1]), bordei pentru vite; ocol, ţarc (de vite); şopron, şură (rudimentară); acaret (2Ţ (écurie; remise; dépendance^: 1744, 1764 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (H, SDLR, DA, DLR, ALR I [415, 419], ALR II [3827], L.L.M. 3/1959, p. 42, ARH. OLT. SN III 216, GL. DOBR.), LIT. sec. XX/2. 2. (înv., Munt.; mai ales la pl., în sintagma damuri de case) „Clădire de mari dimensiuni; hardughie; palat" ('Grand bâtiment, palais'): 1877 POP. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. înc. sec. XX (DLR), POP. sec. XIX/2-XX/1. 3. (Reg., Munt., Olt.) „Clădire veche, dărăpănată; casă părăsită" OConstructlon délabrée; maison abandonnée7): 1764 DOC. (DLR); LIT. sec. XX/2. 4. (P. restr.; reg., Olt.) „Zid gros şi vechi" ('Vieux mur'): 1926 CADE. - Din tc. dam „idem (1)" şi „casă, clădire (mică)" ('[petite] maison') (de unde, p. spec. sau p. polar., sensul 2şi, p. depr., sensul 3). - Cf. bg. dam, arom. damă. 284 DAMBLA s.f. (pop.; sec. XVIII/l -); pi. -le. 1. (Med.; pop.) „Apoplexie; atac cerebral sau de cord; paralizie; gută" CApoplexie, coup de sang; paralysie; goutte'): (înv., mai ales Mold.) damlâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX/2; damblâ sec. XVIII/2 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; CRON., DOC. sec XIX/l, REG. sec. XX/l (ALR î/l [128]), JJT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) dămlâ, dămblâ sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A cădea dambla = „A fi lovit de apoplexie, a <> paraliza, a damblagl'\ damblâ 1839 VALIAN. 2. (P. ext.) Med.; înv., rar) „Tetanos" (Tetanos7): dambla 1842 DOC. (DLR). 3. (P. ext.) pop.) „Acces de furie, năbădăi" ('Fureur'): (înv., Mold.) damlâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); damblâ sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. (Munt.) sec. XX/l (DA), LIT. sec. XIX/2-XX (DLR). 4. (Fig.; pop., fam.) „Obicei bizar, manie, poftă neobişnuită, ciudăţenie, nărav; capriciu, moft (2), chef (1), naz, nacafa (4)' CManie, passion, caprice, envie inhabituelle'): damblâ înc. sec. XX LIT. (DA); REG. (Munt.), LIT. sec. XX (DA, GL. ARG.), DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 29). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-ş!) face damblaua = „A(-şi) face cheful (1), capriciul": sec. XX/l LIT., REG. (Munt.) (DLR); LIT. sec. XX; (Reg., V. Munt., fam.) A avea dambla la ceva sau la cineva = „A dori ceva; a-i plăcea de ceva sau de cineva, a îndrăgi pe cineva": 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. (pop.) damla, poate şi *dambla „idem (1)". (Var. dambla - cu epenteza lui b, grupul -ml- fiind neobişnuit în română, v. Graur, ER 117; cf. totuşi formele din ngr., alb. şi arom., care ar justifica o var. tc. *dambia.) - Cf. bg. damlâ, ngr. SajjMg, vtaiînMg, vxa/jovlăg, alb. damllâ, damblă, damutâ, arom. dămlâie, dîmblă, dumlăle„idem (1)". -V. damblaliu,-ie. - Der.: (Dim.; înv., rar) dămblicică s.f. 1832 GOLESCU; (Pop.) damblagiu,-ie1 s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f., adj. (Med.; pop.) „Paralitic, apoplectic, damblalid'-. (înv., Olt.) damlagiu 1868 REG. (DA); damblagiu sec. XIX/2 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR l/l [120]), LIT. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. şi f., adj. (Pop., fam.; peior.) „(Om) capricios, maniac, care are slăbiciuni de caracter sau manii, ahtiat după ceva": damblagiu sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 3. Adj. (înv.) „Care produce paralizie; care slăbeşte organismul, care moleşeşte": damblagiu 1870 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2 [(Pop.) damblagioâică s.f. „Femeie care suferă de dambla (1), damblagii (1), damblalid'-. sec. XX/l LIT., DICŢ. (DLR); (Pop.) damblagi(reg. dămblăgi, Olt. davlagi) vi., vr. [damblagire s.f., damblagit,-ă, Olt. dambiagiăt,-ă adj.] „A paraliza; a se îmbolnăvi; a-şi pierde vigoarea": 1910 POP. (DA); LIT., DOC., REG. sec. XX (DA, Ciauşanu, GL., GL. OLT.) [(Pop.) damblageălă (reg. damblăgeâlă, Olt. davlageâlă) s.f. „Paraplegie; dambla (1)'\ sec. XX/l POP., REG. (DA, Ciauşanu, GL.); DICŢ. sec. XX; (Reg.; N.E. Munt.) damblagii, (Olt.) daviagies.t = dambla (i): sec. XX/l REG. (Ciauşanu, GL., DLR)]. DAMBLALÎU,-ÎE s.m. şi f., adj. (înv., rar; 1832 - sf. sec. XIX). (Med.) „Apoplectic, paralitic, damblagiu (1), bolnav de gută" (7\poplectique, paralytique, goutteux'): damblaliu 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; damlaliu 1868 REG. (Olt.) (DA, DLR); DICŢ. sec. XIX/2; damblalâu,-â'ie 1857 POLIZU; damlalâu,-âie 1879 CIHACII 571. - Din tc. damlali „idem" (Tahsin Sarag, Fransizca-Turkge Buyuk Soziuk, Ankara, 1976, voi. 1, s.v. goutteux, RTS, s.v. podagrik). (Var. cu -b- epentetic - după dambla.) (în DICŢ. -din dambla + suf. -!iu.) - V. dambla. 285 DANDANA s.f. (pop.; 1833 -); pl. -Ieşi (înv., rar) -e/e. 1. (Reg., Mold., Dobr., înv. şi Munt.) „Zgomot mare, gălăgie, larmă, tărăboi, zarvă, tămbălău; petrecere zgomotoasă, ba/ram (2), chef (4), chio/han (1), şamatd' (Vacarme, tapage, fracas; ripaille, bacchanale'): dandana 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, FOLC. MOLD. I - GL.); (Mold.) dandaneă sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I -GL.); (Dobr.) dăndănă sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (Pop., fam.) „Ciudăţenie, minunăţie, năzdrăvănie, comédie; năzbâtie, poznă, farsă; dăndăna/e (1)' OBizarrerie, prodige, foile, extravagance; farce"): dandanâ sec. XIX/2 REG. (DA); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) dănănâ miji. sec. XX REG. (DLR). 3. (P. depr,;; pop., fam.) „întâmplare sau afacere neplăcută; necaz, încurcătură, păţanie, pacoste, buc/uc (2), be/ea (1), tevatură (2Ţ CEmbarras, ennui, malheur, histoire'): (înv.) dandaneă (pl. -e/e) 1833 DOC. (Furnică XXXVI); (înv.) dananâ sec. XIX/2 DOC. (ZRPh XVIII 75); dandanâ 1846 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt.) sec. XX/l (DA), LIT. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) danganâ, (Transilv.) dangadâ sec. XX/l REG. (DA, DLR). # (înv.) C/opot de dandana = „Clopot de alarmă (care se trăgea în caz de pericol colectiv, incendiu etc.)": 1846 LIT. (TDRG2). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A da de (sau peste o) dandana sau A intra într-o dandana sau (înv., rar) A rămâne în dandane/e = „A da de bucluc, a avea un necaz": 1833 DOC. (Furnică XXXVI); REG. sec. XX (DA, DLR), LIT. sec. XIX/2-XX. 4. {P. ext..; reg., N.V. Munt.) „Afacere complicată şi de durată (comună cu cineva); nărav, dambla (4)' (Affaire compliquée [commune avec qn.]; manie'): danganâ, dândă, dânjă 1939 REG. (Coman, GL.); dângă 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. tantana, (înv. şi/sau dial.) *dandana „idem (1)" şi „pompă, paradă, solemnitate, fast, somptuozitate, grandoare" Opompe, somptuosité, parade') (de unde, p. ext., sensul 2); pentru sensul 3, cf. tc. tantuna [gitmek] „(a da de) belea, (a intra într-o) dandana (3)" (TS) (care a putut fi, eventual, confundat, în turcă sau în cursul împrumutării, cu tc. tantana; gitmek „a merge"). (Var. danana, dănănă- p. disim. totală; dangana- p. disim. parţială; dandă, dangă - prin trunchiere.) - Cf. bg. dandană, arom. dăndănă, dîndînăe„idem (1)". - Der.: (Pop.; cu suf. -aie, de intensificare a sensului) dăndănăie s.f. 1. (Reg., Munt., Mold., fam.) = dandana (1, 2)\ dănănăie sec. XIX/l LIT. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt.) sec. XX/l (GR. S. IV 130), UJ., POP. sec. XIX-XX/1; (Mold.) dananăie sec. XIX/2 REG. (DA); dăndănăie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX; dandanăie sf. sec. XIX POP. (DA); LIT. sec. XX. 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Furtună": dananăie sec. XX/l REG. (DA). 3. (Pop., fam.) = dandana (3) şi „scandal, ceartă": dănănăie 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) dananăie sec. XX/l REG. (DA). 4. {P. concr.) reg.) „Catrafuse, calabalâc, obiect oarecare": (Olt.) dănănăie sec. XX/l REG. (DLR); (Mold.) dănănău (s.n.; prin schimbarea sufixului sau sg. refăcut din pl.) înc. sec. XX REG. (DA); (Reg., V. Munt.) dandonie, (Olt.) dângănle s.f. (< dandă, dangă + suf. -onie, -anle) 1. = dandana (3)\ 1928 REG. (DA); REG. sec. XX (GL. ARG., DLR). 2. „Defect, cusur1 (4)) nărav, dandana (4)'\ 1967 REG. (GL. ARG.); (Pop.) dandanagiu s.m. „Persoană care provoacă dandanale (3) sau care dă (mereu) peste dandanale (3)’\ sec. XX/2 DOC. («Zlg-Zag», I, 17-23 mai 1990, p. 5). - Antrop. Dandanache (personaj literar creat de I.L. Caragiale). 286 DANGÁ s.f. (lit.; 1778 -); pl. -le. 1. (Agrie.; lit.) „Marcă, semn (cifră, literă, desen) făcut cu fierul roşu sau cu o substanţă corosivă pe pielea unui animal domestic, pentru a-l individualiza sau a-i distinge proprietarul" ^Marque, empreinte faite au fer rouge sur la peau d'un animal domestique'): dangá 1778 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2-XX/1, POP. (Mold., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) damagá 1787 DOC. (Furnică 140); (înv.) damgá 1825 DOC. (DLR); DICJ. sec. XIX/2. 2. (P'. ext.) reg., Mold., Olt.) „Dungă, vargă pe spinarea sau pe burta cabalinelor" CRayure sur la peau des chevaux'): dangá sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DOC., REG. (Olt.) sec. XX/l (DA, DLR), POP. sec. XIX/2-)0(. 3. (Reg., S. Mold., N.E. Munt.) „Ştampilă, pecete" CEstampille, sceau'): tâmga (acc. corect?) 1939 REG. (S. Mold.) (Coman, GL.); dangá sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1985, în jud. Bacău şi Brăila). 4. (Tehn.; reg., Munt., Dobr.) „Unealtă de fier cu care se fac dangalele (1)" Olnstrument à l'aide duquel on fait des marques sur la peau des animaux'): dangá sec. XIX/1 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/1 (DLR); (N.E. Munt.) tamgà sec. XX/2 LIT. - Din te. damga, (înv. şi dial.) tamga „idem (1, 3, 4)". - Cf. bg. damgá, ser. danga, alb. damkë, aronr dámeá. - Der.: (înv.) dangá vt. 1. „A marca cu ajutorul dangalei (4), a dăngălui (2Ţ\ sec. XIX/2 REG. (DLR); DICŢ. sec. XX/l. Z (P. gener.) „A tatua, a înfiera": 1843 LIT. (TDRG2); (Reg.) dăngăluivt. [dăngăluit,-ăadj.] 1. (înv.) „A face dungi pe ceva": 1830 DOC. (DA). Z (Reg., E. Mold., N. Dobr.) = a danga (1): sec. XX/l REG. (DLR). DANGALÁC s.m. (înv., rar; 1818 - sec. XIX/2); pl. -i. „Neghiob, nătărău; om care face pe deşteptul (epitet folosit ca supranume al unei cete de pazvanţi [v. s.v.])" OBalourd, sot; homme qui fait l'intelligent [surnom d'une troupe de rébèles turcs]7): dancalic 1818 CRON. (ŞIO); dangalâc 1857 IST. (ŞIO). - Din te. dangalak „idem". (Var. dancalic- prin contaminare cu calic.) DARÁ1 s.f. (lit.; 1725 -); pl. (rar) -le. 1. (Com.; lit.) „Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântăreşte o marfă; tară" (Tare, poids de l'emballage^: dará 1725, 1739, 1780 DOC. (DLR, TDRG2, REL. AGR. I 663); DOC. sec. XVIII-XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (pop., rar) tará 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Reg., S. Mold.) A face dara = „A cântări recipientul gol": 1929 REG. (GR. S. IV 269). # (Pop.) (Este) mai mare daraua (decâtsBU ca ocaua) sau Nu face daraua cât ocaua = „Prea multă osteneală sau cheltuială pentru obţinerea unui lucru neînsemnat": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 2. (Fig.; înv., rar) „Diferenţă, rest" ^Différence, défaut^: dará sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 3. (P. anal. şi/sau fig:, înv., rar; ir.) „Piele (a unui om)" ('Peau [de qn.]'): dará sf. sec. XIX POP. (DA). 4. (Com.; înv., rar) „Greutate folosită la cântar (2) (pentru a anihila daraua1 (1) şi a afla astfel greutatea mărfii)" CPoids [employé pour annihiler la tare]'): dará 1862 PONTBRIANT. - Din te. dara „idem (1, 4)". (Var. tara- prin contaminare cu tară.) - Cf. ngr. iâpa{> rom. lit. tară), bg., ser. dara, alb. tàrë, arom. dâră; cf. şi it., germ., sp., rus. tara, fr., engl. tare. - Comp.: (Pop., rar) supratará s.f. „Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi, supratară": sec. XX/l DICŢ. 287 DARÂCs.n., s.m. (lit.; 1812 -); pl. (s.n.) -eşi (rar) -uri, (s.m.) -i. 1. S.n., (rar) s.m. (Tehn.; lit.) „Unealtă pentru pieptănat şi/sau scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un pieptene mare sau dintr-un sistem de piepteni cu dinţi mari, de oţel, fixaţi pe un suport; raghilă, dărăcitor (2)' (Teigne de tisserand, ros, carde, séran[s]'): darâc (s.n.) 1812 DOC. (DLR); POP., REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [433], DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX («România liberă», 9 ian. 1992, p. 6); (reg.) dărâc (s.n.) 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT., REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [433]); (înv., rar) dărăg (s.m.) 1851 STAMATI, D. # Loc. vb.: (Pop.) A da [a darac = „A dărăci (1)'\ sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) A-(i) pune (cuiva) nutreţ pe darac = „A-i face cuiva rău în ascuns": sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. S.n. (înv.) „Pieptene des" CPeigne dense7): darâc 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2, DOC. înc. sec. XX. 3. S.n. (P. ext.) înv., rar) „Cantitate de lână, de in etc. care se pune deodată în darac (1)" OQuantité de laine, de lin, etc. mise en même temps dans la carde7): darâc 1862 PONTBRIANT. 4. S.n. (Tehn.; lit.) „Cardă (constituită din două piese concentrice cu suprafeţe cilindrice şi cu dinţi în formă de cuie, folosită în industria textilă la scărmănatul fibrelor), maşină de dărăcit (1)" (Tarde mécanique7): darâc 1929 DOC. (DLR); REG. (Olt.) sec. XX/l (ALR SN II [437]), DICŢ. sec. XX; (reg.) dărâc sec. XX/l REG. (Munt., Olt., Dobr.) (ALR SN II [437]). 5. S.n. (P\ anat:, Tehn., Agric.; reg., Dobr.) „Un fel de cârlig ataşat la coasă, care face ca grâul cosit să cadă într-o parte" OSorte de crochet attaché à la faux7): darâc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 6. S.m. {P. ext:, Prof.) „Muncitor specializat în dărăcit (1), dărăcitor (1)' OCardeur7): dărâc 1941 IST. (DLR). - Din te. (dial.) darak (ZTS; lit. tarak) „idem (1, 4)" şi „pieptene; greblă" Cpeigne; râteau7) (de unde, p. spec., sensul 2)) poate şi din bg. darak.¡\dem (1)". (Var. dărag- prin schimbarea „sufixului") - Cf. şi ser. tarak, ngr. rapăia „idem (1)" şi „pieptene", arom. tărăcă „gard de scânduri". - V. tarac. - Der.: (Reg., Olt.) dărăcăn s.n. = darac (1). sec. XX/2 REG. (DLR ms.); (Reg.) dărăcâr s.m., s.n. 1. S.m. (înv., rar) „Darac (5), dărăcitor (1Ţ\ sec. XIX/2 DICŢ. (DLR). 2. S.n. (Reg., S.V. Munt.) „Pieptene cu dinţii asemănători cu cei ai daracului (1), însă mai rari, mai mari şi mai groşi, folosit pentru scărmănatul cânepii înainte ca aceasta să fie dată prin darac (1)": sec. XX REG. (LEX. REG. II 69); (înv., rar) dărăcăvt. = dărăci (1): sec. XIX DICŢ.; (Lit.) dărăcNt., vr. [dărăcit s.n., dărăcit,-ă adj., nedărăcit,-ă adj., dărăcire s.f.] 1. Vt. (Lit.) „A scărmăna, a destrăma şi/sau a pieptăna (lâna, cânepa etc.) cu daracul (1, 4); a da la darac, a trece prin darac (1, 4)": dărăci 1832 GOLESCU; 1838 LIT. (DLR, TDRG2); POP., REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, DLR, ALR SN II [434, 437]), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) darâcisec. XX/l REG. (DLR). # (Lit.) Maşină de dărăcit = darac (4)\ sec. XX/2 DOC. («Evenimentul zilei», 25 sep. 1993, p. 6). 2. Vt. {P. anai:, pop., rar) „A(-i) smulge (cuiva) părul": dărăci sec. XX/l REG. (DA). 3. Vt. (Fig.; reg.) „A bate, a maltrata sau a certa, a dojeni (pe cineva)": dărăci înc. sec. XX POP. (DA); REG. (N.V. Munt.) sec. XX (DLR, GL. ARG.). 4. Vr, {P. ext:, reg., N.V. Munt.) „(Despre copii) A se părui; a se hârjoni": dărăci sec. XX/2 REG. (GL. ARG.) [dărăceăiă s.f. 1. (Pop.) „Dărăcire, dărăcit (1)'. 2. (Reg., N.V. Munt.) = dărăcitură (3). 3. (Reg., N.V. Munt.) „Mustrare, dojană; ceartă; bătaie":^sec. XIX/2 DICŢ.; DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); (Lit.) dărăcitură s.f. 1. (înv., rar) = dărăceăiă (1). 2. (Ut.) = 288 darac (3) şi „material textil dărăcit". 3. (Reg.) „Reziduuri rămase după dărădre (1); dărăceală (2Ţ\ 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Ut.) dărădtorr-oâre subst, 1. S.m. şi f. (Lit., rar) „Persoană care se ocupă cu dărăcitul (1), dărăcar (1J'\ 1870 COSTINESCU; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n., (rar şi) s.f. (Reg.) = darac (1)\ sec. XX DICŢ., REG. (DEX, DLR)]; (înv., rar) redărăcNt. „A dărăci (1) din nou": 1877 LM. DARAÎ s.f. (înv., rar; 1726); pl. ? (Vestim.) „Ţesătură asemănătoare cu taftaua (1) (nedefinită mai de aproape)" OSorte de taffetas7): 1726 DOC. (DLR). - Din tc. darayi, daraî„idem" (OTS) şi „princiar, regesc" Cprincier, royal7). - Cf. pol. daraj (ŞIO). DARÂT s.n. (înv., rar; 1857); pl. ? „Ceremonial, protocol (la curte)" CCérémonial'): 1857 IST. (ŞIO). - Din tc. darat „idem". DARUŞIF s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -le. (Med., Constr.) „Casă de sănătate, sanatoriu, spital (funcţionând pe lângă o geamie)" CMaison de santé, hôpital7): darusâfă, daruşifă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) darüssifa „idem". DAÜL s.n. (reg. sau ist.; sec. XVIII/2 -); pl. -eşi (înv.) -uri. (Muz.; Dobr., înv. sau ist. şi Munt., Mold.) „Tobă mare, cu două membrane (folosită în muzica militară şi populară turcească)" fGros tambour [de la musique turque]7): daül sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC., LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) tabul (ŞIO); daulă (s.f.) sec. XX LIT., REG. (DLR, LR 5/1965, p. 557); (Dobr.) dăulă (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. davul [pron. daül1, (înv.) tabl, dapul (Y.Tar.S.), *tabul „idem". (Var. daulă- sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. davul, ser. dàvul, ngr. 8apoùXi, SaoüXi, vraovfo, alb. daü/le, arom. dăO! 'e. - V. daulgiu, daulhana. DAULGÎU s.m. (reg., mai ales ist.; sec. XX/l ->); pl. -II. (Prof., Muz.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Toboşar (dintr-o daulhana [v. s.v.])" (Tambour, tambourineur [turc]7): sec. >OC/l LIT. (DLR); REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). - Din tc. davulcu, (înv.) davulgi „idem". - Cf. arom. dăulgf - V. dau! DAULHAN s.f. (ist.; sf. sec. XVII ^); pl. -le. (Muz.) „Ansamblu instrumental specific turcesc, fanfară turcească (în care predomină tobele mari); meterhanea (1Ţ COrchestre de fanfare turque [formée surtout d7instruments à percussion]7): tambuhanâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 45); LIT. sec. XX/2 (DLR); tabulhanâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 385); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2 (DLR); (înv.) tabulhaneâ, tubulhané sec. XVIII/1 CRON. (DLR, CIHAC II 624); (înv.) daulhanea, dahulhaneâ 1715 CRON. (ŞIO, DLR); daulhanâ 1715 289 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l, DOC. sec. XX/2; (înv., rar) tubulhână 1906 ALEXI; (înv.) tubalhana sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (DDRF, DLR); tambulhaneâ sec. XX/2 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) davulhane [pron. da(w)u/hanê\, davulhana, tabîlhane, tablhane (atestat cu sensul „tobă mare" în OTS), *tabulhana „idem" (v. «Asian and African Studies», XV [1979], p. 12; http://sozluk.sourtimes.org, s.v. tabithane). (Var. tambulhana, tambuhana, tambuihanea - variante grecizate sau prin contaminare cu tambură, v. s.v.) tubuthana, tubulhână- p. asim.; tambuhana - p. disim.; tubalhana - prin metateză.) - Cf. bg. daboână, ser. dabulhăna, dau/hâna, ngr. Ta[iovXxocvă. - Der.: (înv.) tabulhanagiu, tabu/hangius.m. = daulglw. sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, TDRG). DAV s.f. (înv. şi reg.; sec. XVIII/l ->)) pl. -le. 1. (Jur.; înv.) „Reclamaţie, plângere, chemare în judecată; judecată, proces" ORéclamation, plainte; procès'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, DLR, REL. AGR. I 871, DIB 1960, p. 158). # Loc. vb.: (înv.) A face dava = „A da în judecată; a reclama": 1776 DOC. (REL. AGR. I 611); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l. 2. (înv. şi reg.) „Ceartă, litigiu, diferend, controversă, conflict" CQuerelIe, différend, controverse'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); REG. miji. sec. XX (CV 1/1950, p. 32). # Loc. vb.: (Reg.) A avea dava (cu cineva) = „A (se) certa, a avea discuţii (cu cineva)": miji. sec. XX REG. (CV 1/1950, p. 32). - Din tc. dava „idem (1, 2)"; loc. vb. a face dava- semicalc după tc. dava etmek„a intenta un proces" {etmek„a face"). - Cf. ser. dâva (> rom. reg., Olt. dăvă„idem [1]" şi „femeie rea, certăreaţă": sec. XX/l REG. [DA, DLR]), bg., alb. da vă, ngr. vrafio.g, arom. dăvăie, dă vie, dîvă. - V. da va g Hac, davag!u,-ie. DAVAGILÂC s.n. (înv.; 1776 - sec. XIX/2); pl. -uri (Jur.) = dava (1): davagilâc, davagealâc 1776, 1808, 1822 DOC. (DA, DLR); davagilâc 1776, 1784, 1792 DOC. (REL. AGR. I 704, 800, DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2; davagelâc 1797 DOC. (REL. AGR. II 655); davagilâc 1801 DOC. (DIB 1960, p. 184). - Din tc. davacilik „idem". - Cf. arom. dîvăgi/îke. - V. dava, davagiu,-ie. DAVAGÎU,-ÎE s.m. şi f. (înv.; 1728 - sec. XIX/2); pl. -li. (Jur.) „Reclamant, acuzator, parte care reclamă într-un proces; avocat (al acuzării); (p. ext.) garant" (Plaideur, plaignant, réclamant; avocat; garant'): daugiu 1728 DOC. (DLR); dovagiu 1742 DOC. (DLR; în der. dovagie); 1783, 1792 DOC. (DLR, REL. AGR. I 800); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII-XIX/1; davagiu 1754, 1778, 1779, 1812 DOC. (DA, Furnică 79, 99, DIB 1960, p. 207); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. davaci „idem". (Var. dovagiu - probabil prin contaminare cu dovadă). - Cf. bg. davagija, scr.^ davâdzija, ngr. vrafiar^rig, alb. davxhi, arom. dîvăgi - V. dava, davagilâc. - Der.: (înv., rar) dovagie s.f. „Reclamaţie, plângere": 1742 DOC. (DLR). 290 DAVET s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -uri. „Invitaţie,^poftire, convocare" OlnvitationO: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A face davet(ul) = „A invita, a pofti, a convoca": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. davet „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. davet etmek„idem" (etmek „a face"). -Cf. ngr. vrapin. - V. davetname. DAVETNAME subst. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ele. „Invitaţie scrisă, scrisoare oficială prin care cineva este invitat undeva" CBillet d'invitation'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. davetname „idem". - V. davet, namea. DĂDACĂ s.f. (lit.; 1793 -); pl. -ce; gen.-dat. -căişi -chii. „Bonă, guvernantă; doică" CGouvernante, bonne d'enfant'): (reg.) dadâcă 1793 DICŢ. (TDRG2); 1837, 1842 LIT. (DA, DLR); LIT. sec. XIX, POP. sec. XX/l; dădacă 1857 POLI2U; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) dădică sec. XX/l REG. (DA); (Mold., rar) dadâie 1903 TDRG. # Loc. vb.: (Lit.) A face pe dădaca = „A-şi asuma rolul de a îndruma şi de a îngriji pe cineva, în special un copil": sec. XX/l LIT. (DLR); (Pop.) A-i sta cuiva dădacă pe cap = „A bate pe cineva la cap, a cicăli": sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. dadi, (pop.) dada, (înv.) dădu (OTS) „idem", poate şi din ngr. vravm „idem", + suf. rom. -că, -ică, respectiv -/e(sub influenţa lui babacă, mămică, mamaie, neneacă, nenicăetc.). - Cf. şi ser. dadija, alb. dădo, dăde, bg., magh. dada „idem". (Un alt cuvânt [v. voi. 1, p. 30-31] este termenul de adresare rom. dadă „soră mai mare; mătuşă; femeie mai în vârstă", cu der. dim. dădică, dădiţă, cf. bg., ser. dada „soră mai mare", mac. daido, arom. dadă „mamă” [DDA].) - Der.: (Lit.) dădăcivt. \dădăcire s.f., dădăcit,-ă adj., dădăcit s.n.] 1. (Lit.) „A îngriji un copil mic (în calitate de dădacă)": 1862 PONTBRIANT; DOC. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Pop., fam.; ir.) „A conduce pe cineva, a-l dirija, a-l asista în orice acţiune": miji. sec. XIX LIT. (TDRG); DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 12), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX [(Lit.) dădăcealăs.f. = dădăcit sec. XX DICŢ.]. DEF s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. -uri. (Muz.; Dobr.) „Numele unui instrument muzical (nedefinit mai de aproape)", probabil „tamburină, dairea (2Ţ ONorn d'un instrument de musique', probablement 'tambour de basqueO: 1884-1885 REG. (DLR). - Din tc. def „idem" (v. SCL 2/1993, p. 113). - Cf. alb. def. DELÎ-AG s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Mii.) = delibaşă (1): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. deli aga „idem". - V. agă, delibaşă, deliu,-ie. DELIBÂŞVĂ adj. (reg.; sec. XX/l -); pl. -¡,-e. (Med.; Dobr.) „(Despre ovine) Bolnav de capie, capiu" (TUteint de tournis'): delibăş, dilibăş sec. XX/l REG. (ALR I [1802]); deribâş sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 291 - Din te. (dial.) delibaş[li] „idem" (v. SCL 2/1993, p. 113; delibaş„capie, cenuroză" [literal: „cap nebun"]). -V. baş, delibaşă, deliu,-ie. - Conversiune: (Pext.) reg., Dobr.) de/ibăş* s.m. „Om nebun, năbădăios, furios, nebunatic, smintit, deliu (III.3J'\ sec. XX/l REG. (DLR). - Der.: (Reg., Dobr.) dei!băşiV\. [delibăşit,-ăadj.] „(Despre ovine) A căpia": sec. XX REG. (ALR I [1801], GL. DOBR.) [(Reg., Dobr.) delibăşeâlă s.f. „Capie; căpiere": sec. XX/l REG. (DLR)]; (Reg., Dobr.) deribăşâv\. = delibăşr. sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). DELIBÂŞĂ s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -r, scris şi deii-başă. 1. (Mii.) „Comandant al deliilor (1.1, 2); căpitan al unei cete de delii (1.1); căpetenia gărzii de corp călare (a marelui vizir sau a domnitorului român, în epoca fanariotă); deli-agd' CChef des soldats [turcs ou roumains] nommés delir, capitaine d'une troupe de delir, chef de la garde du corps [du grand vizir ou du voïvode roumain]'): delibâşă înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XIX/1 (DLR, DOC. EC. I 237), IST., LIT., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 109, 129, DLR); (rar) dalibâşă sf. sec. XVIII CRON. (DLR); delibaşâ (pl. -le) sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. 2. (P. gener.) „Om viteaz, deliu (III.1Ţ ('Homme brave7): delibâş (scris şi deli-baş) sec. XIX/2-înc. sec. XX POP. (DLR). - Din tc. (ist.) deli başi „idem (1)". - Cf. bg. delibăs, ser. dèllbasa, mac. deiibasa, magh. deli basa. -V. baş, deli-aga, delibaş1, -ă, deii-ceauş, deliu,-ie. DELÎ-CEAUŞ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -i. (Mii.) „Sergent din garda domnească (în epoca fanariotă)" fSergent de la garde du voïvode roumainO: sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) deli gavuşu „sergent din trupele de delii (1.1)" Csergent du corps ottoman de cavalerie légère) (p. ext.). - V. ceauş, deli-aga, delibaşă, deliu,-ie. DELÍU,-ÍE s.m. şi f., adj. (ist. şi pop.; 1600 -); pl. -ii. I. S.m. (Mii.; ist.; mai ales la pl.) 1. „Soldat din cavaleria uşoară otomană; soldat din garda personală călare a marelui vizir" CSoldat du corps de cavalerie légère turque; soldat de la garde du corps à cheval du grand vizir'): deliu sec. XVII/2 CRON. (CM I 114, 175); DOC. sec. XIX/1, IST. miji. sec. XIX, POP., LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext.) „Soldat din corpul de călăreţi înfiinţat de Mihai Viteazul odată cu corpul beşliilor (v. s.v.); soldat din garda domnească (în epoca fanariotă)" ('Soldat d'un corps roumain de cavalerie; soldat de la garde du voivode roumain'): deliu 1600 DOC. (DLR); DOC. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX,^DICŢ. sec. XIX-XX. II. S.f. (înv., rar) „Femeie iubitoare de lux" (Temme luxueuse'): delie sec. XVII/2 ANON. CAR. III. Adj., s.m. şi f. 1, Adj., s.m. (înv.) „(Om) viteaz, curajos, îndrăzneţ; delibaşă (2)' 0[Homme] brave, courageux, hardi, vaillant'): deliu sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2. 2. Adj. (P: ext.) înv. şi reg.) „înalt, voinic, zvelt; chipeş, frumos" CSvelte, élancé, robuste; beauO: (înv.) deliu 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Ban.) deriu sec. XX/l POP. (DLR). 3. Adj., s.m. şi f. (Pop., fam. şi arg.) „(Om) nebun, aiurit, ţicnit, zăpăcit, nebunatic, turbulent, furios, sălbatic, crud; delibaf" ('[Homme] fou, insensé, folâtre, toqué, turbulent, sauvage, cruel'): deliu sec. XVIII/1 CRON. (DLR); 292 CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/l (GR. S. VII 113), DICŢ., LU. sec. XIX/2-XX; (reg.) deleu, (Mold.) daleu (f. -ee) sec. XX/l POP. (DLR ms., DLR); diliu 1967 REG. (GL. ARG.); DOC., LIT., REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XX/2 (EM 35/1992, p. 25, LEX. REG. II 24; înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa). 4. S.m. şi f. (P. ext,.; reg.) „Prostănac; palavragiii' CNiais; bavard'): diliu 1928 REG. (N. Transilv.) (Paşca, GL.); deliu sec. XX/l REG. (S.E. Transilv.) (ALR SN V [1240]). 5. Adj. {P. ext.) reg., V. Munt.) „Ameţit de băutură, beat" ('Ivre'): dilui (f. dilu(i)e) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 24). - Din tc. deli „idem (1.1, III.l, 3)" şi „extravagant" ('extravagant') (de unde, prin conversiune, sensul II)) cu sensurile III.3, 4şi în forma diliu-şi din ţig. di/o,-/„idem (III.3, 4)", v. Drimba 211, 254; pentru sensul III.2 şi var. daleu, cf. magh. dali, dalia „idem (III.l, 2)". (Var. diliu, deleu- p. asim.; dilui- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. şi bg. deli, deirja, ser. deli, deiija, mac. deli, deiija, ngr. vreĂ/jg, alb. deli, magh. deli, deiia. - V. deli-aga, deiiba^,-ă, delibaşă, deli-ceauş. - Der.: (Pop., arg.) dilimân,-căs.m. şi f. = deliu (III.3)\ sec. XX/2-înc. sec. XXI REG., DOC. (înregistrat de autor, în 1987, la Bucureşti; www.dictionarurban.ro, s.v.) www.ziua.ro din 30.06.2007; www.catavencu.ro din 23.12.2009 [interviu cu Ion Cristoiu]) [ *diiimăni vr. „a înnebuni, a se ţicni" > (pop., arg.) diiimăneăiă s.f. „Nebunie, ţicneală": sec. XX/2 DOC. (EM 36/1992, p. 25); (Pop., arg.; prin schimbarea sufixului) dllimăche s.m., adj. invar. = deliu (III.3): sec. XX/2 DOC., REG. («Jurnalul de umor» [supliment la «Jurnalul de Bucureşti»], nr. 9, 14-20 mar. 1994, p. 4; înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa şi, în 1987, la Bucureşti)]; (Reg., Ban.) diiivân,-ă adj. „Prost": sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Munt.) dilăche s.m., în loc. vb. A fi cu (sau a avea pe) dilache la cap = „A fi ţicnit, aiurit, nebun": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) deliesc adj. m. „Voinicesc, caracteristic unui deliu (III.l)": miji. sec. XX DOC. (DLR); (înv.) deiieşte adv. „în felul deliilor (1.1, 2, III.l)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1; (Pop., arg.) dllivr. „A înnebuni, a se ţicni": sec. XX/2 LIT., REG., DICŢ. (DLR; înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa). - Antrop. De/iman, Diiiman, DEMET s.n. (înv., rar; 1761); pl. ? „Mănunchi, legătură (de foi de tutun [1])" OBotte [de feuilles de tabac]'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. demet „idem" şi „buchet; snop" Cbouquet'). - Cf. bg., ser. demet, ngr. Se/uan. DERBEDEU s.m. (uneori adjectival sau adverbial; lit.; 1832-); pl. -ei. 1. (Lit.) „Vagabond, golan, om netrebnic, secătură, lepădătură, om de nimic; om corupt, imoral, desfrânat; haimana (1), daicauc (2), lichea (3), duiandragiu, puşti (3), puşiama, haidamac (3), sichimea, zampara (1), zamparaglu, pastramagiu (2)' ('Rodeur,^ vaurien, vagabond, fripouille, gredin, voyou, gueux, fripon'): (înv., rar) derdement (pl. -enţi) 1832 GOLESCU; derbedeu sec. XIX/l DOC., LIT. (TDRG2, DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR I [1553]), LIT., DICŢ., DOC. sec. XIX-XX («Pentru patrie», 11/1987, p. 21, EM 11/1992, p. 31); (înv.) derdemeu sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (înv., Mold.) derbeder (pl. -/) miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (înv., Mold., rar) derdeber (DDRF2); (înv., Mold.) derbedei sec. XIX/2 LIT. (DLR ms.). # Loc. vb.: (înv.) A umbla derbedeu (Tănase) = 293 „A umbla fără rost, a vagabonda": 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2 (ŞIO). 2. (P. ext. sau p. spec.] reg., Mold.) „Om fără casă proprie" CHomme qui n'est pas propriétaire de maison'): derbedeu sec. XX/l REG. (DLR ms.). - Din te. derbeder „idem (1)". (Var. derbedeu - sg. refăcut din pl. derbedei, iar acesta -p. disim. lui rîn pl. derbederr, derbedei - în acelaşi mod sau p. disim. lui r din derbeder, după suf. -ei, derdeber- prin metateză; derdemeu- prin metateză dintr-un *dermedeir, derdement - după suf. -mentsau prin contaminare cu dement) - Cf. ser. derbeder, arom. diibider. DEREÂ1 s.f. (reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -ele. (Entop.; Dobr., Munt., Olt.) „Vale (cu maluri abrupte, prin care curge un pârâu); pârâu, gârlă" (Vallée; ruisseau, ravineO: derea sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP., REG. sec. XIX/2-XX (H, Păsculescu 335, ALR I [425], Porucic 25, Rotaru 15, GL. DOBR.); deleâ sec. XX/l REG. (DLR ms., v. DLR s.v. deleâ)', dârea sec. XX/l POP. (DLR). - Din tc. dere „idem". (Var. deiea - poate p. et. pop. după dea/.) - Cf. bg., ser. dere. - V. derebei DEREBÉI s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. dereber, scris şi dere-bei. (Admin., Agric.) „Proprietar de pământ, moşier, feudal turc (care avea puteri despotice pe moşia pe care o stăpânea, organizând şi conducând adesea acţiuni de jaf şi tâlhărie întreprinse în regiunile învecinate)" ('Propriétaire de fief en Turquie du Moyen-Âge, seigneur féodal turc [ayant des pouvoirs despotiques]'): derebéi 1868 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2; derebéq (pl. derebeghi) sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din tc. derebeyi, (înv.) derebegi „idem". - Cf. ngr. viepeiutèriç, ser. deri-beg. - V. bel, derea. DERT s.n. (pop.; sec. XIX/1 -); pl. -un. 1. „Supărare, mâhnire, necaz, grijă, păs, suferinţă, amar; trai greu" OChagrin, souffrance, peine'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr.) sec. XX (DLR, I. CR. I 121, CV 6/1949, p. 30, L.L.M. 3/1959, p. 42, LEX. REG. II 24, GL. DOBR.). 2. (P. ext.) „Dor, dorinţă mare" ('Désir'): sf. sec. XIX REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, I. CR. 1121). - Din tc. dert „idem (1)". - Cf. ser., alb. dert, ngr. v-vépzi, arom. dértâ, dérte. - Der.: (Reg.) dertuivt., vi. 1. Vi. (Dobr.) „A fi mâhnit, a avea o supărare": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. Vt. (S.E. Munt.) „A dori": 1950 REG. (CV 1/1950, p. 32). DERVÉNT s.n., s.m. (înv.; 1715 - sec. XX/l); pl. (I) -uri, (II) -en'ţi I. S.n. 1. (Mii.) „(Corp de) gardă care asigura paza unui defileu; fort (mic) într-un defileu" C[Corps de] garde dans un défilé; fort, fortin'): derbént 1715 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Entop.) „Defileu, trecătoare (în munţi)" ('Défilé'): dervént miji. sec. XIX LIT. (DLR); LIT., REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (H, ZRPh XVIII 75). 3. (P. ext.; Entop.; Dobr.) „Deal" ('Colline'): dervént 1884-1885 REG. (H). II. S.m. (Mii.) „Santinelă" ('Sentinelle'): dervént sf. sec. XIX REG. (ZRPh XVIII 75). 294 - Din tc. derbent, (înv. şi pop.) dervent „idem (1.1, 2)"; cu sensul II- probabil, p. gener., din tc. dervent [nobetçisi] „santinelă într-un defileu" (v. Suciu 145; /7â6e£/„santinelă".) - Cf. bg. dervént, ser. dèrbent, dèrvent, mac. derven, ngr. vr,epfïèvi, alb. dervén, magh. dervent, dervend, a rom. dirvéne. DERVÎŞ s.m. (ist.; 1709 -»); pl. -/. (Rel.) „Călugăr musulman care ducea o viaţă sărăcăcioasă şi austeră, adesea trăind din cerşit, şi care făcea parte dintr-o organizaţie religioasă împărţită în mai multe secte" CDerviche, moine mendiant musulman7): derviş 1709 DOC. (REL. AGR. II 124); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) dervici 1851 STAMATI, D.; DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. derviş „idem". (Var. dervici - după suf. -ici.) - Cf. bg, ser., mac. derviş, alb. dervish, ngr. vTsppiœiç, magh. derviş, arom. dirvişu, cf. şi fr. derviche, germ. Derwisch. - V. derviş-aga. - Der.: (Dim.; înv., rar) dervişeis.m., (Col.; înv., rar) dervişime s.f., (înv., rar) dervişe'şte adv. „Precum dervişii", (înv.) dervişăsc,-eăscă adj. „De derviş": 1835 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Antrop. Dârvia\sec. XIX/2, ŞIO). DERVÎŞ-AG s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Rel., Mii.) „Şef (religios) însărcinat cu problemele administrativ-juridice ale dervişilor (v. s.v.) înrolaţi într-un corp de armată (expediţionar) otoman sau aflaţi într-o ţară străină" ('Chef [religieux] chargé des affaires administratives et juridiques des derviches enrôlés dans un corps d'armée [expéditionnaire] ou se trouvant dans un pays étranger7): derviş-agâ, dărviş-agâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO, «Philologica», 1120). - Din tc. derviş agasi *„idem". - V. agă, derviş. DESLIGE s.f. (reg.; 1884 -); pl. -eie. (Dobr., E. Munt.) „Greblă" ('Râteau'): dişligeă 1884-1885 REG. (H); desligea, dezligeâ 1939 REG. (Coman, GL.); dizligeâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (dial.) dişlice „idem" (Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 21). DÉVER s.n. (pop.; 1783 -); pl. (rar) -e; acc. şi devér. (Corn.) „Volumui valoric al vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată, cifră de afaceri; vânzare (mare), circuit al mărfii, cişit (2), aiişveriş (1)' ('Chiffre d'affaire; vente'): dever 1783 DOC. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. sec. XX (DLR; înregistrat de autor, în 1983, la Bucureşti [acc. devér]), DOC. sec. XVIII/2-înc. sec. XXI («România liberă», 14 apr. 1990, p. 5, EM 3/1992, p. 27, «Naţional», nr. 1097, 12 ian. 2001, p. 1); (înv., rar) devră (s.f.) 1879 CIHAC II 572. # Loc. adj.: (Pop.) Cu dever (mare) = „(Despre magazine, tarabe etc.) Cu vânzare intensă, cu o mare cifră de afaceri, cu afluenţă mare de cumpărători, cu vad": 1976 DOC. (DLR); LIT., DOC., DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. devir, (înv.) devr „rotaţie, rulare, circulaţie (a mărfurilor sau a fondurilor băneşti); ciclu, perioadă, răstimp; tur, tură" (Votation, roulement de fonds, circulation des marchandises; 295 cycle, période; tour, tournée') {p. spec.). - Cf. bg. devr, scr. ctéi/e/-„rastimp", ngr. vréppe, alb. dévrë, arom. dévrâ, dévri„tur, tură". DEVETÛI,-ÛIE adj. (înv., rar; 1669); pl. devetui,-uie. (Crom.) „Bej, de culoare maro-deschis spre galben (ca aceea a părului de cămilă)" fFauve, beige, brun clair ou jaune1): 1669 DOC. (ŞIO). (Var. devetin,-ămenţionată în unele DICŢ. este, probabil, rezultatul unei erori de transcriere sau de tipar.) - Din te. devetüyü „idem" (TS; literal: „păr de cămilă"). DEVLÉT s.n. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Admin., Pol.) „Conducere de stat, stăpânire, administraţie; stat, imperiu" ^Puissance, gouvernement, administration d'un État; État, empire7): dovlét sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); devlét sec. XVIII/2 CRON. (DLR); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX. 2. (Top.) „Poarta (otomană), Imperiul Otoman" CLa Porte, l'Empire Ottoman7): Devlét sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XIX/l, LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 10); Dovlét 1815 DOC. (DLR). - Din tc. devlet, (înv.) *dovlet, *diivlet „idem (1)", Devlet[-i Osmaniye], Devlet[-i Âliye(-i Osmaniye)] „idem (2)" (v. SCL 4/1990, p. 307). - Cf. scr. dèviet, dôviet, ngr. vTe/3XéTi, vwvjiXên, alb. dauiét, arom. duviéte. - V. deviet-tatar, doviitiu. DEVLÉT-TATÂR s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -/ „Curier, ştafetă, mesager oficial (trimis de guvernul otoman)" (Tourner, messager officiel [envoyé par la Porte]7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. devlet tatari „idem". - V. deviet, tătar. DEZGHÎN s.n. (înv.; 1851 - sec. XX/l); pl. -urr, scris şi desghin. 1. (Rar) „Hăţ, frâu; cureaua calului" CBride, rêne'): dezghin, dizghin 1879 CIHAC II 572. 2. „Lovitură dată calului cu hăţul sau cu pintenii; (fig., p. anai:, rar) lovitură puternică dată unei armate inamice" ('Coup de rêne [sur le dos du cheval]'): dezghin 1866 LIT. (ŞIO); POP., DOC. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1; (rar) dezbin sec. XIX/2 POP., LIT. (TDRG2, DLR); (rar) dejghin (CADE); (rar) dizghin (CIHAC II 572, SDLR). 3. (P'. ext.) „Salt, săritură efectuată de un cal" CSaut, caracolade, volte, bond d'un cheval'): dezghin 1851 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; dejghin 1883 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/l; (rar) dizghin (CIHAC II 572, SDLR). - Din tc. dizgin, (înv. şi dial.) dezgin „idem (1)" (de unde, p. abstr., şi sensul 2). (Var. dezbin- hipercorectă.) - Cf. bg. dizgin, scr. dizgin, ngr. SsÇyKivi, alb. tisgin. DIB s.f. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -ie. (Vestim.) „Ţesătură de mătase de calitate superioară, ornamentată cu fir de aur; brocart" OÉtoffe de soie, brocart'): 1693 DOC. (ŞIO); CRON., LIT. sec. XVIII (DLR). - Din tc. diba „idem" (TS). - Cf. ngr. vn/img (> rom. înv., rar dibâz„idem": 1792 DOC. [ŞIO]), scr. diba, arom. dibă) cf. şi pol. dyba. 296 DIBIÔC adv. (înv., rar; sf. sec. XIX). (Cu valoare predicativă) „(Nu se află, nu există) defel, deloc, nicidecum, câtuşi de puţin, iod' (ŢII n'y a] pas du tout, nullement7): sf. sec. XIX LIT. (ŞIO). - Din tc. dibi yok „este nejustificat, fără nici un sens, fără fundament, fără nici o bază" Cil n'a pas du fondement, il est sans justification, sans aucune base7) {p. généré). DICHI s.n. (reg.; sec. XIX/2 ->); pl. -urr, pron. şi dichiu. (Munt.) „(în jocul de arşice) Arşic (1) mai mare, netezit şi subţiat prin frecare, găurit cu sula şi îngreunat cu plumb topit, cu care se lovesc celelalte arşice; ichi1 (1Ţ COsselet plombé avec lequel on frappe les autres osselets7): (înv.) tichï 1877 LM (v. DLR); dichi sec. XX/l REG. (CV 8/1949, p. 32). (Sensul din loc. a pune tichiu[y. DLR] aparţine, probabil, lui stichi, v. s.v.) - Din tc. dik (dial, tik) [(duran) aşik] „idem77 (v. Suciu 145, cf. Der. S., s.v. şa/c, literal: „arşic [care stă] drept77; o^[pron. d/k'] „drept, vertical, perpendicular; înalt, abrupt; fix, imobil; aspru", duran „care stă", aş/k „arşic"); cf. şi tc. (înv.) tôk „latura convexă a arşicului" (Y.Tar.S.), (dial.) te£„nasture, mărgea sau alt obiect asemănător folosit în jocurile de copii" (Der. S.). DIDÎU s.m. (reg.; 1967 -); pl. -ii. (Etnogr.; Olt.) „Conducător la jocul căluşarilor, căpetenie a căluşarilor (numit şi vătaf sau stareţ)" ^Dirigeant, chef des danseurs qui exécutent la danse paysanne roumaine nommée căluşari y. 1967 REG. (GL. OLT.). . - Din tc. dede „bunic; strămoş; bătrân, moşneag, moş; derviş (v. s.v.) de rang superior" Ogrand-père; aïeul; homme âgé; derviche7) (p. ext.-, v. Suciu 59). - Cf. ser. ded(a) „bunic; moşneag". DÎHA1 interj. (înv.; sec. XX/l). (Adesea repetat) „Strigăt cu care ursarii îndeamnă ursul să joace" OCri par lequel Ies dresseurs incitent leurs ours à dancer7): diha miji. sec. XIX LIT. (DLR); POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; dâ'ha 1906 ALEXI. - Dln tc. (dial.) diha (lit. deh, dah) „strigăt cu care animalele de călărie şi cele de tracţiune sunt îndemnate să înainteze" ('cri par lequel Ies les bêtes de selle et de trait sont incitées à avancer7) {p. ext.v. SCL 2/1993, p. 113). DIHÂI adv. (pop., fam.; 1774 -); numal la comparativul de superioritate. (Mai ales în Mold.) „Mai mult, mai grozav, mai abitir, mai ceva, şi mai şi" (ŢEncore] plus, [encore] mieux, de plus [belle, etc.]7): (înv. şi reg.) dehâi (scris şi, înv., rar, de hai) 1774 LIT. (TDRG2); REG. (Mold.) sf. sec. XIX (DLR), UT. sec. XVIII/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) dihâ sec. XIX/2 LIT. (DLR); dihai 1850 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Mold., N.V. Munt.) sec. XX (DLR). - Din tc. (dial.) diha, deha (Der. S.; lit. daha, dahi, (înv.) dahî[Y.Tar.S.]) „şi mai mult, şi mai grozav, şi mai şi; în plus; mal, încă, şi mai; uite (acolo)!, iată!" Oencore, davantage, plus; voilà!, voici!7) (v. DR I 275, GR. S. V 182, CDER, SDEM, SCL 2/1993, p. 114). (Var. dihai, dehai - p. et. pop., după de + hai, sau prin propagarea semivocalei finale din adv. mal, v. SCL 2/1993, p. 114.) 297 DILOGLÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. (Admin.) „Tânăr aristocrat care învaţă o limbă străină prin practică la o ambasadă (spre a servi mai târziu ca dragoman); ajutor de translator la o ambasadă" ^Assistant d'interprète, jeune homme pratiquant une langue étrangère dans une ambassade^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. di! oglarn „idem". DIMERLÎE s.f. (reg. şi ist.; 1776 ->); pl. -ii. (Com., Agr.; Mold., Munt.) „Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare variază între 21,5 litri (în Mold.) şi 34 litri (în Munt.); vas special (făcut din doage strânse în cercuri de metal) care are această capacitate; baniţă, stamboală, chilă (1)' OBoisseau; boisselée'): dimerlie 1776 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. II 686), LIT. sec. XIX-XX, POP., REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, ALRM II/I [297], ALR SN I [182]); dimirlie 1786 DOC. (REL. AGR. II 538); DOC. sec. XVIII/2, LIT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR); demerlie 1779 DOC. (DLR); 1789 DOC. (REL. AGR. II 552); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XX/l (DLR); (Munt.) ghimirlie 1939 SDLR; dermelie, dirmilie sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. demirli „idem" (v. SCL 5/1985, p. 409; literal: „de fier"). (Var. dermeiie, dirmilie -prin metateză.) - Cf. ser. demirli „de fier"; cf. şi bg., ser. demir, magh. demer,, fier". - Der.: (Dim.; reg.) dimerliuţăs.f.: sec. XX/l REG. (DLR). DIMÎE s.f. (pop.; 1693 -); pl. -ii. (Vestim.) 1. (înv.) „Ţesătură flanelată de bumbac, cu urzeală deasă; barhet" ('Futaine'): dimie 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVII/2-XVIII; dimâ 1777-1782 DOC. (Mold.) (Furnică 56). 2. (P. ext.) pop.; reg. în Olt., Munt., Dobr., Ban., S. şi E. Transilv.) „Aba (1), pănură, şiac (1Ţ CBure, escotO: dimie 1813 DOC. (DLR); DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. sec. XIX/2-XX (H, ŞIO, DLR, Cotea nu, E. 282, ALR I [239, 2153], ALR SN II [496], ALRM SN I [321], ALRR [1493], Iordache 134, Mihail 71), POP. (S.V. Transilv.) sec. XX/2 (FOLC. NOU 259); (înv., Dobr.) demie 1884-1885 REG. (H). 3. (Reg., Munt., Olt., Dobr.; de obicei la pl.) „Pantaloni ţărăneşti largi (sau, rar, strâmţi) (confecţionaţi din dimie [2]), de obicei albi şi împodobiţi cu găitane (v. 5. v.)" CSorte de larges pantalons paysans [de bure]'): dimie sec. XX/l LIT. (DLR); (Olt., Munt.) dimii 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (ALRR [1491, 1494]); (înv., Dobr.) digii 1884-1885 REG. (H). - Din tc. dimi „idem (1, 3)". - Cf. ser. dimije, demije, dimlije{> rom. înv., Ban. dimlii (3)": 1808 LIT. [DLR]), bg. dimija, dimij, mac. dimii, ngr. Sifino, alb. dimi, demi „idem (3)", magh. demi, arom. dhimit„idem (1)". -Der.: (Reg., Olt.) dimiérs.m. 1. „Piuar". 2. „Persoană care strânge dimiile (2) şi le duce la piuă": sec. XX/l REG. (DLR, ALR SN II [497]). DIP s.n., s.m. (înv. şi reg.; 1815 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) -i. 1. S.n. (Vestim.; înv.) „Blană confecţionată din bucăţi cusute laolaltă, misadă; bordură de blană de la poala unui veşmânt" ('Fourrure faite de plusieurs pièces cousues ensemble; bord de 298 fourrure d'un habit'): tup 1815 DOC. (DLR: 1 giubea ...cu nafea şi cu tup dă jder, dă purtare)) dip 1868 REG. (Olt.) (ŞIO, DLR). 2. S.n., s.m. (P. ext. sau p. anai.) reg., Mold.) „Smoc de lână sau de păr încâlcit; moţ (la cal); bucată de blăniţă, de piele acoperită cu păr (care se întrebuinţează la măturatul vetrei); faţă de pernă" (Touffe de laine ou de cheveux; morceau de fourrure; toupet, touffe; taie'): dup sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR); dub sec. XX/1 REG. (DLR). 3. S.n. (Bot.; reg., Dobr.) „Frunză de tutun (1.1) de la baza tulpinii" CFeuilIe de tabac de la base de la tige'): dip sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. dip (v. Drimba 65), (înv.) dib, düp (Y.Tar.S.), (dial.) tüp (Der. S.) „idem (1)" şi „fund; partea de jos (a unui lucru); dos, şezut, fese" (Tond; base, fondement, bas; dos, séant'), dip [yaprak] „idem (3)" (yaprak„frunză, foaie") (v. Suciu 145). - Cf. arom. dip. - Der.: (Reg., Mold., E. şi N. Transilv.) dupôs (dupurôs, dupunôs, duburôs, dupăms),-oăsă adj. „(Despre lână) Care are firul scurt bătucit, îndesat, plin de câlţi; (despre animale şi, mai rar, despre oameni) care are părul mare, încâlcit, plin de smocuri şi murdar", (Reg., Mold.) dupui, dupuriuÎMX.. „A tunde ori a smulge (lâna, câlţii etc.); a jumuli (o pasăre) de pene": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., REG. sec. XIX/2-XX (DLR). DIRÉC s.m., s.n. (reg.; 1898 -); pl. -i. (Constr.; Mold., N.E. Munt., izolat şi Transilv.) „Stâlp de lemn (folosit în construcţii); (p. spec.) fiecare dintre stâlpii fixaţi vertical între marginea exterioară a tălpilor prispei şi aceea a acoperişului şi pe care se sprijină streaşina casei ţărăneşti sau marginile prispei; taraş, bondoc?, parmad (1), bubuiuc (v. s.v. babalâc [II.2])) stâlp la porţi, la coşare etc." CPilier, poutre, colonne [qui soutient l'avant-toit, la porte ou la terrasse d'une maison paysanne]'): (Mold.) dirég, dreg, (N.E. Munt.) deréc 1898 REG. (DAMÉ 95, 98, 100); LIT. sec. XX/1 (DLR); diréc 1900 ŞIO III 187; DICŢ. sec. XX; (Mold.) derég 1910 POP. (DLR); 1939 SDLR; REG. sec. XX (DLR); (V. Transilv.) derégi (probabil pl.) 1939 REG. (Coman, GL.); (Mold.) derig, (Transilv.) dering sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. direk, (dial.) derek „stâlp, coloană, grindă, ţăruş" ('pilier, colonne, poutreO; pentru nuanţele semantice speciale, cf. te. saçak diregi „stâlp care susţine streaşina" (sagak „streaşină"; v. SCL 2/1993, p. 114), găti diregi „stâlp pe care se sprijină acoperişul, respectiv căpriorii" (f^f/„acoperiş; căprior"), kapi diregi„stâlp de poartă" (kapi „poartă") etc. (Var. dreg-prin sincopă.) - Cf. bg. dirék, derék, ser. direk, mac. direk, ngr. vrepén, alb. dirék, magh. direk, arom. diréc. -V. direcci-başa, diredie. DIRECCÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1857 - sec. XX/1); pl. ? (Admin.) „Dregător turc trimis de Poartă (în ţările române) spre a supraveghea tăierea, fasonarea şi transportul la Constantinopol al direcilor (v. s.v.) şi, în general, al cherestelei (1)" CFonctionnaire turc envoyé aux Pays Roumains pour surveiller l'abattage et le transport du bois à Constantinople'): direcci-başă 1857 IST. (ŞIO); dirăci-başa 1939 REG. (Coman, GL.). - Din te. direkçi başi „idem". - V. direc, diredie. DIRECLÎE s.f., direcliu s.m. (ist.; 1819 ->); pl. -ii. (Fin.) „Monedă de argint spaniolă care avea gravaţi pe avers doi stâlpi ^(reprezentând Coloanele lui Hercule) şi care a circulat, în sec. XIX/l, şi în ţările române; stâlpar" (Thaler 299 d'Espagne7): (înv.) diricliu 1819, 1848 DOC. (Furnică XXIX, XXXI); LIT. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX-XX/1; (înv.) deretlii (pi.) 1821 DOC. (DLR); (înv.) derecliu 1822 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1; (înv.) derecléi (pl.) 1838 DOC. (Furnică 398); (înv., rar) direcliu (ŞIO), dereclie (SDLR); (ist.) direclie (TDRG); DICŢ. sec. XX. - Din tc. direkli, (dial.) derekli *„idem77 şi (adj.) „care are coloane, cu stâlpi" Oqui a des colonnes, à piliers7). (Var. diridiu-p. asim.) - Cf. ser. direklija„idem". - V. direc. - Contaminare: (+ zarmacup; înv., rar) zarmadiu s.m. = zermacup, v. s.v. DIRME s.f. (reg.; 1740 -); pl. -ele. (Vestim.; Mold., Munt., Olt., Dobr.) „Broboadă, tulpan, şal mare, năframă (2), basma (2.a), dmbir, boccea (1), de obicei monocromă (mai ales albă sau neagră), pătrată sau triunghiulară, purtată de ţărănci şi de orăşence ca învelitoare de cap77 CFichu, voile, châle ample [pour la tête des femmes]7): (înv.) deghermeâ 1740 DOC. (DLR); (înv.) deirmeâ (pron. de-ir-), (înv.) chermeâ 1792 DOC. (ŞIO); (înv.) vermiâ 1796 DOC. (DLR); (înv.) degremeâ 1824 DOC. (DLR); digrimeâ 1817 DOC. (ŞIO); DICŢ., REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DDRF, SDLR, ALR I [1876], DLR), LIT. sec. XX/1; (S. Mold., N. Munt.) dulmeâ 1929 REG. (GR. S. IV 131); REG. sec. XX (Mihail 147); (S. Mold.) durmeâ, (Mold.) grimeâ 1888 REG. (ŞIO); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (Mihail 147, TDRG, SDLR, SDEM), UT. sec. XX/1; (Munt., Oit., Dobr.) dermeâ înc. sec. XX REG. (DLR); DICŢ., REG. sec. XX (SDLR, DLR, ALR I [1509], ALR SN IV [1164], GL. ARG.); (Munt., S. Mold.) dirmeâ 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/1, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (SDLR, DLR, ALR I [1876], ALRR [1508, 1509], GL. ARG.); (V. Munt.) denteâ înc. sec. XX REG. (DLR); (înv., Mold.) tâ'rmă (pl. -e) 1913 POP. (DLR); (reg.) dârmeâ sec. XX/2 DOC. (DLR); (Mold.) dermie (pl. -Il) 1939 SDLR; (Munt.) deremeâ, (Oit.) dirimeâ, dilimeâ sec. XX/1 REG. (ALR I [1509]); (Oit.) delmeà sec. XX REG. (ALR I [1509], LEX. REG. I 35); (Mold.) ghirmeă, (Oit.) ghermea, dirimél (s.n.) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 64, II 24, 25). (Sensul „vălătuc, val, trâmbă (de stofă), balot, sul de postav77, dat în ŞIO şi SDLR, este, foarte probabil, rezultatul unei interpretări eronate a contextelor; v. SCL 2/1993, p. 114.) - Din tc. (dial.) degirme, degermi, derme, dürme, dirme, (înv.) devürme, devirme „idem", (înv. şi dial.) delme „vestă, ilic, jachetă; corset; rochie decoltată77, probabil şi *„idem" (v. SCL 2/1993, p. 113-115, LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 50-51). (Var. degremea, di gri mea - prin metateză; deremea, dirimea, dilimea - prin anaptixă; ghirmea, ghermea, chermea, grimea -prin deglutinarea silabei de-, di-, interpretată drept prep. de, v. LR 1-2/1994, p. 20-21; dermie - din var. tc. degermi sau prin schimbarea „sufixului77; vermia - din var. ghermea, prin depalatalizare hipercorectă; târmă- prin falsă der. regr. [cu „sufixul77 -ea eliminat]; dlrimel- sg. refăcut din pl.) - Der.: (Dim.; reg., Mold.) grime/uţăs.f:. sec. XX/2 DICŢ. (DM, DEX). DISÉNIU s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ?, pron. probabil -se-niu. „Stratagemă, plan (de război); şiretlic (1), tertip (4Ţ OStratagème; ruse, truc7): diséniu, dizéniu sec. XVIII/2 CRON. (TDRG2, DLR). - Din tc. diizen „idem77. - Cf. arom. duzéne„acord, consonanţă". - V. duzen. 300 DISGHEÁs.f. (reg.; 1939 ->); (atestat numai la) pl. -ele. (Mold.) „Fiecare dintre stâlpii care suspin vârtejul (fusul, grindeiul) fântânii cu găleată" CPilier soutenant le treuil d'un puits'): 1939 REG. (Coman, GL.). (Cuvântul pare a fi diferit de ghizdea, cu var. disdea, „scândură sau bârnă care face parte din căptuşeala interioară, de la sol în jos, sau din împrejmuirea din jurul unei fântâni de la sol în sus; ghizd", explicat ca dim. al lui ghizd, v. DA, DLR.) - Din te. (dial.) dizge, dizgi „şir, înşiruire; sistem; brâu, centură, curea; jartieră; colier" Cfile, rangée; système; ceinture; jarretelle; collierO, probabil şi *„stâlp de susţinere" Opilier, poutre^ {p. spec.); cf. te. (dial.) dizme „stâlp de susţinere" (Der. S.) şi (lit.) „şir, înşiruire; sistem" (toate cele trei forme sunt der. de la vb. diz- „a înşirui, a rândui, a alinia"; v. Suciu 60). - Cf. bg. dizija, alb. tisgë„jartieră", ser. dizga, alb. dizge, dfze, arom. dizgă, disgă „margine de postav". DIUDIÚC s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Muz.; Dobr.) „Fluier" (Tifre, flûte'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. diidiik „idem". - Cf. ser. duduk. DIUNÚC subst. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Agrie., Bot.; N. Dobr.) „Soi de grâu mărunt, cu spicul negru" ('Variété de blé à petit grain et à l'épi noir'): diunúc, diuniuc 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (dial.) dôniik (dial, dünük) [bugday] *„idem" (v. Suciu 146; dônük„decolorat, îngălbenit; ofilit; aplecat, înclinat, curbat; întors pe dos; urât; nefolositor, care nu e bun de nimic", (subst.) „lepră" ['décoloré, jauni; flétri, fané; penché, incliné; tourné; laid; inutile; lèpre'], bugday „grâu" ['blé']); cf. tc. (dial.) dônek „bob stricat, sămânţă depreciată; locul în care începe secerişul; arman, arie" (Der. S.). DIUNURLÚC s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. -uri. (Dobr.) „Peţit" CDemande en mariageO: 1884-1885 REG. (H). - Din tc. dünürlük (dial.) „idem" (Redhouse, Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 21). DZUZ s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. -uri. (Entop.; Dobr.) „Şes, câmpie" ('Plaine'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. diiz „idem". - Cf. ser. dizija „loc jos, şes", alb. dystë, arom. dúze „neted; adaptat, potrivit". DIVÁN s.n. (lit.; 1578 -); pl. -urişl (înv. şi reg.) -e. I. (Jur., Admin., Pol.) 1. (Ist.) „Consiliu cu atribuţii politice, administrative şi juridice, alcătuit din cei mai de seamă demnitari şi prezidat de şeful statului (în Imperiul Otoman şi în ţările române, în acestea funcţionând în sec. XVI/2-XIX); sfat domnesc, adunare deliberantă, for (judecătoresc) suprem; sediul acestui for, loc (sală, clădire etc.) în care se reunea şi în care delibera acest consiliu, divan-sarai " ^Assemblée délibérante, tribunal supérieur, conseil d'Etat, divan; siège de ce conseil'): diván 1578, 1611 DOC. (DERS, ILLV 185); 1753 LIT. (Contribuţii 301 XVIII, p. 156); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XVII-XX, IST. sec. XIX/2-XX (MDD, Ist. lit. rom. I 55, 124), DOC. sec. XVI/2-XX (ŞIO, DLR, DERS, DLLV, DOC. î. XVI 105, DIR XVII. B I 53, III 41, DRH. B XXI 121, DIB 1960, p. 25, DEL CHIARO 56, Furnică 18, 403, REL. AGR. I 177, 893, II 93, EM 30/1992, p. 31); (înv., rar) deván 1772 DOC. (REL. AGR. II 448). # Divanul ad-hoc = „Fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857, la Bucureşti şi la Iaşi, cerând unirea ţărilor române": sec. XIX/2 LIT. (DA); IST., DICŢ. sec. XX (MDD). # Loc. vb.: (înv.} A merge la divan = „A compărea în faţa divanului (1.1)": sec. XVII/2 CRON. (CM I 154); (înv.) A scoate la divan = „A chema în faţa instanţei supreme": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 406, 433, II 59). 2. (Ist.) „Sfat, consiliu (de familie, de judecată etc.), adunare de oameni întruniţi pentru a delibera, a lua hotărâri etc.; judecătorie, tribunal (inclusiv de comerţ); sală sau loc de adunare, de consfătuire şi de deliberare; curte, reşedinţă (domnească sau boierească)" CConseil, assemblée de personnes délibérant sur certaines affaires; cour [de justice], tribunal; siège d'une assemblée, d'un conseil ou d'une cour; résidence [du voïvode ou d'un boyard]7): diván sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); 1825 LB; CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, Furnică 387, «Philologica», II 107), LIT. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX. 3, (înv.) „Şedinţă a divanului, dezbatere în divan (1.1, 2); audiere; judecată, proces" ('Séance de l'assemblée délibérante; audience; procès, jugement'): diván 1617, 1778 DOC. (DIR XVII B III 126, Furnică 59); DOC. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, REL. AGR. II 274), CRON., LIT. sec. XVII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A(-i) sta (cuiva) divan = „A avea o atitudine respectuoasă şi solemnă (faţă de cineva)": sec. XIX/l LIT. (ŞIO); (Pop., ir.) A(-i) face (cuiva) divan pe spinare = „A bate (pe cineva)": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. 4. (P. restr:, înv., rar) „Boier care face parte din divan (1.1), (boier) divanit, divanist, divănaf" CBoyard membre du divanQ: diván sec. XIX/2 POP. (DLR). II. (Ist.) „Culegere (postumă) de versuri ale unui^poet clasic oriental sau scrise în stil oriental" CRecueil de poésies orientales'): diván 1908 ŞĂINEANU2; LIT. miji. sec. XX, DICŢ. sec. XX. III. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Canapea fără spătar, de obicei mai lată şi puţin ridicată de la pământ; sofa (mai lată)" CDivan, sofa^: diván sec. XVIII/l CRON. (DLR); 1783 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. (Mold., Munt., Ban.) sec. XIX/2-XX (FOLC. MOLD. I -GL.), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. sec. XX (înregistrat de autor, în jud. Alba, în 1970). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A se sul pe divan = „A se obrăznici": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/l. 2. (P'. ext.) înv. şi reg., Transilv.) „Banc de lucru, tejghea (3)’ CÉtabli, banc'): diván 1825 LB; REG. sec. XX/l (ALRM SN I [368], DLR). - Din tc. divan „idem (LI, 2, 3, II, III.l)"; cu sensul III.l, mai ales în Transilv. şi Ban., şi din magh. divány, diván, ser. divan, fr. divan (şi acesta împrumutat din tc.); loc. vb. a sta divan - semicalc frazeologic după tc. divan durmak„idem" {durmak„a sta"). - Cf. ser. divan (> rom. reg., Ban., S.V. Transilv. diván [pron. şi givâri] „taifas, conversaţie": DLR), bg. diván, mac. divan, ngr. imfiavi, alb. diván, ţig. divano, arom. diváne „idem (1.1, 2, 3); cf. şi ngr. VTi[iavm]g (> rom. ist. divanit = divanist 1779 DOC. [TDRG2]; 1793 DOC. [REL. AGR. I 811]; IST. sec. XX), ser. divaniti (> rom. reg., Ban. divăni vl., vr. „a sta de vorbă; a se sfătui": DLR). -V. divan-ceauş, divan-chiatip, divan-efendi, divan-sarai, divan-tacâm, sarai-divan. - Der.: (Dim., III.l) lit.) divănâş1 s.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (înv., rar) divănâf s.m. „Boier divanit, divan (1.4)': sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv.) divanist zû). m. (uneori 302 substantivat) „(Boier) care era membru al divanului (I.I), (boier) divanit, divan (1.4)': 1793 DICŢ. (TDRG2); DOC., CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX; (înv., rar) di vă nie s.f. „Funcţia de boier divanit, de divan (1.4)": sec. XIX/2 POP. (DLR). - Comp.: (Lit.) divàn-studiô s.n. „Divan (III.l) prevăzut cu o ladă; studio": sec. XX/2 LU., DICŢ. (DLR). - Antrop. (Constantin) Divan (EM 22/1992, p. 6). DIVÂN-CEAUŞ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -/'şi divan-ceauşiari. (Admin., Jur.) „Fiecare dintre cei câţiva funcţionari ai divanului (1.1) (otoman sau din ţările române) însărcinaţi să-i prezinte acestuia reclamaţiile primite, să comunice deciziile luate de acest for judecătoresc şi să îndeplinească alte misiuni speciale" (Tonctionnaire du divan [ottoman ou roumain], chargé d'introduire les requêtes et de transmettre les décisions'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2. - Din te. divan gavuşu, (înv.) divan causï „idem"; pl. divan ceauşiari- din pl. te. divan gavuşian. - Cf. magh. divan csaus, divân csavus. - V. ceauş, divan. DIVÂN-CHEATÎP s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin., Jur.) „Secretar al divanului (1.1) (otoman sau din ţările române), aflat în subordinea lui divan-efendi (v. s.v.) şi însărcinat, printre altele, să citească reclamaţiile în faţa divanului (1.1)" CSecrétaire du divanO: sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din te. divan kâtibi „idem". - Cf. magh. divan kihatibier. - V. cheatip, divan. DIVÂN-EFÉNDI s.m. (ist.; 1693 -+); pl. ? (Admin., Jur.) „Slujbaş (turc) al divanului (1.1) (otoman, românesc sau al tătarilor), care îndeplinea funcţia de secretar-şef (al sultanului, al marelui vizir, al hanului tătarilor sau al cancelariei turceşti de la curtea domnitorului român) şi care, în ţările române, era însărcinat cu traducerea şi redactarea documentelor în limba turcă, cu citirea firmanelor (v. s.v.) în faţa divanului (1.1) şi cu aplanarea diferendelor dintre turci şi autohtoni; iazagiu1" CSecrétaire en chef du divan [ottoman, tatare ou roumain], chancelier [turc] de la Cour [du voïvode roumain]'): divân-eféndi 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DLR, CM I 563), IST. sec. XX (MDD); (înv.) divân-efendisi 1802 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1; eféndi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 298); efénde sf. sec. XVII CRON. (CM II 234). - Din te. divan efendi, divan efendisi „idem". (Var. efendi, efende - prin condensare, poate încă în limba turcă; cf. tc. înv. efendi „secretarul corpului ienicerilor" [TS].) - Cf. magh. divan effendi, dévân effendi. - V. divan, efendi1. DIVÂN-SARÂI s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. (Admin., Jur.) „Sediul divanului (1.1), palat, serai (1) în care îşi desfăşura şedinţele divanul (1.1) otoman" OPalais du conseil d'État, siège de l'Assemblée délibérante de l'Empire Ottoman'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. divan sarayi „idem". - V. divan, sarai-divan, serai. 303 DIVÂN-TACĂM(Î) s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. „Harnaşament de paradă (pe care sultanul îl făcea cadou domnitorului român)" CHarnais de parade7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO: divan-tacâm, TDRG2: divan-tacâmî). - Din tc. (înv.) divan takîmî, divani takîm *„idem" (literal: „harnaşament aristocratic, specific curţii otomane ori membrilor divanului [1.1] otoman"; divani „care aparţine sau este specific curţii ori membrilor divanului otoman; aristocratic"). - V. divan, tacâm. DIVICTÂR s.m. (ist.; 1762 -»); pl. -i. (Admin.) „Slujbaş (la curtea domnească) însărcinat să păstreze, să întreţină şi, la nevoie, să ofere (domnitorului) obiectele necesare pentru scris (călimări, pene de scris etc.)" ('Employé chargé de tenir prête et d'offrir l'écritoire [du voivode]7): divictar(iu) 1762 CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX (MDD); devictâr 1762 CRON. (ŞIO); IST. sec. XX/2 (MDD); (rar) devdicâr sec. XX/2 IST. (MDD). - Din tc. divittar „idem" (p. disim.). - Der.: (înv., rar) divictăries.f. „Salariul divictarului": 1786 DOC. (DLR). DIZDÂR s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -i. (Mil.) „Şeful administraţiei militare şi comandant al unei fortăreţe, al unei cetăţi turceşti" CChef de l'administration militaire et commandant d'une forteresse ottomane'): dizdér(iu) 1693 DOC. (ŞIO); 1715 CRON. (ŞIO); dindâr sec. XVIII/2 CRON. (DLR). - Din tc. dizdar „idem". (Var. dindar - probabil prin confuzie cu tc. dindar „[om] pios, credincios, evlavios".) - Cf. scr. dizdar, dàzdar, alb. dizdâr, magh. dizdar, dezdâr, dazidar. DIZMÂN,-Ă adj. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i,-e. (Munt.) „Corpolent, robust, solid, voinic" CCorpulent, robuste7): 1897 LIT. (ŞIO). - Din tc. dizman, dizman „idem". - Cf. bg. disman/i. DOGANGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Mii.) „Comandantul corpului de vânători cu şoimi din oastea ienicerilor" CChef des fauconniers du sultan, un des officiers des janissaires et de la vénerie7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) doyangi basï, *doyangï basa „idem" (tc. doganct „şoimar"). - Cf. scr. dogàndzibasa, magh. doganezibassi, dovancsipassa. DOLDORA1 adv., adj. invar, (lit.; 1868'-). (în trecut reg., mai ales în Munt.; ca adv., pe lângă verbe ca a umpie, a înţesa ori pe lângă adj. piin sau umplut) „(Plin) până la refuz, (umplut) peste măsură, înţesat, burduşit, îndesat, ticsit; top1 (II)' CBondé, rebondi, farci, comble, [plein] outre mesure, [rempli] à regorger, à ras- bord7): dôldora 1868 DICŢ. (TDRG2); 1875 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 23/1992, p. 29); (reg.) dôldura 1896 LIT. (TDRG2); LIT. sf. sec. XIX-sec. XX/1; (reg.) dôldura 1885 POP. (ŞIO); REG., LIT. sec. XX/1 (DLR); (reg.) doldoră sec. XX/1 LIT. (DLR); doldüra (acc. suspect), dôrdora 1939 SDLR. 304 - Din tc. doldura [doldura] „umplând mereu, umplând foarte tare, cu vârf, peste măsură; ticsind, burduşind" Oen remplissant, en farcissant, en bondant7), gerunziu reduplicat, cu valoare intensivă, al verbului doidur- „a umple" (prin conversiune, mai întâi ca adv., apoi şi ca adj.; deplasarea accentului de pe ultima pe prima silabă - sub influenţa unor adverbe ca otova, (cu) ghiotura, totuna etc., v. SCL 2/1993, p. 116). (Var. doldora, dordora - p. asim.) - Cf. arom. durdurséscu „a umple doldora", durdur,-ă„zvăpăiat, nebunatic" (DDA). - Der.: (Reg., Munt.) (în)doldorâ, (în)doidori, îrtdordurâ vt., vr. [(în)doidorât,-ă adj./ do/dorâre s.f.] „A (se) face doldora, a (se) ticsi": 1868 DICŢ. (TDRG2); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX (GL. ARG., s.v. îndoldoşa) [(+ boboşa, bolboşa, îmboiboşi „a se umfla; a se înfofoli"; reg., Munt.) îndoldoşa, îmboidoşâvt., vr. „A (se) face doldora, a (se) tixl; a se înfofoli": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., N.V. Munt.) doldoş,-ăadj., adv. (der. postv.) = doldora1: 1939 REG. (Coman, GL.); (Reg., Munt., Olt.) doldoâşă, toltoăşă s.f. (der. postv.; mail ales la pl.) „Lucruri diverse îndesate într-o boccea, într-un buzunar etc.; boccea (4); ghemotoc; scutece; ţâţe mari; testicule": sec. XX REG. (DLR, GL. ARG.)]. DOMBÂZ s.n. (înv., rar; 1729 - sec. XIX/l); pl. -urişi -e. (Nav.) „Bac; ponton, pod plutitor" CBac; ponton, pont flottant'): tumbâz 1729 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII; dombaz sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); tumbüz 1741-1742 DOC. (DLR); (rar) tumpâz (SDLR). - Din tc. tombaz, (înv.) tumbaz, dombaz „idem". - Cf. bg. dumbăz, tumbâz, ser. tùmbas, magh. tombas, tumbasz, dombâc, cf. şi pol., rus. dubas{> rom. lit. dubăs„idem": DLR). DOMÜZ s.m. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -i. (Peior.) 1. (înv.) „Epitet depreciativ pentru un om mincinos, obraznic, nesimţit, grosolan, fără caracter etc.; canalie, porc" CCanaille, cochon'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. 2. (Reg., Mold.) „Om morocănos, posac, ursuz (2Ţ CHomme maussade, morose'): 1960 REG. (LEX. REG. I 60). - Din tc. dornuz „idem (1)" şi (Zool.) „porc" ('cochon'), „om încăpăţânat, tenace" Chomme obstiné') (de unde, p. ext., sensul 2). - Cf. ser. dâmuz, alb. domüs, magh. domosz, domoz. DONLÛC s.n. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Vestim.) „(Bucată de) stofă (decupată dintr-un val de material textil) potrivită, adecvată sau suficientă pentru confecţionarea unei piese de îmbrăcăminte" ('[Pièce d'jétoffe pour un habit'): dunlüc 1693 DOC. (ŞIO); donlüc 1805 DOC. (ŞIO); dumlüc (Papahagi, C.L.). - Din tc. donluk „idem". - Cf. arom. dônuri„izmene". DORÜCs.n. (reg.; 1916-); pl. -urişi -e. 1. (Entop.; Dobr., S. Munt.) „Ridicătură de teren formată la capătul (din amonte al) unui ostrov prin îngrămădirea nisipului transportat de fluviu; {p. ext.) loc unde se adună bancuri de morun şi nisetru" (Tertre formé au bout d'une île fluviale par l'entassement du sable'): dorûc 1916 DOC. (DLR ms.); REG., DICŢ. sec. XX/2 (LR 3/1970, p. 216 [s.v. ara], Ţurlan 57, Dicţ. 305 Mar., D. Mar.). 2. (Bot.; Dobr.) „Frunză de tutun (1.1) de la vârful tulpinii" CFeuille de tabac du sommet de la tige7): duruc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. doruk, (înv.) duruk (Youssouf) „culme, coamă, vârf, pisc, creastă, partea de sus (a unui lucru)" Ccime, sommet, comble7) (p. spec.; v. Suciu 60). DOVÁ s.f. (înv.; 1715 - sec. XIX/1); pl. -le. (Rel.) „Rugăciune, închinăciune, rugă (la turci)" (Trière [chez les Turcs]7): duvà 1715 CRON. (ŞIO); dovâ sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. - Din te. (înv. şi pop.) duva, dova (lit. dua) „idem". - Cf. ser. dova, alb. duvà, arom. duvâe. DOVLEÁC s.m. (lit.; 1790 -); pl. -eci. I. (Bot.) 1. (Lit.; reg. în Munt., Dobr., Olt., izolat şi Mold., Ban., Transilv.) „Numele mai multor plante din familia cucurbitaceelor (diferenţiate, după regiuni şi soiuri, prin determinări ca alb, galben, pestriţ, comun, turcesc, porcesc, furajer, moscat etc.), cu flori galbene şi cu fruct rotund, turtit sau lunguieţ; fructul acestor plante, folosit ca furaj sau ca aliment (gătit) pentru om; bostan (1), duima (2), caun (2), ceaima (3), cabac (Cucurbita [maxima, meiopepo, moschata, pepo etc.])' CCourge, citrouille, potiron7): (înv. şi reg., Munt., izolat şi Mold.) dovleâg (pl. -egi) 1790 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l (ALR I [855]); dovleâc sec. XIX/l LIT. (DLR); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. sec. XX (ALR I [855, 856], ALR II [6280], ALR SN I [198], LEX. REG. I 41), DOC. sec. XX/2 (ALM. SĂN., p. 117); (reg., Olt., Ban.) dovléce, (Munt.) dovlégi (sg.) sec. XX/l REG. (ALR I [855]); (înv., rar) duvleâc 1879 CIHAC II 573; (reg.) dofleâc sec. XX/l REG. (DLR); (reg.) dovéle sec. XX/2 DOC. (DLR); (reg., Olt., Ban., Transilv.) dovléte, dobleác, dobléte, dobléç, dubléte, dupléte, dovlâţ, dublâţ (pl. -eţi) 1877 LM; DOC. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/2, REG. sec. XX (Coman, GL., ALR I [855, 856], DLR); (reg.) doflán 1968 DOC. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A avea capui ca dovleacul = „A fi prost": sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (Reg., Munt., Olt.) „Pepene galben, caun (1), zămos (Cucumis meio)' OMelon7): dovleâc sec. XX/l REG. (ALR I [857]). II. (Figr, pop.; peior.) „Cap de om (prost), bostan (2)' fCaboche [dure]7): dovleâc 1877 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. (dial.) dóvlek (Der. S.), (înv. şi dial.) diivlek, diiglek (Y.Tar.S.; lit. deviek, divlek) „(soi de) pepene galben (copt) cu coaja groasă (şi cu miezul nearomat)" Osorte de melon [mûri]7) (cf. TS), „pepene galben crud, necopt" Omelon vert, non mûri7) (Redhouse), „pepene" Cmelon7) (Der. S), „soi de pepene galben foarte apreciat" Osorte de melon très estimé7) (v. Drimba 293) (de unde, p. gener. sau p. spec., sensul 1.2), probabil şi (înv. şi/sau dial.) *„idem (1.1)". (Var. dovleac- sg. refăcut din pl., după sUf. -eac, dovlece, dovlegi- sg. refăcute din pl.; dovele- prin metateză; dovieag, doviete, doblete, dublete - prin schimbarea „sufixului": -ete, dobleţ dubieţ, dovieţ- sg. refăcute din pl. în -eţi, dofian- prin schimbarea „sufixului" sau prin contaminare cu bostan.) - Sensul //exista, probabil, şi în turcă; cf. tc. kabak„dovleac [1.1, II]77). - Cf. ser. dùmiek, dùiek(> rom. reg., Ban. duiéce, duhece, duléte „dovleac (I.l)77: 1806 DOC. [TDRG2]; REG. sec. XX: ALR I [855], Gămulescu), magh. (dial.) dôbiec, dobioc, debiák, debiec,¡\úem (I.l)" (atestat începând din 1813; < rom., v. Bakos 292). 306 - Der.: (Dim., /; lit.) dovlecel s.m.; şi: 1. (Bot.; lit.) „Varietate de dovleac (1.1) cu fructe comestibile, lunguieţe, aproape cilindrice; bostanei (Cucurblta pepo oblonga)'\ 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 24/1992, p. 26), REG. sec. XIX/2-XX (DLR). 2. (Bot.; reg., S. Munt.) „Pepene galben (Cucumis melo)'\ sec. XX/l REG. (ALR I [857]). 3. {P. ext.) Bot.; reg.) „Burete-de-bubă (Phallus impudlcus)'\ sec. XX/l DOC., POP. (DLR). 4. (P. ext.) înv., Olt., Munt.; în sintagma) De-a dovleceii = „Numele unui joc de copii": sec. XIX/2 REG. (H, ŞIO, DLR); (Reg., Olt.) doviecos,-oâsăadj. „(Despre oameni) Care are capul mare": sec. XX REG. (DLR). - Antrop. DovleacDoviete, Dov/epu (DNFR). DOVLITÎU s.m. (înv., rar; 1652); pl. -ii. (Admin.) „Guvernant, autoritate, oficialitate" OGouverneur, autorite'): 1652 DOC. (TDRG2: dovlitiiicetăpior, poate greşeală de copist, în loc de *doviitHiî). - Din tc. devletli, (înv.) devletlu, *dovlet!i „idem" (poate p. disim.). - V. devtet. DUBARA s.f. (pop., arg., azi rar; 1879 ->); pl. -le. 1. (Pop., arg.) „(Aruncare de) doi-doi, dublă de doi (la jocul de table1 [1])" 0[Coup de] deux-deux, rafie de double deux [au jeu de trictrac]'): 1879 CIHAC II 574; DICŢ. sec. XIX/2- XX, DOC., REG. sec. XX (Hristea, PE 260). 2. (înv., rar) „Festă, farsă, renghi (2)' (Tarce, mauvais taur7): 1879 CIHAC II 574; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. dubara „idem (1, 2)". - Cf. arom. dubara, dubărăie. - V. duşiş, durenghi. DUD s.m. (lit.; 1598 -); pl. duzişi (reg.) duji. (Bot.) 1. (Lit.; înv. şi reg. în Munt., Dobr., Olt.) „Numele a două subspecii de arbori cu frunzele lobate asimetric (folosite ca hrană pentru viermii de mătase), cu fructe comestibile mici, cărnoase, albe (Morus alba) sau negre-roşiatice (Morus nigra) şi având un gust dulce fad; agud" ('Murier'): dud 1598 DOC. (Bogdan 173, DERS; în top. Măgura Dudului)) 1649 DICŢ. (DLLV), 1781 DOC. (DIB 1960, p. 132), 1784 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XVII/2-XX, DICŢ. sec. XVII-XX, REG., POP. (Munt.) sec. XX (ALR SN I [216], GL. ARG., s.v. dudoi, FOLC. NOU 38), DOC. sf. sec. XVI-sec. XX (EM 46/1992, p. 16); (înv., rar) dude (s.f. sau s.n. pi.) 1688 LIT. (ILLV 378). 2. (Pext.) reg., N.E. Transilv.) „Plop" ('Peuplier'): dud sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. (pop.) dud (lit. mod. duf) „idem (1)" şi „dudă" ('mure'). - cf. ser., arom. dud, alb. dude. - Der.: (Augm.; reg., V. Munt.) dudoâică s.f. „Dud care face dude mari şi multe", dudoi s.m. „Dudcare face dude mici": 1967 REG. (GL. ARG.); (Col.; reg.) dudărfe s.f. „Loc plantat cu duzi, livadă de duzi": 1943 REG. (Rotaru 15); (Ut.) dudă s.f. „Fructul dudului, agudă": 1829 DOC. (DLR); 1841 DICŢ. (TDRG2); DICŢ., DOC. sec. XIX-XX (DLR, EM 22/1992, p. 24), LIT. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt.) sec. XX (GL. ARG., s.v. dudoaică, dudoi). -Top. Măgura Dudului(1598, Bogdan 173, DERS). DUDUIE s.f. (pop.; sec. XIX/l -); pl. dudui. (în trecut lit.; reg. în Munt. şi Mold.) „Termen de adresare şi de politeţe folosit (astăzi îndeosebi de către vârstnici, iar de către tineri mai ales ir.) pentru fetele şi femeile tinere de la oraş sau, în trecut, din aristocraţie, precum şi (reg.) pentru femeile mature; domnişoară; 307 doamnă, cucoană" OMademoiselle; madame7): (reg., Mold.) duducă (pl. duduci) sec. XIX/l LIT. (DLR); POP., REG. sec. XX/l (DLR, Iordan, L.M. 191), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 36/1992, p. 23); duduie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); POP., REG. (Munt., S. Mold.) sec. XX/l (DLR, Iordan, L.M. 191), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 13/1992, p. 3); (reg., Mold.) dăducă sec. XX/l POP. (DLR). - Din tc. dudu „idem" + suf. rom. -ie, respectiv -că (v. s.v. dădacă). (Var. dăducă -p. disim.) - Cf. bg. dudum „draga mea", ngr. vtovvtov „găină", arom. dudie „mireasă; femeie tânără; iubită". - Der.: (Dim.; pop.) duduiţă (reg., Mold. duducuţă) s.f.: sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XX, UT. sec. XIX/2-XX. - Antrop. (supranume) Duduia (EM 41/1992, p. 10). DUGHEANĂ s.f., dugheân s.n. (lit.; 1561 -); pl. -éne şi -éni, (înv.) -eăne, scris şi dughiană. (Com.) 1. (Reg., Mold., Ban., înv. şi Munt., izolat şi V. Transilv.) „Prăvălie, magazin" ^Magasin, boutique7): (înv.) dugheăn 1561 DOC. (Munt.) (DERS); (înv.) dughénâ 1765, 1780 DOC. (REL. AGR. II 396, DLR); (înv.) digână 1719 DOC. (DLR); dugheană 1561, 1604 DOC. (DERS, Bogdan 54); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVI/2-XIX/1 (DIR XVII. A V 223, REL. AGR. II 105, 239, 266, DIB III 84, DIB 1960, p. 134, Furnică 12, XXIII), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 147), POP. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII-XX (DLLV, DLR, Cantemir, D. 357); (Ban.) ducheân 1939 REG. (Coman, GL.). 2. (P. depr.;; lit.; peior.) „Prăvălie mică, sărăcăcioasă (şi dărăpănată), tarabă (2)' OÉchoppe [délabrée]7): dugheană 1900 ŞIO; LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 15/1992, p. 8). 3. (P. spec.; reg., Olt.) „Chioşc (2) de mărunţişuri" CKiosque de merceries7): dulghén (pl. -é) sec. XX/1 REG. (LEX. REG. II 13). 4. (P. gener.) reg., S. Transilv.) „Casă cu aspect urât" OMaison laide7): dugheană sec. XX/1 REG. (DLR). 5. (P. ext., fig.; dedus din sintagma dugheana dracului „casa de prostituţie"; reg., N.E. Transilv.) „Prostituată" OProstituée7): dugheană 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. dükkân, dükân (pron. dükan), (dial.) du%en, dikan, tiikân, tigen, tiikken, diiken, *dügen, (înv.) duk'an, *dug'an „idem (1)" (v. Kakuk 133). (Var. dugheană - sg. refăcut din pl. şi/sau prin atracţia analogică a genului, după prăvălie; dughenă- sg. refăcut din pl. sau direct dintr-o var. dial, tc.; dulghen- cu epenteza lui /.) - Cf. ser. dùcan (> rom. reg., Olt. duceăn, dugeănă „idem [1]": sec. XX REG. [Coman, GL., LEX. REG. I 79]), dogânja, dugânja, magh. duttyăn, dogăny(> rom. înv., Ban., S.V. Transilv. dogănle, dugănie [sec. XVII LIT., DICŢ.: DLLV], dogănă [1857 POLIZU] „idem [1]"), bg. dukjan, djukăn, mac. dukjan, ngr. vrovKiăvi, alb. doganë, dyqăn, duqăn, arom. dugăne, duyăne, dukeănă, dukeăne, megl. duk'an „idem (1)". - V. dughengiu. - Der.: (Dim., 1; pop.) dugheniţăs.f.: sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1; (Dim., 1) înv.) dughinéis.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Rar) dughenăr (reg. duchenăt) s.m. = dughengiu. sec. XX/l LIT., REG. (DLR) [(Reg., V. Transilv.) dughenăriţă (duchenăriţă) s.f. „Vânzătoare într-o dugheană (1)": DLR, ALR II 2870]; (Lit.; peior.) dugheniză 308 vt., vr. [dughenizâre s.f.] „A (se) umple cu dugheni (2); a construi (într-un oraş, într-un loc) multe dugheni (2); a (se) tarabizd'-. sec. XX/2 DOC. (EM 2/1992, p. 2, 3/1992, p. 22). -Antrop. Dughiană(DNFR). DUGHENGÎU s.m. (înv. şi reg., azi rar; 1776 ->); pl. -ii. (Mold.) „Prăvăliaş" ('Boutiquier'): 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. diikkânci, dükânci, (dial.) *dügenci „idem". - Cf. bg. digingija, ser. ducandzija. - V. dugheană. DUIÉN s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Tehn., Agric.; Dobr.) „Unealtă agricolă rudimentară pentru treierat şi pentru tocarea paielor în arman (1), construită dintr-o placă de lemn pe care sunt montate bucăţi de cremene (spicele bătându-se cu îmblăciul sau cu un tăvălug, uneori tras de cai sau de boi); treierătoare primitivă" CBatteuse rudimentaire, formée d'une plaque sur laquelle on bat le grain'): duién, diuén, duvén, duiél, duium sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. dôven, düven (TS), (înv. şi dial.) doyen (Youssouf), (dial.) dogen, dügen (pron. düyen; ZTS) „idem" şi „îmblăciu" ('fléau à battre le blé'). (Var. duiei- după suf. rom. -et, duium - prin confuzie cu duium1, v. s. v.) - Cf. bg. dikănja (> rom. reg., Dobr. dicănie „idem": sec. XX/2 REG. [GL. DOBR.]). DUIUM1 s.n. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. (1) -uri. 1. (Mii.; înv.) „Captură, pradă (de război)" OButin, capture^: sec. XVII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XVIII. 2. (Lit.) „Mulţime, grămadă, sumedenie, droaie, puzderie (de fiinţe, obiecte, întâmplări etc.)" (Toule, masse, multitude, grande quantité, grand nombre [d'êtres, de choses, d'événements, etc.]'): sec. XVIII/1 CRON. (DLLV); POP. sec. XIX/2, REG. (N. Serbiei) sec. XX/l (ARH. FOLK. VI 169),^LIT. sec. XIX/2-XX. # (Azi mai ales în) Loc. adv.: (Lit.) Cu duiumul sau (rar) în duium = „în mare număr sau cantitate, cu grămada, cu toptanul2, cu ghiotura (1.2), unul după altul": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DOC. sec. XIX/2-XX (EM 3/1992, p. 31). 3. (înv., Transilv., rar) „Bogăţie, abundenţă, opulenţă, saţietate" C Abondance, saturation, opulence'): sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din tc. doyum „idem (1, 3)" (TS, Y.Tar.S.; de unde, p. ext., şi sensul 2) şi (înv.) „bogat, opulent, îmbogăţit în urma prăzilor de război" (Viche, enrichi par les grands biens capturés7) (Y.Tar.S.). - Conversiune: (Lit., azi rar) duium adv. „în număr mare, în cantitate mare, cu duiumul": sec. XIX/2-XX LIT. (DLR). DULÂMĂ s.f. (ist. şi reg.; 1508 -); pl. -eşi dulămi. (Vestim.) 1. (Ist.) „Un fel de tunică lungă (adesea din postav roşu şi împodobită) pe care o purtau odinioară boierii şi boieroaicele, iar mai târziu haiducii, negustorii şi preoţii" CSorte de longue tunique, de doliman'): duiămă 1508 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI-XIX/1 (Bogdan 54, REL. AGR. I 505, DOC. î. XVI, p. 193, DERS, ŞIO, DLR, Mihail 117), CRON. sec. XVII/2-XVIII 309 (CM I 145, ŞIO, DLR), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 41), LIT. sec. XVII-XX. 2. (Reg., Munt., Dobr., S.E. Transilv., înv. şi Mold., Olt.) „Haină ţărănească lungă şi groasă, confecţionată din aba (1) (albă), adesea îmblănită şi împodobită cu găitane (1), purtată mai ales iarna" OLong vêtement paysan de dessus, manteau de bure porté pendant l'hiver'): dulâmă 1628 DOC. (DRH. B XXII 20); DOC. sec. XVII-XVIII (Mihail 117), LIT. sec. XVIII-XX, POP., REG. sec. XIX/2-XX (H, ŞIO' Mihail 117-118, Coteanu, E. 282, ALR II [3337], ALR SN IV [1185], ALRM SN II/III [1006], Velican-Cosinschi 60); (înv., Olt.) dulumă 1884-1885 REG. (H). - Din te. dolama „haină lungă cu despicătură în faţă, confecţionată din ţesătură groasă, adesea de culoare roşie (pe care o purtau ienicerii la ţinuta de ceremonie)" ('doliman, sorte de longue robe, d'habit long de drap, manteau rouge de parade [porté par les janissaires en grande tenue]0 (preluat cu nuanţe semantice autohtonizate). (Var. dulumă- p. asim.) - Cf. ser. doiàma, dô/am, magh. dolamadoima, doiomâny, dotomân (> rom. înv., Ban. do/ămă [ANON. CAR.], reg., Transilv. dotomăn, dulumân, doiumân, [prin trunchiere] dotă „idem (2)": sec. XIX/2-XX/1 REG. [H, Mihail 118, DLR], reg., N.V. Transilv. doloâmă„pătură care se pune sub şa": sec. XX/2 REG. [DLR]), bg. doiamă, mac. do/ama, ngr. vxo/m.liùç vtov'/muù.ç, alb. doUâm, doHomâ, dollâmë, arom. dulumă, dulmiciu, dulumiciu, dulmédu „idem (2)"; cf. şi fr. doliman, doiman, germ. Doiman, pol. doioman, doiman, rus. doiman, magh. doimăny (> rom. ist. doiman, reg., Dobr. duimân „scurtă de dimie îmblănită; tunică ofiţerească scurtă, îmblănită"). - Der.: (Dim., 1, 2, reg.) duiămiţăs.f.: sec. XIX/2-XX POP., DICŢ. (ŞIO, DLR); (Dim., 2, reg., Dobr.) duiămicăs.f;. 1900 POP. (DLR). - Antrop. Duiamă(1790, REL. AGR. I 763). DULANDRAGÎU s.m. (înv., rar; 1783 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Mold.) „Escroc, pungaş, ticălos, golan, puşiama, haimana (1), derbedeu (1Ţ OFripon, fourbe, coquin, escroqueur1): dolandirgiu 1783 DOC. (DLR); dulandragiu 1886 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. dolandirici „idem" (prin sincopă). DULAP s.n., s.m. (lit.; 1757 -); pl. (s.n.) -uriş\ (rar) -e, (s.m.) -i. I. S.n. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Mobilă de lemn sau de metal, de obicei prevăzută cu rafturi (şi uneori montată în perete), în care se păstrează haine, rufe, vase, cărţi etc.; şifonier" CArmoire; placard; crédence; garde-robe7): dulap 1761 DOC. (DLR); REG. sec. XX (DLR, Iordan, L.M. 191, Iordache 77), DOC. sec. XVIII/2-XX (ŞIO, DLR, EM 5/1992, p. 14), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold., E. Transilv.) dulăb sec. XX/l REG. (ALR II [3891]); (reg., Ban., rar şi E. Munt.) dolâp sec. XX/l REG. (DLR). 2. (P. ext.) reg., Ban., V. Transilv.) „Ladă (de zestre)" OCoffre [de dot]'): dulap, dulâb sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Reg., Mold., Munt., Olt.) „Firidă, nişă" ONiche [dans un mur]'): dulap sec. XX/l REG. (DLR). II. S.n., s.m. 1. S.m., (înv. şi reg. şi) s.n. (Reg., Mold., E. Munt., Dobr., E. Transilv.) „Scândură lată şi groasă, blană, oturac (III.2Ţ CMadrier, planche épaisse'): dulap 1757, 1776, 1819 DOC. (REL. AGR. II 315, ŞIO, DIB 1960, p. 224); DOC. sec. XVIII/2-XIX, UT., DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (H, Coman, GL., Iordan, L.M. 191, DLR). 2. S.n. (P'. spec.; reg.) „Poliţă, raft1 (1Ţ fRayon, tablette suspendueO: dulap, duloâp sec. XX/l REG. (DLR ms.). 3. S.n. (Corn.; reg., 310 N. Transilv.) „Tejghea (1), tarabă (1), stand" CÉventaire, comptoir [des marchands]7): dulâb (pl. -e) sec. XX/l REG. (ALR II [3650]). 4. S.n. (P. anal.) reg., Olt.) „Bucată mare (de slănină, de carne etc.)" OGrand morceau [de lard, de viande, etc.]7): dulâp (pl. dulăpuri) 1967 REG. (GL. OLT.). III. S.n., (rar, 3, şi) s.m. 1. (Reg., Munt., Olt., S. Mold.) „Scrânciob; carusel, căluşei" OCarrousel de foire, balançoire rotative7): dulap 1790 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/1 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A întoarce pe cineva ca în dulap - „A juca pe cineva pe degete": dulap sec. XIX/2 LIT. (DLR). 2. (Tehn.; reg., Munt.) „Vârtelniţă, cicric (1)) urzitoare; fusul urzitoarei" CDévidoir; ourdissoir7): dulâp 1819 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/i (ALR I [1279], ALR SN II [461]), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Tehn.; reg., Mold., N. Dobr.) „Roata care învârteşte moara" ORoue du moulin7): dulâp 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2 (DLR), POP. sec. XX. IV. S.n. (înv.) „Intrigă, uneltire, păcăleală, vicleşug, şiretlic (1/' CRuse, Intrigue, attrape7), mai ales în loc. vb. Af-iJ trage (sau a-i juca) (cuiva) un dulap = „A păcăli, a înşela (pe cineva)", A învârti (sau a întoarce) dulap(uri) = „A umbla cu intrigi, cu uneltiri": dulâp sec. XIX/l LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. . - Din tc. dolap, (înv. şi dial.) dolab, (înv.) *dulab (< ar., pers. dDlăb) „idem (1.1, 3, II.3, III.l, 2, 3, IV)" şi „scripete; moară; piuă" Cpoulie; moulin; moulin à foulon7), probabil şi *„idem (II. 1)" (v. s.v. cifte-dulap), sens (preluat şi în ngr.) dobândit probabil în urma condensării sintagmei tc. dolap tahtasi „scândură pentru dulapuri (1.1)" (tahta „scândură"); condensarea ar fi putut avea loc, eventual, în rom. şi ngr. (v. VI. Drimba, în SCL 2/1993, p. 117); poate şi din ngr. vroMm, vrovĂăm (şi „idem [II.I]77); cu sensul 1.2- probabil (şi) din ser. dolap,}dem"; loc. vb. a învârti (sau a întoarce) duiap(uri) - semicalc după tc. dolap çevirmek „idem" (çevirmek„a întoarce, a învârti"). - Cf. şi ser. dolap, doiaf(> rom. reg., Ban., V. şi N. Transilv., N. Mold. dulâf, dolâf, do/âc „idem (1.1, 2)": Gămulescu, ALR II [3544, 3960]), bg. dolap, alb. dollăp, magh. dial. dulap, dulăb „idem (1.1, II.1)" şi „plută" (< rom.; v. Bakos 292), arom. duiăpe, megl. dulap „idem (1.1, 3)". -V. cifte-dulap, dulapclu. - Der.: (Dim., 1.1, 3, lit.) dulăpiors.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., LI, 3, reg., Mold., Dobr.) dulăpâş s.n.: sec. XIX/2 DOC. (DLR); REG. sec. XX (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg., Munt.) duiăpdoăicăs.f. = dulap (III.2): sec. XX/l REG. j7\LR I [1279]); (înv.) dulăpărie s.f. „înşelătorie": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (înv.) dulăpit,-ăadj. „închis într-un dulap (I.î)"\ sec. XIX/l LIT. (DLR). DULAPCÎU s.m. (înv. şi reg.; 1910 ->); pl. -ii. 1. (înv., rar) „Om şmecher, viclean, intrigant, şiret?" CHomme rusé, finassier7): sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1. 2. (Praf.; reg., Dobr.) „Piuar" (Toulonnier, fouleur7): sec. XX/l REG. (ALR I [1729]). - Din tc. dolapçi „idem (1)" şi „om care confecţionează şi/sau vinde dulapuri (1.1); om care învârteşte scrânciobul, scrânciobar" ('homme qui fabrique et/ou vend des armoires; homme qui tourne le carrousel de foire7), probabil şi (dial.) *„idem (2)". -V. duiap. DULBUN,-Ă adj., s.m. şi f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i,-e.^ „(Om) prevăzător, precaut, prudent, vigilent" ('[Homme] prévoyant, vigilant7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 311 - Din tc. durbiin, (înv.) durbin, diirbin, diilbend (înv.) „idem" (OTS) şi (lit. mod. numai) „binoclu, ochean, telescop" Cbinocle, lunetteO. - Cf. bg. djurbin, ser. durbin, alb. dyrbf, dyibf, arom. duibie „ochean". DULGHER s.m. (lit.; 1626 -); pl. -i (Prof.) 1. (Lit.; reg. mai ales în Munt., Olt., Dobr., izolat şi Mold.) „Meseriaş care execută lemnăria unei clădiri sau alte elemente de construcţie din lemn; chesergiW ('Charpentier'): 1626, 1764, 1811, 1819 DOC. (DRH. B XXI 171, DIB 1960, p. 226, 463, TDRG2, DLR); 1839 VALIAN (s.v. fr. charpentier); CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR II [3759], DLR), DOC. sec. XVII-XX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext:, reg., Munt.) „Tâmplar" ('Menuisier'): sec. XX/l REG. (ALR SN II [551]). 3. (P. spec.; înv.) „Marangoz (1)' CCharpentier de navires et d'embarcations'): 1835 LIT. (DLR ms.). 4. (P. spec.) reg., Munt., E. Olt.) „Rotar" ('Charron'): sec. XX/l REG. (ALR I [1667, 1836], ALR SN V [1343]). - Din tc. diilger „idem (1)". - Cf. bg. djuiger, ser. duiger, alb. dyijger, arom. duig'er. - V. duigheriâc. - Der.: (Lit.) duigherfe s.f. „Meseria dulgherului (1); totalitatea lucrărilor executate de dulgher; duigheriâc, atelierul dulgherului": 1777, 1792, 1819 DOC. (TDRG2, ŞIO, DIB 1960, p. 224); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 17/1992, p. 23), REG. sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit., azi rar) duigherht., vi. [du/gheriţ-ăadj., dulgheriis.n.] „A executa construcţii din lemn, a face lemnăria unei clădiri; a clădi (din lemn); (fig.) a lucra grosolan": 1833 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX-XX; (Lit., rar) dulgherescf-eâscă adj. „Care aparţine sau este specific dulgherilor (1)": sec. XX/l DICŢ.; (Lit., rar) duighereşte adv. „Precum dulgherii; (fig.) grosolan, din topor": 1939 SDLR. -Antrop. Dutgher(i)u(i) (1626, DRH. BXXI 174; DNFR, EM 14/1992, p. 12). DULGHERLÂC s.n. (reg., rar; 1963 ->); pl. -uri (Prof.) „Meseria dulgherului (1); totalitatea lucrărilor executate de dulgher (1); dulgherid' CMetier du charpentier; charpenterie'): 1963 DOC. (Graur, ER 98). - Din tc. diilgerlik „idem" (adaptat după suf. rom. -lâc). - V. dulgher. DULGHET s.n. (înv., rar; 1790); pl. ? (Vestim.) „Ţesătură fină de mătase, muselină (din care se făceau turbane)" ('Mousseline'): 1790 DOC. (ŞIO). - Din tc. (dial.) diilbet (Kakuk 136; lit. mod. tuibent, înv. dulbent) „idem" (cu palatalizarea pe plan dialectal a labialei b) v. Suciu 60-61). - Cf. ser. tulbent(a), duibent(> rom. reg., Ban., Ţransilv., N. Mold. tuibent, duibent, turbent„văl de mireasă; panglică sau căiţă împodobită cu fir sau cu bani, purtată de femei": sec. XIX/2-XX/1 REG. [DLR]), bg. dulben, tuiben, djuiben (> rom. înv., Dobr. diu/ben „basma albă" [H]), ngr. rovÂmvi (> rom. lit. tu/pan: DLR), alb. dyljben, arom. dulben „năframă de muselină". (După ŞIO, din tc. dubet „stofă din Tibet", cu epenteza unui /.) 312 DULM s.f. (pop.; 1781 -); pl. -te. 1. (Alim.; înv., rar) „(Mâncare preparată din) dovlecei (1) umpluţi (cu carne tocată şi orez)" CCourgette farcie [de viande et de riz]7): dulmâ, durmâ 1781 DOC. (ŞIO; text în limba germană); 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Bot.; pop.; reg. în Munt., Dobr.) „Dovleac (1.1) (cu coaja albă, pentru umplut sau pentru copt), bostan (1)-, dovlecel (1Ţ CCourge; courgetteO: dulmâ sec. XIX/2 REG., DICŢ. (H, DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (LR 6/1959, p. 54, SDLR, DLR); (înv., rar) dulmă, durmâ sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DLR); (reg., Dobr.) dolmâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 3. (P'. ext.) Bot.; înv., Dobr.) „Pepene verde" ('Melon d'eau'): dulmâ sec. XIX/2 REG. (H). - Din tc. [kabak] dolma[si] „idem (1)", (dial.) *dolma [kabak] „idem (2)" (kabak „dovleac; dovlecel", dolma „mâncare preparată din dovlecei, ardei, roşii, vinete sau foi de varză, de viţă etc., umpluţi cu carne tocată şi/sau cu orez"; cf. tc. dolma biber „soi de ardei cultivat pentru umplut"); poate şi din bg. dolmâ, ser. dolma. - Cf. şi ngr. vroĂjuăg, alb. dollmâ„idem (1)". DUME s.f. (înv., rar; 1774); pl. -le, scris şi dumia. „Dare extraordinară (nedefinită mai de aproape, probabil în sau pentru alimente sau furaje)" CContribution extraordinaire, redevance [probablement en aliments]'): 1774 DOC. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) tume „hrană, alimente; furaj; gust" ('aliments; fourrageO (OTS, Youssouf; p. ext. sau, mai probabil, prin condensare dintr-o sintagmă de tipul tume vergisi „dare pentru alimente, pentru furaj"; vergi „dare, contribuţie, impozit"). (După ŞIO, din tc. dunyahk „mijloace de trai; bani, avere") DUMENGÎU s.m. (înv., rar; 1693); pl. -ii. (Prof., Nav.) „Timonier (pe o navă militară)" ('Timonier'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. diimenci „idem". - Cf. bg. dumengija, ser. dumendzija, magh. dumencsipassa) cf. şi bg. djumen, ser. dumen, alb. dymen, arom. dumee, dumene„cârmă, timonă". DUNANM s.f. (înv., rar ist.; 1693 - sec. XIX/l); pl. -le. 1. „Sărbătoare publică, sărbătorire, festivitate, iluminaţie (organizată mai ales cu ocazia unei victorii); şenlid' CRejouissance publique, illumination'): dunalmâ 1693 DOC. (ŞIO); dunanmâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 547); CRON. sec. XVIII; donanmâ înc. sec. XVIII CRON. (DLR); dulalmâ sec. XVIII/l CRON. (DLR); (rar) duvalmâ 1857 POLIZU; dunamnâ sec. XX/2 LIT. (DLR). 2. (Mii.) „Flotă de război, flotilă, escadră, mare unitate navală" CFIotte, escadre'): donolmâ, donoimâ, dunalmâ, dunaimâ sec. XVIII/l CRON. (ILLV 404, DLR); dunanmâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XVIII/2; dulalmâ 1769 LIT. (DLR); dulamâ sec. XX/l POP. (Coman, GL., s.v. ceamuri). - Din tc. donanma, (înv.) donalma „idem (1, 2)". (Var. dulalma, donoima - p. asim.; du/ama - p. disim.; duvalma- probabil prim contaminaţie cu valma) - Cf. ser. donanma, ngr. vrovavpăg, alb. donome, magh. donanma, donalma, dunalma. 313 DUR interj. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX). „Cuvânt întrebuinţat pentru a opri (din mers, din mişcare etc.) un om sau un animal: Stai!, Stop!, Aşteaptă!, Ho!" CArrête-toi!, Halte-là!, Attends!, Holà!'): sec. XIX/1 CRON. (unde apare ca termen turcesc; DLR); POP. sec. XIX/2. - Din tc. dur „idem" (imperativul la persoana a 2-a sg. al verbului dur- „a se opri, a sta"). -Cf. ser. dùr, dùra (> rom. reg., Ban. dura „idem": sec. XX REG. [Gămulescu]), alb. dura, magh. dur, arom. dur,,idem", oi/re „destul". DURBACĂ s.f., durbâc s.n. (pop.; 1845 -); pl. -e. 1. (Tehn.; reg., Mold., N. Transilv.) „Vas alcătuit din doage, în care se pune laptele la închegat; putină, cadă de lemn" OBaril à lait; cuve, cuveau de bois'): durbâcă 1869 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR). 2. (Tehn.; pop.) „Cada sau coşul teascului în care se zdrobesc strugurii" OCuve, caisse du pressoir à vin'): (înv., rar) durbâc 1868 DICŢ. (TDRG2); durbâcă 1898 REG. (DAMÉ 82); REG. (Munt., Mold., N. şi V. Transilv.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) durbână 1982 DS. 3. (Tehn.; reg., Mold., N.E. Munt., N. Transilv.) „Cadă cu apă rece prin care trece ţeava în serpentină a cazanului1 (1) de rachiu" fCuve d'eau froide de l'alambic7): durbâcă 1845 DOC. (DLR); 1910 REG. (DLR); REG. sec. XX/l (ALR II [6355], DLR). 4. (P. anal.) Entop.; reg., N. Ban.) „Bazin pe care îl face apa în căderea ei Ia o cascadă" CBassin creusé par l'eau au pied d'une cascade'): durbâcă, turbâcă sec. XX/l REG. (DLR ms.). - Din tc. dibek, (dial.) dübek (Der. S.) „cadă mare, jgheab; piuă, teasc; piuliţă, mojar, presă" Cgrand cuve, auge; large mortier, pressoir') (de unde, p. spec., sensurile 1, 2 şi 3_) formal, cu epenteza lui r, respectiv prin adaptare după suf. -ac ¡-acă). (Var. durbană - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. ngr. vtovptieki, alb. dybek,,putinei; presă", arom. dubéc, dubéke, gîubéc „piuă" - Antrop. Durbacă(EM 51/1992, p. 6). DURÉNGHI adj. invar. (înv., rar; 1681). (Crom.) „Care are două culori, bicolor" ('Bicolore'): 1681 DOC. (HEM 2066). - Din tc. (înv.) diireng „idem". - V. dubara, duşiş, renghi. DUŞĂŞ1 s.n. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -uri. „întâmplare (nefericită), păţanie; dezastru" (Rencontre [néfaste], mésaventure; désastre'): duşâş, duşeâşi înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, TDRG2); duşiş (DDRF). (Glosarea „noroc, şansă din SDLR este greşită.) - Din tc. diişiiş „întâmplare" ('rencontre') (Youssouf), „cădere, năruire, colaps, prăbuşire; capitulare, predare (la inamic)" Cchute, collapsus, écroulement; reddition, capitulation') {p. depr. sau p. ext.) şi/sau din tc. dlişeş „întâmplare, mai ales fericită, prilej neprevăzut, circumstanţă neaşteptată, şansă, ocazie, profit, câştig nesperat" (Yencontre faste, occasion, aubaineO (TS, OTS; p. polar.;) (Cele două cuvinte, deşi au origini diferite, s-au amestecat încă în limba turcă). - V. duşiş, şeş-şeş. 314 DUŞăc s.n. (reg.; 1884-); pl. -uri, -e şi -i. 1. (Dobr., S. Mold., Munt., Ban.) „Saltea subţire, moale, umplută cu fulgi, cu lână sau, mai r?rC cu Pa'e' cuvertură (uneori vătuită, alteori constând dlntr-o simplă ţesătură ţărănească de lână şi folosită ca aşternut pe pat, uneori peste salteaua de paie, sau în căruţă); ¡organ (2), mindir (1)' (^Matelas, lit de plumes, de laine ou de pailles; couvre-lit [parfois ouaté], courtepointe, literie, couverture paysanne^: (Dobr., Munt., Ban.) du§éc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALRM Il/l [362], Coman, GL., CV 8/1949, p. 32, Gămulescu, LR 3/1973, p. 206, GL. DOBR.); (N.E. Munt.) duşic, duşâc 1884-1885 REG. (H); (Dobr., Ban.) di^ég, (Dobr., E. Munt.) duşâc, (S. Mold;) duşâg, (Mold., N.E. Munt., Ban.) duşâg 1884-1885 REG. (H); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DLR, DDRF, L.L.M. 3/1959, p. 42, Gămulescu, GL. DOBR.). 2. {P. ext;; S. Mold., Dobr., Ban.) „Plapumă, pilotă, ¡organ (1), mindir (2)' CÉdredon [paysan]1): (S. Mold., Ban.) duşăg 1939 SDLR; REG. sec. XX (Gămulescu); (Ban.) duşâc, duşâg, duşăg, (Ban., Dobr.) duşig, duşăc, (Dobr.) dulşuc sec. XX REG. (DLR, ALRM II/I [362], Gămulescu). - Din tc. (dial.) dtişek, dtişeg (lit. doşek) „saltea; aşternut" Cmatelas; literie, lit') (de unde, p. spec., sensul i); în Ban., probabil (şl) din ser. dùsek„saltea; pat". (Var. duşac, duşag- sg. refăcute din pl.; dulşuc - cu epenteză şi după suf. -uc.) - Cf. şi bg. djusék, alb. dyshék, arom. duşâc „saltea". - V. duşedâc. DUŞECLÂC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -uri. „(Bucată de) pânză groasă de calitatea şi mărimea potrivite pentru confecţionarea unei saltele" 0[Morceau de] toile grossière pour un matelas'): 1726-1733 DOC. (DLR). - Din tc. (dial.) diişeklik (lit. doşekiik) „idem" (adaptat după suf. rom. -iâc). - Cf. bg. djusekiik, ser. dusekiuk. - V. duşec. DUŞIŞ subst. (pop., arg., azi rar; sec. XX/l ->); pl. ? „(Aruncare de) şase-şase, dublă de şase (la jocul de table1 [1]), şeş-şef C[Coup de] slx-six, double six [au trictrac]'): duşiş 1938 DOC. (Hristea, PE 260); duşâ'ş (s.n.), duşăş(i) sec. XX/l DICŢ. (CADE, SDLR). - Din tc. diişeş „idem". - Cf. arom. du-şăş. - V. dubara, durenghi, duşâş*, şeş-beş, şeş-şeş. DUŞMAN1,-Ă s.m. şi f. (lit.; 1469 -); pl. -/>e; ace. şi (reg., mai ales Mold.) duşman. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare sau interese opuse ori care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş, inamic, adversar (în război, în viaţa cotidiană etc.); (p. spec.) înv.) adversar în jocul de şah" ('Ennemi, adversaire'): duşman 1469, 1508 DOC. (Djamo-Diaconiţă 358, DERS; în antrop. Duşman); 1620 LU. (ALEX. 106), 1703, 1778, 1838 DOC. (DLR, Furnică 66, «Revista română de şah», 5/1988, p. 12-14); CRON. sec. XVII-XVIII (ŞIO, DLR, CM I 87), DOC. sec. XV/2-XX (EM 5/1992, p. 29), LIT. sec. XVIII-XX (Cantemir, IST.2 273, 419, ŞIO, DLR), POP. (şi Transilv.) sec. XVIII/2-XX (FOLC. NOU 94, 189, 242), IST. sec. XIX-XX; (reg., Munt., Olt., Transilv.) dujman 1778 DOC. (DLR; în der. dujmănie); 1801 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX, REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. vb.: (Reg.) A-şipune duşmanul ia cale = „A se sătura din plin": sec. XX/l POP. (DLR). 2. (P: ext.) reg., N. Munt.) „Trădător" ('Traître'): duşmân sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1066]). 3. (P. ext.) Mitol.; reg., N. Serbiei) „Drac, diavol" ('Diable'): duşman 1942 REG. (ARH. FOLK. VI 214). 315 - Din tc. duşman, (înv. şi diai.) duşman „idem (1)", probabil suprapus unui împrumut preosmanliu, pesemne cum. duşman (v. ŞIO II 166, Suciu 216); cf. antrop. cum. Duşman, care ar putea sta la baza primelor atestări (antroponimice) ale termenului românesc. - Cf. bg. duşman, dusmânka, ser. duşman, mac., duşman, alb. dushmăn, dushmen, magh. dusmâny, duşman, ţig. doshman, arom. duşman (şi der. duşmămVe). - Conversiune: (Lit.) duşmărf,-ă(reg., Munt., Olt., şi dujmân; acc. şi duşman) adj., adv. I. Adj. 1. (Lit.) „(Despre oameni) Care are o atitudine ostilă, răuvoitoare sau interese opuse, care urăşte ceva sau pe cineva; ostil, inamic, vrăjmaş, advers": înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 419); LIT. sec. XVIII-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 9/1992, p. 8). 2. (Ut.) „(Despre sentimente şi acţiuni ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, rea-voinţă, duşmănie": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 3. (Fig.; pop.) „(Despre lucruri, fenomene ale naturii etc.) Care se împotriveşte, care creează greutăţi; ostil, potrivnic": sec. XIX/2 LIT., POP. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 4. (P. ext.) reg.) „(Despre animale) Viclean, şirei, perfid": sec. XIX/2 LIT., POP. (DLR); DICŢ. sec. XX. 5. (P. ext.) reg., Munt., Mold., Olt.) „Invidios": sec. XX/l REG. (ALR SN V [1250]). 6. (P. ext.) reg., Mold., Ş. Transilv.) „(Despre oameni) Nemilos, rău": sec. XX/l REG. (ALR SN V [1253]). II. Adv. (Reg., N. Transilv.) „Grozav de..., extraordinar": 1960 REG. (LEX. REG. I 12). - Der.: (Dim., 1) reg., Mold.) duşmanei,-ică s.m. şi f.: 1866 UT. (TDRG2); POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (Col., 1) lit., rar) duşmănime s.f.: sec. XX/l LIT. (DLR); (Lit.) duşmănea s.f. = duşmană1 (1): sec. XIX/2 POP. (ŞIO); LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg.) duşmăniţă s.f. = duşmancă, duşmană1 (1). sec. XIX/2 POP. (DLR); DOC. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 25); (Lit.) duşmănie s.f. „Ostilitate, vrăjmăşie, ură, vrajbă, animozitate": (înv.) dujmănfe 1778 DOC. (DLR); duşmănie ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1750, 1806 DOC. (REL. AGR. I 502, DLR); CRON. sec. XIX/l, POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2-XX/1, DOC., UT., DICŢ. sec. XVIII-XX (EM 3/1992, p. 3); (Lit.) duşmănos,-oăsăadj., adv. 1. Adj. „Ostil, răuvoitor, răutăcios, neprietenos, ranchiunos; invidios; nemilos; duşmănesc (1Ţ\ sec. XIX/l LIT. (DLR); POP., REG. (şi Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (DLR, ALR SN V [1250, 1253]), UT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 31). 2. Adv. „Cu duşmănie, cu ostilitate, cu răutate": sec. XX LIT. (DLR); (înv.) duşmănesc,-eăscă adj. 1. = duşmănos,-oasă (1)\ ante 1703 DICŢ. (TDRG2); UT. sec. XIX-XX/1, POP. sec. XX. 2. „Care aparţine duşmanului1 (1) sau se referă la duşmani1 (1)": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII, 1838 DOC. (DLR, «Revista română de şah», 5/1988, p. 13); LTT. sec. XIX; (Lit.) duşmăneşte adv. = duşmănos (2): 1825 LB; CRON. sec. XIX/l, POP., UT. sec. XIX-XX; (Lit.) duşmănivt., vr. [(înv., rar) duşmănire s.f., (lit.) duşmănitră adj., duşmănitorroăre adj.] „A (se) urî, a (se) antipatiza; a (se) invidia; a deveni duşmani1 (1)": 1818 UT. (DLR); CRON. sec. XIX/l, POP., REG. (şi Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR, ALR SN V [1251]), UT., DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 11/1992, p. 4); (Lit., rar) înduşmănivt., vr. [înduşmănire s.f., înduşmănit,-ă adj.] = duşmăni. 1868 DICŢ. (TDRG2); LTT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. (înv.) Duşman {sec. XV/2-XVI/1, DERS), (mod.) Duşmanu. DUŞUMEA s.f. (lit.; 1694 -); pl. -e/e. 1. (înv., rar) „Covor gros de lână, cu părul tuns scurt" (Tapis en poils â laine courte'): duşumea 1792 DOC. (ŞIO). 2. (Constr.; lit.; uneori la pl., cu sens de sg.) „înveliş confecţionat 316 din diferite materiale, de obicei din scânduri, care acoperă solul unei încăperi sau al unui spaţiu pe care se circulă mai ales cu piciorul; pardoseală, podea (de scânduri); (la sg.) fiecare dintre scândurile sau piesele care alcătuiesc acest înveliş; tavari (v. tabarf [4]Ţ CPIancher, platelage; planche7): duşumea 1694 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, UT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (EM 29/1992, p. 26), REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX (H, ALR II/I [237], ALR SN IV [1234], CHEST. II [196, 202], DLR); (reg., Mold.) duşamâ 1900 ŞIO; REG. sec. XX/l (ALR II/I [237], Coteanu, E. 282); (reg., Mold., Dobr.) duşameâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); UT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (înv., rar) duşmeă 1857 POLIZU; (înv., rar) duşimeâ 1877 LM. 3. (P: spec.; Constr.; reg.) „Podea din pământ bătătorit şi lipit cu lut" ('Plancher en argile'): (Mold., Dobr., E. Munt.) duşumea, (E. Munt.) duşumă, (S. Munt.) duciumeă, (Mold.) duşamă sec. XX/l REG. (ALR II/I [237]). 4. (Pext.) înv., N.E. Munt.) „Parte a căruţei (nedefinită mai de aproape)", probabil „podeaua, platforma căruţei" CPIancher du chariot'): duşumea 1884-1885 REG. (H). 5. (P. ext.) Tehn.; înv., E. Munt.) „Unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape)" COutil de charpenterie [non défini]7): duşumea 1884-1885 REG. (H). 6. (P. ana!) Tehn.; reg., Dobr.) „Plasa de fund a unui dalian (v. s.v.)" CLe filet de fond du gord^: duşumeâ 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din tc. (înv. şi dial.) diiseme, (înv.) duseme, (dial.) doşme, *diişme (lit. mod. doşeme) „idem (1, 2)", poate şi *„idem (4, 5, 6)". (Var. duşumea - p. asim.; duciumeă - prin hipercorectitudine.) - Cf. bg. djusemé, ser. dusèma, mac. duseme, ngr. vtovoeuzc, vrovoipiéç, alb. dyshemé, magh. düseme. DUVÂR s.m. (reg.; 1907 -); pl. -i. ^ (Constr.; S. Munt., S. şi V. Olt.) „împrejmuire de zid sau de scânduri; zid, perete; gard; (p. spec.) partea exterioară a pridvorului, bătută cu scânduri" Clôture, mur, muraille; palissade, haie'): 1907 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, CV 3/1950, p. 35, Gămulescu). (Sensul „zidar" adăugat în DLR este eronat: în citatul de la înc. sec. XX, duvar înseamnă, de fapt, „argăsitor, opincar" şi este o var. a lui dubă/ar.) - Din tc. duvar „idem"; poate şi din bg., ser. duvar. DUZÉN s.n. (reg.; 1979 -); pl. ? (Tehn.; Dobr.) „Cablu întins de la mal până în larg, la care se leagă aripa dalianului (v. s.v.)" OCâble auquel on attache l'aile du gord^: 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din tc. düzen „şir, linie, înşiruire; sistem; război de ţesut" Ofile, rangée, enfilade; système; métier à tisser^ (TS, ZTS; p. concr.), probabil şi *„idem". -V. diseniu. 317 E ÉCHE s.f. (lit.; 1954 -); pl. eche. (Nav., Tehn.) 1. (Lit., rar) „Mânerul cârmei, bară orizontală fixată perpendicular pe axul sau pe pana cârmei unei ambarcaţii, servind la manevrarea acesteia" OBarre fixée sur l'arbre du gouvernail, à l'aide de laquelle on manoeuvre une embarcation'): 1954 LIT. (DLR); DOC., REG., DICŢ. sec. XX/2 (SCL 1961, p. 616, DEX, Dicţ. Mar., D. Mar., Ţurlan 50). 2. (P. ext.) reg., Dobr., E. şi S. Munt.) „Frânghie cu care se leagă odgoanele crilelor de matiţa (= matca) năvodului; sfoară cu care se manevrează vela, schimbându-i direcţia" CCorde qui sert à lier les ailes au corps principal du filet de pêche ou à manoeuvrer la voile'): 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din te. yeke (TS; acc. şi yéke, v. Der. S.) „idem (1)" (v. SCL 1961, p. 616, LR 1969, p. 272, Coteanu-Sala 145-146), poate şi *„idem (2)". (După DEX şi DLR, din germ. Ecke„colţ".) ECHINGÎU s.m. (ist.; miji. sec. XIX ->); pl. -ii. (Mil.) „Soldat din corpul de cavalerie neregulată al oastei otomane de provincie destinat misiunilor de incursiune, jaf şi cercetare-diversiune în teritoriul inamic" OSoldat du corps ottoman d'incursions, de reconnaissance et de maraudage en pays ennemis'): (înv.) echingiu mijl. sec. XIX IST. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; achingiu (ŞIO); DICŢ. sec. XX; acângiu (scris akîngiü) sec. XX/2 IST. (Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, 1976, p. 130, 150, 158). - Din te. akinci „idem". - Cf. scr. akindzija, mgr. aravzÇISeç, magh. akancs(gy)a. ECMECCÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Admin., Com.) „Şeful brutăriei curţii (domneşti) şi staroste al corporaţiei brutarilor (din ţările române)" OGrand panetier, chef de la paneterie de la Cour et prévôt de la corporation des boulangers [dans les Pays Roumains]'): 1892 IST. (ŞIO). - Din te. ekmekçi başi, (înv.) ekmekci basa (v. Kakuk 140) „idem". - Cf. bg. ekmekâja, scr. ekmèkcija, ekmèkdzija, magh. ekmekesia, ethmekes!„brutar". ECPAI s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. (rar) -leşi -e/e. (Mai aies la sg., col.) 1. (Admin.) „Totalitatea slujbelor auxiliare (dintr-o instituţie, mai ales de la curtea domnească); totalitatea persoanelor din serviciul cuiva, colectiv, echipă, personal (al curţii domneşti sau al altei instituţii publice); suită (a domnitorului sau a altui demnitar); slujbaş din personalul curţii; taifa (1), tacâm (13, 16Ţ ('L'ensemble des charges. auxiliaires [d'une institution, surtout de la Cour]; personnel [de la Cour ou d'une autre institution publique]; suite [du voïvode roumain ou d'un autre dignitaire]'): etpâi sau etpai(u) (s.n.) sec. XVIII/2 CRON. 318 (ŞIO); etpân (s.m.) 1782 DOC. (DLR); ehpaiâ, etcaiâ, ecpaic (s.m.) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); etpaiâ 1821 DOC. (ŞIO); ecpaiâ 1814 DOC. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX, UT. sec. XIX/2. 2. (P. depr.; ir.) „Ceată, clică, tacâm (13Ţ CBande, clique'): ecpaiă sec. XIX/2 UT. (ŞIO). - Din te. ek paye „funcţie auxiliară, slujbă de rangul al doilea" ('charge auxiliaire'), probabil prin contaminare (care a atins sensul cuvântului şi forma unor var.), poate încă în turcă, cu tc. etba „personal (de serviciu); adept, supus, subordonat" ^personnel [de service]; sujet, partisan'). (Var. ecpaic- prin contaminare cu paie, v. 5.1/.) (După ŞIO, din tc. êtba.) - V. paia. EFENDI1 s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - sf. sec. XIX); pl. efendi, (rar şi) efenzi. „Termen de politeţe şi de adresare folosit în epoca fanariotă (uneori ca apoziţie, după model turcesc) pentru magistraţi, feţele bisericeşti şi funcţionarii civili instruiţi; bărbat (mai ales turc) îndrituit să fie denumit cu acest termen; domn, musiu, cocon" OSieu, monsieur, maître'): aféndi 1722 DOC. (REL. AGR. I 296; în antrop. Afenduiea); sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); eféndi înc. sec. XVIII CRON. (CM II 102); CRON. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DA, DLR), DOC., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 146), LIT. sec. XIX/2-XX; aféndi-mu 1863 LIT. (ŞIO). (Antrop. Afendi [1706, DOR] dat ca primă atestare în TDRG2 este tc. sau ngr.) - Din tc. efendi (acc. eféndi, v. TS), (înv.) afendi „idem"; var. afendi- probabil şi din ngr. acpévTtjç avûèvnjç. (Var. afendi-mu „domnul meu" din jargonul boierimii fanariote: afendi + ngr. uoû „al meu"; cf. bei-mu.) - Cf. şl bg., ser., mac. eféndi(ja), arom. eféndim, aféndi, aféndu. - V. chesedar(-efendi), divan-efendi, iazigi-efendi. - Antrop. Afenduiea (1722, REL. AGR. I 296). EFT s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -ie. (Jur.) „Denunţ, reclamaţie, delaţiune, iftira; avertizare, somaţie" CDénonciation, délation, réclamation; avertissement, sommation]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XIX/1. - Din tc. ihtar, *ehtar „idem" (v. SCL 2/1993, p. 117; eu ht > ft pe teren românesc; căderea lui -rse datorează reconstruirii sg. din pl. eftaie < *eftare, la fel ca în caia, v. s.v.). (După ŞIO, DLR, din tc. ifta „decizie juridică, sentinţă, fetvd'.) EGÉL s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. „Cauză, motiv, pricină, raţiune; termen prestabilit, predestinare, ursită" CCause, motif; terme préétabli, prédestination'): 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII (DLR). - Din tc. (înv.) egel (OTS), egil (Youssouf) „idem". EGLENGE s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -e/e. „Distracţie, amuzament, agrement, petrecere, divertisment, giumbuş (1), haz (3Ţ (V\grément, distraction, amusement, divertissement): eglingeâ, englengeă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); UT. sec. XIX/1; eglengé sec. XVIII/2 UT. (Călinescu 42); englingeâ 1821 DOC. (DLR); UT. sec. XIX/2; eglengeâ, igligeâ sec. XIX/1 LIT. (DLR); inglengeâ (TDRG); inglingeâ (CIHACII 575). - Din tc. eglence „idem". (Var. eu -ngi-, p. asim.) - Cf. bg. eg/enga, scr. jeg/endze, ngr. ey/levzÇéç, arom. y/ingé, cf. şi bg. eg/end/svam, scr. egiendisati, ngr. eyÀévwjÇco, ¿yXsvôiam (> rom. înv. egiendisi, egiindisi, engiendisi, ingiendisi, îngiindisi, ingiindisi vr. „a se distra, a se amuza, a petrece; a se îmbăta": sec. XVIII/2 CRON. [ŞIO]; LIT. sec. XIX/2), arom. yiindi(p)séscu. 319 EHALÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -ii. „Locuitor (al unui ţinut, al unui oraş etc.); (la pl.) populaţie" fHabitant [d'un lieu, d'une région, d'une ville, etc.]0: 1859 IST. (după un DOC. din sec. XIX/l; ŞIO). - Din te. ehali „idem". - Cf. scr. ehaii. EHLIÉR2,-Ă adj. (înv., rar; 1791); pl. -i,-e\ pron. eh-ii-erz. „Onest, cinstit, onorabil" CHonnête, honorable'): 1791 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ehl-i erz „idem" (ehi„stăpân, posesor", erz„onoare": Youssouf). - Cf. arom. ehié„înşelător". - V. ehii-isiam. EHLI-ISLÂM s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -i. (Rel.; uneori atributiv) „Musulman" ('Musulman'): ehle-islam 1802 DOC. (ŞIO); ehli- islăm 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ehl-i islam „idem". - V. ehiierz. ELCHEGÎU s.m. (înv., rar; 1793); pl. -ii. (Prof., Nav.) „Marinar specializat în manevrarea şi repararea velelor" fMatelot employé au service des voiles'): 1793 DOC. (ŞIO, DLR). - Din tc. yelkenci „idem" (p. disim.). - Cf. ngr. eXKevzÇnç. - V. ieichem. ELCÎU s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Pol.) „Ambasador" CAmbassadeur, envoyé diplomatique'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, Furnică 165); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XIX/l, UT. sec. XIX (DLR, TDRG2, ILRL 556). - Din tc. elçi „idem". - Cf. bg., mac. eiăja, scr. èicija, ngr. eXxÇfiç, alb. eijgi. ELÎ-CALÉM adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Vestim.) „(Despre fote) Care are 50 de dungi (paralele, de diverse culori, pictate cu pensula), pe care se află pictate 50 de vrâste, de dungi (paralele)" 0[En parlant d'un tablier] Qui a 50 raies peintes'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, cu datare eronată: 1761). - Din tc. elli kalem(li) „idem" (e///„cincizeci", kaiem(ii) „cu dungi, eu vrâste"); cf. tc. (înv.) kaiemii futa„fotă dungată, cu vrâste" (Tar. S. II 567; v. LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 48-49). - V. chiurchi-caiem, otuzbeş-caiem. EMBRU-INÂM s.n. (înv., rar; 1779 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Ordin de liberă trecere (prevăzut cu pecetea domnească), paşaport, permis de călătorie (care conferea şi dreptul de a folosi caii de poştă); menzii-embrU' COrdre de libre voyage, passeport, laissez-passer, permis de voyager [avec les chevaux de poste]7): embru-ïnâm 1779 DOC. (ŞIO); emri-inâm (ŞIO); inâm 1795 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. (înv.) emr-i inam, *embr-i inam „ordin de favoare, permis, permisiune" fordre de faveur, permis, permission') (p. spec.; tc. emir, emr „ordin, dispoziţie", inam „favoare"). (Var. inam - prin condensare pe teren românesc.) - Cf. arom. émri„ordin". - V. emriname, .ferman-inam, imbrohor, menzii-embru. 320 EMECTÁR s.m. (înv., rar; 1797 - miji. sec. XIX); pl. -I. (Admin.) „Slugă veche şi credincioasă, om în vârstă care a activat vreme îndelungată şi s-a remarcat într-o activitate, în serviciul cuiva; veteran" OVieux serviteur, homme vieilli dans une activité, au service de qn.; vétéran7): emictér 1797 DOC. (ŞIO); emectâr 1802 DOC. (ŞIO). - Din te. emektar „idem". EMEN-CAFÉ subst. sg. (înv.; 1728 - miji. sec. XIX). (Alim., Corn.; şi cu topică inversată, în sintagma cafea emen, în care emen are valoare atributivă) „Sortiment de cafea (1) de calitate superioară, provenind din Yemen (spre deosebire de ghiaur-cafe, v. 5.1/.); moca" CSorte de café de très bonne qualité, provenant du Yémen; [café] moka7): café emén 1728 DOC. (Mold.) (Furnică 10); emen-café 1765 DOC. (Furnică XXVII); iemen-cafeá 1796 DOC. (Munt.) (Furnică 177); cafeá emén 1776, 1802 DOC. (Munt.) (Furnică 38, 212); cafeá imén 1784, 1802 DOC. (Munt.) (Furnică 121, 213). - Din tc. Yemen kahvesi, (înv. şi dial.) Yimen kahvesi „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 21, Suciu 61). (Var. cafe(a) emen, cafea imen sunt adaptări la topica firească a limbii române.) - V. cafea, ghiaur-cafe, imineu. EMICLÍC s.n. (înv.; 1715 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Fin.) „Indemnizaţie pentru hrană, diurnă; raţie; tain (2Ţ (Indemnité pour la subsistance; ration7): emeclâc 1776 DOC. (ŞIO); emiclic sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DLR); imiclâc, imiclic sec. XVIII/2 DOC. (ŞIO, DLR); UT. sec. XIX/2; emeclic sec. XVIII/2-XIX/1 DOC. (DLR). 2. „(Popas, pauză, haltă de) masă, prânz" CRepas7), în loc. vb. A face emedic - „A lua masa, a prânzi": emeclic, emeclâc, emiclâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO, s.v. emidic şi capu-chehaia-bei, şi TDRG, s.v. itidâc [glosat greşit: „conversaţie"; grafie sau lecţiune greşită, în loc de imic/âc])-, ghemetlâc 1715 CRON. (ŞIO, cu interpretare etimologică şi glosare eronate: „trecerea în revistă a corăbiilor" < tc. gemidiik„navigaţie"; poate lecţiune greşită, în loc de *ghemedâc, cf. DR 1282). - Din tc. yemeklik „idem (1)" (v. SCL 2/1993, p. 118), probabil şi *„ldem (2)" sau, cu sensul 2, din tc. yemeklik [konak sau mola] „idem (2)" (yemeklik şi „destinat hrănirii, luării mesei", konak şi mola „popas, oprire, haltă"). (Var. ghemetlâc - cu g- < tc. y prin „grecizare" hipercorectă; pentru alternanţa c// tí, cf. atlaz / aciaz.) EMÍN s.m. (înv., rar; 1532 - sec. XIX/2); pl. -I. (Admin., Corn., Fin.) „Supraveghetor, administrator, intendent, inspector" Clnspecteur, intendant7): 1532, 1629 DOC. (ARH. OLT. SN III 241); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2. - Din tc. emin „idem". - Cf. ser. èmin, jèmin, ngr. eţuivijg, ejuivi, magh. emin, emén. - V. bina-emini, capan-emlni, ceauşlar-emini, hambar-emini, hazne-emini, iuzui-emen, taraphana-emini, tuzlmen. - Antrop. Emin, Imin (sec. XVI, DOR). EMÍR s.m. (înv.; 1693 - sf. sec. XIX); pl. -I (Rel., Mii.) „Titlu dat (de turci) descendenţilor Iui Mahomet şi înalţilor comandanţi militari; persoană care purta acest titlu" ('Emir [= titre des descendants de Mahomet et des hauts chefs militaires ottomans]7): 1693 DOC. (ŞIO); IST., LIT., DOC. sec. XIX. 321 - Din tc. emir „idem". - Cf. bg. emir, ser. emir, âmir, mac. emir, ngr. ajuripo.ç magh. emir, emer, arom. amiră(u), emir, cf. şi rus. emir, germ. Emir, fr. émir(> rom. lit. emir „titlu dat guvernatorilor şi principilor domnitori din unele ţări musulmane, îndeosebi din Orientul Mijlociu: sec. XIX/2-XX UT., DICŢ.). - V. imbrohor. EMNIÉT s.n. (înv., rar; 1788); pl. ? „Siguranţă, securitate, protecţie" CSécurité, sûreté, protection7): 1788 DOC. (ŞIO). - Din tc. emniyet „idem". EMRINAMÉ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ie. (Admin.) „Dispoziţie, ordin dat în scris" COrdre écrit7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. emirname, (înv.) emrnăme (OTS) „idem". - Cf. ser. emernama, arom. émri. - V. embru-inam, imbrohor, menzii-embru, namea. ENGHIURŞÂL s.n. (înv., rar; 1772 - sec. XIX/2); pl. ? (Vestim.; uneori atributiv) „Stofă din păr de capră de Angora, şaiiu (1) (din care se făceau ceacşiri [v. s.v.])" fÉtoffe de poil de chèvre, camelot d'Angora7): enghiuri-şali 1777 DOC. (Furnică 55); ienghiurşăl 1821 DOC. (ŞIO); enghiurşâl 1892 IST. (ŞIO). - Din tc. Engür(ü) şalisi „idem" (Engürü„Angora"). - V. şa/iu. EPIÉC s.m. (pop., arg.; 1862 ->); pl. -r, scris şi ep-iec, pron. e-piec. „(Aruncare de) unu-unu, dublă de unu (la table [1])" CUn-un, doublet de un [au trictrac]7): epiéc 1862 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, UT. sec. XX/l; ep-éc 1938 DOC. (Hristea, PE 260). - Din tc. hepyek „idem". - V. hepsă, ichi. ERCHÉC s.m. (înv. şi reg.; 1884 -); pl. -i. (Zool.; Dobr.) 1. (Re^.) „Bărbătuş (la viermii de mătase)" OMâle [du bombyx]7): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (înv.) „Motan" CMatou7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. erkek „idem (1)", erkek [kedi] „idem (2)" (/^¿//„pisică"). ERCHIÂN s.m. sg. (înv., rar; sec. XIX/l). (Pol., Admin.; col.) „Consiliu, cabinet, corp de conducere supremă (format din înalţi demnitari); autorităţi, oficialităţi, notabilităţi" CConseil, cabinet, corps dirigeant; autorités, notables7): sec. XIX/l UT. (ŞIO). - Din tc. erkân „idem". ERGAVÂN s.m. (înv., rar; 1858); pl. -i. (Bot.) „Arbust ornamental din familia leguminoaselor, având frunze reniforme şi flori pedunculate de nuanţă roz sau purpurie, cultivat mai ales în zona mediteraneeariă; arborele Iudei (Cercis siiiquastrumj' ('Arbre de Judée [= arbrisseau ornemental de la famille des légumineuses, à fleurs pourprées]7): 1858 DOC. (TDRG). - Din tc. (înv.) ergavan (lit. mod. erguvan) „idem" (TS, Youssouf) şi (dial.) „liliac" ('lilas7). -Cf. ser. jergovan, jorgovan (> rom. reg., Ban., Transilv. iorgovan „liliac": 1825 LB; REG., POP. 322 sec. XIX/2 [H], DOC. sec. XX/l), bg. argovăn, alb. argavan, arom. argaván, arguván, argaván, megl. răgăvam „liliac". ESCHIGÍU s.m. (înv., rar; 1858); pl. -ii. (Prof., Com.) „Negustor de vechituri, te/ai (3), mămuiar1 (1Ţ OMarchand de vieilleries, fripier, chifonnier'): 1858 LIT. (TDRG2, s.v. iuiegiu). - Din te. eskici „idem". EŞPEH,-Ă adj. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -if-e. „Lăudăros, fanfaron" (Tanfaron, bravache7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. eşbeh „idem" (ŞIO). ETÉC s.n. (reg.; 1979 -); pl. ? (Tehn.; Dobr.) „Plasă la capcana dallanului (v. s.v.)" fFilet placé au piège du gord7): 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din tc. etek „poală, pulpană, trenă; fustă" Cpan, basque, traîne; jupe7), probabil şi *„idem". EVMIÉ s.f. (înv., rar; 1796); pl. Ve; art. evmieaua (pron. -mi-ea-ua). (Fin.) „Plată pentru o zi de muncă, salariu de ziler, diurnă" CPaye pour un jour de travail, journée'): 1796 DOC. (ŞIO). - Din tc. yevmiye „idem". EVRÍ adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Vestim.) „(Despre lână, mohair [v. s.v.] etc.) Tors, răsucit, transfomatîn fire" (Tors, tordu, filé'): 1726-1733 DOC. (ŞIO [cu datare eronată: 1761]: muhair evri bucata 90 bani, muhair mijlociu bucata 45 bani, muhair de cei prost bucata 22 bani). - Din tc. (înv. şl dial.) evri (lit. egri) „idem" (cf. eglr-, înv. şi dial, evir-„a toarce"). EZÁN s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Rel.) „Chemare la rugăciune lansată, în anumite momente ale zilei, din vârful minaretului, sub formă de invocaţie, de către muezin (v. s.v.)" OAppel à la prière lancé du haut du minaret par le muezirT)\ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. ezan „idem". - Cf. scr. ezan. EZIÉT s.n. (înv., rar; 1715 - sf. sec. XVIII); pl. -uri „Trudă, osteneală, suferinţă, necaz, angara (3), belea (lj, prejudiciu, pagubă" (Tracasserie, peine, souffrance; tort, dommage'): 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2. - Din tc. eziyet „idem". 323 F FALAG s.f. (înv., rar; 1715); pl. -le. (Tehn., Jur.) „Falangă, butuc, obezi, tumurug (3), schingi (2) (= instrument de tortură folosit în epoca feudală, format dintr-un sul sau dintr-o placă de lemn prevăzută cu orificii, de care se prindeau picioarele celor condamnaţi să fie bătuţi la tălpi)" CSorte de cangue, falaka [= instrument de supplice, pièce de bois permettant de serrer les jambes d'un condamné pour lui bastonner les plantes des pieds]7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. falaka, (dial.) falaha, (înv.) *falaga (< ar. falaqa, fa/aga) „idem". - Cf. ngr. çoàlayyaç (> rom. ist. falangă „idem": sec. XVIII/2 CRON. [DA]; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX), scr. fàlake, fàlage, mac. falaka, falaga, magh. falaka, arom. fâlangu, sfă/angu, cf. şi fr. falaka, falaque, sp. falaque, port, fa/aca. FARBAL s.f. (reg.; 1840 -); pl. -le. (Vestim.; Mold., înv. şi Munt.) „Fâşie lată şi încreţită de stofă, de catifea, de dantelă etc., cusută ca ornament în jurul poalei unei fuste sau a unei rochii; volan" CVolant pour garnir les bas des jupes, falbala'): (înv., rar) farbarâ 1840 DICŢ. (TDRG2); (înv., rar) falbara 1852 STAMATI; (înv., rar) ferberé 1879 CIHAC II 107; (înv.) farbalâ sec. XIX/2 LIT. (TDRG); (reg., Mold.) farfarâ sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 119). - Din te. farbala „idem"; poate şi din ngr. (pappncûAç. (Var. farbara- p. asim.; falbara - prin metateză sau prin contaminare cu falbala; farfara- prin confuzie cu farfara1, v. s.v.) - Cf. şi ngr. (paXpKocĂag, rus., pol., fr., it. falbala (> rom. înv. falbalâ„idem": sec. XIX/2 LrT., DICŢ. [DA]), arom. fărbî/ă. FARFARA1 s.f., adj. invar, (pop., fam.; 1770 -); pl. (s.f.) -le. „(Om) flecar, guraliv; (om) lăudăros, încrezut, fanfaron; palavragiu, fudul' CBavard, hâbleur, babillard; fanfaron^: 1770 DOC. (TDRG2); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt., Mold.) sec. XX (ALR II/I [30], GL. ARG., LEX. REG. II 119). - Din tc. farfara „idem". - Cf. bg. farfarâ, ngr. (papcpccpo.g, arom. farfara, fărfâr, fărfără, farafură, farfaleâr, cf. şi it. farfalia „om inconstant, instabil, capricios, frivol" (> rom. înv. fărfală „idem": 1825 LB; DICŢ. sec. XIX [unele DICŢ. din sec. XIX/2 confundă cele două cuvinte, farfara şi fărfală, tratându-le şi glosându-le unitar). - Conversiune: (Reg.) farfarâ? adv., în loc. vb. A umbla farfara = „A hoinări": ŞDU. 324 -Contaminare: (+ magmuză, v. 5.1/.; reg., Olt., V. Munt.) farfuzăs.f. 1. (V. Munt.) „Femeie fudulă (v. s.v.)"\ miji. sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 52). 2. (Olt.) „Femeie sau fată harnică, iute": miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 65). - Der.: (Reg., V. Munt.) farfarâches.m. „Poreclă dată unui om lăudăros, uşuratic, neserios; palavragiu, farfara1"'. 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Munt.) farfarătic,-ă adj. = farfara1'. (înv.; p. disim.) fârfânătic, fărfănâtic sec. XIX/2 REG. (DA, DDRF); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; farfarâtic, (p. dlsim.) fălfărâtic 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) farfarisivr. „A se fandosi, a se sclifosi, a-şi da aere": 1967 REG. (GL. ARG.) [(Reg., Mold.; prin haplologie) farfasit,-ă adj. „Fandosit, sclifosit": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. FARFURÎE s.f. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. -ii. 1. (înv.) „Porţelan (fin, chinezesc); (p. ext.) faianţă" CPorcelaine [fine,^ chinoise]; faî'ence'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2. # (înv.) Farfurie proastă = „Faianţă": 1857 POLIZU. 2. (înv.) „Obiect de veselă (ceaşcă, farfurie [3], castron, platou etc.) din porţelan" OPiece de vaisselle en porcelaineO: 1779 LTT. (DLLV); LIT., DOC. sec. XVIII/2. 3. (P'. spec:, lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Obiect de porţelan sau (p. gener) de faianţă, de lut ars, de metal, de plastic etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile ridicate şi cu fundul plat sau adâncit, în care se serveşte mâncarea; talger, strachină, blid, tipsie (4), sahan (1Ţ OAssiette; plat7): 1772 DOC. (Furnică 31); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 13/1992, p. 27), UT.sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. # (Lit.) Farfurie zburătoare = „Obiect zburător neidentificat, ozene": 1988 DEX-S; (Nav.; lit.) Farfurie submersibilă = „Submersibil de mici dimensiuni şi de forma unei farfurii (3)": 1982 D. Mar. # Loc. vb.: (înv.) A călca în farfurii = „A face prostii, a greşi, a călca în străchini": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. (pop.) farfuri (lit. fagfuri) „idem (1, 2)". - Cf. bg. farforija, farfor, alb. farfuri, ngr. (papcpovpi, pol. farfura, ucr. fajfurka, arom. fărfăriu„idem (1)". - Der.: (Dim., 3, lit.) farfurioără(înv. fărfurioără) s.f.: sec. XIX/l DOC., CRON. (DA); 1839 VALIAN; LU. sec. XIX/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 29/1992, p. 6); (Dim., 3, lit., rar) farfuriuţă s.f.: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Col., 2, 3, lit., rar) farfurărie s.f.; şi „Magazin de vase de porţelan, de faianţă etc.": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Prof.; înv.) farfuriers.m. „Negustor de vase de porţelan şi de faianţă": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Prof.; înv.) farfurigius.m. = farfurier. 1893 DDRF. FĂGÂR s.n. (înv., rar; 1787); pl. -e. (Anat.) „Vertebră (la animale)" ('Vertebre [d'animal]'): 1787 DOC. (ŞIO; glosat, greşit, „dosul unei blane"). - Din tc. (înv.) fikar, pl. Iul fikrajdem". FĂRAŞ s.n. (lit.; 1826 -); pl. -e. „Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc." ('Pelle â ordures, pelle â main'): făraş 1826 DOC. (DIB II 235); DOC. sec. XIX-XX (TDRG, EM 8/1992, p. 15), REG. (S.E. Transilv.) înc. sec. XX (DA), LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) farâş, harăş, forâş sec. XX DICŢ. - Din tc. faraş „idem". - Cf. ser. faras, ngr. cpapacn, arom. fărăse, făraşe, frâşe. 325 FÂCÎE s.f., fâciu s.n. (reg.; sec. XVII/2 -); pi. -ir, acc. (Olt., Ban., S. Transilv.) şi fade. (Olt., Ban., N.V. Bulg., S. Transilv., Mold.) „Butoiaş, bute, buriu; ciubăr; vas mic de lemn în care se duce apa la câmp; fedeleş" ('Baril, barillet; baquet'): fucie (acc., în Ban., S. Transilv. şi Olt., şi fucie) sec. XVII/2 ANON. CAR.; REG. (Olt., Ban., S. Transilv., N.V. Bulg., Mold.) sec. XIX/2-XX (DA, Bucuţa - GL., Gâlcescu 120, ARH. OLT. SN VI 266, Iordache 76, Gămulescu, SDLR), UT. sec. XX/2; (înv.) fuciu 1893 DDRF; 1898 REG. (DA); (Olt.) fâdu 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (Iordache 76); (Ban.) fuşie sf. sec. XIX POP. (DA); REG. sec. XX/l (DA); (Olt., S. Transilv.) fâde (acc. şi fade) 1906 REG. (DA); REG. sec. XX (Gâlcescu 120, Iordache 76, SDLR). - Din tc. fiţi, (înv. şi dial.) fucT „idem"; var. fude, fuşie - probabil şi din bg. fuaja, ser. fudja, vueija (v. SDLR, Suciu 62). - Cf. şi mac. fudja, ngr. fiovroi, alb. fugi, magh. fucsi. FÂRÂNGÎU s.m. (reg.; 1939 ->); pl. -ii. (Prof.; Dobr.) „Brutar" OBoulanger'): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. firmei „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 21). - Cf. arom. furnăgi. FÂSTĂC s.m., s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1622 ->); pl. -/' (2, rar) -uriş\ fâstâchi. 1. S.m. (Bot.; înv., rar) „Arbust cu fructe de forma şi mărimea bobului de fasole (din care se extrage fâstâcul [2]) (Pistada veraj' ('Pistachier'): fâstâc 1622 DOC. (Bogdan 157; în top. Fâstâci). 2. S.n. (Alim.; reg., Mold., înv. şi Munt.) „Fructul fâstâcului (1), cu sâmburele verde-gălbui, uleios şi plăcut la gust; (mai ales la sg., col.) sâmburi (comestibili) extraşi din acest fruct, folosiţi mai ales ca mirodenie; fistic" ('Pistache'): (înv.) vâstâc sec. XIX/l POP. (Munt.) (DA); (înv.) făstâc 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 97); făstâc sec. XX/l DICŢ.; fâstâc 1846 DOC. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (E. Mold.) fâstic (SDEM). - Din tc. fistik „idem (2)", fistik [agaci] „idem (1)". (Sensul derivatelor are la bază o analogie care nu se regăseşte în limba turcă: a se fâstâci - „a se face verde-gălbui la faţă, ca fisticul (2)", v. fistichiu,-iei) - Cf. ngr. cpiGvia (> rom. lit. fistic, înv. festic, festec,i\dem (1, 2)": 1669 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVII/2-XVIII, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX), bg. făstăk, alb. festek, arom. fistike, făstâcă. -V. ceamfistic, Fistichiu,-ie. - Der.: (Lit.) fâstâcivt., vr. {fâstâcire s.f., fâstâcit,-ă adj.] „A (se) intimida, a (se) zăpăci, a (se) încurca; a-şi pierde cumpătul; a se zuiumi (2Ţ\ fâstâci sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA); REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XX/l (ALR SN V [1405], Iordan, L.M. 197), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) fâstâci, fâstici sec. XIX/2 LIT. (DA); (reg.) fâstâci sec. XX/l DICŢ.; (+ jastă „ repezeală, grabă"; reg.) jâstâci 1921 REG. (DA) [(Lit.) fâstâceâiăs.f. „Zăpăceală, intimidare": 1896 LIT. (ŞIO); LIT. sf. sec. XlX-sec. XX, DICŢ. sec. XX]. -Top. Fâstâci(1622, Bogdan 157). FÂŞCHÎE s.f. (înv. şi reg., rar; înc. sec. XVIII ->); pl. -ir, acc. (2) şi faşchie. (Mold.) 1. (înv., rar) „Băligar (de cal)" ('Crottin'): înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XIX, 522). 2. (P'. restrreg., Mold.) „Partea lichidă, mustăreaţa din băligarul vitelor" ('Pârtie liquide de la bouseO: 1926 CADE. - Din tc. fişki „idem (1)"; poate şi din bg. făskija. - Cf. ser. fuskija, vuskija, ngr. (povcnci. 326 FELEGEÁN s.n. (înv.; 1594 - sec. XX/l); pl. -ene. „Ceşcuţă din care se bea cafeaua (2) neagră (de obicei fără toartă şi servită într-un zarf [1]), tas (2); (p. gener.) ceaşcă (de ceai etc.), cupă; conţinutul unei astfel de ceşti" ('Tasse à café [sans anse] ou à thé1): filgeán 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194); filïgeân 1772 DOC. (Furnică 31); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2; feligeán 1792 DOC. (DA); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l (DA, Kogălniceanu-Negruzzi 169), LIT. sec. XIX/2; felegeán sec. XVIII/1 CRON. (DA); DOC. sec. XIX/l (Kogălniceanu-Negruzzi 107), LIT. sec. XIX/2; (rar) felegeână (s.f.) 1839 VALIAN; filigeá (s.f.; pl. -e/e) sec. XIX/2 POP. (ŞIO); filegeán sf. sec. XIX REG. (DA); filigheán sf. sec. XIX REG. (V. Munt.) (DA). - Din te. (înv. şi pop.) filgan (lit. mod. fincan) „idem". (Var. fí/igean, fí/egean - prin anaptixă; fe/igean - p. disim. sau prin metateză; fe/egeană - sg. refăcut din pl.; fí/igea - sg. refăcut din pl. fi/ige/e, iar acesta, p. asim., din fí/igene; fí/ighean- prin deafricatizare dialectală; fe/egean- p. asim.) - Cf. magh. fíldzsán, findzsán, fíndzsa, fínesa, finesia, findzsia (> rom. reg., Transllv. fingíe, finjíe, finjéie, fínzáie „idem": 1939 REG. [Coman, GL]), bg., mac. filgan, ser. fíidzan, fíndzan, ngr. (filtró, vi, alb. fiixhán, arom. fii(i)geána. FENÉR s.n. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 -); pl. -e. 1. (Tehn.; înv., Dobr., S. Mold.) „Cilindru de fier, asemănător cu un felinar, în ale cărui scobituri se îmbucă dinţii grindeiului, punând astfel în mişcare fusul morii de vânt; prâsnel, crâng, fanar" fCylindre de fer à trous, dans lesquels engrènent les dents de la roue du moulin à vent; lanterne [d'un moulin]'): fenér 1898 REG. (DAMÉ 162-163). 2. (Reg., Dobr.) „Felinar" CLanterne, réverbère'): finér sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. fener, (dial.) finer „idem (1, 2)" (TS, ZTS). - Cf. ngr. (pavàpi (> rom. înv. şi reg. fanâr, fănăr, fânâr, [eu epenteza lui / ] falnár, făiinâr, felenár, lit. mod. feiinár „lampă (de petrol)" şi [înv., Dobr., în forma fanai] „prâsnel, crâng, fener (1J'\ fanar 1508 DOC. [DERS]; fânâr 1648 DOC. [DLLV]; fănăr 1740 DOC. [Furnică 12]; falnár 1581 DOC. [Dimitrescu 91]; făiinâr 1857 POLIZU; feiinár 1823 DOC. [DIB II 81]; v. şi DA, ŞIO), ser. fenjer (> rom. reg., Ban. feniér „felinar": sec. XX REG. [Gămulescu]), bg., alb. fenér, arom. finére, fenére, fănâre, filinár, cf. şi fr. fanal (> rom. înv. fanái„felinar mare"), rus., ucr. fonâr'. - Antrop. (Costache) Fenerliu (1823, Furnică 379). FEREGEÁ s.f. (lit.; 1573 -); pl. -ele. (Vestim.) 1. (înv.) „Manta largă şi deschisă în faţă, pelerină, mantie (cu glugă, uneori fără mâneci) confecţionată din stofă fină şi subţire, din catifea sau din mătase (pe care turcii, boierii români şi soţiile lor o purtau peste cap şi peste îmbrăcămintea obişnuită)" OLarge manteau d'étoffe fine ou de soie [porté par les Turcs, les boyards roumains et leurs femmes]7): feregeà 1573, 1588 DOC. (DERS, Bogdan 56); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DA, CM II 102), POP. sec. XIX/l, IST. miji. sec. XIX, LIT. sec. XIX (ŞIO, DA, Gheţie 141), REG. (Dobr.) înc. sec. XX (DA); feragé 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); felegé 1609 DOC. (Bodgan 56); felegeà, feligeà sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 128, 135, 245, 250). 2. (Lit.) „Văl cu care femeile musulmane îşi acoperă faţa, iaşmad’ (Voile des femmes turques'): feregeá 1875 LTT. 327 (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; fírigeá (DLR, s.v. sfirígea); sfirigeă sec. XX/2 DOC. (SCL 4/1974, p. 448). - Din tc. ferace, (pop.) ferece, (înv.) ferigi „idem (1)" şi (înv.) „idem (2)". (Var. sfirígea -cu „prefixul" s-.) - Cf. bg. feregé, férega, alb. ferexhé ,¡\dem (1, 2)", ser. fèredza, mac. ferege, ngr. (peperÇéç magh. feredse, ferradse, arom. firigé(e)„idem (1)". FERÍC s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i (Mil.) „General de divizie (în oastea otomană)" CGénéral de division [ottoman]'): sec. XIX/2 Lrr. (şio). - Din tc. ferik „idem". - Cf. scr. ferik. FERMÁN-INÁM s.n. (înv., rar; 1775 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Ordin scris emis de sultan sau, în numele acestuia, de cancelaria sa, conferind unei persoane drept de liberă trecere şi de folosinţă gratuită a cailor de poştă" ('Ordre écrit, ordonnance du sultan, permettant d'employer gratuitement les chevaux de relais'): fermân-inám 1775 DOC. (ŞIO); firmán-inám sec. XIX/1 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *ferman-ï inam „idem" (ferma n „ordin", in am „favoare"). - V. embru-inam, firman\ menzii-ferman. FERMANLÍU,-ÍE adj. (înv., rar; 1792- miji. sec. XIX); pl. -ii. (Admin., Com.) „(Despre negustori, emisari ai Porţii etc.) Care este în posesia unui firman (v. s.v.) prin care se acordau anumite drepturi, privilegii etc." OMuni d'un firman'): fermanliu 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; fermanlâ’u,-âie 1827 DOC. (Furnică 364). - Din tc. fermanli „idem". - V. ferman-inam, firman. FERMENEÁ s.f. (înv.; 1829 - miji. sec. XX); pl. -e/e. (Vestim.) „Piesă de îmbrăcăminte scurtă, cu mâneci, îmblănită sau vătuită (brodată cu fir sau cu mătase şi purtată de boieri peste anteriu [1], iar mai târziu împodobită cu găitane [1] şi purtată de ţărani); scurteică" (\Jaquette, court gilet orné [porté par les boyards et plus tard par les paysans]'): fermeneà 1829 LIT. (TDRG2); 1830 DOC. (ARH. OLT. IX 36); DOC., LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (Mold., Munt, Oit.) sec. XIX/2-înc. sec. XX (H, DA); ferminé 1881 REG. (ŞIO). - Din tc. fermene „idem". - Cf. scr. fèrmen, fèrmene (> rom. înv., Ban., Oit., Munt. férmena „idem": sec. XIX/l CRON. [DA; în der. fermăniţă\; LIT., REG. sec. XIX/2 [DA]), bg. fermene, fermeie, ngr. (pép/ie?>r¡, alb. fermëie, arom. firméne. - Der.: (Dim.; înv., rar) fermenăşs.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO). FES s.n. (lit.; 1792 -); pl. -uri, (rar) -e. (Vestim.) 1. (Lit.) „Acoperământ de cap de forma unui trunchi de con, confecţionat din pâslă sau postav (roşu ori alb) şi adesea împodobit cu un ciucure (pe care îl poartă mai ales musulmanii [1] şi care a fost purtat şi de boierii şi lăutarii români, precum şi de evrei şi de ţărăncile bătrâne]" (Tez [porté par les Musulmans et autrefois aussi par certaines catégories de 328 Roumains7): 1792, 1847 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 286); 1839 VALIAN; CRON. sec. XIX/l, REG. (Munt., S. Mold.) sec. XIX/2 (H, DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Pop.) A(-i) turti (cuiva) fesul = „A uimi (pe cineva) făcând, surprinzător, o mare prostie": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 38/1992, p. 28); (Pop., fam.) Interesul poartă fesul = „Expresie adresată cuiva care acţionează numai pentru a dobândi avantaje": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XX. 2. (P. ext.) pop.) „Bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, scufie (croşetată) nelegată sub bărbie, adesea cu un ciucure în vârf (pe care o poartă, pe timp răcoros, mai ales copiii)" ('Bonnet [surtout d'enfant]7): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1970, la Bucureşti); DICŢ., DOC. sec. XX/2 («Adevărul», 22 feb. 1990, p. 5). - Din tc. fes „idem (1)". - Cf. bg., ser., alb., pol. fes, ngr. (péoi, arom. fése, fr., engl. fez, germ. Æsjdem (1)". - Der.: (Dim., 1', înv.) fesciór, (rar) fesişors.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); (Dim., 1; înv.) fesuşors.n.: 1905 DOC. (Iorga, C.I. 97); şi s.m. (Zool.; reg., Mold.) = fesul-popir. înc. sec. XX REG. (DA); (Zool.; reg., S. Mold.) fesóis.m. „Un fel de măcăleandru cu creştetul roşu": 1939 SDLR; (înv., rar) fesurh\. „A purta fes (1)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Comp.: (Zool.; pop.) fésul-pópii s.n. „Gândac mic şi rotund, asemănător cu o mărgea roşie (Porphyrophora po!onicaJ'\ înc. sec. XX REG. (DA); (Mitol.; reg., Olt., Mold., N.E. şi C. Transilv.) Cel-cu-fes-roşus.m. „Dracul": 1939 REG. (Coman, GL.). FESÁT s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. „Tulburare, dezordine, revoltă, rebeliune, zurbJ (1), zurbaiâd' (Trouble, désordre, révolte, rébellion'): vesát 1821 DOC. (ŞIO); fesát sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. fesat, (înv.) fesad „idem". - Cf. ser. fesad. FETNEGEÁ adj. f. (înv., rar; 1868); pl. şi m. ? (Mold.) „Intrigantă, instigatoare" ('Intrigante'): 1868 LIT. (ŞIO). - Din tc. fitneci „idem". FETVÁ s.f. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XIX); pl. -ie. (Jur.) „Sentinţă, decizie juridică (dată de un muftiu [v. s.v.])" OSentence, décision [d'un mufti]'): fetfá sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 215, 216); CRON. sec. XVIII; fetvà sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. miji. sec. XIX. - Din tc. fetva, (înv.) fetfa „Idem". - Cf. bg. fetva, scr. fètva, fètfa, ngr. (psnçû.ç (pstqùç, (perfid, magh. fetva, fetfa, arom. fítfáe, cf. şi pol. fetwa. FIÂT s.n. (înv.; 1792 - miji. sec. XIX); pl. ? (Fin.) „Preţ (oficial), tarif" ('Prix, tarif): fiént 1792 DOC. (ŞIO); fiât 1802, 1824 DOC. (ŞIO, Furnică 333); DOC., CRON. sec. XIX/1. # Loc. vb.: (înv.) A tăia fíatui = „A fixa preţul oficial (maximal)": înc. sec. XIX CRON. (ŞIO). - Dln tc. fiat, fiyat, (dial.) fiet „idem"; loc. vb. - semlcalc după tc. fíyat biçmek „idem (biçmek„a tăia"). - Cf. ser. fíjat, magh. fíat. 329 FIDÂN s.m. (reg.; 1973 -); pl. -i. (Bot.; Dobr.) „Răsad, vlăstar, puiet" ORejeton, jeune arbre, plant'): sec. XX/2 REG. (LR 3/1973, p. 205). - Din tc. fidan „idem" (v. Suciu 62). - Cf. bg. fidânka, alb. ftdân, arom. fidân(e). FIL s.m. (înv.; 1620 - sf. sec. XVIII); pl. -i (Zool.) „Elefant" ('Éléphant'): pil (s.n.; pl. pilure [recte pi!uri\) 1620 LIT. (ALEX. 99); LIT. sec. XVII-XVIII (Gheţie-Chivu 137); fii sf. sec. XVII LIT. (Cantemir, D. 201); LIT. sf. sec. XVII-sec. XVIII/l, DOC. sec. XVIII/2. - Din tc. fii, (înv.) pil „idem"; var. pil- poate (şi) din v.sl. pik1, tăt. pil. - Cf. şi bg., alb. (dial.) fii, ser. HI, fllj, ngr. cpiXi, alb. filj, arom. fii, fiiiu, cf. şi sp. alfil. -V. fildeş. FILALÎU s.n., filaleâ s.f. (înv.; 1840 - miji. sec. XX); pl. ? 1. S.n. (Vestim.) „Ţesătură subţire şi foarte fină din care se confecţionau şervete, feţe de masă, cămăşi etc.; tul" CSorte de toile très fine, tulle'): filaliu 1840 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, DOC. sec. XIX/2. 2. S.f. (P. anal.) Bot.) „Numele unei plante (nedefinite mai de aproape)" ONom d'une plante [non définie]'): filaleă înc. sec. XX POP. (S. Olt.) (DA). - Din tc. fileli (ŞIO), filâli „idem (1)"; cf. tc. (dial.) filell„partea posterioară a genţii de vânător" (ZTS); pentru sensul 2, cf. şi tc. (dial.) filye „muşcată" (Der. S.). (Var. filalea - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. sp. fileli. FÎLDEŞ s.n., s.m. (lit.; sec. XVI/2 -); pl. (I, rar) -uri, (II) -i. I. S.n. (Lit.) „Materie osoasă de culoare albă, din care sunt alcătuiţi dinţii incisivi de elefant, de hipopotam etc. şi din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu" ('Ivoire'): (înv.) findiş sec. XVI/2 LIT. (SDLR); fildeş 1761, 1777, 1780 DOC. (ŞIO, Furnică 43, 112); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 14/1992, p. 27), UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) fildiş 1875 LIT. (ŞIO); (înv., Munt.) hildeş 1881 REG. (ŞIO). II. S.m. 1. (Anat.; lit., rar) „Dintele incisiv al elefantului, defensă" ^Défense d'éléphant, morfil'): fildeş 1835 LIT. (DA); DOC. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 5), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext:, Zool.; înv.) „Elefant, fii' ('Éléphant'): fildeş sec. XIX/l LIT. (DA); DOC., DICŢ. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX. - Din tc. fildişi „idem (I, II.l)". - Cf. bg., ser. fi/dis, alb. fildish, filjdig, ngr. (piXSioi, arom. fiidiş, megl. /7Ms„idem (I, II.l)", arom. fildlşin, sflldiciu„idem (II.2)". -V. baiâcdiş, fii. - Der.: (Lit.) fildeşiu,-iez$\. „Alb ca fildeşul (I)": 1958 DM; LIT., DICŢ. sec. XX/2. -Top. Coasta de Fildeş (stat în vestul Africii; EM 49/1992, p. 14). FILÉRI s.m. pl. (reg.; sec. XIX/2 -). (Vestim.; Munt., E. Olt., înv. şi Mold.) „Pantofi (ţărăneşti) grosolani (uneori legaţi pe picior cu ajutorul unor curele); (E. Olt.) ghete femeieşti cu înflorituri" CSorte de sabots, de chaussures [paysannes]7): filéri 1877 LM; REG. sec. XIX/2 (H, DA), POP. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.; în der. fileraşl)-, (înv., Munt.) iléri 1881 REG. (ŞIO); (înv., N.E. Munt.) hiléri 1884-1885 REG. (H); (înv., N.V. Munt.) şilâri 1901 REG. (DLR); (E. Olt.) filiri sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 80). 330 - Din te. filer, (dial.) filar „idem". (Pentru var. şi/eri, v. Suciu 62). - Cf. bg. firai scr. filar, Urata. - Der.: (Dim.; ¡st., V. Munt.) filerâşis.m. pl.: sec. XX/2 POP. (GL. ARG.). FILURÎ-ALTĂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -/ (Fin.) „Florin de aur (valorând 300 de aspri)" (Tlorin d'or7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) fuluri altïn, *filuri altïn (mod. floria/tm) „idem". FIONG s.n. (înv. şi reg., azi rar; ante 1703 -»); pl. -un. 1. (Vestim.; reg., Mold.) „Fundă (făcută din panglici cu ciucuri şi de obicei purtată de femei ca podoabă de cap)" OBouffette, rosette, noeud de ruban [porté par les femmes comme parure de tête]'): fiong ante 1703 DICŢ. (TDRG2); miji. sec. XIX LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; fionc 1879 CIHAC II 108; LIT. înc. sec. XX (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Nav.; înv.) „Ochi, nod, buclă formată prin îndoirea unei parâme" CBoucle, maille formée par un filin'): fiong (Dicţ. Mar.). (Sensul „saschiu" atribuit cuvântului în unele DICŢ. aparţine, de fapt, termenului fonfiu, fonchlu.) - Din tc. fiyonk, fiyonga, fiyong „idem (1, 2)"; probabil şi din ngr. (piôyyog, (piôyxoç. - Cf. alb. fjôngo, arom. fiôngu, fl'iongu, fhlông-, cf. şi it. fiocco. FIRFIRÎC s.m. (pop.; 1844 -); pl. -I (Fin.) 1. (Ist.) „Numele unei monede mici de argint, a cărei valoare a variat (în jurul a 15 parale) în timp şi în spaţiu; băncuţă" ONom d'une petite monnaie d'argent^: (înv.) firfirig 1844 LIT. (DA, TDRG2); DICŢ. sec. XX/l; (reg., Munt., Transilv.) firfirică (s.f.) 1857 POLIZU; 1884-1885 REG. (H; în der. firfiricuţă)) REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; firfiric 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., N. Mold.) fifirig 1904 REG. (DA); DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) filfiric, fifiric (SDLR). 2. (P. generpop., fam.) „Monedă mică, ban (de valoare mică), sfanţ, para (2Ţ CLiard, sou'): firfiric sec. XIX/2 LIT. (TDRG); DICŢ., REG. sec. XX (DS; înregistrat de autor, în 1984, la Bucureşti). - Din tc. *firfirik, (dial.) firfirik, firfir (ZTS), firfiri (Y.Tar.S.), pirpir (Y.Tar.S., ZTS), firfir (Redhouse), firfiri, pirpiri, pirpiri (TS) „numele unei monede bizantine de aur" (TS), „bănuţ roşu, monedă roşie" (v. Bogrea, citat în TDRG2) şi „purpuriu, roşu aprins; culoare roşie" (Redhouse, TS), „titirez, sfârlează" (ZTS, Y.Tar.S.), „fir de argint" (ZTS), eventual prin contaminare cu irmlllc sau cu contribuţia sufixului rom. -ic, cf. şi kurdul fllfilik„fluture" (SDLR). (Alte soluţii etimologice: sas. fifer[= germ. fünfer\, cu finalul analogic după sfanţic [ŞDU, DM, SDEM]; germ. vier Pfennige [Capidan, citat în DA]; poate înrudit cu pirpiriu, firfiriu [DA]; cf. pol. firka „monedă veche de patru groşi" [CIHAC II 108]; etimologia necunoscută [ŞIO I 245, DA, DEX, TDRG2].) - V. pirpiliif, pirpiriu1 rie. - Der.: (Bot.; înv., Munt.) firfiricuţăs.f. „Numele unei flori": 1884-1885 REG. (H). FIRMÂN s.n. (ist.; 1695 ->); pl. -e şi (înv.) -uri. (Admin., Pol.) „Ordonanţă, ordin scris, decret emis de sultan sau, în numele acestuia, de cancelaria sa, purtând pecetea sultanului şi semnătura marelui vizir; (p. ext.) ordonanţă emisă de către domnitorul român; hat2, taihâf OFirman, ordre, décret, ordonnance émanant du 331 sultan7): (înv.) fermân 1695, 1786, 1823 DOC. (TDRG2, Furnică 132, 321); 1839 VALIAN; CRON., DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DA, CM I 397, II 33, 82, 343), LIT. sec. XVIII/l (Cantemir, IST.2 634), POP. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX, IST. înc. sec. XX; (înv., rar) ferimân sec. XIX/l CRON. (ŞIO); firman 1766, 1786 DOC. (REL. AGR. I 568, Furnică 132); DOC. sec. XVIII/2, LIT., POP. sec. XIX/2, IST., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DA, Aricescu I 6, MDD). - Din tc. ferman, (pop.) firman „idem". (Var. feriman - prin anaptixă.) - Cf. bg., alb., mac. fermân, ser. fèrman, firman, ngr. (peppăvi, magh. fermân, fermâny, firmăn, arom. firmâne, Oirmâne; cf. şi pol. ferman, rus., fr., sp. firman. - V. ferman-inam, fermaniiu, hiucm-ferman, ipca-firman, istigeai-ferman, itiac-ferman, menzii-ferman, zapt-ferman. - Der.: (Dim.; înv., rar) firmănâşs.n.: sf. sec. XIX POP. (DA). FISTICHÎU,-ÎE adj. (pop.; 1784 -); pl. -ii. 1. (Crom.; înv.) „Verde-gălbui, de culoarea fâstâcului (2)" CVert jaunâtre, vert pâle, vert pistache7): fistichiu 1784 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; fiştichiu 1795 DOC. (DLR, s.v. turungiu); vistichiu 1857 POLIZU. 2. (Fig.) pop., fam.) „Ciudat, bizar, straniu, extravagant, excentric, sanchiu (2), pembe (2), abraş (III.lŢ CBizarre, baroque, extravagant'): fistichiu 1881 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. fistiki, fistiki „idem (l)"şi (pop., ir.) „placid, apatic, tembel" Cplacide, apathique7) (de unde, poate, p. ext., sensul 2, adaptat formal după fistic [< ngr.]); poate şi din ngr. (piaTiKÜç,,idem (1)". (Var. fiştichiu- prin „degrecizare" hipercorectă.) - V. ceamfistic, fâstâc. FIŞÎC s.n. (lit.; 1715 -); pl. -uri. 1. (Mii.; înv.) „Cartuş" ('Cartouche7): fişic 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 285); fâşie 1858 LIT. (TDRG); fişăc 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XX. 2. (Tehn., Mii.; înv.) „Rachetă (folosită la focul de artificii)77 fFusée [employée au feu d'artifice]7): fâşie sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA); fişăc 1857 POLIZU; fişic 1868 LIT. (ŞIO). 3. (Lit.) „Teanc (3) de monede înfăşurate în hârtie sub forma unui rulou" fRouleau de pièces de monnaie7): (înv., Mold.) fâşie 1875 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; (înv., Mold.) fâşâc sf. sec. XIX REG. (DA); DICŢ. sec. XX/l; (înv., Munt.) hişic 1881 REG. (ŞIO); fişic sec. XIX/2 UT. (ŞIO, DA); LIT., DICŢ. æc. XIX/2-XX; (reg.) fişag sec. XX/l REG. (ALR SN IV [947]). 4. (Lit, azi rar) „Cornet de hârtie (pentru bomboane, floricele de porumb, alune etc.)77 CCornet de papier roulé7): fişic sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX; (înv., Mold.) fâşie sec. XIX/2 REG. (DA). 5. (Pana)reg., N. Mold.) „Pachet de leaţuri, de scândurele" (Taquet de planchettes7): fâşâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 117). 6. (P. ext.) reg., N. Mold.) „Cutie de chibrituri1 (1), chibrit1 (2Ţ OBoîte d'allumettes7): fâşâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. 1117). - Din tc. fişek „idem (1, 2, 3, 4)" (v. SCL 2/1993, p. 119). (Var. fişic- p. asim.; majoritatea variantelor sunt pron. dial.) - Cf. bg. fisék, ser. fisek, ngr. (pvoèta, alb. fishék, magh. fisek, arom. fişâki, fişic, fuşâke, fşâki, fuséke, megl. fisék. -V. fişicciu. FIŞICCÎU s.m. (înv., rar; 1835); pl. -ii. (Prof., Com.) „Artificier, persoană care fabrica (şi vindea) cartuşe, rachete şi explozive" ('Artificier'): 1835 DOC. (DLR, s.v. tufecciu). - Din tc. fişekgi „idem". - V. fişic. 332 FIT adv., s.n. (pop.; 1785 -); pl. (II. 1) -uri. I. Adv. (Reg., Munt., E. Olt., înv. şi Mold.; în loc. vb.) A fi fit (cu cineva) = „A fi chit (cu cineva), a se achita de o datorie, a nu rămâne dator (faţă de cineva)" ('Etre quitte [envers qn.]1): (înv., Mold., Munt.) cfit 1785 DOC. (Furnică 125); LIT. sec. XIX/2; fit 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.). II. S.n. 1. (Fin.; înv., rar) „Impozit (pe fabricatul ţuicii); venit, profit; căşti (2)' ('Impot; revenu, profit'): fit, cfit 1819, 1827 DOC. (DA, SDLR). 2. (P. ext. sau p. polar.) pop., fam. şi arg., mai ales în Munt.; la sg., în loc. vb.) A trage la fit = „A înşela; a lipsi de la datorie, a trage chiulul, a chiuli (mai ales de la şcoală)" (Tromper, tlrer au flanc; faire la futaine, faire l'ecole buissonniereO: fit sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF); DICŢ. sec. XIX/2-XX (ŞDU, DA, CADE), DOC., LU. sec. XX/2 («Curierul Naţional», nr. 97, 26 apr.1991, p.l). - Din tc. fit „achitare, onorare, plată a unei datorii" Cpaye, acquittement d'une dette') (de unde, p. spec. şi p. ext., sensul 11.1)-, loc. vb. a fi fit - semicalc după tc. fit olmak „idem (I)" (iolmak„a fi"). (Var. cfit- prin contaminare cu rom. înv. evit, sensul II.2- probabil sub influenţa expresiilor a trage pe sfoară, a trage la fund pe cineva, a trage sforile, a trage chiulul etc.) - Cf. arom. fit, cf. şi fr. quitte (> rom. pop., fam. chit), bg., ser., rus. kvit, germ. quitt(> rom. înv. evit). - Der.: (Reg., Munt., E. Olt.) fitui(cUtui) vr., vt. \(c)fituit,~ăadj.] 1. „A (se) achita până la ultimul ban datorat": 1893 DDRF; înc. sec. XX POP. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext) „(Mai ales despre bani, dar şi despre mâncare etc.) A (se) termina, a (se) isprăvi (repede); a deveni lefter; (fig.) a deceda": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (E. Olt.) sec. XX/2 (LEX. REG. I 80). FITÎL s.n. (Ut.; sec. XVIII/2 -); pl. -uriş\ (pop.) -e. 1. (Lit.) „Fir de bumbac ţesut sau răsucit, care serveşte la iluminat (ca parte componentă a unei lumânări, a unei lămpi de petrol, a unui felinar etc.) sau care, muiat într-o substanţă inflamabilă, serveşte la aprinderea încărcăturilor de exploziv" CMeche, etoupille'): fitil sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1782 DOC. (TDRG2); IST., POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 21/1992, p. 15), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) hitil 1881 REG. (ŞIO).^# J_oc. vb.: (înv.) A(-i) da (sau a-i pune) (cuiva) fitil [sau Utile) = „A aţâţa, a instiga, a întărâta (pe cineva)": 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2; (înv.) A pune fitilul la praful de puşcă = „A pune punctul pe i, a preciza ceea ce este esenţial": 1874 IST. (Aricescu I 107); (înv.) A lua fitil = „A se aprinde de mânie, a se înfuria": 1900 ŞIO; (Pop., fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitile ori fitiluri) - „A provoca intrigi, discordie": 1958 DM; LIT., DICŢ. sec. XX/2; (Pop.) A aprinde fitilul (unei manifestări umane) = „A declanşa, a iniţia": sec. XX/2 DOC. (EM 28/1992, p. 5). 2. (P. ext.) reg., Ban.) „Chibrit (!]' ('Allumette'): fitil 1906 REG. (DA). 3. (Med.; înv., rar) „Meşă, bucată de tifon care se introduce într-o rană adâncă pentru a o drena, a opri hemoragia etc." CMeche sanitaire'): fitil 1857 POLIZU. - Din tc. fitil „idem (1, 3)"; loc. vb. a da sau a pune fitil- semicalcurl după tc. fitil vermek, fitilkoymak„idem" (vermek„a da", koymak„a pune"); a lua fitil- semicalc după tc. fitil aimak „idem" (aimak„a lua"). - Cf. bg., alb. fitil, ser. fitij, ngr. (pirili, arom. fitile. - Der.: (Reg., Mold.) UtiHgius.m. „Cal nărăvaş, abraş (I.2)"\ 1909 POP. (DA); (Pop., fam.) fitilistf-ă adj., s.m. şi f. „(Om) intrigant; (despre acţiuni ale omului) care provoacă discordie 333 (prin intrigi)": 1988 DEX-S; DOC. sec. XX/2 («Viaţa Armatei», nr. 7/1992, p. 20); (Pop., fam.) Hti/i'A. „A instiga, a incita, a aţâţa, a da (cuiva) fitil (1)": 1988 DEX-S. FODULÜC s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -uri. „Mândrie, orgoliu, îngâmfare, fudulie (1Ţ ('Orgueil, vanité, présomption7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ILLV 426). - Din tc. fodulluk „idem". - V. fudul,-ă. FOTĂ s.f. (lit.; 1462 -); pl. -e. (Vestim.) 1. (înv.) „Şorţ confecţionat din stofă vărgată (importată din India), folosit în trecut la îmbăiere, inclusiv ca prosop, sau în timpul unor ritualuri religioase; prosop mare, bucată de stofă vărgată folosită în aceste împrejurări; peştiman (3Ţ (Tablier employé autrefois dans les bains ou pendant les rituels religieux; pièce d'étoffe rayée employée dans ces circonstances'): fotă 1462, 1508, 1694 DOC. (DERS, DLRV, Mihail 86); 1561, 1602-1613 LIT. (Dimitrescu 90, ILLV 182); DOC. sec. XV/2-XVIII, CRON. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2; futâ 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); fotâ 1762 CRON. (ILLV 400). 2. (Lit.; reg. în Munt., Mold., Olt., Dobr., Ban., S. Transilv.) „Obiect de îmbrăcăminte purtat de femei, făcând parte din costumul popular românesc şi constând dintr-o ţesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului, ţinând loc de fustă, ori dintr-una sau mai multe bucăţi de stofă care acoperă, de la brâu în jos, partea din faţă a corpului (ca un şorţ) sau şi pe cea din spate; catrinţă, peştiman (2Ţ (\Jupe ou tablier faisant partie du costume des paysannes roumaines'): fotă sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ., LIT., REG. sec. XIX/2-XX (H, ALR II [3322, 3323], ALRM SN II/III [1002], ALRR [1512, 1513, 1514], Mihail 85). 3. (Pop., rar) „Şorţ purtat de cârciumari, ospătari etc." (Tablier des cabaretiers, des garçons de restaurant, etc.'): fotă 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. futa (acc. şi füta, v. TS), (înv.) fota „idem (1, 3)" şi, în general, „şorţ" (de unde, p. spec., sensul 2). - Cf. ngr. (povmg (> rom. înv. fotâz „pătură, cioltar": sec. XVII/2 CRON. [ŞIO, DA]), bg. fôta, füta, ser. fùta, vùta, mac. futa, alb. fütë, magh. futa, fota, arom. fută, futâ, ftă, fotă„şorţ; catrinţă; stofă de bumbac sau de lână; cuvertură de pânză"; cf. şi rus., pol. fota. - Der.: (Dim., 2, pop.) fotiţăs.f.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. FRENCHI subst. pl., probabil şi sg. (reg.; sec. XX/2 ->). (Bot., Agric.; Dobr.; şi atributiv, în sintagma pătlăgele [sau pătlăgea] frenchi) „Soi de pătlăgele roşii pipernicite, nealtoite" OVariété de tomates chétives, non greffées'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.: ia alea [= acele pătlăgele roşii] frenchi ie ziceam noi). - Din tc. (înv.) frenk[patlîganî] „pătlăgea roşie" Otomate, pomme d'amour^ (Youssouf; p. spec.-, frenk „frâne; european; franţuzesc", patiican „pătlăgea"); cf. tc. frenkçilegi „soi de căpşuni" (çilek „căpşună"), frenklâhanasi „varză de Bruxelles" (lâhana „varză"), frenkturpu „ridiche de lună" (turp „ridiche"), frenküzümü „coacăză" (üzüm „strugure") etc. (Este posibil ca tc. frenk sau chiar compusul frenküzümü să stea la baza şi a termenului rom. reg. [Mold.] frâncuşă s.f., cu var. frânchişă, [N.V. Munt.] franguiie, [Mold.] poamă franchie, poamă 334 frănchişă, „soi de strugure alb, cu ciorchini mici şi cu boabe mici, rotunde, apoase şi cu coaja subţire": sec. XIX/2-XX/1 REG. [DA].) - V. frenghie. FRENGHÎE s.f. (înv.; 1563 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Vestim.) „Brocart (de culoare purpurie), serasir, şahmarand, zarpa, zarafir (2)' CBrocart [pourpre]'): frenghie 1563 LIT. (DILR II 351); IST. miji. sec. XIX; frenghi 1564 DOC. (ŞIO); freanghie 1649 DICŢ. (DA); fringhie sf. sec. XVII CRON. (DA); POP. sec. XIX/2; frânghie 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, POP. sec. XIX/2; franchie sec. XVIII DOC. (DA). - Din tc. frengi [seraser] „idem" (v. ŞIO II 175; frengi „[de tip] european, occidental", seraser „brocart"). (Var. frânghie, franchie- p. et. pop., după frânghie „funie", frâne „occidental de origine latină".) - Cf. bg. frengija, ser. frèngija, mac. frengija, magh. fringija „idem", arom. fréngu, /^«/„european, occidental; sabie de tip european". - V. frenchi. FUDUL,-Ă adj. (lit.; 1788 -); pl. -/(reg. şi fudui),-e. „Mândru, infatuat, orgolios, îngâmfat, trufaş, arogant, grandoman, lăudăros, fanfaron, farfara1, geambaş (II)) fandosit, sclifosit, năzuros (1)) tiviiichiu1 (3Ţ (Tier, orgueuilleux, arrogant, hautain; affecté, façonnier, minaudier'): fudül 1788 DOC. (TDRG2); POP. sec. XIX, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. şl E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1254, 1256], ALRM SN II/III [1064]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 41/1992, p. 4); (reg., Munt., Dobr.) fodul 1875 LIT. (ŞIO); REG. sec. XX/l (ALR SN V [1254], ALRM SN II/III [1064]), LIT. sec. XIX/2-XX. # Loc. adj.: (înv., rar; ir.) Fudui ia coate = „(Despre o haină) Rupt în coate": sec. XIX/2 LIT. (DA); (Pop.; ir.) Fudui de-o ureche = „Surd": sec. XIX/2 POP., DICŢ. (DA); LIT. sec. XX. - Din tc. fodul, *fudul „idem". - Cf. bg., arom. fudül, ser. fodul, ngr. tpovvrouĂî]ç alb. fodüll. - V. foduluc. - Conversiune: (Reg., Mold.) fudula s.f. art. „Numele unui dans popular": 1961 REG. (GL. REG.). - Der.: (Dim.; înv.) fudulâş,-ă adj.: sf. sec. XIX POP. (ŞIO, DA); (Dîm.; reg., V. Munt.) fudul fee s.f :. 1967 REG. (GL. ARG.); (Augm.; înv. rar, Transilv.) fudulilă s.m. „(Tip de) om fudul": sf. sec. XIX POP. (DA); (înv., rar; ir.) fuduiâche s.m. „Fante, filfizon": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Lit.) fudulie s.f. 1. (Lit., azi rar) „Mândrie, orgoliu, îngâmfare, aroganţă, trufie, foduluc, ostentaţie": 1818 DICŢ. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. concr.) pop.) „Testicul al unor animale sau {p. ext., eufemistic) al bărbatului"; (la pl.) „mâncare preparată din testicule animale fripte": sec. XX/l DICŢ.; LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 15); (Lit.) fuduihr. [fudulfre s.f., fuduh%-ăadj.] 1. (Lit.) „A se lăuda, a se făli, a se grozăvi; a se îngâmfa": fuduli 1822 DICŢ. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. şi E. Transilv.) sec. XX (ALR SN V [1255], GL. ARG.); (reg., Dobr.) fodolisec. XX/l REG. (ALR SN V [1255]). 2. (Pop.) „A se răsfăţa": fudulisec. XX/l REG. (Munt., Olt., Mold.) (ALR SN V [1256]); (înv., rar) fnfuduli vr. = fuduli (1). 1862 PONTBRIANT. - Antrop. Fudu!u(DNFR), Fudullcă (EM 45/1992, p. 5). 335 FÛLIE s.f. (înv. şi reg., azi rar; 1852 ->); pl. -ir, acc. (rar) şi fuiie. (Munt.) 1. (Bot.; înv. şi reg.) „(O specie de) narcisă (Narcissus poëticus sau ionquiiia)" ^Narcisse, jonquille7): 1857 POLIZU (dat cu un sg. greşit reconstruit: fu/iu)', 1929 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. anat.) Vestim.; înv.) „Egretă, podoabă de pietre preţioase în forma florii de narcisă, care se purta la căciulă; (p. ext.) pompon" OAigrette [de diamants]7): 1852 IST. (TDRG2); LIT.sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. fulya (acc. fuiya, v. TS) „idem (1)". FUNDUC s.m. (înv.; 1815 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Fin.) „Veche monedă turcească de aur (având pe margini ornamente imitând alunele), care a circulat şi în ţările române în sec. XVIII-XIX/1, valorând între 11 şi 22 de piaştri; fundudiW ^Ancienne monnaie d7or valant entre 11 et 22 piastres7): fundüc 1815 CRON. (TDRG2); 1819, 1821, 1848 DOC. (Furnică XXIX, XXX, DOC. EC. I 261); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2; (rar) fondue (SDLR). - Din tc. (înv.) funduk [altunï] (mod. findik ait/ni) „idem" (v. ŞIO III 54, DA; findik „alună", ait/n „monedă de aur"). - Cf. scr. fùnduk, alb. fundük, ngr. (povvroùia „alună". - V. fundudiu. FUNDUCLÎU s.m. (înv., rar; 1769 - miji. sec. XIX); pl. -ii (Fin.) = funduc: 1769 DOC. (Furnică XXIX); CRON. sec. XIX/1. - Din tc. (înv.) funduklï (mod. fmdikli) „idem". - Cf. scr. fundùkiija. - V. funduc. FURD s.f. (pop., azi rar; 1716 ->); pl. -le. 1. (Pop.; la pl. sau, uneori, la sg., col.) „Rămăşiţe (de calitate inferioară), deşeuri, resturi (mai ales de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a pieilor sau a tutunului), marda (1Ţ CDéchets, miettes, rebuts7): furda 1716 DOC. (Bakos 257; în magh. dial. furda)) 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., S. Mold.) furdâi (s.n.; pl. -uri) 1939 SDLR. 2. (Fig.) reg., N.V. Munt., probabil şi S.E. Transilv.) „Om de nimic, secătură" ('Homme de rien, faquin7): furda 1896-1901 DICŢ. (Bakos 251; în magh. dial. furda)) 1901 REG. (DA). - Din tc. (dial.) furda (Der. S.; lit. hurda) „idem (1)" (v. Suciu 62-63); poate şi din bg., scr. furda. - Cf. şi magh. dial. furda (considerat de origine română, v. Bakos 257). - Antrop. Furdui, Furdoi(u), Furduescu (cu atestări din 1471, 1504, 1581 etc., DERS) ar fi, după unii autori, derivate de la furda. FURSÂNT s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - miji. sec. XX); pl. ? „Ocazie, prilej, moment prielnic, oportunitate, conjunctură favorabilă" ('Opportunité, occasion, moment opportun, conjoncture favorable7): fursănt sec. XVIII/2 DOC., CRON. (ŞIO); fursâlt sec. XIX/l CRON. (ŞIO); fârsânt 1920 REG. (SDLR). - Din tc. (înv.) firsant, fiirsat, *fiirsant (mod. f/rsaf) „idem". - Cf. aram. fursat/i. FURTUN s.n. (lit.; înc. sec. XVIII-); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Anat.; înv., rar) „Trompă de elefant, proboscidă" (Trompe d7éléphant, proboscide7): hortüm înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 585). 2. (Lit.) „Tub flexibil din cauciuc, material 336 textil sau plastic etc., care serveşte la transportul pe distanţă mică al gazelor sau al lichidelor; tulumbă (1Ţ (Tuyau flexible [d'arrosage, de pompe etc.]'): (înv.) hortúm, fortúm 1911 TDRG; DOC., DICŢ. sec. XX/l; (reg., Mold.) hurtúm 1911 TDRG; DICŢ. sec. XX (SDLR, SDEM); furtun 1912 DOC. (DA); UT., DICŢ., DOC. sec. XX («Pentru patrie», 11/1987, p. 7, EM 5/1992, p. 4). - Din tc. hortum „idem (1, 2)". (Var. fortum - prin trecerea accidentală a lui h la f, iar furtun - şi p. et. pop., după furtună) v. Iorgu Iordan, în ARH. 1932, p. 43, Hristea, PE 298-299.) - Cf. bg. ortuma. FUSTANLÂC s.n. (înv., rar; 1857 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Vestim.) 1. „(Bucată de) stofă (adecvată, potrivit de mare pentru confecţionarea unei fuste); cumaş (1Ţ CÉtoffe [pour une jupe]'): fustanlícT857 POLIZU. 2. (P. ext.) „Fustă largă şi încreţită, fustanelă" CJupe, jupon, fustanelle'): fu stan lac 1875 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) fustanlik [kumaş] „idem (1)" (v. Suciu 146; fustanhk, Ut. mod. fistanhk„potrivit pentru confecţionarea unei fuste", kumaş „stofă"); sensul 2-p. et pop., după fustă, fustanelă) cf. tc. fístan, (înv. şi dial.) fustán „fustă, fustanelă". - Cf. bg., alb. fístán, fustán, ser. fístan, fustán, mac. fístan, fustán, ngr. (povum.vi, magh. fosztán, arom. fustáne, cf. şi it. fustagno, sp. fustán, fr. fu taine „fustă, fustanelă; rochie". 337 G GAIGAN s.f. (reg.; sf. sec. XIX -); pl. -le. (Alim.; Dobr.) „Omletă, jumări de ouă" ('Omelette'): sf. sec. XIX POP. (DA); REG. sec. XX/2 (LR 3/1973, p. 206). - Din tc. (dial.) gaygana (ZTS; liti. kaygana) „idem" (v. Suciu 63). - Cf. ser. kajgâna, magh. kajgonya (> rom. reg., Ban., Transilv. căigână, căigaină, chegână, gaigănă, găigănă, găigân „idem": sec. XIX/2-XX REG.: H, DA, CADE, Gămulescu, ALRM SN II/III [914]), megl. kâigănă. GALION s.n. (ist.; sec. XVII/l ->); pl. -oane; pron. -H-on. 1. (Nav., Mii.; ist.) „Navă de mari dimensiuni, cu vele şi/sau cu vâsle, cu destinaţie militară sau comercială, folosită în sec. XVI-XVIII în bazinul Mării Mediterane, al Mării Negre şi al Oceanului Atlantic (de către turci, greci, ruşi, spanioli, portughezi, veneţieni etc.)" ('Galion, grand vaisseau â voiles, de guerre ou de transport'): galion sec. XVII/l CRON. (DA); cca 1700 DICŢ. (ILLV 400); CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XVIII-XX; galeon sec. XVIII/l CRON. (ILLV 400); DICŢ. sec. XX/2 (D. Mar.); (înv.) galaon sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA). 2. (P. ext.) Nav.; înv., Mold.) „Plută" ('Radeau'): galion sec. XIX/2 POP. (DA); DICŢ. sec. XX/l. 3. (P. ext.) Nav.; înv.) „Barcă" ('Canot'): galon 1906 REG. (DA). 4. (P. ext.) Etnogr.; înv., Olt.) „Numele unui dans popular, gălăongească' ONom d'une danse paysanne roumaine'): galaon 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (înv. şi dial.) galiyon, galyon (lit. mod. kaiiyon, kalyori) „idem (1)" (v. SCL 2/1993, p. 120); probabil şi din ngr. yaXeiovi, yaXecbvi, it. galeone, ga/ione, pol. galion, fr. galion. (Var. gaiaon - p. asim.; galon - prin contragerea grupului -a-o-, v. SCL 2/1993, p. 120.) - Cf. ser. kaijun) cf. şi fr. gaiee(> rom. galion „şif [= planşetă pe care se aşază rândurile de litere culese de tipograf]", p. et. pop. după galion [1, 2]-. DDRF, DA, DEX). -V. baş-galion, galiongiu. GALIONGIU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - XX/l); pl. -¡r, pron. -H-on-. (Prof., Mii.) „Marinar militar (turc) care servea pe un galion (1)" OMarin servant sur un galion [ottoman]0: galiongiu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); *galaongiu 1884-1885 REG. (H; în der. găiăongeasca); galeongiu sec. XIX/2 DOC. (ŞIO); IST. înc. sec. XX. - Din tc. (înv. şi dial.) galyongi (lit. mod. kaiyonor, v. SCL 2/1993, p. 120) „idem". (Var. galeongiu-după ga/eon, v. s.v. galion.) - Cf. ngr. KaXiovvx^iSaig(ŞIO). - V. galion. - Der.: (Etnogr.; înv., Olt.) găiăongeasca (şi gaiăuzeăsca, probabil p. et. pop., după călăuz) „Numele unui dans popular, galaon (v. s.v. gaiion [4])"\ 1884-1885 REG. (H). 338 GAVANOS s.n. (reg., azi rar; 1800 ->); pl. -oase. (Moid.) „Borcan sau vas de lut smălţuit, cu gura largă (folosit pentru păstrarea dulceţii, sării, unturii etc. sau ca oală pentru vin)" CPot, vase de terre, jarre'): gavanos 1800, 1841 DOC. (TDRG2, Kogălniceanu-Negruzzi 88, 186); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) găvenoăse (pl.) 1855 DOC. (Furnică 420); (înv.) gavanoâsă (s.f.) sec. XIX/2 POP. (DA); (rar) găvănos 1895 DDRF. - Din tc. kavanoz, kavanos „idem" (probabil p. et. pop. după găvan, Mold. gavan „strachină, blid" şi suf. -os, găvănos „qo\, sec, vid"). (Var. gavanoasă- sg. refăcut din pl.) - Cf. ngr. xa/iccvôÇi, bg. kavanoz, arom. găvănos. - Der.: (Dim.; reg., Mold.) gavanoşâ(găvănoşâl) s.n.: sec. XIX/2 LTT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. GAZ s.n. (pop.; 1813 -); pl. (2) -uri. 1. S.n. sg. (Chim.; pop.) „Petrol lampant; neft' OPétrole lampant7): 1813 DOC. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX, POP. (Mold.) sec. XX/2 (FOLC. NOU 285). # Loc. vb.: (Pop.) A arde gaz (sau gazul) (degeaba sau de pomană) = „A pierde vremea (de pomană), a nu face nimic": 1958 DM; LIT., DICŢ. sec. XX/2; (Pop.) A turna (sau a aruncă) gaz peste (sau în) foc= „A amplifica o neînţelegere, o ceartă, un scandal; a învrăjbi şi mai tare, a întărâta": sec. XX/l LIT. (DLR, s.v. turna)) LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (DLR, EM 5/1992, p.5). 2. S.n. (Reg., Munt., Mold.) „Lampă de petrol, gazorniţă" OLampe à pétrole'): 1939 REG. (Coman, GL.); 1982 DS. - Din tc. gaz „idem (1)" (v. Graur, AER 53), gaz [lambasi] „idem (2)" (v. Suciu 146). - Cf. bg. gaz, ser. gas, ngr. ^xct^„idem (1)", arom. găz(e) „idem (1, 2)"; cf. şi ucr. gaz. - Der.: (Dim., 2, reg., Mold.) găzuicăs.f., găziiţs.n., găzuţăs.f.; şi „lampă bătrânească, un fel de opaiţ cu petrol lampant; gaz (2Ţ\ sec. XX/2 REG. (GL. REG., LEX. REG. I 64); (Pop.) gazorniţă s.f. 1. = gaz (2): înc. sec. XX LIT. (DA); REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XX. 2. „Bidon pentru păstrat petrolul": 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2; (Reg., V. Munt.) găzărniţăs.t = gazorniţă (1): 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Munt.) găzoăie s.f., găzois.n., găzoăicăs.f. = gaz (2). sec. XX/l REG. (DA); REG. sec. XX (GL. ARG.); (Reg., E. Mold.) găzniţăs.f. = gaz (2)\ miji. sec. XX REG. (L.L.M. 3/1959, p. 42); (Pop.) găzârsm. 1. (Pop;, azi rar) „Vânzător (ambulant) de gaz (1)": înc. sec. XX REG. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX. 2. (înv., rar) „Slujbaş însărcinat să aprindă felinarele": 1895 DDRF; (Pop.) găzărie s.f. „Loc unde se vinde gaz (1)": 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. GAZÉP s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? „Supărare, mânie, indignare" CColère, Indignation'): sec. XIX/1 LIT. (ŞIO). - Din tc. gazep „idem". - Cf. bg., alb. gazép, ngr. yaÇêm, arom. gazépe. GAZÎ s.m. sg. (înv., rar; sec. XVIII/2). (Admin., Mii.) „Titlu onorific (similar cu cel de erou) dat unor înalţi demnitari otomani învingători în războaiele considerate sfinte (împotriva ţărilor şi popoarelor de alte religii decât cea musulmană)" (Titre [similaire à ce de héros] donné aux hauts dignitaires ottomans 339 victorieux dans les guerres pour la défense de l'Islam7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l (SDLR). - Din te. gazi „idem". - Cf. bg. gazi, scr. gazija. GAZRÉT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? „Dorinţă, ambiţie, râvnă, zel" ODésir, ambition, zèle'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. hasret, (înv.) xasret „idem". GĂGĂUZ,-Ă s.m. şi f., adj. (lit.; 1835 -); pl. -i,-e. I. S.m. şi f., adj. (Etnon.) 1. (Lit.) „(Persoană) care aparţine unei populaţii turcice de religie ortodoxă din Dobrogea, S. Basarabiei şi N.E. Bulgariei; (limbă turcică) vorbită de această populaţie; care aparţine acestei limbi" CGagaouze [= (individu) appartenant à une population turque de religion orthodoxe de Dobroudja, du sud dé la Bessarabie et du nord-est de la Bulgarie; (langue) parlée par cette population]'):' (pop.) găgăuţ 1902 DOC. (DA); DOC., DICŢ. sec. XX (SDLR, CDER, «România liberă», nr. 14070, 3 feb. 1990, p. 4); găgăuz 1958 DM; DOC., DICŢ. sec. XX/2 (EM 9/1992, p. 15). 2. (P. ext.) reg., Olt.)^„Turc" (TurcO: găgăuţ 1931 REG. (Gâlcescu 120). II. S.m. şi f., adj. (P. depr,.) 1. S.m. (înv.) „Om gângav, peitid (1)' ('Bègue'): găgăuţ, găgăuţă 1879 CIHAC II 112; DICŢ; sec. XIX/2-XX/1. 2. S.m. şi f., adj. (Pop., fam.; peior.) „(Om) prost, nătărău, nătăfleţ, prostănac, zevzec, budaiă' OBadaud, niais, benêtO: găgăuţă (s.m. şi f.) 1835 LIT. (DA); LIT. sec. XlX-XX, DICŢ..sec. XIX/2-XX; găgăuţ,-ă 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1, LIT. sec. XX/2. - Din tc. Gagavuz (pron. gagawuî) „idem (1.1)"; probabil şi din bg., rus. gagauz „idem (1.1)". (Var. găgăuţ[ă]~ după suf. -uţ, -uţă) pentru evoluţia semantică, v. SCL 2/1993, p. 121.) - Der.: (înv., rar) găgăuţfe s.f. „Nerozie, prostie": 1857 POLIZU. GĂITÂN s.n., s.m. (lit.; 1509 -); pl. (s.n.) -e şi -uri, (s.m.) -r, pron. gă-i-tan şi găi-tan. (Vestim.) 1. S.n. (Lit.) „Fir de metal sau şnur (împletit ori răsucit) de lână, mătase etc., de obicei cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte; brandenburg, şirei (1), ceapraz (1), hargi *, tasma (1), buemed' fGanse, cordonnet, galon, brandebourg, passement, tresse, soutacheO: (înv.) gaitân 1509 DOC. (DERS); găitan 1579 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI/2- XVIII (ŞIO, Furnică XXVI, 112), CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) găietăn 1926 DOC. (SDLR). # Loc. vb.: (Pop., fam., azi rar) A merge găitan - „(Despre acţiuni, activităţi etc.) A decurge, a evolua bine, a merge strună": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. (P. ext.) reg., Ban., V. Transilv.) „Ciucure" OPompon, frange'): găitan, gătin sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1016]). 3. S.n. (P. ext.) Mii.; înv.) „împletitură făcută din găitane (1)/ folosită în evul mediu ca platoşă în oastea Moldovei" ('Sorte de cuirasse'): găitan sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. (pop.) gaytan (lit. kaytari) „idem (1)". (Var. găietan - prin anaptixă.) - Cf. bg., scr., alb. gajtan, ngr. ymrnvi, magh. gajten, kajtan, arom. găitane, yăităn(e). -V. găitangiu. - Der.: (Dim., 1) lit.) găitănăşs.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (înv.} găitănăr s.m. = găitangiu. 1700, 1806 DOC. (Stinghe 6, TDRG2); LIT. - sec. XIX/2 [(înv., rar) găitănăreăsă s.f. „Femeie care confecţionează şi vinde găitane (1)": 1877 LM; (înv.) găitănărie 340 s.f. „Atelier sau prăvălie de găitane (1); meseria de găitănar": 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (înv.) găitănivt., vi., vr. [,găitănire s.f., găitănitră adj.] 1. Vt. = găităna: sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF). 2. Vi. „A împleti, a confecţiona găitane (1)": sec. XIX/2 POP. (DA). 3. Vr. (/yg.) „(Despre iarbă) A se răsuci la vârf": sec. XIX/2 LIT., POP., DICŢ. (DDRF, ŞIO, DA); (Pop.) (reg. găietănâ) vt. [găitănăt,-ă adj.] „A orna cu găitane (1)": 1844 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XX [(Pop.) găităneăiă s.f. „Acţiunea de a găităna şi rezultatul ei": 1967 REG. (GL. ARG.)]; (Reg.) îngăitănă vt. [îngăitănătră adj.] = găităna\ 1868 DICŢ. (TDRG2); REG. sec. XIX/2-XX (TDRG, GL. ARG.) [(Reg., V. Munt.) îngăităneâlă s.f. = găităneăiă'. 1967 REG. (GL. ARG.)]. - Antrop. Gaitan, Găitan. GĂITANGÎU s.m. (înv., rar; 1777 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof., Com.) „Meseriaş care confecţionează (şi vinde) găitane (1), ceaprazar, găitănar" ('Passementier'): găitangiu 1777 DOC. (ILLV 481); gaitangiu 1813 DOC. (DIB 1960, p. 210). - Din tc. (pop.) gaytanci „idem" (v. Suciu 63). - Cf. arom. yăităngi. - V. găitan. GÂRBÂCI s.n. (lit.; 1495 -); pl. -ce. 1. (Lit.) „Bici gros făcut din mai multe curele împletite, uneori cu vârfurile plumbuite, sau din vână de bou; (p. ext.) lovitură dată cu un astfel de bici" (Touet, escourgee, cravache'): gârbăci 1495-1508 DOC. (Bogdan 161; în antrop. Gârbact); sec. XVII/2 LIT., CRON. (ŞIO, DA); REG. (Munt., Mold.) sec. XX/l (DA), POP. (Mold., Dobr.) sec. XX (FOLC. NOU 203, 419), LIT. sec. XVII/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) gărbâci 1877 LM; (reg.) cârbâci, cărbâgi sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DDRF, DA); (pop.) zgârbâci 1894 POP. (Munt.) (DA); POP., REG. sec. XX (DLR); (reg., N.E. Munt.) hârbâci 1939 SDLR. 2. (P'. ana!:, reg., Olt.) „Motiv decorativ (asemănător cu un bici) cusut pe obiectele de îmbrăcăminte" OOrnement cousu sur Ies habits'): gârbăci sec. XX/2 REG. (Iordache 121). - Din tc. kirbag, (dial.) girbaţ „idem (1)"; poate şl din bg. gărbăc. (Var. zgărbad- cu „prefixul" emfatic z-.) - Cf. ser. kfbac, korbac, magh. korbăcs (> rom. reg., Transilv., Ban. corbăci, Mold. scorbăcr. sec. XVII/2 ANON. CAR.; IST. sec. XIX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 [DA]), ngr. Kovppmroi, rcrippmTcn, alb. kerbăg, gerbăg, arom. gîrbâciu, gărbădu, gărbăce, cf. şi sp. corbacho, pol. korbacz, karbacz, ucr. korbac, germ. Karbatsche. - Der.: (Dlm., 1; lit.) gârbăcei(zgârbăcei) s.n.: sf. sec. XIX POP. (ŞEZ. III 65, ŞIO); POP., REG. (Munt.) sec. XX/l (DA, DLR); (Lit.) gârbăci vt. [gârbăcire s.f., gârbăcr%-ă adj., gârbăcitor,-oăre s.m. şi f., adj. „(om) care gârbăceşte", gârbăceăiă s.f. „biciuire"] „A biciui cu gârbaciul (1)": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1. -Antrop. Gârbăci(1495-1508, Bogdan 161). GÂRGĂR s.n. (lit., rar; 1927 -); pl. -e. (Tehn.) „Unealtă de pescuit marin constând dintr-un năvod mare în formă de pungă, folosită la încercuirea, adunarea şi capturarea bancurilor de hamsil, stavrizi, scrumbii etc." OLarge filet de peche en forme de sachet'): sec. XX/l (ante 1 aug. 1927) DOC. (Ţurlan 32); 1975 DEX. - Din tc. girgir „idem" (TS; v. LR 5/1960, p. 31, 1/1984, p. 19). 341 GEÂBA adv. (pop. [lit. în comp.]; 1778 -); scris şi giaba. (Reg. şi în Transilv., Ban.) 1. „în zadar, inutil, în van, de pomană, degeaba, de haram (1/' OEn vain, inutilement, vainement7): geaba 1778 DOC. (Munt.) (Furnică 67); 1825 LB (notat, după pron. reg., jâba)) CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX- XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 11/1992, p. 31, 37/1992, p. 14); (înv., Ban.) geâbă miji. sec. XIX LIT. (DA); POP., REG. sec. XIX/2 (TDRG, DA). # Loc. adv.: (Reg., E. Transilv.) în geaba = geaba (1)\ sec. XX/l REG. (ALR SN V [1441], ALRM SN II/III [1179]). 2. „Gratuit, (pe) gratis, fără plată, (pe) degeaba, de haram (1)' ^Gratis, pour rien, gratuitement'): geàba 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adv.: (Pop., azi rar) De geaba = geaba (1, 2)\ 1778 DOC. (Munt.) (Furnică 75); 1839 VALIAN; CRON. sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din te. caba (acc. càba, v. TS) „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. gaba, scr. dzàba, dzàbe, ngr. zÇiù.uKa, alb. xhabâ, arom. (di) geâba. - Der.: (Dim., 1; înv., rar) gebuţa adv.: sec. XIX/2 DOC., POP. (DA); (Dim. compusului degeaba; pop., rar) degebuţa adv.: sec. XIX/2-XX/1 DOC., POP. (DLR)]. - Comp.: (Lit.; reg. şi Transilv., Ban.) degeaba adv. (< loc. adv. de geaba) = geaba (1, 2)\ (înv. şi reg.) degeaba 1839 VALIAN; 1852 LIT. (DLR); POP. sec. XX; degeaba 1816 DOC. (DLR); 1837 LIT. (DLR); 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (ALR SN III [775], V [1441], ALRM SN II/III [1779]), DOC., UT., DICŢ. sec. XIX-XX (DLR, EM 4/1992, p. 4), POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 344); (reg., V. Transilv.) daşâba sec. XX/l REG. (ALR SN III [775]); (reg., Munt., S.E. Transilv.) dăgeâba, (Mold., Dobr., N.E. Munt., N.E. Transilv., S.E. Ban.) digeâba, (Dobr.) dâgeăba, (S. Transilv.) deageâba sec. XX/l REG. (ALR SN V [1441], ALRM SN II/III [1779]). # Loc. adv.: (Pop.) Pe degeaba = geaba (1, 2)\ 1894 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 7). # Loc. conj.: (Reg., S. Transilv.) Deageaba că... = „Deşi, cu toate că...": sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1238]). GEAIZE s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -ele, pron. gea-i-zea. (Fin.) „Dar în bani, răsplată, sumă de bani oferită (sultanului şi marelui vizir) ca recompensă şi ca recunoştinţă (de către domnitorul român proaspăt învestit)" (Trésent en argent offert [au sultan et au grand vizir] comme récompense et gratitude [par le nouveau voïvode roumain]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. înc. sec. XIX. - Din te. caize „idem". GEALÂT s.m. (pop.; înc. sec. XVII -); pl. -ţr, scris şi gialat. 1. (Prof.; înv.) „Călău, gâde" ('Bourreau'): gealâtîne. sec. XVII DOC. (DLLV); CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1; (rar) gealâu (pl. -ăi) înc. sec. XVII DOC. (DLLV); gelât sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XVIII/2-XIX (DA, DLLV), POP. sec. XIX/2; gealâp (pl. -/) sec. XIX/2 REG. (DA); POP. sec. XIX/2-XX/1; (rar) gealâ'p sf. sec. XIX POP. (ŞIO, DA). 2. (P. gener. şi p. ext.) pop., fam. şi arg., mai ales peior.) „Om voinic, puternic şi adesea violent (aflat în garda de corp sau în serviciul de pază al cuiva); bătăuş tocmit; om rău, hapsân" OHomme fort, robuste et violent [embauché par qn. comme garde du corps]; matraqueur embauché; homme méchant'): gealât 1958 DM; LIT., DOC., 342 DICŢ. sec. XX/2 («Libertatea», nr. 871, 13-14 nov. 1992, p. 3); (reg., Olt., V. Munt.) gealâp 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (P. ext.) reg., Olt.) „Om gurmand, mâncăcios" ('Homme gourmand7): geatép sec. XX/2^REG. (LEX. REG. I 26). 4. (P. ext.) Zool.; pop., azi rar) „Numele unei păsări care se hrăneşte cu muşte; muscar (Muscicapa striata)' ('Moucherolle, musicape. attrape-mouche'): gelât 1883 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. cellat, (dial.) callat „idem (1)" şi „tiran, despot, om nemilos" Otyran, despote1). (Var. gealău, gealap, gealâp - prin contaminare cu călău, respectiv cu gelep, geallp, v. s.v.) - Cf. bg., mac. gelât, ser. dzèlat, ngr. t&Mttiq alb. xhelât, magh. (antrop.) Cs/llat, arom. gitâţ, gileăt - Zoon. (nume de câine) Gealap (H). GEAM1 s.n. (lit.; 1805 -); pl. -uri. 1. (Lit.) „Placă de sticlă fixată sau care urmează să fie fixată într-o ramă, în cercevelele (1) ori pervazurile (2) unei ferestre sau ale unei uşi, în portiera unui autovehicul etc.; ochi de fereastră, ochi de sticlă, mămulai2 (2)' CVitre, carreau'): 1805 DOC. (TDRG2); 1821 DOC. (Iorga, S.N. 176); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DOC, DICŢ. sec. XIX-XX (EM 5/1992, p. 7), LIT. sèc. XIX/2-XX. 2. (Lit.) „Fereastră" ('Fenêtre'): 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/2 (EM 9/1992, p. 5), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Pop., rar) „Sticlă" ('Verre'): 1910 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX. # (Pop.) Ochi de geam = „Ochi de sticlă, geam1 (1, 4)'\ 1910 DOC. (DA). 4. (Lit.) „Bucată mică de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc." CVerre de mûntre, de lunettes, etc.'): 1900 ŞIO; LIT., DICŢ. sec. XX. 5. (P. ext.) pop., azi rar) „Monotlu" ('Monocle'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. 6. (P. ext.) înv., rar; la pl.) „Binoclu" ('Binocle'): 1930 ŞDU. - Din tc. cam „idem (1, 2, 3, 4)" (TS). - Cf. bg. gam, scr. dzam, ngr. vrÇô./di, alb. xham, arom. geâm(e). - V. geamgiu, geamlâc. - ber.: (Dim., 1, 4) lit.) gemuleţ s.n.: sec. XX/2 LIT., DICŢ.; (Dim., 1, reg.) gemuţ s.n.: sec. XX/2 REG. (Dobr.) (GL. DOBR.); (Reg., N.V. Munt.) geamărs.m. = geamgiu-. 1939 REG. (Coman, GL.). GEAMÂL+-Ă s.m. şi f. (înv.; 1681 - sf. sec. XIX); pl. -i,-e. 1. Ş.f. (Etnogr.) „Păpuşă foarte mare reprezentând un trup de femeie cu două capete şi patru braţe, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci; reprezentaţie cu această păpuşă; brezaie" ^Grande poupée employée autrefois en guise de paillasse dans les représentations théâtrales de foire; représentation avec cette poupée7): geamălă 1681 LIT. (TDRG2); 1795 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX. 2. S.m. şi f. (Fig.) „Om voinic, urât şi diform, monstru (de om), pocitanie, urâţenie" ('Magot, colosse, monstre'): géamalâ (s.f.) 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; geamăl,-ă, gemal,-ă 1877 LM. - Din tc. cemal, (înv. şi dial.) gama! (oyunu) „Idem (1)" [oyun „joc, reprezentaţie, piesă de teatru"). - Cf. bg. gamă!, gamâia, gemâia, arom. geamălă. GEAMANDURĂ s.f. (lit.; 1907 -); pl. -/şi (rar) -e. (Nav.) 1. (Lit.) „Corp plutitor făcut din tablă, din lemn, din material plastic, dintr-o tigva, dintr-ün mănunchi de stuf etc. şi ancorat de fundul unei ape (cu ajutorul unei pietre etc.), 343 folosit pentru legarea navelor, pentru marcarea diferitelor zone şi restricţii de navigaţie, a locului unde se află priponul etc." ('Bouée'): geamandură 1907 LIT. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX (D. Mar.); (rar) ceamandură 1939 SDLR; (reg., E. Munt., Dobr.) şamândră 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (Ţurlan 51). 2. (P. ext,;; reg., S. Munt., Dobr.) „Piatră sau altă greutate cu care este ancorată geamandura (1) ori frânghia cu cârlige a priponului" ('Pierre avec laquelle on ancre la bouée'): şamândră 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (Ţurlan 52). - Din te. şamandira (acc. şamăndtra, v. TS), (înv. şi dial.) samandura, samandra (Kahane-Tietze 187), eventual şi (înv. sau dial.) *gamandura (GR. S. VI 331, SDLR, CDER) „idem (1)"; poate şi din bg. samandura „idem (1)". (Var. geamandură, ceamandură- eventual cu s- > g-, c-, probabil p. et. pop., după geam1 şi/sau ceam, v. s.v.) - Cf. şi ngr. o-tj/io.vTijpo.c, oi/jccvzoûpa, ToauavSoùpa, a rom. şamandură. GEAMANTAN s.n. (lit.; 1768 -); pl. -e şi (înv.) -uri. „Valiză, cufăr (din piele, material sintetic ori carton presat); (înv.) sac de piele, geantă (1) (în care se ţin şi se transportă diverse lucruri, mai ales îmbrăcăminte)" ('Valise; coffre; sac de voyage'): (înv., rar) geamanda (s.f.; pl. -le) 1768 DOC. (Potra 765); geamantan 1779 DOC. (TDRG2); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 249), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 7/1992, p. 24); (reg., Mold.) geamandan sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) gemantân, gemandân 1911 TDRG; (înv., rar) gementân 1877 LM. - Din tc. camadan, (înv.) gamedan (înv.) „idem" (OTS, Youssouf) şi „pieptar, mintean" ('gilet'), probabil sub influenţa formală a ngr. TÇa/iavw.vi. (Var. geamanda - sg. refăcut din pl. geamanda/e, iar acesta - p. disim. din geamantane, după desinenţa -le.) - Cf. bg. gamadăn, gemadăn, g om a dan „idem" şi „jiletcă" (> rom. reg., N.V. Bulg. gemă dăn „jiletcă, zăbun": 1923 REG. [Bucuţa - GL.]), alb. xhamadăn, arom. geamadăn, geamantăne, gimăndăne, giumăndăne „mintean, vestă, jiletcă"; cf. şi rus. cemodăn. - Der.: (Dim.; lit.) geamantănâş (geamantanăş) s.n.: sec. XX/l LIT. (DA); DICŢ., LIT. sec. XX; (Dim.; lit.) geamantâné!s.n.: sec. XX/2 LIT.; (înv.; prin haplologie) geamăntăi, geamantéi, gementéi, gemetéi 1877 LM. GEAMBÂŞ,-Ă s.m., adj. (lit.; 1693 -); pl. -r, acc. (înv., rar, Mold.) şi geămbaş, scris şi giambaş. I. S.m. 1. (Prof., Com.; lit., azi mai ales ist.) „Negustor sau samsar (v. s.v.) de cai" ('Maquignon'): (înv.) geambâz 1693 DOC. (ŞIO); (înv.) jambâş 1846 LIT. (DA); geambâş 1715 DOC. (REL. AGR. I 277; în antrop. Geambaşul); 1801 DOC. (ŞIO); REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt., S. Transilv., Ban.) sec. XX/l (DR V, h. anexată), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. gener.) Prof., Com.; înv.) „Misit, mijlocitor, intermediar (într-o afacere comercială), matrapaz (1.2), samsar, proxenet, codoş (1Ţ ('Courtier; ^proxénète'): geambâş sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); geâmbăş sec. XIX/2 LIT. (TDRG). 3. (înv.) „Om viclean, înşelător, şarlatan, escroc, pehlivan (4)' ('Trompeur, fourbe, charlatan'): geambâş înc. sec. XVIII LIT. (DLLV); CRON. sec. XVIII/l, LIT. sec. XVIII-XIX; (Olt.) gimbâş (SDLR). 4. (P,: ext.) înv., rar) „Hoţ, tâlhar" (Voleur, brigand'): geambâş sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 5. (P. ext.) pop.) „Ţigan care cântă într-un taraf (3), lăutar ţigan" ^Musicien tsiganeO: geambâş sec. XX/2 DOC. (EM 344 30/1992, p. 19). II. Adj. (Reg., Mold.) „Priceput, isteţ; (p. ext.) mândru, fudul' CHabile, adroit, sagace; fier, hautain7): geambâş 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. cambaz „idem (1.1, 3)" şi „om priceput, isteţ, abil" Ohomme habile, admit7) (TS; de unde, prin conversiune, sensul II). (Var. geambaş- după suf. -a? şi/sau sg. refăcut din pl. gembaşi[< *geambaji, pl. pop. al lui geambaz\) jambaş- după pron. dial.) - Cf. bg. gambăz, ser. dzâmbas, ngr. rcraumcnjg, alb. xhambâz, arom. geambâz, geambâş-, cf. şi pol. dzambas. -V. geambaşlâc. - Der.: (Llt.) geambaşie s.f. 1. (Lit.) = geambaşlâc. geambăşfe 1839 VALIAN; REG. (Olt.) sec. XIX/2 (H), LIT. sec. XX; geambaşie 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (înv.) „înşelătorie, intrigă, şarlatanie": geambaşie înc. sec. XVIII LIT., DICŢ. (DLLV, TDRG2); CRON. sec. XVIII/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; gembăşie înc. sec. XVIII LIT. (DLLV); gimbăşie înc. sec. XVIII CRON. (TDRG2); geambaşie 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2. - Antrop. Geambaşu(l) (1715, REL. AGR. I 227; DNFR). GEAMBAŞLÂC s.n. (lit, rar; 1870 -^); pl. -uri. (Com.) „Ocupaţia de geambaş (1.1), geambaşie (1Ţ ('Maquignonnage'): 1870 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. cambazhk „idem" (adaptat după geambaş). - Cf. arom. geambăzlîke. - V. geambaş,-ă. GEAMGIU s.m. (lit.; 1839 -); pl. -ii. (Prof., Com.) „Persoană care se ocupă cu tăierea, fasonarea, vânzarea şi/sau montarea geamurilor1 (1); geamaf ('Vitrier'): 1839 VALIAN; 1841 DICŢ. (TDRG2); REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (H), UT., DOC. sec. XX («România liberă», 6 iun. 1991, p. 6, EM 30/1992, p. 29), DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. camci „idem". - Cf. ngr. vr^aurCng, arom. geamgi(u). - V. geam1, geamlâc. - Der.: (Lit.) geamgerie s.f. „Atelier în care se taie, se montează şi se vând geamuri1 (1)": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1982, la Bucureşti). GEAMÎE s.f. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -//'şi (înv., rar) geamiuri. (Constr., Rel.) „Edificiu destinat celebrării cultului la musulmani (de obicei mai mare decât moscheea), templu musulman; moschee" 0[Grande] mosquee'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 257, II 131, 247); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. cami „idem". - Cf. bg., mac. gamija, ser. dzâmija, ngr. xţani, vrţaiii, alb. xhami, magh. csami, arom. geamie, gimie. GEAMLÂC s.n. (llt.; 1841 -); pl. -uri. (Constr.) 1. „Perete format din geamuri1 (1) fixate pe un schelet metalic sau de lemn; vitraj, parmadâc (3)' ('Vitrage'): geamlâc 1841 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Olt.) gemnâc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 53). 2. (Azi rar) „Verandă, 345 coridor sau încăpere închisă spre exterior cu un geamlâc (1)" OVéranda, galerie vitrée, endroit fermé de vitres'): geamlâc 1885 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX. - Din te. camlik „idem (1, 2)". (Var. gemnâc- p. asim.) - Cf. ngr. TÇajuÀiia, alb. xhamllëk, arom. geam/îke. - V. geam1, geamgiu. GEAM PARA s.f. (lit.; 1840 -); (mai aies la) pl. -le. 1. (Muz.; pop., azi rar) „Castanietă" ('Castagnette'): geampará 1840 DICŢ. (TDRG2); IST. înc. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) ceampará miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/2; geambară 1877 LM; REG. (V. Munt.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A juca (cu) geamparale(ie) = „A lovi ritmic castanietele, acompaniind un dans sau o melodie": miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DA); LIT. sec. XIX/2. 2. (P. ext.; Etnogr.; lit.; reg. mai ales în Dobr.; art.) „Numele unui dans popular (azi mai ales dobrogean) cu mişcări vioaie; melodie cu ritm specific, sacadat, după care se execută acest dans" ONom d'une danse paysanne roumaine'): geampará 1884-1885 REG. (Munt., Oit.) (H); DOC. sec. XX/1, LIT. sec. XX/2; (înv., S. Munt.) ceampará, cimpará 1884-1885 REG. (H); (pop.) geambará 1889 REG. (DA); REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XX. 3. (Fig.; reg., E. Olt.; la pi.) „Prostii, nebunii" CFolies, sottises'): geambarále sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 80). - Din te. (înv. şi dial.) campara, *gampara (v. SCL 2/1993, p. 122; lit. mod. çalpara) „idem (1)". (Var. geambara - sub influenţa formei din ngr.) - Cf. ngr. ÇafLnapàç, xţaimapâg (> rom. înv. zampara, ţampara „idem (1, 2)": sec. XVII/l CRON. [DLR]; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1), bg. campan, ser. campare. -V. geamparagiu. GEAMPARAGÍU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ii. (Prof., Muz.) „Instrumentist care loveşte ritmic castanietele, acompaniind un dans sau o melodie" (loueur de castagnettes7): sf. sec. XIX LU., DOC. (ŞIO, DA). - Din tc. (înv. şi dial.) camparagï, *gamparagï (lit. mod. gaiparaci) „idem". - V. geampara. GEANABÉT s.m. (reg., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -ţi (Munt.) 1. „Om rău, afurisit, ticălos, hain (2Ţ CHomme méchant, vaurien7): (înv.) geanabét sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; geamabét sec. XX/2 LIT. 2. (P. ext.) „Om prost, tont, ignorant, imbecil, gogoman" OSot, niais, nigaud, imbécile'): geanabét 1939 SDLR; genabét 1966 CDER. - Din tc. cenabet „(om) scârbos, dezgustător, spurcat, rău, respingător; blestemat, afurisit; nervos, supărăcios" 0[homme] profané, impur, souillé, dégoûtant; maudit; irascible7) (de unde, p. ext., sensul I). - Cf. bg. genabet, scr. dzenabet, ngr. tÇo.vo.hx£t>iç, alb. xhenabet,,\dem (1)", arom. geanabét „ştrengar, trepăduş". GEANFÉS s.n. (înv., rar; 1852 - miji. sec. XX); pl. ?, scris şi gianfes. (Vestim.) „Un fel de tafta (1) subţire, uni" CSorte de taffetas, étoffe de soie changeante'): geanféz 1852 LIT. (TDRG2); ceanfés 1863 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1; geamféz 1877 LIT. (ŞIO); geanfés (DDRF, ŞIO). - Din tc. canfes „idem". - Cf. scr. dzamfez, ngr. rÇa^irpéoi, alb. xhanfés, arom. geamfése. 346 GEÂNTĂ s.f. (lit.; 1741 -); pl. genţi şi (înv.) geante, gente. 1. (Lit.) „Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc., de obicei cu mâner şi în formă dreptunghiulară, care are în interior una sau mai multe despărţituri, se închide cu fermoar, cu o clapă etc. şi se poartă cu mâna sau atârnat de umăr ori de gât, servind la transportarea actelor, cărţilor, caietelor, scrisorilor, uneltelor, obiectelor personale, îmbrăcămintei etc. (destinaţia precizându-se adesea prin determinanţi de tipul de voiaj, de vânător sau de vânătoare, cu scrisori etc.); sacoşă; servietă, mapă; taşcă, tolbă (1); (Mold.) ghiozdan" CServiette; sacoche; sac [de voyage]; havresac; gibecière; cartable'): 1741 DOC. (TDRG2); CROIM. sec. XVIII/2, REG. (Munt., Olt.) sec. XX/l (ARH. OLT. SN VI 252), DOC. sec. XVIII-XX (EM 5/1992, p. 3), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Mii.; înv.) „Cartuşieră, paiaşcă (1Ţ OGiberne, cartouchière'): sec. XVIII/2 CROIM. (DA); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. 3. (Pop.) „Poşetă" CSac à main, pochette [de dames]'): 1958 DM; LIT., DOC., DICŢ. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 4). - Din te. (pop.) canta, (lit.) çanta (acc. ganta, v. TS) „idem (1)" (adesea însoţit de determinanţi care precizează destinaţia exactă), [fişek] çanta[si] „idem (2)" (fişek „cartuş"), [el] çanta[si] „idem (3)" (e/„mână") (v. Drimba 77, Suciu 146). - Cf. bg., ser. canta, ngr. roavra, alb. çântë, a rom. ceântă, ceandă. - Der.: (Dim., 1; lit.) gentuţă s.f.: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX,DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 42/1992, p. 27); (rar) gentuiiţăs.f.: sec. XX/l LIT. (DA). - Comp.: (Lit.) geântă-diplomăts.f. „Geantă (1) de formă dreptunghiulară, cu pereţi tari şi cu mâner, din piele sau înlocuitori de piele, care se închide cu două clape şi se poartă cu mâna": sec. XX/2 DOC. (EM 23/1992, p. 5, 27). - Antrop. Geantă (EM 7/1992, p. 4). GEAR s.n. (înv. şi reg.; 1777 -); pl. -uri, scris şi djar. (Vestim.) 1. (înv.) „Şal (3) oriental de postav fin, cu ornamente de flori cusute de mână" CCachemire, châle oriental à fleurs'): gear 1777-1782, 1786, 1795 DOC. (Furnică 55, ŞIO, DLR, s.v. turungiu); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., IST. sec. XIX/2. 2. (Reg., Dobr., Munt.) „învelitoare de cap femeiască, groasă, de obicei neagră, cu ciucuri mari (purtată de ţărănci); broboadă, năframă (2), testemei (1/ OFichu, écharpe [portée par les paysannes roumaines]'): gear 1884-1885 REG. (Dobr.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR I [1876], ALRR [1508, 1509], SDLR, GL. DOBR.); (înv.) cear sf. sec. XIX POP. (DA). - Din te. car, (înv. şi dial.) car (Tar. S. IV 157, ZTS, v. Suciu 48) „idem (1, 2)". - Cf. ngr. viÇâpi. - Der.: (înv., Munt.) gherârs.n. (prin hipercorectitudine) = gear (2). 1884-1885 REG. (H). GEBE s.f. (reg.; 1906 -); pl. -e/e. (Mold., Olt.) „Buiestru, mers special, încet şi legănat, fără salturi al calului" OAmble, allure sans bonds du cheval, entre le pas et le trot'): (Mold.) gebeâ 1906 REG. (Pamfile, J. I 145, care îl foloseşte cu o accepţie figurată: „mers, umblet, cutreierare"); LIT. sec. XX/l (SCL 3/1992, p. 559), DICŢ., REG. sec. XX (LEX. REG. I 80); (N.E. Olt.) geabeâ 1931 REG. 347 (Ciauşanu, GL.)- (Glosarea „mers, hornăit (= umblet)" din Pamfile, 3. este, probabil, generalizatoare, imprecisă, dacă nu cumva umbietare aici sensul înv. şi reg. „buiestru".) - Din tc. (dial.) cebe „idem" (Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 22, Suciu 63-64). (După Drimba 215, din ţig. ^»¿„plecare, mers") GEBEGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. ? (Mii.) „Comandantul gebegiilor (v. s.v.) şi intendent al pulberăriilor şi arsenalelor militare din Imperiul Otoman" fChef des cuirassiers et intendant des poudrières et des arsenaux militaires de la Porte7): 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII/1. - Din tc. cebeci başi „idem". - Cf. ngr. rÇEiiTŒTÇi/dnaaiiç, magh. dczebecsibassi. - V. baş, gebegiu. GEBEGÎU s.m. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. -ii (Mil.) „Armurier (făcând parte din corpul otoman însărcinat cu paza, întreţinerea, repararea şi transportul armelor şi muniţiilor)" fFourbisseur, cuirassier [ottoman]'): 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII/l. - Din tc. cebeci „idem". - Cf. ser. dzèbedzije, magh. csebessi. - V. gebegi-başa, gebe/iu. GEBÉL subst. (înv., rar; 1863); pl. ? „Varietate de tutun (1.1, II. 1) cultivată în zona Muntelui Liban" OSorte de tabac cultivé au mont Liban7): 1863 LIT. (ŞIO). - Din tc. cebel [(-i Liibnan) tütünü] „idem" (Redhouse, v. Suciu 147; cebe! „munte", Lübnan „Liban77). GEBELÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii (Mii.) „Soldat dotat cu armură din oastea de provincie şi pus la dispoziţia armatei otomane de către proprietarii de feude" ('Type de soldat cuirassé ottoman7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. cebeli „idem" (cebe „armură"). - Cf. ser. dzebeiija. - V. gebegiu. GELÉP s.m. (înv.; 1579 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Prof., Com.) „Negustor (străin, oriental) de vite, mai ales de oi (uneori considerat drept întruchipare a lăcomiei); (p. gener.) negustor (străin)" fMarchand [étranger] de bestiaux7): gelép 1579 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI/2-XVIII (Bogdan 60, DIR XVII B III 415, ŞIO, DA, DERS), CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (CM I 140, 313, ŞIO, DA), LIT. sec. XIX/2; gealip, gilip 1705 DOC. (REL. AGR. II 109); POP. sec. XIX/2; gealép sec. XVIII/2 CRON. (DA); jalip sec. XIX/2 POP. (S.E. Transilv.) (DA, cf. SDLR); gelebiu, celibiu (pl. -ii) 1792 DOC. (ŞIO); (S. Transilv.) jelepâr sec. XIX/2 DOC. (ZRPh. XVII 98). - Din tc. celep, (înv.) geleb „idem". (Var. celibiu, gelebiu - prin contaminare cu cilibiu, v. jelepar- prin analogie derivativă după alte nume de ocupaţii formate cu suf. -ar) - Cf. ngr. rom. înv., rar fe/ép: înc. sec. XVIII LIT. [Cantemir, IST.2 640], cf. SDLR), bg. gelép, sen dzelep „idem"; cf. şi alb. xheiép, arom. gilép „impozit pe vite, oierit" (> rom. reg., Dobr. gelép „taxă pentru păşunat": 1918 DOC. [SDLR]), arom. gilepci *\ncasator al taxei pentru 348 păşunat" [DDA], ser. dze/ep „cireada, ciurdă" (> rom. înv. jilip, reg., Olt. gelep „cireadă, ciurdă": LB, DA). - V. ge/ep-başă. - Der.: (înv.) geiepciu s.m. „Negustor (român)": 1700 DOC. (DA); (înv.) gelepesc, -eâscă adj., s.f. 1. Adj. „(Mai ales despre căciuli) Specific gelepilor, purtat de gelepi": gelepesc 1892 IST. (ŞIO). 2. S.f. „Căciulă înaltă şi dreaptă, din blană neagră de miel, cu fundul de postav alb; cazadid'\ gilepeâscă 1821 DOC. (Aricescu I 41); 1895 DDRF; gelepeâscă (SDLR); (Reg., Munt.) ge!ăpN\. „A mânca cu lăcomie, a înfuleca": sec. XX/l REG. (DA). -Antrop. (Ştefan) Gelep (1787, Furnică 149), Gealip (DA). GELEP-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1799 - miji. sec. XIX); pl. -I. (Com.) „Starostele corporaţiei gelepilor (v. s.v.)" fPrevât de la Corporation des marchands de bestiauxO: 1799 DOC. (REL. AGR. I 844);. DOC. sec. XIX/l. - Din tc. celep başi „idem". - V. baş, gelep. GEPHANE s.f. (înv.; înc. sec. XVIII - miji. sec. XIX); pl. -ele. (Mii.) „Muniţie de război (mai ales de artilerie); arsenal militar, pulberărie; convoi care transportă muniţiile, arsenalul unei trupe militare; cheson, furgon cu muniţii" OMunition de guerre; arsenal militaire; convoi ou fourgon de munitions'): gebhanâ (pl. -le) înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec.XVIII/1; gebehaneâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; gephaneă înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2; geabhanâ, geabhână sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA, DLLV); gebhaneâ 1730 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII; zaphană, zephaneâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA); gefănă, gephanâ, gephănâ, cephănă sec. XIX/l CRON. (DA, «Philologica», 1120). - Din tc. cephane, cepane, (înv.) gebhane, gebehana, gebhana, gebehane, (dial.) ţepane „idem". (Var. cu z-, prin „grecizare", după corespondentele din ngr.) - Cf. bg. gepane, ser. dzebâna, dzeb(e)hâna, cephâna, mac. gepana, ngr. Tţ£pn(i)xavEg, alb. xhephane, xhepăn, magh. csebhâne, czebehann, arom. giuphane. -V. gebegiu. GEPHARGÎI subst. pl. (înv., rar; 1822). (Fin.) „Bani de buzunar, cheltuieli personale" fArgent de poche7): 1822 DOC. (ŞIO). - Din tc. cep hârci „idem". - Cf. arom. gepe„buzunar". - V. hargF. GERAH s.m. (înv.; 1730 - sec. XIX/2); pl. -I. (Prof., Med.) „Chirurg" ('Chirurgien'): gerâh 1730 CRON. (DLLV); DOC., CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XVIII/2-XIX/1; gerâf 1779 LIT. (DLLV); ţerah 1794 DOC. (ŞIO); gearâh 1829 DOC. (DA); (ist.) girâh înc. sec. XX IST. (DA). - Din tc. cerrah „idem". (Var. ţerah - prin „grecizare" sau dintr-un intermediar ngr.) - Cf. bg. geraf, alb. xherâh, arom. girâh. - V. gerah-başă. GERAH-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1715); pl. -i (Admln., Med.) „Chirurgul-şef al curţii imperiale otomane" ('Premier chirurgien du Serail'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. cerrah başi „idem". - V. baş, gerah. 349 GEREMEÁ1 s.f. (înv.; 1759 - miji. sec. XIX); pl. -ele. (Fin.) „Amendă, penalitate; despăgubire; plată" ^Amende; dédommagement; paye^: geremeá 1759, 1777 DOC. (REL. AGR. II 354, Furnică 44); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; (Mold.) jeremeâ sec. XVIII/2 DOC. (DA); gerimeâ sec. XIX/l CRON. (TDRG2). - Din tc. cereme, cerime „idem". - Cf. bg. gereme, ser. dzerima, ngr. vrÇepepêç, arom. girimé(e)', cf. şi ngr. vrCepepeTho (> rom. înv. geremetisi„a amenda" [adaptat după geremea]-. 1799 DOC. [DA]). GERÍD s.n. (ist.; sec. XVIII/2 ->); pl. -urişi (rar) -e; scris (rar) şl djerid. 1. „Băţ în formă de suliţă, folosit în jocul numit gerid (2)" ('Javelot, bâton en forme de javeline, employé dans les courses de bague chez les Turcs'): girit sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (rar) jirit 1832 GOLESCU; gerét 1835 LIT. (DA); IST. miji. sec. XIX; gerid sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); girét 1803 DOC. (ŞIO); REG. (Olt.) sec. XX/l (Coteanu, E. 283). 2. „Numele unui joc sportiv (turcesc) în care călăreţii aruncau din galop geridul (1) spre adversar, acesta trebuind să-l prindă tot din goana calului, şi/sau în care geridul (1) trebuia aruncat prin halca (1); halca (2)' OCourse de bague, genre de tournoi à cheval dans lequel les chevaliers jetaient des javelots l'un à l'autre et/ou par une bague^: girét 1821, 1838 DOC. (ŞIO, DA); REG. (Olt.) sec. XX/1 (Coteanu, E. 283); gerid sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); IST. sf. sec. XIX; giréd 1884-1885 REG. (Mold.) (H). - Din tc. cirit, (înv.) girid, gerid, gilid „idem (1, 2)". - Cf. bg. gerit, güft, scr. dzïrit, dzilit, mac. gilit, ngr. rÇipm, vrCepiviQ magh. cs/rit, arom. gilit, cf. şi pol. dziryt. GÉSVA s.f. (reg.; 1939 -^); pl. -e. (Dobr.) „Ibric (1) (pentru cafea)" CBouilloire de café^: gésva 1939 REG. (Coman, GL.); gezveá, gejveà sec. XX/2 REG. (LR 3/1973, 205). - Din tc. cezve (acc. dial, şi cézve) „idem" (v. LR 1/1964, p. 79, Suciu 66-67). - Cf. bg. gezve, scr. (dial.) dzèzva, alb. xhézve, ţig. djezbeh, arom. gigivé, gijvé(e), gisvé(e). GET-BEGÉT adj. invar, (pop.; 1844-). „(Despre oameni) Autohton, neaoş, băştinaş, care trăieşte, locuieşte sau este stabilit într-un loc, într-o localitate, într-o zonă sau într-o ţară de la bun început, înaintea celorlalţi, din moşi-strămoşi; autentic, curat, pur, veritabil, sadea (I.2Ţ fDe père en fils; de pur sang; pur, authentique'): get-begét 1844 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 5); (înv., Munt.) egét-begét 1906 REG., LIT. (DA). - Din tc. cet becet „idem". GEVREÁ s.f. (reg.; 1775 -); pl. -ele. 1. (Vestim.; Munt., înv. şi Mold.) „Batistă, batic sau şervet de mătase ori de pânză fină cu broderie" CMouchoir fin de soie [brodé], serviette brochée'): gevreá 1775 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN; LIT., POP., REG. sec. XIX/2 (DA), DOC. sec. XVIII/2-XIX, DICJ. sec. XIX-XX; (înv.) cevreâ 1780 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA); (înv.) cevrică 1792 DOC. (DA); 350 (înv., rar) givreă 1857 POLIZU; (Munt.) giuvreâ 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2 (H), DI CŢ. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR); (înv.) gerfé sec. XX/l POP. (Păsculescu 57); (V. Munt.) geavreâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 2. (P. ext.; Etnogr.; N.V. Munt.; la pl., art.) „Obicei popular constând în defilarea unui grup de tineri care poartă prăjini lungi sau cai împodobiţi cu batiste" ('Nom d'une coutume paysanne7): Geavrélele sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1980, în zona Târgovişte). - Din te. çevre, (dial.) cevre, côvre (ZTS) „idem (1)". (Var. cevrică - prin schimbarea „sufixului"; gerfe - prin metateză şi cu v > f, geavrea- p. asim.) - Cf. bg. gevre, ser. cevre, ngr. xaejipÈç, arom. civrée, ciuvré.¡\6erx\ (1)". GHEAL inteij., c|héla s.f. (pop.; 1866 -^); pl. (s.f.) ghete. I. Interj. 1. (înv.) „Haide!, Hai!, Vino!" ^Allons!, Viens!'): ghélai 1866 LU. (ŞIO); POP. sec. XIX/2; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, SDLR). 2. (Reg., Munt., Mold.) „Cuvânt cu care se îndeamnă boii să tragă la jug, să-şi bage gâtul în jug sau să lepede jugul la dejugare" CMot adressé comme exhortation aux boeufs'): (Munt.) gheal 1901 REG. (DA); REG. sec. XX/1 (DA); (Mold.) iălă 1907 REG. (DA). II. S.f. (Pop., arg.) „(La jocul de table) Combinaţie de zaruri (1)^ aruncate care nu-i foloseşte jucătorului; eşec, nereuşită, fiasco, lovitură greşită la jocuri" OÉchec, fiasco, coup échoué [aux jeux, notamment au trictrac'): ghélâ 1931 CADE; 1966 CDER. - Din te. gel! „idem (1.1)" (imperativul la persoana a 2-a sg. a verbului gel- „a veni"), probabil şi *„idem (1.2)", gele „idem (II)" (TS 1998, Redhouse 2000). (Var. ghelai - prin contaminare cu har, v. SCL 2/1993, p. 123.) - Cf. bg. elâ, ser. gel, ngr. sia, arom. éia. - V. ghelir. - Conversiune: (Reg., Olt.) gheials.n. (pl. -uri) „Venire, sosire": sec. XX/l DOC. (SDLR). GHEBRE s.f. (înv.; 1761 - miji. sec. XX); pl. -e/e. „Cârpă, otreapă specială sau săculeţ de păr cu care se ţesală sau se şterg de sudoare caii" (Trottoir, torchon, bouchon pour frotter les chevaux'): ghibreâ 1761 DOC. (ŞIO, care îl glosează greşit: „gunoi de îngrăşat pământul"); gebreâ 1868 DICŢ. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; chebreâ sf. sec. XIX POP. (ŞIO); ghebreâ 1875 DOC. (TDRG2); DICŢ., POP. sf. sec. XIX-sec. XX/l. - Din tc. gebre, (dial.) kebre „idem". (Var. gebrea- prin africatizare pe plan dialectal sau prin contaminare cu gevrea, v. s.v.; v. Suciu 64-66). - Cf. bg. gebre, gebrja, ser. dèbra. - Der.: (înv.) gebrărht. „A freca cu ghebreaua, a ţesăla": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). GHECÉT s.n. (înv. şi reg.; înc. sec. XVIII ->); pi. -uri. 1. (Entop.; înv.) „Defileu, trecătoare, pas, bogaz (3)' ODéfilé, col, gorge'): ghrcét 1715 CRON. (ŞIO). 2. (Entop., Nav.; reg.) „Strâmtoare (maritimă), bogaz (1)\ vad" CDétroit; guéO: ghecit înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF); ghecét 1900 ŞIO; REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 41, Rotaru 21). 3. (Nav.; înv.) „Bac; luntre" (Tac; barque'): ghecit, ghecét înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DA); CRON., DOC. sec. XVIII. - Din tc. geçit „idem (1, 2)", (înv.) „idem (3)" (Gramm. 192). - Cf. bg. gecid. -Top. Ghecet(cartierîn Galaţi; «Pentru patrie», 3/1988, p. 11). 351 GHELBEREÂ1 s.f. (înv., rar; 1792); pl. -ele. (Tehn.) „Vătrai" ('Tisonnier')'- 1792 DOC. (ŞIO). - Din te. gelberi (TS), (dial.) gelbere (ZTS; v. SCL 2/1993, p. 123) „idem". GHELBEREÂ2 s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -ele. (Vestim.; S.E. Mold.) „Brâu, cingătoare, cordon de bumbac" OCeinture de coton7): ghelbereâ, gelberea sec. XIX/2 REG. (H, DA). - Din tc. (dial.) gelberi, gelbere (ZTS) „basma, broboadă" Cfichu, châle7) (v. SCL 2/1993, p. 123), probabil şi *„idem"; pentru var. gelberea (care ar putea fi doar o var. cu pron. dial.), cf. tc. (înv.) celbur„cureaua frâului" (Youssouf), (dial.) cilbir„căpăstru de măgar" (ZTS). GHELÎR s.n. (înv.; 1821 - sec. XX/l); pl. -uri. (Fin.) 1. „Venit, câştig, beneficiu" ORevenu, gain, bénéfice'): 1821 DOC. (ŞIO). 2. (P. depr.) fam.) „Venit ilicit, obţinut fără muncă; pleaşcă, chilipir (1.2)' fGain illicite; bonne affaire, aubaine7): 1863 LIT. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. gelïr „idem (1)". - Cf. alb. geler, arom. g'Hir. - V. gheai. GHENCÏ-AG s.m. (înv., rar; 1892); pl. ? (Mil.) „Comandantul unui corp de arnăuţi (1.2) călare" ('Capitaine d7un corps de soldats mercenaires de cavalerie7): 1892 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *genc aga(sï) „idem" (literal: „comandant de voinici"; genç„tânăr; voinic", «^„comandant"). GHERDÂN s.n. (reg.; 1611 -); pl. -e. (Vestim.) „Colier, salbă, şirag (de mărgele, de mărgăritare, de pietre preţioase sau de galbeni), colan (2Ţ CCollier, parure qui se porte autour du cou7): (înv.) gherdăn 1611-1617 DOC. (Bogdan 60); DOC. sec. XVII-XVIII, LIT. sec. XVII-XIX (ŞIO, DA, DLLV), REG. (Munt., Dobr., Mold.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2 - XX/l; (înv.) ghirdăn 1868 LIT. (ŞIO); (înv.) ghirdâr 1745 DOC. (DA); (Mold.) zgărdân, zgârdân sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, GL. REG.); (Mold.) gerdan 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. gerdan (înv.) *„idem" şi (lit. mod.) „gât, gâtlej" Ccou, gorge7), (dial.) gerdana „colier, salbă" Ccollier7) (Der. S.); cf. tc. (dial.) gerdan „partea inferioară a jugului" (ZTS), (lit.) gerdanhk, (înv.) gerdanbend„colier, salbă". (Var. zgărdan- p. et. pop., după zgardă, v. Graur, AER 85, şi/sau cu prefixul emfatic z-, ori prin contaminaţie cu zgardă, ghirdar- p. asim. şi/sau după suf. -ar.) - Cf. ngr. yiopvmvi (> rom. reg., Olt., Ban., S. Transilv., înv. şi Munt., Mold., Dobr. ghiordăn, Ban. zghiordân „idem": 1782 DOC. [DIB III 300]; 1839 VALIAN [s.v. fr. collier}) LIT. sec. XIX/2, REG., POP. sec. XIX/2-XX: H, ALR SN IV [1200], ALRM SN II/III [1020]), ser. derdan, gerdan (> rom. reg., Ban. giordân „idem": sec. XX REG.: ALR SN IV [1200], Gămulescu), bg. gerdăn, alb. gjerdăn, arom. g'irdâne, g'iurdâne, toate cu sensul „colier, salbă"; cf. şi ucr. gerdan, gjordan „idem". 352 GHERDÂP s.n. (lit., rar; 1859 -»); pl. -uri. 1. (Entop.; lit., rar) „Zonă stâncoasă şi strâmtă, cu vârtejuri, praguri şi cataracte, a unui curs de apă; cataractă, vârtej, bulboană, ciovrântié' OZone rocheuse, étroite, à tourbillons et cataractes, d'un cours d'eau; gouffre, tourbillon, cataracte7): 1877 LM; REG. sec. XX/1 (Porucic 41, Rotaru 21), DICŢ. sec. XIX/2-XX (D. Mar.). 2. (Top.; înv.; la pl.) „Porţile de Fier" ^Les Portes de fer [sur le Danube]'): 1859 IST. (ŞIO). - Din te. (înv. şi dial.) gerdap (lit. mod. girdap) „idem (1)", Gerdaplar (pl.) „idem (2)". -Cf. scr. derdap, arom. g'irdâpe„idem (1), scr. Derdap,,idem (2)". GHERGHÉF s.n. (lit.; 1788 -); pl. -uri. (Tehn.) „Cadru de lemn sau de metal pe care se fixează o ţesătură pentru a fi brodată sau pe care se întind firele de urzeală pentru ţeserea covoarelor; (p. ext.) ansamblu format din acest cadru şi ţesătura sau urzeala întinsă pe el" CMétler à broder ou à tapisser'): gherghéf 1788 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN (s.v. fr. métier)- POP., REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALRM SN II/III [1024]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) gherghév, (Ban.) gherghéu sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1024]); (reg., N. Serbiei) ghiorghiôu 1942 REG. (ARH. FOLK. VI 115). - Din te. gergef „idem". - Cf. bg. gergef, scr. derdef, gergef, gergev, ngr. lœpKétpi, alb. gjergjéf, arom. g'irg'éfe. GHERGHÎNĂ1 s.f. (pop.; 1884 -); pl. -e. (Bot.) „Dalie (Dahlia variabilis sau cultorumŢ ('Dahlia'): 1884-1885 REG. (Mold., Dobr.) (H); POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Din te. (dial.) girgina, girgine „idem" (Der.S.); probabil şi din bg. girgina, gergina, ucr. gergina. - Cf. şl rus. georgin [RTS], scr. georgina, magh. georgina, germ. Georgine (> rom. reg. gheorghină, georgina, giorgină „idem": 1628 DOC. [TDRG2]; 1877 LM; POP. sec. XIX/2 [DA], DOC. sec. XVII-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX [> magh. dial, gyorgyina, v. Bakos 31, 414]), bg. gjurgină, gergine, gjorgine „bulbuci de munte (Tro/lius europaeusŢ. (După DA, DM, DEX, CDER etc., din germ. Georgine. - Un omonim este termenul ghe(o)rghină „fruct de păducel", ghe(o)rghin „păducel" (Crataegus) [CIHAC, DDRF, SDLR, DS], pentru care cf. scr. gioginja, magh. galagonya„idem".) GHERGHÎR s.n. (reg., azi rar; sec. XVIII/2 -^); pl. -eşi (înv.) -uri. (Constr.) 1. (Mold.) „încăpere boltită construită subteran sau la suprafaţă, de obicei cu ziduri de piatră şi cu obloane metalice [folosită în trecut pentru adăpostirea obiectelor de valoare, spre a fi ferite de incendiu sau de jaf]" ^Caveau, petite chambre voûtée à murailles, construite en souterrain ou à la sùrface [et employée comme abri pour les objets de valeur]'): (înv.) ghevghir sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) gheavghir sec. XIX/l CRON. (ŞIO); gherghir miji. sec. XIX LIT. (pA); IST., LIT.^sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; ghirghir 1939 SDLR. 2. (Munt.) „Cămară, celar (zidit lângă casă)" CResserre pour les aliments'): ghevghir 1939 SDLR. 353 - Din tc. kârgir, kâvgir, gârgir, *g'avgir „construcţie primitivă, lipsită de soliditate, improvizată din pietre şi/sau cărămizi suprapuse" Cédifice primitif en pierre ou en brique7) (p. spec.). - Cf. ngr. yKavyipi, a rom. g'evg'fre. GHERMEÂ1 s.f. (lit., rar; 1958 -); pl. -e/e. 1. (Constr.; lit., rar) „Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în şuruburi a tocului unei uşi sau al unei ferestre" OPièce prismatique de bois fixée dans le mur, à laquelle s'attache le cadre d'une porte ou d'une fenêtre'): 1958 DM; (numai în) DICŢ. sec. XX/2. 2. (Nav.; reg., Dobr.) „Şipcă bătută, de jur împrejur, în interiorul bărcii" fLatte entourant l'intérieur de la barque'): sec. XX/2 REG. (Ţurlan 59, GL. DOBR.). 3. (Tehn.; reg., Dobr.) „Aripa, plasa care se întinde de la mal până la camerele de prindere ale dalianului (v. s.v.y C Fil et disposé de la côte jusqu'aux verveux du gord'): 1979 REG. (Ţurlan 50). - Din tc. girme „ţâţână, balama" i^ond7) (Youssouf; p. asim.), germe „acţiunea de a întinde, de a încorda; întindere, desfăşurare, încordare" faction de tendre, de tirer, de disposer; tension, disposition^ (de unde, p. concr., sensul 3) v. SCL 2/1993, p. 123), (înv. şi dial.) „perete de scânduri, perete despărţitor; zid", (dial.) „grindă folosită la casele fără căpriori; uluc, jgheab de lemn; cercelul carului; gard; (bucată de) lemn, capăt de par" ('cloison; clôture; mur; poutre; pièce de bois; caniveau, auge^ (Tar. S. I 306, Der. S., TS, v. SDEM; de unde, p. ext., p. restr. sau p. spec., sensurile 1, 2 şi 3), poate şi *„idem (1, 2, 3)" (cele două cuvinte s-au amestecat încă în turcă, v. Suciu 67-68). - V. ghermec. GHERMÉC s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Transp., Tehn.; N.V. Munt.) „Piesă de lemn sau de fier care ţine legaţi carâmbii loitrei, fiind fixată în partea inferioară în crucea de mijloc şi îndoită în partea superioară pe după carâmbul de sus; cercelul carului" CPièce de bois ou de fer fixée au milieu de la ridelle pour lier les deux barres horizontales de celle-ci'): sec. XIX/2 REG. (H, DAMÉ 10, 15). - Din tc. (dial.) germeç *„idem" şi „uluc, jgheab de lemn; gard de nuiele" Ocaniveau, auge; haieO (Der. S.; sg. refăcut din pl. ghermed al unei var. *ghermeci ; pentru reconstrucţia semantică, cf. sinonimul [dial.] germe „idem" şi „uluc, jgheab de lemn; gard"; v. Suciu 68-69). (După SCL 4/1963, p. 520, prin detaşare din sintagma tc. germek igin, germek „a întinde, a încorda", /^„pentru".) - V. ghermea1. GHERMESÛT s.n. (înv.; 1777 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Vestim.) „Varietate de ţesătură fină de mătase" ('Sorte de satin'): ghermesut 1777-1782, 1784 DOC. (Furnică 55, 56, BUL. COM. IST. V 283); CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2; ghimesit 1786 DOC. (ŞIO); ghermesit 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-înc. sec. XX/l, LIT. sec. XIX/2; ghirmisüt sec.XVIII/2-XIX/l DOC. (DLR, s.v. maiotea, DA); ghermeşit sec. XIX/2 LIT. (DA). - Din tc. (înv.) germsiid, *germisiit „idem". GHER-PELÎT s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -ţi. (Bot.; Dobr.) „Specie de stejar", probabil „stejar brumăriu" (Quercus peduncuiifiora/' fChêne gris, chêne blancO: 1884-1885 REG. (H; v. SCL 1/1993, p. 70). 354 - Dinjx. (dial.) gir petit (lit. k/r pe/i?) „idem" (^/-„cenuşiu, gri", pe/it „stejar"; reflexul eal tc. /, dacă nu reprezintă o eroare de transcriere, s-ar putea datora fie asimilării la e din silaba următoare, fie redării aproximative a pron. dial, mai deschise a lui / ; v. Suciu 41). - V. cara-pelit, câzâJ-pe/it. GHEZÉC s.n. (reg.;' 1939 -); pl. ? (Dobr.) „Rând, tură, schimb (într-un serviciu de pază)" (Tour [dans un service de garde]7), în loc. adv. Cu ghezecu/ = „Cu rândul, cu schimbul, în schimburi, alternativ": 1939 REG. (Coman, GL.: A păzi vitele cu ghezecut). - Din tc. (dlal.) gezek „idem" (Der. S.; v. LR 1-2/1994, p. 22). GHIAÜR s.m. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -r, scris (rar) şi gheaur. (Rel.) „Epitet dispreţuitor dat în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană, în special creştinilor; păgân, nelegiuit, necredincios, infidel (faţă de religia mahomedană), cheafit" (Impie, mécréant, giaour [terme de mépris appliqué par les Turcs aux chrétiens]'): ghiaür sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM II 322), IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 297), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) ghiaôr 1710 DOC. (REL. AGR. I 235; în antrop. Ghiaor). - Din tc. gâvur [pron. g'awur] „idem". - Cf. bg. gjaür, gjavur, scr. kàur, gàur, kàvur, gàvur, mac. gjaur, alb. kaurr, ngr. Kocoùp, yiaccpoüpriç, magh. gya(v)ur, kaur, arom. g'eaür, căur - V. cheafir, ghiaur-cafe, ghiaurtâc. - Antrop. (Neag) Ghiaor {1710, REL. AGR. I 235). GHIAÛR-CAFÉ subst. sg. (înv., rar; 1765). (Alim., Com.) „Cafea (1) provenind din ţări de altă religie decât cea musulmană (spre deosebire de emen-cafe, v. s.v,.)" CCafé provenant des pays non-musulmans'): 1765 DOC. (Furnică XXVII). - Din tc. (înv.) *gâvur kahvesi „idem" (¿73£/r„ghiaur", kahve „cafea"; v. LR 1-2/1994, p. 22, Suciu 70). - V. cafea, emen-cafe, ghiaur. GHIAURLAC s.n. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -uri. „Necinste, infidelitate, perfidie" CDéloyauté, perfidie7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. gâvurluk, (înv.) gâvurlïk „idem". - Cf. scr. gaur/uk. - V. ghiaur. GHIBGHÉR s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -e. (Dobr.) „Strecurătoare mare confecţionată din tablă" fGrand tamis, passoire^: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. kevgir, kefgir „idem" (TS, Youssouf). GHÎDI interj, (pop., fam., azi rar; 1682 ->)• (Adesea precedând termeni sau afirmaţii care exprimă o mustrare, o ameninţare etc.; uneori repetat; adesea ir.) „Ia te uită!, Al naibii...!, Ce mai...!" fRige-moi ça!, Quel diable!, Quel 355 chose!'): 1682 LIT. (DLLV; în der. ghiduşesc); sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. gidi „idem" şi „escroc, pezevenchi; proxenet, codoş" Cfripon; proxénèteO. - Cf. bg., mac. gidi, scr. gidi, gidi,-didija, ngr. ynSég, alb. gjidi, magh. gidi, arom. g'idi. - Der.: (Pop.) ghiduş,-ăsubst., adj. I. Subst. 1. S.m. şi (rar) f. (Pop., fam.) „Persoană care face multe ghiduşii, om poznaş, glumeţ, hazliu (2), mucalit (II. 1), cabaz (2J'\ 1682 LIT. (DLLV; în der. ghiduşesc); 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec.XIX/2-XX. 2. S.m. (P. ext:, înv., rar) „Bufon, măscărici (1), soitar, mascara (1), cabaz (1), mucalit (IŢ-. 1814 DOC. (DA). 3. S.m. (P. ext.) reg., Mold.) „Om bătrân": 1961 REG. (GL. REG.). 4. (P. ext.) reg.) „Personaj comic în jocul căluşarilor; măscărici (2J'\ 1933 DOC. (ARH. FOLK. II 18). II. Adj. 1. (Pop., fam.) „(Despre oameni sau despre gesturile, privirile sau atitudinile lor) Care trădează sau manifestă o atitudine de ştrengărie; poznaş, glumeţ, hazliu (2), mucalit (II.l), mehenghi, zeflIU'-. sec. XIX/2 REG. (Mold.) (DA); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 51/1992, p. 3). 2 (P. ext.) înv., Mold.) „Leneş, trândav": sf. sec. XIX REG. (ŞIO) [(Pop., rar) ghiduşăr s.m. = ghiduş (I.l)\ 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2; (Pop., fam.) ghiduşie s.f. „Poznă, farsă, glumă, ştrengărie, cabaziâc, renghi, pehlivănle, caraghioslâc, giumbuşluc, mascaraiâc, bosmă'-. 1815 DOC. (TDRG2); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XIX-XX (EM 19/1992, p. 18); (Reg., Mold., rar) ghiduşiâc s.n. = ghiduşie. 1907 REG. (DA); (înv., rar) ghiduşăsc,-eăscă adj. „Comic, ridicol, caraghioă1"-. 1682 LIT. (ŞIO, DA, DLLV)]; (Reg., V. Munt.) ghidulCiş,-ă adj. = ghiduş (II. 1}. 1967 REG. (GL. ARG.). GHIGILÎC s.n. (înv.; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. ? (Vestim.; Mold.) „Scufie de noapte" OBonnet de nuit'): ghigilic sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; ghigealâc 1821 DOC. (ŞIO); ghicelic sec. XIX/2 LIT. (DA); ghigilâc 1879 CIHAC II 581. - Din tc. gecelik „idem". - Cf. scr. dedzeiuk (> rom. înv., Olt. dugeaiâc „căciulă domnească": sec. XIX/2 POP. [DA]). GHIMÎE s.f. (înv.; sec. XVII/2 - sec. XX/l); pl. -ii. (Nav.) „Navă (de transport), corabie (mică); luntre, şalupă" ONavire; chaloupe'): ghimie sec. XVII/2 CRON. (CM I 146); 1770 DOC. (Furnică 26); LIT. sec. XIX, REG. (Olt.) înc. sec. XX (DA); (rar) ghemie 1747 CRON. (DLLV). - Din tc. gemi „idem".- Cf. scr. gèmija, gèmija, gimlja, dimia (> rom. înv. gimie. DM), bg., mac. gemija, ngr. yEEfii, alb. gjemi, magh. gem ia, gimia, arom. g'imie, g'emie. - V. ghimigiu. GHIMIGIU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Prof., Nav.) „Marinar, corăbier" CMarin, matelot'): 1769, 1793 DOC. (ŞIO, TDRG2). - Din tc. gemici „idem". - Cf. bg. gemigija, scr. gemldzija, ngr. yE/ii)VTÇnç, alb. gjemlxhi -V. ghimie. GHIMIRLÎE1 s.f., ghimirliu s.n. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -ii (Tehn.; Munt., înv. şi Mold.) „Ferăstrău cu pânza îngustă (de 8 mm), întrebuinţat de dulgheri" CScie fine à lame étroite'): ghimirlie sec. XIX/2 REG. (Munt.) (H, DAMÉ 112); DICŢ. 356 sec. XIX/2-XX; ghimirliu 1910 REG. (Pamfile, I.C. 122, cf. DR I 276); (înv., rar) chimirlic (s.n.; pl..^ 1893 DDRF (v. DA). - Din te. kemerli [biçki] „(ferăstrău) boltit, arcuit, curbat" ('[scie] voûtée, courbée, en forme d'arche7) (v. Suciu^l47; p. spec.). (Var. chimirlic - prin schimbarea sufixului; cf., totuşi, tc. kemerlik „centură, brâu de piele sau de lemn, prevăzut cu orificii sau cu buzunare în care meseriaşii îşi poartă uneltele", v. LR 5/1981, p. 548, Suciu 70-71.) (După V. Bogrea, în DR I 276, şi Graur, ER 71 - din tc. dimerli„6e fier".) - V. chimir, ghimiriie?. - Der.: (Dim.; înv., Mold.) chimiiioărăs.f. „Ferăstrău de mână, firiz": 1898 REG. (DAMÉ 86). GHIMIRLÎE2 s.f. (reg.; 1883 -); pl. -ii (Constr.; Munt.) „Casă mică şi sărăcăcioasă, cocioabă; odaie prea mică; chichineaţă" ('Bicoque, taudis, galetas^: ghimîrlie, ghimerlie 1883 DOC. (ŞIO, s.v. chimiiDOC. sec. XX/l (SDLR), DICŢ. sec. XX; ghemerlie 1939 SDLR. - Din tc. kemerli [ev sau bina, oda] „(casă, clădire, cameră, încăpere) boltită, arcuită, curbată" C[maison, construction, chambre] voûtée, arquée7) (p. depr:; v. Suciu 70-71, 147; ev „casă", bina „clădire", oda „odaie, încăpere"). -V. chimir, ghimiriie1. GHIOBÉC s.n. (înv.; 1832 - miji sec. XX); pl. -uri. (Munt.) 1. (Anat.; rar) „Partea burţii de la buric în jos; abdomen, pântece, burtă" ^Partie du ventre au-dessous du nombril; ventre'): ghiubéc 1832 GOLESCU. # Loc. vb.: (N.V. Munt.) A lucra în ghiobecuri- „A face ceva în bătaie de joc": ghiobéc 1901 REG. (Rădulescu-Codin 34). 2. (Vestim.; N.E. Munt.) „Un fel de zăbun (3) (probabil căptuşit cu blană de oaie)" ('Sorte de gilet porté par les paysans^: ghiobéc 1890 DOC. (TDRG). - Dln tc. gôbek, (dial.) gübek „ombilic, buric; pântece, abdomen, burtă (mare)" ('nombril; [gros] ventre'); cu sensul 2 - probabil prin condensare dintr-o sintagmă tc. de tipul gôbek kürklü ceket (sau zibiri) „scurtă cu (sau din) blană provenind de pe burta unui animal" (gôbek kürk „blană din zona ombilicală", ceket „scurtă, vestă", ztbm „zăbun"; v. SCL 2/1993, p. 123-124); pentru loc. vb., cf. te. gôbek atmak sau gôbek çalkalamak„a dansa din buric; a se distra, a face haz" (atmak,,a arunca", çalkalamak „a scutura"; v. DR I 276). GHIÔC1 s.m. (lit.; 1851 -); pl. -i. (Bot.) „Numele unor plante din familia ţintaurelor: a) (reg.) albăstrea, albăstriţă, vineţea, ţintaură (Centaurea cyanus), b) (p. ext:, lit., rar) plantă erbacee din familia ţintaurelor, cu flori roşii dispuse în capitule ovale; floarea-florilor, zglăvoc (Centaurea phrygia)' ('Bleuet, barbeau; centaurée [à fleur rouge]'): ghioc, (reg.) dioc 1851 LIT. (TDRG2); DOC. sec. XX/1, DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv. sau dial.) *gôk[kantaron] „idem (a)" (v. Suciu 72-73, 147; gôk„albastru", kantaron „[diferite specii de] ţintaură"; planta se numeşte astăzi, lit., mavikantaron [mavi „albastru"]; cf. tc. kizilkantaron „ţintaură cu florile roşii, folosită în medicina populară; fierea-pământului" [kizil „roşu"], sari kantaron „planta Hypericum perforatuni' [sari „galben^"]). (Nu este neglijabilă, dar nici suficient demonstrată ipoteza conform căreia ghiocel „mică plantă erbacee cu o singură floare albă, în formă de clopoţel (Galanthus nivaiis)' [cu prima atestare din 1783, v. TDRG2] ar proveni din ghioc „albăstrea" [v. SDLR, DM, DEX, LR 5/1981, p. 548], nu 357 din ghioc „cochilia ovală a unor melci" [cum susţin alte dicţionare, printre care TDRG, DA şi CDER]; v. Suciu 72-73.) - V. goc. GHIOCI s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri, scris şi gheoci. (Transp.; Munt., Mold.) „Căruţă construită în aşa fel încât să poată fi lungită la nevoie; (p. gener.) căruţă (mică, trasă de un singur cal); car" OCharrette [allongeable]; chariotO: ghioci 1884-1885 REG. (S. Mold.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (DAMÉ 7, I. CR. 12/1909, p. 336, DA, Coman, GL., Iordan, L.M. 197, Coteanu, E. 283), LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Munt.) ghióc (pron. ghi-oc) 1894 DDRF; 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. gôç [arabasi], gôç [kagni] „căruţă, vehicul de transport; rulotă (trasă de cai)" ('chariot, voiture de transport; roulotte') (v. SCL 4/1983, p. 338; „mutare, mutat; transport; totalitatea obiectelor transportate, sarcină, încărcătură; caravană, convoi", araba „orice fel de mijloc de transport terestru", kagrn „car, căruţă [cu două roţi]") (p. spec;); cf. te. gôçebe arabasi „rulotă" (gôçebe,,nomad"). (Var. ghioc-sg. refăcut din ghioci, interpretat drept pl.) - Der.: (Dim.; reg.) ghiocuşors.n.-. 1910 REG. (DA); (Reg., Munt.) ghioceărs.m. „Vizitiu al unui ghioci, căruţaş, harabagiW'. 1907 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX/l [(Reg., Munt.) ghiocerésc, -eáscaaú\. „De ghiocear; vulgar", ghiocemşte adv. „Ca ghiocearii; vulgar": 1939 SDLR]. GHIODERÍU s.n. (înv., rar; 1792); pl. ? (Vestim.) „Piele fină tăbăcită, antilopă" OPeau fine tannée^: 1792 DOC. (ŞIO). - Din te. güderi „idem". GHIOGHÍCI s.n. (înv., rar; 1792); pl. ? (Chim.) „Colorant roşu extras din rădăcina roibei; alizarină" ('Alizarine'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din te. [kizil]kôk içi „idem" (v. Suciu 147; kiziikok,,roibă", iç„miez"). GHIOJGHIOREÁ adv. (înv.; 1861 - sec. XX/l). (Mold.) „Pe faţă, vizibil, văzând cu ochii, în (mod) public, aievea; în mod expres, dinadins, deliberat" CA vue d'oeil, à nu, publiquement; à dessein, exprèss'): ghioşghioâre 1861 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2; ghiojghioáre, ghiojgoreà, ghioşghioreâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA, TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ghiojghioreâ sec. XX/l DICŢ. (Sensul „în bloc, deodată" dat în unele DICŢ. [CIHAC II 581, DDRF] a fost transferat din semantismul lui ghiotura, cu care termenul a fost greşit identificat.) - Din te. gôz gôre „idem" (Youssouf). - V. ghioz. GHIOL1 s.n. (lit.; 1870 -); pl. -uri. (Entop.) 1. (Reg., Mold., Dobr.) „Lac, baltă, ochi de apă, bataà (b)' (Tac, étang^: 1870 COSTTNESCU; REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN III [831, 836], Porucic 38, Rotaru 21), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. spec.) lit.) „Lac sau lagună (cu fundul mâlos) pe litoralul Mării Negre sau în Delta Dunării" fLac ou lagune sur le bord de la Mer Noire ou dans le Delta du DanubeO: 1931 REG. (Mold.) (Porucic 31); LIT., DICŢ. sec. XX (D. Mar.). - Din tc. gol „idem (1)". - Cf. bg., alb. gjoi, arom. g'ióie. - V. ghioibaş. 358 GHIOLBÂŞ s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Entop.; Dobr.) „Ghiol1 (1) mic" CPetit étangO: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. golbaşi „pârâu care se varsă într-un lac, gârlă" ('ruisseau s'écoulant dans un étangO (TS; literal: „cap de ghiol"; p. ext.). - V. ghiol1. GHIONDÉR s.n. (lit.; 1884 -); pl. -e. (Nav., Tehn.; reg. în Dobr., Mold., E. Munt.) „Prăjină (cu care este pusă în mişcare o ambarcaţie mică, împingându-se cu ea în fundul apelor puţin adânci, sau cu care se mână peştele spre plasă, se construiesc gardurile pentru prinderea peştilor, se măsoară distanţa etc.)" CPerche [pour faire avancer une embarcation, etc.]'): (înv., Mold.) ghiondérâ (s.f.), (înv., Dobr.) ghiondic 1884-1885 REG. (H); (reg., Mold.) ghiondiriu 1907 REG. (DA); ghiondér 1908 LIT. (DA); DOC., LIT. sec. XX/l (DA, Sadoveanu, O. IX 429, X 462), REG., DICŢ. sec. XX (DA, CADE, SDLR, DM, DEX, SDEM, D. Mar., Ţurlan 59, GL. DOBR.); (reg., Dobr.) ghiondél 1982 D. Mar; REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (reg., Dobr.) undér sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. gônder „idem". (Var. ghionderă- sg. refăcut din pl.; ghiondei - după suf. -ei, ghiondic- prin schimbarea „sufixului"; under- p. et. pop. după undă.) GHIONGHIONE s.f. (înv., rar; 1870 - miji. sec. XX); (mai aies la) pl. -e/e. „Fandoseală, sclifoseală, fason, naz, moft (2); manieră afectată spre a plăcea; ornament ambiţios şi afectat" ('Minauderie'): ghionghioneâ 1870 COS7INESCU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ghiunghiuneâ 1877 LM; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. gün güne [uymaz] „schimbător, variabil, instabil, capricios" Changeant, variable, instable, capricieux') (prin conversiune; v. Suciu 147-148; literal: „care se schimbă de pe o zi pe alta"; gün „zi", uymaz „care nu se potriveşte, care diferă"). (După DA, CDER- din tc. güna-gün „fel de fel; de orice fel"; SDLR identifică derivatul ghionghioneală cu giugiuleală, explicându-l din vb. giugiuli „a dezmierda, a alinta" [care ar proveni din magh. gyôgéitetni „a giugiuli", din gydnge „gingaş"] şl construind variante care să-i confirme etimologia: giungiuleală, giungiuni.) - Der.: (înv., rar) ghionghioni, ghiunghiună vt., vr. [ghionghioneală, ghiunghiuneâiă s.f.] „A face fasoane, a se sclifosi; a (se) orna cu preţiozitate, a (se) împodobi nefiresc": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. GHIORDÉL s.n. (lit., rar; 1939 -); pl. -e. (Nav., Tehn.; reg. în Dobr., S. Mold., E. Munt.) „Găleată făcută din lemn, din piele, din pânză impermeabilă sau (p. ext) din tablă ori din material plastic şi folosită la bordul ambarcaţiilor pentru transportul apei, al nisipului etc." fSeau [en bois, en cuir, etc.] employé au bord des embarcations pour le transport de l'eau, du sable, etc.'): 1939 SDLR; (numai în) DICŢ. sec. XX (DEX, Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. gerdel, (dial.) *gôrdel (v. SCL 2/1993, p. 124) „Idem". GHIORDÎE s.f. (înv.; ante 1703 - sec. XX/l); pl. -//şi (rar) -ie. (Vestim.) „Piesă de îmbrăcăminte de deasupra, fie lungă şi purtată odinioară (iarna, peste biniş [1]) de către boieri şi boieroaice ori de către orăşeni, fie scurtă şi purtată în loc de pieptar 359 de către ţărani; scurteică, pieptar (mai ales femeiesc)" ('Sorte de manteau [porté par les boyards et les citadins] ou de jaquette [portée par les paysans]'): ghiordéïe (pl. -ei) ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1728, 1767 DOC. (Furnică 9, DA); ghiordeâ (pl. -e/e), ghiordéica (pl. -/) 1767 DOC. (ŞIO); ghiordie 1767 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, REG. (Munt., S.E. Transilv.) sec. XIX (DA), LIT. sec. XIX/2; ghiorghie înc. sec. XX POP. (DA); (S. Mold.) ghiondéicà 1939 SDLR. - Din te. kürdi (v. Kakuk 259), kürdiye, kürdegi (Y.Tar.S.), (dial.) kürde (ZTS), *gôrde, *gôrdiye (v. SCL 2/1993, p. 124) „un fel de scurteică; jachetă femeiască lungă" Csorte de casaque ou de jaquette') (p. spec.). (Var. ghiordeică- prin contaminare cu scurteică, cf. SDLR, DA.) - Cf. bg. kjurdfja, ser. cùrdija, mac. k'urdija, magh. kürdi(e). - V. cortel GHIORDÜM s.n. (înv.; 1805 - sec. XX/l); pl. -uri. „Numele unui joc de cărţi (care se juca şi în ţările române, mai ales în Mold., în sec. XIX)" ONorn d'un jeu de cartes'): ghiordüm 1805 DOC. (TDRG2, apud ŞIO I 218; atestare indirectă, într-un text în limba germană); LIT.,,REG. (Mold.) sec. XIX/2 (H); ghiurdüm 1881 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din te. gôrdüm „idem". GHIORMÉC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Vestim.; Dobr.) „Piesă de îmbrăcăminte bărbătească (nedefinită mai de aproape)", probabil „cămaşă" CSorte de vêtement', probablement'chemise'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (înv. şi dial.) gôlmek (Y.Tar.S.; lit. mod. gomiek) „cămaşă" ('chemise') (cu /> i). GHIOSLOME s.f. (reg.; 1884 -); pl. -ele. (Alim.; Olt., Dobr., înv. şi Mold., Munt.) „Aluat subţire în formă de turtă (uneori triunghiulară), prăjit în unt sau în untură şi consumat cald, uns cu miere sau presărat cu zahăr; scovardă" OPâte mince frite en forme de pâté'): (Dobr.) ghioslomeâ 1884-1885 REG. (H); (Dobr.) ghioslomél (s.n.), ghioslomică sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1970, la Rasova, jud. Constanţa); (Olt.) ghislomeâ sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 29); (Dobr., înv. şi Munt., Mold.) ghiozlomeâ 1913 REG. (ARH. 1913, p. 235); 1939 SDLR; REG. sec. XX (GL. DOBR.); ghizlomeâ 1939 SDLR. - Din tc. gôzleme „idem" (p. asim.). (Var. ghioslomél - sg. refăcut din pl.; ghiosiomică-prin schimbarea „sufixului".) - V. ghioz. GHIOTURA s.f. (pop.; 1795 -); pl. (II) -a I. (Pop.; la sg., art.; în loc. adv.) Cu ghiotura = 1. (Corn.; înv. şi reg.) „Cu ridicata, angro, cu toptanul2 (a), toptan1" OEn gros, à forfait, en blocO: ghiotura 1795 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA), DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Munt.) ghiotora sec. XX/l REG. (ALR SN V [1485], ALRM SN II/III [1207]); (Ban.) ghiütura sec. XX/l REG. (DA, ALR SN V [1485]). 2. (P. ext.) pop., fam.) „în număr mare, în cantitate mare, din belşug, cu grămada, cu duiumul1 (2), cu toptanul2 (b), buluc?" ÇA foison, abondamment, à profusion, à la pelle'): ghiôtura 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Ban.) 360 ghiu tura sf. sec. XIX POP. (DA). II. (P. concr.; reg., azi rar) 1. (Mold.) „Bucată (mare) de mâncare, îmbucătură, hiuchium (2Ţ ('Bouchée, [grand] morceau de manger'): ghiotura, ghioturüm (s.n.) 1907 REG. (DA). 2. (Ban.) „Legătură, mănunchi" OBotte, glane'): ghiutură sec. XX/l REG. (DA). - Dln te. gôtürü, (înv.) gotüri (adv.) „idem (1.1)" (prin conversiune, sub influenţa loc. sinonime cu grămada, cu ridicata, cu toptanul, cu duiumul, şi cu accentul deplasat sub influenţa lui doldora, otova, anapoda etc.) v. SCL 2/1993, p. 125); var. (Ban.) ghiutura- probabil (şi) din ser. du tu re, gutura, guture „idem (1.1, 2)". (Var. ghioturum - prin contaminare cu hiuchium, v. 5.k.) - Cf. şi bg. gjoţjore, gjôture, ngr. Kovrovpoù, alb. kuturû, arom. g'otura (toate adverbe). GHIOZ s.n. (reg.; 1939 -); pl. -uri. (Entop.; Munt., Dobr.; peior.) „Loc strâmt şi imund, colţ întunecos (într-o localitate), fundătură, magherniţă" ('Lieu étroit et immonde, cul-de-sac'): 1939 SDLR; LU. sec. XX/2. - Dln te. gôz „ochi; cămăruţă, încăpere (mică); compartiment, despărţitură; capăt, colţ, parte; gaură, orificiu; celulă" foell; [petite] pièce, chambre; clôture, compartiment, case; pointe, extrémité, coin, bout; orifice; cellule') (p. ext. şl p. depr,.), poate şi *„ldem" (v. LR 1-2/1994, p. 22, Suclu 73-74). - V. caraghios,-oasă, ghiojghiorea, ghiosiomea, ghiozboiagiiâc. GHIOZBOIAGILĂC s.n. (înv., rar; 1840 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Scamatorie, prestidigitaţie, vrăjitorie, magie" CPrestidigitation, [tour de] passe-passe7): ghiozboiagiiâc 1840 DICŢ. (ŞIO); IST. sec. XIX/2; ghiozboiagelâc 1898 DOC. (D.C. Ollănescu, Teatrul la români, Bucureşti, vol. II, 1898, p. 4). - Din te. (dial.) gôzboyacilik „idem" (v. SCL 2/1993, p. 125; lit. gôzbagicilik). - Cf. bg. gjuzbajagiiăk, arom. glozboiagi „scamator". - V. ghioz. GHIRGHÎŞ s.m. (înv., rar; 1896); pl. -i. „Om violent, primitiv, prost crescut, grobian, mitocan, bădăran" ('Homme rustre, grossier, violent'): 1896 DOC. (DA). - Din tc. (dial.) girgiş (adj.) „obraznic, insolent, înfigăreţ, băgăreţ" ^insolent, touche-à-tout, insinuant7) (p. ext. şi prin conversiune; v. SCL 2/1993, p. 125). GHIRÎN s.m. (înv. şi reg.; 1884 -); pl. -/ (Bot.) 1. (înv., S. Munt.) „Numele unei plante cu seminţe roşii, din care se fac mături pentru arie", probabil „sorg, mei-tătăresc, mătură (Sorghum vulgare, Sorghum saccaratum)' CNom d'une plante à semences rouges', probablement 'sorgho commun, gros mil, millet indien, blé égyptien'): gherén 1884-1885 REG. (H). 2. (Reg.) „Plantă erbacee cu fructe pedunculate, care creşte prin săraturi şi în regiunea maritimă (Halimione peduncuiataŢ CNom d'une plante herbacée à fruits pédonculés, oblone pédonculée7): ghirin 1988 DEX-S. - Din tc. (dial.) geren „numele unei plante erbacee folosite ca hrană pentru vite", poate „sorg, mei-tătăresc, mătură"" ('nom d'une plante herbacée employée comme nourriture pour les bêtes', peut-être 'sorgho commun7), giren, güren „corn (Cornus mas)' Ccornouiller7) (v. SCL 2/1993, p. 123). 361 GHISLÛC1 subst. sg. (reg.; sec. XIX/2). (Bot.; Dobr.) „(Varietate de) grâu de toamnă" OBIé d'automneO: (înv.) ghislüc, ghiuslüc, ghiuzlüc 1884-1885 REG. (H); ghizlüc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. güzliik [bugday sau kizilca] „idem" (v. LR 1/1964, p. 79, SCL 4/1990, p. 307; güziük,, de toamnă; cereală care se seceră toamna", bugday sau kizilca „ grâu"). GHIUDÉN s.n., s.m. (lit.; 1776 -); pl. (s.n.) -uri, (înv., s.m.) -i. (Alim.) „Cârnat uscat, presat şi foarte condimentat, făcut din carne de vacă, de oaie sau de capră; sugiuc (1); (p. ext.) Mold.) trandafir" CSorte de saucisson pressé et très épicé7): (înv.) ghiodém 1776 DOC. (Munt.) (Furnică 39); ghiudén 1776, 1784, 1802 DOC. (ŞIO, Furnică 121, 216); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/1, LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (pop.) ghîudém 1911 TDRG; LU., DICŢ. sec. XX; (înv., Mold.) ghidém înc. sec. XX REG. (DLR, s.v. sugiuc); (reg., Mold.) ghidüm 1939 SDLR. - Din te. gôden „idem". GHIUDUNE s.f. (reg., fam.; 1900 -); pl. -eie. (Munt.; în loc. vb.) A(-i) trage (cuiva) o ghiudunea = ,,A(-i) trage (cuiva) o păcăleală, o cacealma (3), a trage (pe cineva) în piept, a păcăli" ODuper, tromper, jouer un tour à qn.7): 1900 ŞIO; (numai în) DICŢ. sec. XX/l; A face ghludunele = „A chiuli de la şcoală" (Taire l'école buissonnière'): sec. XX/2 LU. - Din te. gôtüne, (înv.) godüne „în spatele, în fundul cuiva" fau cul, au derrière, aux fesses de qn.') (prin conversiune), detaşat din expr. gôtüne tekme(yi) atmak = „a-i trage cuiva un picior în spate, a-i da un picior în fund" (got „spate, fund", tekme „lovitură cu piciorul", atmak „di da, a azvârli"). GHIUGÎN s.m., s.n. (înv., rar; 1761 - sf. sec. XVIII); pl. (1) -i, (2) -e. 1. S.m. (Zool.) „Dihor (Putonus putorius)' ^Putois, fouine'): gugin 1761 DOC. (ŞIO). 2. S.n. (Vestim.) „Blană de dihor" ('Pelisse de putois'): ghiugin 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. giicen „idem (1)" (v. ŞIO III 148; Youssouf: „varietate de uliu, de gaie cu spatele verde şi burta albă"), giicen [kürkü] „idem (2)"(v. Suciu 148; kürk„blană"). GHIUL1 s.n., ghiulă s.f. (înv. şi reg.; 1731 -); pl. (s.n.) -uri, (s.f., s.n.) -e. 1. S.n. (înv. şi reg., mai ales Munt., Olt.) „Scul (de bumbac, de cânepă etc.); ghem (de aţă), ciulea (.1/' fPelote, peloton; écheveau7): ghiul 1731, 1839 DOC. (Furnică 12, TDRG2); POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, TDRG, SDLR); gul 1888 LU. (ŞIO). 2. S.f. (P. anat.) reg., Olt.) „Minge făcută din păr de animale" OBalle faite de poil d'animaux'): gulă miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 63). # (Reg., Olt., V. Munt.; la sg., art.) De-a gula = „Numele unui joc cu această minge; oină": güla, (Olt.) ghiula sec. XX/l REG. (ALR SN V [1292]). 3. S.f. (P. ext.) reg., Olt.) „Jocul de-a gula, oină" fJeu de balle roumain'): gulă miji. sec. XX REG. (LR 1/1959, p. 63). 4. S.f. (P'. ext.) reg., V. Munt., Olt.) „Ţurcă, beţişor folosit în jocul numit ţured' CBâtonnet employé dans un jeu d'enfants qui consiste à lancer ce bâtonnet le plus loin possible'): ghiulă 1939 REG. (Coman, GL.). # (Reg., Olt., V. Munt., S. Transilv.; la sg., art.) 362 De-a ghiu/a = „Ţurcă, de-a ţurca, ciiid"-. (Olt., V. Munt.) ghiüla, (S. Transllv.) golea sec. XX REG. (Coman, GL., ALR SN V [1301], DTRO, s.v. bard). 5. S.n. (Vestim.; reg. Olt.) „Legătură de mai multe şiruri de mărgele, şirag de mărgele" (Taisceau de colliers de perles'): ghiol 1910 REG. (DA); giul sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 29). 6. S.n. (Reg., Olt.) „Legătură de câteva şiruri dejxitun, ciulea (2Ţ CBotte de feuilles de tabac7): ghiul sec. XX/2 REG. (GL. OLT.). 7. S.n. (înv., rar) „Număr mare de oameni, mulţime, gloată, ceată77 (Groupe de gens, foule7): ghiul înc. sec. XX POP. (DA). (Ghiul [0\t.] „rindea mare, gealău, robanc77 [Iordache 88] este; probabil, un alt cuvânt, şi anume der. regr. de la ghiulău, var. a Iul gealău.) - Din te. kiil, (dial.) *gül, *gul (v. SCL 2/1993, p. 125-126) „totalitate; tot, întreg; număr mare, cantitate mare77 Ctotalité; tout; grand nombre, grande quantité7) (de unde, p. concr., sensurile 1, 5, 6, 7); cf. te. (dial.) kiilâh „idem (l)77 (ZTS), gui „motiv decorativ pe o ţesătură de lână", gül „colţ, unghi", goi „braţ; ramură, cracă; ţeava, tub", gulie, golle „bilă, blluţă", gülle oyunu „numele unui joc de copil în care se folosesc biluţe" (Der. S.; oyun „joc77); în cazul în care ar fi justificată raportarea la te. gülle, dial, golle, ar însemna că cel puţin sensurile 2, 3 ş\ 4 aparţin, de fapt, termenului ghiulea, v. s.v.) pe de altă parte, termenul ar putea fi înrudit cu gioi (v. s.v.) şi/sau cu ciulea (v. s.v.), dar eventualele evoluţii fonetice şi semantice sunt obscure. (Var. ghiu/ă, gulă- sg. refăcute din pl.; giui- probabil prin contaminare cu ciul, v. s.v. ciulea.) - Der.: (Reg., Olt.) ghiuiărs.m. „Băiat care bate mingea la oină": sec. XX/l REG. (ALR SN V [1294]); (Reg., N.V. Munt.) ghiuiivX.. „A face pe cineva să poarte mult timp ghiula (4)": 1939 REG. (Coman, GL.). GHIUL2 s.n. (pop.; 1900 -); pl. -uri. (Vestim.; în trecut mai ales arg.) „Inel bărbătesc masiv, de obicei din aur sau argint, prevăzut cu o piatră preţioasă (în trecut, cu o roză [= diamant şlefuit în formă de trandafir]); (înv.) piatră preţioasă, roză incrustată într-un inel; rozetă de diamante împrejurul unei pietre la un inel" CBague ornée d'une rosette; rosette; grain de diamants7): 1900 ŞIO; LIT., DOC., DICŢ. sec. XX (DDRF2, SDLR, CDER, GR. S. VII 115, EM 39/1992, p. 29). - Din te. gül „roză; rozetă; trandafir", (dial.) „podoabă de argint prevăzută cu pietre scumpe (care se fixează pe fes)" Crose; rosette; parure d'argent ornée de pierres précieuses [sur le fez]7) (p. spec. sau p. ext. ori, eventual, prin condensare din te. *güi[yüzügü]) yüzük„inel"). -Cf. scr. dul, gui(> rom. dial, ¿//¿//„trandafir": DLR), bg. ^¿//„trandafir". -V. ghiulbahar, ghiulie, ghiulsuiu. - Der.: (Dim.; pop., rar; p. disim., v. Avram 110) ghiurulăţs.n.: înc. sec. XX (Păsculescu 32); (Arg.) ghiuiăr s.m. „Vânzător de bijuterii false": 1937 DOC. (GR. S. VII 115). GHIULBAHÂR subst. (înv., arg., rar; sec. XX/l); pl. ? „Numele unui joc de noroc (nedefinit mai de aproape)", probabil „varietate a jocului de table" CNom d'un jeu de hasard [non défini]', probablement 'sorte de trictrac'): sec. XX/1 LIT. (Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 95). - Din te. gülbahar „idem" (TS 1998). - V. ghiuF, ghiulie, ghiulsuiu. - Der.: (înv., arg., rar) ghiuibaharagiu s.m. „Jucător de ghiulbahar": 1954 LIT. (DLR, s.v. damblagiu). 363 GHIULE s.f. (lit.; sec. XIX/l -); pl. -ele. 1. (Mil.; lit., mai ales ist.) „Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu ţeava fără ghinturi; obuz, bombă, cumbara (.1); (p. ext.) lovitură (năprasnică) executată cu un astfel (sau, fig., cu orice fel) de proiectil, cu o minge etc." CBoulet de canon, obus7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN; IST. miji. sec. XIX-sec. XX/l (Aricescu I 49, 214), LIT., DICŢ. sec. XIX- XX, DOC., POP. (Mold.) sec. XX/2 (FOLC. NOU 56, EM 21/1992, p. 32). 2. (P. anal.) reg., Munt.) „Cocoloş, bulgăre" CBoule, boulette'): sec. XX/l REG. (ALR SN V [1501], ALRM SN II/III [1216]). - Din te. giille „idem (1)" şi (dial.) „bilă, biluţă" ('bille'). - Cf. bg. gjuté, ser. duie, guie, alb. gjüie, a rom. g'iulé. GHIULÏE s.f. sg. (înv., rar; 1893); pron. ghiu-He sau ghiu-H-e; acc. nec. (Chim.) „Esenţă de trandafiri, ulei care rămâne la suprafaţa apei de trandafiri obţinute prin distilare" CEssence de rose, huile rosat'): 1893 DOC. (ARH. IV 62, ŞIO). - Din tc. giilyagi „idem". (După ŞIO, din te. güii„de trandafir"; glosarea „oleu de trandafir" din sursă reprezintă traducerea literală a etimonului: tc. gül„trandafir", yag „ulei".) - V. ghiu?, ghiulbahar, ghiulsuiu. GHIULSUIÛ subst. sg. (înv., rar; 1792 - sf. sec. XIX). (Chim.) „Apă de trandafiri" CEau de rose'): ghiulsuiu 1792 DOC. (ŞIO); ghiursuiü 1893 DOC. (ARH. IV 62). - Din tc. giilsuyu „idem" (su„apă"). - Cf. arom. g'iüisu. - V. ghiuf, ghiulbahar, ghiulie. GHIUM s.n. (reg.; 1768 -); pl. -uri (Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Un fel de bidon, de ibric (1) mare, de aramă, cu toartă şi cu gâtul lung şi strâmt (în care se aduce şi se păstrează apa, laptele etc.)" CBidon, aiguière de cuivre'): (înv.) ghiom 1768 DOC. (DA); ghium 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). - Din tc. gügiim, (dial.) giiyiim (ZTS), güm „idem" (v. SCL 2/1993, p. 126). - Cf. alb. gjum, arom. g'iûm(e). GHIUMBRÛC s.n., s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. (1) -uri, (2) -i. 1. S.n. (Admin.) „Vamă; punct vamal; clădire a vămii" ('Douane'): gumrüc, ghiunrüc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, TDRG2); imbruc 1797 DOC. (ŞIO); ghiumbruc 1802 DOC. (ŞIO); iumbrüc, iumrüc 1822 DOC. (ŞIO); ghimurüc sec. XIX/2 POP. (Dobr.) (ŞIO); ghiumrüc (SDLR). 2. S.m. (P. ext.; Mii.) „Grănicer (turc)" CGarde-frontière [turc]'): ghiumurluc înc. sec. XX POP. (DA). - Din tc. gümrük, (înv.) gümbrük „idem (1)". (Var. cu /'-, prin „degrecizare" hipercorectă; ghiumurluc - prin schimbarea „sufixului" [var. -lue a suf. rom. -iâc.) - Cf. bg., mac. gjumrük, ser. gumruk, ngr. yKiovjjnpoÜKi, magh. gyumruk, gyümrük, arom. yimbrûke, yiumbruke, g'iumbrücâ. - V. ghiumbruedu. 364 GHIUMBRUCCÍU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -// (Admin.) „Vameş, funcţionar vamal" ('Douanier7): ghimbrucciu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); ghiumbrucdu 1802 DOC. (ŞIO); ghimrucdu (SDLR); ghiumrucdu sec. XIX/2 IST. (ŞIO). - Din te. gümrükçü, (înv.) gümbriikci „Idem". - Cf. ser. gumrùkcija, mac. g'umrukcija, ngr. yiovunpovtciÇqç, magh. gyümrükcsi, arom. yiumbruccí(u), (y)imbruccí - V. ghiumbruc. GHIUNDELÍC s.n. (înv.; 1786 - sec. XIX/l); pl. -uri. (Fin.) „Salariu de ziler, retribuţie pe o zi de muncă" ^Salaire de journalier, journée'): ghiundelíc 1786 DOC. (DA); chindelíc 1792 DOC. (ŞIO); ghindelíc 1795 DOC. (ŞIO); chiundelâc (DDRF). (Sensul „zi de lucru" este greşit atribuit termenului în DDRF şi în ŞIO.) - Din te. gündelik, (dial.) *kündelik (SCL 1/1993, p. 66) „idem". - Cf. bg. gjundeiik, arom. gunduiúke. GHIUNGHIULÉR-AGASÍ s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. ? (Mil.) 1. „Comandantul gărzii de corp a marelui vizir" OChef de la garde du corps du grand vizir'): ghiunghiulér-agasí 1693 DOC. (ŞIO). 2. (P. ext.) „Ofiţer din garda palatului domnesc, care comanda o grupă de 18 neferi (2)" COfficier de la garde du palais du voivode roumain'): ghiulér-agasí 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII; ghiulér-agá înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); ghiulér sec. XIX/2 POP. (Olt.) (ŞIO). - Din te. gônüllüler agasi, gónüllü agasi, (înv.) gôqüllüler ayaCsí), *gôr)üller zya{s\) (cu căderea prin haplologie, pe teren turcesc, a silabei -iü-) „idem (1)". (Var. ghiuier-aga(si) -prin trunchiere; ghiuler- prin condensare.) - Cf. ser. goniu-aga, goniaga, magh. gyomli aga, günii-aga, gyomii aga. - Der.: (înv., rar) ghiuierie (ghiu/arie, juiârfê) s.f. „Funcţia, titlul de ghiunghiuler-agasi (2)": sec. XIX/2 POP. (Olt.) (ŞIO). GHIUNÍE s.f. (reg.; 1753 -); pl. -ii. (Tehn., Constr.; Munt., Olt., înv. şi Mold.) „Colţar, dreptar, vinclu, echer (folosit de tâmplari, dulgheri şi zidari)" ^Équerre à chapeau'): ghiuníe 1753 LIT. (Mold.) (DLLV); REG. sec. XIX/2- XX (H, DAMÉ 112, DA, ALR SN II [565], Iordache 81, 87), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) goníe 1877 LM; (N. Munt.) ghiuneá (pl. -eie), (E. Munt.) ghioníe sec. XX/1 REG. (ALR SN II [565]); DICŢ. sec. XX. - Din te. gonye, (înv.) günye „idem"; var. ghionie, gonie- poate (şl) din ngr. ymvícc, ymvú. GHIURGHIULÍU,-ÍE adj. (pop.; 1681 -); pl. -ii. (Crom.; azi mai ales despre vin, uneori substantivat) „Roşu-deschis, roz, trandafiriu, rozajiu, porfiriu, rozé, pembé' CRose, rosé'): (înv.) ghiulghiuli (Invar.) 1681 DOC. (HEM 2066); înc. sec. XVIII LIT. (Cantemlr, IST.2 XX); (înv.) ghilghiuliu înc. sec. XVIII LU. (TDRG2); ghiurghiuliu 1721 DOC. (DIB III 157); REG. (Mold., Dobr.) sec. XIX/2 (H), IST. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 48/1992, p. 2); ghiorghioliu sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); 1939 SDLR; (înv., E. Munt.) gingiliu, gingirliu 1884-1885 REG. (H); (înv., Mold.) ghiorghiól,-oála 1884-1885 REG. (H). 365 - Din tc. giilgiilii, (înv.) giilgiili „idem". (Var. ghiurghiutiu- p. disim.; gingiiiu, gingiriiu-probabil prin confuzie cu gingir/iif, v. s.v. zingiriiu,-ie, ghiorghiol - prin analogie derivativă regresivă, cu suf. -/¿/eliminat prin falsă analiză.) - Conversiune: (Reg., Mold.) gherghehu s.n. „Vin roşu amestecat cu vin alb": 1939 REG. (Coman, GL.). - Contaminare: (+ cherchelit, chirchUit, reg., Mold.) ghirghHiu,-ie adj. „Ameţit de băutură, cherchelit": 1961 REG. (GL. REG.). GHIURGÎU s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -ii. (Etnon.) „Georgian, gruzin, locuitor al Georgiei" ('Georgien'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 541). - Din tc. Giircii, (înv.) Giirgi „idem" (v. Suciu 74). - Cf. magh. gureşi, gurcsi(a). - Antrop. Ghiurgiu (1775, REL. AGR. I 601). GHIURLUC s.m. (înv. şi reg; sec. XIX/2-); pl. -i. 1. (Entop.; înv., Mold.) „Păşune pentru vite" CPâturage, herbage'): 1884-1885 REG. (H). 2. (Bot.; reg., Dobr., la sg., col.) „Buruieni, bălării" CMauvaises herbes, bruyere'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 3. (Bot.; reg., V. Munt., Olt.) „Numele unei buruieni; ciulin; corneci (= numele unei buruieni care creşte în lanurile de grâu, având ţepi tari când se maturizează); (p. ext.) prună fără sâmbure care creşte diform; ţeapă pe pomi" ONom d'une mauvaise herbe; chardonO: 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Rădulescu-Codin, LEX. REG. I, p. 36). - Din tc. (dial.) giirluk „teren acoperit cu buruieni şi mărăcini; tufăriş, mărăciniş, lăstăriş" Cterrain couvert de mauvaises herbes et de ronces; broussaille, ronceraie7) (de unde, p. ext., sensurile 1, 2 şi, p. restr., sensul 3) v. SCL 2/1993, p. 126, cf. LR 5/1981, p. 548, Avram 107-110); poate şi din bg. gjuriuk„buruiană mare, groasă; buruieni în grâul treierat". GHIUSTURE s.f. (înv.; 1839 - sec. XX/l); pl. -e/e. (Tehn.; Munt.) „Unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape)", probabil „rindea (1) lungă, gealău, rindea-ciopiitor" COutil de menuiserie [non defini]', probablement 'long rabot, guillaume7): (rar) chioştură (pl. -/) 1839 VALIAN; ghiustureâ, histire 1885-1885 REG. (H). - Din tc. kiistere, (pop.) kiisture, (dial.) kiiştere, kiiştiire (ZTS), *giistiire „idem" (v. SCL 2/1987, p. 144, SCL 2/1993, p. 126, Suciu 74, Avram 124-125). GHIUVERGILE s.f. sg. (reg.; 1786 ->). (Chim.; S. Mold., înv. şi Munt.) „Salpetru, silltră" CSalpetre7): (înv.) ghiuvergileă 1786 DOC. (Iorga, S.D. VI 193); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.) ghivergileâ 1796 DOC. (ŞIO); giuvargileâ 1939 REG. (S. Mold.) (Coman, GL.). - Din tc. (înv.) giivergile (mod. guhergiie) „idem". (Var. giuvargiiea - prin africatizare dialectală.) - Cf. bg. gjuvergeie, alb. xheverxhiie, ngr. yKiovjiepTGovtâq, x&fiipTţilzQ. GHIVECI s.n. (lit.; 1847 -); pl. (1, 2) -e, (3, 4, înv. şi 2) -uri. 1. (Reg., Munt., Olt.) „Vas de lut ars, folosit pentru gătit (mai ales pentru fript carnea); cratiţă de lut" CCasserole plate, terrine, marmite, plat creux en terre cuite7): ghiveci, gheveci 366 1847 LIT. (DA, TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Olt.) sec. XIX/2-XX (H, Iordache 62); (Oit.) ghivici sec. XX REG. (Iordache 62). 2. (Lit.) „Vas de lut ars sau (p. ext.) de plastic, de formă tronconică, prevăzut cu un orificiu în partea inferioară şi folosit pentru plantarea şi cultivarea (în casă) a florilor; glastră, sacsié' (Tot à fleursO: ghiveci 1877 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC.^sec. XX/2 (EM 13/1992, p. 26). 3. (P. ext. şi/sau p. anal.) Agric.; reg., Dobr.) „Groapă rotundă săpată în pământ şl căptuşită cu paie sau arsă, în care se păstrează cerealele" CFosse dans laquelle on garde les céréalesO: ghivéci sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4, (Alim.; ' lit.) „Mâncare (uneori consen/ată pentru iarnă) preparată (adesea în cuptor) din tot felul de legume, cu sau fără carne" ('Sorte de ragoût, macédoine de légumes [et de viande], salmigondis, boeuf jardinière [mis au four]'): ghivéci sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); ]REG. (Munt., Dobr., Mold., S. şi E. Transilv.) sec. XX/l (ALRM SN II/Iir [929], Iordan, L.M. 197), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 26); (reg., Ban.) ghivici, (S. Transilv.) ghevéci sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [929]). 5. (Fig.; lit.; peior.) „Creaţie literară, muzicală, plastică etc. eterogenă, eclectică şi lipsită de valoare; amestecătură, talmeş-balmeş" COeuvre littéraire, musicale, etc. hétérogène et sans valeur; macédoine, mélange'): ghivéci 1894 LIT. (DA); POP. sf. sec. XIX, LIT. sf. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XX. 6. (înv., rar; la sg.; şi în sintagmele cărbune de ghiveci şi cărbuni ghiveci) „Cărbune de lemn" OCharbon de bois'): ghiuvâci, ghivâci 1870 DOC. (ŞIO, TDRG2); ghivéci 1887 LIT. (ŞIO). - Din te. güveç, (dial.) gôveçjdem (1, 4)", [çiçek] güvec[i] „Idem (2)" (v. Drimba 117, Suciu 148; çiçek „floare"), güveç [komürü] „cărbune (de lemn) pentru prepararea ghiveciului (în mod tradiţional, în cuptorul de pâine)" ^charbon [de bois] pour préparer le ragoût, la macédoine [au four]') (de unde, p. gener., sensul 6) kômür„cărbune"). - Cf. bg. gjuvéc, givéc „idem (4)", ser. guvece „idem (1, 4)", duvec, guvec^éem (4)", ngr. yiovfiézm, alb. gjyvéç,,idem (4), arom. g'ivéciu, g'iuvéciu „idem (2)". GHIVIZÎU,-ÎE adj. (pop., azi rar; 1770 ->); pl. -H (Crom.) „Roşu-închis, purpuriu, violet-închis, conabiu1" CRouge foncé, violet'): (înv.) guvezi (invar.) 1770 DOC. (Furnică 24); ghiviziu 1868 DICŢ. (TDRG2); 1888 POP. (ŞIO); DICŢ., POP. (Mold., Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1; (înv., Mold.) ghivergiu 1892 REG. (DA); (înv. şi reg.) ghiziviu, ghizăviu, (S.E. Transilv.) ghivéz,-a înc. sec. XX POP., REG. (DA); (rëg., V. Munt.) ghiuvéz,-eâza, (N. Serbiei) ghivozâu,-âie sec. XX/l REG. (Coman, GL., ARH. FOLK. VI 87). - Din te. güvez, (înv.) güvezi (Y.Tar.S.) „idem". (Var. ghivergiu - după suf. -(r)giu, ghiziviu- prin metateză.) - Cf. bg. glvezen, scr. guvez, arom. g'iuvéze, g'ivéz. GHIZÎE s.f. (înv., rar; 1786 - sf. sec. XIX); pl. -H (Vestim.) „Ţesătură de bumbac amestecat cu mătase, un fel de tafta (1) moarată" ('Sorte de taffetas moiré'): ghizie 1786 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; ghizeâ (pl. -ele) 1821 DOC. (TDRG2); gazie 1863 LIT. (ŞIO). - Din tc. gezi „idem". (Var. ghizea - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. gez/ja, arom. g'izfe. 367 GHIZLÛC1 s.n. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. ? (Vestim.; Dobr., înv. şi Munt.) „Haină bărbătească scurtă (purtată la ţară), pieptar, vestă de lână, Hid' ('Sorte de gilet paysan7): (înv., Dobr.) ghizluc 1880 POP. (ŞIO); (înv., Munt.) ghislüc 1884-1885 REG. (H); (înv., Dobr.) ghiozluc 1939 SDLR; (Dobr.) ghioslüc, ghiosliüc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). - Din te. gôgüsliik, (dial.) gügüsliik, gôgüziük, gôsliik, güsliik (v. SCL 2/1993, p. 127), *güzlük „şorţ sau cămaşă scurtă care se încheie la spate şi care se îmbracă peste pieptul îmbrăcămintei, pentru a-l proteja de murdărie; plastron; bavetă" ('sorte de chemise portée pour protéger les vêtements; plastron; bavette7), probabil şi (dial.) *„idem77 (v. SDLR, SCL 2/1993, p. 127; gôgüs „piept77). (După ŞIO, din te. güziük „de toamnă77; cu sensul „haină de toamnă77, dat în ŞIO, nu sunt atestate decât sintagme de tipul güzlük elbise [sau ruba, yelek, elbise, ruba „haină77, ye/e/Ulic"]; v. SCL 2/1993, p: 127.) - Der.: (Dim.; înv., Dobr.) ghlzlucéls.n.: 1880 POP. (ŞIO). GÎBRĂ s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -e. (Alim.; Dobr.) „Un fel de rachiu (1Ţ, probabil „tescovină77 fEau-de-vie de marc7): 1884- 1885 REG. (H). - Din te. cibre (acc. cibre, v. TS) „idem77. - Cf. bg. gibri GÎGEA adj. invar, (pop., fam.; sf. sec. XIX -). (Mai ales în limbajul copiilor şi ca termen de alint) „Frumos, drăguţ, nostim, arătos, chipeş, glungiurliu, glugiud' CJoli, gentil, gentillet7): (reg., Mold.) cicea 1892 REG. (DA); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (DA); gigea sf. sec. XIX LIT. (TDRG); REG. (Transilv.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1960, în C. Transilv.), LIT.sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. dd „idem", (dial.) dea, dce „drag, iubit" (Der. S.). (Legătura cu verbul giugiuli,,a alinta, a mângâia", pe care ŞIO II/l 189 îl consideră der. analogic de la tc. cücü „nostim, drăguţ", este posibilă, dar nu suficient demonstrată; verbul românesc ar putea fi pus în relaţie şi cu tc. cücüiü „drăguţ, nostim", care şi el este termen de alint, dar există incertitudini care nu pot fi trecute cu vederea.) - V. giugiuc,-ă, giungiurliu,-le. - Conversiune: (Reg., Munt.; în limbajul copiilor) gigéle s.f. pl. „Jucării": miji. sec. XX REG. (CV 8/1949, p. 33). GIN s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Mitol.) „Demon, duh, stafie, strigoi, geniu rău (în mitologia musulmană)" CGénie, démon, esprit7): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO I 283, ŞDU); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. dn „idem". - Cf. ser. dz'm, alb. xhin, arom. dzin, dzîn\ cf. şi engl. jinn, fr. djinn (> rom. lit., rar djin sbu djinn). GIOL s.n. (pop.; 1835 -); pl. gioale şi (1, 2, înv.) -uri. 1. (Pop., azi rar) „(La jocul de arşice) Cantitatea, numărul total (prestabilit) de arşice (1) pe care trebuie să-l pună la un joc, ca miză, fiecare jucător" OMise, enjeu [au jeu des osselets], nombre total des osselets mis au jeu par chacun des joueurs7): giol 1868 DICŢ. (TDRG2); 1885 368 REG. (Munt.) (TDRG); DICŢ. sec. XX. # (înv.) Pui de giol = a) „Furt, şterpeleală": sec. XIX/l POP. (ŞIO); b) (P. ext.) „Hoţ": 1875 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (Pop., azi rar) A da (sau a face) pui de gioi (ia ceva) = a) „A câştiga toate arşicele (1) adversarului": 1887 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; b) (P. ext.) fam.) „A fura, a şterpeli": 1835 LIT. (DA); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. restr.) pop., azi rar) „Arşic (1Ţ ('Osselet'): giol 1885 REG. (Munt.) (ŞIO); gioâlă (s.f.) 1907 REG. (Mold.) (DA); DICŢ. sec. XX/l; gioale (pl.; sg. ?) sec. XX/2 LIT. 3. {P. ext.) pop.; la pl.) „(Joc de) arşice (2Ţ ('Jeu des osselets1): gioale sec. XX/2, LIT., DICŢ. (DS). 4. (Fig.; Anat.; pop., arg., Munt.; mai'ales la pl.) „Partea piciorului (de om) de la genunchi în jos; ţurloi" ('Jambe'): gioâlă (s.f.) sec. XX/2 DOC, REG. (înregistrat de autor, în 1970, la Bucureşti; EM 14/1992, p. 25). - Din tc. (înv.) giill (OTS; redat güim ŞIO, DA, djiiim ŞDU, cüi\n CDER, ciii/fo TDRG, DEX, goi [sic!] în DM) „totalitate; tot, întreg; partea sau cantitatea cea mai mare, obiectul sau numărul cel mai mare (dintre toate)" (Totalité; la plus grande partie') (de unde, p. spec., sensul 1). (Var. gioaiă- sg. refăcut din pl. - Sensul „furt" din loc., expr, şi der. - poate p. et. pop., după zulă[\i.s.v.], a zuii) - Der.: (înv.) gioiar s.m. Jucător (priceput) de arşice (2)": 1887 UT. (ŞIO); (înv.) gioiivt. \giolit,-ăadj.] „A fura": ^/o//1884 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; geifl907 REG. (Mold.) (DA). GIONÂT s.n. (pop., fam., azi rar; 1851 ->); (mai ales la) pl. -e, gionoate. (Anat.; mai ales Munt.; peior.) „Picior (de om), crac" CPied, jambe, flûte'): gionât 1851 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; gionâtă (s.f.) 1894 DDRF. - Din tc. cinak „picior de animal; labă" Cpied d'animal; patteO (după suf. -atşi, poate, prin contaminare cu gioi, v. s.v.) v. Suciu 75-76). (Var. gionată - sg. refăcut din pl.) (După N. Drăganu, în DR III 696-698, din lat. *genuata.) GIUBE s.f. (lit., azi mai ales ist.; 1760 -); pl. -ele. (Vestim.) „Haină lungă şi largă din postav, adesea căptuşită cu blană, uneori fără mâneci, purtată odinioară de boieri deasupra anteriului (1), de ţărani (în sec. XVIII-XIX) şi^ (inclusiv astăzi) de preoţii ortodocşi (peste reverendă)" ('Vêtement ample de dessus porté par les boyards, les paysans et les prêtres'): giubeâ 1760 DOC. (Olt.) (ARH. OLT. 74-76, p. 435); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/2, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold.) sec. XIX/2 (H), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (ŞIO, DA, BUL. COM. IST. V 283, REL. AGR. I 762, Furnică 24, 44, Mihail 115, EM 43/1992, p. 12); (înv.) gibea 1780 DOC. (Furnică 116); (înv.) jubeâ 1787, 1813 DOC. (DA); 1825 LB; (înv., Mold.) jubă (pl. -e) 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (înv.) gübbe (mod. cüppe) „haină lungă, fără nasturi, purtată în trecut mai ales de preoţi" ('vêtement long de dessus, sans boutons') (p. spec.). (Var. jubea, jubă - hipercorecte.) - Cf. bg. gubé, scr. dzùbe, alb. xhube, arom. giubé, giubă. - V. giubeiiu. - Der.: (Dlm.; înv.) giubeluţă s.f.: 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (Dim.; reg., Dobr.) ghiubelCiţă„Cămăşuţă de copil": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Dim.; înv.) giubeluşă s.f.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv.) giubéicâs.f. „Scurteică": (Ban.) giubeică 1895 REG. (ŞIO)j (Transilv.)^ jubéica 1906 REG. (DA); (S.E. Transilv.) juvélcâ 1884-1885 REG. (H); (Inv., rar) îngiube!ăt,-ă adj. „îmbrăcat cu o giubea": 1901 IST. (DA). 369 GIUBELÎU s.m. (înv.; 1857 - sec. XX/l); pl. -ii 1. „Boier care poartă giubea (v. s.v.)" CBoyard qui porte un habit nommé giubeaQ: 1857 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. gener.) „Om retrograd, conservator, cu idei învechite" ('Homme retrograde7): 1877 LM; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) giibbeli (mod. cüppeii) „(om) îmbrăcat cu o giubea" ('[homme] vêtu d'un habit nommé cüppë) (de unde, p. restr., sensul i). - V. giubea. GIUDE s.f. (înv., rar; sec. XVII/2 - miji. sec. XVIII); pl. -e/e şi -eii. (Mil.) „Lance, suliţă scurtă cu două tăişuri" CLance, javelot'): gideâ, gedeâ sec. XVII/2 LIT. (Mitu 14; Emil Munteanu, Studii de lexicologie biblică, Iaşi, 1995, p. 23); giudeâ sec. XVII/2 LIT. (Mitu 14); sf. sec. XVII CRON. (CM I 180); ţideâ sec. XVIII/l CRON. (DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) gida, gida „idem". (Var. pdea - prin „grecizare".) - Cf. ser. dzida, clda, zida, mac. gida, magh. dzsida; cf. şi pol. dzida. GIUGE s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? „Pitic" ('Nain'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO II 149: „Şi Ramadin Pârcălabul, un giugea, un om pocit1). - Din tc. ciice „idem". - Cf. bg. gugé, ngr. TÇovv-uÇéç, alb. xhuxh(ë), arom. giugia. GIUGIUC;-Ă adj. (reg., fam. şi arg.; 1894 -); pl. -i,-e. (Munt., Dobr., S. Mold.) „Drăguţ, nostim, frumos, arătos, gigea, giungiuriiU' poli, gentil, agréable, charmant, attifé'): (înv.) giugiüc (invar.) 1894 LIT. (ŞIO); (înv.) gigică (invar.) 1894 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l; (înv.) gigica (invar.) 1939 SDLR (dat ca var. a lui gigea); (reg., Munt., S. Mold.) giugiuc,-ă 1921 REG. (Iordan, L.M. 197); REG. sec. XX (GL. ARG.; înregistrat de autor, în 1970, la Bucureşti); (arg., Munt., Dobr.) giugiüca (invar.) sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, la Bucureşti şi, în 1980, la Constanţa); (reg., V. Munt., fam.) ciuciüc (invar.), ddc,-ă 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. ciidik, (dial.) cicik, deik, çicik (Der.S.) „idem". -V. gigea, giungiurliu,-ie. GIULUSNAME s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -e/e. (Admin.) „Scrisoare oficială prin care se notifica urcarea pe tron a noului sultan" OLettre officielle de notification de l'avènement au trône du sultan1): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. cülusname „idem". - V. giuluş, namea. GIULUŞ s.n. (înv., rar; 1694 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Pol., Admin.) „Urcare pe tron, înscăunare (a unui sultan)" ('Avènement au trône [d'un sultan]0: 1694 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/2. - Din tc. ciilus „idem" (adaptat după suf. rom. -uş). - V. giuiusnamea. GIUMBUŞ s.n. (înv. şi reg. [lit. în der.]; 1857 -); pl. -uri. 1. (înv.) „Distracţie, divertisment, amuzament, haz (3), eglengea, zefchr, ospăţ, chiolhan (1), chef (4)' ('Amusement, divertissement, distraction, nouba; banquet'): giumbuş 1857 370 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2 (DDRF, ŞIO, DA). 2. (P. ext.) reg., Munt., înv. şi Mold.) „Bufonerie, clovnerie, comicărie, ghiduşie, caraghioslâc, mascaraiâc, giumbuşluc (1), cabaziâc, gest caraghios, mişcare comică; poznă; farsă; glumă (de prost gust)" ('Drôlerie, bouffonnerie; farce, espièglerie; blague7): (înv.) giumbuş 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., V. şi N. Munt.) geambiş, ghimbiiş, gimbiş, ghimbiş 1939 REG., DICŢ. (Coman, GL., SDLR); REG. sec. XX (GL. ARG.). 3. (P. ext.) reg., Munt.) „Graţie, farmec, şarm" ('Grâce, charme7): gimbiş sec. XX/l LIT., REG. (DA). - Din tc. ciimbiiş „idem (1)". (Var. ghimbiş, ghimbuş- prin hipercorectitudine.) - Cf. bg. gumbüs, ser. dzumbus, arom. giumb(i)üse, gimbüse„ospăţ, distracţie". - V. giumbuşlâurie. - Der.: (Lit.) giumbuşluc s.w. 1. (Lit.) = giumbuş (2): giumbuşluc 1910 LIT. (DA); LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 27); (reg.) giumbuşiâc 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX. 2. (Reg., Munt.) = giumbuş (3): gimbişiâcsec. XX/l REG. (DA) [(Lit., rar) giumbuşiucăr,-ă s.m. şi f. „Persoană care face giumbuşlucuri (1), poznaş, farsor": 1986 DOC. («Săptămâna culturală a Capitalei», nr. 31, 1 aug. 1986, p. 8)]; (înv., Mold.) giumbuşâl,-eă adj. „Care face giumbuşlucuri (1), poznaş, hazliu, ghiduş-, nostim, frumos": sec. XIX/2 POP. (HEM 1655); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DA). GIUMBUŞLÂU,-ÎE adj. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. -li. „Vesel, voios, hazliu, distractiv, căruia îi plac giumbuşurile (1, 2)" CGai, de bonne humeur, drôle7): 1857 POLIZU. - Din tc. ciimbiişlii „idem". - V. giumbuş. GIUMERŢ,-Ă adj. (înv., rar; 1835 - sec. XIX/2); pl. -ţi, -te. „Darnic, generos" ('Généreux7): 1835 LIT. (ŞIO); POP., LIT. sec. XIX/l. - Din tc. (înv.) giimert (mod. comerţ) „Idem". - Cf. alb. xhymért, arom. giumértu. GIUNGIURLÎU,-ÎE adj. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ii. (Munt.) „Drăguţ, nostim, dichisit, gigea, giugiud' (\Joli, gentil, attifé7): 1892, 1893 LIT. (ŞIO). - Din tc. (înv.) gügülü (mod. cicih) „idem" (poate prin contaminare cu rom. ginglrliu1, v. s.v. ghiurghiuiiu,-ie, sau cu rom. glngirliif, v. s.v. zingirliu,-ie). - V. gigea, giugiuc,-ă. GIURÉ s.f. (înv., rar; 1572 - miji. sec. XVII); pl. -le. (Vestim.) „Pereche de pantaloni" ('Paire de pantalons7): 1572, 1632 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) gure „pereche" Opalre7) (p. spec.). GIUREÂ1 s.f. (înv., rar; 1784); pl. -eie. (Zool.) „Rasă de uliu (Accipiter) ale cărei exemplare au dimensiuni mai mici decât ale uliului obişnuit" OEspèce d'épervier7): 1784 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) giire (mod. cura) „idem". GIURGÎNĂ s.f. (înv.; 1883 - miji. sec. XX); pl. -e. (Etnogr.) „Dans popular (turcesc) cu mişcări vioaie şi gesturi caraghioase ('Sorte de ronde, de danse [turque] grotesque7): giurgină 1894 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. # Loc. vb.: 371 (înv., Munt.) A juca (pe cineva) giurgina = „A duce pe cineva jde nas, a înşela, a păcăli, a amăgi": giurgină 1883 LU. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., Olt.) A juca gherghina = „A trăi în îndestulare, a avea belşug": gherghină sf. sec. XIX POP. (ŞIO). - Din tc. (înv.) gurgina (mod. curcüna, v. TS) „idem" şi „gălăgie, larmă, vacarm, agitaţie, tumult" ('tumulte, agitation'). (Var. gherghină - p. et. pop., după gherghină, georgină„dalie".) - Cf. bg. gurguna, arom. giurgiună„ceartă, dandana". GIURUME s.f. (reg.; 1885 -); pl. -eie. (Munt.; pelor.) 1. (Azi rar) „Lucru fără valoare, bun de aruncat, care nu (mal) e bun de nimic, stricat, depreciat; lucru făcut de mântuială; deşeu, rebut, ciuruc (1), harabé (1), marda (1), furda (1), târfă (.1/' CChose sans valeur, déchet, rebut; ouvrage bâclé, bousillage'): (înv.) girimeâ 1885 LU. (I.L. Caragiale, Teatru, [Bucureşti, 1967], p. 176; în antrop. [Nae] Girimea)', (înv.) geremeâ 1894 DDRF; DICŢ. sec. XX/1; giurumeâ 1930 ŞDU; DICJ. sec. XX. # Loc. adj. (Reg.) De giurumeâ - „(Despre un obiect, o lucrare etc.) Ordinar, grosolan, comun, cotidian, uzat, bun de aruncat, depreciat; de tăvăleală, de dârvală": geremeă 1894 DDRF; giurumeâ 1939 SDLR. # Loc. vb.: (înv.) A ajunge ia giurumea = „A fi luat în râs, a fi ridiculizat, a ajunge de râsul lumii": 1930 ŞDU. 2. (Fam., uneori arg.) „Om vrednic de dispreţ, secătură, lichea (3), puşiama, ciuruc (3); om care execută prost tot ceea ce face; diletant expus ridicolului" OHomme de rien, gredin, fripouille; dilettante ridicule'): giurumeâ 1967 REG. (GL. ARG.); REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1970, Ia Bucureşti), DICŢ. înc. sec. XXI (George Volceanov, Dicţionar de argou ai limbii române, Bucureşti, Editura Nlculescu, 2007, s.v.); giureâ 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. çürüme „putreziciune, alterare, stricăciune, depreciere; desconsiderare; corupţie, decadenţă" Opourrlture, dégradation, destruction; réfutation; corruption') {p. concr;; cf. ciuruc, v. s.v.). (Var. geremea - probabil prin confuzie cu geremea1', giurea - prin trunchiere.) - V. ciuruc. - Antrop. Giurumea, Girimea. GIUVAÉRs.n. (lit.; 1594-); pl. -eşi -uri, scris şi pron. şi giuvaier. 1. (Vestim.) „Bijuterie, odor, podoabă, tefaric (1Ţ OBijou, joyau'): (înv.) giohér 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193, 194); (înv.) giovahér sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 164); giuvaér 1693 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN (s.v. fr. bijou)) CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVII/2- XIX, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 8, 190), LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) gevaér, gevaél 1777-1782 DOC. (Mold.) (Furnică 51, 56); (reg., mai ales Mold.) juvaér sec. XVIII/2 DOC. (DA); LU. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Obiect sau persoană cu calităţi deosebite, de mare valoare; bijuterie, odor" CObjet ou personne d'une grande valeur, ayant des qualités exceptionnelles; bijou, trésor, amour^: giuvaér sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 27); (reg., mai aies Mold.) juvaér 1875 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. cevher, (pl.) cevahir „idem (1, 2)" (< ar. gewher, gawhar, pl. gewăhir, gawăhir< pers. gawhar, gôhai), probabil şi sub influenţa fonetică a ngr. Ttjefiaêpi, xÇofiaépi, zÇoPaipi. (Var. gevaei- după suf. -el) juvaer- var. hipercorectă.) - Cf. şi ngr. rÇopaepim (> rom. pop. 372 giuvaericâle „bijuterii" [adaptat fonetic după giuvaer]: 1792 DOC. [ŞIO]; 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX), bg. givair, ser. dzevair, alb. xhevahir, arom. giuvair(e), megl. gâvajér. (O Interesantă coincidenţă formal-semantică găsim în fr. joyau, înv. jo(i)ei, juei, sp. joyei, It. gio(i)eiio, engl. jewei, germ. Juwei, Juweie [> rom. înv., rar, Transilv. giuvéiâ „bijuterie": 1894 DDRF, cu der. giuveiăr, gioveior „bijutier": 1808 IST. (DA), 1877 LM]). - V. giuvaergiu. - Der.: (înv., rar) giuvaerfes.f. = giuvaergerie (2): 1857 POLIZU. GIUVAERGÎU s.m. (lit.; 1695 -); pl. -ir, scris şi pron. şi giuvaiergiu. (Prof.) „Bijutier, zaraf (2Ţ CJoaillier, bijoutier"): giuvaergiu 1695, 1701 DOC. (DBC 85, TDRG2); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/2, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVII/2-XX (EM 24/1992, p. 15); (reg., Mold.) juvaergiu sec. XVIII/2 CRON. (DA); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; (reg., Olt.) giurgiuvargiu sec. XX/l REG. (ALR SN II [571]). - Din tc. cevahirci „idem", probabil şi sub influenţa ngr. TÇo^oepT^nç. {Var. juvaergiu- prin hipercorectitudine; giurgiuvargiu - p. et. pop., după giurgiuvea, v. s.v. cercevea.) - Cf. şi bg. givaergi, arom. giuvairgi. - V. giuvaer. - Der.: (Lit.) giuvaergerie s.f. 1. „Meseria de giuvaergiu; arta giuvaergiului; lucrare făcută de giuvaergiu".^ 2. „Atelierul sau prăvălia giuvaergiului": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX/2; (înv., rar) giuvaergie s.f. = giuvaergerie (2). 1857 POLIZU; (Lit., rar) giuvaergereăsăs.f. „Negustoreasă de giuvaeruri (1)": 1988 DEX-S. GIUVÂN s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -i. „Prieten intim, favorit; partener de pederastle, amant homosexual" (Tavori; partenaire de pédérastie7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 379). - Din tc. (înv.) giivan, guvan (mod. civan) „tânăr arătos, flăcău, adolescent; (om) iubit, preferat, drag, favorit" Cbeau jeune homme, adolescent; chéri, préféré7) (p. ext.; v. Suciu 76, cf. DR IV 818). - Cf. ser. adzuvan. (După DA - din it. giovane.) GIUVANE s.f. (înv., rar; 1807 - sec. XX/1); pl. -e/e. „Tub mic cu ajutorul căruia se fixează imameaua (1) la ţeava ciubucului (6)" CPetit tuyau de Tembout d7une pipe orientale7): giuvana 1807 DOC. (Mold.) (Furnică 250); giuvaneâ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX; juvaneâ 1858 LIT. (TDRG). - Din tc. zivana, (înv.) zïvane „idem". GIZIÉ s.f. (înv.; 1802 - miji. sec. XIX); pl. -le. (Fin.) „Impozit, capitaţie, dare anuală impusă pe fiecare locuitor de altă^religie decât cea musulmană din Imperiul Otoman (plătită acestuia şi de către ţările române)77 ('Capitation imposée sur tous les sujets non musulmans de TEmpire Ottoman^: gizié 1802 DOC. (ŞIO); cizighén, ţinţighăn (s.n.) 1821, 1822 DOC. (ŞIO); ţezie, zisiâ 1835 DOC. (ŞIO); giziâ (TDRG2). - Din tc. ciz(i)ye „idem". (Var. cizighen, ţezie, zisia, ţinţighen - var. deformate prin „greclzare") 373 GOC adj. invar. (înv., rar; 1594); pl. ? (Crom., Min.) „Albastru" ('Bleu'), în sintagma Iacut goc = „Safir" ('Saphir')’ 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194). - Din tc. gok „idem"; sintagma este o preluare cu topică inversată, românească a te. gôk yakut,,idem" (ceea ce presupune înţelegerea sensului termenilor componenţi; yakut„rubin"). -V. ghioc1, iacut GOGEÂ1 s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -eie. (Min., Com.) „Bucată (mare) de sare (în greutate de cca 2 kg)" 0[Gros] morceau de sel^: sec. XIX/2 REG., DICŢ. (BARCIANU, DDRF, DA). - Din tc. (dial.) goca [parça tuz] „idem" (v. Drimba 84; tc. dial, goca, lit. koca „mare, voluminos", parça „bucată", tuz„sare"). -V. cogea, coşcogea. GUGIUMÂN s.n. (ist. şi reg.; 1579 -»); pl. -e. (Vestim.) 1. (Ist.) „Căciulă de samur (2) cu fund de pânză albă sau roşie (pe care o purtau domnitorul şi boierii, ca însemn al rangului lor)" OHaut bonnet de fourrure à fond de drap [porté par le voivode et les boyards roumains]'): (înv.) gugimân (pron. gu-gi-man şi gugi-man) 1579, 1594 DOC. (HEM 65, DOC. î. XVI 192); CRON. sec. XVIII/2; (înv., rar) gugimă (pron. gugi-mă) s.f., pl. -e) 1620 LIT. (ALEX. 113); (înv.) gugimână (s.f.) sec. XVIII/2 CRON. (DA); (înv.) gucimân (pron. guci-man) sec. XVIII LIT. (DA); (Mold.) gugiumână (s.f.) înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; gugiumân sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Dobr.) cujbân sec. XIX/2 POP. (ŞIO); gujbàn sec. XX/l IST. (DR I 277). 2. (P. ext:, reg., Mold., Ban.) „Un fel de glugă, de guler lat şi pătrat care atârnă pe spate la mantalele ţărăneşti; gluga cabaniţei" ('Capuchon des manteaux paysans7): gujimân 1910 REG. (DA); gugi(u) 1894 DDRF; 1898 REG. (DA); POP. sec. XX/l, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, SDLR, TDRG2). 3. (P. ext:, N. Mold., Transilv.) „Scufie, boneţică (purtată de copii)" (Tetit bonnet d'enfant^: gügiu 1892 REG. (DA); 1894 DDRF; REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din tc. güceman (ŞIO), gücemin (Redhouse), gücimen, güceymen (Y.Tar.S.) „un fel de acoperământ de cap, de căciulă sau de pălărie" Osorte de bonnet ou de coiffe1) (de unde, p. spec., sensul 1). (Var. gugiumână, gugimană- sg. refăcute din pl.; gugimă şi gugiu- prin analogie derivativă regresivă, cu eliminarea „sufixelor" -an, respectiv -man\ pentru gugimă cf. totuşi rom. reg. cuşmă, cucimă, cugimă„căciulă de blană" < ucr. kucma, magh. kucsma.) GUL1 s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? „Partea posterioară a hamului (la catâri1)" (Tartie dorsale du harnais, bât-cul'): 1879 CIHAC II 582; DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) gull „jug; lanţuri, cătuşe" Cearcăn, joug; chaînes') (OTS) {p. ext.)) cf. tc. (dial.) guiak„partea curelelor laterale care se leagă de ham" (ZTS). 374 GULGULE s.f. (înv., rar; 1695); pl. -ele. „Revoltă, răzvrătire; zarvă, tărăboi" CRévolte, soulèvement; tapage, chahut7): 1695 DOC. (TDRG2). - Din tc. gulgule „idem" (TS 1998). GURÛT s.n. (reg.; 1958 -); pl. ? (Alim.) „Pastă alimentară făcută din făină de hrişcă şi de grâu, cu adaos de brânză, lapte şi, ouă" OPâte alimentaire de farine, fromage, lait et oeufs7): 1958 DM; (numai în) DICŢ. sec. XX/2. - Dln tc. (dial.) gurut (lit. kuruf) „aluat uscat pe tavă; brânză uscată; produs alimentar constând dintr-un amestec de lapte bătut stors de zer şi brânză făcută din lapte smântânit; un fel de lapte prins; iaurt strecurat; produs lactat obţinut prin deshidratarea iaurtului sau a smântânii" fpâte de farine desséchée sur la tôle; fromage sec; produit alimentaire obtenu du lait caillé et du fromage; sorte de lait caillé7) (ZTS, www.seslisozluk.com, v. LR 5/1981, p. 548, SCL 2/1993, p. 127; p. ext.), poate şi *„idem" (v. Suciu 76). - V. curuluc. 375 H HA interj, (reg.; 1883 ->). (Mold., Olt., înv. şi Munt.; folosit ca particulă intensivă cu valoare adverbială, urmând unui adverb de mod, mai ales după bine [în propoziţii de genul am mâncat bine-ha sau îi certă bine, hai, corespunzând unor construcţii exclamative care exprimă mirarea, cu darşi maim corelaţie, intensificând ideea: dar bine am mai mâncat!, dar bine îi mai certă!]) „Extrem de..., la maximum, (dar bine) de tot, uite-aşa" (Très, fort, extrêmement, tout à fait'): hâa 1883 LIT. (TDRG, s.v. doldora-. îşi făcură burţile doldora haa)m, ha 1885 LIT. (DA); REG. sec. XX/l (DA, Ciauşanu, GL.). - Din tc. ha (pron. hă, v. TS 1998) „idem" (folosit în acelaşi mod, la sfârşitul unor propoziţii exclamative care exprimă mirarea; v. LR 1/1959, p. 30-31). HABÂR s.n. (lit.; 1793 -); pl. (rar) -uri. 1. (Ut. în loc. vb.; ca termen izolat, reg., azi rar, în Dobr., Mold., înv. şi Munt.) „Veste, ştire, informaţie, înştiinţare, havadis, mujdea (2)] cunoştinţe, informaţii, pregătire (într-un anumit domeniu)" CNouvelle, information, avis, avertissement; connaissances'): habar 1793 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX/l, POP. (Mold.) sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (înv.) abăr 1877 LM; (reg., Dobr.) abér sec. XX/l REG. (AN. DOBR. V-VI 157). # (Mai ales în) Loc. vb.: (Lit.; la afirmativ mai ales în propoziţii interogative) A (nu) avea (nici) habar {de sau despre ceva) = „A (nu) avea cunoştinţă, a (nu) avea (nicio) idee, a (nu) şti (nimic) (despre ceva)": habar 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 20), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) abâr 1868 UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; (înv., Munt.) habér 1881 UT. (ŞIO). 2. {P. ext.; pop. în loc. vb.; înv., rar, şi izolat) „Grijă, preocupare, păs, temere, îngrijorare" CSouci, cure'): habar 1793 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX/l; (înv.) abâr 1877 LM. # Loc. adj. şi adv.: (înv.) Fără (de) habar = „Nepăsător, fără nici o grijă": habar 1875 LIT. (ŞIO). # (Mai ales, iar azi numai în) Loc. vb.: (Pop.) A (nu) avea (vreun) habar (de ceva sau de dneva) = „A (nu)-şi face griji, a (nu)-i păsa (de ceva sau de cineva)": habâr înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); 1839 VAUAN; POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 298, FOLC. MOLD. I -GL.), UT. miji. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) abâr 1868 LIT. (ŞIO); UT., DICŢ. sec. XIX/2; (înv., Munt., Mold.) habér sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, ŞIO, SDLR etc.); (Reg., Munt.) A-ş! iua habarul {de la ceva sau cineva) = „A-şi lua nădejdea, a-şi lua grija (de la ceva sau cineva), a se linge pe bot (de ceva)": habâr 1967 REG. (GL. ARG.). 376 3. (P'. ext., reg., Mold., în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = „Cum (îţi) merge?, Cum stau lucrurile7" CComment ça va?'): habár sec. XX/l REG. (DA). - Din te. haber, (înv. şi pop.) habar „idem (1)"; loc. vb. de sub 1 - semicalc după tc. haberi ol(ma)mak „idem (oifmajmak „a [nu] avea"). — Cf. bg. abér, habér, habár, ser. habar, haber, ngr. zaumxpi,xapnépi, alb. habér, arom. habáre, habére. HABARÁ s.f. (înv., rar; 1858); pl. -le. (Vestim.) „Mantie largă pe care o purtau femeile din Orientul Apropiat" fMante ample portée par les dames du Proche-Orient'): 1858 DOC. (TDRG). - Din tc. habere „idem" (Redhouse 1921, v. TDRG2), propriu „învârtire, răsucire". HABâş s.m. (înv., rar; sec. XVII/2); pl. -i. (Etnon.) „Abisinian" ('Abyssinien'): habeş, hambâş sec. XVII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. Habeş, Habeşi „idem". (Var. hambeş- prin „greclzare") HAC s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. (1, 2) -uri 1. (Jur.; înv.) „Drept, îndreptăţire; privilegiu; răsplată, datorie (care se cuvine cuiva), îndatorire (faţă de cineva)" CPrivilège, droit [de qn.]; devoir, ce qui est dû [envers qn.]'): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/1, LIT. sec. XIX/1. 2. (Fin.; ist.) „Sumă de bani datorată cuiva; dijmărit, impozit, taxă; plată, răsplată; remuneraţie, venit, salariu, soldă, leafă (.1Ţ CSomme due; taxe, impôt; paye; salaire, solde, gages, rétribution'): 1719 DICŢ. (ILLV 388); sec. XVIII/l CRON. (ŞIO), 1748, 1750 DOC. (ILLV 388, REL. AGR. I 491, 496); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. MOLD. I - GL.). 3. (în loc. vb.) (Lit.) A(-i) veni (cuiva sau ia ceva) de (sau, înv., la) hac = „A găsi modalitatea de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulţumiri; a dovedi, a birui, a pune la respect, a pedepsi (pe cineva); a da de capăt (unui lucru, unei afaceri etc.)" (7Woir raison de qn., soumettre, vaincre, punir qn., venir à bout de qn. ou de qch.'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 373); 1735, 1742 DOC. (REL. AGR. I 349, 404, II 237); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Coman, GL.), POP. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 234), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM^13/1992, p. 15); (Reg., Mold.) A(-i) fi (cuiva) hacui= A-i veni de hac. sec. XX/l REG. (DA); (înv., rar) A(-şi) da de (sau peste) hac = „A i se înfunda, a o păţi, a da de cineva mai tare (care nu poate fi biruit)" CÊtre fichu, être en mauvaise posture'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); (Reg., N.E. Olt.) A (-şi) face hacul (pentru ceva) = „A se obişnui (cu ceva), a-şi face obişnuinţă (din ceva)": 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. hak „idem (1, 2)"; loc. vb. a-i veni de (sau la) hac- semicalc după tc. hakkmdan geimek júem" (geimek „a veni"); loc. vb. a(-i) fi (cuiva) hacul- semicalc după tc. hakkt oimak „a fi îndreptăţit; a avea dreptate" (cu o uşoară deplasare de sens; oimak „a fi"). - Cf. bg., ser., alb. hak, ngr. arom. háke. - V. oluc-hac. HADÁM-SAÍP s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -i „Proprietar de eunuci" ('Propriétaire d'eunuques^: sec. XVIII/l CRON. (CM II 312). - Din tc. hadim sahibi „idem" (v. Suciu 78). - V. hadâm. 377 HADĂM s.m. (înv. şi reg.; 1600 ->); pl. -/ 1. (înv.; Admin.) „Eunuc, bărbat castrat (folosit în trecut pentru paza haremului [1])" ('Eunuque'): hadâ'mb 1600 DOC. (DOR; în antrop. Hadâmbul); înc. sec. XVIII LU. (ŞIO); CRON., LU. sec. XVIII/l; hadâm 1620 CRON. (Moxa 172); CRON. sec. XVII, LU. sec. XVII/2; hadâmb 1758 DOC. (Furnică 18; în antrop. Hadâmbul); hadâm înc. sec. XVIII CRON. (CM II 312); hadâ'n sec. XIX/2 LU. (ŞIO); cadâ'n sec. XIX/2 POP. (ŞIO). ^ 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Bou, porc sau armăsar care nu este bine jugănit" OAnimal mal châtré'): hadâmb 1884-1885 REG. (H); hadâm 1908 REG. (DA); DICŢ. sec. XX. 3. (Pext.) reg.) „Om solid, matahală, namilă, huidumă" CColosse, escogriffe'): hadâmb 1939 SDLR. - Din tc. hadim, (înv.) *hadîn „idem (1)". (Var. cu -mb- prin coarticulare; cadân- p. et. pop., după cadână, v. s.v.) - Cf. ser. hàdum, àdum, hâdun, alb. hadëm, hadën, magh. hadon, a rom. hadüm, hudum. -V. hadăm-saip. - Conversiune: (Reg., Olt.) cadan,-ăadj. „Rău la suflet, crud": sec. XX/2 REG. (LR 1/1959, p. 61). - Antrop. Hadâmbul (1600, DOR), (Ene) Hadămbul (1758, Furnică 18), top. Hadâmbu (1780, REL. AGR. II 494). HAGEMÎŞ s.n. sg. (înv., rar; 1905). (Col.) „Manufactură de Persia, produse persane manufacturate; {p. restr.) covoare persane (manufacturate)" ('Manufacture de Perse; tapis persans'): 1905 IST. (DA). - Din tc. Acem iş(i) „idem" (Acem „Persia; persan", iş „manufactură, lucru manual"; v. LR 1-2/1994, p. 22, Suciu 79). - V. agerrf. HAGIALĂC s.n. (ist.; sec. XVIII/2 ->); pl .-uri, pron. ha-gla-lâc, scris şi hageaiâc. (Rel.) „Pelerinaj făcut de un creştin sau un musulman la locurile sfinte" ^Pèlerinage aux lieux saintsO: hagialâc sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, TDRG2); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) agialâc 1857 POLIZU; LU. sec. XIX/2; (înv., rar) hagilâc, agilâc CIHAC II 583. # Loc. vb.: (înv.) A se duce (sau a ajungè) ia hagialâc - „A sărăci, a scăpăta, a se ruina; a ajunge rău": (h)agialâc 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; hagiurlüc, haiurlüc, hairluc 1907 REG. (Mold.) (DA). - Din tc. hacilik „idem". (Var. hageaiâc, hagiuriuc, haiurluc, hairluc - adaptate după var. -alâc a sufixului rom. -lâc [v. Graur, ER 97], respectiv după var. -rlâc, -rluc a aceluiaşi sufix). - Cf. bg. hagiiăk, ser. hadziluk, alb. haxhillëk, arom. hăgilîke. - V. hagiu. HAGÎU s.m. (ist.; 1590 -^); pl. -ii. (Rel.) „Creştin sau musulman care a fost în hagialâc (v. s.v.)" CPèlerin [qui a fait le pèlerinage aux lieu saints], hadji'): (înv.; uneori intrând, ca titlu onorific, în structura antroponimelor) hagi (ace. şi hâgi) 1590 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI/2-XVIII, LU. sec. XIX/2; hagiu 1705, 1736, 1779 DOC. (DIB 1960, p. 69, REL. AGR. I 358, Furnică 97); 1835 LB, 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2, LU. sec. XIX/2, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX) (reg.) agiu 1857 POLIZU; POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Păsculescu 239). # Loc. vb.: (înv.) A se face hagiu = „A sărăci, a se ruina": 1877 LM; POP. sec. XIX/2. 378 Din tc. haci „idem . Cf. bg. hagi, hagija, (fem.) hagijka (> rom. înv. hagiică, agiică S;f'„:'Soţi!.a unui ha9iu": „sec- xix/2 LIT- [TDRG]; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1), ser. hàdzi, hâdzija, àdzi, âdzija, mac. agi, hagi, hagija, ngr. %a\nÇnç, alb. haxhi, magh. hacsi, hadzsi, hacsia, arom. hagr, cf. şi rus. hagi, pol. hagy. - Der.: (înv.) hagică (agică) s.f. „Soţie a unui hagiu; femeie care a fost în hagialâc": 1778 DOC. (Furnică 72; în antrop. Hagica); DICŢ. sec. XIX/2; (Reg., S.E. Transilv.) agiit,-ă adj. „Cherchelit, ameţit de băutură": sec. XX/l REG. (DA); (înv., rar) hagie s.f. = hagialâc <\ „titlul hagiului": 1839 VALIAN. - Antrop. Hagiu® (1743, REL. AGR. I 416; 1779, Furnică 90; DNFR), Agiu (DNFR), Hagica (1778, Furnică 72); top. Mahalaua Hagiului(1786, DIB 1960, p. 148). HAHAM s.m. (lit., azi rar; 1719 ->); p. -i 1. (Rel.; înv.) „Rabin" ('Rabbin'): haham 1719 DICŢ. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XVIII/2, DICŢ. sec. XVIII-XIX; (rar) cahâm 1877 LM. 2. (P. ext.) lit., azi rar) „Persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor şi a păsărilor la mozaici; măcelar, chesăgiu (2) evreu" ^Boucher juif, sacrificateur, celui qui tue le bétail pour les Juifs'): haham 1823 DOC. (ŞIO); UT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P. ext.) Rel.; înv., rar) = haham-başa: 1839 VALIAN. - Din tc. haham „idem (1)". - Cf. bg., ser. haham, ngr. xccxâurjç, arom. hahăm. - V. haham-başa. - Der.: (înv., rar) hăhămies.f. „Funcţia de haham (1)": 1857 POLIZU. HAHAM-BAŞA s.m., (rar şi) s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. ? (Rel.) „Marele rabin al evreilor (dintr-o ţară), şef al unui consistoriu mozaic, şef-rabin, haham (3/ ('Le grand rabbin [d'un pays]'): hahâm-başâ (scris şi hahambaşa) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; haham-bâşă (s.m.) 1823 DOC. (ŞIO); (s.f.) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. haham başi „idem". - Cf. bg. hahambasi. - V. baş, haham. HAIDAMAC s.m. (pop.; 1821 -); pl. -1. 1. (înv.) „Tâlhar, hoţ" ('Pillard, brigand'): aidamâc 1821 DOC. (ŞIO); haidamac sec. XIX/2 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.; înv.) „Lider al unei bande de^ hoţi" ^Capitaine de brigands'): haidamac înc. sec. XX POP. (DA). 3. (P'. ext.) pop., fam.) „Bătăuş, huligan, derbedeu (1), haimana (1Ţ OVaurien, vagabond, voyou'): haidamac sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (P. ext.) reg., Munt., S. Mold.) „Om zdravăn, puternic, voinic (şi brutal, dar leneş); vlăjgan" ('Gaillard'): haidamac 1901 LIT. (DA); REG. sec. XX/l (Iordan, L.M. 197), LIT. sec. XX. 5. (înv., rar) „Păzitor de vite, văcar" ('Vacher'): haidamac (TDRG, DM). - Din tc. haydamak „idem (1)" (Youssouf) şi (vb.) „a mâna (vitele)" Cmener [le bétail^) (de unde, prin conversiune, sensul 5, eventual prin calc semantic după rom. haidău, haitău „idem [3, 5]" < magh.), poate şi *„idem (3)", cf. tc. hayta „idem (3)" (TS). - Cf. tăt. aydamaq „a mâna", rus. gajdamak, ucr., pol., ceh. hajdamak „idem (1)" şi „cazac zaporojean; partizan, 379 luptător pentru eliberarea Ucrainei"; cf. şi ser. (h)ajdamak(> rom. reg., Ban. (h)aidamăc„bâta, ciomag, băţ": DA, Gămulescu). HAIDE interj., adv. (lit.; 1645 -). I. Interj. 1. (Uneori repetat; cu funcţie de imperativ, var. [hjaide, [hjaidi, [hjaida preluând adesea, la pl., desinenţele verbale respective: haidem, haideţi [forme uneori oxitone]) „Exclamaţie care (uneori urmată de un vb. la imperativ sau la conjunctiv) exprimă un îndemn la o acţiune (adesea comună cu interlocutorul) sau care corespunde unor vb. de mişcare la imperativ: Vino!, Veniţi!, Să mergem!; Să începem să...!, Apucă-te să... (ori de...)!; Pleacă!, întinde-o!, Amandea! " (Viens!, Venez!; Allons!, Allez!; La fuite!'): hâida 1657 DOC. (Bakos 233; în vb. magh. hajdagat- „a îndemna"); sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); POP., REG. (Munt., Oit., Mold., Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (DA, ALR SN II [278, 280], V [1426], FOLC. NOU 115), LIT. sec. XIX-XX; hâide înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); LIT., POP., REG. (Munt., Oit., Mold., Dobr., Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (DA, ALR SN V [1426], FOLC. NOU 71, 209), DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 28); hai 1645 DICŢ. (ILLV 345); sec. XVIII/2 DOC. (ILLV 345); 1814 LIT. (DA); POP., REG. (Munt., Mold., Dobr., Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (DA, ALR SN II [280], V [1426], FOLC. NOU 58, 84, 97, 127, 160), LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 4/1992, p. 29); (înv.) hăi 1875 LIT. (DA); (înv.) aïd 1837 LIT. (DA); LIT. sec. XIX; (pop.; reg. în Mold., Dobr., Munt., Olt., rar şi Transilv.) hâidi 1890 REG. (DA); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN II [280], V [1426]); (reg., Munt., N. Transilv.) hâidea, (Mold., V. Transilv.) hâdî, (Dobr.) âidi sec. XX/l REG. (ALR SN V [1426]); (reg.) haid sec. XIX/2 LIT., POP. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX/1 (DA, Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 99), DICŢ. sec. XX; (reg.) hâiti, hait sec. XIX/2 LIT. (DA); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/1 (ALR SN II [280], V [1426]); (reg., mai aies Munt., Oit.) aida 1877 LM; LIT. sec. XIX/2, DICŢ, sec. XIX/2-XX; (reg.) aide (la pl., în Olt., şi aidérep) 1857 POLIZU; REG. (Dobr., Olt., S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1426]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) ai 1877 LM; LIT., DICŢ., POP. (Munt., Transilv.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 34); (reg., N. Transilv.) âge 1928 REG. (Paşca, GL.). 2. (Azi rar; de obicei repetat) „Exclamaţie care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva sau o mustrare (indulgentă): Ei!, Lasă!, Ba bine că nu!" ('Exclamation d'apaisement ou de réprimande [indulgente]'): hâide sec. XIX/2 LIT. (TDRG); hâide-hâi sec. XIX/2 LIT., POP. (DA); DICŢ. sec. XX; hâida-hâi 1894 DDRF; hâide-hâide sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. VX) hai, hai-hâi 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX. II. Adv. (Azi rar; repetat) „încet, anevoios, cu greu" ÇA peine, lentement1): (înv.) hâidi-hâidi, âide-ăide, hâidea-hâidea, âidea-âidea sec. XIX/2 LIT. (DA); hâide-hâi, hâida-hâi, (pop.) hâide-hâ sec. XIX/2 LIT. (DA); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XX; hai-hâi sec. XIX/2 UT. (DA); DICŢ. sec. XX. (Alte sensuri ale lui hai, hait, ait [y. DA] aparţin unor omonime de origine onomatopeică sau provenind din germ., fr. heirr, cf. DA, DM, DEX.) - Din tc. haydi (acc. hâydi, v. TS; pl. haydiri), (pop.) hayda, hadi, hayde (pl. haydeyiri), (dial.) adi, ade, haydin, haydin, hade „idem (1.1, 2)", hay (hay) „idem (1.2)", ha „idem (Ţ.l)", haydi haydi, hadi hadi „idem (1.1, 2, II)"; poate şi din bg. hâjde, hâjdete, ser. hâjde, àjde, hâjdemo, hâjdete (dacă nu cumva aceste forme provin din rom., aşa cum consideră CDER). (Var. hai, ai cu sensul 1.1 se datoresc, probabil, unui amestec al sensurilor L.l şi 2încă 380 în limba turcă, dar şl falsei analize sintagmatice în română, care a putut duce la deglutlnarea Iul de: haide, mergi > hat de mergi.) - Cf. şi mac. ajda, ngr. xâivre, ăîvre, alb. hâjde, haj, hâjdeni, magh. hajde, hajda, hajdi (care provine şi din rom., v. Bakos 233), arom. hai, haide, hâide-hâe, hâidi-dé, ai, aide, aidi, rus. ajda, ajdâte. - Conversiune: (Reg., V. Munt.) hâida subst. sg. (în loc. vb.) A încăleca pe haida = „A pleca, a porni la drum; (ir.) a merge pe jos": 1967 REG. (GL. ARG.). - Comp.: (Pop.) (h)àida-dé(scris, rar, şi aidade) interj. 1. (Pop.) „Aiurea!, Să fim serioşi!, Aşf'\ sec. XIX/2 LIT. (DA); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 21). 2. (Reg., Ban.) „Fie!": sec. XIX/2 POP. (DA); REG. sec. XX/l (DA). HAIHÛI1 s.n., adv. (lit.; 1857 -); pl. (1) ?, scris şl hai-hui. 1. S.n. (înv., rar) „Voie bună, amuzament, distracţie, desfătare, plăcere, petrecere plăcută şi după poftă a timpului, eglengea, zefchi, haz (3)' CAmusement, bonne humeur, distraction, délice'): 1892 LIT. (DA). 2. Adv. (Ut.; determină vb. ca a umbla, a porni etc.) „Fără ţintă, aiurea, hoinar, razna" OAu hasard, en errant'): 1857 LIT. (TDRG2; în adj. halhui,-ie)) sf. sec. XIX LIT. (TDRG); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. - Din te. hayhuy (TS), (înv.) hayahuy (OTS) „zarvă, gălăgie (provenind de la o petrecere zgomotoasă ori de la o mulţime de oameni care vorbesc deodată); inutilitate, zbatere fără rost, zădărnicie, strădanie ineficientă, efort zadarnic", (înv.) „strigăt, ţipăt; geamăt" Otumulte, chahut, brouhaha; inutilité, effort dépourvu de sens; cri') (de unde, p. ext., sensul 1 şi, prin conversiune şi p. spec., sensul 2-, este posibil ca termenul tc. să fi avut şi valoare de interjecţie, v. V. Bogrea, în DR I 277). - Cf. arom. hai-hui, haihüm „zăpăcit, aiurit". (După unele DICŢ. din sec. XX/2 - din tc. hayhay [adv.] „desigur, bine, de acord, cu plăcere".) - Conversiuni: (Lit., azi rar; reg. în Mold.) haihüi,-ie adj. „Aiurit, zăpăcit, distrat, zănatic": 1857 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) ai-hüi interj. „Exclamaţie care exprimă veselie şi nepăsare": 1891 POP. (DA). HAIMANA s.f. (lit.; 1743 -); pl. -ie. 1. (Lit.) „Om fără căpătâi, vagabond, hoinar, golan, derbedeu (1), nacafa (6), olăcar (4), haidamac (3), puşlama, capasâz, daicauc (2), dulandraglu, sichimeé" ^Vagabond, flâneur, rôdeur, voyou, fripon'): haimana 1838 LIT. (DA); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 27). # Loc. adj.: (înv.) De halmana^ = „Fără căpătâi, fără stăpân": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Lit.) A umbla haimana = „A hoinări, a vagabonda": haimanâ 1863 LIT. (DA); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold.) aimanâ sf. sec. XIX POP. (ŞIO). 2. (P. spec.) înv.) „Străin, venetic, iabanglu (1) (aşezat pe o moşie, lucrând ca ziler şi având drept de strămutare, dar obligat să plătească dări moşierului)" ('Etranger, métèque [établi à demeure sur un domaine foncier et astreint aux redevances]^: haimanâ 1743, 1754 DOC. (REL. AGR. I 414, 530); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/1. - Din tc. haymana (pop.) „idem (1)" şi „om leneş, trândav" ('homme paresseux^ (TS, Den S.; detaşat pe teren tc. din sintagma haymana beygiri [sau ôküzü sau mandas/] „idem [1] [literal: „cal, bou sau bivol de păşune"; haymana „păşune", beyglr „cal", oküz „bou , manda „bivol"). - Cf. bg., alb. hajmanâ, ser. ajmana. 381 - Der.: (Lit.) haimana/ac s.n. „Hoinăreală, vagabondaj, puşlamalâd'\ 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 14/1992, p. 18); (înv.) ha imani ( hăimăni] vi. „A hoinări, a vagabonda, a umbla haimana": 1852 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2 [(înv., Mold.) haimân s.n. (der. postv.) „Petrecere": sf. sec. XIX REG. (ŞIO)]. HAÎN,-Ă adj. (lit.; 1556 -); pl. -i,-e. 1. (înv.) „Trădător, infidel, perfid, sperjur; rebel, răzvrătit" (Traître, perfide; félon, rebelle7): hain 1556, 1557 DOC. (Bogdan 62, DERS); DOC. sec. XVI/2-XVII, CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 170, 427, II 170, 297, 341), LIT. sec. XIX/2; (rar) căin 1777-1782 DOC. (Furnică 57). 2. (Lit.; uneori adverbial) „(Despre oameni, despre atitudini, gesturi, sentimente ale acestora sau, fig., rar, despre animale ori obiecte) Rău (la suflet), crud, hapsân, fără milă, necruţător, nadoi2" OCruel, méchant, ingrat7): hain înc. sec. XVIII CRON. (CM II 297); 1839 VALIAN; POP. (şi N. Transilv.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 294), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 27); (înv.) hăin sec. XIX/2 POP. (DA); (reg., Olt.) hăineân, -ă înc. sec. XX REG. (DA). 3. (P\ polar.) reg., Mold.) „Generos, bun (la suflet)" CGénéreux7): hain sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. hain, hayin, (înv. şi dial.) hayin „idem (1, 2)". (Var. hăineân - prin analogie derivativă, după adjective calificative formate cu suf. de apartenenţă şi de provenienţă -ean.) -Cf. ser. hà(j)in, àjin, ngr. xaiviig alb. hain, magh. hain, arom. hain, hîin. -V. hainiâc. - Der. (pron. ha-i-, hă-i-)\ (Lit.) hainie s.f. 1. (înv.) „Trădare; răzvrătire; hainiâd'-. sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII (CM I 509, II 68, DA), DOC. sec. XVIII. 2. (Lit., azi rar) „Răutate, cruzime, câinoşenie": sec. XIX/l LIT. (DA); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit.) hainivt., vr. [hainire s.f., hainit,-ă adj.] 1. Vt. (înv.) „A trăda, a vinde (pe cineva)77: 1646 DOC. (DA). 2. Vr. (înv.) „A trăda, a deveni trădător, a se răzvrăti; a se înstrăina (de cineva), a pribegi": sf. sec. XVII CRON. (CM I 215); CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, LIT. sec. XVIII/l, POP. sec. XIX/2. 3. Vr. (Lit., rar) „A se înrăi, a deveni hain (2)": sec. XX/l LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XX; (Reg., Mold.) înhăinNx. - haini (3)-. sec. XX/l REG. (DA). HAINLĂC s.n. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. -urr, pron. ha-in-, „Trădare, perfidie, ingratitudine; răzvrătire; hainie (1)' (Trahison, félonie, perfidie, ingratitude; révolte7): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2. - Din tc. hainlik, (înv. şi dial.) hayinl'ik „idem". - Cf. arom. hîinlîke. - V. hain,-ă. HAÎR s.n. (reg.; 1939 ->); pl. -uri (S.E. Mold.) „Profit, folos, câştig, avantaj, parte" ('Profit, avantage, bon usage7), în loc. vb. A (nu) avea hair de ceva = „A (nu) profita, a (nu) se folosi, a (nu) se bucura, a (nu) avea parte de ceva": 1939 SDLR. - Din tc. hayir „idem"; pentru loc. vb., cf. tc. (bir şeyden) haytr yok „nu mai e nimic de făcut (cu un lucru), nu te mai poţi aştepta la nimic bun [de la ceva], nu te mai poţi bucura (de un lucru)" (bir şeyden „de. [la un] lucru77). - Cf. alb. hăir. - V. hairusum. 382 HAIRÉT s.n. (înv., rar; 1715 - sf. sec. XVIII); pl. ? „Zel, râvnă, efort, ardoare" ('Zèle, effort'): 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2. - Din tc. gayret„idem . - Cf. bg., alb. gajrét, ser. gàjret, ngr. Kocipèn, arom. gâiréte. HAÎRUSUM interj. (înv., rar; sf. sec. XIX). „Să-ţi (sau să-mi, să-i etc.) fie de bine!, Să fie cu noroc!, Bravo!, Halal! (1Ţ CGrand bien te (ou me, lui, etc.) fasse!, Bravo!'): hairusum, airusum 1893, 1894 LIT. (ŞIO). - Din tc. hayir olsun „idem (imperativul la persoana a 3-a sg. al verbului compus hayir olmak „a-i folosi, a-i cădea bine, a-i fi util"; p. disim. lui -/-). — Cf. arom. hairula, halrlft(i)ca „idem". - V. hair. HAL s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. (înv., rar) -uri. 1. (înv.) „Stare, situaţie, condiţie, postură" ('État, situation, condition, posture'): 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX. # Loc. vb.: (Pop., azi rar) A nu avea hal (să...) = „A nu fi în stare, a nu putea (să ...)": sec. XIX/2 POP., LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. 2. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Stare rea, situaţie deplorabilă, postură proastă, mizerabilă; nenorocire, mizerie" ('Mauvais état, mauvaise posture, état lamentable, dégaine; misère, malheur'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 133); 1793 DOC. (REL. AGR. I 818); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec XIX/2, LIT. sec XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 10/1992, p. 22). # Loc. adv.: (Lit) într-un hal... sau într-un hal fără (de) haisau în aşa (sau asemenea ori astfel de) hal sau în ultimul hal sau (înv.) în (sau la) atâta hal = „în cea mai proastă stare, în mizerie": 1793 DOC. (REL. AGR. I 818); LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX («Phoenix», 17/14 mai 1990, p. 3, EM 9/1992, p. 3, 24/1992, p. 25); (Lit.) în aşa hai (că... sau încât..) = „în aşa măsură (încât...)": 1835 LIT. (DA); LIT. sec. XIX-XX. - Din tc. hal „idem (1, 2)"; loc. vb. a nu avea hai să... - semicalc după tc. hali olmamak „idem" ( olmamak „a nu avea"). - Cf. ser. hal, ngr. yaXi, alb. hali, arom. hală, hâle, hăliură, megl. al. - V. arz/hai. HALAÎCĂ s.f. (înv., rar; 1855); pl. -e; ace. probabil şi haiaică. „Sclavă, roabă, servitoare (într-un harem [1])" OFemme esclave, servante [d'un harem]'): 1855 LIT. (ŞIO, TDRG2). - Din tc. halayik, (dial.) halayk, (înv.) *halayka „idem". - Cf. bg. halalk, halajka, ser. haiajka, mac. aiajka, alb. hallajkë, magh. haiajka. -Antrop. Halalcu (HA 7/1992, p. 5). HALAL subst. sg. (pop.; sf. sec. XVII -). 1. (înv., rar; în opoziţie cu haram, v. s.v.) „Obiect, fapt, acţiune sau fenomen folositor, util, binecuvântat, îngăduit (de religie), care aduce noroc, de bun augur" ('Chose ou action bénie, licite, permise, heureuse7): halal 1853 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv.) A(-i) fi (cuiva) halal = ,,A(-i) aduce noroc, a-(i) fi folositor, de bun augur": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 165, 244). # (Mai ales, iar azi numai în) Expr.: (Pop., fam.; exclamativ) Halal (mie, ţie etc.)/ sau Halalsă(-mi, -ţietc.) fie! sau Haiai (de[-aşa]...)! = a) (Azi rar) „Bravo!, Felicitări!, Ferice 383 (de mine, de tine etc.)!, Să-mi (să-ţi etc.) fíe de bine!, Hairusum!, Aram (de...)! (y. s.v. haram [I.2])''\ halâl sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP., REG. (Munt.), LIT. sec. XIX/2 (H, ŞIO, DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Munt., Mold.) alál sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO); (reg., Munt.) halâm sf. sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XX/1, REG. sec. XX (GL. ARG.); (reg., Munt.) alám sec. XX/1 POP. (Rădulescu-Codin, î. 224, ANT. LIT. POP. II 262); b) (P. polar.) ir.) „Mare pricopseală!, Vax!, Mai bine lipsă (o aşa...)!, Haram (1.1) (de...)f'\ halâl sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP., REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 29, 16/1992, p. 22). 2. (înv.; în loc. vb.) A face (ceva) halal = „A da (ceva) de pomană, a face cadou, a dona" (Taire la charité, donner qch. pour rien"): halâl sec. XIX/1 CRON. (DA). 3. (P. ext.) înv.) „Recunoştinţă, mulţumire" OReconnaissance, gratitude'): halâl sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA). - Din te. (înv. şi pop.) halâl, hal'âl (lit. mod. helâl) „idem (1)"; loe. vb. a(-¡) ft halal şl expr. halal să-mi (să-ţi etc.) fíe - semicalcuri după te. halâl oimak ,,a(-¡) fi folositor, de bun augur" (olmak „a f¡"), respectiv halâl o/sun „să(-ţi) fie de bine, să(-ţl) aducă noroc" (olsun „să fie"); loc. vb. a face (ceva) halal (2) - semicalc după tc. halâl etmek „idem (2)" (etmek „a face"). (Var. haiam, aiam- prin contaminare cu [h]aram, v. s.v.) - Cf. bg. halal, ser. halal, ngr. zaM±Xi, alb. hallâll, arom. halâl(e), haiăne) cf. bg. halal da e!, ser. halal ti vera! „să(-ţi) fie de bine!, halal să-ţi fie!", alb. bëjhallali„a da de pomană". HALALÍ s.n. (înv., rar; 1761 - miji. sec. XIX); pl. ? (Vestim.) „Sortiment de ţesătură subţire de mătase în amestec cu bumbac" ('Étoffe légère de soie et coton'): halali 1761, 1792 DOC. (ŞIO); helaliu 1821 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) halali, halali, helăli „idem". HALÁT1 s.n. (reg.; 1825 -); (mai aies la) pl. -uri, (rar) -e. (Tehn.; Mold., Ban.) „Unealtă, sculă, instrument; (la pl.) lucrurile, ustensilele, accesoriile necesare unei ocupaţii sau aflate în dotarea unei case; trusă, echipament, tacâm (1) (de călărie, de vânătoare, de plugărie etc.)" Olnstrument, ustensile, outil; trousse'): halát 1868 DICŢ. (TDRG2); 1883 DOC. (DA); POP. sec. XIX/2, LIT., REG. sec. XIX/2-XX (H, ŞIO, DA, Sadoveanu, O. X 462, LEX. REG. 1103, Gămulescu); (înv.) alát sec. XIX/2 REG. (DA); olăt 1825 LB; 1939 SDLR; holât 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. alât, (dial.) halât „idem"; în Ban., probabil (şl) din ser. alat, haiat. - Cf. şi bg. atât, haiăt, alb. hailăt, arom. hăiăte, hai'eăte, megl. aiat. HALÁT2 s.n. (reg.; sf. sec. XIX -); pl. -uri. (Tehn., Nav.; Munt., Olt.) „Odgon, funie groasă, cablu (de fire vegetale sau de sârmă, întrebuinţat pentru amararea ambarcaţiilor, pentru scoaterea găleţii din fântână etc.); parâmă, pălămar, (p. ext) lanţ gros (care strânge moara de vânt)" OCâble, grosse corde; chaîne [du moulin]'): halát sf. sec. XIX REG., DICŢ. (DAMÉ 162, DDRF); POP. sec. XX/1; (Oit.) alát 1914 DOC. (SDLR); REG. sec. XX/2 (LEX. REG. I 33). - Din tc. halat „idem". - V. hamhaiat. 384 I HALCA s.f. (înv. şi reg.; 1620 -); pl. -le. 1. (înv.) „(La jocul numit gerid [2]) Cerc de fier prin care se arunca din galop geridul (1)" CBague par laquelle on jetait le bâton nommé gerid y. halcâ sec. XVIII/2 CRON. (DA). 2. (P: ext.) înv.; şi în sintagma jocul halcalei) „Jocul numit şi gerid (2Ţ CJeu de bagues, course de bagues, jeu nommé aussi gerid y alcâ 1620 CRON. (Moxa 164); DICŢ. sec. XVII-XX/1 (DLLV, DDRF, LM, SDLR); halcâ sec. XVII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; halcă 1643 LIT. (DA, DLLV). # Loc. vb.: (înv.) A bate aicaua -„A pierde timpul de pomană": alea sec. XIX/2 DICŢ., POP.(DA). 3. (Tehn.; înv. şi reg.) „Verigă, inel, cerc (de metal)" CAnneau'): (înv., rar) halcă 1839 VALIAN; halcâ 1857 POLIZU (în der. hălcăluţă); DICŢ. sec. XIX/2-XX; alcâ 1883 LIT. (DA); REG. (Dobr., E. şi S. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 51); (reg., Dobr.) acâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P. ext.) Constr.; reg.) „Scoabă, legătură de fier (la ziduri)" OCrochet [dans un mur]'): alcâ, halcâ 1877 LM; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 5. (Reg., Dobr.; şi în loc. subst. de-a-n hâlca) „Joc de copii în care aceştia, aşezaţi în cerc, se străduiesc să prindă mingea aruncată de unul dintre ei, iar cel care o prinde a aruncă din nou" CSorte de jeu d'enfants qui, rangés en cercle, s'efforcent à attraper la balle et puis la lancent de nouveau'): halcă 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). - Din te. halka „idem (1, 3)" şi „cerc, linie circulară" (Cercle, ligne circulaire') (de unde, p. ext. sau p. spec., sensul 5), probabil şi *„idem (5)", cf. te. haika oyuniari „denumire generică a dansurilor populare care se execută în cerc, dansatorii ţinându-se de mână". - Cf. bg. haikâ, ser. a!ka, ngr. zcdmg, alb. hâllkë. - V. alcalâc. - Der.: (Dim., 3) înv., rar) hălcăluţă s.f:. 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. HALEA adv., adj. invar. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX). 1. Adv. „Acum, în prezent, actualmente; deocamdată, încă" ^Maintenant, [jusqu'Jà présent, encore'): haliâ (pron. ha-H-a sau ha-lia) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII, UT., IST. sec. XIX/2; haleâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA). 2. Adj. invar, (uneori în sintagme cu topică turcească, precedând termenul determinat) „(Despre boieri) în serviciu, în activitate, în funcţie, în slujbă de stat (spre deosebire de boierii paia [2] şi de cei mazâli [1])" 0[En parlant d'un boyard] En fonction d'Etat, en service'): haliâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1786 DOC. (Furnică 137); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; haleâ sec. XIX/2 UT. (ŞIO, DA); (rar) hali 1879 CIHAC II 584. - Din te. halâ, (înv.) haliya „idem (1, 2)", hali, haliye „idem (2)". HALÉP s.n. (înv.; sec. XVII/1 - sec. XIX/1); pl. -uri. 1. „Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,688 m, numită şi cot de Aiep (şi folosită mai ales în Moldova); instrument de măsură având această lungime; arşin (1)' OAune d'AlepO: 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2. 2. (Top.) „Alep (= oraş în Siria)" ('Alep'): sec. XVII/l CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII-XVIII/1, DOC. sec. XVIII/2 (Furnică 55). - Din tc. Halep „idem (2)", Halep [arişi sau arşini] „idem (1)" (v. Drimba 85, Suciu 148; anşsau arşm „cot [unitate şi instrument de măsură pentru lungime]"). 385 HALHÂL s.n. (înv., rar; 1594); pl. ? (Vestim.) „Brăţară, lănţişor sau colier (de aur) pe care îl purtau femeile la^gleznă" CColller, bracelet ou chaînette portés par les dames à leur cheville7): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194). - Din tc. halhal „idem". - Cf. ngr. zap%à.Xi (> rom. ist. harhât „idem": 1786 DOC. [DA]; UT. sec. XX/2 [Miguel de Cervantes, Nuvele exemplare, Bucureşti, 1981, p. 97]). HALÎF s.m. (înv., rar; sec. XVIII/1 - sf. sec. XVIII); pl. -r, scris şi challf. (Pol., Admin., Rel.) „Titlu purtat de suveranii unor ţări musulmane, consideraţi ca succesori ai profetului şi deţinând astfel, concomitent, puterea politică şi pe cea religioasă; calif" ('Calife'): sec. XVIII/l CRON. (DA; în der. halifeală)) sec. XVIII/2 CRON. (DA). - Din tc. halîfe „idem". - Cf. fr. calife (> rom. lit. calif-, sec. XVIII/2 CRON. [DA]; UT. sec. XIX/2-XX), ser. kalif, sp., it. cah'fa. - Der.: (înv., rar) halifealăs.f. „Califat": sec. XVIII/l CRON. (DA). HALÎL subst. sg. (înv., rar; 1761). (Med.; col.) „Amestec de diverse fructe exotice uscate şi pisate, importat din Orient şl folosit ca substanţă medicinală (purgativă)" ('Myrobolan'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) halii „Idem". HALT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); (mai ales la) pl. -uri. „Vorbă sau acţiune prostească, inepţie, nerozie, prostie, vorbă goală, balivernă, palavră’ CIneptie, sottise, sornette'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. halt „idem"; poate şl din ngr. xâXn. HALVA s.f. (lit.; 1776 -); pl. (rar) -le. (Alim.) „Produs alimentar dulce, preparat din tahân (1) sau din seminţe pisate de floarea-soarelul (în trecut şi din făină sau din griş) şi din zahăr sau miere, eventual cu adaos de nuci sau de alviţă" CSorte de nougat turc, pâte douce faite avec de la farine de sésame ou des semences de tournesol et du sucre ou du miel'): halvâ 1776, 1802 DOC. (Furnică 39, 211); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XX (ŞIO, DA, Kogălniceanu-Negruzzi 189, EM 9/1992, p. 13), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) alva 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) halavâ 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. (înv. şi pop.) halva, (pop.) alva (lit. mod. helva) „idem"; pentru der. alviţă, cf. tc. beyaz halva „alviţă" (beyaz „alb"). (Var. haiava - prin anaptixă.) - Cf. bg. halva, ser. alva, halva, mac. alva, ngr. xa^Pàç, alb. hâllvë, arom. hîlvă. - V. halvagiu. - Der.: (Alim.; lit.) alviţă s.f. „Produs alimentar zaharos preparat din caramel, miere, nuci, migdale, esenţe aromate şi amidon sau albuş de ou": (pop.) halviţă 1839 VALIAN; 1887 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; a/viţă 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX [(Prof., Corn.; lit., rar) aiviţăr (haiviţăi) s.m. „Cofetar care prepară şl/sau vinde alviţă": 1875 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) alviţărie (haiviţărie) s.f. „Local în care se prepară şi se vinde alviţă": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) aiviţiusm. = alviţar. 1857 POLIZU]. HALVAGÎU s.m. (lit., azi rar; 1693 ->); pl. -ii (Com., Prof.) „Persoană care prepară şi/sau vinde halva (v. s.v.y ('Fabricant et/ou vendeur de ha/vd)\ halvagiu 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII/l (ŞIO, CM II 164), UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) alvagiu 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc.^(înv. şi pop.) halvagi (lit. mod. helvaci) „idem". - Cf. bg. haivagija, mac. atvagija, ser. hàivadzija, halvàdzija, haivèdzija, ngr. zalficcvr^rig, alb. hallvaxhi, magh. halvadsia, arom. hîlvăngi. - V. halva. - Der.: (înv.) ha/vagerfe (a/vagerie) s.f. „Local în care se prepară şi se vinde halva": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. HALVÉT s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? „Convorbire particulară, discuţie între patru ochi" ^Entretien particulier, discussion en tête-à-tête7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DA). - Din te. halvet „loc retras; singurătate, solitudine, retragere, izolare; cabinet, cameră particulară" Olieu retiré; solitude, retraite; chambre particulière, cabinet7); sensul rom. a fost dedus din loc. vb. tc. halvet etmek „a se retrage, a rămâne singur; a acorda o audienţă particulară", halvet olmak „a se afla într-o discuţie particulară cu cineva" (v. SCL 4/1993, p. 331; etmek n,a face, a efectua", oimak„a fi, a se afla"). - Cf. ser. halvet „odaie pentru femei". HAMAILĂU s.n. (înv., rar; 1594 - sf. sec. XIX); pl. ? (Mitol.) „Amuletă, talisman, sinet (3), muscă' ('Amulette, talisman7): hamaili 1594, 1817 DOC. (DOC. î. XVI 194, DA); hamailâu 1857 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. hamayli, (înv.) hamayli „idem".- Cf. bg. hamajiija, hajmahja, ser. hamâjiija, mac. amajiija, alb. hajmaii, ngr. zauai/J, magh. hama/ia, arom. hamaili. HAMÂL s.m. (lit.; 1730 -); pl. -/ (Prof.) „Muncitor care transportă poveri în schimbul unei taxe (în porturi, în gări, în fabrici etc.); cărător" ÇPortefaix, crocheteur7): hamal 1730, 1855 DOC. (ŞIO, Furnică 420); 1779 L3T. (DLLV), 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. (S. Mold.) sec. XX/l (Iordan, L.M. 197), LIT. sec. XVIII/2-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 10/1992, p. 10), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) hămâl sec. XIX/2 LIT. (DA); (reg., Mold.) mahâl 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) măhâl sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 96). # Loc. vb.: (Lit.) A munci ca un hamal = „A munci din greu, până la istovire": sec. XX/2 DICŢ. - Din tc. hamal „idem". (Var. mahal, măha!- prin metateză.) - Cf. bg. hamâl, ser. hamal, ămai (> rom. reg., Ban. amâi„cantonier": ALR SN III [872]), mac. amai, ngr. %aiiăÂri g,^a\b. hamâll, magh. hama/os, arom. hămâl. -V. baş-hamal, emală(Addenda), hamalbaş, hamaiâc. - Der.: (înv.) hamaiésc,-eâscâ adj. „Caracteristic hamalilor; necioplit, vulgar": 1835 LIT. (DA); (Reg., Mold.) măhăhW. „A munci mult, ca un hamal; a duce tot greul": 1950 REG. (DLR) [(înv.) măhălit s.n. „Acţiunea de a măhăli; ocupaţia hamalului, hamaiâc (1)', măhăiării : 1823 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XX; (Reg., Dobr.) maăiă s.f. (der. postv.) „Muncă grea, hamaiâc (3J’\ sec. XX/l REG. (DLR)]; (înv.) măhăiărits.n. „Venit realizat din impozitul pe transportul cu hamali": 1827 DOC. (DLR). 387 HAMALÂC s.n. (lit.; 1508 pl. -uri. 1. (Prof.; înv.) „Ocupaţia, munca hamalului (v.s.i/.); măhălit' COccupation, travail du portefaix'): hamălâc 1508 DOC. (DERS); hamalâc 1508 DOC. (DERS); LIT. sec. XIX/l, REG. (Munt.) sf. sec. XIX (ŞIO). 2. (Fin.; înv.) „Taxă pentru prestaţia hamalului" ORevenu du portefaix'): hamalâc sec. XIX/2 REG. (Munt.) (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Ut.) „Muncă grea, istovitoare, maală; sarcină grea, angara (3), belea (1Ţ (Travail épuisant; charge difficile, tracas, tuile'): hamalâc sf. sec. XIX REG. (Munt.) (ŞIO); DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2. 4. (P. ext.) reg., Munt.) „Gloată; dezordine" CCohue; désordre'): hamalâc, amalâ'c mijl. sec. XX REG. (CV 11/1951, p. 36). - Din te. hamallik „idem (1, 2, 3)". - Cf. arom. hămălike, hămălîke. - V. hamal. HAMALBÂŞ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -i. (Admin.) „Funcţionar care răspundea de transportul cu hamali (v. s.v.), şeful hamalilor (din ţările române)" OChef des portefaix^): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. hamalbaşi „idem". - V. baş, baş-hamal, hamal. HAMÂM s.n. (înv., rar; sf. sec. XIX - miji. sec. XX); pl. -uri. „Baie comună de aburi, baie turcească (2)" OBain [turc] à étuves, hammam'): 1900 ŞIO; (numai în) DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. ham(m)am „idem". - Cf. bg., alb. hamăm, ser. hàmam, àmam, ngr. xauô./ii, magh. hamăn, arom. hămâme, fr. hammam. HAMBÂR s.n. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -e. 1. (Agric., Constr; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Construcţie-anexă (dintr-o gospodărie ţărănească) destinată depozitării produselor (şi uneltelor) agricole, mai ales a cerealelor; grânar, pătul, magazie (pentru cereale)" ('Grenier, grange, magasin [à blé]'): (înv.) hambar sec. XVII/2 ANON. CAR.; DOC. (şi Transilv.) sec. XVIII-XIX/1; hambâr sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1753 LIT. (DLLV); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. (Olt.) sec. XX (ARH. OLT. SN II 174), LIT. sec. XVIII/2-XX, POP. (Munt., Mold., Olt., Dobr., Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 30, 80, 162, 208, 272); (pop., mai aies Munt.) ambâr 1756 DOC. (Mold.) (DLLV); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt.) sec. XX/1 (Rădulescu-Codin, M.N. - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Transilv.) hămbăriu 1825 LB (s.v. susă!)-, (înv., Mold.) hambâriu sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; (reg., Ban., Oit.) hâmbâr sf. sec. XIX POP. (DA); REG. sec. XX/l (DA). 2. (Nav.; pop.) „Cală, magazie de mărfuri la bordul unei nave" fCale d'un vaisseau'): (înv.) hambâriu înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO); (înv.) ambâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO); hambâr sec. XX/2 REG., DICŢ., DOC. (Ţurlan 59, Dicţ. Mar., «Curierul Naţional», 3/1990, p. 4). 3. (Reg., Munt., Olt., S. Mold., Transilv.) „Ladă mare (de lemn) în care se păstrează făina, mălaiul, cerealele sau alte produse alimentare" fGrande caisse pour la farine, les céréales, etc.; farinière'): (Munt.) ambâr 1839 VALIAN; POP. sec. XX/l (Păsculescu 7, 53); hambâr 1895 REG. (DA); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (Iordan, L.M. 197), DICŢ. sec. XX; (Transilv.) hambâriu 1906 REG. (DA). 4. (P. spec..; reg., Mold., Olt., S. Transilv.) „Magazie mică în podul morii, în care se toarnă cerealele date ca uium" CSorte de huche au moulin'): hambâr 388 I sec. XIX/2 REG. (DA); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, DA). S. [P. ext:, reg., Olt.) „Ladă de lemn în care se pune la înmuiat pământul destinat olăritului" ('Caisse où l'on mouille l'argile pour la poterie'): hambâr, hâmbâr sec. XX REG. (Iordache 47). 6. (P. anat. şi figarg.) „Tabacheră" ('Tabatière'): hambâr 1937 DOC. (GR. S. VII 116). - Din te. ambar, (înv. şi pop.) hambar „idem (1, 2, 3)"; probabil şi din magh. hambar, hambar, hombăr, ser. hàmbar, âmbar, bg. hambâr, ambâr. - Cf. şi mac. amber, ngr. ajumpi „cală", alb. hambar, ambâr, arom. hambare, ambâre, megl., rus., ucr. ambar. (După DEX -numai din ma^gh., bg.; după DILR I 243-244 - din cumană.) - V. hambar-emini. - Der.: (înv., Dobr.) hămbărăş (hambarăş) s.n. „Ladă în care curge făina la moară": 1898 REG. (DAMÉ 153); DICŢ. sec. XX/l. HAMBÂR-EMINÎ s.m. (înv., rar; 1786 - sec. XIX/l); pl. ? (Admin.) „Intendent al depozitelor, al magaziilor de alimente (dintr-o provincie otomană)" ^Intendant des magasins, des dépôts d'aliments'): ambâri-emeni 1786 DOC. (ŞIO); hambâr-emini (ŞIO; folosit ca arhaism, golit de sens, în LIT. sec. XX/2). - Din tc. (h)ambar emini „idem". - V. emin, hambar. HAMHALÂT s.n. (înv., rar; 1822); pl. -uri. „Funie făcută din fibre vegetale brute, neprelucrate" (Torde faite de fibres brutes'): 1822 DOC. (ŞIO). - Din tc. ham halat „idem" (ham „crud, brut", halat „funie"). - V. halaf. HAMSÎE s.f. (lit.; 1776 -); pl. -ii. (Zool.) „Mic peşte marin de culoare argintie, cu gura mare, care trăieşte în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic (Engrauiis encrasicholusj' ('Anchois^: (înv.) samşi (subst.) 1776 DOC. (Furnică 39); (reg., Dobr.) hamşiu (s.m.) 1900 TDRG; hamsie 1900 TDRG; DOC. sec. XX/2 (Kaszoni 288), DICŢ. sec. XX; (reg., Munt.) amzie 1967 REG. (GL. ARG.); (reg.) hamsi, amsi (subst.) 1981 DOC. (Kaszoni 288). - Din tc. hamsi „idem"; poate şi din bg. hamsija, ngr. %a(p)ii(ji. - Cf. şi ngr. xapy/i(> rom. reg. hampsie. 1939 SDLR), rus. hamsâ. HAMTUTMÂZ adj. invar. (înv., rar; 1792). „(Despre metale) Care nu poate fi modelat, nemaleabil, elastic, flexibil, oţelit, călit" C[En parlant d'un métal] Élastique, flexible, trempé'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ham tutmaz „idem" (ham „îndoitură, curbură, buclă" [OTS], tutmaz„care nu ţine, care nu suportă"). (După ŞIO - din tc. ham tutmag„tăiţei pătraţi proaspeţi".) HAN s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -uri. (Constr., Com.) „Clădire mare, în trecut fortificată, de obicei etajată şi având o curte interioară şi porţi ferecate, folosită ca local cu ospătărie şi cu locuri de cazare pentru drumeţi (astăzi dispunând de parcare pentru autovehicule, iar în trecut de locuri de adăpostire a cailor şi căruţelor, fiind utilizată şi ca centru comercial sau ca adăpost pentru boieri şi pentru averea lor, 389 în timpul răscoalelor şl războaielor); motel, caravanserai, carvasara, conac (5)' OAuberge, caravansérailO: sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 137); 1708 DOC. (DIB III 131); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. (Olt.) sec. XIX/2 (DA), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2- XX, DOC. sec. XVIII-XX (DEL CHIARO 13, 144, Furnică 332, REL. AGR. I 597, 801, EM 12/1992, p. 15). - Din tc. han „idem". - Cf. bg., ser., alb. han, mac. an, ngr. zô.vi, magh. han, han, arom. hăne) cf. şi rus., ucr. han. - V. hangiu. HANĂMĂ s.f. (înv., rar; 1855 - sec. XX/l); pl. -e. „Femeie din aristocraţia turcească, turcoaică nobilă, cadână (3) de neam nobil" ÇFemme appartenant à l'aristocratie turque, dame turque'): hanâmă 1855 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2; hanüma 1858 DOC. (TDRG). - Din tc. hanim, (înv.) hanum „femeie, doamnă, damă" Cdame, femme, madame^ (p. spec.). - Cf. bg. hanăma, scr. hanùma, hànum, ngr. zavoû/i, magh. hénem, hânon, arom. anîmă, hanumsă. HANE s.f. (înv., rar; 1693); pl. -eie. „Şa" ('Selle'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) hane „idem". HANGÉRs.n. (ist. şi reg.; 1594 ->); pl. -e şi (înv., rar) -uri. 1. (Mil.; ist.) „Pumnal mare, cu lama lată şi încovoiată, care se purta la brâu" fLong poignard recourbé, kandjarO: (înv.) hangeâr 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194); CRON. sec. XVII-XVIII (Moxa 166, CM II 164, ŞIO), LIT. sec. XIX/2; (înv.) hangeâriu 1620 CRON. (Moxa 189); UT. sec. XVII/l; (înv.) hangériu 1620 UT. (ALEX. 98); CRON. sec. XVII/2 (CM I 106, 107), REG. sec. XIX/2 (DA); (înv.) hamgér sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); UT., POP. sec. XIX/2; (înv.) angeâriu sec. XVIII/2 CRON. (DA); (înv.) angér sec. XIX/l LIT. (DA); (înv., rar) hângér(iu) 1825 LB; (înv.) singér 1910 POP. (Păsculescu 378); hangér 1620 UT. (ALEX. 118); CRON. sec. XVIII-XIX/1, IST. sec. XIX, LIT. sec. XVII-XIX, POP., REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2 (DA), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext.; reg., Ban.) „Cuţit mare"0Long couteau'): hanjér 1910 REG. (DA). - Din tc. (înv. şi pop.) hanger, hangar, (dial.) ançer (lit. mod. hançet) „idem (1)". (Var. singer- prin contaminare cu singir\y. s.v. zingir\ sau cu sânge [v. DR I 290].) - Cf. bg. hangâr, hangér, scr. handzar, hancar, andzar, mac. angar, ngr. zcxvT^ăpa, zavTÇêpi, alb. hanxhăr, magh. hanesăr, handzsăr, hanesér, arom. hăngeăr, hănjâr, hăngeără; cf. şi pol. chandziar, rus. koncar, fr. kandjar. HANGIU s.m. (lit., azi mai ales ist.; 1726 -); pl. -ii. (Prof., Com.) „Bărbat care ţine un han (v. s.v.), conacciu (2Ţ ('Aubergiste'): hangiu 1726, 1775 DOC. (DIB III 161, REL. AGR. I 597); DOC. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XVIII/2-XX (TDRG2); (înv.) angiu 1881 REG. (Munt.) (ŞIO). - Din tc. hanci „idem". - Cf. bg. hangrja, scr. handzija, ngr. zavrÇrjç, alb. hanxhi, arom. hăngi - V. han. 390 Der.: (Ut., azi mai ales ist.) hangiţăs.f. „Soţie de hangiu; femeie care ţine un han": sec. XX/l LIT. (DA);. LIT., DICŢ. sec. XX; (Lit., rar) hangioâică s.f. = hangiţă. 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., N.E. Transilv.) hangiocrăs.m. şi f. „Birtaş; administrator": 1887 REG. (DA). HAP s.n. (pop.; 1719 -); pl. -uri. (Med.) „Pilulă, tabletă, comprimat, pastilă, caşetă" ('Pilule, cachetO: 1719 DICŢ. (TDRG2); 1760-1780 DOC. (Contribuţii XVIII, p. 321); 1838 LIT. (DA); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ., DOC. sec. XVIII-XX (EM 2/1992, p. 18). # Loc. vb.: (Pop., fam) A înghiţi un hap (sau hapul) = „A suporta ceva neplăcut, a înghiţi găluşca, a înghiţi sarmaua (1)": 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 46/1992, p. 6). - Din tc. hap „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. hapi yutmak„idem" (yutmak„a înghiţi"), cf. fr. avaler ia pilule „idem". - Cf. bg., alb. hap, ngr. yjxm, arom. hap, hâpă. HARABÂ1 s.f. (reg.; 1750 -); pl. -le. 1. (Transp.; Mold., mai rar şi Munt.) „Căruţă sau car de mari dimensiuni (folosită pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor), şarabană; vehicul mare" CGrand chariot; grand véhicule'): harabâ cca 1750 DOC. (TDRG2; în antrop. Haraba); 1845 REG. (DA); POP. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. MOLD. I - GL.), REG. (Mold., V. Munt.) sec. XIX-XX (DA, GL. ARG.), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) araba 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (V. Munt.) harabănă 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (P. anal.) Constr.; V. Munt.) „Casă, cameră sau curte de mari dimensiuni; hardughie" CMaison, chambre ou cour de grandes dimensions'): harabâ 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. araba „orice fel de mijloc de transport cu roţi", inclusiv „car, căruţă" Otoute sorte de véhicule à roues') (de unde, p. spec., sensul I). (Var. harabană - prin contaminare cu şarabană „idem [1]".) - Cf. bg., mac., alb. araba, ser. aràba, râba, arom. aribă) cf. şi tăt. araba, rus. arba, ucr. harba. - V. harabagiu, roabă. - Der.: (Dim., 1) reg., N. Mold.) hărăbâşcă s.f.: 1910 LIT. (DA); (Augm. 1, 2, pop.) harabâié s.f.: (rar) arabâie 1877 LM; harabăie 1958 DM; DICŢ., REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.); (reg., Munt., N.E. Olt.) hărăbăie 1939 REG., DICŢ. (Coman, GL., SDLR); REG., DICŢ. sec. XX (GL. ARG.), LIT. sec. XX/2. - Antrop. Haraba (cca 1750, TDRG2). HARABÂ2 s.f. (reg.; 1881 -); pl. -le. 1. (Munt., Olt., Mold.) „Obiect vechi, stricat, dărăpănat, hodorogit; vechitură, rablă, vechitură, ciuruc (1), marda (1), târfă (1)) deşeu; (p. spec.) zdreanţă; deşeu de scânduri" CChose usée, délabrée, détériorée; antiquaille, ruine; déchet; lambeau, haillon; rognure de planches1): (N. şi N.V. Munt.) hartapâ 1881 UT. (DA; în der. hărtăpăii)) sec. XX/1 REG. (GR. S. IV 131, DA); (V. Munt., Olt.) harţabâ 1951 REG. (CV 1/1951, p. 37); REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); (V. Munt.) harabâ 1967 REG. (GL. ARG.); (Mold.) harÇapeâ sec. XX/2 REG. (GL. REG., LEX. REG. II 119, LR 5/1963, p. 77). 2. (Fig.) V. Munt.) „Om sau animal slab, prăpădit, bolnav, vlăguit" CHomme ou animal affaibli, à bout de force, souffrant'): harţabâ 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (P. ext.) Munt.) „Femeie neserioasă, depravată; tălaniţă, târfă (2Ţ (Temine débauchée, prostituée'): harţabâ 1939 REG. (Coman, GL.); arţabâ, arţabâlă sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 67). 391 - Din tc. harabe „obiect ruinat, devastat, pustiit; ruină, dărăpănătură" Ochose ravagée, ruinée, dévastée; ruine, débris7) (de unde, p. gener., sensul I). (Var. (h)arţaba, harţapea, hartapa- prin contaminare cu horţăit,-ă„dărăpănat, hodorogit; prăpădit, slab, debil", respectiv cu hartan „zdreanţă" şi/sau cu harta-parta „în bucăţi, mărunţit", v. s.v. harcea-parcea.) -Cf. arom. hărâpă, hă râpe „d ă ră p ă n ă tu ră ". - V. harapiet. - Der.: (Augm., 1; reg., V. Munt.) harabaié (hărăbâie) s.f.: 1967 REG. (GL. ARG.); (înv., Munt.) hărtăpăh'sA.. „A rupe în bucăţi, a zdrenţui, a mărunţi; a bate": 1881 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. HARABAGILÂC s.n. (înv., rar; 1827 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Transp.) 1. (Fin.) „Taxă pe care o plăteau harabagiii (v. s.v.) la bariera unui târg; impozit plătit de căruţaşi" (Taxe payée par les charretiers à la barrière d'une ville; Impôt sur les charretiers'): harabagilic 1827 DOC. (ŞIO); arabagilâc 1839 VALIAN. 2. (Prof.) „Meseria harabagiului, cărăuşie, harabagerie, harabagie; transport făcut cu harabaua1 (1)" OMétier de charretier; transport avec le chariot'): arabagilâc 1857 POLIZU; arabagialâc, harabagialâc 1877 LM; harabagilâc sec. XX/l DICJ. - Din tc. arabacilik „idem (2)", probabil şi *"idem (1)". (Var. (h)arabagiaiâc - după suf. rom. -aiâc.) - Cf. bg. arabagiiăk. - V. harabagiu. HARABAGÎU s.m. (reg., azi rar; 1793 ->); pl. -ii. (Prof., Transp.; mai ales Mold.) „Căruţaş, cărăuş, chirigiu (1), chervangiu (2)' CCharretier, voiturier'): harabagiu 1793 DICŢ. (TDRG); 1806 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX; (înv.) arabagiu 1819 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. arabaci „idem". - Cf. bg., mac. arabagija, ser. arabàdzija, râbadzija, alb. arabaxhi, ngr. apauxavzÇriç, magh. arabacsi, arom. arăbăgi - V. arabagi-baş, haraba1, harabagilic. - Der.: (Reg., MolcL, azi rar) harabagie s.f. „Cărăuşie, harabagiiâc (2J'\ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (înv., rar) harabagerie s.f. = harabagie (CDER); (înv., rar) arabagiésc, -eăscăadj. „Care aparţine sau este specific harabagiilor": 1815 DOC. (DA). - Antrop. Harabagiu. HARACCÎU s.m. (înv., rar; 1774 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Funcţionar însărcinat să strângă de la populaţie darea destinată haraciului (v. s.v.)} perceptor, hărăcet" OPercepteur d'impôts au compte du tribut'): 1774 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. (DDRF înregistrează cu acest sens un termen neconfirmat în alte surse: harâci-agâsau haraci-agâ.) - Din tc. haraççi „idem". - Cf. ser. haràdja, ngr. xapaxÇnç, magh. haradsi, haracsi. - Cf. harad, hărăci-başa. HARÂCI s.n. (ist.; 1529 ^); pl. -uri. (Fin.) „Tribut anual (strâns de la populaţie) pe care ţările române şi alte ţări vasale îl plăteau (de obicei în rate), în sec. XV-XIX, Imperiului Otoman (uneori, la cererea acestuia, în produse)" (Tribut annuel payé à l'Empire Ottoman'): harâci 1529 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI-XVIII 392 (DA, DERS, DOC. I. XVI 161, DRH. B XXI 446, Furnică 25, REL. AGR. I 200, 296), CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 140, 242, II 101, 315), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII-XX (DA, ALEX. 93, 107, Dimitrescu 115), IST. miji. sec. XIX-sec. XX (DA, Ist. Rom. 158, MDD), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) hărâci(u) sec. XVII/2 LIT. (TDRG); 1825 LB; (înv.) *harâgi sec. XVIII/2 DOC. (DA; în der. hărăger); (înv., Olt.) arâci sec. XIX/2 POP. (DA); (înv.) harâc, harag sec. XIX/2-XX/1 POP. (DA). - Din te. haraç, (înv.) harag „idem". (Var. harac, harag - sg. refăcute prin falsă analiză, harac/'fiind interpretat drept pl.) - Cf. bg. harac, ser. àrac, harac, mac. arac, ngr. zap&rÇi, alb. harag, magh. harăcs, arom. hărâce, harâce; pentru der. haracear, hărăcear, cf. bg. haracar. -V. haracciu, haraci-muhasebesi, iova-haraci. - Der.: (înv.) hărăcer s.m. = haracciu-. haracear 1530-1532 DOC. (DERS); hărăcear, harâcér(iu) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 533, II 154, 155); hàrëcér, hârâgér sec. XVIII/2 DOC. (ŞIO, DA). HARÂCI-MUHASEBESÎ s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Şeful biroului de contabilitate a impozitelor şi tributurilor încasate de Imperiul Otoman" OChef du bureau de comptabilité des impôts reçus par la PorteO: 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. haraç muhasebecisi „idem" (prin haplologie) sau din te. haraç muhasebesi „biroul de contabilitate a tributurilor" Cbureau de comptabilité des tributs') (p. ext.). -V. haraci, muhasebea. HARÂM s.n., adv. (pop.; sf. sec. XVII -); pl. (I, rar) -uri, hărămuri. I. S.n. 1. (înv., rar; în opoziţie cu haiai, v. s.v.) „Obiect, fapt, acţiune sau fenomen prohibit, neîngăduit (de religie sau de morală), spurcat, nepermis, dobândit pe nedrept, nemeritat, câştigat în mod ilicit, de pomană (şi care nu aduce decât ghinion); jaf, pradă; înşelăciune (la joc, în afaceri etc.)" CChose ou action prohibée, défendue par la religion, illicite, impure, obtenue injustement, illicitement; pillage; fraude, escroquerie'): harâm înc. sec. XIX CRON. (DA); LIT. sec. XIX; hărâm (pl. şi hărămuri) sec. XIX/2 LIT. (DA); arăm 1877 LM. # (Pop., azi rar; exclamativ) Haram (că...)! = „Păcat (că ...)!, Degeaba (...)!'-. (înv.) hărâm sec. XIX/2 LIT. (DA); harăm 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop., azi rar; exclamativ) Haram (de ...)! - „Vai (de...)!, Mai bine lipsă!, Halal (de...)! (l.bj'\ harâm 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A(-i) fi (cuiva) haram = ,,A(-i) aduce ghinion, a(-i) fi de rău augur": harăm sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 165); (înv.) A se alege haram [de ceva) = „A se alege praful (de ceva), a fi complet distrus": harâm, arâm 1877 LM; (înv., Mold.) A mânca haram = „A spune prostii, a mânca rahat (2)\ a minţi": sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX/l; (Pop., fam., azi rar) A face haram sau A juca cu haram = „A înşela (în afaceri, la jocuri etc.)": 1939 SDLR. # (Mai ales în) Loc. adj. şi adv.: (Pop.) De (sau, înv., cu) haram = „(Luat, obţinut, câştigat) De pomană; cu blestem, afurisit; pe nedrept, nemeritat; geaba (1, 2), degeabd'-. harâm 1875 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) arâm 1877 LM; LIT. sec. XIX/2;^ (reg., N.V. Munt.) aleăm 1901 REG. (DA); (Pop.) De haram(ul cuiva) = „(Lăsat) la voia întâmplării sau a cuiva, expus exploatării, jafului sau înşelăciunii (cuiva)": harâm 1958 DM; DICŢ., REG. 393 (Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG., s.v. hărtuil°). # (Pop., azi rar) Haramu/ haram se face sau De haram vine (ori a venit), de haram se duce (ori s-a dus) sau De haram a fost, de haram s-a dus = „Lucrul câştigat pe nedrept se pierde inevitabil": haram înc. sec. XIX CRON. (DA); LU., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. polar.) reg., Munt.; în expr.) Aram (de ...)! = „Ferice (de ...)!, Halal (de...)! (l.aŢ ('Bravo!'): aram miji. sec. XX REG. (CV 8/1949, p. 32). 3. (F!g.; reg., Mold., rar şi Transilv.) „Termen de ocară sau de batjocură pentru o vită sau un cal slab; gloaba, mârţoagă, boală, tăiăşman (2)} (p. ext.) termen de batjocură pentru un om fără căpătâi, prăpădit, ca vai de lume; om nenorocit, mizerabil, pârlit" OBête décharnée, à bout de force, rosse; homme misérable, pauvre diable, vaurien'): harâm 1875 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR SN II [279, 282]), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DDRF, DA, SDLR, FOLC. MOLD. II - GL.); (înv., rar) arâm 1877 LM; (înv.) hăram sec. XIX/2 LU., POP. (DA). II. Adv. (înv., rar) „Pe nedrept, nemeritat, injust, ilicit" (Ajustement, illicitement'): arâm 1884 LU. (ŞIO); harâm 1939 SDLR. # (înv.) Haram vine (sau a venit), haram se duce (sau s-a dus) = Haramulharam se face. harâm 1853 LU. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. haram „idem (1.1, II)"; loc. vb. a(-i) fi haram - semicalc după tc. haram olmak „idem" (oimak „a fi"); a mânca haram - semicalc după tc. haram yemek „a fura, a delapida, a acapara" (yemek„a mânca"), cu sensul modificat după a mânca rahat, v. s.v. rahat?) expr. (de) haram a fost, (de) haram s-a dus şi (de) haram vine (sau a venit), (de) haram se duce (sau s-a dus) - semicalcuri după tc. haram geldi, haram gitti „idem" (geldi „a venit", gitti „s-a dus"). (Var. aleam- prin contaminare cu (h)alal, v. s.v., poate şi cu alean „dor; ciudă; duşmănie"; v. LR 5/1980, p. 551.) - Cf. bg., ser. (h)aram, ngr. xapô.pi, alb. harâm, arom. harâme, hărâme. -V. harambaşă, haramm,-ă. - Der.: (Reg., Mold., Transilv.) harâncă (hărâncă) s.f. „Termen de ocară pentru o femeie rea, nemiloasă; scorpie, zgripţuroaică": sec. XIX/2 POP. (DA); REG. sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XX; (Reg., Mold., Munt., Dobr.) haramgiu s.m. (uneori atributiv) „Om nelegiuit, crud, nemilos; tâlhar, haramin; om care înşală (la joc)": haramgiu sec. XIX/2 REG. (Dobr.) (ŞIO, DA); 1939 SDLR; (N. Munt.) harangiu sec. XX/l REG. (ALR SN V [1253])^ [(Reg.) haramgioâică s.f., haramgiţă s.f. „Femele care înşală, înşelătoare": 1939 SDLR]; (înv., Munt.) haramiăc s.n. = haram (1), în loc. adj. şi adv. de haramiâc = de haram\ înc. sec. XX REG. (DA). HARAMBAŞĂ s.m. (pop., azi rar, mai ales ist.; 1825 ->); pl. -i. (Reg. şi în Transilv., Ban.) „Şef al unei bande de tâlhari; gazdă de hoţi; (ist.) căpitan al unei cete de haiduci ori de martalogi (1)" ('Chef d'une bande de brigands, de haîdouks ou de martalogi y. (înv., rar) hărămbâş 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (înv., rar) harambâş 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2; (înv., rar) harâm-başâ (s.f., s.m.) 1939 SDLR; (pop.) harambâşă, (reg., Olt., Munt., Ban., Transilv., rar şl Mold.) harâmbâşă, harămbâşă, harabâciu, arambâşă, arâmbâşe, arămbâşă, arimbâşă, irambâşă, iarambâşă, arambagiu, tarâmbâşă sec. XIX/2-XX/1 POP., REG. (ŞIO, DA, SDLR, Păsculescu 218, GR. S. VII 187, Gâlcescu 118, Bucuţa - GL., DLR). - Din tc. (înv.) harambasi, harambasa „idem" (v. Kakuk 174; reducere populară, prin sincopă,^ a lui *harami başi)) în Ban., Olt. şi Transilv., probabil (şi) din ser. harambasa, arambasa, magh. harambasa, harambasi. (Var. harabadu - probabil prin deraiere lexicală sau 394 p. et. pop. după bacr, arambagiu - după suf. -giw, tarâmbaşă - var. obscură.) - Cf. şi mac. arambasa, alb. harambásh. - V. haram, haramin,-ă. - Der.: (înv., rar) harambăşie s.f. „Titlul şi/sau funcţia de harambaşă": harambăşie (DA); (prin deraiere lexicală după beţie) ir.) harambeţie sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA). - Antrop. Harambaş(i), zoon. (nume de câine) Harâmbaş{sec. XIX/2, H). HARAMÎN,-Ă s.m. şi f. (înv.; 1789 - miji. sec. XX); pl. -i,-e. (Mold., Munt.) 1. S.m. „Hoţ, tâlhar, bandit; haiduc" ('Voleur, brigand, bandit; haîdouk'): haramin 1789 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XVIII/2-XIX, POP. înc. sec. XX; aramină, haramină 1894 DDRF (dat ca s.m.); aramin înc. sec. XX REG. (TDRG). 2. S.m. şi f. (P: gener.) „Om rău, nemilos, ticălos" OHomme méchant^: haramin,-ă sec. XIX/2 LU. (DA). 3. S.f. (P. ext.) peior.) „Termen de batjocură pentru ţigani" CBohémien, Gitan7): haramină 1892 POP. (ŞIO); LIT. înc. sec. XX; aramină 1894 DDRF (dat ca s.m.). - Din tc. harami „idem (1)" (prin „deraiere morfologică", v. vol. I, p. 333). (Sensul 3 -probabil p. et. pop., după harapină „idem [3]" [v. s.v. arap], care a indus, eventual, şi forma exclusiv feminină a termenului cu acest sens.) - Cf. bg. haramija, ser. haramija, arâmija, mac. aramija, ngr. zapauqç alb. harami, magh. haramia, arom. haramiu, hărămit „idem (1)". - V. haram; harambaşă. HARAPIÉT s.n. (înv., rar; 1783); pl. ?, pron. -pi-et. „Ruină, ruinare, distrugere" fRuine, destruction'): 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. harabiyet „idem". - V. haraba2. HARÁR s.n., s.m. (înv. şi reg., azi rar; 1675 ->); pl. (s.n.) -e, (s.m., rar) -i. 1. (înv.) „Sac mare confecţionat din pânză groasă (ţesută, de obicei, din păr de capră)" CGrand sac de rapatelle [de poil de chèvre]'): harár 1675 DOC. (Bakos 233; în magh. harâr< rom.); 1770 DOC. (Furnică 28); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, DICJ. sec. XIX/2-XX/1; harál 1676 DOC. (Bakos 233; în magh. harai, harăiy < rom.); sec. XIX/2 POP. (ŞIO); haráríu sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); hărăriu înc. sec. XVIII LIT. (Catemir, IST.2 143, 629); arâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO); REG. (S. Transilv.) înc. sec. XX (DA). 2. (Reg., Munt., azi rar) „(Bucată de) ţesătură groasă şi rară din par de capră, folosită la confecţionarea sacilor, traistelor, coviltirelor, corturilor etc.; ţol gros din pânză de sac" OCamelot, rapatelle, bâche de poil de chèvre'): harár 1836 DOC. (Furnică 392); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; arâr(iu) 1839 VALIAN; DOC., REG. sec. XIX/2 (HEM2 1 239, ŞIO), DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. harar, (dial.) haral (ZTS), *arar „idem (1, 2)". - Cf. bg. harár, harái, arár, aráj, ser. hárar, arar, mac. arar, ngr. %apó.pi, alb. harár, magh. harár, harai, haráiy, arom. hărâr, hărâie. (După Hristea, PE 241-242 [urmând sugestiile date pentru întregul cuvânt în LM şi TDRG], var. arar- p. et. pop., după adj. rar) HARBAGÍU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Mii.) „Halebardier care făcea parte dintr-un corp de 60 de ieniceri folosiţi mai ales la executarea osândiţilor" ('Hallebardier [ottoman]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. harbeci, (înv.) harbagî „idem". - Cf. bg. harbagrja. 395 HÂRCEA-PÂRCEA adv. (pop., fam.; 1868 -). (Şi fig.; în loc. vb.) A face (ceva sau pe cineva) harcea-parcea = „A tăia (ceva sau pe cineva) în bucăţi, a face fărâme, a mărunţi, a ciopârţi; a distruge, a nimici, a face praf" ('Mettre [qn. ou qch.] en pièces, mettre en lambeaux, réduire en miettes, tailler menu, hacher menu-menu, mettre en capilotade, déchiqueter; détruire, anéantir'): (înv.) hărţa-pârţa, hâ'rta- pâ'rta 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) hâra-pâra sec. XIX/2 LU., POP. (DA); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA); (înv.) hârta-pârta 1892 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; harcea-pârcea 1893 POP. (TDRG2); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 5). - Din te. parça parça, paramparça, pare pare (TS), (dial.) para para (v. SDLR), (înv.) para pura, param param (Y.Tar.S) (adv. şi adj.) „în bucăţi, în fărâme, mărunţit, zdrenţuit; nimicit, făcut praf" ('en pièces, en miettes, en petits morceaux, menu; détruit') (p. disim. şi cu acc. modificat, probabil în urma contaminării cu rom. hăra [interj, care imită lătratul şi mârâitul cîinilor] şi/sau [mai ales var. harta-parta] cu rom. hartan, hartal, partal „bucată, parte din ceva"; cf. te. parça, înv. para „bucată, fărâmă, parte din ceva", dial. parapara „mâncare făcută din carne tocată şi bucăţi mici de aluat"); pentru loc. vb., cf. te. parça parça etmek „idem" (etmek „a face"). - V. parcea. HARDÂL s.m. (reg.; 1884 -); pl. -i. (Bot.; Dobr., înv. şi Mold.) „Muştar-de-câmp, ridichioară (Sinapis arvensis/' ^Moutarde sauvage^: (înv.) hardâl 1884-1885 REG. (H); (Dobr.) ardâl sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.; glosat: „buruiană cu seminţe negre"). - Din tc. hardal „idem". - Cf. bg. hardâl, ngr. icapdăPa. HARE s.f. (înv., rar; 1761 - sec. XIX/2); pl. -ele şi (rar) hareaie. (Vestim.) „Tafta (1) groasă, moarată; moar" OSorte de taffetas moiré; moire'): 1761, 1777-1782 DOC. (ŞIO, Furnică 56); IST. sec. XIX/2. - Din tc. hare „idem". - Cf. ngr. *yapèç, *yapàç (> rom. înv. harés, harâs „idem": sec. XVIII/2 DOC. [ŞIO]; LIT. sec. XIX/2). HARÉCI s.n., interj. (înv.; 1770 - sf. sec. XIX); pl. (I, rar) -uri (Com.) I. S.n. 1. „Adjudecare a unui obiect prin licitaţie publică" OAdjudication publique'): haréci 1770 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; aréci 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A face hareci(asupra cuiva) = „A adjudeca (în favoarea cuiva)": 1770 DOC. (ŞIO). 2. (Pext.) Fin.) „Preţul cu care s-a vândut un obiect la licitaţie" CPrix d'adjudication'): haréci 1814 DOC. (DA). II. Interj. „Exclamaţie folosită de conducătorul licitaţiei la adjudecarea unui obiect: Adjudecat!" ('Adjugé!'): aréci 1839 VALIAN; haréci 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; arici (CDER). - Din tc. hareç„ldem (1.1, II)". - Der.: (înv.) harec/luivt (pron. ha-reci-iu-i) 1. „A adjudeca": 1843 DOC. (ŞIO). 2. „A vinde la licitaţie, a licita, a scoate la mezat (v. s.v.)"\ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); (înv., rar) hareciui(areciuf) vt. [(h)areciuire s.f.] = hareciiui (1, 2). 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. (Alte „derivate" înv., considerate „grecizate" în DICŢ., au, probabil, etimoane neogreceşti: 396 *zapaoXaSio,ua > rom. harasiâdismă, haracilâdismă, haraşladismăs.f. „adjudecare, vânzare la mezat", *zccpccvXaSiÇo) [v. FCLR III/l 72] > rom. harasiadisi, haraciiadisi, haraş/adisi vt. „a adjudeca": 1813 DOC. [ŞIO]; DICJ. sec. XIX/2-XX/1.) HARÉM s.n. (ist. şi pop.; sf. sec. XVII -); p|. -uri. 1. (Ist.) „Gineceu la turci, parte a casei unui musulman, mai ales a seraiului (1) unui demnitar otoman, în special al sultanului, rezervată cadânelor (1); totalitatea cadânelor (1) unui musulman poligam" OHarem, gynécée musulmane7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 562); CRON. sec. XVIII, POP., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 150), LIT. sec. XVIII-XX (Cantemir, IST.2 632, DLLV, ŞIO, DA), DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 3). 2. (P'. ext:, ist.) „Gineceu la români, parte a palatului domnesc din ţările române sau a celui regal din România, rezervată femeilor; totalitatea femeilor (şi a slujitorimii aferente) din palatul domnesc sau din casa unui boier, totalitatea femeilor din familia domnitorului sau a unui boier" CGynécée chez les Roumains, partie du palais du voïvode roumain réservée aux femmes; totalité des femmes de la famille du voïvode ou d'un boyard^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1819 DOC. (Furnică 304); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 46/1992, p. 10). 3. {P. ext.; pop., fam.) „Totalitatea amantelor unui bărbat afemeiat sau a admiratoarelor şi adeptelor unui lider (politic)" (Totalité des maîtresses d'un homme ou des admiratrices d'un leader [politique]'): sec. XX/2 DOC. (EM 44/1992, p. 22). - Din te. harem „idem (1)". - Cf. bg. harém, scr. hàrem, àrem, mac. s rem, harem, alb. harém, ngr. zapèpi< magh. harem, arom. haréme; cf. şi fr., engl. harem, germ. Harem. - V. harem-chehaiesi. HARÉM-CHEHAIESÎ s.m. (înv., rar; 1786); pl. ? (Admin.) „Administrator al haremului (1)" ('Intendant du harem'): 1786 DOC. (ŞIO). - Din te. (înv.) harem kehayasï „idem". - V. chehaia, harem. HARGI1 s.n. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -uri. (Vestim.) „Şnur, şiret1 (1), găitan (1), ceapraz (1) (folosit ca ornament sau ca garnitură la îmbrăcăminte)" ('Soutache, ganse'): sec. XIX/l DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) harg (mod. harç) „idem". HARGI2 s.n. (înv.; 1778 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Fin., Com.) „Cheltuială, sumă de bani care se dă sau se primeşte (pentru o marfă, un serviciu etc.); preţ (bun)" ('Dépense, frais; [bon] prix'): hârci 1778 DOC. (Furnică 59, 84). 2. (Fin., Mii.) „Sumă de bani cheltuită pentru întreţinerea unui soldat, costul întreţinerii unui soldat" ('Dépense pour l'entretien d'un soldat'): hargi sec. XIX/l DOC. (ŞIO; dat eu sens greşit: „ajutor [în soldaţi], trupă auxiliară"). 3. (Com.) „Domeniu, branşă, ramură (a comerţului)" ('Domaine, branche, spécialité [du commerce]'): hargi 1857 POLIZU (v. ŞIO). - Din tc. harç, (înv.) harg „idem (1, 3)", [neferat] harg[i] „idem (2) {neferat„serviciu militar, militărie"). - Cf. bg. harc, scr. (h)àrac, (h)àrc, mac. arc, alb. harç, harxh, ngr. zAp%h magh. harcs, arom. hàrge. - V. gephargii, hargiiâc, vechii-hargiu. 397 HARGILÂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -urî, pron. hargi-lâc. (Fin.) „Cheltuială, hargi2 (1Ţ ODépense7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) harglîk (mod. harçhk) „idem". - Cf. arom. hărgilîke. - V. hargi2. HARMÂN1 s.n. (lit., rar; 1958 -); pl. -uri. „Amestec de diferite varietăţi şi calităţi de tutun (II. 1)" OMélange de diverses variétés de tabac7): 1958 DM. - Din tc. harman „idem" (TS). HARŞÂ s.f. (înv.; 1582 - sec. XX/l); pl. -/eşi (rar) -eie; scris şi harşea. „Pătură sau bucată de ţesătură fină de lână, împodobită cu diverse cusături decorative şi ornamente, care se pune pe spinarea calului, sub şa; şabracă, valtrap, teitie, cioitar (1), abai, doi (de paradă)" ^Caparaçon, housse de cheval7): harşa 1582 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, IST. miji. sec. XIX, UT. sec. XIX, DICJ. sec. XIX/2; haşâ 1773 DOC. (DA); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec: XIX/l; arşa 1821 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. haşa „idem". (Pentru var. cu -rş-, v. vol. I, p. 264.) - Cf. bg. hasa, asa, ser. hasa, ngr. za°ăg. - Der.: (Dim.; înv., rar) arşeiuţăs.f.: 1894 DDRF. HARTÛP subst. sg. (înv., rar; 1792). (Bot., Med.; col.) „Căline, boabe uscate de călin (Viburnum opuius) (folosite ca leac contra tusei)" fGrains désséchés de viorne obier [boule-de-neige]7): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. kartopu, (pop.) kartop „idem" (literal: „bulgăre de zăpadă"). - Cf. bg., ser. kartop. - V. top1. HAS s.n. (înv., rar; sec XVIII/2 - sec. XIX/l); pl. -uri. (Agric.) 1. (Admin.) „(în Imperiul Otoman) Feudă aparţinând sultanului1, unui vizir (2), unui beilerbei (v. s.v.), unui emir (v. s.v.) sau unui sangeac3, fief aflat în proprietatea unui înalt demnitar al statului otoman, domeniu agricol imperial sau nobiliar (care aducea un venit anual de peste 100.000 de aspri)" CDomaine nobiliaire, fief appartenant au sultan ou à un haut dignitaire ottoman7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (Fin.) „Taxă plătită de către vasal pe o astfel de feudă; arendă, rentă" ORente payé pour un tel fief7): 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. has „idem (1)", has [iradi] „idem (2)" (v. Suciu 148, cf. Drimba 85-86). - Cf. ser. hàs, às, mgr. zà.ma, ngr. zàcn^oç magh. has. - V. has-ahâriiu, has-odaie. HAS s.f. (reg., azi rar; 1460 ->); pl. -ie. (Vestim.; Mold.) „Percal, stambă (de obicei albă) de bumbac sau de lână (din care se fac cămăşi, izmene şi pantaloni)77 ('Calicot, madapolam7): harsă 1460 DOC. (DERS); hasi (s.n.) 1731 DOC. (Furnică 11); hasa sec. XVIII DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (TDRG2), REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, TDRG, Iordan, L.M. 192). - Din tc. hasa, hase, hasse „idem". (Pentru var. harsa, v. vol. I, p. 264.) - Cf. ngr. zaoêç, bg., arom. hasé. 398 r HAS-AHÂRLÎU s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. -ii. (Prof., Admin.) „Rândaş (a grajdurile palatului (sultanului1 sau al domnitorului român, făcând parte din garda personală a acestuia)" OPalefrenier aux écuries du palais [du sultan ou du voïvode roumain]'): 1693 DOC. (ŞIO); DOC sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2. - Din te. has ahirli „idem". - V. has, has-odaie. HASÂS s.m. (înv., rar; 1508 - sec. XIX/2); pl. hasaşi. (Mil.) „Jandarm turc însărcinat cu misiuni de pază pe timp de noapte (făcând p'arte dintr-o subunitate specială a ienicerilor)" OGendarme du corps des janissaires, employé comme gardien de nuit'): 1508 DOC. (DLRV 248); IST. sec. XIX/2. - Din te. (înv.) hasas, asas (mod. ases) „idem". HASECHÎ-SULTÂNĂ s.f. (înv., rar; 1693); pl. -e. (Admin.) „Soţia care năştea primul fiu al sultanului, devenind astfel favorita acestuia" (Ta sultane qui donnait la première un fils au sultan^: 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. (înv.) haseki sultana, haseki sultan „idem". - Cf. magh. hasăki szuitana. - V. hasichiu, sultană. HASICHÎ-AG s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. ? (Mil.) „Şeful gărzii personale a sultanului şi adjunct al comandantului bostangiilor (1)" (Thef de la garde du sultan'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. haseki aga, hasiki aga „idem". - Cf. magh. haszekiaga. -V. agă, hasichiu. HASICHÎU s.m. (înv.; sec. XVII/2-sec. XVIII/2); pl. -ir, acc. şi hasichiu (pl. -/). (Mii.) „Soldat din garda personală a sultanului, membru al corpului bostangiilor (1)" ^Soldat de la garde du corps du sultan^: hasichiu sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2— XVIII/l; hasichiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 486); CRON. sec. XVIII/l; hasechi înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST. 400); hasechiu înc. sec. XVIII CRON. (CM II 345); asechiu înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); haséc, aséc (ŞIO). - Din tc. haseki, (înv.) hasiki „idem". - Cf. ser. hasècije, magh. haszeki. - V. hasechi-sultană, hasichi-aga. HASMÂC s.n. (reg.; 1970 -); pl. -uri. (Entop.; N. Dobr.) „Depresiune prelungă, inundabilă, săpată în dunele de nisip din Delta Dunării de către viiturile de primăvară; fâşie de pădure crescută într-o astfel de depresiune" ('Dépression creusée entre les dunes par le débordement du Danube; forêt entre les dunes'): hasmăc, hazmăc, azmâc sec. XX/2 REG. (LR 3/1970, p. 218).^ - Din tc. (înv. şi dial.) azmak „băltoacă, groapă sau şanţ în care s-a strâns apă; mocirlă; groapă secată; canal, rigolă cu apă, braţ de râu" ('mare, flaque; fosse séchée; canal, chenal, bras de rivière') {p. spec.). - Cf. bg. azmak, hazmak, alb. hasmak. -Top. Hasmacut Mare (LR 3/1970, p. 218). 399 HAS-ODÂLE subst. pl. (înv., rar; 1693); sg. ? (Admin.) „Eunucii albi din palatul sultanului (care serveau în apartamentul imperial şi locuiau într-o aripă a seraiului special destinată lor)" fLes eunuques blancs du sérail7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) has odalî „eunuc alb (care servea în apartamentul personal al sultanului)" Oeunuque blanc7) (Interpretat drept pl. rom.); cf. tc. has oda „apartamentul personal al sultanului din serai" (www.seslisozluk.com), „parte a seraiului destinată şefului eunucilor albi" (v. Kakuk 179). - Cf. magh. hăs oda „parte a seraiului destinată şefului eunucilor albi". - V. has, has-ahârh'u, odaie. HAŞLAM s.f. (lit., rar; 1992 -); pl. -ie. (Alim.) „Fel de mâncare preparat din carne (de pui, de vită sau de miel) fiartă cu legume, servit ca ciorbă sau ca mâncare scăzută (şi introdus în alimentaţia publică din România, în restaurantele turceşti, după anul 1989)" CBouilIi, pot au feu7): 1992 DOC. (EM 5/1992, p. 13). - Din tc. haşlama „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 22). HAT1 s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -uri. (Entop.) 1. (Agric.; lit.) „Fâşie îngustă de pământ nearat, răzor, hotar (între două moşii, ogoare, vii sau tarlale [1]), taria (4)) hotarul satului" fPlate-bande non labourée, sentier de borne [entre deux parcelles labourées]; borne, limite d7un village7): 1782, 1785 DOC. (REL. AGR. I 686, II 530); LIT., REG. (Mold., Dobr., Munt., Transllv.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN I [31], Iordan, L.M. 201), POP. (Munt., Olt., Ban., Transilv.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. NOU 32, 78, 146, 160), DOC. sec. XVIII/2-XX (FLORA ROM. 137), DICŢ. sec. XX. # Loc. adv.: (Reg.) într-un hatsau în hatsau Hatîn hat (cu ceva sau cu cineva) = „în vecinătate, învecinat": sec. XVIII/2 DOC. (DA); POP., REG. sec. XX/l (DA). # Loc. adj.: (Reg.) Din hat= „Din vecinătate, vecin": sec. XX/l REG. (DA). # Loc. vb.: (Reg.) A umbla haturile = „A se prostitua", A nu ieşi ia hat (cu cineva) = „A nu ieşi la capăt, a nu se înţelege (cu cineva)": sec. XX/l REG. (DA). 2. (P. ext.) Agric.; reg.) „Porţiune de teren arabil, tarla (1) mare (lucrată sau nelucrată), pârloagă, ţelină; lan întins; mărăciniş" OGrande parcelle [labourée ou non labourée]7): 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/1, REG. (Munt., Mold., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, Porucic 53, Rotaru 25). 3. (Reg., Mold.) „Partea sau linia unde se rupe panta spinării unei culmi" ('Partie ou ligne d7une colline où la pente devient abrupte7): 1931 REG. (Porucic 30). 4. (P. anal.) reg., N.E. Transilv.) „Matcă a unui râu" ('Lit d7une rivière7): sec. XX/l REG. (DA). 5. (înv., Dobr.) „Unitate de măsură de lungime echivalând cu 0,29 cm, respectiv cu a 12-a parte dintr-un palmac (1)" ^Mesure de longueur [= 0,29 cm]7): 1894 DDRF. - Din tc. hat, hatt (înv.) „idem (5)" (OTS) şi „hotar, limită, margine, delimitare; linie, traseu, cale" ('limite, borne; ligne, tracé7) (TS, Redhouse, Youssouf; de unde, p. spec., sensurile 1, 3, poate şi 4) v. Suciu 79-80); în Mold. şi Transilv., eventual şi din ucr. hat'„zăgaz, dig; pădurice77 (din care provin, fără îndoială, rom. reg., Mold. hait ,,û\q, zăgaz" şi hatie s.f. „dig primitiv din nuiele şi pietre": sec. XX/l REG. [DA]; DICŢ. sec. XX). - Der.: (Dim., 1) înv.) haturéis.n.: sec. XIX/2 REG. (DA); (înv.) hăteşs.\x\. „Vecin": sec. XIX/2 REG. (DA); (înv.) hătuN\. „A se învecina, a se mărgini": 1802 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2. 400 HAT2 s.n. (înv., rar; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Ordin, decret emis de cancelaria sultanului; firman, iradeâ' COrdre, édit provenant de la chancellerie du sultan7): hat 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII, CRON. sec XIX/1; hâtât sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din te. hat, pl. hattat „idem". - Cf. bg. hat. - V. hatihumaium, hatişerif. HAT s.f. (înv., rar; înc. sec. XVIII - sec. XIX/1); pl. -le. „Pagubă, daună, prejudiciu, nedreptate, neajuns" CDommage, préjudice, tort7): înc. sec. XVIII CRON. (CM II 290, 340); DOC. sec. XVIII/2. - Din tc. hata „greşeală, eroare, vină" Ofaute, erreur, péché7) {p. ext.). - Cf. ngr. *arâç, alb. hată, a rom. hătâe. HATAI s.f. (înv.; 1693 - sf. sec. XIX); pl. -ele. (Vestim.) „Denumirea unei ţesături fine de mătase" CÉtoffe fine de soie7): hataiâ 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2; hataïé 1770 DOC. (ŞIO); hatai 1790 DOC. (ŞIO); hetaf 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. hatayi, hetayi „idem". HATÂR s.n. (lit.; 1619 -); pl. -uri. 1, (Pop.) „Plăcere, poftă, plac, dorinţă, chef (1) (al cuiva)77 CPIaisir, gré7): 1619 DOC. (TDRG2); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 552); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. prep.: (Pop.) Pentru (sau de sau, înv., în) hatârul (cuiva sau a ceva) = „De dragul (cuiva sau a ceva), pentru a face plăcere (cuiva)": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 552); 1786 DOC. (Furnică 138); LIT. sec. XIX-XX; (înv.) De hatârul (unui lucru) = „Mulţumită, datorită, graţie (unui lucru)": 1875 LIT. (DA). # Loc. vb.: (înv.) A strica hatârul (cuiva) = „A strica pofta, cheful (1), plăcerea (cuiva)": 1770 DOC. (Furnică 29); LIT., POP. sec. XIX/2. 2. (Lit.) „Favoare, bunăvoinţă, înlesnire, favor, serviciu, concesie, nazai1 (făcut, acordat cuiva)" (Taveur, concession, facilité, protection, grâce, passe-droit7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1775 DOC. (DIB 1960, p. 116), 1779 LIT. (ILLV 381); DOC. sec. XVIII/2 (Furnică 139, REL. AGR. I 631, 798, 904, II 645), CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Lit.) A(-i) face (cuiva) un hatâr (sau hatârul) ori (înv.) A face (sau a căuta) hatâr (cuiva) = „A acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorinţă sau un capriciu; a ţine parte (cuiva), a părtini": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1779 DOC. (REL. AGR. I 655); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 7/1992, p. 13). 3. (P. ext:, înv.) „Interes, profit, folos; reputaţie" ('Intérêt, profit; réputation7), şi în loc. vb. A păzi hatârul (cuiva) = „A acţiona în interesul, spre profitul (cuiva)": 1719 DICŢ. (ILLV 381); sec. XVIII/2 CRON. (DA); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. hatir „idem (1, 2)"; loc. pentru hatârul (cuiva) — semicalc după tc. (birinin) hatin igin „idem" (birinin „al cuiva", igin „pentru77); loc. vb. a(-i) face hatârul (sau un hatâr) (cuiva) -semicalc după tc. (birine) hatrr yapmak (sau etmek) „idem" (yapmak şi etmek„a face7). - Cf. 401 ngr. xaxqpi (> rom. înv., rar hatfr ,i\dem [2]": 1839 VALIAN), bg. hatâr, ser. hater, alb. hatër, arom. hătîre, hâtră, megl. atôr, pentru der., cf. arom. hătîrgi(DDA). - Der.: (înv., rar) hatârgfus.m. „Om care face adesea hatâruri (2)": sec. XIX/2 UT. (ŞIO) [(înv., rar) hatârgioâicăs.f. „Femeie care face adesea hatâruri (2)": SDLR]. HATIHUMAIÛM s.n. (ist.; sec. XVIII/2 -»); pl. -uri. (Admin.) „Ordin, decret scris şi/sau semnat de însuşi sultanul; berat-humaiuni' fOrdre souverain tracé et/ou signé par le sultan7): hatihumaiüm sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XIX/2-XX (DA, MDD); (înv.) hatihumâi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) humai 1792 DOC. (ŞIO); (înv.) hatihumaiün 1803 DOC. (TDRG2). - Din te. (înv.) hatt-ï humayun, hatt-i hümayun, *hatt-i humayum „idem". (Var. humai - prin condensare.) - Cf. scr. hatihumâjun, hatihumâjum, magh. hati humajum. - V. berat-humaium, hat2, hatişerif, ordu-humaium. HATIŞERÎF s.n. (ist.; sec. XVII/2 -»); pl. -urişi (rar) -e; scris şi hatti-. (Admin.) „Ordin, poruncă, dispoziţie scrisă, decret, firman emis de cancelaria sultanului, purtând pecetea şi turaua1 (= monograma) acestuia" COrdre souverain émanant de la chancellerie du sultan et portant la monogramme de celui-ci'): (înv.) atişerif sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); hatişerif 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII/1 (REL. AGR. I 448), CRON. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DA, CM I 526, II101), IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu 1171, MDD), LIT. sec. XX/2 (ca arhaism, golit de sens); (înv.) hateşărif, hateşirif, hatişirif, hatişeref, hatişărif sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 477, 479, 531, 552, II 101, 102, 191, 336); DOC. sec. XVIII/l (REL. AGR. I 453). - Din tc. (înv.) hatt-i şerif, hatt-î şerif „idem". - Cf. bg. hatişerif, scr. hatisèrif, magh. hattiserif, hatiseréf. - V. hat?, hatihumaium. HAVADÎS s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -uri „Veste, ştire, informaţie, habar (1), mujdea (2)' CNouvelle, information'): havadis sec. XVIII/2 CRON. (DA); havadiş sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX, DICJ. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DDRF, TDRG, SDLR). - Din tc. havadis „idem". (Var. havadiş- după suf. -iş.) HAVAÎU,-ÎE adj. (înv.; 1793 - sec. XX/l); pl. -ii. (Crom.) „Azuriu, bleu" CAzuré, bleu7): havaiu 1793 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, REG., DICŢ. sec. XIX/2 (ŞIO, DDRF); avaiu 1796 DOC. (DA). - Din tc. havai „idem". - Cf. scr. havai. HAVALE s.f. (ist. şi lit., azi rar; 1715 -); pl. -e/e. 1. (Entop.; înv., rar) „Ridicătură de teren, movilă, ponor, pisc, vârf (de deal sau de munte)" CÉlévation de terrain, éminence, pic'): havaleă 1715 CRON. (ŞIO). 2. (înv.) „însărcinare, mandat, sarcină, misiune, încredinţare" ('Commission, charge, mandat'), în loc. vb. A face (ceva) havaiea (ia cineva) = „A încredinţa, a da în grija, în sarcina (cuiva)": havaleă 1802, 1803 DOC. (ŞIO). 3. (Admin., Fin.; ist.) „Ordin de plată emis de Poartă (prevăzând 402 I contribuţiile în bani sau în natură pe care ţările române erau obligate să le achite în contul haraciului [v. s.k])" OOrdre de payement émis par la Porte [prévoyant les obligations en argent ou en nature des Pays Roumains au compte du tribut]'): havaleá sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO, DA); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XX/2 (MDD). 4. (P. ext.-, Fin.; înv.) „Contribuţie în bani sau în natură cerută periodic ţărilor române de către Poartă şi achitată în contul haraciului (v. s.v.)" ('Contribution en argent ou en nature des Pays Roumains, au compte du tribut'): havaleá sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. 5. (P.-ext.; Agrie.; ist.) „îndatorire, obligaţie, pe care o aveau ţăranii clăcaşi faţă de moşier, constând în prestarea de zile de clacă, podvezi etc.; corvoadă, angara (1Ţ CCorvée, travail gratuit presté par le paysan à son seigneur^': havaleá 1802 DOC. (DA); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD); (înv.) avaleá 1785 DOC. (REL. AGR. II 530). 6. (P. gener.; Fin.; înv.) „Obligaţie financiară faţă de stat, impozit, taxă, contribuţie, angara (2)' ('Contribution, impôt, taille"): avaleá sf. sec. XIX REG. (DA); havaleá (DDRF). 7. [P. ext.; înv.) „Sarcină grea, povară, dificultate, necaz, belea (1), angara (3)' (Tracas, embêtement, besoins*): havaleá sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT., DJCŢ. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR); (rar) avaleá 1877 LM. 8. {P. concr.; Nav.; lit., rar) „încărcătura de pe o ambarcaţie" OCargaison, fret7): havaleá sec. XX/2 DICŢ. (Dicţ. Mar.); (reg., Dobr.) avaleá 1971 REG. (LR 1/1971, p. 36). - Din tc. ha vale „idem (1, 2, 3)"; loc. vb. - semicalc după tc. hava/e etmek „idem" (etmek „a face"). - Cf. ser. havala, ngr. zafio/Jţ, arom. havalé. -V. havalegiu. - Contaminare: (+ avaet, înv., rar) hava/éts.n. = avaet(l), v. s.v. HAVALEGIU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Slujbaş turc trimis (în ţările române) pentru a prezenta havaleaua (3) şi a prelua contribuţiile în contul haraciului" ^Fonctionnaire ottoman envoyé [au Pays Roumains] pour remettre l'ordre de payement nommé havaiea et pour recevoir les contributions'): havalagiu sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); havalegiu 1823 DOC. (DA). - Din tc. havaleci „idem". - V. havaiea. HAVÁN s.n. (înv. şi reg.; 1508 -); pl. -¿/r/şi (rar) -e. 1. (MII.; înv.) „Tun de calibru mare, cu ţeava scurtă şi cu tragere balistică indirectă; mortier, piuă, havantop, cumbara (2)' ('Canon, mortier'): haván 1715 CRON. (ŞIO). 2. (Reg., Ban., înv. şi Mold.) „Piuliţă, piuă (pentru pisat), mojar" OMortier, égrugeoir'): (înv.) haván 1508 DOC. (DLRV); REG. sec. XIX/2 (HEM 2148), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; aván 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Gămulescu). 3. (Tehn.; înv., Munt.) „Instrument format dintr-o cutie şi un cuţit, folosit pentru mărunţirea tutunului (II. 1)" ('Instrument pour hacher le tabac^: haván 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. havan „Idem (1, 2, 3)"; în Ban., probabil (şi) din ser. havan, avan. - Cf. şi bg., alb. haván, ngr. xa(íó. vi, arom. a váne, hăvâne. - V. havantop. HAVANTÓP s.n. (înv.; 1715 - miji. sec. XIX); pl. -¿/r/şi -e. (Mii.) = havan (1): havantoplâr (folosit cu valoare de pl.) 1715 CRON. (ŞIO); havantop sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; avantóp sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. havan topu (pl. havantoplari) „idem". - V. havan, topr, topciu, tophana. 403 HÂVRĂ s.f. (pop., azi rar; 1847 ->); pi. -e. 1. (Constr., Rel.) „Sinagogă" CSynagogue7): 1847 LU. (TDRG2); LU. sec. XIX, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Larmă, hărmălaie" (Tapage, vacarme7): 1939 SDLR. - Din tc. havra (acc. havra, v. TS) „idem (1, 2)" (TS). - Cf. bg., ser. (h)avra, alb. avrë, arom. havră. HAVUZ s.n. (lit.; 1702 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Lit.) „Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc., de obicei prevăzut cu o fântână arteziană instalată în interior" OBassin [à jet d'eau]7): havuz 1702, 1763, 1786 DOC. (DA, Iorga, DFC II 130, DIB III 331); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/l, REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA), LU., DICŢ. sec. XIX-XX (ŞIO, DA, ILRL 556), DOC. sec. XVIII-XX (EM 49/1992, p. 27); (înv. şi reg.) avüz sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DDRF, TDRG); (înv.) habuz 1892 LU. (ZRPh. XVIII 87); LU. sf. sec. XIX-înc. sec. XX. 2. (Prestr.) lit., rar) „Fântână arteziană (din mijlocul unui havuz [1]), şadârvari' OPuits artésien, jet d'eau [au milieu d'un bassin]7): havuz 1839 VALIAN; 1896 LU. (DA); DICŢ. sec. XIX-XX. 3. (P'. ext.; reg., N. Transilv.) „(Loc pentru) adăpatul [în sursă, greşit, «adăpostul»] vitelor" (ŢLieu pour] Tabreuvage des bestiaux7): avüz 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. havuz „idem (1)" şi „rezervor, cisternă; groapă (cu apă)", poate şi *„idem (3)" (cf. tc. dial, havtjûem [1, 3]" [ZTS]). - Cf. bg. havuz, ngr. xajioùÇi, alb. haüz, arom. hăvuze, avüz. HAZ s.n. (lit.; 1715-); pl. (rar) -uri. 1. (înv.) „(Sentiment de) plăcere, desfătare, satisfacţie, bucurie, entuziasm (resimţit de cineva)77 (Tlaisir, satisfaction, joie7): haz 1715 CRON. (ŞIO); LU. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A face haz (ceva sau pe cineva ori de ceva sau de cineva) = „A-i plăcea, a se bucura, a fi satisfăcut (de ceva sau de cineva); a iubi (pe cjneva)77: 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LU. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) A nu face haz (de cineva sau de ceva) = „A nu da importanţă, a nu lua în seamă, a ignora (pe cineva sau ceva)77: sec. XX DICŢ.; (înv.) A avea haz = „A simţi plăcere, a avea o bucurie": sf. sec. XIX POP. (DA). 2. (Pext.) lit.) „Calitatea cuiva de a plăcea (prin spirit, farmec, graţie, veselie etc.); farmec, graţie, atracţie, şarm" OCharme, attrait7): haz sec. XIX/l LU. (DA); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, LU. sec. XIX-XX. # Loc. adj. şi adv.: (Lit.) Cu haz - „Plăcut, agreabil, nostim, atrăgător, simpatic, haziiu (1J’\ sec. XIX/2 LU. (ŞIO); LU. sec XIX/2-XX; (Lit.) Fără haz = „Lipsit de farmec, dezagreabil, nesărat": 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX. # Loc. vb.: (Lit.) A (nu) avea (nici un) haz sau A (nu) fi cu haz, respectiv A fi fără (nid un) haz = „A (nu) avea farmec, a (nu) fi plăcut, agreabil etc.": sec. XIX/l LU. (ŞIO); LU. sec. XIX-XX, DOC. sec XX/2 (EM 5/1992, p. 3). # Expr.: (Lit.; ir.) Ştii că al (sau are) haz?= „Ştii că eşti (sau că e) bine?, Ştii că-mi placi (sau că-mi place)?": sec. XIX/2 LU. (DA); LU. sec. XIX/2-XX. 3. {P. ext.) lit.) „(Stare de) veselie, voie bună, amuzament, eglengea, giumbuş (3), zefchr, duh, umor" CGaieté, amusement; humour7): haz sec. XIX/l CRON. (ŞIO); REG. sec. XIX/2 (DA), LU. sec. XIX-XX, DOC., POP. (Mold.) sec. XX/2 (FOLC. NOU 420, EM 4/1992, p. 13), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Munt.) az sec. XX POP. (FOLC. OLT - MUNT. III - GL.). # Loc. adj.: (Ut.) De (tot) haz(ul) sau Cu haz = „Plin de umor, glumeţ, spiritual, de duh, hazliu (2Ţ\ sec. XIX/2 LU. (DA); LU. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 18/1992, p. 29). # Loc. vb.: (Lit.) A face haz = 404 a) „A se veseli, a petrere glumind": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LTT. sec. XIX-XX; b) (P. ext.) cu determinări introduse prin de sau prin loc. prep. pe socoteala [cuiva]) „A face glume pe seama cuiva, a-şi bate joc, a râde de cineva sau de ceva": sec. XIX/l CRON. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 21/1992, p. 32); (Lit.) A face hazul (cuiva) = „A fi obiect al bătăii de joc, al glumelor (cuiva)": sec. XX/2 LIT.; (Ut.) A face haz de necaz = „A-şi ascunde necazul făcând glume sau simulând voia bună": sec. XX/l DICŢ. (DA); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 10). 4, (P. ext.) înv., rar) „Vorbă de duh; lucru sau fapt demn, de râs, amuzant, comic, ilar, hazliu (2); nostimadă" OPropos spirituel, trăit d'esprit; chose hilare'): haz 1908 LIT. (DA). - Din tc. haz „idem (1)"; loc. vb. (înv.) a face haz„a-\ plăcea, a fi satisfăcut (de cineva sau de ceva)" - semicalc după tc. haz etmek „idem" (etmek „a face"); pentru loc. vb. (lit.) a (nu) avea haz „a (nu) plăcea, a (nu) avea farmec", cf. tc. haz olun(ma)mak „Idem" (oiun(ma)mak „a [nu] fi făcut, a [nu]-i fi dat"). - Cf. ngr. x&Ch arom. /raze „idem (1)". - Der.: (Lit.) hazliu,-ie adj. 1. „Simpatic, agreabil, atrăgător, plăcut": hazliu sec. XIX/l LIT. (DA); LIT. sec. XIX-XX; (înv.) haziau,- aie, hazuliu,-ie sec. XIX/2 LIT. (DA). 2. „Care provoacă (voit sau inconştient) hazul (3), spiritual, plin de haz (3), de umor, de duh, amuzant, glumeţ, vesel, comic, ridicol, caraghios1, zefiiu, mucalit (II.1]'\ hazliu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 18/1992, p. 32); (Pop.) haz6s,-oâsăadj. = hazliu (1, 2)\ (înv.) hăzos sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA); hazds sec. XIX/2 POP. (DA); LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 2/1993, p. 29). HAZNA s.f. (lit.; 1652 -); pl. -le) scris şi (înv.) hasna. 1. (înv.) „Tezaur, comoară, culă (5)} (col.) obiecte de preţ" ('Tresor'): haznă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 477, II 122, 147); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX; hazneâ (pl. -ele) înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX; hăznâ sec. XX/l POP. (DA); aznâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 96); POP. sec. XIX/2. 2. (înv.) „Vistierie, tezaur (de stat); casă de bani" (Tresorerie; caisse [â argent]'): haznâ 1652 DOC. (TDRG2); înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 630); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XVIII-XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1; hazneâ 1774 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2; (Olt.) aznâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 3, (înv.) „Rezervor (subteran) de apă" CReservoir d'eau'): haznâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX; hazneâ 1877 LM. 4. (P. ext.) înv.) „Cişmea (1Ţ ('Fontaine'): hazneâ sec. XVIII/2 CRON. (DA); haznâ înc. sec. XX DOC. (DA). 5. (Lit.) „Canal colector sau bazin subteran pentru ape impurificate şl murdării; cloacă, iagum (2Ţ ('Cloaque'): (înv.) hazneâ 1877 LM; haznâ 1877 LM; POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 53), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 6. (P: ext.) pop., fam.) „Closet, latrină, privată, cheneaf (Tosse d'aisance, lieu d'alsance, latrines [â la turque]'): haznâ 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (EM 29/ 1992, p. 2). 7. (P. anal.) reg., Olt.) „Boltă de viţă de vie" (Treille de vigneO: haznâ sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 26). - Din tc. (înv. şl pop.) hazna, hazne (lit. mod. hazine) „idem (1, 2) şi „rezervor, bazin (subteran)" ('reservoir, bassin'), [su] hazna[si] „idem (3)" (su „apă 0, [ţirkef] hazna[si] 405 „idem (5)" (çirkef,,apă reziduală, cloacă") (v. Suciu 149). - Cf. bg., ser. hazna, ngr. zaCv^ XCxÇvàç, alb. hazné, arom. hîznâ, hăznă(u), megl. aznă, cf. şi rus., pol. kazna. - V. hazna-aga, haznadar, hazne-cheatip, hazne-chehaia, hazne-emini - Der.: (înv., rar) haznagius.m. = haznadar(1): sec. XIX/2 POP. (ŞIO). HAZNÂ-AG s.m. (ist.; sf. sec. XVII ->); pl. ? (Admin.) „Slujbaş otoman trimis (în ţările române) cu sarcina de a încasa haraciul (v. s.v.) pentru vistieria imperiului" ^Fonctionnaire ottoman chargé d'encaisser le tribut pour la trésorerie de l'Empire7): (înv.) haznâ-agă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 122); (rar) hazna-agâsi sec. XX/2 IST. (MDD). - Din te. (ist.) hazna agasi „idem". - V. agă, hazna. HAZNADÂR s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - miji. sec. XX); pl. -r, scris şi hasnadar. 1. (Admin., Fin.) „Vistier, vistiernic, trezorier, haznagiu (al unui demnitar otoman sau al domnitorului român)" (Trésorier'): haznadâriu înc. sec. XVIII CRON. (CM II 278, 279); haznatâr sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; haznetâr sec. XVIII/l CRON. (DA); haznătâr sec. XVIII/2 CRON. (DA); LIT. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2; haznadar miji. sec. XIX IST. (ŞIO); haznatâr sec. XIX/2 LIT. (DA). 2. (Pext.; rar) „Latrinar, vidanjor" ('Vidangeur'): hăsnătâr 1910 DOC. (DA). - Din tc. (înv. şi pop.) haznadar, haznedar, *haznatar, *haznetar „idem (1)". (Var. haznator- după suf. rom. -tor, sensul 2- după hazna [5, 6].) - Cf. ser. haznadar, haznâtar (> rom. reg., N. Serbiei hăznătăr s.m. „flăcăul care adună banii şi darurile, când se umblă cu colindul": 1942 REG. [ARH. FOLK. VI 62]), bg., alb. haznadar, haznatâr, ngr. x^v^-P1!^ Xacjvamprjq, magh. haznadar, hasznatâr, arom. hăznătăr. - V. hazna, haznadar-başă. HAZNADAR-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. -i. (Admin.) „Vistiernic-şef, trezorier general (al Imperiului Otoman sau al hanului tătarilor)" (Trésorier général [de la Porte ou du khan des Tatars]'): haznadar-bâşă 1693 DOC. (ŞIO); haznatâr-başâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 562). - Din tc. (¡st.) haznadar başi „idem". - Cf. magh. hasznadâr basa. - V. baş, haznadar. HAZNÉ-CHEATÎP s.m. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Secretar al vistieriei (Porţii sau a ţărilor române), logofăt de vistierie" OSecrétaire de la trésorerie'): hazneă-cheatip 1693 DOC. (ŞIO); hazné-cheatip 1821 DOC. (ŞIO). - Din tc. (ist.) hazne kâtibi „idem". - V. cheatip, hazna. HAZNÉ-CHEHAI s. f. (înv., rar; 1693); pl. -ie. (Admin.) „Al doilea vistiernic general al Imperiului Otoman, adjunctul haznadar-başii (v. s.v.), intendent al vistieriei otomane" CSecond trésorier général de la Porte'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (ist.) hazne kehayasi „idem". - V. chehaia, hazna. 406 HAZNÉ-EMINÎ s.m. (înv., rar; 1787); pl. ? (Admin.) „Inspector al vistieriei Imperiului Otoman" ('Inspecteur de la trésorerie ottomane")-1787 DOC. (ŞIO). - Din te. (ist.) hazne eminï „idem". - V. emin, hazna. HAZRÂN s.n. (înv., rar; 1762 - miji. sec. XIX); pl. -e. (Admin.) „Baston (iniţial de bambus, apoi de abanos [1] sau de baga [v. s.v.] sidefată) cu măciulia de argint (pe care îl purtau, ca însemn al rangului, unii demnitari otomani sau români)" OBâton porté comme marque de dignité [par les dignitaires turcs ou roumains'): hazdrân 1762 CRON. (ŞIO); hazrân sec. XIX/1 CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) hazaran, hazuran, hezaran, *hazran (< pers. hizran; te. mod. hezaren) „idem" şi „bambus" ('bambou'). HĂRĂCÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. ? (Admin.) „Şeful haracciilor (v. s.v.)" CChef des percepteurs d'impôt au compte du tribut'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 533). - Din te. haraççi başi „idem". - V. baş, haraedu, harad. HĂŞT s.n. (înv., rar; 1645); pl. -uri. (Mil.) „Lance, suliţă (scurtă şi groasă)" OJavelot [court et gros]'): 1645 LIT. (DR I 277). - Din te. (înv.) hïst, hist „idem" (v. DR I 277). HÂRC s.f. (înv, rar; sec. XVIII/2); pl. -ie. (Vestim., Rel.) „Mantia sacră a Profetului (în religia musulmană)" OLe manteau sacre du Prophète [dans la religion musulmane]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) hîrka[-i şerif] „idem" (v. Drimba 117; tc. htrka „manta, tunică", şerif „onorat; sacru; Profetul"). HECHÎM-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin., Med.) „Medicul-şef al sultanului" (\e médecin-chef du sultan7): 1787 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVIII. - Din tc. hekim başi „idem". HEDIÉ s.f. (înv.; 1784 - miji. sec. XIX); pl. -ie; pron. -di-e. 1. „Dar, cadou" fDon, cadeau'): hedïé, hediâ 1784 DOC. (Iorga, S.D. VI 186)^ 2. (P. spec.; Fin.) „Cadou în bani sau în obiecte pe care ţările române erau obligate să-l facă sultanului, sub formă de dare anuală suplimentară" ('Présent obligatoire offert annuellement par les Pays Roumains au sultan'): hedié, hidié, edighié, idighé, idicté 1802 DOC. (ŞIO); idié sec. XIX/1 DOC. (DA, Saramandu 255); dighén (s.n.) 1822 DOC. (ŞIO); ighidié 1823 DOC. (DOC. EC. I 280). - Din tc. hediye „idem (1)". (Var. edighie, idighe,, ighidie, idicte, dighen - forme corupte, mai ales prin „grecizare".) 407 HÉLBET interj, (reg., azi rar; 1835 h>). (Mold., înv. şi Munt.) „Se-nţelege!, Desigur!, N-ai grijă!, Fii fără nici o grijă!, Las' pe mine!, în orice caz!, O da Dumnezeu!" ('Allons, du calme!, Certainement!, Cela va de soi!, En tout cas!'): hélbet 1835 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/1 (DA); (înv.) élbet 1881 DOC. (ŞIO); (înv.) hélbetim sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din te. elbet (acc. élbet, v. TS) „idem". (Var. helbetim - prin contaminare cu aferim, v. 5.1/.) - Cf. ser. elbet, alb. he/beté, arom. élbet(e), megl. élbet. HEM conj. (reg.; ante 1703 -); în corelaţie cu sine însuşi: hem... hem... (Reg., Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Atât... cât şi..., şi... şi..., tot... (şi) tot...; când... când..., ori... ori..., fie... fie..." (Tant... que..., et... et..., aussi; tantôt... tantôt..., soit... soit...'): (înv.) hem ante 1703 DICŢ (TDRG2); sec. XIX/1 LIT. (SCL 4/1993, p. 332); LIT. sec. XIX, REG. (Mold.) înc. sec. XX (DA); (înv.) em sec. XIX/1 LIT. (SCL 4/1992, p. 332); (Dobr.) iem sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. hem, (dial.) em „idem" (folosit în acelaşi mod corelativ; v. SCL 4/1993, p. 331-332). - Cf. bg. hem, arom., megl. em. - V. hemşeriu. HEMŞERÎU s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -ii. „Compatriot, concetăţean, consătean" OCompatriote, concitoyen'): hemşeri(u) înc. sec. XVIII CRON. (notat în original după pron. dial. [Mold.] şi reprodus în DICŢ. în forme diferite: hămşeriu [a se citi heâmşeriu] ŞIO III 150-151; heamşeră [s.f.; acc. nec.] DDRF; hemşerî şi, în citat, heamşerî [oxiton] TDRG2; heâmşer,-ă CDER [dat ca adj.]). - Din tc. hemşehri, hemşeri „idem". - Cf. ser. hemserija, arom. emşeri. - V. hem. HÉPSA adv. (reg.; 1909 -). (Mold.) „Tot, complet, pe de-a-ntregul, în întregime, herif OEntièrement, tout [entier]7): hepsă 1909 REG. (DA); hépsi sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 95). - Din tc. hepsi (pronume; acc. hépsi, v. TS) „tot, toţi" Otout, tous7) (prin conversiune). - V. epiec. HERECHÉT s.n. (înv., rar; 1775); pl. ? „Acţiune, mişcare, intervenţie" CAction, mouvement7), în loc. vb. A face herechet (asupra cuiva) = „A acţiona, a interveni (împotriva cuiva)": 1775 DOC. (ŞIO). - Din tc. hareket „idem" (p. asim.); loc. vb. - semicalc după tc. hareket etmek „idem" [etmek„a face"). HERGHELEGÎU s.m. (lit., azi rar; sf. sec. XVII -); pl. -ii. (Prof.) „Bărbat care păzeşte şi îngrijeşte o herghelie, care are grijă de caii unei herghelii (1); paznic de cai" OHomme qui garde et soigne les étalons d7un haras, homme de service dans un haras; gardien de haras7): (înv. şi reg.) hergheligiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 58); înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 90); DOC. sec. XVIII/2, REG. (N. Mold.) sec. XX/1 (ALR SN II [321]), DICŢ. sec. XIX/2-XX; herghelegiu ante 1703 DICŢ (TDRG2); 1713 DOC. 408 (REL. AGR. II 128); LIT. sec. XVIII-XIX, REG. (Mold., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN [321]), DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv., rar) hărgăliciu (acc. notat, probabil, greşit, hărgăhdu) 1825 LB; (înv., Olt.) arghelegiu sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv.) argheledu (TDRG2); (reg.) erghelegiu 1857 POLIZU; REG. (E. Munt.) sec. XX/l (ALR SN II [321]); (reg., N. Mold.) hirghilegiu, (N. Munt.) herghiligiu, (E. Munt., N. Mold., S. Transilv.) hărghiligiu, (Dobr., S. Munt.) ¡erghelegiu, (S. Munt.) ierghelagiu sec. XX/l REG. (ALR SN II [321]). - Din tc. hergeled „idem". (Var. arghelegiu - sub influenţa lui arghieiă, v. s.v. herghelie; herghe/igiu, herghiligiu, hărghiligiu- după var. -igiua suf. rom. -giu.) - Cf. bg. hergilegija, ngr. xep'/sXsxÇnç. - V. herghelie. -Antrop. Herghelegiu, Erghelegiu (EM 16/1992, p. 21, 24/1992, p. 11). HERGHELÎE s.f. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -ii. 1. (Lit.) „Grup mare de cai (de o anumită categorie), stavă; grup mare de cai alcătuit din animale de prăsilă şi din exemplare de diferite vârste, strânse laolaltă, hrănite şi îngrijite în vederea reproducţiei, selecţiei şi ameliorării raselor; crescătorie de cai; locul sau perimetrul unde se află această crescătorie" (Troupeau de chevaux; haras'): herghelie sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); 1728 DOC. (REL. AGR. II 169); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN II [320]), UT., DOC. sec. XVIII-XX (EM 8/1992, p. 12), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) hărghelie 1825 LB; REG. (E. Munt., S. Mold., S. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN II [320], GR. S. IV 288); (înv., rar) hergălie 1839 VALIAN; (reg.) erghelie 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, REG. (E. Munt.) sec. XX/l (ALR SN II [320]); (reg.) ierghelie sec. XIX/2 POP. (DA); REG. (S. Munt., N. Dobr.) sec. XX/l (ALR SN II [320]); (reg.) herdelie înc. sec. XX POP. (DA); (reg., N. Mold., Olt., E. Munt.) hărghilie, (Mold.) hirghilie sec. XX/l REG. (DA, ALR SN II [320]). 2. (Pop., fam., azi rar; peior.) „Termen de ocară pentru o persoană (mai ales o femele) necioplită, grosolană, vulgară, limbută, bârfitoare" ('Personne [surtout femme] rustre, vulgaire, médisante, loquace'): herghelie sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX. - Din tc. hergele „idem (1, 2)" (adaptat după suf. rom. -ie). (Var. herdelie - hipercorectă.) - Cf. scr. hergèla, ergèia, ardèia (> rom. reg., Ban., S. Transilv., Oit. arghiétë, ierghélâ, hărghiiă, hârghiiă, herghién, argeiă „idem [1, 2]": sec. XIX/2-XX REG.: DA, ALR SN I [320], Gămulescu), ngr. xepyzAéç „cal neîmblânzit", bg. hergilé, hergiljâ, ergeie, alb. ergeije, arom. iryiié, iryllie, megl. arg'elé,i\dem (1)". - V. herghelegiu. - Der.: (Reg., S. Munt.) iergheliâş s.m. = herghelegiu, sec. XX/1 REG. (ALR SN II [321]); (înv., rar) hergăiăţs.m. = herghelegiii. 1839 VALIAN. HERIŞ adv. (înv.; sec. XX/1). (Mold.) = hepsă: 1907, 1909 REG. (DA). - Din tc. her iş „orice, tot; orice lucru, fiecare lucru, toate lucrurile" ('tout, n importe quoi; chaque chose, toutes les choses') (prin conversiune). HERVANE s.f., hermaniu s.n. (înv., rar; 1839 - sf. sec. XIX); pl. (s.f.) -eie, (s.n.) -uri (Vestim.) „Mantie fără mâneci şi fără guler; (p. spec.) mantie domnească (adoptată, începând din anul 1823, în locul cabaniţei)" ^Manteau sans collet; manteau porté par le voivode 409 roumain'): hermaniu 1839 VALIAN; hervaneà 1857 IST. (ŞIO, TDRG); hervani (s.n. [pl. -uri\ şi s.f. [art. -ua]) 1857 IST. (ŞIO); 1858 DOC. (TDRG2); hervaniu 1858 LIT. (TDRG2). - Din te. harmani, harmaniye (TS), (înv.) harvani (Y.Tar.S.) „idem". - Cf. scr. arvanija. HICI adv. (pop., azi rar; sec. XVII/2 ->). „Deloc, defel, nicicum, nicidecum; nimic, iod' ('Pas du tout, aucunement, [rien] du tout; rien'): hici sec. XVII/2 ANON. CAR.; UT. sec. XIX/2, POP., REG. (Munt., Mold., Oit.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, SDLR), DICŢ. sec. XVII/2-XX/1; (înv., Mold.) hâci, hăci sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ sec. XIX/2-XX/1. # Loc. adv.: (înv., rar; tautologie) Hici deioc = hier. 1857 POLIZU; (înv., Mold.) Nid hâci - hier. sec. XIX/2 LIT. (DA). - Din te. hïç, (dial.) hiç „idem"; poate şi din bg., scr. hic. - Cf. şi alb. hiç, arom. hici. - Conversiune: (Reg., Mold.) hăci s.n., în loc. adv. Cât hăciui = hici : sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XX (SDEM, DEX). HIJRÉT s.n. sg. (înv., rar; sec. XVIII/2). (Rel.) „Era musulmană, calendarul musulman (început la 16 iulie 622 e.n., data fugii profetului Mahomed de (a Mecca la Medina); hegirâ" CHégire, ère des Musulmans7): hijret (în sintagma văieatui hijret „anul erei musulmane"), hijrét-tarihi (şi tradus prin anii eghirii), hâjrét sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, TDRG2). - Din tc. hicret (tarihi) „idem" (tarih „istorie; dată"). (Pentru o altă opinie, potrivit căreia hijret ar fi un alt cuvânt decât hijret-tarihi şi ar avea sensul „fuga profetului Mahomed", v. SCL 4/1993, p. 332.) HINDÎCHI s.n. (înv. şi reg.; 1623 -); pl. -uri. 1. (Mii.; înv.) „Tranşee; şanţ de întărire (în jurul unei cetăţi)" (Tranchée; douve [autour d'un château-fort]'): hendéchi 1623 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/1 ; hendéc înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XIII, 308); hindichi sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DA); CRON. sec. XVIII; hidéc sec. XVIII/2 DOC. (DA); hândic sec. XIX/1 LIT. (DA). 2. {P. ext:, Constr., Mil.; reg., N.V. Bulg.) „Meterez (1) de piatră" OParapet, rempartO: endéc 1923 REG. (Bucuţa -GL.). 3. (Entop.; înv. şi reg.) „Şanţ (mic), rigolă, canal (de scurgere, de captare sau de legătură între două ape)" 0Fossé, rigole'): hindichi 1777 DOC. (REL. AGR. II 479); LIT. sec. XIX/2, POP., REG. (Mold.) sec. XX/l (DA, SDLR, I. CR. 1/1909, p. 22), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) hendéc, hăndic, hendic, hindic sec. XIX/2 DICŢ. (CIHAC II 586, DDRF); hândichi sec. XIX/2 LIT. (DA); POP., REG. (Mold.) sec. XX/l (DA, SDLR, Porucic 46, 53, Rotaru 25); (Mold.) hendichi, hăndichi, hidic sec. XX/l REG. (DA); (Olt.) iedéc 1967 REG. (GL. OLT.). 4. (P\ ana!:, Tehn.;^ reg.) „Jgheabul teascului de struguri" ('Rigole du pressoire'): hindichi 1898 REG. (DAMÉ 82); REG. sec. XX/l (DA). 5. (Fig.; înv., rar) „Adâncime, profunzime, tâlc, taină, secret" OProfondeur, secret'): handic 1898 POP. (ŞIO). - Din tc. hendek [pron. hendek'], (înv.) handak, handek (Y.Tar.S.) „idem (1, 3)", poate şi *„idem (4)". (Var. hidec, hidic - p. disim.) - Cf. bg. hendék, scr. hendek, endek, ngr. Xccvw.ki, xovSô.ki, alb. hendék, handâk, arom. hindéke, endék, hăndâke, hăndăc. I 410 HINDÎU,-ÎE adj., s.f. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. -ii. 1. Adj. (Etnon.) „Originar din India, hindus, indian" CIndien, hindou7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 400). 2. S.f. „Ţesătură fină de bumbac fabricată în India, stofă de India, indiană" fÉtoffe de l'Inde, indienne7): 1777 LIT. (DLLV, s.v. beidai). - Din tc. hindi „idem (1, 2)" (v. Suciu 80). - Cf. magh. hindi „idem (2)". HLUCHIÜM s.n. (reg.; 1858 -); pl. -uri. (Alim.) 1. (Azi probabil doar Dobr., înv. şi Mold., Munt.) „Prăjitură (fină); delicatesă, iocma (2)) rahat2 (1/' fGâteau [fin]; friandise, morceau friand; lokoum, rahat-lokoum7): (înv.) lucüm 1858 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (TDRG, SDLR); (înv.) lucumă (s.f.) 1879 CIHAC II 591; locüm sec. XX/l DICŢ. (TDRG, SDLR); DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2. 2. (Mold.) „Bucată de mâncare, îmbucătură, înghiţitură, dumicat, ghiotura (II. 1)' fBouchée, morceau de manger7): hluchiüm, huchium sec. XX/l REG. (DA); DICŢ., REG. sec. XX (SDLR, LEX. REG. II 95). 3. (P. ext.; Mold.) „Sarma (1); găluşcă" CBoulette [de viande hachée, etc.]7): huichiüm sec. XX/1 REG. (SDLR). - Din tc. lokum „idem (1, 2)", [rahat]lokum, (înv.) [rahati] hulkum, [rahat-ül] hülkum, [rahat-ï] hulkûm (OTS) „idem (1)" (v. Suclu 80-81; literal: „plăcerea gâtlejului"; huikum „gât, gâtlej, esofag77). (Var. hiuchium - din tc. hiiikum, huikdm, prin metateză, sau din tc. iokum, rom. iucum, cu un h- expresiv, dialectal [ca în hiujer < lujer, hrăpi < răpi etc.]; huchium - p. disim. lui /.) - Cf. bg. tokCim, ser. lokùma, alb. Hoküm, arom. iucüme „idem (1)". -V. iocma, rahat2. - Contaminare: (+ ghiotură, reg., Mold.) ghioturüm s.n. = ghiotură (II. 1) (v. s.v.). HOC s.f. (înv., rar; 1792); pl. -le. „Pahar fără picior" ^Gobelet7): 1792 DOC. (Mold.) (DA). - Din tc. hokka „idem". HOCHÎM s.n. (înv., rar; 1599 - sf. sec. XVII); pl. -uri. (Admin., Jur.) „Dispoziţie scrisă, ordonanţă (emisă mai ales de către sultan); sentinţă judecătorească" fOrdre, arrêté, ordonnance; sentence, arrêt7): hochim 1599 DOC. (DOC. î. XVI112); CRON. sec. XVII/1; hochiüm 1669-1671 DOC. (DA). - Din tc. hüküm „idem". - V. hochiumat, sachezu-hochem. HOCHIUMÂT s.n. sg. (înv., rar; 1669). (Jur., Admin.) „împuternicire, autorizaţie, mandat, puteri, competenţe (juridice şi/sau administrative), jurisdicţie" ('Mandat, compétences, juridiction7): hochiumat 1669 DOC. (ŞIO); hochimât (SDLR). - Din tc. (înv.) hükûmat „idem" (OTS, Youssouf; mod. hükümet). - Cf. arom. hukiumate, hukimăte „tribunal". 411 HÓGE s.m. (lit.; 1526 -); pl. -r, art. hógea. 1. (Prof., Reí.; lit.) „Cleric musulman, predicator într-o moschee; (rar) musulman cucernic (care poartă turban)" OPrédicateur dans une mosquée; Musulman religieux [qui porte le turban]'): hóge 1526 DOC. (DERS; în antrop. Hogea)) 1541-1554 CRON. (DERS), 1614 DOC. (DIR XVII B II 269, DRH. B XI 579); DOC., CRON. sec. XVI-XVIII (ŞIO, DA, CM I 284, II 131), IST. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XX; (înv., rar) hogeá, ogeá, hógea, ógea (subst. neart.; pl. hogi) 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Lit., azi rar) „învăţător, dascăl la turci" OMaître d'école, instituteur turc, hodjaO: hóge sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (pop.) hogeá, hógea (neart.) 1853 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P'. generreg., Munt.; ir.) „Apelativ pentru un om care vorbeşte repede şi răstit" (Personne qui parle haut et vite'): hóge 1967 REG. (GL. ARG.). 4. {P. ext,;; reg., Mold.) „Om înalt (şi slab), prăjină" ^Personne très haut, perche7): hóge 1907 REG. (DA). 5. (Pdepr:, reg., Mold.) „Dracul, naiba" ('Diable'): hóge 1907 REG. (DA). - Din te. hoca (acc. şi hóca, y. TS), (dial.) oca „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. hóga, ser. (h)ôdza, kôdza, ngr. yôxÇaç, alb. hôxhë, magh. hocsa, hodzsa, arom. hóge, hugé. - Der.: (Augm., 3) reg., V. Munt.) hogiiă (ogiiă) s.m. = hoge (3)\ 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) hogioâicăs.f. „Apelativ pentru o femeie repezită, care vorbeşte tare, repede şi răstit": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Munt., Olt.) hogív\., vr. {hogít s.n.] 1. Vi. „A răcni, a vorbi răstit": hogil91Q REG. (DA); REG. sec. XX (GL. ARG.); ogi1967 REG. (GL. ARG.). 2. Vi., vr. „A plânge (întruna), a boci": (S. Munt.) ogi 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.); hogi 19^1 REG. (LEX. REG. II 26, GL. ARG.) [(Reg., V. Munt.) hogeălă {ogeălă) s.f., hóget{ógef) s.n. „Răcnet, strigăt; bocet, plâns": 1967 REG. (GL. ARG.)]. - Antrop. Hogea (1526, DERS; 1743, REL. AGR. I 413; DA, DNFR), Hoge (1793, REL. AGR. II 578). HOGEGHEÁN s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Fiecare dintre cei circa 50 de consilieri din administraţia centrală a Imperiului Otoman, care formau cea de a doua categorie de funcţionari de stat (urmând după înalţii demnitari)" ÇConse¡lier, fonctionnaire secondaire dans l'administration centrale de l'Empire Ottoman'): hogeagheán sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; hogegheân 1802 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1. - Din te. hocegân „idem". HOGÉT1 s.n. (înv.; 1503 - sec. XIX/1); pl. -eşi -uri. (Jur.) „Act autentificat, certificat, adeverinţă, dovadă; titlu de proprietate" CActe authentiqué, certificat; titre de propriété'): hogeát 1503-1508 DOC. (Bogdan 65); DOC. sec. XVI/l (DERS); hogét 1621-1623 DOC. (DIR XVII B IV 8); DOC. sec. XVII-XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DA, CM II 194, 347, 349). - Din tc. (înv.) hôgget, hugget, *hoggat, *huggat (mod. hüccef) „idem". - Cf. bg. hogat, hjuget, ser. hùdzet, hàzat, ùdzet, hózet, ngr. yozÇèzi, alb. yxhét, huxhét, magh. hüeset, hocset, hocset, hüdset. 412 I HORŞÂF s.n. (reg.; 1829 -); pl. -uri. (Alim.; Munt., S. Mold.) „Fiertură de fructe (mere şi pere uscate, prune afumate sau vişine) cu multă zeamă (care se consumă drept ciorbă [1] sau compot); chiseliţă" CCompote ou soupe aigre de fruits [séchés]'): horşâf 1829 DOC. (DA); POP. sec. XIX/2, DICŢ sec. XX; orşâv 1895 REG. (ŞIO); DICŢ., REG. sec. XX/l (ALRM SN II/III [892]); orşâf sec. XX/l REG. (DLR); (S. Mold.) hoşâv, (V. Munt.) oşâf 1939 SDLR. - Din tc. hoşaf, (dlal.) hoşav, (înv.) hosab „idem". - Cf. bg. hosăv, ser. osav, ngr. xooâcpi, alb. hoshâf, arom. huşâfe, cuşâfe, uşâfe. HOŞNIŞÎN,-Ă adj., s.m. şl f. (înv., rar; 1799); pl. -i,-e. „(Persoană) care s-a stabilit defihitiv într-un loc, care stă într-un loc fără a fi nevoită să se mai deplaseze, (locuitor, cetăţean) cu domiciliu stabil" C[Personne, citoyen] à domicile fixe'): 1799 DOC. (REL. AGR. I 887: lăcuitorii după împărăteasca şi domneasca măriip] taie voinţe sunt hoşnişini, adică unde iăcuiesc să-şi aibă hrana şi odihna). - Din tc. hoşnîşin „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 23, Suciu 81). HOTÂZ subst. (înv., rar; 1594); pl. ? (Vestim.) „Egretă, panaş, podoabă de cap (purtată de femei)" CAigrette, panache7): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192; cf. DUR II 351). - Din tc. (înv. şi dial.) hotaz (Y.Tar.S., ZTS; lit. mod. hotoz) „idem". HUGIÛM s.n. (înv. şi reg.; 1715 ->); pl. -uri. 1. (Mii.; înv.) „Asalt, atac, năvală, iureş (1)' fAssault, attaque1), mai ales în loc. vb. A face hugium = „A ataca, a executa un asalt, a da năvală": hugiüm 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. 2. (P: ext.) reg., Mold.) „Nenorocire, pacoste; moarte" OMalheur, calamité; mort'): hueium, huşum 1939 SDLR. 3. (P. ext/, Med.; reg., Mold.) „Epidemie, molimă (mai ales la păsări)" ('Épidémie'): hueium, huşum, hurşum sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. hiicum „idem (1)"; loc. - calc după tc. hücum etmek„idem" (etmek„a face"). HURÎE s.f. (lit, rar; 1866 -); pl. -ir, acc. şl hurie. (Rel., Mitol.) „(în mitologia de sorginte musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă pe care, conform religiei musulmane, profetul Mahomed le-a promis-o credincioşilor care vor ajunge în Paradis; nimfă, zână" CHouri, nymphe'): 1866 LU. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. huri „idem". - Cf. fr. houri. - Der.: (Dim.; înv., rar) hurioărăs.f.-. 1866 LU. (ŞIO). HURM s.f. (înv.; 1776 - sec. XX/l); pl. -ie. (Bot., Alim.; Munt.) „Curmală" ('Datte'): hurmâ 1776, 1784, 1796, 1802 DOC. (Furnică 38, 121, 178, 215); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LU. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) hurmălă (DA, Hristea, PE 91). - Din tc. hurma „idem". (Var. hurmaiă- sg. refăcut din pl.) - Cf. ngr. Kovppăg{> rom. înv. curmă, mod. curmăiă'. 1784 DOC. [Furnică 120]; 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. 413 sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX), bg. hurmă, furmă, ser. ùrma, alb. hurmâ, hürmë, arom. hurmâe, hurmă, curmă, cf. şi rus. hurmâ „m soi de curmale". - Der.: (Bot.; înv., Munt.) hurrnâl s.m. (der. regr.) „Curmal": 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. HURMUZ s.n., s.m. (lit.; 1669 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) -/şi hurmuji. 1. S.n., (reg. şi) s.m. (Vestim.; pop.) „Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul, perlă falsă; (la pl.) şirag de mărgele de sticlă" CFausse perle, perle de verre; collier de fausse perles'): hurmüz 1669 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA), LIT. sec. XIX/2-XX/1, POP. (Mold.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. MOLD. I - GL.); (înv.) hormuz 1745 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DA); (înv. şi reg.) urmuz 1777 DOC. (Furnică 43); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2, POP. (Munt.) sec. XIX/2, REG. (E. Munt., Mold.) sec. XIX/2 (H), (S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALRM SN II/III [1020]); (reg., Mold.) hormoz, hormos, hurmoz sec. XX/l REG. (DA, ALRM SN II/III [1020]); (reg.) ormuz sec. XIX/2 POP. (Transilv.) (DA); REG. (Munt.) sec. XX/l (ALRM SN II/III [1020]). 2. S.m. (P. anal.) Bot.; lit.) „Arbust ornamental (originar din Canada) cu flori trandafirii şi cu fructe bace albe, de mărimea cireşelor; corale-albe (Symphoricarpos albusŢ ('Symphorine'): hurmuz 1884-1885 REG. (Mold.) (H); DOC., DICŢ. sec. XX (DA, SDLR, FLORA ROM. 327, DS); (reg., Munt.) urmuz 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). - Din tc. Hurmuz (sau Hormuz) [boncugu] „idem (1)" (v. Drimba 118; Hurmuz, Hormuz, strâmtoare, insulă şi localitate la intrarea în Golful Perslc, de unde se importau hurmuzuri [1]; boncuk „mărgea"). - Contaminare: (+ cârmâz, reg.) cârmuz, cârmus subst., v. s.v. cârmâz. - Antrop. Urmuz, Hurmuz, Urmuzescu (DNFR), zoon.(nume de câine) Hormuz (DA). HUZMÉT s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Admin.) „Slujbă de stat, funcţie, post, serviciu (în administraţie), mansup; rang (de boierie)" ('Emploi d'Etat, service, fonction [administrative]'): huzmét (scris şi husmef) 1793 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT., IST. sec. XIX/2. 2. (Fin.) „Dar (omagial), plocon (mai ales în bani) (pe care domnitorul era obligat să-l facă unor demnitari otomani)" CCadeau, don, présent [surtout en argent]'): huzmét, uzmét, hezmét sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, CM I 479, 495, II 176, 191, 226). 3. (P. ext.) Fin.) „Venit (al domniei, adesea arendat) provenind din unele dări (ca vinăritul, oieritul etc.) sau din impozitele pe ocne, din taxele vamale etc.; impozit (local) pe bunurile de consum, accize; taxă vamală locală; dare, impozit, angara (2Ţ ('Revenu; accise; impôtO: huzmét 1813 DOC. (DA); CRON., DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX (DA, ILRL 543, 556), DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. hizmet, (înv.) hîzmet, hiizmet „idem (1, 2)". (Var. hezmet- p. asim.) - Cf. bg., ser. hizmet, ngr. xovÇ/jén, alb. hyzmet, arom. huzméte, megl. izmet. - Der.: (înv.) huzmetârs.m. „Persoană care lua în arendă un huzmet (3)": sec. XIX/l LIT. (DA, ILRL 543); LIT. sec. XIX; (Reg.) uzmeth\., vr. 1. Vi. (Ban.) „A lucra": uzmetf, uzmitisec. XX/l REG. (DLR). 2. Vr. (N. Munt.) „A se încrede, a se bizui, a se baza pe cineva": usmeti 1901 REG. (DLR); (prin schimbarea „sufixului") huzmf sec. XX/l POP. (DA). 3. Vr. (Olt., N. şi V. 414 Munt.) „A se căzni": uzmi 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (Coman, GL.); husmi, usmi, huzmisec.XX/1 REG. (DA, DLR). HUZUR s.n. (lit.; 1750-); pl. (rar) -uri. (în trecut mal ales în Mold.) „Trai comod, tihnit şi lipsit de griji; confort, comoditate, tihnă, lăfăire; prosperitate, bunăstare; rahat?) {p. depr.) peior.; azi mai ales) (viaţă de) trândăvie, îmbuibare" CExistence de tout repos, vie commode et paisible, opulente et oisive, aise, loisir; opulence, bien-être; paresse, oisivité'): huzür 1750 DOC. (ARH. OLT. XVI 326); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. miji. sec. XVIII-sec. XX (EM 5/1992, p. 2); (înv., rar) uzür 1895 LIT. (ŞIO). # Loc. adj.: (Lit.) De huzur = „(Despre viaţa, traiul cuiva) Comod, lipsit de griji, confortabil, opulent, tihnit": sec. XIX/2 LIT. (TDRG); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 48/1992, p. 8). - Din tc. huzur „idem". - Cf. ser. uzur, ngr. %ovÇoùpi, arom. huzure. - Der.: (Lit.) huzuriv¡., vt. 1. Vi. (Lit.) „A trăi confortabil, în belşug, trândăvie şi tihnă; a fi lipsit de griji, a o duce bine; a se lăfăi, a se îmbuiba, a trândăvi": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); REG. (Mold.) sec. XX/l, DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 14/1992, p. 30). 2. Vt. (P. ext.) reg., Mold.) „A face (o treabă) de mântuială, a lucra superficial": 1961 REG. (GL. REG.) [huzurea/ăs.f. 1. (Lit.) = huzur. sec. XX/2 LIT. 2. (Reg., Mold.) „Treabă făcută de mântuială": 1961 REG. (GL. REG.)]; (Reg., Mold.) huzură, huzuruN\. = huzuri(1)\ sec. XX/l REG. (DA). 415 I IA conj. (înv.; sec. XVIII/l - sec. XX/l); în corelaţie cu sine însuşi: ia... ia ... (Mold.) „Sau... sau..., ori... ori..., fie... fie..." COu... ou..., soit... soit...'): sec. XVIII/l CRON. (TDRG); REG. sf. sec. XIX (DA). . - Din tc. ya „idem" (folosit în acelaşi mod corelativ). - Cf. bg., ser., alb., megl./a, arom. ia. IAB s.f. (reg.; sec. XIX/2 -); pl. -le. (Agric.; Dobr., înv. şi S. Mold.) „Furcă de lemn cu doi sau mai mulţi dinţi drepţi şi deşi, folosită mai ales pentru vânturarea de pleavă a cerealelor treierate" ^Fourche en bois, employée pour vanner le grain7): iabâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); iebâ (pl. iebăii) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yaba „idem" (TS, v. Suciu 81). - Cf. bg. jâba. - Der.: (Dim.; reg., Dobr.) iabăiuşă, iebăiuşăs.f.: 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX REG. (GL. DOBR.); (Dim.; reg., Dobr.) iebăiuţăs.f.: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). IABANGÎU,-ÎE s.m. şi f., adj. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -ii. 1. „Străin, venetic, strămutat, haimana (2Ţ ^Étranger, métèque7): sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DA). 2. {P. gener.) „(Om) fără domiciliu, vagabond, hoinar, haimana (1)' ('[Homme] sans domicile, vagabond7): 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. yabanci „idem (1)". - Cf. bg. jabangija, ser. jabandzija, alb. jabanxhf, arom. iabangiu. IAC s.f. (pop., rar, şi reg.; 1857 ->); pl. (1) -le. 1. (Vestim.; înv., rar) „Guler lat (mai ales la hainele femeieşti)" ('Collet, col7): 1870 DOC. (ŞIO); DICJ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv., rar) A(-i) rupe (sau a-ipune) (cuiva) iacaua = „A implora, a ruga insistent (pe cineva)": 1857 POLIZU; (Pop., fam., azi rar) A(-i) feşteii(sau, înv., a-i turti) (cuiva) iacaua = „A compromite, a face de ruşine (pe cineva)", A feşteii iacaua = „A se compromite, a se face de ruşine, a eşua în mod ruşinos": sec. XX/l DICŢ. (DA, SDLR); DICŢ. sec. XX. 2. (Agric., Corn.; înv., rar; şi atributiv, în sintagma tutun iaca) „Varietate de tutun (1.1) de cea mai bună calitate" fSorte de tabac de très bon qualité7): 1958 DM; (numai în) DICŢ. sec. XX/2. 3. (Tehn.; reg., Dobr.) = „Parâmă (v. s.v.) cu plute care susţine plasa de pescuit sau cârligele carmacelor; ana (1Ţ OPalangre7): 1951, 1956 DOC. (Ţurlan 52); REG. sec. XX/2 (Ţurlan 52). 416 - Din te. yajea^jdem (1) şi „mal, ţărm, litoral; coastă, povârniş, (teren în) pantă; margine a unei vele; parâmă care leagă arborele principal de marginea ambarcaţiei; bordul, marginea bărcii; marginea superioară sau inferioară a năvodului; laţ" ('rive, bord, côte; pente, versant; bord d'une voile; filin, corde liant le grand mât au bord d'un vaisseau; bord du canot; bordure supérieure ou inférieure du filet de pêche; noeud coulantO (TS, Youssouf, Der. S., ZTS; de unde, p spec. sau p. ext., sensul 3), poate şi *„idem (3)", yaka (tütünü) *„idem (2)" (literal: „tutun cultivat pe povârnişuri, pe terenuri în pantă", v. SCL 4/1983, p. 338, Suciu 81-82, 149;, sintagma a fost preluată cu topică Inversată, românească). (Loc. vb. sunt creaţii româneşti [în care iaca înlocuieşte alţi termeni, din loc. vb. a-irupe cuiva mâneca „a stărui pe lângă cineva pentru a obţine ceva", a feşteii mantaua „a păţi o ruşine", a-i turti cuiva pălăria „a ofensa, a provoca pe cineva", a-i turti cuiva fesul „a ulmi pe cineva printr-o prostie săvârşită"] şi se pare că nu au nimic de-a face, aşa cum s-a pretins în ŞIO şl DA, cu expr. tc. yaka siikmek „a cere protecţia cuiva; a se plictisi de cineva" [si/kmek„a scutura de praf"], yakayi kurtarmak„a fugi, a scăpa, a evada" [kurtarmak „a salva"], yakasmi birakmamak „a se ţine după cineva" [birakmamak„a nu lăsa, a nu părăsi"].) - Cf. bg. jakâ, ser. jàka, ngr. yiocmg, alb. jâkë, arom. iacă, yeăcă, yică „idem (1)". - Der.: (Dim., i; reg., Munt.) icăiuţăs.f. „Cordeluţă croşetată care se pune la gâtul fetelor sub mărgele": 1901 REG. (DA); POP. sec. XX/l. IACĂIE s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Med.; Dobr.) „Oblojeală făcută dintr-un amestec de făină, săpun, ceapă, tărâţe etc.; plasture, cataplasmă, pansament" fEmplâtre, cataplasme, pansement'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yaki „idem" (TS, v. Suciu 82). IACÛT s.n. (înv., rar; 1594); pl. ? (Min.; şi în sintagma ¡acut roş) „Rubin; corindon" ORubis; corindon'): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194: iacut roş [= „rubin"]; ... cu ¡acut, cu margaritar, iacutgoc{= „safir"; v. s.v. goc]). ^ - Din tc. yakut „idem"; sintagma iacut roş - semicalc (cu topică inversată, românească) după tc. kirmizi yakut „rubin" (kirmizi „roşu”). - V. goc. IÂDEŞ interj., subst. (lit.; 1844 -); pl. (II. 2) -uri, (III) -i. I. Interj. (înv.) „Exclamaţie prin care o persoană care a pus iadeş (II. 1) câştigă pariul OExclamation par laquelle on gagne le pari ayant le même nom: Bonjour Philippine!'): iâdeş sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). II. S.n. (Lit.) 1. (Azi rar) „Rămăşag, pariu pus între două persoane şi câştigat fie de persoana care, în momentul ruperii de către cei doi a unui iadeş (ïï.2)^ (uscat în prealabil şi provenind de la o pasăre gătită şi consumată), rămâne cu partea mai lungă a osului, fie (p. ext.) de persoana care, primind de la cealaltă sau oferindu-i acesteia un cadou, apucă sa pronunţe mai întâi interjecţia iadeş (I)' CSorte de pari fait en rampant un bréchet, philippine, jy pense'): (înv., Mold.) iădeş 1844 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/1; iâdeş 1877 LM, LIT., REG. (Mold.) sec. XX/l (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Lit., azi rar) A pune (sau a se prmde) iadeş (cu cineva) = „A pune un astfel de rămăşag (cu cineva) : sec. XIX/2 LIT. (ŞIO), ., 417 DICŢ: sec. XIX/2-XX/1. 2. (Anat.) „Os în formă de furcă de la pieptul păsărilor, osul pieptului, sternul păsărilor" OBréchet, fourchette de volaille'): (înv., Mold.) iădeş 1892 REG. (ŞIO); iâdeş sec. XIX/2 DICŢ. (DDRF, ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. III, S.m. (P. anal.) Bot.; reg.) „Plantă erbacee cu frunze ovale dinţate şi cu flori galbene punctate cu roşu, cu un pinten, folosită ca plantă medicinală; slăbănog (Impatiens noli-tangerej' CGrande balsamine'): iâdeş 1982 DS. - Din tc. (înv.) yades, yadest (mod. iâdes) „idem (I, II.1, 2)", yades [kemigi] „idem (II.2)" (v. Drimba 118; kemik „os") (adaptat după suf. -eş); loc. vb. - calc după tc. yades tutuşmak „idem" {tutuşmak „a se prinde"). - Cf. bg. jadec, ngr. yiăvreg, arom. iâdeş, iâdlş, jâdeţ. IAHNÎE s.f. (lit.; 1847 -); pl. -ii. (Alim.; reg. în Munt., Mold., Dobr., Olt.) „Mâncare scăzută preparată din legume (mai ales din fasole boabe) şi din carne, peşte sau ciuperci; tocană" ('Ragoût'): (înv., Mold.) ihneă 1847 LIT. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (H); iahnie 1863 LIT. (ŞIO); POP., REG. sec. XIX/2 (H, DA), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) iehneâ 1887 LIT. (ŞIO, DA); (înv., Dobr.) iahnâie (pl. -âi), iahneâ (pl. -ele), (Munt.) iacnâie, (Dobr., Mold.) ihnie, (Mold.) icnie, icnea, igneâ, (Mold., Olt.) ignie 1884-1885 REG. (H); (reg., Munt., Dobr.) iacnie 1877 LM; UT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, ALRM SN II/III [906]); (reg., Munt., Olt.) iagnie, (Dobr.) îanâ'ie, ianie 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XX (ALRM SN II/III [904, 906], GL. DOBR.). - Din tc. yahni „idem"; poate, reg., şi din bg. jahnrfa. (Var. cu -ea - prin schimbarea „sufixului") - Cf. şi ser. jahnija, ngr. yiayyi, myyî, alb.jahni, arom. ¡ahnie, yeahné, megl. jamjă. - Der.: (Dim.; înv., Mold.) igneoârăs.f.'. 1884-1885 REG. (H); (Dim.; reg., Mold.) igneluţă, ihneluţă, icneluţăs.f:. 1870 LIT. (TDRG2); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALRM SN II/III [906]). IALÂC s.n. (reg.; 1939 -); pl. ? (Dobr., E. Munt.) „Jgheab în care se pune apă pentru animale, mai ales pentru păsările de curte" OAuge [pour la volaille]'): 1939 REG., DICŢ. (Coman, GL., SDLR); REG. sec. XX (GL. DOBR.). - Din tc. yalak „jgheab, adăpătoare" ('auge') (v. Suciu 82). - Cf. arom. yealâcă „joc de copii". IALANGÎC s.n. (înv., rar; 1794); pl. -uri. (Zool.) „Şarpe mic, şerpişor" ('Serpenteau'): 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. yilancik „idem". - V. langavle. IÂLĂ1 s.f. sg. (reg.; sec. XX/2 -). (Alim.; Dobr.; col.) „Tărâţe opărite care se dau ca hrană porcului" (Tâtée, son échaudé que l'on donne comme nourriture aux cochons'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yal „mâncare pentru câini sau vaci, preparată din făină şi tărâţe" Opâtée, nourriture pour les chiens et les vaches, préparée de la farine de son') (TS, Y.Tar.S., ZTS; p. ext.). 418 lALĂ-AGASÎ s.m. (¡st.; sec. XVII/2 ->); pl. ? (Mii.) „Comandant (tătar) însărcinat cu apărarea litoralului (Crimeei)" ('Chef [tatar] chargé de la défence du littoral [de la Crimée]'): (înv.) el-agasi sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; (înv.) ială-agas(i) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); iali-agasi (Coman, GL., TDRG2). - Din tc. yali agasi „idem" (TS). - V. agă. IAMÂC s.m. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. -i. 1. (Mii.) „Recrut" ('Recrue'): iemâc, emâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; iamâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l. 2. (Mii.) „Grănicer (turc) făcând parte din din corpul ienicerilor (1)" CGarde-frontière du corps des janissaires'): iemâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 3. (Admin., Prof.) „Ucenic; ajutor, asistent, adjunct (al unui boier care îndeplinea o funcţie administrativă); (p. spec.) ajutor de logofăt, logofeţel; copist" OApprenti; assistant, adjoint; copiste^: iemâc 1795 DOC. (DIB I960, p. 170); iamâc 1819 DOC. (DOC. EC. I 237); LU. sec. XIX/2; (rar) ianâc 1839 VALIAN (probabil redare greşită a lui iamaé). - Din tc. yamak „idem (1, 2, 3)". - Cf. bg., ser. jamak. - V. mataragi-iamac, sarad-iamac, sarai-iamac. IAMANGÎU s.m. (înv., rar; 1879); pl. -ii. „Jefuitor, prădător" ÇPillard'): iamangiu, iavangiu 1879 CIHAC II 587. - Din tc. yagmaci „idem" (adaptat după var. -angiuz suf. rom. -g/u). - V. iarnă. IAMĂ s.f. sg. (lit.; 1715 -); mai ales (iar astăzi numai) art. (în loc. vb.) (Lit.) A da (sau, înv., a faeê) iama (sau, înv., iarnă) (în sau prin sau ia dneva ori ceva sau, înv., cuiva) = „A da năvală, a se repezi asupra cuiva sau asupra unui lucru, nimicindu-l, distrugându-l, risipindu-l, jefuindu-l etc. sau cu intenţia de a-l jefui sau a-l distruge; a prăda, a jefui, a risipi, a irosi, a prăpădi" fSe ruer sur qn. ou sur qch.; faire main basse sur qn. ou qch., mettre au pillage, détruire, anéantir; piller, saccager, raplner; gaspiller'): (înv.) iâgma 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; iâmă (neart., înv.) 1715 CRON. (ŞIO); LU., DICŢ. sec. XIX/2; (art., lit.: iăma) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); REG. (Mold.), POP. sec. XIX/2 (DA), LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 22/1992, p. 6); (înv., V. Munt.) iâmăt (s.n. sg.) 1901 REG. (DA); (Reg., Munt.) A umbia iama = „A umbla peste tot, călcând şi distrugând totul" CCourir les champs en foulant tout aux pieds'): 1909 REG. (DA). - Din tc. yagma (acc. yăgma, v. TS; pron. mod. yăma) „jaf, pradă, prădare, jefuire, tâlhărie" Opillage, butin, rapine, brigandage'); loc. vb. a face iama - semicalc după tc. yagma etmek „a prăda, a jefui, a tâlhări" (etmek„a face"). (Var. iamăt- prin analogie derivativă, cu suf. -ăt.) - Cf. bg. jagmă, ser. jâgma „mulţime, gloată; înghesuială; puzderie", arom. yeăymă, yeămă„jaf, pradă", megl. jamă. - V. iamangiu. - Conversiune: (Reg.) iăma interj. = amandea\ 1939 SDLR (Iama la mere, copii!). - Der.: (înv., rar) iagmaladisivt., vi. [< iagma + suf. -ladisi, v. FCLR III/l 70, sau, mai puţin probabil, cu suf. -isi, de la tc. yagmaladi, trecutul determinat la persoana a 3-a al vb. yagmaia-, v. ŞIO, TDRG, DA] „a prăda, a jefui, a da iama": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. 419 IAMURLÛC s.n. (înv. şi reg.; 1587 -); pl. -urişi -e. 1. (Vestim.; reg., Munt., Olt., Dobr., înv. şi Mold.) „Haină (de obicei scurtă şi adesea cu glugă) confecţionată odinioară din ţesături fine şi purtată de către boieri şi orăşeni mai ales ca manta de ploaie sau, mai târziu, din postav şi purtată (uneori sub alte haine) de către ţărani; (un fel de) pieptar, ¡pingea (1), chebă, cepchen (1, 2)' (Vêtement [court] porté autrefois par les boyards comme manteau de pluie, puis par les paysans comme gilet'): iamurlüc 1587, 1622 DOC. (DIR XVI B V 293, DIR XVII B IV 148); 1750 LIT. (DLLV); DOC. XVI/2-XVIII (Mihail 130), LIT. sec. XVIII, REG. (Munt.) sec. XX (ALRR [1490]); (înv.) emurlüc 1850 LIT. (ŞIO, DA); (înv., Mold.) (i)ermulüc sec. XVII/1 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; iarmulüc 1623 DOC. (DIR XVII B IV 227); REG. (Dobr.) sec. XX/l (Coman, GL.); imurluc 1649 DICJ. (DA); 1756 LIT. (DLLV), 1839 VALIAN (notat greşit: imus/uc); DOC. sec. XIX/2, DICJ. sec. XVII-XX/1, POP., REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, ALR II [3330]); (E. Olt., înv. şi Mold.) irmuluc 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/2 (LEX. REG. I 81); (N. Munt.) ghimurluc 1939 REG. (Coman, GL.); (înv.) iarmüc (SDLR). 2. (P. ext,;; înv., Mold.) „Căciulă de samur (2) sau de vulpe, cu fundul căptuşit cu catifea (1), pe care o purtau evreii" CBonnet de fourrure des Juifs7): iarmulcă, iermulcă, iarmurcă (s.f.; pl. -/) 1939 SDLR. - Din tc. yagmurluk [pron. yămurluk], (dial.) yamurluk „(haină purtată ca) manta de ploaie; vestă, pieptar" (^vêtement porté comme] manteau de pluie; gilet7) (TS, Redhouse, www.seslisozluk.com; de unde, p. spec., sensul ï); variantele cu -rm-, probabil (şi) din pol. jarmuluk„stofă grosolană de lână", bg. jarmuiük„zeghe" (deşi metateza s-a produs, se pare, şi în rom.). (Var. iarmuc- prin haplologie; iarmulcă, iermulcă, iarmurcă- sg. refăcute din pl., prin sincopă [după CDER, poate sub influenţa lui iarmaroc].) - Cf. şi bg. jamurluk, aram. yeamburlüke (< ngr. P), rus. jemurluk. IANÂTs.n. (reg.; 1814-); pl. ? (Munt., Mold., Dobr., Olt., Ban.) „încăpăţânare, tenacitate; regret, dudă, neplăcere, necaz; supărare, ranchiună, pizmă, mânie, duşmănid' (Ténacité, obstination; déplaisir, regret; rancune7): (Ban., Olt.) inat 1814 LIT. (DA); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DA, Gămulescu); (Munt., Mold.) ianât 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DA); (Mold.) ienât sec. XX/l REG., DICŢ. (DA, SDLR); POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (Dobr.) inâtă (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. inat „idem"; în Ban., Olt., probabil (şi) din ser. inat „idem". - Cf. şi alb. inăt, arom. inâte, y(l)nâter megl. inăt. -V. inacciu,-ie. IANĂC,-Ă adj. (reg.; 1949 -); pl. -ire. (N.E. Munt.) „Nebun, scrântit, ţicnit; zăpăcit, ameţit, năuc" (Timbré; étourdi, ébloui, hébété7): 1949 REG. (CV 9/1949, p. 33); LIT. sec. XX/2 (Fănuş Neaugu, Povestiri din drumul Brăilei, Bucureşti, 1989, p. 56). - Din tc. yamk „necăjit, amărât, îndurerat, nefericit, trist; sentimental, sensibil; dezgustat, sătul, plictisit, blazat; nedezvoltat, pipernicit" Cmalheureux, affligé, triste; sensible; las, blasé; chétif, malingre7) {p. ext.) (v. LR 1-2/1994, p. 23, Suciu 83). 420 IANGĂN s.n. (înv.; 1794 - miji. sec. XIX); pl. -urfşi -e. „Incendiu" CIncendie'): iangâ'n 1794 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, IST. sec. XX/l (DLR, s.v. tulumbagiu); iangân 1805 DOC. (DIB 1960, p. 190). (Sensul „corp de pompieri" dat în ŞIO este rezultatul unei erori de interpretare contextuală.) - Din tc. yangin „idem". - Cf. ser. jangija, ngr. yiayidvi, arom,. yeangîne. - V. iangângiu. IANGÂNGÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -ii. 1. „Incendiator" Olncendiaire, pyromane'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (Prof.) „Pompier, tulumbagiu (1Ţ ('Pompier'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO, TDRG). - Din tc. yangmci „idem (1, 2)". - V. ¡angân. IAPRÂC s.m. (reg.; 1855 -); pl. -/ (Zool., Corn.; şl atributiv, în sintagma somn iaprac) „Denumire (în trecut Inclusiv comercială) a somoteiului mai mare (de 1-3 sau 2-8 kg.)" OPetit silure [de 1-3 ou 2-8 kg.]'): iaprâc 1855 DOC. (Mold.) (Furnică 420); DOC. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX (DA, CADE, S DLR, DM, DEX), REG. (Dobr., S. Mold., E. şi S. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 54); iâpcă (s.f.) 1981 DOC. (Kâszoni 142); iarpâc înc. sec. XXI REG. (Www.hobaia.ro/delta-dunari-istoric/ Mic dicţionar de termeni folosiţi în Deltă). - Din tc. yaprak „frunză, foaie; folie; strat, felie" Ofeullle; couche, tranche1), probabil prin condensare dlntr-o sintagmă tc., probabil din *yaprak [som] „somn (mic) cât o frunză" (în contrast cu [somn]iarm^, v. s.v.; v. Suciu 149; cf. tc. defneyapragi„o varietate de lufar; lufar mic, de până la 10 cm" [literal: „frunză de dafin"], dial. yaprakkuşu„potâmehe" [^„pasăre"], yaprak kuiak „animal cu urechile pleoştite" [kulak „ureche"], yaprak „străgălie [la fusul osiei unul car]; fiecare dintre leaţurlle care leagă părţile laterale ale samarului" [ZTS]). (Var. iapcă-formaţiune obscură, poate prin reducerea unei var. *iapracă, după modelul lui iarmă, v. s.v. iarmsintagma este probabil calchiată; iarpac- prin metateză.) - Cf. bg., rus. japrâk„idem" (considerat împrumutat din română, v. Ţurlan 54), arom. yiprâke„sarma". IAR s.n. (reg.; sec. XX/l -); pl. -e. (Entop.) 1. (Mold.) „Râpă (foarte mare), prăpastie (adâncă); vale adâncă, cu pereţi verticali (în formă de canion)" fRavin, précipice'): sec. XX/l REG. (Poruclc 32, Rotaru 29). 2. (Dobr., S. şi E. Munt., S. Olt.) „Mal înalt şi abrupt (situat în concavitatea cotului unul fluviu, unde apa este adâncă)" ('Haute rive [d'un fleuve]'): 1970 REG. (LR 3/1970, p. 218); 1982 D. Mar. 3. (P. ext.; S.V. Transilv.) „Braţ sec al unui râu" OBras sec d'une rivière'): sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. yar „idem (1, 2)". - Cf. bg., ucr., rus. jar. IARMÂ1 s.f. sg. (reg.; 1939 -). (Allm., Agric.; Dobr.; col.) „Urlulală (de cereale măcinate)" CGrains moulus gros'): iarma 1939 REG. (Coman, GL., SDLR); iermâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yarma „idem" (TS; v. LR 1-2/1994, p. 23, Suciu 83). 421 IARMÂ2 s.f. (reg.; 1909 -); pl. -le. (Zool., Com.; şi atributiv, în sintagma somn ¡arma) „Denumire (în trecut inclusiv comercială) a somnului de mărime mijlocie (de 3-6, 3-10 sau 8-15 kg)" CSilure de dimensions moyennes [de 3-6, 3-10 ou 8-15 kg]*): ¡arma 1909, 1916 DOC. (DA); DICŢ. sec. XX (DA, SDLR, CDER), REG. (Dobr., S. Mold., E. şi S. Munt.) sec. XX/2-XXI/1 (Ţurlan 54, www.hobaia.ro/delta-dunari-istoric/mic dicţionar de termeni folosiţi în Deltă); iârmă 1981 DOC. (Kaszoni 142). - Din te. yarma [som] „somn care se poate despica uşor în două"; (dial.) *„somn mare, voluminos" Csilure qui peut être fendu facilement en deux; silure de grandes dimensions') (v. Suciu 150, cf. Drimba 88; yarma „care se despică uşor; despicat, crăpat; [măcinat] mare"; [dial.] „[om] robust, corpolent" [Der. S.], som „somn"; v. s.v. iaprac); valoarea atributivă se datoreşte preluării prin semicalc, cu topică inversată, a întregii sintagme turceşti (v. SCL 4/1993, p. 333). - Cf. rus. dial. jarmâ„idem". IASÂC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „(Ordin de) interdicţie, prohibiţie; lege prohibitivă" (ŢOrdre de] prohibition, interdictionO: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/l. - Din tc. yasak „idem". - Cf. bg., alb. jasăk, ser. jàsak, arom. yeasâke; cf. şi rus. jasak. - V. iasacciu. IASACCÎU s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Mii.) „Soldat turc din trupele de siguranţă, constituite, la nevoie, din militarii oastei centrale staţionaţi în diferite garnizoane, primind misiuni de intervenţie şi de sprijin pentru oastea de provincie aflată în zona respectivă sau misiuni de escortă pe lângă oficialităţile străine care se deplasau pe teritoriul Imperiului Otoman" CSoldat turc de sûreté [attaché comme garde auprès des étrangers]'): iasacciu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); UTT. sec. XIX/2; isacciu 1786 DOC. (Furnică 132); iesacciu sec. XIX/l CRON. (ŞIO); iazagiu, azaghiu înc. sec. XIX CRON. (Transilv.) (DA, TDRG2). - Din tc. yasakçi „idem". - Cf. bg., scr. jasakcija, ngr. SmuaiaÇnç magh. jaszakcsi. - V. iasac. IASIMÎN s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -i. (Bot.) „Iasomie (Iasminum officinaleŢ ('Jasmin'): înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XX, 414, ŞIO). - Din tc. yasemin „idem". - Cf. ngr. (yjiaaepi, (y)iaaov/ii(> rom. lit. iasomie, înv. iasumfe. 1829 DOC. [DA]; POP., LIT. sec. XIX/2-XX), scr., alb. jasemin, arom. iasamin, iasimiu, iasemin; cf. şi germ. Jasmin (> rom. reg., Transilv., N. Mold. iasmin: 1825 LB; REG., DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX), fr. jasmin, sp. jazmin, it. gelsomino; cf. şi top. rom. Iasmin (loc lângă Bucureşti). IASTÂCI subst. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Dobr.) „Placă de lemn rotundă, cu picioare, pe care se mănâncă, se frământă aluatul etc.; măsuţă, sinie (4), sofra (1Ţ (Tetite table ronde7): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yastagaç „idem" (TS). 422 IASTÛC s.n. (reg.; 1967 -); pl. -un. (Agric.) Munt.) „Răsadniţă" (Planche de fumier, couche'): 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. (înv. şi dial.) yastuk (Y. Tar.S.; lit. mod. yast/R) „idem" şi „pernă" (v. Suciu 83). -Cf. ser. jastuk „pernă (> rom. reg., Ban. istüc „pernă, căpătâi": Gămulescu 143), alb. jastëk „pernă, perniţă". IAŞMÂC s.n. (ist.; 1847 -»); pl. -e. (Vestim.) „Văl cu care turcoaicele îşi acoperă faţa, feregea (2)' (Voile dont les femmes turques se couvrent le visage'): 1847 UT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX, UlT. sec. XIX-XX (John Fowles, Magicianul, Bucureşti, 1988, p. 210: ridică din nou masca în dreptul feţei ca un iaşmac). - Din tc. yaşmak „idem". - Cf. bg., ser. jasmak, ngr. yiaapăia. IATÂC s.n., s.m. (ist. şl reg.; 1715 -); pl. (I) -i, (II) -uri. I. S.m. (înv., rar) „Gazdă de hoţi, persoană ^care ascunde răufăcători, tâlhari etc." ('Receleur'): iatac 1715 CRON. (ŞIO). II. S.n. 1. (înv.) „Pat, alcov" ('Lit'): ietac sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); iatâc 1832 GOLESCU; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (P. spec.; reg., Dobr., S. Transilv.) „Spaţiul dintre vatră sau sobă şi peretele din dos, unde se culcă adesea copiii şi bătrânii" CEspace entre le poêle et le mur, employé en tant que lit'): iatac sec. XX/1 REG. (DLR ms.). 3. (P. anal.; Agric.; reg., Dobr., S. Mold.) „Unealtă agricolă în formă de targă, cu care se transportă paiele" OOutil en forme de brancard, pour le transport de la paille'): iatâc, ietâc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR ms., GL. DOBR.). 4. (Ist.) „Cameră de culcare, dormitor, budoar, alcov (de obicei al unei persoane din aristocraţie, mai ales al unei aristocrate)" CChambre à coucher, boudoir'): (înv.) atâc sec. XVIII/2 CRON. (DA); iatâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold.) ietâc (scris şi etac) sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA). 5. (P. gener.; reg., N. Mold.) „încăpere (într-o casă), cameră, odaie (.TII.2Ţ ('Chambre'): ietâc sec. XX/l REG. (DLR ms.). 6. (P. ext. sau p. spec:, reg., S. Transilv., Munt., Olt.) „încăpere (uneori subterană) în care se păstrează alimentele" ^Chambre [souterraine] où l'on garde les vivres'): iatâc sec. XX/1 REG. (DLR ms.). - Din tc. yatak „idem (I, II. 1)" şi „culcuş; adăpost; bârlog" Cgîte, nid; demeure; abriO (TS, Y.Tar.S.), (dial.) „cort" ('tente1) (ZTS), poate şi *„idem (II.3)", yatak [odasi] „idem (II.4)" (v. DA). - Cf. bg., alb.jatâk, scr. jàtak, ngr. yiamm, arom. yitâc, yitâke, megl. itâk„idem (I, II.l)". - Der.: (Dim., II.4) înv.) ietâcéi s.n.: 1835 LIT. (DA); LIT. sec. XIX; (Dim., II.4) înv.) ietăcuţs.n.: sec. XIX/2 UT. (DA). IATAGAN s.n. (ist.; sec. XIX/1 ->); pl. -e. . (Mil.) „Sabie turcească de lungime medie, cu lama curbă şi lata, cu două tăişuri ^Yatagan, cimeterre'): iatagân sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST., POP., REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2 (H, ŞIO, Arlcescu I 2), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 9/1992, p. 15); _(mv., rar) ietegân 1825 LB (glosat, probabil greşit, „cuţit de vânătoare"); (înv., Olt., Dobr.) iatan 1884-1885 REG. (H); POP. înc. sec. XX; (înv.) ietagân sec. XIX/2 POP. (DA); (înv., Mold.) iartagân 1866 LIT. (ŞIO); LIT., POP., REG. sec. XIX/2 (H); (înv., Mold.) iertagan, iertagan 423 (scris şi értagari) 1884-1885 REG. (H); POP, UT., DOC. sec. XIX/2; (înv., rar; ir.) harţagân 1875 UT. (DA). - Din te. yatagan [pron. mod. yatari] „idem". (Var. cu -rt-, poate p. et. pop., după a ierta; harţagan- prin contaminare cu harţă „încăierare; ceartă".) - Cf. bg., ser., alb., rus. jatagan, ngr. yiarayxvi, magh. jataga'ny arom. iataganyi(u)tăyâne) cf. şi pol. atagan, fr., sp. yatagan. - Antrop. Iatan (EM 15/1992, p. 24). IÂŢĂ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -e. (Rel.) „Rugăciune de seară (la musulmani)" ('Prière de soir [des Musulmans]'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. yatsi „idem". - Cf. bg., ser., mac. jacija, magh. jaczi, jadezi. IAURGÎU s.m. (lit., azi mai ales ist.; 1857 ->); pl. -ir, pron. ia-ur-. (Prof., Com.) „Persoană care prepară şi/sau vinde iaurt (1) şi alte produse lactate" ('Crémier, marchand de yogourt, de lait caillé, etc.'): iaurgiu 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) iugurgiu 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. yogurtçu, (înv.) yugurtgï, yogurtgï „idem" (p. disim.: -rtg- > -rg-). - Cf. arom. iargf. - V. iaurt. - Der.: (Lit.) iaurgerie s.f. „Prăvălie sau local unde se prepară şi/sau se vând produse lactate, mai ales iaurt": 1857 POLIZU; LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. IAURT s.n. (lit.; 1839 -); pl. -uri. (Alim.) 1. (Lit.; în trecut, reg. mai ales în Munt., Dobr.) „Produs lactat cu un gust acid plăcut, preparat prin fermentare cu bacterii lactice din adaosul de maia1 (2); borcan sau cutie conţinând acest produs" ('Yogourt [= sorte de lait caillé]'): iaürt 1839 VALIAN; sec. XIX/1 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX-XX/1, REG. (Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (DA, ALR SN II [309]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 27); (înv., Munt.) igürt 1884-1885 REG. (H); (înv., Munt., rar) iogürt, iagürt 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l; (reg., N.V. Munt.) leaürd 1939 REG. (Coman, GL.). 2. {P. ext.) reg., S. Transilv., N. Ban.) „Jintiţă făcută din zer sau lapte dulce amestecat cu urdă" ('Sorte de laitage'): lïgürt 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). - Din tc. yogurt, (înv.) yogurt, yugurt„idem (1)"; probabil şi din bg.jagurt, jogurt, ugürt, ngr. yia(y)oùpn, woupn. (Var. leaurd, iigurt- poate p. et. pop. după le urdă „plantă erbacee comestibilă" sau prin hipercorectitudine indusă de o veche regulă fonetică românească, v. vol. I, p. 242.) - Cf. şi ser. jôgurt, magh. jugurt, joghurt, arom. yeaurte, megl. jourt, cf. şi fr. yog(h)ourt, yaourt, germ. Joghurt, engl. yog(ho)urt, rus. jugurt. -V. iaurgiu. - Der.: (înv.) igurţeăiăs.f. „Zer gras (din care se face urdă)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); (Reg., N.V. Munt.) leurdărs.m. = iaurgiu. 1939 REG. (Coman, GL.). IAVÂŞ s.n., adv. (çop.; 1887 -); pl. (I) -uri I. S.n. (înv., rar) „îndemn la moderaţie, apel la calm, temperare, calmare, potolire" CAppel à la modération, adoucissement): 1887 LU. (ŞIO); 1894 DDRF (care îl dă numai la pl. şi îl 424 glosează prin „douceurs, chose douces"). II. Adv. (Pop.; de obicei repetat [scris iavaş, iavaş sau iavaş-iavaş]) 1. „încet, alene, fără grabă, binişor, cu calm" ('Sans se presser, lentement, doucement, en douceurO: 1894 DDRF (care îl consideră însă adj., cu sensul fals „dulce, îndulcit; suav"); 1931 CADE; DICŢ. sec. XX, UT. sec. XX/2. 2. (P. polar.) rar) „Repede" ('Vite'): sec. XX/2 UT. - Din tc. yavaş (yavaş) „idem (II.1)", yavaş (interj.) „încet!, uşor!, binişor!, calm!, atenţie!" Cdoucement!, attention!') (de unde, prin conversiune, sensul I). - Cf. bg., ser. javas, a\b.javâsh, ngr. (dial.) yiafixoi, arom. yeavăşcu. IAVAŞÂ s.f. (pop.; 1839 -); pl. -leşI -ele; scris şl iavaşea. 1. (Tehn.) „Instrument în formă de cleşte sau de laţ, folosit pentru stăpânirea animalelor (îndeosebi a cailor) când sunt supuse la tratamente dureroase (mai ales când se potcovesc), prin strângerea buzei superioare, a nasului sau a urechii; cleşte de fierărie" OMorallles, cavegon, tord-nez'): (înv., rar) ievăşâ 1839 VALIAN; (înv., rar) ivăşâ 1857 POLIZU; (înv., rar) ievaşâ, evaşâ 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; iavaşâ 1877 LM; UT., POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/l (DLR ms.), REG. sec. XX (GL. REG.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) ievaşe, ivaşe 1879 CIHAC II 587; (azi rar) iabaşâ 1868 DICŢ. (TDRG2); 1879 UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) ievanşâ, ivanşâ sec. XX/2 REG. (Iordache 112); (reg., Mold.) varşâ, izaşe 1961 REG. (GL. REG.). # Loc. vb.: (înv.) A(-i) atârna (cuiva) iavaşaua^de nas = „A stăpâni, a avea în mână (pe cineva)": sec. XIX/2 LIT., POP., DICŢ. (DA, DDRF); (înv.) A fi cu iavaşaua de nas = „A fi la cheremul (2) cuiva": 1879 LIT. (ŞIO). 2. (Panai.) reg., V. Munt., şl arg.; la pl.) „Ochelari cu sticlele împreunate de un arc care îl ţine pe nas; (p. gener.) ochelari" CLunettes [â ressort]'): iavaşă (pl. -ele) 1934 DOC. (Al. Graur, Les mots tsiganes en roumain, în BL II (1934), p. 163); 1937 DOC. (GR. S. VII 116). - Din tc. yavaşa „idem (1)". (Var. ievanşa, ivanşa - cu epenteza Iul n) varşa - prin afereză şi epenteză; izaşe- formaţiune obscură, poate redată greşit, în loc de ivaşe.) IAZAGÎU1 s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. -ii. (Admin.) „Secretar, copist, grămătic turc (în cancelaria Imperiului Otoman sau în cea a domnitorului român, unde avea sarcina redactării actelor şi scrisorilor în limba turcă); divan-efendi" fSecretaire, copiste turc^: iezagiu 1693 DOC. (ŞIO); iazagiu 1693 DOC. (ŞIO); DOC., CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (DA, CM I 422, II 47, 268, 297); azagiu sec. XVIII/l CRON. (CM II 278); iazigiu 1858 DOC. (TDRG2). (Var. iazacgiu [ŞIO] nu se confirmă.) ^ - Din tc. yazici „Idem". - Cf. bg. jazagija, ser. jazidzija, mac. jazagija, arom. iazagi, magh. (antrop.) Jazicsi. - V. iazigi-efendi. IAZĂC s.n. (reg., azi rar; 1863 -^); pl. -e, scris şi iasâc{v. ŞIO, SDLR). (Fin.; Mold., înv. şl Munt.) „Faţă, avers, cap al unei monede" (Tace, avers d'une monnaie'): (înv., Munt.) iazâc 1863 LIT. (ŞIO, SDLR, TDRG2); (Mold.) izic 1938 LIT. (DLR, s.v. tura1)} 1939 SDLR. # Loc. subst.: (înv.) Iazâc şi tura = „Rişcă, tura1 (4Ţ\ 1863 LIT. (ŞIO, TDRG ); DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (înv.) A juca ia iazâc şi tura = „A juca la noroc, după cum cade moneda": 1939 SDLR. 425 - Din tc. (înv.) yazîy(mod. yazi) „idem"; cf. tc. mod. yaztk„{care este) scris, inscripţionat; parte, porţiune scrisă, obiect pe care se află o scriere"; pentru loc., cf. tc. yazt tura atmak „a juca rişca; a da cu banul" (atmak „a arunca"). - Cf. bg. toră i jază „rişcă", arom. geâză „avers", tura-iază„rişcă". IAZIGÎ-EFÉNDI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) „Secretar al marelui vizir" ('Secrétaire du grand vizir'): iasïgi-eféndi, iazigi- eféndi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA). (Uneori, etimonul este redat prin sintagma românizată efendi iazagiu [pl. efenziiazagii\\ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. [CM II 102, 128].) - Din tc. yazici efendi „idem". - V. efendi, iazagiu1. IBRÂs.f. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -ie. (Fin.) „Chitanţă de achitare a unei sume" ('Quittance'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. ibra [kâgidi] „idem" (v. Suciu 150; ibra „achitare, degrevare [de datorii, de impozite etc.]", kâgit,,act, document"). IBRÎC s.n. (lit.; 1508 -); pl. -e. 1. (Lit.) „Vas tronconic sau cilindric, de metal, cu cioc şi cu coadă lungă, care serveşte mai ales la fiert cafeaua, ceaiul etc. sau cu care, în trecut, se turna apă pentru spălarea mâinilor; gesvă(v. s.v.)) (înv. şi reg.) vas de metal sau de lut, în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ţine apă" CCafetière, bouilloire, verseuse, coquemare; aiguière, broc, pot à eau en métal ou en argile^: 1508, 1588, 1784 DOC. (DERS, DOC. î. XVI 165, BUL. COM. IST. V 283); 1825 LB; CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVII/2-XX, DOC. sec. XVI-XX (DIB III 157, Furnică 31, EM 12/1992, p. 17), REG. (Olt.) sec. XX/2 (Iordache 62). 2. {P. anai.) Tehn.; înv., rar) „Pompiţă de tinichea (1) pentru ungerea mecanismelor fine" CPetite pompe de tôle pour huiler les mécanismes'): 1906 DOC. (DA). 3. {P. ext.) reg., Mold.) „Ceaşcă" (Tasse1): sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. ibrik „idem (1)". - Cf. bg., ser., mac., megl., magh. ibrik, ngr. ijinpira, /mpïm, arom. ibric, iubrfc. - V. ibrictar. - Der.: (Dim., 1; lit.) ibricéis.n.: 1803 DOC. (Iorga, S.D. XII 146); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Antrop. Ibric (1722, REL. AGR. I 303). IBRICTAR s.m. (înv., rar; 1776 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Slujbaş (al curţii otomane sau al celei domneşti) însărcinat să toarne apa cu ibricul (1) pentru ca stăpânul sau oaspeţii acestuia să se spele pe mâini" ('Officier de l'aiguière, chargé de répandre l'eau sur les mains du sultan, du voïvode ou de leurs hôtes'): 1776 DOC. (ŞIO; în comp. vei-ibrictar)) sec. XIX/1 CRON. (DA). - Din tc. ibriktar (aga) „idem". - Cf. scr. ibriktar, magh. ibriktaraga. - V. ibric. - Comp.: (înv.) vei-ibrictâr s.m. = ibrictar (în ţările române): 1776 DOC. (ŞIO). 426 IBRIŞIMGÎU s.m. (înv., rar; 1826 - miji. sec. XX); pl. -ii. 1. (Prof., Corn.) „Fabricant şi/sau negustor de ibrişinuri (1), ibrişinai" ('Fabricant ou marchand de fils de soie ou de cotonO: 1826 DOC. (DOC. EC. I 373); LIT. sec. XIX/2. 2. (Figrar; Ir.) „Om ramolit" CHomme ramolli, gâteux7): 1939 SDLR. - Din tc. ibrişimcî „idem (1)". - V. ibrişin. IBRIŞÎN s.n. (lit.; 1621 -); pl. -uri. 1. (Lit., azi rar, mal ales reg.) „Fir de aţă răsucită, albă sau colorată, de bumbac sau, mal ales, de mătase, de obicei înfăşurat pe un sul subţire de carton şi întrebuinţat la cusut, la brodat sau la împletit; tiripiic (1Ţ CFil tors de soie ou de coton, soie torse, filé, cordonnet7): ibrişin 1621, 1765 DOC. (DIR XVII B IV 63, Furnică XXVII); sec. XVII/2 ANON. CAR., 1825 LB; DOC. . sec. XVII-XVIII, CRON. sec. XIX/l, POP., REG. (Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XVII/2-XX, LIT. sec. XIX-XX; (pop.) ibrişim 1621, 1669, 1731 DOC. (TDRG2, ŞIO, Furnică 11); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Olt.) sec. XX (Iordache 134), DICŢ. sec. XIX-XX, POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. OLT- MUNT. III - GL.); (înv.) ebrişin 1694 DOC. (DA); (înv.) ibrişâ'n sec. XIX/l CRON. (DA). # Loc. vb.: (Reg., Mold.) A(-i) trage (sau a-i da) (cuiva câte) un ibrişin (pe) ia nas = „A Ironiza, a batjocori cu fineţe (pe cineva), a(-i) face aluzii": ibrişin sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX. # (înv., rar; fig., atributiv, în sintagma) Vânt ibrişim = „Vânt rece, care taie obrazul": 1857 POLIZU, ap. ŞIO. # (Adverbial, în) Loc. vb.: (înv.) A merge ibrişin = „(Despre un lucru, o afacere, un proces etc.) A merge şnur, a merge strună, a merge tiripiic (1Ţ\ ibrişin, ibrişim sec. XIX/2 POP. (DA); LIT. sec. XX/l; (înv.) A tăia (sau a Fi ascuţit) ibrişim = „(Despre un cuţit) A tăia bine, a tăia brici": ibrişim 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. 2. (P,: gener.) reg., Mold., Ban.) „Aţă (de cusut)" CFil à coudre'): ibrişin sec. XX/l REG. (DA, ALRM SN II/III [1051]). 3. (Figînv.) „Fuior de fum" CFü de fuméeO: ibrişim sec. XIX/2 LIT. (DA). 4. (P. ext.-, pop., rar) „Papiotă" CBobine [de fii]'): ibrişin 1958 DM; DICŢ. sec. XX/2. 5. (P. anai.) Bot.; înv., Munt.) „Numele unei plante (nedefinite mai de aproape)" CNom d'une plante [non définie]'): ibrişin 1884-1885 REG. (H). (Valoarea adjectivală, cu sensul „şiret, viclean", menţionată în POLIZU a fost, probabil, dedusă eronat.) - Din tc. ibrişim, (înv.) ibrişin, ebrisim, *ebrisin „Idem (1)". - Cf. bg., mac. ibrişim, ser. ibrişim, imbrisim, ngr. ipnpici/ii, alb. ibërshim, magh. ibrişim, arom. brisime, (i)brăsime, (i)brişime. - V. ibrişimgiu. - Der.: (înv., rar) ibrişinăr s.m. = ibrişimgiu [(înv., rar) ibrişină ríe s.f. „Atelierul şi/sau prăvălia ibrlşinarulul"]: 1857 POLIZU. ICHI1 s.n. (lit., azi rar; 1868 -); pl. -uri. 1. (Lit.) „(La jocul de arşice) Arşic (1) mal mare, plumbuit, cu care se lovesc celelalte arşice în cursul jocului; ţap, dichi " C[Au jeu des osselets] Osselet plombé avec lequel on frappe les autres osselets'): 1868 DICŢ. (TDRG2); 1885 REG. (Munt.) (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A iovi (pe cineva) (sau a-i da cuiva) ia ichi = a) „A bate pe cineva": sec. XX/l REG. (DA); b) „A măguli pe cineva : 1895 LIT. (ŞIO). 2. (P. anai.) Tehn.; înv., rar) „Rondelă care serveşte la închiderea formelor la maşina de tipărit" CRondelle servant à clore les caractères typographiques'): 1906 DOC. (DA). 427 - Din tc. yek [aşigi] *„idem (1)" (v. Suciu 150; literal: „arşic cu care se loveşte"; yek „lovitură [în jocul de arşice]" [Der. S.], aş/k„arşic"); cf. şi tc. (dial.) yek„bun, valoros; piesă însemnată cu un punct (în jocul de domino); unu (la zaruri)", yeke„mare, voluminos" (Der. S.). ICHILÎC s.m. (înv.; 1819 - sf. sec. XIX); pl. -/. 1. (Fin.) „Veche monedă turcească de argint, în valoare de doi piaştri, care a circulat, în sec. XIX/l, şi în ţările române" ^Monnaie turque de deux piastres7): ichilâc 1819 DOC. (Furnică XXIX); ïchilic 1819, 1820, 1822, 1848 DOC. (N. Iorga, N.M. 255, TDRG2, DA, Furnică XXXI); echilâc 1838 UT. (ŞIO). 2. (Rar) „Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri" OMesure de capacité d'environ 0,15 IQ: ichilic 1863 LTT. (ŞIO). - Din tc. ikilik „idem (1)" şi „vas care conţine două măsuri" (Vase contenant deux mesures') (de unde, p. spec., sensul 2). -V. ichingi-ciohodar, ichituilâu. ICHINGÎ-CIOHODÂR s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -/ (Admin.) „Adjunct al baş-ciohodarului (v. s.v.), al doilea ciohodar (1) al sultanului1" CAdjoint du chef des valets de chambre^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ikingi cohadar „idem". - V. baş-ciohodar, dohodar, ichilic. ICHITUILAU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -âi. (Mil., Admin.) „Demnitar otoman care avea ca însemn două tuiuri (1), paşă (1) cu două tuiuri (1) (cum erau beilerbeii [v. 5.v.], mirimiranii [v. s.v.] etc.)" CDignitaire ottoman, pacha à deux queues [de cheval'): ichituilâu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); echituilâ'u sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. înc. sec. XIX. - Din tc. (ist.) iki tuglu [paşa] „idem" (v. ŞIO III 68, Suciu 150). - Cf. ser. id-tujglipasa. -V. ichilic, iucitui/âu-paşa, tui. ICI-AG s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -le (cu determinanţi la m.); scris şi iciaga; pron. id-a-ga. (Admin.) „Mic slujbaş folosit pentru serviciul interior al palatului, pajul, valetul favorit (al sultanului, al unui demnitar otoman sau al domnitorului român)" (Valet de chambre, préposé au service intérieur, page favori [du sultan, d'un dignitaire ottoman ou du voïvode roumain]'): sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DA). - Din tc. (înv.) ïc aya(sï) „idem". - Cf. scr. icaga, magh. ics-aga. - V. agă, ici-ciohodar. ICI-CEAUŞ s.m. (înv., rar; 1776); pl. -r, pron. id-cea-uş. (Admin.) = iciolan-ceauş: 1776 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ic cavus „idem". - V. ceauş1, ¡d-dohodar, iciolan-ceauş. ICI-CIOHODAR s.m. (înv., rar; 1776 - miji. sec. XIX); pl. -r, pron. ici-cio-. (Admin.) „Şeful ciohodarilor1 (domnitorului român), având şi sarcina să păstreze şi să îngrijească încălţămintea acestuia; baş-ciohoda/’' fChef des valets de chambre [du voïvode roumain]'): 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/l. I 428 Din tc. (înv.) *ic cohadar [başi] „idem" (ic cohadar „valet, lacheu, servitor în serviciul Interior al apartamentului personal al unul înalt demnitar" (Valet de chambre du service Intérieur'; /c„intern, [de] interior"). - V. ciohodar1, ici-aga, ici-ceauş, ici-mehter, idogian, icidiu. ICI-MEHTÉR s.m. (înv., rar; 1693); pl. -r, pron. ici-meh-. (Admln.) „Uşier la cancelaria sultanului" ('Concierge, huissier à la chancellerie du sultan'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) ic mehter „idem". - Cf. magh. iczmehter. - V. ici-ciohodar, mehter. ICIOGLÂN s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -r, scris şi ici-ogian. (Admin.) „Tânăr educat (timp de mai mulţi ani) pentru serviciu la curte şi pentru diferite slujbe de stat; copil de casă, paj (folosit şi ca gardian personal în serviciul sultanului sau al domnitorului român)" OPage [employé comme gardien personnel du sultan ou du voïvode roumain]'): icioglan 1784 DOC. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2; iciolân sec. XIX/2 LIT. (DA). - Din tc. (înv.) ¡coylan(ï) „idem". - Cf. bg. icogiân, scr. (h)icàgian, ngr. ixaoy/Avi, magh. icsogiân. - V. ici-ciohodar, icioian-ceauş, ogian, spahi-ogian. ICIOLÂN-CEAUŞ s.m. (înv., rar; 1776); pl. -i. (Admln.) „Căpetenia copiilor de casă, a pajilor, a Icioglanilor (v. s.v.) (din serviciul sultanului sau al domnitorului român); ici-ceauf ^Chef des pages [du sultan ou du voïvode roumain]'): 1776 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) icoylan cavusu „idem". - V. ceauş1, ici-ceauş, ici-ciohodar, iciogian. ICIRLÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii (Admin.) „Persoană din anturajul sultanului, persoană care avea serviciul sau domiciliul în interiorul seraiului (1), funcţionar al seraiului (1)" fPersonne de l'entourage du sultan, personne de l'intérieur du sérail'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *îcerili, *icerli „idem" (igeri „interior" + suf. [de apartenenţă sau de provenienţă] -ii). - V. ici-ciohodar. ICRÂM s.n. (înv.; 1777 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Cinstire, primire ospitalieră, primire (oficială) festivă, atitudine prevenitoare, onoruri (acordate unul oaspete); ospătare, tratarisire" OBon accueil, honneurs, prévenance'): eram 1777 LIT. (DA); icrâm 1786 DOC. (Furnică 137); CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX. - Din tc. ikram „idem". (Var. eram - prin afereză, v. LR 1/1959, p. 30). - Cf. bg. ikrăm, scr. icram. IEDÉC1 s.n. (lit.; 1738 -); pl. -uri, (rar) -e. 1. (înv.) „Cal de paradă condus cu mâna (fără a fi călărit)" CCheval de main, cheval de parade'): edéc 1738 DOC. (TDRG2); 1762 CRON. (ŞIO); iedéc 1859 IST. (ŞIO); LIT. sec. 429 XIX/2. 2. (Pop.) „Obiect, persoană ori (col.) grup de obiecte, de persoane sau (p. ext.) de însuşiri care este ţinut în rezervă, pus de-o parte, ascuns ori (p. ext.) necesar, indispensabil, util într-o activitate, de bază, vechi şi de preţ (într-o casă, într-o gospodărie, într-un domeniu de activitate etc.); rezervă, stoc; obiecte casnice; echipament, utilaj, trusă, tacâm (1)} personalul indispensabil, vechi şi fidel al unei case; membru al suitei, al personalului de serviciu al cuiva; client constant, muşteriu, {p. spec.) arg.) marinar de bază, util şi descurcăreţ" (Personne, objet ou groupe de gens ou d'objets de réserve, abrités, cachés ou indispensables, précieux, utiles [d'une maison, d'un domaine etc.]; réserve; client constant, chaland; outillage, trousse, nécessaire'): iedéc 1788 DOC. (ŞIO); POP., REG. (Mold.) sec. XIX/2 (ŞIO); edéc 1833, 1855 DOC. (DLR, Furnică 420); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (D. Mar.); edic 1868 REG. (DLR). 3. (Nav.; lit.) „Parâmă (v. s.v.) lungă folosită pentru a remorca de pe mal, împotriva curentului, o ambarcaţie; remorcă; (rar) remorcare; (reg.) frânghia prostovolului pe care pescarul o ţine în mână" OCorde de halage, câble de remorque, remorque; cordelle'): iedéc 1884-1885 REG. (E. Munt., Dobr.) (H); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; edéc sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX (SDEM, D. Mar:), REG. (Dobr., E. şi S. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 51); (înv.) edéchie (s.f.) 1894 DDRF; (reg., Dobr., E. Munt.) idic 1939 SDLR; (reg., Olt.) hedéchi, (S. Transilv.) idéchi sec. XX/l REG. (ALR II 2527); (reg., Dobr.) iedéchi sec. )0(/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. adj.: (Nav.; lit.) La iedec = „La remorcă, remorcat": iedéc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. YX. # Loc. vb.: (Nav.; lit.) A trage la iedec - „A remorca de pe mal o ambarcaţie, cu ajutorul unui odgon, contra curentului": iedéc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; edéc sec. XIX/2 REG. (Dobr., Olt.) (H, DA); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (D. Mar.); (Pop.; fig.) Afila edecu! cuiva = „A depinde de cineva, a fi la remorca cuiva": edéc sec. XIX/2 LK. (DA); DICŢ. sec. XX (D. Mar.). - Din te. yedek, (dial.) yidek (ZTS) „idem (1, 2, 3)" şi „de rezervă, de schimb" Ode réserve, de rechange7); loc. vb. a trage la iedec - semicalc după te. yedekte çekmek jdem" {çekmek „a trage"). - Cf. ser. jedek, ngr. jeôèkl „idem (1, 2, 3)", arom. edéc „proprietate imobiliară; trântor, om leneş". - V. iedecciu, iedeclluiedicci-başa. - Der.: (Nav.; lit.) edecârs.m. „Persoană care trage la iedec (3) o ambarcaţie": 1966 DER IV 102; DICŢ., LIT. sec. XX/2. IEDECCÎU s.m. (înv., rar; 1825 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Admin., Prof.) „Rândaş la grajdurile suveranului, care avea sarcina să conducă de frâu iedecurile1 (1) la alaiuri (3); {p. ext.) persoană care mână animalele, mânător" ^Palefrenier du souverain, qui conduisait les chevaux de main; personne qui conduit les bêtes"): edecciu 1825 IST. (TDRG2); idi(c)ciu 1851 IST. (TDRG); iedecciu (ŞIO). - Din te. (ist.) yedekçi „idem". - V. iedec\ iedediu. IEDECLÎU s.m. (înv.; 1784 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Boiernaş, mic slujbaş la curtea domnească (cum erau cafegiul, ciubucciul, ibrictarul, şerbegiul [v. s-.i/.] etc.)" CBoyard de rang inférieur à la Cour du voïvode roumain'): iedecliu 1784 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; idicliu 1791 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; edecliu 1839 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX; edicliu sec. XIX/2 LIT. (DLR). 430 Din tc. yedekli *„persoană care face parte din iedecul (2), din personalul de bază al curţii" Cpersonne indispensable de la Cour7) [sensuri atestate: „de rezervă, de schimb, suplimentar; persoană sau obiect dotat cu piese de schimb; care are iedecuri (2)"] sau din tc. gedikli „slujbaş; subofiţer" Oemployé; sous-officier7) (TS, v. LÔBEL 249, eventual prin contaminare cu rom. iedec cu tc. yedekli). - V. iedec, iedecciu, iedied-başă. IEDICCI-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1693); pl. -i. (Admin.) „Şeful iedecciilor (1) sultanului, care conduceau de frâu iedecurile1 (1) la alaiuri (3)" CChef des palefreniers qui menaient les chevaux à main7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (¡st.) yedekçî başi „idem". - V. baş, iedec, iedecciu. IELCHÉM s.n. (înv. şi reg.; 1885 -); pl. -eşi -uri. (Nav.; Munt., Dobr., Olt.) 1. „Velă, pânză (de navă)" (Voile [de vaisseau]7): erchén, (Dobr.) ierchén 1884-1885 REG. (H); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX (AN. DOBR. V-VI 155, LR 1/1971, p. 41); (înv.) ierchéz 1885 POP. (DLR); (N. Serbiei) ielchém 1913 POP. (Giuglea-Vâlsan 130). 2. (P. ext.; înv.) = iedec (3): erchér 1912 LIT. (DLR). - Din tc. yelken „idem (1)". - V. elehegiu. IELCOVÂN s.m. (reg., azi rar; înc. sec. XVIII ->); pl. -i. (Zool.) „Pescăruş-albastru, alcion (Alcedo hispidaŢ CEspèce de mouette, alcyon, martin-pêcheur7): ielcovân înc. sec. XVIII (Cantemir, IST.2 XI, 271, 634); REG. sec. XX (DM, DEX); (înv.) alcovân, elcovàn sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (DDRF, ŞIO, DA). - Din tc. yelkovan „o specie de pescăruş" Oespèce de mouette7) (TS 1981), „furtunar, pasăre marină de mărimea unui porumbel, cu aripi ascuţite şi corpul de nuanţă cenuşie sau negricioasă (Puffinus puffmusŢ ('puffin7) (TS 1998, Redhouse 2000). - Cf. ser. jelkâvan, magh. jelkovan. IENIBAHÂR s.n., s.m. (lit.; 1792 -); pl. (II) -i. I. S.n. sg. (Alim.; lit.; col.) „Fructele mici, rotunde şi negre ale ienibaharului (II.1), folosite drept condiment" CPiment de la Jamaïque, poivre de Jamaïque, quatre-épices, tout-épice7): ienibahâr 1792, 1796 DOC. (ŞIO, Furnică 178); LIT. sec. XIX, REG. (Munt.) sec. XX/2 (TDM II 647), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., mai aies Mold.) enibahâr 1802, 1841, 1855 DOC. (Furnică 214, 420, Kogălniceanu-Negruzzi 10); LIT. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) nipâr(iu) 1877 LM; (înv.) inibahar 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 454); (înv., rar) inipaâr 1900 ŞIO; (înv., rar) inipahâr 1939 SDLR; (reg., Munt., Dobr.) ienipahâr 1939 SDLR; REG. sec. XX (TDM II 418, 465, GL. DOBR.); (reg., Munt.) anipahâr sec. XX/2 REG. (TDM II 153). II. S.m. (Bot.) 1. (Lit., rar) „Plantă exotică din familia mirtaceelor, ale cărei fructe mici, rotunde şi negre se folosesc drept condiment (Myrthus pimenta sau Pimenta dioicaj7 ^Plante exotique de la familie des myrtacées, dont les fruits sont employés comme épice: piment de la Jamaïque):^ ienibahar sec. XX/2 DICŢ. 2. {P. ext:, reg.) „Ienupăr, jneapăn (Juniperus communisŢ ('Genévrier7): inibahar, inipahar 1907 DOC. (DA); DOC. sec. XX/1. - Din tc. yenibahar „idem (I, II.l)". (Var. nipar(iu)- prin afereză. - Sensul 3, sub efectul paronimiei.) - Cf. bg. bahar, enibahar, ngr. ¡ma/api. - V. ienicer, ienicicma. 431 IENICER s.m. (ist.; 1479 ->); pl. -r, scris şi (înv.) enicer. 1. (Mii.; ist.) „Soldat pedestru din corpul de elită al oastei centrale a Imperiului Otoman, recrutat la început dintre prizonierii de război, Iar mal târziu dintre copiii turciţi provenind din rândul populaţiilor creştine; (la pl.) corpul principal de infanterie, considerat de elită, din structura armatei otomane, organizat pe 196 de ortale (1), înfiinţat în anul 1362 şi desfiinţat în anul 1826" ('Janissaire'): (înv.) ieniceâr 1479, 1561 DOC. (DERS); CRON. sec. XVII; (înv.) ianicér 1582-1591 DOC. (DOC. î. XVI 155); CRON. sec. XIX/l, LIT., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 179), DICJ. sec. XIX-XX/1 (VALIAN, s.v. fr. janissaire); (înv.) iniceâr 1614 DOC. (DIR XVII B II 269); (înv.) inicér sec. XVII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XVIII/1 (ŞIO, CM I 212, 288, II 91, 322, 327), LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) ianicear 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (înv.) ienigél, ianginér, nicél sec. XIX/2 POP. (DA); ienicér sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2- XVIII (ŞIO, CM I 246), POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2, [P. ext.) înv., rar) „Om crud, barbar; tâlhar" ('Homme cruel; bandit'): ienicér sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. (ist.) yeniçeri, (înv.) yiniceri, yaniceri, yanicer, yenicer, *yanicari, *yanicar, *yenicar „idem (1)"{literal: „oastea nouă"). - Cf. bg. janicar, enicâr, ser. jânicar, jenicar, alb. xhaniçér, jeniçér, mgr. yEvirÇapoi, ngr. yiavizÇapijç, magh. janesâr, jenieseri, janicsàr, arom. yeaniţăr, megl. janicar, cf. şi rus. janycar, germ. Janitschar, pol. janezar, fr. janissaire, it. giannizzero, sp. genizaro; cf. pol. janezarka „puşcă ienicerească" (> rom. înv. inicérca, ianicércâ, ienicercă s.f. „idem"). - V. ienibahar, ienicer-aga, ienicer-cheatibi, ienicer-efendi, ienicicma. - Der.: (Mil.; ¡st.; col.) ienicerimes.f(înv.) inicerime, înicerimesf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 215, 247); (înv.) ianicerimerc\\]\. sec. XIX IST. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; ienicerime sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-)0(; (Mil.; înv., rar; col.) ienicerie (ianicearie) s.f. = ienicerime. 1877 LM; (Mil.; ¡st.) ienicerésc,-eâsca adj. „De ienicer (1), caracteristic sau aparţinând ienicerilor (1)": (înv.) iniceréscsec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (ŞIO, CM II 135); (înv.) ianicerésc sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; ienicerésc sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. IENICÉR-AG s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. ? (Mii.) „Comandantul trupelor de ieniceri (1), numit direct de către sultan1 din rândul înalţilor demnitari militari ai Porţii" ('Commandant en chef du corps des janissaires'): ieniceri-aga, inicér-aga(sî), inecér-agâ, inicer-agă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 316, 476, 510, II 62, 85, 133); ienicér-agâ, ienicér-agasi sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, CM II 308); inicér-agasi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) yeniçeri agasi, (înv.) yanicer (yenicer, yinicer) aTasï, *yeniceri (yinicer, yenicer) 37a „idem". - Cf. scr. jànjcar-àga, mgr. lavvizÇô.payaç, ngr. vrÇavioapœyaç, magh. janesâr aga, janicsàr aga. - V. agă, ienicer. IENICÉR-CHEATIBÎ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Mil.) „Secretarul corpului de ieniceri (1), având şi sarcini de inspecţie la aceste trupe; ienicer-efendl' ^Secrétaire du corps des janissaires7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) yeniçeri kâtibi, (înv.) *yenicer k'atibi „idem". - V. cheatip, ienicer, ienicer-efendi. 432 IENICÉR-EFÉNDI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Mil.) = Ienîcer-cheatibi: ienicér-eféndi(si) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. (ist.) yenïçeri efendisi, (înv.) *yenicer efendi(si) „idem". - Cf. magh. janesâr effendiszi. - V. efendi, ienicer, ienicer-cheatibi. IENICICM s.f. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -le. „Fată (abia dezvirginată) nou apărută pe piaţa prostituţiei, tânără recent prostituată; ' noutate, prospătură pe piaţa prostituţiei" ^Jeune femme récemment devenue prostituée7): 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. yeni çikma *„idem" (literal: „apariţie nouă, prospătură"). - V. ienibahar, ienicer. IERÉC s.n. (reg.; 1886 -); pl. -i, -uri, -e. (Entop.; Dobr., E. Munt.) „Gârlă mică (în dunele de nisip), canal (artificial) de legătură între mare sau Dunăre şi mlaştinile sau lacurile din apropierea acesteia; gârlă de chefali" (Tetit cours d'eau entre la mer ou le Danube et les lacs ou les marécages voisins7): ieréc 1886 DOC. (DA); 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX; eric sec. XX/l DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX; (Dobr.) ieric 1970 REG. (LR 3/1970, p. 219). - Din tc. (dial.) yirik, yerik (lit. yank) „şanţ, canal, conductă, deschizătură, breşă, despicătură mare, spărtură, crevasă" Cfossé, canal, fente, crevasse, ouverture7) {p. spec.)\ poate şi din ucr., rus. dial. erik „albie de râu, cu băltoace" (v. DA), „gârlă de chefali" (LR 3/1970, p. 219). IERLÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -ii. „Autohton, indigen, băştinaş, pământean, localnic" CAutochtone, indigène7): ierliu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); erliu sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. yerli „idem". - Cf. bq. je riija, ser. eriija. IFLAC-BÉG s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Admin.) „Titlu dat de turci domnitorului Ţării Româneşti; Ifiac-voivodasi' (Titre turc du voivode de la Valachie7): Iflac-bég sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, s.v. Bogdan-beg); Iflac-béi (ŞIO). - Din tc. Iflak beyi, (înv.) Iflak begi „idem" (Ifiak, Efiak„Ţara Românească", bey, înv. beg „bei77). - Cf. ngr. pXax-pnéyijg. - V. bei, Bogdan-beg, Ifiac-voivodasi. IFLÂC-VOIVODASÎ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Admin.) = Iflac-beg: Iflâc-voivodasi, Eflac-voivodasi sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) Iflak (sau Eflak) voyvodasî „idem". - V. Ifiac-beg, voivoda. IFTIRA s.f. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -ie. _ _ (Jur.) „Calomnie, delaţiune, pâră, eftd' fCalomnie, délation7): iftira, eftira sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO). - Din tc. iftira, *eftira „idem". - Cf. bg., ser. iftira. 433 IGEMÂL s.n. (înv., rar; 1693); pl. ? „Rezumat, sumar, recapitulare" ORésumé, récapitulation7), în loc. vb. A face igemal = „A rezuma, a recapitula": 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. icmal „idem" (prin anaptixă); loc. - semicalc după tc. iernat etmek „idem" (etmek „a face"). IGZÂR s.n. (înv., rar; 1774 - sec. XIX/2); pl. -e. (Jur.) „Citare, citaţie, chemare în faţa unei instanţe" CCitation7): igzâr 1774 DOC. (ŞIO); IST. sec. XIX/2; ihzâr 1775 DOC. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv., rar) A face igzar = „A cita, a chema (pe cineva) în faţa instanţei": igzar 1774 DOC. (ŞIO). - Din tc. ihzar „idem"; loc. - semicalc după tc. ihzar etmek „idem" (etmek „a face")- - Cf. arom. iezâre. IHRÂM s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. -e şl -uri. 1. (Vestim.) „Pelerină, haină largă de lână, de culoare albă" OPèlerine, manteau large, blanc, de laine7): ihrâm sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 218). 2. „Cuvertură sau covoraş de lână; (p. restr.) ţesătură de lână pluşată, un fel de pluş (folosit pentru confecţionarea cuverturilor de pat, a feţelor de masă etc.)" ^Couverture ou tapis de laine; peluche, étoffe de laine peluchée7): hram 1822 DOC. (ŞIO); hrâmă (s.f.) sec. XIX/2 UT. (TDRG, DDRF, SDLR); hream 1889 DOC. (DA). - Din tc. ihram „idem (1, 2)" (TS). (Var. hram, hream - prin afereză; v. Suclu 83-84.) - Cf. bg. ihram. IHTIÂR,-Ă adj. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. -i,-e\ pron. -ti-ar. „Bătrân, vârstnic" CVIeux, âgé7): miji. sec. XIX LIT. (ŞIO). - Din tc. ihtiyar „idem". - Cf. ser. ihtijar. ILÂM s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -e. (Jur.) „Sentinţă, verdict, hotărâre judecătorească scrisă (emisă de către cadiu [v. s.v.])" CSentence, verdict, arrêt7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. ilâm „idem". - Cf. bg., ser. Ham, arom. iieâme, iieâne. ILÂR s.m., ilârie s.f. (reg.; 1909 ->); pl. (s.m.) -i, (s.f.) -ii. (Zool.; Dobr., E. Munt.) „Specie de chefat-mc (Mugit saiiens) cu greutatea de sub 100 g şi lungimea de 20-30 cm" CVariété de muge, mulet sauteur7): ilar, ilarie 1909 DOC. (Ţurlan 56); 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX (DS). - Din tc. Ilarya (ace. itârya) „idem" (TS). - Cf. bg., rus. iiarija, ngr. xeX/jj.prig. ILHÂC s.n. sg. (înv., rar; 1803). „Anexare, anexiune (a unui teritoriu)" ^Annexion [d7un territoire]7), în loc. vb. A face iihac = „A anexa (un teritoriu)" (V\nnexer [un territoire]7): 1803 DOC. (ŞIO). - Din tc. ilhak „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. ithak etmek „Idem77 434 ILÍC s.n. (lit.; 1600 -); pl. -e şi (înv.) -uri. (Vestirn.) „Pieptar ţărănesc cu revere, cu sau fără mâneci, încheiat în faţă, confecţionat din diferite ţesături (catifea, postav, dimie, împletitură) şi împodobit cu găitane (v. s.v.) şi cusături; anteriu (4), ghiziud' (Veste paysanne7): ilic 1600 DOC. (DRH. B XI 536; în der. iiicar)-, 1731 DOC. (Olt.) (Furnică 12); LIT., POP., REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr., S.E. Transilv.), DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, DDRF, DA, LEX. REG. I 41, Mihail 134, FOLC. OLT- MUNT. III - GL., FOLC. MOLD. I - GL., FOLC. NOU 34); (înv. şi reg.) iléc 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/l, POP. (Ban.) sec. XX/l; (înv.) eléc 1877 LIT. (ŞIO III 161, s.v. sîrmah); REG. (Olt.) sec. XIX/2 (H); (înv., Olt.) ilíchi, (S. Munt.) elechi 1884-1885 REG. (H); (înv.,-'Munt.) iléchi 1886 LIT. (ŞIO); (reg., Ban.) iliéc sec. XX/l POP. (DA); (reg., Munt., Dobr.) ileâcă (s.f.; pl. i/ece) sec. XX REG. (ALRR [1489]). - Din te. yelek, (dial.) yilek „pieptar, jiletcă, jachetă, vestă (cu sau fără mâneci)" Ogilet, veste') (p. spec.). (Var. iieacă- sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. eiék, iiék, ser. jeiek, rigr. yetâa, 3\b.jeiék, arom. iléca, i/éke. - Der.: (Dim.; lit., rar) iiicéis.n.: sec. XX/l POP. (DA); (înv.) iiicárs.m. „Croitor de ilice": 1600 DOC. (DRH. B XI 536); REG. (Olt.) sec. XIX/2 (H). ILTEFÁT s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. „Bunăvoinţă, atitudine prevenitoare, solicitudine, atenţie" OBienveillance, bon accueil, prévenance'): sec. XIX/l DOC. (ŞIO). - Din tc. iltifat „idem" (p. disim.). ILTIZÁM s.n. (înv., rar; 1774 - miji. sec. XIX); pl. ? (Jur.) „Arendă (a unui venit public)" CBail [d'un revenu public]'): eltuzâm 1774 DOC. (ŞIO); iítízám 1806 CRON. (ŞIO). - Din tc. iltizam „idem". - Cf. bg., ser. iltizam, ngr. iXn£á/¿i. IMÁM s.m. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -i. (Rel.) „Preot musulman care conduce rugăciunea colectivă într-o moschee (recitând versete din Coran)" fCuré musulman chargé de psalmodier des versets du Coran et de diriger la prière communautaire dans une mosquée^: imám sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 284); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) imán 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din tc. imam, (dial.) *iman (v. Kakuk 195) „idem". - Cf. bg., alb., mac., arom. imám, ser. imam, ngr. ipá/ir¡g, magh., megl. imán; cf. şi fr. imam, iman(> rom. lit. imám „titlu purtat de unii suverani musulmani care deţin şi conducerea bisericii"), fr. imamat (> rom. lit. imamát „stat musulman condus de un astfel de suveran"). - V. imam-baiaidi. IMÁM-BAIALDÍ subst. sg. (lit.; sf. sec. XIX-); scris şi imam baiaidi, imambaiaidi. (Alim.) „Mâncare rece preparată din vinete împănate cu zarzavaturi (1)" (“Sorte de mets froid préparé d'aubergine piquée de légumes'): imám(-)baildí sf. sec. XIX DOC. (ŞIO); 1939 SDLR; imám-baialdí 1934 DA; DOC. sec. XX/2-XXI/1 (www.sfaturiculinare.ro/retete, 435 www.secretelebucatariei.ro/carte-de-bucate, s.v.); imambaildî 1956 DOC. (Marin, C.B. 200); iman 1973 DOC. (Doina Dragoş, Din bucătăria popoarelor, Bucureşti, [1973], p. 43). - Din tc. imambayildi „idem". (Var. iman - prin condensare lexico-semantică pe teren românesc.) - V. imam. IMAME s.f. (înv.; 1826 - sec. XX/l); pl. -ele. 1. „Muştiucul, capătul ciubucului (6), confecţionat din chihlimbar (1), prin care se trage fumul; ciubuc (7)' ('Bouquin, embouchure de pipe7): imameâ 1826 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2; imumeâ 1832 GOLESCU; ¡momea, mameâ 1857 POLIZU; imaneâ sf. sec. XIX REG. (DA). 2. (P'. anat.) Bot.; Mold.; atributiv, la pl., în sintagma) Pere imameie = „Soi de pere lunguieţe, cu gust dulce" CVariété de poires oblongues'): ¡mameâ sf. sec. XIX REG. (ŞIO). - Din tc. ¡mame „idem (1)". (Var. imomea, imumea- p. asim.; imanea- p. disim.; mamea - prin afereză.) - Cf. bg., ser. imame, ngr. (i)pauéç. IMBROHOR s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Comis (de obicei marele comis ori al doilea comis, uneori diferenţiaţi prin sintagmele imbrohorul cel mare, respectiv imbrohorul cei mic) al sultanului, al marelui vizir sau al hanului tătarilor (adesea trimis în ţările române cu importante misiuni); mirahor-paiasr, buiuc-imbrohor, chiuciuc-imbrohor, richlap-imbrohoi" (^Intendant des écuries, écuyer des écuries, surtout le grand écuyer ou le premier écuyer du sultan, du grand vizir ou du khan des Tatars'): imbrohor sec. XVII/2 CRON. (DA); DOC. sec. XVII/2, CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (ŞIO, DA, CM II 161), LIT. sec. XIX/2; inbrişor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 478); imirahor sec. XVIII/1 CRON. (TDRG2); imbrihor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 443, II 128, 335); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2; mirahôr sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) imbrohor, imrohor, imrehor, emirahor, emirahur, mirahor „idem". (Var. inbrişor- după suf. rom. -(i)şor.) - Cf. bg. imrihor, scr. imrahor, mirahor, magh. imrehur, ¡mrihor, imbrehor, mgr. auvpaxoùpijç, ngr. apovpaxôpwç. - V. buiuc-imbrohor, chiuciuc-imbrohor, mirahor-paiasi, richiap-imbrohor. IMDÂT s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. ? 1. (Mil.) „Ajutor (militar), întăriri, (trupe de) sprijin; trupe auxiliare" fAide [militaire], appui, [troupes de] secours, renfort; troupes auxiliaires'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (Fin.) „Dare extraordinară impusă de Imperiul Otoman ţărilor române pentru întreţinerea trupelor trimise ca întăriri" Compot, contribution extraordinaire pour l'entretien des troupes ottomanes de secoursO: 1804 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1. - Din tc. imdat „idem (1)" şi „ajutor" faide, secours'), probabil şi *„idem (2)" (condensat dintr-o sintagmă ca imdat harct „idem"; harc „dare, impozit"); cf. tc. înv. imdadiye „impozit extraordinar colectat de la populaţie pentru subvenţionarea campaniilor militare sau a deficitului bugetar" fsubside, subvention') (OTS). - Cf. bg., scr. imdat, ngr. ipvmn, pevmn, alb. imdat „ajutor de război", arom. indăte, intâte, îndâtă„ajutor, asistenţă". 436 IMINÉU s.m., imineâ s.f. (ist. şi reg.; 1740 -); pl. (s.m.) -ei, (s.f.) -(e)!e. (Vestim.) 1. (înv.) „Ţesătură fină pictată manual şi brodată (fabricată iniţial în Yemen)" CÉtoffe légère peinte et brodée1): iaminie (s.f.; pl. -//) 1740 DOC. (DLR, s.v. dirmea)) imeni (subst.) 1761 DOC. (ŞIO); imeneâ, emeneâ 1777-1782 DOC. (Mold.) (Furnică 56). 2. (Reg., N.E. Munt.) „Broboadă, tulpan, năframă (2), basma (¿/"('Fichu'): imineâ (pl. -e/e) 1939 SDLR. 3. (Ist.; mai ales m., la pl.) „încălţăminte uşoară din marochin (negru, galben sau roşu), de modă orientală, fără toc, cu vârful ascuţit şi cu căputa înconjurând călcâiul (purtată , odinioară de boieri, apoi de orăşeni, iar mai târziu şi de ţărani)" OSorte de chaussure de mode orientale, soulier en cuir noir, jaune ou rouge [porté autrefois par les boyards, puis par les paysans roumains]'): iminiu (pl. -//) 1766 DOC. (DA); LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; iminéu 1792 DOC. (ŞIO); IST., REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2 (H, Aricescu I 41), LIT., POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) imenéu 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. 4. {P. ext.) reg., E. Oit.; la pl.) „Ghete, bocanci" CBrodiquins, bottines'): iminéi, iniméi, inuméi sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 81). 5. {P. ext:, reg., Mold.; mai aies la pl.) „Papuc (1.2) ţărănesc de casă confecţionat din stofă" ^Chausson, pantoufle paysanne d'étoffe'): iminéu 1921 REG. (Iordan, L.M. 197); REG. sec. XX (GL. REG.). - Din te. yemeni, (înv.) yamani, (înv. şi dial.) yimeni „idem (1, 2, 3)" (TS, Der. S., ZTS; literal: „din Yemen"). (Var. în -eu - sg. refăcute din pl. în -ei, iar acestea din pl. în -ii, probabil după suf. dim. -ei, pl. -er, var. inimei- prin metateză datorată, probabil, etimologiei populare [după inimă].) - Cf. bg. ememja, ser. jemènija, emènija, ngr. ye/xevi, yiauevi, alb. jemem jamuii, magh. jemenih. -V. emen-cafe, iminigiu. - Der.: (Dim., 3) înv.) imineuăşis.m. pl.: 1910 REG. (DA). IMINIGÎU s.m. (înv., rar; sf. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof.) „Pantofar care confecţiona iminei (2)" OCordonnier qui faisait des souliers nommés iminei '): imingiu sf. sec. XVIII DOC. (Iordache 118); iminigiu 1820 DOC. (ŞIO); REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (H). - Din te. yemenici, (înv. şi dial.) yimenigi „idem". - V. imineu. INACCÎU,-ÎE adj. (reg., azi rar; 1835 -^); pl. -ii. (Munt., Olt.) „încăpăţânat, îndărătnic; {p. ext.) leneş" CEntêté, obstiné, têtuO: (înv.) ïnaciu 1835 LIT. (DA); inacciu 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX/1. - Din te. inatçi „idem". (Var. inaciu- p. disim.) - Cf. ser. inadzija (> rom. reg., Ban. inăgiu „răutăcios, răzbunător, invidios": sec. XX/l REG. [DA, Coman, GL., Gămulescu]), bg. inacija, alb. inatgi, arom. inătei, inagi. - V. ianat. INDRUŞAÎM s.m. (lit.; 1832 -); pl. -/, acc. şi indruşâim. (Bot.) 1. (Reg., Munt.) „Muşcată, tarhon (2) (Peiargonium radicuia şi capitatum) CGéranium, bec-de-grue'). 2. (Lit.) „Sângele-voinicului (Lathyrus odoratusJ' Ç?o\s de senteur, pois à fleurs'): (înv.) indrişâi 1832 GOLESCU; indrişaim (ace. şi indrişăim) 1839 VALIAN, 437 DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Dobr.) andrişeâ (s.f.), andrişie (s.f.), (Mold.) andrişel sec. XIX/2 REG., DICŢ. (ŞIO, DDRF); (înv., Munt.) endrîşaim 1863 LIT. (ŞIO); (înv., V. Munt.) angrişăi 1900 ŞIO; (înv., Munt.) indroşaim, druşaim, droşaim, (Mold.) indrişâie (s.f.) 1884-1885 REG. (H); (înv.) indrişain 1898 DOC. (DA); (reg., Mold.) indrisaiă (s.f.) 1879 DOC. (DA); DOC. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) indruşain 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/l; indruşaim 1863 LIT. (ŞIO); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), DOC. sec. XX-XXI/1 (www.bucatarie.jurnalul.ro/reteta-de-suflet, 17.09.2008), LIT. sec. XIX/2-XX/1 (SCL 1/1976, p. 56), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Munt.) mândruşaim 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/l; (reg., Dobr.) mândruşain sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1970, în comuna Rasova, jud. Constanţa); (reg., Mold.) ruşaim sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.). (Repartizarea pe cele două sensuri a variantelor şi atestărilor este adesea imposibilă.) - Din tc. itirşahi, itrişahi, itrişahi „idem (2)", (înv.; mod. /f/r sau itirçiçegi) „idem (1)" (Redhouse 2000; literal: „aromă regală, miros regesc, parfumul regilor"; /f/r „miros, aromă, parfum", şahi „regal, regesc; somptuos, fastuos", çiçek „floare") (cu epenteza lui -n- înaintea grupului tc. -tr- şi sonorizarea lui /). (Var. andrişea, andrişei, andrişie - după suf. -ea, -ei, -ieşi, probabil, p. et. pop., după antrop. Andrei(aş), Andreş, Andrieş, terminaţia -m, -n- probabil prin adaptare morfologică [ipoteza analogiei cu iasmin, propusă în ŞIO, nu este convingătoare]; druşaim, droşaim, ruşaim - prin afereză; mândruşaim, mândruşain - p. et. pop., după mândru.) INÏGE adj. invar. (înv., rar; 1906). „(Despre tutun [II. 1]) Fin, tăiat mărunt, de foarte bună calitate" (ŢEn parlant du tabac] Fin, menu, mince, de très bonne qualité'): 1906 POP. (DA). - Din tc. ince „idem" (prin anaptixă). INTISÂP s.n. sg. (înv., rar; sec. XVIII/2). „Dependenţă, apartenenţă, relaţie" ^Dépendance, appartenance, relation'), în loc. vb.: A face intisap (ia cineva sau ia ceva) = „A stabili relaţii de dependenţă (faţă de cineva sau de ceva), a intra în serviciul cuiva", A fi intisap (ai cuiva) = „A aparţine, a depinde (de cineva)": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. intisap „idem"; loc. vb. sunt semicalcuri frazeologice după tc. intisap etmek „a stabili relaţii (cu cineva)" (etmek „a face"), respectiv intisabt oimak „a aparţine, a depinde (de ci n eva ) " ( oimak „a fi"). IOC adv. (pop., fam.; înc. sec. XIX -). (Cu valoare de predicat verbal sau [înv. şi reg.] de propoziţie negativă independentă; reg. în Munt., Mold., Dobr., Olt.) „Nu (este, există), defel, câtuşi de puţin, nimic, nicidecum, deloc (nu este, nu există); hici, dibiod' fNon, [il n'y a pas] du tout, nullement, point, rien de rien'): înc. sec. XIX CRON. (DA); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt) sec. XX/l (DA), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 20/1992, p. 2). # Loc. adv.: (înv., rar; tautologie) Nici ioc - „Nicidecum, deloc, defel, hici'\ sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. yok „idem". - Cf. ser., megl. jok. - V. dibioc. 438 IOFC s.f. (reg.; 1870 -); (mai ales la) pl. -ie. (Alim.; Munt., Dobr.) „Foaie subţire de aluat; pastă făinoasă în formă de pătrăţele" CPâte très fine [pour faire des gâteaux]; sorte de nouilles'): (înv., rar) efcă, iefcâ 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; iofcâ sf. sec. XIX REG. (DÀ); DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2-XXI/1 (Nadejda Ciobanu, Veronica Brote, Pe urmele renumitei bucătării româneşti, [Bucureşti], 1971, p.70; www.retete-culinare.rol.ro/retete, 16 mai 2007, s.v. iofca cu caşcaval)] (Dobr.) ifcâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. yufka „idem". - Cf. bg., ser. jufka. - Der.: (Dim.; reg., rar) iofcăiuţăs.f.: sf. sec. XIXTDRG. IOLDÂŞ s.m. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -i. (Dobr., înv. şi Mold., Munt., Olt.) „Camarad, tovarăş, asociat" (Camarade, associéO: (înv.) ioldăş sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) ghioldăş, hioldâş (pron. hioi-daş) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); oldâş sec. XX/2 REG. (GL. DOBR). - Din tc. yoldaş „idem". (Var. ghioldaş- sub influenţa formei din ngr.) - Cf. ser. jâidas, ngr. yioÂSâcnjç, cf. şi pol. joidasz. - V. capioidaş. IÔRGA adv. (reg.; sf. sec. XIX —>). (Mold.) „Continuu, întruna, fără astâmpăr, febril, nerăbdător" CSans trêve ni répit, sans cesse'): iôrga sec. XX/l REG. (DA). # Loc. vb.: (Reg., Mold.) A umbia iorga = „A umbla de colo până colo, a umbla întruna, fără astâmpăr; a umbla creanga": iorgusa (acc. nec.) sf. sec. XIX REG. (DA); REG. sec. XX/l; iôrga, iôrcea sec. XX/l REG. (DA). - Din tc. yorga „la trap; în buiestru; nici la pas, nici la galop" Oau trotO (p. ext). (Var. ¡orcea, iorgusa - formaţii obscure.) - Cf. ser. jorga. IORGÂN s.n. (reg.; 1868 -); pl. -eşi -uri. 1. (Mold., Dobr., Ban., N. Serbiei, izolat şi Munt.) „Plapumă, duşec (2Ţ (Couverture de lit ouatée, édredon, courtepointe'): iorgăn 1868 DICŢ. (TDRG2); 1884-1885 REG. (H); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DA, DDRF, CADE, SDLR, ARH. FOLK. VI 83, ALRM II/I [358], ALR II/I MN [3897], Gămulescu, GL. DOBR.); (Mold.) iurgan sec. XX/l REG. (DA). 2. (Munt., Dobr.) „Ţesătură ţărănească folosită drept cuvertură; ţol, pătură (folosită ca aşternut, pe pat sau în căruţă); macat (2), duşec (1Ţ ('Courtepointe, couvre-lit'): iorgăn 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA). 3. (P. spec.; Mold.) „Plăpumioară pentru înfăşat copiii mici" OPetit édredon employé comme lange'): iorgăn sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 95). - Din tc. yorgan „idem (1, 2)"; în Ban., probabil (şi) din scr. jàrgan „idem (1)". - Cf. bg. jorgân, jurgân, alb.jorgân, a rom. iurgân, yiuryane, megl. jurgan(e). -V. iorgangiu. IORGANGI-BÂŞĂ s.m. (înv., rar; 1801); pl. -i. (Com.) „Starostele breslei iorgangiilor (v. s.v.)" OPrévôt de la corporation des matelassiersO: 1801 DOC. (ŞIO). - Din tc. yorganci başi „idem". - V. baş, iorgangiu. 439 IORGANGÎU s.m. (înv., rar; 1800 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof.) „Plăpumar, meşter care confecţionează (şi vinde) plăpumi, perne, saltele etc." ^Matelassier, tapissier, couverturier, fabricant de courtepointes, de matelas, etc.'): 1800 DOC. (ŞIO; în der. iorgangerie); 1801 DOC. (ŞIO). - Din te. yorganci „idem". - Cf. bg. jurgangija, ser. jorgandzija, alb. jorganxhf, arom. yiuryangf. - V. iorgan, iorgangi-başă. - Der.: (înv., rar) iorgangerie s.f. „Meseria de iorgangiu; atelier în care se fac (şi se vând) plăpumi, saltele, perne etc.; plăpumărie": 1800 DOC. (ŞIO). IORT subst. sg. (înv., rar; sec. XIX/l). (Fin.; în loc. vb.) A da iort= „A da în posesie, a preda, a înmâna (o sumă de bani), a achita" ('Mettre en possession, remettre [une somme]'): sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DA). - Din te. (înv.) yurt, yort (Y.Tar.S., TS) „posesiune, patrimoniu; moşie, proprietate; influenţă, autoritate, putere, dominaţie" ^possession; domaine, propriété; influence, domination, autorité7); loc. - semicalc după te. *yort vermek¿ûexn" {vermekda"). IOVÂ-HARÂCI s.n. (înv., rar; sec. XVIII/1); pl. -un. (Fin.) „Impozit pe casă (plătit de locuitorii creştini din Imperiul Otoman)" (Impôt sur la maison'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, s.v. iova\ „Cum dau turcii iova-haraci creştinilor în ţara turcească"), - Din tc. yuva ha raci „idem" {yuva „cuib; locuinţă, cămin, sălaş", harag „impozit, haraci"; v. Suciu 85). (ŞIO III 71 menţionează pentru iova-, «n-am putut găsi originea vorbei»; termenul apare în calitate de cuvânt simplu doar în traducerea târzie (1888) a unei cronici greceşti din sec. XVIII, transpunând în română termenul ngr. yiofiăg, şi este explicat dintr-un inexistent tc. yova *„dare pentru case" în LÔBEL 250 şi apoi în DA, CDER şi TDRG2). - V. haraci. IOVANLÎU s.m. (înv., rar; 1875); pl. -ii. „Bogătaş, chiabur (1)) moşier" CRichard; propriétaire riche'): 1875 LIT. (ŞIO). - Din tc. yavan (înv.) „idem" (v. ŞIO; mod. „slab, uscat, fără grăsime; fad; plicticos; insipid; simplu, natural; degenerat") + suf. rom. -/iu. IPC s.f. (înv., rar; 1802); pl. -le. (Admin., Pol.) „Confirmare, menţinere în funcţie (a domnitorului fanariot); mucarer (1)' CConfirmation, maintien en fonction [du voivode]'): 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. ipka „idem". - V. ipca-firman. IPCÂ-FIRMAN s.n. (înv., rar; 1806); pl. -e. (Admin., Pol.) „Firman (v. s.v.) de confirmare în funcţie (a domnitorului fanariot); mucarer (1Ţ CFirman de confirmation en fonctionO: 1806 CRON. (ŞIO). - Din tc. ipka fermam „idem". - V. firman, ipca. 440 IPINGE s.f. (înv. şi reg.; 1509 -); p|. -ele. 1. (Vestim.j reg.^, Munt., Olt., Dobr., S. şi S.E. Transilv., N.V. Bulg., înv. şi Mold.) „Manta (de obicei cu glugă, fără mâneci şi împodobită cu găitane [1]) confecţionată din dimie (2) sau din postav, de culoare albă, neagră sau roşie (purtată mai ales pe vreme de ploaie, în trecut îndeosebi de către ciobani, negustorii de vite şi herghelegii [v. s. v.], iar astăzi de către ţărani); sarică, chebă, zăbun (3), cortel, iamuriuc (1), anteriu (4)' fCaban, cape, pèlerine [à capuchon] [portée par les bergers et les paysans roumains]'): (înv.) ebâ'ncă (pl. -/) 1509 DOC. (DERS); epângeâ 1649 DICŢ. (DA); CRON. sec. XVIII/1, LIT. sec. XIX/2, POP., REG. (Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ŞIO, DA); (înv.) iapangeâ 1617 DOC. (Bogdan 55); ipingeâ 1693 DOC. (Mihail 130); LIT., POP. sec. XIX-XX (DA, FOLC. OLT - MUNT. III - GL.), REG. (Munt., Olt., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, DA, ALR II [3330], ALRM SN I [181], ALRR [1490], Mihail 130); iapăngeâ, iapângeâ 1741 DOC. (ŞIO, DA); REG. (Munt., Olt.) sec. XX/l (ALR II [3330]); ipângeâ 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX, POP. (Olt.) sec. XX/1; . (înv., rar) lepîngeâ sec. XIX/1 CRON. (DA); iepângeâ 1832 GOLESCU; POP., REG. (Olt., S. Transilv., N.V. Bulg.) sec. XX (DA, GR. S. VI 238, Iordache 134, LR 2/1973, p. 163), LIT. sec. XX/2; (Oit.) epingeâ 1877 LM; POP. sec. XX/1; (înv., Oit.) epangeâ 1884-1885 REG. (H); (Oit.) iepungeâ sec. XX REG; (Iordache 134). 2. {P. ext.; Vestim.; înv., rar) „Material textil din care se fac ipingele (1)" CÉtoffe dont on fait cette pèlerine'): ipingeâ sec. XIX/2 DICŢ. (DA). 3. {P. restr.) Vestim.; reg., S. Transilv.) „Glugă" ('Capuchon'): ipingeâ sec. XX/1 REG. (DA). 4. (înv. şi reg., Munt., Olt., Mold., S.E. Transilv.) „Pătură care se aşterne pe spinarea cailor (pentru a-i proteja de ploaie şi de frig); şabracă, cioltar (1), harşa; (p. gener.) pătură, ţol" CChabraque, caparaçon, housse [de cheval]'): (înv.) ipângeâ 1821 DOC. (ŞIO); LIT. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2; ebâ'ncă sec. XIX/l CRON. (DA); REG. (Olt.) sec. XX/1 (I. CR. 6/1909, p. 163); iebâ'ncă sec. XIX/l CRON. (DLR, s.v. obiânc)} POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, I. CR. 6/1909, p. 163, GR. S. VI 238); ibâ'ncă 1839 VALIAN; POP., REG. sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (E. Munt.) obâ'ncă 1877 LM; POP., REG. sec. XX/1 (DA); (Olt.) iepingeâ, (S. Mold.) obinceâ 1939 SDLR; (E. Olt.) ibrâ'nci (s.n.; pl. -urî) sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 81); ibâ'nă (pl. -esau -/) sec. XX/1 REG. (DA). # Loc. adv.: (înv.) Peşingea pe ipingea, v. s.v. peşingea; (înv.) Netegea pe ¡pingea, v. s.v. netegea. - Din tc. (înv. şi dial.) yapïnga, yapunga (lit. mod. yapmcak) „idem (4)" şi (înv.) „manta de dimie (pe care o purtau ienicerii pe timp de iarnă)" ('manteau de bure [porté par Ies janissaires en hiver]') (de unde, p. spec., sensul I). (Var. ipângeâ, epângea- prin contragerea diftongului; ipingea, epingea- p. asim.; ¡bancă, ebâncă, iebâncă, obâncă- prin falsă ^derivare regresivă, cu „sufixul" -ea eliminat [din var. intermediare ca *ibâncea, *iebâncea, *iobâncea ale lui ipingea], v. Graur, ER 104; cf. tc. yaptk, yapuk„idem [4]" şi „năframă", v. TDRG2; ¡brânci-sg. refăcut din pl.; ibână - cu „sufixul" -că eliminat prin falsă derivare regresivă; ¡epingea -probabil prin hipercorectitudine, v. vol. I, p. 242.) - Cf. bg. japanca, ser. japundza, ngr. yiccKovvTÇéç, alb. jopanxhé) cf. şi rus. japonca, pol. oponeza. - Der.: (Reg., S.E. Transilv.) obâncivr. „(Despre haine) A se şifona": sec. XX/1 REG. (DA); (Reg.) ibâncfvt., vr. 1. Vt., vr. (V. Munt.) „(Despre ţesături) A (se) bătători, a (se) toci": miji. 441 sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 53). 2. Vt. (Mold.) „A arunca (ceva) claie peste grămadă, în dezordine": miji. sec. XX (CV 9-10/1951, p. 46) [(Reg., Mold.) ibânceâlă s.f. „Neorânduială, dezordine": miji. sec. XX (CV 9-10/1951, p. 46)]. IPNÉU s.m. (înv., rar; 1832); pl. -ei. „Servitor pe care stăpânul îl foloseşte ca partener de pederastie, ogian (2)) puşti (1/' ^Domestique employé par son maître comme partenaire de pédérastie'): ipnéu, ibnéu 1832 GOLESCU (unde este glosat, cu pudoare, „slugă întrebuinţată de stăpân", iar DA simplifică definiţia la „slugă"). - Din tc. ibne „pederast, homosexual (pasiv)" Cpédéraste, homosexuel [passif]') (p. spec.) v. LR 1-2/1994, p. 23, Suciu 85-86). (După DA, greşit, din tc. ibn, ben „f\w"). IRÂDEA s.f. (înv., rar; 1900); pl. -e/e. (Admin.) „Ordin scris emis de sultan; firman, hat2" ('Rescrit du sultan, firman'): 1900 ŞIO; (numai în) DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. irade „idem". - Cf. bg. iradé, arom. iradé(e)', cf. şi fr. iradé. (După ŞIO I 282 -neologism preluat prin filieră franceză.) IRAT s.n. (înv.; 1802 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) „Venit al statului (din accize), rentă" ^Revenu, rente'): erăt 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; hairât 1806 DOC. (ŞIO); irât 1806, 1819 DOC. (Iorga, S.D. VI 196, Aricescu I 10); DOC., CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX. - Din tc. irat, (înv.) irad „idem". - Cf. ser. ¡rad, arom. airâte, ¡rată. - V. irat-gedit. IRAT-GEDÎT s.n. (înv., rar; 1802); pl. ? (Admin., Fin.) „Birou financiar care încasa veniturile recent instituite ale Porţii" ^Bureau des nouveaux revenus de l'Empire Ottoman'): 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) irat[-ï] gedîd [odasï] „idem" (v. Suciu 150; irat-ïgedid „venit nou, rentă recentă", oda „birou"). -V. ¡rat. IRIMÎC s.n. sg. (lit., rar; 1939 -). (Alim.) „Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit mai ales ca făină furajeră sau pentru prepararea borşului" (Ţarine de blé grossièrement moulu, employée surtout comme fourrage^: (reg., S. şi E. Mold.) irmie 1939 REG., DICŢ. (Coman, GL., SDLR); (lit.; reg. în Munt.) irimic 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX. - Din tc. irmik, (dial.) irimik (Der. S.) „idem". - Cf. alb. ermik. IRMILÎC s.m., s.n. (ist.; 1836 ->); pl. (1) -i. 1. S.m. (Fin.; ist.) „Monedă turcească de argint, mai rar de aur (în valoare de 20 de piaştri sau, alteori, de 14, 15 ori 16 piaştri sau lei), care a circulat şi în ţările române, mai ales în 442 Moldova, în sec. XIX/l; icosar; menduhid' OMonnaie turque d'argent ou d'or [en valeur de 20 piastres]'): irmilic 1836, 1848, 1852 DOC. (TDRG2, Furnică XXX, DA); POP., UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DA, FOLC. MOLD. I - GL.), DOC. sec. XIX-XX (EM 36/1992, p. 23); (înv.) iermelic sec. XIX/2 POP. (DA). 2. S.n. sg. (P. ext:, Etnogr.; înv., Mold.) „Numele unui dans popular jucat după masa de cununie; muşama (2Ţ CNom d'une danse paysanne^: irmilic sec XIX/2 REG. (DA); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. yirmilik „idem (1)". - Cf. bg. irmiiik, megl. irmilok. ISCHIUZÂR,-Ă adj., s.m. şi f. (înv.; 1850 - sec. XX/l); pl. -ire. „(Om) dibaci, abil, priceput, iscusit, şmecher, pişicher (1.1), mehenghf" C[Personne] habile, adroite, rusée, malin'): iuşchiuzâr 1850 UT. (TDRG2); ischiuzâr 1857 POLIZU; UT. sec. XIX/2; işchiuzâr 1863 LU. (ŞIO, DA). - Din tc. işgiizar „idem". (Var. ischiuzâr - prin „grecizare"; iuşchiuzâr - p. asim.) - V. ischiuzariâc. - Der.: (înv.) ischiuzaries.f.= ischiuzariâc. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. ISCHIUZARLĂC s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1863 ->); pl. -uri. „Dibăcie, abilitate, pricepere, iscusinţă, ingeniozitate, şiretenie (1), pişicheriâd' OHabileté, ingéniosité, ruse^: (înv.) iuschiuzarlâc, iuşchiuzarlâc, ischiuzariâc 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) işchiuzarlâc sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; (reg.) iuşchiuzurlâc sec. XX/2 DOC. (F 23/1984, p. 20). - Din tc. işgiizarlik„idem". (Var. cu iu-, p. asim.) - V. ischiuzâr,-ă. ISIRGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. (Com.) „Negustor de sclavi" ('Marchand d'esclaves'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. esirci „idem" (p. asim.). ISLÂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Jur.) „(Scrisoare sau acord de) împăcare, reconciliere" (ŢAccord de] réconciliation'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) islah (mod. /siah) „idem". ISNÂF s.n., s.m. (ist.; 1715 ->); pl. (I) -uri, (II) -i. I. S.n. (Prof., Com.; ist.) „Breaslă, corporaţie, rufet (1.1), ogeac (5Ţ OGxps de métier, corporation'): (înv.) esnâf 1715 CRON. (ŞIO); 1783 DOC. (ŞIO); (înv.) iesnâf 1730 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII; (înv.) iznâf 1816 DOC. (Munt.) (Furnică 289); DICŢ. sec. XX/l; isnâf sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1810 DOC. (DIB 1960, p. 199); IST., LIT. sec. XIX/2 (Aricescu I 182), DOC. sec. XVIII-XX (ŞIO, DA, Furnică 262, 312, 342, «Săptămâna», 36/1988, p. 7). II. S.m. (înv.) 1. (Prof., Com.) „Meseriaş, breslaş, rufetaş, rufet (II)' OMembre d'un corps de métier, compagnon^: isnâf 1910 UTT. (DA). 2. (P. ext.) „Cap de familie" CChef de familie^: isnâf 1863 LIT. (DA). 443 - Din tc. esnaf „idem (I, II. 1)"; probabil şi din ngr. icrvâ top. rom. (înv.) Ischiudar „Scutari, 446 Shkodër" [DDRF]). (Var. mischidar- prin contaminare cu mischiu „tocilă", dacă nu cumva este o transcriere greşită, în loc de iuschiudar, v. Suciu 94-95.) IUZBÂŞĂ s.m. (înv.; 1597 - sec. XIX/2); pl. -r, acc., rar, şi iuzbaşă. (Mii., Admin.) „Căpitan, sutaş, hotnog (care îndeplinea, începând din sec. XVIII, funcţia de comandant al celor o sută de ostaşi din paza curţii domneşti şi care devine, din sec. XVIII/2, secretar al curţii domneşti şi al divanului (1.1), având sarcina de a se ocupa de corespondenţa oficială şi de jalbele populaţiei)" ('Capitaine [qui avait surtout la fonction de chef de la garde du palais du voïvode roumain et, plus tard, de secrétaire de la Cour}1): iuzbăş 1597, 1609, 1706, 1771 DOC. (DERS, DIR XVII B I 401, REL. AGR. I 212, II 445); izbâşe 1599-1600 DOC. (DOC î. XVI 118); iuzbaşă 1613, 1626, 1642, 1710, 1746 DOC. (DIR XVII B II 200, DRH. B XXI 4, DIB 1960, p. 27, REL. AGR. I 233, 457); DOC. sec. XVII-XVIII, CROIM. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, CM I 165, 370, 402), IST. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2; iuzbăşe 1649 DICŢ. (DA); izbâşă sec. XVIII/l CRON. (DA); 1775 DOC. (REL. AGR. I 600, II 467); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XVIII-XIX/1; izbâş 1762 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/l; (rar) iuzbaşă, izbaşă (pl. -ie) (SDLR). - Din tc. yiizbaşi „idem". - Cf. bg. juzbasija, ser. jùzbasa, mac. jizbasija, alb. juzbâsh, ngr. A/ioûÇfj7ra); pl. (1) -uri. (Munt.) 1. S.n. (Reg.; mai ales la pl.) „Balivernă, braşoavă, fleac; palavră, tac/ar, flecăreală; (p. restr.) vorbă de duh; (p. ext.) fanfaronadă; taifas" CSornette, baliverne; bavardage7): laf 1857 POLIZU; LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) leaf 1877 LM. # Loc. vb.: (Reg.) A şedea (cu cineva) la tafuri = „A sta la taifas, a flecări, a trăncăni, a pălăvrăgi"-, laf înc. sec. XX ITT. (DA); DICŢ. sec. XX; (Reg.) A tăia frunză verde şi iafuri (şi taiafuri) = „A spune nimicuri, a pălăvrăgi-, a spune minciuni": laf, talâf sf. sec. XIX POP. (DA); DICŢ. sec. XX. 2. Interj. (înv., rar; în expr. eliptică) Şl tafa şi iafa = „Şi dă-i şi dă-i (cu vorba, cu palavrele)" OEn continuant â jacasser, en bavardant sans cesse'): Iafa, tâfa sec. XIX/2 LU. (TDRG). - Din tc. laf, Iâf „idem (1)" şi (interj.) „aiurea!, vorbe!, palavre!" Ca d'autres!, bah!, allons donc!'); poate şi din bg., ser. iaf, pentru loc. vb., cf. tc. iâf etmek„idem" (etmek„a face"). (Var. tafa - p. anal. cu alte interj., de tipul hârf hâra, lip I tipa etc.; tafa - prin contaminare cu tata [interjecţie care redă vorba lungă şi domoală]; tataf- prin contaminare cu tată „taifas" sau cu taifas) - Cf. şi alb. Haf, arom. lâfe, megl. laf. - V. lafagiu, lafazan (Addenda). - Contaminare: (+ palavră; înv., rar) pa iâf s.n. (pl. -e) = palavră, iaf (1), v. s.v. palavră. - Der.: (înv., rar) lăfuri (lăfură, lefură, lefuri, lefui) vi. „A pălăvrăgi'-. 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX/1 [(înv., rar) lăfuritor (lefuritof),-oâre adj. = tafur,-ă\ 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) lâfur (lefui),-ă adj. (der. postv.) „Limbut, guraliv, palavragiii'-. 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2; (înv., rar) leăfură (lefură) s.f. „Om limbut, flecar, gură-spartă": 1825 LB; DICŢ. sec. XIX]; (Reg., Mold.) lefăivi. = lăfuri. sec. XX/2 REG. (GL. REG.). (Acest din urmă cuvânt ar putea fi însă o var. a vb. [Transilv., Mold.] lehăi, Hhăi, lehui„idem", având ca etimon, probabil, ucr. Ihat' „a minţi"; de altfel, toate der. de mai sus, atestate mai ales din Transilv., ar putea avea această provenienţă [lefui, lefuri, lefură < lefăi, lehăi, prin schimbarea sufixului].) LAFAGÎU s.m. (înv., fam., rar; 1857 - sec. XX/l); pl. -H. (Munt.) „Om flecar, limbut, guraliv, palavragiu, (p. ext.) lăudăros, fanfaron; om poznaş, caraghios? (3Ţ ^Bavard, jacasseur; homme droleO: 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. lâfgi, (înv.) lafgi „idem" (adaptat după var. -agiu a suf. rom. -giu). - V. laf. 449 LAGIVÉRDE adj., (rar) s.n. (înv., rar; 1832 - sec. XX/l); pl. iagiverzi. (Crom.) 1. „Albastru-cenuşiu, azuriu" CBIeu grisâtre, azuré7): lagivért (adj. invar.) 1839 VALIAN; lagivér miji. sec. XIX LIT. (DLR); legivér cca 1855 ITT. (TDRG2). 2. {P. et. pop. după verde, Mold.) „Verde-măsliniu" CVert olive'): lagivért 1832 GOLESCU (DLR); lagivérde sec. XIX/2 REG. (ŞIO, DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. lâcivert, lacivert, (înv.) lagüverd, lagiiverdi, I'ageverd, l'ageverdî, lagiverd, laguvert, l'agiverdi „(culoare) bleumarin, albastru-închis; bleu, azuriu" Obleu; azuré; azur, couleur bleue'). (Var. lagiverde-p. et. pop. [care a influenţat şi sensul cuvântului], după verde, v. Suciu 87.) - Cf. ser. /adzuver, ngr. Âo.Cov/lspâi. LAGÚM s.n. (înv. şi reg.; sec. XVII/l -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Mii.; înv.) „Mină, armă explozivă" CMine, engin explosif): lagúm sec. XVII/l CRON. (DLLV); CRON. sec. XVII-XVIII (ŞIO, DA, DLLV, CM I 357); lagóm sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 456). 2. (Constr., Entop.; înv. şi reg., azi rar) „Canal subteran, galerie, mină, tunel; canal sau şanţ de scurgere, cloacă, hazna (5Ţ CCanal souterrain; egout7): lagúm sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 54); (înv.) lagâ'm, lagam sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2; lagumie (s.f.) sec. XX/2 LIT. (DLR). 3. (P. ext:, Entop.; reg., Mold.) „Groapă cu apă şi cu noroi; mocirlă, băltoacă, smârc" (Tange, bourbier'): lagún 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. lâgim, lagim, (înv.) lagum, layum, layun „idem (1, 2)" şi „groapă cu ape impurifícate şi murdării, fosă septică" (Yosse septique'). (Var. lagumie - pseudoderivat; după DLR, lagun este var. a lui lagună.) - Cf. bg. lagăm, ser. lâgum, ngr. Xcqoiipi, alb. Hagern, arom. iayúme, iuyúme, gá/úme. - V. lagumgiu. - Der.: (înv., rar) lagămi(lagâmi) vi. „A săpa un tunel, a face un lagum (2)" [(înv., rar) Iagâmit<5r(lagămăt0i) s.m. „miner"]: 1862 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. LAGUMGÍU s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Mii.) „Militar specializat în săparea galeriilor pentru explozivi şi în instalarea minelor şi explozivilor; genist" CMineur militaire'): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. (înv.) layumgu, layumgi (mod. lagimcl) „idem". - Cf. ser. lagumdzlja, ngr. Xayovpxţriq, magh. lagoncsi. - V. lagum. - Der.: (înv., rar) lagumgloăică s.f. „Femeie care lucrează la săparea galeriilor pentru instalarea minelor": 1832 GOLESCU. LAHANÍU,-ÍE adj. (înv., rar; 1669 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Crom.) „Verde-deschis (de nuanţa verzei)" CVert [comme le chou]'): lahani (adj. invar.) 1669 DOC. (ŞIO); lahaniu 1817 DOC. (ŞIO). - Din tc. Iahana „varză" Cchou7) + suf. rom. -iu (Avram, C. 73) sau dintr-un tc. *!ahani „verde (ca varza)" Cvert'). - Cf. ngr. ?Axocva, /Axccvov „varză". 450 LAHÛRs.n. (înv.; 1761 - sec. XIX/2); pl. -uri. 1. (Vestim.) „Ţesătură de lână fabricată în oraşul Lahore" CÉtoffe de laine fabriquée à LahoreO: lahur 1762 CRON. (ŞIO); 1826 DOC. (DOC. EC. I 372); UT., DOC. sec. XIX/l; lahul 1777-1782 DOC. (Furnică 55). 2. (Top.) „Lahore (oraş în Pakistan)" CLahore [ville en Pakistan]0: Lahôr 1761 DOC. (ŞIO, s.v. civil). - Din tc. Lahur, Lahor „idem (2)", Lahur [şal] (OTS), Lahur [şali], lahurî „idem (1)" (TS, v. Drimba 118, Suciu 150), poate şi *Iahur (prin condensare în turcă) „idem (1)". - Cf. bg., ser. lahur, ngr. Ăaxoupi, arom. lăhură, lăhure„idem (1)" şi „năframă de caşmir". LALEA s.f. (lit.; 1801 -); pl. -ele. (Bot.) 1. (Lit.) „Tulipă, zambac (2) (Tulipa gesnerianaj' ('Tulipe'): lalea 1801 DOC. (Iorga, S.D. VIII 86); 1839 VALIAN, 1841 DICŢ. (TDRG2), 1850 DOC. (DLR); REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr.) sec. XIX/2 (H), LIT., POP. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 42, 60, 225), DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 24/1992, p. 29); (înv., Olt.) lalâ (pl. -le), lelea, lelie (pl. -ii) sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA); (înv.) laléla sec. XIX/l DOC. (DLR); (reg.) Ialé(i)e (pl. -ei) 1879 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XIX/2-XX; (reg.) lareâ, lăleâ sec. XX REG. (DLR). 2. (P. ext.) lit., rar; şi în sintagma) Lalea-pestriţă = a) „Plantă din familia angiospermelor, cu 5-8 frunze dispuse altern, având o singură floare cu exteriorul brun sau galben închis, cu pete, care creşte în păduri sau în tufărişuri (Fritillaria orientalis/'; b) „Plantă de grădină cu flori cărămizii care atârnă cu faţa spre pământ de sub o cunună de frunze crescută în vârful tulpinii (Fritillaria imperialIsŢ CFritillaire; couronne impériale'): lalea 1929 DOC. (DA); DOC. sec. XX (DA, DLR, CĂLĂUZĂ 106). 3. (P. ext.) reg.) „Bibilică (Fritillaria meleagris)-, floarea miresei; crin galben; varietate de crizantemă" ('Damir, coccigrole; lis; chrysanthème7): lalea 1921 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX (DS). (Alte varietăţi de Tulipa şi de Fritillaria sunt menţionate în DLR.) - Din tc. lâle „idem (1)". (Var. lelie- prin schimbarea „sufixului"; lalelă- sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. làle, làla (> rom. reg., Ban. lâlă„idem [1]": Gămulescu), bg. lalé, ngr. XaXéç arom. laléi. - V. Iallu,-ie. LALÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1884 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „Roşu-aprins, roşu-strălucitor, carmin, rubiniu; care are culoarea lalelei roşii" CRouge brillant, rouge éclatant, rouge vif, carmin'): 1884-1885 REG. (Munt.) (H); DOC. sec. XX/l (DA). - Din tc. (înv.) lai, l'ăl „idem" (TS, OTS) + suf. rom. -iu sau, eventual, din tc. (înv.) I'âle[reng] „idem" (OTS, v. Suciu 151; reng„culoare"; adaptat după suf. rom. -iu) sau dintr-un tc. *l'ăli „idem" (cf. pers. Iăli„idem"). (După DA, DLR - der. rom. din lalea) - V. lalea. LÂMBĂ1 s.f. (reg.; 1884 -); pl. -eşi Iambi, lămbe, lămburi. (Tehn.; Munt., Olt., Mold., Dobr.) „Lampă (de petrol sau [p. ext.] de aparatură electronică)" CLampe [à pétrole]'): 1884-1885 REG. (Olt.) (H); POP., REG. sec. XIX/2-XX (DA, DLR, Gâlcescu 121, GL. ARG.; înregistrat de autor, în 1985, în jud. Ialomiţa şi Călăraşi), LIT. sec. XX. 451 - Din tc. lâmba, lamba (ace. lâmba, v. TS) „idem"; poate şi din ngr. U.pna. - Cf. alb. iiâmbë, arom. lâmbă) cf. şi fr. lampe, germ. Lampe, magh. tâmpa, rus. tâmpa (> rom. lit. tâmpă). - V. tampagtu. - Der.: (Reg., Mold.) tambău, (Olt.) tămbuşs.n. „Felinar": sec. XX/l REG. (DLR). LÂMBĂ2 s.f. (lit.; 1786 -); pl. -e şi (reg.) Iambi. 1. (Constr.; lit., azi rar) „Scobitură făcută într-o scândură, pe muchia cercevelelor (1) sau tocurilor de fereastră ori de uşă etc. (în care se fixează geamul1 [1] sau în care se îmbucă partea proeminentă a altei scânduri sau a ferestrei, uşii etc.); partea proeminentă a unei scânduri, care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei scânduri; vergea lată de lemn, care se introduce, cu fiecare jumătate din lăţimea ei, în ulucele (2) a două scânduri, pentru a le îmbina; falţ, nut, canelură, renură, uiuc (2)) feder" ORainure, entaille, endenture, mortaise; tenon'): lâmbă 1786 DOC. (DA; în der. tămbui)) 1857 POLIZU; REG. sec. XIX/2 (DAMÉ 115), DICŢ. sec. XIX/2-XX (SDEM); (rar) lambâ (pl. -ie) 1901 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XX (SDEM). 2. (P. ext:, Constr.; reg.) (Mold.) „Leaţ cu care se fixează provizoriu stâlpii de la colţul casei, când se alcătuieşte scheletul acesteia"; (Olt.) „încuietoare din lemn" OLatte, aisseau; loquet en bois'): lâmbă sec. XX/l REG. (DLR); 1961 REG. (GL. REG.). 3. (Tehn.; lit., azi rar) „Un fel de rindea (1) cu care se execută falţuri, nuturi sau federe; iambar (1), lămbuitor (1), uluc (3), uiucar (3)) (p. ext:, reg., Ban.) rindea de geluit doage" ('Bouvet'): (rar) lâmbă sec. XIX/2-XX DICŢ. (SDEM); lambâ (pl. -ie) 1884-1885 REG. (Munt., Mold.) (H); DICŢ. sec. XIX/2-XX (SDEM); (reg.) Iamb (s.n.; pl. -uri) sec. XX/l REG. (ALR SN II [570]). - Din tc. lâmba, lamba (acc. lâmba, v. TS) „idem (1)" şi „ciubuc (3), cornişă" Ccorniche, moulureO, lâmba [küsteresi] „idem (3)" (ZTS, v. Drimba 118, Suciu 151; küstere „rindea îngustă"). (Omonimul iambădenumind diverse piese componente ale carului, căruţei sau săniei provine din ucr. ianva sau pol. ianwa, v. DA, SDEM, cf. DLR.) - Der.: (Ut.) lambăr (Mold. iămbâi) s.n. 1. = iambă2 (3)\ 1884-1885 REG. (Mold., Olt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DAMÉ 115), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. = ciubuc (4)\ 1982 DS. 3. (Mold.) „Locul de îmbinare a căpriorilor la construcţia unei case": sec. XX/l REG. (DLR); (Lit.) lămbuivt. [Iămbuit,-ă adj., iămbuits.u., iămbufre s.f.] 1. (înv.) „A îmbina două scânduri cu ajutorul lambelor2 (1)": 1786 DOC. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Lit.) „A fălţui (o piesă de lemn)": 1894 DDRF; 1908 REG. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX [(înv.) lămbuiâlă s.f. „Lămbuire (2)] scobitură, lambèf (1), uiuc (2J'\ 1884-1885 REG. (Munt.) (H); (Lit.) lămbuitor s.n. 1. = Iambă2 (3), iambar (1)\ 1884-1885 REG. (Munt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DAMÉ 115), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. = ciubuc (4), Iambar (2)\ 1982 DS]. LAMPAGÎU s.m. (ist.; 1839 -^); pl. -ii. (Prof.) „Slujbaş însărcinat cu aprinderea şi stingerea felinarelor de pe străzi, lampist, fanaragiu, masaiagiu (2)] (înv., rar) persoană care fabrică şi vinde lămpi" OLampiste, allumeur de lampes; fabricant et marchand de lampes'): 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX (DLR, TDRG2), DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. (înv.) lampagï (mod. lambaci) „idem" (Youssouf; v. LR 2/1989, p. 94, Suciu 87-88; după DLR: der. rom. de la lampă + suf. -agiü). - Cf. arom. lambagi. - V. iambă1. 452 LANGAVXU,-ÎE adj, s.f. (înv., rar; 1862 - sec. XX/l); pl. -ii. (Constr.) 1. Adj. „(Mai ales despre elementele ornamentale ale construcţiilor, pereţilor etc.) Sinuos, şerpuit, şerpuitor, zigzagat, în zigzag; (despre pereţi, ziduri etc.) acoperit cu langavii (2), ornamentat cu festoane, cu ghirlande" CSinueux, serpentin, zigzagué, en zigzag7): langaviu,-ie 1832 GOLESCU; 1877 LM. 2. S.f. „Ornament arhitectonic fitomorf cu aspect sinuos, şerpuitor; feston, ghirlandă" CFeston, guirlande7): (angavie, lăngăvie, lângăvie 1862 PONTB RIANT; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. yilankavi „idem (l)77, yilankavi [süs] „idem (2)77 (poate condensat încă în turcă; süs „ornament, podoabă") (prin afereză). - V. iaiangic. - Der.: (înv., rar) iăngăvi (iangavttângăvi) vt. {lăngăvit,-ăadj., iăngăvires.f.] „A festona, a ornamenta cu langavii (2)": 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. LAVDÂN s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Vestim.) „Un fel de ţesătură fină de mătase" OSorte d'étoffe fine de soie7): lăvdân 1726-1733 DOC. (DLR); lavdân sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). (Forma lavdan dintr-un citat dat în ŞIO este, probabil, greşit transcrisă.) - Din tc. laden, lâden, (înv.) I'avdan(om) (TS) (înv.) „idem" (mod. doar „tinctură de opiu, laudanum" şi „plantă papaveracee cu suc caustic folosit în medicină şi în cosmetică [Cistus creticus sau /adaniferus/O. LAZ s.m. (uneori adjectival) (ist.; înc. sec. XVIII ->); pl. -/şi laji. (Etnon.) „Persoană care face parte dintr-o populaţie de origine caucaziană sau turcică stabilită de-a lungul coastelor sud-estice ale Mării Negre; turc originar din această regiune; (p. ext.) hamal" ^Personne provenant d7une population d7origine caucasienne ou turque du sud-est de la Mer Noire7): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. (S. Mold.) sec. XX/l (Coman, GL.). - Din tc. Laz „idem". - Der.: (Etnogr.; reg., Munt., Mold.) iazeâsca (iezeâsca, iozeâsca) s.f. art. „Numele unui dans popular": 1881 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DA, DLR), POP. sec.^XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (Etnogr.; înv., Mold.) iăzâşte (iăzăşte) adv., (în loc. vb.) A juca iăzeşte = „A executa dansul numit lăzeascd1'. 1884-1885 REG. (H). - Antrop. Lazu (1767, REL. AGR. II 424; DNFR), Lazea, Lăzescu, Lăzoiu (DNFR), top. Lazu (sat în Dobr.; ar putea însă proveni şi din omonimul iaz „teren recent defrişat" < ser., ucr. iaz). LEAFĂ s.f. (pop.; 1569 -); pl. lefuri, iefişi (înv.) iefe, ieafe. (Fin.) 1. (Pop., fam., adesea peior. sau ir. [în trecut lit.]) „Salariu (mai ales deja^stat), retribuţie, remuneraţie, simbrie, nacafa (1), hac (2Ţ ('Salaire, rétribution, paye7): leafă 1569 DOC. (DERS); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (DA, CM I 151, 338, II 96, «Philologica», II 104), POP. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XVII-XX (Cantemir, D. 253, 327, DLLV, ŞIO, DA, DLR), DOC. sec. XVI/2-XX (DLLV, DA, DLR, EM 4/1992, p. 10); (înv.) lefeâ (pl. -ele) 1853 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2; (înv.) laf (s.n.) 1597 DOC. (DERS); (înv.) leaf (s.n.) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 301, 336). 2. (Mii.; înv.) „Soldă" OSolde, paye versée aux gens de guerre7): leafă 1599 453 DOC. (DOC. î. XVI 111); CRON. sec. XVII-XIX/1 (Moxa 165, ŞIO, DA, DLR, CM I 213, 365, II 75, 302), DOC. sf. sec. XVI-sec. XVIII, LU. sec. XVII-XX/1, IST., POP. sec. XIX/2; lâfă sec. XVI DOC. (DILR II 350); liéfâ sec. XVII/2^ANON. CAR.; lefeâ (pl. -ele) sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR); POP. sec. XIX/2. # Loc. adv.: (înv.) în (sau cu sau sau pe sau la) leafă (sau lefe) = „Ca mercenar, în schimbul uneijefi (2)": sec. XVII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XVIII, IST. miji. sec. XIX. # Loc. adj.: (înv.) De leafă (sau lefi) = „Mercenar, angajat cu leafă (2)": sec. XVIII/l CRON. (CM II 301, 302). - Din tc. (înv.) ôlefe, iilefe, *lefe, *lufe, (dial.) alaf, alefe, alafa (lit. mod. şi înv. ulufe, ülufe, ulûfe) „idem (1, 2)"; var. taf, lafă- poate (şi) din rus., pol. lafâ. - Cf. bg. ulefe, lefe, Hfe, ser. ulèfa, ulèva, fèfa, làfa, mac. ulefe, mgr. alocpô.ç ngr. Xovçéç alb. ÿlefe, Ijufé, magh. uleffe, ülefe, ulufe, ôlefe, arom. iufé] cf. şi ucr. lefâ, pol. u/afka. (Afereza, explicată în unele surse prin falsa analiză sintagmatică şi deglutinarea vocalei iniţiale tc. o- [interpretate în rom. drept art. nehotărât o], s-a produs, probabil, încă pe teren turcesc; cf. corespondentele din alte limbi.) -V. lefegiu, olofan. - Der.: (Dim., 1, 2, pop., fam.)'iefşoărăs.f.: (înv.) ieUşoără 1594 DOC. (DOC. î. XVI 190); lefuşoără sec. XIX/l DOC. (DA, DLR); LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; iefşoără 1863 LU. (ŞIO, DA); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) iefdoărăsec. XX/l POP. (DA); (înv.) iefăşs.m. (folosit şi atributiv) = lefegiu (2). 1804 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XIX; (Reg., N. Mold.) iefăr s.m. = lefegiu (2) şi (ir.) „gospodar": sec. XX/l REG. (DA); (înv., rar) iefăNt. „A da (cuiva) leafă (1), a plăti (pe cineva)" [iefăit0r,-oăreadj. „Care dă leafă (1)]: 1877 LM. LEF s.n. (înv., rar; sec. XVI/2); pl. ? (Vestim., Min.) „Piatră preţioasă (gravată); bijuterie în formă de medalion, în care este fixată o astfel de piatră preţioasă" ^Pierre précieuse [gravée]; médaillon encadrant une pierre précieuse7): lef 1583 DOC. (DLR); 1594 DOC. (DOC. î. XVI194); lev 1583 DOC. (DLR). - Din tc. (dial.) lef „idem" (Der. S.; v. Suciu 88). LEFEGÎU s.m. (pop. şi ist.; 1520 -); pl. -ii. 1. (Mil.; ist.; uneori atributiv) „Mercenar (adesea străin, mai ales din oastea ţărilor române, făcând parte dintr-un corp special al pedestrimii)" ^Mercenaire [souvent étranger, surtout d'un corps d'infanterie de l'armée des Pays Roumains']): (înv.) lafaciu 1520-1521 DOC. (DERS); (înv.) leficiu sec. XVII/l CRON. (ŞIO); (înv.) lefeciu 1645 LU. (DA); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DA, CM II 43, 58, 300), DOC. sec. XVIII/2 (ŞIO, REL. AGR. I 734, II 554, 691), LU. sec. XIX/2; (înv.) liufegiu înc. sec. XVIII LU. (Cantemir, IST.2 633); (înv.) lifegiu 1724 DOC. (DIB 1960, p. 82); lefegiu sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1688, 1773, 1793 DOC. (DIB 1960, p. 49, REL. AGR. I 588, 813); CRON. sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM 1173, II 30), IST. miji. sec. XIX, LU., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XVII/2-XX. 2. (Pop., fam., azi peior. [în trecut lit.]) „Salariat, funcţionar la stat, slujbaş, persoană care ia leafă (1), iefaş, iefaf CSalarié [par l'État], fonctionnaire'): lefegiu sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; lefegiu 1874 IST.' (Aricescu I 56); LU. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 («Pentru patrie», 11/1987, p. 14, «Tineretul liber», 31 mai 1990, p. 1, EM 9/1992, p. 9). 454 Din te. ujûfeci, (dial.) alafaci, (înv.) olefegi, ülefegi, ulufeci, *oIefeci, *ulafacï, *lefeci, *lefegi, *lafaci, *l7ufegi „idem (1, 2)". - Cf. mgr. aXocpazÇideç, scr. alufèdzlja, magh. ulufedezi. - V. leafă, olofan. - Der.: (înv., rar) lefegfe s.f. „Slujbă de mercenar în armată": 1832 GOLESCU. - Antrop. (Ion) Lefeciu (1793, REL. AGR. I 816), Lefegiu (DN?#). LENCHI subst. (pop., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. ? „Situaţie favorabilă în jocul cu arşice, când un arşic (1) a căzut foarte aproape de centrul cercului sau când se scot din arman (5), cu ¡chiul1, toate arşicele (1); lovitură în plin, la ţintă, prin care se scot din arman (5) toate arşicele (1)" CSituation favorable dans le jeu aux osselets7), de obicei în loc. vb. A face lenchi = „(Despre un arşic) A cădea foarte aproape de centrul cercului", A da (sau a se pune pe) lenchi = „(Despre un jucător de arşice) A arunca arşicul foarte aproape de centrul cercului; a scoate cu ¡chiul1 toate arşicele din cerc": (înv., Munt.) lenghi 1878 LIT. (TDRG2); LIT., REG. sec. XIX/2 (ŞIO); lenchi sec. XIX/2 REG. (CADE); REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DA), DICŢ. sec. XX. - Din tc. lenk, leng [pron. lenk', ieng'] „şchiop, schilod, olog" ('boiteux, estropié7), (arg.) „penis" Cpenis7) (www.seslisozluk.com, s.v.), (înv.) „popas, oprire pentru odihnă" ('halte, logement temporaire7) (OTS), probabil şi *„idem". LEŞ s.n. (pop.; sec. XVIII/2 -); pl. -urişi (înv.) -e, -i. 1. (Pop.) „Cadavru (de animal sau, mai rar, de om), hoit, stârv" ^Charogne, corps mort, cadavre7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN; UT., DICŢ., DOC. sec. XIX-XX (EM 45/1992, p. 15). 2. (P. spec.; reg.) „(Trup de) animal tăiat sau împuşcat; vânat împuşcat" CAnimal tué, gibier7): sec. XX/l REG. (DA). 3. (Fig.; reg., S. Munt.) „Corp uman, trup de om" CCorps humain7): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. leş „idem (1)". - Cf. bg., scr. Ies, ngr. Mcn, alb. I(j)esh, arom. le'şe, leşu. - Der.: (înv., rar) leşos,-oâsăadj. „Cadaveric, vânăt": 1894 DDRF. LEVENT,-Ă s.m. şi f., adj. (pop., azi rar; 1656 ->); pl. -ţi,-te. I. S.m. (înv., azi uneori ist.) 1, (Mii.) „Soldat voluntar turc (mai ales din marina militară otomană)77 fSoldat volontaire turc [surtout de la flotte ottomane]7): levént sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 468); CRON., DOC. sec. XVIII; levint 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l. 2. (P. ext.) Mii.) „Soldat din corpul de călăraşi voluntari al ţărilor române; {p. spec.) mercenar moldovean din cavaleria Ţării Româneşti" CSoldat volontaire de la cavalerie roumaine7): levint 1656 DOC. (TDRG2); sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVII/2-XVIII; livint sec. XVII/2 CRON. (DLR); levént 1762 CRON. (DLR); 1776, 1787 DOC. (ŞIO); IST. sec. XX. 3. {P. ext.) Mitol.; Mold.; la pl.) „Numele unor fiinţe mitologice" OPersonnages mythologiques7): livinţî (pron. dial. Hghinţî) sec. XIX/2 POP. (DA). II. S.m. şi f., adj. 1. (înv.) „(Om) viteaz, curajos" ('¿Homme] brave, vaillant7): levint 1866 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX. 2. (înv.) „(Om) chipeş, bine făcut, voinic, zvelt" 0[Homme] beau, élancé7): levént sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 505); LIT. sec. XIX/2-XX/1. 3. (Pop., azi rar; uneori adverbial) „(Om) amabil, curtenitor, ciliblu (2), manierat, galant; 455 generos" C(Homme) galant, aimable, courtois7): levént sec. XIX/2 LIT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX (DDRF, SDLR, DS); levint 1894 DDRF; livént (CDER). - Din tc. levent „idem (1.1, II. 1, 2, 3)". - Cf. magh. levent, levend, leventa, levente (> rom. înv., Ban. levénte „afemeiat": sec. XVII/2 ANON. CAR.), bg. levént, levén, ser. lèventa, mac. levent, ngr. Xepévviç, arom. Hvéndu. - Conversiune: (Pop., rar) /evéntaûv. „în mod curtenitor, galant": 1939 SDLR. - Der.: (Dim., II) înv., rar) levlnféls.m., ievincior,-oarăadj., s.m.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO). LEVRÉC s.m. (reg.; 1979 -); pl. -i. (Zool.; Dobr.) „Peşte marin răpitor, asemănător cu şalăul, de culoare cenuşie-argintie, cu o dentiţie foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare, lavrac, şalău-de-mare (Morone labrax)' fLabre, vieille [de mer]7): Ievréc, levrâc 1979 REG. (Ţurlan 56). - Din tc. levrek (TS, Youssouf), levrak (v. Ţurlan 57) „idem". - Cf. ngr. ?iocPpô.Ki (> rom. lit. /ai/rscjdem": sec. XX/2 DICŢ. [DEX, DS]). LIBADE s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -ele. (Vestim.) „Haină bărbătească de deasupra, fie lungă, confecţionată din postav sau atlaz (1) (şi purtată în trecut de boieri sub giubea, apoi, pe la înc. sec. XIX, de orăşeni), fie scurtă până la genunchi sau până la brâu, confecţionată din dimie (2) (şi purtată, în sec. XIX, de ţărani, mai ales în Munt. şi Olt.)" ('Vêtement de dessus, casaque, manteau [porté par les boyards, puis par les citadins et, enfin, par les paysans roumains]'): libadé sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLLV); libadeâ 1787 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., REG. (Olt., Munt.) sec. XIX/2 (H, Mihail 115), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; lebadea 1790 DOC. (Iorga, S.D. XIII 127); UT. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. libade, lebade „idem". - Cf. bg. Ilbadé, scr. Hbàde, Hbàda, arom. libadé. LICHE s.f. (lit.; 1786 -); pl. -e/e şi (înv., 2) -eii. 1. (înv., rar) „Pată" ('Tache, souillure7): lecheă (Mold. léché) 1821 DOC. (DLR); licheâ 1857 POLIZU. 2. (înv., rar) „Viciu, defect, meteahnă, neajuns, cusur (4)' ^Défaut, tare, côté faible7): lecheâ 1786 DOC. (DLR); CRON. sec. XIX/1. 3. (Lit.) „Om fără caracter, josnic, netrebnic, infam; canalie, secătură, derbedeu (1), ciuruc (3), puş/ama, tinichea (6), giurumea (2)' CHomme infâme, vaurien, voyou, gredin, canaille, faquin'): licheâ 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 22). 4. (înv., Olt.) „Om desfrânat, vicios, imoral" CHomme débauché, immoral^: licheâ 1884-1885 REG. (H). - Din tc. leke „idem (1, 2)" şi „dezonoare, ruşine" ^déshonneur, honte7) (TS), (înv.) „idem (3, 4)" (v. CIHAC II 590, ŞIO, SDLR), (dial.) „(om) laş, fricos" C[homme] lâche, peureux7) (Der. S.); pentru sensurile 3 şi 4, cf. tc. mod. lekeli, lekedar„idem (3, 4)". - Cf. bg. leké, ngr. àskéq alb. iikjé, arom. liké „idem (1, 2)". - Der.: (Dim., 3, pop., fam.) iicheiuţăs.f.: 1940 DA; LIT., DICŢ. sec. XX; (Lit.) lichelism s.n. „Atitudine sau comportare de lichea (3), josnicie, puşlamalâd'-. 1934 DOC. (DA); LIT., DOC., DICŢ. sec. XX (EM 3/1992, p. 20); (Lit., rar) iicheiie s.f. = lichelism-. 1930 LIT. (DLR); UT. sec. XX. 456 r LIGHEAN s.n. (lit.; 1645 -); pl. -eşi Hghene, (înv.) -urişi Hghenuri, scris şi lighian. 1. (Lit.) „Vas de metal, de porţelan, de material plastic etc., larg şi puţin adânc, folosit la spălatul corpului, al rufelor, al vaselor murdare etc.; tas (1); conţinutul unui asemenea vas" CBassin, cuvette'): ligheán 1645 LIT. (DA); 1825 LB; CROIM. sec. XVIII, POP., REG. XIX-XX (DA, DLR), LIT. sec. XVII-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 7/1992, p. 7); (înv.) leghén 1688 LIT. (DA); (înv.) leghín 1688 LIT. (DA); LIT. sec. XVII/2-XVIII/1 (DLLV), CROIM., DOC. sec. XVIII/1; lîghén 1777 DOC. (Iorga, S.D. VII 153); (înv.) lighin 1777 DOC. (DA); (înv. şi reg.) legheén sec. XVIII/1 CRON. (DLR); 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); DOC. sec. XVIII-XIX/1, DICŢ. sec. XX. 2. (Pext.; înv., rar) „Vas mic în formă de lighean (1) sau de farfurioară (v. s.v. farfurie), folosit de bărbieri la săpunitul bărbii muşteriilor sau la spălatul obrazului acestora după bărbierit; tas (1), Hghenaf CPIat à barbel: lighean 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. 3. (Anat.; înv.) „Bazin, pelvis" CBassin, pelvis'): leghén (grafiat iegeri) sec. XVII/2 ANON. CAR.; ligheán 1839 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1. - Din tc. legen, ligen, (înv.) legen, ligen „idem (1, 3)"; pentru sensul 2 şi der. iighenaş, cf. tc. (dial.) iegençe (dim. al lui iegeri) „idem (2)" (ZTS); în Ban., cu sensul 3, poate (şi) din ser. /eden, iegen. - Cf. şi bg. legén, alb. legén, ngr. Âemvi, Âeyzvi, Àzévi, arom. Hyén, Hyène, liéne, i/éne, lăyin „idem (1)". - Der.: (Dim., 1) lit.) Iighenaş s.n:, şi (înv., rar) = lighean (2): 1870 COSTINESCU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 3, reg.) /ighenijţ s.n.; şi (Anat.; înv., rar) „Bazinet": 1843 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/l; (Reg., Munt.) HghinNr. {Iighinit,-ăadj., lighineâlă, Hchineâ/ăs.f.] „A se spăla şi a se găti întruna, a se dichisi": sec. XX/l LIT., REG. (DA); REG. sec. XX (DLR). LILIÁC s.m. (lit.; 1787 -); pl. liliecişi (înv.) -r, pron. li-li-acşi (înv.şi reg.) li-liac. 1. (Bot.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Arbust înalt cu frunze ovale şi cu flori plăcut mirositoare, grupate în panicule, cultivat în curţi, grădini, parcuri etc. ca plantă ornamentală (Syringa), având mai multe varietăţi: liliac franţuzesc, liliac românesc, liliac nemţesc etc.; floarea sau (rar) lemnul acestui arbust" CLilas'): liliac 1787 DOC. (DLR); 1825 LB, 1829 DOC. (DA); REG. (Munt., Mold., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ŞIO, DA), POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 65, 129, 220), DOC. sec. XVIII/2-XX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Ban.) ilileác 1884-1885 REG. (H); POP. sf. sec. XIX; (înv., rar) lileác 1818 DICŢ. (DLR); (înv., rar) liliéc 1862 DICŢ. (DLR); (reg.) leleác sec. XX/l REG. (S. Mold.) (DLR); (reg.) leliác 1870 COSTINESCU; REG. (S. Mold., N.E. Munt.) sec. XX/l (DLR). 2. {P. ext:, Bot.; reg.) „Numele altor arbuşti sau arbori: salcâm (1)\ mălin; arin (de munte); scumpie" CAcacia; merisier; aulne; cotinus'): liliác sec. XIX/2 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX (DLR, DS). 3. (Fig:, reg.) „Calificativ dezmierdător pentru un copil iubit" CEnfant chéri'): liliác sec. XIX/2 REG. (Mold.) (DA); REG. (Mold., Olt.) sec. XIX/2-XX (DA, DLR; înregistrat de autor, în 1985, în N. Mold.). - Din tc. leylâk, leylak, (dial.) lilâk „idem (1)". (Var. ilileac- prin metateză.) - Cf. bg. Ijúl(j)ak, ngr. XeiMkl, ÁovMici, arom. filíe, megl. lilják. - V. liliachiu,-ie. - Der.: (Dim., 1; pop.) liliecéls.m.: 1872 DOC. (DA); REG. (Mold.) sec. XX/l (DA); (Bot.; reg., N.E. Munt.) liliacéls.m. „Nopticoasă (Hesperis matronaiisj’: 1929 DOC. (DLR); (Bot.; reg.) liliecijţ s.m. „Brumărele (Fiox panicuiataŢ'. 1968 DOC. (DLR); (înv., rar) HHacós,-oása adj. = liliachiu,-ie şi „Din lemn de liliac (i)": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. 457 - Comp.: (Bot.) (Ut., pop. sau reg.) ffliac-de-munte s.m. „Aninaş (A/nus vindisŢ, liliac-să/batic, iiiiac-de-câmp sau /¡/¡ac-de-toamnă s.m. „Albăstrică (Aster tripolium)', Miac-de-pădure s.m. „Tulichină (Daphne mezereum)', HHac-de-grădină sau Miac-franţuzesc s.m. „Nopticoasă (Hesperis matronalis)', Miac-nemţesc s.m. „Brumărele (Phiox paniculatataj', IMac-galben s.m. „Cuişoare (R/bes aureumj', HHac-de-mare s.m. „Crin de toamnă (Hosta plantaglnea)'-. DOC. sec. XIX/2-XX (DA, DLR). LILIACHIU,-IE adj. (uneori substantivat) (lit.; 1766 -); pl. -ir, pron. H-H-a- sau (înv. şi reg.) li-lia-. (Crom.) „Mov, violet(-deschis), lila, vioriu" Chauve, lilas, violef): liliachiu 1766 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 9/1992, p. 27); (înv.) liliachi (adj. invar.) 1821 DOC. (ŞIO); (înv.) leliachiu 1824 DOC. (DLR); (înv. şi reg.) lilichiu 1866 LIT. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DLR); (înv. şi reg.) liliechiu miji. sec. XIX LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. leylâki, (dial.) (ilâki „idem". - Cf. ngr. ăovMki (> rom. înv. şi reg. lulâchi, lulachf, lulaché, lulachiu, lo/ăchi, lolachfu s.n. „culoare sau vopsea albastră; indigo, sineală; vineţeală": 1792 DOC. [ŞIO]; DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX/l, REG. sec. XIX-XX/1 [CONV. LIT. XXVI 455, ŞIO, DA]; considerat, greşit, etimon şi pentru liliachiu [DM, CDER]), alb. Ilullâq, arom. lulăkiu „indigo, sineală". (Rom. liliachiu - dat ca der. rom. cu suf. -iu [CIHAC II 590, LM, ŞIO, ŞDU, SDLR, CDER, DEX, DLR], eventual după tc. leylâki [DA, Hristea, PE 37]; explicaţia corectă în TDRG şi Graur, AER 35). - V. liliac. LIMAN s.n. (lit.; sec. XVII/l -); pl. -urişi -e. 1. (Nav., Entop.; înv.) „Port, schelă (1); loc de refugiu, de adăpostire şi de ancorare pentru nave, golf (mic), radă" (Tort, hâvre; baie, golfe, rade'): liman sec. XVII/l CRON., LIT. (DA, TDRG2); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, CRON. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XVII-XX/1 (ŞIO, DA, DLR, DLLV, Dimitrescu 113), DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (P. ext,.; Entop.; lit.) „Ţărm, coastă, mal, schelă (2Ţ CBord, côte7): liman înc. sec. XVIII LIT. (DLR); LIT. sec. XVIII-XX, POP. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX (Dicţ. Mar.). 3. (Fig. şi p. gener,lit.) „(Loc de) refugiu, adăpost; salvare, scăpare" (ŢLieu de] refuge, asile; salut, délivrance, issue'): liman sec. XVII/2 LIT., DOC. (Cantemir, D. 297, DLR); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DOC. sec. XVII/2-XX (ŞIO, DA, DLR, DLLV, EM 23/1992, p. 32); (înv., rar) alimân 1755 DOC. (REL. AGR. I 530). # Loc. vb.: (Lit.) A ieşi (sau a ajunge) ia (un) Uman ori A-şi găsi (sau, înv., a afla) (un) Uman ori A ajunge (sau a atinge) limanul - „A scăpa dintr-o primejdie, a se salva; a ajunge într-o situaţie mai bună, salvatoare; a-şi atinge ţelul, a reuşi": 1802 DOC. (DLR); sec. XIX/l CRON. (ŞIO); UT., DOC. sec. XIX-XX (EM 29/1992, p. 24); (Lit.) A scoate (sau a duce) (pe cineva) la (un) Uman (sau ia Uman bun) = „A scăpa (pe cineva) dintr-o situaţie grea, a salva": sec. XIX/2 LIT. (DA); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 30/1992, p. 9). - Din tc. liman, (înv.) iliman (Tar. S.) „idem (1)" şi „loc sau ambianţă, mediu liniştit, lipsit de zgomot şi de agitaţie" Olieu paisible, calme, silencieux') (accepţie care ar putea sta, parţial, la baza sensului 3). (Var. aliman- cu proteza lui a-sau prin falsă analiză sintagmatică: a „la" + 458 Uman.) - Cf. bg. ¡imán, ser. Uman (> rom. reg., Ban., Olt., Transilv. aUmán, atamán „[loc cu] apă adâncă [într-un râu]": 1906 REG. [DA]; 1982 D. Mar.), ngr. Xiftăvi, Xi^v, k/zăvia, alb. ¡imán, magh. Hmány{< rom.), arom. /imáne „Idem (1)"; cf. şi ngr. olifisvío. „absenţă a oricărui refugiu, lipsă de ospitalitate", aXifievog „neospitalier, care nu oferă nici un refugiu; aspru, inflexibil, dur" (> rom. înv. a/imán, în loc. vb. a ajunge ia aiiman „a fi la strâmtoare, a ajunge într-o situaţie grea, disperată, a ajunge la aman (2)", cu der. aiimănit [aiimonft, Hmănif\,-ă „amărât, ajuns la aiiman; blestemat, afurisit; alintat": 1879 CIHAC II 633; DICŢ. sec. XIX/2-XX; loc. vb. ar putea fi şi rezultatul unei contaminaţii: a ajunge ia liman + a ajunge ia aman [v. 5.i/.]: DA, s.v. li mă nit), ucr. iyman, pol., rus. liman (> rom. lit. ¡imán „estuar, golf format la vărsarea în mare a unui fluviu; lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu; lagună; baltă, ghiol1 (1, 2)'\ 1835 LIT. (DLR); REG. sec. XX/l [Porucic 38, Rotaru 34], DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XIX-XX). - Der.: (înv.) în/imămW. „A acosta, a trage la mal": 1835 LIT. (DA); (Reg., Munt.) alimăni, aiimănâvr. „A se adăposti, a se aciua, a se pripăşi": sec. XX/l REG. (DA). LIMONADA s.f. (lit., azi rar; 1788 -); pl. -e şi (pop.) iimonăzi. (Alim.; reg. şi în Transilv.) „Băutură răcoritoare preparată din zeamă de lămâie sau din înlocuitori ai acesteia, apă şi zahăr; citronadă" ('Limonade'): Iimonâdă 1832 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1964, la Cluj); (înv.) lemonâdă 1788 DOC. (TDRG2); 1825 LB, 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/l (DA), DICŢ. sec. XIX-XX/1; (pop.) limonătă 1877 LM; 1913 POP. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) lemonâtă 1877 LM; 1926 LIT. (DA); (reg., Dobr.) liminâdă, (Mold.) luminâtă, luminât (s.n.) sec. XX/l REG. (DA, DLR). - Din tc. limonata (acc. limonáta, v. TS), (înv.) limonada (Youssouf) „idem"; şi din ngr. XejuovuSa, it. limonata, fr. limonade, germ. Limonade, magh. Hmonádé, lemonádé. (Var. luminat, luminată- p. et. pop., după participiul verbului a lumina.) - Cf. şi bg. iimonâdă, ser. Ilmunada, arom. Ilmunâdă. (Cuvântul are etimologie multiplă, dar probabil că a fost introdus în Munt., Olt. şi Mold. mai întâi prin cofetarii turci şi greci.) -V. Hmongiu, limoniu,-le. LIMONGÍU s.m. (lit., azi rar; sf. sec. XVII ->); pl. -ii. (Prof., Com.) 1. (înv.) „Cultivator şi/sau negustor (turc sau grec) de lămâi (şi de alte citrice)" CCultivateur et/ou vendeur de citrons'): lemongiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); limongiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 536); 1834, 1868 DOC. (Furnică 387, TDRG), 1851 DICŢ. (CADE); DOC. sec. XVIII-XIX, LIT. sec. XIX/2; limonagiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (DLR); (rar) limonâr 1857 POLIZU. 2. (P. ext.-, lit., azi rar, mai ales ist.) „Persoană care prepară şi vinde Iimonâdă (v. s.v.)" ('Limonadier'): limonagiu 1936 LIT. (DA); UT., DICŢ. sec. XX. - Din tc. limoncu „idem (1)". (Var. limonagiu - cu var. -agiu a suf. rom. -giuşi după tc. limonataci „idem (2)", care a indus, probabil, şi sensul 2 al termenului rom.; limonar - prin schimbarea sufixului.) - Cf. arom. iimun(ă)gi - V. ¡¡monadă, limoniu,-ie. 459 LIMONÎU,-ÎE adj. (înv.; 1850 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „Galben-deschis cu nuanţe verzui (ca lămâia)" C[Jaune] citron'): 1850 LIT. (TDRG); REG. (E. Munt.) sec. XIX/2 (H), DOC. sec. XX/l, UT., DICJ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. limoni „idem". - Cf. ngr. Àepovôç arom. iimunişu. - V. //'monadă, Hmongiu. LINGHÉR s.n. (reg.; 1979.-); pl. ? (Tehn.; Dobr., E. şi S. Munt.) „Unealtă formată dintr-o funie care are la capăt mai multe cârlige unite într-o tijă, cu ajutorul căreia pescarii caută pe fundul apei şi agaţă priponul; (un fel de) cange (1Ţ CSorte de gaffe employée par les pêcheurs'): 1979 REG. (Ţurlan 52). - Din tc. lenger „ancoră" Cancre') (p. spec.). - Cf. bg. ienger, iinger, ser. lender, ngr. keyyépi, alb. iengjer„ancoră" şi „vas sau farfurie mare din aramă". LIOCHÎU,-ÎE adj. (înv.; 1792 - sf. sec. XIX); pl. -ir, pron. iio-chiir, scris şi ieochiu. (Crom.) „Stacojiu, cârmâziu, carmin" ('Carmin'): 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, DICJ. sec. XIX/2. - Din tc. *Idki „idem" (< !ôk, ttk „şelac, lac de culoare roşie"). - Cf. bg. ijoki jdem". - V. iocmagiun, iuchium. LIRĂ s.f. (ist.; 1826 ->); pl. -e. (Fin.; uneori urmat de adj. turcească sau otomană) „Monedă turcească de aur, în greutate de cca 7 grame, care a circulat în sec. XIX şi în ţările române (valorând 22 de lei noi)" CLivre turque d'orO: liră 1826 LIT. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1, POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, DLR), LIT., DICJ. sec. XIX-XX; (pop., azi ist.) rilă 1881 REG. (Munt.) (DA); POP., REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XIX/2-XX (DA, FOLC. MOLD. I - GL.); (reg., azi ist.) râ'lă miji. sec. XX LIT. (DLR). - Din tc. lira (acc. şi lira, v. TS) „idem". (Var. riiă- prin metateză.) - Cf. ser. Ura, ngr. ?dpa, arom. liră, riiă. (Numele monedelor omonime emise şi folosite în alte ţări provine din it. Ura, cf. şi fr. Hre, germ. Lyra, rus. Ura.) LOBÛT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. „Măciucă, ghioagă, bâtă scurtă şi groasă, ciomag (1), parmad (2Ţ CGourdin'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. lobut „idem". - Cf. bg. lobut, ser. lobut. LOCM s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - miji. sec. XX); pl. -ie. 1. (Alim.) „Prăjitură turcească în formă de cocoloaşe de aluat, prăjite în unt şi însiropate sau date prin zahăr" CSorte de boulettes de pâte sucrée'): locmâ 1832 DICŢ. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX. 2. (Alim.; mai ales la pl.) „Mâncare gustoasă, delicatesă; bucate delicioase, bunătăţi; /ocum (v. s.v. h/uchium)" OMets délicat, friandise; bons morceaux'): locmâ miji. sec. XIX UT. (DA); LIT. sec. XIX-XX/1; (rar) luemâ 1879 CIHAC II 591. 3. (Fin.) „Câştig, profit (mare), beneficiu (substanţial); pleaşcă, ghelir (2), chilipir (1.2)' CAubaine, bonne affaire; forte sommeQ: locmâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX/1; 460 (rar) lucmă 1857 POLIZU. # Loc. adv. şi adj.: (înv.) Cu iocmaua = „în cantitate mare, cu toptanul'-, locmâ 1935 LIT. (DLR). - Din tc. lokma „idem (1, 2, 3)" şi „înghiţitură, îmbucătură" ('bouchée') (TS); pentru der. locmagiu, cf. tc. lokmaci„cofetar care prepară şi vinde locmale (1)". - Cf. bg. lokma, ser. Idkma, ngr. Xoicpiăg, ÂovKovjuăg, alb. Hôkmë, arom. /ocmăe. - V. hluchium. - Der.: (Dim.; înv., rar) locmăluţăs.f. (TDRG, v. DLR); (înv., rar) lucmagiu s.m. „Profitor, afacerist, pleşcar, chilipirgiu'-. 1857 POLIZU. LOCMAGIÛN s.n. (înv.; 1847 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Med.) „Preparat dulce cu aspect de pastă gelatinoasă, obţinut din albuş de ou, ulei de măsline şi alte substanţe, având proprietăţi afrodiziace şi întrebuinţat împotriva impotenţei; afrodiziac" CPâte médicinale gélatineuse employée comme aphrodisiaque'): 1846 DOC. (DLR); DOC. miji. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) lokmagunu „idem". - V. liochlu,-ie, luchium, magiun. LÔDOS subst. sg. (reg.; 1916 -); acc. şi lodôs. (Dobr.) „Vânt de sud-vest" (Vent du sud-ouest7): lodos 1916 DOC. (DLR); DOC. sec. XX, REG. sec. XX/2 (Ţurlan 58); lôdus miji. sec. XX DOC. (DLR). - Din tc. lodos „idem" (TS). - Cf. rus. dial, lodos. LOM s.n. (reg.; 1916-); pl. -uri. (Tehn.; Dobr., Munt.) „Rangă, drug de fier (eu un vârf ascuţit sau teşit), cu care se sapă gropi, se sparge piatra sau gheaţa, se urneşte un obiect greu etc." OBarre de fer'): lum 1916 DOC. (DLR); lom 1922 REG. (ARH. XXIX, p. 476); DOC., REG. sec. XX (DLR, GL. DOBR.). - Din tc. (dial.) lom „idem" şi „daltă lungă" Çgros ciseau') (Der. S., ZTS); poate şi din rus., ucr. lom „idem" (socotit etimon în DEX, NŞDU, DLR). LÔNGE s.f. (înv.; 1785 - miji. sec. XIX); pl. -/şi longe. (Prof., Corn.) „Reuniune periodică, adunare deliberativă a membrilor unei bresle; locul de întrunire, sediul unei corporaţii de meseriaşi; camera meseriaşilor" ('Réunion, assemblée des artisans d'une corporation'), şi în loc. vb. A face ionge = „(Despre membrii unei bresle) A se reuni, a-şi desfăşura reuniunea periodică": 1785 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. lonca (acc. lônca, v. TS) „idem". - Cf. bg. iônga, ser. lôndza, ngr. lôvrÇa„idem", arom. long(i)e„gălăgie, larmă". LUCHIUM subst sg. (înv. şi reg.; 1879 -). 1. (Constr.; înv., rar) „Un fel de ciment sau de chit impermeabil, preparat din var, ulei de in sau de măsline, fire de bumbac şi albuş de ou, folosit la tencuit, la recondiţionarea oalelor de lut sparte ori crăpate, la fixarea ochiurilor de geam, la izolarea îmbinărilor de conducte etc. ('Sorte de ciment ou de mastic imperméable'): luchium, lichiüm 1879 CIHAC II 590. 2. (Min., reg.) „Pământ galben şi lutos; argilă, lut" ^Argile, terre glaise'): lécna (s.f.) 1884-1885 (S. Ban.) REG. (H); 1894 DDRF; DOC., DICŢ. înc. sec. XX (DLR); iechin sec. XX/1 REG. (Mold.) (Porucic 61, Rotaru 34). 461 - Din tc. lokiin „idem (1)" (TS, Youssouf; de unde, p. ext., şi sensul 2). (Var. iecnă- prin sincopă dintr-o var. *iechinăsau dintr-un intermediar ser.) - V. Hochiu,-ie, iocmagiun. LUFER s.m. (reg.; sec. XX/l -); pl. -r, acc. şi lufer (Zool.; Dobr.) „Peşte răpitor marin, cu corpul alungit şi turtit lateral, cu dinţi pe ambele maxilare şi cu carnea foarte gustoasă; lufar (Pomatomus saltatrixŢ fBonite [= poisson marin]'): sec. XX/l LIT. (Sadoveanu, O. X 421); REG. sec. XX/2 (Ţurlan 57). - Din tc. liifer „idem" (TS, Youssouf). - Cf. ngr. Xovcpapi, rus. lufar', ucr. lufar (> rom. lit. lufar,, idem"). LULEA s.f. (lit.; 1633 -); pl. -ele. 1. (Lit.) „Pipă, ciubuc (6J‘ QPipe'): luleâ 1633 DOC. (Paşca, N. 271; în antrop. Lulea)) 1780 DOC. (Munt.) (Furnică 117), 1825 LB; POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold.) sec. XX (DLR), DOC. sec. XVII-XX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold., Dobr., E. Munt.) liuleâ (pron. liu-lea) miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DLR); UT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR, ALRM SN II/III [966]). # Expr.: (înv.) Trei lulele în două zambile, v. s.v. zimbit # (Lit.; adverbial) îndrăgostit (sau amorezat) lulea = „Foarte îndrăgostit": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP., DOC. sec. XX/2 (DLR, EM 41/1992, p. 30); (înv.) Beat (sau făcut) lulea = „Foarte beat, beat criţă": sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv.) A se afuma cu luleaua sau A se lua cu luleaua (lui Dumnezeu) sau A /7(ori a se îmbăta (ori a se afuma ori a se face) lulea sau A lua (ori a fura, a prinde, a turti, a pupa) luleaua neamţului = „A se îmbăta criţă, a fi beat": 1852 LIT. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Reg., V. Munt., Olt.) A(-i) da (cuiva) luleaua prin cenuşă = „A (se) face de râs; a se îmbăta; a rămâne gravidă": sf sec. XIX POP. (DLR); REG. sec. XX (DLR); (înv.) A(-i) da (sau a-i trânti) (cuiva) cu luleaua în (sau sub) nas = „A dispreţui (pe cineva)": sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX; (Reg., V. Munt.) A scoate (pe cineva) ia lulele = „A sărăci, a ruina (pe cineva)": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Munt.) A ajunge (sau a rămâne) la lulele = „A^ sărăci; a ajunge la aman (II.2)": sf. sec. XIX POP. (ŞIO); REG. sec. XX (GL. ARG., DLR). 2. (înv.) „Găvanul (făcut din argilă roşie, din spumă-de-mare etc.) al ciubucului (6)" CFourneau, foyer de pipe'): luleâ 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX-XX/1, DOC. sec. XVIII/2-XX/1. 3. (P. ext:, lit., azi rar) „(Cantitate de) tutun (II. 1) care încape într-o lulea (2)" C[Quantite de] tabac pour un foyer de pipe'): luleâ sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/2. 4. (P. gener:, reg., MoW.) „Tutun (II. 1Ţ (Tabac7): luleâ, liuleâ sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [964]). # Loc. vb.: (înv.) A bea lulea = „A fuma, a bea tutun (II. 1)": 1877 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2. 5. (P. ext,) reg.) „Argilă, lut (din care se fac lulele [2])" OArgile, glaise'): luleâ 1943 REG. (Rotaru 34). 6. (P. ana!) reg.) „Numele unor obiecte care se aseamănă ca formă cu luleaua (1 sau 2): (fam.) păhăruţ; (Ban.) ţeava cazanului de fiert ţuică; (Olt.) cuiul care leagă grindeiul de cotigă; (Olt.) bucată de fier care sprijină fusul morii" CNom de certains objets ressemblants â une pipe'): luleâ sec. XX/l REG. (DLR); 1939 SDLR; REG. sec. XX (DLR). - Din tc. liile „idem (2)", (înv.) „idem (1)". - Cf. ser. lula (> rom. reg., Ban., V. Olt., Transilv. lulăs.f. „idem (1)" [cu der. dim. iuiiţă\\ 1825 LB; REG. sec. XX [ALRM SN II/III [964], 462 DLR, Gămulescu], DICŢ. sec. XIX-XX), bg. lulâ, ngr. ÂovAeg, alb. Ilulle, arom. lule, megl. lulă „idem (1)"; cf. şi pol. lulka. - Der.: (Augm., 1) înv., rar) luleoâicăs.f.: 1893 DICŢ. (DLR); (Dim., 1; pop.) luleluşă(rar luleuşă) s.f.: 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; şi (Zool.; reg., Munt., Olt.) „auşel (Remiz pendullnus)] pitulice (Trogiodytes trogiodytes)'-. luleluşă (iuieiuş s.m.) sec. XX/l REG. (ALR SN III [699], DLR); DOC. sec. XX (DLR); (Dim., 1; reg., Mold.) luleluţăs.f.; şi {p. anal.) „păhărel în formă de sticluţă cu gâtul lung şi îngust, ţoi": sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Munt.) luleluşcă s.f. „Pitulice, luleluşă'-. 1961 DOC. (DLR); (înv., rar) lulelăr s.m. 1. = lulegiu. 2. „Om căruia îi place să fumeze cu luleaua (1)" [(înv., rar) lulelărie s.f. „Meseria lulegiului (v. s.v.)"]\ 1877 LM. - Antrop. Lulea (1633, Paşca, N. 271, DNFR). LULEGÎU s.m. (înv., rar; 1858); pl. -ii. (Prof., Com.) „Fabricant şi/sau negustor de lulele (1, 2); lulelar (1)' ^Fabricant et/ou marchand de pipes et de fourneaux de pipe'): 1858 LIT. (TDRG2). - Din tc. liileci „idem". LUSTRAGÎU s.m. (lit., azi rar; sec. XIX/2 -); pl. -ii. (Prof.) „Văcsuitor, persoană care are ca ocupaţie văcsuirea şi lustruirea încălţămintei clienţilor" CCireur de chaussures, decrotteur'): (înv., rar) lustrugiu sf. sec. XIX UTT. (DLR); lustragiu 1900 DOC. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv.) lustragi, (mod.) lustrocu, lostraci „idem" (v. SDLR, CDER, DDA, TDRG2, Suciu 87-88). - Cf. alb. lustraxhi, arom. lustragi. - Der.: (Lit., rar) lustragioâică s.f. „Femeie care se ocupă cu lustruirea încălţămintei clienţilor; (p. ext:, fam., peior.) cosmeticiană": sec. XX/2 LIT. (DLR); (Lit., rar) lustragerie s.f. „Atelier de văcsuit şi lustruit pantofii": sec. XX/2 DICŢ. (DLR). 463 M MABÉIN s.n. (înv.; 1762 - sec. XX/l); pl. ?, pron. ma-bein; acc. şi mabein. 1. (Admin.) „Sală de audienţe (a sultanului sau, mai ales în sintagma mabeinui (cel) mare, a domnitorului român)" fSalle d'audiences7): mabéi, maibént 1762 CRON. (ŞIO); mabein 1835 DOC. (DLR); CRON. sec. XIX/l; babein sec. XIX/l CRON. (ŞIO); mabéu 1913 IST. (DLR). 2. (In sintagma mabeinul mic) „Cabinet, cameră personală, ¡atac (4) (al domnitorului român), situat între harem (2) şi selamlâc1 (2)" OCabinet, chambre personnelle [du voïvode roumain]'): mabein 1857 DOC. (TDRG). - Din te. mabeyin, (înv.) mabeyn „idem (1)" şi „încăpere situată între harem şi selamlâc; anticameră" Ochambre située entre le harem et la partie de la maison réservée aux hommes; antichambre') (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. mabei- după suf. -ei, mabeu- sg. refăcut din mabei, interpretat drept pl.; maibent - prin metateză; babein - p. asim.) - Cf. arom. ambină. - V. mabeingiu. MABEINGÎU s.m. (înv.; 1783 - sf. sec. XIX); pl. -ir, pron. ma-be-in-giusau ma-bein-giu. (Admin.) „Fiecare dintre ciohodarii (1) însărcinaţi să transmită ordinele suveranului (ale sultanului sau ale domnitorului român), să-i prezinte acestuia petiţiile şi să poarte grijă de mabein (1, 2), având atribuţii similare celor ale şambelanilor" CChambellan [du sultan ou du voïvode roumain]'): mabeingiu 1783, 1795 DOC. (ŞIO); IST. sec. XIX/2; babeingi(u) sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. mabeyinci, (înv.) mabeyngi „idem". (Var. babemgiu- p. asim.) - V. mabein. MACAGIU s.m. (lit.; 1894 -); pl. -ii. (Prof.) 1. (Lit.) „Acar" ('Aiguilleur'): 1894 DDRF; 1901 LIT. (DLR); REG. (Munt.) sec. XX/l (ALR SN III [873]), LIT., DICŢ. sec. >0(. 2. (P. ext.) reg., V. Olt.) „Cantonier" ('Cantonnier'): sec. XX/l REG. (ALR SN III [872]). - Din tc. makasçi, (pop.) makazci „idem (1)" (p. disim.). (După unele DICŢ., der. rom. din macaz + suf. -giu, mai probabilă este preluarea din tc., în perioada introducerii căilor ferate în România, concomitent cu macaz.) - V. macaz. MACALAC s.n. (pop., arg.; 1937 ->); pl. -uri. „Gălăgie, larmă, tărăboi" OBruit, vacarme, tapage7): 1937 DOC. (LR 1/1963, p. 48). 464 - Din te. *maka(lik „vorbărie" ('bavardage') (< makal„cuvânt, vorbire" + suf. -hk, v. LR 1/1963, p. 48; p. ext.). MACARÁ s.f. (lit.; 1857 -); pl. -le şi (reg.) măcărăli, macarale, (4) macaré/e. (Tehn.) 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Sistem tehnic, aparat, dispozitiv construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică şi se deplasează greutăţi (mari) pe distanţe scurte; palan, cran" ('Grue; palan7): macará 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT.-, DOC., REG. sec. XX (DLR, EM 6/1992, p. 28; înregistrat de autor, în 1975, la Aiud, jud. Alba); (reg., S. Mold., S. Transilv.) măcărâ sec. XX REG. (ALR I [792], DLR); (reg., S. şi V. Transilv.) macarâuă, macaráuă sec. XX/2 REG. (DLR). 2. (Pop.) „Scripete (folosit la fântâni, la mori, la bordul navelor etc.); troliul, sulul fântânii, cicric (4); gruie, muflă" CPoulie, treuil [d'un puits, d'un moulin, etc.]; moufle [d'un navire]'): macará 1877 LM; 1891 LIT. (DLR); REG. (Dobr., E. Munt.) sec XIX/2-XX/1 (H, ALR SN III [850, 851]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (D. Mar.); (reg., Olt.) măcărău (s.n.) 1966 CDER. 3. (înv. şi reg., mai ales Mold.) „Mosor, bobină (îndeosebi pentru sau cu aţă)" CBobine, fuseau'): macará 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR). - Din tc. makara „idem (1, 2, 3)". (Var. macaraua, măcărauă - sg. refăcut din forma articulată; măcărău- pseudoderivat cu suf. -ău.) - Cf. bg. makară, ser. makara, ngr. ¿ua/capág, alb. makará, makáré, arom. măcără, mîcîră. - Der.: (Lit.) macaragiu s.m. „Muncitor care manipulează o macara (1); macaragist!'-. 1949 DOC. (DLR); DOC. sec. XX (DLR, EM 4/1992, p. 30), LIT. sec. XX/2 [(Pop.) macaragioâică s.f. = macaragiţă: sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1974, la Constanţa); (Ut.) macaragiţă s.f. „Muncitoare care manipulează o macara (1)": 1965 DLR; (Lit.) macaragist,-ă s.m. şi f. = macaragiu, macaragiţă. 1956 DOC. (DLR)]. - Comp.: (Lit.) automacara s.f. „Macara (1) montată pe un autocamion": 1975 DEX; (Lit.) automacaragiu s.m. „Muncitor care lucrează cu automacaraua": 1988 DEX-S; DOC. sec. XX/2 («Libertatea», 2-3 oct. 1991, p. 4). MACÁT s.n. (pop.; sec. XVIII/l -); pl. -urişI (reg.) -e. 1. (înv., Mold.) „Loc de pe podeaua unei încăperi, acoperit cu un covor şi uneori uşor ridicat de la sol în chip de scăunel foarte scund, pe care şed turcii" CLieu couvert d'un tapis sur le plancher, oü l'on s'assied [chez les Tures]'): măcât sec. XVIII/l CROIM. (DLR); CRON. sec. XVIII; macât 1771 LIT. (DLLV); CRON. sec. XIX/l. 2. (Pop.) „Cuvertură (brodată sau înflorată, de lână, de bumbac etc.) care se aşterne pe pat, pe sofa sau, mai rar, pe masă; (p. ext.) scoarţă care se pune pe pereţi, chilim (1); iorgan (2Ţ ('Couvre-lit, courtepointe; tapis'): macât 1771, 1779 LIT. (DLLV); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DOC. EC. I 283), LIT. sec. XVIII/2-XX, POP., REG. (Olt., Munt., Mold., S.E. Transilv.) sec. XX (DLR, ALRM II/I [365], FOLC. OLT - MUNT. III - GL., Velican-Cosinschi 61); (reg.) măcât 1813 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XX/l. 3. (P. ext.; reg., Olt., Munt., Mold.) „Ţesătură ţărănească de lână sau de bumbac, din care se confecţionează cuverturi, feţe de pernă sau de plapumă etc." (Tissu paysan dont on fait des couvre-lits, des taies d'oreiller, etc.'): (înv., E. Munt.) macâtă (s.f.) 1884-1885 REG. (H); macât 1884-1885 REG. (H); POP. sec. XX/l, LIT. sec. XX, REG. sec. XIX/2-XX (DLR). - Din tc. makat „idem (1, 2)". (Var. macată- sg. refăcut din pl.) - Cf. bg., ser. makat, ngr. pamn, arom. măcăte; cf. şi pol. makat. 465 MACÂZ s.n., s.m. (lit.; 1868 -); pl. (s.n.) -¿//-/şi (reg.) -e, (s.m.) -/ 1. S.n. (Tehn.; înv., N.E. Munt.) „Unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape)", probabil „cleşte" sau „foarfece de tăiat metale" (Tenailles' ou 'cisailles'): macaz 1884-1885 REG. (H). 2. S.n. (Tehn.; lit.) „Ac de cale ferată" CAiguille de rails'): maçâz 1868 DICJ. (TDRG); REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN III [873]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Pop.) A schimba macazul = „A-şi schimba atitudinea, părerile sau comportamentul": 1948 LIT. (DLR); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 36/1992, p. 1). 3. S.n. (P. ext.) Tehn.; lit.; de obicei în sintagma macaz aerian) „Dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibus sau a unui tramvai de pe o cale pe alta" ODispositif monté sur un fil électrique aérien, permettant aux tramways et aux trolleybus de changer leur tracé'): macâz 1965 DLR. 4. S.n., s.m. (Constr.; reg., Dobr.; la pl.) „Căpriori (la casă)" ('Chevrons'): macaz,, măcâz sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. DOBR.). 5. S.n. (Constr.; reg., Dobr.) „Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile" OPièce de bois, faîtage,’poutre, palis'): macâz sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. makas, (pop.) makaz „idem (1, 2, 4, 5)" şi „foarfece" ('ciseaux') (TS, Der. S.). -Cf. bg. makàz, scr. màkase, màkàze, ngr. pcoé.Çi, alb. makâs„idem (1, 2, 4)", magh. makasiik „traversă, bârnă", megl. măkaz,,idem (4)". - V. macagiu. - Der.: (Reg., Dobr.) măcăzuivt. „A pune căpriori la casă": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). MACT adj. m. (înv., rar; 1791); f. şi pl. ? „Ucis, omorât" (Tué7): 1791 DOC. (ŞIO: averile... mactuluiMavroghene). - Din tc. maktul „idem" (prin haplologie, la genitiv, în loc de *mactulului). MADE s.f. (înv şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. -eie. 1. (înv.) „Problemă, subiect, chestiune, afacere; circumstanţă, situaţie" CSujet, question, problème, affaire; circonstance'): madeâ sec. XVIII/2 CRON. (DLR); 1839 VALIAN; DOC., CRON. sec. XVIII/2-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 728, 743, II 709), LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX. 2. (P. depr.) reg., Munt., Olt.) „Defect, meteahnă, viciu, nărav, cusur (4Ţ ('Défaut, viceO: madeâ, (Olt.) medeâ, meteâ sec. XX REG. (DLR, CONV. LIT. LIV 366, LEX. REG. I 82, II 29). 3. (Reg., Munt., Olt., Mold.) „Specie, fel, sort, categorie, soi (1) (mai ales de produse agricole sau de articole comerciale)" CSorte, catégorie7): madeâ, madélâ 1901 REG. (V. Munt.) (DLR); REG. sec. XX/l (DLR). 4. (P,'. depr.) reg., Mold.) „Om fără caracter, ticălos, soi1 (1) rău (de om), tacâm (15/ (Canaille, mauvais sujet7): madeâ sec. XX/l REG., LIT. (DLR). 5. (P. ext.) Fin., Agric.; înv.) „Dijmă, zeciuială; (p. gener.) impozit" ODÎme; impôt'): madeâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XIX/l. 6. (înv., rar) „Articol, punct, paragraf, capitol (al unui tratat, al unei conversaţii etc.)" fPoint, article, paragraphe [d'un traité, d'une conversation, etc.]'): madeâ sec. XIX/1 DOC. (DLR). - Din tc. madde „idem (1, 3, 6)". (Var. madelă- sg. refăcut din pl.; metea- probabil prin contaminare cu meteahnă. - Sensul 5, p. ext. din sensul 3, zeciuiala fiind încasată pe categorii de produse agricole; pentru derivat, cf. tc. madded „materialist; persoană preocupată excesiv de foloase materiale".) - Cf. arom. madé, madéie„cauză, motiv, subiect", megl. mădă. - Der.: (înv.) madegfu s.m. „Funcţionar însărcinat cu rezolvarea unei afaceri, reprezentant special (pentru o anumită problemă)": 1826 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX. 466 MADÉM s.n. (înv.; 1645 - sec. XX/1); pl. -un. 1. (Min., Entop.) „Mina, exploatare minieră (metaliferă)" ('Exploitation souterraine, mine'): madén 1645 LIT. (DLR); madém 1772 LIT. (DLR); DOC. sec. XIX/1; madâm (DDRF). 2. (Fin.) „Sursă (de venituri)" CSource [de revenus]'): madém sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO). 3. (Min.) „Minereu" ('Minerai'): madém înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1; madâm (DDRF). 4. (Min., Met.) „Metal" ('Métal'): madém 1779, 1870 DOC. (Furnică 93, TDRG2). 5. (P. spec.) Met.) „Aliaj (din care se fac tacâmuri [6]); alpaca, pacfong" CAIliage; argentan7): madém 1857 POLIZU; DOC., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/l; madén sec. XIX/2 DOC. (DLR). - Din tc. maden, (înv. şi pop.) madem „idem (1, 2, 3, 4)". - Cf. bg., alb. madém, ser. majdan, ngr. paSépi, arom. madéme, madéne, megl. mădemcf. şi sp. almaden. - V. maden-ca/fa. MADÉN-CALF s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Inspector al exploatărilor miniere (în Imperiul Otoman)" (Inspecteur des mines [de l'Empire Ottoman]'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. maden kalfasi „idem". - V. calfă, madem. MAGAZ s.f. (înv. şi reg.; 1776 ->); pl. -le. 1. (Corn.; înv., Mold.) „Magazin, prăvălie (mare); atelier; magazie, depozit de mărfuri" ^Magasin, boutique; remise, dépôt'): magazâ 1776, 1807 DOC. (ŞIO, Furnică 250); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l; mahazâ, maazâ 1939 SDLR. 2. {P. spec.) reg., Munt.) „Colibă de stuf în care se sărează şi se păstrează peştele; cherhana (2Ţ CChaumière où l'on conserve le poisson7): mazâ 1884-1885 REG. (S. Munt.) (H); DOC. sec. XX/1. - Din tc. magaza [pron. înv. mayaza, dial, magaza, mahaza, lit. mod. măza} „idem (1)"; pentru der., cf. tc. magazact „proprietar de magazin; paznic de depozit". - Cf. ngr. payaÇéç, liayaÇi(> rom. lit. magazie „depozit; magazin"), bg. magaza, mazé„pivniţă, beci", scr. magàza, alb. magazé, arom. măgăză, măyăzie. - Der.: (înv., Mold.) magazagiu, mahazagiu, maazagius.m. „Angrosist": 1939 SDLR. MAGEÂR,-Ă adj., subst. (înv., rar; 1835 - sec. XX/1); pl. -i,-e, scris şi magiar,-ă. I. Adj. (Fin.) „(Despre monede de aur, ducaţi, galbeni) Unguresc, maghiar, emis în Ungaria" C[En parlant d'une monnaie d'or] Hongrois, émise en Hongrie'): 1835 LIT. (ŞIO). II. Subst. 1. S.m. (Fin.) „Galben unguresc" CDucat hongrois'): 1877 LIT. (ŞIO). 2. S.m. şi f. (Etnon.) „Maghiar" ('Hongrois'): 1898 REG. (DAMÉ 27; în der. măgeresc). - Din tc. Macar „idem (I, II.2)", Macar [altini] (v. SCL 4/1983, p. 338), (dial.) macar (Der. S.) „idem (II. 1)"; pentru der. măgeresc, cf. tc. (dial.) macar „bivol" (Der. S.). - Cf. bg. magar, scr. màdzar, ngr. ficcvroàpi, arom. mageâr„idem (II. 1)". - Der.: (înv.) mâgerésc,-eâscă adj. „unguresc, ungurean", în sintagma bou măgeresc = „Denumire a unei rase de boi; bou ungurean": 1898 REG. (DAMÉ 27). -Antrop. Madgearu(EM 15/1992, p. 10). MAGEARÁ s.f. (reg.; miji. sec. XIX -); pl. -ie. (Munt, Olt., Dobr.) 1. (Med.; Munt., Olt.) „Boală veche care revine din timp în timp şi de care nu poţi scăpa; maladie cronică" CMaladie chronique'): mageará miji. sec. XX REG. (CV 1/1950, p. 32). 2. (Dobr.) „Boală; durere (fizică)": mageará sec. XX/2 REG. (LR 3/1973, p. 206). 3. „Necaz, eveniment neplăcut, întâmplare nenorocoasă, belea (1), bucluc (2Ţ CPeine, désagrément, embarras, tracas, événement malheureuxO: magará 1960 REG. (DLR). 4. (Fig.) „Piază-rea, cobe, belea (2)) om plicticos, pisălog, de care nu poţi scăpa" OPorte-malheur; tracassier'): nagará, nagareá, neaga-reá, neagă-reâ, nacará, nadará, nadareá, nadareá, nághea miji. sec. XIX LIT. (ŞDU); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. vb.: A şedea (ori a sta) neagă-rea (sau ca nagaraua ori ca neaga-reaua) pe capul (sau în spinarea) cuiva sau A se ţine ca neaga-reaua de cineva sau A-i sta cuiva neagă-rea în spinare = „A se ţine morţiş de cineva, a nu-l slăbi din ochi": înc. sec. XX POP. (DLR); POP., REG. sec. XX/l (DLR). 5. (P. ext.) Mitol.) „Epitet dat diavolului" ('Diable'): neaga-reá sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. macera, (dial.) macara „idem (3)" şi „cangrenă" ('gangrène') (de unde, p. gener., sensurile 1 şi 2, v. Drimba 312). (Var. magara, nagara, nagarea- probabil prin contaminare cu angara, angarea, v. s.v. [v. Suciu 89]; neaga-rea, neagă-rea - p. et. pop., după neagă „persoană încăpăţânată, îndărătnică, rea, care contrazice mereu" + rea, după modelul lui piază-rea [idee susţinută de Mioara Avram într-o comunicare prezentată la Sesiunea de etimologie de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti, 13-14 noiembrie 1985; v. şi Suciu 89]; naghea- prin trunchiere; nadarea, nădarea, nadara - probabil p. et. pop., după nadă „obicei, deprindere (rea); ispită" + rea.) (Numai var. mageara a fost explicată în DICŢ. din tc., celelalte fiind considerate cu etimologia necunoscută [DLR] ori compuse din neagă + rea [TDRG, ŞDU, CADE, SDLR, CDER]; nagara a fost dat ca var. a lui angara de către V. Bogrea, în DR I 274.) MAGIÚN s.n. (lit.; cca 1780 -); pl. -uri. 1. (Alim.; lit.; reg. în Munt., Olt., Dobr., izolat şi Mold., Ban., Transilv.) „Pastă alimentară consistentă obţinută prin fierberea şi terciuirea prunelor sau a altor fructe, fără adaos de zahăr" CMarmelade [de prunes ou d'autres fruits]'): magiun 1825 LB; REG. (Munt., Olt., Dobr., S.E. Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, ALRM SN II/III [893]), DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XIX/2-XX (DLR, EM 45/1992, p. 7), LIT. sec. XX; (înv., rar) magiúm 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; (reg., Munt.) magín, magím, magión, măgion, magiun, majón sec. XX/l REG. (DLR, ALRM SN II/III [893]); (reg., Munt., S.E. Transilv.) majún, măjun 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR, ALRM SN II/III [893]). 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Peltea (1) de gutui" OGelée de coings'): magiun sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Alim.; înv., rar) „Orice fel de amestec omogen cu aspect de pastă consistentă" (Toute sorte de mélange homogène ayant l'aspect d'une pâte consistente^: magiún 1838 LIT. (DLR). 4. (Med.; înv.) „Laxativ preparat din amestecul unor plante (mac, aloe, opiu); opiat (cu cantaridină), afrodiziac" ('Électuaire laxatif; opiat (cantharidé), aphrodisiaque'): magiún cca 1780, 1829 DOC. (TDRG2, DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; magiúm 1879 CIHAC II 592. - Din tc. macuñ „idem (1, 3, 4)". (Var. magium, magim - p. asim.; majun, majon - prin hipercorectitudine.) - Cf. bg. magún, ser. madzun, ngr. pavrÇoùvi, arom. mágiún(e), míngiún, megl. mégún. -V. iocmagiun. 468 MAGMUZĂ s.f. (înv., rar; 1881); pl. -e. (Munt.) „Apelativ injurios pentru femei: femeie depravată, stricată, desfrânată, curvă, târfă' ('Qualificatif injurieux pour une femme; femme dépravée, débauchée'): 1881 LU. (ŞIO). (Sensul „pinten" dat în DDRF nu se confirmă.) - Din tc. magmuz [kadin] „femeie vinovată, suspectată, acuzată (de imoralitate)" ('femme suspectée, accusée [d'immoralité]') (v. Drimba 118-119; 'magmuz „vinovat" [OTS], „acuzat, suspectat, blamat", kadm „femeie"). - Contaminare: (+ farfara) reg.) farfuzăs.f., v. s.v. farfara1. MAHALÂ1 s.f. (lit.; 1508 -); pl. -/eşi (reg.) măhălăli. 1. (Entop.; lit.; azi peior.) „Cartier mărginaş al unei localităţi, mai ales al unui oraş, periferie, suburbie, varoş, (înv.) cartier, parte a unui oraş sau a unui sat, semt, (reg., Munt., Olt.) cătun; cadalâc (2)\ (p. restr.) uliţă, stradă" OQuartier, partie d'une ville ou d'un village; faubourg, banlieu; hameau; rue, ruelle'): mahalâ 1508, 1613, 1626, 1628, 1675, 1714, 1754, 1792, 1825 DOC. (DLRV, DIR XVII B II 220, DRH. B XXI 220, XXII 247, DIB I960, p. 41, 100, REL. AGR. I 270, II 574, Furnică 350); CRON. sec. XVII-XVIII, IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 67), REG. sec. XX (ALR I [379], GL. OLT.), LU. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVI-XX (EM 16/1992, p. 9); (înv., Mold.) mahala 1829 DOC. (DLR); LU. sec. XIX/2; (înv. şi reg., Munt.) maalâ sec. XIX/1 LU. (DLR); LU. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) malâ 1877 LM. # Loc. adj.: (Lit.; peior.) De mahala = „Care aparţine sau este specific mahalalei; de rând, vulgar, grosolan, mahalagesd': sec. XIX/2 LU. (DLR); LU. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 23/1992, p. 8). 2. (Lit.; azi peior.) „Populaţia săracă şi necivilizată a unui cartier mărginaş; (înv.) populaţia, locuitorii unui cartier" CLa population d'un quartier; la population pauvre et grossière d'un faubourg'): mahalâ 1863 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg., Munt.) maalâ sf. sec. XIX LU. (ŞIO); LU. sec. XX/1. - Din tc. mahalle, mehalle, (înv. şi dial.) mahalla „idem (1, 2)"; pentru sensul unor der., cf. tc. mahalle kar/si sau (pop.) mahalle „mahalagioaică (2)" (kart „femeie, soţie"), mahalle çocugu „copil al străzii" (çocuk „copil")". - Cf. scr. mahàla, màla (> rom. reg., Ban. mă hală, măhăl, măâlă, /775/<3„idem (1)": 1898 POP. [DLR]; REG. sec. XX [DLR, Gămulescu]), bg.f ţig. mahala, ngr. ¡lœ/olaç, alb. mëhâllë, arom. măhălă, măhală, megl. maală] cf. şi sp. almahala. - Der.: (Lit.) mahalagius.m. 1. (înv. şi reg.) „Bărbat care (con)locuieşte (cu cineva) într-un cartier (mărginaş), într-o mahala (1); vecin de cartier sau de stradă": mahalagiu 1628, 1731, 1736 DOC. (DRH. B XXII 67, REL. AGR. I 330, 360); DOC. sec. XVII-XIX/2, CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (Iordan, L.M. 193, ALRM SN II/III [1075]), LU. sec. XIX/2-XX; (înv.) mehalgfu 1771 DOC. (REL. AGR. I 581). 2 (P. depr.; lit; peior.) „Bărbat cu comportament şi apucături grosolane, suburbane, vulgare; bădăran, mitocan": mahalagiu 1894 DDRF; LU. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 21/1992, p. 22); (reg.) mahalgiu sec. XX/2 LU. [(Lit.) mahalagioaică s.f. 1. (înv. şi reg.) „Femeie care (con)locuieşte (cu cineva) într-o mahala (1); vecină de cartier sau de stradă": 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2-XX/1, POP. sec. XX/l. 2. {P. depr.) lit., peior.) „Femeie de rând, cu apucături vulgare, grosolane; ţaţă, mahalaglţă'1. 1875 LU. (ŞIO); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg.) mahalagiţă s.f. = mahalagioaică (1, 2)\ 1779 LU. (DLLV); LU. sec. XVIII/2-XIX, POP., REG. 469 (Mold.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XX; (Lit.) mahalagism s.n. „Bădărănie, grosolănie, mitocănie; bârfă, bârfeală": sec. XX/l DICŢ. (ŞDU); DOC., LIT. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 22), DICŢ. sec. XX; (Lit.) mahalagésc,-eâsca adj. „Bădărănesc, grosolan, ordinar, vulgar, suburban, de mahala (1)": sec. XX/2 DICŢ., DOC. (EM 27/1992, p. 32); (Lit., rar) maha/ageşte adv. „în mod grosolan, vulgar": sec. XX/2 DICŢ.; (Lit., rar) maha/agiză vt., vr. „A (se) vulgariza, a da, respectiv a căpăta caracter de mahala (1)": 1930 LIT. (DLR); DOC. sec. XX/l]. MAHMUDE s.f. (ist. şi pop.; 1819 -); pl. -ele. 1. (Fin.; ist.) „Monedă turcească de aur, care a circulat şi în ţările române (fiind folosită şi azi, pentru salbe, mai ales de către romi) şi a cărei valoare a variat după epoci (fiind echivalată uneori cu 25, cu 35 sau cu 40 de taleri ori, în sec. XIX/l, cu 25 de lei)" ('Monnaie turque d'or'): (înv.) mahmuteâ 1819 DOC. (Furnică XXIX); CRON. sec. XIX/l; mahmudea 1820, 1848 DOC. (DLR, Furnică XXX); POP. sec. XIX/2, IST. sec. XIX/2-XX/1 (Aricescu I 301), LIT., DOC. sec. XIX-XX (EM 14/1992, p. 21); (reg.) mamudeă sec. XIX/2 POP. (TDRG2); LIT. sec. XX/2; (înv., Olt.) mamodeâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv., Munt.) magmudeâ 1881 LIT. (ŞIO). 2. (Vestim.; pop.; la pl.) „Salbă sau cercei făcuţi din (astfel de) monede de aur" OBoucle d'oreille ou collier faits de monnaies d'or7): mahmudéle sec. XIX/2 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX, REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XX/1 (DLR); (reg.) magmudéle, mamudéle sec. XX/1 REG. (DLR). 3. (P. anal.) reg., Munt.; la pl.) = perciuni (2): mahmudéle sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. mahmudiye „idem (1, 2)". - Cf. bg., scr. mahmudija, ngr. /jaxnovSiéSEç, ¡uaxfiovTiéç arom. mahmudé, mahmudfe, muhmudé, megl. mămudie. MAHMUR,-Ă adj., s.n. (lit.; 1620 -); pl. (adj.) -i,-e, (s.n.) -un. I. Adj. (Lit.) 1. „Care nu şi-a revenit complet din beţie sau din somn (după beţie), buimac, ameţit de beţie şi/sau de somn, cu mintea (încă) tulbure, indispus după beţie sau după somn; buimac, tiriachlu (1Ţ CQui a la tête lourde après l'ivresse ou le sommeil [qui a suivi l'ivresse]; engourdi, vaseux, ahuri par la boisson ou par le sommeil, avec la gueule de bois7): mahmür 1620 CRON. (Moxa 164); POP., REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2 (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 22/1992, p. 24); (reg., Mold.) mahamür 1907 REG. (DLR). 2. (Azi rar) „Prost dispus, indispus, posac, ursuz (2), tirlachiu (2Ţ ^Maussade, morose'): mahmür 1875 LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/1 (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX. II. S.n. (Reg.) 1. (Mold.) „Starea celui mahmur (1.1), buimăceală, mahmureală (1), mahmurié' (Torpeur, lourdeur de tête'): mahmür, mahamür sec. XX/1 REG. (DLR). 2. (P. gener.) Mold., Olt.) „Dispoziţie, stare de spirit; vlagă" CÉtat d'esprit, disposition; vigueur'): (Mold.) mahmür sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. sec. XX/1 (DLR); (Oit.) mamür sec. XX/1 REG. (DLR); (Mold.) mamôr 1960 REG. (LEX. REG. I 104). # Loc. vb.: (Reg., Mold.) A scoate mahmurul (dm dneva) = „A duce la exasperare, a enerva (pe cineva)": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. sec. XX/1 (DLR). - Din te. mahmur, (dial.) mâmur „idem (1.1, 2)", probabil şi *„idem (II.l)" (sens cu care cuvântul te. ar putea sta la baza termenilor scr. mamur, magh. mămor [considerat der. regr. în magh., v. Kakuk 264] „idem [II. 1]", precum şi a unui der. tc. *mahmurlu, din care provin, probabil, bg. mahmurhjaşi ngr. paxfiovp/.nç„idem [1.1, 2]"; cf. şi tc. mahmurluk,,idem [II.l]77). 470 (Var. mahamur- prin anaptixă.) - Cf. bg. mahmuren, ser. mâ(h)muran, mac. mamuren, ngr. piaxjioùpiiç, alb. mahmur, magh. mâmoros, (dial.) mâmuros, mahmurâs, arom. mahmur „Idem (1.1, 2)". -V. mumurluc. - Der.: (Lit., rar) mahmurie s.f. = mahmur (III), mahmureală (1)\ 1886 LIT. (DLR); REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR); (Lit.) mahmureală s.f. (ar putea fi der. direct de la adj., ca şi fierbinţeală, gălbeneală etc.) 1. = mahmur (II. 1): 1893 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. >0<, DOC. sec. XX/2 (EM 30/1992, p. 32). 2. (Rar) „Posomoreală, proastă dispoziţie, ursuziâc (2)'\ sec. XX/l LIT. (DLR). 3. (P. anal:, reg., Munt.) „Vreme mohorâtă": 1967 REG. ' (GL. ARG.); (Reg., Munt.) mahmuri vr. [mahmurit,-ă adj.] 1. „A se ameţi de băutură". 2. „(Despre vreme) A se strica, a se posomori": 1967 REG. (GL. ARG.). MAHÔN s.m. (lit.; 1824-); pl. -/ (Bot.) „Arbore tropical originar din America (Swietenia mahagoniŢ) (mai ales, la sg.) „lemnul foarte rezistent, de culoare brună-roşiatică, al acestui arbore, din care se confecţionează mobile de lux, bordaje de nave etc.; acaju" ('Acajou'): 1824 LIT. (TDRG2); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XIX/2-XX (TDRG2, EM 9/1992, p. 15). - Din tc. (înv. şi dial.) mahon, magun (lit. mod. mahuri) „idem". - Cf. bg. magon', ngr. ţiaovv, cf. şi pol. mahonj. - Der.: (Crom.; lit., rar) mahoniu,-ie adj. „Maro-roşcat, de culoarea mahonului, acaju": 1926 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. MAHUNĂ s.f. (pop.; 1715 -); pl. -e. (Nav.; reg. mai ales în Dobr.) „Luntre mare, ambarcaţie fără punte şi cu fundul plat, folosită pentru transportul mărfurilor (între mal şi navele mari ancorate în radă), pentru pescuit etc.; barcaz, şalupă, mahonă" ('Bateau de transport, grande barque, allège'): (înv.) magună 1715 CRON. (ŞIO); (înv.) măgună (DDRF); mahună 1964 DOC. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX/2 (Dicţ. Mar.), REG. înc. sec. XXI (www.hobaia.ro/delta-dunari-istoric/mic dicţionar de termeni folosiţi în Deltă). - Din tc. (înv. şi dial.) mavuna (pron. mawuna), (înv.) maguna (acc. magûna) (lit. mod. mavna, pron. măwna) „idem" (< ar. ma ’One). (Var. mahună - probabil sub influenţa lui mahonă „idem".) - Cf. ngr. paoùva, alb. maünë; cf. şi fr. mahonne (> rom. lit. mahonă, mahoână, v. TDRG, SDLR, DLR), sp. mahona. MAHUT s.n. (înv.; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -uri. (Vestim.) 1. (Şi atributiv, în sintagma postav mahut) „Un fel de postav fin de culoare neagră sau albastru-deschis" ('Sorte de drap fin'): 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII/l. 2. (P: ext.) „Val, bucată de mahut (1)" ('Rouleau de cette sorte de drapO: 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2. - Din tc. mahut [çuha sau kumaş] „postav renumit, stofă vestită" Cdrap renomme, étoffé fameuse'), probabil şi *„idem(l)" (v. Drimba 88-89; mahut „faimos, vestit, renumit, binecunoscut, strălucit, excepţional", çuha „postav", kumaş „stofă"); valoarea atributivă se datoreşte calchierii, cu topică românească, a sintagmei turceşti (v. Suciu 151). 471 MAHZÂR s.n. (¡st.; sec. XVIII/l -»); pl. -uri. (Admin.) „Petiţie colectivă (adresată sultanului sau marelui vizir, în numele unei provincii întregi); suplică, anzmahzar, rucâ' (Tétition, supplique, requête collective [présentée au sultan ou au grand vizir, au nom d'une province entière]'): (înv.) magzâr sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1, CRON. sec. XVIII-XIX/1; mahzâr sec. XVIII/2 CRON. (DLR); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD). - Din te. mahzar „idem". - Cf. ser. mazar. - V. arzmahzar. MAIÂ1 s.f. (lit.; 1839 -); pl. (rar, 1, 2) -e/e. 1. (Fin.; înv., rar; col.) „Fond(uri), capital; totalitatea bunurilor, a resurselor rezervate pentru un anumit scop; (fig.) putere, forţă, resurse, rezerve interne" (Tonds, capital; ressources'): maiâ 1846 DOC. (TDRG). # Loc. vb.: (Pop.) A prinde maia = a) (înv., Munt.) „A se îmbogăţi, a prinde cheag": 1875 LIT. (ŞIO); b) (Pop.) „A prinde puteri, a se înviora": sf. sec. XIX POP. (DLR); DICŢ. sec. XX. 2. (Alim.; lit.) „Ferment (folosit pentru prepararea pâinii, a cozonacului, a oţetului, pentru înăcrirea borşului, covăsirea laptelui etc.); drojdie; plămădeală; covăseală, caimac (4)) cuib (pentru înăcrirea vinului, borşului, laptelui etc.)" fLevain, ferment, caillé1): maiâ 1857 POLIZU; 1894 DOC. (TDRG); DICŢ., REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR, ALRM SN II/III [871]), LIT. sec. XX/2; (reg., Olt.) măiâ sec. XX/l REG. (DLR); (reg., rar) maiâuă 1900 BARCIANU. 3. (P. ext.; Alim.; reg., S. Mold.) „Amestec de brânză de vacă şi ouă crude, cu care se umplu foile de plăcintă" (Tarce de galettes7): maiâ sec. XX/l REG. (DLR). 4. (Alim.; reg., Munt., Dobr., Mold.) „Lactoferment, presură, cheag (extras din stomacul animalelor şi folosit pentru coagularea laptelui)" OPrésure7): maiâ 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. adj.: (Reg.; ir.) Cu maiaua în (sau ia) cap = „Ameţit de băutură, beat": sec. XX/l POP. (DLR). - Din te. maya, maye „idem (1, 2, 4)" (TS, OTS). - Cf. bg., alb. maja, ser. mâja, ngr. payiô., arom. maiâuă. MAIÂ2 s.f. (lit.; 1896 -); pl. -e/e. (Anat.) „Os mort situat în partea posterioară a copitei calului (numit, regional, şi furcuţă, rândunică sau meiâ)" OOs mort situé au derrière du sabot du cheval'): 1896 DOC. (TDRG2); DOC. sf. sec. XIX-sec. XX/l, REG. (Mold.) sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Din te. (dial.) maya „idem" (TS 1945, Der. S., v. Suciu 89-90). MAIDÂN s.n. (lit.; 1643 -); pl. -eşi (înv. şi pop.) -uri. 1. (înv.) „Interval de timp, răstimp, răgaz; moment favorabil, ocazie (prielnică)" CRépit, délai, temps disponible, loisir; moment favorable, occasion'): meideân înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DLR); medeân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); maidân 1821 DOC. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv.) A ajunge (sau a fi) ia maidan = „A izbuti, a ajunge (sau a fi) într-o situaţie favorabilă, a prinde o ocazie": maidan 1881 REG. (Munt.) (ŞIO); meidân 1875 LIT. (ŞIO, DLR). 2. (Entop.; lit.) „Teren deschis, loc viran (1) situat în interiorul sau la marginea unei localităţi (şi folosit ca teren 472 de sport sau câmp de luptă, ca loc de plimbare, de adunare a oamenilor, de desfacere a mărfurilor, de depozitare a gunoaielor etc.); bătătură; piaţă; târg, obor; viranea, viran (2Ţ (Terrain vague [dans une ville], place, champ libre, esplanade; marché): (înv.) meideân 1643 LIT. (DLR); LIT. sec. XVII-XIX/1 (Cantemir, IST.2 283, 505, 627, Cantemir, D. 107, DLR), DOC. sec. XVIII/1, CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2; (reg., Mold., Dobr., înv. şi Munt.) meidăn sec. XVII/2 CRON. (DLR); LIT. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, CM II 229), REG. (Dobr.) sec. XX/2 (GL. DOBR.); (înv. şi reg., Mold., Dobr.) medeân sec. XVII/2 CRON. (DLR); POP., REG. sec. XX (DLR, ALR SN III [904], GL. DOBR.), LIT. sec. XVIII/2-XX; (înv.) măideân (DLR); maidan 1857 POLIZU; POP., IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 91), REG. (Munt., Mold.) sec. XX (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 4); (înv. şi reg.) măidân 1786 DOC. (DIB 1960, p. 144); 1825 LB; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (DLR), POP. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Mold.) medân, mehediân sec. XX/1 REG. (ALR SN III [904], DLR); (reg., Olt.) dăimân sec. XX/l REG. (DLR); (înv.) dămăn sec. XIX/2 POP. (DLR). # Loc. vb.: (Pop.) A scoate (sau, rar, a da), respectiv a ieşi ia (sau, înv., în) maidan = „A scoate, respectiv a ieşi la iveală, a (se) arăta, a (se) face cunoscut, a (se) evidenţia": (înv.) meidân sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 229); CRON. sec. XVIII; (înv.) medeân sf. sec. XVIII CRON. (DLR); (înv.) meideân sec. XIX/l CRON. (DLR); maidân 1857 POLIZU; DOC., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) măidân 1791 DOC. (ŞIO); POP. sec. XX/l; (înv.) maideân 1886 LIT. (ŞIO); (înv., Olt.) A face maidan = „A încura calul": maidân, măidân sec. XIX/2 POP. (DLR); (Pop.) A bate maidanul (sau maidaneiè) = „A-şi pierde vremea hoinărind sau jucându-se, a hoinări, a vagabonda": 1949 LIT. (DLR); LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XX/2. 3. (Entop.; reg., Munt.) „Şes (situat pe o suprafaţă mai înaltă de teren), tăpşan" CPIaine [sur un tertre]'): maidân 1870 COSTINESCU; REG. sec. XX/l (DLR). 4. (Pext.) Entop.; reg., Munt.) „Poiană" ('Clairière'): maidân sec. XX/l REG. (ALR SN II [587]). 5. (P. ext.] Entop.; reg., Munt., Olt., S. Transilv.) „Deal, colină, movilă; faţa unui deal; coamă (pe mijlocul arăturii)" OColline; versant): maidân 1884-1885 REG. (Munt.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, LEX. REG. I 82, «Philologica», I 121); măidân sec. XX REG. (DLR, SO IV 423); (înv., S. Transilv.) medeân sec. XIX/2 REG. (DLR). 6, (P'. anal.) Constr.; reg., Mold.) „Zidire, clădire mare" CGrand édifice'): maidân sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. meydan, (pop.) maydan „idem (1, 2, 3)"; loc. vb. a ieşi, respectiv a scoate la maidan - semicalcuri după tc. meydana g/kmak „a ieşi la iveală" (g/kmak „a ieşi"), respectiv meydana gkarmak „a scoate la iveală" (g/karmak„a scoate"); pentru celelalte loc. vb., cf. şi tc. meydan almak „a câştiga teren" (almak „a lua"), meydana gelmek „a se produce, a deveni, a interveni" (gelmek„a veni, a ajunge"); v. LR 4/1977, p. 348. (Var. medean, maidean, măidean, meidean - după suf. -ean; dăiman, dăman - prin metateză.) - Cf. bg. mejdan, medan, ser. medan, ngr. ¡ueivw.vi, alb. majdăn, mejdan, arom. măidane, miyd'ane, megl. migdan, cf. şi rus., ucr., pol. majdan, mejdan. . A - Der.: (Dim., 2, înv., rar) măidănâş s.n.: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (Dim., 2, inv.^rar) maidânél s.f.: 1715 CRON. (ILLV 424); (Pop.) maidanézra adj., s.m. şi f. „(Pisică sau câine) care nu este de rasă, care trăieşte pe (sau provine de pe) maidan (2) : sec. XX/2 DOC. (EM 23/1992, p. 27). 473 MAIÉ s.f. (înv., rar; 1557); pl. -le. (Vestim.) „Stofă scumpă (probabil din păr de cămilă), din care se făceau caftane (1)" CSorte d'étoffe précieuse'): maié 1557 DOC. (ŞIO); maia (SDLR). - Din te. maya, maye (OTS; < pers. măje) „numele unei rase de cămile; femela cămilei" Cnom d'une race de chameaux; chamelle^ (TS, Redhouse, Y.Tar.S.), probabil prin condensare dintr-o sintagmă de tipul maye [(tüyü) kumaşi] „stofă (din păr) de cămilă" (kumaş „stofă", tüy„par"; v. Suciu 90, 151). MAIMÂR s.m. (înv., rar; 1742 - sec. XX/l); pl. -/. (Prof., Constr.) „Meşter constructor, arhitect" ('Architecte, maître-ouvrier'): miimâr (pron. mii-mai) 1742 DOC. (DLR); măimâr, maimâr 1879 CIHAC II 592; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. mimar, (înv.) mlmăr, (pop.) meymar, *maymar (v. Kakuk 279) „idem". - Cf. bg. majmâr, mejmâr, ser. mimar, mèjmar, màjmar, nejmâr, ngr. jumuô.pi)ç magh. majmăr, a rom. maimâr, măimâr. - V. maimarbaşa. - Der.: (înv., rar) maimărie (măimărie) s.f. „Ocupaţia arhitectului; arhitectură; serviciul de construcţii şi arhitectură (dintr-un oraş)": 1857 POLIZU; LIT., DICJ. sec. XIX/2. (Sensul „şef de breaslă" menţionat în TDRG şi DLR este greşit dedus din context; este vorba, de fapt, despre omonimului maimărie „conducere, şefie, cârmuire" < mai-mare„şef, căpetenie, superior; şef de breaslă" [v. LM] < mai + mare + -ie.) MAIMARBAŞÂ s.m. (înv.; 1784 - sec. XX/l); pl. (rar) -ie; scris şi maimar-başa. (Prof., Admin.) „Arhitect-şef, şeful arhitecţilor şi constructorilor, al zidarilor şi dulgherilor (1) (dintr-un oraş, dintr-o echipă de lucrători sau de la curtea domnească)" (Chef des architectes et des maçons [d'une ville, d'une équipe ou de la Cour roumaine]'): maimarbaşa 1784 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/l; măimarbâş (pl. -/) 1812 DOC. (DLR); meimarbaşâ 1812 DOC. (DLR); LIT., DOC. sec. XIX/1. - Din tc. mimar başi, (pop.) meymar başi, *maymar basï„idem". - V. maimar. MÂINA1 interj, (lit., rar; 1939 -). (Nav.) „Cuvânt cu care se comandă strângerea velelor sau coborârea unei greutăţi (a unui balot, a unei bărci etc.): Lasă (mai) jos!, Coboară!, Strânge (velele)!" COrdre de carguer les voiles ou de baisser un fardeau'): 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (LR 4/1967, p. 316). - Din tc. mayna (acc. mâyna, v. TS) „idem". - Conversiune: (Reg., S. Mold.) mâina s.f. Joc cu mingea între două echipe formate din câte doi-trei băieţi, în care cel ce nu a putut prinde mingea îl ţine în cârcă pe cel ce a aruncat-o, până când el sau altul din echipa sa reuşeşte să o prindă": 1939 SDLR. - Der.: (Nav.; lit., rar) maină vt. [mainăre s.f.] „A coborî o greutate cu ajutorul unei instalaţii de manevră de forţă": 1979 Dicţ. Mar.; DICŢ. sec. XX/2 (DEX2). MALÂ1 s.f. (£op.; 1805 -); pl. -ie. (Tehn.) 1. (înv. şi reg., Mold.) „Mistrie" (Truelle [de maçon]'): (înv.) maiăn (s.n.) 1805 DOC. (DLR); (reg.) mala, mălâ, molâ, maia, mălâucă (pl. -e) sec. XX/l REG. (ALR II/I 474 [241]). 2. (Pop.) „Netezitoare, făţuitoare, drişcă" (TalocheO: malâ(uă) 1868 DICŢ. (TDRG2); 1884-1885 REG. (Mold., Munt., Dobr., S. Transilv.) (H); 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) mălă (pl. -e), (Mold., Dobr.) mălâ(uă) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XX/l; (înv., Munt.) maâlă 1884-1885 REG. (H); (înv., Mold.) maia, maia sec. XIX/2 REG., DICŢ. (TDRG2, DLR); (reg., Munt., Olt.) mahalâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, Iordache 147). - Din tc. maia „idem (1, 2)". (Var. maian, măiaucă- prin analogie derivativă după suf. -an, respectiv -că) maia-p. disim. la pl.: malale > malale.) - Der.: (Reg., Mold.) mă/ăluiwt. „A netezi, a făţui (tencuiala) cu malaua*' (2)": 1939 SDLR; (Nav.; pop.) mălătoăre s.f. „Bidinea specială pentru cătrănit navele": măiătoâre 1979 Dicţ. Mar.; măiătâre 1982 D. Mar. MALAC,-Ă s.m. şi f. (lit.; 1812 -); pl. -/> rom. înv. miioteă, milotâ. 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1), scr. malùt, maviùta, maivùta, alb. mallôtë, arom. maiiot, cf. şi sp. ma(r)lota. - Der.: (Dim.; reg.) malotiţăs.f.: sec. XX/1 POP. (DLR). 475 MAMELEGÎU S.m. (înv., rar; 1753 - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof.; Munt.) 1. (Fin.) „Cămătar, ciufut (1.2), zaraf (1Ţ ('Usurier'): mamelegiu 1753 DOC. (ŞIO, DLR). 2. (Com.) „Negustor de mobile sau de mărunţişuri; teiai (3), mămuiar1 (1Ţ ('Commerçant de meubles; brocanteur, colporteur'): mimilingiu 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1; mamelegiu (DDRF). - Din tc. (pop.) mameleci (v. Gramm. 319; lit. muameieci) „idem (1)" şi „om de afaceri, afacerist, negustor" Ocommerçant, brasseur d'affaires, affairiste') (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. mimilingiu- p. asim. şi după suf. rom. -(i)ngiu.) - Cf. ngr. fio./iE/xzôjç. - V. *mamul *MAMÛL s.n. (înv., rar [cu der. actuale reg.]; sec. XVIII/2); pl. ? (Com.) *„Produs manufacturat, obiect fabricat, manufactură; articol de mercerie" (^'Produit manufacturé, objet fabriqué; mercerie'): 1780 DOC. (DLR; în der. mămuiar). - Din tc. mamul „idem". (Pentru reconstrucţia cuvântului românesc, v. SCL 4/1994, p. 334, cf. LRC 185. Totuşi, derivatele s-ar fi putut forma direct de la etimonul turcesc [v. vol. I, p. 552], iar, pe de altă parte, presupusele derivate rom. mămuiar „negustor de mărunţişuri" şi mămuiar „vitrină a unei mămulării" ar putea proveni din tc. mamui/er „manufacturi, produse (manufacturate, finite), bunuri, articole comerciale" [pl. lui mamul\, adaptat după suf. rom. de agent -arşi preluat cu sensuri uşor modificate, deduse din strigătele de reclamă comercială ale negustorilor şi/sau de pe firma sau vitrina prăvăliilor acestora.) - V. mamelegiu. - Der.: (înv.) mămulărie1 s.f. „Prăvălie în care se vând diverse obiecte manufacturate mărunte; (col.) totalitatea obiectelor, a mărfurilor dintr-o astfel de prăvălie": 1780 DOC. (DLR; în der. regr. mămuiar)-, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX [(înv. şi reg.) mămuiar1 s.m. (der. regr.) 1. (înv.) „Negustor de vechituri sau de mărunţişuri (lopeţi, sape, glugi etc.); marchitan, bocceagiu (1), tolbar (1), mamelegiu (2)\ telal (3), eschigiU'-. mămuiar 1780 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, REL. AGR. I 736), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX/l; (rar) mamutăr 1857 POLIZU; (Transilv.) momuiâr 1939 SDLR. 2. (P: ext.) reg., V. Munt.) „Om greoi, leneş": mămuiar miji. sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 53). # (Reg., V. Munt.; adverbial, în loc. vb.) A sta mămuiar = „A sta degeaba, nemişcat, imobil": miji. sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 53). 3. (P. anal’; reg., V. Munt.) „Buştean mare (care a luat apă şi nu mai poate pluti)": mămuiar miji. sec. XX REG. (LR 2/1959, p. 53); (înv.) mămu/ăreăsă s.f. „Negustoreasă de mărunţişuri; soţie de mămuiar1 (1)": 1839 VALIAN; (înv.) mămulării s.f. „Ocupaţia mămularului1 (1); comerţ (ambulant) de mărunţişuri sau de vechituri": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) mămulăresc,-ească adj. „Care aparţine sau este specific mămularilor1 (1)", mămuiămşte adv. „Ca mămulării1 (1)", mămuiăriv\L „A practica meseria de mămuiar1 (1), a face mămulărie2": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1]; (înv., rar) mămuiăr2 s.n. (pl. -e) 1. „Vitrină în care mămularul1 (1) îşi expunea marfa, vitrină a unei mămulării1": mămulăr(lu) înc. sec. XIX DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX/l. 2. (P. gener.) „Ochi de fereastră, geam1 (1J'\ mămuiar, (p. asim.) mumulărlZSl POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. MANÂF s.m. (înv.; 1821 - sf. sec. XIX); pl. -/' (Mil.) = cârjaliu (1), pazvant1: manaf 1821 DOC. (DLR); LIT., IST. sec. XIX/2; (rar) manâh sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 476 - Din tc. manaf *„idem" (provenind din antrop. te. Manaf, Manah [Ibrahim], numele unui căpitan de cârjalii [1] de la înc. sec. XIX [< te. manav, manaf, manah „negustor de legume şi fructe"]). - Cf. bg. manafín, manafi, manavei, arom. manáfi ¿dem". MANDALINĂ s.f. (reg.; sec. XX/1 -); pl. -e. (Bot., Alim.; Munt., Olt.) „Mandarină" ('Mandarine'): (Munt.) mandalină, (S.E. Olt.) mandolină sec. XX/l REG. (ALRII [3662], Graur, ER 112, Hristea, PE 88). - Din tc. mandalina (acc. mandalină) „idem". (Var. mandolină - p. et. pop., după mandolină „numele unui instrument muzical".) MANDÁR s.n. (lit., rar; 1979 -); pl. -e. (Tehn., Nav.) „Dispozitiv de la bordul navelor, alcătuit dintr-o macara sau din două macarale (2) simple şi destinat să schimbe direcţia de acţionare a forţei de tracţiune sau să multiplice această forţă" CDispositif au bord des navires, comprenant une ou deux pouliesO: sec. XX/2 DICŢ. (Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. mandar „idem" (TS; v. Suciu 91). MÂNDĂ s.f. (pop., arg.; 1839 -); pl. -e. „Marginea interioară, elastică a mesei de biliard; bandă, mantinelă" fBande de la table de biliard'): (înv.) mandanélá 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX; (înv.) mandaneă (pl. -ele) 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX; măndă sec. XX/2 LIT., REG. (înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa). - Din tc. mandane „idem". (Var. mandaneiă- sg. refăcut din pl. şi/sau prin contaminare cu mantinelă „\dem" [< it. mantinei/a]; mandă- prin trunchiere, sub influenţa sinonimului bandă „idem", v. Suciu 91.) MANÉ s.f. (înv., rar; 1797 - miji. sec. XIX); pl. -le. (Vestim.; Mold.) „Mărgea (de diamant), briliant (montat în bijuterii)" C[Gros grain de] diamant, briliant'): 1797 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. - Din tc. imame „idem" (Youssouf; prin afereză şi p. disim., pentru evitarea omonimiei cu imamea, v. s.v.) v. Suciu 91). MANEA s.f. (lit.; apud 1820 -); pl. -eie. 1. (Muz.; lit., azi rar) „Cântec de dragoste de origine orientală (mai ales turcească), având o linie melodică duioasă şi tărăgănată" CMélodie triste, chant oriental d'amour'): maneâ apud 1820 DOC. (Speranţa Rădulescu, Florin Iordan, Conferinţele de la Şosea. Profesioniştii muzicilor orale: istorie, practici, stiluri, tendinţe recente, prelegere susţinută la Muzeul Ţăranului Român, 4 iun. 2009); 1853 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P'. ext.-, Etnogr.; reg., Olt.; la sg., art.) „Numele unui dans popular românesc" ('Nom dune danse paysanne roumaine'): manáua sec. XX/l REG. (ALR II [4336]). 3. (P. ext.-, Muz.; lit., uneori peior.) (La pl., şi în sintagma muzică de manele) „Gen de muzică uşoară românească actuala (cu influenţe populare), apărută în anii 1950-1960 în mediile ţigăneşti, apoi extinsă în cele 477 româneşti şi considerată oficial ca formă de subcultură, compusă pe ritmuri în general vioaie, sincopate şi cu conţinut de obicei melancolic, cu inflexiuni şi armonii specifice muzicii populare turceşti, ţigăneşti sau, în general, balcanice, uneori şi celei arăbeşti, şi interpretată de solişti sau de grupuri vocal-instrumentale"; (la sg.) „piesă aparţinând acestui gen muzical" OGenre de musique légère roumaine actuelle au rythme turc7): maneé sf. sec. XX-înc. sec. XXI REG., DOC. (înregistrat de autor, între anii 1997-2001, la Bucureşti; «Naţional», nr. 1102, 18 ian. 2001, p. 16; Miron Manega, Cui îi e frică de manele, în «Jurnalul Naţional», 5 ian. 2006). - Din tc. mani, (înv.) mâni, (înv. şi dial.) *măne (cf. tăt. mane) „melodie scurtă cântată cu versuri în general fără înţeles sau cu un înţeles abscons; melodie fără măsură compusă din cuvinte incoerente; cântec ale cărui versuri sunt formate din interjecţii şi alte cuvinte exclamate fără a forma propoziţii; gen de poezie populară turcească formată din catrene cu înţeles abscons (în care primul, al doilea şi al patrulea vers rimează) şi recitată, de obicei, cu acompaniament instrumental" fchant turc composé d'exclamations et de mots décousus7) (< ar. ma'nă) TS, Redhouse 2000, Youssouf, www.nisanyansozluk.com, s. v.; de unde, p. ext., sensul ï). - Cf. bg. mané, arom. manéijàem (1)". - Der.: (Lit., rar) maneiistf-ă s.m. şi f. „Interpret de manele (3)": înc. sec. XXI DOC. («Naţional», nr. 1103, 19 ian. 2001, p. 16) [(Lit., rar) manelistic,-ă adj. „Specific maneliştilor; din domeniul manelelor (3), care ţine de manele (3)": înc. sec. XXI DOC. («Naţional», nr. 1102, 18 ian. 2001, p. 16)]; (Lit., rar) mane/os,-oăsă adj. „De manea, specific manelelor (3)": înc. sec. XXI DOC. («Naţional», nr. 1105, 22 ian. 2001, p. 1). MANGAFÁ s.f. (pop.; sec. XIX/l -); pl. -ie. 1. (Pop., fam., azi rar) „Om prost, nătâng, imbecil, neghiob, bleg, mărginit, care nu merită nici o consideraţie; mangafachd' CHomme stupide, imbécile, borné'): sec. XIX/l LIT. (DLR; în der. măngosit,-ă); 1889 LIT. (ŞIO); REG. (S. Mold.) sec. XX/l (Iordan, L.M. 198), LIT. sec. XIX-XX/1, DOC., DICŢ; sec. XX (EM 18/1992, p. 13). 2. (P. abstr. şi/sau prin confuzie cu nacafa (4); reg., Mold.; la pl.) „Ifose, capricii, mofturi (2), nazuri, nacafaie (4)' CSimagrées, minauderies7): sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Med.; reg., Dobr.) „Răpciugă, morvă" ('Morve'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). - Din tc. mankafa, (pop.) mangafa „idem (1)" şi (adj.) „(despre cai) răpciugos" 0[en parlant d'un cheval] atteint de morve, morveux7) (de unde, prin conversiune, sensul 3). - Cf. ngr. p.ayyoù(priç, arom. mangùfâ, mangusăr,-ă„netrebnic, mizerabil"; cf. şi ngr. păyKa„copil al străzii, vagabond, haimana", payKsùœ „a vagabonda, a umbla haimana", ţig. mang- „a cerşi" (considerate etimoane pentru der. măngosit,-ă\n majoritatea DICŢ.). - Der.: (Pop., fam., azi rar) mangafâche s.m. „Epitet depreciativ pentru un om prost, mărginit": înc. sec. XX LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX; (Pop.) măngosit,-ă adj. (după suf. -osit, adesea substantivat) 1. (Pop., fam.; reg. mai ales în Mold.) „(Om) care nu merită nici o consideraţie, nătărău, neghiob, prost, mangafa (1); păcătos, ticălos": mangosit sec. XIX/l LTT. (DLR); 1847 DOC. (UR. X 403); LIT. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (înv.) măngosit sec. XIX/2 POP. (DLR); (înv., rar, Mold.) mangasit sec. XIX/2 DICŢ. (DLR). 2. (P. ext.; reg., Mold.) „(Om) murdar (2), nespălat": măngosit, măngosit sec. XX/l REG. (DLR). 3. (P. ext.; reg., Olt.) „Stricat, deteriorat, dărăpănat": măngosit sec. XX/l REG. (DLR) [(Reg., Mold.) mangosivr. 478 (der. regr.) 1. „A se frământa, a se agita fără rost". 2. „A se murdări'-, sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Mold.) mangoseâlă s.f. „Stângăcie, neîndemânare": sec. XX/l REG. (DLR)]. MANGAL subst. (lit.; 1763 -); pl. (1) -¿///şi -e, (3) -r, acc. şi (rar, 2) mângâi. 1. S.n. (Ist.) „Vas de metal sau vatră de zid în care se aprindeau cărbuni şi care servea ca sursă de căldură pentru persoanele aflate într-o încăpere sau în aer liber" CBrasier, brasero'): mangal 1763 DOC. (Iorga,^DFC II 111); 1839 VALIAN; CRON., DOC. sec. XVIII/2, REG. sec. XIX (ŞIO), LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A freca (sau a târnosi) mangalul (ori, înv., rar, mangalelè) = „A pierde vremea în zadar, a tăia frunză la câini, a freca menta": mangal sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT. sec. XX; mangân sec. XX/2 LIT. 2. Subst. sg. (Lit.; col.) „Cărbune uşor, sfărâmicios, obţinut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forţată a jeraticului; cărbune de lemn, cărbune stins" CCharbon de boisO: (înv.) mângăl 1823 DOC. (DLR); mangal 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR, ALR II/I [284]), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (DLR, EM 39/1992, p. 30). 3. S.m. (P. ext.) reg., Mold.) „Cărbunar, mangalagiu, mangalizator, mangalai" ('Charbonnier'): mângăl sec. XX/l REG. (ALR II [6507]). • - Din tc. mangal „idem (1)", mangal [kômürü] „idem (2)" (v. Drimba 119; literal: „cărbune pentru mangal [1]"; kômür„cărbune"). (Var. mângâi- p. disim.; mangan- p. asim. şi/sau p. et. pop., după mangan „element chimic din grupa metalelor, folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje".) - Cf. bg., megl. mângâi, ser. mangai(a), ngr. fxo.yKÔh, alb. mangăil, arom. mângâi, mîngăi, mîngâne „idem (1)". - Der.: (Reg., Mold.) mangalagiu s.m. = mangal (3)\ mangalagiu sec. XX/l LIT. (DLR); LIT., REG. sec. XX (DLR); mângalagiu sec. XX/l REG. (DLR); (Lit., rar) mangaiâr s.m. = mangal (3)-. mangaiâr sec. XX/l DOC., REG. (Dobr.) (DLR); (reg., Mold.) mângăiâr sec. XX/l REG. (DLR); (Lit., rar) mangaliză vt., vr. „A (se) preface în mangal (2): 1960 DOC. (DLR; în der. mangalizator); 1988 DEX-S [(Lit., rar) mangalizator s.m. =•mangal (3)\ 1960 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/2]. MANGĂR s.m. (pop., arg., azi rar; 1509 ->); pl. -r, acc. şi măngâr. 1. (Fin.; înv.) „Veche monedă divizionară turcească de aramă, care a circulat şi în ţările române şi care valora un sfert de aspru; obol, ort" fMenue monnaie turque de cuivre, qui valait un quart d'aspre; obole'): mangâr 1509 DOC. (DLRV, p. 264); 1620 CRON. (Moxa 126); DOC. sec. XVI-XVIII, LIT. sec. XVIII-XIX/1; mângăr (acc. şi mangat) 1642 DOC. (DLLV),^ 1673 DICŢ. (DLLV); DOC. sec. XVII, CRON., LIT. sec. XVIII/1. # Loc. vb.: (înv.) A da mangăruicet de apoi - „A muri, a da ortul popii": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIIL 2. (Fin.; pop., arg.; la pl.) „Bani, biştari, lovele" ^Argent, fric, pognon^: (reg.) mângheri sec. XX/l DOC. (DLR); mangâri, mangări sec. XX/l DOC. (DLR, Drimba 268); REG; sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1970, la Bucureşti). 3. (P. ext.; reg., Munt., MoldO „(In formulele rimate de eliminare la jocurile de copii, în corelaţie cu ţangăr, cingâr etc.) Numărul 6 sau 9 OLe numéro 6 ou 9 [dans les jeux d'enfants]0: (înv.) mâ'ngâr, mâ'ngă (s.f.) 1884-1885 REG. (Munt.) (H); mângăr sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT. sec. XX/2; mângăr 1901 REG. (Munt.) (DLR); mângâr (acc. nec.) 1906 REG. (Mold.) (DLR). 479 - Din tc. mangir „idem (1, 2)". (Var. mângâr, mângăr- p. asim.; mângă- prin trunchiere.) - Cf. ser. màngar, màngara, mângura (> rom. reg., Transilv. mângură „fărâmă": DLR), bg. mangăr, ngr. iiccvyKipa, alb. mângër, magh. mangur, mângor, arom. mîngîr(e), mângără. - Der.: (înv.; p. asim. dih *măngărat) măngănăr s.m. „Bijutier, giuvaergii!' (DERS) sau „Persoană care lucrează la baterea monedelor, monetar, tarapangiu (2)'\ manganăr 1517-1521 DOC. (DERS); măngănărflu) 1578 DOC. (DERS). MANGEALĂC s.n. (pop.; 1857 -); pl. -uri. 1. (Mii.; înv., rar) „Balistă, catapultă" OBaliste, catapulte, machine de guerre7): mangealâc 1895 DDRF. 2. (Tehn.; pop.; reg. în Munt., Olt., Mold.) „Pârghie, levier, par gros, instrument care serveşte la ridicarea greutăţilor, parmaiâcţy. s.v. parmaciâc)" ('Levier'): mangealâc 1857 POLIZU; REG. sec. XX (I. CR. 10/1909, p. 276, SDLR, DLR); (înv., rar) mangealic, mangeai, mângealic sf. sec. XIX-înc. sec. XX DICŢ. (DLR). 3. (P. ext; Tehn.; reg.) „Ic, pană de despicat" OCoin [= instrument pour fendre du bois]'): mangealâc 1939 SDLR. 4. (Figp. anai. şi p. abstr,vulg. şi arg.) „Pederastie; act sexual între doi bărbaţi" ('Pédérastie'), în loc. vb. A face un mangealâc = „A face un act sexual între doi bărbaţi": mangealâc sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1971 şi 1985, la Bucureşti, Brăila şi Constanţa). - Din tc. (înv. şi dial.) mangïïïk (lit. mod. manciniK) „idem (1, 2)" (Tar. S. I 514, Der. S, v. LR 1-2/1994, p. 23, Suciu 92-93). (Var. mangeai- prin trunchiere.) MANSÛP s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Admin.) „Funcţie, slujbă (în administraţie), post, dregătorie, demnitate, huzmet (1)' CPoste, charge, fonction, dignité, rang'): mansüp sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 564, II 174, 204); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XIX/1, UJ. sec. XIX (ŞIO, DLR, Gheţie 141); mansip sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); mansép 1796 DOC. (ŞIO). - Din tc. mansip, (înv.) mansup, mansub, mansib, *mansip „idem". - Cf. scr. mànsub, mànsip, mànsup, ngr. jiavooùm, magh. mànszup. MARANGÔZ s.m. (lit; 1742 -); pl. -/şi (pop.) marangoji. 1. (Prof., Nav.; lit.) „Dulgher (1) specializat în prelucrarea lemnăriei ambarcaţiilor şi navelor, dulgher (3); (înv., rar) dulgher (1)' ^Charpentier d'embarcations et de navires; charpentier7): (înv.) parangôz 1742 DOC. (DLR); marangôz 1804 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX-XX/1, REG. (S. Mold., Dobr.) sec. XX (Coman, GL., GL. DOBR.), LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX (DDRF, Dicţ. Mar.); (reg., Mold.) marangôci 1939 SDLR. 2. (P. ext. şi p. depr,:; pop., rar) „Bădăran, mitocan" CGoujat, rustre'): marangôz 1939 SDLR. - Din tc. marangôz „tâmplar; ebenist, tâmplar care execută lucrări de tâmplărie fină, artizan de mobilier" ('menuisier; ébéniste7) (de unde, p. ext şi p. spec., sensul I). (Var. marangoci- prin hipercorectitudine [falsa analiză a finalei pl. marangoji drept suf. -oc/]m, pentru parangoz, v. vol. I, p. 271.) - Cf. bg. marangos, ngr. papayKÔç alb. marangôz „tâmplar". - Der.: (Nav.; lit., rar) marangozeries.f. 1. „Meseria marangozului (1)". 2. „Atelier în care lucrează marangozul (1)": 1979 Dicţ. Mar. 480 MARÂŞ s.n. (înv., rar; 1832); pl. ? (Vestim.) „Un fel de pânză mai deasă şi mai groasă decât astarul (v. 5.1/.)" fSorte de toile grossière'): 1832 GOLESCU. - Din tc. Maraş [bezi] „idem" (Maraş- oraş în sud-estul Turciei, bez„pânză"). MARD s.f. (înv. şi reg.; 1649 -); pl. -ie. 1. (Corn.; înv. şi reg., Munt., Olt.; uneori atributiv) „(Rămăşiţă dintr-o) marfă învechită, rebutată sau depreciată, degradată (care se vinde cu preţ redus); sold; rebut; deşeu (de exemplu de lână, rămas după scărmănat); rest, rămăşiţă (şi fig.); lucru lipsit de valoare, bun de aruncat; vechitură; furda (1), târfă (1), ciuruc (1), harabJ (1), giurumea (1)' ('Marchandise dépréciée, de rebut; solde; déchet; rebut; chose sans valeur, antiquaille'): mardâ 1649, 1778, 1834 DOC. (Iorga, S.D. X 47, DLR, Furnică 385); DOC. sec. XVII-XIX, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX (DLR, Coman, GL., GL. OLT.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) mardâuă 1900 BARCIANU. 2. (P. spec.; reg., Olt.) „Drojdie (depusă pe fundul butoiului de vin sau de oţet); depunere, sediment (mai ales pe fundul vasului în care se ţine uleiul sau al cazanului în care se prepară săpunul)" ('Sédiment; |je; levure'): mardâ 1793 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/2 (LEX. REG. II 28); mardâf (s.n.) 1907 REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. OLT.). 3. (Com.; înv., rar) „Obiect care se dă în plus la o vânzare, lucru sau exemplar pe care vânzătorul îl oferă gratuit cumpărătorului, în plus faţă de obiectele vândute" CObjet offert au plus et gratuitement par le vendeur à l'acheteur'): marda 1879 CIHACII 593; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. marda „idem (1)" (TS) şi „suprapreţ, sumă pe care vânzătorul o cere de la cumpărător peste valoarea reală a mărfii" Osomme que le vendeur exige de l'acheteur au delà de ce que la chose vaut') (de unde, p. ext., sensul 3). (Var. mardauă - refăcută din forma articulată; mardaf- prin contaminare cu pardaf[v. 5.1/.] din loc. vb. a se face pardaf.) - Cf. ngr. pap56.ç alb. marda, arom. mărdâie „marfă depreciată; meteahnă". - Contaminare: (+ pardaf, reg., V. Munt.) pardâle s.f. pl., v. s.v. pardaf. - Der.: (Com.; înv., rar) mardaiâc s.n. „Marfă proastă, sold, rebut, marda (1J'\ 1897 LIT. (ŞIO); (Reg., Olt.) mardât s.n. „Impurităţi care rămân pe fundul cazanului după prepararea săpunului; marda (2]'\ 1967 REG. (GL. OLT.); (Reg., Munt., Olt.) mărdăgi'A.,yr.[mărdăgit,-ă adj.] 1. Vt., vr. „A (se) murdări, a (se) păta; a (se) prăpădi, a (se) strica": mărdăgi 1881 REG. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); mărdăşi, mârdăgi sec. XX/l REG. (DLR); (rar) mărdăci1939 SDLR. 2. Vt. (Fig.) „A ocărî, a insulta": mărdăgi, mărdăcf 1939 SDLR. MARIÂLĂ s.f. (înv., rar; 1778); pl. -e; pron. probabil ma-ria-iă. (Zool.) „Oaie" ^Mouton, brebis'): 1778 DOC. (Furnică 87). - Din tc. marya „idem" (prin refacerea sg. din pl.). MARIFÉT s.n. (înv.; 1784 - miji. sec. XIX); pl. -uri. „Pricepere, dibăcie, abilitate, iscusinţă; procedeu iscusit, metodă abilă, tertip (4), stratagemă, truc" OHabileté, dextérité, maîtrise, adresse; truc'): 1784, 1787 DOC. (REL. AGR. I 704, 751); CROIM., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. 481 - Din tc. marifet „idem". - Cf. ngr. napa rom. pop., fam. marafét„idem" şi „moft; naz; podoabă; fleac": 1764 DOC. [REL. AGR. I 560]; CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XX), bg., ser., alb. marifet MARPÎCI s.n. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Tubul lung şi flexibil, răsucit în serpentină, al narghilelei (v. s.v.Ţ CLong tuyeau flexible du narguilé'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. (înv.) marpic (mod. marpuç) „idem". - Cf. ngr. /uapKoùrcn, bg. markuc(> rom. înv., rar marcuci„\6em"\ 1895 DDRF), alb. marküç, arom. mărcuşu. MARTÂC s.m. (pop.; 1868 -); pl. -i. 1. (Constr.; pop.) „Grindă, bârnă, stâlp de lemn, par sau butuc gros; căprior; etrier, chingă, cătuşă (la căpriorii unei case); leaţ, şipcă" CPoutre, pilier, gros pieu, poteau, solive; chevron; étrier [des chevrons]; latte'): martâc 1868 DICŢ., REG. (Olt.) (DLR, TDRG2); POP., REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (reg., Olt., Munt.) mărtac, mârtâc 1879 CIHAC II 187; 1884-1885 REG. (H); POP. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR, ARH. OLT. SN III 216); (reg., Dobr.) mertéc sec. XX REG. (ALR SN II [349], în der. mertecüp, GL. DOBR.); (reg., Dobr.) mertăţi (pl.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (reg., Dobr.) martéc sec. XX/l REG. (ALR I [666]); (reg., Mold.) martoi sec. XX/1 REG. (DLR); (reg., Mold.) maltâc sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.). 2. (P. anai.; Vestim.; reg., Oit.; la pl.) „Nojiţele petrecute peste obielele opincilor" CLacet des sandales paysannes^: martâci 1928 POP. (DLR). - Din tc. mertek (TS, ZTS), *martak „idem (1)" (< armeanul martog, v. TS 1998; *martak - poate şi prin contaminare cu matrak „ciomag, băţ", v. s.v. matrad). (Var. martoi - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. martâk, merték, mac., ser., magh. mertek „idem (1)". (Pentru opinia după care rom. martaczx proveni din tc. matrak, v. SCL 4/1994, p. 334.) - Der.: (Dim., i; pop.) mârtâcéis.m.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Reg., Dobr.) mertecüp s.n. „Carâmb (la loitră)": sec. XX/l REG. (ALR SN II [349]); (Reg., Olt.) mărtăcivt. „A propti cu martaci (1)": sec. XIX/2-XX/1 POP. (ŞIO, DLR) [(Reg., Dobr.) mărtăceâiă s.f. „Totalitatea căpriorilor unei case": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.)]. MARTALÔG s.m. (ist. şi reg.; 1693 -); pl. -i. 1, (Mii.; ist.) „Mercenar (creştin) care făcea parte dintr-un corp militarizat de poliţie din Imperiul Otoman (recrutat din rândul piraţilor greci sau sârbi, mai ales de pe Dunăre) ori din ţările române, însărcinat cu apărarea graniţelor şi a fortăreţelor, cu supravegherea drumurilor şi a punctelor vamale, precum şi cu aducerea împricinaţilor în faţa instanţei de judecată" CSoldat qui servait dans un corps de police [ottoman ou roumain] chargé de garder les frontières, les routes et les forteressesO: martalog 1693, 1706, 1711 DOC. (ŞIO, REL. AGR. I 212, 245); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, IST. miji. sec. XIX-sec. XX (MDD), DICŢ. sec. XX; (înv.) martaloÇi, martoloţi (pl.; sg. martaiôtsau martatôÇ) 1693 DOC. (ŞIO); (înv.) martolôg sec. XX/l IST. (SDLR). 2. (P. ext.) Agric.; înv., Olt.) „Logofăt de moşie, vechii (3Ţ ('Administrateur, intendant d'un domaine'): martalâg 1939 SDLR. 3. (Pext.) reg., Olt.) „Epitet dat unui om care se ţine scai de cineva, unui bătrân care se ţine după femei sau unui om leneş" CÉpithète 482 donné à une personne qui file le train de qn., à un vieillard qui aime le cotillon ou à un homme paresseux7): martalog 1951 REG. (DLR). 4. {P. ext:, reg., V. Munt.) „Epitet dat unui om solid, voinic" CEpithète donné à un homme robuste, solide7): martalog 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. martolos, martoloz, (înv.) martalos, *martaIoz „idem (1)" (prin refacerea, în rom., a sg. din pl. martalogi, rezultat, prin hipercorectitudine, dintr-un pl. *martaloji, iar acesta - format de la tc. *martaloz, după modelul franţuz / franţuji); var. pl. martaioţi - prin „grecizare", după modelul cuvintelor cu suf. ngr. -covrig, sau din magh. martaioc). - Cf. ser. martàlos, martâloz, alb. martalloz, magh. martaiôsz, martaiôz, martaioc, martolôc, martaluc. - Der.: (Reg., V. Munt.; peior.) martaiôgea s.m. = martalog (4)\ 1967 REG. (GL. ARG.). MARŢ s.n. (lit.; 1844 -); pl. -ur'r, scris şi marţi. „Câştig punctat dublu la table1 (1); joc câştigat în condiţii în care se punctează dublu77 CBredouille, double gain au jeu de trictrac7): 1844 LIT. (TDRG2); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX, REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, între anii 1970 şi 1980, la Bucureşti şi Constanţa). # (Mai ales în) Loc. vb.: (Lit.) A face (respectiv a fi, a rămâne etc.) marţ = a) (Lit.) „A câştiga (respectiv a pierde) la table1 (1) (uneori şi la alte jocuri) în condiţii în care se punctează dublu77: 1889 LIT. (DLR); DICŢ., DOC. sec. XX (Hristea, PE 259); b) (Pop.) „A da (respectiv a fi dat) gata, a face (respectiv a fi făcut) praf, a întrece pe cineva (respectiv a fi întrecut, depăşit) cu mult": 1844 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX/1; (Reg., V. Munt.) A (se) face marţ = „A (se) îmbăta": 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. mars „idem" (p. et. pop., după marţ! „a doua zi a săptămânii [considerată zi cu ghinion]"; v. GR. S. VII 295, Hristea, PE 259); loc. vb. a face (respectiv a fi) marţ - semicalc după tc. mars etmek (respectiv oimak) „idem (a)" (etmek„a face", oimak„a fi"). (După Cihac I 159, urmat de alte DICŢ. [TDRG, CADE, ŞDU, CDER, DM], şi Al. Graur, în SCL 2/1959, p. 209 -din it. marcio, dial. marzo „putred, mucegăit, care miroase urât; neclar, echivoc; putreziciune, putregai; corupţie") MASALAGÎU s.m. (înv.; 1699 - sec. XX/l); pl. -ii. 1. (Mii., Admin.) „Fiecare dintre slujbaşii care, făcând parte din curtea militară a domnitorului român, aveau sarcina să-l escorteze pe acesta, mergând în faţa lui şi, la nevoie, luminându-i drumul cu torţe (= masalale)77 (Chacun des valets qui escortaient le voivode roumain, marchand devant lui et portant des torches7): maslagiu 1699 DOC. (TDRG2); masalagiu 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/1. 2. (Prof.,^ Admin.) „Slujbaş al primăriei însărcinat să aprindă şi să stingă făcliile felinarelor de pe străzi ori să poarte facle (= masalale) pe străzi, în timpul nopţii; fanaragiu, lampagiü' CEmployé de la mairie chargé d'allumer les lampes à mèche ou de porter des torches dans les rues, pendant la nuit7): masalagiu 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2-XX/1. 3. {P. ext:, fam.) „Epitet dat unui om de nimic, unui derbedeu (l)"CHomme de rien'): masalagiu 1863 LIT. (DLR). - Din tc. maşalaci „idem (2)" şi „valet care mergea în faţa marelui vizir, în timp de război ('valet qui marchait devant le grand vizir, en temp de guerre7) (v. Kakuk 269; de unde, p. ext. [autohtonizare], sensul 1; prin adaptare formală după rom. maşala „torţă, faclă < ngr. fiaaa?uj.g). (Var. masiagiu - prin sincopă.) - Cf. magh. masaiâcsia, ngr. ¡îacrcxXarÇfiç (ŞIO). 483 (Considerat în DICŢ. der. rom., cu suf. -giu, de la maşala; sensul militar, similar în tc. şi rom., justifică etimologia turcească.) MASÁT s.n., s.m. (pop.; 1868 ->); pl. (I) -e, (II) masaţi I. S.n. 1. (Tehn.; pop., azi rar) „Unealtă de oţel pentru ascuţit cuţitele de măcelărie şi de cizmărie, având forma unui sul sau a unei pile plate" CAffiloir, fusil, morceau d'acier qui sert à aiguiser les couteaux'): masât 1885 POP. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) măsât sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.). 2. (Fig. şi p. abstr,;; înv., rar) „Viclenie, şiretenie (1/' fMalice, ruseQ: masát 1887 POP. (ŞIO). II. S.m. (Fig.) înv., rar) „Epitet dat unui om şiret2, pişicher (1.2), mehenghf" CFinassier, mălin'): masát 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. masat „idem (1.1)". - Cf. ser. masat, ngr. pacán, arom. măsât(e). MASCARÁ s.f. (pop. [lit. în der.]; 1620 -); pl. -le. 1. (Prof.; înv.) „Paiaţă, bufon,, caraghios1 (2), măscărici (1)' CArlequin, paillasse, pantin, bouffon, saltimbanque'): mascará 1620 CRON. (Moxa 95; în der. măscărici); înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 583, 640); DICŢ. sec. XIX. 2. (înv. şi reg.) „Om ridicol, neserios; caraghios1 (3)] om de nimic, puşlamsf' CHomme ridicule; fripon, vaurien7): mascará 1816 LIT. (DLR); CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX-XX. 3. (Pop.) „Bufonerie, farsă, glumă (făcută pe socoteala cuiva); batjocură, ocară, insultă, ridiculizare" OFarce, moquerie, risée, jouet; insulte, ridiculisation'): mascará 1620 CRON. (Moxa, v. TDRG2; în der. măscărnicie); sf. sec. XVII UTT. (Cantemir, D. 311); LIT. sec. XVIII (Cantemir, IST.2 62, DLLV), REG. (Ban.) sec. XIX/2 (H, DLR), POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX; (rar) mascarâuă sec. XIX/2 DICŢ. # Loc. vb.: (Pop.) A face (pe cineva) de mascara sau (înv.) A face (pe cineva) mascara = „A face (pe cineva) de râs, a-l face de ruşine, a-l face de două parale, ridiculizându-l sau certându-l cu asprime": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg., Olt.) A da de mascara = „A se face de râs, a se face de două parale, a se măscări (2.aŢ\ sec. XX/l POP., REG. (DLR). 4. (P. ext.) înv.; de obicei la pl.) „Faptă, gest sau vorbă urâtă, trivială, obscenă, indecentă; obscenitate, măscară, mascaralâc (2)' (7\cte, geste ou mot indécent; obscénité'): mascará 1795 LIT. (DLR); REG. sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 5. (P. concr.) reg., Olt.) „Organul genital masculin, penis" ('Penis, membre viril'): mascará 1931 REG. (DLR). - Din tc. maskara (< ar. mastjara, v. TS 1998) „idem (1, 2, 3)" şi „mască de carnaval; machiaj; rimei" Omasque de carnaval; maquillage; rimmel') (de unde provin, şi sub influenţa lui mască, unele sensuri ale der. măscări)) loc. vb. a face mascara - semicalc după tc. maskara etmek „idem" (etmek „a face"). (Var. mascarauă - refăcută din forma articulată.) - Cf. ser. mâskara, maskara (> rom. înv. şi reg., Ban., Transilv. mascără, măscară, Ban., Olt. măscără „idem (3, 4)": 1642 LIT. [TDRG2]; 1673, 1683 DICŢ. [DLLV]; REG. sec. XIX/2-XX/1 [DLR, Gămulescu], LIT. sec. XIX-XX), bg, alb., megl. maskară, ngr. pamcapăg, arom. mîscîră, măscără) cf. şi ser. maskariti(> rom. reg., Ban., S. Transilv. a măscări, v. der. măscări); cf. şi sp., catalan mascara, port. mascarra „mască; pată (neagră)", it. maschera, fr. masque „mască", engl. mascara, fr. mascara „fard pentru gene". -V. mascaralâc. 484 - Der.: (înv.) mascaragiu s.m. 1. = mascara (1)\ înc. sec. XVIII CRON. (DLR); UT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2. 2. „Persoană care face glume obscene, pornograf": sec. XX/l DICŢ. (DLR); (înv. şi reg.) măscărivt., vr. [măscărire s.f., măscărit,-ă adj.] 1. Vt. a) (înv. şi reg.) „A batjocori, a defăima, a ridiculiza, a insulta, a înjura": 1643, 1688 LIT. (DLR, Contribuţii XVIII, p. 156); 1825 LB; LIT. sec. XVII-XIX/1, REG. sec. XX (GL. DOBR.); b) (Fig.; înv.) „A urâţi, a înjosi, a pângări, a murdări'-. 1781 LIT. (DLR); LIT. sec. XVIII/2-XIX/1; c) (Reg., V. Munt.) „A farda, a sulimeni (2)'\ 1967 REG. (GL. ARG.). 2. Vr. a) (înv.) „A face bufonerii; a se da în spectacol, a se face de râs; a spune glume sau cuvinte obscene": 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; b) (Reg., V. Munt.) „A se farda exagerat, a se sulimeni (3/: 1967 REG. (GL. ARG.); c) (înv.) „A se masca": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2 (vb. a măscări[l.a, b, 2.a] din sursele bănăţene şi transilvănene trebuie însă considerat împrumut din ser. maskariti) [(Pop.; reg. mai ales în Mold., Ban., Transilv.) măscără (mascări) s.f. (der. postv.) = mascara (3, 4)\ cca 1660 DICŢ. (LR 1/1973, p. 64); sec. XIX/l LIT. (ŞIO); REG. (S. Mold.) sec. XX/l (Iordan, L.M. 198), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1993, p. 21) (atestările din Ban. şi Transilv. aparţin însă împrumutului din ser., v. Gămulescu);^ (Reg.) măscăros,-oăsă adj. (< măscară) „Necuviincios, obscen": sec. XX/l REG. (DLR); (înv., rar) măscărăţ,-eăţă s.m., adj. (< măscară) 1. S.m. = mascara (1): 1830 DOC. (DLR). 2. Adj. „Glumeţ, poznaş": 1818 DICŢ. (DLR); (Reg.) măscăreălă s.f. 1. (Dobr.) = mascara (3): sec. XX/l REG. (DLR). 2. (V. Munt.) „Suiimeneaiă (2)'-. 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (V. Munt.; la pl.) = mascara (4)\ 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) măscăridune s.f. = mascara (3, 4)\ 1642 DOC. (TDRG2); sec. XVII/2 DOC. (DLR); DOC. sec. XVII-XVIII, CRON., LIT. sec. XVIII, DICŢvsec. XIX; (înv., rar) măscăritură s.f. = mascara (4j. 1818 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX; (înv.)^ măscărie s.f. = mascara (4)\ 1643 LIT. (DLR); CRON. sec. XVII/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) măscărnicîe (măscornicie) s.f. (< măscărie, p. anal. cu josnicie, făţărnicie etc.) = mascara (3, 4)-. 1620 CRON. (Moxa 95); (înv.) măscărăci s.m. = măscărici (1), mascara (1). 1808 CRON. (DLR); (Lit.) măscărici s.m. 1. (Ut.; şi fig.) „Bufon, paiaţă, saltimbanc, soitar, mascara (1), mascaragiu (1), mucalit (I), măscărăci, ghiduş (2), caraghios1 (2J'\ măscărici 1620 CRON. (Moxa 95); 1825 LB; CRON. sec. XVII-XVIII, DOC. sec. XVIII-XX (DLR, EM 8/1992, p. 9), LIT^sec. XVII-XX. 2. (Etnogr.; reg.) „Personaj comic în jocul căluşarilor; ghiduş (4Ţ\ măscărici, măscărăci 1933 REG. (ARH. FOLK. II18); (înv.) măscăricie s.f. (< măscărici) „Meseria măscăriciului (1)": 1652 DOC. (CADE); cca 1660 DICŢ. (LR 1/1973, p. 67); (înv.) măscăricesc,-eăscă adj. (< măscărici)„De măscărici, caracteristic măscăriciului (1)": 1652 DOC. (CADE); (înv. şi reg., Mold.) măscăriaos, -oăsă adj. (< măscărici) = măscăros,-oasă. 1825 LB; DICŢ. sec. XIX, REG. sec. XX/l (DLR)]. (Unele der. au la bază, desigur, termenul măscară şi vb. măscări împrumutate din ser., fără ca atestările lor să poată fi întotdeauna distinse de cele ale dubletelor de origine turcă.) MASCARALAC s.n. (înv.; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -uri. 1. (Mai ales la pl.) „Vorbă sau gest de paiaţă, de măscărici (1); faptă, gest, vorbă, lucru caraghios2, ridicol; bufonerie, farsă, batjocură, zeflemea, caraghioslâc, cabaziâd' ('Plaisanterie, drôlerie, bouffonnerie, risée, moquerie, farce'): mascaralic sec. XIX/1 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX; mascaralâc 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; mascarlâ'c 1935 IST. (DLR). 2. {P. ext.) rar) „Faptă sau expresie trivială, obscenitate, mascara (4)' ('Acte grossier, expression triviale, obscénité7): mascaralâc 1894 DDRF. 485 - Din tc. maskaralik „idem (1)". (Var. mascarlâc- prin sincopă, după var. -(a)riâc a suf. rom. -iâc sau, hipercorect, cu varianta -atac redusă la -Iâc, mascara/ic - din ngr. sau sub influenţa formei din ngr.) - Cf. bg. maskaralik, alb. maskaraiiëk, ngr. pacncapcdita, arom. mîscîriike, măscăriike. - V. mascara. MASLAHÂT s.n., s.m. (înv., rar; 1821 - sec. XX/l); pl. (1) -uri, (2) masiahaţi. 1. S.n. „Afacere, problemă, chestiune, treabă, însărcinare" OAffaire, problème, question7): maslahât 1821 DOC. (ŞIO); meslehet 1830 DOC. (Iorga, S.N. 202). 2. S.m. (Admin., Pol.) „însărcinat cu afaceri, reprezentant politic" OChargé d'affaire, représentant politique'): maslahât 1935 IST. (DLR). - Din tc. maslahat „idem (1)", maslahat[güzar] „idem (2)" (v. SCL 4/1983, p. 339, Suciu 152). - Cf. bg. masiahatijë, alb. masiahat, arom. măslâte„idem (1)". MASRÂF s.n. (înv., rar; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) „Cheltuială, bani cheltuiţi" CDépense, frais^: masrâf, mastrâf 1792, 1816 DOC. (ŞIO, DLR). - Din tc. masraf „idem". - Cf. bg. masrâf, scr. màsraf. MASTÎCĂ s.f. (lit.; 1823 -); pl. -r, acc. (rar) şi mâstică. (Alim.) „Băutură alcoolică cu aromă de mastic; sacâz (I.2Ţ) (p. ext:, reg., Munt.) „un fel de rachiu (1) colorat şi îndulcit" OMastic, eau-de-vie aromatisée avec la résine de lentisque'): 1823 DICŢ. (TDRG2); 1856 DOC. (DLR); REG. (Munt., Dobr., Olt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR II [4156]), LIT., DOC. sec. XIX/2-XX (EM 48/1992, p. 8), DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. mastika (acc. mastika, v. TS) „idem". - Cf. ngr. pamixi, paarix(x(> rom. înv., rar măstihă1870 COSTINESCU), bg. mastika, alb. mastik, arom. mastică, măstică, măstihă. MAŞÂ s.f. (reg.; 1939 -); pl. -le. (Tehn.; Dobr.) „Cleşte de foc, cleşte pentru cărbuni" OPincettes, tenailles de foyer'): 1939 REG. (Coman, GL.; redat, cu greşeală de tipar [?], masâ); REG. sec. XX (LR 3/1973, p. 205). - Din tc. maşa „idem" (TS; v. Suciu 93). - Cf. scr. masa, alb. mashâ, mashë, magh. massa, arom. mâşe, mîşâ. MAŞAL interç. (înv.; 1829 - sec. XX/l); acc. şi maşala. (Uneori corelat cu işala, v. s.v.) „De minune!, Bravo!, Perfect!, Ce bine!, Slavă Domnului!, Aferim! (1), Işaiaf CBravo!, Dieu merci!, À merveille!'): 1829 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2. - Din tc. maşallah, (pop.) maşalla „idem". - Cf. bg., scr. masaia, arom. maşala. -V. işala. MAŞRAP s.f. (înv., rar; 1594); pl. -le. „Cană de metal, cupă, potir, năstrapă" CCoupe, broc'): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192). - Din tc. maşrapa „idem". - Cf. bg. măstrapâ, năstrapa, scr. nastrap, mastrap, mastrafa, ngr. paurpamg (> rom. pop. năstrâpă, înv. nestrâpă, măstrapă, mastrâpă, reg. nastrâpă 486 „idem": 1508 DOC. [DLRV 257]; DOC. sec. XVI-XIX, LIT. sec. XVII-XX/1, POP., REG. sec, XIX/2—XX/l [DLR], DICŢ. sec. XVII/2—XX), alb. mastrâp(a), arom. măstrăpă, mîstrîpă. MATARÁ s.f. (reg., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -ie. (N.E. Olt., Munt., Mold.) „Ploscă, bidon, burduf; vas făcut din fructul uscat de tigvă, în care ţăranii poartă apă" CGourde, outre, bidon7): sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-înc sec XX, DICJ. sec. XX/l. - Din te. matara „idem". - Cf. bg. matará, ser. matara, mac. matarka, alb. matár, matará, metará, ngr. parapág, magh. matara, arom. mîtîră. - V. mataragiu. MATARAGÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „Medelnicer (al sultanului, al marelui vizir sau al domnitorului român), boiernaş (având în subordine mai mulţi mataragii [1]) însărcinat să asigure cele necesare pentru spălatul mâinilor (ligheanul [1], ibricul [1] etc.) şi să-i toarne apă stăpânului său pentru ca acesta să se spele pe mâini înainte de masă" ('Officier des porteurs d'outre et porte-aiguière [du sultan, du grand vizir ou du voivode roumain]'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 143, 176); DOC. sec. XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 296). - Din te. mataraci başi „idem". - Cf. magh. mataracsipasi - V. baş, mataragiu. MATARAGÍ-IAMÁC s.m. (înv., rar; 1784 - sec. XIX/2); pl. -i. (Admin.) „Ajutorul lui mataragi-başa (v. s.v.)" (7\ide de l'officier des porteurs d'outre'): 1784 DOC. (ŞIO); LIT. miji. sec. XIX. - Din te. mataraci yamagi „idem". - V. iamac, mataragiu. MATARAGÍU s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. -ii. (Admin.) 1. „Fiecare dintre slujbaşii (de la curtea sultanului, a marelui vizir, a domnitorului român sau a unui paşă) aflaţi în subordinea lui mataragi-başa (v. s.v.), însărcinaţi să poarte mataralele (v. s.v.) în suita stăpânilor lor, asigurând apa necesară pentru băut şi pentru spălat, şi trimişi adesea în alte ţări cu diverse solii" (Chacun des bas-officiers [de la Cour du sultan, du grand vizir, du voivode roumain ou d'un pacha] chargé de porter les outres dans la suite de leurs maîtres; porteur d'outre'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 144, 176); DOC. sec. XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/1. 2. (P. ext.-, rar) = mataragi-başa: 1693 DOC. (ŞIO); 1900 IST. (ŞIO 1160). - Din tc. mataraci „idem (1)". - Cf. ser. matarâdzija, magh. mataráesi. - V. matara, mataragi-başa, mataragi-iamac. MATRÁC s.n. (reg.; sec. XVII/2 ->); pl. -¿/r/şi -e. „Băţ gros, bâtă, ciomag (1), parmaâ (2)' (Cros bâton, trique, gourdin^: (înv., Ban.) mătrâc sec. XVII/2 ANON. CAR.; matrâc 1820 DOC. (DLR); LIT. sec. XX/2. - Din tc. matrak „idem"; în Ban. - poate (şi) din ser. mâtrakiy. Gămulescu). - Cf. şi fr. (N. Africii) matraque „idem" (< ar. maţracţ). (Der. mătrăcar- considerat în CDER a proveni dintr-o formă *mataracar, der. de la matara, v. s.v.) 487 - Der.: (Reg., V. Munt.) mătrăcârs.m. „Negustor care vinde cozi de topor, doage, doniţe, p|oşti etc.": 1939 SDLR; LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX. MATRAPÁZ s.m., s.n. (înv. şi reg.; 1776 - ); pl. -/şi -ajr, scris şi matrapas(p\. -aşi). I. S.m. 1. (Prof., Com.; înv.) „Negustor ambulant" OCommerçant ambulant, brocanteur'): matrapáz 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (Rar) matrapazliu 1823 DOC. (DLR). 2. (Prof., Com.; reg., Munt., Olt., înv. şi Mold.) „Negustor care face comerţ ilicit, cumpărând cu toptanul2 (a) şi vânzând, fraudulos, cu amănuntul; mijlocitor (de afaceri), traficant, misit, geambaş (1.2), samsar (mai ales de vite)" CCourtier, revendeur, trafiqueur; maquignon^: (înv.) matrapáz 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 315); DOC. sec. XIX/l; (înv., rar) matrapâţ 1847 DOC. (UR. X 399); (reg.) nătrăpâs, nătrăpâz, nătrăpâş, năstrăpâs, năstrăpâz înc. sec. XX REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.). 3. (P. ext.; Jur., Com.; înv., rar) „Cumpărătorul real al unui bun (făcut cunoscut, ulterior încheierii afacerii, de către cumpărătorul aparent)" CL'acheteur réel d'une marchandise'): nătrăpâs 1862 PONTBRIANT. 4. (P. ext.; reg., V. Munt.) „Peţitor" ('Marieur'): nătrăpâz 1967 REG. (GL. ARG.). II. S.n. sg. (P. abstr.; Com.; reg., Olt.) „Comerţ cu cai, geambaşiâc, geambaşid' ^Commerce à chevaux, maquignonnage'): natapráj 1925 REG. (DLR). - Din te. (pop.) matrabaz, *matrapaz (lit. madrabaz) „idem (1.1, 2)". (Var. nătrăpâz -prin disimilarea bilabialelor m - p; nătrăpaş- sg. refăcut din pl., după suf. -aş, natapraj- prin metateză şi sg. refăcut din pl.; năstrăpâz - p. et. pop., după năstrapă, v. s.v. maşrapa; matrapeţ- după suf -eţ [cf. târgoveţ precupeţi; matrapaziiu- prin analogie derivativă.) -Cf. ngr. ¡larpamţiig, alb. matrapáz. - V. matrapazlâc. - Der.: (Reg., V. Munt.) nătrăpăzivt., vr. [nătrăpăzit s.n.] 1. „A mijloci o afacere; a se ocupa cu geambaşia". 2. „A peţi": 1967 REG. (GL. ARG.). MATRAPAZLÂC s.n. (pop., fam.; 1776 -); pl. -uri, scris şi matrapaslâc. 1. (Com.; înv.) „Comerţ (adesea ilicit, fraudulos) efectuat de misiţi, geambaşi (1.1, 2), matrapazi (1.1, 2), traficanţi etc.; trafic" CCommerce [illégal] par intermédiaires, tripotage, brocantage, trafic'): matrapazlâc 1776, 1823 DOC. (ŞIO, Furnică 311); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Pop., fam.) „Escrocherie, fraudă, înşelătorie, şarlatanie, şmecherie, pezevendâc (3), pehiivănie (4), plşicherlâd' (Traude, escroquerie, charlatanerie, fourberie'): matrapazlâc 1857 POLIZU; UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 7); (înv.) matrapazlărie (s.f.; pl. -ii) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (reg., V. Munt.) natrapazlâc 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (P. ext.; Fin.; înv., rar) „Cămătărie" CUsure, occupation de l'usurier*): matrapazlărie (s.f.) sf. sec. XIX DOC. (DLR). - Din tc. (pop.) matrabazlik, *matrapazhk (lit. madrabazhk) „idem (1, 2)". (Var. matrapazlărie - prin schimbarea sufixului; natrapazlâc - p. disim. bilabialelor m - pi) - V. matrapaz. MATLJF,-Ă s.m. şi f., adj. (pop., fam.; 1850 ->); pl. -i,-e. 1. S.m. şi (rar) f. (Pop., fam., azi rar) „Om bătrân şi ramolit, hodorog, senil; babalâc (1.2)' CVieillard, vieux ramolli, sénile7): 1850 LIT. (TDRG2); LIT. miji. sec. XIX-sec. XX/l, DICŢ. 488 sec. XIX/2 XX. 2. S.m. şi f., adj. (Reg., Mold., azi rar) „(Om) smintit, zăpăcit, bezmetic; (p. ext.) (om) morocănos, posac, ursuz (2Ţ ('Homme écervelé, étourdi, toqué; homme morose maussade'): 1875 LIT. (ŞIO); DICŢ.^sec. XIX/2-XX/1. 3. Adj. [P. ext.; înv., rar) „Neglijent în ţinută, neîngrijit, nespălat şi nepieptănat, murdar (1/' (^Négligent, sale^: 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 4. Adj. (P. ext.) reg., V. Munt.) „Ameţit de băutură, cherchelit, beat" ('Ivre'): 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. matuh, (pop.) matuf „idem (1, 2)". (în evoluţia la sensul 4 al termenului şi la sensul 2 al derivatelor a intervenit, probabil, şi ţig. mató „beat" [din care provine rom. matois „idem", probabil prin contaminaţie cu nasol, cu der. matoli „a se îmbăta", poate şi matoşi „idem"], v. Drimba 228-229, 258.) - Cf. alb. matúf. - Der.: (Pop.) matoffvr. [matofire s.f., matofft,-ă adj.] 1. (Pop., fam.) „A se ramoli, a se seniliza; a se moleşi, a se ofili, a se trece": matoff 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) matuffsec. XX/l REG. (DLR); (reg., V. Munt.) matoşi 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (Reg., Munt.) „A se ameţi de băutură, a se chercheli": matosilS79 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1; matoff 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX; matuff 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); matoşi1967 REG. (GL. ARG.). MAZALA-A adj. (înv.; 1629 - sf. sec. XIX); pl. -i,-e. (Admin., Pol.) 1. „(Despre domnitori, patriarhi sau alţi demnitari [turci ori români]) Scos din slujbă, destituit, detronat, demis dintr-o funcţie publică; descendent al unor foşti dregători, rămas însă fără slujbă de stat (făcând parte dintr-o categorie socială intermediară între boieri şi răzeşi)" f[En parlant d'un voïvode ou d'un autre dignitaire] Destitué, privé de sa dignité ou de sa charge; sans fonction publique^: mazâ'i 1629 DOC. (DRH. B XXII 468; în subst. mazâi)) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 266, II 139); CRON. sec. XVIII/1, DOC. sec. XVII-XVIII, LIT. sec. XIX/2; mazâi înc. sec. XVIII CRON. (CM II 325); manzâl înc. sec. XVIII CRON. (DLR). 2. {P. ext.) „Exilat, surghiunit (lf ('Exilé'): mazâi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 448); mazâi înc. sec. XVIII CRON. (CM II 341). - Din tc. (înv.) mazul, *mazïï „idem (1)". (Var. manzâi- sub influenţa ngr. p.ccvÇiXr]ç.) -Cf. ngr. iio.Cihjç, navÇf]h)ç, ¡io.vüh]ç (> rom. ist. mazfl,-â = mazâi,-ă [1, 2] şi [s.m.] „boier destituit, fără slujbă de stat; domnitor detronat", [reg., V. Munt., Olt.] „ţăran înstărit, ciocoi, chiabur (2)'\ 1610, 1620, 1628 DOC. [DIR XVII A II 307, B III 509, DRH. A XIX 390]; LIT. sec. XVII-XX/1, DOC. sec. XVII-XIX, IST. sec. XIX/2 [Aricescu I 319], POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX [DLR, GL. ARG.]), ser. mâzui, magh. mazul, mazur, mazor (> rom. reg., Olt. mozúrs.m. „ţăran înstărit": sec. XX/2 REG. [LEX. REG. II 29]), arom. măzîi'e. (DICŢ. explică din tc. şi var. mazil, iar unele nici nu menţionează var. mazâi, mazăi, manzâl, deoarece le consideră pronunţii dialectale moldoveneşti; ele apar însă frecvent şi în textele munteneşti şi trebuie socotite a fi etimologice; v. Suciu 93-94.) - V. aziu. - Conversiune: (înv.) mazâ'i s.m. 1. (Admin., Pol.) „Boier fără slujbă de stat; mic boier de ţară, descendent al unei familii boiereşti de rangul al doilea": mazai 1629 DOC (DRH. B XXII 468); DOC. sec. XVII-XVIII (DLR, Bogdan 75, REL. AGR. I 651, II 413); manzăi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 566). 2. (Mii.) „Membru al unui corp de cavalerie format din boieri fără slujbă de stat": mazăi 1799 DOC. (DLR). 3. (Admin.) „Răzeş însărcinat cu strângerea birurilor; vătăşel": mazai sec. XVIII/l CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII. 489 - Der.: (Dim.; înv.; peior.) mazâlâş s.m. „Boiernaş (sărac)": sec. XVIII/2 CRON. (DLR); (Col.; înv.) mazâhme s.f.: sec. XVIII/l CRON. (DLR); (înv.) mazâiie (mazăiie, măzâiie) s.f. „(Ordin de) scoatere din slujbă, destituire, mazâlire, azhi, situaţia, calitatea de domnitor sau boier mazâl1 (1, 2); mazilie": sf^sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 290, 309, II 198, 320, 350); CRON. sec. XVIII/l; (înv.) mazâti vt. [mazâlire s.f., mazâlit s.n., mazâlit,-ă adj., nemazâ!it,-ăadj.] „A detrona, a face azlu (v. s.v.)) a destitui dintr-o funcţie; a îndepărta (un boier) din boierie sau din slujbă; a alunga, a exila; a mazili": mazâlisf. sec. XVII CRON. (CM I 144); CRON. sec. XVIII (CM I 255, 278, 340, 416, II 121, 129), LIT. sec. XIX/2; mazălisec. XVIII/l CRON. (CM II 295, 308); CRON. sec. XVIII-XIX/1); măză/i înc. sec. XIX CRON. (DLR). (Var. mazil, împrumutată din ngr., are, pe lângă formaţiuni paralele cu cele de mai sus, şi alte der.: mazil iţă s.f., m azil oi s.m., mazilesc,-eâscă adj., mazilos, -oasă a d j. „mofturos" [LEX. REG. II 28], iar der. vb. (ist. şi pop.) mazili are şi sensurile „a se îmbogăţi, a se boieri; a deveni mofturos"; v. DLR.) -Antrop. Mazâlu(EM 15/1992, p. 27). MĂRAZ s.n. (înv. şi reg.; sec. XVIII/l -); pl. -uri. 1. (înv., Mold.) „Supărare, mâhnire; ciudă, pică; invidie, silă; necaz, pacoste, beiea (1Ţ CAffliction, chagrin; peine7): mărâz sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); POP., REG. sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; marâz 1879 CIHAC II 593; 1901 POP. (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) reg., Mold.; mai ales la pl.) „Capricii, fasoane, nazuri, mofturi (2Ţ ('Simagrees, minauderies7): mărâz 1890 LIT. (ŞIO); POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; marâz sec. XX/l REG. (DLR, ALR II [3714]); DICŢ. sec. XX. 3. (Reg., N.E. Olt.) „Defect al vinului care s-a acrit, a luat miros etc.; acreală" ODefaut du vin, aigreur7): mărâz 1928 REG. (DLR). - Din tc. maraz „idem (1)" şi „boală, maladie" Cmaladie, mal7) (de unde, fig. şi p. spec., sensul 3). - Cf. bg., alb. marâz, ser. mâraz, ngr. pccpaţrig, papăţi, arom. mărăze „idem (1)" şi „boală", megl. măraz. MĂRGEAN s.n. (lit.; 1753 -); pl. (rar) -uri 1. (Vestim.; lit.) „Material solid provenind din scheletul calcaros al coralului, din care se fac obiecte de podoabă, nasturi, imamele (1) etc.; obiect de podoabă (mai ales colier) făcut din acest material; coral" CCorail; bijou, collier de corail7): 1753 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. gener:, Vestim.; pop.) „Şirag de mărgele făcut din materiale (mai ales din sticlă) care imită mărgeanul (1)" OCollier de perles en verre qui imitent le corail7): sec. XX/l REG. (Munt., Mold.) (DLR, ALRM SN II/III [1020]). 3. (P. anal:, Bot.; reg., Munt., S. Mold.) „Tufănică (Chrysanthemum indicum)' OChrysantheme d'automne'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). 4. (Zool.; lit., rar; la sg.) „Coral (Corallium rubrumj' CCorail [= animal marin]7): 1938 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX. - Din tc. mercan „idem (1, 4)" (p. et. pop. după mărgea); pentru sensul 3, cf. tc. mercan gigegi „numele unei plante tropicale căţărătoare" (gigek „floare"), mercankdşk „miozotis, nu-mă-uita; sovârv; busuioc" (kdşk „pavilion, chioşc77), mercanotu „numele unei varietăţi de garoafă" (ot „iarbă, plantă"). - Cf. bg., mac. mergan, ser. merdzan, ngr. peprţăvi, alb. merxhăn, arom. mirdzeăne, mirgeâne, megl. mirgan. 490 MĂZGÂL s.n. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Constr., Mii.) „Crenel, ambrazură, deschizătură îngustă în partea superioară a parapetului unei cetăţi sau a unui turn de apărare, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului" ('Créneau, embrasure'): măzgal sec. XIX/l CRON. (ŞIO); mâzgâl (DDRF). - Din tc. mazgal „idem . - Cf. bg., ser. mazgai, ngr. ¡iao)6.Xi, alb. mazgâiië, arom. mîzgâiă. MĂZRÂC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -e. (Mii.) „Lance, suliţă lungă" CLance, javelotO: măzrăc, măzărâc sec. XIX/2 POP. (DLR); ' mâzârâc (SDLR). - Din tc. mizrak „idem". (Var. măzărac- prin anaptixă.)- Cf. ngr. iu.o5p6.ia, bg. mazdrak, măzdrak (> rom. înv. şi reg. măzdrăc, mazdrăc, mazdrăg, măzdâc, mazdrâgă „idem" şi „ghioagă, măciucă ghintuită": sec. XIX/l CRON. (DLR); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1), ser. mizdrak, alb. mazdrâk, mëzdrâk, arom. măzdrăc, mastrăc, cf. şi bg. măzdrakhja (> rom. înv. mazdracifu„ostaş înarmat cu măzrac": ŞIO; cf. tc. mizrakli). MECÉT s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1509 ->); pl. -uri. 1. (Rel.; înv.) a) „Moschee, geamié'; „moschee mică, fără minaret" C[Petite] mosquée'): mecit 1509 DOC. (DLLV 260); mecet 1614 DOC. (DIR XVII B II 269); CRON. sec. XVII/2- XVIII (ŞIO, DLR, CM I 181, 277, 305), LIT. sec. XIX, DOC. sec. XVII-XIX, IST., POP. sec. XIX/2-XX/1; meccit sec. XVIII/l CRON. (DLR). 2. (P. ext:, reg., Munt., Olt.) „Cimitir turcesc" ('Cimetière turc'): mecét sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DLR). 3. (P. gener:, reg., Munt., Olt.) „Clădire mare, falnică" CGrand édifice'): mecét sec. )0(/l REG. (DLR). 4. (Fig:, reg., Olt.) „Lucru făcut cu temei, lucru straşnic" CChose solide, faite pour tout de bon7): mecét 1928 REG. (DLR). - Din tc. mesçit, mescit, (înv. şi dial.) mecit, *mecet, (înv. şi pop.) mesgid, mecid (înv.) „idem (l.a)", (mod.) „idem (1 .b)". - Cf. bg. mecit, mecet, scr. mècit, mècet, mèsdzid, mèzeid, ngr. pevxÇixi, pevxÇéxi, alb. mexhite, magh. mecsit, meeset, meesed, arom. micéte, cf. şi rus. mecet/. MEDRESE s.f. (¡st.; sec. XVIII/2 ^); pl. -e/e. (Rel.) „Şcoală religioasă superioară, colegiu teologic şi de drept (la turci)" fÉcole supérieure, collège théologiques [chez les Turcs]'): (înv.) medrisé sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); (înv.) medreseâ sec. XIX/2 IST. (DLR); medrésa (pl. -e) sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/1, IST. sec. XX/2 (Mehmet Ali Ekrem, Civilizaţia turcă, Bucureşti, 1981, p. 172). - Din tc. medrese „idem". - Cf. bg., scr. medrese. MEFRÛZUL-CALÉM s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Admin., Pol.) „Ţară intrată sub suzeranitate otomană, păstrându-şi însă organizarea proprie" ('Pays entré sous la souzeraineté ottomane, en maintenant toutefois sa propre organisation'): mefrüzul-calém sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); mefrüzum-calé 1822 DOC. (S10)- - Din tc. (înv.) mefruz ul-kalem „idem" (literal: „birou autonom, scutit de taxe ;. 491 MEGEÂNĂ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pi. -e. (Nav.) „(Probabil) Şalupă, navă cu artimon" (^Probablement] Chaloupe, navire ayant un artimonO: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. (pop.) micana (www.seslisozluk.com; lit. mizana, acc. mizana) „artimon, catarg de pupa" CartimonO, probabil prin condensare dintr-o sintagmă de tipul micana gemisi „navă cu artimon" (gemi „navă"). MEGIDIÉ s.f. (înv., rar; sec. XX/l); pl. -ie, acc. şi megidie. (Mil.) „Decoraţie otomană instituită în anul 1851 de către sultanul Abdul Megid"ONom d'une décoration ottomane [créée en 1851 par le sultan Abdul Médjid]0: sec. XX/l ŞDU. - Din te. mecidiy(y)e (nişani) „idem" (OTS; nişan „decoraţie"). - Cf. arom. mig/% migidfe „numele unei monede otomane bătute în timpul domniei sultanului Abdul Megid". MEHCHEMÉ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ie. (Jur.) „Tribunal (la turci)" (Tribiinal [turc]*): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv. şi pop.) mehkeme (lit. mod. mahkeme) „idem". - Cf. bg. mehkeme, ser. mescema, mekjeme, arom. mechemée. MEHÉMURI s.n. pl. (înv., rar; 1821). (Mii.) = muhîmat: 1821 DOC. (ŞIO, s.v. muhimat). - Din tc. (înv.) meham(m) „idem" şi „obiecte importante, lucruri necesare" Ochoses nécessaires') (Youssouf, OTS; pl. lui mühim[me]„lucru important, obiect necesar, problemă de bază"; p. asim. şi cu desinenţa rom. de pl. redundantă). - V. muhimat. MEHENGHI1 s.n. (înv.; 1705 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Tehn.) „Piatră cu care se încearcă metalele preţioase" ('Pierre de touche'): mehenghi 1705 UT. (TDRG2); DOC., DICŢ. sec. XIX; meîénghi 1825 DOC. (DLR); (rar) meng, meénghi, menghi sec. XIX/2 DICŢ. (POLIZU, LM, CIHAC II 594, DDRF). - Din tc. (înv.) meheng (pron. meheng'), (dial.) *mëng, *meeng (lit. mod. mehenk) „idem". - Cf. bg. mehénk, ngr. /ueéyyi. - V. mehenghF,-ghe. MEHÉNGHIVgHE adj. (uneori substantivat) (pop., azi rar; 1838 ->); pl. -ghi,-ghe. „Isteţ, iscusit, perspicace, priceput, abil; glumeţ, poznaş, ghiduş, ischiuzar, mucalit (II. 1); (p. ext.) şmecher, şiret?" ('Éveillé, sagace, perspicace, habile; moqueur, blagueur, badin; rusé, malin'): mehénghi 1838 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg.) mehénchi,-che 1853 LIT. (DLR); POP., REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (înv., rar) meiénghi, meénghi, menghi, meéng,-â, mehéng,-a (pl. -i,-e) sec. XIX/2 DICŢ; (reg., Munt.) mehéngher,-a 1882 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. mehenk[çi], (înv.) meheng[ci], (dial.) *meeng[ci], *meng[ci] „idem" (v. SCL 4/1994, p. 335). (Var. mehengher- prin contaminare cu şmecher;) -V. mehenghi. 492 MEHLÉM s.n. (înv. şi reg.; 1705 ->); pl. ? 1. (Med.; înv.) „Alifie, pomadă, unguent" OOnguent, pommade7): mehlém 1705 LIT. (TDRG ); DOC. sec. XVIII; meflém înc. sec. XVIII LIT. (DLR); (Mold.) melhim 1908 REG. (DLR). 2. {P. anal.) reg., Olt.) „Jeg, slin" ('Crasse'): mehlém sec. XX/l LIT. (DLR). 3. {P. anal.) reg., arg.) „Spermă" ('Sperme'): mehlém 1966 CDER. - Din tc. melhem, (înv.) mehlem „idem (1)". - Cf. bg. mehlém, ser. melem, alb. mehlém, melhém, arom. mlhléme, miyléme, megl. mlllern. MEHMENDÂR s.m. (ist.; sec. XVIII/2 -»); pl. -i. (Admin., Mii.) „Ofiţer, funcţionar militar (turc ori român) însărcinat cu primirea, însoţirea, găzduirea şi hrănirea unei persoane oficiale, a unui grup de vizitatori străini, a oastei otomane expediţionare sau (p. spec.) a noului domn numit de Poartă, în cursul deplasării acestuia spre ţară; însoţitor; ghid, călăuză (2)) adjutant, ofiţer de legătură" fOfficier, fonctionnaire militaire [turc ou roumain] chargé de recevoir, accompagner et assurer l'approvisionnement d'un personnage, d'un groupe de visiteurs étrangers ou du voivode roumain nouvellement nommé par la Porte, pendant son voyage vers son pays; compagnon; guide; adjutant, officier de liaison7): (înv.) mihmandâr sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) meimendâr 1806 DOC. (DLR); CRON. sec. XIX/1; (înv.) meimandâr 1821 DOC. (DLR); (înv.) maimandâr 1829, 1834 DOC. (DLR); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 118); mehmendâr 1807 DOC. (DLR); CRON., DOC. sec. XIX/1, LIT., IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 274, DLR, MDD). - Din tc. mihmandar „idem". MEHTÉR s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Prof., Muz.) „Muzicant într-o fanfară militară turcească (inclusiv aceea de la curtea domnitorului român)" ('Musicien d'une fanfare militaire turque7): 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf, sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. mehter „idem" şi „servitor care avea grijă de corturi; mesager, sol care ducea veştile de numire, de promovare etc.; ceauş1 (1Ţ Odomestique chargé de la garde et l'entretient des tentes; messager; huissier, page7) (www.seslisozluk.com). - Cf. bg. mehtér, scr. mèhter, mèkter, magh. mehter, mekter. - V. ici-mehter, mehterbaşa, meterhanea. MEHTERBAŞA s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. ?, scris şi mehter-başa. (Prof., Muz.) „Şeful mehterilor (v. s. v.), şeful unei meterhanele (1), al unei fanfare militare turceşti (inclusiv al celei de la curtea domnitorului român); mehterhane-başă' ('Chef d'une fanfare militaire turque, directeur de la musique militaire turque^: mehterbaşa sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 161); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; mehterbaş 1762 CRON. (ŞIO). - Din tc. mehterbaşi, (înv.) mehterbaşa „idem".- Cf. scr. mèhterbasa, mèkter-basa, magh. mechterbas! -V. baş, mehter, mehterhane-başa, meterhanea. MEHTERHANE-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1791); pl. ? (Prof., Muz.) = mehterbaşa: 1791 DOC. (ŞIO). - Din tc. mehterhane başi „idem". - V. baş, mehterbaşa, meterhanea. 493 MEHTÛP s.n. (¡st.; sec. XVIII/1 -»); pl. -un. (Admin.) „Scrisoare (oficială), epistolă, adresă, misivă" OLettre [officielle], épître, missive7): (înv.) mictiüp (pron. mic-tiup), mehtiûp (pron. meh-tiup) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); mehtup 1762 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD). - Din tc. mektup, (înv.) mektüb „idem". - Cf. bg. mektub. - V. mehtupciu. MEHTUPCÎU s.m. (ist.; 1762 -»); pl. -ii. (Admin.) „Funcţionar de cancelarie, copist, scriitor, secretar (însărcinat să redacteze şi să copieze acte, scrisori etc. turceşti în cancelaria domnească)" CSecrétaire de cabinet, copiste, écrivain [des actes turcs rédigés dans la chancellerie des Pays Roumains]'): mehtupciu 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2 (MDD); (înv.) mectubgiu 1829 DOC. (DLR). - Din tc. mektupçu, (înv.) mektübgï „idem". - Cf. scr. mektùbdzija, magh. megtupcsi, mektupcsi. - V. mehtup. MELÉC s.m. (înv., rar; 1838 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Mitol., Rel.; şi fig., ca epitet) „înger" ('Ange'): mêlée 1838 UTT. (DLR); melaic mijl. sec. XIX LIT. (DLR). - Din tc. melek, melâik „idem". - Cf. scr. mèiec, mèiek, alb. meiéq. MELÉZ adj., s.m. (înv. şi reg.; 1783 -); pl. (II) -i. I. Adj. (înv., rar; atestat numai la m. sg.) „Amestecat, mixt, eterogen, corcit, hibrid" OMêlé, mélangé7): mêlés 1825 DOC. (DLR). II. S.m. 1. (Vestim.; înv.) „Ţesătură subţire, un fel de pânză de mătase amestecată cu lână sau cu bumbac" CSorte d'étoffe de soie et de laine, lainage ou cotonnade mêlée de soie'): meléz 1783 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; melét 1815 DOC. (DLR). 2. (Zool.; reg., S. şi E. Munt.) „Numele a doi peşti de apă dulce: a) răspăr (Acerina schraerser) (considerat a fi o corcitură între biban şi şalău sau între şalău şi ghiborţ), catâr1 (3)] b) ghiborţ (Acerina cernua)' CPoisson de race mêlée; grémille'): mêlés 1909 DOC. (DLR); DOC. sec. XX/l; me\eţ 1947 DOC. (DLR); REG. (S.E. Munt.) sec. XX/2 (Ţurlan 55). - Din tc. melez, (înv. şi dial.) meles „idem (I, II.1)" (TS, Tar. S. I 516, Der. S.) şi (subst.) „corcitură", (adj.) „hibrid, corcit" ('métis, hybride, de race mêlée') (v. LR 5/1968, p. 415; de unde sensul II.2, p. spec. sau prin condensare dintr-o sintagmă ca meiez akbahksau meiezhani [akbahk „şalău", hani „biban"]). (Var. meieţ- după suf. -eţ, meiet- sg. refăcut din pl. meieţi.) - Cf. bg. meiez(en) „hibrid, corcit; pestriţ; (despre ţesături) amestecat", scr. meiez „mulatru, metis; corcitură, hibrid". MELTÉM subst. sg. (reg.; 1979 -). (Nav.; Dobr.) „Vânt care bate, vara, dinspre nord-est sau dinspre uscat spre mare; levanter" CVent d'été du nord-est'): 1979 Dicţ. Mar. - Din tc. meltem „idem". 494 MEMHÛR s.n. (înv., rar; 1794); pl. -uri. (Admin.) (Probabil) „Ordin de plată (întărit cu pecete)", „răvaş de plată" (ŞIO) sau „document justificativ întărit cu pecete" (DLR) COrdre de paie [cacheté]' ou 'document scellé, acte cacheté'): 1794 DOC. (ŞIO: câţi vor avea memhururi ia mână). - Din tc. memhur „bilet de plată pentru trupele regulate" (ŞIO), „borderou, stat de plată la ieniceri" (OTS) Çfeuille de paie des janissairesO, probabil şi *„idem" (condensat în limba turcă dintr-o sintagmă), iar ca adj., „sigilat, ştampilat, prevăzut cu pecete". (După Drimba 2001, p. 91, prin condensare pe teren românesc din tc. memhur resmî vesika „act oficial prevăzut cu sigiliu" [resmî „oficial", vesika „act"] sau din tc. memhur Ödeme emri [Ödeme emri „ordin de plată"].) MEMLECHÉT s.n. (înv.; 1762 - miji. sec. XIX); pl. ? (Admin., Pol.) „Ţară, stat" OPays, état1): 1762 CRON. (ŞIO); 1823 DOC. (Furnică 330); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. memleket „idem". - Cf. bg. memiekét, ser. mem/ecet. MEMUR s.m. (înv.; 1802 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Funcţionar de stat; însărcinat din partea guvernului, reprezentant oficial, comisar" (Tonctionnaire d'Etat; commissaire'): meemür 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX; memur sec. XIX/2 DOC. (ŞIO, DLR); miermur 1889 DOC. (DLR). - Din tc. memur, (înv.) mëmür „idem". (Var. miermur- p. asim.) - Cf. ser. mèmur. - V. memuriet. MEMURIÉT s.n. (înv.; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -uri, pron. -ri-et. (Admin.) „însărcinare, misiune, sarcină oficială" (Tâche, mission, charge officielle'): 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. - Din tc. memuriyet „idem". - V. memur. MENDUHIÉ s.f. (înv., rar; 1913); pl. -ie; pron. -hi-e. (Fin.) „Numele unei vechi monede turceşti de aur; irmiiic (1) de aur" fNom d'une ancienne monnaie turque d'or'): 1913 IST. (DLR). - Din tc. memduhiye „idem" (< antrop. tc. Memduh). MÉNGHINA s.f. (lit.; 1803 -); pl. -e. 1. (Tehn.; înv.) „Piuă (pentru împâslirea ţesăturilor)" (Toulon, fouloir7): mezghinâ 1803 DOC. (DLR); ménghina 1824 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l (DOC. EC.I 372). 2. (Tehn.; lit.) „Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor CEtau7). ménghina 1857 POLIZU; REG. (Dobr., S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN II [543]), DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (DLR, EM 24/1992, p. 6); (reg., Munt., Mold.) menghmea, (Munt., Olt.) minghineâ (pl. -eie) 1877 LM; LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (ALR SN II [543]), DICT. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) minghenă 1894 DDRF; (înv.) mezghenea, 495 mézghena (Papahagi, C.L.); (înv., Munt., S. Mold.) minghenea, (V. Munt.) mindinea, (Dobr.) mengheneâ, (N. Munt.) mingineâ, (Munt.) ménghenâ 1884-1885 REG. (H); (reg., Munt., Mold., Olt., Dobr., S.E. Transilv.) minghina 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR SN II [543], Iordache 81); (reg.) minghine 1951 LIT. (DLR); (reg.) menghine sec. XX/l REG. (S.E. Transilv.) (ALR SN II [543]); LIT. sec. XX/2. 3. (Tehn.; reg., Munt., S. Mold.) „Şurub la teasc" (Vis du pressoir'): ménghina sec. XX/l REG. (ALR SN I [236]). 4. (P. ext.) Tehn.; reg., S.V. Munt.) „Scaun de cuţitoiat" OBanc du menuisier^: minghineâ sec. XX/1 REG. (ALR SN II [556]). 5. (P. ext.) Tehn.; înv., Mold.) „Cumpănă de zidărie, nivelă" CNiveau de maçonnerie'): ménghene 1884-1885 REG. (H). 6. (P. ext.) Etnogr.; înv., V. Munt.) „Numele unui dans popular" ('Nom d'une danse paysanne^: minghineâ 1884-1885 REG. (H). - Din te. mengene (acc. mengené şi méngene, v. TS) „idem (1, 2)" şi „teasc" ('pressoir') (de unde, p. restr., sensul 3). (Var. mindinea - prin hipercorectitudine; minginea - prin palatalizare; mezghina, mezghenă, mezghenea- p. disim., poate după mâzgă, a [se] mâzgăli.) - Cf. ser. mèngene, mèngele (> rom. reg., Ban. ménghle „idem (2)", ménghele, ménghe/â „fiecare dintre cei patru stâlpi bătuţi în pământ între care se fixează boul pentru a fi potcovit": sec. XIX/2-XX/1 REG.: DLR, ALR SN II [543], Gămulescu), bg. mengemé, méngimja, ngr. /¿syyEvéç, alb. mengené, arom. ming'iné. - V. menghinegiu, minghinitai. MENGHINEGÎU s.m. (înv., rar; 1835); pl. -ii. (Prof.) „Piuar, lucrător la menghină (1) CFouleur, foulonnier'): 1835 DOC. (DLR). - Din tc. mengeneci „idem". (După DLR, der. rom.) - V. menghină. MENZÎL1 s.n. (ist.; sf. sec. XVII ->); pl. -uri. 1. (Transp.; ist.; la sg.) „Serviciu de curierat şi de transport cu diligenţa pentru călători şi corespondenţă, care a funcţionat şi în ţările române înainte de introducerea căilor ferate; (serviciu de) poştă (cu diligenţe şi cai), oiac (1Ţ ^Service de transport à diligences, poste'): (înv.) minzil sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 560); DOC. sec. XIX/l; (înv.) mezil 1737, 1740 DOC. (REL. AGR. II 200, Furnică 12); menzil înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XX/l, IST. sec. XX (DLR, MDD). # Loc. adv.: (înv.) Cu sau în (mare) menzii = „în mare grabă, repede, de oiac (l.bŢ\ 1786 DOC. (Furnică 137); CRON. sf. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Transp.; înv.) „Staţie de poştă (unde se schimbau caii), taci? (v. s.v. taht [4]), menziihaned' ('[Station de] poste, relais [de poste]'): menzil sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1745 DOC. (REL. AGR. I 433); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1, DICŢ, sec. XIX/2; mizil 1775, 1783 DOC. (ŞIO, REL. AGR. I 695); DOC. sec. XVIII/2, DICŢ. sec.'' XIX/2; mezil 1793 DOC. (REL. AGR. I 816), DICŢ. sec. XIX/2; menzâl 1786 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; minzil 1813 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1; mezél 1814 DOC. (DLR). 3. (Transp.; înv.) „Diligenţă, căruţă de poştă, poştalion, oiac (2]' C[Voiture de] poste, diligence7): menzil sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/1, IST. sec. XIX/2; menzâl 1762 CRON. (DLR); mezil sec. XIX/1 CRON. (DLR). 4. (P. ext.) înv.) „înştiinţare scrisă, solie, mesaj, depeşă trimisă prin menzil (1), oiac (3Ţ CDépêche, message transporté par poste7): mezil sf. sec. XVIII CRON. (DLR); menzil 1814 DOC. (DLR); mizil 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 5. (Mil.; înv.) „Bătaie, rază de acţiune 496 (a unui proiectil)" (Portée [d'un projectile]'): menzil 1715 CRON. (ŞIO). (Sensurile „curier, sol, mesager, paşaport, carte de cale pe care le dau unele DICŢ. aparţin altor cuvinte menzil sau mizil, detaşate prin condensare din tatar-mizil, respectiv menzii-embru, v. 5.1/.) - Din tc. menzil, (înv.) *mezil „idem (1, 2, 5)", menzil [arabasi] „idem (3)" (v. Suciu 152). — Cf. bg. menzii, ser. mènzii, mènzui, mènzei, mèzii, mèzui, ngr. fxsvÇiXi, /îevtÇiXi, magh. menzil, arom. miziie. - V. cetal-menzâl, menzii-buiuruitiu, menzii-căpitan, menzii-embru, menzii-ferman, menziigiu, menzithanea, tatar-mizil. - Der.: (înv., rar) menziiésc,-(e)âsca adj. „De menzil (1)": 1827 DOC. (ŞIO). -Top. Mizil MENZÎL-BUIURULTÎU s.n. (înv., rar; 1779); pl. -uri. (Admin.) „Ordin scris emis de serascher (v. s.v.), privind serviciile de transport care urmau să-i fie asigurate posesorului actului respectiv" COrdre écrit du commandant en chef de l'armée ottomane, concernant les services de transport que l'on était obligé d'assurer au possesseur^: 1779 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *menzil buyuruldï (v. Kakuk 275), *menzil buyurultï „idem". - Cf. magh. menziibujuruiti - V. buiurdiu, menzii1. MENZIL-CĂPITÂN s.m. (înv., rar; 1814); pl. -i. (Prof., Transp.) „Şeful unui menzil (2), căpitan de poştă, menzilglbaşă' CCapitaine de poste, maître de posteQ: 1814 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) *menzil kaptanï (sau kaputanï, kapïtanï, kapitanï) „idem" (adaptat după rom. căpitan). - V. captan, capudan-paşa, menzii MENZIL-ÉMBRU s.n. (înv., rar; 1779 - sec. XIX/2); pl. ? (Admin.) „Ordin scris emis de către un înalt demnitar otoman, prin care se acorda unei persoane dreptul de a folosi, contra cost, serviciul de transport cu diligenţe şi cai (ordin care se întărea uneori printr-un menzil-buiurultiu, v. 5./.); carte de cale, paşaport, salvconduct, embru-inanrl' fOrdre d'un haut dignitaire ottoman, concernant le droit d'une personne d'employer le service de poste; passeport'): menzil-émbru 1779 DOC. (ŞIO); menzil sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, s.v. ferman-inam)) mizil 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. - Din tc. menzil emri, (înv.) *menzil embri „idem" (adaptat morfologic; tc. emir „ordin"; pentru var. reconstruită, v. s.v. imbrohot). (Var. menzii, mizii - prin condensare lexico-semantică, poate în momentul împrumutării, v. Suciu 152.) - V. embru-inam, emriname, imbrohor, menzii1, menzil-buiurultiu, menzii-ferman. MENZÎL-FERMÂN s.n. (înv., rar; 1802); pl. -e. . „ . (Admin.) „Ordin scris emis de sultan sau, în numele acestuia, de secretariatul sau, prin care se acorda unei persoane dreptul de a folosi serviciul de transport cu diligenţe şi cai; ferman-inarri' fOrdre écrit du sultan, par lequel on concède à une personne le droit d employer le service de poste7): 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. menzil fermam „idem". - Cf. magh. menzii fermâny. - V. ferman-inam, firman, menzil1. 497 MENZILGIBÂŞA s.m. (înv., rar; sec. XX/l); pl. ? (Prof., Transp.) „Căpitan de poştă, şef al menzilgiilor (v. s.v.) de la un menzil (2), menzll-căpitarf' OMaître de poste*): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. menzilci başi „idem". - V. baş, menzi/giu. MENZILGÎU s.m. (înv.; 1728 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof., Transp.) „Slujbaş al serviciului de transport cu diligenţe şi cai, angajat la un menzil (2); vizitiu al unui poştalion, curier, o/acar, o/ac (4), tatar-mizit, (p. ext.) rar) căpitan de poştă, menzihcăpitan, menzilgibaşd' ^Employé d'une station de poste, courrier, postillon; maître de poste*): mezălgiu 1728 DOC. (REL. AGR. II 169); mizilgiu 1742 DOC. (REL. AGR. I 399); DOC. sec. XVIII; menzilgiu 1743, 1760 DOC. (REL. AGR. I 414, 546); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/1; mezilgiu 1788 DOC. (ŞIO); menzălgiu 1814 DOC. (ŞIO). - Din tc. menzilci, (înv.) *mezilgi „idem". - Cf. scr. me(n)zildzija, ngr. psvÇiXrÇriç, magh. menzHcsiek{p\.). -V. menzil1, menzilgibaşa. MENZILHANE s.f. (înv.; 1775 - miji. sec. XX); pl. -eie. (Transp.) = menzil (2): menzilhaneâ 1775 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/1, REG. sec. XX/1 (Coman, GL.); menzelhaneâ 1802 DOC. (DLR); minzilhana, menzălhanâ (pl. -le), minzilhaneâ 1813, 1814 DOC. (ŞIO, DLR); mezilhanâ sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); menzilhanâ (TDRG). - Din tc. menzilhane, *menzilhana, *mezilhana „idem". - Cf. bg. mezüena, minzlljana, scr. mezilàna, ngr. pevÇiXxœvèç. - V. menzil1. MERAGÎU s.m. (reg.; 1913 -); pl. -il (Prof., Agric.; Dobr.) „Paznic de câmp, pândar" CGarde champêtre*): meragiu, meregiu 1913 REG. (DLR; în der. meregie); REG. sec. XX (ALR II [5230], ALR SN III [903], GL. DOBR., S DLR, DLR); (înv.) miragiu 1918 DOC. (SDLR). - Din tc. meraci, (dial.) mereci „idem". - Cf. bg. miragija. - V. merea. - Der.: (Reg., Dobr.) meregie s.f. „Plata meragiului, pândărit": 1913 REG. (DLR). MERCHÉZ s.n. (pop.; 1847 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Reg., Munt., Mold.) „Tâlc, înţeles, semnificaţie ascunsă, sens subînţeles, raţiune, rost, taină" CRaison, sens, signification secrète, sous-entendue*): merchéz 1847 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.); (V. Munt.) mecheréz, mecléz 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (înv.) Ah veni la merchez= „A-i conveni, a-i veni la socoteală": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. 2. (P. ext.) pop., fam.) „Stratagemă, truc, subterfugiu, metodă dibace, tertip (4), şiretlic (1Ţ ORuse, subterfuge*): merchéz 1881 REG. (Munt.) (DLR); LIT., POP. sf. sec. XIX, REG. (Munt., S. Mold.) sec. XIX/2-XX (DLR, Iordan, L.M. 198, GL. ARG.); (reg., V. Munt.) mecheréz, mecléz 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. adv.: (Pop., fam.) Cu merchez(ul) sau cu merchezuri = „Cu dibăcie, în mod iscusit": sec. XIX/2 REG., POP. (TDRG, DLR); 1978 SDEM. 3. (înv., rar) „Centru, punct central, mijloc (al unui obiect); 498 punct esenţial; punct fix, determinat" ('Centre, point central; point fixe')-' merchéz, merchiz 1879 CIHAC II 595; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. - Din tc. merkez „idem (1, 3)". (Var. mecherez- prin metateză şi anaptixă; meclez- prin metateză şi cu r> /) - Cf. bg., ser. merkez, aram. mirkéze. MERDENE s.f. (lit.; 1951 -); pl. -ele. 1. (Reg., Munt.) „Făcăleţ, sucitor, vergea (pentru întins foile de plăcintă)" ORouleau de pâtissier'): merdeneâ, mirghineâ 1951 REG. (DLR). 2. (Alim.; lit.) „Produs de patiserie preparat din foi de plăcintă umplute cu brânză sau cu carne" CSorte de pâtisserie préparée d'une pâte feuilletée et d'une farce de fromage ou de viande'): merdeneâ 1966 DLR; DOC., DICŢ., REG. (Munt.) sec. XX/2 (N. Ciobanu, V. Brote, Pe urmele renumitei bucătării româneşti, [Bucureşti, 1971], p. 66; DEX; înregistrat de autor, în 1975, la Bucureşti). - Din tc. merdane, (dial.) merdene (Der. S.) „idem (1)" şi (dial.) „pastă alimentară preparată dintr-un amestec de zahăr şi alune prăjite şi pisate" Cpâte alimentaire préparée en mélangeant du sucre avec des noisettes torréfiées et broyées') (Der. S.; de unde, p. ext., sensul 2), poate şi *„idem (2)". MERE s.f. (reg.; 1884 -); pl. -e/e. (Entop., Agric.) 1. (Dobr., Mold.) „Teren cultivat, ţarină; teren arabil delimitat al unui sat; tarla (1)-, moşie; şes, platou, podiş" OChamp labouré; terre arable d'un village; plateau, plaine1): mereâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR II [2494], Coman, GL., DLR, Porucic 30, 36, Rotaru 38, GL. DOBR.); (Dobr.) merâ (pl. -ie) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (Dobr.) „Păşune, pajişte, imaş, izlaz" OPâturage, pré'): mereâ 1939 SDLR. - Din tc. mera, (dial.) mere (Der. S.) „idem (1, 2)". - Cf. arom. miré. - V. meragiu. MEREMÉT s.n. (reg.; 1776 -); pl. -uri. 1. (înv. şi reg., azi rar) „(Lucrare de) reparaţie, renovare, restaurare sau întreţinere (mai ales în construcţii)" CRéparation, raccomodage, rénovation'): meremét 1776, 1797, 1804 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 174, Furnică 241); DOC. sec. XVIII/2-XIX, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.; suspect) meremé (s.f.) sec. XIX/l DOC. (DLR); (reg., Mold.) meremént sec. XX/l REG. (DLR). # (înv.) Zi de meremet = „Zi de clacă (în care se executau lucrări de reparaţii)": sec. XIX/l DOC. (DLR); DOC., LIT. sec. XIX. # Loc. adv.: (Reg., Mold.) De maramet = „Gratis, geaba (2), (pe) degeabă': maramét 1907 REG. (DLR). 2. (P. ext. şi fig:, reg., fam.) „Aranjare, pregătire, dichisire" CAttifement, fignolage'): meremét 1957 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. 3. (P'. et. pop., după marafet, reg., fam., azi rar; de obicei la pl.) „Marafet, fleac" ('Fanfreluche'): meremét sec. XX/l LIT., REG. (DLR). - Din tc. meremet, meramet „idem (1)"; probabil şi din ngr. pepepén. - Cf. bg. meremet, alb. meremetim, arom. miriméte, megl. mirimet, cf. şi ngr. pspepETÎÇcù, Epepeperha (> rom. reg. meremetisivt. „a repara": 1764, 1792 DOC. [TDRG2, REL. AGR. I 789]; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XX/l [DLR], LIT. sec. XIX-XX). 499 MERHAMET s.n. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. ? „(Cuvinte de) compasiune, compătimire, milă; condoleanţe" f[Mots de] compassion, pitié, commisération; condoléances*): sec. XIX/1 CRON. (ŞIO). - Din te. merhamet „idem". - Cf. bg. meramet, scr. merhamet, ngr. iiEpxajièn, alb. merahmet, a rom. merhaméti. MERMÉR subst. (înv., rar; 1836 - sf. sec. XIX); pl. ? (Constr.) „Stuc" ('Stuc*): 1836 DOC. (DLR); UT. sec. XIX/2. - Din te. [yalanci] mermer „idem" (v. DLR; yalanci „fals, de imitaţie", mermer „marmură"). - Cf. bg., scr., alb. mermer, arom. mirmér„marmură". - V. mermerei. MERMERÉI adj. invar. (înv., rar; 1726 - sec. XIX/1). (Crom.) „Ca de marmură, marmorat, cu desene şi nuanţe care imită nervurile marmurii" ('Marbré'): mermeréi 1726-1733 DOC. (DLR); mermeri 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. mermeri „idem". - Cf. scr. mermeli. - V. mermer. MERSÎN s.m., mersină s.f. (înv. şi reg., rar; 1715 ->); pl. (1) -i, (2) -e. (Bot.) 1. S.m. (înv.) „Mirt (Myrtus commuaisf ('Myrte'): mersin 1715 CRON. (ŞIO). 2. S.f. (P. ext:, reg.) „Scoruş(-de-munte) (Sorbus aucuparia)' ^Sorbier des oiseleurs'): mersină 1916 DOC. (DLR). - Din tc. mersin „idem (1)"; poate şi din ngr. pepuivi). - Cf. şi ngr. iivpdvij (> rom. înv. mirsin, mirsină„idem (1)": 1645 LIT. [DLR]; LIT. sec. XVII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1). MERTEPE s.f. (înv.; 1850 - sec. XX/l); pl. -ele. (Arg;) „(La jocul de cărţi) Rând" 0[Aü jeu de cartes] TourQ: 1900 ŞIO. # (Mai ales în) Loc. adv.: (înv.) De la mertepea = „De-a rândul, pe rând, succesiv, în ordine; pas cu pas, cum se cuvine, cu rost, în mod judicios; de la bun început" CÀ la file, en bon ordre, successivement; sensément, judicieusement; dès le début^: 1850 LIT. (lt)RG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (CIHAC II 595, DDRF, SDLR). - Din tc. mertebe „treaptă, grad, rang, ordine, rând, stadiu, etapă" Odegré, ordre, tour, étape7) (p. spec.). MESTEGÎU s.m. (înv., rar; înc. sec. XVII); pl. -ii. (Prof.) „Pantofar de lux care confecţiona meşi (1)" ^Bottier qui confectionnait des bottines nommées meşiy. înc. sec. XVII DOC. («Studii», XII, 5/1959, p. 85). - Din tc. mestçi „idem" (adaptat după var. -egiu a suf. rom. -glu, v. LR 1-2/1994, p. 23-24). - V. meşi. MEŞE s.f. (reg.; 1884 ->); pl. -e//şi (înv.) meşeaie. (Bot.; Dobr.) „(Numele mai multor varietăţi de) stejar (Quercus)' ('Chêne'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (ALR I [1948]). - Din tc. meşe „idem". - V. meşeiic. 500 MEŞELÎC s.m. (reg.; 1884 -); pl. -i. ^(Entop.) 1. (Dobr.) „Pădure (mică) de stejar, stejăriş, desiş de stejar" (Torêt de chêne, chênaie'): meşelic 1936 DICŢ. (DLR). 2. (P'. gener.) Dobr., Mold.) „Pădure tânără, pădurice (lângă un râu); tufăriş, mărăciniş" (Tetit forêt; ronceraie, broussailleO: (înv., Dobr.) meşelici 1884-1885 REG. (H); (Mold.) mişelâc, mizelâc, mizelic sec. XX/1 REG. (Porucic 66, Rotaru 38); (Dobr.) meşilic, mişilic sec. XX REG. (Coman, GL., Rotaru 38, LR 1/1962, p. 71, GL. DOBR.). - Din te. meşelik, (dial.) *mişelik „idem (1)", probabil şi *„idem (2)" (cf. tc. înv. mese, mise „pădure; tufiş; mărăciniş" < pers. bisa „idem" [www.nisanyansozluk.com, Y.Tar.S.]). (Var. meşelici- sg. refăcut din pl.) - V. meşea. MEŞFERET s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. „Consfătuire, deliberare" ^Consultation, délibération'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. meşveret „idem". MEŞI s.m. pl. (ist. şi reg.; 1502 -). (Vestim.) 1. (Ist.) „Un fel de încălţăminte fără toc confecţionată din piele foarte subţire, botine de marochin purtate peste ciorapi (de către turci şi de către boierii şi orăşenii români), peste care se încălţau papucii (1.1) sau cizmele; târiici (1Ţ ('Sorte de chaussures sans talon, de chaussons, de bottines en maroquin, qu'on portait au-dessus des bas, dans les babouches ou les bottes'): meşi 1502, 1508, 1509 DOC. (Bogdan 76, DERS); DOC. sec. XVI-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX; (înv.) mesti 1620 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XX/1; (înv., Mold.) méstii sec. XVIII/1 CRON. (SDLR); 1792 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX; (înv.) meşti sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XX/l (SDLR). # Loc. vb.: (Pop., fam., azi rar) A (nu)-i da meşfi = „A (nu)-i conveni; a (nu) avea curaj, a (nu) cuteza; a (nu)-i da mâna": miji. sec. XIX LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt.) sec. XX/l (DLR); (Pop., fam., azi rar) A (nu)-lţine meşii = „A (nu) fi în stare, a (nu) putea": sec. XX/l LIT. (DLR). 2. (P. spec.; reg., rar) „Pantofi fără toc purtaţi de copii" ^Chaussures sans talon portées par les enfants7): meşi 1912 LIT. (DLR). 3. (P. ext.) reg., Ban.) „Cizme; (p. restr.) turetci" ('Bottes'): meşi 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). 4. (P. ext.) reg., Munt., Dobr.) „Pantofi sau papuci (1.2) de postav; târiici (2Ţ ^Pantoufles en drap^: meşi 1910 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XX. (Unele DICŢ. au reconstruit formele de sg. mest, meş, neatestate ca atare în texte.) - Din tc. mest, (înv.) mest, mesh (< ar. mesh, mash) „idem (1)". (Var. meşi- p. disim.) -Cf. ser. mestij, mèstva, ngr. juéon, alb. mesht, arom. méste, méstrâ (pl. meşti)) cf. şi pol. meszty, ucr. mesty. - V. mestegiu. - Contaminare: (+ meşină) înv.) meştinăs.f., v. s.v. meşină. MEŞÎNĂ s.f., meşin s.n., s.m. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -e, -/şi (1; înv.) -uri, açc. şi măşină. (Vestim.) 1. (Lit.) „Piele tăbăcită (de calitate inferioară), de oaie sau de capră, folosită la căptuşirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc.; bucată sau sortiment de piele de acest fel" ('[Pièce de] basane, peau tannée de mouton ou de chèvre'): 501 (înv.) meşinuri (pl.) sec. XVII/2 LU. (DLR); (înv.) meşin (s.n.) sec. XVII/2 ANON. CAR.; (înv.) mişini (pl.) 1830 DOC. (ARH. OLT. SN II 102); (înv.) meşână 1821 DOC. (DLR); (înv.) meştină sf. sec. XIX POP. (DLR); meşină 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XX/1, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (pl. meşine) 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII; (pl. meşini) 1770, 1800 DOC. (Furnică 28, 190, 196). 2. (P'. ext.; reg., Mold.; la pl.) „Pantaloni ţărăneşti confecţionaţi din meşină (1); poturi" CPantalons paysans de basane7): meşini (s.f. şi s.m.) 1743 DOC. (DLR); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, FOLC. MOLD. I - GL., Mihail 79). - Din tc. meşin „idem (1)". (Var. meşină - sg. refăcut din pl.; meştină- prin contaminare cu meşti, v. s.v. meşi.) - Cf. bg., ser. mesin, ngr. peaivi, alb. meshin, arom. mişine, megl. misin) cf. şi rus. mesina. - Der.: (Dim., 2, înv., Mold.) meşineis.m. pl.: 1895 REG. (DLR). METÂH s.n. (înv.; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Com.) „Produs, articol comercial, bun destinat comercializării, marfă" CMarchandise, produit, article de commerce'): 1792'DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. - Din tc. meta, matah, *metah „idem". METCÂL s.n. (înv., rar; 1594); pl. ? (Vestim.) „Pânză de bumbac uşoară şi lucioasă, folosită adesea la căptuşitul hainelor; percalină" ('Percaline'): metcâl, mitcâl 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194; cf. DILR II 351). - Din tc. metkal, mitkal „idem"; poate şi din rus. mitkai. (După DLR - din rusă.) METEREZ s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); (mai ales la) pl. -eşi (înv. şi pop.) -uri. (Constr.) 1. (Mii.; ist.) „Fortificaţie, val, zid de apărare, întăritură (din piatră, din pământ ori din buşteni) sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; redută, bastion; palisadă, paiancă (.1)\ hindichi (2Ţ ('Fortification militaire; bastion; contrefort; retranchement, rempart'): meterez sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 475, 512, II 85, 90); DOC., CRON. sec. XVIII-XIX/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 140), POP. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) meteriz, meteris înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XIII, 497); (înv.) mederez sec. XVIII/l CRON. (DLR). 2. (P. gener.) înv., rar) „întăritură la stâlpii unui pod" OFortification des pilastres d'un pont7): meterez 1885 LIT. (DLR). 3. (Mii.; lit.) „Parapet la partea superioară a zidurilor şi turnurilor de apărare ale unei cetăţi, tabie (2Ţ ('Parapet'): meterez sec. XIX/l CRON. (DLR); LU. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. meteris, meteriz „idem (1, 3)" şi „ambrazură, crenel" ('embrasure'). - Cf. bg., ser. meteriz, ngr. ¡.lerepiţi, alb. meteris, arom. mitirize, megl. mitiriz. METERHANE s.f. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. -eie. (Muz.) 1. „Formaţie de muzică militară turcească (în care predominau instrumentele de percuţie şi de suflat), fanfară turcească (inclusiv de la curtea domnitorului român); dauihand' CMusique militaire, fanfare turqueO: meterhaneâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 378, 467); LIT. sec. XIX/2-XX/1; mehterhaneâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; 502 mecterhaneâ sec. XVIII/2 CRON. (DLR); miterhaneă sec. XIX/l LIT. (DLR). 2. (P. gener.; rar, ir.) „Fanfară, orchestră de paradă" ^Orchestre de parade, fanfare'): meterhaneă 1939 SDLR. 3. (Rar) „Surlă, un fel de oboi turcesc care scoate sunete înalte şl stridente; zurna (v. s.v.)" CSorte de hautbois turc^: meterhaneă 1863 LIT. (DLR). (Sensul „tobă", indicat în unele DICŢ., nu se justifică.) - Din tc. mehterhane „idem (1)", mehterhane [zurnasi] „idem (3)" (v. Suciu 153, cf. Drimba 91, unde sintagma tc. propusă ca etimon este mehterhane borazanr, zurna „surlă", borazan „trompetă"). - Cf. ser. mekterhàna. - V. mehter, mehterhane-başa. MEZAT s.n. (pop.; înc. sec. XVIII -); pl. -uri. (Com.) „Licitaţie, vânzare publică (adesea a bunurilor unui datornic)" ('Vente aux enchères, encan, licitation'): mezât înc. sec. XVIII CRON. (CM II 351); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, Furnică 101, DIB 1960, p. 173, 262, REL. AGR. I 561), LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) mizât 1881 REG. (Munt.) (DLR). # Loc. vb.: (Pop.; azi mai ales fig.) A scoate (sau, înv., a pune ori a striga) la (sau, înv., îri) mezat = „A scoate la licitaţie": sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 12/1992, p. 29), LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) A vinde, respectiv a cumpăra (sau a lua) (de) la (sau cu ori prin) mezat = „A vinde, respectiv a cumpăra prin licitaţie": 1769 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2— XIX/l (Furnică 101, 102, 365, DLR), LU. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. adj.: (Pop.) La mezat = „Licitat, scos Ia vânzare (prin licitaţie), în vânzare": sec. XX/2 DOC. (EM 10/1992, p. 8). - Din tc. mezat „idem"; loc. vb. - semicalcuri după tc. mezada gkarmak „a scoate la mezat", mezada (sau mezattari) satmak „a vinde Ia mezat", mezattan almak „a cumpăra, a lua (de) la mezat" (gkarmak „a scoate", satmak „a vinde", almak „a lua, a cumpăra"; v. SCL 4/1993, p. 335). (Var. mizat- probabil p. et. pop., după miză.) - Cf. bg. mezât, ngr. ^îeÇan. -V. suitan-mezat. MEZÉL1 s.n., mezeâ s.f. (lit.; 1762 -); (mai ales la) pl. (s.n.) -¿/r/şi (s.n., s.f.; înv.) mezele. (Alim.) 1. (înv.) = mezelic (1): mezéle (pl.) 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2; (rar) mezileă (s.f.) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (rar) mezé, mezeâ 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; mezéluri (pl.) 1889, 1894 LU., POP. (ŞIO); LU. sf. sec. XIX-înc. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; mezél sf. sec. XIX LU. (TDRG); DICŢ. sec. XX/l; (rar) mizele (pl.) 1939 SDLR. 2. (P. restr.) lit.) „Nume generic al preparatelor alimentare din carne de tipul salamului1 (v. s.v.), de obicei condimentate şi conservate prin uscare şi/sau afumare" ('Charcuterie'): mezéluri (pl.) 1958 DM; LU., DOC., DICŢ. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 26); (rar) mezél sec. XX/2 DICŢ. - Din tc. meze „idem (1)". (Var. mezel - sg. refăcut din pl. mezele; meziiea- sg. refăcut din pl. *mezilele, *mezelele, amplificat din mezele.) - Cf. ser. meze, ngr. /jeÇé(ç), alb. meze, mézë, arom. mizé, mezé „idem (1)". - V. mezelic. - Der.: (Lit.) mezelâr s.m. „Persoană care prepară sau vinde mezeluri (2); cârnăţar, mezelegiW'. 1933 DOC. (DLR); DOC., LU., DICŢ. sec. XX [(Lit., rar) mezeiăreâsă s.f. „Cârnăţăreasă": sec. XX/2 DICŢ.; (Lit., rar) mezelărie s.f. „Magazin sau fabrică de mezeluri (2)": sec. XX/2 DICŢ.]; (înv.) mezelegius.m. = mezelar. 1933 DOC. (DLR). 503 MEZELÎC s.n. (lit.; 1779 -); pl. -urişi (reg., rar) -e. 1. (Alim.; lit.; mai ales la pl.; la sg., col., rar) „Nume generic al preparatelor alimentare (fine) folosite ca aperitiv, ca gustare rece (care se ia înaintea unei mese sau între mese), de tipul salamului, brânzei, peştelui mărunt, icrelor, măslinelor etc.; delicatese, bunătăţi; (la sg.) aperitiv, gustare (luată înaintea unei mese sau între mese), masă frugală; mezel (1)' OAIiments servis comme hors-d'oeuvre ou comme goûter; hors-d'oeuvre, entrée, mises en bouche; collation, goûter, repas frugal7): mezelic 1779 UT. (Mold.) (DLLV); POP., REG. (Munt.) sec. XX/l (DLR), UT. sec. XVIII/2-XX; (reg.) mezelâ'c sec. XX/l POP. (DLR); (pop.) mizilic 1895 REG. (DLR); REG. (Mold., Dobr.) sf. sec. XIX-sec. XX (GL. DOBR.), UT. sec. XX/2; (reg., Munt.) mezelichi sec. XX/1 REG. (DLR). 2. (P. ext.) la sg., col.; reg.) (V. Munt.) „Seminţe de dovleac (1.1) sărate şi prăjite; (E. Munt., S. Mold.) floricele, popcorn" OGraines de courge grillées; maïs soufflé, pop-corn'): mizilic 1893 REG. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. 3. (F!g.; lit.) „Fleac, bagatelă, moft (1Ţ ('Bagatelle'): mezelic 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX; (pop.) mizilic 1939 SDLR; REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1979, la Bucureşti). 4. (Flg.; înv., rar) „Partea picantă, sarea şi piperul unei întâmplări" ('Partie piquante d'une affaire'): mezelic 1875 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. - Din te. mezelik „idem (1)". - Cf. bg. mezellk, ngr. jusÇeXira, arom. mlzilîke, megl. mizllok. - V. mezel. - Der.: (înv., Munt.) mezeliegfu (mizilicgiu) s.m., mezel¡car s.m. „Persoană care prepara sau vindea mezelicuri (1)": sf. sec. XIX DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/1. MEZÎT s.m. (înv., rar; 1926); pl. meziţi. (Zool.) „Numele unei specii de peşte de mare: bacaliar, batog (Gadus merlangus sau euxinus)' ('Merluche'): mezit, megit 1926 CADE. - Din tc. mezit „idem". MIÂMBAL s.n. sg. (înv.; 1850 - miji. sec. XX); acc. (rar) şi miambâl(pron. mi-am-). (Med.) „Suc de lemn-dulce, turnat şi coagulat în formă de batoane, folosit în trecut ca medicament contra tusei; candel negru" CSuc de réglisse, employé contre la toux, sous forme de sucre candi noir; réglisse noire, réglisse d'Espagne7): miâmbolă (s.f.) 1850 DICŢ. (TDRG2); miambal 1857 POLIZU; DOC., LIT., DICŢ sec. XIX/2-XX/1; niâmbal 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 455). - Din tc. meyan bail, miyan bail „idem" (p. asim.: -nb- > -mb-). (Var. niambal - p. disim.) MICŞUNEA s.f. (lit.; 1700 -); pl. -ele. (Bot.) 1. (înv. şi reg.) „Numele unor plante erbacee dicotiledonate din familia violaceelor (Viola)'-, a) (V. Munt.; şi în sintagma mieşunea de câmp) „Violetă, toporaş, viorea, şiboi (l.c) (Viola odorata)"; b) „Tămâioasă (Viola jooi)'; c) (Şi în sintagma mieşunea de munte) „Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolorŢ] d) „Viorea-nemirositoare (Viola hirta)') e) (Şi în sintagma 504 micşunea galbenă) „Viorea galbenă (Viola bifiora)'-, f) (Şi în sintagma micşunea de munte) „Viorică, toporaş, viorea (Viola alpina)'-, g) (Şi în sintagma micşunea de munte) „Unghia-păsării (Viola declinata)'-, h) (Şi în sintagma micşunele gălbioare!) „Trei-fraţi (Viola saxatilis)' ('Nom de plusieurs plantes herbacées dicotylédonées de la famille des violariacées: violette, violette hérissée, violette-à-deux-fleurs, etc.').^ 2. (P. ext,.; lit., pop. sau reg.) „Numele unor plante erbacee aparţinând altor familii": a) (înv.) „Popilnic(-iepuresc) (Anemone hepatica)'] b) (Lit.; şi în sintagmele micşunea galbenă, micşunea ruginită sau micşunea de primăvară) „Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală; vlorea-galbenă, micsandră, şiboi (l.b) (Cheiranthus cheiri)'-, c) (Pop.; reg. în Mold., E. Munt.) „Micsandră, şiboi (l.a) (Matthiola incana şi annua)'-, d) (Reg.) „Nopticoasă (Hesperis matronalis)' ('Nom de plusieurs plantes herbacées appartenant à d'autres familles: giroflée jaune, bâton d'or; giroflée [d'hiver], violier; variété d'anémone; julienne, girarde'): (înv.) micşineâ 1700 DOC. (DLR); REG. sec. XIX/2 (DLR); (înv., Transilv., rar; cu sensul l.a) mixoneâlă (recte: miesoneaiă sau micşoneală) 1783 DICŢ. (DLR); 1825 LB; mieşuneâ 1784 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Dobr., Mold.) sec. XIX-XX/1 (DLR, Iordan, L.M. 193, ALR SN III [642]), DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 40/1992, p. 26), LIT., POP., DICŢ. sec. XIX-XX (FOLC. NOU 24 - S. Transilv.); (pop., mai ales cu sensul 2.c) micşunică 1914 REG. (DLR); LIT. sec. XX/1; (reg., Munt.) mişuneâ sec. XX/l REG. (ALR SN III [642]). (Repartizarea atestărilor pe sensuri şi pe regiuni este, cel mai adesea, imposibilă.) - Din tc. menekşe „idem (1)" (prin metateză). (Var. mişunea- p. disim.; mixoneâlă- sg. refăcut din pl.; micşunică- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg., alb. menekse, ngr. neveÇéç - Der.: (Crom.; înv. şi reg.) micşuniu,-fe adj. „Vioriu, violet": 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. (Munt.) sec. XX/l (ALR II [3403]). - Comp.: (Bot.; înv.) micşuneă-de-băltă sau micşuneăua-ăpei s.f. „Roşăţea (Butomus umbellatus)'-. sf. sec. XIX DOC., REG. (DLR). - Antrop. Micşuneasca (1792, REL. AGR. I 788), Micşunică (prenume feminin actual), Micşunescu, Micşuneltop. Micşuneşti(ŞIO I 90, DNFR). MÎDIE s.f. (lit.; 1784-); pl. -ir, acc. (rar) şi midie. (Zool.) „Moluscă marină comestibilă, asemănătoare cu scoica, având corpul închis între două valve ovale (Mytiius edulis)' ('Moule'): 1784 DOC. (Munt.) (Furnică 120); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. midye (acc. midye, v. TS) „idem"; poate şi din ngr. juvôi. - Cf. şi bg. mfda (> rom. înv., rar midă„idem": 1825 LB; DICŢ. sec. XIX). MIHAME s.f. (înv., rar; 1795 - sec. XX/l); pl. -ele. „Cârciumă, birt" (Taverne, bistrot'): menganeâ 1795 DOC. (ŞIO); mihameâ înc. sec. XX POP. (DLR). - Din tc. meyhane, (înv. şi dial.) mehane „idem". - Cf. bg. mehană, ser. mehâna, alb. mejhăne, mehăne, a rom. mianée, miéne, mihănă, mihéne. 505 MIHRÁB s.n. (lit., rar; miji. sec. XIX -); pl. -uri. (Rel.) „Altar al unei moschei, în formă de nişă, bogat ornamentat şi orientat spre Mecca" f Autel en forme de niche dans les mosquées'):' miji. sec. XIX IST. (ŞIO); UT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv.) mihrab (mod. mihrap) „idem". - Cf. ser. mihrab. MIMBÉRs.n. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. ? (Rel.) „Amvon într-o moschee" CChaire [pour prêcher] dans les mosquées'): miji. sec. XIX IST. (ŞIO). - Din tc. mimber „idem". - Cf. ser. member. MINACÓP s.m. (reg.; 1979 -); pl. -i. (Zool.; Dobr.) „Specie de peşte marin de mari dimensiuni, cu carnea gustoasă, care trăieşte în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic (Sciaena cirrosa ori cerrosa sau Sciaena umbra sau Umbrina cirrhosaŢ COmbrine ou corb [= espèce de poisson marin]'): 1979 REG. (Ţurlan 57). - Din tc. minakop „idem" (TS). - Cf. bg. minakóp. MINAREÁ s.f. (înv.; 1650 - miji. sec. XX); pl. -ele. (Constr., Rel.) „Minaret" OMinaret^: minareá cca 1650 DOC. (DLR); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DLR, CM I 338), DOC. miji. sec. XVII-sec. XIX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) minaré sec. XVIII/2 CRON. (DLR). - Din tc. minare „idem". - Cf. bg. minaré, ser., alb. minare, ngr. ¡iivapég, arom. minarée, cf. şi germ. Minarett, fr. minaret(> rom. lit. minaret), sp. minarete. MINDÍRs.n. (pop.; sec. XVIII/l -); pl. -eşi (rar) -uri. 1. (Pop.; reg. mai ales în Mold., E. Munt., Dobr.) „Saltea (umplută cu paie sau, rar, cu lână); duşec (1)' OMatelas [rempli de paille ou de laine], paillasse, sommier'): mindír 1784 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XX (ALRM II/I [356], DLR), LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold.) mindér 1906 REG. (Coteanu, E. 283). 2. (P. ext.-, înv.) „Plapumă; cuvertură, cergă; duşec (2)' fÉdredon; couverture de lit7): mendér sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR); mindír sf. sec. XIX REG. (DLR). 3. (P. ext.-, Vestim.; reg., Munt.) „Haină scurtă de iarnă, cu mâneci, vătuită şi trasă la maşină, făcând parte din portul popular românesc" fManteau paysan d'hiver'): mindír sec. XX/2 LIT., DICŢ. (DEX). 4. (P. restr:, reg., rar) „Cusătură cu care se fixează, din loc în loc, umplutura dintr-un mindir (1), dintr-o plapumă sau dintr-o pernă" CCouture sur un matelas, sur un édredon ou sur un coussin7): mindeá (s.f.; pl. -ele) 1939 SDLR. 5. (P. ana!:, înv., rar) „Paner lung, făcut din trestie împletită" CPanier de roseau'): mindír 1894 DDRF. - Din tc. minder „idem (1)" şi „taburet capitonat" OpouP). (Var. mindir, mender- p. asim.; mindea - prin trunchiere şi/sau sg. refăcut din pl. mindere, interpretat drept *mlndele. - Cu sensul 3, probabil şi prin confuzie cu rom. mundir „tunică [militară]" [< rus. mundlr, magh. 506 munder].) Cf. bg. mender, ser. minder, ngr. ¡jivzepi, alb. minder, arom. minder(e), mindire, megl. minder, cf. şl rus. minder - V. mindirigiu. - Der.: (Dim., 1; înv.) mindirâşs.n.: sf. sec. XIX REG., DICŢ. (DLR); (înv.) mindirârs.m. = mindirigiu-, 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. MINDIRIGÎU s.m. (reg.; 1820 -); pl. -ii. (Prof.; Mold.) „Meseriaş care confecţionează saltele şi plăpumi; plăpumar, mindirar" ('Matelassier'): mindirigiu 1820 DOC. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, DLR), LIT. sec. XX; (înv.) menderigiu 1824 DOC. (DLR). - Din tc. minderci „idem" (adaptat după var. -igiua suf. rom. -giu). - Der.: (înv., Mold.) mindirigies.t „Meseria de mindirigiu": 1884-1885 REG. (H). MINGHINITÂI s.n. (înv., rar; 1761); pl. -uri. (Com.) „(Probabil) Balot (de lână) presat, îndesat (cu presa)" 0[Probablement] Ballot [de laine] presse'): 1761 DOC. (ŞIO, s.v. tai). - Din tc. (înv.) *mengene tayY „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 19; mengene „presă", tay „balot"). -V. catertai, menghină, taf, vitai. MINTEÂN s.n. (Ut.; 1595-); pl. minteneş\ (înv.) -uri. (Vestim.; reg. în Mold., Munt., Dobr., Olt., S.E. Transilv.) „Vestă sau tunică scurtă, cu sau fără mâneci (purtată în trecut de arnăuţi [2, 3], de alte categorii de ostaşi sau de oameni de serviciu, apoi trecută în portul popular românesc ca pieptar confecţionat din aba [1] şi împodobit cu găitane [1]); suman, zeghe, laibăr, surtuc, anteriu (4)' CSorte de veste ou de gilet [porte autrefois par Ies soldats, puis par Ies paysans roumains'): (înv.) menteân 1595-1606 DOC. (SCL 2/1984, p. 145); minteân 1739 DOC. (Mihail 129); LIT. sec. XIX-XX, REG. sec. XIX/2-XX (H, DLR, ALR I [1884], II [3330, 3332, 3335, 3336, 3337], ALRM SN II/III [1006], ALRR [1490], Iordache 134, Mihail 129); (înv., Dobr., Olt.) mintan 1884-1885 REG. (H, SDLR); (înv., Mold.) minten 1906 REG. (Coteanu, E. 284). # (înv., N. Munt.) De-a minteanui = „Numele unui joc de copii": 1884-1885 REG. (H). - Din tc. mintan, (dial.) minten (Der. S.) „idem". (Var. minteân, mentean - după suf. -ean.) - Cf. magh. mente (> rom. reg., Transilv. minteă\ înc. sec. XIX CRON. [DLR]), bg. mintân, ser. menten, alb. mintan, mitân, arom. mindân. - Der.: (Dim.; Ut.) mintenâş (reg. mintinâş) s.n.: 1857 POLIZU; REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim.; înv.) minteanuţs.n;. 1877 LM. MIRAHOR-PAIASI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) = imbrohor: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, s.v. imbrohor). - Din tc. (înv.) mirahor payesi „funcţia, titlul de imbrohor" fia fonction, le titre de grand ecuyerO (p. concr.). - V. imbrohor, paia. 507 MIRALÂI s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. mira/ai. (Mii.) „Comandant de regiment în armata otomană, colonel (turc)" OChef de régiment ottoman, colonel [turc]'): miralâi 1866 POP. (ŞIO); UT. sec. XIX/2; imir-alâi 1829 DOC. (DLR, s.v. emir). - Din tc. miralay „idem". - Cf. bg., ser. miralaj, ngr. /apaMijç, arom. (a)miralăiu. - V. alai> mirie, mlrimiran. MIRÂZ s.n. (înv. şi reg., azi rar; sec. XVII/2 -); pl. -uri. 1. (Jur.; înv. şi reg., Munt.) „Moştenire (lăsată cuiva sau primită de la cineva)" ('Héritage'): (înv.) mirâs 1835 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2; (înv.) merâs 1875 LIT. (ŞIO); merâz 1881 REG. (ŞIO); LIT. sec. XX/l; mirâz 1894 DDRF; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; mereâz, mireâz sec. XX/l LIT., REG. (DLR). 2. (P. ext:, înv., rar) „Parte, cotă-parte, câtime" ('Quote-part'): mirâg 1857 POLIZU. 3. (P. concr,;; înv., Munt.) „Moşie, gospodărie" OFerme, domaine'): merâz 1884-1885 REG. (H). 4. (P'. generreg., Munt., Olt.) „Dar (magnific), venit sau câştig neaşteptat" ODon, revenu ou gain imprévus7): (înv.) merâz 1877 LM; mirâz 1877 LM; POP., REG. sec. >0); pl. -ii. 1. (Etnon., Mii.; înv., rar) „Egiptean; {p. ext.) soldat egiptean" (ŢSoldat] égyptien'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). 2. (Ist.) = misir (1.2): sec. XX/l DOC., LIT. (Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983, p. 209; DLR, unde este glosat, greşit, „coif egiptean"). 3. (Fin.; înv.) = misir (1.3): 1837 DOC. (DLR). 4. (Zool.; reg., azi rar; şi adjectival, în sintagma porumbel misiriiu) a) „Rasă de porumbei cu docul mic şi cu pene zburlite ca nişte volănaşe în jurul gâtului, cu două varietăţi (satineţi şi blondineţi), provenind din Turda sau din Iran, introdusă în Europa în jurul anului 1864" (Variété de pigeons' = engl. Oriental fri/i)-. 1872 REG. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XXI/l (http://pigeons-ro.blogspot.com); b) „Guguştiuc (Streptopelia decaoctoj' (Tourterelle à collier, tourterelle turque'): 1966 CDER; c) „Porumbel comun, porumbel de stâncă, porumbel sălbatic (uneori domesticit) (Columba iivia [domestica])' ('Biset [= variété de pigeon]7): 1894 DDRF. - Din tc. (înv.) Misirii (mod. Misirii) „idem (1)", Misirii [at] „idem (2)" (at „cal"), Misirii [altîn] „idem (3)" (altm „monedă de aur") (v. SCL 4/1983, p. 338, Suciu 153), (dial., N.V. Bulg.) misirii „o varietate de porumbei" ^une variété de pigeons7) (v. Kakuk 278; de unde nuanţele sensului 4). - Cf. ser. misirlija, alb. misirlji „idem (1)". - V. misir. - Conversiune: (Reg.) misiriiu,-ie adj. „(Despre păsări) Care seamănă cu porumbeii numiţi misirlii (4)'\ 1935 LIT. (DLR). - Antrop. Misiriiu. MIŞCHÎU s.n. (reg.; sf. sec. XIX -); pl. -ii (N.V. MUnt., N.E. Olt.) 1. (Met.) „Oţel fin de Damasc; oţel magnetizat; (p. gener.) obiect magnetizat; magnet" fAcier fin de Damas; acier magnétisé; objet magnétisé; aimant7): sf. sec. XIX POP. (DLR); REG. sec. XX (GL. ARG.). 2. (P. ext.) „Amnar" CBriquet7): 1967 REG. (GL. ARG.). 3. (Fig.) „Farmec, graţie, şarm, nuri' OCharme, attrait7): 1967 REG. (GL. ARG.). (Confundat în unele DICŢ. şi tratat împreună cu adjectivul mischiu, v. s.v.) - Din tc. [di]mişki, [di]mişki (OTS) „idem (1)" (Redhouse 1921, v. Kakuk 125; prin falsă analiză sintagmatică, secvenţa di-, di- fiind deglutinată ca urmare a confuziei cu prep. de, v. Suciu 95-96). - Cf. ser. dimiskija, demuskija, ngr. Si/uiokî, ôifiim(ov) (> rom. înv. şi reg. mischiu, mIscău [s.n.], mischie, meschie [s.f.j „idem (l)"şi „de oţel; tocilă; sabie; om iute": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII LIT. [Cantemir, D. 255, IST.2 119]; POP., REG. sec. XIX/2-XX [DLR, FOLC. OLT- MUNT. III - GL.]), bg. dimizgija, ser. dimiskija, alb. dimasqi, dhimisqi, dimisqi, magh. demecki, demôcki. MOCABELEGÎU s.m. (înv., rar; 1890); pl. -ii. (Admin., Fin.) „Controlor în Ministerul de Finanţe al Imperiului Otoman, însărcinat să supravegheze plăţile destinate trupelor de infanterie şi de cavalerie" fContrôleur du Ministère 510 des Finances de l'Empire Ottoman, surveillant du payement des troupes d'infanterie et de cavalerie'): 1890 IST. (DLR; probabil împrumut personal, pe cale savantă). - Din tc. mukabeieci „idem". MOFLUZ,-Ă adj., s.m. şi f. (pop.; 1693 -); pl. -i,-e, la m. şi mofluji. 1. (Fin., Corn.; înv. şi reg.) „(Om) care a dat faliment, falit, bancrutar; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac, calic" ('[Homme] qui a fait faillite, failli, banqueroutier; pauvre'): (Munt.) muflüz 1693 DOC. (DLR, în der. mufluzi)) 1740, 1786 DOC. (ILLV 388, Furnică 138); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/1, LIT. sec. XIX-înc. sec. XX (ILRL 556, DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; moflüz 1776, 1822 DOC. (TDRG2, DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv. şi reg.) A rămâne (sau a ieşi ori a ajunge) mofluz = „A da faliment, a mofluzi (1Ţ: muflüz sec. XVIII DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT. înc. sec. XX; moflüz 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 327); LIT. sec. XIX/2 (ŞIO, s.v. mofluzi), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) A face (pe cineva) mofluz = „A aduce (pe cineva) în stare de faliment, a ruina, a mofluzi (2Ţ: moflüz 1835 LIT. (DLR). 2. (P. ext.) pop., fam., azi rar) „(Om) înşelat, păgubit" ('[Homme] trompé, lésé'): moflüz sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A lăsa (pe cineva), respectiv a rămâne mofluz = „A înşela (pe cineva), respectiv a fi înşelat în aşteptările sale; a lăsa (pe cineva), respectiv a rămâne cu buzele umflate": 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2. 3. (P. ext:, pop., fam.) „(Om) nemulţumit, dezamăgit, blazat, îmbufnat, supărat, bosumflat" C[Homme] mécontent, désappointé, déçu, blasé, renfrogné'): moflüz sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 5). - Din tc. (înv.) müflüz (mod. müflis) „idem (1)". (Var. mofluz- p. disim.) - Cf. bg. mjuhlûz, scr. mùfiiz, mùfluz, ngr. povcpXoùÇriç, alb. myflis, arom. muflüz. - V. mofluzlâc. - Der.: (înv.) mofiuzies.f. „Faliment, mofluzlâc, (stare de) sărăcie": mofluziesec. XIX DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/1; moflujie 1892 LIT. (ŞIO); DICŢ. sf.^sec. XIX-sec. XX/1; mufluzie sec. XIX/2 DICŢ.; (Pop.) mofiuzénie (reg. mufiuzénié) s.f. 1. (înv.) = mofluzlâc, mofiuzie: 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2. 2. (Pop., fam.) „îmbufnare, supărare": sec. XX/2 LIT.; (înv.) mofluzi vi., vr., vt. \mofluzire s.f., mofluzit,-ă adj., s.m. şi f.] 1. Vi., vr. „A da faliment; a se ruina, a sărăci": mufluzi 1693 DOC. (DLR); 1825 LB; LIT. sec. XIX/l, DOC. sec. XVII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX, REG. (Munt.) sec. XIX/2; mofluzi 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 312); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2. 2. Vt. (Rar) „A falimenta (pe cineva)": mufluzil%25 LB; DICŢ. sec. XIX. MOFLUZLAC s.n. (înv.; 1839 - sec. XX/l); pl. -uri. (Fin., Com.) „Faliment, mofiuzenie (1), mofluzié' fFaillite, banqueroute7): mofluzâc 1839 DOC. (DLR); mufluzlâc 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; mofluzlüc 1863 LIT. (DLR); mofluzlâc 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. (înv.) müflüzlük (mod. müflislik) „idem". (Var. mofluzlâc, mufluzlâc - p. disim., după suf. rom. -lâc, mofluzâc - p. disim.) - Cf. bg. mjuhljuzluk, ngr. povcpXovaÂiKi, arom. mufluzlîke. - V. mofluz,-ă. 511 MOFTs.n. (lit.; 1830-); pl. -uri. 1. (Pop., fam.) „Lucru, problemă, vorbă etc. fără valoare, fără însemnătate, lipsită de temei sau de seriozitate; fleac, bagatelă, (lucru de) nimic, prostie; mezeiic (3); palavră' OChose sans valeur, bagatelle, rien; blague, sornette'): moft 1830 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 24/1992, p. 28). # Loc. adv.: (înv., rar) Pe mofturi = „Prin tertipuri (4), prin artificii": sf. sec. XIX LIT. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A umbla cu mofturi = „A invoca motive lipsite de temei (pentru a se eschiva de la o obligaţie), a umbla cu tertipuri (4)": sec. XX/l UTT. (DLR). 2. (P. ext:, lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; mai ales la pl.) „Capriciu, fandoseală, fason, toană, fiţă, naz, nacafa (4), ghionghionea, dambla (4), chef (1), măraz (2), zangaiâd' ('Simagrée, minauderie, façon, caprice'): moft sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (ŞIO, CIHAC II 677); REG. (Mold., Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1258]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) muft sec. XX/l REG. (N.E. Ban., S. Transilv.) (ALR II [3714], ALR SN V [1258]). - Din tc. miift (subst., adj.) „(obiect, marfă, acţiune, gest etc.) care nu costă (mai) nimic, care valorează foarte puţin şi se dă ori se face gratuit sau foarte ieftin; chilipir (1.1)" 0[chose, marchandise, geste, etc.] qui ne coûte rien, gratis, gratuite ou à bas prix7) (de unde, p. gener., sensul î). - Cf. scr. (dial.) mùfte „fără plată, gratis, pentru o nimica toată", muftas „trântor, parazit", muftadzija „chilipirgiu, parazit" (> rom. înv., rar muftagiu, muftogiu, muftangiu s.m. „om zgârcit; cămătar": sec. XIX/2 DICŢ.). - Der.: (Pop., fam.) moftangiu s.m. (cu suf. -angiu) „Om neserios, pe care nu se poate conta, flecar, limbut şi şmecher; farsor, şarlatan; tertlpglu, palavragiu, farfara1, moftoiog, moftureari'-. 1879 LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX [(Pop., fam.) moftangioălcă s.f. „Femeie neserioasă, flecară, palavragioaică''. 1894 DDRF; sf. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) moftangie s.f. „Fanfaronadă, minciună, tertip (4)'\ sf. sec. XIX LIT. (ŞIO)]; (înv., rar) moftureăn s.m. = moftangiu, sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); (Pop., fam.) moftologie s.f. „Subterfugiu, tertip (4J'\ 1884 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX/1; (Pop., fam.) moftolôg s.m. = moftangiu [(Pop., fam.) moftologie,-ă adj. „Care se ocupă de mofturi (1), neserios"]: 1884 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2-XX; (Lit.) mofturos,-oăsă adj. „Capricios, sclifosit, fandosit, pretenţios, belaliu (2), năzuros (1J'\ mofturos 1892 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; (reg., S. Mold.) moftorossec. XX/l REG. (ALR I [1557]). MOHAÎR s.n. (lit.; 1726 -); pl. -uri. (Vestim.) „Postav ţesut din lână de oaie în amestec cu păr de capră angora (sau, p. ext., cu fire de mătase); păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc.; tiftic (2)' ('Mohair'): (înv. şi reg.) muhair 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII, LTr., DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) muhaiér 1894 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; mohair 1869 DOC. (DLR); REG. (V. Munt.) sec. XIX/2 (H), LIT. sec. XX/l, DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX (EM 7/1992, p. 12); (reg.) mohâi, muhâi (pl. -eşi -uri) 1914 REG. (DLR); REG. sec. XX (Coman, GL., LR 3/1959, p. 66). - Din tc. (înv.) muhayyer, muhayyar, *mohayyer (v. Kakuk 284) „idem". (Var. muhai, mohai - prin trunchiere.) - Cf. ngr. ¡dovxaio.pi, magh. (înv.) muhaer, mohaer, mohajer (atestări din sec. XVI-XVIII/1, v. Kakuk 284); cf. şi rus. mohojar, muhojar, pol. muchojer, fr. mohair, it. mucaiardo, mocaiardo, mocaiarro, engl. mohair. (Este puţin probabil ca fr. mohair [pron. moşi] să fi fost preluat în rom. în forma lit. mohair, aşa cum presupun unele DICŢ., printre care SDLR, DLR şi DEX.] 512 MÔLA1 interj, (lit.; sec. XX/1 -). 1. (Nav.; lit.) „Dă drumul (parâmei, ancorei etc.)!, Lasă liberă (parâma [v. s.k], ancora etc.)!" CLâchez [le cordage, l'ancre, etc.]'): sec. XX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX (SDLR, CDER, D. Mar.). 2. (P'. ext.] pop., arg., în mediile marinăreşti) „Cară-te!, Şterge putina!, Eşti liber!" fAller, ouste!, Fiche le camp!'): 1982 D. Mar. - Din te. mola (acc. môia, v. TS) „idem (1)". - Cf. it. molia. - Der.: (Nav.; lit.) mo/ă4 vi., vt. [molare s.f., molăt,-ă adj.] „A da drumul complet unei parâme, a elibera parâma, a moiarisi'-. 1923 REG. (Dobr.) (DLR); 1979 Dicţ. Mar.; (Nav.; lit.) molarisivl., vt. = mo/a4-. 1982 D. Mar. MOLÂ2 s.f. (ist.; sec. XVIII/l ->); pl. -le] acc. (rar) şi môla. (Jur., Rel.) „Cad/u de rang superior, înalt magistrat, doctor în teologie şi judecător-şef într-un mare oraş al Imperiului Otoman, având atribuţii de decizie juridico-religioasă în comunitatea musulmană respectivă" OHomme de loi, magistrat, juge de la communauté religieuse d'une grande ville turque^: mulâ sec. XVIII/1 CRON. (DLR); LIT. sec. XX/1; molâ 1770 DOC. (Furnică 26); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv., rar) molâh (s.m.; pl. -/) 1830 DOC. (DLR). - Din te. molla, mulla, mollah „idem". - Cf. bg. moHâ, scr. mùla, mùlla, mola, ngr. lioÀ(Â)ô.ç, ¡iovM.g, alb. mulla, magh. molla, mola, mulla] cf. şi germ. Molla, engl. mullah, mollah. - V. Brusa-molasi, mola-efendi, molalâc. MOLÂ-EFÉNDI s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Jur., Rel., Admin.) „Titlu dat judecătorului-şef din Constantinopol, considerat şi judecător suprem al Imperiului Otoman" (Titre du juge suprême de la Porte'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. molla efendi „idem". - V. efendi, motô. MOLALAC s.n. (înv., rar; 1715); pl. -un. (Jur., Rel.) „(Teritoriu aflat sub) jurisdicţia unei molale2" C[Territoire sous la] juridiction d'un juge nommé mo/d)-. 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. mollalik „idem". - V. mo/a2. MOLÔZ s.n. (lit.; 1822 -); pl. (rar) -ur/şi mo/oaze] scris şi (înv., rar) mo/os. (De obicei la sg., col.) 1. (Constr.; lit.) „Spărturi şi pulbere de tencuială, cărămidă şi mortar, rămase în urma dărâmării unor ziduri sau a executării unor lucrări de zidărie" CPlâtras, gravois, gravats7): moloz 1822 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 8/1992, p. 7), LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) molüz sec. XX REG. (Mold., Dobr., Munt.) (DLR, GL. ARG.; înregistrat de autor, în 1978, la Constanţa); (reg., V. Munt.) mozol 1967 REG. (GL. ARG.). 2. {P. ext.] reg., Mold.) „Chirpici" C[Sorte de brique en] torchisO: moloz sec. XX/1 REG. (DLR). 3. {P. ext.; înv. şi reg., Mold.) „(Grămadă de) pământ argilos sau sfărâmat în bulgări" C[Amas de] terre glaise ou en mottes'): moloz 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/2 (DLR). 4. (P. ext.] reg., N.E. Munt.) „Nisip (de râu)" CSableO: molüz sec. XX/1 REG. (ALR I [396]). S. (P. ana!.] reg.) „(Grămadă de) resturi (de la tăiatul lemnelor, de la 513 curăţatul sobelor etc.); gunoaie, ogrinji; cenuşă; ta/aş (1)' CDébris; cendre; copeaux*): moloz sec. XX/l REG. (Mold.) (DLR); mozol 1967 REG. (V. Munt.) (GL. ARG.). - Din tc. moloz „idem (1)" şi „pietriş mărunt utilizat în construcţii" Ccailloux, gravier*), de unde, eventual, p. ext., sensul 4\ cu acest sens - probabil (şl) din bg. moloz, molos „nisip amestecat cu pietriş" . (Var. mozol- prin metateză.) - Der.: (înv., rar) dezmoloză vt. [dezmolozăre s.f.] „A curăţa de moloz (1, 3)": 1870 COSTINESCU. MOSCOVLÎU,-ÎE adj. (înv., rar; înc. sec. XVIII); pl. -ii. (Etnon.) „Moscovit; rus" CMoscovite; russe*): înc. sec. XVIII CRON. (CM II 283). - Din tc. Moskovlu, (înv.) Moskovlî„idem". MOSOMUR,-Ă adj. (reg.; sec. XX/l -»); pl. -i, -e. (Crom.; S.V. Olt.) „(Despre penajul unor păsări) Pestriţ; nici alb, nici negru; cenuşiu, sur" (ŢEn parlant du pennage des oiseaux] Bigarré; grisâtre, bis*): sec. XX/l REG. (ALR I [1049]). - Din tc. mosmor „de culoare foarte închisă; vlolet-închis, vânăt" Ode couleur très sombre; violet foncé*) (cu anaptlxă, p. disim. şi p. ext:, v. LR 1-2/1994, p. 24, Suclu 96). MOŞMOÂNĂ s.f. (lit.; ante 1703 -); pl. -e. (Bot.) 1. (Lit.) „Fructul comestibil, suculent şi cu gust dulce-acrişor al moşmonulul" CNèfle*): (înv. şl reg.) moşmoâlă ante 1703 DICŢ. (TDRG2); DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv.) moşmiilă sec. XIX/l LU. (DLR); (reg., Mold.) muşmulă miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; moşmoână 1877 LM; REG. (Munt.) sec. XX (Hristea, PE 79), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext:, reg., Olt.) „Varietate de prune (nedefinită mal de aproape)" CUne variété de prunes*): moşmoână sec. XX/l REG. (ALR II [6082]). - Din tc. muşmula (acc. muşmuia, v. TS), (dial.) *musmoIa, *mosmola „idem (1)". (Var. moşmoaiă - prin dlftongarea sub accent a lui o; moşmoână - p. asim.) - Cf. bg. mosmuia, müsmula, ser. musmuia, ngr. fioüo/iovXov, ¡ioùcjkovXov, iioùokovXm (> rom. reg., Transllv. mişculă, v. DLR), alb. mushmôHë; mushmüllë, magh. naspoiya, arom. muşmulă, muşmoâlă, măşmuiă; cf. şi rus. musmuiă, germ. Mlspel. - Der.: (Bot.; lit.) moşmon s.m. (der. regr.) „Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu flori mari, albe şi cu fructe comestibile (Mespiius germanica/*: (înv. şl reg.) moşmoi ante 1703 DICŢ. (TDRG2); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (ŞIO), DICŢ. sec. XVIII-XX/1; moşmon 1877 LM; LU., REG. (Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, SDLR, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) muşmui 1879 CIHAC II 598; REG. (Dobr.) sec. XlX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., Olt.) mojmon 1884-1885 REG. (H); (înv.) rnoşmâl vn\]\. sec. XX DICŢ. (Hristea, PE 79). MOZAVÎR s.m. (înv.; cca 1600 - sec. XIX/l); pl. -I „Om Intrigant, calomniator, defăimător, bârfitor, denigrator, ponegrltor; om viclean" (Tntrigant, calomniateur, diffamateur, médisant, cancanier*): mozavir cca 1600 DOC. (TDRG2); 1644 LIT. (DLLV); DOC., LIT. (Mold., Munt., Transilv.) sec. XVII-XVIII; muzaviriu 1642 DOC. (Munt.) (DLLV); muzavér 1673 LIT. (TDRG2); mozavér sec. XVII/2 DOC. (ILLV 382). 514 - Din te. müzev(v)ir „idem". - Cf. bg. mjuzevirin, ngr. jiovÇapipriç, arom. muzavir, megl. muzivir, cf. şi rus. (dial.) muzaver'. - Der.: (Inv.) mozavirie s.f. „Calomnie, intrigă, defăimare; duşmănie, ură; viclenie": muzavirie 1642 DOC. (Munt.) (DLLV); LIT. sec. XVII; muzăvirie 1682 LIT. (Olt.) (DLLV); mozavirie 1642 DOC. (Munt.) (DLLV); DOC., LIT. sec. XVII-XVIII, CRON. sf. se'c. XVII-sec. XVIII (CM I 99, 194, II 303); (rar) mozavire 1825 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX; (înv.) mozaviri vt. [mozavirire s.f.] „A defăima, a calomnia; a încerca să înşele (pe cineva)": mozaviri 1642 DOC. (Munt.) (DLLV); CRON. sf. sec. XVII (CM I 99, 168), DOC.,, LIT. sec. XVII-XVIII; muzăviri 1642 DOC. (Munt.) (DLLV); muzeviri 1682 LIT. (Olt.) (DLLV); (înv. şi reg.) mozavirnic,-ă adj., s.m. 1. Adj. (înv.) „Calomnios, defăimător": mozavirnic 1658 DOC. (ŞIO); mozov(rnic (DLR). 2. S.m. (Reg., Ban.) „Om nemilos, crud": muzavérnicsec. XX/l REG. (DLR). - Antrop. (Badea) Mozavirui(1643, Bogdan 127). > MUCADÉR s.n. (înv., rar; sec.. XVIII/2); pl. ? „Destin, soartă, ursită" CDestin, prédestination'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. mukadder „idem". MUCADÎM s.n. (înv. şi reg.; 1726 -); pl. -urişi (2) -e. (Vestim.) 1. (înv.) „Numele unei ţesături de mătase din care se confecţionau brâie, turbane etc." ('Sorte d'étoffe de soie'): mucadir 1726-1733 DOC. (DLR); mucadim 1761 DOC. (ŞIO); mucadin (SDLR). 2. (P. ext.; reg., Olt.) „Brâu roşu" fCeinture paysanne de couleur rouge1): mocadin sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 42). - Din tc. mukaddem „idem" (v. ŞIO) şi (adj.) „preferabil, de frunte, prim, marcant, superior", mukaddim „oferit, prezentat, avansat, pus în faţă" şi/sau din tc. mukadder, mukaddir „apreciat, recunoscut, renumit" Cpréférable, marquant; offert; reconnu, apprécié') (OTS), paronime care s-au amestecat, probabil, în cursul preluării lor. (Var. mucadir- poate prin contaminare cu serasir, v. s.v.; mucadin, mocadin - p. disim.) - Cf. ser. mukadem; cf. şi pol. mukadyn. MUCAET,-Ă adj. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ţi,-te. „Atent, grijuliu" ^Attentif, soigneux'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. mukayyet „idem". - Cf. bg., ser., alb. mukajet, arom. mucaéte. MUCAIESE s.f. (înv.; 1774 - sec. XX/l); pl. -e/e; scris şi mueaesea. (Admin., Fin.) „Bir de grâne pe care ţările române erau obligate să-l dea ocazional Porţii, la cererea acesteia (în caz de război etc.)" flmpôt en grains que les Pays Roumains donnaient à l'Empire Ottoman [en cas de guerre, etc.]'): mucaiasâ 1774 CRON. (ŞIO); mucaghesân (s.n.) 1792 DOC. (ŞIO); mucaieseâ 1792 DOC. (ŞIO); REG. sec. XX/l (Coman, GL.); (înv.) mucaiesâ 1802 DOC. (TDRG); mucaesi 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. mukayese „comparaţie, analogie, proporţie" Ccomparaison, analogie, proportion') (contribuţia respectivă la efortul economic al Porţii fiind calculată, probabil, pe baza unei proporţii sau analogii) sau din tc. (înv.) mukayaza „reglare (a conturilor); troc, schimb în 515 natură" (Yèglement des comptes; troc') (OTS), probabil şl (înv.) *„idem". (Var. mucaghesân -prin „greclzare".) MUCALÎT,-Ă s.m., adj. (lit.; 1835-); pl. -ţi,-te. I. S.m. (Prof.; înv., rar) „Bufon, comediant, histrion, clovn, măscărici (1/' CBouffon, comédien, histrion'): mucalit 1835 UT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. II. Adj. (adesea substantivat; uneori adverbial) 1. (Lit.) „Care stârneşte sau ştie să stârnească râsul (păstrând un aer serios); glumeţ, comic, poznaş, hazliu (2), ghiduş (II.1), caraghiomehenghf, zefiiu, pehlivan (3), cabaz (2)' CDrôle, badin; pince-sans-rire'): mucalit 1839 VALIAN; LIT. miji. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 3); (înv., rar) mucalit sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (DDRF, DLR). # Loc. vb.: (Rar) A-i veni (cuiva) mucalit = „A I se părea caraghios, vrednic de râs": 1910 LIT. (DLR). 2. (P. polar.) înv., Mold.) „Indispus, morocănos, ursuz (2)] cicăiitor" OMorose; tracassler'): mucalit 1907 REG. (DLR). 3. (P. ext:, reg., V. Munt.) „Zgârcit, avar" OAvare, ladre^: mucalit 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. mukallit „idem (I)" şi „mim", (adj.) „care imită ceva sau pe cineva, Imitator" ('mime; qui imite, imitateur'), probabil şi *„idem (II.1)" (cf. tc. mukallitlik „bufonerie, farsă, glumă"). - Cf. ngr. ¡10vKaXkriç„mim". - V. mucalitlâc. - Der.: (Reg., Mold.) mucalisÎMX. „A glumi (pe seama cuiva), a face pe mucalitul (II. 1)": sec. XX/l REG. (DLR). MUCALITLÂC s.n. (înv., rar; 1835 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Bufonerie, vorbă de râs, glumă, ironie, farsă, băşcălie, caraghloslâd' OBadinage, bouffonnerie, farce, gag'): 1835 LIT. (DLR, ap. DDRF); 1839 VALIAN; IST. miji. sec. XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX. - Din tc. mukallitlik „idem" (adaptat după suf. rom. -iââ). - Cf. ngr. jnovKoĂ.iTĂnKi. - V. mucalit,-ă. MUCAREME s.f. (înv., rar; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. -ele. (Admin., Fin.) = mucarer (1, 3), ipca, ipca-firman: mucaremeâ 1693 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/l, LIT. sec. )0(/l (cu glosare); mucareameă, mucarenmé înc. sec. XVIII CRON. (DLR). - Din tc. mukareme „cinstire, onorare" Caction d'honorer'), probabil şi *„idem". MUCARÉR s.n. (Ist.; 1693 ->); pl, -uri. 1. (Admin.; ist.) „(Act, ordin, firman [v. s.v;] de) confirmare în scaun (a domnitorilor români), înnoire a domniei, dată de Poartă în fiecare an sau o dată la trei ani, de obicei în schimbul unei sume de bani, şi marcată printr-o ceremonie specială în cursul căreia domnitorului I se oferea caftanul trimis de sultan; ipca, mucaremea; ipca-firmari' (ŢActe de] confirmation en trône, renouvellement des pouvoirs [des voïvodes roumains, par la Porte]'): mucarér 1693 DOC. (ŞIO); 1694 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII (ŞIO, DLR, CM I 526), DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, IST. sec. XX (Ist. Rom. 182, MDD), LIT. sec. XX/2 (arhaizant, golit de sens); (înv.) mucarél 1694 DOC. (TDRG2); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM II 101); CRON. 516 sec. XVIII, DOC. sec. sf. sec. XVII-sec. XIX/l. # (înv.) Mucarerul (cel) mare = „Confirmare în scaun o dată la trei ani": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM I 526); CRON. sec. XVIII/l; (înv.) Mucarerul (cel) mic = „Confirmare anuală în scaun": sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (Vestim.; înv.) „Caftan (1) trimis de Poartă, cu care era îmbrăcat domnitorul la ceremonia confirmării sale în scaunul domnesc" fCafetan porté par le voïvode à la cérémonie de confirmation en trône7): mucarér sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 525, 535, II 205); mucarél înc. sec. XVIII CRON. (DLR). 3. (Fin.; ist.) „Sumă de bani plătită Porţii, începând din sec. XVII, de către domnitorii români pentru a obţine reînnoirea domniei, mucaremea; impozit special plătit de boieri şi preoţi pentru strângerea acestei sume" ('Somme payée par le voïvode à la Porte en vue d'obtenir sa confirmation en trône7): mucarér sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II191); LU. sec. XX/1, IST. miji. sec. XIX-sec. XX (MDD); (înv.) mucaré (s.f.) sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO, DLR); (înv.) mucarél sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) mucarét 1766 DOC. (DLR); (înv.) mucaiereâ, mucaioreâ (DLR). - Din te. (înv.) mukarrer *„idem (1)" (literal: „stabilit, decis, hotărât, confirmat, aprobat, ratificat" [Youssouf, TS]; cu pl. mukarrerat „decizii, hotărâri, confirmări" [OTS]; sensul reconstruit este evident şi în sintagmele următoare), mukarrer [fermanî] „firman de confirmare" ('firman de confirmation7), mukarrer[name] „document de confirmare" ('acte de confirmation7) (v. Kakuk 286; name „act, scrisoare"), *mukarrer [kaftanî] „idem (2)", ♦mukarrer [paraşi] „idem (3)" (para „bani77); cf. tc. mukarrer etmek„a confirma, a aproba, a ratifica" (etmek„a face77). (Var. mucarel- p. disim., sub influenţa suf. rom. -ei, mucare- sg. refăcut dintr-un pl. *mucareie, mucaret - prin schimbarea „sufixului") - Cf. magh. mukarer nâme „act de confirmare". MUCATE s.f. (înv., rar; 1806); pl. -le. (Fin., Agric.) „Arendă (plătită anual de către arendaş)77 ^Fermage annuel7): 1806 CRON. (ŞIO). - Din tc. mukataa „idem". MUCAV s.f. (lit.; 1747 -); pl. -le. 1. (Ut.) „Carton; (p. spec., azi mai ales) carton gros, de calitate inferioară, foarte puţin flexibil, fabricat prin presare din deşeuri de hârtie şi întrebuinţat îndeobşte la legatul cărţilor, la confecţionarea cutiilor (1), ambalajelor etc." CCarton; papier mâché7): mucava 1747 DOC. (TDRG2); REG. sec. XX/l (ALRM II/I [401]), LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII-XX (DLR, EM 15/1992, p. 6); (înv. şi reg., Munt., Olt., Mold') macavâ 1825 DOC. (DLR); 1839 VALIAN (s.v. fr. carton)-, DOC. sec. XIX/l, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adj.: (Fig.; lit.) De mucava = „(Despre oameni) Lipsit de personalitate, fără valoare": 1949 LU. (DLR); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 2/1993, p. 7). 2. (înv., rar) „Broderie de mătase pe carton (importată de la Constantinopol), obiect decorativ constând în broderii executate pe carton, bucată de mucava (1) pe care au fost executate cusături ornamentale în relief" ('Broderie de soie sur carton [importée de Constantinople]7): mucava (ŞIO). 3. (P. ext,:, reg., Olt.) = muşama: mucava sec. XX/l REG. (ALRM II/I [401]). 517 - Din te. mukav(v)a „idem (1)", poate şi (înv.) *„¡dem (2)" sau, cu sensul 2, din te. *mukawa [nakişi] „idem"(v. Suciu 153; nak/ş„broderie"). (Var. macava- p. asim.; sensul 3 - prin confuzie cu muşama, v. s.v.) - Cf. bg. mukava, ngr. ¡iovKa¡5ó.g, arom. mucîvă. - Der.: (înv., rar) mucavâr (mucăvâr) s.m. „Fabricant şi/sau vânzător de cartoane" \mucăvărie s.f. „Ocupaţia mucavarului; atelier sau fabrică de mucava (1)"], mucăvie s.f. „Atelier sau fabrică de mucava (1)", mucăvivt. [mucăvire s.f., mucăvits.n., mucăvit,-ăadj.] „A cartona; a fabrica mucava (1)": 1862 PONTBRIANT; DICŢ. sec. XIX/2. MUCHEALEMEÁ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ele. „Consfătuire, dezbatere, discuţie, dialog, conversaţie" CConversation, discussion, débat*): muchealemeá sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DLR); mucalemeá (DLR). - Din te. mükâleme „idem". MUCHELÉF,-A adj. (înv. şi reg., azi rar; sec. XIX/l ->); pl. -¡,-e. „Elegant, dichisit, ferchezuit, frumos, arătos, chipeş, gătit cu grijă (şi într-un mod căutat), cochet, spilcuit" OÉlégant, attifé, paré, embelli avec soin*): sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX-XX. - Din te. mükellef „idem". - Der.: (Reg., Oit.) muchillpsivr. (eu suf. -¡psi, v. FCLR III/l 63-66) „A se dichisi, a se ferchezui, a se spilcui": 1931 REG. (Ciauşanu, GL.). MUDÍR s.m. (înv., rar; 1884); pl. -i. (Admin.) „Administrator (al unei unităţi teritoriale), guvernator (al unui district); subprefect, primar" fAdministrateur, gouverneur [d'un district]; maire, sous-préfet^: 1884 LIT. (TDRG2). - Din te. (înv.) miidir (mod. müdüi) „idem". MUEZÍN s.m. (lit.; miji. sec. XIX -); pl. -r, scris şi (înv.) muezzin. (Prof., Rel.) „Cântăreţ de moschee, dascăl, diac, cantor musulman având sarcina să vestească din vârful minaretului, de cinci ori pe zi, ora namazului (v. s.v.), declamând versete din Coran şi chemând credincioşii la rugăciune" ^Muezzin, chantre musulman chargé d'appeler, du haut des minarets, le peuple à la prière'): (înv., rar) muegin miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); muezin sf. sec. XIX LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. müezzin „idem"; poate şi din fr. muezzin. (Var. muegin - prin degrecizare hipercorectă.) - Cf. bg. mjuezin, ngr. /loveÇivoç, arom. muezin. MUFTÍU s.m. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -ii. (Rel., Jur.) 1. (Şi în sintagma marele muftiu) „Şeful suprem al religiei musulmane, pontif al islamismului, şeih-isiani' OLe chef suprême de la religion musulmane'): muftiu sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DLR, CM II 129, 336), DOC. sec. XIX/l, IST. sec. XX/l, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; (înv.) muhtiu 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l; (înv.) mufti sec. XIX/2 LIT., IST. (Aricescu I 179); (înv.) muftú, mumftú sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR, Dionisie 33, 43, 108). 2. „Şeful religios al unei comunităţi musulmane mai 518 mari (dintr-o ţară sau dintr-un vilaiet [v. s.v.], având şi atribuţii judiciare, respectiv sarcina de a emite fetvale [v. 5.1/.] bazate pe preceptele Coranului" ÇChef religieux d'une communauté musulmane, chargé de rendre des décisions juridiques basées sur la loi mahométane; mufti'): muftiu înc. sec. XVIII LU. (Cantemir, IST.2 633); IST. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/1, LU. sec. XX. - Din te. müftü, (înv.) müfti, (dial.) mufti, mühti, mühtü „idem (1, 2)"; probabil reîmprumutat, recent, din franceză (cf. rom. muftiât „cultul musulman din România; sediul acestuia, aflat la Constanţa" [< fr. muftiaf[\ înregistrat de autor, în 1978, la Constanţa). (Var. mumftu- p. asim.) - Cf. bg. muftfja, mjuftfja, ser. mùftja, mùhtija, alb. myfti, ngr. ^ov(p(e)zq(g), magh. mufti, arom. muftiu, cf. şi fr., engl. mufti. MUHADÎT s.m. (înv., rar; 1792); pl. -ţi. (Prof., Agric.) „Inginer hotarnic, agronom care se ocupa cu cadastrarea moşiilor" Plngénieur de cadastre'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) muhaddid „idem". MUHAFIZ s.m. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -i. (Mii.) „Comandant al unei cetăţi, al unei fortificaţii sau al unui oraş fortificat (turcesc); guvernator militar (turc)" OChef d'une place forte, gouverneur militaire [turc]'): muhafiz sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1786 DOC. (ŞIO; pl. suspect: muhafegi)] CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LU. sec. XIX/2, IST. sec. XIX/2-XX/1 (Aricescu 1180); muhafâz 1822 DOC. (DLR). - Din tc. muhafiz, muhafiz (înv.) „idem" (mod. „gardian, paznic'^. - Cf. ser. muhâfiz, magh. miihafiz. - V. muhafizea. MUHAFIZEA s.f. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -e/e. (Mii.) „(Dispozitiv sau construcţie de) apărare, defensivă, protecţie, pază; loc întărit, garnizoană (fortificată)" CGarde, défense; garnison'): muhafegeâ, muhavizeâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); muhafizea (ŞIO). - Din tc. muhafaza, (înv.) muhafeze, muhaveze „idem". (Var. muhafegea - prin degrecizare hipercorectă.) - V. muhafiz. MUHAI s.f. (pop., fam. şi arg.; 1974 -); pl. -eie. „Om prost, nătăfleţ, fraier; hahaleră" ('Gogo, poire; écervelé'): sec. XX/2 REG., DICŢ. (înregistrat de autor, în 1974, la Constanţa; DEX-S). - Din tc. [emre] miihayye, miiheyya (adj.) „supus, plecat, ascultător, docil, pregătit să execute ordinele, aflat mereu la ordinele, la dispoziţia cuiva" Çdocile, obéissant, disposé, prêt à exécuter les ordre de qn.') (prin conversiune şi p. ext., v. Suciu 153; emre„\a ordin", mühayye, müheyya „pregătit, gata, dispus [să facă ceva]"). MUHAIÂR,-Ă adj., adv. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i,-e. „(în mod) imprecis, nesigur, nedeterminat, nedecis, nedefinit, vag, incert, confuz, ezitant, oscilant, instabil" ('[D'une manière, d'un mode] incertain, douteux, hésitant, indécis, irrésolu, flottant, instable, confus^: muhaiâr 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2; muhaiân 1879 CIHAC II 597. 519 - Din tc. muhayyer „liber să aleagă, să opteze, să prefere ceva, să aibă o opţiune; lăsat la liberă alegere, opţional" Oqui a le choix libre; laissé au libre choix de qn.') {p. ex£); cf. tc. muayyen „clar, precis, sigur, definit, determinat, stabilit". MUHALEBÎU s.n. (înv., rar; 1893); pl. ? (Alim.) „Preparat de cofetărie asemănător cu jeleul, de culoare albă, obţinut prin fierberea şi închegarea unui amestec de făină de orez, lapte, zahăr şi amidon" fBlanc-manger fait de farine de riz, de lait, de sucre et d'amidon'): 1893 DOC. (ARH. IV 62). - Din tc. muhallebi „idem". MUHASEBE s.f. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XVIII); pl. -ele. (Fin.) „(Birou de) contabilitate, evidenţă contabilă, controlul conturilor (statului)" 0[Bureau de] comptabilité, évidence des comptes7): buhasebeă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 531); muhasebeâ (ŞIO, DLR). - Din tc. muhasebe „idem". (Var. buhasebea - p. asim.) - V. baş-muhasebea, haraci-muhasebesi. MUHASERE s.f. (înv., rar; 1788 - miji. sec. XIX); pl. -ele. (Mil.) „Asediu, blocadă" OSiège, blocus'), în loc. vb. A face (o cetate, o oaste etc.) muhaserea = „A asedia, a bloca, a izola prin blocadă": 1788 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. muhasere „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. muhasere etmek„idem" (etmek,& face"). - Cf. ser. mu(h)asèra. MUHIMÂT s.n. (înv.; 1693 - miji. sec. XX); (mai ales la) pl. -uri. (Mii.; şi la sg., col.) „Provizii, materiale de război; muniţii; mehemurT CProvisions de guerre; munitions'): muhiumât 1693 DOC. (ŞIO); muhimât 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2; mihimât 1715 CRON. (ŞIO); .muhemât sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (ist.) muhumât 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. miihimmat „idem". (Var. muhiumat, mihimat, muhumat- p. asim.; la pl. - cu desinenţa rom. de pl. redundandă.) - Cf. ser. muhimât. - V. mehemuri. MUHTESÎT s.m. (înv., rar; sec. XX/l); pl. -ţi. (Admin.) „Comisar de poliţie, şeful poliţiei dintr-o localitate" CCommissaire de police'): sec. XX/l LU. (DLR, s.v. subaşă). - Din tc. (înv.) muhtesib „idem" (Youssouf, OTS). MUHÛR s.n. (lit, rar; 1707 -); pl. ? (Azi numai în limbajul filateliştilor) „Pecete, sigiliu; ştampilă" fSceau, cachet'): 1707 DOC. (TDRG); IST. sec. XIX/2-XX (MDD), DICŢ. sec. XX (SDLR, DEX-S). - Din tc. miihiir, (înv. şi dial.) muhur „idem". - Cf. bg. mjuhjür, ser. mùhur, màhur, mur, alb. myhyr, arom. miure, mihüre, muhûre. - V. muhurdar. 520 MUHURDÂR s.m. (ist.; 1693 -»); pl. -/. JAdmin.) „Secretar particular (al unui înalt demnitar otoman sau al domnitorului român), însărcinat cu păstrarea sigiliilor şi aplicarea lor pe actele oficiale" ('Garde des sceaux, secrétaire particulier [d'un haut dignitaire ottoman ou du voïvode roumain] qui gardait les sceaux et les appliquait sur les documentsO: (înv.) muurdâriu 1693 DOC. (ŞIO); (înv.) muhurdâriu 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; muhurdâr 1830 DOC. (DLR); LIT., IST. sec. XIX/2-XX (MDD). - Din te. mühürdar, (înv.) muhurdâr „idem". - Cf. ngr. pov%ovp§àpijç scr. muhùrdar, magh. muhurdâr. - V. muhur. MUHZÛR-AG s.m. (înv.; 1715 - sec. XIX/1); pl. ?, gen.-dat. -agâi. (Mil.) „Comandantul companiei de ieniceri (1) din subordinea nemijlocită a marelui vizir (2), însărcinat cu inspectarea închisorii de la palatul acestuia" CCommandant de la compagnie de janissaires attachée au grand vizir'): muhzür-agâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; muzür-agâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); murzür-agâ sf. sec. XVIII CRON. (DLR). - Din te. (ist.) muhzur aga, muhzir aga, (dial.) muzur aga „idem". (Var. murzur-aga-p. asim.) - Cf. scr. mùhzur, mùzur, magh. muzur aga. - V. agă. MUJDE s.f. (înv. şi reg., azi rar; 1693 ->); pl. -e/e. 1. (înv.) „Veste bună, ştire îmbucurătoare" CBonne nouvelle'): mujdeă 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, CM II 145, 212, DLLV). 2. (P. depr. şi p. gener.;; înv.) „Veste, ştire, havadtâ' ('Nouvelle'): mujdeâ 1835 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2; (rar) muşdeă 1857 POLIZU. 3. (P. ext; reg., fam., rar) „Veste nostimă ori stranie" ONouvelle drôle ou bizarre'): mujdeâ 1939 SDLR. 4. (P.; ext. şi p. spec.; înv., rar) „Recompensă de 50 de lei de aur care se plătea în mod tradiţional celui care aducea la curtea din Bucureşti vestea că Dunărea a îngheţat (obicei suprimat de Grigorie Ghica în 1827)" CRécompense donnée au porteur de la nouvelle que le Danube est glacé^: mujdeâ (CDER). - Din te. müjde „idem (1)". - Cf. bg. mjuzde, scr. mizde, ngr. povÇSèç, alb. myzhdé, magh. musde, arom. mujdé. -V. mujdegiu. MUJDEGÎU s.m. (înv., rar; înc. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Purtător al unei veşti bune, persoană trimisă să anunţe o ştire îmbucurătoare, de exemplu sosirea unei persoane aşteptate; vestitor, curier, sol, mesager" ^Porteur d'une bonne nouvelle; messager'): înc. sec. XIX CRON. (ŞIO). - Din tc. miijdeci „idem". - Cf. scr. muzdèdzja, ngr. fiovÇvTerÇnç. - V. mujdea. MULTEZIM s.m. (înv., rar; 1802); pl. -/ (Fin., Agric.) „Persoană care deţinea în arendă o parte din veniturile statului; arendaş" CContractant des revenus publics; fermier'): multezim, multezém 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. mültezim „idem". - Cf. scr. multezim. 521 MUMBAI s.f. (înv.; 1776 - sec. XIX/2); pl. -ele. (Com.) 1. „Cumpărare forţată, la preţ redus, de grâne, vite etc., care se făcea în ţările române în folosul Imperiului Otoman" OAchat forcé, à prix réduit, de grains, d'animaux, etc., fait dans les Pays Roumains pour l'Empire Ottoman'): mumbaiâ 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1, IST. sec. XIX/2; mubaiâ 1802 DOC. (ŞIO); mubaié 1814 DOC. (DLR). 2. „Cantitate de grâne, vite etc. adunate şi cumpărate prin mumbaia (1)" OQuantité de grains, d'animaux, etc. et achetés à prix réduit et par achat forcé'): mubaiâ 1776 DOC. (TDRG2); mumbaiâ 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din te. mübayea, mubayaa „cumpărare (la un preţ special)" Rachat [à un prix spécial]') (de unde, p. spec., sensul 1), mubayaa [zahiresi] „idem (2)" (v. Drimba 119; literal: „provizii cumpărate [de guvern] la un preţ special"). (Var. mumbaia - p. asim. şi/sau prin coarticulare ori, poate, dintr-o var. tc. sau un intermediar ngr. cu -mb-) v. s.v. mumbaşir.) - V. mumbaiegiu. MUMBAIEGÎU s.m. (înv., rar; 1693 - sec. XVIII/2); pl. -ii. (Com., Admin.) „Delegat (turc) împuternicit de Poartă să organizeze mumbaiaua (1) şi transportul mărfurilor achiziţionate" CCommissaire [turc] chargé d'organiser l'achat forcé et le transport des marchandises'): mumbaiegiu, bumbaiegiu 1693 DOC. (ŞIO); mubaiegi-agâ sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); mubaiegiu (SDLR, TDRG2). - Din tc. mübayeaci, mubayaaci (aga) „idem". (Var. mumbaiegiu, bumbaiegiu- p. asim. şi/sau prin coarticulare ori, eventual, din var. turceşti sau intermediare (ngr.?) neatestate, cu b-, respectiv cu -mb-, v. s.v. mumbaşir.) - V. mumbaia. MUMBAŞIR s.m. (ist.; sf. sec. XVII ->); pl. -i. (Jur., Fin.) „Slujbaş însărcinat cu aducerea la îndeplinire a hotărârilor divanului (1.1, 2) sau ale domnitorului şi cu execuţiile fiscale; executor judecătoresc; aprod al divanului (1.1); agent executiv, agent fiscal, perceptor" ('Fonctionnaire chargé des exécutions judiciaires et fiscales; huissier de la justice; exécuteur fiscal'): (înv.) bumbaşâr sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 241); LIT. sec. XIX/1 (ILRL 543); (înv.) bumbaşir sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 138); 1778 DOC. (Furnică 79); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 812, Furnică 265, DIB 1960, p. 168), LIT. sec. XIX/2; (înv.) miubaşir înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO); (înv,) mumbaşâr 1779 DOC. (REL. AGR. I 656); mumbaşir sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1775 DOC. (Furnică 35); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 569, Furnică 243), LIT. sec. XIX, IST. sec. XX/2 (MDD); (înv.) mumbâş sec. XIX/1 CRON. (DLR). - Din tc. miibaşir, (înv.) mubasïr „idem". (Pentru var. cu b- şi cu -mb-, cf. corespondentele din ser. şi ngr.; este posibil ca modificările m- > b- şi -b- > -mb- să se fi produs (şi) în tc. [v. ŞIO I 44, Kakuk 503] ori independent, p. asim. şi coarticulare, în mai multe limbi balcanice, inclusiv în rom. [v. Kakuk 503], cf. Imbrohor, mabein etc.; var. mumbaş- prin trunchiere, sub influenţa elementului de compunere ~baş.) - Cf. ser. mubasir, bumbasir, ngr. ¡înovunaaipi. - V. mumbaşiret, mumbaşirlâc. MUMBAŞIRET s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Jur., Fin.) = mumbaşirlâc: 1803, 1828 DOC. (ŞIO, Furnică 370); DOC. sec. XIX/l. - Din tc. miibaşeret „idem" (adaptat după mumbaşir). - V. mumbaşir, mumbaşirlâc. 522 MUMBAŞIRLĂC s.n. (înv.; 1785 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Jur., Fin.)^ „Slujba, însărcinarea sau activitatea mumbaşirului (v. s.v.); execuţie fiscală sau judecătorească; mumbaşiret!' CCharge, activité de l'éxécuteur fiscal, du percepteur, du huissier de la justice; exécution judiciaire ou fiscale"): 1785 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din te. miibaşirlik, (înv.) mubasïrlïk „idem" (adaptat după mumbaşii). - V. mumbaşir, mumbaşiret. MUMURLÚC s.n. sg. (reg.; 1967 -). (V. Munt.; în loc. vb.) A scoate mumuriucut (din cineva) - „A-i scoate (cuiva) gărgăunii din cap, a potoli, a linişti (pe cineva)" CCalmer, apaiser, tempérer qn.7): 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. mahmurluk, (dial.) mămurluk „mahmureală (1, 2)" (lourdeur de tête, torpeur; maussaderie7) (p. asim.; v. Suciu 96-97); cf. loc. vb. rom. (reg., Mold.) a scoate mahmurul (din cineva), v. s.v. mahmur,-ă. - Cf. alb. mafmurllúk, arom. mahmuriîke. - V. mahmur,-a. MUNEGÍM s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -/. (Prof.) „Astrolog, cititor în stele" ('Astrologue7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. miineccim „idem". MUNGÍU s.m. (înv.; 1792 - sec. XX/l); pl. -ir, scris şi mundjiu. (Prof.) „Lumânărar" CFabricant et/ou vendeur de cierges, de bougies et de chandelles; cirier7): mungiu 1792 DOC. (DLR); CRON. sec. XIX/l, REG. (Olt.) sec. XIX/2 (DLR); (rar) mumgíu (SDLR). - Din tc. mumeu, (înv.) mumgï, *mungï „idem". - Cf. scr. mundzi, mùmdzija. - Der.: (înv.) mungerie s.f. „Loc (atelier, dugheană etc.) în care se fabricau şi/sau se vindeau lumânări (de seu); lumânărie, lumânărărie": 1806 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DLR) [(înv., rar) mungérs.m. (der. regr.) = mungiu. 1879 CIHAC II 597]. - Antrop. Mungiu (DNFR). MURAHÁZ s.mjînv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -/ şi murahaji. (Admin., Pol.) „înalt demnitar învestit cu depline puteri pentru a trata în numele unui guvern; plenipotenţiar" OPIénipotentiaire7): muraház sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XIX/l; murahăs (pl. murahaşi) sec. XIX/2 LU. (ŞIO). - Din tc. murahhas „idem". MURDÂR,-Ă adj. (lit.; 1816 -); pl. -i,-e. 1. „Jegos, mânjit, slinos, soios, nespălat, pătat, întinat, imund, mangosit (2), tusiosr, impur, necurat, spurcat; sordid; (despre apă, lumină etc.) tulbure" fSale, malpropre, immonde, crotté, maculé, crasseux; sordide; [en parlant de l7eau, de la lumière, etc.] trouble, terne7): murdâr 1816 LIT. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., S. şi E. Transilv.) sec. XX/1 (ALR II [3263], ALRM SN II/III [973]), LIT., POP., DICŢ. sec. XIX-XX (FOLC. NOU 278 - Mold.), DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 6); (reg., Olt., N. Munt.) murdâl, (Mold.) mârdâr, mârdâl sec. XX/l REG. (ALR I [639, 640], ALR II [3263, 3390], ALRM SN II [973]); (înv., rar, suspect) 523 murdărăsc,-eâscă 1877 LM; (reg., Transilv.) murdăros,-oâsă sec. XX/l REG. (ALR I [640]). 2. (Uneori adverbial) „Ticălos, josnic, mârşav, abject, venal; trivial; necinstit, ilicit, ilegal, incorect" OAbject, vil, ignoble, infâme; ordurier; illégal, illicite'): murdâr sec. XIX/2 LIT. (DLR); UT., DICJ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 26). 3. (P. ext.) „(Despre abstracţiuni, manifestări, cuvinte, expresii, idei etc.) Necuviincios, grosolan, obscen, trivial" 0[En parlant d'un mot, d'une idée, etc.] Obscène, trivial, ordurier'): murdâr sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); UT sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. (Sensul „zgârcit" dat în ŞIO şi ŞDU nu se justifică.) - Din tc. murdar „idem (1, 2)". (Var. murdal, mârdar, mârdai- p. disim.; murdarésc,-ea'scă şi murdărosf-oăsă- prin analogie derivativă după suf. -e5cşi -os, al căror sens este conţinut deja în murdar.) - Cf. ser., alb., arom. murdar, ngr. povpôâpiiç, povpvrâpt^ç} cf. şi ngr. povpSapiă „murdărie", povpôapsvœ, la aorist povpSâpevaa, povpSăps\//a „a murdări" (> rom. înv. murdărişi, murdărişi, murdaripsivX.., vr. = murdări(1)\ 1857 POLIZU; DICŢ., LIT. sec. XIX, v. FCLR III 64-66). - V. murdariâc. - Der.: (Dim., 1; pop., fam.) murdămi,-eâ,-icăadj.: 1944 DOC. (DLR); DOC. sec. XX (EM 24/1992, p. 25), LIT. sec. XX/2; (Lit.) murdărie s.f. 1. „Jeg, necurăţenie; impuritate, gunoi; excremente; murdariâc (1Ţ\ murdărie 1839 VALIAN; REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 2); (reg.) murdăiie sec. XX/l REG. (DLR). 2. „Josnicie, mârşăvie, murdariâc (2J’\ murdărie sec. XIX/2 DICŢ.; LIT. sec. XX. 3. (Rar) „Obscenitate, cuvânt trivial": murdărie 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX/2; (înv., rar, suspect) murdăreşte adv. „în mod murdar (2)": 1877 LM; (Lit.) murdări Vi., vr. [murdărire s.f., murdărit,-ăadj.] 1. „A (se) mânji, a (se) păta, a se dumuriui’-. murdăriVALIAN; REG. (Munt., Olt., Mold., Transilv.) sec. XX/l (ALR II [3209], ALR SN V [1455], ALRM SN II/III [1037, 1186]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 23/1992, p. 26); (reg., Munt.) murdăii, (Mold.) mârdărisec. XX/l REG. (ALR I [640], II [3209, 3363]). Z „A (se) compromite, a (se) înjosi": murdări sec. XIX/2 DICŢ.; DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC., LIT. sec. XX (EM 12/1992, p. 31) [(Pop., rar) murdăreâiă s.f. = murdărire. 1934 DOC. (DLR); (înv.) murdări tor, -oare a dj., s.m. 1. Adj. „Care murdăreşte": 1877 LM. Z S.m. (Rar, ir.) „Scriitor fără talent, mâzgălitor (de hârtie)": înc. sec. XX LIT. (DLR); (înv., rar) murdăridune s.f., murdăriturăs.f. „Faptul de a fi murdar (1, 2); obiect murdar (1)": 1877 LM; (Lit.) nemurdărit,-ă adj. „Care nu a fost (sau nu s-a) murdărit (1, 2), curat": sec. XX/2 LIT.]. - Comp.: (Lit., rar) uitramurdâr,-ă adj. „Extrem de murdar (1)": sec. XX/2 DOC. (EM 23/1992, p. 13). MURDARLÂC s.n. (înv. şi reg.; 1785 -); pl. -uri. 1. (înv. şi reg.) „Murdărie (1)\ gunoi" ('Immondice; ordure'): (înv.) murdariâc 1785 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) mordalâc 1811 DOC. (DIB 1960, p. 204); (reg.) murdalâ'c 1842 DOC. (DLR); LIT., POP.,^ DICŢ. sec. XIX/2, REG. (V. Munt., Olt.) sec. XX (Ciauşanu, V. 181, GL. ARG.). # Loc. adv.: (înv., rar) Cu murdariâc = „Fără grijă de curăţenie, neglijent": 1795 DOC. (DLR). 2. (înv., rar) „Josnicie, mârşăvie, ticăloşie, murdărie (2Ţ (Vilenie, saloperie'): murdariâc 1870 COSTINESCU. - Din tc. murdarlik „idem (1, 2)". (Var. murdaiâc, mordaiăc - p. disim.) - Cf. ngr. povpvmpPJia, arom. murdăriîke. -V. murdar,-ă. 524 MURTÂT s.m. (înv., rar; 1715 - sec. XVIII/2); pl. -ţi. (Rel.) „Renegat, abjurat, apostat (faţă de religia mahomedană); creştinat" ('Renégat, apostat [à l'Islam]; christianisé'): 1715 CRON. (ŞIO, DLR); CROIM. sec. XVIII/l (DLLV). - Din tc. murtat „idem". - Cf. bg. murtăt, ser. mùrtat, ngr. povpw.Tt]ç, magh. murtat. MUSAADE s.f. (înv.; 1775 - sec. XIX/2); pl. -e/e. 1. „Autorizare, licenţă, permisiune" CAutorisation, permission'): musaadeâ 1775, 1786 DOC. (ŞIO, Furnică 137); musaadé sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, DLR). 2. „Concesie, favoare (acordată cuiva)" (faveur, concession^: musaadeâ 1781 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; musaadé sec. XVIII/2 CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. 3. (P: spec.; Corn., Fin.) „Rabat, bonificaţie, reducere a preţului de vânzare" ORabais, bonificationO: musaadeâ 1822 DOC. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A face musaadea = „A autoriza, a permite; a face o concesie, a acorda o favoare; a face rabat, a bonifica, a vinde cu preţ redus": 1775, 1786, 1795 DOC. (ŞIO, REL. AGR. I 736, 850); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. müsaade „idem (1, 2)"; loc. vb. - calc după tc. mdsaade etmek„idem" (etmek„a face"). MUSAC s.f. (lit.; 1852 -); pl. -le. (Alim.) „Mâncare preparată din carne tocată şi felii de cartofi, de pătlăgele vinete, de varză sau de dovlecei, aşezate în straturi alternative şi coapte în cuptor" fMets préparé de viande hachée et de tranches de courges, d'aubergines, de choux ou de pommes de terre, cuites au fourO: 1852 LIT. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (ALM. GOSP. 189, 190, 226, 227, EM 12/1992, p. 26). - Din tc. musakka „Idem". - Cf. bg., scr. musaka, ngr. jiovoamç. MUSAFÎR,-Ă s.m. şi f. (lit.; 1643 -); pl. -i,-e. 1. (Lit.) „Oaspete; invitat; vizitator" OHôte; invité, convive; visiteur'): musafir 1643 DOC. (TDRG2); 1715 CRON. (ŞIO); 1764, 1792 DOC. (REL. AGR. I 559, 801); 1839 VALIAN (s.v. fr. convive); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVII-XX (EM 4/1992, p. 30); (înv.) musafiriu, mosafiriu (s.m.) 1779 LIT. (DLLV); (reg., Munt.) mosafir 1816, 1868 DOC. (DLR, Aricescu I 24); DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) mustafir, moisafir, (Mold.) musafér sec. XX/1 REG. (DLR). 2. (P. spec:, reg.) „Nuntaş" ^Participant à une noce^: musafir sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. (înv.) miisafir (mod. misafir) „idem (1)". (Var. mustafir- probabil prin „deraiere lexicală", după must.) - Cf. scr., arom. musafir, alb. mysafir, ngr. povcraçipriç. - V. musafirlâc. MUSAFIRLĂC s.n. (pop.; 1794 -^); pl. -uri. 1. (Azi pop., rar, peior., în trecut lit.) „Situaţia, calitatea de a fi musafir (1); vizită, ospeţie; ospăţ, petrecere cu musafiri (1)" fÉtat d'invité, d'hôte, situation d'être l'hôte de qn.; visite; festin1): (înv. şi reg., Munt.) mosafirlâc 1794 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; 525 musafirlâc 1879 CIHAC II 598; UT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext.) înv., rar; la sg., col.) „Musafiri (1) mulţi" OBeaucoup d'invités'): mosafirlâc 1857 POUZU. - Din te. (înv.) müsafirlik (mod. misafiriik) „idem (1)" (adaptat după suf. rom. -iâc). - Cf. ngr. jiovaaquplÎKi, arom. musafiriîke. - V. musafirf-ă. MUSAÎP s.m. (înv.; sec. XVII/2 - miji. sec. XIX); pl. -/ (Admin.) „Favorit, om de încredere, consilier intim, confident, sfetnic (al domnitorului român sau al sultanului)" CFamilier, favori, conseiller intime, confident [du sultan ou du voivode roumain]'): musaip sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII; musahib 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l (DLLV); musalip 1750 DOC. (DLR); musait 1803 DOC. (DLR). (ŞIO şi DLR înregistrează un cuvânt saip „prieten intim, favorit al sultanului", dintr-un citat care conţine, de fapt, pe musaip, v. CM II 312.) - Din tc. musahip, (înv.) musahib, miisahib „idem". MUSCA s.f. (reg.; 1939 ->); pl. -le. (Dobr.) „Talisman, amuletă, hamaiiâU' (TalismanO: 1918 DOC. (SDLR). - Din tc. (pop.) muska (lit. nüsha) „idem". - Cf. alb. nuskë. MUSCAL s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1645 ->); pl. -uri. (Muz.) = nai (2): muscal 1645, 1688 LIT. (DLR, TDRG); LIT. sec. XVII-XIX, IST. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), DOC. sec. XX/l (DR IV 835), DICŢ. sec. XIX/2-XX; moscal 1922 DOC. (DR IV 835). - Din tc. (înv.) mîskal, musikar, misikăl (OTS), *muskal „idem". - Cf. magh. miszkâl -V. muscalagiu. - Der.: (Reg., rar) muscălăşs.m. „Naist, muscalagiu (1)'\ 1923 DOC. (DR III 445). MUSCALAGÎU subst. (înv. şi reg., azi rar; 1796 ->); pl. (1) -ii. (Muz.) 1. S.m. (Prof.; înv. şi reg.) „Naist' OMusicien qui joue de la flûte de Pan, flûtiste'): muscalagiu 1796 DOC. (DIB III 340); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/1 (DLR, DR III 445); (înv., rar) mascalagiu, mashalagiu 1857 POLIZÜ. 2. Subst. (P. ext.) înv., rar) = muscal, nai (2): muscalagiu 1879 LIT. (DLR); REG. (V. Munt.) sec. XIX/2 (H). - Din tc. (înv.) mïskalgï, *muskalgï „idem (1)" (adaptat cu suf. rom. -agiu). (Var. mascalaglu, mashalagiu- p. asim.; sensul 2- prin confuzie semantică.) -V. muscal. MUSELÎM s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Admin.) „Locţiitor al guvernatorului unui sangeac1; guvernator al unui oraş (turcesc)" CSous-gouverneur d'un district de l'Empire Ottoman; gouverneur d'une ville [turque]'): muselim 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM I 451, II 275); LIT. sec. XX/2 (folosit ca arhaism, golit de sens); muselium 1814 LIT. (DLR). - Din tc. müsellim „idem". - Cf. scr. musèlim, musèlin, ngr. ¡lovcekliiriç, magh. muszelim. 526 MUSLÎM s.m. (înv., rar; înc. sec. XIX - miji. sec. XX); pl. -i. (Rel.) „Musulman (1), mahomedan; turc (1.2)' ('Musulman'): muslim înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); moslim miji. sec. XIX IST. (ŞIO); moslém sec. XX/l LIT. (DLR). - Din tc. miislim, (înv.) *moslim (v. Kakuk 295) „idem". - Cf. ser. mùsiim, magh. moszUm, ngr. povœXipiSsç, cf. şi rus. mus/jum, engl., germ. Moslem, germ. Mus/im. - V. musulmanră. MUSLÛC subst. (înv., rar; 1803 - sec. XX/l); pl. ? „Robinet, canea sau cep de cişmea; cişmea (1) (cu robinet), bazin, rezervor de apă (prevăzut cu un robinet sau cu o canea)" ('Robinet; cannelle; basin, réservoir d'eau, fontaine'): 1803 DOC. (DLR); 1879 CIHAC II 598; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. - Din tc. musluk „Idem" şi „chiuvetă, lavabou; cazan cu apă instalat deasupra sobei" (Navabo; chaudièreO. - Cf. alb. muslluk, ngr. /wvaÂoâta. MUSUL s.n. (înv.; 1715 - sf. sec. XIX); pl. (1) -uri. 1. (Vestim.) „Muselină, tulpan, musuiirf' ('Mousseline'): musul 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; (rar) mosül (SDLR). 2. (Top.) „Numele (turcesc al) oraşului Moşul" 0[La ville de] Mossoul'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Dip tc. Musul, Moşul „idem (2)", Musul (sau Moşul) [bezi] „idem (1)" (v. Suciu 153; bez „ţesătură, pânză"). - Cf. ser. mùsui, ngr. povaoùXi, alb. musüii, magh. muszuly, muszui, muszuj. - V. musulin. MUSULÎN s.n. (reg., azi rar; 1796 -»); pl. -eşi -uri. (Vestim.) = musul (1): (înv.) musulin 1796 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l; (înv.) musulim 1853 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2; (înv., rar) musulină (s.f.) 1857 POLIZU; (reg., Munt.) muslin sec. XX/l REG- (DLR). - Din tc. muslin, (înv.) mosulin (Redhouse), *musulin „idem"; var. mus/in - poate (şi) din pol. mus/in. (Var. musuiim - p. asim.; musulină - sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. musulin (> rom. înv., Ban. muşulin, S.E. Transilv. moşaiim „idem": 1754 DOC. [DLR]; POP., REG. sec. XIX/2 [DLR]), ngr. povaeXiva, cf. şi it. mussolino,-a, fr. mousseline, germ. Musselin{> rom. lit. muselină, pop. muselin: 1697 DOC. [TDRG2]; 1830 DOC. [DLR]; LIT. sec. XX). - V. musul MUSULMAN,-Ă s.m. şi f., adj. (lit.; 1783 -); pl. -i,-e. (Rel.) 1. S.m. şi f. „Adept al religiei lui Mahomed, mahomedan, mustim, turc (1.2), (p. restr.) turc (1.1)' ^Musulman, Mahométan; Turc7): 1783 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII/2-XIX/l, LIT., DICŢ. sec. XX. 2. Adj. „Care aparţine sau este specific cultului lui Mahomed, mahomedan; (p. restr.) turcesc (1)' CMusulman, mahométan; turc^: sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., IST., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv.) miisiilman, musulman (Redhouse, v. Kakuk 296; mod. müstüman, müsllman, dial, musurman) „idem (1, 2)"; şi din fr. musulman (care a consolidat termenul românesc; cf. rom. musulmanism < fr. musu/manisme). - Cf. ser. mus/iman, bg. mjusjulmânin, mjusUmânin, mac. musulman, ngr. povaovXpăvog, alb. musUmân, myslimân, magh. 527 muszulmâny, muszulmân (atestat din 1573, v. Kakuk 295); cf. şi it. musuimano, germ. Muselman(n), engl. Musulman, rus. musui'manin, busurman (> rom. înv. busurmân. sec. XVII/2-XVIII CRON. [ŞIO]; .această formă ar putea proveni însă şi din cumană sau pecenegă, cf. ser. busurmanin, magh. buszormâny, buszurmân(y) [atestat din sec. XVI/2-XVII], top. magh. Bôszôrmény v. Kakuk 295-296). - V. mustim. MUŞAM s.f. (lit.; 1693 -); pl. -/eşi (pop.) muşămăii. 1. (Lit.) „Pânză impermeabilizată prin lăcuire sau ceruire pe una dintre feţe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecţia corpului, a mobilierului etc.; obiect (faţă de masă, husă, piesă de îmbrăcăminte etc.) făcut dintr-o asemenea pânză; mucava (3f (Toile cirée, molesquine7): muşama 1693 DOC. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN II [494]), DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (ŞIO, DLR, DIB III 299, EM 46/1992, p. 17), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) muşameâ, moşameă sec. XX/l REG. (DLR). # (Atributiv, în) Loc. vb.: (înv.) A rămâne lucru muşama = „A rămâne lucru curat": 1875 LIT. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX; (înv.) A face (sau a pune) (ceva [un obiect, o acţiune, o afacere etc.]) muşama = „A ascunde, a face să dispară (ceva); a cocoloşi, a muşamaiiză'\ sec. XIX/2 Lrr. (ŞIO, TDRG2); POP., UT, DICŢ. sec. XIX/2. 2. (P. ext.) Etnogr., Muz.; reg., Mold.; mai ales art.) „Numele unui dans popular vioi; melodia după care se execută acest dans; irmiiic (2)' CNom d'une danse paysanne7): muşama sec. XIX/2 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), LIT. sec. XX/l, POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.). - Din tc. (înv.) musamma, müsemma, (dial.) moşoma (Der. S.; lit. mod. muşamba) „idem (1)". - Cf. bg. muşama, mosamâ, ser. musema, ngr. fiovaauô.ç alb. mushamă, arom. muşi mă, muşumă, muşămăe, megl. musămă. - Der.: (înv., rar) muşama/ists.m. „Om care obişnuieşte să muşamalizeze lucrurile": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Lit.) muşamaiizâ vt. [muşamalizare s.f., muşamaiizât,-ă adj.] „A acoperi, a tăinui (o acţiune sau o afacere necinstită, ilegală etc., pentru a-i anula consecinţele nefavorabile)": 1911 TDRG; LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 6). MUŞAVERE s.f. (înv.; 1715 - miji. sec. XIX); pl. -ele. „Discuţie, convorbire, dezbatere, deliberare, consultare, sfat, consiliu" CDiscussion, conseil, délibération7): musafereâ, musafireă 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII; muşavereă sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII-XIX/1; (rar, suspect) mosafireâ (TDRG). # Loc. vb.: (înv.) A face muşaverea = „A discuta, a delibera, a se consulta, a se sfătui": musafereă 1715 CRON. (DLR); muşaverea 1790 DOC. (ŞIO). - Din tc. miişavere „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. muşavere etmek„Idem" (etmek„a face"). (Var. musafirea, mosafirea, musaferea- probabil p. et. pop. după musafir sau dintr-un intermediar ngr. ori, poate, prin „grecizare".) - Cf. bg. musavere, alb. mushavere, arom. muşavimi. (Sensurile „vizită; ospitalitate; sindrofie" sunt atribuite eronat, în ŞIO, TDRG şi DLR, variantelor musaferea, musafirea, explicate, greşit, din tc. misaUr„oaspete, musafir" sau din tc. müsaferet ,,osp\‘ta\\'ia‘te.''.) 528 MUŞÎR s.m. (înv., rar; 1841 - sf. sec. XIX); pl. -a (Mii.) „Mareşal, comandant de corp de armată în oastea otomană, paşă cu trei tuiuri (1)" CChef de corps d'armée, maréchal turcO: 1841 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2.' - Din tc. miişir „idem".. - Cf. arom. muşur. MUŞTE s.f. (lit., azi rar; 1879 ->); pl. -ele. ' ' 1. (înv.) „Pumn, ghiont, lovitură cu pumnul" OCoup de poingO: muştea 1881 LIT. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX-înc. sec. XX. 2. (Tehn.; lit., azi rar) „Ciocan de cizmărie sau de cojocărie, cu care se netezeşte pielea şi se bat cusăturile" ('Marteau, pilon de cordonnerie ou de pelleterie'): (reg., Mold.) muşcheâ 1892 LIT. (ŞIO); muştea 1894 DDRF; 1895 REG. (Ban.) (DLR); REG. sf. sec. XIX-înc. sec. XX (DLR), DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. 3. (P. ext,.; Tehn.; înv.) „Unealtă de dulgherie sau de cizmărie, care taie la ambele capete" ('Bisaiguë, besaiguë'): muscheă 1879 CIHAC II 598; 1894 DDRF. - Din tc. muşta, (înv.) miiste „idem (1, 2)" şi „armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, box" Oboxe'), poate şi *„idem (3)". - Cf. bg., mac. mustâ, ser. mùsta, mùstija, magh. musta. MUŞTERÎU s.m. (pop.; 1741 -); pl. -ii. (Com.) „Client (al unui local sau al unei prăvălii),- cumpărător (constant), iedec (2Ţ CCIient, acheteur, chaland^: muşteriu 1741, 1764 DOC. (REL AGR. I 395, 561); 1839 VALIAN (s.v. fr. ' chaland)) CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sf. sec. XIX, REG. (Munt., S. Mold.) sec. XX/l (Iordan, L.M. 198), DOC. sec. XVIII-XX (DIB III 213, Furnică 26, 83, 331, EM 6/1992, p. 13), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) muştireu 1770, 1793 DOC. (Furnică 26, REL. AGR. I 809); (reg., Mold., înv. şi Munt.) muşterău (pl. -ei) 1786, 1790, 1793 DOC. (Furnică 138, REL. AGR. I 773, II 587); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR); (înv., Munt.) muştiriu 1798 DOC. (DIB 1960, p. 176); LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) moşteriu 1877 LM. - Din tc. miişteri „idem". - Cf. bg., ser. musterija, ngr. ¡îovoTepnq, alb. myshteri, arom. muştiri, muştiră. - Der.: (Col.; înv.) muşterime s.f., (înv., rar) muşteriţă s.f. „Cumpărătoare, clientă": 1879 CIHAC II 598; (înv., rar) muşterivt. „A primi (pe cineva) ca client": 1877 LM. MUTAFARAC s.f. (înv., rar; 1640 - sec. XIX/l); pl. -Ie. (Mii.) „Fiecare dintre soldaţii turci călare din poliţia administraţiei publice centrale, însărcinaţi să-l însoţească pe sultan în călătoriile sale, servmdii-l ca soli" ('Chacun des cavaliers de police accompagnant le sultan pour lui servir de messagers7): mutafaricâ cca 1640 CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII; mutafaraeâ 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 384); mutefericà miji. sec. XIX IST. (ŞDU). - Din tc. müteferrika, (înv.) muteferrika, *mutafarika, *mutafaraka (v. Kakuk 297) „idem" (< ar., pers. mutafarriqa). - Cf. scr. muteferika, magh. muteferrika, mutafarika, mutaferika, mutafaraka. 529 MUTARECHEÁ s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl.-e/e. (Mii.) „Armistiţiu" CArmistice, trêve7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. miitareke „idem". MUTEVELĂU s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII - sec. XIX/l); pl. -âi. (Admin., Mii.) „Administrator al unui vacuf (v. s.v.) sau al cazărmilor ienicereşti dintr-o cetate" intendant d'une fondation pieuse ou des casernes d'une cité'): motefeléu înc. sec. XVIII CRON. (DLR); mutevelâ'u sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); mutevelíu (TDRG, SDLR). - Din tc. mütevelli „idem". - Cf. bg., scr. m(j)utevelija, ngr. /jovrePeXnç magh. mutave/i. MUTFÁC s.n. (ist.; sf. sec. XVII -»); pl. -uri. 1. (înv.) „Bucătăria seraiului (1)" CLa cuisine du palais du sultan7): mutpàc sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 563); CRON. sec. XVIII/1; matpàh 1707 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII-XIX/1; mutpàh 1813 DOC. (ŞIO); matpàc (SDLR). 2. (Mil.; înv.) „Bucătărie mobilă, de campanie (a sultanului sau a unui paşă)" CCuisine de campagne [du sultan ou d'un pacha]'): mutpáh sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); matbăh 1715 CRON. (ŞIO). 3. (Ist.) „Ospătărie destinată celor care veneau să se închine la o geamie (v. s.v.)" CHôtellerie auprès d'une mosquée^: mutfác sec. XX/1 LIT. (DLR). - Din tc. mutfak, (înv.) mutpah, matpah, matbah, mutbak, *mutpak „bucătărie" ('cuisine'), (înv.) matbah[-ï ămire] „idem (1)", [sefer] mutpah[ï] „idem (2)", matbah[-ï serif] „idem (3)" (OTS, v. Drimba 119). - Cf. bg. mutbah, scr. mùtfak, mùtvak, ngr. juovmvmia, arom. mutvàke „bucătărie". - V. mutpac-emin. MUTPÁC-EMÍN s.m. (înv., rar; 1693); pl.-/ (Admin.) „Intendent însărcinat cu supravegherea bucătăriilor şi cămărilor seraiului (1)" (intendant des cuisines et des reserres du palais du sultan'): 1693 DOC. (ŞIO). 1 - Din tc. (înv.) mutpah emini „idem". - Cf. magh. mutfak emini. - V. emin, mutfac. MUVELÁ sùbst. (înv., rar; 1669 - miji. sec. XIX); pl. ? (Jur., Rel.) „Funcţionar din subordinea muftiului (1), însărcinat cu efectuarea anchetelor şi cercetărilor penale" ^Fonctionnaire du mufti [chef de la loi mahométane], chargé de faire les enquêtes pénales^: 1669 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1. - Din tc. müvella „idem". MUZECHEREÁ s.f. (înv., rar; 1835); pl.-e/fi (Pol., Admin.) „Notă (diplomatică), raport, memoriu, dare de seamă" (Mémoire, note, rapport'): 1835 DOC. (DLR). - Din tc. miizekkere „idem". 530 N NACAF s.f. (înv. şi reg.; 1693 -); pl. -le. 1. (Fin.; înv.) „Totalitatea mijloacelor de subzistenţă acordate cuiva (în bani şi/sau în natură), la intervale regulate, pe un timp determinat; raţie; indemnizaţie (pentru hrană şi întreţinere), diurnă, salariu, mertic, tain (1), hac (2), leafa (1)' ORation; indémnité, subsistances, pension alimentaire, salaire'): nafacâ 1693 DOC. (ŞIO); LIT., DOC., CRON. sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (ŞIO, DLR, Cantemir, D. 253), POP. sec. XIX/2; (rar) nacanfă sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); (rar) nacalfâ 1852 STAMATI; nacafâ sec. XIX/2 POP. (TDRG2). 2. (P. ext.) înv., rar) „Ospăţ, praznic, chef (4)' OBanquet, festin^: nacafâ 1906 ALEXI. 3. (P. ext.) înv. şi reg., azi rar) „Deprindere, obicei, nărav, tabiet (1)) preocupare, pasiune (pentru ceva)" ('Habitude; passion [pour qch.]'): nacafâ 1887 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1. 4. (P,: ext.) reg., Munt.) „Toană, capriciu, moft (2), naz, dambla (4), chef (1)) pretenţie" ('Caprice; simagrée'): nacafâ sec. XX/l UTT. (DLR); UT. sec. XX. 5. (P. ext.) reg., Mold., Munt., Olt.) „Necaz, neajuns; pacoste, belea (1), bucluc (2)) defect, viciu" (Tracas, ennui; désagrément, malheur; vice, tare'): (Mold.) năcăfâ sec. XIX/2 LU. (DLR); DICŢ. sec. XX (SDEM); nacafâ sec. XIX/2 UT. (DLR); REG. sec. XX (DLR); năcăfâlă (pl. năcăfeli) 1960 REG. (LEX. REG. I 83). 6. (Fig. şi p. concr.) reg., Olt., V. Munt.) ,,0m de nimic, lepădătură, haimana (1Ţ ('Homme de rienO: nacafâ, nacafâla 1967 REG. (LEX. REG. II 15, GL. ARG.). 7. (Fig.) reg., V. Munt.; la pl.) „Zorzoane, podoabe femeieşti" ('Colifichets'): nacafâle 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. nafaka „idem (1)". (Var. nacafa - prin metateză; nacafaiă, năcăfaiă- sg. refăcute din pl.; nacanfa, nacalfa- prin epenteză.) - Cf. ser. nafaka „idem (l)"şi „soartă", navlka „idem (3)", ngr. avacpamg, alb. nafaka, arom. năfăcă„\6em (1)". - Der.: (Reg., V. Munt.) năcăfiu s.m. „Om prost, nătâng, nătărău": sec. XX/2 REG. (LR 3/1959, p. 66); (Reg., V. Munt.) năcăfăl6s,-oâsă adj. „Greoi, moale, molâu": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) năcăfăf (năcăfăli, năfâcâi] vi. [năcăfă(l)it,-ă adj. „greoi, moale; istovit")] „A umbla sau a lucra încet, anevoios; a obosi": 1967 REG. (GL. ARG.). NACASLAC s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. (Constr.) „Pictură murală" ^Peinture murale7): nacaslâc, nacazlâc 1821 CRON. (ŞIO, TDRG, SCL 1963, p. 7-8); nacaşlâc (SDLR, unde apare şi o var. macazlâc, probabil greşit, în loc de nacazlâc). - Din tc. nakkaşlik „idem". (Var. nacaslâc, nacazlâc- prin „grecizare"). - V. nacaş. 531 NACÂŞ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Prof., Constr.) „Pictor-decorator, zugrav, meseriaş specializat în pictura murală" (Reintre de murs'): nacâş, nacâs sec. XVIII/2 DOC. (SCL 1963, p. 7); 1900 IST. (ŞIO I 225). - Din tc. nakkaş „idem". - Cf. ser. nàkas. - V. nacaslâc, nacaş-başa, nahişli. NACÂŞ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1786); pl. ? (Prof., Constr.) „Starostele corporaţiei zugravilor, vopsitorilor şi pictorilor-decoratori (din ţările române)" CPrévôt de la corporation des peintres en bâtiments'): 1786 DOC. (ŞIO). - Din tc. nakkaş başi „idem". - V. baş, nacaş. NACĂLURI s.n. pl., (rar) nacâ'li s.m. pl. (reg.; 1884 -). (Bot.; Dobr., E. Munt., S. Mold.) „Copăcei, balsamine, canale (Impatiens ba/samina sau Baisamina hortensis)' CBalsamine des jardins'): 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (LEX. REG. II 93), DICŢ. sec. XX. - Din tc. nakil[çïçegi] „flox (Phiox)' ('phlox') ( Türkçe-Ingiiizce Büyük Lûgat, Ankara, 1959, v. Suciu 154; p. ext.) çiçek „floare", nakti „palmier; curmal; copac, pom [artificial]; copăcel împodobit cu flori, purtat în fruntea alaiului la serbările populare"). NACT s.n. sg. (înv., rar; sec. XIX/2). (Fin.) „(Sumă de) bani în numerar, bani gheaţă, bani peşin (IIŢ ('Argent comptant^: 1877 LM. # (Mai ales în) Loc. adv.: (înv., rar) în (sau cu) nact= „în numerar, cu bani gheaţă, peşin (I.l)'\ 1877 LM; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. - Din tc. nalrt „idem". - Cf. ngr. văxn (> rom. înv. naht „idem": 1802 DOC. [ŞIO]; 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/l, ITT., DICŢ. sec. XIX-XX/1), alb. naft, arom. nâhte. NADÂZ s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri. (Agric.; Dobr.) 1. „Câmp lăsat să se odihnească, pârloagă, ţelină" (Terre en friche, jachèreO: (înv.) nadâz 1884-1885 REG. (H); nadâg 1943 REG. (Rotaru 41). 2. „Arătură (de toamnă), arat, desţelenire" OLabourage, défrichement'): nadâz, nadâz sec. XX/1 REG. (ALRM SN I [20], AN. DOBR. V-VI 157). 3. (P. concr.) „Câmp arat, pregătit pentru însămânţare; ogor" OChamp labouré, glèbe7): nadâz 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); nadâs sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P. spec.) „Câmp pe care s-a cultivat porumb; porumbişte" OChamp de maïs'): nadâz sec. XX/l REG. (ALR SN I [119]). - Din tc. nadas „idem (1, 2)". (Var. nadag- sg. hipercorect refăcut din pl. *nadaje.) NAFE s.f. (înv.; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -e/e. (Vestim.) „Blană scumpă provenind de pe pântecele vulpii (cu care se căptuşeau giubelele [v. 5.k], căciulile etc.)" (Tourrure provenant du ventre du renard'): nefeâ sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, TDRG2); nafeâ 1815, 1821 DOC. (Iorga, S.D. VII 45, ŞIO); DOC. sec. XIX, UT., REG. (Olt.), POP. sec. XIX/2 (DLR); nafé 1863 LIT. (DLR). - Din tc. nafe „idem". (Var. nefea- p. asim. la pl.) - Cf. ser. nàfa, arom. nafée. 532 NAGARÂ1 s.f. (înv.; 1689 - sec. XIX/l); pl. -ie. (Muz.) „Un fel de tobă, de timpan folosit în trecut în muzica militară (turcească)" (’Sorte de timbale employé dans la musique militaire [turque]'): nagarâ 1689 DOC. (DLLV); DOC. sec. XVII/2-XVIII, CRON. sec. XVIII (ŞIO, DLR, DLLV); nacarâ 1736 DOC. (DLLV); CRON., LU. sec. XVIII (DLLV). (Glosat greşit, „ţambal", în unele DICŢ.) - Din tc. nakkare, (pop.) nagara „idem". - Cf. ser. nakarade, nakarada (> rorm înv. nacarâdă'. sec. XVIII LU. [DLLV]); cf. şi fr. nacaire, sp. năcar, it. nacchera. - Contaminare: (+ tambură) înv.) tangarăs.f., v. s.v. tambură. NAHI s.f. (înv., rar; 1715 - sec. XX/l); pl. nahieie) pron. -hi-a; scris şi nahiea. (Entop., Admin.) „Subdiviziune teritorial-administrativă a unui sangeac1 (1), condusă de un subaşă (v. s.v.) şi, uneori, înglobând teritoriul mai multor cazale (v^s.k); ţinut, canton (în Imperiul Otoman)" OContrée, commune, canton [de l'Empire Ottoman]7): nahaiâ (pl. -e/e) 1715 CRON. (ŞIO); nahi(e)â 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX; nahaleà (DDFR2); nahié sec. XX/l IST. (DLR). - Din tc. nahiye „idem". - Cf. bg., ser. nahja, alb. nahie, arom. nâie. NAHIŞLÎ adj. invar. (înv., rar; 1594). (Vestim.) „(Despre ţesături) Brodat" ('Brodé'): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193). - Din tc. nakişli „idem". - V. nacaş. NAI s.n. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. -uri. 1. (Muz.; înv.) „Fluier (oriental) de trestie (în formă de caval [v. s.v.]), deschis la ambele capete şi având şapte orificii (folosit în trecut în taraful [3] curţii domneşti)" CFlûte [orientale] de roseau à sept trous'): nai sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2; nei 1835 LU. (DLR); REG. sec. XIX/2 (ŞIO), DICŢ. sec. XIX/2-XX (Dicţionar de termeni muzicali, Bucureşti, 1984). 2. (P. ext:, Muz.; lit.) „Instrument muzical de suflat, compus dintr-un grup puţin concav de tuburi (făcute din trestie, bambus, soc sau alte materiale) de dimensiuni diferite, fixate unul de altul în ordinea mărimii lor; muscal" CFlûte de Pan7): (înv.) nei 1839 VALIAN (s.v. fr. flûte)) nai sec. XIX/2 LU. (ŞIO); REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR II [4330]), DOC. sec. XX/2 (EM 39/1992, p. 24), LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P. anal.) Etnogr.; reg., S. Mold.) „Motiv decorativ întrebuinţat la încondeiatul ouălor" CMotif décoratif sur les oeufs de Pâques7): nai 1914 REG. (DLR). - Din tc. ney, (înv. şi pop.) nay „idem (1)". - Cf. ngr. văi, véi. - V. neisan. - Contaminare: (+ fluier şi/sau vaier „tânguire; suferinţă, durere"; Muz.; reg., N. Mold.) nâier(pl. -e) s.n. 1. „Surlă": nâir sec. XX/l REG. (DLR). 2. „Muzicuţă": nâier, năir sec. XX/2 REG. (LR 1/1964, p. 82, LEX. REG. II 116). - Der.: (Lit.) naist,-ăs.m. şi f. „Instrumentist care cântă la nai (2); muscalagiu (1), naingiu, năiaş, năief-. 1935 IST. (DLR); DOC. sec. XX (DLR, EM 39/1992, p. 16), DICŢ. sec. XX/2; (înv.) naingiu s.m. = naist, naigiu 1877 DOC. (TDRG2); naingiu 1886 LU. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) nâ(i)érs.m. = naist 1966 CDER; (Reg.) năiâşs.m. = naist. 1894 DDRF; DOC. sec. XX (DR III 445, SCL 1963, p. 10). 533 NAÍP s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. -I (Jur.) „Judecător de rang inferior la turci, locţiitor al unui cadiu (v. s.v.)" CJuge de rang inférieur chez les Turcs7): 1693 DOC. (ŞIO); CROIM. sec. XVIII/2. ; - Din tc. naip, (înv.) nayib „idem" şi „locţiitor, adjunct; intendent". - Cf. ser. najib. - V. capan-naip. NALBÁNT s.m. (înv. şi reg., azi rar; 1508 ->); pl. -ţi. (Prof.) 1. (înv.) „Potcovar (care în trecut se ocupa şi cu vindecarea bolilor de care suferă animalele domestice, în special caii)" CMaréchal-ferrant [qui s'occupait aussi de la guérison des chevaux, des bestiaux]7): nalbánt 1508 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI-XVIII, DICŢ sec. XIX/2-XX/1; nalbán (pl. -/) sec. XIX/1 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2; (rar) nalbánt 1900 ŞIO. 2. (P. restr.) Med.; reg.,tnai ales Mold.) „Veterinar" CVétérinaire7): nalbán 1829 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX/1; nalbâr sec. XX/1 LIT. (DLR). 3. (P. ext.) reg., N.V. Bulg.) „Fierar" OForgeron7): nalbánt 1923 REG. (Bucuţa - GL.). - Din tc. nalbant „idem (1)". (Var. nălban - prin deraiere derivativă analogică, după suf. -arr, nălbar - prin schimbarea „sufixului") - Cf. bg. nalbântin, ser. nalbant, ngr. valunó. vvt]q, alb. nallbán, arom. nalbána/bán, arom. nălban, megl. nalbant. - V. na/bant-baş. NALBANT-BÂŞ s.m. (înv., rar; 1776 - miji. sec. XIX); pl. -I (Prof., Admin.) „Şeful potcovarilor curţii, îndeplinind şi funcţia de veterinar oficial (al curţii domneşti)" OChef des maréchaux-ferrants [de la Cour du voïvode roumain], qui exerçait aussi la fonction de vétérinaire officiel7): nălbân-başâ 1776 DOC. (DLR); nalbant-bâş sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); nălban-bâş (DDRF). - Din tc. nalbant başi „idem". (Var. nălban-başa - după nălban, v. s.v. nalbant) - V. baş, nalbant. NAMÁZ s.n. (înv. şi reg., azi rar; sec. XVIII/2 ->); pl. -uri. 1. (Rel.; înv.) „Fiecare dintre cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran musulmanilor, la diferite ore ale zilei" OChacune des cinq prières journalières préscrites par le Coran pour les Mahométans7): namâz sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; namás 1835 LIT. (DLR); nămâz (SDLR). 2. (P. depr.) reg., Mold., fam.) „Obişnuinţă rea, nărav, viciu, cusut1 (4Ţ CMauvaise habitude, vice7): namáz 1939 SDLR. - Din tc. namaz „idem (1)". - Cf. ser. namaz, magh. ikindi namaszi, szabanamazi. NAMEÁ s.f. (înv.; sec. XVIII/l - sec. XX/l); pl. -ele. (Admin., Pol.) „Scrisoare oficială, misivă" ÇMissive, lettre officielle7): ñamé sec. XVIII/l CRON. (DLR); naimeâ, năimeâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); nameâ sec. XX/l IST., DICŢ. (TDRG, DLR). - Din tc. (înv.) name „idem". - Cf. ser. nâma, magh. náme, nahme, arom. náme. - V. ah tina mea, ca nona mea, davetname, em rina me, giulusnamea, ruznamea, zaptinamea. 534 NARANGÎU,-ÎE adj. (reg., azi rar; 1669 ->); pi. -ii. (Crom.) „Portocaliu, oranj, turungiu (1)\ roşu-portocaliu; (p. ext.) roşu-deschis, roz" COrange; rouge clair, rose'): (înv.) naramgiu 1669 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, POP. (Mold., Dobr.) sec. XIX/2; (înv.) naramţiu 1795 DOC. (DLR); (înv.) naragiu sec. XIX/l POP. (DLR); (reg., Mold., Transilv.) narangiu sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1; (Mold.) naramziu, (Munt.) narâmziu, (E. Munt., Transilv.) nărămziu sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT. sec. XX/l, POP. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) nerămziu 1929 LIT. (DLR); (reg.) nărâmziu sec. XX/l POP. (DLR); (Olt.) neremziu 1913 REG. (DLR); (N. Serbiei) naramzâ'u,-âie 1942 REG (ARH. FOLK. VI 105); (Mold., Transilv.) marmangiu, marmagiu, marmanziu, marmansiu, marmaziu, marmuziu 1857 POLIZU; POP., REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). - Din tc. narencî „idem". (Var. naragiu - p. disim.; naramziu, naramzâu, naramţiu, narâmziu, nărâmziu, nărămziu, nerămziu, neremziu - prin contaminare cu naramză, naramţă, năramză, neramză„portocală amară" [< bg. neranza, ngr. vepàv(r)Çi\) marmanziu, marmagiu, marmangiu etc. - prin contaminare cu marma(n)ziu „(despre băuturi) purpuriu; de calitate superioară; dulce", marmaziu „vin grecesc [de Malvazia]" [rezultat probabil prin contaminaţia top. Malvazia cu naramziu, cf. DLR].) - Der.: (Dim.; înv., rar) marmuzică adj. f.: 1875 LIT. (DLR). (De la naramză provin der. [înv.] naramzăt [(reg., Olt.) nărunzăf\,-ă adj. „portocaliu" şi [reg., Olt.] neremzivt., vr. „a [se] găti, a [se] farda", iar de la marmanziu „vin grecesc; [despre băuturi] purpuriu, de calitate superioară, dulce" - (reg., Transilv.) marmangéi„r\umele unui soi de viţă de vie"; v. DLR.) NARDÎNCHI subst. sg. (înv.; 1715 - sec. XX/l). (Alim.; Mold., Dobr.) „Sirop gros (şi acru) sau gem de prune, de rodii sau de coarne" CMoût, sirop [aigre] ou sapa de prunes, de grenades ou de cornouilles'): nardinchi 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII; nerdénchi 1884-1885 REG. (Dobr.) (H). - Din tc. nardenk „idem". - Cf. ngr. vapSévta. NARGHELEGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; înc. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Şeful narghelegiilor (v. s.k) (care avea şi însărcinarea să-l servească pe domnitor cu narghileaua)" CChef des narghelegii y. înc. sec. XIX CRON. (ŞIO). - Din tc. nargileci başi „idem" (p. asim.). - V. baş, nargheiegiu. NARGHELEGÎU s.m. (ist., rar; 1900 ^); pl. -ii. (Admln.) „Slujbaş (la curtea domnească) însărcinat să cureţe, să întreţină şi să pregătească narghilelele (v. s.v.) (pentru domnitor şi pentru oaspeţii acestuia)" (Tonctionnaire chargé de nettoyer et de préparer les pipes persanes^: 1900 ŞIO I 52, 160, 216; (numai în) DICŢ. sec. XX. - Din tc. nargileci „idem" (p. asim.). - V. narghelegi-başa, narghilea. NARGHILEA s.f. (lit., azi rar, mai ales ist.; 1786 ->); pl. -ele. „Pipă, lulea (1) de tip oriental (folosită în trecut şi de boierimea română), prevăzută cu o ţeavă lungă şi flexibilă (= marpici, v. s.v.) al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat" (Ţipe persane, narguilé'): narghilea 535 1786 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) nargheleâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) narghealeâ 1877 LM; (înv., Mold.) narghiuleâ înc. sec. XX POP. (,Domnitori români în legende. Antologie de legende populare româneşti, cu prefaţă şi note de Mihai Canciovici. [Bucureşti, 1984], p. 250); (înv., rar) nergheleâ (TDRG2). - Din tc. nargile „idem". (Var. narghealea, nergheleâ - p. asim.; narghiulea - probabil p. et: pop. după ghiulea sau prin contaminare cu acest cuvânt.) - Cf. bg., ser. nargile, alb. nargjilé, ngr. vapyeMç, arom. narg'Hé(e), cf. şi fr. narguilé, narghilé, sp. narguile, engl. narghilé. - V. nargheleglu. NART s.n. (reg. şi ist.; 1728 -); pl. -uri. 1. (Fin., Com.; reg., Munt., Olt., V. Transilv., azi rar, mai ales ist., înv. şi Mold.) „Preţ, tarif, taxă ori impozit maximal sau obligatoriu, fixat de autorităţi; mercurial, listă de preţuri oficiale" (Taux, prix, tarif, taxe ou impôt maximaux ou obligatoires, fixés par les autorités; mercuriale'): nart 1728 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 453, Furnică 133, 367), LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/1 (DLR), IST. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) nare (ŞIO); (înv., rar) nard 1822 DOC. (DLR). # Loc. vb.: (înv. şi reg., azi rar) A puneisau a da, a face) nart(ul) ori A tăia nartul = „A fixa preţul de vânzare, tariful, taxa sau impozitul maximal pe produse, pe vite etc.": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1775, 1778 DOC. (Furnică 35, 61); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR); (Reg., Olt.) A fi cu nart= „A nu lăsa din preţul unei mărfi": 1931 REG. (DLR). 2. (P. ext:, Agric.; reg., N.E. Munt., S. Mold.) „Cotă de produse lactate care se dă proprietarului de oi de către ciobani" ('Quote-part de produits laitiers donnée par les bergers au propriétaire de moutons'): nart sec. XX/1 REG. (DLR). 3. (P. ext.; reg., N.E. Transilv.) „Momeală pentru peşti" (V\morce, appât'): nart sec. XX/1 REG. (DLR). 4. (P. ext.) Agric.; ist.) „Normă zilnică de muncă; clacă, corvoadă" ('Corvée'): nart 1729 DOC. (REL. AGR. II 174); DOC. sec. XVIII, UT., IST. sec. XX. 5. (P. ext.; reg., Munt., Olt.) „Termen, soroc, scadenţă; limită" (Terme, délai, échéance; limite'): nart sec. XX/1 REG. (DLR). # Loc. adv.: (Reg.) Cu nart = „Măsurat, cu economie, cu măsură": 1913 REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. ARG.). # Loc. vb.: (Reg., Olt., V. Munt.) A fi cu nart - a) „A avea un termen, o scadenţă": 1913 POP. (DLR); b) „A fi chibzuit, măsurat, econom sau zgârcit": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) A da cu nart= „A da câte puţin, a da cu porţia": 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., Munt.) A-i pune (cuiva) nart = „A-i fixa un termen, a-i da un soroc": sec. XX/1 LIT., REG. (DLR); (Reg., Mold.) A face nart (ia ceva) = „A face începutul, a iniţia ceva": sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. nark, narh „idem (1)"; loc. vb. a pune nart(ul) „a fixa preţul maximal" - semicalc după tc. nark koymak „idem" (koymak „a pune"). - Cf. bg. nark, ngr. văpu, alb. nărq, arom. narke„taxă fixă; stabilirea de comun acord a preţului". NAZ s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); (în trecut mai ales, iar azi numai la) pl. -uri. „Capriciu, toană; fason, fandoseală, sclifoseală, moft (2), ghionghionea, dambla (4), nacafa (4), măraz (2Ţ CCaprice; minauderie, façon, simagrée'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Lit.) A face nazuri sau (înv.) A face (atâta) naz = „A se comporta ca un om răsfăţat, afectat, cu pretenţii schimbătoare sau nechibzuite; a se fandosi, a se sclifosi": 1837 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Munt., Dobr., Olt., Mold., 536 S. şi E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1258]), LU. sec. XIX-XX, DICT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 20/1992, p. 26). - Din te. naz „idem"; loc. vb. - semicalc după te. naz etmek„idem" (etmek„a face"). - Cf. ngr. vâÇi, alb. náze, nas, arom. náze, náje (pl. nazi). - V. nazlâu,-âie. - Dej\: (Reg., Mold.) năzătic,-ă adj. „(Despre cai) Sperios": sec. XX/l LU., DICŢ. (DLR); (Lit.) năzuros,-oásá adj. 1. (Ut.) „Capricios, mofturos, belaliu (2), fudul ": sec. XIX/l LU. (DLR); REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LU. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 14). 2. (înv.) = năzatic,-ă\ sf. sec. XIX REG. (ŞIO, DLR) [(Lit., rar) năzurozităte s.f. „Caracter capricios": sec. XX/2 LU.]. NAZÁR1 s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -uri „Favoare, graţie, bunăvoinţă, protecţie (acordată de cineva cuiva), hatâr (2)' CGrâce, faveur, considération, protectionO: sec. XVIII/2 CRON. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A scoate (pe cineva) de la nazar = „A dizgraţia": 1835 LU. (DLR); (înv.) A fi (sau a ajunge) ia (sau în) nazarul cuiva = „A avea (sau a obţine) bunăvoinţa, favorurile, protecţia cuiva": 1786 DOC. (Furnică 136); POP. sec. XIX/2; (înv.) A avea (pe cineva) la nazar = „A acorda (cuiva) bunăvoinţă, a avea (pe cineva) în graţii": 1857 POLIZU; LU. sec. XIX/2. - Din tc. nazar „idem"; loc. vb. a fi în (sau la) nazarul cuiva - semicalc după tc. nazarmda olmak „a fi în graţiile cuiva" (oimak „a fi"); cf. şi tc. nazardan dUşmek „a cădea în dizgraţie" (diişmek„a cădea"). - Cf. ngr. vaÇapv - V. nazirliu,-ie. NAZARÉT s.n. (înv., rar; 1797 - miji. sec. XIX); pl. ? „Supraveghere, îngrijire, grijă, preocupare (faţă de ceva sau cineva)" CSurveillance, soin'): nazirét 1797 DOC. (ŞIO); nazarét 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. nazaret, nezaret „idem". (Var. naziret- după nazir, v. s.v. nazâr.) - V. nazariâc, nazâr. NAZARLĂC s.n. (înv., rar; 1806); pl. -uri. = nazaret: 1806 DOC. (DLR). - Din tc. nazirlik „idem" (p. asim., poate după nazaret, v. s.v.). - V. nazaret, nazâr. NAZÂR s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XX); pl. -i. 1. (Admin., Mii.) „Guvernator militar, comandant al unei cetăţi sau al unui oraş turcesc" CGouverneur militaire, commandant d'une place forte ou d'une ville turque7): nazir 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, CRON. sec. XVIII-XIX/1; nazar sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 521). 2. (Admin.) „Ministru secretar de stat, şef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman" fSecrétaire d'État dans le gouvernement ottoman'): nazâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR). 3. (Admin.) „Intendent-şef, inspector, supraveghetor, administrator" CSurveillant, Inspecteur, administrateur, surintendant7): nazir sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 267); nazâr 1823 DOC. (DLR); LU., DOC. sec. XIX/l. 4. (P. spec:, Admin.) „Fiecare dintre cei câţiva slujbaşi de rang superior din administraţia ţărilor române, numiţi din rândul boierilor spre a supraveghea şi controla activitatea dintr-un anumit domeniu 537 social, administrativ sau economic (menţinerea ordinii publice de către agie [v. s.v. agă\, transporturile poştale desfăşurate prin menziluri1 [2, 3], respectarea mercurialului, paza drumurilor efectuată de vătafii plaiurilor, plata "remuneraţiilor de stat etc.)" OChacun des hauts fonctionnaires des Pays Roumains, chargés d'inspecter un certain domaine de l'administration'): nazir 1787 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, UT. miji. sec. XX; nazâr 1793 DOC. (Furnică 160); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XX/l; (înv.) nazâr 1815 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1; (înv.) nazâr 1874 IST. (Aricescu I 183). 5. (P. spec:, Admin.) „Vătaf de ţigani domneşti" (Inspecteur des Bohémiens appartenant à l'État'): nazir sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); UT. sec. XIX. - Din te. nazir, (înv.) nazir „idem (1, 2, 3)". (Var. nazar- p. asim., poate după nazaret, v. s.v.) - Cf. scr. nàzir, nàzor, magh. nazur. - V. nazaret, nazariâc. - Der.: (înv.) nazirie (nazărie) s.f. „Funcţia, slujba de nazâr (3, 4); supraveghere, control, nazaret, nazariâc. 1814 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1, IST. sec. XIX/2. NAZIRLÎU,-ÎE adj. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -H. „Stimat, respectat, prestigios, ilustru, cu vază, influent" CEstimé, respecté, influent'): nazirliu, nazârliu sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, TDRG2). - Din te. nazarli „idem" (probabil după nazir, nazâr, v. s.v.). - V. nazar1. NAZLĂU,-ĂIE adj. (reg.; sec. XX/1 -); pl. -âi. (Dobr.) „Pretenţios, dificil, mofturos, belaliu (2), năzuros (1) (la mâncare)" ('Qui fait le difficile, le dégoûté, qui fait la fine bouche'): nazlâ'u sec. XX/l REG. (ALR I [1557]); naslâii sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, la Rasova, jud. Constanţa). - Din te. nazli „idem". (Var. naslâu- p. et. pop., după nas [cf. a strâmba din nas].) - Cf. alb. nazeli - V. naz. NĂFRAMĂ s.f. (lit.; 1508 -); pl. -e şi (pop.) năfrămi. 1. (Reg., Mold., N. Munt., Transilv., Ban., înv. şi Munt., Olt., Dobr.; uneori cu determinanţi de tipul de şters, de nasete.) „Şervet; prosop, ştergar; batistă; peşchir (1)' CServiette, linge de table ou de toilette; essuie-mains; mouchoirO: (înv.) mahrâmă (pl. -e, mahrăm/şi măhrămi) 1508, 1622 DOC. (DERS, DIR XVII B IV 91); DOC. sec. XVI-XVIII, ISTV LIT., DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) măhrâmă (pl. -eşi măhrămi) 1643 LIT. (DLR); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 361); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XVII-XIX, POP., DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) măfrâmă 1761 DOC. (ŞIO); năfrâmă 1669 DOC. (ŞIO); înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 638); CRON. sec. XVIII/2, POP., REG. (Mold., Transilv., N. Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, ALRM SN II/III [1021]), LIT. sec. XVIII-XX; (reg.) nărâmă sec. XX/l POP. (DLR); (reg., Ban., Mold., înv. şi Munt., Olt.) marâmă (pl. -e şi mărămi) sec. XIX/2 POP. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (DLR, ALR SN IV [1202], ALRR I [60], Mihail 142). 2. (Vestim.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Broboadă, batic, tulpan, peşchir (2), basma (2.a), cecmea, boccea (1), iminea (v. s.v. iminei), buhur (2), testemei (1), poş (2) (adesea împodobit cu cusături şi purtat în vechime şi de bărbaţi [în unele regiuni folosindu-se ambele variante principale, maramă şi năframă, pentru a denumi basmale de culori diferite]); fâşie lungă de voal fin, eşarfă 538 cie borangic (1) (pe care tărăncile din Oltenia şi Muntenia o poartă pe cap, lăsându-i capetele să atârne până aproape de pământ); şa!1 (3Ţ (Tichu, mouchoir de tête; écharpe, long voile de gaze [des paysannes roumaines]; châle*): (înv.) măhrâmă (pl. şi măhreme) 1588 DOC. (DOC. I. XVI 163); 1825 LB; CRON. sec. XVII/2—XVIII/1 (DLR, CM II 153), DOC. sec. XVI/2-XVIII, POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX; (înv.) mahramă 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194); POP., DICŢ. sec. XIX/2, LIT. înc. sec. XX; (înv., rar) maramă (pl. -ie) 1839 VALIAN; (înv., Munt.) mafrâmă, măframă 1877 LM; REG. sec. XIX/2 (H); (înv., V. Munt.) mahrüma 1884-1885 REG. (H); (înv., Mold.) nefrâmă 1869 REG. (DLR); năframă 1669 DOC. (ŞIO); 1825 LB; DOC. sec. XVII/2-XVIII, POP., REG. (Mold., E. Munt., Dobr., Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, ŞIO, GR. S. IV 70, ALR I [1876], ALRR [1508, 1509], FOLC. NOU 60, 178, 217, 312), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XVII/2-XX; maramă 1857 POLIZU; LIT., DICŢ., REG. (Munt., Dobr., Oit., mai rar şi Mold., S. Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (DLR, GR. S. IV 70, ALRR [1509], Mihail 142-143), DOC., POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 425 - N. Mold., EM 4/1993, p. 31); (reg.) malâmă, (S. Transilv.) mărhâmă sec. XX/l POP., REG. (DLR, ALR I [1876]); (reg.) năhrâmă (TDRG), nafrămă, mărâmă, (Olt.) hrâmă (SDLR). 3. (P. spec.; Vestim.; înv.) „Văl de mireasă" CVoile de la mariée'): năframă^ 1875 POP. (ŞIO); măhramă 1890 REG. (DLR); maramă sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (înv.) A(-şi) pune marama - „A se mărita": 1894 DDRF; POP. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (P'. spec.', Rel.; înv., rar) „Giulgiul cu care a fost acoperit Isus" (Te Saint suaire'): mahrâmă 1839 VALIAN. 5. (P. ext.; Etnogr.; reg., Mold., Dobr.; adesea art.) „Numele unui dans popular" ('Nom d'une danse paysanne^: (Mold.) năframă 1889 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-)0 n-m, mahrumă, neframă - p. disim. vocalică; hramă - prin trunchiere.) - Cf. bg. mahramă, maramă, ser. màrama, mâhrama, maframa, maramica, mac. marama, alb. marhamă, marâmë, marăm, ngr. juazpajuăg, juapxwàç, magh. mahraman, marhaman; cf. şi pol. machram, ucr. bahrama. - Der.: (Dim., I; reg.) năfrămeăs.f.: sec. XX/l POP. (DLR); (Dim., 1, 2, reg.) năfrămioără s.f.: (Dobr., Munt.) mărămioără sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); (Mold.) năfrămioără sec. XX/l REG. (DLR); (rar) maramioără (TDRG); (Dim., 1, 2, reg.) năfrămiţă s.f.; şi (Olt., Ban., Transilv.) „batistă": năfrămiţă sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. (Transilv.) sec. XX (ALR I [1956], ALRR I [60]); (Munt., Olt., Ban.) mărămiţăsec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (Gămulescu); (Dim., 2, reg., N. Transilv.) năfrămucăs.f.; şi „batistă": sec. XX/l POP. (DLR); REG. sec. XX [ALRR I [60]); (Dim., 1, 2, lit.) năfrămuţăs.f.: (reg.) maramuţăsec. XIX/2 REG. (DLR); (reg.) mărămuţămiji. sec. XX REG. (DLR); năfrămuţă sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., POP., REG. (mal ales Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR); şi (reg., Transilv.) 1. „Batistă": năfrămuţă sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1021]); (N. Transilv.) lăfrămuţă sec. XX/2 REG. (ALRR I [60]). 2. (în sintagma năfrămuţă de grumazi) „Cravată": 1939 REG. (Coman, GL.); (înv., Transilv.) nărămniţăs.t „Cârpă, zdreanţă": 1825 LB; (Reg., Mold.) maramoăica s.f. art. = năframa (4)\ 1931 REG. (DLR). 539 NALÉT adj. (reg.; sec. XX/2 -); pl. năleţr, f. ? (Mold.) „Prost; ţicnit, nebun, descreierat" OSot; dément,, fou, possédé^: sec. XX/2 REG. (SCL 1/1963, p. 15). - Din te. (pop.) nalet, (dial.) naglet (Der. S.; lit. lânet) „afurisit, rău, încăpăţânat, blestemat" Cméchant, vaurien, têtu, mauditO (v. LR 3/1973, p. 193; p. ext). - Cf. bg., scr. nalet „blestem; blestemat; apucat; prost", alb. nalet „blestem ", lanét „ticălos, josnic, meschin; diavol", arom. nalet „blestemat". (După I. Iordan, în SCL 1/1963, p. 15, din rus. nelep „absurd, stupid; neghiob"). NĂUT subst. sg. (lit.; 1682 -). (Bot., Alim.) „Plantă din familia leguminoaselor, cu fructe păstăi care conţin seminţe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum); (col.) seminţele comestibile ale acestei plante, întrebuinţate în alimentaţie, mai ales pentru a înlocui cafeaua (1); măzăriche, mazăre-turcească" CPois chiche7): (înv., Munt.) năhut 1682 LIT. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, Furnică 37, 212, 333), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) nohut 1773 DOC. (DLR); (înv.) nehüt 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 316); (înv.) nouţ 1879 DOC. (TDRG2); (reg., Mold.) nohot (acc. şi nôhot) 1761, 1765 DOC. (ŞIO, Furnică XXVII); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) noôt, nouţ sec. XX/l REG. (DLR); năut 1796 DOC. (Munt.) (Furnică 178); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX-XX, LIT., POP. (Munt., Mold., Transilv.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 250 - S. Transilv.). - Din tc. nohut, nuhut „idem"; probabil şi din bg; nohut, nahut. - Cf. şi scr., alb. naut, ngr. voxor, megl. năut - Der.: (Dim.; înv., rar) năuţăi subst. sg.: 1877 LM; (Pop., azi rar) năutiu,-ie adj. „De culoarea seminţelor de năut; gălbui": (înv.) năhutiu1790 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.) nohutiu sec. XIX/2 LIT. (DLR); (înv., rar) nahutiu 1906 ALEXI; (reg., Mold.) nohotiu 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); năutiu 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. NÉDER interç. (înv.; sec. XX/l). „Exclamaţie repetată (golită de semnificaţie) folosită în teatrul popular de păpuşi şi într-o cimilitură (de către broască)" OExclamation [vidée de signification] employée dans le théâtre populaire de marionnettes et dans une devinette [par une grenouille]'): 1911 POP. (DR I 289, DLR); IST. sec. XX/1 (T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, I, Iaşi, 1915, p. 39). - Din tc. nedir? „ce este?, ce s-a întâmplat?" Cqu'est-ce qu'il y a?') (DR I 289). NEFÉR s.m. (ist.; 1742 -^); pl. -i. 1. (Mii.; ist.) „Soldat din oastea otomană, oştean turc" ^Soldat de l'armée ottomane'): nefér sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 109, 323), LIT. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.; Mii.; ist.) „Soldat pământean din corpul arnăuţilor (3)" CSoldat mercenaire de l'ancienne armée roumaineO: nefér 1742 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (înv.) nifér sec. 540 XIX/2-XX/1 POP. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A face nefer (pe cineva) = „A păcăli": sf. sec. XIX POP. (ŞIO). 3. (P. ext.\ înv.) „Haiduc" OHaïdouk, brigand'): nefér sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. nefer „idem (1)". - Cf. bg., ser. nefer, arom. nifér. NEFT subst. sg. (pop.; sf. sec. XVIII -). (Chim.) „Petrol brut, ţiţei; petrol lampant, gaz (1Ţ ^Naphte, pétrole brut; pétrole lampant^: naft sf. sec. XVIII DOC. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Mold., N.E. Transilv.) sec. XX (ALR I [1607], Coman, GL., DLR; înregistrat de autor, în 1992, la Giurgiu), DICŢ. sec. XIX-XX; neft 1805 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l (ALR I [1607], DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. neft, (înv.) naft „idem"; var. neft- probabil şi din rus. neft', ngr. véqm. - Cf. şi mgr., ngr. vâçûa, v.-sl. nafta, fr. naphte, it. nafta, germ. Naphtha(> rom. înv. şi reg. nâftăs.f. „idem": 1482 LIT. [DLR]; DOC. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX [DLR]), bg., ser. nafta, alb. nâftë, arom. néfte. - V. neftiu,-ie. - Comp.: (înv.) Unt-de-neft (sau unt-de-naft) s.n. „Produs petrolier obţinut prin distilare şi folosit la scoaterea petelor de grăsime": 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 461); DICŢ. sec. XX. NEFTÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1821 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „De culoarea neftului (v. s.v.), verde-închis, măsliniu" OVert foncé, olivâtre'): 1821 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. nefti „idem". - V. neft. NEISÂN s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Prof., Muz.) „Instrumentist care cântă la nai (1)" ^Musicien qui joue de la flûte de roseau nommée naiy. neisân, neizàn sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG, TDRG2); naisăn (ŞIO); naizân (SDLR). - Din tc. neyzen, nayzen „idem" (adaptat după suf. rom. -an). - V. nai. NENEÂCĂ s.f. (reg., fam.; 1839 -); pl. -eci. (Mold., înv., rar, şl Munt.; mai ales în limbajul infantil) „Mamă, mămică" CMère, mamanO: (înv., rar) nenéca 1839 VALIAN; 1842 LIT. (DLR), DICŢ. sec. XIX; neneâcă miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-mijl. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) ninécâ 1857 POLIZU; nineâcă miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) nenéie, ninéie sec. XX/l DICŢ. - Din tc. nine, nene „idem" + suf. rom. -că, respectiv -ie (sub influenţa analogică a unor termeni cu sens identic sau apropiat: mamacă / mamaie, babacă / babaie, dădacă, duducă / duduie). - Cf. ngr. veve, alb. nënë. - Der.: (Dim.; reg., Mold., fam.) nenecuţă s.f: (înv.) ninecuţă 1857 POLIZU; nenecuţă sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim.; reg., Mold., rar) neneiţăs.f.: sec. XX/l DICŢ. 541 NETEGE s.f. sg. (înv., rar; 1826 - sf. sec. XIX). (Munt.; în loc. adv.) Netegea pe ¡pingea = „în numerar, cu bani gheaţă, peşingea, peşin (1.1)' OEn argent comptant7): 1826 POP. (TDRG2); POP. sec. XIX. - Din tc. netice „rezultat, consecinţă, efect; concluzie" (Yésultat; conclusion7), care, probabil, a înlocuit, graţie asemănării formale, termenul peşingea (v. s.v.) din loc. peşingea pe ¡pingea. NEVA s.f. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -¡e. (Muz.) „Numele tonului şi al coardei re de sus (la vioară şi la cobză)" ('Nom du ton et de la corde re [au violon et au luth]7): sec. XIX/2 DOC. (ŞIO). - Din tc. neva „tonul re de sus (aflat cu o octavă mai sus decât tonul re de jos [numit yegâh])77 Ole ton re7) (TS), neva [teii] „coarda (tonului) re de sus77 Ola corde [du ton] re7) (tei „coardă, strună77; v. SCL 4/1993, p. 336, Drimba 92, Suciu 154). NEZGHÉP subst. (înv., rar; 1594); pl. ? (Vestim.) „Fâşie de tafta (1) purtată atârnând ca o eşarfă în pieptănătura femeilor77 CSorte d7écharpe portée dans la coiffure des dames7): 1594 DOC. (DOC. î. XVI194). - Din tc. (înv.) nezgep, nezkep „idem77 (Tar. S. I 526). NICHEÂH s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. ? „Căsătorie77 CMariage7): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. nikâh „idem77. - Cf. bg. nikjah, scr. nicah. NISFE s.f. (înv.; 1819 - miji. sec. XX); pl. -e/e şi (rar) -eii. (Fin.) 1. „Numele unei monede turceşti de aur sau de argint (care a circulat şi în ţările române), a cărei valoare a variat în decursul timpului, fiind egală, în principiu, cu o jumătate de ţechin sau cu patru-şase lei77 ONom d7une ancienne monnaie turque d7or ou d7argent; demi-sequin7): nesfiâ (pron. -fi-a) 1819 DOC. (Furnică XXIX); UT. sec. XIX/2; neasfiă 1820 DOC. (DLR); nisfia 1822 DOC. (DLR); UT., POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX; nisfeâ 1857 POLIZU; LIT., REG. (Munt.) sec. XIX/2 (DLR); nesfeâ 1863 LIT. (ŞIO); năsfiă 1900 LIT. (DLR); năsfeâ (SDLR); nesfié (DER); (V. Munt.) lisfiâ 1910 DOC. (SDLR); UT. sec. XX/l. 2. (P: ext.) N. Munt.) „Nume dat monedei de 50 de bani de pe la. sf. sec. XIX77 CNom donné à la monnaie roumaine de 50 baniqu\ a circulé à la fin du XIXe siècle7): nisfea 1900 POP. (DLR). - Din tc. msfiye „idem (l)77. NIŞADĂR subst. sg. (reg.; 1761 -). (Chim.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Clorură de amoniu, ţipirig77 ('Sel ammoniac, chlorure d'ammonium7): (înv.) nişadâr 1761 DOC. (DLR); (înv.) nişadir 1761 DOC. (TDRG2); 1793 DOC. (ŞIO); (Dobr.) nişadâr sec. XX/l REG. (ALR II [6798]). - Din tc. nişadir, nişadir, (înv.) nişadir (OTS) „idem". - Cf. scr. nisador(> rom. înv., Ban. nişador „idem": 1845 DOC. [DLR]), bg. nisatăr, ngr. viaavrqpi, alb. nishâdër, arom. nişidîre, muşidîre; cf. şi rus. nisatyr. 542 NIŞÂM1 s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Mii.) „Decoraţie, medalie (turcească)" ('Décoration [turque]'): sec. XIX/l LIT. (ŞIO). - Din tc. nişan „idem şi „semn, marcă, parafă, monogramă; ţintă, ţel" (Vigne, emblème, marque, monogramme; cible'). - Cf. bg., ser. nisan „ţintă, ţel", ngr. vioavi, alb. nishân, arom. nişâne „semn, marcă; monogramă; ţintă; decoraţie". — V. nişam-iftihar, nişangiu. NIŞÂM-IFTIHÂR s.n. (înv., rar; 1857 - sf. sec. XIX); pl. ?, gen.-dat. nişamului-iftihar. (Mii.) „Numele unei decoraţii otomane instituite în sec. XIX/l de sultanul Mahmud II" ONom d'une décoration ottomane'): nişâm-iftihăr 1857 IST. (ŞIO); nişam 1875 LU. (ŞIO). - Din tc. (înv.) nisan-i iftihar „idem" (OTS: literal: „medalie de onoare"). (Var. nişam -prin condensare.) - V. nişam1. NIŞANGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) „Nişangiu (v. s.v.) căruia i s-a atribuit rangul de paşă (1) cu trei tuiuri (1)" CHaut dignitaire ottoman ayant le rang de beiierbei, chargé de tirer le chiffre impérial sur les actes et les diplômes'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) nisangï basï, nisangï pasa, nisangï basa „idem" (v. Kakuk 304). - Cf. magh. nisancsibasa, nisancsipasa. -V. baş, nişam1, nişangiu. NIŞANGÎU s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XVIII/2); pl. -ii. (Admin.) „Demnitar otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, decretelor şi diplomelor emise de cancelaria sultanului şi cu aplicarea turalei1 (1) pe actele respective" ODignitaire ottoman chargé de tirer le chiffre impérial sur les actes et diplômes émanant du sultan'): nişangi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 269); nişangiu (ŞIO). - Din tc. (ist.) nişanci „idem". - Cf. ngr. vicravTÇrjç (> rom. înv. nişangiu, nisamgiu„idem": sec. XVIII/2 CRON. [DLR]; IST. miji. sec. XIX), bg'. nisangija, ser. nisândzija, magh. nisancsi, arom. nişangi -V. nişam1, nişangi-başa. NIŞASTE s.f. sg. (înv.; 1792 - miji. sec. XX). r (Chim., Alim.) „Amidon (alimentar, sub formă de praf, uneori amestecat cu zahăr pudră)" ('Amidon'): nişasteâ 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, DICŢ sec. XIX/2-XX/1; nisaşteâ 1802 DOC. (Furnică 215); DOC. sec. XIX/l; nişaşteâ 1829 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2; nişăşteâ 1836 DOC. (DLR); nişişteâ 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; nişteştea 1862 PONTBRIANT; 1877 LM; nişeşteâ 1879 CIHAC II 600; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; nisişteâ 1906 ALEXI. (Glosat „lamură de făină", „floare de făină" sau „făină de patiserie" în DICŢ., întrucât ; în sec. XIX nu avea un sinonim exact: amidon, care l-a înlocuit, a fost împrumutat din fr. abia în sec. XX, iar scrobeaiă[aibă]are întrebuinţări într-un domeniu special.) - Din tc. nişaste, nişasta, nişeste, neşasta, (înv.) *nisaste, *nîseste „idem". (Var. cu s-s şi nişteştea - p. asim.) - Cf. ngr. viosoréç (> rom. înv. nisesteâ, nësasté, nisasté jûem \ 1841 DOC. [Kogălniceanu-Negruzzi 171]), bg., ser. niseste, alb. niseshté, nishésté, arom. nizisté. 543 . NIŞTER s.n. (înv., rar; 1715 - sf. sec. XIX); pl. -e. (Tehn., Med.) „Lanţetă, scalpel, bisturiu" CLancette, bistouri'): 1715 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. nişter, neşter „idem". - Gf. ngr. vrjcnépi, alb. nishtér, neshtér. ,. ... NIZÂM s.n., s.m. (ist.; 1715 ->); pl. (I) -uri, (II) -i. I. S.n. 1. (Admin.; înv.) „Regulament, statut (de organizare şi funcţionare); constituţie; (mod, sistem de) organizare (a unei ţări, a unui ţinut, a unei instituţii, a unei bresle etc.); (col.) dispoziţii, prevederi (legale), norme (de organizare şi funcţionare) stabilite prin regulamente, statute, instrucţiuni sau ordonanţe speciale" ^Règlement, statut; constitution; [système d'Jorganisation [d'un pays, d'une région, d'une institution, etc.]; dispositions, normes, prévisions, règles [de fonctionnement]'): nezâm 1715 CRON. (ŞIO); 1766 DOC. (REL. AGR. I 568); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; nizâm sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1791, 1792, 1799, 1823 DOC. (REL. AGR. I 777, 895, Furnică 158, 313); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (rar) nisăm 1814 DOC. (DLR). 2. (Mil.; ist.) „Armata regulata a Imperiului Otoman, trupele de uscat otomane; ascher (1)' OL'armée régulière de l'Empire Ottoman'): nizam 1822 CRON. (ŞIO); IST. miji. sec. XX. II. S.m. (Mil.; ist.) „Soldat (turc), militar în termen (din armata regulată otomană), ascher (2), ascher/iif ÇSoldat [turc] en service obligatoire'): nizam 1887 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX, DICŢ. sec. XX. - Din tc. nizam „idem (1.1)", nizam [askeri] „idem (1.2, II)" (v. SCL 4/1983, p. 338; asker „armată, oaste; soldat"). - Cf. bg., ser. nizam, ngr. viÇaiu. -V. nizam-gedit. NIZÂM-GEDÎT s.n. sg. (înv., rar; 1857). (Mii.) „Denumire a noii armate regulate otomane, înfiinţată în 1793 pentru a înlocui trupele de ieniceri (1)" OLa nouvelle armée ottomane, créée en 1793 au lieu des janissaires'): 1857 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) nizam-ï gedit „idem" (OTS). - V. nizam. NOBÉT s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1762 ->); pl. -uri. 1. (Muz.; înv.) „Paradă a meterhanelei (1) (care avea loc zilnic, spre seară, la curtea domnească), constând în interpretarea unor bucăţi muzicale specifice; concert dat cu ocazia acestei parade" (farade cotidienne de la musique militaire turque [de la Cour du voïvode roumain]; concert interprété pendant cette parade7), în loc. vb. A face (sau a zice, a batê) (un) nobet- „(Despre meterhanea) A executa parada zilnică, interpretând bucăţi muzicale specifice" C[En parlant de la musique militaire turque] Exécuter la parade cotidienne enjouant des mélodies spécifiques'): nobét, nubét 1762 CRON. (ŞIO, TDRG). 2. (înv.) „Rând, tur, schimb, rânduială, periodicitate, uzanţă, regulă" (Tour, périodicité, usage, coutume, règle7): nobét sec. XVIII/2 CRON. (DLR). # Loc. adv.: (Reg., Oit.) De năbet = „Fără încetare, întruna, mereu, continuu" OSans cesse, sans trêve ni répit'): nabét 1922 REG. (CONV. LTT., UV, p. 367, cf. DLR). - Din tc. nobet „idem (2)" şi „muzică executată la ore fixe; (serviciu de) gardă, santinelă" Cmusique qu'on exécute à des heures fixes; [service de] garde, sentinelle'), probabil şi *„iderrv (1)"; cf. expr. tc. nobet çalmak „(despre o fanfară) a cânta periodic, la ore fixe" (Ţen parlant 544 d'une fanfare] jouer heures fixesO (TS; ça/mak„a cânta [la un instrument]"). - Cf. bg., scr. nobet„santinelă, strajă", arom. nubéte„melodie, bucată muzicală, arie; serviciu.de santinelă". . NOGÂI,-E s.m. şi f., adj. (lit.; sec. XVII/l -); p|. nogaire. (Etnon.) „(Persoană) care face parte din populaţia mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră şi Marea Azov, iar în trecut şi în Crimeea, Dobrogea şi Bugeac; (s.m. pl.) populaţia respectivă" C[Personne] appartenant à la population mongole turquisée répandue dans diverses régions entre la Mer Caspique, la Mer Noire et la Mer d'AzoveO: nohâi sec. XVII/1 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII-XVIII, LIT. sec. XX; nogai sf. sec. XIX IST. (DLR); DICŢ. sec. XX. - Din te. Nogay, Nogay „Idem". - Cf. rus. nogaec (subst.), nogajskij(adj.). (DICŢ. dau ca etimon n. pr. Nogar, acest antroponlm [numele unei căpetenii din sec. XIII] a devenit însă, ulterior, etnonim turcesc, pe care limba română l-a preluat ca atare.) NUNE s.f. (înv. şl reg.; 1825 -); pl. -ele. „Aluniţă, alunea, alună (pe faţă sau pe corp), benghi (1)) pistrui" OGraln de beauté; tache de rousseur1): (înv.) nuneâ 1825 LB; (numai în) DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) nunélâ 1877 LM; (reg., V. Transilv.) nună (pl. tot -ele) sec. XX REG. (DLR). - Din tc. (dial.) niine „benghi (1) pe care femeile şi-l vopsesc între sprâncene" Omouche, tache que les femmes pelntent entre leurs sourcils') (Der.S.), nune „gropiţă" ('fossette') (v. DLR) (p. ext.). (Var. nună- sg. refăcut prin literarizare sau prin pseudoderivare regresivă [cf. suf. dim. ea]; nunelă- sg. refăcut din pl.) (După unele DICŢ., p. aslm. şi prin afereză, din alunea, alună) - Der.: (înv., rar) nun6s,-oâsă, nune/os,-oăsă adj. „Plin de aluniţe, pistruiat": 1825 LB; (numai în) DICŢ. sec. XIX. NUR s.m., s.n. (pop.; 1795 -); (mai ales, iar azi numai la) pl. (s.m.) -i, (s.n.) -/) -uri. „Farmec, graţie, frumuseţe; atracţie, vlno-ncoace, lipici, sexapil (mal ales al unei persoane de sex feminin)" CCharme, beauté; attrait, sex-appeal [surtout d'une femme]'): nuri (s.m. pl., înv. şl s.n. pl. [art. nuriié]) 1795 DOC. (DLR); 1839 VALIAN (s.v. fr. attrait); POP. sec. XIX/2, DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 49/1992, p. 10), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) nur (subst. sg.) 1835 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1; (rar) nüruri (s.n. pl.) sec. XX/1 DOC. (DLR). - Din tc. nur „idem". - Cf. ngr. voùpi, alb. nur^dem", arom. niur, năur„azuriu". - V. nurliu1,-ie. - Der.: (Dlm.; înv., mai ales la pl.) nuriţăs.f.: 1838 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, POP., DICŢ. sec. XIX/2; (Dim. [cu suf. -eaţă, pl. -e}e]; înv.; la pl.) nureâţă 1890 REG. (DLR). NURLÎUVÎE adj. (pop., fam.; 1795 -); pl. -ii. „(Mal ales despre persoane de sex feminin) Care are nuri (v. s.v), fermecător, atrăgător, drăgălaş, graţios, seducător, sexy" OCharmant, attrayant, sexy, gracieux'): nurliu 1795 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX («Expres», 30 iul.~5 aug. 1991, p. 7); (înv., rar, suspect) norliu 1877 LM. - Din tc. nurlu, (înv.) nurii „idem". -V. nur. u n - Conversiune: (înv.) nurliii adv. „(în mod) fermecător, graţios, seducător . 1842 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2. 545 o OBUDUÉT s.n. (înv., rar; 1774); pl. -uri. (Fin.) „Ofrandă, cadou, dar omagial oferit sultanului în semn de supunere" COffrande, don offert au sultan en guise de soumission'): 1774 DOC. (ŞIO, DLR). - Din tc. ubudiyet „omagiu în semn de supunere, de respect şi de fidelitate faţă de cineva" ('hommage de respect et de fidélité envers qn.7) {p. spec.), probabil şi *„idem". OCÁ s.f. (pop.; 1642 -); pl. -ie; acc. şi (reg.) óca (şi cu valoare de pl.). 1. (Pop., azi ist.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Veche unitate de măsură pentru capacitate şi greutate, egală cu circa un litru şi un sfert sau un litru şi jumătate, respectiv cu un kilogram şi un sfert; cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; recipient care are această capacitate" ('Ocque [= ancienne mesure de capacité et de poids, valant environ un litre et un quart ou un kilogramme et un quart; quantité de marchandises, de choses, etc. égale à cette mesure]; récipient ayant la capacité d'une ocque'): ocà 1642, 1770, 1807 DOC. (DLR, Furnică 25, 256); sec. XVII/2 ANON. CAR., 1683 DICŢ. (DLLV), 1825 LB; CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DIB 1960, p. 138, REL. AGR. I 352, 502, 876, Kogălniceanu-Negruzzi 71, 74), POP., REG. (mai ales Munt., Olt., rar şi Mold.) sec. XIX/2-XX (H, ŞIO, DLR, ARH. OLT. SN IV 268), LIT. sec. XIX-XX; (reg., Mold., Munt.) óca sec. XX/1 REG. (DLR); LIT. sec. XX/2; (înv. şi reg., Mold., Ban., S. Transilv., rar şi Munt.) ocă (adesea şi cu valoare de pl.; pl., rar, şi oci, înv. oce, reg. oche) înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 188); 1728, 1765 DOC. (Furnică XXVI, 10); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, DIB 1960, p. 112, 267, REL. AGR. I 320, II 482, Furnică 419, Kogălniceanu-Negruzzi 22, 89), POP., REG. sec. XIX/2-XX (DLR, ALR SN V [1269]), UT. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) ocá¡ (s.m. pl.) 1820 DOC. (DLR). # (înv.) Oca mică = „Măsură falsă, mai mică decât cea legală": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (Pop.) A prinde (pe cineva) cu ocaua (sau cu oca) (mică) = „A prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită": 1863 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 45/1992, p. 6); (Pop., rar) A umbla cu ocaua mică = „A umbla cu înşelăciuni, a înşela": 1949 LIT. (DLR); (înv.) A da (ceva) cu ocaua lui Cuza = „A da (ceva) cu multă dărnicie": sf. sec. XIX POP. (DLR); (Reg., Olt.) Te duce cu ocaua plină (sau rasă) = „(Despre cai) Merge bine, repede, uşor": 1960 DOC. (DLR); (Pop.) (Este) mai mare daraua decât ocaua sau Nu face daraua cât ocaua, v. s.v. daré. 2. (P. ext.; reg., Munt., S. Mold.) „Kilogram" ('Kilogramme'): ocá, óca sec. XX/l REG. (DLR). 3. (P. ext.; reg., Mold., Munt.) 546 „Litru" ('Litre'): oca, oca sec. XX/l REG. (DLR). 4. {P. ext:, reg., S. Transilv.) = cântar (1): ocâ sec. XX/l REG. (DLR). 5. (P. concr.) reg., E. Munt., N. Mold.) „Păpuşă de bumbac" OPelotte de cotonO: (E. Munt.) ocâ, (N. Mold.) ocă sec. XX/l REG. (ALR SN II [459]). - Din tc. okka, oka „idem (1)"; var. ocă, oca - probabil şi din ser. ôka, pol. oka, rus. oko, magh. oka, okka. - Cf. bg. oka, mac. oka, ngr. om, alb. okë, arom. ucă, megl. okă\ cf. şi germ. Okaa, fr. ocque. - Der.: (Dim., 1; înv., rar) ocăluţăs.f.: 1881 REG. (Munt.) (ŞIO). ODABÂŞ s.m. (înv.; 1658 - miji. sec. XIX); pl. -i. (Mii.) „Ofiţer de ieniceri (1) având funcţia de locţiitor al ciorbagiului (1); (p. ext.) comandant de companie în trupele de mercenari străini (ale oastei româneşti), căpitan de seimeni (2), de arnăuţi (3) sau de lipcani" ^Lieutenant du ciorbagiir, capitaine d'une compagnie de mercenaires étrangers [de l'armée roumaine]'): odabâşă 1658, 1690, 1796 DOC. (DIB I 118, DIB 1960, p. 51, 171); CRON. sec. XIX/l; odobâş sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (REL. AGR. I 661, 876); odobâşă 1776 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l; odabâş sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. odabaşi, (înv.) odabasa (v. Kakuk 307) „idem". (Var. odobaş, odobaşă -p. asim.) - Cf. bg. odabasa, scr. àdabasa, àdobasa, ngr. ovraumat}ç, magh. oda basa, oda basi, oda pasa; - V. baş, bostangiiar-odobaşa, odaie. - Der.: (înv.) odobăşoâie (odăbăşoâie) s.f. „Soţie de odabaş": 1796 DOC. (DIB 1960, p. 171). - Antrop. Odabăşi(1834, Furnică 387), Odobaşa, Odobaşu (DUFR). ODAGÂCI s.m., s.n. (lit.; 1693 -); pl. (1, 3) odagacişi (rar, 1, s.n.) -uri, -ce. (Bot., Med., Alim.) 1. S.m., (rar) s.n. (înv.) „Numele a doi arbuşti exotici (Croton e/uteriaş] Croton cascarilla), a căror scoarţă şi al căror lemn aveau întrebuinţări în medicina populară sau ca mirodenie şi ca material odorant, precum şi pentru confecţionarea unor obiecte de uz personal; (mai ales la sg.) lemnul şi/sau scoarţa fărâmiţată ai acestor arbuşti, care răspândesc prin ardere un miros plăcut" ('Nom de deux arbustes exotiques dont le bois et l'écorce étaient employés dans la médecine populaire ou comme épice et comme matériel odoriférant; le bois et/ou l'écorce émiettée de ces arbustes; bois d'aloès, bois odoriférant'): odagâci 1693 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XVIII/2-XIX (ŞIO, DLR, DLLV), DOC. sf. sec. XVII-sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (pl. -ce) 1875 DOC. (DLR); udagàci 1749 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2; udugâci 1779 LIT. (DLLV); odogâci 1861 DOC. (DLR); LIT., DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Mold.) odogâce (s.f.) 1884-1885 REG. (H); (rar) odagâci 1900 BARCIANU. 2. S.m. {P. ext:, lit.) „Săpunel, săpunariţă, ciuin (Saponaria officinaiis) (a cărui rădăcină este folosită în industria textilă, farmaceutică şi alimentară); rădăcina fărâmiţată a acestei plante" OSaponaire, savonnier'): odagâci 1894 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; (pop.) odogâci 1939 DOC. (FLORA ROM. 215); DICŢ. sec. XX. (Glosarea „aloe" din unele DICŢ. este greşită, având la bază o confuzie cauzată de corespondentele fr. bois d'aloès şi germ. Aloesholz ale termenului turcesc; pe de altă parte, menţionarea odagaciului, în diferite texte, printre „miresme", „parfumuri" sau „parfumerii" a făcut ca autorii unor DICŢ. să inventeze un sens nou, fără bază 547 reală: „substanţă aromatică, parfum extras din scoarţa odagaciului"; această „substanţă aromatică" nu e alta decât însăşi „scoarţa fărîmiţată" a arbuştilor respectivi.) - Din tc. ôdagaci, iidagaci „idem (1)". (Var. odogaci, udugaci- p. asim.; odogace - sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. odagac, ngr. ovSajàrÇi. ODAGÎU s.m. (înv. şi reg.; ante 1703 ->); pl. -ii. (Prof.) 1. (Admin.; înv.) „Om de serviciu la o instituţie publică; camerist, odăiaş (1Ţ CDomestique attaché à un bureau public, garçon de bureau7): odagiu ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1833 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX. 2. (Admin.; înv.) „Valet, camerier, servitor, fecior, odăiaş (2Ţ CValet de chambre7): odagiu 1776 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. 3. (P'. ext:, Agric.; înv.) „Slugă la ciobani (1, 3); păstor; odăiaş (3)' CBerger'): odagiu 1894 (Mold.) DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l. 4. (P. ext.) Agric.; reg., Ban.) „îngrijitor de vie" Olntendant d'un vignoble^: odăgiu sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. odaci „idem (1, 2)". (Sensul 3- sub influenţa lui odaie [1.1] şi a lui odăiaş [3].) -Cf. bg. odagija, ser. odadzija „idem (1, 2)". -V. odaie. - Antrop. [Marin] Odagiu (1814, Furnică 285; DNFR), Odangiu («Săptămâna», 38/1988, p. 5, EM 14/1992, p. 24, DNFR). ODAIE s.f. (lit.; 1588 -); pl. odăi. I. (Agric.) 1. (Pop.; reg. în Munt., Olt., Mold., Ban., Transilv., N. Serbiei) „Colibă, adăpost provizoriu, construcţie improvizată (din bârne sau din scânduri) servind drept adăpost temporar (ciobanilor, pădurarilor, muncitorilor agricoli, pescarilor etc. sau pentru vite); sălaş, otac (3)) cocioabă; gospodărie ţărănească izolată de sat, fermă de mici dimensiuni; conac (7)) (la pl.) cătun; (p. spec.) loc la câmp sau la pădure unde se adăpostesc vitele, mai ales oile, pe timpul nopţii; târlă de vite, stână, otac (5), odaiâd' CChaumière rudimentaire [pour les bergers, les gardes forestiers, les pêcheurs, etc.]; petite ferme; hameau; bergerie, étable1): odâie 1588 DOC. (Bogdan 239; în top. Odăi)-, 1599, 1617 DOC. (Bogdan 81, DIR XVII A IV 100), 1645, 1688 LIT. (DLR); 1825 LB; CRON. sec. XVIII (CM II 154), DOC. sec. XVI/2-XIX/1 (DIB 1960, p. 94, 268, REL. AGR. I 311, II 160, DLR), LIT. sec. XVII-XX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX-)0); pl. -i. 1. (Reg., N. Serbiei, înv. şi Munt.) „Băieţandru, tânăr, adolescent, flăcău; (înv.) servitor tânăr" ^Garçon, jeune homme; jeune domestique'): (reg.) olân 1832 GOLESCU; REG. (N. Serbiei) sec. XX/l (ARH. FOLK. VI 187); (înv.) oglân 1832 GOLESCU. 2. (P. spec.; înv.) „Băiat folosit ca partener de pederastie, puşti (1), ipneü' CGarçon employé comme partenaire de pédérastie7): oglàn, olàn 1832 GOLESCU. 3. (P. spec.', reg., C. Mold.) „Flăcău robust" (\Jeune homme robuste'): olan 1939 SDLR. - Din te. oglan (pron. olan, înv. şi oylan), (dial.) olan „idem (1)". - V. icioglan, spahi-oglan, şeheroglan. OGLULÂRI s.m. pl. (înv., rar; sf. sec. XVII - înc. sec. XVIII). „Fiii cuiva" (Tils de qn./): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 482: dobândind mijlocitori pă aceşti şaitanici oglularl, adecă pă Cantacuzeni). - Din tc. sg. oglu „fiul cuiva", pl. ogullari „fiii cuiva" (forme posesive ale lui ogui „fiu", combinate pe teren românesc; v. Suciu 97). - Cf. ser. oglu, ngr. oyXoû, magh. ogli, oglu ,F\u\ cuiva". - V. culoglu, oglan, pazvantoglu (s.v. pazvant1)) cf. elementul de compunere antroponimică -og/u(v. vol. I, p. 498-499). OGÛR s.n. (înv.; 1715 - miji. sec. XX); pl. (rar) -uri. „Noroc, fericire, (stare de) bine, ugurlâc, (bun) augur, semn (bun), prevestire, piază (bună), auspiciu" C[Bonne] chance, bon présage,^ bonheur; auspice, [bon] augure7), în loc. şi expr. (înv.): Pentru (sau în) ogurul (cuiva) sau în fericitul ogur (al cuiva) = „în folosul, în slujba, spre binele, în cinstea (cuiva)" CEn l'honneur, au nom, au profit [de qn.]7): ogür 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l. # Loc. adj.: De (un) bun (sau rău) ogur= „De bun (sau rău) augur" CDe bon [ou mauvais] augure7): ogur 1794 LIT. (DLR); LIT. sf. sec. XVIII-sec. XIX; Cu ogur = „De bun augur, care aduce noroc, norocos, ogurliW CDe bon augure, sous d7heureux auspices, chanceux7): ogür miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); ugür (ŞIO); ugôr (SDLR). # Loc. vb.: A-i fi (cuiva) cu ogur = „A-i fi de bun augur, a-i aduce noroc" CEtre de bon augure [à qn.]7): ogür miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. ugur, ogur „idem"; pentru loc., cf. tc. uguriu „care aduce noroc, de bun augur", ugrunda (cu suf. de locativ -da), ugruna (cu suf. de dativ -a) „în cinstea, în slujba, spre binele 551 cuiva". - Cf. ser. ùgur, ngr. oyoùpi, alb. ogur, ugür, arom. ugüre, megl. ur. - V. ogurHu,-ie, ugurlâc, ursuz,-ă, ursuzlâc. OGURLÎU,-ÎE adj. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/1); pl. -ii. „De bun augur, care aduce noroc, cu ogur (v. s.v,.); norocos, fericit" ODe bon augure, qui amène la chance; chanceux, heureux7): ughiurliu, orguliu înc. sec. XVIII CRON. (DLR, TDRG2, CM II 308); ogurliu miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; ugurliu 1875 LIT. (ŞIO). - Din te. ugurlu, ogurlu, (înv.) oyurlï „idem". (Var. orguliu - prin metateză.) - Cf. scr. ugurlija, arom. ugurliu, ayuriiu, agurliu. - V. ogur, ugurlâc, ursuz, -ă. OJĂ s.f. (lit.; 1969 -); pl. oje. „Lac de unghii" (Vernis à ongles7): 1969 DLR; LIT., REG., DICŢ. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1971 şi 1991, la Bucureşti). - Din tc. oje „idem" (TS; v. SCL 5/1985, p. 410). O LAC s.n., s.m. (ist. şi reg.; 1536 -); pl. (s.n.) -e şi (rar) -uri, (s.m.) -i. 1. S.n. (Transp.; ist.; la sg.) „Serviciu de transport călare sau cu diligenţa (pentru călători şi mai ales pentru corespondenţă); poştă (rapidă), menzif (1Ţ CService de transport à chevaux de relais, poste [rapide]'): olâc 1536-1540 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI-XVIII (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 502, Furnică 3), CRON. sec. XVII/2, LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX (DLR, MDD). # Cal de olac = a) (Ist.) „Cal folosit în serviciul de transport, pe care ţăranii erau obligaţi, în sec. XV-XVIII, să-l predea slujbaşilor domneşti, ca prestaţie temporară, în acest scop; cal de poştă, olac (5JT: 1602, 1616 DOC. (DLR, DIR XVII B III 28); DOC. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 296, 330, II 225), IST. sec. XX (DLR, MDD); b) (F!g.; reg.) „Cal sau om pus să muncească peste măsură": sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. adj. şi adv.: (Ist. şi reg.) De olac= 5^ Loc. adj.: (Ist.) „Care aparţine poştei sau poştalionului; folosit pentru serviciul de transport": 1602 DOC. (DIR XVII B I 37); CRON. sec. XVII/2, DOC. sec. XVII-XIX/1 (ILLV 185, DLR), LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1; b) Loc adj. şi adv.: (Reg.) „Iute, repede, grabnic, urgent, cu (mare) menzif (1J’\ 1600 DOC. (DOC. î. XVI 126); DOC. sec. XVII, CRON. sec. XVII-XVIII (ŞIO, DLR, CM I 177, 361, II 29, 78, 279), POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR); c) Loc. adv.: (înv.) „De ajuns, destul": sec. XIX/2 POP. (DLR); d) Loc. adj. ji adv;: (Reg., V. Munt.) „De corvoadă, de tăvăleală, de alergătură": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) în cai de olac = a) Loc. adv.: „Prin poştă, cu poştalionul": sec. XVIII/l CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII; b) Loc. adj. şi adv.: „Repede, urgent": sec. XIX/2-XX/1 POP. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A iua (pe cineva) de olac = „A grăbi (pe cineva)": sf. sec. XIX POP. (DLR); (Reg., Olt.) A merge cu olac = „A merge grăbit": 1967 REG. (LEX. REG. II 29). 2. S.n. (Transp.; înv.) „Căruţă (mică) de poştă (cu numai doi cai), poştalion, diligenţă, menzif (3JT 0[Petite voiture de] poste, diligence7): olâc 1826 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX, POP. sec. XIX/2-înc. sec. XX; (rar) olâcă (s.f.) 1894 DDRF. 3. S.n. {P. ext.) înv.) „Solie, înştiinţare scrisă, depeşă, mesaj, menzif (4Ţ (dépêche, message7): olac sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/l. 4. S.m., 552 (rar) s.n. (Ist.) „Curier special (călare), sol, ştafetă, mesager, lipcan, tătar, olăcar (1), menzilgiU' (Tourner, messager, estafette [à cheval]'): olâc 1645 LIT. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII, LIT. sec. XVII-XIX, POP., IST. sec. XX/1. 5. S.m. (Transp.; înv., rar) „Cal de poştă, cal de oiac (1); (la pl.) atelaj" CCheval de relais; attelage7): olâc 1818 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX, POP. sec. XX/1. 6. S.n. (P. ext:, Fin.; ist.) „Impozit perceput de la proprietarii de cai" Olmpôt sur les chevaux'): olâc înc. sec. XXIST. (DLR). - Din te. ulak, (înv.) *olak „idem (2, 4)", probabil şi *„idem (1, 5)"; sensurile 1 şi 5 s-ar putea datora, eventual, influenţei turcice preosmanlii (cumane sau tătăreşti): ele există, pentru forma ulak (ulaq), în diverse limbi câpceace (tătară, cazahă, başkiră etc.), înrudite cu limba cumană, iar forma o/aq se regăseşte în limbile turcice de sud-est (v. Sevortjan 588-590); aceste fapte nu exclud, ba chiar justifică reconstrucţiile formale şi semantice de mai sus, pentru limba turcă. (Var. o/acă-sg. refăcut din pl.) - Cf. bg., ser. ulak, olak, ngr. oMia/g„idem (2, 4)". - Der.: (Ist. şi reg.) olăcăr s.m. 1. (Ist.) „Curier, mesager (călare), menzilgiu, olac (4)'\ olăcâr 1589, 1620 DOC. (Bogdan 82, ILLV 184); 1620, 1645 LIT. (ALEX. 95, 113, DLR); DOC. sec. XVI/2-XVII (Furnică 3), CRON. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XVII-XX/1, IST. miji. sec. XIX-XX (MDD); (înv.) olocăr sec. XVII/2 CRON. (DLR). 2. (înv.) „îngrijitor al cailor de poştă": olăcâr miji. sec. XIX UT. (DLR); POP. sec. XIX/2. 3. (înv.) „Slujbaş care rechiziţiona caii de poştă (predaţi obligatoriu de către ţărani)": olăcâr 1625 DOC. (DIR XVII A V 319); DOC. sec. XVII-XVIII/1. 4. (Reg., Mold.) „Vagabond, haimana (1Ţ\ olăcâr 1939 SDLR. 5. (Reg.) „Om care însoţeşte nunta şi spune oraţia; colăcar": olăcâr 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 [(înv., rar) olăcăreâsă s.f.: 1877 LM; (Reg.) oiăcărie s.f. 1. (înv.) = olac (1). sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). 2. (înv.) „Rechiziţionare a cailor de poştă": 1707 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/l. 3. (Reg.) „Oraţie de nuntă": 1877 LM; REG. sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Reg.) olăcărNi. [o/ăcărits.n.] 1. (înv.) „A îndeplini slujba de olăcar (1)": sec. XVII/l ANON. CAR.; 1750 DOC. (REL. AGR. I 494); UT. înc. sec. XVIII. 2. (Reg., Mold.) „A vagabonda": 1939 SDLR];^ (înv., Olt.) olăcâşs.m. = olăcar (5): sec. XIX/2 REG. (DLR; în der. olăcăşie); DICŢ. sec. XX/1 [(înv., Olt.) olăcăşie s.f. = oiăcărie (3)\ sec. XIX/2 REG. (DLR)]; (înv.) olăcâr s.m. = olăcar (5)\ sec. XIX/2 REG. (DLR; în der. olăcerie); DICŢ. sec. XX/1 [(înv.) olăcerie s.f. = oiăcărie (3): sec. XIX/2 REG. (DLR)]; (înv.) o[ăchâsc,-eâscăadj. „Privitor la caii de poştă, la olaci (5)77: 1833 DOC. (DLR); (înv.) olăcâşte adv. „în felul olacilor (4); grabnic, repede, de olac(l.b)"'. 1866 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. OLOFÂN s.m. (înv., rar; cca 1640 - sf. sec. XVII); pl. -i. (Mii.) „Soldat mercenar făcând parte dintr-un corp de cavalerie regulată al ienicerilor (1); cavalerist lefegiu (1) (otoman); mercenar (turc)" CSoldat mercenaire d7un corps de cavalerie des janissaires; mercenaire [turc]7): cca 1640 CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) ôlefe, ulûfe „soldă, leafă" ^solde, paye de soldat7) + suf. rom. -an (probabil semicalc după tc. ô7e/ëc/„soldat mercenar"). - V. leafă, lefegiu. OLUC-HÂC s.n. (înv., rar; 1682 - sec. XVIII/l); pl. -uri, scris şi oiuchac. (Fin., Com., Agric.) „Taxă vamală sau impozit perceput de la negustorii sau crescătorii de vite, în schimbul dreptului de a folosi adăpătorile comunale pentru adăpatul vitelor" Olmpôt sur le droit d'employer les auges communales pour l'abreuvage du bétail'): 1682 DOC. (ARH. OLT. 553 SN III 89); DOC. sec. XVII/2. (Este inexactă glosarea „bir pe negoţul de vite" din CV 5/1949, p. 24 şi DLR.) - Din tc. oluk hakki „idem" (oluk „adăpătoare", hakk „drept, prerogativă legal recunoscută"). - V. hac, uluc. OLUM s.n. (reg.; 1887 -); pl. -uri. (Entop.; Mold., Munt.),„Vad, loc unde malul este jos şi apa puţin adâncă (într-o baltă sau într-un lac), unde se adapă vitele; loc pentru adăpatul vitelor, adăpătoare" ÇGué [où l'on abreuve le bétail]'): 1887 LU. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/1 (Porucic 39, 41, Rotaru 45), DICŢ. sf. sec. XIX/2-sec. XX. (Unele DICŢ. [DDRF, CADE, S DLR, DM, CDER, DEX, DLR] îl glosează, probabil eronat, prin „[loc de] adăpost [lecţiune greşită a lui adăpat?] pentru vite [în Bărăgan]; ţarc, ocol, îngrăditură; târlă, stână".) - Din tc. (înv.) olum „idem" (v. ŞIO; dispărut din tc. modernă; cf. olum, uium „idem" în celelalte limbi turcice de sud-vest - turkmena şi azerbaidjana -, precum şi în iakută; v. Sevortjan 452). OMADÉ s.f. (înv., rar; 1804); pl. -le. (Fin.) „Dare anuală specială (destinată mai ales fondurilor pentru repararea cetăţilor turceşti)" Olmpôt annuel spécial [pour la restauration des places fortes ottomanes]'): 1804 DOC. (ŞIO). - Din tc. amediy(y)e „taxă vamală" Ctaxe de douane1) (OTS; p. ext.). ORACCÎU s.m. (înv., rar; 1807); pl. -ii. (Prof., Agric.) „Secerător, cosaş" OMoissonneur, faucheur'): 1807 DOC. (ŞIO). - Din tc. orakçi „idem". ORDÛ-AGASI s.m. (înv., rar; 1787); pl. ? (Mil.; probabil) „Comandant al oastei expediţionare otomane" CCommandant en chef des troupes expéditionnaires ottomanes'): 1787 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *ordu ayasï „idem" {ordu„armată, oaste", aga „şef, comandant"). - V. agă, ordu-cadisi, ordu-humaium. ORDÛ-CADISÎ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XIX); pl. ? (Mii., Jur.) „Judecător militar suprem (la turci); judecător al taberei militare otomane (în timp de război); cazaschet" ÇJuge d'armée, juge du camp militaire ottoman'): ordu-cadesi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); ordu-cadisi 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. ordu kadisi „idem". - Cf. magh. ordukâzis. - V. cadiu, cazascher, ordu-agasi. ORDU-HUMAIUM s.n. (înv., rar; 1788);.pl. ? (Mii.) „Oastea expediţionară otomană comandată de sultan în persoană; tabăra oştirii otomane comandate de sultan, tabăra militară a sultanului" CL'armée expéditionnaire ottomane commandée par le sultan en personne; camp impérial [du sultan]'): 1788 DOC. (ŞIO). 554 Din tc. (înv.) ordu-yî hümâyün (OTS), *ordu-yi humayum „idem" (hümayun „imperial, al sultanului"). - V. hatihumaium, ordu-agasi. ORMÂN s.n. (înv. şi reg.; 1884 -); pl. -urişi -e. (Entop.) 1. (Reg., Dobr.) „Pădure; (p. spec.) vale împădurită, îngustă şi puţin adâncă" CForêt, bois; petite vallée^boisée'): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, Rotaru 45, LR 3/1973, p. 206). 2. (înv., Olt.) „Păşune cu tufişuri (rezervată, pentru îngrăşarea turmelor de oi şi de capre)" ^Pâturage buissonneux^: 1884-1885 REG. (H). - Din tc. orman „idem (1)" şi (înv.) „tufiş, boschet" Cbuisson, bosquet7) (Youssouf; de ' unde, p. ext. şi p. spec., sensul 2). - Cf. arom. urmâne, megl. urman „idem (1)". - Top. Ormane/e LungiQnregistrat de autor, în 1972, în comuna Rasova, jud. Constanţa). ORT s.f. (ist. şi reg.; 1730 ->); pl. -le. 1. (Mii.; ist.) „Unitate militară corespunzătoare unui batalion de un anumit gen de armă (din trupele de ieniceri [1] sau de spahii [v. s.v.] ori din oastea română), comandată de un agă (1) şi organizată pe bulucuri (1)" CBataillon [de janissaires, de cavalerie turque ou de l'armée roumaine]'): 1730 CRON. (DLLV); DOC. sec. XVIII/l, CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.-, reg.) „Trupă, ceată, bandă; grupare, tagmă" (Troupe, bande; clique'): 1863 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. orta „idem (1)".- Cf. bg., alb. orta, ser. ôrta, ngr. opmç, magh. orta, arom. urtâuă. - V. orta-ceauş. ORTAC s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. ? „Populaţie, popor, societate" sau „comunitate, colectivitate" ^Population, peuple, société' ou „communauté7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 135: puindu-se vezir, cu bună chiverniseala lui mulţi den zorbale ce era au omorât şi mai cu bunăstare ortacul l-au adus). - Din tc. ortalik „popor, societate, lume" Cmonde, peuple, société1) (Youssouf; cu o disimilare neobişnuită) sau, poate, din tc. ortak „asociat, partener, tovarăş, camarad" ^associé, camarade7), (adj.) „comun, colectiv" Ccommun, collectif) (eventual folosit cu sens colectiv: „comunitate, colectivitate"), ori din tc. ortak[lik] „asociaţie, companie, societate (lucrativă)" Csociété, association7) {p. ext. şi prin der. regr.). - Cf. ser. ârtak(> rom. reg., Ban., Transilv., Olt. ortac „tovarăş, camarad"; v. DLR), bg., mac., alb. ortâk, magh. ortak, arom. urtâc. ORTÂ-CEAUŞ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -I. (Mii.) „Subofiţer de ieniceri (1) având funcţia de curier al unei ortale (1)" ^Courrier dun bataillon de janissaires7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); IST. sec. XX/l (glosat). - Din tc. (înv.) orta cavus(î) „idem" (v. Kakuk 310). - Cf. magh. orta csaus. - V. ceauş, orta. ORTÂ-CUŞÂC1 s.n., s.m. (înv.; 1773 - miji. sec. XIX); pl. (1) ?, (2) -i. 1. S.n. (Vestim.; rar) „Şal1 (2) sau centură ornată cu fir de aur, brâu de fir (purtat de unele categorii de militari sau înalţi demnitari otomani)" ('Châle ou ceinture ornées de fils dor7). 555 sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). 2. S.m. (Fig: şi/sau p. ext.-, Admin.) „Fiecare dintre slujitorii (de la curtea domnească) îmbrăcaţi cu anteriu (1) şi încinşi cu un orta-cuşac1 (1)" OValet [de la Cour roumaine] qui portait une ceinture de cette sorte'): 1773 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1. - Din te. orta kuşak „brâu de dimensiuni medii, centură de mărime mijlocie" feeinture de dimensions moyennes') (de unde, p. spec., sensul i; orta „mijlociu, mediu", kuşak „centură, curea, brâu"); pentru sensul 2, cf. şi tc. orta hizmetgisi „servitor însărcinat să facă ordine şi curăţenie în casă" (hizmetgi „servitor"). - V. cuşac, orta. - Conversiune: (înv., rar) ortă-cuşăc2 adj. (atestat numai la m. pl.) „încins cu un orta-' cuşac1 (1)": 1784 DOC. (TDRG). OSMÂN,-Ă s.m. şi f., adj.Jist.; sec. XVII/2 ->); pl. -ire. (Etnon.) 1. S.m. şi f. (înv.) „Otoman, osmanlâu (1), osmangiu, turc (1.1)' COttoman, TurcO: sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); LU. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 69). 2. Adj. (Ist.; mai ales în comp. turco-osman,-ă) „Care aparţine sau este specific otomanilor, privitor la otomani; otoman, osman/âu (2), turcesc (1), osmanic, osmănesd' („Ottoman, turc, qui appartient aux Ottomans, relatif aux Turcs, osmanliO: 1958 DOC. (DLR); DOC., IST. sec. XX/2 (Mihai Guboglu, Paleografía şl diplomatica turco-osmană, Bucureşti, 1958, p. de titlu; Mihai Maxim, Limba turco-osmană, Bucureşti, 1984, p. 29). - Din tc. (înv.) Osman „idem (1, 2)"; sensul 2 - poate şi după germ. osmanisch, rus. osmanskij. - Cf. magh. oszmăn, oszmăny „idem (1, 2)", rus. osman „idem (1)"; cf. şi germ. Osmanistik (> rom. lit. osmanistică „ramură a turcologiei care se ocupă cu studiul istoriei şi culturii turcilor din Imperiul Otoman": Mihai Maxim, op. cit, p. 6). -V. osmanlâu,-âie. - Der.: (înv., rar) osmangiu s.m. = osman (1), osmanlâu (1). sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) osmănic,-ă adj. = osman (2), osmanlâu (2). sec. XIX/l LU. (DLR); (înv., rar) osmanésc,-eăscăadj. = osman (2), osmanlâu (2): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Comp.: (Ist.) turco-osmăn,-ă adj. (uneori substantivat, la f.) „Specific turcilor osmanlii; (limba turcă) vorbită în Imperiul Otoman; turc-osmanliü'\ sec. XX/2 DOC. (v. mai sus). - Zoon. (nume de câine) Hosman (DAMÉ 181). OSMANLÂU,-ĂIE s.m. şi f., adj. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -âi. (Etnon.) 1. S.m. şi f. (Ist.) „Otoman, turc (1.1), osman (1), osmangiW ('Turc [de Turquie], Ottoman, Osmanii7): (înv.) otomanlâu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 229); osmanlâu 1833 DOC. (DLR); IST. miji. sec. XIX, LU. sec. XIX/2-XX; osmanliu,-ie (pl. -ii) sec. XIX/2 LU. (CADE); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) osmalâu (DLR). 2. Adj. (Lit.) „Turcesc (1), osman (2), osmănesc, osmanid' (Turc [de Turquie], ottoman, osmanii'): osmanlâu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2 (Mihai Maxim, Limba turco-osmană, Bucureşti, 1984, p. 10); osman!iu,-ie (pl.-//) 1874 IST. (Aricescu I 301); DOC. sec, XX/l. # (Lit.) Turci osmanlii = „Turcii din Turcia, mai ales cei din perioada Imperiului Otoman": 1940 DOC. (DLR). - Din tc. Osmanii „idem (1, 2)". (Var. otomanlâu - prin contaminare cu otoman „idem" < lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.) - Cf. bg., mac. osmanlija, ser. osmâniija, magh. oszmănir, cf. şi fr. (turc-)osmanli. -V. osman,-ă. 556 - Comp.: (Lit.) turc-osmanh'u, turcă-osmanlie adj. (uneori substantivat, la f.) „(Limba turcă) vorbită în Imperiul Otoman, (despre un cuvânt, o expresie etc. sau despre originea unui termen, a unei expresii) turcesc din perioada Imperiului Otoman": sec. XX/2 DOC. (LR 4/1977 p. 343). ' OŞTI interj. (înv., arg., rar; 1863). „Şterge-o!, Cară-te!, Pleacă!" CAIIez, ouste!, La fuite!'): 1863 LIT. (SCL 2/1957, p. 236). - Din tc. oşt, hoşt „cuvânt cu care se alungă câinii: marş!" ('cri pour chasser les chiens: ouste!7) (p. gener.). - Cf. bg. ost, ngr. (dial.) omx, alb. oshtf usht, arom. oşti, megl. uost' (y. SCL 2/1957, p. 236-237); cf. şi fr. ouste, houste „idem", ţig. ¿/sf„scoală-te!" (v. Graur, ER 122-123, Graur, AER 8). OTÂC s.n. (înv. şi reg.; sec. XVII/1 -); pl. -eşi -uri. 1. (Mil.; înv.) „Cort militar de mari dimensiuni (servind ca adăpost provizoriu, în tabără, militarilor, mai ales unui comandant)" (Tente militaire [surtout d'un chef de troupes]'): otâc sec. XVII/1 CRON., LIT. (TDRG2, DLR); 1700 DOC. (DLR); LIT. sec. XVII, CRON. sec. XVII-XIX/1 (ŞIO, DLR, CM II 36, 43, 313). 2. {P. gener.) Mil.; înv.) „Tabără militară, campament" OBivouac, campement militaire'): otâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. miji. sec. XIX. # Loc. vb.: (înv.) A face otac= „A campa, a-şi aşeza tabăra": sec. XIX/l CRON. (DLR). 3. (înv. şi reg., Munt., Mold., Dobr.) „Colibă care serveşte de adăpost provizoriu (pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli); odaie (LI)' ('Chaumière [des bergers, des pêcheurs, etc.]'): otâc sec. XVII/l CRON. (DLR); CRON. sec. XVII-XVIII/1, LIT., DOC. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XXI/1 (H, DLR, Ţurlan 59, www.hobaia.ro/delta-dunari-istoric/ Mic dicţionar de termeni folosiţi în Deltă). 4. (P: ext.) înv. şi reg., azi rar) „Adăpost, (loc de) refugiu, sălaş, cuib, ascunzătoare (mai ales de haiduci sau de hoţi); ogeac (3Ţ ORepaire [surtout de brigands]7): otâc sec. XVIII/l CRON. (DLR); POP. sec. XX/l; (V. Munt.) hotâc sf. sec. XIX POP. (ŞIO); POP. sec. XX (GL. ARG.). 5. (Agric.; înv. şi reg., Munt., Mold^, Dobr.) „Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) vitele sau oile; târlă, stână, odaiâc, odaie (LI)' CEndroit où se réunit le bétail pour passer la nuit; bergerie, étable'): otâc 1727 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP., LIT. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR, Porucic 55, Rotaru 45); (înv.) otôc (pl. otoace) sec. XIX/2 POP. (DLR). 6. {P. ext.) reg., Mold.) „Gospodărie ţărănească aşezată în mijlocul unei moşii, la marginea unui drum sau a unei păduri" ('Ferme'): otâc sec. XX/l REG. (DLR). Z (Reg., N. Mold.) „Baracă pe roţi (în care se ţin şi se transportă uneltele agricole)" OBaraque mobile'): otâc sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. otak „idem (1)", (înv. şi dial.) „idem (3, 5)" şi „baracă" ('baraque') (v. Sevortjan 485; de unde, p. spec., sensul 7). (Var. otoc - refăcută din pl. otoace, iar acesta, după suf. -oacă.) - Cf. pol. otak „prăvălie de mărunţişuri; piaţă, târg". OTURÂC subst. (înv. şi reg.; sec. XVII/2 -); pl. (I, III.3) -i, (II, III.l) -uri, (II, III) -e. I. S.m. 1. (Mii.; înv.) „Soldat (turc) lăsat la vatră, pus în retragere; pensionar militar, veteran, rezemst (turc)" CSoldat [turc] mis en retraite, pensionné, vétéran'): oturâc sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, DLR); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1. 2. {P. ext.) reg., Dobr.) „Om leneş, care stă tot timpul şi bea; beţivan, chefliu (IL)’ ('Homme fainéant et buveur; noceur, ivrogne'). 557 oturác sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. vb.: (Reg., Dobr.) A sta otorác = „A sta ca un leneş, a lenevi, a trândăvi (chefuind)": otorác sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, în comuna Rasova, jud. Constanţa). II. S.n. (înv.) „Popas, haltă, oprire, staţie, conac (If CHaite, arrêt7): oturác sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 569, 571, II 42, 48); CRON. sec. XVIII; otarâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞI0);a otorác sec. XIX/l CRON. (DLR). # Loc. vb.: (înv. şi reg.) A şedea (sau a sta) oturac = 1. (înv.) „A face popas, a poposi": oturác înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); otorác sf. sec. XVIII CRON. (DLR). Z (Reg., Mold.) „A sta în permanenţă la o muncă (la moşie, la o maşină, la un bolnav etc.)": otorác 1939 SDLR. III. Subst. 1, S.n. (Nav.; reg., Munt., Olt., S. Mold., Dobr.) „Bancă, scăunel (făcut dintr-o scândură aşezată transversal) la capetele luntrei de pescuit; am/ă' OSiège [fait d'une planche] au bout de la barque de pêcheO: oturác, otorác, otarác, hotarác, otorága (s.f.), oturoáca (s.f.), oturoágá (s.f.) 1916 REG. (DLR); REG. sec. XX (SDLR, DLR, LR 1/1971, p. 41). 2. S.n. (,P: gener.) reg., Munt.) „Scândură lată şi groasă, blană, dulap (II. 1)' OPIanche, madrierO: hotorâc, otorâcă (s.f.) sec. XX/l REG. (Coman, GL., DLR). 3. S.m., s.n. (P. spec.; Nav.; reg., Olt.) „Fiecare dintre lemnele încovoiate care alcătuiesc scheletul luntrei" CChacune des lattes courbées constituant le squelette de la barqueé: otărâc 1922 REG. (CONV. LIT. LIV, p. 368, CADE, DLR). - Din tc. oturak „idem (1.1, II)" şi „oală de noapte; invalid (nevoit să stea tot timpul în casă); scaun, scăunel, loc sau obiect de orice fel pe care se şade; bancă pe care stau vâslaşii unei bărci" Opot de chambre; invalide; siège, lieu propre à s'asseoir; banc des rameurs d'une barque1) (< tc. oturmak „a se aşeza, a şedea, a se stabili"; de unde, p. spec. şi/sau p. ext., sensul III.Î). (Var. otorac, otarac - p. asim.; ca s.f. - sg. refăcut din pl.) - Cf. scr. àturak, otùrak, oturàk „idem (1.1)", alb. oturâk „oală de noapte, ţucal", magh. oturák, oturak „idem (1.1, II)". -V. oturadiu,-ie. OTURACLÍU,-ÍE adj. (înv., rar; 1799); pl. -fi. „Stabil, statornicit, fixat, instalat, stabilit într-un loc" CStable, établi, fixé, installé dans un lieu'): 1799 DOC. (ŞIO). - Din tc. oturakli „idem". - V. oturac. OTUZBEŞ-CALEM adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Vestim.) „(Despre fote [1]) Care are 35 de dungi (paralele, de diferite culori, pictate cu pensula), pe care se afiă pictate 35 de vrâste, de dungi (paralele)" C[En parlant d'un tablier] Qui a 35 raies [parallèles, multicolores, peintes avec le pinceau]'): 1726-1733 DOC. (ŞIO, pentru care documentul este din 1761). - Din tc. otuz beş kalem(li) „idem" (otuz beş „treizeci şi cinci", kalemli „cu dungi, cu vrâste"; v. LR 1-2/1994, p. 20, Suciu 48-49); cf. tc. (înv.) kalemli futa „fotă cu dungi, cu vrâste" (Tar. S. II 567), kara kalem „(despre stofe) pictat în negru" (Youssouf; kara „negru"). -V. celbiş, chiurcbeş, chiurchi-ca/em, e/i-ca/em. OTUZBÍR1 subst. (pop.; 1863 -); pl. ? I. S.n. (atestat numai la sg.) 1. (înv.) „Numele unui joc de cărţi (numit şi treizeci şi unu) în care cel care totalizează 31 de puncte câştigă partida" (Trente et un [= nom d'un jeu de 558 cartes]'): otuzbir 1863 UT. (ŞIO); UT., REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XIX/2 (H); (Munt.) utuzbir, (Mold.) otuşbir 1884-1885 REG. (H); (Munt.) otusbir înc. sec. XX UT. (DLR). 2. (Pext. sau p. anal.) reg.) „Calapod, calup (1) mare" CGrande forme, moule'): otozbir sec. XX/l REG. (DR IV 837). II. Subst. sg. (Pop.) „Comportament violent, violenţă, forţă, asprime, abuz" CViolence, force, abus7), în loc.: Loc. adv.: (Reg., Munt.) Ca otuzbir = „Ca un nebun, cu violenţă, nebuneşte" OComme un fou, violemment'): otuzbir, hotozbir sec. XX/l REG. (DLR); (Pop.) Cu otuzbirul sau (reg.) Cu otuzbir = „Cu forţa, forţat, cu violenţă" CDe vive force, par force, violemment'): (reg., Munt.) otuzbir sec. XX/l REG. (SDLR, Graur, S. 215); LIT. miji. sec. XX; otozbir 1925 DOC. (DR IV 836); otosbir 1925 DOC. (DR IV 836); DOC. sec. XX («Săptămâna», 38/1988, p. 7); otusbir 1992 DOC. («România liberă», 8-9 feb. 1992, p.l). # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A porni cu otuzbir = „A acţiona cu violenţă" CAgir violemment'): otuzbir, hotozbir sec. XX/l REG. (Graur, S. 215); (Reg., Munt.) A lua cu otuzbirul = „A trata cu asprime" (Traiter qn. avec durete'): otuzbir sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Munt.) A da cu otuzbirul = „A face un abuz (sau abuzuri)" OAbuser, faire des abus'): otuzbir sec. XX/2 LIT. - Din tc. otuz bir „idem (1.1)" şi (num. card.) „treizeci şi unu" Ctrente et un7), (ist.) „indicativul (numărul de ordine) al unei ortale (1) de ieniceri, care a fost cantonată în ţările române în sec. XIX/l (şi care a ajuns să fie privită ca simbol al abuzului de forţă)" Cle 31er Bataillon de janissaires') (de unde, p. ext., sensul din loc. de sub II) v. Graur, S. 216). -Conversiune: (Reg., Munt.; uneori substantivat) otuzbir {hotozbir)f-ăadj. „Violent, nebun, care nu ţine seama de nimic; nebunatic, plin de viaţă": sec. XX/l REG., LIT. (DLR, Graur, S. 215-216). OVA s.f. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -le. (Entop.) „Păşune, câmpie" (Tlaine, pâturage'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO III 71, s.v. iova, cu care este confundat: „Străinii care-şi iernau vitele în Ţara Românească plăteau văcăritui câte 22 parale de vită şi li se dăruia numai 2 vite la cireada ce se numea de ova'). - Din tc. ova „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 24, Suciu 98). 559 p PACEÁ s.f. (înv. şi reg.; 1669 -); pl. -eleşi (3) pacele. 1. (Vestim.; înv.) „Blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele animalelor cu blană; \p. spec.) garnitură sau căptuşeală confecţionată din asemenea blană" CFourrure, pelisse tirée des pieds d'un animal'): patceá 1669 DOC. (ŞIO); paceà 1669, 1721 DOC. (ŞIO, DIB III 157); CRON. înc. sec. XVIII, DOC. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XIX/2; (rar) paiceà 1895 DDRF. 2. (Anat.; înv.) „Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; labă de animal" ('Pied, pârtie inférieure de la jambe d'un animal'): pateé 1726-1733 DOC. (DLR); pacea 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2. 3. (Allm.; reg., Dobr., Olt.; uneori la pl.) „Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel, de miel sau de pasăre, mai rar din burtă de vacă, din căpăţână de oaie sau din carne de pasăre, cu adaos de ouă şi oţet sau usturoi" OSorte de ragoût avec une sauce longue, de gelée de viande préparée de pieds d'animaux'): paceà sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, DLR, GL. DOBR.); (Dobr.) paceà sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. paça, (dial.) page (ZTS) „idem (1, 2, 3)" (v. SCL 4/1993, p. 336). - Cf. bg. paœ, scr. pàce, ngr. mvÇàç, alb. page, magh. dial, pacsa („palmă; piftie; pălărie înaltă purtată de femei"), arom. pacé, páce „piftie", megl. paca. (Pentru sensurile înv., Transilv. „plăcintă, lipie, turtă; defect, infirmitate, cusur", înregistrate în DICŢ. pentru rom. pacea, cf. magh. dial. pogácsa „turtă, lipie", paca „pată (de cerneală)", pacsa „urât; murdar".) -V. paceagiu. PACEAGÍU s.m. (înv., rar; 1764); pl. -ii. (Prof., Com.) „Bucătar care prepara şi vindea pacea (3)" ('Vendeur de pacea [3] 0: 1764 DOC. (ŞIO). - Din te. çaçaci „Idem". - V. pacea. - Der.: (înv.) pace(a)gerie s.f. „Ocupaţia paceaglului; local în care se prepara şi se servea pacea (3)": sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO). PACEAÚRA s.f. (pop.; 1832 -); pl. -e şi (rar) -r, acc. şi paceâură (pron. probabil pa-ceâu-ră)\ scris şi paciaură. 1. (Reg., Munt., Mold., Dobr.) „Cârpă, otreapă, zdreanţă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.); târfă (1Ţ OChlffon, haillon, torchon, lavette7): (înv., rar) păceaură 1832 GOLESCU; paceaură 1839 VALIAN; UT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l REG. (Iordan, L.M. 198, 560 DLR), DICŢ. sec. XIX XX; (înv., rar) paşaură 1877 LM; (reg., Mold.) paceavură sec. XIX/2 DICŢ. (DLR, TDRG2); REG. sec. XX/l (Iordan, L.M. 198, DLR). 2. (Pop., fam.; peior.) „Epitet depreciativ pentru o femeie proastă, vicleană,# prefăcută, grosolană, rea de gură, urâtă, murdară, uşuratică sau destrăbălată; târfă (2Ţ ('Épithète dépréciative pour une femme stupide, laide, sale, hypocrite ou immorale'): (reg., Mold.) paceavură sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/l (Iordan, L.M. 198, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Mold.) panciură, panceavură sec. XX/1 REG. (DLR); (reg., Mold., Munt.) panceaüra sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. ARG.); paceaură sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); REG. sec. XX/l (Iordan, L.M. 198, DLR), LU. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. paçavra (acc. paçâvra, v. TS; pron. şi pacâwra) „idem (1)" şi „om de nimic, om fără caracter, ticălos, necinstit, persoană lipsită de orice merit; (dial.) om nepriceput, ageamii/' Ohomme de rien, homme d'aucune valeur, canaille; inhabile7) (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. cu acc. pe -u-, prin vocalizarea lui w, prin analogie după suf. -ură [la fel în ngr.]; panceaură, panceavură - prin epenteză coarticulatorie.) - Cf. ngr. KaxÇajioùpa, narÇaoùpa (> rom. înv. pasaură. sec. XIX/2 DICŢ.), ser. pacâura, pacâvra, alb. pagavure, aram. păciură, păcivijră, megl. pacivură,;\dem (1)". - Conversiune: (Reg., Munt.) panceaur,-ă adj. „Nebun, ţicnit, zăpăcit": panceaur, panuceaür, pauceaür, p/enceür sec. XX/2 REG. (DLR); (Reg., Munt.) panceaür adv. „Ca nebunii, nebuneşte": 1967 REG. (GL. ARG.). - Der.: (Reg., Mold.) paceavürs.m. (der. regr.) „Om care se ţine numai de rele": sec. XX/l REG. (DLR). - Antrop. Paciurea (1807, Furnică 254; DNFR). PADIŞÂH s.m. (ist.; sf. sec. XVII ->); pl. -i. (Pol., Admin.) „Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu, inclusiv în Imperiul Otoman; persoană care purta acest titlu; sultan1, şah1 (1Ţ (Tadishah, sultan7): (înv.) patişâh sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 230); padişâh sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. padişah, (înv.) patisah „idem"; probabil consolidat de fr. padishah, padichah. -Cf. bg., mac. padişâh, ser. pad/sah, padisa, alb. padishăh, magh. padisah, arom. padişâh. - Comp.: (înv.; tautologic) padişăh-suităn s.m. = padişah'. sec. XIX/2 LIT. (DLR). PAFT s.f. (lit.; 1734 -); pl. -/e. 1. (Vestim.; înv.) „Placă decorativă confecţionată din metal (preţios), adesea împodobită cu pietre scumpe, care se fixa pe îmbrăcăminte, pe cingători, pe colane (1, 2) etc. ca ornament sau care, legată de alte plăci asemănătoare, făcea parte dintr-o cingătoare sau dintr-un colan (1, 2)" ^Plaque ornementale de métal [précieux]'): paftâ 1734 DOC. (DLR); DOC. sec. xyiH/ LIT., POP. sec. XIX/2. 2. (Vestim.; lit.) „încheietoare ornamentală la haine sau la cingători (uneori formată din două paftale [1]); cataramă" ('Boucle de ceinture, agrafe ornementale [formée parfois de deux plaques métalliques]'): paftâ 1745, 1765 DOC. (ŞIO, Furnică XXVII), 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XIX/1, REG. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), 561 LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., N. Serbiei, înv. şi Munt.) pâftă sec. XIX/1 LIT. [TDRG2]; 1942 REG. [ARH. FOLK. VI49]); (reg., Mold.) pahtâ sec. XX/l REG. (DLR). 3. {P. gener:, Vestim.; pop.; (a pl.) „Cingătoare alcătuită din paftale (1) legate între ele cu lănţişoare sau fixate între ele cu ţinte" (Teinture en plaques métalliques'): paftâ sec. XIX/l LIT. (DLR); REG. sec. XIX/2 (DLR), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2-XX. 4. (P. ext:, Tehn.; lit.; la pl.) „Dispozitiv de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.), format din două plăci metalice care se îmbucă" OFermoir, fermail, agrafe formée de deux plaques métalliques, pour tenir un objet [livre, boîte, etc.] fermé'): paftâ 1935 LIT. (DLR; în der. păftălui); LIT. sec. XX. 5, {P. anal:, Constr.; înv. şi reg., Munt.) „încuietoare la uşă; ţâţână, balama (1)' ('Loquet; gond à patte, charnière, penture'): paftâ 1857 POLIZU; DOC., REG. sec. XX/1 (DLR). 6. (P. anal:, Tehn.; lit., rar) „Piesă simplă confecţionată din tablă de oţel şi folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor" ^Plaque d'acier employée pour fixer les cables sur les murs'): paftâ sec. XX/2 DICŢ. (LTR2). - Din te. pafta (acc. şi pâfta, v. TS) „idem (1, 2)"; var. păftă, în N. Serbiei - poate (şi) din ser. pàfta. - Cf. şi bg. pafta, alb. pâftë, arom. pahtăuă, pâftă, megl. pafta „idem (1, 2)". - Der.: (Dim., 1, 2, 3, lit., azi rar) păftăluţă (paftaluţă) s.f.: 1801 DOC. (DLR); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; (Dim., 3, reg.; la pl.) păftăliţe s.f.: înc. sec. XX POP. (DLR); (Lit., rar) păftăluivt. „A închide (o carte etc.) cu paftale (4), a prevedea cu paftale (4)": 1935 LIT. (DLR). PAI subst. sg. (reg.; 1942 ->). (N. Serbiei; în loc. adj.) (Toate) într-un pai = „Identice" ('Identiques'): 1942 REG. (ARH. FOLK. VI 140). - Din tc. pay „parte, bucată (egală) dintr-un întreg, porţiune, porţie, lot" Cpart, portion, lot7); cf. loc. tc. pay bigmek„a compara, a aprecia, a judeca" {bigmek„a tăia"). - Cf. alb. pajë, arom. pai, paie, péie, apâie „zestre". PAI s.f. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 ->); pl. -e/e; scris şi paiea. (Admin.) 1. (înv., rar) „Demnitate, funcţie înaltă (în Imperiul Otoman)" CHaute fonction, dignité [dans l'Empire Ottoman]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (P. ext:, înv.; adesea atributiv, precedând sau urmând după termenul boier sau după un rang de boierie) „Rang, titlu onorific dat, în ierarhia boierească din ţările române, boierilor care nu aveau slujbă de stat (spre deosebire de boierii halea [2]); paie/âc, boier care avea acest titlu onorific" CRang, titre honorifique conféré, dans les Pays Roumains, aux boyards qui n'avaient pas une charge d'État'): 1786 DOC. (Furnică 137); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv. şi reg.) A(-i) da (cuiva) paiele = „A măguli, a flata (pe cineva); a fi prea îngăduitor (faţă de cineva), a(-i) da nas": sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR); LIT., POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (Coman, GL.). - Din tc. paye „idem (1)"; pentru loc. vb., cf. tc. paye vermek „a da importanţă (cuiva), a supraestima (pe cineva), a-l socoti atotştiutor" {vermek„a da"). - Cf. ser. pâja. - Der.: (înv., rar) paieiăcs.n. = paia (2): 1835 DOC. (DLR); IST. sec. XIX/2. 562 PAIANTĂ s.f. (lit.; 1817 -); pl. -e şi (înv. şi reg.) paiente. 1. (Constr.; reg., Munt., Olt., Mold.) „Fiecare dintre bârnele sau şipcile care alcătuiesc scheletul de lemn al pereţilor construiţi în paiantă (2); (la casele construite din lemn) fiecare dintre şipcile care se bat pe pereţi, formând o reţea care se umple apoi cu tencuială" ('Palançon'): paiantă 1817 DOC. (TDRG2); 1819 DOC. (DIB 1960, p. 227); DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, GL. OLT.); paiént (s.n.; pl. -urî) 1869 REG. (Mold.) (DLR); REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR); paiănt (s.n.; pl. -eşi -urî) sec. XX/l REG. (Mold.) (DLR). # Loc. adj. şi adv.: (înv.) în paiente = „(Construit, zidit) în paiantă (2)": paiénte (pl.) 1819 DOC. (DIB 1960, p. 227); DOC. sec. XIX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2; ' paiénturi (pl.) 1869 REG. (Mold.) (DLR). 2. (P. gener.) Constr.; lit.; de obicei la sg., col.) „Armătura, scheletul de lemn sau (p. ext.) totalitatea materialelor de construcţie (împletituri de nuiele, şipci, chirpici [v. s.v.\, lut, tencuială) care alcătuiesc peretele construit în paiantă; (p. ext.) peretele astfel construit; zidărie (a unui astfel de perete)" (Treillis de palançons ou totalité des matériaux [palançons, branchages entrelaçés, glaise, torchis, crépi] constituant le mur en treillis des maisons paysannes; [structure d'un] mur en treillis'): paiantă 1892 LIT. (DLR); LIT., DICJ., REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, ARH. OLT. SN III 216, GL. OLT.); (înv.) paiéntâ sf. sec. XIX LIT. (DLR]i; (reg.) paidântă, (Mold.) paiândru (s.m.) sec. XX/1 REG. (DLR). # Loc. adj. şi adv.: (Ut.) în paiantă = „(Construit, zidit) din bârne şi şipci care alcătuiesc un schelet de lemn ale cărui spaţii goale sunt umplute cu diferite materiale (chirpici, lut, mortar, împletituri de nuiele etc.)": (înv.) paientă sf. sec. XIX LIT. (DLR); paiantă sec. XIX/2-XX DICŢ. 3. (Constr.; înv.) „Fiecare dintre piesele de lemn, rotunde sau fasonate, utilizate pentru a propti stâlpii caselor ţărăneşti; contrafişă, chezaş" OAppui, poutre, étançon, contre-fiche, étai de soutien pour les piliers de la maison paysanne^: paiént (s.n.; pl. -urî) 1821 DOC. (DLR); REG. (Mold.) miji. sec. XIX (DLR); paiantă 1828 DOC. (DLR). 4. (P. ext.} Constr.; reg., Mold.) „Piron, cui lung şi gros, cu floarea mare, care serveşte la fixarea căpriorilor sau a grinzilor" CGros et long clou employé pour fixer les chevrons et les poutres'): paiănt (s.n.) 1960 REG. (LEX. REG. I 61). S. (P. anaiAnat.; reg., Munt.) „Cartilajul nasului" CLe cartilage du nez'): paiantă sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. payanda (acc. payănda, v. TS), (înv. şi dial.) payanta, (înv.) payende „idem (3)" şi „orice fel de proptea, de şipcă sau de bârnă (folosită ca suport sau ca întăritură)" Csoutien, appui, poutre, palançon') (de unde, p. spec., sensul ï). (Var. paiandru - după suf. -andru, paientă, paiant, paient- sg. refăcute din pl.) - Cf. ser. pajânta, ngr. %ayiavmg, megl. pajantă„grindă; stinghie; ulucă". - Der.: (Col.; înv., rar) paiantărie s.f. „Totalitatea paiantelor (1), paiantă (2)', (înv., rar) paiantăr s.m. „Persoană care paientează pereţi": 1877 LM; (înv. şi reg., Olt.) paientă (înv. paiantă), paienţî {păienţi) vt. [paiantăre s.f., paiantăt,-ă adj., paienţit s.n.],^ împaientă vt „A bate, a fixa paiante (1); a construi din paiante (1); a face o paiantă (2); a întări cu armătură pereţii unei fântâni": 1877 LM; REG. sec. XX/2 (GL. OLT.) [(înv., rar) paiantator s.m. = paiantar, (înv.) paiantă tură s.f. = paiantărie. 1877 LM]. PAÎC s.m. (ist.; sec. XVII/l -s>); pl. -r, acc. şi paie sau pron. şi monosilabic. (Mii.) „Fiecare dintre cadeţii (provenind adesea din rândul odraslelor de boieri) din garda personală (a sultanului sau a domnitorului român), folosiţi ca valeţi, curieri, uşieri etc." ('Chacun 563 des cadets de la garde personnelle [du sultan ou du voïvode roumain], employés comme pages, valets de pied, messagers, etc.'): paie (acc. paie, pâie sau monosilabic) sec. XVII/1 CRON. (DLR); 1825 LB; CRON. sec. XVII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2, IST. miji. sec. XIX-sec. XX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/1; (acc. paie) 1900 BARCIANU; (înv., rar) paie (acc. paie sau monosilabic) 1645 LIT. (DLR); (înv.) peic (acc. peic, péic sau monosilabic) 1657 DOC. (DIB I960, p. 30); CRON. sec. XVII/2-XVIII; (înv., rar) paiciu (ALEXI). - Dîn te. peyk, (înv.) *payk (v. Kakuk 329), *peyik, *payïk (< pers. paik) „idem". - Cf. scr. pèjik, pèik, magh. pajk, pejk. - Antrop. (Popa) Paicui(1732, DIB 1960, p. 88). PAIDÔS s.n., interj. (înv. şi reg.; 1741 -); pl. (1) -oase; acc. (2) şi păidos, pron. pai-dos. 1. S.n. (Reg., Olt., V. Munt, azi rar, înv. şi E. Munt., Mold.) „Repaus, odihnă, timp liber (după lucru), pauză, încetare a lucrului, tatir, (p. spec.; reg., Olt.) somn de după masa de prânz, siestă" ORepos, cessation du travail; sieste'): 1741 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Reg., V. Munt.) A-i da (sau a-i face) cuiva (cu) paidosui = „A-i da (cuiva) cu piciorul, a-l lua la goană, a-i întoarce spatele", A lua (pe cineva) cu paidosui (sau la paidos) = „A certa, a repezi, a lua la goană (pe cineva)", A lua (pe cineva) cu frumosul şi a-i da (sau a-! arăta) paidosui = „A linguşi (pe cineva) până îţi îndeplineşte dorinţa, apoi a-i întoarce spatele": 1967 REG. (GL. ARG.). 2. Interj. (înv., rar) „Exclamaţie care constituia semnalul pentru încetarea lucrului: Pauză!, Repaus!, Liber!" ^Exclamation représantant le signal de cessation du travail: Pause!, Reposé: 1879 CIHAC II 602; IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. paydos „idem (1, 2)". (Sensurile din loc. - p. et. pop., după dos „spate, fund") PALÂNCĂ s.f. (ist. şi reg.; 1630 -); pl. paiănciş\ (rar) -e. 1. (Mii., Constr.; ist.) „Loc întărit pentru apărare, redută, fortificaţie (înconjurată de un şanţ) construită din buşteni sau din pari groşi (înfipţi în pământ şi consolidaţi cu scânduri şi pământ); palisadă, meterez (1)' CLieu fortifié, redoute, palanque, palissade, fortification en terre et bois [entourée d'un fossé]'): palanca 1630 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, REG. (Mold.) sec. XX/1 (Porucic 55), IST. sec. XIX/2-XX; (înv.) pălâncă 1645 LIT. (DLR); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XVII-XIX/1, DOC. sec. XIX/l; (înv.) palângă sf. sec. XVII CRON. (CM I 172); CRON. sec. XVIII, ÙT. miji. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) pălângă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 532, II 32). # Loc. vb.: (Reg., Munt., Olt.) A /7(sau a cădea) pa/ancă (ia pământ) = „A fi doborât, a fi culcat la pământ": pălângă, palângă sec. XX/l REG. (DLR); palâncă 1960 REG. (LEX. REG. I 49); (Reg., Mold., Olt.) A da (sau a tăia, a face ceva) pa/ancă (ia pământ) = „A culca la pământ, a doborî, a călca în picioare": palâncă sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (DLR, «Philologica», II 93), DOC. sec. XX/2 (EM 18/1992, p. 7); (Mold.) pălâncă sec. XX/l REG. (DLR); (Olt.) palângă sec. XX REG. (DLR, «Philologica», II 93). 2. {P. anal.) reg., Mold.) „Pădure doborâtă de vânt" (Torêt abattue par le vent7): palâncă 1957 REG. (DLR). 3. {P. anal.) Constr.; reg., Mold., Olt., Ban.) „Staul, construcţie rudimentară folosită ca adăpost (contra vântului) pentru vite; şopron; acoperiş în pantă în continuarea unei clădiri; acoperământ de lemn al cuptorului aflat în aer liber" CConstruction rudimentaire employée comme abri pour le bétail, pour le four, etc.'): (Oit., 564 Ban.) palâncă 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, «Philologica», II 92-93, LEX. REG. I 49, ARH. OLT. SN IV 270); (Olt.) palângă 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (DLR); (Mold.) pălâncă sec. XX/l REG. (DLR). - Din te. palanka (acc. pa/ănka, v. TS), paianga „idem (1)"; poate şi din ucr. palănka „întăritură împrejmuită cu zăplaz", pol. pafanka „întăritură, fortificaţie; scândură". - Cf. magh. patănk „idem (1)" şi „scândură; gard de scînduri sau de pari" (> rom. reg., Transilv. palănc, patán, paiănt, pălân, păiănt, pătând, Ban. pălâncă, Dobr. palâncă„gard de scânduri, de pari sau de nuiele; leaţ, scândură lată, pentru gard; par gros; acoperiş al unui gard sau al unei porţi": 1786 DOC. [DLR]; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XIX/2-XX [DLR, GL. DOBR.], DICŢ. sec. ' XIX-XX), ser. palânka, patanga „cetăţuie, burg, orăşel, târg", arom. p(a)iăngă „pafta" (?); cf. şi rus. patănka „orăşel, târg", germ. Ptanke„scândură; gard de scânduri", fr. patanque, it. palanca „idem (1)". - Der.: (Reg., Munt., Olt.) pătăngivt. „A lovi cu putere (doborând la pământ); a distruge, a nimici, a culca la pământ, a da ceva palancă (la pământ)": sf. sec. XIX POP. (DLR); REG. sec. XX (Coman, GL., DLR, «Philologica», II 93). PALÂŞCĂ s.f. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. pă/ăşttşi (înv.) pălăşci, palaşte, palaşce. 1. (Mii.; înv.) „Geantă (1) de piele, prinsă la centură, în care se ţin cartuşele; cartuşieră, geantă (2Ţ CGibeme, cartouchiére'): palâşcă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2, UT. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2; pălâşcă 1788 DOC. (lorga, S.D. VIII 83); (rar) palâşcă 1857 POLIZU. 2. (P. gener:; reg., Munt., S. Mold.) „Geantă (1) de piele care se poartă la şold, taşcă" CHavresac, sacoche, gibeciere'): palâşcă 1805 DOC. (DLR); POP., REG. sec. XX/l (DLR, ARH. OLT. SN VI 252), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) palâşcă 1857 POLIZU; (rar) păleăşcă 1931 CADE. 3. (P. ext.; reg., Olt.) „Pungă pentru tutun (II. 1)" ('Blague â tabac'): palâşcă sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. palaska (acc. palăska, v. TS) „idem (1)". (Var. palaşcă, pălaşcă, păleaşcă - prin contaminare cu t(e)aşcă.) - Cf. bg. palăska, ser. palacke, ngr. nocMcnca, alb. pallăske, arom. palăscă, pălăscă „idem (1)"; cf. şi magh. palaszk „ploscă" (> rom. reg., Transilv. palăscă „idem": DLR). PALAVRAGÍU,-ÍE s.m. şi f. (lit.; 1839 -); pl. -ii. (Uneori atributiv; peior.; la f., rar, pop.) „Om flecar, guraliv, fanfaron, mincinos, farfara1 , pălăvrăgii, păiăvrăgitură (2), lafaglu, ¡afur, lăfuritor, moftangid' CBIageur, hâbleur, babillard, bavard'): 1839 VALIAN; 1859 DOC. (DLR); POP. sf. sec. XIX, REG. sec. XX (DLR; înregistrat de autor, şi la f., în 1975 la Constanţa şi în 1989 la Bucureşti), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. palavraci „idem". - Cf. arom. pălăvrăgiMem". - V. palavră. - Der.: (Lit.; peior.) pa/avragioăicăs.f. „Femeie flecară, guralivă, palavragid’-. 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX, REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1989, la Bucureşti);^ (Lit.; peior.) pălăvrăgii., vt. [,pălăvrăgii s.n.] „A flecări, a trăncăni, a sporovăi, a pălăvrl'\ pălăvrăgi sec. XX/l UT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 5); (reg.) palavragi sec. XX/2 DOC., DICŢ. (DM, DLR) [(Reg., V. Munt.) pălăvrăgii,-ă adj., s.m. şi f. „(Om) care pălăvrăgeşte, pălăvrii, palavragid''. 1967 REG. (GL. ARG.); (Lit.; peior.) pălăvrăgeală s.f. 565 „Trăncăneală, vorbărie, pălăvrăgitură (1J'\ pălăvrăgeală 1949 DOC. (DLR); DOC. sec. XX (EM 12/1992, p. 7), UT., DICŢ. sec. XX/2; (reg.) palavrageală sec. XX/2 DICŢ.; (Reg., V. Munt.) pălăvrăgitură s.f. 1. = pălăvrăgeală. 2. - palavragiu,-le\ 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) pălăvăcăi vi. (prin contaminare cu pălăvatlc,-ă „zănatic; prost; palavragiu" şi prin schimbarea sufixului: -ăcăi în loc de -ăgî) [pălăvăcălâlă s.f.] = pălăvrăgi. 1967 REG. (GL. ARG.)]. PALAVRĂ s.f. (pop., fam.; 1839 -); (mai ales la) pl. -e. „Vorbă sau afirmaţie lipsită de seriozitate sau de temei, braşoavă, minciună, balivernă, fleac, tada, halt, laf (1), moft (1)' ^Baliverne, sornette, craque, blague, boniment'): palavră 1839 VALIAN; REG. (Mold., Munt.) sec. XX/l (ALR I [1322]), ALR SN V [1397], ALRM SN II/III [1155]), DICŢ., LIT. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A spune (la) palavre = „A pălăvrăgi, a sporovăi, a flecări": (înv., rar) palâf (s.n.; pl. -e) 1857 POLIZU; palavră 1857 POLIZU; LIT. sec. XX; (înv.) A tăia la (iavre şi) palavre = „A flecări, a pălăvrăgi, a spune verzi şi uscate, a spune palavrd'\ palavră, (rar) lâvră 1857 POLIZU; UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Pop., fam.) A sta ia palavre - „A sta la taifas, a sta la tadale, a flecări, a pălăvrăgi1', palavră sec. XX/l REG. (Mold.) (ALR I [1322]); LIT. sec. XX/2. - Din tc. palavra (acc. palavra, v. TS) „idem"; poate şi din ngr. 7taMf3pa. (Var. palaf- prin contaminare cu laf, v. s.v.; lavră- prin afereză [cauzată, poate, de o falsă derivare regresivă, v. DLR]; pentru loc. vb. a tăia la iavre şi palavre, cf. a tăia frunză verde şi lafurl şi taiafuri, v. s.v. laf.) - Cf. şi ser. palavra, alb. paiiăvra, arom. palavră (considerat de origine ngr. în DDA); cf. şi fr. palabre, sp. paiabra, engl. paiaver. - V. palavragiu,-ie. - Contaminare: (+ parlament, înv., rar, ir.) palavraments.u. „Parlament": 1875 LIT. (ZRPh XIX 388). - Der.: (Reg., V. Munt.) pălăvrătic,-ă adj., s.m. şi f. (prin contaminare cu păiăvatic,-ă „ticălos, nemernic; zănatic; prost; palavragiu") = palavragiu,-ie, pălăvrăgit?,-ă: 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg.) pălăvrfQnv. paiavri) vi., vt. [pălăvriJ s.n.] 1. Vi., vt. (Munt., Olt., Ban.) = pălăvrăgi. 1839 VALIAN; LIT. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.). 2. Vt. (V. Munt.) „A cicăli": 1967 REG. (GL. ARG.) [(Reg., V. Munt.) păiăvrit?,-ă adj., s.m. şi f. = pălăvrăgit?,-ă. 1877 LM; REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); (înv.) păiăvritură s.f. = pălăvrăgeală. 1877 LM; (înv.) pălăvritor,-oare adj., s.m. şi f. = pălăvrăgii*,-ă\ 1877 LM]. PALĂ s.f. (înv.; 1844 - miji. sec. XX); pl. -e. (Mii.) „Sabie scurtă folosită în trecut, având Iama lată şi curbată, cu două tăişuri; paloş" CGIaive, sabre â lame large et courbe'): 1844 UT. (TDRG2); IST., DOC. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX/1. - Din tc. pala „idem". - Cf. bg. pala, ser. pala, ngr. mÂa, alb. palie, arom. (a)păiă', cf. şi germ. Paie{> rom. înv. pală „lopată; lopată de cuptor; sapă; furcă", v. LM, DDRF, DLR). PALMÂC s.n., s.m. (reg.; 1781 -); pl. (s.n.) -e, (înv., rar, s.m.) -i. (Mai ales Mold.) 1. „Unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,484 cm şi echivalând cu a opta parte dintr-o palmă, respectiv cu distanţa dintre vârful 566 degetului mare şi prima articulaţie a acestuia" CUnité de mesure pour la longueur [= 3,484 cm], un huitième d'empan7): palmâc (s.m.) 1781 DOC. (DLR); (s.n.) 1836, 1841 DOC. (DLR, Kogălniceanu-Negruzzi 126); LU. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold.), IST. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) permâc 1798 DOC. (REL. AGR. II 686); (înv.) părmâc 1800 DOC. (DLR); (înv.) parmâc 1829 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2; fărmâc 1907 REG. (Mold.) (DA); fermâc 1939 SDLR; farmâc 1920 REG. (SDLR); REG. (Mold.) sec. XX (GL. REG.). 2. (Fig.; urmat de determinări ca moşie, pământ etc.., introduse prin prep. de) „Suprafaţă foarte restrânsă, bucată extrem de mică, petic, palmă" OSurface très limitée, lopin7): palmâc miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX. - Din tc. parmak „idem (1)" şi „deget" Cdoigt7). (Var. paimac - p. et. pop. după palmă şi/sau prin contaminare cu palmă; var. cu f-, printr-o schimbare greu de explicat, v. Graur, AER 50, printr-un accident fonetic [v. vol. I, p. 272] sau, poate, p. et. pop. după [sau prin contaminare cu] fărâmă, cu var. fărmă.) - Cf. ser. parmak. (După VI. Drimba, în SCL 4/1963, p. 523 - der. rom. de la palmă, cu suf. -ac [ipoteză contrazisă de existenţa variantelor parmac, părmac, farmacetc.].) - V. parmac1, parmadâc. PANAIR s.n. (reg.; sec. XX/l -); pl. -e. (Corn.; Dobr., E. Munt.) „Târg de ţară (anual), bâlci, iarmaroc" CFoire7): panair sec. XX/l REG. (DLR, ALR I [1580, 1583], Coman, GL., SDLR); REG. sec. XX (GL. DOBR.); tanair sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. panayir „idem". - Cf. bg. panair, ngr. navayùpiç, nccvriyùpi, alb. panajir, arom. pănăfir, pănifir. PANGE s.f. (reg.; 1868 -); pl. -ele şi (înv.) pangeale. (Bot.; Mold.) „Numele a două legume din familia chenopodiaceelor": a) (Şi atributiv, în sintagma sfeclă pangea sau sfedă pangelè) „Sfeclă roşie (Beta rubraj') b) „Sfeclă (Beta vu/garisj’ OBette, betterave, poirée7): pangea 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (ALR I [858]), DOC. sec. XIX/2-XX; pané sec. XX/l REG. (ALR I [858]); pangică 1968 DOC. (DLR). - Din tc. pancar „idem". (Var. pangea - sg. dedus din pl. adaptat morfologic după desinenţa -le [*pangeare > pangeale-, cf. pătlăgea]; pangică- prin schimbarea sufixului; pane-var. suspectă [real pangél]). - Cf. ngr. nccvrÇô.pi, alb. panxhăr, arom. păngeăre. PANZÉHR s.n. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XIX/2); pl. -uri. (Med.) „Piatră formată în organele unor animale, considerată şi folosită de către medicii orientali drept contraotravă" CPierre formée dans les organes de certains animaux, considérée et employée par les médecins orientaux comme contrepoison; bézoard7): panzéhr înc. sec. XVIII LU. (Cantemir, IST.2 487); CRON. sec. XVIII/1; padzérh înc. sec. XVIII LU. (Cantemir, IST.2 XIV, 639); panţoher 1849 DOC. (DLR); panzéhru (ŞIO). - Din tc. (înv.) panzéhr, padzehr (Youssouf, OTS; mod. panzehir taşr, taş„piatră77) „idem". (Var. panţoher- prin „grecizare".) - Cf. ngr. navxÇèxph alb. panzehir. 567 PAPÂRĂ s.f. (lit.; 1640 -); pl. păpăriş\ (reg.) -e. 1. (Alim.; lit.) „Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în supă, în apă, în lapte etc." (Tanade au fromage'): papară 1640 DOC. (TDRG2); sec. XVII/2 ANON. CAR.; REG. (Munt., Olt., Ban., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), POP. sec. XIX/2, ITT. miji. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX; (reg.) păpâră 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Alim.; reg., Olt., Mold., Transilv., Ban.) „Omletă; plăcintă cu slănină; numele unor preparate culinare din mălai şi diverse ingrediente" OOmlette; sorte de galette; mets fait de farine de maïs et de divers ingrédients'): papară, păpâră 1825 LB; 1884-1885 REG. (Ban.) (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 21/1992, p. 27). 3. (Pop., fam.) „Mustrare, dojană (aspră); bătaie, săferdea; înfrângere" ('Réprimande, gronderie; raclée; défaite'): papâră înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # (Azi mai ales în) Loc. vb.: (Pop., fam.) A mânca (sau a înghiţi etc.) (o) papară (sau papara [cuiva]) ori A se alege cu o papară (de ia cineva) - a) „A fi aspru certat (de către cineva)"; b) „A mânca bătaie; a fi învins; a cădea în cursă, a o păţi": papâră, păpâră 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop., fam.) A(-i) trage (cuiva) o papară - a) „A bate (pe cineva)"; b) „k certa cu asprime (pe cineva)": papâră sec. XX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX; (Pop., fam., azi rar) A face (pe cineva ori ceva sau din cineva ori ceva) papară = „A bate, a învinge, a distruge (pe cineva sau ceva)": (înv.) păpâră 1814 LIT. (Ban.) (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2; papâră miji. sec. XIX LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; (înv.) A(-i) găti (sau a-i fierbê) (cuiva) o papară = „A întinde o cursă, a-i coace cuiva turta, a i-o coace": papâră sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) A ştipăpara cuiva = „A cunoaşte asprimea, felul aspru al cuiva; a avea de suportat mânia sau toanele cuiva": păpâră sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din tc. papara (acc. papara, v. TS) „idem (1, 3)" (TS, ZTS) şi (dial.) „mâncare preparată din ouă şi roşii; mâncare de ceapă sau de cartofi" Csorte d'omelette préparée avec des oeufs et des tomates; sorte de mets préparé avec des oignons ou des pommes de terre7) (ZTS; de unde sensul 2, p. gener., p. ext. şi/sau p. et. pop., după papă „omletă; mîncare preparată din mălai [şi bucăţi de slănină]"); poate şi din ngr. Kaiz(n)ăpa, bg., ser. popăra „idem (1/3)" şi „pastă de pâine"; loc. vb. a mânca (o) papară (sau papara cuiva) - semicalc frazeologic după tc. papara (sau paparayt sau paparasmi) yemek (sau çekmek) „idem" (yemek „a mânca", gekmek „a trage"), după care s-a format, eventual, şi loc. vb. a trage o papară (cu diateza modificată). -Cf. bg. popăra (> rom. înv. şi reg. popâră, pupară „idem (3)": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. [Munt.] miji. sec. XX [DLR]), arom. păpâră „idem (1, 3)"; loc. a mânca o papară are corespondente în toate limbile balcanice; pentru loc. vb. a(-i) găti cuiva o papară, cf. ser. skuhati komu poparu „a juca o festă cuiva" {skuhati „a fierbe, a găti"). (DICŢ. sec. XX/2 consideră că termenul provine numai din bg., ser. şi/sau ngr., refuzând originea turcească [propusă în ŞIO], care se impune însă, chiar dacă avem a face cu o etimologie multiplă; cuvântul românesc a fost transferat de timpuriu din Munt., Mold. şi Ban. în Transilv., prin intermediul ciobanilor transhumanţi; v. Suciu 99.) ^ - Der.: (Reg., Ban., Transilv.) păpărău s.n., păpărâie, păpărâdă {paparâdă), păpărăgă/ păpăruie, păpăruţă s.f., păpăruşi subst. pl., (Mold.) păpărică s.f. „Numele unor preparate culinare din ouă sau din mălai": sec. XIX/l DICŢ. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. 568 PAPÛC s.m. (lit.; 1509 -); pl. -i. I. (Vestim.; mai ales la pl.) 1. (înv. şi reg.) „Pantof, încălţăminte (de tip oriental)" ('Soulier, chaussure [de type oriental]'): papuc 1509, 1593, 1787 DOC. (DERS, Furnică 152); 1645 LIT. (DLR); CRON. sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII, DOC. sec. XVI-XIX/1, LIT. sec. XVII-XX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold., S. Transily.) sec. XX/l (DLR, ALR II [3344]; păpuc sec. XX/1 POP., REG. (Mold.) (DLR). 2. (Lit.) „încălţăminte uşoară confecţionată din material textil (postav, lână, pâslă etc.), material plastic, piele sau imitaţie de piele, de obicei fără călcâi şi/sau fără spate, care se poartă în casă sau, vara, în aer liber, pe plajă etc.; târJic (2), meşi (4), paşmag!' CPantoufle, mule, babouche7): papuc 1718 DOC. (DEL CHIARO 57); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, ALRM SN II/III [1015]), UT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 5/1992, p. 16). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) da (cuiva) papucii = „A da (pe cineva) afară, a alunga": sf. sec. XIX POP. (DLR); LIT. sec. XX/2; (Pop., fam., azi rar) A o iua (sau a o şterge) ¡a papuc = „A o lua la fugă, a o lua din loc, a o şterge, a se cărăbăni (1)'\ sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, POP. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-)0(; (Pop., fam.) A fi (sau a pune, a ţine pe cineva) sub papuc = „A fi (sau a pune, a ţine pe cineva) sub ascultarea deplină a cuiva": sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 27); (Pop., fam., rar) A lăsa (pe cineva) la papuci - „A sărăci complet (pe cineva)": sec. XX/l LIT. (DLR); (înv., rar) A-şipierde papucii = „A muri", A călca (pe cineva) pe papuci = „A jigni, a supăra (pe cineva)", A bate (sau a toca) la papuc = „A cheltui mulţi bani în petreceri şi jocuri": sf. sec. XIX POP. (DLR); (înv., rar) A fi cu papuci galbeni = „A se găsi foarte rar": sec. XIX/2 LIT. (DLR). II. (Tehn.; lit. sau reg.) „Denumirea mai multor piese în formă de papuc (1.1, 2), metalice sau de lemn, utilizate mai ales în construcţii sau la instalaţiile electrice, ca elemente de protecţie, de sprijin sau de legătură; sabot; capitel, calup (5), başlic (2Ţ CNom de plusieurs pièces de métal ou de bois, en forme de pantoufle, employées surtout dans les constructions, comme éléments de protection, d'appui ou de liaison; sabot; chapiteau'): papüc 1898 REG. (DAMÉ 99); REG., DICŢ. sec. XX (DLR). III. {P. anal.) 1. (Nav.; lit., rar) „Ambarcaţie sportivă de mare viteză, având corpul foarte uşor, asemănător unui papuc (1.2), şi motorul în afara bordului" CEmbarcation de sport à grande vitesse'): papüc 1982 D. Mar. 2. (Muz.; reg., Dobr.) „Tobă mică" CPetit tambour'): papüc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). IV. (P. anal.) Bot.; reg.) 1. „Blabornic (Cypripedium calceolus/' ^Souchet, sabot de Vénus'): papüc 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XIX/2 (DLR), DOC. sec. XIX/2-XX; păpuc 1825 LB; DOC. sec. XX/2; pàpüci (sg.) 1968 jXDC. (DLR). 2. „Ciumăfaie (Datura stramonium)' ('Stramoine'): papüc 1968 DOC. (DLR). (Având în vedere că, în Transilv. şi Ban., termenul provine, foarte probabil, exclusiv din magh., eventual şi din ser., iar în limba literară are etimologie multiplă, în descrierea sa nu au fost incluse atestările [ANON. CAR., LB etc.], variantele [păpucă, pepüc şl majoritatea atestărilor formei păpuc], sensurile [„gheată; bocanc"], derivatele şi compusele [papucătorie, păpucărâş, păpucuţ păpucăriţă, păpuci, papucul-cucului] care apar numai în ariile dialectale respective.) - Din tc. (înv.) papus (OTS), (înv. şi dial.) papuc, papug (lit. mod. pabug) „idem (1.1, 2, II)" (interpretat ca pl., din care a fost refăcut sg. papuc)) şi din magh. papucs (împrumutat în română atât pe plan general, cât şl numai reg., în Transilv., Ban. şl Mold., şi în formele păpuc, păpucă, pepüc „idem [1.1, 2]" şi „gheată, bocanc": v. DLR); pentru loc. vb., cf. tc. pabucunu 569 eline vermek„a-i da papucii, a-l alunga" (literal: „a-i da papucii în mână"), pabuçsuz kaçmak„a o şterge la papuc, a o lua la fugă" (literal: „a fugi fără papuci"). - Cf. şi bg. papúc, ser. pâpuc, pâpuca, mac. papuca, ngr. TianoúrCa, nanoúxai, alb. këpucë, magh. papocs, arom. păptjţă, papúca, fr. babouche, it. babucia, sp. babucha. - V. papugiu. - Der. (cu excepţia celor atestate numai din Transilv. şi Ban.): (Dim., /; reg.) papucâş (păpucâş) s.m.: sec. XIX/2 POP., REG., LIT. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX; şi (Bot.; reg.) = papucut-doamnei (1), papucul-domnişoarei (2): păpucâş sec. XX DOC., REG. (DLR); (Dim., /; lit.) papucél (pâpucét) s.m.: 1778 DOC. (Furnică 68); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XX; şi (Bot.; reg.; la pl.) = surguei (II. 1}. papucéisec. XX DOC. (DLR); (Dim., /; înv.) papudór s.m.: sec. XIX/2 POP. (DLR); (Dim., I, înv., rar) papuciiţ s.m.: 1877 LM; (Prof.; înv.) papucăr (păpucăi) s.m. = papugiu (1)\ sec. XVII DOC. (Iordache 118); DICŢ. sec. XIX-XX (atestările REG. [Transilv., Ban.] sec. XIX/2-XX/1 [DLR] au la bază exlusiv împrumutul din magh.) [(înv., rar) papucăreăsă (păpucăreăsă) s.f. „Pantofăreasă", papucărie s.f. „Meseria papucarului; atelier sau magazin de papuci (I)": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1]; (Prof.; înv,, rar) păpucâş s.m. = papucar, papugiu (1)\ 1877 LM; (Bot.; reg.) păpucichis.m. pl. = papucul-domnişoarei (2)\ 1968 DOC. (DLR). 1 - Comp.: (Bot.) papúcul-doámneis.m. 1. (Lit.) „Plantă erbacee cu frunzele lungi, cu flori mari de culoare roz-lillachie; păpucâş (Impatiens royieiŢ. 2. (Reg.) „Numele altor plante erbacee: arăriel (Cynoglossum officinale); omag (Aconitum napetlus), călţunul-doamnei (Geum rivale), blabornic, papuc (IV.l) (Cypripedium ca/ceolus)'-. sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); REG. sec. XX/l, DOC. sec. XX/2; (Bot.; reg.) papiicul-domnişoâreis.m. 1. „Planta ornamentală numită Impatiens sultani': 1968 DOC. (DLR). 2. - canale. 1921 DOC. (DLR); DOC. sec. XX; (Bot.; reg.) papucul-(Maicii-)Domnuluisau păpucul-Vinerei = papuc (IV.l). 1968 DOC. (DLR). - Antrop. (Constantin) Papucu(l) (1706, REL. AGR. II114), Papuc, Papucescu (DNFR). PAPUGÍU s.m. (pop.; 1698 -); pl. -ii. 1. (Prof.; înv. şi reg.) „Cizmar, pantofar, cavaf" OBottier, cordonnier'): papugiu 1698, 1708, 1710, 1754 DOC. («Studii» XII, nr. 5, p. 85, DIB 1960, p. 71, 97, TDRG2); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Olt.) păpugiu sec. XX/l REG. (ALR I [1664]). 2. (P. depr.) pop., fam., azi rar; peior.) „Om de nimic, potlogar, şarlatan, şnapan, pehlivan (4), pişicher (1.2), pezevenchi (2)' OVoyou, fripon, fourbe^: papugiu sec. XIX/l LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX. - Din tc. (înv.) papuggî, papucgî (mod. pabuççü) „idem (1)" şi „servitor însărcinat să păzească încălţămintea lăsată la intrarea într-un edificiu public sau într-o moschee" Cdomestique qui garde les souliers qu'on laisse à l'entrée d'un édifice publique ou d'une mosquée7) (Youssouf). (Sensul 2, propriu limbii române, are la bază, probabil, o asociaţie de idei: cizmarul (= papuglut) este cel care pune cuiva pingeaua, aşadar care pingeleşte pe cineva, adică „îl înşală" [v. s.v. pingea]; el este deci un „şarlatan", un „potlogar"; pentru alte opinii, v. TDRG, SDLR, CDER, Graur, AER 67, Al. Graur, Puţină gramatică, vol. II, Bucureşti, 1988, p. 224.) - Cf. bg. papugija, ser. papudzija, ngr. nanovxÇtiç, arom. păpugi, pupugfdem (1)". -V. papuc. 570 Der.: (înv.) papugerie s.f. 1. „Meseria papugiului (1), cizmărie": papugirie (grafiat greşit, la genitiv: [meşteşugii] papugirii în loc de papugirii!) 1837 DOC. (DLR). 2. „Potlogărie, şarlatanie, pişicherlâd'\ papugerie 1895 DDRF (v. DLR). -Top. Papugii(stradă în Bucureşti; 1781, DIB 1960, p. 133). PARA s.f. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. -le, (5) paraua şi (s.m., arg., 3) parăi. 1. (Fin.; ist.) „Monedă turcească mică, de argint, care a circulat şi în ţările române (şi a cărei valoare era egală cu a patruzecea parte dintr-un piastru [numit şi leu turcesc]) (p. ext.) unitate monetară divizionară românească (bătută în ţările române), a cărei valoare era egală cu trei bani şi cu a patruzecea parte dintr-un leu vechi, ori (în Munt., Olt., la înc. sec. XX, v. DA) cu a suta parte dintr-un leu nou (introdus în 1867), ca sinonim al denumirii oficiale bari' OPetite monnaie ottomane d'argent [adoptée et émise aussi dans les Pays Roumains, comme unité monétaire divisionnaire roumaine]'): para sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1742 DOC. (REL. AGR. II 255); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DOC. sec. XVIII-XX (REL. AGR. I 448, DIB 1960, p. 171, Furnică XXX 132, EM 21/1992, p. 23), UTT., POP., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) para 1752, 1785 DOC. (Iorga, S.D. XII 63, REL. AGR. I 713); DOC. sec. XVIII/2. 2. (Fin.; pop.) „Ban (de valoare mică), monedă (măruntă), sfanţ, centimă, firfirid' OMenue monnaie, liard, sou, centime'): parâ 1745 DOC. (REL. AGR. I 448); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DIB 1960/ p. 289), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX-XX; (înv.) părâ sec. XIX/l LIT. (DLR). # Loc. adj.: (Pop.) De trei (sau de două) parale - „Fără nici o valoare, bun de aruncat": sec. XX/2 DOC. (EM 10/1992, p. 28, 11/1992, p. 21). # Loc. adv.: (înv.) Ca o para = „Fără discuţie, sigur, clar, evident": sec. XIX/2 LIT. (CADE); (Pop., azi rar) Până într-o (sau la o) para = „Până la ultimul ban": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. subst.: (înv.) La o para cinci = „Ruletă": 1863 LIT. (ŞIO). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A nu avea (nici o) para (chioarăsau frântă sau de ac) = „A nu avea bani, a fi sărac": 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 15); (Pop., fam.) A nu(-i mai) face (pielea) (nici) două parale sau A nu plăti două parale sau A nu face nici o para chioară sau (reg.) A fi trei de o para = „A nu avea (nici o) vajoare, a nu fi bun (de nimic)": sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) A lega paraua cu zece noduri = „A fi foarte zgârcit": sec. XIX/2 LIT. (DLR); (Pop., fam.) A lua (sau, reg., Mold. a apuca) (pe cineva) la (sau, înv., în) trei parale (ori, prin deraiere lexicală [v. Graur, S. 165], la trei păzeşte) = a) „ A cere socoteală cuiva pentru ceea ce a făcut, a lua la întrebări; a certa, a(-i) trage (cuiva) un perdaf"; £)„A-şi bate joc de cineva": miji. sec. XIX LIT. (DLR); REG., POP. sec. XIX/2 (DLR), DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX; (Pop., fam.) A face (pe cineva) de trei (sau de două) parale = „A certa aspru, a(-i) trage (cuiva) un perdaf (3); a face (pe cineva) de ruşine, a-l face de râsul lumii": sf. sec. XIX POP.^ (DLR); DICŢ. sec. XX; (Pop., azi rar) A-şi da paraua gurii sau A-şi da paraua de anafură (pentru ceva) - „A-şi da ultimul ban (pentru a cumpăra ceva)": 1889 LIT. (A. Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu, Bucureşti, 1889, p. 217); DICŢ. sec. XX. [Para din locuţiunile de mai sus a cumulat sensurile 1 şi 2.] 3. (Fin.; lit.; mai ales la pl., iar pop., fam., şi la sg., col.) „Bani, franci, gologani; avere (în bani)"; (s.m., arg., la pl. [parai]) „dolari SUA" ('Argent; fortune; dollars'): parâ 1795 DOC. (Furnică 166); 1800 LIT. (DLR); CRON. sec. XIX/l, DICŢ., POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 370 - Olt.), REG. (Mold., Munt., S. Transilv.) sec. XX 571 (DLR, GL. ARG.), LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 21/1992, p. 22, 20/1992, p. 9); (reg.) părâ, părâuă sec. XX/l REG. (Olt.) (DLR). # (Pop.) Parale bune = „Bani mulţi": sec. XX/l LIT. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A (nu) face parale(le) = „A (nu) avea valoare, a (nu) fi de (nici un) preţ, a (nu) merita (nimic), a (nu) fi convenabil": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX; (Pop., fam.) A şti câte parale face (cineva) = „A fi bine lămurit în ceea ce priveşte capacitatea, meritele etc. mediocre ale cuiva": sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 25); (Reg., V. Munt.) A nu şt!{sau a nu vedea) câte parale face sfanţul = „A nu preţui (ceva sau pe cineva) la timpul potrivit": 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (Fin.; reg., Munt.) „Bancnotă" ('Papier-monnaie'): pară sec. XX/l REG. (ALR II [4277]). 5. (P,anal.) reg., S. Transilv.; la pl.) „Model de împletitură" OModèle de tricotage'): parâuă (pl.) 1915 REG. (DLR). - Din tc. para „idem (1, 2, 3)", [kâgit] para „idem (4)" (v. Suciu 154); pentru sensul 5, cf. tc. para „bulin (imprimat pe ţesături)"; pentru der. paralâc, cf. tc. parahk „care are valoarea de...; fără valoare, de nimic", arom. părăiîke „ţârâită" (DDA). - Cf. bg., alb. para, ser. pâra, mac. para, ngr. napă(g), magh. para, arom., megl. pară. - V. paralâu,-âie. - Der.: (Dim., 1, 2, reg.) pără/uşă s.f.: sec. XIX/2 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1; (Dim., 1, 2, 3, lit.) părăluţă s.f:. sec. XIX/l LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR), UT. sec. XIX-XX; şi: 1. (Bot.; reg.; mai ales la pl.) a) „Bănuţ (Bellis perennisj'-. părăluţă 1884-1885 REG. (Munt.) (H); LIT. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX/2-XX; b) „Granat (Chrysanthemum parthenium)'\ părăluţă 1968 DOC. (DLR). 2. (Reg., Olt.; la pl.) „Joc de copii care constă în aruncarea unei pietre pe deasupra apei astfel încât să atingă apa de cât mai multe ori": părăluţe 1960 REG. (LEX. REG. I 83). 3. (Reg., Dobr.) „Bănuţ (la ou)": părăluţă, părăuţăsec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (Reg., Dobr.) „Picătură de ceară solidificată în apă sub formă de ban": părăuţă, părătjţ(s.n.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Col., 3, pop., fam.) parâlét s.n. „Bănet, parale (3) multe, paralâc (2/': 1939 SDLR; LIT. miji. sec. XX, DICŢ. sec. XX; (Col., 2, 3, reg.) paraiăc s.n. 1. (Munt., Olt.) „Bani mărunţi, mărunţiş": 1857 POLIZU; UT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Bănet, părălet'-. 1879 CIHAC II 603; LU. sec. XX/l; (Reg., Mold.) părălâsc,-eăscăadj. „Care se face în bani, în numerar": 1939 SDLR; (Reg.) părătâşte adv. „în bani, băneşte, în numerar": sec. XX/l UT., DICŢ. (DLR); (înv., fam.) părălf vt. [părăleălă s.f.] „A jecmăni (de bani)": 1881 LIT. (DLR); (Pop., fam., rar; ir.) paraliza vr. „A dobândi bani, a intra în posesia unei sume de bani": 1973 DOC. (Dimitrescu 7); (Reg., N. Transilv.) paraiuNx. (cu dativul) „A-i merge bine; a avea succes": 1951 REG. (DLR). - Comp.: (Bot.; reg.) părăiuţă-de-munte s.f. „Pyroia uni fiord'-, sec. XX DOC. (DLR). PARAGÂT s.n. (lit., rar; 1916 -); pl. -e. (Tehn.; reg. în Dobr.) „Unealtă de pescuit marin, alcătuită dîntr-un mare număr (zeci, sute sau chiar mii) de cârlige fixate de un odgon şi folosită la pescuitul calcanului2 (v. s.v.), al sturionului etc." ('Outil de pêche marine, constitué d'un grand nombre d'hameçons fixés à une grosse cordeO: 1916 DOC. (DLR); REG., LIT., DICŢ sec. XX/2 (D. Mar., Ţurlan 52). - Din tc. (pop.) paragat (lit. paraketfej) „idem". - Cf. ngr. napajàSi. 572 PARALĂU,-ĂIE adj. (înv., rar; 1877 - sec. XX/l); pl. -âirâie. „Bogat, avut" ('Riche, cousu d'or7): (suspect) paraléu (adj. m.) 1877 LM; paralâu 1879 CIHAC II 603 (s.v. para)] (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. parali „idem . (Var. în -eu — eventual prin confuzie cu paraleu „leu deosebit de mare; fiinţă înzestrată cu însuşiri supranaturale".) - Cf. ser. parajhja „bogătaş". - V.' para. PARANGÛN adj. invar. (înv., rar; 1726 - sf. sec. XVIII). (Crom.) „Roşu-aprins, stacojiu" CRouge vif, écarlate^: parangü 1726-1733 DOC. (DLR); parangün 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. parangon „idem". - Cf. ser. parangon. PARAMĂ s.f. (lit.; 1895 -); pl. -e. (Nav.) „Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul navelor; odgon, pă/ămar, sapan, halal2, sau/ă, şart' (Tilm, corde, cordage, câble7): parâmă 1895 DDRF; 1897 DOC. (.Instrucţiuni asupra serviciului interior la bordul bastimentelor, Ministerul de Răsboi - Direcţia Marinei, Bucureşti, 1897, p. 17, 181); LIT. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX (D. Mar.); (înv.) parimă 1897 DOC. (Instrucţiuni..., p. 174); DOC. sf. sec. XIX-sec. XX/l (C. Ciuchi, Istoria marinei române, Constanţa, 1906, p. 42). - Din tc. parima (Redhouse, Kahane-Tietze, s.v. paroma; acc. parimă), (înv. sau dial.) *parima „idem". - Cf. ngr. napôpa, napoùjio:, cf. şi it. paroma, fr. paiombe, sp. paioma. - Der.: (Nav.; reg., Dobr., rar) (Col.) parâmărie s.f. „Cantitate mare de parâme; totalitatea parâmelor unei nave", parâmăvt. „A lega cu parâme": 1939 SDLR. PARCEA s.f. (înv. şi reg.; 1726 -); pl. -ele. 1. (Corn.; înv.) „Pachet, legătură, mănunchi etc. conţinând un număr de 4-6 obiecte de acelaşi fel (piei, brâie, căciuliţe, bice, fire de lână etc.), strânse (ambalate, legate) împreună pentru a forma, la vânzare, o unitate; testea (1), top1 (2Ţ CPaquet, ballot de 4-6 marchandises de la même sorte'): parcé 1726-1733 DOC. (DLR, s.v. tarpuz); parceâ 1761 DOC. (ŞIO II 284, TDRG); IST. sec. XX/1. 2. (Com.; înv.) „Cupon de stofă" CCoupon d'étoffe'): parceà 1761 DOC. (ŞIO III 23, s.v. bulgari). 3. (Reg., Dobr., înv. şi Olt., Munt.) „Bucată (mai mică) din ceva, fragment, porţiune, parte (tăiată, ruptă, desprinsă dintr-un întreg, dintr-un corp solid, de exemplu dintr-un porc, dintr-un obiect de argint, dintr-un teritoriu etc.)" fPièce, morceau, partie, fragment1): (înv.) parcea sec. XIX/l CRON. (DLR); parceâ 1868 REG. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.). # (Adverbial; reg., Dobr.) Parcele-parcele = „(Tăiat) în bucăţi mici, îmbucătăţit": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P: spec.) reg., Dobr., S. şi E. Munt.) „Carmac (= unealtă de pescuit formată dintr-o bucată de odgon de care sunt fixate 70-75 de cârlige mari); (bucată de) frânghie cu 70-75 de cârlige, care face parte din structura unui carmac mai mare" ('Palangre'): parceâ 1916 DOC. (DLR); REG., DICŢ. sec. XX/2 (Ţurlan 58: pescuiesc cu carmace de o parcea sau de mai multe). 5. (Agric.; reg., Munt.) „Lot de teren, parcelă" ('Parcelle, lot7): parceâ 1943 REG. (Rotaru 47); REG. sec. XX (GL. ARG.). 573 - Din tc. parţa „idem (2, 3, 5)" (TS, v. Drimba 93), [4-6] parga [testesi] sau [topu] „idem (1)" (v. Suciu 154-155; literal: „[legătură, mănunchi de 4-6] bucăţi"; după Drimba 93, cf. tc. parga bohgasi „legătură de cupoane, de bucăţi de stofă"), poate şi (dial.) *„idem (4)"; pentru parcele-parcele, cf. tc. parga parga „idem". - Cf. bg. parca, ser. parce, ngr. nap-zod-g, arom. parceapărceăde „idem (2)", alb. pergăj „a separa, a diviza"; cf. şi fr. parcei le (> rom. lit. parcelă,, idem [5]", v. DLR), rus. parcă „stofă cu fir de argint". - V. parcealagiu. - Der.: (Reg., Dobr.) parcelăvt. „A tăia în bucăţi": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). PARCEALAGIU s.m. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -ii. (Prof.; Munt.) = parlagiu (1): sec. XX/l REG. (SDLR, DLR). - Din tc. pargalayici, (dial.) *parcalăgi „(persoană) care taie ceva în bucăţi" (Ţpersonne] qui met qch. en morceauxO (p. spec., probabil sub influenţa lui parlagiu, v. s.v:, v. Suciu 99). (După SDLR şi DLR, din parcea [fără a se explica modul de formare].) - V. parcea. PARDÂF s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri. (Constr.; Munt., Olt., azi numai în loc.) „Scândură subţire (tăiată de la marginea unui buştean)" CLatte, bardeau, ais [mince]'): pardâf 1884 REG. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. # (Reg., Olt.) Pardaf de bătaie = „Bătaie straşnică", Pardaf de somn = „Somn adânc": 1931 REG. (Ciauşanu, GL.). # Loc. vb.: (Reg., Munt., Olt.) A-i merge pardaful sau A se face pardaf = „A se distruge, a se face praf": pardâf 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) A face (pe cineva) pardaf = „A certa, a dojeni aspru, a trage un perdaf (3); a bate (pe cineva)", A face (ceva) pardaf [sau pardale) = „A distruge, a nimici, a face praf": pardâf, pardâle (s.f. pl.; sg. *pardăl) 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. padavra „idem". (Var. pardaf- prin metateză şi p. et. pop., după perdaf[v. s.v.] şi după praf, care au indus atât forma, cât şi noile semnificaţii din locuţiuni; pardă(le) < *pardah < pardaf sau, mai probabil, prin contaminare cu marda, v. s.v.; cf. totuşi tc. partal „[lucru] uzat, stricat, nefolositor".) - Cf. alb. pataver, petăvra„idem". - Contaminare: (+ marda; reg., Olt.) mardăfs.n., v. s.v. marda. PARLAGÎU s.m. (lit.; 1868 -); pl. -ii. 1. (Prof.; lit.) „(Ajutor de) măcelar care se ocupă cu tăierea vitelor şi tranşarea cărnii la abator; parcealagiu, bocciu (3Ţ ('[Aide-]assommeur, [gargon-]boucher qui tue Ies bestiaux et tranche la viande â l'abattoir'): 1868 DICŢ. (TDRG2); 1872 DOC. (DLR); DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (EM 14/1992, p. 31). 2. (Fig.; înv., rar) „Ucigaş, asasin; derbedeu (1Ţ CAssassin, assommeur; vaurien7): 1895 DDRF. - Din tc. (dial.) parlayici, *parlăgi (lit. paralayici) „Idem (1)" (< parata-, dial. paria- [Der. S.] „a face ceva bucăţi, a tranşa"). PARMÂC1 s.m., s.n. (pop.; 1688 -); pl. (s.m.) -i, (s.n.) -e. 1. S.m., (rar) s.n. (Constr.; pop.) „Balustru, par sau stâlp de susţinere folosit la diverse construcţii deschise (balustrade, prispe, pridvoare, garduri, grilaje etc.); bară, vergea, bastonaş, drug, parmadâc (2), direc, bondoc?, bubuluc (v. s.v. babalâc [II.2])" ^Pilier, pilastre, poteau, 574 poutre, pieu, balustre; barreau7): parmâc 1688 UT. (DLR; în der. părmăcui); 1786 DOC. (DLR); CRON. sec. XIX/l, UT., REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) pârmâc sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR); (reg., Olt.) părâmâci (s.m. sg.) 1910 REG. (DLR). 2. S.m. (P. ext;; reg., Olt.) „Ciomag (1) mare" CGros gourdin7): parmâc 1960 REG. (LEX. REG. I 43). 3. S.m., s.n. (Constr.; înv.) „Grilaj, zăbrele; balustradă, trapazan (1); parmaclâc (.1Ţ OGrillage, grille, -treillage, treillis; balustrade7): parmâc (s.n.) 1715 CRON. (ŞIO); (s.m.) 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII. 4. S.f. (P. ana/.) Tehn., Agric.; reg., E. Munt.) „Greblă mică ataşată la coasă, ca să aşeze în brazdă iarba sau grânele cosite" CSorte de râteau7): parmâcă (s.f.) sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. parmak „idem (1, 3)". (Var. parmăcă, părâmaci- sg. refăcute din pi.) - Cf. bg., alb. parmâk, ser. părmak, ngr. Kappăia, arom. părmâk(e), parmâc, megl. părmăk. - V. pa/mac■, parmadâc. - Der.: (Dim., 1; reg.) părmăce! s.m.: sec. XX/l POP. (DLR); (înv., rar) părmăcuivt. „A întări cu parmaci (1), a prevedea cu drugi (de fier sau de lemn)": 1688 LIT. (DLR). PARMACLÂC s.n. (pop.; 1793 -); pl. -uri. 1. (Constr.; pop.) „Grilaj, zăbrele; gard (format din bare sau leaţuri), îngrăditură din parmaci1 (1); balustradă (de lemn, de piatră etc.), parapet; parmad (3), trapazan (1/' ('Grille, grillage, treillis; balustrade7): parmaclâc 1793 DICŢ. (TDRG2); sec. XIX/l LIT. (DLR); REG. (Mold., Munt.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XVIII/2-XX, LIT. sec. XIX-XX; parmalâc sec. XX/l REG. (DLR); LIT. sec. XX; (înv. şi reg.) parmaclic 1839 VALIAN (cap. Greşa/e ce se află în vocabu/aru franţozesc-rumânesc, s.v. grille); sec. XX/l REG. (Mold.) (DLR); (reg., Mold.) farmaclic 1961 REG. (GL. REG.). 2. (P. restr.) Constr.; înv., rar) „Fiecare dintre barele sau leaţurile care formează un grilaj sau un gard; drug, vergea, bastonaş, parmad (1)) balustru" CBarreau; balustre7): parmalâc 1863 LIT. (DLR); parmaclâc 1872 LIT. (ŞIO). 3. (P. ext.) reg., azi rar) „Vitraj, geamlâc (1)' ('Vitrage7): parmalâc 1910 LIT. (DLR). 4. [P. spec.; Tehn.; reg., Munt.) „Bară cu care se ridică greutăţi, levier, pârghie, mangealâc (2Ţ OLevier7): parmalâc sec. XX/l REG. (ALR II/I [293]). - Din tc. parmaklik „idem (1)". (Var. parmalâc - p. disim.; var. farmadâc - printr-o schimbare greu de explicat, v. Graur, AER 50, bazată numai pe trăsăturile articulatorii comune ale lui p şi /Ţv. voi. I, p. 272].) - Cf. bg. parmak/ăk, ser. parmâkluk, ngr. TtappaKXha(a), arom. părmăklîke. - V. palmac, parmad. PÂSTRA s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Dobr.) „Tabinet" (Table nette [= jeu de cartes]7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. pastra (acc. păstra, v. TS) „idem". PASTRAMAGÎU s.m. (ist.; 1857 ->)) pl. -ii. 1. (Prof., Corn.) ist.) „Persoană care prepara şi/sau vindea pastramă" OMarchand de viande fumee et salee7): 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. depr.) înv., fam., rar; peior.) „Bădăran, derbedeu (1)' CMalotru, voyou, vaurien7): 1889 LIT. (ŞIO). - Din tc. pastirmaci „idem (1)" (adaptat formal după pastramă < ngr. nacrcpapăg). (Considerat în DICŢ. der. rom.: pastramă + suf. -agiw, cf. der. păstrămăgit,-ă adj. „slab, uscat 575 ca pastrama" [< *păstrămăgi„a (se) face pastrama sau ca pastrama, a (se) usca" < pastrama + suf. -ăgi\\ 1954 LIT. [DLR].) PAŞÂ-CAPUSÎ subst. (înv.; 1715 - sec. XIX/2); pl. ? (Admin., Constr.) 1. „Palatul rezidenţial al marelui vizir (2) sau al unui paşă (1)" ('Palais du grand vizir ou d'un pacha7): paşâ-capusi 1715 CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2; paşâ-capsi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; paşâ-capisi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. „Poarta principală a palatului domnesc din Bucureşti" OLa porte principale du palais du voïvode roumain à Bucarest7): paşâ-capusi 1863 LIT. (ŞIO). - Din tc. paşa kapisi, (înv.) pasa kapusî „idem (1)" (literal: „poarta paşei" pia porte du pacha7], de unde şi, p. spec., sensul 2). (Var. paşa-capsi- prin sincopă.) - V. capasâz, capiculi, capigiu, capu-olan, paşă. PAŞALÂC s.n. (lit. şi ist.; sec. XVII/2 -); pl. -uri. (Admin., Pol.) 1. (înv.) „Titlul, rangul de paşă (1), păşid' (Titre, rang de pacha7): paşalâc sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON'. (CM I 489); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. 2. (înv.) „Reşedinţă a unui paşă (1)" ('Résidence d'un pacha7): paşalâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR). 3. (Entop., Admin.; ist.) „Provincie a Imperiului Otoman sau ţară subjugată de turci şi guvernată de un paşă (1); păşid' OProvince ottomane ou pays conquis par les Turcs et gouverné par un pacha7): paşalâc sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XIX, IST. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 42/1992, p. 6); (înv., rar) paşalic, başalâ'c 1857 POLIZU. 4. (P. gener.; lit.) „Ţară sau regiune în care domneşte despotismul; guvernare despotică" fPays gouverné par despotisme; gouvernement despotique7): paşalâc miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 56), LIT. sec. XIX/2-XX. - Din tc. paşalik, (înv.) basalîk „idem (1, 2, 3)". (Var. paşalic- după forma ngr.) - Cf. ser. pasâiuk (> rom. înv., Ban. paşaiug „idem (3)": 1814 LIT. [DLR]), bg. pasaiăk, mac. pasalak, ngr. naoojJta, alb. pashallëk, magh. basalik, arom. păşitîke. - V. paşă. -Antrop. Paşaluc(VU?R). PAŞALÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -ii. (Admin.) „Persoană aflată în slujba, în subordinea, în serviciul sau în anturajul unui paşă (1)" CDomestique ou subalterne d7un pacha7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) paşali „idem" (Tar. S. II 769). - Cf. ngr. naaaŸ]ç. - V. paşă. -Antrop. Paşa/iu(DNFR). PAŞÂ-SERASCHER(IU) s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XVIII); pl. -i. (Mii.) = serascher: paşâ-serascher(iu) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 16, 44, 47); paşâ-seraschiiâr înc. sec. XVIII CRON. (CM II 291). - Din tc. (ist.) paşa serasker, *pasa serask'ar „idem". - V. paşă, serascher, serascher-paşa. 576 PAŞĂ s.m., paşa s.f. (ist.; 1492 -); pl. (s.m.) -/) (rar) -e, paşa/i, (s.f.) -le ; gen.-dat. paşei, paşii, (înv.) paşai, (s.f.) paşa/ei. (Admin., Mii.) 1. (Ist.) „Titlu, rang aristocratic conferit, în Imperiul Otoman, vizirilor (1, 2), beilerbeilor (v. 5.1/.) şi altor înalţi funcţionari militari şi civili (miniştri, generali şi amirali, guvernatori de oraşe ori de provincii etc.); persoană care purta acest titlu" ('Pacha'): (înv.) başâ (s.m.), başalâri (s.m. pl.) 1492, 1498 DOC. (Djamo-Diaconiţă 358); paşă 1580-1581, 1598, 1614 DOC. (DERS, DIR XVII B II 269); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVI/2-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 332, Furnică 133), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XVIII/2-XX, IST. miji. sec. XlX-sec. XX; (înv., rar) pâşe (s.m. sg.) 1600 DOC. (DOC. î. XVI 136); (înv., rar) pâşe (s.m. pl.) 1822 DOC. (Diaconovici 75); (înv.) bâşă (s.m.) sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv., rar) paş (s.m.) 1620 CRON. (Moxa 196, 197); paşâle (s.f. pl.; adesea şi ca pl. al variantei paşă] uneori cu determinanţi la m.) 1865 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 29); (înv., rar) paşâli (s.m. pl.) 1891 IST. (DLR); (rar) paşa (s.f.) 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2. # Loc. adv.: (Mai ales în legătură cu verbul a trăi) Ca un paşă sau ca paşa sau (rar) ca paşaieie = „Fără griji, foarte bine, în huzur (v. 5.1/.), ca un bei (3), ca un bimbaşă (2), ca o beizadea (v. s.v.), ca un boier, boiereşte": sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX. 2. (P. gener:, înv., rar) „Conducător de stat sau de armată" CChef d'Etat ou d'armee'): paşă sec. XVII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. paşa (pl. paşaiai), (înv. şi dial.) basa (pl. basaiai) „idem (1)"; loc. adv. - semicalc frazeologic după tc. paşa gibi„\dem" (în legătură cu vb. yaşa- „a trăi"; gibi„ca, precum"). (Var. paş şi pl. paşaii- prin atracţia genului natural; pl. başaiari- format, tautologic, de la pl. tc.) -Cf. bg., mac. pasa, ser. păsa, bisa, ngr. ko.oo.q, ¡maaâ.q, Tramă, alb. pashă, păshe (pl. pashallâre), magh. pasa, basa, arom. păşâ, păşă, păşe, pîşe (pl. şi păşălăn); cf. şi rus. pasa, ucr. basa, pol. basza, fr., engl. pacha. - V. arnăut-paşa, capudan-paşa, paşa-capusi, paşaiâc, paşaiiu, paşa-serascher(iu), serascher-paşa. - Der.: (Col.; înv.) paşfme s.fsec. XIX/l CRON. (DLR); (înv.) păşoăie s.f. „Soţie de paşă (1)": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (înv.) păşie (paşfe) s.f. = paşaiâc (1, 3): sec. XVII/l CRON. (DLR); CRON. sec. XVII-XVIII/1, DICŢ. sec. XIX; (înv.) păşesc,-eăscăadj. „Care ţine sau este emis de un paşă (1)": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.; ir.) păşăiui vi. „A stăpâni (ca un paşă)": sec. XX/l LIT. (DLR). - Comp.: (Reg., V. Munt.; ir.) sictir-paşâs.m., v. sictirK - Antrop. Paşă, Paş, Paşa, Paşoi (DNFR). (în plus, forma paşă sau paşa intra în structura unor antrop. comp. ca Sinan-paşa, Mustafa-paşa, Hasan-paşa, Giafer-paşa etc., preluate din tc. şi frecvent folosite în DOC. sec. XVI-XIX/l [DOC. î. XVI 185, DLR], CRON. sec. XVII/2-XVIII [ŞIO, DLR], LIT., IST. sec. XIX/2-XX/1 [DLR].) PAŞMÂGI s.m. pl. (înv.; 1508 - sec. XVII/2). (Vestim.) „Un fel de pantofi fără călcâi, papuci (I.2Ţ CChaussures sans talon, babouches, pantoufles'): paşmâgi 1508, 1509, 1573 DOC. (Munt.) (DERS); CRON. sec. XVII/l; paşmăţi 1620 CRON. (Olt.) (DLR); (rar) paşmâc (sg.; SDLR). v . „ - Din tc. (înv. şi dial.) pasmak, basmag, pacmag, *pasmag (lit. rnod. başmak) „idem . (Var. paşmaţi - probabil prin „grecizare" pe teren românesc.) - Cf. bg. băsmaki, ser. pâcmaga, 577 bàsmak(a), bàsmag, pàsmag(a) (pl. pasma[d]zi), alb. pashmângë, ngr. xacrovpô.ia, magh. pacsmag-, cf. şi rus., ucr. basmak (> rom. înv. şi reg., Mold. başmachiu, buşmăchifu], buşmachfu„idem": DDRF, DA, SDLR). PATALAMA s.f. (pop.; 1845 -); pl. -le. 1. (Fin.; înv.) „Chitanţă, recipisă, adeverinţă de achitare a unei sume de bani datorate, de anulare a unei datorii băneşti" CReçu, quittance, récipissé7): bataramâ 1845 DOC. (TDRG2); batalamă 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2. 2. (P'. gener.) pop., azi fam., mai ales peior.) „Adeverinţă, certificat, dovadă scrisă; act, document, sinet (1Ţ ^Attestation, certificat; acte, document7): (înv. şi reg.) batalamă 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR); patalama 1895 DOC. (ŞIO, DLR); REG. (Dobr.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sf. sec. XIX-sec. XX (EM 10/1992, p. 5). # Loc. vb.: (înv.) A(-i) face (cuiva) capui bata/ama = „A zăpăci (pe cineva), a-i face capul calendar": 1895 DDRF; 1900 ŞIO. 3. (P. spec.; pop., azi fam., peior.) „Diplomă de absolvire a unei şcoli, certificat sau act de studii" ('Diplôme d'études7): patalamâ sec. XX/l LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv.) battallama, (dial.) batallama „anulare (a unui act etc.), abrogare, invalidare, abolire" Cannulation [d'un acte, etc.], invalidation7), probabil şi *„idem (1)" (< battalla- „a anula, a abroga, a invalida, a declara nevalabil, a scoate din uz"). - Cf. bg. batalamă „\ûerr\ (1)", arom. bîtîiîmă, pătăiămă„rest de mărfuri" (DDA). - V. bata/1. PAZÂR s.n. (reg.; 1500 -); pl. ? (Com.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Piaţă, târg; (operaţie de) vânzare-cumpărare, tranzacţie, tocmeală, aiişveriş (1), pazariâd’ CMarché public, foire; affaire, négoce, transaction7): pazâr 1500 DOC. (Djamo-Diaconiţă 357); POP., DICŢ. miji. sec. XIX (ŞIO), REG. (Dobr.) sec. XX (Coman, GL., GL. DOBR.); păzâr sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. vb.: (Reg., Dobr.) /I face pazarui (cu cineva) = „A face târgul, a încheia o tranzacţie comercială (cu cineva)77: 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. pazar, (înv.) bazar „idem". - Cf. bg., alb. pazâr, ser. pàzar, ngr. mÇapi, arom. păzăre; cf. şi rus., fr. bazar (> rom. lit. bazar„loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunţişuri; târg, piaţă [la orientali]": 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX). - V. basargiu, bazarghean-başă, ogeac-bazarghean, pazarghean, pazariâc, pazarghidean, păzariiu. - Der.: (înv.) pazârnic s.m. „Gardian însărcinat cu paza unei pieţe sau a unui târg": sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX. (După unele DICŢ., rom. pazarnic < rus. bazarnik, pazarnik „târgoveţ".) PAZARGHEAN s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Prof., Com.) „Negustor, comerciant, basargiu, păzariid' ^Marchand, commerçant7): sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) bazarg'an, bazîrg'an „idem" (adaptat după pazar, pazarghidean). - Cf. ser. bazârdzan(> rom. reg., Ban. bizergeân „avut, bogat": sec. XX/l REG. [Costin, GR. BĂN. I 60]), bg. bazirgân, mac. bazirg'an, ngr. junaÇapmvoç/jræÇepyévîjç, alb. bazëtjân, magh. bazargân. -V. bazarghean-başă, pazar, pazarghidean,-ă. 578 PAZARGHIDEÂN,-Ă s.m. şi f. (ist.; sec. XVIII/l ->); pl. pazarghideni,-e. (Prof., Com.) „Persoană care se ocupa cu achiziţiile de mărfuri, care făcea cumpărături pentru alţii ori servea ca intermediar într-o tranzacţie; comisionar, misit, samsar" (Pourvoyeur, acheteur; courtier, intermédiaireO: (înv.) pazarghideân sec. XVIII/1 CRON. (DLR); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX; (înv.) pazarghidân sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (înv.) bazarghideân 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; bezerghidân sec. XX POP. (Olt.) (Amzulescu III 285). - Din te. pazara giden, (înv.) bazara giden, *pazargiden (v. Kakuk 323), *bazargiden „idem" (adaptat după suf. rom. -[e]an). - Cf. ngr. naÇapjavrévqç magh. pazargiden, pazargidi. - V. pazar, pazarghean. - Antrop. Bazarghideanu (DNFR). PAZARLĂC s.n. (înv., rar; 1857 - sec. XX/1); pl. -uri. (Com.) „Târguială, negoţ, comerţ; tocmeală, târg; alişveriş (1), pazar, cişit(2Ţ ('Commerce, marché; marchandage, transaction'): bazarlâc 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; pazarlâc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. pazarlik, (înv.) bazarlïk „idem". - Cf. ngr. naÇapXha (> rom. înv., rar pazarhe. 1906 ALEXI), bg. pazarlăk, alb. pazarllëk, arom. păzăriîke. - V. pazar. PAZVÂN s.m. (înv., rar; sec. XIX/1 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Prof.) „Paznic de noapte" fGarde de nuit'): pazvand sec. XIX/1 CRON. (DLR); (Dobr.) pazavân sec. XIX/2 POP. (ŞIO); pazvân (ŞIO). - Din te. (înv.) pazvand, pazvan (mod. pazvanf) „idem". (Var. pazavan- prin anaptixă.) -Cf. arom. pazvân, păzvându. - V. pazvanf. PAZVÂNT1 s.m. (¡st.; înc. sec. XIX ->); pl. pazvanţr, scris şi pasvant. 1. (Mil.; ist.) „Ostaş din trupele rebele ale lui Pazvantoglu, care făceau dese incursiuni de pradă în Munt. şi Olt., la sf. sec. XVIII şi înc. sec. XIX; cârjaliu (1), manaf, pazvangiu (1), pazvant/âw, (p. gener.) om violent, jefuitor, tâlhar" ^Soldat de l'armée rebelle de Pazvantoglu; homme violent, pillard'): (înv.) pazvantoglu (pl. pazvantogh) înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); (înv.) pazvând (pl. pazvanz!) sec. XIX/1 CRON. (DLR, «Philologica», I 122); pazvant miji. sec. XIX IST. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Olt.) pazvante (TDRG); pazvantlâu (pl. -âi) 1863 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2—miji. sec. XX; pazvangiu înc. sec. XIX CRON. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST. miji. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Olt.) *pazmangiu sec. XIX/2 POP. (ŞIO; în der. pazmangieşi în comp. pazmangiu-aga). 2. (P. ext.; înv.) „Bufon, măscărici (1)' ('Bouffon'): pazmangiu sf. sec. XIX LIT. (DLR). - Din antrop. tc. Pazvant(oglu), Pazvand(oglu), Pazvan(oglu) „numele paşei de Vidin care s-a răsculat împotriva sultanului, devastând, în fruntea trupelor sale, cele două maluri ale Dunării, între 1797 şi 1802" Onom d'un pacha de Vidin qui se souleva contre le sultan et, à la tête de ses bandes, dévasta les deux rives du Danube, entre 1797 et 1802'); antroponimul a fost preluat în rom. în formele Pazvante (de unde var. pazvante), Pazvan-Og/usau Pazvant-ogiu (de unde var. pazvantoglu); v. expr. pop. pe vremea iui Pazvante[-Chiorui] = „demult", ca pe vremea iui Pazvante = „într-o manieră învechită"; cf. tc. pazvant, pazvand, pazvan „paznic de 579 noapte, santinelă". (Var. pazvangiu, pazvantlâu - prin pseudoderivare analogică cu suf. -giu, -tău, v. voi. I, p. 550.) - V. oglulari, pazvan. - Der.: (înv., Olt.) pazmangie s.f. „Căpitănia, comandamentul unei cete de pazvanţi (1)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR). - Comp.: (înv., Olt.) pazmangiu-agă s.m. „Căpetenie a unei cete de pazvanţi (1)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR). PAZVÂNT2 subst. (înv. şi reg., azi rar; 1594 ->); pl. ? 1. (înv., rar) „Piedică (la picioarele calului), chiostec (2Ţ CEntrave, abot7): pazvât 1594 DOC. (DLR, DOC. î. XVI 194). 2. (Vestim.; reg., Dobr.) „Brăţară (groasă)" ('Bracelet'): pazvânt, pazvântă (s.f.) înc. sec. XX REG. (DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) pazvand, pazvat, pazvend, *pazvant (lit. mod. paztbeni°) „idem (2)" şi „brasardă, legătură" ('brassard') (de unde, eventual, p. anal., sensul I), poate şi (înv.) *„idem (1)"; cf. tc. (înv.) payvend„\dem (1)" (OTS; probabil că cele două cuvinte [primul având la bază pers. pazu, bazu „braţ", iar al doilea - pers. pay „picior"] s-au confundat încă în tc.). (Var. pazvantă- probabil sg. refăcut din pl. *pazvante.) PĂLĂMÂR s.n., s.m. (pop.; 1792 -); pl. (s.n.) -e şi pălămări, (s.m.) -i. (Nav., Tehn.) „Odgon, funie, frânghie, cablu, parâmă, halat2" (Tilin, cordage, câble, corde, amarre'): (azi rar) palamâr 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX/1; pălămâr 1825 LB; 1857 POLIZU; REG. (Munt., Olt., Ban., S.V. Transilv.) sec. XX (DLR, ARH. OLT. SN VI 258), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Olt.) palaimâr 1967 REG. (GL. OLT.). - Din tc. palamar „idem"; poate şi din ngr. Kc/Ăapâpv, în Ban. şi S.V. Transilv. - probabil (şi) din ser. palamar. - Cf. şi bg. palamar, păllmăr (> rom. înv. şi reg. pallmâr, Munt., Olt. păllmârp'u], Ban., S. Mold. pollmârs.n., s.m. „idem": sec. XIX/2 UT., DICŢ. [LM, DDRF, DLR]; REG. sf. sec. XIX-mijl. sec. XX [DLR], LTT. sec. XIX/2-XX), alb. palamar, arom. pălămăr. PĂPĂDÎE s.f. (lit.; 1688 -); pl. -ii. (Bot.) 1. (Lit.) „Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în formă de rozetă, din mijlocul căreia pornesc lujerele purtătoare de flori galbene; floarea-găinii, turci (1.9) (Taraxacum offlcinale)] frunzele comestibile sau floarea acestei plante" ('Pissenlit'): (înv. şi reg.) păpădie 1688 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX, REG. sec. XIX/2 (DLR), POP. (Transilv.) sec. XX (FOLC. NOU 316, 342); păpădie 1825 LB; 1829 DOC. (DLR); POP., REG. (Mold., Munt., Dobr., Olt., izolat şi Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT., DOC., DICŢ. sec. XIX- XX (DLR, EM 49/1992, p. 12); (înv.) papadeâ (pl. -ele) sec. XIX/2 REG. (DLR); (înv., rar) păpădie 1879 CIHAC II 603; (reg., S.E. Transilv.) popodie sec. XX/l REG. (DLR). 2. (Reg., S.E. Transilv.) „Podbal (Tussilago farfaraŢ OPas d'âne'): păpădie 1968 DOC. (DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) papadiya (acc. papadiya), papadiye, papadya (acc. papâdya) (lit. mod. papatya, papatye) „muşeţel; margaretă; planta Buphthalmus sy/vestrtâ’ ('camomille; marguerite') (p. ext.). - Cf. bg. popadija „muşeţel; muşcatul-dracului (ScabiosaJ', bg., mac. popadijka „muşeţel; margaretă; măselariţă; pătlagină", megl. păpudie. (DICŢ. moderne resping etimologia tc. susţinută în CIHAC II 603, apoi în ŞIO, propunând ngr. nanaSw. „preoteasă" şi/sau bg. popadij(k)a.) 580 PĂRPÂŢI s.m. pl. (reg.; 1884 -). (Vestim.; Dobr., înv. şi E. Munt.) „Pantaloni albi de lână, de tip oriental, încreţiţi şi largi sus şi strâmţi jos (purtaţi de ţăranii români în sec. XIX/2-XX/1)" (Pantalons de type oriental [des paysans roumains]'): (Dobr., E. Munt.) pârpâţi 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); (înv., E. Munt.) părpaţi, pârpâţi, (Dobr.) părpaţi 1884-1885 REG. (H); (înv., Dobr.) părpuţi înc. sec. XX REG. (Mihail 79). - Din tc. pirpit „idem" (v. Suciu 99-100, cf. Mihail 79). - Cf. ngr. Ttspinàôwv (din care provine etimonul tc.), arom. părpode, pripode, purpode „ciorapi". PĂTLĂGE s.f. (lit.; 1749 -); pl. -ele. I. (Bot.) 1. (Ut., azi rar; începând din sec. XIX/l, mai ales [iar azi numai] în comp. [în trecut sintagme] păt/ăgea-vânătă, reg. păt/ăgeă-neagră, păt/ăgea-siniec) „Vânătă (So/anum me/ongenaj' ('Aubergine'): (înv.) patlageân (s.n.; pl. -e) 1749 DOC. (DLR); (înv., rar) pătlăgeân (s.m.; pl. păt/ăgeni) 1857 POLIZU; (înv., rar) pătlageâ 1839 VALIAN; pătlăgea 1857 POLIZU; LU., DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) patlageâ 1868 REG. (DLR); UTV DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) plătăgeâ 1898 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR); (reg.) patrangéle (pl.) 1968 REG. (DLR); (reg.) patlageână, pătiăgeână (pl. -ene) 1939 SDLR. 2. (P. ext:, reg., Mold.) „Zârnă (So/anum nigrumj' (Tue-chien'): (înv.) patlageân (pl. -ene) 1857 POLIZU; pătlăgeâ 1968 DOC. (DLR). 3. (P. ext:, reg.; în comp. păt/ăgică-de-da/ac) „Lăsnicior (So/anum du/camara]' (Vigne-de-Judée, douce-amère7): pătlăgică 1903 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX. 4. (Lit., azi mai ales în comp. [în trecut sintagmă] păt/ăgea-roşie, reg. şi fără determinant sau în comp. [în trecut sintagme] păt/ăgea-ga/benă, păt/ăgea-de-paradis, înv. păt/ăgea-nemţească) „Roşie, tomată (Lycopersicum escu/entumj, (p. spec:, în sintagma pătlăgea verde) gogonea" (Tomate'): (înv. şi reg.) patlageâ 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 83); LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold., Munt., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR); pătlăgeâ 1857 POLIZU; LIT., DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX; pătlăgică sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) pătlăgeân (s.m.), patlâge (pl.), nâtlâgéle (pl.) 1968 DOC. (DLR); (reg., Olt., Mold.) pătiăgeână (pl. -ene) sec. XX/l REG. (DLR); (reg., Olt.) pălăgeân (s.m.) 1960 REG. (LEX. REG. I 43); (înv., rar) păltăgeâ 1895 DDRF; (reg.) pătlăgică 1872 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR); (reg., Olt.) plătăgeân (s.m.), pâtângéle (s.f. pl.) 1967 REG. (GL. OLT.); (reg., V. Munt., Olt.) plătăgeâ, platageâ sec. XIX/2 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX (SDLR, DLR, GL.^ARG.); (Munt.) platagică, (V. Munt.) parlageâ 1967 REG. (LEX. REG. II 71); (reg., Munt.) părlăgeâ sec. XX/l REG. (SDLR, Graur, AER 14); (reg.) parlagică, părlăgică 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (DLR); (reg.) parmageâ 1884-1885 REG. (S. Transilv.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR); (reg., S. Transilv.) parmangéle (pl.), (reg.) plotogéle (pl.) sec. XX/l REG. (DLR); (S. Transilv.) plotajére (pl.) miji. sec. XX REG. (DLR); (Olt.) patageâ 1967 REG. (TDO 131); (Transilv.) pânpăjăle (pl.) 1906 REG. (DLR). 5. [P. ext:, înv. şi reg.) „Rodiu (Punica granatumj' ('Grenadier'): (înv.) pitlijân, pitlinjân (s.m.) 1825 LB; pătlăgeân, pătlăgeân (s.m.) sec. XIX/2 DICŢ. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XX/l. 6. (P. ext:, jnv. şi reg.) „Rodie" CGrenade'): pitlijân, pitlinjân (s.n.) 1825 LB; pitlingeână, pitligeână 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. Z (P. et. pop:, reg., Ban.) „Pătrunjel (Petroseiinum hortensej' ('Persil'): pătlăgeâ sec. XX/l REG. (DLR). 8. (P: ext:, înv., Munt.) „Un soi de grâu (nedefinit mai de 581 aproape)" CUne variété de blé7): pătlăgeâ 1884-1885 REG. (H). 9. {P. ext.) reg., Oit.) „Cârciumărese (Zinnia eiegans)' ('Zinnia'): patlăci (pl.) 1968 DOC. (DLR)V II. (Fig.; reg., Munt., Olt.; peior.) „Epitet depreciativ pentru o femeie mică şi grasă" OÉpithète pour une femme grasse et de petite taille'): părlăgică, parlagică 1939 REG. (Coman, GL.). III. (P. ext.; Etnogr.; înv., N.E. Munt.) „Numele unui dans popular" ONom d'une danse paysanne'): pătlăgică 1884-1885 REG. (H). - Din te. patlican, (înv.) patligan, badingan „idem (1.1)", (înv.) [frenk] patlïganï sau [kïrmïzï] patligan „idem (1.4)" (de unde, prin semicalc, comp. pătiăgea-roşie [până nu demult, sintagma pătlăgea roşie]; tc. kirmizi „roşu", frenk „franţuzesc; european"; pătiăgea-vânătă şi celelalte compuse şi sintagme citate sunt însă formaţii româneşti). (Var. cu pl- şi păităgea- prin metateză; păiăgean, patagea- p. disim. totală; var. terminate în -ea au rezultat prin falsă derivare regresivă [eliminarea „sufixului" -an] sau sunt sg. refăcute din pl. pătlăgele, iar acesta - p. asim. şi/sau prin adaptare după desinenţa -(e)!e, din pl. pătiăgene, var. terminate în -ică- prin schimbarea „sufixului" şi/sau sg. refăcute din pl. în -e/e; var. cu -ri-, -tr-sau -rm- în loc de -ti-, prin adaptare fonetică, v. Graur, AER 14; patiăge, patlăci- prin falsă analiză morfologică (analogie de desinenţe) şi schimbarea accentului. - Din sintagmele [azi devenite compuse] pătlăgea vânătă şi pătlăgea roşie provin, prin condensare lexico-semantică, termenii [uzuali în limbajul standard actual] vânătă „idem [1]" şi roşie „idem [4]".) - Cf. bg. patiagăn „idem (1.1)", ser. patlidzan „idem (1.1, 4)", alb. patiixhăn, ngr. noxhtù.vo., arom. pitiigeână, pătiăgeănă, megl. pit/igani„\âem (1.1)". -V. pătiăginiu,-ie. PĂTLĂGINÎU,-ÎE adj. (pop., azi rar; 1863 -); pl. -ii. (Crom.) „Violet-închis, vânăt" ^Violacée, violet foncé'): pătlăginiu 1863 LIT. (ŞIO); UT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Mold.) patlaginiu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) patlageniu (TDRG). - Din tc. patlicani „idem" (TS). (După unele DICŢ., der. rom. de la pătiăgea[n].) - V. pătlăgea. PĂZARLÎU s.m. (înv., rar; 1683); pl. -ii. (Prof., Com.) „Negustor, pazarghean, basargiü' ('Marchand'): 1683 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) pazarlî *„idem" (azi paza/r/„idem"). - V. basargiu, pazar, pazarlâc. PÉCHI interj. (înv., rar; sec. XIX/2); pron. pe-chi. „Exclamaţie care exprimă admiraţie, bucurie, aprobare: Bravo!, Excelent!, Foarte bine!, Extra!, De acord!" (Très bien!, Excellent!, D'accord!'): péchei (pron. -che-i) sec. XIX/2 UT. (DLR); péchi 1900 LIT. (DLR). - Din tc. peki (acc. péki), pekiyi (acc. pékiyi), (înv.) pekeyi „idem" (literal: „foarte bine"). - Cf. arom. péki„da". - V. bechi. PEDE s.f. (reg.; sec. XIX/1 ->); pl. -e/e. (Alim.; Dobr., înv. şi Munt., Mold.) „Lipie" CSorte de pain très plat et mince'): pedea sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XX/l (SCL 1969, p. 327); pideâ sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1075]). 582 - Din tc. pide, (înv.) pite „idem". - Cf. ngr. nqra, nira(> rom. pită, v. DLR), bg., mac. pita, ser. pita, alb. pite, pita, pétë, pitë, magh. pite, arom. pită. - Der.: (Dim.; reg., Dobr.) pideluşăs.f.: sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1075]). PEHLIVAN s.m. (pop.; 1683 -); pl. -/şi (înv., rar) pehliveni. 1. (Prof.; ist.) „Atlet, luptător, acrobat, dansator pe sârmă sau (p. ext.) saltimbanc, jongler, scamator, clovn (în reprezentaţiile de circ de odinioară, la diferite serbări populare sau de curte etc.); cabaz (1Ţ CAthlète, lutteur, bateleur, acrobate ou saltimbanque, jongleur, prestidigitateur [dans les spectacles de cirque ou de cour d'autrefois]'): (înv.) pelvân 1683 LIT. (TDRG2); (înv.) palivân sf. sec. XVII LIT. (TDRG2); DICŢ sec. XIX/1; (înv.) pelivân sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; peilivân sec. XVIII/1 CRON. (TDRG2); LIT. sec. XX/l; pehlivan sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 400); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) pehleivân înc. sec. XIX CRON. (DLR); DICŢ. sec. XIX/1; (înv.) palivân 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. (Olt.) sec. XIX/2 (H); (înv., rar) peclivân 1877 LM. 2. (Reg., Dobr.) „Flăcău care participă la întreceri de luptă voinicească, cu premii, organizate de obicei cu ocazia nunţilor turceşti" CJeune homme participant aux concours locaux de lutte corps à corps^: pehlivan 1910 REG. (DLR); pelivân sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 3. (Pext;, reg., Mold., fam.; uneori atributiv) „Om glumeţ, poznaş, mucalit (II.1), cabaz (2Ţ CHomme drôle, espiègle^: pehlivân sf. sec. XIX REG. (DLR); DICŢ. sec. XX. 4. (P. ext. şi p. depr.) pop., fam.) „Şarlatan, şnapan, potlogar, panglicar, escroc, pezevenchi (2), pişicher (1.2), papugiu (2), geambaş (1.3'Ţ CCharlatan, chenapan^: pehlivân miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 5. (Reg., Dobr.; uneori atributiv) „Om puternic, voinic, viguros" CHomme fort, vigoureux'): pelivân sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. pehlivan, (înv.) pehlevan, (dial.) pelivân, pelvan (ZTS, atestat cu alt sens) „idem (1, 2, 5)". - Cf. bg. pehlivânin, ser. pehlivan, pelivân, ngr. Trs/ÂsfJô.vijç, %sUifiăvijg, alb. peijivăn, pehiivân, arom. pihiivăn, megj. pi/ivan. - Der.: (Pop.) pehllvănie s.f. 1. (înv.) „Reprezentaţie dată de pehlivani (1)": pelivănie sec. XVIII/l CRON. (DLR); pehiivănie 1857 POLIZU; IST. înc. sec. XX; (rar) pedivănie 1877 LM. 2. (Reg., Dobr., azi rar) „Luptă voinicească, cu premii, între doi flăcăi, organizată de obicei cu ocazia nunţilor turceşti": pehllvănie sf. sec. XIX REG. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DLR); pelivănie sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Reg., Mold., fam.) „Poznă, glumă, ghiduşid'-. pehiivănie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. sec. XIX/2 (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX. 4. (Pop., fam.) „Şarlatanie, şmecherie, escrocherie, matrapazlâc (2), pezevendâc (3J'\ pehiivănie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop.) peh/ivânésc,-eâsca adj. (Pop.) „Care se referă Ia pehlivani (2, 4); specific pehlivanilor (4)": pehiivânésc sec. XIX/2 LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XX; peüvânésc sec. XX/l REG. (DLR); (Rar) pehlivănâşte adv. „Ca pehlivanii (1, 4)": 1939 SDLR. PEI subst. (înv., rar; 1832); pl. ? (Fin.) „Acont, arvună, avans" ("Acompte, avances, arrhesO: 1832 GOLESCU. - Din tc. pey „idem". - Cf. bg. pej, arom. péie. 583 PELTE s.f. (lit.; 1841 -); pl. -ele. 1. (Alim.; lit.) „Produs alimentar preparat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat ca o masă gelatinoasă, elastică şi transparentă, asemănătoare cu jeleu!" ('Gelée de fruits7): (reg., Mold., Munt.) belteâ 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 191); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (ALR II [4047]); peltea 1844 DOC. (TDRG2); 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (ALR II [4047]), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Pop.) A întinde (sau a lungi) pelteaua = „A trage de timp": sec. XX/2 LIT., DOC. (EM 21/1992, p. 24). 2. (Fig.; pop., fam.) „Expunere (orală sau scrisă) lungă şi confuză, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală" ('Verbiage'): peltea sf. sec. XIX POP. (DLR); LIT. sec. XX; (înv.) belteâ (ŞIO). - Din tc. pelte, (înv.) belte „idem (1)". - Cf. ngr. neXrèç,pjieXôèç, alb. pélte, arom. pelté, megl. pelti. PELTÎCVĂ adj., adv. (lit.; 1839 -); pl. -i,-e. 1. (Uneori substantivat) „(Despre oameni) Care pronunţă defectuos anumite consoane (mai ales ş, jrostite s, z, dentalele s, zpronunţate interdental [0, 5] sau rrostit /sau uvular); sâsâit; care graseiază" 0[En parlant d'une personne] Qui zézaie, qui zozote; qui blèse; qui grasseye, grasseyeux'): peltic 1839 VALIAN; REG. (Mold., Munt., Oit., S. Transilv.) sec. XX/1 (DLR), DOC. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Munt.) peltéc,-â, (Dobr.) pelteâg,-ă sec. XX/l REG. (ALR II/I [33]). 2. „(Despre vorbire, pronunţie, cuvinte pronunţate etc.) Care trădează, reflectă o astfel de rostire defectuoasă" C[En parlant de la prononciation, d'un mot prononcé, etc.] Zézayé; grasseyé; blésé7): peltic 1857 POLIZU; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. peltek „idem (1, 2)". (Var. pelteag - după suf. -eag.) - Cf. bg. peiték, ngr. neXzéKriç, arom. peltéc, megl. peiték. - Conversiune: (Lit.) peltiâ adv. (pe lângă vb. ca a vorbi, a rosti etc.) „Pronunţând defectuos anumite consoane; graseind; sâsâit": 1857 POLIZU; REG. (Munt.) sec. XX/l (ALR îl/l [33]), LIT. sec. XIX/2-XX. - Der.: (Lit., rar) pelticie s.f. „Defectul omului peltic (1); rostire, vorbire peltică (2)": sf. sec. XIX ŞIO; DICŢ. sec. XX; (înv., rar) pelticiüne s.f. = pelticie. 1862 DICŢ. (TDRG2); (Lit.) pelticărie s.f. = pelticie, sec. XX/l LIT. (TDRG); LIT., DICŢ. sec. XX; (Lit.) peltici vr., vt. {pelticit,-ăadj.] 1. Vr. „A deveni peltic (1), a dobândi o rostire peltică (2)". 2. Vr., vt. „A vorbi peltic2; a vorbi cu greutate, neclar; a pronunţa (cuvintele) defectuos, cu greutate": 1877 LM; LIT., DOC. sec. XX/l (SCL 1969, p. 328), DICŢ. sec. XIX/2-XX [(înv., rar) peiticitură s.f., pelticipune s.f.: 1877 LM; (Lit., rar) pelticeâlă s.f. = pelticie, sec. XX/2 DICŢ.]; (înv., rar) pejticăi vi. {pelticăire s.f., peltlcăit,-ă adj.] = peltici (2). 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1 [(înv., rar) pelticăitură s.f., pelti căitôr, -oâre adj. : 1877 LM]; (Lit.) pelticăriv ¡., vt. = peltici (2): 1931 CADE; 1934 DOC. (SCL 1969, p. 328). PEMBÉ adj. invar., subst. sg. (pop., azi rar; 1845 ->). 1. Adj., subst. (Crom.; pop.) „(Culoarea) roz, trandafiriu, roşu-deschis" CRose, rouge pâle'): pembé 1845 DOC. (TDRG2, DLR); LIT. sec. XIX/2-XX; pembeâ sec. XX/l LIT. (TDRG); LrT. sec. XX. 2. Adj. (Fig.) înv., fam., rar) „Bizar, excentric, extravagant, fistichiu (2Ţ CBizarre, baroque, extravagant^: pembé sf. sec. XIX LIT. (ŞIO). 584 - Din tc. pembe „idem (1)". - Cf. ngr. jrepjœ (> rom. înv. pempé„idem (1)": 1839 LIT. [DLR], cu den reg., Olt pimpiu. 1944 REG. [DLR]), ser. pembe, arom. pembé. - Der.: (înv. şi reg.) pembiu,-ie adj. „Care bate în pembe (1), rozaliu": pembiu 1881 LIT. (ŞIO); pimbiu 1888 POP. (ŞIO); (Mold.) pemb/' plmbi(TDRG2). PERCIUNA vt. (reg.; sec. XX/l ->). (Constr., Tehn.; Mold.; complementul indică un cui, un nit etc.) ,,A(-I) fixa, a(-l) asigura, a(-i) forma un al doilea cap, prin îndoirea şi/sau lăţirea vârfului cu ajutorul ciocanului, după ce scândura a fost străpunsă; a nitul" CRiver, riveter, fixer [un clou] en rabattant son boutO: împerciunâ 1911 TDRG; perciunâ 1939 SDLR. - Din tc. perçin „nit; vârful îndoit şi/sau lăţit cu ciocanul al unui cui; cel de-al doilea cap al unui nit, format prin batere cu ajutorul ciocanului; fixarea unui cui prin baterea vârfului său cu ciocanul, după ce a străpuns scândura; acţiunea de a perciuna, nituire" (Yivet; bout, pointe rabattue d'un clou rivé; rivement, rivetage, rivure') (der. pe teren românesc, în momentul împrumutării sale, cu afixele îm- şi -a, şi modelat p. et. pop. după perciune); cf. tc. perçiniemek sau perçin etmek„z nitui, a perciuna" (v. LR 1-2/1994, p. 24, Suciu 100-101). PERCIUNE s.m., percică, perceâ s.f. (lit.; 1795-); pl. (s.m.) -i, (s.f.) percé'ie. 1, (înv. şi reg.) „Cârlionţ, buclă, zuluf (1), moţ, smoc sau şuviţă de păr (de pe fruntea unei persoane sau a unui cal)" CBoucle, touffe, toupet de cheveux [sur le front d'une personne ou d'un cheval]7): (Mold.) perceâ 1795 DOC. (DLR); POP. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XX; (Mold.) percică 1866 LIT. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), POP., DICŢ. sec. XX (FOLC. MOLD. I -GL.); (Mold.) pericică 1900 BARCIANU; REG., DICŢ. sec. XX/l (DLR); perciune 1893 POP. (TDRG2); REG. (S. Transilv.) sec. XX/l (ALR II [3288]); (Mold.) perciucă sec. XX/1 REG. (ALR II/I [7]); perciün 1961 LIT. (DLR). 2. (Lit.) „Fiecare dintre cele două şuviţe de păr (uneori lăsate lungi şi răsucite, mai ales de către evrei) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbaţi); favorit, zuluf (2Ţ ('Favori'): perciune 1850 LIT. (TDRG2); REG. (Munt., Dobr., Mold.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 16/1992, p. 22); (reg., Olt.) percion, (Mold.) periciun, (N.E. Transilv.) părciun sec. XX/l REG. (DLR); (pop.) perciun 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX. 3. (P. ext.) reg., Mold., rar; mai ales la pl.) „Coadă, codiţă (făcută prin împletirea părului)" ('Natte de cheveux, tresse'): percică (pl. percéle) 1939 SDLR. 4. (P. anal.) reg., Mold.; la pl.) „Aşchii subţiri care cad de la gealău; ta/aş (1)' ('Copeaux'): perciuni 1961 REG. (GL. REG.). 5. (P. anat.; Bot.; înv.) „Părul-fetei (Adianthum capillus venerisŢ (Wdiante capillaire, cheveux de Vénus7): percică 1895 DDRF. - Din tc. perçem, pürçek, pürçük „idem (1, 2)" şi „coamă, plete" ('crinière'); formele etimologice s-au amestecat, probabil, încă în limba turcă; nu pot fi excluse var. tc. ca *percek, *pürcem, *percük şi chiar *perce, v. corespondentele din limbile balcanice. (Var. perciune -probabil după suf. rom. -iune, perciun - sg. refăcut din pl.; părciun, periciun, pericică, poate şi percică - p. et. pop. după păr [pl. peri\; perciucă - după suf. -ucă; percea - eventual prin schimbarea „sufixului" şi/sau sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. percém, percim, percin, percé, ser. perçin, ngr. neprÇèç, alb. pérçe, perçé, perçéme, arom. pérce (pl..perd) „plete, cosiţă, cârlionţ, moţ", megl. perca „cosiţă". 585 - Der.: (înv., rar) perciun6s,-oâsă adj. = perciunat,-ă (1, 2). sec. XIX/2 LIT. (DLR); (Ut.) perciunat,-ăadj., s.m. 1. Adj. (Ut.; mai ales la m.) „Care poartă perciuni (2), cu perciuni (2)": 1868 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. (înv.; peior.) „Evreu": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/l. - Comp.: (Bot.; reg., Mold.) percica-féteis.f. = perdea (5)\ 1870 CIHAC I 200; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. PERDÂF s.n. (lit.; 1839 -); pl. -uri. 1. (înv.) „(Al doilea) lustru, luciu, strălucire; lustruire (adesea prin stropire cu un lichid)" f[Second] lustre, poli; polissage, polissure'), mai ales în loc. vb. A da perdaf = a) „A da (un al doilea) lustru; a stropi (pentru a da lustru)": perdâf 1839 VALIAN; POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX; b) (P. ext.) „A presăra": perdaf sec. XX/l POP. (DLR). 2. (Lit., azi rar; mai ales în legătură cu verbele a da, a trage, a rade) „Radere de jos în sus, în răspăr, în contra direcţiei în care creşte părul, făcută la sfârşitul bărbieritului, pentru ca obrazul să rămână neted" ORasage à contre-poil, dernier coup de rasoir du coiffeur'): perdâf sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Fig.) reg., fam.) A muştrului (pe cineva) cu perdaf = „A certa, a mustra aspru (pe cineva)": perdâf sec. XX/2 LIT. 3. (Pop., fam.) „Mustrare aspră, dojană, ceartă, papară (3)' ('Semonce, réprimande'), în loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) da (sau a-i trage) (cuiva) (un) perdaf = „A certa, a dojeni, a mustra aspru (pe cineva)": perdâf 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, LIT., REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) (o) perdea (s.f.) 1879 CIHAC II 605; POP. sec. XIX/2. 4. (înv., rar) „Retuş, retuşare, finalizare (a unei lucrări)" ORetouche, accomplissement, dernière main [donnée à un travail]'): perdâf 1895 DDRF. . ■ - Din te. perdah „idem (1, 2, 4)" şi (înv.) „plată, achitare; ordonare, aranjare" Opaye, acquittement; arrangement^ (OTS), probabil şi *„idem (3)" (v. corespondentele din alte limbi şi tc. arg. perdahg,,om înşelător, care ademeneşte cu vorbe mincinoase" [TS]); pentru loc. vb., cf. tc. perdah vermek„a lustrui, a da lustru" (vermek„a da"), probabil şi *„a mustra, a certa" (cf. tc. arg. perdahia- „a insulta, a înjura, a ultragia" [TS]). (Var. perdea - prin confuzie cu perdea1 [1].) - Cf. bg. perdăh „idem (1, 3)" şi „netezire; bătaie", ser. pèrdaf „idem (1)", perdăsiti„a lustrui", arom. pirdâfe, pirdăhe„idem (1, 2, 3)" (DDA). (Cuvântul românesc a indus, p. et. pop., atât forma, cât şi semnificaţiile din locuţiuni ale termenului pardaf, v. s.v.) - Der.: (Reg., N.E. Munt.) perdăfivt. „A stropi cu apă (rufele, pentru a fi călcate)": 1969 DOC. (SCL 1969, p. 328); (Lit.) perdăfui vt. [perdăfuire s.f., perdăfuit,-ă adj.] 1. (înv.) „A lustrui, a da (un al doilea) lustru; a stropi (pentru a lustrui); a da perdaf (1)": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (Lit., rar) „A rade cu perdaf (2)": sec. XX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. 3. (Fig.; înv.) „A mustra, a certa": 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX. *PERDAFGÎU s.m. (înv., rar; 1840); pl. -ii. (Prof.) „Lustruitor de piei" CLustreur de cuirs'): 1840 DOC. (DOC. EC. II 735; în der. perdafgirie). - Din tc. perdahçi, (înv.) perdahgî „idem". - Der.: (înv.) perdafgirie s.f. „Atelier de lustruit piei": 1840 DOC. (DOC. EC. II 736). 586 PERDEA1 s.f. (lit.; 1594 -); pl. -ele şi (reg.) -e/l. 1. (Ut.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Obiect confecţionat dintr-un material textil sau plastic, din şiraguri de mărgele etc., care se atârnă la ferestre, la uşi, în jurul unui pat etc., pentru a împiedica pătrunderea luminii şi/sau vederea din afară, având totodată şi scop decorativ; stor; draperie; văl, voal; (adesea fig., de obicei urmat de determinări la genitiv sau introduse prin prep. de) orice obiect, substanţă, fenomen, idee, proces etc. care împiedică vederea sau înţelegerea, perceperea unui lucru, a unui fapt etc. ori care acoperă (ca o perdea propriu-zisă) vederea; strat; nor; ecran" Codeau; voile; store; courtine; portière, tenture; écran7): (înv.) perde 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); perdea sec. XVII/1 CRON. (TDRG); 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (EM 4/1992, p. 13), UT. sec. XVIII-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adj. şi adv.: (Lit.) (Mai) cu perdea = „Indirect, discret, prin aluzii; cuviincios, decent, cu bună-cuviinţă": 1857 POLIZU; REG. (Mold.), POP. sec. XX/l, LIT. sec. XIX/2-XX; (Lit.) Fără perdea = „Pe faţă, direct, fără înconjur; indecent, trivial": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 51/1992, p. 26). # Loc. vb.: (înv.) A se da după perdea = „A se ascunde, a lucra din umbră; a se sustrage, a se eschiva": sf. sec. XIX POP., DICŢ. (DLR); (înv.) A ridica perdeaua = „A da lucrurile pe faţă, a spune pe şleau": sf. sec. XIX POP. (DLR); (Pop.) A nu avea nici o perdea = „A nu avea nici o ruşine, a nu se sfii, a depăşi măsura": 1961 LIT. (DLR); (Pop.) A avea (ceva) după perdea = „A ţine secret, a tăinui": sec. XX/l LIT. (DLR). 2. ^(înv.) „Cortină de teatru" ("Rideau de théâtre7): perdea 1859 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX. 3. (înv.) „Act sau scenă (dintr-o piesă de teatru)77 ("Acte, scène [d7une pièce de théâtre]7): perdeâ 1816 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/l. 4. (Med.; pop., azi rar) „Cataractă (la ochi); albeaţă, leucom" ("Cataracte [à l'oeil]; leucome, taie7): perdea 1829 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop.) A avea perdea la (sau pe) ochi= „A nu pricepe clar un lucru": 1895 DDRF; REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; (Pop.) A / se lua (sau a i se ridica, respectiv, rar, a-i lua) (cuiva) perdeaua (sau o perdeâ) de pe ochi = „A înţelege (respectiv a face pe cineva să înţeleagă) deodată clar lucrurile": sec. XIX/2 UT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; (Pop.) A(-i) pune cuiva perdea (sau perdele) la ochi = „A înşela, a induce în eroare": sf. sec. XIX POP. (DLR); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. 5. (Anat.; reg.) „Membrană care acoperă uneori capul unui nou-născut, căiţă, tichie (5); placentă" OMembrane qui recouvre parfois la tête d'un nouveau-né, coiffe; placenta7): perdea 1892 REG. (DLR); REG. (S.E. Transilv.) sec. XX/1 (DLR). 6. (înv., rar) „Ton (muzical)" (Ton [musical]7), în loc vb. A tua (pe cineva) cu o perdea mai sus = „A lua repede cu vorba (pe cineva)" ('La couper à qn., rompre l'eau à qn.7): perdeâ sf. sec. XIX POP. (DLR). Z (Agric., Constr.; pop.; reg. în Mold., Munt., Olt., Dobr., S. Transilv., Ban., N. Serbiei) „îngrăditură, perete (din scânduri, nuiele, stuf etc.) pentru protecţia plantelor sau animalelor împotriva intemperiilor; adăpost (pentru oi); ţarc, staul, ocol, saivan (2), sala1 (1), conac (8); stână; şopron; colibă; cort" CCIoison, abri, abrivent; parc à bestiaux, bergerie; hangar; chaumière7): perdeâ 1742, 1775, 1781 DOC. (REL. AGR. I 597, 679, II 211); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX, POP., REG. sec. XIX/2-XX (H, ALR SN II [392], ARH. FOLK. VI190, Coman, GL., Porucic 76, Rotaru 48, FOLC. MOLD. I - GL.); (reg., S. Transilv.) perdeâuă miji. sec. XX REG. (DLR). 8. (Lit.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. de) „Fâşie de pădure, şir de copaci 587 (plantaţi mai ales spre a adăposti culturile împotriva vântului, a zăpezii etc.); plantaţie de arbori; desiş; gard viu" CBande de forêt, rideau d'arbres; plantation'): perdea sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. (Unele semnificaţii speciale, ca „pânza care acoperă altarul" [VALIAN], „draperia de la uşa camerei sultanului sau a vizirului" [DLR] etc., se identifică, de fapt, cu sensul I). - Din te. perde „idem (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)" (inclusiv nuanţele semantice figurate) şi „orice fel de obiect care desparte un spaţiu în două" ("toute chose divisant un espace en deux parties') (de unde, p. spec., sensul 8); pentru loc. adj. şi adv., cf. tc. perdeli „cu perdea (1), decent, cuviincios", perdesizjără perdea (1), trivial" (suf. -//„cu", -siz„fără"); pentru loc. vb. de sub 4, cf. tc. gôzlerindeki perde kalkivermek „a i se ridica perdeaua de pe ochi" [gozlerindeki „de pe ochii săi", kalkivermek „a se ridica"). (Var. perdeauă- refăcută din forma articulată.) - Cf. bg. perde, ser. pèrda, pèrde, ngr. (p)7tsp5sq, alb. perde, arom. pirdé, birdé, megl. pérdi. - V. perdegiu. - Der.: (Dim., 1; lit.) perdeluţă s.f.: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 7, înv., Munt.) perd el uşă s.f.: sf. sec. XIX REG. (ŞI O); (Lit.) perdelegfu s.m. 1. (înv.) = perdegiir. perdelegfu sec. XVIII/l CRON. (CIHAC II 605); perdelgiu(DDRF, SDLR). 2. (Lit., rar) „Fabricant de perdele (1)": perdelegfu 1933 DOC. (DLR); (Lit.) perdeluivt., vr. [perdeiufre s.f., perdeluit,-ă adj.] „A (se) acoperi cu perdele (1) sau ca într-o perdea (1); (despre nori) a se lăsa ca o perdea (1)": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 36/1992, p. 25). PERDEGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783 - miji. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Şeful perdegiilor (v. s.v,)" ("Le chef des perdegliy. perdegi-başâ 1783 DOC. (ŞIO); perdegibăşă (TDRG). - Din tc. perdeci başi „idem". - V. baş, perdegiu. PERDEGIU s.m. (ist.; 1722 -»); pl. -ii. (Admin.) „Fiecare dintre slujbaşii (din palatul unui înalt demnitar) însărcinaţi să păzească uşile prevăzute cu perdea (1) de la unele camere (în special odaia de lucru, camera de primire etc.) şi să ridice perdeaua când intra sau ieşea cineva; uşier, perdelegiu (1/' ("Huissier chargé de garder les portes de certaines chambre du palais [d'un haut dignitaire] et de lever la portière [= le rideau mis devant la porte] lorsqu'on y entrait ou sortait'): perdegiu 1722 DOC. (TDRG2); IST. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; perdagiu sec. XX/l IST., DICŢ (SDLR, DLR). - Din tc. perdeci „idem". - V. perdea, perdegi-başa. - Der.: (Reg., Mold.) perdejfţăs.f. „Femeie de serviciu căreia i se încredinţează cheia uşii": 1937 DOC. (SCL 1969, p. 328). PERGHÉL s.n. (lit.; 1705 -); pl. -uri. 1. (Tehn.; reg., Dobr., înv. şi Mold., Munt.) „Compas" ('Compas'): (înv.) pirghél 1705 LIT. (ŞIO); (înv.) pirighél 1753 UT (DLLV); perghél 1805 DOC. (DLR); REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. 2, (P. spec:, Tehn.; lit., rar) „Instrument în formă de compas, folosit pentru măsurarea sau compararea grosimilor şi a diametrelor; după, compas forestier" ("Instrument en forme de compas, servant à mesurer les diamètres; compas d'épaisseur, 588 compas forestier'): perghél 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. 3. (P. ext.) reg., Mold., Dobr.) „Cerc; circumferinţă; semicerc, arc de cerc; formă arcuită" CCercle; cintre, voûte; circonférence'): perghél 1895 DDRF; REG., LIT. sec. XX/1 (DLR), DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. # Loc. adv.: (Reg.) In perghe! = „Circular, în formă de cerc; de semicerc sau de arc de cerc; în formă de boltă sau de arcadă": sec. XIX/2 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX, DICJ. sec. XX. # Loc. vb.: (Reg.) A daperghe!(sau perghelurî) = a),A delimita un teren circular, un arman (1) etc.": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); b) „A înconjura; a. da târcoale": sf. sec. XIX LU. (ŞIO); LU., DICŢ. sec. XX; (Reg.) A lua la perghe/ = „A lua la rost, a certa": 1907 REG. (Mold.) (DLR); DICŢ. sec. XX. 4. (P. ext.) reg., Mold., Munt., Dobr.) „Numele unui joc de copii, cu arşice (1) care se aşază pe diametrul unui cerc şi se scot din acesta prin lovire" ONom d'un jeu aux osselets'): perghél 1884-1885 REG. (H); LU. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX, REG. sec. XIX/2-XX (DLR, Coman, GL., GL. DOBR.); perdél sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). (Sensul „zidărie în formă de semicerc sau de arc", consemnat în DICŢ. sec. XX, a fost greşit dedus din loc. adv. în perghe! [v. mai sus], care trebuie interpretat ca „în formă arcuită, de arc, de arcadă".) - Din tc. pergel „idem (1)". (Var. plrighel- anaptixă.) - Cf. bg., alb. pergél, ngr. mpyêXi, megl. pirg'éL - Der.: (Dim., 1) înv., rar) perghe/ăş s.n., (înv., rar) pergheluîvt. [pergheluire s.f.] „A desena, a trasa un cerc; a construi în formă de semicerc sau de arcadă": 1895 DDRF. PERÎNGI s;n. sg. (înv. şi reg.; 1884 ->). (Met.) 1. (înv., Dobr.) „Bronz" ('Bronze'): peringi 1884-1885 REG. (H). 2. (Reg., N.V. Bulg.) „Alamă" ('Laiton'): piringi 1923 REG. (Bucuţa - GL., s.v. dzîngaş). - Din tc. pirinç, (înv. şi dial.) pîring „idem (1, 2)". - Cf. bg. plrrnc „alamă", arom. pirinye „furculiţă". PERIÔZ subst. (reg.; 1909 -); pl. ? (Dobr.) „Vânt de nord, de nord-vest sau de nord-est; crivăţ, acvilon" CVent du nord, aquilon, bise7): perioz 1909 DOC. (DLR); puriâz 1958 DM; REG. sec. XX/2 (Ţurlan 58). - Din tc. (înv. şi dial.) poryaz (Y.Tar.S.; lit. mod. poyraz) „idem" (Var. perioz - prin metateză dintr-o var. intermediară *părioz). - Cf. bg. poreăz, rus. dial., ucr. dial. poriăz. PERUZEA s.f. (lit.; 1594 -); pl. -ele. (Min.; azi mai ales în comparaţii poetice) „Turcoază" ('Turquoise'): (înv.) pirăsine (pl.; probabil grafie greşită) 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192); peruzea 1795 DOC. (DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) peruzică (TDRG2); (înv.) peroseâ, piruzeâ sf. sec. XIX DOC. (DLR); (pop.) pirozeă sec. XIX/2 LU. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv.) piruze, (dial.) perüze (lit. mod. firuzd) „idem"; poate şi din ngr. 7iepovÇé(ç). (Var. peruzică- prin schimbarea „sufixului".) - Cf. şi ser. pirùze, rus. birjuză. PERVANE s.f. (înv.; sf. sec. XVIII - sf. sec. XIX); pl. -ele. (Zool.) „Fluture de noapte" CPapillon de nuit'): pervaneâ sf. sec. XVIII LU. (ŞIO); UT. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; perveneâ sec. XIX/l LU. (TDRG). - Din tc. pervane „idem". (Var. pervenea- p. asim.) - Cf. ngr. 7œpj5avèç. 589 PERVÂZ s.n. (lit.; 1766 -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Pop., azi rar) „Ramă, cadru (de lemn sau de bronz) pentru un tablou, o oglindă etc.; montură (a unei bijuterii); chenar (2), cercevea (2)' ("Cadre [d'un tableau, d'un miroir, etc.]; monture7): pervâz 1766 DOC. (DIB III 237); LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) privaz sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1; (reg., S.E. Transilv.) provâz sec. XX/l REG. (ALRM II/I [389]); (înv., rar) prevaz (TDRG). 2. (Constr.; lit.) „Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete şi tocul unei uşi sau al unei ferestre; cadru, toc de fereastră sau de uşă; cercevea (1)\ canat (2)' ('Encadrement, chambranle, linteau, cadre, huisserie, châssis [d'une porte ou d'une fenêtre]'): pervâz 1839 VALIAN; 1885 LIT. (ŞIO); UT., REG. (Mold., Munt., Dobr., Olt., Ban.) sec. XIX/2-XX (H, DLR), DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 11); (reg., Mold.) privâz sec. XX/1 LIT. (DLR); (reg., Olt.) plăivâz (pl. -e) 1967 REG. (GL. OLT.). 3. (P. restr.) Constr.; lit.) „Partea de jos a tocului unei ferestre; glaf, prichici" ("Appui, partie inférieure du châssis d'une fenêtre'): pervâz 1914 UT. (DLR); REG. (Munt., Mold.) sec. XX/1 (DLR), LIT. sec. XX; (reg.) privâz 1929 LIT. (DLR). 4. (P. ext.) Constr.; lit.) „Ambrazură, deschizătură în perete în care este situat cadrul unei uşi sau al unei ferestre" ('Embrasure'): pervâz sec. XIX/2 LT. (DLR); UT. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) privâz sec. XX/1 LIT. (DLR)! 5. {P. anal.) reg., Munt., izolat şi Transilv.) „Şliţ (la pantaloni), prohab" ('Braguette'): prevâz sec. XIX/2 REG. (TDRG2); privâz 1895 REG. (DLR); REG. sf. sec. XIX-sec. XX (înregistrat de autor, în 1967, în N.E. Transilv.). 6. (Constr.; lit., rar) „Bordură din şipci a pardoselii; cornişă (în partea de sus a unui lambriu); chenar (2)' ('Bordure de lattes du plancher; moulure, corniche [d'un lambris]'): pervâz 1895 DDRF; DICŢ. sec. XX. 7. (Tehn.; reg.) „Fiecare dintre cele două braţe ale ferăstrăului cu coardă; condac (2Ţ ("Cadre de la scie7): pervâz 1884-1885 REG. (Olt.) (H); REG. sec. XIX/2 (DAMÉ 86), DICŢ. sec. XX. 8. (Vestim.; reg., Dobr.) „Borul pălăriei" CBord d'un chapeau'): pervâz sec. XX/1 REG. (ALR I [1859]). - Din tc. pervaz „idem (1, 2, 6, 7, 8)". (Var. prevaz, privaz- prin metateză.) - Cf. bg., alb. pervaz, ser. pèrvaz, ngr. 7æppô.Çi, arom. pirvâză, pirvâze, megl. pirvâz. - Der.: (Lit, rar) pervăzuNt. [pervăzuit,-ăadj.] „A încadra, a înrăma": 1906 DOC. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/1. PESMÉT s.m.JIit.; 1691 -); pl. pesmeţi. (Alim.) 1. (înv. şi pop.) „Biscuit; pişcot; crochetă; galetă" ("Biscuit; croquet; galette [= biscuit des marins]'): (înv., rar) peximédii (= pecsimédir, subst. pl.) 1691 LIT. (TDRG2); pesmét 1691 LIT. (TDRG2); 1696, 1778 DOC. (DLR, Furnică 60); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XVII/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) pesméd (pl. pesmezî) înc. sec. XVIII CRON. (DLR); (înv.) pesimét 1779 DOC. (DLR). 2. (Lit.; adesea [iar azi numai] la sg., col.) „(Felie de) pâine uscată sau prăjită şi consumată ca atare ori pisată sau măcinată mărunt (şi presărată pe diverse alimente); posmag" ("Biscotte [parfois broyée]; chapelure'): (înv.) pesméd (pl. pesmez! sau [s.n.] -uri) înc. sec. XVIII CRON. (DLR); (înv.) pismét 1829 LT. (DLR); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 214); (înv.) pisméç 1839 DOC. (DLR); pesmét 1746 DOC. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (S. Marin, C.B. 110); (pop.) pezmét sec. XX/1 UT. (DLR); LIT., DOC. sec. XX; (pop.) pesméte sec. XX/1 LIT. (DLR); DOC. sec. XX/2 (S. Marin, C.B. 159); 590 (reg.) pozméte sec. XXA REG. (DLR); (Reg., Olt.) pesmeliţi (s.m. pl.) 1928 POP. (DLR). 3. (P'. ext.) reg., Dobr.) „Plăcinta cu brânză, ouă, iaurt sau smântână, făcută din aluat de pâine" OSorte de gâteau plat, de galette faite de pâte de pain avec du fromage, des oeufs et du yogourt7): pezmét sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (P. ext.) înv., Mold.) „Un fel de compot făcut din dovleac, miere şi must" CSorte de compote de'citrouille, de miel et de moût'): pesmét 1895 DDRF. - Din tc. peksimet, (înv. şi dial.) peksimad, peksimat, (înv.) pesmet, pessimet, *pesmed, *peksîmed „idem (1, 2)" (v. Kakuk 325). (Var. pismeţ, pesmete - sg. refăcute din pl.; pozmete- probabil prin contaminare cu posmag-, pesmeliţi- prin falsă analiză derivativă, cu sufixul nominal de origine participială -(ei)iţi[la sg. -(ei)if\, care substituie „sufixul" -eţi [la sg. -et\, v. vol. I, p. 555.) - Cf. ser. peksimit, peksèmit(> rom. reg., Ban. pacsamét „idem [2]": Gămulescu), ngr. naţipă8i (> rom. înv. paximăt[= pacsimâf\ „idem [1]": 1792 DOC. [ŞIO]), bg. pekseméd, peksimét, alb. peksimăth, peksimét, paksimâth, magh. pekszmet, peszmet, peszmét, peszmég, a rom. puximaôe, puximâôa, păximăSe, piximéte. - Der.: (Dim., 1, 2-, lit.) pesmecior(pop. pezmeciôi) s.m.: sec. XIX/2 LU. (DLR); LU. sec. XIX/2-XX/1, POP. sec. XX/1, DICŢ. sec. XX; şi: (Reg., Dobr.), în loc. adj. şi adv. în pezmeciôri „(Despre ţesături) în patru iţe": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (înv., rar) pesmetâr, pesmeţar s.m. „Persoană care prepara pesmeţi (1, 2); ofiţer de intendenţă": 1857 POLIZU; 1966 CDER; DICŢ. sec. XIX/2-XX. PEŞ s.m. (pop.) sec. XIX/2 -); pl. -i. 1. (Pop.; la sg., în loc. adv.) Intr-un peş = „Pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziş, oblic" CSur le flanc, sur le côté, de côté; de biais, en biais, obliquement7): sec. XIX/2 LU. (ŞIO); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Constr.; înv., rar) „Partea anterioară, faţa unui zid" CCôté antérieur d'un mur'): sec. XX/l DICŢ. (ŞDU). 3. (Entop.; reg.) „Coastă a unei râpe" (Tente d'un ravin, talus7): 1895 DDRF; REG. (Mold.) sec. XX/1 (Porucic 30, Rotaru 48). 4. (P. anal.) Vestim.; reg., Oit.; la pl.) „Motiv decorativ cusut pe cojoace" CMotif ornemental cousu sur les touloupes7): sec. XX/2 REG. (Iordache 121). - Din tc. peş „latură, parte, margine (anterioară sau posterioară) a unui lucru; spate, urmă" Ccôté, partie [antérieure ou postérieure] d'une chose; derrière; pan7) (de unde, p. spec., sensurile 1, 2, 3). - Cf. bg. pes „vestă", ser. pes „partea din faţă a unei rochii", arom. peş „vestă, mintean; partea din spate a unui obiect de îmbrăcăminte". PEŞCHEGÎU1 s.m. (înv., rar; 1863); pl. -H. (Admin.) „Funcţionar al seraiului (1), însărcinat cu perceperea tributului şi cu păstrarea darurilor primite de sultan" ^Fonctionnaire du Sérail, chargé de reçevoir le tribut et de garder les présents reçus par le sultan7): 1863 LU. (ŞIO). - Din tc. peşkeşgi, (înv.) peskesgi „idem". - Cf. magh. peske(s)csi. - V. peşcheş. PEŞCHăş s.n. (ist. şi pop.; sec. XVII/2 -); pl. -uri. 1. (înv. şi, azi, pop., fam., peior.) „Sumă de bani sau obiect oferit ca plocon; dar, cadou (azi, oferit ca mită); bacşiş (2Ţ OCadeau, présent, don (aujourd'hui, offert comme pot-de-vin7): 591 peşcheş sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC., LIT. sec. XVIII/2-XX (EM 17/1992, p. 9), DICŢ. sec. XIX-XX. # (Adverbial, în) Loc. vb.: (Pop., fam.) A da (sau a duce, a trimite, a aduce, înv. şi a trage,) ceva peşcheş (cuiva) = „A oferi ceva în dar, a face cadou, a dărui ceva (azi, drept mită)": (înv.) peşchiş sf. sec. XVIII CRON. (DLR); LIT. sec. XIX/2; peşcheş 1835 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX; (înv.) A cădea peşcheş = „A intra pe neaşteptate în posesia cuiva fără nici un efort din partea acestuia, a pica (ca) din cer": peşcheş 1895 DOC. (ŞIO); (Pop., fam., azi rar) A da (sau a duce) pe cineva peşcheş (cuiva) = „A preda, a duce pe cineva prins, legat (duşmanului)": peşcheş sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. 2. (Ist.) „Dar anual, în bani sau în natură, oferit de către domnitor Porţii otomane, sultanului şi altor înalţi demnitari turci, concomitent cu haraciul (v. s.v.) sau cu ocazia bairamului (1); bairamtâc, (p. ext.) haracr, (la pl.) bunurile din care consta acest dar" ("Don annuel offert â la Porte par Ies voîvodes roumains'): peşcheş 1730 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII, LIT., DICŢ., IST. sec. XIX/2-XX (Ist. Rom. 159, MDD). - Din tc. peşkeş, (înv.) piskes, peskis „idem (1, 2)". - Cf. bg., mac. peskes, ser. peskes, peskis, ngr. neoxeoi, alb. peshqesh, magh. peskes, arom. piskese, megl. piskes. - V. peşchegiL?. - Der.: (înv.) peşcheşiâcs.n. „Plocon, dar, cadou": sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (Pop., fam., rar) peşchegiif s.m. „Persoană care obişnuieşte să primească plocoane, să ia mită; chilipirgiu-, bacşişar, bacşişomarf'-. sec. XX/2 DICŢ. (DM, DLR). PEŞCHÎN s.n. (înv., rar; 1848); pl. -uri (Alim.) (Probabil) „Coptură, prăjitură" ('Găteau'): 1848 DOC. (DLR, glosat, probabil greşit, ’ „aluat"). - Din tc. pişkin „(bine) copt, prăjit" 0[bien] cuit'), probabil şi (substantivat) *„idem" (v. SCL 4/1993, p. 337) sau prin condensare dintr-o sintagmă. PEŞCHÎR s.n. (înv. şi reg.; 1588 -); pl. -e. 1. (Reg., Munt., Olt., Dobr., Ban., înv. şi Mold.) „Prosop, ştergar; şervet; năframă (1)-, faţă de masă" ('Essuie-mains; serviette; nappe7): peşchir 1588, 1721 DOC. (DOC. î. XVI 163, DIB III 157); 1649 DICŢ. (ILLV 386); DOC. sec. XVI/2-XIX/1, CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, REG. (Dobr., Olt., Ban.) sec. XIX/2-XX (DLR, ALR SN II [491], Bucuţa - GL., GL.DOBR.), LIT,,. DICŢ. sec. XVII-XX; (înv.) peşcher 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); pişchir 1669 DOC. (ŞIO); 1825 LB; REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR, ALR SN II [491]); (înv., rar) peştir 1825 LB; (înv.) ştir sec. XIX/2 POP. (DLR); (Ban.) pişcher sec. XX/l REG. (ALR I [1956]). 2. (P. ext.-, Vestim.; reg., Munt., Olt., Ban., S.V. Transilv., înv. şi Mold.) „Broboadă, boccea (1), năframă (2Ţ CEcharpe, fichu7): peşchir 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, Mihail 144). 3. (P: ext.) înv., Olt.) „Batistă dăruită colăcerilor de către rudele miresei" ('Mouchoir'): peşchir 1884-1885 REG. (H). 4. (P. anal.) Fin.; înv., arg.) „Bancnotă de o sută de Iei" CPapier- monnaie de 100 Iei7): peşchir 1931 CADE. 5, (P: ext.) Etnogr.; înv., S.V. Transilv.) „Numele unui dans popular de nuntă" ('Nom d'une danse paysanne'): pichir 1884-1885 REG. (H). - Din tc. peşkir, (înv.) piskir „idem (1)"; în Ban. şi S.V. Transilv., poate (şi) din ser. peskir.' . (Var. ştir- prin falsă interpretare sintagmatică, cu secvenţa iniţială deglutinată deoarece a fost confundată cu prep. pe) pişcher, pichir- p. disim. [dacă nu cumva pichir este o grafie greşită 592 pentru pişchir\.) - Cf. şi ser. pèscir(> rom. înv., S.V. Transilv. piscir, pescir„idem (2)": sec. XIX/2 REG., DICŢ. [H, LM]), ngr. necndpi (> rom. înv. şi reg., Munt. peschir, peschiră [s.f.], Ban. pischii „idem (1)": sec. XIX/2-XX/1 REG., POP. [H, DLR]), bg., mac. peskir, piskir, alb. peshqfr, pasqfr, magh. peskir, peskér, arom. piskire, pişkire,;\dem (1, 2)". - V. peşchirgiu. - Der.: (Dim., 1; reg.) peşchiraş (pişchirâş) s.n. 1825 LB; DICJ. sec. XIX-XX; (Augm., 1) reg., Dobr.) peşchirois.n.: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). PEŞCHIRGI-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783 - miji. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Slujbaş la curte (în ţările române: boiernaş) însărcinat să supravegheze păstrarea, întreţinerea şi servirea prosoapelor şi şervetelor stăpânului său, şef al peşchirgiilor (1), vei-peşchirgid' CLe chef des peşchirgii [1]'): peşchergi-başâ 1783 DOC. (ŞIO); peşchirgi-başâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. peşkirci başi „idem". - V. baş, peşchirgiu. PEŞCHIRGIU s.m. (înv.; 1776 - sec. XX/l); pl. -ii. 1. (Admin.) „Copil de casă, mic slujbaş (al sultanului, al marelui vizir sau al domnitorului român) însărcinat să păstreze şi să întreţină prosoapele şi şervetele, servindu-le la nevoie stăpânului său şi invitaţilor acestuia" OValet [du sultan, du grand vizir ou du voïvode roumain] chargé de garder les serviettes et les essuie-mains et de les présenter au besoin à son maître7): peşchergiu 1776 DOC. (DLR; în comp. vei-peşchergiu); CRON. sec. XIX/1; peşchirgiu sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. 2. (Prof., Corn.; rar) „Persoană care făcea şi/sau vindea prosoape, ştergare etc." ('Fabricant et/ou marchand de serviettes, d'essuie-mains, etc.'): peşchirgiu sec. XX/l IST. (DLR). - Din tc. peşkirci „idem (1, 2)". (Var. peşchergiu - p. asim.) - V. peşchir, peşchirgi-başa. - Comp.: (înv., rar) vei-peşchirgiu(vei-peşchergiu) s.m. = peşchirgi-başa\ 1776 DOC. (ŞIO, DLR). PEŞÎN,-Ă adv., adj. (pop.; 1775 -); pl. (II, înv., rar) -i,-e. (Fin.) I. Adv. 1. (Azi pop., fam., rar, în trecut lit.; de obicei în legătură cu vb. ca a da, a plăti etc.) „Cu bani gheaţă, în numerar, cu plata pe loc, în nact, peşingea1" C[Au] comptant, en espècesO: peşin 1775, 1779 DOC. (TDRG2, REL. AGR. I 659); CRON. sf. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) peşâ'n 1794 DOC. (ŞIO). 2. (P. ext:, înv.) „îndată, imediat, numaidecât, pe loc" (Tout de suite, aussitôt, à l'instant, sur le champ'): peşâ'n 1791 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/l; peşin sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX, POP. sf. sec. XIX; peşim sec. XIX/1 LIT. (DLR); peştin sf. sec. XIX POP. (DLR). II. Adj. (de obicei, iar azi numai) invar. (Azi pop., fam., în trecut lit; numai în sintagma) Bani peşin (sau, înv., rar, peşini) = „Bani gheaţă, bani lichizi, numerar, nact, bani peşingea2" ('Argent comptant7): peşin 1791 DOC. (REL. AGR. II 669); POP. sec. XIX/2, REG. (Dobr.) sec. XX/l (ALR SN IV [1003]), DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 8/1992, p. 28), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) peşini (pl.) 1829 DOC. (Furnică 371); (înv.) peşâ'n 1804 DOC. (DLR); (înv.) peşim sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); (înv.) peşină (adj. invar.) sf. sec. XIX POP. (DLR). 593 - Din tc. peşin „idem (1.1, II)" şi „în avans, anticipat" ('d'avance'); sintagma bani peşin este un semicalc, cu topică adaptată, după tc. peşin para „idem" {para „bani"). - Cf. ngr. neaiv, alb. peshin, arom. pişin „\ûem (1.1)". - V. peşingea1, peşingiu,-ie. PEŞINGEÂ1 adv. (înv.; 1835 - sf. sec. XIX). (Fin.) = peşin (1.1): peşingea 1835 LIT. (DLR; în adj. peşingea*)) LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) peşingea 1857 POLIZU. # Loc. adv.: (înv., rar) Peşingea pe ipingea = „în numerar, peşin miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. peşince „idem". - V. peşin,-ă. - Conversiune (prin analogie cu peşin): (înv., rar) peşingea2 adj. invar. (în sintagma bani peşingea) = peşin (II). 1835 LIT. (DLR). PEŞINGÎU,-ÎE adj. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -ii. (Admin., Fin.) „(Despre mumbaşiri, v. s.v.) Care pretinde plata pe loc şi în numerar (a taxelor şi impozitelor), care încasează numai bani peşin (II)" ("[En parlant d'un exécuteur fiscal] Qui prétend d'être payé comptant7): sec. XIX/1 LIT. (DLR). - Din tc. peşinci „idem". - V. peşin,-ă. PEŞTIMÂN s.n. (pop.; 1792 -); pl. -e. (Vestim.) 1. (înv.) „Şorţ purtat de meseriaşi pentru a-şi proteja hainele" ("Cotte, tablier des artisans^: peştimân 1792 DOC. (ŞIO); peştemân 1832 GOLESCU. 2. (Pop.) „Şorţ mare, în formă de fustă încreţită de la spate (purtat de ţărănci); catrinţă, fotă (2)' ("Sorte de tablier en forme de jupe [porté par les paysannes roumaines]'): peştimân sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX, REG. (Mold., E. Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, Mihail 95); (înv., Mold.) puştimân 1884-1885 REG. (H); (înv.) peştimân sec. XIX/2 REG., POP. (TDRG, DLR); (reg., Mold.) pestemân sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR); (reg., Mold.) peştemân 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Mihail 95), DICŢ. sec. XX; (reg., Munt.) peştemâl 1817 DOC. (TDRG2); REG. sec. XX (Mihail 95). 3. (înv.) „Prosop mare, cearşaf (1) care se înfăşură, în formă de şorţ, în jurul jumătăţii inferioare a corpului înainte de a se intra în baia turcească; fotă (1)' ("Essuie-corps, linge dont on s'enveloppe pour entrer au bain turc'): peştimâl 1817 DOC. (ŞIO); peştimân 1832 GOLESCU. 4. (înv. şi reg., Mold., azi rar) „Basma (.2.a), tulpan (purtat de ţărănci pe sub broboadă)" ("Mouchoir de tête, fichu [porté par les paysannes roumaines]'): peştimân 1838 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XX. - Din tc. peştimal, peştemal, peştamal, (înv.) püstmal, *püstimal „idem (1, 3, 4)" şi „şorţ" ('tablier') (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. terminate în -an - după suf. rom. omonimie; pestiman, pesteman- probabil sub influenţa formei din ngr. sau a sinonimului pestelcă „idem (2)" < bg., v. DLR.) - Cf. ser. pestèmal, pestlmaij (> rom. reg., Ban. peştimălă, piştimălă s.f. „idem (2)", pişcimă/ăs.f. „idem (1)": sf. sec. XIX-sec. XX/l REG. [Gămulescu, Mihail 95]), ngr. TtemepaXi, 7TeanpaXi (> rom. reg., Ban. pestemălăs.f. „idem (2)": sec. XX/l REG. [Mihail 95]), bg., mac. pestemăi, alb. peshtëméll, pashtamâll, magh. pestimăl, arom. piştamăi, piştamălă, pişteamăl, pişcimăl, pistimăie, bistimâie, megl. pistimăi „idem (1, 3)" şi „şorţ"; cf. şi ser. pestèman (probabil < rom.). 594 PETMÉZ s.n. sg. (înv., rar; 1792). (Alim.) „Must de fructe (mai ales de struguri) îngroşat prin fierbere; sirop (gros)" OSapa, sirop, moût de fruits [surtout de raisin] épaissi par ébullition'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din te. (înv., pop. şi dial.) petmez (lit. mod. pekmez) „idem". - Cf. scr. pèkmez, pikmez, pètmez (> rom. reg., Ban., Transilv. pecméz, pecmés, paemiédz, pemnéz, piemiéz, pietméz, plimiéz etc. „magiun, marmeladă, dulceaţă": 1823 DOC. [DLR]; REG. sec. XIX/2-XX [DLR, Gămulescu]), bg. pekméz, petméz, mac. pekméz, ngr. ttskjuéO, alb. pekmés, pekméz, magh. pekmez, pôkmez, peszmeg, petymeg, arom. picméze, pihméz, pitméze. PEZEVÉNCHI,-CHE s.m. şi f. (pop.; înc. sec. XVIII -); pl. pezevenchi,-che. 1. (Prof.; înv. şi reg., azi rar) „Proxenet, codoş (1/' ('Proxénète, entremetteur'): pezevénchi 1710 CRON. (TDRG2); 1719 DICŢ. (Contribuţii XVIII, 80); DICŢ. sec. XVIII-XX/1; pezevénghi,-ghe înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) pezăvinchi 1780 DOC. (DLR); (înv., rar) pezevéng (s.m.) 1857 POLIZU; (înv., rar) pezevénc,-a 1879 CIHAC II 605; (reg.) vezevénghi,-ghe 1914 REG. (DLR). 2. (P. ext.:; pop.) „Escroc, şarlatan, pungaş, impostor, şnapan, pişicher (1.2), papugiu (2), pehlivan (4Ţ ('Escroc, charlatan, imposteur'): pezevénchi 1886 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold., Munt., S.E. Transilv.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) pozovénchi 1909 REG. (DLR); pezevénghi,-ghe sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 42/1992, p. 10). 3. (P. ext.; reg., Mold.) „Om încăpăţânat, îndărătnic" ('Homme obstiné, têtu'): pozovénchi sec. XX/l REG. (ALR I [1560]). 4. (P. înnob.; reg., N. Mold.) „Om glumeţ" ('Badin'): pezevénchi 1939 REG. (Coman, GL.). - Din te. pezevenk [pron. pezevenk% (înv.) păzeng (OTS), *pezeveng [pron. pezeveng'] „idem (1)". (Var. vezevenghi - p. asim.; pezăvinchi, pozovénchi - p. disim., acesta din urmă poate şi p. et. pop., după poznă, poznaş.) - Cf. bg., mac. pezevénk, scr. pèzevenk, pènzevenk, ngr. ¡imÇepévriç, TœÇepéyiaiç, alb. pizavénk, pizavéng, magh. pezivengh, arom. pezevéng'iu „idem (1)". - V. pezevendâc. - Der.: (Pop.) pezevenghésc,-eâscăad j. „Specific pezevenchilor (2)"\ sec. XX/1 LIT. (DLR). PEZEVENCLĂC s.n. (pop.; 1825 -); pl. -un. 1. (Prof.; înv. şi reg., azi rar) „Proxenetism, codoş/âc, codoşid' ('Proxénétisme'): (înv.) pezevenclic 1825 DOC. (TDRG); pezevenglâc 1857 POLIZU; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; pezevendâc 1879 CIHAC II 605; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) pezevenchilâc (pron. -venchi-iâc) 1906 ALEXI. 2. (P. ext.) înv.) „Prostituţie" ('Prostitution'): pezevenglic 1835 LIT. (DLR). 3. (P. ext.; pop.) „Escrocherie, înşelătorie, peh/ivănie (4), matrapazlâc (2), pişicher/âd' ('Escroquerie'): (reg.) pezeventiâc 1935 DOC. (SCL 1969, p. 331); REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.); pezevendâc 1958 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2; (reg.) pezevenghirlâc sec. XX/2 LIT. - Din tc. pezevenklik, (înv.) *pezevenglik „idem (1)" şi „comportament imoral, ilegal; infamie" ('comportement immoral, illégal; infamie') (de unde ar putea proveni, eventual, sensul 3). (Var. în -lâc- după suf. rom. -lâc; pezevenghirlâc- cu var. -(i)rlâca suf. rom. -lâc.) - Cf. ngr. ns^ePey/^K, arom. pizivingiîke. - V. pezevenchi,-che. 595 PICI s.m. (pop.; 1793 -); pl. pici. 1. (înv.) „Băiat neastâmpărat, obraznic, needucat; ştrengar, puşti (4)' ('Polisson'): pici sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l. 2. (Pop., fam.; uneori cu nuanţă de simpatie sau, dimpotrivă, peior.) „Băiat foarte tânăr (şi foarte scund), băieţaş, prichindel, ţânc, puşti (5/ ÇGosse, gamin, marmot^: pici 1793 DICŢ- (TDRG2); sec. XIX/2 Lrr. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XVIII/2-XX; (înv., rar) picilér (pron. pici-ier, pl. -/) 1879 CIHAC II 687. (Glosarea „avorton, stârpitură" din unele DICŢ. pare a fi prea dură faţă de nuanţele semantice reale ale termenului.) - Din te. piç (pl. pîçler) „idem (1)" şi „bastard, copil din flori; lăstar" Obâtard; rejeton'), (arg.) piç [kurusu] „idem (2)" (folosit cu aceleaşi nuanţe, când depreciative, când de simpatie: TS 1983, v. Suciu 155; kuru„uscătură"). (Var. picHer- din forma de pl. a etimonului.) - Cf. bg. pic, ngr. rarf „bastard", arom. piciu„băieţaş". - Contaminare: (+ slăbănog-, reg., Ban., Transilv.) picin0g,-oâgă adj., s.m. şi f. „(Om) scund şi slăbănog, sfrijit": picinog, (prin schimbarea sufixului) picim6c,-oăcă sec. XX/l REG. (DLR). - Der.: (Pop., rar) pidcă s.f. „Eată scundă, mititică": 1931 CADE. PILAF s.n. (lit.; 1719 -); pl. -uri. 1. (Alim.; lit.) „Mâncare preparată din orez (sau, uneori, din arpacaş), adesea fiert cu unt şi de obicei amestecat cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc.; plachie" CPHaf, pitau, pilaw [= riz cuit avec du beurre7): pilàf 1719 DICŢ. (TDRG2); 1848 UT. (DLR); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVIII-XX; (înv. şi reg.) pilâv 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 179); DICŢ., REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, CADE); (reg., Ban.) pilau, (S.E. Transilv.) pilât sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A face (pe cineva) pilafs „A bate tare, a ciomăgi, a face (pe cineva) piftie": 1892 LIT. (ŞIO); UT. sf. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XX; (înv., rar) A făgădui munţi de pilaf = „A promite marea cu sarea": TDRG. 2. (P. restr;; Bot., Alim.; reg., Ban.) „Orez (Oryza sativaf (Piz7): pilau sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [953]); DOC. sec. XX/2. 3. (Fig.; Alim.; reg., N.V. Munt.) „Amestecătură de mâncăruri" CMélange de mets'): chilâf 1939 REG. (Coman, GL.). - Din te. pilâv, pilav (pron. şi piiavi), (pop.) pilaf „idem (1)"; poate şi din ngr. mAăcpi. (Var. pilat- după suf. -at, chilaf- prin palatalizarea dialectală a labialei.) - Cf. şi bg. pilav, pilaf, alb. pilaf, ser. pilav, arom. pilaf, pileăfe, pitâfe, cf. şi fr. pilaf, pitau, pilaw, germ. Piiav, it. pilao, rus. ptov, pilâv,,idem (1)". - V. agem-pHaf. PILAFGÎU s.m. (pop.; miji. sec. XIX-); pl. -ii. 1. (Prof., Corn.; înv., rar) „Persoană care prepara şi vindea pilaf (1)" ("Vendeur de pilau'): pilafciu 1857 POLIZU; pilafgiu 1900 ŞIO. 2. (Pop., fam.; ir.) „Persoană căreia îi place pilaful (1)" (Personne qui aime le pilaf, mangeur de pilau'): pilafciu, pilafgiu miji. sec. XIX LIT. (DLR, TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. {P. gener:, înv.; peior.) „Epitet care se dădea turcilor" ("Épithète donnée aux Turcs7): pilafciu 1863 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. - Din te. pilâvci, (pop.) pilafçi, pilafci „idem (1, 2)" (Redhouse 2000; Tahsin Banguoglu, Türkçenin Grameri[= Gramatica limbii turce], Ankara, 1990, p. 163). 596 PIN s.m. (reg.; 1916 ->); pl. -i. (Tehn.) „Sondă rudimentară făcută dintr-o prăjină lungă la care este fixat un cilindru de tablă deschis la ambele capete, cu care pescarii iau probe de mâl" ^Sonde rudimentaire employée par les pêcheurs, faite d'une longue perche et d'un cylindre en tôle'): 1916 DOC. (DLR). - Din te. pin, pim „piron, pană, ţăruş" Cgros clou, pieuO (p. spec.; v. LR 2/1976, p. 155). PINGE s.f. (lit.; 1824 -); pl. -e/e. 1. (Vestim.; lit.) „Talpă (a încălţămintei); partea anterioară a tălpii încălţămintei, pe care se calcă; bucată de talpă, de piele groasă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor (uneori şi tocurile) uzate ale încălţămintei" OSemelle; partie antérieure de la semelle, demi-semelle'): pingea 1824 DOC. (TDRG2); 1839 VALIAN; REG., POP. (Mold., Munt., Oit., Dobr.) sec. XX (DLR, Iordache 127, FOLC. NOU 421), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (pop.) pingică 1892 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; (reg., Oit.) pengeâ, (Mold.) pengică sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) pune (cuiva) pingeaua = „A păcăli, a amăgi, a înşela, a pingeli (2)'\ 1853 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop., fam.) A(-l) ţine pingelele = „A rezista, a face faţă": sec. XX/2 DOC. (EM 11/1992, p. 5); (înv.) A ţine (la cineva) ca la pingele - „A nu ţine deloc la cineva", A bate la pingea - „A risipi banii (la jocuri de noroc şi la petreceri)", A(-i) da (cuiva) pingeaua = „A respinge rugămintea sau cererea cuiva; a repezi (pe cineva)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); (Reg., Mold.) A aduce (pe cineva) la o pingică = „A sărăci (pe cineva), a(-i) pricinui pagube însemnate": sec. XX/l REG. (DLR). 2. (Fig.; reg., Mold., fam.) „Friptură tare, carne greu de mestecat, talpă" CRôti difficile à mâcher, viande de la corneO: pingeâ sec. XX/1 REG. (DLR). 3, (P. anal.) Constr.; reg., Mold.) „Numele mai multor obiecte, părţi de construcţii etc. asemănătoare, ca formă, cu o pingea (1) şi care au rolul de a sprijini, de a fixa etc. ceva: bucată de leaţ; scândură care susţine jgheabul morii sau al teascului; marginea de jos a peretelui de lemn al casei" ('Nom de plusieurs parties de constructions, ressemblantes à une semelle: planchette; bordure inférieure du mur7): pingea, pingică miji. sec. XX REG. (DLR). 4. (P. ext.) Etnogr.; reg., N.V. Munt.; la sg., art.) „Numele unui dans popular şi al melodiei după care se execută acesta" CNom d'une danse paysanne'): pingeaua 1931 DOC. (DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) penge (mod. penge) „idem (1)". (Var. pingică, pengică - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. pence, ser. pèndze, alb. pandzë. - Der.: (Dim., 1) pop., rar) pingelică s.f.: sec. XX/2 DOC. (EM 18/1992, p. 29; în porecla Pingeiică, dată unui pantofar); (Dim., 1) lit., rar) pingeluţă s.f.: sec. XX/l DICŢ.; DOC. sec. XX/2; (Ut.) pingelivt. [pingelit,-ă adj., pingeiire s.f.] 1. (Lit.) „A pune, a bate sau a face să (se) pună, să (se) bată pingele (1) şi tocuri (noi) la o încălţăminte": pingeli 1877 LM; REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) pingi, (Ban.) pingili, (Olt.) pengeiisec. XX/l REG. (DLR). 2. (Fig.) înv., fam.) „A păcăli, a înşela, an pune pingeaua (1)": pingeli sec. XIX/l LIT. (DLR); UTT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv. şi reg.) pingeluivt. [pingeluit,-ăadj., pingeluiălăs.f.] = pingeli(1, 2). 1857 POLIZU; REG. (Dobr.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 597 PINÎR subst. sg. (reg.; sec. XX/l ->). (Alim.; S. Transilv.) „Brânză de vaci" (Tromage blanc7): sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. (dial.) pînir, pinir (lit. peynir, pop. penii) „brânză" ('fromage') [p. spec.) v. LR 2/1989, p. 92) ori, prin condensare, din tc. [beyaz] peynir (dial. [biyaz] pînir) sau [inek] peynir[i] „brânză de vaci" ('fromage blanc7) (v. Drimba 94, Suciu 101, 155; beyaz „alb", inek „vacă"). PIRPILÎU1 subst. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Vestim.; S. Mold.) „Haină bărbătească (nedefinită mai de aproape, probabil lungă şi largă, confecţionată din postav)" (Veston ou manteau d'homme^: 1884-1885 REG. (H). - Din tc. (înv.) pirpiri, pïrpïrï „pelerină confecţionată din postav roşu, pe care o purtau soldaţii din patrulele militare" Cpèlerine portée par les soldats des patrouilles') (TS; p. ext. şi p. disim. r-r> r-l, probabil şi după suf. rom. -iiir, v. Suciu 101-102). -V. firfiric, pirpiriu1 ,-ie. PIRPIRÎ-COSÂC s.m. (înv., rar; sf. sec. XIX); pl. -i. (Munt.) „Om sărac, calic, nevoiaş, prăpădit, pirpiriu (2)" ("Homme pauvre, gueux, misérable, pauvre diable7): 1892 LU. (ŞIO); POP. sf. sec. XIX (ŞIO II 316, s.v. saxana). - Din tc. pirpiri kozak *„idem" (literal: „gogoaşă nedezvoltată, cocon mic; con de brad de mici dimensiuni; bilă mică, biluţă"; v. LR 1-2/1994, p. 24, Suciu 102). (Reconstituirea acestui sens turcesc figurat este preferabilă soluţiei date în DICŢ.: cuvânt compus sau sintagmă formată [cu topică străină?] pe teren românesc, din pirpiriu [v. s.v.] şi cosac „peşte de apă dulce din familia crapului" sau „trunchi de lemn77.) - V. pirpiriu1,-ie. PIRPIRÎUVÎE adj. (lit.; 1742 -); pl. -ii. 1. (Lit.) „(Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Mic şi slab, firav, pipernicit, prizărit, nedezvoltat, jigărit, debil, pricăjit, slăbănog" ('Chétif, malingre, étriqué7): pirpiriu 1742 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XX (EM 8/1992, p. 7), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) pirpiliu sf. sec. XIX LIT. (ŞIO); (înv., rar) firfiriu 1857 POLIZU; (înv., rar) pirpelit,-ă 1895 DDRF. 2. (înv. şi reg.) „Sărac, calic, nevoiaş, vrednic de milă, prăpădit, nenorocit" (Pauvre, gueux, nécéssiteux, misérable, pitoyable7): pirpiriu 1753 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) firfiriu 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 3. (P. spec.) pop., fam.) „(Despre oameni) îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit şi/sau prea subţire; (despre îmbrăcăminte) zdrenţăros, jerpelit şi/sau prea subţire, nepotrivit cu vremea friguroasă" C[En parlant des gens] Loqueuteux; vêtu à la légère, trop légèrement vêtu; [en parlant des vêtements] râpé, usé et/ou trop légère7): pirpiriu sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/1 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold., înv. şi Munt.) firfiriu 1879 CIHAC II 499; REG. sec. XX/2 (LEX. REG. II 120). 4. (Reg., Mold.) „Superficial, uşuratic, frivol" ('Superficiel, frivole7): firfiriu sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II120). - Din tc. pirpiri, pirpiri „idem (4)" şi „(despre obiecte sau despre oameni) mic, nedezvoltat, mărunt; meschin, neînsemnat; ordinar, vulgar, grosolan, necioplit, bădăran; dezordonat; imoral, desfrânat, dezmăţat, derbedeu" Cmenu, petit, étriqué; mesquin; grossier, vulgaire, rustre; vaurien, débauché7) (TS, Youssouf, Y.Tar.S.; de unde, p. spec., sensurile 1 şi 598 2); pentru var. firfiriu, cf. tc. firfiri „roşu aprins" (TS), care pare a fi o var. a Iui pirpiri şi ar fi putut avea şi alte sensuri, v. s.v. firfiric. (Var. pirpiiiu - după suf. rom. -¡iu, pirpeiit- prin contaminare cu pipernicit.) (Legătura făcută în LR 5/1965, p. 556, între pirpiriu şi pipiric, pipirig, pişchiric, pişpirică„om sau copil mic de statură, slab şi pipernicit" este îndoielnică). - V. firfiric, pirpiiiu7, pirpiri-cosac. - Conversiune: (Pop.) pirpiriu2 adv. (în legătură cu vb a se îmbrăca) „Sărăcăcios, subţire, cu haine jerpelite": sec. XX/l LIT. (CADE). - Der.: (Reg., Munt.) firfirică s.m. „Om slăbuţ, mic şi al dracului": sec. XX/l REG. (DA). PÎSI subst. (reg.; 1931 ->); pl. ? (Zool.) „(Varietate de) cambulă (Pieuronectes piattesaf OFlétan, fief): 1931 CADE (glosat greşit: „calcan-mic"). - Din tc. pisi (baligi) „idem" (bai/k „peşte"; v. LR 2/1976, p. 156, SCL 4/1983, p. 336). - Cf. bg. pisija. PISTÎL s.n. (lit., azi rar, mai ales ist.; 1857 ->); pi. -uri. (Alim.) „Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foi cu grosimea de 2-4 mm; (la pl.) diferite varietăţi de astfel de pastă" CPâte de fruits séchée en forme de lames'): 1857 POLIZU; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. ' - Din tc. peştii „idem" (p. asim.). - Cf. bg. pestîl, scr. bèsti/j ngr. nzoréZi, arom. pisti/e. PIŞICHER,-Ă adj., s.m. şi f. (pop.; 1857 -); pl. -i,-e. I. Adj., s.m. şi f. 1. (înv.) „(Om) iscusit, dibaci, îndemânatic, abil, ischiuzar, mehenghi2" ('[Homme] habile, adroitO: peşechăr 1857 POLIZU; peşchiăr, peşchiăr 1877 LM; pişichăr sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. depr:, pop., adesea fam.) „(Om) şmecher, şirei2, viclean; şarlatan, şnapan, pehlivan (4), papugiu (2), pezevenchi (2Ţ ('[Homme] malin, rusé, finassier, roublard; chenapan7): (înv., rar) peşchăr 1895 DDRF; pişichăr sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. II. Adj. (P. ext.) rar) 1. (înv.) „(Despre lucruri, acţiuni, fenomene) Ingenios, care cere abilitate, iscusinţă, dibăcie pentru a fi realizat" (ŢEn parlant d'une chose, d'une action, d'un phénomène] Qui exige de l'habileté, ingénieux'): pişichăr sec. XX/1 LIT. (DLR). 2. (Pop., fam.) „(Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul şmecher; viclean, şmecheresc, şirei, perfid" (ŢEn parlant d'une manifestation humaine] Astucieux, rusé, fin'): pişichăr 1962 LIT. (DLR). - Din tc. pişekâr, (pop.) peşekâr (TS, Redhouse, Youssouf), (înv.) piseg'ăr, piseger (OTS), *piseker „idem (I.l)"şi „meşteşugar, artizan; numele unui personaj din teatrul popular turc numit orta oyunu, caracterizat prin dibăcie, inteligenţă, iscusinţă în rezolvarea situaţiilor critice" ('artisan; nom d'un personnage du théâtre populaire comique turc nommé orta oyunu '). (Var. peşcher, peşchier, peşchiar- prin sincopă.) - Cf. arom. pişikăr. - V. pişicheriâc. PIŞICHERLÂC s.n. (pop., adesea fam., azi rar; 1879 -); pl. -uri. „Şmecherie, şarlatanie, escrocherie, înşelătorie, pungăşie, şiretlic (2), pezevenciâc (3), matrapazlâc (2), pehlivănie (4)' ('Finasserie, ruse, charlatanerie, escroquerie, malice'): 599 pişicherlic 1879 LIT. (TDRG); pişicherlâc sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2 XX, DOC. sec. XX/2. - Din tc. pişekârlik, (înv.) pisegerlik, *pisekerlik „iscusinţă, dibăcie" ("habileté, ingéniosité') (adaptat semantic după pişicher). - V. pişicherf-ă. PIUSCÛL s.n. (înv.; 1715 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Vestim.) „Ciucure, pompon, canaf, sageac (1), raft? (2Ţ ("Pompon, houppe, gland^: piuscül 1715 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; pischiul 1786 DOC. (DLR); pioschiôl 1818 CRON. (ŞIO); piuşchiul (TDRG). - Din tc. püskiil „idem". - Cf. bg. piskjül, ngr. juovgkioùXi, arom. piskiûle. POPÂZ s.m. (lit., azi rar; 1906 ->); pl. popaji. (Bot., Med.) „Plantă tropicală de mari dimensiuni, din familia liliaceelor, cu frunze lungi şi înguste (Sabadilla officinale)] (la sg., col.) seminţele negricioase şi otrăvitoare, în formă de seceră, ale acestei plante, folosite în medicină" ("Cévadille; les semences noires de la cévadille, employées comme médecine'): 1906 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XX/1, DICŢ. sec. XX. - Din tc. papaz[otu], papas[otu] „idem" (probabil p. et. pop. după popă, v. Suciu 155; tc. papaz, papas „popă", ot „iarbă"). (Ipoteticul der. rom. popaziună [dat în DLR cu sensul neprecizat, probabil „popaz"] s-ar explica perfect dintr-un eventual compus tc. *papaz yünü, literal „lâna popii".) - Cf. ngr. namg„popă". - Der.: (Bot.; reg.) popaziunăs.f. (acc. nec.) (poate) = popaz. 1936 DOC. (DLR). POSTÂL s.m. (reg.; 1792 -); (mai ales la) pl. -i. (Vestim.; Munt., Olt.) „Un fel de papuc (1.2) sau de gheată largă; {p. gener,:) pantof, papuc (I.1Ţ ("Pantoufle, bottine; soulier'): 1792 DOC. (ŞIO); LIT., REG. sec. XX (DLR). - Din tc. postai „idem". - Cf. bg. postal, ser. pôstol, postola, ngr. noow.Xv, cf. şi ucr., pol. postoly. ' POŞ s.n. (înv.; 1670 - sec. XX/l); pl. -e şi -uri. (Vestim.) 1. „Un fel de turban uşor, confecţionat din mătase neagră (uneori brodată cu fir), pe care îl purtau soldaţii turci (mai ales caplanii1), haiducii etc.; capian-pof ("Sorte de turban léger de soie, porté par les soldats turcs'): poş 1670 DOC. (TDRG2); LIT. sec. XIX/1; POP. (Dobr.) sec. XIX/2; post 1693 DOC. (ŞIO III 104: un post şaiu ce s-au dat la sarai-başa). 2. (Olt.) „Un fel de tulpan, de năframă, de basma (2.a), de broboadă, de şal (de mătase, de bumbac etc., pe care îl purtau bărbaţii la gât)" ("Sorte de fichu, de châle [porté autrefois par les hommes]'): poş sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) pos (mod. poşu) „idem (1, 2)" (Youssouf, TS, Tar. S. I 580, Y.Tar.S., ZTS). (Var. post- poate grafie greşită sau interpretare eronată a grafiei.) - Cf. ser. posa (> rom. reg., Ban. poşă s.f. „fular, şal": sec. XX REG. [DLR, Gamulescu]), bg. pos, ngr. n6cn, arom. poşe „batic de mătase (purtat pe cap sau la gât)". - V. caplan-poş. 600 POŞTAGÎU s.m. (pop., rar; sec. XX/l ->); pl. -ii. (Prof.) 1. „Factor poştal, poştaş" fFacteur postai7): sec. XX/l DOC. (SCL 1971, p. 409). 2. (P'. spec.) „Diriginte de poştă" CChef d'un bureau de poste7): 1948 DOC. (DLR). - Din tc. postaci „idem (1)" (TS; adaptat după rom. poştă). - Cf. arom. pustagi„idem (1)". (Considerat der. rom. în DICŢ.) POTURI s.m. pl. (pop.; sec. XVII -); acc. (reg.) şi poturi. (Vestim.) „Pantaloni largi şi cu multe pliuri în partea de sus, strânşi pe pulpe, confecţionaţi din stofă de casă sau, în unele zone, din piele, de obicei încheiaţi cu copci şi bogat ornamentaţi s (purtaţi în trecut de arnăuţi [1.3], preoţi, surugii [1] şi haiduci, iar astăzi de ţărani); meşini (2Ţ ^Pantalons à larges plis, très serrés sur les mollets, sorte de culottes [portées autrefois par les soldats mercenaires, les prêtres, les postillons, etc., et aujourd'hui par les paysans7): poturi (acc. poturi, iar începând din sec. XIX/2, reg., şi poturi) sec. XVII DOC. (Iordache 133; în der. poturar)-, 1821 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVII-XIX, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 41), LIT. miji. sec. XIX-sec. XX/l, DICŢ., POP., REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr., N.V. Bulg.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, Bucuţa - GL., ALR II [3317], ALRR [1494], Mihail 79, FOLC. MOLD. I - GL., FOLC. OLT - MUNT. III - GL.); (înv.) potôri sec. XIX/2 POP., DOC. (TDRG2); (reg.) pături înc. sec. XX POP. (DLR); (Munt., Olt.) pôtori 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALRR [1494]). - Din tc. potur „idem". (Var. potori- p. asim.; în var. paroxitone, acc. s-a mutat datorită falsei analize morfologice, după desinenţa de pl. -uri.) - Cf. bg. poturi, ser. pôtur, pôturi, alb. potüre, arom. puţuri, puţuri, pături „idem", ngr. namùpcc,, ghetre". - Der.: (Dim.; înv., rar) poturéis.m. pl.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv., rar) poturăr s.m. „Meseriaş care confecţiona poturi": sec. XVII-XIX [?] (Iordache 133). PROVĂ s.f. (lit.; sec. XX/l -); pl. -e. 1. (Nav.; lit.) „Partea din faţă, extremitatea anterioară a corpului unui mijloc de navigaţie (ambarcaţie, navă, barcă etc.); proră, baş (II. 1Ţ OProue7): provă sec. XX/l LIT., DICŢ. (CADE, SDLR, DLR); LIT., DICŢ. sec. XX; prova (art. şi neart.) sec. XX/2 LIT., REG. (DLR; înregistrat de autor la Constanţa, în 1975). 2. (Fig.; pop., arg., în limbajul marinarilor) „Faţă, obraz (al unei persoane); moacă, figură" ('Visage7): provă 1982 D. Mar. - Din tc. (pop.) prova (lit. pruva, acc. priva, v. TS) „idem (1)" (v. SCL 1961, p. 613). - Cf. ser. prova; cf. şi it. prua, fr. proue (> rom. înv. pruă\ înc. sec. XIX DICŢ. [DLR]; LIT. sec. XIX/2), lat., it. prora, ngr. npcbpo. (> rom. lit. [livresc] proră. sec. XIX/l LIT., DICŢ. [DLR]; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX). PUL s.n. (lit.; 1912 -); pl. -uri. „Fiecare dintre cele treizeci de piese rotunde, de lemn, de plastic sau de fildeş (I), ale jocului de table (1, 2)" fDame [au jeu de trictrac]7): 1912 LIT. (DLR); DOC. sec. XX/l (Hristea, PE 260), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. pul „idem" şi „solz; timbru; paietă; pată". - Cf. alb. püiië, arom. pui'iu„timbru". 601 PUNGIÛC subst. (înv., rar; 1863 - miji. sec. XX); pl. ? (Vestim.) „Ornament vestimentar constând din mărgele de sticlă cusute pe îmbrăcăminte"' COrnement de petites boules de verroterie cousues aux vêtements'): 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. boncuk, (înv.) bunguk „idem". - Cf. scr. bàndzuk, bùncuk, magh. bancsik. PUPĂ s.f. (lit.; 1818 -); pl. -e. (Nav.) „Partea din spate, spatele, extremitatea posterioară a corpului unui mijloc de navigaţie" ('Poupe'): pupă 1818 LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) pupe 1877 LM; püpa (art. şi neart.) sec. XX/2 LIT., REG. (DLR; înregistrat de autor, în 1975, la Constanţa). - Din tc. pupa (acc. pupa, v. TS) „idem" (v. Coteanu-Sala 145); probabil şi din fr. poupe, it. dial. pup(p)a. - Cf. şi it. lit. poppa, sp. popa, lat. puppis. PUSULĂ s.f. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -e. (Nav.) „Busolă" ('Boussole'): sec. XIX/l LIT. (ŞIO). - Din tc. pusula (acc. pusüla, v. TS) „idem". - Cf. ngr. (p)noùoovXa(ç), alb. posüllë, pusullë, arom. pusulă) cf. şi fr. boussole, it. busso/a (> rom. busolă). PUŞLAM s.f. (lit.; 1868 -); pl. -le. „Om lipsit de caracter, prost crescut, neserios, imoral; pramatie, secătură, canalie, lichea (3), haimana (1), ciuruc (3), giurumea (2), dulandragiu, sichimea2, mascara (2Ţ ('Vaurien, voyou, friponO: 1868 DICŢ. (TDRG2); sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 19/1992, p. 5). - Din tc. (înv.) *pustlama „homosexual, pederast, puşti (1)) om destrăbălat, vicios, desfrânat" Ohomosexuel, inverti; immoral') (format cu sufixul nominal deverbal -ma de la verbul *pust/a-„a practica pederastia; a se destrăbăla" < puşt„copil sau tânăr homosexual, pederast; om destrăbălat, desfrânat, imoral"; v. SCL 4/1993, p. 337-338) (p. ext. şi, poate, p. et. pop., după pujlă, puşiă„derbedeu, haimana, secătură, puşlama" [< ucr. pusia „câine"] sau după puşti [3]). - V. puşti. - Der.: (Pop., fam.) puşlamalâc s.n. „Atitudine, comportare, viaţă de puşlama; lichelism, haimanalâd'-. miji. sec. XX LIT. (DLR); REG. (Dobr.) sec. XX/2 (DLR). PUŞJI s.m. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. puşti. 1. (înv.) „Copil sau tânăr care practică sodomia, ca obiect al plăcerii homosexualilor; partener (pasiv) de pederastie (al cuiva), ipneu, ogian (2)' CJeune homme homosexuel, pédéraste, partenaire [passif] de pédérastie [de qn.]0: puşt sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1832 GOLESCU. 2. {P. ext.) înv. şi reg., azi rar) „Amant, iubit (al cuiva)" CAmant [de qn.]7): puşchi sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1. 3. (înv. şi reg., azi rar; adesea ca epitet injurios sau peior.) „Tânăr corupt, destrăbălat, desfrânat, uşuratic, neserios, libertin, înclinat spre plăceri şi lux; derbedeu (1), ceapcâr? (2)) crai, sibarit" CJeune homme immoral, débauché, dépravé, frivoleO: puşti, (înv.) puşt 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX-XX/1, LIT. sec. XX/l; 602 (înv.) puşchi sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR). 4. (Pop., azi rar; adesea, p. înnob., ca epitet cu nuanţă de simpatie) „Copil ştrengar, neastîmpărat, necuviincios, poznaş; pici (1Ţ fPolisson, petit espiègle, fripon, coquin7): (înv., mai ales Mold.) puşchi sec. XIX/l LIT. (DLR); UT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2; puşti sec. XIX/2-XX DICŢ. 5. (P. gener. şi p. înnob., mai exact prin atenuare semantică; lit., de obicei colocvial, ca epitet sau termen de adresare cu nuanţă de simpatie) „Băiat tânăr, băieţaş, copil, ţânc, prichindel, pici (2), dur/ac (v. s.v. tur/ac [II]), coinac (IIŢ OGosse, gamin7): (înv. şi reg.) puşchi sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (LM, DLR); REG. sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; puşti 1901 LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 12). 6. (P'. ext,.; reg., Mold.) „Om scund77 CHomme de petite taille7): puşti sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. puşt, piişt (pron. pdşt') „idem (1, 3, 4)77. - Cf. bg., ser. pust, ngr. novorijç, alb. pusht, arom. puştu, megl. pust. - V. puşlama. - Der.: (Dim., 5; lit.) puştiulîcă s.m.: 1959 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2; (Col., 5; lit.) puştîme s.f.: 1973 DOC. (DLR); LIT., DOC. sec. XX/2 (EM 37/1992, p. 19); (Lit., rar) puştism s.n. „Comportament de puşti (5)77: 1988 DEX-S; (Lit.) puştan s.m. = puşti (5): puşteân sec. XX/l LIT. (DLR); puştan sec. XX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 13) [(Lit.) puştâncă s.f. = puştoaică (1)\ sec. XX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XX]; (Lit.) puştoâică s.f. 1. (Lit.) „Fetişcană77: 1962 LIT. (DLR); DOC., LIT. sec. XX/2 (EM 13/1992, p. 17). 2. (Pop.) „Amantă77: 1923 LIT. (DLR); (Lit.) puştăsc,-eâscă adj. „De puşti (5), specific puştilor (5)": 1948 DOC. (DLR); LIT. sec. XX/2. 603 R RACHIGÎU s.m. (înv., rar; 1777 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof.) „Producător şi/sau vânzător de rachiu (1); ţuicar, povarnagiu, baigiu (2), rachier (1Ţ CDistillateur et/ou vendeur d'eau-de-vie7): 1777, 1814 DOC. (ILLV 481, ŞIO, DLR). - Din tc. rakici „idem". - Cf. ser. rakidzija. - V. rachiu. RACHIU s.n. (lit.; 1624 -); pl. -uri. 1. (Alim.; lit.) „Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obţinute prin distilarea vinului, a fructelor, a cerealelor etc. sau prin diluarea alcoolului cu apă (uneori cu adaos de esenţe, dar fără adaos de sirop de zahăr); vinars; ţuică" ('Eau-de-vie'): rachiu 1624 DOC. (Bogdan 94; în der. răchiai)] 1654, 1736 DOC. (TDRG2, REL. AGR. I 361); 1688 LU. (DLR); CRON. sec. XIX/l, POP., REG. (Munt., Mold., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), DOC. sec. XVII-XX (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 399, II 374, Iorga, S.N. 194, Furnică 13, 39, DIB 1960, p. 106, Kogălniceanu-Negruzzi 181, EM 2/1992, p. 4), LU. sec. XVII/2-XX; (înv., rar) raichiu 1820 DOC. (Iorga, S.D. VII 8); (reg.) rachiu sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR); (Olt.) rechiu sec. XX/l REG. (DLR), # Loc. vb.: (înv.) A face rachiu pisicii = „A plânge": 1872 DOC. (DLR). 2. (Alim.; pop.) „Cantitate de rachiu (1) conţinută de un pahar, o sticlă etc." CUn verre d'eau-de-vie, un petit-verre7): rachiu sec. XIX/2 LU. (DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P'. ext; Etnogr.; reg., Munt., Olt., Dobr.) „Petrecere care se face a doua zi după nuntă Ia părinţii miresei; mică petrecere care se face la o lăuză şi la care participă numai femei" CRéunion entre amis faite après la noce ou chez une accouchée7): rachiu sec. XX/2 REG. (GL. ARG., GL. OLT., GL. DOBR.). 4. (P. ext.) Etnogr.; reg., Mold.; art.) „Numele unui dans popular care se joacă la nunţi" CNom d'une danse paysanne7): rachiul sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. raki „idem (1, 2)"; pentru sensul 3, cf. tc. raki âiemi „petrecere la care se bea rachiu (1)" (âiem „petrecere, distracţie"). - Cf. scr. rakija (> rom. reg., Ban., Transilv. rachie, răchie, rechie „idem (1, 2)": 1800 LU. [DLR]; LU., DICŢ. sec. XIX-XX, POP., REG. sec. XIX/2- XX [DLR]), bg. rakija, ngr. pari, alb. raki, arom. arăkie, răkie, megl. răkije; cf. şi rus. raki, engl. raki, rakee. - V. rachigiu. - Der.: (Dim., 1, 2, pop., fam.) rachiăş{reg. rachiuăş) s.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); REG., LU. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XX; (Dim., 1, 2, înv.) rachiôrs.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Dim., 1) înv.) rachiiţă s.f.: sec. XIX/l CRON. (ŞIO); şi „bodegă": 1966 CDER; (Reg.) rachiér s.m. 1. (înv. şi reg.) = rachigiu. (înv.) răchiâr 1624 DOC. (Bogdan 94); (înv.) rachiâr 1631-1632 DOC. (DRH. B XXIII 431); DICŢ. sec. XIX/2; rachiér 1783 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LTT. 604 sec. XIX, REG., DOC. sec. XX/l (DLR). 2. (Reg., Olt.) „Nuntaş care îl însoţeşte pe naş şi îi duce ploconul": rachiér 1967 REG. (GL. OLT.) [(înv.) rachiereâsă s.f. „Femeie care vinde rachiu (1); soţie de rachier (1)": 1660 DOC. (Potra 321); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1;. (înv.) rachieriţă s.f. = rachiereasă'. sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XX/2; (înv.) rachierie s.f. (rar rachiarie) 1. „Povarnă, distilerie; loc unde se vinde rachiu": rachierie 1786,1825 DOC. (DLR, Furnică 336); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Ocupaţia rachierului (1); fabricarea rachiului (1)": rachierie 1778 DOC. (Furnică 62); DICŢ. sec. XIX/2-XX; rachierie sec. XIX/l LIT., DOC. (DLR, Furnică 403)]. - Comp.: (înv., rar) baş-rachiu (başa-rachiu) s.n. „Rachiu (1) de cea mai bună calitate": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DA; v. s.v. baş). RAFT1 s.n. (lit.; 1788 -); pl. -uri. 1. (Ut.) „Poliţă (fixată într-un dulap [1.1], la o etajeră, de-a lungul pereţilor unei camere, ai unui magazin etc.); dulap (.TI.2Ţ CRayon, planchette, tablette suspendue [d'une armoire, d'une étagère, d'une bibliothèque, etc.]0: 1788 DOC. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 4/1992, p. 27). 2. (P. ext:, reg., rar) „Firidă, nişă" CNiche [dans un mur]'): sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. (înv. şi dial.) raft (lit. mod. raf ) „idem (1)". - Cf. bg., alb. raft, scr. raf, ngr. pâcpi, a rom. ară fă, arâfe, arâftu, râfe, râfte. - Der.: (Dim., 1; lit.) răftuiăţs.n.: sec. XX/2 DICŢ., DOC. (EM 11/1992, p. 29); (Dim., 1; pop.) râfturéls.n.: sec. XX/1 LIT. (DLR). - Comp.: (Lit., rar) biblioraft: s.n. „Clasor de carton în formă de carte pentru păstrarea corespondenţei, a actelor etc.": DEX. RAFT2 s.n. (ist.; 1621 ->); (mai ales la) pl. -uri. 1. (Ist.) Harnaşament complet (de lux), tacâm (3) (luxos), căpăstru şi hamuri (brodate şi/sau ornate cu franjuri din fir de aur sau de argint)" CHarnachement [luxueux], caparaçon7): raft 1621 DOC. (TDRG2); 1643 LIT. (DLR), 1839 VALIAN; DOC. sec. XVII-XIX/1, CRON. sec. XVII/2-XIX/1, LIT. sec. XVII-XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1, POP. sec. XX (FOLC. OLT.- MUNT. III 48); (înv.) raht 1773, 1780 DOC. (DLR, s.v. raft2 şi reşmeâ)) (înv.) reht sec. XIX/l LIT. (DLR). 2. (P. restr.) înv.) „Franj, ciucure, piuscui, panglică" (Frange, pompon; ruban^: raft înc. sec. XIX DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX, REG. înc. sec. XX (DLR). - Din tc. raht „idem (1)". - Cf. scr. raht, ngr. pô.xna. - V. rahtivan. - Der.: (înv.) înrăfturât,-ă adj. (< *înrăfturâ vt.) „(Despre cai) Echipat cu rafturi2 (1)": înrăfturât sec. XIX/2 POP., DICŢ. (DDRF, ŞIO); (+ taftur, v. s.v.) întrafturât, întaftorât sec. XIX/2 POP. (DA); POP. sec. XIX/2-înc. sec. XX; (înv.) derăfturât,-ă adj. „(Despre cai) Cu harnaşamentul scos, fără harnaşament": sec. XX/1 POP. (DLR). RAHAT1 s.n. sg. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX). _ „(Stare sau situaţie de) confort, linişte şi pace; bunăstare, huzur" CCommodite, aise^: rahat sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2; rehât 1852 DICŢ. (TDRG ); LIT., DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. rahat „idem". (Var. rehat- p. disim., cf. totuşi tc. rehavet„relaxare'.) - Cf. bg., scr. rahat, ngr. paxân, arom. arihâte, arăhâte, rihâte. - V. rahat2. 605 RAHÂT2 s.n., s.m. (lit.; 1793 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) rahaţi. 1. S.n. (Alim.; lit.; la sg., de obicei col.) „Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, preparat din sirop de zahăr, amidon şi diferite arome, uneori şi cu miere, migdale, alune etc., şi prezentat în formă de cuburi mici; locum (v. s.v. hiuchium)" CRahat-lokoum [= pâte douce formée de sucre, de miel, d'amidon, d'amandes, etc. et parfumée avec une essence]'): (azi rar) rahatlocüm (scris şi rahat-iocum sau rahat locum) 1793, 1796, 1802, 1841 DOC. (ŞIO, Furnică 178, 215, Kogălniceanu-Negruzzi 171); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2-XX; (înv.) rahatlôc 1826 DOC. (DLR); (înv., rar) rahalocüm 1857 POLIZU; rahât 1857 POLIZU; UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n., s.m. (P. depr. şi prin „deraiere lexicală", eufemistic, în loc de căcat, pop., fam.) „Excrement, fecale, căcat, boc, (,fig., şi în expr. rahat cu apă rece sau rahat pe băţ) lucru lipsit de valoare sau de importanţă; fleac, vacs, bagatelă" OExcrément, matières fécales; chose sans valeur ou sans importance, bagatelle'): rahât sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 15/1992, p. 14). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A mânca rahat = „A spune minciuni, a mânca boc, a mânca haram (1)'\ rahât sec.,XIX/2 POP. (ŞIO); LIT., DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 25). 3. S.m. (Fig:, pop., fam.; şi în exgr. rahat în pioaië) „Om de nimic, om fără personalitate, cârpă" CHomme de néant, homme sans aveu7): rahât sec. XX/2 LIT., REG. (înregistrat de autor, în 1983, la Bucureşti). - Din te. (înv.) rahatlokum „idem (1)" (mod. lokum, rezultat prin condensare în tc., v. TS, cf. rom. hiuchium, v. mai sus, s.v.). (Var. rahalocum - p. disim.; rahat/oc- prin trunchiere; rahat - prin condensare pe terenul limbii române. - Pentru evoluţia ia sensul 2, v. Graur, S. 160.) - Cf. ser. rahatiikum (> rom. înv., rar rahâtlicum „idem (1)": 1879 CIHAC II 606), bg. rahat-iokum „idem (1)". - V. hiuchium, iocma, rahat?. - Der.: (Dim., 2, pop., fam.) răhăţâis.n., s.m.: sec. XX/2 LIT.; (Ist.) rahagius.m. „Cofetar care producea şi vindea (uneori ambulant) rahat2 (1)": rahagfu sec. XIX/2 LIT. (DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) rahatgiu sec. XX/l LIT. (DLR); (înv., rar) rehagiu sf. sec. XIX DOC. (DLR) [(Ist.) rahagerie s.f. „Prăvălie unde (se prepara şi) se vindea rahat2 (1)": rahagerie 1900 ŞIO; LIT. miji. sec. XX; rahagirie sec. XX/l LIT. (DLR)]; (Pop., fam.; eufemistic) răhăţivr. „A elimina materiile fecale, a avea scaun": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1983, la Bucureşti). RĂHTIVÂN s.m. (înv.; 1693 - sf. sec. XIX); pl. -/' (Admin.) „Slujbaş (al curţii domneşti) însărcinat cu păstrarea şi întreţinerea rafturilor2 (1) (= harnaşamentelor) pentru caii curţii" CÉcuyer [de la Cour du voïvode roumain] chargé de l'entretien des harnachements'): raftivân 1693 DOC. (ŞIO; în antrop. Raftivanü)', rahtivân 1776 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; răhtivân 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv.) rahtïvan [aTasï], rahtvan [ayasï], rahtvan[-ï ewel], rahtvan[-ï hass] „idem" (OTS, v. ŞIO III 96, Suciu 155; rahtvan „cordon cu care se leagă cioltarul [1] la şa"). - V. raft?. - Der.: (înv.) răhtivănies.f. „Funcţia, rangul de rahtivan": sec. XIX/l LIT. (DLR). -Antrop. Raftivanu (1693, ŞIO), Răhtivân (1797, REL. AGR. II 673). 606 RAIÂs.f. (ist.; 1528 ->); pl. -/eşi -ele, acc. (rar) şi răia(pl. raie). 1. (Admin., Entop.; ist.) „Teritoriu, ţinut (incluzând o cetate) al unei ţări (de obicei al ţărilor române, cum erau Turnu, Giurgiu, Brăila etc.) ocupat şi administrat direct de către autorităţile militare turceşti, fiind considerat teritoriu nemusulman supus Imperiului Otoman; ţară (de obicei Ţara Românească sau Moldova) aflată sub protectoratul Porţii, plătindu-i tribut şi fiind considerată ca supusă acesteia" ('Territoire d'un pays [notamment des Pays Roumains] occupé et administré directement par les autorités militaires turques; pays [notamment la Valachie ou la Moldavie] tributaire à la Porte, considéré par celle-ci comme son sujet'): (înv.) raié (art. raiéua sau raiâua) 1528 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVI-XIX/1; raiâ sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DLR, CM I 193, 494, 526, II 208), POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/1 (Porucic 57, Rotaru 55), IST., LIT. sec. XIX/2-XX (Ist. Rom. 158, MDD), DOC. sec. XVIII/2-XX (DLR, REL. AGR. I 830, EM 17/1992, p. 9); (înv., rar) râie (pl.) sec. XIX/2 POP. (DLR). 2. (Admin.; ist.; uneori cu determinanţi la m.) „Supus nemusulman, de obicei creştin, al Imperiului Otoman, adesea locuitor al unei raiale (1) şi obligat să contribuie la tributul plătit Porţii; (la sg., col.) populaţia unei raiale (1)" OSujet non musulman, d'habitude chrétien, de l'Empire Ottoman, habitant d'un raia (1); la population d'un raia[1J)\ raiâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 494, II194); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (REL. AGR. I 606, II 137, DIB 1960, p. 274, Furnică 314, ŞIO, DLR), IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 23); (înv.) raié sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 3. (P. restr.) înv.; mai aies la sg., col.) „Masele, sărăcimea, gloata, poporul (de jos)" OLes masses, le bas-peuple7): raié sf. sec. XVIII CRON. (DLR); raiâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO); râia 1893 LIT. (DLR). - Din te. raya, (înv.) reaya, reiye, raiyye „idem (1, 2)" (cu sensul 2, mai aies la sg., col.). (Var. raie - fie din te. reiye, raiyye, fie, mai probabil, sg. refăcut din pl. raieie.) - Cf. bg., alb. rajă, mac., ţig. raja, ngr. pouàç, payiâç, arom. ariié„idem (1, 2)", scr. ràja, iràja „idem (2, 3)". - Der.: (Dim., 1; înv., rar) raieluţăs.f.: 1939 SDLR; (înv.) răiieăn,-ăs.m. şi f. „Locuitor al unei raiale (1), raia (2)'\ 1742 DOC. (DLR); REG. sec. XX/1 (Rotaru 55) [(înv.) rëilenéscreâsca adj. „Propriu, caracteristic sau aparţinând răilenilor": înc. sec. XX POP. (DLR)]; (înv., rar) raielicésc,-eâsca adj. „Propriu, caracteristic unei raiale (1)": 1822 DOC. (ŞIO). - Antrop. Răiieanu (DNFR, FOLC. NOU 448). RAIÂT s.n. sg. (înv., rar; 1740). „Onoare, stimă, consideraţie, respect" OHonneur, égard, respect, considération7), în loc. vb. A(-i) face (cuiva) raiat = „A acorda respect (cuiva), a onora, a trata cu consideraţie (pe^ cineva)": 1740 DOC. (DLR: i-am cumpărat şi blană,...şi aită ce i-au mai trebuit, şi nu poate să jeiuiască de raiat ce i-am făcut.) (Glosarea din DLR, „serviciu făcut cuiva; aprovizionare care se făcea de către ţările subjugate în folosul Porţii", este eronată, fiind dedusă din sensul lui raia (1), considerat, greşit, drept etimon.) - Din tc. riayet „idem" (OTS, TS, Youssouf; p. asim., v. Suciu 103; poate şi *rayet, *rayat „idem", cf. alternanţele din tc. riaya, raya, raiyye, reiye, reaya „raia", rayet, pl. rayat „drapel [Youssouf]); loc. vb. - după tc. riayet etmek„idem" (etmek„a face77). 607 RAMAZAN s.n. (lit.; 1702 -); pl. (rar) -e şi -uri. 1. (Rel.; lit., azi rar) „A noua lună a anului musulman, pe durata căreia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul soarelui; postul pe care îl ţin musulmanii în timpul acestei luni" CLe neuvième mois de l'année mahométane, pendant lequel les Musulmans observent le jeûne durant la journée; jeûne rigoureux observé par les Musulmans pendant ce mois; ramadan, ramazan'): ramazan 1702 DOC. (TDRG2); 1715 CRON. (ŞIO); CROIM. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII, LU. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) răimăzân 1777 DOC. (DLR); ramadan 1724, 1731 DOC. (DIB 1960, p. 84, REL. AGR. I 327; în antrop. Ramadan); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 9). 2. (P. gener.) Rel.; pop.) „Post" ('Jeûne'): ramazân 1877 LM; LU. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop., fam., azi rar) A face (un) ramazan = „A răbda de foame": sec. XX/l DOC., REG. (Dobr.) (DLR). 3. (Fig.; Anat.; pop., fam. şi arg.) „Stomac" ('Estomac'): ramazân 1949 LU. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. # Loc. vb.: (Reg., Dobr., fam.) 47 tăia (pe cineva) ia ramazan = „A-i fi foame": sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. ramazan, (înv.) ramadan „idem (1)" (v. Kakuk 333). - Cf. bg., alb. ramazân, ser. ramazan, ramâdan, mac. ramazan, ngr. po./io.Çô.vi, magh. ramazân, romozân, ramazăny, arom. rămăzâne, arămăzâne; cf. şi fr. ramadan, ramazan, engl. Ramadan, sp. ramadan „idem (1)"; cf. şi antrop. ser. Ramàdan, magh'. Ramadân. - V. ramazaniâc. - Antrop. (Constantinrespectiv Dimitrie) Ramadan (1724, DIB 1960, p. 84; 1731, REL. AGR. I 327; DNFR), top. Ramadanui (DNFR). RAMAZANLĂC s.n. (înv., rar; 1786 - sec. XIX/l); pl. -uri. „Cadou care se oferea înalţilor demnitari otomani cu prilejul inaugurării festive a ramazanului (1)" CCadeau offert aux hauts dignitaires ottomans à l'occasion du ramadan'): 1786, 1796 DOC. (DLR, ŞIO). - Din tc. ramazanlik (înv.) *„idem" (mod. „mâncare pe care musulmanii o pun deoparte pentru a o consuma în timpul ramazanului [1]"). - V. ramazan. RAST s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Muz.) „Numele tonului şi al coardei soi (la vioară şi la cobză)" ONom du ton et de la corde soi [au violon et au luth]'): sec. XIX/2 DOC. (ŞIO). - Din tc. rast (perdesi) „(tonul) soi" (Ţie ton] soi1), rast (perdesi) [teii] „coarda (tonului) soi" ('la corde [du ton] soi') (tei„coardă, strună", perde „ton, notă muzicală"; v. Suciu 155-156, cf. Drimba 95-96). RAVÂC s.n. sg. (lit.; 1792 -). (Alim.) 1. (Lit., azi rar; uneori atributiv, în sintagma miere ravad) „Miere curată, de bună calitate, care se scurge din fagurii expuşi la soare" CMiel pur, de très bonne qualité, miel vierge [écoulé des rayons exposés au soleil]'): (pop.) răvâc 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) ravâc sec. XIX/2-XX DICŢ 2. (P. ext:, lit.; uneori atributiv, în sintagma vin ravaâ) „Must care se scurge de la sine, fără presare, din strugurii puşi în teasc; vin superior obţinut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, obţinut prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin limpede, rămas neîngheţat, dintr-un butoi expus la temperaturi joase" fMout écoulé du pressoir avant que le raisin soit pressuré; vin fait de ce moût ou obtenu en le séparant de la lie; vin de 608 première cuvée; vin soutiré par congélation7): (pop.) răvâc 1841, 1845 DOC. (Kogălnicenu-Negruzzi 188, DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) revâc sec. XIX/2 POP. (DLR); ravâc 1900 ŞIO; LIT., DICJ. sec. XX. 3. {P. ext.) reg., rar) „Vin obţinut din diverse fructe (de munte)" ('Vin obtenu de divers fruits7): ravâc, răvăc sec. XX DICŢ. (TDRG, DM). 4. (P. anal.) reg., Mold.) „Grăsime care se scurge din caşul stors de zer" OGraisse écoulée du fromageon égoutté7): răvâc sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. ravak „idem (1)" (Youssouf). - Cf. ser. ravak. - Der.: (Reg., Mold.) răvăcivt. [răvădt,-ăadj., răvădre s.f.] „A trece (vinul) dintr-un butoi în altui, pentru a-l separa de drojdie, a pritoci; a limpezi vinul prin expunere la temperaturi joase şi trăgând partea neîngheţată": 1895 DDRF; POP., REG. sec. XX/l (DLR), DOC. sec. XX/2. RAZACHÎE s.f. (lit.; 1754 -); pl. -ii. (Bot.) 1. (Lit.) „Soi1 (1) de viţă-de-vie care produce struguri (de masă sau pentru stafide) cu boabe mari, lunguieţe, albe sau roşii, foarte dulci şi cărnoase; strugure produs de această viţă-de-vie; ţâţa-vacii" ('Variété de vigne qui produit des raisins à grains allongés, blancs ou rouges, très doux; raisin produit par cette vigne7): (pop.) razăchfe 1754 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX; (pop.) rezachie, rezăchie 1792 DOC. (ŞIO); 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; razachie 1776, 1786 DOC. (Munt., Olt.) (Furnică 38, ARH. OLT. VIII 334); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (Furnică 211), REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold.) sec. XIX/2 (H), LU. sec. XX, DICŢ., POP. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 73, 131, 210); (înv., rar) răzichie 1900 BARCIANU; (înv. şi reg.) rezichie, rezâchie, (Mold.) răzăchie 1900 BARCIANU; DICŢ. sec. XX, POP. sec. XX/2 (FOLC, NOU 410); (înv., Dobr.) razacâie, (Mold.) razdachie 1884-1885 REG. (H). 2. (P. ext:, reg., mai ales Mold.; adesea determinat prin adj. sălbatică) „Agriş (Ribes uva-crispa sau grossuiaria)) agrişă" ('Groseillier; grosseille [à maquereau]7): rezâchie 1883 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX; razachie 1898 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XX; (înv., rar) răzichie 1900 BARCIANU; răzăchie 1900 BARCIANU; DICŢ. sec. XX; rezăchie, rezichie 1968 DOC. (DLR); rezachie 1982 DS. - Din tc. razaki, (înv.) rezaki, rezzaki, razi'ki (OTS), razdakî (Tar. S. IV 645) „idem (1)"; poate şi din bg. rezekija, razakija, ser. razak(l)(ja. - Cf. şi ngr. paÇô.Ki, alb. rezaki. - Conversiune: (Ut.) razachiu,-ie adj. (atestat numai la f.) 1. „(Despre viţa-de-vie) Din soiul numit razachie (1)'. 2. (Crom.) „De culoarea razachiei (1)": 1954, 1958 LIT. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A o iua pe coarda razachie = „A o lua cu binişorul": 1929 LU. (DLR). RĂCÂM s.n. (înv., rar; sec. XIX - sec. XX/l); pl. -uri. 1. „Calcul, socoteală" CCalcul7): sec. XIX (CDER). 2. „Abac, tabelă de calcul elementar" (Table de calcul élémentaire7): 1904 DOC. (SDLR). - Din tc. rakam „idem (1)" şi „aritmetică; cifră, număr", rakam [cetveli] „idem (2)" (v. Suciu 156; cetve!„tabel, tabelă7). - Cf. ser. rakam, arom. r/^Vne „calcul". REDÎF s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Mii.) „Soldat recrutat din rezervă, rezervist, recrut, militar în termen al armatei otomane" CSoldat réserviste, conscrit, recrue de l'armée ottomane7): sec. XIX/2 LU. (ŞIO). - Din tc. redif „idem". - Cf. scr. redif, arom. ridif, ridife. 609 REFENE s.f. (pop.; 1652 -); pl. -ele. 1. (Fin.; înv.; uneori atributiv, în sintagma baril refeneâ) „Cotă-parte, cotitate, contribuţie bănească la o cheltuială făcută în comun (la o petrecere, la o consumaţie etc.); tain (4)' ^Contribution à une dépense commune, quote-part, cotisation, écot7): răfeneâ 1652 DOC. (TDRG); refeneâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 410); 1839 VALIAN; LIT. mijl. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1. # Loc. vb.: (Reg., Olt.) A lua (pe dneva) ia refeneâ = „A lua (pe cineva) la rost, a-i cere socoteală despre (sau . pentru) ceva": refeneă 1944 REG. (DLR). 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Batjocură; bătaie" CRisée; raclée7): refeneâ sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (înv., Mold.) A(-i) trage (cuiva) o refeneâ = „A lua (pe dneva) în râs, a-şi bate joc (de cineva)77: refeneâ 1898 REG. (ŞIO). 3. {P. ext.) Fin.; înv., rar) „Sumă datorată de cineva, datorie (în bani)" ODette7): refeneâ 1770 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2. 4. (Fig.; reg., Mold.; urmat de determinări introduse prin prep. de) „Cantitate mică, fleac, vacs" CPetite quantité, bagatelle7): refenél (s.n.) sec. XX/l REG. (DLR). 5. (Pop.) „Petrecere în comun, benchetuială, chef (4), chiolhan (1), zaiafet (1)] (p. specreg., N. Mold.) petrecere care se face în seara de lăsatul secului" ORipaille, réunion entre amis, sauterie, partie de plaisir7): refeneâ sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XX (DLR); (reg., Mold.) rafineâ 1898 REG. (DLR); REG. sf. sec. XIX-sec. XX (DLR); (reg.) refeneâlă (DLR). 6. (P: ext.) reg., Olt.) „Cârciumă" ('Bistrot7): refeneâ 1895 DDRF (v. DLR); 1944 REG. (Tomescu). - Din te. (înv.) refene (lit. mod. arifane, pop. herfene) „idem (1, 5)" (v. SCL 4/1993, p. 338). (Var. refenel, refeneâlă- sg. refăcute din pl. - Sensul 2, poate sub influenţa lui refec din loc.v;Vb. a lua la refec sau a trage un refec) - Cf. bg. erfene, ngr. pecpsvéç arom. rifiné, arifiné„idem (1)". REGE s.f. (înv.; 1715 - miji. sec. XX); pl. -ele. 1. „Rugăminte, cerere, solicitare, intervenţie (pe lângă cineva), reagealâd' CRequête, prière, demande, intercession7), mai ales în loc. vb. A face (o) regea = „A ruga, a solicita, a cere cu insistenţă; a interveni pe lângă cineva (în favoarea cuiva)77: regeâ 1715 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/2, DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX; răgeâ 1779 LIT. (DLLV); CRON. sf. sec. XVIII, LIT. sec. XVIII/2-XIX; (rar) rigeâ 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. 2. (P. concr.) „Intermediar, mijlocitor, persoană care intervine pe lângă cineva în favoarea cuiva; protector, sprijinitor, proptea, arca (1)' flntercesseur; protecteur7): regeâ sec. XIX/l LIT. (DLR); rageâ sf. sec. XIX POP. (DLR); REG. (V. Munt.) înc. sec. XX (DLR), DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. rica, (înv. şi pop.) rega „idem (1)"; pentru sensul 2, cf. tc. /7cac/„idem (2)". - Cf. bg. rigă, ngr.piTÇô.ç alb. rixhă, arom. rigé, rigeâie, arigé, arijeie. - Der.: (înv.) regea/âcs.n. = regea (1)\ răgelăc 1825 DOC. (TDRG2); râgealăc 1835 LIT. (ŞIO, DLR); regealăc 1863 LIT. .(ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) răgită vr. „A se încrede, a se bizui, a se baza (pe cineva)": 1901 REG. (V. Munt.) (DLR). REGEÂL s.m., s.n. (înv.; sf. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. (s.m.) -i, (s.n.) -e, -urişi regele. (Admin.) 1. S.m., s.n. (mai ales la pl.) „Om de stat, înalt demnitar, ministru (în Imperiul Otoman)" CHomme d'État, haut dignitaire, ministre [de TEmpire Ottoman]7): rigeâl (s.m.) sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); (s.n.; pl. -e) sec. XIX/l CRON. (DLR); răgeâl (s.n.; pl. -uri) sec. XIX/l 610 CRON. (ŞIO); râgeâl (s.n.; pl. -urî) 1838 LIT. (DLR); regeăl (s.n.; pl. regele) 1835 DOC. (DLR); (pl. -e) sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (pl. -urî) 1868 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (s.m.) sec. XIX/l CRON. («Philologica», I 123); rageâl (s.m.) sec. XIX/2 LU. (ŞIO). 2. S.n. (P. ext.) rar) „Funcţie înaltă, demnitate, post ministerial (în Imperiul Otoman)" (Ponction de haut dignitaire [de la Porte]'): rageâl 1925 IST. (DLR). - Din te. rical „idem (1)" (pl. [la sg. recü/]). - Cf. bg. rigâl, scr. ridzal, ngr. pnÇô.Ài, alb. rixhâl. REÎZ1 s.m. (înv.; 1509 - sec. XX/l); pl. -I. (Prof., Nav.) „Căpitan de corabie, comandant de navă (la turci); şef al căpităniei unui port sau al unui şantier naval (turcesc)" ^Capitaine de navire ou d'un port, d'un chantier naval [ottoman]'): reiz 1509, 1774 DOC. (DLRV, p. 258, DLR); DOC. sec. XVI-XIX/1, REG. sec. XX/l (Coman, GL.); (înv.) reis înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XIII). - Din tc. reis, (înv. şi dial.) reiz, (dial.) ireyiz „idem" şi „comandant, şef" ('chef'). - Cf. ngr. p&Çriç, paiÇijç (> rom. înv. raiz„idem": sec. XIX/2-XX/1 POP. [ŞIO, DLR]), mac. reis, scr. rèis, rèlz, magh. reisz, rész, irez. -V. reiz-chiesedar, reiz-efend!, reizicol, reizlâc, reizuhchitab. REÎZ-CHIESADÂR s.m. (înv., rar; 1859); pl. -i. (Admin., Fin.) „Chesedarul, casierul-şef şi arhivarul lui reiz-efendi (v. s.v.)" ^Caissier et archiviste du reiz-efendi y. 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. reiz kesedari „idem". - V. chesedar(-efendi), reiz, reiz-efendi. REÎZ-EFÉNDI s.m. (înv.; 1593 - sec. XIX/2); pl. ? (Admin., Pol.) „Ministru de externe şi mare cancelar al Imperiului Otoman; reizul-chitatl' CMinistre des affaires étrangères et grand chancelier de l'Empire Ottoman'): ereiz 1593 DOC. (DOC. î. XVI 185); reiz (pl. -/) 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 124); IST. sec. XIX/2 (Aricescu 1175); reis-eféndi 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, IST. sec. XIX; reiz-eféndi înc. sec. XVIII CRON. (CM II 246); CRON. sec. XVIII/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 175); rais-eféndi sec. XIX/1 CRON. («Philologica», I 123); reis-efénde (art. reis-efende/e), râis-aféndi sec. XIX/2 IST. (DLR); reiz-aféndi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 79); CRON. sec. XVIII/1; râiz-afénde, reiz-afénde, reiz-efénde, raiz-afénd, raiz-afénde, raiz-avénde sec. XVIII/1 CRON. (DLR). - Din tc. (ist.) reis efendi, (înv.) reiz efendi, *reiz afendi, *ireïz efendi „idem". (Var. reiz, ereiz - prin condensare lexico-semantică, poate încă în limba turcă; var. cu raiz-, rălz-, după raiz „reiz1 (1)" [< ngr.].) - Cf. magh. réz effendi, reisz effendi. - V. efendi, reiz\ reiz-chiesadar. REÎZICOL s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Mii.; Dobr.) „Comandant de patrulă" CChef de patrouilleO: reizicol sau reisicol sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR). (Glosarea din ŞIO şi DLR, „soldat de reiz", nu se justifică.) - Din tc. (înv.) *reis-i kol, *reiz-i kol „idem" (reis, reiz „şef, comandant", kol „patrulă", îmbinate într-o construcţie posesivă de tip izafet persan, frecvent utilizată în turca veche; v. LR 2/1989, p. 93, Suciu 103-104). - V. coi2, reid. 611 REIZLĂC s.n. (înv., rar; 1693); pl. -uri. (Nav.) „Căpitănie a unui port" CCapitainerie d'un port7): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) reizlik (lit. mod. reisiik) „idem" (adaptat după suf. rom. -iâc). - V. reiz1. REÎZUL-CHITÂB s.m. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. -i. (Admin., Pol.) = reiz-efendi: sf. sec. XVIII CRON. (TDRG2, SDLR). - Din tc. (înv.) reiz ül-küttab „idem" (literal: „şeful secretarilor"). - V. cheatip, reiz1. RENGHI s.n. (pop., fam.; 1777 -); pl. -uri. 1. (înv., rar) „Culoare" CCouleur, teinte7): renghi 1777 DOC. (Mold.) (Furnică 51, 56). 2. (Pop., fam.) „Păcăleală, festă, farsă, şotie, bosma, cabaziâc, dubara (2)' (Tour, farce, niche7): renghi 1838 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XIX-XX; (înv.) renchi 1879 CIHACII 607; sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) juca (cuiva) (un) renghi (sau renghiul sau renghiuri) ori, rar, A(-i) trage (cuiva) renghiul = „A păcăli (pe cineva), a(-i) juca (cuiva) o festă, a(-i) face (cuiva) o farsă": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 2/1992, p. 9). - Din tc. renk [pron. renk'], (înv.) reng [pron. reng'] „idem (1)", (înv. şi dial.) „idem (2)" (TS, Youssouf, OTS, Tar. S. III 581); pentru loc. vb., cf. tc. renk vermek „a da (mai multă) culoare, a înviora, a înveseli" (TS), (înv.) reng vermek sau reng oynamak„a face o farsă, a juca feste, a păcăli" (Y.Tar.S.; vermek „a da", oynamak „a juca"), (dial.) renk etmek „a înşela; a necăji" (Der. S.; etmek „a face"). - Cf. ser. renk, ngr. péyn, arom. rénga, réng'e „idem (1, 2)", alb. rreng ,i\ dem (2)". (Greşită etimologia dată în DM şi DEX: tc. reng, rene „suferinţă, durere"). RESM s.n. (înv.; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -uri. (Admin.) 1. „Ceremonial, etichetă, protocol, tipic, regulă, ritual" OCérémonial, rituel, étiquette, usage7): resm sec. XIX/l CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX/l; rezm sec. XIX/l CRON. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. „Ceremonie, solemnitate, fast" CCérémonie, solennité7): resm sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) resm „idem (1, 2)" şi „impozit, taxă" Cimpôt7). - Cf. ser. resum „impozit", ngr. péo/ii „idem (1)" şi „taxă". - V. rusumat. REŞME s.f. (înv., rar; 1780); pl. -ele. „Frâu, căpăstru, căpeţea" OBride, muserolle7): 1780 DOC. (DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) resme „idem" (Youssouf, Der. S., Tar. S. I 584). REVÂN s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. (Alim.) „Prăjitură de casă preparată prin coacerea la cuptor a unui amestec de irimic (v. s.v.), ouă şi migdale, peste care se toarnă, la sfârşit, un strat de şerbet (2)" CSorte de gâteau préparé avec de la farine, des oeufs, du sorbet et des amandes7): revan 1857 POLIZU; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX; revaniu 1879 CIHAC II 607. - Din tc. revani „idem". - Cf. bg. revané, alb. revani, arom. riva ni, rivanée, arivani 612 REVENT s.n. (lit.; sec. XVII/1 -); pl. -uri (Bot., Med.) 1. (Lit., azi rar) „Plantă erbacee cu frunze mari, cu flori mici, verzui, al căror peţiol este folosit în alimentaţie, şi cu rădăcina şi rizomul, foarte amare, folosite în medicină (Rheum officinale sau rhaponticum [rabarbar]); (la sg., col.) bucăţi de rădăcină şi rizom (tăiate mărunt, tocate sau măcinate) ale acestei plante, folosite în medicina populară ca purgativ; sirop purgativ obţinut din rădăcina şi rizomul acestei plante; rubarbă" ('Rhubarbe'): (înv.) ravént sec. XVII/l CRON. (DLR); 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (înv.) răvent 1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII, DICJ. sec. XIX/l (LR 1/1979, p. 23); (înv.) răvint 1879 CIHAC II 607; (înv.) ravintă (s.f.) 1906 ALEXI; (înv.) revint înc. sec. XX POP. (DLR); revént sec. XVII/2 CRON. (TDRG2); DOC. sf. sec. XVIII-mijl. sec. XX, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext.-, reg.) „Levănţică (LavanduiaŢ ('Lavande'): revént sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. ravent, (înv.) * revent (la pl. ravendiyye, revendiyye, v. OTS) „idem (1)"; poate şi din ser. rêvent, ngr. pafievri, pepèvu „idem (1)". - Cf. şi bg. revént, revén, arom. ravénti jdem (1)", ser. rèvan „părăluţă, bănuţ (Be/lisperennis/, rus. revén' „idem (1)". REZAÍ subst. (înv., rar; 1803 - miji. sec. XIX); pl. ? (Vestim.; atributiv, pe lângă şal) „Un fel de ţesătură fina (din care se făceau şaluri)" CSorte de tissu, de toile fine [dont on faisaient des châles]'): rezán 1803 DOC. (DLR); rezaí 1822 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) rizai (v. DLR) „satisfăcător, plăcut, agreat, agreabil" Csatisfaisant, agréé, agréable') (< riza „satisfacţie, mulţumire; învoială, consimţământ, acord" + suf. adjectival -/' ) sau din tc. (înv.) rizan „care curge, se scurge, se răspândeşte" Cqui se répand, qui coule') (Youssouf), poate şi *„idem"sau prin condensare dintr-o sintagmă. -V. riza-pazar. REZALÉT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -uri „Ruşine, înjosire, umilire, umilinţă, batjocură; act sau comportament scandalos, ruşinos; infamie, ticăloşie, mârşăvie, fărădelege; riziiic (1Ţ CHonte, humiliation; acte scandaleux, honteux; infamie, forfait'): rezalét sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); razilét 1821 DOC. (DLR). - Din tc. rezalet, (înv.) rezilet (OTS) „idem". - Cf. arom. (a)rizile „batjocură, ruşine, deriziune". - V. riziiic. RIÁL s.n. (înv.; sec. XIX/l); pl. -uri, scris şi riiai (Fin.) „Monedă spaniolă de argint (care a circulat, în sec. XIX/l, şi în ţările române); real" CRéal [= monnaie espagnole]'): 1822 DOC. (DOC. EC. I 261); DOC. sec. XIX/l. - Din tc. riyal „idem" (TS, Youssouf, v. LR 1-2/1994, p. 25, Suciu 104). - Cf. fr. réai(e), sp. real (> rom. lit. rea/s.m. „idem": 1830 DOC. [DLR]; DICŢ. sec. XIX/2-XX). RICHIÁB1 s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ?, pron. ri-chiab. (Admin.) „Tronul sultanului (ca simbol al puterii acestuia)" (Te trône du sultan [comme symbole du pouvoir de celui-ci]^: richiép 1812 DOC. (DLR); richiâb (ŞIO). (Sensul dat în unele DICŢ., „fiecare dintre cei patru ofiţeri superiori din suita împăratului", nu se justifică: aceştia se numeau, în realitate, agi airichiabului, adică „ofiţeri ai tronului"; v. ŞIO III 98.) 613 - Din tc. (înv.) rik'ab, rik'ap „rang, poziţie, funcţie înaltă; scară (la şa)" Crâng, position; étrier [de la selle]') (OTS) şi *„idem", rik'ab[-ï sahane] sau rik'ab[-ï hümayunj „idem" (OTS, Youssouf; literal: „scara imperială", v. OTS; şahane sau hümayun „imperial"). - V. richiab-caimacam, richiabie, richiap-imbrohor, richiaptar. RICHIÂB-CAIMACÂM s.m. (înv., rar; 1715 - sec. XVIII/2); pl. -I. (Admin.) „Locţiitor, caimacam (1) al marelui vizir (în absenţa acestuia), prim-ministru interimar al Imperiului Otoman, caimacam-paşă' (^Lieutenant du grand vizir, premier ministre par intérim de l'Empire Ottoman7): richiâb-caimacâm, richiăb 1715 CRON. (ŞIO); răchiâb-calmacâm sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) rik'ab kaymakamî „idem". (Var. richiab - prin condensare în rom.) - V. caimacam, caimacam-paşa, richiab1, richiabie. RICHIABIÉ s.f. (înv.; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -e/e, pron. ri-chia-bi-e. (Fin.) „Contribuţie bănească, dare anuală pe care ţările române erau obligate să o trimită sultanului pentru cheltuielile tronului" OContribution annuelle payée par les Pays Roumains au sultan pour les dépenses du trône'): rachiabighé, richiambighé 1792 DOC. (ŞIO); rechiabié, richiabié 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1; rechiamé 1812 DOC. (DA, s.v. hediâ); rechiapighén, reneabeghén, rocheàrighén (s.n.) sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO); rechiabiâ, richiabiâ (SDLR). - Din tc. (înv.) rik'abiyye *„idem" (OTS: „cadouri oferite sultanului de către oamenii de stat"). (Unele var. sunt coruperi prin „grecizare" sau greşeli de copist.) - V. richiab1. RICHIAP-IMBROHOR s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XVIII/l); pl. -/ (Admin.) „Marele comis, imbrohorul cel mare al sultanului, buiuc-imbrohot1' ÇLe grand écuyer du sultan7): rechiâp-imbrohôr sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); rechiâp sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); richiap-imbrohor (ŞIO). - Din tc. (înv.) rik'ap imbrohorii „idem". (Var. rechiap - prin condensare în rom.) - V. imbrohor, richiab1. RICHIAPTÂR s.m. (înv., rar; 1693 - sec. XVIII/2); pl. -/ (Admin.) „Demnitar otoman care făcea parte din garda personală a sultanului, având sarcina să ţină scara de la şa când încăleca sultanul" CDignitaire ottoman faisant partie de la garde du corps du sultan et chargé de tenir l'étrier lorsque le sultan montait à cheval7): rechiptâr(iu) 1693 DOC. (ŞIO); rechiptâr-agâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); richiaptâr (ŞIO). - Din tc. (înv.) rik'aptar (aya) „idem". - Cf. magh. rikiabdâr aga. - V. agă, richiab1. RIEAL s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -/e; pron. ri-ea-ta. (Nav.) „Navă specială rezervată sultanului, navă-amiral" CNavire réservé au sultan7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. riyala „idem". 614 RIF s.m., s.n. (înv.; 1790 - sec. XX/l); pl. (s.m.) -/' (s.n., rar) -uri. (Mold.) „Unitate de măsură pentru lungime, egală cu circa 77 cm; cot" CAune [= mesure de longueurJO: rif 1790 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (s.n.) 1803 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (s.m.) sf. sec. XIX REG., POP. (ŞIO, DLR); irif 1879 CIHAC II 607. - Din tc. rif, irif „idem". - Cf. ser. rif, magh. rdf, ref (> rom. reg., Transilv., Ban. rif, ref, răf, ruf „idem": 1790 DOC. [DLR]; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XX/l, REG. sec. XX [DLR], DICŢ. sec. XIX-XX), ngr. piepu RINDEA s.f. (lit.; 1819 -); pl. -e/e şi (înv.) -eii. 1. (Tehn.; lit.; reg. în Munt., S. Mold., Dobr., Olt.) „Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuţite fixate cu pene într-un corp de lemn, cu care se execută netezirea şi fasonarea prin aşchiere a pieselor de lemn; făţuitor, gealău, teşcherea1, ghiusturea; /ambî? (3); unealtă similară folosită la netezirea unor piese de metal moale" ('Rabot'): rindea 1819 DOC. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold.) sec. XIX/2-XX (DLR, ALR SN II [570], Iordan, L.M. 198, Iordache 81), LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (pop.) rândeâ 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., S. Mold.) sec. XX/l (DLR, Iordan, L.M. 198), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX; (înv., S. Mold.) rindă (pl. -e) 1884-1885 REG. (H); (înv., rar) a rândeâ 1857 POLIZU; (înv.) rendeâ 1868 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2; (înv. şi reg.) randeâ, rundeă 1877 LM; DOC. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) rândei (s.n.; pl. -e) 1900 BARCIANU; (înv,, N. Munt.) irindeâ 1884-1885 REG. (H). # Loc. vb.: (Pop.) A da (sau a trage) (ceva) /a (sau, înv., în) rindea = „A rinde/uî1839 VALIAN; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (Reg., Mold.) A da (sau a trage) (pe cineva) ia rindea = „A bate (pe cineva)": 1907 REG. (DLR); LIT. sec. XX/2; (înv.) A nu fi dat ia rindea = „(Despre oameni) A fi grosolan, necioplit": sf. sec. XIX POP. (DLR); (Reg., Mold.) A-şilua rindeaua = „A pleca în grabă, a-şi lua tălpăşiţa, a-şi lua catrafusele": rândeâ sf. sec. XIX REG., POP. (DLR); POP. sec. XX/l; randeâ 1901 DICŢ. (DLR); DOC. sec. XX/2 (Graur, ER 153); răndeâ 1963 DOC. (Graur, ER 153). 2. (P. restr:, Tehn.; reg., Dobr.) „Cuţitul rindelei (1)" ('Couteau de rabot'): rindeâ sec. XX/l REG. (ALR II [6690]). 3. (Reg., Mold.) „Râzătoare (de bucătărie)" CRâpe [de cuisine]'): randeâ 1939 SDLR. 4. (P'. ext:, Tehn.; reg., Dobr.) „Cuţitoaie pentru scos coaja de pe arbori" CCoutelas pour ecorcer Ies arbres'): ierindeâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 5. (Pext.) Etnogr.; reg., Munt., Olt., Dobr., Mold.; la sg., art.) „Numele unui dans popular" CNom d'une danse paysanne'): (Munt., Olt., Mold.) irindeâua 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA), POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (înv., Munt.) arindeâua, (Dobr.) orindica, (V. Munt.) rindeâua sec. XIX/2 REG. (HEM 1662, 1780, H, DDRF). - Din tc. rende, (înv.) irende (Y.Tar.S.) „idem (1, 3)", poate şi *„idem (4)". (Var. arindea, arândea- prin proteză sau p. asim. ori disim. [< irindea]', rindă- prin falsă derivare regresivă, cu „sufixul" -ea eliminat; orindica, rândei - prin schimbarea „sufixului"; orindica - prin falsă analiză sintagmatică: o rindică.) - Cf. bg. rende „idem (1)", ser. rende, erende „idem (1, 3)", alb. rende „idem (3)" şi „raşpel", arom. rinde, arinde, rindeâuă „idem (1)", ren dă, rende, rendză, arendă, arendză¿dem (3)". - Der.: (Reg., Munt.) rândăş s.n. „Cuţit întrebuinţat de fierari": înc. sec. XX REG. (DLR); (Ut., rar) rindetăr (pop. rândeiâr) s.m. „Rabotor": 1933 DOC. (DLR); (Lit.) rindeiui vt. 615 \rindeluire s.f., rindeluit s.n., rindeiuft,-ă adj.] „A netezi, a făţui cu rindeaua (1), a gelui, a da la rindea (1)": rindelui 1949 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/2; rindUui 1965 DOC. (DLR); (Lit., rar) rin delà vt. [rinde/âre s.f.] = rinde/ur. sec. XX/2 DICŢ.; (Reg., Munt.) rinduf {rânduf) vt. [rinduit, -a adj.] = rindelui: 1847 LIT. (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (H), POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) rindire (rendfre) s.f. (< *rindi, *rendivt.) = rindeiuire. 1868 DOC. (DLR); (înv., rar) rindenivt. = rindeluf. sec. XIX/2 DOC. (FCLR III 89, 91). - Comp.: (Lit.) rindeâ-ciopHtor s.f. „Rindea (1) mare, folosită la netezirea grosolană a lemnului; gealău, ghiustured'-. 1982 DS. RIZÂ-PAZÂR s.n. sg. (înv.; 1783 - miji. sec. XIX); scris şi rizapazar. (Com.) „Comerţ cu preţuri libere, stabilite prin învoială; tocmeală; tranzacţionare" ('Commerce à prix libres, transaction'), în loc. adv. Cu (sau, rar, prin) riza-pazar = „(în legătură ,cu vb. a vinde, a lua, a cumpăra etc.) Prin înţelegere (asupra preţului), prin tocmeală, prin cădere la învoială, prin tranzacţie, la un preţ (liber) stabilit prin înţelegere între vânzător şi cumpărător": rizâ-pazâr 1783 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, DIB 1960, p. 199); răză^pazâr 1817 DOC. (DLR); rezât-păzar 1804 DOC. (DLR). - Din tc. riza pazan, riza pazari „idem" (v. SCL 4/1993, p. 339; tiza, rtza „acord, învoială, înţelegere", pazar„comerţ, vânzare-cumpărare"). - V. pazar, rezai. RIZILÎC s.n. (reg.; 1875 -»); pl. -uri. (Mai ales Mold.) 1. „Dispreţ, înjosire, ruşine, umilire, batjocură; infamie, mârşăvie, ticăloşie; rezaiet' ^Mépris, dédain, humiliation, honte; infamie, ignominie'): rizilic 1875 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; râzilic 1906 ALEXI; râzâlâc 1939 REG. (Mold.) (Coman, GL.). # Loc. vb.: (înv.) A-şi face rizilic (de cineva) = „A-şi bate joc, a umili": rizilic sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 2. (Fig.; rar) „Dezordine, murdărid' CDésordre, immondice'): râzâlic 1939 SDLR. - Din tc. rezillik „idem (1)" (p. asim.). (Var. cu râz-, probabil p. et. pop. după a râde.) - Cf. ser. reziluk. - V. rezaiet. ROABĂ s.f. (lit.; 1806 -); pl. -eşi (reg.) robi. (Transp.) 1. (Lit.) „Vehicul pentru transportul materialelor pe distanţe scurte, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă care se sprijină la un capăt pe o roată, la celălalt capăt având două braţe de care împinge sau trage omul; tărăboanţă, tejghereâ’ ('Brouette'): roabă 1806 DOC. (DLR); 1825 LB, 1939 VALIAN; REG. (Mold., Munt., Olt., Dobr., Ban., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), LIT. miji. sec. XIX-sec. XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 11/1992, p. 12); (pl. robi) sec. XX/l REG. (Ban., S. Transilv.) (DLR). 2. (Ut.) „Cantitate de material care se transportă ori se poate transporta deodată cu roaba (1)" OLe contenu d'une brouette, brouettée'): roabă 1882 DOC. (TDRG); DICŢ. sec. XX. 3. (Reg., Mold., Ban.) „Cotigă, căruţ mic, cu două roţi, tras sau împins cu mâna; saca (4Ţ (Tombereau, petit chariot à deux roues, charrette à bras'): (Mold.) roabă, (Ban.) ruobă (pron. ruo-bâ), ruôbie (pl. -ii) sec. XX/1 REG. (ALR SN II [354], DLR). - Din tc. [el] araba[si] „idem (1, 2, 3)" (v. LR 1/1978, p. 36-37, Suciu 104-107, 156; literal: „căruţă de mână": e/„mână", araba „orice fel de vehicul, de mijloc de transport terestru 616 [car, căruţa, căruţ, autovehicul, roabă etc.]"), probabil p. et. pop. după rom. rob, f. roabă „sclav; slugă" (din care este explicat în mai multe DICŢ.); pentru der. robagiu, cf. tc. arabact „căruţaş, harabagiu; persoană care lucrează cu roaba (1)". - Cf. bg., mac., alb.' arabă, ser. râba „căruţă, car", râbadzija „căruţaş", arom. aribă „căruţă mare"; cf. şi ceh. robarna „idem (1)", robotnik„căruţă". (După unii autori, etimonul este săs. Rabbgr = germ. Radeber„roabă [1]".) - V. haraba1. - Der.: (Reg., Munt.) robagius.m. 1. „Persoană care lucrează (uneori ca hamal, în port) cu roaba (1)": 1948 DOC. (DLR); DICŢ., REG. sec. XX/2 (GL. ARG.). 2. (P. ext.) „Muncitor de corvoadă, robot": 1967 REG. (GL. ARG.). RUBÂR(IU) s.n. (înv., rar; 1821 - sf. sec. XIX); pl. -a „Comparare, comparaţie, confruntare" ^Confrontation, comparaison7), mai ales în loc. vb. A face (ceva sau pe cineva) rubar = „A pune faţă în faţă, a compara, a confrunta": rubarü 1821 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; rubâr(iu) sec. XIX/l LIT. (DLR); 1839 VALIAN, 1847 DICŢ. (LR 4/1960, p. 73); DICŢ. sec. XIX. - Din tc. (înv.) rubaru, ruberu (adv., adj.) „pus faţă în faţă cu ceva, unul comparativ cu altul, vizavi de ceva sau de cineva" Cface à face, vis-à-vis, comparé l'un à l'autre') (Youssouf, s.v. ru, OTS; prin conversiune); loc. vb. - semicalc după tc. ruberu etmek „idem" (etmek „a face"). (Var. rubăr[iu]~ prin falsă analiză morfologică, -¿/fiind interpretat drept art. hotărât.) RUBI s.f. (ist.; sec. XIX/l ->); pl. -e/e; pron. ru-bi-aşi ru-bia. (Fin.) „Veche monedă (turcească) de aur, valorând un sfert de irmilic (v. s.v.), care a circulat şi în ţările române la sf. sec. XVIII-sec. XIX/l" CAncienne monnaie [turque] d'or'): (înv.) rubeâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DOC., DICŢ. sec. XIX/2; rubiâ 1816, 1833 DOC. (Furnică 291, DLR); DOC. sec. XIX (DOC. EC. I 261, II 674), LIT. sec. XIX-XX/1, IST., POP., REG. (Mold., Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, Aricescu I 19, Coman, GL.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) rebiâ (pl. -te) 1820 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l; (înv.) rubieâ 1857 POLIZU; (înv.) rubié 1879 CIHAC II 608; (înv.) rupie (ŞIO). - Din tc. rubiye, rubiyye, rubya, rubye, rupye „idem". - Cf. bg., ser. rubija, ngr. povm, alb. rupta, arom. rubié, rubie, rupie, arube, arubér, cf. şi fr. roupie (> rom. lit. rupie „monedă de argint din India, Nepal etc."). RUC s.f. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -te. (Admin.) „Jalbă, petiţie, suplică (adresată sultanului), arz (1), arzihat, arzmahzar, mahzar" ('Pétition, supplique'): rucâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR); rucă 1913 IST. (DLR). - Din tc. riika, ruka „idem" (OTS) şi „scrisoare, bilet" ('lettre'). - Cf. ngr. povmg. RUFÉT s.n, s.m. (înv.; 1700 - sf. sec. XIX); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) -ţi. I. S.n. 1. (Com.) „Corporaţie, breaslă, isnaf (I)', meserie, profesie" ('Corporation, corps de métier; métier7): râfét 1700 DOC. (Iorga, B.R. 400); 1754 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII-XIX/1; refét 1730 CRON. (DLLV); DOC. sec. XIX/l (TDRG2), LIT. sec. XIX/2; rufét 1747, 1753, 1760, 1778, 1796 DOC. (DLR, REL. AGR. II 308, 357, Furnică 62, 175); CRON. sec. 617 XVIII/2, DOC. sec. XVIII-XIX/1, IST. înc. sec. XX. 2. (P. ext,:, Mii.) „Corp de ostaşi sau de slujitori înarmaţi (recrutaţi dintre breslaşi şi, în general, din rândurile burgheziei)" OCorps de soldats ou de domestiques armés [recrutés des membres des corporations]'): rusfét -sec. XVIII/1 CRON. (DLR); rufét sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. II. S.m. (P. ext.) Com.; rar) Breslaş, rufetaş, isnaf (II. 1), isnafgiW OMembre d'une corporation, d'un corps de métier'): rufét 1824 DOC. (DLR). - Din te. (înv.) rufet „idem (1.1)". (Var. refet- p. asim.; rusfet- prin confuzie cu rusfet, ruşfet,,mită", v. 5./.). - Cf. bg., scr. rufet, ngr. povepên. - Der.: (înv.) rufetaş s.m. „Membru al unei corporaţii de meseriaşi, breslaş, isnaf (II.l), isnafgiu, rufet (II/: sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. RUP s.m. (înv.; 1731 - miji. sec. XX); pl. -i 1. „Unitate de măsură pentru lungime, echivalentă cu a opta parte dintr-un cot, respectiv cu circa--8-9 cm" CMesure de longueur égale à l'huitième partie d'une aune, c'est-à-dire à 8-9 cmO: 1731 DOC. (Olt.) (Furnică 11); DOC. sec. XVIII-XIX, LIT. sec. XIX/2, IST., REG. (Mold.) sec. XX/l (Coman, GL., DLR). 2. (Rar) „Unitate de măsură pentru lungime, egală cu un sfert de metru" CUn quart de mètre'): 1900 BARCIANU; DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. (înv.) rub, rup (lit. mod. urup, dial. Urup) „idem (1)" şi „sfert" ('quart'), probabil şi *„idem (2)" (v. SCL 4/1993, p. 339). - Cf. scr. urup, urupa, ngr. poùm, apoùm, alb., magh. urup, a rom. arüp, arüpe, rup. RUSTÉM s.n. (reg.; 1884 -); pl. ? (Etnogr.; V. Munt., Olt.; de obicei art.) „Numele unui dans popular asemănător brâului, executat în ritm vioi, uşor săltat; melodia după care se execută acest dans" CNom d'une danse paysanne roumaine'): rustém 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. ARG.), DICŢ. sec. XX; răstâm, restéu 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); rustéma (s.f. art.), ristém 1967 REG. (GL. OLT.). - Din antrop. tc. Rüstern, Rustem „numele unui personaj eroic din mitologia de sorginte persană" ('nom d'un héros des mythes d'origine persane^, probabil şi *„idem". (Var. resteu -p. et. pop. după resteu „cui de lemn sau de fier".) - Cf. antrop. bg., scr. Rùstem, mgr. 'Pov<7mv/j?iç, magh. Rusztem. RUSUMÂT s.n. (ist.; 1792 -V); pl. -un. (Fin.) „Contribuţie indirectă, impozit (constituind unul dintre veniturile domnitorului)" ('Contribution indirecte, impôt [constituant l'un des revenus du voïvode roumain]7): rusumât 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX, IST. sec. XX; (înv.) răsumât, rusomat, ru§mét sec. XIX/l DOC. (ŞIO, DLR); rusmât sec. XX/l REG. (Coman, GL., DLR). - Din tc. riisumat, rusumat „idem" (pl.; sg. resni). (Var. răsumat, rusomat - p. disim.; rusmăt, ruşmet- prin sincopă.) - Cf. bg. rusumat - V. resm. 618 RUŞFiT s.n. (¡st.; 1724 -»); pl. -uri. 1. (Fin.) „Mită, şperţ (care se dădea în trecut, în special pentru obţinerea unei slujbe), ciubuc (8), bacşiş (2Ţ ('Pot-de-vin'): ru§fét 1724 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) ruşfărt sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; (înv., Mold.) rusfért 1859 LIT. (DLR); (înv., Mold.) rusfét sec. XIX/l DOC. (DLR). 2. (Fig. şip. ext.) „Corvoadă, clacă sau muncă suplimentară prestată în trecut de ţărani (obligatoriu sau prin învoială, contra unei plăţi în natură)" CCorvée supplémentaire prêtée autrefois par les paysans7): (înv., Munt.) râsfét 1906 LIT. (DLR); (înv., Munt.) resfét 1906 REG. (DLR); (Mold.) ruşfărt sec. XX/1 LIT. (DLR); ruşfet 1912 LIT. (DLR); LIT. sec. XX/1, DICŢ. sec. XX; (rar) răşfăt sec. XX/2 DICŢ. - Din te. (înv.) rüsfet, risvet, *risfet (mod. rdşvef) „idem (1)". (Var. rusfert, ruşfert-probabil p. et. pop. după sfert.) - Cf. bg. rusvet, alb. ryshfét, arom. ruşfăte, rusféte, arusféte „idem (1)". - Der.: (înv.) ruşfetârs.m. 1. „Şperţar": ruşfetâr 1896 DICŢ. (DLR); LIT. sec. XX/1, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/1. 2. (Munt.) „Ţăran care a încheiat cu moşierul învoiala de a presta ruşfet (2)": răsfetăr, resfetâr 1939 SDLR [(înv.) ruşfetărie s.f. „Mituire": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1]. RUTE s.f. (înv., rar, arg.; miji. sec. XIX); pl. -eie. „(La jocul de cărţi) Punct, moment exact, stadiu, etapă, fază, treaptă, perioadă, grad" 0[Au jeu de cartes] Point, instant, moment précis, phase, degré, période'): miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, CADE: tot meşteşugul îi să pontariseşti ia timp şi să găseşti ruteaua norocului, ca să faci roi). - Din te. riitbe (pl. rüteb) „idem" (p. disim.). RUZNAME s.f. (înv., rar; 1693); pl. -ele. (Fin.) „Registru de conturi; biroul de contabilitate din Ministerul de Finanţe al Imperiului Otoman" ^Registre des comptes; bureau de comptabilité de la Porte'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. ruzname „idem". - Cf. scr. ruznàme, magh. roznăme. - V. namea. 619 s SÂBUR s.m., s.n., zâbră s.f. (lit., azi rar; 1792 ->); pl. (s.m.) -/, (s.f.) -e, acc. şi (înv., rar) sabür. 1. S.n. sg. (Med.; lit., azi rar; şi în sintagma sabur negru) „Substanţă fluidă vâscoasă sau solidificată, de culoare brună, cu miros plăcut şi cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe şi întrebuinţată ca purgativ (uneori în amestec cu apă sau cu alte lichide); suc de aloe, sarisabri " ^Résine d'aloès, suc d'aloès'): sâbur 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) sâbor 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) săbor 1868 DICŢ. (TDRG2), sabur, sabor 1879 CIHAC II 608. 2. S.n. sg. (P. ext.; Chim.; înv., rar; în sintagma sabur alb) „Sulfat de zinc" CSulfate de zinc7): sabur 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 457). 3. S.m. (Bot.; lit., azi rar) „(Numele a două specii de) aloe (Aloësuccotrina şi feroï)" CAloèsO: sâbur 1829 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) sâbor 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) sabür, sabôr 1879 CIHAC II 608. 4. S.f. (P: ext.-, Bot.; lit., rar) „Numele a două specii de plante erbacee din familia labiatelor, cu tulpina pubescentă şi flori purpurii; tapoşnic (Galeopsis speciosa sau pubescens, respectiv, reg., ladanumj' ('Gueule-de-chat'): zâbră sec. XX/2 DICŢ. (DS, DEX-S). 5. S.n. sg. (înv.) „Răbdare, tenacitate; resemnare, stoicism" (Patience, ténacité; résignation7), în loc. vb. A-şi face sabur Inimii = „A răbda, a suporta ceva cu stoicism, a se stăpâni, a-şi păstra calmul": sâbur 1895 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. (înv.) sabur, sabr (mod. sabtr) „idem (1, 3, 5)"; pentru loc. vb., cf. tc. sabir etmek, sabretmek„a răbda, a se stăpâni". - Cf. ngr. uapmovpi, arom. sâbre „idem (5)", săbure „idem (1)"; cf. şi rus. sabür. - V. sarisabri. SABURĂ s.f. (înv., rar; 1825 - sf. sec. XIX); pl. -e; acc. şi sabură. (Nav.) „Balast, lest (care se pune pe fundul navelor de transport neîncărcate), savură" OLest, gravier, saburre'): 1825 LB; 1839 VALIAN; (numai în) DICŢ. sec. XIX. - Din tc. sabura (acc. sabüra, v. TS) „idem"; poate şi din it. saburra, savorra, fr. saburre, lat. saburra. - Cf. ngr. aafiovpa (> rom. lit. savura,,idem": 1835 UT. [DLR]; LIT. sec. XIX--XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX), alb. savurë, arom. săbură, săvură„rest". - Der.: (înv., rar) saburât,-ăadj. „îngreunat cu balast, umplut cu sabură": 1825 LB. 620 SAC s.f. (ist., arg. şi reg.; 1715 -»); pl. -/eşi (reg.) săcăti. 1. (Transp.; ist.) „Mijloc de transport pentru apă, tras de un cal sau de măgari, format dintr-un butoi sau un alt recipient montat pe un cadru de căruţă cu două sau patru roţi, folosit în trecut de către sacagii (1, 2) pentru aprovizionarea trupelor, pentru stingerea incendiilor sau pentru a duce apa de la fântână ori de la râu la domiciliul clienţilor; recipientul care face parte din acest mijloc de transport" (Tonneau monté sur deux ou quatre roues, pour le transport de l'eau'): sacâ 1715 CRON. (ŞIO); 1802, 1830 DOC. (Furnică. 216, «Pentru patrie», 11/1987, p. 16); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) sacâl (s.n.) 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. # (înv.) Dop de saca = „Om scund şi gras, bondoc/"', sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv., rar) A-! călca (pe cineva) sacaua = a) „A fi slab, plăpând"; b) „A păţi un necaz": sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (Reg., Munt.) „Vas în care se păstrează apa, urcior mare" OGrande cruche'): sacâ sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Ist. şi reg.) „Recipient asemănător cu sacaua (1, 2), având alte întrebuinţări: (ist.) recipient folosit în trecut de vidanjori; (reg., Olt.) pompă de incendiu, tulumbă (1); (reg., Dobr.) putină pentru varză" ('Récipient employé par les vidangeurs; pompe à incendie; tinette'): sacâ sec. XX/l REG. (DLR, ALR SN III [909]); LIT. miji. sec. XX. 4. (P. gener.) Transp.; reg., Olt.) „Cotigă, căruţ mic, cu două roţi, tras sau împins cu mâna; roabă (3Ţ (Tombereau, charrette à bras^: sacâ sec. XX/l REG. (ALR SN II [354]). 5. {P. ext. şi p. înnob:, pop., arg., azi rar) „Birjă" ('Fiacre'): sacâ 1937 DOC. (GR. S. VII 124). - Din tc. saka (dial., probabil şi înv.) „idem (1, 2)" (Der. S., v. SCL 4/1990, p. 310; lit. mod. numai „sacagiu [1, 2]"), probabil şi *„idem (3)"; cf. tc. lit. saka arabast, saka figtsi „idem (1)" ifig „butoi", araba „vehicul rutier; căruţă"). (Var. şacal- refăcută din pl.) - Cf. ngr. ocaaé.ç, ser. saka „idem (1)" şi „sacagiu (1)", arom. săcă„covată"; cf. şi ucr. înv. saka jdem (1)". - V. sacabaş, sacagiu. - Der.: (Dim., 1; înv.) săcăluşăs.f.: sec. XIX/2 DOC. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/l. SACABAŞ s.m. (înv., rar; 1762 - miji. sec. XIX); pl. -r, acc. şi sacabaş. (Admin.) „Şeful sacagiilor (1) (din palatul domnesc, răspunzător de asigurarea apei necesare acestuia)" CChef des porteurs d'eau [du palais du voivode roumain]'): 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. saka başi „idem". - V. baş, saca, sacagiu. SACAGÎU s.m. (ist., arg. şi reg.; 1696 ->); pl. -ii. 1. (Prof.; ist.) „Persoană care transporta şi vindea apă cu sacaua (1)" (Torteur et vendeur d'eau en tonneau'): 1696, 1784, 1855 DOC. (TDRG2, ŞIO, ARH. OLT. SN I 194); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Prof.; ist. şi reg.) „Pompier (care foloseşte sacaua [1, 3]), tu/umbagiu (1)' ('Pompier [utilisant des tonneaux d eau]'). 1827 DOC. (DLR); IST., REG. (Olt.) sec. XX/1 (DLR). 3. {P. ext. şi p. înnob:, Prof.; pop., arg., rar) „Birjar" ('Cocher'): 1937 DOC. (GR. S. VII 124). 4. (P. ext:, pop., arg., rar) „Biciclist" ('Cycliste'): 1937 DOC. (GR. S. VII124). - Din tc. (înv. şi dial.) *sakagï „idem (1, 2)"; cf. tc. saka (lit. mod.) „idem (1) , (dial.) „saca (1, 2)". - Cf. ser. sakadzija,,idem (1)". - V. saca, sacabaş. 621 - Der.: (înv., rar) sacagioăică s.f. „Femeie care transporta (şi vindea) apă cu sacaua (1); nevastă de sacagiu (1, 2); sacagiţă': 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; (Ist., rar) sacagiţăs.f. = sacagioaică'. 1948 DOC. (DLR). SACÂT,-Ă adj. (înv.; 1792 - sec. XX/l); pi. -ţi,-te. „Infirm, schilod, mutilat, vătămat, estropiat, ceacâr (1.4), do/ac (1Ţ (Infirme, estropié1): sacât 1792, 1829 DOC. (TDRG2, DLR); UT. miji. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; săcât (CADE). - Din tc. sakat „idem". - Cf. bg., alb. sakăt, ser. sàkat, ngr. aa.KÔ.xi]ç, arom. săcăt, sicât. -V. sacatiâc. SACATLĂC s.n. (înv., rar; 1797 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. „Mutilare, infirmitate, vătămare, invaliditate" OMutilation, infirmité7): sacatiâc 1797 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. 2. „Pagubă, pierdere; inconvenient, neajuns" CPerte, dommage; défaut7): sacalâc miji. sec. XIX UT. (DLR). - Din tc. sakatlik „idem (1, 2)77. (Var. sacalâc - p. disim.) - Cf. ngr. aaKarÀ^Ki, alb. sakatllëk, arom. săcătlike, săcătiîke. - V. sacat,-ă. SACÂT adj. invar. (înv., rar; 1792). „Depreciat, devalorizat, de calitate inferioară" ODéchu, déprécié, dévalorisé7): 1792 DOC. (ŞIO, s.v. sacat [în forma sacâf\, DLR). - Din tc. sakit „idem". SACĂZ s.n. (lit.; 1694 -); pl. (I, III, rar) -uri, (IV) ? I. (Chim.) 1. (Lit.; şi [înv.] în sintagmele sacâz alb, sacâz bun, sacâz dulce) „Materie răşinoasă aromatică extrasă din trunchiul şi din ramurile arbustului asiatic Pistada lentlscus, care serveşte la prepararea unor lacuri şi a masticii (v. s. v.), ca hemostatic, ca fixator pentru parfumuri etc. şi care a fost folosit în trecut şi ca gumă de mestecat; mastic" CMastic [extrait du lentisque], résine de lentisque7): sacâz 1694, 1750 DOC. (TDRG2, DLR); DOC. sf. sec. XVII-sec. XX, UT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv. şi reg.) sacaz 1776 DOC. (Munt.) (Furnică 39); DOC. sec. XVIII/2-XIX (CONV. LIT. XXVI 458), REG. sec. XX/l (DLR); (rar) sacâs (DLR). 2. (Alim.; pop., azi rar) „Mastică' CMastic, eau-de-vie au mastic7): sacâz 1884-1885 REG. (Munt.) (H); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XX. 3. (Muz.; lit.; şi în sintagma sacâz de vioară) „Colofoniu, ceamsacâf CColophane, arcanson7): sacâz 1884-1885 REG. (S. Mold.) (H); REG. (Mold.), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (DLR, EM 47/1992, p. 4); (înv.) sacăz 1892 DOC. (CONV. UT. XXVI 458). II. (Top.; înv.) „Numele (turcesc al) insulei Kios" CNom [turc] de l'île de Chio'): Sachiz înc. sec. XVIII UT. (Cantemir, IST.2 640); Sacâz sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); UT. sec. XIX/2. III. (Vestim.; reg., Mold., Dobr.; şi în sintagmele bumbac de sacâz, bumbac sacâz, sacâz bumbaâ) „Bumbac alb de proastă calitate, folosit la ţesut ca băteală" CCoton de qualité inférieure7): sacâz 1906 LIT. (DLR); UT. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR). IV. (Bot.; reg.) 1. (Dobr.) „Răsfug (ChondrWa junceaŢ CChondrille effilée7): sacâz 1968 DOC. (DLR). 2. (P: ext:, S.E. Mold., Dobr.) „Muşcată-creaţă, pelargonie (Peiargonium peltatumf (Pélargonium7): sacâz 1968 DOC. (DLR); REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). 622 - Din tc. sakiz „idem (1.1)" şi, în general, „răşină" ('résine'), sakiz [rakisi] „idem (1.2)", [çam]sakizi „idem (1.3)" (gam „brad, pin"), Sakiz (adasr) „idem (II)" (ada „insulă"); cu sensul III- probabil prin condensare din tc. Sakiz [pamugu] *„idem" (literal: „bumbac din [insula] Kios"; pamuk „bumbac"), sintagmele sinonime concurente fiind preluate prin semicalc, cu topica păstrată sau inversată; cu sensul IV.1 - poate, p. ext., din tc. sakiz(agaci) „arbustul Pistacia lent/scus" ('lentisque') (v. Suciu 156); eventual, cu sensurile IV.l, 2, prin condensare din sintagme tc. formate cu sakiz (cf. sakizkabagi „un soi de dovlecel", sakiz bademi„o varietate de migdală", sakiz leblebisi „un fel de năut alb") sau cu top. Sakiz „Kios". - Cf. ser. sakaz, sâkrz, alb. sakëz, arom. săcîze „idem (1.1, 3)", top. magh. Szakiz, Zakiz,}6em (II)". - V. ceamsacâz, sacâzliu. - Contaminare: (+ salcâm; reg, Olt.) sa!caz s.m. = salcâm (1), v. 5.1/. - Der.: (Bot.; reg., Dobr.) sacâzé!s.m. = sacâz(IV. 2)\ 1968 DOC. (DLR). SACÂZLÎU s.m. (înv., rar; 1693); pl. -ii. (Etnon.) „Persoană originară din insula Kios" CPersonne originaire de l'île de Chio'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. Sakizli „idem". - V. sacâz. -Top. (loc în Bucureşti) Sacăz!ău( 1775, DIB 1960, p. 116). SACHÉZU-HOCHÉM s.n. (înv., rar; 1590); pl. ? (Jur.) „Sentinţă veridică, exactă, conformă cu adevărul" CSentence vraie, véritable, conforme à la vérité7): 1590-1591 DOC. (DOC. î. XVI 167). - Din tc. sahih hüküm „idem" (preluat şi/sau transcris cu fonetism deformat). - Cf. alb. sahi, arom. sai „exact, adevărat, veridic". - V. hochim. SACICÔL s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ?, pron. sad-coi (Mii.) „Flancul drept, aripa dreaptă (formată din cavalerie) a dispozitivului de luptă al oastei otomane" (Văile droite, le flanc droit de l'armée ottomane'): sacicôl (probabil transcriere sau grafie greşită, în loc de *sagcolsau *sahcoî) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO: călărimea ce se cheamă sacicol şi solcut). - Din tc. sag kol „idem" (sag„drept, din dreapta", Au/„aripă, flanc"). - V. cof, so/col SACNASÎU s.n. (ist.; 1693 -»); pl. -ie, -ii, -urr, acc. şi (înv., rar) sacnâsiu. (Constr.) 1. „Balcon închis, verandă, încăpere mică la catul (1) de sus al caselor (turceşti sau al celor domneşti şi boiereşti), ieşită în afară din faţada clădirii şi închisă cu geamlâc (1) sau cu obloane" ('Balcon couvert, véranda [au premier étage]7): (înv.) şahnichiu 1693 DOC. (ŞIO); (înv.) sagniş sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) sahniş, sagnasiu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); (înv.) sacnis (pl. -uri) sec. XIX/2 LIT. (TDRG); sacnasiu sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) sacnâsiu (ŞIO), sahnisi(u) (TDRG), săhniş, signasiu (SDLR). 2. (P. ext) „Cameră mică de aşteptare, anticameră (în casele boiereşti)" OAntichambreO: (înv.) sagnasiu sf. sec. XIX LIT. (DLR); sacnasiu 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) sacnaşiu, sacnăş, săcnâş, sahniş (DDRF, ALEXI). 623 - Din te. (ist.) şahnişin, şahniş, şehnişin (TS, OTS, Youssouf), şahnişir (Youssouf), (dial.) sahneşirin (Der. S.), (înv.) *sahniş(in) „idem (1)"; var. cu 5în loc de ş- probabil şi din (sau sub influenţa) ngr. aa%vioivi „idem (1)". (Var. sacnasiu, sagnasiu, sacnaş, sacnaşiu-p. asim. vocalică; signasiu- prin metateză.) SACSÍE s.f. (pop.; 1884 -); pl. -ir, scris şi saxie. (Reg. în Munt., Olt., Dobr., Mold.) „Ghiveci(2), glastră" (Pot à fleurs'): sacsíe 1884-1885 REG. (H); LIT. sec. XX/l, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DDRF, DLR, GL. DOBR.); (Olt.) săscaie sec. XX/1 REG. (DLR); sacsâïe sec. XX/1 POP. (DLR); LIT., REG., DICŢ. sec. XX (DLR, Iordache 62). - Din te. saksi „idem"; poate şi din bg., ser. saksija „idem". (Var. săscâie- prin metateză.) - Cf. şi alb. saksi. SADACÁT s.n. (înv.; 1793 - miji. sec. XIX); pl. (rar) -urişx -e. „Devotament, fidelitate, loialitate" ODévouement, fidélité, loyauté'): sadacát 1793 CRON. (TDRG2); DOC. sec. XIX/l; sădăcăt 1795 DOC. (DLR); sadicát sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din te. sadakat „idem"; pentru var. sadicat, cf. te. sadiklik „idem", sad/k „fidel, devotat, loial". - V. sadacatliuf-ie. SADACATLÍU,-ÍE adj. (înv., rar; 1788); pl. -ii. „Fidel, devotat, loial" (Pidèle, dévoué, loyal7): 1788 DOC. (ŞIO). - Din te. sadakatli „idem". - V. sadacat. SADEÁ adj. invar., adv. (pop.; 1715 -); scris şi pron. (reg., Mold.) şi sadé. I. Adj. invar. 1. (înv. şi pop., azi rar) „Simplu, pur, natural, originar, curat, safí(1)\ care nu este amestecat cu altceva, aflat în forma iniţială; de un singur fel; (despre ţesături, lână etc.) uniform colorat, unicolor, uni; (înv.) fără ornamente, neîmpodobit, neornat, fără adaosuri; (despre cafea) fără zahăr, neîndulcit" ('Simple, pur, naturel, originaire; non mélangé; [en parlant d'un tissu, etc.] d'une seule couleur, uni; sans ornements; [en parlant du café] sans sucre'): 1715 CRON. (ŞIO); 1777-1782 DOC. (Furnică 55); DOC. sec. XVIII-XX/1, LIT. sec. XIX, REG. sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext;, pop., fam.) „Veritabil, autentic, adevărat, neaoş, get-beget' (Véritable, authentique, pur, vrai'): sec. XIX/1 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 28). II. Adv. 1. (înv. şi pop., azi rar) „(Pur şi) simplu, direct, de-a dreptul; fără fasoane, neprotocolar, în mod familiar; pe de-a-ntregul, cu totul (şi cu totul), numai (şi numai), absolut, integral, total, complet, safí (2)' ('Simplement, tout court, directement; sans façons; absolument, complètement, tout à fait'): miji. sec. XIX LIT. (DLR); LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext/, înv., rar) „în mod precis, exact" (Précisément, exactement'): sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din te. sade „idem (1.1, II.1)". - Cf. bg., alb., arom. sadé, scr. sàde, megl. sa(i)dr, cf. şi ngr. govtetikôç (> rom. înv. sadeticos, sadética adj. = sadea (1.1). 1794 DOC. [ŞIO]; v. CDER). - V. saidecar. 624 SADRAZÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -i. (Admin.) „Marele vizir (2), prim-mlnistru al Imperiului Otoman; sahibi-deviet, vezir-azem, vizir (1}' (Te grand vizir7): sadrâazém (scris şi sadri-azem) sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2; sadrazân sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX/l. - Din tc. (ist.) sadrazam, (înv.) sadr-î azam, sadr-i azam, *sadr-î azem „idem". - Cf. bg., ser. sadrazam, ngr. GaTpo.Çô.juijç, arom. satrazam. - V. chethudai-sadri-azam, chitabui-azam, vezir-azem. SAFÉR s.n. (reg.; 1927 ->); pl. ? (Muz.) „Sunet ascuţit, ton înalt şi prelung, şuierat; voce subţire şi frumoasă" CSifflement, son aigu7): 1927 LIT. (SCL 4/1974, p. 439: Cât ţine saferui cântării iui). (Glosat „[probabil] durată" în DLR.) - Din tc. (înv.) safir „idem" (OTS, Youssouf; v. LR 1-2/1994, p. 25, Suciu 107). (După DLR, cf. tc. sefer,,dată, oară77.) SAFI adj. invar., adv. (reg.; 1725 -). 1. Adj. invar. (înv. şi reg.) „Curat, pur, neamestecat, sadea (1.1)) net" (Tur, non mélangé, propre; net7): safi 1725, 1778 DOC. (DLR, Furnică 88); DOC. sec. XVIII, REG. (Munt., Oit.) sec. XX (DLR); safit sec. XX/1 REG. (DLR). 2. Adv. (Reg.; pe lângă adv. numai, întărind ideea de exclusivitate) „Numai (şi numai), pe de-ntregul, complet, integral, absolut, completamente, cu desăvârşire, curat, sadea (II. 1)' (Tout à fait, seulement, purement, complètement, en tout7): safi sec. XX/1 REG. (DM, DLR). - Din tc. safi „idem (1, 2)". - Cf. ngr. aaiptj, alb., arom. safi SAFTE s.f. (pop.; 1832 -); pl. (rar) -e/e. 1. (Com.) „Prima vânzare, considerată de bun augur, făcută dintr-o marfă nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; pocinog, seften/ichi) câştig realizat de pe urma acestei vânzări" OÉtrenne, première vente de la journée, de la semaine, etc,, faite par un marchand7): safteâ 1832 GOLESCU; REG. (Moid., Munt., Olt., Dobr.) sec. XX/1 (ALR II [3646]), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Mold., Dobr.) sefteă miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); 1870 COSTTNESCU; LIT. sec. XIX/2, REG. (Dobr.) sec. XX/1 (ALR II [3646]), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Pop.) A(-i) face (cuiva) saftea(ua) = „A cumpăra de la un negustor o marfă nouă sau care constituie prima vânzare a acestuia în ziua, săptămâna etc. respectivă": miji. sec. XIX LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX; (Pop.) A face saftea = „A începe vânzarea, a vinde prima marfă (în ziua respectivă)": sec. XX DICŢ. 2. (Fam.) „Inaugurare, început (bun, norocos, de bun augur), debut (fericit) al unei acţiuni, al unei afaceri, al unui proces etc.; prima întrebuinţare a unui lucru, a unei piese de îmbrăcăminte etc." ('Commencement, début [heureux] d7une action, d7une affaire, etc.; premier usage d7une chose, étrenne7): safteâ 1857 POLIZU; UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) safteâ sec. XIX/2 UT. (DLR); DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) face (unui lucru, unei afaceri, unei acţiuni etc.) saftea(ua) = „A începe, a declanşa, a inaugura (cu succes); a întrebuinţa (ceva) pentru întâia oară": safteâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX. 625 - Din tc. (înv. şi dial.) sefte (lit. mod. siftah) „idem (1, 2)"; loc. vb. de sub 1 şi 2-după tc. sefte etmek „idem" (etmek „a face"). (Var. saftea - p. asim.) - Cf. bg. sefte, ser. sefte, ngr. . oEptig, arom. sifte, sefte. - V. seftenlichi - Der.: (înv., rar, suspect) saftelă(sefteiâ) vi. „A uza de primul loc": 1877 LM. SAFTIÂN s.n., s.m. (lit.; 1691 -); pl. (s.n.) -e, -urişi saftiene, (s.m.) -r, pron. -ti-an. 1. (Vestim.; lit.) „Marochin, cordovan, piele fină de capră, de viţel sau de oaie" ('Maroquin'): saftiân 1691, 1761 DOC. (ŞIO, TDRG2); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (pop.) săftiân 1705 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII, POP., UT. sec. XIX/2, REG., IST. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) sehtiăn (şi s.m.; pl. sehtienl) 1776 DOC. (ŞIO); IST. sec. XX/l; (înv.) sahtiân 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) seftiân (s.m.) 1795 DOC. (DLR); REG. sec. XIX/2 (DLR); (reg.) săftiele (subst. pl.) 1893 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. vb.: (înv., fam.) A avea obraz de săftian - „A fi gros de obraz, a fi fără ruşine, obraznic", A avea urechi de săftian = „A fi surd": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR). 2. (Fig.; Anat.; pop., fam., azi rar) „Pielea feţei; faţă, obraz" OPeau du visage; visage, face, figure7): saftiân 1893 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; săftiân sec. XX/l LTT. (DLR). 3. (P. ext:, Vestim.; reg., Munt., Olt.) „Carâmbul cizmei" CTige de botte'): saftiân sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [1013]). 4, (P. ext.) înv., rar) „Pungă făcută din saftian (1)" CBourse en peau'): saftiân 1895 DDRF. - Din tc. sahtiyan, (dial.) *saftiyan „idem (1)". (Var. săftiele - prin adaptare morfologică, după desinenţa de pl. -le.) - Cf. bg. sahtijân, safjân, ser. săhtijan, sâftijan, sâktijan, sâptijan, săjtijan, ngr. caxriăvi, alb. saftjăn, magh. szattyăn, arom. saftiână, săhtiâne, săfheâne „idem (1)"; cf. şi germ. Saffian (> rom. pop. safian „idem (1)": 1877 LM; REG. sec. XX/l [DLR], UT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX), engl. saffian. v- - Der.: (înv.) saftianâr s.m. „Bărbat care prelucrează saftiane (1)" [saftianereăsă s.f. „Femeie care prelucrează saftiane"], saftianărie s.f. „Atelier în care se prelucrau saftiane (1)", saftlanâvt., vi. [saftianâre s.f., saftianât,-ăadj.] „A prelucra saftiane (1)": 1877 LM. SAGEÂC s.n. (înv. şi reg.; 1879 -); pl. -uri 1, (Vestim.; înv., rar) „Franj, ciucure, piuscui, canaf; ceapraz (1), (articol de) ceaprazărid' 0Frânge, pompon; [article de] passementerie'): sageâc, săgeâc 1879 CIHAC II 609; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Constr.; reg., Munt.) „Prelungire a acoperişului, respectiv a podului (unei case ţărăneşti), care se sprijină pe capetele ieşite în afară ale grinzilor; streaşină, cornişă; (p. restr.) loc gol la streaşină, între cosoroabă şi grinzi; (capăt de) grindă care susţine prelungirea podului" OAvant-toit, corniche, pârtie saillante du toit7): sageâc, sageâg, saceâc, (N.V. Munt.) salceâg, sălceâg, (N.E. Munt.) saciâp sec. XX/l REG. (Coman, GL., DLR); salgeâc, salceâ (s.f.) sec. XX/2 REG. (LR 1/1974, p. 58). - Din tc. sagak, (dial.) sacak „idem (1, 2)". (Var. salgeac, saiceag, sălceag- cu epenteză [v. voi. I, p. 264], poate p. et. pop. după salcie) var. cu -ag - prin schimbarea „sufixului"; sa/cea - fals der. regr.) - Cf. bg. sacâk, săcăk, arom. săceâke „idem (2)". - Der.: (înv., rar) săgeacârs.m. = ceaprazar. 1879 CIHAC II 609; DICŢ. sec. XIX/2. SAGRÎU s.m., s.n. (lit., rar; înc. sec. XVIII ->); pl. (1) -ii, (2) -uri. 1. S.m. (Zool.; lit., rar) „Specie de măgar alb sălbatic, care trăieşte în nordul Africii" OEspece d'âne blanc sauvage du nord de l'Afrique'): sagriu înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO, DLLV); 626 sagrí 1955 LU. (H. de Balzac, Opere, vol. I, Bucureşti, 1955 [Pielea de sagri, traducere a fr. La peau de chagrin]). 2. S.n. (Vestim.; înv.) „Piele granulată obţinută prin prejucrarea pieii de sagriu [1] sau prin şagrinarea pieii de măgar, de catâr1 (1) ori de cal şi folosită Ia confecţionarea încălţămintei fine, a genţilor, mănuşilor etc.; şagrin" fChagrin [= cuir grenul'): sagriu 1726-1733 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX. - Din tc. sagri „idem (1, 2)". - Cf. ser. sagrija) cf. şi fr. chagrin, sp. chagrín, germ. Chagrín, rus. sagrin', sagren'. SAHÁ s.f. (reg.; 1916 -); pl. -le. (Entop.; Dobr., S. Mold., E. Munt.) „Braţ mort al Dunării sau gârlă veche în Delta Dunării, izolată la ambele capete prin înnămolire în perioada apelor mici" CBras mort du Danube7): 1916 DOC. (DLR); REG. sec. XX (Porucic 39, Rotaru 59, LR 3/1970, p. 220), DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. saha „suprafaţă, spaţiu, teren neted, larg şi deschis; zonă, arie; viroagă; poiană" Osurface, espace; zone; ravin; clairière') (p. spec.), poate şi *„idem". - Top. Sahaua Marcel, Sahaua Repedea etc. (LR 3/1970, p. 220). SAHÁN s.n., s.m. (reg.; 1715 -); pl. (s.n.) -e, (înv., rar, şi) -uri, (s.m., înv.) -I 1. (Mold., Dobr., înv. şi Munt.) „Vas metalic (de obicei din aramă) de diverse dimensiuni, îndeobşte în formă de platou, în care se găteşte, se serveşte mâncarea, se ţine apa sau din care se bea apă; platou, tavă; strachină, blid, castron, farfurie (3) (adâncă)" CPIat creux [de cuivre], plateau, poêle ou casserolle en métal'): sahán 1715, 1745, 1791 DOC. (TDRG2, DLR, ARH. OLT. XIV/1935, p. 436); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LU. sec. XIX, REG. sec. XX/l (DLR), POP. sec. XIX/2-XX (DLR, FOLC. MOLD. II - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (Mold.) săhăn 1779 LU. (DLLV); DOC. sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR); (înv., E. Munt.) tahán 1884-1885 REG. (H); (N. Mold.) zahán 1939 SDLR; (Dobr.) sahână (s.f.) 1935 DOC. (SCL 4/1974, p. 439). 2. (P. anal:, Mold.) „Abajur" ('Abat-jour'): sahán sec. XX/1 REG. (DLR). 3. (P. anal:, Entop.; Mold.) „Platou, podiş, loc sterp şi fără vegetaţie; mică depresiune circulară, vâlcea" CPIateau; vallon circulaire'): sahán, cehán, şahân, zăgân 1931 REG. (Porucic 49, 50, 82). - Din tc. sahan „idem (1)". - Cf. bg., alb. sahán, ser. sáhan, ngr. ao:/ó.vi, magh. szahány, arom. sahán, săhâne „idem (1)"; cf. şi pol. sagan. - Der.: (Dim., 1; reg.) sáhanéls.n.: 1829 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/1. SAHÍBI-DEVLÉT s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) = sadrazan, vizir (1), vezir-azem: sahíbi-devlét sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); sahípi-devlét (ŞIO). - Din tc. (înv.) sahib-i devletjdem" (literal: „stăpânul statului"). SAIÁ1 s.f. (pop.; 1802 -); pl. -eleşi (reg.) -e/i (Constr., Agrie.) 1. (Pop.) „Adăpost (improvizat, acoperit şi/sau îngrădit) pentru vite (mai ales pentru oi) sau pentru nutreţ, unelte etc.; staul; şopron; saivan (2), cerdac (3), conac (8), perdea (7)', (p. restr.) gard improvizat în jurul adăpostului pentru vite" fAbri [improvisé] pour le bétail [surtout pour les moutons], pour le fourrage, etc.; bergerie; étableQ: saiá 1802 DOC. 627 (DLR)' 1839 VALIAN; POP., REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold., izolat şi Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, ALR SN II [392, 393], ARH. OLT. SN III 217, FOLC. OLT- MUNT. III - GL, DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Munt., Dobr.) săiâ, (S. Transilv.) şaiă, (Mold.) saié sec. XX/l REG. (DLR, SCL 1/1976, p. 53). 2. (P. ext.) reg., E. Olt.) „Podul grajdului" CGrenier de l'écurie7): saiâ 1967 REG. (LEX. REG. II 31). - Din tc. (dial.) saya „idem (1)" (Der. S.; lit. saye„umbră"; v. SCL 4/1993, p. 339). - Der.: (Dim., 1; reg., Dobr.) saielCiţăs.f.: sec. XX/l REG. (DLR). SAIÂ2 s.f. (ist.; 1850 -»); pl. -ele. (Vestim.) 1. „Ţesătură subţire de bumbac sau de lână^ (probabil cu urzeala în patru iţe), un fel de serj (care s-a găsit în comerţ până pe la 1870)" C Étoffe [croisée] de coton ou de laine, sorte de serge7): saiâ 1895 DDRF; POP. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. 2. „Piesă de îmbrăcăminte (caftan [1], anteriu [1] domnesc, manta ţărănească, pieptar, rochie etc.) confecţionată din saia2 (1)" ('Vêtement fait d'étoffe croisée'): saiâ 1850 POP. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) seiâ 1879 CIHAC II 694. - Din tc. saya (înv. şi dial.) „idem (1, 2)" (Tar. S. I 606, III 606, Der. S., Youssouf; v. Kakuk 354, SCL 4/1993, p. 339-340). - Cf. magh. saja, scr. sàja (> rom. înv., Ban. sai„idem (2)" [cu der. saiâş „idem (2)"]: sec. XIX/2 POP. [DLR]), bg., mac. sajâ, ngr. oaxâ, alb. sajé, arom. sîié; cf. şi it. saia „idem (1)". - Der.: (Dim., 2, înv.) saieiâţă (săieiuţă) s.f.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO). SAIDECÂR s.m. (înv., rar; sec. XIX/2 - sec. XX/1); pl. -i (Prof.) „Meşter aurar şi argintar (care broda cu fir odoarele bisericeşti)" ('Orfèvre'): seidicâr sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); saidecâr, sidicâr, sidecâr sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DLR). - Din tc. sadekâr „idem" (Youssouf; literal: „lucrător în aur curat"). - V. sadea. SAIGÎU s.m. (ist.; sf. sec. XVII —>); pl. -ir, pron. sa-i- 1. (Admin.; ist.) „Slujbaş (al Porţii sau al administraţiei ţărilor române) însărcinat să efectueze recensământul vitelor, în special al oilor, să perceapă, prin rechiziţie, beilicul (3) sau oieritul şi să furnizeze (contra plată) vitele necesare măcelăriei imperiale din Constantinopol" ^Employé de la Porte ou de l'administration roumaine chargé de faire le dénombrement des moutons, de percevoir la dîme sur le bétail et de fournir le bétail nécessaire à la boucherie impériale de Constantinople'): saigiu sf. sec. XVII CRON. (CM I 147); CRON. sec. XVIII/1, DOC. sec. XVIII-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; sa(i)egiu 1765 DOC. (DLR); IST., DICŢ. sec. XX/1; saingiu 1799 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XX/1; saegi, saigeân sec. XIX/2 POP. (Dobr., Olt.) (ŞIO); (rar) saeagiu sf. sec. XIX DICŢ. (DLR); (rar) saiggiu, saiggi (DM). 2. (P. ext;, Admin., Prof.; înv., rar) „Persoană care îndeplinea diverse funcţii la grajdurile domneşti; comis, rândaş" ('Palefrenier, valet d'écurie'): saigiu, sa(i)egiu, saeagiu sf. sec. XIX DOC., DICŢ. (DLR). 3. (P. ext;, Etnogr.; înv., Dobr.; la pl.) „Flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei Sfântului Dumitru, mergeau din casă în casă jucând şi cântând; datină pe care o îndeplineau aceşti flăcăi (dispărută în sec. XX/1)" ('Jeunes hommes qui chantaient et dansaient dans les rues à l'occasion de la fête de Saint-Démètre; nom de la coutume populaire respective'): saigii, saegii sec. XIX/2 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-înc. sec. XX (DLR). 628 - Din te. sayici „idem (1)". (Var. saingiu- după suf. rom. -ngiir, saigean- prin schimbarea „sufixului": -(e)an în loc de -iu.) - V. saingi-başa, - Der.: (înv.) saigíe (saigg/e) s.f. „Slujba, ocupaţia saigiului (1); recensământul oilor şi strângerea (cu sila) a beilicului (3) sau a oieritului", (înv.) saigi (saiggi) vi., vt. [saigits.n.] „A îndeplini funcţia, slujba de saigiu (1); a strânge (cu sila) beilicul (3) sau oieritul; a rechiziţiona oi pentru Imperiul Otoman": sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR). SAÍN s.n. (înv., rar; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -uri. (Alim.) „Grăsime animală, carne grasă, seu" CGraisse animale, suif): saín 1815 CRON. (TDRG2, DLR); DICŢ. sec. XX/l; sahân 1879 CIHAC II 609; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). - Din tc. şahim „idem" (TS; prin „grecizare", v. Suciu 108). (DICŢ. glosează var. sain prin „carne de porc", explicând-o, după P. Papahagi şi Al. Rosetti, din lat. suinus [v. CDER] ori comparând-o cu lat. suina ori sagina, sp. sain, it. sai me „grăsime de porc" şi cu germ. Schwein „porc", în timp ce var. sahăn este considerată un alt cuvânt, cu etimologia necunoscută [DLR], deşi explicaţia cvasicorectă [tc. şahm\ fusese dată în CIHAC II 609, ŞIO I 277.) SAINGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1693 - sec. XIX/l); pl. ?, pron. sa-in- (Admin.) „Şeful saigiilor" ÇLe chef des saigiiy. 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2. - Din tc. sayici başi „idem" (adaptat după var. saingiu a lui saigiu). - V. saigiu. SAIVÁN s.n. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. -eşi (pop.) -uri. 1. (Ist.) „Cort deschis, asemănător cu un baldachin, folosit pentru adăpostirea unui demnitar (turc sau român)" (Tente ouverte, pavillon'): (înv.) seiván, saievánt înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DLR); saiván 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; săivân sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); UT. sec. XX/l; saivânt sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, UT. sec. XX/2. 2. (Constr., Agrie.; lit.) „Adăpost (de iarnă) pentru vite (mai ales pentru oi), construit din materiale uşoare şi acoperit cu nuiele, paie, stuf etc. sau numai îngrădit; staul, ţarc, perdea1 (7), cerdac (3), saia1 (1), conac (8)' OAbri [d'hiver] pour le bétail [surtout pour les moutons], étable'): saiván 1895 DDRF; LIT., DOC., POP., REG. (Mold., Munt., Olt., Dobr., S.E. Transilv.) sec. XX (DLR, FOLC. NOU 65, 272, 330, ALR SN II [392], GL. DOBR.), DICJ. sf. sec. XIX-sec. XX; (pop.) săivân sec. XX/1 LIT., REG. (Munt., Mold.) (DLR, Porucic 57); DICŢ. sec. XX. 3. (Reg., Dobr., S.E. Mold.) „Şură, şopron, şandrama (1), samaiâd' CHangar, remise, appentis^: saiván sf. sec. XIX REG., DICŢ. (DDRF, ŞIO); REG., DICŢ. sec. XX/1 (DLR). - Din tc. sayvan, (înv. şi dial.) sayvant (ZTS), (înv.) sayevan, *sayevant „idem (1, 2, 3)" (TS, ZTS) şi „umbrar; chioşc (1); umbrelă" ('ombrage; ombrelle; kiosqueO. - Cf. bg. sajvánt, ser. sàjvan, sàjvant, ngr. ao.ifió.vi, magh. szajvàn „idem (1)". SAL s.n. (pop.; sec. XX/1 -); pl. -uri. (Nav.; reg. în Munt., Olt., Mold., Dobr.) „Plută mare formată prin alăturarea mai multor plute mici" ('Grand radeau, train de boisO: sal sec. XX/1 REG. (DLR); REG., DICŢ. sec. XX (DLR); (rar) şal sec. XX/2 DICŢ. (LTR2, D. Mar., Dicţ. Mar.). 629 - Din tc. sal „idem" şi, în general, „plută" ('radeau7). (Var. şal - prin „degrecizare" hipercorectă sau p. et. pop. după şal „fular".) - Cf. bg. sal, ngr. aôli. - Der.: (Reg.) salagiu(şalagiu) s.m. „Plutaş": DLR (fără atestări). SALAHOR s.m. (lit.; 1693 -); pl. -I 1. (Admin.; înv.) „Fiecare dintre slujbaşii de rang inferior (ai seraiului [1] sultanului1 sau ai palatului domnesc) însărcinaţi să aibă grijă de grajdurile curţii (folosiţi uneori ca emisari, în calitatea lor de subalterni ai imbrohorului [v. s.v.])" (Palefrenier, écuyer [du sultan ou du voïvode roumain]7): salahor 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DLR, CM II 103), DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, LIT. sec. XIX. 2. (Ist.) „Ţăran pus (de domnie) la dispoziţia Porţii, la cererea acesteia, pentru a munci fără plată, contra scutirii de dări, la repararea cetăţilor turceşti, la întreţinerea drumurilor sau pentru alte munci grele" (Taysan exempt d'impôts, mis à la disposition de la Porte pour les réparations des châteaux-forts turcs, l'entretien des chemins, etc.7): salahor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 515, II103); 1721 DOC. (REL. AGR. I 296); DOC., CRON. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DIB 1960, p. 227), IST., LIT. sec. XX/1, POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.), DICŢ sec. XIX-XX; (înv.) salaor sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 96); POP., DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) sarahôl, sarahor sec. XIX/1 CRON., DOC. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XX/1; (înv., rar) saraor, serahor sec. XIX/2 DICŢ. (DLR). # Loc. vb.: (Reg., Ban.) A umbla în (sau la) sărăor= A munci pe degeaba, fără plată": sărăor sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Prof.; lit., azi mal ales Ist.) „Muncitor necalificat angajat şi plătit cu ziua, care lucrează îndeosebi la construcţii de case, şosele etc.; zilier") (Travailleur manuel journalier, manoeuvre, manouvrier'): salahor 1741, 1808 DOC. (DLR, Furnică 265 - Munt.); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XX (EM 18/1992, p. 4), POP., REG. (Oit., Ban., S.V. Transllv., Mold.) sec. XIX/2-XX (H, DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX-)0(; (înv.) saraor 1821 DOC. (Iorga, S.N. 177); (reg., Olt.) sălăhor, sărăhor sec. XX/l REG. (ARH. OLT. III 382); (reg.) saraôl 1895 TDRG; LIT. sec. XX/1; (pop.) salaor 1857 POLIZU; DICŢ sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XX/2. 4. (P. gener.) lit.) „Persoană care munceşte din greu, care face partea cea mai neplăcută, mai brută a unei acţiuni, care duce tot greul unei activităţi" CHomme de peineO: salahor sec. XIX/2 LTT. (DLR); IST. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv.) salahor, serahor, serahur, *sarahor (v. Kakuk 358-359) „idem (1, 2)" şi *„idem (3)" (cf. sensurile corespondentelor din celelalte limbi care au preluat termenul); în Ban., S.V. Transilv., poate şi din ser. saràhor, saràor, serâhor, salahor, sarahora, magh. szalahor, szarahor, szarahora „idem (1, 3)". (Var. sarahol, saraol- p. disim. sau prin metateză.) - Cf. şi mgr. aapaxôpiôeç „idem (1)", magh. szarahorsâg „muncă de ziler" (atestat începând din 1673, v. Kakuk 358). - V. baş-salahor, imbrohor. - Der.: (Col., 2, înv.) saiahorime s.f.: sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 160); DICŢ. sec. XIX/l; (Col., 2, înv., rar) saiahorie s.f;. 1832 GOLESCU; şi: 1. (înv.) „Obligaţie a ţăranilor de a presta muncă de salahor (2); muncă prestată de salahori (2), salahorii (1J'\ saiahorie 1694 DOC. (TDRG2); sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, LIT., IST. sec. XIX/2 (Arlcescu I 15); saiaorie, saraolie sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 2. (Lit.) „Muncă (fizică) grea, muncă de salahor (3, 4)": saiahorie sec. XIX/l DOC. (DLR); POP. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (pop.) saiaorie 1877 LM; REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR); (înv.) salahorésc,-eâsca adj. „Referitor la salahori (3, 4), specific acestora; (despre munca prestată de cineva) extrem de greu, care cere mari eforturi (fizice)": 630 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) sa/ahoreşte adv. „Ca salahorii (3, 4); din greu, cu mari eforturi": 1832 GOLESCU; (Lit., rar) salahôric adv. = sa/ahoreşte. 1968 DOC. (DLR); (Lit.) salahorii, [sa!ah o rit s.n.] 1. (înv.) „A munci ca salahor (2)": 1823 DOC. (ŞIO). 2. (Lit.) „A munci din greu, a trudi": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. - Antrop. (Lupu) Sa/ahor(\19\, REL. AGR. II 560). SALÂM1 s.n., s.m. (lit.; 1749 -); pl. (s.n.) -urişi (înv.) -e, (s.m., înv., rar) -/. (Alim.) „Produs alimentar în formă de cârnat mai gros, preparat din carne de vită, de porc sau de cal, de obicei condimentat, afumat şi/sau uscat (în scop de conservare)" ('[Gros] saucisson, salami, mortadelle'): salam (s.m.) 1749, 1787 DOC. (ILLV 400, DLR); DICŢ. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2; (s.n.) 1839 VALIAN (s.v. fr. saucisson); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 12); (înv.) solâm (s.n.; pl. -e) 1800 DOC. (DLR); (înv., Mold.) saleăm (s.m.) 1846 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) salamă (s.f.) sec. XX/l LIT., DOC., DICŢ. (DLR); (reg., Ban.) sălâm sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1125]). - Din tc. salam „idem" (TS); probabil şi din ngr. oaXapLi, bg. sa/ăm, ser. saiàma. - Cf. şi it. saiami, saiame, germ. Salami(-wurst), magh. szalămi (> rom. înv. sa/ămi [pron. -ia-mi\: sec. XIII/l DOC. [LR 4/1983, p. 344], 1839 VALIAN; sa/âme. 1877 LM; reg., Ban. să/âmie. ALR SN IV [1125]), alb. sallâm, fr. salami. - Der.: (înv.) sălămârs.m. „Persoană care prepară (şi vinde) salamuri, mezelarsf. sec. XIX-sec. XX/l DICŢ. (DLR). SALAMALÉC s.n. (lit., azi rar; înc. sec. XVIII ->); pl. -uri. „Formulă de salut la popoarele de religie musulmană, a cărei rostire este însoţită de un gest specific constând în ducerea mâinii drepte, pe rând, la inimă, la gură şi la frunte, uneori concomitent cu efectuarea mai multor temenele (1); (p. ext.) plecăciune, reverenţă, închinăciune adâncă, temenea (1), talâm (1)', (p. gener.) salut, salutare" CSalamalec [= salut turc, révérence profonde]'): (înv.) selăm-malichim înc. sec. XVIII CRON. (CM II 313); (înv.) salamalichiu, sălâmu-alechi sec. XIX/l CRON. (ŞIO I 64, DLR); (înv.) salamaic sec. XIX/2 DOC. (DLR); (înv.) salamanic, selamalâc, selamlâ'c, salamanlâc sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1; salamaléc 1910 LIT. (DLR); Lrr., DICŢ. sec. XX; (înv., rar) salamalâc (SDLR), salamalic (ŞIO); (ist.) salamaleikün sec. XX/2 LIT. - Din tc. selâmaleykiim, selâmiinaleykiim, salâmun aleykiim „idem"; var. salamalic(hlu), salamaléc - probabil (şi) din fr. salamaléc, it. salamalecche. (Var. selamalâc, salamalâc, selamlâc, salamanlâc - după suf. rom. -(an)iâc şi, eventual, după seiam, v. s.v.) saiamanic, salamaic- p. disim.) - V. aiechim-seieam, seiam. SALAMÂSTRĂ s.f. (lit., rar; 1922 -); pl. -e. 1. (Nav.; lit., rar; reg. în Dobr., E. Munt., S. Mold.) „împletitură de fibre textile folosită la capete de parâmă, la boţuri etc.; împletitură de parâme (v. s.v.) care se pune ornamental la bordul unei nave; funie sau curea care leagă vâsla unei bărci de trapazan (3)" (Tresse de fillns, corde tresséeO: 1939 SDLR; (numai în) DICŢ. sec. XX. 2. (P. ext.) reg., S. Mold., rar) „Vână de bou" ONerf de boeuf): 1922 DOC. (SDLR). - Din tc. salmastra (acc. salmâstra) „idem (1)" (prin anaptixă). - Cf. it. salmastra. 631 SALAVÂT s.n. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. -uri 1. (Rel.; înv., rar) „Rugăciune canonică a musulmanilor, cuprinzând mărturisirea credinţei că unica divinitate este Alah şi că Mahomed este profetul acestuia; formulă religioasă a Islamului, care concentrează această credinţă (şi care este gravată pe diverse obiecte de podoabă, talismane etc.)" ÇPrière canonique des Musulmans, formule religieuse de l'Islam7): salavăt sf. sec. XVII CRON. (CM I 212); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/1. 2. {P. depr.) reg., Olt.) „Taifas, tac/d' ('Causerie'): salavat 1967 REG. (LEX. REG. II 31). 3. {P. ext. şi p. depr.) reg., Ban.) „Stânjenire; neplăcere; deranj, tămbălău" OEmbarras; ennui, désagrément; dérangement, tapage7): zăiăvăt sec. XX/l REG. (DLR). (Sensul „obiect folosit ca talisman, pe care este gravată formula religioasă a Islamului" a fost dedus eronat în ŞIO şi preluat mecanic în DICŢ. sec. XX.) - Din tc. salavat „idem (1)". - Cf. ser. salàvat, magh. szalat „idem (1)", arom. sălăvâte „larmă". SALCÂM s.m. (lit.; 1832 -); pl. -I (Bot.) 1. (Lit.; şi în comp. salcâm-alb, salcâm-altoit, reg, salcâm-rotund) „Arbore melifer din familia leguminoaselor (introdus la noi, mai întâi în parcuri, pe la 1750; v. Ionlţă 173), având flori albe, plăcut mirositoare, dispuse în ciorchine, ramurile prevăzute cu spini, iar lemnul tare şi rezistent la umezeală; acaţ, liliac (2) (Robinia pseudacacia)) floarea sau (col.) flori ale acestui arbore" C Acacia, robinier7): salcâm 1832 GOLESCU; 1839 VALIAN; LIT., POP., DOC. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 149, EM 6/1992, p. 25), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) salchim 1879 CIHAC II 609; (reg.) salcâ'n 1889 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/l, DOC. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) salcâz 1913 REG. (DLR); (reg.) salcâ'mp sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR); (reg., Olt.) sălcâ'm sec. XX/2 REG. (TDO 250). # (înv.) Apă de salcâm = „Loţiune obţinută din florile de salcâm, întrebuinţată în cosmetică": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR). # Loc. vb.: (Pop., rar) A umbla cu vorbe pe după salcâm = „A vorbi pe ocolite": 1950 LIT. (DLR); (Adverbial; înv., Munt.) A vorbi (mai) salcâm = „A vorbi mieros, cu amabilitate exagerată şi falsă": sf. sec. XIX POP. (DLR); DICŢ. înc. sec. XX. 2. (Lit., rar; şi în comp. salcâm-albastru) „Numele unei plante căţărătoare ornamentale din familia leguminoaselor (Wistaria sinensisj' CNom d'une plante grimpante ornementale7): salcâm 1968 DOC. (DLR). 3. (P. ext.) reg.; şi în comp. saicâm-boieresc) „Glădiţă (Gleditschia triacanthosj' (Tévier d'Amérique7): salcâm 1968 DOC. (DLR). - Din tc. salkim (agaci) „idem (1)" [agag „arbore, copac"), salkim „idem (2)" şi „ciorchine" Cgrappe7), poate şi *„salcâm-galben (1)". (Var. sa/câmp, salcâz - prin contaminare cu câmp, respectiv cu sacâz, v. s.v.) - Cf. bg. salkăm, arom. sălcîm„idem (1)", ngr. aolmvfii „lăcrimioară". - Der.: (Dim., 1) pop.) saicâmăş s.m.: sec. XX/2 POP. (DLR); (Col., 1) reg., Munt.) satcâmiş s.n. (mai ales „loc acoperit cu salcâmi, pădure de salcâmi, salcâmişte)"'. sec. XX/2 REG. (GL. REG., GL. ARG.); (Col., 1) reg., Munt.) salcâmărie s.f. = salcâmiş. 1967 REG. (GL. ARG.); (Col., 1) lit.) salcâmişte s.f. = salcâmiş. sec. XX/2 LIT. (DLR); (Col.,. 1) înv., rar) saleâméts.n. = salcâmiş. 1877 LM; (Reg., Munt.) saicâmăs.f. „Fructul salcâmului (1], alcătuit dintr-o păstaie mare, lată, cu numeroase seminţe": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv., rar) saicâmosroâsăadj. „Plin de salcâmi (1)": 1877 LM. - Comp. (Bot.): salcam-gălben s.m. 1. (Lit.) „Arbust din familia leguminoaselor, cu flori galbene dispuse în ciorchine, cultivat ca plantă ornamentală, din lemnul căruia se confecţionează 632 obiecte de artă şi mobilă fină; grozamă (Laburnum anagyroides)'-. 1883 DOC. (DLR); DICŢ., DOC. sec. XIX/2-XX. 2. (Lit., rar) „Lemnul-bobului (Cytisus nigricansp. 1982 DS. 3. (Reg.) „Băşicoasă (Coiutea arboresœnsp. sec. XX DOC. (DLR); (Lit.) salcâm-albastru s.m. = salcâm (2), (Reg.) salcâm-boieresc s.m. = salcâm (3), (Lit.) sa/câm-aib, salcâm-aitoit, (reg.) salcâm-rotund s.m. = salcâm (1), v. mai sus; (Lit., rar) salcâm-roşu s.m. „Numele a doi arbori scunzi originari din America de Nord, cu flori roz sau roşii, cultivaţi ca plante ornamentale (Robinia hispida şi viscosa)', (Lit., rar) saicâm-japonéz s.m. „Arbore cu coroana rotundă, cu frunze mici, lucioase şi cu fructul păstăi, adesea cultivat ca plantă ornamentală; soforă (Sophora japónica)', (Lit., rar) saicâm-mics.m. „Arbust originar din America de Nord, cu flori purpurii-violacee, dispuse în ráceme de forma unor spice, adesea cultivat ca plantă ornamentală; amorfă (Amorpha fruticosa)', (Pop., rar) saicâm-boleréscs.m. = saicâm-japonez. sec. XX DOC., DICŢ. (DLR). SALÉP s.n., s.m. (lit.; 1792 -); pl. (I) -uri, (II) -i. I. S.n. (Lit., azi mai ales ist.) 1. (Alim., Med.) „Praf de amidon, de feculă extrasă din tuberculii uscaţi ai unor specii de poroinic (întrebuinţat ca fortifiant pentru convalescenţi, copii etc.)" ('Salep'): salép 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) salip 1892 DOC. (CONV. LU. >Ó(VI 458). 2. (Alim., Med.) „Sirop tonic, băutură preparată din salep (1.1), miere şi apă" (Mulep, boisson préparée de salep, de miel et d'eau'): salép 1832 GOLESCU; DOC. sec. XIX/2-XX/1, LU. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) salip sec. XIX/2 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX/1. # (Fig.; înv., rar) Salepul morţii = „Otravă": sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR). 3. (Bot.) „Tubercul (uscat) al unor specii de poroinic, de forma oval- , sferică, dur, de culoare gălbuie sau brună, din care se extrage salepul (1.1)" (Tubercule déséché de certaines variétés d'orchis7): salép 1832 GOLESCU; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX. II. S.m. (Bot.; reg.) „Poroinic; untul-vacii (Orchis mascula şi morioŢ COrchis pourpre; orchis bouffon7): salép 1900 BARCIANU; DOC. sec. XX. - Din te. salep „idem (1.1, 2, 3, II)". - Cf. ser. sàlep, ngr. aalém, alb. salép, arom. saiép(i) salépe; cf. şi rus., ucr., fr., sp. salep, germ. Salep. - V. salepgiu. - Der.: (înv., rar) salepâr s.m. = salepgiw. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2 [(înv., rar) saleparíe s.f. „Meseria saleparului": 1877 LM]. SALEPGÍU s.m. (ist.; 1863 -»); pl. -ii. (Prof.) „Persoană care prepara şi/sau vindea salep (1.2); saiepar" ^Fabricant et/ou marchand de julep, de boisson préparée de salep'): (înv.) salepciu, salipgiu sec. XIX/2 LU., DICŢ. (DDRF, ŞIO, TDRG, DLR); salepgiu sec. XIX/2 LU. (DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. salepçi, (înv.) salepgi „idem". - Cf. arom. salepci(u), sâlipci. - V. salep. SALT adv., adj. invar. (înv. şi reg., azi rar; sf. sec. XVII —»). 1. Adv., (rar) adj. invar. (Reg., Munt., înv. şi Mold.) „Singur, neînsoţit" (Tout seul1): (înv.) salt sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DLR); CRON. sec. XVIII; (reg.) sálta sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR); (reg.) sâltă sec. XX/l REG. (DLR). 2. Adv. (înv., rar) „Numai, doar, exclusiv" CSeulement, exclusivement^: salt 1879 CIHACII 609. - Din tc. salt „idem (1, 2)". - Cf. bg., ser. salt. 633 SALTAMÂRCĂ s.f. (înv., rar; 1884 - sec. XX/l); pl. -e. (Vestim.; Dobr.) „Haină bărbătească scurtă (de obicei îmblănită), un fel de dolman (purtat în sec. XIX/2)" CSorte de veste d'homme, dolman7): saltamârcă 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l; santamârcă 1939 SDLR. - Din te. saltamarka (acc. sa/tamârka) „idem". - Cf. bg. saltamârka, arom. saltamârcă) cf. şi it. saltambarca. SALTANÁT s.n. (înv.; sf. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -urişi -e. „Fast, somptuozitate, strălucire; manifestare fastuoasă (proprie unor ceremonialurl de curte); cortegiu (plin de splendoare), procesiune, alai (3), tacâm (14)' OPompe, faste, somptuosité; appareil magnifique, cortège, procession'): saltanát sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVIII-sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, LU. sec. XIX-XX/1; (rar) săltănât (DDRF). - Din te. saltanat, saltanet „idem". - Cf. bg. saitanât, ser. saltanet, alb. salltanét, arom. săitănâtă. - V. sultan1. SAMAIÀs.f. (înv., rar; 1877); pl. -ele. (Muz.) „Melodie în tonuri grave, 'după care se execută un dans popular turcesc" OAir grave de danse populaire turque7): 1877 DOC. (ŞIO). - Din te. semayi, semai „idem". SAMALÂC s.n., s.m. (reg.; 1884-); pl. (s.n.) -¿/r/şi -e, (rar, s.m.) -i. (Constr., Agrie.; Dobr., S. Mold.) „Construcţie rudimentară pe lângă gospodăria ţărănească, în care se păstrează nutreţul şi sunt adăpostite vitele; şopron, şură, saivan (3Ţ CPailIer, hangar, remise7): samalâc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.), DICŢ. sec. XX; (S. Mold.) samalúc, samalóe sec. XX/l REG. (Coman, GL., DLR); DICŢ. sec. XX. - Din te. samanlik, (dial.) samanluk „idem" (p. disim.). - V. saman, saman¡u,-ie. SAMÁN subst. sg. (reg.; 1978 -). (Agrie.; E. Mold.; col.) (Probabil) „Paie" OPaille, chaume7): 1978 SDEM. - Din te. saman „idem". - V. samalâc, samaniu,-ie. SAMANÍU,-ÍE adj. (înv.; 1817 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „Galben-deschis, cenuşiu-gălbui (ca paiul)" CJaune clair, jaune paille, chamois7): (rar) şamani (adj. invar.) 1817 DOC. (ŞIO, DLR); samaniu 1824 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. şamani „idem". - V. samalâc, saman. SAMBECHIU s.n. (înv., rar; sf. sec. XIX); pl. -ie) acc. sambéchlusau sambechiu. (Nav.) „Ambarcaţie folosită în Orient (nedefinită mai de aproape)", probabil „sambuc" CSorte d7embarcation orientale7): sf. sec. XIX DOC. (DLR). - Din tc. siinbeki „idem" (v. DLR); cf. tc. (înv.) sünbegi„scafandru" (Y.Tar.S.). - Cf. rom. sambúc(s.n.) „corabie kuweitiană lată şi pântecoasă" (< ar.; v. D. Mar.). 634 SAMIÉL s.n. sg. (lit., rar; înc. sec. XVIII -); pron. sa-miei „Numele unui vânt fierbinte, uscat şi dogoritor; simun" ('Simoun7): (înv.) sam înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO); samiél, samün 1979 Dicţ. Mar. - Din tc. sam (yeli) „idem77 (ye/ „vânt77). (Var. samun - prin contaminare cu simun [< fr. simoun], cf. tc. înv. semum „idem".) SAMSÂR s.m. (lit.; 1832 -); pl. -i. (Prof., Com.; azi mai ales ist. sau fig.) „Intermediar, mijlocitor (în afaceri), misit, comisionar, matrapaz (12), geambaş (1.2), pazarghidean, te/ai (4)' ('Courtier'): samsar 1832 GOLESCU; DOC., LIT. sec. XIX/2-XX (EM 12/1992, p. 24), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) simzâr 1867 LIT. (TDRG2); (înv., rar) simsar 1879 CIHAC II 609; (înv., rar) sinzar sec. XX/l DICŢ. (DLR); (reg., Olt.) samsar, samsar sec. XX/l REG. (DLR); (reg., Munt.) simţâr, ţamţar sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR). - Din tc. simsar, (înv.) sîmsar (Youssouf), *samsar „idem". (Var. ţamţar, simţar -probabil prin contaminare cu ţânţar.) - Cf. bg. samsârin, simsar, ser. samsar, ngr. aajucrâp^g, arom., megl. samsar. - V. samsarlâc. - Der.: (Dim.; înv.; ir.) samsarâşs.m.: 1879 DOC. (DLR); (înv., rar) samsaroâicăs.f. „Femeie care mijlocea plasarea slugilor la stăpâni": sec. XX/l DICŢ. (DLR); (înv.) sămsărie {samsar/e) s.f. = samsarlâc (1, 2). 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/l; (înv., rar) sămsărăsc, -eăscă adj. „Care aparţine sau este specific samsarilor, privitor la samsari": sec. XIX/2 UT. (TDRG); DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) sămsărăşte adv. „Ca samsarii, în felul samsarilor": 1939 SDLR; (Pop.) samsarii.., vi. 1. Vt., vi. (Pop.) „A înlesni încheierea unei afaceri, a unei tranzacţii etc.; a trafica, a negocia": sămsări 1884 UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (reg., V. Munt.) samsari 1967 REG. (GL. ARG.). 2. Vt. (P. ext.; reg., V. Munt.) „A trage pe sfoară, a păcăli": samsari 19^1 REG. (GL. ARG.). SAMSARLÂC s.n. (lit., azi rar; 1832 ->); pl. -uri. 1. (Prof., Com.; lit., azi rar, mai ales ist. sau fig.) „Ocupaţia, activitatea samsarului (v. s.v)) tranzacţie încheiată de un samsar; comision, misitie, sămsărid' ^Courtage, occupation de courtier; transaction close par un courtier'): 1832 GOLESCU; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Fin., Com.; înv.) „Beneficiul, plata samsarului; comision, misitie, sămsărid' ORemise perçue par le courtier, courtage'): 1846 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) sîmsarlîk, *samsarlîk (mod. simsar/ik) „idem (1, 2)". - Cf. arom. sămsărifke. - V. samsar. SAMSÔN s.m. (reg., azi rar; 1620 ->); pl. -i. (Zool.) „Dulău, zăvod (folosit în trecut la vânătoare şi în război); dog, buldog, câine box" ODogue, mâtin, bouledogue7): sampson 1620 LIT. (ALEX. 92); LIT. sec. XVII-XVIII/1 (Cantemir, IST.2 504), REG., DICŢ. sec. XX/l (DLR); (înv.) samsun înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XVI); (înv.) samson 1804 DOCr(DLR); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. samsun, (înv.) samson (v. Kakuk 347) „idem"; var. sampson - prin coarticulare sau din ngr. ao.pi//cbv, rus. sampson. - Cf. şi ser. sàmsov, ngr. oo.poôvu - V. saxongl-başa. - Zoon. (nume de câine) Samson (sec. XIX/l, ŞIO). 635 SAMSONIE s.f. sg. (înv., rar; 1831). (în loc. adj.) De samsonie = „Din oraşul Samsun; făcut, confecţionat la Samsun" ('Provenant de la viile Samsun'): 1831 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) *samsoni „idem", format cu suf. adjectival -/' (cf. chesmeriu, frenghie, hataia, imineu etc.) de la top. Samsun, (înv.) Samson (oraş-port la Marea Neagră, în nordul Turdei). SAMUR s.m., s.n. (lit.; 1620 -); pl. (1 şi, înv., rar, 2) -i, (2, 3) -uri, (înv., 2) -e. 1. S.m. (Zool.; lit.) „Zibelină (Martes zibeiiinaj' ('Zibeline'): samur 1628, 1631 (DRH. B XXII 326, XXIII 419); DOC. sec. XVII-XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DLR, CM I 102), POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX; (înv.) samor înc. sec. XIX CRON. (DLR); (înv.) savor sec. XIX/2 POP. (DLR). 2. S.n., (înv.) s.m. (Vestim.; lit.) „Blană de samur (1) prelucrată, zibelină; (rar) obiect de îmbrăcăminte confecţionat din blană de samur (1)" ('[Vetement de] fourrure de zibeline7): samur 1620 LIT. (ALEX. 110); 1629, 1653 DOC. (DRH. B XXII 453, ARH. OLT. XIV 120); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, DLR, CM I 524, II 46), DOC. sec. XVII-XX/1 (EM 2/1993, p. 10), LIT. sec. XVII-XX, POP. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) şămure (pl.) sec. XIX/2 POP. (DLR). 3. S.n. {P. gener,.; înv., rar) „Păr neted, fin (şi de nuanţă deschisă), asemănător cu blana samurului (1)" CPoil fin et lisse [comme la fourrure de zibeline]'): samur sec. XIX/2 LIT. (DLR, în care sensul cu care termenul apare în pasajul următor este interpretat drept „culoare albă-cenuşie, asemănătoare cu blana samurului": iumina dulce pe-ale copilei feţe, / pe ochii ei albaştri umbriţi de-un blondsamui). - Din tc. samur „idem (1, 2)" şi „de samur (1, 2)" Cde zibeline7) (TS). - Cf. bg. samur, ser. samur, ngr. aapovpi, arom. sămure, sămură„idem (1, 2)"; cf. şi rus. samur. - V. samur-caipac. - Der.: «(Pop.) samurâche s.m. sg. „Câine cu părul fin, lucios, lins (asemănător cu blana de samur)": 1884-1885 REG. (S. Mold., N.E. Munt.) (H); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX; (înv.) samureu,-ee adj. „De samur (1); ca blana de samur (1)": sec. XIX/l LIT. (DLR); (înv., rar) samuriu,-ie adj. „De culoarea blănii de samur (1)": 1832 GOLESCU. - Zoon. (nume de câine) Samurache (sec. XIX/l, ŞIO). SAMUR-CALPÂC s.n. (înv., rar; 1900); pl. -e. (Vestim.) „Calpac (1) îmblănit sau tivit cu samur (2) (purtat de domnitor şi de boierii veliţi)" OBonnet de fourrure de zibeline'): 1900 ŞIO. - Din tc. samur kalpak „idem". - Cf. bg. samur-kalpak. - V. calpac, samur. SANCHI1 adv. (pop., fam.; 1871 -). (Azi rar) „Cum s-ar zice, vorba vine, chipurile, cică, aşa-zicând" OPour ainsi dire, comme qui dirait, soi-disantO: (rar) sânche 1871 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2-XX; sânchi sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Expr.: (Arg.) Sanchi pontu = „Atenţie!, Pericol!, Şase!": sec. XX/l REG. (Munt.) (DLR). - Din tc. sanki (acc. sânki) „idem". - Cf. bg., arom. sânki. - Conversiune: (Fam.) sanchi2 interj. „Aiurea!, S-o crezi tu!": sec. XX/2 LIT., DICŢ. 636 SANCHÎU,-IE adj. (pop.; 1832 -); pl. -/>; 1. (Pop.; reg. în Munt., Olt., Dobr.; uneori adverbial) „(Despre oameni) Aiurit, zăpăcit, distrat, ciudat; (p. ext.) posac, morocănos, tăcut, ursuz (2)) rău, arţăgos; îndărătnic; prefăcut" Ç[En parlant des gens] Etourdi; morose, bourru, taciturne; acariâtre; obstiné'): sanchiu 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Olt.) sănchiu 1910 REG. (DLR); (reg.) tănchiu înc. sec. XX REG..(DLR). # Loc. vb.: (Reg., S. Oit.) 4 fi sanchiu ia inimă = „A se preface": sanchiu sec. XX/l REG. (ALR SN V [1257]). 2. [P. ext;, pop.) „(Despre obiecte, fenomene, idei sau firea oamenilor) Aiurit, ciudat, bizar, fistichiu (2Ţ C[En parlant d'une chose, d'un phénomène, d'une idée ou du caractère d'une personne] Bizarre, étrange'): sanchiu 1908 LIT. (DLR); LIT. sec. XX. 3. {P. ext;, reg., Olt.; adesea substantivat) „Trândav, leneş" COisif, fainéant'): sănchiu 1910 REG. (DLR); sanchiu sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. (înv. şi dial.) sankï (lit. mod. sangi) „idem (1)". (Var. tănchiu - probabil prin contaminare cu tanău, tănău, tăncărău„[om] prost, tont".) - Der.: (Reg., Olt.) sanchivr. „A se lenevi": 1928 REG. (DLR). SANDACÎU s.m. (înv., rar; 1569 - sec XVII/l); pl. -ii. (Prof.) „Luntraş, barcagiu" ori „fabricant şi/sau negustor de sandaluri3, de ţesături de mătase, taftale (1) etc." OCanotier, batelier' ou 'fabricant et/ou marchand de taffetas7): sandaciu 1569, 1589 DOC. (DERS, Bogdan 98); *sandagiu 1821 DOC. (în top. [probabil şi antrop.] Sandagiu). (Glosat, greşit, şi „cizmar, pantofar" [DERS, TDRG2] şi acc. sandâci(u)' [TDRG2].) - Din tc. sandalei, (înv.) sandalei „idem" (p. disim.). - V. sandai1, sanda!3. -Top. (sat) Sandagiu(1821, Aricescu 1141). SANDAL1 s.n. (ist.; 1645 ->); pl. -eşi -uri. (Nav.) „Şalupă, luntre lungă, cu fundul plat, folosită pentru transportul mărfurilor" (’Chaloupe, barque'): sandal 1645 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII/l (ŞIO, DLLV), UTT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zandâl sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. sandal „idem".- Cf. bg., ser. sandai, ngr. oavôôli, alb. sandă!!, cf. şi rus. sanda!. -V. sandaciu. SANDAL2 s.n., s.m. (înv.; 1726 - sec. XX/l); pl. (2, 3) -uri, (1) -i. 1. S.m. (Bot.) „Santal (Santatum albumŢ ('Santal'): sandal 1821 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n. „Lemnul sandalului2 (1), lemn de santal, dens şi parfumat, folosit mai ales în tâmplăria de lux şi la extragerea sandalului2 (3)" OBois de santal'): sandal 1839 VALIAN; LTT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (rar) sandol 1906 ALEXI. 3. S.n. (Med., Chim.) „(Ulei de) santal, esenţă extrasă din sandal2 (2) şi folosită în parfumerie şi în medicină; colorant (roşu ori galben) extras din sandal2 (2)" CEssence employée en médecine et en parfumerie ou matière colorante, extraites du bois de santal7): sandâl 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/1, santalôz 1805 DOC. (DLR). 637 - Din te. sandal „idem (1, 2, 3)", sandalos „idem (2, 3)". - Cf. ser. sanda/ovina „idem (1)", ngr. oó.vxolov, oavxalóv, *aavxáXr¡s (> rom. înv, rar sandális „idem [1]": sec. XVIII/l DOC. [DLR]); cf. şi fr. santal (> rom. lit. santal „idem [1, 2, 3]", care a înlocuit termenul de origine turcă: sec. XX LIT., DICŢ. [DLR]), rus. sandal, santal, magh. szantâlfa, germ. Sandel-(holz), engl. sandal(wood). SANDÁL3 s.n. (ist.; 1728 ->); pl. -uri. (Vestim.) „Numele unei ţesături de mătase din care se confecţionau obiecte de îmbrăcăminte, drapele etc.; taña (1)' ONom d'une étoffe de soie, sorte de taffetas7): 1728, 1801 DOC. (DLR, Furnică 337); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XVIII/2, UT., DICŢ. sec. XIX-XX. - Din te. sandal „idem". - Cf. ser. sàndal, ngr. ao.vxôh) cf. şi rus. santal, sp. sándalo, it. zendalo, germ. Zendel, lat. sindalum. - V. sandaciu, sandalgealâc. SANDALGEALĂC s.n. (înv., rar; 1824); pl. -un. (Vestim.) „Industrie de sandaluri3, mătăsărie, manufactură de ţesături de mătase, de taftale" Olndustrie de taffetas, d'étoffes de soieO: sandalgealâc, sandagelâc 1824 DOC. (DLR). (Glosat greşit în DLR: „numele unei ţesături de mătase".) - Din te. sandalcilik „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 25). (Var. sandalgealâc- p. asim. şi/sau după suf. rom. -alâc, sandagelâc- p. disim.) - V. sandaciu, sandal3. SAN DAC s.n., s.m. (înv. şi reg.; 1715 -); pl. (s.n.) -eşi -uri, (s.m.) -i. 1. S.m., (rar) s.n. (Reg., Mold., Dobr., Ban., înv. şi Munt.) „Ladă, cufăr, sipet, cutie (1) (mare); casetă; casă de bani; (p. spec.) Ban.) ladă de zestre" CCaisse, malle, coffre; cassette; boîte7): (înv.) sănduc 1715 CRON. (ŞIO, DLLV; în der. sănduce)); 1765 DOC. (Furnică XXVII); CRON. sec. XVIII/2; (înv.) sandúc sec. XVIII/l LIT. (DLLV; în der. san duce!)) (înv.) sânduc 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) sandâc 1837 DOC. (DLR; în der. sandacat)) POP. sec. XX/l; (reg., Mold., Ban.) sundúc 1879 CIHAC II 614; sec. XX/l LTT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX; (înv., Dobr.) sadâc 1884-1885 REG. (H); (reg.) sândâ'c sec. XX/l POP. (DLR); (reg., Ban., Dobr.) sandâc (s.m.) sec. XX/l REG. (DLR); (s.n.) sec. XX/l REG. (DLR); DICŢ., REG. sec. XX (DLR). 2. S.n. (Transp.; reg., Dobr., S.E. Munt.) „Dricul sau coşul căruţei" CCaisse du chariot1): sandâc 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.); (Dobr.) sândâ'c 1939 REG. (Coman, GL.). 3. S.n. (P. ext.) reg., N.V. Bulg.) „Scaun" ('Chaise'): sandâc 1923 REG. (Bucuţa - GL.). 4. S.n. (P,; ext.) reg., Ban.) „Sertar" ('Tiroir'): sundúc sec. XX/2 REG. (Gămulescu). S. S.n. (P. spec.) Tehn.; reg., S. Munt.) „Platformă specială în formă de făraş (v. 5. v.), pe care se strânge priponul când este scos din apă" CSorte de pelle sur laquelle on replie le filet de pêche'): sandâ'c 1979 REG. (Ţurlan 52). - Din te. sandik, (înv. şi dial.) sanduk, sunduk, *sïnduk „idem (1, 2)" (TS, Der. S.; v. SCL 4/1993, p. 340); în Ban., probabil şi din ser. sànduk, sàndak, sùnduk (dar var. sandâc folosită în Ban. provine nemijlocit din tc.). (Var. sândâc, sandac- p. asim.; sadâc- p. disim.) -Cf. şi ngr. oevxovki (> rom. înv. sendúc „idem (1)": sec. XVIII/2 CRON. [ŞIO]), bg. sandăk, 638 (dial.) sandük, mac. (dial.) sunduk, alb. sëndük, magh. sandok, arom. sindüke, sfmdüke, sfendüke; cf. şi rus., pol. sunduk „ladă; om prost". - Der.: (Dim., 1] înv. şi reg.) sânducéis.n.: (înv.) sânducéi 1715 CRON. (ŞIO, DLLV); (înv.) sanducé/ sec. XVIII/1 LIT. (DLLV); (reg., Mold.) sunducét 1879 CIHAC II 614; LIT. sec. XX/1; (Augm.; reg., Mold.) sânduiie s.f. „Lădoi": sec. XX/1 LIT. (CDER: probabil < *sânduciie); (înv., rar) sandacărs.m. „Meseriaş care confecţiona şi vindea sandâcuri (1)": 1837 DOC. (DLR). SANGEÂC1 s.n. (ist.; 1492 ->); pl. -uri, scris şi sangiac. 1. (Entop., Admin.; ist.) „Subdiviziune teritorial-administrativă a unui vilaiet (v. s.v.) sau a unui paşalâc (3), condusă de un sangeac2 şi cuprinzând mai multe cazale (v. s.v.) şi/sau nahiele (v. 5.i/.); sangeacat, sangeaiâd' CSubdivision de province, district de l'Empire Ottoman, sandjakO: sangeac 1492 DOC. (Djamo-Diaconiţă 358); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sf. sec. XV-sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2, POP. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Ist.) „Drapel, stindard turcesc (de culoare verde); (,o. spec.) steag cu semilună în vârful lăncii, pe care Poarta îl trimitea în ţările române cu prilejul alegerii unui nou domn, ca semn de învestire" CDrapeau, étendard turc [de couleur verte]'): sangeac sec. XVI DOC. (Bogdan 98); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT., IST., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) sangeâ (s.f.; pl. -ie) sf. sec. XVII CRON. (DLR); (înv., rar) singeâc sec. XVIII/1 CRON. (DLR); (înv.) sângeâc sec. XVIII/2 CRON. (DLR); IST., DICŢ. sec. XIX/2. 3. (înv., rar) „Cuvertură pe care şedea marele vizir când îşi primea supuşii, a cărei margine era sărutată de către aceştia în semn de supunere" ('Couverture sur laquelle était assis le grand vizir pendant ses audiences^: sangeâc 1859 IST. (ŞIO). - Din te. sancak „idem (1, 2, 3)". (Var. sângeac, singeac- p. disim.; sangea - fais der. regr.) - Cf. bg. sangâk, scr. sancak, mac. sangak, ngr. oo.vtÇô.ki(o.), alb. sanxhâk, magh. szancsâk, szandzsâk, arom. singeac, singeâke; cf. şi pol., ucr. sangak, fr. sandjak, sp. sanjaco. - V. sangeaâj sangeac-şerif, sangeactar, sangeagasi. - Der.: (înv.) săngeagaş{sângeagăş) s.m. = sangeactar. înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sangeangiu (< *sangeacgiu, p. asim.) s.m. = sangeactar. sangeangiuînc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); sangeangiu {DDK?). SANGEÂC2 s.m. (¡st.; 1593 ->); pl. -r, scris şi sangiac, sandjac. (Admin.) „Guvernator al unui sangeac1 (1), bei1 (2)' CGouverneur d'un district de l'Empire Ottoman'): (înv.) sangeâg 1593 DOC. (DOC. î. XVI 179); CRON. sec. XVII/2; (înv.) sangeâc, săngeât (pl. -ţi) sec. XVII/1 CRON. (DLR); (înv.) sangég, sangét, sàngég, sângeâh (pl. -şi) sec. XVII/2 CRON. (DLR); sangeâc sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (CM 1129, 131, DLR), POP., IST. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) sangeac-bég sec. XVIII/1 CRON. (DLR); (înv.) sangeac-béi (ŞIO); (înv.) sangeâp sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv.) sângeâc (DDRF). - Din te. sancak beyi (v. SCL 4/1990, p. 310), (înv.) sangak beg(i), sangakbey, sangagbeg (v. Kakuk 349), *sangak, *sangag (condensat în te., cf. corespondentele din scr. şi magh.) „idem". - Cf. scr. sàndzak bèg, sàndzak, sàndzakbeg, ngr. ao.vTÇo.K/inêiç, magh. szandzsâk, szancsâk, szandzsâkbég, szancsâkbég„idem". - V. bei, sangeac1. - Der.: (înv.) sangeaeât (scris şi sandjacaû) s.n. = sangeaà (1): sec. XIX/1 LIT. (DLR); IST. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) sangeaiâ’cs.w. (eu suf. -iâc) = sangeaà (1)\ 639 1832 GOLESCU; (înv.) sângedi vi., vt. „A strânge dări de pe teritoriul unui sangeac1 (1); a jefui": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). SANGEÂC-ŞERÎF s.n. (înv.; 1715 - sf. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Steag turcesc de mătase verde, despre care se credea că ar fi aparţinut lui Mahomed şi care era folosit în războaiele la care participa sultanul1 sau marele vizir (1)" CÉtendard de Mahomet, drapeau qui, selon la tradition, aurait appartenu au Prophète'): sangeâc 1715 CRON. (ŞIO); sangeâc-şerif sec. XVlII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX; sangeâg-şerif sec. XVIII/2 CRON. (DLR); săngeâc sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din te. (înv.) sangakserif, sangak-ï serif (OTS) „idem". (Var. sangeac, sangeac - prin condensare pe teren românesc.) - Cf. ser. sàndzaki-serif, magh. szandzsăk serif - V. sangeac1, şerif, şeri-şerif SANGEACTÂR s.m. (înv., rar; 1775 - sec. XIX/l); pl. -r, scris şi sangiactar. (Mii.) „Portdrapel, stegar, bairactar (1), săngeagaş, sangeangiü' OPorte-étendard, porte-drapeau7): sangeactâr 1775, 1795 DOC. (ŞIO); sângeactâr (DDRF). - Din tc. sancaktar „idem". - V. sangead. SANGEAGASÎ s.m. (înv., rar; sec. XVII/2); pl. ? (Admin.) „Slujbaş (la curtea domnească) însărcinat să păstreze şi să întreţină sangeacurile1 (2)" (Tonctionnaire [à la Cour roumaine] chargé de garder les drapeaux7): sangeagasi sec. XVII/2 CRON. (DLR); sangeâc-agasi (ŞIO). - Din tc. (ist.) sancak agasi „idem". (Var. sangeagasi - prin haplologie.) - V. agă, sangeac1. SANTÛR s.n. (înv., rar; 1835); pl. ? (Muz.) „Un fel de harpă folosită în Orient" CSorte de harpe7): 1835 LIT. (DLR). - Din tc. santur „idem". SAPÂN s.n. (lit.; sec. XX/2 -); pl. -e. (Nav.) 1. „Sauiă lungă, parâmă sau lanţ folosit la bordul navelor pentru a încinge şi a ridica la bord sau a descărca, cu ajutorul macaralei (2), diverse mărfuri (butoaie, lăzi, baloturi), bărci etc." OFilin ou chaîne employés pour relever à bord ou pour décharger les marchandises, les ballots, les canots, etc.7): sapân, (pop.) ţapân, sapână (s.f.), ţapână (s.f.) sec. XX/2 DOC., DICŢ. (DLR, LR 4/1967, p. 316, Dicţ. Mar.). 2. „Parâmăînfăşurată pe arborada unei nave (pe care marinarii îşi sprijină picioarele când lucrează la pânze)" OFilin soutenant les matelots quand ils travaillent aux voiles7): ţapăp (pl.-e), ţapăpie (s.f.; pl. -//) sec. XX/2 DICŢ. (DM, DEX, SDEM, DLR, D. Mar.). - Din tc. sapan „idem (1, 2)". (Var. sapană, ţapană- sg. refăcut din pl.; ţapan- probabil p. et. pop. după ţeapăn, pop. ţapătr, ţapap- p. asim.) 640 I SAPARÎNĂ1 s.f. (înv., rar; 1761 - sec. XX/l); pl. -e. (Bot., Med.) „Salce, sarsaparila (SmUax medica sau sarsapariiiaJ; rădăcina acestei plante, întrebuinţată în medicină" ('Salsepareille'): saparină 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX (CONV. UT. XXVI 458), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; ţaparină 1892 DOC. (CONV. UT. XXVI 457, 460). - Din tc. (înv.) saparina (acc. saparina; mod. saparna) „idem"; poate şi din ngr. oanapiva (CIHAC II 694), bg. saparina (SDLR). - Cf. şi ngr. mo.novpvw., arom. ţâpurnu, ţăpurneu, ţăpurneâuă„porumbar", fapurnă„porumbrea" (DDA). SAPLAÎC s.n. (reg.; 1715 -); pl. -¿/r/şi -e; acc. şi sapiăic. (Olt., Ban., înv. şi Munt., Mold.) „Căuş, cauc, cupă mare de lemn, cu coadă lungă, care se foloseşte la cazanele1 (1) de ţuică şi la teascurile de vin ori pentru a lua apă etc.; polonic de lemn" OAuget, grand cuiller, louche en bois'): saplaic 1715 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2- XX, REG. sec. XX (CADE, DLR, Gămulescu); (S. Olt.) zablâic sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. . XX (LEX. REG. I 32); (Olt.) zăplăic sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. (dial.) saplayik, sapliyak, sapiak (Der. S., ZTS) „idem". - Cf. scr. sàpiak, alb. sapliâk,,idem". (După CADE, SDLR, CDER, DLR - din scr.). SAPLĂC s.n. (reg.; sec. XX/1 ->); pl. -uri. (Agric.; Dobr.) 1. (Constr.) „Şură de paie" OHangar pour la paille, pailler'): sec. XX/1 REG. (ALRI [336]). 2. „Şiră de paie" CMeule de paille'): sec. XX/1 REG. (ALRI [926]). - Din tc. (dial.) saplik „idem (1, 2)". SARÂCI s.m. (înv., rar; 1788); pl. saraci. (Prof.) „Rândaş însărcinat să păstreze şi să întreţină şeile şi harnaşamentul (pentru caii curţii domneşti)" CGarçon d'écurie chargé de l'entretien des selles et harnais [pour les chevaux de la Cour roumain]'): 1788 DOC. (ŞIO). - Din tc. saraç „idem". - Cf. bg. sara'c, scr. sàrac, mac. sarac, ngr. aapô.rOiç, alb. sarâç, magh. szaracs. - V. saraci-başa, saraci-iamac. SARACI-BAŞÂ s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. ?, pron. -raci-ba-. (Admin.) „Şeful saracilor (v. s.v..) (de la curtea sultanului, a marelui vizir sau a domnitorului român)" OLe chef des garçons d'écurie'): sarâci-başâ 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1; saraci-bâş 1762 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) saraç başi „idem". - V. baş, saraci. SARÂCMAMÂC s.m. (înv., rar; 1761 - sec. XIX/1); pl. -r, pron. -raci-ia-. (Admin.) „Adjunctul, ajutorul, iamacul (3) lui saraci-başa (v. s.v.)" 0Adjoint, aide du chef des garçons d'écurie^: 1761, 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. (ist.) saraç yamagi „idem". - V. iamac, saraci. SARACLÎU s.n. (înv., rar; 1726); pl. ? (Vestim.) „Acoperământ de cap pentru bărbaţi (nedefinit mai de aproape)" CNom d'une coiffure d'homme, d'un bonnet [non défini plus exactement]7): 1726 DOC. (DLR). 641 - Din tc. sarikli „prevăzut cu un saric (1), care are sau care poartă saric (1)" Cprévu d'un saric, qui porte un saric1) (p. asim. şi, probabil, prin condensare dintr-o sintagmă de tipul sarikh ^//^„acoperământ de cap cu saric", sarikli fes „fes cu saric"). - V. saric, saridâc. SARAGE s.f. (ist.; 1693 ->); (mai ales la) pl. -ele şi (înv., rar) -e/i. (Mii.) „Soldat care făcea parte dintr-un corp de cavalerie neregulată (otomană sau română), având sarcini de pază, de protecţie (ca gardă personală a sangeacilor2) şi de menţinere a ordinii publice; (la pl.) numele acestui corp de cavalerie neregulată" C[Soldat d'un] corps de milice irrégulière [ottomane ou roumaine] à cheval'): sarageâ 1693 DOC. (DIB 1960, p. 54); DOC., CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 500, II 207, CM I 175, II 30), DICJ. sec. XIX/2-XX, IST. sec. XX/2; (înv.) sarigeâ 1693 DOC. (ŞIO); (înv.) sarangeâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (înv.) saracéî (s.m. pl.) miji. sec. XIX IST. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (înv.) sărăţei (s.m. pl.) 1859 IST. (TDRG2). - Din tc. sarica „idem". (Var. săracei, sărăţei- p. et. pop. după sărace/ [dim. al lui sărac], respectiv după sărat.) SARAI-BAŞA s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Intendent al seraiului (1)" (Intendant du Sérail'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. saray başi „idem". - V. baş, serai. SARÂI-DIVÂN s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. (Admin., Constr.) „Sala de audienţe şi de consiliu din seraiul (1) sultanului1, divanul (1.1) seraiului (1)" CSalle d'audience et de conseil du Sérail'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. saray divani „idem". - V. divan, divan-sarai, serai. SARAI-IAMÂC s.m. (înv., rar; 1863); pl. -i (Admin.) „Mic slujbaş al curţii domneşti", probabil „ajutor al bucătarului-şef sau al lui sarai-başa (v. s.v.)" OPetit fonctionnaire à la Cour du voïvode roumain', probablement'adjoint, aide du chef de la cuisine ou de l'intendant de la Cour'): 1863 LIT. (Nicolaie M. Filimon, Opere, vol. I [Bucureşti, 1957], p. 303). - Din tc. saray yamagi „ajutorul bucătarului-şef al seraiului (1)" fsous-chef de la cuisine du Sérail'). - V. iamac, serai. SARAILÎE s.f. (lit.; 1857 -); pl. -ir, pron. -ra-i-ii-eşi (înv.) -rai-ii-e. (Alim.) 1. (Lit.) „Prăjitură preparată din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune şi de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere" OGâteau feuilleté contenant des noix ou des amandes pilées et imbibé de sucre fondu ou de miel'): sarailie 1857 POLIZU; REG. (Mold.) sec. XIX/2 (H), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2; (reg., Dobr.) saraigli 1954 UT. (DLR). 2. (P. ext.) reg., Mold.) „Un fel de plăcintă cu poale-n brâu, coaptă în tigaie" ('Sorte de pâtisserie, de galette au fromage'): saralie sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. (dial.) sarayli (Der. S.), (pop.) sarayli [lokma] (lit. saray iokmasi) „idem (1)" (v. SCL 4/1993, p. 340). - Cf. bg. seraiija (> rom. înv. seraiie „idem [1]": 1847 LIT. [TDRG2]; v. Graur, ER 138), arom. saraiii, megl. săriija. -V. serai. 642 SARARÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1868); pl. -ii. (Crom.; Olt.) „Gălbui" ('Jaunâtre'): 1868 REG. (ŞIO). - Din tc. sarili „colorat în galben" Ocoloré en jaune') (TS; p. asim.; sari „galben"). - Cf. ser. sariiuk„gălbinare, icter" (< tc. sar/iik„idem"), alb. sari „bolnav de icter". - V. sarisabri. SARF s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. ? „Gramatică" ('Grammaire'): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. sarf „idem". SARGHÎE1 s.f., sarghiu s.n. (reg.; 1761 ->); pl. -ii. „Pânză (rară) de sac (folosită la împachetat, la confecţionarea saltelelor, ca ştergător pentru talpa încălţămintei etc.)" (Toile grossière de sac, d'emballage, etc.'): sarghiu 1761 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; sârghie 1939 SDLR; REG. miji. sec. XX (DLR). - Din tc. sargi „idem" (Youssouf). - Cf. bg. sargija. SARÎC s.n. (înv.; 1736 - miji. sec. XX); pl. -e şi -uri. (Vestim.) 1. „Turban (format dintr-un şal1 [2], de obicei de culoare albă şi uneori împodobit cu pietre preţioase, care se înfăşură în jurul fesului [1] sau direct în jurul capului); ceaima (1Ţ ('TurbanO: sâréchi 1736 DOC. (DLR); saric 1771 LIT. (DLLV); LIT. sec. XVIII/2-XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (Dobr.) înc. sec. XX (DLR), IST. sec. XX/l; sarâc, sarâc, sărac 1805 DOC. (DLR). 2. (Pspec.) Mold.) „Acoperământ de cap în formă de turban, pe care îl purtau boieroaicele" CSorte de coiffure en forme de turban, portée par les femmes des boyards roumains'): saric 1857 IST. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. sarik „idem (1)"; var. saric- poate din (sau adaptată după) ngr. oapÎKV, cf. totuşi tc. dial. sarik „meşină care se adaugă în interiorul opincii" (Der. S.). - Cf. şi bg. sarăk, ser. saruk, arom. sărike. - V. saradiu, saridâc. SARICLAC s.n. (înv., rar; 1797); pl. -uri. (Vestim.) „Fâşie lungă de ţesătură fină, văl, bucată lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei de culoare albă, necesară, suficientă sau folosită pentru a alcătui un saric (1); şai1 (2Ţ ('Longue pièce d'étoffe, nécessaire ou employée pour former un turban7): 1797 DOC. (DLR). - Din tc. sarikltk „idem" (adaptat după saric). - V. saric. SARISABRÎ subst. sg. (înv., rar; sf. sec. XVIII - miji. sec. XIX). (Med.) = sabur (1): sarisabri sf. sec. XVIII DOC. (DLR); sarisâbru 1805 DOC. (DLR). - Din tc. sarisabir, (înv.) sarïsabr „idem", sarisabri „care conţine sabur (1)" ('aloétique'). - V. sabur, sarariu,-ie. SARM s.f. (lit.; 1817 -); pl. -le. 1. (Alim.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; mai aies la pl.) „Preparat culinar din carne tocată (condimentată), uneori amestecată sau înlocuită (în perioada postului) cu orez, învelită într-o foaie de varză, de viţă etc., luând forma unui rulou; huichium (v. s.v. hiuchium)" OBoulette de viande hachée eţ/ou de riz, enveloppée d'une feuille de chou ou de vigne7): sarmé 1817 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2-XX, REG. (Munt., Olt., Dobr., izolat şi Mold., Transilv., Ban.) sec. XX 643 (DLR), DOC., UT., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 12/1992, p. 26); (reg., Mold.) sarmală sec. XX/l UT. (DLR); (reg., Dobr., Mold., Olt.) sărmâ (pl., Dobr., şl sărmf) sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A înghiţi sarmaua = „A suporta ceva neplăcut, a înghiţi găluşca, a înghiţi hapul (v. s.v.)", A(-i) toca (cuiva) carnea sarmale = „A face (pe cineva) papară (3), a-l bate rău, a-I sfâşia, a-l rupe în bătaie": sf. sec. XIX UT. (ŞIO). 2. (P. ext.;; Alim.; reg., V. Munt., Olt.) „Ardei umplut" CPoivron à farce de viande hachée'): sarmâ sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [908]). 3. (P. anal.) Bot.; reg., N. Transilv.; la pl.) „Porumb (Zea mays)' ('Maïs'): sarmâle 1939 REG. (Coman, GL). - Din te. sarma „idem (1)". (Var. sarmală - sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. sârma (> rom. reg., Ban., S. şi V. Transilv., S.V. Olt. sârmă „idem (1, 2)": 1884-1885 REG. [H]; REG. sec. XIX/2-XX [CADE, DLR, Gămulescu]), bg. sarmî, ngr. oo.ppô.ç, magh. szârma, szărmâli(< ser. şi rom., v. Bakos 274), arom. sîrmă, sărmă, megl., ţig. sarmâ. - Der.: (Dim., 1; lit.) sărmăluţăs.f.: sec. XIX/2 LIT. (DLR, ŞIO); REG. (Munt., Dobr.) sec. XX/l (ALRM SN II/III [907], ALR SN IV [1098]), DOC. sec. XX/2 (EM 15/1992, p. 14), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., i; reg., Dobr.) sărmăiiţăs.f.: sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1098]). SARSAÎLĂ s.m. (pop.; 1857 -); pl. (rar) -i. (Mai ales la sg.) 1. (înv., rar) „Om ciudat, excentric, fistichiu (2), aiurit" OHomme bizarre, original, extravagant, étourdi'): sarsailă 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) înv.) „Om rău, viclean" CHomme méchant, perfide'): sarsail 1893 LIT. (TDRG). 3. (Rel.; pop.) „Diavol, drac; (p. spec.) căpetenia dracilor, scaraoţchi" CDiable7): sarsailă sec. XIX/2 UT. (DLR); REG. (Mold., Munt., N. Transilv.) sec. XX/l (TDRG, DLR), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 40/1992, p. 7); (reg., Ban.) sârsăilă sec. XIX/2 POP. (DLR); (reg.) sarsaor, (Olt., S. Transilv.) sărsăilă sec. XX/l REG. (DLR); (reg., Olt.) sarsăn sec. XX/l REG. (Ciauşanu, GL.); REG. sec. XX (LEX. REG. I 31); (reg., V. Munt.) sérsea 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. sersem, (înv.) sersam „(om) zăpăcit, aiurit, turbulent, năuc, nebun, neastâmpărat, fără minte, prost, idiot", sersar „(om) care vorbeşte aiurea, care spune prostii" (OTS) 0[homme] étourdi, turbulent, ahuri, idiot, sot; babillard') (de unde, p. ext., sensul 1 şi, probabil direct, sensul 3) v. Suciu 108-109). (Var. sarsan- p. asim. şi după suf. -an; sarsailă, sarsaor- prin schimbarea „sufixului"; sersea- prin schimbarea „sufixului" sau, poate direct din tc., prin falsă der. regr.) - Cf. bg. sersém, mac. sersem, ngr. mpasvi, magh. szerszem, arom. sirsém, sirsén „zăpăcit, aiurit, nebunatic". (După TDRG2, din ebr. sar seôl „prinţul Infernului", prin filieră slavă / bizantină; după CDER, din slavul Sarasaeiu, numele lui Lucifer în literatura religioasă slavo-bizantină; după DLR, cu etimologia necunoscută.) - Der.: (Reg.) sarsaoroăicăs.f. „Diavoliţă, drăcoaică": sec. XX/l REG. (DLR). SART s.n. (lit., rar; 1931 -); pl. -uri. (Nav.) „Parâmă metalică sau din fibre textile, servind la fixarea catargelor sau a coşului navei de bordurile acesteia şi la prinderea scărilor cu care se urcă pe catarge" CSartis, câble, cordage de fixation des mâts'): 1931 CADE; LIT. miji. sec. XX, DICŢ. sec. XX (Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. sart „idem". - Cf. ngr. ¿ô.pna:, cf. şi it. sarta, sartie, sarte, fr. sartis. 644 SAŞÎU,-ÎE adj., adv. (lit.; 1857 -); pl. (I) -ii. I. Adj. (uneori substantivat) 1. (Ut.) „(Despre oameni) Care suferă de strabism, care se uită cruciş, strabic, zbanghiu; (despre ochi sau despre privire) cruciş, încrucişat, pieziş, strabic; chiorâş (II. 1), chior (4)' ÇLouche, ioucheur; bigle, louchon'): (pop.) şaşiu 1857 POLIZU; REG. (mai ales Munt., Olt., Dobr.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) şaşâ'u,-âie 1910 LIT. (DLR); saşiu 1895 DDRF; LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext.) reg., Munt.) „Scrântit, ţicnit" (Toqué, timbré'): şaşiu 1901 REG. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XX/2. II. Adv. (Lit., rar) „Chiorâş (I), cruciş, strâmb, chiondorâf OEn louchant, en biglant; de côté, en jetant un regard torve'), în loc. vb. A privi (sau a se uita) saşiu = a) „h suferi de strabism, a fi strabic, a se uita cruciş, chiorâş (I.a), a privi strâmb"; b) „A se uita strâmb, chiorâş (I.b), cu nemulţumire, încruntat (la cineva)": (pop.) şaşiu sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; saşiu sec. XX/2 DICŢ. (DLR, DS). - Din tc. şaşi „idem (1.1, II)"; loc. vb. - semicalc după tc. şaşi bakmak „idem {a, b)" (bakmak„ci privi, a se uita"). (Var. saşiu - p. disim.) - Cf. bg. sâsav,i\6o.m (1.1)"; pentru sensul 1.2, cf. ser. sâsav„idem (1.2)". SATAR s.f. (ist. şi reg.; 1684 -); (mai ales la) pl. -ie. 1. (Fin.; ist.) „Impozit, bir, dare excepţională (percepută în ţările române în epoca feudală)" (Tmpôt, taxe exceptionnelleO: 1684, 1721, 1731, 1742 DOC. (HEM 3213, REL. AGR. I 296, 330, II 259); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVII/2-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. {P. ext. sau p. specFin.; înv., Munt.) „Şugubină, amendă plătită pentru omucidere" fAmende payée pour homicide'): 1910 REG. (DLR). 3. (Reg., Munt., Olt., azi rar) „Povară, pacoste, nenorocire, beiea (1), buduc (2), dandana (3), aiagea (2), nacafa (5), saxana (5Ţ CCharge, tracas, embarras, ennui, désagrément'): 1875 LIT. (ŞIO; în comp. satara-beiea); 1881 POP. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG., POP. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A cădea satara în spinarea cuiva = „A cădea pe capul cuiva": 1885 DDRF. 4. [P. concr.) reg., V. Munt.) „Om pisălog" (Tracassier'): sec. XX/2 REG. (LR 2/1959, p. 54). - Din tc. sitara (Youssouf), sitare (v. TDRG) „idem (3)" (de unde, p. ext., şi sensul 1, cf. TDRG, SDLR; p. asim.) sau, cu sensul 1, din tc. (înv.) setare „organizare, ordine, sistem" Cord re, organisation, système") (OTS) sau, eventual, din tc. [mii]sadere, [mu]sadere „(sentinţă juridică de) confiscare, luare cu forţa a unor bunuri sau a unei sume de bani" ('confiscation') (de unde, p. ext., sensurile 1 şi 2, cf. ŞIO). - Comp.: (Reg.; tautologic) satara-beiea s.f. = beiea (1), satara (3): 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-mijl. sec. XX. SATÂR1 s.n., s.m. (lit.; 1776 -); pl. (s.n.) -e, (rar) -uri, (s.m., s.n.) -i. 1. S.n., s.m. (Lit.) „Instrument de tranşat, de tăiat sau de tocat carne şi de spart oase, în formă de secure cu coadă scurtă sau de cuţit mare, cu lama lată şi groasă, folosit în trecut şi ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului" ^Couperet, coutelas, fendoir, hache [d'armes]'): 1776 UT. (DLR); CRON. sec. XIX/l, IST. miji. sec. XIX, REG. (Mold., Munt.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XVIII/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 11/1992, p. 4); (pl. ri, înv.) 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX-înc. sec. XX. 2. S.n. (P: ext:, înv., rar; ir.) „Sabie" ('Épée'): sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 3. S.n. (P. ext.-, lit., rar) „Cuţitul ghilotinei" CCouteau de guillotine'): sec. XX/l LIT. (DLR). 645 - Din tc. satir „idem (1)". - Cf. ngr. aavjpi (> rom. înv., Mold. satir „idem (1)": 1841 DOC. [Kogălniceanu-Negruzzi 70]), bg. satăr, ser. sătura, sâtara, alb. sater, aram. sătîre. - V. satârgiu. - Der.: (Dim., i; înv., rar) satârâş1 s.n.: 1832 GOLESCU; (Mii.; înv.) satârâf (sătârâş) s.m. = satârgiu. 1859 IST. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. SATÂRGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1863); pl. ? (Mii.) „Comandant al satârgiilor (v. s. v.Ţ (Chef des satârgiiy. 1863 LIT. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *sat'i'rgi bas'i „idem". - V. baş, satârgiu. SATÂRGÎU s.m. (ist.; 1599 -^); pl. -ii. (Mii.) „Soldat mercenar înarmat cu un satâr1 (1), un fel de genist (făcând parte din oastea ţărilor române), satâraf" CSoldat mercenaire [roumain] muni d'une hache d'armes, sorte de sapeur'): (înv.) satargiu 1599-1600 DOC. (DOC. î. XVI 124); satârgiu 1895 DDRF; IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. satirei (înv.) *„idem" (mod. „ajutor de măcelar"). (Var. satargiu - p. asim.) - V. satâr1, satârgi-başa. SÂULĂ s.f. (lit.; 1924 -); pl. -e; acc. (rar) şi sauiă. (Nav.) „Parâmă subţire (folosită pentru ridicarea pavilioanelor, fixarea velelor sau legarea diferitelor obiecte de la bord)" CFilin mince7): 1924 LIT. (SDLR); LIT., DICŢ. sec. XX. - Din tc. savla (pron. sâwia) „idem" (TS, v. SCL 4/1964, p. 613, Suciu 109). - Cf. ngr. co.(y)ovÂat it. sagoia „idem". SAUR,-Ă adj. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -i,-e. (Dobr.) „(Despre piatră, pietriş etc.) Mărunt, mic" (ŢEn parlant du gravier, du gravillon etc.] Petit, menuQ: sec. XX/l REG. (ALR I [1372]). - Din tc. sagir (f. sagire, Youssouf, OTS), (dial.) *sair, *saur „idem" (v. LR 2/1989, p. 92). (După Avram, C. 124, prin adjectivarea substantivului savură „balast care se pune pe fundul navelor".) SAXAN s.f. (pop.; sec. XVII/2 -); pl. -ie; scris şi sacsana. 1. (Transp.; înv., rar) „Cal de povară" CCheval de charge'): sachisanâ sec. XVII/2 CRON. (DLR); saxaneâ (pl. -e/e) 1821 DOC. (ŞIO); saxană 1895 DDRF. 2. (Transp.; pop., azi rar) „Sarcină, încărcătură, povară, bagaj greu (purtat în spinare de către un animal sau un om); samar, şa mare de povară" (Taix, charge, bagage, fardeau, somme; bât1): saxanâ 1832 GOLESCU; UT. sec. XIX/2, DOC. sec. XX/l (SCL 5/1978, p. 441), POP. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; sachisanâ (DDRF); sarsanâ 1901 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XX; (reg., Olt.) sărsănâ 1910 REG. (DLR); (Munt.) saxaneâ (pl. -e/e) 1939 SDLR. # Expr.: (Reg., Munt.) Saxana briceag = „Om nevoiaş, sărac, prost îmbrăcat sau gol puşcă": saxanâ sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.). # Loc. vb.: (Adjectival sau adverbial; înv.) A fi (sau a lăsa pe cineva) (goi) saxana = „A fi (sau a lăsa pe cineva) gol puşcă": saxanâ 1881 POP. (ŞIO); DICŢ. sf. sec. XlX-sec. XX/l. 3. (P. ext.) pop., fam.) „Traistă, sacoşă, geantă (1) (plină cu diverse lucruri)" CSac â main, besace, sacoche'): sarsanâ sec. XX/2 REG., 646 LIT., DOC. (EM 5/1992, p. 28; înregistrat de autor, între anii 1975-1982, la Brăila, Constanţa şi Bucureşti). # Loc. vb.: (Reg., V. Munt., Serbia) A Fi saxana de bani = „A fi plin de bani": săxănâ 1939 SDLR; saxana, sarsanâ 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P'. ext,.; reg., Mold., Dobr.; la pl.) „Lucruri de tot felul aflate în dezordine; calabalâcuri (1)] zorzoane" (Toute sorte de choses en désordre; fanfreluches'): sarsanàle sec. XX/l REG. (DLR);' zărzănâle sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 5. (Fig.; reg., Munt.) „Necaz, dificultate, pacoste, năpastă, belea (1), bucluc (2), dandana (3), alagea (2), nacafa (5), satara (3Ţ CDifficulté, ennui, embarras, tracas^: sarsanâ 1900 ŞIO; REG. sec. XX/l (Coman, GL.). # Loc. vb.: (Reg., Munt.) A-şigăsisaxanaua cu cineva = „A-şi găsi beleaua, a avea neplăceri cu cineva": saxana, sarsanâ 1967 REG. (GL. ARG.). (Sensul „loc unde se lucrează sau se repară corăbii", atribuit în DLR, apud GOLESCU, variantei sarsana, aparţine, de fapt, termenului tersana, v. s.v:) - Din tc. (înv.) seksane, seksene, seyishana, seysăne, saishane (v. Kakuk 363), seyisana, săyishăne (OTS, Youssouf), *saksane, *saksana, *sakisana, (dial.) selsane (v. Kakuk 363), *salsana (lit. mod. seyishane) „idem (1, 2)". (Var. sarsana - din var. tc. selsane, *salsana, poate prin contaminare cu sarcină; zărzănâle - prin contaminare cu zorzoane.) - Cf. ser. sejsàna, sisana, sèjsana, seksàna (> rom. înv., Ban. saxână „idem (2)": 1896 DICŢ. [DLR]), bg. sejsanâ, seksanâ, ngr. oawavù.ç „idem (1)", magh. szekzana, szekszena, szakszina „idem (2)". - Der.: (înv.) săxănâ vt. [săxănâţ-ă adj.], însăxănâ vt. [însăxănât,-ă adj.] „A încărca, a împovăra, a pune o saxana (2) pe spinare": sec. XIX/2 POP., UT. (ŞIO, DA, DLR); DICŢ. sec. XX/l; (înv.) desăxănâvt. „A descărca, a scoate saxanaua (2)": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. SAXONGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1715); pl. ? (Mii.) „Comandantul regimentului de ieniceri [1] care avea în dotare şi îngrijire dulăii (= samsonii, v. s.v.) sultanului, ’ folosiţi la vânătoare şi în luptă" ('Chef du régiment de janissaires prenant soin des dogues du sultan'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) seksongu basï, samsungï basï, *saksongï basï „idem". - Cf. magh. szamszoncsi bassi, szamszuncsi pasa. - V. samson. SAZ1 s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -uri. (Muz.) „Denumire generică a instrumentelor muzicale orientale (cu coarde); numele unui instrument muzical oriental asemănător unei mandoline, având gâtul lung şi coarde puse în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid)" flnstrument de musique oriental; nom d'un instrument de musique oriental à cordes7): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. saz „idem" (TS). - Cf. alb. sâze „muzicuţă"; cf. şi rus. saz „instrument muzical oriental". SAZ2 s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -uri. (Entop.; Mold.) „Loc mlăştinos acoperit cu apă salină; sărătură mlăştinoasă" OMarécage couvert d'eaux salines7): sec. XX/1 REG. (Porucic 39, 45, 50, Rotaru 60). - Din tc. saz[lik] „mlaştină, baltă mlăştinoasă (în care creşte stuful); stufăriş" ('marais') (p. spec.; cf. tc. saz „stuf, trestie"; v. Suciu 110). 647 SAZÁN s.m. (reg.; 1909 -); pl. -i. (Zool.; Mold.) „Crap (Cyprinus carpióŢ (Carpe'): 1909 DOC. (DLR); DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX (CADE, SDEM, DLR). - Din tc. sazan „idem"; poate şi din rus. sazan. SĂBÂN s.n. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Tehn., Agrie.; Dobr.) „Plug de lemn" CCharrue de bois7): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. saban „idem'V SĂFERDE s.f. (reg., fam., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -e/e. (Mold.) „Bătaie (dată cuiva)" CVolée de coups, raclée7): săferdeâ sec. XIX/2 REG. (HEM 214); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) safardeă 1939 SDLR. # (Mai ales în) Loc. vb.: (Reg., Mold.) A mânca o săferdeâ = „A mânca o bătaie soră cu moartea, a mânca o papară (b)"\ sec. XIX/2 REG. (HEM 214); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR). - Din tc. (dial.) safarda (lit. saparta) „mustrare, dojană (aspră)77 Créprimande [très forte]7) (p. ext.); loc. vb. - calc după tc. sapartay/(dial, safardayi) yemek„a fi aspru dojenit, a mânca o papară (a)' {yemek„a mânca77). , SĂRNÂCI s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. „Cisternă, bazin, rezervor (subteran) de apă (de ploaie)" CCiterne, réservoir d'eau7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. sarniç „idem" (prin metateză). SÂC interj, (lit.; 1832 -). 1. (Lit.; uneori repetat) „Cuvânt (de obicei însoţit de gestul lovirii repetate a pumnilor unul peste altul) prin care cineva îşi exprimă satisfacţia răutăcioasă pentru un necaz al altcuiva: Aşa-ţi trebuie!, Bine ţi-a făcut!" CTu Tauras voulu!, Tu l7as mérité!, Tu ne l7as pas volé!, Bien fait!7): (înv. şi reg.) sic 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2-XX/1 (DLR, TDRG2), DICŢ. sec. XIX-XX; sâc 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 12/1992, p. 29). # Expr.: (Reg.) Sâc de nuntă, mâlne-i horă! = „Expresie prin care cineva se consolează cu mai puţin decât ceea ce şi-ar dori": sec. XX/2 REG, (SCL 6/1974, p. 610). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) da (cuiva) (cu) sâc sau A(-i) face (cuiva) în sâc = „A-şi exprima satisfacţia răutăcioasă pentru un necaz al cuiva, a necăji pe cineva (repetând cuvântul sâc şi gestul însoţitor); a sâcâi (1Ţ\ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 24/1992, p. 30). 2. (Reg.; adesea repetat) „Strigăt cu care se îndeamnă oile sau femelele altor animale domestice să primească (mai repede) masculul; (p. gener.) strigăt cu care se cheamă oile" CCrl par lequel on appelle les moutons7): sâc sec. XX/l REG. (Mold., S.E. Ban.) (DLR). - Din tc. sik!, imperativ al vb. s/k- „a necăji, a plictisi, a agasa, a sâcâi (l)77 fembéter,-agacer, enrager, tourmenter, vexer, ennuyer7) şi/sau (mai ales cu sensul 2) din tc, (vulg.) sik!, imperativ al vb. (tranzitiv) sik-„a întreţine un raport sexual cu cineva" ori, prin conversiune, dip- ' tc. sik „penis" Cpenis7) (probabil că etlmoanele s-au süprapus, prin contamlnaţle, în limba română); cf. şi tc. s/k „des, frecvent, dens, strâns, compact", s/k s/k „deseori, în mod frecvent", ’ s/k/ „necaz, neplăcere". - V. sâcâidisi, sichimea, sictir. 648 - Contaminare:. (+ sictir, reg.) sâctir'm'ter]., v. s.v. sictir1. - Der.: (Lit.) sâcâivt., vr. [sâcâfres.f., sâcâits.n., sâcâit,-ăadj.] 1. Vt. (Ut.) „A nu lăsa în pace; a agasa, a necăji, a supăra, a enerva; a cicăli, a plictisi, a pisălogi, a şicana; a tachina": (înv.) sicăf 1832 GOLESCU; (înv.) sâcâf1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (înv.) sacii/1895 DDRF; sâcâisec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 30). 2. Vr. (P. ext:, pop.) „A se mişca mereu încoace şi încolo, fără astâmpăr; a se agita, a se fâţâi": (înv.) sâcăilSSl POLIZU; sâcâf se c. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX [(Lit.) sâcâiâiă s.f. „Agasare, iritare, plictisire, tracasare, sâcâire, pisălogeală, cicăleală": (înv.) sicăiâlă 1832 GOLESCU; sâcâiâiă sec. XX LIT., DICŢ. (DLR); (Ut.) sâcâitor (rar sâcâietôr, înv. sâcâitor),-oare adj. „Agasant, enervant, iritant, plictisitor, cicălltor": sec. XX LIT., DICŢ., DOC. (DLR, EM 12/1992, p. 32, 24/1992, p. 20)]. SÂCÂLDISÎ vr., vt. (înv., rar; sec. XVIII/2). 1. Vr. „A se plictisi" ('S'ennuyer'): sâcâldisi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. Vt. „A îndemna, a îmboldi, a exorta; a obliga, a forţa, a constrânge" ('Exhorter, engager; forcer, contraindreO: sicâldisi 1779 DOC. (ŞIO). - Din tc. sikildi, trecutul determinat (la persoana a 3-a) al vb. sikii-,,idem (1)" + suf. rom.-/5/; cu sensul 2 - după tc. srkmak „idem (2)" (forma activă, tranzitivă a etimonului) şi/sau după semantismul corespondentului ngr. aetàæriÇco „idem (2)". - Cf. şi alb, sëkëlldi „indispoziţie; încurcătură, necaz", sëkëlidis „a supăra, a necăji, a plictisi", sëkëildisem „a se supăra, a se necăji, a se plictisi", arom. sîcîldisi„a (se) necăji, a (se) chinui; a (se) plictisi; a (se) enerva". - V. sâc. SÂNGEÂP1 s.m., s.n. (ist. şi reg.; 1509 -); pl. (s.n.) -uri, (s.m.) sângepi 1. S.m., (rar) s.n. (Vestim.; ist.) „(Garnitură, bordură de) blană argintie (prelucrată) de jder sau de veveriţă (sură)" C[Garniture, bordure dej fourrure de petit-gri ou d'écureuil gris7): (înv.) sengif 1509 DOC. (DLRV 262); (înv.) sângif 1688 LIT. (TDRG2); 1693 DOC. (ŞIO); singeâp 1691 DOC. (TDRG2); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; sângeâp 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sânjâp, săngeăb sec. XVIII/2 DOC. (DLR); (rar) singép, singéf 1870 COSUNESCU; DICŢ. sec. XIX/2; singeâpă (s.f.) sec. XX/l LU. (DLR). 2. S.m., (rar) s.n, (Zool.; înv.) „Nume dat mai multor animale mamifere: a) jder (Martes martes)', b) veveriţă (sură) (Sciurus vu/garisj; c) (p. ext.) dihor (Putorius putorius)) d) (p. ext.) viezure, bursuc (1) (Meies meies)' CPetit-gris; écureuil gris; putois; blaireau'): singeâp 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2, DICŢ. sec. XIX/2; sângeâp 1777 DOC. (Furnică 44); săngeâp 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); sângeâp sec. XVIII/2 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1. 3. S.n. (Tehn.; reg., Dobr.) „Petic cu care se înlocuieşte o bucată de plasă pescărească ruptă; adaos pentru a mări înălţimea aripii năvodului" CLoque, morceau de filet de pêche'): zângif 1979 REG. (Ţurlan 50)^ - Din tc. sincap, (pop.) sincef, sincap, (înv.) zengef (Y.Tar.S.), singab, singab, sengef (Tar. S. IV 922), zingef (Youssouf) „idem (1, 2.5, b)" şi (înv.) „garnitură, bordură (făcută din mătase sau dintr-o altă ţesătură)" ('bordure [en soie ou en une autre étoffe]') (Youssouf, Y.Tar.S.; de unde, p. spec., sensul 3), poate şi *„idem (3)". - Cf. scr. sindzef, ngr. mvrÇô.m. - V. sângepiu,-ie. 649 SÁNGEPÍU,-ÍE adj. (înv.; 1760 - miji. sec. XX); pl. -ii. (Crom.) „Care are culoarea sângeapului (1, 2.3, b), cenuşiu, gri" CGris, cendré'): singepiu 1760 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVIII/2, DICŢ. sec. XIX/2; sângepiu 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1; sângipiu 1839 VALIAN (cu glosare eronată, după sângeriir. „(roşu-)carmin, purpuriu"); singipiu 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; singhipiu 1906 ALEXI; sângeăp,-ă, singeâp,-ă (pl. -epi, -epe) 1939 SDLR. - Din tc. sincabi, (înv. şi pop.) sîngabi (Youssouf) „idem". -V. sângeap1. SÂRGĂIE s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Tehn., Agrie.; Dobr.) „Unealtă de lemn formată dintr-o coadă lungă şi un cap triunghiular sau pătrat, cu care se strâng (prin împingere) cerealele şi paiele în arman (1)" ('Outil en bois avec lequel on ramasse les céréales et la paille dans l'aire'): sârgâie, sârdâie sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (dial.) sirgi „idem" (ZTS). SÂRGHÎU s.n., sârghie s.f. (înv. şi reg.; 1868 -); pl. -ii. 1. Subst. (Tehn.; înv., V. Olt.) „Scândură, tăblie, planşeu, tejghea (3) (pe care tăbăcarii întind pieile la uscat)" (Table, planche, support plan [sur lequel les corroyeurs étendent les cuirs pour les faire sécher]'): sargii (pl.) 1868 REG. (DLR). 2. S.n., s.f. (Corn.; reg., Munt.) „Tarabă (1)\ tejghea (1)' CÉventaire; comptoir7): sârghiu 1893 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1; sârghie 1952 LIT. (DLR). 3. S.f. (Corn.; reg., Dobr.) „Loc unde se depozitează zarzavatul (1) pentru piaţă" ('Lieu où l'on dépose les légumes pour le marché'): sérghie sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (Tehn.; reg., N. Dobr.) „Instalaţie pe care se usucă uneltele de pescuit" flnstallation où l'on sèche les outils de pêcheQ: sârghie 1979 REG. (Ţurlan 59). S. S.f. (Tehn.; reg., Munt.) „Teasc făcut din două sau mai multe scânduri late între care se pune pastrama la presat" ('Presse formée de deux ou plusieurs planches, pour y presser la viande fumée et salée7): sârghie, sârghie 1939 SDLR. - Din tc. sergi „idem (1, 2)" şi „orice fel de tăblie, de planşeu, de covor etc. folosit pentru a întinde, a pune, a expune ceva", (dial.) „rogojină; pătură; faţă de masă, pânză pe care se întind bucatele; grătar pe care se pun la uscat produsele agricole" Otoute sorte de support plan [planche, grille, nappe, tapis, plaid, etc.] sur lequel on étale qch.') (TS, ZTS), probabil şi *„idem (3, 4, 5)". - Cf. bg. sergi. SÂRMACÎU s.m. (înv.; 1695 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof., Muz.) „Cântăreţ la surlă, surlaş, zurnazeii' (Trompettiste'): sârmagiu 1695 DOC. (DIB III 62); sârmaciu 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. (înv.) sürnagï, surnagï (mod. zurnaci) „idem" (probabil p. et. pop. după sârmă). - Cf. bg. zurnagija, arom. zurnagf, cf. şi rus. zurnăc „idem" (> rom. înv. surmâci„idem": 1776 DOC. [ŞIO, DLR, s.v. topciu], sârmâci 1819 DOC. [DOC. EC. I 237], sărmăci 1863 LIT. [DLR]). - V. zurna, zurnazen. 650 SÂRMALÎ adj. invar. (înv., rar; 1669 - sf. sec. XIX). (Vestim.) „(Despre o ţesătură sau un obiect de îmbrăcăminte) Brodat cu fir de aur sau de argint, ornamentat cu sârmă (1)" ('[En parlant d'une étoffe ou d'un vêtement] Brodé en fil d'or ou d'argent7): surmai 1669 DOC. (ŞIO); sârmali sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din te. sirmali „idem". - V. sârmă. SÂRMĂ s.f. (lit.; 1509 -); pl. -e şi (reg.) -i. 1. (Vestim.; înv. şi pop., azi mai ales ist.) „Fir de metal preţios (de aur, de argint sau de argint aurit), folosit îndeobşte pentru ornamentarea ţesăturilor şi a pieselor de îmbrăcăminte; tel (3Ţ (Til d'or ou d'argenf): (înv.) sârmâ 1509, 1588 DOC. (DERS, DOC. î. XVI 164); (înv.) sirmâ 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); (înv., rar) sârmă 1825 LB; (înv., rar) şarmă (DLR); sârmă sec. XVII/l, 1721, 1770 DOC. (DLR, DBC 220, Furnică 24); 1825 LB; CRON.sec. XVII/2-XVIII (DLR, CM I 104, II 234), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVII-XX (EM 28/1992, p. 10). 2. (P. ext.; Vestim.; reg., Ban.) „Ţesătură încreţită de fir care împodobeşte opregul" CSorte de tissu froncé en fil d'or ou d'argent'): sârmâ sec. XX/1 REG. (DLR). 3. (înv. şi reg.) „Filigran" CFiligrane7): sârmă 1810 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XlX-mijl. sec. XX. 4. (P. ext.; Vestim.; înv., Ban.) „Diadema (care face parte din portul popular)" CDiadème [porté par les paysannes]^: sârmă 1884-1885 REG. (H). 5. (P. gener.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Fir de metal (oţel, cupru, aluminiu, alamă etc.) cu diametrul mai mic de 16 mm (sau [p. gener;] de orice grosime); tel (1Ţ (Til métallique [d'acier, de cuivre, d'aluminium, de laiton, etc.]'): sârmă 1806 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 74 - Mold.), REG. sec. XX/1 (DLR), Lrr., DICŢ., DOC. sec. XIX-XX (EM 22/1992, p. 29). # (Lit.) Sârmă ghimpată = „Sârmă (5) pe care sunt fixate alte bucăţi de sârmă, scurte şi ascuţite": sec. XX/1 UT. (DLR); UT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 19/1992, p. 21); (Lit.) Sârmă de parchet = „Ghemotoc de sârmă (5) de oţel, cu muchii ascuţite, folosit la curăţirea parchetului": sec. XX/2 LTT., DICŢ. (DLR); (Fig.; reg., Munt.) Sârmă de om = „Persoană înzestrată cu multe calităţi, harnică şi cu judecată sănătoasă": sec. XX/2 UT., REG. (GL. ARG.). 6. (P'. ext.; Tehn., Nav.; lit., rar) „Cablu sau parâmă formată din mai multe fire metalice (răsucite)" OCâble, cordage formé de plusieurs fils de métal'): sârmă sec. XX/2 LU., DICŢ. (DLR). 7. (P. spec.; pop., fam.) „Fir, cablu telefonic sau telegrafic; telegraf; telefon" CCâble de télégraphie ou de téléphonie; télégraphe; téléphone7), în loc. vb. A veni prin sârmă = „A fi transmis cu ajutorul telegrafului", A vorbi pe sârmă = „A vorbi la telefon", A(-i) băga (sau a-i da da) (cuiva) o sârmă = „A(-i) da (cuiva) un telefon": sec. XX LIT., DICŢ. (DLR). 8. (P. spec.; Muz.; înv., Mold.) „Parte a viorii nedefinită mai de aproape", probabil „coardă, tel (2Ţ ('Partie non définie du violon', probablement 'corde'): sârmă 1884-1885 REG. (H). 9. (P. anat.; reg., N.E. Olt.) „Fir de borangic (1) care, unindu-se cu altele la trasul gogoşilor, dă firul de ţesut" (Til de soie écrue7): sârmă 1928 REG. (DLR). 10. [P. anat.; Vestim.; reg., Ban.) „Panglică; cordea (la pălărie); şirei1 (3) de ghete" CRuban; Iacei/): sârmă sec. XX/1 REG. (DLR, ALR SN IV [1191, 1204], ALRM SN H/IU [981]). 11. (P. anat; Bot.; reg., Mold.) „Iarbă mare care creşte pe câmp" OHaut herbage7): sârmă 1960 REG. (LEX. REG. I 117). 12. (P. anat.; Zool.; reg., Munt.) „Plevuşcă (Leucaspius detlneatusŢ CFretin7): sârmă 1916 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX. 13. (Fig:, reg., Munt.; peior. şi ir.) 651 „Poreclă dată moldovenilor" fSobriquet donné aux Moldaves7): sârmă sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, între 1973-1980, la Bucureşti, Feteşti şi Constanţa). - Din tc. sirma „idem (1, 3)" şi „galon" Ogalon7) (de unde, eventual, sensul 10)) poate şi din bg. sârma „idem (1)". (Var. sirmă, posibil şi variantele paroxitone şi sensurile 5, 7- sub influenţa corespondentului din ngr.) - Cf. ngr. ovpfxa „idem (1, 5, 7)" (> rom. înv. sirmă „idem [1]": sec. XVI/2 DOC. [DUR II 350]; DOC. sec. XVI/2-XVIII, CRON. sec. XVIII), ser. sirma, srma, alb. sërmâ, sérmë, magh. szerma, szirma „idem (1)", arom. sirmă „idem (5, 7)", megl. sărmă„idem (1)"; cf. şi v.-sl. sir'ma. - V. sârmaH. - Der.: (Dim., 5) lit., rar) sârmuşoârăs.f.: sec. XIX/2 POP. (DLR); DICŢ. sec. XX; (Dim., 5) lit.) sârmuliţă s.f.: 1832 GOLESCU; LU., DOC., DICŢ. sec. XIX-XX; şi: 1. (Bot.; reg.) „Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralisŢ. 2. (Zool.; reg., Munt.) = sârmă (12): sec. XX/l DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX, LU. sec. XX/2; (Reg., Munt.) sârmeâs.f. „Instrument pentru bătut ouăle, tel (6)’: 1939 SDLR; (Lit.) sârmăr s.m. „Muncitor specializat în fabricarea sârmei (1, 5) sau în confecţionarea obiectelor de sârmă (1, 5)": sec. XVII DOC. (Iordache 110); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit.) sârm6s,-oâsă adj. 1. (Lit.) „(Despre firele de păr sau de blană ori despre animale) (Care are părul) aspru ca sârma (5), ţepos, ţeapăn": sec. XX LU, DICŢ. (DLR); DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 26). 2. (Reg., N.E. Olt.) „(Despre oameni) Mofturos (la mâncare)": sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Olt.) sârmuÎMt. „A înconjura, a prevedea cu sârmă (5)": 1967 REG. (GL. OLT.). SÂRMEÂ1 s.f. sg. (înv.; 1705 - miji. sec. XX). (Chim.) 1. „Preparat cosmetic din antimoniu şi gogoşi de ristic, un fel de rimei, de fard, de suliman (1.1), de boia (3) în formă de pulbere de culoare neagră, cu care se vopseau pleoapele, genele şi sprâncenele" CSorte de rimmel noir, collyre préparé d'antimoine et de noix de galle pour teindre les cils, les sourcils et les paupières7): siurmeâ (pron. sfur-meâ) 1705 LU. (ŞIO); surmâ 1879 CIHAC II 614; DICŢ. sec. XIX/2; surmeâ, sârmeâ, surmă sec. XX/l DICŢ. (SDLR, DLR). 2. „Antimoniu" CAntimoine7): sărmeâ sec. XIX/1 DOC. (TDRG). - Din tc. sürme „idem (1)", sürme [taşi] „idem (2)". - Cf. bg. surmâ) cf. şi rus. sur'mâ „idem (1, 2)". SÂRT s.n. (reg.; 1939 ->); pl. -uri (Entop.; Dobr.) „Coamă sau coastă, povârniş (al unui deal sau al unui munte)" CArête ou pente [de colline ou de montagne]7): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. sirt „idem". SÂZÂRM s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -le. (Alim.; Dobr.) „Carne prăjită de oaie, păstrată în untură, la borcan" (Viande de mouton frite et conservée en graisse7): sâzârmâ, săzârmâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. siztrma (dial.) *„idem77 (atestat doar cu sensul „acţiunea de a strecura, de a scurge": TS; nume verbal al vb. sizir-„a strecura, a scurge prin topire77). SCHÉL s.f. (lit.; 1482-); pl. -e şi (înv.) -/ 1. (Nav., Entop.; pop.) „Port (mic), mai ales fluvial (folosit adesea ca punct vamal), liman (1)) loc de acostare, debarcader, chei; punte care se întinde de la ţărm spre largul apei (pentru 652 acostarea ambarcaţiilor sau pentru pescari); (p. ext.; înv.) dig; (fig.; înv.) refugiu, azil, Uman (3Ţ ('[Petit] port, surtout fluvial [souvent utilisé comme poste de douane]; quai, débarcadère, échelle, escale, lieu de débarquement; digue; refuge, asile'): (înv.) *schile 1482-1496 DOC. (DERS; în der. schiteai); (înv.) şchelă 1645 DOC. (DLR); schelă 1593, 1597 DOC. (TDRG2, DERS); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sf. sec. XVI-sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1, IST., REG. (Munt., Mold.) sec. XX (DLR), LU., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv. şi reg., Munt.) schilă 1560-1563 DOC. (DERS; în der. schilâi); 1695 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/1; (înv. şi reg., Mold.) §chéle 1774 DOC. (DLR); IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX; (înv.) scheàle (pl. P) 1838 DOC. (Furnică 398); (înv. şi reg.) schéle 1795 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; UT. sec. XIX/1, REG. sec. XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext.) Entop.; înv., rar) „Mal, ţărm, Uman (2); vad (al unei ape curgătoare)" ORive, rivage, bord; gué7): schéle 1795 DOC. (DLR); schélâ 1832 GOLESCU. 3. (P. gener.) Com.; ist.) „Punct vamal, fluvial sau terestru (prin care se desfăşura comerţul exterior al ţărilor române)" CPoste de douane, fluviale ou terrestre [employée pour le commerce extérieure des Pays Roumains]'): (înv.) schilă 1670 DOC. (ARH. OLT. SN III 91); schélâ 1801 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 789, Furnică 265), IST. sec. XX. 4. (P. ext.; Com., Entop.; reg., Ban., Olt., V. Munt.) „Târg, piaţă; vatra satului, zona centrală, şoseaua principală (dintr-o localitate)" OMarché; centre d'un village'): schélâ 1926 REG. (DLR); schilă 1967 REG. (GL. ARG.). 5. (Pext:, înv.) „Loc izolat pentru carantină, lazaret" ('Lazaret'): schélâ sec. XIX/l CRON. («Philologica», II104); DICŢ. sec. XIX/2. 6. (P. ext:, reg., Olt.) = cherhana (2): schilă 1967 REG. (TDO 415); schélâ 1979 REG. (Ţurlan 59). 7. (Nav.; lit.) „Punte (prevăzută cu balustradă), de obicei mobilă, care face legătura între o navă şi chei" fÉchelle, passerelle reliant un navire au rivage'): schélâ sec. XIX/2 POP. (DLR); UT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX (D. Mar.). 8. (înv.) „Eşafod pentru execuţii" CÉchafaud pour les exécutions7): eschélâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); schélâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR). 9. (Constr.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; adesea la pl.) „Construcţie auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălţime sau în adâncime (la construcţia unei fântâni etc.); eşafodaj, sche/ărid' ('Charpente, échafaudage, échafaud7): schélâ 1804 DOC. (DIB 1960, p. 186); DOC. sec. XIX-XX (EM 7/1992, p. 7), LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 126, 157 - Munt., Transilv.); (pop.) §chélâ sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT. sec. XX; (reg.) §chéle 1939 SDLR; (reg., Munt., Olt.) schilă sec. XIX/2 POP. (ŞIO); REG. sec. XX/1 (DLR). 10. (P. anal:, Tehn.; lit.) „Turlă a unei sonde petroliere; sondă" (Tour de sonde, derrick; puits de pétrole, sonde'): schélâ sec. XX/2 LIT., DICŢ. (DLR). 11. (P. ext:, lit.) „Unitate industrială de exploatare petrolieră, incluzând totalitatea sondelor şi instalaţiilor auxiliare din zonă" CUnité d'exploitation pétrolière, derrick7): schélâ sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 23/1992, p. 7). 12. (P. ana!:, Tehn., Constr., Entop.; reg.) „Numele unor obiecte care seamănă cu o schelă (7, 8, 9): (N. Transilv.) picioroange; patine; (Mold., Ban.) stavilă la moară; (Mold.) lemn cu care se prind căpriorii la podul casei; căpiţe (de lucernă) aşezate în copaci; drum de hotar neumblat şi înierbat" ('Nom de divers objets semblables à une échelle, à une passerelle, à une charpente, à un échafaudage7): (Mold., Ban.) schélâ, (N. Transilv.) schilă sec. XX/1 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, Porucic 57). 653 - Din te. iskele (acc. iskéie, v. TS), (înv.) skele (acc. skéle), eskele (acc. eskélë), *skile, (dial.) isgile (v. Kakuk 197), *iskile „idem (1, 7, 8, 9)"; cu unele sensuri, poate şi din bg., ser., ngr. (Var. terminate în -ă- prin adaptare morfologică, probabil independent de corespondentele din bg., ser. şi alb.; pentru var. chiligiu a der. schi/igiu, v. Suciu 51-52.) - Cf. ser. skèle, skèla, skjèie „idem (7, 9); bac; pasarelă" (> rom. reg., Transilv., Ban. schéiâ, schiéta „bac, pod umblător; vas cu apă peste care păşesc nuntaşii": DLR), skeiedzija „podar, conducător de bac" (cf. der. rom. schi/igiu), bg. skéle, skeiâ, skéija „idem (1, 9)", ngr. oks/x „idem (1)", alb. skéle, shkéle, sqé/e, ske/ë, shkeljë „idem (1, 9)", magh. iszkile, eszkele, szke/e „idem (1)", szki/e „idem (7)", arom. skéie „idem (1)". (Majoritatea DICŢ. consideră că schelă provine din ser. şi bg., deşi numai din turcă se pot explica toate sensurile româneşti de bază, precum şi toate formele din română şi din celelalte limbi sud-est-europene; v. SCL 4/1961, p. 616, Suciu 110-112.). - Der.: (Col., 9, lit.; şi fig.) schelărie s.f. „Ansamblul schelelor (9) montate pentru executarea sau repararea unei construcţii; schelă (9Ţ't (p. ext.) „scheletul, structura de rezistenţă a unei construcţii": 1935 LIT. (DLR); LIT. sec. XX, POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 205 -Dobr.); (Reg., Olt.) schillgiu s.m. „Muncitor într-o (sau la o) schelă (1)": (înv.) chiligiu miji. sec. XIX DOC. (DA); schiligiu 1967 REG. (GL. OLT.); (Ist.) schiiér s.m. „Dregător domnesc care conducea activitatea unei schele (1, 3); şef al unui punct vamal (fluvial); vameş (în epoca feudală, în ţările române)": (înv.) schileăr 1482-1496 DOC. (DERS); DOC. sf. sec. XV-sec. XVII; (înv.) schelăr 1600 DOC. (DLR); (înv.) schiiăr 1560-1563 DOC. (DERS); schiiér 1607 DOC. (DIR XVII B 1112); IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX/2. - Antrop. Schileru, Schiligiu (DNFR). SCHEMBE s.f. (pop.; 1779 -^); pl. -ele. 1. (Anat.; înv.) „Stomac, peritoneu ori abdomen de animal domestic comestibil, mai ales de vacă (sau de alt animal rumegător), împreună cu măruntaiele sau fără acestea (folosit pentru prepararea ciorbei de burtă sau a drobului de miel ori ca burduf în care se transportau sau se păstrau diferite alimente [brânză, untură, făină], tutunul etc.); burduf făcut dintr-un astfel de stomac ori abdomen; drob, măruntaie (de miel)" CEstomac, gras-double ou abdomen des animaux domestiques [utilisés comme aliment ou comme outre]; tripes, viscères'): (Munt., Oit.) schimbeâ 1779 DOC. (Furnică 94); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XX/1; (Mold.) şchiombeâ 1939 SDLR. 2. (Alim.; pop., azi rar) „Ciorbă (1) de burtă; ciorbă (1) făcută din peritoneu de miel; drob de miel" OSoupe au gras-double et/ou aux tripes de boeuf ou au péritoine d'agneau; mets préparé avec des viscères d'agneau^: schimbeâ 1792 DOC. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; schembeă sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A mânca schimbeaua = „A se păcăli, a înghiţi găluşca": sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. - Din te. işkembe, (dial.) 'şkembe „idem (1)", işkembe [çorbasi] „idem (2)" (v. Suciu 156). (Var. schembea, schimbeâ - prin „grecizare" [ş > s] sau ca reacţie hipercorectă la schimbarea ¡ski > /skj din limbajul popular; şchiombeâ - p. asim. la consoanele labiale -mb-.) - Cf. bg. skembé, ser. skèmbe, arom. skimbé„idem (1)", bg. skembé-corbâ„idem (2)". 654 SCHEMNÎ-AG s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XIX/l); pl. ? (Admin.) „Funcţionar al curţii otomane însărcinat să-i ofere sultanului scăunelul atunci când acesta încăleca sau descăleca şi, uneori, ca reprezentant al Porţii, să-l instaleze pe noul domnitor român" ('Fonctionnaire de la Cour ottomane chargé de placer un tabouret sous les pieds du sultan quand celui-ci montait à cheval ou descendait de cheval et, comme représentant de la Porte, d'installer le nouveau voïvode roumain'): schimni-agâ, schimni-âga sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 350, II 16); CRON. sec. XVIII/1; schimi-agâ sec. XVIII/1 CRON. (DLR); schemni-agasi sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII; schimni-agasi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); schemni-agâ (ŞIO); ischemné-agasi (TDRG2). - Din te. (înv.) iskemnï ayasï, (dial.) 'skemne agasi, iskemi agasi (mod. ist. iskem/e agasi) „idem" (iskemm; dial, iskemi, lit. mod. iskemie „scaun, taburet"). - Cf. bg. skémle, scr. skèmiija, scèmiija „scaun", magh. szkembicsia „schemni-aga". - V. agă, schemni-ceauş. SCHEMNÎ-CEAUŞ s.m. (înv., rar; sec. XVII/2 - sec. XVIII/l); pl. -i (Admin., Mii.) „Ceauş (1) turc însărcinat să-l însoţească în ţările române pe noul domnitor numit de Poartă" ('Huissier turc chargé d'accompagner le nouveau voïvode roumain durant son voyage de Constantinople jusqu'aux Pays Roumains'): schimni-ceauş sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, CM 1152); schemni-ceauş 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. (înv.) iskemni cavusu „idem". - V. ceauş, schemni-aga. SCHINGI s.n. (înv. [eu der. lit. actuale]; 1776 - miji. sec. XX); (mai aies la) pl. -un. 1. „Tortură, supliciu, caznă, chin, supunere la mari suferinţe (mai ales fizice, rar şi psihice), schingiuiré' (Torture, supplice, tourment'): 1776, 1795 DOC. (ŞIO, TDRG, DLR; în der. schingiui)) 1830 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, POP. (N. Serbiei) sec. XX/l (ARH. FOLK. VI 170), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Rar) „Instrument de tortură", probabil „falangă, butuc, obezi, fa/aga, tumurug (3)' (Instrument de torture', probablement 'cangue, falaka'): 1912 IST. (DLR). - Din tc. işkence (acc. işkănce, v. Redhouse 2000), (dial.) iskence (Der. S.), ‘skence „idem (1)" şi „menghină, cleşte (al tâmplarului)" fpresse [de menuisier]') (TS, Der. S.), probabil şi (înv.) *„idem (2)". - Cf. ngr. okevtŞx, arom. skingiu„idem (1)", ngr. oksvxCsdco „a schingiui". - Der.: (Lit.) schingiuivt. [schingiuire să., schingiuit s.n., schingiuit, -ă adj.] (Complementul indică fiinţe sau, fig., lucruri, sentimente ori cuvinte, vorbirea, limba etc.) „A chinui, a tortura, a maltrata, a supune la mari suferinţe, la chinuri (fizice, rar şi psihice); a deforma, a stâlci, a scâlcia, a denatura, a schimonosi": schingiui 1776, 1795 DOC. (ŞIO, TDRG, DLR); LIT. sec. XIX-XX; (înv., rar) scăngiui 1895 DDRF; (reg.) şchingiui sf. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; (Munt.) schingui 1939 SDLR [(Lit.) schingiuitor,-oăre adj. (uneori substantivat) „Care schingiuieşte, care torturează": sf. sec. XIX-sec. XX LIT., DICŢ. (DLR)]. SCHIRLÉT s.n. (înv., rar; 1574 - sf. sec. XIX); pl. ? (Vestim.) „Un fel de stofă, de brocart de culoare stacojie; scarlat" OEspèce de brocart de couleur écarlate; écarlate^: 1574 DOC. (Bogdan 99); IST. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) iskerlet, îskarlat, 'skarlat, *'skerlet „idem" (< it. scariatto). - Cf. magh. skariăt, sakariât (> rom. înv. şocâriât, ciocâriât „idem": sec. XIX/2 POP. [DLR]; DICŢ. sec. 655 XX/l), ser. skèriet, skfiet, cf. şi it. scariatto, lat. scar/atus(> rom. înv. scariăt,,Idem": sec. XX/l DICŢ.), fr. écarlate, germ. Schariach, engl. scariet. SEB s.f. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -le. (Muz.) „Numele tonului şi al coardei re bemol (la vioară şi la cobză)" CNom du ton et de la corde ré bémol [au violon et au luth7): seba, sabâ sec. XIX/2 DOC. (ŞIO). (Definiţia din ŞIO, „numele coardei lui là', nu este exactă.) - Din tc. seba (perdesi) „tonul re bemol" (Ne ton ré bémol’), seba (perdesi) [teii] „coarda (tonului) re bemol" Çla corde [du ton] ré bémol1) (v. Drimba 99-100, Suciu 156). SEBEPÎ-TAHRÎR s.n. (înv., rar; 1693); pl. -uri. „Notă explicativă, expunere de motive, memoriu privind cauzele, raţiunea sau dedesubturile unei afaceri" ('Exposé de motifs, note explicative'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. *sebebi tahrir „idem" (sebebi „legat de o cauză, referitor la motive" [OTS; sebep, sebeb „cauză, motiv"], tahrir „scrisoare, notă"). - V. tahreglu. SEF s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -le. „Plăcere, bucurie; distracţie" CPIaisir; divertissement'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. sefa „idem". - Cf. bg., mac., alb. sefâ, ser. sèfa. SEFAÉT s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. (în loc. vb.) A-şi deschide sefaeturile = „(Despre vânt) A sufla violent" C[En parlant du vent] Souffler violamment'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. sefahet, sefahat „risipă; elan, impetuozitate" Cprodigalité; pétulence'); loc. vb. -probabil semicalc după tc. *sefahetierini açmak„idem" {açmak „a deschide"). SEFÉR1 s.n. sg. (înv., rar; sec. XVIII/l). (Rel.) „Numele celei de-a doua luni din calendarul musulman" CNom du second mois de l'année musulmane7): sec. XVIII/1 CRON. (DLR). - Din tc. sefer „idem". SEFÉR2 s.n. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 -); pl. ? 1. (Mil.; înv.) „Expediţie militară, campanie, război" CExpédition, campagne, guerre'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). 2. (Nav.; reg., Dobr., S. şi E. Munt., S. Mold.) „Călătorie, voiaj (pe fluviu)" (Voyage [fluvial]'): 1979 .Dicţ. Mar. 3. (P. ext.) Nav.; reg., Dobr., S. şi E. Munt., S. Mold.) „(Serviciu de) transport fluvial de persoane" (Transport fluvial de personnes7): sec. XX/2 DICŢ. (Dicţ. Mar., D. Mar.). # Loc. vb.: (Reg., Dobr., S. şi E. Munt., S. Mold.) A angaja (muncitori) cu seferui = „A asigura transportul naval la locul de muncă (al muncitorilor angajaţi de-a lungul Dunării)": 1979 Dicţ. Mar. - Din tc. sefer „idem (1, 2)". - Cf. bg. sefér, ser. sèfer, ngr. oscpépi, arom. sifére. - V. sufertaş. - Antrop. (nume mitologic) Sefer-împărat(ŞIO 1116). 656 SEFTENLÎCHI subst. sg. (înv., rar; 1875). (Com.) = saftea (1), în loc. vb. A(-i) face (cuiva) seftenlichi = „A(-i) face (cuiva) saftea (1)": 1875 LIT. (DLR). - Din tc. (înv. şi/sau dial.) *seftelik [pron. sefteiik'] „cumpărătură care constituie prima vânzare făcută de un negustor în ziua, săptămâna etc. respectivă" ('marchandise achetée constituant la première vente du jour faite par un marchand') (după var. -niiez suf. rom. -lâc, v. LR 1-2/1994, p. 25). (DLR: cf. ngr. aepiéç.) - V. saftea. SEGEDE s.f. (înv.; 1693 - sec. XX/l); pl. -/eşi -e/e. „Covoraş oriental de lână pe care se aşază musulmanii pentru a se ruga; {p. ext.) cuvertură" (Tapis de prière chez les Musulmans; couverture'): segideă, sigideă 1693 DOC. (ŞIO); segedea 1779 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2; săgedeâ 1905 IST. (DLR). ;-j - Din tc. seccade, (înv. şi dial.) seggede, *siggade „idem". - Cf. bg., mac. segade, sigade, scr. secàda, sedzàda, ngr. mÇavréç, alb. sixhadé, sexhadé, magh. seezade, arom. sigeadé(e). SEIMÉN s.m. (¡st.; 1656 -»); (mai aies la) pl. -I. (Mil.) 1. (Rar) „Soldat din Regimentul 35 de ieniceri (având atribuţii specifice jandarmeriei); soldat din garda personală a beilerbeilor (v. s.v.); soldat din regimentele otomane organizate după model european" CSoldat du 35e Régiment de janissaires [faisant le service de gendarmerie]; soldat de la garde des beiierber, soldat des régiments ottomans organisés à la manière européenne7): seimén sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 377); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XX/1; (înv.) siimén sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR). 2. {P. ext.) „Soldat din corpul românesc de mercenari pedeştri sau călare, înarmaţi cu sâneţe, care avea ca principală atribuţie, în sec. XVII-XVIII, paza oraşelor şi a curţii domneşti" ^Soldat du corps roumain de mercenaires pédestres ou à cheval, constituant, aux XVIIe et XVIIIe siècles, la garde des villes et de la Cour du voïvode roumain'): (înv.) saimén sec. XVII/2 CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII (DLR, REL. AGR. I 399, II 207); (înv.) siimân sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) simeân, samén, sigmén sec. XVIII/l CRON., DOC. (DLR); (înv.) săimân 1762 DOC. (DLR); (înv.) simén 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) siimeân, sigmeân, seimeân sec. XX/l DICŢ. (DLR); (înv.) sebgân sec. XIX/1 CRON. (DLR); (înv.) segbăn sec. XIX/2 IST., DICŢ. (DLR); siimén sf. sec. XVII CRON. (CM I 152); 1742 DOC. (REL. AGR. II 235); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XVIII-XX/1; seimén 1656, 1696, 1703 DOC. (TDRG2, DIB 1960, p. 58, REL. AGR. I 199); sf. sec. XVII CRON. (CM 1160); DOC., CRON. sec. XVII/2-XIX/1, IST., LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (ist.) segmen, seymen, (dial.) segmen, seyman, semen, (înv.) seman, segban, sekban, seyban „idem (1)". (Var. sebgan - prin metateză; seimean, simean, sigmean- după suf. -es/?.) - Cf. bg., mac. sejmén, scr. sègmen, sèjmen, sijmen, ngr. aaiftévijç, alb. sejmén, magh. szejmen, szimin, szemén, szebâny, arom. semén, seimén, siimén, megl. sejmen. - V. seimen-başa. 657 - Conversiune: (Reg., Ban.) seimân,-ăadj. „Viteaz": sec. XX/l REG. (DLR). - Der.: (Ist.) seimenésc,-eâsca adj. „Care aparţine sau este specific seimenilor (2), de seimen (2)": (înv.) siimenésc sf. sec. XVII CRON. (CM I 165); CRON. sec. XVIII/l; seimenésc miji. sec. XIX IST. (ŞIO); IST. sec. XIX/2-XX. SEIMEN-BAŞÂ s.m. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. ? (Mii.) „Comandant al diviziei de ieniceri constituite din regimentele de seimeni (1), comandant al garnizoanei Constantinopol şi locţiitor al lui ienicer-aga (v. s.v.) în timp de război" fChef de la division de janissaires formée par les régiments de seimeni (1) et lieutenant du ienicer-agd)\ segbân-başi, seimăn-başâ miji. sec. XIX IST. (ŞIO). - Din tc. (ist.) seymen başi, (înv.) segban basî „idem". - Cf. ser. sejmenbasa, magh. szçjmen passa, ngr. aEyfiévfnracnç. - V. baş, seimen. SEÎR s.n. (înv., rar; 1698); pl. -uri „Privelişte, peisaj; spectacol" ^Paysage; spectacle'): 1698 UT. (ŞIO, TDRG, DLR). - Din tc. seyir „idem". - Cf. alb. sehir, arom. sire. SEÎZ s.m. (înv.; 1762 - sec. XX/l); pl. -i. (Prof.) „Rândaş, grăjdar (la curtea domnitorului sau a unul boier)" OPalefrenier [à la Cour du voivode ou d'un boyard roumain]'): seiz 1762 CRON. (DLR); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, IST., DICŢ. miji. sec. XIX-sec. XX/l; seis sec. XIX/2 LIT. (CADE, DLR); (rar) seid (DDRF). - Din tc. seyis, (înv.) *seyiz „idem". (Var. seid- sg. hipercorect refăcut din pl.) - Cf. bg. seiz, ser. sèjiz, ngr. asiÇijç, arom. seiz. - V. seiz-başă. SEIZ-BÂŞĂ s.m. (înv.; 1762 - sec. XIX/2); pl. -r, pron. se-iz-. (Admin.) „Şeful rândaşilor (de la curtea domnitorului român)" OChef des palefreniers [de la Cour du voïvode roumain]'): seiz-bâş 1762 DOC. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XVIII/2; saiz-băşă 1795 DOC. (ŞIO); seiz-bâşă sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2. - Din tc. seyis başi, (înv.) sayis basî, *seyiz basî „idem". - Cf. ser. seizbàsa. - V. baş, seiz. SEL s.n. (reg.; 1884 -); pl. -uri. 1. (Dobr., Munt.) „Torent de apă, şuvoi, viitură" (Torrent, ravine'): sel 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.). 2. (P. ext.) Entop.; Dobr., Munt.) „Şanţ prin care curge apa unui şuvoi; pârâu; vale" CFossé d'un courrant d'eau; ruisseau'): sel sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR); REG. sec. XX (GL. DOBR.). 3. (P. ext/, Entop.; Dobr.) „Ponor, coastă de deal roasă de ape şi râpoasă" CCoteau-raviné'): siel (pron. monosilabic) sec. XX/l REG. (ALR SN III [820]). 4. (P'. ext.) Entop.; Munt.) „Baltă, întindere mare de apă" ('Étang'): sel 1949 REG. (CV 8/1949, p. 33). - Din tc. sel „idem (1)". SELÂM s.n. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. ? 1. „Salut, salutare, omagiu" ^Salutation, salut, hommage^: seleăm înc. sec. XVIII CRON. (DLR); POP. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A face (sau a[-şi] da) seieam(ui) = „A (se) saluta": 658 seleam înc. sec. XVIII CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII, POP. sec. XIX/2; (rar) selém sec. XIX/2 POP. (DLR); (rar) salam 1913 IST. (DLR). 2. (Rar) „Consiliu, sfat; audienţă" ('Conseil; audience7), în sintagma Sală de setam - „Sală de consiliu, cameră pentru audienţe, setamtâd (2J'\ selâm sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din tc. selâm, selam, (înv.) sal'am „idem (1, 2)" (v. Kakuk 357); loc. vb. - semicalc după tc. setăm vermek (sau etmek) „idem" ( vermek„a da", etmek„a face"). - Cf. bg. set/am, ser. sètam, salam, mac. setam, magh. szatăm, arom. sHeâme, cf. şi fr. sétam (> rom. setăm „buchet de flori oferit în semn de omagiu, în care maniera de aranjare a florilor are o valoare simbolică": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.). - V. atechim-seieam, salamalec, setam-aga, setam-ceauş, selamet, selamlăc. SELÂM-AG s.m. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin.) „Şef al protocolului la curtea sultanului sau a marelui vizir, însărcinat să răspundă la omagiile, la salutările trimise de către suveranii altor state" CChef de protocole, représentant du sultan ou du grand vizir, chargé de répondre aux salutations envoyées à ceux-ci par d'autres chefs d'État7): selâm-agâ 1693 DOC. (ŞIO); seleăm-agasi sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. - Din tc. (ist.) selâm agasi, (înv.) sel'amaya „idem". - Cf. scr. sè/amaga, magh. szelam aga. - V. agă, setam. SELAM-CEAUŞ s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -i. (Admin.) „Reprezentant al domnitorului, pe care îl preceda, anunţându-i sosirea la adunările publice şi răspunzând, în numele publicului, la salutul adresat de domnitor" (Représantant du voivode roumain, chargé d'annoncer l'arrivée de celui-ci et de répondre, au nom du public, à la salutation adressée par le voïvode'): seleâm-ceauş 1863 LIT. (ŞIO); islâm-ceauş 1892 IST. (ŞIO); selam-ceauş (ŞIO). - Din tc. (ist.) selâm gavuşu, (înv.) sel'am caus „ceauş1 (1) însărcinat să dea semnalul pentru declanşarea ovaţiilor, a aclamaţiilor mulţimii la alaiurile (3) la care participa sultanul sau marele vizir" Ccommissaire du sultan ou du grand vizir, chargé de déclancher les acclamations du public') (p. ext). (Var. islam-ceauş- prin confuzie cu Islam.) - Cf. magh. szalăm csauz. - V. ceauş, setam. SELAMÉT s.n. (înv. şi reg.; 1787 -); pl. ? 1. (înv. şi [în loc.] reg.) „(Şansă de) salvare, scăpare, refugiu; situaţie sigură, lipsită de pericole, securitate, siguranţă; şansă, noroc, sfârşit norocos, rezultat favorabil" OSalut, délivrance, sécurité; bonne fin, bon résultat, chance'): selamét 1787 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/1; selemét, selemént sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR, TDRG2); (rar) silamét 1857 POLIZU; (rar) salamét (DDRF). # Loc. adv.: (înv.) Cu selamet = „Cu bine, în siguranţă, în condiţii de securitate": 1787 DOC. (ŞIO). # Loc. vb.: (Reg.) A ieşi (respectiv a [o] scoate) ia selamet = a) (înv. şi reg., Olt.) „A (se) rezolva în mod favorabil, a ieşi la Uman (3J'\ (înv.) selamét, selemét sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, DLR); (reg., Olt.) salamét 1939 SDLR; b) (înv., Olt.) „A ieşi (respectiv a scoate pe cineva) în lume": selemét sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (P. polar.-, reg., Munt., înv. şi Mold.) „Rezultat nefavorabil, dezastruos, sfârşit rău; pierdere a averii sau a onoarei, ruinare, sărăcire, faliment, (stare de) ruină" CFin malchanceuse, ruine, 659 perte de la fortune ou de l'honneur7), în loc. vb. A ieşi (sau a ajunge, respectiv a scoate sau a duce pe cineva) (ia) seiemet= „A (se) ruina, a falimenta, a (se) distruge, a ajunge (respectiv a aduce pe cineva) la sapă de lemn": (înv.) silimét 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; (înv.) zelemét 1896 LIT. (ŞIO); selemét 1875 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) selimét 1939 SDLR; (reg.) selimént (DLR); (reg., Munt.) salamént, salamét 1951 REG. (DLR); LIT. sec. XX/2. - Din tc. selâmet, selamet, (înv.) *sal'amet „idem (1)"; loc. adv - semicalc după tc. seiâmet iie „idem" (/7e„cu"); pentru loc. vb., cf. tc. selâmete gkmak„a (se) rezolva favorabil; a o scoate la capăt, a ieşi la liman; a se însănătoşi" (gkmak„a ieşi"). (Var. saiament, seiiment-după suf. -ment) - Cf. ser. seiamet, ngr. asXafxtti, alb. se/amét, arom. sileaméte, sâüméte „idem (1)". - V. seiam. SELAMLĂC1 s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -uri. 1. (Admin., Rel.) „Ceremonial cu alai (3) organizat cu ocazia deplasării sultanului la geamie (v. 5.K) pentru rugăciunea solemnă de vineri" ('Cérémonie d'accompagnement du sultan à la mosquée pour la prière solennelle de vendredi'): selamlâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (Constr.) „Parte a casei sau a palatului (unui turc sau al domnitorului român) rezervată bărbaţilor casei şi musafirilor (1) acestora; sală de audienţe şi de primire a musafirilor (1)" CPartie de la maison ou du palais [d'un Turc ou du voivode roumain] réservée aux hommes; salle d'audience7): salamlic, salămlâc sec. XVIII/2 CRON. (DLR); sefamlâc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); (rar) selamlic (TDRG), seleamlâc (SDLR), selamalâc (DM, DEX). - Din tc. selâmlik, selamlik, (înv.) *saramlïk „idem (1, 2)"; var. cu -tic- poate din sau după ngr. oeXo.uXîki. - Cf. şi bg. seiamiăk. - V. saiamaiec, seiam. SELÉF s.m. (înv., rar; 1819 - miji. sec. XIX); pl. -i. „Predecesor, antecesor" ('Prédécesseur7): 1819 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l. - Din tc. selef „idem". SELÉM1 s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) „(Sumă de bani plătită ca) arvună, acont, avans" ('Acompte, arrhes, avances7): silam 1786 DOC. (Furnică 133); selém 1791 DOC. (ŞIO); seleâm-ahceasâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); (suspect) sălăm-acâsă 1804 DOC. (DLR); selemahcesâ (DLR); selém-ahceasâ (scris şi acc. şi seiémahceâsa) 1826 DOC. (DLR). - Din tc. selem (ahçasi), selem (akçesi) „idem" (v. SCL 4/1993, p. 341; akçe, ahça „bani"). (Var. seieam-aheeasă- prin confuzie cu seieam, v. s.v. seiam.) -V. accea. SELIMÎE s.f. (înv., rar; 1858 - sec. XX/l); pl. -ir, acc. probabil şi seiimié. (Vestim.) „Ţesătură de mătase din care se confecţionau obiecte de îmbrăcăminte, mai ales anterie (1) şi turbane" CSorte de toile de soieO: selimie 1858 DOC. (TDRG); LIT. sec. XIX/2; selemie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR). - Din tc. selimiy(y)e (înv.) „idem" (OTS), (dial.) „haină confecţionată dintr-o ţesătură de mătase de culoare verde cu dungi galbene" Chabit fait de toile de soie7) (Der. S.), (înv.) selimî „un fel de turban uşor" Osorte de turban7). - Cf. arom. siiimie„ţesătură de mătase reiată". 660 SEMT s.n. (înv., rar; 1823 - sec. XIX/2); pl. -uri. (Entop.) „Subunitate teritorial-administrativă a unei localităţi mari, cartier, mahala (1Ţ ('Quartier [d'une ville]'): semt 1823 DOC. (DLR); sempt 1967 IST. (glosat; DLR). (DLR atribuie eronat sensul „tagmă" atestării din 1823: jalba neguţătorilor târgoveţi din semtul bogasierilor.) - Din tc. semt „idem". (Var. sempt- prin coarticulare.) - Cf. arom. sémte. SERAI s.n. (ist.; 1633 —>); pl. -urişi (înv., rar) -e. 1. (Constr., Admin., Pol.; ist.) „Palat, reşedinţă vastă, somptuoasă (în special a sultanului1, a marelui vizir, a hanului tătarilor, a unui paşă, a domnitorului român sau a reprezentanţei diplomatice române de la Constantinopol); (p. spec.) palatul sultanului" CSérail, résidence, palais [surtout du sultan, du grand vizir, du khan des Tartares, d'un pacha, du voïvode roumain ou de l'agence diplomatique roumaine à Constantinople]; notamment le palais du sultan^: sarâi 1633 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sf. sec. XVII-sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 2); (înv.) sărai sec. XVII/2 CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1, LIT. sec. XVIII/2 (DLLV); (înv.) salai sec. XIX/2 POP. (ŞIO); serai sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 150), POP. sec. XIX/2-XX, LIT., DOCv DICJ. sec. XIX-XX (EM 14/1992,. p. 15). 2. (înv.) „Sultanul şi anturajul său" (Te sultan et son entourage'): sarăi 1863 LIT. (ŞIO). - Din tc. saray, (înv.) serăy, seră (OTS) „idem (1, 2)"; var. serai (scrisă şi serai!) - şi din fr. sérail - Cf. bg., mac. sarâj, ser. sàraj, sèraj, ngr. oo.p0.yiov, ospăyi, aapăi, aapa, alb. sarâj, sërâj, magh. szaraj, szarâj, szerâj, arom. sărai, sărâe; cf. şi fr. sérail, germ. Seraii, it. serraglio (> rom. ist. serai, înv. seră/iu, sarâi, seră/l „apartament destinat femeilor într-un serai [1], harem (1J'\ 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX), rus. serai'„idem (1)", saraj (> rom. reg., Mold., N. Serbiei sarăi, serâi „grajd, staul; magazie, şopron, şură, hambar": sec. XX/l LIT., REG. [DLR, ARH. FOLK. VI 153], DICŢ. sec. XX), pol. serâj, sp. serailo, engl. seragiio. - V. carvasara, divan-sarai, sarai-başa, sarai-divan, sarai-iamac, saraiiie. SERASCHÉR s.m. (ist.; 1640 ->); pl. -i. (Mii., Admin.) „Comandant suprem al trupelor terestre ale Imperiului Otoman sau al unei oşti teritoriale ori expediţionare otomane, având rang (şi titlu) de paşă (1) cu două sau cu trei tuiuri (v. s.v.) şi, uneori, funcţie de ministru de război în Imperiul Otoman; paşa-serascher(iu), serascher-paşa, baş-boc/' ('Commandant en chef de l'armée ou d'une armée territoriale ou expéditionnaire ottomane et, parfois, ministre de guerre de l'Empire Ottoman; séraskier'): seraschér(iu) 1640 DOC. (TDRG2); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 16); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVII-XIX/1, IST. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) saraschiér(iu) (pron. -as-chier) sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1; (înv.) seraschiăr(iu) (pron. -as-chiat) 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM I 487, II 291); (înv.) saraschiăriu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (CM I 467); (înv.) saraschér(iu) sf. sec. XVII CRON. (CM I 207); CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DLR, DLLV, CM I 360, II 58); (înv.) sarashér sec. XIX/l CRON. («Philologica», I 123); seraschiér(iu) sec. XVII/2 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVII/2-XVIII, IST. sec. XIX/2 (Aricescu 661 I 29), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) seraşchiăr 1862 PONTBRIANT; seraschir sec. XIX/l CRON. (DLR); LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (ist.) serasker, (înv.) seraskir, sarasker, *seraskâr, *saraskâr (< pers. ser asker ~ sar askat) „idem". - Cf. bg. seraskér, ser. serasker, seràskijer, serâskir, ngr. Gepo.(TK(i)épi]Q, alb. seraskjer, magh. szeraszker, szeraszkir, szărâzker, arom. seraskér, cf. şi pol. saraskier, fr. séraskier, sérasquier, sp. serasquier, engl. seraskier. - V. ascher, cazascher, paşa-serascheriu, serascher/âc, serascher-paşa. SERASCHERLĂC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -uri. (Mii.) „Comandamentul trupelor terestre sau al unei armate teritoriale ori expediţionare otomane; sediul acestui comandament, reşedinţa serascherului (v. s.v.)" OCommandement de l'armée de terre ou d'une armée territoriale ou expéditionnaire ottomane; siège, résidence du séraskier'): serascherlâ'c, sarascherlâc sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. (ist.) seraskerlik, (înv.) saraskerlik „idem" (adaptat după suf. rom. -lâc). - V. serascher. SERASCHER(IU)-PAŞÂ s.m.‘(înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XIX); pl. ? (Mil., Admin.) „Ministru de război în Imperiul Otoman; seraschet1' CMInistre de guerre de l'Empire Ottoman^: seraschăr(iu)-paşâ, seraschiăr-paşâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 560, 571, II 43, 46); saraschăr-paşâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1 («Philologica», I 123); sarashâr-paşâ sec. XIX/l CRON. («Philologica», 1123). - Din tc. (ist.) serasker paşa, (înv.) sarasker pasa „idem". - Cf. magh. szeraszker pasa. - V. paşa-serascher(iu), paşă, serascher. SERASÎR s.n. (ist.; 1594 -»); pl. -uri. (Vestim.) „Brocart (ornat cu fire de aur şi folosit în trecut pentru confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte de lux), şahmarand, zarpa, zarafir (2), frenghié' CBrocart [broché de fils d'or]1): (înv.) serasér 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193); (înv.) sarasér 1681 DOC. (HEM 495); sarasir 1601 DOC. (DIR XVII B I 4); DOC. sec. XVII-XVIII/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1; serasir 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. seraser, (înv.) *saraser „idem" (OTS). - Cf. ser. serâser, magh. szeraszer. SERDÂRs.m. (ist. şi reg.; 1657 ->); pl. -/' 1. (Mii.; înv., rar) „Comandant de mare unitate şi/sau de garnizoană de ieniceri (1), cu grad de general (în armata otomană)" CSerdar, général ottoman commandant une grande unité et/ou une garnison de janissaires'): serdâr 1889 IST. (DLR). 2. (Mil., Admin.; ist.) „(în ţările romane) Dregător domnesc cu atribuţii militare, comandant de oaste, (în Munt., mai ales) comandantul călărimii (în sec. XVI-XVII); boier de rang mijlociu, căpitan al menzilurilor (2) (în sec. XVIII-XIX)" CFonctionnaire militaire de la Cour roumain, chef de corps, [surtout] général commandant la cavalerie [aux XVIe-XVïïe siècles]; boyard de moyen rang, chef du service de diligences [aux XVIIIe-XIXe siècles]'): serdar 1657, 1670 DOC. (TDRG2, DIB 1960, p. 41); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVII/2-XIX (ARH. OLT. SN 1194, DIB I960, p. 292, ŞIO, DLR), LIT. sec. XVIII-XX, IST. 662 miji. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) sărdăr sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CROIM. (CM I 340, 497, II 99, 351); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1 (DLR, DIB 1960, p. 134, Furnică 250, DEL CHIARO 54, REL. AGR. I 270, 884, II 143, 155), LU. sëc. XVIII-XIX, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 109); (înv.) serdâriu sec. XVII/2 CRON. (CM I 26); 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (înv.) sărdariu sec. XVII/2 CRON. (DLLV); 1825 LB; DOC. sec. XVIII/l, CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (DLLV, CM II 319); (înv.) sârdâr 1750 DOC. (REL. AGR. II 297); (înv.) sardâr 1837 DOC. (Furnică 396). # (Ist.) Serdar de mazili = „Comandantul călărimii formate din boieri mazili (1)": sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); IST. miji. sec. XIX, DICŢ. sec. XX. 3. (P. ext.; reg., S. Olt.) „Călău" ('Bourreau'): serdar sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. serdar, (înv.) *sardar (< pers. sardâr) „idem (1)" (de unde, p. ext., şi sensul 2). -Cf. ser. srdar, sèrdar, mac. serdar, ngr. (T£pviô.pi]çô, crspSô.pijç, alb. serdar, magh. szerdăr, szerdăl ; cf. şi fr. serdar, sirdar, engl. sirdar. - V. cârcserdar, serdar-aga, serdar-ecrem, serdartâc. - Der.: (Ist.) serdăreăsăs.f. „Soţie de serdar (2)": (înv.) sărdăreâsă 1817 DOC. (DIB 1960, p. 221); 1839 VALIAN; CRON., DOC. sec. XIX/l, LU., DICŢ. sec. XIX; serdăreăsă 1855 DOC. (ARH. OLT. SN I 194); LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Ist.) serdărie s.f. „Demnitatea, funcţia de serdar (2); autoritatea reprezentată de acesta; locul în care serdarul (2) îşi desfăşura activitatea (în palatul domnesc); serdariâd'\ serdărie sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLLV); IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) sărdărie 1744 DOC. (REL. AGR. II 275); DOC. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX; (înv., Munt.) serdărărits.n. „Impozit pe vitele care intrau prin vii, constituind unul dintre veniturile serdarului (2)": 1859 IST. (ŞIO); (Ist.) serdărăsc,-eâscă adj,, s.f. 1. Adj. (Ist.) „Care aparţine sau este specific serdarului (2)": serdârésc 1795 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX. 2. S.f. art. (Etnogr.; înv., Olt.) „Numele unui dans popular; melodia după care se executa acest dans": sărdăreăsca sec. XIX/2 REG. (H). - Comp.: (Ist.) vei-serdăr, mâre-serdâr sau serdăr-mâre s.m. „Dregător domnesc cu atribuţii militare, care făcea parte din categoria boierilor de divan (1.1)": (înv.) vel-sărdârsf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 497, II 127, 187); CRON. sec. XVIII; vel-serdăr, mâre-serdâr sec. XVIII/l CRON. (DLR); 1828 DOC. (Furnică 370); DICŢ. sec. XX; serdâr-mâre 1749 DOC. (DLLV); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX. SERDÂR-AG s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Mii.) „Comandant de mare unitate militară teritorială, generalisim al unei armate otomane" ('Généralissime, chef de grande unité militaire territoriale ottomane'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) * serdar aya „idem". - Cf. magh. szerdăr aga. - V. agă, serdar. SERDÂR-ECRÉM s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -i (Mil.) „Comandant suprem al trupelor otomane (expediţionare)" ('Commandant en chef des troupes ottomanes [expéditionnaires]7): serdâri-ecrém sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); serdàr-ecrém sec. XIX/2 LU. (DLR). - Din tc. (înv.) serdar ekrem, serdar-i ekrem, serdar-ï ekrem (OiS) „idem" (ekrem „suprem"). - V. serdar. 663 SERDARLAC s.n. (înv., rar; 1693); pl. -uri. (Mii.) „Funcţia, titlul, demnitatea de serdar (1, 2); serdărid' (Tonction, titre, dignité de chef de grande unité, de général'): sărdalâc 1693 DOC. (ŞIO); serdarlâc (ŞIO). - Din tc. serdarlik, (înv.) *sardarlîk „idem". (Var. sărdalâc- p. disim.) - V. serdar. SERDENGHECITI-AGASÎ s.m. (înv., rar; 1715 -sf. sec. XVIII); pl.?, pron. -ghechti. (Mii.) „Comandant de companie de serdengheşti (1)" CChef de compagnie de serdengheştiy. serdengheciti-agasi 1715 CRON. (ŞIO); serdencenti-agasi sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) serdengeçti aga(si) „idem". - Cf. ser. serdengecaga, magh. szerdengesti aga. - V. agă, serdengheşti. SERDENGHEŞTÎ s.m. (înv.; sec. XVIII/l); pl. serdengheşti (acc. şi serdengheşti). 1. (Mil.; mai ales la pl.) „Soldat voluntar recrutat din rândul ienicerilor (1), făcând parte din companiile de sacrificiu ale trupelor otomane de şoc, care aveau misiunea de a ataca în primele rânduri şi de a rupe apărarea inamicului; (la pl.) trupele otomane de sacrificiu care aveau această misiune" CSoldat volontaire des compagnies ottomanes de choc, ayant la mission de rompre la défense ennemie7): serdengheşti înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l; sirdengişti (pl.), sărdăngesci (pl.), sindighistri (pl.; acc. nec.) sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR). 2. „Erou (care luptă pentru un ideal)" ('Héros'): serdenghesti înc. sec. XVIII CRON. (CM II 308). - Din tc. serdengeçti, (înv.) *serdengesti (v. Kakuk 361) „idem (1, 2)". (Var. serdenghesti, sindighistri - „grecizate".) - Cf. ser. serdengècdija, magh. szerdengesti. - V. serdengheciti-agasi. SERHÂT s.n. (ist.; 1762 —>); pl. -urişi (înv., rar) -e. (Constr., Mii.) „Cetate sau fortăreaţă turcească de graniţă" CForteresse turque sur la frontière7): (înv.) sarhât 1762 CRON. (DLR); 1792 DOC. (REL. AGR. II 569); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) sărhât sec. XVIII/2 CRON. (TDRG2); serhăt sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LU. sec. XIX/2, IST. sec. XIX/2-XX (DLR, Aricescu I 329, MDD); (înv., rar) salhât 1912 IST. (SDLR). - Din tc. serhat, (înv.) *sarhat (< pers. sarhadd) „idem" (v. Kakuk 362) şi „graniţă" ('frontière'). - Cf. ser. sèrhad, sèrhat, magh. szerhăt, szarhăt, szărhăt. - V. hat?, serhatiiu. SERHATLIU s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Mii.) „Soldat otoman (de ieniceri) din trupele dislocate în serhaturi (v. s.k.), având misiuni grănicereşti" CSoldat ottoman des frontières'): serhatiiu 1693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 471); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l; serhatléu (pl. -ei) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 43); serhatlâiu 1802 DOC. (TDRG2). - Din tc. serhatli „idem". - Cf. ser. ser(h)àtllja, magh. szerhatii, szerhătli(a). - V. serhat SERMAI s.f. (ist.; sec. XVIII/l —»); pl. (rar) -le. (Fin.) „Capital, fond (de bani); avere, bunuri pe care le posedă cineva; (p. ext.) pungă (de bani)" CCapital, fonds; biens que l'on possède, fortune; bourse [à argent]'): sirmeà sec. XVIII/i‘ CRON. (ŞIO); POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (înv.) sărmeia 1757 DOC. (DLR); (înv.):. 664 sermaiâ 1792 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2; (înv.) sirmaia sec. XIX/l CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2; sermeâ miji. sec. XIX LU. (ŞIO); POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (înv., rar) sîrmiâ (TDRG), sârmaiâ (ŞIO); sârmeâ sec. XX POP. (FOLC. MOLD. I - GL.). - Din tc. sermaye, (înv.) sermaya „idem". - Cf. bg. sermija, ser. sermija, ngr. aeppayéç, ovpiiocyiă, alb. sermâje, arom. sirmaié. - V. sermainsâz. SERMAINSĂZ,-Ă adj. (înv., rar; 1791); pl. -i,~e; pron. -ma-in-. (Fin.) „Care nu are capital, lipsit de avere, fără (fonduri de) bani" OQui n'a pas un capital, sans fonds'): 1791 DOC. (ŞIO). - Din tc. sermayesiz, (înv.) sermayasîz „idem" (cu epenteza lui n). - V. sermaia. SERPENGE s.f. sg. (înv., rar; 1877 - miji. sec. XX). (Med.) „Antrax (la om), dalac (1.1), caraianad' OAnthrax, charbon'): sarpingeâ 1877 LM; sărpingeâ, sărpinceâ, (Munt.) serpengeâ 1895 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; serpingeâ* sărpengeâ (CDER). - Din tc. şirpenge (TS, OTS), (înv.) siripenge, siripence (Youssouf), *sirpenge „idem" (literal: „labă de leu"; prin „grecizare"). - V. pingea. SERSELÎU,-ÎE adj., s.m. şi f. (înv., rar; 1775); pl. -ii. „Vagabond, aventurier; nomad, rătăcitor" ^Vagabond, aventurier; errant, nomade'): 1775 DOC. (ŞIO). - Din tc. serseri „idem" (p. disim., după suf. rom. -/iu). SEVÂI s.n. (înv.; miji. sec. XIX - miji. sec. XX); pl. -uri, acc. şi sevai. (Vestim.) „Denumirea unei ţesături (albe) de mătase, brodate cu fire de aur sau de argint" CÉtoffe [blanche] de soie brochée d'or ou d'argent7): sevai 1863 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1; suvai(u) (acc. suvaism suvâi) sec. XIX/2 LIT., DICŢ. (ŞIO, DDRF); suvaia (s.f.; pl. -eie) miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX/1 (SDLR), DICŢ. sec. XX/l; (rar) savài 1900 BARCIANU; (rar) sevaiu, suvaiu 1939 SDLR. - Din tc. sevayi, sevai „idem" (OTS). SEVD s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -le. „Dorinţă, poftă, chef (1)\ dragoste, pasiune; înclinaţie, predilecţie, preferinţă (faţă de cineva sau ceva)" CDésir, envie; amour, passion; prédilection, préférenceO: sevdă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2; sevdeâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). - Din tc. sevda „idem". - Cf. bg. sevda, scr. sèvda, sèvdah, ngr. aeJ3vxâç, alb. sevda, arom. sevdâie, sivdâie, sivdă. - V. sevdaliu,-ie, sevghiiiu. SEVDALÎU,-ÎE adj. (înv., rar; 1857); pl. -//şi -âi. „Iubit, drag; frumuşel, drăguţ" ('Aimé, cher; joli, chéri'): 1857 POLIZU. - Din tc. sevda li „îndrăgostit, amorezat; (subst.) iubit, ibovnic, favorit" Oamoureux; jDien-aimé, favori') (p. ext.). — Cf. arom. sivdaiiu, sivdă/iu, sivdă/î, s/vdă/os „iubitor, drăgăstos, amorezat". - V. sevda, sevghiiiu. 665 SEVGHILÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ii. „Iubit, favorit, amant" CBien-aimé, favori, amant7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. sevgili „idem". - V. sevda, sevdaliu,-ie. SÎA interj, (reg.; sec. XX/1 ->). (Nav.) „Comandă de mers înapoi care se dă unei ambarcaţii" OOrdre de reculement donné à une embarcation7): sia sec. XX/1 REG. (DLR); siia 1939 SDLR. - Din te. siya (ace. siya) „idem77 (TS). SICHIMEÂ1 interj. (înv., arg. [ca s.f., pop., arg. actual]; 1892 - miji. sec. XX). „Exclamaţie care exprimă o atitudine de indiferenţă sau de dispreţ: La naiba!, Dă-o-n mă-sa (de treabă)!, Ce mai încoace şi-ncolo!, Ce-am avut şi ce-am pierdut!, Cum o fi!, Ce-mi pasă?!, Ei şi?!77 ODiable!, Mon dédain!, Bref!, Que m'importe!, Cela m7est égal!, Je m'en fous!7): sâchimeâ 1892 UT. (ŞIO); sichimeâ 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/1. - Din te. (vulg.) sikime „idem" (propriu: „în penisul meu"; 5/fr „penis"). - V. sâç sichişmiş, sictirt. - Conversiune: (Pop., arg.) sichimeâ s.f. (pl. -eie) „Canalie, pramatie, puşiama, lichea (3), derbedeu (1J'\ sf. sec. XIX LIT. (ŞIO, ŞDU); DICŢ. sec. XX/1, LIT. sf. sec. XIX-sec. XX. SICHIŞMÎŞ s.n. (reg., arg.; 1979 -); (mai ales la) pl. -uri. (Dobr.) „Farsă, păcăleală; subterfugiu, tertip (4Ţ (Tarce, tour; subterfuge, ruse7): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1979, la Constanţa). - Din tc. (vulg.) sikîşmiş, trecutul nedeterminat (sau subiectiv narativ), la persoana a 3-a sg., al vb. sikiş- „a întreţine raporturi sexuale, a face dragoste, a se culca cu cineva" ^entretenir des rapports sexuels, faire amour, coucher avec qn.7) (prin conversiune şi f/g.) cf. tc. sikişme „raport sexual") sau, mai puţin probabil, din tc. sikîşmiş „înghesuit, strâns (cu uşa), presat; constrâns" t'entassé, serré, bondé, pressé; contraint, forcé7) (prin conversiune; v. Suciu 112). -V. sâç. sichimeâ, sici, sictir1. SICI1 s.n., s.m. (pop.; 1872-); pl. (s.n.) -uri, (rar, s.m.) sici. (în jocurile de copii) 1. (Pop.) „Partea ovală, convexă, compactă, fără adâncituri a arşicului (1); poziţie pe muchie pe care o ia arşicul (1) lovit sau căzut, în atingere cu pământul, cu partea concavă (= beiul [3]) în sus şi cu cea convexă rezemată de pământ; arşic (1) căzut pe pământ în această poziţie; vizir (4Ţ CCôté convexe et compact d7un osselet; position d'un osselet tombé avec son côté convexe au-dessous; osselet tombé en cette position7): sici (s.n.) 1872 REG. (DLR); REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XX; (s.m.) sec. XX/2 DICŢ. (DM, DEX); siciu 1885 REG. (Munt.) (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. subst.: (Reg.) De-a siciui sau sici şi bei ori sici-beiui = „Joc de copii care seamănă cu jocul de arşice (2)": 1872 REG. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DA, s.v. bei, DLR). # Loc. vb.: (înv.) A cădea sici = „(Despre arşice) A cădea pe partea convexă": 1885 REG. (Munt.) (ŞIO). 2. (P. ext.) reg., S. Transilv.) „Fiecare dintre pietricelele folosite în jocul de copii numit borbonad' CPetite pierre employée dans un jeu d'enfants7): sici 1906 REG. (DLR). - Din tc. sik „compact, dens" Ocompact, dense7) (prin conversiune), poate şi *„idem (1)". (Deşi aproape toate DICŢ. sunt de acord cu această etimologie, evoluţia formală a tc. s/k la 666 rom. sic/ nu a.fost explicată satisfăcător şi continuă să fie obscură: frecvenţa redusă a pl. sici face puţin probabilă ipoteza refacerii sg. sici din pl. unui *sic, *sâc. După TDRG, din tc. sicn „închisoare^', seccan „temnicer", ceea ce pare neverosimil. Ar mai putea fi aduse în discuţie, fără să satisfacă cerinţele unei etimologii evidente, tc. înv. s); pl. -eşi (înv., rar) -uri, acc. şi siciet. 1. (înv.) „Supărare, necaz, neplăcere; nelinişte, îngrijorare, angoasă; încurcătură, ananghie, bucluc (2), beiea (1Ţ OEnnui, tracas, importunité, peine; angoisse, anxiété; désagrément, embarras'): siclét sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2 (DLR, REL. AGR. I 830), CRON. sec. XVIII-XIX/1, DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (P. ext.) înv., rar) „Lipsă, penurie; nevoie, sărăcie" fManque, pénurie; besoin, pauvreté7): siclét 1770 DOC. (Furnică 27). 3. {P. ext.) Med.; reg., S. Mold.) „Senzaţie de greutate în respiraţie, năduf, sufocare, dispnee" OGêne de la respiration, suffocation, étouffement, dyspnée'): siclit, siciet 1939 SDLR. - Din tc. siklet, (pop.) *siklet (< ar. sikief) „idem (1)" şi „greutate, povară" Opesanteur, lourdeur, poids7), poate şi *„idem (2, 3)". - Cf. ngr. osK/æn, alb. siklet, arom. sic/éte„idem (1)". SICTÎR1 interj, (pop., fam. şi arg., adesea vulg.; 1823 -). (Adesea precedat de interj, hai [reg. a/]) rar, şi cu valoare substantivală) „Cuvânt folosit pentru a înjura trivial pe cineva, pentru a exprima în mod vulgar dispreţul sau dezaprobarea faţă de cineva sau pentru a-l îndepărta, a-l alunga în mod grosolan (înjurându-l): Marş de aici!, Şterge-o!, Du-te-n mă-ta!, Du-te la dracu!" CAIIez, ouste!, La fuite!, Haut le pied!, Chasse!, Le diable t'emporte!, Va-t-en au diable!, Va te faire fiche!'): sictir 1823 DOC. (ŞIO, DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/1 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XIX-XX (EM 4/1993, p. 2); (reg.) sâctir sec. XX POP., DICŢ. (DLR); (reg., V. Munt.) sitir 1967 REG. (GL. ARG.). # Loc. vb.: (Pop., arg.) A(-i) da (cuiva cu sau un sau cu hai) sictir ori A lua (pe cineva) ia (sau cu) sictir = „A înjura, a ocărî, a sictiri (pe cineva)": 1860 LIT. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-mijl. sec. XX, REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.). - Din tc. (vulg., arg. şi fam.) (ha) siktir! „idem" (inclusiv cu valoare substantivală; la origine, imperativ al vb. siktir- „a sictiri"; cf. tc. siktir etmek „a alunga, a îndepărta în mod grosolan; a nu lua în seamă,, a nu-i păsa, a ignora" [TS 1998; etmek „a face"], în care sunt evidente valoarea nominală şi sensul implicit „nepăsare, indiferenţă, apatie, plictis", care stă la baza unor accepţii ale derivatelor, compusului şi substantivului rezultat prin conversiune.). (Var. sitir - p. disim.; sâctir - probabil prin contaminare cu sâc, v. s.v.). - Cf. arom. sictir „idem", sictârséscu „a sictiri", ngr. cn%vp „blestem", alb. sikërdis „a alunga". - V. sâc, sichimea, sichişmiş, sictir-ciurba. - Conversiune: (Pop., fam.) sictir2 s.n. „Atitudine de dispreţ, de supărare sau de plictis (faţă de ceva); plictiseală, urât, plictis, lehamite": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC., 667 REG. (Munt., Dobr.) sec. XX/2 (EM 4/1993, p. 2; înregistrat de autor, în perioada 1975-1990, îndeosebi în expr. exclamativă Am un sictir în mine...! = „Sunt foarte plictisit!, Am o lene şi un plictis...!"). # (Reg., V. Munt.) Vremea lui sictir = „Vreme neprielnică; iarnă; împrejurare nefavorabilă": 1967 REG. (GL. ARG.). - Der.: (Pop., fam. sau arg.) sictiri vt., vr. [.sictirit s.n., sictirit,-ă adj.] „A(-şi) adresa cuvântul injurios sictir, a (se) alunga adresând injurii; a (se) ocărî, a (se) înjura; a (se) plictisi; (vt.) a bate la cap; (vr.) a se supăra şi a pleca repede (de undeva)": sictirnne. sec. XIX DICŢ. (DLR); POP. (Munt.) sec. XIX/2, LU., REG. sec. XX (DLR), DOC. sec. XX/2 (EM 49/1992, p. 28), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., V. Munt.) sltirisec. XX/2 REG. (LR 2/1959, p. 54, GL. ARG.); (reg., S. Transilv.) satiri, s5f//7 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR) [(Pop., fam. sau arg.) sictireâlă s.f. 1. „înjurătură, ocară, suduitură, sictirisiré'. 2. „Atitudine de dispreţ, supărare sau plictis": sictireâlă 1857 POLIZU; LIT., REG. sec. XX (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., V. Munt.) sitireâlă 1967 REG. (GL. ARG.)]; (înv., fam. sau arg., rar) sictirisivt. [sictirisire s.f., sictirisit,-ă adj.] = sictiri. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Comp.: (Reg., V. Munt.; ir.) sictir-paşâ s.m. „Epitet pentru un om care se crede important, care face pe grozavul", şi în loc. vb. A da mâna cu sictir-paşa = „A sărăci": 1967 REG. (GL. ARG.). SICTÎR-CIURB s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -ie. (Alim.; Dobr.) „Ciorbă (1) de potroace (care se face marţi dimineaţă după nuntă)" CSoupe aigre de volaille [faite le mardi matin après la noce]'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. (dial.) *siktir curba(sï) (lit. corba[si]) „idem" (v. s.v. sictir1). - V. ciorbă, sictir1. SIDÉF s.n. (lit.; 1721 -); pl. (2, 3) -uri. 1. (Zool., Vestim.) „Materie dură, albă, lucioasă şi cu irizaţii, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici şi din care se fac nasturi, podoabe vestimentare, obiecte şi incrustaţii ornamentale etc.; nacru" ('Nacre'): (înv.) sedéf 1721 DOC. (DIB III 157); LIT. sec. XIX/l, DOC. sec. XVIII-XIX; (înv.) sedif 1880 DOC. (TDRG2); sidéf 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 24/1992, p. 15), DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Mai ales la pl.) „Obiect, ornament sau incrustaţie de sidef (1)" OObjet, ornement ou incrustation de nacreO: sidéf 1821 DOC. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P. ext;; Zool.; rar) „Numele mai multor specii de fluturi ale căror aripi au pete cu reflexe sidefii" ONom de plusieurs espèces de papillons aux ailes nacreuses'): sidéf sec. XX/1 DOC. (DLR). - Din te. sedef, (dial.) *sidef „idem (1, 2)"; poate şi din ngr. aivréçi, bg. sidéf, sedéf „idem (1)". - Cf. şi scr. sèdef, sidef, arom. sidéfe, megl. sidef. - Der.: (Lit.) sidefiu,-ie adj. „De culoarea sidefului (1), care are aspect de sidef (1)": 1910 UT. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 24/1992, p. 29); (Lit., rar) sidefos, -oâsă adj. = sidefiu,-ie. 1868 DICŢ. (TDRG2); LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit., rar) sidefizâvt., sidefat. [(Lit.) sidefat,-ăadj.] „A face să aibă aspectul sidefului (1)": sec. XX LIT., DICŢ. (DLR). 668 SIFÂT s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. „Aspect exterior, înfăţişare, chip; caracteristică, însuşire" CAspect, allure; attribut, particularité'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. sifat „idem". SILEÂF s.n. (înv.; 1816 - miji. sec. XX); pl. -uri, scris şi siliaf. 1. (Mil.; V. Munt.) „Numele unei arme (nedefinite mai de aproape)" sau, generic, „armă" CNom d'une arme [non définie]' ou 'arme'): sileâf 1884-1885 REG. (H). 2. (Mil., Vestim.) „Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme (pistoale, săbii, cuţite etc.)" (large ceinture pour y mettre et porter ses armes'): sileâf 1816 DOC. (DLR); UT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; seleâf miji. sec. XIX LIT. (DLR); POP., LIT. sec. XIX/2-XX/1; sileâh sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); sileâp sec. XIX/2 POP. (ŞIO); siléf sec. XIX/2 UT. (DLR); (rar) seleâh 1832 GOLESCU; (rar) seleâp 1895 DDRF; (rar) seleât (DEX). 3. (P. ext.) Olt.) „Pungă sau săculeţ în care ciobanii îşi păstrează cele necesare pentru aprins focul" fSachet où l'on met le briquet, le caillou et l'amadou'): sălâf 1884-1885 REG. (H). 4. (P. spec.) „Cingătoare folosită ca talisman; (p. gener.) talisman, hamai/âu, musca, sinet (3)' ('Ceinture employée comme talisman; talisman'): salâfiu (acc. şi saMi/[ALEXI]) 1895 POP., DICŢ. (DDRF, ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. silâh, (pop.) silah, *sil'af „armă" Carme') (de unde, eventual p. spec., sensul î), probabil şi *„idem (2)", silâh[lik] „idem (2)". - Cf. bg. siljâh, seijâh, seijâf, scr. siiah, ngr. œlâxb oiàô.%1, megl. sii'af „armă", alb. sii(j)ăh „idem (2)" (CIHAC II 611), arom. si!eăf(e), ciieâhe, şiieăhe „idem (2)". - V. siiihtar. SILIHTÂR s.m. (ist.; sec. XVII/2 ^); pl. -/' 1. (Admin., Mii.; ist.) „Demnitar militar otoman care avea în grijă şi purta armele sultanului, ale marelui vizir sau ale unui paşă" CDignitaire militaire ottoman qui soignait et portait les armes du sultan, du grand vizir ou d'un pacha7): silihtâr sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII, CRON. sec. XVII/2-XIX/1, IST. sec. XX; (înv.) silictâr, silihdâr(iu) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 130, 213); CRON. sec. XVIII; (înv.) silehtâr, sălihutâr sec. XVIII/l CRON. (DLLV); (înv.) sălihtâr sec. XVIII/2 CRON. (DLLV); silahdâr sec. XX/2 IST. (DLR). 2. (Mil.; înv.) „Soldat făcând parte dintr-o companie de cavalerie otomană cu atribuţii de gardă regulată; spătărel sau armaş otoman" ^Soldat d'un corps de cavalerie de garde de l'armée ottomane'): silihtâr sec. XVII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. silâhtar, (înv.) silahdar, silihtâr, siliktar, silihdar „idem (1, 2)" (v. Kakuk 365). - Cf. scr. siiihtar, siiiktar, siiàhdar, ngr. m?dKrô.pi]ç, magh. szilihtâr, szWktăr, arom. silihtâr. - V. sileaf, silihtar-aga, sillhtar-paşa. SILIHTÂR-AG s.m. (înv., rar; înc. sec. XVIII - sec. XIX/2); pl. ? (Admin., Mii.) = silihtar-paşa: silihdâr-agâ înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); silhtar-agâ 1730 CRON. (DLLV); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 328). - Din tc. (ist.) silâhtar aga(si), (înv.) silihdar 87a, *silihtar aya „idem". - Cf. magh. sziliktâr aga, szeiekdăr aga, szehktar aga. - Cf. agă, siiihtar, silihtar-paşa. 669 SILIHTÂR-PAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XVII/2 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin., Mii.) „Mareşalul curţii sultanului (care avea, printre altele, sarcina de a purta sabia sultanului când acesta ieşea călare)" OMaréchal de la Cour, grand-maître du Sérail [qui portait le sabre du sultan]7): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XVIII. - Din te. silâhdar başi, *silihtar pasa „idem" (v. Kakuk 366). - Cf. magh. sziïktârpasa, sziiiktâr basa, sziïftàrpassa. - V. paşă, sHihtar, siühtar-aga. SIMIGÎU s.m. (lit., mai aies ¡st.; 1764 ->); pl. -ii. (Prof., Com.) „Persoană care face şi/sau vinde simiţi (1), covrigi, plăcinte, gogoşi etc.; covrigar" CBoulanger qui fait et vend des craquelins ronds, des galettes, des beignets, etc.; pâtissier'): 1756, 1791 DOC. (TDRG2, ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XX/1, CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din te. simitçi, (înv.) simidgi, simitgi (Youssouf) „idem". - Cf. bg. simigija, arom. si mi ci, simigi(u). - V. simit. - Der.: (Lit.) simigerie s.f. „Local prevăzut cu un cuptor de bucătărie, în care se fac şi se vând diverse specialităţi de panificaţie (covrigi, plăcinte, gogoşi, simiţi [1] etc.); covrigărie": 1780, 1824 DOC. (DBC 220, TDRG2); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2-XX, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. -Antrop. (Ştefan) Simigiu (1855, Furnică 194). SIMINICHIE s.f. (lit.; 1761 -); pl. -ii. (Bot., Med.) „Numele a doi arbuşti din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze, flori şi păstăi uscate se întrebuinţează ca purgativ şi ca diuretic (Cassia angustifoiia şi acutifo/ia), (la sg., col.) frunze, flori şi păstăi uscate ale acestor arbuşti, folosite pentru prepararea unui ceai medicinal cu efect purgativ şi diuretic; senă" fSéné; feuilles, fleurs et cosses désséchées de séné, employées comme purgatif et diurétique7): (înv.) siminechi 1761 DOC. (ŞIO); (înv.) sinamechie 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sinamichi 1829 DOC. (DLR); (înv.) sinamichie, siminechie 1832 GOLESCU; DOC., UT. sec. XIX/2 (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) sinamicie 1832 GOLESCU, senamechi, sinimeché 1879 CIHAC II 611, simanechie 1895 DDRF, sânimichie 1924 TDRG, senamechie, senamichie sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DLR), sinimichi, siminachie, senemechie sec. XX/l DICŢ. (DLR); siminichie sec. XIX/2 POP., DICŢ. (DLR); LIT. sec. XX/l, DOC. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din te. smameki, (înv.) senameki „idem"; probabil şi din ngr. mva/xm']. (Var. cu -m-n-, prin metateză.) - Cf. şi bg. sinamikija, arom. simănikie. SIMÎT s.m. (lit., mai ales ist.; 1791 ->); pl. -ţi. (Alim.) 1. (Lit., azi mai ales ist.) „Produs de patiserie de forma unui covrig turtit, făcut din cocă mai moale decât aceea a covrigilor obişnuiţi (uneori având o umplutură de brânză) şi presărat cu susan (II. 1)" OSorte de craquelin rond, de petit pain en forme d'anneau, saupoudré de sésame'): simit 1791 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) 670 simită (s.f.) 1892 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX. 2. (P. ext.) înv., rar) = susan (II.2): simit 1832 GOLESCU. - Din tc. simit „idem (1)". - Cf. bg., ser., megl. simit, ngr. ai^jn, alb. simite, arom. simftă. - V. simigiu. SINÉT s.n. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. -urişi -e. 1. (Admin.) „Act, document, zapis, hrisov; (p. spec.) dovadă scrisă, adeverinţă; chitanţă; poliţă; patalama (1, 2Ţ CActe, document; certificat; reçu, quittance; lettre de change'): sinét sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 532); 1839 VAU AN; CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 514, 607, II 561, Furnică 208, DIB I960, p. 135, 269), IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 96), LU. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; senét 1790 DOC. (REL. AGR. I 772); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DLR, REL. AGR. I 893, II 726, Furnică 351, DIB 1960, p. 194), CRON. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2; sânét, sânét 1791 DOC. (REL. AGR. II 562); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/1, LU. sec. XIX/2. 2. (P. ext.) „Casetă sau dosar în care se ţineau sineturi (1)" CCassette ou dossier contenant des documents'): sânét 1853 LU. (DLR); sinét sec. XX/1 LU. (DLR). 3. (Rar) „Obiect, cuvânt sau formulă cu puteri magice; amuletă, talisman, hamaiiâü' CObjet, mot, etc. ayant des pouvoirs magiques; amulette'): sinét 1838 LU. (DLR). - Din tc. senet „idem (1)" şi „sprijin, protector, ocrotitor; probă, dovadă puternică" Cappui, défendeur, protecteur; preuve^ (de unde, p. spec., sensul 3). - Cf. scr. sènet, ngr. aevén, alb. senét, arom. sinéte, megl. sinet. - Der.: (Dim., 1; înv.) sinepé/s.n. (DEX). SINIE s.f. (pop.; 1588 -); pl. -fi 1. (Pop.) „Platou, tipsie (1, 2) rotundă, tavă (1, 2) mare, rotundă, de metal sau, în trecut, de porţelan şi împodobită cu ornamente florale (folosită mai ales pentru copt plăcinte sau prăjituri, pentru pus coliva etc.)" CGrand disque, plateau ou plat rond de métal [à cuire]'): sinie 1588 DOC. (DOC. î. XVI 163); DOC. sec. XVI/2-XIX/1, LU. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) sini 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192); (reg., Mold., înv. şi Munt.) sânie 1771 LU. (DLLV); REG. sec. XX/l (Coman, GL.). 2. (P. ext.) reg., Dobr., Ban.) „Fund de lemn rotund (folosit pentru a servi mămăliga)" OPlateau rond de bois'): sinie sec. XX/l REG. (DLR). 3. {P. ext.) reg., Ban.) „Căldare de lemn" CSeau en boisO: sinie sec. XX/l REG. (DLR). 4. (Pop.) „Masă ţărănească de lemn, joasă şi rotundă, fixată pe trei picioare; sofra (1), iastacf ^Petite table ronde de bois, fixée sur trois pieds courts'): sinie sec. XIX/2 REG. (H, ŞIO); DICŢ., REG. (Ban., Dobr.) sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.). - Din tc. sini, (înv.) sïnï (Y.Tar.S.) „idem (1, 4)"; poate şi din bg. sinija, scr. sinija^ „idem (4)". (Sensul 3— poate p. et. pop., după sinie, v. s.v. şinic.) - Cf. şi ngr. mvi, alb. sin/, arom. sinie Jdem (1)". SINTÉR subst. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Bot.; Dobr.) „Numele unui soi de grâu de primăvară cu spicul roşu şi bobul tare" ONom d'une variété de blé de printemps1): sintér, sintérâ (s.f.) 1884-1885 REG. (H). - Din tc. siinter, siimter „idem". - Cf. ngr. anăpi „grâu". 671 SÎPET s.n. (lit.; 1594 -); pl.-eşi -uri, acc. şi (înv., iar reg. în V. Munt., Olt., rar şi Mold.) sipét „Cufăr sau coş mare de papură împletită, de nuiele sau (p. ext.) de lemn (adesea îmbrăcat în piele şi ornamentat, uneori cu capac [1] boltit şi ferecat cu cercuri metalice), în care se transportă ori se păstrează haine, obiecte de valoare sau documente; sandâc (1Ţ OCoffre, coffret ou grande corbeille de jonc, d'osier ou de bois [parfois ornés et recouverts de cuir]'): sipet (acc. iniţial numai sipét) 1594-1599 DOC. (DERS); 1825 LB, 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII, POP. (Olt.) sec. XIX/2, REG. (mai ales Munt., Olt., Mold., Dobr.) sec. XX/l (DLR), DOC. sf. sec. XVI-sec. XX (EM 4/1993, p. 31), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv. şi reg.) sepet 1715 CRON. (ŞIO); 1802 DOC. (Furnică 208); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/1, REG. (Dobr.) sec. XX/l (ARH. OLT. SN VI 241), DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) sipit 1772 DOC. (DLR); (înv. şi reg.) săpet 1795 DOC. (DLR); 1825 LB; CRON. sec. XIX/l, REG. (E. Mold.) sec. XX/1 (Coman, GL.); (reg., Mold.) sâ'pit sec. XX REG. (DLR). - Din te. sepet, (dial.) sipet (ZTS) (înv.) „idem" (v. Kakuk 358; mod. numai „coş, paner, coşarcă"). (Acc. paroxiton - poate sub influenţă ser. şi/sau magh.) - Cf. ser. sèpet, mac. sepetka, ngr. aenen, magh. szepet, arom. sipéte„idem". - Der.: (Dim.; înv., rar) sipecior s.n.: 1832 GOLESCU; (Dim.; înv.) sipetăş s.n.: 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2; (Dim.; lit.) sipeÇéi(reg. sepeiéî) s.n.: 1767 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2, DICJ. sec. XIX-XX; (Prof.; înv. şi reg.) sipetâr s.m. „Persoană care confecţionează sipete, împletitor de coşuri şi cufere de papură": (înv.) sepetâr 1877 LM; (reg., Dobr.) sepietâr (pron. se-pie-) sec. XX/l REG. (ALR SN II [533]); (înv.) sipetâr sec. XIX/2 DOC., DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. SIRÉC s.n. (reg.; 1909 -); pl. -uri. (Tehn.; Dobr., S. şi E. Munt.) „Componentă a unor unelte de pescuit (a volocului, a setcii, a avei [v. s.v.] etc.), formată dintr-o reţea cu ochiuri mari, care dublează, pe o parte sau pe ambele, o altă reţea (aceasta având ochiuri mai mici şi fiind împletită din aţă foarte subţire); radină, rară" OPartie du filet de pêche, formée d'un réseau de grandes mailles et employée comme doublure d'un autre réseau [formé de maillons]7): sîréc 1909 DOC. (DLR); DICŢ., REG. sec. XX/2 (Ţurlan 53); (N. Dobr.) seréc 1979 REG. (Ţurlan 53). - Din te. seyrek [ag], (dial.) serek (siyrek, sirek) [ag] *„idem" (v. Suciu 157; literal: „plasă [cu împletitură] rară"; seyrek, dial. serek, sirek, siyrek „rar" [Der. S.], ag „plasă, năvod, fileu, reţea"). SISINÉL s.m. (lit.; 1868 -); (mai ales la) pl. -ei. (Bot.) „Numele unor plante erbacee": a) (Lit.; şi în sintagma sisinel de munté) „Plantă din familia ranunculaceelor, cu frunzele acoperite cu peri lungi şi cu floarea solitară, albă sau roză; oiţe, omeluţe, vişină-de-munte (Puisatiila aibaj') b) (Reg., Olt., Ban.) „Dediţel (PuisatiHa vuigaris sau pratensis)"; c) (Reg., S.V. Olt.) „Dumbravnic (Meiittis meiissophyllum/'; d) (Reg., S.V. Olt.) „Siminoc (Heiichrysum arenariumŢ ^Anémone des Alpes; pulsaţiile, coquelourde; mélisse des bois; ¡mortelle des sables^: sisinél 1868 DICŢ. (TDRG2); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., 672 Olt.) sâsânél, sâsânél sec. XX/l REG. (ALR I [1906], Boceanu); (reg.) sirsinéle (s.f. pl.) 1916 DOC. (DLR). - Din te. süsen (TS), (înv.) susen, sevsen (Youssouf) ,,stânjenel,.iris (Iris)' ('iris') [p. ext.) + suf. rom. -e/(v. Suciu 112-113). (Var. sirsineie- prin epenteză.) • SIVRÎC subst. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Tehn., Agric.; Dobr.) „Un fel de ţepuşă, unealtă cu care se fac găuri în pământ la răsăditul tutunului" ('Sorte de piquet, outil employé pour faire des trous dans le sol quand on repique le tabacO: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. sivriç „idem" (ZTS; prin refacerea sg. rom. din pl. sivricism sivrice, v. Suciu 113). SOBĂ s.f. (lit.; sec. XVII/2 -); pl. -e şi (reg.) -i. 1. (Lit.; reg. în Munt., Olt., Mold., Dobr., izolat şi Transilv., Ban.) „Instalaţie pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile sau pentru gătit mâncare, făcută din teracotă, din zidărie, din fontă sau din fier" CPoele; cheminée'): sobă sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1718, 1821 DOC. (DEL CHIARO 58, Iorga, S.N. 176); DOC. sec. XVIII-XX (DLR, DIB 1960, p. 226, Kogălniceanu-Negruzzi 186, EM 19/1992, p. 3), POP., REG. sec. XX/l (DLR, ALR SN V [1321]), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX; (reg.) soâbă 1837 LIT. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR). # Loc. vb.: (Pop.) A-i cânta greierul în sobă = „A nu fi întreg la minte", (Reg.) A fi cu sufletul pe sobă = „A fi pe moarte", (Reg.) A trăi cu capul în sobă = „A sta tot timpul în casă; a nu cunoaşte nimic din cele ce se petrec în jur": sec. XX REG. (DLR). 2. (P; spec.; reg., Mold., Dobr.) „Cuptor pentru copt pâine" ('Four'): sobă sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. soba (acc. soba, v. TS) „idem (1)". - Cf. bg. (dial.) soba, alb. sobë, arom. sobă „idem (1)"; cf. şi bg. soba, ser. sôba, magh. szoba „cameră, odaie" (> rom. înv. şi reg., Transilv., Ban., Olt. sobă, soâbă„cameră, odaie; bucătărie": DLR). - Der.: (Dim., 1; lit.) sobiţă s.f.: sec. XVII/2 ANON. CAR.; DICŢ. sec. XVII/2-XX, UT. sec. XIX/2-XX; (Dim., 1) lit., rar) sobuşoără s.f.: sec. XIX/2 UfT. (DLR); UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP. sec. XX; (Dim., 1; înv., rar) sobuţăs.f.: 1825 LB, sobuiiţăs.f.: sec. XIX/2 DICŢ.; (Lit.) sobâr s.m. „Meseriaş care face, repară şi/sau vinde sobe (1)": 1710 DOC. (N. Mold.) (TDRG2); REG. sec. XIX/2 (DLR), DOC. sec. XVIII-XX/2 (EM 5/1992, p. 31), LIT. sec. XX, DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DLR) [(Reg., Munt.) sobărie s.f. „Meşteşugul sobarului": sec. XIX/2 REG. (H); REG. sec. XIX/2- XX (GL. ARG.)]; sobărie s.f. 1. (Lit.) „Fabrică, atelier sau magazin de sobe (1)": sec. XX DICŢ., REG. (GL. ARG.). 2. (Col.; reg., Munt.) „Mulţime de sobe (1)": sec. XX/2 REG. (GL. ARG.). SOCÂC s.n., s.m. (reg.; sec. XVIII/2 -); pl. (s.n.) -e, (rar) -uri, (s.m.) -i. (Entop.; Mold., Ban., înv. şi Munt.) „Uliţă, stradă (laterală, îngustă); drum lateral (mai ales într-un sat)" ORuelle, rue [étroite]'): socâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX/l, REG. (Ban.) sf. sec. XIX-sec. XX (DLR, ALR SN III [905], Gămulescu); (Mold.) socăci (s.n. sg.) sec. XX/l REG. (Porucic 78, Rotaru 63). - Din tc. sokak „idem"; în Ban. - probabil (şi) din ser. sâkak. (Var. socaci- sg. refăcut din pl.) - Cf. şi bg. (dial.), alb. sokăk, ngr. (tokôki, arom. socâcă, sp. asucach. - Der.: (Dim.; reg., Ban.) socăcâls.n.\ sec. XX/l REG. (DLR). 673 SOFÁ s.f. (lit.; 1693 -); pl. -/eşi (înv., rar) sofe/e. 1. (Lit.) „Divan (III.l) îngust (de obicei cu un capăt mai ridicat), canapea (de obicei fără spătar)" COttomane, canapé, sofaQ: sofá 1693 DOC. (ŞIO; în der. sofagiu); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) sofa (pl. -e) 1857 POLIZU. 2. (Constr.; înv., rar) „Sală, salon, coridor, culoar sau hol din care se deschid mai multe camere; lojă" OSalle, corridor communiquant avec les chambres; hall, loge7): sofá 1785 DOC. (TDRG2). - Din te. sofa „idem (1, 2)"; poate şi din fr. sofa, sopha, it. sofa, germ. Sofa, Sopha „idem (1)". - Cf. bg. sofá, ser. sâfa, ngr. ooipó.q, alb. sofá, sofát, arom. sufă, sufáte, sífáte, sufălîke. - Der.: (înv., rar) sofagiu s.m. „Slujbaş la curtea domnească, însărcinat să aibă grijă de sofale (1), divanuri (III.l) etc.": 1693 DOC. (ŞIO). SOFRÁ s.f. (înv. şi reg.; 1776 -); pl. -le. 1. (înv.; şi în sintagma sofra turcească) „Masă rotundă şi scundă la care se mânca şezând pe divan (III.l), pe un scăunel sau pe o rogojină; sinie (4), iastad" (Table à manger ronde et très basse7): sofrà 1776, 1783 DOC. (TDRG2, DLR); CRON. sec. XIX/1, LIT. miji. sec. XIX, POP. sec. XIX/2; (rar) sófra 183,9 VALIAN. 2. (P. ana!:, reg., Dobr.) „Ghizdul fântânii" ^Margelle [d'un puits]7): sofrà sec. XX/1 REG. (DLR). 3. (Vestim.; reg., N.V. Munt.) „Meşină colorată folosită de cojocari pentru garnituri la cojoace sau pentru tivituri" ^Basane colorée employée comme garniture des touloupes7): sofrá, sofreà (pl. -e/e) 1967 REG. (GL. ARG.). - Din te. sofra, (înv. şi dial.) sufra (Der. S.), (înv.) süfre „idem (1)" şi „bucată de piele tăbăcită folosită ca faţă de masă" feuir servant de nappe7) (v. Kakuk 370; de unde, p. ext., sensul 3). - Cf. bg., mac. sofrá, ser. sôfra, sôvra, sôpra, ngr. oo(v)(ppăq, alb. sôfrë, sùfrë, sufrá, sôfër, magh. szofra, arom. sufra, sofră, súfár. - V. sofragiu. - Der.: (Reg., N. Mold.) şofrâncăs.f. „Masă ţărănească rotundă şi scundă, sofra (1J': 1967 REG. (LEX. REG. II 126). SOFRAGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783 - sf. sec. XIX); pl. -le; scris şi sofragibaşa. (Admin.) „Şeful sofragiilor (v. s.v.), vel-sofragiü7 (Chef des réfectoriers [du voïvode ou d'un boyard roumain]7): 1783 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX-XX/1. - Din tc. (ist.) sofraci başi „idem". - V. baş, sofragiu. SOFRAGÍU s.m. (ist. [cu der. lit. actual]; sec. XVIII/l ->); pl. -ii (Admin.) „Slujbaş (la curtea domnească sau în casele boiereşti din ţările române, în sec. XVIII-XIX) care aşternea şi strângea masa, avea grijă de tacâmuri (5) şi servea la masă; (rar) ospătar, chelner" CRéfectorier, domestique qui dressait la table et servait les mets [dans le palais du voïvode ou dans les maisons des boyards]; serveur, garçon7): sofragiu sec. XVIII/1 DOC. (DLR; în der. sofragerie); 1776 DOC. (ŞIO; în comp. vel-sofraglü)] 1830 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; LIT., DICŢ. sec. XIX-XX/1; sufragiu 1795 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT., REG. sec. XX/1 (DLR); sofragi sec. XX/1 DOC. (DLR). - Din tc. sofraci, (înv. şi dial.) sufragï „idem". - Cf. bg. sofragija, scr. sofràdzija, ngr. ooçpccvrÇiç, cf. şi ngr. oo(ppavÇo.pio. „sufragerie (1)". -V. sofra, sofragi-başa. - Der.: (Lit.) sufragerie s.f. 1. (Constr.) „încăpere special amenajată şi mobilată într-o locuinţă, în care se serveşte masa; (p. ext.) cameră de zi": (înv.) sofragerie sec. XVIII/l DOC. 674 (DLR); 1839 VALIAN; IST. miji. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) sofragirie sec. XIX/2 LIT. (DLR); sufragerie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 4). 2. (P'. ext.) „Garnitură de mobilă destinată pentru sufragerie (1)": sufragerie 1931 CADE; LIT., DICŢ. sec. XX. -Comp.: (înv., rar) vel-sofragius.m. = sofragi-başa\ 1776 DOC. (ŞIO). SOFT s.f. (înv., rar; 1858 - sec. XX/l); pl. -le. (Jur., Rel.) „Student în teologie şi drept musulman (la o medresea [v. s. k])" CÉtudiant à une école supérieure théologique musulmane'): 1858,1890 DOC. (TDRG2, ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. - Din te. softa „idem". - Cf. arom. sôftâ. SOI1 s.n. (lit.; 1785 -); pl. -un. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Categorie, gen, clasă, specie, sort, tip, fel (de oameni, de obiecte, de fenomene, de manifestări etc.); rasă de animale; specie de plante; fel de mâncare, de bucate; specialitate de vin; (adesea peior.) fire, caracter, teapă; madea (3), tacâm (15), cumaş (2), bo/ 1 (2)’ ('Type, catégorie, espèce, genre, sorte [de gens, d'objets, de phénomènes, d'actions, etc.]; race d'animaux; espèce de plantes; plat, mets; spécialité de vin; acabit, naturel, caractère'): 1785, 1786 DOC. (DLR, Furnică 130); DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 4/1992, p. 27), POP. sec. XX/l (FOLC. NOU 345 - Transilv.), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. # Expr.: (Lit.) Un soi de... = „Un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie...": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XX; (Lit.) Soi rău (sau bun) = „Persoană cu obiceiuri rele (respectiv bune)": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. # Loc. adj.: (Lit.) De tot soiul sau Tot soiul de... = „Felurit, variat, divers": 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Lit.) „însuşire sau valoare deosebită, calitate superioară, caracter nobil, nobleţe; rasă nobilă, soi1 (1) bun" CQualité supérieure, noblesse, race noble^, în loc. adj. De soi = „De calitate superioară, de rasă, ales, deosebit, de seamă": sec. XIX/2 UTu(ŞIO, DLR); POP., LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 340, 413 - Mold., Transilv.). 3. (înv. şi reg.) „Neam, etnie, popor; seminţie, viţă, obârşie, rudenie; rasă (umană)" CLignée, ethnie, peuple, descendance, origine, race'): 1800 UT. (DLR); LIT., DOC., DICŢ. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (N.E. Transilv.) sec. XX/1 (DLR). 4. {P. ext:, înv.) „Sex" ('Sexe'): 1785 DOC. (DLR). # (înv.) Soiul frumos - „Sexul feminin, sexul frumos, sexul slab": 1845 DOC. (DLR). 5. (P. ext:, Etnogr.; reg., N.E. Munt.) „Numele unui dans popular" ('Nom d'une danse populaire1): sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. soy „idem (1, 2, 3)". - Cf. bg., ser., alb. soj, ngr. aôi, arom. soi, soie, sôe. - Der.: (înv. şi reg.) soi2vt., vr. [50/fs.n., soit,-ăadj.] „(Despre animale) A (se) încrucişa, a (se) împerechea eu un ait soi1 (1) (pentru a da o rasă mai bună); a (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi (2)": 1800, 1834 DOC. (TDRG2, DLR); DOC. sec. XIX, REG. (Mold.) miji. sec. XX (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. SOITÂR s.m. (ist.; 1795 ->); pl. -i. (Prof.; şi fig.) „Bufon, paiaţă, clovn, măscărici (1), caraghios1 (2), cabaz (1), ghiduş (2) (la curtea domnitorului român)" CBouffon [à la Cour du voïvode roumain]'): (înv.) soitariu (pl. -ii) 1795 DOC. (ŞIO); IST., LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) suitâr miji. sec. XIX LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) suitariu 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (înv.) şoitâr 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l; soitâr 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, IST. sec. XX/2. - Din tc. soytari, (înv.) soytari „idem". - Cf. bg., ser. sojtarija, arom. soitár, suitâr. SOLÁC s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. -/şi (rar) soiachr, scris şi so/ak. (Mii.) „Fiecare dintre cei 400 de arcaşi pedeştri (din categoria ienicerilor) care făceau parte din corpul de gardă al sultanului, însoţindu-l pe acesta la ceremoniile publice" OArcher pédestre de la garde de corps du sultan^: sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1, LIT. sec. XVIII/2-XIX, IST. sec. XIX/2. - Din tc. solak „idem".- Cf. ngr. croXaKÎÔEç, ceXâKoç (> rom. înv. selát„idem": sec. XVII/l CRON. [DLLV, ŞIO]), ser. sólak, alb. sollăk, magh. szoiak, szuták. - V. solcol. SOLCÓL s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Mii.) „Aripa stângă, flancul stâng (format din călăreţi) al dispozitivului de luptă al oastei otomane" (Văile gauche de l'armée ottomane'): soleúl sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); solcól (ŞIO). - Din tc. sol kol „idem" (literal: „aripă stângă"). - V. col , sacicoi, solac, soicoi-agasi. SOLCÓL-AGASÍ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? (Mii.) „Adjutant, ofiţer ataşat pe lângă un comandant de unitate sau de fortificaţie otomană (îndeplinind, probabil, şi funcţia de comandant al flancului stâng al dispozitivului de luptă din respectiva unitate sau fortificaţie)" ^Adjudant du chef d'une unité militaire ou d'une fortification ottomane [et commandant de l'aile gauche des troupes respectives]'): salcól-agasí sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); solcól-agasí (ŞIO). - Din tc. (ist.) sol kol agasi „idem". - V. agă, solcol. SOLIMÁN s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? (Min.; Mold.; şi în sintagma piatra sollmanului) „Onix" ('Onyx'): 1875 POP. (ŞIO). - Din tc. siileymani, (înv.) *solimani „idem" (care şi-a pierdut vocala finală sub accent probabil prin confuzie cu sullman [2]sau cu antrop. So/imari). SOMÁC s.n. (înv., rar; 1594); pl. ? „Vas de metal pentru apă" ^Récipient, vase de métal destiné à contenir de l'eau'): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192). - Din tc. somak (înv.) „idem" (v. Kakuk, s.v. sumak). - Cf. ngr. counâm, magh. szomak SOMACHÍ subst. (înv., rar; 1715 - miji. sec. XX); pl. ? (Min., Constr.) „Marmură pestriţă, marmură colorată (roşie sau verde), cu vine şi pete de diferite nuanţe; porfir" OMarbre coloré ayant des veines et des taches de diverses nuances; porphyre7): 1715 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII, IST. sec. XX/1. - Din tc. somaki „idem". - Cf. ngr. aop.&Ki. SOMÓN s.n., s.m. (înv. şi reg.; 1839 —>); pl. (s.n.) somoane, (s.m.) -i. 1. S.n. (Alim.; înv.) „(Bucată mare, codru de) pâine neagră, rotundă, de calitate inferioară" (ŢGros morceau de] pain bis, micheO: 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1. 676 2. S.n. (P. ext.) Alim.; reg., S.V. Munt.) „Colac mic, turtă" OPetite tourte, gimblette7): sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Fig.; înv.; şi atributiv, în sintagma cap somon) „Om prost, idiot" OHomme sot, niais, tête dure7): 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (dial.) somon (lit. somun) „idem (1)". - Cf. bg. somün, ser. sômun, alb. somünë, arom. somună, sumună, sămună, sămune. SOPĂ s.f. (reg.; 1790 -); pl. -e şi (rar) -I. „Bâtă scurtă şi groasă (ferecată sau cu măciulie), ghioagă, măciucă, ciomag (1Ţ CGourdin court, gros bâton, massue7): sopă 1790 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, REG. (N. Olt., N.V. Munt.) sec. XIX/2-XX (H, GL. ARG.); (înv.) soâpă (pl. -e) sec. XIX/l CRON. (DLR); şopă 1958 DM. - Din tc. sopa (acc. sopa, v. TS) „idem". (Var. şopă - cu 5- > s- în rom., ca în şobolan < sobol', v. LR 2/1973, p. 127.) - Cf. bg., ser. sopa, arom. sopcă. SOSM s.f. (reg.; 1916 -); pl. -le. „Copcă mare făcută în gheaţă, la capătul unui sistem de copci mai mici, pe care o folosesc pescarii pentru întinderea năvodului pe sub gheaţă" (large trou dans la glace d'une rivière, fait par les pêcheurs pour étendre le filet de pêche7): sosmâ 1916 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX; soşmă 1916 DOC. (DLR); (S.E. Munt.) sozmă (pl. -eşi -/) sec. XX/l REG. (ALR I [1733]). - Din tc. (dial.) sozma „idem" (v. DLR). SOVÂD,-Ă adj. (înv., rar; 1731); pl. -zi,-de. (Crom.) (Probabil) „Negru, de culoare neagră" ('Noir'): sovâzi (m. pl.) 1731 DOC. (Olt.) (Furnică 11). - Din tc. (înv.) sevad „idem" (OTS, Youssouf; p. asim. la consoana labială; v. LR 1-2/1994, p. 25). SPAHILÂR-AGASÎ s.m. (înv., rar; 1762); pl. ? (Mii.) „Comandantul corpului de spahii (v. s.v.)" CChef de la cavalerie ottomane'): 1762 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) sipahiler agasi, (înv.) spahiler ayas'i, sipahïlar ayas'i, spahi ayasî, *spahîlar ayasî „idem" (v. Kakuk 368). - Cf. magh. szpahf aglârok (pl.), szpăi aga. - V. agă, spahiu. SPAHILÎC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. (Admin., Agric.) „Proprietate agrară, fief militar, feudă deţinută de un spahiu (v. s.v.), timar1" (Tief detenu par un spahi7): sec. XIX/2 DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) sipahilik, spahilik „serviciul militar obligatoriu prestat de spahiu" Oservice militaire prêté par un spahi7), probabil şi *„idem". - Cf. scr. spahi!uk{> rom. reg., Ban. spăiluc s.m. „om bogat, moşier": sec. XX/l REG. [DLR]), arom. spăhidlîke„impozit". -V. spahiu. SPAHÎ-OGLAN s.m. (înv., rar; sec. XVII/2); pl. -i. (Mil.) „Militar (recrutat din rândul ienicerilor [1]) care făcea parte din cel de-al doilea corp de cavalerie regulată otomană, compus din trei mii de călăreţi şi constituind, la război, garda de 677 protecţie a sultanului1" OSoldat du second corps de la cavalerie régulière ottomane'): spahiu-oglan (pl. spahü-og/ani) sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, DLR); spahi-oglân (ŞIO). - Din te. (înv.) sipahi oyiarïi, *spahi oylam, *spahi oylan (v. Kakuk 368) „idem". - Cf. scr. spahiogian, spahàlan, ngr. ouayoy/Âvoi, magh. szpâhioglân. - V. icioglan, ogtan, spahiu. SPAHÎU s.m. (¡st.; 1529 ->); pl. -ii. (Mil.) „Militar din corpul de cavalerie al oastei de provincie a Imperiului Otoman, care făcea parte din rândurile aristocraţiei militare deţinătoare de feude (numite timaruri, v. s.v.), fiind obligat să se prezinte la mobilizare, să lupte sub comanda subaşului (v. s.v.) şi să întreţină, să pregătească, iar în timp de război să doteze cu armament şi echipament şi să pună la dispoziţia armatei un număr oarecare de soldaţi (numiţi gebeiii, v. s.v.), în funcţie de mărimea apanajului său" CMilitaire du corps de cavalerie ottomane, appartenant à l'aristocratie féodale et obligé d'entretenir et de fournir, en temps de guerre, un nombre de soldats, proportionné à la valeur de son fief; spahi7): spahiu 1529 DOC. (DERS; în antrop. Spahiul)', sec. XVI DOC. (DERS); CRON. sec. XVII-XIX/1, IST. sec. XIX/2-XX/1, POP. sec. XIX/2, LU., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) spahéu sec. XVI DOC. (DILR II 351); (înv., rar) spaféu sec. XVIII/1 CRON. (DLR); (înv.) spafiu sec. XVIII/1 CRON. (DLR); POP. sec. XIX/2; (înv., Oit., Munt.) scafiu, pasfiu, pafiu, parhiu, pasfir, pafir sec. XIX/2-XX/1 POP. (ŞIO, TDRG, DLR). - Din te. sipahi, (înv.) spahi, ispahi „idem". (Var. cu f- prin hipercorectitudine; pasfiu-prin metateză; scafiu - probabil p. et. pop., după scafă) pafiu, parhiu - probabil prin afereza hipercorectă a „prefixului" s-, pasfir, pafir - forme aberante apărute în cursul ieşirii din uz a termenului.) - Cf. bg. spahija, scr. spàho, spâhija, spalja (> rom. reg., Ban., Transilv. spăhie, spaie, spahfe, spăie s.fv spăiu s.m. „boier, moşier, om bogat": sec. XX/l REG.: ALR SN III [886], Gămulescu, DLR), mgr. (jzayjôsç, ngr. aino:/j)ç, ono.(y)ïjç (> rom. înv. spahis. înc. sec. XIX CRON. [DLR]), alb. spahi, magh. szipahi, szpahi, szpahija, iszpahi, iszpahia, arom. spahiu, cf. şi fr. spahi (> rom. ist. spahiu „cavalerist indigen din fostele colonii franceze din Africa": sec. XX DICŢ.), engl. spahi, sp. cipayo. - V. spahi/ar-agasî, spahilic, spahl-og/an. - Der.: (înv.) spahiésc,-âscâadj. „Specific spahiilor": sec. XVII/2 CRON. (CM 1177). -Antrop. Spahiu!(1529, DERS). SPÎNGE s.f. (înv.; 1774 - miji. sec. XIX); pl. -/şi spinţl (Fin.) „Impozit funciar, dare specială încasată de vistieria Imperiului Otoman de la supuşii creştini care se ocupă cu agricultura (respectiv de la locuitorii ţărilor române)" flmpot spécial payé à la Porte par les agriculteurs chrétiens [des Pays Roumains]'): spinge 1774 DOC. (DLR); spinţă (pl. -e) 1774, 1792 DOC. (TDRG2, DLR); spănţă (pl. -/) 1803 DOC. (DLR); spénge (DDRF, ŞIO). - Din te. (ist.) ispenç (TS), ispence, ispençe (paroxiton) „idem" (TS). (Var. spinţă, spenţă - sg. refăcute din pl.) - Cf. scr. spènza, spènee, alb. spénzë, arom. spéndzâ, pénge, cf. şi it. spesa, lat. expensa „cheltuială" (considerat etimon în unele DICŢ.). STAMBOÂLĂ s.f. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. -e. (Agric.; Mold., înv. şi Munt., Olt.) „Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat în decursul timpului (iniţial fiind egală cu aproximativ 45 kg); vas special (făcut din 678 doage sau din coajă de copac) care are această capacitate şi serveşte pentru măsurarea, păstrarea şi transportul cerealelor; cantitate de cereale cuprinsă în acest vas; baniţă, dimeriie, chilă (1) (constantinopolitană)" fMesure de capacité pour les céréales [environ 45 kg], boisseau; boisselée'): (înv.) stambolchilă (scris şi stambol-chilă) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 202, 230); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (ist.) stambol-chilasi (subst.)-1939 REG. (Coman, GL.); (înv.) stambol (s.n.; pl. stamboale) sec. XX/l IST., DICŢ. (SDLR, DLR); stambul (s.n., s.m.) sec. XX/l POP., DICŢ. (DLR); REG. sec. XX/2 (LEX. REG. II 117); stămboâlă sec. XX/l REG. (ALR I [1604]); REG. sec. XX (DLR); stămboâlă 1850 POP. (TDRG2); 1853 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (H, DLR). # Loc. adv.: (Reg., Mold.) Cu stamboala = „Din belşug, din abundenţă, foarte mult": sec. XX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. (înv. şi pop.) Stambol (Stambul) kilesi (lit. mod. Istanbul ki/esi) „idem". (Var. stambol, stambul- prin condensare lexico-semantică, probabil pe teren românesc; stamboală, stămboaiă - sg. refăcute din pl.) - Cf. bg. stamboiija „sac de ovăz". - V. chilă, stambolx, stambol-efendisi, stambol-şali. STAMBOL1 subst. (ist. şi pop.; sec. XVII/2 —>); pl. (2) -i. 1. Subst. (Top.; înv. şi pop.) „Istanbul (= numele turcesc al oraşului Constantinopol, capitală a Imperiului Otoman)" (Istanbul, Stamboul'): Stambul sec. XVII/2 CRON. (TDRG2); POP. sec. XIX, UT. sec. XIX/2, DOC. sec. XX (EM 28/1992, p. 10); (înv.) Stambol sec. XIX/2 POP. (TDRG2). 2. S.m. (Fin.; ist.) „Veche monedă turcească de aur, care a circulat şi în ţările române în sec. XVIII-XIX/1; turaliu (2)' CAncienne monnaie turque d'or'): stambol 1769, 1819 DOC. (Furnică XXIX); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, UT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX; stamboliu sec. XIX/l DOC. (DLR, DOC. EC. I 261, II 674); UT. sec. XX/2 (DLR); stambul sec. XX/l POP. (DLR); POP. sec. XX (FOLC. MOLD. I - GL.); (rar) stamboliu (SDLR). - Din tc. (înv. şi pop.) Stambul, Stambol (Youssouf; lit. mod. Istanbul, înv. Istanbol, Istambol) „idem (1)", (înv. şi pop.) Stambol (Stambul) [altïnï] (lit. mod. Istanbul altmi) „idem (2)" (v. Suciu 157, cf. DLR; aitm „[monedă de] aur"). - Cf. bg., ser. Stambol, pol. Stambul, magh. Sztambul - V. stamboală, stambol-efendisi, stambol-şali. STAMBÔL-EFENDISÎ s.m. (înv., rar; 1715); pl. ? (Prof., Jur.) „Şeful judecătoriei din Constantinopol" CChef de la magistrature, juge-chef de Constantinople'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) Stambol efendisi (lit. mod. Istanbul efendisî) „idem". - Cf. magh. sztambol efendi. - V. efendi, stambof. STAMBOL-ŞALÎ subst. (înv.; 1767 - sec. XX/l); pl. (1) ? (Vestim.) 1. „Stofă fină de lână, şaliu (v. s.v.), şal1 (1) fabricat la Istanbul" (^Etoffe de laine fabriquée à Constantinople'): stambol-şâl 1767 DOC. (ŞIO, DLR); stambol-şalisî 1795 DOC. (DLR); stambol-şali 1813 DOC. (ŞIO); stambul-şali înc. sec. XX IST. (DLR). 2. (P. gener.; la pl.) „Diferite stofe de Istanbul, ţesături fabricate la Constantinopol" CEtoffes fabriquées à Constantinople'): ţamberele (subst. pl.) 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. (înv. şi pop.) Stambol salisi, Stambol salï (lit. mod. Istanbul şal!) „idem". (Var. ţamberele- deformare populară.) - V. stamboală, stambof, şal, şaliu. 679 STICHI s.n. (reg.; 1916 -); pl. -uri. (Munt., Olt.) „Dorinţă, vrere, intenţie, gând; pretenţie, cerere" (Désir, intention, souhait, volonté; prétentionO, în loc. vb.: A se pune cu st/chiu (pe cineva) = „A insista, a stărui (pe lângă cineva), a cere (cuiva ceva)": stichiu 1916 REG. (DLR); A pune stichi (sau stichiui ) (,ta ceva sau ia cineva ori să facă ceva) = „A-şi pune în gând (ceva), a intenţiona; a cere, a pretinde, a stărui; a pune ochii (pe ceva sau pe cineva)": stichi, stichiu 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (GL. ARG.); (Olt.) A pune tichiu = „A tăgădui, a nega": tichiu 1967 REG. (LEX. REG. II 17). - Din tc. istek „idem" (v. Suciu 113-114). (Var. tichiu - prin căderea lui s-, interpretat drept „prefix" emfatic.) SUBÂŞĂ s.m. (ist.; 1397 ->); pl. -i (Admin.) „Şef al administraţiei şi poliţiei dintr-o nahia (v. s.v.) sau dintr-un oraş turcesc ori administrat de turci (inclusiv din ţările române), aflat în subordinea unui sangeac3; (p. gener,;) şef sau agent de poliţie, prefect, inspector, comisar; primar (rural); perceptor" OChef de l'administration et de la police dans un district turc ou dans une ville turque ou administrée par les Turcs; inspecteur, commissaire, chef ou agent de police; maire [d'un village]; percepteur7): (înv.) subaşâ 1397-1398 DOC. (DERS); DOC. sf. sec. XIV-sec. XVII; subâşă 1496-1507 DOC. (DERS); CRON. sec. XVII/2-XEX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, CM I 114, 273, 521, II 349), DOC. sf. sec. XV-sec. XVIII, LIT. sec. XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) supâşă înc. sec. XVIII CRON. (CM II 348); (înv.) subaşiu (pl. -//) sec. XIX/l CRON. (DLR); (înv., Mold.) subâş sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. subaşi, (înv.) subasa, supasï (v. Kakuk 371) „idem". - Cf. bg. sûbasija, sübasja, subas, subasa, scr. sùbasa (> rom. reg., Ban. subăş, soboş„paznic de câmp, de vie": sec. XX REG. [DLR]), mac. subasa, mgr. aovpntamç, alb. subâsh, magh. szubasa, szubasi, szupasa, a rom. st/başi SUCÜT s.n. (înv., rar; 1787); pl. -uri. „(Stare de) decădere, regres" (Chute, déclin'): 1787 DOC. (Olt.) (Furnică 142). - Din tc. sukut, sükut „idem". SUFERTÂŞ s.n. (lit.; 1790 -); pl. -e şi (rar) -uri. „Ansamblu alcătuit din câteva (3-5) vase de metal, aşezate unul peste altul şi fixate pe un dispozitiv cu mâner, în care se transportă mâncarea gătită (şi, eventual, caldă)" (Rangée de plats ou de casseroles de métal superposées et attachées par les deux côtés, pour porter des mets7): (înv.) sefertas 1790 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, REG. (Munt.) sec. XIX/2 (ŞIO), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sofârtaş 1826 DOC. (ARH. OLT. XI 364); (înv., rar) seferteâs 1832 DICJ. (DLR); (înv., rar) sefertâş 1895 DDRF; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) sufertaşă (s.f.) sec. XX/l DICŢ (DLR); (reg.) sofertaş 1832 DICŢ. (DLR); UT. sec. XX/2; sufertaş 1812 DOC. (DLR); UT., DICŢ. sec. XX (DLR), DOC. sec. XIX-XX (DLR, EM 23/1992, p. 28), REG. (Munt., Transilv., Dobr.) sec. XX (SDLR, DLR; înregistrat de autor, în 1970, în jud. Alba). - Din tc. sefertasi „idem". (Var. sofertaş, sofârtaş-p. asim. la consoana labială f, sefertaş, sofertaş, sofârtaş, sufertaş - după suf. rom. -aş, seferteas- după var. teasa lui tas, v. s.v.) -V. se fer2, tas. 680 SUGIUC s.n. (lit.; 1792 -»); pl. -uri. (Alim.) 1. (înv.) „Un fel de cârnat preparat din carne tocată de oaie, de vacă sau de capră, bine condimentat, uscat şi afumat; ghiuderf ^Espèce de saucisse préparée de viande de mouton, de vache ou de chèvre'): 1792 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold.) înc. sec. XX (DLR). 2. (Lit., azi rar) „Preparat oriental de cofetărie, în formă de sul, făcut dintr-o pastă gelatinoasă (zahăr topit, magiun sau un amestec de must fiert cu făină) solidificată în jurul unor bucăţi de miez de nucă înşirate pe o sfoară; bigi-bigi" (Tâte douce aux noix et au moût bouilli, en forme de saucisse'): 1875 DOC. (TDRG2); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX, LIT. sec. XX. - Din te. sucuk „idem (1, 2)". - Cf. bg. sugük, scr. sùdzuk, ngr. aovrÇomi, alb. suxhük, arom. sugiuc, şugiuc. SUI s.f. (înv.; 1765 - miji. sec. XIX); pl. -/eşi -ete. (Mii.) „Mâner de sabie (făcut din sidef [1] sau dintr-un metal preţios şi ornamentat cu pietre preţioase)" ^Poignée ornementée de sabre1): suié (pl. -ele) 1765 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; suié 1790 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-înc. sec. XIX. - Din te. soya „idem". SUIULGÎ-BAŞÂ s.m. (ist.; 1779 ->); pl. -/eşi -başi, scris şi suiuigibaşa. (Prof.) „Staroste al breslei suiulgiilor (v. s.v,;)" CPrévôt de la corporation des fontainiers'): (înv.) suiulgi-başâ 1779 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.) suiulgibâşi (pl.) 1811 DOC. (DLR); suiulgiu-başâ 1967 IST. (DLR). - Din tc. suyolcu başi, (înv.) suyolgî basi „idem". - V. baş, suiuigiu. SUIULGÎU s.m. (ist.; 1741 -»); pl. -ii. (Prof.) „Persoană care se ocupa cu săparea, instalarea şi întreţinerea rezervoarelor, bazinelor, canalelor şi conductelor de apă, a fântânilor şi cişmelelor (1) din reţeaua de ■ aprovizionare cu apă şi de canalizare a oraşelor; fântânar, cişmegiU' (Tersonne chargée de creuser, d'installer et d'entretenir les réservoirs, les conduits et les canaux d'eau, les fontaines et les puits du réseau de canalisation des villes; fontainier'): suiulgiu 1741 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII-XIX/1, IST., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) suilgiu, suiugiu sec. XIX/1 DOC. (DLR); (înv., rar) sulgiu 1839 VALIAN; (Mold.) suingiu sec. XX/l IST., DICŢ. (SDLR, DLR). - Din tc. suyolcu, (înv.) suyolgî „idem". (Var. suingiu - după var. -ngiu a suf. -giu.) - Cf. ngr. aovyiofaOjç. - V. suiuigi-başa. SULF s.n. (înv.; sec. XVIII/1 - sec. XIX/1); pl. -uri. (Jur., Pol.; mai ales în loc. vb. a face suif) „(Tratat, acord de) pace; acord, înţelegere, convenţie" ('[Traité de] paix; entente, arrangement'): sulf sec. XVIII/1 CROIM. (ŞIO); 1762, 1778 DOC. (Furnică 21, 67); DOC. sec. XVIII/2; sülfa (s.f.) 1761 DOC. (DLR). - Din tc. (înv. şi pop.) suif (lit. mod. su/h) „idem". SULIMÂN s.n., s.m. (lit.; 1642 -); pl. (s.n.) -urişi (rar) -e, (înv., rar, s.m.) -/. I. (Chim.) 1. (Azi pop., mai ales fam., uneori ir. sau peior.) „Fard^ boia (3), băcarr (2), suiimeneaiă (2) (iniţial, preparată pe bază de mercur)" (Tard, blanc [à base de mercure]'): sulimân 1642 LIT. (TDRG2; în der. sulimem); sec. XVII/2 ANON. CAR.; POP. sec. XIX/2-XX/1, 681 REG. (Munt., S. Transilv.) sec. XX/l (DLR, ALRM SN II/III [1018]), DOC., LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX; (înv., rar, s.m.) 1825 LB; (înv.) suleimân sec. XVIII/l CRON. (DLR); (înv., rar) sulemân 1832 GOLESCU; (înv.) sâlimân înc. sec. XIX DOC. (DLR). # Loc. vb.: (Pop., azi rar) A (se) da cu suliman = „A (se) farda, a (se) suUmeni (1)'\ 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (înv.; şi în sintagma piatra suiimanuiui) „Sulfura naturală de mercur, cinabru (folosit la prepararea vopselelor şi fardurilor); vopsea preparată din cinabru" CCinabre, sulfure naturel de mercure'): sulimán 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. 3. (P. ext.) înv., rar) „Carbonat de plumb" CCarbonate de plomb7): sulimán 1850 DOC. (DLR). 4. (P. abstr.) înv., rar) „Acţiunea de a sulimeni (1), sulimeneală (1)' CAction de mettre du fard7): sulimán 1795 DOC. (DLR). II. (P. ana/.) Bot.; lit.) „Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori albastre, albe sau roz; vineriţă (Ajuga genevensis sau repensŢ CBugle de Genève7): sulimán 1898 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX. (Sensul „sos alb şi gros" înregistrat în VALIAN [probabil prin confuzie cu ciulama] nu este confirmat de alte surse.) - Din te. sülümen, (înv.) siilimen „idem (1.1, 2)" şi „arsenic; calomel" (adaptat după suf. rom. -ari). - Cf. bg. sjuiemén, ser. suiimén, ngr. aovlifiág, sp. so/iman. - Der.: (Pop.) suiimeni(suiimămsulemeni, înv. sulimini, însufemeni) vt., vr. [sulimenire s.f., sulimenit,-ă adj., sulimenits.n.; nesulemenit,-ă adj.] 1. Vt. (înv., rar) „A picta; a vopsi cu suliman (1.2)": 1805 DOC. (DLR). 2. Vt., vr. (Pop.) „A (se) farda; a măscări (l.c}’\ 1642 LIT. (TDRG2); sec. XVIII/2 LIT. (Călinescu 42); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XVII-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 3. Vt., vr. (P\ ext.) pop., fam., adesea peior. şi/sau ir.) „A (se) vopsi, a (se) farda exagerat, a (se) boi (2), a se măscări (2.b)) a(-şi) schimba înfăţişarea, a (se) transforma ca aspect, a (se) preface": 1703 DOC. (TDRG2); sec. ^XVIII/l CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX [sul/menitúra (reg. suiimătLÎră) s.f. 1. (înv. şi reg.) = suliman (1.1). 2. (înv.) = suliman (1.2}. sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; (înv., rar) sulimeniturénie s.f. „Strat de suliman (1.2)": sec. XIX/l DOC. (DLR); (Pop., fam.) sulimeneălă (sulemeneălă, sulimineălă) s.f. 1. „Faptul de a (se) sulimeni (2, 3)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Fard, suliman (1.1), măscărea/ă (2J'\ 1825 LB; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX]. -Antrop. Suliman (EM 40/1992, p. 6). SULTÁN1 s.m. (ist. [cu der. lit.]; 1594 —>); pl. -/' (Admin., Pol.) „Titlu purtat de suveranul Imperiului Otoman sau (mai rar) al altor ţări musulmane, precum şi de hanul sau de prinţii tătarilor; persoană care purta acest titlu; şah1 (1), padişaH' CSultan7): sultán 1594 DOC. (DLR); CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sf. sec. XVI-sec. XX (EM 28/1992, p. 10), LIT. sec. XVII/2-XX, POP. sec. XX, IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 45, Ist. Rom. 124, DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) soltán sec. XVII/2 CRON., LTT. (DLR); CRON. sec. .XVII/2-XVIII. - Din tc. (ist.) sultan, sültan, (înv.) *soltan (v. Kakuk 372) „idem". - Cf. bg., mac., arom. suităn (şi antrop. Sultan), ser. sùltan, mgr. şi ngr. aovĂrăvoc, alb. sulltăn, magh. szuităn, szoităn) cf. şi rus., pol., fr., engl. sultan, pol. (antrop.) Soltan, germ. Sultan, it. soldano, suitano, sp. soidan) cf. şi fr. sultanat (> rom. lit. sultanăt „titlul de sultan; stat condus de un sultan": sec. XX DICŢ.). - V. hasechi-sultan, sultană, sultan-chehaiasi, sultanlu, sultan-mezat. - Der.: (înv., rar) suitănies.f. „Funcţia, demnitatea de sultan": înc. sec. XIX CRON. (DLR); (Ist.) sultănăsc,-eăscă adj. „Care aparţine sau este specific unui sultan sau sultanilor": înc. sec. I 682 XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (Lit., rar; ir.) su/tăniv\. „A domni, a stăpâni": sec. XX/l LIT. (DLR). - Comp.: (înv., rar) padişah-sultan s.m., v. s.v. padişah. - Antrop. Sultan, So/tan (1705, REL. AGR. II 111; DNFR), Su/tănescu (EM 12/1992, p. 5), Sultănoiu (DNFR). SULTÂNĂ s.f. (ist. şi reg. [cu der. pop.]; sf. sec. XVII -); pl. -e. 1. (Admin., Pol.; ist.) „Soţie sau fiică de sultan1" ('Épouse ou fille de sultan; sultane'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 515, II 169); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext.; Bot.; reg., Munt.; la pl.) „Călţunaşi, altângic, sultănică (1), condurut-doamnei(v. s.v. condur) (Tropaeolum majus) " ('Capucine'): 1968 DOC. (DLR). - Din tc. sultan, (înv.) *sultana „idem (1)" (< pers., ar. sultana-, v. Kakuk 372); pentru sensul 2 şi pentru der. sultănică, cf. tc. (înv.) suitanborki„numele unei flori" (Y.Tar.S.; literal: „căciula sultanului"). - Cf. bg. suităna (şi antrop. Sultana), ser. sultàna, sultânija (şi antrop. Sultana), mac. sultana, ngr. goüXtó.vo., magh. szultăna, arom. suitănă] cf. şi it. sultana, fr. sultane „idem (1)", engl. sultana „idem (1, 2)". -V. sultan1, validea. - Der.: (Pop.) sultănică s.f. 1. (Bot.; pop.; mai ales la pl.) = sultană (2): sultănică, (reg.) sultănică 1884-1885 REG. (H); DOC., DICŢ. sec. XX (DLR); sultënéle (pl.) 1895 DDRF; 1929 DOC. (TDRG2); sultăneă 1966 CDER. 2. (Etnogr.; reg., Munt., Mold., Dobr.; art.) „Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans": sultănica, (înv.) soltanica, sultănică sec. XIX/2 REG. (ŞIO); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DLR). - Antrop. Sultana, Soltana (sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII, CM I 539; 1805, DIB 1960, p. 189; DNFR; probabil de origine greacă, v. Al. Graur, Nume de persoane, Bucureşti, 1965, p. 53), Sultănică (la V. Alecsandri, v. ZRPh XIX 401), Sultănica (DNFR). SULTÁN-CHEHAIESÍ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Admin.) „Intendent al mamei sau al surorii mai mari a sultanului; valide-chethudasT ('Intendant de la sultane-mère ou de la soeur aînée du sultan^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) (valide) sultan kehayasî „idem". - Cf. magh. valide szultán(a) kihája. - V. chehaie, sultană, valide-chethudasi. SULTANÍU,-ÍE adj., subst. (lit.; 1761 -); pl. -ii. I. Adj. (Lit., rar) „(Despre fructe, legume, înv. şi despre ţesături etc.) De calitate superioară, de cea mai bună calitate, excelent, de soi (2)" ^De premier choix, excellent, de très bonne qualité'): (înv.) sultân,-ă (pl. -i,-e; atestat numai la m. sg.) 1761 DOC. (ŞIO); DICŢ. înc. sec. XX; sultaniu,-ie sec. XX/l DICŢ.; sultanin,-a (pl. -i,-e) 1908 DICŢ. (DLR); (numai în) DICŢ. sec. XX. II. Subst. (Bot.) 1. S.m. (înv., rar) „Soi (1) de viţă-de-vie, respectiv de struguri cu boabe negre, fără seminţe, cultivat pentru producerea stafidelor" (Variété de vigne cultivée pour produire des raisins secs'): sultán (pl. -/), sultaniu 1872 DOC. (ŞIO, DLR). 2. S.m., s.f. {P. ext.-, reg., Olt.; şi adjectival) „Varietate de cireşe mici, de culoare vişinie şi cu gust dulce-amărui" ('Variété de cerises'): sultán,-ă 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XX (GL. OLT.). III. S.m. (Fin.; ist.; şi adjectival, în sintagma galben sultanin) „Veche monedă turcească de aur, în valoare de zece aspri (bătută în provinciile din nordul Africii)" ('Ancienne monnaie turque 683 d'orO: sultanin (pl. -/) înc. sec. XIX CRON. (DLR); LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX; (rar) sultaniu (ŞIO, SDLR). - Din te. sultani „idem (I, II. 1, III)" (TS, OTS), sultana „idem (II. 1)" (www.seslisozluk.com, 5.1/.), sultani altin „idem (III)" (de unde, prin calc, sintagma galben sultanin, altm „galben, monedă de aur"); probabil (mai ales var. sultanin) şi din fr. suitanin(e), sultanièh „idem (I)", sultani, sultanin „idem (III)". - Cf. şi germ. Sultanine „idem (II. 1)" (> rom. lit., rar sultaninăs.f. „idem [II. 1]": sec. XX/2 DICŢ.). -V. sultan\ sultană. SULTÂN-MEZÂT s.n. (înv.; 1798 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Com.) „Licitaţie specială, mezat care avea loc în divanul (1.1) ţării" (licitation, encan spécial organisé au siège du conseil d'État [des Pays Roumains]^: 1798 DOC. (REL. AGR. II 691, DIB 1960, p. 177); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2. » - Din te. *sultan mezat „idem"; cf. te. (înv.) divan mezat „licitaţie prin care statul lichidează averea unei persoane". - V. mezat, sultan1. SUMÂC s.m., s.n. (lit., azi rar; 1862-); pl. (s.m.) -i, (s.n.) -uri. 1. S.m. (Bot., Med., Chim.) „Numele mai multor varietăţi ale unui arbust mediteraneean înrudit cu oţetarul (Rhus coriaria sau toxicodendron), ale căror frunze şi scoarţă, bogate în tanin, se folosesc în medicina populară şi, ca tanant şi colorant, în industria tăbăcăriei şi din ale căror fructe se extrăgea un fel de oţet; (s.n. sg., col.) frunze şi scoarţă pisate ale acestui arbust; tanant extras din frunzele acestui arbust" ('Sumac'): 1862 DICŢ. (DLR); 1892 DOC. (CONV. LIT. XXVI 460); DOC. sf. sec. XIX-sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n. (Rar; şi atributiv, în sintagma covor sumac) „Covor oriental cu o ţesătură specifică şi cu motive decorative geometrice multicolore" (Tapis oriental orné de figures géométriques multicolores'): sec. XX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. - Din tc. sumak, somak, siimak „idem (1)" şi (dial.) „denumirea unei ţesături care se face în satele din Anatolia şi din care se confecţionează desagi, preşuri, brâie etc." fnom d'un tissu dont on fait des besaces, des tapis, des ceintures, etc.^ (www.seslisozluk.com; de unde, p. ext, sensul 2)) poate şi din fr. sumac. - Cf. şi ar. summăq, pol. sumak, germ. Sumach, sp. zumache, port. sumagre, it. sommacco, engl. sumac(h) „idem (1)". - Der.: (Tehn.; lit., rar) sumacăre s.f. „Operaţie premergătoare vopsirii pieilor tăbăcite, constând în tratarea acestora cu extract de sumac (1)": sec. XX/2 DICŢ. (DLR). SURAHÎ s.n. (înv., rar; 1594 - miji. sec. XIX); pl. ? „Vas de sticlă, de cristal, de lut sau de metal, cu gâtul lung, în care se păstrează lichide (mai ales apă potabilă); cană, carafă" ('Carafe'): surahi 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192, DILRII 351);. surafi 1693 DOC. (ŞIO, s.v. suraf, glosat, eronat, „brici"); surâg 1805 DOC. (DLR). - Din tc. sürahi „idem". (Var. surafi- var. hipercorectă; surag- după suf. -ag.) SURÉC s.n. (înv., rar; 1820); pl. -uri. (Zool., Agric.) „Vită" CAnimal de pâture, bête à cornes, bétail'): 1820 DOC. (DLR). - Din tc. sürek [hayvam] „idem" (sürek, sürük „turmă, cireadă", hayvan „animal"; v. Drimba 121). - V. surecciu. 684 SURECCÎU s.m. (înv.; 1800 - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Prof., Com.) „Negustor de vite" CMarchand de bestiaux'): surecciu 1800, 1812, .1832 DOC. (ŞIO, DLR, DOC. EC. II 518); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) sureau (DDRF). - Din tc. (înv. şi dial.) siirekci „idem" (Der. S., TS). - V. surecciu, surugiu. SURÉT s.n. (ist.; sec. XVIII/l ->); pl. -urişi -e. „Copie (fidelă sau în traducere) a unui act, a unei scrisori etc." CCopie, reproduction [fidèle ou en traduction] d'un écritO: surét sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); 1719 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. II 383, 394), LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX; (înv., rar) surut sec. XIX/1 DOC. (DLR). - Din tc. suret „idem" şi „aspect, înfăţişare; mod, manieră" Oaspect, figure; manière7). (Var. surut- p. asim.) - Cf. bg. surât, ser. sùret, arom. suréte, surate, asure'tă„figură, înfăţişare". SURGHIUN,-Ă subst., adj. (lit.; 1645 -); pl. (1, 2) -uri, (rar) -e, (3) -i,-e. 1. S.n. (Lit., azi mai ales ist., sau pop., fig.) „(Loc de) exil, exilare, deportare, proscriere, expulzare, domiciliu forţat, surghiunire, surghiunie, surghiuniâd’ C[Lieu dej déportation, exil, expatriation, proscription'): (înv. şi reg., Mold.) surgün 1645 LIT. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1, REG., POP. sec. XIX/2 (ŞIO), LIT. sec. XVII-XX/1; (înv.) surgüm 1695 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1; (înv.) surghiüm sec. XIX/l CRON. («Philologica», II 102); surghiun sec. XVIII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, UT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (EM 13/1992, p. 8), IST. sec. XX (MDD). # Loc. vb.: (Adverbial; înv.) A face (sau a trimite, a porni, a duce, a pune, a ardica) surghiun (pe cineva) = „A exila, a deporta, a surghiuni (1)'\ surgün 1645 LIT. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XVII-XIX; surghiun sec. XVIII/2 CRON. (DLR); CRON. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; surghiüm sec. XIX/l CRON. («Philologica», 1124); (Reg., Mold.) A(-i) da (cuiva) surghiun = „A da drumul; a goni, a izgoni": surgün sec. XIX/2 REG., POP. (ŞIO); surghiün sec. XX DICŢ. (DLR). 2. S.n. (P. ext.) lit., rar) „Loc izolat, [loc de] refugiu" OUeu ¡solé, refuge'): surghiün sec. XX/2 LIT. (DLR). 3. S.m. şi f., adj. (înv.) „(Om) exilat, expulzat, deportat, proscris, surghiunit (1)' CExilé, déporté, proscrit, banni'): surgün sec. XVIII/1 CRON. (DLR); 1825 LB; CRON. sec. XVIII-XIX/1, UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; surghiün sec. XIX/1 LIT. (TDRG2); surghion sec. XIX/2 DOC. (TDRG2). # Loc. vb.: (înv.) A fisurgun = „A fi în exil": surgün sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 290); (înv.) A merge (sau a se duce) surghiun = „A pribegi": surgün, surghiün sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. - Din tc. sürgün „idem (1, 3)"; poate şi din ngr. aovpyovvi(q)) loc. vb. a fisurgun, a merge (sau a se duce) surghiun, a face (sau a trimite) surghiun - calcuri după tc. sürgün oimak, sürgün gitmek, sürgüne gôndermek, sürgün etmek „idem" (o/mak „a fi", gitmek „a se duce", gôndermek „a trimite", etmek „a face"). - Cf. şi bg. sjurgjün, scr. sürgün, alb. syrgjyn, arom. surgüne, suryiüne, megl. surg'un. - V. surguniâc. - Der.: (înv.) surghiunie (surgunie, siurghiunie) s.f. = surghiun (1), surghiuniâd'-. sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Lit., azi mai ales ist., sau pop., fig.) surghiuni (înv., rar surghim, înv. şi reg., Mold. surguni) vt., vr. [surghiunire s.f., surghiunit,-ă adj., s.m. şi f.] 1. Vt. „A exila, a deporta, a 685 proscrie, a expulza; (fig.) a alunga, a izgoni, a goni; a interzice": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 255, 430, II 135, 212, 348); CRON. sec. XVIII-XIX/1, UT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 39/1992, p. 15). 2. Vr. „A se exila; a se izola": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. SURGHIUNLÂC s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -uri. „Exil, deportare, surghiun (1Ţ CExil, bannissement1): surgunlâ'c sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; surgunlüc, surghiunlue, surghiunlâc sec. XIX/l DOC., CRON., LIT. (DLR, Furnică 360, Gheţie 141); DICŢ. sec. XX/l. - Din te. sürgiinlük „idem". (Var. surghiunlâc, surgunlâc- după suf. rom. -lâc.) - Cf. ser. surgùnluk. - V. surghiun,-ă. SURGÛCI s.n., s.m. (lit.; 1654-); pl. (I) -uri, (II) surguei, (rar) surguce. I. S.n. (Vestim.; ist.) „Panaş, egretă (din pene de struţ) împodobită cu pietre preţioase, purtată odinioară la turban sau la işlic (de către demnitarii turci sau români); tui (2Ţ (Tanache, aigrette ornée de pierres précieuses [portée par les dignitaires turcs ou roumains]'): (rar) surgiüc 1654 DOC. (TDRG2, DLR); LIT. sec. XX/l; (înv.) surgügi sf. sec. XVII CRON. (CM I 191); (înv.) surgüciu 1829 DOC. (DLR); surguei sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. II. S.m., (rar şi) s.n. (Bot.; mai aies la pl.) 1. (Lit.) „Plantă erbacee cu frunzele divizate în segmente liniare şi cu florile albastre, roz, albe sau pestriţe, cultivată ca plantă ornamentală; nemţişori-de-grădină, păpucei (Consolida ajacis sau ambiguaj' ^Pied d'alouette des jardins7): surguei 1883 DOC. (DLR); -POP., REG. (N.E. Munt.) sec. XIX/2 (H), DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext;, reg.) „Nemţişori (Delphinium consolida}' CPied d'alouette7): surguei 1968 DOC. (DLR). 3. (P. ext/, reg., Mold.) „Brebenel (Corydaiis marchallianaj' ('Corydale'): surguei sec. XX/l (ALRM SN II/II [454]). - Din te. sorguç, (înv.) sorgug „idem (I)" şi „creastă sau moţ de pene (la capul unor păsări)", probabil şi *„idem (II.1)" (p. asim.); cf. te. sorgu .¡\dem (I, II.1)", sorgug otu „colilie (Stipa pennataj' Qstipe pennée7), sorgun „o varietate de salcie". (Var. surgiuc- prin metateză.) - Cf. ser. sàrguc, ngr. aspyovrÇi „idem (I)", arom. sârgüce „idem (I)" şi „floarea Galium mollugd' Ofieur de Saint-Jean'). SURSÂT s.n. (înv., rar; 1684 - miji. sec. XIX); pl. ? (Mii.) „Rechiziţie (de forţă de muncă, de mijloace de transport şi de alimente) pentru nevoile oastei otomane" ORéquisition [des subsides en hommes, moyens de transport et vivres] pour l'armée ottomaneO: 1684 DOC. (HEM 3213); DOC. sec. XVII/2-XIX/1. - Din te. (înv.) sursat, sïrsat „idem". SURUGÎU s.m. (pop. şi ist.; 1682 -); pl. -ii. 1. (Prof.; ist.) „Vizitiu, birjar (care conducea diligenţele, poştalioanele sau trăsurile [boiereşti], aflându-se uneori călare pe unul dintre cai)" ('Postillon, cocher'): surugiu 1682 DOC. (Potra 424); 1793 DICŢ. (TDRG2); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, POP. sec.' 686 \ XIX/2-XX/1, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX, LU. sec. XIX-XX; (înv., rar) surgiu 1793 DOC. (REL. AGR. I 816). 2. (P. ext.) Astron.; pop.; de obicei art.) „Numele unei constelaţii din emisfera boreală, numită şi Vizitiul " C[La constellation du] cocher7): Surugiul 1907 DOC. (DLR); REG. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Din te. sürücü, (înv.) siiriigi, (înv. şi dial.) *surugî (v. Kakuk 375) „idem (1)". (Var. surgiu - prin sincopă.) - Cf. ser. surùdzija, ngr. aovpovrÇiiç magh. szurucsi, szurucsia „idem (1)". - Der.: (Dim., 1) înv., rar) surugiăşs.m.: 1857 POLIZU; (înv.) suruglésc(surugésc),-eâscâ adj. „Care aparţine sau este specific surugiilor (1); ordinar, grosolan, trivial": 1832 GOLESCU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv.) surugieşte (rar surugăşte) adv. „Ca surugiii (1); (mai ales în legătură cu vb. a înjura) în mod grosolan, trivial, birjăreşte": 1832 GOLESCU; LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX/1. SUSÂN s.m., s.n. (lit.; 1645 -); pl. (I) -/; (II, rar) -uri. I. S.m. (Bot.) 1. (Lit.) „Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi păroasă, cu frunzele inferioare mari, lobate şi dantelate şi cu flori galbene sau roz, cultivată pentru seminţele sale oleaginoase comestibile (Sesamum indicumŢ ('Sésame7): (înv.) susăm 1645 UT. (DLR: paiul malaiului şi a susamu/ui cât să face ca un copaciu); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XIX/l; susan 1831 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (P. ext/, înv., rar) „Anason (1.1)' CAnis7): susan 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 3. (P. ext.) reg.) „Numele unor plante erbacee cu flori galbene: brăbin (Bunias orientaHs), susai (Sonchus arvensis, oleraceus, palustris, asper)' CNom de plusieurs plantes herbacées aux fleurs jaunes7): susan 1968 DOC. (DLR). II. S.n. (Alim.; lit.) 1. (De obicei la sg., col.) „Seminţe de susan (1.1) (care se presară pe covrigi, pe simiţi [1] etc. şi din care se extrage un ulei comestibil, se prepară susan [II.2] şi se obţine tahânul [1])" C[Graines de] sésame7): (înv. şi reg., Mold.) susâm 1832 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX-XX; susan 1703, 1790, 1792 DOC. (TDRG2, REL. AGR. II 554, ŞIO); DOC. sec. XVIII-XX, LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. # (Lit.) Ulei (sau, înv., unt) de susan = „Ulei comestibil extras din susan (II. 1)": 1846 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XX. 2. „Preparat alimentar dulce făcut din zahăr, miere, nuci şi susan (II. 1); simit (2Ţ ^Gâteau préparé avec du sucre, du miel, des noix et de sésame7): (înv.) susâm 1831 DOC. (DLR); susân 1900 ŞIO; LU., DICŢ. sec. XX. - Din te. susam, (înv.) susan (Y.Tar.S.) „idem (1.1, II. 1)" şi „stânjenel, iris" ('iris7) (TS; de unde, eventual, p. ext., sensul 1.3), susam[helvasi] „idem (II.2)" (TS, v. Suciu 157; helva „halva77). - Cf. bg., alb. susâm, scr. sùsam, ngr. aovffăjui, miao.ni, arom. susâme, sisâme, asâme, cf. şi lat. sesamum, fr. sésame (> rom. lit., rar sesâm, sezâm „idem (1.1)": sec. XIX-XX DICŢ.), engl. sesame, magh. szezâm. - Comp.: ([Probabil] + oloi, olei „ulei"; înv., rar) susamolâi s.n. „Produs rezultat din prelucrarea susanului (1.1 sau II. 1)", probabil „ulei de susan": susamolăd 1831 DOC. (DLR); susamolâi 1832 DOC. (DLR). - Antrop. (Petre) Susan (1790, REL. AGR. II 554; DNFR). SUVARÎU s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -ii. (Mii.) „Soldat călare, cavalerist (turc)" ('Cavalier [turc]7): sec. XIX/2 LU. (ŞIO). - Din te. süvari, suvari „idem". - Cf. alb. suvari, arom. suvan, sufari. 687 Ş ŞABÂC s.n. (pop.; 1838 -); pl. -eşi -uri. (Vestim.) 1. (Pop.) „Dantelă, broderie în ajur făcută cu aţă albă la cămăşi, la feţe de masă, la milieuri etc.)" CDentelle, broderie à jour faite sur les chemises, sur les nappes, etc.7): (reg., Mold., înv. şi Munt.) şabâcă (s.f.) 1838 POP. (TDRG2); DICŢ. sec. XX; (înv., Munt.) şebâcă (s.f.) sec. XIX/2 POP. (TDRG2; în der. şebăcea); DICŢ. sec. XX; şabăc sec. XX/l DICŢ., LIT., REG. (Munt.) (DLR, SCL 1/1976, p. 53); DICŢ., REG. (Munt., Olt., Ban., Dobr., rar şi Mold., S. Transilv.) sec. XX (DLR, LR 1/1959, p. 64, GL. ARG., GL. DOBR.); (reg.) ceabâc sec. XX/1 DICŢ. (DLR); (reg., S. Transilv.) şebâc, (Ban.) şăbâc, să bac, (Olt.) şobâc sec. XX REG. (DLR); (reg.) şubâc sec. XX/2 REG. (DLR); (reg., Dobr.) şâvoi sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. adv.: (Reg.) Pe şabac- „Cum trebuie, exact": 1939 SDLR. 2. (Reg., Munt.) „Cusătură ornamentală făcută pe opinci" ^Couture ornementale faite sur les sandales paysannes7): şabâc 1901 REG. (DLR); REG. sec. XX/1 (Coman, GL.). - Din te. [mu]şabak „broderie cu aspect de împletitură; tiv, tivitură" Çbroderie en forme de tresse; ourlet7) (Youssouf, ZTS; de unde, p. spec., sensurile 1 şi 2), poate sub influenţa formală a tc. şebeke „reţea (inclusiv de cusături); plasă, fileu77; cf. şi tc. muşebbek, mUşebbeke, şebeki „în formă de reţea; împletit" (OTS). (Var. şâvoi - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. arom. şabâc, şubâc „broderie". - Der.: (Dim., 1; înv. şi reg., Olt., V. Munt.) şâbăcâis.m., (înv.) şebăcea s.f.: sec. XIX/2 POP. (TDRG2); REG. sec. XX/2 (GL. ARG.); (Reg., V. Munt.) şăbăcivt. [şăbăcits.n., şăbăcit,-ă adj.] „A coase şabace (1), a orna cu şabace (1), a broda în ajur" [şăbăceâiăs.f. = şăbăcit s.n. 1967 REG. (GL. ARG.). ŞABAN s.f. (ist. şi reg.; 1622 -»); pl. -Ie. (Vestim.) 1. (Ist.) „Haină lungă confecţionată din stofe scumpe, asemănătoare cu un anteriu (1), pe care o purtau mai ales vornicii, aprozii şi pajii de la curtea domnească" (long vêtement porté par certaines catégories de boyards et par les pages du voivode roumain7): (înv.) şarvanâ 1622-1623 DOC. (DIR XVII B IV 193); CRON. sec. XVIII; (înv.) şervăneă sec. XVII/2 LIT. (TDRG); (înv.) şarvaneâ sec. XVIII/l CROIM. (DLR); (înv.) şavaneâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); şabanâ miji. sec. XIX IST. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (rar) şavană (ŞIO, TDRG); sarvaneă sec. XX/1 IST. (DLR); LIT. sec. XX/2. 2. (P.gener,;; reg., Mold.) „Haină lungă şi 688 largă, mantie, manta" ('Vêtement long et ample, manteau'): şarbanâ, şarvanâ, şabanâ, şavană sec. XX/l REG., DICŢ. (SDLR, DLR). - Din tc. (înv.) sebane „veşmânt de noapte" (Vêtement de nuitO (OTS, v. TDRG; de unde, p. ext., sensul 1) şi „nocturn, de noapte" Ode nuit7); cf. tc. mod. şebane entari „halat, cămaşă de noapte" ('chemise de nuit7). (Var. cu rb, rv- prin epenteză sau, după unele DICŢ, prin contaminare cu hervanea, v. s.v.\ sarvanea şi var. cu v - prin „grecizare" sau dintr-un intermediar grecesc.) ŞÂBLA s.f. sg., art. (reg.; sec. XX/2 -). (Dobr.) „Numele unui joc de copii (nedefinit mai de aproape)", probabil „leapşa" ('Nom d'un jeu d'enfants', probablement'[jeu de la] main chaude'): sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. (înv.) sapla, sabla (Y.Tar.S; mod. şap/ak) „palmă, lovitură (zgomotoasă) cu palma" ('soufflet, claque, gifle, baffe'), probabil şi *„idem". ŞACAMâLE s.f. pi. (reg.; 1926 ->). (S.E. Ban.) „Fleacuri, nimicuri, mofturi(1Ţ ('Bagatelles'): 1926 REG. (DLR). - Din tc. şakalama „glumă, farsă, şagă; lipsă de seriozitate; faptul de a glumi" ('badinage, plaisanterie, blague7) {p. ext. şi prin metateză [sg. *şacameaiă\ sau prin hapiologie [< rom. *şaca!amaie sau *şacaiamele\; v. Suciu 114); cf. tc. şaka „glumă", şaka maka (loc. adv.) „mai în glumă, mai în serios". - Cf. alb. shakâ„glumă". ŞADÂRVÂN s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uriş\ -e. „Fântână arteziană (din mijlocul unui havuz [1]), havuz (2j, {p. ext.) havuz (1)' CPuits artésien; bassin à jet d'eau7): şadârvan, şadrivân sec. XIX/1 LIT. (ILRL 556, DLR). - Din tc. şadrrvan, şadrivan, (înv.) sadrevan „idem".- Cf. ngr. cavrpipô.vi, ovvrpiftăvi (> rom. înv. sadârvin „idem": sec. XIX/l CRON. [ŞIO, DLR]), bg. sedravăn, alb. sadravan, arom. şitrăvâne. ŞAH1 s.m. (lit.; sec. XVII/l -); pl. -i. 1. (Admin., Pol.; înv.) „Titlu purtat de suveranul Imperiului Otoman; sultan1, padişali' ('Sultan'): şah sec. XVII/l CRON. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; şac (scris şi shiac) sec. XVII/2 CRON. (DLR). 2. (Lit., azi mai ales ist.) „Titlu purtat de suveranul Persiei, apoi al Iranului; persoană care are acest titlu; şahinşah" ^Souverain de Perse puis d'Iran, schah, shah7): şah sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 527, ŞIO, DLR); CRON. sec. XVIII, IST. miji. sec. XIX, LIT., DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 7/1992, p. 30); (înv., rar) şac 1851 DICŢ. (DLR). 3. (înv.) „Rege (la jocul de şah)" CRoi [au jeu d'échec]'): şah 1838 DOC. («Revista română de şah», 5/1988, p. 12-13). - Din tc. şah, (înv.) sa%„idem (1, 2, 3)"; cu sensul „suveran al Iranului" - şi din fr. schah „idem". - Cf. bg., ser., mac. sah, ngr. cxâx(ijç), alb. shah, magh. sâh, sah, arom. şah; cf. şi germ. Schach (> rom. lit. şah = şatrangi[II]: 1838 DOC. [DLR]; DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX), engl. shah, rus. sah. - V. şahmarand, şahzadea. 689 ŞAH2 s.n. (înv., rar; 1813 - sec. XIX/2); pl. -uri. „Viză, apostilă, aviz favorabil, parafă (de autenticitate sau de valabilitate) pusă pe un act" CVisa, apostille, parafe [d'authenticité ou de valabilité], résolution favorable mise sur un acteO: 1813 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/1. - Din te. sah, sahh „idem" (după şah1 sau prin „degrecizare" hipercorectă). ŞAHMARÂND s.n. (înv.; 1658 - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Vestim.) „Brocart, serasir, frenghie, zarpa, zarafir (2Ţ CBrocart, étoffe de soi tissée d'or ou d'argenf): şahmarând 1658 DOC. (DLR); DOC. sec. XVII/2-XVIII/1, CRON. sec. XVIII/l; şahmarâ (s.f.; pl. -le) 1669 DOC. (ŞIO); şămure (s.f.) sec. XIX/2 POP. (ŞIO). - Din tc. şahmeram „idem". (Var. şahmarand- după smarand [SDLR] sau mai degrabă prin coarticulare.) - V. şah1. ' ŞAHZADE subst. (înv.; 1715 - sec. XX/l); pl. -e/e, cu determinanţi la m.; scris şi şah-zadea. (Admin.) „Fiu de sultan1, prinţ otoman" CFils de sultan, prince ottoman7): şahzadeâ 1715 CRON. (ŞIO); UT. sec. XIX/2; şahzadă sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); LIT. sec. XX/l. - Din tc. şahzade „idem". - V. beizadea, şah1. ŞÂICĂ s.f. (ist. şi reg.; 1494 -); pl. -e, şăici, şăice, şeicişi şeice; scris şi şeaică. (Nav.) 1. (Ist.) „Ambarcaţie fluvială şi maritimă de forma unei luntre de mari dimensiuni, cu vele şi/sau cu vâsle, uneori cu fundul plat, folosită în trecut pentru transportul mărfurilor sau ca navă de război; corabie; şalupă; bolozarr, caic (1)' CGrand canot, chaloupe, caïque, barque, embarcation de transport ou de guerre à voiles et/ou à rames et parfois à fond piaf): şâică 1494 DOC. (D. Mar.; în der. şecan)} sec. XVII/1 LIT., CRON. (DLR); sec. XVII/2 ANON. CAR.; 1727, 1775 DOC. (REL. AGR. I 320, Furnică 34); DOC., CRON. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XVII-XX/1, REG. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XX (ALR SN III [857], GL. DOBR.), POP. sec. XIX/2-XX, DICJ. sec. XVII/2-XX (Dicţ. Mar.); §éicâ 1877 LM; POP., REG. (Munt., Mold.) sec. XX/1 (DLR, SCL 1/1976, p. 55), DICŢ. sec. XIX/2-XX (Dicţ. Mar.). 2. (P. ext.; reg., Munt., Olt.) „Şlep, şalandă, şi/efJ' OChaland'): şâică sec. XX/l REG. (ALR II [2526]). 3. (P. specreg., Mold., Olt., Transilv.) „Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâsla, folosită la pescuit" OCanot de pêche à une seule rame'): şăîcă 1916 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, ALR II [2529], ALR SN III [839], LEX. REG. II 32); (Mold.) şâică sec. XX/l REG. (ALR SN III [839]). 4. (P: ext.', reg., N. Transilv.) „Un fel de plută" CSorte de radeau'): şâică 1925 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR). 5. (P. ext.) reg., S.E. Ban.) „Bac, pod umblător" CBac, traille'): şâică sec. XX/l REG. (ALR SN III [838]). - Din tc. şayka (acc. şâyka, v. TS) „idem (1)"; poate şi din bg., ser. sajka, magh. sajka „barcă, luntre". (Var. şeică, şăică - sg. refăcute din pl.) - Cf. şi ngr. oăiKa, arom. şâică, rus. sajka; ser. sajkas, magh. sajkăs(> rom. înv., rar şaicâş„luntraş": 1879 CIHAC II 614). (După N. Pădurariu, în «Marina Română», nr. 14, iun. 1992, p. 26-27 - din ucr. cajka „numele unei ambarcaţii uşoare şi rapide", cu pronunţie moldovenească.) 690 - Der.: (Dim., 1; înv.) şa icul iţă s.f.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); şăicár s.m. 1. (Ist.) „Persoană care conduce, comandă sau construieşte o şaică (1); luntraş": şeicăr 1793 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX/l; şăicăr sec. XIX/2 DICŢ., DOC. (LM, DLR); REG. (Ban.) sec. XX/l (DLR). Z (înv., rar) „Pontonier": şăicăr 1939 SDLR; (înv., rar) s.m. = şăicar (lj. 1494 DOC. (D. Mar.). - Antrop. Şaica, Şeica, Şeican, Şeicaru, Şeicăreanu, top. Şeica Mare, Şeica Mică. ŞAIR s.m. (înv., rar; miji. sec. XIX); pl. -i. (Prof.) „Poet" ('Poète'): miji. sec. XIX UT. (DLR). - Din tc. şair „idem". ŞAIU s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1693 ->); pl. -uri. (Vestim.; reg., Munt., Olt., înv. şi Mold.) „Postav alb, fin, manufacturat" CSorte de drap blanc manufacturé'): şaiu 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XX/l; şai (acc. şai, apoi şi monosilabic) 1726 DOC. (DLR); POP., REG. (N.V. Munt.), IST. sec. XX/l (Rădulescu-Codin, DLR), DICŢ. sec. XX. - Din tc. şahî „un fel de ţesătură fină de in sau de bumbac" Osorte de toile fine de lin ou de coton7) (OTS; v. SCL 5/1985, p. 410). (După ŞIO - din tc. şa/i; după TDRG2 - cf. săs. Schay, it. saja, pol. saja, szaja „serj" şi tc. şahî; după CADE - cf. şaiac[< tc. şayak]; după SDLR şi CDER - var. a lui şa/iu [v. s.v.]; după DEX - din tc. [„răspândit, propagat"]; după DLR - din săs. Schay [care apare într-un DOC. săsesc din 1555, reprezentând, probabil, transcrierea germană a tc. şahî, v. SCL 5/1985, p. 410].) ŞAL1 s.n. (lit.; 1754 -); pl. -uri. (Vestim.) 1. (Ist.) „Stofă fină de lână care se fabrica mai ales în Orient" CÉtoffe orientale fine de laineO: şal 1754, 1761, 1765, 1777 DOC. (TDRG2, ŞIO, Furnică XXVII, 55); DOC. miji. sec. XVIII-sec. XIX/l, CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Ist.) „Fâşie lungă de stofă sau de mătase, pe care o purtau în trecut bărbaţii, înfăşurată în jurul capului (formând turbanul) sau al mijlocului, după moda orientală; tarabuius, saridâc, taciit (1), cearşaf (3Ţ CChâle, bande, longue pièce d'étoffe portée par les hommes autour de leur tête ou de leur taille'): şal 1821 DOC. (DLR); CRON., DOC. sec. XIX/1 (DLR, DIB 1960, p. 286), REG. (Munt., Ban.) sec. XIX/2 (H), LIT. sec. XIX-XX/1. 3. (Lit.) „Bucată de ţesătură de lână, de mătase etc., de obicei pătrată sau dreptunghiulară şi de mari dimensiuni, adesea împodobită cu desene, broderii sau franjuri, special confecţionată pentru a fi purtată de către femei pe cap sau pe umeri; eşarfă, broboadă, năframă (2), basma (2.a), gear (1, 2), boccea (1)’ CChâle que Ies femmes portent sur leurs épaules; fichu'): şal 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 4/1992, p. 21), REG. (Mold., E. Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX (H, AIR I [1876], ALRR [1508], Mihail 151-152), POP. sec. XX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) şar sec. XX/1 REG. (DLR); (reg., Ban.) şâlă (s.f.; pl. şăiuri) sec. XX REG. (ALRR [1508]). 4. (Lit.; înv., şi în sintagma şai de gât) „Fular" OCache-col, foulard'): şal 1825 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, REG. (Ban.) sec. XX (ALRR [1508]). 691 - Din tc. şal „idem (1, 2, 3, 4)"; cu sensurile Jşi 4- probabil şi din fr. châle „idem (2, 3)", ser. sal„idem (3, 4)", germ. Schal, Schawl, magh. sa!„idem (4)". - Cf. şi bg. sal, ngr. crah, alb. 5/73//, arom. şal, şale „idem (2, 3, 4), engl. shawl„idem (3, 4)", sp. chal, it. sciallo „idem (4)". -V. stambol-şali, şallu. - Der.: (Dim., J, 4; lit.) şăluţs.n., (reg.) şăluţăs.f.: 1892 REG. (DLR); LIT. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XX; (Dim., lit., rar) şellşor s.n.: 1924 TDRG; (Reg., Mold., N. Serbiei) şahhcă s.f. „Broboadă groasă purtată de femei": sec. XX/l REG. (ALR I [1876]], ARH. FOLK. VI 83, Coman, GL.); POP. sec. XX/2; (înv., rar) şalgiu s.m. „Persoană care se ocupa cu recondiţionarea şi spălarea şalurilor (2, 3)": 1900 ŞIO. ŞALÎU s.n. (înv. şi reg.; 1761 —>); pl. -uri. (Vestim.) 1. (înv., rar) „Stofă fină vărgată de lână (de obicei din păr de capră de Angora), care se fabrica mai ales la Angora (= Ankara)" OÉtoffe rayée de laine, sorte de camelot fabriqué surtout à Angora'): şali (scris şi şa/ii) 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; şaliu 1879 CIHAC II 614; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext:, reg., Mold.) „Stofă înflorată cu urzeală de bumbac, bătătură de lână şi dungi de mătase" OÉtoffe à fleurs, à chaîne de coton, trame de laine et rayure de 50160: şaliu 1931 CADE. - Din tc. şali „idem (1)". - Cf. bg. sali, ngr. oeûd. - V. stambol-şali, şal1. ŞALVÂR s.m. (lit.; 1594 -); (mai ales la) pl. -/ (Vestim.; la pl., şi cu sens de sg.) 1. (Lit., uneori ist.) „Pantaloni bufanţi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânşi pe glezne, specifici portului bărbătesc şi femeiesc al turcilor şi al altor popoare din Asia, estul Europei şi nordul Africii, adoptaţi şi în ţările române, în epoca fanariotă, mai ales de către boieri şi târgoveţi" OPantalon bouffant, très large et flottant, serré sur la cheville, porté par les Turcs et par d'autres peuples orientaux et adopté aussi par les boyards et les citadins roumains'): şalvâr 1594-1599 DOC. (DERS); POP. sec. XIX/2, DOC. sf. sec. XVI-sec. XX (EM 36/1992, p. 19), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; şalvâr 1797 DOC. (REL. AGR. II 684; în antrop. Şălvai). # (înv.) Şalvarii lui Mahomet = „Moaşte; lucru care se admite fără vorbă multă": sec. XIX/2 POP. (DLR). 2. (P. ext:, reg.) „Pantaloni largi din stofă ţesută în casă, purtaţi de către ţăranii români; ceacşir!' OPantalon large de bure, porté par les paysans roumains'): şalvâr sec. XIX/l DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, REG. (Dobr., E. Munt., Mold., N. Serbiei) sec. XIX/2—miji. sec. XX (H, DLR, ARH. FOLK. VI 69); (V. Munt.) dalvâr, tulvur sec. XX/2 REG., POP. (GL. ARG.); (Mold., E. Munt., Olt.) dulvür 1895 DDRF; REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l; dulvâr sec. XIX/2-XX/1 REG. (DLR); dulhâr, (Olt.) dâlvâr, (Dobr.) dălvâ'r sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (Reg., V. Munt.) A umbla (sau a veni) cu daivarii în vine = „A umbla repede": sec. XX/2 REG. (GL. ARG., DLR). 3. (P. ext:, reg., Olt.) = fotă (2): şelvâr 1960 REG. (LEX. REG. I 86). - Din tc. şalvar, (dial.) şelvar „idem (1)". (Var. dalvar - probabil prin contaminare cu dârvări, dâlvări, dăivări„a purta mult timp, a uza, a tăvăli, a toci (o haină)"; pentru tulvur, cf. rom. tur „parte a pantalonilor care acoperă şezutul", tureatcă, tureac, tuliac„carâmbul cizmei; ciorap fără talpă; iţari, cioareci"; dulvur, duivar< da/var + tuivur.) - Cf. magh. sa/vâr, salavâri 692 (> rom. reg., Transilv. şolovâri, şoluâri, Olt. şălăvari, şa la vale „idem (2)" şi „ciorapi groşi": 1825 LB; REG., POP. sec. XX [ŞIO, DLR, FOLC. OLT- MUNT. III - GL., Mihail 78]), bg. salvări, selvâri, ser. sàlvare, sàlvari, sàrvare, sàrva/e, salvàre, mac. şalvari, ngr. oaXpàpi, aapafiăpa, alb. shallvâre, sharvâr, arom. şllvare, şulivăre; cf. şi rus. sarovary. (în majoritatéa acestor limbi, termenul denumeşte şi pantalonii largi care fac parte din portul popular al etniei respective.) - Der.: (Dim., 2, înv.) şă/vărăl (şe/vărăl) s.m.: sec. XIX/2 POP.,(ŞIO, DLR); (Augm., 2} înv.) şălvămi s.m.: 1906 REG. (DLR); (Reg., V. Munt.; peior.) tu/vurică s.m. „Copil cu pantaloni scurţi", tulvurâr s.m. „Locuitor de la şes care poartă tulvuri", tulvürea s.m. 1. - tulvurâr. 2. - tulvurică. 1967 REG. (GL. ARG); (Pop.) şalvaragius.m. 1. (înv.) „Persoană care confecţiona şi/sau vindea şalvari (1) şi alte obiecte de îmbrăcăminte": 1767 DOC. (DIB III 239); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Pop.; peior.) „Persoană care poartă şalvari (1); turc (I.lp. 1862 PONTBRIANT; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. miji. sec. XX [(înv.) şalvaragfe s.f. „Meseria şalvaragiului (1); atelier, prăvălie de şalvari (1); (col.) haine confecţionate de şalvaragiu (1)": 1813 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l]; (înv., rar) înşalvarăt,-ăadj. „îmbrăcat cu şalvari (1)": sec. XIX/2 LIT. (DA). - Antrop.: (Nlcolae) Şălvar (1197, REL. AGR. II 684). ŞAM s.n. (înv.; înc. sec. XVIII - miji. sec. XX); pl. (1) -uri. 1. (Vestim.) „Damasc" CDamas [= étoffe de soie à fleurs]7): şam 1767 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/l, REG. sf. sec. XIX-înc. sec. XX (DLR); şamă (s.f.) 1882 DOC. (TDRG2); POP. sf. sec. XIX (ŞIO, DLR). 2. (Top.) „Damasc" CDamas [= capitale de la Syrie]7): Şam înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DOC., CRON. sec. XVIII (Furnică 55), LIT. sec. XIX/2. - Din tc. Şam „idem (2)", Şam [kumaşi], Şam [işi] (www.seslisozluk.com; kumaş „stofă", //„manufactură"), (înv.) sami (v. Kakuk 379) „idem (1)". - Cf. bg. samija, ser. sâmija, mac. samija, alb. shami, magh. 53/77/„idem (1)", arom. şăme, şem, aşâme, şa mie „idem (1)" şi „batistă"; cf. şi sp. xame. - V. şamalagea, şam/i. ŞAMALAGE s.f. (înv.; 1753 - sec. XX/l); pl. -ele şi (rar) şamalăgi. (Vestim.) 1. „Stofă fină de mătase, vărgată şi/sau ţesută cu flori, fabricată la Damasc, alagea (1) de Damasc, varietate scumpă de damasc" CÉtoffe de soie rayée et/ou à fleurs, fabriquée à Damas, sorte de damas fin7): şamalagea 1753 DOC. (DLR); DOC. miji. sec. XVIII-sec. XIX/1, CRON. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2; (rar) şamalagea 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; (S. Mold.) şamalagie 1939 SDLR; salamangeă, samalangeâ sec. XX/1 POP. (DLR, TDRG2). 2. (P. ext.) „Obiect de îmbrăcăminte confecţionat din şamalagea (1)" CVêtement fait de damas fin7): şamalâgi (pl.) 1766 DOC. (DLR); şamalagea 1817 DOC. (ŞIO). - Din tc. Şam alacasi, (înv.) sami alaga „idem (1)". (Var. şamalagea - prin „grecizare77; salamangea- prin metateză.) - Cf. ser. samaladza. - V. alagea, şam, şam/i. ŞAMAT s.f. (înv., rar; 1715); pl. -ie. „Larmă, gălăgie, dandana (1)' CBruit, tapage, vacarme7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. şamata „idem". - Cf. ngr. ao.ţioxăq, alb. shamétë, arom. şimătă. 693 ŞAMDANGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1783 - miji. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Şeful şamdangiilor (v. s.v.), vei-şamdangiU' CChef des şamdangii)-. şamdangi-başâ 1783 DOC. (ŞIO); samdangi-başa sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) şamdanci başi „idem". (Var. samdangi-başa - „grecizată".) - V. baş, şamdangiu. ŞAMDANGÎU s.m. (înv., rar; 1776 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Admin.) „Slujitor (la curtea domnească) însărcinat să întreţină candelabrele şi sfeşnicele, să instaleze lumânările şi să asigure iluminatul în palat" CDomestique [à la Cour du voivode] chargé d'entretenir les chandeliers et les candélabres et d'assurer l'Illumination dans le palais^: şamdagiu 1776 DOC. (ŞIO; în comp. vei-şamdagiu); 1795 DOC. (ŞIO); şamdangiu sec. XIX/l CRON. (ŞIO); şamdangiu (ŞIO). - Din tc. şamdanci „idem". (Var. şamdangiu- „grecizată".) - V. şamdangi-başa. -Comp.: (înv.) vei-şamda(n)gfus.m. = şamdangi-başa\ 1776 DOC. (ŞIO, DLR). ŞAMLÎ adj. invar. (înv., rar; 1761). „(Despre stofe) Fabricat la Damasc" 0[En parlant d'une étoffe] De Damas'): 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. Şamli „idem". - V. şam, şamaiagea. ŞANDRAMA s.f. (lit.; 1785 -); pl. -leşi (reg.) şăndrămălr, acc. şi şandrama. 1. (Constr., Agric.; pop.) „Construcţie rudimentară, de obicei fără pereţi şi lipită de spatele casei (constituită adesea din prelungirea acoperişului casei ori dintr-un acoperiş izolat şi, eventual, din pereţi de scânduri sau de nuiele), folosită pentru păstrarea uneltelor, adăpostirea temporară a vitelor sau a oamenilor etc.; şopron, şură, saivan (3)] bordei, colibă, baracă" CAuvent, appentis prolongé, toit en planches supporté par des poteaux, hangar [ouvert sur les côtés]; baraque [en planches], hutte'): şandrama 1785, 1794 DOC. (TDRG2, ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/l, REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XX (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DICJ. sec. XIX-XX; (înv.) şândră (pl. -e) sec. XIX/2 POP., DICŢ. (DLR); (reg., V. Munt.) şandramea sec. XX/l REG. (DLR); (reg., Olt.) şondromeâ 1967 REG. (GL. OLT.). 2. (P. ext.) Constr.; înv., Mold., E. Munt.) „Acoperiş (de şindrilă)" (Toit [d'échandole]7): şandrama 1857 POLIZU; LIT., REG. sec. XIX/2 (H, DLR). 3. (P. depr:; Constr.; lit.; peior.) „Casă sau altă construcţie veche, dărăpănată, gata să se dărâme; magherniţă, cocioabă" CBicoque, vieux bâtiment délabré'): şandramă sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 5/1992, p. 32). 4. (Fig.; pop., azi rar; peior.) „Bătrân neputincios, boşorog, babalâc (1.2)' (Vieillard, barbonO: şandrama 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR). - Din tc. sondurma, sundurma, (dial.) sündürme, (înv.) sondïrma, *sîndîrma „idem (1)" (prin „degrecizare" hipercorectă [5- > 5-]). (Var. şandră - prin trunchiere.) - Cf. alb. sondurma, arom. şăndrămâie, săndărmâie. - Der.: (Reg., Munt.) şandroc s.n. (< şandră) „Adăpost rudimentar, improvizat (a câmp": 1939 REG. (Coman, GL.). 694 ŞAPCALÎU,-ÎE s.m. şi (rar) f., adj. (pop.; 1901 -); pl. -ii. 1. S.m. şi f. (Pop.) „Persoană care poartă şapcă (1)" CPersonne qui porte une casquette7): 1933 LIT. (SCL 1/1976, p. 53); REG. (Munt.) sec. XX/l (SCL 1/1976, p. 53), DOC., DICŢ. sec. XX. 2. S.m. şi f., adj. (P. ext. şi p. depr.\ pop., fam., rar) „(Om) prost" CSot, bête7): 1988 DEX-S. 3. Adj. (P. ext. şi p. depr.) reg., N.V. Munt.) „(Despre oameni) Care are un mers dizgraţios, urât" OQui a une démarche désagréable, qui marche laidement7): 1901 REG. (DLR). - Din te. şapkali „idem (I)77 şi „european" ('européen'). - v. şapcă. - Antrop. Şapca/iu (DNFR). ŞAPCĂ s.f. (lit.; 1742 -); pl. şepcişi (reg., Olt.) şăpciuri. 1. (Vestim.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Acoperământ de cap, confecţionat din pânză, postav sau piele, cu cozoroc şi cu o calotă rotundă şi plată sau emisferică, purtat mai ales de bărbaţi (în general, de muncitori, elevi, marinari, militari etc.) şi prevăzut uneori cu însemnele ocupaţiei; chipiu, caschetă" CCasquette [à visière]; képi7): (înv.) şapcă, şabcâ 1742 DOC. (REL. AGR. II 259, 260; în antrop. Şapca, Şabca)) şăpcă 1822, 1838 DOC. (TDRG2, DLR); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC., LIT., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 5/1992, p. 2). 2. (P. ext.) Vestim., Mii.; reg.; şi în sintagma şapcă de fief) „Cască (militară)" OCasque [militaire]7): şăpcă sec. XX/l REG. (ALR SN IV [945]). 3. (P. ext.) reg.; art.) „Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans" ('Nom d'une danse paysanne7): şapca sec. XIX/2-XX/1 REG. (DLR). - Din te. şapka (acc. şăpka, v. TS), (înv.) sabka „idem (1)" şi „orice fel de acoperământ de cap de tip european" Ctoute sorte de chapeau, de coiffure de type européen1); şi din magh. sapka, (dial.) sipka „idem (1)" şi „căciulă; bonetă, fes" (numai din magh. provine rom. reg., Transilv., Ban. şăpcă [pl. şepee, şapee], şăpehe [pl. şepehe, şapche[, şoăpcă, şipcă,,idem [1]" şi „căciulă": 1825 LB; REG. sec. XIX/2-XX [DLR], DOC., DICŢ. sec. XIX-XX), poate şi din bg. săpka „idem (l)"şi „căciulă; pălărie". - Cf. şi v.-sl. sapüka, rus. săpka „căciulă; acoperământ de cap fără cozoroc şi fără boruri, bonetă" (> rom. înv. şi reg., Munt. şăpcă „căciulă": 1424, 1593 DOC. [DRH. B I 108, Bogdan]; REG. sec. XX/l [Coman, GL., DLR]), pol. czapka (> rom. înv. ceapcă „coif, cască": v. CDER), alb. shăpke, aram. şăpcă, megl. sapkă. (Considerat în majoritatea DICŢ. drept împrumut din bg., rus. şi/sau magh., şapcă nu a putut fi preluat cu sensul său literar decât din tc., magh. şi, eventual, bg., limbi în care termenul are un sens generic, inclusiv „idem [1]"; originea tc. este susţinută şi de preluarea lui şapcaiiu, v. s.v.) v. Suciu 114.) - Der.: (Dim., 1; lit.) şepcuţă s.f.: sec. XX/l REG. (Munt.) (ALR II [3281]); L3T., DOC. miji. sec. XX, DICŢ. sec. XX; (Dim., 1; lit.) şepcuh'ţăs.f.: sec. XX/2 LIT.; (Col., 1; pop.) şepcărie1 (şăpcărie) s.f. „Mulţime de şepci (1)": 1857 POLIZU; REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.);. (Ut.) şepcăr (înv. şăpcăty s.m. „Bărbat care confecţionează (şi vinde) şepci (1)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX [(înv., rar) şăpcăreăsă s.f. „Femeie care confecţionează (şi vinde) şepci (1)": 1857 POLIZU; (Lit.) şepcări'é {şăpcărie) s.f. 1. „Meseria de şepcar": 1949 DOC. (DLR). 2. „Atelier în care se fac sau magazin în care se vând şepci (1)": 1857 POLIZU; DOC., REG. sec. XX/2 (GL. ARG.), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Comp.: (Anat.; reg., S. Olt.) şăpca-şezutuiuis.f. „Crucea-şalelor": sec. XX/l REG. (DLR). - Antrop. (Vasile) Şapca, Şabca (1742, REL. AGR. II 259, 260), Şapcă (DNFR). 695 ŞART s.n. (înv. şi reg.; 1776 -); pl. -uri. 1. (înv. şi reg.) „Rânduială, ordine, uzanţă, regulă, tradiţie, datină, obicei, uz, lege (morală)" CRègle, ordre, coutume, usage, loi'): şart 1786 DOC. (DIB III 334); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) şurut 1802, 1804 DOC.; (TDRG2, DLR). # Loc. adv.: (Reg., Munt., Mold.) Cu (sau, Munt., pe) şart ori (înv.) Cu tot şartul = „Cum se cuvine, în ordine, pe rând; potrivit regulii, conform uzanţei, după rânduială; metodic, cu migală": şart 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg., Munt.) Cu mult şart = „Cu mare atenţie, cu grijă": sec. XX/2 LIT. 2. (Jur.; înv.) „Clauză, stipulaţie, dispoziţie, prevedere (dintr-un act); convenţie, învoială" OStipulation, condition, disposition, clause; pacte, convention7): şart 1776, 1802 DOC. (TDRG2, ŞIO, DLR); DOC. sec. XIX/l (ŞIO, DLR, DIB 1960, p. 199), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (P. ext.) înv. şi reg.) „Rost, socoteală, noimă, sens, tâlc" OSens, raison, signification, justification'): şart 1857 POLIZU; POP., REG. sec. XIX/2 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. şart (pl. înv. şurut [OTS]) „idem (1, 2)"; pentru loc. adv., cf.tc. şartmca „cum se cuvine, cum trebuie, metodic". - Cf. ser. şart, surut, alb. shart ŞAŞCÂNLĂC s.n. (înv., rar; 1715); pl. -uri. „(Stare de) zăpăceală, buimăceală, tulburare, stupoare, derută" CÉtourdissement, trouble, confusion, stupéfaction, déroute'): 1715 CROIM. (ŞIO). - Din tc. şaşkinlik „idem". - Cf. bg. saskăn, ser. saskin, mac. saskan, magh. saskin „zăpăcit, stupefiat, derutat" (< tc. şaşk/ri). ŞAŞM s.f. (reg.; 1884 -); pl. -le. (Tehn.) 1. (Dobr., Mold., E. Munt.) „Prostovol" ('Epervier [= filet de pêche]'): (înv., E. Munt.) săşmă, cioşmă (pl. -e), (Dobr.) şeaşmeâ 1884-1885 REG. (H); şaşmâ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, AN. DOBR. V-VI 71, C. C. Giurescu, Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România, I, Bucureşti, 1964, p. 194); şasmâ 1919 DOC. (Idem, p. 194); saşmâ 1895 DDRF; 1916, 1919 DOC. (Ţurlan 51); REG. sec. XX (Ţurlan 51); şâşmă, sacimâ (pron. saci-ma), ceasmâ sec. XX/l REG. (DLR); DICŢ. sec. XX; (rar) sâcimă sec. XX/2 DICŢ. (DLR); (Dobr.) şajmâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (E. Munt.) „Fiecare dintre greutăţile de plumb fixate la plasa prostovolului, pentru a-l ţine scufundat" ('Chacun des grains de plomb lestant ce filet'): şajmâ sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. saçma, (dial.) şaşma, saşma, şazma „idem (1)" şi „bucată mică de plumb; alică" ('grenaille, grain de plomb [de chasse], plomb en grenailles7) (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. ceasma - prin metateză.) - Cf. scr. sàcma „alică" (> rom. reg., Ban. şâşmă, ceâşmă [pl. căşme] „alică": sec. XIX/2-XX/1 REG. [DA, Gămulescu]), bg., mac., megl. sacma, alb. sagmă, ngr, aam/iô.ç, magh. szeezma, szatyma. ŞATĂR s.m. (înv.; 1762 - sec. XIX/l); pl. - (Admin.) „Slujitor care făcea parte din corpul de pază al palatului şi din garda de onoare (a domnitorului)" CLaquais, estafier de la garde du palais et de la garde d'honneur [du voivode 696 V roumain]'): satâr 1762 CRON. (ŞIO, DLR); DOC., CROIM. sec. XVIII/2; satâr sec. XVIII/2 DOC. (ŞIO); şatâr 1773 DOC. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII/2; şatâr 1776 DOC. (DLR). - Din tc. (ist.) şatir „idem" (TS, OTS). (Var. satâr, satăr- prin „grecizare" sau p. et. pop., după satâr1.) - Cf. ngr. rom. înv., rar sandrâd, sandrâce [TDRG, SDLR]), magh. szatrancs „idem (II.l)", aram. săndrădu,,pătrat, carou". - Der.: (Dim., LI; reg., S. Transilv.) şetrăncuţăs.f.: sec. XIX/2-XX/1 REG. (DLR). ŞCODRALÎ adj. invar. (înv., rar; 1821). „(Despre obiecte de îmbrăcăminte) Confecţionat la Scutari, din Scutari (oraş din Albania)" ('[En parlant d'un vêtement] Confectionné à Scutari, de Scutari [d'Albanie]'): 1821 DOC. (ŞIO). - Din te. Şkodrali „idem" {Şkodra „Scutari, Shkodër"). ŞECHER subst. sg. (reg.; sec. XX/l -). (Alim.; Dobr.) „Zahăr; zaharicale" CSucre; sucreries'): sec. XX/l REG. (ALR I [1609]); REG. sec. XX (Coman, GL., GL. DOBR.). - Din tc. şeker „idem". - Cf. bg. seker, ser. secer, arom. şiker. - V. cichirgiu, şecheriie, şeherogian. ŞECHERLÎE s.f. (reg.; 1939 ->); pl. -ii. (Alim.; Mold.) „Cafea (2) (cu caimac [2]) îndulcită cu zahăr, cafea (2) dulce" CCafé sucré7): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. şekerli [kahve] „idem" {jşekerii„cu zahăr"). (Condensarea a putut avea loc fie în turcă, fie în română [la preluarea din turcă sau, eventual, din sintagma *cafea şecheriie, cu un adj. *şecheriiu,-ie „dulce, cu zahăr"].) - Cf. arom. şekeriiu,-ie „cenuşiu, de culoarea zahărului". - V. şecher. ŞEHEROGLÂN s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -r, scris şi şeher-oglan. „Om mincinos, înşelător, făţarnic, ipocrit, şmecher, şirei, telpiz (1Ţ CMenteur, trompeur7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 441: au rămas dă ocară Antonie-vodă, făcându-l şeher-oglan, mincinos; iar Duca-vodă au rămas lăudat, CM II 275: patriiarhul Dlonisie şeheroglanul, care-izicea şimuselimul din petnariiîmpărăteşti). - Din tc. (pop.) şeker oglan „idem" (http://sozluk.sourtimes.org, s.v.; explicat prin „bărbat care pare a fi drăguţ şi simpatic, dar care este, de fapt, interesat, mercantil şi afemeiat"; literal: „băiat de zahăr"). - V. oglan, şecher. ŞEIH s.m. (înv.; 1693 - sec. XX/l); pl. -r, pron. monosilabic sau şe-îh. (Admin., Rel.) „Şef al unui trib arab sau al unei comunităţi religioase musulmane, al unei mănăstiri de dervişi (v. s. v.)) emir, şerif OChef d'une tribu arabe ou d'une communauté religieuse musulmane, d'un couvent de derviches; cheik'): şeh 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/l; şaih 1814 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2; şeih sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX (în sec. XX/l fiind definitiv înlocuit de forma şeic). - Din tc. şeyh, (înv.) seh, *sayh, *seyih (< ar., pers. saih; seih) „idem". - Cf. bg. sejk, ser. sè(j)h, seik, alb. sheh, magh. seh, sejk, cf. şi fr. chéik (pron. sek), engl. sheik(h) (pron. seik, sek, sik), germ. Scheik(> rom. lit. şe!c[pron. de obicei şe-fc] „idem": 1839 VALIAN; miji. sec. XIX IST. [ŞIO]; DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX), rus. sejk. - V. şeih-isiam. 698 ŞEIH-ISLÂM s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -L (Rel.) = muftiu (1): şeih-islâm, şeih-ul islam, şehislâm sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); şeic-ul-islâm (CADE). ^-Din tc. şeyhiilislâm (scris şi şeyh ül-isiâm), (dial.) şeyislam, (înv.) seyh islam, *sehislam (v. Kakuk 383) „idem". - Cf. ser. seis/am, sèjhui-lsiam, sehisiam, alb. shehislâm, magh. seiszlâm, sehul-isz/ăm. - V. şe/h. ŞEITAN s.m. (reg.; sf. sec. XVII -); pl. -i. (Mitol.; Munt., Olt., E. Mold.) „Drac, diavol" CDiable, SatanO: (înv.) şaitân sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 482; în der. şaitanic,-ă); 1838 LIT. (DLR), 1895 DDRF (în der. şăitănică)) (înv., Olt.) şoitan sec. XIX/2 POP. (ŞIO, DLR); şeitan 1900 ŞIO; 1907 DOC. (DLR); LIT. miji. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. - Din tc. şeytan, (înv.) saytan „idem". (Var. şoitan - probabil p. et. pop., după şoitan,-ă [reg., Olt.] „înalt, voinic".) - Cf. bg. şeitan, safian, ser. sèfian, mac. sefian, ngr. asimv>jç, alb. shejtăn, arom. şaitân; cf. şi ucr. safian, engl. shaitan, sheitan. - Der.: (Dim.; înv., Munt., Olt.) şeitănică{şăitănică) s.m.: 1838 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2 (DDRF, ŞIO); (înv., rar) şaitănic,-ă adj. „De diavol, al diavolului, diabolic, drăcesc, satanic": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 482: dobândindu mijlocitoripă aceştişaitanici oglulari, dacă nu cumva este o eroare de copist: c în loc de n, caz în care sintagma şaitanin oglulari ar reproduce sintagma tc. înv. saytariin oyullari„fiii diavolului" sau „fiii lui Şaitan"). - Antrop. Şeitan (DNFR, EM 13/1992, p. 5), Şeitănescu, top. Şaitan (ŞIO I 89-90). ŞENLÎC s.n. (ist.; sf. sec. XVII ->); pl. -uri. „Serbare publică (cu salve de puşti şi de tunuri) organizată odinioară, cu diverse prilejuri oficiale, de către autorităţi; dunanma (1/' ORéjouissance, fête publique'): (înv.) şănlâc, şănlic sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 535, 548, 572); CRON. sec. XVIII; (înv.) şenlic sec. XVIII/l CRON. (ŞIC), DLR, DLLV); (înv.) şenlâc sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.) şinlac 1762 CRON. (DLR); (înv.) şinlâc, şinlăc, şănăc, şemblâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); (înv., rar) şinlic (TDRG, SDLR); şanlâ'c 1969 LIT. (DLR). - Din tc. şenlik „idem". (Var. şănec - p. disim.; şemblâc - prin coarticulare.) - Cf. ser. senluk. ŞERBEGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); pl. ? (Admin.) „Boiernaş care supraveghea servitul şerbetului (2) şi dulceţurilor, şeful şerbegiilor (1), vel-şerbegiU' ('Chef des şerbegii '): şerbegi-başâ sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; şerbegi-bâşă 1896 IST. (TDRG). - Din tc. (înv.) serbetgi basî „idem". - V. baş, şerbegiu. ŞERBEGÎU s.m. (înv.; 1776 - sec. XX/l); pl. -//: 1. (Admin.) „Slujbaş (la curtea domnitorilor fanarioţi) însărcinat să prepare şi să servească şerbetul (2) şi dulceţurile" CEmployé chargé de préparer et de servir le sorbet et les confitures^: şerbeciu, şerbecciu 1776 DOC. (ŞIO, DLR; în comp. vehşerbeciu, vei-şerbecdu)-, şerbegiu 699 1877 LM; IST. sf. sec. XIX (TDRG), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Prof., Com.) „Persoană care prepara şi/sau vindea şerbet (2, 3); şerbetar" OMarchand de sorbet et de confitures; confiturier'): şerbetdu 1812 DOC. (DLR); şerbecdu 1835 DOC. (DLR); şerbegiu 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. şerbetgi, (înv.) serbetgi „idem (1, 2)". - V. şerbegi-başa, şerbet. - Der.: (înv.) şerbegiries.f. „Local în care se vindea şerbet (2, 3)": 1857 POLIZU. -Comp.: (înv.) vel-şerbegiu (ŞIO), vel-şerbeciu, vel-şerbecciu s.m. = şerbegi-başa\ 1776 DOC. (ŞIO, DLR). ŞERBâT s.n. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -urişi (rar) -e. 1. (Med.; înv.; şi în sintagma şerbet de curăţenie) „Poţiune purgativă" CPotion purgative7): şerbât înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XX). 2. (Alim.; ist.) „Un fel de sirop, de băutură răcoritoare preparată din suc de fructe şi/sau din apă de trandafiri în amestec cu apă îndulcită (eventual şi cu o băutură alcoolică), servită în trecut, după obiceiul turcesc, musafirilor (în casă) ori clienţilor (în localuri speciale)" OSorbet, boisson raffraîchissante, sirop'): şerbât sf. sec. XVII DICŢ. (DLR); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XX/l, LIT. sec. XVIII-XX/1 (ŞIO, DLR, DLLV), DICŢ. sf. sec. XVII-sec. XX; (înv., rar) cerbét sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (înv.) şărbât 1829 DOC. (DLR); LIT., DOC. sec. XIX/l. 3. (Alim.; lit.) „Preparat alimentar vâscos, făcut din sirop de zahăr frecat şi bine legat, până aproape de solidificare, colorat şi aromat cu diferite esenţe sau cu suc de fructe" CSorte de confiture préparée de sirop de sucre et de jus de fruits bien épaissis, comme les bonbons fondants; sorbet7): şerbât 1802, 1841 DOC. (Furnică 25, Kogălniceanu-Negruzzi 178, 182); CRON. sec. XIX/l, REG. (S. Transilv.) sec. XX/l (ALR II [4048]), DOC. sec. XIX-XX (EM 9/1992, p. 27), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) şărbât 1851, 1855 DOC. (DLR, Furnică 420). - Din tc. şerbet, (înv.) cerbet „idem (1, 2, 3)". - Cf. ngr. ooppinsn, asppuztti (> rom. înv., rar serbét 1855 DOC. [Furnică 420]), bg. serbét, ser. şerbet, mac. şerbet, alb. sherbét, magh; şerbet, sorbet, szerbet, szorbet, arom. şirbăt(e) „idem (2)"; cf. şi fr. sorbet „idem (2, 3)", it. sorbetto, germ. Scherbet, engl. sherbet „idem (2)"; pentru der. şerbetieră, cf. fr. sorbétiére „vas de metal în care se prepară şerbetul (2, 3)", it. sorbettiera „vas pentru şerbet (2)". - V. şerbegiu. - Der.: (înv., rar) şerbetar s.m. = şerbegiu (2). 1870 COSTINESCU; (Ist.) şerbetăiniţă s.f. „Vas în care se prepara şi se fierbea şerbetul (2, 3)": 1886 UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Lit.) şerbetiărăs.f. 1. „Chisea în care se păstrează şerbetul (3)": sec. XX/l DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. 2. (P. ext.) „Vasul de tablă al maşinii în care se prepară îngheţata": sec. XX/2 DICŢ. (DM, DEX). ŞERÎF s.m. (lit., rar; sf. sec. XVIII -); pl. -i. (Admin., Rel.) „Prinţ sau nobil musulman considerat descendent al lui Mahomed; guvernator sau şef de comunitate religioasă în unele ţări arabe; emir, şei/i' OPrince ou noble musulman considéré comme descendant de Mahomet; gouverneur ou chef d'un communauté religieuse dans certains pays arabes; chérif, émire, cheik'): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. şerif „idem"; ca neologism, şi din fr. chérif. - V. sangeac-şerif, şeri-şerif. 700 ŞERI-ŞERÎF s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. ? (Rel., Jur.) „Legea sacră a lui Mahomed, cod juridico-religios musulman" (la loi sacrée de Mahomet/): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din te. (înv.) ser-i şerif „idem". - V. sangeac-şerif, şerif. ŞEŞ-BEŞ subst. (pop., arg., rar; 1900 ->); pl. ? 1. (înv.) „(Jocul de) tablé (1Ţ 0[Jeu de] trictrac'): 1900 ŞIO I 218, III 162. 2. (Pop., arg.) „(Aruncare de) şase-cinci (la table1 [1])" C[Coup de] six-cinq [au trictrac]'): sec. XX/2 REG. (Hristea, PE 260). - Din tc. şeşbeş (scris şi şeş beş) „idem (2)", probabil şi *„idem (1)". - Cf. ser. sesbes „idem (1)". - V. duşiş, şeş-şeş, şuşanea. ŞEŞ-ŞEŞ subst. (pop., arg., rar; sec. XX/2 ->); pl. ? „(Aruncare de) şase-şase, dublă de şase (la jocul de table1 [1]), duşif CSix-six, double six [au trictrac]'): sec. XX/2 REG. (Hristea, PE 260). - Din tc. şeşşeş (scris şi şeş şeş) „idem". - V. duşâş1, duşiş; şeş-beş, şuşanea. ŞIÂC s.n. (lit.; 1840 -); pl. -urisji -e. (Vestim.; lit.; reg. mai ales în Mold., izolat şi în Munt., Dobr.) 1. „Postav aspru de lână, de culoare închisă (neagră, cenuşie, cafenie, cărămizie, ruginie etc.), ţesut de obicei în casă sau la mănăstiri, din care se confecţionează haine ţărăneşti şi rase călugăreşti de iarnă; pănură, aba (1), dimie (2)' CDrap grossier de laine, bure de couleur foncée'): (reg., Mold., azi rar) şaiâc 1852, 1856 DOC. (CIHAC II 615, DLR); DOC. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) saiâc 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XIX/2-XX1; (reg.) şăiâc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); REG. sec. XX/l (DLR); (reg.) şeiac sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); REG. sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX/2-mijl. sec. XX, DICŢ. sec. XX; (reg.) şâiâg, şiâg, (Mold.) şâiâc, (Dobr.) şeiâg sec. XX/l REG. (ALR SN II [496], DLR); şiâc (scris şi, înv., ş/iac) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT., DICŢ., REG. (mai ales Mold.) sec. XIX/2-XX (H, ALR I [2153], ALR SN II [496], ALRR [1493], GL. RËG., Mihail 71). 2. (P. ext..; azi rar) „Haină confecţionată din şiac (1)" ('Vêtement de bure'): (înv., Mold.) şăiag 1840 LIT. (DLR, TDRG2); (înv., Mold.) şaiag sec. XIX/2 LIT. (DLR); şiac sec. XX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XX. - Din tc. şayak „idem (1, 2)" (TS) şi (dial.) „fustă" Cjupe7). (Var. cu -ag~ prin schimbarea „sufixului"; saiac- p. et. pop., după saié [1], ori „grecizat" sau din ngr.) - Cf. bg., ser. sajak, ngr. accyiaia, alb. shajâk, arom. şiâc. ŞIBOI subst. (reg.; 1857 -); pl. (2) -urişl şiboaie. 1. Subst. sg. (Bot.; Dobr., Munt., S. Mold., S.Transilv.) „Numele mai multor plante erbacee: a) micsandră, mieşunea (2.c) (Matthioia incana şi annua)] b) mieşunea (2.b) (Cheiranthus chein)\ c) (/?. ext.) toporaş, mieşunea (l.a) (Viola odorataj' ('Giroflée; violette; anémone'): şiboi 1857 POLIZU; REG. (Dobr., Munt.) sec. XIX/2 (H), LIT. sec. XX/l, DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dobr., înv. şi S. Mold.) şaboi 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XIX/2-XX (GL. DOBR.); siboi 1900 BARCIANU; DOC. sec. XX/l; (S. Transilv.) şivoi 1906 701 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XX/l; sivoi 1968 REG. (DLR). 2. S.n. (P. gener.) rar) „Ciorchine (de fiori)" OGrappe [de fleurs]7): şiboi 1939 SDLR. - Din tc. şebboy, şehboy „idem (1.3, b)"-, probabil şi din bg. siboj, var. cu 5- şi cele cu -v-, poate dintr-un intermediar ngr. - Cf. şi ser. seboj, alb. shebôjë, aram. şiboie, şeboie. - Der.: (Bot.; reg., mai ales Transilv.) şibiog (rar şibioc, sibiôg) subst. sg. (< *şiboiog) „Numele mai multor plante din familia cruciferelor: mieşunea (2.b, o); nopticoasă; muştarul stâncilor; mirodea (Cheiranthus cheiri, Hesperis matronalis, alpina şi niveaj'-. 1895 DDRF; DOC. sec. XX (DLR). ŞÎI s.m. pi. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII). (Rei.) „Şiiţi (= adepţi ai sectei musulmane care [spre deosebire de secta sunniţilor] îl proslăveşte pe Aii, ginerele profetului Mahomed)" ('Chiites'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din tc. Şiî „idem". ŞILEP s.n. (reg.; sec. XX/l -); pl. -uri. (Nav.; Dobr., E. Munt.) „Şlep, şaică (2Ţ ('Chaland'): (E. Munt.) şâlăp sec. XX/l REG. (ALR II [2526]); (Dobr.) şilăp sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. şiîep „idem" (TS). - Cf. germ. Schlepp[kahn](> rom. lit. şlep. v. DLR). ŞIWÎC s.n. (reg.; 1645 -); pl. -e; acc. (înv., rar) şi şfnic. (Corn., Agric.; Munt., Dobr., Olt., Ban., înv. şi Transilv.) „Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, echivalentă în greutate cu 7-15 kg (în funcţie de epocă şi de regiune); vas care are această capacitate; cantitatea de produse agricole corespunzătoare acestei măsuri de capacitate; baniţă, dublu-decalitru, dublă" ^Double décalitre, boisseau; boisselée7): şinic 1645, 1688 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (DLR, LEX. REG. I 27, II 84, LR 1/1959, p. 64, GL. ARG.); (rar) şinig 1900 BARCIANÜ; DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) şinic 1825 LB; (Ban., înv. şi Transilv.) şineâg (pl. -uri şi şinege) 1825 LB; POP. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (rar) şineâc 1896 DICŢ. (DLR); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/1. - Din tc. şinik „idem"; probabil şi din bg. sinik, sinik, ser. sinik. (Var. şineac, şinea'g- sg. refăcute din pl.) - Cf. ngr. oivîki (> rom. reg., Olt., V. Munt. sM: s.n., sinice^s.f. „idenr: 1877 LM; REG. sec. XIX/2-XX/1 [DLR]), mac. sinik, alb. shinik, magh. sünik, szinik, aromrşlnic. ŞIRET1 s.n. (lit.; 1693 -); pl. -uri şi (rar) -e. (Vestim.) 1. (Lit., azi rar) „Sfoară de bumbac îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc., de obicei răsucită în două sau în trei, ori bentiţă, fâşie îngustă şi groasă de ţesătură sau de împletitură, aplicată la îmbrăcăminte, mai ales ca ornament sau pentru a întări o cusătură; şnur, găitan (1), ceapraz (1), hargi1,1 CLiseré, ganse, passement, ruban étroit, appliqué comme ornement sur un habit'): (înv.) şeret 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/1; (înv.) şărăt 1795 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l; (înv.) şărit, şerât 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); (înv., rar) şirit 1879 CIHAC II 616; şirăt 1731, 1765 DOC. (Furnică XXVII, 702 11); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII-XIX/1, REG. (S.E. Transilv., N. Munt.) sec. XX/l (ALR II [333, 3332]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Bentiţă îngustă de bumbac, mătase etc., ţesută tubular sau în fâşie, care, petrecută prin butoniere speciale, serveşte pentru a încheia sau a strânge încălţămintea, corsetul etc.; sârmă (10)’ OLacet [pour serrer la chaussure, le corset, etc.]7): şiret 1846 DOC. (DLR); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), DOC. sec. XIX-XX (EM 10/1992, p. 27), UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Fam.) A se trage de şireturi (cu cineva) = „A-şi permite familiarităţi": sec. XX/2 LIT., DICŢ. - Din tc. şerit, (înv. şi pop.) sirit, (înv.) *seret „idem (1, 2)" şi, în general, „(orice fel de) panglică, bentiţă, şnur, banta, bandă, cordon, fâşie" 0[toute sorte de] ruban, bande, cordon7). - Cf. bg. sirit, ser. sirit, ngr. aeipm, alb. shirit. - Der.: (Dim., 1, 2, lit., rar) şireţeis.n.: sec. XX DICŢ. (TDRG, CADE, DM, DLR). ŞIRET2,-EÂTĂ adj. (lit.; 1778-); pl. -ţi,-te. „(Despre oameni, despre animale sau despre fizionomia ori manifestările lor) Viclean, perfid, prefăcut, făţarnic, ipocrit; abil, descurcăreţ, şmecher; pişicher (I.l, 2, II.2), ceapcân1 (2), telpiz (1), mehenghi2" ORuse, perfide, finaud, mălin7): şiret 1778, 1800 DOC. (Furnică 85, 204); REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALRM SN II/III [1063]), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 6/1992, p. 14); (înv.) şăret 1795 DOC. (DLR); (înv.) şâred,-eâdă sf. sec. XIX POP. (DLR); (înv.) şirât,-âtă sec. XIX/l POP. (DLR); LIT. sec. XIX/2; (reg., N. Mold.) şârât,-âtă 1939 SDLR; (reg., Mold.) şârîet (pron. şâ-rief) sec. XX/l REG. (ALR SN V [1252]); (reg., S. Transilv.) şirete miji. sec. XX REG. (DLR). - Din tc. şirret, (pop.) şiret, (înv.) serret (OTS), sirred „rău, maliţios, răutăcios, cârcotaş, şicanator, intrigant; lipsit de caracter, vicios; irascibil, certăreţ, scandalagiu" Cmechant, malicieux, intrigant, chicaneur; vicieux; querelleur7) (p. ext., sub influenţa lui şiretlic [v. s. v.] sau, poate, şi *„idem". (Var. şirete-sg. refăcut din pl. şi/sau m. refăcut din f.). - Cf. ser. seret „ştrengar, pezevenghi, găinar" (> rom, înv., Transilv. şeret,-eătă„idem": 1800 LIT. [DLR]), ngr. (Ţipenie, arom. şiret, şăret, cf. şi alb. sherr„gâlceava, discordie'7, arom. şeri„duşmănie" (< tc. şer„idem" şi „răutate"), alb. sherochicertăreţ". - V. şiretlic. - Conversiune: (Lit.) şiret adu. „Cu viclenie": sec. XX LÎr., DICŢ. (DLR). - Der.: (Lit.) şiretenie s.f. 1. „Atitudine, comportare de om şiret2; însuşirea de a fi şiret2; viclenie, şiretlic (2), şireţie, ceapcânlâd': sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XX/l, LIT, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 6/1992, p. 14). 2. „Truc, înşelătorie, vicleşug, şiretlic (1), şireţie, tertip (4), ceapuciud'\ 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop.) şireţie s.f. = şiretenie (1, 2)\ sec. XIX/2 UT. (DLR); POP. (Ban.) sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit., rar) şiretivr. „A deveni şiret2": miji. sec. XX LIT. (DLR). ŞIRETLIC s.n. (lit.; înc. sec. XVIII -); pl. (1) -uri. 1. (Lit.) „Uneltire, intrigă, manevră, stratagemă, truc, subterfugiu, vicleşug, tertip (4), şiretenie (2), şireţie, merchez (2), dulap (IV), ceapuduc, disenid' ('Truc, ruse, ^ machination, malice, trame, tour7): (înv.) şereclicînc. sec. XVIII CRON. (DLR); (înv.) şeretlic sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, REL. AGR. II 672); (înv.) şiretlâc 1835 UT. (DLR); LIT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2; (înv., rar) şeretlâc (ŞIO); (reg., Mold.) şiriclic 1856 DOC. (DLR); DICŢ. sec. 703 XIX/2, LIT., REG. sec. XX/l (DLR); (reg.) şirecfic sec. XX/l LIT. (DLR); (reg., N.V. Munt.) şiritric 1939 REG. (Coman, GL.); (reg., V. Munt.) şiritlic 1967 REG. (GL. ARG.); (reg., Mold.) şârâdâc 1906 REG. (DLR); şiretlic 1778 DOC. (Munt.) (Furnică 67); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 6/1992, p. 32). # Loc. vb.: (înv.) A se întoarce la şiretlic = „A recurge la un truc, a face maşinaţii, a unelti": sec. XIX/2 LIT. (DA, s.v. întoarce). 2. (înv., Mold., rar; la sg.) „Viclenie, pişicherlâc, şiretenie (1), şireţid' OAstuce, finauderie, finesse pleine de méchanceté7): şiriclic 1882 LIT. (DLR); DICŢ. sf. sec. XIX. - Din te. şirretlik, (pop.) şîretlik, (înv.) serretlik „idem (1, 2)". - Cf. scr. serètluk„poznă, farsă; găinărie; viclenie; înşelătorie", arom. şiretiîke. - V. şiret2,-eată. ŞIRÎN s.n. (înv. şi reg.; 1776 -); pl. -uri. 1, (Nav.; înv.) „Vergă, antenă pentru navele cu vele (făcută odinioară, în Moldova, dintr-un trunchi de brad şi transportată până la Galaţi în structura unei plute)" (Vergue, antenne7), (în sintagmele) Sirin mare = „antenă", Sirin mic = „vergă": sirin 1776 DOC. (ŞIO); sirén 1797 DOC. (ŞIO); sireân (pl. sirene) ,1799 DOC. (DLR). 2. (P. ext:, reg., Mold.) „Trunchi de brad, lung şi subţire (folosit pentru construirea plutelor)" (Tronc long et mince de sapin'): şurin 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (DLR); şirin sec. XX/2 REG. (DLR). - Din te. seren „idem (1)" (TS, Youssouf) şi (dial.) „prăjină, par lung; loitră; carâmbul loitrei" Operche, gaule; hèche; ridelle [du chariot]') (ZTS). (Var. cu ş-, prin „degrecizare" hipercorectă.) ŞISTERE s.f. (înv.; 1884-1885); pl. -ele. (Tehn.; Munt.) „Unealtă de dulgherie (v. s.v.) nedefinită mai de aproape", probabil „răzuitor de tâmplărie (= unealtă formată dintr-o lamă subţire de oţel, folosită pentru netezirea fină a suprafeţelor de lemn)" OGrattoir de menuisier'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. sistire „idem" (TS; prin „degrecizare" hipercorectă; v. LR 1/1984, p. 19, Suciu 114-115). ŞIŞ s.n. (ist. şi pop., arg.; 1831 -); pl. -uri. 1. (Mii.; ist. şi pop., arg.) „Armă albă cu lama subţire, îngustă, triunghiulară sau cu două tăişuri şi cu vârful ascuţit, folosită în trecut de militari ca armă pentru lupta corp la corp, iar în prezent îndeosebi de tâlhari, hoţi etc.; stilet, jungher, pumnal (cu lama subţire), un fel de hanger (1) (os lama de obicei dreaptă)" ('Stylet, surin, épée court, mince et pointu, poignard'): 1831 LIT. (DLR); REG. (Munt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC., LIT. sec. XIX-XX (EM 20/1992, p. 9), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Ist.) „Pumnal cu lama lungă, îngustă şi cu vârful ascuţit, care era purtat ascuns într-un baston servindu-i drept teacă; baston prevăzut cu un astfel de pumnal" OSorte de poignard à lame longue, mince et pointue, caché dans une canne qui lui servait de gaine; canne garnie d'un tel poignard'): 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XIX/2, REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. şiş „idem (1, 2)" şi „frigare" ('broche'). - Cf. bg., scr. sis, alb. shish. - V. şiş-chebap. 704 - Der.: (Arg.) şişcârs.m. (probabil prin contaminare cu brişcar) „Cuţitar, bătăuş": sec. XX/2 REG. (Munt., Mold., Dobr.) (DLR). ŞIŞ-CHEBÂP s.n. (reg.; 1981—); pl. -uri. (Alimv; Dobr.) „Frigăruie, chebaţJ' CBrochette, brochée, viande rôtie à une broche'): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1981, la Constanţa). - Din te. şişkebap „idem". - Cf. bg. siskebăp, alb. shishkebàp; cf. şi engl. shish kebab. - V. chebap, şiş. ŞIŞÎC subst. (reg.; sec. XX/2 -); pl. ? (Zool.; Munt.; în loc. adj.) De şişic= „(Despre vite, iepe etc.) Aptă pentru reproducere, de prăsilă, fecundă, fătătoare" 0[En parlant d'une bête cornue, d'une jument, etc.] Féconde, apte pour la reproduction'): şişic, cişit sec. XX/2 LU. (Eugen Barbu, Groapa. Ed. a VI-a, [Bucureşti, 1974], p. 57: Trebuiau să vină ia groapă nişte căruţaşi cu iepe de şişic, să ie dea în căiăreală ia armăsarii unuia) p. 69: - Tu n-auzi că geme, ăsta-i bou? se întoarse clientul. - Da ce, n-oi vrea să zici că-i de cişit?). - Din tc. şişek (TS), (dial.) şişik (Der. S.) „oaie de 1-2 ani (aptă pentru reproducere), oaie de prăsilă; (dial.) berbec castrat; bivoliţă tânără care nu a fătat încă" ('brebis de un à deux ans [apte pour la reproduction]; bélier châtré; jeune bufflonne7) (TS, Der. S.) {p. ext. şi p. gener.) v. Suciu 115). (Var. cişit- probabil p. et. pop. după cişit1, v. s.v) ŞTIUBECI s.n. sg. (înv.; 1761 - miji. sec. XX). (Chim.) „Ceruză, alb de plumb (folosit la prepararea vopselelor şi fardurilor)" CCéruse, blanc de céruse, blanc de plomb'): stiubici 1761 DOC. (ŞIO); ştubăci 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l; ştubăg 1857 POLIZU; ştiubăci 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; stiubéci 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; §tubéte 1890 DOC. (ŞIO); stubăţ 1892 DOC. (ŞIO); §tiubéte 1910 DOC. (DLR); ştiubei 1913 DOC. (DLR); ştubeţ, stubéci sec. XX/1 DICŢ. (DLR). - Din tc. üstübeç, (înv. şi pop.) istubec, istiibeg „idem". (Var. ştiubete, ştubete, ştubeţ, stubeţ, ştiubei- prin schimbarea „sufixului"; ştubeg- dintr-o var *ştubegi, interpretată drept pl.) ŞUBEREC s.n. (reg.; 1975-); pl. -e. (Alim.; Dobr.) „Specialitate (dobrogeană) de plăcintă, asemănătoare cu scovarda, făcută din aluat nedospit umplut cu brânză sau cu carne bine condimentată şi prăjită în grăsime" CEspèce de pâté fait avec du hachis ou du fromage'): 1975 DEX. - Din tc. (dial.) şeborek, şiiborek „idem" (DEX; prin metateză şi ô> u ; lit. çigbôrek, cf. tăt. şiiborek). ŞUCAD adj. invar. (înv., rar; 1850 - sec. XX/l); acc. probabil şi şucada. (Mold.) „(Cuvânt însoţit de gestul palmelor îndepărtate care arată cât de mare este obiectul caracterizat) Grozav, formidabil (de mare), enorm, foarte mare, ditamai" ^Formidable, épatant, très grand, énorme^: 1850 LU. (ŞIO I 329, DLR, TDRG2); LU. sec. XIX/2. - Din tc. şu kadar „(uite) atât de mare" Otant, tellement grand7) {p. spec.). 705 ŞUNTAI-MUNTAI adv. (reg.; sec. XX/l ->); acc. nec. (Olt.) 1. „Ori una, ori alta; una din două; ori laie, ori bălaie" (Tout l'un ou tout l'autre; de deux choses l'une; à prendre ou à laisser7). 2. „Chiar, exact, întocmai, taman1 (1), taman pe tamari' CPrécisément, justement7): sec. XX/l REG. (DLR). - Din te. şundan bundan „una-alta; de una, de alta; despre una, despre alta", şunda bunda „la toţi, la toate" C[de] diverses choses; [de] l'un et/ou [de] l'autre; à tous7) (p. ext.). ŞUPE s.f. (reg.; 1972 -); pl. -e/e. (Dobr.) „Bănuială, suspiciune77 ^Soupçon, suspicion7), mai ales în loc. vb. A se şti cu şupeaua - „A se simţi vinovat, a se şti cu musca pe căciulă": sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, în comuna Rasova, jud. Constanţa). - Din tc. şiiphe „idem" (TS; v. LR 1-2/1994, p. 25). ŞUŞANE s.f. (ist. şi pop.; sec. XVIII/2 -); pl. -e/e. 1. (Mii.; ist.) „Puşcă lungă cu ţeava ghintuită (cu şase ghinturi), folosită în trecut mai ales de către arnăuţi (1.2, 3)" (Carabine à tube long, rayé [à six rainures]7): (înv.) şişhaneâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) şâşâneă, şishaneă sec. XIX/1 CRON. (DLR); (înv.) şişineă, şişaneâ sec. XIX/l CRON. («Philologica», I 124); LIT., IST. sec. XIX/2; (înv.) şişană sec. XIX/2 LIT. (TDRG2); şuşaneâ miji. sec. XIX LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX; şuşăneâ sec. XX/2 POP. (DLR). # (Adverbial; înv.) Goişuşanea - „Gol puşcă77: sec. XIX/2 POP. (DLR). 2. (Fig., prin asociere cu ideea de „a împuşca", „a da lovitura", poate şi p. et. pop., după şustă „aranjament, învoială necinstită"; pop., fam. şi arg.) „Afacere ilicită, şmecherie, învârteală, speculaţie, gheşeft, şustă" (Affaire illicite, spéculation7): şuşaneâ 1936 DOC. («Universul», 19 feb. 1936, citat în «Infractorul», nr. 28 din 19-25 iul. 1994, p. 6); DOC. sec. XX (DLR, EM 8/1992, p. 29). 3. (P: spec:, pop., fam. şi arg.; peior.) „Spectacol (de varietăţi) cu numere improvizate, de calitate îndoielnică, organizat în unicul scop al obţinerii unor venituri personale cu un efort artistic minor; (p. ext.) trupă de teatru improvizată în vederea susţinerii unui asemenea spectacol" CSpectacle, café-chantant improvisé, d'une qualité douteuse; troupe de comédiens improvisée pour un tel spectacle7): şuşaneâ 1970 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX/2 (EM 19/1992, p. 18); şuşă (pl. -e) sec. XX/2 DOC., REG. (EM 4/1992, p. 21; înregistrat de autor, în 1978 şi 1985, la Constanţa şi Bucureşti). - Din tc. şişane, şişhane, (dial.) şeşene, (înv. şi dial.) seshane, seshana, sesane „idem (1)". (Var. şuşă - prin trunchiere.) - Cf. bg. sisané, ser. sesâna, alb. shishané, ngr. mao.véç, arom. şişăne„idem (1)". - V. duşiş, şeş-beş, şeş-şeş. - Der.: (Pop., fam.; peior.) şuşanist,-ăs.m. şi f. „Persoană (actor, instrumentist, cântăreţ etc.) care apare ca interpret în spectacole de calitate îndoielnică, urmărind exclusiv obţinerea unor venituri personale cu un efort artistic minor": sec. XX/2 DOC. («Contemporanul», 12/1987, p. 9). 706 T TABAC1 s.m. (ist. [cu der. lit. actuale]; sec. XVI ->); pl. -i. (Prof.) „Tăbăcar, argăsitor" (Tanneur, corroyeur'): tabac sec. XVI DOC. (Iordache 117); 1628, 1692, 1826, 1855 DOC. (TDRG2, DIB III 101, DOC. EC. I 373, ARH. OLT. SN 1194); DOC. sec. XVI-XIX (ŞIO, DLR, Furnică 105, REL. AGR. I 600, DIB 1960, p. 117), CRON. sec. XIX/l, POP. sec. XIX, IST. sec. XIX/2-XX (Aricescu I 117, Ist. Rom. 208), LIT, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) tăbânc 1825 LB. - Din tc. tabak, tabbak „idem". - Cf. magh. tabak, tobak (> rom. înv., Ban. tobâc. sec. XVII/2 ANON. CAR.), bg., alb. tabăk, ser. tâbak, mac. tabak, ngr. TapmKqg, arom. tăbâc, tăbân. - V. tabalhana. - Der.: (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) tăbăcar s.m. „Argăsitor, tabac?"-. 1694 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVII-sec. XX (EM 9/1992, p. 15), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XIX-XX [(Lit., rar) tăbăcăreâsă s.f. „Soţie de tăbăcar": 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Lit., rar) tăbăcăriţă s.f. = tăbăcăreâsă. 1939 SDLR; (Lit.; reg. şi în Ban., Transilv.) tăbăcărie s.f. „Meseria tăbăcarului; negoţ cu piei tăbăcite (1); atelier sau secţie industrială în care se tăbăcesc (1) pieile": 1784 DOC. (ŞIO); REG; sec. XIX/2 (H), DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 9/1992, p. 29, DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., S. Transilv.) tăbăcărits.n. = tăbăcărie. 1884-1885 REG. (H); (Lit.) tăbăcăresc,-eăscăadj., s.f. 1. Adj. (Lit.) „De tăbăcar, al tăbăcarului": sec. XX/l LIT., DOC. (DLR). 2. S.f. art. (Reg.) „Numele unui joc de cărţi": sec. XIX/2 LIT. .(ŞIO); DICŢ. sec. XX]; (înv.) tăbăcie s.f. = tăbăcărie. 1824 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Lit.) tăbăci {tărbăci) vt., vr. [tăbăcire s.f., tăbăcit s.n., tăbăcit,-ă adj, tăbăcitură (LM; tăibăciturăALEXI) s.f., tăbăceâiă (tărbăceăiă LM) s.f., retăbăcfre s.f. (DEX), pretăbăcire s.f. (DEX-S)] 1. Vt. (Lit.) „A argăsi": tăbăcii824 DOC. (TDRG2); 1825 LB, 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt.), DOC. sec. XX/l (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX. 2. Vt. {Fig.) pop.) „A snopi în bătăi, a maltrata": tăbăci 1857 POLIZU; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (prin epenteză, v. voi. I, p. 264; reg.) tărbăci {tărbăci, turbăci, tăbârci), (înv.) tălbăci (tâibaci tăibătăci, tăibătici) 1877 LM; DICŢ., LIT., REG. (Munt., Olt., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR). 3. Vt. {P. spec:, pop., azi rar) „A chinui (câinii), a da (un câine) în tărbacă (1)": tărbăci [tărbăci, turbăci, tăbârci), (înv.) tăibăci{tâibaci, tăibătăci, tăibătici) 1745 DOC. (REL. AGR. I 426; în der. postv. tărbacă, respectiv în top. Târbăceni); LIT., REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 4. Vt., vr. (Lit.) „A (se) uza, a (se) bătuci, a (se) înăspri, a (se) bătători; a (se) călca în picioare; a (se) murdări": tăbăci sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. 707 sec. XIX/2-XX; (reg.) tărbăcîsec. XIX/2 LIT., POP. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1. 5. Vt. (înv., rar) „A-Şi bate joc (de cineva); a certa, a ocărî": tărbăci 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tălbăd 1877 LM. 6. Vt., vr. (Reg., Munt., Olt., înv. şi Transilv., Ban.) „A (se) ameţi (de băutură); a (se) zăpăci, a (se) buimăci": tărbăd 1877 LM; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX (Coman, GL., DLR); tălbăd, tălbătăd 1825 LB. 7. Vt. (Reg., V. Munt.) „A pune tărbaca (2) la căruţă": tărbăd 1967 REG. (GL. ARG.) [tărbăcealăs.f. şi în loc. vb. (înv., rar) A da (pe dneva) în sau prin tărbăceală = „A tărbăci (5), a da (pe cineva) în tărbacă (l.b)": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; (Reg.; peior.) tărbăcîlă(\nv. tălbăcîlă) s.f. „Persoană distrată, zăpăcită": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Reg., Olt., N.V. Munt.) tarbocă{tarbacă, tărbăcă) s.f. (der. postv.) „Ceartă; cicăleală; bucluc (2), încurcătură": 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (DLR, LEX. REG. I 86); (Pop.) tărbăcă s.f. (reg. tărbăcă, tarabăcă, târbăcă, tărboăcă, tăbărcă, [s.n.] tarbăc, târbăc, darbăc) (der. postv.) 1. (Ist.) „Obicei (odinioară caracteristic tăbăcarilor, v. ŞIO) care consta în chinuirea câinilor cu anumite ocazii; (p. concr.) instrument cu care erau chinuiţi câinii": 1745 DOC. (REL. AGR. I 426; în top. Tărbăceni)', LIT. sec. XIX/2, POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC. sec. XX/2 (EM 20/1992, p. 25). # Loc. vb.: (Pop.) A da (sau a luă) în (sau la ori prin) tărbacă = a) (Ist.) „A chinui (câinii), a tărbăci (3)": sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DLR); DOC., DICŢ. sec. XX/l; b) (Pop.) „A bate tare, a tăbăci (2); a batjocori, a ocărî, a tărbăci (5)": sec. XIX/2 POP. (DLR); DOC., LIT. sec. XX/2 (DLR, EM 36/1992, p. 1), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg., Olt.) A pune tarbaca (pe cineva sau cuiva) = „A ţine din scurt; a bănui (pe cineva)", A cădea în tărboacă = „A o păţi, a i se înfunda": sec. XX REG. (Coman, GL., DLR). 2. (P. ext; reg., Munt., Olt., Mold.; în formele tărbacă, tarbacă, tarbac, tarabacă, tăbărcă, tăboărcă, taboărcă) „Prăjină (cu care se strâng ori se fixează lemnele sau fânul în car ori cu care se ridică greutăţi); pârghie; (p. ext.) greutate, sarcină (grea)": 1895 DDRF; sec. XX REG. (Coman, GL., LR 2/1959, p. 55, DLR). 3. (Reg.; în forma tărbacă) „Masa, tejgheaua (3) tăbăcarului": 1939 SDLR. 4. (P. anal:, reg., Olt.; în forma tărbac) „Săniuţă": 1960 REG. (LEX. REG. I 87). 5. (Reg., Olt.; în forma darbac) „Bici, harapnic (împletit în patru)": 1922 REG. (DLR). 6. (Reg., Olt.) „Haină ruptă, veche": 1960 REG. (LEX. REG. I 86); (Reg.) tăbârcet (tăburcef) subst. „Butuc scurt în formă cilindrică": sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR); (Reg., S. Transilv.) tăbărceă s.f. „Par de care se atârnă o greutate, cu care ciobanii presează caşul": sec. XX/l REG. (DLR); (Reg., Munt., Mold., Dobr.) tăbârci (tăbărci, topărci) vt., vr. [tăbărceălăs.f., tăbârcit,-ă adj.] „A se opinti; a (se) târî; a (se) ridica cu greutate": sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.); (Reg., Mold.) tăbărcîe s.f. = tărbacă (2): sec. XX/l REG. (DLR); (Ut.) tăbădtor,-oăre adj., s.n. 1. Adj. (Lit.) „Care are proprietatea de a tăbăci (1)": sec. XX/2 DICŢ. 2. S.n. (Reg.) „Butoi în care se ţine argăseala": 1928 LIT. (DLR); (înv., rar) tăbă cer ie s.f. = tăbăcărie. 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX]. - Antrop. Tabacu, Tăbăcaru, Tăbăcită (DNFR), top. Tabaci (stradă, 1781, DIB 1960, p. 132; mahala, 1825, Furnică 350), Tărbăceni (moş\e, 1745, REL. AGR. I 426). TABALHAN s.f. (înv., rar; 1821 - sec. XIX/2); pl. -le. „Atelier în care se tăbăcesc (1) pieile; tăbăcărie, tăbăcerie, tăbăcid' ('Tannerie'): tabanâ, tahanâ 1821 DOC. (DLR); tabacâ, tabalhanâ 1837 DOC. (DLR). - Din tc. tabakhane, (înv.) *tabakhana „idem". (Var. tabaca - prin trunchiere; tabana, tahana- prin haplologie; pentru tabalhana, v. voi. I, p. 276.) - Cf. ser. tabakana. - V. tabac1. 708 TABÁN1 s.n. sg. (înv.; 1845 - sec. XIX/2). (Met.) „Oţel de calitate superioară (întrebuinţat la fabricarea săbiilor)" OAcier de très bonne qualité'): 1845 LIT. (TDRG2); IST. miji. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. taban „idem". - Cf. ser. taban; cf. şi pol. taban. TABÁN2 s.n. (reg.; 1879 -); pl. -uriş\ -e. 1. (Tehn., Agrie.; Dobr.) „Talpa plugului, plaz" OPatin de la charrue^: tabăn 1884-1885 REG. (H); DICŢ. sec. XX/l. 2. (Constr.; Ban.) „Zid de piatră sau de cărămidă pe care este aşezat cuptorul de pâine; soclul cuptorului" CSocle d'un four'): tăvăn sec. XX/l REG. (DLR). 3. (Constr.; Mold., S. Transilv.) „Lemn gros, grindă care se aşază la temelia unei construcţii; talpă" CPoutre qui forme la base d'une constructionO: tabăn, tavăn sec. XX/l REG., DICŢ (ALR II/I [224], SDLR). 4. (Constr.; Mold., Munt., Olt.; şi la pl., cu sens de sg.; în Mold. determinat prin de jos) „Podea (de scânduri), duşumea (2Ţ OPIancher'): tavân sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. OLT.). 5. (P. ext.; Constr.; rar) „Prispă de lemn, cerdac (4)' ^Terrasse [d'une maison paysanne]'): tabăn 1939 SDLR. 6. (Constr.; Mold.) „Scândură lungă şi subţire (folosită pentru construirea scheletului unui acoperiş, a duşumelei (2), a podului casei, a unei streşini, a unei plute etc.); şipcă" ^Planche longue et mince; latteO: tabăn 1879 CIHAC II 616; DICŢ., REG. sec. XIX/2-XX (H, DLR); (rar, s.m., pl. -/) 1906 REG. (DLR); tavăn 1895 DDRF; REG. sec. XX/l (DLR, ALR II/I [227]); tabă (s.f.) sec. XX/l REG. (DLR, ALR II/I [227]); tabón miji. sec. XX REG. (DLR). 7. (Vestim.; Mold.) „Branţ, căptuşeală a tălpii la încălţăminte" ('Semelle intérieure, semelle première'): tabăn 1900 ŞIO; LIT., DICŢ. sec. XX/1. 8. [P. anal.; Vestim.; Mold., rar) „Un fel de tivitură din blană de oaie, făcută la cojoacele ciobăneşti" ^Bordure de pelisse d'un vêtement'): tabăn 1924 TDRG. 9. (Med.; V. Munt.) „Umflătură a copitei interioare, până la nivelul unghiilor, la vite" OEnflure du sabot des bêtes'): tavăn 1967 REG. (GL. ARG.). 10. (Agrie.; Dobr.) „Cadru de lemn în care se fixează butucul la arman (1) şi la care se înhamă caii" fCadre de bois auquel on attelle les chevaux dans l'aire de battage'): tabăn sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. taban „idem (1, 2, 3, 4, 6)" şi, în general, „talpă; soclu, suport, piedestal, postament, bază, partea inferioară a unui lucru" ('semelle; plante du pied; socle, support, base, partie inférieure^ (Youssouf, Tar. S. II 869, Der. S.; v. Drimba 100-101, Suciu 157-158), probabil şi *„idem (10)", taban[astari] „idem (7)" (ZTS; astar„căptuşeală"), [iç] taban „idem (7)" (v. Drimba 100; iç „interior"), taban [kabartisi sau şişi] „idem (9)" (v. Suciu 157-158; kabarti, şiş „umflătură, inflamaţie"). (Var. tavan - prin confuzie cu tavan1 „plafon"; taba - cu „sufixul" -an eliminat prin falsă derivare regresivă.) - Cf. ser. taban „talpa piciorului; talpa plugului; fund de brazdă", ngr. xaţimvi,,grindă, stâlp", arom. tăbâne„grindă", alb. tabăn „talpa piciorului; talpa încălţămintei, pingea; creştetul capului". - V. taban3. - Der.: (înv., Mold.) tabăni (tabăni) vi. [tabănires.f., tabăneâ/ă(tăbăneâ/ă) s.f.] „A pune, a fixa tabanuri (6)": 1895 DDRF, cf. DDRF2, DLR. TABÁN3 s.n. (înv. şi reg.; 1777 -); pl. -urişi -e. (Bot.) 1. (înv.) „Şirag de smochine" OFile de figues'): tibăn 1777-1792 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2; tabăn sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (Reg., Dobr.) „Smochină" CRgueO: tabănă (s.f.) sec. XX/l REG. (DLR). 709 - Din tc. [incir] taban[i] „idem (1)", taban [inciri] „varietate de smochină, mică şi dulce, care se coace mai târziu; smochină stafidită" (Variété de figue7) (Der. S.; de unde, p. gener., sensul 2, incir „smochină"; v. Drimba 100-101, Suciu 157-158). (Var. tabană- prin încadrare în categoria substantivelor feminine care denumesc fructe; v. SCL 4/1993, p. 341). - V. tabari. TÂBĂ s.f. (reg.; 1910 ->); pl. ? (Olt.) „Efigie (pe o monedă)" CEffigie [sur une monnaie]'): 1910 REG. (DLR). - Din tc. tab „gravură; figură, imagine imprimată; ediţie, tiraj" Ogravure; ¡mage imprimée; édition, tirage'), (înv.) tab'a „ediţie, tiraj" Cédition, tirage7) (OTS) (p. spec.). TABÉT1 s.n. sg. (înv.; sec. XIX/2). (Mold.; în loc. vb.) A(-i) fi (cuiva) ia tabet= „A fi la porunca, la dispoziţia cuiva" CÊtre à la disposition, aux ordres de qn.'): sf. sec. XIX REG. (DLR). - Din tc. tabïiyet „dependenţă, subordonare" Odépendance, subordinationO; loc. vb. -semicalc după tc. tabiiyetinde oimak „a fi în subordonarea cuiva, a depinde de cineva, a fi la ordinele cuiva" (oimak„a fi77; v. LR11-2/1994, p. 25, Suciu 116). -V. tabiet TÂBIE s.f. (ist. şi reg.; sec. XVII/2 -); pl. -//şi tăbir, pron. -bi-e şi ta-bie, acc. şi (înv., rar) tabfe. 1. (Constr., Mii.; ist.) „Parapet de pământ construit în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra; fortificaţie, retranşament; redută, bastion, burgf’ CRetranchement, fortification; bastion, redoute7): sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. miji. sec. XIX, POP., REG. sec. XX/l (Rotaru 69, DLR), UT. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. restr.) Constr., Mii.; înv.) „Parapet al unui zid de cetate, meterez (3Ţ ('Parapet, rempart7): sec. XIX/l CRON. (DLR). 3, (P. ext.; Mii.; ist.) „Tabără militară, castru; trupe aflate în interiorul unei redute" OCamp, campement; troupes d'une redoute7): 1841 IST. (DLR); UT. sec. XX/l. 4. (P. ext.-, Mii.; ist., Olt.) „Oaste, armată77 OArmée, troupe militaire7): 1928 POP. (DLR). 5. (P. ext:, Entop., Agric.; reg., Olt.) „Şanţ (care delimitează un teren cultivat)77 CFossé, tranchée7): 1900 BARCIANU; POP., REG., DICŢ. sec. XX/l (DLR). 6. (P. anal:, Tehn.; reg., Olt.) „Capră (de tăiat lemne)77 OChèvre [de scieur]7): 1960 REG. (LEX. REG. I 86). - Din tc. tabya (acc. tâbya, v. TS), (înv.) tabiya, tabiye „idem (1)". - Cf. bg., ser. tabija, ngr. mpma, arom. tâbye. TABIÉT s.n. (lit.; 1821 -); pl. -uri, pron. -bi-et şi (rar) ta-biet. 1. (Lit.) „Gust (fin), plăcere (măruntă), poftă pe care cineva şi-o satisface în mod sistematic şi cu meticulozitate; deprindere, nărav, tipic, apucătură, obişnuinţă, obicei, manie, chef (5Ţ CGoût [fin], plaisir, désir satisfait régulièrement par qn.; manie, [petite] habitude prise, routine, manière7): tabiét 1821 DOC. (DLR); LIT., DOC. sec. XIX-XX (EM 32/1992, p. 12), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) taifét, taefét sec. XIX/1 LIT. (DLR); (reg.) tabét sec. XX/1 LIT., DICŢ., REG. (DLR). # Loc. adj.: (Lit.) Cu tabiet(uri) sau (pop.) De tabiet - „Cu deprinderi, cu obişnuinţe (specifice îndeosebi protipendadei), cu gusturi fine; tipicar, pedant, tabietiiu (1J'\ tabiét sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ., LIT. sec. XIX/2-XX; (reg.) tabét 1939 LIT. (DLR). # Loc. 710 vb.: (Lit., azi rar) A-şi face tabietul = „A-şi satisface un gust, o plăcere care a devenit obicei zilnic (în trecut, mai ales obiceiul de a bea cafea şi a fuma cu ciubucul [6], şezând turceşte); a-şi face siesta": sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Lit., azi rar) A(-i) strica (cuiva) tabietul = „A deranja (pe cineva) de la satisfacerea unui gust, a unei plăceri; a-i strica cheful": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XX; (Reg., Mold.) A(-i) veni (cuiva) la tabet= „A satisface dorinţele (cuiva), a-i face pe plac": 1930 ŞDU. 2. (P'. ext.; lit., rar) „Viaţă confortabilă; comoditate, confort, huzur1' ('Vie confortable; commodité, confort'): tabiét 1896 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. # Loc. adv.: (Lit., azi rar) Cu tabiet = „Comod, confortabil; cu pedanterie": sec. XIX/2 LIT. (DLR); ITT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. - Din tc. tabiat, (înv.) *tabiyet „idem (1)" (cf. tabiyet „naţionalitate, cetăţenie"); poate şi din ngr. ra/urnen. (Var. taifet, taefet- prin contaminare cu taifas.) - Cf. bg., ser., alb. tabijat, arom. tăbiete, tabiéte. - V. tabelú, tabietHu,-ie. - Der.: (Lit., rar) tabietgíu,-fe, tabietós,-oása adj. = tabiet!iu (1)\ sec. XX/l LTT. (DLR). TABIETLÍU,-ÍE adj., s.m. şi f. (pop.; sec. XIX/2 -); pl. -ii. 1. Adj., s.m. şi f. (Pop., fam.) „(Om) cu tabieturi (1), tipicar, maniac, formalist, pedant" 0[Personne] méticuleuse, routinière, maniaque, pédante^: tabietlíu 1862 DICŢ. (TDRG2); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) tabetliu 1939 SDLR. 2. S.m. (înv., rar) „Om cu gusturi fine, delicate" CHomme qui a des goûts délicats7): tabietlíu 1900 ŞIO. - Din tc. tabiatli, (înv.) *tabiyetli „idem (1, 2)". - V. tabiet TABÍN s.n. (înv.; 1672-sec. XIX/l); pl. -uri. (Vestim.) „Moar (mai fin)" ('Moire'): 1672, 1777-1782 DOC. (DLR, Furnică 56); DOC. sec. XVII/2-XVIII. - Din tc. tabin „idem". - Cf. germ. Tabin, pol. tabin, it. tabi, tabino, engl. tabinet. - Der.: (Dim.; înv., rar) tabiniţăs.f.: 1740 DOC. (DLR). TABLÁ1 s.f. (ist. şi pop.; 1599 -); pl. -!eş\ (rar) tăblăli. 1. (Pop., azi mai ales reg., Mold.) „Platou, tavă (2)(de lemn), tipsie (^(folosită la servit)" ^Plateau [de bois] sur lequel on sert le thé, le café, etc.7): tablà 1599 DOC. (DRH. B XI 493); 1779 LIT. (DLLV); DOC. sf. sec. XVI-sec. XIX, LIT. sec. XVIII/2-mijl. sec. XX, POP. (Mold.) sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) tábla (pl. -e) sec. XIX/2 POP. (Transilv.), LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 2. (Com.; ist.) „Un fel de tarabă (1) portativă, de tavă (2) mare de lemn, în formă de măsuţă, pe care negustorii ambulanţi de alimente îşi purtau marfa" ^Éventaire sur lequel les vendeurs ambulants d'aliments portaient autrefois leurs marchandises'): tablé, (reg.) tăblă miji. sec. XIX LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. - Din tc. tabla (acc. şi tábla, v. TS), (dial.) tavla (ZTS) „idem (1, 2)". (Var. tablă- probabil şi prin confuzie cu tablă „tăbliţă, placă, panou, tăblie; foaie de metal" < lat. tab[u]la, magh. tábla, fr. table.) - Cf. ser. tabla „placă, scândură, tablă, tabletă, calup", ngr. mfiMç, alb. tâvlla, arom. tâblă, tâvlă. -V. tabiagiu1. - Der.: (Dim., 1, 2, înv. şi reg.) tăblălUţăs.f.: 1821 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XX/l; (Dim., 1; înv. şi reg.) tăbliţă s.f.: 1866 REG. (DLR); POP. sec. XIX/2, REG. (Mold., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR). 711 r TABLA2 s.f. (înv.; 1600 - sec. XIX/l); pl. -le. „Grajd pentru cai (la curţile domneşti sau boiereşti)" CÉcurie à chevaux7): tablă 1600 DOC. (TDRG2); înc. sec. XVIII CRON. (CM II 312, 313); DOC. sec. XVII-XVIII; (rar) tablă (CIHAC II 617). - Din tc. tavla (acc. şi ta v/a) pron. taw/a) „idem". - Cf. bg. ta via. -V. tabla-başa. TABLA-BAŞÂ1 s.m. (înv. şi reg.; 1762 -); pl.?, acc. şi tâbla-başa; scris şi tablabaşa. 1. (înv.) „Cal de paradă, frumos împodobit, considerat cel mai bun din grajd, pe care sultanul îl dăruia şefului unui stat aflat sub suzeranitatea sa (inclusiv domnitorului român), cu ocazia învestirii acestuia" CCheval de parade que le sultan accordait au chef d'un état vassal, à l'occasion de l'investiture de celui-ci'): tabla-bâş 1762 CRON. (ŞIO, DLR); tablă-başâ 1822 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2. 2. (Fig.yreq., Olt., Munt., fam., ir.) „Om trândav, leneş, comod" ('Homme oisif, fainéant, commode7): tablâ-başâ sec. XIX/2 REG. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1; tâbla-başa 1967 REG. (GL. ARG.). - Din tc. tavla başi „idem (l)77 (literal: „cel mai bun, întâiul [cal] din grajd"). - Cf. ser. tavla ba sa. - V. baş, tablé. - Conversiune: (Reg., Munt., Olt.) tabla-başa adv. (mai ales în legătură cu vb. a sta, a trăi, a se aşeza, a dormi, a o duce) „Comod, confortabil, fără nici o grijă; din belşug, din abundenţă, mult": tablâ-başâ sec. XIX/2 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; tâbla-başa 1967 REG. (GL. ARG.). - Zoon. Talambaşa (nume de cal, sec. XIX/l, ŞIO II 400). TABLAGÎU1 s.m. (înv.; 1925); pl. -ii. (Com.) „Vânzător ambulant de alimente (care îşi purta marfa etalată pe o tabla1 [2])" ^Vendeur ambulant d'aliments'): 1925 IST. (DLR). - Din tc. tablaci „idem". - V. tabla1. TABLĂ1 s.f. (lit.; sec. XIX/2 -); pl. -e. 1. (Lit.; mai ales la pl.) „Joc cu două zaruri (1) şi câte 15 puluri (v. s.v.) pentru fiecare dintre cei doi jucători, care mută pufurile în spaţiile marcate cu 24 de săgeţi de pe feţele unei cutii (1) speciale; trictrac, zaruri (2), şeş-beş, (la sg.) partidă dintr-un astfel de joc" CPeu/ partie de] trictracO: tablă 1877 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 41/1992, p. 4); (înv.) tăvlă 1879 CIHAC II 620; DICŢ. sec. XIX2-XX/1. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A face (pe cineva) o tablă = „A juca (cu cineva) o partidă de table": sec. XX/l LIT. (DLR); REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1975, la Bucureşti). 2. (Lit.; la pl.) „Ansamblu format din cutia (1) şi piesele cu care se joacă table1 (1)" CTrictrac, ensemble formé par la boîte spéciale, le tablier et les pièces de trictrac'): tâble sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1975, la Bucureşti). 3. (înv., rar) „(Joc de) dame" CJeu de dames7): tâvlă 1896 DICŢ. (DLR). - Din tc. tavla (acc. şi tâvia; pron. tawla) „idem (1, 2, 3)"; pentru derivat (atestat târziu, de aceea probabil că nu este împrumutat), cf. tc. tavlaci „jucător pasionat de table" (TS 1998). (Var. tablă- probabil p. et. pop., după tablă „tăbliţă, placă, panou, tăblie" < lat. tab(u)la, magh. tabla, fr. table.) - Cf. ngr. mfiXi, ra/5?da(> rom. înv. tăblie, taviie [acc. probabil şi tăvi ie] „idem 712 (1, 2)": 1600 DOC. [TDRG2]; DOC. sec. XVII-XIX/1, DICŢ. sec. XIX-XX/1), bg. ta via, alb. tâvë/l, tâvHa, arom. tablă. - Der.: (Pop.) tab/agius.m. „Jucător (pasionat) de table1 (1)": 1895 DDRF; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. TACÂM s.n. (lit.; 1762 -); pl. -uri. 1. (Lit.; de obicei însoţit de un determinant care indică domeniul de utilizare) „Ansamblu de obiecte, unelte etc. necesare unei operaţii, unei îndeletniciri; totalitatea accesoriilor, garnitură, trusă, echipament; ieded (2), tidarâc (v. s.v. tedaric), hataturi \ ta/aş (3Ţ CAssortiment complet, attirail, fourniment, effets, nécessaire, trousse, ensemble d'objets dont on se sert pour une opération ou dans un métier'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., DICŢ., ^REG. (Mold., Dobr.) sec. XIX/2-XX (DLR), DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 42/1992, p. 14). 2. (înv.) „Capătul ciubucului (6), imamea (1Ţ CEmbouchure de pipe1): 1857 POLIZU; IST. sf. sec. XIX (TDRG). 3. (înv. şi reg.) „Harnaşament, rafi2 (1Ţ ('Harnachement, harnais'): 1762 CRON. (ŞIO); DOC., CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 249), REG. (S. Transilv.) sec. XX/1 (DLR), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. (Lit., azi rar) „Serviciu de masă, de cafea, de dulceaţă etc., alcătuit, de obicei, din câte şase sau douăsprezece obiecte de veselă de acelaşi fel" ^Service [de table, à café, à thé, à dessert, etc.], assortiment de vaisselle'): 1795 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 5. (Lit.) „Serviciu de masă complet, totalitatea obiectelor de veselă (farfurie, cuţit, furculiţă, lingură, pahar, şervet etc.) care se aşază în dreptul fiecărui mesean" ('Couvert de table, tout ce dont on couvre une table à manger pour chacune des personnes d'une tablée'): 1797 DOC. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP. sec. XX. 6. {P. restr.; lit.; mai aies la pl.) „Totalitatea ustensilelor de metal folosite pentru a tăia mâncarea şi a o duce la gură (lingură, cuţit, furculiţă, linguriţă)" ('Couvert, les pièces de métal [cuillère, fourchette, couteau] du couvert7): sec. XX/1 LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 17/1992, p. 29). 7. {P. ext.; lit., rar) „Fiecare dintre locurile de la o masă comună (mai ales la nunţi, logodne, parastase etc.)" fPlace à la table à manger7): sec. XX/1 LIT. (DLR); LIT. sec. XX. 8. (înv.) „Un număr oarecare de lucruri de acelaşi fel sau din aceeaşi categorie; serie, clasă, ansamblu, grup de obiecte" ('Nombre d'objets de la même catégorie; espèce, série, classe, groupe de choses7): 1820 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2. 9. {P. spec.; Com., Alim.; lit; mai alesja pl.; uneori determinat prin de pu!, de raţă etc.) „Totalitatea membrelor (aripi, gheare, cap, gât) şi, uneori, a măruntaielor unei păsări (de curte) tăiate" ^Ensemble des membres [et des viscères] d'une volaille tranchée7): sec. XX/2 DOC., REG., DICŢ. (DEX-S, EM 46/1992, p. 12; înregistrat de autor, între anii 1975-1990, la Constanţa, Bucureşti şi Cluj). 10. {P. spec.; reg., azi rar; la pl.) „Construcţii auxiliare, acareturi (2Ţ ('Dépendances'): 1886 POP. (DLR); DICŢ. sec. XX. 11. (P: spec.; Tehn.; reg., Dobr.) „Ansamblu de carmace format din trei pripoane, având 75-90 de cârlige, ori din mai multe setei sau ave (v. s.v.)" ^Ensemble formé de plusieurs palangres ou filets de pêche7): 1979 REG. (Ţurlan 59). 12. (înv.) „Loc de dormit, cu^toate accesoriile necesare (garnitură de lenjerie de pat, plapumă, pernă); pat (într-o cameră de hotel etc.)77 CLieu à dormir, lit [avec (a garniture nécessaire]7): sec. XIX/2 LIT. (TDRG2).^ 13. (Ist.) „Grup de oameni (constituit într-un anumit scop); colectiv, echipă; clică, gaşcă; eepaia (1, 2)' 713 CGroupe de personnes, troupe; bande, clique'): sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX-XX (DLR, EM 24/1992, p. 4), IST. sec. XX/2. 14. (Muz.; înv. şi reg.; adesea determinat prin de lăutari) „Mică formaţie muzicală de lăutari, taraf (3)' ('Petit orchestre folkloriquejtzigane]'): sec. XIX/l LIT. (DLR); REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX-XX/1. 15, (înv. şi reg.; adesea peior.) „Fel, gen de oameni, soi1 (1)\ persoană imorală, pramatie, teapă, soi1 (1) rău, madea (4), cumaş (2), (p. specînv.) femeie de moravuri uşoare, prostituată" ÇCatégorie, espèce d'individu; mauvais sujet, acabit; prostituée'): 1857 POLIZU; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 16. (înv.) „Cortegiu, suită, alai (3), ecpaia (1), talfa (1/' CCortège, suite1): 1762 CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2, IST. sec. XX/1. 17. (Fig:, pop.) „Şir, înşiruire, serie, suită (de evenimente etc.), alai (6); consecinţe" CCortège, suite [d'événements, etc.]; conséquences'): sec. XIX/2 LIT. (DLR); REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, la Bucureşti, în 1985). 18. [P. ext.) reg., Olt.) „Poveste, minunăţie" OHistoire, conteO: 1944 REG. (Tomescu). - Din te. takim „idem (1, 2, 3, 4, 5, 8, 12, 13, 14, 15, 16)" (majoritatea acestor sensuri precizându-se adesea, ca şi în română, în cadrul unor sintagme în care determinantul atributiv indică domeniul de referinţă; cf. tc. koşum [sau kayiş] takimi „idem (3)", gay [sau kahve etc.] takimi „idem (4)", sofra [sau yemek] takimi „idem (5)" etc.; cf. şi tc. mutfak takimi „ansamblu pe care îl formează ustensilele de metal folosite într-o bucătărie" [de unde, poate, p. restr., sensul 6) mutfak „bucătărie"). - Cf. bg. takăm „idem (1, 3)", ngr. %afdfii „idem (1, 8)", alb. takëm „idem (1, 3, 4)", arom. tăcîme „idem (1, 11, 14)" şi „costum". - Der.: (Reg., Olt.) întacămâ vt. „A înhăma; a pune în funcţiune": 1928 REG. (DA). TACL s.f. (pop., fam.; 1705 -); (mai ales la) pl. -le. (Adesea în legătură cu vb. a sta sau a se pune, a se aşeza, construit cu prep. la) „Vorbă, afirmaţie lipsită de importanţă, palavră, laf(l)) taifas, conversaţie variată şi superficială, salavat (2)' CBaliverne, sornette, blague; causerie, bavardage7): 1705 DICŢ. (TDRG2); sec. XIX/2 LIT. (CADE, DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XVIII-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 1/1992, p. 1). - Din tc. takla „tumbă" ('culbute, galipette') (p. ext.)] cf. expr. tc. takla atmak (sau kiimak) „a face tumbe; a se da peste cap, a se răsturna; a se bucura, a se entuziasma; a fi mulţumit; a linguşi, a flata (pe cineva); a-i face (cuiva) pe plac, a-i îndeplini toate mofturile", takla att/rmak „a învârti (pe cineva) pe degete" (atmak „a arunca, a azvârli, a lansa", kilmak „a face, a executa", attirmak „a face să [se] arunce"); pentru der., cf. tc. taklaci „acrobat". - Cf. arom. driciă „tumbă". (După unii autori [CDER, SDEM, Ioniţă 104, LR 6/1966, p. 574], din bg., ser. tiaka „clacă, şezătoare" şi/sau tăt. talaqa „clacă, muncă colectivă benevolă în scop de întrajutorare".) - Der.: (Pop., fam., rar) tadagiuadj., s.m. „Palavragiu, (om) care stă mult la taclale": 1926 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/l [(Pop., fam., rar) tadagioăicăs.f. „Femeie care stă mult la taclale, palavragioaică': 1939 SDLR]. TACLÎT s.n. (ist. şi reg.; 1821 -); pl. -urişi -e. 1. (Vestim.; ist.) „(Bucată lungă, fâşie de) stofă sau mătase vărgată care imita alageaua (1) (purtată în trecut de boieri, preoţi şi femei în jurul capului sau al taliei, după moda turcească); 714 şs!1 (2), tarabuiuS' ('[Bande d'jétoffe rayée imitant l'indienne [portée autrefois par les boyards, les prêtres et les femmes autour de leur tête ou de leur taille]*): taclit 1821, 1834 DOC. (DLR, Furnică 387); LIT. sec. XIX-XX/1, REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), POP. sec. XX/l; (înv., rar) tăclit 1895 DDRF (tac/fth DDRF2). 2. {P. ext,.; Vestim.; reg., Mold., E. Munt.) „fnvelitoare de cap pentru femei, broboadă (de lână) purtată de ţărănci" CChâle ample [de laine] que portent les paysannes roumaines'): taclit 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR I [1876], ALRR [1508], Mihail 149); (N. Mold.) taclid sec. XX/2 REG. (ALRR [1508]). 3. {P. ext.; înv., Mold.) „Chingă cu ajutorul căreia este coborât sicriul în groapă" OSangle à l'aide de laquelle on descend le cercueil au tombeau'): taclit sec. XIX/2 REG., DICŢ. (DLR, DDRF). - Din te. taklit, (înv.) taklid „idem (1)" (literal: „imitaţie, copie"). - Cf. bg. taklit, scr. taktid. TACÔZ s.n. (lit., rar; 1982 -); pl. -uri. (Nav., Constr.) „Suport alcătuit din mai multe rânduri de grinzi masive dispuse în formă de dreptunghi, folosit în şantierele navale spre a sprijini corpul unei nave în timpul construcţiei sau reparaţiei; scareu, tacadă" ('Support de poutres employé pour soutenir le corps d'un navire en construction ou en réparation'): 1982 DS. - Din te. takoz [kizagi] „idem" (TS, v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 116, 158; takoz,,pană, piedică de lemn; fiecare dintre grinzile care alcătuiesc un scareu", kizak„sanie; scareu, tacoz"). TACRÎR s.n. (înv.; 1761 - sec. XX/l); pl. -urişi -e. 1. (Admin.) „Raport, memoriu, notă, informare" CRapport, mémoire officiel, note'): tacrir 1761, 1781 DOC. (REL. AGR. I 551, 679); CROIM., DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/l; taclir (DDRF). 2. (Jur.) „Declaraţie, depoziţie, mărturisire (scrisă sau orală, luată în cursul unui interogatoriu şi reţinută într-un proces-verbal); proces-verbal conţinând o depoziţie; {p. ext.) rechizitoriu" CDéclaration, déposition [écrite ou verbale]; procès-verbal; réquisitoire'): tacrir 1776, 1839 DOC. (ACTE JUD. 31, Furnică 403); 1839 VALIAN; DOC., CROIM. sec. XVIII/2-XIX/1 (DLR, DIB III 398, DIB 1960, p. 155), LIT. sec. XIX/2-XX/1; (rar) tecrir 1787 DOC. (Iorga, S.D. XII188); (rar) tacril sec. XIX/1 CRON. (DLR); (rar) tracrir sec. XIX/1 LIT. (DLR); taclir 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2, LIT., IST. sec. XX/1. - Din te. takrir „idem (1, 2)". (Var. taclir, tacril - p. disim.; tracrir- p. asim.) - Cf. scr. takrir, arom. tacrire, tăcrire, tăcrâre. TACT1 subst. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (Constr.; Dobr.) „Poartă (de intrare în curte), tocat2" (Torte cochère'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. tak „arcadă (de obicei construită în scop decorativ deasupra unei străzi, unei porţi sau unei ferestre), boltă, cupolă; fereastră" (Voûte, coupole, arche; fenêtre') {p. ext.), poate şi (dial.) *„idem". TAFGIHÂT s.n. (înv., rar; 1822); pl. ? (Admin.) „(Document, act de) numire într-o funcţie, într-un post' ('[Document, acte de] nomination à une fonction, à un emploi'): 1822 DOC. (ŞIO). - Din tc. tevcihat „idem" (p. asim.). 715 TAFTÁ s.f. (lit.; 1508 -); pl. -le. 1. (Vestim.; lit.) „Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, în mişcare, un foşnet caracteristic" ('Taffetas'): (înv. şi reg.) tăftă (pl. -eşi tăfţi] 1508, 1777 DOC. (DERS, Furnică 55); DOC. sec. XVI-XIX, CRON. sec. XVII/2-XVIII, LIT. sec. XVIII/2-XIX, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR, ARH. FOLK. VI 206); taftă 1734 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; REG. sec. XIX/2 (DLRJ, UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII-XX (EM 38/1992, p. 26). # Loc. vb.: (înv.) A veni tafta la cot= „A se nimeri, a se potrivi": sec. XIX/2 UT., POP. (ŞIO, DLR). 2. (P. ext.) Crom.; înv., N. Mold.) „Culoare neagră şi lucioasă" CCouleur noire et chatoyanteÓ: taftă sf. sec. XIX REG. (DLR). - Din tc. tafta (acc. şi táfta, v. TS) „idem (1)"; şi din fr. taffetas „idem (1)" (care a contribuit la menţinerea termenului, în limba literară, până azi), poate şi din ngr. mcpmg, pol. táfta. - Cf. şi magh. tafota (> rom. înv., Transilv. tăiată „idem (1)": 1825 LB; reg., Ban. tăută „panglică purtată în diagonală peste piept": sec. XX/l REG. [DLR]), germ. Taffet, Taft(> rom. înv. tăfet, taft „idem (1)": 1803 DOC. [DLR]; DOC. sec. XIX), fr. taffetas d'Angleterre sau taffetas anglais „plasture" (preluat în rom. ca taña de Anglia sau tafta englezească „idem": 1910 DOC. [DLR]), rus. taftă, it. taffetâ, engl. taffeta. - Conversiune: (înv. şi reg., Mold.) tăftă adv. (sugerând ideea de netezime a pielii sau de curăţenie; în legătură cu adj. cUrat sau vindecat, pe care îl urmează sau îl precede) „Cu desăvârşire, perfect, pe deplin, cu totul şi cu totul, absolut": sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DLR); REG. sec. XX/l (DLR). TAFTALÚC s.m. (reg.; 1776-); pl. -i. (Mold.) 1. „Buştean, trunchi de copac tăiat, întreg şi necioplit (din care se fac plute şi care urmează să fie transformat în cherestea)" (Tronc d'arbre coupé'): (înv.) tahtalac 1776 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2 (TDRG2), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) taftalâc sec. XX/l DICŢ. (DLR); taftalúc 1879 CIHAC II 618; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DLR). 2. (P. ext.) „Bârnă, bucată de lemn cilindrică, scurtă şi groasă (folosită ca grindă, ca suport, ca tăvălug etc.)" CPiéce de bois grosse et courte [employée comme poutre, comme support, comme rouleau, etc.]'): taftalúc 1907 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR); taftalúg 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. tahtalik [kiitiik], (înv. şi dial.) tahtaluk [kiitük] „idem (1)" (literal: „buştean pentru cherestea, trunchi [bun] pentru scânduri"; v. Drimba 101-102; tahtalik „bun, potrivit sau destinat pentru cherestea, pentru scânduri" [tahta „scândură"], kütük„buştean"). (Var. taftalug - probabil prin contaminare cu tăvălug; -f- din taftalâc, taftaiuc, taftalug - prin hipercorectitudine sau, eventual, dintr-un tc. înv. şi dial. *taftaiik, *taftaluk, v. SCL 4/1993, p. 342.) - Cf. bg. tahtâ, ser. tâhta, magh. tafta „scândură" (< tc. tahta, * tafta „idem"; v. Kakuk 385). - V. beşactea. TAFTÚRs.m., s.n. (lit.; 1790-); pl. (s.m.) -i, (s.n.) -eşi -urr, acc. şi (reg.) tăftur. 1. S.m., (reg.) s.n. (Lit., azi rar; reg. mai ales în Mold.) „Chingă care trece pe sub burta calului, cu care se strânge pătura sau şaua pe cal ori (rar) cu care se leagă scările la şa; troc" CSangle qui sert â reteñir la housse ou la selle du cheval ou â lier l'étrier â la selle'): taftúr (s.m.) 1790 DOC. (ŞIO); LIT., REG. (Mold.) sec. XIX/2-XX (H, ALR I [1116], ALRR-Mold. [895]), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, FOLC. MOLD. I - GL.); (reg., s.n.) 1793 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sec. XX/l (ALR I [1116]), POP. sec. XIX/2-XX; (reg.) tâftur 1900 BARCIANU; 716 REG. (Mold.) sec. XX (ALR I [1116], ALRR-Mold. [895]); (reg.) tăftur (pi. -/) sec. XX/l POP., REG. (DLR); (înv.) tăstur sec. XIX/2 POP. (DLR); (reg.) tuftúr sec. XX/l REG. (DLR); (înv.) toftâr înc. sec. XX POP. (DLR); (reg., Mold.) tăftă (s.f.; pl. -e) sec. XX REG. (ALRR-Mold. [895]). 2. S.m. (P. ext.) reg., Mold.) „Partea de la piept a hamului" CPoitrail [= partie du harnais]'): taftúr miji. sec. XX REG. (DLR). 3. S.m. (P. ext.-, Vestim.; reg., Mold.) „Brâu, cingătoare (purtată de ţărani)" CCeinture [portée par les paysans]'): taftúr sf. sec. XIX DICŢ. (DLR); REG., LIT. sec. XX/l (DLR). 4. S.m. (P: ext.-, reg.) „Ciucure" ('Frange'): túftur 1958 DM. 5. S.m. {P. ext.) reg., Mold.; la pl.) „Petice din care se ţes covoare ţărăneşti" OChiffons dont on tisse des tapis paysans1): tafturi sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. tapkur, (înv.) tabkur „idem (1)" (p. asim. [t- pk > t- pt, apoi pt> ff\). -Contaminare: (+ înrăfturat, v. s.v. raft2', înv.) întrafturát(întaftorâû),-aadj. = înrăfturat,-ă. - Der.: (Dim., 1, 3, reg., Mold.) tăfturâş (tafturaş, tăftărâş) s.m.: sec. XIX/2 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1. (Este improbabilă provenienţa din taftur [nici măcar prin contaminare cu săcui, aşa cum sugerează DLR] a lui taftúi „tolbă de săgeţi", care pare a fi mult mai vechi [atestat din 1645].) TAHĂN s.n. (lit., azi rar; 1776 ->); pl. (2) -uri (Alim.) 1. (La sg.) „Făină obţinută din seminţe de susan (1.1), uneori şi din alte seminţe uleioase (prăjite), din care se prepară halvaua (v. s. v.) sau mâncăruri de post" (Ţarine de sésameO: (înv.) tahân 1776, 1796 DOC. (Furnică 39, 177); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; (înv.) tahón 1801 DOC. (DLR); (înv.) tâhâ'n 1832 DOC. (DOC. EC. II 504); tahân 1802 DOC. (Furnică 212); DOC. sec. XIX-XX/1, LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext.) „Aliment (probabil un fel de terci) preparat din tahân (1)" fAliment [probablement sorte de bouillie] fait avec de la farine de sésame'): tahan 1879 CIHAC II 617; DICŢ. sec. XIX/2, LIT. sec. XX/1. - Din te. (pop.) tahin (Youssouf; lit. tahiri) „idem (1)". TAHMIN s.n. (înv.; 1715 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Evaluare, estimare, aproximare; calcul estimativ, deviz" ('Estimation, évaluation, approximation; devis estimatif'): tahmin 1715, 1730 CRON. (ŞIO, DLLV); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; tahmén sec. XVIII/2 CRON. (DLR); taemin sec. XIX/1 DOC. (DLR). # Loc. adj. şi adv.: (înv.) Cu tahmin sau (rar) Cu tahminuri = „Aproximativ, cu aproximaţie, estimativ": 1780 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2. # Loc. vb.: (înv.) A face tahmin = „A evalua, a estima, a tahminui"-. 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. - Din tc. tahmin „idem"; loc. vb. - calc după tc. tahmin etmek„idem" (etmek „a face"). -Cf. ser. tâhmin, alb. tahmin, arom. tahmine. - Der.: (înv., rar) tahminu/'vt. „A estima, a aproxima, a evalua": 1879 CIHAC II 617. TAHMÍS s.n. (înv., rar; 1776 - sec. XIX/l); pl. -uri. (Com.) 1. „Local în care se prăjea şi se măcina cafeaua (1), spre a fi vândută" CLocal où l'on torréfiait et pilait le café'): 1776 DOC. (ŞIO). 2. „Prăjire şi măcinare a cafelei (în vederea vânzării)" ('Torréfaction et pilage du café'): 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. tahmis „idem (1, 2)". 717 TAHREGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/1); pl. -ii. (Admin.) „Funcţionar de cancelarie, secretar la administraţia fondului funciar din Imperiul Otoman (adesea trimis în ţările române pentru a cerceta, a delimita şi a înregistra hotarele dintre proprietăţi)" OSecrétaire à l'administration des biens-fonds de l'Empire Ottoman [souvent envoyé aux Pays Roumains pour délimiter et enregistrer les limites des propriétés]'): tahregiu, tahregi sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO, DLR). - Din te. tahrirci „idem" (p. disim.). - V. sebepi-tahrir. TAHSÎN s.n. (înv., rar; 1715); pl. ? „Aprobare, acord, consimţământ" OApprobation, accord7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. tahsin „idem". TAHT s.n. (ist.; sec. XVIII/2 ->); pl. -uri 1. (Admin.; înv., rar; şi fig.) „Tron (împărătesc); scaun (domnesc)" ('Trône'): taht sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). 2. (Admin.; înv., rar) „Capitală, cetate de scaun" fCapitale [d'un pays]'): taht sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 3. (Admin.; ist.) „Sediu, reşedinţă (a unei subprefecturi sau a altei instituţii administrative)" ^Résidence, siège, chef-lieu [d'une sous-préfecture ou d'une autre institution administrative]'): (înv.) taht 1819 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tact 1842 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Munt., Olt.) taft sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, IST., REG. sec. XX/1 (DLR). 4. (P. spec.; Transp.; înv.) „Sediul unei staţii de poştă, menzi! 1 (2), menziihaned' ('Siège d'une station de poste ): taetîne. sec. XX LIT. (TDRG, DLR). - Din te. taht „idem (1)", (ist.) [payi]taht, taht[gâh] „idem (2, 3)" (v. Drimba 121, Suciu 159). (Var. taft - cu f hipercorect.) - Cf. bg. taht, ngr. mxn. - V. tahtârvan. TAHTÂRVÂN s.n. (înv., rar; 1762); pl. ? „Lectică, litieră (purtată de doi cai sau catâri)" ^Palanquin, litière'): 1762 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. tahtirevan (TS), tahtrevan (Youssouf) „idem". - Cf. ser. tahtirevan, ngr. m/jappô.vi, arom. tăhtăvâne. - V. taht. TAHVÎL s.n. (înv., rar; 1792 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) „Bon, chitanţă, recipisă" CBon, quittance'): tahvil 1792 DOC. (ŞIO); tagvil 1822 DOC. (DLR). - Din tc. tahvil „idem". TAI1 s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. tai. (Zool.; Dobr.) „Mânz (de trei ani)" OPoulain [de trois ans]7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. tay „idem". TAI2 s.n. (înv., rar; 1761); pl. -uri. (Com.) „Balot, legătură, teanc (1Ţ CBalIotO: 1761 DOC. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) tay „idem" (Tar. S. I 685, ZTS). - V. catertai, minghinitai, vitai. 718 TAIF s.f. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII ->); pl. -le. 1. (înv. şi reg., azi rar) „Grup de persoane care însoţeşte pe cineva sau formează personalul unei întreprinderi, al unui organism etc.; suită; ceată, mulţime, şleahtă, gaşcă, companie; ecpaia (1), alai (3, 4), dairea (1), tacâm (16)' ('Troupe d'homme; suite; bande7): (înv.) taifă sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 378, 485); CRON. sec. XVIII, DOC. sf. sec. XVIII/2; (reg., Ban.) tăifă 1931 CADE. 2. (Nav.; înv.) „Echipaj al unei nave" ('Équipage d'un navire7): taifâ 1802 DOC. (ŞIO). - Din tc. tayfa „idem (1, 2)". - Cf. bg., alb. tajfă, ngr. zmcpaç, arom. tăifă) cf. şi sp. taifa. TAÎN s.n. (ist. şi pop.; sec. XVII/2 -); pl. -uri. 1. (Alim., Mil., Admin., Fin.; ist. şi pop.) „Raţie, porţie de alimente şi de băutură, provizie zilnică, mertic, nacafa (1) (care se dădea în trecut militarilor sau subalternilor de către domnitor, boieri etc. ori [pop.] care se acordă deţinuţilor, prizonierilor etc.); indemnizaţie pentru hrană, diurnă" ('Provision journalière, pitance, ration, portion d'aliments et de boisson [distribuée jadis aux militaires ou aux subalternes et aujourd'hui aux détenus, aux prisonniers, etc.]; indemnité de nourriture7): tain sec. XVII/2 CRON. (DLR); 1786 DOC. (Furnică 137); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 325), REG. sec. XX/1 (DLR), LU., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX («Tineretul liber», 7-8 mar. 1992, p. 6). # Loc. vb.: (Reg.) A intra la tain = „A ajunge într-o situaţie bună, a se ajunge": sec. XX/1 REG. (DLR). 2. (Alim.; reg., Munt., Olt, Mold.) „Hrană, mâncare (bună); merinde, (provizie de) alimente, zaherea (1), tainaf CNourriture, vivres, provisions de bouche7): tain sec. XIX/2 LU., POP. (ŞIO, DLR); REG. (Mold.) sec. XX/1 (DLR), LU. sec. XIX/2-XX. 3. {P. spec.) pop.) „Porţie de nutreţ care se dă animalelor, raţie animalieră" (Tortion journalière de vivres, fourrage, ration distribuée aux animaux7): tain sec. XIX/2 LU. (ŞIO); POP. sec. XX/2, LU., REG. sec. XIX/2-XX (DLR); (reg., Mold.) tăin miji. sec. XX REG. (DLR). 4. (P. ext.) reg.) „Cotă-parte, cotitate, refenea (1)' OÉcot, quote-part7): tain sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. tayin, taym „idem (1, 2)". - Cf. bg. tain, ser. tâjin, tain, mac. tain, taim, ngr. roivi, roji'jvi, magh. tajin, tain, arom. taine, tăime. -V. tainat, taingiu. TAINÂT s.n. (înv.; 1784 - sec. XIX/2); pl. -urr, pron. ta-i-. (Alim.; col.) „(Provizie de) alimente, merinde, hrană, tain (2)' CProvision de bouche, vivres, nourriture7): 1784-1785 DOC. (DLR); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc. tayinat „idem" (pl. şi col. al lui tayin). - Cf. scr. tainat. - V. tain. TAINGÎU s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XIX/2); pl. -ir, pron. ta-in-. (Mil., Admin.) 1. „Persoană care asigura şi împărţea tainurile (1); furier" ^Personne chargée de distribuer les vivres, les rations alimentaires; fourrier7): înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, POP. sec. XIX/1. 2. (P'. ext.) rar) „Curtean care primea tain (1)" CHomme de cour qui recevait une provision journalière'): 1825 DOC. (TDRG). - Din tc. tayinci „idem (1)". - Cf. bg. taingija, scr. tahdzija, ngr. mivTÇjq. - V. tain. 719 TA LAŞ s.m. (lit.; 1868 -); pl. (rar) -i. (Mai aies la sg., col.) 1. (Constr.; lit.) „Aşchii subţiri şi răsucite care se desprind la prelucrarea lemnului cu rindeaua (1) sau cu alte unelte cu tăiş lat; strujitură, moloz (5), perciuni (4Ţ ('Copeaux')-' (pop.) talâj sf. sec. XIX LIT. (CADE); LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX; talâş 1895 DDRF; REG. (Mold.), LIT., DICŢ. sec. XX (DLR). 2. (P. anal.) înv., Munt.) „Paie groase din care se confecţionează pălării" OGrosses pailles dont on fait des chapeaux'): talâş 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2. 3. {P. ext.;; Tehn.; înv., Mold.) „Totalitatea sculelor de care se servesc unii meseriaşi (cizmari, dulgheri etc.); tacâm (1Ţ OAttirail, outils de certains artisans [cordonniers, charpentiers, etc.]'): talâş 1911 REG. (DLR). - Din te. talaş „idem (1)". - Cf. bg. taiâs, alb. tallâsh, arom. tâlâciu„deşeu de lână". TALÂZ s.n., s.m. (lit.; 1783 -); (de obicei la) pl. (s.n.) -uri, (rar) -eşi (reg., s.m.) talaji. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; şi fig.) „Val (mare) (stârnit de furtună pe mări sau [pop.] pe râuri ori pe fluvii)" C[Grande] vague, flot, lame7): talăz 1783 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt.) sec. XX/l (ALR SN III [835]), POP. sec. XIX/2-XX, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 17/1992, p. 4); (pop.; reg. în Munt., Mold., Transilv., Ban., Olt.) tălăz sf. sec. XIX LIT. (DLR); REG. sec. XX/l ALR SN III [835], Porucic 80, DLR); (reg., Ban.) tălâş sec. XX/l REG. (ALR SN III [835], DLR); (reg., Mold.) tulüz 1931 REG. (Porucic 81). 2. (Fig:, reg., Mold.) „Salt, săritură" OSaut, bond7): talâz 1930 POP. (DLR). - Din tc. talaz, talas „idem (1)". (Var. tăiaş-după suf. -aş; tu/uz- poate prin contaminare cu ta/uz, apoi p. asim.) - Cf. ser. tâlas, ngr. OăXc/.oaa, alb. taiiâz, arom. tălăze, megl. talaz. - Contaminare: (Lit.; + talasoterapie < fr. thalassothérapie?) talazoterapie s.f. „Tratament care constă în băi de mare asociate cu aerul marin": sec. XX/2 DICŢ. - Der.: (înv., rar) tăiăzNv. „A fi dus de valuri": 1835 LIT. (DLR); (Lit.) tălăzui (rar tălăuzf) vi., vr. [tăiăzuire s.f., tălăzuft,-ăadj.] 1. (înv., rar) „A se scălda, a se bălăci": 1829 DOC. (DLR). 2. (Lit.) „A se ridica în talazuri (1) tumultuoase; (despre ape) a se revărsa": sec. XX LIT. (DLR). 3. (Fig.; lit.) „A se mişca în valuri, a (se) undui": sec. XX LIT. (DLR). TALÂM s.n. (înv. şi reg.; 1850 ->); pl. -uri. 1. (înv.) „Plecăciune, reverenţă, temenea (1), salamalec, politeţe, cuviinţă, purtare cuviincioasă; ceremonial de prezentare (după obiceiul turcesc)" OCourbette, révérence; politesse, bienséance, civilité; cérémonial de présentation [à la turque]; salamalec'): talim, tali 1850 LIT. (TDRG2); talâm 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tălim sf. sec. XIX DICŢ. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A face tali = „A se prezenta (cuiva) făcând o plecăciune, a face o reverenţă": 1850 LIT. (TDRG2). 2. (înv., rar) „Deprindere, obicei, tabiet (1Ţ fHabitude, manie'): talâm 1895 LIT. (ŞIO). 3. (P. ext:, Etnogr.; reg.) „Numele unui dans popular în ritm de sârbă" ONom d'une danse paysanne^: talâm 1931 REG. (DLR). - Din tc. talim „instrucţie, instruire, exerciţiu, învăţământ; instrucţiune, dispoziţie, ordin; precept, regulă" Construction, exercice, enseignement; disposition, ordre; règle, précepte1) (de unde, p. ext., sensurile 1 şi 2); pentru loc. vb., cf. tc. tallm etmek„a se instrui, a face instrucţie" (etmek „a face"); pentru var. tali, cf. tc. tali „şansă, noroc, fericire, soartă; [adj.] următor, care urmează; secundar; care apare, care se iveşte", (înv.) taiï, taiu „omoplat". - Cf. bg. taiim, ser. talum, ngr. zaXJfii, arom. tăiime, tiiime„instrucţie, instruire, exerciţiu militar". 720 TALHĂŞ s.n. (înv.; sf. sec. XVII-sec. XIX/l); pl. -uri. (Admin.) 1. „Raport, referat (privitor la problemele imperiului, la unele chestiuni publice etc.) prezentat unui suveran (mai ales sultanului1) de către unul dintre miniştrii săi (mai ales de către marele vizir)" CRapport [concernant les affaires publiques] présenté par un ministre à son souverain [surtout par le grand vizir au sultan]7): talhâş, telhâş sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 192, 202); talhâş sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); talhâs sec. XVIII/2 CRON. (DLR); telhisi (pron. probabil teihti) (DLR); talhâz (SDLR); talhiş (CADE). 2. (P. ext.) „Ordin emis de un suveran, Urmări' ('Firman'): talhâş sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR); talhâs sec. XVIII/2 CRON. (DLR). - Din tc. telhis, (înv.) talhiz, telhîs, *talhîs (v. Kakuk 390) „idem (1)". (Var. cu -ş -probabil după talhâşciu, v. s.v.) - Cf. ser. tè/his, ngr. teăzîoi, magh. teihisz, teihéz, taiesz. - V. talhâşciu. TALHÂŞCÎU s.m. (înv.; 1693 - sec. XVIII/2); pl. -ii. (Admin.) „Demnitar otoman însărcinat să prezinte sultanului1 rapoartele (sau rezumatul rapoartelor) miniştrilor (în special ale marelui vizir) şi să transmită firmanele emise de sultan pe baza acestor rapoarte" ODignitaire ottoman chargé de présenter au sultan les rapports des ministres et de transmettre les firmans basés sur ces rapports'): talhâşciu 1693 DOC. (ŞIO); LIT., CRON. sec. XVIII/1; talhâşciu, tahalgiu sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 163, 369); (rar) talhâşciu (TDRG, SDLR, DLR); talhâlciu (DM, DEX). - Din tc. telhisçi, (înv.) talhizgi, telhïsci, *talhïscï „idem". (Var. taihăşciu, talhâşciu -p. asim.: -sc- > -sc-, talhâlciu- p. asim.; tahalgiu-p. disim.) - Cf. magh. teihescsi. - V. talhâş. TALÎCĂ s.f. (reg; sec. XIX/2 -); pl. ? (Transp.; Munt., Dobr.) „Trăsură uşoară şi elegantă, cabrioletă, şaretă, teleagă (folosită de aristocratele otomane); (p. depr,Munt.; ir.) brişcă ridicolă" (Voiture légère, cabriolet7): talică sec. XIX/2 LIT. (ŞDU); 1939 SDLR; taligă 1939 SDLR; REG. sec. XX (GL. DOBR.). - Din tc. talika (acc. talika, v. TS), (dial.) taliga (ZTS) „idem"; poate şi din bg. taliga. - Cf. magh. taliga (> rom. reg., Transilv. toiigă, taligă „cotigă, teleguţă, cărucior cu două roţi": DLR), ser. taljlge, ucr. teliga, pol. telega, v.-sl. telëga (> rom. lit. teleagă, teligă, tălâgă. DLR), ţig. taliga. TALION subst. (înv. şi reg.; sec. XIX/2 pl. ?, pron. -H-on. 1. (Bot.; reg., Munt., Olt.) „Nalbă-mare (= plantă erbacee odoriferă folosită în medicina populară sau ca plantă culinară) (Althaea officinalis)" ('Guimauve7): sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR). 2. (P. ext;, Med.; înv.) „Plasture care conţine sucuri de plante şi substanţe medicamentoase" fDiachylon [= sorte d'emplâtre]7): 1879 CIHAC II 705; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. talyon, talyun „idem (1)" (Youssouf). (Sensul 2-poate după fr. diachylon, ngr. SiăyvÂov.) 721 TAM adv. (reg.; 1967 -). (N.E. Olt.) „Tocmai, chiar, exact, precis, taman1 (1Ţ (^Justement, exactement, au justei: 1967 REG. (LEX. REG. II 32). - Din tc. tam „idem". - Cf. arom. tam. - V. taman1. TAMACHIÂR,-Ă adj. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -if-e) pron. -ma-chiar. (Munt.) „Zgârcit; lacom, avid" CAvare; avide7): 1897 LIT. (ŞIO). - Din tc. tamahkâr, (înv. şi dial.) tamak'ar (Youssouf) „idem". - Cf. ngr. ra[i); pl. -eşi (înv., rar) -/ (Muz.) „Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina, mai mic decât tamburul (v. s.v.), având gâtul lung şi trei coarde de metal" CSorte de guitare, de pandore, de théorbe, à trois cordes et plus petite que le tambuf)'. tambură 1654 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/1, LIT. sec. XVIII/2-XIX, POP., REG. (Mold., Olt., S. şi S.V. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) tămbură sec. XX/1 REG. (DLR); (reg.) tangarâ 1900 POP. (DLR); POP. sec. XX/1. - Din tc. tambura (ace. şi tambüra, v. TS) „idem" (Youssouf). (Var. tangara - probabil prin contaminare eu nagara1, v. s.v.) - Cf. scr. tàmbura, ngr. tafinovpa.g, alb. tambura, magh. tambura, tombora, arom. tîmbîră(u), tîmpîră, tămbără, tămbură. -V. tambur, tamburagiu. - Der.: (Dim.; înv.) tamburfcăs.f.: sec. XIX/2 LIT. (CADE); (Dim.; ist.) tamburiţăs.f.: 1956 IST. (DLR); (înv., rar) tamburar s.m. = tamburagiu. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. -Top. Tămbureşti (1704, REL. AGR. I 204). TANDĂR s.n. (înv. şi reg.; 1852 -); pl. -e. 1. (înv., mai ales Mold.) „Măsuţă sau scaun (acoperit cu covoare) sub care se punea un vas cu mangal (2) pentru a încălzi picioarele celor care şedeau" ('Petite table ou chaise [couverte de tapis] sous laquelle on plaçait un brasero, un réchaud rempli de braise, pour échauffer les jambes de ceux assis; tandour7): tandür 1852 LIT. (ŞIO, TDRG2); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (înv.) A sta pe (sau ia) tandur = „A sta degeaba, a nu face nimic, a lenevi": 1852 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2. 2. (Fig.; înv., rar) „Lene" 0Fainéantise, paresse7): tandur sec. XIX/2 LIT. (DLR). 3. (Constr.; reg., Dobr., N.E. Munt.) „Zid de piatră sau de cărămidă pe care este aşezat cuptorul de pâine; construcţie din preajma cuptorului, unde se pun hainele la uscat; postament înalt (în casele turceşti), făcut din pământ şi utilizat ca pat" OFondement d7un four; construction auprès du four, où l'on fait sécher le linge; socle de terre glaise employé comme lit [dans les maisons des Turcs]7): tandâ'r sec. XX/1 REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. DOBR.). 4. (P. ext.; Constr.; reg., Dobr.) „Prispă înălţată (pe care se poate sta sau dormi); pridvor" (Terrasse ou véranda d'une maison paysanne7): tandâ'r 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR II/I [234, 235], GL. DOBR.). S. (Constr.; reg., Munt., Dobr.) „Adăpost la stână, construit din pământ şi acoperit cu ogrinji" CAbri d'argile construit à une bergerie7): tandâ'r sec. XX/1 REG. (DLR); IST., LIT. sec. XX/2. 723 - Din tc. tandir, (înv. şi dial.) tandur „idem (1)" şi (dial.) „cuptor de pâine; cuptor săpat în pământ; vatră" (Tour; four creusé dans le sol; âtre, foyer7) (TS, ZTS; de unde, p. ext, nuanţele semantice de sub 3 şi, p. ana/., sensul 5). - Cf. bg. tandăr, ser. tândur, ngr. ravmbpv, cf. şi fr. tandour, engl. tandour, tendour, tendoor„idem (1)". - Der.: (înv., rar) tanduriu,-ie adj. „Leneş": sec. XIX/2 LU. (DLR). TANE s.f. (înv. şi reg.; 1726 -); pl. -ele şi (înv.) -te. 1. (Vestim.; înv.) „Bucată de blană sau de piele de animal" ('Pièce de fourrure ou de cuir7): 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX. 2. (Reg., Dobr.; în limbajul pescarilor) „Dată, oară, rând" (Tois, tour7): sec. XX/2 REG. (Constantin C. Giurescu, Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România, vol. I, Bucureşti, 1964, p. 194: A tras cu năvodul o tanea sau două tanele). - Din tc. tane „bucată, exemplar" Opièce, morceau7) (de unde, p. spec., sensul 1 [probabil detaşat din sintagmele kdrk tanesi şi deri tanesi, v. Drimba 102; kiirk „blană", deri „piele77] şi, p. abstr., sensul 2, v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 116-117). - Cf. ser. tâne „glonţ, ghiulea", ngr. reevêç„bucată". - V. taniiiu,-ie. TANILÎU,-ÎE adj. (reg.; sec. XIX/l -); pl. -ii. „Delicat, fin" CDélicat7): sec. XIX/l LU. (DLR); REG. sec. XX (SCL 5/1960, p. 586). - Din tc. taneli „granulos, fărâmiţat, mărunt" Ogranuleux, menu7) ( fig.). - V. tanea. TANZIMÂT s.n. sg. (ist.; 1885 ^). „Denumire generică a reformelor politice, sociale, economice şi culturale întreprinse în Imperiul Otoman în sec. XIX, începând din anul 1839, precum şi a perioadei istorice respective" CDénomination générique des réformes politiques, sociales, économiques et culturelles entreprises dans l'Empire Ottoman au XIXe siècle, à partir de 1839, ainsi que de l'époque respective7): 1885 IST. (DLR); IST. sec. XIX/2-XX (Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, 1976, p. 317, 324). - Din tc. Tanzimat „idem" (literal: „reforme"). TAPANGE s.f. (înv. şi reg.; 1881 -); pl. -e/e. 1. (Reg., Mold., V. Munt., Olt., azi rar) „Lovitură dată cu palma, scatoalcă, palmă" OSoufflet [= coup sur la joue]7): tapangeă 1881 LIT. (ŞIO, TDRG2); POP. sf. sec. XIX-înc. sec. XX, LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX. # Loc. vb.: (Reg., Olt.) A(-i) trage (cuiva) o tupăngea = „A bate zdravăn pe cineva, a tupăngi"-. tupăngea sec. XX/l REG. (DLR). 2. (Mii.; înv., Olt., V. Munt.) „Pistol, revolver" ('Pistolet'): tapangeă sf. sec. XIX POP. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv. şi dial.) tapanga, tapanca (Der. S., Tar. S. I 668; lit. tabanca) „idem (1, 2)" şi „palmă (a mâinii)" Opaume [de la main]'). (Var. tupăngea - prin contaminare cu tupăi, tupăni „a bate, a lovi".) - Cf. ser. tapândze „idem (2)", alb. tapânxhë „idem (2)" şi „labă, picior de animal; mână mare", arom. tăpânce, tăpănge„idem (2)". 724 - Der.: (înv., rar) tapangiu,-fe adj. „Bătăios, bătăuş": 1897 UT. (ŞIO); (Reg., Munt., Olt.) tupăngi(tupungi) vt. [tupăngeăiă, tupungeâiăs.f.] „A bate foarte tare pe cineva (cu pumnii)": sec. XX/l REG. (DLR); LIT., DICŢ., REG. sec. XX (DLR, LEX. REG. I 57). TÂPĂ s.f. (reg.; 1938 -); pl. -e. (Dobr.) 1. „Cep, dop (la butoi)" ^Fausset, tampon, bouchon [de tonneau]7): 1938 REG. (DLR); REG. sec. XX. (DLR, GL. DOBR.). 2. „Vrană (la butoi)" (Trou d'un tonneau7): 1964 REG. (DLR). - Din tc. tapa (acc. tapa, v. TS) „idem (1)", poate şi *„idem (2)", tapa [deligi] „idem (2)" (de/ik „gaură, orificiu"); poate şi din bg. tapa, ngr. m7ta jdem (1)". - Cf. şi alb. tâpë Jdem (1, 2)", arom. tapă „capac". TAPAU s.n., tapâ'ie s.f. (ist.; 1884 ->); pl. (s.n.) -urişi tapâie, (s.f.) tapai. (Dobr.) „Act de proprietate (asupra unui teren, a unui imobil etc.) emis de autorităţile turceşti" ('Acte de propriété, titre foncier émis par les autorités turques7): (înv.) tapâu 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-înc. sec. XX (DLR); tapâie sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. tapu, (dial.) *tapï „idem". - Cf. bg., ser. tapija, alb. tapi, arom. tapie. TARABĂ s.f. (lit.; 1628 -); pl. -e şi (înv. şi reg.) tarăbi, tărăbi. 1. (Com.; lit.) „Masă (improvizată) pe care negustorii (ambulanţi) îşi expun şi îşi vând marfa (în târcjuri, în pieţe, pe străzi sau într-un magazin, într-o cârciumă etc.); tejghea (1); sârghiu (2Ţ CEventaire; comptoir, étal7): tarabă 1628 DOC. (DRH. A XIX 464; în antrop. Tărăbuţă); 1740-1741 DOC. (Furnică 13); DOC. sec. XVIII-XX (DLR, DIB III 428, EM 4/1992, p. 4, 23/1992, p. 26), POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.) tărâbă 1776 DOC. (DLR); 1825 LB; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adj.: De tarabă = „Trivial, maha!agesd'\ sf. sec. XIX-sec. XX/l LIT. (DLR). 2. (P. ext.) Com.; Iit.> azi peior.) „Prăvălie mică, butic, prăvălioară, dugheană (2Ţ OÉchoppe, boutique, taudis7): tarabă 1812 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2-XX. 3. (Tehn.; înv.) „Tocător, placă de lemn pe care se toacă sau se tranşează carnea (la măcelărie sau la bucătărie)" (Tranchoir, plateau de bois sur lequel on tranche la viande'): tărâbă 1825 LB; tarâbă 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX, DOC. sec. XX/1. 4. (Constr.; reg., Munt.) „Uşă, capac (1) de lemn sau de metal cu care se astupă gura unui beci, a unui pod sau a unui cuptor; chepeng (lj, tarabună' (Trappe, porte, couvercle de cave, de grenier ou de foury. tarabă 1870 COSTINESCU; REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.). 5. (Constr.; înv., rar) „Oblon mobil de prăvălie, chepeng (2) (care, odată coborât, era folosit şi ca tarabă [1])" CContrevent, volet, rideau mobile d'un magasin^: tarâbă 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2. 6. (Tehn.; reg., Olt.) „Masa olarului, tejghea (3), parte a roţii olarului pe care se aşază pământul pentru lucru" (Table du potier, planche de la roue de poterie'): tarâbă sec. XX REG. (Iordache 49). - Din tc. (înv. şi dial.) taraba, daraba „scândură, placă de lemn; tejghea (pe care se lucrează, se taie, se etalează sau se vinde cevà)" fplanche; comptoir, étal; table d'artisan7) (de unde, p. spec., sensurile 1, 3, 6), (dial.) „idem (4, 5)" şi „gard, perete (de scânduri); magazie, cămară; balcon, pridvor" ^clôture, cloison; reserre; terrasse^ (Der. S., TS). - Cf. bg. taraba 725 „scândură; gard de scânduri; magazie, construcţie din scânduri", ser. taraba „scândură (de gard); gard de scânduri" (> rom. reg., Ban., N.V. Bulg. tarâbă„gard de scânduri": sec. XX/l REG. [DLR, Bucuţa - GL.], Olt. „partea bătută cu scânduri a unui pridvor": sec. XX/l REG. [DLR]). - Der.: (Dim., 1; lit., azi rar) tărăbioără s.f.: 1857 POLIZU; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Dim., 1) înv.) tărăbuţă(tărăboânţă) s.f.: 1628 DOC. (DRH. A XIX 464; în antrop. Tărăbuţă); şi: (înv. şi reg.; de obicei la pl.) „Bagaj, catrafuse": 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.); (Reg., Olt., Mold.) tărăbuşcă s.f. „Măsură de capacitate (pentru băuturi); ţoi, sticluţă (de un sfert de litru sau de un decilitru)": 1925 REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, LR 1/1959, p. 64); (Reg., V. Munt.) tarabună s.f. „Placă metalică cu care se astupă gura cuptorului; tarabă (4J'\ sec. XX/l REG. (DLR); (Lit.) tarabagius.m. „Negustor (ambulant) care vinde la o tarabă [1], tarabist, prăvăliaş": 1879 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, «Libertatea», 31 mar. 1993, p. 8); (Pop.) tarabist s.m. = tarabagiu, sf. sec. XX DOC. («Jurnalul Naţional», nr. 141/1993, p. 10); (Lit., rar) tarabiză vt.; vr. „(Despre un loc, o stradă, o localitate) A (se) umple cu tarabe (1, 2); a se dughenizâ'-. sec. XX/2 DOC. (EM 33/1992, p. 25). - Antrop. Tărăbuţă(1628, DRH. A XIX 464). TARABÔL s.m. (înv., rar; 1822); pl. -I. (Fin.) „Numele unei monede (otomane) care a circulat, în sec. XIX/l, şi în ţările române" CNom d'une monnaie [ottomane]'): 1822 DOC. (DOC. EC. I 261). - Din te. Tarabulus [altini], *Tarabul [altïrïi] „idem" (v. Suciu 159; Tarabutus„Tripoli", aitm „monedă de aur"); cf. tc. dial. tarabui„numele unui dans popular turcesc" [Der. S.]). - V. tarabulus. TARABULUS s.n. (ist.; sec. XIX/2 ->); pl. -eşi -uri. (Vestim.) „Şal1 (2) (cu ciucuri de mătase) care se purta înfăşurat în jurul capului sau ca cingătoare; saridăc, tadit (1Ţ OLongue bande d'étoffe portée autour de la tête ou de la taille'): tarabulus sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX/2; (înv.) taraboiüs, tara bu los, tarabulüz 1868 DICŢ. (TDRG2); LT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX/1. - Din tc. (dial.) darabulus, tarabuluş (Der. S.), *tarabulus „idem" (condensat în tc. din sintagma Tarabulus şah [şi/sau sangi, kuşagi\ „idem", v. Suciu 159, cf. Drimba 102; Tarabulus „Tripoli", şal „şal1 [2]", sar/k „turban", kuşak „cingătoare, brâu"). -V. tărăboi. TARABUZ subst. (înv., rar; 1765); pl. ?, acc. nec. (Atributiv, în sintagma) Sopon [= săpun] tarabuz = „Săpun fabricat în oraşul Trabzon" OSavon fabriqué à Trébizonde'): 1765 DOC. (Furnică XXVI). - Din tc. (înv.) Tarabuzan (mod. Trabzun, Trabzon) „Trabzon (oraş în nordul Anatoliei)" (Trébizonde'); sintagma este un semicalc (cu topică inversată) după tc. (înv.) Tarabuzan sabunu„idem" (sabun „săpun"; v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 117). 726 TARAC s.m. (înv.; 1832 - sf. sec. XIX); pl. -/ (Alim., Corn.; Mold.) „Piept de vită; antricot" ('Entrecôte'): 1832 DOC. (TDRG2); DICŢ., REG. sec. XIX/2 (TDRG). - Tc. (dial.) tarak[lik], tarak[li] „idem" (Der. S.; lit. „metacarp"; v. vol. I, p. 563). - V. darac, tarat/i TARAF s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -urfşi (pop.) -e. 1. (Pol., Prof., Corn.; înv.) „Grup de adepţi (ai cuiva sau ai unei idei, ai unei cauze etc.), grupare (politică), partid; breaslă, tagmă, uniune, corporaţie; (ir.) bandă, gaşcă, clică" ^Groupe de partisans, parti, groupement [politique]; corporation, ordre, union; bande, clique'): tarâf sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Jur.; înv.) „Parte (într-un proces)" ('Partie [dans un procès]'): tarâf 1799 CRON. (DLR); LIT. sec. XIX/2. 3. (P. ext,;; Muz.; lit.; de obicei determinat prin de lăutari sau a! lăutariloi) „Mică formaţie muzicală de lăutari care cântă muzică populară sau romanţe; tacâm (14Ţ CPetit orchestre tsigane^: tarâf sec. XIX/l LIT. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 4/1992, p. 21); (înv.) tarâfă (s.f.) sec. XIX/2 UT. (DLR). - Din tc. taraf „idem (1, 2)" şi „parte; latură; direcţie". (Var. tarafă- sg. refăcut din pl.) -Cf. bg., alb. taraf, ngr. mpô.cpi, arom. tărafe„idem (1)", ser. taraf,,parte, direcţie". TARAM s.f. sg. (lit.; 1906 -). (Alim., Com.; col.; uneori atributiv, în sintagma icre tarama) „Icre (de calitate inferioară) sărate şi tescuite" COeufs de poisson salés et pressurés'): (înv., rar) tarâmă 1906 ALEXI; taramâ 1916 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX, LIT,, REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1983, la Bucureşti). - Din tc. tarama „idem" (TS). TARAPANA s.f. (ist. şi reg.; 1774 -); pl. -le. 1. (Fin.; ist.) „Monetărie" CHotel de monnaie'): (înv.) taraphanâ 1774 DOC. (ŞIO); (înv.) zaraphaneâ 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l; (înv.) zerphanâ 1802 DOC. (ŞIO); (înv., rar) tărapanâ (DDRF), tarabanâ (TDRG); tarapană sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, DLR, «Philologica», I 124); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, POP. sec. XX/l. 2. (P. ext.) Fin.; reg., V. Munt.) „Chitanţă pentru bani, recipisă" ^Récépissé, quittance donnée contre l'argent reçu7): tarapanâ 1967 REG. (LEX. REG. II 32). 3. (Fig.; înv. şi reg., Munt., Olt.) „Grup, ceată, gaşcă" OBande, groupe'): tarapanâ 1795 DOC. (DLR); REG. sec. XX/2 (DLR). # Expr.: (Reg., Oit.) Tot o tarapana = „(Este) totuna, la fel, tot aia e, tot un drac": sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. (înv.) zarbhane, zarphane, (înv. şi dial.) tarabhane, tarabhana, *taraphane, *taraphana, *zaraphane (lit. mod. darphane) „idem (1)". - Cf. bg. taraphanâ, alb. tarapâne, ngr. mpccTtxav&g, arom. tărăp(h)înă, trîphînă„idem (1)". -V. tarapangiu. 727 TARAPANGÎU s.m. (înv., rar; 1859 - sec. XX/l); pl. -ii. (Prof., Fin.) „Meşter care lucra la baterea monedelor într-o tarapana (1), monetar; (p. ext.) directorul monetăriei (Imperiului Otoman)" fOuvrier qui fabrique les monnaies, monnayeur; chef de l'Hôtel de monnaie [de la Porte]'): taraphanagiu 1859 IST. (ŞIO); tarapangiu 1879 CIHAC II 619; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; taraphangiu (HEM 3096); tarapanagiu (TDRG, SDLR). - Din te. (înv. şi dial.) tarabhanegi, tarabhanagï, *taraphanegi, *taraphanagï (lit. mod. darphaneci) „idem". (Var. cu -angiu- prin adaptare după suf. rom. -angiu). - V. tarapana. TARAPHANÂ-EMINÎ s.m. (înv., rar; 1859); pl. ? (Admin., Fin.) „Inspector-şef, intendent al monetăriei Imperiului Otoman" ^Intendant de la Monnaie de l'Empire Ottoman'): taraphanâ-emini, zarphanâ-emini 1859 IST. (ŞIO). - Din te. (înv.) tarabhana emini, zarphane emini „idem". - V. emin, tarapana. TARATLÎ adj. invar. (înv., rar; 1601). (Vestim.) „(Despre stofe) Brodat sau ţesut în dungi, în vrâste; dungat, vrâstat, reiat" OBrodé ou tissé en raies, rayé'): 1601 DOC. (HEM 2066). (Glosat greşit în ŞIO: „din oraşul Tarakli".) - Din te. tarakli „idem" (TS; p. asim.; v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 117). - Cf. ser. terekiija, ngr. m.pc/xM „un fel de pânză, de ţesătură". - V. da rac, tarac. TARATÔR s.n. (înv.; sec. XIX); pl. -oare. (Alim.; S. Mold.) „Preparat culinar din nuci pisate, miez de pâine şi, eventual, sfeclă coaptă, frecate cu usturoi, oţet (sau zeamă de lămâie) şi untdelemn; scordolea" OSorte de sauce à l'ail, aux noisettes et à mie de pain'): sec. XIX REG. (SDLR). - Din te. târâtor „idem'' (TS). - Cf. bg. tarator„idem". TARCINÎU,-ÎE adj. (reg.; înc. sec. XX ->); pl. -//' (Crom.; N. Mold.) „De culoarea scorţişoarei; violet-înehis; cenuşiu") ('Couleur cannelle; violet foncé; grisâtre'): înc. sec. XX POP. (DLR); LU., REG., DICJ. sec. XX/l (SDLR, DLR). - Din te. tarçini „idem" (tarçin, tarçm „scorţişoară"). TARHÔN s.m., s.n. (lit.; 1773 -); pl. (rar, s.n.) -urisau -oane. (Bot., Alim.; de obicei la sg.) 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Plantă erbacee aromatică din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă şi ramificată, cu flori alburii şi cu frunze liniare, lanceolate (Artemisia dracuncuius), (la sg., col.) frunzele acestei plante, întrebuinţate în alimentaţie (ca mirodenie sau ca salată) şi în medicina populară" ('Estragon7): tarhon 1773 DOC. (DLR); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX, LIT., REG. sec. XIX/2-XX (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv. şi reg., Mold., Transilv.) tarahôn 1795 DOC. (DLR); POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX/l; (reg.) tărhână (s.f.) 1968 DOC. (DLR). 2. (P. ext.) reg.) „Numele altor plante, mai ales aromatice sau culinare: granat (Pyrethrum parthenium)} anason (II) (Pimpineiia anisum)) (N.V. Munt.) hasmaţuchi, asmaciuc (1) (Anthriscus cerefoiium)) (Transilv.) specie de muşcată, indruşaim (!) (Peiargonium zonale), (N. Transilv.) chimen, chimion (Carum carvi)) (N.E. Munt.) un soi de fasole" CNom d'autres 728 plantes, surtout aromatiques ou culinaires: cumin, cerfeuil, anis, etc.'): tarhon 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR), DOC. sec. XX; (Transilv.) tărhână (s.f.) 1968 DOC. (DLR). - Din te. tarhon, tarhun „idem (1)". - Cf. şi magh. târkony(> rom. reg., Transilv., Ban., Mold. tarcôn [acc. şi târcon], târcom, tareân, târcăn, tarcum, taracon „idem [1, 2]": sec. XVII/2 ANON. CAR.; REG., DOC. sec. XIX/2-XX [DLR]), bg. tarhun, arom. târhüne „zeamă de susan măcinat", rus., pol. tarhun. TARLA s.f. (lit.; 1839 -); pl. -ie. (Agric.) 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Suprafaţă de teren agricol mărginită de patru drumuri sau haturi (1) care se întretaie şi cultivată cu aceeaşi specie de plante agricole, în cadrul unui asolament; solă; merea (1)’ CSole, grande parcelle de champ labouré7): tarlâ 1868 DICŢ. (TDRG2); sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ., REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR), DOC., POP. (Munt., Mold., Transilv.) sec. XX/2 (FOLC. NOU 34, 165, 226, 307, 406, EM 35/1992, p. 6); (înv., Dobr.) tăria, târlâ, târlă (pl. -e) 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-înc. sec. XX (DLR); (înv., Mold.) târlă (pl. -e) 1884-1885 REG. (H); POP. înc. sec. XX. 2. (P. ext.\ lit., rar) „Cultura, plantele agricole, produsele de pe o tarla (1)" (les produits, les plantes d'une sole'): tarlâ sec. XX/2 LIT. (DLR). 3. (P. restr.) înv. şi reg., Olt.) „Postată; strat (în grădină), brazdă" OPortion d'une sole, labouré par un ou plusieurs agriculteurs; plate-bande, carré, plant, planche [de légumes ou de fleurs]'): tarlâ 1839 VALIAN; DICŢ, sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/1 (ALR I [920]). 4. (P. ext:, înv. şi reg., Munt., Olt.) „Drum sau teren îngust care desparte două tarlale (1); haiJ (1Ţ (Tlate-bande non-labourée ou sentier entre deux soles'): tarlâ 1839 VALIAN; POP., REG. sec. XX/1 (DLR, Rotaru 69). - Din te. tarla (ace. şi tăria, v. TS) „idem (1)". - Cf. magh. tariô. - Der.: (Reg., S. Transilv.) tariăn s.m. „Persoană care păzeşte o tarla (1)": 1950 REG. (DLR); (Lit.) tariaUzăvt. [tariaiizâre s.f., tarlalizât,-ă adj.] „A împărţi (o întindere de pământ) în tarlale (1)": miji. sec. XX LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XX/2. TARPÛZ s.n. (înv., rar; 1726 - sf. sec. XVIII); pl. -e. (Vestim.) „Un fel de scufiţă pe care o purtau femeile (mai ales grecoaicele)" ('Sorte de bonnet porté par les femmes [sortout par les Grècques]'): 1726-1733 DOC. (DLR); CRON. sec. XVIII/l, DOC. sec. XVIII. - Din te. (înv.) tarpos, *tarpus „idem" (probabil prin intermediul unui pl. rom. *tarpuşi, *tarpuji > sg. tarpuz). - Cf. ser. tarpos, arom. tarpoaşe (pl. tarpoşi) „basma". TARZ s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -uri. „Atitudine, ţinută, conduită, comportament, manieră" ('Attitude, tenue, conduite, comportement, manièreO: sec. XIX/l CRON., LIT. (ŞIO, DLR). - Din tc. tarz „mod, fel, chip, manieră, formă, cale, procedeu" ('façon, manière, mode, forme') (p. spec.). 729 TAS s.n. (lit.; sec. XVIII/l -); pl. -uri. 1. (înv.) „Lighean (1) (mai mic), iighenaş, {p. spec.) lighenaş folosit de bărbieri pentru a pregăti spuma de săpun, lighean (2)' CBassine, cuvette, [petit] bassin; plat à barbe7): tas sec. XVIII/l CRON. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; teas 1858 DOC. (TDRG); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (înv. şi reg.) „Ceaşcă (de lut); cupă, pocal, căuş; felegean, ceşcuţă fără toartă, pusă într-un zarf (1), din care se bea cafea" (Tasse, gobelet, coupe7): tas 1790 DOC. (DLR); REG. (Ban.) sec. XIX/2 (H), DICŢ.^sec. XIX/2-XX; teas sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DOC., LIT. sec. XX/l, DICJ. sec. XIX/2-XX. 3. (înv. şi reg.) „Vas plat (şi rotund), platou, taler, farfurioară de metal, tavă (3), tipsie (1) (folosită mai ales pentru a face o chetă); (p. spec.) înv.) cutia milelor; (Nunt.) zarf (1), suport metalic filigranat, cu toartă, în care se pune ceşcuţa de cafea sau de ceai" (Vase plat [et rond], petit plateau, petite assiette, soucoupe, écuelle de métal [employée surtout pour faire une quête]; petit godet dans lequel on met la tasse à café'): tas înc. sec. XIX DICŢ. (DLR); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2, REG. (Dobr., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; teas 1835 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A umbia cu tasui - „A face chetă; a cerşi": sf. sec. XIX POP. (DLR); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/1. 4. (Lit.) „Taler de balanţă, talger, terezie (2), tavă (5)' ^Bassin, plateau de balance7): tas, teas 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX; (reg., Olt.) taz, taţ 1960 REG. (LEX. REG. I 86). 5. (Tehn.; înv. şi reg.) „Disc la roată, străgălie, capac (5)' CGoupille, frette [de l'essieu]7): tas, teas 1857 POLIZU; REG. (S. Munt.) sec. XX/1 (ALR SN II [351]), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 6. (Muz.; înv.) „Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului; chimval, cimbal, zii, tipsie (5)' ^Cymbale7): teas, tas 1857 POLIZU; UT., DICJ. sec. XIX/2. 7. (P'. ext.) Muz.; înv.) „Timpan" (Timbale7): tas, teas 1875 UT. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2. 8. (P. ext.) Muz.; reg.; la pl.) „Castaniete, geampara/e (1Ţ CCastagnettes7): tâsuri, teâsuri 1939 SDLR. 9. (P. ext.) înv., rar) „Fiecare dintre cele două capace (1) ale unui medalion" CChacun des deux couvercles d7un médaillon7): tas sec. XIX/2 LIT. (DLR). 10. (P'. anal.) Tehn.; înv., rar) „Cleşte de lemn folosit de tâmplari; crivală" (Tince de bois employée par les menuisiers7): tas, teas 1898 REG. (DAMÉ 114); DICŢ. sec. XX/1. - Din te. tas „idem (1, 2, 3, 4, 6)", (dial.) „idem (5)" (ZTS) ; în Ban., probabil (şi) din ser. tes „idem (3, 4, 6)". - Cf. bg. tes „idem (1, 3)", ngr. men, alb. tes „idem (1, 2)", arom. tas, tăse „idem (2, 3)"; cf. şi it. tazza, germ. Tasse, fr. tasse (> rom. înv., rar tăsă„idem (2)": sec. XIX/2 DICŢ, LIT. [DLR]), magh. (dial.) tăca. TASMÁ1 s.f. (înv. şi reg.; 1734 -); pl. -le. 1. (Vestim.; înv. şi reg., Munt., Olt., Mold., Dobr.) „Panglică, cordea, fâşie îngustă (de fir, de mătase, de piele etc.) folosită mai ales ca ornament (la îmbrăcăminte sau la încălţăminte); găitan (1)) cureluşă; curea, cordon" CRuban [de soie, de cuir, etc.], bandelette; galon; lanière; courroie7): tasmà 1734 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, DLR, GL. REG., GL. DOBR.); (înv.) taşmâ 1738 DOC. (DLR); (înv.) tismà 1752 DOC. (Iorga, S.D. XII 63); (înv., rar) tásma (pl. -e) 1906 ALEXI; (înv., rar) tâzmà (TDRG2); (reg., Mold.) tasmà sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, REG. sec. XX/1 (DLR); (reg., Oit.) tazmá 1967 REG. (GL. OLT.). 2. (Vestim.; reg.) „(Bucată de) piele fină (de viţel), bine tăbăcită, folosită pentru căpute sau aplicată pe bundiţe (şi brodată)" ('[Lambeau de] cuir fin employé comme empeigne ou appliqué sur les touloupes7): tasmà 1914 DOC. (DLR). 730 3. (P. ext:, Vestim.; reg., V. Munt.) „Petic de talpă care se aplică la pingele pentru a acoperi o gaură" (lambeau de cuir appliqué sur un trou dans la semelle'): tasmâ 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P. spec.) Med.; înv., rar) „Garou" ('Garrot'): tasmé 1857 POLIZU. 5. (P. anal.) Constr.; reg., V. Munt.) „Pană de lemn fixată ca adaos la colţul unei construcţii pentru a astupa golul rămas între stâlpul de susţinere şi temelie" CCoin de bois fixé entre le fondement et le pilier de soutien d'une construction'): tasmâ 1967 REG. (GL. ARG.). 6. (F!g.; înv., rar) „Palmă, scatoalcă" ('Gifle'): tasmâ 1857 POLIZU. - Din te. tasma „idem (1, 2)". (Var. taşma - prin „degrecizare" hipercorectă; tisma - p. disim.). - Cf. pol., ucr. tasma. - Der.: (Dim., 1) reg.) tăsmăiupăs.f.: sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, CADE). TATÂR-AGASI s.m. (înv., rar; 1693); pl. ? (Admin.) „Şeful tătarilor (v. s.v.), al curierilor oficiali ai Porţii" CChef des courriers officiels de la Porte'): 1693 DOC. (ŞIO). - Din te. (ist.) tatar agasi „idem". - Cf. ser. tatar-aga. - V. agă, tătar. TATÂR-MIZÎL s.m. (înv., rar; 1771 - sec. XIX/2); pl. -/ (Transp.) „Curier poştal, mesager (care folosea menzilul1 [1] sau caii de menzil1 [1, 2]), olac (4), olăcar (1), menzllgiu, tătar" ('Courrier, messager^: menzil 1771 LU. (DLLV); LU. sec. XVIII/2-XIX/1; mezil 1838 LU. (DLR); tatâr-mizil miji. sec. XIX LU. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *tatar-î menzil „idem" (literal: „curier poştal"; menzil „[serviciu de] poştă", tatar „curier"). (Var. menzil, mezil - prin condensare lexico-semantică, probabil în momentul împrumutării, v. Suciu 152.) - V. menzif, tătar. TATIR s.n. (înv., rar; 1783); pl. ? „Zi liberă, (zi de) odihnă, repaus, paidos (1)' CfJour de] repos'): 1783 DOC. (ŞIO). - Din tc. tatii „idem". - Cf. arom. tat/le„destituire". TAUCCÎU s.m. (reg.; 1939 ->); pl. -ir, pron. ta-uc-. (Prof., Corn.; Dobr.) „Găinar, crescător şi vânzător de găini şi de alte păsări de curte" (Volailleur, volailler, éleveur et marchand de volaille'): 1939 REG. (Coman, GL.). - Din tc. tavukçu (pron. tawukcü) „idem" [tavuk„găină"). TAVAN1 s.n. (lit.; 1791 -); pl. -eşi (rar) -uri 1. (Constr.; lit.; reg. mai ales în Munt., Olt., Dobr.) „Plafon (al unei încăperi), bagdadie (1)) partea superioară a unei peşteri, a unei excavaţii miniere etc." ('Plafond'): tavân 1791, 1819 DOC. (ŞIO, DIB 1960, p. 226); 1839 VALIAN (s.v. fr. plafond)) LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XX (FOLC. NOU 243 - S.V. Transilv), DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 3/1992, p. 7); (reg., Olt., S. Transilv.) tăvân 1900 BARCIANU; REG. sec. XX/l (DLR); (reg., Mold., Dobr.) tabân sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR; GL. DOBR., în der. tăbăni)) (reg., Olt.) taivân 1910 REG. (DLR). # Loc. vb.: (Lit.) A sta (sau a rămâne etc.) cu ochii (sau cu privirea) în tavan ori A avea privirea în tavan = „A nu face nimic, a lenevi; a fi cu gândul aiurea": tavân sec. XX LU. 731 (DLR). 2. (P. ext.) Nav.; înv.) „Fiecare dintre cele două extremităţi ale corpului unei corăbii, unde se afiă încăperile corăbierilor" ^Chacune des deux extrémités d'un navire, où sont situées les chambres des matelots'): tavân înc. sec. XX POP. (DLR); DICŢ. sec. XX. - Din te. tavan „idem (1)"; pentru sensul 2, cf. tc. tavan içi sau tavan araşi „mansardă" (iç „interior", ara „interval, spaţiu"). (Var. taban - probabil prin confuzie cu taban2.) - Cf. bg., alb. tavan, ser. tàvan, ngr. zafiô.vi, vmpâvi, arom. tăvâne, dăvâne. - Der.: (înv. şi reg.) tăvănivt. [tăvănire s.f., tăvăneălăs.f., tăvănit s.n., tăvănft,-ăadj.] „A face tavanul (1) unei încăperi, a tăvănui ": tăvăni 1819, 1829 DOC. (TDRG2, DLR); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. (Munt.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, GL. ARG.); (Dobr.) tăbănisec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Reg.) tăvănui Mt. [tăvănuire s.f., tăvănuit s.n., tăvănuit,-ăadj.] = tăvărir. (Mold., Munt.) tăvănui 1870 COSTINESCU; REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.); (Mold.) tăbănuisec. XX/l REG. (DLR). TAVĂ s.f. (lit.; 1438-); pl. tăvfşi (înv. şi reg.) tave. 1. (Lit.) „Vas plat de tablă sau de fier (smălţuit), în formă dreptunghiulară şi cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri, prăjituri etc.; tipsie (2)' OPIat à cuire [au four], plat à gratin, tourtièreO: tavă 1438, 1493 DOC. (Bogdan 207; în antrop. Tavăş\ top. Tăveşti)} REG. (Munt., Dobr., Olt., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (DLR, EM 16/1992, p. 22); (reg., Mold., Dobr.) tava (pl. -ie şi tăvăii) 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 49, 129, 152); LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.); (reg., Mold., Dobr.) tăvâ (pl. -leşi tăvăii) sec. XX REG. (DLR, GL. DOBR.). # Loc. adj. şi adv.: (Lit.) La tavă = „(Gătit) în tava pusă în cuptor": 1893 LU. (ŞIO); LU. sf. sec. XIX-sec. XX. 2. {P. ext.] lit.) „Obiect plat de metal, de lemn sau de material plastic, având diferite forme şi dimensiuni şi marginile puţin ridicate, pe care se aduc la masă tacâmurile (4, 5, 6), mâncarea, cafeaua (2), paharele etc.; platou, tipsie (1), tablé (1Ţ OPIat, plateau à servir7): (înv.) tava 1645 DOC. (DLR); LU. (Mold.) sec. XIX/2 (ŞIO); (înv., Mold.) tăvâ 1886 POP. (DLR); tavă 1796 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 7/1992, p. 14), LU. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Lit.) A servi (pe cineva) (ca) pe tavă sau A-i aduce (ori a-i da etc.) (cuiva) (ca) pe tavă = „A servi (pe cineva) foarte bine, cu tot dichisul; a-i da totul de-a gata": sec. XX/2 LU., DICŢ. (DLR). 3. (P. spec.; lit.) „Obiect plat de metal, cu marginile puţin ridicate, folosit ca suport pentru instrumente medicale, pentru a strânge bani în biserică de la credincioşi etc.; platou, taler, tipsie (1), farfurioară (de metal), tas (3Ţ ^Plateau, objet plat de métal employé comme support pour les instruments médicaux, pour ramasser l'argent offert dans l'église, etc.'): tavă sec. XX/1 LU. (DLR); LU. sec. XX. 4. (P. ext.) înv., rar) „Şervet brodat care se aşterne, ca ornament, pe o tavă (2) sau pe o mobilă" ^Serviette brodée servant d'ornement sur un plateau ou sur un meuble'): tavă sec. XIX/2 LU. (DLR). 5. (P. ext.) înv. şi reg.) „Taler de balanţă, terezie (2), tas (4)' CBassin, plateau de balance^: tavă sec. XIX/2 LU. (DLR); REG. (S.E. Ban.) sec. XX/1 (DLR). 6. (P. anal.) reg., Olt.) „Tinichea (1) cu care se astupă uşa cuptorului" OCouvercle de l'orifice du fourO: tavă sec. XX/1 REG. (DLR). 7. (Reg., Munt.) „Vas de metal în formă de lighean (1), având diverse întrebuinţări în gospodărie" CRécipient de métal en forme de bassine'): tava sec. XX/1 REG. (ALR II [4015]). 732 - Din tc. tava (ace. dial, şi tava, v. Ling. balk. 2/1965, p. 113) „idem (1, 7)" şi „tigaie" fpoêle à frire'). - Cf. bg. tavă, ser. tàva, ngr. tafiăg, alb. tévë, arom. tavă, tîvă. - Der.: (Dim., 2, 3, 4; lit.) tăviţăs.f.-. sec. XIX/2-XX LIT., DICŢ. (DLR). - Antrop. Tavă(1438, Bogdan 207), top. Tăveşti(1493, Bogdan 207). TAXIDÂR s.m. (ist.; 1775 ->); pl. -r, scris şi tacsidar. (Fin., Admin.) „Funcţionar însărcinat, în trecut, să strângă dările, impozitele şi taxele care constituiau venituri ale statului; perceptor, tefterdar (3)' CPercepteur des impôts, des revenus de l'état'): (înv.) tahsildâr 1775 DOC. (TDRG); (înv.) taxindâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO); (înv.) tacşildâr 1826 DOC. (DLR); (înv., rar) tahsidâr (SDLR); taxidâr 1844 IST. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, REG. (Munt.) sec. XX/l (Coteanu, E. 285); taxildar 1784 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XX/2. - Din tc. tahsildar, *tahsidar „idem". (Var. taxidar, taxi/dar, taxindar- p. et. pop. după taxă [atestat din 1766, v. DLR]; taxindar- p. disim.; tacşiidar- poate p. et. pop. după tacşă [înv., Transilv.] „chirie".) - Cf. alb. taksidăr, arom. taxidar, taxi/dar. -V. taxil. - Der.: (înv.) taxidăries.f. = taxit. 1863 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. TAXÎL s.n. (înv.; 1748 - miji. sec. XIX); pl. -ur'r, scris şi tacsii. (Fin.) „Percepţie, percepere, încasare a dărilor, impozitelor şi altor obligaţii către stat; taxidărid' CPerception, encaissement, recouvrement des impôts et des taxes'): 1748, 1783 DOC. (REL. AGR. I 696, TDRG2); DOC. miji. sec. XVIII-sec. XIX/1. # Loc. vb.: (înv.) A face taxil - „A încasa, a percepe (un impozit, o taxă etc.)": 1814 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1. - Din tc. tahsil „idem" (p. et. pop. după taxă [atestat din 1766, v. DLR]); loc. vb. - calc după tc. tahsiletmek„idem" (etmek„a face"). - V. taxidar, taxil-ferman. TAXÎL-FERMÂN s.n. (înv., rar; 1786); pl. -e; scris şi tacsil-ferman. (Admin., Fin.) „Firman (v. s.v.) de execuţie financiară (prin care se ordona încasarea unei sume de bani datorate de cineva)" CFirman d'exécution financière'): taxil-fermân, taxâl-ferman 1786 DOC. (Furnică 133). - Din tc. tahsil fermaru „idem". - V. firman, taxil. TAXÎM s.n. (ist. şi reg.; 1779 -); pl. -ur'r, scris şi tacsim. 1. (Muz.; ist.) „Preludiu instrumental improvizat, cu ornamente specifice, executat în muzica populară turcească; (p. gener.) compoziţie muzicală" ('Prélude instrumentale dans la musique turque; composition musicale'): taxim 1779 LIT. (DLLV); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, POP. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2. 2. (P. ext.) Muz.; înv. şi reg., azi rar) „Melodie populară românească executată la cobză sau la scripcă" CAir paysan roumain joué du luth ou du violon'): taxim 1892 REG. (DLR); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XX/1; (Mold.) taxâ'm sec. XX/1 LIT. (DLR). # Loc. vb.: (Reg., Mold.) A trage un taxim = „A cânta; a plânge în hohote": sec. XX/1 LIT., DICŢ. (DLR). 3. (P. ext.) reg., Mold.) „Petrecere, chef (4)' ('Ripaille, bombance'): taxim 1967 REG. (LEX. REG. II 124). 4. (P. ext.) reg., Mold.) „Plimbare" ('Promenade'): taxim 1967 REG. (LEX. REG. II124). - Din tc. taksim „idem (1)". 733 TĂCÂTĂ s.f. (înv.; sec. XIX/2); pl. -e. (S.E. Munt.) „Numele unui joc de copii (nedefinit mai de aproape)", probabil „leapşa, bâza" ('Nom d'un jeu d'enfants', probablement'main chaude'): 1884-1885 REG. (H). - Din te. tokat „lovitură cu palma" Otape, gifleQ (p. ext.) v. LR 1-2/1994, p. 26). TĂLĂŞMÂN,-Ă s.m. şi f., adj. (reg.; 1870 -h>); pl. -i,-e. (Mold.; peior.) 1. S.m. şi f., adj. „(Om) prost, tont, imbecil" ('[Homme] imbécile, nigaud^: talaşmân 1870 LIT. (DLR; în der. tă/ăşmăni); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (ŞIO, DLR); tălăşmăn sec. XX/1 REG. (DLR). 2. S.m. (P. ext.) „Epitet depreciativ dat cailor, boilor etc., haram (1.3), dalac (II. 1)' CÉpithète déprédateur donné aux chevaux, aux boeufs, etc.; haridelle'): tălăşmân 1870 LIT. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/l; talaşmăn sec. XX/l DICŢ. - Din te. (dial.) talaşman „(om) certăreţ, arţăgos, caustic" ('[homme] querelleur, batailleur, mordant7) (v. ŞIO; de unde, p. ext., sensul I). - Der.: (înv., Mold.) tăiăşmănht. „A batjocori; a pedepsi": 1870 LU. (DLR). - Zoon. (nume de viţel) Tăiăşman (1898, DAMÉ 29). TĂTAR s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. -i. (Transp.) „Curier, sol, mesager (călare); tatar-mizil, menziigiu, oiăcar(l), o/ac (4)' (^Courrier, estafette [à cheval]'): tătar 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/1, LIT. mijl. sec. XIX (TDRG2); tatar sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DLR); LIT. miji. sec. XIX. - Din te. tatar „idem". (Ca etnonim şi cu alte sensuri menţinute până astăzi, rom. tătar provine din idiomurile tătăreşti, eventual şi din cumană [prima atestare a etnonimului este din anul 1411, v. DERS], fiind consolidat ulterior prin aportul şi al altor limbi [cf. rus., bg. tatarin, magh. tatâr, ser. tătar, tatarin, ngr. mrnpog, tc. Tatar\.) - V. cifte-tatar, ogeac-tătar, tatar-agasi, tatar-mizit, vezir-tatar. - Der.: (Mii.; ist.) tataraş s.m. „Soldat dintr-un corp al cavaleriei româneşti având ca misiune transmiterea mesajelor, poruncilor şi hotărârilor oficiale": sec. XX/l LIT. (DLR). TĂTULĂ s.f. (reg.; 1884 -); pl. -e. (Bot.; Mold., Dobr., E. Munt.) „Ciumăfaie, laur (Datura stramonium)' ('Stramoine'): tătulă 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR); tătură 1968 REG. (DLR). - Din tc. tatula (acc. tatuia) „idem". - Cf. ser. tatuia. TÂNÂS s.n. (reg.; sec. XX/l ->); pl. -uri. (Agric.; Dobr.) „Grămadă de snopi (de grâu), claie, stog" OMeule [de blé]'): tânâs, tânâz sec. XX/l REG. (ALR I [912]; definit prin „vraf de grâu"). - Din tc. tinaz, (înv. şi dial.) tinas (Y.Tar.S., Der. S.) „idem". TÂRFĂ s.f. (lit.; 1835 -); pl. -e. 1. (Pop., azi rar) „Lucru vechi, uzat, stricat, devalorizat, declasat, fără valoare, demn de aruncat, de lepădat sau de dispreţ; haraba2 (1), ciuruc (1), marda (1), furda (1)] (p. spec.) bucată de ţesătură uzată, zdreanţă, cârpă, buleandră, paceaură (1Ţ (Vieille chose, objet usé, 734 suranné, sans valeur; haillon, chiffon'): sec. XIX/2 DICŢ. (LM, CIHAC II 405); POP. sf. sec. XIX-sec. XX/1. 2. (P. ext.) lit.) „Cocotă, curvă, prostituată, paceaură (2), telăliţă (3), harabé (3), magmuză' (^Débauchée, prostituée, cocotte'): 1835 LIT. (DLR); 1847 DOC. (UR. X 403); POP., REG. (Mold.) sf. sec. XIX-sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT., DOC. sec. XIX-XX (EM 42/1992, p. 10). 3. (P. ext/, reg., Mold.) „Om mincinos" ('Menteur'): sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. (pop.) tirfa (Youssouf; lit. turfa, înv. turfe, türfè) „idem (1)" şi „lucru nou, frumos şi atrăgător,-care stârneşte curiozitatea; noutate, curiozitate; aliment considerat impur de către religia mozaică, aliment care nu este cuşer" Cchose nouvelle, belle et attirant les regards; nouveauté, curiosité; aliment jugé impur par les israélites') (TS, OTS, Youssouf, Redhouse 2000, v. Suciu 118-119). (Sensul 2-p. ext. fie din sensul 1 [cf. aceeaşi evoluţie la buleandră, paceaură, haraba etc.], fie direct din sensurile turceşti menţionate.) (Unele DICŢ. [TDRG, CADE, ŞDU, DLR etc.] fac trimitere la tearfă „idem (1, 2)", răspândit mai ales în Transilv. şi Mold. şi având etimologia necunoscută pentru autorii DLR [după N. Drăganu, DR IV 781, din v.-sl. terhü şi/sau magh. terh, teher „povară, sarcină, bagaj"]; între cei doi termeni există, probabil, doar raporturi de influenţă semantică reciprocă, bazată pe paronimie, inclusiv la nivelul derivatelor.) -Contaminare: (+ curzoştină, curviştină, reg., Olt., N.E. Munt.) târfoştină, târfiştinăs.f. = târfă (2)\ 1928 REG. (DLR); LIT. sec. XX/2. - Der.: (Dim., 2, lit.) târfuh'ţăs.f.: sec. XX/2 LIT.; (Col., 2, înv., rar) târfe'ts.n.; şi „caracter de târfă (2)": 1857 POLIZU; (înv., S. Transilv.) târfoădă s.f. = târfă (2)\ 1884-1885 REG. (H); (Reg., N.V. Munt.) târfăi vr., vt. 1. Vr. „A se destrăbăla". 2. Vr. „A se linguşi, a se gudura". 3. Vt. „A ocărî, a mustra" [(Reg., N.V. Munt.) târfăiălăs.t „Desfrânare; linguşeală; lucru făcut de mântuială"]: 1967 REG. (GL. ARG.); (Reg., N.V. Munt.) târfocfvt., vr. 1. Vt., vr. „A (se) murdări". 2. Vr. „A se destrăbăla, a se târfăi (1Ţ [(Reg., N.V. Munt.) târfoceăiă s.f. „Desfrâu; josnicie, murdărie"]: 1967 REG. (GL. ARG.). (Formele târfâr, târfărie, târfăriţă, târfoiisunt, probabil, variante ale termenilor tei far, terfărie, terfăriţă, terfeli [< tearfă, v. DLR], rezultate sub influenţa lui târfă.) TÂRLÎC s.m. (pop.; 1647 -); (mai ales la) pl. -/ 1. (Vestim.; înv.) „Tip de încălţăminte orientală fără toc, confecţionată din saftian (1) sau din pâslă (şi căptuşită cu postav), care se purta în casă (în loc de papuci) şi peste care se purta, pe stradă, o altă încălţăminte (pentru a o proteja de praf); meşi (1Ţ ('Sorte de chaussure orientale légère, sans talon, pantoufle de maroquin ou de feutre, que l'on portait chez soi en guise de chausson d'appartement ou dans la rue en guise de chaussette'): terlic 1647, 1792 DOC. (TDRG2, ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tirlic 1780 DOC. (DLR); turlic 1793 DOC. (GJ. IST. 405); târlic 1863 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; târlig sec. XIX/2 LIT. (TDRG2); stârlic sec. XIX/2 POP. (DLR); IST. sec. XX/1. 2. (Vestim.; pop.) „Papuc (1.2) (confecţionat din lână sau din postav); cipic, meşi (4Ţ CChausson d'appartement, pantoufle de laine ou de drap que l'on porte chez soi'): târlic 1895 DDRF; înc. sec. XX LIT. (DLR); REG. (Munt., Mold., Dobr.) sec. XX/1 (DLR, ALRM SN II/III [1015]), LIT. sec. XX; (reg., E. Munt.) târlic, (Dobr.) terlic sec. XX/1 REG. (DLR); (reg., Mold.) târlig, târâc, târâit sec. XX/1 LIT., REG. (DLR, ALRM SN II/III [1015]); (reg., N.E. Munt.) turluc 1967 REG. (LEX. REG. II 33); (reg., Mold.) 735 durlíg 1908 POP. (DLR); DICŢ. sec. XX; (reg., S.E. Transilv.) târâş sec. XX/2 REG. (DLR). 3. (P. spec.; Vestim,; înv., Mold.; ia pl.) „Papuci (1.2) care se pun în picioarele mortului" ^Pantoufles avec lesquelles on chausse les défunts7): stârlic sec. XIX/2 LIT. (DLR); strâlic (TDRG2). 4. (P. ext. şi/sau fíg.) Anat.; uneori s.n.; reg., Mold., Munt., mai ales ir.) „Piciorul gol de la gleznă până mai sus de genunchi; picior, mai ales de la genunchi în jos; (p. ext.) picior lung şi subţire" OLa jambe nue, à partir de la cheville jusqu'au dessus du genou; jambe longue et mince'): (Mold.) dârlige (s.f.), durlíg, durlíga (s.f.), durling, dulig, duligă (s.f.), (N.V. Munt.) dulúga (s.f.) sf. sec. XIX REG. (DLR); LU. sec. XX/l, REG. sec. XX (Coman, GL., SDLR, DLR). # Loc. adv.: (Reg., Mold.) în durligi = „Cu picioarele goale; desculţ": sec. XX/l REG., Ln. (DLR); REG. sec. XX (DLR). - Din te. terlik, (dial.) tirfik (ZTS), (înv.) derlik (Y.Tar.S.) „idem (1, 2)" şi „haină subţire de deasupra; căciuliţă, tichie; săculeţ de bumbac" Chabit mince; calotte légère; petit sac7). (Var. târâc, târâş, târâit, poate şi târiic- p. et. pop., după a târî; turiuc- probabil prin contaminare cu tuziud) duriig- poate p. et. pop., după dur/ac, duriâ, v. s.v. turiac,-ă; târâc, duiig- p. disim.; var. f. - sg. refăcute din pl.; stâriic-cu „prefixul" emfatic s-.) - Cf. ser. teriuci, ngr. repĂim, alb. terlik, a rom. tăriike, tîriike. TÂRMĂC s.n. (reg.; 1884-); pl. -e. (Tehn., Agrie.; Dobr.) „(Un fel de) grapă (cu dinţi); rariţă" ('[Sorte de] herse; buttoir'): târmâc, târmuc 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR SN I [99], ALRM SN I [70], GL. DOBR.); (înv.) dârmâ'c 1884-1885 REG. (H); dârmoc sec. XX/l REG. (DA, DLR); dârrnuc, tălmuc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. tirmik, (dial.) dirmik (v. SCL 2/1993, p. 115), dirmuk (ZTS), (înv. şi/sau dial.) *tîrmuk „idem". (Var. dârmoc- după suf. ~oc.) - Cf. bg. dărmâ, durma „greblă". - Der.: (Reg., Dobr.) târmâci (tăimuci) vt. „A răriţa; a grăpa": sec. XX/l REG. (ALR II [5132]); REG. sec. XX (GL. DOBR.). TARPÁN s.n. (lit.; sec. XX/l -); pl. -e. (Tehn., Agrie.) „Unealtă asemănătoare cu coasa (având coada mai scurtă decât aceasta), utilizată la tăiatul stufului şi al cânepii; cosor" ('Sorte de faux [à manche plus courte] dont on se sert pour couper le roseau et le chanvre'): târpân sec. XX/l DOC. (DLR); DICŢ., REG. (Mold., Dobr., E. Munt.) sec. XX (DLR, TDR 232, GL. DOBR.); (reg.) tirpân sec. XX/1 DOC. (DLR); (reg.) torpân 1939 SDLR; (reg., S. Mold., Dobr.) tarpán 1949 REG. (CV 7/1949, p. 33); REG. sec. XX (GL. DOBR.); (reg., Mold., Dobr., E. Munt.) tarpán sec. XX/l REG. (I. CR. 3/1910, p. 54, DLR); LIT., REG. sec. XX (GL. DOBR., Ţurlan 51); (reg., Dobr.) tarpână (s.f.) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. tirpan „coasă; seceră" (Taux; faucille') (p. spec.). - Cf. bg. tărpan. - Antrop. Târpan (înregistrat de autor, în 1972, în V. Dobr.). TEANC s.n. (lit.; 1599 -); pl. -urişi (înv., rar, I) tence. 1. (înv.) „Pachet mare, balot, legătură, tai 2 (mai ales de ţesături sau de piei)" ÇGros colis, ballot, balle de marchandises [surtout d'étoffes ou de cuirs]'): teanc 1599, 1770, 1780 DOC. 736 (DRH. B XI 494, Furnică 28, 105); 1825 LB; CRON. sec. XIX/l, LIT., POP. sec. XIX/2, DOC. sf. sec. XVI-înc. sec. XX; tenc 1800 DOC. (Olt.) (Furnică 192). 2. (P. spec.; înv., rar) „Pachet (ambalat) cuprinzând 5000 de coli de hârtie, respectiv zece topuri1 (1)" (Taquet de 5000 feuilles, c'est-à-dire de dix rames de papier^: tenc, teanc 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (P. ext.) lit.; uneori adverbial, la sg. sau [adesea repetat] la pl., în. legătură cu vb. ca a sta, a face, a aşeza etc.) „Grămadă de obiecte de acelaşi fel (azi mai ales cărţi, ziare, coli de hârtie, bancnote etc.) aşezate unele peste altele; maldăr, vraf; stivă" („Pile, tas; liasses [de papiers]'): teanc înc. sec. XIX DICŢ. (DLR); POP. sec. XIX/2-)0(/l, REG. (Munt., Mold., Olt., izolat şi Transilv.) sec. XX/l (DLR, ALR SN II [619]), DOC., DICŢ. sec. XIX-XX (EM 9/1992, p. 14). - Din tc. (înv. şi dial.) tenk (Tar. S. I 193, Der. S.; lit. mod. denk) „idem (1)". (Var. teanc-prin diftongare analogică, sub accent, cf. ceată, leac, mireasmă, teacă, teas[= tas], veac etc.) de aceea, reconstruirea unui etimon cum. *tănk, cu un ă care ar justifica diftongul din română [M. Mollova, în Ling. balk. 2/1965, p. 112], este superfluă.) - Cf. bg. denk, ser. dènjak, ngr. Téyyi, alb. deng, arom. dengă. - V. tenchl - Der.: (Dim., 3) lit., rar) tenculăţ s.n.: 1975 DEX; (Dim., 3) înv., rar) tencuréle s.n. pl.: 1866 LIT. (ŞIO); (înv., rar) tencuivt. [tencuit,-ă adj.] „A strânge (ceva) în teancuri (1, 3); a împacheta": sec. XIX/2 POP. (DLR); LIT. înc. sec. XX. TEBERÛ subst. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? „Dar, donaţie, ofrandă" OCadeau, donation, offrande'), în loc. vb. A face teberu - „A dărui, a dona": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. teberru, teberrii „idem"; loc. vb. - calc după tc. teberru etmek„idem" (etmek„a face"). TÉCHER-MÉCHER adv. (înv.; 1857 - miji. sec. XX); acc. şi techér-mechér. (Munt.; în legătură cu vb. ca a duce, a aduce, a trimite, a lua etc.) 1. „în mare grabă, imediat, fără întârziere" ('Précipitamment, sans délais'): techer-mecher 1880 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) „Cu foiţa, cu de-a sila, pe sus; vrând- nevrând, de voie, de nevoie" CDe force, contre son gré; bon gré, mal gré'): techél-metechiél 1857 POLIZU; techer-mecher 1881 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. teker meker „idem (1)". TECLÎF s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - miji. sec. XIX); pl. -uri. 1. „Propunere, ofertă; cerere, pretenţie" ('Proposition, offre; imposition, prétention'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR); DOC. sec. XIX/1. 2. „Etichetă, protocol, curtoazie, formalism" ('Cérémonies, façons, courtoisie, protocole'): 1824 DOC. (DLR). - Din tc. teklif „idem (1, 2)". - Cf. ngr. tek?Jcpi, alb. teklif, arom. tidife. - V. tedifat, teclifsisleac. TECLIFÂT s.n. (înv., rar; 1792); pl. -uri. „Obligaţie, îndatorire (impusă de cineva)" OObligation, charge^: 1792 DOC. (ŞIO). - Din tc. teklifat „idem". - V. tedif. 737 TECLIFSISLEÂC s.n. (înv., rar; 1835); pl. -uri. „Atitudine familiară, lipsită de formalism, purtare (prea) prietenoasă, neprotocolară (faţă de cineva), familiaritate, familiarism" OAttitude familière, familiarité, privauté'): 1835 LIT. (DLR). ' - Din te. teklifsizlik „idem". - V. tedif. TEDARÎC s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1783 ->); pl. -uri. 1. (Com.; înv.) „Achiziţionare, aprovizionare; (la sg., col.) provizii" CAcquisition, approvisionnement; provisions'): tedaric, tedarâc 1783 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX (ŞIO I 277, CIHAC II 620). # Loc. vb.: (înv.) A face tedaric = „A achiziţiona, a procura, a asigura, a aproviziona (cu ceva)": 1783 DOC. (ŞIO). 2. (Reg., Dobr.; la sg., col.) „(Set de) instrumente necesare exercitării unei meserii; tacâm (1), iedeâ (2)' OOutils employés dans un métier; trousse'): tîdarâc 1939 REG. (Coman, GL.). 3. (Reg., S.E. Munt.) „Specificul, rostul unui lucru" OSens, raison, particularité d'une chose'): tidarâc 1950 REG. (DLR). - Din te. tedarik, (înv.) tedarük „idem (1)" şi „pregătiri, preparative; precauţii, prudenţă" ('apprêts, dispositions, préparatifs; précautions') (de unde, p. concr., sensul 2 şi, p. ext. şi fig., sensul 3); loc. - calc după tc. tedarik etmek„idem" (etmek„a face"). - Cf. scr. tedàruc, magh. tedarik, fec#/7ft„preparative; precauţii". TEFARÎC s.n. (înv. şi reg., azi rar; sec. XVIII/2 ->)) pl. -uri. 1. (înv.) „Obiect scump, preţios; odor, bijuterie, giuvaer (1Ţ ^Chose précieuse; bijou, joyau'): tefaric sec. XVIII/2 CRON., DOC. (ŞIO, TDRG); LU. sec. XIX/l; tifarichi 1863 LIT. (ŞIO). 2. (P. depr. şi fig.) reg., Mold.) „Pramatie, canalie" CGredin, canaille'): tifaric 1939 SDLR. - Din tc. tefarik „idem (1)". - Cf. ngr. wtpapiia. TEFERICÎE s.f. (înv. şi reg., azi rar; sec. XVIII/l ->); pl. -ii. 1. (înv.) „Destindere, recreere, desfătare, distracţie" ('Délassement, distraction, récréation'): tefericie sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1758 LU. (DLLV). 2. (P. ext. şi, probabil, p. et. pop. după ferice, fericire) înv. şi reg.) „Plăcere, deliciu, (stare de) fericire" OPIaisir, délice, bonheur7): (înv.) tifiride 1863 LU. (CADE); (reg., Mold.) tifilide 1907 REG. (DLR). 3. (P: ext.) reg., Mold.; ir., în expr. Mare tifiride!) „Scofală, pricopseală, folos, ispravă" CGain, profit, prouesse, belle affaire^: tifiride 1939 SDLR. - Din tc. teferrüç (înv.) „idem (1)" (mod. doar „plimbare, excursie") + suf. rom. -ie. - Cf. scr. teferic, arom. tifirice„plimbare". - Der.: (P. et. pop., după a fericr, reg., Mold., azi rar) teferici (tiferi ci) vi. „A se desfăta, a se delecta, a trăi în desfătare, a trăi fericit": 1913 POP. (DLR); REG., DICŢ. sec. XX/l (DLR). TEFTÉR s.n. (înv.; sf. sec. XVII - sec. XX/l); pl. -uriş\ (rar) -e. (Admin.) „Condică, registru (de conturi sau de cadastru), catastif, catalog, chiutuc, anatefter, chitap (1Ţ ^Registre [de comptes ou de cadastre]7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 526, II 235); CRON. sec. XVIII, LU. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (Coman, GL.). 738 - Din tc. (înv. şi dial.) tefter (lit. mod. deftef) „idem". - Cf. bg., alb. deftér, teftér, ser. tèfter, dèfter, mac., magh: defter, tefter, ngr. reprepi, arom. tiftére, Siftére. - V. anatefter, tefterdar, teftergiu, tefterhanea. TEFTERDÂR s.m. (înv.; 1593 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Admin., Fin.) 1. (Şi în sintagma mare tefterdar) „Ministru de finanţe, vistiernic, vistier (în Imperiul Otoman sau la tătari)" ('Ministre des Finances, trésorier général [de l'Empire Ottoman ou chez les Tatars]'): tefterdâr 1593 DOC. (DOC. î. XVI 185); DOC. sf. sec. XVI-sec. XVII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII; cefterdàr 1693 DOC. (ŞIO); tefterdâriu 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/1; teftedâriu 1627 DOC. (DRH. B XXI 445); defterdér(-eféndi) 1859 IST. (ŞIO). 2. „Controlor financiar, director al administraţiei financiare a unei provincii din Imperiul Otoman" ('Contrôleur général des finances d'une province de l'Empire Ottoman'): teftedâr sec. XVIII/1 CRON. (DLR); teftendâriu, tefterdâriu sec. XIX/1 CRON. («Philologica», I 124); defterdăr miji. sec. XIX IST. (CADE); tefterdâr sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, IST. miji. sec. XIX, LIT. sec. XIX/2. 3. (P. ext..; rar) „Perceptor (de impozite), taxidar1' OPercepteur des impôts'): cefterdàr sau tefterdâr înc. sec. XVIII LIT. (ŞIO, Cantemir, IST.2 632). - Din tc. defterdăr, (înv. şi dial.) tefterdar, (înv.) teftedar „idem (1, 2)" (uneori, cu sensul 1, însoţit de efendi în rol de apoziţie; v. s.v. efendi). (Var. teftendariu - p. disim.; cefterdàr - prin africatizare pe plan dialectal.) - Cf. ser. teftèrdar, deftèrdar, teftèdar, ngr. T£(pispxù.prjç, Ô£(pT£p§ô.pijç, magh. tefterdar, teftedar. -V. tefter, teftergiu. TEFTERGÎU s.m. (înv., rar; 1783 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Admin., Fin.) = tefterdar (2): 1783 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l. - Din tc. (înv. şi dial.) teftergi „idem". - Cf. mgr. Ssmepsy^jSeg, magh. tefterdsi. -V. tefter, tefterdar. TEFTERHANEA s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ele. (Admin., Fin.) „Arhivele statului, departamentul arhivelor Imperiului Otoman; birou de carte funciară, cadastru (în Imperiul Otoman)" ^Archives de l'Empire Ottoman; bureau des cadastres [dans l'Empire Ottoman]'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) tefterhane „idem". - V. tefter. TEFTIŞCÎU s.m. (înv., rar; 1794 - miji. sec. XIX); pl. -ii. (Prof., Jur.) „Inspector care conducea cercetările penale, anchetator" (Inspecteur de recherches pénales'): teftişciu 1794 DOC. (ŞIO); teftigiu sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. teftişgi, (înv.) *teftisgi „idem". (Var. teftigiu- p. disim.) TEJGHE s.f. (lit.; 1793 -); pl. -e/e; scris şi teşghea. 1. (Com.; lit.) „Masă sau alt suport lung şi îngust (într-un magazin, un birt etc.) pe^care vânzătorul expune marfa, îi serveşte pe cumpărători şi primeşte încasările; tarabă (1), sârghiu (2), cicmigea (3)' ('Comptoir [des marchands]'): tejgheâ 1793 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; 739 REG. (Munt., Mold., Olt.) sec. XX/l (DLR), LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sf. sec.- XVIII-sec. XX (EM 16/1992, p. 6); (înv., rar) tesgheâ 1857 POLIZU; (reg., Munt.) tijgheâ (scris şl tişghea) 1875 LU. (ŞIO); REG. sec. XX/l (DLR), LU. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) tizgheâ sec. XX/l REG. (DLR). 2. (P,'. restr.) Corn.; lit., azi rar) „Sertarul acestei mese (în care se ţin banii încasaţi), cicmigea (1Ţ (Tiroir d'un comptoirO: tejghea sf. sec. XIX LU. (DLR); LU. sec. XX/l. 3. (Tehn.; lit.) „Masă de lucru a unui meseriaş (tâmplar, dulgher, olar, croitor, tăbăcar etc.); banc, sârghiu (1), divan (III.2), tarabă (6Ţ (Table de travail d'un artisan, établi'): tejghea 1839 VAUAN; miji. sec. XIX LU. (ŞIO); LU., REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, Iordache 49), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) tesgheâ 1857 POUZU; (reg., Munt.) tijgheâ, (N. Munt.) tizgheâ, (Mold., S.E. Transilv.) tejghé, tejghié sec. XX/l REG. (ALR SN II [552, 556]). 4. (P. anal.reg., Dobr.) „Scândură pe care se pune caşul la fermentat" ^Planche sur laquelle on fait fermenter le fromageon'): tejgheâ sec. XX/1 (DLR). 5. (P. ext:, reg., Olt.) „Vas paralelipipedic de lemn, prevăzut cu un jgheab, în care se pune caşul la scurs" CRécipient dans lequel on égoutte le fromageon'): tejgheâ 1967 REG. (GL. OLT.). 6. (P. anal.) Constr.; reg., V. Munt.) Jgheab în care se îmbină şindrilele" CChéneau dans lequel font jonction les échandoles'): tizgheâ sec. XX/1 REG. (DLR). 7. (P. anal.) Constr.; reg., Olt.) „Lemn de care este prinsă broasca morii" CPièce de bois du système de soutien de la roue hydraulique d'un moulin'): tejgheâ sec. XX/1 REG. (DLR). 8. (P. anal.) Agric.; reg., Dobr.) „Suport, capră pe care se sprijină prăjinile de care se prind frunzele de tutun puse la uscat" ('Support pour les feuilles de tabac mises au séchage7): tejgheâ sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. tezgâh, (dial.) tezg'a „idem (1, 3)" şi „război de ţesut" Cmétier à tisser'), poate şi *„idem (4)". (Var. tejgheatijghea - prin palatalizare.) - Cf. ser. tèzga „idem (1, 3)" (> rom. reg., Ban. tâzgă„idem [3]": sec. XX/2 REG. [DLR, Gămulescu]), bg. tezgjâh, tizgjâh„idem (1, 3)", ngr. re^/iăzi, reÇiô./j „idem (1, 3)", alb. tezgjâh „război de ţesut", tézgë „idem (1)" şi „targă", arom. tizg'eâfe, tijâke, tizâhe„idem (1, 3, 4)". -V. tejghetar. - Der.: (Dim., 1) lit., rar) tejgheiuţăs.f.: sec. XX/1 UT. (DLR). TEJGHERE s.f. (reg.; sec. XX/1 -); pi. -e/i. (Transp.; Dobr.) „Roabă (1), tărăboanţă" ('Brouette'): sec. XX/1 REG. (ALR I [724]). - Din tc. (dial.) tejgere, tecgere (şi teşkere, tezgere, teçkere, tesgire, tezkere, lit. teskerë) „idem" şi „targă cu care muncitorii cară nisip, mortar, var etc." (Der. S., TS, Youssouf, v. Suciu 119). - Cf. arom. tisg'ireâuă. TEJGHETAR s.m. (lit., azi rar; 1794 ->); pl. -r, scris şi teşghetar. (Prof.) 1. (înv., rar) „Meseriaş care lucrează la o tejghea (3)" CArtisan qui travaille à un établi'): 1794 DOC. (ŞIO). 2. (Corn.; lit., azi rar) „Persoană care stă la o tejghea (1) ca vânzător şi/sau încasator" CVendeur au comptoirO: 1857 POUZU; UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. tezgâhtar „idem (1, 2)". - Cf. bg. tezgetâr. - V. tejghea. TEJNÎŞ s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -uri. „Metaforă" ('Métaphore'): tejniş sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); teginit (pron. tegi-nif) sec. XIX/2 UT. (DLR). 740 - Din te. tecnis „joc- de cuvinte, calambur, cuvânt cu sens echivoc" ('jeu de mots, calembour, équivoque') (p. ext.). TEL s.n. (lit.; 1792 -); pl. -un. 1. (înv.) „Fir de metal, sârmă (5Ţ (Til de métal*): tel 1792 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/1, REG. (Dobr.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Muz.; pop., azi rar) „Coardă de metal (mică şi subţire) folosită la unele instrumente muzicale; strună, sârmă (8)' ('Corde de certains instruments de musique"): tel 1853 LIT. (ŞIO); DOC., DICŢ. sec. XX. 3. (Vestim.; reg., Dobr., Olt., Transilv., înv. şi Munt., Mold.) „Fir de metal preţios (aur sau argint) ori auriu sau argintiu (folosit la cusături sau ca beteală a miresei); sârmă (1)) (p. ext.) beteală" (Til d'or, d'argent ou de métal doré ou argenté [servant à coudre ou comme parure de coiffure de la mariée]; parure faite d'un tel fil'): tel 1837 LIT. (DLR); REG sec. XIX/2-XX (ŞIO, TDRG, SDLR, GL. OLT.), POP., DICŢ. sec. XX; (Dobr.) til sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 4. (Vestim.; reg.) „Sârmă (5) care susţine şi întăreşte forma unui corset" CRI de métal soutenant la forme du corset^: tel sec. XX/l LIT. (DLR). 5. (Pop.) „Resort, arc de sârmă (5) de oţel (folosit la canapele, somiere, fotolii etc.); drot" ('Ressort [de canapé, de fauteuil, etc.]'): tel sec. XIX/2 LIT. (TDRG); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. 6. (Ut.) „Instrument folosit în bucătărie pentru a bate ouăle, crema, frişca etc., constituit fie dintr-o reţea de sârme (5) suprapuse în formă ovală la un capăt şi adunate la celălalt capăt pentru a forma mânerul (fiind acţionat pe orizontală), fie dintr-un arc de sârmă (5) fixat într-un mâner de lemn (fiind acţionat pe verticală, prin folosirea elasticităţii arcului); bătător, sârmeé" (Touet à oeufs, fouet de cuisine7): tel 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 98); DOC. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XX. - Din te. tel „idem (1, 2, 3)" şi „telegramă; telegraf" Ctélégramme; télégraphe7), [korsej „idem (4)" (korse „corset"), tel [yay] „resort de sârmă" (de unde, p. spec., sensul 5, v. Suciu 159; yay „arc, resort"), (pop.) [çirpma] tel[i] „idem (6)" (identificat de autor în limbajul de piaţă din Turda; çirpma „batere, lovire, scuturare"), poate şi *[çalkama sau çalkalama] tel[i] „idem (6)" (ça/kama sau çalkalama „agitare, scuturare, clătinare"; v. Drimba 102-103). - Cf. bg., ser., alb. tel, ngr. tbXi, arom. tel, té/i, téliu„idem (1, 2, 3)" şi „telegramă; telegraf". - V. telcurşum. - Der.: (înv., rar) telârs.m. „Persoană care face şi/sau vinde teluri (1)": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. TELÁL s.m. (lit., azi rar; sec. XVII/2 ->); pl. -I. (Prof.) 1. (Admin.; înv.) „Crainic, strigător public" CCrieur public'): telâl sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, CM I 263), DOC. sec. XIX/l, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; telâr sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 2. (Com.; înv.) „Persoană care făcea strigările la un mezat (v. s.v.)" CCrieur dans les ventes aux enchères^: telál 1770, 1832 DOC. (ŞIO, Furnică 382); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (DIB 1960, p. 174), LIT. sec. XIX. 3. (Com.; lit., azi mai ales ist.) „Negustor ambulant, mai ales de haine vechi (care îşi strigă marfa pe care o are de vânzare); mămular1 (1), eschigiu " CCommerçant ambulant de vieux habits, fripier, brocanteur [qui crie ses marchandises dans les rues]'): telál 1793 DOC. (ŞIO); 741 DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX-XX. 4. (Corn.; înv., rar) „Mijlocitor, intermediar, misit, samsar" CCourtier; entremetteur7): telâl 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. tellal, (înv.) *tellar (v. Kakuk 391) „idem (1, 2, 3, 4)". - Cf. bg. telâl, ser. telal, te/ar, mac. telal, telar, ngr. zeMPajg, alb. tellâll, magh. tellăr, arom. tllâl, tileăl, tHeân „idem (1, 2)". - V. telalâc, telal-başa. - Der.: (înv. şi reg.) telălfţă (reg. teleliţă) s.f. 1. „Negustoreasă ambulantă (de haine vechi)": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. „Femeie care mijloceşte diferite afaceri; mijlocitoare, samsaroa!că'\ 1877 LM; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 3. (P. ext.) „Cocotă, târfă (2/: 1895 DDRF (v. DLR); REG. sec. XX/l (DLR); (înv.) teleloăică s.f. = telăliţă (1, 2). 1784 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) teleleicăs.f. = telăliţă (1, 2): 1778, 1784 DOC. (TDRG2, ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) telălfe (tel el ie) s.f. 1. „Locul în care telalul (2) îşi practică meseria": sec. XIX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2. ¿"Ocupaţia telalului (1, 2, 3, 4), telalâc, samsarid'\ 1857 POLIZU. TELALĂC s.n. (înv.; 1754 - sec. XX/l); pl. -uri. (Com.) 1. „Ocupaţia, îndeletnicirea telalului (1, 2, 3)" OOccupation de crieur public ou de brocanteur; brocantage7): telalâc 1754 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Fin.) „Beneficiul, profitul care îi revine telalului (2)" ('Profit, prime du crieur dans Ies ventes aux encheres7): telalâc 1798, 1832 DOC. (DIB 1960, p. 176, Furnică 380, 382); telalic sec. XIX/2 LIT. (DLR). 3. (P. ext.) rar) „Marfa telalului (3)" CMarchandises du marchand ambulant, du brocanteur7): telalâc 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. - Din tc. tellallik „idem (1, 2)". (Sensul 3- după te/ai[3\ şi suf. -iâc.) - Cf. arom. dilealîke. -V. telal. TELÂL-BAŞÂ s.m. (înv.; 1784 - sf. sec. XIX); pl. ?, scris şi telalbaşa. (Com.) „Staroste al corporaţiei telalilor (1, 2)" OPrevot des crieurs publics7): telalbâş 1784 DOC. (ŞIO); telâl-başâ 1799 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, LIT. sec. XIX; (rar) talâl-başâ 1785 DOC. (DLR); (rar) telalbăşă (ŞDU, CADE). - Din tc. tellalbaşi, (înv.) tallalbasi „idem". - Cf. bg., ser. telalbaşa. - V. baş, telal. TELATÎN s.n. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. -uri. (Vestim.) „(Bucată de) piele fină (de bovine sau de cal), tăbăcită cu materii vegetale; iuft, bulgarid' CCuir de Russie7): 1792, 1796 DOC. (ŞIO, TDRG2, DLR). - Din tc. telâtin „idem" (TS, v. ŞIO II 335, Suciu 119); poate şi din bg. telatin, ngr. temtîvi. - Cf. ser. teletin, teletina, ucr. teietina, ngr. tsăstîvi (> rom. înv. şi reg. teletin, înv. ti/etin „idem": 1761 DOC. [ŞIO]; DOC. sec. XVIII/2-XIX, LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX), alb. teiatine, arom. taieatină, teaieatină; cf. şi rus. teijâtlna „carne de viţel". TELCURŞUM s.n. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ? (Mii.) „Bucată subţire şi alungită de plumb, folosită ca proiectil pentru armele de calibru redus; glonţ de plumb" OBalle de plomb7): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). 742 - Din tc. (înv. şi dial.) telkursum (lit. mod. telkurşun) „idem" (te/„filiform, în formă de fir", kurşun „[glonţ de] plumb"). - Cf. bg., ser. kursum, korsum, mac. kursum, ngr. Kovpaob/ui, Kovpoobvi, alb. korshüm, magh. kursin, korsin, arom. curşum(e) „(glonţ de) plumb". - V. tel TELEME s.f. sg. (lit.; 1524-). (Alim.; şi atributiv, în sintagma sinonimă brânză telemea) „Sortiment de brânză preparată din caş bine stors, tăiat în bucăţi cu feţe de obicei dreptunghiulare şi conservat în saramură" CSorte de fromage blanc'): telemea 1524, 1818 DOC. (TDRG2, DLR); REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), UT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XVI-XX (EM 2/1992, p. 14); (reg., Olt.) tilimea sec. XX REG. (DLR; înregistrat de autor, în 1975, în N. Olt.); (reg., Mold.) temeleâ 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. teleme „idem" (TS, Redhouse); sintagma brânză telemea - semicalc cu topică inversată după tc. teleme peyniri „idem" (peynir „brânză"). (Var. teme/ea - prin metateză.). -Cf. arom. teleme. - Der.: (Lit., rar; reg. în Dobr.) telemegfu (reg., Dobr. telemengfu) s.m. „Persoană care prepară telemea": 1933 DOC. (DLR); REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). TELMÎZ s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. -L (Prof.) „Savant, erudit, învăţat" (Trudit, savant'): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) telmiz „student, elev, discipol" ('étudiant, élève, disciple7) (Youssouf; p. ext.). TELPÎZ,-Ă adj. (înv. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. -/ (înv. şi telpiji),-e. 1. (înv. şi reg., mai ales Mold., azi rar) „Viclean, prefăcut, înşelător, perfid, şirei" ('Perfide, fourbe, rusé, astucieux, trompeur'): telpiz sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 181); 1703 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1, LIT. sec. XVIII/2-mijl. sec. XX; (înv.) tălpis 1778 DOC. (Olt.) (Furnică 85); (înv., rar) tălpij 1879 CIHAC II 530; tălpiz sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM 11.115); 1825 LB; CRON. sec. XVIII/l, LIT. sec. XVIII/2 (DLLV), DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. (Reg., Mold.) „Răutăcios" (léchant7): telpiz 1961 REG. (GL. REG.). 3. (Reg., Mold.) „Prost, idiot, imbecil" CSot, stupide^: telpiz miji. sec. XX REG. (DLR); REG. sec. XX/2 (GL. REG.). - Din tc. (dial.) telbis, telbiz, terpiz, *telpiz „idem (1, 2)" şi „primitiv, needucat, fără caracter" fde mauvais naturel, primitif') (Der. S.; de unde, p. ext., sensul J); cf. tc. (înv.) telbisi (Youssouf), telbisli (Redhouse) „idem (1)" (< telbis „înşelătorie, viclenie, tertip, şiretlic, înşelăciune"^ v. SCL 4/1993, p. 343). - Cf. ser. telbiz. - V. telpizlic. -Der.: (înv.) telpizie(tă/pizie) s.f. = telpizlic sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 91,114). TELPIZLÎC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l - sec. XIX/l); pl. -uri. „înşelătorie, viclenie, perfidie, făţărnicie, telpizié' (Tromperie, fourberie, hypocrisie'): tălpizlâc, telpizlic, tălpizic sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, TDRG, DLR, DLLV); tălpijic 1774 LIT. (DLLV); telpizlâc (ŞIO). - Din tc. (dial.) telbislik, *telpizlik „idem". (Var. tălpizic, tălpijic- p. disim.). - V. telpiz,-ă. 743 TELTÎE s.f. (pop.; 1883 -); pl. -ii. „Pătură groasă (de pâslă) care se pune sub şa; cioitar(1), abai, harşa, doi" fPlaid de feutre que l'on met sous la selle, chabraque7): telteâ (pl. -éie) 1883 LIT. (ŞIO); REG. (Munt., Mold.) sec. XX (ŞDU, DLR, GL. ARG.); teltie sec. XX/1 REG. (Mold., Dobr.) (DLR); LIT., REG., DICŢ. sec. XX/1 (DLR). - Din te. (pop.) tegelti (TS; pron. teyeiti, teeiti sau tëiti), (dial.) teyelti (ZTS) „idem" (v. SCL 4/1993, p. 343); cf. te. (dial.) teiti „samar" (Der. S.). (Var. teitea - prin schimbarea „sufixului".) TELVE s.f. (înv., rar; sec. XIX/l - sec. XX/l); pl. -eie. (Alim.) „Zaţ de cafea (2)" fMarc de café'): telbeă sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DLR); telveă 1879 CIHAC II 621; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. # Loc. vb.: (înv.) A se face teibea = „A se prăpădi, a se face praf şi pulbere, a fi nimicit": sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. telve, (dial.) *telbe „idem" (cf. tăt. dial., Dobr. teibe [v. Ling. balk. 2/1965, p. 114]). TEMASÛC s.n. (înv., rar; sec, XVIII/l); pl. ? (Admin., Jur., Pol.) „Act, document; pact, legământ" ODocument, acte; pacte7): sec. XVIII/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) temasük (Redhouse), temessiik, *temessuk (v. Kakuk 392), *temassuk „idem". - Cf. bg. temesuk, temesjük, ser. temesuc, temasuc, temèsuk, magh. temessuk. TEMBEL,-Ă adj. (adesea substantivat; uneori adverbial; lit.; 1795 -); pl. -i,-e. „Indolent, nepăsător, apatic, delăsător, placid, molâu; leneş, trândav; lent (în mişcări sau în gândire); (p. ext.) prost, idiot, tâmpit" (Indolent, apathique; paresseux, fainéant; lent; sot, idiot'): tembél 1795 DOC. (DLR); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sf. sec. XVIII/2-sec. XX (EM 14/1992, p. 13); (rar) tempél 1906 ALEXI; (reg., Dobr.) timbél sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. tembel „idem". (Var. tempei-sub influenţă ngr. sau prin contaminare cu tâmp.) -Cf. bg. dembéi, ser. dèmbei, ngr. T£pi7ÉXijç, alb. dem(b)éi, arom. timbét, pentru der., cf. alb. dembehzëm, dembeh' ser. dembeiija „tembelism". - V. tembeiic. - Der.: (Lit.) tembelism s.n. = tembeiic. 1916 DOC. (DLR); IST., DOC. sec. XX/l, LIT., DICŢ. sec. XX; (Lit., rar) tembelie s.f. 1. (Lit.) = tembeiic. sec. XX/2 LIT. 2. (Reg., Transilv.) „Ospăţ cu muzică": 1939 REG. (Coman, GL.); (Lit., rar) tembellzâ vt., vr. [tembeiizât,-ă adj.] „A (se) face nepăsător, leneş sau tâmpit; a (se) prosti": sec. XX/l DOC. (DLR) [(Ut., rar) tembelizânt,-ăadj. „Care tembelizează": sec. XX/2 LIT. (DLR)]. TEMBELÎC1 s.n. sg. (înv., rar; 1795 - sec. XX/l). „Indolenţă, nepăsare, apatie, delăsare, placiditate; lenevie, trândăvie; încetineală (în acţiuni sau în gândire); tembelie (1), tembelisrrf (Indolence, apathie; paresse; lenteur7): tembelâc 1795 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/l; tembeiic sec. XIX/l LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2. - Din tc. tembellik „idem". (Var. tembelâc- după suf. rom. -lâc.) - Cf. bg. dembeiik, arom. timbilîke. - V. tembei,-ă. 744 TEMÉL s.m., s.n. (reg.; 1898 -); pl. (s.m.) -/; (s.n.) -e. I. S.m. (Consţr.) 1. (Munt.) „Talpa prispei" fBase de la terrasse des maisons paysannes')-' 1898 REG. (DAME 95); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (DLR). 2. (Dobr., Olt.) „Fundaţie (a unei construcţii), temelie" CFondement [d'un édifice]'): sec. XX/1 REG. (DLR, AN. DOBR. V-VI157). II. S.n. (N.V. Munt.) „Temei, bază, motivaţie" CBase, fond, motif, cause^: sec. XX/2 REG. (LR 2/1973, p. 163). - Din te. temei „idem (1.2, II)" şi, în general, „bază, temelie, fundament" ('base') (de unde, p. spec., şi sensul L.l; v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 119-120)j poate şi din bg. temél, ser. teme/j „bază, fundament, fundaţie, temelie, soclu". TEMENEA s.f. (lit.; sec. XIX/l -); (mai ales la) pl. -ele şi (înv., rar) -eli. 1. „Salut efectuat (după obiceiul musulman) printr-o plecăciune adâncă, cu mâna dreaptă mai întâi lăsată în jos, apoi apropiată de buze şi pe urmă de frunte; închinăciune, reverenţă, plecăciune, talâm (1), salamaled' OCourbette, révérence [à la manière turque], salamalec'): (înv.) temenâ (pl. -le) sec. XIX/1 CRON., LIT. (ŞIO, DLR); temenea sec. XIX/1 LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XIX-XX. # Loc. vb.: (Lit.) A(-i) face (cuiva) temenele = a) „A saluta (pe cineva) printr-o plecăciune adâncă şi/sau prin gesturile specifice făcute cu mâna, după obiceiul musulman": (înv.) temenăle (pl.) sec. XIX/1 CRON., LIT. (ŞIO, DLR); temenéle (pl.) 1863 LIT. (ŞIO, DLR); POP., LIT. sec. XIX/2-XX; b) „A se ploconi, a fi slugarnic, servil, exagerat de respectuos (faţă de cineva); a se umili, a se înjosi, a se căciuli": temenéle (pl.) sec. XIX/2 LU. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (EM 7/1992, p. 28). 2. (Fig.) „Servilism, slugărnicie, ploconeală" ('Servilisme'): temenea sec. XX/2 DOC. (EM 9/1992, p. 20, 27/1992, p. 30). - Din tc. temenna „idem (1)"; loc. - semicalc după tc. temenna eiweA-Jdem (a, b)" (etmek „a face"). - Cf. bg. temané, ser. temèna, ngr. Tepevă, alb. temenâ, arom. timlnă, timinée. - Der.: (înv., rar) temenivr. „A se apleca în semn de salut, a(-i) face (cuiva) temenele (1); a se ploconi": 1868 DICŢ. (TDRG2); POP. (Munt.) sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. TEMERGIU s.m. (înv., rar; 1642); pl. -ii. (Prof.) (Probabil) „Fierar" ('Forgeron'): 1642 DOC. (DIB 1960, p. 28: Stoica cizmar şi (...) Ia ne abagiul şi Necula temergiul şi Dumetraşco generile Costil grămătecul ). - Din tc. (înv. şi dial.) temirgi (lit. mod. demirci) „idem" (v. Suciu 120). - Cf. bg. dimirgija. -V. dimerlie. TENCHI s.n. (înv.; 1749 - sec. XX/l); pl. -uri (Com.) „Unitate de măsură pentru greutate, egală cu un sfert de dram, respectiv cu 0,7-0,8 grame" fMesure de poids égalant un quart de drachme'): 1749 DOC. (DLR, DLLV); DOC. mijl. sec. XVIII-sec. XIX, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv. şi dial.) tenk (pron. tenk') (înv.) „idem" (Tar. S. II 279; lit. mod. denk„balot, pachet"). - Cf. ngr. Téyyi „balot; un sfert de dram", arom. ténje, tényiu, dénye „un sfert de dram; un sfert de oră; puţin"; cf. şi uig. tăngă„monedă mică (de argint)" > rus. ten'gâ (> rom. reg. tenchi, ţenchi „monedă măruntă, cu valoare mică; lucru de nimic, bagatelă; [adverbial] deloc, nicidecum": v. DLR). - V. teanc. 745 TENZÚH s.n. (înv.; sec. XVIII/l - sf. sec. XIX); pl. -uri. (Chim., Vestim.) „Pastă obţinută dintr-un amestec de substanţe răşinoase aromatice extrase din scoarţa unor arbori exotici (tămâie, smirnă etc.), solidificată în formă de pastile şi folosită ca material odorant sau pentru confecţionarea a diferite obiecte de podoabă (coliere, paftale etc.)" (“Pâte obtenue de différentes substances aromatiques [encens, benjoin, etc.], dont on faisait des parures ou des pastilles odorantes7): tenzúh sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO); tunzúh 1813 DOC. (ŞIO); tiunzúf 1821 DOC. (ŞIO); tunzúf 1824 DOC. (DLR); tenzúf 1839 VALIAN; UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; tensúf, tengúh sec. XIX/2 DICŢ; tuzùh, tenzih (DLR). - Din te. (înv.) tensuh, tensüh, *tenzuh „idem". (Var. tunzuh, tiunzuf, tunzuf, tuzuh- p. asim.; var. cu -f - prin hipercorectitudine.) - Cf. ngr. tevÇobxi. TEPEÁ s.f. (înv. şi reg.; înc. sec. XX -); pl. -le. 1. (Vestim.; înv., Mold.) „Marginea superioară, dunga de sus (tăiată) a turetcii" CBord supérieur de la tige d'une botte'): tepeà înc. sec. XX REG. (DLR). 2. (Entop.; reg.) „Colină cu vârful teşit, movilă (de forma unui trunchi de con)" ('Colline'): tipie 1945 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. - Din te. tepe „idem (2)" şi „vârf, creastă, capătul de sus al unui obiect" Ocime, sommet, bout, partie supérieure') (de unde, p. spec., sensul î). - Cf. bg. tepé„vârf; movilă, deal", arom. tepé„podoabă de argint purtată de femei pe fes". - V. tipUic. TEPELEDISÍ vt. (înv., rar; sec. XVIII/2). „A bate zdravăn; a omorî, a ucide" ^Battre; tuer'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din te. tepeledi, trecutul determinat la persoana a 3-a sg. a vb. tepele- „idem" + suf. rom. -¡si (după modelul unor der. cu acest sufix împrumutate din ngr. sau formate în rom.: alarladlsl, buiurdisi, ciradadisi, eglendisl, ha rad iad!si etc.; cf. FCLR III 63-73). TERBIÉ s.f. (înv. şi reg.; sec. XVIII/2 ->); pl. -/e; pron. -bi-e. 1. (înv.; în loc. vb.) A se face terbie = „A se instrui, a deveni instruit, cultivat" ('S'instruire, devenir instruit, cultivé'): terbié sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); A fi terbie = „A fi instruit (de către cineva), a fi elevul cuiva" (ître instruit, être l'élève de qn.7): terbié 1786 DOC. (ŞIO). 2. (Alim.; înv., rar) „Sos; condimentare, asezonare (a unei mâncări)" CSauce; assaisonnement'): terbié 1832 DICŢ. (ŞIO I 278). 3. (Reg., Dobr.; la pl.) „Frâie, hăţuri" ('Bride, rênes7): terbéle (sg. *terbea ?) sec. XX/l REG. (ALR 11125]). - Din tc. terbiye „idem (2, 3)" şi „educaţie, instruire" Céducation, instruction7); loc. vb. -semicalcuri după tc. terbiye edilmek„a fi instruit, educat (de către cineva)" (edilmek „a se face, a se efectua, a fi făcut, a deveni, a fi" [ca verb auxiliar pentru diateza pasivă]); cf. tc. terbiye etmek„a educa, a instrui, a cultiva" (etmek„a face"). - Cf. arom. t/rb/e, tirbiéte„educaţie". TERÉ s.f. (reg.; 1942 -V); pl. -le. (N. Serbiei) „Fir gros de bumbac sau de lână" CGros fii de coton ou de laine7): 1942 REG. (ARH. FOLK. VI 83). - Din tc. tire „idem" (TS, v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 120). - V. tiriplic. 746 TEREBÎ subst. (înv., rar; sec. XVIII/1); pl. terebile. „Triumf, biruinţă; eveniment triumfal, manifestare solemnă" (Triomphe; événement triomphal, manifestation solennelle'): terebile (pl.) sec. XVIII/1 CRON. (ŞIO). - Din te. terebbi „măreţie, splendoare, pompă, somptuozitate" ('magnificence, splendeur, pompeO (p. ext.). (ŞIO reconstruia un sg. *terebea din pl. terebile). TEREZÎE s.f. (pop.; 1815-); pl. -//şi (rar) -ie. 1. (Pop.) „Cântar (2) (format dintr-o pârghie mobilă cu două braţe egale, la capătul cărora se află câte un taler); balanţă, cumpănă" (balance, trébuchet7): (înv.) terizie 1815 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; terezie 1840 DICŢ. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt., Dobr., rar şi Mold., Ban.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (reg., Ban.) tărăzie, (Munt.) tirigie, telenzie sec. XX/l REG. (DLR); (reg., Munt., Olt.) tirizie 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XX. 2. (Pop., azi rar; mai ales la pl.) „Taler de balanţă, tas (4), tavă (5)' fPlateau de balance, bassin1): (reg.) tirizie 1857 POLIZU; LIT. sec. XX/l; terezie (sg. şi pl.) sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (Reg., Ban.) A mânca pe terezele = „A mânca puţin": terezéle (pl.; sg. *terezeâ P) 1967 REG. (LEX. REG. II 37). 3. (Astron.; înv., Dobr.; la pl., art.) „Cumpăna, Balanţa, Cântarul (9)' (Ta Balance1): Tereziile 1884^1885 REG. (H). - Din te. terazi, (dial.) terezi (Der. S.) „idem (1, 3)" şi (dial.) „tavă (2), tipsie (1), platou" Oplateau à servir') (ZTS), terazi [gôzü] „idem (2)" (v. SDLR; ¿¡raz „ochi; despărţitură; gaură"). (Var. tirizie, tirigie- p. asim.) - Cf. bg. terezija, ser. terazije, alb. terezi, arom. tirizie. TERGIMÂN s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sf. sec. XIX); pl. -i. (Prof., Admin.) „Interpret, traducător, translator, tălmaci, dragoman" CInterprète, truchement, drogman'): terzimân sec. XVII/2 CRON. (DLR); CRON. sec. XVII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, CM I 510, II 100), IST. sec. XX/l (glosat); tărziman sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 111); CRON. sec. XVIII/l; tergimăn înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII, IST. sec. XIX/2; (rar) terdimân, tarziman 1879 CIHAC II 573. - Din tc. (înv.) tergiman, tergeman (mod. tercüman) „idem". (Var. terziman, tărziman, tarziman - prin „grecizare" hipercorectă.) - Cf. bg. tergumân, tergemăn, ser. terdzùman, ngr. reprÇovuô. voţ, magh. teresumăn, terdsiman. -V. baş-tergiman, tergimaniâc, tergimea. - Der.: (înv.) tergimănie s.f, „Funcţia, slujba de tergiman, terzimanat, sediul tergimanilor, local în care lucrau aceştia": tergimănie înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); terdzimănie sec. XVIII/l CRON. (DLR); terzimănie sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XX/l; tărzămănie sec. XVIII/2 CRON. (DLR); (înv., rar) terzimanâts.n. = tergimănie: sec. XX/l IST. (DLR). TERGIMAN LAC s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri „Acţiunea de a traduce, translaţie, traducere; serviciu de interpret" (Translation; office d'interprète, de drogman'), în loc. vb. A face tergimaniâc = „A face serviciul, oficiul de tergiman; a traduce": tergimaniâc, terzimanlâc sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) tergimanlïk, tergemanlïk (mod. tercümanhk) „idem"; loc. vb. - semicalc după tc. (înv.) tergimaniïk etmek„idem" (etmek „a face"). (Var. terzimaniâc- prin „grecizare".) -V. tergiman. 747 TERGIME s.f. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -ele. „Traducere, tălmăcire" (Traduction'), în loc. vb. A face (un document, o scrisoare etc.) terglmea = „A traduce, a tălmăci": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) tergeme, *tergime (mod. terciime) „idem"; loc. - semicalc după tc. tercüme etmek„\dem" (etmek„a face"). - V. tergiman, tergimanlâc. TERPEDÎN s.n. (înv., rar; 1847); pl. ? (Tehn., Agric.; Mold.) „Săpăligă, sapă mică de grădină" ('Serfouette'): terpedin, trepedin, trapedin 1847 DOC. (UR. X 404). - Din tc. tîrpidin „idem" (v. LR 1-2/1994, p. 26, Suciu 120-121). TERSAN s.f. (înv.; înc. sec. XVIII - miji. sec. XIX); pl. -le. (Nav., Mii.) „Şantier naval (pentru nave de război), arsenal de marină" ^Arsenal de marine, chantier naval1): tersanâ înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 633); CRON. sec. XVIII-XIX/1; tersaneâ (pl. -ele) 1803 DOC. (DLR); (rar) sarsanâ 1832 GOLESCU. - Din tc. tersane, (înv.) tersana „idem". (Var. sarsana - prin confuzie cu sarsanaî.) - Cf. ngr. repaavô.ç, xapaava.çi> rom.'înv. tarsană „\âevc\"\ sec. XIX/l LIT. [DLR]), bg. tersana, ser. tersane, mac. tersana, alb. tersané, magh. terszena, tarzina; cf. şi it. tersana „arsenal". - V. tersana-emini. TERSANÂ-EMINÎ s.m. (înv., rar; 1587 - sf. sec. XIX); pl. ? (Admin., Nav.) „Intendent, inspector al şantierelor navale din Imperiul Otoman" (Intendant, inspecteur des chantiers navals ottomans'): tersihané-imin 1587-1591 DOC. (DOC. î. XVI 159); tersanâ-emini 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. tersana emini, tershane emini „idem". - Cf. magh. terez hane emln. - V. emin, tersana. TERTÉL s.n. (înv.; 1829 - miji. sec. XX); pl. -un. (Vestim.) „Şnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur; ceapraz (1) de mătase" CFil tordu ou frange de soie ou d'or; gland d'or; passement de soie7): tertél 1829 LIT. (TDRG2); DICŢ sec. XIX/2-XX/1; (rar) tirtir sec. XX/l DICŢ. (DLR). - Din tc. tirtil, (înv.) tirtir (Tar. S. II 895) „idem". TERTÎP s.n. (lit.; sec. XVIII/2 -); pl. -uri. 1, (înv.) „Ordin, dispoziţie, ordonanţă" ODisposition, ordonnance, ordre7), în loc. vb. A face tertip = „A ordona, a da dispoziţie, a dispune": tertip 1783 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2. 2. (înv.) „Plan, proiect, aranjament; (măsură de) organizare, pregătire a unei acţiuni (prin care se urmăreşte atingerea unui scop); tetbif OPIan, mesure, arrangement, préparation [d'une action]'): tertip sec. XVIII/2^CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XIX/1, LIT. sec. XIX/2-înc. sec. XX. 3. (înv.; mai aies la pl.) „Mijloc, procedeu, metodă, usul" CProcédé, moyen, méthode^: tertip sec. XIX/1 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX; (rar) tirtip 1863 LIT. (ŞIO). 4. (P. depr.) lit.; mai aies la pl.) „Metodă abilă, procedeu 748 dibace şi perfid, stratagemă, manevră, subterfugiu, truc, şmecherie, vicleşug, şiret/ic (1), şiretenie (2), şireţie, merchez (2), ceapuc/uc, marifet, sichişmişr, uneltire, intrigă, maşinaţie" ('Moyen malhonnête, ruse, astuce, subterfuge; intrigue, machination'): tertip sec. XIX/1 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX (EM 8/1992, p. 14). - Din te. tertip „idem (i, 2, 3)"; loc. vb. - semicalc după te. tertip etmek,,\dem” (etmek„a face"). (Var. tirtip - p. asim.) - Cf. bg., alb. tertip, scr. tèrtip, ngr. rspnm „idem (1, 2, 3)", arom. tirtipe „idem (4)". -V. tertipat, tertipgiu. TERTIPÂT s.n. (înv., rar; 1812); pl. -un. = tertip (2): 1812 DOC. (DLR). - Din te. tertibat (pl. lui tertip) „idem" (adaptat după rom. tertip). - V. tertip. TERTIPGIU s.m. (înv., rar; 1875); pl. -ii. „Persoană care uzează de tertipuri (4); om şmecher, rafinat, descurcăreţ, viclean; farsor, şarlatan, moftangiü' CPersonne qui fait usage de ruses, de subterfuges; finassier, débrouillard; imposteur, charlatan'): 1875 LIT. (ŞIO). - Din te. (înv.) tertipgi, tertibgi (mod. tertipçi) „organizator, persoană care planifică şi organizează ceva, care ia măsuri într-un scop oarecare" forganisateur, personne qui projète qch., qui prend des mesures dans un but quelconque') (p. depr., după semantismul rom. tertip). - Cf. arom. tirtipci,,om viclean". -V. tertip. TERZÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1615 - sf. sec. XIX); pl. ?, scris şi terzibaşa. (Praf.) „Staroste al breslei croitorilor" ^Prévôt de la corporation des tailleurs'): tărdzibăşe 1615 DOC. (DIR XVII A III 201); terzi-başâ 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2; (rar) terzibaşă (CADE), tezirbaşă (DM). - Din tc. terzi başi „idem". (Var. tezirbaşă- prin metateză.) - Cf. scr. terzibaşa. - V. baş, terziu. TERZÎU s.m. (înv., rar; 1620); pl. -ii. (Prof.) „Croitor" (Tailleur'): 1620 DOC. (Bogdan 110). - Din tc. terzi „idem". - Cf. bg., scr. terzija, alb., magh. terzi, megl. terzijă. - V. terzi-başa. TESCHEREGÎU s.m. (înv., rar; 1693); pl. -ii. (Admin.) „Secretar al divanului (1.1) otoman, însărcinat să redacteze rezumatul petiţiilor adresate sultanului1 sau marelui vizir (1) şi să-i dea citire în divan (1.1)" CSecrétaire du divan ottoman, maître des requêtes'): tescheregiu 1693 DOC. (ŞIO); teşcheregiu (SDLR). - Din tc. tezkereci, (înv.) teskeregi „idem". (Var. teşcheregiu - după teşcherea2.) - Cf. bg. tezkeregija, scr. teskerèdzija, magh. teszkerecsi, teszkereczia. -V. teşcherea2. TESLÎM s.n. (înv. [reg. actual ca adv.]; 1730- sf. sec. XIX); pl. (rar) -uri. „Predare, înmânare, livrare, tesHmat' ^Remise, livraison'), mai ales în loc. vb.: A face (sau a da) (ceva) tes/im = „A preda, a înmâna, a încredinţa, a livra, a tesiimarisi, a tesiimatisi ": 749 » . ' nu*»--’- teslim 1730 CRON. (DLLV); 1780 DOC. (Furnică 111); CRON. sec. XVIII, UT., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, DIB 1960, p. 198), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tislim 1770, 1777 DOC. (Furnică 27, 43); A trece tes/im = „A fi predat": teslim 1814 DOC. (DLR). - Din tc. teslim „idem"; loc. vb. a face tes/im - după tc. tes/im etmek „idem" (etmek „a face"). (Var. tislim - p. asim.) - Cf. bg., ser. tes/im, ngr. rea/d pi, arom. tis/ime. - V. tesiimat. - Conversiune: (Reg., Olt.) tixiim adv. „Exact, întocmai": 1909 REG. (DLR); REG. sec. XX (LEX. REG. I 32). - Der.: (înv.) tesiimarisivt. [tes/imarisire s.f.] „A preda, a încredinţa, a înmâna, a livra, a tesiima, a face teslim": tesiimarisi 1821 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l; tesiemarisi 1840 DOC. (DLR); (înv., rar) tesiima vt. [tesHm à re s.f.] = tesiimarisi. 1857 POLIZU. TESLIMÂT s.n. (înv.; 1810-sec. XIX/2); pl. ? = teslim: 1810 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l. # Loc. vb.: (înv.) A face(sau a da) tesiimat = „A preda, a încredinţa, a livra, a face (sau a da) teslim (v. s.v.), a tesiimarisi, a tesiima, a tesiimatisi"-. 1813 DOC. (DLR); CRON., DOC. sec. XIX/l. - Din tc. tesiimat (pl. lui tes/im) „livrări, predări; marfă livrată, predată; plată făcută într-un cont, vărsământ" Olivraisons, remises; marchandise livrée; versement, payement fait sur un compte7) (adaptat semantic după rom. tes/im). -V. tes/im. - Der.: (înv.) tesiimatisi vt. [tes/imatisire s.f.] = „A preda, a livra, a tes/imarisi, a face tesiimat": tesiimatisi 1812, 1836 DOC. (DLR, Furnică 392); DOC. sec. XIX/1; tesiimatesi 1829 DOC. (DLR); tes/imet/sil838 DOC. (DLR). TESTE s.f. (lit.; cca 1700 -); pl. -e/e. 1. (Com.; lit., azi rar, mai aies reg.; de obicei însoţit de un determinant care precizează felul obiectelor) „Pachet conţinând un număr fix (10, 12, 24 sau 25) de obiecte de acelaşi fel (astăzi, mai ales ace sau coli de hîrtie), legate sau ambalate împreună, făcând parte, uneori, dintr-un top1 (1); legătură, parcea (1), top? (2)) duzină" OPaquet contenant un nombre fixe [10, 12, 24 ou 25] de pièces de la même sorte [aujourd'hui, surtout d'aiguilles ou de feuilles de papier]; douzaine; main [de papier]7): testeâ cca 1700, 1761, 1807 DOC. (TDRG2, ŞIO, Furnică 248); 1839 VALIAN; DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., REG. (Mold., Munt., Oit., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICJ. sec. XIX-XX; (reg., Munt., Oit.) tisteâ 1792 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XX/1, REG. sec. XX/2 (GL. ARG.). 2. (P. ext.) lit., azi rar, mai ales reg.) „Ambalajul acestor obiecte; cutié (1), cutiuţă (mai ales pentru ace)" ^Emballage de ces pièces; boîte [surtout d'aiguilles]'): testeâ sec. XX/1 LIT., REG. (Dobr.) (DLR); LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XX/2. 3. (Fig.; înv.) „Grup de 12 persoane; mulţime (de oameni)" CGroupe de 12 personnes; foule'): testeâ sec. XIX/2 UTT., POP. (ŞIO, DLR). 4. (Agric.; reg., Dobr.) „Mănunchi (de spice), polog" CBouquet, faiseau [d'épis]'): testeâ sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. (pop.) teste (lit. deşte) „idem (1, 4)". - Cf. bg., alb. testé, scr. tèste, ngr. tegtéç, arom. tisté. TESTEMÉL s.n. (pop.; 1508 -); pl. -e şi (înv. şi reg.) -uri. (Vestim.) 1. (Pop.) „Basma (2.a) mare, bariş, broboadă, tulpan, năframă (2), boccea (1), gear (2), boiama, cimbir, buhur (2) (de dimensiuni mai mari, din pânză subţire, de obicei cu 750 flori colorate pe fond negru)" ('Fichu ample, châle, écharpe [dont les paysannes roumaines se couvrent la tête]1): testemél 1508 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI-XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ., REG. (Mold., Dobr., Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX (DLR, Mihail 147); (reg., Munt., Olt., înv. şi Mold.) testimél 1777-1782 DOC. (Mold.) (Furnică 56); POP., REG. sec. XIX/2-XX (H, ŞIO, DLR); (reg., Munt., Oit.) tistimél 1817 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), LIT. sec. XX; (înv., N.E. Munt.) tistemél 1884-1885 REG. (H); (reg.) testemeâ (s.f.) miji. sec. XX DOC. (DLR). 2. (P. ext:, înv., rar) „Bentiţă, panglică (care se leagă peste cap sau peste frunte)" ORuban [entourant la tête]'): testeméu sec. XVII/2 ANON. CAR.; testemél, tistimél 1857 POLIZU. - Din te. (înv. şi dial.) testemel, (pop.) testimel (înv. şi dial, şi destmal, destemal, destimal, testmal, testima/) „idem (1)". (Var. testemea, testemeu - sg. refăcute din pl.) - Cf. bg., mac. testemél, testimél, scr. testemelj, ngr. vtegtehéXi, alb. destemél, magh. tesztemél, tesztemén, arom. tistiméle, testemé/e, distiméle, desteméle, destemeâle „idem (1)" şi „batistă, ştergar". - Der.: (înv., rar) tlstimelgfus.m. „Negustor sau fabricant de testemele (1)": 1857 POLIZU; (înv.) testemelâr (tistime/at) s.m. = tistimelgiir. 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2; (înv., rar) tistimêla rie s.f. „Atelier în care se fac testemele (1)": 1857 POLIZU. TEŞCHEREÂ1 s.f. (înv.; 1879 - miji. sec. XX); pl. -e/e. (Tehn.; Mold., Munt.) „Rindea îngustă" CRabot étroit^): teschereâ 1879 CIHAC.II 622; teşchereâ 1884-1885 REG. (Mold.) (H); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l; (Mold.) tiuşchirea, (E. Munt.) tişchireâ (H). - Din te. testere „ferăstrău de mână" Oscie à main7) {p. ext. sau cu sensul rezultat prin contaminaţie cu ghiusturea, v. s.v.). - Cf. scr. testèra„ferăstrău". TEŞCHEREÂ2 s.f. (pop. şi ist.; 1693 -); pl. -e/e. 1. (înv.) „Adeverinţă, certificat, dovadă; chitanţă; notă, bilet" ('Certificat, acquit, quittance; billet*): teschereâ 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII, CRON. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DLR, CM I 532); teşchereâ 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold.) înc. sec. XX (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) deşchereâ sec. XIX/2 LIT. (TDRG, SDLR). 2. (Ist.) „Autorizaţie (de transport sau de călătorie), permis (de liberă trecere), salvconduct; paşaport" OPermis, sauf-conduit; passeport'): (înv.) teschereâ 1753, 1821 DOC. (ŞIO, Aricescu I 29); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; teşchereâ 1774 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX. # Loc. vb.: (Reg.) A-şi iua (sau a o iua) teşchereaua = a) (Olt., V. Munt.) „A-şi lua tălpăşiţa, a pleca (repede), a o şterge, a se cărăbăni (1Ţ; b) (V. Munt.) „A-şi lua nădejdea, a nu mai avea nici o speranţă": teşchereâ sf. sec. XIX POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR); tistirea, (N.V. Munt.) tistir (s.n.) 1939 REG. (Coman, GL.); tiştireâ sec. XX/l LIT. (DLR); POP., REG. sec. XX/2 (DLR, GL. ARG.); tişchireâ 1952 REG. (S.V. Munt.) (DLR); (înv.) A(-i) da (cuiva) teşchereaua = „A alunga, a expedia (pe cineva), a(-i) da (cuiva) paşaportul": teşchereâ sf. sec. XIX POP. (DLR). 3. (P. ext:, reg., Mold.) „Pungă de piele pentru păstrat acte" OSac de cuir pour garder les actesO: teşchereâ 1919 DOC. (SDLR); 1939 REG. (Coman, GL.). 4. (P. anal:, reg., Mold.) „Vas de tablă din care se bea apă" (Vase à 751 boire'): teşchereâ 1907 REG. (DLR). 5. (P. ext.; pop., fam.) „Pungă de bani" CSac à argent, bourse^: teşchereâ sf. sec. XIX LIT. (DLR); POP. sec. XX/1, LIT. sf. sec. XIX-sec. XX, DOC. sec. XX (EM 12/1992, p. 24). 6. (P. ext.) reg., Oit.) „Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare în care se ţin banii), chimir (2.aŢ CLarge ceinture paysanne en cuir [pourvue de poches pour l'argent]'): teşchereâ 1967 REG. (LEX. REG. II 32). 7. (Fig:, reg., Olt.) „Cap (de om)" (Tête [de l'homme], caboche'): teşchereâ 1960 REG. (LEX. REG. I 86). - Din te. tezkere, (înv.) teskere, (dial.) tezkire, tesgire „idem (1, 2)" (TS, Youssouf); pentru sensurile 3, 4, 5, cf. te. dial, tezgira „coşuleţ cu mâner" (ZTS). (Var. tistir- prin falsă derivare regresivă, cu „sufixul" -ea eliminat].) - Cf. ser. tèskera, teskere, tezgere, bg., mac. teskeré, tezkeré, ngr. reÇKepèç, alb. tesqeré, magh. teszkere, arom. tiskiré, tiskirée. - V. tescheregiu. TEŞRIFÂT s.n. (înv., rar; 1693 - sf. sec. XVIII); pl. ? „Ceremonial (mai ales de învestitură)" OCérémonial [surtout d'investiture]'): 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/2. - Din tc. teşrifat „idem". TETBÎR s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? „Plan, proiect, măsură (luată într-un anumit scop), tertip (2Ţ CPIan, projet, mesure^: sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. tedbir „idem". TETRE s.f. (înv., rar; 1868 - miji. sec. XX); pl. -e/e. (Alim.) „Dulceaţă (de chitră)" OConfrture [de cédrat]'): 1868 DICŢ. (TDRG2); UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) titre, tetre „idem". TEVARÎH s.n. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -uri. „Istorie (scrisă), letopiseţ, cronică (turcească)" OChronique, histoire [des Turcs]'): sec, XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. tevarih „idem". TEVATURĂ s.f. sg. (lit.; 1848 -). 1. (Lit.; şi [azi mai ales] fig.) „Zarvă, gălăgie, tărăboi, hărmălaie, vacarm, scandal, tapaj, vâlvă" CRumeur, tumulte, tapage, vacarme^: tevatură 1848 DOC. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. miji. sec. XIX-sec. XX (EM 9/1992, p. 28); (înv., rar) tavatură 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX; (înv., rar) tăvătură, tevătură sf. sec. XIX-înc. sec. XX DICŢ. (DLR); (înv.) tivatură 1883 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/l. 2. (P. ext;, lit., azi rar) „Necaz, neplăcere, încurcătură, bucluc (2), dandana (3), beiea (1)' OEnnui, tracas, embarras, tintouin, aria'): tevatură sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX; tăvătură sf. sec. XIX-înc. sec. XX DICŢ. (DLR). 3. (P'. ext.) pop., fam.) „Răscoală, răzmeriţă, revoltă" ('Révolte, émeuteO: tevatură sec. XX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XX. 752 - Din te. tevatür, tevatur „idem (1)" (cu nuanţă concretă) şi „zvon, ştire publică, informaţie notorie, arhicunoscută" ('rumeur publique7); var. tavatură - probabil (şi) din ngr. Tcc(3ocmbpi „idem (1)" (cu nuanţă concretă). - Cf. şi arom. tavă tură. - V. tevaturin. TEVATURÎN adj. invar. (înv., rar; sec. XVIII/2). „Public, notoriu, aflat la dispoziţia tuturor, cunoscut de toată lumea" ('Public, notoire, manifeste, connu par tout ie monde7), în loc. vb. A da tevaturin = „A da publicităţii, a publica, a face cunoscut, a face public": sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. tevatiirin, tevaturin „idem". - Cf. bg. tevaturen. - V. tevatură. TIBÉT s.n. (înv. şi reg.; 1803 -); pi. -e. (Vestim.) 1. (înv.) „(Ţesătură de) lână fină de Tibet; (rar) blană de oaie tibetană (cu lâna lungă şi creaţă); (p. ext.) haină ţărănească (nedefinită mai de aproape, probabil din lână de Tibet sau din blană de oaie tibetană)" C[Étoffe de] laine fine du Thibet; fourrure de mouton thibétain7): tabét 1803 DOC. (Iorga, S.D. XII 145); tebét 1853 DOC. (DLR); tibét 1884-1885 REG. (E. Munt.) (H); DICŢ. sec. XX/l. 2. (Reg., E. Munt., Dobr.) „Satin (de bumbac); (p. ext.) învelitoare subţire de cap, basma (2.a) (neagră); (înv.) panglică de satin" CSatin [de coton]; fichu [noir]; ruban de satin7): tibét 1885 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX (ALRR [1509], Mihail 150, GL. DOBR.); (E. Munt.) tiubét sec. XX REG. (ALRR [1509]). - Din tc. (înv.) tübbet (OTS), tibet „idem (1, 2)" (Youssouf). - Cf. germ. Tibet, fr. tibet, thibet,,pidem (l)77. TIBIŞÎR s.n. (reg.; 1792 -); pl. -e. (Min.; înv. şi reg., Munt., Olt., Dobr.) „Cretă (de scris)77 0[Bâton de] craie [servant à écrire]7): tibişir 1792 DOC. (ŞIO); 1839 VALIAN; DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, REG. sec. XX (DLR, Iordache 134), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) tipişâr 1811 DOC. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A ajunge ia tibişir = „A rămâne fără bani, a pierde toţi banii (la jocul de cărţi), a ajunge să joci pe datorie": tibişir sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din tc. tebeşir „idem". - Cf. bg. tebesir, ngr. repneoiipi, alb. tebeshir, arom. tibişire. - Der.: (înv., rar) tibişir6s,-oâsăadj. „Cretos": 1879 CIHACII 622. TICHIE s.f. (lit.; 1770 -); pl. -ii. 1. (Vestim.; lit.) „Acoperământ de cap fără boruri, care acoperă numai creştetul capului, confecţionat din stofă sau din pânză şi având, de obicei, formă emisferică; calotă; bonetă, scufie; tocă" CCalotte légère en étoffe ou en toile, coiffure sans bords, bonnet; toque7): tichie 1770, 1771 DOC. (TDRG2, DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Dobr., Olt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 202), DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 3/1992, p. 25), LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold., Transilv.) titie înc. sec. XIX CRON., DICŢ. (DLR); POP. sec. XIX/2; (înv.) tâtâie sec. XIX/2 POP. (DLR); (reg., Mold., Oit.) chitie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext..) Vestim.; reg., N. Transilv.) „Calota pălăriei" ('Calotte d7un chapeau7): titie înc. sec. XX POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR); tichie sec. XX/l REG. (ALR II [3279], ALRM SN II/III [982]). 3. (P. ext.) 753 Vestim.; reg., Transilv.) „Borul pălăriei" ('Bord d'un chapeau'): tichie sec. XX/l REG. (ALR I [1859]); REG. sec. XX (GL. REG.); tilie sec. XX/l REG. (ALR I [1859]). 4. (Vestim.; pop.) „Scufiţă, boneţică (pentru copii mici)" (Têtière, petit bonnet de bébé'): tichie 1870 COSTTNESCU; REG. (Munt., Olt., Dobr.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR II [3555], ALRM SN II/III [984]), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) titie sf. sec. XIX POP. (DLR); (reg., Mold., Olt., Ban.) chitie sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR, ALRM SN II/III [984]); (reg., Transilv.) cicie sec. XX/l POP. (DLR); (reg., Mold., Olt.) chichie sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [984]). 5. (P. anal.) Anat.; reg., Munt., Olt., Mold.) „Membrană cu care este acoperit uneori capul copilului nou-născut, căiţă, perdea1 (5)' ^Membrane recouvrant parfois la tête de l'enfant nouveau-né'): tichie sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., POP., REG. sec. XIX/2 (H, ŞIO, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; chitie sec. XX/l REG. (DLR). # Loc. vb.: (Reg.) A se naşte cu tichia în (sau pe) cap = „A avea noroc, a fi norocos": sec. XIX/2 POP., LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv.) takiye, takïye, takiya, *tîkiye (mod. takke, dial. takka, tayka, t/kga) „idem (1)", (dial.) „idem (4)" (p. asim., probabil prin intermediul variantelor *tâchie, *tăchie). (Var. chitie - prin metateză; titie, tâtâie - p. asim., poate şi sub influenţa magh. tetô, teteje „vârf, capăt, parte superioară; creştet"; chichie - p. asim.; titie - p. disim.; cicie - prin africatizare pe plan dialectal.) - Cf..alb. takije, arom. tăkie, tikie. - Der.: (Dim., 1, 4) reg.) tichioarăs.f.: chitioârăsec. XIX/2 POP. (DLR); tichioârăsec. XX/l REG. (Munt.) (ALR II [3283], ALRM SN II/III [984]); (Dim., 1, 3, 4) lit.) tichiuţăs.f.; şi (pop.) „Denumire eufemistică a diavolului": tichiuţă 1857 POLIZU; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold., Olt.) chitiuţă sec. XX/l LIT., REG. (DLR, ALRM SN II/III [984]); (reg., N. Transilv.) titiuţălne. sec. XX POP. (DLR); (reg., Mold.) chichiuţăsec. XX/l REG. (DLR). - Comp.: (înv.) Cel-cu-ttchia s.m. sg. „Denumire eufemistică a diavolului, Tichiuţă'-. sf. sec. XIX POP. (DLR). TICNE s.f. (reg., azi rar; sf. sec. XIX ->); pl. -ele. (Tehn.) „Vas de lemn, putină, bute în care se argăsesc pieile" ('Récipient de bois dans lequel on tanne les cuirs'): sf. sec. XIX-sec. XX/l DICŢ. (ŞIO, DLR). - Din tc. [tabaklama] tekne[si] „idem" (v. Drimba 104; tabaklama „argăsire, argăsit", tekne„albie, covată, hârdău"). - Cf. ser. tekne, ngr. tskvsç magh. teknô„albie". TIFÂN s.n. (reg.; 1884-); pl. -e. (Tehn.; Dobr., Munt., S. Olt.) „Plasă de pescuit (de mari dimensiuni); năvod (mai mic) fără matiţă; crilă, aripă de năvod; crâsnic" OSorte de filet de pêche; carré, carrelet'): tifân 1884-1885 REG. (H); DOC., LIT. sec. XX/l, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (ALR SN III [741], DLR, Ţurlan 50); difân 1895 DDRF; 1898 REG. (DAMÉ 124); REG., DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX (SDLR, DLR, s.v. tifan, Ţurlan 50). - Din tc. (înv. şi dial.) tifan (Kahane-Tietze 506), (lit.) difana (TS; acc. difâna), (dial.) *difan „idem" (eventual prin refacerea sg. din pl., v. Ţurlan 50); poate şi din ngr. Siqxxva, rus. dial. tifan. 754 TIFTÎC s.n. sg. (înv.; 1792 - sec. XX/l). 1. (Med.) „Scamă întrebuinţată ca pansament (în ioc de vată sau de tifon)" ('Charpie'): 1792 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. 2. (Vestim.) „(Ţesătură de) lână fină de capră angora; mohair, angora" ('[Étoffe de] laine fine de chèvré angora; mohair'): 1870 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din te. tiftik „idem (1, 2)". - Cf. ngr. reçiiu (> rom. înv., rar teftic „idem [1, 2]": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.), bg. tiftik, ser. tiftik, arom. tiftic(ă). TIGHÉL s.n. (lit; 1839 -); pl. -urişi (pop.) -e. 1. (Lit.) „Cusătură vizibilă, foarte măruntă, adesea cu rol de ornament, făcută cu maşina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente" OPoint arrière, piqûre, couture visible faite avec des arrière-points'): tighél 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XX (DLR, Iordache 134), DOC. sec. XX/2 (EM 29/1992, p. 26); (reg., S. Mold.) tivél 1939 SDLR; (reg., Oit.) tighéle (sg.) sec. XX/2 REG. (Iordache 134). # Loc. vb.: (Pop.) A(-i) trage (cuiva) (un) tighei sau (rar) A lua (pe cineva) cu tighel = a) (Pop., fam., azi rar) „A dojeni, a mustra, a certa (pe cineva), a-i trage (cuiva) un perdaf (3), a-i trage (cuiva) un refec": sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XX; b) (înv.) „A păcăli (pe cineva), a-i trage (cuiva) o cacealma (3)": sec. XIX/2 UT. (ŞIO, DLR). # Loc. adj.: (Reg., Munt., fam.) Cu tighel - „(îmbrăcat) elegant": sec. XX REG. (DLR). 2. (P. ext. şi, probabil, p. et. pop. după tiv, reg.) „Refec, tivitură, tiv" COurlet; surjet7): (Munt, Dobr., Mold.) tighél, (N. Olt., S. Mold., S. Transilv.) tivél sec. XX/l REG. (ALR I [1758], ALR SN IV [1206], ALRM SN II/III [1054]). 3. (P. ext. şi, probabil, p. et. pop. după tiv, lit., rar) „Paspoal, zagara (3)', tiv" fPassepoil, liséré'): tighél miji. sec. XX LIT. (DLR). 4. (Fig.', lit.) „Dungă; margine, chenar (2), contur" OBord, marge, contour7): tighél sec. XX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XX; (reg., Mold.) tighil, tivii sec. XX/l LIT. (DLR). - Din tc. tegel (pron. înv. te/el, mod. teyei, scris şi teyel) „idem (1)". (Var. tlvel- prin contaminare cu tiv şi/sau p. et. pop. după tiv şi suf. -el, eventual şi prin hipercorectitudine.) (Ipoteza unei legături etimologice între tighel şi tiv, deşi a fost şi poate fi susţinută cu argumente de ordin formal şi semantic, este incompatibilă cu realitatea cronologică şi geografică: tiv[cu et. nec.] şi derivatele sale sunt atestate încă de la miji. sec. XVII şi au fost şi sunt răspândite pe întreg teritoriul dacoromân; neîndoielnic este doar faptul că cele două cuvinte s-au influenţat reciproc.) - Der.: (Lit.) tigheli vt. [tighelire s.f., tighelit s.n., tigheiit,-ă adj.] 1. (Lit.) „A coase cu tighel (1)": tigheli 1870 COSTINESCU; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (Reg., Munt., Dobr.) „A tivi": tigheli, (Munt.) tighilisec. XX/l REG. (DLR); DICŢ. sec. XX. 3. (Fig.; înv.) „A mustra, a dojeni, a(-i) trage (cuiva) un tighel": tigheli 1870 COSTINESCU. 4. (Fig.) lit., rar) „A pune o margine colorată, o dungă; a ornamenta (cu o dungă)": tigheli sec. XX UT. (DLR); (Reg., V. Munt.) tighelâvt. = tigheli (1, 2): 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) tigheluiwt. [tighe/uit, -a adj.] = tigheli(4). înc. sec. XX LIT. (DLR). TIGNAFÉS s.n. (pop.; 1834-); pi. (rar) -uri. (Med.) „Emfizem pulmonar, dispnee, astm (la animale, mai ales la cai)" CPousse, emphysème pulmonaire, asthme [des animaux, surtout du cheval7): (înv.) tehnefés 1834 755 DOC. (Mold.) (DLR); (înv.) tecnefés 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) ticnafés 1884-1885 REG. (Munt., Mold.) (H); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DLR); tignafés 1884-1885 REG. (Munt., Olt., Mold.) (H); UTT., REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR); (înv.) tecnafés sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg.) tegnafés sec. XX/l LIT., REG. (DLR); (reg.) tegnefés 1939 REG. (Coman, GL., s.v. târnafes); (reg., Olt.) târnaféÇsec. XX/l REG. (ALR I [1657]); (reg., Olt., Munt., Dobr.) târnafés 1936 LIT. (DLR); REG. sec. XX (DLR, Coman, GL, GL. ARG., GL. OLT., GL. DOBR.). - Din tc. tiknefes, teknefes (înv.) „idem" (YoUssouf; mod. „astmatic"). (Var. târnafes -prin adaptare fonetică [-cn- > -rn-], v. Graur, AER 14, sau p, et. pop., după târnă „botniţă care se pune la vite"; târnafeţ- după suf. -eţ.) - Cf. ser. teknèfes, alb. teknefés „astmatic", arom. teeneféz, ticnlféz, ticnâfése „astm (la cai); astmatic". TILÎE1 s.f. (înv., rar; 1790); pl. -ii. (Vestim.) „Piesă de îmbrăcăminte făcută dintr-o ţesătură fină, brodată cu fire de aur şi/sau de argint" (Vêtement fait d'une toile fine brodée de fils d'or ou d'argent'): 1790 DOC. (ŞIO). - Din tc. (dial.) telli, tilli (Der. S.), (lit.) telli [bez] „numele unei ţesături fine brodate cu fir" Gnom d'une toile fine brodée, de fils d'or ou d'argentQ (prin condensare dintr-o sintagmă în care apărea, ca element determinat, şi numele piesei vestimentare respective; v. SCL 4/1993, p. 344; telli „ornat sau brodat cu fir", bez „ţesătură, pânză"). TIMAR1 s.n. (ist.; sec. XVII/2 ->); pl. -urişi (rar) -e. (Admin., Agric., Mii.) „Lot de pământ, feudă (militară), fief al cărui venit anual era de până la 20 de mii de aspri, conferit de către sultan1, în proprietate temporară, spahiilor (v. s.v.) sau, mai rar, unor dregători civili, în schimbul obligaţiei de a presta, la război, serviciu militar; spahilld' ('Timar, fief militaire accordé aux spahis ou, parfois, aux dignitaires civils de l'Empire ottoman'): sec. XVII/2 CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVII/2-XVIII/1 (CM 130), IST., DICŢ. sec. XX. - Din tc. timar „idem". - Cf. bg., alb. timâr, ser. timar, mac. timar, ngr. np0.pi, magh. timar, cf. şi ngr. npapiéTriç (> rom. ist. timariôt= timar-spahiu, timarist. sec. XIX/2-XX IST., DICŢ. [DLR]), fr. timar, timariot. - V. timar-spahiu. - Der.: (înv., rar) timarists.m. = timar-spahiu. 1829 DOC. (DLR). TIMAR-SPAHIU s.m. (înv., rar; 1715 - sec. XX/1); pl. -il (Mil., Agric.) „Spahiu (v. s.v.) care posedă un timar1; timariot, timarist' CSpahi, militaire turc possesseur d'un fief, timariot'): timâr-spahiu 1715 CRON. (ŞIO); timâr (pl. -/) 1906 ALEXI. - Din tc. (înv.) timar spahisi, timar sipahi (v. Kakuk 397), *timar spahi, probabil şi *timar (rezultat prin condensare) „idem". - Cf. magh. timâr-szpâhia, timâr „idem". - V. spahiu, timar1. TIMÎN s.m. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -/ (Fin.) „Veche monedă persană de aur (care circula şi în Imperiul Otoman şi din care se făceau salbe purtate pe frunte)" CAncienne monnaie d'or de Perse [dont on faisait des colliers portés sur le front]'): sec. XIX/2 IST. (ŞIO, DLR). 756 - Din tc. (înv. şi dial.) timin (lit. mod. tümen) „idem" (Der. S. [unde timin apare numai cu sensul „măsură pentru cereale"], Youssouf, Redhouse [care înregistrează doar var. tümen]; v. Suciu 121). - Cf. ngr. nfiivi. TINGÎRE s.f. (lit.; 1649 -); pl. -/şi (înv.) tingire. 1. (Lit.) „Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se găteşte mâncare, se fierbe dulceaţa etc.; cratiţă, oală, ceaun, tigaie, tipsie (3Ţ OMarmite, bassine, casserole, chaudron [de cuivre ou de fonte]'): tingire 1649 DICŢ. (Olt.) (DLLV); 1657, 1721, 1749, 1752 DOC. (TDRG2, DIB III 157, ILLV 476, Iorga, S.D. XII 63); CRON. sec. XVIII/1 (CM II 316), POP. sec. XIX, REG. (Munt., Oit., Dobr., Mold., S. Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, ALR SN II [407], DLR, Velican-Cosinschi 70), LIT. sec. XVIII-XX, DOC., DICŢ. miji. sec. XVII-sec. XX (ŞIO, DLR, Kogălniceanu-Negruzzi 8, 12, S. Marin, C.B. 303, EM 23/1992, p. 15); (înv.) tengire 1688 LU. (DLR); (înv.) tingére 1809 DOC. (DLR); REG. (S. Mold.) sec. XIX/2 (H); (înv., Dobr.) tengeră (acc. nec.) 1884-1885 REG. (H). 2. (P. ext:, reg., S. Munt.) „Troacă pentru porci" OAuge Pour 'es cochons7): tingire sec. XX/l REG. (ALR SN II [330]). - Din tc. tencere (acc. şi téneere, v. TS), (dial.) tendre, (înv.) *tingire (< pers. tingir, ar. tangara) „idem (1)". - Cf. scr. tèndzera(> rom. reg., Ban. téngers.n.: sec. XX/1 REG. [DLR]), bg. téngera, téngura, mac. tengere, ngr. TEvzÇepéç, xsvTÇèpi, alb. tenxhére, magh. tengezier, tenesére, arom. tendzeré, téngire, tingire, tingére, tingiré. - Der.: (Dim., 1', înv. şi reg., Dobr.) tingirică s.f.: 1857 POLIZU; POP., DICŢ. sec. XIX/2, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (Dim., i; înv., rar) tingimţăs.f.: sec. XIX/2 DOC. (TDRG2); DICŢ. sec. XX/l; (înv., rar) tingirârs.m. „Meşter care face tingiri (1)": 1870 COSTINESCU. TINICHEA s.f. (lit.; 1761 -); pl. -e/e. 1. (Met.; lit.) „Placă sau foaie subţire de oţel, având diverse întrebuinţări; tablă" ('Tôle, fer-blanc'): (înv.) tenecheâ 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; tinichea 1784 DOC. (DLR); REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., izolat şi Transilv.) sec. XX/l (DLR), LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 8/1992, p. 10); (reg., Olt.) tinecheâ, tinticheâ, (Olt., Munt.) tindicheâ, (Mold.) tirnicheâ sec. XX/l REG. (DLR). 2. (Ut.) „Vas, recipient (cutie2 [1], cană, bidon etc.) făcut din tinichea (1)" (récipient, vase, boîte, bidon en fer-blanc; ferblanterie'): (înv.) tenecheâ 1779 DOC. (DLR); tinicheâ 1779 DOC. (Furnică 92); REG. (Munt., Olt., Mold.) sec. XX/l (DLR), LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 7/1992, p. 13); (înv.) tinecheâ 1875 DOC. (TDRG2); (reg., Olt., Munt.) tindicheâ sec. XX/l REG. (DLR). 3. (P. gener. şi p. depr.) Met.; lit., rar; peior.) „Metal de calitate inferioară" OMétal de qualité inférieure'): tinicheâ 1949 LU. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. # Loc. vb. (cu sensurile 1, 2, 3)\ (Pop.) A //(sau a ajunge, a râmâné) ia (ori a lăsa pe cineva) tinichea = „A fi (sau a ajunge, a rămâne, respectiv a lăsa pe cineva) sărac lipit": sec. XIX/2 LU. (DLR); LU., POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., fam.) A ajunge la tinichea = „A se îmbăta": sec. XIX/2 LU. (ŞIO, DLR); (Pop., fam.) A-i pune (sau a-i lega cuiva) tinicheaua de coadă = „A-i cauza cuiva un prejudiciu moral care să-l urmărească mereu; a compromite": sec. XIX/2 POP. (DLR); LU., REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.); (Pop., fam.) A avea tinichele (sau o tinichea) = „A fi moralmente pătat, a fi compromis, a purta consecinţele unor acţiuni personale 757 imorale, dezonorante": sec. XX/2 DOC. (EM 24/1992, p. 2, 5/1992, p. 29); (Reg., V. Munt., fam.) A fl(sau a umbla) cu tinicheaua (coadă) după el = „A fi însoţit de o persoană nesuferită, care incomodează": 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P, înnob.; pop.; peior.) „Decoraţie, medalie" ('Décoration, médaille, ferblanterie'): (înv.) tenecheâ miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); tinichea 1895 DDRF; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. 5. (P. anai:, Constr.; reg.) „Scândură subţire, stinghie (de brad)" CLatte, planchette'): tinichea 1859 DOC. (DLR); REG. (Olt., Munt., S.E. Transilv.) sec. XX (DLR, GL. ARG.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) tenecheâ 1868 REG. (DLR); (reg., Olt., Munt.) tindicheâ sec. XX/l REG. (DLR). 6. (Fig.; reg., Munt., fam.; ir.) „Om de nimic, secătură, lichea (3)' OGredin, fripouille'): tinicheâ 1895 LIT. (ŞIO); LIT. sf. sec. XIX-sec. XX/l, DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX/2 (GL. ARG.). - Din tc. teneke „idem (1, 2)"; pentru Ioc. vb., cf. te. (arkasmdan) teneke çalmak „a insulta, a batjocori pe cineva (bătând cu un băţ într-o tinichea); a denigra" (arkasmdan „în urma sa", galmak „a bate, a lovi"), kuyruguna teneke bagiamak „a-şi bate joc de cineva" (kuyruguna „la coada sa", bagiamak „a lega"). (Var. tirnichea - prin epenteză; tindicheâ - prin epenteză sau prin contaminare cu tindeche, tindiche „stinghie cu dinţi la ambele capete, care se aşază la războiul de ţesut pentru a ţine pânza bine întinsă".) - Cf. bg. teneke, ser. tenèce, ngr. reveiéç a rom. tiniké(e). -V. tinichigiu. - Der.: (Dim., 1, 2, lit.; 4, pop.) tinicheluţă (reg., Dobr. tenecheluţă) s.f.: 1857 POLIZU; LIT., REG. (Dobr.) sec. XX/l (ALR SN II [410]), DOC. sec. XX/2 (EM 3/1992, p. 26), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Reg.) tinichér (Olt. *tindichér, în der. tindicheriţă) s.m. = tinichigiu. 1841 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC. sec. XX/l [(Reg., Olt.) tinichereâsă s.f., tindicheriţă s.f. = tinichigiţă. sec. XX/l REG. (DLR); (Reg.) tinicherie (înv. tinechene) s.f. = tinichigerie (1, 2)\ 1857 POLIZU; REG. (Transilv.) sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX]; (Reg., Olt.) tindicheiârs.m. = tinichigiu, sec. XX/l REG. (ALR SN II [535]). TINICHIGIU s.m. (lit.; sec. XVI-); pl. -ii. (Prof.) „Meseriaş, muncitor calificat care lucrează, execută sau repară obiecte de tinichea (1); tinicher, tindichelar1' ('Ferblantier'): tinichigiu sec. XVI DOC. (Iordache 110); 1841 DICŢ. (TDRG2); REG. (Munt., Olt., Dobr., Mold., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR, ALR SN II [535]), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XVI-XX («România liberă», 17 iul. 1991, p. 7); (reg., Munt.) tinichegiu 1879 CIHAC II 621; DOC. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (ALR SN II [535]); (înv., rar) tinechegiu 1870 COSTTNESCU; (înv. şi reg.) tenechegiu 1879 CIHAC II 621; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) tinihigiu, tinifigiu, (Olt.) tindichegiu, (Mold.) târnichigiu, tinitigiu, chinitigiu sec. XX/l REG. (DLR, ALR SN II [535]). - Din tc. tenekeci „idem". (Var. chinitigiu - prin metateză; târnichigiu - prin epenteză; tindichegiu - după tindicheâ; tinifigiu - prin hipercorectitudine, v. Hristea, PE 296.) - Cf. bg. tenekegija, ser. tenecedzija, ngr. revsKer^ç alb. teneqexhi, arom. tinikigi(u). -V. tinichea. - Der.: (Reg., Olt.) tinichegeâsă (tinichigereăsă), (Mold., Dobr.) tinichigiţă (Mold. târnichigiţă), (Munt., Olt.) tinichlgioăică (N. Munt. tinifigioâică, Olt. tindichegloâică, Munt. tinigioâică) s.f. „Soţie de tinichigiu; muncitoare calificată care lucrează, execută sau repară obiecte de tinichea (1)": sec. XX/l REG. (DLR); (Lit.) tinichigerie (reg. tenechegerie, timehegerie) s.f. 1. „Meseria tinichigiului": 1879 CIHAC II 621; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 758 2. „Atelierul şi prăvălia tinichigiului, atelier unde se execută şi se vând diverse obiecte de tinichea (1)": 1870 COS7INESCU; LIT. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Rar) „Obiecte lucrate din tinichea (1)": sec. XX/l DICŢ. (DLR); (înv., Mold.) tirnichegie s.f. = tinichigerie (1)\ 1884-1885 REG. (H). TIPILÎC s.n. (înv.; sec. XX/l); pi. ? (Vestim.; Dobr.) „Ornament de metal în formă de stea, de semilună etc., care se fixa la tichia (4) copiilor mici" ('Ornement de métal en forme d'étoile, de croissant, etc., qui se fixait au bonnet des bébés'): 1924 REG. (AN. DOBR. V-VI186 [cu precizarea „azi dispărut"]). - Din tc. tepelîk „idem" (TS; v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 121-122). - V. tepea. TIPSÎE s.f. (lit.; 1508 -); pl. -if 1. (Ut.) „Tavă (2, J)(mare) de metal (uneori artistic decorată, de obicei rotundă, pe care se serveşte mâncare sau băutură, se strâng bani la biserică etc.); platou, tablé (1), tas (3)' CPIateau de métal [à servir]'): (înv., rar) tapsie 1508 DOC. (DERS); (înv., rar) tepsi (s.n.) 1594 DOC. (DOC. î. XVI 192); (înv.) tepsie 1588 DOC. (DOC. î. XVI 163); 1620 LIT. (ALEX. 87); LIT. sec. XVII, CRON. sec. XVIII/l, POP. sec. XIX/2; (înv., rar) tieséu (s.n.) 1620 CRON. (Moxa 148); tipsie 1509, 1596, 1780 DOC. (DERS, Furnică 116); 1620 LIT. (ALEX. 99); DOC. sec. XVI-XIX/1 (DLR, DIB III 157), CRON. sec. XVII/2-XVIII, POP. (şi Transilv.) sec. XIX/2, LIT. sec. XVII-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX; (reg., Dobr.) topsie sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Expr.: (înv.) Ca de pe tipsie = „Pe nemuncite, de-a gata": 1907 REG. (Mold.) (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A şedea cu capul pe tipsie = „A nu ieşi în lume, a sta retras": sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (înv. şi reg., azi mai ales Transilv., Ban.) „Tavă (1) (de fier smălţuit, pentru copt sau fript)" CPIat à cuir'): tipsie 1749 DOC. (DLR); 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX/1, LIT., POP., REG. . (Transilv., Ban.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, Velican-Cosinschi 70); (Transilv.) tăpsie, tâpsie, (Ban.) tipţie, tăpţie, timpsie sec. XX/l REG. (DLR). 3. (P'. ext,.; reg., Dobr., Transilv., Ban.) „Vas lat (de fontă), cratiţă, tigaie, tingire (1) (uneori cu două sau trei picioare)" ('Vaisselle large, casserole, poêle [pour frire]7): tipsie 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (DLR); (înv., Dobr.) tipsai (s.f. pl.; sg. tipsăie ?) 1884-1885 REG. (H). 4. (P. ext:, reg., Dobr., N.V. Munt., Transilv.) „Farfurie (3) (de lemn, de porţelan, de sticlă etc.); taler" ('Assiette'): tipsie 1877 LM; LIT. sec. XX/1, REG. sec. XIX/2-mijl. sec. XX (H,^ DLR). 5. (P'. anal:, Muz.; lit., azi rar; la pl.) „Cimbal, chimval, tas (6), zH" ('Cymbales'): tipsii 1839 VALIAN; 1863 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 6. {P. anal.) ¡st., rar) „Disc de metal în care se lovea, în trecut, pentru a chema un subaltern" CDisque de métal que l'on frappait autrefois pour mander un subalterne7): tipsie miji. sec. XX LIT. (DLR). 7. (P. anal.) Transp.; înv., rar; la pl.) „Tampon (al unui vagon sau al unei locomotive)" (Tampon [d'un wagon ou d'une locomotive]'): tipsie sec. XIX/2 LIT. (DLR). 8. (P. anal.) Bot.; lit.) „Floarea rotundă şi plată, în formă de disc, a florii-soarelui" Çla fleur ronde et plate du tournesol'): tipsie sec. XX/2 LIT. - Din tc. tepsi, (înv.) *tapsi (< pers. tabsi) „idem (1, 2)"; probabil şi din bg. tepsija, (înv.) tipsie, precum şi (în Ban., Transilv.) din ser. tèpsija, magh. (înv.) tepszi, tepszia. - Cf. şi magh. (mod.) tepsi(> rom. reg., Transilv., Ban. tâpşă, tâpşe, tăpşe, tépsa, tăpşfe „idem [2]": sec. XX REG. [DLR]), mac. tepsija, ngr. reyA, rm/A, alb. tepsi, arom. tăpsie, tipsie, tipsie. (Menţinerea sensului 2 cu precădere în Transilv. şi Ban. se datorează influenţei magh. şi ser., limbi în care cuvântul are mai ales acest sens.) - Der.: (Dim., 1, 2, lit.) tipsioără (reg., Transilv., Ban. tâpsioâră) s.f.: 1772, 1792 DOC. (Furnică 31, DLR); LIT. sf. sec. XVIII-înc. sec. XIX, DOC. sec. XVIII/2-XX, DICŢ. sec. XX; (Dim., 1, 2, 3, lit., rar) tipsiuţă s.f.: 1825 LB; DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) tipsiér s.m. „Meşter care face (şi vinde) tipsii (1, 2)": 1742, 1768 DOC. (DLR, DIB III 243). - Comp.: (Reg.) iinge-tipsia s.m. „Om de nimic, linge-blide": sec. XX/l REG. (DA). TIPTÎL,-Ă adv., adj. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. (II) -i,-e. I. Adv. 1. (înv.) „Incognito, în ascuns, în taină; deghizat, travestit, în travesti (pentru a nu fi recunoscut)" Olncognito, en cachette; en travesti'): tiptil sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 488, II 220); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII, LIT, sec. XIX, POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX-XX/1; teptil sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 220); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX/2; (rar) tiptiii (pron. tip-tiiî) 1779 LIT. (DLLV); (rar) diptii sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR). # Loc. adv.: jînv., rar) în teptii = „în taină, pe ascuns, confidenţial": sec. XIX/l LIT. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A se îmbrăca tiptii = „A se deghiza, a se travesti": sec. XIX/l LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, POP. sec. XIX/2. 2. (P. ext.; lit.; reg., izolat, şi Transilv., Ban.; în legătură cu verbe de mişcare; uneori repetat) „Pe furiş, pe nesimţite, pe neobservate, hoţeşte; uşor, fără zgomot, cu grijă, în vîrful picioarelor, încet (pentru a nu fi auzit sau văzut, pentru a nu se da de gol)" CEn se faufilant, sans bruit, furtivement, à pas de loup'): tiptil 1795 DOC. (DLR); CRON. sf. sec. XVIII, LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (EM 12/1992, p. 4); (înv.) teptil sec. XIX/1 LIT. (DLR); (reg.) tuptil, (Transilv.) tiptuluş sec. XX/l REG. (DLR). II. Adj. 1. (înv.) „Deghizat, travestit, în travesti (pentru a nu fi recunoscut)" ODéguisé, travesti'): teptil sec. XVIII/1 CRON. (DLR); LIT. sec. XVIII/2 (DLLV); teptiliu, tiptiliu (la m.; pron. -tHiu) 1779 LIT. (DLLV); tiptil 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; tiptilât sec. XIX/2 LIT. (TDRG). 2. (înv., rar) „(Despre îmbrăcăminte) De travesti, schimbat, cu care s-a deghizat cineva" (ŢEn parlant d'un vêtement] Changé, de travestissement, utilisé pour se déguiser'): tiptil 1870 COSTINESCU. 3. (P. ext.) lit., rar) „(Despre o acţiune, o mişcare etc.) Care are loc pe nesimţite, fără zgomot; domol, lin, uşor" (ŢEn parlant d'une action, d'un mouvement, etc.] Furtif, sans bruit, doux, tranquilleO: tiptil sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX. - Din te. tebdil, (înv.) tebtil, * teptil „idem (1.1, 11.1,2)". (Var. tuptil, tiptuluş - prin contaminare cu a se tupila, a se tupi „a se ascunde", tupiş, tu pi laş „pe ascuns, pe furiş, tiptil [1.2]", respectiv cu pituluş „idem [1.2]"; tiptiiat- prin analogie derivativă, cu suf. adjectival-participlal -at) - Cf. bg. tebdil, tibdil, ser. tevdil, arom. tlptile. TIRIAC s.n. sg. (ist. şi reg., azi rar; 1620 ->); pron. -ri-acsau tiriac, scris şl (înv.) tiriiac, tiiriac, thiriac. (Med., Chim.; ist.) „Preparat medicinal care conţine opiu, întrebuinţat în trecut ca anestezic, ca stupefiant sau ca antidot, ca remediu împotriva otrăvii (inclusiv a veninului de şarpe)" COpiat, thériaque'): (înv., rar) tereiâc 1620 LIT. (ALEX. 116); (înv.) teriâc 1792 DOC. (ŞIO); 760 DICŢ. sec. XIX-XX/1; (înv., rar) theriacă (s.f.) 1877 LM; tiriac sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII UT. (DLLV); UT. sec. XVIII-mijl. sec. XIX, DOC. sec. XIX/l, POP., REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX. # Loc. adj.: (Reg., N.E. Olt.; adverbial) Amar tireac = „(Despre o mâncare) Foarţe amar (încât nu se poate mânca)": tireac 1939 REG. (Coman, GL.). } - Din tc. tiryak, (înv.) tiriyak, teryak, *teriyak „idem"; în Transilv., înv. (mai ales în formele thiriac, theriacă) - probabil şi din germ. Theriak, fr. thériaque. - Cf. bg. terijâk, ser. tirjak, terjak, a rom. tiriăcă) cf. şi rus. ter'jak, it. teriaca. -V. aitânbaş-tiriac, tiriachiu,-le. TIRIACHÎU,-ÎE adj. (uneori substantivat; înv. şi reg., azi rar; 1838 -^>); pl. -ir, pron. -ri-a-sau ti-ria-chiu. 1. (înv. şi reg., azi rar) „Care are viciul consumului de opiu, de tutun (II. 1) sau de băuturi alcoolice; beţiv; ameţit de substanţe narcotice sau de băutură; opioman; beat, cherchent; chefliu (1.2, II), turlac (2), mahmur (I.1Ţ (V\donné à l'opium, au tabac ou aux boissons alcooliques; étourdi de l'opium ou de l'alcool; opiomane; ivrogne; ivre'): tiriachiu 1838 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; teriachiu 1879 CIHAC II 621; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (TDRG, CADE); (reg., Mold.) tirichiu 1868 UT. (TDRG2); REG. sec. XX/1 (DLR). 2. (înv.) „Indispus, posac, arţăgos, ursuz (2), mahmur (1.2)’ ('Morose, pointilleux, hargneux, grognon^: tiriachiu 1857 POLIZU; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. tiryaki, (înv.) tiriyaki, teraki, teryaki, *teriyakï „idem (1, 2)". - Cf. scr. tirjâkija, ngr. diipianalb. tirjaqi, arom. tiriakiu, tiryeachü, tiryeadî. - V. tiriac. TIRIPLÎC s.n., s.m. (pop.; 1761 -); pl. (1, 2) -uri, (3) -i. 1. S.n. (Pop.) „Fir răsucit de bumbac mercerizat sau de mătase (folosit la ţesut, la brodat sau la împletit); ibrişin (1Ţ OFil tors de coton ou de soie [à broder ou à tricoter]'): tirïplic 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, REG. (Mold., Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), POP. (Mold., Munt., Transilv.) sec. XIX/2-XX (DLR, FOLC. MOLD. I - GL.); (înv., rar) tiriclie (s.f.; pl. -il) 1803 DOC. (Olt.) (Furnică 228); (înv., rar) teriplic 1895 DDRF; (reg.) tilipric sec. XX/1 REG. (TDRG2); (reg.) triplic 1892 REG. (DLR); DICŢ sec. XX/1, REG. sf. sec. XIX-sec. XX (DLR, GL. DOBR.). # (Adverbial, în) Loc. vb.: (Inv.) A merge tiripiic = „A se desfăşura foarte bine, a merge strună, a merge şnur, a merge ibrişin (1)": tiripiic 1875 UT. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. 2. S.n. (P. ext. şi p. spec.; înv., Dobr.) „Aţă albă de cusut" (Til blanc à coudre7): tiripiic 1924 REG. (AN. DOBR. V-VI 156 [cu precizarea „azi dispărut"]). 3. S.m. {Fig;, pop., rar) „Om şmecher, şiret2, care recurge la manevre dubioase" CFine mouche, finassier'): tiripiic sec. XX/2 DOC. (EM 18/1992, p. 28). - Din tc. tire iplik „idem (1)". (Var. triplic- prin sincopă; tilipric - prin metateză; tiridie-prin schimbarea „sufixului".) - Cf. scr. tiriplik, arom. tirplike. - V. tere. TIVILICHÎUVÎE adv., adj. (uneori substantivat; pop.; 1753 -); pl. (II) -ii. I. Adv. (înv., rar) „Fără intenţie, fără un scop, întâmplător, din întâmplare, în mod nechibzuit, cu mare uşurinţă" OSans dessein, à tout hasard, à la légère'): tevecheli 1795 DOC. (DLR). II. Adj. 1. (înv., rar) „Imprudent, neprevăzător, naiv, nesocotit" ('Ingénu, imprudent, naïf): tevecheliu 1790 DOC. (DLR). 2. (P. ext.-, pop., azi rar) „Bine dispus, vesel, voios; vioi; 761 guraliv; sociabil, de lume; mai răsărit, isteţ, şmecher" CGai, allègre, vivace; loquace; sociable; sagace, malinO: tivilichiu 1857 POLIZU; LU., REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (ŞDU, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP. sec. XX (FOLC. OLT.- MUNT. III - GL.); (reg., E. Munt.) tilibichiu sec. XX/2 REG. (DLR). 3. (P. ext.) reg., Munt.) „Care face pe grozavul, care îşi dă aere, arogant; care se răsfaţă, care se alintă, sclifosit; fudul' CQui fait l'important, arrogant; minaudierO: tivilichiu sec. XX/l REG. (ALR SN V [1256]); tilivichiu 1967 REG. (GL. ARG.). 4. (P: ext:, reg., Munt., Transilv.) „înalt şi zvelt" CSvelte, élancé, fluet7): (Transilv.) tivilichiu 1895 DDRF; DICŢ. sec. XX/l; (Munt.) tilivichiu 1967 REG. (GL. ARG.); (Munt., înv. şi Transilv.) ivilichiu (acc. ivilichiu [LM, DA] sau ivllichiu [LB]) 1825 LB; DICŢ. sec. XIX, REG. (Munt.) sec. XX/l (ŞDU). 5. (P. ext.) reg., Munt.) „Elegant; înzorzonat, împopoţonat" CÉlégant; attifé'): tilivichiu 1753 DOC. (DLR; în s.f. telichevle, televechiè); sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (GL. ARG.); tivilichiu 1764 DOC. (DLR; în s.f. tivilichiè); 1939 SDLR; tivilchiu 1976 REG. (DLR). - Din tc. tevekkeli, (înv.) tevekküli „idem (I, II. 1)". (Var. tivilichiu, tilivichiu - prin metateză; tivilchiu - prin sincopă; ivilichiu - prin falsă analiză în fonetica sintactică, cu afereza lui t- în sintagme de tipul bărbat tivilichiu, băiat tivilichiu, v. Suciu 86-87.) - Cf. alb. teveqéi, arom. tivikél„idem (II. 1)". - Conversiuni: (Reg., Munt.) tilivichiu adv. „Cu preţiozitate, sclifosindu-se, cu fandoseli": 1967 REG. (GL. ARG.); (Vestim.) tivilichiè s.f. 1. (înv. şi reg.) „Pieptar (lung şi îmblănit) ^ împodobit cu cusături, purtat de ţărănci; pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase": (înv.) telichevie 1753 DOC. (DLR); tiviiichie 1764 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. miji. sec. XIX, POP., REG. (Munt., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (înv.) tevilichie, tevilechie 1784 DOC. (DLR); (înv.) televichie 1813 DOC. (DLR); (reg.) tilivichie 1895 DDRF; DICŢ. sec. XX/l; tiiivechie, tivilichiu (s.n.), ti/ivechiu (s.n.) sec. XX/l DICŢ. (DLR); (înv. şi reg.) teveiechie 1784 DOC. (BUL. COM. IST. V 283); IST. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (ŞDU); (înv. şi reg.) televechie 1753 DOC. (DLR, s.v. şamaiagea); POP. sec. XX; (reg.) tivlichie 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l; (reg.) tivi/chie 1975 DEX. Z (P. ext.) înv., rar) „Corset": tiviiichie 1879 CIHAC II 623; DICŢ. sec. XIX/2; tivlichie înc. sec. XX DICŢ. (DLR). TIZÎC1 s.n. sg. (ist. şi reg.; 1832 -); scris şi (înv., rar) tisic. 1. (Constr.; ist. şi reg.) „Băligar, material obţinut din baligă amestecată cu paie sau cu ogrinji şi uscată la soare, tăiat în forme prismatice şi folosit în trecut, la ţară, drept combustibil sau ca material de construcţie (în locul cărămizilor)" ('Fumier, bouse de gros bétail, desséchée et pétrie en forme de briques, servant de matériel de construction ou de combustibleO: tîzic 1832 DOC. (DLR); REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., Ban., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XXI/1 (DLR, www.hobaia.ro/delta-dunari-istoric/mic dicţionar de termeni folosiţi în Deltă), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Munt., Olt., Mold., S. Transilv.) tezéc sec. XX/l REG. (CONV. LU. LIV 371, DLR); (reg.) tizig, (Dobr.) tizéc, (S. Mold., Dobr.) tezic, (Mold.) tazic, (Munt.) tivic sec. XX/l REG. (DLR). 2. (P\ ext.) reg.) „Strat gros de murdărie, jeg" ('Crasse'): tizic, tezéc 1939 SDLR; REG. (V. Dobr.) sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1972, la Rasova, jud. Constanţa). 3. (P. ext.) Min.; înv., rar) „Turbă" (TourbeO: tizic, tisic 1879 CIHAC II 623. # (Atributiv; înv., rar) Pământ tisic = „Pământ turbos": 1879 CIHAC II 623. 762 - Din tc. tezek „idem (1)". - Conversiune: (Reg., N.V. Olt.) tizicf-ă adj. „(Despre oameni) Grosolan, ordinar; stângaci, neîndemânatic": 1928 REG. (DLR). TOCAT1 s.n. (înv. şi reg.; 1863 ->); pl. -uri. 1. (Vestim.; înv. şi reg.; şi atributiv, în sintagma cit tocat) „Un fel de cit (1) de calitate superioară" CSorte de tissu de coton de qualité supérieure'): 1863 LIT. (ŞIO); REG. (N. Serbiei) sec. XX/l (ARH. FOLK. VI 122). 2. (Met.; înv., rar) „Alamă de cea mai bună calitate" ('Laiton blanc de très bonne qualité^): sec. XIX/2 REG. (S. Mold.) (SDLR). - Din tc. Tokat [çiti] „idem (1)", Tokat [pirinci] „idem (2)" (v. Drimba 121; Tokat- oraş în Turcia, ^„stambă, cit [1]", piring „alamă"); cf. tc. (dial.) tokat „năframă" (ZTS); sintagma cit tocat redă, cu topica inversată, construcţia tc. Tokat çiti (v. vol. I, p. 341, Suciu 160). TOCÂT2 s.n. (reg.; 1884 -); pl. -e. (Constr.; Dobr., Olt.) „Poartă mare de lemn, tac&' ('Porte cochère7): 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (Coman, GL., DLR, GL. DOBR.). - Din tc. tokat (dial.) „idem" (Der. S.). TOCMÂC s.n. (reg.; 1839-); pl. -eşi -uri. (Tehn.; Mold., Dobr.) „Ciocan mare de lemn, mai" ('Maillet'): tocmac 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XX/2 (LR 1/1971, p. 44, Ţurlan 59); tocmâg sec. XX/l DICŢ. (DLR). - Din tc. tokmak „idem". - Cf. alb. tokmăk. TOCMÂGI s.m. pl. (reg.; 1805 -). (Alim.) 1. (Mold., N. Serbiei, N. Transilv.) „Tăiţei" ('Nouilles'): tocmâgi 1805, 1841 DOC. (TDRG2, Kogălniceanu-Negruzzi 5); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, ARH. FOLK. VI 47, LR 2/1964, p. 117, DLR); (înv., rar) tocmăji, togmâji 1825 LB; (înv., rar) tocmaci, tomnâci 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2; togmâgi 1892 REG. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (Transilv.) tomâgi, tomnâgi, tojmâgi, tojmâci, tojmâgi sec. XX/l REG. (DLR); toşmâgi 1961 REG. (GL. REG.). 2. (Mold.) „Bucăţi mici de aluat fierte în apă, care se consumă cu brânză, cu magiun (1) etc." OPetits morceaux de pâte bouillis, que l'on consomme avec du fromage, de la marmelade, etc.'): tocmâgi sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [885]). - Din tc. (pop.) tutmaç, tutmac „(foaie de) aluat uscat; mici bucăţi dreptunghiulare de aluat, fierte şi amestecate cu iaurt; mâncare preparată cu astfel de bucăţi de aluat; supă cu tăiţei şi iaurt" fpâte très fine pour faire des mets; [mets, potage fait avec des] nouilles ou morceaux rectangulaires de pâte de farine') (TS, Der. S., Tar. S. III 689, ZTS; p. spec. şi/sau p. ext.). (Var. eu -cm-, -gm-, prin adaptarea grupului -tm-, neobişnuit în rom.; var. cu -jm-, -şm-, p. asim.; tomnaci, tomnagi- p. et. pop., după toamnă.) - Cf. alb. tumăts„idem (1)". - Der.: (Dim., 1; reg.) tocmâgéis.m.: (la pl.; Mold.) toemagéisec. XIX/2 REG. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (S. Mold.) tomo/ogéi 1949 REG. (CV 7/1949, p. 33); (N. Dobr.) tocmacéi, tomăceisec. XX/l REG. (DLR, ALRM SN II/III [882]); şi: (Mold.) 1. (P. ext:, Alim.; la pl.) „Un 763 fel de ciulama (1) făcută din făină": tocmagéi 1967 REG. (LEX. REG. II 96). 2. {P. anal.) Bot.) „Numele mai multor specii de ciuperci (C/avaria coralloides, crispu/a, formosa, flava, botrytis)'-. tocmagéi, togmagé!sec. XX/l REG. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX. TOIBÉ s.f. (înv., rar; sf. sec. XVIII); pl. -le. (Rel.) „Căinţă, penitenţă" ^Repentir, pénitence7): sf. sec. XVIII CRON. (ŞIO). - Din te. tôvbe, (pop.) tobe „idem". - Cf. ser. tâbe. TOITÂN,-Ă s.m. şi f., adj. (reg.; 1884 -); pl. -¡,-e. (Munt., Olt.) 1. S.m. şi f., adj. „(Pui de găină, de raţă etc.) măricel, bine dezvoltat, dolofan" 0[Poulet, caneton, etc.] grandelet, grassouillet, dodu7): toitân 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX/1 (Coman, GL., DLR). 2. S.m. şi f., adj. (P. ext.) uneori precedă termenul calificat, de care se leagă prin prep. cfe) „(Om, mai ales copil) bine dezvoltat, împlinit, dolofan, voinic; (obiect) mare, voluminos" ('[Homme, surtout enfant] grassouillet, dodu, vigoureux; [objet] volumineux, grand, gros7): toitân sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, GL. ARG.). 3. S.f. (P. anal.) „Oală mare de lut" ('Grand pot de terre7): tuitănă sec. XX/l REG. (N.V. Munt.) (ALRI [695]); toitână 1960 REG. (LEX. REG. I 87, Iordache 60). - Din te. toydan „dropie aparţinând unei rase cu exemplare mai mari decât cele obişnuite" Coutarde de grande taille7) (TS; de unde, p. gener. [ca adj.] şi, respectiv, prin conversiune, sensul 1) v. Suciu 122). - Der.: (Dim., 1, 2, 3, reg., Munt., Olt.) toitânéi,-eâ,-ica s.m. şi f., adj.: 1901 REG. (DLR); REG. sec. XX (Coman, GL., DLR, GL. ARG.). TOLBĂ s.f. (lit.; sec. XVI -); pl. -e şi (reg.) -I. 1. (Lit.) Geantă (1) care se poartă pe şold, atârnată de umăr, şi în care se duc merindele, vânatul etc.; taşcă; (p. spec.) ist.) toc sau săculeţ purtat pe şold, atârnat de umăr, în care se păstrau şi se transportau săgeţile; un fel de raniţă sau cutie (1) în care îşi purtau marfa negustorii ambulanţi" ('Petit sac, havresac, gibecière, sacoche pendue à Tépaule [pour porter les vivres, le petit gibier, etc.]; carquois; sorte de havresac, de balle ou de boîte des commerçants ambulants7): (înv.) tulbă (pl. şi -/) sec. XVI LIT. (DLR); 1825 LB; DOC. sec. XVII- XVIII, CRON. sec. XIX/1 (TDRG2), LIT. sec. XVI-XIX/1, DICŢ. sec. XIX; tolbă înc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 481); POP., REG. (Munt., Mold.) sec. XIX/2 (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XVIII-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 39/1992, p. 30); (reg., Mold., Dobr.) torbă miji. sec. XIX LIT. (DLR); REG. sec. XX/2 (GL. DOBR., în der. torbişck), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv.) A fi cu tolba în (sau ia) spinare = „A fi cocoşat": sf. sec. XIX POP., DICŢ. (DLR). 2. (Pop.) „Traistă, desagă, boccea (4Ţ OBesace7): (reg.) torbă (pl. şi -/) sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. (Dobr., Mold.) sec. XX/l (DLR, ALR SN II [495]), ITT. sec. XX/2; tolbă 1884-1885 REG. (Ban.) (H); REG. (Dobr., Mold., Ban., izolat şi Munt., Transilv.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR). 3. (Reg., Dobr., Mold.) „Sac în care se dă ovăz calului" CSac pour avoiner le cheval7): torbă, tolbă sec. XX/l POP., REG. (DLR). 4. {P. anal.) reg.) „Partea năvodului în care se prinde peştele" ('Partie du filet de pêche dans laquelle on attrappe le poisson7): tolbă 1916 DOC. (DLR). 5. (P. anal.) Tehn.; reg., Olt.) „Vermorel" ('Appareil portatif pour pulvériser les arbres fruitiers7): tolbă 1967 REG. (GL. OLT.). 764 - Din te. torba, (dial.) tubra, (înv.) tobra, torva, *turba „idem (1, 2, 3)"; probabil şi din bg. torba, torba, turbă, ser. tôrba, tăt. torbâ, rus., ucr., pol. torba „idem (1, 2)". - Cf. şi mac. torba, ngr. ropßö.g, alb. tôrbë, magh. turba. - Der.: (Dim., 1; înv.) tu/bfţă s.f.: sec. XVII/2 LIT. (DLR); (Dirn., 1; reg., Dobr.) torbişcă sec. XX/2. REG. (GL. DOBR.); (înv.) totbâş s.m. = tolbar (1): 1839 VALIAN; LIT. sf. sec. XIX, POP. (Olt.) sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX-XX/1 [(Reg., S.E. Olt.) tolbaşâr s.m. = tolbar (1). 1951 REG. (DLR)]; (Reg.) tolbâr s.m. 1. (Olt.) „Negustor ambulant (de mărunţişuri), care îşi poartă marfa în tolbă (1); mămulat1 (1), bocceaglu (1), tolbaş, tolbaşai”'. tolbâr 1877 LM; REG. sec. XX/l (DLR). 2. (Mold.) „Cerşetor": torbâr sec. XX/l REG. (DLR) [(Reg., Olt.) tolbărie s.f. „Meseria negustorului ambulant; negoţ ambulant": 1944 REG. (DLR)]. TOMÂCI s.m. pi. (înv.; sec. XIX/2). (Vestim.; V. Dobr.) „Ciorapi (1Ţ ('Bas'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. tomak „un fel de cizme grele şi grosolane; un fel de încălţăminte făra toc şi cu carâmbul scurt" ('sorte de bottes grossières') (TS, Y.Tar.S.; p. ext.). TOMBÂC s.n. sg. (lit., azi rar; 1784 -). (Met.) „Aliaj de cupru şi zinc, de culoare roşiatică, folosit la fabricarea sârmei (5), a tablei etc.; (p. ext/, reg.) alamă" (Tombac; laiton'): tombac 1784 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/2, DOC. sec. XVIII/2-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg.) tumbâc 1802 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX, POP., REG. (Mold., Olt.) sec. XIX/2-XX (ŞIO, DLR, FOLC. MOLD. I - GL), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) tumbéchi (SDLR). (SDLR înregistrează şi sensul „abanos, lemn negru", probabil greşit identificat.) - Din tc. tombak, tumbak „idem"; var. tombac- probabil şi din fr. tombac. TOP1 s.n., adv. (lit.; 1776 -); pl. (I) -uri. I. S.n. 1. (Corn.; lit.) „Pachet (ambalat) care cuprinde un anumit număr (250, 500 sau 1000) de coli de hârtie sau de carton, respectiv 10, 20 sau mai multe testele (1), şi care face parte, uneori, dintr-un teanc (3)" CRame [= 20 mains] de papier'): top 1776 DOC. (DLR); 1939 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 52/1992, p. 23). 2. (Corn.; pop.) „Balot sau pachet cuprinzând un număr fix de obiecte de acelaşi fel (chibrituri, lumânări, papiote de aţă, sculuri de bumbac etc.) sau o anumită cantitate dintr-un material (mai ales bumbac); legătură, testea (1), parcea (1Ţ ^Ballot ou paquet contenant un nombre fixe d'objets de la même sorte ou une certaine quantité de matière [surtout de coton]'): top 1868 DOC. (DLR); LIT. sec. XX/1, REG. (Olt., Dobr.) sec. XX (DLR, GL. DOBR.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Dobr.) toc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) da (sau a-i trage) (cuiva) un top de bătaie - „A bate măr pe cineva, a-i trage cuiva o mamă de bătaie": top sec. XX/l LIT. (DLR); REG. (Mold., Olt.) sec. XX (Graur, ER 157); toc sec. XX/2 LIT., REG. (Munt.) (DLR, Graur, ER 157, GL. ARG.). 3. (Com.; înv. şl reg.) „Vălătuc, val, sul de ţesătură, trâmbă" CRouleau d'étoffe'): top miji. sec. XIX DOC. (DLR); POP. sec. XX/l, REG. sec. XX/2 (DLR). 4. (Reg., Dobr.) „Greutate la cântarul (2) cu un braţ" ('Poids de balance'): top sec. XX/l REG. (ALR I ¿1599]). II. Adv. (Reg., Ban.; cu valoare de superlativ absolut) „Plin ochi, cu vârf, doldora1" ÇÀ ras bord7): top 1926 REG. (DLR). 765 - Din tc. top „idem (1.1, 2, 3, 4)" şi „tun; bulgăre, cocoloş; tot, întreg, totalitate", (adv.) „cu totul, în întregime, în total" Ccanon; motte, boule; tout, totalité; entièrement, complètement, en tout7) (de unde, p. ext., sensul II). (Var. toc- probabil p. et. pop. după toc, a toca, v. Graur, ER 157; cf. totuşi tc. dial. „denumirea unei stofe" [ZTS], ngr. TôKoç„dop; snop, mână de paie răsucite", alb. tok„grămadă, maldăr", arom. toc„cocoloş, boţ") - Cf. ser. top (> rom. reg., Ban. top „tun": 1895 DDRF; REG. sec. XX [DLR, Gămulescu]), bg. top „idem {1.1, 3)" şi „tun", alb. top,,tun", arom. top, topă„cocoloş, bulgăre; sul, vălătuc; tun; obuz; ştiulete; spic; testicul". - V. a/ai-top, hartup, havan-top, top2, topciu, top-condadari, tophana, toptan. TOP2 s.n. (reg.; 1884 -); pl. -e. (Dobr.) „Minge (făcută din cârpă sau din piele de cojoc înfundată cu lână, cu păr de vită etc.)" CBalle, ballon [à jouer]'): topă (s.f.; pl. -/sau -e) sec. XX/l REG. (ALR II [4347]); REG. sec. XX (GL. DOBR.); top sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). # Loc. subst.: (înv.) De-a topul = „Numele unui joc cu mingea": top 1884-1885 REG. (H). - Dinc tc. top „idem" (TS, v. Suciu 122). (Var. topă - sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. topka (> rom. reg., Olt., Dobr. topcă, topee, tupcă „idem": 1884-1885 REG. [H]; REG. sec. XIX/2-XX/1 [DLR]), alb. top, arom. top, topă, topcă „idem". - V. hartup, top?. TOPCÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XIX/2); pl. ? (Mii.) „Comandantul artileriei otomane" CChef de l'artillerie ottomane7): topci-başâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 92); CRON. sec. XVIII/l, IST. sec. XIX/2; topci-başi sec. XIX/2 IST. (TDRG2). - Din tc. (înv.) topcï basï, topcibasi, *topcï basa (v. Kakuk 399; mod. topçu başi) „idem". - Cf. bg. topd-basa, ser. tôpdbasa, tobdzibasa, magh. topesi-bassa, topezibassi. - V. baş, top?, topciu. TOPCÎU s.m. (înv.; sf. sec. XVII - sf. sec. XIX); pl. -ii. (Mii.) „Tunar, artilerist" CCanonnier, artilleur'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 91); CRON., DOC. sec. XVIII-XDC/l, IST. miji. sec. XIX, UT. sec. XIX/2. - Din tc. topçu, (înv.) topcî, topci (v. Kakuk 399) „idem". - Cf. bg., mac. topeija, ser. tàpdja, tàbdzija, ngr. TOTzvrtjqç, magh. topesi, arom. tupd. - V. top?, topci-başa. TOP-CONDACLÂRI s.m. pl. (ist.; 1939 ->); sg. ? (Mii.) „Afeturi (de tun)" CAffûts [de canon]'): 1939 REG. (Coman, GL.: Din păduri se tăia top-condadariu cu banii lui Moruzişi se căra la Galaţi). - Din tc. (înv.) top kondaklarî „idem" (top „tun", kondak [pl. kondaklar] „afet"). - V. condac, top?. TOPHANA s.f. (ist.; sec. XIX/l -»); pl. -le. (Mii.) „Arsenalul imperial de artilerie de la Constantinopol" ('L'arsenal d'artillerie de Constantinople'): tophana sec. XIX/l CRON. (ŞIO, DLR); top-hané sec. XX/l REG., POP. (Coman, GL., DLR). 766 - Din tc. tophane, (înv.) tophana „idem". - Cf. bg. tophanâ, scr. topàna, tàphana, magh. tophana. - V. top1. TOPLEICUJĂ s.f. (reg.; sec. XX/1 -^); pl. -i. (S. Munt.) „Ac cu gămălie" ('Épingle'): sec. XX/l REG. (ALR SN II [523]). - Din tc. toplu[igne] „idem" (igné „ac", toplu „cu vârf") + suf. rom. -eicuţă (-eică + -uţă) (v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 122-123). TOPOTÂN s.m. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -i. (Bot.; Munt., Dobr.) „Soi de pepene galben foarte aromat, de formă lunguiaţă" (Vânătă de melon très parfumée'): sec. XX/2 REG. (SCL 5/1985, p. 410). - Din tc. topatan „idem" (p. asim.; v. SCL 5/1985, p. 410). TOPTÂN1 adv. (înv. [pop. ca s.n., în loc.]; 1806 -). (Corn.; înv.) „Cu ridicata, angro, cu toptanul2 (a)) cu totul, la grămadă, laolaltă, în bloc; cu grămada, în mare cantitate (la un loc)" CEn gros; en bloc; en grande quantité'): 1806-1807, 1823 DOC. (DLR, Furnică 315); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX. - Din tc. toptan „idem" (şi adj.: „care este angro"). (Var. toptan/âca substantivului rezultat prin conversiune se datorează analogiei derivative, fără să fie un derivat propriu-zis; v. vol. I, p. 550.) - Cf. bg. toptan, (dial.) tuptân, alb. toptan, arom. tuptàne. -V. top1, toptangiu. - Conversiune: (Pop.) toptan2 s.n. sg., în loc. adv. şi adj. (construite după loc. cu grosul, cu duiumul [v. s.v.], cu amănuntul, cu ghiotura (I), din gros, din belşug, v. SCL 4/1993, p. 344): (Pop.) Cu toptanul = a) (Com.; azi rar) „(Care este) angro, cu ridicata, cu ghiotura (1.1), toptan1"-, toptăn 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 311); 1839 VALIAN; DOC. sec. XIX-XX/1, REG. (Munt., Dobr.) sec. XX/l (ALR SN V [1485], ALR II [3548]), DICŢ. sec. XIX-XX, LIT. sec. XIX/2-XX; (reg., Olt.) toftân, (S.E. Transilv.) toptâlsec. XX/l REG. (ALR SN V [1485], ALRM SN II/III [1207]); (înv., rar) toptaniac (în loc. cu toptan/âcui) 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 331); b) (P. ext.) „(Care este) din belşug, în mare număr sau cantitate, foarte mult, din abundenţă; cu duiumul1 (2), cu ghiotura (I.2J'\ toptăn 1867 LIT. (DLR); LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX, POP., DOC. sec. XX/2 (FOLC. NOU 138 - Munt., EM 10/1992, p. 15); (înv., rar) Din toptan = Cu toptanul2 (a, b)\ toptan sec. XIX/l DOC. (SCL 4/1993, p. 344); (înv., rar) în toptan = Cu toptanul2 (a), toptăn 1845 DOC. (DLR); (Reg., Olt.) La toptan = Cu toptanul2 (a): toptăn sec. XX/l REG. (ALR SN V [1485], ALRM SN II/III [1207]). TOPTANGÎU s.m. (lit., azi rar, mai ales ist.; 1823 -^>); pl. -ii. (Prof., Com.; uneori atributiv, pe lângă negustor, neguţător etc.) „Negustor care vinde cu toptanul2 (a), angrosist" ^Marchand en gros7): 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 310); 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX, DOC., DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. toptanci „idem". - Cf. arom. tuptangiu. - V. toptan1. - Der.: (înv., rar) toptangerie s.f. „Negoţ cu ridicata; magazin în care se vinde cu toptanul2 (a)": 1857 POLIZU; LIT. sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 767 TOPÛZ1 s.n. (ist. şi pop., azi rar; 1762 -); pl. -¿/r/şi -e. 1. (Mii., Pol., Admin.; ist.) „Măciucă, ghioagă, chilom (1), buzdugan1 (1) uşor, cu măciulia îmbrăcată în argint şi bătută cu nestemate, utilizat ca armă sau ca însemn domnesc (fiind conferit domnitorului de către sultan1, împreună cu sabia, tuiul [1] şi calul împărătesc) ori ca însemn al altor înalţi demnitari (români); lovitură (la tălpi) dată cu această măciucă" OMassue, masse d'armes'): topüz, (rar) topüs 1762 CRON. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., POP., DICŢ. sec. XX. # Loc. adv.: (Pop., azi rar) Cu topuzul = „Cu sila, cu forţa, cu brutalitate": sf. sec. XVIII CRON. (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold.) sec. XX/l (Coman, GL., DLR), DICŢ. sec. XX. 2. (P. anal.) înv., rar) „Piatra cea mai mare dintre cele cinci folosite în jocul numit dnci pletré' (la plus grande des cinq pierres employées dans un jeu d'enfants'): topûz 1885 DOC. (ŞIO); DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/1. - Din te. topuz, (dial.) topus „idem (1)". - Cf. bg., mac. topüz, scr. tàpuz, ngr. TonobÇi, magh. topuz, a rom. tupüz(e). TORs.n. (reg.; 1951-); pl. -uri. (Tehn.; E. Dobr.) „Sac de plasă care formează partea din fund a setcii şi a altor unelte de pescuit din plasă, unde se strâng peştii prinşi; matiţă, sân" ^Sac de fond des filets de pêche7): 1951 DOC. (Ţurlan 54); REG. sec. XX/2 (Ţurlan 54). - Din tc. tor (dial.) „idem" (ZTS) şi (lit.) „plasă (cu împletitură deasă); împletitură", (înv.) „capcană" ('filet [dense]; tricot; piège') (TS, Y.Tar.S.). TOS subst. sg. (lit.; 1842 -). (Alim., Corn.; atributiv, în sintagma) Zahăr tos = „Zahăr sub formă de cristale mărunte (spre deosebire de zahărul pudră, zahărul candel, zahărul cubic etc.)" CSucre cristallisé, sucre broyé, semoule de sucre'): tos 1842 DOC. (TDRG2); DICŢ. sec. XX, REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, între 1960-2000, la Cluj, Bucureşti, Constanţa, Iaşi etc.); (rar) toz 1939 SDLR. - Din tc. toz, (dial.) tos „praf; pudră" ^poussière; poudre'); sintagma este un semicalc (cu topica inversată) după tc. toz şeker „idem" (spre deosebire de pudra şeker sau unşeker „zahăr pudră"; şeker „zahăr", pudra „pudră", un „făină"). - Cf. alb. toz „praf; pudră", arom. toze „(zahăr) tos". - V. tuslos, tuzlud. TRAHAN s.f. (înv. şi reg.; 1834 -); pl. (rar) -le. (Alim.) 1. (înv. şi reg., Mold., Munt., S.E. Transilv.) „Aluat nedospit (făcut din făină, ouă şi apă), fărâmiţat mărunt în palme sau ras pe râzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiţei; frecăţei, zdrenţe" (Tâte de farine émiettée par frottement entre les paumes ou à l'aide d'une râpe et bouillie dans la soupe au lieu des vermicelles'): (mai aies Mold.) trahanâ 1834 DOC. (CADE); DOC. sec. XIX-XX/1 (Kogălniceanu-Negruzzi 80, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) tarhanâ 1870 COSTINESCU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Munt.) tarcanâ, (S.E. Transilv.) tranà sec. XX/l REG. (ALRM SN II/III [886]). 2. (înv., Dobr.) „Mâncare făcută din pâine cu brânză muiată în apă fierbinte" fMets préparé avec du pain et du fromage mouillé dans l'eau'): taranâ 1884-1885 REG.(H). - Din tc. tarhana, (dial.) tarana „idem (1)" şi „mâncare făcută din lapte acru şi arpacaş sau din lapte prins şi făină" Omets préparé avec du lait aigre et du gruau ou du lait caillé et de 768 la farine1) (de unde, p. ext., sensul 2). (Var. trahana - fie direct din te., prin interpretarea grupului tar- drept tra- [v. vol. I, p. 278; la fel în ngr., ser. şi arom.], fie prin filieră ngr.) - Cf. ser. trahàna, tarhàna, tarâna (> rom. reg., Ban. tăr(h)ânăf tarână„idem (1)": sec. XX/l REG. [DLR], înv. trahână „idem (1)": 1879 CIHAC II 533), magh. tarhonya (> rom. reg., Transilv. tărhână, torhoână, tarhonie „idejn (1)": sec. XX/l REG. [DLR]), bg., alb., mac. tarhană, ngr. rpazavăg, arom. tîrhînă, tărhănău, trîhînă„idem (1)". - Antrop. Trahanache (personaj literar creat de I.L. Caragiale). TRÂMPĂ s.f. (pop.; 1823 -); pl. -e. 1. (Corn.; reg., Mold., înv. şi Munt.) „Troc, schimb în natură" (Troc, échange7): trâmpă 1823 DOC. (Munt.) (Furnică 326); DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) treâmpă 1879 CIHAC II 624; LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. vb.: (înv. şi reg.) A face trampa (sau, înv., trampă) (cu ceva) = a) „k face (un) troc, a face schimb în natură": trâmpă 1835 LIT. (DLR); (Mold.) treâmpă 1890 LIT. (ŞIO, DLR); b) „A cădea de acord, a face târgul": (Mold.) treâmpă sec. XX/l REG. (DLR); (înv., Munt.) A face (ceva) trampa = „A schimba (ceva) prin troc, a da (ceva) în schimbul altui obiect": trâmpa 1823 DOC. (Furnica 324). 2. (P. gener;; pop., fam. şi arg.) „Afacere, tranzacţie, aranjament (făcut printr-un intermediar)'7 (Transaction, affaire7): trâmpă, treâmpă sec. XX/2 DICŢ. # Loc. vb.: (Pop., fam.) A(-i) face (cuiva) trampa = a) „A-i face (cuiva) un aranjament, a-i mijloci o afacere"; b){P. spec.) „A(-i) mijloci o întâlnire sau o legătură amoroasă": trâmpă 1967 REG. (GL. ARG.); LIT., REG. sec. XX/2 (înregistrat de autor, între anii 1973-1985, la Constanţa, Brăila şi Bucureşti). - Din tc. trampa (acc. trâmpa, v. TS) „idem (1)". - Cf. bg., ser., ţig. trâmpa, ngr. xpâpna, alb. trâmba, arom. trampă, trâmbă. - Der.: (Dim., 1; înv., rar) trămpuşoârăs.f.: sec. XIX/2 DOC. (DLR); (înv., rar) trampât,-ă adj. „(Despre o marfă) Cu care s-a făcut schimb în natură": sec. XIX/2-XX/1 DICŢ.; (înv., rar) trămpăiuNt., vi. [trămpăiuires.f., trămpăiuits.n., trămpăluit,-ăadj.] „A face troc, a face schimb în natură": 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2, IST. sec. XX/l. TRAPAZÂN s.n., s.m. (reg.; 1884-); pl. (s.n.) -e, (s.m.) -i. 1. S.n. (Constr., Nav.; Munt., Olt.) „Balustradă, parmaâ (3), parmaciâc (1) (la prispa casei ţărăneşti sau la scările de la bordul navelor); parapet, împrejmuire, gard (la prispă)" CBalustrade [de la terrasse d'une maison ou des escaliers du bord des navires]; parapet^: trapazân, tropozân, strapazân sec. XX/1 REG. (DLR); trapuzân, tropuzân 1939 SDLR; trepuzân 1950 REG. (DLR). 2. S.n. {P. ext.) Constr.; Munt., Olt.) „Prispă, pridvor, cerdac (4Ţ (Terrasse, balcon des maisons paysannes'): trapuzân, tropuzân, strapazân sec. XX/1 REG., DICŢ. (DLR). 3. S.n., s.m. (Nav.; Munt., Dobr., Olt., Ban.) „Ujbă, bară scurtă de lemn sau de metal fixată în bordajul bărcii pescăreşti, de care se leagă vâsla; (p. ext) colier vegetal sau cureluşă (de piele) cu care este legată vâsla de bara scurtă fixată în bordajul bărcii; ansamblul format din bara scurtă şi colierul care leagă vâsla de această bară" OÉchome [cheville, barreau auquel on attache la rame du canot]; courroie qui sert pour attacher la rame à l'échome; ensemble formé par l'échome et la courroie qui attache la rame à cette barre'): trapazân 769 1884-1885 REG. (E. Munt.) (H); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX (Ţurlan 55, GL. DOBR., DLR); strapazân, strapezân 1895 DDRF; 1898 REG. (DLR); LU. sec. XX/l, DICŢ., REG. sf. sec. XIX-sec. XX (DLR, D. Mar., DEX); (rar) strepezén, strepezéu sec. XX/l DICŢ.; (Ban.) târbozân, stupăzân 1971 DOC. (Ţurlan 55). 4. S.n. (P. ext.) Nav.; Olt) „Bucată de lemn, numită şi broască, făcând parte din bordajul bărcii şi prevăzută cu un orificiu în care se montează bara scurtă de care se leagă vâsla" ('Pièce de bois du bordage du canot, pourvue d'un orifice où l'on fixe l'échome'): ceaprazân 1911 REG. (DA, SDLR). 5. S.m. (P. anal.) Zool.; Munt., Dobr., Olt., Ban.) „Pui de şalău sau de crap" CPetit de la sandre ou de la carpe^: trapazén, trapezân, strapezân, strapazân 1908 DICŢ. (DLR); 1909 DOC. (Ţurlan 55); DOC., REG., DICŢ. sec. XX (DLR, Kâszoni 156, Ţurlan 55). 6. S.m. (Fig.; Nav.; Dobr., arg.) „Marinar nepriceput" CMarin inhabile'): strapazân 1982 D. Mar. - Din te. trabzan, tirabzan, (dial.) trabuzan (Der. S.) „idem (1)", trabzan [babasi] „stâlp de balustradă sau de parmaclâc, balustru principal" Obalustre, pilier principal'), probabil şi *„idem (3)". (Var. strapazan, strapezan etc. - cu „prefixul" emfatic s-, strepezeu - prin schimbarea „sufixului"; ceaprazan- p. et. pop. după cea praz.) TRUFANDA s.f., adj. invar, (lit.; 1623 -); pl. (I) -le. I. S.f. 1. (Alim.; lit.) „Produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) care apare pe piaţă la începutul sezonului; produs material sau spiritual care are caracter inedit, de noutate; prospătură, noutate" OPrïmeur; produit alimentaire [fruit, légume] précoce, de début de saison ou d'avant saison; nouveauté, chose ou idée nouvelle, inédite'): trufandâ 1623 DOC. (Munt.) (DIR XVII B IV 229; în antrop. Trufanda); sec. XIX/1 LU. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, EM 47/1992, p. 14), LU. sec. XIX-XX; (reg., V. Olt.) trofandâ, trofondâ sec. XX/l DICŢ., REG. (SDLR, DLR). 2. (Fig.) înv., rar) „Prinos, ofrandă" ('Offrande'): trufanda 1900 ŞIO; DICŢ. sec. XX/l. 3. (P. ana!Alim.; reg., Mold., N.E. Munt.) „Caş preparat din cel dintâi lapte muls de la oi, caş trufanda (II.3)" CFromageon préparé du premier lait trait des brebis'): trufanda sec. XX/l REG. (DLR). II. Adj. invar. 1. (înv.) „(Despre produse alimentare, mai ales fructe sau legume, sau despre alte produse materiale ori spirituale) Nou, inedit, proaspăt, abia apărut (pe piaţă), apărut la începutul sezonului" ODe primeur, paru au début de saison; nouveau, inédit, frais'): trufandâ miji. sec. XIX LU. (DLR); LU, REG. sec. XIX/2 (H). 2. (F!g.; înv., N. Munt.) „Mândru, ţanţoş" ORogue, hautain7): trufandâ 1901 REG. (DLR). 3. (P. analreg., Mold., N.E. Munt.) „(Despre caş) Preparat din cel dintâi lapte muls de la oi" 0[En parlant du fromageon] Préparé du premier lait trait des brebis'): trufandâ sec. XX/1 REG. (DLR). - Din te. turfanda „idem (1.1, II.1)" (v. vol. I, p. 278); pentru der., cf. te. turfandaa „cultivator şi negustor de trufandale (1.1)". - Cf. bg., alb. turfanta, arom. turfandâ. - Der.: (Lit.) trufandagius.m. „Amator de trufandale (1.1)": sec. XX/1 DOC. (DLR). - Antrop. (Jupan) Trufanda (1623, DIR XVII B IV 229). TUCI s.n. (lit.; 1719 -); pl. -uri. 1. (Met.; reg., Mold., înv. şi Munt.) „Bronz" CAirain, bronze7): tuci 1719 DICŢ. (TDRG2); 1752 DOC. (REL. AGR. II 304); LU. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XVIII-XX/1, REG. sec. XX/1 (ALR II [4268]). 2. (P. ext.; înv.) „Clopot de bronz" CCIoche d'airain'): tuci sec. XIX/1 LU. (DLR). 770 3. (P. ext:, Met.; înv.) „Alamă" ('Laiton'): tuci 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. 4. (P. ext.) Met.; lit.; şi, înv., în sintagma tuci musca/esc) „Fontă" ('Fonte7): tuci sec. XIX/l LIT. (DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt., Olt., Mold., Dobr., Ban.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [579], DLR), DICŢ., UT., DOC. sec. XIX-XX (EM 15/1992, p. 9); (reg., Munt., Olt., Dobr.) tiuci (pron. monosilabic) sec. XX/l REG. (ALR SN II [579], GL. DOBR.). 5. \P. ext:, pop.) „Ceaun" ('Chaudron de fonte7): tuci 1881 LIT. (ŞIO); REG. (Munt., Olt., Dobr., S. Mold.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN II [342, 407], DLR), DICŢ. sec. XX; (reg., Olt., Dobr.) tiuci sec. XX/l REG. (ALR SN II [407]); REG. sec. )0( (GL. DOBR.). 6. (P. ext:, Tehn., Agric.; înv., S. Munt.) „Bârsa plugului" CPartie [en fonte] de la charrue7): tuci 1884-1885 REG. (H). 7. (Tehn.; înv., Dobr.) - „Parte a morii (nedefinită mai de aproape)",, probabil „piesă în formă de topor, fixată pe axul pietrelor de moară" CPartie [non définie] du moulin', probablement 'pièce en forme de hache fixé sur l'axe des pierres du moulin'): tiuci 1884-1885 REG. (H). - Din te. (pop.) tuç, tue (lit. tunç) „idem (1)" şi „de bronz, din bronz" Cd'airain, en bronze'), (înv.) „idem (7)" (Y.Tar.S.); cu sensul 2 ar putea proveni, prin condensare, din te. tuç [çan] „idem" (çan „clopot"). - Cf. bg., ser. tue, ngr. tootÇi, alb. tunxh, tunsh, arom. tuciu, tünge, tüngiu, megl. fcyc„idem (1)". - Der.: (Dim., 5; reg., Dobr.) tuciuréls.n.: sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.); (Pop.) tucerie s.f. I. (Col.) „Produse, articole din tuci (4)": 1949 DOC. (DLR). 2. „Turnătorie de fontă7': 1988 DEX-S; (Crom.; lit.) tuciuriu,-ie adj. 1. „De culoarea tuciului (4); (care are pielea, tenul) de culoare închisă; negricios, brunet, oacheş": 1890 LIT. (ŞIO); LIT. sf. sec. XIX-sec. XX, DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 10/1992, p. 7). 2. „Pământiu, livid, palid": 1964 LIT. (DLR); (Reg., Olt.) tu ci ui iu,-fe adj. = tuciuriu,-ie (1)\ 1928 POP. (DLR). TUCÛS adj. invar. (înv., rar; 1819). (Fin.; în sintagma) Galben tucus = „Denumire a unei monede (turceşti) de aur (în valoare de II,5 taleri), care a circulat şi în ţările române" CNom d'une monnaie [turque] d'or'): 1819 DOC. (Furnica XXIX). - Din tc. tokuz, tikiz „compact, dens, gros" ('compact, densei; sintagma galben tucus -probabil semicalc (cu topica inversată) după tc. *tokuz a/tm „idem" (alt/n „galben, monedă de aur"); cf. şi tc. dokuz, (înv. şi dial.) tokuz „(cifra, numărul) nouă" ('neuf7). TUFÉC s.n. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -uri. (Mii.) „Puşcă" ('Fusil'): (Dobr.) tiuféc (pron. tiu-fec) 1884-1885 REG. (H); tuféc (ŞIO). - Din tc. tiifek, (înv. şi dial.) tufek „idem". - Cf. bg., mac. tufék, ser. tùfek, ngr. tovçski, alb. dyfék, dufék, magh. tufek, aromi tuféke. - V. tufecciu. TUFECCÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1761 - sf. sec. XIX); pl. ?, scris şi tufecdbaşa. (Mii.) „Comandantul gărzii domneşti (în timpul domniilor fanariote)" CChef de la garde du corps du voivode roumain'): tufecci-başâ 1761 DOC. (ŞIO); CRON., DOC. sec. XVIII2-XIX/1, IST., UT. sec. XIX/2; tufigi-başă 1777 DOC. (DLR); tufeccibâşă 1801 DOC. (DLR). - Din tc. tüfekçi başi, (înv.) tufekci basa, *tufekgi basa „comandantul gărzii sultanului, însărcinat să-i prezinte acestuia puşca, la vânătoare sau la tir; comandantul puşcaşilor" fofficier 771 des fusiliers; officier de la garde du corps du sultan, chargé de présenter le fusil à celui-ci à la chasse ou au tir7) (p. ext.'). - Cf. bg., scr. tufekci-basa, magh. tufekcsibasa. - V. baş, tufecciu. TUFECCIU s.m. (înv.; 1742-sec. XX/1); pl. -ü 1. (Mil.) „Lefegiu (1) din garda domnească (în timpul domniilor fanariote)" OMercenaire de la garde du corps du voïvode roumain7): tufecciu 1742 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2; tufigiu 1777 DOC. (DLR); tuficciu sec. XIX/l CROIM. (DLR); tufingiu (DLR). 2. (Prof.) „Armurier" OArmurier7): tufecciu 1835 DOC. (DLR); REG. (Olt.), POP. (Dobr.), DICŢ. sec. XIX/2 (ŞIO, DLR), IST. sec. XX/l. - Din te. tüfekçi, (dial.) tufekçi, (înv.) tüfenkci, tüfenggi, tiifekgi, tiifenkgi, *tufekgi „idem (2)" şi „puşcaş; soldat din garda sultanului" (Tusilier; soldat de la garde du corps du sultan') (de unde, p. ext., sensul I). - Cf. bg. tufekăja, scr. tufèkcija, tufègdzija, mac. tufekdja, ngr. Tovq>£KTO))ç, magh. tüfenkcsi, arom. tu fie ci. - V. tufec, tufecci-başa. TUG s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. -uri. (Tehn.; Olt.) „Unealtă pentru lustruitul pieilor, folosită de tăbăcari (v. s.v. tabac1)" (lissoir, outil du corroyeur, utilisé pour lisser les cuirs7): 1868 REG. (DLR). - Din te. tig „croşetă; sulă (folosită de pantofari, curelari etc.); cuţitul rindelei" ^crochet; alêne, tire-point, poinçon; lame du rabot7) (TS, Redhouse, ZTS, Youssouf; p. ext.), poate şi (dial.) *„idem" (v. Suciu 123). TUHÂN s.n. (înv.; sec. XIX/2); pl. ? (S.V. Mold.) „Vânt puternic, vijelie, viscol, furtună" (Vent violent, orage7): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. tufan „idem". - Cf. alb. tufăn, arom. tufăne, cf. şi rus. tûha„viscol". TUI s.n. (ist.; sec. XVII/2 ^); pl. -uri. 1. (Mii., Admin., Pol.) „însemn al puterii şi rangului militar sau politico-administrativ (în Imperiul Otoman şi în ţările aflate sub suzeranitatea acestuia), având rol de drapel şi constând dintr-o lance roşie care avea în vârf o măciulie de metal şi/sau semiluna, precum şi una, două sau trei cozi albe de cal, împletite şi prinse de vârful lancei; fiecare dintre cozile albe de cal prinse de această lance" CEnseigne turque du rang hiérarchique, représentée par une, deux ou trois queues blanches de cheval attachées au haut d7une lance surmontée d7une boule de métal et/ou d'un croissant; chacune des queues de cheval attachées à cette lance; tough, toug, touc7): tui sec. XVII/2 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2, REG. (Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), LIT. sec. XIX-XX, IST., DICŢ. sec. XIX/2-XX (MDD); (înv., rar) toi înc. sec. XVIII CRON. (CM II 314, 322). 2. (Vestim., Mil.; rar) „Panaş, surguei (I) (la chipiul sau coiful militarilor)" (Tanache, aigrette, crinière [d'un casque militaire]7): tui sec. XX/1 LIT. (DLR). - Din tc. tug (pron. tu), (înv.) tuy„idem (1, 2)" (adaptat morfologic, v. vol. I, p. 310). - Cf. bg., magh. tug, scr. tùg. - V. ichituiiâu, iucituiiâu-paşa, tuigiu. - Der.: (Ist.) tuiungius.m. „Copil de casă, paj": 1939 REG. (Coman, GL.). 772 TUIGÎU s.m. (înv., rar; 1696 - sf. sec. XIX); pl. -//! (Prof.) „Persoană care confecţiona tuluri (1)" ^Confectionneur d'enseignes nommées tui '): tuigiu 1696 DOC. (TDRG2); tuiugiu 1859 DOC. (TDRG2, DLR). - Din te. tugcu „Idem" (adaptat după rom. tui). - V. tui. TULĂ s.f. (reg.; 1910 -); pl. -e. (Constr.; Munt., Dobr., N.V. Bulg., S. Transilv.) „Cărămidă groasă, nearsă, făcută din lut amestecat cu paie; cărămidă lată folosită la pardositul cuptoarelor etc.; chirpici " ^Brique non cuite, faite d'un mélange de terre et de pailles; brique en torchis; brique large^: tüla 1910 REG. (DLR); REG. sec. XX (ALR II [3791], DLR, GL. DOBR.); (N.V. Bulg.) tuglă 1923 REG. (Bucuţa - GL.); (Munt., rar) tüvlâ 1939 SDLR. # (Reg., Dobr.) Tuia coaptă = „Cărămidă (arsă)": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). (Sensul „tăbliţă de tinichea [1] care se pune de-a curmezişul hornului", înregistrat în DLR [1901 REG.] pentru var. tută, aparţine, de fapt, termenului tolă„tablă groasă de oţel".) - Din te. tugla (acc. tugla, pron. tûla), (pop.) tuvla, (dial.) tuia, tugla „cărămidă" ('brique') (p. spec.). ~ Cf. bg. tuhia, alb. tuiië, arom. tuiă, tuv/ă „cărămidă"; cf. şi bg. tuhiăr, arom. tuviăr„cărămidar". - Der.: (Reg., rar) tuviărs.m. „Cărămidar": 1939 SDLR; (Reg., Dobr.) tuiârs.n. „Tipar de lemn în care se face tuia": sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). TULIMEÂN s.m. (înv., rar; sec. XIX/l - sf. sec. XIX); pl. -/şi tuiimeni. (Mii.) „Ostaş care făcea parte dlntr-un corp de miliţie neregulată otomană, recrutat, în sec. XIX/l, din rândul populaţiei rurale; (la pl.) corp de miliţie neregulată otomană" CSoldat d'un corps de milice irrégulière ottomane, recruté de la population rurale'): tiuliuméni (pl.) sec. XIX/1 CRON. (ŞIO, DLR); tuliméni (pl.) 1822 DOC. (DLR); tulimeân sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, DLR); tulumean (SDLR). - Din te. tülümen „om necioplit, ţărănoi" Chomme rustre7), probabil şi (înv.) *„idem". TULT s.m. (¡st.; 1693 ^); pl. tuiţi. (Fin.) 1. (Ist.) „Veche monedă de argint, turcească (valorând 15 parale [1] sau cam o treime dintr-un leu vechi) ori (p. ext.) austriacă (valorând 15 sau 20 de creiţari), care a circulat şi în ţările române" ^Ancienne monnaie d'argent, turque ou autrichienne7): 1693 DOC. (ŞIO); 1825 LB, 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII/l, DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII (DLR, REL. AGR. I 433, 615, II 190), POP., ^REG. (Ban., S.M. Transilv.) sec. XIX/2-înc. sec. XX, IST. sec. XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (înv.) „Taxă vamală constând într-o treime din valoarea mărfii" (Taxe de douane égale au tiers de la valeur des produits'): 1742 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII. - Din te. (înv.) tult „idem (1)" şi „o treime" ('tiers') (de unde, p. spec., sensul 2). - Cf. ngr. rouXn. TULÛM s.n. (înv. şi reg.; 1765 ->); pl. -uri. 1. (înv.) „Burduf (în care se păstra sau se transporta untdelemnul)77 COutre [pour l'huile]7): 1765, 1838, 1855 DOC. (Furnică XXVII, 398, 419); DOC. sec. XVIII/2-XIX. 2. (Com.; înv.) „Sul 773 de 20 sau 40 de blănuri sau de piei" CRouleau de 20 ou 40 cuirs ou fourrures'): 1852 STAMA7I; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, IST. sec. XX/l. 3. (P. anal:, Agric.; reg., S.V. Munt.) „A treia parte dintr-un pogon de vie" (le tiers d'un arpent de vigne^: 1939 SDLR. - Din te. tulum „idem (1)" şi „bucată de blană sau de piele; tub, cilindru, sul" Cmorceau de fourrure ou de cuir; tube, cylindre7) (de unde, p. spec. sau prin condensare dintr-o sintagmă, sensul 2). - Cf. bg. tulûm, ser. tùlum, ngr. zovlobpi „idem (1)". TULUMBAGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; 1823 - sec. XIX/2); pl. ? (Prof.) „Şeful tulumbagiilor (1) şi sacagiilor (2) (din Imperiul Otoman sau din ţările române)" CChef des pompiersO: 1823 DOC. (ŞIO); CRON. sec. XIX/l. - Din tc. tulumbaci başi „idem". - V. baş, tu/umbagiu. TULUMBAGÎU s.m. (ist.; 1793 ->); pl. -ii. (Prof.) 1. (Ist.) „Pompier (care foloseşte tulumba [1]), tuiumbar, tulumbaş, sacagiu (2), iangângiu (2Ţ ('[SapeurŢpompier7): 1793 DICŢ. (TDRG2); 1815 DOC.JDLR), 1839 VALIAN; IST. miji. sec. XIX, LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX. 2. (înv., rar) „Fabricant de tulumbe (1) şi stropitori" ^Fabricant de pompes'): 1930 ŞDU. - Din tc. tulumbaci „idem (1, 2)". - Cf. arom. tulumbagi - V. tulumbă, tuiumbagi-başa. TULUMBĂ s.f. (pop.; 1793 -); pl. -e. 1. (Tehn.; pop., azi rar) „Pompă (de incendiu) cu furtun (2); saca (3)) (p. restr.) furtun (2Ţ CPompe [d'incendie]; tuyau de pompe^: 1793 DICŢ. (TDRG2); 1811 DOC. (DLR), 1839 VALIAN; DOC., CRON. sec. XIX/l, REG. (S. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN III [909]), LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sf. sec. XVIII-sec. XX. 2. (P. ext.) pop., rar; în sintagma) Tulumbă de gunoi = „Tomberon" (Tombereau aux ordures7): sec. XX/2 LIT. 3. (Fig. şi p. anal.) reg., Olt.) „Ceată, pâlc, grup (de oameni)" OFoule, groupe [de gens]'): 1939 SDLR. # Loc. adv.: (Reg., Olt.) Tulumbe-tulumbe = „Pâlcuri-pâlcuri; neîntrerupt, compact": 1906 REG. (DLR). - Din tc. tulumba (acc. tulumba) „idem (1)". - Cf. bg. tulumba, ngr. rovXobpna, alb. tullumb, arom. tulumbă. -V. tu/umbagiu. - Der.: (înv. şi reg.) tu/umbiţăs.f. 1. (Med.; înv.) „Irigator, clistir": 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX/l. 2. (Agric.; reg., Munt.) „Stropitoare": sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1041]); (înv.) tuiumbar s.m. = tuiumbagiu (1): 1832 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2; (Reg., S. Transilv.) tulumbâş s.m. = tuiumbagiu (1): 1915 REG. (DLR); (înv.) tulumbuivt. [tulumbuire s.f.] „A arunca (apa) cu tulumba (1)": sf. sec. XIX LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX. TUMBELÉCHI s.n. (ist.; miji. sec. XIX -*); pl. -uri. (Muz.) „Tobă mică de aramă, de formă emisferică, folosită ca instrument specific al fanfarei turceşti" (Tetit tambour en cuivre, de forme hémisphérique, faisant partie des instruments de la musique militaire turque^: tumbéchi miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); IST. sec. XX/1; tumbeléchi miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX, IST. sec. XX/2; (înv.) tumbeléhi 1863 LU. (ŞIO, DLR); (înv.) tembelic 1877 LIT. (ŞIO); (înv.) tumbelic 1888 IST. (TDRG2). 774 - Din tc. (înv. şi pop.) tiimbek, tümbelek (lit. mod. dümbelek) „idem". (Var. tembeHc- p. et. pop., după tembeiiâ„indolenţă, nepăsare") - Cf. bg. tjumbelék, ngr. Tovpjteteia. - Der.: (Dim.; Ist., rar) tumbelehéls.n.: sec. XX/l LU. (DLR). TUMURÜG s.m. (pop.; 1819 -); pl. -i. 1. (Constr.; pop.) „Bucată de lemn lungă şi groasă, de formă cilindrică; stâlp; butuc, buştean, buturugă, trunchi de copac (doborât), chituc (1/' OPoteau, pilier, pilot; tronc d'arbre [abattu], souche, bûche'): tumurûg 1819 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX, LU. sec. XIX-XX/1, REG. (Mold., rar şi Munt.) sec. XIX/2-XX/1 (ALR SN II [614], DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) tomurlüci (sg.), tumurlüc, tumurlâc, trumurüg sec. XX/l REG. (DLR, TDRG2); (reg.) tumurügâ (s.f.) sec. XX REG. (DLR). 2. (Entop.; reg., Mold.) „Stâlp natural de pământ sau de piatră, înalt şi subţire" CHaute colonne naturelle de terre ou de pierre'): tumurlüc sec. XX/1 REG. (Porucic 81, Rotaru 71). 3. (Ist., Munt., rar) „Butuc, falangă, obezi (în care se prindeau picioarele deţinuţilor), falaga, schingi (2)' ('Sorte de cangue, falaque, entraves de bois lourd pour les criminels'): tumurlüc, tumurlüg sec. XX/l DICŢ. (DLR); tumurûg 1982 DS. 4. (Reg., Munt.) „închisoare, temniţă" CPrison, cachot7): tumurlüc sec. XIX/2 LU. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. subst: (Reg., S. Munt.) La tumur/uc = „De-a pietricelele (numele unui joc de copii)": sec. XX/l REG. (ALR SN V [1289]). - Din tc. tomruk, (dial.) tomuruk (v. SCL 4/1993, p. 345) „idem (1, 3, 4)" şi „bloc de piatră, de marmură etc." Cbloc de pierre, de marbre, etc.') (de unde, p. spec., sensul 2). (Var. tumurugă- probabil sub influenţa lui buturugă, trumurug- p. asim.; tumur/uc- după suf. rom. -lue, tumurlac - p. disim., sub influenţa suf. -ac, tomurluci - sg. refăcut din pl.) - Cf. ngr. xovpnpobKi (> rom. reg. tumburug „idem (1)": sec. XX/l DICŢ., REG. (Mold.) [DLR], înv. tumburluc„idem [4]": 1895 DDRF), bg. turnruk, ser. tomruk, alb. tombruk. TUNESLÎU,-ÎE adj. (înv., rar; sec. XIX/2); pl. -il. „Care provine din Tunis, fabricat la Tunis" CDe Tunis'): 1863 LU. (ŞIO, DLR). - Din tc. (înv.) Tünisli (mod. Tunuslu) „idem". - Cf. arom. tunuză. TURA1 s.f. (Ist. şi reg., azi rar; sec. XVIII/2 ->); pl. -le. 1. (Ist.) „Monogramă a sultanului1, aplicată pe acte sau imprimată pe monede, pentru a le autentifica" OMonogramme, chiffre du sultan, appliqué sur les actes et les monnaies7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. {P. gener.) înv. şi reg., azi rar) „Orice efigie, emblemă, monogramă, pecete sau semnătură" (Toute sorte de monogramme, d'effigie, de cachet ou de signature, de seing^: sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, DLR); POP. sec. XIX/2, LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (Fin.; înv. şi reg., azi rar) „Pajură, revers, dos al unei monede (pe care este imprimată efigia, emblema sau monograma)" ORevers, pile d'une pièce de monnaie'): 1852 LIT. (ŞIO, DLR); LU. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. subst.: (înv.) Iazâcşi tura = „Rişcă, tura1 (4Ţ, v. s.v. iazâc. 4. (P. ext:, înv. şi reg., rar) „Rişcă" OJeu à pile ou face'): 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX. - Din te. tugra (pron. türa), (pop.) tura „idem (1, 3)". - Cf. bg. tugră, tură, ser. tùra, ngr. rovpo.Q magh. tura, tugra, arom. turăuă, dâră, tură. -V. turaliu,-ie. 775 TURA2 s.f. (înv.; 1770 - miji. sec. XX); pl. -le. 1. (Com.) „Pachet, legătură, sul (cuprinzând 10 sau 12 obiecte de acelaşi fel, mai ales piei)" (Taquet, rouleau [de 10 ou 12 objets de la même sorte, surtout cuirs]7): turâ 1770, 1792 DOC. (Furnică 28, ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XIX/2 (DLR); tureâ 1785 DOC. (Munt.) (Furnică 124). 2. (Rar; la sg., col.) „Fibrele unei plante exotice, din care se face o anumită calitate de aţă (întrebuinţată pentru confecţionarea mrejelor de pescuit)" OFibres d'une plante exotique dont on fait un fil [employé pour les filets de pêche]7): turâ 1916 DOC. (DLR). - Din te. tura „idem (1)" şi „numele unui tip de năvod pescăresc; ghem de aţă răsucită, scul, tort" ('espèce de filet de pêche; écheveau de fils tordus, tortis') (Youssouf, TS, Der. S.; de unde, p. spec., sensul 2). - Cf. scr. tùra, alb. turrë jûem (1)". TURA3 s.f. (reg.; sec. XX/1 ->); pl. -le. (Constr.; Mold.) „Parte a casei formată din capetele ieşite în afară ale grinzilor podului şi din cosoroabe; streaşină; temelia acoperişului unei case ţărăneşti" (TWant-toit; base de la toiture7): tura, dura, tureâ sec. XX/l REG. (SDLR, DLR). - Din tc. (dial.) tura „idem" şi „turălie" (Der. S.). - Der.: (Reg., Mold.) turălie s.f. „Scândură fixată ca prelungire a acoperişului caselor fără streaşină, pentru a feri pereţii de ploaie": sec. XX REG. (DLR); (Reg., N. Transilv.) turéusubst. „Bucată de lemn fixată în pereţii galeriei unei mine": 1968 DOC. (DLR). TURALÎU,-ÎE adj., s.m. (ist.; 1838 -»); pl. -II (Fin.) 1. Adj. „(Despre monede) Care are tura1 (1)" 0[En parlant d'une monnaie] Muni du chiffre du sultan^: 1838 LIT. (ŞIO); POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.m. „Veche monedă turcească de aur (pe care era imprimată turaua1 [1]); stambo!1 (2)' ^Ancienne monnaie turque d'or [portant le chiffre du sultan]'): 1872 DOC. (DLR); IST., DICŢ. sec. XX/1. - Din tc. tugrali, (pop.) turali „idem (1)", tugrali [altin] „idem (2)" (v. Suciu 160; altm „monedă de aur"). - Cf. bg., scr. turaiï jdem (1)". -V. tura1. TURC,-Ă subst., adj. (lit.; 1418 -); pl. -¡,-e. I. Subst. 1. S.m. şi (rar) f. (Etnon.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei (respectiv, ist., a Imperiului Otoman) sau este originară de acolo; otoman, osmanlâu (1), osman (1), osmangiu, turca/ău, turcan, cea/magiu, şa/varagiu (2Ţ) (la pl.) poporul, naţiunea care trăieşte în Turcia (respectiv, ist., care forma în trecut populaţia de bază a Imperiului Otoman); (rar) totalitatea populaţiilor care vorbesc limbi turcice (răspândite în Asia şi în estul Europei)" (Turc de Turquie; Osmanii; Turc [faisant partie des peuples turcs asiatiques et est-européens]'): turc 1418-1420, 1436 DOC. (DERS; în top. Turci şi antrop. Turcul); 1521 DOC. (DLRV); CRON. sec. XVII-XIX/1, LIT. sec. XVII-XX (ALEX. 95, Moxa 186, ŞIO, DLR), DOC. sec. XV-XX (DERS, DIR XVII B II 269, REL. AGR. I 199, II 179, DLR, EM 4/1992, p. 3), POP., REG. sec. XIX/2-XX (DLR), DICŢ. sec. XVII/2-XX; (înv., rar) tore 1718, 1742 DOC. (REL. AGR. II 136, 260); (reg., Olt., V. Munt.) tiurc (pron. monosilabic) sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1975). # Loc. subst.: (Reg., N.E. Munt.) Boala turcilor = „Ciumă": sec. XX/1 REG. (DLR). # Loc. vb.: (Pop.) A fi turc (sau ca turcul ) = „A fi foarte 776 încăpăţânat, a nu vrea să înţeleagă, a nu ţine seama de nimic": sec. XX/l REG., DICJ. (DLR); (înv., V. Transilv.) A tăia turcul = „A-şi astupa nările şi a intra în apă adâncă": sec. XIX/2 REG. (DLR). (Cuvântul apare în multe alte locuţiuni şi expresii idiomatice în care sensul său este transparent, cum sunt: A fuma ca un turc [sau ca turcii], Doar nu dau [sau vin] turci! ori [Ce,] au năvălit turcii?, Parcă-! aleargă [sau alungă sau gonesc] turcii, [Parcă] se bat turcii ia gura iui, Cum e turcul e şi pistolul, A mânca cât un turc din cei calici, Eu văd turcul ce gândeşte, Turcul plăteşte etc.; v. DLR.) 2. S.m. (P. gener:, Rel.; pop., rar) „Mahomedan, musulman (1), muslirri' ('Mahométan'): turc sec. XX DICŢ. 3. S.m. (P.: gener.) Rel.; reg., Munt.) „Păgân" ('Païen'): turc sec. XX/l REG. (DLR). 4. S.m. sau f. sg. art. (Pext.) Etnogr.; reg., Mold., Dobr., Transilv.) „Personaj al obiceiului popular numit capra, turca (1.5) sau brezaia, înfăţişând (în funcţie de zona etnografică) un flăcău mascat în chip de capră, de cerb sau de pasăre ori purtând un fes (1) pe cap şi având rolul de a conduce jocul şi de a strânge banii; (p. ext.) masca purtată de acest flăcău" ^Personnage du jeu populaire roumain nommé turca [1.5]'): turcul (s.m.) 1914 REG. (DLR); turca (s.f.) 1825 LB; REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) ţurca (s.f.) 1825 LB. 5. S.f. sg. art. (P. ext.) Etnogr.; reg., Mold., Dobr., Transilv.; şi în sintagma baba turca) „Obicei popular practicat, mai ales la ţară, cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou, constând în jocuri executate pe la casele oamenilor de către un flăcău cu fes (1) pe cap sau mascat în chip de capră (cu clopoţei la gât), de pasăre (cu cioc lung şi coarne) sau de cerb (numit turca, ţurca sau turcul [1.4] ori însoţit de un alt personaj numit turcul[1.4]sau moş-turcu, precum şi de un lăutar şi, eventual, de alte personaje); capra, brezaia" ('Nom d'un jeu populaire coutumier roumain, pratiqué à l'occasion du Noël'): türca sec. XIX/2 REG., DICŢ. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.); (Transilv.) ţurca 1879 CIHAC II 427; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (Transilv.) tulea sec. XX/1 REG. (DLR). 6. S.f. (Fig.) reg., Transilv.) „Femeie îmbrăcată nepotrivit, ridicol; femeie fără minte" CFemme vêtue de façon ridicule; femme stupide^: ţurcă sec. )0(/l POP., REG. (Coman, GL., DLR). 7. S.f. (P. ext.) înv.) „Stafie, nălucă" ('Fantôme'): turcă sec. XIX/2 LIT. (DLR); DICŢ. sec. XX/l. 8. S.f. (P. ana!) Mitol.; reg.) „Numele unei păsări fantastice din credinţele populare" CNom d'un oiseau imaginaire des croyances populaires'): turcă 1883 REG. (Mold.) (DLR); DOC. sec. XX/2. 9. S.m. pl. (P. ana!:, Bot.; reg.) „Păpădie (1Ţ ('Pissenlit'): turci 1968 DOC. (DLR). II. Adj. (Lit.) „(Mai ales despre limbă sau despre popor) Originar din Turcia; care aparţine ori este specific Turciei sau turcilor (1.1); privitor la Turda sau la turci (1.1); folosit de turci (1.1); turcesc (1), otoman, osman (2), osmanlâu (2)) (rar) care este specific sau aparţine popoarelor turcice, care se referă la acestea" ('Propre, appartenant ou relatif à la Turquie, aux Turcs de Turquie, aux Ottomans ou aux Turcs de l'Asie et de l'Est de l'Europe; turc de Turquie, [turc] osmanii; turc'): turc sf. sec. XVII CRON. (CM I 218); DOC., LIT., IST. sec. XX (DLR, EM 5/1992, p. 8); (reg., Olt., V. Munt.) tiurc sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1975). - Din te. Türk „idem (1.1, II)"; probabil şi din v.-sl. turükü, ngr. wbpxog „idem (1.1)"; pentru sensul 1.9, cf. tc. (înv.) türk[oti]„ienupăr; ghimber; numele unei plante erbacee de câmp din familia compozitelor, care creşte în locuri umede, având flori galbene şi rădăcină cu gust amar şi miros pătrunzător, folosită în medicina populară împotriva durerilor de stomac (InulaŢ (Y.Tar.S.; ot „iarbă; plantă erbacee"; cf. der. turcoi, turculeţ şi comp. floarea-turcului). (Var. ţurcă- p. et. pop., după ţurcă „numele unui joc de copii; căciulă mare şi miţoasă".) - Cf. şi bg., 777 scr. türcin „idem (1.1)", türski „idem (II)", alb. turk, magh. török„idem (1.1, II)", arom. turcu, fr. turc, lt. turco, engl. Turk, Turkish, germ. Türke, türkisch, rus. tureckij, ţjurkskij, turok, ţjurki. - Conversiune: (Ut.) turcăs.f. „Limba turcă (II)": sec. XX DICŢ., LIT., DOC. (DLR). - Der.: (Dim., 1.1; înv.) turcuieân s.m.: sec. XIX/2 POP. (DLR); (Dim., 1.1] reg.) turcuţ s.m.: 1895 POP. (DLR); POP. (Transllv., Ban.) sf. sec. XIX-sec. XX; (Dim., 1.1] lit.) turcuieţ s.m.: turcuieţ sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., POP. sec. XIX/2-XX; (pop.; prin schimbarea sufixului) turcaieţ, (reg.; sg. refăcut din pl.) turcaiete sec. XX LIT. (DLR); şi: 1. (Zool.; reg., Transilv., Ban.) „Stlclete (Cardueiis cardueiis)'-. turcuieţ sec. XIX/2 REG. (ŞIO); REG. sec. XIX/2-XX (DLR), DOC. sec. XX. 2. (Zool.; reg., Ban.) „Piţigoi (Parus major)'\ (prin schimbarea sufixului) turcunei (DLR). 3. (Bot.; reg., Munt.) „Numele mai multor plante: păpădie (1), turc (1.9)] pătlagină; dedlţel, floarea-paştelui; măseaua-ciutei": turcuieţ 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX, REG. sec. XIX/2-XX (DLR); turcaieţ sec. XX REG., DICŢ. (DLR); turcarete 1898 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XIX-sec. XX. 4. (Reg.) „Zmeu făcut din hârtie (numit şi zmeu turcesc)"', turcaieţ 1906 REG. (Mold.) (DLR); DICŢ. sec. XX, LIT. sec. XX/2 [(+ fieţ reg., N.V. Munt.; peior.) turcafieţs.m. „Tânăr înfumurat, excentric şi uşuratic": 1967 REG. (GL. ARG.)]; (Etnogr.; reg., Transilv.) turcăş s.m. „Flăcău mascat care umblă cu turca (1.5), turcui (1.4)’\ sec. XX/l REG. (DLR); (Etnon.; reg., Mold., Dobr.) turcăn s.m., (N. Transilv.) turcei s.m. = turc (1.1), şi: „Păstor care umblă prin Ţara Turcească (inclusiv prin Dobrogea)"; (Dobr.) „român băştinaş din Dobrogea": sec. XX POP., REG. (DLR, FOLC. MOLD. I - GL., GL. DOBR.); (Etnon.; reg.) turcaiăus.m. = turc (1.1). 1977 REG. (DLR); (Pop.; peior.) turcomăn s.m. = turc (1.1). sec. XIX/2 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1; şi: (înv.) „Admirator al turcilor (1.1)": 1877 LM; (Bot.; înv., Transilv.) turcöi s.m. „Busuioc-sălbatic, busuioc-roşu (Prune/ia vuigaris)'-. 1825 LB; DICŢ. sec. XIX; (Reg.) turcoăie s.f. 1. (Etnon.) = turcoaică (1). sec. XVII/l CRON. (DLR); 1825 LB; CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XX. 2. (Bot.; Ban.; la pl.) „Varietate de prune mari": sec. XX/l REG. (DLR); (Lit.) turcoăicăs.f. 1. (Etnon.; lit.) „Femele care face parte din populaţia de bază a Turciei sau care este originară de acolo; otomană, osmană (1), osmaniăie (1), turcoaie (1)’: sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 292); LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 48/1992, p. 27). 2. (Bot.; reg.; la pl.) „Cârciumărese (Zinnia eiegans)''. 1968 DOC. (DLR); (Col., 1.1] reg., Mold.) turcărănie s.f.: sec. XX REG. (DLR); (Col., 1.1] lit.) turcfmes.f:. sec. XVII/l CRON. (DLR); CRON. sec. XVII-XVIII/1, POP. sec. XIX/2-XX, LIT. sec. XIX-XX; (înv.) turcie s.f. 1. = turcire (1). sec. XVIII/l CRON. (DLR). 2. „Limba turcă", în loc. adv. Pe turcie = a) „Turceşte (1), în limba turcă": sec. XIX/l CRON., LIT. (DLR); b) „Arbitrar, despotic, turceşte (4)'\ sec. XIX/l CRON. (DLR); (Lit.) turcism s.n. (cf. germ. Turzism) 1. (înv., rar) „Mahomedanism, islamism": turcizm 1877 LM. 2. „Termen, expresie sau construcţie împrumutată din limba turcă (şi neasimilată)": turcism 1940 DOC. (DLR); DOC. sec. XX. 3. (Peior.) „Marfă, mai ales îmbrăcăminte (de proastă calitate) fabricată în Turcia (şi importată în România)": turcism sf. sec. XX REG. (înregistrat de autor, în 1999, la Bucureşti); (Bot.; reg., Munt.; formaţiuni obscure) turcabăn subst., turcabeş subst. „Nume de plante": 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/2; (Lit., rar) turdc,-ă adj. (cf. germ. türkisch) „(Despre o limbă, un idiom) Care aparţine familiei de limbi din care fac parte turca, tătara, uzbeca, uigura, cumana etc.; (despre un popor, o populaţie) care vorbeşte o astfel de limbă": sec. XX/2 DOC., DICŢ. (DLR, SCL 1/1980, p. 73); 778 (Ut.) turcesc,-eăscă adj., s.f. 1. Adj. (Ut.) „Care aparţine sau este propriu Turciei sau turcilor (1.1), originar din Turcia; privitor la Turcia sau la turci (1.1); făcut în maniera turcilor (1.1); turc (II), otoman, osman (2), osmanic, osmanlâu (2)) (rar) musulman (2), mahomedan": turcesc 1596 DOC. (DERS; în antrop. Turcescul)) CRON. sec. XVII-XIX/1, POP. sec. XIX/2-XX, UT. sec. XVIII/2-XX, DICŢ. sec. XVII/2-XX, DOC. sec. XVIII-XX (DLR, REL. AGR. I 202, EM 2/1992, p. 26); (înv., rar) torcesc 1797 DOC. (DLR). 2. Adj. (P. ext.) în sintagmele) (Bot.; lit.) Alune turceşti = „Fructele comestibile ale alunului": 1929 DOC. (DLR); (Bot.; reg.) Mere (pere, struguri) turceşti, dovleac (tutun, porumb) turcesc, izmă turcească = „Varietăţi ale acestor fructe, legume şi plante": sec. XX REG., DOC., DICŢ. (DLR); (Zool.; reg., V. Munt.) Găină turcească = „Specie de găină pitică": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv.) Dreptate (sau judecată) turcească^ = „Dreptate (sau judecată) arbitrară": sf. sec. XlX-înc. sec. XX REG. (Mold.), POP. (DLR); (înv.) Dobândă turcească = „Dobândă cămătărească": sf. sec. XIX POP., DICŢ. (DLR); (Lit.) Baie turcească = „Baie de aburi, hamarri'\ sec. XX LIT. (DLR); (înv.) Faţă turcească = „Faţă încruntată": sec. XIX/2 LIT. (DLR); (Lit.) Cafea turcească = „Băutură preparată din cafea (1) prăjită şi măcinată fin, fiartă în apă (cu zahăr)": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX. 3. S. f. (Prin conversiune şi/sau prin condensare) a) (Lit., azi rar) „Cafea turcească": sec. XX LIT. (DLR); b) (înv., rar) „Limba turcă (II)": sec. XX/l DICŢ.; (Lit.) turceşte adv. 1. „în felul turcilor, ca turcii (1.1); în limba turcă (II)": cca 1600 DOC. (TDRG2); înc. sec. XVIII CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XIX/2-XX. Z (în legătură cu vb. a sta, a şedea, a se aşeză) „Cu picioarele încrucişate sub corp (precum orientalii)": sec. XIX/2-XX LIT., DICŢ. (DLR). 3. (în legătură cu vb. a grăi, a vorbi, a bolborosi) „Nedesluşit, neclar, confuz": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XIX/2-XX. 4. (Azi rar) „Arbitrar, despotic": sec. XX/l LIT., DICŢ. (DLR); (Lit.) turcivr., vt. [turcire s.f., turcit,-ă adj.] 1. Vr. (Lit.) „A renunţa la specificul etnic, la naţionalitatea şi religia sa, adoptând limba, obiceiurile şi religia turcilor (1.1); a deveni turc (1.1)": sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 292, II 83); 1839 VALIAN; CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 7/1992, p. 25), POP. sec. XIX/2-XX. 2. Vr. (Fig.) pop., fam.) „A se îmbăta": sec. XX/l LIT. (DLR). 3. Vt. (Lit., azi rar) „A sili pe cineva, o ţară etc. să se turcească (1)": 1599 DOC. (TDRG2); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 218); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX. 4. Vt. (Fig.) pop., fam.) „A bate (pe cineva)": sec. XX/2 REG. (DLR); (Lit., rar) turcizâ vr., vt. [turcizâre s.f., turcizât,-ăadj.] = turci(1, 3): sec. XX/2 IST. (Mehmet Aii Ekrem, Civilizaţia turcă, Bucureşti, 1981, p. 170); (înv., rar) turci fi că vt. = turci (3): 1939 SDLR. - Comp.: (Bot.; reg.) floârea-turcului s.f. 1. „Lăcrămioare": sec. XX/l DICŢ. (ŞDU, DA). 2. „Păpădie (1), turci (1.9), turculeţ (3)': 1982 DS; (Bot.; reg., N. Transilv.) gură-de-turc s.f. „Gura-leului": sec. XX/l REG. (ALR SN III [652]); (Lit., rar) pseudoturc s.m. „Bărbat care se dă drept turc (I. 1), fals turc (I. 1)": sec. XX/2 LIT.; (Lit.) turc-osmanliu, turcă-osmaniie adj., v. s.v. osmanlâu,-âie) (Lit., rar) turco-osmân,-ă adj., v. s.v. osman,-ă. - Antrop. Turcu(l), Turcea, Turcescul (1436-1596, DERS), Turc(u), Turcan(u), Turcitu, Turcaş(iu), Turdn, Turcoi(u), Turculeanu, Turcuiescu, Turculeţ, Turcuş, Turcuţ, Turcescu, Turcită (DNFR); top. Turci, Turceni, Hotarul Turcilor (1418-1570, DERS), Turcoaia, Turceşti, Turcineşti, Turcina, Turciţi (DNFR); zoon. (nume de câine) Turcu (GR. S. VI 64). 779 TURLÂQ-Ă adj., s.m. şi f. (çop.; 1821 -); pl. -i,-e. I. Adj., s.m. şi (rar) f. 1. (înv. şi reg.) „(Om) zăpăcit, năuc, buimac, aiurit, ţicnit, nebun" ('[Homme] étourdi, ahuri, ébloui, toqué, timbré, hurluberlu7): turlâc 1821 DOC. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) turluliu,-ie sec. XX/1 LIT. (DLR); (reg., N.V. Munt.) turluit,-a 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (Pop.) „(Om) ameţit de băutură, beat, cherchelit, chefliu (1.2), tiriachiu (1)' ('[Homme] gris, ivre*): turlâc 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/2-mijl. sec. XX, REG. (Olt., Mold.) sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) turleâc sec. XIX/2 REG. (DLR); (reg., N.V. Munt.) duraliu,-ie sec. XX/1 REG. (ALR SN V [1271]). # Expr.: (înv.) Nid turc (nu-i), nid turiac (¡a, un fíeac) = „Nu aparţine în mod clar nici unei specii sau grupări, nici unei tagme": turlâc sec. XIX/l LIT. (DLR); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XX; turleâc sec. XIX/2 REG., POP. (DLR). 3. (înv., rar) „(Om) îndrăzneţ, temerar" ('[Homme] téméraire, hardi7): turlâc 1857 POLIZU. 4. (Reg., Mold.) „(Om) prost, nătâng, prostănac" ('[Homme] niais, benêt, nigaud7): durlig miji. sec. XX REG. (DLR). 5. (P. ext.) mai ales ca s.f.; reg., Mold.) „(Femele) rea, cicălitoare" ('[Femme] méchante, tracassière7): durlă (pl. -e) sec. XX/1 REG. (DLR). II. S.m. (Reg., Munt., Olt., Mold.) „Copil de 10-12 ani, copilandru, băieţel, băleţandru, puşti (5)} flăcău" CGamin, gosse, garçon de 10-12 ans, gars; jeune homme7): durlác sec. XX/1 REG. (CADE, DLR); REG. sec. XX (GL. ARG., LEX. REG. II 69); (Mold.) durlă (s.f.; pl. -e) sec. XX/1 REG., DICŢ. (CADE, DLR); durlăn sec. XX/1 POP., REG., DICŢ. (CADE, S DLR, DLR). - Din te. torlak „idem (1.4, II)77 şi „(cal) care nu a fost dresat, neîmblânzit, nărăvaş; (tânăr) destrăbălat, libertin; vagabond, hoinar; neexperimentat, novice, ageamiu; ridicol; leneş, neglijent" (Ţcheval] non dressé, rétif; [jeune homme, adolescent, gars] débauché; vagabond; novice, inexpérimenté; ridicule; paresseux, négligent7) (de unde, p. ext., sensurile LI, 2, 3, direct din te. sau printr-o filiaţie semantică nu foarte clară pe teren românesc). (Var. turleac, turiuit, turlullu, dur/an - prin schimbarea „sufixului"; durallu- prin schimbarea „sufixului" şi p. disim. [printr-un intermediar *durlaliú\; durlig- probabil p. et. pop. după durlig „papuc de casă, târlic [2]"; durlă - prin pseudoderivare regresivă, cu omiterea „sufixelor" -ac, -ig, v. vol. I, p. 561.) - Cf. bg. toriák, tur/ák, ser. tórlak, mac. torlak, alb. torllăk, torollăk „prostănac; fanfaron", arom. túriu„nebun". - Der.: (Augm., II, reg., Munt.) duriăcăn s.m. „Copil mai mărişor, băieţandru": sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 69); (Dlm., II] reg. V. Munt.) durlăi<5r,-oâră adj.: sec. XX/2 REG. (GL. ARG.); (Reg., N. Mold.) dur/ăucăs.f. „Femeie voinică şi proastă; toantă": sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 116); (Reg., Mold.) turlăcie s.f. „Beţie": 1907 REG. (DLR); (Pop.) turlăcivt., vr. [turiăceă/ăs.f., tur/ăcit,-ăadj.] „A (se) îmbăta": sec. XIX/2 LIT. (ŞIO, TDRG, DLR); REG. (Mold.) sec. XX/1 (DLR), POP. sec. XX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) desturlăcNx. „A se dezbăta, a se dezmetici": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). TURLÍUVÍE adj. (înv., rar; 1857 - miji. sec. XX); pl. -ii. (De obicei la m. sg., repetat) „Gătit frumos, dichisit, scos ca din cutie" OAttifé7): turliu 1857 POLIZU (v. ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; tîurliu 1875 LIT. (ŞIO). - Din te. türlü (türlü) „divers, variat, de diferite feluri, fel de fel" Cde diverses sortes, divers7) (p. ext.). - Cf. bg. turif turiije\ de fel", alb. tyriityr/i,,pestriţ", arom. turiie„fel, sort". 780 - Conversiune: (înv., rar) tur/iu2 interj. „Ce nostim!, Ce frumos!, Minunat!": 1900 ŞIO; (înv., rar) turtiu3, turliulfu adv. „Frumos, drăguţ, nostim": 1930 ŞDU. TURLÚC1 s.n. (înv., rar; 1852- miji. sec. XX); pl. -e. 1. „Groapă în care se fac cărbuni de lemn; stivă de lemne (îngropată sub pământ şi iarbă) din care se fac cărbuni; cărbunărie" CFosse où l'on fait le charbon de bois; tas de bois enterré que l'on carbonise pour obtenir du charbon; charbonnière, meule de charbonnier'): 1852 STAMATI; 1879 CIHAC II 626; (numai în) DICJ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. anal.) „Vizuină" ('Tanière'): 1939 SDLR. 3. (F/g.) „Local cu reputaţie proastă, speluncă, bombă" CBistrot, taverne, cabaret borgne'): 1939 SDLR. - Din te. torluk, (dial.) turluk „idem (1)" şi (înv. şi dial.) „şopron; colibă; căsuţa ciobanilor, la stână; cort" Ochaumière; tente') (Y.Tar.S., Der. S., ZTS; de unde, poate, sensurile 2şi 3). TURNAGÍ-AGÁ (sau -BAŞÂ) s.m. (înv.; 1784 - sec. XIX/2); pl. ? (Mii.) „Comandantul Ortalei (= Batalionului) 63 de ieniceri (1) (format din turnagii [1]), numit, pentru anumite perioade, în fruntea tuturor trupelor turceşti staţionate în capitala Ţării Româneşti sau a Moldovei, având atribuţii de comandant militar al capitalei, de judecător în pricinile negustorilor turci şi, uneori, de caimacam (1)" ('Commandant du 63e bataillon de janissaires, chargé parfois de commander les troupes turques stationnées dans les capitales des Pays Roumains'): turnagí-agá 1784 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2; turnagi-başâ 1863 IST. (ŞIO); turnagi-baş-agă (scris greşit: turcagi-baş-aga) 1869 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) turnagï basï, *turnagï basayas'i, *turnagï ayas'i „idem". - Cf. ser. turnâdzibasa, magh. turnacsl basi, turnadzlbasi. -V. agă, baş, turnaglu. TURNAGÍU s.m. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XX); pl. -II (Mii.) „Militar din Batalionul 63 de ieniceri (format din trupe de elită şi staţionat, în unele perioade, în ţările române)" CMilitaire du 63e bataillon de janissaires [stationné parfois dans les Pays Roumains]'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 511); DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. (înv.) turnagï „idem". - Cf. scr. turnàdzija. - V. turnagi-aga. TURUNGÍU,-ÍE adj. (reg.; 1678-); pl. -II. (Crom.) 1. (înv. şi reg., Munt., Mold., Olt.) „Portocaliu, oranj, narangiu, roşiatic" ('Orange; rougeâtre'): turungíu 1678, 1721, 1731 DOC. (TDRG2, DIB III 157, Furnică 11); DOC. sec. XVII/2-XVIII, POP., REG. sec. XIX/2-XX/1 (ŞIO, DLR), LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX; (reg., Mold.) turingiu, turunghiu sec. XIX/2 REG. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (reg., V. Munt.) sturungiu 1912 DOC. (SDLR). 2. (P. ext.; reg., S.E. Transilv.) „Negricios, tuciuriu (1)' ('Très noir, basané^: turungíu sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. turuncu, (înv. şi pop.) turungî, turungi (Youssouf) „idem (1)". (Var. turingiu- p. disim.; turunghiu - prin hipercorectitudine; sturungiu - cu „prefixul" s-. Sensul 2- prin confuzie cu tuciuriu.) - Cf. bg. turung/jski, ser. turùndzi, arom. turungíu. -Contaminare: (+ tutuniu,-ie; reg., azi rar) tu tun g iu,-ie adj., v. s.v. tutun. 781 TUSLAM s.f. (lit.; sec. XIX/2 -); pl. -le. (Alim.) „Mâncare (mai ales ciorbă [1]) preparată din burtă şi picioare de vacă" fMets [surtout potage] préparé de gras-double et de pieds de vache7): (înv. şi reg.) tuzlama sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XX/2; (înv., rar) tuşlamâ sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); tuslama 1935 UT. (DLR); LIT., DOC., DICŢ. sec. XX (DLR, ALM. GOSP. 206). - Din te. tuzlama „idem" (TS). - V. tuzlmen, tuzla, tuziud. TU S LÔS,-OÂSA adj. (reg.; miji. sec. XX-); pl. -oşi, -oase. (N.V. Munt.) „(Despre îmbrăcăminte) îmbâcsit de praf şi de grăsime, jegos, murdar (1)' C[En parlant d'un vêtement] Crasseux, poudreux, coüvert de poussière, malpropre, sale'): 1959 REG. (LR 3/1959, p. 67). - Din te. tozlü „plin de praf, prăfuit" ('couvert, rempli de poussière') + suf. rom. -os (p. gcncr.) v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 123). - V. tos, tuziud. TUTE s.f. sg. (înv., rar; 1852 - miji. sec. XX). (Chim.) „(Minereu de) zinc; calamină, silicat natural de zinc; oxid de zinc; stibiü, antimoniu" CZinc^calamine, hydrosilicate naturel de zinc; oxyde de zinc; antimoine'): 1852 IST. (ŞIO, DLR: în pântecele acestor munţi zac... cobaltul, tuteaua, teluriul)) DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc.-tutya (TS), tutiya (Youssouf) „idem". - Cf. ngr. zdvtiă) cf. şi germ. Tuzia (> rom. înv. tuţie „oxid de zinc": 1829 DOC. [DLR]), fr. tuthie, tutie,,oxid de zinc". TUTUN s.m., s.n. (lit.; 1695 -); pl. (II) -uri. I. S.m. sg. (Bot.; şi col.) 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) „Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde închis, cu flori albe, roz sau roşii reunite în buchete; tabac (Nicotiana tabacumj' (Tabac [= plante]^: tutun 1695, 1740-1741 DOC. (TDRG2, Furnică 14); CRON. sec. XVIII, DOC. sf. sec. XVII-sec. XX, LIT., DICJ. sec. XIX-XX; (înv. şi reg., mai ales Mold., Dobr.) tiutiün (pron. tiu-tiun) 1715 CRON. (ŞIO); 1740, 1765 DOC. (Furnică XXVII, 14); CRON. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.); (înv., Mold.) titin 1776 DOC. (ŞIO); (înv., Mold.) tiutün 1860 DOC. (DLR). # Loc. vb.: (înv.) A(-i) da (cuiva) cu frunză de tutun pe ia nas = „A supăra, a întărâta (pe cineva)": sf. sec. XIX POP. (DLR). 2. (P: ext.) reg.) „Regina-nopţii, tutunaş (1), tutunel (Nicotiana alata sau silvestris)' CBelle-de-nuit, faux-jalap7): tutun 1968 DOC. (DLR). 3, (P. ext.) reg.) „Barba-împăratului, tutunaş (2) (Mirabilis jalapaj' ('Jalap'): tutun 1968 DOC. (DLR). II. S.n. 1. (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; azi numai la sg., col.) „Frunze de tutun (1.1), care, supuse unui tratament special, de obicei uscate şi tăiate mărunt sau răsucite, se mestecă, se fumează sau se prizează; tabac, lulea (4)' 0[Feuilles de] tabac [séchées et préparées pour fumer, priser ou chiquer]'): (înv. şi reg., mai aies Mold., Dobr.) tiutiün înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); 1723 DOC. (REL. AGR. II 146); CRON. sec. XVIII-XIX/1, REG. (Mold., Dobr.) sec. XX (DLR, GL. DOBR.), DOC. sec. XVIII-XX (EM 7/1992, p. 12), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg., Mold.) titiün 1777-1792 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR, ALRM SN II/III [964]); tutun 1790, 1798 DOC. (DLR, REL. AGR. I 870, 872); REG. (Munt., Oit., Dobr., Transilv., Ban., izolat şi Mold.) sec. XIX/2-mijl. sec. XX (DLR), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 201 - Dobr.); (înv., Mold.) tutiun 1818 DOC. (DLR); 782 (înv., rar) tiutun 1879 CIHAC II 626; (înv. şi reg., Mold.) titîon sec. XIX/2 REG. (DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DLR); (reg., Mold.) titun sec. XX/l REG. (DLR). # Expr.: (Pop.; ir.) Răbdare şi tutun - se spune, glumeţ, cuiva care trebuie să aştepte multă vreme: sec. XX LIT. (DLR). # Loc. vb.: (Pop.) A bea tutun = „A fuma, a tutuni (1)'\ (Mold.) tiutiun înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1; tutun miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Pop.) A trage (un) tutun = „A fuma": (reg., Mold.) tiutiun sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); tutun 1857 POLIZU; LIT., POP. sec. XIX/2-XX. 2. (P. ext,pop., azi rar) „Pachet de tutun (II.l)"CPaquetde tabac'): tutun, (reg., Mold.) tiutiun sec. XX/l LIT. (DLR). - Din tc. tutun, (dial.) tutun „idem (1.1, II. 1)"; unele var. - poate şi din rus., ucr., pol., bg. şi/sau ngr. (toate var. rom. sunt însă explicabile direct din tc. sau prin evoluţie în cadrul limbii române, p. asim. ori p. disim.; v. Graur, ER 155-156); loc. vb. a bea tutun - calc după tc. tutun igmek „idem" (igmek „a bea"), calchiat şi în alte limbi balcanice. - Cf. bg. tutun, ţjuţjun, ser. tutun, ngr. rovrouvi, arom. tutune, tutume, tătume, cf. şi pol. tutun, tyton (care ar putea fi etimonul variantei rom. titiori), rus., ucr. ţjuţjun. -V. tutungiu. - Der.: (Dim., II.l; pop.) tutunâş s.n.: sec. XX/l LIT. (DLR); şi: s.m. sg. (Bot.; reg.) 1. = tutun (1.2). 2. = tutun (1.3). 3. „Şerlai (Saivia aethiopis)'-. 1968 DOC. (DLR); (Bot.; reg., V. Munt.) tutuneis.m. sg. = tutun (1.2). 1967 REG. (LEX. REG. II 17); (Bot.; reg.) tutuniţăs.f. = tutun-turcesc. 1825 LB; DICŢ. sec. XIX, DOC. sec. XX/2; (înv. şi reg.) tutunărs.m. 1. (înv.) „Funcţionar însărcinat cu strângerea tutunăritului (1)": 1708 DOC. (DLR). 2. (înv. şi reg., Munt., Dobr.) „Fumător pasionat, tutungiu1 (3)'\ 1870 COSTINESCU; DOC. sec. XIX/2, REG. sec. XX/2 (GL. ARG., GL. DOBR.); (Lit.) tutunărie s.f. 1. (înv.) = tutungerie. 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Lit.) „Plantaţie de tutun (1.1), tutuniştd': 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX/2 (GL. DOBR.). 3. (Col.; înv., rar) „Diverse feluri, varietăţi de tutun (II.l)": 1857 POLIZU; (Lit.) tutunărit(\VN., Mold. tiutiunărif) s.n. 1. (Ist.) „Dare plătită în trecut de către cultivatorii de tutun (1.1)": 1708 DOC. (DLR, s.v. tutuna/); 1825 LB; DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 2. (înv.) „Funcţia, slujba de tutunar (1)": 1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XIX/l. 3. (Lit., rar) „îndeletnicire a cultivatorului de tutun (1.1); cultivarea tutunului (1.1)": sec. XX/2 DICŢ.; (înv.) tutunişte s.f. = tutunărie (2): 1884-1885 REG. (Munt.) (H); (Lit.) tutuniu,-ie adj. „De culoarea frunzelor uscate de tutun (1.1), galben-verzui": tutuniu DDRF; POP., REG. (Olt.) sec. XX/l (DLR), LIT. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XlX-sec. XX; (+ turungiu, v. s.v:, reg., azi rar) tutungiu2 sec. XX/l POP. (DLR); (Reg., Olt.) tutuneşte adv. „Subţire, mărunt, în fâşii subţiri (cum se taie tutunul)": 1967 REG. (GL. OLT.); (Reg., Munt.) tutuni vi., vr. 1. Vi. „A fuma": 1816 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX, DICŢ., REG. sec. XX (GL. ARG.). 2. Vi., vr. „(Despre foc) A arde potolit, a mocni": 1967 REG. (GL. ARG.). 3. Vr. „A prinde miros de tutun (II.l) din cauza fumatului": 1967 REG. (GL. ARG.). - Comp.: (Bot.; lit.) tutun-turcesc, (reg.) tutun-ţigănesc, tutun-ieşesc, tutun-rotund, tutun-de-pipă s.m. „Specie de tutun (1.1) cu tulpina ramificată şi cu flori galben-verzui; tutuniţă (Nicotiana rustica}'-. 1879 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX. -Antrop. Tutun, Tutunaru, Tutunea (DNFR); top. Tutunişte (UllK 1168). 783 TUTUNGÎ-BAŞÂ s.m. (înv.; 1783 - sec. XX/l); pl. ? (Admin.) „Slujbaş (al curţii otomane sau al celei domneşti) care avea ca sarcină să asigure tutunul (II. 1), lulelele (1) şi accesoriile pentru fumat necesare curţii, precum şi să supravegheze cultivarea şi comercializarea tutunului (1.1, II.l)" CFonctionnaire de la Cour, chargé d'assurer le tabac et les pipes'): 1783 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XX/1. - Din te. tütüncü başi, (înv.) tütüngi basï „idem". - V. baş, tutungii/. TUTUNGIU1 s.m. (lit.; 1699 -); pl. -ii. 1. (Prof., Agric.; înv.) „Cultivator de tutun (1.1)" CCultivateur de tabac'): 1699 DOC. (DBC 76). 2. (Prof., Corn.; lit., azi rar) „Bărbat care are concesia unei tutungerii sau care vinde într-o tutungerie; vânzător de tutun (II.l, 2), ţigări etc." CDébitant de tabac7): 1778, 1831 DOC. (TDRG2, DLR); 1839 VALIAN; UT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. 3. (Pop., rar) „Fumător (pasionat), tutu nar (2)' (Tumeur [passionné]'): 1939 SDLR. - Din te. tütüncü, (dial.) tutuncu „idem (1, 2)", probabil şi (înv., dial.) *„idem (3)". - Cf. ser. tutundzija „idem (2, 3)", arom. tutungijdeux (2)". - V. tutun, tutungi-başa. - Der.: (Lit.) tutungioâicăs.f. 1. (Lit., azi rar) „Femeie care are concesia unei tutungerii sau care vinde într-o tutungerie; tutungereasă, tutungiţă, soţie de tutungiu1 (2)": 1895 DDRF; LIT. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX, REG. (V. Munt.) sec. XX/2 (GL. ARG.). 2. (Ut., rar) „Femeie care lucrează într-o fabrică de tutun (II.l)": sec. XX/2 LIT. (DLR). 3. (Reg., V. Munt., fam.) „Fumătoare (pasionată)": 1967 REG. (GL. ARG.); (Lit., rar) tutungereasă s.f. = tutungioaică (1)\ 1895 DDRF; DICŢ. sf. sec. XIX-sec. XX; (Lit.) tutungiţă s.f. = tutungioaică (1): sec. XX/2 LIT.; (Lit.; reg. şi în Transilv., Ban.) tutungerie s.f. „Prăvălie sau chioşc (2) în care se vând ţigări, tutun (II.l, 2), chibrituri1 (1), uneori şi ziare şi articole de parfumerie şi cosmetică; debit de tutun (II.l), tutunărie (1J'\ (înv., Mold.) tiutiungirie 1806 DOC. (ŞIO, DLR); (înv., Mold.) tiutiungerie sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); tutungerie miji. sec. XIX LIT. (ŞIO, DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 8/1992, p. 13); (înv., Mold.) tiutiungerésc,-eăscăadj. „Care se referă la fumat": miji. sec. XIX LIT. (DLR). TUZIMÉN s.m. (înv., rar; 1715); pl. -i. (Admin.) „Intendent, inspector, vătaf al ocnelor de sare" ('Intendant, inspecteur des mines de sel'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. tuz emini „idem" (tuz,,sare"). - V. emin, tusiama, tuzia, tuziuà. TUZL s.f. (înv. şi reg., azi rar; 1715 ->); pl. -ie. 1. (Entop.; înv.) „Loc relativ adânc amenajat pe malul mării, în care se canalizează apa mării pentru ca, după evaporare, să se exploateze sarea depusă; salină" OMarais salant, saline, lieu d'exploitation par évaporation du sel marin'): tuzulă 1715 CRON. (ŞIO, DLR); tuzlâ 1812 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) înv., rar) „Sare extrasă din apa mării prin procedeul descris mai sus" OSel extrait'par évaporation des saumures des marais salants'): tuzlâ 1879 CIHAC II 626; tüzlâ (pl. -e) sf. sec. XIX-înc. sec. XX DICŢ. (DLR). 3. (Agric.; reg., azi rar) „Pământ desţelenit şi îngrăşat cu mraniţă" (Terrain défriché et fertilisé'): tâ’zlă 1913 REG. (DLR). 784 - Din tc. tuzla (acc. şi tuzla) „idem (1)" şi (dial.) „teren sterp, arid; teren bogat în săruri minerale (neprielnic pentru agricultură), sărătură" Oterre aride; terre saline [et stérile]') (Der. S., TS; de unde, p. ext. sau p. polariz., sensul 3, v. Suciu 119). (Var. tuzula- prin anaptixă.) -Cf. ser. tùzla. - V. tuslama, tuzimen, tuzlud. - Top. Tuzla (localitate în jud. Constanţa). TUZLÜC1 subst: (înv., rar; sec. XIX/2); pl. ? „Apă sărată, saramură" CEau salée, saumure'): 1879 CIHAC II 626; (numai în) DICŢ. sec. XIX/2-înc. sec. XX. - Din tc. tuzluk „idem" (tuz„sare"). - V. tuslama, tuzimen, tuzla. TUZLLJC2 s.m., s.n. (reg.; 1705 -); pl. (1, 2, 3) -i, (4) -uri. (Vestim.) 1. S.m., (înv. şi reg., Munt., Olt.,,S. Mold., azi rar; mai ales la pl.) Jambieră (de aba [1]), ghetră, tureatcă, colceac (2), un fel de ciorap (1) de aba (1) (cu sau fără talpă) care acoperă pulpa piciorului (pentru a .o proteja de praf şi care a fost purtat în unele zone, până pe la miji. sec. XX, de către ţărani şi unele categorii de orăşeni, uneori fără altă încălţăminte)" ('Guêtre de bure, gamache): tuzlüc 1705, 1821 DOC. (TDRG2, ŞIO); 1839 VALIAN (s.v. fr. gamache); LIT. sec. XIX-XX/1, REG. sec. XIX/2-XX/1 (H, DLR), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., rar) tozluc 1839 VALIAN; DICŢ. sec. XIX; tuslüc 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (DLR); (reg., Olt.) tuslug 1895 REG. (DLR); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (DLR); (reg., V. Munt.) turluc 1857 POLIZU; REG. sec. XX/l (ALR SN I [1878]). 2. S.m. (P. spec.y reg., N. Dobr.) „Ciorap (1) special purtat de pescari atunci când fac cărări prin stufăriş" OBas spécial porté par les pêcheurs dans la cannaie'): tuzlüc 1979 REG. (Ţurlan 59). 3. S.m. (P. ext.) reg., azi rar; la pl.) „Obiele care se înfăşoară până sus pe pulpa piciorului" (Toile ou drap que les paysans enroulent autour de leur pied et leur jambe, en guise de bas'): tuslüc sec. XX/1 REG. (DLR). 4. S.n. (P. ext. şi p. depr.) reg., N.V. Munt.) „Haină veche, murdară (1), urâtă" (Vêtement sale, laid, suranné'): tuslüc sec. XX/2 REG. (LR 3/1959, p. 67). - Din tc. tozluk „idem (1)" şi „loc murdar, plin de praf; perdea care se pune la uşa cortului" Clieu sale, poudreux; rideau suspendu à l'entrée de la tente) (toz„praf'). (Var. turluc- probabil prin contaminare cu târlic, v. s.v. - Sensul 4, probabil şi sub influenţa lui tuslos,-oasă, v. s.k) -Cf. bg. toz/ük, ser. tozluk, ngr. rovţXobia, alb. tozlluk,,idem (1)". -V. tos, tuslos,-oasă. 785 T ŢAPARÎNĂ1 s.f. (reg.; 1916-); pl.-e. (Tehn.; Dobr.) „Unealtă de pescuit formată dintr-o-prăjină lungă de 5-8 metri, de care se leagă o sfoară cu 10-15 cârlige de undiţă şi o greutate care le coboară spre fundul apei" CSorte-d'instrument de pêche à plusieurs hameçons7): saparină 1916 DOC. (DLR);. (rar) ţapaligă 1939 SDLR; ţaparină 1939 SDLR; DICŢ. sec. XX (Dicţ. Mar.), REG..sec. XX/2 (înregistrat de autor, în 1977, la Constanţa). - Din te. çapari (TS 1981), çapari (TS 1998), (dial.) ça para (Der. S.) „idem" + suf. rom. -ină (v. Suciu 123-124); var. ţaparină, probabil din ngr. manapi „idem"; cu acelaşi suf. rom., sau, eventual, p. et. pop. după ţeapă, [pop.] ţapă şi/sau după ţapină. (Var. saparină - prin deafrlcatizare, poate p. et. pop. după sapă] ţapaligă^ prin contaminare eu ţepeligă„ţepuşă; par ascuţit; ţeapă; săpăligă".) 786 u UCIRÛM s.n. (înv., rar; 1715); pl. ?, pron. u-ci-rum. (Entop.) „Prăpastie, panta abruptă, vale adâncă" ('Abîme, ravin'): 1715 CRON. (ŞIO). - Din te. uçurum „idem". UGERÉT s.n. (înv.; 1775 - miji. sec. XIX); pl. -uri. (Fin.) „Taxă care se plătea pentru folosirea cailor de poştă" (Taxe pour l'emploi des chevaux de posteO: ugerit 1775 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; ugerét 1791 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; ugirét (pron. şi ugi-ref) 1816 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/1. - Din te. iicret „salariu, plată, taxă, chirie, cost, preţ" ('salaire, paye, taxe, loyer, coût, prix') (p. spec.), probabil prin condensare din te. [menzil beygirleri] ücret[i] „taxă pentru cai de poştă" (v. SCL, 4/1993, p. 345-346; beygir „cal", menzil „poştă"). (Var. ugerit - după suf. rom. -/îşi, poate, p. et. pop. după uger.) UGURLÂC s.n. sg. (înv., rar; sec. XIX/2). „Noroc, şansa, ¿^¿//•"('Bonheur, chance'): 1875 LIT. (ŞIO). - Din te. uguriuk „idem" (adaptat după suf. rom. -lâc). - V. ogur, oguriiu,-ie, ursuz,-ă, ursuziâc. "-fi , ' ULAMA1 s.f.’(înv. şi reg.;1815 -); pl.-/e.; J (Mold.) (înv.) „Franj, ciucure de,mătase sau de lână (la perdele, perne, rochii etc.)" (Trànge de soie ou de laine'): 1815 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XX/l. " 2. (P. ext.; reg.) „Chenar (2) la covor" CBordure d'un tapisO: sec. XX/2 REG. (SCL 3/1978, p. 326). - Din tc. ulama [piiskiil] „ciucure adăugat, franj ataşat (la ceva)" (frange attachée [à. qch.]') (v. Drimba 107; püsküi„ciucure, franj") sau din tc. ulama „coardă, frânghie, fir împletit; adaos, anexă, obiect ataşat, bucată adăugată (la ceva)" ('corde, chaîne, attache') (TS, Redhouse, Youssouf; p. spec.), poate şi (înv.) *„idem (1)" (cf. tc. u/amak,,a adăuga, a ataşa, a 1 anexa'). ' . ULEMA s.f.; (rar) s.m. (ist.; sf. sec. XVII->); pl. (s.f.)-/e, (s.m.)-// (Prof., Rel., Jür.) „Titlu dat teologilor musulmani (care aveau şi atribuţii legislative şi juridice); membru erudit al clerului musulman, doctor în teologie şi drept islamic" (Théologien 787 . ş. 4..‘ MF^1 musulman, docteur de la religion et la loi islamique; uléma7): ulemâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II129); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/1,.LU., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) ulimâ sec. XVIII/1 CRON. (DLR); (înv.) ulamâ sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); DOC. sec. XIX/1; (înv.) ulemân (s.m.; pl. -/) 1830 DOC. (DLR). - Din te. ulema, ülema, (înv.) ulama (v. Kakuk405) „idem". (Var. uleman-p. disim. la pl. [ulemall > ulemanl\ şi prin atracţia genului natural, după suf. -arr, cf. ulemanlâc,) - Cf. ser. ulèma, ulama, magh. üléma, uléma, arom. Uiumăie, cf. şi fr. uléma, ouléma. -V. ulemanlâc. ULEMANLAC s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -uri (Prof., Rel., Jur.) „Profesia de ulema (v. s.v.), „teologie islamică, preoţie musulmană" ^Profession d'uléma, théologie musulmane7): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II131). - Din tc. ulemalik „idem" (adaptat după var. -nlâca suf. rom. -lâé). - V. ulema. ULÛC s.n., s.m. (lit.; 1751 -); pl. (s.n.) -e, (reg., Mold., Dobr.) -uri, (s.m.) -I. 1. (Lit.) Jgheab, conductă, canal, de obicei deschis în partea superioară, făcut din scânduri, din tablă, din argilă arsă etc. ori scobit într-un trunchi de copac, în piatră, în pământ etc. şi folosit pentru scurgerea apei (dintr-un izvor, de pe acoperiş, pentru a pune în mişcare roata morii etc.), a altui lichid (a mustului la teasc, a vinului din pritoacă în cadă etc.) sau a făinii la moară, pentru scoaterea din pădure, prin alunecare în: pantă, a buştenilor tăiaţi ori ca adăpătoare pentru vite, ca albie de spălat rufe, ca vas în care se ţine brânza telemea sau în care se zdrobesc strugurii cu picioarele, ca varniţă etc.; rigolă; streaşină; şipot; scoc, lăptoc; vrană; jilip; copaie, covată (1)', troacă" fCanal, rigole, conduit d'eau, buse, caniveau; gouttière, chéneau; bief, coursier; glissoir [pour faire descendre les arbres abattus dans la montagne]; auge, trémie; pétrin7): ulüc 1795 DOC. (DIB 1960, p. 170); 1837 LU. (TDRG2); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX, POP. sec. XX (DLR, FOLC. MOLD. I - GL), LU. sec. XIX-XX, DICŢ., REG. (Munt., Mold., Dobr., N. Ban., S. şi E. Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, DAMÉ 81, DLR, ALR I [390, 417], II [2552, 2553, 6138, 6474], II/I [231, 233], ALR SN I [155], II [618], ALRM SN I [105, 118], Porucic 45, Rotaru 75, GL OLT., ARH. OLT. SN II 180, GL. DOBR.); "(reg., Mold., Dobr., Ban.) olüc (s.n.) sec. XX/l REG. (SDLR, DLR); (Mold.) hulüc (s.m.) sec. XX/1 REG. (DLR); (s.n.) 1961 REG. (GL. REG.); (reg., Mold.) ¡lue (s.n.) 1961 REG. (GL. REG.)., 2. (Tehn., Constr.; reg.) „Scobitură, şanţ făcut de-a lungul (marginilor) unei piese de lemn (pentru a se putea îmbina cu o altă piesă); canelură, renură, nut, lambă2 (1Ţ CRainure, entaille au long d'une pièce de bois, cannelure'): ulüc 1857 POLIZU; POP. sec. XIX/2, REG. (Olt.), DICŢ. sec. XIX/2-XX (DLR, DAMÉ 114, Iordache 88); ulucă (s.f.) 1908 DOC. (DLR). 3. (Tehn.; înv., Munt., Olt.) „Unealtă de dulgherie folosită spre a fa ce ca n e I u ri ; ulucar (3), ulucitor, lambâ* (3), lambar(l), lămbuitor (1Ţ ('Bouvet'): ulüc (s.n.), (Oit.) ulücâ (s.f.) 1877 LM; REG., DICŢ. sec. XIX/2 (H). 4. (P. ext; Constr.; pop.) „Scândură, leaţ, stinghie, şipcă (utilizată în construcţii, în special la facerea gardurilor, la acoperirea pereţilor sau acoperişului casei etc.)77 CAis, planche, planchette [de palissade]7): ulüce (pl.; sg. uluc sau ulucă 1) 1751, 1791 DOC. (REL. ÀGR.,1 503, DLR); ulüca (s.f.; pl. -/şi, înv., -e) 1753, 1842 DOC. (TDRG2, DLR); REG. sec. XX/1 (DLR), LU, DICŢ. sec. XIX/2-XX. # (înv., rar) Ulucă de învelltoare = „Şindrilă": 1857 POLIZU. 5. (P. ext.) Constr.; pop.; mai aies la pl.) „Gard de scânduri; zăplaz; ulucărid' ('Clôture en 788 planches, palissade7): ulucă (s.f.; pl. -/sau -e) 1778, 1782 DOC. (DIB 1960, p. 122, REL. AGR. I 682); LIT., POP., REG. (Munt., Olt., rar şi Mold.), DICŢ. sec. XIX/2-XX (H, DDRF, DLR), DOC. sec. XVIII/2-XX (EM 14/1992, p. 1). 6, (P. ext:, reg., N.E. Olt.) „Prispa casei, cerdac (4Ţ (Terrasse d'une maison paysanne7): ulüc sec. XX/2 REG. (LEX. REG. I 88). 7. (P. ext:, Med.; înv., rar) „Atelă din sârmă, căptuşită pe dinăuntru cu vată, folosită pentru protejarea membrelor fracturate77 CAttelle de fil de fer pour protéger les membres fracturés7): ulüc 1910 DOC. (DLR). 8. (Reg., Dobr.)’„Canal tăiat în suprafaţa îngheţată a unei ape, pentru a întinde plasa de pescuit" CCanal creusé dans la surface glacée d'un rivière7): ulüc sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din te. ôluk, (înv. şi dial.) uluk, (dial.) ülük „idem (1, 2)" şi „săpătură lungă şi îngustă, şanţ, canal săpat într-o suprafaţă de teren" Ccanal creusé dans la terre, tranchée7) (de unde, p. spec., sensul 8), (dial.) oluk[lu] „idem (3)" (ZTS; v. vol. I, p. 563); cu sensurile Jşi 4ar putea proveni, prin condensare, şi din sintagme atributive turceşti, de ex. tc. oluk rendesi „idem (3)" (rende „rindea"), *oiuk [küsteresi] „Idem (3)" (literal: „rindea specială cu care se fac caneluri"; kustere „rindea lungă, gealău"), *oluk [tahtasi sau çitasi ori lâtasi] „scândură (sau stinghie, şlpcă) de (sau pentru) jgheaburi, streşini etc." (tahta „scândură", gta sau lata „stinghie, şipcă"). (Var. ulucă- sg. refăcut din pl.) - Cf. ser. oluk, alb. ulluk,,idem (1, 2)". -V. oluc-hac. - Der.: (Dim., 1; reg., Mold.) ulucăş (hulucăş) s.n., s.m. şi „scoc (la moară)": 1895 DDRF; 1898 REG. (DAMÉ 153); REG. sf. sec. XIX-sec. XX/l (DLR); (Reg.) ulucăr s.m., s.n. 1. S.m. (Prof.; E. Transilv.) „Muncitor care lucrează la transportarea buştenilor pe jilip": ulucăr miji. sec. XX REG. (DLR). 2. S.m. (Zool.) „Crap-săltăreţ, sulă (Cyprinus hungaricusj': ulucăr, olocăr sec. XX/l DOC. (DLR). 3. S.n. (Tehn.; V. Munt., Olt.) = uluc (3), ulucitor, lambar(l); (p. ext.) ciubuc (4), lambar (2). ulucăr sec. XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (Iordache 147); (Reg., E. Munt.) ufucărie s.f. „Gard de scânduri, uluci (5Ţ\ sec. XX/l REG. (DLR); (Reg.) ulucărivt. „A da drumul buştenilor pe jilip, a uluci (2J'\ sec. XX/2 REG. (DLR); (Reg.) ulucivt. [ulucit s.n., ulucit,-ă adj.] 1. „A face un uluc (2) de-a lungul linei piese de lemn": 1900 ŞIO; DOC., DICŢ. sec. XX/l. 2. = a ulucărr. miji. sec. XX REG. (DLR). 3. (înv.) „A pune un uluc (1) la streaşină": 1834 DOC. (DLR) [(Reg.) ulucitor s.n. = uluc (3), ulucar (3): 1908 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/l]. UMÛR s.n. sg. (înv.; 1786 - miji. sec. XIX). , (Admin., Pol.; col.) „Afaceri de stat, probleme importante ale statului (a căror rezolvare intră în competenţa unui înalt demnitar); responsabilităţi, sarcini, atribuţii (care revin unei funcţii de stat)" (Wfaires importantes d'état, devoirs, responsabilités [appartenant à un haut dignitaire, à un emploi public]7): omûr 1786 DOC. (Furnică 136); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/1; umür 1802, 1814 DOC. (TDRG2, DLR). - Din tc. umur, (înv.) ümur „idem" (pl. lui emr„afacere, problemă"). URDU-BÉLEA1 adv. (reg.; sec. XIX/2 ->); ace. şi urdu-beleâ; scris şi urdubetea. (Munt., Mold.) „Pe neaşteptate (şi nedorit), în mod inopinat (şi neplăcut), din senin, nitam-nisam" (Tout.à coup, inopinément, au dépourvu, sans rime ni raison'): urdu-belea sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DLR); REG. sec. XX/l (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Mold.) urduz-beleâ sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR); (rar) hurduz-beleâ 1939 SDLR. 789 - Din tc. (pop.) vurdu belâ, (înv. şi dial.) urdu bel'a „a căzut beleaua (1)!, ce pacoste!, ce belea!" Cquelle tuile!7) (prin conversiune; literal: „a lovit beleaua"; vurdu-trecutul determinat, la persoana a 3-a sg., al vb. vur- [înv. şi dial. ur-] „a lovi, a izbi, a atinge, a vătăma", belâ „necaz, pacoste, belea"; v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 124-125, .DLR). (Var. [h]urduz-belea -prin contaminare cu adv. urduz-burduz „bă\ăbăn\ndu-se, hurducându-se".) (După ŞIO, urmat de alte DICŢ., din tc. ordu „tabără; armată" + tc. belâ „necaz,-belea".) - V. belea. - Conversiune: (Reg.) urdu-bélea s.f. (acc. şi urdu-beleâ) „Pacoste, năpastă, necaz, belea (1J’\ urdu-belea 1877 POP. (ŞIO); POP. sec.. XIX/2-XX (FOLC. OLT - MUNT. II173), DICŢ. sec. XX; urdubéiâ \nc. sec. XX POP. (ŞEZ. XIII 21); (Munt.) hurdubeleâ sec. XX/1 REG. (GR. S. IV 131, Coman, GL.). URGÂN s.n. (reg.; 1884-); pi.-e. (Dobr.) „Frânghie groasă, funie, odgon" Ç,Grosse corde7): urgân, organ 1884-1885 REG. (H); REG. sec. XIX/2-XX (ALR I [1129, 1870], GL. DOBR.); udgân sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. urgan „idem". (Var. udgan- prin contaminare cu odgon.) URSUZ,-Ă adj. (lit.; sf. sec. XVII -); pl. -/' (înv. şi reg. ursuji),-e. 1. (înv. şi reg., azi rar) „Care are ghinion, nenorocos, ghinionist, fără noroc; care aduce nenorocire sau ghinion, care poartă nenoroc, de rău augur, funest, abraş (II.3), chior1 (8)' ^Malchanceux, déveinard, malheureux; de mauvais augure, malencontreux, funeste7): hursüz sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 424); CRON. sec. XVIII/l, DICŢ. sec. XIX; ursüz sec. XIX/l CRON. (ŞIO); POP. sec. XIX/2,. DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XIX/2-XX (DLR). 2. (P. ext. şi, probabil, p. et. pop., după urs, lit.; uneori adverbial) „(Despre oameni, despre manifestările lor sau, p. anal., despre animale) „Morocănos, indispus, posac, arţăgos, necomunicativ, neprietenos, ciufut (11.3), sanchiu (1), ceacâr (II.2), tiriachiu (2), mahmur (1.2); lipsit de amabilitate, veşnic nemulţumit; dificil; (fig., şi despre obiecte sau fenomene) lipsit de atracţie, de căldură; respingător" CBourru, maussade, revêche; peu aimable; désagréable, répugnant7): ursüz 1839 VALIAN; POP. sec. XIX/2, REG. (S.E. Transilv.) sec. XX/l (ALR SN V [1243]), LIT. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 21/1992, p. 29); (reg., Mold.) hursüz (pl. şi hursuji) sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (reg., Mold.) hurhüz sec. XX/l REG. (DLR, ALR I [1573]). - Din tc. ugursuz (pron. înv. uyursuz, mod. ürsuz), ogursuz „idem (1)". (Var. hursuz- fie prin afereză, fie cu aspiraţia vocalei iniţiale; hurhuz - p. asim.) - Cf. scr. ugùrsuz, ngr. oyovpaoôÇrjç, alb. ogursëz, arom. ursüz. -V. ogur, ogurllu,-le, uguriâc, ursuziâc. - Der.: (Lit.) ursuzénie s.f. = ursuziâc (2)\ 1949 LIT. (DLR); LIT. sec. XX, DICŢ sec. XX/2; (înv., rar) ursuzie s.f. = ursuziâc (1, 2): 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. URSUZLAC s.n. (lit., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -î/tâ 1. (Reg., Mold., înv. şi Munt.) „Nenoroc, ghinion, neşansă, pacoste, păţanie, beiea (1), ursuzié' CGuignon, malchance, mésaventure, mauvaise chance, déveine7): ursuziâc sec. XIX/2 LIT. (DLR); ursuzlüc sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); POP. sec. XIX/2, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; 790 hursuzlâc 1902 LIT. (dLr); REG. sec. XX/l (DLR). 2. (P. ext.) lit., azi rar) „Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; proastă dispoziţie; comportare de om ursuz (2), ursuzenie, ursuzie, mahmureală (2)' ('Maussaderie, morosité'): . ursuzlüc, (reg., Mold.) hursuzlüc sec. XX/l LIT. (DLR); ursuzlâc sec. XX/2 LIT. - Din tc. ugursuzluk (pron. mod. ürsuzluk) „idem (1)". (Var. cu h-, fie prin afereză, fie cu aspiraţia vocalei iniţiale; (h)ursuzlâc- după suf. rom. -lâc. - Sensul 2- după semantismul lui ursuz.) - Cf. arom. ursuzlîke. - V. ursuz,-ă. URÛM s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -i. (Etnon.; peior.) „Grec" ('Grec'): sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv. şi dial.) Urum (lit. mod. Rum) „idem". UST s.f. (înv.; sec. XVIII/2 - sf. sec. XIX); pl. -le. 1. (Admin.) „Şef peste servitorii seraiului (1), administrator, supraveghetor al personalului de serviciu din seraiul (1) sultanului1" OAdministrateur, surveillant, chef des domestiques du Sérail'): ustâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). 2. (Prof.) „Formulă de adresare sau titlu dat unui meseriaş cu calificare superioară, unei persoane calificate într-un anumit domeniu; meşter, maistru, maestru" ('Maître'): ustâ sec. XIX/2 LIT. (ŞIO). 3. (Mii.) „Ofiţer inferior de ieniceri (1)" COfficier inférieur de janissaires'): osteă 1789 DOC. (DLR); ustâ sec. XIX/l CRON., DOC. (ŞIO, DLR). - Din tc. usta „idem (1, 2, 3)". - Cf. ser., alb. usta, arom. ustă. USTÂLIE s.f. (înv., rar; 1813); pl. -ii. (Nav.) „Loc destinat pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor de pe corăbii; chei, dană" CQuai [de chargement et déchargement des marchandises]'): 1813 DOC. (ŞIO). - Din tc. ustalya „(loc sau durată de timp maximă prestabilită pentru) staţionarea şi descărcarea şi/sau încărcarea unei nave, stalie" ('[lieu ou durée de] stationnement d'un navire, sta rie'). - Cf. fr. starie, surestarie, it. stalia(> rom. s ta lie). USTUACÎC s.n. (înv., rar; sec. XVI - sec. XVIII/1); pl. -urişi -i. (Nav.) „Ambarcaţie fluvială (turcească) în formă de luntre, cu vele şi cu fundul plat, probabil fără punte, care servea ca mijloc de transport mai ales pe Dunăre; acid' fGrand canot'): ustoâcă (s.f.; pl. -e) sec. XVI DOC. (D. Mar.); ustuacic 1693 DOC. (ŞIO). - Din tc. üstii açik [gemi] „idem" (v. LR 4/1967, p. 316, Drimba 121, Suciu 160; üstü„[cu] partea superioară", ag/k „deschis, descoperit, neacoperit", gemi „navă, luntre, ambarcaţie"). (Var. ustoacă- prin trunchiere, sub influenţa suf. -oacă.) - V. acic. USÛL s.n. (înv., rar; 1835 - sec. XX/l); pl. ? „Procedeu, metodă, manieră, tertip (3)' ('Procédé, méthode, manière'), în loc. adv. Cu un (sau prmtr-un) usul subţire = „în mod abil, cu îndemânare, cu dibăcie, cu isteţime, printr-un calcul fin, cu şiretenie (1)" (7Wec habileté, adroitement, habilement'): usul 1835 LIT. (DLR); 791 LIT. sec. XIX/l; sul sec. XIX/2 LIT. (Graur, ER 146); DICŢ. miji. sec. XX; cusur sec. XIX/2 UT. (DA); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1 (DDRF, DA, TDRG2). - Din te. usul „idem" (v. Graur, ER 146); pentru loc. adv., cf. te. usulle, usulHe „cu abilitate, metodic, cu delicateţe" (¡le „cu"); cf. şi loc. adv. rom. cu un plan subţire „cu dibăcie". (Var. sul-prin afereză, mai exact prin deglutinaţle [v. vol. I, p. 360], ca urmare a falsei analize în fonetica sintactică [un usul> un sul] şi/sau p. et. pop. [usul > un sul]) cusur- prin confuzie cu cusur1 [4].) - Cf. bg. usul „mijloc îndemânatic", s usul „cu dibăcie", ser. ùsul „manieră, metodă", ngr. ovcrooĂi „manieră dibace", juévaovaovXi „cu delicateţe", alb. usull „condiţie", arom. usu/e „mod, manieră, metodă, regulă". UŞUR s.n. (ist.; sec. XVIII/l ->); pl. ? (Agric., Fin.; Mold., Dobr.) 1. (Ist.) „Dijmă, zeciuială în produse sau în bani (pe care o plăteau odinioară ţăranii din Imperiul Otoman, inclusiv cei români din Dobrogea, către Poartă, precum şi tătarii, pentru pământurile ocupate şl cultivate în Moldova, constituind unul dintre veniturile domniei)" ODîme [payée par les paysans roumains aux Turcs et par les Tatars au voïvode de la Moldavie]7): uşur sec. XVIII/1 CRON. (DLR); 1755, 1766 DOC. (TDRG2, REL. AGR. II 345); CRON. sec. XVIII/l; DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XX/l; (înv.) uşor sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); 1758 DOC. (REL. AGR. II 345); CRON., DOC. sec. XVIII; (Dobr.) iuşur sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). 2. (înv., rar) „Uium (pentru măcinat)" (Tannage, mouture [= droit payé au meunier]7): uşur 1879 CIHAC II 627; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din te. (înv.) üsiir, usur (mod. oşdr) „idem (1, 2)". (Var. uşor- probabil p. et. pop. după adj. uşor.) - Cf. ser. usur, ngr. ovuobpi. - V. uşurgiu. UŞURGÎU s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -H (Admin.; Mold.) „Funcţionar însărcinat să strângă uşurul (1) (plătit Moldovei de către tătari)" (Percepteur de la dîme [payée par Ies Tatars]7): uşurgiu 1755, 1766 DOC. (TDRG, REL. AGR. II 415); uşorgiu 1758 DOC. (REL. AGR. II 345). - Din tc. (înv.) üsiirgü, ôsürgii, *usurgu „idem". - V. uşur. 792 V VACANUÍS s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. ? (Prof.) „Cronicar oficia! al curţii otomane" CChroniqueur turc'): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) vakaniivis „idem". VACÚF s.n. (ist.; 1715 ->); pl. -uri. (Admin., Rel.) „Proprietate funciară sau orice bun mobil ori imobil dat în proprietatea unui aşezământ religios sau a unei fundaţii de binefacere din Imperiul Otoman; totalitatea bunurilor, scutite de dări, obţinute în acest fel şi deţinute de un aşezământ religios musulman sau de o fundaţie de binefacere şi de utilitate publică; (p. ext.) aşezământ religios musulman (care are astfel de proprietăţi)" fBien-fonds ou produits consacrés par donation à une mosquée, aux fondations pieuses ou aux établissements de charité et d'utilité publique de l'Empire Ottoman; fondation pieuse musulmane7): (înv., rar) vacf 1715 CRON. (ŞIO); vacúf 1802, 1803 DOC. (TDRG2, DLR); DOC. sec. XIX/l, IST. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. (înv.) vakuf, vakf (mod. vak/f) „idem". - Cf. bg. vakăf, ser. vakuf, ngr. p cacou cpi, alb. vakëf, arom. vacúfe. VADEÁ s.f. (înv. şi reg.; 1762 -); pl. -ele. 1. (Reg., Mold., Dobr., înv. şi Munt.) „Termen (mai aies de plată) dinainte stabilit, scadenţă, soroc" (Terme assigné, échéance, délai7): (înv.) vadé 1762 CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX; vadeâ 1766, 1775, 1779, 1800 DOC. (DLR, Furnică 36, REL. AGR. II 493, 722); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX, LIT. sec. XVIII/2-XX/1, POP., REG. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DLR, ŞEZ. VI 133, GL. DOBR.), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv., Mold.) vădeâ, vedié sec. XIX/2 REG. (ŞIO, DLR); (reg., Mold.) vedeâ sec. XIX/2 POP. (DLR); REG. sec. XX/l (Coman, GL.); (reg., Mold.) vedéna 1939 REG. (Coman, GL.). 2. {P. ext.; Fin.; înv., rar) „Rată, tranşă, parte eşalonată a unei datorii, plătită la un termen dinainte stabilit" (Tranche d'une dette, payée à échéance'): vadeà 1767 DOC. (REL. AGR. II419). - Din tc. vade „idem (1)". (Var. vedéna - prin schimbarea „sufixului" sau printr-o contaminaţie, ambele neclare.) - Cf. bg. vadé, ser. vâda, alb. vade, arom. vadé. VAH1 interj. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/l). (în corelaţie cu ah) „Vai!, Ah!, Of!77 COh!, Hélas!, Malheur!7): înc. sec. XVIII LIT. (DLR); LIT. sec. XVIII-XIX, POP., DICŢ. sec. XIX/2. 793 - Din tc. vah „idem". - Cf. ngr. pă%, arom. vahi„poate". - Conversiune: (înv., rar) vah s.n. „Oftat, of, exclamaţie de durere sau de mâhnire": înc. sec. XVIII LIT. (DLR). VALIDE s.f. (înv.; 1693 - sec. XX/l); pl. -ele. (Admin., Pol.) „Titlu purtat de mama sultanului1; persoană care purta acest titlu" CLa sultane-mère, la mère du sultan régnant'): valedé 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII; valedé-sultânâ (pl. -e) sec. XVIII/2 CRON. (DLR); sultană validé 1863 LU. (ŞIO); valideâ 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII/l, LU. sec. XIX/2-XX/1; validé sec. XIX/2 LU. (DLR); LU. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (ist.) valide (sultan) „idem" (valide - şi „mamă"; condensarea s-a petrecut în limba turcă). (Var. vaiede - p. aslm.; sultană valide - sintagmă preluată cu topică Inversată, v. vol. I, p. 340-341.) - Cf. ser. valida, ngr. fialivii, magh. valida, valide szultân. - V. sultan1, sultană, valide-chethudasi. VALIDÉ-CHETHUDASÎ s.m. (înv., rar; 1859); pl. ? (Admin.) „Intendentul validelei (v. s.v.), sultan-chehaiesl" (Intendant de la sultane-mère*): 1859 IST. (ŞIO). - Din tc. (înv.) valide kethudasî „idem". - V. chehaia, sultan-chehaiesi, validea. VALÎU s.m. (ist.; sec. XVIII/2 -^); pl. -ii. (Admin.) „Guvernator al unui vilaiet (v. s.v.)" ('Gouverneur d'un vilayet'): (înv.; în construcţii atributive, precedat de numele vilaietului) (Bagdat, Beiigrad, Rumeli, Si/istra, Vidin etc.) valesi sec. XVIII/2-XIX/1 CRON. (ŞIO, DLR); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 65); (înv.) vali 1822 DOC. (DLR); valiu 1825 DOC. (DLR); UT. miji. sec. XIX, IST. sec. XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. vali, (Bagdat, Halep, Rumell, Vidin etc.) valisi „idem". - Cf. ngr. poûajç (> rom. înv. valis. sec. XIX/l CRON. [ŞIO]), bg., ser., mac. valija, ălija, alb., arom. vali, magh. văii. - V. vilaiet. VÂRDA interj, (pop.; sec. XIX/2 -). (în argoul marinarilor, al birjarilor şi la unele jocuri de copii) „Atenţie!, Fereşte-te!, La o parte!, Păzea!" ('Gare!'): vârda sec. XIX/2 LU. (DLR); REG., DICŢ. sec. XX (DLR); vârta sec. XIX/2 LU. (DLR); DICŢ. sec. XX/l; pârda sec. XX/l REG. (Mold.) (DLR); REG. sec. XX (DLR). - Din tc. varda (acc. vârda) „idem". - Cf. bg. varda, ngr. p&pSa, arom. vărSa) cf. şi it. guarda, (dial.) varda (> tc.). VÂRDIE s.f. (pop.; 1975■-); pl. -ii. (Nav.) „Cart, serviciu la bordul unei nave comerciale (pe timpul staţionării acesteia); marinar care face acest serviciu" OQuart, service au bord d'un navire; marin de quartO: 1975 REG. (înregistrat de autor la Constanţa); DICŢ. sec. XX/2 (Dicţ. Mar., D. Mar.). - Din tc. vardiya (acc. vârdiya) „idem" (TS; v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 125). - Cf. magh. vârda (> rom. reg., Transilv. vârdă „gardă, strajă": sec. XIX DICŢ. (LB, LM, Cihac II 528, 794 DDRF); REG. sec. XX/l [DLR]), rus. gvârdija(> rom. înv. guârdie, gvârdie, gârdie „gardă, pază, strajă": înc. sec. XVIII CRON. [DA]; LIT. sec. XIX/2; reg., V. Munt., Olt. vârdie „(serviciu de) strajă, poliţie a unei localităţi": 1967 REG. [GL. ARG.], cu der. reg., S. Olt. vardiân, Olt., Mold. vardist[cf. rus. gvardisf\ „strajă comunală, gardian, sergent de stradă, caraulă": sec. XIX/2 ÜT. [DLR]; REG. sec. XX/l, ALR SN III [902], LIT. sec. XIX/2-XX), germ. Wart, pol. warta, ucr. varta (> rom. înv., Mold., Transilv. vârtă, vâri „strajă, gardă; escortă; corp de gardă": 1643 LIT. [DLLV]; CROIM., LIT. sec. XVII/2-XVIII/1), it. guardia (> tc.). VAROŞ s.n. (înv. şi reg., azi rar; 1605 ->); pl. ? (Entop.) „Parte a unui oraş situată în afara zidurilor de apărare; suburbie, periferie, mahala (1)' OPàrtie d'une ville hors de la citadelle; faubourg1): (înv.) varuş 1605 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII; varoş sec. XVIII/l CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XX/2. - Din tc. varoş, (înv.) varîs, varus „idem". - Cf. magh. vă ros „oraş" (> ser. vâros[> rom. reg.,. Serbia vă roş „oraş": 1939 SDLR], tc. varoş, rom. oraş), alb. varosh, arom. varoşe, văroşe „suburbie". VECHÎLs.m. (lit.; sf. sec. XVII-); pl. -/ 1. (Admin., Pol.; înv.) „Locţiitor, reprezentant, trimis special şi/sau purtător de cuvânt al unui suveran sau al unui demnitar; regent, locotenent domnesc, caimacam (1); chehaia (1Ţ (lieutenant, représentant et/ou porte-parole d'un souverain ou d'un dignitaire; régent'): vechil sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM IÏ 155); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/l, IST. sec. XIX/2-XX/1 (Aricescu I 91, DLR); vichil 1777 DOC. (DLR). 2,,(Admin., Jur.;.înv.) „Persoană împuternicită.să acţioneze în numele altei (sau altor) persoane într-.o afacere, într-un litigiu etc.; delegat, împuternicit, mandatar, reprezentant, procurist; avocat" ('Mandataire, commissaire chargé de la gestion des affaires de qn., délégué, fondé: de pouvoir, procureur; avocat1): vechil 1743, 1747, 1752, 1781 DOC. (REL. AGR. I 411, 470, II 302,.DIB 1960, p. 126); DOC. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/l, IST. sec. XX/1; vechél 1752 DOC. (REL. AGR. II 305); vichil 1777, DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2 (REL. AGR. II 385). 3. (Agric.; ist. şi, fig., lit.): „Administrator de moşie, logofăt de moşie, intendent, om de încredere al unui moşier, care administra şi supraveghea munca de pe o moşie (mai ales în Mold.); vechil-hargiu, martalog (2); (fig., azi peior.) om de încredere aflat în slujba cuiva; cirac (1, 3), slugă (a cuiva)" ('Régisseur, intendant, administrateur d'un domaine; acolyte'): vechil 1753. DOC. (Mold.) (Furnică 16); DOC. mijl. sec. XVIII-sec. XX (EM 5/1992, p. 7), POP., LIT. sec. XIX-XX (FOLC. NOU 419 - N. Mold.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg.) vichil sec. XIX/2 POP. (DLR); POP. sec. XIX/2-XX/1. 4. (P. ext.; reg., Mold.) „Paznic (la vie)" CGardien [d'un vignoble]'): vechil sec. XX/l REG. (ALR I [1708]). - Din tc. vekil „idem (1, 2)", vekil[harç] „idem (3)" (v. Suciu 160); cf. tc. dava vakili „avocat" (din care Drimba 122 explică sensul „avocat"; dava „proces, judecată"). (Var. veche!, vichil - p. asim.) — Cf. bg. vekil, scx. vèkil, vècil, ngr. fisKiÂriç, ¡imP.rjç, alb. veçil, magh. vekil, arom\ vlki/iu, viki/e. -V. vechllâc, vechifet, vechil-hargiu, vechiiimea. - Der.: (Dim., 3, înv., rar; peior.) vechilâşs.m.: sec. XIX/2 LIT. (DLR); (Ist.) vechiiiţăs.f. „Soţie de vechil (3)": sec. XIX/2 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; (înv.) vechilfe 795 (i/¡chilie) s.f. = vechiiet(l, 2)\ 1777 DOC. (ŢDRG2); DOC. sec. XX/l; (Ist.) vechilesc,-eâscăadj. „Care aparţine unui vechil (3) sau este specific vechililor (3), de vechil (3)": sec. XX/l LIT. (DLR). VECHILÂC s.n. (înv.; sec. XVIII/2 - sec. XIX/2); pl. -uri. (Admin., Jur.) 1. = vechilet (2): vechilâc sec.XVIII/2 CRON. (DLR); 1792 DOC. (REL. AGR. I 800). # Carte (sau scrisoare) de vechilâc = „Procură, împuternicire, mandat, (carte de) vechilimea, vechilet (1Ţ\ vechilic 1777 DOC. (DLR); vechilâc 1782, 1795 DOC. (DLR, REL. AGR. II 621); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; vichelâc 1795 DOC. (REL. AGR. II 622); vichilic 1777 DOC. (Contribuţii XVIII, 128); 1799 DOC. (DLR); vechelâc 1813 DOC. (DLR). 2. (P. ext.) = vechilet (1): vechilâc 1795 DOC. (REL. AGR. II 503); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l. - Din tc. vekillik „idem (1)". - V. vechil VECHILÉT s.n. (înv.; 1818 - sec. XX/l); pl. -uriş\ -e. (Jur., Admin.) 1. „(Act prin care se acorda) împuternicirea de a acţiona în calitate de vechil (2); puteri depline, delegaţie, mandat; procură; vechilimea, vechilâc (2)' (Plein pouvoir, procuration, mandat7): 1818 DOC. (DLR); LIT. sec. XIX/l, DOC. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1, IST. sec. XX/1. 2. (Rar) „Calitatea de vechil (2), slujba vechilului (2), vechilâc (1)' CCharge de procureur, de mandataire, d'avocat7): 1818 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. vekâlet „idem (1, 2)" (adaptat după vechil). - V. vechil, vechilimea. -Contaminare: (+ vechilimea) înv., rar) vechillmét= vechilet(1), v. s.v. vechilimea. VECHÎL-HARGÎU s.m. (înv.; 1693 - sec. XIX/2); pl. P) acc. şi pron. şi vechll-hârgi(u). (Admin., Fin., Agric.) „Persoană însărcinată cu gestionarea averii (a bunurilor şi finanţelor) unui demnitar, unui moşier etc.; intendent, administrator; vechil (3)' ^Régisseur, intendant, administrateur des biens et des finances d'un dignitaire, d'un propriétaire foncier, etc.7): vechil-hargiu 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/1; vechil-hargi (art., aberant, vechii-hargii) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CROIM. (CM II155); vechil-harci 1834 DOC. (DLR). - Din tc. vekilharç, (înv.) vekil-i harg, vekilharg „idem". (Var. terminate în -i[u] -probabil adaptate după forma din ngr.). - Cf. bg. vekfl-harc, scr. vèkilharc, vècilharc, ngr. /fexU X(xpvÇr\ç, magh. vekilharcs. - V. harg?, vechil. VECHILIME s.f. (înv.; 1803 - sf. sec. XIX); pl.-e/e. (Admin., Jur.; şi în sintagma carte de vechilimea) „Procură, mandat, împuternicire, vechilâc (2), vechilet (1)' Ç Procuraţi on [écrite], mandat7): vechelimé 1803 DOC. (DLR); vechilimeâ 1814 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; vechilemeâ 1814 DOC. (DLR); vechilimé 1822 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX; vichilimeâ 1823 DOC. (DLR); vechilemé 1828 DOC. (DLR); vechilimét (s.n.) 1833 DOC. (DLR). > - Din tc. vekâletname „idem" (prin haplologie şi adaptare după vechi!) sau, eventual, din tc. vekil etme, (înv.) *vekilleme „(acţiunea de) numire a unui vechil (2), împuternicire, mandatare, delegare" Cmandatement, nomination d'un procureur7) (p. concr.). (Var. vechiUmet - prin contaminare cu vechilet, v. s.v.) - Cf. arom. viklllméie, alb. veqalét-namé. - V. vechii, vechilet. 796 VÉRAs.f. (înv., rar; 1715-sf. sec. XVIII); pl. -e. : (Mii.) „Capitulaţie, capitulare, predare (la inamic)" CCapitulation, redditionO: 1715 CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII. - Din tc. (ist.) vere „idem" (TS). - Cf. arom. vereăuă. VERESÎE s.f., adv. (pop., fam.;. 1775-); pl. (2, 3) -//şi -ie. (Fin., Corn.) 1. Adv. (înv.) „Pe credit, pe datorie, cu plata temporar amânată" CSans payement immédiat, à crédit^ : veresie (acc. probabil şi veresfé) 1775 DOC. (TDRG2, DLR); veresé .1823-1825 DOC. (DLR). 2. S.f. (Pop., fam., azi rar) „Credit" ('Crédit'): veresie 1824 DOC. (Furnică 335); LU. sec. XX/l, DICŢ.-sec. XIX/2-XX; (înv., Munt.) vereseă (pl. -e/e), veresă (pl. -le) 1824, 1827 DOC. (Furnică 334, 362); DICŢ. sec. XIX. # (Mai ales în) Loc. adv.: (Pop., fam.) Pe (sau, înv., rar, cu ori, înv. şi reg., în) veresie „Pe credit, pe datorie, cu plata temporaramânată, veresie (1); (p. ext.) gratis, geaba (2), degeabă' ÇA crédit; gratuitement, à l'oeil, pour rien'): (înv.) veresî, veresé sec. XIX/1 LIT., POP. (DLR); veresie sec. XIX/1 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (reg., Mold.) velesie sec. XX/1 POP. (DLR). 3. S.f. (P. ext.) reg., Olt.) „Bogăţie, avere" CRichesse, fortune'): veresie sec. XX/2 REG. (LEX. REG. 150). - Din tc. veresiye „idem (1)", veresi „idem (1, 2)"; var. veresea, veresa- probabil (şi) din ngr. pEpeoè(ç)) \oz. adv. - probabil calc după tc. veresiye ( veresl + suf. de dativ -ye, corespunzând, prepoziţiilor rom. din loc.). - Cf. şi bg. na veresîja, ser. na veresiju „idem (1)", arom. virisie, virisé. VEZARÉT s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII - sf. sec. XVIII); pl. ? (Admin., Pol.) „Funcţia, postul, demnitatea de vizir (1); perioada în care cineva exercita această .funcţie; vizirat, vizirie, vizirlâd' (fonction, dignité de vizir; vizirat7): vizarét, vizarit, vezarét sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM II 139, 263); CRON. sec. XVIII. - Din tc. vezaret „idem". - Cf. fr. vizirat (>rom. ist. vizirat „idem": 1877 LM; DICŢ. sec. XIX/2-XX). - V vizir. VEZÎR-AGASÎ s.m. (înv.; 1693 - miji. sec. XVIII); pl. ? (Mii., Admin.) „Ofiţer superior din subordinea nemijlocită a marelui vizir, probabil aghiotant al acestuia (adesea trimis în ţările române ca purtător al unor ordine şi dispoziţii din partea înalţilor demnitari otomani)" COfficier supérieur subordonné au grand vizir7): vezir-agasi 1693 DOC. (ŞIO); CRON. sf. sec. XVII-sec. XVIII/1 (ŞIO, CM I 550); vezir-agasî sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 551, 567); (rar) vizir-agasi (TDRG2). - Din tc. veziragasi *„idem". -V. agă, vizir. VEZIR-AZÉM s.m. (înv.; sec. XVII/2 - sec. XIX/l); pl. -r, scris şi vezirazem. (Admin., Pol.) „Marele vizir (2), prim-ministru al Imperiului Otoman, sadrazan, vizir (1Ţ CGrand vizir, premier ministre de l'Empire Ottoman7): vezir-azém sec. XVII/2 CRON. (ŞIO, CM I 171); CRON. sec. XVII/2-XVIII (ŞIO, CM I 551, 556, 560); vezir-azim sec. XVII/2 CRON. (CM 1173); (rar) vizir-azém (TDRG2). 797 - Din tc. vezirazem, (înv.) vezir-i azem, vezir-i azam, *vezirazim „idem" (azam „suprem, ilustrisim", szim „mare, ilustru"). - Cf. ngr. piÇipaÇèpiç, magh. vizir azem. - V. vizir VEZÎR-CHEHAIESÎ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - sec. XIX/l); 'pl. ? (Admin.) „Intendent al marelui vizir (2), demnitar însărcinat să administreze palatul acestuia şi să-l reprezinte în unele afaceri interne" (Intendant du grand vizir7): vezir-chehaia(si) sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 559, DLR); vezir-chehaiesi, vîzir-chihaié sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DA, s.v. chehaia)) vizir-chehaesi (TDRG2). - Din tc. (înv.) vezir[-i azam] kehayasî, *vezir kihayasî „idem". - Cf. magh. vezér tihaja, vezir tihaja. - V. chehaia, vizir. ' , ' \ ' VEZÎR-TATÂR s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -i. ' ' (Transp., Admin.) „Curier poştal (călare) al marelui vizir (2), olac (4), olăcar '(l), tătar (v. 5./.) din serviciul vizirului (1)" ('Courrier du grand vizir7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. vezir tatari „idem". - V. tătar, vizir. , VEZNE s.f. (înv., rar; 1790 - sf. sec. XIX); pl.-e/e. „Balanţă de mici dimensiuni, cântar (2) mic (folosit pentru cântărirea . monedelor şi a metalelor preţioase)" CPetite balance, trébuchet7): vezneâ 1790 DOC. (ŞIO); vizineă 1839 VALIAN; LIT. sec. XIX/l, DICŢ. sec. XIX; vizneâ 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. vezne „idem". - Cf. bg. veznjâ, ser. vèzna, ngr. PeÇvèç, arom. vizné, viziné. VILAIÉT s.n. (ist.; sec. XVIII/2 ->); pl. -e. (Admin., Entop.) „Unitate teritorial-administrativă din Imperiul Otoman, condusă de un valiu (v. s.v.) şi cuprinzând mai multe sangeacuri1 (1); 'aieiet (1Ţ CRégion, province de l'Empire Ottoman, vilayet7): sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX, ÏST. sec. XX (Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, 1976, p. 195). • - - Din tc. vilayet „idem"; poate şi din fr. viiayet. - Cf. bg., ser., alb. vilajet, ngr. fhZcén, arom. vilaéte. -V. aie/et, vaiiu. V VINTÎR s.n. (reg.; 1884 -); pl. -e. (Dobr., E. Munt., S. Mold.) „Unealtă de pescuit în formă de sac, alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri de lemn; vârşă" CNasse, verveux [instrument de pêche]7): vintir, vintiră (s.f.) 1884-1885 REG. (Mold., Dobr.) (H); 1909 DOC. (TDRG2); REG. sec. XIX/2-XX (DLR, GL. DOBR.), DOC., DICŢ. sec. >0<; vintire (s.f.) sec. XX/l DICŢ. (ŞDU). - Din tc. vinter „idem" (TS); poate şi din rus. venter' (v. ,DLR). (Var. vintiră, vintire - sg. refăcute din pl.) - Cf. şi rus. ventei' (> rom. reg. vintii, vintiiă„idem": 1898 DAMÉ 124; DICŢ. sec. XX). - Der.: (Augm.; reg.) vintroăies.f., (Reg.) vintiragiu(vintirigiu) s.m. „Pescar care foloseşte vintirul": 1916 DOC. (DLR); DOC. sec. XX, DICŢ. sec. XX/2. 798 VÍRA interj, (lit.; sec. XX/1 -). (Nav.) „Comandă prin care se indica să se înceapă şi să continue tragerea la bord a unei parâme sau a unui lanţ,-inclusiv a lanţului ancorei (cu braţele ori cu ajutorul cabestanului sau al vinciului)" COrdre de virer un cabestan, un treuil ou un guindeau, de virer l'ancre, de tirer à bord une cordage, une chaîne, l'ancre, etc.'): sec. XX/l DICŢ. (DLR); 1939 SDLR; LU. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX. # Vira ancora! = „Comandă prin care se indică să se înceapă virarea lanţului ancorei'aflate la apă": sec. XX/l DICŢ. (DLR); LU. sec. XX/2, DICŢ. sec. XX (D. Mar.) # Loc. vb.: (Corn.; înv.) A se lua la vira = „A se lua la întrecere în vânzare, la concurenţă": 1939 SDLR; (Reg., Munt.) A da (sau a trage) vira = „A ridica năvodul din apă": 1962 DOC. (DLR). - Din tc. vira (acc. vira) „idem" (TS); probabil şi din it., rus. vira. - Cf. fr. virer, it. viráre (> rom. virá„a trage spre sine, a’întinde sau a'strânge [o parâmă, un lanţ etc.]; a trage la bord [ancora]", cu der. postv. [reg.] vira, vită s.f. [Olt.] „troliu, vinci; scripete; sul pe care se înfăşoară lanţul la o fântână", [N. Mold., N. Transilv.] „dispozitiv cu ajutorul căruia se desfac barajele de plute": sec. XX/l DOC., DICŢ. [DLR]; REG., LU. sec. XX/2 [GL. OLT., DLR], DICŢ. sec. XX). VIRÂN,-Ă "adj., s.n. (lit.; 1844 -); pl. (1) -i,-e, (2) ? (Entop.) 1. Adj. (Lit.; în trecut mai ales în Munt.) „(Despre terenuri, perimetre, locuri care se află într-un cartier construit şi locuit) Fără clădiri şi, de obicei, neîngrădit (mai ales unde înainte au fost clădiri); pustiu" (ŢEn parlant d'un terrain qui se trouve dans un quartier habité] Vague, sans bâtiments'): (înv., rar) virânt 1844 DOC. (DLR); virán 1844 LU. (TDRG2); 1879 CIHAC II 628; LU. sec. XIX-XX, DOC. sec. XX (EM 10/1992, p. 14), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. S.n. (Reg., rar) „Teren care, deşi se află într-un cartier construit şi locuit, este fără clădiri şi,, de obicei, neîngrădit; teren viran (1), maidan (2), viranèd' (Terrain vague, espace vide dans un quartier habité'): virán sec. XX/l REG., DICŢ. (Porucic 59, Rotaru 78, ŞDU). - Din te. viran „Ídem (2)" şi (adj.) „pustiu, depopulat, nelocuit; ruinat, în ruină" ('dépeuplé, inhabité, désert; ruiné/ en ruine^ (de unde, p. ext., sensul î). (Var. virant- după suf. -ant.) -Cf. alb. virán „ticălos/nemernic", arom. viráne, yiráne„idem (2)".-V. viranea. VIRANEÁ s.f.,(înv.; sec. XVIII/2 - sec. XX/l); pl. -ele. (Entop.) „Loc viran (1),.teren rămas fără clădiri sau cu clădiri în ruină (de obicei ca urmare a unui incendiu), maidan (2), viran (2), (col.) ruine (ale unei sau unor clădiri arse)" (Terrain vague, lieu rendu:vide, sans bâtiments ou couvert de ruines [à la suite d'un incendie]; ruines'): vîrané sf. sec. XVIII CRON. (DLR); viraneà sec. XVIII/2 CRON. (TDRG2); 1783 DOC. (DIB 1960, p. 137); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LU. sec. XX/1 ; - Din tc. virane „idem". - V. viran,-ă. VIŞINÂTĂ s.f. (lit.; sec. XVIII/l-); pl.-e. (Alim.) „Băutură alcoolică preparată din vişine fermentate cu zahăr şi alcool; rachiu (1) de vişine" CRatafia de griottes,.liqueur de griottes'): (înv. şi reg., mai ales Mold., azi rar) vişinâp (s.n.; pl. -uri) sec. XVIII/l CRON. (TDRG2); 1841 DOC. (Kogălniceanu-Negruzzi 181); LU. 799 z ZABÉT s.m. (ist. şi reg.; 1765 -); ,pl. -ţi. 1. (Mii.; înv.) „Comandant, ofiţer : (în armată sau în poliţie), zabitari' COfficier, chef militaire'): zabit 1765 DOC. (REL. AGR. I 563); CRON., DOC. sec. XVIII/2-XIX/1; zabét sec. XIX/l CRON. (ŞIO); IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 109). 2. (Mii., Admin.; ist.) „Guvernator (militar), administrator (al unei unităţi teritorial-administrative)"; (/?. ext:, subst. sg.) „autoritate, stăpânire" CGouverneur [militaire]; autorité'): (înv.) zabit 1790, 1816 DOC. (DLR, Furnică 289); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l; (înv., rar) zibét (subst. sg.) sec. XIX/2 LIT. (iContribuţii la istoria limbii române literare în sec. al XlX-lea, II, [Bucureşti], 1958, p. 128); zabét 1795 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XIX/l, POP., REG., LIT. sec. XIX/2 (DLR), IST. sec. XIX/2—miji. sec. XX (Aricescu I 146, DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX. 3. (P. ext.) reg., Mold., N.Transilv.) „Şeful unei lucrări de exploatare forestieră, al unei echipe de lucrători la pădure" CChef d'une équipe d'exploitation forestière'): zaviţ sec. XX/l LU. (Sadoveanu, O. XIV 590); REG. sec. XX/2 (DLR). - Din tc. zabit „idem (1, 2)". (Var. zaviţ - sg. refăcut din pl.) - Cf. ser., alb. zabit, ngr. Çauninjç, arom. zăbft, zăpit,,idem (2)", bg. zabltin „judecător". - V. zabetlâc, zabitan. ZABETLÂC s.n. (înv., rar; 1793 -sec. XIX/2); p\.-uri (Admin.) „Slujba, funcţia zabetului (2), administraţie (militară)" CAdministration [militaire]'): zabitlâc 1793 DOC. (ŞIO); zabetlâc sec. XIX/l CRON. (ŞIO). - Din tc. zabitlik „idem" (adaptat după suf. rom. -/âc). - Cf..ngr. Çajjmr/JKi. - V. zabet. ZABITÂN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/2); pl. -I. (Mii.) = zabet (1): zabitân sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); zabitâş 1775 DOC. (ŞIO). - Din tc. zabitan „idem". (Var. zabitaş- prin schimbarea „sufixului".) - V. zabet. ZACÔM s.m. (înv.; sec. XIX/2); pl. -I. (Bot.; N. Dobr.) „Leandru (Nerium oleander)' (laurier rose'): 1884-1885 REG. (H). - Din tc. zakkum „idem" (TS, v. Suciu 125). ZAGARA s.f. (reg.; 1693--); pl. -le, acc. (rar) şi zagâra. (Vestim.) 1. (înv. şi reg., Munt., Olt., Mold., S. şi E. Transilv.) „Bucată sau fâşie de blană de animal prelucrată, folosită ca guler ori ca bordură Ia îmbrăcăminte; bordură sau guler de blană" 802 ('Pièce ou bande de fourrure, employées comme collet ou comme bordure d'un habit; bordure ou collet de fourrureO: zagará 1693 DOC. (ŞIO); DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX, POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT. sec. XX/l, REG. (Munt., Olt.) sec. XX (DLR, Iordache 121; înregistrat de autor, în 1988, în Olt.), DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zagâră 1860 DOC. (CIHAC II468); (reg.) zăgărâ sec. XX/l REG., DICŢ. (DLR); (reg., C. Transilv.) zăgărâie (pl. -ăi)\ sec. XX/l REG. (DLR). 2.\P. ext.-, reg’., Mold.) „Bor (la pălărie, la căciulă etc.); marginea răsfrântă a pălăriei" CBord d'un chapeau, d'un bonnet, etc.'): zagará sec! XX/l REG. (DLR); REG. sec. XX (DLR, LEX. REG. II 122). 3.(P. ext:, reg., S. Transilv.) „Paspoal, tighel (3Ţ ('Passepoil'): zăgăreâ 1915 REG. (DLR). 4.(P. ext.; reg., E. Transilv.) „Catifea (1), velur" ('Velours'): zăgâră sec. XX/l REG. (ALR SN IV [1207]). 5. (Fig.) reg.; la pl.) „Zorzoane" ('Fanfreluches'): zagarále Í939 SDLR. (CDER dă şi un sens care nu se confirmă: „margine, ma^ ţărm", precum şi sensul „fleac, moft" care aparţine numai variantei zangara a lui angara, rezultată prin contaminare cuzagara.) - Din tc. zagara „idem (1)" (TS, Redhouse, v. ŞIO II 381, SDLR, Suciu 125-126). (Var. zăgărâie - pseudoderivat, v. Vol. I, p. 549.) - Cf. bg. zagaríja, zagará, ser. zagârija. - Contaminare: (+ angara; reg., Olt., Munt.) zangará (zangará) s.f., v. s.v. angara. - Der.: (Dim., 1; înv.) zăgărăls.r\.\ sec. XIX/2 POP. (ŞIO); (Reg.) zăgărăus.m. „Smoc sau ciucure de blană care ornamentează unele obiecte de îmbrăcăminte": sec. XX/l R!EG. (DLR). ZAGARGÎ-BAŞÂ s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII - miji. sec. XVIII); pl. ? (Mii.) „ComandanturBatalionului 61 de ieniceri, ai cărui militari aveau, în timp de pace, misiunea să îngrijească,-să păzească şi să antreneze câinii de vânătoare ai sultanului şi să-l însoţească pe acesta la vânătoare" CChef du 61er Bataillon de janissaires, spécialement chargé de la garde des chiens de chasse du sultan'): zagaragi-başâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (ŞIO, CM II 92); zagargi-başâ 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. (ist.) zagarci başi, zagarci başi „idem". (Var. zagaragi-başa - după var. -agiu a suf. rom. -giu.) - Cf. magh. zagaresi passa, zagárgi basr, cf. şi ngr. Çœ/apyySeç „militarii Batalionului 61 de ieniceri, păzitori ai câinilor de vânătoare" (< tc. zagarci), bg., alb. zagâr, arom. zăyar,,copoi, câine de vânătoare" (< tc. zagar, zagar). ZAHEREÁ s.f. (ist. şi reg.; sec. XVII/l -); pl. -ele. (Alim.) 1. (Ist.; adesea la sg., col.) „Produse sau provizii alimentare, merinde, proviant, hrană, alimente (necèsare pentru vite, pentru oameni, pentru aprovizionarea unei armate etc'.), tain (3); (p. spec.) furnitură de alimente, mai ales de cereale, pe care ţările române erau obligate să o asigure oştilor otomane aflate în campanie în regiuni apropiate sau celor din cetăţile raialelor (1)" ('Provisions, denrées, vivres [surtout d'une armée]; fourniture de vivres que lès Pays Roumains étaient obligés d'assurer pour l'armée ottomane expéditionnaire'): (înv.) zahareâ sec. XVII/l CRON. (DLR, DLLV); CRON. sec. XVII-XVIII (CM I 205, 222, 456, 561, II 19, 71, ŞIO, DLR), DOC. sf. sec. XVII-sec. XVIII (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 252, Furnică 26), LIT., DICŢ. sec. XIX/2; (înv.) zaharà l693 DOC. (ŞIO); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 434, II 27); CRON., LIT. sec. XVIII; zahereâ sf. sec. XVII-îric. sec. XVIII CRON. (CM I 561, II 306, 310); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, REL. AGR. I 675, Furnică 162), POP. sec. XIX/2, LIT., IST.' sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) zaheré, zaharé înc. sec. 803 XVIII CRON. (ŞIO); (înv.) zehereâ sec. XVIII/2 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1 (Iorga, S.N. 187), DICŢ. sec. XIX; (înv.)zahiré sec. XVIII/l CRON. (DLLV); (înv.) zahreâ 1802 DOC. (ŞIO); (înv.) zahireâ 1809 DOC. (TDRG2); (înv., rar) zaarâ 1857 POLIZU; (înv., rar) zaereá, zăhăreâ (DLR); zachereâ sec. >0(/2 LIT. # Loc. vb.: (înv.) A fi în zaherea = „A avea nevoie de provizii; a umbla după merinde": sec. XIX/1 DOC. (DLR). 2. {P. ext:, Com.; înv.) „Marfă (alimentară)" OMarchandise [alimentaire]/,denrée'): zahereá 1829 DOC. (DLR); 1939 VALIAN. 3. (P. gener:, înv., rar; ir.) „Provizie (de orice fel)" ('Provision'): zaherá 1886 LIT. (ŞIO). 4. (P. spec.; înv.) „Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obţinerea , rachiului (1)" CGrains fermentés, employés pour préparer l'eau-de-vie'): zahereá 1834 DOC. (DLR). 5. {P. spec.) reg., Mold.) „Tain (3) (pentru vite) preparat din tărâţe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă şi sare; nutreţ, furaj" CRation pour le bétail, préparée de sons, d'orge, de betterave, etc., mélangés avec de l'eau salée; fourrage'): zahará (pl. şi zăhărăii), zahereá, (înv.) zaheré, zahareá 1834 DOC. (DLR); REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX (ŞIO, DLR). - Din te. zahire, (dial.) zahre, zagra, (înv.) zehire, zahra, zahíre, *zahere, *zah¡ra „Idem (1)". (Var. zaharea, zahara, zăhărea - p. asim. şl, probabil, p. et. pop. după zahăr, reg. zahăr.) - Cf. bg. zehiré, zaheré, zeheré, ser. zahira, zaira, ngr. (a(x)epég, alb. zahír, zahiré, magh. szahira, arom. zaerée, zairé(e), zâiré. - V. zaherègiu. ZAHEREGÍU s.m. (înv., rar; 1784-sec. XIX/l); pl. -ii. (Admin.) „Funcţionar însărcinat să strângă zahereaua (1) destinată oştilor otomane" CEmployé chargé de ramasser les vivres destinés à l'armée turqueQ: zaheregiu 1784 DOC. (ŞIO); zaharagiu 1798 DOC. (ŞIO). - Din te. zahireci, (înv.) *zaheregi „Idem". (Var. zaharagiu - după zahara, v. s.v. zaherea.) - V. zaherea. ( , . ZAIAFÉT s.n. (pop.; sf. sec. XVII -); pl. -un. 1. (Pop., fam.) „Petrecere (cu lăutari), banchet, ospăţ, benchetuială, praznic, chef (4), chiolhan (1), bairam (2), nacafa (2), dandana (1), giumbuş (1), refenea (5), zurba2 (3)' CBombance, bamboche, noce, ripaille, festin7): (înv. şi reg., azi rar) zîafét (scris şi zliafet) sf. sec. XVII LIT. (Cantemir, D. 363); CRON. sec. XVIII/2, DOC. sec. XVIII-XIX, LIT. sf. sec. XVII-sec. XX/l, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zafét sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); (înv.) zaiafét, ziefét 1771 LIT. (DLLV); (înv.) zâiefét (scris şl zăefef) sec. XVIII/2 CRON. (DLLV); CRON. sec. XVIII/2-XIX/1 (DLR, «Philologica», I 125); ; (înv.) zaifét 1779 LIT. (DLLV); LIT. sec. XVIII/2-XIX; (înv.) zeiefét (scris şl zeefet) sec. XVIII/l CRON. (TDRG2); CRON. sec. XVIIÎ-XIX/l, UT. sec. XIX/2; (înv.) zeifét sf. sec. XVIII-înc. sec. XIX LIT. (DLR); (reg.) zeafét, zafét sec. XX/l POP. (DLR); zaifét sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); LIT., POP. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; zaiafét sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX (FOLC. OLT - MUNT. III - GL.), LIT., DICŢ. sec. XX, DOC. sec. XX/2 (EM 431992, p. 7). 2. (Fig:, înv., rar; Ir.) „Bătaie, ciomăgeală' CRaclée, volée de coups7): zeiefét sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, DLR). 3. {P. concr.) înv., rar)’ „Cârciumă, bufet" ('Bistrot'): zaifét sec. XIX/2 LIT. (DLR). - Din te. ziyafet, (pop.) ziyafet „idem (1)". (Var. zaifet- prin meta teză; zaiafet, zeiefet-p. asim.) - Cf. bg., alb. zijafét, scr. zijàfet, ngr. Çiaqén, arom. ziaféte. 804 ZAÎF,-Ă adj. (pop., azi rar; 1779 ->); pl. -i,-e. „Slăbit, debil, fără putere, neputincios; bolnav, suferind; indispus; bolnăvicios; convalescent" ('Faible, débile; malade, souffrant; valétudinaire; indisposé, mal à l'aise; convalescent^: 1779 UT..(DLLV); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVIII/2, CRON. sec. XIX/1, POP. sec. XIX/2, LIT. sec. XVIII/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX. - Din tc. zayif, (înv. şi pop.) zayif „idem": - Cf. bg., alb. zaif, ngr. Çcdçîjç, arom. zăif, zăifcu.- V. zaiflâc. ' ZAIFLÂC s.n. (înv.; 1825 - sec. XX/l); pl. -uri. „Slăbiciune, sfârşeală, moleşeală, neputinţă; boală, suferinţă; indispoziţie" (Taiblesse, affaiblissement; maladie, malaise; indispositionO: zaiflâc 1825 DOC. (TDRG2); 1843 LIT. (DLR); LIT. sec. XIX; zaiflic 1837:DOC. (DLR). - Din tc. zayiflik, (înv. şi pop.) zayiflik „idem". - Cf. alb. zaifllëk. - V. zaifră. ZAIM s.m. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -/ (Admin., Agric.) „Spahiu (v. s.v.) sau demnitar otoman care deţinea o feudă de mari dimensiuni, cu un venit anual de peste 20.000 de aspri (spre deosebire de timar-spahii, v. s.v.)" ^Possesseur d'un grand fief dont le revenu était plus de 20.000 aspres'): înc. sec. XVIII CRON. (DLR); CRON. sec. XVIII, LIT. sec. XIX/2, REG. sec. XX/l (Coman, GL.). . - Din tc. zaim „idem". - Cf. ser., mac. za(j)im, ngr. Çodjuriç, magh. za(h)im, zain. ZALÂM subst. (înv., rar; 1799); pl. ? < (în loc. vb.) A(-i) sta (cuiva) de za/am = „A sâcâl, a tracasa, a tiraniza, a teroriza, a bate la cap (pe cineva)" (Tracasser, harceler, tyranniser'): 1799 DOC. (DLR). - Din tc. zalâm „tiranie, despotism, opresiune, nedreptate" Ctyranie, oppression') (OTS, v. DLR, Suciu 126). -V. zulum. ZALHAN s.f. (lit.; 1713 -); pl. -le. 1. (Corn.; pop., azi rar) „Abator (unde se taie vitele de consum şl, în unele cazuri, se prepară pastrama şi se desfac produsele derivate); măcelărie, căsăpid' CAbattoir; boucherie7): zahanâ 1713 DOC. (DLR); POP., REG. (Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (DLR), DOC. sec. XVIII-XX/1, UT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg.) salhanâ 1742 DOC. (DLR; în der. salhanagiu); 1761 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII, REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 57), DICŢ. sec. XIX/2-XX; zalhanâ 1792, 1807 DOC. (Furnică 256, ŞIO); LIT. sec. XIX-XX/1, POP. sec. XIX/2, REG. (Mold.) sec. XX/l (Porucic 59), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) zaanâ 1857 POLIZU; UT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sahanâ, sălhană sec. XIX/2-XX/1 DICŢ. (DLR); .(reg.) zalhaneâ, şahanâ sec. XIX/2-XX/1 REG., POP. (DLR); (reg.) şulchină sec. XX/l POP, (DLR). # Loc. vb.: (Reg., Olt.) A face (ceva sau pe cineva) zahana = „A omorî, a căsăpi (2)'\ 1928 REG. (Ciauşanu, V.). 2. (P. ext.; Com.; lit.) „Restaurant specializat în servirea unor preparate din carne (mai ales de ovine) şi din organe proaspete; rotiserie, carmangerié' ^Restaurant où Ton sert des spécialités de viande; rôtisserie'): zahanâ 1960 DOC. (DLR); DOC., UT., REG., DICŢ. sec. XX/2 (DLR, EM 8/1992, p. 12; înregistrat de autor, în 1970, la Bucureşti); (rar) zalhanâ sec. XX/2 UT., DICŢ. (DLR). 3. (P. gener,;; Com.; reg., N.V. Munt.) „Prăvălie; hală de mărfuri" CMagasin, boutique; halle'): zanâ 1939 REG. (Coman, GL.). 4. (P. ext.) înv., rar) „Fabrică de seu" (fabrique de 805 suif)-' zalhanâ, sahanâ 1906 ALEXI; IST. sec. XX/1. 5. (Reg., V. Munt.) „Turmă de oi" (Troupeau de moutons'): zalhana sec. XX/l REG. (DLR). fi, (Reg., ist.) „Loc (de păşunat) unde se strângeau vitele pentru îngrăşat, înainte de tăiere (situat, de obicei, în preajma unei poverne sau a unei fabrici de zahăr); canara (2Ţ CLieu de pâturage où l'on engraissait les bestiaux, avant d'être abattus'): salhanâ, zalhana sec. XX/1 REG. (Rotaru 59, 79). 7,\P. ext.) Entop.; reg., V. Munt.) „Luncă sau livadă joasă şl umedă, adesea inundată de ape" CHerbage, pré humide, inondé'): salanâ sec. XX/1 REG. (DLR); zanâ miji. sec. XX REG. (CV 4/1950, p. 39). 8. {P. ext.) reg., Mold.) „Loc unde se adună recolta de peşte; cherhana (2)’ CLieu où l'on ramasse le poisson pêchéQ: salhanâ, zalhanâ sec. XX/1REG. (Poruclc 57, 59, Rotaru 59, 79). - Din te. salhane, (pop.) salhana, salahana, (înv.) selhhane „idem (1)", salhane [sürüsü] *„idem (5)" (literal: „turmă destinată abatorului"; sürü „turmă"), salhane [sürüsü otlagi] *„idem (6)" (literal: „păşune pentru turmele destinate abatorului"; ot/ak „păşune"). (Var. sahana, zahana, zaana, zana- p. disim.) - Cf. bg. salhanâ, scr. sa/àna, arom. zalhané(e). - Der.: (înv.) zalhanagiu s.m. „Om însărcinat să strângă vitele pentru zalhana (1, 6)": sathanagfu 1742 DOC. (DLR); zalhanagiu 1792 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. ZAMÂN s.n. (înv., rar; sec. XVIII/l); pl. ? „Timp, moment (oportun); prilej, ocazie" CTemps, moment [opportun]; occasion'), în loc. vb. A(~!) veni (cuiva) zamanui = „A(-i) sosi timpul, a prinde un moment potrivit (şi aşteptat)" ^Arriver au bon moment'): zamân, zămân sec. XVIII/l CRON. .(ŞIO, CADE). - Din tc. zaman, (înv.) zeman „idem"; loc. vb. - probabil calc frazeologic după tc. zamam gelmek „idem" (gelmek „a veni"). - Cf. ser. zàman, zèman, mac. zaman, ngr. ţauâv, alb. zamân, zemăn, arom. zămâne. - V. aman-zaman. ZAMB s.f. (reg.; sec. XX/1 ); pl. -le. 1. (Tehn.; Mold., Olt.) „Potricală, preducea" CCiseau à froid, poinçon^: sec. XX/1 REG. (DLR); REG. sec. XX (Iordache 121). 2. (Mold.) „Semn de recunoaştere făcut cu zambaua (1), prin perforare, în lobul urechii oilor; potricală, preducea" CMarque faite à l'aide du poinçon dans le lobe de l'oreille des moutons'): 1961 REG. (GL. REG.). - Din tc. zimba „idem (1, 2)" (p. aslm.). -Der.: (Reg., Mold.) zămbăluivX.. „A marca.cu zambaua (1), a potricăli": 1939 SDLR. ZAMBÂC s.m., s.n. (reg.; 1770-); pl. (s.m.)-/'(s.n.)-e. ; (Bot.) 1. S.m., s.n. (Munt., Oit., S. Mold., N. Dobr.) „Crin (LUium candidum)' CLisO: zambâc (s.m.) 1770 DOC. (DLLV); DICŢ. sec. XX/1, REG. sec. XX (DLR); (s.n.) miji. sec. XX REG. (DLR); (înv., N. Dobr.) zambâc (s.n.) 1884-1885 REG. (H). 2. S.m. (P. ext.) S. Mold.) = lalea (1): zambâc 1967 REG. (LEX. REG. II 94). 3. S.m. (P. ext.) S. Munt.) „Stânjenel (Iris)’ ClrisO: zambâc sec. XX/1 REG. (ALR SN III [659]). - Din tc. zambak„idem (1)". - Cf. bg., alb. zambâk, zëmbâk, arom. zambâc, zâmbâcâ, zîmbâc. ZAMBÎLĂ s.f. (lit.; 1783 -); pl. -e. 1. (Bot.; lit.) „Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, plăcut mirositoare, aşezate în ciorchine la vârful tulpinii 806 (Hyacinthus orienta/is)' (\Jacinthe'): zambilă 1783, 1801 DOC. (TDRG2, DLR); 1839 VALIAN; REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H), LIT., DOC., DICŢ. sec. XIX-XX, POP. sec. XX/2 (FOLC. NOU 42, 215 - Munt., Mold.); zambile (pl.; sg. zambilă sau [înv.] *zambil [s.n.]) 1798 DOC. (DLR); (înv.) sambilă 1825 LB; DICŢ.’ sec. XIX-XX/1; (înv. şi reg.) zambuí (s.n.) sec. XIX/l LIT. (DLR); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, DOC. sec. XIX/2-XX; (înv.) zimbúl (s.n.) 1840 LIT. (TDRG2); (reg.) zambină, (Ban.) zămbilă, (N. Dobr.) zâmbii (s.n.; pl.. -uri) 1884-1885 REG. (H); DOC. sec. XX/2; (reg.) zambulă, zanghilă 1968 DOC. (DLR); (reg., Ban.) zombilă ALR II [6264], ALRM SN II [451]. 2. (P. ext.; Bot.; reg.) „Numele altor plante erbacee din familia liliaceelor: porumbei (Muscari botryoides); ceapa-ciorii (Muscari comosum şi tennifolium); viorea (Sci/la bifoliaŢ CNom d'autres plantes herbacées de la famille des liliacées: muscari faux botryde; ail à toupet; scille à deux feuilles'): zambilă 1898 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XIX-sec. XX. 3. (Fig.; înv. şi reg.) „Epitet dat unei femei frumoase şi cochete" CÉpithète donnée à une belle femme coquette'): zambilă 1838 LIT. (DLR); POP., REG. (Olt.) sec. XX/1 (DLR). 4. (Fig.; reg., Oit.) „Căluşul care se pune în botul iedului ca să nu sugă" ^Bâillon mis dans le museau d'un chevreau . pour l'empêcher de téter1): zambilă 1939 REG. (Coman, GL.); REG. sec. XX (LEX. REG. I 88). 5. (P. ana!.; Vestim.; înv., rar; cu sens imprecis) „(Probabil) Desen, model ornamental în formă de zambilă (1), imprimat sau pictat pe o ţesătură cu ajutorul unor tipare" (^Probablement] Empreinte ornementale en forme de jacinthe, imprimée sur une étoffe'): zombil (s.n.; pl. -uri) 1823 DOC. (DLR, care îl glosează „un fel de acoperământ pentru cap": deosebit de aceea i-au supărat şi calemchergii ce lucra zombil uri cu cală puri într-ascuns). - Din tc. sümbül, (înv. şi pop.) zümbiil, zumbül, *zïmbul, *zimbil, *zïmbil, *zümbil ; „idem (1)", poate şi *„idem (5)". (Var. f. - sg. refăcute din pl.) - Cf. bg. zjumbjúl, ser. zùmbul, zinib/1, ngr. ÇvjumÂi, alb. zymbyl, arom. zambilă, zămbilă. - Der.: (Dim., 1, 2, lit.) zambilică (reg. zambileâ) s.f.: sec. XX POP., UT, DICŢ. (DLR); (înv., rar) zambilie s.f. „Cochetărie": 1838 LIT. (DLR). - Comp.: (Bot.; reg.) zambilă-de-câmp s.f. „Toporaş (Viola odorataj'-. sec. XX DOC. (DLR). - Antrop. (prenume; sec. XX/2 LIT.). ZAMPARÁ1 s.f. (pop., azi rar; 1835 ->); pl. -le. „Om desfrânat, destrăbălat, derbedeu (1); om afemeiat, crai, berbant; beţivan, chefliu (II)’ : (débauché, paillard, dévergondé; coureur de filles; ivrogne, noceur'): zamparagiu 1835 LIT. , (DLR); LIT. sec. XIX-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv., rar) zampará 1857 POUZU; DICŢ. sec. XIX/2. - Din tc. zampara „idem" (TS). (Var. zamparagiu- prin falsă derivare analogică.) - Cf. bg. zempare. - V. zamparalâc. - Der.: (înv., rar) zamparé s.f. (der. regr. de la zamparagiu) „Desfrânare, dezmăţ, zamparalâd'-. 1868 DICŢ. (TDRG2); DICŢ. sec. XIX/2. ZAMPARALÂC s.n. (pop., azi rar; 1835 ->); pl. -uri. „Desfrânare, dezmăţ, destrăbălare; crailâc; beţie, chef (4); îmbuibare, desfătare; zamparé" fDébauche, paillardise, dévergondage; ripaille; gavage'): zamparalâc 1835 UT. (ŞIO); POP. , sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (rar) zamparlâ'c 1958 DM. - Din tc. zamparalik „idem". (Var. zampariêc- prin sincopă.). - V. zamparé. 807 ZANAÀT s.n. (reg.; 1924 ->); pl. ? (Prof.; Dobr.) „Meserie, îndeletnicire, meşteşug, ocupaţie practică, meşteşugărească" CMétler, art mécanique'): 1924 REG. (AN. DOBR. V-VI157). - Din tc. zanaat „idem" (TS, v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 127). - Cf. ser. zanat(> rom. reg., Ban., Transilv. zănât, zanăt„idem": sec. XVII/2 ANON. CAR.; DICŢ sec. XVII/2-XX DICŢ.), bg. zanajât, alb. zanăt, arom. zănăte. ZANDÂN s.n. (înv., rar; 1849); pl. -uri. „Carceră (într-o închisoare sau într-o cetate), celulă subterană,, întunecoasă de temniţă" ('Cachot'): 1849 DOC. (DLR). - Din tc. (pop.) zindan (lit. zindari) „idem" (p. asim.). - Cf. arom. zăndâne, zîndăne, zundâne. ZANGALAC s.n. (reg.; sec. XX/l -»); pl. -uri. (Dobr.) „Nărav; capriciu, toană, moft (2)] nervozitate" ^Mauvaise habitude; façon, simagrée, minauderie; nervosité'): sec. XX/1 REG. (DLR). - Din tc. sangilik „zăpăceală, buimăceală, tulburare, uluială, .năuceală" (Mxouble, stupéfaction, étourdissementO (TS; yO. eAi. şl p. asim.; v. Suciu 127). ZAPCILĂC s.n. (înv.; 1731 - sec. XX/l); pl. -uri. (Admin., Jur.) „Funcţia, însărcinarea sau activitatea zapciului (1); execuţie silită (fiscală sau judecătorească), îndeplinire silită a unei hotărâri judecătoreşti; încasare (prin uz de forţă) a dărilor sau a datoriilor; zapcierie, zapcială, zapciitură' (Ponction ou activité du zapciu, exécution fiscale ou judlciaireO: zapcilâc 1731, 1741 DOC. (TDRG2, DLR); DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 734, 750, II 603, 604), LIT. sec. XIX/2; zapcilâc 1781 DOC. (DIB 1960, p. 126); zapcirét 1795 DOC. (ŞIO); zapcilic, zapcialâc, zapcirlâc, zapciarlâc sec. XIX/l DOC. (ŞIO, DLR); LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. (înv.) *zaptcîlîk „idem" (p. disim.). (Var. zapcialâc, zapciriâc, zapciariâc - după var. -atac, -riâc ale suf. rom. -lâc, zapciret- prin schimbarea sufixului) - V. zapciu, zapt. ZAPCÎU s.m. (ist. şi reg.; sf. sec. XVII -); pl. -//' 1. (Admin., Jur.; Ist.) „Slujbaş al puterii executive (din ţările române), care avea,-în evul mediu, atribuţii de executor judecătoresc, de executant al poruncilor domneşti şi de agent fiscal însărcinat cu strângerea dărilor şl datoriilor (iar mai târziu, p. ext., mai ales în Munt., de şef al administraţiei şl poliţiei dintr-o plasă, adică de subprefect sau pretor, însărcinat cu menţinerea ordinii publice şi cu bunul mers al treburilor administrativ-financiare locale)" (Tonctionnaire chargé des exécutions judiciaire et fiscales; agent fiscal; bailli de village; sous-préfetO: zapciu 1698, 1740 DOC. (Mold.) (TDRG2, Furnică 13); sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 568); CRON., DOC. sf. sec. XVII-sec. XIX/l (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 252, 867, II 257, 284, DIB 1960, p. 130, Furnică 358, «Philologica», I 125), POP. sec. XIX/2, REG. (Munt., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 (H, ALR SN III [894]), IST. sec. XIX/2-XX/1 (Aricescu I 5), LTT., DICŢ. sec, XIX-XX; (înv., rar) zăpciu, zaciu 1862 PONTBRIANT. # Loc. vb.: (înv.) A sta zapciu (asupra cuiva) = „A sta pe capul cuiva, a supraveghea, a constrânge şi a zori (pe cineva), a zapcii (1Ţ\ sec. XVIII/l CRON., DOC. (DLR, REL. AGR. II 257, 258). 2. (P. ext.) ist., rar) „Primar" ('Maire'): zapciu 1948 DOC. 808 (DLR). 3. (P. ext.) reg., N. Mold.) „îngrijitor de drumuri, administrator al drumurilor" (Intendant des chemins'):, zapciu 1967 REG. (LEX. REG.TI 118). 4. (Mii.; înv.) „Agent de poliţie, jandarm, sergent de stradă, gardian" 0Agent de police, sergent dë ville, gardien de la paix, gendarme7): zapciu 1776 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 5. {Fig.) Zool.; înv., rar) „Câine" ('Chien'): zapciu 1872 DOC. (DLR). 6. (P. ext.) Mii.; ist.) „Grad militar echivalent cu cel de căpitan; comandant de subunitate; ofiţer" CCapitaine; chef d'une petite unité militaire; officier'): zapciu sec. XVIII/l.CRON. (DLR); 1776 DOC. (TDRG2); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC; sec. XVIII/2, LIT. sec. XIX/2, IST. sec. XX/2. - Din tc. (înv.) zaptcï „idem (1, 4)". - Cf. bg. zapcija, arom. zaptiu „idem (4)"; cf. şi te. zaptiye. „poliţie, jandarmerie;: agent' de poliţie, jandarm" (> arom. zaptié, zaptié „jandarm"), ; zabita, zabita „poliţie; menţinere a ordinii publice". -V. zapciiâc, zapt. 1 - Der.: (înv., rar)^ zapcfe (zăpefe, zapdfe) s.f. „Subprefectură; zapderie, taht (3J'\ sec. XVIII/2 DOC. (ŞIO); (înv.) zapderie s.f. = „Biroul zapciului (1), taht (3)\ zapdlâd'\ sec. XX/1 POP; (TDRG2); DICŢ. sec. XX; (înv., rar) zapciésc,-eâscâ adj. „De zapciu (1); (fig.) sumar, asprù", ■zapdeşte adv. „Ca zapciii (1)": sec. XX DICŢ.; (înv.) zapdilzăpcii], zăpciăvt., vi., zăpdvt. 1. Vt. „A încasa cuforţa dările sau datoriile cuiva, a face o execuţie silită, a confisca; a constrânge şi a zori (pe cineva) să-şi achite datoriile; a împila": sec; XVIII/l CRON. (DLR); 1742 DOC. (REL. AGR. II 257); UT., DICŢ. sec. XIX/2. 2. Vi. (Rar) „A trăi ca zapciu (1)": 1939 SDLR [(înv.) zapditură (zapeeiturâ) s.f. = zapcilâc. sec. XVIII/l CRON. (ŞIO, ILLV 428); (înv., Mold.) zapciaiă(zăpdă/ă, zapeeâ, zăpeeâ) s.f. = zapdlâc: 1844 LIT. (TDRG2); LIT. sec. XIX, REG. sec. XIX/2 (DLR)]. ZAPT s.n. (ist. [cu der. reg.]; 1633 -»); pl. (rar) -uri. (Admin., Jur.) „Confiscare, sechestru, poprire; execuţie silită; (luare în) posesie, acaparare, jaf; reprimare; represiune, disciplinare, impunere a ordinii; administrare, administraţie, stăpânire, autoritate" CConfiscation, ' saisie, ' séquestre; accaparement, pillage, [prise en] possession; répression, maintien de l'ordre, discipline; autorité'): 1633, 1715, 1798 DOC. (TDRG2, REL. AGR. I 280, DIB 1960, p. 179); DOC. sec. XVII-XIX/1, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, REG. (Olt.) sec. XIX/2 (ŞIO), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. # Loc. vb.: (Ist.) 4 face (ceva) zapt = „A-şi însuşi (ceva) cu forţa, : a; acapara; a sechestra, a confiscata jefui, a fura": 1715 DOC. (REL. AGR. I 280); 1730 CRON. (DLLV); DOC., CRON. sec. XVIII-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/l; (înv.) A(-i) face (cuiva) zapt sau A(-i) da (cuiva) zapt = „A constrânge, a obliga; a înfrâna, a reprima, a disciplina, a pedepsi (pe cineva); a opri, a stăvili": 1736, 1742, 1750 DOC. (REL. AGR. I 360, II 228, 295); DOC. sec. XVIII-XIX/1, CRON. sec. XVIII/2-XIX/1, IST. sec. XIX/2 (Aricescu I 261); (înv.) A(-i) veni (cuiva) ■ dezapt=-\JK(-\) veni (cuiva) de hac (v. 5.V.)": 1761 DOC. (REL. AGR. II 360). 1 - Din tc. zapt „idem"; loc. vb. a face zapt- semicalc după tc. zapt etmek„idem" (etmek„a face"). (Loc. vb. a veni dé zapt- prin contaminare frazeologică: a face zapt + a veni de hac.) -Cf. ser., alb. zapt, ngr. „confiscare; disciplinare, disciplină; ocupare, invadare, cucèrire"; cf. şi alb. zaptonj„confiscare", ser. zâptitidisciplina, a constrânge", arom. zăptisi„a uzurpa; a domina, a ţine îri frâu;.a aresta; a opri cu forţa". - V. zabet/zapciiâc, zapciu, zapt-ferman, zaptinamea. ^ , ' , . „ , - Der.: (înv. şi reg.) zăpsf QrN. zăpşi, reg.,^ Olt. zăpsî, Tranisilv. zapsi) vt. \zapsire s.f.] (care ar. putea fi şi o var. a lui zăpci, v. s.v. zapciu) 1. (înv. şi reg.) „A surprinde, a prinde asupra faptului; a afla; (reg., Transilv.) a găsi, a descopëri; (despre animale) a simţi, a 809 adulmeca; (reg., Mold.) a constrânge; (rar) a fura": sec. XVII/2 ANON. CAR.; DICŢ. .sec. XVII/2-XX/1, LIT. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR). 2. (Reg., E. Olt.) „A umple până la refuz, a ticsi; a îmbâcsi": sec. XX REG. (DLR) [(Reg., Olt.) zăpsît s.n.. „Numele unei boli de vite nedefinite mai de aproape": sec. XX REG. (DLR)]; (Reg., Mold.) zăpsui vt. „A sili, a constrânge", zapţuNt. „A necăji, a bate la cap": sec. XX REG. (DLR). ZAPT-FERMÂN s.n. (ist.; sec. XVIII/2 ->); pl. -e. (Admin.) „Decret de numire (în funcţia de domnitor), ordin al sultanului1 de conferire a puterii, de acordare a autorităţii, a dreptului de a lua în posesie (scaunul domnesc)" ODécret de nomination [au trône d'un Pays Roumain], exequatur7): (înv.) zapt-fermăn sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) zap-fermân 1771 LU. (DLLV); (înv.) zapt-ferimân sec. XIX/1 CRON. (ŞIO); zaptufermân sec. XX/2 LU. (DLR ms.). - Din te. (ist.) zapt fermani „idem". - V. firman, zapt... ZAPTINAME s.f. (înv., rar; 1863); pl. -e/e. . (Admin.) „Proces-verbal" ('Procès-verbal'): 1863 IST. (ŞIO). - Din te. (înv.) zaptname, zabţname (Youssouf), zabitname (TS) „idem". - V. namea, zapt ZAR s.n., s.m. (lit.; sec. XIX/1 -); pl. (s.n.) -un, (s.m.) -/.şi zări. 1. S.n., (înv., rar) s.m. (Lit.) „Cub mie (de os, de lemn, de plastic etc.) pe faţetele căruia sunt imprimate puncte de la unu la şase şi care se foloseşte, prin aruncare, la anumite jocuri de noroc (de exemplu la table); coinac (I.1Ţ CDé [à jouer]7): sëc. XIX/1 CRON., LU. (TDRG2, DLR); LU. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX (EM 27/1992, p. 23). 2. S.n. (P. ana/:, înv., rar; în sintagma zar de învârtit) „Sfârlează, titirez" (Toton7): 1879 CIHAC II 629. 3. S.n. (P. ana/.) Tehn.; lit., rar) „Piesă cubică de metal care face parte din elementele războiului de ţesut" (Pièce cubique du métier à tisser7): 1948 DOC. (DLR). 4. S.n. (P. ext.) pop.; la pl., rar şi la sg.) „Joc de noroc la care se folosesc zaruri (1); (p. generî) orice fel de joc de noroc; (p. restr,;; înv.) tablă (1)) (rar; mai ales în sintagma zar de învârt/t) ruletă" CJeu de hasard joué avec des dés; toute sorte de jeu de hasard; trictrac; roulette7): sec. XIX/2 LU. (ŞIO); LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XX. ; - Din te. zar „idem (1)". - Cf. bg., alb. zar, ngr. Cp.pi, arom. zâre, cf. şi it. zara. ZARÂF1 s.m. (ist. şi reg.; 1593 ->); pl.-/' r 1. (Prof., Fin.; ist.) „Persoană care se îndeletnicea cu schimbarea banilor (în piaţă), în schimbul unei taxe, precum şi cu alte operaţiuni financiare, speculaţii şi tranzacţii băneşti şi/sau cu metale preţioase; cămătar, dufut (1.2), mame/egiu (1)) bancher; finanţist, om de finanţe; vistiernicel, casier al vistieriei" OChangeur de monnaie; financier; banquier; usurier; trésorier7): (înv.) zaréf 1593 DOC. (DERS); zaràf 1678-1688 DOC. (DIB 1960, p. 49; în top. Uliţa Zarafilor)-, 1696 DOC. (DIB 1960, p. 58); DOC. sec. XVII/2-XX/1, CRON. sec. XIX/1, IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu 1117), LU. sec. XIX-XX; (înv.) saraf 1678-1688 DOC. (DIB 1960, p. 231; în top. U/iţa Sarafi/or); 1813 DOC. (TDRG2); DOC. sec. XVII/2-XIX/1, DICŢ., sec. XIX/2-XX/1; (înv.) sărâf, zărâf, gearâf sec. XIX/1 DOC. (ŞIO, DLR); DICŢ. sec. XIX-XX/1. 2. {P. ext.) Prof.; reg., Munt., Dobr.) „Bijutier, giuvaergiü' ('Joaillier7): zarâf sec. XX/1 REG. (ALR SN II 810 [571]). 3. (P. ext.) Etnogr.; reg.) „Nume dat unuia dintre colindători, care strânge banii" CNom d'un des chanteurs de Noëls, celui qui perçoit l'argent7): zaraf sec. XX/l REG. (DLR). - Din tc. sarraf, saraf „idem (1)". - Cf. bg. saraf, ser. sărai, mac. saraf, ngr. uapacpriç, alb. sarâf, sarrâf,axom. zărâf, sărâf. - V. zaraflâc. - Der.: .(înv.) zarafiţăs.f. „Soţie de zaraf1 (1)": sec. XIX/2-XX/1 POP. (DLR); (înv.) zărăfie (rar sărăfie, zarafiè) s.f. 1. „Localul zarafului1 (1); casierie": 1799 DOC. (DLR); DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/l, IST., POP. sec. XIX/2 (Aricescu I 91), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (Rar) „Ocupaţia zarafului1 (1), zaraflâc (3)'\ ante 1703 DICŢ. (TDRG2); 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XVIII-XX/1. - Top. Uliţa Zarafilor {sau SarafUor) (1678-1688, DIB 1960, p. 49, 231), Zarafi (sec. XX, stradă în Bucureşti). ZARAFÎR s.n. (pop., azi rar; sec. XIX/2 ->); pl. -uri. (Vestim.) 1. (înv.) „Fir de aur (pentru brodat, ţesut etc.)" (Til d'or^: sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 2. {P. ext.) pop., azi rar) „Stofă ţesută sau brodată cu fir de aur; brocart, frenghie, şahmarand, zarpa (1J' ('Brocart'): sec. XIX/2 POP. (ŞIO); LIT. sec. XX/2. - Din tc. (înv.) zer „aur" forO sau zerrin, zerin „de aur" ('d'or') + rom. fir ('fii'), ori din tc. (înv.) zerriste „idem (1)", zerbafte, zerbaft, zerbeft„idem (2)"(OTS), p. et. pop. după rom. fir, probabil şi sub influenţa rom. balbafir „idem (1)" (< tăt.). (După DLR - din tc. seraser „brocart", influenţat de fir.) - V. zarpa, zar. ZARAFLÂC s.n. (înv.; 1800 - sec. XX/l); pl. -uri. 1. (Fin.) „Câştigul zarafului1 (1), comision, baş (II.2Ţ ORemisedu changeur, change, agio1): zeraflic, zeraflâc, zeraglic 1800 DOC. (Olt.) (Furnică 192, 195, 196); zaraflâc sec. XIX/2-XX/1DICŢ. (DLR). 2. (Fig.; rar) „Bagatelă" CBagatelleO: zaraflâc 1857 POLIZU. 3. (Prof., Fin.).„Ocupaţia zarafului1 (1), zărăfie (2)) schimb de bani, agiotaj" fOccupation de changeur de monnaie, de banquier ou d'usurier; change de monnaie'): saraflâc 1825 DOC. (DLR); zaraflâc, zaraflâc, zaraflic, 1835 DOC. (DLR); DOC. sec. XIX/l, LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) zărăflâ'c 1906 ALEXI. - Din tc. sarraflik, saraflik „idem (1, 3)". - Cf. ser. sarafluk, ngr. crapacpĂiKi, arom. sărăflike,:sărăflîke, zărăflîke. - V. zaraf. ZARÂR s.n. (reg.; sec. XIX/l ->); pl. ? »Pagubă, daună, stricăciune" ('Dommage, perteO, în expr. (înv.) Zarar ioc, (reg., Dobr.) N-are zarar = „Nu e nici o pagubă/nu contează, nu face nimic": sec. XIX/1 CRON. (DLR); REG. (Dobr.) sec. XX/l (Coman, GL.). - Din tc. zarar „idem"; expresiile reproduc, respectiv calchiază sintagma tc. zarar(i) yok „idem". - Cf. alb. zarâr, arom. zărâre. ZARDALEA s.f. (reg.; 1968 -); pl. -er, acc. nec. {zârda/ea, dat în sursă, e suspect). (Bot.), „Zarzără, fructul zarzărului (Armeniaca vulgaris)' ^Espèce de petit abricot à amande amère'): zardalea^zordolină (pl.-e) 1968 DOC. (DLR). - Din tc. zerdali . „idem". (Var. zordollnă - prin schimbarea „sufixului".) - Cf. bg. zarzalija, zârzafa, ngr. ÇépÇa?,ov (> rom. lit. zârzără, înv. zarzeră, înv. şi reg. zârzălă, zârzală, zârzară, zâtzăhă, zârzlnă, zarzălie, zărzălie, zarZalină, zărzălină „idem": 1749 DOC. [DLR]; DOC. sec. XVIII-XIX/1, UT., REG. sec. XX [DLR], DICŢ. sec. XIX/2-XX), arom. zărzeă/e, zârzală, cf. şi pol. zardela. 811 ZARF s.n. (înv.; 1765 - miji. sec. XX); pl. -uri. 1. „Suport metalic în formă de cupă cu toartă,; lucrat în filigran, în care se punea felegeanul (v. s.v.) sau paharul de ceai; tas (3Ţ ('Support de métal filigrane de la tasse sans anse à café ou à thé7): zarf 1765 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XX/1, LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) zalf (DLR). # Loc. adv.: (înv.) îrt zarfuri = „(Lucrat) în relief": zarf 1859 DICŢ. (ŞIO). 2. „Vas în formă de cupă" (Vase en forme de coupe7): (N.E. Munt.) sar 1884-1885 REG. (H); zarf 1895 POP. (ŞIO). - Din te. zarf „idem (1, 2)" şi „plic" ('enveloppe'). - Cf.. ngr. Çàp rom. înv., rar zârfă s.f. „idem [1]": DLR), bg., ser., alb. zarf,,idem (l)"şi „plic", arom. zarfu„idem (1)". ZARGÂN s.m., zărgână s.f. (lit.; 1916 -); pl. (s.m.) -i, (s.f.) -e. (Zool.) „Specie de peşte marin cu corpul alungit şi cilindric, acoperit cu solzi mici, având fălci prelungite şi oase colorate în verde; ştiucă-de-mare (Be/one betone euxini)' ('Orphie7): zărgână, zargân, zărgân 1916 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XX (Kâszoni 264), LIT. sec. XX/2. - Din tc. zargana, *zargan „idem" (v. Suciu 127-128); probabil şi din bg. zargân, ngr. ţapyxva, Çàpyava. - Cf. şi rus. sargân. ZARÎF,-Ăadj. (înv.; 1791-sec. XX/l); pl. -i,-e. : , (Munt., Mold., Olt., S. Transilv.) „(Despre fiinţe, lucruri, atitudini sau sentimente) Frumos, nostim, drăguţ; cochet, elegant; fin, delicat, graţios, gentil" poli, agréable; coquet, élégant; délicat, fin, gracieux, gentil7): zarif 1791, 1801, 1805 DOC. (DLR, TDRG2, DA, s.v. balama); 1825 LB; DOC. sf. sec. XVIII-sec. XIX/1 (DLR, DIB 1960, p. 225), CRON. sec. XIX/1, UT. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1; (Olt., rar) zarâf 1807 DOC. (Furnică 261). - Din tc. zarif „idem". (Var. zaraf- p. asim. sau prin*confuzie cu zaraf1.) - Cf. ser. zàrif, ngr. Çapifiiç. -V. zariflâc. - Der.: (Dim.; înv.) zarifior(zărifior),-oarăadj.: sec. XIX/l LIT. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2. ZARIFLÂC s.n. (înv.; 1818 - sec. XX/l); pl. -uri. „Frumuseţe; fineţe, delicateţe, graţie; eleganţă, cochetărie; (p. concr.) găteală, podoabă" CBeauté; finesse, délicatesse, grâce; atour, parure7): zariflâc 1818 CRON. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2; zariflâc sec. XIX/1 LIT. (DLR); zariflic sec. XIX/1 LIT. (DLR); UT., DICŢ. sec. XIX. - Din tc. zariflik „idem". - Cf. ngr. ÇapKpMm. - V. zarif,-a. ZARP s.f. (înv. şi reg.; 1579 ->); pl. -le. 1. (Vestim.; înv.) „Stofă scumpă de mătase ţesută cu fir de aur sau de argint; brocart, zarafir (2), şahmarand, frenghle, (p. ext.) haină confecţionată din brocart" CBrocart, étoffe de soie brochée d'or ou d'argent; vêtement de brocart7): zerbâp (s.n.; pl. P) 1579 DOC. (HEM 65); zarbâh (s.n.) 1582 DOC. (DERS); zerbân (s.n.) sec. XVI/2 DOC. (Hurmuzaki XI 396; de corectat în zerbap, v. HEM 65, DILRII 352); zarpâh (s.n.) 1609 DOC. (Bogdan); zărbâ 1690 DOC. (DLR); zarbâ 1588 DOC. (DOC. î. XVI 163, 164); DOC. sec. XVI/2-XVII; zarpa sec. XIX/1 DOC. (TDRG2); UT. mijl. sec. XIX, POP. sec. XIX/2. 2. (P. ext.) reg., Oit.; la pl.) „Zorzoane, podoabe; fleacuri, mărunţişuri; zangaraleţy. s.v. s/^a/a)" (Tanfreluches; bagatelles7): zarpâle 1931 REG. (DLR). 812 - Din tc. (înv.) zerbaft „idem (1)" (OTS) sau, eventual, zerbaf (adj.) „ţesut cu aur" Otissé en or, broché d'or7) (prin conversiune sau prin condensare dintr-o sintagmă, eventual încă în tc.), poate şi *„idem (1)". - V. zarafir, zăr. - Gontaminare: (+ angara] reg., Munt., Olt.) zangara s.f. „idem (2)", v. s.v. angara. ZARZAVAGIU s.m. (lit.; 1825 -); pl. -ii. (Prof., Corn., Agric.) „Persoană care cultivă şi/sau vinde zarzavaturi (1); negustor de zarzavat;(1), baccevar/' ^Cultivateur et/ou marchand de légumes, verdurier, maraîcher'): 1825 DOC. (TDRG2); sec.XIX/1 LIT. (DLR); REG. (Mold., Munt., Olt.) sec. XX/l (ALR SN I [185]), DICŢ. sec. XIX/2-XX, LIT., DOC. sec. XIX-XX (EM 10/1992, p. 12). - Din tc. (pop.) zarzavatçi, (înv.) zarzavatgï (lit. mod. zerzevatçt, sebzevatçi) „idem". -Cf. a rom. zîrzîvăci - V. zarzavat - Der.: (Lit.) zarzavagioăică s.f. „Negustoreasă de zarzavat (1)": sec. XX LIT., DICŢ. (DLR); DOC. sec,XX/2 (EM 3/1992, p. 24). ZARZAVAT s.n. (lit.; 1791 -); pl. -urişi (reg.) -e. 1. (Bot.; lit.; reg. şi în Transilv., Ban.; la pl. sau la sg,, col.) „Plante comestibile cultivate în grădini, sere, loturi specializate etc., de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile; legume (proaspete), verdeţuri" OLégumes, herbes potagères*): zarzavat 1791, 1792 DOC. (ŞIO, DLR); REG. sec. XIX/2-XX/1 (DAMÉ 12, ALR SN I [186]), DOC. sf. sec. XVIII-sec. XX (DLR, EM 2/1992, p. 12), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zerzavât 1802 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XIX/l (TDRG2); (reg., Dobr., Ban., E. Transilv.) zarzavat, (E. Transilv.) zărzăvot, (Dobr.) zărzăuât (pron. -ză-uat) sec. XX/l REG. (ALR SN I [186]). 2. (Fig.; Vestim.; pop., fam., azi rar; peior.; mai ales la pl.) „Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile de damă; garnitură vestimentară în formă de volănaşe, farbala, volan" CGamiture de fleurs artificielles aux chapeaux de dames; falbalar): zarzavat 1895 DDRF; LIT. sec. XX/1 (DLR). - Din tc. zerzevat, (înv. şi pop.) zarzavat „idem (1)". - Cf. bg. zerzevât, ser. zarzavat, ngr. ÇapÇafiô.Ti, alb. zarzavâte, arom. zărzăvâte, zîrzîvăte. - V. zarzavagiu. ZAVALAŞ,-Ă adj. (înv.; sec. XIX/2 - miji. sec. XX); pl. -i,-e. (Dobr.) „Biet, sărman, vrednic de milă" OMalheureux, pauvre7): zavalâş, zăvalâş, zăvălaş sec. XIX/2 POP. (ŞIO); POP. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. zavalli „idem" + suf. dim. rom. -aş. - Cf. ser. zàval, ngr. Çaj5&Xr]ç. ZĂBUN s.n. (lit.; 1593 -); pl. -e, (reg.) -urişi,(înv. şi reg.) zăboane. (Vestim.) 1. (Ist.) „Haină lungă, fără mâneci, cu câte o despicătură în partea inferioară a celor două laturi, confecţionată din stofă scumpă (şi purtată, în trecut, de boieri şi de boieroaice)" CLong vêtement sans manches [porté autrefois par les boyards et par leurs femmes]7): zabün 1593, 1594-1599 DOC. (Mlhail 122, DERS); DOC. sf. sec. XVI-sec. XVIII, UT., POP. sec. XIX/2-XX (DLR, FOLC. OLT.- MUNŢ. III - GL.), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) zaboâne (pl.; sg. zabün sau zabôri) 1738 DOC. (DLR); (înv.) zeboâne (pl.; sg. zebünsau zebôn) 1761 DOC. (ŞIO); (înv., Mold.) zobôn 1840 UT. (TDRG2); LIT. sec. XIX/2. 2. {P. ext:, lit, azi rar) „Sutană, anteriu (3) lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări" CSoutane7): zăbun 1726 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII-XIX, Lrr. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zăbon 1742 DOC. (DLR); (înv., Munt.) 813 zebân sec. XIX/2 REG. (HEM 1231). 3. (Ut.) „Haină (de obicei groasă,, vătuită, de iarnă) confecţionată din stofă de casă (de lână sau de bumbac), mai lungă sau mai scurtă (în funcţie de zonă), cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături (şi purtată de ţărani şi de ţărănci); surtuc, vestă, jiletcă, scurteică, anteriu (4), chebă, ghebof OManteau ou veste à manches ou sans manches [que portent les paysans roumains]'): zăbun 1700 DOC. (Mihail 122); 1825 LB; UT., POP., REG. (Munt., Dobr., Olt., Mold., S.E. Transilv.) sec. XIX/2-XX (H, DLR, FOLC. OLT- MUNT. III - GL., FOLC. MOLD. I - GL., Mihail 122, Velican-Cosinschl 61, LR 5/1959, p. 88, FOLC. NOU 95), DICŢ. sec. XIX-XX; (înv.) zabün înc. sec. XIX DICŢ. (DLR); REG. (Munt.) sec. XIX/2 (H); (Mold., Ban.) zobon 1879 CIHAC II 581; REG. sec. XX/l (DLR); (înv., Olt., Munt.) zobă, zoâbă, zoăvă (s.f.; pl. -e) 1884-1885 REG. (H); (înv., Dobr.) zebon, (Munt.) zâpün sec. XIX/2 REG. (H); (reg.) zăbân, zâvün, zobün, (Transilv.) zubôn, (E. Mold.) zubân sec. XX/1 REG. (DLR); (reg., Mold.) zamboâne (pl.; sg. zambônl) sec. XX/2 REG. (Mihail 122); (reg., Transilv.) zubân sec. XX/2 REG. (LEX. REG. II 79). 4. (P. ext:, înv., rar) „Un fel de cuvertură sau de covor de lână" ('Espèce de tapis de laine'): zabün 1839 VAUAN. 5. (P. ext:, reg., N. Mold.) „Cârpă din stofă de proastă calitate" CChiffon, loque7): zobon sec. XX/2 REG. (LEX. REG. 1112). - Din te. zibin, (dial.) zubin, zibin, (înv. şi dial.) zubun, (înv.) zïbun, zübun, zebun „idem (1, 3)"; poate şi din bg. zabün, zăbăn, zobün, zubün, zibün, şcr. zùbun, zôbun; var. zubon, zobon, zăbon, zubăn (îndeosebi atestările lor din Transilv.) - (şi) din magh. zobon(y), zubbon(y). (Var. terminate în -on pot fi însă, în unele cazuri, sg. refăcute din pl. în -oane, var. zobă, zoabă, zoavă - prin trunchiere.) - Cf. şi ngr. tcnnobvi, Çmobvi, Çonoi)va, alb. zabün, arom. zabün, ppüne, cf. şi rus. zipün, it. zipon. - Der.: (Dim., 1, 3, pop.) zăbunăş(req., Mold. zobonâş) s.n.: 1778 DOC. (Furnică 61); POP. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (Dim., 3) pop.) zâbunéls.n.: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Dim., 3, reg., Mold.) zăbulicăs.f.: 1939 REG. (Coman, GL.); (Lit., azi rar) zăbunăr(iu) s.m. „Persoană care confecţionează şi/sau vinde zăbune (1, 2, 3, 4)": 1666, 1705, 1794 DOC. (DIB III 62, DIB 1960, p. 70, 166); 1839 VALIAN; DOC. sec. XVII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX-XX [(înv.) zăbunărie1 s.f. 1. „Meseria zăbunarului".^ 2. (Col.) „Haine confecţionaţe de zăbunar": 1785 DOC. (ŞIO); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1]; (înv., rar) zëbunârié s.f. „Prăvălie în care se vindeau zăbune (1, 2, 3)": 1800 DOC. (ŞIO). -Top. Zăbunari(stradă în Bucureşti; 1782, DIB I960, p. 133). ZĂGÂN1,-Ă s.m. şi f. (lit.; 1517 -); pi. -i,-e. 1. S.m. (Zool.) „Numele a trei specii de păsări răpitoare din ordinul falconiformelor": a) (înv.) „Gaie (roşie sau brună) (MUvus milvus sau migransj') b) (înv., rar) „Hoitar (sau vultur) alb (Neophron perenopterus)'; c) (Lit.) „Vuitur-bărbos (Gypaëtus barbatusŢ OMilan; perenoptère, alimoche, poule de Pharaon; gypaète barbu7): zăgân 1517, 1569 DOC. (DERS; în antrop. Zăganş\ top. Kamena Zăganulov, Del Zăganov)) 1825 LB; 1885 DOC. (DLR); DOC. sec. XVI-XX (DLR, Băcescu, PĂS. 232), DICŢ. sec. XIX-XX; zagan 1570 DOC. (DERS; în antrop. Zagari)) 1630 DOC. (ŞIO); REG. (Mold.) sf. sec. XIX (DLR), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. S.m. (Fig. sau p. ext:, înv., S.V. Transilv.) „Epitet pentru un câine mare" ('Épithète pour un gros chien'): zăgăn 1884-1885 REG. (H). 3. S.m. şi f. (F!g:, reg., S. Transilv.; peior.) „Epitet pentru un om gras" OÉpithète pour une personne dôdue'): zăgân 1928 REG. (DLR). 814 ! - Din tc. (înv.) zaTan (OTS), (dial.) zagan, zagan (lit. zaganos, TS) „idem (1 .a)", poate şl *,^idem (l;b, c)". - Cf. ngr. Çcquvoç - Antrop. Zăgan, Zagan, top.' Kamena Zăganulov, DelZăganov(sec. XVI, DERS). ZĂMOS s.m. (reg.; 1682 -); pl. -oşi. . (Bot.; mai ales Mold.) ,>Pepene galben, cantalup, caun (1), dovleac (1.2) (Cucumis me/oJ) (p. ext:, rar) pepene verde, carpuz, bostan (3) (Citrullus vulgarissau lanatus))dovleac (1.1) alb, bostan (1) alb (Cucurbita pepo melopepoj' ('Melon [jaune, sucré], cantaloup; melon d'eau, pastèque; citrouille'): zămos 1682 LU. (DLR); LIT. sec. XVII/2-XX (CADE, DLR, TDRG2), DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX, REG. sec. XX (ALRR-Mold. III [316], ALRR-Bas. IV [537]); zamüz (pl. -uji) sec. XX/1 LIT., DICŢ. (SDLR, DLR); REG. sec. XX (ALR-Mold. III [316], ALRR-Bas. IV [537]); zămoz, zamüz, zamôz (pl. -ojl) 1939 SDLR; REG. sec. XX (ALR-Mold. III [316], ALRR-Bas. IV [537]); zamüj, zamüs, sămos, zămoş sec. XX REG. (ALR-Mold. III [316], ALRR-Bas. IV [537]); (rar) zemos sec. XX DICŢ. (DM, DEX, DS, DLR). ! - Din tc. (înv. şi/sau dial.) *zamuz „idem" (< pers. za/77i/z„idem"; v. Hristea, PE 274). (Var. zămos, zemos - forme hipercorecte, p. et. pop. [în cazul lui zemos -savantă] după adj. zemos, reg. zămos „cu zeamă, suculent" [< zeamă + suf. -os\) v. Hristea, PE 274; zămoş, zamuj- sg. refăcute din pl.) (Majoritatea DICŢ. îl consideră der. rom. de la z[e]amă sau condensat din sintagma pepene zemos) - Der.: (Dim.; Bot.; înv.) zămoşăls.m.: 1835 LIT. (DLR); (Bot.; lit.) zămoşiţăs.f. „Plantă cu tulpina ramificată de la bază şi acoperită cu peri, cu flori mari de culoare galbenă sau purpurie, catifelate la mijloc, şi cu fructul o capsulă; (p. ext) bame (Hibiscus trionum sau esculentus sau ternatus)'\ 1868 DICŢ. (TDRG2); DOC. sf. sec. XIX, DICŢ. sec. XIX/2-XX. ZĂR s.m. (înv., rar; 1776- miji. sec. XIX); pl.-/: (Fin.) „Monedă care a circulat în Moldova în sec. XVIII-XIX/1 (poate identică cu moneda numită zermacup, v. s.v)" ^Monnaie qui a.circulé en Moldavie aux XVIHe-XIXe siècles'): 1776 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. - Din tc., (înv.) zer „ban, monedă de aur" Cmonnaie d'orO (OTS) şi „aur; de aur" Cor; d'orO, zer[-i mahbub] „numele unei monede otomane de aur" Onorn d'une monnaie ottomane d'or^ (OTS, v. Suciu 127). - V. zarafir, zarpa,.zermacup. . ZĂRGE s.f. (înv., rar; 1726 - sf. sec. XVIII); pl. -e/e. ■ (Vestim.) 1. „Un fel de ţesătura foarte fină, pânză subţire (din care se făceau fote [1])" ('Sorte de toile très fine'): zărgea 1726x1733 DOC. (ŞIO [pentru care documentul este din 1761], DLR). 2. (Probabil) = chebă: zarceâ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO). - Din tc. (înv.) *zarga, *zarca „idem (1, 2)" (< tc. zar „pânză, ţesătură foarte fină; [dial.] văl, maramă, broboadă, văi" + suf. dim. -ga¡-ca-, v. ŞIO). . ZÂT subst. sg. (reg., fam.; 1972 -). (Dobr;; în loc. vb.) A fi în zăt (cu cineva) = „A sta învrăjbit (tot .timpul), à nu se avea bine, a fi certat (cu cineva)" fêtre en froid, être en discorde [avec qn.]*): sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1972, în comuna Rasova, jud. Constanţa). 815 - Din tc. zit „opoziţie, adversitate, discordie; (persoană sau lucru) aflat în antiteză, la antipod (faţă de o altă persoană sau un alt lucru), opus, contrar, advers" fadversité, contrariété, discorde; opposé, contraire, adverse7); pentru loc. vb., cf. tc. (biriyle) zitolmak„a fi în opoziţie, în adversitate (cu cineva), a se împotrivi (cuiva)" (v. LR 1-2/1994, p. 27, Suciu 128; olmak „a fi"). - Cf. alb. zët „dezgust, ură", arom. zăte „duşmănie, adversitate, ostilitate". (Cuvântul nu are, probabil, nici o legătură cu interj, rom. reg., Munt. zât „strigăt cu care se alungă pisicile", atestat din sec. XX şi considerat de origine onomatopeică [DLR].) ZECHIR subst. (înv., rar; 1797); pl. ? ■ „Obiect care evocă sau reprezintă o amintire; suvenir" ('Souvenir'): 1797 DOC. (ŞIO). - Din tc. zekir „idem". - Cf. ser. zèclr. ZEFCHI s.n. (înv.; înc. sec. XVIII - sec. XX/l); pl. -uri. (Mold.) „Amuzament, distracţie, divertisment, petrecere plăcută a timpului, haz (3), eglengea, giumbuş (1), haihui1 (1Ţ CAmusement, distraction7): zefehi înc. sec. XVIII CROIM. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; zăfchi, zăf sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO, DLR, DLLV); zefe 1771 LIT. (DLLV); 1825 LB; UT. sec. XVIII/2-XIX, DICŢ. sec. XIX-XX/1; zef sec. XVIII/2 CRON. (TDRG2); (rar) zevechi(u) (acc. nec.) 1895 DDRF. - Din tc. zevk, (pop.) zefk (pron. zefk') „idem". - Cf. ser. zèvak, ngr. ÇécpKi, alb. zefk, arom. zéfcâ, zéfke. - V. zeflemea, zefliu,-ie. ZEFLEMEA s.f. (lit.; 1835 -); pl. -ele. „Persiflare, băşcălie, derâdere, luare în râs, batjocură fină, ironie uşoară, bătaie de joc, glumă uşor batjocoritoare" (Tersiflage, raillerie, moquerie, ironie, dérision'): (înv.) zăflemeă 1835 LIT. (ŞIO, DLR); zeflemea 1868 DICŢ. (TDRG2); UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 11/1992, p. 24). # Loc. adj.: (Lit.) De zeflemea = „Batjocoritor, zeflemitor"'. (înv.) zăflemeâ 1835 LIT. (DLR); zeflemea sec. XX/2 LIT., DOC. (EM 11/1992, p. 24). # Loc. adv.: (Lit., rar) în zeflemea = „în glumă, în mod neserios, ironic": 1924 TDRG. # Loc. vb.: (Lit.) A lua (pe cineva sau ceva) în zeflemea = „A lua în derâdere, a persifla, a ironiza, a zeflemist'-. sec. XIX/2 UT. (ŞIO); UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. - Din tc. zevklenme, (pop.) zefklenme „idem" (p. disim.). - V. zefehi, zefliu,-ie. - Der.: (Lit., rar) zeflemism s.n. „înclinare de a ironiza, tendinţă de a lua totul în zeflemea": sec. XX/2 DICŢ.; (Lit.) zeflemist,-ă adj., s.m. şi f. „(Persoană) căreia îi place să zeflemisească; (om) batjocoritor, persiflant, ironic, zeflemitor"-. 1895 DDRF; LIT. sec. XX, DICŢ. sf. sec. XIX-sec.XX; (Lit.) zeflemisivt. [zeflemisire s.f.] „A persifla, a ironiza, a lua în zeflemea, a lua peste picior, a zeflemi, a zeflemiză'\ 1900 ŞIO; LIT., DICŢ. sec. XX [(Lit., rar) zef!emisitôr,-oâre adj. (uneori substantivat sau adverbial) „(Despre manifestări sau creaţii ale omului) Care reflectă o atitudine de zeflemea, care conţine ironie; (despre oameni) batjocoritor, persiflant, zeflemitor"'. sec. XX/2 LIT., DICŢ.]; (Lit., rar) zeflemivt. \zefiemire s.f.] = zeflemist, sec. XX/l DICŢ.; LIT. sec. XX/2 [(Lit.) zeflemitor,-oare adj. (uneori adverbial) „Ironic, batjocoritor, zeflemisitor, zeflemist'', sec. XX LIT., DICŢ., DOC. (DLR, EM 24/1992, p. 25)]; (Lit., rar) zeflemizâ vt. = zeflemist, sec. XX/l DICŢ. 816 ZEFLÎU,-ÎE adj. (înv.; 1779 - miji. sec. XX); pl. -ii. „Biriedispus, vesel, glumeţ, poznaş, hazliu (2), caraghios1" CJoyeux, gai, plaisant, badin, drôle'): (Mold.) zăfliu 1779 LIT. (DLLV); zefliu 1834 UT. (DLR); POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. . : - Din tc. zevklî, (pop.) zefklî „idem" (p. disim.). - V. zefchi, zeflemea. ; ZEFT subst. sg. (reg.; 1958 -). (Chim.; mai ales Olt.) „Smoală; (p. ext) gudron; catran (l.a, bŢ CPoix; goudron^: zeft 1958 DM; REG. (Olt.), DOC., DICŢ. sec. XX/2 (DLR); zăvt 1967 REG. (GL. OLT.). - Din tc. zift „idem" (v. LR 2/1973, p. 128). - Cf. bg. zift, Zivt, dzift, alb. zift. ZEIBÉG s.m. (înv.; 1884 - sec. XX/l); pl. -i. (Mii.) „Soldat care făcea parte dintr-o organizaţie paramilitară otomană ai cărei membri, dotaţi cu armament uşor, erau recrutaţi din rândul tinerilor din satele Anatoliei occidentale" CSoldat d'une organisation paramilitaire légère ottomane, recruté des jeunes paysans d'Anatolie occidentale'): zăibăg 1884 LIT. (TDRG); zebëc, zeibég 1893 DOC. (DLR, RudowXVII 390); DICŢ. sec. XX/1. - Din tc. zeybek „idem". - Cf. bg. zebék „trib turcesc din Asia Mică", arom. jabéc, jubéc „soldat turc pipernicit". ZENGHÎU s.n. ([înv., rar; 1792); pl. -uri „Scară a şeii" OÉtrier [de la selle]'): 1792 DOC. (ŞIO; în citat: zenghiluri). - Din tc. iizengi, (înv.) zengii (Y.Tar.S.), ôzengi, ôzengii, üzengii, *zengi „idem". - Cf. alb. yzengji, arom..zăng'te. ZERDAV s.f. (înv., rar; 1783 - sec. XIX/l); pl. -le. 1. (Vestim.) „Blană de jder; căciulă confecţionată din blană de jder" ^Fourrure de martre; bonnet de fourrure de martre7): zardavà 1783, 1790 DOC. (ŞIO). 2. (Zool.) Jder" ('Martre'): zerdava 1794 DOC. (ŞIO). - Din tc. zerdava, zerdeva „idem (1, 2)". (Var. zardava - p. asim.) - Cf. scr. zèrdav, zèrdab „hermină; samur, zibelină", ngr. ÇepSapàç,,jder". ZERDICEÂF subst. sg. (pop., azi rar; 1726 ->); scris şi zerdidaf. (Chim., Bot.) „Rădăcină a plantei numite şofran de India (Curcuma longa), din care se obţine un colorant galben; substanţă colorantă galbenă, pulverulentă, obţinută prin mărunţirea şi pisarea acestei rădăcini; curcumă" ('Racine de la plante tinctoriale nommée curcuma, safran de Unde ou safran des Indes, substance colorante jaune obtenue en broyant cette racine'): (înv.) zirdiceav 1726-1733 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/l; (înv.) zirdiceâb 1761 DOC. (ŞIO); (înv.) zerdiceâb 1868 DOC. (ŞIO); (înv. şi reg.) zârdiceâfă, zărdiceâfă (s.f.) 1868 DOC. (DLR); DOC., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) zărzăţeâ 1879, 1895 DICŢ. (CIHAC II 630, DDRF; glosat, greşit, „ghimber"); (înv. şi reg.) zărdiceă (s.f.), sărdiceă (s.f.) 1898 DOC. (CONV. LIT. XXVI 458, 461); zârdiceâ (s.f.) 1939 SDLR; zerdiceâf 1939 SDLR; DOC. sec. XX/l, DICŢ. sec. XX. - Din tc. (înv. şi dial.) zerdecav (Youssouf), zerdecap (www.seslisozluk.com), (înv.) zerdecop, zerdecub (OTS), *zerdecab (mod. zerdega!) „idem". 817 ZERMACÛP s.m. (¡st.; 1769 ->); pl. -i. ' (Fin.) „Monedă otomană de aur, care a circulat şi în ţările române în sec. XVIII-XIX (poate identică cu moneda numită zar, v. s.v.)" CNom d'une monnaie turque d'or*): (înv.) zarrriacliu (pl. -//) 1769 DOC. (Furnică XXIX); zarmacüp 1805 DOC. (ŞIO); IST., DICŢ. sec. XX/l; zermacüp, zermacûb sec. XX/2 DICŢ. - Din tc. (înv.) zermahbub, zermahbup „idem". (Var. zarmac/iu - prin contaminare cu zingir/iu, v. s.v., sau cu dirediu, v. s.v. diredie.) - V. zarafir, zarpa,zăr. ZEVZÉC,-EÂCĂ adj., s.m. şi f. (pop., fam.; 1862-); pl.-¿-ce. „(Persoană) care acţionează iraţional, (om) prost, nătărău, neghiob, tâmpit, nătâng, prostănac, tont, nerod, smintit, găgăuţă (v.. s.v. găgăuz,-ă [II.2]), budaîâ' ('[Homme] folâtre, niais, inconsidéré, sot, imbécile, badaud, nigaud'): zevzéc 1862 PONTBRIANT; REG. (Munt., Mold., Dobr., Olt.) sec. XIX/2-XX/1 .(DLR), LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv.) zăvzac,-âcă, zăbzâc,-âcă sec. XIX/2 LIT. (TDRG2); (reg.) zebzéc 1884-1885 REG. (Mold.) (H); REG. sec. XIX/2-XX (DLR); (reg.) zâbzéc, (S. Munt.) zerzéc sec. XX REG. (ALR SN V [1241], DLR). - Din tc. zevzek, (dial.) zibzik (v. Ling. balk. 2/1965, p. 114), *zebzek „idem". - Cf. scr. zèvzek, ngr. ÇevÇéKrjç, alb. zevzék, arom. zevzéc. -V. zevzedâc. - Der.: (Pop., fam.) zevzecie s.f. „Nerozie, neghiobie, zevzedâd'-. sec. XX DICŢ. (DLR); (Reg., Mold.) zevzeceâ/ăs.f. = zevzecie, zevzedâc. 1978 SDEM. ZEVZECLÂC s.n. (înv., rar; 1862 - miji. sec. XX); pl. -un. „Nerozie, neghiobie, prostie, zevzecie, zevzeceată' CNigauderie, imbécilité'): 1862 PONTBRIANT; LIT. sec. XIX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. - Din tc. zevzeklik „idem" (adaptat după suf. rom. -iâc). - V. zevzec,-eacă. ZIÂN s.n. (reg., rar; 1939 ->); pl. -uri. (S. Mold.) „Pagubă, prejudiciu, pierdere; risipă" ('Dommage, préjudice, perte; gaspillage'): 1939 SDLR (jfa casa asta-i mare ziari). - Din tc. ziyan „idem". ZIBÏDÎU,-ÎE adj. (înv., rar; sec. XVIII/1); pl. -ii. „Smintit, nebun, bezmetic" CToqué, timbré): sec. XVlIÏ/1 CRON. (DR IV 855). - Din tc. zibidi „idem" (TS; v. DR IV 855). ZIL s.n. (înv., rar; sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII); pl. -uri. (Muz.) „Instrument muzical (folosit în orchestra curţii domneşti) alcătuit din-două discuri mici de alamă care, lovite unul de altul, scot sunete acute; mic disc de alamă care .alcătuieşte acest instrument; chimval, cimbal, tas (6Ţ ('Cymbale'): sf. sec. XVII-înc. sec. XVIÏI DOC. (D. Cantemir, citat în Tiberiu Alexandru, Instrumente, muzicale aie poporului român. Bucureşti, 1956, p. 15: patru ziiidzani, cari bat în zii, o specie de discuri de aramă, cari, bătându-ie unul în altul, au un sunet dar şi acut). - Din tc. zii „idem" şi „clopoţel; sonerie" Cclochette; sonnette'). - Cf. alb. zile. - V. zllzan. 818 ZILZÂN s.m. (înv., rar; sf. sec. XVII-sf. sec. XIX); pl.-/: (Prof., Muz.) „Instrumentist care folosea zilul (v. s.v.)" ('Cymbaliste'): zilzân sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII DOC. (D. Cantemir, v. citatul s.v. zii)) zilezăn sec. XIX/2 LIT. (TDRG, s.v. tas). - Din tc. (înv.) zilzen „idem" (OTS). - V. zii ZIMBERÉC s.n. (înv. şi reg.; înc. sec. XVIII -); pl. -uri. 1. (Tehn.; înv.) „Arc, resort (mai ales de ceasornic sau de arbaletă); (p. ext.) rar) mecanism, maşinărie" CRessort [de montre, etc.]; mecanisme7): zemberécînc. sec. XVIII LIT. (Cantemir, IST.2 XIV); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; zemberichi 1810 DOC. (Olt.) (Furnică 275); zimberic 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX; zâmberéc, zimberéc 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; zâmberic 1895 DDRF. 2, (Fig.; înv., rar) „Forţă, energie, vitalitate, imbold, resort" CVitalité, force, énergie, ressort'): zimberéchi sec. XIX/l LIT. (ŞIO). 3. (Tehn.; reg., S. Mold., Dbbr.) „Clanţă, încuietoare (cu arc), zăvor, ivăr (la broasca uşii)" CLoquet [de porte]7): (S. Mold.) zimpirig 1907 REG. (DLR); (Dobr.) zembereâ (s.f.; pl. -ele) sec. XX/2 REG. (GL. DOBR.). - Din tc. zemberek (pron. zemberek') „idem (1, 3)" şi „arbaletă" Carbalète7). - Cf. bg. zemberék „idem (3)", ngr. ÇeiiœpéKi „idem (1)" şi „lacăt", alb. zemberék „idem (1, 3)", ser. zèmberek, a rom. zumbaréke, zlmbiréke „\dem (l)77. ZIMBÎL s.n. (pop.; 1779 -); pl. -¿/r/şi -e. 1. (Pop.; reg. în Mold., Munt., Olt., N.V. Bulg.) „Coş de papură, paner, paporniţă, coşniţă" CCorbeiÎle, papier en vannerie7): (înv., Mold.) zimbér, zâmbér 1779 LIT. (DLLV); (înv.) zimpil 1805 DOC. (DLR); (înv., Mold.) zambol (pl. -oale) sec. XIX/2 LIT. (ŞIO); (înv., rar) zâmbii 1896 DICŢ. (DLR); (reg.) zâmbii 1857 POLIZU; DICŢ. sec. XIX/2-XX/1, REG. (N.V. Bulg.) sec. XX/l (Bucuţa - GL.); (înv. şi reg., Mold.) zâmbii 1779 LIT. (DLLV); CRON. sec.. XIX/l, LIT. sec. XVIII/2-XX/1, DICŢ. sec. XX; (reg.) zembil sec. XX/l LIT., DICŢ. (SDLR, DLR); zimbil miji. sec. XIX LIT. (ŞIO); LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX. r# Expr.: (înv.) Trei lulele în două zambile = „Nimic": miji. sec. XIX POP.. (DLR). 2. (P. anal. şi fig.) Vestim.; arg.) „Pălărie de paie" CChapeau de paille7): zimbil 1937 DOC. (GR. S. VII 129). - Din tc.. zembil, (înv.) *zimbil, *zambil (.< ar. zinbll, pers. zanbîl) „idem (1)". (Var. zimpil- probabil sub influenţa corespondentului din ngr.; zambol- poate prin contaminare cu stambol2, v. s.v. ştamboală.) - Cf. bg. zimbil, ser. zembilj, ngr. ÇsnmXi, alb. zymbyl, zimbil, a rom. zimbile, zămbilă. . - Der.: (Reg., N.E. Munt.) zimblie s.f. „Coş de papură în care se ia caşul de la stână": sec. XX/l REG. (ARH. OLT. SN VI 241). ; ZINGÎR s.n. (ist.; 1594 ->)) pl. -uri. 1. (Vestim.; înv.) „Lănţişor, lanţ mic (de aur sau de argint) servind ca podoabă" CChaînette, chaîne, gourmette7): zingir 1594 DOC. (DOC. î. XVI 194). 2. (Ist.) „Fiare, lanţuri, cătuşe; lanţ cu un cerc de fier la unul dintre capete, în care se prindea gâtul robilor" ^Chaîne, fers, menottes; carcan7): singir sec. XIX/l CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; sângir 1879 CIHACII 526; POP. sec. XX/l (Bucuţa - GL.), DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv.) zingir (DDRF). 3. (Ist.) „Şir, rând, coloană, lanţ" (Tile, rangée, enfilade, chaîne7): singir 1910 POP. (DLR); POP. sec. XX. 819 - Din tc. zincir, (înv. şi dial.) singir „idem (1, 2, 3)". - Cf. bg. singir, ser. sindzir, s/nor, alb. zenxhir, zinxhir, magh. csincser, csindzser, arom. zingir, singir, şingir(e). - V. zingirliu,-¡e. ZINGIRLÎU,-ÎE adj., s.m. (ist. şi reg.; 1715 -); pl; -ii.; 1. S.m., adj. (Fin.; ist.; şi în sintagma galben zingirllu) „Monedă turcească de aur (valorând doi Iei vechi), care a circulat şi în ţările române, în sec. XVIII-XIX/1" CNom d'une monnaie turque d'or7): (înv.) zengerliu, zengherliu (şi adj.) 1715 CRON. (ŞIO, TDRG2);. zinghirliu 1769 DOC. (Furnică XXIX); IST. sec. XX/l; zingirliu 1805, DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; zinghirlic 1939 DOC. (DLR); (rar) gingirliu (SDLR). 2. Adj. (Alim.; reg., Munt., Mold., Dobr.) „Cu caimac (2)" CA mousse7), în sintagma Cafea z//7^/r//e,= „Cafea (2) turcească cu caimac (2)" (după Coman, GL., probabil eronat, şi „cafea potrivită", adică „puţin îndulcită") CCafe â mousse7): (Munt., Mold.) gingirliu 1900 ŞIO; UT., REG. sec. XX/l (Coman, GL.), DICŢ. sec. XX; (Dobr.) zingirliu sec. XX/2 REG. (înregistrat de autor, în 1978, la Constanţa). - Din tc. zincirli „idem (1, 2)" (literal: „cu lanţ[uri]"); sintagma de sub 2 redă, cu topica inversată, îmbinarea tc. zincirli kahve „idem" (v. voi. I, p. 34l, Suciu 75). (Var. gingirliu - p. asim.; zinghirliu-var. hipercorectă; zinghirlic- după suf. rom. -/csau 4ic.) - Cf. ser. slndzirli. -V. zingir. - Contaminare: (+ zarmacup; înv., rar) zarmacUus.m. = zermacup, v. s.v. ZOF s.n. (înv.; 1579 - miji. sec. XX); pl. -uri 1. (Vestim.) „Sortiment de stofă de lână fină şi uşoară (de Angora), în amestec cu mătase; serj; barhet" OEtoffe fine de laine, camelot; serge; futaine7): zuf 1579 DOC. (DERS); DOC. sec. XVI/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX-XX (DEX, înv.); zof sec. XVI/2, 1726-1733 DOC. (DIR XVI B IV 24, 382, 459, DLR); DOC. sec. XVI/2-XIX/1 (DOC. EC. I 372,' DLR), DICŢ. sec. XIX-XX/1; sof 1621 DOC. (DIR XVII B IV 63; în der. sofan); 1792 DOC.' (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (rar) zov (TDRG2). 2. (Pext.) Vestim.; E. Olt.) „încreţitură la mâneca iei" CFronce, pli â la manche de la blouse paysanne'); zuf sec. XX/l REG. (DLR). 3. (P. anal.y Bot.; Mold.; în sintagma) Pere de zof = „Soi de pere timpurii, dulci, cu pieliţa albă" CVariete de . poires â epicarpe blanc7): zof sf. sec. XIX REG. (ŞIO); 1939 SDLR. Din tc. sof, (înv.) suf „idem (1)". - Cf. ngr. o6j'câx\&, cu greu" (care a putut influenţa, eventual, forma repetată a adverbului rom. zor, v. mai jos); loc. adv. cu zorul - poate semicalc după tc. zoria „cu forţa" (< zor + postpoziţia -la [= i/e} „cu"), v. s.v. zuria) pentru loc. vb. a avea zor, cf. tc. zoru olmak „a-l interesa, a-i păsa de..." (olmak „a avea"). - Cf. alb., bg., ser., ţig. zor, ngr. Çôpi, arom. zore, megl. zor, cf. şi ngr. Çovpkôç „nebun, ţicnit, zvăpăiat" (> rom. pop., fam. zur/iu,-ie adj. „nebun, alienat; nebunatic, necugetat; zvăpăiat" [> (der. regr.) zur/ă s.f. „femeie nebună, ţicnită77]: sec. XX DOC., LIT., REG., DICŢ. [DLR, EM 49/1992, p. 26], arom. zûriu „nebun, dement"; cf. tc. zoriu, [dial.] zorh „[despre, oameni sau animale] puternic, robust, viguros; hotărât, ferm, inflexibil; [despre vânt, ploaie etc.] tare, intens, violent"; v. SCL 3/1992, p. 568), ţig. zuralo, zoralo, la f. zurali„violent; viguros" (> rom. reg., Munt., Olt. zuraliu^ie adj. „zăpăcit,.aiurit, ţicnit; [despre dansuri] cu 821 mişcări vioaie, precipitate", zuratia, zoratfa, zurai/ia, zorai/ia s.f. art. „numele unui dans popular cu mişcări vioaie, neregulate": sec. XIX/2 UT. [DLR]; UT. sec. XIX/2-XX/1, REG., DICŢ. sec. XIX/2-XX [DDRF, DLR]; v. SCL 3/1992, p.^568). - Conversiune: (Pop.) zor adv. J.^(înv.) „Tare, intens, puternic": sec. XIX/2 POP. (ŞIO). 2. (Pop.; repetat; scris uneori zor-zoi) „în mare grabă, repede": sec. XIX/2 LIT. (TDRG); DICŢ. sec. XIX/2-XX. # Loc. adv.: (Reg.) Zor cu zor = „Repede, cu zor (4)": sec. XX/l LIT. (Gib I. Mihăescu, Nuvele, Bucureşti, 1979, p. 90). - Der.: (Reg., Mold.) zorităs.m. „Bou harnic, iute": sec. XX/l REG. (DLR); (înv.) zoriu,-ie adj. „Care (se) zoreşte (2), zoritor (2Ţ\ 1873 LIT. (TDRG2); (înv.) zoratfu,-ie adj. „Grăbit, care (se) zoreşte (2), zoritor (2), zoriu"\ sec. XIX/l LIT. (DLR); (Pop.) z6rnic,-ă adj., adv. „Grăbit, nerăbdător; plin de elan; stăruitor, insistent": 1887 DOC. (HEM2 II 7); LIT. sec. XX/l; (Ut.; reg. şi în Ban., Transilv.) zori vt., vi., vr. [zorire s.f., zorit,-ă adj., zorit adv.] 1. Vt. „A sili, a constrânge, a îndemna sau a încuraja (pe cineva) să facă ceva (în grabă); a presa; a grăbi, a urgenta, a iuţi, a accelera (ceva sau pe cineva); a-i da zor (4) (cuiva)". 2. Vi., vr. „A acţiona, a lucra sau a merge cu grabă, febril; a da zor (4), a se sili, a se grăbi; a fi nerăbdător". 3. Vi. „A insista, a susţine ceva în mod stăruitor, a-i da zor (4) cu ...": 1838, 1839 DOC. (TDRG2, DLR); ITT., DOC. sec. XIX-XX (EM 19/1992, p.15), POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX (FOLC. NOU 183 V. Transilv.) [(Rar) zoritor,-oâre adj. 1. (înv.) „încurajator, stimulator". 2. (Ut.) „Care (se) zoreşte (2), zoratiu, zoriu, zorntd'\ 1877 LM; LIT., DICŢ. sec. XIX/2-XX/1]., - Comp.: (Pop., fam.) zor-nevoie adv. „Cu orice preţ, neapărat": sec. XIX/2 LIT., POP. (ŞIO, DLR); UT., DICŢ. sec. XIX/2-XX, DOC. sec. XX/2 (EM 2/1992, p. 21). ZULĂ s.f. (pop., arg.; 1935 •); pl. (rar) -e. „Furt, hoţie, pungăşie, tâlhărie; fraudă, înşelăciune (financiară), escrocherie, delapidare" CVol, larcin, cambriolage; fraude, escroquerie'), mai ales în loc. vb. A face zutăsau A da cu zuta = „A fura, a pungăşi, a zutr, a delapida, a escroca": zulă 1935 DOC. (DLR); DOC. sec. XX/l (GR. S. VII 130), REG. sec. XX (Graur, AER 85; înregistrat de autor la Constanţa şi Bucureşti, între anii 1970-1980), DICŢ., LIT. sec. XX/2; julă sec. XX/2 DICŢ., DOC. (EM 6/1992, p. 4); atestări ale ambelor var. şi ale derivatelor, din sec. XX/2-înc. sec. XXI, în «Analele Universităţii din Craiova», XXVIII [2006], 1-2, p. 34-40. - Din tc. (arg.) zula (acc. zuta, v. Redhouse) „idem" (TS; v. Drimba 271-272); Ioc. vb.-semicalc după Xc: zuta etmek„idem" (etmek„a face"). - Der.: (Pop., arg.) zuti (juti) vt., vi. [zuteătă, juteâtăs.f.] „A fura, a pungăşi, a face zulă": 1935 DOC. (DLR); DOC. sec. XX/l (GR. S. VII 130), DOC., DICŢ., REG. sec. XX (Graur, AER 85; înregistrat de autor la Constanţa şi Bucureşti, între anii 1970-1980), LIT. sec. XX/2-înc. sec. XXI [(Pop., arg.) zutttor (jutitofy-oâre s.m. şi f. „Hoţ": 1957 ITT. (DLR); LIT., DOC. sec. XX/2-înc. sec. XXI]. ZULIFLIC s.n. (înv., rar; 1594); pl.-¿/r (Vestim.) „(Probabil) Podoabă (de aur) care se fixa în zulufi (1)" ('[Probablement] Parure • ■ [d'or] qui se fixait aux boucles de cheveux'): 1594 DOC. (DOC. î. XVI 193, 194). - Din tc. *zulufliik ,/idem". - V. zuluf. 822 ZULUF s.m., sin. (lit.; sec. XVII-); (mai ales la) pi. (s.m.) -/' (s.n., înv.) -uri. 1. (Lit.) „Şuviţă de păr răsucită în spirală, buclă, cârlionţ, moţ, ciuf, perciune (1Ţ CBoucle de cheveux, tire-bouchon, papillote'): zuluf sec. XVII DOC. (DLR; în der. zulufie); cca 1700 DOC. (TDRG2); sec. XIX/l LIT. (DLR); 1839 VALIAN {s.m: boude)) POP. sec. XIX/2-XX/1, LIT., DICŢ. sec. XIX-XX; (reg.,^Mold.) zurlüf miji. sec. XX REG. (DLR); (reg., Olt.) zălof 1960 REG. (LEX. REG. I 58). 2. (înv. şi reg.) „Perciune (2)) favorit" (Tavori; cheveux qui pendent sur les joues7): zulüf 1851 LIT. (ŞIO); REG. (Oit., Munt.) sec. )0(/l (DLR); (Oit.) zaluf, zalüf, (Ban.) zolüf, (Munt.) giulûf, juluf, ghiulüf sec. XX/l REG. (ALR II/I [9], ALR II/I MN [2132]). -Din tc. zülüf, (dial.) zuluf (Der. S.) „idem (1, 2)" (Var. zaluf, zaluf, zoluf- p. disim.; zuriuf- prin epenteză coarticulatorie.) - Cf. ngr:ÇovXob rom. reg., : Mold., V. Munt. ţu/dc „buclă, moţ, ciùf; barbişon, ţăcălie": sec. XIX/2 LIT. [DLR]; POP., DICŢ. . sec. XIX/2-XX [DLR, GL. ARG;, FOLC. MOLD. I - GL.), bg. zuiüf, culüf, ser. zùluf, alb. cuHüfe, a rom. zulufe, ţălufră, ţulufra. - V. zuliflic, zutufeiu. , : - Der.:: (Dim., .1; lit., rar) zulufél s.m: sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XX; (Dim., 1) pop.) zulufiorş.m.: sec. XX/l POP. (DLR); (înv., rar) zulufie s.f. „Ulei cosmetic pentru păr": sec. XVII DOC. (DLR); (Lit., rar) zu/ufă\tt..[zulufât,-ăadj.] „A face zulufi (1), a bucla (părul)": sec. XX DICŢ. ZULUFCÎU s.m. (înv., rar; 1715); pl. -ii. (Mii.) „Soldat care făcea parte dintr-o subunitate specială de baltagii iy.'s.v), diferenţiată, probabil, prin faptul că membrii săi purtau zulufi (1)" OSoldat d'une unité de halebardiers ottomans qui se distinguaient, probablement, par leurs boucles7): 1715 CRON. (ŞIO). - Din tc. zülüflü (înv.) *„idem" (lit. mod. „[persoană] care poartă zulufi"; prin schimbarea sufixului). - V. zuluf. ZULÛM s.n. (ist. şi reg.; sf. sec. XVII-); pl.-W7: 1. (Ist.) „Opresiune, asuprire, persecuţie, oprimare, tiranie, nedreptate; (măsură de) constrângere" COppression, persécution, vexation, tyrannie, injustice; contrainte7), mai aies în loc. vb. A(-i) face (cuiva) zulum (sau zuiumuri) = „A asupri,, a oprima, a persecuta; a constrânge, a obliga (pe cineva), a exercita presiuni (asupra cuiva)": zulüm sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 436, 489, II 203); 1700 DOC. (DLR); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, DLLV, REL. AGR. I 503, 875, II 462), LIT. sec. XX/2, DICŢ. sec. XIX/2-XX. 2. (P. eAt; reg., Olt.) „învălmăşeală, tùmult; revoltă,,răscoală, zurbalâc (1Ţ CPêle-mêle, tumulte; émeute7): zulüm 1928 REG. (DLR); DICŢ. sec. XX/l, REG. sec. XX (DLR). 3. (P. ext.; reg., Mold.) „Gălăgie, vacarm" CBruit, vacarme7): zolüm sec. XX/l REG. (ALR II/I [28]). - Din tc. zulüm, (dial.) zulum (Der. Si) „idem (1)". - Cf. bg. zulüm, scr. zùlum, ngr. ÇovXohpi, alb. zullûm, arom. zulüme „Idem (1)"; cf. şi aram. zulumgi,,^jefuitor". -V. zalam. - Dër.: (înv., rar) zulumgius.m. „Opresor, asupritor, tiran": 1741 DOC. (DLR); (Reg., Olt.) zulumN'i., vr. [zulumit,-ăadj.] 1. Vt. „A înşela": julumi 1910 REG. (DA). 2. Vr. „A se zăpăci, a se fâstâci1', zulumi 1967 REG. (GL. OLT.). ZURBÂ1 s.f. (înv.; sf. sec. XVII - miji. sec. XIX); pl.-/e; uneori cu determinanţi la m. „Rebel, răzvrătit, revoltat, răsculat, zurbagiu (1)] om nesupus, recalcitrant" ORebelle, insurgé; homme récalcitrant, rétif7): zurbă sf. sec. XVII CRON. (CM I 183); CRON. sf. sec. 823 XVII-sec. XVIII (CM I 367, 559, II 336, ŞIO, DLR, DLLV), DOC. sec. XIX/l; zorbâ sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 356, 374, 404, II 130, 132); 1718.DOC. (REL. AGR. II 137); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XVIII-XIX/1. - Din tc. zorba, (dial.) zurba (Der. S.) „idem". - Cf. bg. zorbâ, ser. zdrba,nqx;^op/j.mg, magh. zorba, arom. zorbâ, zurbă „idem"- V. zurb^, zurbalâc. ZURBA2 s.f. (pop.; sec. XVIII/l-); pl.-/e. 1. (Pop., azi rar) = zurbalâc (1): zurba sec. XVIII/l CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, LIT. sec. XIX/2-XX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX; (înv. şi reg.) zorbâ sec. XVIII/l CRON. (DLR, DLLV); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/l,. DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; (înv., rar) zârbă (pl. -e) înc. sec. XX DICŢ. (DLR); (reg., Mold.) zurbâvă (pl. -e) 1886 UT. (TDRG2); REG. sec. XX/l (DLR); (rar) zurbălă (pl. -e) sec. XX DICŢ. # Loc. vb.: (Reg., V. Munt.) A lua (pe cineva sau ceva) cu zurbaua = a) „A lua cu forţa şi pe nedrept"; b) „A trata (pe cineva) fără înţelegere, fără bunăvoinţă": zurbă 1967 REG. (GL. ARG.). 2. (P. ext.) pop., fam.) = zurbalâc (2): (înv. şi reg.) zorbâ 1773 DOC. (REL. AGR. II 453); DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; zurbâ 1816 DOC. (Furnică 291; în der. zurbagiu)] sec. XIX/l LIT. (TDRG2); POP. sec. XIX/2, UT. sec. XIX-XX, DICŢ. sec. XX; (reg., Mold.) zurbâvă sec. XX/l REG. (DLR); (reg.) zurbă sec. XX LTT., DICŢ. (DLR); (rar) zurbâlă (pl. -e) sec. XX DICŢ. 3. {P. ext.) pop., azi rar) „Petrecere, chef (4), zaiafet (1)' CRipailIe, festin7): zurbâ 1875 LIT. (ŞIO); UT. sec. XIX/2-XX. 4. (P, ext.) reg., rar) „Necaz, bucluc (2), belea (1)' (Tracas, ennui7): zurbâlă 1957 UT. (DLR). - Din tc. zorba, (dial.) zurba *„idem (1)" (rezultat prin der. regr. pe teren turcesc [< zorbahk, zurba lik „idem (1)"], cf. gherdan [v. s.v.], siieaf (2), precum şi ser. zdrba;, revoltă, dispută") sau, mai puţin probabil, din tc. zorba[Iik], (dial.) zurba[hk] „idem (1)" (prin der. regr. petrecută în cursul preluării cuvântului, independent de zurbalâc, v. voi. I, p. 563). (Var. zurbâlă - sg. refăcut din pi.; zurbâvă - prin contaminare cu gâteeavă) zorbă, zurbă- cu ace. schimbat, poate sub influenţa lui zarvă.) - V. zurba1, zurbalâc. - Der.: (Pop.) zurbagiu,-ie s.m. şi f. (adesea adjectival) 1. (înv.) - zurba1', zurbagiu cca 1700 DOC. (TDRG2); CRON., DOC. sec. XVIII-XIX/1 (ŞIO, DLR, REL. AGR. I 874); zorbagiu 1763 DOC. (REL. AGR. I 553); DOC. sec. XVIII/2-XIX/1. 2. (Pop., fam.) „Om arţăgos, certăreţ, scandalagiu": (înv. şi reg.) zorbagiu 1781 DOC. (REL. AGR. I 673); REG. sec. XX/l (DLR); zurbagiu 1816 DOC. (Furnică 291); REG. (Munt.) sec. XX/l (ALR SN V [1247]), DOC. sec. XIX-XX («Adevărul», 31 iul. 1991, p. 2, EM 32/1992, p. 15), LIT., POP., DICŢ. sec. XIX/2-XX [(Pop., fam., azi rar) zurbagloâică s.f. „Scandalagioaică; femeie zvăpăiată, veselă": sec. XX/l UT., DICŢ. (DLR); (înv., rar) zurbagllăcs.n. = zurbâ2 (1), zurbalâc (1)\ 1879 CIHAC II 631)]; (înv., rar) zurbalăus.m. = zurba1', sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); (înv.) zurbâlnlc,-ăadj. „Răzvrătit, rebel, zurbav (1Ţ\ sec. XVIII/2 CRON. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2; (Reg.) zurbâv,-ăadj., s.m. (der. regr. din var. zurbâvă) '1. Adj. (înv.) „Răzvrătit, revoltat, zurbalnic, gălăgios". 2. S.m. (Reg., N. Mold.) „Scandalagiu, zurbagiu (2Ţ\ sec. XIX/2 DICŢ. (DLR); REG. sec. XX/l (DLR); (Reg., V. Munt.) zurbălâtic,-ă adj. „Neastâmpărat; nebun, ţicnit": 1967 REG. (GL. ARG.); (înv. şi reg.) zurbă/ui (înv. zurbului, zorbăiui, zurba/ui) vt., vr. [zurbă/uit,-ă adj.] 1. Vt., vr. (înv. şi reg.) „A (se) răzvrăti, a (se) revolta": 1794 LIT. (DLR); 1800 DOCv(REL. AGR. II 722); LIT. sec. XVIII/2-XIX/1, CRON. sec. XIX/l, REG. sec. YX (DLR). 2. Vt. (înv.) „A cotropi, a invada": sec. XIX/l DOC. (traducere din D. Cantemir, v. DLR). ^ 824 ZURBALÂC s.n. (pop.; sf. sec. XVII -); pl. -uri. 1. (Pop., azi rar) „Revoltă, răzmeriţă, răscoală, rebeliune, răzvrătire, zurb^ (1), zulum (2), fesat, nesupunere; acţiune violentă, violenţă, nedreptate făcută cu forţa" ('Rébellion, révolte, sédition, émeute; insoumission; violence, injustice faite par force'): zurbalâ'c sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII CRON. (CM I 559); înc. sec. XVIII LU. (Cantemir, IST.2 633); CRON. sec. XVIII, DOC. sec. XIX/1, DICŢ., POP. sec. XIX/2-XX (TDRG2, FOLC. MOLD. I - GL.); (înv. şi reg.) zorbalâcînc. sec. XVIII CRON. (ŞIO); CRON. sec. XVIII-XIX/1, DOC. sec. XVIII/2-XIX/1, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1. 2. (P. ext.) pop., fam.) „Scandal; ceartă (gălăgioasă), harţă, încăierare; gâlceava, neînţelegere, discordie; zarvă, gălăgie" OScandale; querelle, bagarre, rixe; dispute, discorde; tumulte, tapage'): (înv. şi reg.) zorbalâ'c 1715, 1733 DOC. (DLR, REL. AGR. II453); DOC. sec. XVIII, DICŢ. sec. XIX/2-XX/1; zurbalâ'c sec. XIX/2 POP. (ŞIO); DICŢ. sec. XIX/2-XX; zurbalicsec. XX/l POP. (DLR). - Din tc. zorbalik, (dial.) zurbalik „idem (1)".,- Cf. bg. zorbalăk, ngr. ÇopixnaMia, arom. zurbăHke. - V. zurba1, zurbrf. :ZURLA adv. (reg., azi rar; 1914 ->). (Mold.) „Cu sila (şi pe neaşteptate), în mod abuziv (şi inopinat), buzna, cu zorul (1)" OPar force [et au.dépourvu], abusivement [et inopinément]'): 1914 POP. (DLR). - Din tc. zorlà (acc. zoria) „idem" (v. Suciu 128). - Cf. arom. zuriă. - V. zor. ZURN s.f. (ist..; sec. XVIII/1 ->); pl. -le. (Muz.).„Surlă, meterhanea (2Ţ CSorte de trompette, de fifre, de hautbois, de flûte orientale d'un son aigu et criard'): (înv.) zurnă sec. XVIII/l DOC. (DLR); zurnă, zurnâlă 1927 IST. (DLR); DICŢ. sec. XX/l, IST. sec. XX. - Din tc. zurna (acc. şi zurna, v. Redhouse), (înv.) surna, siirna „idem". (Var. zurnală -sg. refăcut din pl.) - Cf. bg. zurnă, ser. zùrna, ngr. Çovpvaç, alb. surnă, arom. zurnă; cf. şi ser. surla, ngr. aobpka (> rom. lit. surlă: sec. XVIII/l CRON. [ŞIO]; CRON. sec. XVIII-XIX/1, LU. sec. XIX/2-XX, DICŢ. sec. XIX-XX), pol. surma (> rom. înv. surmă,;\dexx\": 1862 DICŢ. [DLR]), bg., ţig. ¿'¿y/'/s' mac. suria, rus. zurnă. - V, sârmadu, zurnazen. ZURNAZÉN s.m. (înv., rar; sec. XVIII/l); pi. -I (Prof., Muz.) = sârmaciu: sec. XVIII/l DOC. (DLR). - Din tc. (înv.) zurnazen „idem". - V. sârmadu, zurna. ZURUMBÂT subst. (înv., rar; 1726 - sf. sec. XVIII); pl. ? (Bot., Alim., Med.) „Ghimber sălbatic (Amomum zerumbet); rizomul aromatic al ghimberului, folosit drept condiment sau ca vermifug" ('Gingembre sauvage, zédoire'): 1726-1733 DOC. (DLR); DOC. sec. XVIII. - Din tc. (înv.) zurumbad, zurunbad „idem". 825 ADDENDA ET CORRIGENDA 1. După încheierea şi publicarea volumului I, Studiu monografic, ale cărui constatări şi concluzii, s-au bazat pe cele 2.760 de împrumuturi prezentate mai sus cu metode lexicografice, am identificat în diferite izvoare (în primul .rând în volumele nou apărute ale DLR) alte câteva cuvinte preluate din turcă şi folosite la diferite niveluri ale limbii române. Iată aceste împrumuturi, care nu au fost luate în calcul în cercetarea întreprinsă în volumul I: BIADE s.f. (reg.; 1939 -); pl. -e/e. (Dobr.) „Lotcă cu fundul lat şi prova ascuţită" CEspèce de canot'): 1939 SDLR. - Din tc. (înv. şi dial.) biyade (lit. piyadé) „idem". DIVIŞIRME s.f. (înv., rar; 1893); pl. -e/e. „(Acţiune de) recrutare a unor copii din ţările creştine subjugate pentru corpul ienicerilor" ('Recrutement d'enfants des pays chrétiens subjugués pour le corps des janissaires'): 1893 IST. (DLR: Şi al doilea an turcii, cuprinzându-iţara, pren tot locul au adunat iniceari, adecă au făcut divişirmea). - Din tc. devşirme „idem". DOLAIE s.f. (înv.; 1884); pl. -ăi. (N. Dobr.) „Castron mare de lut" CGrande soupière d'argile*): 1884-1885 REG. (H). ' - Din tc. dolu, (dial.) doli „cană, ulcică, carafă (plină cu băutură)" Obroc, pot [rempli]') şi (adj.) „plin, umplut" Cplein, rempli') (Y.Tar.S., TS, Redhouse 2000; p. gener. sau p. ext.). DUBEŞ subst. (înv., arg.; sec. XX/l); pl. ? „(Aruncare de) cinci-cinci, dublă de cinci (la jocul de table)" 0[Coup de] cinq-cinq, double cinq [au trictrac], quine'): sec. XX/1 LIT. (CADE/DLR). (Glosarea „zar dublu" din DLR este îndoielnică.) - Din tc. diibeş „idem". - V. dubara, duşiş. ELICCÎU s.m. (înv., rar; 1925); pl. -ii. (Prof.) „Ajutor de plăcintar, care avea sarcina să cearnă făina, zahărul etc., trecându-le prin sită" CAide de pâtissier, garçon pâtissier chargé des opérations de blutage de la farine, du sucre, etc.; bluteur'): 1925 IST. (DLR). - Din tc. elekçi (înv.) „idem" (Redhouse 2000; mod. „sitar, persoană care face şi/sau vinde site, ciururi etc.; ţigan"; cf. e/e/r „sită, ciur"). 826 EMÂLĂs.f. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. ?, scris şi emmala. (Fin.) „Impozit în bani sau în natură care se colecta în Moldova pentru plata transportului de materiale necesare întreţinerii şi reparării cetăţilor turceşti" (Impôt collecté en Moldavie pour le transport des matériaux destinés aux forteresses turques*): 1802 DOC. (ŞIO); DICŢ. sec. XX/1. - Din te. hamaliye (TS), (înv.) hammâliyye (OTS) „taxă plătită hamalilor, taxă pentru transport, hamalâc (2) ftaxe pour les portefaix, taxe pour le transport*) (v. DLR; p. spec.). - V. hamal, hamalâc. ENDASEÁ s.f. (înv., rar; 1939); pl. -ele. „Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 60 sau 65 cm" CUnité de longueur égale à 60-65 emO: 1939 SDLR. - Din tc. endaze „idem" (Youssouf, TS, Redhouse 2000, www.seslisozluk.com, s.v.). ISTÚM s.n. (înv.; sec. XIX/2 miji. sec. XX); pl. -uri. (Constr.; Munt.) „Fiecare dintre parii care se înfig în vârful caselor ţărăneşti, la cele două capete ale acoperişului, pentru a fixajeaţul cel mai de sus al scheletului;.ţeapă, ţepuşă, bold, săgeată" •('Pieu fiché au sommet des maisons paysannes pour fixer la latte supérieure du squelette*): istúm, sistón 1898 REG. (DAMÉ 93, 100). - Din tc. (înv. şi dial.) üstün „bucată lungă de lemn folosită în construcţii" (longue pièce de bois employée en constructions*) (ZTS), üstiin (agaci) „stâlp mare pe care este aşezat acoperişul casei" Ogros pilier de bois soutenant le toit de la maison*) (Y.Tar.S.) {p. spec.). (Mar. siston - probabil .prin contaminare cu sistor, şistor, şiştor „fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină streaşina casei".) LAFAZÁN s.m. (înv., rar; sec. XIX/l); pl. -i. - lafagiu: 1832 GOLESCU; DICŢ. sec. XIX. - Din tc. lafazan „idem". - V. laf1, tafagiu. LALÁ s.m. (înv., rar; 1783); acc. şi lâla\ pl. ? (Prof.) „Guvernor, persoană angajată pentru educarea unui tânăr nobil, a unui fiu de suveran" CGouverneur d*un enfant, celui qui est chargé de l'éducation d'un prince, d'un jeune homme de distinction'): 1783 LU. (DLR). - Din tc. lala (acc. lâla, v. TS 1998) „idem". LEBLEBÍ subst. sg. (înv., rar; 1825). (Alim.; col.) „Seminţe de năut (v. s.v.) prăjite, care se consumă ca atare" OPois rôtis, grillés'): 1825 DOC. (DLR). i - Din tc. leblebi „idem". SARAGEÁ s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -ele. (Zool.; Dobr.) „Viespe" ('Guêpe'): sec. XX/2 REG. (ALRR-Munt.-Dobr. III [380]). - Din tc. sarica „idem" (TS). - V. saragea. 827 VÉTA s.f. (reg.; sec. XX/2 -); pl. -a (Nav.) „Parâmă a palanului pentru bărci" CCâble du palan pour les canots7): sec. XX/2 DICŢ., DOC. (LTR2, DLR). v - : >; - Din te. veta „idem"(v. DLR). ...... . \ : VEZIRHÂN s.n. (înv., rar; sec. XIX/1); pl. -uri. „Han (v. s. /.) aflat în administrarea marelui vizir" ('Auberge, caravansérail administré par le grand vizir7): 1835 LIT. (DLR). - Din te. (înv.) vezir hanï „idem" (v. DLR). VINCI s.n. (lit.; sec. XX/1 -); pl. -uri. (Tehn., Nav.; lit.) „Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea unor sarcini, .format dintr-un lanţ sau o funie care se înfăşoară şi se desfăşoară în jurul unui cilindru de metal sau de lemn prin învârtirea acestuia cu ajutorul unei manivele sau al unui motor; troliu, cabestan (folosit pentru manevrarea ancorei sau a parâmelor, pentru ridicarea sau deplasarea unor greutăţi etc.); vârtej (pentru ridicarea pietrei de moară); cric" ('Treuil, cabestan [servant à manoeuvrer les ancres et les filins, à lever les poids, la pierre du moulin, etc.]; cric^: 1930 DICŢ. (DLR); DOC. sec. XX/1, REG. (Dobr., Oit., S. şi V. Transilv.), DICŢ. sec. XX (CADE, DLR, ALR SN [179]), LIT. sec. XX/2. - Din tc. vinç „idem" şi „levier, cric; manivelă" Olévier, cric; manivelle7) (TS, www.seslisozluk.com; v. DLR); probabil şi din engl. winch (> te.). - Cf. ngr. /livrai, fr. winch, ¡t. vincigiio, germ. Winde. - Der.: (Nav.; lit., rar) vinciérs.m. „Marinar specializat în manevrarea vinciului": sec. XX/2 LIT., DICŢ. (DLR). VÔLIE s.f. (reg.; 1916 -); pl. -ii. ': (Tehn.; Dobr.) „Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă cu forme şi dimensiuni'variate, întrebuinţată mai ales pentru scrumbie şi chefal", (probabil) „un fel de setcă lansată la apă din bărci şi apoi trasă spre mal de unul sau de ambele capete, împreună cu peştele aflat în zona de litoral" ('Sorte de filet de pêche7): voii (sg. sau pl., acc. nec.), volîe 1916 DOC. (DLR); DICŢ. sec. XX/2. ' ' - Din tc. voii (agi) „idem" (TS; „plasă, năvod", Ko//[acc. voii, v. TS] „mdd de prindere a peştelui prin lansarea la apă, din bărci, a unei setei şi tragerea capetelor acesteia la mal", probabil şi *„idem"). - Cf. ngr. pôXoç,-ov> „lansare a unei plase de pescuit; captură de peşte; un fel de plasă de pescuit", fiofo), pokiç „tragere, lansare, aruncare" (> tc.). 2. în schimb, se pare că trebuie eliminat din^corpusul dicţionarului cuvântul-titlu ţaparină1, foarte probabil numai de origine neogreacă. în acest fel, numărul total al-împrumuturilor româneşti din limba turcă se ridică la 2.775; şi această cifră este însă provizorie, deoarece este de aşteptat ca investigaţiile ulterioare să mai descopere o serie - poate câteva zeci - de noi cuvinte de această origine. - 828 Anéxa 1 LISTA VARIANTELOR ŞI DERIVATELOR* ABAGJE s.f., v. bagea. ABAGERs.m., v. abagiu. ABAGERÎE s.f., v. abagiu. ABAGEU s.m., v. abagiu. ABAGÎCĂ s.f.,_v. bagea^ ABALGI-BÂŞĂ s.m., v. balgi-başă. ABANOÂSĂ s.f., v. abanos. ABÂR s.n., v. habar. ABĂGERESC,-EÂSCĂ adj., v. abagiu. ABĂIOÂRĂ s.f., v. abai. *ABĂLÂR s.m., v. aba. ABĂLUŢĂ s.f., v. aba. ABDES s.n., v. abdest. ABER s.n., v. habar. ABRAŞA adj. invar., v. abraş. AC s.f., v. halca. ACÂNGIU s.m., v. echingiu.. ACÂRMĂZs.n., v. cârmâz. ACHINDEI s.n., v. chindie. ACHINDIE s.f., v. chindie. ACHINGÎU s.m., v. echingiu. ACLÂZs.n., v. atlaz. ACMĂCIE s.f., v. acmac. ACTINÂM s.n., v. ahtinamea. ACTINAME s.f., v. ahtinamea. ' ADALÂU s.m., v. adaliu. ADĂTIU s.n., v. adet. ADEÂTIU s.n., v. adet. ADETIU s.n., v. adet. ADIET s.n., v. adet. ADIT s.n., v. adet. AFENDI s.m., v. efendi. AFENDI-MU s.m., v. efendi. AFERjnteij., v. aferim1. AFEREM interj.,'v. aferim1. AFERIM2 s.m., v. aferim1. AFERÎN interj., v. aferim1. AFIFIU adj. m., v. afif,-ă. AFION vt., vr., v. afion. AFUZALÎE s.f., v. afuzali. AGA s;f., v. agă. AGALĂRI s.m. pl., v. agă. AGAMBANIU s.n., v. agabaniu. AGANBANÎ s.n., v. agabaniu. AGARLÂCs.n., v. agărlâc. AGÂRLÂC s.n., v. agărlâc. ÂGE interj., v. haide. AGEMESC,-EASCĂ adj., v. agem1. AGEMIUj-ÎE adj., s.m. şi f., v. ageamiu,-ie. AGESC,-EASCĂ adj., v. agă. AGET s.n., v. adet. AGHIÂN s.m., v. aian. AGIALÂC s.n., v. hagialâc. AGICĂ s.f., v. hagiu. AGÎE s.f., v. agă. AGIESC6-EÂSCA adj., v. agă. AGlfr^-Ă adj., v. hagiu. AGIMESC,-EÂSCĂ adj., v. agem1.. AGXU1 s.m., v. hagiu. AGÎU2 s.m., v. agă. AGLĂZ s.n., v. atlaz. AGOÂIE s.f., v. agă. AHTENAME s.f., v. ahtinamea. AHTINÂM s.n., v. ahtinamea. AHTINAME s.f., v. ahtinamea. AI interj., v. haide. AIARLADISÎ vt., v. aiar. AID interj., v. haide. AIDA interj., v. haide. ÂIDA-DE interj., v. haide. AIDAMÂC s.m., v. haidamac. AIDE interj., adv., v. haide. ÂIDEA-ÂIDEA adv., v. haide. ÂIDI interj.,, v. haide. AIENESC,-EÂSCĂ adj., v. aian. • AI-HUI interj., v. haihui. * Variantele sunt notate cu majuscule aldine, Iar derivatele şi alte formaţiuni pe teren românesc (inclusiv cele rezultate prin conversiune) - cu majuscule de rând; compusele româneşti nu sunt înregistrate decât dacă au ajuns să fie pe deplin sudate sau dacă sunt formate cu elemente de compunere. Omografele (de obicei omonime) ale cuvintelor-titlu sau variantelor poartă la umăr un număr de ordine (cuvântul-titlu din dicţionar fiind indicat, în astfel de cazuri, prin numărul de ordine t1]). 831 AIMANĂ s.f., v. haimana. AÎRUSUM interj., v. hairusum. ALAGÎCĂ s.f., v. alagea. ALĂL subst. sg., v. halal. ALĂM subst. sg., v. halal. ALĂT1 s.n., v. halat1. A LAT2 s.n., v. halat2. ALĂGEĂ s.f., v. alagea. ALĂGÎCĂ s.f., v. alagea. ALC s.f., v. halca. ALCALÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. arcaliu,-ie. ALCOVÂN s.m., v. ielcovan. ALCURĂN s.n., v. alcoran. ALEJVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ALEŞVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ALIBÎU s.n., v. arbiu. ALDVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ALIMÂN s.n., v. liman. AUMĂNĂ vr., v. liman. ALIMĂNÎ vr., v. liman. ALIOSMĂNESC,-EĂSCĂ adj., v. aliosman. ALIOTMĂN s.n., v. aliosman. ALÎŞ-VELÎŞ s.n., v. alişveriş. ALTANÂC s.n., v. altângic. ALTĂNGEĂ s.f., v. altângic. ALTINGÎC s.n., v. altângic. ALV s.f.; v. halva. ALVAGERIE s.f., v. halvagiu. ALVAGIU s.m., v. halvagiu. ALVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ALVrfÂR s.m., v. halva. ALVÎŢĂ s.f., v. halva. ALV1ŢĂRÎE s.f., v. halva. ALVIŢÎU s.m., v. halva. AMALÂC s.n., v. hamalâc. AMANÂT s.n., v. amanet. AMÂNDIL(E)A adv., v. amandea. AMANETĂ vt., v. amanet. AMANETARISÎ vt., v. amanet. AMANETATOR s.m., v. amanet. AMANETLADISÎ vt., v. amanet. AMÂNZ-AMÂNZ interj., v. aman-zaman. AMANET s.n., v. amanet. AMBÂR s.n., v. hambar. AMBÂRI-EMENÎ s.m., v. hambar-emini. AMSÎ subst., v. hamsie. AMZÎE s.f., v. hamsie. ANADOLEAN,-Ă,_ -CĂ adj., s.m. şi f., v. anadol. ANADOLESC,-EĂSCĂ adj., v. anadol. ANASÂNA2 s.f. sg., v. anasâna. ANASÂNÎ interj., v. anasâna. ANASOL s.m., v. anason. ANATOL subst., v. anadol. ANDRIŞE s.f., v. indruşaim. ANDRIŞEL s.m., v. indruşaim. ANDRIŞIE s.f., v. indruşaim. ANGARE s.f., v. angara. ANGARLÂC s.n., v. agărlâc. ANGĂRE s.f., v. angara. ANGEÂRIU s.n., v. hanger. ANGER s.n., v. hanger. ANGÎU s.m., v. hangiu. ANGRIŞÂI s.m., v. indruşaim. ANIPAHAR s.n. sg., v. ienibahar. ANTEREIĂŞ s.n., v. anteriu. ANTEREOAŞ s.n., v. anteriu. ANTEREU s.n., v. anteriu. ANTÎP s.m., v. antep. ANTIREU s.n., v. anteriu. ANTIRÎU s.n., v. anteriu. APTANGÎC s.n., v. altângic. ARÂB,-Ă s.m. şi f., v. arap,-ă. ARABĂ s.f., v. haraba1. ARABAGIALÂC s.n;, v. harabagilâc. ARABAGIESC,-EÂSCĂ adj., v. harabagiu. ARABAGILÂC s.n., v. harabagilâc. ARABAGÎU s.m., v. harabagiu. ARABÂIE s.f., v. haraba1. ARACI s.n., v. haraci. ARĂM s.n., adv., v. haram. ARAMĂN s.m., v. caraman,-ă. ARAMBAGIU s.m., v. harambaşă. ARAMBĂŞĂ s.m., v. harambaşă. ARAMÎN s.m., v. haramin,-ă. ARAPÎNĂ s.f., v. arap,-ă. ARĂR(IU) s.n., s.m., v. harăr. ARĂMĂNÎ vt., v. arman. ARĂMÂNI vt., v. arman. ARĂMBĂŞĂs.m., v. harambaşă. ARĂPESC,-EÂSCĂ adj., s.f., v. arap,-ă., ARĂPEŞTE adv., v. arap,-ăi . ARĂPIE s.f., v. arap,-ă. ARĂPILĂ s.m., v. arap,-ă. ARĂPÎME s;f., v. arap,-ă. ARĂPOĂICĂ s.f., v. arap,-ă. ARÂNDEĂ s.f., v. rindea. ARBAGÎC s.n., v. arpagic. ARBIĂŞ s.n., v. arbiu. ARBÎR s.n., v. arbiu. ARCALÂC s.n., v. alcalâc. ARDĂL s.m., v. hardal. ARDALÂC s.n., v. odaie. ARECI s.n., v. hareci. ARECIUÎ vt., v. hareci. ARGALÂC s.n., v. agărlâc. ARGĂLÂC s.n., v. agărlâc. ARGHELEGÎU s.m., v. herghelegiu. ARGHÎR s.n., v. arbiu. ARGIHĂL s.n., v. arzihal. . ARGIMAGZĂR s.n., v. arzmahzar. ARIMBĂŞĂ s.m., v. harambaşă. ARINDEA s.f., v. rindea. ARIŞVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ARLANGÎC s.n., v. altângic. 'ĂRMAZAR s.n., v. arzmahzar. (.’ ARMĂNÎ vt., v. arman. 832 ARMĂNÎT s.n., v. arman. ARMEAN S.n., v. arman. ARNAÚT s.m., v. arnăut. ARNĂUŢEL s.m7 v. arnăut. ARNĂUŢESC,-EASCĂ adj., s.f., V. arnăut. ARNĂUŢEŞTE adv., v. arnăut. ARNĂLHÎME s.f., v. arnăut. ARPACÍC s.n., v. arpagic. ARPACICĂ s.f., v. arpagic. ARS LAN s.m., v. aslan. ARŞÂ s.f., v. harşa. ARŞELUŢĂ s.f., v. harşa. ARŞICÂR s.m., v. arşic. ARŞÎCĂ s.f., v. arşic. ARŢAB s.f., v. haraba2. ARŢABÂLĂ s.f., v. haraba2. ARVÁT s.m., v. avat. AVĂŢ0I s.m., v. avat. ARZAHÁL s.n., v. arzihal. ARZAVÁL s.n., v. arzihal. ARZEHÁL s.n., v. arzihal. ARZMAGZÁR s.n., v. arzmahzar. ARZMARZÁR s.n., v. arzmahzar. ARZOHÁL s.n., v. arzihal. ARZOVÁL s.n., v. arzihal. ARZUHÁL s.n., v. arzihal. ARZUMAZÁR s.n., v. arzmahzar. ARZUMAGZÁR s.n., v. arzmahzar. ASÁB s.m., v. azap. ASCHÉRIU s.m., v. ascher. ASÉC s.m., v. hasichiu. ASECHÍU s.m., v. hasichiu. ASMACIUC subst. sg., v. asmaciuc. ASTARAGÍU s.m., v. astar. ASTÂRI(U) s.n., v. astar. ASTĂREÂLA s.f., v. astar. ASTĂRÎ vt., v. astar. ASTEREÂLĂ s.f., v. astar. ÂŞA interj., v. aş. AŞCHERIU s.m., v. ascher. AŞÎC s.n., v. arşic. ATÂCs.n., v. iatac. ATAMÁN adv., v. taman. ATHNAME s.f., v. ahtinamea. ATIŞERÎF s.n., v. hatişerif. ATLANGÍC s.n., v. altângic. ATLAS s.n., v. atlaz. ATLAJÉL s.n., v. atlaz. AŢMACIIJC subst. sg., v. asmaciuc. AUN s.m., v. avat. AUTOMACARA s.f., v. macara. AUTOMACARAGÍU s.m., v. macara. AVÁD s.m., v. avat. AVAÍT s.n., v. avaet. AVAIU,-ÎE adj., v. havaiu,-ie. AVALE s.f., v. havalea. AVÂM,-Ă adj., v. avan^-ă. AVÁN2 adv., v. avan1. AVAN3 s.n., v. havan; AVANTOP s.n., v. havantop. AVĂŢOI s.m., v. avat. AVUZ s.n., v. havuz. AZ s.n., v. haz. AZAGHÎU s.m., v. iasacciu. AZAGÎU s.m., v. iazagiu1. AZMÂC s.n., v. hasmac. AZMAZÂR s.n., v. arzmahzar. AZN s.f., v. hazna. BAARGÎC s.n., v. baiergic. BABALUC s.m., v. babalâc. BABEIN s.n., v. mabein. BABEINGÎ(U) s.m., v. mabeingiu. BACÂL s.m., v. băcan2. BACALĂM interj., v. bacalâm. BACALÂM2 s.n., v. bacalâm1. BACALBAŞÂ s.m., v. bacalbaşă. BACALBÂŞE s.m., v. bacalbaşă. BACftLÎE s.f., v. băcan2. BACÂN s.m., v. băcan2. BACĂLÎE s.f., v. băcan2. BACCE s.f., v. bagcea. BACŞĂŞ s.n., v. bacşiş. BACŞÂŞ s.n., v. bacşiş. BACŞÎLĂ s.f., v. bacşiş. BACŞIŞÂR s.m., v. bacşiş. BACŞIŞOMÂN s.m., v. bacşiş. BACŞIŞUI vt., v. bacşiş. BADANĂ s.f., v. bidinea. BAERÂC s.n., v. bairac. BAERACTÂR s.m., v. bairactar. BAERĂM s_.n., v. bairam. BAERAMLÂC s.ny v. bairamlâc. BAERÂM-PEŞCHEŞ s.n., v. bairam-peşcheş. BAGEÂC s.n., v. bagea. BAGEACA s.f., v. bagea. BAGEÂG s.n., v. bagea. BAGEĂGĂ s.f., v. bagea. BAGEÂUĂ s.f., v. bagea. BAGÎ-BEŞLÎC s.n., v. balgi-başlâc. BAG LAMA s.f., v. balama. BAIARÂC s.n., v. bairac. BAIARÂM s.n., v. bairam. BAIERĂM s.n., v. bairam. BAINGÎC s.n., v. baiergic. BAIRGÎC s.n., v. baiergic. BAIUR s.n., v. bair. BALÂC s.m., v. calcan2. BALÂGDÎŞ s.n., v. balâcdiş. BALCI-BÂŞA s.m., v. balgi-başă. BALCÎ-BAŞLÂC s.n., v. balgi-başlâc. BALCÎ-BEŞLÎC s.n., v. balgi-başlâc. BALDÂC s.n., v. baltag. BALDÎRĂ s.f., v. baldâr. BALEMÂRE s.f. pi-, v. balama. BALGHEMEZ s.n., v. balimez. BALGI-BÂŞ s.m., v. balgi-başă. BALGÎ-BAŞÂ s.m., v. balgi-başă. BALGÎ-BEŞLÎC s.n., v. balgi-başlâc. BALGIER s.m., v. balgiu. BALGIEREÂLĂ s.f., v. balgiu. BALGIERÎ vi., v. balgiu. BALGIERIE s.f., v. balgiu. BALIEMEZ s.n., v. balimez. BALOZÂL s.n., v. bolozan. BALTAC s.n., v. baltag. BALTÂN s.n., v. baltag. BALŢÎ-PAŞALÎCHI s.n., v. balgi-başlâc. BAM sjm., v. bamă. BÂMBĂ s.f., v. bamă. BÂMIE s.f., v. bamă. BANCHIOR s.m., v. chior1, chioară. BANIMEZ s.n., v. balimez. BARAECTÂR s.m., v. bairactar. BARAIACTÂRIU s.m., v. bairactar. BARAIÂM s.n., v. bairam. BARAICTÂR s.m., v. bairactar. BARAIMLÂC s.n., v. bairamlâc. BARAITÂN s.m., v. bairactar. BARÂT s.n., v. berat. BARBUGÎU s.m., v. barbut. BARDÂC1 s.n., v. bărdac1. BARDÂC2 s.m., v. bărdacă1. BARDÂCĂ1 s.f., v. bărdacă1. BARDÂCĂ2 s.f., v. bărdac1. BARDÂCI s.m., v. bărdacă1. BARDÂCIU s.n., v. bărdacă1. BARDÂŞĂ s.f., v. bărdacă1. BARIÂM s^n., v. bairam. BARIAMLÂC s.n., v. bairamlâc. BAROT s.n., v. barut. BAS s.n., v. baş. BASMAGERÎE s.f., v. basmangiu. BASMAGIU s.m., v. basmangiu. BASMALUŢĂ s.f., v. basma. BASMANGERÎE s.f., v. basmangiu. BAŞÂ s.m., v. paşă. BAŞALÂRI s.m. pl., v. paşă. BAŞALÂC s.n., v. paşalâc. BAŞAjRACHÎU s.n., v. rachiu. BÂŞĂ s.m.,y. paşă. BAŞ-BEŞLÎ s.m., v. baş-beşleagă. BAŞ-BEŞLÎ-AG s.m., v. baş-beşleagă. BAŞ-BEŞLIÂGĂ s.m., v. baş-beşleagă. BAŞBUGIUC,-Ă adj., v. başbuzuc1. BAŞ-BULIUCBÂŞ s.m., v. baş-bulucbaş. -BAŞ-BULUBÂŞ s.m., v. baş-bulucbaş. BAŞ-BULUBĂŞÎE s.f., v. baş-bulucbaş. BAŞ-BULUCBAŞÂ s.m., v. baş-bulucbaş. BAŞ-BUZ s.f., v. boza. BAŞ-BUZUC2 s.n., v. boza. BAŞBUZUCÎE s.f., v. başbuzuc1. BÂŞCA2 adv., v. başca1. BAŞ-CAPICHEHAI s.m., v. baş-capichihaie. BAŞ-CAPUCHEHAI s.m., v. baş-capichihaie. BAŞ-CAPUCHEHÂIE s.m., v. baş-capichihaie. BAŞCA adv., v. başca1. BAŞ-CIUHODÂR s.m., v. baş-ciohodar. BAŞIBUZUC s.m., v. başbuzuc1. BAŞIBUZUCESC,-EÂSCĂ adj., v. başbuzuc1. BAŞIBUZUCEŞTE adv., v. başibuzuc1. BAŞIBUZUCÎE s.f., v. başbuzuc1. BAŞ-RACHÎU s.n., v. rachiu. BÂŞŢEA adj. invar., v. başca. BATÂC2 adv., v. batal1. BATAL2 s.n., v. batac1. BATÂL3,-Ă adj., v. batal1. BATALAM s.f., v. patalama. BAŢARAM s.f., v. patalama. BAUR s.n., v. bair. BAZABUZDUC s.m., v. başbuzuc1. BAZAGEAMBÂŞĂ s.m., v. bazarghean-başă. BAZAGHEAN-BÂŞĂ s.m., v. bazarghean-başă. BAZARGHIDEÂN,-Ă s.m. şi f., v. pazarghidean,-ă. BAZARLÂC s.n., v. pazarlâc. BAZBUZUC s.m., v. başbuzuc1. BAZIREAMBÂŞĂ s.m., v. bazarghean-başă. BAZM s.f., v. basma. BAZUC s.m., v. başbuzuc1. BĂBĂLUC s.m., v. babalâc. BĂCÂL s.m., v. băcan2.............. BĂCĂLESC,-EASCĂ adj., v. băcan2. BĂCĂLIE1 s.f., v. băcan2. BĂCĂLÎE2 s.f., v. băcan2. BĂCĂLÎE3 s.f., v. băcan1. BĂCĂLIME s.f., v. băcan2. BĂCĂLÎŢĂ s.f., v. băcan2. BĂCĂNEÂSĂ s.f., v. băcan2. BĂCĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. băcan2. BĂCANI vt., vr., v. băcan1. BĂCĂNÎE s.f., v. băcan2. BĂCĂNÎME s.f., v. băcan2. BĂCĂNIOÂRĂ s.f., v. băcan2. BĂCĂNÎŢĂ s.f., v. băcan2. : BACŞIŞ s.n., v. bacşiş. BĂDĂN s.f., v. bidinea. BĂGEÂCĂ s.f., v. bagea. BĂGEÂG s.n., v. bagea. BĂGÎCĂ s.f., v. bagea. BĂICUŞ s.m., v. baiguş. BĂITÂL adv., v. batal1. BĂLĂMĂLUŢĂ s.f., v. balama. • • -~ BĂLDĂRÂN subst. sg., v. baldăran. BĂLDĂRĂU s.n., v. baldăran. BĂLDĂRIŞ s.n., v. baldăran. BĂLDÂRĂ s.f., v. baldâr,-ă. BĂLDÎR sji., v. baldâr,-ă. BĂLIBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BALTAC s.n., v. baltag. BALTAG s.n., v. baltag. BĂLTĂCEL s.n., v. baltag. BĂLTĂGÂŞ s.n., v. baltag. 834 BĂLTĂGEL s.n., v. baltag. BĂMIE s.f., v. bamă. BĂRAT s.n., v. berat. BĂRĂIÂN s.n., v. bairam. BĂRBIER-BAŞÂ s.m., v. berber-başa: BĂRDÂC2 s.m., v. bărdacă1. BĂRDÂCĂ2 s.f., v. bărdac1. BĂRDĂCEL s.n., v. bărdac1. BĂRDĂCUŢ1 s.n., v. bărdac1. BĂRDĂCUŢ2 s.n., v. bărdacă1. BĂRDĂCiryĂ s.f., v. bărdac1. BĂRTÂC s.n., v. bărdac1. BĂSM s.fv v. basma. BĂSMĂLUŢĂ s.f., v. basma. BĂŞCA1 adj. invar., v. başca1. BAŞCA2 adv., v. başca1. BĂŞCĂ adj. invar., v. başca1. BĂŞCĂLUÎ vt., vr., v. başca1. BĂŞCĂşi vt., vr., v. başca1. BĂŞCUI vt., vr., v. başca1. BĂTÂC s.m., v. batac1. BATAL s.m., adv., v. batal1. BĂTĂLÎ vt., v. batal1. BĂZDADE s.f., v. beizadea. BÂLDĂRÂN subst. sg., v. baldăran. BALTAG s.n., v. baltag. BÂRDÂC s.n., v. bărdac1. BÂZDOÂCĂ s.f., v. buzdugan. BÂZDOÂGĂ s.f., v. buzdugan. BE s.my v. bei. BEAŞLIU s.m., v. beşliu. BECHERÂŞ s.m., v. becher,-ă. .. BECHERÎE s.f., v. becher,-ă. BECHIÂR,-Ă s.m. şi f., v. becher,-ă. BECHIER,-EÂRĂ s.m. şi f., v. becher,-ă. BECHIERIE s.f., v. becher,-ă. BECTEMIS adj. invar., v. bectemiz. BECTIMÎS s.n. sg., v. bectemiz. BEG s.m., v. bei1. BEGEŞTE adv., v. bei1. BEGHÎR s.m., v. belghir. BEGLEGÎT s.n., v. beilicciu. , BEGLERBEC s.m., v. beilerbei. BEGLERBEG s.m., v. beilerbei. BEGLERBEI s.m., v. beilerbei. BEGLICGÎU s.m., v. beilicciu. BEGLIGÎU s.m., v. beilicciu. BEHLERBEI s.m., v. beilerbei. BEI2 interj., v. bei1. BEIGHÎR s.m., v. belghir. BEILÂC s.n., v. beilic. BEILEI s.n., v. beilic..... BEILERBEGHI s.m., v. beilerbei. BEI-MU subst. sg., v. bei1. BEISDADE s.f., v. beizadea. BEIZADE s.f., v. beizadea. BEIZADESC,-EÂSCĂ adj., v. beizadea. BEIZADEA s.f., v. beizadea. BEIZDADE s.f., v. beizadea. BEIZDEDE s.f., v. beizadea. BEIZEDE s.f., v. beizadea. BELALÂU,-ÂIE adj., v. belaliu,-ie. BELĂLÂU,-ÂIE adj., v. belaliu,-ie. BELDÂRIU s.n., v. beldar. BELEGI s.n, pi., v. biiezic. BELELÂU,-ÂIE adj., v. belaliu,-ie. BELELEU,-EIE adj., v. belaliu,-ie. BELELÎU,-ÎE adj., v. belaliu,-ie. BELEZÂC s.n., v. biiezic. BELEZIC s.n., v. biiezic. BELICÎU s.m., v. beilicciu. BELTE s.f., v. peltea. BENA s.f., v. bina. BENCHI s.n., v. benghi. BENÎŞ s.n., v. biniş. BENIŞELs.n., v. biniş. BERBIER s.m., v. berber. BEREÂT s.n., v. berat. BEREZÂC s.n., v. biiezic. BERIÂN s.n., v. bairam. BERLÎC s.m., v. birlic. BERNAVÎCI s.m. pl., v. bernevic. BERNĂVICÂŞI s.m. pl., v. bernevic. BERNEVICI s.m. pl., v. bernevic. BERNEVIGI s.m. pl., v. bernevic. BERNIVICI s.m. pl., v. bernevic. BERNIVÎGI s.m. pl., v. bernevic. BESLÎU s.m., v. beşliu. BESME s.f., v. basma. BEŞLEGĂRÎT s.n., v. beşleagă. BEŞLEGEŞTE adv., v. beşleagă. BEŞLEGÎE s.f., v. beşleagă. BEŞLÎ-AGASÎ s.m., v. beşleagă. BEŞLIÂGĂ s.m., v. beşleagă. BEŞLÎC2 s.n., v. başlic. BETERME s.f., v. bitirmea. BEU s.m., v. bei, BEZĂDEA s.f., v, beizadea. BEZEDE s.f., v. beizadea. BEZEDE s.f., v. beizadea. BEZEDESC,-EÂSCĂ adj., v. beizadea. BEZERGHIDÂN,-Ă s.m. şi f., v. pazarghidean, BEZESTEN s.n., v. bezestin. BEZÎR s.n. sg., v. bizirea. BEZME s.f., v. basma. BIBLIORAFT s.n., v. raft1. BIDENÂR s.m., v. bidinea. BIDIBÎU s.m., v. bidiviu,-ie. BIDIDEL adj. m., v. bidiviu,-ie. BIDIDÎU,-ÎE s.m. şi f., adj., v. bidiviu,-ie. BIDIDÎV s.m., v. bidiviu,-ie. BIDINÂR s.m., v. bidinea. BIDINĂREÂSĂ s.f., v. bidinea. BIDINELUŢĂ s.f., v. bidinea. BIERBIER s.m., v. berber. BIGLIRGÎU s.m., v. beilicciu. BILALÎU,-ÎE adj., v. belaliu,-ie. BIMBÂŞ ş.m., v. bimbaşă. BIMBAŞĂ s.f.( v. bimbaşă. BIMPĂŞĂ s.m., v. bimbaşă. BINAGÎU s.m.( v. bina. BINĂLĂ s.f., v. bina. BINBĂŞĂ s.m., v. bimbaşă. BINEĂ s.f., v. bina. BINIŞEL s.n., v. biniş. BIRUCELs.n., v. birlic. BIRNEVÎCI s.m. pl., v. bernevic. BIRNEVÎGI s.m. pl., v. bernevic. BIRNIVECI s.m. pl., v. bernevic. BIRNIVICI s.m. pl., v. bernevic. BIRNIVIGI s.m. pl., v. bernevic. BIŞACTE s.f., v. beşactea. BIULUCBĂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BIZADE s.f., v. beizadea. BIZDADE s.f., v. beizadea. BIZESTÎN s.n., v. bezestin. BLAGAMĂ s.f., v. balama. BLUCUC s.n., v. bucluc. BLUCUCÂŞ,-Ă adj., s.m. şi f., v. bucluc. BLUCUG s.n., v. bucluc. BOACĂ S.f., v. boc. BOAGÎU s.m., v. boiangiu. BOANGERÎE s.f., v. boiangiu. BOANGÎU s.m., v. boiangiu. BOĂZ s.n., v. bogaz. BOB s.n. sg., v. boc. BOBENCHI s.n., v. benghi. BOBOLÂC s.m., v. babalâc. BOBRÎCHI s.m., v. bobric. BOCCEGÎU s.m., v. bocceagiu. BOCCELUŢĂ s.f., v. boccea. BOCCENGERÎE s.f., v. bocceagiu. BOCCÎE s;f., v. boccea. BOCCÎU2,-ÎE adj., v. bocciu1,-ie. BOCEÂG s.n., v. bagea. BOCLUC s.n., v. bucluc. BOCLUCÂŞ,-Ă adj., s.m. şi f., v. bucluc. BOCME s.f., v. bucmea. BOGACIN s.n., v. bogasiu. BOGACÎU s.nv v. bogasiu. BOGA3ÂM s.n., v. bogasiu. BOGASĂU s.n., v. bogasiu. BOGASÂN s.n., v. bogasiu. BOGASÂU s.n., v. bogasiu. BOGASI s.n., v. bogasiu. BOGASÎE s.f., v. bogasiu. BOGASIER s.m., v. bogasiu. BOGASIERESC,-EÂSCĂ adj., v. bogasiu. BOGASIERI vr., v. bogasiu. BOGASIERÎE s.f., v. bogasiu. BOGASÎM s.n., v. bogasiu. BOGĂNGIU s.m., v. boiangiu. BOGĂSERESC,-EÂSCĂ adj., v. bogasiu. BOGĂSÎE s.f., v. bogasiu. BOGCEALÂC s.n., v. boccealâc. BOGCEANGÎU s.m., v. bocceagiu. BOGCEGÎU s.m., v. bocceagiu. BOGCENGERÎE s.f., v. bocceagiu. BOGDĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. bogdan. BOHANGIU s.m., v. boiangiu. BOHÂZ s.n., v. bogaz. BOHCE sJ., v. boccea. BOHCEALÂC s.n., v. boccealâc. BOHGE s.f., v. boccea. BOHORDÂR s.m., v. buhurdar. BOÎ3 vt.,_ vr., v. boia. BOIAGÎU s.m., v. boiangiu. BOIÂLĂ1 s.f., v. boia. BOIÂLĂ2 s.fv v. boia. BOIANDRÂC s.m., v. boiandruc. BOIANDROC s.m., v. boiandruc. BOIANDRUG s.m., v. boiandruc. BOIANGERÎE s.f., v. boiangiu. BOIANGÎICĂ s.f., v. boiangiu. BOIANGIOÂICĂ s.f., v. boiangiu. BOIANGIOÂIE s.f., v. boiangiu. BOICUŞ s.m., v. baiguş. BOIE s.f., v. boia. BOIENGERIE s^f., v. boiangiu. BOIENGIOÂICĂ s.f., v. boiangiu. BOIENGIOÂIE s.f., v. boiangiu. BOIENGIOÂRĂ s.f., v. boiangiu. BOIENGÎU s.m., v. boiangiu. BOINGERIE s.f., v. boiangiu. BOINGÎU s.m., v. boiangiu. BOnOR s.m., v. boia. BOIUNGIU s.m., v. boiangiu. BOLGARÎU s.n., v. bulgariu. BOLOZÂL s.n., v. bolozan. BOLUBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BOLUC s.n., v. buluc1. BOMBARĂ s.f., v. cumbara. BONDOC2 s.m., v. bondoc1,-oacă. BONDOCEL,-E adj., v. bondoc1,-oacă. BONGÎU s.m., v. boiangiu. BORANGÎN s.n., v. borangic: BORONCIUC s.n., v. borangic. BOROZÂN s.n., v. bolozan. BORSUMFL vr., v. bursuc. BORUNCIUC s.n., v. borangic. BORUNGIUC s.n., v. borangic. BOSCE s.f., v. boccea. BOSTANĂ s.f., v. bostan. BOSTÂNCĂ s.f.,_v. bostan. BOSTANGI-BÂŞ s.m., v. bostangi-başa. BOSTANGI-BÂŞĂ s.m., v. bostangi-başa. BOSTANGÎ-BAŞÎ s.m., v. bostangi-başa. BOSTĂNÂR s.m., v. bostan. BOSTĂNÂŞ s.m., v. bostan. BOSTĂNĂRIE s.f., v. bostan. BOSTĂNEL s.m., v. bostan. BOSTĂNGÎ vt., v. bostangiu. 836 BOSTĂNÎCA s.f. art., v. bostan. BOSTĂNÎŞJE s.f., v. bostan. BOSTĂNOÂSĂ s.f., v. bostan. BOŞCE s.f., v. boccea. BOŞCEALĂC s.n., v. boccealâc. BOŞCEALÂC S.n., v. boccealâc. BOŞCELUŢĂ s.f., v. boccea. BOŞTĂRAadj. invar., v. boştur,-ă. BOŞTE s.f., v. boccea. BâŞTER,-Ă_adj., v. boştur,-ă. BOŞTIOR,-Ă adj., v. boştur,-ă. BOŞTIORA adj. invar., v. boştur,-ă. B0ŞTI0R6S,-0ÂSĂ adj., v. boştur,-ă. BOŞTIRy-Ă adj.6 s.f., v. boştur,-ă. BO?TIROS,-OĂSA adj., v. boştur,-ă. BOŞTIUR,-Ă adj., v. boştur,-ă. BOŞTORA adj. invar., v. boştur,-ă. BOŞTOROGÎ vt., v. boştur,-ă. BOTCE s.f., v. boccea. BOUAGÎU s.m., v. boiangiu. BOZAGIERÎE s.f., v. bozagiu. BOZANGIU s.m., v. bozagiu. BOZĂÎ vi., vr., v. boza. BOZIDAGÂN s.n., v. buzdugan. BOZMA s.f., v. bosma. BRACÂCI s.n., v. brăcaci. BRĂCÂCE s.f., v. brăcaci. BREA interj., v. bre. BRENEVÎG s.m., v. bernevic. BRICEÂC s.n., v. briceag. BRICEÂGĂ s.f., v. briceag. BRICEGEÂNA s.f. art,, v. briceag. BRICEGEL s.n., v. briceag. BRICEGUŢ s.n., v. briceag. BRIDINE s.f., v. bidinea. BRIGHINEA s.f., v. bidinea. BRINIVÎCI s.m. pl., v. bernevic. BROBEC s.m., v. bobric. BROBÎNCHI s.m., v. bobric. BRUGHÎU s.n., v. burghiu. BRUTURI s.n. pl., v. but. BUÂZ s.n., v. bogaz. BUBULÂC s.m., v. babalâc. BUBULUC s.m., v. babalâc. BUCCE sS., v. boccea. BUCCEALÂC s.n., v. boccealâc. BUCCENGÎU s.m., v. bocceagiu. BUCCÎU1 s.m., v. bocciu1,-ie. . BUCCÎU2,-ÎE adj., v. bocciu1,-ie. BUCEAG s.n., v. bugeac. BUCIUCÂŞ s.m., v. buciuc. ' BUCLADARISÎ vt., v. bucluc. BUCLÂN s.m., v. bucluc. BUCLARISÎ vt., v. bucluc. BUCLIUC s.n., v. bucluc. BUCLIUCÎ vt., v. bucluc. BUCLUCÂR,-ĂRÎŢĂ adj., s.m. şi f., v. bucluc. BUCLUCAŞ,-Ă adj., s.m. şi f., v. bucluc. BUCLUCCÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. bucluc. BUCLUCEÂLĂ s.f., v. bucluc. BUCLUCÎ vr., v. bucluc. BUCLUCOScOÂSĂ adj., v. bucluc. BUDALÂC,-Ă adj., v. budala. BUDULÂC,-Ă,-CE adj., subst., adv., v.' budala. BUDULACI,-CE adj., v. budala. BUDULÂN,-Ă adj., v. budala. BUGÂZ s.n., v. bogaz. BUGĂLET s_.m., v. bugă: BUGEACLÂU s.m., v. bugeacliu. BUGEÂG s.n., v. bugeac. BUGEGEÂN,-Ă adj., s.rn. şi f., v. bugeac. BUHANGÎU s.m., v. boiangiu. BUHASEBE s.f., v. muhasebea. BUHÂZ s.n., v. bogaz. BUHĂ s.f., v. bugă. BUÎ vt., vr., v. boia. BUIA s.f., v. boia. BUIÂLĂ s.f., v. boia. BUIAM s.f., v. boiama. BUIANDRUG s.m., v. boiandruc. BUIANGÎU s.m., v. boiangiu. BUIENGÎ vt., v. boiangiu. BUINGÎU s.m., v. boiangiu. BUIORDÎU s.n., v. buiurdiu. BUIORULTÎU s.n., v. buiurdiu. BUIRIULTÎU s.n., v. buiurdiu. BUIRULTĂU s.n., v. buiurdiu. BUIUC-IMBRIHOR s.m., v. buiuc-imbrohor. BUIURDÎ vt., v. buiurdiu. BUIURDISÎ vt., v. buiurdiu. BUIURILTÎU s.n., v. buiurdiu. BUIURLĂU s.n., v. buiurdiu. BUIURUCTIU s.n., v. buiurdiu. BUIURULDIU s.n., v. buiurdiu. BUIURULTÎU s.n., v. buiurdiu. BULBULÎ s.f., v. biulbiuliţă. BULEBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULEBEŞI_ vr., v. bulucbaşă. BULGARÎ s.n., v. bulgariu. BULGURÂŞ s.m., v. bulgur. BULGUROS,-OÂSĂ adj., v. bulgur. BULIBÂŞ s.m., v. bulucbaşă. BULIBAŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULIBĂŞEÂLĂ s.f., v. bulucbaşă. BULIBĂŞEŞTE adv., v. bulucbaşă. BUUBĂŞI vr., vt., v. bulucbaşă. BULIBĂŞÎE s.f., v. bulucbaşă. BULIBĂŞIJĂ s.f., v. bulucbaşă. BULIUBAŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULIUC adv., v. buluc1. BULIUCBÂŞ s.m., v. bulucbaşă. BULIUCBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULIUGBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULUBÂŞ s.m., v. bulucbaşă. BULUBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULUBUC s.m., v. babalâc. BULUC2 adv., v. buluc1. BULUCBĂŞEL s.mv v. bulucbaşă. BULUCBĂŞESC,-EASCĂ adj., v. bulucbaşă. BULUCBĂŞÎE s.f., v. bulucbaşă. BULUCEÂLĂ s.f., v. buluc1. BULUCÎ vr., vi., vt., v. buluc1. BULUG s.n., adv., v. buluc1. BULUGBÂŞĂ s.m., v. bulucbaşă. BULUGÎ vt., v. buluc1. BULUMÂC subst. sg., v. buiumaci. BULUME s.f., v. bulmea. BUMBAIEGÎU s.m., v. mumbaiegiu. BUMBARA s.f., v. cumbara. BUMBARAGÎU s.m., v. cumbaragiu. BUMBAŞÂR s.m., v. mumbaşir. BUMBAŞÎR s.m., v. mumbaşir. BUNCIUC s.n., v. buciuc. BUNDÂC s.rrL, v. bondoc1,'-oacă. BUNDUC^-A adj., v. bondoc1,-oacă. BUNDUC2 s.m., v. bondoc1,-oacă, BUNDUROI,-OAIE adj., v. bondoc1,-oacă. BUNGARÎU s.n., v. bulgariu. BUNGÎU s.m., v. boiangiu, BURANCÎC s.n., v. borangic. BURANGÎC s,n., v. borangic. BURANGÎNC s.n., v. borangic. BURANGIUC s.n., v. borangic. BURAZÂN s.n., v. bolozan. BURDÂC s.n., v. bărdac1. BURDÂR s.m., v. buhurdar. BURGHI vt., v. burghiu. BURGHIÂŞ s.n., v. burghiu. BURGHIEŞ s.n., v. burghiu. BURGHIUŢ s.n., v. burghiu. BURGUI s.n., v. burghiu. BURLUC1 s.n., v. bucluc. BURLUC2 s.n., v. buluc1. BURNUJEL s.n., v. burnuz. BURSOÂCĂ s.f., v. bursuc. BURSUCA vr., v. bursuc. BURSUCÂR s.m., v. bursuc. BURSLICĂ s.f., v. bursuc. BURSUCEL s.m., v. bursuc. BURSUCI vr., v. bursuc. BURSUCOS,;OÂSĂ adj., v. bursuc. BURSUMFL vr., v. bursuc, BURUNCÎUC s.n., v. borangic. BURUNGIC s.n., v. borangic. BURUNGIUC s.n., v. borangic. BURZUC vr., v. bursuc. BUSURC vr., v. bursuc. BUŞCE s.f., v. boccea. BUŞCUR vr., v. bursuc. BUTLIUC s.n., v. bucluc. BUTLUC s.n., v. bucluc. bOtur s.n., s.m., v. but. BUTURÂŞ s.n., v. but. BUTURE s.m., V. but. BUTÚT s.n., V. but. BUZĂ s.f., v. boza. BUZAGÍU s.m., v. bozagiu. BUZDOGÁN s.n., v. buzdugan. BUZDUGAN2,-Ă adj., v. buzdugan1. BUZDUGANAGÍU s.m., v. buzdugan1. BUZDÚGA s.f., v. buzdugan?.. BUZDUGĂNAŞ s.n., v. buzdugan1. BUZDUGANÍ vt., vr., v. buzdugan1. BUZDUGÉL s.ny v. buzdugan1, BUZDUGUNĂTURĂ s.f., v. buzdugan1. BUZGÚN s.n., v. bozgun. CABÁN s.n., v. capan1. CABANLÂU s.m., v, capanilu. CABAZLICÂR,-Ă adj., v. cabazlâc. CABĂDAÎ s.m., v. cabadaiu. CABRÁS,-Ă adj., v. abraş,^-ă. CÁBULA s.f., v. cabul. CABULIST,-Ă adj., s.m. şl f., v. cabul. CACEARMÁ s.f., v. cacealma. CACIRDISÍ vr., v. cacerdisi. CACIRMÁ s.f., v. cacealma. CACÚM s.m., v. cacom. CADAÍF s.n., v. cataif. CADÂNĂ s.f., v. cadână. CADÂN1 s.m., v. hadâm. CADÂN2,-Ă adj., v. hadâm. CADÂNEÂSCA s.f. art., v. cadână. CADÂNEÂŢĂ s.f., v. cadână. CADÂNâŞTE adv., v. cadână. CADÂNÎME s.f., v. cadână. , CADEFÉ s.f.; v. catifea. CADIASCHÉR s.m., v. cazascher. CADIFÉ s.f., v. catifea. CADIFEÁ s.f., v. catifea. CADÎŞCĂ s.f., v. cadiu. CADRÍU s.m., v. cadiu. CAFÁT s.n., v. cafas. CAFÉ s.f., v. cafea. CAFÉ-EMÉN subst. sg,, v. emen-cafe, CAFEÁ EMÉN subst. sg., v. emen-cafe. CAFEÁ IMÉN subst. sg., v. emen-cafe. CAFEGIOÂICĂ s.f., v. cafegiu. CAFEGÎŢĂ s.f., v. cafegiu. CAFELÍ vr., v. cafea. CAFELIJŢĂ s.f., v. cafea. CAFENELIJŢĂ s.f., v. cafenea. CAFENGÎŢ s.m., v. cafegiu. CAFENGÎŢĂ s.f., v. cafegiu. CAFENGIU s.m., v. cafegiu. CAFENÍU,-ÍE adj., v. cafea. CAFIGÎ-BAŞÂ s.m., v. cafegl-başa. CAFIGÍU s.m., v. cafegiu. CAFINÉ s.f., v. cafenea. CAFINEÁ s.f., v. cafenea. CAFTANLÂU s.m., v. caftanliu. CAFTÁNÉL s.n., v. caftan. 838 CAHÂM s.m., v. haham. CAHFEÂs.f., v. cafea. CAHFEGÎU s.m., v. cafegiu. CAHFENE s.f., v. cafenea. CAHVE s.f., v. cafea. CAHVEGÎU s.m., v. cafegiu. CAHVENE s.f., v. cafenea. CAIA s.f., v. chehaia. CAIAFET s.n., v. căiafet. CAICÂR s.m., v. caic. CAICÂŞ s.n., v. caic. CAICEL s.n., v. caic. CAICGÎU s.m., v. caicciu. CAIE s.f., v. caia. CAIECÎU s.m., v. caia. CAIEFET s.n., v. căiafet. CAIFET s.n., v. căiafet CAIM s.f.j v. caimac. CAIMACAMAŞ s.m., v. caimacam. CAIMACAMÎE s.f., v. caimacam. CAIMACÂN1 s.m., v. caimacam. CAIMACÂN^-Ă adj., v. caimacam. CAIMĂCĂMIE s.f., v. caimacam. CAÎŞ s.m., v. căiş. CAIUC s.n., v. caic. CAIUŞ s.n., v. căiş. CAJLAP s.n., v. calup. CALABALÂC s.n., v. calabalâc. CALABALIC s.n., v. calabalâc. CALABALUC s.n., v. calabalâc. CALABÂCĂ s.f., v. calabalâc. CALADÂR s.m., v. caiacatâr. CALAFAGÎU s.m./ v. calafaciu. CALAFĂTUÎ vt., v. calafat CALANGÎ vt., v. calangiu. CALATÂR s.m., v. caiacatâr. CALĂF s.n., v. câlâf. CALĂP s.n., s.m., v. calup. CALÂF s.n., v. câlâf. CALÂP s.n., s.m., v. calup. CALÂPCÎU s.m., v. calupciu. CALCAM-BALÂC s.m., v. calcan2. CALCÂN-BALÂC s.m., v. calcan2. CALDĂRAMGÎU s.m., v. caldarâmgiu. CALDARÂM s.n., v. caldarâm. CALDĂRÂMÂR s.m./ v. caldarâm. CALDĂRAMGÎU s.m., v. caldarâmgiu. CALDARÂM s.n., v. caldarâm. CALDÂRÂMGÎU s.m., v. caldarâmgiu. CALEÂP s.n., v. căleap. CALEMCHERGÎU s.m., v. calemcheriu. CALENGÎU s.m., v. calemgiu. CALF s.m., v. calfă. CALMEGÎU s.m., v. calemgiu. CALâP s.n., v. calup. CALP2 adv., v. calp1,-!. CALPÂCĂ s.f., v. calpac. CAMAZLÂC s.n., v. cabazlâc. CAMĂZLÂC s.n., v. cabazlâc. CAMBARÁ s.f., v. cumbara. CÂMCĂ'S.f., v. cange. CANABÍU,-ÍE adj., v. conabiu,-ie. CANÁ-GIUGIÚC s.m., v. canale. CÂMCĂ s.f., v. cange. CANABÍU,-ÍE adj., v. conabiu,-ie. CANÂDĂ s.f., v. canat. CANÁ-GIUGIÚC s.m.,,v. canale. CANALÚJE s.f. pl., v. canale. CANĂBIU,-ÎE adj., v. conablu,-ie. CÂNCE s.f., v. cange. CÂNGĂ1 s.f./v. cange. CÂNGĂ2 s.f., v. cavga. CÂNGIE s.f., v. cange. CANŢÂRÂIU) s.n., v. cântar. CAPÂN2 s.m., v. capan-emini. CAPÂNGĂ s.f., V. capange. CAPANLÂU s.m., v. capanliu. CAPANLAU s.m., v. capanliu. CAPĂCHEHAIALÂC s.n., v. capuchehaielâc. CAPÂGILÂR-CHEHAIASÎ s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPÂGIU s.m., v. capigiu. CAPÂSÂZ s.m., v. capasâz. CAPECHEHÂIE s.m., v. capuchehaie. CAPEGI-BÂŞ S.m., v. capigi-başă. CAPEGÎ-BAŞÂ s.m., v. capigi-başă. CAPEGI-BÂŞĂ s.m., v. capigi-başă. CAPEGILÁR-CHIHAIÉ s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPEGILÁR-CHIHAIESÍ s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPEGÍU s.m., y. capigiu. CAPETÂN-PAŞÂ s.m., v. capudan-paşa. CAPICAHAI s.f., v. capuchehaie. CAPICHEHAELÍC s.n., v. capuchehaielâc. CAPICHEHAIÁ s.f., v. capuchehaie. CAPICHEHAIALÂC s.n., v. capuchehaielâc. CAPICHEHÂIE s.m., v. capuchehaie. CAPICHIHAELÂC s.n., v. capuchehaielâc. CAPICHIHAI s.f., v. capuchehaie. CAPICHIHÂIE s.m., v. capuchehaie. CAPICÍU s.m., v. capigiu. CAPIGELÁR-CHEHAIESÍ s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPIGI-BÂŞ s.m., v. capigi-başă. CAPIGÎ-BAŞÂ s.m., v. capigi-başă. CAPIGILÂR-CHIHAIASÎ s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPIGILÂR-CHIHÂIE s.m., v. capigilar-chehaiasî. CAPIGÎU-BAŞÂ s.m., v. capigi-başă. CAPIGÎU-BÂŞĂ s.m., v. capigi-başă. CAPI-OLÁN s.m., v. capu-olan. CAPITÂN-PAŞÂ s.m., v. capudan-paşa. CAPLÂMĂ s.f., v. capiama1. CAPLÂN2 s.n., v. caplan-poş. CAPOCELÍU,-ÍE adj., v. capot. CAPÓD s.n., v. capot. CAPOŢEL s.n., v, capot. CAPUCHEHAI s.f., v. capuchehaie. CAPUCHEHAIALÂC s.n., v. capuchehaielâc. CAPÚ-CHIHAIEBÉI s.m., v. capu-chihaia-bel. 839 CAPUD s.nv v. capot. CAPUGI-BAŞ s.m., v. capigi-başă. CAPUGI-BAŞÂ s.m., v. capigi-başă. CAPUGÎU s.m., v. capigiu. CARABÂS s.m., v. carabaş,-ă. CARACATÂR s.m., v. calacatâr. CARACOLÂC s.m., v. caraculac. CARAELE subst. sg., v. carael. CARAGEALÂR adj. invar., v. caragea. CARAGHIOS2,-OÂSĂ adj., v. caraghios1,-oasă. CARAGHIOSLUC s.n., v. caraghioslâc. CARAGHIOŞENIE s.f.,_v. caraghios1,-oasă. CARAGHIOZVOÂZĂ s.m. şi f., v. caraghios1,-oasă CARAGHIOZ2,-OÂZĂ adj., v. caraghios1,-oasă. CARAGHIOZLÂC s.n., v. caraghioslâc. CARAIÂL subst. sg., v. carael. CARAÎL subst sg., v. carael. CARAIMÂN,-Ă s.m. şi f., v. caraman,-ă. CARAINIC s.n. sg., v. caraianac. CA RAL s.n. sg., v. carar. CARAMANLĂU s.m., v. caramanlâu. CARAOL s.m., v. caraulă. CARAOLĂ s.f., v. caraulă. CARAOLEÂNCA s.f. art., v. caraulă. CARAULş.n., s.m., v. caraulă. CARAULÂŞ s.m., v. caraulă. CARMANGER s.m., v. carmangiu. CARMANGERÎE s.f., v. carmangiu. CARNAXÎ interj., v. carnaxi. CARTÂLĂ s.f., v. cartai. CARVANSAR s.f., v. carvasara. CARVANSERĂI s.n., v. carvasara. CARVASARAGÎU s.m., v. carvasara. CASABAŞALÂC s.n., v. casap-başlâc. CASÂBĂ s.f., v. casaba. CASÂB-BAŞÂ s.m., v. casap-başă. CASÂP-BAŞÂ s.m., v. casap-başă. CASM s.f., v. cazma. CAŞCAVALÂR s.n., v. caşcaval. CAŞCAVALER s.m., v. caşcaval. CAŞCAVE s.f., v. caşcaval. CAŞCAVELĂ s.f., v. caşcaval. CAŞCAVET s.m., v. caşcaval. CATAFE s.f., v. catifea. CAŢĂR s.m., v. catâr1,-ă. CATÂR3,-Ă adj., v. catâr1,-ă. CATÂRAR s.m., v. catâr1,-ă. CATÂRÂŞ s.m., v. catâr1,-ă. CATÂRC s.m., v. catâr1,-ă. CAT ARCĂ s.f., v. catâr1,-ă. CATÂRELs.m., v. catâr1,-ă. CATÂRÎŢĂ s.f., v. catâr1,-ă. CATÂRLĂ s.f;, v. catâr1,-ă. CATÂROÂICĂ s.f., v. catârVă. CATÂROÂIE s.f., v. catâr1,-ă. CATÂRŢĂ s.f., v. catâr1,-ă. CATEFE s.f., v. catifea. CATIFE s.f., v. catifea. CATTFELÁ vr., v. catifea. CATIFELAT",-Ă adj., v. catifea. CATIFELÎN,-Ă adj., v. catifeliu,-ie. CATIFELUŢĂ s.f., v. catifea. CATÍU s;m., v. cadiu. CATRÂMĂ s.f., v. catran. CATRÂNĂ s.f., v. catran. *CATRANGÎU s.m., v. catran. CAUCÁR s.m., v. cauc. CAÚNE s.m., v. caun. CAĂU)ZILĂRI s.m. pl., v. cadiu. CAVÁC s.m., v. cavaf. CAVARMÁ s.f., v. cavurma. CAVARMÁN s.n., v. cavurma. CAVÁT s.m., v. cavaf. CAVĂZ s.m., v. cavas. CAVA^-BĂŞ s.m., v. cavaz-başa. CAVĂZ-PAŞĂ s.m., v. cavaz-başa. CAVÂRMĂ s.f., v. cavurma. ■ CAVÂRMĂ s.f., v. cavurma. CAVIJRMĂ s.f., v. cavurma. CAZACLÂU s.m., v. cazacliu,-ie. CAZACLIÉSC,-IASCĂ adj., v. cazacliu,-ie. CAZÂN2,-Ă adj., v. cazan1. CAZANCÍU s.m., v. cazangiu. CAZANGERÍE s.f., v. cazangiu. CAZAC s.m., v. cazic. CAZÂL adj. invar., v. chizil,-ă. CAZESCHÉR s.m., v. cazascher. CAZIASCHÉR s.m., v. cazascher/ CAZILBĂŞ s.m., v. cazălbaş. CAZILBĂŞEŞTE adv., v. cazălbaş. CAZISCHIÁR s.m., v. cazascher. CAZISCÚR s.m., v. cazascher. CAZMAGÍU s.m., v. cazma. CAZUL adj. invar., v. chizil,-ă. CĂBUZ s.n., v. cobuz. CĂCÂRDĂC s.n., v. căcărdac. CĂDI^CIJŢĂ s.f., v. cadiu. CĂFAS s.n., v. cafas. CĂFEĂ s.f., v. cafea. CĂFENÎ vr., v. cafenea. CĂFTĂN s.n., v. caftan. CĂFTĂNI vt., vr., v. caftan. CĂFTĂNÎE s.f., v. caftan. CĂIMACĂN^s.m., v. caimacam. CAIMACÁN2,-Ă adj., v. caimacam. CĂXMĂCĂM s.m., v. caimacam. CĂIMĂCĂN1 s.m., v. caimacam. CAIMACÁN2,-Ă adj., v. caimacam. CAIMACAMI vt., vi., vr., v. caimacam. CĂIMĂCĂMÎE S;f., v. caimacam. CĂIMĂCĂNEASĂ s.f., v. caimacam. CĂIMĂCĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. caimacam. CĂIMĂCĂNÎE s.f., v. caimacam. CĂIMĂCĂNÎT s.n., v. caimacam. CĂIMĂCEL s.n., v. caimac. CĂIMĂCÎ vt., v. caimac. 840 CĂÎN,-Ă adj., v. hain,-ă. CĂIUŞ s.n.( v. căiş. ' CĂLÂF s.n., v. câlâf. CALÂP s.n., v. căleap. CĂLĂF s.n., v. câlâf. CĂLĂFĂTUÎ vţ„ v. calafat. CĂLĂFĂTUITOR s.m., v. calafat. CĂLĂNGÎ vt., v. calangiu. CĂLĂUZ s.m., v. călăuză. CĂLĂUZÎ vt., vr., v. călăuză. CALĂUZrrOR,-OÂRE adj., s.m. şi f., v. călăuză. CĂLĂUZLÎ vt., v. călăuză. 1 CĂLÂC-CAFTÂN s.n. sg., v. călâci-caftan. CĂLÂCIs.n., v. călăci. CĂLĂF s.n., v. câlâf. CĂLCÂN s.n., v. calcan. CĂLDĂRÂM s.n., v. caldarâm. CĂLDĂRÂMGÎU s.m., v. caldarâmgiu. CĂLEÂPĂ s.f., v. căleap. CĂLEP s.n., v. căleap. CĂLFÂRs.m., v. calfă. CĂLFÎE s.f., v. calfă. CALFl/JĂ s.f.,v. calfă. ■ CĂNĂBXUVÎE adj., v. conabiuVte. CĂNĂBÎU2 s.n., v. conabiuVie. CĂNĂRĂ s.f., v. canara. CĂNGER s.m., v. cange. CĂNGIUiT,-Ă adj., v. cange. CĂNTÂR s.n., v. cântar. CĂNTĂREÂLĂ s.f., v. cântar. CĂNTĂRÎ vt., vi., v. cântar. CĂPÂC s.n., v. capac. CĂPĂCEÂLĂ s.f., v. capac. CĂPĂCEL s.n., v. capac. CĂPĂCÎ vţ., v. capac. CĂPĂCITÎIRĂ s.f., v. capac. CĂPĂCUÎ vt., v. capac. . CĂPCEÂs.f., v. chepcei. CĂPCÎCĂ s.f., v. chepcei. CĂPENEÂG s.n.; v. chepeneag. CĂPITÂN-BAŞA s.m., v. capudan-paşa. CĂPITĂN-PAŞÂ s.m., v. capudan-paşa. CĂPLĂGÎE s.f., v. caplagea. CĂPUŞ s.n., v. cobuz. CĂPUT s.n., v. cobuz. CĂPUŢ s.n., v. cobuz. CĂRĂBĂŞ,-Ău s.m., adj., v. carabaş,-ă. CĂRĂBĂNEÂLĂ s.f., v. cărăbăni. CĂRĂBĂNÎT,-Ă adj., v. cărăbăni. CĂRĂBĂŞEL s.m., v. carabaş,-ă. ' CĂRĂGEĂ adj. invar., v. carăgea. CĂRĂIMĂN s.m., v. caraman,-ă. CĂ RĂMÂN,-Ă s.m. şi f., v. caraman,-ă. CĂRĂNTÂIE s.f., v. cârântâie. CĂRAU LAŞ s.m., v. caraulă. CĂRĂULĂ s.f., v. caraulă. CĂRĂULEÂNCA s.f. art., v. caraulă. CĂRĂVĂDÎ vt., v. cărăbăni. CĂRĂyODÎ vt., v. cărăbăni. CĂRBĂGI s.n., v. gârbaci. CĂRBÂŞ,-Ă adj., v. carabaş,-ă. CĂRDĂŞÎ vt., vr., v. cardaş. CÂRDĂŞIE s.f., v. cardaş. CĂRDOŞÎvt., vr., v. cardaş. CĂRJALÎU s.m., v. cârjaliu. CĂRMĂZ subst., v. cârmâz. CĂRMÂZ subst., v. cârmâz. CĂRMEZ subst., v. cârmâz. CĂRTÂLĂ s.f., v. cartai. CĂRVĂSĂR s.f., v. carvasara. CĂRVĂSĂRÎE s.f., v. carvasara. CĂSÂP s.m., v. casap. CĂSĂGÎU s.m., v. chesăgiu. CĂSĂPI vt., v. casap. CĂSĂPÎE s.f., v. casap. CĂSCÂCI s.n., v. câscâci. CĂŞCĂVĂLĂ s.f., v. caşcaval. CĂŞCĂVĂLĂRÎE s.f., v. caşcaval. CĂŞTI s.n., v. câşti. CĂTARĂN s.n., v. catran. CĂTĂR s.m., v. catâr1,-ă. CATÂR s.m., v. catâr1,-ă. CĂTÂRÂŞ s.m., v. catâr1,-ă. CĂTIFE s.f., v. catifea. CĂTRÂMĂ s.f., v. catran. CĂTRÂN s.n., v. catran. CĂTRANĂ s.f., v. catran. CĂTRĂMI vt., v. catran. CĂTRĂNÂvty v. catran. CĂTRĂNEÂLA s.f., v. catran. CĂTRĂNI vţ., vr., vi., v. catran. CĂTRĂNITURĂ s.., v. catran. CĂTRĂNrrĂ s.f., v. catran. CĂTRĂN0S,-OÂSĂ adj., v. catran. CĂUC s;n., v. cauc. CĂUCCÎU s.m., v. caucciu. CĂLIN s.m., v. caun. CĂVÂC s.m., v. cavaf. CĂVĂFIE s.f., v. cavaf. CĂVĂLÂŞ s.n., v. caval. CAZAN s;n., v. cazan1. CĂZĂLBÂŞ s.m., v. cazăibaş. CĂZĂLBĂŞESC,-EÂSCĂ adj., v. cazăibaş. *CĂZĂNÂR s.m., v. cazan1. CĂZĂNĂRIE s.f., v. cazan1. CĂZĂNEL^s.n., v. cazan1. CĂZĂNÎpĂ s.f., v. cazan1. CĂZĂNUI s.n., v. cazan1. CĂZILBÂŞ s.m., v. cazălbâş. CĂZLÂR-AG s.m., v. câzlar-aga. CĂZLÂR-AGASÎ s.m., v. câzlar-aga. CĂZLÂRIU s.m., v. câzlar-aga. CĂZMĂLUŢĂ s.f., v. cazma. CÂIAFET s.n., v. căiafet. CÂIGÎU s.m., v. căigiu. CÂLÂCI-CAFTÂN s.n. sg., v. călâci-caftan. CÂNÂ-GIUGIÎIC s.m., v. canale. CÂNTARAGÎU s.m., v. cantaragiu. CÂNTARÂŞ s.m., v. cântar. CÂNTÂRIU s.n., v. cântar. CÂNTĂRÂŞ sJn., v. cântar. CÂNTĂREALĂ s.f., v. cântar. CÂNTĂRÎ vţ.,-vi., v. cântar. CÂNTĂRITOR s.m., v. cântar. CÂRBÂCI s.n., v. gârbaci. CÂRCĂIÂG s.m., v. cârcăiac. CÂRCÂÎ vi., v. cârcăiac. CÂRCÂIÂC s.m., v. cârcăiac. CÂRCÂIÂG s.m., v. cârcăiac. CÂRCÂIÂLĂ s.f., v. cârcăiac. CÂRCÂITURĂ s.f., v. cârcăiac. CÂRCEALÎU s.m., v. câijaliu. CÂRC-SĂRDÂR s.m., v. cârcserdar. CÂRDĂŞÎE s.f., v. cardaş. CÂRGEALÎU s.m., v. cârjaliu. CÂRJĂLÎU s.m., v. cârjaliu. CÂRLÂC s.n., v. cârlaci. CÂRMIJÎU,-ÎE adj., v. cârmâziu,-ie. CÂRMUS s.m., v. cârmâz. CÂRMUZ subst., v. cârmâz. CÂRMUZÎU,-ÎE adj., v. cârmâziu,-ie. CÂRPICX s.n., v. chirpici. CÂR-SERDÂR s.m., v. cârcserdar. CÂSÂLGEÂs.f. sg., v. câzâlgea. CÂSCLĂ s.f., v. câşlă. CÂŞL s.f., v. câşlă. CÂŞLÂN s.m., v. câşlă. CÂŞLÂR s.m., v. câşlă. CÂŞLÂŞ s.m., v. câşlă. CÂŞLĂREÂSĂ s.f., v. câşlă. CÂŞLĂRÎE s.f., v. câşlă. CÂŞLĂ RÎŢĂ s.f., v. câşlă. CÂŞMET subst. sg., v. câsmet. CÂŞT s.n., v. câştl. CÂTLIC s.n., v. câtlâc. CÂVÂRGÎC subst., v. căvârgic. CÂZLÂR(IU) s.m., v. câziar-aga. CÂZLÂGE s.f. sg., v. câzâtcea. CÂZMET subst. sg., v. câsmet. CEABÂC s.n., v. şabac. CEABUC s.n., v. ciubuc. CEABUR,-Ă s.m. şi f., adj., v. chiabur,-ă. CEACĂRÎ vr., v. ceacâr,-ă. CE AC AC s^n., v. ceacâie. CEACAI,-ÂIE adj., v. ceacâr,-ă. CEACÂR vr., v. ceacâr,-ă. CEACÂRIE s.f., v. ceacâr,-ă. CEACHÎE s.f., v. ceacâie. CEACLAC s.n., v. cicric. CEACRÂC s.n., v. cicric. CEACRÎC s.n., v, cicric. CEACŞÂRI s.m. pl., v. ceacşiri. CEADARÎU,-ÎE adj., v. ceadîriu,-le. CEAIM s.n.> v. ceam. CEAIRÂR s.m., v. cealr. CEAÎZ s.n., v, ceiz. CEALÂU s.n., v. cealău. CEALÎ s.n., v. cealău. CEALÎ s.n. sg., v. cealău. CEALMAGÎU s.m., v. cealma. CEALMELUŢĂ s.f., v. cealma. CEAMANDURĂ s.f., v. geamandură. CEAMFÎR s.m., v. cimişir. CEAMPAR s.f., v. geampara. CEAN s.n., v. ceam. CEANFES s.n., v. geanfes. CEÂNGHER s.n., v. cinghel. CEANGHIR1 s.n., v. cighir. CEANGHÎR2 s.n., v. cinghel. CEÂNTĂ s.f., v. geantă. CEAP s.n., v. ceapucluc. CEAPĂN,-Ă s.m. şi f., v. ceapcân^-ă. CEAPCÂN2 s.n., v. cepchen. CEAPCHEN s.n., v. cepchen. CEAPCHÎN s.n., v. cepchen. CEAPLĂZ s.n., v. ceapraz. CEAPRAZÂvt., v. ceapraz. CEAPRAZAN s.n., v. trapazan. CEAPRAZÂR s.m., s.n., v. ceapraz. CEAPRAZĂRÎE s.f., v. ceapraz. . CEAPRAZÎ vt., v. ceapraz. CEAPRÂZNIC s.n., v. ceapraz. CEAPRAZUÎ vt., v. ceapraz. CEAPRĂZĂRESC,-EÂSCA adj., v. ceapraz. CEAPRĂZĂRÎE s.f., v. ceapraz. CEAR s.n., v. gear. CEARÂP s.m., v. ciorap. CEARCEAF s.n., v. cearşaf. CEARCEÂV s.n., v. cearşaf. CEARDAC s.n., v. cerdac. CEASM s.f., v. şaşma. CEAŞÎN s.n., v. cişniu. CEATARÎE s.f., v. citarea. CEAT-PÂT adv., v. ceac-pac. CEAUM s.n., v. ceam. CEAUŞ^-Ă adj., v. ceauş1. CEAUŞEL s.mv v. ceauş1. CEAUŞESC,-EASCĂ adj., v. ceauş1. CEAUŞÎ vi., v. ceauş1. CEAUŞÎE s.f., v. ceauş1. CEAUŞLÂR-EMENÎ s.m., v. ceauşlar-emini. CEAVUŞ s.m., v. ceauş1. CEBliC s.n., v. ciubuc. CEBUCEL s.n., v. ciubuc. CEBUCÎU s.m., v. ciubucciu1. CECÂL,-Ă s.m. şi f., v. ceacal,-ă. CECÂR,-Ă adj., v. ceacâr,-ă. CECMEGE s.f., v. cicmigea. CECRÎC s.n., v, cicric. CECŞÎRI s.m. pl., v. ceacşiri. CEDERÎU,-ÎE adj., v. ceadirlu,-ie. CEFLÂC s.n., v. ciftllc. 842 CEFLÎC s.n., v. ciftlic. CEFTELĂC S.n., V. ciftlic. CEFTELÂC s.n., v. ciftlic. CEFTELÎC s.n., v..ciftlic. CEFTERDÂR s.m., v. tefterdar. CEFTLÂC s.n., v. ciftlic. ’ CEFTLÎC s.n., v. ciftlic. CEGHÎRIU s.n., s.m., vr cighir. CEHÂN s.n.,.v. sahan. ' CEÎR(IU) s.n., v. ceair. CEIUR s.n., v. ceair. ! - CELEBÎ s.m., v. ciiibiu,-ie. CELEBÎU,-ÎE s.m. şi f.„adj., v.ciiibiu,-ie. CELENCHIs.n., v. celenghi. CELIBILÎC s.n., v. cilibilic. CELIBÎU s.m., v. gelep. CELÎC s.n., v. cilic1. CELXCHE S.f., v. cilic2. CELÎCHI subst; sgi( v. cilic3. CELM s.f., v. cealma. CELME s.f., v. cealma. CELMELIJŢĂ s.f., v. cealma; CEMBER s.n., v. cimbir. CEMENÎ adj. invar., v. ceameniu,-le. CEMGHER s.n., v. cimbir. CEMIŞÎR s.m., v. cimişir. CEMUR s.n. sg., v. ceamur. CENÂC s.n., v. ceanac. CENĂCEL s.n., v. ceanac. CENĂCOJ s.n., v. ceanac. CENGHEL s.n.,.v. cinghel. CENGHENEs.f., v. cinghinea. CENGHENE s^f., v. cinghinea, CENGHÎE s.f., v. cinghie. ^ CEPCEL s.n., v. chepcei. CEPHĂN s.f., v. gephanea. CEPRÂG s.n., v. ceapraz. CEPRÂZ s.n., v.ceapraz. CEPRÂZĂ s.f., v. ceapraz. CEPRĂGÂR(IU) s.m., v. ceapraz. ' CEPRĂZÂR s.m., v. ceapraz. ’ ^ CEPRĂZARESC,-EÂSCĂ adj., V. ceapraz.' CEPRĂZĂRIE s.f., v.ceapraz. CEPRĂZÎ vt., v. ceapraz. CEPREÂG s.n., v. ceapraz. CEPREÂZ s.n., v. ceapraz. CEPREGÂRs.m.,v. ceapraz. ; . CEPREZÂR s.m., v. ceapraz. CEPRIGÂR s.m., v. ceapraz. CERÂP s.m., v. ciorap. CERBET s.n., v. şerbet. CERCAGÎU s.m., v. cearcagiu. CERCEÂF s.n., v. cearşaf. CERCHEÂZ,-A s.m. şi f., adj., v, cerchez,-ă. CERCHEJ s.m., v. cerchez,-ă. CERCHE2ESC,-EÂSCĂ adj, s.f. art., v. cerchez,-ă. CERCHEZEŞTE adv., v. cerchez,-ă. ' CERCHEZOÂICĂ s.f., v. cerchez,-ă. ! CERCHIEZ,-Ă s.m. şi f., v. cerchez,-ă. CERCLÎU s.m., v. cearclâu,-âie. CERDĂCEL s.n., v. cerdac. CERDĂCUŢ s.n., v. cerdac. CEREÂC s.m., v. cirac. CEREC s.n., v. ciric1. CEREPÎE s.f., v. ciripie. CEREVÎŞ s.n. sg., v. cerviş. CERGHÎŞ s.n. sg., v. cerviş. CERPÎE s.f., v. ciripie. CERŞÂF s.n., v. cearşaf. CERŞÂG s.n., v. cearşaf. CERVEŞ s.n. sg., v. cerviş. CERVÎCI s.n. sg., v. cerviş. CEŞME s.f., v. cişmea. CEŞME s.f., v. cişmea. CEŞMEGÎU s.m., v. cişmegiu. CEŞNÎU s.n., v. cişniu. CETÂC,-Ă s.m. şl f., v. ciutac,-ă. CETÂL s.n., v. ceatal. CETALMEZÎL s.n., v. cetal-menzâl. CETARE s.f., v. citarea. CETARÎE s.f., v. citarea. CEŢM s.f., v. ceatma. CEUŞ s.m., v. ceauş1. CEVREÂ^s.f., v. gevrea. CEVRÎCĂ s.f., v. gevrea. CFIT adv., s.n., v. fit. CHEABÂP s.n., v. chebap. CHEARUVÂN s.n., v. chervan. CHEATĂP s.m., v. cheatip. CHEATÎB s.m., v. cheatip. CHEB s.n., v. chebă. CHEBÂB s.n., v. chebap. CHEBABE s.f., v. chibabea. CHEBÂR(IU) s.n., v. chebă. CHEBĂU s.n., v. chebă. CHEBE s.f., V. chebă. CHEBRE s.f., v. ghebrea. CHEFĂLUÎ vr., v. chef. CHEFĂLUIÂLA s.f., v. chef. CHEFELÎ vry v. chef. CHEFOS,-OASĂ adj., v. chef. CHEFŞ s.n., v. cheşf. CHEFŞâR s.n., v. chef. CHEFTE s.f., v. chiftea. CHEFUI vi., vr., v. chef. CHEFUL^Ţ s.n., v. chef. CHEFULUI vr., v. chef. CHEFUŞOR s.n., v. chef. CHEHAIA-BEG s.m., v. chehaia-bel. CHEHÂI s.m., v. chehaia. CHEHÂIE s.f., s.m., v. chehaia. CHEHAILÂC s.n., v. chehaialâc. CHEHLEMBÂR s.n., v. chihlimbar. CHEHRIBÂR(IU) s.n., v. chihlimbar. CHEI s.f., v. chehaia. CHEIHÂIE s.f., v. chehaia. CHELĂRÎE s.f., v. chiler. CHELBĂŞÎ vi., vr., vt., v. chelbaş,-ă. CHELBĂŞÎE s.f., v. chelbaş,-ă. CHELEMETUÎ vi., v. chelemet. CHELEP s.n., v. căleap. CHELEPÎR s.n., v. chilipir. CHELER(IU) s.n., v. chiler. CHELERMÎN subst. sg., v. chilermenea. CHELÎ vi., vt., v. chel, cheală. CHELÎE s.f., v. chel, cheală. CHELIEP s.n., v. căleap. CHELIMBÂR s.n., v. chihlimbar. CHELÎP s.n., v. căleap. CHELIPÎR s.n., v. chilipir. CHEN s.n., v. chenar. CHENĂRÂŞ s.n., v. chenar. CHENĂRUI vt., v. chenar. CHEPCEÂ1 s.f., v. checea. CHEPCEÂ2 s.f., v. chepcel. CHEPENGHI s.n., v. chepeng. CHEPENT s.n., v. chepeng. CHERECHE s.f., v. cherachea. CHERESTÂR(IU) s.m., v. cherestea. CHERESTĂRIE s.f., v. cherestea. CHERESTEGERÎE s.f., v. cherestegiu. CHERESTEGÎE s.f., v. cherestegiu. CHERESTIGIRÎE s.f., v. cherestegiu. CHERHANE s.f., v. cherhana. CHERÎM s.n. sg., v. cherem. CHERME s.f., v. dirmea. CHERPĂ s.f., v. cherpedin. CHERPEDEL s.n., v. cherpedin. CHERPEDEN s.n., v. cherpedin. CHERPEDÎNE s.n., v. cherpedin. CHERPIC s.n., s.m., v. chirpici. CHERPICI s.n., v. chirpici. CHERTEC s.n., y. chertic. CHERVANSERÂI s.n., v. carvasara. CHERVĂSĂRÎE s.f., v. carvasara. CHES2 subst., v. ches1. CHES s.f., v. chisea. CHESADÂR s.m., v. chesedar(-efendi). CHESAGÎU s.m., v. chesăgiu. CHESĂGÎ vt., v. chesăgiu. CHESĂR^IU) s.n., v. chisăr. CHESCHET s.n., v. cheşchet. CHESCHÎN,-Ă adj., v. cheşchin,-ă. CHESE s.f., v. chisea. *CHESER s.n., v. chisăr. CHESERGÎU s.m., v. chisăr. CHESMÂRIU s.n., v. cazmir. CHESMEÂ-CALDÂRÂM s.n., v. chesmea-caldarâm. CHEŞ adv., v. chez. CHEŞER s.n., v. chisăr. CHETÎB s.m., v. cheatip. CHEZI adv., v. chez. CHIABURÂN s.m., v. chiabur,-ă. CHIABURÂŞ s.m., v. chiabur,-ă. CHIABURCĂ s.f., v. chiabur,-ă. CHIABUREALĂ s.f., v. chiabur,-ă. CHIABUREASĂ s.f., v. chiabur,-ă. CHIABURESC,-EÂSCĂ adj., v. chiabur,-ă. CHIABURÎ vr., vi., v. chiabur,-ă. CHIABURIE s.f., v. chiabur,-ă. CHIABURÎME s.f., v. chiabur,-ă. CHIABUROÂICĂ s.f., v. chiabur,-ă. CHIABUROI s.m., v. chiabur,-ă. CHIAI s.f., v. chehaia. CHIÂIE s.f., v. chehaia. CHIBRÎC s.n., v. chibrit1. CHIBRÎCĂ s.f., v. chibrit1. CHIBRÎT2 interj., v. chibrit1. CHIBRITELNIŢĂ s.f., v. chibrit1. CHICHÎE s.f., v. tichie. CHICHIRGÎU s.m., v. cichirgiu. CHICHIUŢĂ s.f., v. tichie. CHICI s.n., v. câci. CHIEBĂ s.f., v. chebă. CHIERTÎC s.n., v. chertic. CHIESADÂR s.m., v. chesedar(-efendi). CHIFTELUŢĂ s.f., v. chiftea. CHIHÂI s.m., v. chehaia. CHIHAI s.f., v. chehaia. CHIHAIA-BEI s.m., v. chehaia-bei. CHIHÂIE s.f., v. chehaia. CHIHANGIU s.m., v. chiolhangiu. CHIHLIBÂR(IU) s.n., v. chihlimbar. CHIHLIBARÎU,-ÎE adj., v. chihlimbar. CHIHUBĂRÎ vt., v. chihlimbar. CHIHLIMBARÎU,-ÎE adj., v. chihlimbar. CHIHRIBÂR(IU) s.n., v. chihlimbar. CHIHRIMBÂR s.n., v. chihlimbar. CHILÂF s.n., v. pilaf. CHILĂRÎE s.f., v. chiler. CHILÂF s.n., v. câlâf. CHILEPÎR s.n., v. chilipir. CHILEREL s.n., v. chiler. CHILERIU s.n., v. chiler. CHILERMENE s.f. sg., v. chilermenea. CHILERMENI s.f. sg., v. chilermenea. CHILHANAGÎU s.m., v. chiolhangiu. CHILHANGÎU s.m., v. chiolhangiu. CHILIBÂR s.n., v. chihlimbar. CHILIE s.f., v. chel, cheală. CHILÎE-ARMENEÂSCĂ s.f. sg., v. chilermenea. CHILIGÎUVÎE adj., v. cilibiu,-ie. CHIUGÎU2 s.m., v. schelă. CHILÎM2 s.n. sg., v. cherem. CHILIMĂŢ subst. sg., v. chelemet. CHILIMBÂR s.n., v. chihlimbar. CHIUMBARÎU,-ÎE adj., v. chihlimbar. CHILIMET subst. sg., v. chelemet. CHILIMFÂRs.n.tv. chihlimbar. CHILIMINGIOÂICA s.f., adj. f., v. chilim1. CHILÎP s.n., v. căleap. CHILIPER(IU) s.n., v. chilipir. 844 CHIUPIRGÍ vţ., v. chilipirgiu. CHILIPIRGIOÂICĂ s.f., v. chilipirgiu. CHILIPÚR s.n., v. chilipir. CHILOMÁN s.m., v. chilom. CHILOMĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. chilom. CHILÓMB s.n., v. chilom. CHILOPÁSTE s.f., v. chilipir. CHILŞUG s.n., v. chel, cheală. CHILUG s.n., v. chilom. CHILÚM s.n., v. chilom. CHILÚMB s.m., v. chilom. CHILÚNC s.n., v. chilom. CHIMEÓN subst. sg., v. chimion. CHIMÉR s.n., v. chimir. CHIMERÉL s.n., v. chimir. CHIMÉRI(U) s.n., v. chimir. CHIMILIOÁRA s.f., v. ghimirlic1. CHIMIONÂTĂ s.f., v. chimion. CHIMIRÂŞ s.n., v. chimir. CHIMIRLÍC s.n., v. ghimirlie1. CHINAR s.n., v. chenar. CHINARÁ yt., v. chenar. CHINĂRUÎ vt., v. chenar. CHINDÉI s.n., v. chindie. CHINDELÍC s.n., v. ghiundelic. CHINDÍCA si. art., v. chindie.. CHINDIOÂRĂ s.f., v. chindie. CHINDÍU s.n., v. chindie. CHINDIUŢĂ s.f., v. chindie. CHINGHÍE s.f., v. chindie. CHINITIGÍU s.m., v. tinichigiu. CHIOÂRDĂ s.f., v. chior1, chioară. CHIOBÚR s.m., v. cobur. CHIOFTEÁ s.f., v. chiftea. CHIOLHANAGÍU s.m., v. chiolhan. CHIOLHĂN0S,-OÂSĂ s.m. şi f., adj., v. chiolhaniu. CHIONDORÁ vr., v. chior1. CHIONDORÂŞ adv., v. chior1. CHIONDOREALA s.f., v. chior1. CHIONDORILĂ s.m., v. chior1. CHIONDORÎ vr., v. chior1. CHIONDORUŞ adv., v. chior1. CHIOPÉNG s.n., v. chepeng. CHIOR3, CHIOARĂ s.m. şi f., v. chior1. CHIORĂNÎEs.f., v. chior1. - ^ CHIORÂŞ,-Ă adv., adj., v. chior1. CHIORÂTLIRĂ s.f., v. chior1. CHIORBAGÍU,-ÍE adj., v. chior1. CHIORBALÍU,-ÍE adj., v. chior1. CHIÓRBEA s.m., v. chior1. CHIORC, CHIOÂRCĂ adj., v. chior1. CHIORDÍ vr., vi., v. chior1. CHIORDÎŞ adv., v. chior1. CHIORFÂRTÂN s.n., v. chior1. CHIORHANÍU s.m., adj. m., v. chiolhaniu. CHIORI vi., vt., vr., v. chior1. CHIORÍE s.f., v. chior1. CHIORÎLĂ s.m. sg., v. chior1. CHIORÎŞ,-Ă adv., adj., v. chior1. CHIORI vi., vt., vr., v. chior1. CHIORPÎCĂ s.f., v. chirpici. CHIORUŞj-Ă adv., adj., v. chior1. CHIOSTEIE s.f., v. chiostec. CHIOŞ s.n., v. chioşc. CHIOŞCÂR sjn., v. chioşc. CHIOŞTURĂ s.f., v. ghiusturea. CHIP s.n^ v. chiup. CHIPĂNAG s.n., v. chepeneag. CHIPCE s.f., v. chepcel. CHIPCEÂC s.n., v. chepcel. CHIPCEÂG s.n., v. chepcel. CHIPCEL s.n., v. chepcel. CHIPCELÂR s.m., v. chepcel. CHIPENEÂG s.n., v. chepeneag. CHIPENG s.n., v. chepeng. CHIPÎCI s.n., v. chirpici. CHIPINEÂG s.n., v. chepeneag. CHIRACHE s.f., v. cherachea. CHIRACHE s.f., v. cherachea. CHIRAGÎU s.m., v. chirigiu. CHIRAN s.f., v. cherhana. CHIRCÎ-BAŞA s.m., v. chiurci-başa. CHIRCIUBĂŞOÂIE s.f., v. chiurci-başa. CHIRESTE s.f., v. cherestea. CHIRGELÂC s.n., v. chiragelâc. CHIRGÎU s.m., v. chirigiu. CHIRHÂN s.n., v. cherhana. CHIRHAN s.f., v. cherhana. CHIRHANE s.f., v. cherhana. CHIRIBÂR s.n., v. chihlimbar. CHIRIGELÂC s.n., v. chiragelâc. CHIRIGÎE s;f., v. chirigiu. CHIRIMBÂR s.n., v. chihlimbar. CHIRIPÎCI s.n. pi-, v. chirpici. CHIRIPÎR s.n., v. chilipir. CHIRI STEA s.f., v. cherestea. CHIRISTIGÎU s.m., v. cherestegiu. CHIRÎŞ s.n., v. cheriş. CHIRJALIESC,-ÂSCĂ adj., v. cârjaliu. CHIRPÎC s.n., v. chirpici. CHIRPICAR1 s.m., v. chirpici. CHIRPICÂR2 s.n., v. chirpici. , CHIRPÎCĂ s.f., v. chirpici. CHIRPIDEL s.n., v. cherpedin. CHIRVÂN s.n., v. chervan. CHIRVĂSĂRÎE s.f., v. carvasara. CHIS s.f., v. chisea. CHISAGÎU s.m., v. chesăgiu. CHISÂR s.n., v. chisăr. CHISARGÎU s.m., v. chisăr. CHISĂGÎ vt., v. chesăgiu. CHISĂGÎU s.m., v. chesăgiu. CHISĂU s.n., v. chisea. CHISEDÂR-EFENDI s.m., v. chesedar(-efendi). CHISER s.n., v. chisăr. CHISMERIU s.n., v. cazmir. CHITÂB s.n., v. chitap. CHITÂPĂ s.f., v. chitap. CHITÎE s.f., v. tichie. CHITIOÂRĂ s.f., v. tichie. CHITIUŢĂ s.f., v. tichie. CHIUB s.n., v. chiup. CHIUFTE s.f., v. chiftea. CHIULÂC s.n., v. chiulaf. CHIULAN s.n., v. chiolhan. CHIULANGÎU s.m., adj.m., v. chioihaniu. CHIULEÂF s.n., v. chiulaf. CHIULHÂN s.n., v. chiolhan. CHIULHANAGIU1 s.m., v. chiolhangiu. CHIULHANAGÎU2 s.m., adj.m., v. chioihaniu. CHIULHANGÎU1 s.m., v. chiolhangiu. CHIULHANGÎU2 s.m., v. chiolhan. CHIULHANÎU s.m., adj.m., v. chioihaniu. CHIULÎCHI s.n., v. chilom. CHIULUG s.n., v. chilom. CHIUNDELÂC s.n., v. ghiundelic. CHIUNT s.n., v. chiunghi. CHIUPĂ s.f., v. chiup. CHIUPCĂ s.f., v. chiup. , CHIUPULEf s.n., v. chiup. CHIUPUŞOR s.n., v. chiup. CHIURCI s.n., v. chiurc. CHIURCI-BÂŞ s.m., v. chiurci-başa. CHIURCIUBÂŞĂ s.m., v. chiurci-başa. CHIURCIUBĂŞOÂIE s.f., v. chiurci-başa. CHIURTs.n., v. chiurc. , CHIUSTEC s.n., v. chiostec. CHIVIRGÎC subst. sg., v. căvârgic. CHIZÂP subst. sg., v. chezap. CHIZEL,-Ă adj., v. chizll,-ă. CHIZLÂR s.m., v. câzlar-aga. CIBÎC s.n., v. ciubuc. CIBRÎC s.n., v. chibrit1. CIBUC sji., v. ciubuc. CIBUCCÎ-BAŞÂ s.m., v. ciubucci-başa. CIBUCCÎU s.m., v. ciubucciu1. CICARIC s.n., v. cicric. CICARÎG s.n., v. cicric. CICĂRĂG s.n., v. cicric. CICĂRĂG s.n., v. cicric. CICĂRÂC s.n., v. cicric. . CICĂREL s.n., v. cicric. CICĂRÎC s.n., v. cicric. CICĂRÎG s.n., v. cicric. CICÂRÂC s.n., v. cicric. CICÂRÂG s.n., v. cicric. CICÂRÎG s.n., v. cicric. CÎCEA adj. invar., v. gigea. _ CXCHÎR,-Ă adj., v. ceacâr,-ă. CICHIRÎG s.n., v. cicric. CICÎC2,-Ă adj., v. cicic1. CICÎC3,-Ă adj., v. giugiuc,-ă. CICÎC4 s.n., v. cicric. CICÎE s.f., v. tichie. CICIMIGE s.f., v. cicmigea. CICLÎC s.n., v. cicric. CICMEGE s.f., v. cicmigea. CICRAC s.n., v. cicric. CICRÎT s.n., v. cicric. CICŞÎRI s.m. pi., v. ceacşiri. CIDIRs.n., s.m., v. cighir. CIER(IU) s.n., v. ceair. CIFLAC s.n., v. ciftiic. CIFLĂC s.n., v. ciftiic. CIFLÎC s.n., v. ciftiic. CIFT s.m., v. cifte-duiap. CIFTELIC s.n., v. ciftiic. CIFTILÂC s.n., v. ciftiic. CIFTILÎC s.n., v. ciftiic. CIFTLÂC s.n., v. ciftiic. CÎFŢU-DULÂP s.m., v. cifte-duiap CIFUT,-Ă s.m. şi f., adj., v. ciufut,-CIGÂR s.n., v. cicur. CIGHER s.n., s.m., v. cighir. CIGHERÂŞ s.n., v. cighir. CIGHILÎU;-ÎE adj., v. cilibiu,-ie. CIGMIGEA s.f., v. cicmigea. CIHOD'ÂR s.m., v. ciohodar1. . CU MEA s.f., v. cişmea. CILIBÎ s.m., v. ciiibiu,-ie. CILIBÎC s.n., v. cilibilic. CILIBILÂC s.n., v. cilibilic. CILIGHÎU,-ÎE adj., v. cillbiu,-ie. CILINGHÎU,-ÎE adj., v. cilibiu,-ie. CIMBEL s.n., v. cimbir. CIMBERJIU) s.n., v. cimbir. CIMBIREA sJf., v. cimbir. CIMBIREÂLĂ s.f., v. cimbir. CIMBIRÎ vr., v. cimbir. CIMBIRÎCĂ s.f., v. cimbir. CIMBÎRIU s.n., v. cimbir. CIMBISTR vt., v. cimbistră. CIMBRÎSTĂ s.f., v. cimbistră. CIMIR1 s.m., v. cimişir. CIMÎR2 s.n., v. chimir. CIMIRÂŞ s.n., v. chimir. CIMIŞAR(IU) s.m., v. cimişir. CIMIŞER(IU) s.m., v. cimişir. CIMPAR s.f., v. geampara. CIMŞÂR s.m., v. cimişir. CIMŞER(IU) s.m., v. cimişir. CIMŞÎR(IU) s.m., v. cimişir. CIMUR s.n. sg., v. ceamur. CIMURÎvt., v. ceamur. CINGHIÂSĂ s.f., v. cinghie. CINGHÎR s.n., v. cinghel. CINGHIREÂSĂ s.f., v. cinghie. ; CIOÂLNAV,-Ă adj., v. cioiac. CÎOÂLNĂy,-Ă adj., c. cioiac. CIOÂRBĂ s.f., v. ciorbă. CIOBÂLIGĂ s.f., v. cioban. CIOBÂNCĂ s.f., v. cioban. 846 CIOBĂNAŞ s.m., v. cioban. ! CIOBĂNĂU s:mv v. cioban. CIOBĂNCIJŢĂ s.f., v. cioban. CIOBĂNEÂSĂ s.f., v. cioban. CIOBĂNEL s.m7 v. cioban. CIOBĂNESC,-EAS CĂ adj., s.m. şi f., v. cioban. CIOBĂNEŞTE adv., v. cioban. CIOBĂNÎ vi., vr., v. cioban. CIOBĂNIE s.f., v. cioban. CIOBĂNIME s.f., v. cioban. CIOBĂNIOC s.m., v. cioban. CIOBĂNÎfĂ s.f., v. cioban. CIOBĂNOI s.m., v. cioban. CIOBĂNOSj-OÂSĂ adj., v. cioban. CIOBÂRLÂC s.n., v. ciorbalâc1. CIOCÂNCĂ s.f., v. cange. CIOCMĂGI vt., v. ciomag. CIODÂR s.m., v. ciohodar1. CIOHDÂR s.m., v. ciohodar1. CIOHODAR2 s.m., v. baş-ciohodar.1 CIOHODÂRIU s.m., v. ciohodar1. CIOHODĂRÎT s.n., v. ciohodar1. CIOINÂC,-Ă subst, adj., v. ciuin. CIOINÂG,-Ă s.m. sg., adj., v. ciuin. CIOINEÂG,-Ă s.m. sg., adj., v. ciuin. CIOINÎQ-Ă a.m. sg., adj., v. ciuin. CIOLAM s.f., v. ciulama. CIOLAV,-Ă adj., v. ciolac,-ă. CIOLĂCÎ vt., v. cioiac,-ă. CIOLĂVI vt., v. ciolac,-ă. CIOLĂVIE s.f., v. cioIac,-ă. CIOLMEC s.n., v. ciumlec. CIOLNAV,-Ă adj., v. ciolac,-ă. CIOLOG,-OÂGĂ adj., v. ciolac,-ă. CIOLOMP,-OÂMPĂ adj., v. ciolâc,-ă. CIOMÂC s.n., v. ciomag. CIOMÂGĂ s.f., v. ciomag. CIOMĂGAR s.m., v. ciomag. CIOMĂGÂŞ1 s.n., v. ciomag. CIOMĂGÂŞ2 s.m., v. ciomag. CIOMĂGEÂLĂ s.f., v. ciomag. CIOMĂGEL s.n., v. ciomag. ■ CIOMĂGÎ vt., vr., v. ciomag. CIOMĂGrrOR,-OÂRE adj., v. ciomag. CIOMĂGUŢ s.n., v. ciomag. CIONEÂG,-Ă s.m. sg., adj., v. ciuin. CIOPRÂZ s.n., v. ceapraz. CIORÂC s.m., v. ciorap. CIORĂPÂR s.m:, v. ciorap. CIORĂPĂREÂSĂ s.f., v. ciorap. CIORĂPĂRÎE S.f., V. ciorap. CIORĂPEL s.m., v. ciorap: CIORĂPIOR s.m., v. ciorap. CIORBA s.f., v. ciorbă. CIORBAGIU2 s.m., v. ciorbă. CIORBALÂC2 s.n., v. ciorbă. CIORBALÎC s.n., v. ciorbalâc1. CIORBÂR s.m., v. ciorbă. CIORBĂRÎE s.f., v. ciorbă. CIORBÎŢĂ si., v. ciorbă. CIORBOÂJCĂ s.f., v. ciorbă. CIORBULÎŢĂ s.f., v. ciorbă. CIORCIOVEÁ s.f., v. cercevea. CIORLAMÁ s.f., v. ciulama. CIORLÁN s.m., v. ciurlan. CIOROPINĂ s.f., v. arap. CIORTAN s.n., v. cioltar. CIORTÁR s.n., v. cioltar. CI0ŞMĂ s.f., v. şaşma. CIPCÉL s.n., v. chepcel. CIPRĂGÂRIU s.m., v. ceapraz.' CIRACLADISEALĂ s.f., v. cirac. CIRACLADISÍ vt., v. cirac. CIRĂC s.m., v. cirac. CIREÁC s.m., v. cirac. CIREÁP s.m., v. ciorap. CIRÉC s.n., v. ciric1. CIRÍC2 s.n., v. cicric. CIRIPÍU,-ÍE adj., v. ciripie. CIRIVÎŞ s.n. sg., v. cerviş. CIRMIŞÎR s.m., v. cimişir. CIRVÎŞ s.n. sg., v. cerviş. CIŞÎT2 subst., v. şişic. CIŞMă s.f., v. cişmea. CIŞMEGE s.f., v. cicmigea. *CIŞMELÂR s.m., v. cişmea. CIŞMELUŢĂ s.f., v. cişmea. CIŞMIGE s.f., v. cicmigea. CIŞMIGÎU s.m., v. cişmegiu. CIŞNÎ vi.,_v. cişniu. CITÂC,-Ă s.m. şi f., v. ciutac,-ă. CITARÉ s.f., v. citarea. CITARÍE s.f., v. citarea. CITARÍU s.n., v. citarea. CITĂRÎE s.f., v. cit. CITRÚC s.m., v. chituc. CIUBEICĂ s.f., v. ciubuc. CIUBEUCĂ s.f., v. ciubuc. CIUBUCÁR s.n., s.m., v. ciubuc. CIUBUCĂREÂLĂ s.f., v. ciubuc. CIUBUCĂRÎ vt., v. ciubuc. CIUBUCĂRÎE s.f., v. ciubuc. CIUBUCCERÍE s.f., v. ciubucciu1. CIUBUCCÍU2 s.m., v. ciubuc. CIUBUCCIURÍE s.f., v. ciubucciu1. CIUBUCEÁ s.f., v. ciubuc. CIUBUCEÂLĂ s.f., v. ciubuc. CIUBUCÉL s.n., v. ciubuc. CIUBUCGÍU s.m., v. ciubucciu1. CIUBUCÍ vi., v. ciubuc. CIUBÚT s.n., v. ciubuc. CIUCÉC s.n., v. cicic1. CIUCIUBÉI s.n., v. sici. CIUCIÚC adj. invar., v. giugiuc,-ă. CIUÉN s.m., v. ciuin. CIUFLÍC s.n., v. ciftlic. CIUFUŢENIE s.f., v. ciufut,-ă. CIUFUŢI vr., v. ciufut,-ă. CIUFUŢÎE s.f., v. ciufut,-ă. CIUHODÂR s.m., v. ciohodar1. CIUÎM s.m., v. ciuin. CIUINÂG s.m. sg., adj., v. ciuin. CIUJME s.f., v. cişmea. CIUL s.n., v. ciulea. CIULÂM s.n., v. ciulama. CIULAME s.f., v. ciulama. CIULĂ s.f., v. ciulama. CIULEŢ s.n., v. ciulea. CIULM s.f., v. cealma. CIULTÂR s.n., v. cioltar. CIULUME s.f., v. ciulama. CIUMÂC s.n., v. ciomag. CIUMÂG s.n., v. ciomag. CIUMĂGEÂLĂ s.f., v. ciomag. CIUMBER(IU) s.n., v. cimbir. CIUMBIR s.n., v. cimbir. CIUMEÂG s.n., v. ciomag. CIUMÎIR s.n. sg., v. ceamur. CIUMURLACĂ s.f., v. ceamur. CIUMURLUÎ vt.j vr., v. ceamur. ' CIUMURLUIÂLA s.f., v. ceamur. CIUMURUÎ vt., v. ceamur. CIURĂT s.n., v. ciuruc, i piURCIUVE s.f., v. cercevea. ; CIURECÂR s.m., v. ciurec. CIURECHI s.m., v. ciurec. CIURTÂR s.n., v. cioltar. CIURUME s.f., v. ciulama. CIUSME s.f., v. cişmea. CIUŞME s.f., v. cişmea. CIUT s.n., v. cit. CIVITÎ adj. invar., v. civit,-ă. CIZIGHEN s.n., v. gizie. CIZME s.f., v. cişmea. COBOR s.m., v. cobur. CODAŞ s.m., v. codoş,-oaşă. CODOAŞCĂ s.f., v. codoş,-oaşă. CODOŞCĂ s.f., v. codoş,-oaşă. CODOŞI vi., v. codoş,-oaşă. CODOŞÎE s.f., v. codoş,-oaşă. câDUŞ s;m., v. codoş,-oaşă. COFTARÎE s.f., v. cofterie. COFTIRÎE s.f., v. cofterie. COINĂpEL s.n., v. coinac. COINEGE s.n. pi., v. coinac. C03C0GE adj. invar., v. coşcogea. COLCEÂG s.n., v. colceac. COLCERI s.m. pi., v. colceac. COLEÂM s.n., v. colan. COLTUCEL s.n., v. coltuc. COLUR s.n., v. col1. COMÂŞ s.n., v. cumaş. COMBAR s.f., v. cumbara. COMIŞE s.f., v. cumaş. CONABÎU2 s.n., v. conabiu^-ie. CONĂCAR s.m., v. conac. CONĂCEÂLĂ s.f., v. conac. CONĂCEL s.n., v. conac. CONĂCÎ vi., vr., vt., v. conac. CONĂCITOR s.m., v. conac. : , CONDOR s.m., v. condur. CONDORAGÎU s.m., v. conduragiu. CONDORÂT s.m., v. condur. CONDURÂR(IU) s.m., v. condur. CONDURÂŞ s.m., v. condur. CONDURÂT s.m., v. condur. COPAC s.n., v. capac. COPliS s.n., v. cobuz. COPUZ s.n., v. cobuz. CORABIELE s.f. pi., v. corăbiele. CORĂN s.n., v. alcoran. CORĂBIOÂRE s.f. pl., v. corăbiele. CORBÂN1 s.n., v. curban. CORBÂN2 s.n., v. curban-bairam. CORDEL s.n.,_v. cortel. CORMOJÎU,-ÎE adj., v. cârmâziu,-ie. COROFTÎE s.f., v. cofterie. COŞCOGEA adj. invar., v. coşcogea. COŞCOGE adj. invar., v. coşcogea. COVĂT vt., v. covată. COVĂTÂR s.m., v. covată. COVĂTĂRÎE s.f.^v. covată. COVĂTOS,-OÂSĂ adj., v. covată. COVĂŢE s.f., v. covată. COVĂŢECĂ s.f., v. covată. COVĂTÎ vţ., v. covată. COVĂŢÎCĂ sj., v. covată. COVĂŢITURĂ s.f., v. covată. COVÂRGÎC subst., v. căvârgic. COVEŢE s.f., v. covată. COVEŢÎCĂ s.f., v. covată. COZ2 adv., v. coz1. CRAMs.il., v. icram. CRIBÎT s.n., v. chibrit1. CUB s.n., v. chiup. CUBUR s.m., s.n., v. cobur. , L CUCIUC-IMBRIHOR s.m., v. chiuciuc-imbrohor. CUCIUC-IMBROHOR s.m., v. chiuciuc-imbrohor. CUCIUC-ÎMBRIHOR s.m., v. chiuciuc-imbrohor. CUCIURLUC subst., v. ciucurluc. CUCUMEÂU interj., v. cucumea. CUFTE s.f., v. chiftea. CUFTURÎE s.f., v. cofterie. CUHNÎE s.f., v. cutnie. CUINGÎ-BAŞÂ s.m., v. cuiungi-başă. CUIUMGÎ-BAŞÂ s.m., v. cuiungi-başă. CUIUNGERESC,-EÂSCĂ adj., v. cuiungiu. CUIUNGÎ-BAŞÂ s.m., v. cuiungi-başă. CUJBĂN s.n., v. gugiuman. : CULCHIHAIASÎ s.m., v. culchehaia. CULICHI s.n., v. chilom. CULÎNC s.n., v. chiiom. 848 CULTUC s.n., s.m., v. coltuc. CULTUCÂŞ s.n., v. coltuc. CULTUCEL s.n., v. coltuc. CUMBARAGI-BÂŞĂ s.m., v. cumbaragi-başa. CUMPARAGÎ-BÂŞĂ s.m., v. cumbaragi-başa. CUNABÎU,-XE adj., v. conabiu,-ie. CUNDUR s.m., v. condur. CUPUS s.n., v. cobuz. CURBAM s.n., v. curban. CURBĂJ,-EÂTĂ adj., v. curbet. CURCÎ-BAŞÂ s.m., v. chiurci-başa. CURVASALÂC s.n., v. carvasara. CURVĂSĂRESC,-EÂSCĂ adj., v. carvasara. -CURVĂSĂREŞTE adv., v. carvasara. CURVĂSĂRI vi., vr., v. carvasara. CURVĂSĂRÎE s.f., v. carvasara. CURVĂSĂRLÂC s.n., v. carvasara. CUSCUŢ subst. sg., v. cuşcuş. CUSCUZ subst. sg., v. cuşcuş. CUSUR2 s.n., v. usul. CUŞLĂ s.f., v. câşlă. CUTÎE2 s.f., v. cutnie. CUTIER s.jti., v. cutie2. CUTTOÂRĂ s.f., v. cutie2. CUT1UJĂ s.f., v. cutie2. CUTNE s.f., v. cutnie. CUTNÎ s.f., v. cutnie. DAARA s.f., v. dairea. DACHÎU,-ÎE s.m. şi f., adj., v. dahiu,-ie. DADÂCĂ s.f., v. dădacă. DADÂIE, s.f., v. dădacă. DAERA s.f., v. dairea. DAERE s.f., v. dairea. DAHULHANE s.f., v. daulhana. DAIAREA s.f., v. dairea. DAIERE s.f., v. dairea. DAIR s.f., v. dairea. DALCĂLĂCI s.m., v. dalcâlâci. DALCĂLĂCI s.m., v. dalcâlâci. DALEU,-EE adj., v. deliu,-ie. DALHAUC s.m., v. dalcauc. DALIBÂŞĂ s.m., v. delibaşă. DALVÂR s.m., v. şalvar. D-AMÂNDELA adv., v. amandea. DAMĂG s.f., v. danga. DAMBLAGEÂLĂ s.f., v. dambla. DAMBLAGÎ vi., vr., v. dambla. DAMBLAGIÂT,-Ă adj., v. dambla. DAMBLAGIOÂICĂ s.f., v. dambla. DAMBLAGÎU^ÎE1 s.m. şi f., adj., v. dambla. -DAMBLAGÎE2 s.f., v. dambla. DAMBLALÂU,-ÂIE s.m. şi f., adj., v. damblaliu,-ie. DAMBLAGEÂLĂ s.f., v. dambla. DAMG s.f., v. danga. DAML s.f., v. dambla. DAMLAGÎU,-ÎE s.m. şi f., adj., v. dambla, DAMLALÂU,-ÂIE s.m. şi f., adj;, v. damblaliu,-ie. DAMLALÎU,-ÎE a.m. şi f., adj., v. damblaliu,-ie. DANAN s.f., v. dandana. DANANÂIE s.f., v. dandana. DANCALÎC s.m., v. dangalac. DANDANÂIE s.f., v. dandana. DANDANE s.f., v. dandana. DÂNDĂ s.f., v. dandana. DÂNDĂNĂ s.f., v. dandana. DANDONIE s.f., v. dandana. DANGAD s.f., v. dandana. DANGAN s.f., v. dandana. DÂNGĂ s.f., v. dandana. DÂN3Ă s.f., v. dandana. DARA2_s.f., v. dairea. DARAGÎU s.m., v. dairea. DARÂCÎ vt., v. darac. DARBÂC s.n., v. tabac1. DARUSÂF s.f., v. daruşifa. DAŞÂBA adv., v. geaba. DAUGÎU s.m., v. davagiu. DAULĂ s.f., v. daul. DAULHANEĂ s.f., v. daulhana. DAVAGEALÂC s.n., v. davagilâc. DAVAGELÂC s.n., v. davagilâc. DAVAGILÂC s.n., v. davagilâc. DAVAGILÂC s.n., v. davagilâc. DAVLAGEÂLĂ s.f., v. dambla. DAVLAGÎ vi., vr., v. dambla. DAVLAGÎE s.f., v. dambla. DĂDĂCEÂLĂ s.f., v. dădacă. DĂDĂCÎ vt., v. dădacă. DĂDÎCĂ s.f., v. dădacă. DĂdOcĂ s.f., v. duduie. DĂGEAE3A adv., v. geaba. DĂIMÂN s.n., v. maidan. DĂIRE s.f., v. dairea. DĂLÂC s.n., s.m., v. dalac. DĂLÂP s.n., v. dalac. DĂLĂCEÂLĂ S.f., v. dalac. DĂLĂCET s.n., v. dalac. DĂLĂCÎ vr., v. dalac. DĂLĂCIOÂICĂ s.f., v. dalac. DĂLĂCÎŢĂ s.f., v. dalac. DĂLĂCOÂICĂ s.f., v. dalac. DĂLĂPÎ vr., v. dalac. DĂLCĂLÂCI s.m., v. dalcâlâci. DĂLCĂUC s.m., v. dalcauc. DĂLCĂUCI s.m., v. dalcauc. DĂLCĂUCÎE s.f., v. dalcauc. DĂLCĂUŞ s.m., v. dalcauc. DĂLCĂUŞrrĂ s.f., v. dalcauc. DĂLCĂUŢ s.m., v. dalcauc. DĂLGÂCI s.m., v. dalgâci. DĂLHAUJ s.m., v. dalcauc. DĂLHĂLUŢ s.m., v. dalcauc. DĂLHĂUC s.m., v. dalcauc. DĂLVĂR s.m., v. şalvar. DĂMÂN s.n., v. maidan. DĂMBL s.f., v. dambla. DĂMBLĂGÎ vi., vr., v. dambla. DĂMBLICÎCĂ s.f., v. dambla. DĂML s.f., v. dambla. DĂNĂNÂIE s.f., v. dandana. ; DĂNĂNĂ s.f., v. dandana. DĂNĂNĂU s.n., v. dandana. DĂNDĂNÂIE s.f., v. dandana. DĂNG vt., v. danga. DĂNGĂLUI vt., v. danga. DĂRÂC s.n., s.m., v. darac. DĂRÂG s.m., v. darac. - DĂRĂC vt., v. darac. DĂRĂCÂN s.n., v. darac. DĂRĂCÂR s.n., v. darac. DĂRĂCEÂLĂ s.f., v. darac. DĂRĂCÎ vţ., vr., v. darac. DĂRĂCITOR,-OÂRE subst., v. darac. DĂRĂCITURĂ s.f., v. darac. DĂRE s.f., v. dairea. DĂRVÎŞ-AG s.m., v. derviş-aga. DĂULĂ s.f., v. daul. DÂGEÂBA adv., v. geaba. DÂLVÂR s.m., v. şalvar. DÂNGÂNIE s.f., v. dandana. DÂRE s.f., v. derea1. DÂRLÎGE s.f., v. târlic. DÂRMÂC s.n., v. târmâc. DÂRME s.f., v. dirmea. DÂRMOC s.n., v. târmâc. DÂRMUC s.n., v. târmâc. DEAGEÂBA adv., v. geaba. DEFTERDÂR(-EFENDI) s.m., v. tefterdar. DEGEABA adv., v. geaba. DEGEÂBĂ adv., v. geaba. DEGEBUŢA adv., v. geaba. DEGHERME s.f., v. dirmea. DEGREME s.f., v. dirmea. DEHÂI adv., v. dihai. DEIRE s.f., v. dairea. DEIRME s.f., v. dirmea. DEJGHÎN s.n., v. dezghin. DELE s.f., v. derea1. DELEU,-EE adj., v. deliu,-ie. DELIBÂŞ2 s.m., v. delibaşVă. DELIBAŞÂ s.m., v. delibaşă. DELIBĂŞEÂLĂ s.f., v. delibaşVă. DELIBĂŞÎ vi., v. delibaşVă. DEUEŞTE adv., v. deliu,-ie. DELME s.f., v. dirmea. DEMERLÎE s.f., v. dimerlie. DEMÎE s.f., v. dimie. DENTE s.f., v. dirmea. DERĂFTURÂT,-Ă adj., v. raft2. DERBEDEL s.m., v. derbedeu. DERBEDER s.m., v. derbedeu. DERBENT s.n., v. dervent. DERDEMENT s.m., v. derbedeu. DERDEMEU s.m., v. derbedeu. DEREÂ2 s.f., v. dairea. DEREBEG s.m., v. derebei. DEREC s.m., v. direc. DERECLEI subst. pl., v. direclie. DERECLIE s.f., v. direclie. DERECLÎU s.m., v. direclie. . DEREG s.^m., v. direc. DEREME s.f., v. dirmea. DERETLÎI subst. pl., v. direclie, DERIBÂŞ,-Ă adj., v,.delibaşVă. DERIBĂŞA vi., v. delibaş^-ă. DERIG s.m., s.n., v. direc. DERÎNG s.m., s.n., v. direc. DERÎU,-ÎE adj., v. deliu,-ie. DERME s.f., v. dirmea. DERMELÎE s.f., v. dimerlie. DERMXE s.f., v. dirmea. DERTUÎ vt., v. dert. DERVÎCI s.m., v. derviş. DERVIŞEL s.m7 v. derviş. DERVIŞESC,-EASCĂ adj., v. derviş. DERVIŞEŞTE adv., v. derviş. DERVIŞÎME s.f., v. derviş. DESĂXĂN vt., v. saxana. DESBOGASIEERI vr., v. bogasiu. ■ DESCAILATOR s.n., v. caia. DESCATIFEL vr., v. catifea. DESCĂILĂTOR s.n., v. caia. DESCĂIMĂCIyr., v. caimac. DESCHIABURÎ vt., vr., v. chiabur,-ă, DESCIMBIRÎ vt., vr., v. cimbir. DESTURLĂCÎ vr., v. turlac,-ă. DEŞCHERE s.f., v. teşcherea2. DEVÂN s;n., v. divan. DEVDICÂR s.m., v. divictar. DEVICTÂR s.m., v. divictar. DEVRĂ s.f., v. dever. DEZBĂŞCĂLUI vt., v. başca1. DEZBĂŞCĂŞÎ vt., vr., v. başca1. DEZBĂŞCĂŞUi vt., vr., v. başca1. DEZBÎN s.n., v. dezghin. DEZBULUCi vt., v. buluc1. DEZLIGE s.f., v. desligea. DEZMOLOZ vt., v. moloz. DIFÂN s.n., v. tifan. DIGÂNĂ s.f., v. dugheană. DIGEÂBA adv., v. geaba. DXGHEN s.n., v. hedie. DIGÎI s.f. pl., v. dimie. DIGRIMEA s.f., v. dirmea. DIHÂ2 adv., v. dihai. DILÂCHE s.m., v. deliu,-ie. DILÎ vry v. deliu,-ie. DILIBAŞ,-Ă adj., v. delibaşS-ă. DILIMÂCHE s.m., v. deliu,-ie. . DILIMÂN s.mJ, v. deliu,-ie. DIUMĂNEÂLĂ s.f., v. deliu,-ie. 850 *DILIMĂNÎ vr., v. deliu,-ie. DILIME s.f., v. dirmea. DILÎU,-ÎE s.m. şi f., adj., v. deliu,-ie. DILIVÂN,-Ă adj., v. deliu,-ie. DILUI,-E adj., v. deliu,-ie. DXM s.f., v. dimie. DIMERLIUŢĂ s.f., v. dimerlie. DIMIER s.m., v. dimie. DIMIRLÎE s.f., v. dimerlie. DINA s.f., v. bina. DINDÂR s.m., v. dizdar. DIOC s.m., v. ghioc1, DIPTIL adv., v. tiptil,-ă. DIRECLÎU s.m., v. direclie. DIREG s.m., v. direc. DIRICLÎU s.m., v. direclie. DIRIME s.f., v. dirmea. DIRIMEL s.n., v. dirmea. DIRMILÎE s.f., v. dimerlie. DIŞLIGE s.f., v. desligea. DIUEN s.n., v. duien. DIUNIÎIC subst., v. diunuc. DIVÂN-EFENDISÎ s.m., v. divan-efendi. DIVANIST adj. m., v. divan. DIVĂNÂŞ1 s.n., v. divan. DIVĂNÂŞ2 s.m., v. divan. DIVĂNÎE s.f., v. divan. DIVICTÂRIU s.m., v. divictar. DIVICTĂRÎE s.f., v. divictar. DIZDÂRIU s.m., v. dizdar. DIZENIU s.n., v. diseniu. DIZGHÎN s.n., v. dezghin. DIZLIGE s.f., v. desligea. DOBLEÂC s.m., v. dovleac. DOBLETE s.m., v. dovleac. DOBLEŢ s.m., v. dovleac. DOFLÂN s.m., v. dovleac. DOFLEÂC s.m., v. dovleac. DOLANDIRGÎU s.m., v. dulandragiu. DOLÂP s.n., v. dulap. DOLDOÂŞĂ s.f., v. doldora1. DOLDORA2 vt., vr., v. doldora1. DOLDORA adv., adj. invar., v. doldora1. DOLDORÎ vt., vr., v. doldora1. DOLDOŞ,-Ă adj., adv., v. doldora1. DOLDURA adv., adj. invar., v. doldora1. DOLDURĂ adv., adj: invar., v. doldora1. DOLM s.f., v. dulma. DONANM s.f., v. dunanma. DONOIM s.f., v. dunanma. DONOLM s.f., v. dunanma. DORDORA adv., adj. invar., v. doldora1. DOVAGÎE s.f.; v. davagiu,-ie. DOVAGÎU,-XE s.m. şi f., v. davagiu,-ie. DOVELC s.m., v. dovleac. DOVLEÂG s.m., v. dovleac. DOVLECE s.m., v. dovleac. . DOVLECEL s.m., v. dovleac. DOVLECOS,-OÂSĂ adj., v. dovleac. DOVLEGI s.m., v. dovleac. DOVLET s.n., v. devlet. DOVLETE s.m., v. dovleac. DOVLEŢ s.m., v. dovleac. DREG s.m., v. direc. DROŞAÎM s.m., v. indruşaim. DRUŞAIM s.m., v. indruşaim. DUB s;n., v. dup. DUBLETE s.m., v. dovleac. DUBLEŢ s.m., v. dovleac. DUBUROS,-OASĂ adj., v. dip. DUCHEÂN s.n., v. dugheană. DUCIUME s.f., v. duşumea. DUDĂ s.f., v. dud. DUDĂRIE s.f., v. dud. DUDE s.f. sau s.n. pl., v. dud. DUDOÂICĂ s.f., v. dud. DUDOI s.m., v. dud. DUDUCĂ s.f., v. duduie. DUDUCUŢĂ s.f., v. duduie. DUDUÎŢĂ s.f., v. duduie. DUGHEÂN s.n., v. dugheană. DUGHENÂR s.m., v. dugheană. DUGHENĂ s.f., v. dugheană. DUGHENÎŢĂ s.f., v. dugheană. DUGHENIZA vt., vr., v. dugheană. DUGHINEL s.n., v. dugheană. DUIEL s.n., v. duien. DUIUM2 s.n., v. duien. DUJMÂNS-Ă s.m. şi f., v. duşman1,-ă, DUJMAN2,-Ă adj., adv., v. duşman1,-ă. DUJMĂNÎE s.f., v. duşman1,-ă. DULÂB s.n., v. dulap. DULALM s.f., v. dunanma. DULAM s.f., v. dunanma. DULĂMICĂ s.f., v. dulamă. DULĂMIŢĂ s.f., v. dulamă. DULĂPÂŞ s.n., v. dulap. DULĂPĂRÎE s.f., v. dulap. DULĂPCIOÂICĂ s.f., v. dulap. DULĂPIOR s.n., v. dulap. DULĂPÎTf-Ă adj., v. dulap. DULGHEN s.n., v. dugheană. DULHÂR s.m., v. şalvar. DULIG s.m., v. târlic. DULÎGĂ s.f., v. târlic. DULMĂ s.f., v. dulma. DULME s.f., v. dirmea. DULOÂP s.n., v. dulap. DULŞUC s.n., v. duşec. DULUGĂ s.f., v. târlic. DULUMĂ s.f., v. dulamă. DULVÂR s.m., v. şalvar. DULVUR s.m., v. şalvar. DUMLUC s.n., v. donluc. DUNAIM s.f., v. dunanma. DUNALM s.f., v. dunanma. DUNAMN s.f., v. dunanma. DUNLÎIC s.n., v. donluc. DUP s.m., s.n., v. dip. DUPĂROS,-OÂSĂ adj., v. dip. DUPLETE s.m;, v. dovleac.. DUPOS,-OÂSĂ adj., v. dip. DUPUÎ vt., v. dip. DUPUNOS,-OÂSA adj., v. dip. DUPURLUI vty v. dip. DUPUROS,-OASĂ adj., v. dip. DURA s.f., v. tura3. DURALÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. turlac,-ă. DURBÂC s.n., v. durbacă. DURBÂNĂ s.f., v. durbacă. DURLÂC s.m., v. turlac;-!. DURLÂN s.m., v. turlac,-ă. DURLAUCĂ s.f., v. turlac,-ă. DURLĂ s.f., v. turlac,-ă. DURLĂCÂN s.m.^v. turlac,-ă. DURLĂIOR,-OÂRĂ adj., v. turlac,-ă. DURLIG^-Ă adj., s.m. şi f., v. turlac,-ă. DURLIG2 s.m., v. târlic. DURLIGĂ s.f., v. târlic. DURLXNG s.m., v. târlic. DURM s.f., v. dulma. DURME s.f., v. dirmea. DURUC s.n., v. doruc. DUŞÂC s.n., v. duşec. DUŞÂG s.n,, v. duşec. DUŞAME s.f., v. duşumea. DUŞAME s.f., v. duşumea. DUŞÂC s.n., v. duşec. DUŞÂG s.n., v. duşec. DUŞÂG s.n., v. duşec. DUŞÂŞ2 s.n., v. duşiş. DUŞEÂŞI s.n., v. duşâş. DUŞEG s.n., v. duşec. DUŞEŞI subst., v. duşiş. DUŞÎC s.n., v. duşec. DUŞÎG s.n., v. duşec. DUŞIME s.f., v. duşumea.. DUŞÎŞ2 s.n., v. duşâş1. DUŞMAN2,-Ă adj., adv., v. duşman1,-ă. DUŞMÂNCĂ s.f., v. duşman1,-!. DUŞMĂNEL,-ÎCĂ s.m. şi f., v. duşman1,-ă. DUŞMĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. duşman1,-ă. DUŞMĂNEŞTE adv., v. duşman1,-ă. DUŞMĂNI vt., vr., v. duşman1,-ă. DUŞMĂNIE s.f., v. duşman1,-!.. DUŞMĂNÎME s.f., v. duşman1,-!. . DUŞMĂNÎfĂ s.f., v. duşman1,-!. DUŞMĂNOS,-OÂSĂ adj., adv., v. duşman1,-!. DUŞME s.f., v. duşumea. DUŞUME s.f., v. duşumea. DUV s.f., v. dova. DUVALM s.f., v. dunanma. DUVEN s.n., v. duien. DUVLEÂC s.m., v. dovleac. EBÂNCĂ s.f., v. ¡pingea. EBRIŞÎN s.n., v. ibrişin. ECAREJ s.n., v. acaret.-. ECHXLÂC s.m., v. ichilic. ECHIŢUILÂU s.m., v. ichituilâu.. ECPAÎC s.m., v. ecpaia. EDEC s.n., v. iedec1. EDECÂR s.m., v. iedec1. EDECHIE s.f., v. iedec1. EDECLÎU s.m., v. iedecliu. EDÎC s;n., v. iedec1. EDICLÎU s.m., v. iedecliu. EDIGHIE s.f., v. hedie. EFENDE s.m., v. efendi. EFENDI2 s.m., v. divan-efendi. EFLÂC-VOIVODASÎ- s.m., v. iflac-voivodasi EFTIR s.fv v. iftira. EGET-BEGET adj. invar., v. get-beget. EGLENGE s.f., v. eglengea. EGLINGE s.f., v. eglengea. EHLE-ISLÂM s.m., v. ehli-islam. EHPAI s.f., v. ecpaia. EIALETs.n., v. aielet; EL-AGASÎ s.m., v. ială-agasi. ELBET ¡riterj,, v. helbet: ELCOVÂN s.m., v. ielcovan. ELCURÂN s.n., v. alcoran.-ELEC s.n., v. ilic.. ELECHI s.n., v. ilic. ELTUZÂM s.n., v. iltizam. EM conj., v. hem. EMÂC s.m., v. iamac. EMANAT s.n., v. amanet. EMANEŢ s.n., v. amanet. EMANET vt., v. amanet; EMANETÂR s.m., v. amanet.. EMECLÂC s.n., v. emiclic. EMENE s.f., v. îmineu. EMICTÂR s.m., v. emectar. EMRI-INÂM s.n., v. embru-inam. EMURLUCs.n., v. iamurluc. ENDEC s.n., v. hindichi; ENDRIŞAÎM s.m., v. indruşaim. ENGHIURÎ-ŞALÎ s.n., v. enghiurşal. ENGLENGE s.f., v. eglengea. ENGLINGE s.f., v. eglengea.. ENIBAHÂR s.n. sg., v. ienibahar. EPANGE s.f., v. ¡pingea. EPÂNGE s.f., v. ¡pingea. EP-EC s.m., v. epiec. EPINGE s.f., v. ¡pingea. ERÂT s.n., v. irat; ERCHEN s.n., v. ielchem. ERCHER s.n., v. ielchem. , EREÎZ s.m.,_v. reiz-efendi: ERGHEUEGÎU s.m., v. herghelegiu. ERGHELÎE s.f., v. herghelie. ERÎC s.n., v. ierec. 852 ERLÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. ierliu,-ie. ESCHELĂ s.f., v. schelă. ESNÂFs.n., v. isnaf. ' v. geaba.: GEDE s.f., v. giudea. : GEFĂN s.f., v. gephanea;-GEGHÎR s.m., v. cighir. GE3VE s;f., v. gesvă. GELÂŢ s.m., v. gealat. GELĂPÎ vl., v. gelep. . GELBERE s.f., v. ghelberea2; GELEBÎU s.m., v. gelep. GELEPCÎU s.m., v. gelep. GELEPESC,-EÂSCĂ adj., v. gelep. • GELÎ vt., v. giol; GEMÂL,-Ă s.m. şi f., v. geamal,-ă. GEMANDÂN s.n., v. geamantan. GEMANŢÂN s.n., v. geamantan. : GEMBĂŞÎE s.f., v. geambaş,-ă. GEMENTÂN s.n., v. geamantan. GEMENTEL s.n., v. geamantan.-GEMETEL s.n., v. geamantan. GEMNÂC s.n., v. geamlâc. GEMULEŢ s.n., v. geam1. GEMUŢ s.n., v. geam1. GENTULÎŢĂ s.f., v. geantă; GENTUŢĂ s.f., v. geantă. GEPHAN s.f., v. gephanea. GEPHĂN s.f., v.'gephanea: GERÂF s.m., v. gerah. GERDÂN s.n., v. gherdan. GEREMEÂ2 s.f., v. giurumea. GEREŢ s!n., v. gerid. GERFE s.f., v. gevrea. GERGEVE s.f., v. cercevea. GERIME s.f., v. geremea1. ■ 854 GEVAEL s.n., v. giuvaer. GEVAER s.n., v. giuvaer. GEZVE s.f., v. gesvă. GHEAVGHÎR s.n., v. gherghir. GHEB s.n., v. chebă. GHEB'Ă s.f., V. chebă. GHEBĂU s.n:, v. chebă. GHEBE s.f., v.' chebă. GHEBE s:f., v. chebă: GHEBOI s.n., v. chebă. GHEBUJĂ s.f., v. chebă. GHEGÎT s.n., v.ghecet. GHEUVI1 interj., v. gheal. GHELÂI2 s.n., v. gheal. GHELĂ sif., v. gheal. GHEMERLÎE s.f., v. ghimirlie2. GHEMETLÂC s.n., v. emidic. GHEMÎE s.f., v. ghimie. GHENĂR s.n;, v. chenar. GHERAR s.n., v. gear, GHEREN s.m., v. ghirin. GHERGHELÎU s.m., v. ghiurgiuliu,-ie. GHERGHEU s.n., v. gherghef. GHERGHEV_s.n., v. gherghef. GHERGHINĂ? s.f.j v. giurgină. GHERMEÂ2 s:f., v. dirmea. GHERMESIT s.n., v. ghermesut. GHERMEŞÎT s.n., v.ghermesut. GHEVECI#s.n., v; ghiveci. GHEVGHÎR s.n;, v. gherghir. GHIABUR^-Ă s.m. şi f., adj., v. chiabur,-ă. GHIAOR s.m., v. ghiaur. GHIBREÂ-S.f., v. ghebrea; GHICELÎC s.n., v. ghigilic. GHICET s.n., v.ghecet. GHIDEM’s.rr., v; ghiuden. GHIDIGIU s.m., v. bidiviu,-ie. GHIDULUŞ,-Ă adj., v. ghidi. GHIDUM S.n., v. ghiuden. GHIDUŞ,-Ă subst;, adj., v. ghidi. GHIDUŞÂR s.m., v. ghidi. GHIDUŞESC,-EÂSCĂ adj., v. ghidi. GHIDUŞÎE s.f., v. ghidi. GHIDUŞLĂC s.n., v.: ghidi. GHIGEALAC s.n., V: ghigilic. GHIGHÎRI s.m. pi., v. cighir. GHIGILAC s.n., v. ghigilic. GHIMERLÎE s.f., v. ghimirlie2. GHIMÎR s.n., v. chimir. GHIMIRÂŞ s.n., v. chimir. GHIMIRLIU s.n., v. ghimirlie1. GHIMPÂŞĂ s.m., V; bimbaşă. GHIMRUCCÎU s.m., v. ghiumbrucciu; GHIMURLOc s.n., v. iamurluc. GHIMURUC s.n., v. ghiumbruc. GHINDELÎC s.n., v. ghiundelic. GHINDEŞEL,-E adj., v. bondoc1,-oacă. GHINDOC,-OÂCĂ adj., v. bondoc1,-oacă. GHIOC2 s.n., v. ghioci. GHIOCEÂR s.m., v. ghioci. GHIOCUŞOR s.n., v. ghioci. GHIODEM s.n., s.m., v. ghiuden. GHIOJGHIOÂRE adv., v. ghiojghiorea. GHIOJGORE adv., v. ghiojghiorea. . GHIOL2 s.n., v. ghiul1. GHIOLDÂŞ s.m., v. ioldaş. GHIOM s.n., v. ghium. GHIONDEICĂ s.f., v. ghiordie. GHIONDEL s.n., v. ghionder; GHIONDERĂ s.f., v. ghionder. GHIONDÎC s.n., v. ghionder. GHIONDIRÎU s.n., v. ghionder. GHIONGHIONÎ vt., vr., v. ghionghioneâ. GHIONÎE s.f., v. ghiunie. GHIOR, GHIOARĂ adj., v. chior, chioară. GHIORDE s.f., v. ghiordie. GHIORDEICĂ s.f., v. ghiordie. GHIORDEIE s.f., v. ghiordie. GHIORGHÎE s.f., v. ghiordie. GHIORGHlâL,-OÂLĂ adj., v. ghiurghiulîu,-ie. GHIORGHIOLÎU,-ÎE adj., v. ghiurghiuliu,-ie. GHIORGHIOU s.n., v. gherghef. GHIOSUUCs.n., v. ghizluc. GHIOSLOMEL s.n., v. ghioslomea. GHIOSLOMÎCĂ s.f., v. ghioslomea. GHIOSLUC s.n., v. ghizluc. GHIOŞGHIOÂRE adv., v. ghiojghiorea. GHTOŞGORE adv., v. ghiojghiorea. GHIOTORĂ s.f., v. ghiotura. GHIOTURUM s.a, v. ghiotura. GHIOZBOIAGELÂC s.n., v. ghiozboiagilâc. GHIOZLOME s.f., v. ghioslomea. GHIOZLUC s.n., v. ghizluc. GHIRMEÂ#s.f., v. dirmea. GHIRMISUŢ s.n., v. ghermesut. GHISLOME s.f., v. ghioslomea. GHISLUC2 s.n., v. ghizluc. GHIUBEC s.n., Vi ghiobec. GHIUDEM s.n., s.m., v. ghiuden. GHIULÂR1 s.m., v.ghiul1. GHIULAR2 s.m., v. ghiul2. GHIULĂ s.f., v. ghiul1. GHIULĂRÎE s.f., v. ghiunghiuler-agasi. GHIULBAHARAGIU s.m., v. ghiulbahar. GHIULER s.m.; v. ghiunghiuler*agasi. GHIULER-AGA s.m., v. ghiunghiuler-agasi. GHIULER-AGASÎ s.m., v. ghiunghiuler-agasi. GHIULERÎE s.f., v. ghiunghiuler-agasi. GHIULGHIULÎ adj. invar., v. ghiurghiuliu,-ie. GHIULI vt., v. ghiul1. GHIULUF S.m., v. zuluf. GHIUMRUC s.n., v. ghiumbruc. GHIUMRUCCÎU s.m., v. ghiumbrucciu. GHIUMURLUC s.m., v. ghiumbruc. GHIUNEA s.f., v. ghiunie. GHIUNGHIUNA vt., vr., Vi ghionghioneâ. 855 GHIUNGHIUNE s.f., v. ghionghionea., GHIUNRUC s.n., v. ghiurnbruc. GHIURDUM s.n., v. ghiordurn. - GHIURSUIU subst sg., v. ghiulsuiu... GHIURULET s.n., v. ghiul2. ... . GHIUSLUC subst. sg., v. ghisluc1. GHIUTURĂ s.f., v. ghiotura; : GHIUVÂCI s.n.,_v. ghiveci. . , : GHIUVEZ,-EÂZĂ adj., v. ghiviziu,-ie. ' ; . GHIUZLUC subst. sg., v. ghisluc1. GHIVERGIC subst. sg., v. căvârgic. GHIVERGILE s.f. sg., v. ghiuvergilea. GHIVERGÎU,-ÎE adj.,' v. ghiviziu,-ie. ... GHIVEZ,-Ă adj., v. ghiviziu,-ie. - r GHIVÎCI s.n.,^v. ghiveci. GHIVOZÂU,-ÂIE adj., v. ghiviziu,-ie. GHIZĂyÎU,-ÎE adj., v. ghiviziu,-ie. GHIZE s.f., v. ghizie. ' . , , , GHIZIVÎU,-ÎE adj., v. ghiviziu,-ie. GHIZLOME s.f., v. ghioslomea. GHIZLÎIC2 s.n., v. ghisluc1. GHIZLUCEL s.n., v. ghiziuc. ; . . . GIBE s.f., v. giubea. ' GIDE s.f., v. giudea. GIGELE s.f. pi., v. gigea. . : . GIGER s.n., s.m., v. cighir. GIGHER s.n., s.m., v. cighir. GIGHÎR s.n., s.m., v. cighir. GIGÎCĂ adj. invar., v. giugiuc,-ă. GILEPEÂSCĂ s.f., v. gelep. , V,. GILÎP s.m., v. gelep. GXMBÂŞ s.m., v. geambaş,-ă. GIMBĂŞIE s.f., v. geambaş,-ă. ■ ... r GIMBER(IU) s.n., v. cimbir. GIMBÎR s.n., v. cimbir. . GIMBÎŞ s.n., v. giumbuş. ; GIMBIŞLÂC s.n., v..giumbuş. GINGXLÎU,-ÎE adj., v. ghiurghiuliu,-ie. GINGIREÂŞĂ s.f., v. cinghie. GINGIRLIUVÎE adj., v. ghiurghiuliu,-ie. GINGIRLÎUJ,-ÎE adj., V- zingirliu,-ie.’ ! GIOÂLĂ s.f., v. giol. GIOHER s.n., v. giuvaer. GIOLÂR s.m., v. giol. GIOLÎ vt., v. giol. , . ; - GIONÂTĂ s.f., v. gionat! GIORÂP s.m., v. ciorap. GIORĂPEL s.m., v. ciorap. ' ;' V. GIOVAHER s.n., v. giuvaer. GIRÂH s.m., v. gerah.' ' GIRED s.n., v. gerid. ’ _ GIRET s.n., v. gerid. GIRIME s.f., v. giurumea. GIRÎŢ s.n., v. gerid. GIUBEICĂ s.f., v. giubea. ' . GIUBELUŞĂ s.f., v. giubea. GIUBELUŢĂ s.f., v. giubea. .. GIUGIUCA adj. invar., v.,giugiuc,-ă. GIULs.n., v. ghiul1. , GIULUF s.m., v. zuluf. , r . GIUMÂG s.n., v. ciomag. GIUMBER s.n., v. cimbir. GIUMBÎR s.n., v. cimbir. GIUMBUŞEL,-E adj., v. giumbuş. GIUMBUŞLÂC s.n., v. giumbuş. GIUMBUŞLUC s.n., v. giumbuş. GIUMBUŞLUCÂR,-Ă s.m. şi f., v. giumbuş. GIUREÂ2 s.f., v. giurumea. . GIURGXUVARGÎU s.m., v. giuvaergiu.. GIURGIUVE s.f., v. cercevea v _. , GIURGIUVELÂR s.n., v. cercevea. GIURGIUVÎCĂ s.fy v. cercevea. GIUVAERGEREÂSĂ s.f., v. giuvaergiu. ..; GIUVAERGERÎE s.f., v..giuvaergiu. GIUVAERGÎE s.f., v. giuvaergiu. ' GIUVAERIE s.f., v. giuvaer.' , GXUVAN s.f., v. giuvaneâ. GIUVARGILE s.f., v. ghiuvergilea. GIUVRE s.f., v. gevrea. GIVRE s.f., v. gevrea. GIZI s.f., v. gizie. GOGEA2 adj. invar., v. cogeâ. . GOJGOGEA adj. invar." v. coşcogea. GOLEA s.f. sg. art., v. ghiul1,. GOŞGOGE adj. invar., v. coşcogea. ■ GRIME s.f., v. dirmea.' GRIMELUŢĂ s.f., v. dirmea. .. GUCIMÂN s.n., v. gugiuman. _ ‘ GUGIMÂN s.n., v..gugiuman. 1 GUGIMÂNĂ s.f., v. gugiuman. . GUGIMĂ s.f., v. gugiuman.'. GUGÎN s.m., v. ghiugin. ' GUGIU s.n., v. gugiuman. ! GUGIUMÂNĂ s.f., v. gugiuman., GUJBÂN s.n., v. gugiuman. , GUJIMÂN s.n., v. gugiuman. GUL2 s.n., v. ghiul1. , , GUMBAR s.f., v. cumbara. GUMBĂR s.f., v. cumbara. . . GUMRUC s.n., v. ghiurnbruc. . - GURBÂN s.n., v. curban-bairam. GUVEZÎ adj. invar., v. ghiviziu,-ie. , HÂA inteq., v. ha. Tj HABAGE s.f., v. bagea. HABAGICĂ s.f., v. bagea. ;. HABAGIU s.m., v. abagiu. . ¡’ HABER s.n., v. habar. , HABITÎR adv., adj. invar., v. abitir. HABUZ s.n., v. havuz. , HADĂM s.m.,,v. hadâm. : - HADĂMB s.m., v. hadâm. HADÂMB s.m., v. hadâm. HADÂN s.m., v. hadâm. HÂDI interj., v. haide. HAGEM subst., v. agem1. 856 HAGI s.m., v. hagiu. - HAGÎCĂ s.f., v. hagiu. , HAGÎE s.f., v. agă. HAGIMESC,-EÂSCĂ adj., v. agem1. . HAGINESC,;EÂSCĂ adj., v. agem1; . HAGIURLUCs.n., v. hagialâc, : HAHAM-BÂŞĂ s.m., v. haham-başa. HAI interj., adv., v. haide. HAIĂN s.m., v. aian. HAID interj., v. haide. >- . .¡' HĂIDA1 interj., v, haide. • HĂIDA2 subst. sg., v. haide. ; HÂIDA-DE interj., v. haide. v , 'y-: HÂIDA-HÂI adv., v. haide.- . ' HÂIDEA interj., adv., v. haide.; > HÂIDE-HĂ adv., v. haide. HAIDE-HÂI interj., adv., v. haide. / HÂIDI interj., adv., v. haide.. •" j. ; HAIHUI2,-IE adj., v. haihui1. . HAIMÂN s.n., v. haimana.. . • Ol'.. HAIMANALÂC s.n., v, haimana... HAIMĂNÎ vi., v. haimana.; ^ : HAINI vt., vr., v. hain,-ă.. ■ HAINÎE s.f., v. hain,-ă: ■ . ■ . . ' HAIRAT s.n., v. irat. HAIRLUC s.n., v. hagialâc. HAIT interj., v. haide. HAITI interj., v. haide. • HAIURLUC s.n., v. hagialâc. HALA interj., v. alalah. HALAGEĂ s.f., v. alagea. HALĂI s.n., v. alai. v . HALĂM subst. sg., v. halal: : r ’ HALAV s.f., v. halva. v HALCĂ s.fy v. halca. HALVAGERIE s.f., v. halvagiu. HALVIŢÂR s.m., v. halva. HALVÎŢĂ s.f., v. halva. HALVIŢĂRÎE s.f., v. halva. •; ‘ HAMAILÎ s.n., v. hamaiiâu. ■' HAMALESC,-EÂSCĂ adj., v. hamal. ' , HAMĂLÂC s.n., v. hamalâc. HAMBARÂŞ s.n., v. hambar. HAMBÂRIU s.n., v. hambar. * ■ HAMBEŞ s.m., v. habeş. HAMGER s.n., v. hanger. HAMSÎ subst., v. hamsie. HAMŞÎU s.m., v. hamsie: ; ' ’ 1 HANASÂNA s.f. sg., v. ariasâna1: HANDÎC s.n., v. hindichi. HANGARA s.f., v. angara. HANGĂRE s.f., v. angara.’: HANGEÂR s.n., v. hanger. . ,.r.:. HANGEÂRIU s.n., v. hanger. HANGERIU s.n., v. hanger.v. . . ’ ' HANGIOÂICĂ s.f., v. hangiu.- - . i.../ HANGIOC,-Ă s.m. şi f., v. hangiu: . . HANGIŢĂ s.f., v. hangiu,. . HANJER s.n., v. hanger.1' ■ ’ ■ HANTIRIU s.n., v. anteriu. ' ' HANUMĂ s.f., v. hanâmă. HAOT s.m., v. avat. r '• HARABÂCIU s.m., v. harambaşă: . HARABAGIALÂC s:n., v. harabagilâc. HARABAGÎE s.f., v. harabagiu. “ HARABAGILÎC s.n., v. harabagilâc/ HARABÂIE1 s.f., v. haraba1. : / ' HARABÂIE2 s.f., v. haraba2. HARABÂNĂ s.f., v. haraba1. : ; HARÂC s.n., v. haraci.’ HARApEÂR s.m., v. haraci. - ’ HARAG s.n., v. haraci: *HARĂGI s.n., v. haraci. HARÂL s.n., v. hâfar. : ’ ;‘ : HARAMBÂŞ s;m., v! Harambaşă. HARÂM-BAŞÂ s.f., s.m., v. Harambaşă. HARAMBĂŞIE s.f., v. harambaşă. HARAMBEJÎE s.f., v. harambaşă. HARAMGÎU s.m., v. haram. HARAMLÂC s.n., v. haram. HARÂNCĂ s.f., v. haram. HARANGÎU s.m., v. haram. HARAP,-Ă s.m. şi f., v. arap,-ă. HÂRA-PÂRA adv., v. harcea-parcea. HARAPÎNĂ s.f., v. arap,-ăi HARÂRIU s.n., v. harar. ’ \ HARÂŞ s.n., v. făraş.' HARĂCER(IU)_s.m., v. haraci. HARĂMBÂŞĂ s.m., v. harambaşă. HARĂPESC;-EÂSCĂ adj., v. arap/'ă. -HARAMBAŞĂ s.m., v. harambaşă. HARBAGIC s.n. sg., v. arpagic. HARBAGÎCĂ s.f., v. arpagic. HÂRCĂ s.f., v. arca. ... HARCALIC s.n., v. agărlâc. HÂRCI s.n., v. hargi2. HARECILUÎ vt., v.’hareci:'-'' HARECIUIvt., v. hareci. HARGALĂC s.n., v. agărlâc. ' HARGALÎC s.n., v. agărlâc. HARMAGIUC subst. sg., v. asmaciuc. HARMÂN2 s.n., v. arman. HARMUZ s.m., v. armuz. ' ’ • HARPACÎCĂ s.f. sg., v. arpagic. HARPAGÎC s.n. sg:, v. arpagic. HARPAGÎCĂ s.f. sg., v. arpagic. HARS s.f., v. hasa, HARTAP s.f., v. haraba2. HÂRTA-PĂRTA adv., v. harcea-parcea. HARŢABĂ s.f., v. haraba2. HARŢAGÂN s.n., v. iatagan. HÂRŢA-PÂRŢA adv., v. harcea-parcea. HARŢAPE s.f., v. haraba2. HARZs.n., v. arz. HARZOVÂL s.n., v. arzihal. HASEC s.m., v. hasichiu. HASECHÎ s.m., v. hasichiu. HASŞCHÎU s.m., v. hasichiu. HASÎ s.n., v. hasa. HASMÂN s.m., v. asman. HAŞA s.f., v. harşa. HAŞMACltiCĂ s.f., v. asmaciuc. HAT3 ş.m., v. at. HATAÎ s.f., v.hataia. HATAIEs.f., v.hataia. HATÂT s.n., v. hat2. HATÂRGÎU ş.m., v. hatâr. HATÂRGIOÂICĂs.f., v.hatâr. HÂTEŞ s.m., v. hat1. HATEŞĂRÎF s.n., v. hatişerif. HATEŞIRÎF s.n., v. hatişerif. HATIHUMÂIs.n., v. hatihumaium. HATIHUMAIUN s.n., v. hatihumaium. HATIŞĂRIF, s.n., v. hatişerif. HATIŞEREF s.n., v. hatişerif. HATIŞIRÎF s.n., v. hatişerif. HATOAICĂ s.f., v. at. HAClT_s.m., v. avat HAUTĂ s.f., v. avat. , HALIŢ s.m., v. avat. HAVADÎŞ s.n., v. havadis. HAVAET s.n., v. avaet. HAVALAGÎU s.m., v. havalegiu. HAVALET s.n7 v. avaet. HAVANTOPLAR s.n., v. havantop; HAVÂT s.m., v.avat. HAVUT ş.m., v. avat. HAZDRÂN s.n., v. hazran. HAZLÂU,rÂIE adj.r v. haz. HAZLÎU^ÎEadj^ v. haz. HAZMA s.f., v.asmă; HAZMÂC s.n., v. hasmac. HAZMÂN1 s.m., v. asman. HAZMÂN2 s.n., v. asmă. HAZNA-AGÂSI s.m., v. hazna-aga. HAZNADÂRIU s.m., v. haznadar. HAZNAGÎU s.m., v. hazna, HAZNATÂR s.m., v. haznadar. HAZNATÂR-BAŞÂ s.m., vrhaznadar-bâşă. HAZNATOR s.m,, v. haznadar. HAZNĂŢÂR s.m., v. haznadar. HAZNEĂ s.f., v. hazna. HAZNEÂ^CHEATÎP s.m., v.hazne-cheatip. HAZNETÂR s.m., v. haznadar. HAZOS,-OÂSĂ adj., v. haz. HAZUUU,-ÎE adj., vr.haz. HĂCI adv., v. hici, HĂCI subst., v. hici. HĂHĂMÎE s.f., v.^haham. HĂI interj., v. haide. HĂIMĂNÎ vi;, v.haimana. HĂÎN,-Ă adj , v: hain>-ă, HĂINEÂN,-Ă adj., v,;hain>ră. HĂLCĂLUŢĂ s.f., v. halca. HĂMÂL s.m., v. hamal. HAMBAR s.n., v. hambar. HĂMBÂRIU s.n., v. hambar. HĂMBĂRÂŞ s.n., v. hambar. HĂNDIC s.n., v. hindichi. HĂNDÎCHI s.n., v. hindichi. HĂRÂCIU s.n., Viharaci. HĂRĂM^.n., v. haram. HĂRÂ_NCĂ_s.f.,v.haram. HARAP,-Asm. şi f., v. arap,-ă. HĂRÂRIUs.n., v:harar. HĂRĂBÂÎE1 s.f., v. haraba1. HĂRĂBÂIE2:s.f., v.haraba2. HĂRABUŞCĂ s.f., v: haraba1. HĂRACEAR s.m., v.-haraci. HĂRĂGER s.m., v. haraci. HĂRĂGER ş.m., v. haraci: HĂRĂMBÂŞ s.m., v. harambaşă. HĂRĂPESe,-EÂSCĂ.adj., v. arap,-ă. HĂRĂPOÂICĂ s.f., v. arap/-ă. HĂRGĂUCÎU s.m., v. herghelegiu. HĂRGHELIE s.f., v. herghelie. HĂRGHILÎE s.f., v. herghelie. HĂRGHILIGÎU s.m., v. herghelegiu. HĂRMĂNÎ vt., v. arman. HĂRMĂNjrs.n., v. arman: HĂRTĂPĂLÎvt., V; haraba2. HĂSNĂTÂR s.m;, v, haznadar. HĂTUI vi., v. hat1. HĂTUREL s.n., v; hat1. HĂUŢ s.m., v. avat. HĂZÂP s.m:, v. azap. HAZMÂN s.m., v. asman; HĂZN s.fi, v. hazna. HĂZOS,-OÂSĂ adj., v. haz; HÂCI adv., V; hici. HÂ3RET s.n., v. hijret. HÂLCĂ s.f., v.halca. HÂMBÂRs.n., v.hambar. HÂNDÎC s.n., v. hindichi. HÂNDÎCHI s.n,, v. hindichi. HÂRTA-PÂRTA adv., v. harcea-parcea. HEAMŞER,-Ă s.m. şi fi, V; hemşeriu. HEAMŞERÎ s.m., v. hemşeriu. HEDECHI s.n., v, iedec1. HEDI s.f., v. hedie. HELAliu s.n., v. halali. HELBETIM interj., v. helbet. HEMŞERÎ s.m., v. hemşeriu. HENDEC s.n., v. hindichi. ■ HENDECHts.n., v. hindichi. HENDIC s.n., v. hindichi. HENDÎCHI s.n., v, hindichi. HEPSI adv.^v. hepsă. HERBEGÎCÂs.f. sg.; v. arpagic. HERDELÎE s.f., v, herghelie. HERESTE s.f., v. cherestea. HERESTEGERÎE s.f., v. cherestegiu. 858 HERESTEGÎU s.m., v. cherestegiu. HERGĂLÎE s.f., v. herghelie. HERGHELIGIU s.m., v. herghelegiu. HERGHILIGXU s.m., v. herghelegiu. HERÎŞrVERÎŞ s.n., v. alişveriş. ■ HERMANÎU s.n., v. hervanea. HERMÂSÎU/-ÎE adj., v. cârmâziu,-ie. HERMÂZÎU,rÎE adj., V. cârmâziu,-ie. HERVANI s.n., s.f., v. hervanea, HERVANÎU s.n., v. hervanea. HETALs.f., v. hataia. HEZMET s.n., v. huzmet. HIDEĂTIU s.n., v. adet. HIDEC S.n.-, v. hindichi. HIDÎC s.n., v. hindichi. HIDIE S.f., v. hedie. HIJRET-TARIHÎ s.n. sg., v. hijret. HÎLDEŞ s.n., v. fildeş. HILERI s.m. pl., v. filerî. HINDÎCs.n., v. hindichi. HIOLTÂŞS.m., v. ioldaş. HIRESTE s.f., v. cherestea. HIRESTEGERÎE s.f., v. cherestegiu. HIRESTIGÎU s.m., v. cherestegiu. HIRGHILEGÎU s.m., v. herghelegiu. HIRGHILÎE s.f., v. herghelie. -HIRXŞTIGÎU S.m., v. cherestegiu. HISTÎRE s.f., v. ghiusturea. HlŞÎC S.n.v v. fişic. HITÎL s.n., v. fitil. HOCHIUM s.n., v. hochim. HOCHXMÂT s.n., v. hochiumat. HODÂIE s.f., v. odaie. HODĂIÂŞ,-Ă s.m. şl f., v. odaie. ■ HODĂIELNIC s.m;, v. odaie. HODĂIEŞ s.m., v. odaie. -HOGEA s.m., v. hoge. HOGEÂG s.n., v. ogeac. HOGEÂG s.n., v. ogeac. HOGEAGHEÂN s.m., v. hogeghean. HOGEÂLĂ s.f., v. hoge. HOGEÂT s.n., v. hoget1. HOGEGÂR s.m., v. ogeac. HOGET? s.n., v. hoge^ HOGÎ vi., vr., v. hoge. HOGÎLA s.m., v.: hoge. HOGipÂIGĂ s.f., v. hoge. HOLÂT.s.n., v. halat1. HORMOS s.n., s.m., v. hurmuz. HORMOZ s.n., s.m., v. hurmuz. HORMUZ s.n., s.m., v. hurmuz. HORTUM S.n., v. furtun. HOŞÂV s.n., v. horşaf. HOTÂC ş.n., v. otac. HOTARÂC s.n., v. oturac. HOTORÂC s.n., v. oturac. HOTOZBÎR1 subst., v. otuzbir1. HOTOZBÎR,-Ă adj., v. otuzbir1. HRÂMĂ s.f., v. năframă. HREAM s.n., v. ihram. HUCHIUM s.n., v. hluchium. HUCIUM s.n., v. hugium. HUICHIUM s.n., v. hluchium. HULĂ s.f., v. culă. HULUC s.m., v. uluc.; HULUCÂŞ s.m., v. uluc. HUMÂI s.n., v. hatihumaium. HURDUBELE s.f., v. urdu-belea1. HURDUZ-BELE adv., v. urdu-belea1. HURHUZt-Ă adj., v. ursuz,-ă. HURIOÂRA s.f., v. hurie. HURMÂL s.m., v. hurma. HURMÂLĂ s.f., v. hurma. HURMOZ s^n., s.m., v. hurmuz. HURSUZ,-Ă adj., v. ursuz,-ă. HURSUZLÂC s.n., v. ursuzlâc. HURSUZLUC s.n., v. ursuzlâc. HURTUM s.n., v. furtun.-HUSMÎ vr., v. huzmet. HUŞLĂ s.f., v. câşlă. HU2METÂR s.m., v. huzmet. HUZMÎ vr., v. huzmet. HUZUR vi., v. huzur. HUZUREÂLĂ s.f., v. huzur. HUZURI vi., vt., v. huzur. HUZURUÎ vi., v. huzur. IABAŞÂ s.f., v. iavaşa. IABĂLUŞĂ s.f., v. iaba. IABRAŞ,-Ă adj., v. abraş,-ă. IACNÂIE s.f., v. iahnie. IACNÎE s.f., v. iahnie. IÂGMA s.f. sg. art., v. iamă. IAGNÎE s.f., v. iahnie. IAGURT s.n., v. iaurt. IAHNÂIE s.f., v. iahnie. IAHNE s.f., v. iahnie. IÂLĂ2 intetjy v. gheal. IALI-AGASI s.m., v. ială-agasi.; . IAMA interj., v. iamă. IÂMĂT s.n. sg., v. iamă. IAMINÎE s.f., v. imineu. IANÂIE s.f., v. iahnie. IANGĂN s.n., v. iangân. IANGINER s.m., v. ienicer. IANICEÂR s.m., v. ienicer. IANICEARÎE s.f., v. ienicer. IANICER s.m., v. ienicer. IANICERESC,rEÂSCĂ adj., v. ienicer. IANICERÎME s.f., v. ienicer. IANÎE s.f., v. iahnie. IAPANGE s.f., v. ¡pingea. IAPĂNGE s.f., v. ¡pingea. IAPÂNGE s.f., v. ipingea. IÂPCĂ s.f., v. iaprac. IARAMBÂŞĂ s.m;, v. harambaşă. IÂRMĂ s.f., v. ¡arma2. IARMUC s.n., v. iamurluc. IARMULCĂ s.f., v. iamurluc. IARMULUC s.n., v. iamurluc. IARMURCĂ s.f., v. iamurluc. IARTAGÂN s.n., v. iatagan. IASIGÎ-EFENDI s.m., v. iazigi-efendi. IATÂN s.n., v. iatagan. IAURGERIE s.f., v. iaurgiu. IAVANGÎU s.m., v. iamangiu. IAZAGIU2 s.m., v. iasacciu. IAZIGÎU s.m., v. iazagiu1. IBÂNĂ s.f., v. ¡pingea. IBÂNCĂ s.f., v. ¡pingea. IBÂNCEÂLĂ s.f., v. ¡pingea. IBÂNCÎ vt., v. ¡pingea. IBNEU sLm., v. ipneu. IBRÂŞ,-Ă adj., v. abraş,-ă. . IBRÂNCI s.n., v. ¡pingea. IBRICEL s.n., v. ibric. IBRIŞÂN s.n., v. ibrişin. IBRIŞÎM s.n., v. ibrişin. IBRIŞINÂR s.m., v. ibrişin. IBRIŞINĂRÎE s.f., v. ibrişin. ICHI2 s.n., v. iuc. ICHILĂC s.m., v. ichilic. ICIOLÂN s.m., v. icioglan. ICNEA s.f., v. iahnie. ICNELUŢĂ s.f., v. iahnie. ICNÎE s.f., v. iahnie. IDECHI s.n., v. iedec1. IDÎC s.n., v. iedec1. IDICÎU s.m., v. edecciu. IDICLÎU s.m., v. iedecliu. IDICTE s.f., v. hedie. IDIE s.f., v. hedie. IDIGHE s.f., v. hedie. IEB s.f., v. iaba. IEBĂLUŞĂ s.f., v. iaba. IEBĂLUŢĂ s.f., v. iaba. IEBÂNCĂ s.f., v. ¡pingea. IEDEC2 s.n., v. hindichi. IEDECHI s.n., v. iedec1. IEDEŞ s.n., v. iadeş. IEFCA s.f., v. iofca. IEHNE s.f., v. iahnie. IEM conj., v. hem. IEMÂC s.m., v. iamac. IEMEN-CAFE s. f. sg., v. emen-cafe. IENÂT s.n., v. ¡nat. IENGHIţIRŞEL s.n., v. enghiurşal. IENICEÂR s.m., v. ienicer. IENICER-AGASÎ s.m., v. ienicer-aga. IENICERESC-EÂSCĂ adj., v. ienicer. IENICERI-AG s.m., v. ienicer-aga. IENICERIE s.f'., v. ienicer. IENICERÎME s.f., v. ienicer. IENIGEL s.m., v. ienicer. IENIPAHÁR s.n. sg., v. ienibahar. IEPÂNGE s.f., v. ipingea. IEPINGEÁ s.f., v. ¡pingea. IEPUNGEÁ s.f., v. ipingea. IERCHÉN s.n., v. îelchem. 1 IERCHÉZ s.n., v. ielchem. - . IERGHELAGÍU s.m., v. herghelegiu. IERGHELEGÍU s.m., v. herghelegiu. IERGHELIÂŞ s.m., v. herghelie. IERGHELÍE s.f., v. herghelie. IERÍC s.n., v. Ierec. IERINDEA s.f., v. rindea. IERMÁ s.f., v. iarma1. IERMELÍC s.m., v. irmilic. IERMÚLCÁ s.f., v. iamurluc. IERMULÚC s.n., v. iamurluc. IERTAGÁN s.n., v. iatagan. IERTĂGÂN s.n., v. iatagan. IESACCÍU s.m., v. iasacciu. IESNÁF s.n., v. isnaf. IETÁC s.n., v. iatac. IETAGÁN s.n., v. iatagan. IETACÉL s.n., v. iatac. IETACÚJ s.n., v. iatac. IETEGAN s.n., v. iatagan. IEVANŞÂ s.f., v. iavaşa. -IEVAŞA s.f., v. iavaşa. IEVAŞE s.f., v. Iavaşa. IEVĂŞA s.f., v. iavaşa. IEZAGÍU s.m., v. iazagiu1. IFCÁ s.f.; v. iofca. IFIFLÍU,-IE adj., v. afif,-ă. IFLAC-BÉI s.m., v. iflac-beg. IGHIDIÉ s.f., v. hedie. IGNEÁ s.f., v. iahnie. IGNELUŢĂ s.f., v. iahnie. IGNEOÂRĂ s.f., v. iahnie. IGNÍE s.f., v. iahnie. IGÚRT s.n., v. Iaurt. IGURŢEÂLĂ s.f., v. iaurt. IHNEÁ s.f., v. iahnie. IHNELUŢĂ s.f., v. iahnie. IHNÍE s.f., v. iahnie. IHZÁR s.n., v. igzar. ILÁRIE s.f., v. ilar. ILEÂCĂ s.f., v. ilic. ILÉC s.n., v. ilic. ILÉCHI s.n., v. ilic. ILÉRI s.m. pl., v. filerl. ILICÁR s.m., v. ilic. ILICÉLs.n., v. ilic. ILÍCHI s.n., v. ilic. ILIÉC s.n., v. ilic. ILILEÁC s.m., y. liliac. IMÁM-BAILDÍ subst. sg., v. imam-baialdi. IMAMBAILDÎ subst. sg., v. imam-baialdi. IMÁN1 s.m., v. imam. IMÁN2 subst. sg., v. imam-baialdi. 860 IMANEÂs.f,, v. imamea. IMBRIHOR s.m., v. imbrohor. IMBRUC s.n., v. ghiumbruc. IMENE s.f., v. imineu. IMENEU s.m., v. imineu. IMENisubst., v. imineu. IMICLÂC s.n., v. emiclic. IMICLIC s.n., v. emiclic. IMINE s.f., v. ¡minei. IMINEUĂşr s.m. pl., v. imineu. IMINGXU s.m., v. iminigiu. IMINÎU s.m. pl., v. imineu. IMIRAHOR s.m.j v. imbrohor. IMIR-ALÂI s.m., v. miralai. IMOMEĂ s.f., v. imamea. IMUME s.f., v. imamea. IMURLUC s.n., v. iamurluc. INACÎU,>ÎE adj., v. inacciu,-ie. INÂM s.n.; v. embrurinam. INÂT-s.n., v. ianat. INÂTĂs.f.yv. ianat. INBRIşâR's.m;; v. imbrohor. INDRISAIÂ's.f., v. indruşaim. XNDRIŞÂI s.m., v. indruşaim. INDRIŞÂŢE:s.f.r-V. indruşaim. INDRIŞAIMs.m., v. indruşaim: INDRZŞAÎN:S.m./v. indruşaim. INDROŞAÎM'S.m , v. indruşaim. INDRUŞAÎN/s.m., v. indruşaim. INEGER-AG s.m., v. ienicer-aga. INGUENGE s.f., v. eglengea. INXBAHÂR s.n., s.m.,.v. ienibahar. INXCEÂR s.m., v. ienicer. INICERS.m., v. ienicer. INICER-AGA(SÎ):s.m., v. ienicer-aga. INICERTAGASÎ s.m., v. ienicer-aga. INXCER-ÂGĂ s.m., v. ienicer-aga. INICERESC,-EÂSCĂ adj., v. ienicer. INICERIME s.f., v. ienicer. INIMEI s.m. pl., v. imineu. INIPAÂR s.n. sg., v. ienibahar. INIPAHÂRs.m., v. ienibahar.... INŞAALA interj., v. işala.. INUMEI s.m. pl., v. imineu. IOFCĂLUŢĂ s.f., v. iofca. IOGURT s.n., v. iaurt. IORCEA adv., v. iorga. IORGANGERÎE s.f., v. iorgangiu. IORGUSA av., v. iorga. IOZLUC s.m., v. iuzluc. IPÂNGE s.f., v. ipingea. IRAMBÂŞĂ s.m., v. harambaşă. IRÎF s.rn., s.n., v. rif. IRINDEA s.f., v. rindea. IRMIZE s.f.,#v. cârmâziu,-ie. IRMIZÎU^-ÎE adj., v. cârmâziu,-ie. IRMIZÎU2 s.m., v. cârmâziu,-ie. IRMULUC s.n., v. iamurluc. ISACCÎU s.m., v. iasacciu. ISCARLIU s.m., v. ascherliu. ISCHEMNE-AGASÎ s.m., v. schemni-aga. ISCHIUZARÎE_s.f., v. ischiuzar,-ă. ISLÂM-CEAUŞ s.m., v. selam-ceauş, ISLUC s.m., v. iuzluc. ISNAFGÎU s.m., v. jsnaf. ISTEGEÂL-FIRMÂN s.n., v. istigeal-ferman. IŞCHIUZÂR,-Ă adj., s.m. şi f., v. ischiuzar,-ă, ITLÂC-FIRMÂN s.n., v. itlac-ferman. IUGURGÎU s.m., v. iaurgiu. IUMBRUC s.n., v. ghiumbruc. IUMRUC s.n., v. ghiumbruc. IURĂŞ s.n., v. iureş. IURGÂN s.n., v. iorgan. IURIŞI s.n., v. iureş. IURUŞ1 s.n., v. iureş. IURUŞ2 adv., Interj., v. iureş. IURUŞÎ vi., v. iureş. IUSCHIUZARLÂC s.n., v. ischiuzarlâc. IUŞCHIUZÂR,-Ă adj., s.m. şi f., v. ischiuzar,-IUŞGHIUZARLÂC s.n., v. ischiuzarlâc. IUŞCHIUZURLÂC s.n., v. ischiuzarlâc. IUŞURs.n., v. uşur. IUZBÂŞ ş.m., v. iuzbaşă. IUZBAŞÂ s,mv v. iuzbaşă. IUZBÂŞE s.m., v. iuzbaşă. IUZBĂŞ9ÂIE s.f., v. iuzbaşă. IVANŞÂ s.f., v. iavaşa. IVAŞE s.f., v. iavaşa. IVĂŞÂ s.f., v. iavaşa. IVILICHÎU,-ÎE adj., v. tivllichiu, -ie. IZAŞE s.f., v. iavaşa. IZBAŞ ş.m., v. iuzbaşă. IZBAŞÂ s.m., v. iuzbaşă. IZBÂŞĂ s.m., v. iuzbaşă. IZBÂŞE s.m., v. iuzbaşă. IZBĂŞÎE s.f., v. iuzbaşă. IZÎC s.n., v. iasâc. IZLUC s.m., v. iuzluc. IZNÂF s.n., v. isnaf. ÎMBOLDOŞÂ vt., vr., v. doldora1. ÎMBULUCEÂLĂ s.f., v. buluc1, r-v ÎMBULUCÎ vr., vt., v. buluc1. ÎMBURLUGIvr., vt., v. buluc1. ÎMBURSUC vr., v. bursuc. ÎMPAIENT vt, v. paiantă. ÎMPERCIUN vt., v. perciuna. ÎNCATIFEL vt., v. catifea. ÎNCATIFELÎ vt., v. catifea. ■ ÎNCĂLĂFÂT,-Ă adj., v. câlâf. ÎNCĂLÂFÂT,-Ă adj., v. câlâf. ÎNCĂRDĂŞÎ vt., vr., v. cardaş. ÎNCĂRDOŞÎ vt., vr., v. cardaş. ÎNCĂTRĂMi vt., vr., v. catran: ÎNCĂTRĂNÎ vt., vr., v. catran. ÎNGÂRDOŞÂ vt., vr., v. cardaş. ÎNCÂRDOŞÎ vt., vr., v. cardaş. ÎNCHIABURÎ vr., vi., v. chiabur,-ă. ÎNCHIONDOR vr., v. chior1, chioară. ÎNCHIONDOREÂLĂ s.f., v. chior1, chioară. ÎNCHIONDORÎ vr., v. chior1, chioară. ÎNCHIONDURÂvr., v. chior1, chioară. ÎNCHIONDUREÂLĂ s.f., v. chior1, chioară. ÎNCHIOSTEI vt., v. chiostec. ÎNCHIOSTEIÂLĂ s.f., v. chiostec. ÎNCIMBIREÂLĂ s.f., v. cimbir. ÎNQMBIRÎ vt.,^vr., v. cimbir. ÎNQORĂPÂŢ,-Ă adj., v. ciorap. ÎNCONDUR vt., vr., v. condur. ÎNCOVĂŢÎ vt., v. covată. ÎNDOLDOR vt., vr., v. doldora1. ÎNDOLDORÎ vt., vr., v. doldora1. ÎNDOLDOŞÂ vt., vr., v. doldora1. ÎNDORDUR vt., vr., v. doldora1. ÎNDUŞMĂNÎ vt., vr., v. duşman1,-ă. ÎNFUDULÎ vr., v. fudul,-ă. ÎNGĂrrĂN vt, v. găitan. ÎNGĂITĂNEÂLĂ s.f., v. găitan. ÎNGIUBELÂT,-Ă adj., v. giubea. ÎNHĂINÎ vr., v. hain,-ă. ÎNICERÎME s.f., v. ienicer. ÎNLIMĂNÎ vi., v. liman. ÎNRĂFTURÂT,-Ă adj., v. raft2. ÎNSĂXĂN vt., v. saxana. ÎNSULEMENÎ vt., vr., v. suliman. ÎNŞALVARÂT,-Ă adj., v. şaivar. ÎNTACĂM vt., v. tacâm. ÎNTAFTORÂT,-Ă adj., v. raft2, taftur. ÎNTRAFTURÂT,-Ă adj., v. raft2, taftur. JALÎP s.m., v. gelep. JAMBÂŞ s.m., v. geambaş,-ă. JANDÂR s.n., v. ceadâr. JĂLUF s.m., v. zuluf. JÂSTÂCI vt., vr., v. fâstâc. JELEPÂR s.m., v. gelep. JEREME s.f., v. geremea1. JIBIR s.n., s.m., v. cighir. JIGHÎR s.n., s.m., v. cighir. JIRÎT s.n., v. gerid. JIZDÂN s.n., v. ghiozdan. JUBĂ s.f., v. giubea. JUBE s.f., v. giubea. JUBEICĂ s.f., v. giubea. JULĂ s.f., v. zulă. JULĂRIE s.f., v. ghiunghiuler-agasi. JULÎ vt., vi., v. zulă. 3ULUF s.m., v. zuluf. JULUMÎ vt., v. zulum. JUVAERs.n., v. giuvaer. 3UVAERGÎU s.m., v. giuvaergiu. JUVANE s.f., v. giuvanea. JUVELCĂ s.f., v. giubea. LAF2 s.n., v. leafă. LÁFA interj., v. iaf1. LAFACÍU s.m., v. lefegiu. LÂFĂ s.f., v. leafă. LÂFUR,-Ă adj., v. Iaf1. LAGÁM s.n., v. lagum. LAGĂMĂTOR s.m., v. lagum. LAGĂMÎ vi., V. lagum. LAGÂM s.n., v. lagum. LAGÁMÍ vi., v. lagum. LAGÁMrrÓR s.m., v. lagum. LAGIVÉR adj., s.n., v. lagiverde. LAGIVÉRT adj. invar., v. lagiverde, LAGÓM s.n., v. lagum. LAGUMGIOÂICĂ s.f., v. lagumgiu. LAGUMÍE s.f., v. lagum. LAGÚN s.n., v. lagum. LAHANÍ adj. invar., v. Iahaniu,-ie. LAHÓR s.n., v. Iahur. LAHÚL s.n., v. Iahur. LAX s.n., v. alai. LALÁ s.f., v. lalea. LALÉ(I)E s.f., v. lalea. LALELĂ s.f., v. lalea. LAMB s.n., v. lambă2. LAMBÁ s.f., v. lambă2. LAMBÁR s.n., v. lambă2. LAMBÂU s.n., v. lambă1. LANGAVÍ vt., v. Iangaviu,-ie. LAREÁ s.f., v. lalea. LÂVRĂ s.f.4 v. palavră. LĂFRĂMUŢA s.f., v. năframă. LĂFUR vi., v. Iaf1. LĂFURÎ vi., v. Iaf1. IĂFURIT0R,-0ÂRE adj., v. Iaf1. LĂLEA s.f., v. lalea. LĂMBÂR s.n., v. lambă2. LĂMBUÎvt., v. lambă2: LĂMBUIÂLĂ s.f., v. lambă2. LĂMBUrTOR s.n., v. lambă2. LĂMBUŞ s.n., v. lambă1. LĂNGĂVÎ vt., v. Iangaviu,-ie. LĂNGĂVÎE s.f., v. Iangaviu,-ie. LĂVDÂN s.n., v. lavdan. LĂZĂŞTE adv., v. laz. LĂZEÂSCA s.f. art., v. laz. LĂZâŞŢE adv., v. laz. LĂNGĂVÎE s.f., v. Iangaviu,-ie. LEAF1 s.n., v. Iaf1. LEAF2 s.n., v. leafă. LEAÚRD s.n., v. iaurt. LEBADEÁ s.f., v. libadea. LECHEA s.f., v. lichea. LECHÍN subst. sg., v. luchium. LEFÁR s.m., v. leafă. LEFÂŞ s.m., v. leafă. LEFĂI1 vi., v. Iaf1. LEFĂÎ2 vt., v. leafă. 862 LEFAITÓR,-OÁRE adj., v. leafă. LEFCIOÂRĂ s.f., v. leafă. LEFEÁ s.f., v. leafă. LEFECÍU s.m., v. lefegiu. LEFEGÍE s.f., v. lefegiu. LEFICÍU s.m., v. lefegiu. LEFIŞOÂRĂ S.f., v. leafă. LEFŞOÂRĂ s.f., v. leafă. . - LEFUÍ vi., v. laf1. LÉFUR,-A adj., v. laf1. ■ ,-,.rV. LEFUR vi., v. laf1. LEFURI vi., v. laf1. LEFUŞOÂRĂ s.f., v. leafă. LEGHEÁN s.n., v. lighean. LEGHÉN s.n., v. lighean. • LEGHÍN s.n., v. lighean. LEGIVÉR adj., v. lagiverde. . , LELEA s.f., v. lalea. LELEÁC s.m., v. liliac. LELIÁC s.m., v. liliac. LELIACHÍU,-ÍE adj., v. liliachiu,-ie. ¡ , LELÍE s.f., v. lalea. LEMONÂŢĂ s.f., v. limonadă. LEMONGÍU s.m., v. limongiu. LENGHI subst., v. lenchi. LEPINGEÁ s.f., v. ipingea. LEŞ0S,-OÂSĂ adj., v. leş. LEV s.n., v. lef. LEVINCI0R,-OÂRĂ s.m. şi f., adj., v. levent,-ă. LEVÎNT,-Ă s.m. şi f., adj., v. levent,-ă. LEVINJÉL s.m., v. levent,-ă. LEVRAC s.m., v. levrec. LEZEÁSCA s.f. art., v. laz. LIBADÉ s.f., v. libadea. UCHELÍE s.f., v. lichea. LICHELISM s.n., v. lichea. UCHELUŢĂ s.f., v. lichea. UCHIÚM subst. sg., v. luchium. LIEFĂ s.f., v. leafă. LIFEGÍU s.m., v. lefegiu. LIGHÉN s.n., v. lighean. LIGHENAŞ s.n., v. lighean. UGHEJ'IUŢ s.n., v. lighean. LIGHÍN s.n., v. lighean. UGHINÍ vr., v. lighean. LIGÚRT s.n., v. iaurt. LILEÁC s.m., v. liliac. ULIACÉL s.m., v. liliac. LILIACHÍ adj. invar., v. liliachiu,-ie. LIÜACÓS,-OÁSA adj., v. liliac. LXLICHÍU,-ÍE adj., v. liliachiu,-ie. LILIÉC s.m., v. liliac. LILIECÉL s.m., v. liliac. ■ LILIECHÍU,-íE adj., v. liliachiu,-ie. LILIECÚJ s.m., v. liliac. LIMINÂDĂ s.f., v. limonadă. LIMONAGÍU s.m., v. limongiu. LIMONAR s.m., v. limongiu. . LIMONÂTĂ s.f., v. limonadă. LISFIÁ s.f., v. nisfea. LXUFEGÍU s.m., v. lefegiii: LIULEÁ s.f., v. lulea;' LIVŞNT,-Ă s.m. şi f., adj,, v. levent,-ă. LIVÍNT s.m., v. levent,-ă. LOCÚM s.n., v. hluchlum. LÓDUS subst. sg., v. lodos.' LOZEÁSCA s.f. art., v. laz. LUCMÁ s.f., v. locma. LUCMAGÍU s.m., v. locma. LUCÚM s.n., v. hluchium. LUCÚMA s.f., v. hluchium. LULELÁR s.m., v. lulea. LULELĂRÎE s.f., v. lulea. LULELLIŞ s.m., v. lulea. LULELUŞĂ s.f., v. lulea. LULELÚ§CA s.f., V. lulea. LULEUŞA s.f., v. lulea. LUM s.n., v. lom. LUMINAT s.n., v. limonadă. LUMINÂTĂ s.f., v. limonadă. LUSTRAGERÍE s/, v. lustragiu. LUSTRAGIOÂICĂ s.f., v. lustragiu. LUSTRÜGÍU s.m., v. lustragiu. MAALÁ s.f., v. mahala1. MAÂLĂ1 s.f., v. mala1. MAÂLĂ2 s.f., v. hamal. MAAZÁ s.f., v. magaza. MAAZAGÍU s.m., v. magaza. MABÉI s.n., v. mabein. MABÉU s.n., v. mabein. MACARAGIOÂICĂ s.f., v. macara. MACARAGIST,-Ă s.m. şi f., v. macara. MACARAGÎŢĂ s.f., v. macara. ' MACARAGÍU s.m., v. macara. MACARAUA s.f., v. macara. MACÂTĂ s.f., v. macat. MACAVÁ s.f., v. mucava. MADÂM s.n., v. madem. MADEGÍU s.m., v. madea. MADELĂ s.f., v. madea. MADÉN s.n., v. madem. MAFRÂMĂ s.f., v. năframă. MACARÁ s.f., v. mageara: MAGÍM s.n., v. magiun. MAGÍN s.n., v. magiun. r MAGIÓN s.n., v. magiun. MAGIÚM s.n., v. magiun. MAGMUDEÁ s.f., v. mahmudea. MAGUNĂ s.f., v. mahună. . MAGZÂRs.n., v. mahzar. MAHÁL s.m., v. hamal. MAHALÁ2 s.f., v. mala1. MAHALAGESC,-EÂSCĂ adj., v. mahala1. MAHALAGEŞŢE adv., v. mahala1. MAHALAGIOÂICĂ s.f., v. mahala1. MAHALAGÎSM s.n., v. mahala1. MAHALAGIŢĂ s.f., v. mahala1. MAHALAGÎU s.m., v. mahala1. MAHALAGIZA vt., vr., v. mahala1. MAHALGÎU s.m., v. mahala1. MAHAMUR,-Ă adj., v. mahmur,-ă. MAHAZ s.f., v. magaza. MAHAZAGÎU s.m., v. magaza. MAHMUREALĂ s.f., v. mahmur,-ă. MAHMURI vr., v. mahmur,-ă. MAHMURÎE s.f., v. mahmur,-ă. MAHMUTE s.., v. mahmudea. MAHONÎU,-ÎE adj., v. mahon. MAHRÂMĂ s.f., v. năframă. MAHRUMĂ s.f., v. năframă. MAIA3 s.f., v. mala1. MAIA4 s.f., v. maie. MAIÂNs.n., v. mala1. MAIÂUĂ s.f., v. maia1. MAIBENTs.n., v. mabeln. MAIMANDÂR s.m., v. mehmendar. MAIDANEZ,-Ă aj., s.m. şi f., v. maidan. MAIDEÂN s.n., v. maidan. MAIMĂRÎE s.f., v. maimar. MAINÂ2 vt., v. maina1. MAJON s.n., v. magiun. MAJUN s.n., v. magiun. MALA2 s.f., v. mahala1. MALAMĂ s.f., v. năframă. MALÂUĂ s.f., v. mala1. MÂLĂ s.^ v. mala1. MALOTÎŢA s.f., v. malotea. MALTÂC s.m., v. martac. MAME s.f., v. imamea. MAMODE s.f., v. mahmudea. MAMOR s^n., v. mahmur,-ă. MAMUDE s.f., v. mahmudea. MAMULAR s.m., v. *mamul. MAMURs.n., v. mahmur,-ă. MANÂH s.m., v. manaf. MANÂUA s.f. sg. art., v. manea. MANDANEĂ s.f., v. mandă. MANDANELĂ s.f., v. mandă. MANDOLÎNĂ s.f., v. mandalină. MANELIST,-Ă s.m. şi f., v. manea. MANELÎST1C,-Ă adj., v. manea. MANGAFÂCHE s.m., v. mangafa. MANGALAGÎU s.m., v. mangal. MANGALÂR s.m., v. mangal. MANGALIZA vţ., vr., v. mangal. MANGAL1ZATOR s.m., v. mangal. MANGÂN s.n., v. mangal. MANGANÂR s.m., v. mangâr. MANGASÎT,-Ă adj., v. mangafa. MANGĂR s.m., v. mangâr. MANGEĂL s.n., v. mangealâc. MANGEALÎC s.n., v. mangealâc. MĂNGHERI s.m. pl., v. mangâr. MANGOSEALĂ s.f., v. mangafa. MANGOSI vr., v. mangafa. MANGOSÎT,-Ă adj., v. mangafa. MANSEP s.n., v. mansup. MANSIP s.n., v. mansup. MANZÂL^-Ă adj., v. mazâl\-ă. MANZÂL2 sm., v. mazâl^-ă. MARAMA s.f., v. năframă. MARAMĂ s.f., v. năframă. MARAMEŢ s;n., v. meremet. MARAMIOÂRĂ s.f., v. năframă. MARAMOÂICA s.f. art., v. năframă. MARAMUŢĂ s.f., v. năframă. MARANGOCI s.m., v. marangoz. MARANGOZERÎE s.f., v. marangoz. MARÂZ s.n., v. măraz. MARDĂF s.n., v. marda. MARDALÂC s.n., v. marda. MARDÂJ s^n., v. marda. MARDÂUĂ s.fv v. marda. MARMAGÎU,-IE adj., v. narangiu,-le. MARMANGÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. MARMANSÎU,-IE adj., v. narangiu,-ie. MARMANZÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. MARMAZÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. MARMUZÎCĂ adj. f., v. narangiu,-ie. MARMUZJU,-IE adj., v. narangiu,-ie. MAROTEĂ s.f., v. malotea. MARTALOGEA s.m., v. martalog. MARTALOŢI s.m. pl., v. martalog. MARTEC s.m., v. martac. MARTOI s.m., v. martac. MARTOLOG s.m., v. martalog. MARTOLOŢI s.m. pl., v. martalog. MASCALAGÎU s.m., v. muscalagiu. MASCARAGÎLJ s.m., v. mascara. MASCARALÎC s.n., v. mascaralâc. MASCARAUA s.f., v. mascara. MASCARA s.f., v. mascara. MASCARLÂC s.n., v. mascaralâc. MASHALAGÎU s.m., v. muscalagiu. MASLAGÎU s.m., v. masalagiu. MASTRÂF s.n., v. masraf. MATBĂH s.n., v. mutfac. MATOFI vr., v. matuf. MATOSI vr., v. matuf. MATOŞI vr., v. matuf. MATPÂH s.n.,_v. mutfac. MATRAPAZLĂRÎE s.f., v. matrapazlâc. MATRAPAZLIU s.m., v. matrapaz. MATRAPEŢ s.m., v. matrapaz. MATUFI vr., v. matuf. MAVLOTE s.f., v. malotea. MAZ s.f., v. magaza. MAZĂL,-Ă adj., v. mazâl^-ă. MAZĂLÎ vt., v. mazâP-ă. MAZĂLIE s.f., v. mazâlVă. MAZÂL2 s.m., v. mazâl^-ă. 864 MAZÂLÂŞ s.m., v. mazâlVă. MAZÂLÎ vt., v. mazâlVă. MAZÂLIE s.f., v. mazâlVă. MAZÂLIME s.f., v. mazâl^-ă. MĂCÂT s.n., v. macat. MĂCÂZ s.n., v. macaz. MĂCĂR s.f., v. macara. MĂCĂRÂUĂ s.f., v. macara. MĂCĂRĂU s.n., v. macara. MĂFRÂMĂ s.f., v._năframă. MĂGERESC,-EÂSCĂ adj., v. magear,-ă. MĂGION s.n., v. magiun. MAGIUN s.n., v. magiun. MĂGÎINĂ s.f., v. mahună. 11 MĂHÂL s.m., v. hamal. MĂHĂL s.f., v. mahala. MĂHĂLĂRÎT s.n., v. hamal. MĂHĂU vi., v. hamal. MĂHĂLIT s;n., v. hamal. MĂHRÂMĂ s.f., v. năframă. MĂIÂ1 s.f., v. maia1. MĂIÂ2 s.f., v. mala1. MAIDAN s.n., v. maidan. MĂIDĂNÂŞ s.n., v. maidan. / MĂIDĂNEL s.n., v. maidan. MĂIDEÂN s.n., v. maidan. MĂIMÂR s./n., v. maimar. MĂIMARBÂŞ s.m., v. mairharbaşa. MAIMĂRÎE s.f., v. maimar. MĂJUN s.n., v. magiun. MĂL s.f., v. mala1. MĂLÂC,-Ă s.m. şi f., v. malac,-ă. MĂLÂUĂ s.f., v. mala1. MĂLÂUCĂ s.f., v. mala1. MĂLĂ s.f., v. mala1. MĂLĂCUJĂ s.f., v. malac,-ă. MĂLĂLUI vt., v. mala1. ' ' \ ' MĂLĂTÂRE s.f., v. mala1. MĂLĂTOÂRE s.f., v. mala1. . MĂMULÂR1 s.m., v. *mamul. MĂMULAR2 s.n., v. *mamul. MĂMULĂRESC,-EÂSCĂ adj., v. *mamul. MĂMULĂREŞTE adv., v. *mamul. MĂMULĂRÎ vi., v. *mamul. MĂMULĂRÎE1 s.f., v. *mamul. ... MĂMULĂRÎE2 s.f., v. *mamul. MĂNGĂNÂR(IU) s.m., v. mangâr. , MĂNGOSÎT,-Ă adj., v. mangafa. . MĂRÂMĂ s.f., v. năframă. . MĂRĂMIOÂRĂ s.f., v. năframă. . MĂRĂMÎJĂs.f., v. năframă. MĂRĂMUJĂ s.f., v. năframă., . MĂRDĂCÎ vt., vr., v. marda. MĂRDĂGI vt., vr., v. marda. MĂRDĂŞÎ vt., vr., v. marda., . MĂRHAMĂ s.f., v. năframă.’ MĂRTÂC s.m., v. martac. MĂRTĂCEÂLĂ s.f., v. martac.. MĂRTĂCEL s.m., v. martac. MĂRTĂCÎ vt., v. martac. MĂSÂT s.n., v. masat. MĂSCÂRĂ s.f., v. mascara. MĂSCĂRÂCI s.m., v. mascara. • MĂSCĂRĂCI s.m-, v. mascara. ■ MĂSCĂREÂLĂ s.f.j v. mascara. MĂSCĂREŢ,-EÂŢA adj., s.m., v. mascara. MĂSCĂRI vt., vr., v. mascara. MĂSCĂRICESC,-EÂSCĂ adj., V; mascara. MĂSCĂRÎCI s.m., v. mascara. MĂSCĂRICIE s.f., v. mascara. MĂSCĂRICIOS,-OÂSĂ adj., v. mascara. MĂSCĂRICIUNE s.f., v. mascara. 1 MĂSCĂRÎE s.fy v. mascara. MĂSCĂRITURĂ s.f., v. mascara. MĂSCĂRNICÎE ş.fy v. mascara. MĂSCĂROS,-OÂSĂ adj., v. mascara. MĂSCORNICÎE s.f., v. mascara. MĂTRAC s.n., v. matrac. MĂTRĂCÂR s.m., v. matrac. MĂZĂli vt., v. mazâlS-ă. MĂZĂRÂC s.n., v. măzrac. MĂZÂLÎE s.f.,v. mazâl^-ă. MÂNDRUŞAÎM s.m., v. indruşaim. MÂNDRUŞAÎN s.m., v. indruşaim. MÂNGÂL subst., v. mangal. MÂNGALAGIU s.m., v. mangal. MÂNGĂ s.f., v. mangâr. MÂNGĂLÂR s.m., v. mangal. MÂNGĂR s.m., v. mangâr. MÂNGÂR s.n., v. mangâr. - MÂNGEALÎC s.n., v. mangealâc. MÂNGOSÎ vr., v. mangafa. -MÂNGO_SÎT,;Ă adj., v. mangafa. MÂRDÂL,-Ă adj, v. murdar,-ă. MÂRDÂR,-Ă adj., v. murdar,-a. MÂRDĂGÎ vt., vr., v. marda. MÂRDĂRÎ vt., vr., v. murdar,-ă. MÂRTÂC s.m., v. martac. MÂZGÂL s.n., v. măzgal. MECCÎT s.n., v. mecet. MECHEREZ s.n., v. merchez. MECÎT s.n., v. mecet. MECLEZ s.n., v. merchez. MECTERHANE s.f., v. meterhanea. MECTUBGÎU s.m., v. mehtupciu. MEDÂN s.n., v. maidan. MEDE s.f., v. madea. MEDEÂN s.n., v. maidan. MEDEREZ s.n., v. meterez! MEDRESĂ s.f., v. medresea.' MEDRISE s.f., v. medresea. MEEMUR s.m., v. memur. MEENG,-Ă adj., v. mehenghi2,-ghe. MEENGHI1 s.n., v. mehenghi1. MEENGHI,-GHE adj., v. mehenghi2,-ghe, MEFLEM s.n., v. mehlem. MEFRiDzUM-CALE s.n., v. mefrUzul-eâlem. MEGÎT s.m., v. mezit. MEHALGÎU s.m., v. mahala1. MEHEDXÂN s.n., v. maidan. MEHENCHIf-CHE adj., v. mehenghi2,-ghe. MEHENG,-A adj., v. mehenghi2,-ghe. MEHENGHER,-Ă adj., v. mehenghi2,-ghe. MEHTERBÂŞ s.m., v. mehterbaşa. MEHTERHANE s.f., v. meterhanea. MEHTIUP s.n., v. mehtup. MEIDÂN s.n., v. maidan. MEIDEÂN s.n., v. maidan. MEIENGHI1 s.n., v. mehenghi1. MEIENGHI2-GHE adj., v. mehenghi2,-ghe. MEIMANDÂR s.m., v. mehmendar. MEIMARBAŞÂ s.m., v. maimarbaşa. MEIMENDÂR s.m., v. mehmendar. MELAÎC s.m., v. melec. MELES adj., s.m., v. melez. MELET s.m., v. melez. MELEţ s.m., v. melez. MELHÎM s.n., v. mehlem. MENDER s.n., v. mindir. MENDERIGÎU s.m., v. mindir. MENG s.n., v. mehenghi1. MENGANE s.f., v. mihamea. MENGHENĂ s.f., v. menghină. MENGHENE s.f., v. menghină. MENGHENE s.f., v. menghină. MENGHI1 s.n., v. mehenghi1. MENGHI2,-GHE adj., v. mehenghi2,-ghe. MENGHINE s.f., v. menghină. MENGHINE s.f., v. menghină. MENTEÂN s.n., v. mintean. MENZĂL s.n., v. menzil1. MENZĂLGÎU s.m., v. menzilgiu. MENZĂLHAN s.f., v. menzilhanea. MENZÂL s.n., v. menzil1. MENZELHANE s.f., v. menzilhanea. MENZIL2 s.m., v. tatar-mizil. MENZÎL3 s.n., v. menzil-embru. MENZILESC,-EÂSCĂ adj., v. menzil1. MENZILHAN s.f., v. menzilhanea. MER s.f., v. merea. MERÂS s.n., v. miraz. MERÂZ s.n., v. miraz. MERCHÎZ s.n., v. merchez. MEREÂZ s.n., v. miraz. MEREGÎE s.f., v. meragiu. MEREGÎU s.m., v. meragiu. MEREME s.f., v. meremet. MEREMENT s.n., v. meremet. MERÎE s.f;, v. mirie. MERMERI adj. invar., v. mermerei. MERSINĂ s.f., v. mersin. MERTEC s.m., v. mart ac. MERTECUŢ s.n., v. martac. MERTEŢI s.m. pl., v. martac. MESLEHET s.n., v. maslahat. MESTI s.m. pl., v. meşi. MESTII subst. pl., v. meşi. MEŞĂNĂ s.f., v. meşină. MEŞELÎCI s.m., v. meşelic. MEŞÎN s.n., s.m., v. meşină. MEŞINEI s.m. pl., v. meşină. MEŞTI s.m. pl., v. meşi. MEŞTINĂ s.f., v. meşină. METE ş.f., v. madea. METERIS s.n., v. meterez. METERÎZ s.n., v. meterez. MEZĂLGÎU s.m., v. menzilgiu. . MEZE s.f., v. mezel1. MEZE s.f., v. mezel1. MEZEL2 s.n., v. menzil. MEZELAR s.m., v. mezel1. MEZELĂREÂSĂ s.f., v. mezel1. MEZELĂRÎE s.f., v. mezel1. MEZELÂC s.n., v. mezelic. MEZELEGIU s.m., v. mezel1. MEZELICÂR s.m., v. mezelic. MEZEUCGÎU s.m., v. mezelic. MEZELÎCHI s.n., v. mezelic. MEZGHENĂş.f., v. menghină. MEZGHENE s.f., v. menghină. MEZGHIN s.f., v. menghină. MEZIL1 s.n., v. menzil1. MEZÎL2 s.n., v. tatar-mizil. MEZILE s.f., v. mezel1. MEZILGÎU s.m., v. menzilgiu. MEZILHAN s.f., v. menzilhanea. MIAMBOLĂ s.f., v. miambal. MICŞINE s.f., v. micşunea. MICŞUNÎCĂ s.f., v. micşunea. MICŞUNÎU,-ÎE adj., v. micşunea. MICTIUP s.n., v. mehtup. MIERMUR s.m., v. memur. MIHIMÂT s.n., v. muhimat. MIHMANDÂR s.m., v. mehmendar. MIIMÂR s.m., v. maimar. MIMILINGÎU s.m., v. mamelegiu. MINARE s.f., v. minarea. MINDE s.f., v. mindir. MINDER s.n., v. mindir. MINDINE s.f., v. menghină. MINDIRÂR s.m., v. mindir. MINDIRÂŞ_s.n., v. mindir. MINDIRIGÎE s.f., v. mindirigiu. MÎNGHENĂ s.f., v. menghină. MINGHENE s.f., v. menghină. MÎNGHINĂ s.f., v. menghină. MÎNGHINE s.f., v. menghină. MINGHINE s.f., v. menghină. MINGINE s.f., v. menghină. MINTÂN s.n., v. mintean. MINTEANLFŢ s.n., v. mintean. MINTEN s.n., v. mintean. 866 MINTENAŞ s.n., V. mintean. MINTINÂŞ s.n., v. mintean. MINZÍLs.n., v. menzil1.'1 '' ! ’ > 1 MINZILHANÁ s.f., v. menzilhanea. . ; : MINZILHANEÁs.f., v. menzilhanea. 1 ■ l,: MIRÁG s.n., v. miraz. > ! MIRAGÍU s.m., v. meragiu.1' " ’r> ; MIRAHÓR s.m., v. imbrohor:•> MIRÁS s.n., v. miraz. 1 v MIRĂDĂNIES.f., v. miraz. " MIRĂZENIE s.f., v. miraz. ' MIRĂZÎ vr., v. miraz. MIREÁZ s.n., v. miraz. MIRGHINEÁ s.f., v. merdenea. MIRÍ subsţ, v. mirie. ■ MIRIMIRÁM s.m., v. mirimiran. MIRÍU s.n., v. mirie. MIROZÉNIE s.f., v. miraz. MISCHIDÁR s.n., v. iuschiudar. MISIRLÍyVÍE adj., v. misirliu1. MIŞCHET subst. sg., v. mischet. MIŞELÂC s.m., v. meşelic. MIŞILÎC s.m., v. meşelic. MXŞÎN s.n., v. meşină. MIŞUNE s.f., v. micşuneâ. MITCÁL s.n., v. metcal. MITERHANEÁ s.f., v. meterhanea. MIUBAŞÎR s.m., v. mumbaşir. MXXÇNEÀL s.f., v. micşunea. MIZÂT s.n., v. mezat. MIZELÂC s.m., v. meşelic. MIZELÍC s.m., v. meşelic. MIZXL1 s.n., v. menzil1. MIZXL2 s.n., v. menzil-embru. MIZXLGÍU s.m., v. menzilgiu. MIZILÍC s.n., v. mezelic. MIZILICGÍU s.m., v. mezelic. MOCADÍN s.n., v. mucadim. MOFLUJÍE s.f., v. mofluz,-ă. MOFLUZÉNIE s.f., v. mofluz,-ă. MOFLUZÍ vi., vr., v. mofluz,-ă. MOFLUZÍE s.f., v. mofluz,-ă. MOFLUZÂC s.n., v. mofluzlâc. MOFLUZLÚC s.n., v. mofluzlâc. MOFTANGÍE s.f., v. moft. MOFTANGIOÂICĂ s.f., v. moft. MOFTANGÍU s.m., v. moft. MOFTOLÓG s.m., v. moft. MOFTIL0GIC,-Ă adj., v. moft. MOFTOLOGIE s.f., v. moft. MOFTOR0Ş,-OÂSĂ adj., v. moft. MOFTUREÁN s.m.¿ v. moft MOFTUROS,-OÂSĂ adj., v. moft. . MOHÁI s.n., v. mohair. MOISAFÎR,-Ă s.m. şi f., v. musafir,-ă. M03MÓN s.m., v. moşmoană. MOLÁ3 s.f., v. mala1. MOIÁ* vi., vt, v. mola1. MOLÂH s.m., v. mola2. MOLARISi vi., vt., v. mola1. MOLOC s.m., v. malac,-ă. MOLOTE s.f., v. maloteă. MOLÎIZ s.n., v. moloz. | MOMULÂRs.m., v. *mamul. ’ ’ n MONDOC s.m., v. bondoc1,-oacă. ! ,; MORDALÂC s.n., v.: murdarlâc. MOSAFÎR,-Ă s.m. şi f., v. .musafir,-ă. MOSAFIRE s.f., v. muşaverea. MOSAFÎRIU s.m., v. musafir,-ă. MOSAFIRLÂC s.n., v. musafirlâc. MOSCAL s.n., v. muscal. MOSLEM s.m., v. muslim. MOSLÎM s.m., v. muslim. MOŞAME s.f., v. muşama. MOŞMOÂLĂ s.f., v. moşrhoană. MOZAVÎRE s.f., v. mozavir. MOZAVIRÎ vt., v. mozavir. MOZAVIRÎE s.f., v. mozavir. MOZAVÎRNIC,-A adj., v. mozavir. MOZOL s.n., v._ moloz. MOZOVÎRNIC,-Ă adj., v. mozavir. MUBAI s.f., v. mumbaia. MUBAIE s.f., v. mumbaia. MUBAIEGÎ-AG s.m., v. mumbaiegiu, MUCAGHESÂN s.n., v. mucaiesea. MUCAIAS s.f., v. mucaiesea. MUCAIERE s.f., v. mucarer. MUCAIESĂ s.f., v. mucaiesea. MUCAIORE s.f., v. mucarer. MUCALEME s.f., v. muchealemea. MUCAUSI vr., v. mucalit,-ă. MUCARE s.f., v. mucarer. MUCAREAME s.f., v. mucaremea. MUCAREL s.n., v. mucarer. MUCARENME s.f., v. mucaremea. MUCARET s.n., v. mucarer. MUCAVÂR s.m., v. mucava. MUCALIT,-Ă adj., v. mucalit,-ă. MUCĂVÂR s.m., v. mucava. MUCĂVĂRÎE s.f., v. mucava. MUCĂVÎ vt., v. mucava. MUCĂVIE s.f., V/ mucava. MUCHIUPSÎ vr., v. muchelef,-ă. MUEGÎN s.m., v. muezin. MUFLUZ,-Ă a.m. şi f., adj., v. mofluz,■ MUFLUZENIE s.f., v. mofluz,-ă. MUFLUZI vi., vr., v. mofluz,-ă. MUFLUZÎE s.f., v. mofluz,-ă. MUFLUZLÂC s.n., v. mofluzlâc. MUFT s.n., v. moft. MUFTÎ s.m., v. muftiu. MUFTU s.m., v. muftiu. MUHAFÂZ svm., v. muhafiz. MUHAFEGE s.f., v. muhafizea. MUHÂI s.n., v. mohair. MUHAIER s.n., v. mohair. MUHAÎR s.n., v. mohair. MUHAVIZE s.f., v. muhafizea. MUHEMÂŢ s.n., v. muhimat. MUHIUMÂT s.n., v. muhimat. MUHTÎU s.m., v. muftiu. MUHUMÂŢ s.n., v. muhimat. MUHURDÂN s.m., v. buhurdar. MUHURDÂRIU s.m., v. muhurdar. MULA s.f., v. mola2. MULTEZEM s.m., V. multezim. MUMBÂŞ s.m., v. mumbaşir. MUMBAŞÂR s.m., v. mumbaşir. MUMFTU s.m., v. muftiu. MUMGIU s.m., v. mungiu. MUMULÂRs.n., v. *mamul. MUNGER s.m., v. mungiu. MUNGERÎE s.f., v. mungiu. MURAHÂS s.m., v. murahaz. MURDÂLţĂ adj., v. murdar,-ă. MURDAIÂC s.n., v. murdarlâc. MURDĂLÎ vt., vr., v. murdar,-ă. MURDĂLÎE s.f., v. murdar,-ă. MURDĂREÂLĂ s.f., v. murdar,-ă. MURDĂREL,-EÂ,_-ÎCĂ adj., v. murdar,-!. MURDĂRESC,-EÂSCĂ adj., v. murdar,-ă. MURDĂRÎ vt, vr., v. murdar,-!. MURDĂRICIUNE s.f., v. murdar,-ă. MURDĂRÎE s.f., v. murdar,-ă. MURDĂRTTORt-OÂRE adj., s.m., v. murdar,-ă. MURDĂRTTURA s.f., v. murdar,-ă. MURDĂROS,-OASĂ adj., v. murdar,-ă. MURZUR-AG s.m., v. muhzur-aga. MUSAADE sj., v. musaadea. MUSAFER,-Ă s.m. şi f., v. musafir,-!. MUSAFERE s.f., v. muşaverea. MUSAFIRE s.f., v. muşaverea. , MUSAFÎRIU s.m., v. musafir,-!. MUSAHÎB s.m., v. musaip. MUSAÎT s.m., v. musaip. MUSALÎP s.m., v. musaip. MUSCHE s.f., v. muştea. MUSELIUM s.m., v. museiim. MUSLÎN s.n., v. musulin. MUSTAFÎR,-Ă s.m. şi f., v. musafir,-!. MUSULÎM s.n., v. musulin. MUSULÎNĂ s.f., v. musulin. MUŞAMALIST s.m., v. muşama. MUŞAMAUZ vt., v. muşama. MUŞAME s.f., v. muşama. MUŞCHE s.f., v. muştea. MUŞCHI adj. invar., v. mischiu,-ie. MUŞDE s.f., v. mujdea. MUŞMUL. s.m., v. moşmoană. MUŞMULĂ s.f., v. moşmoană. MUŞTEREU s.m., v. muşteriu. MUŞTERÎ vt., v. muşteriu. MUŞTERIME s.f., v. muşteriu. MUŞTERÎŢĂ s.f., v. muşteriu. MUŞTIRŞU s.m., v. muşteriu. MUŞTIRÍU s.m., v. muşteriu. MUTAFARICÁ s.f., v. mutafaraca. MUTEFERICÁ s.f., v. mutafaraca. MUTPÁC s.n., v. mutfac. MUTPÁH s.n., v. mutfac. MUURDÁRIU s.m., v. muhurdar. MUZAVÉR s.m., v. mozavir. MUZAVIRÍE s.f., v. mozavir. MUZAVÍRIU s.m., v. mozavir. MUZĂVERNIC s.m., v. mozavir. MUZĂVIRI vt., v. mozavir, MUZĂVIRIE s.f., v. mozavir. MUZEVIRÍ vty v. mozavir. . MUZÚR-AGA s.m., v. muhzur-aga. . . NACAFÂLĂ s.f., v. nacafa. NACALFÁ s.f., v. nacafa. NACANFÁ s.f., v. nacafa. NACARA1 s.f., v. mageara. NACARÂZ s.f., v. nagara1. NACAS sjn., v. nacaş. NACAŞLÂC s.n., v. nacaslâc. NACAZLÂC s.n., v. nacaslâc. NACALI s.m. pl., v. nacâluri. NADÂG s.n., v. nadaz. NADARÁ s.f., v. mageara. NADAREÁ s.f., v. mageara. NADÁS s.n., v. nadaz. NADÓL1 subst., v. anadol. NADÓL2,-OÁl^ adv. anadol. NADOLEÂN,-Ă, -CA adj., s.m. şi f., v. anadol NAFACÁ s.f., v. nacafa. NAFÉ ş.f.,_v. nafea. NAFRÂMĂs.f., v. nâframă. NAFT subst. sg., v. neft. NAGARÁ2 s.f., v. mageara. NAGAREÁ s.f., v. mageara. NÁGHEA s.f., v. mageara. NAHAIÁ s.f., v. nahia. NAHALEÁ s.f., v. nahia. NAHIÉ s.f., v. nahia. NAHUTÍU,-ÍE adj., v. năut. NÁIER s.n., v. nai. NAIGÍU s.m., v. nai. NAIMEÁ s.f., v. namea. NAINGÍU s.m., v. nai. NÂIRs.n., v. nai. NAISÁN s.m., v. neisan. NAÎSTţ-Ă s.m. şi f., v. nai. NAIZAN s.m., v. neisan. NAMÁS s.n., v. namaz. NAMÉ s.f., v. namea. NARAGÍUr-ÍE adj., v. narangiu,-ie. NARAMGIU,-ÎE adj., v. narar\giu,-ie. NARAMŢÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. NARAMZÂU,-ÂIE adj., v. narangiu,-ie. NARAMZÍU,-ÍE adj., v. narangiu,-ie. 868 NARÂMZÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. NARC s.n., v. nart. NARD s.n., v. nart. NARGHEALE s.f., v. narghilea. NARGHELE s.f., v. narghilea. NARGHXULE s.f., v. narghilea. NASLÂU,-ÂIE adj., v. nazlâu,-âie. NATAPRA3 s.n., v. matrapaz. NATRAPAZLÂC S.n., v. matrapazlâc. NAZÂR2 s.m., v. nazâr. NAZĂR s.m., v. nazâr. NAZĂRÎE s.f., v. nazâr. NAZÎR s.m., v. nazâr. NAZIRET s.n., v. nazaret. NAZIRIE s.f., v. nazâr. NĂBET s.n., v. nobet. NĂCĂFA s;f., v. nacafa. NĂCĂFÂLĂ s.f., v. nacafa. NĂCĂFĂÎ vi., v. nacafa. NĂCĂFĂLÎ vi., v. nacafa. NĂCĂFĂLOS,-OÂSĂ adj., v. nacafa. NĂCĂFÎU s.m., v. nacafa. NĂDAREA s.f., v. mageara. NĂDÂZ s.n., v. nadaz. NĂFÂCÂÎ vi., v. nacafa. NĂFRĂMEAs.f., v. năframă. NĂFRĂMIOÂRĂ s.f., v. năframă. ; NĂFRĂMÎŢĂ s.f., v. năframă. NĂFRĂMUCĂ s.f., v. năframă. NĂFRĂMUŢĂ s.f., v. năframă. NĂHRAMĂ s.f., v. năframă. NĂHUT subst. sg., v. năut. NĂHUTÎU,-ÎE adj., v. năut. NĂIÂŞ s;m., v. nai. NĂIMEA s.f., v. namea. NĂLBÂN s.m., v. nalbant. NĂLBAN-BÂŞ s.m., v. nalbant-başa. NĂLBAN-BAŞÂ s.m., v. nalbant-başa. NĂLBÂNT s.m., v. nalbant. NĂLBÂR s.m., v. nalbant. NĂMÂZ s.n., v. namaz. NĂRÂMĂ s.f., v. năframă. NĂRÂMNIŢĂ s.f., v. năframă. NĂRĂMZIU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. NĂRÂMZÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. NĂSFI s.f., v. nisfea. NĂSTRĂPÂS s.m., v. matrapaz. NĂSTRĂPÂZ s.m., v. matrapaz. NĂTLĂGELE s.f. pl., v. pătlăgea. NĂTRĂPÂS s.m., v. matrapaz. NĂTRĂPÂŞ s.m., v. matrapaz. NĂTRĂPÂZ s.m., v. matrapaz. NĂTRĂPĂZÎ vt., vi., v. matrapaz. NĂUTÎU,-ÎE adj., v. năut. NĂUŢEL subst. sg., v. năut. NĂZÂTIC,-Ă adj., v. naz. > NĂZUROS,-OÂSĂ adj., v. naz. : NĂZUROZITÂTE s.f., v. naz. NEAGA-REA s.f., v. mageara! NEAGĂ-RE s.f., v. mageara, NEASFI s.f., v. nisfea. NEFE s.f., v. nafea. NEFRÂMĂ s.f., v. năframă. NEHUT subst. sg., v: năut. NEI s.n., v. nai. NEIZÂN s.m., v. neisan. NENECĂ s.f., v. neneacă. . NENECUŢĂ s.f., v. neneacă. NENEIE s.f., v. neneacă. NENEÎŢĂ s.f., v. neneacă. NERĂMZÎU,-IE adj., v. narangiu,-ie. NERDENCHI subst. sg., v. nardinchi. NEREMZÎU,-ÎE adj., v. narangiu,-ie. NERGHELE s.f., v. narghilea. NESFE s.f., v. nisfea. NESFI s.f., v. nisfea. NESFIE s.f., v. nisfea. NEZÂM s.n., v. nizam. NIÂMBAL s.n. sg., v. miambal. NICEN s.m., v. ienicer. NIFER s.m., v. nefer. NINEACA s.f., v. neneacă. NINECĂs.f., v. neneacă. NINECUŢĂ s.f., v. neneacă. NINEIE s.f., v. neneacă. NIPÂRIU s.n. sg., v. ienibahar. NISÂM s.n., v. nizam. NISAŞTE s.f. sg., v. nişastea. NISFI s.f., v. nisfea. NISIŞTE s.f., v. nişastea. NIŞADĂR subst. sg., v. nişadâr. NIŞADIR subst. sg., v. nişadâr. NIŞÂM* s.n., v. nişam-iftihar. NIŞANGÎ s.m., v. nişangiu. NIŞAŞTE s.f., v. nişastea. NIŞĂŞTEĂ s.f., v. nişastea. NIŞEŞTE s.f., v. nişastea. NIŞIŞTE s.f., v. nişastea. NOHAI,-E a.m. şi f., adj., v. nogai,-e. NOHOT subst. sg., v. năut. NOHOTÎU,-ÎE adj., v. năut. NOHÎIT subst. sg., v. năut. NOHirriU,-ÎE adj., V. năut. NOOT subst. sg., v. NORLÎU,-ÎE adj., v. nurliu1,-ie. NOUŢ subst. sg., v. năut. NUBET s.n., v. nobet. NUNĂ s.f., v. nunea. NUNELĂ s.f.{ v. nunea. NUNELOS,-OÂSĂ adj., v. nunea. NUNOS,-OÂSĂ adj., v. nunea. NUREÂJĂ s.f., v. nur. NURÎŢA s.f., v. nur. NURLIU2 adv., v. nurliuVie. OBÂNCĂ s.f., v. ¡pingea. OBÂNCI vr., v. ¡pingea. OBINCE s.f., v. ¡pingea. OCABAZLÂC s.n., v. cabazlâp. ,, i ? A=|jKĂr>AW 9CÂI s.m. pl., v. oca. .(;oîr?i„ ,y vl? Ari8A3M OCA s.f., v. oca. .v /vriTfJi'i OCĂLIÎŢĂ S.f., v. oca. ,vrl v /ţtfArfî'W ODA s.f., V. odaie. ;_u,F;n y o? TUH3M ODABÂŞĂ s.m., v. odabaş. jnn ,v ic ian ODAGÂCE s.f., v. odagaci... ODALÂC s.n., v. odaie. ODĂBĂŞOÂIE s.f., v. odabaş. ODAGACI s.n., s.m., v. odagaci. ODĂGÎU s.m., v. odagiu. ODĂIÂSĂ s.f., v. odaie. ODĂIÂŞ,-Ă s.m. şi f., v. odaie. ODĂIELNIC s.m., v. odaie. ODĂIOŞ,-OÂSĂ adj., v. odaie. ODĂrfĂ s.f., v. odaie. ODOBAŞ s.m., v. odabaş. ODOBÂŞĂ s.m., v. odabaş. ODOBĂŞOÂIE s.f., v. odabaş. ODOGACE s.f., v. odagaci. ODOGÂCI s.m., s.n., v. odagaci. , OGEÂLĂ^s.f., v. hoge. OGECLÂU s.m., v. ogeadiu. OGEGÂR s.m., v. ogeac. OGET s.n., v. hoge. OGI vi., vr., v. hoge. OGÎLĂ s.m., v. hoge. OJÂG s.n., v. ogeac. OJEÂC s.n., v. ogeac. OLACĂ s.f., v. olac. OLAN s.m., v. oglan. OLÂT s.n., v. halat1. OLĂCÂR s.m., v. olac. OLĂCÂŞ s.m., v. olac. OLĂCĂRÎE s.f., v. olac. OLĂCĂŞÎE s.f., v. olac. OLĂCER s.m., v. olac. OLĂCERÎE s.f., v. olac. OLĂCE^TE adv., v. olac. OLĂCHESC,-EÂSCĂ adj., v. olac. OLDÂŞ s.m., v. ioldaş. OLOCÂR1 s.m., v. olac. OLOCÂR2 s.m., v. uluc. OLIÎC s.n., v. uluc. OMUR s.n. sg.,_v. umur. ORDU-CADESÎ s.m., v. ordu-cadisi. . ORGAN s.n.,_ v. urgan. ORGULIU,-ÎE adj., v. ogurliu,-ie. ORINDÎCĂ s.f., v. rindea. ORMUZ s.n., s.m., v. hurmuz. ORŞÂF s.n., v. horşaf. ORŞÂV s.n., v. horşaf. ORTÂ-CUŞÂC2 adj., v. orta-cuşac1. OSMANGIU^s.m., v.osman,-ă. OSMÂNIC,-Ăiadj., v. osman,-ă. OSMANLÎU,-ÎE s^m. şi f., adj., v. osmanlâu,-âie. OSMĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. osman,-ă. OSTE s.f., v. usta. ' ■ OŞÂF s.n., v. horşafiirlmr.n v ,.i.a Ă3JA:lHr!flAM OTARÂC s.n., v. otur.3C.|pir,n ,v ,.1.?. A'l.iJHniiAn OTĂRÂC s.n., s.m.hyi;ptura.c.y Â3JUlH»fl/'ai OTOC s.n.,v. otac,:.ii.r,!ir.n .v vibr, 3IÂ-,uAJ2AW OTOMAN LÂU,-ÂIE ş^şi,^. qsmanlâu^âief.'yi OTORÂC_s.m.,5,ny:.v,1o)ţq^ac. n .. ¡/, OTORÂCĂ s.f., v.'oturac. OTORÂGĂ s.f., v. oturac. OTOSBÎR subst. sg., v. otuzbir1. OTOZBXR s.n., v. otuzbir1. OTUROÂCĂ s.f., v. oturac. ' OTUROAGĂ s.f., v. oturak. . OTUSBÎR subst., v. otuzbir1. OTUŞBÎR s.n., v. otuzbir1. OTUZBIR2,-Ă adj., v. otuzbir1. PACEAGERIE s.f., v. paceagiu.1 PACEAVUR s.m., v. paceaură. " PACEAVURĂ s.f., v. paceaură. PACEGERÎE s.f., v. paceagiu. PACLAV s.f., v. baclava. ■ PADZERH s.n., v. panzehr. PAFÎR s.m., v. spahiu. PAFXU s.m., v. spahiu. PÂFTĂ s.f., v. pafta. PAHT s.f., v. pafta. PAIÂNDRU s.m., v. paiantă. PAIÂNT s.n., v. paiantă. PAIANTA vt., v. paiantă. PAIANTÂR s.m., v. paiantă. PAIANTATOR s.m., v. paiantă. _ , ‘J PAIANTĂRÎE s.f., v. paiantă. PAIANTĂTURĂ s.f., v. paiantă. PAICE s.f., v. pacea. PAICÎU s.m., v. paie. PAIDÂNTĂ s.f., v. paiantă. PAIELÂC s.n., v. paîa. PAIENŢ s.n., v. paiantă. PAIENTÂ_vt., v. paiantă. PAIENŢĂ s.f., v. paiantă. PAIENŢÎ vt., v. paiantă. PALAF s.n., v. palavră: PALAIMÂR s.n., v. pălămar. PALAMÂR s.n., v. pălămar. ' PALÂNGĂ s.f., v. palancă. PALÂSCĂ s.f., v. palaşcă. ~ PALAVREAGEALĂ s.f., v. palavragiu,-ie. PALAVRAGÎ vi., vt., v. palavragiu,-ie. PALAVRAGIOÂICĂ s.f., v. palavragiu,-ie. , ' PALAVRAMENT s.n., v. palavră. PALXVÂN s.m., v. pehlivan. PANCEAUR-Ă adj., v. paceaură. : PANCEAUR adv., v. paceaură. ' PANCEAURĂ s.f., v. paceaură. PANCEAVURĂ s.f., v. paceaură. 870 PANCIURĂ s.f., v. paceaură. - PANÉ s.f., v. pangea. PANGÎCĂ s.f., v. pangear. PANŢOHERs.n., v. panzehr. PANUCEAUR,-Ă adj., v. paceaură.. ' PANZÉHRU s.n., v. panzehr. PAPADE s.f., v. păpădie. ■ PAPADIEs.f., v. păpădie. PAPARÂDĂ s.f., v. papară. PAPĂDÎE s.f., v. păpădie. PAPUCÂR s.m., v. papuc. PAPUCÂŞ s.m., v. papuc. PAPUCĂREÂSĂ s.f., v. papuc. PAPUCĂRÎE s.f., v. papuc. PAPUCÉL s.m., v. papuc. PAPUCIÔR s.m., v. papuc. PAPUCUŢ s.m., v. papuc. PAPUGER.ÎE s.f., v. papugiu. PAPUGIRÎE s.f., v. papugiu. PARALÂC s.n., v. para. r PARALEU adj. m., v. paralâu,-âie. PARALIZA vr., v. para. PARALUÎ vi., v. para. PARANGÔZ s.., v. marangoz. PARANGÜ adj. invar., v. parangun. PARAPANGÉLE s.f. pl., v. arpagic. PARÂM vt, v. parâmă. PARÂMĂRÎE s.f., v. parâmă. PARCÉ s.f., v. parcea! PARCELA vt., v. parcea. PÂRDA interj., v. varda. PARDÂLE s.f. pl., v. pardaf. PARHÎU s.m., v. spahiu. PARÎMĂ s.f., v. parâmă. PARLAGE s.f., v. pătlăgea. PARLAGÎCĂ s.f., v. pătlăgea. PARMÂC2 s.n., s.m., v. palmac. PARMÂCĂ s.f., v. parmac1. PARMACLÎC s.n., v. parmaclâc. PARMAGE s.f., v. pătlăgea. PARMALÂC s.n., v. parmaclâc. - ; PARMANGÉLE s.f., v. pătlăgea. PARPANGICĂ s.f., v. arpagic. PASFÎR s.m., v. spahiu. PASFÎU s.m., v. spahiu. PAŞ s.m., v. paşă. PAŞA s.f., v. ţjaşă. PAŞÂ-CAPIŞÎ subst., v. paşa-capusi. PAŞÂ-CAPSÎ subst., v. paşa-capusi. PAŞALÎC s.n., v. paşalâc. PAŞÂ-SERASCHXIÂR s.m., v. paşa-serascher(iii). PAŞAURĂ s.f., v. paceaură. PÂŞJE s.m., v. paşă. , PAŞIE s.f., v. paşă. PAŞÎME s.f., v. paşă. PAŞMÂC s.m., v. paşmagi. , PAŞMÂŢX s.m. pl., v. paşmagi. PATAGE s.f., v. pătlăgea. PATCE s.f., v. pacea. PATCE s.f., v. pacea. PATIŞÂH s.m., v. padişah. PATLAGE s.f. pl., v. pătlăgea. PATLAGE s.f., v. pătlăgea.' PATLAGEÂN s.n., v. pătlăgea. PATLAGENÎU,-ÎE adj., v. pătlăginiu,-ie. PĂTLĂGICĂ s.f.; v. pătlăgea. PATLAGINÎU,-IE adj., v. pătlăginiu,-ie. PATLĂCI s.f. pl., v. pătlăgea. PATLĂGEÂN s.m., v. pătlăgea. PATRANGELE s.f., v. pătlăgea. PATRAULĂ s.f., v. caraulă. PAUCEAUR,-Ă adj., v. paceaură. PAZARGHIDÂN,-Ă s.m. şi f., v. pazarghidean PAZÂRNJC s.m., v. pazar. PAZAVÂN s.m., v. pazvan. PAZMANGÎE s.f., v. pazvant1. PAZMANGÎU s.m., v. pazvant1. PAZMANGÎU-AG s.m., v. pazvant1. PAZVÂND1 s.m., v. pazvan. PAZVÂND2 s.m., v. pazvant1. PAZVANGÎU s.m., v. pazvant1. PAZVÂNTĂ s.f., v. pazvant2. PAZVANTE s.m., v. pazvant1. PAZVANTLÂU s.m., v. pazvant1. PAZVANTOGLU s.m., v. pazvant1. PAZVÂT subst., v. pazvant2. PĂCE s.f.£ v. pacea. PĂCEAURA s.f., v. paceaură. PĂFTĂLÎţĂ s.f., v. pafta. PĂFTĂLUÎ vt., v. pafta. PĂFTĂLUŢĂ s.f., v. pafta. PĂIC s.m., v. paie. PĂIENŢÎ vt., v. paiantă. PĂLÂNCĂ s.f., v. palancă. PĂLÂNGĂ s.f., v. palancă. PĂLÂŞCĂ s.f., v. palaşcă. PĂLĂGEÂN s.m., v. pătlăgea. PĂLĂNGÎ vt., v. palancă. PĂLĂVĂCĂÎ vi., v. palavragiu,-ie. PĂLĂVĂCĂIÂLĂ s.f., v. palavragiu,-ie. PĂLĂVRATIC/-Ă adj., s.m. şi f., v. palavră. PĂLĂVRĂGEALĂ s.f., v. palavragiu,-ie. PĂLĂVRĂGI vi., vt., v. palavragiu,-ie. PĂLĂVRĂGIT,-Ă adj., s.m. şi f., v. palavragiu,-PĂLĂVRĂGITURĂ s.f., v. palavragiu,-ie. PĂLĂVRÎ vi., vt., v. palavră. PĂLĂVRÎT,-Ă adj., s.m. şi f., v. palavră. PĂLĂVRIT6R,-OÂRE adj., s.m. şi f./v. palavră. PĂLĂVRITURĂ s.f., v. palavră. PĂLEÂŞCĂ s.f., v. palaşcă; PĂLIVAN s.m., v. pehlivan. PĂLTĂGE s.f., v. pătlăgea. PĂPÂRĂ s.f., v. papară. PĂPĂRÂDĂ s.f., v. papară. PĂPĂRĂGĂ s.f., v. papară. PĂPĂRÂIE s.f., v. papară. PĂPĂRĂU subst., v. papară. PĂPĂRÎCĂ s.f.( v. papară. PĂPĂRUIE s.f., v. papară. PĂPĂRUŞI subst. pl., v. papară. PĂPĂRUŢĂ s.f., v. papară. PĂPUC s.m., v. papuc. PĂPUCÂŞ s.m., v. papuc. PĂPUCEI s.m. pl., v. papuc. PAPUCI s.m., v. papuc. PĂPUCÎCHI s.m. pl., v. papuc. PĂPUGÎU s.m., v. papugiu. PĂR s.f., v. para. PĂRÂUĂ s.f., v. para. PĂRĂLEÂLĂ s.f., v. para. PĂRĂLESC,-EÂSCĂ adj., v. para. PĂRĂLEŞTE adv., v. para. PĂRĂLET s.n., v. para. PĂRĂLI vt., v. para. PĂRĂLUŞĂ s.f., v. para. ^PĂRĂLUŢĂ s.f., v. para. PĂRĂUŢ s.n., v. para. PĂRĂUŢĂ s.f., v. para. PĂRÂMÂCI s.m., v. parmac1. PARCEA s.fv v. parcea. PĂRCIUN s.m., v. perciune. PĂRLĂGEÂs.f., v. pătlăgea. PĂRLĂGÎCĂ s.f., v. pătlăgea. PĂRMÂC s.n., v. palmac. PĂRMĂCEL s.m., v. parmac1. PĂRMĂCUÎ vt., v. parmac1. PĂRPĂNGEL s.n., v. arpagic. PĂRPÂŢI s.m. pl., v. părpăţi. PĂRPUJI s.m. pl., v. părpăţi. PĂŞĂLUI vi., v. paşă. PĂŞESC,-EÂSCĂ adj., v. paşă. PĂŞÎE s.f., v. paşă. PĂŞ0Â1E s.f., v. paşă. PĂTÂNGELE s.f. pl., v. pătlăgea. PĂTLAGE s.f., v. pătlăgea. PĂTLĂGEÂN s.m., v. pătlăgea. PĂTLĂGEÂNĂ s.f., v. pătlăgea. PĂTLĂGÎCĂ s.f., v. pătlăgea. PĂTRĂULĂ s.f., v. caraulă. PĂtOri s.m. pl., v. poturi. PĂZÂR s.n., v. pazar. PÂNPĂJELE s.f. pl., v. pătlăgea. PÂRMÂC s.m., s.n., v. parmac1. PÂRPĂŢI s.m. pl., v. părpă(ji. PÂRPÂŢI s.m. pl., v. părpăţi. PECHEI jnterj., v. pechi. PECLIVÂN s.m., v. pehlivan. PECUVĂNÎE s.f., v. pehlivan. PEHLEIVÂN s.m., v. pehlivan. PEHUVĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. pehlivan. PEHLIVĂNEŞTE adv., v. pehlivan. PEHLIVĂNÎE s.f., v. pehlivan. PEIC s.m., v. paie. PEILIVÂN s.m., v. pehlivan. PELIVÂN s.m., v. pehlivan. PEUVĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. pehlivan. PEUVĂNÎE s.f., v. pehlivan. PELTEÂG,-Ă adj., v. peltic1,-ă. PELTEC,-Ă adj., v. pelticVă, PELTIC2 adv., v. peltic1,-ă. • PELTICĂ! vi., v. peltic1,-ă. PELTICĂIT6R,-OÂRE adj., v. peltic1,-ă. PELTICĂITURĂ s.f., v. peltic1,-ă. PELTICĂRÎ vi., vt., v. peltic1,-ă. PELTICĂRÎE s.f., v. peltic1,-ă. PELTICEÂLĂ s.f., v. peltic1,^. PELTICÎ vr., vt., v. peltic1,-ă. PELT1CÎE s.fy v. peltic1,-ă. PELT1CITURA s.f., v. peltic1^. PELTICipUNE s.f., v. pelticea. PELTICIUNE s.f., v. peltic1^. PELVÂN s.m., v. pehlivan. PEMBE s.f., v. pembe. PEMBiU,-ÎE adj., v. pembe. PENGE s.f., v. pingea. PENGELÎvt., v. pingea. PENGÎCĂ s.f., v. pingea. PERCE s.f., v. perciune. . PERCÎCĂ s.f., v. perciune. PERCION s.m., v. perciune. PERCIUCĂ s.f., v. perciune. PERCIUN s.m., v. perciune. PERCIUNAT,-Ă adj., s.m., v. perciune. PERCIUNOS(-OÂSA adj., v. perciune. PERDAFGIRIE s.f., v. *perdafglu. PERDAGÎU s.m., v. perdegiu. PERDĂFÎ vt., v. perdaf. PERDĂRJÎ vt., v. perdaf. PERDE s.f., v. perdea1. PERDEA2 s.f., v. perdaf. PERDEAUA s.f., v. perdea1. PERDEGIBÂŞĂ s.m., v. perdegi-başa PERDEJÎŢĂ s.f., v. perdegiu. PERDEL s.n., v. perghel. PERDELEGÎU s.m., v. perdea1. PERDELGIU s.m., v. perdea1. PERDELUÎ vt., vr., v. perdea1. PERDELUŞĂ s.f., v. perdea1. PERDELUŢĂ s.f., v. perdea1. PERGHELÂŞ s.n., v. perghel. PERGHELUI vt., v. perghel. PERICÎCĂ s.f., v. perciune. PERIClON s.m., v. perciune., PERMÂC s.n., v. palmac. PERNEVICI s.m. pl., v. bernevic. PEROSE s.f., v. peruzea. PERVĂZUÎ vt., v. pervaz. PERVENE s.f., v. pervanea. PESIMET s.m., v. pesmet. PESINGE adv., v. peşingea1. PESMECIORs.m., v. pesmet. . PESMED s.m., s.n., v. pesmet. . 872 PESMELÎŢI s.m. pl., v. pesmet. PESMEJÂR s.m., v. pesmet. PESMETE s.m., v. pesmet. PESTEMÂN s.n., V. peştiman. PEŞTIMAN s.n., v. peştiman. PEŞÂN,-Ă adv., adj., v. peşin,-ă. PEŞCHEGÎU2 s.m., v. peşcheş. PEŞCHER1 s.n., v. peşchir. PEŞCHER2,-Ă adj.s.m. şi f., v. pişicher,-ă. PEŞCHERGI-BAŞÂ s.m., v. peşchirgi-başa. PEŞCHERGÎU s.m., v. peşchirgiu. PEŞCHEŞLÂC s.n., v. peşcheş. ' PEŞCHIÂR,-Ă adj., s.m. şl f., v. pişicher,-ă. PEŞCHIER,-Ă adj., s.m. şi f., v.: pişicher,-ă. PEŞCHIRÂŞ s.n., v. peşchir. PEŞCHIROI s.n., v. peşchir. PEŞCHÎŞ s.n., v. peşcheş. PEŞECHER,-Ă adj., s.m. şi f., v. pişicher,-!. PEŞÎM,-Ă adv., adj., v. peşin,-ă. PEŞINGEÂ2 adj. invar., v. peşingea1. PEŞTEMÂL s.n., v. peştiman. PEŞTEMÂN s.n., v. peştiman. PEŞTIMÂL s.n., v. peştiman. PEŞTÎN adv., v. peşin,-ă. PEŞTÎR s.n., v. peşchir. PEXIMEDII subst. pl., v. pesmet. PEZĂVÎNCHI,-CHE s.m. şi f., v. pezevenchi,-che. PEZEVENC s.m., v. pezevenchi,-che. PEZEVENCHILÂC s.n., v. pezevenclâc. PEZEVENCLÎC s.n., v. pezevenclâc. PEZEVENG s.m., v. pezevenchi,-che. PEZEVENGHESC,-EÂSCĂ adj., v. pezevenchi,-che. PEZEVENGHI,-GHE s.m, şi f., v. pezevenchi,-che. PEZEVENGHIRLÂC s.n., v. pezevenclâc: PEZEVENGLÂC s.n., v. pezevenclâc. PEZEVENTLÂC s.n., v. pezevenclâc. PEZMECIOR s.m., v. pesmet. PEZMET s.m., v. pesmet. PIBRÎT s.n., v. chibrit1. PICHÎR s.n., v. peşchir. PÎCICĂ s.f., v. pici. PICIMOC,-OÂCĂ adj., s.m. şi f., v. pici. PICINOG,-OÂGĂ adj., s.m. şi f., v. pici. PIDE s:f., v. pedea. PIDELUŞĂ s.f., v. pedea. PIFTE s.f., v. chiftea. PIFTELUŢĂ s.f., v. chiftea. PIL s.m., v. fii. PILAFCIU s.m., v. pilaf. PILAFGÎU s.m., v. pi|af. PI LAT s.n., v. pilaf. PILÂU s.n., v. pilaf. PILÂV s.n., v. pilaf. PIMBIU,-ÎE adj., v. pembe. PIMPÎU,-ÎE adj., v. pembe. PINGELI vt, v. pingea. PINGELÎCĂ s.f., v. pingea. : PINGELUÎ vt., v. pingea. PINGELUIÂLĂ s.f., v. pingea. PINGELUŢĂ s.f., v. pingea. PINGI vt., v. pingea. ........ PINGÎCĂ s.f., v. pingea. PINGILÎ vt, v. pingea. PIOSCHIOL s.n., v. piuscul. PIRĂSINE s.f. pl., v. peruzea. PIRGHEL s.n., v. perghel. PIRIGHEL s.n., v. perghel. PIRÎNGI s.n. sg., v. peringi. PIROZE s.fv v. peruzea. PIRPILÎU2,-IE adj., v. pirpiriu1,-Ie. PIRPIRÎU2 adv., v. pirpiriu1,-ie. PIRUZE s.f., v. peruzea. PISCHIUL s.n., v. piuscul. PISMET s.m., v. pesmet. PISMEŢ s.m., v. pesmet. PIŞCHER s.n., v. peşchir. PIŞCHÎR s.n., v. peşchir. PIŞICHERLÎC s.n., v. pişicherlâc. PITLIGEÂNĂ s.f., v. pătlăgea. PITLI3ÂN s.m., s.n., v. pătlăgea. PITLIN3ÂN s.m., s.n., v. pătlăgea. PITLINGEÂNĂ s.f., v. pătlăgea. PIUŞCHIUL s.n., v. piuscul. PLATAGE s.f., v. pătlăgea. PLATAGÎCĂ s.f., v. pătlăgea: PLĂIVÂZ s.n., v. pervaz. PLĂTĂGE s.f., v. pătlăgea. PLĂTĂGEÂN s.m.,'v. pătlăgea. r PLENCEUR,-Ă adj., v. paceaură. PLOTAJERE s.f. pl., v. pătlăgea. PLOTOGELE s.f. pl., v. pătlăgea. POGASÎU s.n., v. bogasiu. POPAZIUNĂ s.f., v. popaz. POST s.n., v. poş. POTORI s.m. pl., v. poturi. POTURŞI s.m. pl., v. poturi. POZMETE s.m., v. pesmet. POZOVENCHI,-CHE s.m. şi (., v. pezevenchi,-che. PRETĂBĂCÎRE s.f., v. tabac2. PREVÂZ s.n., v. pervaz. ;~ PRIVAZ s.n., v. pervaz. PROVA s.f., v. provă. PROVÂZ s.n., v. pervaz. PSEUDOTURC s.m., v. turc,-ă. PUPA s.f., v. pupă. PURIÂZ subst. sg., v. perioz. PUŞCHI s.m., v. puşti. PUŞLAMALÂC s.n., v. puşlama. PUŞT s.m., v. puşti. PUŞTÂN S.m., v. puşti. PUŞTÂNCĂ s.f., v. puşti. PUŞTEÂN s.m., v. puşti. PUŞTESC,-EÂSCĂ adj., v. puşti. PUŞTIMÂN s.n., v. peştiman. PUŞTIME s.f., v. puşti. ■' PUŞTÎSM s.n., v. puşti. PUŞTIULICĂ s.m., v. puşti. PUŞTOAICĂ s.f., v. puşti. RACHIABIGHE s.f., v. richiabie. RACHIÂRs.m., v. rachiu. RACHIARÎE s.f., v. rachiu. RACHIÂŞ s.n., v. rachiu. RACHIER s.m., v. rachiu. RACHIEREÂSĂ s.f., v. rachiu. RACHIERIE s.f., v. rachiu. RACHIERIŢĂ s.f., v. rachiu. RACHirfĂ s.f., v. rachiu. RACHIOR s.n., v. rachiu. RACHIUÂŞ s.n., v. rachiu. RAFINEA s.f., v. refenea. RAFTIVÂN s.m., v. rahtivan. RAGEA s.f., v. regea. RAGEÂL s.m., s.n., v. regeal. RAHAGERIE s.f., v. rahat2. RAHAGIRÎE s.f., v. rahat2. RAHAGÎU s.m., v. rahat2. RAHALOCUM s.n., v. rahat2. RAHATGÎU s.m., v. rahat2. , RAHATLOC s.n., v. rahat2. RAHATLOCUM s.n., v. rahat2. RAHT s.n., v. raft2. RAICHÎU s.n., v. rachiu. RAIE s.f., v. raia. RAIEUCESC,-EÂSCĂ adj., v. raia. - RAÎZ-AFENDE s.m., v. reiz-efendi. RAÎZ-AVENDE s.m., v. reiz-efendi. RAMADÂN s.n., v. ramazan. RAVENT s.n., v. revent. RAVINTĂ s.f., v. revent. RAZACĂIE s.f., v. razachie. RAZACHÎU,-ÎE adj., v. razachie. RAZĂCHÎE s.f., v. razachie. RAZDACHÎE s.f., v. razachie. RĂCHIÂB-CAIMACÂM s.m., v. richiab-caimacam. RĂCHIÂR s.m., v. rachiu. RĂCHIERÎE s.f., v. rachiu. RĂCHÎU s.n., v. rachiu. RĂFENE s.f., v. refenea. RĂFET s.n., v. rufet. RĂFTULET s.n., v. raft1. RĂFTUREL s.n., v. raft1. RĂGEA s.f., v. regea. RĂGEÂL s.n., v. regeal. RĂGIL vr., v. regea. RĂHĂŢEL s.n., s.m., v. rahat2. RĂHĂŢÎ vr., v. rahat2. RĂHTIVÂN s.m., v. rahtivan. RĂHTIVĂNÎE s.f., v. rahtivan. RĂIELUŢĂş.f., v. raia. RĂILEÂN,-Ă s.m. şi f., v. raia. RĂILENESC,-EÂSCĂ adj., v. raia. RĂIMĂZÂN s.n., v. ramazan. RĂÎS-AFENDI s.m., v. reiz-efendi. RĂÎS-EFENDI s.m., v. reiz-efendi. . RĂIZ-AFEND s.m., v. reiz-efendi. RĂIZ-AFENDE s.m., v. reiz-efendi. RĂNDE s.f., v. rindea. RĂSFET s.n., v. ruşfet. RĂSFETÂR s.m., v. ruşfet. RĂSTĂM s.n., v. rustem. RĂSUMÂT s.n., v. rusumat. RĂŞFET s.n., v. ruşfet. RĂVÂC s.n. sg., v. ravac. RĂVĂCÎ vt., v. ravac. > RĂVENT s.n., v. revent. ' RĂVÎNT s.n., v. revent. RĂZILET s.n., v. rezalet. RĂZÂ-PAZÂR s.n. sg., v. riza-pazar. RĂZĂCHIE s.f., v. razachie. RĂZICHÎE s.f., v. razachie. RÂGEÂL s.n., v. regeal. ' RÂGEALÂC s.n., v. regea. RALĂ s.f., v. liră. RÂNDÂŞ s.n., v. rindea. RÂNDE s.f., v. rindea. RÂNDEI s.n., v. rindea. RÂNDELÂR s.m., v. rindea. RÂZÂLÂC s.n., v. rizilic. RÂZÂLIC s.n., v. rizilic. RÂZILÎC s.n., v. rizilic. ' REBI s.f.,_v. rubia. RECHIABIE s.f., v. richiabie. RECHIABIGHEN s.n., v. richiabie. RECHIAME s.f., v. richiabie. RECHIÂP s.m., v. richiap-imbrohor. RECHIÂP-IMBROHOR s.m., v. richiap-imbrohor. RECHIPTAR-AG s.m., v. richiaptar. 1 RECHIPTÂRIU s.m., v. richiaptar. RECHÎU s.n., v. rachiu. RECÂNTĂRÎ vt., v. cântar. REDĂRĂCÎ vt., v. darac. REFENEALĂ s.f., v. refenea. REFENEL s.n., v. refenea. REFET s.n., v. rufet. REGEALÂC s.n., v. regea. REHAGÎU s.m., v. rahat2. REHÂT s.n. sg., v. rahat1. REHT s.n., v. raft2. REÎS s.m;, v. reiz1. REÎS-EFENDE s.m., v. reiz-efendi. REIS-EFENDI s.m., v. reiz-efendi. REÎSICOL s.m., v. reizicol. REIZ2 s.m., v. reiz-efendi. REIZ-AFENDE s.m., v. reiz-efendi. REIZ-AFENDI s.m., v. reiz-efendi. REÎZ-EFENDE s.m., v. reiz-efendi. RENCHI s.n., v. renghi. RENDE s.f., v. rindea. RENDÎRE s.f., v. rindea. RENEABEGHEN s.n., v. richiabie. RESFET s.n., v. ruşfet. 874 RESFEŢAR s.m., v. ruşfet. RHSTÉU s.n., v. rustem. RETĂBĂCÎRE s.f., v. taba'c^fn;-.iî .v ..rn..'- l'it,r , REVÁC s.n. sg., v. ravac.o*8«»6rl .v i^MAC REVANÍU s.n., v. revanl'-imr.s ,v ,.ţw .nV1UMA2 REVÍNT s.n., v. revent'.« .v ,.K’ .rn.n ntinAflUMAS REZACHÍE s.f., v. razáfchíé? -v ,-t.bs 33-,U3i!UMA2 REZÁN subst., v. rezai.""Jmr,p .v ,,'ihr, 3I-,UIilUMA2 REZÁT-PAZÁR s.n. sg., vÍtfza¿p-azaryL^ 3HSKA?. REZĂCHÎE s.f., v. razactóe."lG ' ■I¡!>'1A¿ REZACHÍE s.f., v. razachie. REZICHÍE s.f., v. razachie. REZM s.n., v. resm. RICHIÁB2 s.m.(;v.richiab-caimacam. RICHIAMBIGHÉ s.f., v. richiabie. RICHIÁP s.n., v. richiab1. RXGEÁ s.f., v. regea. RIGEÁL s.m., s.n., v. regeal. RÎLĂ s.f., v. liră. RÍNDA s.f., v. rindea. RINDELA vt.., v. rindea. RINDELÁR s.m., V..rindea. ’ RINDELUÍ vt., v. rindea........ RINDENÍ vt., v. rindea. RINDILUÍ vt,, v. rindea........ RINDÍRE s.f., v. rindea. RINDUÍ vt., v. rindea; RISTÉM s.n., v. rustem. ROBAGÍU s.m., v. roabă. ' ROCHEARIGHÉN s.n., v. richiabie. RUBARÚ s.n., v. rubar.' r-RUBEÁ s.f., v. rubia. RÚCA s.f., v. ruca.-• ' RUFETÂŞ s.m., v. rufet. RUNDEÁ s.f., v. rindea. RUOBĂ s.f., v. roabă. RUÓBJE s.f., v. roabă. RUPIÉ s.f., v. rubia. RUSFÉRT s.n., v. ruşfet. RUSFÉT1, v. rufet. RUSFÉT2, v. ruşfet. RUSMĂT s.n., v. rusumat. RUSOMÁT s.n., v. rusumat. RUSTÉMA s.f. art., v. rustem. RUŞAÎM s.m., v. indruşaim.' RUŞFERT S.n., V. ruşfet. - RUŞFETÂR s.m., v. ruşfet. . / RUŞFETĂRÎE s.f., v. ruşfet. ’ RUŞMET s.n., v. rusumat. . SABÂs.f., v. seba. v 1 SÁBOR subst., v. sabur. • ’ SABURÂT,_-Ă adj., v. sabură. : SACAGIOÂICĂ s.f., v. sacagiu;’ SACAGÎŢĂ s.f., v. sacagiu. SACÁL s.n., v. saca. SACALÂC s.n., v. sacatlâc. SACĂZ s.n., v. sacâz. SACAS s.n., c. sacâz. SACÂZEL s.m., v. sacâz. SACEÂC s.n., v. sageac;' " SACHISAN s.f., v. saxaria. ” >■"■* J‘;r: SACHÎZ s.n., v. sacâz. v SACIÂP s.n., v. sag^#™1'* v ■ n?ÎAMAJA!; SACIM s.f., v. şalrfiă.m6lG2 v ,.n.r;-)AJAMAJAri SÂCXMĂ s.f., v?şa§'îna!;2 HUHi3JAMA.lA2 SACNÂŞ s.n., v. sacnasiiT ' ' ■ n' SACNAŞÎU s.n.; v. sacnasiu. ! SACNXS s.n., v. sacnasiu. SACSÂIE s.f., V. sacsie.' SADÂC s.m., s.n., v. sandâc. SADÂRVÎN s.n., v. şadârvan. SADETTCA adj. invar., v. sadea. SADICÂT s.n., v. sadacat. SADRÂAZEM s.m., v; sadrazan. SAEAGÎU s.m., v. saigiu. SAEGX s.m., v. saigiu. SAEGÎU s.m., v. saigiu. ‘ SAFARDE s.f., v. săferdea. SAFÎT adj. invar., v. safi. ! SAFTELÂvl., v. saftea. SAFTIAN vt., vi., v. saftian. SAFHANÂR s.m., v. saftian. SAFTIANĂRÎE s.f., v. saftian. SAFTIANEREÂSĂ s.f., v. saftian. SAGNASÎU s.n., v. sacnasiu. SAGNIŞ s.n., v. sacnasiu. SAGRÎ s.m., v. sagriu. SAHAN s.f., v. zalhana. SAHÂNĂ s.f., v. sahan. SAHĂN s.n., v. sain. SAHÎPI-pEVLET s.m., v. sahibi-devlet. SAHNISÎU s.n., v. sacnasiu. SAHNÎŞ s.n., v. sacnasiu. SAHTIAN s.n., v. saftian. SAIÂC s.n., v. şiac. SAIE s.f., v. saia1. SAIEGÎU s.m., v. saigiu. SAIELUŢĂ1 s.f., v. saia1.. SAIELUŢĂ2 s.f., v. saia2. ' SAIEVÂNT s.n., v. saivan. . , ,. SAIGEÂN s.m., v. saigiu. SAIGGÎ1 s.m., v. saigiu. ' SAIGGÎ2 vi., vt., v. saigiu.' 1 SAIGGÎE s.f., v. saigiu. , ' / ' SAIGGÎU s.m., v. saigiu. , SAIGI vi., vt., v. saigiu. . SAIGIE s.f., v. saigiu. SAINGÎU s.m., v.:saigiu. SAIVÂNT s.n., v. saivan. SAIZ-BÂŞĂ s.m., v. seiz-başă. SALÂFIU s.n., V. sileaf.' SALAGÎU s.m., v. sal. SALAHORESC,-EÂSCĂ adj., v. salahor. SALAHOREŞTE adv., v. salahor. SALAHORÎ vi., v. salahor. ; ■ 875 SALAHORIC adv., v. salahor. SALAHORÎE s.f., v. salahor. SALAHORÎME s.f., v. salahor. SALÂI s.n., v. serai. SALAM2 ş.n., v. selam. SALAMAIC s.n., v. salamalec. SALAMALÂC s;n., v. salamalec. SALAMALEIKUN s.n., v. salamalec. SALAMALÎC s.n., v. salamalec. SALAMALÎCHIU s.n., v. salamalec. SALAMANGEĂ s.f., v. şamalagea. SALAMANÎC s.n., v. salamalec. SALAM AN LÂC s.n., v. salamalec. SALĂMĂ s.f., v. salam1. SALAMENT s.n., v. selamet. SALAMEŢ s.n., v. selamet SALAMLÎC s.n., v. selamlâc. SALAN s.f., v. zalhana. SALAOR s.m., v. salahor. SALAORIE s.f., v. salahor. SALĂMLĂC s.n., v. selamlâc. SALCÂMÂŞ s.m., v. salcâm. SALCÂMĂ s;f., v. salcâm. SALCÂMĂRIE s.f., v. salcâm. SALCÂMET s.n., v. salcâm. SALCÂMIŞ s.n., v. salcâm. SALCÂMIŞTE s;f., v. salcâm. SALCÂMOS,-OÂSĂ adj., v. salcâm. SALCÂMP s.m., v. salcâm. SALCÂN s.m., v. salcâm. SALCÂZ s.m., v. salcâm. SALCEĂ s.f., v. sageac. SALCEAG s.n., v. sageac. SALCHÎM s.m., v. salcâm. SALCOL-AGASÎ s.m., v. solcol-agasi. SALEÂM s.m., v. salam1. SALEPÂR s.m., v. salep. SALEPĂRÎE s.f., v. salep. SALEPCÎU s.m., v. salepgiu. SALGEAC s.n., v. sageac. SALHANÂ'S.f., v. zalhana. SALHANAGÎU s.m., v. zalhana. SALIP s.n., v. salep. SALIPGÎU s.m., v. salepgiu. SĂLTA adv., adj. invar., v. salt SĂLTĂ adv., adj. invar., v. salt. SAM s.n. sg., v. samiel. SAMALAGEĂ s.f., v. şamalagea. SAMALOC s.n., s.m., v. samalâc. SAMALUC s.n., s.m., v. samalâc. SAMANÎ adj. invar., v. samaniu,-ie. SAMBÎLĂ s;f., v. zambilă. SAMDANGI-BAŞĂ s.m., v. şamdangi-başa. SAMDANGÎU s.m., v. şamdangiu. SAMOR s.m., v. samur. SAMPSON s.m., v. samson. SAMSARÂŞ s.m., v. samsar. . SAMSARI vt., vi., v. samsar. SAMSARÎE s.f.j v. samsar. SAMSAROÂICA s.f., v. samsar.. SAMSUN s.m., v. samson. SAMŞÎ subst., v. hamsie. SAMUN s.n. sg., v. samiel. SAMURÂCHE s.m. sg., v. samur. SAMUREU,-EE adj., v. samur. SAMURÎU,-ÎE adj., v. samur. SĂNCHE adv., v. sanchi1. SANCHI2 interj., v. sanchi1. SANCHI3 vr., v. sanchiu,rie. SANDĂC s.m., s.n., v. sandâc. SANDACÂR sjti., v. sandâc. SANDAGELÂC s.n., v. sandalgealâc. SANDOL s.n., v. sandal2. . SANDUC s.m., s.n., v. sandâc. SANDUCEL s.n., v. sandâc. SANGEĂ s.f., v. sangeac1. SANGEĂC3 s.n., v. sangeac-şerif. SANGEĂC-AGASÎ s.m., v. sangeagasi. SANGEACÂT s.n., v. sangeac2. SANGEAC-BEG s.m., v. sangeac2. SANGEAC-BEI s.m., v. sangeac2. SANGEĂG s.m., v. sangeac2. SANGEĂG-ŞERÎF s.n., v. sangeac-şerif. SANGEALÂC s.n., v. sangeac2. SANGEANGÎU s.m., v. sangeac1. . SANGEĂP1 s.m., v. sangeac2. _■ SANGEĂP2 s.m., s.n., v. sângeap1. SANGEG s.m., v. sangeac2. SANGET s.m., v. sangeac2. SANTALOZ s.n., v. sandal2. SANŢAMÂRCĂ s.f., v. saltamarcă. SAPÂNĂ sj., v. sapan. SAPARÎNĂ2 s.f., v. baparină1. SAR s.n., v. zarf. • SARĂF sjn., v. zaraf1. SARAFLÂC s.n., v. zaraflâc. SARAHOL s.m., v. salahor. SARAHOR s.m., v. salahor. SARĂI s.n., v. serai. SARAIGLÎ s.f., v. sarailie. SARALÎE s.f., v. sarailie. SARANGEĂ s.f., v. saragea. SARAOL s.m., v. salahor. SARAOUE s.f., v. salahor. : SARAOR s.m., v. salahor. SARASCHER(IU) s.m., v. serascher. SARASCHERLĂC s.n., v. serascherlâc. SARASCHER-PAŞĂ s.m., v. serascher-paşa. SARASCHIÂRIU s.m., v. serascher. SARASCHIER(IU) s.m., v. serascher. SARASER s.n., v. serasir. SARASHER s.m., v. serascher. SARASHER-PAŞĂ s.m., v. serascher-paşa. SARASIR s.n., v. serasir. SARÂC s.n., v. saric. SARAC s.n., v. saric. 876 SARDÂR s.m;, v. serdar. SÂRGHIE3 s.f., v. sârghiu. SARGHÎU s.n., v. sârghie1. SARGÎI subst. pl., v. sârghiu. SARHÂT s.n., v. serhat. SARIGE s.f., v. saragea. SARISABRU subst. sg., v. sarisabri. SARMALĂ s.f., v. sarma; SARPINGE s.f., v. serpengea. SARSAÎL s.m., v. sarsailă. SARSÂN s.m., v. sarsailă. SARSANÂ1 s.f., v. saxana. SARSANÂ3 s.f., v. tersana. SARSAOR s.m., v. sarsailă. SARSAOROÂICĂ s.f., v. sarsan. SARVANE s.f., v. şabana. SAŞM s.f., v. şaşma. SÂŞMĂ s.f., v. şaşma. SATARA-BELEA s.f., v. satara. SATARGÎU s.m., v. satârgiu. SATĂR svm., v. şatâr. SATĂRBÂŞ s.m., v. şatârbaş. SATÂR2 s.m., v. şatâr. SATÂRÂŞ1 s.n., v. satâr. SATÂRÂŞ* s.m., v. satâr. SATÂRBÂŞ s.m., v. şatârbaş. SAVÂI s.n., v. sevai. SAVOR s.m., v. samur. SAXANE s.f., v. saxana. SĂBÂC s.n., v. şabac. SĂBOR s^n. sg., v. sabur. SĂCÂT,-Ă adj., v. sacat,-ă. SĂCĂÎ vt.cv. sâc. SĂCĂLUŞĂ s.f., v. saca. SĂCNÂŞ s.n., v. sacnasiu. SĂDĂCAT s.n., v. sadacat. SĂFTE s.f., v. saftea. SĂFTIÂN s.n., v. saftian. SĂFTIELE subst. pl., v. saftian. SĂGEÂC s.n., v. sageac. SĂGEACÂR s.m., v. sageac. SĂGEDE s.f., v. segedea. SĂHÂN s.n., v. sahan. SĂHĂNEL s.n., v. sahan. SĂHNÎŞ s.n., v. sacnasiu. SĂI s.f^, v. saia1. SĂIELUŢĂ s.f., v. saia2. SĂIMÂN s.m., v. seimen. SĂIMEN s.m., v. seimen. SĂIVÂN s.n., v. saivan. SĂLÂF s.n., v. sileaf. SĂLÂM s.n., v. salam1. SĂLÂMU-ALECHI s.n., v. salamalec SĂLĂHOR s.m., v. salahor. SĂLĂMÂR s.m., v. salam1. SĂLCEÂG s.n., v. sageac. SALCÂM s.m., v. salcâm. SĂLEM-ACÂSĂ s.n., v. selem1. SĂLHAN s.f., v. zalhana. SĂLIHTÂR s.m., v. silihtar. SĂLIHUTÂR s.m., v. silihtar. SĂLTĂNÂT s.n., v. saltanat. SĂMEN s.m., v. seimen. SĂMâş s.m., v. zămos. SAMSAR s.m., v. samsar. SĂMSĂRESC,-EÂSCĂ adj., v. samsar. SĂMSĂREŞTE adv., v. samsar. SAMSARI vt., vi., v. samsar. SĂMSĂRÎE s.f., v. samsar. SĂNCHÎU,-ÎE adj., v. sanchiu,-ie. SĂNDUC s.m., s.n., v. sandâc. SĂNDUCEL s.n., v. sandâc.' SĂNDULÎE s.f., v. sandâc. SĂNET s.n., v. sinet. SĂNGEÂB s.m., s.n., v. sângeâp1. SĂNGEÂC1 s.m., v. sangeac3. SĂNGEÂC2 s.n., v. sangeac-şerif. SĂNGEAGÂŞ s.m., v. sangeac1. SĂNGEÂP s.m., v. sângeap1. SĂNGEÂT s.m., v. sangeac3. SĂNGEG s.m., v. sangeac3. SĂPET s.n., v. sipet. SĂRÂF s.m., v. zaraf1. SĂRÂI s.n., v. serai. SĂRACEI s.m. pl., v. saragea. SĂRĂFÎE s.f., v. zaraf1. SĂRĂHOR s.m., v. salahor. SĂRĂOR s.m., v. salahor. SĂRAC s.n., v. saric. ' SĂRDALÂC s.n., v. serdarlâcl SĂRDÂR(IU) s.m., v. serdar. SĂRDĂNGESCI s.m. pl., v. serdengheşti SĂRDĂREÂSĂ s.f., v. serdar. SĂRDĂRESC,-EÂSCĂ adj., s.f., v. serdar. SĂRDĂRÎE s.f., v. serdar. SĂRDICEĂ s.f., v. zerdiceaf. SĂRECHI s.n., v. saric. SĂRHÂT s.n., v. serhat. SĂRM s.f., v. sarma. SĂRMAGÎU s.m., v. sârmaciu. SĂRMĂ s.f., v. sârmă. SĂRMĂLÎJĂ s.f., v. sarma. SĂRMĂLUŢĂ s.f., v. sarma. SĂRME s.f. sg., v. sârmea1. SĂRMEI s.f., v. sermaia. SĂRPENGEĂ s.f., v. serpengea. SĂRPINCE s.f., v. serpengea. SĂRPINGE s.f., v. serpengea. SĂRSĂÎLĂ s.m., v. sarsailă. SĂRSĂN s.f., v. saxana. SĂSCÂIE s.f., v. sacsie. SĂTÂRÂŞ s.m., v. satâr1. SĂTIRÎ vt., vr., v. sictir1. SĂXĂNÂ1 s.f., v. saxana. SĂXĂNÂ2 vt., v. saxana. SĂZÂRM s.f., v. sâzârma. SÂCĂÎ vt.( vr., v. sâc. SÂCÂITOR,-OARE adj., v. sâc. SÂCÂÎ vt., vr., v. sâc. SÂCÂIÂLA s.f., v. sâc. SÂCÂIETOR,-OÂREadj., v. sâc.. ,, ;;i SÂCÂITOR,-OÂRE adj., v. sâc. SÂCHIME interj., v. sichimea1. SÂCTÎR interj., v. sictir1. , SÂLIMÂN s.n., v. suliman. SÂMSÂR s.m., v. samsar. SANDÂC s.m., s.n., v. sandâc. SÂNDUC s.m., s.n., v. sandâc. SÂNET s.n., v. sinet. SÂNGEÂC1 s.n., v. sangeac1. SÂNGEÂC2 s.m., v. sangeac2. SÂNGEACTÂR s.m., v. sangeactar. SÂNGEÂH s.m., v. sangeac3. SÂNGEANGÎU_s.m., v. sangeac1. SÂNGEÂP2,-Ă adj., v. sângepiu,-ie; SÂNGECLÎ vi., vt., v. sangeac3. SÂNGÎF s.m.( s.n., v. sângeap1. SÂNGIPÎU,-IE adj., v. sângepiu,-ie. SÂNGÎR s.n., v. zingir. SÂNÎE s.f., v. sinie. SÂNIMICHÎE s.f., v. siminichie. SÂNJÂP s.m., s.n., v. sângeap1. SÂPÎT s.n., v. sipet. SÂRDÂR s.m., v. serdar. SÂRDÂIE s.f., v. sârgâie. SÂRGHÎE s.f., v. sârghiu. SÂRM s.f., v. sârmă. SÂRMAI s.f., v. sermaia. SÂRMÂR s.m., v. sârmă. SÂRMEÂ2 s.f., v. sârmă. SÂRMEÂ3 s;f., v. sermaia. SÂRMOS,-OÂSĂ adj., v. sârmă. SÂRMUÎ yt.j v. sârmă. SÂRMULIŢA s.f., v. sârmă. SÂRMUŞOÂRĂ s.f., v. sârmă. SÂRSĂÎLĂ s.m., v. sarsailă. SÂSĂNEL s.m., v. sisinei. SÂSÂNEL s.m., v. sisinei. SÂTIRÎ vt., vr., v. sictir1. SCAFÎU s.m., v. spahiu. SCHEÂLE s.f., v. schelă. SCHELÂR s.m., v. schelă. SCHELĂRÎE s.f., v. schelă. SCHELE s.f., v. schelă. SCHEMNÎ-AGASÎ s.m., v. schemni-aga. SCHILÂR s.m., v. schelă. SCHÎLĂ s.f., v. schelă. *SCHÎLE s.f., v. schelă. SCHILEÂR s.m., v. schelă. SCHILER s.m., v. schelă. SCHILIGÎU s.m., v. schelă. SCHIMBE s.f., v. schembea. SCHIMÎ-AGĂ s.m., v. schemni-aga. SCHIMNÎ-AG s.m., v. schemni-aga. SCHIMNÎ-AGASÎ s.m., v. schemni-aga. SCHIMNI-ÂGĂ s.m., v. schemni-aga. SCHXMNÎ-CEAUŞ s.m., v. schemni-ceauş. SEBGÂN s.m., v. seimen.,; .. , j ! SEDEFs.n., v. sidef. •, SEDÎF s.n., v. sidef. SEFERTÂS s.n., ,v. sufertaş. SEFERTÂŞ s.n., v. sufertaş.y SEFERŢEAS s.n., v. sufertaş. SEFTE s.f., v. saftea. SEFTELA vi., v. saftea. SEFTIÂN s.m., v. saftian. SEGBÂN s.m., v. seimen........ SEGBÂN-BAŞÎ s.m., v. seimen-başa. SEGIDE s.f., v. segedea. SEHJIÂN s.n., s.m., v. saftian. SEI s.f., v. saia2. SEÎD s.m., v. seiz. SEIDICÂR s.m., v. saidecar. SEIMÂN;-Ă adj., v. seimen. SEIMEAN s.m., v. seimen. SEIMENESC,-EÂSCĂ dj., v. seimen. SEÎS s.m., v.. seiz. SEIVÂN s.n., v. saivan. SEIZ-BÂŞ^s.m., v. seiz-başă. SELAMALÂC1 s.n., v. salamalec. SELAMALÂC2 s.n., v. selamlâc1. SELAMLÂC2 s.n., v. salamalec. SELAMLÎC s.n., v. selamlâc1. SELÂM-MALICHIM s.n., v. salamalec. SELEÂF s.n., v. sileaf. SELEÂH s.n., v. sileaf. SELEÂM s.n., v. selam. SELEÂM-AGASÎ s.m., v. selam-aga. SELEÂM-AHCEASĂ subst., v. selem1. SELEÂM-CEAUŞ s.m., v. selam-ceauş. SELEAMLÂC s.n., v. selamlâc1. SELEÂP s.n., v. sileaf. SELEÂT s.n., v. sileaf. SELEM3 s.n., v. selam. SELEM-AHCEASĂ s.n., v. selem1. SELEMAHCESĂ s.n., v. selem1. SELEMENT s.n., v. selamet. SELEMET s.n., v. selamet. SELEMIE s.f., v. selimie. SELIMENT s.n., v. selamet. SELIMET s.n;, v. selamet. SEMICHEL,-EÂLĂ adj., v. chel, cheală. r SEMPT s.n., v. semt. SENAMECHÎ s.f., v. siminichie. SENAMECHÎE s.f., v. siminichie. SENAMICHÎE s.f., v. siminichie. SENEMECHÎE s.f., v. siminichie. ■ SENET s.n., v. sinet. SENGÎF s.m., s.n., v. sângeap1. SEPET s.n., v. sipet. SEPETÂR s.m., v. sipet. SEPEJEL s.n., v. sipet. SEPIETA_R s.m., v. sipet.' SERAHOR s.m., v. salahor. SERASCHERIU s.mv. serascher. SERASCHERIU-PAŞÂ s.m., v. serascher-paşa. SERASCHIAR(IU) s.m., v. serascher. SERASCHIER(IU) s.m., v. serascher. SERASCHIER-PAŞÂ s.m., v. serascher-paşa. SERASCHÎR s.m., v. serascher. SERAŞCHIER s.m., v. serascher. SERĂŞER s.n., v. serasir. SERDARI-ECREM s.rh., v. serdar-ecrem! SERDÂRIU s.m., v. serdar. SERDĂRĂRIT s.n., v. serdar. SERDĂREASĂ s.f., v. serdar. SERDĂRESC,-EÂSCĂ adj., s.f., v. serdar. SERDĂRÎE s.f., v. serdar. SERDENCENTÎ-AGASÎ s.m., v. serdengheciti-agasi SERDENGHESTÎ s.m., v. serdengheşti. SEREC s.n., v. sirec. SERGHIE s.f., v. sârghiu. SERHATLÂU s.m., v. serhatliu. SERHATLEU s.m., v. serhatliu. SERME s.f., v. sermaia. SERPINGE s;f., v. serpengea. SERSEA s.m., v. sarsailă. SEVAÎU s.n., v. sevai. SEVDE s.f., v. sevda. SFIRIGE s.f., v. feregea. SIBIOG subst. sg., v. şiboi. SIBOI subst. sg., v. şiboi. SIC interj., v. sâc. SICĂI vt., v. sâc. SICĂIÂLĂ s.f., v. sâc. SICÂLDISÎ vr., vt., v. sâcâldisi. SICHIMEA2 s.f., v. sichimea1. SICI2 interj., v. sici1. SÎCIU s.n., s.m., v. sici1. SÎCLIT s.n., v. sidet. SICTIR2 s.n., v. sictir1. SICTIREÂLĂ s.f., v. sictir1. SICTIRI vt., vr., v. sictir1. SICTIRISÎ vţ., v. sictir1. SICTÎR-PAŞÂ s.m., v. sictir1, paşă. SIDECÂR s.m., v. saidecar. SIDEFÂvt., v. sidef. SIDEFAT,-Ă adj., v. sidef. SIDEFÎU,-ÎE adj., v. sidef. SIDEFIZ vty v. sidef. ' SIDEFOS,-OASĂ adj., v. sidef. SIDICÂR s.m., v. saidecar. SIEL s.n., v. sel. SIGIDE s.f., v. segedea. ^ SIGMEÂN s.m., v. seimen. SIGMEN s.m., v. seimen. SIGNASÎU s.n., v. sacnasiu. SÎIA interj., v. sia. SIIMÂN s.m., v. seimen. SIIMEÂN s.m., v. seimen. SIIMEN s.m., v. seimen. SIIMENESC,-EÂSCĂ adj., v. seimen. SILAHDÂR s.m., v. silihtar. SILAMET s.n., v. selamet. SILĂM s.n., v. selem1. SILEÂH s.n., v. sileaf. SILEÂP s.n., v. sileaf. " ■ SILEF s.n., v. sileaf. ’ ■ SILEHTÂR s.m., v. silihtar. SILICTÂR s.m., v. silihtar. SILIHDÂR(IU) s.m., v. silihtar. SILIHDÂR-AG s.m., v. siiihtar-aga. SILIMET s.n., v. selamet. SIMANECHÎE s.f., v. siminichie. SIMCIR s.m., v. cimişir. SIMEÂN s.m., v. seimen. SIMEN s.m., v. seimen. SIMIGERÎE s.f., v. simigiu. SIMINACHÎE s.f., v. siminichie. SIMINECHÎ s.f., v. siminichie. SIMINECHÎE s.f., v. siminichie. SIMÎTĂ s.f., v. simit. SIMSÂR s.m., v. samsar. SIMŢÂR s.m., v. samsar. SIMZAR s.m., v. samsar. SINAMECHIE s.f., v. siminichie. SINAMICHÎ s.f., v. siminichie. SINAMICHÎE s.f., v. siminichie. SINAMICÎE s.f., v. siminichie. SINDIGHISTRI s.m. pl., v. serdengheşti. SINEŢEL s.n., v. sinet. SINGEÂC s.n., v. sangeac1. SINGEAP1 s.jn., s.n., v. sângeap1. SINGEÂP2,-Ă adj., v. sângepiu,-ie. SINGEÂPĂ s.f., v. sângeap1. SINCEF s.m, s.n., v. sângeap1. SINGEP s.m.; s.n., v. sângeap1. SINGEPÎU,-IE adj., v. sângepiu,-ie. SINGHIPÎU,-ÎE adj., v. sângepiu,-ie. SINGIPÎU,-ÎE adj., v. sângepiu,-ie. SINGÎR s.n., v. zingir. SINÎ s.f., v. sinie. SINIMECHE s.f., v. siminichie. SINIMICHÎ s.f., v. siminichie. SINTERĂ s.f., v. sinter. SINZÂR s.m., v. samsar. SIPECIOR s.n., v. sipet. SIPETÂR s.m., v. sipet. SIPETÂŞ s.n., v. sipet. SIPEŢEL s.n., v. sipet SIPIT s.n., v. sipet. " SIRDENGÎŞTI s.m. p!., v. serdengheşti. SIREÂN s.n., v. şirin. ; . SIRÎN s.n., v. şirin. SIRM s.f., v. sârmă. SIRMAI s.f., v. sermaia. SIRME s.f., v. sermaia. SIRMI s.f., v. sermaia. SIRSINELE s.f. pl., v. sisinel. SISTON s.n., v. istum (în Addenda). SITIR interj., v. sictir1. SITTREÂLĂ s.f., v. sictir1. SITIRi vt., vr., v. sictir1. SIURGHIUNÎE s.f., v. surghiun,-!. SIURMEA s.f. sg., v. sârmea1. SIVOI subst. sg., v. şiboi. SOÂBĂ s.f., v. sobă. SOÂPĂ s.f., v. sopă. SOBÂR s.m., v. sobă. SOBĂRÎE1 s.f., v. sobă. _■ SOBĂRÎE2 s.f., v. sobă. SOBÎŢĂ s:f., v. sobă. SOBULÎŢĂ s.f., v. sobă. , SOBUŞOĂRĂ s.f., v. sobă. SOBUJĂ s.f., v. sobă. SOCÂCI s.n., v. socac. SOCĂCEL s.n., v. socac. SOF s.n., v. zof. SOFAGÎU s.m., v. sofa. SOFÂN s.n., v. zof. SOFĂ s.f7 v. sofa. SOFÂRTAŞ s.n., v. sufertaş. SOFERTÂŞ s.n., v. sufertaş. SOFRAGERÎE s.f., v. sofragiu. SOFRAGÎ s.m., v. sofragiu. SOFRĂ s.f., v. sofra. SOFRE s.f., v. sofra. SOi2 vt., vr., v. soi1. SOITARÎU s.m., v. soitar. SOLÂM s.n., v. salam1. SOLCUL s.n., v. solcol. SOLTĂN s.m., v. sultan1. SOLTANÎCA s.f. art., v. sultană. SOLTÂR s.n., v. cioltar. SOŞM s.f., v. sosma. sâZMĂ s.f., v. sosma. SPAFEU s.m., v. spahiu. SPAFÎU s.m., v. spahiu. SPAHEU s.m., v. spahiu. SPAHIESC,-(E)ÂSCĂ adj., v. spahiu. SPAHÎU-OGLÂN s.m., v. spahl-oglan. SPENGE s.f., v. spinge. SPENŢĂ s.f., v. spinge. SPÎNŢĂ s.f., v. spinge. STANIBOL2 s.n., v. stamboală. STAMBOL-CHILASÎ subst., v. stamboală. STAMBOLCHÎLĂ s.f., v. stamboală. STAMBOLIU s.m., v. stambol1. STAMBOL-ŞÂL subst., v. stambol-şali. STAMBOL-ŞALISÎ subst., v. stambol-şali. STAMBUL1 s.n., s.m., v. stamboală. , STAMBUL2 s.mv v. stambol1. STAMBUL-ŞALI subst., v. stambol-şali. STĂMBpALĂ s.f., v. stamboală. STÂRLÎC s.m., v. târlic. STÎCHIU s.n., v. stichi. STIUBÉCI s.n. sg., v. ştiubeci. STIUBÍCI s.n. sg., v. ştiubeci. STRAPAZÁN s.n., s.m., v. trapazan. STRAPEZÁN s.n., s.m., v. trapazan. STRÂLÎC s.m., v. târlic. STREPEZÉN s.n., s.m., v. trapazan.. STREPEZÉU s.n., s.m., v. trapazan. . STUBÉCI s.n. sg., v. ştiubeci. STUBEŢ s.n. sg., v. ştiubeci. STUPĂZÂN s.m., v. trapazan. STURUNGÍU,-ÍE adj., v. turungiu,-ie. SUBĂŞ s.m., v. subaşă. SUBAŞĂ s.m., v. subaşă. SUBAŞÎU s.m., v. subaşă. SUFERTÂŞĂ s.f., v. sufertaş. SUFRAGERÍE s.f., v. sofragiu. SUFRAGÍU s.m., v. sofragiu. SUIÉ s.f., V. suia. ., SUILGÍU s.m., v. suiulgiu. SUINGÍU s.m., v. suiulgiu. SUITÁR s.m., v. soitar. SUITARÍU s.m., v. soitar. SUIUGÍU s.m., v. suiulgiu. SUIULGÎU-BAŞÂ s.m., v. suiulgi-başa.' SUL s.n., v. usul. SULEIMÁN s.n., v. suliman. . SULEMÁN s.n., v. suliman. SULEMENEÂLĂ s.f., v. suliman. _ SULEMENÍ vt., vr., v. suliman. SÚLFA s.f., v. sulf. SULGÍU s.m., v. suiulgiu. SUUMĂNÎ vt., vr., v. suliman. SULIMĂTURĂ s.f., v. suliman. SULIMENEÂLĂ s.f., v. suliman. SUUMENÍ vt., vr., v. suliman. SULIMENITÚRA s.f., v. suliman. SUUMENITURÉNIE s.f., v. suliman. SULIMINEÂLĂ s.f., v. suliman. SULIMINÍ vt., vr., v. suliman. SULTÁN2,-Ă adj., s.m., v. sultaniu,-ie. „ SULTĂNICĂ s.f., v. sultană. SULTANÎN,-Ă adj., s.m., v. sultaniu,-ie. SULTĂNESC,-EÂSCĂ adj., v. sultan1. SULTANI vi., v. sultan1. SULTĂNÎCĂ s.f., v. sultană. SULTĂNÎE s.f., v. sultan1. SUNDÚC s.m., s.n., v. sandâc. . SUNDUCÉL s.n., v. sandâc. SUPÂŞĂ s.m., v. subaşă. SUPRATARÁ s.f., v. dara1. SURAFÍ s.n., v. surahi. SURÂG s.n., v. surahi. SURECÍU s.m., v. surecciu. SURGHINÍ vt., vr., v. surghiun,-ă; SURGHI0N,-Ă s.m. şi f., adj., v.' surghiun, SURGHIÚM s.n., v. surghiun,-ă. SURGHIUNI vt., vr., v. surghiun,-ă. 1 SURGHIUNÍE s.f., v. surghiun,-ă. 880 SURGHIUNLUC s.n., v. surghiunlâc. SURGÎU s.m., v. surugiu. SURGIUC s.n., v. surguci. SURGUCIU s.n., v. surguci. SURGUGI s.n., v. surguci. SURGUM sji., v. surghiun,-ă. SURGUN,-Ă subst., adj., v. surghiun,-!. SURGUNÎ vt., vr., v. surghiun,-ă. SURGUNÎE s.f., v. surghiun,-!. SURGUNLÂC s.n., v. surghiunlâc. SURGUNLUC s.n., v. surghiunlâc. SURM s.f. sg., v. sârmea1. SURMAÎ adj. invar., v. sârmali. SURMĂ s.f. sg., v. sârmea1. SURME s.f. şg., v. sârmea1. SURUGESC,-EÂSCĂ adj., v. surugiu. SURUGEŞTE adv., v. surugiu. SURUGIAŞ s.m., v. surugiu. SURUGIESC,-EÂSCĂ adj., v. surugiu. SURUGIEŞTE adv., v. surugiu. SURUTs.n., v. suret. SUSÂM s.m., s.n., v. susan. SUSAMOLÂD s.n., v. susan. SUSAMOLÂI s.n., v. susan. SUVAI(U) s.n., v. sevai. SUVAIA s.f., v. sevai. SUVAÎU s.n., v. sevai. ŞABÂCĂ s.f., v. şabac. ŞABC s.f., v. şapcă. ŞABOI subst. sg., v. şiboi. ŞAC s.m., v. şah1. ŞADRIVÂN s.n., v. şadârvan. ŞAHÂN s.n., v. sahan. ŞAHAN s.f., v. zalhana. ŞAHMAR s.f., v. şahmarand. ŞAHNICHÎU s.n., v. sacnasiu. ŞAHZADE subst., v. şahzadea. ŞAI s.n., v. şaiu. ŞAI s.f., v. saia1. ŞAIÂC S.n., v. şiac. ŞAIÂG s.n., v. şiac. ŞAICULÎŢĂ s.f., v. şaică. ŞAIH s.m., v. şeih. ŞAITÂN s.m., v. şeitan. ŞAITÂNIC,-Ă adj., v. şeitan. ŞAJM s.f., v. şaşma. ŞAL2 s.n., v. sal. ŞALAGÎU s.m., v. sal. ŞÂLĂ s.f., v. şal1. ŞALGÎU s.m., v. şal1. ŞALÎ s.n., v. şaliu. ŞALÎNCĂ s.f., v. şal1. . ŞALM s.f., v. cealma. ŞALVARAGÎE s.f., v. şalvar. ŞALVARAGÎU s.m., v. şalvar. ŞAMÂNDRĂ s.f., v. geamandură. ŞAMASIRGÎU s.m., v. ceamaşirgiu. ŞÂMĂ s.f.( v. şam. ŞAMDAGIU s.m., v. şamdangiu. ŞANDRAME s.f., v. şandrama.1 ŞÂNDRĂ s.f., v. şandrama. ŞANDROC s.n., v. şandrama. ŞANLÂC s.n., v. şenlic. ŞANTRĂCE s.n. pl., v. şatrangi. ŞAPCA s.f., v. şapcă. ŞAR s.n., y. şal1, ŞARBAN s.f., v. şabana. ŞARVAN s.f., v. şabana. ŞARVANE s.f., v. şabana. ŞASM s^f., v. şaşma. ŞAŞÂU,-ÂIE adj., v. saşiu,-ie. ŞAŞÎU,-ÎE adj., adv., v. saşiu,-ie. ŞÂŞMĂ s.f., v. şaşma. ŞATĂR s.m., v. şatâr. ŞATRÂN s.n., v. şatrangi. ŞATRÂNCĂ s.f., v. şatrangi. ŞATRÂNCI s.n., v. şatrangi. ŞATRÂNG s.n., v. şatrangi. ŞAVAN s.f., v. şabana. ŞAVANE s.f., v. şabana. ŞĂBÂC s.n., v. şabac. ŞĂBĂCEÂLĂ s.f., v. şabac. ŞĂBĂCEL s.n., v. şabac. ŞĂBĂCÎ vt., v. şabac. ŞĂIÂC s.n., v. şiac. ŞĂIÂG s.n., v. şiac. ŞĂICÂR s.m., v. şaică. ŞĂICĂ s.f., v. şaică. ŞĂrrĂNÎCĂ s.m., v. şeitan. ŞĂLUŢ s.n., v. şal1. ŞĂLUŢĂ s.f., v. şal1. ŞĂLVÂR s.m., v. şalvar. ŞĂLVĂREL s.m., v. şalvar. ŞĂLVĂROI s.m., v. şalvar. ŞĂMURE1 s.f., v. şahmarand. ŞĂMURE subst. pl., v. samur. ŞĂNEC s.n., v. şenlic. ŞĂNLÂC s.n., v. şenlic. ŞĂNLÎC s.n,, v. şenlic. ŞĂPCÂR s.m., v. şapcă. ŞĂPCĂREÂSĂ s.f., v. şapcă. ŞĂPCĂRÎE1 s.f., v. şapcă. ŞĂPCĂRIE2 s.f., v. şapcă. ŞĂRBET s.n., v. şerbet. ŞĂRET1 s.n., v. şiret1. ŞĂRET2,-EÂTĂ adj. v. şiret2,-eată. ŞĂRÎT s.n., v. şiret1. ŞĂRMĂ s.f., v. sârmă. ŞĂTRÂNGE s.n. pl., v. şatrangi. ŞÂIÂC s.n., v. şiac. ŞÂIÂG s.n., v. şiac. ŞÂLEP s.n., v. şilep. ŞÂRĂT,-ÂTĂ adj., v. şiret2,-eată. ŞÂRÂCLÂC s.n., v. şiretlic. ŞÂRED,-EÂDĂ dj., v. şiret2,-eată. ŞÂRIET,-EÂTĂ dj., v. şiret2,-eată. ŞÂŞÂNE s.f., v. şuşanea. ŞÂVOIs.n., v. şabac. ŞCHELĂ s.f., v. schelă. ŞCHELE s.f.,_v. schelă. ŞCHIOMBE s.f., v. schembea. ŞEAŞME s.f., v. şaşma. ŞEBACs.n., v. şabac. ŞEBÂCĂ s.f., v. şabac. ŞECÂN s.m., v. şaică. ŞECHERGÎU s.m., v. cichirgiu. ŞEH s.m., v. şeih. ŞEHISLÂM s.m., v. şeih-islam. ŞEIÂC s.n., v. şiac. ŞEIÂG s.n., v. şlac. ŞEICÂR s.m., v. şaică. ŞEICĂ s.f., v. ^aică. ŞEIC-UL-ISLAM s.m., v. şeih-islam. ŞEIH-UL ISLAM s.m., v. şeih-islam. ŞEPCÂR s.m., v. şapcă. ŞEPCĂRÎE1 s.f., v. şapcă. ŞEPCĂRÎE2 s.f., v. şapcă. ŞEPCULÎŢĂ s.f., v. şapcă. ŞEPCUŢĂ s.f., v. şapcă. ŞERĂT s.n., v. şiret. ŞERBECCÎU s.m., v. şerbegiu. ŞERBECÎU s.m., v. şerbegiu. ŞERBEGIRIE s.f., v. şerbegiu. ŞERBEGI-BÂŞĂ s.m., v. şerbegi-başa. ŞERBETÂR s.m., v şerbet. ŞERBETCIU s.m., v. şerbegiu. ŞERBETELNIŢĂ s.f., v. şerbet. ŞERBETIERĂ s.f., v. şerbet. ŞERECLÎC s.n., v. şiretlic. ŞERET s.n., v. şiret1. ŞERETLÂC s.n., v. şiret1. ŞEREŢLÎC s.n., v. şiretlic. ŞERVĂNE s.f., v. şabana. ŞETRÂNCĂ s.f., v. şatrangi. ŞETRÂNGI s.n., v. şatrangi. ŞEŢRĂNCUŢĂ s.f., v. şatrangi. ŞIÂG s.n., v. şiac. ŞIBIOC subst. sg., v. şiboi. ŞIBIOG subst. sg., v. şiboi. ŞICHIRGI-BAŞÂ s.m., v. cichirgi-başa. ŞICHIRGÎU s.m., v. cichirgiu. ŞILERI s.m. pl., v. fileri. ŞIMŞÎR s.m., v. cimişir. ŞINEÂC s.n., v. şinic. ŞINEÂG s.n., v. şinic. ŞINÎG s.n., v. şinic. ŞINLĂC s.n., v. şenlic. ŞINLÂC s.n., v. şenlic. ŞINLEC s.n., v. şenlic. ŞINLÎC s.n., v. şenlic. ŞIRĂT,-ÂTĂ dj., v. şiret2,-eâtă. ŞIRECLÎC s.n., v. şiretlic. ŞIRET3 adv., v. şiret2,-eată. ŞIRETE,-EÂTĂ adj., v. şiret3,-eată. ŞIRETENIE s.f., v. şiret2,-eată. ŞIREŢI vr., v. şiret2,-eată. ŞIRETLÂC s.n., v. şiretlic. ŞIREŢEL s.n., v. şiret1. ŞIREŢÎE s.f., v. şiret2,-eată. -ŞIRICLÎC s.n., v. şiretlic. ŞIRÎT s;n., v. şiret1. ŞIRITLIC s.n., v. şiretlic. ŞIRITRÎC s.n., v. şiretlic. ŞISHANE s.f., v. şuşanea. ŞIŞAN s.f., v. şuşanea. ŞIŞANE s.f., v. şuşanea.. ŞIŞCÂRs.m., v. şiş. ŞIŞHANE s.f., v. şuşanea. ŞIŞINE s.f., v. şuşanea. , ŞIVOI subst. sg., v. şiboi. ŞOBÂC s^n., v. şabac. ŞOFRÂNCĂ s.f., v. sofra. ŞOITÂN s.m., v. şeitan. ŞOITÂR s.m., v. soitar. - ŞONDROME s.f., v. şandrama. ŞTIR s.n., v. peşchir. ŞTIUBEI s.n. sg., v. ştiubeci. ŞTIUBETE s.n. sg., v. ştiubeci. ŞTUBECI s.n. sg., v. ştiubeci. ŞTUBEG s.n. sg., v. ştiubeci. . ŞTUBETE s.n. sg., v. ştiubeci. ŞTUBEŢ s.n. sg., v. ştiubeci. ŞUBÂC s.n., v. şabac. ŞULCHÎNĂ s.f., v. zalhana. ŞURIN s.n., v. şirin. ŞURUŢ s.n.6 v. şart. ŞUŞANÎST,-A s.m. şi f., v. şuşanea. ŞUŞĂ s.f.; v. şuşanea. ŞUŞANEA s.f., v. şuşanea. I TAB s.f., v. ta ban2. TABÂC^s.m., v. cabac. TABAC s.f., v. tabalhana. TABÂN4 s.n., v. tavan1. TABAN s.f., v. tabalhana. TABÂNĂ s/., v. taban3. TABĂNEÂLĂ s.f., v. taban2. TABĂNÎ vi., v. taban2. TABET2 s.n., v. tabiet. TABET3 s.n., v. tibet. TABETLÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. tabietliu, TABIETGÎU,-ÎE adj., v. tabiet. TABIETOS,-OÂSĂ adj., v. tabiet. TABINIŞĂ ş.f., v. tabin. TABLA-BÂŞ s.m., v. tabla-başa1. TABLA-BAŞA2 adv., v. tabla-başa1. TABLAGÎU2 s.m., v. tablă1. TABLĂ2 s.f., v. tabla1. TABLĂ3 s.f., v. tabla2. TABOÂRCĂ s.f., v. tabac1. TABON s.n., v. taban2. 882 TABÚLs.n., v. daul. TABULHANÁ s.f., v. daulhana. TABULHANAGÍU s.m., v. daulhana. TABULHANGÍU s.m., v. daulhana. TABULHANEÁ s.f., v. daulhana. TACLAGIOÁICA s.f., v. tacla. TACLAGÍU adj., s.m., v. tacla. TACLÍD s.n., v. tadit. TACLÍR s.n., v. tacrir. ' ' TACMÍN s.n., v. tahmin. TACRÍL s.n., v. tacrir. TAC§ILDÁR s.m., v. taxidar. TACT2 s.n., v. taht. TAEFÉT s.n., v. tabiet. ' TÁFA interj., v. laf1. TAFTs.n., v. taht. ; TAFTALÁC s.m., v. taftaluc. TAFTALÚG s.m., v. taftaluc. TÁFTÁ1 s.f., v. tafta. TÁFTA2 adv., v. tafta. TÁFTÁ3 s.f., v. taftur. TAFTURÁ§ s.m., v. taftur. TAGVÍL s.n., v. tahvil. TAHALGÍU s.m., v. talha§ciu. TAHÁN s.n., v. sahan. TAHANÁ s.f., v. tabalhana. TAHÁN s.n., v. tahán. TAHMÉN s.n., v. tahmin. TAHMINUÍ vt., v. tahmin. TAHÓN s.n., v. tahán. TAHREGÍ s.m., v. tahregiu. TAHSILDÁR s.m., v. taxidar. TAHTALÁC s.m., v. taftaluc. TÁIFA s.f., v. taifa. TAIFÉT s.n., v. tabiet. TAIVÁN s.n., v. tavan1. TALÁF s.n., v. laf1. TALÁJ s.m., V. tala§. TALÁL-BA§Á s.m., v. telal-ba§a. TALÁN s.n., s.m., v. dalac. TALANÍTÁ s.fv v. dalac. TALÁNT s.n., s.m., v. dalac. TALA§MÁN,-Á s.m. §i f., adj., v. tála§man,-a. TALÁU s.n., v. dalac. TALAN s.n., v. dalac. TALHÁS s.n., v. talhá?. TALHÁ§CÍU s.m., v. talha?ciu. TALHÁLCÍU s.m., v. talhá§ciu TALHÁS s.n., v. talhá§. TALHÁSCÍU s.m., v. talhi§ciu. TALHÁZ s.n., v. talha§. TALHÍ5 s.n., v. talhás. TALÍ s.n., v. talám. TALIÁN s.n., v. dalian. TALÍGÁ s.f., v. talicá. TALÍM s.n., v. talám. TAMAM adv., v. taman1. TAMÁN2 s.n., v. taman1. TAMANEL adv., v. taman1. TAMBOR s.n., v. tambur. TAMBUHAN s.f., v. daulhana. TAMBULHAN s.f., v. daulhana. TAMBULHANE s.f., v. daulhana. TAMBURÂR s.m., v. tambură. TAMBURELUL s.n. art., v. tambur. TAMBUR!CĂ s.f., V. tambură. TAMBURÎŢĂ s.f.) v. tambură. TAMG s.f., v. danga. TANAIR s.n., v. panair. TANDUR s.n., v. tandâr. TANDURÎU,-ÎE adj., v. tandâr. TANGAR s.f., v. tambură. TAPANGÎU,-ÎE adj., v. tapangea. TAPSIE s.f., v. tipsie. TARA s.f., v. dara1. TARABÂCĂ s.f., v. tabac1. TARABAGÎU s.m., v. tarabă. TARABÂNĂ s.f., v. tarapana. TARABISŢ s.m., v. tarabă. TARABI2 vt., vr., v. tarabă. TARABOLUS s.n., v. tarabulus. TARABULOS s.n., v. tarabulus. TARABULUZ s.n., v. tarabulus. TARABUNĂ s.f., v. tarabă. TARÂFĂ s.f., v. taraf. TARAH6N s.m., s.n., v. tarhon. TARÂMĂ s.f., v. tarama. TARAN s.f., v. trahana. TARAPANAGÎU s.m., v. tarapanglu. TARAPHAN s.f., v. tarapana. TARAPHANAGÎU s.m., v. tarapangiu. TARAPHANGÎU s.m., v. tarapangiu. TARAULĂ s.f., v. caraulă. TARBÂC s.n., v. tabac1. TARBAC s.f., v. tabac1. TARBÂCĂ s.f., v. tabac1. TARBOC s.f., v. tabac1. TARCAN s.f., v. trahana. TARHAN s.f., v. trahana. TARLALIZ vt., v. tarla. TARLÂN s.m., v. tarla. TÂRLĂ s.f., v. tarla. TARPÂN s.n., v. târpan. TARZIMÂN s.m., v. tergiman. TASMÂ2 s.f., v. cazma. TÂSMĂ s.f., v. tasma1. TÂSTUR s.m., v. taftur. TAŞM s.f., v. tasma1. TAŞMÂG s.n., v. ciomag. TATÂR s.m., v. tătar. TATARÂŞ s.m., v. tătar. TAŢ s.n., v. tas. TAV s.f., v. tavă. TAVÂN2 s.n., v. taban2. TAVATURĂ s.f. sg., v. tevatură. TÂVLĂ s.f., v. tablă1. TAXĂL-FERMÂN s.n., v. taxil-ferman. TAXAM ş.n., v. taxim. TAXILDÂR s.m., v. taxidar. TAXINDÂR s.m., v. taxidar. TAZs.n., v. tas. TAZÎC s.n. sg., v. tizic1. TAZM s.f.( v. tasma1. TĂBÂN s.n., v. taban2. TĂBÂNC s.m., v. tabac1. TĂBĂCÂR s.m., v. tabac1. TĂBĂCĂREÂSĂ s.f., v. tabac1. TĂBĂCĂRESC,-EÂSCĂ adj., s.f., v. tabac1. TĂBĂCĂRÎE s.f., v. tabac1. TĂBĂCĂRÎT s.n., v. tabac1. TĂBĂCĂRffĂ s.f., v. tabac1. TĂBĂCEÂLA s.f., v. tabac1. TĂBĂCERÎE s.f., v. tabac1. TĂBĂCÎ vt., vr., v. tabac1. TĂBĂCÎE s.f., v. tabac1. TĂBĂOT0R,-OÂRE adj., s.n., v. tabac1. TĂBĂCITURA s.f., v. tabac1. TĂBĂNÎ vt., v. tavan1. TĂBĂNUI vt., v. tavan1. TĂBĂRCÎ vt., vr., v. tabac1. TĂBÂRCĂ s.f., v. tabac1. TĂBÂRCE s.f., v. tabac1. TĂBÂRCEÂLĂ s.f., v. tabac1. TÂBÂRCÉL subst., v. tabac1. TĂBÂRCÎ1 vt., v. tabac1. TĂBÂRCÎ2 vt., vr., v. tabac1. TĂBÂRCÎE s.f., v. tabac1. TĂBLĂLUŢĂ s.f., v. tabla1. , TĂBLÎJĂ s.f., v. tabla1. TĂBOARCĂ s.f., v. tabac1. TABURCÉL subst., v. tabac1. TĂCLÎT s.n., v. taclit. TĂFTĂRÂŞ s.m., v. taftur. TĂFTLIR s.m., v. taftur. TĂFTURÂŞ s.m., v. taftur. TĂÎN s.n., v. tain. TĂLÂN s.n., v. dalac. TALANT s.n., s.m., v. dalac. TĂLÂŞ s.n., v. talaz. TĂLÂZ s.n., v. talaz. TĂLĂNOÂICĂ s.f., v. dalac. TĂLĂŞMĂNÎ vt., v. tălăşman,-ă. TĂLĂU s.n., v. dalac. TĂLĂZÎ vr., v. talaz. TĂLĂZUI vi., vr., v. talaz. TĂLBĂCÎ vt., v. tabac1. TĂLBĂCÎLĂ s.f., v. tabac1. TĂLBĂCITURĂ s.f., v. tabac1. TĂLBĂTĂCÎ vt., v. tabac1. TĂLBĂ-nd vt., v. tabac1. TĂLÎM s.n., v. talâm. TĂLMUC s.n., v. târmâc. TĂLMUCI vt., v. târmâc. TĂLPDIC s.n., v. telpizlic. TĂLPÎS,-Ă adj., v. telplz,-ă. TĂLPÎZ,-Ă adj., v. telpiz,-ă. TĂLPIZIC s.n., v. telpizlic. TALPIZÍE s.f., v. telpiz,-ă. TĂLPIZLÂC s.n., v. telpizlic. TĂMÂM adv., v. taman. TĂMÂN adv., v, taman. TĂMBIJRĂ s.f., v. tambură. TANCHÍU,-ÍE adj., v. sanchiu,-ie. TĂPSIE s.f., v. tipsie. TĂPţÎE^s.f., v. tipsie. TARABĂ s.f., v. tarabă. TĂRAPAN s.f., v. tarapana. TĂRAULĂ s¿f., v. caraulă. TĂRĂBIOÂRĂ s.f., v. tarabă. TĂRĂBOÂNŢĂ s.f., v. tarabă. TĂRĂBpŢĂ s.f., v. tarabă. TĂRĂULĂ S.f., v. caraulă. TĂRĂZÎE s.f., v. terezie. TĂRBACĂ s.f., v. tabac1. TĂRBĂCEÂLĂ s.f., v. tabac1. TĂRBĂd vt., vr., v. tabac1. TĂRBĂCÎLĂ s.f., v. tabac1. TĂRBOÂCĂ s.f., v. tabac1. TĂRDZIBÂŞE s.m., v. terzi-başa. TĂRHÂNĂ s.f., v. tarhon. TARLA s.f., v. tarla. TĂRLÎC s.m., v. târlic. TĂRPÂN s.n., v. târpan. TĂRZĂMĂME s.f., v. tergiman. TĂRZIMÂN s.m., v. tergiman. TĂSMĂ s.f, v. tasma1. TĂSMĂLUŢĂ s.f., v. tasma1. TĂTURĂ s.f., v. tătulă. TĂV s.f., v. tavă. TAVAN1 s.n., v. taban2. TĂVÂN2 s.n., v. tavan1. TĂVĂNEÂLĂ s.f., v. tavan1. TĂVĂNI vt., v. tavan1. TĂVĂNUÎ vt., v. tavan1. TĂVĂTURĂ s.f., v. tevatură. TĂVÎŢĂ s.f., v. tavă. TĂZMĂ s.f., v. tasma1. TAFTURI s.m. pl., v. taftur. TÂHÂN s.n., v. tahân. TÂLBAd vt., v. tabac1. TÂNÂZ s.n., v. tânas.. ■ TÂPSÎE s.f., v. tipsie. TÂPSIOĂRĂ s.f., v. tipsie. TÂRÂC s.m., v. târlic. TÂRÂÎT s.m., v. târlic. TÂRÂŞ s.m., v. târlic. TÂRBÂC s.n., v. tabac1. TĂRBACĂ s.f., v. tabac1. TĂRBĂCÎ vt., v. tabac1. TÂRBOZÂN s.m., v. trapazan. TÂRFĂ! vr., vt., v. târfă. TÂRFĂIÂLĂ s.f., v. târfă. 884 TÂRFEI s.n., v. târfă. TÂRFIŞTÎNĂ s.f., v. târfă. TÂRFOÂDĂ s.f., v. târfă. TÂRFOCEÂLĂ s.f., v. târfă. TÂRFOCI vt^ vr., v. târfă; TÂRFOŞŢÎNĂ s.f., v. târfă.: TÂRFULÎŢĂ s.f., v. târfă. - • TÂRLA s.f., v. tarla. TÂRLĂ s.f., v. tarla. TÂRLÎG s.m., v. târlic. TÂRMĂ s.f., v. dirmea. TÂRMÂCÎ vt., v. târmâc: TÂRMUC s.n., v. târmâc. TÂRNAFES s.n., v. tignafes. TÂRNAFEŢs.n., v. tignafes. TÂRNICHIGÎŢĂ s.f., v. tinichigiu. TÂRNICHIGÎU s.m., v. tinichigiu. TÂTÂIE s.f., v. tichie. TÂZLĂ s.f., v. tuzla. " ; TEAS s.n., v. tas. TEBET s.n., v. tibet. TECHEL-METECHIEL adv., v. techer-mecher. TECNAFES s.n., v. tignafes. TECNEFES s.n., v. tignafes. TECRÎR s.n., v. tacrir. TEDARÂC s.n., v. tedaric. TEFERICÎ vi., v. tefericie. TEFTEDÂR(IU) s.m., v. tefterdar. TEFTENDÂRIU s.m., v. tefterdar. TEFTERDÂRIU s.m., v. tefterdar. TEFTIGÎU s.m., v. teftişciu. TEGINÎT s.n., v. tejniş. TEGNAFES s.n., v. tignafes. TEGNEFES s.n., v. tignafes. TEHNEFES s.n., v. tignafes. TEJGHE s.f., v. tejghea. TEJGHELUŢĂ S.f., v. tejghea. TEJGHIE s.f., v. tejghea. TELALĂC s.n., v. telalâc. TELALBÂŞ s.m., v. telal-başa. TELALBÂŞĂ s.m., v. telal-başa. TELALÎC s.n., v. telalâc. TELĂLÎE s.f., v. telal. TELĂLÎŢĂ s.f., v. telal. TELBE s.f., v. telvea. TELELEICĂ s.f., v. telal. TELELÎE s.f., v. telal. TELELÎŢĂ s.f., v. telal. TELELOÂICĂ s.f., v. telal. TELEMEGÎU s.m., v. telemea. TELEMENGÎU s.m., v. telemea. TELENZÎE s.f., v. terezie. TELEVECHÎE s.f., v. tîvilichiu1,-ie. TELEVICHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TELHĂŞ s.n., v. talhâş. TELHÎSI s.n., v. talhâş. TEUCHEVÎE s.f., v. tivilichiuVie. TELPIZÎE s.f., v. telpiz,-ă. TELPIZLÂC s.n., v. telpizlic. TELTE s.f., v. teltie. TEMBELÂC s.n. sg., v. tembelic. TEMBELÎC2 s.n., v. tumbelechi. TEMBELÎE s.f., v. tembel,-ă. TEMBELÎSM s.n., v. tembel,-ă. TEMBEUZA vt., vr., v. tembel,-ă. TEMBELIZANT,-Ă adj., v. tembel,-ă. TEMBUR s.n., v. tambur. TEMENI vr., v. temenea. TEMPEL,-Ă adj., v. tembei,-ă. TENC s.n., v. teanc. TENCUÎ vt., v. teanc. TENCULEf s.n., v. teanc. TENCURELE s.n. pl., v. teanc. TENECHE s.f., v. tinichea. TENECHEGERÎE s.f., v. tinichigiu. TENECHEGÎU s.m., v. tinichigiu. TENECHELUŢĂ s.f., v. tinichea. TENGERĂ s.f., v. tingire. TENGÎRE s.fv v. tingire. TENGUH s.n., v. tenzuh. TENSUF s.n., v. tenzuh. TENZIH s.n., v. tenzuh. TENZUF s.n., v. tenzuh. TEPSI s.n., v. tipsie. TEPSÎE s.f., v. tipsie. TEPTÎL(IU),-Ă adv., adj., v. tiptil,-ă. TERBELE s.f. pl., v. terbie. TERDXMÂN s.m., v. tergiman. TERDZIMĂNÎE s.f., v. tergiman. TEREIÂC s.n. sg., v. tiriac. TEREZELE s.f. pl., v. terezie. TERGIMĂNÎE s.f., v. tergiman. TERIÂC s.n. sg., v. tiriac. TERIACHÎU,-IE adj., v. tiriachiu,-ie. TERIPLÎC s.n., v. tiripiic. TERIZÎE s.f., v. terezie. TERLÎC s.m., v. târlic. TERSANE s.f., v. tersana. TERSIHANE-IMÎN s.m., v. tersana-emini TERZÎBAŞĂ s.m., v. terzi-başa. TERZIMÂN s.m., v. tergiman. TERZIMANÂT s.n., v. tergiman. TERZIMANLÂC s.n., v. tergimanlâc. TERZIMĂNÎE s.f., v. tergiman. TESCHEREÂ1 s.f., v. teşcherea1. TESCHEREÂ2 s.f., v. teşcherea2. 1 TESGHE s.f., v. tejghea. TESLEMARISÎ vt., v. teslim. TESLIM vt., v. teslim. TESLIMARISÎ vt., v. teslim. TESUMATESÎ vt., v. teslimat. TESLIMATISÎ vt., v. teslimat. TESLIMETIŞÎ vt., v. teslimat. TESTEME s.f., v. testemel. TESTEMELÂR s.m., v. testemel.-TESTEMEU s.n., v. testemel. TESTIMEL s.n., v. testemel. TEŞCHEREGÎU s.m., v. tescheregiu. TEVATURĂ s.f. sg., v. tevatură. TEVECHELÎ adv., v. tivilichiu1,-ie. TEVECHELÎU,-ÎE adj., v. tivilichiuVie. TEVELECHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TEVILECHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TEVILICHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TEZEC s.n. sg., v. tizic1. TEZIC s.n. sg., v. tizic1. TEZÎRBAŞĂ s.m., v. terzi-başa. THERIÂCA s.f., v. tiriac. TI BAN s.n., v. taban3. TIBIŞIROSrOÂSĂ adj., v. tibişir. TIBRÎC s.n., v. chibrit1. TICHI1 s.n., v. dichi. TICHI2 s.n., v. stichi. TICHIOÂRĂ s.f., v. tichie. TICHIUŢĂ s.f., v. tichie. TICNAFES s.n., v. tignafes. TICSEU s.n., v. tipsie. TIDARÂC s.n,, v. tedaric. TIFARIC s.n., v. tefaric. TIFARÎCHI s.n., v. tefaric. TIFERICÎ vi., v. tefericie. TIFILICÎE s.f., v. tefericie. TIFIRICÎE s.f., v. v. tefericie. TIGHEL vt., v. tighel. TIGHELE s.n., v. tighel. TIGHELÎ vt., v. tighel. - TIGHELUÎ vt., v. tighel. TIGHÎL s.n., v. tighel. TIGHILÎ vt., v. tighel. TIJGHEĂ s.f., v. tejghea. TIL s.n., v. tel. TILIBICHÎU,-ÎE adj., v. tivilichiuVie. TILÎE2 s.f., v. tichie. TILIME s.f., v. telemea. TILIPRÎC s.n., v. tiriplic. TILIVECHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TILIVECHÎU s.n., v. tivilichiuVie. TIUVICHÎE s.f., v. tivilichiuVie. TILIVICHÎUVÎE adj., v. tivilichiuVie. TILIVICHÎU2 adv., v. tivilichiuVie. TIMAR2 s.m., v. timar-spahiu. TTMARÎST s.m,, v. timar1, TIMBEL,-Ă adj., v. tembel,-ă. TIMPSÎE s.f., v. tipsie. TINDICHE s.f., v. tinichea. TINDICHEGIOÂICĂ s.f., v. tinichigiu. TINDICHEGÎU s.m., v. tinichigiu. TINDICHELAR s.m., v. tinichea. *TINDICHER s.m., v. tinichea. TINDICHERÎŢĂ s.f,, v. tinichea. TINECHE s.f., v. tinichea. TINECHEGÎU s.m., v. tinichigiu. TINECHERÎE s.f., v. tinichea. TINGERE s.f., v. tingire. TINGHÎE s.f., v. chindie. TINGIRÂR s.m., v. tingire. TINGIRÎCĂ s.f., v. tingire. TINGIRUŢĂ s.f., v. tingire. TINICHEGEÂSĂ s.f., v. tinichigiu. TINICHEGÎU s.m., v. tinichigiu. TINICHELUŢĂ s.f., v. tinichea. TINICHER s.m., v. tinichea. TTNICHEREÂSĂ s.f., v. tinichea. TINICHERIE s.f., v. tinichea. TINICHIGEREÂSĂ s.f., v. tinichigiu. TTNICHIGERÎE s.f., v. tinichigiu. TINICHIGIOÂICĂ s.f., v. tinichigiu., TINICHIGÎŢĂ s.f., v. tinichigiu. TTNIFIGIOAICĂ s.f., v. tinichigiu. TINIFIGÎU s.m., v. tinichigiu. TINIGIOÂICĂ s.f., v. tinichigiu. TINIHIGIU s.m., v. tinichigiu. TINITIGÎU s.m., v. tinichigiu. TINTICHE s.f., v. tinichea. TIPÎE s.f., v. tepea. TIPICAR s.n., v. tibişir. TIPSĂI s.f. pl., v. tipsie. TIPSIER s.^m., v. tipsie, TIPSIOÂRĂ s.f., v. tipsie. TIPSIUŢĂ s.f^, v. tipsie. TIPTILÂT,-A adj., v. tiptil,-ă. TIPTÎLI(U) adv., adj. m., v. tiptil,-TIPTULUŞ adv., v. tiptil,-ă. TIPŢÎ E s.f., v. tipsie. TIREÂC s.n. sg., v. tiriac. TIRICHÎU,-ÎE adj., v. tiriachiu,-ie. TIRICLÎE s.f., v. tiriplic. TIRIGIE s.f., v. terezie. TIRIVÎŞ sin. sg., v. cerviş. TIRIZÎE s.f., v. terezie. TIRLÎC s.m., v. târlic. : ' : TIRNICHE s.f., v. tinichea. TIRNICHEGÎE s.f., v. tinichigiu. TIRPÂN s.n., v. târpan. TIRTÎP s.n., v. tertip. TIRTIR s.n., v. tertel. TISLÎM s.n,, v. teslim. TISM s.f., v. tasma1. TISTE s.f., v. testea. TISTEMEL s.n., v. testemel. TISTIMEL s.n., v. testemel. TISTIMELÂR s.m., v. testemel. TISTIMELĂRÎE s.f., v. testemel. TISTIMELGÎU s.m., v. testemel. TISTÎR s;n., v. teşcherea2. TISTIRE s.f., v. teşcherea2. TIŞCHIREÂ1 s.f., v. teşcherea1. TIŞCHIREÂ2 s.f., v. teşcherea2. TIŞŢIRE s.f., v. teşcherea2. TITIE s.f., v. tichie. TITÎN s.m., v. tutun. TITION s.n., v. tutun. 886 TITIUN s.n., v. tutun. nTIUŢĂ s.f., v. tichie. TITUN s.n., v. tutun. TIUBET s.n., v. tibet. TIUCI s.n., v. tuci. ' TIUFEC s.n., v. tufec. TIULIUMENI s.m. pl., v. tulimean. TIUNZUF s.n., v. tenzuh. TIURC,-Ă s.m. şi f., adj., v. turc,-a. TIURLÎU,-ÎE adj., v. turliuVie. TIUŞCHIRE s.f., v. teşcherea1. TIUTIUC s.m., v. chituc. TIUTIUN s.m., s:n., v. tutun. TIUTIUNĂRT s.n., vv tutun. TIUTIUNGERESC,-EÂSCĂ adj., v. tutungiu. TUmUNGERIE s.f., v. tutungiu. TIUTIUNGIRÎE s.f., v. tutungiu. TIUTUN s.m., s.n., v. tutun. TIVATURĂ s.f. sg., v. tevatură. TIVŞL s.n., v. tighel. TIVIC s.n. sg., v. tizic1. TXVÎL s.n., v. tighel. TXVILCHÎU,-ÎE adj., v. tivilichiuS-ie. TIVIUCHIE s.f., v. tivilichiuVie. TIVILICHÎU2 s.n., v. tivilichiul,-ie. TIVUCHIE s.f., v. tivilichiuVie-TIZEC s.n. sg., v. tizic1. TIZGHE s.f., v. tejghea. TIZIC2,-Ă adj., v. tizic1. TIZÎG s.n. sg., v. tizic1. TOC s.n., v. top1. TOCMÂCI s.m. pl., v. tocmagi. TOCMÂG s.n., v. tocmac. TOCMĂCEL s.m., v. tocmagi. TOCMĂGEL s.m., v. tocmagi. TOFTÂN s.n. sg., v. toptan1. TOFTÂR s.m., v. taftur. TOGMÂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOGMĂGEL s.m., v. tocmagi. TOI s.n., v. tui. TOITĂNEL,-EÂ,-ÎCĂ s.m. şi f.( adj., v. toitan,-ă, TOJMÂCI s.m. pl., v. tocmagi. TOJMÂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOJMĂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOLÂN s.n., v. dalac. TOLBÂR s.m., v. tolbă. TOLBÂŞ s.m., v. tolbă. TOLBAŞÂR s.m., v. tolbă. TOLBĂRIE s.f., v. tolbă. TOMÂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOMAN adv., v. taman. TOMĂCEI s.m. pl., v. tocmagi. TOMBUR s.n., v. tambur. TOMNÂCI s.m. pl., v. tocmagi. TOMNÂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOMOLOGEI s.m. pl., v. tocmagi. TOMURLUCI s.m., v. tumurug. TOPĂ s.f., v. top2. TOPÁRCÍ vt., vr., v. tabac1. TOPCI-BAŞÎ s.m., v. topci-başa. TOP-HANÉ s.f., v. tophana. TOPSÍE s.f., v. tipsie. TOPTÁL s.n. sg., v. toptan1. TOPTAN2 s.n. sg., v. toptan1. TOPTANGERÍE s.f., v. toptangiu. TOPTANLÂC s.n., v. toptan1. TOPÚZ2 s.n., v. cobuz. TORBÁR s.m., v. tolbă. T0RBĂ s.f., v. tolbă/ TORC,-Ă s.m. şi f., v. turc,-ă. TORPÁN s.n., v. târpan. TOŞMÂGI s.m. pl., v. tocmagi. TOZ subst. sg., v. tos. TOZLÚC s.m., v. tuzluc2. TRACRÍR s.n., v. tacrir. TRAMPALÎU,-ÎE adj., v. trampa. TRAMPÂT,-Ă adj., v. trampă. TRANÁ s.f., v. trahana. TRAPEDÍN s.n., v. terpedin. TRAPEZÁN s.m., v. trapazan. TRAPUZÁN s.n., s.m., v. trapazan. TRĂMPĂLUÎ vt., vi., v. trampă! TREÁMPA s.f., v. trampă. TREPEDÍN s.n., v. terpedin. TREPUZÁN s.n., v. trapazan. TRIPLIC s.n., v. tiriplic. TROFANDÁ s.f., v. trufanda. TROFONDÁ s.f., v. trufanda. TROPOZÁN s.n., v. trapazan. TROPUZÁN s.n., v. trapazan. TRUFANDAGÍU s.m., v. trufanda. TRUMURÚG s.m., v. tumurug. TUBALHANÁ s.f., v. daulhana. TUBULHANÁ s.f., v. daulhana. TUBULHÂNĂ s.f., v. daulhana. TUCERÍE s.f., v. tuci. TUCIULÍU,-ÍE adj., v. tuci. TU CIUREL s.n., v. tuci. TUCIURIU,-ÍE adj., v. tuci. TUFECCIBÂŞĂ s.m., v. tufecci-başa. TUFICCÍU s.m., v. tufecciu. TUFIGÎ-BAŞÂ s.m., v. tufecci-başa. TUFIGÍU s.m., v. tufecciu. TUFINGÍU s.m., v. tufecciu. TUFTÚR s.m., v. taftur. TUGLĂ S.f., v. tulă. TUITÂNĂ s.f., v. toitan,-ă. TUIUGÍU s.m., v. tuigiu. TUIUNGÍU s.m., v. tui. TULÁR s.n., v. tulă. TÚLBA s.f., v. tolbă. TULBÎŢĂ s.f., v. tolbă. TÚLCA s.f. sg. art., v. turc,-ă. TULUMBÁR s.m., v. tulumbă. TULUMBÂŞ s.m., v. tulumba. TULUMBÎŢĂ s.f., v. tulumbă. TULUMBUÎ vt., v. tulumbă. TULUMEÂN s.m., v. tulimean. TULUZ s.n., v. talaz. TULVÎIR s.m., v. şalvar. TULVURÂR s.m., v. şalvar. TULVUREA s.m. art., v. şalvar. TULVURÎCĂ s.m., v. şalvar. TUMBÂC s.n. sg., v. tombac. TUMBÂZ s.n., v. dombaz. TUMBECHX s.n., v. tumbelechi. TUMBELEHEL s.n., v. tumbelechi. TUMBELEHI s.n., v. tumbelechi. TUMBELÎC s.n., v. tumbelechi. TUMBUZ s.n., v. dombaz. TUMPÂZ s.n., v. dombaz. TUMURLÂC s.m., v. tumurug. TUMURLUC s.m., v. tumurug. TUMURLUG s.m., v. tumurug. TUMURUGĂ s.f„ v. tumurug. TUNZUF s.n., v. tenzuh. TUNZUH s.n., v. tenzuh. TUP s.n., v. dip. TUPĂNGEÂjs.f., v. tapangea. TUPĂNGEÂLĂ s.f., v. tapangea. TUPĂNGI vt., v. tapangea. TUPTÎL adv., v. tiptil,-ă. TUPUNGEÂLĂ s.f., v. tapangea. TUPUNGÎ vt., v. tapangea. TURĂLIE s.f., v. tura3. TURBÂCĂ S.f., v. durbacă. TURBĂCI vt., v. tabac1. TURCABÂN subst., v. turc.,-ă. TURCABEŞ subst., v. turc.,-ă. TURCAFLEŢ s.m., v. turc.,-ă. TURCALĂU s.m., v. turc.,-ă. TURCALETE s.m., v. turc.,-ă. TURCALEŢ s.m., v. turc.,-ă. TURCÂN s.m., v. turc.,-ă. TURCARETE s.m., v. turc.,-ă. TURCÂŞ s.m., v. turc.,-ă. TURCĂ s.f., v. turc.,-ă. TURCĂRÂNIE s.f., v. turc.,-ă. TURCEL s.m7 v. turc.,-ă. TURCESC,-EASCĂ adj., s.f., v. turc.,-ă. TURCEŞTE adv., v. turc.,-ă. TURCI vr.-, vt., v. turc.,-ă. TURCIC,-Ă adj., v. turc.,-ă. TURCÎE s.f., v. turc.,-ă. TURCÎME s.f., v. turc.,-ă. TURCISM s.n., v. turc.,-ă. TURCÎZM s.n., v. turc,-ă. TURDZ vr., vt., v. turc.,-ă. TURCOAICĂ s.f., v. turc.,-ă. TURCOÂIE s.f., v. turc.,-ă. TURCOI s.m., v. turc.,-ă. TURCOMÂN s.m., v. turc.,-ă. UIRC-OSMANLÎU, TURCĂ-OSMANliE adj., v. osmanlâu,-âie, turc,-ă. TURCO-OSMÂN,-Ă adj., v. osman,-ă, turc,-ă TURCULEÂN s.m., v. v. turc.,-ă. TURCULEf s.m., v. v. turc.,-ă. TURCUNEL s.m., v. turc.,-ă. TURCUJ s.m., v. turc.,-ă. TUREÂ1 s.f., v. tura2. TUREÂ2 s.f., v. tura3. TUREU subst., v. tura3. TURINGÎU^-ÎE adj., v. turungiu,-ie. TURLĂCEÂLA s.f., v. turlac,-ă. TURLĂCI vt., vi., v. turlac,-ă. TURLĂCÎE s.f., v. turlac,-ă. TURLEÂC,-Ă adj., s.m. şi f., v. turlac,-ă. TURLÎC s.m., v. târlic. TURLIU2 interj., v. turliuVie. TURLÎU3 adv., v. turliu^-ie. TURUULÎU adv., v. turliuVie. TURLUC2 s.m., v. târlic. TURLUC3 s.m., v. tuzluc2. . TURLUÎT,-Ă adj., s.m. şi f., v. turlac,-ă. TURLULÎU,-ÎE adj., s.m. şi f., v. turlac,-ă. TURNAGÎ-BAŞ-AG s.m., v. turnagi-aga. TURUNGHÎU,-ÎE adj., v. turungiu,-ie. -TUSLUC s.m., s.n., v. tuzluc2. TUSLUG s.m., v. tuzluc2. TUŞLAM s.f., v. tuslama. TUTIUN s.n., v. tutun. TUTUC s.m., v. chituc. TUTULUŞ s.m., v. chituc. TUTUNÂR s.m., v. tutun. TUTUNÂŞ s.n., v. tutun. TUTUNĂRIE s.f., v. tutun. TUTUNĂRÎT s.n., v. tutun. TUTUNEL s.m. sg., v. tutun. TUTUNEŞTE adv., v. tutun. TUTUNGEREÂSĂ s.f., v. tutungiu1. TUTUNGERIE si., v. tutungiu1. TUTUNGIOÂICĂ s.f., v. tutungiu1. TUTUNGÎŢĂ s.f., v. tutungiu1. TUTUNGÎU2,-ÎE adj., v. turungiu,-le, tutun. TUTUNI vi., vr., v. tutun. TUTUNIŞTE s.f., v. tutun. TUTUNIŢĂ s.f., v. tutun. TUTUNÎU,-ÎE adj., v. tutun. TUVLÂR s.m., v. tulă. TUVLĂ s.f., v. tulă. TUZLAM s.f., v. tuslama. TÎIZLĂ s.f., v. tuzla. TUZLIH s.n., v. tenzuh. TUZUL s.f., v. tuzla. ŢAMBERELE subst. pl., v. stambol-şali. ŢAMŢÂR s.m., v. samsar. ŢAPALÎGĂ s.f., v. ţaparină1. ŢAPÂN s.n., v. sapan. ŢAPÂNĂ s.f., v. sapan. ŢAPÂP s.n., v. sapan. ŢAPÂPIE s.f., v. sapan. 888 ŢAPARÎNĂ* s.f., v. saparină1. ŢERÂH s.m., v. gerah. ŢERVÎŞ s.n. sg., v. cerviş. . JEVÎŢ s.m., v. civit,-ă. ŢEZIE s.f., v. gizie. ŢIDEĂ s.fy v. giudea. ŢINŢIGHEN s.n., v. gizie. ŢIRIBIC s.n., v. chibrit1. ŢUBRÎC s.n., v. chibrit1. ŢUIÂN s.n., v. cioian. ŢURCĂ s.f., v. turc,-ă. UCITUILÂU s.m., v. iucituilâu-paşa. UDAGÂCI s.m., s.n., v. odagaci. UDGÂN s.n., v. urgan. UDUGĂCI s.m., s.n., v. odagaci. UGERÎT s.n., v; ugeret. UGHIURLÎU,-ÎE adj., v. oguriiu,-ie. UGIRET s.n., v. ugeret.. UGOR s.n., v. ogur. UGUR s.n., v. ogur. UGURLÎU,-ÎE adj., v. ogurliu,-ie. ULAMÂ2 s.f., v. ulema. ULEMÂN s.m., v. ulema. ULXM s.f., v. ulema. ULTRAMURDÂR,~Ă adj., v. murdar,-ă. ULUCÂR s.m., s.n., v. uluc. ULUCÂŞ s.n., s.m., v. uluc. ULUCĂ s.f., v. uluc. ULUCĂRÎ vt., v. uluc. ULUCĂRÎE s.f., v. uluc. ULUCÎ vt., v. uluc. ULUCITOR s.n., v. uluc. UNDERs.n., v. ghionder. UNT-DE-NÂFT s.n., v. neft. UNT-DE-NEFT s.n., v. neft. URDUBELĂ s.f., v. urdu-belea1. URDU-BELEA2 s.f., v. urdu-belea1. URDUZ-BELE adv,, v. urdu-belea1. URMUZ s.n., s.m., v. hurmuz. URSUZENIE s.f., v. ursuz,-ă. URSUZÎE s.f., v. ursuz,-ă. URSUZLUC s.n., v. ursuzlâc. URUC-BAIRÂM s.n., v. iuruc-bairac. USMEŢ s.n., v. huzmet. USMETÎ vr., v. huzmet. USMÎ vr., v. huzmet. USTOÂCĂ s.f., v. ustuacic. UŞOR s.n., v. uşur. UŞORGÎU s.m., v. uşurgiu. UTUZBÎR s.n., v. otuzbir1. UZMET s.n., v. huzmet. UZMETI vi., v. huzmet. UZMITÎ vi., v. huzmet. UZUR s.n., v. huzur. VACF s.n., v. vacuf. VADE s.f., v. vadea. VAH2 s.n., v. vah1. VALEDE s.f., v. validea. VALEDE-SULTÂNĂ s.f., v. validea. VALESI s.m., v. valiu. VALI svm., v. valiu. VALIDE s.f., v. validea. VARŞÂ s.f., v. iavaşa. VÂRTA interj., v. varda. VARUŞ s.n., v. varoş. VĂDEA s.f., v. vadea. VÂSTÂC s.n., v. fâstâc. VECHEL s.m., v. vechil. VECHELÂC s.n., v. vechilâc. VECHELIME s.f., v. vechilimea. VECHILÂŞ s.m., v. vechil. VECHILEME ff., v. vechilimea. VECHILEME s.f., v. vechilimea. VECHILESC,-EÂSCĂ adj., v. vechil. VECHIL-HARCÎ s.m., v. vechil-hargiu. VECHÎL-HARGÎ s.m., v. vechil-hargiu. VECHILÎC s.n., v. vechilâc. VECHILÎE s.f., v. vechil. : VECHILIME s.f., v. vechilimea. VECHILIMET s.n., v. vechilet, vechilimea. VECHIUŢĂ s.f., v. vechil. VEDE s.f., v. vadea. VEDENĂ s.f., v. vadea. VEDIE s.f., v. vadea. VEL-AG s.m., v. agă. VEL-ÂGĂ s.m., v. agă. VEL-CAFEGIU s.m., v. cafegiu. ' VEL-CAFTANGÎU s.m., v. caftangiu. VEL-CAHFEGIU s.m., v. cafegiu. VEL-CAHVEGÎU s.m., v. cafegiu. VEL-CEAUŞ s.m., v. ceauş1. VEL-CIBUCCÎU s.m., v. ciubucciu1. VEL-CIUBUCdU s.m., v. ciubucciu1. VEL-CONACdU s.m., v. conacciu. VEL-PEŞCHERGÎU s.m., v. peşchirgiu. VEL-PEŞCHIRGÎU s.m., v. peşchirgiu. VEL-SĂRDÂR s.m., v. serdar. ' VEL-SERDÂR s.m., v. serdar. VEL-SOFRAGÎU s.m., v. sofragiu. VEL-ŞAMDAGÎU s.m., v. şamdangiu. VEL-ŞAMDANGÎU s.m., v. şamdangiu. VEL-ŞERBECdU s.m., v. şerbegiu. VEL-ŞERBECÎU s.m., v. şerbegiu. VEL-ŞERBEGÎU s.m., v. şerbegiu. VERESĂ s.f., v. veresie. VERESE s.f., v. veresie. VERMI s.f., v. dirmea. VESÂT s.n., v. fesat. VESLÎU s.m., v. beşliu. VEZERDE s.f., v. beizadea. VEZERÎE s.f., v. vizir. VEZERIU s.m., v. vizir. VEZEVENGHI,-GHE s.m. şi f., v. pezevenchi,-che. VEZÎR s.m., v. vizir. 889 VEZIR-AGASI s.m.( v. vezir-agasi. VEZIR-AZIM s.m., v. vezir-azem. VEZÎR-CHEHAIA(SÎ) s.m., v. vezir-chehaiesi. VEZIRESC,-EÂSCĂ adj., v. vizir. VEZIRI vi., v. vizir. VEZIRÎE s.f., v. vizir. VEZIRIU s.m., v. vizir. VEZIRLÂC s.n., v. vizirlâc. VICECÂLFĂ s.f., v. calfă. VICHELÂC s.n., v. vechilâc. VICHÎLs.m., v. vechil. VICHILÎC s.n., v. vechilâc. VICHILIME s.f., v. vechilimea. VINTÎRĂ s.f., v. vintir. VINTÎRE s.f., v. vintir. VIRÂNŢ,-Ă adj., v. viran,-ă. VIRANE S.f., v. vlranea. VISTICHÎU,-ÎE adj., v. fistichiu,-ie. VIŞINÂB s.n., v. vişinată. VIŞINÂP s.n., v. vişinată. VIŞINÂT s.n., v. vişinată. VIŞNÂP s.n., v. vişinată. VIŢ-ÂGĂ s.m., v. agă. , VIZARET s.n., v. vezaret. VIZARIT s.n., v. vezaret. VIZERCÂN s.m., v. vizir. VIZERIE s.f., v. vizir. VIZERLÂC s.n., v. vizirlâc. VIZINE s.f.,y. veznea. VIZÎR-AGASÎ s.m., v. vezir-agasi. VIZIRÂL,-Ă adj., v. vizir. VIZIR-AZEM s.mv v. vezir-azem. VIZÎR-CHEHAESI s.m., v. vezir-chehaiesi. VIZÎR-CHIHAIE s.m., v. vezir-chehaiesi. VIZIRE s.f. sg., v. bizirea. VIZIREÂSĂ s.f., v. vizir. VIZIRESC,-EÂSGĂ adj., v. vizir. VIZIRÎ vi., v. vizir. VIZIRÎE s.f., v. vizir. VIZÎRIU s.m., v. vizir. VIZIRLÎC s.n., v. vizirlâc. VIZNE s.f., v. veznea. VOEVOD s.m., v. voivoda. VOEVODA s.m., v. voivoda. VOLI subst., v. volie (în Addenda). ZAAN s.f., v. zalhana. ZAAR s.f., v. zaherea. ZABÎT s.m., v. zabet. ZABITÂŞ s.m., v. zabitan. ZABITLÂC s.n., v. zabetlâc. ZABLÂIC s.n., v. saplaic. ZABON s.n., v. zăbun. ZĂBRĂ s.f., v. sabur. ZABUN s.n., v. zăbun. ZACHERE s.f., v. zaherea. ZACÎU s.m., v. zapciu. ZAERE s.f., v. zaherea. ZAFÉT s.n., v. zaiafet. ZAGÁN s.m., v. zăganV-ă. ZAGARAGÎ-BAŞÂ s.m., v. zagargi-başa, ZAGÂRĂ s.f., v. zagara. ZAHÁN ş.n., s.m., v. sahan. ZAHANÁ s.f., v. zalhana. ZAHARÁ s.f., v. zaherea. ZAHARAGÍU s.m., v. zaheregiu; ZAHARÉ s.f., v. zaherea. ZAHAREÁ s.f., v. zaherea. ZAHERÁ s.f., v. zaherea. ZAHERÉ s.f., v. zaherea. ZAHIRÉ s.f., v. zaherea. ZAHIREÁ s.f., v. zaherea. ZAHREÁ s.f., v. zaherea. ZAIFÉT s.n., v. zaiafet. ZAIFLÍC s.n., v. zaiflâc. ZALF s.n., v. zarf. ZALHANAGÍU s.m., v. zalhana. ' . ZALHANEÁ s.f., v. zalhana. ZALÚF^s.m., v. zuluf. »ZAMBÍL1 s.n., v. zambilă. ZAMBÍL^s.n., v. zimbil. • ZAMBILEÁ s.f., v. zambilă. ZAMBILICĂ s.f., v. zambilă. ZAMBILÍE s.f., v. zambilă. ZAMBÎNĂ s.f., v. zambilă. ZAMBÓL s.n., v. zimbil. ZAMBÓN s.n., v. zăbun. ZAMBÚL s.n., v. zambilă. ZAMBULĂ s.f., v. zambilă. ZAMÓZ s.m., v. zămos. ZAMPARÁ2 s.f., v. zampara1. ZAMPARAGÍU s.m., v. zampara1. ZAMPARLÂC s.n., v. zamparalâc. ZAMÚJ s.m., v. zămos. ZAMÚZ s.m., v. zămos. ZANÁ s.f., v. zalhana. ZANDÁL s.n., v. sandal1. ZANGARÁ s.f., v. angara, zagara. ZANGARÁ s.f., v. angara, zagara. ZANGHÎLĂ s.f., v. zambilă. ZAPCEÁ s.f., v. zapciu. ZAPCEITURĂ s.f., v. zapciu. ZAPCIÂLĂ s.f., v. zapciu. ZAPCIALÂC s.n., v. zapcilâc. ZAPCIARLÂC s.n., v. zapcilâc. ZAPCÍE s.f., v. zapciu. ZAPCIERÍE s.f., v. zapciu. ZAPCIÍ vţ, vi., v. zapciu. ZAPCIITURĂ s.f., v. zapciu. ZAPCILÂC s.n., v. zapcilâc. ZAPCILÍC s.n., v. zapcilâc. ZAPCIRÉT s.n., v. zapcilâc. ZAPCIRLÂC s.n., v. zapcilâc. ZAP-FERMÁN s.n., v. zapt-ferman. ZAPHANÁ s.f., v. gephanea. ZAPSÎ vt., v. zapt. 890 ZAPT-FERIMÁN s.n., v. zapt-ferman. ZAPTUFERMÁN s.n., v. zapt-ferman. ZAPJUÍ vt.j v. zapt. ZARÁF2,-A adj., v. zarif,-ă. ZARAFÍE s.f., v. zaraf1. ZARAFÎŢĂ s.f., v. zaraf1. ZARAFLĂC s.n., v. zaraflâc. ZARAFLÍC s.n., v. zaraflâc. ZARAPHANEÁ s.f., v. tarapana. ZARBÁ s.f., v. zarpa. ZARBÁH s.n., v. zarpa. ZARCEA s.f., v. zărgea. ZARDAVÁ s.f., V. zerdava. ZARIFIÓR,-OÁRA adj., v. zarif,-ă. ZARIFLÂC s.n., v. zariflâc. ZARIFLÍC s.n., v. zariflâc. ZARMACLÍU s.m., v. direclie, zermacup. ZARMACÚP s.m., v. zermacup. ZARPÁH s.n., v. zarpa. ZARPHANÁ s.f., v. tarapana. ZARPHANÁ-EMINÍ s.m., v. taraphana-emini. ZARZAVAGIOÁICA s.f., v. zarzavagiu. ZAVÍJ s.m., v. zabet. ZÁBÓN s.n., v. zăbun. ZĂBULÎCĂ s.f., v. zăbun. ZABUNÁR(IU) s.m., v. zăbun. ZĂBUNÂŞ s.n., v. zăbun. ZĂBUNĂRIE1 s.f., v. zăbun. ZĂBUNĂRÎE2 s.f., v. zăbun. ZABUNÉL s.n.,_v. zăbun. ZĂBZĂC,-ÂCĂ adj., s.m. şi f., v. zevzec,-eacă. ZÁBZÉCjiEÁCA adj., s.m. şi f., v. zevzec,-eacă. ZĂF s.n., v. zefchi. ZĂFCHI s.n., v. zefchi. ZAFÉT s.n., v. zaiafet. ZĂFLEMEA s.f., v. zeflemea. ZAFLÍU,-ÍE adj., v. zefliu,-ie. ZAGÁN2 s.n., v. sahan. ZĂGÂRĂ s.f., v. zagara. ZĂGĂR s.f., v. zagara. ZĂGĂRÂIE s.f., v. zagara. ZĂGĂRĂU s.m., v. zagara. ZĂGĂRE s.f., v. zagara. ZĂGĂREL s.n., v. zagara. ZĂHĂRE s.f., v. zaherea. ZAIAFÉT s.n., v. zaiafet. ZAIBÉG s.m., v. zeibeg. ZAIEFÉT s.n., v. zaiafet. ZAIFÉT s.n., v. zaiafet. ZĂLĂVÂT s.n., v. salavat. ZĂL0F s.m., v. zuluf. ZALÚF s.m., v. zuluf. ZĂMBĂLUÎ vt., v. zamba. ZAMBÍL s.n., v. zimbil. ZĂMBÎLĂ s.f., v. zambilă. ZĂMOŞ s.m., v. zămos. ZĂM0Z s.m., v. zămos. ZAMÚS s.m., v. zămos. ZĂMUZ s.m., v. zămos. ZAPCE s.f., v. zapciu. ZĂPCÎ vt., v. zapciu. ZĂPCI vt., vi., v. zapciu. ZĂPCIÂLĂ s.f., v. zapciu. ZĂPCIE s.f., v. zapciu. ZĂPCII vt., vi., v. zapciu. ZĂPCÎU s.m., v. zapciu. ZĂPLĂÎC s.n., v. saplaic. ZĂPSI vt., v. zapt. ZĂPSÎT s.n., v. zapt. ZĂPSÎ vt., v. zapt. ‘ ZĂPSUÎ vt., v. zapt. ZĂPŞI vt., v. zapt. ZĂPUN s.n., v. zăbun. ZĂRÂF s.m., v. zaraf1. ZĂRĂFÎE s.f., v. zaraf1. ZĂRĂFLÂC s.n., v. zaraflâc. ZĂRB s.f., v. zarpa. ZĂRDICE s.f., v. zerdiceaf. ZĂRDXCEÂFĂ s.f., v. zerdiceaf. ZĂRGÂN s.m., v. zargan. ZĂRIFIOR^-OÂRĂ adj., v. zarif,-ă. ZĂRZĂNALE s.f. pl., v. saxana. ZĂRZĂUÂT s.n., v. zarzavat. ZĂRZĂVÂT s.n., v. zarzavat. ZĂRZĂVOT s.n., v. zarzavat. ZĂVALÂŞ,-Ă adj., v. zavalaş,-ă. ZĂVĂLÂŞ,-Ă adj., v. zavalaş,-ă. ZĂVT subst. sg., v. zeft. ZĂVUN s.n., v. zăbun. ZĂVZĂC,-ÂCĂ adj., s.m. şi f., v. zevzec,-eacă. ZÂMBĂC s.n., v. zambac. ZÂMBER s.n., v. zimbil. ZÂMBEREC s.n., v. zimberec. ZÂMBERÎC s.n., v. zimberec. ZÂMBIL1 s.n., v. zambilă. ZÂMBXL2 s.n., v. zimbil. ZÂNGÎF s.n., v. sângeap1. ZÂRDXCE sX, v. zerdiceaf. ZÂRDICEÂFĂ s.f., v. zerdiceaf. ZBENCHI s.n., v. benghi. ZBENGHI s.n., v. benghi. ZBIRLÎC s.m., v. birlic. ZEAFET s.n., v. zaiafet. ZEBÂN s.n., v. zăbun. ZEBEC s.m., v. zeibeg. ZEBON s.n., v. zăbun. ZEBUN s.n., v. zăbun. ZEBZEC,-EÂCĂ adj., s.m. şi f., v. zevzec,-eacă. ZEEFET s.n., v. zaiafet. ZEF s.n., v. zefchi. ZEFC s.n., v. zefchi. ZEFLEMÎ vt., v. zeflemea. ZEFLEMISÎ vt., v. zeflemea. ZEFLEMISIT6R,-OÂRE adj., v. zeflemea. ZEFLEMÎSM s.n., v. zeflemea. ZEFLEMIST,-Ă adj., s.m. şi f., v. zeflemea. ZEFLEMITOR,-OÂRE adj., v. zeflemea. ZEFLEMIZÂvt., v. zeflemea. ZEHERE s.f., v. zaherea. ZEIEFET s.n., v. zaiafet. ZEIFET s.n., v. zaiafet. ZELEMET s.n., v. selamet. ZEMBERE s.f., v. zimberec. ZEMBEREC s.n., v. zimberec. ZEMBERÎCHI s.n., v. zimberec. ZEMBÎL s.n., v. zimbil. ZENGERLÎU,-ÎE s.m., adj., v. zingirliu,-ie. ZENGHERLÎU,-ÎE s.m., adj., v. zinglrliu,-ie. ZEPHANE s.f., v. gephanea. ZERAFLĂC s.n., v. zaraflâc. ZERAFLÎC s.n., v. zaraflâc. ZERAGLÎC s.n., v. zaraflâc. ZERBÂN s.n., v. zarpa. ZERBÂP s.n., v. zarpa. ZERDICE s.f., v. zerdiceaf. ZERDICEÂB subst. sg., v. zerdiceaf. ZERMACUB s.m., v. zermacup. ZERZAVÂT s.n., v. zarzavat. .-ZERZEC,-EÂCĂ adj., s.m. şi f., v. zevzec,-eacă ZEVECHI s^n., v. zefchi. ZEVZECEÂLĂ s.f., v. zevzec,-eacă. ZEVZECÎE s.f., v. zevzec,-eacă. ZGĂRDÂN s.n., v. gherdan. ZGÂRBÂCI s.n., v. gârbaci. ZGÂRBĂCEL s.n., v. gârbaci. ZGÂRDÂN s.n., v. gherdan. ZIAFET1 s.n., v. zaiafet. ZIAFET2 s.n., v. căiafet. ZIBET subst. sg., v. zabet. ZIEFET s.n., v. zaiafet. ZILEZÂN s.m., v. zilzan. ZIMBER s.n., v. zimbil. ZIMBERECHI s.n., v. zlmberec. ZIMBERÎC s.n., v. zimberec. ZIMBLIE s.f., v. zimbil. ZIMBUL s.n., v. zambilă. ZIMPÎL s.n., v. zimbil. ZIMPIRÎG ş.n., v. zimberec. ZINGHIRLIC s.m., v. zingirliu,-ie. ZINGHIRLÎU s.m., v. zingirliu,-ie. ZIRDICEAB subst. sg., v. zerdiceaf. ZIRDICEÂV subst. sg., v. zerdiceaf. ZISI s.f., v. gizie. ZOÂBĂ s.f., v. zăbun. ZOÂVĂ s.f., v. zăbun. ZOBĂ s.f., v. zăbun. ZOBON s.n., v. zăbun. ZOBONÂŞ s.n., v. zăbun. ZOBUN s.n., v. zăbun. ZOLUF s.m., v. zuluf. ZOLUM s.n., v. zulum. ZOMBIL s.n., v. zambilă. ZOMBILĂ s.f., v. zambilă. ZOR2 adv., v. zor1. ZORALÎU,-iE adj., v. zor1. ZORBÂ1 s.f., v. zurba1.-ZORBÂ2 S.f7 v. zurba2. ZORBAGÎU,-IE s.m. şi f., adj., v. zurba2 ZORBALÂC s.n., v. zurbalâc. ZOR BĂ s.f., v. zurba2. ZORBĂLUÎ vt., vr., v. zurba2. ZORDOLÎNĂ s.f., v. zardalea. ZORI vt., vi., vr., v. zor1. ZORÎLĂ s.m., v. zor1. ZORrTOR,-OÂRE adj., v. zor1. ZORÎU,-ÎE adj., v. zor1. ZORNIC,-Ă adj., adv., v. zor1. ZOV s.n., v. zof. ZUBÂN s.n., v. zăbun. ZUBĂN s.n., v. zăbun. ZUBON s.n., v. zăbun. ZUF s.n:, v. zof. ZULEÂLĂ s.f., v. zulă. ZULÎ vţ., vl.,v. zulă. ZULITOR,-OÂRE s.m. şi f., v. zulă. ZULUF vt., v. zuluf. ZULUFEL s.m., v. zuluf. ZULUFÎE s.f., v.: zuluf. ZULUFIOR s.m., v. zuluf. ZULUMGÎU s.m., v. zulum. ZULUMÎ vt., vr., v. zulum. ZURBAGIOÂICĂ s.f., v. zurba2. . ZURBAGÎU,-ÎE s.m. şi f., v. zurba2. ZURBÂLĂ s.f., v. zurba2. ZURBALÂU s.m., v. zurba2. ZURBALÎC s^n., v. zurbalâc. ZURBÂLNIC,-Ă adj., v. zurba2. ZURBALUÎ vt., vr., v. zurba2. ZURBÂV,-Ă adj., v. zurba2. ZURBÂVĂ s.f., v. zurba2. ZURBĂ s.f., v. zurba2. ZURBĂLÂTIC,-Ă adj., v. zurba2. ZURBĂLUÎ vt., vr., v. zurba2. ZURBULUÎ vt., vr., v. zurba2. ZURLUF s.m., v. zuluf. ZURNÂLĂ s.f., v. zurna. ZURNĂ s.f., v. zurna. 892 Anexa 2 CUVINTELE DE ORIGINE TURCĂ FOLOSITE ÎN PREZENT ÎN STILUL BELETRISTIC ŞI ÎN CEL PUBLICISTIC Anexa de faţă are două meniri: - trimiterea bibliografică la textele literare şi publicistice contemporane (din a doua jumătate a secolului al XX-lea) din care am extras cuvinte de origine turcă, împrumutate sau formate în română de la împrumuturi (prezenţa cuvintelor în sursele literare fiind indicată în corpul dicţionarului, generalizator, doar prin „LIT. sec. XX/2"); - aproximarea importanţei unui cuvânt sau a altuia în lexicul românesc actual, pe baza frecvenţei relative, adică a prezenţei sale cel puţin într-unul dintre cele 26 de texte considerate distincte (concluziile fiind incluse în voi. I, cap. VI). 1. Lista textelor investigate A = Eugen Barbu, Groapa. Ed. a Vl-a. Bucureşti, 1974 (ed. I: 1957). B = Alexandru Ivasiuc, Interval, [Bucureşti], 1968. C = MarinPreda, Delirul, Bucureşti, 1975. D = Gabriel García Márquez, Toamna patriarhului, Bucureşti, 1979. E = George Sand, Povestea vieţii mele, voi. I—II, Bucureşti, 1979. F = Dumitru Popescu, Pumnul şi palma, I. O dimineaţă înşelătoare, Bucureşti, 1980. G = Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, voi. I—III, Bucureşti, 1980. H = D.R. Popescu, Viaţa şi opera iui Tirón B., I. Iepurele şchiop, Bucureşti, 1980. I = Adrian Păunescu, Manifest pentru sănătatea pământului, Bucureşti, 1980. J = Marian Popa, Călătorie sprâncenată, Bucureşti, 1980. K = Constantin Voivozeanu, Grette nu mai face spionaj, [Bucureşti], 1980. L = teodor Mazilu, Mobilă şi durere, [Bucureşti, 1981]. M = Constantin Ţoiu, însoţitorul, Bucureşti, 1981. N = Gabriela Adameşteanu, Dimineaţă pierdută, [Bucureşti], 1983. O ■'='Paul Gedgescu, Siesta, Bucureşti, 1984. P = Chirii Tricolici, Semicerc, [Bucureşti], 1984. i-! Q = Constantin Ţoiu, Obligado, Bucureşti, 1984. 893 R = Nicolae Breban, Drumul ¡a zid, [Bucureşti], 1984. S = Augustin Buzura, Refugii, [Bucureşti], 1984. T = Augustin Buzura, Orgolii. Ed. a II-a. Cluj-Napoca, 1985 (ed. I: 1977). U = Norman Manea, Plicul negru, [Bucureşti], 1986. V = Mario Vargas Llosa, Conversaţie în catedrală, [Bucureşti], 1988. W = Fănuş Neagu, Povestiri din drumul Brăilei, Bucureşti, 1989. X = Radu Tudoran, Sfârşit de mileniu, I. Casa domnului Alclbiade, Bucureşti, 1990 (ed. I: 1978). Y = Radu Tudoran, Sfârşit de mileniu, II. Retragerea fără torţe, Bucureşti, 1990 (ed. I: 1982). Z = Revista «Expres Magazin», Bucureşti, nr. 1-52/1992-1993. 2. Cuvintele şi atestările lor Cuvintele sunt trecute în tabelul de mai jos în forma lor de bază (aşa cum apar ca titlu al articolelor din dicţionar, respectiv ca primă formă a derivatelor.şi compuselor), chiar dacă textele studiate atestă numai variante ale lor; acestea, precum şi sensurile cu care sunt utilizaţi termenii excerptaţi reies din corpul dicţionarului (unde trimiterile se fac doar prin „LIT. sec. XX/2", respectiv, pentru sursa Z, prin „EM"). Excepţie fac câteva forme mult deosebite de variantele de bază, atunci când acestea nu sunt atestate în textele cercetate (harap faţă de arap, talan faţă de dalac, tamga faţă de danga, zbenghi faţă de benghi, ziafet faţă de căi afet)) apartenenţa lor la cuvântul-titlu din dicţionar se va identifica în lista variantelor şi derivatelor (Anexa I). 1 ;/ ■ în coloana a treia precizăm în câte dintre cele 26 de texte investigate apare cuvântul, iar în coloana a patra indicăm atestările acestuia:. literele corespunzătoare textelor cercetate, volumul (dacă este cazul) şi pagina. Atunci când în texte sunt folosite atât forma de bază, cât şi una sau măi multe variante ale cuvântului, acestea din urmă sunt menţionate în paranteză, înaintea atestărilor. Dacă un termen este atestat cu mai multe accepţiuni, faptul este semnalat, în paranteză, prin cifre cursive, care corespund numerotării sensurilor în dicţionar.,' în tabel este înregistrată, în majoritatea cazurilor, doar o singură atestare din fiecare text în parte, de regulă prima întâlnită, deşi numeroşi termeni au mai multe ocurenţe în acelaşi text (frecvenţa lor fiind, de obicei, direct proporţională cu numărul textelor în care apar). De aceea, nu este de mirare că cele mai multe cuvinte excerptate din colecţia pe doi ani (1992 şi 1993) a Z(analizată câ lucrare compactă) sunt atestate în numerele din 1992 ale revistei. Cifra romană care urmează, dacă este cazul, după, simbolul operei reprezintă volumul, iar cifra arabă indică pagina la care este atestat cuvântul. Pentru atestările din Z, prima cifră reprezintă numărul revistei, care este despărţit printr-o bară oblică de anul apariţiei (92 = 1992, 93 =' 1993), urmat de pagină. 894 1 aba 1 C44 ’ ■ - -" 2 abanos 8 . D157, F296, H 56, J28, U257, X374, Ylll, Z 9/92, 28 3 abitir 4 096, V15, X34, Z 8/92. 30 4 abraş 4 M361, 0187, Y122, (iabraşi V431 5 acadea 7 A18,1139, P199, U58, V533. Y19, Z 51/92. 7 6 acaret ' . 3 ; E.II 352,072, Z 16/92.28 ■ , 7 aferim 4 M183, 051, V145, Z 30/92, 5 8 aqeamiu !8 A57, E I 559, H194, P307, S228, V242, W43, Z 4/92, 28 9 alai 10 A243, C78, G I 143, H404, MII, 013, R115, U91, W286, Z 4/92, 23 ■ 10 alişveriş 1 Z 4/92, 12 ' 11 alviţar 2 G I 28, H399 12 a!vit;ă . 1 5 A107, G I 28, W8, Z 12/92. 29, (halvltă) A107, 0146 13 amanet 2 A127, Z12/92, 5 14 amaneta (vt.) 2 W196, Z32/1992, 17 15 anasana 3 054, X333, Y114 16 angara 1 V547 17 anteriu 4 A152, E II 382, K33, Y412 18 arman 1 W25 19 arpagic 3 R515, W186, Z 2/92, 28 20 arşic 2 A55, V103 21 arz 1 M157 22 aş 5 M381, 022, U93, V12, Z 11/92, 28 23 atlaz 3 D104, P183, (atlas) Z 51/92, 22 24 avat 2 W8,Z 12/92, 29 25 babalâc : 8 D227, H288, J130, L74, M219, Q19, V185, Z 40/92, 4 26 baclava 5' H208, 045, R95, X340, Z 7/92, 26 27 baclavagiu 1 H77 28 bacşiş 15. A9, F35, G 1351, H165,141, M310, P258, Q8, R132, S340, T58, U10, V27, Y89, Z 8/92, 15 29 baga 4 E I 482, F270, Q114, X422 30 bagdadie 2 V83, W145 31 bairam 7 A234, F337, G I 73, L33, 047, S13, Z 7/92, 27 32 balama ----------- - 14 A74, C223, D235, E II 358, H320, 098, P12, R347, S19, T72, U311, V357, X346, Z 10/92, 11 33 baldâră 1 096 34 barbugiu 1 Z 7/92, 23 35 barbut 4 A52,1222, N289, Z 7/92, 23 36 basma ......... 16 A71, C77, D150, E II 322, F52, G I 37, H57, M21, 066, Q246, R684, U180, V327, X87, Y133, Z 5/92, 22 37 başbuzuc 1 2 0145, (bazuc) Z 4/92, 2 38 başca (prep.) 6 G I 442, H252, J82, 013, V279, Z 2/92, 5 39 batal 3 043, 034, W124 40 băcan2 6 E II 182, 0115. U77, V14, Y176. Z 22/92, 31 41 băcănie 10 A92, G I 34, 178, R280, S279, U243, V380, X294, Y171, Z 14/92, 29 42 bărdac 1 (bardacă) H324 43 băsmăluţă 1 V240 ..... 44 becher 2 026, U276 ■ ------- 45 bei . 2 A304, 0227 ...... . . . 895 46 beizadea 1 F59 47 belaliu 1 0127 48 belea 14 A12, F83, G I 347, H537, 017, P101, Q158, R617, S400, T215, U76, V144, X234, Z 4/92, 17 49 bent 1 F257 ■ . r. ' ' 50 berechet (adv.) 11 A31, F240, G I 99, J161, L36, M40, P101, T381, U419, V12, Z 36/92, 5 51 bidinăreasă 1 A393 . ' 52 bidinea 9 A146, C42, D229, F26, G II 142, P317, 0102, W59, X300 53 bidiviu 2 A53, E II 70 54 biqi-biqi 1 N167 55 bina 1 A85 56 boccea 10 C306, E II 319, F204, Q63, R623, U308, V81, X71, Y207, Z 12/92, 7 57 bocciu (adj.) 1 A251 _ 58 boqasier 1 07 59 boi1 1 V45 60 boi (vt., vr.) 4 F42, 021, U345, V65 61 boia 4 M16, W28, X379, Z 16/92, 22 62 boianqerie 2 0181, Z 20/92, 19 63 boianqiu 1 Y167 64 bondoc 8 A263, MII, 011, Q82, R369, U214, V168, W259 65 boranqic 6 F445, H235, M29, W143, X284, Y358 66 bostan 4 (3)M25, (4) 229, (bostană) F252, 0237, W153 67 bostănărie 1 W92 68 bre 11 A251, F253, H32, M76, 040, P113, S349, U68, W81, Y169, Z 5/92, 4 69 briceaq 10 A135, G II 30, H192, M12, P199, 0316, R510, W22, Y340, Z 4/92, 2 70 bucluc 8 D122, K26, L61, S72, T259, U93, V82, Z 11/92, 28 71 buclucaş 2 R323, Z 11/92, 14 72 bulibăşeală 5 A254, G II 85, 010, T338, Z 7/92, 6 73 buluc 9 E I 519, G I 333, H416, J168, 026, P161, U69, V197, Z 49/92, 2 74 bulucbaşă 6 (bulibaşă) C348, G II 106, H159, M340, U250, Z 3/92, 6 75 buluceală 2 V417, Z 4/93, 32 76 buluci (vr.) 6 A161, E I 527, R304, U407, V205, Z 11/92, 10 77 burqhiu 3 1271, J26, M347 78 bursuc 2 095, U180 79 but 1 095 80 buzdugan 5 G I 329, H426, 0229, Y59, Z 37/92, 21 81 cacealma 6 0146, Q21, S225, T147, U212, Z 3/92, 15 82 cadiu 2 E I 520, M157 83 cadână 6 (2) F359, M9, 039, S142, Z 3/93, 3, (3) G III 48 84 cafea 23 A15, B180, C74, D155, E II 52, G I 16, H27, 1235, J13, K41, M44, 063, P47, Q26, R6, S30, T5, U8, V13, W187, X75, Y104, Z 2/92, 5 , : 85 cafegiu 2 (4) F51, (2) Z 14/92, 11 86 cafeluţă 8 F40, G II 143, H123, 0141, P304, R238, V94, Z 43/92, 9 87 cafenea 18 Alll, C183, D232, E II 117, F227, G II 29, H260, K114, M144, 098, Q9, R160, S129, U317, V43, X169, Y20, Z 22/92, 27 88 cafeniu 12 B75, E II 367, F180, H30, M256, 06, Q30, R370, U16, V129, W252, Z 2/93,10 89 caftan 2 (1) F333, fj;X152 90 caimac 6 (2) C279, G III 9, U230, (1) W207, Y298, (6) W207, Z 40/92, 22 896 91 - caimacam 1 Z 46/92, 11 . ■ ' ...... : 92 - calabalâc - 8 Ă230, E II 153,125, J142, 094, R178, V127, Z 49/92, 14 93 . calcan1 4 A233, 0117. R21. Y273 ....... " " ' 94 calcan2 - 1 P43 - ./ ------- ' " " 95- caldarâm 10 A30, E II 189, F38, J94, 011, 09,1)7, V405, W99, Z 19/92, 4 96 calfă 4 A137, H366, M86, R203 . 97 calp 1 Z 34/92, 3 ...... 98 calup 6 (1, 2) A96, J14, U214, W38, Z 22/92, 4, (4) L75 99 canat 7 B39, F403, G II 90, H166, U309, V44, Y250 100 canqe : 5 B91, M107, P196, W136, Z 22/92, 29 101 cantaragiu 1 H568 102 capac 18 AH7, B180, D131, E II 81, F131, G I 154, H59, M17, 063, P27, Q64, R358, U101, V76, W145. X88. Y90r Z 17/92r 6 103 capuqi-başa....... 1 M157 104 caraghios 21 A238, B41, C71, E II 30, F42, G I 155, H41, 1116, K30, M145, P41, Q71, R16, S23, T31, V74,W173, X45, Y63, Z 9/92,18, (caraqhioz) 0147 105 caraghioslâc 3 H472, 0271, U28 106 caraulă 3 M38, X91, Y437 107 carmangerie 1 Z 33/92, 6 108 casap........... 1 F170 109 caşcaval 9 A308, F56, G III 64, H493, M152, 047, R688, Y334, Z 5/92, 12 ...... 110 cat 6 A29, E II 207, F271, M16, 07, V116 111 cataif 2 R95, Z 2/92, 13 112 catâr 9 D131, E II 154, G I 97, H316, M80, 054, U170, V45, Z 10/92, 12 113 catârcă 3 D148, V245, X91 114 catifea 18 A28, B92, C110, D126, E II131, F40, G III 25, M225, 0167, Q105, R225, S243, U10, V38, W65, X17, Y112, Z 3/92, 26 115 catifelare 1 R231 116 catifelat '' ■" : 10 F58, G I 161, H88, M100, 075, Q68, R90, U347, Y338, Z 48/92, 21 117 catran 10 A189, C316, D181, G 113, H17, M266, 066, U82, V450, W22 118 cauc 1 D106 119 caval . 3 197, W53, Z 12/92, 21 120 cazan -......... 17 A108, D182, E I 620, F66, G I 16, H58, 1230, J158, M106, 0196, Q110, R16, U102, W52, X37, Y107, Z 4/92. 6 121 cazma 8 (2) A53, M128. P246, T317, X260, Z 18/92, 7, (casma) W84, (4)0>ll 99 122 căftăni (vt., vr.) 1 (2) H372, (3) H413 123 călăfătui (vt.) 1 D249 124 călăuză 4 E II 27, S309, W278, Z 27/92. 12 125 călăuzi (vt., vr.) 9 B237, C59, E II 41, F136, G I 10, H226, K75, Q16, Z 4/92, 28 126 călăuzitor (adj.) 3 E II 417. K91. Z 6/92, 18 127 căpăcel 1 030 128 căpăci (vt.) 1 W90 _____1 - 179 cărăbăni (vr., vt.) 6 îl) E II 364, 0127, 035, S13, V276, (3)k 63 130 căsăpi (vt.) 4 C193, H175, V70. Z 38/92, 31 - ------ 131 cătrăni (vt., vr.) 7 fiM291, 74;A101, H67, M373. 0172, V277, H404 132 căzănel 1 X288 ._ x 133 cântar 15 (2) A18, C192, G III 171, H55, 1290, M139, P112, Q305, R603, S255, T268, U115, W16, YlTi. dOlZ 7/92, 7 897 134 cântări (vt., vr.) 21 A14/B43, C192, E II 100, F55, G 1195, H249, J71, M48, 057, P112, Q87, R155, S82, T275, U48, V55, W51, X123, Y79, Z 3/92, 14 ' 135 cârcăiac “ 1 G I 40................. ................... ..... 136 'cârdăşie 5 D161, H46,168, Y174, Z 4/92, 5 ‘ .;; v : 137 ceacâr T W288 V......... ' ' v. 138 ceac-pac r 070.................■ ‘ ■...... - .......... - 139 ceair ■' r W36 -..........- : ....... ' - ' ", 140 ceaprazar......... î 0244 ..........- -........... 141 ceaprazărie î A120 r , ......-....... . -- 142 cearşaf 22 A16, B12, Dl‘41, E II 83, F129„G III 55/ H26, K57, M103, 045, P33, Q43/S82, T113, V12, Z 15/92, 9, (cearceaf) CÎ28, G I 26, H124,1319, ;R183, U44, V494, X22, Y19 .....- ' .................. 143 ceauş 1 Z 49/92, 10 144 cercevea 5 A107, E I 592, R347, W69, Z 11/92, 11 ; ----------- _ . -145 cerdac 4 M16, W74, (ceardac) 082, W130, X43 -............. ........ 146 chebap 2 W176, Z 5/92, 13 147 chef 25 (1) E II 18, F60, K64, M62, 021, P183, Q35, R46, S43, T27, U13, V30, W88, X311, Z 2/92, 4, (2, 3) k7A, C251, DUO, F140/G I 91, H30, 379, Z 11/92, 31, (4) A39, B184, C123, F261, G II 311, H58, 1226, J80, L19, S113, V313, W20, X224, Y107, Z 4/92, 9 -.......- ' 148 chefliu -8 A57, C306, 025, U129, V463, W150, Y135, Z 6/92, 20------------ 149 chefui (vi.) 12 A48, C389, F43, G I 111, H117, 047, R678, S253,--V455, W190, X152, Z 28/92,15 . .............----------- -i 150 chefuleţ 3 - A271, V343, W8 - - ' i .. ..... .. _________________ .. 151 chel 19 B39, C107, E II 289, F167, G II 187, H31, J43, M91, 0137, P40, Q198/ R45, S63,1158, U10, V16, W128, Y228, Z 4/92, 3 ............... ■ ' ^ 152 cheli (vi.) 4. G II 149, T190, V194, Z 4/1992, 29 - 153 chelie 14" C123, D256, F288, H161, J80, L88, M12, 095, R42, Q291, R386, S27, U64,----- z2/92,5 ... ________ ________■_______________ 154 chenar 9 A145, H316, 0179, R10, V486, W214, X277, Y169, Z 8/92, 18 _ 155 chepeng 3 A364, M16, Q161 ., _ ................... ...... : 156 cherem ... 7 D212, G 1193, M28, 0133, U87, V119, Z 12/92, 24 ........... ‘ ■ : 157 cherestea 8 A77, H408, M161, 0237, S128, V20, Y247, Z 15/92, 5_____________ __________ ' 158 cherhana 4 H27, 065, W181, Z 20/92, 12 159 chervan .1 M25 . 1 -...... ........ . _____________... 160 chesat 1 0225; .. - . ;.... ■...........; .161. chiabur 5. F179, G I 348, T34, Y174, Z 20/92, 32 ..... 162 chiaburan 2 H62, 0149. . :... . .. ___________ .... 163 chiaburesc 1 GIII 88 . L ......... 164 chibrit 22 A124, B193, C220, D95, EII 314, F278, G î 289, H87, 1224, J60, M158, 013, Q50, R164, S445, T5, U216, V163, W148, X61, Y202, Z 15/92, 5 165 chiftea 5 J129, 096, 0168, S214, Z 8/92, 29 i : i 166 chîffcelută 4 L27, 0143, W26, Z 39/92, 15 Oi. ■ ■ ■ 167 chihlimbar 5 D181, E II 33, F322, V181, W38 168 chiler 1 W255 ' 169 chilipir 8 E I 521, G I 142, L29, U136, V47, X136, Y176, Z 7/92,11 . - 170 chilipirgiu 1 Z 7/92, 13 ! 171 chimion 1 R507 ■ 172 chimir 8 A29, G55, E I 521, 010, 0297, X66, Y452, Z 3/92, 23 898 173 chindie 2 0125, W26 174 chiolhan 7 A369, G I 107, H27, S345. V202, X381. Z 8/92, 29 175 chior1 (adj.) 18 A62, C13, D158, E II 309, G II 11, H16, 1316, M61, P17, Q47, R288, S109, U309, X217, Y71, Z 13/92, 15, 16/92, 6, (qhior) 0141, ^5^309, ^H282, 284 176 ■ chior3 (s.m.) „ban" 3. G II 151, H508, V57 177 chiorî (vt, vi., vr.) 8 C27, F262, G III 33, J114, 0157, S171, T299, Z 51/92, 3 178 .chiorâş v. 9 A202, H195, M132, T236, U264, V44, X15, Y110, Z 3/92, 13 179 : • chioşc 11 - (l)k83, Y329, /2;C123, D190, G I 216, H389, M348, Q58, U7, V35, Z 3/92, 24 180 chioşcar 1. Z 6/92, 28 181 chiriqiu 1 A196 • 182 chirpici 4 A78, OlO, Y269, Z 16/92, 9 183 chisăr 1 H117 • - , * ■ ■ .m . . 184 chiup 2 X379, Y223 , 185 cioban ■ 15 (1) C299, E II 153, F26, G III 109, H263, 137, J124, M7, R585, S76, T85, W26, Y226, Z 16/92, 9, (5)X83 186 ciobănaş 2 1105, S145 1 . ' 187 ciobănesc 7 ^B24, E II 161, H30, J79, L32; S212, Z 4/92, 28,YZ>Z 3/92, 7 188 ciobăneşte 1 H505 189 ciobănită 1 Eli 32 190 cioltar 1 W271 191 ciomag ■ 9 CIO, E 11 163, G 1 343, M7, OlO, S302, W166, X330, Z 16/92, 11 192 ciomăqar 1 Z 8/92,28 ■■■;. '■. : • 193 ciomăgaş .. 1 0145 194 ciomăgeală ;- 4 V403, W33, Y242, Z 3/92, 1 195 ciomăqi (vt.) .. 3 EH 318, FI 14, G 11 256 196 ciorap 22 A43, B16, C9, D139, E 11 247, F269, G I 98, H57, J44, L26, M52, 060, P79, Q20, R15, S149, T134, U7, V215, W120, X74, Y161, Z 2/92,12 197 ciorap-pantalon 1 T251 ' • ........ 198 ciorap-plasă 1 Z 28/92,26 ...... _ _______ 199 ciorăpel 1 R47 r ' 200 : ciorbă 17 A45, C392, D142, E I 525, F55, G I 95, H18, L27, 0197,. Q10, S70, T404, U61, V20, W10, X81, Z 2/92, 26 . : 201 circa 4 084, R138, V500, Z 21/92, 22 ' 202 cişmea 10 A83, F130, G II 426, H114,1116, OlO, V117, X73, Y329, Z 31/92, 30 203 ciubuc 4 /j;ai45,yC193, F160, 444, H474, 515, M196, S275, U282, Z 5/92, 25 407 limonaqiu 1 P199 408 lulea 9 A7, G II 327, H191, 078, 082, U187, V379, X305, Z 41792, 30 409 lustragiu 3 R393, Vil, Y174 410 macaqiu 1 X6 411 macara 6 A145, F254, U98, X56, Y359, Z 6/92, 28 412 macaragiu 2 J91, Z 4/92, 30 413 macat 1 X305 414 macaz 6 A235, T306, W177, X287, Y359, Z 36/92, 1 415 maqiun 4 U8, W140, X300, Z 45/92, 7 416 mahala 18 A4, C59, D94, F84, G I 215, H106, 1117, M85, 010, P72, R189, T188, U137, V158, W95, X144, Y136, Z 16/92, 9 417 mahalaqesc 1 Z 27/92, 32 418 mahalagioaică 5 G I 55, 089, V498, X127, Y283 419 mahalagism 3 F114, V480, Z 17/92, 22 420 mahalagiu 6 (1) A8, Y163, (2) 011, V205, Z 21/92, 22, (mahalqiu) G I 34 421 mahmudea 3 C9, 0155, Z 14/92, 21, (mamudea) C123 422 mahmur 12 A248, E II 404, H66,1223, L16, M108, 08, 09, U229, V17, XIII, Z 22/92, 24 423 mahmureală 6 0147, P41, R98, U238, V313, Z 30/92, 32 424 mahon 6 J28, V450, W178, X124, Y166, Z 9/92,15 425 mahună 1 W160 426 maia1 1 A183 ■ 427 maidan 9 A6, J155, M405, R139, U72, V15, W250, Z 6/92,4, fmedean) 06 428 maidanez 1 Z 23/92, 27 429 malac 4 F245, U357, V31, Z 48/92, 3 430 mandă 2 M241, Q142 904 431 mangafa 1 Z 18/92, 13 ... 432 mangal 7 (2) M86, X139, Y18, Z 39/92, 30, (1) H265, 080, (mangan) S141 433 mangalagiu 1 W280 " ' 434 mascara 1 0199 435 mastlcă 2 X344, Z 48/92, 8 436 matrac 1 V228 " ' 437 matrapazlâc 7 G I 350, H55, 037, U77, V44, Y133, Z 4/92, 7 438 mărgean 1 W65 439 mascara 10 A38, D199, 096, Q29, S468, V194, W129, Z 4/93, 21, (mascara) G II 94, H81 440 măscărici 5 F97, P161, U144, W67, Z 8/92, 9 441 menqhină 4 C132, X355, Z 24/92, 6, (menqhine) C45, F5 442 meşi 1 0195 443 meşină 1 P173 444 meterez 5 E II 325,1233, 09, W97, Y385 445 mezat 2 V44, Z 4/92, 15 446 mezel 7 A95, C79, H276, L41, Q95, Y79, Z 4/92, 26 447 mezelar 1 T177 448 mezelic 2 V378, (mizilic) 0165 449 micşunea 4 E II 170, G II 134, H586, Z 40/92, 26 450 midie 1 T234 451 mindir 1 A297 452 mlntean 2 X375, Y362 453 mofluz 8 f2;W63, i'j;D245, M47, 013, R684, U156, V27, Z 40/92, 5 454 mofluzenie 1 V453 455 moft 12 G I 289, H193, 157, 025, P87, R122, S154, T67, U51, V243, Y24, Z 24/92, 28 456 moftangiu 2 H411, U207 457 moftolog 1 U277 458 moftologie 1 0236 459 mofturos 7 C279, H456, 027, R146, S163, T214, U117 460 mohair 1 Z 7/92, 12 461 moloz 8 A180, D115, H153, M405, R121, U17, Y62, Z 8/92, 7 462 mucalit 5 F55, R22, S200, Y116, Z 4/92, 3 463 mucarer 1 M157 464 mucava 6 H56, J31, M339, 094, X469, Z 15/92, 6 465 muchelef 1 0224 466 muezin 3 037, 0312, Y274 467 muftiu 2 0312, T127 468 muhaia 1 U208 469 murdar 25 A4, B39, C100, D116, E II 9, F68, G I 29, H152, 120, J14, K98, L33, M31, 027, P193, 030, R8, S7, T96, U35, V45, W94, X82, Y32, Z 3/92, 17 470 murdărel,-ică 2 0228, Z 24/92, 25 471 murdări (vt., vr.) 19 C252, D141, F38, G I 46, H63, 1352, Jll, 0105, P36, Q306, R258, S52, T13, U476, V25, W221, X272, Y105, Z 12/92, 31 472 murdărie 11 A160, B39, C293, D122, E II 10, F135, G I 174, H305, J150, M278, 037, P14, R56, S28, T81, U310, V56, W296, X74, Z 5/92, 2 473 musaca 3 R768, U162, Z 12/92, 26 474 musafir 21 A90, B23, C74, E II 122, F241, G I 73, III 325, H278, K72, L66, M15, 022, P45, 051, R33, U16, W33, X50, Y28, Z 4/92, 30, (mosafir) N101 475 muselim 1 M157 476 muşama 8 F43, M89, Q78, U98, V442, Wll, Y398, Z 46/92, 17 477 muşamaliza (vt.) 4 E II 299, M297, V325, Z 6/92, 6 478 muşteriu 11 AII, E I 319, F55,1227, 024, 0307, U410, W248, X103, Y140, Z 6/92, 13 479 nacafa 2 N192, 0178 480 nai 3 1346, Q91, Z 39/92, 24 481 naist 1 Z 39/92, 16 482 narghilea 1 Y217 483 naz 8 E II 398, H37, R249, S201, U33, V275, Y28, Z 15/92, 26 484 năframă 6 B97, W230, X15, Y402, (maramă) F445, W143, X284, Z 4/93, 31 485 năut 3 C277, U9, W74 486 năzuros 7 014, Q29, R239, U78, V77, W292, Z 10/92,14 487 năzurozitate 1 R285 488 nemurdărit 2 R585, S130 489 nesulemenit 1 C368 490 nogai 1 W191 491 nuri 3 E II 59, 093, Z 49/92, 10 492 nurliu 1 F217 493 oca 6 1294, L22, W28, X288, Y452, (oca) H586 494 odaie 17 A6, C62, E II 15, F65, G I 26, H31,1135, M23, 019, P97, Q42, U387, V38, W15, X15, Y14, Z 11/92, 4 495 odăiţă 12 A152, C65, E II 30, M67, 0158, Q166, R486, V87, W254, X146, Y24, Z 28/92, 29 496 ogeac 2 (3) A168, (7, hoqeac) F252 497 oiă 1 V385 498 otuzbir 1 X279 499 paceaură 3 0200, W114, Y390 500 padişah 1 R673 501 pafta 1 W54 502 paiantă 5 A121, H27, 035, 0311, Y61 503 palancă 1 Z 18/92, 7 504 palavraqiu 8 F154, G I 414,1257, M286, R228, S45, U77, V154 505 palavră 6 F43, 0138, P237, Q55, U47, V31 506 papară 2 G I 390, Z 21/92, 27 507 papuc 17 A91, B76, D255, E II 109, F44, G I 313, H29, M66, 012, P64, S285, T122, U51, V12, W174, X384, Z 5/92,16 508 papucel 1 V285 509 papuqiu 1 U121 510 para 17 A19, D128, E II 60, G II 97, H56, 282, M348, 016, P169, Q200, R200, T285, U33, V33, W29, X34, Y28, Z 6/92, 23 511 parâmă 1 R455 512 parlagiu 4 A66, D91, U91, Z 14/92, 31 513 parmaclâc 2 EII 367, (parmalâc) C26 514 paşalâc 1 (3) Z 42/92, 6, (4)125 515 paşă 5 F323, H374, W36, (paşa) J126, Z 2/92, 30 516 patalama 5 A95, H302, 0189, V12, Z 10/92, 5 517 pălăvrăqeală 10 C185, E II159, G I 407, H294, M44, 0226, R64, S10, U28, Z 12/92, 32 518 pălăvrăgi (vi., vt.) 11 C164, E II 153, G I 36, 0207, P16, R25, S108, T9, U16, V102, Z 16/92, 5 906 519 păpădie 5 A350, H401, R243, U139, Z 49/92. 12 520 părăluţă 1 A187 - - - . . 521 pătlăgea 7 (I.4)H15,1161, M343, 0228, V208, Z45/92. 12, (pătlăgică) V455, (I.imiS 522 pehlivan 5 G II 23, H323, M347, U121, Y238 523 peltea 4 A251, E II 155, U117. Z 21/92, 24 ' 524 peltic (adj., adv.) 10 A29, F204,1213, L65, M9, 0209, R516, U434, W294, Y91 525 pelticărie . 1 Eli 32 526 perciune 5 H97, P180, V113, W259, Z 16/92, 22 527 perdaf 1 048 : 528 perdea --- 22 A13, B187, C98, D163, E II 66, F56, G I 183, H122, J25, K23, 48, M95, 075, 09, R189, S20, T39, U8, V20, 194, W12, X75, 229, Y47. Z 4/92. 13. 51/92. 26 529 perdelui (vt., vr.) .1 Z 36/92, 25 - 530 perdeluţă 6 C385, D183, P156, R734, U197, V273 531 peruzea 2 C247, G II 379 532 pervaz 10 A25, C121, H192,1104, J8, R352, S83, U125, W64, Z 10/92, 11 533 pesmecior 1 V181 534 pesmet 3 U55, V332, X377 ■ 535 peş .1 V57, 137 ’ - ' .536 peşcheş . 2 H403, Z 17/92, 9 537 peşin _..... 2 ¿/■.¿;V326, (7/;V243, Z 8/92, 28 538 pezevenchi 9 H139, Y110, (pezevenghi) A76, M151, 0167, Q43, U100, V205, Z 42/92, 10 .539 pezevenclâc 1 0114 540 pici ....... 1 V70 541.. pilaf . . . ... 2 G137, 041 542 pingea 5 A119, H402, W88, Y450, Z 11/92, 5 543 pinqeli (vt.) 1 J137 544 pirpiriu 11 A231, E II 250, F410, 051, Q198, R394, U108, V416, X296, Y36, Z 8/92, 7 545 pişicher 7 A 82, G I 348, H554, 0167, R144, U199, V47 546 provă 1 Y257 ' ^ , ■ 1 547 pseudoturc 1' 0227 548 pul 1 .o:-. .1 0286 549 puşlama 7 H143, L17, R71, U71, V12, W156, Z 19/92, 5 550 puştan -4 H107, U169, V133, Z 3/92, 13 551 puştesc 2 GII422, U139 ; . 552 puşti - - - - 12 : B193, C172, E II 319, F217, G II 96, H10, 08, R128, U88, V203, W258, Z 4/92, 12 ■ ■■•■ 553 puştimâ 2 U295, Z 37/92, 19 554 puştoaică 5 E I 626, H149, 0136, S398, Z 13/92, 17 - - - 555 rachiu 11 A6, D105, E II 52, H62,1196; J100, Q160, V402, W8, X61, Z 2/92, 4 556 raft1--------- ■ - - - 19 All, B43, C170, F312, G I 98, H59, 1225, K97, M228, 029, Q168, R20, S130, T103, U113, V72/X342, Y290, Z 4/92, 27 557 rahat2 - ......... 14 (1) A18, (rahat-locum) Y334, (2, 3) D119, F44, G II 416, Hlll, 305, J130, P210, R279, S18, T328, V173,195, W128, Z 15/92, 14 558 raia 3 ■ F333, W36, Z 17/92, 9 - 559 ramazan 2 (1)117/92, 9, (2)M77 560 răftuleţ 1 Z 11/92, 29 .,;u; -/ , ■ : , . 561 răhăţel 1 V134 : 562 renghi 6 B239, E II 40, R231, V32, W239, Z 2/92, 9 907 563 rindea 3 A95, F128, (rândea) W93 - 564 roabă 5 G II 298, H531, W60, X169, Z 11/92, 12 565 saca ’ 3 A231, 010, X61 566 sacaqiu 1 A231 567 sacâz 2 0108, Z 47/92,4 ' / 568 sacsie 1 (sacsâie) H22,114 ■ . 569 sadea 7 F138, G I 195, 0151, P39, V321, W83, Z 4/92, 28 570 saftea 1 A41 571 saftian 2 B199, D202 572 saivan 3 M10, 0218, W36 573 salahor . 5 A101, J79, 090, U107, Z 18/92, 4 574 salam 12 A96, F56, G II 99, H495, L48, P36, 039, S211, T35, V103, Y176, Z 3/92, 12 575 salamalec 2 G I 250, (salamaleikum) R415 576 salcâm 14 A6, B103, C12, F266, G III 19, H17, J165, M8, 06, P213, W20, X75, Y337, Z 6/92, 25 577 samsar 3 AII, 146, Z 12/92, 24 578 samur 1 Z 2/93, 10 579 sanchi2 (interj.) 4 A303, H317, SI 14, U201 580 sanchiu 2 09, W51 581 sarailie 3 C65, H208, R95 582 sarma 8 C142, F322, G I 233, 0208, R95, W254, X294, Z 2/92, 7 583 sarsailă 3 C65, H208, R95 584 saşiu 3 (I.2)Y165, (1.1) U101, (şaşiu) R5 585 satâr 6 G III 306, M300, 0237, V104, W165, Z 11/92, 4 586 saxana 3 M409, Y134, Z 5/92, 28 587 sărmăluţă 2 U271, Z 15/92, 14 588 sâc 3 1176, R231, Z 12/92, 29, 24/92, 30 589 sâcâi (vt.) 9 E II 113, F172, M341, 0217, R73, S157, U260, V26, Z 11/92, 30 590 sâcâială 6 E II 332, Q154, S140, T410, U77, Z 24/92, 20 591 sâcâitor 11 B17, F324, G II 301, M426, R20, S157, T69, U19, V171, Y181, Z 12/92, 32 592 sârmă 20 A15, 77, C110, F94, G I 154, H29, 1230, J148, M15, 055, P162, Q66, R221, S151, T31, U92, V16, W50, X171, Y94, Z 2/92, 4, 19/92, 21 593 sarmos 6 F113, G III 101,178, M306, U67, V18, Z 6/92, 26 594 sârmuliţă 3 (dim.)'(\$A, Z 42/92, 7, (1)VJ52 595 schelă 9 (7JX177, (9)A94, B178, D228,1278, P212, R636, U19, Z 7/92, 7, (11)123192, 7 596 schelărie 1 V147 597 selamet 1 A393 598 semichel 1 S67 - ’ > 599 serai 3 D190, Y217, Z 14/92, 15, (sarai) Z 10/92, 2 600 sichimea2 1 A38 601 sictir1 (interj.) 5 .G.I 57, H36, J33, 0172, Z 4/93, 2 602 sictir2 (s.n.) 1 U75 603 sictiri (vt.r vr.) 2 H34, Z49/92, 28 604 sidef 10 A18, B142, EII 80, G III 36, M273, P233; R212, U108, W41, Z 24/92, 15 605 sidefat 1 V433 ■.-■■■- • 606 sidefiu 5 G II 357, R54, S106, U457, Z 24/92, 29v 607 simiqerie 2 A120, M84 608 simiqiu 2 A176, X136 908 609 -sipet 1 Z 4/93, 31 610 sobar 1 Z 5/92, 31 611 sobă 16 A278, B21, E II 10, G I 103, I 112, M113, 027, P97, Q48, R464, S131, T136, W24, X14, Y6, Z 19/92, 3 612 sofa ,5 A203, B42. D92, 051, 026 613 soi 21 (1) B40, C278, E II 22, F31, G I 316, H96, M58, 048, P156, Q20, R277, S162, T38, U71, V59, W48, X469, Y84, Z 2/92, 12, (2)G I 332,1351, V311 614 spahiu 1 M9 • 615 sufertaş 5 A80, S155, T27, Z 23/92, 28, (sofertaş) 021 616 sufragerie 17 B66, E II 49, F53, G I 422, H189, L14, Ml 12, 0133, P46, Q46, R35, S179, U122, V28, X52, Y226, Z 3/92, 4- 617- suqiuc ' 1 0146 618 sulimeni (vt., vr.) 3 G III 28, U82, X419 619 sultan 8 E II 55, G III 114, H198, M81, S465, W37, Y217, Z 12/92, 5 620 surghiun 6 E I 497, M288, 0121, 0267, W62, Z 13/92, 8 621 surghiuni (vt., vr.) 3 E II 267, K58, Z 39/92, 15 622 surugiu 2 A45, F429 623 susan 3 A251, 0146, Y205 624 sah1 2 Y239, Z 7/92, 30 625 şal •• 12 A126, B104, E II 21, F14, G I 326, 166, R428, V44, Wlll, X384, Y207, Z 4/92, 21 626 şalvar 5 E II 387, H77, 076, Q312, Z 36/92, 19 627 şandrama 7 A184, H365, 035, S138, T146, Y65, Z 5/92, 32 628 şapcă 4 W87, X253, Y33, Z 5/92, 2 629 şart 2 0150, V271, 301, 502 630 şepculită 1 Y167 631 şerbet 3 0136, U261, Z 9/92, 27 632 şiac 1 Q15 633 şiret1 (s.n.) 15 A30, B178, C87, E II 387, G III 102, H27, J56, M7, P152, Q48, R164, V136, W206, X98, Z 10/92, 27 634 şiret2 (adj.) ( 12 B155, E I 634, G I 438, H88, M29, Q303, R161, T104, U13, X360, Y202, Z 6/92, 14 635 şiretenie 10 A13, E II 319, M121, P56, S70, T115, V189, X8, Y52, Z 6/92,14 636 şiretlic 10 D104. H55, 0212, R248, S333, U189, W12, X264, Y52, Z 6/92, 32 637 şiş 6 A52, G III 288, 010, V112, W268, Z 20/92, 9 638 şişic 1 A57, (cisit) A69 639 şuşanea 1 (2)18/92, 29, (3)119/92,18, (şuşă) Z 4/92, 21 640 tabiet 10 B161. K126. M203. 0220. 0116, R31, S199, T55, U138, Z 32/92, 12 641 tabla1 1 G I 28 642 tablă 9 A200, F72, H496, 032, P47. 0285, U422, Y190, Z 41/92, 4 643 tacâm 17 (1)1 42/92, 14, (5, 6) A31, Cili, E II 319, G I 165, 363, K59, M146, 036, P135, Q13, R351, T39, U9, V457, X116, Y251, Z 5/92, 29, (9) 1 46/92, 12, (13) Z 24/92, 4 644 tada -9- F324, G 1417, H498, M302, 098, P330, S62, U99, Z 1/92, 1 645 tafta 3 D141, E I 609. Z 38/92, 26 646 • tain 2 X377, Y221 647 talan 1 W8 648 talăş 4' A52, E II 302, F133, P190 ....... 649 talaz 5' F196, M129, 065, V147, Z 17/92, 4 909 650 taman 11 ' A64, G II 148,1352, M38, 015, Q12, R623, U234, V12, W255, Z 17/92, 7 651 tamqa 1 W52 652 tandâr 1 W185 -■ ------- 653 tarabagiu 1 0198 654 tarabă 13 A119, C231, D202, F55, H38, J46, 095, P99,:R75, T47, U24, X81, Z 23/92, 26 655 tarabiza (vt.) 1 Z 33/92, 25 656 taraf 8 A72, D121, F351; Q203, W127, X49, Y418, Z 4/92, 21 657 ta rama 1 0141 658 tarla 1 Z 35/92,6 ; v ■ 659 tavan 22 A89, B21, D156, E II 252, F92, G I 458, H51,141, J23, M25, 036, P46, Q21, R5, S7, T31, U10, V88, W15, X64, Y120, Z 3/92, 7 660 tavă 20 A32, C85, F218, G I 203, H105, 195, J82, M52, 043, P80, Q21, R666, S191, T338, U9, V20, 27, W199, X284, Y69, Z 16/92, 22, 19/92, 32 661 tăbăcar 4 E II 72, H401, Y345, Z 9/92, 15 662 tăbăcărie 2 X183, Z 9/92, 29 663 tăbăci (vt.) 5 S400, T232, U250, X245, Z 4/92, 25 : r ; 664 tălăzui (vi.) 1 R757 665 tărbacă 2 A285, Z 20/92, 25, 36/92, 1 666 tăviţă 4 063,082, R351, V36 667- târfă .11 A185, D216, G II 358, H55, 133 J.75, Q26, V152, W7, X199, Z 42/92, 10 668 târfiştină 1 W67 669 târfuliţă 1 X405 670 târlic 2 M20, X274 : 671 teanc 16 A29, C108, E II 164, F401, G III 140, H349, 1212, M213, P285, Q86, R548, U30, V44, W14, X200, Z 9/92, 14 672 tejghea 19 AII, C354, F55, G I 34, H59, J14, M126, 029, P91, Q156, R685, S132, T380, U340, V20, W198, X61, Y169, Z 2/92, 14 673 tejghetar 1 097 674 tel - 2 W238, X345 675 telal 2 A88, F52 , 676 telemea 5 A308, F26, H162, 047, Z 2/92, 14 677 tembel __ . 9 C40, H31,1283, 038, R184, U101, V12, W44, Z 14/92, 13 678 tembelie 1 U84 679 tembelism 4 H26, R717, U72, V89 ' 680 temenea .6. CI) F43,1125, U110, V54; Y297, Z 7/92, 28, (2) Z 9/92, 20 681 terezie 5 A96, M344, P112,.(tirizie) 0174, Y20 682 tertip 9 D183, F78, J108, 0123, P202, R280, U369, V155, Z 8/92, 14 683 testemel 1 A109 ^ ; 684 teşcherea2- . 1 Z 12/92, 24 ....... ....... ...... 685 tevatură 9 F263, K131, 038. P31, U158, V157, X234, Y64,.Z 9/92, 28 _ . ' 686 tichie 5 H31, U426, W151, X62, Z 23/92, 7 687 tichiută 1 □180 : ■ . 688 tighel 1 Z 29/92,26 _______ : ...........________ _________ 689 tiqheli (vt.) • 2 A108, U139 - ' -.....-...... . 690 tingire 6 J31, Q12, W71, X345, Y229, Z 23/92, 15 - - -....._ ; . 691 tinichea 14 A4, B20, Dl80, E II 221, F313, H47, M136, 06, R288, T267, V15, W22,:X267, Z.‘ 5/92, 29 - - . - ......... ' J. . V": 692 tinichelută 1 Z 3/92,26 ■- . - v 910 693 tinichigerie 1 M49 694 tinichiqiu 5 A300, J91, 060, P116, Z 13/92, 31 695 tipsie 5 (1) G III 271, M93, V166, (8) C18, W158, 162 696 tiptil 11 (1.2) F353, H29, M9, 070, Q104, R725, U46, V207, W9, Y19, Z 12/92, 4, (IJ.3) W210 697 tiriplic 1 Z 18/92, 28 698 tizic 1 W19 699 tolbă 1 Z 39/92, 30 700 top1 1 Z 52/92, 23 701 toptan2 (s.n.) 3 F27, V87, Z 10/92, 15 702 toptangiu 1 048 703 trampă 1 035 704 trufanda 5 H357, 0155, V191, W129, Z 47/92, 14 705 tuci 9 A7, G II 202, H22, M321, P304, Q277, R606, X345, Z 15/92, 9 706 tuciuriu 8 H21,160, M340, 0163, S19, U65, V109, Z 10/92, 7 707 tulumbă 3 lO)A292, H513, (2)393 708 turc 17 A225, B223, C391, F358, G II 85, H21, 173, M81, 09, Q34, R435, S70, T331, W39, X221, Y54, Z 2/92, 13 709 turcaleţ 1 0229 710 turcesc 12 B220, C180, F364, G I 198, H199, 080, Q232, R497, V13, W174, X151, Z 2/92, 26 711 turceşte 7 (1) M344, 075, R350, X151, (2) A132, G III 196, H269, (3) G III 215 712 turci (vt., vr.) 3 C391, 125, Z 7/92, 25 713 turcime 1 Q311 714 turcoaică 5 F358, H374, 078, W285, Z 48/92, 27 715 tutun 20 A4, C14, D154, E II 52, F116, G I 118, H60, 1221, K110, L85, M149, 014, P53, 015, S130, T80, V171, W6, 17, X25, Z 2/92, 29, (tiutiun) M238, Z 7/92, 12 716 tutungerie 8 A18, G II 90, H47, L55, M126, R14, U192, Z 8/92, 13 717 tutunqioaică 1 W113 718 tutunqiţă 1 M126 719 tutungiu 3 H90, M126, R14 720 tutuniu (adj.) 3 A20, 0228, 0229 721 ultramurdar 1 Z 23/92, 13 722 uluc 8 mme, (ulucă, 4) A31, IlOO, M146, 026, W87, X79, /5;Y329, Z 14/92, 1 723 ursuz 15 A100, B70, E I 596, G III 8, H324, 1186, M129, 0122, P191, Q52, U135, V310, W19, X433, Z 21/92, 29 724 ursuzlâc 2 0147, V311 725 varoş 1 010 726 vechil 3 1343, V44, Z 5/92, 7 727 veresie 2 V379, Y436 728 viran 6 C242, F52, M256, 07, V16, Z 10/92, 14 729 vizir 3 î^;R190, ¿?;F53.Z 46/92, 11 730 zaherea ' 1 (zacherea) W37 731 zaiafet 4 D219, V455, W22, Z 43/92, 7 732 zalhana 3 (zahana) (l)h72, (2)\N177, Z 8/92,12 733 zambilă 4 A150, W22, X299, Y358 734 zambilică 2 U252, (antrop. )Y406 735 zar 15 (1, 4) A50, C120, D148, F307, H10, 1222, P81, Q224, R520, S300, T258, U95, V236, W36, Z 4/92, 23 911 736 zarafir 1 D92 737 zarqan 1 W277 738 zarzavaqioaică 2 D202, Z 3/92, 24 739 zarzavagiu 4 H432, J91, U192, Z 10/92, 12 740 zarzavat 17 AII, B244, E II 110, G III 172, H194, 1349, J147, M344, 07, P88, R33, U101, Vili, W158, X370, Y162, Z 2/92, 12 741 zbenqhi 3 M202, Q58, U159 742 zeflemea 6 F417, G III 225, 0185, R230, U142, Z 11/92, 24 743 zeflemi (vt.) 1 X372 744 zeflemisi (vt.) 3 F320, R108, Y184 745 zefiemisitor 2 R166, V280 746 zeflemist 1 F245 747 zeflemitor 6 E II 228, F127, H299, K116, V542, Z 24/92, 25 748 zevzec 7 A191, H191, M120, 0100, U77, V65, W84 749 ziafet2 1 0243 750 zimbil 2 M410, X375 751 zor 13 (1) A295, Z 16/92, 10, (3, 4) E II 238, M386, 018, Q10, S465, U246, X384, Z 3/92, 7, (3)2 49/92, 30, (4) F45, G I 176, V12, 526, Y326, Z 23/92, 5 752 zori (vt., vr.) 8 E II 110, 0243, Q16, U191, V13, 101, W245, X46, Y60 753 zor-nevoie (adv.) 3 V45, Y328, Z 8/92, 21 754 zulă 2 087, (julă) Z 6/92, 21 755 zuli (vt.) 1 A51 756 zulitor 1 A63 757 zuluf 3 E I 622, U7, Y193 758 zulum 1 M157 759 zurba2 1 (zurbă) U9 760 zurbaqiu 5 F240, U108, V68, W97, Z 32/92, 15 912 Cuprins Principii şi norme de redactare................................................. 5 Abrevieri bibliografice (Abréviations bibliographiques)......................... 11 Abrevieri de cuvinte şi semne grafice (Abréviations de mots et signes graphiques)................................................ 23 Notaţia şi corespondenţa sunetelor turceşti .................................... 28 Redarea cuvintelor altor limbi ................................................. 28 Dicţionar....................................................................... 29 Addenda et corrigenda .......................................................... 826 Anexa 1: Lista variantelor şi derivatelor....................................... 831 Anexa 2: Cuvintele de origine turcă folosite în prezent în stilul beletristic şi în cel publicistic ............................................... 893 913 CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL ADMINISTRAŢIEI FONDULUI CULTURAL NAŢIONAL