C, I. V. SEVBRIN *
SYNONYMELE LIMBII ROMÂNE
           CU RADICALI D I FERI T I,
i >
   ÎN RAPORT MAI CU SAMĂ LA LUCRURILE DIVINE, LA CULT ŞI LA TERMINOLOOIEA ECCLESIASTICĂ.
             VOLUMUL I.
IAŞI // „VIAŢA ROMÂNEASCĂ" S. A. .// 1Q2&
C. I V. SEVERIN
 • •
 II
In t;
                    cu radicali diferiţi
           mai io samă la IsciDiiie divine, la coli si la liea nccttsM
<1
VOL.
#■-
JO T ■
:)
                          IAŞI
          Atelierele Grafice Lumina Moldovei 1923.
          PREFĂŢĂ
       Nimic nu rămâne neschimbat de vremuri. Limbile vorbite de popoarele antice» au rămas ca tezaure limbistice, scrise de autori şi păstrate în biblioteci. Sanscrita, ebraica, elina, /af/na clasică, a« rămas ca monumente istorice şi ca baza limbilor moderne. Prm înriurile limbistice streine, furişându-se în o limbă vorbe străine, dă acesteia o nouă faţă. Limbile moderne vorbite, sânt după o vreme împestriţate cu vorbe furişate din una în alta. Aşa fiind> o limbă, nu poate remâne în întregime originală, adecă vorbită conform geniului unui popor. O limbă fiind sub influenţa altor limbi, sufere în parte transformări în origina sa, şi cu timpul remâne clasică.
       In Româna ca în toate limbile sunt diverse transformări. Transformările se succed: a). In raportul radicalilor prin corrupţiune.          *
 Copil din pupillus. L — copil orfan, fără tată. Gier (popular) din Ver-res, /. = Wer, porc, mai cu samă necastrat. efc. 6^. //z raportul sufixelor şi al prefixelor, şic.). In augmentarea cu vorbe streine. C/nor limbile clasice, greaca şi latina, /z'ar//os/ scutite de influenţa altor limbi streine, cu care au venit în contact, şi din care sau furişat multe vorbe ca unele celtice. Limba latiuă, cfwpa trecere de vreme şi mai cu samă venită în con~ tact, czz limbile popoarelor barbare, care au invadat imperiul roman, a szz-/errt o mare schimbare, formându-se limba latină mediă,din care apoi s'au format diverse dialecte apropriete popoarelor neolatine şi devenite apoi limbile romanice. Numai limbile scrise în operile autorilor au rămas intacte. Limba română însă venită în contact cu diferite limbi ale popoarelor cu cari românii au fost învecinaţi, a /osf constrinsă să sufere grele transformări, cfrîf prin corrupţtunile radicalilor,     $i* prin
 adoptarea streinismelor. Poporul român obicinuit deci c'o limbă astfel combinată, a trebuit s’o adopte ca limbă strămoşască. Dicţionarele fără rezon resping streinismile, care sa/zf devenite proprietatea limb ei române şi încorporate în limbă ca originale, poporul făcând uz de densele în vorbire ca-şVn scriere• Chiar limba cultă nu este lipsită de streinisme. Inriurirea slavonă, farctf, mughiară, efc. afmbogăţit mult limba română, prin cuvintele adoptate de la slavi, turci, maghiarU
 II
etc. Limba ecclasiastică este bogată tn slavisme. Se zice : Cele zece po— ronci, nu cele zece comandamente. Poronciţi, nu comandaţi, ett. Poporul zice: Salhana (Salkhana, turk) nu abator; nadragi (nadrag, magfi.\ nu pantaloni (pantalon, fr.); itari (rad licium, l.) — bătătură, fir trecut* prin spată între firele urzelei şi prin ext i{ar poturi, (putur, turk), nu pantaloni. Hulă'(X8a<{, a huli=x8/tNT"L rus.), nu blam, a blama ; slava Domnului,—(caa&a—a slăvi— C/MKHtt* rus), şi nu onoare, etc. Strei-nismele deci trebue a fi cuprinse în dicţionare şi considerate ca un tezaur limbistic popular. Poporul român deprins cu o limbă din moşi strămoşi, n'o poate părăsi, şi pentru aceasta în lucrarea mea intitulată fSynonyme cu radical identici şi Synonyme cu radicali dif eriţi, am menţinut streinismele. Primul volum cuprinde; Synonyme cu radicali, dîfe-'riţi, în raport mai cu samă la lucrurile divine, la cult şi la terminologica ecclesiastică. Alte trei volume vor cuprinde’. I) Synonyme cu rad. diferiţi tn raport la terminologiea clasită şi populară. 2) Synonyme cu rad. identici. 5) un dicţionar complect de Synoayme române»* Tk raporturile ortografice, am căutat o strânsă legătură cu etymologiea. fiecărui cuvânt de origină.
      Mai 20 | 923        ’                C, 1. V. Sever in
                       Synonyme cu radicali diferiţi.
      §. 1. Limba romînă este bogată în synonyme cu radicali diferiţi, ■Jie în raportul cuvintelor simple, fie în raportul cuvintelor compuse. Cuvintele compuse se pot forma prin combinaţiunea cu doui san ehiar cu mai mulţi radicali cu prefixele şi sufixele lor convenţionale.
     Radicali synonymi diferiţi în raport la lucrurile divine la cult şi la terminologica ecclesiastică. A
      Abstinenţă, temperanţâ, continenţă, cumpătare, sobrietate Jrenare, nelăcomie.
      §. 2. Abstinenţa, (abstinentia, twdzeux, gr.). Abstinenţa de plăceri şi pasiuni, conservă sănătatea.—Temperanţâ (temperantla, 1 oucppoaovYj, gr. = virtute ce moderează pasiunile). Temperanţâ fo-joseşte tuturor virstelor. Continenţă, (continent ia, 1.   gr. =
 abstinenţă dela plăcerile sexuale). Continenţă învinge orice boală corporală.—Cumpătare, (moderatio, 1. nsxpt°^s, £T«)* Cumpătarea este o virtute care face a păzi o dreaptă mesură în mîncare şi băutură.—E tym : Computatio, 1. = socoteală, si prin ext. cumpătare. Sobrietate, (sobrietas, 1. AU^ooi-cia, gr. = cumpătare în pasiuni). Sobrietatea face ca omul să trăiască o Inngă viaţă. In frânare (abstinentia, 1. ifxp*seuc. gr.), lnfr'marea de pasiuni şi de lăcomie de hrană şi băutură prelungeşte vieaţa. Etym.: Infre-Matio, 1., = acţiunea de a pune frâu, de a înfrâna, cu pref. în şi prin ext. şi metaph., înfrtnare = abstinenţă. Rad de orig., frStium, 1. —frâu. — Nelăcomie (Abstinentia, 1. s-pcpcfteca, gr.). Nelăcomia g un mijloc de a ţine pre om sănătos.— Etym.: Ne pref., şi aakoa\ctko rus,= aviditate, lăcomie, în mâncare şi băutură şi prin ext., lăcomie. Verb. A<ÎKO<vtHTz, rus. = a cheltui averea în mâncări alese şi prin
6
CP RADICALI DIFERIŢI
ext., a sS lăcomi de a trai somptuos, cheltuitor. Aceste vorbe indică în genere, acţiunea de a se depărta omul de orice lucru , vătămător şi mai ales de multă mâncare şi băutură precum şi de fapte urîte şi criminale.
       Absurd, ridicai, inept, stalt, stupid, neghiob, netod, tont sucit, prost, tănâu, idiot.
       §.3. Absurd (absurdus. I. ’dzonoz, gr.). Omul absurd de multe ori rătăceşte dramul. Sensu proprio, — superător urechei. Ridicul,
(,ridiculus, 1., redicule, fr. ■xs\Sw(, gr.). Sint oameni ridiculi, cart la tot pasul te fac să rtzi. — Inept, (ineptus, 1. dvem^setos, gr.). Cei inepţi nu ştiu de vorbă bună. — Stupid, {stupidul, 1. «vdTjxos, gr-Mulţi stupizi, puţini cuminţi. Neghiob, (stolidus, 1., ăvaiae^xog, gr.) Ce să mai zici de cei neghiobi, cînd şi cei cuminţi fac şotia ? Etym., HiroAHxÎH, rus. = inutil, prost şi prin ext. neghiob. Netod şi netot (imperfectus, nondum exactus, i., *s«lsotos, gr. = care nu este terminat, incomplect. Cei netoţi ti au nici o cinste. Etym.Ne pref. şi tot = totus, L, — non totus, = incompletus, 1. — Tont vix sanus, delirus, 1., '&<?ptov, gr.). Cei tonii, trăesc greu în lume. Etym.: toh^-tz, rus, — a se cufunda, a sc’nneca, de unde prin text. tont, prost, care se’nneacă. — Sucit (tortuosus, perplexus, 1.,, awXi6t, gr.). Multor oameni suciţi, li cîntă cucu în faţa. Etym. succinetus, 1., = încins, strîns, şi prin ext. s«cif=deşanţat, pe dos. Prost, (stupidus, vanus, 1., tjXWws, gr.). Sărmanul omul prost, bun odor la casă a fost. Etym.: IIpocTOH, rus. 1., prost sl., TanSu, (insi-piens, stolidus. 1., dvaiaflrj xoS) gr.). Parcă toţi tănSii fac treabă. Prob.r acelaş rşj. ca toni: tohhtx, rus, prin jargon ca multe altele. — Idiot (imperitus, ignavns, obscurus, 1., yzwioi, gr.). CSte odată cer idioţi, scoteau la iveală lucruri mai de seamă, ca cei deştepţi.'-. Etym, Idiota, 1.,             gr.
       Acathist, condac, icos, encomion.
       §. 4. Acathist, (âxâeiaxos, gr., din            audio, ausculto, 1., şi,
       gr. = st o, non moveor, 1.=» a asculta stând în picioare). Este o rugăciune, adresată sfinţilor şi cu deosebire sf. Fecioare, şi care cuprinde mai multe condace şi icoase cu ziceri frumoasă, ca Al-liluia şi bucură-te Făcătoare de minuni. Această rugăciune este ascultată de pravoslavnici, stând în picioare..
       Condac sau condace xovxtbua, gr. rad. de orig., xiv-wE—kos, dine.»
SYNONYME
7
 rad. de orig., xivxos=săgeata, contus. 1. Explicaţiunea: Duprecum ctss săgeţile se apgră cineva de duşmani şi de feare, tot astfel, cu con-dacele s’aperă christianii de erezii şi de doctrinele păgâne. Astfel condacele fiind nişte imnuri religioase ce se cântă în onoarea sfinţilor, sînt ca nişte arme ce ap&ă religiunea. Explicaţio, sensu ec-clesiastico et metaph. — Icos sau icoase sînt nişte cântece de laudă în onoarea sfinţilor. Se, crede, că icoasele erau nişte rugăciuni particulare făcute în casă, sau care la începutul creştinismului, erau cântate în casă din lipsă de temple, pentru care s’au şi numit i-coasS, gr.=domus, I.,=*casă. Devenmd publice, ele se cântau în temple, după con dace, Icoasele complecteăzâ frumuseţa cântărilor religioase.—Encomion şi encomii ov, gr., encomium, 1.,= laudatio, !.=imn sau discurs în onoarea cuiva.—Rad.             pref. şi
 xwnos =comvivium hilare, comissatio, saltatio, rad. de orig., âv pref. x(6[in=vicus (ctiam in urbe).—Sensu ceclevicistico : Imn sau imnur. cari să cântă în onoarea sfinţilor şl cari vin după condace. Enco-miile şi icoasele, complectează frumoseţa serviciuluţ divin'—
       Aerul, calima. voalul, pânza, coperisul. covertura.
       §. 5. Aerul (aer, l., <% gr.). Sensu proprio : Aerul, atmosferă, care încunjură pământul. Sensu ecclesiastico şi metaph.: Pânză, pânzătură, stofă, ca obiect sacru întrebuinţat în serviciul religios, In Biserica chreştină ortodoxă, aerul este obiectul cel mai de preţi şi sacru, fiindcă pe el se reprezintă figura Mântuitorului omenirii Această podoabă sacră a Bisericii, se expune spre sărbătorile Paş-telor în bisericele creştine, spre a fi închinată de credincioşi. In-tr’aceste obiecte sacre se remarcă aerul de la monastirea Secu, de o mare valoare. El este opera Vomicesei Mitrofana Ureche, soţiea Vornicului Nestor Ureche. Calima (EdAiviia, gr. = tegmen, velum velamen, 1. Designă în genere, acoperiş, cuvertură. Sensu ecclesiastico şi metaph., designă trei cuverturi, cu care se acopăr sf. Vase în timpul Liturghiei, din care două micî, una pentru potir, alta pentru disc, iar a’ treia cea mare, este aerul, care acopere ambele vase sfinte, dupre cum aerul atmosferic, acopere întreg universul.. Deducem de aci, că sf. Biserică prin metaphoră şi alegorie, imi-tează însăşi acţiunea naturei. Voalul (velum, velamentum 1., KâXvniia, jt«pc»reT«sna gf- — velum, Qulaeum, 1., = bucată [de pânză sau de stofă destinată a acoperi ceva, coperitoare). Sensu ecclesiastico : Voalul Matcei Domnului. Etym.: Voile. fr. rad. de orig. velum. 1.
8
CU RADICALI DIFERIŢI >
Pânză (textum, teta, 1., tttjvtj şi nvjvos gr., u«voa de unde •njvtc» = 1exo, ştahiitia e Colo deduco ==• ţes pânză, == scot fire de aţă prin spală. Sensu ecdesiastico, — acoperiş, caiimă. Preotul aşeaza pânza peif. odoare. Etym. rfSjvJs®, gr., = a ţese, a pânzui, de und& pânză. •jc^voo gr. şi pannus, l., s’âflă înrudite — bucată de stofă şi prin ext. pătizâ. Coperiş şi acoperiş (velâmen, l., «epwtstaotia gr., sensu ecclisas-tico, kaxo|iii«, gr.). Aeoperişele sf. odoare sunt sacre. Etym.: Coope-rlmentum-cooperire = a acoperi de unde acoperiş, acoperemânt, Cuvertură (tectum, tegmen, l., «4-rasiia gr. Sensu ecclesiastico KoiXvfijia, Cuverturile acopăr odoarele sfinte. Etym. couvertare, fr.
      Afierosire, consecrare, ofrandă, anaphorâ, antidor.
      §. 6. Afierosire (&<j>isp<oais, gr. dedicatio, l.—consecrare, închfnare divinitate). Sensu proprio: Bunii chreştini nu uitau a face afierosiri Atotputernicului D-zeu. Metaph : Boerii vechi făceau afierosiri, monastirile şi avejle lor la sf. munte Athos (Athos, l„ ’ABwî, gr. Patrioţii afierosesc bunurile lor instituţiilor bine-făcătoare. Sensu ecle-slastico: Consecratio, dedicatio, l. Apostolii făceau afierosiri lui Dumnezeu cu gândul şi cu faptele lor. Consecrare, (consecratio
1., EaBtspwxs gr.) Consecrarea oferită de credincioşi corpului Mântuitorului. Ofrandă (donum, donarium deo in templo suspensum, Donum 1.,            gr. =3 dar făcut zeilor). Străbunii noştri chreş-
iinîf erau mai religioşi lea noi, ci aduceau deseori ofrande Divinităţii. Etym. Ofţrande fr. Anaphoră şi naphorâ ( ava^opdc, tg*. anaphorâ 1. Sensu proprio: Erectio, emersio, remissio virium, recreatio ab aegritudine seu virium contentiones. Sensu ec-elesiastico: Consecratio, dedicatio, oblatio=ofrandă, dar făcut zeilor). Popoarele chiar dela începutul lumei, făceau anaphorale divinităţilor. Prin ext. şi metaph., la chreştini, significă panis sa-crţiţu&, sst pânea sfinţită, cu care se’mpărtăşesc după spovedanie şi primesc anaphoră în fiecare sărbătoare după liturghie, în amintirea corpului şi sângelui Mântuitorului şi’n semn de expiarea păcatelor. Antidor âvttSmpov gr.==pahis tonsecratus 1., = pânea sfinţită, syno-şym cu anaphorâ). Antidorul sau anaphora întăresc pre chreştini ,în speranţa de a vedea Raiul. Sensu proprio: = Dar făcut pentru ip contra dar. Sensu ecclesiastico: Milostenie, făcută în comun de către credincioşi, de unde prin ext. şi metaph. panis consecra-^as=anaphoră.
SYNONYME
9
      Alleluia, conexiune mutuală, legâre, cohesiune.
      §. 7. Alleluia (alleluia, 1., alleluia, fr., '«UijXoofa şi’ «nvjXoovx(« gr., significă: Lăudaţi pe D-zeu). Cuvânt ebraic, în senzul de a face legătură între om şi divinitate.—în timpul serviciului divin, alleluia, să, exprimă repetat, după rugăciunile obicinuite. Conexiune mutuală, mutua connexio, l, aU^o^a gr.). Mutilam connexionem habere = «xxvjxouxâciv = connexum compactum esse si «x>.7îXo&xot—cej ce au 0 reciprocă legătură—matoam connexionem habentes.—Legâre şi legătură (nexus, connexus, 1. aUij?.oaia, gr.—legătura între om şi divinitate). Connexum habere. — Legătura între om şi D-zeu dă speranţă după încetarea din vieaţă. Etym.: Ligâre, 1. a legă—şi //-gaturus.—Cohesiune şi coherenţă (conjunctiv, connexio, 1. navă^sia, gr. Există cohesiune a sau coherenţă între divinitate, om şi sfinţi. E-tim. Cohesion şi coherence, fr. Ebraicul alleluia, trecut ca tip de laudă a lui Iehova, s’a introdus şi’n rugăciunile religiei ortodoxe şi se repetă des pentru a lăuda pre D-zeu. Lăudaţi pre D-zeu— lau-dem Deo ferte sau date—t'V                          întreagă   omenirea,
trebue a lăuda pre D-zeu.
      Amin, adevărat, negreşit, aşa este, ne’ndoios.
      §. 8. Amin şi am ea (atnen, 1., ’a^v, gr,=vere, certe, 1. Cuvînt ebraic, întrodus în rugăciuneîe chreştinilor ortodoxi, pentru a confirma vorbele adresate divinităţii. Toate sînt spre lauda lui D-zeu—Amin.— Adevărat (vere, 1.,         gr.)  Adevărat c’a învist Christ=>Christus
resurrexit. Revere resurrexit. Etym.Ad-de-vere 1. Negreşit (sane, certe, quidem, indubitate, «vev?o(«o-h»s, gr.). Negreşit, Christ amăn-tuit omenirea. Etym.: Ne şi gressus — Gradi sau trans gres-sus, — transgredi, l.=a trece limita hotărîtă şi metaph.: A greşi, de unde greşit şi negreşit. Aşa să fie, asa este. Locuţiunile aceste sînt synonyme cu amen, 1., gr.—ita fiat I., t6m<ov 5m<»a 4y.6v-xov gr. Etym.: Ainsi, fr.=haitd secus, non aliter, non sccus, sic fiat, 1.—Ne’ndoios şi ne’ndoelnic (indubitate 1.,             gr.  _ fă_
ră’ndoiaiă, ne’ndoios, desigur). Omul deştept reuşeşte ne’ndoios în toate afacerile. Etym.: Ne pref. si duo, l.=doi. S<5 explică, că Induios este egal cu nesigur,=a fi doi, nu unul, a fi sigur şi ne’ndoios= a fi numai unul şi nu doi — haud secus. non alitier. Rad. Avsvîioao-teoţ gj-. din #v şi ’EvSotiţw —^ se'ndoi, din sv şi soi4ţof =ese’ndoi, din = duplu pentru doi.
      Amvon, balcon, cerdac, tribună, cathedră, pridvor.
 10
CU RADICALI DEFERIŢI
      §.9. Amvon C&vfrw> gr., rad. deorigin.:          gr.—pulpltum,
suggestus, 1). Sensu proprio .-«Creasta unui munte,=acctivilas et fas-tigium montis. Metaph.: Bordul unui vas, extremitatea unei suprafeţe, es tradă, tribună. Sensu ecelenastico : Amvon—inb\xm rădicată în biserică în faţa altarului şi expusă la vederea credincioşilor, de unde diaconul citeşte evanghelia şi unde se ţin predicele pentru moralizarea poporului. Balcon (maenianum, 1., Sp&^cwcov, gr. = dependentă ca ornament de lemn sau de peatră în faţa unei clădiri). Lumea priveşte din balcon, Etym.: Balcon, fr.—Cerdac (atrium, pergula, podium, 1. 8pir.pay.Tov, gr.) In timpul verei se poate sta în cerdac. Etym.: 'upA^KK, rus.—grânar, hambar, şi prin ext. cerdac; maghiar csar-nok. Rad. deorig., îp&qpaxtov, gr. şi jarg. cerdac. Turcul zice: chahni-chin=locus cancellis septus. Cancelli—gratii, ostreţe, cu care se’m-prejmueşte cerdacul şi prin ext. cerdac. Tribună 1. (rostra, pl. gr. In genere, pulpi um, suggestus, L, gr.,=loc rădicat, cu deosebire de lemn, pentru ţinut discursuri sau pentru privit). Oratorul vorbeşte de pe tribună. Etym.: Tribuna, it., tribune, fr.—Ca-thedră (cathedra, 1. vwflsîpa, gr.= Pw*» ăiipwv, gr.). Profesorul explică de pe cathedră. —[Pridvor (atrium, 1., s^scxtov, gr.) jn pridvor să văd tipurile sfinţilor. Etym.: Predvor, sl.
      Anachoret, pustnic, eremit, solitar, ascet, sychasiru, schimnic, monach, călugăr.
      §. 10.—Anachoret (âvaxao>pi)njs, gr., de la <*v«xwp&&—reirocedere, redere—3. se retrage, anachoreia, 1.), Anachoreţii duceau o vieaţă solitară. Pustnic (qui solus degit, solitarius, 1., i±ova3t^a, gr. S’a trecut vremea pustnicilor. Etym.: nvcT’WHHK'h, rus,—care s’abţine de multă mâncare, care posteşte, şi prin ext. pustnic. — Eremit spătare, gr., er emită, 1. = qui per deşerta vagatur). Eremiţii trăiau prin peşteri.—Solitar (solitarius, 1., i^svaax^a, gr.). Solitarii fugiau de lume. Ascet (straie, gr., asceta, 1. = qui negotium seu artem factitat. — Sensu ecclesiastico: Qui in rerum divinarum medi-tatione se exercet). Asceţii apăreau rareori între oameni, ca e-xemple de corectitudine. Syhastru (solitarius, 1., v-w^-ris, gr.). Sy-hasirii, se consacrau la vieaţa spirituală şi se destinau virtuţii, părăsind lumea, pentru a nu veni în contact cu oamenii păcătoşi. Etym.: sv-x-aaxâo) ? — Se continere=a se conţină, a se’nfi&ia, de unde prin ext. Syhastru. Rad. de orig.         gr scapere, con-
linâre — a continS, a cuprinde.—Schymnic —          s. gr. er emită,
SYNONYME
 11
1. rad. de orig. eremus, 1. deşert, solitudine.—Tempore quo vasta: Hebraei versantur eremo). Etym.: oxOjivos,- gr.,—catulus leonis=pui de leu. Rad. de orig.               —a bate, a urla, relaliv la câni. Prin.
ext. si metaph.—Monacb solitar, care trăeşte în pustii, ca puii de leu). In vremea de astăzi, nu se mai vorbeşte de schimnici, care numai există. Monach (nova/os, gr., monachus, 1.; monachie— v-°'»*ro gr., monacha, l.=bărbat şi femee devotaţi divinităţii). Monachii şi' monachiile îngrijesc de cultul divin.—Rad. de orig.: :j4’v0' gr.— solus,—solitarius, 1. Călugăr               gr.)   Călugării  s’au  destinat
cultului-divin. Rad. de orig.: = —bun şi — bătrân ='aun bătrân.
       Antagonist, adversar, duşman, emul. inimic, belaior, protiv-nic, rival, neprieten, zavistnic, invidios, pizmaş.
       § 11. Antagonist (iv-ca-roma-cife gr. adversarius. I.). Am utr bun antagonist în discuiiune. Sensu eclesiastico : Biserica chreştină în origina sa, a avut ca antagonist, întreagă păgănătatea. Adversar (adversarius 1.,                gr.). Adversarii noştri ne pândesc, ca să ni vie de hac. Duşman (hostiş, 1.,                gr).   Duşmanii noştri, sînt popoarele vecine. Etym.:                 gr.—malevolus, in-
imicus.—Emul (aemulus, 1., ivttrozXoj, gr.). Emulii animalelor sint oamenii. — Inimic, (inimicus, 1., gx«p°s> gr.) Toţi sintem inimici, unii altora.—Belator {bellator, 1.,               gr.=rărboinic, luptător şl
prin ext. belator=duşman). Belatoruh ereticilor—bellator haereti-coram. Protivnic (adversarius 1., exOpâ;, gr.). Protivnici sîntem unul altuia. Etym.: npoTHKHHKb rus. Rival (adversarius 1., rival,. fr. avxfuaJtos, gr<) Bunii amici, la interese devin rivali. — Neprienl (hostiş, 1., ®x®p°s, gr.). Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de ne prieteni, me păzesc eu singur. Etym.: HciipumAZ, rus. napridnik si.—Zavistnic (invidas, 1., ffovepos, gr.) Zavistnicii, aţîţă discordii între oameni., Etym.: sarhctsuh rus.—Pizmaş, pizmatar, şi pizma-tareţ, (invidiosus, 1.,                gr., din           Pizmaşii  ne pân-
desc,—invidios (invidiosus 1., ?9<5V£p6S) gr). Invidioşii caută gâlceava celor cuminţi.
       Antiminsul, prestolul, contra-masă.
       § 12., Antiminsul, («vti-t»r)vowv, gr.—sacra textura, l.=o pân-zătură cu închipuirea înmormântării lui Christ, numită aşa fiindcă la nevoie serveşte de prestol sau sf. masă, pe care să serveşte sf. Liturghie). Prestolul («pe-owH gr., pro oxoXoa, gr. = prae-StolaT
 12
CU RADICALI DIFERIŢI
1.= palia = haină, rochie lungă a damelor romane şi prin ext. şi metaph., pânzătură, pânză, stofă-, Sensu eclesiastico. Ornamentul, podoaba=samz mensa, pe care se săvârşeşte st. Liturghie. Sensu proprio : Tunica talaria— palia superba matronârum romanarum, Prestolul sau sf. masă, designă în genere, o mobilă făcută anume pentru a să aşeza în altar şi a susţine odoarele necesarie sf. Liturghii. Stola, 1. şi gr.=pânzătură. acoperitoare, să iea în sens de prestol, când să întrebuinţază pentru sacra mensa, Contra-masa (contra-mensa, 1., «vxt-iivjvoiev gr.=contra-masă, în loc de masă, luat sensu ecclesiastico, este egală în senz cu antiminsul. Antiphon, antiphonie, antienă, verset, eclogă.
       § 12. Antiphon (rfvxUpcovov, gr. — Seusu eclesiastico : Răspuns, antienă = responsio, contradictio, —ecloga ex-psalmo aliquo in li-turgiis Graccorum qua sacerdoţi chorus respondet). Antifoanele sînt cântări ce atrag pre credincioşi la rugăciune.— Şi antiphonia, 1, ’av'cicp&vTjog gr.=Sonus contrarius, contradictio, responsio. — Sensu eclesiastico : Cânt executat de două coruri pe rând, răspunzînd unul celui-alt). Antiphonul secund pozază ca răspuns primului. Antiphonie svTicpwvîa şi ’avwcfojvrjîi?, gr.=contradictio, responsio, sonus conirarius). Prin antiphonie, ajungi a găsi adevărul. Antienă=(^~^^, gr., an-tiphon=Responsum, contra sonus ’.), Antienele sânt nişte versete, cate se cântă înnainte de psalmi. Etym.: Antienne, fr. — Verset (versus, versiculus, L, *a>xov, gr.,=o mică secţiune a unui capitol. Prin versete, seusu eclesiastico, cântarea în biserică devine variată. Eclogă (eeloga, /.,         gr.^=excerpta, clectio. Sensu eclesiastico:
 Arbitrium, libertas, electio, praedestinatio; câte odata: Piesă aleasă, versuri în genere, sau versuri pastorale, dialoguri pastorale. — Prin ecloge şi prin bîrîitul oilor, îşi alină păstorii suferinţile. In specie seusu eclesiastico: Mici versete din psalmi, care să cântă înaintea psalmilor.
           Antiphrasă, contradicţie, opoziţie, ironie, incompatibilitate, re-pugnanţă, disonanţă, diferenţa, controversă, disidenţă, contrarietate § 14. Antiphrază («vxccppaata, gr. din dvxc—contra, adversus, 1. şi wpaas = dictio, genus loquendi, loquela 1. Rad. de orig.
       =dicere, exponere,—suadere, hortări, — med. şi pass., de-liberâre, perpendere, 1.: = vorbă, dicţiune care stă în contrazicere cu dicţiunea precedentă, precum şi vorbă simulată contra adevărului). Prin antiphrază ajungi la descoperirea adevărului. Metaph Antiphraza este substituirea unui cuvânt cu un cuvânt contrar. Con-
SYNONYME
 13
 tradicţie şi contrazicere, (contradictio, 1. ocv^Xofta, gr.). Vorbirea prin contradicţie, deşteaptă pe om,—-Opoziţie (oppositio> contrarie»
 ' tas, 1., — svxvzioocg, gr. Vorhele: Pontus= Pov-coo, gr. = marea în genere, şi eaxinus, ev^voţ, gr. — propr. = ospitalier, găzduitor, sînt în opoziţie şi formează o antiphrasă, Şi prin ext., marea ospitalieră, marea primitoare de voiajori străini, denumirea ce s’a dat mării Negre.—Ironie (ironia 1., *e£ptovs£a, gr,=dissimulatio loquen-tis,—derisio — a spune una şi a înţelege alta; luare în rîs). Fă-cînd o ironie la vorbele zise, poţi atrage atenţia ori-cui.
       Incompatibilitate (incongruentia, discrepantia, 1., Mot^oamix, gr. = opoziţiune, nepotrivire între vorbe). — intre vorbele negru ş* alb, este incompatibilitate ca şt între vorbele profes or şi magistrat şi ca şi între funcţiunea de profesor şi magistrat. Etymol.:
       Incompatibilite, fr.—Repugnantă (repugnantia, 1.= discordie, nepotrivire între lucruri; sensu proprio: Sentiment ce depărtează pre om da om şi’l detoamă de ia lucruri). Există repugnanţă între un chreştin şi un ebreu. Mataph.: Intre vorbele adormi şi aţipi, există repungnantă. Disonantă (dissotianUa, discrepantia, 1., Siacpoivîa, gr. —desacord, diferenţă). JExistă disonantă între vorbole bun şi rău. Există disonantă între sonurile musieei. Diferenţă (differentia, dis-crimen, 1., Rad. de orig. Stacpopct, gr., = deosebire între lucruri şi vorbe). Intre vorbele dute şi vino să poaie stabili uşor diferenţa. Controversă (eontroversia, dissensiOf 1.. Sensu oroprio: Dispută, diferend, şi prin axt., nepotrivire, deosebire). Intre clementele naturei este o mare controversă, ca şi în cuvintele unei limbi. Disidenţa (dissidentia, differentia, dissensio, 1., Swfcnaoiţ, gr.,=nepotrivire între denumiri şi lucruri). Intre antiphrasă şi antithesă, este o disidenţă de vorbe şi de idei. Contrarietate (contrasietas, l.,=opoziţie, nepotrivire). Există contrarietate între soare şi lună.
       Antipod, antichthoni,
       §. 15. Antipozi (antipodes, 1., '*rzinotesr gr.,=oamenii, cari locuesc partea globului diametral opusă părţii locuite de noi). Antipozii sînt oameni ca şi noi, şi trăesc ca şi noi. — Non hie anti-podas solumque rubrum. Thael — Interjecto mundi pars altera sole. Sid. Din aceste două versuri, să dovedeşte că anticii aveau o exactă cunoştinţă de starea terestră.—Rad. de orig.: Avtî, gr.= contra, 1., şi Jto&s-aoj, gr.—picior, adecă=care are picioarele opuse la ale noastre.—Sensu proprio : Locuitori cu picioarele în poziţiune contrară picioarelor noastre.—Metaph.: Ganeo et heluo sau gulo=
 14
CU RADICALI DIFERIŢI
 *©m beţivan şi lacom la mâncare.—Homo non profundae modo sed intempestivae quoque ac sordidae gulae.=A\t senz; Antipozi—oameni bătrâni, cari nu sînt stăpâni pe picioarele lor. — Antichthoni C’avt£x,9«>v££, gr., antichthones I., = locuitori de subpăment). Antich-thomi locuesc pe partea opusă a globului. Rad. de orig.: Avxj, gr. = contra, 1., şi -/.iMv-ovi;, gr.=glob, terră, de unde                  terra
 antchthonum seu antipodum şi ’avxivflo)»';, gr.=locuitori ai solului antipus solului nostru.
       Antitheză, contra-theză, contrast, opoziţie.
       §. 16. Antitheză (antithesis, 1., ’awideStg, gr.=coutrarietate de cuvinte sau de idei). — O discuţiune în antitheză, poate lămuri
 o chestiune dubioasă. Echilibrul între antitheză, de Bădulescu, este
 o podoabă literara. In termini de retorică, designă argumente contra celor ale adversarului. Metaph.: substituirea unei litere cu alta, ca olli în loc=de Mi, 1.—Rad, de orig.: ’Avxi-ie^t, gr.=in eontra-riam partem tendere = a contrastă —contrastăre, it., contraster, fr., din ’w-ci, = contra şi "Mw gr., — poncre, collocare, — Oontratheză (antithesis, 1., ’«vxceeatg, gr.—Prin o contratheză logică, respingi con-clusiunele adversarului.—Etym. contra, 1. — împotrivă şi thesis, 1., ■fliois, gr.—positio, siiÎMS,—poziţiune, situaţiune.—Contrast (discrepan-tia, dissonantia C                  gr.=împotrivire,  deosebire, contrastare,
 contrapoziţiune). Din cauza unor contraste dintre părţi, afacerea nu s’a putut discurca.—Etym.: Contraste fr.,— Opoziţie (oppositio,
 l.,=obstacol, acţiune de a împedica). Gând vorbitoriii fac opoziţie, în discuţiune, în raportul vorbelor şi al ideilor, lucrul să lămureşte mai uşor.—Sensu ecclesiastico. Opoziţia (repugnantia, 1.) făcută de om la respectul divinitatii, este un sacrilegiu.
       Apatlue, ntsimţire, amorţală, stupoare, linişte, repaos, indolenţă, insensibilitate.
       §. 17. Apathie              gr., indolentia, l.=nesimţire). Mulţi
 oameni sînt cuprinşi de apathie.—Rad. de orig. ’a si «a0®s, gr. = afecţiunea, suferinţă.—Nesimţire (primtio sensuum, 1., ’&vato9rja;«, gr.) Nesimţirea supravine în urma unor boale grave ce le sufere corpul. Metaph.: Negligentia, l.,=indiferenţă). La grozavele dureri provocate de boală, stă în nesimţire, măcar-că ea se prăpădeşte. Etym.: Ne şi sentire, I.—a simţi. Rad. de orig. sensus—simţire.— Amorţală (torpor, stupor, l.,=starea unui membru amorţit). După atăta boală întreg corpul a căzut în amorţală. Etym.: Ad, şi mori •—mors,=a muri,—moarte. Stupoare (stupor, 1., '«vatoerjofa, gr. = a-
SYNONYME
 15
modală, nesimţire). Omul poate cădea în stupoare şi din cauza linei spaime grozave.—Linişte (tranquillitas, tranquillitas animi 1.) Liniştea sufletului, face fericirea omului. Etym.: Lenitas, 1., — Re-paos (’quies, 1., tyspi*, gr.=odihnă) : — Rapaosul fortifică corpul. Etym.: Rlposo, it., repose, fr. verb : Rlposare it., reposer, fr. Latin med. Repausare. Indolenţă (indolentia, 1.,             gr. = nesimţire),
indolenţa este urmarea unei paralisări corporale. Metaph.: Or ce’î vei spune, nu’l poţi scoate din indolenţa.— Insensibilitate (privatio sensuuum, stupor l.y ’avataerjo?^ gr,). Insensibilitatea corporală este urmarea mei paralizii. Metaph.: ’AqotutdOeiot, gr.=nesimţire la suferinţele altuia). Insensibilitatea să declară des la oamenii pătimaşi. Etym. Insensibilite fr.
       Apocalyps, descoperire, revelare, interpretare, explicaţie.
       §. 18. Apocalyps                gr., apocalypsis, 1.  = revelatiof
patefacUoy l.=descoperire, distăinuire). Prin mijlocirea apocalyp-selor, ajunge omul a cunoaşte până şi secretele naturei. Sensu ecclesiastico : Revelatio divina. Prin apocalypsele divine, omul îşi poate da seamă despre natură şi divinitate.—In specie: Cartea canonică a Sf. Ioan evanghelistul, în care prin alegorii incurcate, prezice triumful chreştinismului.—Etym.: Rad. de orig.: ’Arco şi xa-XâTCxct), gr. = detego, revelo, patefacioy aperio. — Descoperire (de-tectio, patefactio, inventio9 1., ’&peoic, gr.). Sensu proprio: Descoperirea munţilor de omăt se practică în timpul căldurilor. Metaph. Prin multele descoperiri ştiinţifice ajunge lumea la civilisaţie,— Sensu ecclisiastico; Protivnicii lui Ohrist Vi au făcut dzseoperirea cadavrului, pentru a profana sanctitatea divivă. Etym.: Des.; pref. si cooperire — a acoperi. — D\scoperirey it. — Revelare şi revelaţie (revelatio, 1.). In vremurile vechi, revelaţiile erau crezute ca minuni—Sensu ecclesiastico : Revelaţiile Apostolilor, constituiau o colecţie de cunoştinţi care puteau servi ca bază la formarea religîu-nii chreştine, la diferitele popoare. Interpretare şi interpretaţie (in-terpretatxo 1., — tălmăcirea unor vorbe sau a unor idei, descoperirea sensului adevărat). Din interpetaţie în interpretaţie ajungi a descoperi adevărul.—Sensu ecclesiastico : O justă interpretare a sf. scripturi, deşteaptă în om simţimântul de moralitate şi de dragoste divină.—Explicaţie şi explicaţiune, (explicatio, l.)Nu egreu a dâ o explicaţie, e greu însă a o dâ lămurită. Sensu eclesiastico : ExpH-catiunea dogmelor religioase chreştine, este o chestiune filosofica,> are trebue desvoltată de capete sănătoase şi bine instruite.
16
CU RADICALI DIFERIŢI
       Apocopa, suprimare, omisiune, eliminare, tăere, abscisiune, amputare şi amjmtaţie.
       §. 19. Âpocopa ('xTtoxozri, gr., apocope şi apocopa \.,=$upri— mare).— Arborii au nevoie de apocopa ramurilor de prisos. Sensu gramatical: suprimarea unei sylabe de la finele unui cuvânt, ca : Dfc, cfec, fac, /er pentru dice duce, face i, = Zi, du, fă pentru
       /bc6\—Suprimare (abrog'iL!o% ablatio, 1., scoaterea unui lucru dintre altele sau desfiinţarea a ceva). In tmpnl cutremnrilor $e’n~ tâmplă suprimări de oraşe şi de oameni. Metaph. : Cameraw face suprimarea vechilor legi. Etym.: suppressio—suppimere 1., Omisiune (seccesio7 assumptio, 1., rcapc&ssoîs, gr.=lepădare). CV& ajutorul foarfecelor s’a făcut omisiuneamultor crengi din gardul viu.— Metaph.: Din aceste articole s’a făcui omisiunea, celor mai multe idei. Etym.: Omissio h, omimone, fr., omisione, it.—lAhninare (eli-minatio, Z.=exilare şi prin exst. eliminare), liw/f/ /bs£ eliminaţi din şcoală.— Tăiere (sectio, censio, 1.,        gr.). Tăierea ramurilor
uscate este necesară, Metaph. :     Tăierea unei litere dintr’o vorbă
           este necesară. Etym.: Taille, fr.,— tagiare, ii. ialeare, 1. rust. = a tăie.—Abscisiune (ob&eisio, 1., 'anoToţiT?, gr.) Abscisiunea unui buboiu, sănătates — Alt senz : (Caulis amissio, 1., "arcoxdoXiots, gr. = tăierea unui trunchi, & wwe/ ramure de arbori).—Abscisiunea ramurilor uscate de pe arbori e de nevoie.—Amputatie (amputatio
1., 'aTCOTOjiTj, gr.). Amputatia unui membru al corpului. — Amputaţia crăcilor unui arbore.
       Apocryph, suspect, per jur, fals, neadevăr at mincinos, poltron. §. 20. Apocryf (ap6%puyo<;f gr., apocryphus, 1.—occultus, spu-n^s, suppositus, nothus, l.=v60os, gr.), toate vorbele lui sînt apv-cryphe. Sensu ecclesiastico : Necanonic (‘andxpocpo^, gr. = fără inspiraţie divină). Cărţile scrise, î» origina religiunei chreştine, de autori necunoscuţi, neinspiraţi de divinitate, se numesc apocryphe. Rad. de osig.: ‘Aiuoxp^w, gx.—abscondo, occulto, operior, 1.—Afe-taph.: Obscuro, dignitate supero, 1., din 'a7t0 s* xpimto), = occulto, abscondoy tego, protego.—Suspect (suspeetns, 1.,—presupus, bănuit)* Cei suspecţi de crime9 sînt urmăriţi. —Sensu eclesiastico : Păgânii erau suspecţi de discordiile ce făceau contra chreştinismului,—Per-jwr, şi sperjur (perjurus 1., == jusjurandum violans = care jură strâmb). Cei sperjuri sînt lipsiţi de morala socială şi de credinţa îa divinitate. Sensu ecclesiastico : D-zen pedepseşte aspru pe oamenii sperjuri, înşală buna credinţă a celor nepătaţi de crime.
                                                .#
SYNONYME
 1.7
       Subst. Perjurium = sperjur. Perjurium facere,—pcrjurărre,— perjerăre, 1.—a sperjura, a jura mincinos.—Fals (îalsus, mendax, fscîus, 1.        gr.—contrar adevărului, mincinos, perjur.
       Oamenii, in genere, sunt falşi, prin natura lor animală. Sensu eccleseastico: „Falşi sînt, cei cev5 propun vouă grija pentru convertirea lor la religia chreştină, numai în scopul de a afla misterele religiuiiei chreştinezice Christ Apostolilor. Neadevgrat (mendax, îalsus, 1. fcî«r(X6;, gr.) Speculatorii vend petre neadevc-rate ca petre scumpe. — Etym.: N:—şi ad—da—v.>rat— ad—de— veros, i.—Mincinos (mendax, !.,             gr.).  Cei   mincinoşi  nu
 sunt cr zuţi, chiar când spun adevărul. Rad. de origină: rnen-tior, I. minţese, de unda mincinos.;—Pol:ron (vilis, pravu?, malus, !., î=auXo; gr.), pe cei poltroni să mt-i crezi. Elym.: Poltron, fr.
          Apod, olog, paralitic, fără picioare.
       §. 21. Apod (pedibtis carens, pedes pravos habens,—apus, 1. «îtsSoj, gr> genit. lui     lipsit de picioare, sau cu picioarele
 sfărâmate sau s'abe.—Cei apozi - sufăr de mizeriile vieţii. — Olog (resolutus, fractus, 1., JtaprfXoţo;, grv cei ologi sânt expuşi a cerşi. Etym.: sxov-yovd —întreg genunchiul=totum, integrum genu, 1., sub înţelegându-se iipsa piciorului de!a genunchiu în jos.—Paralityc (paraliiycus, 1., **?sx>)to;( g-.=resolutus, fractus, debilis, 1.,—para-lytic în o pjrte sau întregimea corpului). — Cei paralytici cu greu se mişei. Fără picioare (pedibas careu*, sine pedibus, 1, aiîoîe;, —’d»»;, gr.). Cei fără picioare să hrănesc de cei cu picioare.
       Apogeu, slavă, mărire, înnălţime, glorie, verful gloriei, culmea puterii.
       §. 22. Apogeu (dio-'siov şi u-tâyaiov, gr.). Sensu proprio:—Maxima pianeîae a terra distantia şi funis quo navis terrae alliqaturt Sj ’a-wYîio: («apa), = ventus qui e terra in mare î€ tur. Prin ext. şi metaph.: Vârful giorei—ap-'geum, 1 .—{cumdus). Marele Napoleon a atins apogeul gloriei, Sensu ecclesiastico Reljgiunea orthodoxi chreştină a atinsTapogeul său, când păgânii s’ait convertit înbră-ţoşind-o. Rad. de orig.: Ana —a, ab, abs, 1., şi rv = terra, regio, ager, 1.—Slavă, (gloria, fama, 1.,        gr.).   Mulţi oamini   ajung
 la slavă, numai slujindn-i norocul. — Sensu ecclesiastico: = Slavă Ţie, D-zeul nostru, slavu Ţie. Etym.:              rus.—Mărire (magni-
                                                                  8
 18
%
                                                          SYNONYME
ficentia, magnitudo, 1., h«txisioz^, iiirsOosf gr.). Unii ajung la mărire prin propriile lor sirguinţi. Sensu ecclesiastico : Mărire Ţie D-zeuIe, mărire Ţie.—Senzu proprio: Copii ajung la mărire, cu trecerea timpului. Eiym.: Majore—major, 1.—Innălţime (altiiuăo, magnitudo,
1.,       gr.); Unii munţi au o înnăiţime foarte mare.—Metaph. Ttir,i>
gr. =gIoria, ).=mărire, cinste. Unii oameni ţi să par păcătoşi însă soarta î-i rădică la o îvnăltime foarte mare.- Etym.: în pref. şi oltitudo— altus, adj. 1.—-Giorie=(gloria, 1. euSofr'a, gr.). Omul a-junge la glorie, dacă-şi pune’n cap. Verjul gloriei -(fastidlum, summum Gloriae, I., ’i         vfp:      gr.). pup ni ajiiug în verful
Gloriei. Etym.: Verh. s!., R«p)fs, rus=înnăl|ime, verf. Culmea puterii (cuimen potestalis, !., ^         5uva|i£»s, gr.). Să întempiă că şi
proştii ajung culmea puterii. Etym.: Putere, it, posse,]., de unde potere şi putere =poteslas, poieniia, 1-, din potens—puternic, tare, voinic.                                       ,
      Apologie, defensiune, apărare, justificare, scuză, explicaţie, protecţie. M •
      §. 23. Apologie            gr., apologia, i.=aperare). Eşti a-
cuzat de crimă fă-ţi apologia. Prin ext. şi metaph.: Apologia lui Socrat ('<)        -iu Sw/.păTfj gC> apologia Socrats, 1.), este scrisă
de Platon, şcolarul seu.— Scasu ecclesiastico : Apologia chreştini-lor contra acuzaţiei păgânilor.—Defensiune,s (defensio, J„'    gr.).
Prin o defensiune viguroasă, poţi scăpă de lovitura uuor hoţi. Metaph.: Prin o defensiune instruită, câştigi cauza. Sensu ecc’e-siastico: Princ'piile dogmatice chreşine, erau puse în siguranţă prin defensiunea neîntăturată a drept credi icioşUor, cari erau la postul lor. Aperare (defensio, !.,        gr.).  In apărare de fea-
rele sălbatice, trebuie să ai armă de siguranţă. Pi in ext. şi me-aph.: Cer cUventul în apărare. Etym Dicţiunea, apărare, a pu ? în poziţiuno pre filologi, a se gândi mult asupra rad. de origină-Unii a opinat că s’ar deriva din ad şi pallium=acopmş, manta, pornind dela ideea că corpul, fiind sub acoperiş este asigurat de întimperie, este deci sub apărare—ad pallium—la siguranţă. Alţii au fost de idee că s’ar deriva din ad şi paries, 1. = părete, zid, pornind dela ideea că păretele ţine adăpost de ori ce vtjelii corpului şi ca atare, acest cuvânt ar fi origina. Alţii, că s’ar deriva din un rad. latin obsoh t, din care s’ar trage şi verbul imperăre
CU RADICALI DIFERIŢI
 19
şi properăre. Mai prob., este însă, că ad-pallium; corespunde sen-zului şi ideei de legăre între ad şi pa]lium şi appSrăre sau aperare. M iaph. :=vorb: Defendo me ve.bis, excuso me 1.,—me aţ e prin discurs, me scuzez, corespund id< si de a justifică de o vină, de a se ap era de asupri rele meşteşugite.—Demissaqaex pallia terrae. Oviă.—Justificare (Justificatio, apologia L, dnoXo-ţu, gr.}. A făcut o excelentă justificare contra pârilor aduse. Sensu ecclesiastico: (justificatio, 1—         cr.),  Când  vă vor  ponegri ereticii şi vor
declara ca nedemne faptele voastre, faceţi o bună justificare şi doborâţi aeusaţiimile lor, zice Christ Apostolilor. Idem: Defensio catifea^ (apologia, 1. efv.a-:a>oi;, gr.—aperare). Nimic nu poate pune pre om la înnălţimea moralei chreştine ca justificarea faptelor corecte a vieţei lui. Etym.: Rad. de orig. justus şi facere~a lucra> a facp drept, de unde jastificans, l,=care lucrează drept, şi justificare, l.—ad justificandum pertinens—z-ire priveşte la justificarea inocenţei.—Seuză (excusatio, defensio, l„ ânoXomix, gr.). In multe chestii, e mai bine a face scuze, de cât a discuta afaeeri supărăcioase.—Explicaţie (explicatio, l,            gr.). Explicaţiile
asupra neînţelegerilor lor au dus la bun reziliat. Altsenz: (Dis-sonum, dissensio, controversia, L,           gr. incurcâtură, diferend,
discuţie, disbatere). Din vorbă în vorbă au ajuns la o explicaţie fărâ senz. Sensu ecclesiastico: Explicaţiile evanghelice, nu trebuiesc lăsate pe sama inculţilor.—Protecţie (prctectio,l., gr.). Fără protecţie greu de trăit pe lume, Sensu eedesias ico : Protecţia divină sc revarsă asupra tuturor.
      Apolys, impediment, opust, stavilar, obstacol, zăgaz, dig,
şanţ.
      §. 24 Apolys (*h<5Xool«, gr. refutatio, rejectio, 1,—combatere, respingere). In urma unui apolys strălucit a argumentelor adversarului, acuzatul, a fost achitat. Alt senz: (liberatio, absolutio, L, =achitare, slobozire). Negâsindu-se culpabil, judecata a pronunţat apolysul.—Alt senz: (profectio, l.=obârşie, origină, isvor, plicaie). E greu de ştiut apolysul tuturor neamurilor. Alt senz: (profectio, !•—plecare şi prin ext. moarte—obitus, 1.). Cei, ce trăiesc, \ei apo-lys-ul altora. Alt senz: (confectîo negotiorum, !.—aranjarea treburilor, acţiunea de a se achita de o sarcină). Apolysul afacerilor de stat, a ajuns iq bun sfârşit, Senzu ecclesiastico : Designa o
 20
SYNONYME
rugăciune cătră Christ şi căfră a ţi sfinţi, şi cu care se’nchee serviciul divin. Cu alte cuvinte, apolysjl este oprirea, închiderea, ot-pustul rugăciunilor de zi.—Impediment (impedimentum, /., ™ ^«oîwv, gr.,—pcdecă=pedica, 1, şi’ngenere ori-ce obstacul să iveşte în lucrări sau in afaceri). — La inteligentele impedimente desvoliate de apărare, judecătorii au deliberat multă vreme, Trupele dând de mnlte impedimente, cu greu au putut străbate în cetate. — Otpust, şi opust (pons cataract:s munitus ad conservandam et liberandam aquam—’a-toXsmx*), gr.—vim liberandi habens, şi prin ext. şi metaph.: Dare drumu1, congediare, de unde oXumţ, gr.—liberatio, ,—rejectio). Fiecare icz, trebuie să aibă opusf,' pentru a da drumul apei în timpul inundaţiilor, cât şi pentru a o cpri în timpul săcetei, Senzu ecciisiastico ; ofpust, — K*iXvatj„ gr. designă inche-erea rugăciunilor, când credincioşii urmează a fi congediaji.—Etym.: ornScT.vrh, rus,=liberatio, 1 —Stăvilar (pons cataracth munitus, qui vim liberăre habct, l). Stăvi'arul opreşte şi liberează apa iazurilor şi a rît:riior mici. Metaph.: (knpedimemum, I., ¥"r;î3!'2) gr.). Pune stavilarul în gură. Etym.: stabil’s, 1., care stă locului, statornic. Senzu proprio: Din stabilis 1., ca rad. de origină,—stavilă=cata-racta, 1., y.xxapdy.zr^, gr>> cataractes, l.,=lopată m?re de mai multe scânduri, cu două mânere, interpusă între stâlpii otpustului, pentru oprirea apei. Obstacol (Obstaculum, obex, 1.,                   gr.=
pedica, oprire, stare pe lo.). Trupe'e după multe obstacole au c-cupat oraşul.—Sensu ecclesiastico: Apostolii în predicarea evangheliei se loveau de multe obstacole, dar reuşiau a trece peste toate.—Zăgaz (tumulus, sgger, moles, x*iiX> gr.). Zîgazele se construiesc pentru oprirea şi aj Srarea de apă.—Sensu ecclesiastico : Ori câte zăgaze se vor aşeză de păgâni în jaţa religianii chreştine, ea tot va triumfă. Metaph.: Impedimentum, 1., s[i*48w|ia, gr. S’a pus zăgaz apucăturilor, iui. Etym.: xjra,4Tk, rjs=a zăcea la pământ, a sta multă vrema culcai. întins, da un ie prin ext. şi metaph.: subst. zăgaz. Turcul zice: divâr.—Rad. de orig. facere, l.=a zăcea, a sta pe pământ, a sta locului, ca zăgazele, cari stau locului şî opresc apa. De aci: Jacaş — jâgaz şi zăgaz — Dig. (agger, 1., Xtăjia, gr.—iezătură, construcţie de pământ, cu stâlpi de lemn şi cu nuele, pentru a servi la întărire contra apei). Digurile apără grădinile şi câmpiile de inundaţii. Senzu ecclesiastico: De veţi fi nestrămutaţi în hotărîrele voastre, veţi sări digurile întărite de ere-
CU RADICALI DIFERIŢI
 21
 tici şi veţi săvârşi reforma religioasă, zice Christ Apostolilor.— Etym.: Digue, fr.—Sanţ (agger, 1.,               gr.). Valea a fost
 închisă cu şanţuri pentru stăvilarea apei. Senzu cccles'astico : S’a pus şanţ păgânismului peniru lăţirea religiunii chreşiuie. Etym.: Die sebanze, germ.
      . Âpoplexie, damlă, congestie, paralysie.
      §. 25. Âpoplexie, (eUoitXiîBo, gr., apoplexia, !., = paralizarea crierului). Apoplexia este o boală grea.—Dam’â şi corr., dambla apoplexia, 1.,            gr.). In trei rânduri a fost lovit de dam-
 bla. Etym.: Damlă turc.—Congestie (eongestio, 1., aovâOporasş, gr., =grămădire de sânge în o parte a corpului). Prin o grea congestie a trecut, dar a scăpat. Congestio cerebri, eongestio pulmonea.— Paralysie (—r.zpdXooij, gr. paralysis, 1. = dambla). Paralysia a-tinge corpul în mai multe părţi sau numai îutr’o parte.
      ■ Apostasie, deşertare, părăsire, defecţie, abandonare.
      §. 26. Apostasie, (dnosTcnu, gr. apostasia, I.,=desertare, părăsire). Mulţi politjciani, declară apostasie din partid, dacă nu li să satisfac interesele. Sensu ecclesiastico: Religionis christianae desertio, 1. — recerea dela religiunea chreştinş la altele. Sunt chreştini cari din nebunie fac apostosie la alte religiuni, chiar şi la condamnabila religie mozaică, care este o făţărie. Deşertare (desertio, 1„ Xtjtoaxpaxta, gr.). Desenarea soldaţilor, slăbeşte trupa. Deşertare la inimic.—Părăsire (diseidium, relictio, L, «nasfits, gr.). Părăsirea patriei e mare crimă. Sensu proprio: Părăsire^^:1^» gr., —desertum, solitudo şi prin ext., absentia, d;sertio, I.—£ greu a irăi în părăsire (deşert). Potera caută hoţii după părăsirea dela domiciliu. Etym.: r-xp*, gr., şi sin ere, 1.—derelinquere. — Defectie, (defectio, 1., âîîoauwts, gr, — acţiunea de a părăsi pe cineva sau ceva).—Abandonare, (desertio, relictio, 1., abandon-abandoner, fr., '«■noXv&z, gr.,=acţiunea de a părăsi, de a delâsâ). —Abandonarea rudelor nu este o faptă corectă.
      Apostemă, absces, ulcer, umflătură, tumoare, buboia.
      §. 27. Apostemă, şi apostumă                 gr.,  apostema, 1.).
 Sensu proprio: Distanţă, spaţiu, interval, loc ascuns, retragere.— Batalionele staţionează la mare apostemă. Trupele neînvinse s’au
 22
SYNONYME
 retras în apostemă. Ca termen de m:d., apos'umă = buboiu tu-moare=ulcus, abscessus, !. O mare apostumă î-i a eşit pe spate. Sensu ecc’esiastico şi metaph .-.Apostemă voastră va fi mare, când în faptele voastre veţi urmări păgănâtatea, zice Christ Apostolilor. Aci; Apostemă=bubă=abateie dela dogmele reiigiunii chreştine.—Absces (abscessus 1., jh«, gr.). Senzu proprio: Depărtare, retragere, plecare. A mers un absces de zece kilometri. Term. de med.—buba. tun-oare.—Pe faţa lui sînt numaiabscese.—Ulcer (v.I-cus-eris, 1.,         gr.). Are un ulcer, (buboiu), dureros. Rad, de
 orig. sxxos sau aXog, gr. — Imflâtură (tumor, infiatio, 1.,       gr.).
 I s’a făcut o umflătură la gât. Etym: Inflatum, — inflăre, 1. — Tumoare (tumor, 1., &îs?i(iec, gr.). Deseori tumorile sînt primejdioase. Metaph. Superbia l.=mâiidrie. In fâţa tumorilor lor, nu li ajungi c’o prăjină pe la nas. — Buboiu (taberculim, tuber, 1., soeirjvcr]Xo£ gr.=uinfiătur| dureroasă). Unora li esă pe corp buboae otrăvitoare. Prin ext. Tubercula collosa in digitis manuum et pedum.— Bătături la degetele mânilor şi-a picioarelor. Etym.: bubon, fr.
      Apostol, misionar, deputat, delegat, însărcinat, trimis într’o misiune, sol, mesager, comis, epistat.
      §. 28. Apostol (-rf-t&rcoXoî, gr., apostolus, l.=irimis, însărcinat c'o misiune). Apostolul a îndeplinit ordinile date. Sensu ecclesiastico .- Apostoli Christi nuntii erant. — M sionar (mişsus, qui gentes barbar as doceat doetrinas Christianas, 1.,  03-0X0-, gr.). Mi-
 sionarii predică preceptele evanghelice. — Etym.; missionaire, fr-Rad. de orig. missus—mittere, Deputat («rcotnoXo;, gr>) apostolus)' România a trimis cep ut aţi la congres pentru a fi reprezintatâ.— Etym. depute, fr.—Delegat (delegatus, 1., âjwTstpawivo;, gr , însărcinat cu o afacere.—Delegatul României a reuşit în însărcinarea sa. — însărcinat (de!egatus, 1., ^ooTsta-rtiivaj, gr.=care are însărcinarea de a îndeplini ceva). însărcinatul justiţiei a executat ordinele. Etym.: In pref. şi sarcinatus—sardnare, rad. de orig. sarcina, 1., Trimis într’o misiune (officiosus, adjuvaus, 1.,         gr.).  Trimi-
 sul în misiune şi-a fâcut datoria. Etym.: transmissus-transmittere, !.,—in aliquam missionem.—Sol (delegatus /., ăro-tstpaiinsvcg, gr.=în-sărcinat de afaceri). Solii ’şi-au făcut datoria. Sensu ecclesiastico : Legatus, 1.,          gr.=le.>at trimes de căire Papa cu puteri
 extraordinare. Solul a adus Papei veste bună, Solus,—aliquem le-
Ci) RADICALI DIFERIŢI
 23
 găre ad aliqvem de aliqua re. — Etym : Sollus, l—totus, 1.—tot, întreg,—sollidus, sau solidus—tot. în-reg, tare, statornic, de unde prin ext,'.S0//MS=iinputernicit cu aîa:eri, tare în hotărîri, de unde solicităre=a fi iare'n staruinţi, a şti să scoată la capii—trimis, împuternicit.—Mesager                gr., angţlus, 1.,= nuntius, 1. = care
 duce un mesagiu). Mesagera' ştie a înturna treaba ca să meargă bine. Etym.: Messager, fr. = care duce o ştiinţă, o comunicare. Comis (comissus, l.). Comisul aduce veşti bune. Epistat (£wc&nss, gr.—qui adstat, a îcrgo stans; praefectus alicui rei, curator). E-pistaţii ’şi au loc în serviciile publke. La antici erau persoane de consideraţie, cu f,moţiuni înalte, ca : directori di afaceri publice gdirectori de şcoli, etc. La modei ni: Intendenţi, subcomisari etc., şi prin ext., trimişi pentru a tranşă afaceri de stat, sau de administraţie inferioară.
       Apostrofă, observaţiune, mustrare, atac, reproş, objecţiune, reprimandă.
       §. 29. Apostrafâ (a™-**?01?1?), gr., apostrophe, ].,—aversio, 1.), Când să momiţazâ, amicul ’i rcspunde c’o apostrofă—e’o observaţi.:me. Observaţie (admonitio, 1., voo8âtij«;, gr. Copiii au nevoie de dese observafitini. Etym.: Observatio, \.—Senzu proprio: observaţia, 1.,        şi  ««»?£«» gr. — acţiuuea da a observa fenomenele naturei. gr.—acţiunea de a băga de seamă.—Mustrare (objiîfgaîio, I., gr.). Ineorectitadenea se poate lecui prin
 mustrare. Etym.: Monstratio, l.—Atac, (castigatio, I..             gr.)
 Răspunzând pfoşteşte, ’i-a făcut un atac grav. Sensu proprio : Agresiune—aggressio, I. s-uesais, gr.=acţiune de atacă,). La drumul mare hoţii au eşit la atac. -Reproş (reprehensio, 1.               gr.).
           Nu mă aşteptam la reproş.—Etym.: reproche, fr. Objecţiune (ob-jectatio, 1., *nao-ff3t, gr.). Objecţiunile lui erau, nimerite Ia purtarea obraznică. Etym.: Objection, fr.—Reprimandă (objurgatio, 1., gr.}. l-a atras o reprimandă gestul său incorect. Etym.: Reprimande, 'r.
       Apoteoză, zeificaţie, consecrare, îndumnezeire.
       §. 33. Apoteoză sau apotheoză («ToeinK»;, gr. apotheosis, =răd:carea unui om la divinitate). O nul care în viaţă săverşeşte numai fapte bune se poate ridica la apotheoză.—Zeificaţie (deifi-
n
 feYNOÎStYMfî
 care, !deifieazione, it., deification, fr. — Omul eare n’a greşit în viaţă poate ajunge la zeificaţie=&*®6sM3is, gr.—Consecrare, (consc -cratio, 1.,—ăxoBimxg, gr.)m Consecraţiunea omului, se face de cătră oamenii. care cunosc bunătatea faptelor lui.—Indnmnezeire (deificare,
 1., «îikoWok»;, gr. In dumnezeirea omului bun. este o datorie cii eşti-nia'că.—Etym.: In pref. şi Dumnezeu—-dominus—Deu*, 1.
       Aquilon, horea, septentrion.
       §. 31. Aqu'lon (aquilo, I.,              gr. = vînt rece de miazănoapte). Aquilonul suflă cu putere: Borea             gr., boreas, 1.)
 Anul acesta borea e mai cumplit. Aut boreae pneirabiie frigus a-darat.—Septentrion (Septentrio, 1., gr. metaph., vântul de nord). Când ba e septentrionul este iarna cea grea.—Sensu propr,o: Sep-tem triones=cele şepte stele luminoase spre poiul arctic, care formează marea ursă. Arctumm, pluviasque Hyadas, geminosque triones. Virg.—Mebph. Trio din terere, 1 ,,—bou trierător. Prin ext. Septentrion—septentrio, l.—nord.
       Arendare, închiriere, înigosesiere, locaţiune.
       §. 32. Arendare (locaiio, l,           gr.).—Arendarea moşiei
 s’a conven t pet rmln d. una n. Ety n.: a*reniamento, it.=înch'r,ere.
 —Închiriere ('coaductio, 1.)—închirierea ac.uală a im.nobilelor, n’are siguranţa de mai înainte.—Etym.: Klradji, turc., -- locatar, chiriaş şi apoi închiriere.—Impose'uire (conductum, I.),—Impose:ţierea acestui immobils'a făcut pe mai mulţi ani.—Etym.: In pref. şi possesio, 1.—posesuire, închiriere.-Locaţiune (locatio, 1.). Locaţiunea venitu-ril r statului tduce enorme foloase.
       Argat, slugă, servitor, valet, fecior.
       §. 33. Argit          gr., operarius, I.  = o n tocmit cu salar
 pentru a servi). Argatul face tot ce ordonă stăpânul. Rad. deo-ig.: gr.—a lucra, a munci.—Slugă, [servus, faniulus, 1., ^pdr.wv, gr. şi f., ancilla famulla, serva, 1., 0ss>s»t»vfs, gr.).—Bogaţii nu pot trăi fără slugi. Etym.: sluga, si., s./.oîga maghiar.—Servitor, (servus, faniulus, operarius !.) O gospodărie nu poate fără servitor.—Vaiet (servus 1. oep&wv). Valetul serveşte la masă. Etym.: Valet fr.—Fecior (servus 1.=servitor de odae). — Feciorul serveşte la masă.— Etym.: Feţiol, din Rad. de o.-jg.=5etus= :opil, biet, june şi prin ext. şi metaph. Fecior, slugă, servitor.
                        ei) radicali biFiaofi                         £5
             .} ■ '■-" "■"■ ■- ■■• ■- -^■■■-^ ir«aaeagffrgBBggrv.j;i a mw ii»waiwmiimiwimi'fr‘i
       Aruncă asvZrli răpezi, împinge. r
       §. 34. Arunca (|ăegk* I., ^«vgn). A arunca o piatră tn baltă. Etym: Avierruncare, l.,±=a îndepărta, a împinge şi prin ext, arvncă. AsV&lltabjklre IV,v              gr.). A asverli mtngea. Etym.:
 Ad. pret şf ex-vo!are; 1>=a sbura către sau la Şi prin ext. asvârli. Răpezi (dejiCârej I.,          gr.)* Fiind obraznic i-â repezit ia pă-
 ment. Etym.: Raoidus, l.^repede de unde, repezi.—ltnpinge(tru-dere, pellere. 1.,         gr.,=a da din loc pe cineva sau ceva). La
 Împins ca să scape de pi^tejdie. Etyht i Împingere 1.
       Arvonă, avans, plqtă înnainte de vade.
       §. 35. Arvonă şi aravonă (arrha şi arrhaho, I.— <*pp»g<iv, gr, —parte din plata făcută înnainte de termin). A da arvonă—arrham sau arrhaham dare, A d<a ceva ca arvonă—airhaboni sau airhae nomine dare aliquid, l.—Rad. ’AppajSiuy^siv, gr., arrhabonem dare. Avans {arrha, pp«^v, gr.). In baza contractului i-a dat avans o sumă de bani.—Plata înnainte de vade (remuneraţie ante terminum,                      gr.,=arrha, 1.,        gr. Am convenit
 ca plata şă se facă înnaiie de vade. Etym.:                rus.— Vade,
 vaade, turc. Plată—solutio, pensio, l.
       Aşchie, ţandură, surcea.
       §. 36. Aşchie, (assula, 1., gr. —- mică bucată de letna desprinsă dintr’un trunchiu sau lemn mai gros). Sigur că aşchiile de lemn folosesc la afâţatul focului. Prin ext., aşchie de piatră. Aşchiile de piatră se întrebuinţază la pavajul străzilor. Etym.: Es-quille, fr.==={andură de os frânt, şi prin ext. aşchie, în genere. Rad. de orig. °x£«. gr.—Ţandură (fissura,)., °*£5»5,gr.). în lipsă de lemne m$i groase, focul se face şi cu fonduri, Etym.: Scindula, i.,— şencfîjâ ,ş| prin ext. ţandură—Surcea (assula, fissura, 1., ox£fov, gr^# Surceaua nu sare departe de trunchiu. Etym.: surculus — vargâ, băţ şi prin ex. surcea. Turcul zice: Tchortchop.
       Astămpăă, calmă, linişti, modera temperă, alină,
       §. 37. Astâmpăra (temperăre, l., x«tajtp*ov«, gr.,} Frica astem-pără pe copii. Pref. română as este o transformare din ex, 1. devenit es în română şi apoi as,—Calma (quiescere facere, quiea-
                                                                                8*
SÎNONYtjfi'
 cere,!.,        -tpaov», gr., a • face ârticd&4tftâţiâ)V'2^e£refr' a calma
 mwMMpervm.'Etyră,: calmar> fr —tin,işti0mi€^c,^re, U. «*?#«» gr.) Eră ţ-m- turbat? dar Va liniştit. Etyuj.: %entr$, l?—M$(iera (moclerari, I„ *oft«itp*vw» gr>) ^4 modera apumturile ,lui:Jiţri$(mrm-TzwP$& .(temperai!* U *«ww^;gP,-)*A tempera,îndâr^nicia Ivi—A alirtâiţfjp-perărel*        gr.)-A atinaHurereen A petrece o yiăţffHRăzfSedtntQ-
 ri&m vitamagere^'SAyqi.; Xenjre,           lfeae»^^^..gr. j ■
                Âtheu, nemernic, impiu% nepraytgşl^nic, nereligipş, nţeviqyişş
            §, 38, Atheu, W>z°s> gr., atheus, l. — quiăeos esse negat,— qui nataramesse deum eredit, sau' hoWd 'krteăeo). ’ Atbijt întro-
 ■ mază natura* ca B~zm—Necucernic (nefatius, /.y ■<*« gf.,~>qm nomen divinum non coht,) N&cmemîcii nu ctfdng zile, bane. ;Etym.: Ne pref. şi conqutrere /,=a câuta cu luare aminte, a ceîcetâ cu deamânuntul, de unde prin ext., a fi amil, cucernic.—Ifflpta (impius,
    'swSatog, gr.). Impiii se idHâ 'de divinitate.—Neprav&stavnic (m-îarius* l.,^s»*î»wc gr.). Nepravoslatnicii urăsc pepravoslattici. 'Etym.: Mf-npi\KJCAaRnaÎH, rus=neorthodox şi prin ext. nepndvoslavhic. ■**-Nereligios (irreligiosus, L, gr.)'Nereligioşii îşi bat jo& de cele sfinte, Neevlavios (nefarius, /., «Mîoasgijî, gr.~qui sanstatem divinam non respectat). Neevlavioşii sînt văzuţi rău de credincioşi. Etyţn.: Ne pref. şi         gr.—evlavios—neevlaviosi '         ^
    >  Atîrdisi,. licită, urca-preţul, sui preţul la mezţs i
       §. 39. Atîrdisi (liceri, /., ^xswtijps&ţon*^ gr.—pluris liceri qitafti eetţn—ă da un preţ mai urcat lâ mezat, ca aiţ:i). La venzarea Casei au ătitdişii mai mulţi pretendenţi. Etym.: Artfrma&^a attt-disî şi artiridji, =^afirtisitor turc.—Lttiia (liceri, 1., ’vwspgâxxw, gr.). A licita la mezat. Etym.: Licitări şi liceri, 1. — Urcă, preţul la ^rtiezat (pturis licitări quam ceteiri, 1., K>Moxrpi«ţ,w, gr.). -1% negâriâife ei auf urcat prfeţul la mezat’. Etyhi.: %«*$&*»,; gr.,=a arunca suS, a se arunca pe deasupra, format în română prin conrump. — Lat. 5riri =a se naşte, a leşări, nu corespunde, nici în senz nici orţpgraphice. Mezat— mezâd, iute—Sui preţui la mezat (liciiari, 7., *x«<nijptoţ», gr.)-—A suk< preţul îa mezat peste îndoit. Bfyrtii' f Subire» 1. == a merge sub şi prfri ext.—ascendere, tevare, elevate.              " vn
CU RADICALI DIFERIŢI
 27
       Atrqpfoi#, slăbiciune excesiv#, consompţiunex consumarea forţelor corporale.                                                 v>
  .,    §. ,40, Atrophie (—drpopte, gr., atrophia, I.=slăbăciunpa ex-
  gesiyâ, a' forţe for, corporale din 'diverse cauze şi. mai .ales din lipsa dş nutţire). Atropfiia duce pe om 1$ mormânt'. Senzu proprio:
  1 Ljjisa de îirtana=ineăia, l.^limentis carto—gr. — Stăbă-„ci'unţâ exjcdsîvâ .(Ifţngubr, tu'gf^ p\n cauza lipsei de hrană corpul omului ajunge într'oştăbăciune, excesiva. Etym.: caak.octx îus.—Conşumpţiiine (tnacieş,              gr.=siăbăciune progresivă.)
                            progresează., Etym.Consumptio, U-Con-sumared jorţeloţ corporale. ..(fa^es, 1.» gr. == boală progre-Consumarea 'forfâlpr £j>rpqrale se pohte constata fa flecare 6arâ,,$yi$,:. tynsflingţio—com'uinere. £
       “ Augusţ,itfipozănt, azametliu, tnafestos, venerabil.
  «.!•: %, .41. August (veiKr<aiid]is,'J.^^«*$»<«*«*ugiv,). Sînt unii oamini
  augasth Etym.: Augustus, l.^ad&rat, venerat, auguste, ir.—Impozant ^adorandus, 1. şetivdg, gt,)^Qm impozant. Etym*:Impozant fr.
  , AzămettimXbonore . dignm, l,;' °m?i, gr.), Cei azantetiii impun respect persoanei lor. Etym. : asametlu, imc,^respectuos, mare-Me-'(magnifiCMŞ,,!.,. p.sTa^«s>' gr»), .femeile majeştpase sînt considerate. pline de:, dşmqţtate. Etym. :* iMajestueuXi fr, *-»Venerabil (yenerabilis, -l,              Oaminii,venerabili, sînt respectaţi chiar
  . ite cei mai sus paşi.                                 ... ,
  , • Autochthon, indigen, băştinaş, aborigen.
       K; §.42. Â'tttbchton,             gri, autochthorius, l.,=i ex ipsă
  v't^râ ortus);' şi 'ittăitbti în acesistă ţară; se numesc au-
  * tqchthbrii^^^^î/gn-^indigen (indigena, I-, 4tx'»p‘°s> gr.,=nâScut
  îh acefeş lot unde' trăeşte). Indigenii'îşi apară cu mult foc patria.—Băştinaş (mditeh'd11.;           gr./ Românii sînt băştinaşii
  ţării'. Etym.: Basîs, base fr.=bază, temelie (temei, turc), locul
  ■ de aşeizarfe a uiiui {Sbpor şi stans, stdt% /., care stă pe lbc, care’
  * este statornic—Aborigen (âutochthorius, 1., ceo-t^w», • 'ff^’Abozige-m se timiese locţiitorii pritnitm a unei ţări, Aborigirtes (ab-ârigo^ sînt prirtii locuitori ai Lăţiului,
synonyme
      Automel, samoglasnic, cânt, melodie, aânt cu tact, axion, ymn, chinonic, cheruvic, odă, carmen, psalm,
      §. 43. Automel («uto|ieXoj, gj->( autocantus /.=cânt de model pentru cântarea altor cântări bisericeştty. /pşatiul cântă ahtomelut, ca începutul alior cântări Şamoglasnit (^9^x^ gr., ;ra(f. iiiXoj = melodie, cânt—Samoglasuicul se cântă înnaintea ăitor Cântări bisericeşti. Etym. : caaxctmchhkx rus,=cânt de sine şi de aci caAidr^acHda K\'K<a,=*voeală.—Cânt (cântus, 1., jjiXoj, gr.—Cânturile deşteaptă şi înveselesc. Senzu ecclesiastico : Serviciul divin prin cânturile sale religioase atrage multă asistenţă.—Melodie (melodia 1., gr.). Melodiile populare sunt foarte instructive—Cânt cu tact (carmen modulatum, 1., t^xoj, gr.). Cânturile ca tact se execută după muzică. Senzu ecclesiastico: Cânturile cu tact pepsaltichie, sînt plăcute caşi dupd muzica vocală. — Axion (*5»v, gr., ymnul Maicii Domnului, care este o podoabă a bisericii). începe cu: ’Agiov ioTt, gT.—justum esse=zdecet, convenit justum esse—se cuvine să fie drept, adevărat şi senzu ecclesiastico : Cuvine-se cu a-deverat. Psalţii către finele Liturghiei cântă axionul.—Ymn gr., hymnus, l.=cânt în onoarea luiChrist).—De obiceiu In Biserica chreştină se cântă cele mai frumoase ymnupi religioase.*—Chinonic (noiv6vixov.gr.), designă, sensu ecclesiastico: Cântul sau ymnul, ce se cântă în timpul împărtăşirii credincioşilor, spre a li se impune respectul datorit divinităţii şi pre care trebuie a-1 avea pentru pâ-nea sfinţită care reprezintă corpul lui Christ.—CherUvic şi cherubic (un derivat din cherub sau cherubim, I., şi cherubim sau cheru-vique ir., este un ymn, care se cântă înainte şi după ieşirea preotului cu sf. daruri, adecă când se transportă sfintele dela protesă (jţpuflsatţ, gr., propositum 1., senzs ecclesiastico : Panes proposiţio-nis) pe sf. masă, asemenându-se in acel moment chreşţinii cheru-vimilor. Cherub sau cherubim, simt nişte vorbe, de orig. ebraică. Cheruvicul este un ymn, care innalţă cântările bisericeşti la cea mai înnaltă treaptă.-r-CWă ('«pfcţ—iot®*], rad, gr., oda şi ode, 1.,=Ş3 cântec, imn=cantus, carmen, 1., mai cu seamă lyric; prin ext., versuri cari se cântă). Odele poetului Horaţiu stnt foarte renumite, ele se cântau citindu-se. Senzu ecclesiastico: Qdţle Psalmistului David (psalmii) sînt de mare valoare.—Carmen (carmen, 1-, din pangre)—wshs, modi, numeri, i==vers, poezie, poemă şi prin ext.
CU RADICALI DIFERIŢ1
29
 carmen = cântec)'.Caminile poeţilor latini sânt apreciate şi astăzi. Carmine fit vivax virtus expersque sepnleri. Ov, Carmen synonym cu           gr. Psalm, psalmus, 1.,            gr.,=hymnusl.      gr)*
      Bisejica chreşiină face uz de psalmii lui David, plini de precepte religioase şi filosofice. Hor. zice: Psallimus et luctamur Achivis doctius unctis.—Psallo, I., wcsââm, gr.—cântare din fluer sau din orice instrument, de unde prin ext. psalmus, 1.,              gr.—
 Sensu ecclesiastico: Cântec 'sacru. Fidibus cano şi prin ext. hym-nos Bino sau cdncino.
 ' Autoritate, facuitate, putere, drept, căiomă, titlu.
    , \ §.- 44. Autoritate şi auctoritate (auctoritas, L,          gr.==
 putere, drept de a porunci); Părinţii au autoritate asupra fiilor. Prin ext. şi metaph. Autoritatea şcolară trebuie a fi respectată. Sensu ecclesiastico: Autoritatea ecclesiasticâ, sintem datori, a o recuuoaştef dacă se practică în senzul principiilor evanghelice.— Facultate (facultas, 1.,          gr.=puterea de  a face ceva). Ragele,
 în baza drepturilor constituţionale, are facultatea să ordoane orice> în stat.—Puterea fizică sau morală—, gr. Facultatea spiritului sau talentul,= 's.^r^v.c-yn, gf. Facultatea spiritului, e sădită în om din natură. Sensu ecclesiastico: Facultatea voastră, să aibă o măsură atrăgătoare către religia chreşiină, zice Christ Apostolilor.—Putere (potestas, l„ *?<**«>;. gr.). Sînt oamini c’o putere er-culiană, Met. Omul fiind la putere, despreţueşte pe semenii săi.— Etym.: Potere. it.—a putea, de unde putere.—Drept (jus, 1., Mjubov gr.). Fiecare are drept de-a lucra şi de-a vorbi. Sensu ecclesiastico: De dreptul vostru nn se va atinge nimeni, dacă este bazat pe moderaţiune şi credinţă, zice Christ Apostolilor. Etym.: Derec-tum din de şi rectum, /.,=linie dreaptL—Demnitate (dignatas, me-ritum, 1.,      gr.).  Demnitatea   regală e cinstită de toţi. Metaph.
 Omul cu demnitate nu se amestecă în tărîţe. Axiomă (axioma 1., stgttojioc, gr.—auctoritas, dignitas, l). Qupre axioma ce-o arată pare a fi om de seamă.—Senzu proprio: Maxima constantia, 1.,principiu statornic. Axiomele se găsesc în capetele sănătoase. Alt senz. Opinio, pretium, ăestimatio, /.—t*#»s'vm» înv--, gr. Dupre axioma lui lucrul pare extravagant.—Titlu şi titlul (titulus, 1.,        gr.).
 Nu e greu a purta titlu de suveran, e greu a domni cu demni-
 30
 ŞYNONYME
    ţ/ş# ff we$<JS.=~Sensu ec$fsiasticp: Titlul vostrtţ, vi-l dă buna vaqsţw purtare, zice Christ Apostolilor.
          Aversiuni, disîmiilaţte,- prefSceiorie, şiftUnie-, viclenie, petfi-die, astuţie, hiirenie,5tnecHeHe.            '
          §• 45. Aversiune (aversio, l,, aversion, fr.=ac$ir$iisvanmus, ahenatio,gr.=FSyflet răutăcios, duşmănos)., Câte-odată şi’ntre fraţi exist# averslunt.—Disimjilqţiţ (dissimuiatio, l., ş«>*pww» gr.,=prefac€re, şmecherie). Fără disimulaţi?, gţţeu de trăit, jie lume. Prefăcătorie (dissimulatio,l., 8*6xp«*c, grj.—i>întfniprejurăn, când omul, are pevoie de prefâ&ţorie.—-Etym,: Prefăcut vde upde pre-făcutorie şi prefăcătorie, cu suf orie, din praeficeere /., = a face niâi mare; a aşezâînnainte, şi pirto ext.şi metaph.a schimbă, a a-a preface.-^Şireiente şi şiteciic(dolusi fram,’Wfos» gr.).Unii#ăesc numaiptin 0eclitun. Etym.: Prob. Sertţini din serere a împtetl, înnooda, meşteşugi, şi prin cxfc şi nteigplfe: şeretern,< te uttde şeretenie. Metaph. :• Multa inter se serâhe ** a vorbi multe între (fînşiii â purie la cale multe şi de toate ^ a unejti şiiedieuri. Magh. r Csătdsdsâg şi germ. sthitrakost, par a ave* oarecare ase-mănafei în raportul sensului, cât şi al ortografiei, cu şereclic sau $ereteme, fdrmâte pri'ri conrupţîune.*— Viclenie {astuti&i eăliidi-tas, U, îtavot>pT{&, gr.). pnn viclenie p&ţt stăpei de primejdiei — Etym.: Mlekiâr, turc.—viclean; şi hîdean, de undeviclmie.~Per-jidie (perfidia, /.y         gr.  = lipsa de Cfeditfţă). >Gea mai mare
    •pârte dîntr£ oameni sfnt copleşiţi de perfidie^Astuţie (astutia, /., tâwh&t1 gr.f-Âstafia -există şi Mtre Misii topii. —H&teuie (Jrnus,^ astufia,          gr.).' Hîtreniea  tire £ă '^otar,% ■ când.x,\       cu
    otamică. Etym..- yjh^wn ditt               rus., hîfFijşiret,^-Ipocrizie
    (’orfsxpiWa, gr. ftypocrisia /?). Prfit ipocriste înşeli pre miilţi* pâm ce eştiprins:^—Şmecherie (detus, l., s'âkoţ, gr.==şireienie). Pâm te prinde Câştigi mult prin''şmicfărie. Etym.: Schmecket, germ.==care gustă,
• care cearcă bucatele şi băuturile, din s^mecfceâ ^igustâ, de «nde priit ext şi metaph, &m®tfferie.                      ; •   ,
          Axios, demn, vrednic, destoinic, apt, talentat.
          §. 46.Axios (Ş?»s> rad.s ăw>%r.,—.digqus, honestus, decorase /.). Grecţil zice: TM omul este axios, dacă ştie cum să se poarte. Sensu ecctesiatjco; La chirotonia ţinui preot, se’ntrebuin-
 et) RAWfUţt I^îlPERlŢt
ţeiazâ această locuţiune: ^ASu#-*ootr, tf.—dignus est ■■ vrednic este repetat,±±=ejusdfem ponderis, fefusdem preti'î, I.=de aceaş greutate, de a ceaş valoră.-^- "Aţids M, gr.b^dignus sum, Vrednic (verecun-dws, l, Wiirdig, germ. gr.). Oamenii vrednici sînt căutaţi. Etym.: Verecimdas—modest, cumpeîat^ ruşinos, veneratitf şi prin ext. metaph. vre$#*--la ,?3r,e rad, coresp«de şi genn. W&ţdig*— Destoinic (probm, peritust /.,      gr.),  Cei, destoinici trăiesc ţ)lne
în IjUms,. Etym.; A*ctohhih, rus,-r-Apţ (apţuş, U imT/fituti, gr*— Unii sînt apţi în toate afacertle.—Talentai               gr.==/a/en-
tuni aequans, /.==cap^bilfi destoinic). Qei, talentaţi delan^tură, a-jn»g, oameni mari ai ţârii, Sensu ecclesiastico: Voi cei talenfffţi, ca şi ,cei qetalentaţt, veţi fi tmprgţoşaţi cu dragoste de păgâni^ dgc$ veţi ,şti sâ’i atrageţl câtră vpi, zice Christ Apostolilor. Etym. : $ad. de orîg., *<tt<moc, gţ,t t#lwtw, L^poniţus, summa pecuniae. Metaph.: Capacttaş, aptituda,' ingenium. Rad. Capax, agte-^ţa-Jeutat. Sensu proprio :v.Ţ<*xat»^, gr., conţine următoarele signifiea-•ijunj;-staţera, libra==j>alanţă, cumpănăj.;lan$;''faium; sorq.
. Azuriu, albastru, ven&t.                                n.
<     §>. 47. Azuriu            gn,—caeruleustolor, /.. « coloare al-
băstrie sau albstră).—Ce ochi azurii are această fiinţă! Subst.— (ieoerulum,   ă *<>avo;, gr.). Azurul bate la ochi. Vela colore coeli
Plin.—Etym.: Aeure, fr., şi subst.: Azur fr., azzur, i\. —Albăstriu coeruleus color, 1., xt>«v6c, gr.). Coloaretţ albăstrie m place la toţi. tpsaque caeruleis charta feretur aqais, Oţv. Etym.: Alaba-struni ***g«3:pov; gr., o specie de marmoră în coloare albastră, de tinde prin metaph.: Albăsţru sau albăstriu. „Venă (coeruleus color^ sşu. color vettdus, l., x»â»<6s, gr.). Unora le place stofa de coloare yenătă. Etym.: Venetus, I.==vStjet— Rad. de orig.: Veneti, J,, de unde Veneţia, şi Venetus ;cţre aparţineIş Veţieţi, *m«(, gr. ^-Veneţii, popor.                       f
      '    . ’ . "   "           B.                               .
      Babă hârcă, bMrattă, vechia.                      ,
      §. 48. Babă (anust /., wi!js< gr.=!emee betrâid).—Baba şede în mijlocul fetelor=ecce anus in mediis resMens annosa, puellis, Ov.—Etym.: Baba, sl.—Hărcă şi cârcă (mus                   gr.). Hâr-
cile nu părăsesc patul; ■ Etym.: Cartea it. — s&rcina, greutate, şi prin ext. şi metaph.■:* //drcd=babă istovită. Turcu zice: Kâry^it^
M
 flwe $ #0$a=betrâiţă. Bătrână (anus, l, 7P#u«,gr.), Şinţte bătrâne sînt unele harnice.-*Etyţn. : Veterana, i—ye0iă(vetula, L w«®«> gr,) sărmana vechig, fiumai poate merge.—Etym.: veţuş, l.
    , Baccanale, dionysii, oţgii, beţii, desfrenări.
      §. 49. Băccanate şi bahanale, (bacchanaha, l.               gr.^
 sărbători în onoarea zeullu Bacchbs, care se serbau cu petreceri smtiptuoase şi beţ», armare de desfrânări, de unde metâp&îDes-, frânăre, corrupţie). Mulţi trăesc toată vieaţa în bacchanaie. Rad. de orig/Sflcc^tts.—Dionysfii ^wvoota, bacchanalăa, IJ. Grecii ateri gau la dion$sii (f>etfeteri deîsfrenate), ba la cete mai mari sărftâ-fori. Etym :         gr.,  Dionysus, l. m Rad. de bt\g.—Orgii (of-
 giă ’opw gr.^sacrd ‘(imprimis Cereris et Bacchi), «=» cult, ceremonie religioasă şfpriţl ext. şi Metaph.: orgii, desfrânăH). Sînt taţîi făcuţi, mimat pentru orgfc=desfrehări.—Beţii (ebrietates, tinâlM-iiae, temulentiaă/l.,             în beţii, oniul nu'şi dă seamă, de
 faptele iul.—Etym.: Bibiiiini-bhiăre, \.,=a^ \tt\bât&<-=>bevăreşi b$re it zic.—Desfrenări (stuprationes corruptiones, îwşflopai, gr>), pr{n desfrenări, perzî sănătatea. Etim.: Effrenatio, l. Rad. de orig. Des-frenum, = frâu şi metaph.: Des/rt't/=desfrenare.
    > Băgă, vîrî, Introduce.
 ' '  §. 50. Băgă (tmmittire, injicdre, înserăre—Intercalare, /.,
 ilijîaXXt», iv^w, gr.). A băgă sabiea în teacă, A băgă lemne în sobă Metph.: Nu băgă mână unde nu trebue. Etym,: Prob.5 din gr., ptin ţraftsm. Consoanei * iii b în română şi eliinhiărea voc. *• -Francezul bague—ahulus, l.—inel, Wx-riXios, grv djSctitat în gtosăre, de la care s’ar trage bagă*, de pe inducţiunea că degetele să bagă în inel sau inelul să vârî pe degete, deşi corespunde ortogr. lui bague, să pare însă o derivaţie prea forsată.— Veri (în profiindum agere, deprimhre, inghrtre, 1., xataraigio, iuşmvoi, gr.=a vârî afund, în adîncime, vîrî.—Turcul a vîrît paloşul până’n gît. — Metaph.: Netrebnitul A vffît zizanie între fraţi. Etym.: Ptob. în-g&ere, l. prin transf. consoa&ei:# în w şi prin eliminarea pref» in. Supozi-ţiuriea c’ar fi o abreviaţiune din Vermts — verime, care are calităţile a se’ntroduce în ori-ce, nu pare bazată. Altfel, expresiunile îadrumează c’ar fi un derivat din vermis, 1. Vermele se vîrî sm
CU RADICALI DIFERIŢI
 33
 se vermueşte în păment. Metaph : se veri ca vermele în rană. Introduce (introducere, l, fes-*Tw> gr.=a duce pre cineva sau ceva în un loc, al vârî în o casă, la o întrunire publică, ele). Fără să se gândească, la introdus la palat. Metaph.: A’ntroduce în materie.
       Baie, scâldătoare, therrnâ, feredea.
       §. 5\.Baie (haineae, /., Aou-cpov, p*Â.«vswv gx.—actio lavandi). E higierde a face des băi. Scâldătoare şi scaldă (balneae, /., AoStp&v,) Ei au făcut o bună scâldătoare. — Alt sens : Balneum, labrum, pelvis, /., Aoottjp, gr.=vasul în care să face baie,—localul, camera de baie). A intrat în scaldă, dor n’a făut săldătoare. — Etym. : Scaldstore, it.—vas de scăldat şi scâldătoare, baie.—Thermă (ther-mae 1., '«<■       gr.  aquae natura calentes = băi, isvoare fer-
 binţi). De Trei ori pe zi, face therme.
     . Alt senz: Termae, 1. Tâ «w». gr.—local destinat pentru facerea de bâil. A întrat în terme şi -a făcut băi.—Alt sens : Ape minerale, -băi calde, ape de vindecare, de sănătate. Feredeu (bal tieae, 1. Aampov, gr.=sală de baie.—Am vizitat feredeul. Balneae, 1. Aaotp&v, gr. A făcut multe feredee. Balneae din PaXovsfov, gr.=băi publice. Elym. Ftirdd magh.
       Bandit, tâlhar, hoţ, rablău, far, răpitor, prădător, puugaş, pirat, brigand, corsar, haiduc.
       §. 52. Bandit, (latro, l.. ^fegr., bandit, fr.). Lumea încă nemoralizută, priină de bandiţi.—Tâlhar (praedo, 1.              gr.).
 Rupe cu mâna arma tâlharului frygian. Virg.—Etym.: Prob. rad. de orig.: Talhar, port. „a tăie, şi prin deducţiune, find-că tâlharii nu numai pradă, ce şi ucid,—tâlhar.—Magh. Tblvăj, încă nu e departe de rad.—Hoţ (furax, 1.,            gr.: căruia’î place se pră-
 de). Hoţii de codru şi hoţii de oraş, nu se aseamănă.—Hoţii înarmaţi (Xvjoti);, gr.) vîră spaima în oameni. Etym.: Prob. vorba hoţ este foarte veche, mai ales din timpul evului medu, jargon., de la vorba Gothi, popoare ale Scythiei, cari s’au revărsat asupra imperiului roman şi-au împlut de groază pre băştinaşi.—Rablău (pratdaior, \.) Rablău fură din ochi. Etym.: Rablo, magh.—Fur (fur. din fero înr. cu gr.). Furii stau de pândă.—Răpitor
                                                                   3
 34
svnonyms
(raptnr, 1,—).—De răpitori e plină lumea.—Prădător (praedator,
1., w»Xîjx»îî, gr.). Prădătorii sar gardurve. — Pungaş (ereptor, 1., '«pTtootTMcuj, gr.). Pungaşii stau î i cale. Etym. Pungă^Crumeua, marsupium, 1., îi^u^ov, gr. Rad. de orig. > rus=capătul cei gros a! unui ou şi prin deducfiune în rarortd senzului, şi cu augm, conso nei n, pungă, care de ordinar are forma oului.— Pirat (Pirata, 1. ^'-p^p, gr.=hoţ de marea, corsar). Piraţii, atacă vapoarele pe mare.—Brigand, (praeao,!. wT-vz, gr.). Briganzv, prada şi acid, Etym.: Brigand fr. Corsar (pirata, h,              gr Cor-
saire, . fr. Korsar. gr.=tălhar de mareaj. Corsarii au atacat navele şi le-au prădat. Haiduc (haîdiid, turc).
      Bazar, hală, medean, piaţă publică.
      §. 53. Bazar (mav-oittoXetov,) gr. :^-=loeus ubi omnis generis (viles) res veneunt). La bazar găseşti orice lucra cu preţ redus. Etym: Bazar, fr.—Hală (™J.viWwv> gr.—taberna, ubi res venales prostant, 1.). La Hală se găsesc lucruri eftine.—Etym. Mahall turc.=peaţa, loc deschis şi prin ext. peaţa de comerţ,—formată anume cu magazii şi dughene pentru asigurarea mărfurilor.—Medean şi meidean (^xz^-ov, gr. forum, ubi res venales prostant. L). Tot la meidan’i maieftin—Etym.: Meidân, turc,=piaţa publică.— Piaţă publică          gr., forum reratn ven-allum, 1., la place public,
fr.). în piaţa publică găseşti ce’ţi trebue.
      Benedictiune, binecuventare, blagoslovenie, dedicare, consacrare, sacrare, caterisire.
      §. 54. Benedictiune şi benedictie (benedictio, L, ’^xâ^i-, gr. —acţiunea de a benezice).—Benedicţiunea cerului, să vină asupra României.--Binecuventare (benedictio, 1, ’^Xo-şr^c, gr.) Binecuvântarea părinţilor, fo.cseşte fiilor. Etym. Bene şi convenîum sau conventus, l.,=pact, invoiala, din convenire, 1., şi metaph. cuveni —oraţia, verbum, !.-—gr.- Blagoslovenie (binedictio, 1. 'euXdfr^;, gr.) - Blagoslovenia D-lui, fie eu voi cu toţi. Elim. E,uroc/K>iume. rus.—Dedicare (dedieatio, 1. y.«f»:ipu>o;j, gr.). Mulţi, aşteaptă dedicaţia cerească (favoarea).—Consacrare (consecratio, 1.,          gr.).
—Consacrarea D-lui, aduce fericire în lume. Sacrăre (sacratio,
1.. ’      gr.). Cmul trăeşte fericit, când safrarea divină să revar
BU RADICALI DIFERIŢI
 35
să asupra’L—Catherlsire ('K&0;spawi;) gr> benedictio. 1.) Cotherlsirea divină, aduce fericire.
       Beşică, pustulă, cos, ampulă, papula.
       §. 55 . Beşică (Vesica, 1., vessic* fr=mică îmflătură, plină cu apă sau cu puroi). A descarcă beşi a—vmcam exonerare. 1., Metuph.: Membrana, 1.,—A înflă beşica prin suflare sau vînt= rnembranam spiriiu intendere. Membrana, care conţine urină gr.). Urina, se păstrează în beşică,—Pustulă (pusîula, 1., (?X6xx»ixa, gr>j = mică înflătură*.—Pustnicie s’arată pe corp.—Coş (ampulla, 1.,             gr., — mică inflătură, pa peie.—). Coşurile
s’arată pe corp mai ales primăvara. Etym.: cossus, 1., cosso, it.—-Vorba coş, în română are diverse significaţiuni : Corbis, l.=coş sau paner ; furnus,—horn, cuptor; receptaciilum,=coşul morei, în care se-toarnă grăunţele,- infaadibitlum—coş de car sau coş de moară, etc. Ampula, (ampulla, 1.,                gr.=mică îmfătură pe
pclle). Ampulele se vindecă prin fricţiuni.—Alt sens: un soiu de mici fiole=J-«x''(J°M gr .—Papală (papula, l.=mică beşicuţă),—Papalele se vindecă uşor.
       Biruinţă, victorie, izbândă, triumf, succes, învingere, nicâ.
       §.’56. Biruinţa şi biruirc (victoria, e.,        gr.).  Dărueşte,
Doamne, biruinţa asupra prutivnicilor.: Etym.: Virilitas, 1.,— bărbăţie, tărie, putere şi metaph.: Viruinţă—biruinţă. Victorie (Victoria, 1. "tar,, gr.). Viteaza armată română, a repurtat multe şi mari victorii. Izbândă şi izbăndire (bonus exitus, successus, e-venhis, 1.,        gr.).  Norocul,  i-a slujit de a ajuns la mare iz-
bândă.—Etym. H3Bd«ni« sau hsxhxhis rus,=masacru, ucidere, asasinare şi metaph,; Izbândă, victorie. Triumf (Opî^s;, gr-) thrium-phus. I.—victoria, 1.. 'l[7-rt gr.). Armata a mers din triumf în triumf. Succes (successus, !.,                gt.—res fcliciter gest a, 1.).
Trupele române au mers din succes în sitcces=sentper prcsperos successus hobentes. învingere (victoria, 1. vexr* gf.). Prin învingere ajunge o ţară la mărire. Etym.: In pref. şi vincere, l.=a’nvinge. Nicâ (vba, gr., imper., lui vwir.v =vlncere, 1. rad. vcxrr=vict0ria). Vorbă întrebuinţată în limba Bisericei. Ieşit Christo nică—învinge prin /sus Christos. (Inscripţie pe crucele mormintelor).
 36
SYNONYME
      Bobletic, budalău, tehui, neclar, încurcat, turburat, hodorogit, smintit, delya,
      §. 57. Bobletic (attonitus, 1.,              gr.=care n’are  minte
sănătoasă, turburat la spirit). Cei bobletici, nu ştiu pe ce lume trâ-esc. Etym.: Prob., rad. de orig, : ŞjmîXvjxto;, gr., prin cor. şi transform., primei sylabe în bo, în română. Magh., balgatag—fără simţire, nebun, pare a fi mai depărtat de rad. Lat., format, balba-ficus, deşi aproape de rad. totuş nu corespunde sensului veritabil. Budâlău (stolidus, 1., gr.—lipsit de judecată). Şi cu budâlăi te poţi servi la nevoie. Etym.: Badalast, sl.—Tehui (mtionis expers,
1., dio-'oţ, gr.—lipsit de rezon)., Mai mulţi tehui, decât deştepţi. Etym.: Huer. fr., rad. de orig. *x-âpoăo>, gr.~zlam.are persequi, con-viciâr1, 1., şi de aci tehui sau tevui, prin argumentarea pref, te corespunzătoare pref. gr., luat în seuz metaphoric. Neclar (non mani-festus, ineertus, obscurus, 1.,        gr.). E neclar în expunerea lui.
Etym.: Ne şi clarus. [.—încurcat (difflcultatibus impeditu", invius, l., 'dmpoi, gr.). e aşâ de încurcat în ideile sale, că nu poale hotăra nimică Etym.: Intricatus, 1.—Turburat (consilii inops, perplexus, 1-, ’ajir(/.«vaS, gr.=lipsit de judecata.). Unii sînt turburaţi la minte din naştere.— Etym : Turbidus 1. Hodorogit (insanus, incerius., ’târl\ost gr.=cu crierul sdruncinat, slăbit) —De obicei, beirânii sînt hodorogiţi.— Etym.: oaomatopeu, prin deducţiune dela hodorogit sau odorogit —deteriorat, spre ex., carul hodorogit,—carul hodorodeşte,—de unde hrîn ext. şi metaph.: om hodorogit. — Smintit (insanus, aberratus, 1, jtapaţppwv, gr). cu oamenii smintiţi, sâ nu facă con-venţiani.—Etym. : Es din ex.,—mentitus— nentiri, l — Delya (er-ratus, insanus., v^ppwv, gr.). Fugiţi de cei fără de legi, ca să fiţi liniştiţi. Etym.—Dely. turc.
      Bolocan, neiscusit, nedeştept, nesurubar, nedestoinic.
      §. 58. Bolocan (natura non aptus, 1.               gr.-—defectuos
din natură).—Mulţi oatnini, sînt bolocani. — Etym.: Prob. Boletns, l.=burete, ciupercă, formal prin transf. de litere şi sut română an : Boietuî—boletan—bolotan = bolocan : — mărginit, ne deştept.— Neiscusit (tmperitus, 1., wfo, gr). Cei neiscusiţi ’şi perd averile. Etym. SlscriocoBHXiH, rus, rad, de origină gr.=habil.—Nedeştept (non vafer, 1.,                        gr.). Cei nedeştepţi nu e$ă La capăt..—
CU RADICALI DIFERIŢÎ
 37
Etym. Pref. ne şi excitatus, l.=ager, agil. Neşurabar sau neşurupar (simplex, imperitus, 1.,       gr.=care nu ştie învârti surupul, a-
decă, care nu se pricepe a face bine o treabă). Aceştia sînt ne-şurubari, după dînşii numai prăpastie. Etym.: Ne pretix şi m\fp\'nx, rus.—şurub.—Nedestoinic (itnbecillis, irrpotens,—simplex, L 'aîava-co;; — oxatâ;, gr.). Puţini destoinici, mulţi mdestoinici.— Etym.: Ne pret şi aoctchhxih, rus,=demn, meritabil, de unde destoinic —nedestoinic.
      Bute, butoi, cadă, poloboc, zăcâtoare, balercâ, tocitoare, Buna, putină, berbintă.
      §. 59. Bate (dolium, 1., 7lt0î,s> gr.=vas mare pentru vin sau rachiu sau şi alte lichide). Toamna se umplu buţile cu vin.— Etym.: Lat. med.: Butte. it. botte, isp. şi port,, 'boia, germ. biitte.—Rad. de orig., însă : ri£flo;> gr.—Consoanele p. şi b, de ordinar, se confundă în română una cu alta, normă care să practică şi respective la vorbele de origină, ceea-ce se’ntemplă şi cu limbele streine.
      deci, prin lapsus liuguae şi jargon a fost transformat în limbele moderne în diverse vorbe nedepărtate însă de origină.—Butoi (doliolum, 1., î'-4îo;> gr.—vas mai mic, pentru aceaş întrebuinţare). Etym.; ca şi bute. —Prin ext. şi metaph. butoi se zice şi de sto-mach.—Sunt quibus venter instar dolii est. — Cadă            gr. ca-
dus, 1.—vas. nu mare. Strugurii s’au pus în căzi. Alt senz: sitclla sufraglorum,].-— urna de voturi. Poloboc sau boloboc (cupa, I, rffoţ, gr.—vase mari ca şi buţile). Boloboaeele sînt necesare la gospodărie.—Etym.: Prob., EoaxuucaBO'iKa, rus,—boloboc mare, prin abreviaţie.—Dupre unii din doliolum, 1, prin transt. şi schimbarea Iiterilor. BcuXog, gr.=a%er, gleba--Y)ăm\ni bulgăre, brazdă= boius, 1., în combinaţie cu                  gr—sgomot, mugire—bocas
şi box, 1., prin ext. să par a oferi radicalul—Zăcătoare        gr.,
cadus, 1.—vas mare nemişcat din loc în care să toarnă lichide). Zăcâtoarele sînt pline de spirt.—Etym.: Jacere, 1.—a zăcea, a sta pe loc.:—Zăcătoare-^lustrum, latlbulum, 1., q>t»Xgog, — vizunia fea-relor sălbatice: Fearele se.jetrag în zăcatoarc.—Balercă (doliolum, 1M raOâpiov, gr.=butoiaş, mic vas, penlru lichide). In balerci s’aşează şi varză pentru murat. Etym.: Barillet fr.— Tocitoare (dolium. 1.,
      gr). In tocitoare, să pune varză la murat; torcular, !•
 38
SYNONIME
Xrjvos, gr.=cadă în care să pun strugurii de tescuit).—Strugurii s'au aşezat în tocitoare. Etym. : Torcnlar. 1.—But iu (doliolum, 1., raBctptov, gr .—butoiaş, mic vas). Buriul e plin cu ulei. Etym.: Baril, fr.—Patină (cadus, 1. me-ipiov, gr,=vas inie de ţinut lichide şi lucruri solide, ca brânză, perjă, etc.). Patinele sini necesare la o bună gospodărie. Etym.:                   gr.—Berbintă (doliolum, 1.,
ra8âpciv, gr.—mică balercă pentru brânză). Etym.: Prob.: Baril, fr.=
Bulimia, galeată, budăiu, dimerlie, baniţă, oboroacă, vadră, ciubăr, ciutură, doniţă, cofă, rnertic, balie.
      §.60. Butineiu ş putineiu (doliolum, 1. ^Oaptov, gr. -= pu-tinică de bătut lapte). In putineiu, să bate iaptele pentru scos unt. — Găleată (ăn°s> gr. = utensile quodvis, instrumentam == vas mic de metal sau de lemn, întrebuinţat la mei multe servicii). Cu găleata, s’aduce apă, cu găleata s’adapă caii, etc.—Etym.: Prob. Galiote, fr., şi raaiOTx,"' rus=un fel de navă cu pâr.ză, eşită din uz, şi prin ext., vas mic, — găleată. — Budăi (lacus, 1., xwos, gr.=vas mic, putiuică). In budaie să păstrează laptele acru. Etym : Puteus, 1. = fântână, bortă şi prin ext. budăi. Rad. de orig.: iueocpov, gr.—Dimerlie (modium, !.—măsură de capacitate, 16 sextarii coetinens,—Odinioară, msrţa se măsură cu dimerliea, care conţinea 16 ocă, 12 dimerlii la merţă,'şi se zicea: cu dimerliea plină=jvieno modio —Dimerliea greacă                 gr<j medimnus,
1.), cu care se măsura grău, cuprindea şese modii romane—sex modios Romanos continens. Grecii măsurau grâul şi alte lucruri uscate cu meditnnos. Etym.: Av-jU^oiia —două măsuri—5t=doue şi jiSTpioiia =mesura. ■— Dimerliea moldovei, fiind mai mare în capacitate ca modium, s’a denumit două-modii,=două măsuri.— Baniţă (modius, 1, nss^poa, gr.—dimerlie). In Moldova se măsurau cerealele cu baniţa. Etym.: SaNO'Ka, rus. dim. din rus,—cutie şi prin ext. baniţă.—Oboroacă şi Obroc (modius, !., [Ueijapog, gr.=ua utensil de scoarţă da arbore, pentru folosul gospodăriei de ţeară). Ţeranii, suie porumbul în coşere, cu obo-roace. — Etym.: <skp<5kz, rus, — plată şi prin deducţiune, obroc.— Arendaşii ţerani în scimhul pământului dat de proprietari, făceau plata cu produsul muncii lor, dijmuită dupre convenţie şi măsurată cu oborocul. Să zicea: încă a’ai dat obrocul, adecă n'ai
CU RADICALII DIFERIŢI
 39
 făcut plata.— Vadră {hama, situla, 1. ’fy1?» gr. şi a    =» oeno-
 phorum, l.=măsură de capacitate pentru solide dar mai ales pentru lichide). A turna rachiu în zăcemală cu vadra. A cumpărat o vadră de brânză. — Etym.: Quadra=caăra, din quatuor, 1., de unde vadra=tnăsma de 12 >/3 litruri, o pătrime din 50. 1., sau 40 ocă, adecă '[4 din 40 ocă.—Cuibar (iabrum, 1.,         gr.—cădiţă
 de spălat şi de turnat apă).— Cu ciuberele se cară apa.—Etym. : cnvier, fr. kiibet, germ. Ciutură {hama, situla, 1., gr—pocu-lum rotundum magnurr.—zwhăvaş pentru scos apă din fântână). La ţeară, apa din fâniâni se scoate ca ciuturile.—Etym.: Situla, 1. —Doniţă (mulctra, 1., s£voc,> gr.—vas de muls lapte). Laptele oilor şi-a vacilor, se mulge în doniţă —Etym.:         gr.—Cofă, (cupa,
 1., '«m» gr.=vas mic, de adus apă). Femeile cară apă cu cofele.— Etym.: Cupa, 1. Kufe, germ., şi kiipe. Mertic (modiolus, 1—măsură mică, de ordinar a zecea parte dinfr'o baniţă). La fie care baniţă se ieâ un mertic vamă pentru măcinat.—Etim.: Prob.: Mensus, din metiri=măsură, de un de meritic sau mertic = plată peutru măcinat.—Merice. sl.—Balie, (balneum—lavacrum in quo abluuntur panni.—vaml în care se spală rufele, şi care e mai corect, a se numi baie, v. §. 51.—
      Butuc, buturugă, tulpină, trunchiu, cioată.
      §. 61. Butuc (caudex, 1. «£Xex°s» gr.=în genere, o parte din trunchiu, în specie, partea trunchiului ce conţine crengile). După retezarea trunchiului, remăne numai butucul.—Metaph.; lamqu-ara caudex sfaf—stă ca un butuc=ca un prost (vorbă de afront). Quid stas lapis?=Ce stai ca un butuc ?—stupidus, hebes.—Etym.: Prob.: Bo6xonov, gx.—frutex palustris—copăcel de baltă şi prin. ext. şi metaph., butuc. Lat. frutex—copăcel, trunchiu, încă se pare a oferi rad. prin trans. literilor,—şi metaph., buluc. Dacă se poate face o compar,, între vorba bute şi butuc, se poate determină, că ambele se trag din acelaş rad. de origină. Turc. zice, kutuk, vorbă aproape de rad.—Buturugă (stirps), 1., Stsâsxos, gr). Buturuga mică sprâvale carul mare.—Etim.: Acelaş rad. ca la butuc. Rus. zice : E^*TypAziKz=o bucată de lemn ce se leagă la fractura piciorului —şi prin ext. buturugă. Rusul mai zice şi KcstpaÎTA=stirps, 1.— Tulpină şi irupină (stipes, I., <™r;os, gr.). Tulpinele arborilor co-
SYNOEVMIiî
 ţin crengi. Etim.: Trap, sl.=corp, trunchiu—srtpes, Derivaţiunea din corpus, l.=affin*, şi-apoi, trup, de şi convine în senz, în raportul ortograhiei se pare neverosimilă. — Trunchiu (truucus, stirps,
1., irpfyvov, gr.). Trunchiul este baza unui arbore.—Prin. ext. trunchiul omului,—partea corpului fără cap.—Metaphi. Tamquam tran-cus stipesque stat—stă ca un trunchi. Quid stasu, truncus ?=Ce stai ca un trunchi ?—stupidus, hebes.—Cioată (moies, massa, stirps,
1., itpâjivov. 'ovxoj, gr.=grămadă, sioi şi metaph., cioată), Ţeranii strîng cioate din pădure pentru foc: — în genere, cioată, se numeşte baza trunchiului, care este legată prin viţe de pămînt.— Etym.: Kiutuk, /«rc.,—trunchiu şi prin ext, CiaaU.
                                      C.
      Canon, normă, regulă, model, măsură, metru.
      §. 62. Canon, (canon, I., **viov, gr.). Cuvînt cu diverse sen-zuri: Examen în litra***liinba cumpenei=am«ssz>, regula, norma =cumpănă de nivel, mesură, linie, echer, nivel: calamuş textorum =mesură, cotul, metrul stofelor; virgulac quibus clipeos tenebant; palus, mensura, saltus. Canonul cumpenei, arată cantitatea dreaptă a kilogramelor; cu canonul facem semne drepte; cu canonul se măsuri stofele ; soldaţii romani ţineau scuturile de nişte mânere, în formă de beţe sau canoane-, Romanii măsurau pământul cu instrumente \ agricole numite canoane. Sensu eclesiastico, sig-nifică: a). Nişte imnuri care să căntă în Biserică, şi care canoane sînt compuse din 9 ode, formate după regulele poetice şi fiecare odâ cuprinde mai multe tropare, precedate totdeauna de irmoase, cu care împreună înfrumuseţează ormeje serviciului divin, b). Scrierile ce conţin faptele instructive ale sf. Apostoli ;— c). Măsurile ce trebuesc luate respective la crendinţa clericilor sau la disciplina şi regulele eclesiastice. Sf. Apostoli au scris multe învăţături religioase, care se numesc canoane. Din cauza relei conduite, mulţi monachi şi monachii au fost supuşi la canoane. Normă (norma, l„ ^p^î'-ry^ gr.-=regulă, model, principiu). De voeşti s’ajungi la scop, păzeşte normele dictate de conştinţă. — Alt senz: Exemplar, exempium, 1., naprfîeqna, gr.—formulă, copie
CU RADICALI DIFERIŢI
 41
 model, pildă. Cei ne versaţi tn litere se ’ncumetâ a trăiă chestiunile literare duprc norma literaţilor aprofundaţi.—Alt senz: Argumentam, documentam, î.,          gr.— Mici o normă na este
 mai tare, ca norma, că universul trăeşte pe vede—Regulă (regula, 1., regie, fr. xavtAv, gr.), Sensu proprio : Linie de lemn sau de fer, cu care se linie ceva.— Regula face ca trăsăturile pe chărtie
    Xf /ţ S~§ «« /% ^ 4 /) Ti r*i Ii • /*> z’v 1 ! /~v /V 1 /îl /\ < <* 4*^ *•* ■*-<« *
 ti/ ^ tc   —iviciaf-zii. . i\c^ac/u^             iiiuuci     uc pui taie, pi    mci~
 piu, lege (viţio;, gr.), ofaiceiu. Toate se fac, dupre regulele natn-rei.—Model (exemplar, exemplum, /., modele, fr., Mp<*îe-j>a, gr. = ceea-ce poate sau trebue imitat).—A lua pre cineva de m&del, de purtare bună. — Mesură (mensura, 1., n^pov, gr.—metrum, modus. Sensu proprio: Objedul ce serveşte a determină cantitatea materiei. Măsura lucrurilor înnainte, era stînjânul.—Mesura vinului este litrul. Prin ext. şi metaph.: Spaţiul, întinderea, durata timpului.— Măsura vremurilor este greu de cunoscnt.—Asemene : Mesura, numărul şi aranjamentul sylabelor şi-a picioarelor unui vers (>8(ioî, gr,). Mesura versurilor poetului Ovidiu este din cinci şi şese pi» picioare.—Asemine : Marginea, limita: Mesura vorbelor, face înţelegerea între persoane. — Asemene : Moderaţie, regulă, normă, eanon=regula, norma, canon î.—Ca ce mesură, vei mesură, cu a-*ceea vei şi luă.—Metru (metrum, mensura, 1.,      gr.=mesură
 modernă, cu care se mesoară stofele, lemnele şi alte materii, precum şi distanţele). Actualmente, metrul de stofă, ţine un nămol de bani.—Metaph.: Mgsura unui vers şi chiar versul-însuş.—Poeţii antici, în versurile lor s’au servit de metru.
      Casă, bordei, cobită, cabană, cort, şatră.
      § 63. Casă (domus, \., '«x'a, gr.=±construcţia ce serveşte de locuinţă). Fără casă nu se poate locul—Etym.: Casa, l.,=colibă, bordei, şi prin ext. casă. — Bordei, (tagurium, l, gr.—casă subterană, în care, locuiau şi locuesc câmpenii şi oaminii săraci). La nevoie, se locueşte şi’nbordeie. Etym. : Das Bordell, germ., lupanar, J.,=casă unde se retrăgeau şi se retrag femeile prostituate, casă proastă şi prin ext. bordei. Rad. cîe orig. Bord, german. —margo, lltus, latus,-~latera navis, ipsa navis, şi prin deducţiline, încăpere, locuinţă, denude bordell, germ. şi apoi bordei.—Colibă (magalia,gr.=locuinţa, casă mică de lemn acoperită
 42
SINONIME
 cu stuf, cu paie şi cu fîn.). Păstorii în timpul verii, trăesc în colibe. Şi si. Koliba—Cabană(mapali, tugupium, 1., -/■xUifo, gr.), Prin cabane locuesc lucrătorii. Etym. : Cabane, fr.—Cort (tcntorium l, oxlivţî> gr.) Nomazii trăesc în corturi. Etym.: Cortex, l.,=scoarţă, coajă de arbore, şi prin ext., acoperiş, învaliş şi apoi cort.—Germ. : kork, şi korkrinde—pluta, dop din coaja de arbore, sînt înrudite cu cortex. Derivatul cortină, e înrudit cu       gr.—quidquid e vimine con-
 texium est, ex. grat, - qualus, 1. = coş, paner,—nassa=vârşă, coş de mlădiţe pentru prins peşte,—ozmz=stubei de albine,— fiscella
 l.,=paneraş,' coşuleţ de împletitură de lozie, şi metaph.; Hupzos,-* acoperiş de pânză — ş’apoi textum vimineum, scutum vimineum, convin în raportul senzului.      med. grec., înrudit deasemine cu
 cortex, 1., significă, loc închis cu gard, ogradă, şi prin ext. şi metap., cort, cortină. Senşu proprio, însă—caldare, cazan.—Şatră (tăbernaculum, 1.,      gr.). Ca ţiganii în şatră.—Eîym.: Şă-
 ăir (tchâdir) turc, luorapK, rus.—cori, şatră.
      Categorie, acuzaţie, defăimare, năpăsluire, imputare, reproş, calomnie, clevetire.
      § 64. Categorie (categoria, L            gr.— vorbire de rău,
 năpăstuire). De multe ori s'aruncă categorie, asupra nevinovaţilor. Diverse senzuri: ca termin de logică) : a) Predicament (praedica-mmtum, l.=mod suprefm, categorie).—Categoriile lui Aristotel = Aristotelis categoriae, 1.-—expuneri filosofice alese şi bine chibzuite ;—b) Atribut (atributum, 1. — distinctiunea ce să cuvine cuiva sau la ceva). Inteligenţa e categorica dată omului de natură ;— e). Clasă (classis, 1. gr.= aranjarea persoanelor şi-a lucrurilor). Categoriile poporului de jos, sînt temeliea statului.—ă). Ordine (ordo, 1.,       gr,). Comandantul a aranjat oştirea în categorie
 de bătaie;— e). Ordinea evenimentelor— 'xy.o\a-jo:a, gr. — Greu de ştiul categaria evenimentelor ;—f). Şir sau şirag (ordo 1., gr.). Nuegreu a mână vitele în şir la păşunat;—g). Rând (ordo, l-,     gr.). Profesorul a aşezat pre elevi în categorii;—h). Merit
 (meritum, dignitas, 1., Uniiaujosi de categoria\ăntăia, alţii de categoriea a doua ;—i). Tagmă (tagma, l., gr.,=clasă, castă). Nu te amestecă în categoriea preoţilor ; — k). Castă (tribas, 1., fvX-rj, gr.—clasă, secţiune a unui părtid). întreg poporal a fost îm-
CU RADICALII DIFERIŢI
 43
pârţit în categorii1), Diviziune (divisio, 1., i^p^ea, gr.). Un corp de armată, cuprinde mai multe categorii ;—m.). Breaslă (corpora-ţio, l, «taipiia, ypzzpcz, gr.^. Meseriaşii se’npart în mai multe categorii (bresle) Acuzaţie (accusatio, 1., xam°pta> Tpacpvj, gr.J. Nu e greu, a aduce acuzaţie vinovaţilor. — Defaimarc (obtreciatio, I., v.arri-'opioi, gr.j. Vinovatul merită defăimare. — Etym.: Diffamation, fr., diffamatio, 1. Rad. dc orig., dis şi fama, î.—renume, reputa-tiune,—gr. dor.—Npâstuire (obtrectatio, 1., pxcwwia, gr,). Răutatea se denunţă prin năpăstuire.—Etym.; HanacTX, rus — nenorocire, adversitate şi prin ext., năpăstuire. — înputare (criminatio,
1., «xiajttt, gr.=acuzaţie fără probă).—-/ s'a făcut imputarea c’a neglijat datoriile sale.—Etym.: Imputatio, 1., imputation, fr.—Reproş (obtrectatio,                 gr=acţiune de a reproşa ceva,)
Când nu găseşti de vorbă faci reproşuri. Etym.: Reproche, fr.— Calomnie (calumnia, 1.,            gr.). Prin calomnie ’ţi câştigi duş-
mani.— Clevetire, (obtrecatio 1., owv.o-şxnia. gr. Clevetirea aduce multe neajunsuri.— Etym.: K/ub«t<$, rus=vorbire de rău, calomnie.
       Catichumen, prozelit, neofit, convertit.
       § 65. Catiehumen                gr.,   catchumenas, 1., «— cel în
stare de pregătire pentru a primi botezul). Catichumenii, na puteau asistă la liturghie, şi erau admişi între chreştini, numci după oarecare practice religioase. La Roma catihumenii, erau sub ascultarea apostolilor Petru şi Pavel.—Prozelit («poţijXoTos, gr., pro-selitus, l.=nou convertit). Prozeliţii lucrau cu inima şi cu suflet pentru credinţa chreştină. Sensu proprio : *po^Xvtoj, gr.—advena— strein şi inquilinus=\ocatar,—oaspe şi prin ext., nou convertit.— Neophit (vsMozoţ, gr., neophytus, l,=decurând adus lă christianism). Neophyîii ’şi căutau conştiincios de datoriile chreştine.—Convertit (conversus, 1.,              gr. = nou convertit la religiea chreştină),
Conrertiţii la religia chreştină, încurajau convertirea altor păgâni.
       Catîr, magar, asin, onagru, mul, lalisiu.
       § 66. Catîr (hinnus, 1., gr. şi ginnus, 1., gr. = produss al unui cal şi al unei asine). Catîrii sînt animale de po-voare.—Etym.: Kătir, turc.—Măgar (asinus, 1., 'ivî;> gr.)—Măgarii trag greutăţi mari.—Etym,: Magarac, sl.—Asin (ăsinm !.,
 44
SYNONYME
 gr,). Arcadia nutrea un mare număr de asini.—Onagra (                .
 gr., onager, L—asinu$ /eras—magar selbatic.J. O negrii trăesc prin păduri, — Pnlcher adest onager, mitti Venator debet. Mart.—Mal <jnulus, 1., Vtovo;, gr.=care provine din asin şi din eapă). Mulii sînt animale blânde şi bune la gospodărie.—Festinat calidas ma-lisgerulisque rsdemptor. Mart.—Lalisia (lalisio, L, ’tîZKS’P’.QV TCTO ova^pO’J, gr. — mânz de onagru, măgăruş selbatic). Lalisii sînt foarte frumoşi.—Cam tener est oiiager solaqae lalisio mutre Pascitur. Mart.
      Chaos, massă, grămadă, confuzie.
      § 67. Chaos (chaosol. x&°s, gr.) Sensu- eclesiastico : Con-fuziunea naturei înnainte de creatiunea iumei. — Numai vulgul mai crede în diversele transformări ale Universului, Oaminii culţi au părăsit ideile biblice, nelogice şi neaşezate pe nici o baza.—Unii autori antici, ca O vid- adoptase - ideile biblice în descripflea chao-sului. — Aceaste idei astăzi, numai au nici un rost, căci universul n’a îost creat în răstimpuri şi n’a fost creat de nici o putere streină, ci de sine însuş şi prin sîne însuş fără’nceput şi fără sfîrşit şi să conduce în mod normal pentru vecie. Toate ideile ecclesiastice şi filosofice în raportul creaţiunii universului sînt simple p'naniasme. Citatiuni ale autorilor vechi asupra sigiiificaţ:unii cuvântului chaos : In chaos antiquum couf'undimur, eripe flamrnis. Virg. Iterumque deos hominesque premat deforme haos. —Infern, la păgâni *A«v;<;, spsps;, -dp-;:px, gr< ]a chreştini: T^vvs, ind. Poşsidet alier aquăs, alter-inane chaos. Ov. Chaos mai significa: Hiatus, orens; tenebrae ; aer.—Massă (massa, Chaos, 1., x*>»» gr.=un bloc, o grămadă de elemente nearanjate). întru începui, universul eră o masă deforma,—Credinţa anticilor şi-a vulgului).—Sensu proprio : Massa 1.. n&t,x, gr. Massatn picis urbe reportat. Virg. = un bulgăre, o turtă de smoală o reportă din cetate,— Grămadă (ehaos, 1. 7A°î> gr.=o massă mare de diverse elemente în desordine). La început universul era o gramadă de elemente 'în desordine, dupre credinţa vulgului. Sensu proprio : Congenes, !., gr.—adunătură complectă a părţilor. In piaţă sînt grămăzi de mere. Etym.; rpoA\\V*> rus.— Confuzie (chaos, 1. y£o;, gr.=deso?dine). O mare confuzie a domnit, între elementele naturet, înainte de crearea universului.—Credinţa vulgului.—Sensu proprio, Canfasio, commistio, con-înrbatio, L rtix'w* gr,—desordine). Lumea întreagă este o confuzie.
CU RADICALI DIFERIŢI
 45
       Char, graţie, venustate, hună voinţă, favoare, amoare, dragoste, beneficiu, premia, theosevie, iubire.
       § 68. Char (xâptj, gr., gratia, 1. =' agrementul în persoane şi lucruri). Mireasa a arătat mirelui mult char—Sensu ecclesiastico: Putere divină, care protejă pre binecredincioşi. Doctrina chreştină, pune pe cale pre om a apelă la charul divin. Charul D-lui să fie cu voijai ioţi.—Graţie (gratia, yâpiţ, gr., —- act de buna voinţa, favoare). Dacă ştii, să ie porţi, poţi întră în graţia celor puternici. Sensu ecclesiastico : Graţiea divină, se revarsă asupra tuturor. Venustate (venustas, 1.,             Sr-> — fericire, bucurie). Omul are
 venustate, când atacerile’i merg în plin. Sensu ecclesiastico : venu-statea divină, o poate avea omul, potrivit faptelor sale bune. Bunăvoinţă (benevolentia, 1., bienveillance, fr., 'eujiivsia, gr.) Bunăvoinţa este o calitate distinctă a omului însoţiţă de urmări fericite. Sensu ecclesiastico : Bunăvoinţa divină,fericeşte pre om.—Favoare, (favor, }.,faveur,îr.,xdp'.î, gr.=condescendenţă, bunăvoinţă). Regele acordă favoarea sa cetăţenilor meritaşi. Sensu ecclesiastico : Favoarea divină, întăreşte speranţele în vederea Raiului.—Amoare (amor, 1„ ’spcoj, ’xroter), gr.) Amoarea de aproapele tău, înveseleşte vieaţa.—Dragostea, (amor, 1., Vfâitvja;, gr.) Dragostea între fraţi, foloseşte societăţii. Etim.: ap^ohhmnoctx, rus = lucru scump, lucru de preţ şi prin ext şi metaph., dragoste. Opiniunea unor filologi, că vorba dragoste, ar fi un derivat din dracontia, 1., spa-/.ovzix, gr.,= un soju de piatră scumpă, şi prin ext. şi metaph., dragoste, pare a nu fi întemeiată. — Rad. de orig. poate draco, l.=op<*xa>v, gr. — Beneficiu, (beneficiam, l, x*?‘s, gr.) Beneficiile, aduc înfrăţire şi dragoste între oameni.—Premiu (praemium, I., x&p‘î. gr., Oamenii laborioşi, ca şi elevii silitori, merită premii. Theosevie (BeoaiŞzia, gr., dei cultus, religia, l. — amoarea de D-zeu, închinarea la D-zeu). Theoseviea aduce fericire.—Iubire (amor, 1., 'sPo>;,gr.) Iubirea de patre,, este o datorie cetăţenească.' Etim. : /uokorx rus.
       Cheravim, seraphim, ânger, spiritul sfânt.
       § 69. Cheravim şi cherubim, (cherab şi cherubim, !,, che-rubin, fr.). — Nume cunoscut din vechiul testament, al unei specii de ângeri, şi numiţi astfel în iimba ebraică, — x'fpSKimx, rns,
 46
SYNONYME
designă pre ângerii puşi mai deaproape în serviciul divinităţii şi cari erau trimişi şi pre păment, pentru a,mp6că oaminii şi-ai pune mai deaproape în contact cu divinitatea. Oamenii, veniţi in contact cu chernvimii, vcd Raiul.—Seraphim (scraph şi seraphim, 1., sera-phin, fr., ccpa$iiM2, rus, cuvânt de orig. ebraică). Era o ordine mai înnaltă deângeri la ebrei şi apoi la chreşt:ni şi care designă spiritele cereşti din prima ceată a ângerilor.—SeraphJmii erau ângeri ca şese aripi, închipuiţi astfel, pentru-că fiind trimişi în misiune între oamini, ştirile să fie mai grabnic comunicate divinităţii. Su-blimis arbos ordinis seraphaei (zice Scaz.). Ânger                   gr.,
angelus, 1. = nuntius coelestis). Designă în genere pre vestitorul trimis de D-zeu pe pământ, pentru a vesti oaminilor diverse ordine cereşti blânde sau aspre potrivit faptelor lor. lnventor viţii non est Deus, angelus illud. (Prud.). Spiritul sfânt, (sanctus spiri-tas, 1., to ’â-r-o-i nvăonct, gr. =, spirit nemuritor, fiinţa divină, ânger, spirit ceresc). Sf. spirit, aude şi vede totul ce se petrece în univers. Alt senz: Suflet, spirit : Morte carens vacuas voiai altus in auras Spiriiui, Ov, Credinţa vulgului.
      Chesar, Cesar, Ţiar, împerat, rege, sultan, kaizer, autocrat.
      § 70. Chesar (K«ta*p, gr., caesar, 1.). Sensu ecclesiastico : Daţi cele-ce sînt ale Chesatului, Chesarului, şi cele ce sînt aie lui D-zeu lui D-zeu. K&oap. gr. med., este un derivat din Caesar, 1., introdus în cărţile sf., în timpul Christianismului, şi pe când cezarii romani, erau stăpânii celor trei continente. Cezar (Caesar, 1., KSwap, gr.). Cezarul are milă de popor. In origină Caesar, era un supra nume de’ familie şi care cu timpul s’a transformat în demnitate imperială, extinzendu-se asupra mai multor imperatori romani — în memoria marelui C. I. Caesar, cuceritorul Galliei.—Dela Diocliţian, toţi moştenitorii presumptivi ai imperiului roman, s’au numit Cae-sares. Cu timpul, vorba Caesar, s’a jarg., în K&aap, Kaizer, Ţiar. = Etim., este dubioasă şi sulţinerile filologilor contrazicătoare. Se crede, că s’ar deriva dela Caesaries = perucă, chică, ca poreclă, fiindcă Caesar purta perucă, cum de altfel, se obicinuia la Romani, sau dela caesius = albastru, în raport la ochi, sau dela caed'ere ^=a zdrobi, a nimici, în raport la victoriile lui Caesar. — Ţiar şi Ţar (Imperator, 1., mioxpAzup, gr.). Mulţ din Ţiarti Rusiei, au fost mă-
RADICALI DIFERIŢI
 47
celâriţi de popor. Etim. :          rus. Rad. de orig, Caesar =‘hm-
nspamopz, rus.—împărat (imperator, I., a^oxp&xmp, gr.)# împăraţii, stan pe tron, cât timp î-i îngădae poporal. Rege (rex, 1., paotXe», gr.). Regele României, domneşte conform constituţiei.—Sultan (Im-perator, 1., «noxpsî™p, gf.). Mulţi din sultanii Turciei au fost a-sasinaţi. Etim. : Sultân, turc. Rad. de orig., sultân, cuv. arab = putere, şi prin ext. titlu dat imperatorilor machometani.—Kaizer (imperator, 1., auioscpchup, gr.). Greşala Kaizerului Wilcheltn al II, a umilit Germania. Rad. de orig.: Caesar.—-Autocrator gr., imperator, l.j. Autocratorii Rusiei, au domnit în mod absolut.
       Chirotonie, consecrăre, sancţiune.
       §.71. Chirotonie (xîyozovtx, gr., crea fio per suffragia-suf-fragium = ordonăre, ordin), designă, sensu ecclesiastico, acţiunea unui archiereu efectuată prin râdlcarea mânilor (manus proten-dere), asupra persoanei, pre care o întroduce în serviciul divin, ca preot sau diacon, precum şi la sacrarea monachilor şi a monachii-lor. Metaph : —Rădicarea şi plecarea mânilor, designă pogorîrea charului sf. Duch asupra chirotonisitului. Chirotoniea este o formalitate obligatoare în crarhiea bisericească. Rad. de orig. xe«p, gr.= manus, palma, 1., şi xsivco, — tendere, extendire—a'ntinde,, a rădica
—   a rădica manile.—Consacrare (consecratio, 1., /«etspwat;, gr. — couisfinţirea, îndnmnezeirea unei persoane sau a unui lucru).—Ar-chiereul a dat consacrare la mai multe persoane. Metaph: Devo-tare, dedicaţie, atribuţie. Conlucrarea cătră divinitate, asigură fericirea vieţei.—Sancţiune (sanctio, 1., 'eit^wois, gr.—act prin care se confirmă o lege, un tractat, un decret, etc. Regele a dat sancţiune legilor ţerii. Sensu ecclesiastico : Mitropolitul a dat sancţiune pastorală la mal mulţi clerici. Sanctonner, fr., 'cîux»p!w, gr. <— san-cire, 1.
       choră, joc, dans, saltăre.
       § 72. Choră (chorea şi choreae, 1, xopsia. gr.—danţîn rond în tovărăşiea mai multor persoane şi devenit predilet al Românilor. In timpul executării lui, unii dintre dansători repetă diverse versete, ea : Hăi la choră, măi băeţi, că doară nu sînţem resleţi.—Să’nvărtim, chora frăţiei, pe pământul României.—Joc (luduş, 1.,                 gr.=
 48
SYNONYME
mişcare corporala, dans). Jocurile dau forţă corpului.—Efym. : Jocus, 1.—glumă, şagă şi prin ext. şi metaph : Joc.—Danţ (saltatlo, choreae, pî. 1., ’opxw-s, gr.=mişcarea candeniată a corpului la sunetul muzicei. sau a voacei. — Danturile naţionale, sînt expresiea sentimentulni fiecărui popor.—Etym.: Danse, fr.—Saltare (saliatio, 1., ’gpxw» gr.). Prin saltcrea corpului, se’ntrăreşte întreg organismul.
      Chorul, strana, trupă de căutători, asociaţie de muzicanţi.
      § 73. Chorul (x°p<k, gr., chorus, 1.). — Sensu proprio : a). Chor de jucători : Chorul jucătorilor e demn de admiraţie.—b). Locaş saltan di, 1. Chorul este împodobit cu diverse mobile de atîă.— Sensu ecclesiastico: chorul de cântăreţi, chorul amvonulu, al ca-fasnlui, al tribunei.—Chorul Mitropoliei din Iaşi este la înălţimea misiunei sale. Strană (saggestns, tribunal, scena, 1.              gr. —
loc rădicat, loc înnalf, într’o biserică, = locus canendi). In strană cântă pisalţii. synonym 5W6;r"gr. chorus, chorus canentium 1. şi cantkum ecdseiasticum, 1.— Srana prin cântările ei face podoaba Bisericei.—Etym.: cTpAwa, rus, designă îngenere laturea dreaptă sau stângă din marea cameră a Bisericei unde stă chorul sau cântăreţii Bisericii. — Trupă de cântăreţ (muliitudo conenîiim; 1., *xţeo; twv diâx-uuv, gr.).—O trapă de cântăreţi compun chorul bisericesc.— Etym.: Iroupe fr.—Asociaţie de muzicanţi (communio, consortium canenţium, 1., xotvwve* -w»v           gr.).  O asociaţie de
muzicanţi compun un chor ales. Etym. : Association, — musicien, fr. Rad. de orig. Ad şi socius, 1.,—masicm*\.
      Complot, conjuraţie, conspiraţie, urzire criminală.
      § 74. Complot (conciliatio, consilium, 1,,             gr.—înţele-
gere, acord de vederi între mai mulţi pentru un scop culpabil).— Complotul în contra statului a, fost denunţat. — Etym. : Complot, fr.— Conjuraţie (onjuratio, 1., «wwjww'a, gr.). Denii era Cicerone, poate ar fi reuşit conjuraţia lui Catiiina.—Conspiraţie (conspir a-tio, 1.,         gr.).  S’a format  o  conspiraţie  contra statului. —
Urzire criminală (machiuatio, artificium quocdvis quo qals aliguid efficit, 1., jilavi!, gr.: ars letalis seu capitalis—m»^ eavx?!*i}-ttxi} ectvaxsxr;, gr) prin o urzire criminală 'şi-a ajuns la scop. Etym., Ordiri, 1.— a aurzi, a aşeză firele unul lângă altu şi prin ext. şi metaph, : urzire, intrigă, complot.
CU RADICALI DIFERIŢI
 49
      Condamnare, pedeapsă, osîndă, carcerc.
                                 i
      § 75. Condamnare şi condemnare (condemnatio, reprehensio,
 1.,          gr</) Vinovaţii au suferit o condamnare. — Pedeapsă
 şi pedepsire (punifio, poena, !.,         gr.). — Judecata a dat o
 aspră pedeapsă criminalilor.—Etym., ncuitnaiî, gr. — disciplină, instruire, învăţătură, din iroSfo», =disciplinez, instruesc, şi prin ext.= pedeapsă-a pedepsi. Osîndâ (coercifio, castigatio, sitpplicium, 1., Tiţj.ojpv;a:;, gr>).—Pentru fapte criminale, judecata a pronunţat osîn-do. Etym.: Oc^mv^hh din                 şi o o^sitx, rus, = a con-
 damnă, a osîndi.—Carcere (tarcer 1., ’^pxo;, gr.).=a). Loc de osîndâ : Criminalii au fost puşi în carcere, b). Pedeapsa cu carcere (poena carceris, 1.). Trib. ’i-a condamnat la pedeapsa de carcere.
      Confesiune, spovedanie, mărturisire, depunere, expunere.
      " § 76. Confesiune şi confesare (confessio 1., confession, fr., ijioXox^, gr. — declaraţie prin care cineva, mărturiseşte ceva). La ori-ce chestiune, ei au] făcut o justă confesiune.—Sensu ecclesiastico : Confesiunea justă făcută duhovnicului pune bază temeinică moralei chreştine. — Spovedanie, ispovedanie şi spovedite, (confessio, 1., ’sSoixoU-'r^. gr.). Chreştini!, cu mare dor aleargă la spovedanie, unde mărturisind adevărul, se cred iertaţi de divinitate, pentru greşelele lor. Etym.; Hcnoirk.vţNse rus.—Mărturisire şi mănturire (iiap-op^ gr., rad. de orig. w-»?, pro ii*p"»;< gr., marin-, 1 =fes//s=martur,—testatio, testimonium, dico testimonium, 1.). O mărturisire adevărată''întăreşte conştiinţa. Depunere şi depoziţie (depositio, laudatio. 1., deposition îr.,     gr. depuilîre, măr-
 turisire. a). Sensu ecclesiastico: Depunerea înaintea duhovnicului trebue să fie sinceră. Depunerea în justiţie, nu trebue să fie o falşă depoziţie (— ojiaptopi*, gr.). b). Sensu proprio : Destitu-tie- (destituţio, 1., destitution, f.,     <*,   gr.—depunere, demit-
 tere dintr’o funcţie. —Regele a decretat depunerea sau destituţiea mai multor funcţionari pentru incorectitudine.—Incareerăre, dcttn-fiune (detentio, 1., x&eîtpsc;, gr..) Vina lor le-a adus dejenţiunea. — Etym.: De şi ponSre—a dâ jos, a luă din aeelaş loc, de unde sub-st. verb .—depunere.—Expunere şi expoziţie (expositio, din ex şi ponere. 1., exposition fr.,       gr.). Designă, propiu, acţiunea de
                                                                               4
 50
SYNONYME
a pune în vedere, expoziţiea objectelor. — Pentru a se constata progresele Industriei, în genere, trebue a se face o expoziţie de obiecte industriale ale tuturor statelor. Metaph.: Explicare, des-voltare, recitare, istorisire a faptelor (explicaţia, 1.,      gr.).
Fiecare a expus părerile sale pentru a se compilă din ele o expunere de valoare.—Latinismele: Testări aliquid, Confirmare ali-quid, corespund sensului acestor vorbe sub toate raporturile.
      Confuzie, amestec, desordine, turburăre, echivocitate, ambiguitate, îndoială, nesiguranţă, suspecţiune, complicaţie, obscuritate, Incertitudine, tumult, zarvă, tapaj, bont.
      § 77. Confuzie şi canfuzinne (confusio, I. ^yx1^. gr.=ames-tecare confuză, desordine): Un guvern rău conducător aru ncă confuzie în ţară. Amestec şi amestecare (commistio, commixtura,
1.,       gr,). S’a făcut un amestec, de nu se mai cunoşteau om
cu om. Etym.: Ad-mixtio—admiscere, 1. Dlsordine (incontinentia, tumultuatio, 1., «■&“£ia> gr) Mare disordine s’a produs la intrarea trupelor germane în ţară. Etym. : Desordre, fr.= lipsă de ordine. Turburăre (perturbatio, conturbatio, 1., *«p»x% gr.). S’au stârnit turburări populare, fără cauză. Etym.: Tur batio-turbare, l.=a pune în neorândueală. Echivocitate şi echivoc (perplexitas 1., gr.~duplu senz). In cele vorbite există echivocitate.—Etym.: Equivo-que, fr. Ambiguitate (ambiguiţas, 1., fi« gr.=ambiguitas ser-monis=vorbă cu două înţelesuri, obscuritate). Puţini vorbesc fără ambiguitate — clar. îndoială (dubitatw, dubium, 1.,             gr).
Deşi soarele resarc luminos, totuş este îndoială cd întreaga zi va fi senină. Etym.: In, şiduo = doi. Rad. de orig. svîotaoto; gr. =îndoe!nic— Moi&ţio —ase’ndoi. Nesiguranţa (incertitudo, du-bitatio, 1., 4î1J*iw)s gr). Vieaţa omului este vecinic în nesiguranţă. Etym.: Ne şi securitas din secururus—sigur.—Suspecţiune (suspectio, ., uitc^a gr. =5 bănuială).— Suspecţiunea e la ordinea zilei. Complicaţie (Complicat io, 1., ovusXox») gr), Din multă complicaţie lucrul nu poate eşi curat. Încurcătură (impedimentum, dijjicultas, lv io eijiitoîwv gr.). Tot discursul lui a fost numai o încurcătură. Etym.: Prob.: Karichiklyk, turc = confusiune, amestecătură confuză—încurcătură. Lat. implicatum—implicăre = a implică şi prin jarg., a încurcă să pare o derivare dubioasă. Ca verosimilă, poate
CU RADICALI DIFERIŢI
 51
să fie şi ideea, că vorbă încurcă, sar trage din vorba curcă format din Kalekuier, germ. sau, ca onomat. din cărîiful curcilor, mai ales că mersul şi sborul curcilor este totdeauna nesigur şi ’ncurcat.— Obseurttaie (obscuritas,         gr.). Mulţi stau Tn obscuritate, de
şi oamini de merit. Incertitudine (Jncertitudo, 1., "h «î’jWrîjţ gr.— lipsă de siguranţă). E greu a trăi, în incertitudine. Tumuli (tu-multus, l,          gr.—disordine, nerînduială, rescoală). De multe
ori tumulturile sînt periculoase. Zarvă (Jragor, strepitus, tumul-tus, 1.,         9opa?ag, '^690;, gr.). S’a stârnit o mare zarvă. Etym.:
Prob. Ghavgha, turc, prin jargon,=mişcare, turburare, zarvă. Grec, 9'jpopoa, încă nu e departe de rad.—Tapaj (tumultus, 1., gr.). Unde’s mulţi capchii, tapajul este gata. Etym.: Tapage, fr. Bont (seditio, 1., G'r^-= gr.=sfadă, vuet, zarvă). In stradă s’aude un bont. Etym.: BtfiiTz, rus.
      Copie, lance, cuţit, pumnal, iatagan, stylet, sabie, satîr, hanger, paloş, şiş, spadă.
      § 78. Copie gr. gladius brevior-culter lânii). Măcelarii se servesti de capie, pentru tăerea vitelor.—Sensu ecclesiastico: Designă, un cuţit mic, în formă de lance, cu care so serveşte, preotul pentru a despărţi din prescure partea destinată pentru sf. mistere. Copiea e un utenzil sacru, ţinut în altar. Aft senz : Copie (exemplar, exemplum (libri, etc,). 1.               gr., este un deri-
vat din copia, it. sau copie, fr. din deriv, de origină gr., şi designă în genere, scrisul făcut înnainte, pentru a fi trecut pe curat, sau scrisul făcut dupre un alt scris, sau reproducerea unuia scris sau unia scripte.—S’au format copii pentru a fi trase pe curat. S’au tras copii de pe documentele vechi ale ţerii. —Lance (lancea, 1.,        gr.). Senru proprio: Hasta, hastile, l.,=suliţa. A
căzui mort fiind lovit cu lancea.—Sensu ecilesiastico : Copie — wniţ, gx—gladius brevis, 1., cu care se serveşte preotul pentru tăierea prescurei.—Lancea în genere, este un instrument de fer sau de oţel aşezat în vârful unui mâner lung de lemn, care se’ntrebu-inţează contra duşmanilor. Ea este arma de predelecţiune a cavaleriei.—Eră o vreme când Românii, luptău numai cu lâncele. Cuţit         gr —mic  cuţit şi   ^x^—culter, gladius, 1., *on'[s, gr.). Cu-
ţitul e necesar pentru toată treaba.—Etym.; Abrev., din acutus, 1,=
 52
■SYNONYME
 ascuţit,=acies, I.=tăiuş, verf ascuţit. Pumnal stxtifistov, gr.—pugio culter, 1. Atleţii se luptă cu pumnalele. — Etym.: Pugnale, it., po-ignard, fr. pugio, 1. Rad, de orig., pugnus, 1. =pumn şi prin ext, pumnal, prin deducţiune că pumnalul, la luptă, sg ţine în pumn, în mâna, de unde : Manubrium—quod mânu tenetur seu prehendi-tur.—Etagan sau iatagan şi jarg. iartagan (gr. culter ve-natorius, magnus ensis, I), Iataganele sînt arme de vânătoare. Etym. : laitagan, turc.—Stylet '(ir/w®'-™’ gr. pugio, I.). Dueliştii sc luptă cu stiletele. Etym. : Stylet, fr..—Sabie (ensis, 1., gr.). Cavaleria sc luptă cu săbiile. Etym.: sabre, fr. sablja sl. să-bel, germ., szăhlya, magh..Satîr (culter lânii, 1., n*zrMPa> gr,—cuţit lat de căsăpie şi de bucătărie). Cu satirul să taie vitele şi carnea. Etym.: Sato ar, turc.—Hanger               gr. pugio. 1., Turcul poartă
 hangerul cu dînsut. Etym.: Kandjer, turc.— Paloş (cusis, 1. x«£pa, gr.—sabie ascuţită cu două tăiuşuri). Ungurii poartă paloşe. Etym.: Pali os magh. Si ş, (ensis, gladius, 1.,          gr.).   Şi cu şi-
 şurile sc poate lupta. Etym., şiş, (chiche) turc. Spadă (sica, ensis, gladius 1., gr.) Na s’a gândit mult şi-a tras spada. Etym. : Spatha, 1 .—sabie lungă şi lată.
       Ctitor, epitrop, tutore, instaurator, restaurator.
       § 78. Ctitor (v-xixwp, gr., conditor, creator I., fundator, întemee-tor), Singur D-zeu, este ctitorul întregei lumi. — Prin ext. Şi metaph. : Vigil, custos, salelles 1., «w*?, gr.=îngrijitor, veghetor, conducător a unei instituţiuni.—Spitatele sînt îngrijite de ctitori. Fiecare biserică trebue a aveă ctitorii ei pentru conducerea afacerilor economice şi religioase. Epitrop (inîxpo^o;, gr., Mor, procurator,
 l.,=persoana căriea’i este deferită epitropia pentru conducerea u-nei instituţiuni, sau pentru îngrijirea unor minori). Epitropul îngrijeşte de copii, caşi un părinte.—Epitropul îngrijeşte meritos de afacerile Bisericii. Tutore (tutor. 1., tuteur, fr., inizpoioi, gr.,—care are deferite tutele). Puţini tutori, ’şi fac datoria. Sensu ecclesiastico: Tutorii bisericii Ierusalimului întreţin mormântul lui Ciist. in stare bună.—Tutor. !., designă şi harag                gr., sprijinitorul   unei
 plănte sau al unui arborel), Primăvara, viţa de vie s’aşează pe tutori sau haragi.—Instaurator (Instaurator, 1.,—îeparatorul unei clădiri).—Biserica Trei-lerachi din Iaşi au avut mai mulţi instaa-
CU RADICALII DIFERIŢI
 53
 ratori.— Restaurator (restaurateur fr. 'smmteoxozrl{j gr.,=care res-taură, care reclădeşte din temelie). Palatul administrativ din laşi a avut, mulţi restauratori.— în origină, ctitorii şi epitropii erau restauratorii şi instauratorii bisericilor, şi-a mai multor locaşe sfinte. Mai târziu aceste denumiri au perdut vechea însămnâtate şi-au devenit synonyme cu tutore.
                                                               $
                                          D.
      Diacon, Ypodiacon, archidiacon.
      § 80. Diacon (îi**ovog, gr., diaconus, l.,=m ini ster, famulus,
 1.,—servitor, slujbaş.--Rad. 3'a-xovso^ gr.,~famuiîri, înservire, mi-nistrare, l.,=a servi.— Mai bine un diacon bun, decât doi răi.=Sen-su ecclesilesîico Servitor bisericesc. Diaconul, prin rolnl său e-cclesiastic, înalţă serviciul divin la o adorabilă frumuseţă.— Ypodiacon (Sîtaî;cex5voţ, gr.,—minister inferior, l.,=sub diacon).—Serviciul religios are nevoie şi de Ypodiacon.—Archidiacon (’apx^xovo;, gr., archidiaconus, 1.,—primul diacon, care serveşte de ordinar cu archiereul sau la zile mari). Archidiaconii sînt aleşi, dintre [diaconii meritoşi. In Biserică s’au stabilit grade ierarchice începând cu Ypodiacon şi sfârşind cu archiereu.
      Diavol, demon, satana, antihîrţ, duch, spirit împeliţat, uci-găl toaca.
      §. 81. Diavol            gr., diabolus,\., diable, fr.,=Spirit rău,
 învrăjbitor). Diavolul pândeşte pre om in nenorocire, ca să’l atragă în cursă.—Furvum diaboli nomen est in amoribus.—Diabolus din               gr.=calumniez.—Demonul («atfiwv, gr., daemon, I., De-
 monul învrăjbeşte, mai ales pre femei. A daemone agitatus, per-c?î/sfjs=ispitit de demon.Daemonas, ac talem prohibet se pandere testem (Sedul).—Oaminii cred şi Biserica confirmă că’ntre demoni sînt şi buni şi răi.= ’Ava9o3ia>Mv> şi xcocoSa((j.«>v. Să crede că: A-gathodemonii prevestesc bine oamenilor, iar cacodemonii lifae numai rău. — Drac (Sp^o»v, gr.; draco, 1.,). Sensu proprio : Ser pe fabulos : Se crede, că draconii s’a caţără de nouri şi la revarsarea ploilor, cad şi ei pe pământ.—Metaph. : Drac, demon: Lua-te-ar dracu.—Satan (asecavd^ gr,( satan şi satanas, 1.,=* spirit ispititor).
 54
SYNONYME
 Pare că a dat sat an în trînşii, aşa s’au buimăcit. In satanae frau-des fer mihi suppetias. Teri. Antichîrf, vulgar = antichrist (“s’-xp1-gr., antichristus, l.,~contrar lui Christ.). Numai antichîrţul poate sâ-ţ vie de hag.—Ducii.—spirit împeliţat (6ix''î*v0«>!j!‘'c,j, gr., spiritus incamatus). Spiritul împeliţat, atrage pe om în cursă. Etym.:^Spiriius în sa* pellicutâ... Ucidă-l toaca (occidat asser pulsatorius, etc.). Ucidă-l toaca $’'amestecă în daravelele oamini-lor,—Exemplele din autorii latini, dovedesc că anticitatea credea In spirite, în fel de fel de genii, fiind condusă de credinţa că spiritele, caşi divinităţile există în univers. Astăzi numai vulgul mai crede în aceste spirite fantastice, oamenii culţi Ie repudiează, deşi Biserica le menţine cu sanctitate, pe rezonul de a nu să ştirbi o iotă din Sf. Scriptură. Aceste idei fantastice au originea în convingerea, că nenorocirile omeneşti nu pot veni de la fiinţa divină, care voieşte numai bine ominirii, ci dela o fiinţă contrară divinităţii, care nu poate fi decât demonul.—Vulgul să va convinge foarte târziu de neexistenţa acestor fiinţi închipuite, când va pricepe că singură natura este suverană.
       Diptycha, codice, registru, catalog, listă, pomelnic.
       § 82. Diptyche Siiraxa, gr., codex duplex, 1., din îfax»x®î. gr,= dupcex, duplum, 1.). a) Registru în care se’nscrieau numele magistraţilor şi-a episcopilor. Ca să se ştie numele magisttaţilor, se căută în diptyehă. Sensu eclesiastico : Condică sau registru, în care se’nscriau binefăcătorii Bisericii, viii şi morţii, pentru a li se pomeni numele la serviciul Liturghiei. In diptyehă sînt înscrişi toţi domnitorii binefăcători ai Bisericii.—Condică sau codice (codex I., fj2[i>iax£isv, gr,). Orice să operează trebue trecut în condică.— b). Carte, codice de legi.—Codicele român cuprinde constituţiea şi legiuitele României.—Codex devenit din caudex^buturugă, rădăcină de arbore, şi prin ext. lemn, de unde codex, fiindcă anticii scrieau pe table de lemn, cu ceară. Registru (libelliis, 1.,               gr.).
 a) Registru de trecere şi eşire a orice acte. S’a trecut în registru întreagă corespondenţă, b) Registrul comercianţilor de debite şi încasări.—Tot ce se încasată, să trece în registru, c). Sensu ecclesiastico ; Condica viilor si-a morţilor. Toţi enoriaşii vii şi morţi sînt trecuţi în registru, Etym. : Registre, fr, registro, it. Catalog
RADICALI DIFERIŢI
 55
(y.axaXofo;, gr>) catalogus 1.== enumeratio, recensio, 1.™ notare de nume, catalogo, ii, catalogue fr. rad. de orig. -/.^a-Xsiv —înscrie, enumera).—S’au înscris în catalog, ţoale elevele. Sensu ecclesiastico : Preotul a înscris în catalog, morţii şi vii:—Listă gr., enumeratio, recensio 1.,= registru de persoane, de cărţi, etc.). In listele electorale, au fost înscrişi toţi alegătorii. Etym. : Lista,
ii lioio fr T>nmphirn             tnîfinP 1 v.&TaXo'for nfffmv m- -—
gistru în care se trec numai morţii). Preotul trece în pomelnic numele morţilor. Etym.: yno<vvii>idiif. rus, ^no/umiHTz—mentionner, fr.—pomeni.—Pomelnic, să mai zice : Obituaire fr. dela Obitus,
1.,—moarte.
      Doxologie, siavoslovie, glorificare, mărire.
      § 83. Doxologie ^ScX^t», gr., rad. w?*, şi Xi-fc>, collaudatio, l.=slăvire, mărire, înalţare, glorificare). Doxologia omului, este a-tunci, când nu s’abate dela bunele regule sociale.—Sensu ecclesiastico. Acţiunea de a glorifica, de a mări pre Durnnezău prin cântări bisericeşti. Cărţile bisericeşti sînt pline de doxologii divine. Siavoslovie (SoSoXoţu, gr. collaudatio, 1.). Slavosloviea divină, se practică de binecredincioşi.—Etym. : caabocaobm, rus.—Glorificare (3os*o|iiţ, gr. glorificatio, l.==înnălţare la gloriea eternă). Credincioşii aduc glorificare tuturor sfinţilor.—Etym.: Glorificare, l.=a mări. Mărire, (gloria, 1. îoSoXofCa, gr.). Mărire ţie D-zeule.— Etym.: Din mare,=major, 1„ — Laudibus Deum effe’rre.—Gr.: MâT5!-|iîŢâ/.i7, magnum, ingens, grandis şi metaph.: superbum, imperiosum, 1„ încă poate oferi rad.—Mi?* 'H^^—superbire 1.,— a se ’nmândri, a se mări.
      Dumnezăa, Atotputernicul‘ Atoate vezătorul, Fiinţa Supremă, Natura, împeratul lumei, Despotul celor văzute şi nevăzute, Suveranul Universului.
      §. 84: Dumnezeu din Domnezeu (Dominus Deus, 1,, gr.,—Fiinţa supremă, creatorul universului, care locueşte în cerurile nestrăbătute, unde El nu se poate vedea de oameni şi care nu poate veni în contact cu ei, decât prin rugăciniile adresate lui şi prinoasele oferite prin faptele lor, şi reciproc prin binecuvântările
 56
SYNONIME
cereşti şi mila divină simţită deci în timpul suferinţilor şi nevdilor ce apasă asupra lor. Etym.: Zeu, este un derivat din Zsu?, gr.,= Jupiter, 1.. Din frioz, gent. lui Z&w, s'a format Dens, 1.. Z^a, erâ considerat ca cel mai mare zeu al păgănătăţei, şi religiunea chreştină adoptând acest cuvânt, pentru fiinţa supremă, au voit a’i da o însemnătate largă, cel puţin egală cu însămnătatea ce o atribuiau păgânii lui Zsus, cu toate că principiile religioase chreştine, erau acoperite de idealismul moral, pe când principiile religioase păgâne, zăceau învăluite în materialism.—Păgânii, toate le făceau în numele lui Z£oo: Jurământul erâ format prin cuvintele   ^,ia—per Jovem.—
Zsoî, conţinea numele zeului suprem, eară °£6s> erâ un nume comun, ce sâ da tuturor zeilor. Se zicea: âZeo? xat oso£_ Atotputernicul (omnipotens, 1. to*vtoî&v*|io;, gr). De’Signă a tot puterniciea divină, şi denotă fiinţă supremă căci nimene altul în lume, nu este atotputernicie, decât însuş D-zău. Cuvântul compus din doi rad. adjectivali, a-tot compus din a şi tot—omnis, 1. şi putemic=potens 1., şi devenit subst., prin augmentarea cu suf. represintă divinitatea. — Chreştinul când zice, Atotputernicul, crede că puterea divină, este cu mult mai mare ca puterea reprezentată prin cuvântul Dumnezău. —Cuvântul, atotpuiernic, ca adj. relativ la persoane, sufere oarecare scădere din suprema autoritate divină. Dacă n’ar fi atot puternic, n’ar demite funcţionarii.—Atoatevăzătorul (omnia-videns 1>; ndvzouoph.cov, gr.), designă că nimic nu să face în lume? ca să nu fie văzut de D-zău, şi ca păcatele oamenilor, să nu fie cântărite dram cu dram. Chreştinul denumind divinitatea,—Atoatevăzătorul ’şi reaminteşte de vigilenţa sa asupra oamirtilor şi să păzăşte de săvârşirea faptelor rele. Vorba e compusă din doi radicali, cari împreună reprezentă un atribut, ce formează numele particular al divinităţii.— Fiinţa supremă (gr. wivâvmaxov spiritus supremus, \.)}Oamenii considerând, că D-zău este o fiinţă, dupre chipul căreia sînt şi ei creaţi, şi căruia ’i dau o denominaţie distinctă de a lor, ’l numesc fiinţa supremă, fără a-i micşurâ câtuş de puţin puterea divină.—Compus din doi radicali, unul reprezentând un subst., şi altul un adj. formează un atribut bineconvenit în raportul divinităţii. — Alte denominaţii ale divinităţii defelul acesta mai sînt: Fiinţa fiinţelor, Fiinţa divină, Fiinţa infinită, etc., care corespund cu exsitentia, cssentia, substantia. I..—Natura (noturu, din născor, /., — gr.=rerum
CU RADfCALI DIFERIŢI
 49
parens).—Natura beatis omnibus esse dedit, si quis cognoverit uti* CI. = ni ovta, sofjioţ, = es«s, ziug, Deus. t. Savanţii atribue lui D-zSu calificativul Natura, interpretând că D-zeu şi Natura este aceeaş fiinţă atot puternică, şi că orice calificativ is’ar dâ, El sau Ea rămâne creatorul Iumei şi nimene altul.—Savanţii ant'cităţii înţelegeau prin natură, dupre cum este şi logic, divinitatea însăş.—Cicero zice : Naturae mens atque animus şi Natufae vis seu potestas şi Natura omnium rerum mater şi Natura rerum fecunda creatrix, genetrix, quae totum orbem regit, agitat. Rezultă deci dupre ideile anticilor savanţi, că: lpsa Natura est Deus omnipotens, qui om-nia regit. (Apud Persas sol est Deus).—Şi căriia întreaga omenire trebue să-i să’nchine.
      împăratul c:rului (Imperator Coeli, 4 Au wxpfowp tea ooP*vo5, gr, Interpretaţiunea este că’n cer numai D zeu este împărat, şi altul nimene, indicând prin aceasta mărirea divinităţii, faţă de micimea şi slăbăciunea oaminilor, cari pe pământ să întitulează împăraţi a-supra popoarelor, dar cari dela o vreme încetează de a mai exista, împreună cu toată gloriea omenească.—Vorbă din doi radicali a doi substantivi, din care cel din urmă, serveşte ca atribut celui precedent, pentru a’i determina importanţa şi marea demnitaie.— Regele Iumei (rex mundi, 1., 6 gaoaiuţ 1667.601100, gr.), designă înnăl-ţarea divină in faţa oamenilor păcătoşi, plini de animalitate, ură şi pizmă, survenite toate din natura imperfectă umană, pre care regele Uimei a oprit'o a să rădica cătră divinitate.—Doi rad. subst. din care unul serveşte ca atribut primului, pentru a-i indica importanţa.—Despotul celor văzute şi nevăzute (Herus, Possessor, rex, imperator rerum invisarum atque conspicuarum, ^ec tu>3          opauov y.ai 'aopâ«Bv gr.), designă pre cel ce posedă auto-
ritatea suverană asupra tot ce cuprinde universul.— Suveranul universului, ne vede când iucrăm şi când dormim.—Etym. Souverain fr. = care pusedă puterea supremă =           SivctotTjj gr.
                                        E.
      Ecatombâ, sacrificiu solemn.
      §, 85. Ecatombă s*gr. hecatombe, 1. — sacrificium centum boum vel a!iarum pecudum). — Hecatombaeon, eraf menâis
                                                                                i
 50
synonyme
Atheniensium, în quo u* săpata, celebrabant. Ex« snp«t«, = festum in qao hecatomben mactabant. — Sacrificiu solemn, (sacrificium solemne, I., txfti gr.). Atthenienii aveau o lună în care celebrau sacrificiile solemne, numite 8np««, — Rad. de or:g., ixat&v şi p«6S, = centum şi bos. Hecatombe, 1.= sacrificiu de o sută de vic-time.“Existunt qui promittant hecatomben.—juv.
                    w
      Eclipsă, întunecime, dbscaritate, defecţie, dispariţie de soare şi de lună, deliquiu.
      §. 86. Eclipsă (8wie«!«e, gr., eclipsis, l., soiis et lunae. Eclipsă de soare este atuncia când luna în cursul său să ’ntrepune între soare şi pămînt.—Rad. &ats*i:®=părăsesc, abandonez. — întunecime) obfuscatio, caligo, eclipsis, ("swoxMoce, gr.). Nox ubi terri-bili terras caligine texit. Lucr. Eclipsim cum solpatitur. Ci.—Etym: In pref. şi tenebrăre-tenebricăre — a ’ntunecâ, ea subst., întunecare şi ’ntunecime.—Obscuritate (obscuratio, 1., «wxioiia», gr.) Obscura-trea lunei s’a irată, când ea trece prin nmbra pământului. Nox erat et coelofulgebat lună serenă. Hor. Luna Terrărum subita percu-ssa, expalluit umbra.—Defectie (defectus l ,          gr.)  Defecţia
lunei şi-a soarelui, să face iâ epoche hotărîte,—Dispariţie de soare şi de lună (excidium solis et lunae, l.               txsaxXitne i gr.).
Dispariţiea soarelui şi a lunei se întâmplă, când sânt învăluite de ceaţă şi nouri. Etym.: Disparition, fr. Deliquiu (deliquiutfi, l„ fxXe^c) gr.y—Deliquium solis etlunae, quondam oculis apparet.
      Ectenie, extensiune, desvoltare, încordare, asiduitate, abun-dantă, litanie.
      §. 87. Ectenie, ixtâvsia şi ixtevf«f gfi ra£j, ixţîeivw — ext ndo, protendo; extraho, edueo : incito ;—extensio; virium intentio, a-bundanţia, l.,=extindere, desvoltare, asiduitate, acţiune de ordine, de încordare, de ’ncetare de lucru, (de grijă de afaceri). Studenţii harnici, ascultă la cursuri, cu mare ectenie (ardoare).—Sensu ecclesiastico : Această vorbă se ’ntrebuinţeazâ de ordinar numai in limba Bisericef, în limba vorbită, s’aude rar, cu toate aceste, ca significaţie originală, nu trebue părăsită.—In limba Bisericii sig-nifică, nişte rugăciuni, în versete la adresa divinităţii, pentru fericirea oamenilor.—In Biserica orientală, toate ceremoniile să fac
CU RADICALI DIFERIŢI
 51
cu ectenii, în care să pomeneşte numele divinităţii. Exiensiune (extensio, 1., extension, fr., '***«<>6, gr.,=întindere, lărgire, creştere, augmentare). — Prin extensiunea voinţii, toate se pot desăvârşi.—Desvoltare (încrementum, auctus; I., ’£ni!ost«> gr.). întreaga natură ajunge la desvoltare, Metaph.: (Explicatio, 1.,               gr.).
Projesorul dâ elevilor largi desvoltări, asupra materiilor ce le predă.—Etym., Des pref. şi volutare, J.=a’ndeletnici, a desvoltă. Încordare (intensio, I., **vt«atţ, gr.). Voieşti s’ajungi la scop, fă o. încordare zdravănă. Metaph.: «movta, gr.=tenziune de spirit:— Puneţi mintea la încordare şi vei vedea reuşita.—Etym.: In pref. şi chor da,—strună.—Chor dam intendere—a acorda, a’ntinde struna —Asiduitate (assiduitas, 1., *pooeîps£a, gr.—.activitate serioasă, muncă ne’ntreruptă).—Prin asidiutate. omul răsbate la ce voeşte.-A-bundanţa şi abundenţă (abundantia, 1.,              gr.). Sensu proprio :
Vărsare, revărsare: Mare abudenţă de ploi. Metaph .*                 gr.,
—   prisosinţă). Multe ziare întrebuinţează abundenţă de stil.—Litanie Xu&veia grt> supplicatio, i.). Vorbă synonymă cu ectenie, în limba ecclesiaticâ: In timpuri săcetoase preoţii esă la câmp şi săvârşesc căte o litanie.
      Episcop, archiepiscop, mitropolit, chiriarh. patriarch, papă,
      § 88 Episcop i’tfoxorcoţ, rad., *«t8xo"rfto='emo)U>twji«t, gr.—pre-veghez, inspectez, episcopus, I.). Sensu proprio: Inspector, rei curandi praefectus, 1.—Episcopul, nu uită a inspectă hambarele cu cereale.—Sensu ecclesiastico: Administrator, priveghetor, inspector al unei episcopii sau episcopat (^wxotiy}, gr.) sub jurisdictiunea căruia este o întreagă eparhie. Episcopul administrează eparchia sa şi are darul a chirotonipreoţi.—Rad.        şi oxotcd{—ţinta, scop.—
Qui scopum jerit—care atinge scopul, care loveşte ţinta.—Archiepiscop ’apx’j'ercio'/.ojiog, gr. Rad. xpzrp inioHcmoţ gr., archiepiscopus, 1.== primul episcop=treapta cea mai înnaltă ierarchică,—titulatură o-norifică). Archiepiscopul exercită jurisdicţiunea sa ierarchică asupra episcopilor şi preoţilor.—Mitropolit ni5xponoxix»jţ, gr., metropo-lita, \.,=qui'ex metropoli esf=locuitor d n metropolă—din capitală= iwjtpow»ws, gr, mitropolis, 1.= urbium aliarum mater — urbs prima provinciae). Mitropoliţii (locuitorii din capitală) sânt consideraţi de provinciali ca oamini cu cultură.—Sensu ecclesistico: Episco-
 52
SYNONYME
 pus metropolitanus = Mitropolit, Archiepiscop, prelat de primul grad.—Mitropolitul are sub jurisdicţiunea sa mai multe eparchii.— Rad,            — mater urbs — capitala, prmul oraş. şi nr^or.oXizr^,
 gr., metro poliţa, l.=Mitropolit. Mitropolitul primat—primus Metro-polita. Chlriarch (x’jptepx’is. gr., Chyriarcha. l.,=suveran, titulatura de onoare dată episcopiior, mitropoliţilor şi patriarchilor).—Unii chiriarchi fac onoare ţerii. Etym. xfyKos-’apxh=Dominus,-Domina-tus. Domnul, stâpânitorul, din stăpânire sau stăpâaie. Patriarch (*«,xp{t*px% gr., Patriarcha, 1.—Sensu proprio: Auctor generis= fundatorul, tatăl neamului, tatăl unei generaţii. Patriarchul Âbra-cham a avut mulţi urmaşi.— Sensu ecclesiastico : Cel mai înnalt grad ierarchic al Bisericii orientale, echivalent cu Papa, şeful Bisericii catolice,—tatăl religiunil ortodoxă.— De aci : Jtatpiapxsfov — Patriarchae domus şi ^w-mp-=principium generis l.-Patriar-chatus 1 .—Papă (Sensu proprio : xdxxţ, gr., pappas şi pappa, L— pater, vox blandientis pueri.—Papă, nu me uita, etc. Sensu ecclesiastico: t&noî, gr., Papa, \.=păter=idXk şi prin ext: Papa,-— Şeful Bisericii catolice, succesorul Sf. Petru şi vicarul lui Christ pe pământ, dupre credinţa catolicilor, şi dupre pretenţiea nelogică a Papei*—Acest nume se da odinioară tuturor episcopllor şi cu deosebire Patriarchului din Alexandria, dar a devenit mai târziu propriu suveranului episcop al Romei. Aşa: Christi vicarius.-sum-mus Pontif ex,— Pontificxim maximus,—Rorantes saxorum apices, vidi, optime papa. Prud., adresă că'.ră tată.—Papii, cu propaganda lor iritantă, ar vroi, ca’ntreagă omenirea să devină catoHcă, dar lumea să fereşte de dragostea papistaşă, ca de o făţ;,rie capcanică şi îmbrăţoşează orthodoxismul, religie liberală şs prielnică vieţei sociale,                                       *
       Epitaph, inscripţie sepulerală.
       § 89. Epitaph (’smx<tyto,. gr. rad şi xo^oa — sepulchrum tumulus, subinţ., p*w*, gr., epitaphium. 1 ,—incisum în marmore nomen, 1.). Epitaphul poetului Ovidiu. — luscrtpţie sepul-chrală (inscripta sepulchralva,—carmen sepulchrale,— tumulo su-peraddita verba—îmseripta sepulchrofacta, ’em&pwv, gr<). inscrip-ţiil e sepulchrale, reamintesc numele defunctului.—A pune cuiva e-pithaphul— tlv°s ’emTP«?«'i >'
CU RADICALI DIFERIŢI
 53
      Epitrachiî, grumazar, etolă, orar.
      § 90. Epitrachiî ('^-rp^xn^i- gr,, şi 'sK(-zpax^oî,—qui snpra collum est.), designă o lungă bandă de stofă, pre care preoţii în timpul oficiului divin, o poartă atârnată de grumaz, şi care se lasă pe partea de d’nainte până jos. — Este simbolul charului ce emană dela Christ:, şi impune credincioşilor a crede că preotul este investit cu charul divin. Epitrachilul face parte ain odoarele bisericeşti.—Grumazar (’^tpAx^os. gr>) qui supra cclum est). Grumazarul pe peptul preotului este simbolul charului.—Etim. Grumaz—cervix, occiput, 1.,                 —id    quod  post  cervicem,
est.—Rad. de org", prob.: Grumus, l.=deal, sus, înălţime, movilă şi prin deducţiutie şi metaph., ceafa sau grumazul, care este în partea superioară şi hoţar între trunchiu şi cap.—Etolă (™xrj, gr., stola, 1.,—tunica talaris, l.,=un fel de haină purtată de femeile romane şi de preoţi).— Sensu ecclcsiastico : y’^pt owXr)— sacra sta/a=epitrachil.—Stola este o lungă bandă de stofă purtată de preoţi în timpul serviciului divin şi atârnată de grumaz—Dela ixoXr,. gr,t=stola, 1., să tn ge cuv. stol sau stor şi pl. stoluri sau storuri, prin transmutarea literei / în r.=perdele mari de stofă sau de vergele.—Orar (orartum. 1., dela orăre=a se rug-,=vîfâ dcX-;,, gr. sacra stola, I., o lungă bandă de stofă, pre care diaconul o ţine în mâna dreaptă, rădicată în sas spre a atrage atenţiunea credincioşilor la rugăciune-
      Etymologie, origină, derivaţie, principiu, cauză, isvor, extracţie, răsărire, naştere, început, obârşie, stichie, sursă.
      §. 91. Etymologie Czt’uiioXo-rU) gr,, etymoloqia, 1.,= originis verborum indicatio = doctrina originis verborum. Rad" ’dTU<10S = adevărat, real, şi Âs-jstv, = a vorbi de unde 'szo\io).o^u — origină a-devărată a cuvintelor. Etymologia este mama tuturor vorbelor.— Origină (origo, /., xi'i-a|isv, gr.). Origina vorbelor române este latină. Metaph. : Origina poporului român, este nobilă. Derivaţie (derivatio, /., pt, gr) Diu derivaţie în derivaţie, dai de origi iă. Principiu PXvj. gr., principiunt, 1., fundamentum, I.,).— Principiul (origina), utui vorbe să poate deslega de un filolog. Cauză (caussa), L, 'ani, gr. Cauza disgraţiei este reaua sa conduită. Prim ext., origo : Cauza vorbei om ni-o lămureşte lat., homoIs-
 54
SYNONYME
vor (fons, scciturigo, /.,     gr.,).   Apa  de  isvor dă sănătate.
Sensu ecclesiastico şi metaph.: Isvorul bunătăţilor şi dătătorul de viaţă(referitor la Christ.) Metaph: 'Apxvj, mj-p}, gr., origo, principium 1. ; Vorba bine îşi are isvorul în lat., bene.— Etym. : Evolatus evolăre, 1., svolăre, it.,— sbor,—a sburâ, şi prin ext. şi metaph,: Isvor, apa ce ţişneşte, ce sboară din pământ.—Rivus ex ţerra evo-lat. Extracţii (extradio !.,           gr.). Exîraciiea unui cuvânt
din altul, devine o vorbă etymologică.—Răsărire ’apxvj, gr., origo,
l.,=naştere început). Răsărirea soarelui, face începutul zilei.— Metaph. : Răsărirea Hunilor tn Europa, este din timpul năvălirii barbari or—Răsărirea sămenţilor din pământ prevesteşte Primăvara.—Prin ext. : le’sxVov, gr., = origo vocabuli, 1.,= originea unui căvânt şi *ei;v[i<sXo-rte,= căutarea originei unui cuvânt, Etym. : Resiliendi actio,—res[lire, iterum sal:re— a răsări.—Naştere, gr., ortus, origo, 1.= acţiunea de a naşte, de a începe). Naşterea unui copil, e o mare bucurie pentru părinţi.—Metaph.: Pământul ajută naşterea tuturor plantelor şi-a arborilor. Sensu ecclesiastico : Naşterea lumei, dupre biblie e de câteva mii de ani, contrar însă, naşterea lumei este de ani, ce nu să pot număra, căci ea este fără început şi fără sfârşit. Etym.: Natus-nasci,l.,—nas-cere, it.,= a naşte.— început (iniţium, origo, 1., gr., = timpul primitiv). La orice lucru, la început, se întâmplă greutăţi. Sensu ecclesiastico : La început era cuvântul, şt cuvântul era D-zeu. — Etym.: Inceptum, incipere, 1., = a începe.— Obârşie              gr.,
scaturigo, 1.= isvor de apă). Sensu proprio : Obârşiea Dunării e în pădurea Neagră. Prin ext.. şi Metaph.:          'ap^v gr.» prin-
cipium, origo, 1. = începnt: Obârşia Iassilor, este din timpul Romanilor, şi cari să nitmiau pe atunci,—Municipium lassyorum.— Sensu eccesiastico: Obârşiea religiunii chreştine-, este dela Christ. Etym.: o^spouis, rus.= patul exterior al unei căpiţi de fân, aşezarea unei căpiţi de fân care serva ca fundament, pentru a clădi stogul, şi prin ext., şi metaph. : Obârşie, isvor, început, fundament.— Stichie azv.yţiio'), gr., principium, elementum, 1., =una din cele patru substante simple,—focul, aerul, apa şi pământul— necunoscute de antici—Mos dernentorum cecidit, regnique juturi, Sid—Qua-tuor discordia semina rerum.—Metaph : Început, principiu: Stic-hiile tnturor lucrurilor greu de cunoscut. Hoc qitoque et tno-net ut ptieros elementa docentem. Hor.—Sitrsă (y.ptyn, gr.» fons, 1.
                        CU RADICALI DIFERIŢI                         55
      HT-L-"'fc ■■      . — 1    ’ ' “    n '         ■' ~~~ ■*“ ’r"r ——— x— _
 = apa ce esă din pământ). La sursa apei ciripesc paserile.— Prin ext.; Origo, principium, capul 1., r.rlVgr.—origină, principiu: Sursa latinităţii este LaţiulLatium, 1., y\ Xy.zhrrX'J^:(Q'J —Metaph.: Sursa tuturor'relelor este însuş omul. Etym.; Source, fr.»
      Eucharislie, graţie, mulţumire.
      §§ 92. Eucharistie (&»gr., eucharistia, 1.. Sensu propriu : Recunoştinţă, mulţumire).—Copiii sunt datori a avea eucharistie către părinţi.—Sensu eccl sicistico : Coelestes epulae, sacra coena, — velatumque dapis. sub imagine numen, 1.^sacramentul corpului şi sânge’ui lui Christ., şi care serveşte pentru sf. comunicătură a chrestinilor, fără de care nu pot fi creştini. Graţie (gratia, 1., grace, fr., x«?'-t, gr.), Sensu proprio : Agrementul datorit persoanelor şi lucrurilor, concordie, favoare, recunoştinţă. Fiecar e dator a arăta graţie semenului său.—Sensu ecclesiatico : Char, Graţie; Graţiea divină, fie cu voi c.u toţi.— Metaphi. Afecţiune, amiciţie : Solida esf mihi graţia tecum. Ov.—Din păcate : Gratia fratrum rata est.—Mulţumire (Gratiarum adio, 1., x*?*. gr.) Cratias agere—a aduce m ui ţa miri pentru îndatorire. Sensu ecclesiastico: Devoţiune, închinare divinităţii. Omul este dator a aduce mulţumiri lui D-zcu, în fiecare moment. Etym.: Mulţam, 1* şi suf. îre.
      Evanghelia, Noul-Testament, Biblia.
      §. 93. Evanghelia (<-6 soa'rriXwv, gr„ evangelium, l.=cartea care conţine doctrina lui Christ.).—Apostolii predicau evanghelia —Apostoli evangelium praedicabaut ;—laeta nunciabant.—Clara e-vangelii verbique ardente lucernă. Alcim.—Noul testament (Novum testamentum, l, r, xaivi)         gr. =cărţile sf nîe posterioare naş-
 terii lui Christ). Noul testament cuprinde întreaga doctrină a lui Christ, conţinută în cele patru evanghelii şi’n scrierile apostolilor. —Biblia, (biblia, pl. MM* gr. din       —â-ţ-ia p^xia = sacri codices,
 sau M ’teP*. lrii «aXaiaj            sau 'v rcxXoua                      gr,—anti-
 quum testamentum 1.) Biblia sau vechiul Testament, cuprinde întreagă doctrină ebraică profesată de Moses şi de scriitorii ebrei. Doctrina chreştină admite principiile biblice, care nu sînt departe de dogmele reiigiunii creştine.—In genere, Biblia cuprinde vechiu
 56
SYNONYME
 şi noul Testament, admisă această titulatură de B’.sxia, gr.= sacri codices, 1. de loan Chigsostomul,—şi ’ntrebuinţatâ această vorbă încă din sec!, al V, după Christos.
      Evsevie, pictate, cucernicie, evlavie, reverenţă, afecp'e, smerenie, Theosevie.
      § Evsevie ('£'->«?;* sau '^4?',*, gr., pietas, reverenda, religia,
1., rad.,        gr.,—pius, redgiosus, 1.). Să cuvine ca fiisâarăte
evsevie către părinţi.—Pietate (pietas, I., pieţe, fr.,              gr.).
Si te nulla rnovet tantae pietads imaqo. Virg..—Cucernicie (pietas, verecundia, hiuuilitas, /., ’e»oip«a, gr,,-—afecţiune către divinitate şi respect către lucrurile divina.). Oamenii ce se poartă cu cucernicie cătră divinitate, văd Raiul, Etim.: Conquirere, I.,—a cuceri, a învinge, a umili. Refl. A să cuceri, a să umili, sau a să cucernici, de unde subst ; Concerire, concericie, şi apoi cucernicie.—Evlavie (’s.uXdpîix, gr., rad.         evlavios, devotat, subst., rexerentia, cul-
tus. veneraiio, eircumspedo, 1., — devoţiune, evlavie:               Când.
fiecare om ar arăta evlavie către semenul său n’ar mai exista ură între oamini. —Reverenţă (revermda, I,, rev?r<?nce fr., ’xiîm-, gr. — închinare ia cineva, mişcarea corpului pre care cinsva o face pentru a se ’nemn i. ia cineva (fa~"xo|ioj, gr.). Elevele fac reverenţă profesorilor. Sensu ecclesi astico :        Veneraţia cătră divinitate şi cătră lucrurile divine                       gr.). Reverenţa
cătră divinitate deschide uşa Raiului. Afecţiune a-oP^, Xooy^m, gr. amor, impr., mutaus pareatum et liber o rum), Afecţiunea reciprocă a părinţilor şi-a copiilor, întăreşte temeliile moralei sociale .Etym. Affectio, L affeciion, fr. - Smerenie (humiliias. modestia, 1., Tas*- * ai'.r,- gr. — virtutea ce reprimă în om mişcările mândriei). Cit smerenie eşti îmbrăţoşat de toţi. Etym : c,uup£iinocrr&, rus —modestie
—   Theosevie           gr., dei cultus, religio,— cultul pe care omul
îl datoreşte divinităţii). Omul plin de Theosevie, câştigă cerul.
      Excedent, prisos, rămas.
      §. 95. Excedent (excurrens sutnma—id quod excedit—quod excurrit, /..             gr.=eare întrece care numai este util). A-
nul financiar, a dat un mare excedent. Metaph.: Excedent de vorbă, Etym.: Excedens-excedere, )., excedant, fr—Prisos (quod
CU RADICALI DfFERIŢI
 57
excedit — quod excurrit, /., "d ««pissov gr. = care întrece, care nu mai este util). Anul financiar, a dat un mare excedent. Metaph. : Excedent de vorbă. Etym. : Excedens-exccdăe,!., excedant, ir.—Prisos (quod inutile est, exeurrens summa, U,              gr.).
Prisosul recoltei, trebue a se vinde.—Metaph.: Prisosul de vorbe enervează. Etym.:            gr.—Remas-remăşiţă (reliquiae—quod
relictum est,*=*quod reliquii, I., ’«w5Xowov, gr. 1.—Rămasul se va strînge şi la nevoie va prinde bine. Etym.: Remansio—remanere, I. Seusu proprio: In aliquo loco remenere ; remansio apud aliqu-em = a locui a şede, a remâne Ia cineva.—Remanere Romae.
      Exod, eşire, vahodă.
      §. 96. Exod r*3o8oc, gr., exodus, I.—eşire, piecăre, trecere dintr’un loc în altul). Se constată exodul multor Români din ţeară.— Sensu ecclesiastico: A doua carte a Penlateucului se numeşte exod, find că conţine descrierea eşirii Ebreilor din Egipt. Etym.: Rad., ’w—ex, I., şi gr.=v ia, de unde: Profeciio ex, iter, exi-tus, egresus, I.,--plecare, mergere, eşire din un loc şi mergere în altul.—Eşire (egressus. exitus,            gr.—acţiune de a eşi, în
genere). Elevele au eşire odată pe septemână.— Asemine : Finis, exitus vitae—moartea, metaph : Eşirea din viaţă, este cel mai mare bine.—Metaph. :         gr. exodus, 1.: Din cauza greutăţilor vu’-
ţii, mulţi fac eşirea în alte ţeri.—Etim.: Exire, 1. a eşi, a merge, de unde—eşire. subst. v. Vahodă, (egressus, 1.,           gr. eşire).
Colonii ruse, fac vahodă în alte state. Idem :         gr.,  exodus,
1.: Călătorii fac exire din ţeafă’nţeară.— Sensu ecclesiastico : La eşirea din altar cu sf. evanghelie, în timpul cântării fericirilor sau antifoanelor, să zice vahoda cea mică, şi când să esă cu sf. daruri, în timpul cântării cheruvicului, să zice vahoda cea mare. — Etym. : bx\*c>,4,z> rus.
                                         F.
      Fabulă, poveste, milh, colocviu, sfat, naraţiune, vorbire fictivă, anecdotă, figment, apolog, coment.
      §. 97. Fabulă, (fabula din fân, 1„ !«eo;. gr—povestire închi-
                                                                                 4*
SYNONYME
puitâ).—Fabulae pueris placent.       Poveste (fabula, 1.,      r^;, gr.).
A spus o poveste frumoasă. Etym.: noKicTx, rus.— Mith gr. fabula, 1.),—Miturile sînt convorbiri morale şi dau poveţe bune.—Colocviu (colloquium, 1. n500», gr.=sfat, vorbire închipuită între mai mulţi). Calocviile, ţîn de urît.— Sfat (suasio, 1., atvpduXia, gr.). Sfaturile scurtează vremea. Etym.: ccb'Iitx, rus.— Rad. de orig., suasio—suadere, 1.— Naraţiune (narratio, 1.,                 gr.).
Prin naraţiuni frumoase să pot mângîea cei năcăjiţi. — Vorbire fictivă (verba ficta, jicta dictio, 1.,        gr.).  Prin vorbirea fie-
tivă, căte-odată să face renume.— Anecdotă (gr,—narratio, expositio, fabula, l.=particularitate istorică, fabulă, povestire, fictivă).—Anecdotele pot distra pre cei veseli. Etym.: ’Avixioxov gr., anecdote, fr.—Figment (figmentum, 1. jiOQos, gr.=ficţiune, imagine, fabulă). Multe figmente mai povestesc unii.— Apolog (apo-logus, 1, ’anoMyoî, gr.=fabulă, vorbire închipuită). Prin apologe, ajunge omul a cunoaşte adevărul.— Coment (comentum, 1., gr.—fabulă, născocire mentală, naraţiune închipuită).— Prin multe comente să poate aduce omul la nedumerire,
      Felon, petiulă, lacernă, lena.
      §. 98. Felon (<p«iv4Xiov, şi yatviXvjî. gr , penula, l.,=manta, cazacă). Felonul apără de intemperii.—Sensu ecclesiastico : Un vest-mînt mare preoţesc, care acopere peste tot alte haine). In timpul serviciului divin, preotul îmbracă felonul. Rad.                   — care
acopere totul. Penulă (penula, 1., <j>*v4Xy;î, gr.- - manta mare cu gu-giu). Penula era o haină romană pentru ploae.—Penula solstitio campestre nivalibus auris. Hor. — Penula e un derivat din gr. e.awoXr/ţ, Lacema (lacerna, 1, şsavix-/,;, gr.—manta, palton). In timpurile reci, Romanii purtau lacerne. Lenă (laena, 1., gr.=manta pe deasupra tunicei. Iarna se îmbrăca lena.—Tyrioque ardebat rnurice laena. Virg. Lacerna şi lena, par a fi înrudite cu ana 1.—Laena, I., abrev. din xâîv«, gr.
      Filanthropie, umanitate, frăţie, dragoste, iubire, — bunătate.
      §. 99. Filanthropie (<p'.Xav0pu>7u’dt, gr., rad. 91X0-&vGpo.>jioj, gr. ---- huma nitas, \„ humanile, fr. = bunătatea, dragostea, iubirea de oameni).
eu RADICALI DIFER IŢI
 59
 Filantropia este una din virtuţile divine, hărăzită omului, Umanitatea (humanitas, ’avOpw/cta, cpax/6(,<oni«, gr.). Umanitatea este suprapusă actelor animale. — Frăţire (fraternitas, 1, fraternite fr.» a.b=.\'foxrlţ, gr. — dragoste între fraţi = (paaîeXyja— legătură strânsa» amiciţie neştirbită, —                  gr.), jnfre oamenii buni există fră-
 ţie. Metapu.: Frăţie de arme, — frăţie de necazuri. — Dragoste»
 t/j iji’Cnrfnfr.'j rv t* ——. tiîmittm r\ mi în m 1 - 111    r*n. r\  o»t r\ o r*-> riTi î 1
       r ..t ,,   ^    ; ut-iUl jjl t>l(.HUI l.j ----         V.V  w UU
 reciproceniente, mulţemirea sufletească a unora cătră alţii). Dragostea p rinţilor cătră fii este nemăsurată. — Etym : Aopcrosx rus. = preţ, scumpState şi prin ext. dragoste, din ^6por$= scump, preţuite Dragontia, 1., îp-*xovxi», gr. = peatră scumpă, încă pare că oferă rad. —Iubire (amor, 1.,                gr.).  Iubirea omenească, trebue
 a si îndre'ptă mai întei cătră divinitate 1,—),apoi cătră oameni (<ftX*vepoma,) şi apoi cătră animale şi lucruri. Etym: Ak>g6kx rus. Bunătate (bonitas                     gr.). Oamenii se characterizază
 prin bunătate. — Sensu ecclesastico : Bunătatea divină se simte tn nenorocire.
       Fundator, întemeetor, creator, ziditor, stabilitor, autor.
       §. 109. Fundator, 1., fundateur, fr.. xxîox^ gr. = care pune fundament unei clădiri, unui oraş, etc.). Fundatorul bisericii Sf. Treiierarchi din Iaşi, este D-torul, Vasili Lupu. Metaph.: Fundatorul unei instituţiuni, unei colonii, unui stat, unui imperiu, unei familii, unei asoeiaţiuni, ele. Fundatorul universităţii din Iaşi, este marele om de stat Michail Cogălniceanu. Fundatorii coloniei Cartagena, sînt Fenicienii. — Intemeitor (conditor, 1., xxiaxrjs, gr.). Romae conaitor urbis. Virg. — întemeetorvd religiunii chreş-tine este Christ. — Etym : In. pref. şi                       — pl., flejisXfa gr.
 == fundament, temelie. Creator. (Ccreator, I., createur fr., gr., care are puterea şi’nţelepciunea de a crea). Creatorul universului, este însuş natura prin ea însăşi, vecinică fără început şi fără sfârşit. Metoph: Inventatorul, (inventor, 1., 's“p*™is> gr.)
       Creatorul telegrafiei fără fir, este Marconi, iar al telefonului, Edison. Ziditor (fundator 1,                   gr. = cel ce aşează teme-
 liile unei zidiri unei casă, unui stabiliment). Teatrul din laşi a fost restaurat de mai mulţi, ziditori.
 60
SYNONYME
       Metaph.: care rădică un oraş, un stat, etc.—Romul esie ziditorul oraşului Roma. Stabililor (stabilitor, 1. x'îgtiîs, gr.,= cel ce aşează temeliile O* estua.i«, gr.), unei zidiri, unui oraş. etc. Stabili-torul oraşului Botoşani, se crede a fi Batus-chan.— Metaph. Sta-bilitorul unei opere, unei afaceri, unor principii, unor conceputuri etc. Stabilitorul principi lor bibliei este Moisi.— Instaurator (instaurator, 1., xti'otv/g, = gr, r^noîtor, restabilitor). Instauratoru palatului administrativ din Iaşi sînt mai mulţi. Autor (auctor \., «pxit°î> gr.). Autorul universului este natura. Prin ext.: Autorul marelui dicţionar latino-german, este Wilhelm Freund.
       Fustei, vargă, băţ, baston, ciomag, toiag, sceptru, cârjă, to -puz, palce, topa, prăjină, măciucă, moaruă, ropală, buzdugan, ghioagă, toropeală, par.
       §. 101. Fustei (fustis, 1., p“?î®;, gr.,—băţ de lovit, sau de întrebuinţat la ţesut şi ca treaptă la scări). Lascivi pueri, quos tu nisi juste coerces, Hor — Ţesătorul azază de justele în lucrarea sa. Metaph.: Fustei de aur sau de argint : Venae auri et argenti in metallis.— Să zice şi fuşccl şi fuscel. Etym.: Fustis, şi fasticulus, )., —Vargă, (virga, virgula, 1, p^s, gr,). Abate cu vergi— virgis cacdere.— Băţ (Baculum, 1, Pa^p'.ov, gr.= băţ de lemn sau metal). Bătrânii poartă băţ pentru sprijinul corpului.— BMutjpiom, gr.= bacuio nitor. Etym., Baculum, i.,— Bot, magh.— Baston (scipiot
1., pa-/.Tijpcov, gr.— băţ de lemn sau de metal). Bastonul să poartă pentru sprijin, Etym.: Bâton fr.— Rad. de orig.: pa»-«5pwv, gr.— Ciomag şi ciomac (baculus, 1., oxîjkdv, gr.= un băţ mai gros pentru apărarea de câni şi de hoţi). Ciomagul prinde bine când eşti atacdt. Etim: Tehomak, turc.— Toiag (sc.ipio, 1., «v-îtccov, gr,). VSzînd primejdia a pus mâna pe toiag. Sensu ecclesiastico: Cu toiage. veţi despărţi apele şl le veţi trece neudaţi, zice Christ Apostolilor: Etym: Prob. Tolleno, 1, == drug de lemn pentru a rădica greutăţile şi care serveşte de cumpănă şi prin ext., tollieag şi toiag, — din toliere=a rădica, 1. In riici un caz nu poate fi un derivai din lorzsok, magh., der schtab, dic Siânge, germ, stanjge, sl. — Sceptru                 gr<>  sceptrurn,  1. — baston de comandant
baston regal), Leva matius sceptrurn late regale tenebat. Ov
%
                         cu lurnc-u.i diferiţi            _____         61
 Metaph.:     Autoritate regală, tron. — Cârjă       (baculum,      1. Pâxtpov
 gr.)— Cârja e necesară la bătrăneţă. Mendieus scipione seu baculo nicus incedit mendicat. E1ym. Torzsok, magh. — Gurz, turc. Topuz (scipio, i, oKircwv, gr.). Turcii să luptă cu topuzele. — Etym, Topuz turc, = baston. Palce (baculum, 1., P**tp»v, gr.). Vinovaţii, erau bătuţi cu pălci. Etym.: Palcza, magh., Palicza, sl. — mică vargă de lovit. — Sopa, (baculum 1., oxinn<ov gr. băţ mai gros de lovit şi     de apărare). Turcii sar      la luptă cu sopele.          Etym.:
 Sâpa ture.   Prăjină (Pertica, 1, xfyag,        gr. — ramură        lungă, cu
 care te poţi apăra la distanţa). Pre netrebnici îi alungi cu prăjina dela casă. — Etym. : Pruzina, si. Măciucă (baculum nodo-sum, 1.,     ponaXov gr. = băţ la un      capît c’o garnitură         rotundă
 în formă     de măr). Măciuca servea   intr’o vreme                   ca arma
 de luptă.    Etym : Maxz5vy.a gr., macsuka       şi niacsususka, sl. Moa,
 rnă (clava, l., p<5*cov gr.) Haiducii s'apărau cu moarneia. Etym. Prob. Mlleolus, 1. = ciocani (chakan, sl.) mai şi prin ext. baston băţ de luptă, ciomag noduros, măciucă, o arma. — Ropală (baculum cum nodo, clava, fustis, 1. po^Ao.v gr,)_ Li place a se bate cu rapalele. Buzdugan (scipio, 1. a*K<ov, gr, — baston de demnitate). Domnitorii ţării purtau buzdugane. Etym. Buzogăny, magr. Ghioagă      (clava  1.,       gr. = un   băţ gros şi la capătul de jos
 mult mai     gros).  Ţăranii să luptă,    cu ghioagele. Etym.        cor. din
 clava, I. Toropeală (stipes 1.,            gr.   — un  ciomag gros, par).
 Ţiganii îi dau cu toropeala. Etym. : der Toipel, germ. Par (Clava,
 1.,          gr. =a drug, ghioagă). Ţeranii se bat cu parii. Etym. :
 Paîus, 1.
                                                G.
        Gadină, animal, bestie, feară, jivină, insectă, jiganie, patruped, brută.
        § 102. Gadină (bestia, l. Sri?£ov gr. — orice animal) Oamenii cresc şi întreţin gadinipentru joiosul lor. Etm.:               rus,   — insecta, reptilă, şi prin ext., orice animal. Animal (animai, l.          gr.)
 Toate animalele sînt de folos oamenilor, dar cele domestice (Euiov'o’Xî'-ov) de cei mii mare folos. Pronique cum spectent animalici caetera terram. Ov. Bestie (Bestia l, Jhpiw gr.—animal, bellua,
 62
SYNONYME
 fera). Bestiile sunt lipsite de raţiune — bestiae ralionis egentes —Metaph. : Unii oameni sînt bestii.—Feară (fera, bellua, L, Hr gr. = orice animal sălbatic). Fiarele se mănâncă unele pe altele. Ferae stabula in silvis habent. Metaph. : Zi’i om, ori feară, tot una.—Jivină (bestia, l, z(pov, gr.=orice animal mare sau mic).— Jivinele aleargă după hrană. Etym.: ;khkomh<5i, rus— Insectă (in-sectum. 1,. ’svxouov. gr.). insectele să plodesc peste măsură.—jiga. nie (bestia, besttola, 1. z<t>cv, gr. (Jigăniile să înmulţesc ca pusderia-Etym.; jkhtrus. — muşte înţepătoare şi prin ext., jiganle = orice vietatte. Patruped (quadiupes, bellaa, 1. «xpcet»gr.f patrupedele văd pământul, plecate în jos. Jollit se in alturn qua-drupes.—Virg.—Metaph. : Zii om, or patruped prost. Brută {bruta fera, l. z<p*v» = ori ce animal.) :    Furiosum, horidum, rabi-
 dum, brutum. Metaph.: Zi’i brută şi nu om.
      Gîde, gelat, carnifice, calau, torturător, spânzurător.
      § 103. Gîde (s'Wtes, gr., publicorum turrnentorum minister 1. — omorîtor de oamenii condemnaţi la moarte). In gâde există o natură feroce, ca’n animale. Etym.: Caedere, 1., — a ucide a omorî, de unde gîde, pentru cîde, — Opiniunea că ar fi un derivat, din gular, l.=gît. bazată pe ideea că gîdele omoară prin strangulare, precum şi opiniunea că ar fi un derivat-din râ^nua, rus. = feară sălbatică, reptilă, bazată pe ideea că gîdele, este caş-o feară sălbatică, par a fi nefundate.—Gelat («wtxoivo;, gr. publicus tortor, I.) Numai atunci, este omul fericit, când'i este chemat ge-latul— Tune felix quoties aliquis tortore vocato. Juv. Etym.: Dje ilad, turc. Carntfice {Carnifex, I. sîw gr,).—Carnificiduras prae-buit illă manus. — Călău (tortor, okowoî gr.) — Călăii cred că a uccide e o profesiune.— Etym,.- Kaulu, turc.—omorîtor.— Tor-turator (tortor, l.   grec), Condemnatul privind pre torturător ’şi
 vede moartea.—Spânzurător (carnifex, L, si:*-?* gr.) Spânzurătorii erau funcţionarii Statului — Etym. : Spenzolârc, it. Ex.-pendere 1. — a pedepsi, a spînzura.
      Glas, voace, ton, son, tiuit, băzăit, sunet, răcnit pocnit, chio. răit, ţipet, sgomot, vuet, tumuit, răget, mugit, nechezat.
      §. 104. Glas (u<% 1., gr.—sonul ce esă din gura omului şi-a animalelor).
CU RADICALI DIFERIŢI
 63
      Glasul este expresiunea vitabilâ a omului şi-a animalelor-Sensu eclesiastico: Glasurile îngerilor vestesc divinitatea despre corectitudinea sau incorectitudinea oamenilor. Etym.: r/uicx, rus-Glas sl, = rumor I. Voace 0°x 1,          gr,). Vocile sunt unele
mai plăcute. Ton (Tovos, gr. tonus, 1, — sunetul ce are raport la intensitatea voacei). Tonul face musica.— Son (sonus, 1. gr,-— sunetul ce esă din gură). Sonurile melodioase, încântă auditorul.— Metaph: Sonurile formate de vînturi, deşteaptă atenţia omului.— Ţiuit (tinnitus, 1., i,15x°s> gr.= strigăt, sgomot subţiratic). Ţiuitul puilor te ’ncântă;—sunet clar şi ascuţit al metalelor : A-rama dă un ţiuit sonor—Chiuit (clamor, l. *p«n^ gr — mare strigăt confuz), La căsătoriile de ţeară se face mare chiut.—Etym. Prob, rad. de orig,        gr—-ultraj, şi prin ext, chiuit sau chiot
Altfel : Onomatopeu.—Bâzăit (Bombus, l., Pqipd£, gr,). Băzăitul al-binilor, ţi fac plăcere.— Etym : Onomatopeu, format din sonurile exprimate de albine şi muşte,— Sunet (sonitus, l, gr,— vue-tul ce loveşte-urechea). Sunetul clopotelor s’aude de departe.— Sensu ecclesiastico : în sunete de trompete şi citare veţi fi duşi, când predice'e voastre vor avea rezultatele dorite,—Răcnit (clamor strepitus, l.,      gr.—= vuet mare). S’aude un mare răcnit. Mag-
nisque vocant clamoribus hostem. Virg:—Etym. Rucati,— rikam, sl.= a rugi, a răcni, de unde răcnit. Rad., de orig., rugitus, l.— rugit, răgnit sau răcnit. Pocnit (fragor,      gr>) ia ruperea grin-
zii, s’a auzit un mare pocnit. Metaph .• Pocnitele biciuştilor nu mai continesc. Etym, Plantzen, germ.=* rumpi, dirumpi, l.— a plesni, a pocni, de unde pocnit. Plausus, l. — plesnitură, lovitură, încă nu este departe de rad. — Chiorăit (ctepitus, l.         l., gr), s’aude
un chiorăit in intestine. Etym. : Krachen, germ. ~ a ghiorăi sau chiorlă : şi apoi gheorăit sau chiorăit. — Dârgok, magh. Ţipet clamor, strepitus, l., gr. — răcnit ascuţit). S’aude un mare ţipet. Etym.: cor. din strepitus, l. — Sgomot (tumultus, l., gr.) Sgomotul nu s’a mai potolit. Etym.: Pref. X = s şi eommotus commovăre, l, — sguduitură, mişcare mare şi prin ext. şi metaph. sgomot. Vuet (sonitus, etamor, l., 4,4cf®« gr.) Mare vuet s’aude. — Etym. Prob. cor. din—bruit fr. Tumult (tumultus, l., ’^x0: gr).
      Din tumult în tumult.— At domus interior gemitu miseroque
6 4
SYNONYME
tumultu miscetur, Virg. Răget (rugitus, 1., Pp»w«i gr.), Răgetul leilor şi-al boilor. Muget (mugitus, l.        gr. =^ mugetul boilor şi’al vaci-
lor.). Boii şi vacele dau mugete. Nechezâre, rânchezâre (hinnitus, 1. xPsris1:voii®î gr). Mechezarea sau nechezatul căilor, e semnalul de a cere nutreţ. Etim.: Onomatopeu.
       Grai, vorbă, cuveni, zicere, spunere, limbă.
       §. 105. Grai (oratio. 1. ^7°;. gr.). Fără grai oamenii nu s’ar înţelege,—Sensu ecclesiastico .-—Graiul D-lui, s’aude pretutindenea. Etym. :— Lat. garritus—fleoncărire, limbuţie, şi garrire = a vorbi. Govorenje, sl., este rudă cu rcKopHTx, rus, care s’apropie de garritus. Vorbă (verbum, 1., p^«. gr.). O vorbă bună nu strică. Sensu ecclesiastico : Vorbele Apostolilor, erau hrana sufletească a credincioşilor. Cuvânt (sermo, 1.,           gr.),  cuvintele bune folosesc
oricând. Sensu ecclesiastico. Apostoli variis noctem sermonibus trahebant. Etym. : Conventum, \.—pact, tractat, învoială, şi metaph. cuvânt.— Zicere (dictio,              gr.,=acţiunea de a spune ceva).
Zicerile logice sînt respectate.—Spunere (dictio, 1.,                gr.).
Prin o supunere dreaptă, eviteri erorile. Etym.: ExponSre, 1.= a expune, a explica, a spune, şi subst. verb., — spunere. Liimbă (yocabulum, verbum, 1., Mfos, gr.). Frumoasă limbă au Românii.— Etym.: Lingua, 1.—limbă, şi prin ext.,-—oratio, verbum, l.=vorbire, spunere.
       Groapă, gaură, bortă, crăpătură, cavitate, deschizătură, spărtură.
       §. 106. Groapă, xoa»na, p<%<>-, gr, cavum, fovea, fossa, 1.) Leul a căzut în groapă. Metaph.: Stofa aceasta e fasonată cu fel de fel de gropi. — Etym. : Die Grube, germ. Rad., de origină, Qrotta, it,, Grott, fr. :=peşteră şi prin ext. groapă.—Gaură (fo-ramen, cavitas, 1.,                 gr.=deschizătură în pământ). Jivi-
nele s’ascund în gaură. — Metaph. : De groază, omul, întră şi’n gaură de şarpe. Etym.: Caula, 1.—Turc. zice: Ghar. Bortă (cavum, 1., xoaa>|ia, gr.). Jigăniile s’ascund în borte pentru a’şi salva viaţa. Metaph. Nu e rău, după-ce a’i împlut toate bortele să mai remâe ceva bani ca rezervă, Eiym, ; Vertam sl .—for o, l,=bortesc,
CU RADICALI DIFERIŢI
 65
găuresc de unde subst. borlâ=foramen.—Rad. la orig., P<J9pov, gr. Crăpătura (Jissura, rima, 1.,          gr.  = deschizătură    în lung).
Furnicile s’ascund în crăpături. Metaph.: Crăpătura în lemn să face cu toporul.—Etym.: Crepatura, it. Rad. de orig. : Crepare, I.=a părîi, a pocni, şi ca efect, a crepa.— Cavitate (cavitas, 1., xoawfia, gr.,—o groapă, bortă, spărtură). In cavităţile munţilor, să găsesc bogăţii de aur şi argint. Deschizătura (apertio, 1. avotgi gr.). Pe negîndite s’a făcut tn pământ o deschizătură destul de mare.—Metaph. După îatuncric. s’a făcut o deschizătură de lumină, —Etym.: Discludăre, \.—aperîre, de unde deschizătura.— Spărtură (fractio, fractura, 1., vM?-;, gr.). Intre munţi s’a făcut o mare spărtură. Metaph. în comitetul dc acţiune s’a făcut o mare spărtură. Etym. : sparsio—spartum, I.
      Grozăvie, urgie, cruzime, atrocitate ferocitate, răutate, oroare, teroare, frică, jeritate.
      §. 107. Grozăvie = Grozăvenie (immanitas, l,                 gr).
Ce grozăvie s’a întîmplat ? Nam si ferina immanttas. Prud. Etym.: rpo3>\ rus. = ameninţare şi prin ext. groază. Urgie (pernicies, exi-tium, calamitas, 1.,         gr.— mare nenorocire, pericol). Ce
urgie a căzut asupra acestei familii! Etym.            gr< — />a,  tre-
mentia — necaz, mânie, şi prin ext. urgie. Cruzime (crudclitas, 1., gr. — neumanitate). Multă cruzime există în mii oameni. Crudelitate, non metu mortis tremens. Prud. Atrocitate (atrocitas, /., stTijvetK gr. — ira, cruzime'. Atrocitatea unor oameni s’aseamnenă cu a bestiilor. Ferocitate (ferocita ) 1., «Yptatrjc gr.), Toţi sînt trimişi ca ferocitate. Răutate (maliţia, malignitaş, 1, x«xo8un!ot gr. — înclinare a face rSu). Câtă reutate în acest om, deşi cult. Etym ; Reus, 1. = reu, vinovat—malus, si prin ext. răutate. Oroarei, (horror
1., ippuîfa gr. = spaimă, groază). Multă oroare a Intrat intrînşii. Arrectaeque horrore comae et vox faucibus haesit. Virg. — Teroare, (terror, pavor, 1. iv.r.'rr&.i gr. = frică, spaimă mare). Din cauza terori’, ea a leşinat. — Sed variis portenta deum terroribus, împlent. Virg. Frică (formido, metus, timor, 1., ypUr, er^woîss gr. = Frica păzeşte bostănăriele. Ferttate Feritas, 1., 6r,p«i>8«; gr. — ferocitate, natură sălbatică), N’am văzut atâta feritate ca’n acest om. Idem oculi lucent cădem feritatis imago. Ov.
 66
SYNONYME
      Gustâre, ospităre, hrană, ogină, alimeni.
      §. 108. Gustâre (merendă, /., îiwcvov.pp*t»a gr. — hrană uşoară). La foame o gustare nu strică. — Etim : Gustus-gustăre, 1., gM-ter, fr. — OspStare — ospăţ (convivium, epulae, dapes, 1., gr. = ac{iunea de a ospetâ). —La ospSiare mulţi, mulţi, la treabă puţini. — Etym. Hospitări: a ospeta, de unde ospfitare, masă. Rad. de orig.: Hospes. a,) = ospetator, gazdă, de unde ospfita, şi b), musafir— strein, primit în gazdă. —Vivitur ex rapto non hospes ab hospite tutus. Ov. Hrană (victus, 1., xpoy/j gr.). Omul poate trăi cu puţină hrană. Sensu ecclesiastico : Hrana cerească dă vieaţă sufletului.— Etym. : \*paHin’x, rus = a păstra şi prin ext. şi metaph : A se hrăni, de unde, hrana, sl .—hrană, Ojina şi ogină (cibus, jctoj gr.). Fără ojină, animalele nu poi trăi. — Etyra. : Oggero, 1., ==» dau din belşug, dau deseori şi prin ext. şi metaph.: Hrănesc, de unde hrană — ogină sau ojină pentru ogeră, din ogggrere sau obgtrere, 1. — Aliment (victus, cibus, alimentum, 1.,
      <j(xoţ, -picprjua gr.). Fără alimente, nu poate omul trăi. Sensu ecclesiastico: Alimentele sufletului, sînt faptele bune. — Atque ipsae vitiis sunt alimenta vices. Ov.
      Guturai, catar, troachnă, coryză.
      § 109. Guturai şi Gulunar (/.axâppouî gr. catarrhus, 1. = in-flamatiunea membranelor mucoase şi fluxiunea lor, si’n genere fluxiunea din pept, fluxinea din nas). Guturaiul este efectul realei. Etym : Guttur l.—gttlej, de unde prin deductiune, că materiile ese din pept prin gît sau gîtlej a eşit guturai. Catar (xccsapo'jj, Gr., catarrhus 1.) Catarul se naşte prin reciprocitatea climei. Defluit in pectas, borea spiramte, catarrhus. Anon. Troachnă (destillatio narum sau simpl., destillatio, 1., xaxiippous, gr.) Troachua e o boală uricioasă. Etym:                  gr„ trachelus şi
Trachalus, 1. == collum, cervix = gît, cerbice şi prin ext. şi rae-apa : Troachnă şi trochană —guturai.—Coriză (corysa, gravedo, 1, xswappooţ, gr. = catarul cree ului). Din cauza coryzei creerului, omul de multe ori nu poate judeca sănătos.
CU RADICALI DIFERIŢI
 67
                                             H
       Halău, reţea, plasă, laţ, mrejă, voloc, năvod, plagă.
       § 110. Halău (plaga, impr., plagae, pl., rele, 1., u%xm, gr object de aţă pentru prins peşte). Pescarii afundă halăul in apă şi’l scot plin de peşte. Etym: Haluga, sl., xAAYTA rus.—gard, îngrăditură, şi prin ext. = si metaph.: Halău. Reţea (rete, reticul um, 1., dariîwv gr.). Cu reţeaoa prinzi şi paseri. — Metaph.: Te-prinzi în reţea (capcana) pe negândite. Si dutn tu sectatris apros ego retia servo. Virg. Plasă (sagena, verriculum, 1„ aay^, gr. = reţe mare de prins peşte). Cu plasa poţi prinde şi peşti mari. Etym: Place, fr. — loc, ocol. circumscripţie şi prin ext. şi metapti plasă. Laţ, (plagae, 1. nd^, gr. = laţ, laţuri pentru vânat). Nişte căprioare s’au prins îu laţuri.— Metaph.: A căzut în laţ fiindcă merita. Etyni: Lacet, fr. — laqueus, 1., ca rad, de orig. Mreja (plaga, pedica, laqueus, 1., «ap), gr.—cursă pentru a atrage animalele şi a prinde peşte). Cerbul a căzut în mrejă. Sensu eclesiastico : Păziţi-vă de a nu cădea în mrejele întinse vouă de Farisei, Zice Christ apostolilor. Etym.: Mriza, sl.= zverinsk:a şi zverinska mresa, sl. Rad. de orig., prob. ivsSpa, gr = insidiae, 1, prin jarg. Voloc (rete, 1., «xuov, gr. = plasă de prins peşte). Voloacele sînt curse anume de prins peşte. Etym.: koaokh6 rus. — Năvod (rete 1., a«-tov, gr). — Profesiunea lipovenilor este de a prinde răcişi peşte cu nevoadele. Etym.: — Hiko,\x, rus., = instrument de pescuit mai mare ca volocul. — Plaga (plaga, I., *<*Tr< gr. = reţe pentru vânat). Cu plaga se prinde peşte şi animale.
       Haraci, dajdie, dare, impozit, tribut, contribuţie.
       §. 111. Haraci (vectigal, tributum, /.                gr. = împozite
plate Turcilor). Românii au plătit multă vreme haraci Turcilor. Etym.: Kharâdje, turc. — Dajdie (tributum, 1. îaonif, grec.). Dajdie este un impozit fix şi nefix. — Etym : Djizie, turc, dajem sl. = tribuâre alipuid cuique. — Dare (tribuum, 1.                   gr.).  A
plăti dările cătră stat şi comună, este o datorie cetăţănească. Etym.: Datum, datio, dâre.— Impozit (tributum, impositus, 1., ’tioqwpd, gr.). Impozitele cresc pe fiecare an, — Tribut (tributum, 1. tfipo?, gr.). Tribuiul cătră stat e o datorie cetăţănească. Impia
 68
continui cessant augmenta tributi. Din acest vers să constată că dările au existat decând lumea. Contribuţie (contributio 1. T*^:» gr.) Contribuţia e şi silită şi benevolă.
       Harţă, sfadă, ceartă, gâlceava, răsboi, contrare, controversă neînţelegere.
       §. 112. Harţă (certamen, pugna i., ’&nxr^-x, gr.—sfadă, neînţelegere). Câte-odată harţa să produce fără cauză. Etym.; Harez, magh. —pugna, 1.— Sfadă (contentio, I., ’ipiţ, gr.). Sînt caractere în tot momentul gata de sfadă. Etym.: Suadela, 1.= înduplecare, îndemnare din snadere = înduplica, sfătui, şi prin ext., în senz opus sfadă.— Suada caşi suadela, 1., în gr. ri£t9a>, — Zeiţa pers°aziunei şi-a elocvenţii. Ca radical de origină suadere 1.,— Flos delibatus populi Suadaeque medulla. Enn.— Ceartă (certamen, 1.. vsuos, gr.). Din ceartă în ceartă a ajuns la bătae.— Gălceavă (£i«wa, gr., dissentio, \,). Nu e greu a’ncepe gâlceava. Etym.: ro<\xnxm — gol şi c,a6ko rus. — vorbă = vorbe goale şi prin ext. gălceavă. Rad. dn org. rortx = nuditate şi caoko — vorbă.— Resboi (sc«v°i>ă gr. disşensio, 1„ = neînţelegere). Vecinic bat Srsboi între dînşii. Etym.; Res — bellum, 1., resboiu, bătălie, ci prin ext. răsboi. Sensu proprio :          = niJiejio;, gr. bellum 1. Fără răsboi nu se poate. Con-
trare şi contrariclate (conversio contraria, repugnautia 1., ’evovuoTVjc gr.). Contrarea între doi poate aduce bătae, Metah. : Contra-rea între idei, aduce confuzie şi chestiunea rămâne nelămurită. — Etym. Contrarietas, 1., Controversă (Controversia, 1. Staţiopi, gr., == ceartă, desbatere, ciocnire îutre idei). Din controversă în coniraversă, am ajuns la o mare nedumerire. — Declamaho controversarum. Sidon — Ne’nţelegere (dissentio, 1., îtatpopâ, gr.). Pentru un lucru de nimică a ajuns la ne’ţelegere. Etym. Ne p. non, pref., şi intellectio — înţelegere.
       Hîd, slut, urît, pocit, disfigurat, pohîd, diform.
       §. 113. Hîd (turpis, ovţetSijţ, gr. — care nu e frumos) ; Şi cei hîzi au parte în lume. Cui turpe caput, cui plarima cervix, Virg. Etym.: Hideux, fr. Slut (foedus, 1., ^gr.). Cei sluţi, sîtn uneori întrebaţi. Etym.: Prob. — solutus, 1. ~ desfăcut, sfărî-mat, mueat, şi prin ext. şi metaph.: Slut. Pentru confirmarea a-
CU RADICALI DIFERIŢI
 69
cestui derivat, cităm, — resolutus, 1., r^pccXu-io; gr., paralyticus, l.; şi încă xoXopoj gr., mutilus, l. Turcul zice : Sakate. Urît (obscoenus, /., ’atoxpiî, gr.), De urîţi şi proşti, fug cei cuminţi. — Obscoenique canes importunaeque volucres. Virg. Etym* orruto, it. — Rad. de orig., horridus, horror— = odium. taedium, Şj prin ext. şi metaph., ură, urâciune, de unde urît. Pocit (informis,
1., 8d3|iopcpoţ gr. = desfigurat). Muiţi pociţi, îşi fac în plin treburile Etym.: Paucus, 1. = pucin = puţin, adecă om în nemSsură cu alţi oameini ; om mic, diform, de unde pocii şi subst. pocitură Disfigurat (squalidus, 1., a^op^s, gr.,) Mulţi disfiguraţi, întră în rândul celar de seamă. — Etym.: Defigure fr. — deformatus, cu figura alterată. Pohîd (sordidus, /., îjanopcfoj gr.). Femeile pohîde tîau parte bună în lume. Etym : Poly din gr. noXOj şi abr., po.,
—   mult hîd, şi hideux, fr. Diform (deformis, /., îtonap^oţ gr.). Cei diformi nu să \6d. — Sermonem indocti, faciem deformis amici. Juv.
      Hohoti, chihoti, rîde, surîde, zimbi.
      §. 114. Hohoti (cachinnâri, 1., inrudit cu =» gr., — gr. = cachinnum movâre, cachinum toUJre, 1., = cevaxa-fx«Ss;V gr.). Cât mai hohoteşte ! Etym. :                    rus. — a rîde cu hohot
şi magh., hohota—cachinnus /.,             gr. rîs cu hohot; Kahkaha
turc. = rîs cu hohot;—Kahkaha ile gulmek, turc, — a rîde cu eclat, cu hohot. — Chihoti (valde rîdere, vshementer ridere, miros e-dire r/sas, 1., avaxa?x*t«> gr>). Chihotesti ca un nebun. — Etym.: Chi-chotăn, germ. v. — cachinns rîs cu hohot. — Kdhniches lachen-germ — rîs nervos, rîs cu chiote. — Rîde (rîdere, 1., ?g\âM gr.).
Rîde de alţii şi pre dînsul nu să vede. — Suride (subridere, leni-ter ridere, /., jisiîâa şi iiî;îisc<o, gr.). Surîde la orice mişcare. Zimbi subridere, arrîdere, I.,         gr.).  Norocul îmi zimbeste — For-
tuna mihi arridet. — Proprio senşu. A zîmbit acest rege — arrisit hte rex leniter, Etym.: Prob., tcbessume, turc,, — surîs, zimbet, devenit prin cor. Zambilă (hyacintus, 1., yăkixtos, gr)., o floare în coloare roşă, încă pare a oferi rad. la ideea că florile înveselesc.
 70
SyNONYME
      Hotnog, căimâcam, vechil, poracinic, locotenent, locţiitor, irinarch.
      § 115. Hotnog şi Hodnog(sub aii o imperiuin tenens, 1 ., 'uzapxof, gr. = care ţine locul altuia). Hodnogii conduceau trupele în răsboiu. Hotnogii de pociţie. (zi?rpdpx-riz, administrau oraşul. Etym.: Huk-my, turc=comandă şi de aci comandant—hotnog. Câimacam (qui sub alio potestaiem, tenet \„          gr.,—care ţine locul cei mai de sea-
mă). In Moldova caimacamii ţineau locul Domnilor. Etym.: Kâimmâ-kâm, turc.— Vechil (qui domini potentiam tenet, 1., 'ujiapx«s> gr.). Vechilul este administratorul moşiilor boereşti şi împuternicitul de afaceri a oricărei persoane. — Etym.: Vckil turc. Poruşnic (le-gatus în exercitu, 1.              gr0 Poruşnicii conduc trupele
în răsboiu şi administrează orice afaceri. — Etym. noptfiuHKz, rus-Locotenent (locum-tenens, 1. lieutenant, fr. succurio, 1. ’tmapxos gr.) Locotenenţii fac treabă în locul superiorilor, Locţiitor (Sub-curio, 1, ■uTcapxoj gr. = locum-tenens 1. lieutenant, fr.) Locţiitorii comandează tot-aşa de bine, caşi superiorii. Irinarch gr.,—qui praefeeti auctoritaiem tenet, 1.) Irinorchul conduce po-iţiea oraşului.
      Hui, chiui, ţipă, hălâgi, lălăi, lărmui, vocifera, tololoi, bleutu~ cori, murmură, bombăni, sgomota, hodorogi, mondrăni, mogo-rogi, mormăi, striga, vui, hălălăi, fleoncăni, boscorodi.
      § 116. Hui (acclamare, sybilare, collatrăre, 1. x*ia-?ocE(o--’.'/iî, gr.) Hueste grosav,—Laeto clamore salutant. Etym.: Huer fr. = a striga, a chiui. — Chiui şi chioti (laetos tollire clamotes— Strepere, laetitia exultăre, 1.,             gr.)  Nuntaşii chiue  sau
chiotesc. Etym.: Clamare,.J., prin cor. Ţipa (vociferăre, I., şsif-jojiai, gr. — vocem assonam colere) Ţip ă de ţi se ie auzul. — Etym,: tjigr. = a face vuet, prin cor. — Hălăgi, strepere, stridere, sonum colăte, sonum praebere, 1., ţi^ojiat gr.). Grozav m^i hâlăgesc. — Etym.:             gr.  — a scoate strigăte. —
Lălăi şi olălăi (tumultuări, tumultum facere, ferre sau movere, l, stupit!) gr,). Ce mai lălăeşti ? Etym. izUa gr. — Sonaum colere 1., Lărmui (strepere, strepiium colere, movere, tumultuări, 1., gr. Lărmueşte ca’n satul lui cremine, — Etyni. Der Lărm germ.,
CU RADICALI DIFERIŢI
 71
= ceartă, vuet, de unde lărmui. Vociferă (vociferări I., x*n»Po>; ifU^oţia’. gr.). Vociferează de’ţi iea auzul. — Rad-de-orig. vox. 1., în-rud. cu gr. ' gr. şi ferre, striga tare — alta voce clamâre, 1., = a face larmă, sgomot mare — Tolâlăi (tumultum movbre sau coliere,
1., eoptpăw gr., — a vorbi într’o uua, a nu tăcea). Tolălăşte zioa întreagă. Etym. Tot. pref. şi XaXioo, gr. Bleutocări (blaterăre, tumultum ed&re, 1.,            gr. = a striga ne’nţeles) Mult mai
bleutocăreşte. Etym. : Blaterare, l.,= a vorbi mult şi nimicuri. Murmura (submissam vocem edăre, murmurâre, 1. x'tz-ţopŞopbi* gr.) Murmură ca prostu. — Bombăni (bombum edere, 1.,                   gr.
a vorbi fără şir. Bombăneşte într’o una. — Simulatqut toni-trua bombus. Phr. Sgomota (sonăre, streplre, 1., gr., = a slobozi un strigăt = sonum colere, l.,). Toţi sgomotează, ca la nuntă Etym.: Ex — es — s, pref. şi commov&re — commotum 1.,—Strepit omnis murmure campus, Virg, Hodorogi (blaterăre, 1., poPpoP&£«> gr.), Ce mai hodorogeşti ? Etym.: Onomătopeu. A vorbi ca un car stricat care hodorogeşte şi metaph.: Hodorogi = vorbi ne’nţelese Mondrăni (murmurâre,)., tovOo Puto gr.—a face vuet. Mult mai mondrănesc. Etym.: Prob. mirildamak, turc. — Spumea semifero sub pectore murmurat unda. — Mogorogi (trem& 'e, 1.,             gr.,
= vuet surd). Etym. : Modulări, 1., = măsura voacea şi prin ext. a mogorogi.—Mormăi (Susurare, 1.,           gr. = a vorbi pintre
dinţi.— Etym.: Marmotter fr. — Strigă (quirităre clamare gr. — a face vuet mare). — Etym.: StridSre, 1, = a face sgomot mare şi nu din strigare = a sS opri în loc, — tPicu>. Vui (StrepSre, clamâre, tumultuări, 1., podw gr.), Face un mare vuet. Etym.: post» gr, Hâlălâi (tumultum edere, 1. îaţoăus gr. a striga tare), Hălăeşte deţi iea auzul. Etym.: ’aixWc., gr.—Fileucăni (dicta foras efferre, gărrire, 1., erotice gr). Fleoncăneşte, numai sfîrşeşte. Etym. : «peirr0!1® 8r- =a vorbi vrute şi nevrute — Şi prin cor. fleon căni. Boscorodi (garrîre, dicere foras, eliminaăre, /.,          gr).
Boseorocleşte nu mai înceteăză. Etym.— Bos—bon şi corrodere: a roade, şi metaph.: A vorbi, imitând cum roade boul alimentele.
 72
SYNONYME
       Huli, blama, defalma, critica, ocărî, tnjura, insulta, învinui, mustra, cleveti, categorisi, cetăra.
       §. 117. Huli (vitupevăre, încrepâre, objurgăre, accusare, 1., «vi, t'. gr>). Numa’i huleşte, nu’i laudă. Etym.: \-\-aiitx, rus, = a huli şi rad. XV'A rus<— hulă — Blama (culpăre, împrobăre, castigâre, aliquem sau altquid, 1. <^10, gr.) E uşor a blama pre cineva. Etym.: Blamer, fr. Defăima (Deffamare, maledicSre, 1., PA«cp»;(iso>, gr.). Nu e greu a defăima pre alţii. —Critică (reprehendere, câştigare, vituperare 1.             -tiv; ti, gr.). Poporul critică pre regele ne-
destoinic. Etym.; Critiquer, fr. — Ocărî (contumeliose tractăre, injuria afficere, l, opptţw gr.). E uşor a ocărî pre alţii. Etym.: OKA.uTK, sl.— a mânji, a împle de noroi şi prin ext. a ocărî. Înjura (maleclicere, 1., oXoyât», gr.). La înjurat de mamă. Etym. : Injurier. fr.~~ Insultă (insultare 1., ’&■'*<■*>, = *«£ sau sw*, gr.j. O-mul acesta, numai te insultă.-— Iuvinui (ineusare, 1,,
Ti sau ’woţ ti, gr,). L’a învinuit sau învinovăţit pe nedrept. — Etym. bmhmts, rus.— a acuza, ’nyinui, şi rad, de orig.; khma, rus.,—vină.
—   Mustra (reprehendere, objurgăre, încrepâre, 1., ’em-iyieiM», gr.).— Tatăl a mustrat pre fiu pentru incorectitudine. Etym.: Monstrare
1.,= a'nvinui, a pârî şi prin ext. a mustra, a cetăra.— Cleveti (male-dicere, 1., xwXo-rsw, gr.j Săracul cleveteşte pre cel bogat. Etym.; KdiRiTATx, rus. = calumnia, — rad. de orig. KAtKtTd, rus.= calomnie, clevetire, difaimare. — Categorisi : (calomniare aliquem, falsum crimen alicui inferre, 1.           gr. = a încrimina, a blama). Mulţi
vinovaţi categorisesc pre alţii de vină. Etym.; k#t-v^oPj£u xMî, gr. = a urmări în justiţie şi prin ext., a blăma a categorisi, Cetăra (eastigare, încrepâre, I.,             gr.— a mustra pentru ceva), Stă-
pânul eeterează pre slugi Etym..- Citare, 1.— achema înnaintea judecăţii, a mustra, a cetăra, prin ext.
       Hupăi, ţupăi, sări, salta, juca, dansa.
       §. 118. Hupăi (subsilire, subsultare, salire (lascive), asilire,
11 T/.ipz*tu, gr.= a sări fără sine). Copiii hupăesc într’o una. Etym. lliipfen, germ. — Ţupăi (saiîre (lascive), exsilire lj. Felele ţupăe: minunat. Etym..1 sous, — pieds, fr. sub-pedibus — sub-pei şi apoi, ţupăi. Sări (salire, 1., Xm-wU gr. Copiii sar prin casă. Metaph :
CU RADICALI DIFERIŢI
 73
Capra sare masa, iada sare casa.—Saltâ (saltare, 1., rcrjSafw, gr.). La chef şi bătrânii saltă. Metaph.: A sal fa de bucurie — «7 «XX«-îJ-at, gr.=Juca (saltare,celeriter moveri, I., aXXo;j.at, gr.): Frumos joacâ fetele. Etym.: ijocări — saltare, ludere.—Şi metaph. = a glumi = jocâri cum aliquo de aliqua re, sau simplu, in aliquid.— Dansă (saltare, ludere, tripudiari, corpori motus dare, 1., wjfotw gr). Fetele dansazâ cu flecăii, Etym. danser, fr.
       Hurdău, ciubăr, putină, berbinţă, doniţă, bdlercâ, teasc, butoi, bute, poloboc, lin, feredeu, băile, albie, cooată, cadă.
       § 119. Hurdău şi hărdău (lacus, lacusculas, cupula, la-bellum, I, Ktâiptev, gr.=vas de lemn, de lut, de peatră sau de mental). Laptarii cară laptele acru cu hurdăile. Etym.: hordâ, magh. = cupa 1. Prob. cortina, 1. = caldare, ar fi rad. de origină a vorbe! hurdău=ciubăraş, putină şi prin ext hurdău.—Ciubăr (lacuscu-lus, cupula, labellum, I., itt<Mp'.ov.!gr.). Ciuberile se ’ntrebuinfazăpentru carat apă, şl alte lucruri.— Etym.: cuoier, fr.= ciubăr sau hâr-dău de lemn= cuoier de bois fr., Kurbel, germ.—- Putină (labrum, labellum, 1, r.iOo;, r.Mpw, gr.) Putinele stnt trebuitoare la gespodă-riea, Etym.: Patina,\.= ««tivr), gr.= vas de fert bucate şi prin ext putină. Rad. de orig. rciOo?, gr.—Berbinţă, (doliolum, 1., «ifliptov, gr.), In berbinţe să strânge brânzu de oi de munte. Etym. Prob., că vorba berbeniţă sau berbinfS, este formată de munteni â.in=oervex 1. din ’kiwţoţ, gt.,=hoedus, /.=oaie, berbece. Brânza de oi fiind alimentul de predileţiune a muntenilor, au crezut a da denumirea de berbinţă şi vaselor în care o strâng, de la rad. oeroex 1.—berbece. Doniţă (mulatra, sinus sau sinum, 1. Sîvs?, gr.= labrum L din XdwHD, gr. = a bea cu lăcomie). Laptele oiţelor să mulge tn doniţă. Etym.: A’:vs«, gr- prin cor.=poculum rotundum magnum, şi prin ext. doniţă.— flonamnx, rus.simlecni lonecz, sl.—Balercă (dolioloum, l. TtiOa’pwv, gr.). Cu balerca s'aduce apă.—Etym. Prob. din balneum, l.=vas de'scaldat—Baril fr., ec,pjhoks> rus.— Teasc (torcular, torcularium. torculum, călcătorium,l., Xr,v4;, gr.). Strugurii să pun în teasc. Torcularius uvas calcat. 1. = călcătorul calcă strugurii. Etym.: T-fccnaTx sau cr-kcKdT*, rus. = a tescui a presa. Butoi (dolium, 1 iuOo?, gr). A umplut butoaiele cu vin. Etym.: Butte şi Boding, Germ, Rad. de orig. gr. — Bute
                                                                              b*
n
SYNONYME
 («tipa, 1., gr. Butte, germ.=vas mare pentru lichide).-^&i-fife> m sînt pline. Rad. de orig. w.Qsţ, gr. — Poloboc (dolium, 1. itWat gr.). în poloboace se jac murături. Etym. : no^'KapMîx, ms.= jumătate de luntre şi prin ext. si meteph poloboc = ««.'cua, rus. Lin (Torcular, 1., Xvphţ, gr. = cadă mică, teaâc în care se pun strugurii). Strugurii s’aşează în lin. Feredeu (balneunt, la-brum, aloeus, l. Asu-:vp, gr. = putina, cadă, de făcut bae). Fere-deul cplir, cu apă caldă.—Etym.: Furdo, magh. Rad. de orig.: Feriarum dies, 1. — Zile de odihnă, de sărbători, şi prin ext, zfje în care şă făceau feredeu, băi, — Lavatica sau baia eră hotâirîlă, la antici cu deosebire în legea mozaică, a se face în anumite zile, considerate ca zile de repaos sau sărbători, şi ide aci feriarum dres, — zile de băi, de feredeu, de unde prin ext. şi vasul de făcut baie, să zice, feredeu. Baie (bal-neum, I, Aoar^p, gr. = vas de baie). Baia e plină de uncrop.
 —  Albie (aloeus, laoatorium, canalis ligneus, 1., «wtfv;, gr.). s’au pus rufele în albie. Etym.: Aloeus. — Aloeus in quo farina subtgîtur. — Covată (mactra, 1.,                    gr.).
 Pănea se frământă ţn covată. Etym. Caoâre—cavus, 1.= a scobi, a borti, a săpâ şi de aci cooa/tf —ustenzil săpat, scobit.—Cadă (cadus, 1. Kd’jo;, gr.— mare vas de lemn sau de metal). S’au pregătit căzile pentru murături. Metaph,: Urna.= sitella suffragiorum.
       Hurduzeu; catadrom, odgon, funie, fuânghie, ’ştrang. şfoară, aţă, şnur; găitan, şiret.
      § 120. Hurduzeu şi jurdujeu şi hurduseu şi curdujeu (cras-sus funis. 1.      3/obs;, gr.= funie groasă, odgon). Vasele de
 •vin să vtră în pivniţa cu hurduzeele.—Aseminea: Rudens=funis ancorarius, 1.. Cu hurduzeul legâm navele de ferm—Etym.: Cor-dage, fr.=funie, şi rad. de orig. chorda, 1.= strună şi prin ext, şi meteph., hurduzeu. — Catadrom (catadromus, 1., Karâîpoao;, gr.=funie pe care o întrebuinţază jucătorii pe funie).—Jucătorii au făcut minuni pe cafadrom. Odgon (spissus funis, 1, Ha/j? %dp~9i, gr.). Odgoanele se’ntrebuinţazâ la seroidut greutăţilor mari. Odgon de corabit=rudens, funis naviticus, K-iXw;, gr.', Ancorele şi catartele corăbiilor sînt munite cu odgoane, Ety m. ’OSiţ, gT.—expeditio. profectio şi prin ext. şi metaph. cursus naois, şi
CU RADICALI DIFERIŢI
 75
       gr.—onus naois, merees, l.= călătorie-a corăbieiincărcată cu povoară, luat ca povoară şi funiile corăbiei, de unde metaph. Odgon pria' abreviarea vorbelor ooiţ, gr.= cale şi w®?, gf‘=T greutate, încărcătură, subint., că corabiea pleacă la drnm fiiad deslegată de odgoane. Funie, (Funis 1., owlvoţ. gr.) Funiile sînt de folos la gospodărie--Frânghie (restis, 1. ucăpi»;, gr.) Ruţ-jele se'ntind pe frânghii, Etym. Fimbria, 1. K foioic, gr.= ŞÎiet şi prin est. frânghie, prin cor.—Ştreang (fanis, lorum, 1.,, owvcţ, gr.) Hamurile sînt munite cu strunguri. — Etym.                      ,8ţ»
—   laqueus, 1. — De aci prin ext. şi metepm. strangulare, 1.
             gţj==suffocăre=a zugruma, a’nnăduşi.— Şfară (iTlţQ? mix., 1,         gr , — curat l&t.linum, filum lineum duplicatum,
—Etym: ofjpwx-f/p, gr. = corrigia calccamejtfum — curea* sfat#, de ia încălţăminte şi prin ext. şfară, şiret.—A fă (fila lima dupjfc , caia, 1., Aivcv, gr.). Fără aţă nu se poate lucra nici o haină.— Etym.: Acia, 1. din acus, 1.=ac.— Şnur, linum, linca, amussis.U, -alviov, gr.).— Hainele se’mpodobesc cu şnur. Etym, Schnur, germ.—Găitan (linum, funiculus, 1., xahm, gr.).—Ţeranii poartă haine împodobite cu găitane.— Etym Ghaitân birc. Şiret (funiculus, 1.,            gr.). Şiretul e trebuitor la haine şi ghete.—*
Etym, Chirît, turc.
       Hutrupi, hului, hăi, dârmă, distruge, ruina, sfărmâ, sparge, frânge, rupe.
       § 121. Hutrupi (destruere, delere, oastare, l., y.y.ia-5/.atitTw, gr.=a aâ la pământ, a adarmâ). Zidarii au hutrupit o casă din cauza oechimei. - Suffodiendo murum eoertere—z hutrupi un zid.—Etym.: x,i'V!,!!Vr h> rus.—creoer, fr.=a dărmâ cu putere, a da la pământ. ~ Hutrupi pentru hrutupi, prin cor.—Hului (dir-uere, coertere, 1, zaOai^w, gr., <= a dărma). A hului un gard. Etym.; jrfcpHT*, rus,=a şterge, a rade şi prin ext: a dărmâ.— Hăi (urgere, prem&e, 1., r.d'iw, gr. = a’mpinge din loc). Furtuna a hăit baratca. Ftym.: Hater.—presser, fr =a grăbi, a precipită şi prin ext., a hăi. Dărmâ şi darîmă (diruăre, demolire, dist-ruere, I. v.-a-z-ţhui, gr.—a face să cadă, a răsturna). A dărma o clădire. Tr. ind.: A se dărmâ (dirui, demoliri, 1., y.a.ia-CTp&pojjiai, gt i. Se dormă casa. Etym.: Rimâri, l,=a crăpă, a da jos, rad.
 76
SYNONYMB
de orig. Rima 1., crepătură, bortă şi pref. de.—Distruge (destru-cre, diruere, L, Siaf&dp^, gr.). A distruge o pădure. Etym.: Des-truere, L, detruire, fr.—Ruinâ (airuere, deturbăre, I. »?«*■:<;<,>, gr.)-A ruina binaoa. Etvm.: Ruiner, fr., rad. de orig., ruina, 1., - ru-&re, = ruină, a se ruină. — Sfârmâ (frang&re, deUgere, 1., xa?-gr.=a face in bucăţi), a sfârma stâncele.—Etym,: Ex=s ferre-rimâri, l =a aduce la ruină, ia nimicire.—Strica (diru&re frang&re, 1., **Ta-xXiw, gr.). A stricat ulciorul. — Metaph.: No-cdre, oidăre, /., r.apafMvw, gr. .4 s/r/ca moravurile.—Etym.: Ex tricăre, 1.—Rad. de orig., tricae, L, lucruri de nimică, de unde extricare şi extrlcări, dep. Sparge (spargere, Jrangere, 1.,
*X4w, gr.). A sparge geamurile.—Metaph.: A sparge odată gaşca.—Frânge (jrângdre, L, p^vu^t, gr —a rupe în mai multe bucăţi, a strică).—Fără să-se gândească a frânt hainele de pe el* Rupe (rumpire, 1., /ai cqvuiu, gr. == a sfărma în bucăţi). A rupt vreascuri şi a pus pe foc.—Metaph.: A rupt şirurile armateit
      Hutupi, înghiţi, mânca, sorbi, roade.
      §.122. Hutupi (vesci aliqua. re, edere I, i'sd't», gr.). A hutupit o mare cantitate de bucate. Etym. Kara-ww, gr. = a mânca cu lăcomie.—înghiţi (glutîre, 1., K«t-Is8!w, gr.). A înghiţi până s*a înecat. Etym. In pref. glutire, 1.—Mâncâ (edere, 1 ?a' ţsiv, gr.), a mâncat cât a putut, Metaph. A mânca moştenirea» comedere patrimonium, 1. Etym.: Manducăre, 1. mangiare, it. manger, it.—Manducare din mandere=a mânca, a mesteca, a roade cu dinţii. Sorbi (deglutire, imbibere, 1. gr.=a sorb lichide). Sorbeşte o supă bună. Metaph.: Mama soarbe din ochi copiii. Etym.: sorb ere, 1. sorbîre, it. sorbir, fr. Roade (edere) Kai 3<tO!<0, gr,=a mâncâ pe rând), Porcul roade grăunţe. Sensu proprio ; Rodere, 1. 'piugr.). Animalele rod fân. - Metaph.: Moliile rod hainele.
                                        I
      Iereu, preot, presoiter, pastor, duhonic, confesor, spooe-duitor, popă, paroh, aprovisionator, syindic, gospodar.
      § 123. Iereu (tsp&s, gr., sarcedos, l.=persoană sacră='tsp^s gf.Eacare a prim it darul sf., pentru chemarea sa>. Iereii şînt ser
CIJ RADICALI DIFERIŢI
 77
oitorii Bisericii.—Preut şi preot (sacerdos, antistes, 1., Upiuţ gr.=servitorul anui cult).—Cultul religios se manţine de preoţi* —Etym.: Preoetâ, it., praebitor, 1., = care face ceremonii religioase, prelre fr., preost, angl-sax. — Se poate, ca Românii să B adoptat cuv. preot, din praeitor, praetor, l.,=conducător, prepus, prepozat, ca demnitate preoţască, care are oficiul—a fi premergătorul poporului. — Presoiter şi presbiter,               gr.,
praesbyter, lat., rad. ^pi<r^Jî=isenex, priscus-honoratus) designă în genere pre preutul bătrân şl plin de demnitate.—Presoiterii au datoria ă’ntroduce morala în popor.—Pastor, (pastor, 1. gr,=care poşte turmele, ooes pascSre, 1. — Sensu proprio •• Pastor—dux, ductor, custos ovium.—Păstorul cântă în fluer şi paşte oile —Sensu ecclesiastico: Pastor=parochus, l.=pâstonl turmei luf Christ,—cuvânt întrebuinţat cu deosebire de catolici şi protestanţi şi devenit syn. cu preot —Pastorul serveşte liturghiea în fiecare sărbătoare. — Duhovnic (confessor, I.,              gr.<=?
care confesază credinţa în Christ, şi iea declăraţiile confesoratu-ipi). Duhovnicii trebue să fie preoţi înţelepţi, ca nu cumoa prin interogatorii nechibzuite, să deruteze pe cei ce se confesează, Etym.: AVX0KHHK h» rus* de orig AY JP4» rns>== spirit, caşi-cum duhovnicii sînt învestiţi, cu spiritul sânt,—Spooeduitor şi *s-pooeduitor (confessor 1., ’o[j.oXcYtTr(ţ, gr ). Spooeduitorul cuminte, prin întrebări meşteşugite nu deşteaptă în ispăoeduifi patimi lumeşti.—Etym.: IcnoK-kAHMK*, rus.—Rad. de orig., ncn«K-fcA* = spovedire, şi Hcn«*B-kA<»Hit=spoveduire.—Popă (popa, 1., gr.). Popii sînt datori, a*şi manflnea demnitatea între enoriaşi. Popa, l.,=Popo, significS în origină, vânzătorul şi gâtuitorul vic-temelor.—Succinctique calent ad noua sacra popae. Prop.— Intre timp s’a schimbat significaţia în synonimă cu preot sau presviter.— Vulgul zice de ordinar popă şi încă cu diferite califi-ficative, ca popa pântece =pop a oenter, 1., adecă pântece de popă, făcându-se aluzie ia praznicele mâncate de popi, la mesele enoriaşilor.-Rad. de orig.:      « sau reaaw, gr.=ferb, frig, ard, coc
şi prin ext., digerez=mănânc, deducţiunâ că popii mănâncă gratis, la mesele enoriaşilor, şi ideia împrumutată că popii în origină ardeau victemele în onorea zeilor.— Popă să mai zice astăzi numai ja ortodoxi,—Paroh (parochus, l, 7t«fpox®?> gr.,—econom, gospo-
 7S
SYNONYME
dar; îngrijitorul' casei, însărcinatul cu aprovizionarea.-- Parohul a cumpmatceletrebuitoare pentru masă. — Vertâre pallor Tjim parochifaciem nil? sic mentuentis ut acres Potores. Hor.—Sensu ecclesiastico :Parochus—pastor, carto, sacerdos, l.=preot, popă» Parohul îngrijeşte de enoriaşii din parochiea sa. — Rad* Hap
     gt. = praebeo, impertior, iribuo, I., = a- fumisă, a procură. Rad. de origină): Hap şfr gr.==car, harabâ pentru aprovizionare şi pite ext; şi metaph.: iiăpo/o?, gr.} parochus, L=qui pţabu iu»i, framentum praebet — Sindic, care furnisază alimente. Aprovizionotor (qui res necessarias ad oictum praebet, 1.-, h t* imvJSeia (jiTr;p£otstţ«, gr.). — Aprovizionatorul furnisază alimente famitiei.—Etim.: Âpromsioneur, fr.—Rad. de orig;, provision, fr., Syndic (civBao^, grsyndicus, l.,—defensor, oocalus, 1.= administratorul intereselor unei comunităţi). Sindicul procură ob'ştiei cete necesare.—Gospodâr(mp\oz rqţ îix.iac, gr., dominus familiae, !.), Gospodarul are veşnic grija casei şi-a familiei. — Etym.: Gospodin, si., rocrio^Hnx, rus = domn, stăpân, prinţ; şi prin ext; ^ospo«for=îngrijitor al casei şi ai celor trebuitoare peutru casă*,
—  hospodar, fr.
     Igumen, stareţ> chinooiarch, paoăfuitor, conducător, abate
     § 124. Igumen şi egumen                 gr., antistes, 1.=
conducătorul unei monastiri). Igumenii îngrijesc de nevoile mp-nastiril. Rad. ’r^io^w. (ă-fu) tiv;=1. praeeo—Im sau Tv>&i,—duco, rego Stareţ (abbas, 1. Kotvigwp^î, gr.=superiorul unei monastiri,) Stareţii sînt aleşi de călugări şi dintre călugări. Stare fă (ab-batissa, 1.).Stare fele sînt alese de călugărite sau monachii. In raportnl gradelor ierarchice, aceste titluri sînt egale, în raporturile administrative însă, stareţii au o autoritate superioară, prin faptul că au în administrarea lor monastiriie cele mai mari şi mai populate^—Igumenii însă sînt consideraţi ca subalternii lor. Schi-tul Ovidenia desub jurlsdicfiunea stareţului monastlrii Neamfu este condus de un Igumen. Etym.: Graptn». rus,,t= bătrân,—bătrânul uuei comunităţi şi prin ext. stareţ.’— (impună = religioasă şi prin ext. Starefă.—Chinoviarch (Kotyo.S'.ccp^ţ, gr., abbas,
\ ). Chinoviarchii au acelaş grad şi aceiaş autoritate eclesia?-stică ca şi stareţii,—Rad.: Kotvog,—şi       gt,—Povăţuita* (qui
CU RADICALI BIFERITi
 7§
consiltum dat, suasor, şi prin-ext. abbas, 1*, Katvjgtajst»)?, vgr,»— o6|jt0ou)5oi;, cgr.c=i care dă poveţe şi prin ext. conducător, povăţuite*)—Sfatul unal bunpovăfuitor trebue ascultat. Eţytn. Hose* r\ATK, rus,^=a povăţtii, a eondtice, şi HoueA^i* = povaţă, condu* cere. Sensu ecclesiastico: synonym cu igumen .şi stareţvr-Conducător (praevius, J., oîr^o?, gr .= călăuză, înnainte mergetor)* Conducătorul nu m'a lăsat să mor, m'a scos la liman. Sensu ecclesiaâtico: Abbas, 1., KoivsŞugto: gr.— Conducătorii religJu-nei tshreştine, în origină, au fost Apostolii.— Abate, (abbas, 1. •Eotvoptotp/Yjţ, gr.). Abatii şi-a căutat totdeauna de datorie.—Qde-ctts abbatum, totus quem suspieit orbis!. SeT.-Abbas—antistes, praesul, pater,—de aci :=Abbatia=coenobium.
      llyton, machramă, hobot; naframă, basma, tulpan, casincS, casne, fişu, şeroet, prosop, batistă.
      §. 125. Itlyton. (p<rtp'), 'vXu[j.a, gt.,inoolucrum, indumentnm,
1,, învăliş, acoperiş, rad. iiH<* din &M=inooloo, oolvo, oculţo— învălesc, acopăr) designa un voal, o broboadă, cu care femeile măritate ’şi acopăr capul şi care spânzură pe spate. Ţinerile femei au eşit în preâmblare cu ilytoanele pe cap.—Sensu ecclesiastico: Invălişul antiminsului pentru a să conserva curat.—Ily-tonul este un obiect ce face parte dintre odoarele altarului. —Mahramă şi maramă (tegmen capitis muliebre,=cophia, 1., K«-Xktsa şi KaAuTttp'/j, gr.=un soiu de găteală de cap Ia femei). My-ronosiţile purtau machrame sau marame.—Sensu eclesiasteco: Pânzătură, cu care se acopere antiminsul) — Antimisul s’a-copere cu machrama. — Etym.: cuv. de orig. ebraică, de unde a der. rus. ffidjfpoKxifi == duplaţ cu flori, cusut cu flori, care este apropiet de rad. cuv. machramă şi de unde prob. a eşit şi der. turc. Baghlama —legătură de cap. — Hobot (oelamen, teg-me/i, l. KaXu'eTpt), gr.). Mireasa poartă hobot.— Etym.: psoT-h, rus^pânzătură ce acopere faţa şi partea de dinainte până la picioare.—Sensu proprio', vţofc&te, gr., proboscis elephantis, 1.== proboscîdă de elephant sau şi de insecte; os porci.—Prin «xt. şi mataph.: Hobot,, voal.— Naframă (sudarium, 1., oouBaptiv, gr. = batistă cusută cu flori pentru a şterge faţa şi pentru a’tnpodobi caii nuntaşilor la nunţile ţărăneşti). Fetele coasă naframe pen-
 80
SYNONYME
tru flăcăi şi li oferă ia căsătorie.— Etym : (Max’pâR'hiH, rus, ca şi mahramă.—Basmâ (sudarium, I. cevSdpm, gr.). Cu basmaoase şterge faţă. Etym.: Prob. bacam, rus.,=adiploma Khanilor, şi prin ext şi metaph. basma.—Baghiamâ, turc, încă convine cu rad.— Tulpan (panuius, tegmen capitis muliebre, 1.         gr.= KaXta-
•tprj). Femeile de feară poartă tulpane.—Etym.: Turban fr.,— şi ca rad. de ong., dilband, turc, prin cor. — Casincă (fascia pec-toralis, 1,, cTrfiaUeum, gr.=o bucată de stofă, cu care femeile ’şi acopăr gîtul şi capul). Casinca se poartă de femei şi fete — Etym : KochinK-K, rus,=cravată, fişu şi prin ext, casincă.—Caşne (fasciacollaris,—collăre,monile, l.,itepi8!p«tov, gr.=>cravată,basma de gît). Oamenii eleganţi poartă casnâ ia gât.—Etym.: Cache-ncz, fr.—Fişu fascia muliebris, l. npoţtov, gr.=basmăluţă de gît). Fetele pentru frumusefă poărtă la gât fişuuri. — Etym. Fichu, fr.—Şervet (mappa, L, yztpijur/.tpsv, gr ,=o pânzătură de care se serveşte la masă sau cu care se şterg mânile (manutergium, i). Fără şervete greu, la gospodărie. Ţerancele bătrâne se’nbroa-bădă cu şervete.— Etym.: Serolette, fr.—Prosop (facltergium, l , aOovyj, gr — pânzătură de şters faţa). Cu prosopul ştergem fata. Etym.: UpSewTrov, gr. = faţă, figură, de unde metaph. şi prin ext. prosop, pentru şervet, sau faţar. — Batistă (sudarium l., oo»8*ptov, gr.—pânzătură fină). Fiecare poartă batistă pentru şters faţa de sndoare.—Etym : Batista, turc, batiste, fr.
      îmbufna, mânie, supără, tnchiorchiosid, boşumfla.
      §.127. Imbufnă (facere aliquem anxio vultu, 1., sttvw, gr.= a pune pre cineva în mânie). Părinţii prin mustrări îmbufnează pre copil.—Trans. ind.—Esse annxio vultu, 1., «KuOpo*
      gr.=a să’mbufnâ). Să’mbufnează fără cauză.—Etym.: Im. pentru in pref. şi bouffer, fr. Mâniâ (irrităre, ad iram provo-căre, 1.,      gr.= a pune în mânie). Prin vorbe nesăbuite, l’a
mânlet. Tr.ind. Irascl, succenslre, 1., ’Opf^sizat, gr.). Să mănie. pentru o nlmlcâ. Etym.: Rad. de orig., [/.avk, gr., mania I.=furor = nebunie şi prin ext. mânie.— Supără (ad iram provocăre 1., 0i^,6u>, gr.). Fiul tiu supără pre părinţi. Tr.ind. Adiram provocări, 0u[a4ch«i, gr.= a să supără). Să supără pe degeaba. Etym,: Superure, 1.— a trece peste, a'ntrece, şi prin ext. şi metaph. su-
CU RADICALI DIFERIŢI
 Si
păret—a să supără.—în chlorthuşea (Irritâre, I.              ttvt,
gr.). Spunândn’i câteva vorbe Fa închlorchioşei.— Tr. ind. este irrltato vultu, 1, Suc /«pahoiM», gr.) Pentru o nimlcS s’a tnchor-chioşet.—Etym.: birgucuzlou, turc,—chior= alterum tantum o-culum habens,— oculds duplicis coloris ha bere,— tuscus, 1., ’stsjtcfOaXjAb;, gr.*** alterum tantum occulum habenş, şi prin ext., a’şi strîmbâ ochii şi faţa, a se’nchiorcheoşea. Rusul zice, Kphroh= chior.— Bosumflă (adiram provocare, 1. op^lţu, gr.). Prin două vorbe Va boşimflat.— Tr. ind. irasci, L,           gr. —a să pune
în mânie). Să boşimflă pentru orice lucru.—Etym.: Buccaş inflăre, 1.= a’şi înflâ fălcele, a’şi înflâ nasul, si metaph. a să mânie, a să bosumjla.
                              Ipigonatie, nebederniţă,
      § 128. Ipigonatie (exiycvmg gr., patella, rofula îfl genu. I.«* osul, talerul genunchiului). Lovitura tn ipigonatie, provoacă o mare durere. Sensu ecclesiastics'. Vestis ad genua per ti* nens, numită astfel, — cum a Epigono inventum şi care designă o haină ce să poartă de preoţi san archierei la coapsa dreaptă şi aiunge pănă la genunchi. Ipigonatiea face parte dintre o-doarele preoţeşti.—Nabederniţa şi nebedernife (operimentum, tegumentum, 1., i?'wnci*v, gr. = stratum equi — cuvertură de cal = îmbrăcămintea şelei calului la cazaci, de aci To 'eţimtev, = currus quem nuus tantum equus trahit. Şelele cazacilor, sînt îmbrâ-cate cu frumoase nebedernife. Sensu ecclesiastico: ’siţi-pvMÎî, gr., uestis ad genua pertinens, 1. Preoţii poartă nebederniţe la serviciul divin. Etym.: HaKfSîpHHKz, rus.
             Isgoni, expulsâ, exilâ, alunga, stctiri, surguni, proscrie.
      § 129. Isgoni (ejicere,l, V/$âXXstv, gr. = a alungă). Va is-gonit din casă. Turpius eficitur quam non admlttitur hospes, Ov. Etym. : ’eţ'crfeiv, gr. = impellcre, exportare, educcre, şi prin ext. isgoni sau esgoni. Rad. de orig. Tivu == genunchiu şi prep. ~ ex. l ==a dâ cu genunchiu, din, a alungă, a expulsa din.—Expulsâ (expellere, extrădare, 1.,        gr.),  Mul fi trădători de feară
au fost expulsa fi. Etym.: Expulserîr., expulsâre, — expulsum 1.— Exila (fugâre, depellere, exulnre, 1., ţu-fotS^u», gr.). Guvernul a
                                                               6
 82
SYNONYME
exilat din feară pre mufi trădători.-Alunga, (fugare, sxpellere, 1, ’eŞeXrfoveiv, gr.). Pre toţi vinovaţii 7 a alungat -Etym.: Ad-longus I., sub înţelegîndu-se distanţa, adecă a alungă, a fugări departe. Sictiri (fugăre, 1., ’eŞ-’opi^w, gr.). ’l-i a sictirit cât pe colo. Etym. sectări, din sequi, I. = a urmări cu înverşunare, a persecuta, a goni. Turcul zice: Săidou-chikiâritmek.—Surguni (abîre jubere, exsillo multare, I., ’esopt&o. gr.). A surgunit pre nepatriofi.—Mal-tos patriae hostes exsilio muitavit.—Etym : surgun (sourgune), turc.es exil, expulsiune. Proscrie (proscribere, I., ’«ic«Yop£uw, gr. a opri, a ’ndepărtâ din ţeară). Trădătorii patriei trebue a ji proscrişi.
                           Isodiu, intrare, adii, trecere
      § 130. lsodin (’e(«So?, gr., rad. de orig., gr. — din şi odâs—cale, drum, introitus, 1. = acţiunea de a întră, facultatea de a întră; Şi poarta de întrare). Isodiul în cetate este liber. — Sensu ecclesiastico: Isodiul preotului în altar, să face de ordinar pe uşa cea mare, numită dveră (rcapoHclTowj/.*,— xaTsro^aoj*», gz.). Intrare (introitus. I., ’ewoSoţ gr.). Intrarea armatei în triumf in cetate. Sensu ecclesiastico: Intrarea preotului în altar pe uşa cea mare din mi/local catapetesmci. Etym.: Intrare, I., = a intra,— Adit (aditus, I, ’eîoe8#ţ, rcpfooSo?, gr.) Adîtul în strîmtoriie munfilor este anevoios. Trecere (trajectio,— trajicere l., wapoSu;, ’etwSoţ, gr. = acţiunea de a trece dintr’un loc în altul). Trupele, şi-a făcut trecerea pe apă (SwEnXoo?, gr.) şi pe uscat (SfoBo?, gr.) Metaph.: Trajectio stellărum, ’uirep3aXi^, gr. — Trajectio oerita-tts, 1.= exagerarea adevărului.—Pentru transjectio.
                     Iute, răpede, prompt, grăbit, precipitat.
      § 131. Iute, (celer, oelox, l., tax6?, = care merge repede, care să grăbeşte).— Oamenii iufi termină mai iute treaba ;—Violen-tus, 1., 6(a»? gr. = iute la character. Nu face glume cu dînsul, este foarte iute;—Acer, l, ’o56«, gr. —acru, iute la gust. Usturoiul este iute la gust — accr gusiaiu, 1. Etym. Vite, fr. prin jarg.—Se pare că eunte, I. = care e în mers, care e pe ducă, nu poate oferi rad. lui iute, necorespunzând significaţiei, întru cât— mersul e şi lent şi rapid. Răpede (citus, 1., t«x.6> gr = care
CU RADICALI DIFERIŢI
 83
să mişcă cu iuţală). Calul râpede te scapă de primejdie. Metaph. : Citirea repede te face să perzi multe idei.—Etym.: Ra-pidus, I. Prompt (promptus, I, gr. = care merge repede).— Cel prompţi ajung cei dintâiMetaph.: Non promptae modus amphorae. Hor. = Butoiaşele uescoase, negata «= Grăbit, (festi-uâtuş, properătuş, 1., ctcou%, gr.) La masă tofl grâbifi şi la treabă tofi şipuriţi. Etym.: to flpaB-f], gr. = înceteneală, întârziere, Metaph. şi prin ext., iuţală, grabă, devenit prin jarg.— Adj.          gr. = grăbit pentru vrâdit, = cu senz de lent, tardiv
şi prin ext. cu senz opus, grăbit —Rusul xpâKx sau "iiaKaHa = distracţie, încântare, diferă de senz. Precipitat (praecipitatus, citus, 1., Taxu;, gr. = ceea ce să face repede, în grabă, fără amânare). Este aşa de precipitat că nu stă Je oorbă,
                                           L
                           Labă, ghiară, picior, mână "
       § 132. Labă (pes, /., m»?, gr. = piciorul la animala). Animalele jug cu labele, să lupiă cu labele.— Ense minax ensis, pede pes et cuspide cuspis. Stat. Etym.: nana, rus.— Ghiară (palma, pes, 1.. xw?, gr.= picior de animale), Ursul Pa strîns tn ghiară.—In specie: Ungues aoium I., gr.) Paserile mari prind in ghiarile lor pre cele miei, ca pradă; şi ungues fer a-rum, 1., tovu;, gr. Fiarele se apără cu ghiarele şi prind preadă cu ghiarele. Etym.: Kdrdm, magh.— Picior (pes, 1., roo<i, gr. = piciorul la oameni şi la animale). Numai cu ajutorul picioarelor face mişcare corporală. Etym : Petiolus, 1., pentru pediolus <=> pediol = picior. Mânâ (manus,— voia, 1., gr. = pertea corpului, care este la extremitatea braţului). Cu mânile ne câştigăm existenţa.— Et jacet in gremio languida fada manus. — Ov. Planta, 1., = talpa piciorului şi piciorul şi oola, 1. = palma mânei şi mâna.
                    Liturghie, oficiu, funcţie, seruiciu, datorie
       § 133. Liturghia (Xsin’jpyîx, rad. de orig. Âr/'hov-’spyov, gr» == lucru public = munus publicum, — m genere, serviciu, funcţie publică).- Regele 'şi-a îndeplinit cu sfinţenie liturghiea. Sensu
 84
SYNONYME
ecclesiastico: Munus sacrum, 1.= sacrificiul corpului şi-a sângelui lui Christ. Liturghiea e cel mai important serviciu bisericesc.—Oficiu (officium, munus, ministerium),—x«8^*ov, gr.=datorie, obegaţiune)— Omul de seamâ 'şi îndeplineşte oficiile sale. Sensu ecclesiastico: T4Xo? = mysteria, sacra arcana, celeberatio — XeMuţia, gr.,»=ii I pâ )îth#upY-a = funcţie, serviciu public, serviciu sacru).— Nu e greu a avea oficiul de preot, e greu a’l executa cu sfinţenie.—Funcţie (munus, 1., 'sittixeXeta, gr.,= acţiunea acelui ce ’şi face datoriea însărcinării sale ; acţiunea publică).— Funcţiile sini oferite oamenilor meritaşi, cari ştiu scr le ’ndeplinească. Sensu ecclesiastlcp: Ministerium, 1., Xei-rcp^ca, gr.— Funcţiunea preotului este sacră. Etym.: Function, fr., rad. de orig. functio.— fungi, 1. => a ’ndeplini o datorie, o sarcină.—Serviciu (famulatusl 1„ ’wtijpsHa., gr. = funcţiunea unei persoane care serveşte). Serviciu, făcut conştiincios, onorează. — Sensu ecclesiastico: Ministerium, officium, 1, XetTeopKt'*, gr.). Preoţii fac serviciul religios. Etym. service, fr.,— rădic, de orig., servire, 1.,= a servi, a sluji. Datorie (munus, officium, 1., Xsrwvpffo, gr.= datoriea ce trebue a se 'ndeplini, fie prin angajament, fie prin morală). Cel mai sf. lucru, este a’şi îndeplini fiecare datoriea. Defuit officio Pa-rldis praesentia trişti. Ov.— Etym.: Dare, datum,X ~ de dat, dare, şi metaph.: Datorie.
            Logodnă, promisiune solemnă, făgăduinţă soiemnă, angajament solemn, chezeşie
      § 134. Logodnă, (desponsio, sponsio, stipulatio, 1., -/a-îy-futj, gr). Etym.: Xiy0?, Şi       gr. = verbum dare = a dâ cu-
vântul. Promisiune solemnă (fides, 1, rcimiţ, gr., fidei pignus,\.t motiv, gr.). S’a dat promisiunea solemnă de căsătorie. Etym.: solemnis promissio, 1.— Făgăduinţă solemnă (fidtl pignus, 1., swxbv, gr.). Mirele a dat făgăduinţe solemnă de căsătcrie. Etym.: Facunditas sollemnis, 1.,= vorbă cu belşug şi prin ext. făgăduinţa. Angajament solemn (repromissio, promissio, 1., «vase/./,, gr. = acţiunea de a da gaj pentru siguranţă).—Mirele a dat angajament pentru căsătorie—^Etym.: engagement fr.— Chezeşie (sponsio, vadimonium, 1.,           gr* = garanţie, cauţi-
une). A dat chezeşie o sumă de bani.—Etym,: Kezes, magh,=
CU RADICALI DIFERIŢI
 85
praes, I. = Chezeş, de unde chezeşie. Torc. zice: Thâhâdet şi Kefalet<=> garanţie, chehadie, de unde chezeşie, prin cor.
           Logofăt, cancelar, secretar, scriitor, notar, copist, grefier
      § 135. Logofăt şi logothet (scriptor, 1., 7pa;j.^a-rsu;, gr. = care scrie). Logofătul scrie toate daravelele moşiei. Etym.: Aqyo6&i]c, gr. — rationum exactor, 1,, logothete, fr. — Cancelar (scriba l, ypvfios, gr. => care scrie şi copiază. Cancelarul 'şi face datoriea. Ex ooto lartbus quaerebat scriba quod esset. Mart. Alt senz. Primul Ministru al unui Stat = Cancellarius, l,— impri-mis, sub imperatoribus Byzantinis, — Kanzler, germ., chancelier, fr.). Cancelarul are răspunderea afacerilor de stat.— Secretar (scriba, 1,               gr., care scrie epistole şi orice lucrări de
cancelarie şi regulează diverse afaceri). La secretar să găsesc actele depuse.— Etym.: secretarius, 1, secretaire, fr. rad. de orig., secretum, seccrnere, /. — Scriitor (scriptor l, Ypaw^uţ gr.= care scrie diverse lucrări şi opere) Voeşti acte, dute la scriitori. Scriptor honoratum si forte reponis Achilem.—Hor. Notar (ho-tarlus, 1, ypffios, gr). Notarul ia note şi regulează actele oficiale.—Gramatic (scriba, I, yp*'r&?> gr. = care scrie orice acte) Qramaticii să ‘ntrec în scriere.—Ejym.: Ypowaw^s, gr. gram-maticus, 1.=* qui literas et epistolas scribit, şi prin ext., qui gram-maticam oliquem docet.— Copist (f*sTOY?a?*us> gr* copista, it, copiste, fr. = qui transcribit = care trage copii, care imitează (li.tp.Kj’rfjţ, gr.). Copiştii scriu în întregime, nu perd nimicâ din vedere. Rad. de orig. copia, ii, copie, fr —Grefier (Yp^waisu?, gr. scriba, 1. = funcţionar ce are în mâna sa grefa). Grefierul este răspunzător de întreaga cancelarie. - Etym.: Gref fier, fr. «= yp*(*" ;iato'fiXaţ, rad. de orig. Yp«f«> gr, şi foXâssw.
                         Luptă, bătălie, combatere, resboiu.
      § 136. Luptă (lucta, luctatio, 1., ^Xy] gr. = bătaie, luptă de întrecere, corp la corp, resboi). Doi voinici au eşit la luptă. Armatele au început lupta. Meteph.: Lupta financiară trebue începută. Bătălie (pugna, /., vis^a, gr., acţiune particulară, bataie în genere). Bătăliea a fost câştigată de trupele române• Când a început bătălia, jidanii a rupfo de goană. Etym.: Ba'
SYNONYME
taille, it.—Combatere — (proelium, I.,      gr., luptă, bătăria).
Combaterea a durat trei zile, când trupele române au învius. Metaph.: După o combatre zdravănă, justiţiea s'a pronunţat.— Etym. Combatre = a se luptă şi combat — luptă, fr. Răsboiu bellum, proelium, 1., woXeţxGţ, gr. = luptă între două sau mai multe popoare, care să videază pe calea armelor), Et belii rabtes, et amor successit habendi, Virg.—Resboaile le provoacă lăcomiea şi ne’nfelepciunea omineascâ.—Oamenii fiind înfelepfl, ar trăi frsţeşte şi n’ar mai şti ce e războiul. Divinitatea este emul, însă faptele omului dovedesc, că şi divinitatea greşeşte. Etym.: Pref. res şi bellum, I.
                                    M
          Martyr, ieromartyr, mucenic, proiomartyr, protomucenic
      § 137. Martyr (ixâpTuc, pro «-i-aptu?, gr. martyr, \, — testis — martur prin transf. vocalei v, gr. în u român pentru y, senz avut în origină). Martyrul sau marturul declară sincer cele auzite.— Sensu eclesiastico: Maprup, gr., martyr, 1., = cari au suferit persecuţiuni şi arderi pe rug pentru credinţa chreştină. In origina predicării religiunii chreştine, mulţi chreştini au fost mar-tyrii persecufiilor păgâne — mul tos marty res oportuit pa ti.—Ieromartyr (’iepop.a’pîop, rad. (epiv—ndpxup, gr., sacromartyr, 1.). Iero-martyriu, peutru credinţa chreştină affruntau toate primejdiile, chiar şi moartea.—Mucenic (iudpxup, gr., martyr, 1.). Mucenicii de groaza păgânilor, s'ascundeau prin locuri retrase, dar nu ’nce-tau a propovedui credinfa chreştină. Etym.:              rus.—
Protomartyr (vpwiquip zup, gr. primomartyr, 1. = primii martyri). Proto martyrii, — sf. Ştefan, Petru şi Pavel, au fost victimele păgănismului, pentru că luptau pentru lărgirea chreştinismului• Protomucenic r.pmio^ibvjp, gr. primomartyr, 1). Protomucenicii observau, dacă preceptele eoangelice s'aplică cu sfinţenie,— Etym. : %pu>io, gr.—A\yrtnHKx, rus.
      Memorie, suvenir, finere de minte, aducere aminte.
      § 138. Memorie (memoria, \., wm, gr. — facultatea inte-telectuală, prin care se conservă ideile accepute),—Lipsa deme-
CU RADICALI DIPERÎŢI
 8?
morie provoacă îâmpeniea.—Redtt memoria tenue per oestigium.
—   Sen. Deponere ex memoria = a uita. — şi memoriafefellerit.
—   Suvenir (memoria, 1., i^wri, gr.). Suvenirul faptelor strămoşeşti mă’nviorează. Etym.: Souoenir, fr.. Ţinere de minte (memoria, 1., gr.) Ţinerea de minte, este una dintre facultăţile intelectuale. Etym.; Tenere şi mens, 1.. Aducerea aminte (memoria, /., >'%• *3, gr.). Aducerea aminte a tinereţilor, mă împle de jale.— Venit in mentem tuae oirtutis, /., Etym.: Addu-cere şi mens, 1..
      Miloserdie, misericordie,îndurăre, milă, compătimire, sym-batie, clemenţă, milostivire.
      § 139. Miloserdie (clementia), 1, ‘exisoteia, gr. = îndurare, milă). Omul e dator să aibă miloserdie cătră săraci şi bolnavi.
—   Etym.: Miwc«pAHf, rus., = milă, Misericordie {misericordia,
1., ’sXsoî, gr. = milostivire). Cel tare e dator, să aibă misericordie de cel slab.—Indurare (misericordia, 1., ’oi/.ioc, gr.). Indurarea e una, dintre catităţite inerente ale inimii.— Etym.: In pref. şi dolor, 1. = durere — dolere, l.=s a jăli, a aveâ milă, a face sacrificiu. — Mai puţin prob., din desiderium,!.,       gr.  — ca-
piditas, studium= dor, dragoste, precum nici din durare (du-rusj, l, = a’năspri, a împetri.—Aşa zicem: Doamne ai milă de mine! =5 Ai jâle, ai milă, ai durere, ai îndurare, = dolere, I.. Şi mai puţin prob. din Swpov, gr. = donum 1. —Milă (misericordia, 1., ’sXeo?, gr.). Om de om s'aibă milă. Etym.: mh<u'ctk, rus.-Compătimire (miseratio, !., livnix, gr.). Sîntem datori, a aoeâ compătimire către nenorociţi. Etym.: campassion, fr. Rag. de org.: compati, din corn. şi pati, 1., de unde compatir, fr., compatire, it., = a suferi, a aveâ milă. — Symbathie (sympathia, 1.,
gr. = compassiune, aplicaţiune de dragoste). Şi animalele au symbathie căire puii lor.—Clementă (clementia, 1., ’ev^vsta, gr.). Clementa unora este de folos alorta. Tantaque in Augusto clementia, st quis ab illo. Ov.—Milostivire (miseratio 1., ’swto;, gr). Milostivirea stăpânilor, foloseşte servilor.— Etym.: mhaoctx, rus.
                     Mocan, muntean, locuitor de munte.
      § 140. Mocan (montanus, 1., * epew;, gr. — cari locnesc la
 88
SYNONYME
munte). Mocanii se ocupă cu creşterea turmelor de oi. Rapldus montano flumine torrens. Virg. Etym. Abrev. din montanus, I.— Muntean (montanus), 1. ’opewc, gr.) Muntenii sînt mai f riguroşi ca câmpenii. Locuitorii de munte (monticola, I., '6pit»;, gr.) Oamenii ce locuesc munţii se numesc ioeuitori de munte. Et Nim-phae satyrique et monticolae silvani. Ov.
   Momi, corumpe, amăgi, înşela, seduce, trage în cursă, vrăji.
      § 141. Momi (aliicire, 1. 8«Xei£w, gr. = a atrage în cursă). Astăzi una, mâne alta, până a momit fata. Alliciunt somnos, tempus, motusque merumque, Ov, Etym.: Niomen din movime, — moyere=Imboldire—a ’mboldi, a mişca.—Corumpe (corrumppere,
1., ’aHtaî&M, gr.) A corumpe pre nevrâstntcie lesne. Amăgi, (ines-care, 1, ’iwtp’-*y<*>, gr. = a ’nturnâ dela calea adevărată). Toţi au fost amăgiţi. Etym.: Magus, i. y«? gr. = amăgitor. Nescis inescăre hominem. Ter. înşelă (irretire,!.,           gr.=a induce
în eroare). Jidovii înşeală Românii şi profită de toată munca lor. Etym.: sella, 1 =şea, de unde înşelă, metaph.,= a fraudă, a amăgi, şi propr., equo sellam imponere. Alt senz: Scaun, tron. Et sellam regni trabeaque insignia noştri. Virg,, Seduce (seducere, l., aap-ayu, gr., = a’nşela), Mulţi tineri, seduc pe bătrâni. Trage în cursă (in dolum inducere, I., m-|3auX£uw ti vi, gr.). Unii trăesc numai trăgend în curse pe alţii. Etym.: Trahere, şi aur-sio-currere, 1.,— Vrăji (deducere, 1., ’aitati», gr.). L’a vrăjit de ’ia luat punga cu bani. Etym.: Brajita, sl. = colere artem magi-cam, = a vrăji, a descântă, a fermecă şi metaph.: A ademeni» a momi.
   Myronosiţă, myrophoră, myr producătoare, myrpurtătoare
§ 142. Myronosiţă (t-iups fipoq, gr. — quae fert unguentum, oleum odoratum = producătoare, — purtătoare de parfum, din |Aupev= parfum şi         gr.  =/ero 1.  = port, produc).  Mironosiţele au
uns cu myresme corpal Domnului. Etym.: flînpoHociiuxi, rus., din «;.upîv == ungnentum şi hoci’itz, rus, = a purta = ferre, I., t^psiv, gr.—Myrophoră (pjpoţ&pos, gr. = quae fert unguentum, 1. ^ purtătoare de parfum). Myroforele au păstrat dragostea cătră
Ctj RADICALI DIFERIŢI
 89
 Christ. Myrproducătoare (nupoţips;, gr. —quae fert oleum odora-tum, 1.).— Myrproducătoarele au pregătit miresmele pentru a unge corpul Domnului.—Etym.: M6pov. gr,= myr şi producere, 1.— Myrpurtâtoarele, iwpc^poţ, gr.- quae tert seu portat unquentum I., *= portatrix, 1.), Myrpurtâtoarele au stat la mormântul Domnului. Etym.: Mupov, gr.= unguentum şi portatum—portâre — care duce, care poartă = portatrix şi m. portator.
                               Myster, taină, secret.
       § 143. Myster, [mt^ptov, gr. Rad. de orig., gr.,=« in sacris instituire, docere = arcanum mysterium, 1. — secret ascuns, în genere, ceeace se ţine ascuns, nedat pe faţă). Mysterile le iscodesc oaminii. Sensu ecclesiastico. Practicile ascunse ale religiei—Chreştinul e obligat, a fine socoteală de sf. mystere.— Taină (puoT^ptov, gr, mysterium, l.). E bine, ca afacerile de familie, să se petreacă tn taină. Sensu ecclesiastico: Tainele Bisericii chreştine, trebue păzite cu sfinţenie. Etim.: 'ramu, rus. Secret, (secrttum, 1., ’a-opp-r^ev, [wa^ptov, gr.).— V’afi adtncit în secretele naturii. Sensu ecclesiastico. Secretele religlunii chreştine, le pot cunoaşte numai clericii cu cunoştinfi oaste tn raportul studiului theolcgiei. Scire uolunt secreta domus atque inde timeri, jiw.
                     Myth, basm, fabulă, poveste, anecdotă
       § 144. Myth (V'iQoţ, gr., mythus, 1., = naraţie fictivă, imaginară, şi care este răspândită în vulg, recitarea anticităţii păgâne, invenţiunea unor fapte, care n’au existat în realitate, ci numai bazate pe imaginaţie). Mythul grec şi roman, a deoenit o bază a tuturor mythurilor. Basm (|w9oţ lUflXasy.svoţ, gr., mythus, commentum, fabula, 1., = recitare de aventuri imaginare). Basmele populare sînt cele mai de haz.— Commentis poenas do-que dediqe tuis. Ov.—Sensu ecclesiastico. în cursul predicilor religioase şi basmele aveau rostul lor, Etym.: tiaciix, rus.— Fabulă (fabula, 1,         gr,). Fabulele înveselesc pre crezători,
 Metaph.: Fabulele iui Esop sînt instructive. Haec placct, haec quoniam vulgaris fabula non est. Ov.—Poveste (narratio, ex-posilio, 1., ît'OTOc-î, gr. expunerea faptelor). - Vulgul obişnueşie
                                                                   6*
 90
 a se distra cu pooeşti = naraţiuni. Alt senz: Fabula, I., nufloţ, gr.) A spus o poveste auzită din bătrâni, cu doi Fefi-Logofefi. Sensu ecclesiastico: Narratio,                   gr.),  Christ spunea
 Apostolilor, deseori, poveşti extrase din preceptele religiei chreştine. Etym.: noK-fecTx, rus.             = a povesti.—Anecdotă
 (’av^Soxov, StYj-foixatxtov, gr., anecdote, fr., narratio, fabula, expo-sitio, anecdota, naraţiune necunoscută ascultătorului, adevărată sau imaginară, de multe ori synonymă cu fabula). Când’fi-a spune acesta o anecdotă, te tăvăleşti de rîs. Sensu ecclesiastico: Apostolii pentru a ’nveseli spiritele, spuneau şl el câte
 o anecdotă, — factum sau dictum memoratu dig num <= False dictum, narrafiuncula, facete, belle dictum, fabula.
                                            N
                        Novelă, noutate, veste, anunţ, aviz.
       § 145, Novelă şi nuvelă (res quae nunciatur et actus nun-ciandi, nuncium, 1.,            gr.  = lucru   întâmplat de  curând, ceva
 nou, nemai auzit, care deşteaptă inteligenţa şi-o face curioasă spre a o avea în memorie). Ni-a istorisit o frumoasă novelă. — Divi vera monent ventura nuntia sortis, Tib. — Metaph,: Istorisire, naraţiune imaginară, falşă sau adevărată, numai să fie interesantă : Din voiajul său, a povestit nulte nuvele. Etym.: Nouvelh, fr., novelle, it.. Noutate (novitas, 1., novitate, it, — nouveaute, fr., xaiv^tr)?, gr., = ceea-ce este nou, ceea-ce este extraordinar, ceea-ce a survenit de curând, ceea-ce s’a întâmplat fără veste). Noutăţi ni vin cu nemiluita şi bune şi rele. — Veste (rumor, nuncius, sau muncium, 1,, ’craaf ,sX(a, gr., = lucru întâmplat de curînd, înştiinţare, ştire, ştiinţă adusă de cineva, auzită dela cineva) — Vă aduc veste bună. — Etym.: Hcrc kcriir, rus. — Anunţ (aununciatio, §1 annonce, fr. = prononciatio publica, V/aY^uji; == aviz verbal sau scris). — S’a făcut un anunf de autoritatea respectivă. — Aviz (intellectus, mens, 1.,            gr., = pricepere, înţelegere, cu-
 noaştere). Dupre avizul meu afacerea va eşi bine; Opinio, sententia, — părere, opinie. Flecare are avfsul său; — avertisment, înştiinţare => index, ind ciurn, !., sapr^EXy.*, gr.. A sosit avizul
CÎJ RADICALI DIFERIŢI                        91
 dela poştă : — sfat, instrucţie = consilium, 1, ouy.|3ouX$j, gr.: Părinţii dau auizuri copiilor, spre a se purta bine.
      Nume, pronume, numire, denominaţie, poreclă, supranume. epifhet.
      § 145. Nume (nomen, 1, '<5vo|j,a gr.— numele cu care este desemnată o persoană sau un lucru). Gheorghe, este nume de botez. — Nucă, este un nume al fructului arborelui, nuc. — Metaph. : Ceiebritas, 1, ’cvo^.a, gr.). Marele Napoleon, este un nume mondial. Brgo aliquod gratum musis tibi nomen adoptă. — Mart. — Pronume {pronomen, 1., ’avxwvujMa, gr. = cuvânt care ţine locul numelui). Pronumele său este Gheorghian. Metaph.: Ca tarmin de gram,, pronume sînt vorbele ce ţin locul numelui, sau subst., ca: Eu, noi, voi, acesta, acela, etc. —Numire (nomen, 1., 6vs;j-a gr,, = nume). Numirea lui este Sandu. Metaph.: Numirea n’a fost făcută. — Denominaţie (denominatio, nomen,
1., -/.jctovoaxiia, gr,). Denominafiea lui este ştiută, — Andrei.—Poreclă (agnornen, cognomen, 1., i;apu)vi[M#v, smovyp.ov, gr. = verbum ex alio ducfum, !., = cuvânt format din alt cuvânt). Ioan Alexandru cu porecla Alexandrescu. — La Romani, agnomen caşi cognomen, erau al treilea diatre nume, sau poreclă: Adjectique probent genitiva agnomina Cotae. Virg. ; Snae merito cogno-mine gentis. Prop — Etym.: Porrecti), 1. = întindere, adăogire şi prin ext., adăogirea unui nume la altele, —porrigere — a adăogi, a estinde şi metaph., porecla, — Supranume (cognomen, 1., 'îswvqj.îv, gr. — nomen additum ad nomen, 1.). Vorba Cicero, era un supranume a lui M. Tullius, de la cicer = nohot, mazăre, fiind că avea pe faţă un negel în formă de nohot. Etym.: Supra-nnmen, 1., surnom fr. Epithet (epitheton, 1., ’s-COîxov, gr.
—   cognomen, 1., — verbum ad nomen adjuncium, 1. = cuvânt a-daos la numele sau pronumele unei persoane sau chiar şi al unui lucru — poreclă,
                   Numenclatură, colecfie de nume, dicţionar
      § 147. Numenclatură şi nomenclatură, (nomenclatura, 1. ’svop.aaT'.y.ov, gr. = colecţiune de cuvinte ale unei ştiinţi). Nomenclatura gramaticală impune oarecare anevoinţă. Nomenclatura
 92
şi nomenclatio din nomen şi calare, 1., *aXw, gr,=a aduna, numi, a chemă, şi nume. Colecţie de nume (collectio nominum, nomenclatio, 1., ’ovo[x«ij-w6v, gr., *= adunare de numiri de vorbe technice ale unei ştiinţi). Din colecfiunea numelor chimice, paate cineva să se orienteze în studiul chimiei. Dicţionar (dicţlonarium, i., ^vo^astaiv, gr. = culegere de nume şi aşezarea într’o carte numită dicţionar).— Dicţionarul istoric, trebue să conţină numai numele cuvintelor istorice.
      Nymphă, logodnică, soţie de curând măritată, soţie, copilă tânără, copilă nubilă, vtrgină; noră; furnică aripată; o-midă; pul de albină ; isvor de apă; gaură în buza inferioară, partea extremă a ferului plugului, Nymphele fabulei.
      § 148. Nymphă, (nympha, 1„ gr. = fiică măritată de puţin timp). Nimphele înveselesc pe barba fii lor. — Logodnică (sponsa, I., vijAf»), gr.). Logodnica este fericirea logodnicului.— Etym.: A4Yocr-8£îwj« gr. = dau cuvântul, dau promisiunea. — Soţie decurând măritată (nova nupta, 1., vujAfij gr.). Soţia de curând măritată este podoaba casei — Etym.: Socia, 1. =3tova-rîşă şi prin ext. soţie, — nova-marlta, i — Soţie (mărita, 1. vin*»), gr.)—Fără soţie, bărbatul nu poate duce gospodărie. Copilă tânără (puella junior, 1., vijjfvj, gr.). Copilele tinere, fac fericirea famlltei. Etym.: Pupilta tenera, 1.. Copilă nubilă (puellă nubltis, 1., vtyjYj, gr.), Copilele nubile sînt exemple de conduită în societate. Etym. Pupilla nubills 1. Virgină (virgo, 1., gr.). Virginele sînt odoarele familiei.— Virginis os, habl-tumque gerens et virginis arma. Virg.—; noră (nurus, 1.,       gr.).
 Nurorile gospodine, sînt mult apreciate; Furnica aripată (for-nica aiata, i.,     gr.).  Furnîcele aripate, se  ’ncearcă a  sburâ.
 Parvula nam exemplo est magni formica laboris. Ilor. — Omidă (Vermiculus, 1. = vj^ţv;, gr. = omida înainte de a deveni fluture)» Omida face mare stricăciune frunzelor arborilor. - Etym.: Prob., comedere, 1. ==a distruge, a consuma, a mânca, de unde comedor, mâncător, senz potrivit cu omizile care distrug. Şi de aici comedă şi apoi omidă. - Pui de albine (soboles apum, l, gr. Puii de albină, prin natura lor, se deprind de mici a produce mere. Phara
CU RADICALI DIFERIŢI
 93
 deum soboles: Virg—Etym.: Pullus 1., pui şi abeile, U.—apicula,
 1   — Isvor de apă. Clitoris şi clitorium, 1., vo^r,, gr. = un isvor de apă lângă Clitoria, oraş al Arcadiei, care prin gustul lui, des-gustă de a mai bea vin). — Isvoarele de apă dau sănătate. Etym.: EX = din şi volăre, I., a sburâ din, de unde, isvor. — In term. de medicină : Clitoris, l, = partea genitală la femei, vtyff) gr.. Clitorisul sau v&hjy], gr., la femei este donaţiunea naturei pentru producţiunea omenirii. — Gaură în buza inferioară sau în bărbi» (cavum in inferiori Iabio aut in mento, 1., v$i*ţvj, gr). Gaura în bărbie este din născare. Etym.: Caula şl podium, 1.^ u6Btav, gr
 —   terasa, balcon şi prin ext. şi metaph. •• Buză = balconul gurei.
 —   Partea extremă a ferului plugului (pars extrema vomerls,
 1., vo^y], gr.). Partea superioară extremă a ferului plugului, este aşezată în butucul plugului. Nullo sulcantur vomere campl. Ov. Etym .: Der Plug, germ.—Nymphele fabulei (Nymphae,\.,'&w*i, gr., erau zeităţile subalterne reprezentate sub figura junelor fete, care înveseleau tot cortejuf zeilor). Junetaeque Nymphis Gratiae decentes, Hor. — Ele erau numite: Oceanitldes, Narcides, Naia-des, Dryades, Hamadryades, Napalae, dupre localităţile ce le prezidau.
                                        O
                    Obag, birnic, clăcaş, tributar, haradgiu
      § 149. Obag şi obeg(qui agrum servum arat, l.=care lucrează un pământ de clacă, Qepaicwv). Ţeranii până la împroprietărire, erau obagii boerilor : 'osio %u>pîov '$pyctţsTai, gr. Etym.: Prob. ob. 1. = pentru şi agtre, l. = a lucră, de unde ob-ag= lucrător pentru altul, robul pământului. Turcul zice: Kaba = [ic&a = om de muncă. Obeg din obedire, I.= a ascultă a fi supus, — a servi, a fi rob pare a oferi rad. Birnic (qui vectigalpublicum solvit, 1., §aqj.o: ;pţ, gr. = care plăteşte bir). Ţeranii au fost şi sînt veclnic birnici Etym.: virgu, turc, = bir, de unde birnic.— Clăcaş (qui giebas ligonibus versat, 1, ^«por/.c; s; ’ss-i ţepi yjmpm      = care este legat cu
 lucrarea pământului . Astăzi clâcaşi nu mai sfnt. Ei erau robii boerilor pentru înlesnirea pământului de locuinfă şi hrană. Etym.: Calea, it. pentru elaca — îngrămădire, adunătură de
 94
oameni mulţi = magnus hominum numerus, turba, multitudo la-borantium, din calcare I. — a călca în picioare şi metaph.: A grămădi, a ’mulţi numărul. De unde prin ext., mulţimea de oameni ce dau concursul Ia clacă, la lucrarea pământului.—în specie, clăcaşi eran locuitorii ţerani. cari munceau partea lor de clacă anuală pe moşiile boerilor unde erau găzduiţi. Tributar (tribu-ium pendens, !.,              gr, — care plăteşte tribut). Tributarii
’şi fac exact datoriea. Etym.: Tributarius 1. Haradgiu (tribu-tarius, 1. 'v-otsXyk = qui oectlgelia pendit, I.) Haradgiii plătiau regulat haradgiul. Etym, Haradje, turc.=haraci, tribat, de unde harâdjâ guzar, turc. — tributar.
                        Ocroti, proteja, păzi, aperd, feri
       § 150, Ocroti (conservare, 1., foXacao), gr. = a apeâ). Până şi animalele ocrotesc puii Metaph.: Fiecare ’şi ocroteşte interesele sale. Etym : Ocrea, 1. = tureatcă de metal sau de pele pentru aperarea Jambului              gr.) mai cu samă la mili-
tari, şi ocreatus, 1., încălţat cu ocri, de unde ocroti. Turcul zice, arkalu — protejat Proteja (custodire, 1, cuamtosiv, gr.). Trebue a proteja pre cei slabi. Etym : Proteger, fr., protegere, 1., aiiqu d-aiiqu'i re, 1.— Păzi, (recondere,\., arccxiOqm, gr. =— ascunde, pmie la dos). Ciobanul păzeşte turma Etym.: Pâsztor, magh., =---păzitor, păzi, verb. Apera, (tueri, protegere, defendere, !., şu*âs5w gr.). Omul se apără cum poate. Etym.: Apparl.re, !. --- a pregăti şi a să pregăti, a fi gata, prin ext. şi metaph. apără Dum genitor nati parma protectus abiret. Virg — Din acest exemplu, să înţelege, că sensul v. appari're şi tueri, 1., metaph., sînt apro-piete şi că aperă este un derivat din apparare, 1.— Feri (pro-tegăre, 1. BiairjOlo), gr, — a proteja, a feri pre cineva de neajunsuri). Vezeteul fereşte caii de hăugase,— Refl.: A se jeri = cavere, evitâre, I., fjXstTTo^at, gr). A se jeri de rele. Etym.: Ferre = tueri, evitare, ?epw, gr.
       Odlghie, călăuzire, conducere, dirijare, ghidare.
       § 151 Odighie (’ocvr-2, gr., monstratio oiae 1. = acţiunea de a conduce, de a căieuzi, căleuzire, rad. ’oSyjyc? din ’oîoc, = cale şi ’oîyw = a conduce, a călăuzi la drum, de unde şi ’oSyjyjw =
CU RADICALI DIFERIŢI
 95
a'^călăuzi la drum). Odighlea pe calea păzită e sigură. — In a-ceastă familie; ’o3yîy»jt^s, ’oStjyîjtvjp şi ’oSyjy^t i« gx. — dux viae, 1.,. = călăuz şi călăuză la drum. 0 odighitrie bueă, te conduce drumul drept. — Sensu ecclesiastico: Odighitrla, 1., ’oBvjYifrpia gr., este numele icoanei Sf. Fecioare, zugrăvită de Luca evanghelistul. Odighitrla ajută tuturor celor-ce o roagă. = Prin ext.r Odighi-tria = Sf. Fecioară, este socotită ca conducătoarea chreştinilor la fapte bune, şi ca ajutătoarca în nenorociri, călăuza încurajării cătră chreştinlsm. Călăuzire (monstratlo viae, 1., ’oSrjYta, gr. = punerea pe cale, arătarea unei direcţiuni). Călăuzirea cătră munţi este plăcută.— Metaph.: Prin câ.euzirea răzonabilă a conducătorilor, copiii ajung oamini de seamă. — Etym.: Callis — via, iter şi usus — utor, I. — a profită de cale, şi prin ext. a fi călăuzit = aliquo uti duce. — Conducere (conductio, — conducere, 1„ conduction fr., ’<xywy*I» gf- — acţiunea de a conduce, de a călăuzi (’«YW, gr*)- Oştirea a profitat prin o bună conducere de a intrat în cetate, (IlepKxvw — a conduce împrejur, adecă cu multă îngrijire). — Metaph.: Prin o distinsă conducere s’au prezentat de minune. Dirijare (directio, — dirigere, /., itposxa^a, gr. <=* acţiunea de a conduce, de a dirija). Comandantul prin o pricepută dirijare a oştirii, a forsat fortul cu puţini ostaşi. — Metaph. : Instructorul de muzică, conduce bine corul prin o pricepută dirijare. — Huc ades et caeptum dirige, Caesar, iter. Ov. — Ghidăre (conductio — conducere, 1.,                gr. = acţiunea
celui ce conduce). O bună quidare în călătorie ajuta mult. Metaph. : Prin o bună guidare a guvernului, ţeara poate fi fericită : Etym.: Guider, fr. = ,obr^£»>t gr. ca rad. de orig.= a servî de călăuză cuiva.
      Oligarchie, guvernare a puţini, stăpânire a puţini, câr-murire a puţini, chivernisire a puţini.
      § 152. Oligarchie                 gr., oligarchia, it, oligarchie,
fr., paucorum dominatus, I. == cârmuirea unui stat de cătră puţini). — Cât a guvernat oligarhiea, treburile statului au mers foarte rău. - Rad. ’cXt-fo;, gr. — puţin şi «p/;/;, gr. = guvernare.— Guvernare a puţini (paucorum gubernatio, 1., "<î>v Yai'ywv y.u^pvr,îi; gr = V. Vaiysi, subint,             -•= şefii  un>*i  guvern oligarchic'.
 96
SYNONYME
Guvernarea a puţini este in dauna statului. — Etym.: Guber-natio, 1., vwPipvYjot; gr., rad. de origină, Guberno, 1 xoPepvaw gr, — Stăpânire a puţini (’oXiyapxîa, gr., paucorum dominatus, 1. — acţiunea de a guvernă, de a administra, a câtorva). Stăpânirea a puţini, duce ţeara de ripă. Etym. : St're, I. = a stă şi pan, sl. = dominus — stăpân, de unde stăpânire = a sta stăpân, a îi stă-pân.ţ— Rad. de orig , avo;, gr. = coronă şi prin ext. şi metaph.: guvern, stăpânire. — Cârmuire a puţini (paueorum gubernatio, 1, ’oXivap'/ja, gr. = acţiunea celui ce dirijă, ce conduce). Prin cârmuirea a puţini, nu poate fi siguranţă în stat. — Etym.: Carrus *= car şi movere — a mişcă, a conduce = carrum mo-vere = a mişcă carul = a cârrmui «carrum reipubllcae mooâre ~ a guvernă, a cârmui statul. Chivirnisîre a puţini (xu(Mpw;«iţ, gr. gubernatio, paucorum dominatus, I.). O chivernisire bună, duce statul la fericire. — Gubernare, din xujkpviw gr. — Vitam rempublicam guberno şi prin ext. chivernisesc, cărmuesc. Chivernisi, significă asemine, ’enwvî(i£a> gr —a administra cu economie, cu chivernisală, = aşa xufî£pvr(oi; = chivernisală = economie, administrare, guvernare a statului cu economie, cu luare aminte
Olograf, testament olograf, dietă olografa, autograf, ologramat
      § 153. Olograf (’oXiYpaţ-ov, gr., holographum, 1., = plene scriptum, l.,=iact scris în total de mâna autorului). A lăsat un elograf, din care să poate vedea întreaga lui vieaţă. Testament olograf, (testamentum plene scriptum, 1., Mafir/.*; gr.—testament-scris în totul de mâna autorului). Prin testamentul olograf întreaga avere o lasă instituţiilor de binefacere. Dieată sau dietă olografă (SiaO^t), gr., testamentum, 1. = dietă scrisă în totul de mâna autorului). Prin dieta sa olografă toată averea o lasă rudelor.— Alt sens : Dietă (S£«i-t«, gr, diaeta, 1. == vitae ratio, victus, 1). Victus ratione certă utor^Profit de un regim (dietă) deosebit de hrană. Autograf (’autsYpaţov, gr., sua mânu scriptum, 1. = scris cu însăş mâna sa). Un autograf a fost dat de rege. Un decret autograf s’a publicat de Domn. Ologramat ('î7>oyp3W«wv, gr., actus plene litteris scriptus = scris în totul cu aceaş mână). Un ologramat metropolitan a fost pus in vederea clerulu'. Etym : rad. ’4Xsţ, gr. - totus, plene, integer, l„ şi YP<Wa
CU RADICALI DIFERIŢI
 97
= <juod scriptum est = iitterae, litteratura, I.— Se zice de ase-mine: itpaijtg                  gr. = Operaţiune, afacere scrisă cu
mâna sa proprie, etc.
      Oracol, predicţie, profeţie, prorocie, divinaţie, gâcire.
      § 154. Oracol şi oracul (oraculum, !, Oracle, fr. oracolo, it., xprj5|j.oţ, gr. — responsum, divinalio, 1. = răspunsul oraculu-lul. răspunsul divinităţilor dat celor-ce le consultau, prin un pro* fet interpus al lor. — Grecii ţineau ca sacre, toate oraculele ce li să dădeau prin intrepreţii zeilor, fiindcă erau amăgitoare, date e-chivoc, aşa că nici odată oraculul (profeţiea) nu remânea mincinos, căci la constrîngere, s£punea virgula înaintea sau în urma negaţiunii, ca: Vei învinge nu vei muri în bătălie, = Vei învinge, nu vei muri în bătălie, — vei învinge nu, vei muri în bătălie. De ce am aveâ credinţă de dispreţ, cătră anticitate, a cărei vieaţă aveâ de bază convingerea fantasmagorică şi ideile extravagante şi falşe despre existenţa naturei şi despre viaţa ominească, când şi astăzi chiar intelectualii vizitează pre falşii găcitori speculanţi spre a li prezice viitorul şi cred nebuneşte în prezicerile lor falşe. Rezonul lumei este încă slab, nu se poate şti data când se va fortifică : Non semper sa era s reddunt oracula sortes. Ov. Din acest vers, se deduce, că oraculele deşi erau considerate ca emanaţiuni divine, ele nu erau totdeauna sacre adecă infailibile. Oracul se numeşte şi profetul ce dădea respunsurile, =* vates, o-raculorum interpres, oracula edens, versibus oracula edens, 1. Xpr/5[*oX6Yo?, gr. Cel mai vestit oracol era Pythla, sacerdotă a lui Apollon din oraşul Delphi. Pythia quae tripode a Phoebi lau-roque profatur. Lucr. Sensu ecclesiastico: Unele oracule ale profeţilor biblici, s’au îndeplinit, dupre părerea unor visători ebrei, şi prin aceasta bibliea ’ş-ia câştigat denumirea de carte sfîntă, carte aleasă = Bt6X(« gr., carte fundamentală a religiunii mosaice şi ţinută în seamă şi la Christiani. Predicţie (praedictio, vatici-nium, 1., prediction, fr., ^pipp^Gi? gr. = acţiunea de a prezice, profeţie). Multe predicţii se'mplinesc, se credea, fiindcă şi ideile şi timpul se re’nnoesc la intervale. Profeţie (ic,              gr , prop-
hetia, vaticinium, 1., prophetit fr., = arta de a găci1. Nu este curios, că după opt spre zece ani, unele profeţii se'ndeplinesc,
                                                                   7
 98
SYNONYME
profesate prin observaţiunea cursului naturii, fiindcă la această dată, timpul se re’noeşte prin acţiunea naturi şi evenimentele se succed normal. Prorocie (uatlcinium, oaticinatio, 1, gr.-- acţiunea de a proroci). Prorociile derutează min-fele slabe. Etym npopoTfCTso, rad. npc^oKs, rus == prorok, sl. Divinaţie (divinatio, 1., dioination, fr., [xavT=k gr,). Divinaţiile se cred de unii, ca inspiraţii divine. Găcire (vaticinîum,\., y-vt-dx, gr.,= arta de a găct). Gncirea unui adeve.r este rară. Etym : Kiâhia, turc, = prooroc, găcitor, — şi verb. Ohai'bdân, turc,,—a prezice, a găci. Rusul zice Tk^tx = a devină, şi Fa^aHie = pro-roc. Ghaibden khaber oirmek, turc. = a prezice viitorul. Prob. Găcire este însă o abr. prin cor. din uatictnări, 1., ca rad. de origină.
                     Ornament, podoabă, frumuseţă, decor.
      § 155 Ornament (ornamentum, 1., x4g;jw?, gr. = tot ce servă a împodobi). Ornamentele Je marmoră, împodobeau palatele şi templele. Prin ext.: Omul este ornamentul universului. Sensu ecclesiastico: Homines impit sacram reiiglonem Chrts-tianismi ornamentum denegant. — In senz figurat şi derizoriu : Oamenii cuprinşi de pasiuni immorale sînt ornamentale ce/c mai ingrate—Metaph. ornamenta parum claris lucem dare co-get. Hor.—Podoabă (deeus, \„ /.iffpw;, gr.). Icoanele sflnfilor sînt podoaba templelor. Metaph. Universul, prin sine însuşi este o podoabă. — Etym.: Poddba, si. = obicei, asemănare şi podobnit sl. = simiiis, prin ext,, podoabă, frumuseţă; gr.           = acoperi,
cu earbă, acoperit cu gazon şi prin ext, podoaba câmpului, este considerat ca rad. de origină. Frumuseţă (decoratio, decor, 1., x4<ji«<7, gr). Frumuseţă naturei atrage privirile şi deşteaptă gustul la vieaţă. Etym.: Formositas, 1. Decor (decus, ornamentum, lumen, 1., *4a|Aoţ. gr., şi ’n specie ’= decorul apartamentelor şi a theatrelor). Decorurile theatrelor atrag privirile. Metaph.: Pompcjus decus imperii. Sensu eclesiastico: Decora et ornamenta fanorum —podoaba templelor.
           Orthodox, prav slavnic, drept credincios, drept slăvitor.
      § 156 Orthodox (’opQsîcţo;, gr., orthodoxus, 1, orthodoxe
CU RADICALI DIFERIŢI
 99
fr. = care cugetă just, care are păreri hotărîte şi sănătoase asu-pre reiigiunii. Şi 'op9oBo?Su>, gr. =3 recte sentio, ’up9o5o?tgr. orthodoxla, 1. — recta opino, 1— Rad. de orig. — ’opOo?, gr. = drept, just, şi o6?a; gr. = cugetare, judecată, în senz metaphoric\ Românii sînt orthodoxi el respectă e'o credinţă nesmintită dogmele relglunii chreştine, pe când catholicii (xaOoXao?, gr. catholicus, I., rad. de orig., Krra-’oxo; = universal, peste tot) ’şi măresc drepturile religioase peste principiile evanghelice, statornicite de Christ, îutroducend prin aceasta o schizmă religioasă. — Pravoslavnic (’o^OcSoŞo;, gr. orthodoxus, 1. = care iubeşte adev^rui— amans veritatem, 1.— Omul pravoslavnic iubeşte virtutea. Etym.: npaKoc<\aKHxi'n, rus. — credens veritate. Rad. de orig., npase = drept şi c<UKa = îo;a, gr.— Dreptcredincios (’opQo-îocac, gr. ortodoxus, 1. = recte credens, recte sentiens, 1.) Drept-credincioşii vor trece cu înlesnire uşa Raiului. Etym.: Directe
—   credens 1.,—Dreptslăvitor (’îpOoooşo?, gr., orthodoxus, I.) Drept slăvitoril întră în graţiile divinităţii. Etym.: Directe 1. şi wasa, rus. s=3 îsŞa, gr.
                 Otaj, amanet, ostatic, chezeş, garant, gaj, vad.
       § 147. Otaj (tbses, 1., ’s^pos, gr. = persoană dată pentru executarea condiţiilor unui tractat). — Romanii luau otagi deia învinşi. — Obsides a viclis accepţi sunt. Etyoi.: Otage, fr. — Amanet (praes, 1., owpoţ, gr.). Pentru a ţine pre duşman umilit, trebue a'i luă amaneţl. Metaph.: A pus amanet averpa sa.
—   Etym. : Emânet, turc, = gaj dat unui creditor de cătră debito-
rul său, şi prin ext. şi metaph., ostatic. — Cstatlc (obses, 1. ’5:;,r)pc;, gr. = persoană dată ca amanet). Romanii luau ostatici delă învinşi. — Etym.: Ostatico, it., hostaticum şi hostagium, 1. med., hotage, fr. — Chezeş (sponsor, 1., ’o^poţ, gr.). Ca garanţie, învinşii dădeau chezeşi. — Metaph.: Fidejusor, 1., ’îrrnrfc> gr. = garant, care dâ o cauţiune sigură, care poate fi un bun fidejusor, la ori ce convenţiune — Ramae sponsorem me rapis Hor. — E-tym: Kezes magh.. Garant (vas, 1.,                     gr ). Garanţii răs-
pund în caz de perdere. Iile datls vadibus qui rure extractus in urbem est. Hor. — Etym.: Garant, fr., — Gaj (assertor, 1., ’6|j/ijpo;, gr. Gaj ii sînt necesari pentru executarea convenfiuni-
 100
 lor. —Metaph.: Fidejussor, 1.,                 gr.,—Fără gaji siguri nu
 se eliberează bani, — Etym.: Qage fr., Vad (oas. I., ’sy/vvycifc, gr.). Legea comercială este vadul comercianţilor.
      O tic, sapă mică, hârleţ mic, cazma mică.
      §.158. Otic (rallum, sxaXî?, gr. = instrument cu coadă pentru a ctirăţi pământul de pe plug). Cu oticul uşurezi ferul plugului de pământul acaparat. — Etym.: Otik, sl = ra//o, î. = ferul lat al plugului şl prin ext. otik. Asemine şi Motika, sl., prin suprimarea iniţiale m. Sapă mică (parva ligo, I. o/.aic«vov, gr.) Săpele }m-i trnbuesc la prăşitul usturoiului, Etym.: Sappa, l Zappa, it., sape, fr. — Hârleţ mic (BweXXa, gr., ligo., 1). Cu hâr-lefele să sapă pământul şi să fac gropi. De aci: Herleţar = qui ligone ulitur, 1. Adj.: Ad ligonem pertinens 1. — Etym. Prob, xsîp. gr. ==> mână şi ligo, 1. = instrumant de purtat cu mâna. — die Hauen germ. — Cazma (bidens, Itgo bideus, l„ BtxsXXa, gr. = instrument cu două capite ascuţite pentru săpat). Cu cazmaua să face orice groapă în pământ. Etym Kazmâ, turc.
                                          P.
      Parabolă, alegorie, comparaţie, asemănare.
      § 159. Parabolă (wapa^oXvj, gr., parabole !.= reapropiere, raport, comparaţie;. E frumos a să vorbi in parabole. Sensu ecclesiastico: Texturile euangelice conţin multe parabole. — In genere parabola este o expunere din senzul căriaa s£ poate cunoaşte ideea fundamentală, Sermo parabolicus, 1. =s Comparatio, similitudo, l,, = pur lat., collatio — parabola, synonym cu ’aXX*]-yopix, gr. — Rad, de orig. -apaiSâXXw =q comparo, detorqaeo, flecto, 1. = pun lângă, apropiu, pun în paralelă, compar, detorn, alego-risesc, pun alăturea. — Ut parabolam (similitudinem) istam pro-sequamur, mente conplecti debemus et multa de ca disputăre. Alegorie ’aXXr^opîa, gr., allegoria, 1., = continua translatio, şi care să lămureşte prin inuersio, i = vorbă pe dos = ficţiune prin care cineva prezentă un object spiritului, pentru a’i dâ idaea u-nui alt object.). Mulţi sînt predispuşi a oarbî în alegorii. — Sen-şu ecclesiastico: Alegoriile evangelice sînt nişte idei ce te
CU RADICALI DIFERIŢI
 101
 fac să cugeti mult ca să le 'nţelegi. — ’AXXrnof^to, gr, allego-rice loquor, allegorice înterpretor, 1.— AUegaria, 1., ca figură de rhetorică. Dic allegoriam sensu sic oerba repugnenf. — Desp. — Comparaţie (rapa^oXr,, gr., parabole, 1.). Comparaţiile între idei, cer oare care cugetare. Alt ssnz : Comparatio, I., auYxetstţ gr.'. Trebue a să face comparaţie între om şi om. — Asemănare (similitudo, 1,                     gr.) Asemănarea între oa-
 meni este ceoa natural. — Alt sens: Allegoria, 1., akVj-'oy.y.i gr.
 —  Asemănarea între idei, de multe ori duce ia controversă. Rad. de orig., simiiis, = aequalis, par, 1..
                          Paraclis, eoocaţie, chemare, apelare
       § 160. Paradis (napaxXrpn;, gr., evocatio, 1. — acţiune pentru a chemă pre cineva Ia sine, invocaţie, apel. Rad., itapaxaXsw, gr = evoco, adoo.o, oro, obsecro; consolor, I.).—Dacă 'mi faci paraclis, pot veni la tine. In acest senz, cuv paraclis sau mai bine paracles, să găseşte întrebuinţat, la Românii de sub influenta greacă. Sensu ecclesiastico: Consolatio, appellatio, şi ’n specie, rogatio consolatoria, ).,— Chreştinul, în momente tragice, pentru a să consolă face c’o hatărîtă dispoziţie, un paraclis ia Maica Domnului. Eoocaţie (eoocatio, I., eoocation, fr. ’sx.*Xy)<jic, gr. = chemare, stăruire să se arăte). - O eoocaţie a familiei la petrecere, prinde loc. Sensu ecclesiastico: eoocaţiea sfinţilor intr’a-jutor, este obligatoare pentru chreştini. Chemare (clamitatio> eoocatio, 1., ’«•/.'/.},gr.1. La chemare s’au prezentat cu toţii. Rad* clamâre, i.= a strigaşi prin ext. a chcmă, de unde clamilatio — strigare, chemare. Apelare şi apelaţie (appellatio, 1., appelation, fr„ xXifaiţ, gr.= acţiunea de a apelă, a chemă cu voace tare)> Părinţii au făcut apelare la fii lor pentru a’i ajuta, Metaph.: împricinaţii au făcut apelaţie sau apel la curte Sensu ecclesiastico: O apelare din intmă cătră Maica Domnului, ajută la orice necaz. Rad, appellare, 1.= a apelă, a s’adresâ la cineva, a stărui cu tot dinadinsul.
                         Paradis, Rai, viridariuf grădină, parc.
       § 161. Paradis (itapâSewo?, gr., Paradisus, /. = în genere, loc plântat cu arbori şi flori). Toate locurile frumoase, sădite
 102
SYNONYME
cu arbori şi flori se numesc Paradis. Sensu ecclesiastico: Grădina delicioasă, unde au trăit o bună parte din vieaţa lor Adam şi Eva, dupre încredinţările biblice, ficţiuni a minţii omeneşti, să numia Paradisul terestru. Pre thalamo paradisus erat mundus-que dabatur. Alcim. Priu ext. şi metaph.: Paradisus coelestis, 1., unde merg oamenii buni, după moarte, după credinţele vulgului şi a preoţilor inculţi—Rai (uapâBsiso; gr., Paradisus, 1.) Locuinţa oamenilor primitivi Adam şi Eva, în opoziţie cu Iad — AiSr,?, gr., rus, unde merg păcătoşii după moarte, dupre aceleaşi credinţi eronate ale inculţilor. Etym.: Pan, rus — Viridariu (Viri-darium), I. roxpâSewo;, gr, —loc sâdit cu nrbori şi flori). In oiri-darii s’adunâ publicul pentru recoreala şi purificarea aerului. Qutd longinqua juvani viridaria, quid juuat hortos? Mant. Sensu ecclesiastico. Paradisus, I.: Viridariul, în care au trăit Adam şi Eva, se crede a fi fost în Asia, Grădină (hortus, 1., A~r-Z gr., jardin, fr. = grădină în genere, cu arbori sau leguminoase pentrn hrană). Fetele culeg flori din grădină, Sensu ecclesiastico. r.apâBetao?, gr., paradisus, l. — Adam şi Eva au trăit într’o delicioasă grădina din Asia, zice-se. Parc (praedium, ager, rus, locui munitus, 1., xwpîov, gr,= mare întindere de pământ îngrădită). In parcuri să cultivă orice plânte. Sensu eclesiastico: TtapdSî'.aa;, gr, paradisus, l . = In parcul delicios, au trăit primii oameni, zicc-se Alt seuz Ss^a^sv^, gr.= lacus, pisetna, re-ceptacalum, 1 = eaz, lac pentru peşte. Muite soiuri de peşle se găsesc în parcuri.
   Paradoxă, ciudăţenie, minunăţie, absurditate, nesocotinţă.
      § 162. Paradoxă Vi -apa-s-sv, gr, paradoxon şi parado-xum, 1. = propoziţiune contrară [opiniunif comuoe = quod est admirabile contraque opinionem omnium, sau quae sunt ad-mirabilia contraque opinionem omnium, sau simp,, admirabiiia sau mirabilia quaedam. Pentru a da o mai largă explicaţie cu-ventulni paradoxă, să mai adaoge: r>apa.30~lx = admiratio rei in-solentis; "apaîoîoXoYw — oratio paradoxa, 1.; -apafalsam opinionem teneo; napaSo^oXoYîw loquor irapxisija ; x/x; azoţor.cdo) = facio paradoxa:                   = cidmirabitis, incredibilis, ţnopi-
natus, 1 .—Unii spun câte-o paradoxă, de te împle rîsul. Sensu
CU RADICALI DIFERIŢI
 103
ecclesiastico: ^aoxîo?a<j;jiţ = re3 aJmiratione digna. Aposiolii în predicile lor întrebuinţau fel de fel de paradoxe, pentru a impresiona atenţiea păgânilor. Rad. r.apd-ojŞa, gr. Ciudăţenie, (stupor, miratio, res mira, 1., 6ău^.a, gr.= lucru nesocotit, necrezut). Ce mai de ciudăţenii spune ! T6 xapxîo;ov, gr., paradoxum, l.-Etym,: rus = prodigiu, mtracul, de unde ciudâ şi apoi ciudăţenie, csoda, magh , cudo, sl.,—Minunăţie (admţratio, miratio, stupor itapâîoijov, Oaufiaajxoi; gr). Ce minunăţii vorbeşte! Metaph : Mari sînt minunăţiile lumei acestiea. Etym,: Mirum, 1.,= minune,— mirări, I, — a te miră, a se minuua, de unde minunăţăe, şimiratus 1. = minunat. — Absurditate, (absurditas 1„ '«tot:ia, toc pâooŞov, gr). Unii vorbesc numai absurdităţi. Nesocotinţă (inconsiderantia, rationis prioatio, sine ratione, res inso ita, 1, ’aXovia, rapa§o|ov, Vaofiartfa, gr.= temeritas, sine ratione, 1 = nejudecatl, absurditate, curaj nebunesc). Nesocotinţă (inconsideranţia, rationis prt-vatio, sine ratione, res insolita, 1, 'aXofîa, wapâBc^ov, ’akoymh, gr. ~ temeritas, sine ratione, 1. = nejudecată, absurditate, curaj nebuuesc) — Nesocotinfile curg drcae din gura lor. Sensu ecclesiastico şi metaph : Nesocotinţa unor prelaii poate aduce schismă în Biserică. Etym. Ne pref. şi socordia sau secordta,
1., — imprudenţia, inconsideranţia 1., = grosime, slăbiciune de minte.
                  Parodie, vers glumeţ, contraodă, transformare.
       §. 163. Parodie (itapwv.a, gr., parodia, 1, => în specie imi-taţiunea unor versuri serioase prii versuri ridicole şi glumeţe). Unii se cred poeţi, când fac deabinele parodii). -- Rad. de orig., TOtp-’cîăw pentru ’ast'Sw, gr. =? celebro, cano, laudo, 1. — Vers glumeţ fcarmen jocosum ad s militudinem alterius compositum, 1, mtpwSîa, gr.). Versurile glumeţe pot ţi opera unor poeţi mee-diocri, cari de multe ori, prin aceste încercări, să rădică la nivelul poeţilor clasici. — Etym : Versus, 1 şi Fa^hsim, rus, = stupid, glumeţ, — subst. {'ayhoctx — stupiditate, glumă — Latinul gluma = peliţă grăunţelor, pleavă, hoaspă, este rad. de orig., căci senzul prin deducţiune este synonym cu glumă... Aşa: Nu vorbi pleavă, adecă lucruri de nimic — glume şi nu lucruri temeinice.
—   Contraodă (itapaSia gr. parodia, I. — versuri pe dos, contrare versurilor bune). Contraodele deşteaptă plăcerea glumelor şi
 104
SYNONYME
provoacă ridicolul. Etym.: Contra, I. şi gr., — cantus, carmen, 1.. Transformare (sensu proprio : Ms-taiJ.bpftost;, [/e-MtoXast?, gr., metamorphosis, metaplasmus, 1. — jj.sTaţj.opţîw, gr. transfi-guro, transforma, I. ii.î-.vxliaau, gr , transformo,reflngo, 1. =adâ o nouă formă). In metamorphosele lui Ovid, să remarcă fel de fel de transformări, — Sensu ecclesiastico : Să nu vi să pară glumă, când vefi vedea transformări cereşti, ca lumina să se prefacă în întuneric şi ’ntunerecul în lumină, nici când vefi auzi c'o femee a fost transformată în peatră (dacă se poate crede), nici de transformările zeilor păgânătăfii, în diverse a-nimale şi ’ndiverse chipuri ciopliie. — Metaph.: rcapwSia, gr., parodia, I., = transformarea unor poeme alese în pceme ordinare: Poeţii uşuratici au încercat tranformări în versurile clasice.— Etym. : Transformatio-transformare, 1.
      Paschalie, emerologiu, calculator, calendar, ephemeră, synaxar, diar, ziar.
      § 164. (Paschalie (icaux^Xiov, gr., paschalium 1., = calendar parpetuu ce conţine epoccha Paştelor şi a celorlalte sărbători pe mai mulţi ani), — Citind în paschalie, te orientezi de sărbătorile de peste an. — Vorba paschalie să’ntrebuinţază $i’n ex-presiuni populare, în senz metaphoric, ca : Şi a uitat paschaliea a casă, adecă s’a încurcat în socoteli. — Alt senz: Carte de di-vinaţiune : Oatninii creduli ’şi căutau viitorul în paschalie. Rad. de orig.: xâox«, gr, pascha, 1, de unde Ttaoxa^w gr. — pascha celebro, 1.,— Emerologiu şi imerologiu                gr-» imerolo-
gium, 1. = noctis et diei spatium, calendarium, 1.). Imerologiul serveşte a cunoaşte sărbătorile de peste an. Apoi: V^spîit.) = diem transigo şi              — calculez zi cu xi. —Calculator (Xe-
               gr, computatio, supputatio, 1. =numerarea unor socoteli, a unor zile1. — Egypfienii aveau calculatorii greşite a timpului.
—  Metaph.: Calculatorul meu nu să potriveşte cu al altora. — Alt senz : Cel ca calculează : Nec calculator, nec notarius velox. Mart. Etym. : Calculator şi calculator iu s, 1. = cartea, tabla ce serveşte la calcule. — Calendar (calendarivm, 1., ^j.spîXi^iîv gr. = numerare de zile. — f^.spoXc-^o) — dies numero, secundum dies distribuo, 1.=»registru, care conţine urmarea zilelor anului) Dupre
dU RADICALI DIPUK1ŢI
 105
 calendar, anul are 365 z le şi anul bisect 366. Calendar mai significă: Registru de dajdii, de impozite, de datorii. Perceptorul a înscris în calendar multe contribuţii.— Rad. de orig., calen-dae] 1 = prima zi a fîecării luni la Romani, ca: Calendis Ianu-oriis = în prima zi a lunei Ianuar. Proverb.: Ad calendas grae-cas solodre,— a nu plăti nici odată, fiindcă Grecii n’aveau acest calcul.— Rad. de orig., calare, 1. = a chemă, a înştiinţâ, a vesti zilele a V sau a VII, a lunei, în care cădean nonele. Ephemeră sau ephemeridă              gr., ephemeris, \.= diarium, calenda-
 rium, 1., =notis de zi, registru de notat zilele, calendar). In ephemeridă s'au notat zilele in care se ’ntemplă schimbări de vreme. ’Eţ-v^îpsuo^ = quotidie versor in re aliqua.—In eujus ma-ni bus ceu pinguia succina tritas cernis ephemeridas. Juv. = Jurnal de transscris ori ce afacere şi zilele lunei. Synaxar (suv«. Jja'ptov, gr., synaxarlum, 1., neol.,=ca endar. Rad. de orig., congregatio, collectio, 1. — adunare reuniune. Sensu ecclesiastico : Conventus ad sacram toenam = reunirea credincioşilor pentru sf. sacrificiu, şi prin ext. sacra caena, la primii chreştini == sf. Liturghii         gr.= cangrego, consocio, conjungo,
 coiligo, concilio, 1.— Sensu ecclesiastico: Hospitio excipio.— Hospitio fratres et sorores excipere=a primi In gazdă pre fraţi şi surori. Hospitium omnibus hominibus praebSre = a dă găzduire tuturor. Ziariu sau diariu (diarium, I.,             gr.= re-
 gistru de socoteli, carta de zi). In ziar s’au trecut cheltuelile de pe întreaga zi. Cum seruis urbana diaria rodere mavis Hor.= jurnal de zi pentru socoteli.
                            Pasiune, patimă, sujerinfă
      §. 165. Pasiune, passio, I., niDoţ, gr.= quod quis patitur) Pasiunile sînt pe oameni. Patima                 gr., passio, l.) Pa-
 timele duc pre om la tiu sfârşit. Sensu ecclesiastico: Cala-mitas.—pătimire, nenorocire: Patimile sf Pârinfi erau o teroare. Sujerinfă (moerar, molestia, passio, 1.,          rcâOoc, r.d^xx, gr.).
 Sînt oameni c’o suferinţă vecinică, de care nu pot scapa.—Etym.: soufjrance, fr.— Rid. de orig. sujferre, 1., sofferire, it., souf-jrir, fr.
 106
SYNONYMd
                               Poştele, sărbătoarea suf erin fii.
       §. 166. Paştele (ti riasya, gr. indecl., pascha, !., med. = sărbătoare mare la Ebrei caşi la Chreştini, sărbătorită în fiecare an la dată certă). Bbreii sârbează paştele in amintirea suferin-filor lor în Egypt şi-a trecerii mărti Roşii şi Chreştinil în memoria resurecfiunii lui Christ şi a patimilor lui. Etym.: Rad-de orig., pasah, ebreu => trecere. lîasx^io, gr = pascha celebro — sărbătoresc paştele. In raportul votbelor grece, t.'w/m = paiior, officicr, caşi pascha, 1., notata, gr. sînt radicali. Sărbătoarea suferinţa (festus dies sufferens sau patiens ).='eop-cctai|j.st r^epsa mov.ovam, gr.= zile de sărbători pline de suferinţe, fiindcă Christ a suferit moartea şi apoi a reînviet în aceste zile.— Etym.: Sab-bathum 1., ®ci66aTov, gr., sabbat, fr. = sâmbătă, numele celei de pe urmă zile la Iudei, din săptămână, consacrată repausului şi cultului divin, ca sărbătoare menită a invocă pre Iehova, serveşte ca rad. vorbei sărbătoare, de la care prin deducţiune orice zi de odihnă şi de rugăciune se numeşte sărbătoare. Sufixul or, oare, adaos la sabbat formează această vorbă. Suferinţă (sufferentia), 1, souffronce, fr.—suf fer re, 1.—Gr. II3cw.o, ca rad., denotă signi-ficarea vorbei pascha = paştele, ca synonymă cu suferinţa xoaw? r.dcYM = mate me habeo, maleperpetlor. De aci rcamufţio = pascha celebro. Un vers al poetului Juvenal, determină bine rîvna cu care Judeii se ridică cătră religie şi divinitate. Obseroant ibi festa mero pede sabbatha reges, 1.= acolo regii păzesc cu picioarele goale sărbătoarea sâmbetelor.—Obicei care se păstrează şi astăzi de ebreii habotnici, care sărbătoresc sâmbetele numai în papuci, cu picioarele goale. Dupre unii]phiIologi, etymologiea vorbei săr bătoare ar fi mai logică din servatio-seroare, I., servere şi serbare, it. = festum diem celebrare şi prin ext. zi conservată, deosebită de cele şese ale septămânei, dar această derivaţiune cade înaintea vorbei sobbathum, care în origin*a sa etymologică şi dupre significaţiune ne redă vorba sărbătoare.
               Piraterie, corsârie, prădare, latrocinare, h fie, tâlhărie, furt, rapt,— râpîe
       §. 167. Piraterie (itstponsi'a, gr. piratia, 1. meserie de pirat, Ttsţpax^uw = piratieam exercere, praedor, 1.). Piraleriea se prac-
CU RADICALI DIFERIŢI            ___________'107
ticâ cu deosebire pe mare. Rad. de orig., pirata, I., icipa-rîjţ, gr.= hoţ de mare = praedo maritimus, 1.— Omne fretum metuens pelagi pirata reliquit. Lucan.— Corsarie (maritima praeda I., TtsîpaTâia, gr.). Intr’o vreme corsâriea pe mare era foarte întinsă. Etym.: Corsaire, fr., Predare (praedatio—praedăre, 1., T*X«ţ>upa, gr.). Prădarea averii streine mai mult strică decât foloseşte. Rad. de orig., praeda— pradă.— Latrocinare (latrocinium, 1., Xr^Tîia, gr.). Prin latrocinare ajungi nenorocit. Rad. de orig., latro — hoţ. Lalrocinari 1. — Hoţie (xXoirij, gr. furtum, 1. = aproprierea bunurilor altuia). Unii sînt dedaţi din naştere cătră hoţie. Etym.: Prob., dela Gothi — Gothii şi Goţii, popor scythic, care a îngrozit sudul şi estul Europei prin masacrele, şi jafurile popoarelor autochthone («'iioxOovaţ, gr.) Romanii au metamorphozat Gothi în senzul de hoţi = tâlhari, care vorbă prin jarg. a ajuns şi remas şi la Români. Hostis, 1.= duşman şi prin ext. hoţ, pare mai puţin prob. c’ar servi de rad.— Tâlhărie (Xr.o-ceîa, gr., latrocinium, 1.). S’a comis o tâlhărie la drumul mare. Etym. : Tâlhar port., talcare, lat. rust., tallier fr. = caedire, secâre, scindere, put re, 1. — a tăia, a ucide, de unde prin ext. tăitor, ucigător, şi metaph., tâlhar, de unde tâlhărie. Magh. zice tolvej — tâlhar. Furt (jurtum 1., *Xonr„ gr.). Unii trăesc din furturi,— Seu quis apud superos furto laetatus inanl.Virg. Rapt—răpire (’apmyi;, gr. rapina, 1., rad. raptum, din răpire, 1. = a tălhărî, a^furâ, rapt, fr.) —Un mare rapt s’a sioirşit în zorul zilei.— Raptâque potiri Virg.
                                     Plagă, vuln, rană.
      §: 168. Plagă (plaga, 1.,             gr., rad. îîXuJucu> = percu-
tio, jerio, vulnero, 1.). — Soldatul scăpat din răsboi e plin de plăgi (râne). — Sensu ecclesiastico şi metaph.: Poena, calamitas, ictus, 1. = bătaia lui D zeu. — Cele şepte plăgi ale Egyptului, erau o corecţiune dată Egyptenilor de cătră divinitate = vix habet în nobis jam nova plaga locum. Ov. Vuln {vulnus, 1. nX^, gr. — rana sau vulnera ce capetă un corp). Din loviturile primite s’a ales cu mai multe vulnere. Metaph,: Vulnerile lumei mocnesc, şi nu si ştie data când vor isbucni. — Affixae venis a-nimâsque in vulnere ponunt. Virg. Rană                   r.Xr^r,, gr., vul-
nus, 1). Rânile injectate cu greu se vindecă. — Metaph.: Râ-
108
SYNONYME
nile României, s'au vindecat, fiind întregită ou surorile sale. Sensu ecclesiastico: Biserica orthodoxă are multe răni pre care capii Bisericii sînt datori a le vindecă. Etym.: P.um, rus., de unde p<uihtx = răni, şi rana, sl., de unde raniti, sl. = terîre, i..
                  Polychroniare. Jelicitare, gratulăre, cheretisire.
       § 169. Polychroniare (toXuxpovioti)?, gr., diuturnitas, 1., = prelungire de timp, lungă vieaţă §1 prin ext, felicitare pentru mulţi ani. — HoXuxpov^u = moror, prorogo== a dura multă veme, a trăi mult, rad., toXj — mult şi *pove? = timp). — Polychronieri să jac la ocazii fericite şi la zile mari.— Felicitare, ~o ojY/jxtpsiv, gr. = urare, cheretisire, = gratulatio, 1. su-pulpu, gr. = una gau-dio, gratular — acţiunea de a felicită). Felicitări să jac la zile onomastice şi la diverse ocaziuni. Etym.: Felicitation, fr. — Gratulare şi gratulaţie (gratulatio, 1.,                gr, = mare, che-
restisire) Gratulări se fac în diverse ocaziuni fericite. — La-crymas in ipsis gratulalionibus. Paulin. — Cheritisire (tb au-f/*1-petv, gr., salutatio, gratulatio, l). Primeşte cheritisirile mele : E-tym . •/oipet'.aiJ.bq, gr. = salutatio, /., rad. /aip:-t>, gr , saluto, 1. = cheretisesc, felicitez.
                                Prescure, azimă, turtă.
       § 170. Prescure, (itpoţiopâ, gr. rad. itpoaşspw = a oferi, a dărui, — oblatio, 1. = ofrandă, dar). — Prescurile se fac din făină de grâu, Sensu ecclesiastico: Cibus ipse => pănea din care se pregăteşte anafora ce se ’ntrebuinţează la celebrarea Eu-charistiei şi care este signată cu semnul crucii şi monograma lui Christ. — Prescurea e considerată de orthodoxi, ca pâne sfinţită şi ca hrană sufletească. — Azimă                 gr., azyma şi aziman,
1., azyma fr — judaicus panis. — Expresiunea biblică : aţuy.mţ = infermentatus, subinţ., panis, significă              — ’Aî^îţ = nou
fermentatus. - A!vj;.ioţ>aYia= usus panis infermentati.— -o. â^u^«, azyma = festum paschalis apud fudaeos. — Azima este o pâne nesărată şi nedospită — panis sanctus, fabricată în formă rotundă, din făină de grâu, şi ’ntrebuinţată în origină la Paştele Ebreilor şi ajunsă în întrebuinţare şi astăzi sub denumirea de paschă e-breească. — Românii, mai ales vulgul încă fabrică azimă, dar sub
CU RADICALI DIFERIŢI                         109
o   formă mai rutinară, din făină de grâu nou,— Turtă (scriblita,
1,, sTpeirtbţ, gr. =■__ sucitură, covrigătură, subint. ’*p-cc sau xÂa-xeu; == plăcintă sau pâne rotundă. Synonyme cu jzpiwx un fel de plăcintă, din aceiaş rad. sipeyw, şi designă în genere orice soiu de turtă, fabricată rotundă din făină de grău sau de popuşoi sărată sau nesărată. — La Crăciun şi la Bobotează se fabrică turte de grâu. — Forma aceasta de pâre se ’ntrebuinţa şi la Romani, dar sub o formă mai delicată, sub denumirea de Scriblita sau Furcii stfico = plăcintă de sturdzi — Etym.: Tourte, fr.. Rad. de orig. Tortum, 1. = sucitură, covrigătură şi prin ext turtă, de la forma rotundă şi’n specie: Genus placentae şi apoi latinizat îii torta = turtă,
                Presumpfiunc, conjectură, suscepjiune, suspiciune, existimatie, opinie, bănuială.
        § 171. Presumpţiune (praesamptio, 1. prcsomption, jr . u-6-gi'* = presupunere, bănuială). Presumpfiunik omeneşti sunt contrarii. Conjectură (coujectura, 1„ Tî/.;;.rJtwo'.; gr. = judecată probabilă). — Omul trebue să se abstină de a face conjecturi despre existenţa divină. — Suscepfiune (susceptio, 1., e-îvsia, gr. — intenţie, voinţă, scop). Suscepţiile lui, sS par periculoase. Suspiciune (suspicio, 1., ’u-o6i«, gr. = bănuială, ne’ncredere). Suspiciunile de cele mai multe ori sînt nedrepte. Obllnitur, mi-nimae si qua est suspicio rimae, — Mart. — Existimaţie (ex:s-timatio, i., —Soia. vvttyjni], gr = judecată, părere, socotinţă . Dupre existimafia mai multora, ajacerea va eşi bine: — Opinie (opinio, 1, ’îitîvcu vvw;j.y), gr. = părere). Câte-o dată oplniunile se'ncrucişază. Rad. de orig. W.na, gr.— cogitatio, sensus = o-pinio, mens, intellectus — povj.r, gr.. Bănuială (fvwp;, gr-. suspicio, 1.), Bănuiala cade tocmai pre cei nevinovafi, — Etym.: Vanitas, 1 ,=zădărnire, părere nesigură fiind-că bănuială este o părere nejustificată, până să dovedeşte adevărul
                    Procesiune, promergere. avansare, înnaintare.
        § 172, Procesiune (processio, 1., r.pe/.or.rt, gr.,— spoy.wpEw, = înnaintare). Procesiunea armatei merge tn bună ordine. — Promergere (processus, — procedere, 1., upox.o~ij — Ttps/wpîw. gr).
 110
Promergerea trupelor urmează regulat. Etym.: Pro şi mergăre,
1  =ase vîrî, a merge, metaphorice. — Aoansare, -poviow) — itpoep-X0|j.a't gr). Avansarea se face regulai. Etym : Auancement, fr.. Irmaintare ("pov.o^, gr., processus, !.)• Innalntarea armatei se face în ordine, Etym.: In pref. şi ante 1., <=> înnainte. — Sic lua processus habeat fortuna perennes. Ov, = Astfel soarta sa să progreseze ne’ntrerupt.
                         Procesiune, ceremonie, pompă.
      § 173. Procesiune şi procesie (processio, l„ procession, fr., iroii/*r„ gr. = mers religios, procesie clericală în oroarea unei persoane sau facerea de rugăciuni pentru îndreptarea timpului). Întreg clerul a făcut o procesiune la mormântul eroilor. — Ceremonie (processio, 1.,          gr. = formă exterioară a cultului
religios). O mare ceremonie a fost la biserica catedrală, Etym.: Ceremonia, 1., ceremonie, fr = Consecratio caeremoniarum. Pompă ('Jtojv.wr,, gr. processio, /.). înmormântarea s’a făcut cu mare pompă. — Rad. de orig.              gr.   = trimit, fac să meargă.
                          Prochimen, propozit, expoz t.
      § 174. Prochimen (lîpovwi'jxevov, gr., rad. zpoxî^.xt, — positus vel objectus sum ante aliquid, expositum (etlam de mortuis), si-tus sum ante aliquid, propositus sum ante aliquid vel în loco publico.-— De aici: ^psxcî^vov = propus, pus înnainte, aşezat, stabilit, de unde precedare, propunere, expunere, objectul pre care cineva ’şi repropune, sujetul discuţiunii şi al deliberării) Prochimenul lor se pare a nu fi fundat Sensu ecclesiastico : Nişte verseturi din psalmi, ce preced lecturile din sf Scriptură, respective la cânturile şi lectura ecclesiastică, se numesc de ordinar prochimene, precum şi începutul cânturilor ce conţin versetele. Propozit (propositus, 1, 7cpo*$tf«vov, gr. = pus înnaintea ochilor, propus, pus înnainte). Propoziţii, rare-ori sînt demni, a’şi păstră situaţiunea. Expozit (expositus, 1., •7rpo/.=i>îvov = expus la toate privirile). Expoziţii innaintea publicului, trebue să’şi menţină rolul lor de demnitate Expozitus stabat scalis et ponte parato. Virg.
CU RADICALI DIFERIŢI
 111
               Prodigalitate, risipă, profuzie, cheltuială, spese
      §. 175. Prodigalitate (prodigaţitas, 1., prodigalite, fr., ipfiBîa, gr. = cheltuială excesivă).—Statul Jace mare prodigalitate. Risipa (prodigentia, 1, Stacxlăaai?, gr.= acţiunea de a dissipa). Dacă omul n’ar face risipă, ar trăi fericit. Etym.: Re pref. ş* rad. supo sau sipo, insolet şi care rad. se vede şi ’n dessipo — arunc, risipesc. — Profuzie (profusio, 1., profusa erogatio, 1., npiâttis, gr. = cheltuială excesivă). Bogaţii fac mare profuzie in averea lor.—Metaph.: Profuziea de vorbe goale n'ajută la nimic. Cheltuiala (sumptus, I„ Saitavi} gr.). In timpul de fafă se tră-eşte cu mare cheltuială. Etym.: Celăre, 1, == a face ca un lucru să nu se mai vadă—de unde a celui şi-apoi a cheltui, de unde cheltuială.— Spese (sumptus, I.,            gr:  — cheltueală'. Totul  se
procură astăzi cu spese mari.—Etym,: spesen, germ.
                 Proeternul, antetimpul, prooecinicul, chaosul
      §. 176. Proeternul (pro-aeternum, I., sSpo-atumsv, gr. = timpul ce a precedat creaţiunea universului,— înainte de începerea vremurilor, pe când corpurile xereşti şi terestre erau în neorânduială,— şi aceasta dupre credinţa popoarelor antice, bazată pe susţinerile documentate ale învăţaţilor fiecării naţiuni, credinţă ce s’a transmis şi modernilor, cari respectă ideile anticilor). Chestiunea este: Existat-au proeternul ? O logică sănătoasă a minţii omineşti hotă-reşte, că proeternul n’a existat, câci universul cu toate fenomenele sale, este o creaţiune vec nică de sine stătătoare, fără început şi fără sfârşit, creat prin el însuş. Altfel orice creaţiune streină, duce la distrucţie.—Cicsro a precizat bine chestiunea. El zice : Nihil quod ortum est, aetermum esse potest. In adevăr orice lucru care are un îuceput, trebue să aibă şi sfârşit, şi prin urmare, nu poate fi vecinic. Ide le cosmogonice, deci, trebue bine studiate şi aprofundate de mintea ominească, spre a fi aduse la justa lor valoare, altfel remân ca dogme şi pentru lumea modernă, care de altfel e superioară anticităţii în cunoştinţiie cosmogonice. Sensu ecclesiastico : Pro-aeternus, 1., îapo-atomo?, gr. =■ divinitatea existentă înnainte de veacuri şi de timp = qui fuit ante omne aevum. — Scriitorii bisericeşti, vor să dovedească că proeternul = D-zeu —
 112
exista înainte de facerea lumii. Psalmul 89, 2,, descrie vechimea divinităţii, prin cuvintele: , Mai înainte de ce s’au făcut munţii şi s’a zidit pământul şi lumea, şi din veac, pănă ’n veac, tu eşti." Raţionamentul uman faţă cu plăzmuirea naturii ţi cu minunile ei, s’a sbuciumat dela ’nceputul vieţii omineşti, s’afle, care ar fi fiinţa, ce a creat lumea, şi aceasta fiind problema cea mai grea de dis-curcat, a atras după sine un mare număr de controverse.-Scriitorii eciesiastici, ca profesionişti religioşi, nu s’au depărtat de ideea, că existenţa lumii, nu s’atribue decât unei fiinţi superioare, şi care fiinţă este însuş Dumnezeu, fiinţă atotputernică şi nevăzută, pe când scriitorii laici, dispenzaţi de a face pe profesioniştii religioşi, susţin cu temei că însăşi natura este D-zeu ţi D-zeu adecă Natura însăş este un complex al tuturor fiinţilor. După Virgil, bazat pe systema platonicienilor, însăş natura era D-zeu, şi D-zeu era însăş o comprehenziune al tuturor existentelor. Seneca defineşte astfel divinitatea : Nihil autem aliquid est natura quam Deus et dioina quaedam ratio toti mundo et par-tibus ejus inserta. Ideile laicilor anticităţii par a fi întemeete, căci numai natura prin ea însăş, este D-zeu care are o vieaţă vecinică. Dupre aceeaşi idealişti, necesitatea numai de a dă popoarelor o direcţiune morală, a silit pre înţelepţii lumii, a prescrie regule de conduită în vieaţa socială şi a susţine că aceste regule, sînt inspirate de D-zeu, care a creat universul şi toate fiinţile.— Antetimpul (ante-tempus sau anteaevum, I., wpo’oiStov» gr. — înnainte de timp, înainte de existenţa universului).— Antetimpul este ceva necunoscut şi imaginar în mintea omineascâ, şi totodată fără fiinţă, căci lumea n’are nici inceput, nici sfârşit— Acelaş senz cu proeternul.
Prooecinicul (pro-aeternum I. spo-’afîtov gr. = înnainte de ve-cinicie, de timpul vecinic). — Prooecinicul este o închipuire o-mlnească. — Sensu ecclesiastico : ripor.-fcmiEHs, rus, — Deus, ’o 8ssţ, gr. = kotx, rus. — Ruşii, sînt cei mai pravoslavnici, între ortho-doxi, ei nu discută divinitatea, ei o respectă şi să ’nchină la ea. Pentru dîn^ii nu’i de cât kotx, care’i apără de toate pericolele şi’i ieartă chiar şi de crime. Etym.: — Ifpoi{-kmixnî, rus.
Chaosul (chaos 1., %6.oî, gr. Si crede că Grecii, au împrumutat cuvântul yds; dela fenicieanul Sanchoniathon, scriitor, pro-
CU RADICALI DIFERIŢI
 113
babil, înainte de r£sboiul Ţrojei). — Cuvântul designă: Confuzi-unea naturii, înnainte de creaţiunea lumii. — Anticii filosofi greci, adăpaţi, probabil, de principiile biblice, şi ale altor popoare, care de conivenţă, cu Ebreii, admiteau aceleaşi principii asupra e-xistenţei universului, admiteau o materie preexistentă creaţiunii lumii. Lucreţiu şi Diodor de Sicilia ni-au transmis aceleaşi noţiuni cosmogonice dupre systema anticilor filosofi greci. Insă, ei zic: „D-zeu nu era creatorul ei, el n’a făcut decât a o supune la ordine şi armonie11. Aristophon zice despre univers: „La ’nceput nu eră decât Chaosul, noaptea, negrul Ereb şi profundul Tartar,
 —  pământul, aerul şi cerul nu existau încă*.— Ovid, echoul lui Hesiod, zice, despre chaos, M. T. 7: „Rudis et îndigesta rerum molesu. Din aceste citaţiuni, reese, că ’nvăţaţii anticităţii, s’au preocupat cu multă hotărîre cu ideile despre creaţiunea Universului, despre proetern, şi etern, precum şi de puterea creaţiei şi dupre părerile lor au ajuns a convinge, că nu se poate să existe o forţă superioară-supranaturală, care să fi creat universul, şi care să dispue despre vieaţa lui, şi că acea forţă şi acel D-zău, este însăş natura, creată prin sine însăş şi eternă. Că ideile biblice sînt nişte platforme, zic şi, pentru conducerea poporului Ebreu, caşi toate cele-alte idei religioase ale altor popoare—respective cu divinitate, şi că omul fiind din firea sa o fiinţă slabă şi timidă, a trebuit să se pue sub scutul unui apărător, fie acel apărător o fiinţă vie sau numai închipuită. Pentru aceasta, popoarele antice, au avut zei nenumăraţi materiali şi fictivi. Unii scritori susţin, duprecum s’a constatat, că, fiinţa supremă, care este D-zeu, şi care a creat universul cu omenirea, există, şi că ea conduce totul şi va conduce pe vecinicie. Ori-cum ar fi, aceste controverse, trebue înlăturate, şi pentru ca omenirea, să aibă o bază solidă şi morală în viaţa socială, e datoare, a respecta principiile religioase ce’i aparţin, ori care ar fi ele. — Ideile christiane religioase, mai cu samă, au dat împuls omenirii, de a se aşeza pe baza solidă de redeşteptare şi civilizaţiune.
 Proimiu, exordiu, primordiu, introducere, procuoântare, preludiu, preambul, preliminare, început, prefaţă, predislouie, antepunere,
                                      propunere.
                      § 177. Proimiu (xpooCpuov, gr., prooemium, I., = începere,
                                                                  8
 i 14
SYNONYME
 încercare, pregătire). E bine a face un proimiu sfud’os, de a cunoaşte natura în diversele ei elemente. Sensu ecclesiastico: început, introducere, precuvântare, exordiu. Proimiul făcut Ia tăl-cuirea evangheliilor de profesorul loanovici, este o lucrare de valoare. Exordiu, (exordium)!., 'poo(;;.to;, gr.= prima parte a unui discurs. Oratorul îu exordiul seu, a atins punctele esenţiale ale discursului Expediam et primae revocatio exordia pugna. Virg. Primordius (primordium, !., iţpoofaiov, gr, = întâiul început). Mulţi din tinerefâ îşi coordonă un primordiu nimerit pentru o viafâ ticnită. Introducere (Introductio, I., -po«7°'f'î gr. = acţiune de a întroduce pre cineva în ceva sau undeva sau de a întroduce ceva în ceva). Introducerea de la opera sa este de o valoare ştiinţifică. Precuventare (prooemium, 1., itpoa;j.tov, gr. %pooi\j.a%6z — ad prooemium pertincns: începere, început). A făcut o minunată procuvântare la opera sa. Etym.: Pro, pref. şi conventum = cuvânt, rad., convenire 1., — Preludiu (praeludium, 1, irpooty.tov, gr.t=> începere, încercare, pregătire). Preludiile de a imita ope-rile poetului Horatiu, nu pot reuşi cu un bun succes. Preambul (upcafiMsv, gr., praefatio, ptedoentio, principium, exordium — lucrul vorbit prealabil). A pune în practică un preambul = uti principio. - Etym.: Preambule fr.—Preliminariu, praefatio, exordium, I , itpoo!;/.tov, gr. =care precede materia principală). Preliminările acestei opere sint pline de erudiţie, Etym.: Prelimi-naire, fr. început (iniţiune, inceptum, principium, exordium, I. 7rpoit(j.iov, gr.). Când începutul este bun, e speranţa că şi sfârşitul va fi bun. Sensu ecclesiastico: La început era cuvântul, şi cuvântul era Dumnezău. Del noslra incepta (proiecta) se-cundant. Virg. Etym.: Inceplus,— incipere, l.— Prefaţa, praefatio, l. preface, fr , itpiXoYoc, gr. = introducere în o operă, expunere pe scurt a unui conţinut dintr’o scriere). Autorul a prescris o frumoasă prefaţă, Sensu ecclesiustico: Prefaţa operilor lui Gregore Bogoslovul este o capodoperă. Predislovie (exordium,
 1., irpoointov, gr. = prefaţă, precuvântare), Dicfionarul rus francez posedă o erudită predislovie. Sensu ecclesiastico: Cărţile ec-clesiastice ruse, posed lungi predisiovll. Etym.: nptAncaoRif, rus. Anfepunăre (prooemium, 1, -poo!;j.tov, gr. — punere înainte, pre-fatîo). Antepunetile cărfilor, arată cuprinsul Etym,: Ante-ponere
CU RADICALI DIFERIŢI
 115
 !. — Propunere prooemiune, 1., icpooî|/.wv, gr. = prefaţa. Propunerea de la început este bună. Etym. Proponere.
       Promamâ, strâmoaşă, străbună, străbunică, bunică, bunic, strămoş, străbunic.
       § 178. Promamâ (^po/ir,wp, gr., rad. upo^-njp, gr. = aoia, primamater, i. = bunică), Promamelc iubesc nepoţii. Etym.: llpo şi             \i.c/.\i.[i.rh jj.a[j.ţj.aia, \i.a\tJ.-x, gr. şi mater, mămică, 1. =»
voxinjantum. — Strâmoaşă (proavia, prima mater, 1., npcwj.a[«i, gr. = mamă mare). Strămoaşele se’ngrijesc de cei mai tineri. Etym.: stră = trans, 1. şi major, 1., prob. din vorba moş care este formată din major = mai mare, mai bătrân, aşa că major, a devenit maj şi-apoi maş şi moş. Străbună (proaoia, abauia, itpop^-cwp, gr). Străbunele bune, rămân în memoria urmaşilor. Etym.: Stră = trans, 1. şi bună — bona, 1. Bunică (avia, !., jxa\>.\>;rt gr.). Bunica moare de dorul nepoţilor. Etym.: dimin. din bona, 1. Bunic (avus, !., icâracaţ, gr.). Bunicii nedarnici nu’s văzuţi bine de nepoţi. Etym.: Bun — bonus 1„ — Strămoş (proavus, 1., rcpoicsîmra?, gr., Strămoşii bine-făcâtori, nu sînt uitaţi. Cui proavis ingens clarumque paternae Nomen a-rat, virtutis Virg. — Etym. : Stră = trans şi moş = major, 1.. Străbunic (proavus, obaous, 1. xpoitatwp, gr. = şeful unei întinse familii de descendenţi),— Străbunii cei buni nu sînt uitaţi de urmaşi, sunt tabavique atavique tibi, el stirps clara parentum. Anon. Etym.: stră ==> traus, 1. şi bonus. 1,, — strămoasă după mamă : MrjTpopjTwp, strămoş după mamă \>.rtzpoT(dzii)pl strâmoaşă după tata = icatpo^Twp, strămoş după tata => icaTpo|;.âTiop,— Mi-tropatorii şi patropatorit ţin casă bună.
       Prjnuntiaţia, oorglas, exclamaţie, ecphonis.
       § 179. Pronuntiajie (pronuntiatio, I., Ttpo^opâ, £*6or;9tţ, gr.). O bună pronunţiaţie jaco vorbirea cu eject, Vozglaz (pronun-ttatio, I„ ’s*<pcbvr]dis, gr, = strigăt de bucurie, de mulţemire).—La orice jericire, omul scoate din pept un vozglas.—Etym,: kks-rartCK, rus,, — Exclamaţie (exclamatio, 1., âvaSu^otţ, gr.). Omul
 116
SYNONYMiî
la ortce mişcări subite, face câte o exclamaţie. — Rad. exclamare, 1. = a striga: Tu miser exclamas utstentora vincere possis, Juu. — Ecphonis              it?, gr., exclamatio — I., rad.,
        s=s exclamo, pronuntio = pronunciaţie distinctă cu voace tare, strigăt de bucurie, de surpriză, proclamaţiune, etc.). La vederea fantomei, copila a slobozit un ecphonis, de a fost auzit de toatâ lumea. Sensu ecclesiastico: Ecphonis se numeşte, cele de pe urmă cuvinte ale unei rugăciuni pre care preotul le pronunţă cu voace tare, pentru a deşteptă pre credincioşi la simţul religios.
            Prosomie, podobie, asemănare, potrivire, uniformitate, comparaţie.
     § 180. Prosamie (npoţfyota, gr. similitudo, l.=asămănare cu, analogie cu, apropiere cu, uniformitate cu sau între, a fi în raporturi cu sau între). Prosomlile (potrivirile, uniformităţile) între aameni sînt hotârîte de natură. Sensu ecclesiastico: Cântările cu care s'asimilează altele la cântare. Prosomiile servesc de model altor cântări,                 —  Sym  assimilis,— i;po<joi«tc<o =
comparo, 1.— Podobie ('o|j.otovr^, gr., assimilatio, similitudo, I.). Intre oameni există podobie, ca şi înire lucruri. Sensu ecclesiastico: cântare cu care s'asimilează altă cântare. Podobiile dau direcţiune altor cântări. Etym.: ik>a«bîi, rus = similitudo, podobni, sl. = similis.— Asemănare (similitudo, comparatîo, 1., gr.) Există asemănare între obiectele naturii. Etym.: Assimilatio,— assimil&re.—Potrivire (similitudo, 1., 'cjxoic'r;;, gr.). Este mare potrivire între noi doi — Etym.: iK'TpfKHocTz, rns. iioTpfK.» =3 necesitate, trebuinţă şi prin ext., prietenie, înrudire, a-semănare, potrivire. Vorbele potrivire şi protivire, de şi s’ar părea că prin lapsus linguae, să confundă în română şi se ’ntre-buinţază în acelaş senz, totuş ele diferă în senz şi trebue a le separa. Potrivire = similitudo şi protivire — contrarielas, 1. Tu ’mi faci mie împotrivire, adecă me contrazici.—Etym : upothiuk'ctx rus.= contrarietate,—npoTHKnziH, rus.,= contrarius.— Uniformitate (mlformitas, 1., novoetSsta, gr == asemănarea mai multor persoane şi a mai multor lucruri, sau a mai multor idei'. Intre aceste o-
CU RADICALI DIFERIŢI
 117
biecte există uniformitate. In capul nostru există o uniformitate de idei. Comparaţia (comparatio, I., ou^wt;, gr.) Intre ideile şi conduita oamenilor, să fac dese comparaţii.
                       Prosperittate, fericire, norocire
      § 181. Prosperitate (prosperitas, /.,            gr. = stare
norocoasă). Prosperitatea României constă în buna ei conducere de cătră guvern. Sensu ecclesiastico : Prosperitatea oamenilor constă în iubirea aproapelui şi ’n dragostea cătră D-zeu. Spes hominum placula prosperitate juvat. Pred. Fericire (felicitas, 1., ’evTtoqia, gr. Mulfemitul de soarta sa, trăeşte în fericire, Sensu ecclesiastico: Ca să ştii ce este fericirea, trebue să iei cunoştinţă de cele nouă fericiri şi să t ui în practică doctrina lor. Norocire (secunda fortuna, li 'evr^pia, Norocirea şi-o face omul singur prin munca şi onestitatea sa. Sensu ecclcsiastico: D-z&u dărueşle oamenilor numai norocire, ei sînt vinovaţi dac'o repugnă. Etym.: lupvvs, rus, = termin, limită, fine şi prin ext., norocire.—Naroka, sl. — termin, soroc şi metaph. noroc.
          Protheză, propoziţie, pian, project, propunere, jertfelnic.
      § 182. Protheză (xpsOîoi?, gr., proposilum, l. ceea ce se propune de a se desbate). - Toţi am consimţit ca protheză să sg pună mai târziu în discuţiune—Metaph: Promissio ; oolun-tas, 1. : Protheză trebue îndeplinită. — Ca chestiune de gram.: Propoziţie = propositio, 1, IlpoOîj’.ţ, gr. — Prothezele sînt nişte prejixe.— Sensu ecclesiastico: un altar mic, aşezat în partea nordică a sanctuarului şi care serveşte pentru proscomidie. Proteza este unul dintre odoarele sfinte. In senzul biblic : Pânea propunerii în templul Ierusalimului: Wp-tot Tr)O7.pî0îoî;s, gr. Rad. TcpcTi'Or^.i, gr. = propun, pun înnainte. — Propoziţie (propositio, 1, TCpoOîai?, gr. — ceea-ce se propune pentru a se discuta şi hotărî). Asupra propoziţiei au urmat lungi desbateri, Plan. (Tvpuatpîo;;., gr., propositum, consillum, 1. = project1. Planul a fost executat întocmai. Metaph.: Mi-am făcut un plan de a pleca în America Propovitum que premit flagratque cupidine currus,
 118
SYNONYME
Ov. Etym.: Plan, fr.— Project, (PovX^. gr , consilium, I.,— In senat s’a prezentat un project de lege. Etym: Projet, fr., Propunere (propositio, I.; îcpbOsoiţ, gr.), Propunerea lui a jost ţinută în seamă Etym.: Proponire, I.— a propune, de unde propunere. Jertfelnic, numai sensu ecclesiastico (fîtop?, gr. ara, 1.= altar pre care s’aşezau jertfele). Jertfelnicul era o mobilă pentru arderea victimllor, şi prin deducţiune acelaş senz ce protheza, = un altar mic: Jertfelnicul serveşte pentru proscomidee. Etym. /Keptk-Iî/\nhhkx, rus., rad. de orig. JKspTKa.
Protocol, bruion, comentar, ciornă, reproducţie, transcripţie,
                                          copie.
       § 183. Protocol (xavfav, gr, calamus textorum, 1,=formular pentru scris acte). Actele au fost formulate conform protocoalelor.—Etym. Protocole, fr. Protocoale se numesc de asemene, procesele verbale formate asupra desbaterilor conferinţilor, diplomatice. Bruion, ('unoypxţij, gr., praescriptio, delineatio, rudis descriptio, adoersaria, 1.= ceea-ce s’a scris mai înnainte şi dupre care trebue a se transcrie un act). Actul s’a transcris conform brulionului. Etym, Brouillon, fr.— Comentar (commentarium I.» *<mjv, gr. = formular de dresat acte. Alt sens: Expunerea unor fapte cunoscute de însuş autorul. C. luliî Caesaris commentaria do bello gallico. Alt senz: Explicaţiuni asupra unor opere, Scriitorii moderni fac comentariu asupra operilor scriitorilor. Ciornă ’aTtoYpaiysv, gr, apographum, 1.— exemplum libri descriptum,— ’îţoyipây.c^ gr. — de scribo, 1.). — Scriitorul a format mai multe ciorne,   dupre care se vor copia mai multe         exemplare de acte.
Etym.:    vtpiM 'A chitim   iiacpno  h.ihhca iihos, rus, — sînrat, turc--
ciornă, reproducţie de pe un act pe alt act. Reproducţie (Wtypafus, gr., anligraphum, I. == acţiune de a copia;. S’a făcut reproducţia unui document domnesc, Etym : Reproduction, fr.— Transcripţia lj,exa-(pixfT„ gr.—transcriptio, 1., s’a făcut transcripţia actelor pc curat.    Copie    gr.,                 antigraphum 1. = script făcut dupre un                                              altul sau script dupre care se face altul). S’au terminat
documente.’e scrise dupre copie şi copiile luate de pe documente, Etym.: Copie, fr.
CU RADICALI DIFERIŢI
 119
           Protosynchel, primul ordonator, primul poruncitor, synchel, ordonator, poroncitor
      § 184. Protosynchel (zpw-rasvYvaîXo?, gr., primus ordinator, 1., = celce orîndueşte, dispunea de mersul treburilor tn familie. Sensu eclesiastico: o autoritate ecclesiastico onorifică. Pro-tosynchelli diriguesc tagmele monachale. In origină protosyn-chelii caşi syncheiii, erau întrebuinţaţi în serviciul patriarchiei» mai tărziu, aceste titluri au trecut la tagma monachalâ. Etym., rad de orig.: xpmoţ = primus şi coy*-:Xîuw = Yuftes, hortor, /,— Primul ordonator (primus ordinator, I.—                        gr.= cel
întăiu care ordonă). Primii ordonatori, de drept, au autoritate asupra familiei şi metaph., au atribujiiie capilor de stat. Primul poroncitor (primus imperator, 1.,—Kpio-o? StacTaa^wv, gr.= cel întăi, care poronceşte = Woxp&Twp, gr.). Primul poroncitor, ordonă nu face glumă. Etym.: Primus, 1, şi porucim sl., parancsolok, magh. = jubeo, 1. = poroncesc, de unde poroncitor.— Synchel (or'y.îko;, gr., ordonotor, 1.). Syncheiii erau sprijinitorii familiei.— Sensu ecclesiastico: O autoritate mai inferioară ca Protosynchelii. Syncheiii serviau in Biserică în locul protosynchehlor. Ordinator ş! ordonător (ordinator, disposator, 1., Ştafeta?, gr.). Ordinatorii pot lua orice dispdsifii. Poroncitor (imperator, 1.— StaTasvwv, gr.— care poronceşte). Poroncitorul n'are sîăpănire pe vorbe.—Eo ne nomine, imperatorul unica Catul, —comandant, şef de armată. Etym.: Porucium, s\.= jubeo, de unde prin ext poroncitor.
                       Providenţă, pronie, prospicienfâ, grijă.
      § 185. Providenfă (providentia, 1., np6voia, gr. = suprema înţelepciune a lui D-zeu, care guvernează lumea). Providenfă divină are grijă de mersul regulat al universului.— Ut illa quon-dain providentia Dei. Paulini. — Pronia (-pivo<a, gr. providentia I.'. Pronia cerească intinde razele sale bine făcătoare asupra tuturor. — Prospicienfâ (prospicientia. /., xpovota, gr. = grija de mai înainte, vederea de mai înnainte) — Prospicienţa face ca ori ce lucru să iasă bine — Grija (curare, onouSv;, gr. = atenţiune a-plicaţie de spirit). Omul are grijă nu numai pentru sine, dar pentru ai sei. O curas hominum, o quantum est în rebus inane !
 120
SYNONYME
Pers. Etym.: rpf>K<mf, rus., = starea spiritului, întreţinută de idei vagi, băgare de seamă, şi prin ext. îngrijire, grijă. — Grigentia din drlgentia şi acesta din diligentio, = Cura — diligentia, se pare forsată, şi orto gr., depărtată de — grijă.
                                   Psaltire, psalm.
      § 186. Psaltire (r.aalrijpiov, gr., psalterium, 1. = genus ci-tharae. 1., = instrument de musică cu coarde). Non arguta so-nant tenul psalteriă chorda. Virg. — Sensu ecclesiastico şi metaph.: Psalterium Davidis = liber psalmorum Davidis <=> cartea psalmilor lui David. — Psaltirea sau psalteriul conţine cele mai de pref şi mai înţelepte carmine religioase, pentru care şi Biserica chreştină le-a adoptat, ca o podoabă religioasă, şi cari dau un impuls moralei chreştine.]— Psalm ftâX-rioţ, gr., psalmus, \.~tactus et tensio, (netvorum. in arcu),— Jidium cantus,—carmen quod jidibus,— etiam voce ad fi-des, canitur, designă în genere cântarea cu un instrument).—Psalmii la Ebrei erau foarte plăcuţi. — Sensu ecclesiastico : 'ţaX;j.o; = hymnus, 1. = cânt religios : Psalmii (cantus, 1.) deşteaptă între a-sistenţi simţul religios şi apropierea de divinitate. — Rad. de orig ^âXXic, gr. — tango, pulso, 1, = Chor dane jidibus cano, puls o, pselo şi prin ext. voce cano.—Sensu eccl.: Psalmos cano.
          Purificafie, purgafie, expiafie, ispăşire, curăfire de picate
                                        spăşenie
      § 187. Purificafie (purificalio,\y.aOapo;;., gr, acţiunea de a purifica, de a curăţi). Prin purificafie orice object devine curat. Sensu ecclesiastico: Purificarea sufletului uşurează Intrarea în Rai. Purificafia sf. Fecioare = ? X-y.-xv-.r, ~r:; 0s:t: gr. Purgafie (purgatio, 1., ’uKoxdOapsn, gr. = acţiunea de a purga). Purgafiea aerului în]camerele de locuinţă, dâ vieaţă nouă corpurilor slăbite.—Sensu ecclesiastico : Purgaţiea sufletească apropie pe om de cer şi de D-zeu. Expiatie, (expiatio, 1., «otţ, gr = acţiunea prin care se expiează o greşală). Expiafia păcatelor, duce pe om la Rai. -Ispăşire (expiatio, 1., ’exxwjx, gr.) Ispăşirea de pecate, dă omului o nouă vieafă. Etym.: Knaumf, rus. = mântuire, salvare.—Curăfire de pecate (peccatorum purgatio, 1.,
CQ RADICALI DIFERIŢI
 121
 s....."      "   ......
 o y.a0ap;j.o; tâiv             gr.).  Curăţirea păcatelor, aduce o nouă
 fericire.— Etvm : curatus, 1, = purus, — curâre = a privigheâ, a ’ngriji, şi prin ext. a curăţi, de unde curăţire.— Spăsenie (pec-catorum purgatio, I., 'o -/.aOap.j.;? -rwv ’ajj.sp'irju.âTtov, gr.). Spâseniea picatelor uşurează sufletul. Etym.: ciixcaiss, rus,— Rad. de origină, prob, expiaiio I. = octotio;/, gr. = acţiunea prin care să ex-piează c greşală. — Expiare = a expiâ, a purga: Digito et lus-fralibus ante salinis expiat. Pers.
                                              R.
                             Religie, credinfă, cultul divin.
       § 188 Religie, (religio, diuinus cultus, !., Oprjay.îia, gr. = cultul, pre care omul trebue a-1 dă divinităţii, sau în tot căzu!, unei puteri superioare, naturii divine). Religia este baza societăţii umane, fără de care lumea n’ar putea exista. — In fond religia nu este altă ceva decât o busolă conducătoare a vieţii <>-meneşti. Religia a luat fiinţă odată cu omul, fiind sădită în inteligenţa lui prin natură.—Există şi astăzi popoare, care nu cunosc altă religie, decât mersul fenomenelor naturii, care le impune groază şi ie deşteaptă mintea ca să înţeleagă, că este o putere supremă, mai tare ca dînşii, şi căreia trebue să i se’nchine. Ca, Latonii şi insularii oceanilor,—când fulgeră şi trăsneşte, ti se’ngrozesc şi se feresc de a supără pre acea fiinţă puternică, impunându-şi regulele unei vieţi sociale, fie chiar salbatică, şi cu această religie, aceste popoare trăesc o vieaţă de- secole.— Chestiunea este cine /orrnează religiuniie ? Toţi oamenii.—Vremurile, p refăcând vieaţa socială şi ameliorând inteligenţa ominească, în locul religiunii materialiste şi naturale au introdus religiunea nouă cu un mare număr de zei, potrivit cerinţilor timpului. — După vremuri şi a-ceste religiuni au căzut şi popoarele antice su devenit popoare nouă cu religiuni nouă, ajutate de inteligenţa unor oameni geniali născuţi toţi între dînsele. Cine au fost legiutorii Moisi, Christ şi Mahomet?Toţi au fost nişte oameni geniali, cari au introdus religiuni nouă potrivit vremurilor.—Va veni timpul când omenirea va ajunge culmea deşteptăciunii, şi va dictă nişte regule sociale mai nouă şi mai priincioase societăţii şi vieţii umane. Intre reli-
                                                                      8*
 122
SYNONYME
 giunile actuale Christianismul este religiunea cea mai de seamă, aşezată pe o bază solidă, care propagă dragostea şi iubirea între popoare.-Christ a fost omul genial, un complex de divinitate.
 In preceptele evanghelice, găseşte toată filosofia şi 'nţelep-ciunea divină conducătoare a vieţii popoarelor. Acolo, ura, zavistia şi crima între fraţi sînt condemnate. Conducătorul Christia-nismului este clerul.—Clerul trebue respectat de christiani şi ’n-văţăturiie sale considerate ca sfinte, fiind bizate pre preceptele evanghelice, eşite din înţelepciunea divină.—Religiunea de stat a României, şi '11 genere a tuturor Românilor este christianismul orthodox ia care tot românul trebue a să ’nchina cu evlavie. — Sic transeunt mundi vicisitudines. Etym.: Religio şi reiigio, 1. rad. de orig : Religâre, t. =a lega, şi sensu ecclesiastic,= a legă pre om de D ze^i, şi nu din relegere 1. = a apucă din nou pe aceeaş cale, şi nici din pref. re şi           gr.,  dupre Doderl.—
 Credinţa (fides, fidelitas, religio, 1., wotr$, gr.= convingere deplină). Omul cinstit are credinţă deplină în vorbele oricui — S. ecclesiastico. Credinţa voastră să aibă o limită, să nu vă * fişele Fariseii.—Nulla fides pictasque viris, qui castra sequun-tur. Lucr. Etym.: Credenza sau credenzia, it. rad de orig. credere, 1.== a crede.—Cultul divin, 1, cultus dei, divinus cultus, religio 1, 0pv)o*£v[;.a. gr.— închinarea pre care omul trebue a o aduce divinităţii. Cultul divin pentru om este o necesitate, căci altfel orice speranţă de vieaţă este perdută. Fiecare popor tră-eşte cu cultul său divin şi fiecare popor crede în superioritatea cultului său, pre care-I consideră sacramental, dar toate popoarele tind a recunoaşte în divinitate o putere supremă, care nu poate fi alta decât însăş natura.
       Ripidă, muscar, apărătoare, evantail, ventilator, foaie
       § 189. Ripidă (pi-iîiav, gr. din ptw's, flabellum, 1.== evantail, rad. de or.        gr.= ventilo, 1.,*.—Cu ripida să apără camera
 de aerul stricat. S. ecclesiastico. Instrument de care se serveşte diaconul pentru a apera sfintele în timpul efectuării Liturghiei. Et modo pavonis caudae flabella superbae. Prop. — Muscar (muscarium, !. pwBtov, gr).—Cu muscarul ne operăm de muşte-Apărătoare (flabellum, /., pwlSiov, gr., instrument de apărare)
CU RADICALI DIFERIŢI
 123
 Cu apărătoarea ne servim pentru ventilarea aerului. Elym.: Ap-paratum-appar&re 1., a pre-ăti, a ’ngriji, a apăra, de unde operatoare. Evantail, (ptâţ, cr, flabellum, 1, evantail, fr.) — Cu eoantaitul ne apărăm de căldură. — Ventilator (ventilator 1.,
 ; r-tţ gr.= maşină, care serveşte a reînnoi aerul). Cu ventilatorul prefacem aerul în casă. Foaie sau foi (follis, 1., ffoa,
 — instrument pentru a excita ventul). Ferarii excită ventul cu foile sau foalele pentru a întreţine focul. = ferarii ignem ueniilando (p»cî£io) excitant. Prin ext. ventilator, purtător de aer, apărător, venturător.
                    Rixă, sfadă, ceartă, calabalîc, bucluc, cârc, tă, gâlceava
      § 190. Rixă, (Rixa, 1., ’epk, gr. = sfadă cu injurii) De multe ori neînţelegerea urmată de o rixă, pune minte la cap. Senzu ecclesiastico: Fixele religioase, aveau de efect tranşarea unor chestiuni de mare importanţă. Turpis in arcana sonuit cum rixa tabernă. Prop. ~ Sfadă (rixa !., y£p%, gr.). sfada strică treaba.— Etym.: Swada, sl.= sfadă.—Swadjujenise— a se sfădi - Rad. de orig.: Suada, 1.= Zeiţa eloquenţei, îndupii-cării şi prin ext. şi metaph. Dispută, cearta, sfada. Suâdere, 1, a aîiţa, a sfătui la sfadă. — Ceartă (jurgima, 1., ciaşcpx, gr.). Cei ce se ’ndeasâ la ceartă pot eşi cu capetele sparte. Etym.: cer-tamen,!.— luptă, bătălie, mare sfadă — Calabalîc (consilii inopia, angustiae rerum, imprudenţia, stultiţia, 1.= incertitudine de spirit, turburare) Ce mare calabalîc fac aceşti oameni.—Alt senz : •că o7.vrrt, gr., apparatus, 1.— bagaj, efecte). A încărcat calabalî-cul şi a plecat, Etym : Ghalabalyk turc,= bagaj, şi metaph. — vuet, vorbă multă fără efecte reale —Bucluc (’a6ouX!a, gr., consilii inopia, 1.= lipsă de logică). Acesta merge din bucluc în. bucluc. Alt senz: ts Sxscvj, gr. = apparatus, 1 = bagaj. ’Şi-a mutat buclucurile la altă casă.— Etym.: Bollouk, turc) = abundenţă de lucruri, încărcătură, bagaj şi metaph.: Bucluc, sfadă. Cârcotă '(a! fereaţi o, 1, '«?'•?> gr., = sfadă, neînţelegere). Mare cârcotă se aude Etym.: karichikluk, turc., = contestaţie, desordinp, dispută, sfădălie, format în română prin jarg. Gălceavă (altercatio, 1., ctxfopi, gr.= neînţelegere. De multe ori gâlceava duce la rezultate nenorocite. Etym. ■ Prob. MvMSiyâiue rus.~ sgomot, vuet, vorbo
 124
SYNONYME
 sfădalnice, format în rom. prin jarg. înrudit cu JKypf.wif, rus = sgomot surd şi îK^ifâT» = a sgomotă. — De aci rom.: Hăllăi şi hălălăi = a ţipă, a striga, şi care ’şi are origina în .«mk rus,= gâlceava, cearta. Turcul zice: Ghavgha —gălceavă. Rad. de orig. însă Ttj'AK, rus,= sgomot, vuet surd.
              Posti, exprima, perora, vorbi, pronunţa, zice, proferă, expune, nară
       3  aî?i« nosii ţi /Osul (tucjUui,               gr.).   Greu    rosteşte
 vorbele. Elym.: Rostrum, I.-—plisc de pasere, gura pe unde esă voacea şi prin ext. vorbire, rostire,—rosti. Exprima (exprimere 1.» cz-şipa^u gr.—Greu exprimă cuvintele.— Exprimitur porrogenitus qua membra dolore afficiuntur. Lucr. perorâ (perorare, 1. ot;Ai6cvcv
 —  a vorbi mult, a ţine discurs. El perorează despre subjecte gramaticale. Uterqub causam cum perorasset suam. Phaedr.— Vorbi (Xîysiv, gr, expunere, I.). Ori vorbeşte cum ţi-i vorba, ori te poartă cum ţi-i portul.— Etym.: verbum, 1.— vorbă, de unde vorbi.— Pronunţă (pronunciare şi pronunţare, I., 'e-/.fcovs£tv, gr.,= a slobozi vorba cu voacea).- Deşi mic, pronunţă bine vorbele. Zice (dicere, 1., Xsvîiv> gr.'. Una zice, alia face. - Di-ceret: Haec mea sunt, veteres, migrate, colo ni, Virg. Proferă (proferre, \.,-pcţipi'.v, gr.;. Sensu proprio: A scoate, a pune înainte, Fort tacite proferanna stagna eaput. Phaedr. din întîm-plare pe ascuns una scoate capul din ballă Metaph.: Proferre, 1. npuţkp-tv, ’r/.ţiwvâî'.v, gr.=a pronunţă). Proferează vorbe la adresa mea. Expune (exponere, 1,, /.r/siv gr.). A expus bine cauza în favoarea sa. Narrâ (narrare, 1., S'.r(vîc|j.ai, gr), Ei narează lucruri de pe cea lume.—Hic etiam inventum Priamo narrabis Achillem. Virg.
                        Rumegă, ruină, rurnină, rnolfâi, roade
       § 19 .'. Rumega (^r(pv./„*îio, gr. clbum remando, a mestecă din nou hrana, a rumegă) Vitele rumegă hrana mâncată deja. Etym. Rumigare, I. din runea -- stomach, şi agere, 1. Ruguvaâ (cibum ruminare, iv^cy/.x-m, gr.}. Vitele rugumo. Iliae sub nigra pallentes ruminat herbas. Virg. Etym: Acelaş rad., ca rumigâ, prin transmit, Siteriior Rumina, (ruminare, 1., ruminer, fr.,            >>, gr.), toate vitele runiinează. — Moljăî (ci-
 bum ruminare I,                gr.   Vitele delaolaltă molfăesc, Etym :
                       _ CU RADICALI DIFERIŢI___________
 Molie}acere, l. = a mesteca alimentele, a le face moi pentru a întră în al doilea stomach.—Roade (rodere, comedere, 1, xptovto, gr.) Vitele rod din nou alimentele mâncate. Boves iterum, ro-dunt cibum. In genere: Vivos et roderet angues. Hor.
                                          s
                              Sanctuar, sacrar, al Iar
      § 193, Sanctuar, (sanctuarum, L,    'aouiov, gn =  locul cel mai
 sf. al unui templu chreştin r= xc avtov, g ). Preoţii   săvârşesc în
 sanctuar slujba religioasă cuvenită divinităţii Sacrar (sacrarium, adytumt I , ’dca-ov - sf, Sfintelor), //? sacrar se află sf. Masă Divi sacraria Ditis. Virg. Din acest ven, se constată că şi anticii conservau odoare sfinte în sacrar, care erau tesaurul templului.— Altar (altarium, altar şi ali&re, 1., cto^ca, gr, — j4//or la antici se numia un loc înalt, (derivat   din  altus, —  înnalt, unde
 se  clădeau lemne şi să făcea focul pentru    arderea   victimelor o-
 ferite zeilor. Sed prius imposito sacris aliaribus igney Ov Cu deosebire vitele tinere s’ardeau pe altar ca ofranda zeilor, In-tr’un tărziu, altarele au fost statornicite în temple. !n bisericile chreştine, altarul e^.e locul sf unde se păstrează odoarele sfinte cu tezaurul.- Altarul este separat de corpul întreg al templului prin un părete de icoane, numit tempîă sau catapeteazmă (xaxa-xi-cL;:xa? gr.™ aulaeum, velum, I.
                       Sectă, partidă, clasă, castă, ordin
      § 194, Sectă (secta, 1., 'dtpsotc, gr. = persoane de profesiunea aceleeaşi doctrine). Secta Advenfiştilor creşte pe zi, ce trece. —Renaşterea sectelor şi frământarea ideilor Theologice poate să redeştepte o religiune mai filosofică şi mai apropiată de natura omului — Ta qui sectarum causas et pondera nosli. Mart Partidă             gr, systema, coagmentatio 1 = u-
 nirea mai multor persoane contra altora'. Când unele partide luptă pentru înflorirea ţării, alta lucrează contrariu. - In senz mai esiins : Asociaţie, revoluţie (eTatpsla, gr, socictas, factio, L). Partida neastâmpărată o f st învinsă. — Sensu ecclesiastico : Colkgium, secta, I,            gr).   Partida  evanghelicilor,
         este mai convinsă de principiile evanghelice> ca cea catolico
126                       SYNONYME
Etym: Parti, fr., rad. de orig.,pors, 1.,—Clasa          gr, == ordo,
1. — ordinea dupre care s’aranjază persoanele şi lucrurile). Românii se’mpart în clasa boerească, clasa burgheza, şi clasa ţârânească— Etym. : classe fr. = Castă (fubus\ 1, fjXî; gr. = diviziunea poporului). Poporul s’a împărţit în caste. Sensu ecclesiastico : In origină, castele religioase chreştine se’nmulfiserâ peste măsură: — Etym. : Caste, fr. Ordin, ordo, 1. T&fo, gr.= clasă, categorie, diviziune în mai multe părţi). Ordinele monacale se divizau în mai multe.
                                   SedecJă, cathismâ.
      § 195. Sedealâ sau şedeală şi şedere (sedes,l, = locul de şezrt, şi metaph., şedere, rad, şedere, 1. — a şede, -/.aOwp.», gr, rad.         gr. = sedeo, assideo, moror, commoror, 1). Desi-
gur în genere locul unde cineva şede, unde se stabileşte cineva.
—  Moldovenii îşi au, în genere şedeata în Moldova. Sensu ecclesiastico: Nişte cântări ce să cântă printre piesele de citire din psalmi şi care să numesc sedele, ^i denotă că ’ntimpul citirii psalmilor şi-a cântărilor, se poate şedeâ, se poate stă, fără a să face vre’o acţiune. Cititorii citesc stihuri din psalmi şi cântă sedele ajutaţi de psalfi.—Cathismâ (xa-ts^a, gr., sedes, sessio, synonym în senz, cu şedeală, în specia, sensu ecclesiastico, citirile din psalmi, să numesc cathisme). — In timpul Citirii cathismilor, credincioşii ascultă cu luare aminte.
             Synod, conveni, congres, sobor, conciliu, synedrion, ecclesia, agora
      § 196. Synod (cuvese;, gr. synodus, 1. = adunarea ecclesias-ticilor, în specie, pentru a se pronunţa asupra chestiunilor religioase întrate în litigiu între Bisericile chreştine). Ori de câte ori dogmele creştine au jost combătute de eretici, s’au convocat synoadele ecclesiaslice. Conveni (convcntus, 1., suoao?, gr. = adunarea în genere, synod). In convent s’au rădicat multe voci contra eresiilor.—Nec per convenlus et cuncta peroppida curris, Juv, — Congres (congressus, 1„ suvaywpi = întrunirea la un loc a mai multor persoane înti 'un scop oarecare) in congres
CU RADICALI DIFERIŢI
 127
s’au disbâtut chestiuni de mare importanţă. Sobor auvoSu?, gr, synodus, 1. — adunare ecclesiastică). In Rusia s’au ţinut mai multe soboare pentru aranjarea afacerilor ecclesiastice. Etym.: cc'Topx rus. — Conciliu (concilium, concio, 1., oyvoSw?, gr.). In conciliul de la Niceea s’au regulat mai multe controverse religioase.— Concilium, 1. = adunare, în genere : Iile e concilio multus cum milhbus ibat. Virg.—Synedrion (ouvŞSptov, gr., concilium, 1., adunare deliberantă). Synedrionul s’a pronunţat hotărâtor fn toate chestiunile.—Sensu ecclesiastico: Senatus Hiero solymitanus, l.,=o adunare deliberaniă. — Senatul ierosolimitan, delibera numai asupra chestiilor religioase.— Ecclesie (Ey.y./.r,3:a, gr., ecclesia, 1. concio populi, militum, l.=adunarea poporului), —In ecclesie să hotârea de popor chestiuni civile şi religioase.
 —  Agora (’a.'i op«, gr. = populi concio ho mi num congregaţia 1. —In agora a vorbit mulţi oratori.
                 Synonym, deopotrivă, asemine, identic, egal.
      § 197. Synonyme (ouvîovi>[«;, gr.= eamdem signijicationem vocabulorum plurium habens, — nomen commune habens — idem signijicans, 1. = un cuvînt care are aceiaşi significaţiune cu alte cuvinte'. Vorbele: Templu, Biserică, capelă, capişte, synagogă, sînt synonime cu toată diferenţa de ct lt. Rad.— <n)vouv|i,t«tf gr., si-nonymie, l. = eadem signijicatio vocabulorum plurium. Rad. de orig. cuv = cum 1. şi V-'y.a, gr. nomen, 1., vorbă în opoziţie cu homonym,=’o\m')y[xt>)q, gr, homonymos, 1., ambiguum vocabulum=> care are acelaş nume, ca şi un alt lucru, ca: Broască — broasca de la uşă şi broasca animal din baltă sau din pământ.—’e^tovuţAfe gr., homonymie 1. — nominis communitas vocabulorum, ambi-guitas— vorbe care sub acelaş nume cuprind mai multe lucruri, identitate de nume.- Rad. de orig. s|xw?, gr., similiter, pariter, l, şi cvo[Aa, gr.-=nomen, 1.— Deopotrivă (8|w.oc, gr., aecqualis com-mun\s, 1.= care este asemine, care are acelaş senz). Vorbe deopotrivă sînt multe în română în raportul senzului deşi nu sînt deopotrivă în nume Etym.: iic'tpckhoctx, rad. uotiwkj, rus. = necesitate şi metaph. potrivire ?i apoi: De-o-potrivă. Asemene (îf.s’.o;, 8r-s similis par, 1.). A'uite vorbe sînt asemine în signi-jicaţiune. ttym.: Ad-similis, i. Identic (oij-oio;, gr.( par commu-
128
SYNONYME
 niss l.= în totul asemine). Aceste vorbe sînt identice în senz Etyin.: Identique, fr. Egal (c^oics, gr., aequalis, consors, U. Multe vorbe sînt egale în sens. - Nec non aequalis ab omni. Parte foret. Ov.
                 Systemă, coagmentaţie, compoziţie, method
     § 198. Systemă (systemă, 1, oltax^a, gr.= reunirea părţilor unui tot). Cel mai mare greu, e a cunoaşte systemă universuluiAlt senz : Forma de guvernâment (^oXiTsîa, gr,, admi-nistratio civitatis, reipublicae administratio. Systemă guvernării statului de multe ori e detestabilăAlt senz: Systemă, formă, chip (îpoTco?, gr, modus, l.\ Daca continuăm a merge cu sys-tema actuală ne prăbuşimCoagmentaţie, coagmentatio, L aucrtYjjxa, gr.= unirea, împreunarea la un loc a părţilor. Coag-mentaţia tuturor partidelor este spre folosul ferii, Compoziţie (compositio, 1., statua, gr() — adunare Ia un loc), Compoziţiea acestei partide e de laudă> Method. (obvraD^, (jlsOocot, gr., me-thodus> !.). Daca lucram după acest method, m/ scoatem la capăt
                                      T
                         Tartor, faci, Infern, Gheena
     § 199. Tartar (-zxpzzpoi, gr,, Tartarus, !., Tartare, fr.—locul întunecos ce! mai de jos al Infernulni şi prin ex/. Infernul =5 Tartarus in inferis. tdp-xpsm = in Tar tar um detrudo = împing, arunc în infern. - Tartarus horriferos cructano faucibus aestus. Lucr, Iad ('Atîriî, contr., ”A«v$, gr. =---■ Pluton, zeul Infernului şi prin ext. Infernul = mormântul, moartea — -rspirapa sau tipTapsc, gr., Tartarus> 1. — După credinţa ecclesiastico, toţi cei păcătoşi merg la Iad. si.s.K, rus, — înfern, avern, locuinţă veşnică a păcătoşilor. Rad de orig. 'Atâ^ţ, gr.— Infern (Infernus şi Inferi, I., ’Aîor;?, ’sp£6=c, tap» •râpa, gr. = locuri subterane unde Platon exercită o autoritate absolută, dupre credinţa anticilor şi unde păcătoşii veşnic sînt chinuiţi). Toţi cei păcătoşi locuesc in infern. Gheena (Teeua, gr. Tartarus, 1. — Sensu ecclesiastico. Valea plângerii şi prin ext, locul de supliciu după maarte, Infernul păcătoşilor). Toţi cei răi vor merge în Gheena după moarte. rslva, vorbă de origină ebraică, în uz apud Christianos. In origină Gehenna, 1., eră o vale aproape
CU RADICALI DIFERIŢI
 129
de Ierusalim, unde s’ardeau victimele umane şi care devin apoi Infernul Christianismului, inventat de ecclesiastici, şi întrodus în cărţile sfinte chiar în origina christiană,—Mundani involoat po-pull damnetqae Gehennae. Prud. Sub toate raporturile, credinţele anticilor s’au moştenit şi de moderni, bazate pe textele cărţilor sfinte, care de altfel sînt o rătăcire a minţii omineşti, căci nu poate exista nici Rai nici Iad. Raiul şi Iadul este mormântul unde omul doarme pe vecie şi unde nu’l poate trage nimeni la răspundere pentru faptele sale.
      Tedeum, moliftă, festanie, rugăciune, litanie.
      § 200. Tedeum (Te-Deum, I., = locuţiune latină, admisă întocmai în română. In greacă Zs tcv 0-:6v — In împrejurări importante şi respective la însemnătatea persoanelor şi a intereselor mari de stat, se săvârşeşte această înnălţătoare rugăciune, ^- Tedeumul, La această rugăciune se cântă imnul sf. Ambrosiu, care începe cu: Te-Deum laudamus, de unde'şi are rugăciunea titulatura de Tedeum. — Moliftă gr., prGecatio, glorificatio, 1.) Intre rugăciunile eccleslastice sunt şi moliftele, rugăciuni de mare valoare, ca moliftele sf Vasili. Etym.: Moahtr<i, rus.— Feşta-nie şi sfeştanie (tuy;h gr., praecatio, 1). Preoţii săvârşesc festonii pentru morfi. — Etym.: cK-ku«im, rus. = benedicţiune.
—   Rugăciune (rogatio, 1., ’su/v-, gr,).—Chreştinii fac deseori rugăciuni cătră Maica Domnului.—Litania (Atrasa, gr., supplica-tio, 1. =5 rugăciune publică). Preoţii au eşit la câmp cu icoanele şi-au făcut litanii pentru ploae.
      Tempestăuragan, furtună, vârtej, vijelie.
      § 201. Tempestă (tempestas, 1„            gr. <= acţiune vio-
lentă a vântului, vreme rea). Pe mări să’ntâmplă tempeste grozave. Metaph : A dat tempesta (zarva) intre oameni. Fulmini-bus gravidam tempestatem atque procellis. Lueret. — Uragan (v.a-aiyf.i, gr., procelle, 1. = furtună violentă). Un uragan a distrus mai multe case. Metaph.: uragane să petrec şi ’ntre oa-mini. Etym.: Ouragăn, fr."— Furtună           gr., tempestas, 1.).
O mare furtună s’a aruncat asupra holdelor.—Metaph: Motus turbidus = mişcare vijelioasă, furtună grozavă între oameni.—E-tym.. Furtuna, turc. Vârtej (Furbo, I., oTpigiXo?, gr. = vânt im-
9
 130
sVnonyme
 petuos, care s'aruncă învârtindu-se). Un vârtej a turburat văz-duchul. — Alt senz: vârtej de apă = oortex, I., Un vârtej a turburat marea. — Etym.:     V e r t e x sau oortex din oertere
 — a'ntoarce, a’nvârti,—se oertere, i. == a să’nvârti — Vijelie (x«-|j.wv, procella, 1. = vânt turbat). S’a stârnit o mare vijelie. Metaph : Ţeara întreagă e în vijelie. Etym.—Ri3jkîts, rus., a geme, a strigă, a urlă şi prin ext., a fi în vijelie, de unde vijelie. A-ceâstă etymologie este corectă, fiindcă vântu! în furia lui, geme, urlă, şueră.
      Templu, biserică, capelă, monastire, capişte, moschee, synagogă, pagodă.
      § 202. Templu (templum, 1., pentru tempulum 1., rad. voţ, gr. = agri por tis a caeteris separata et deo dedicata, rad. de orig. Teixeviţt»), gr, => templum jacio, cansecro. Esse aliquod numen templis araeque rubenti, Juv.,—In origină, templele pentru închinarea Divinităţilor, nu erau decât locuri consecrate a-nume, şi după vreme au început a să face clădiri destinate rugilor şi locuinţilor divinităţilor.— Intr’un târziu la Romani, s’au rădicat temple pompoase în care s’adorau zeii.— La ivirea chris-tianismului, cuvântul templu a fost părăsit şi adoptat cuvântul Basilica, de unde la Români Băserică sau Biserică. Această transformare a vorbei templu în Basilica, s’a urmat mai cu samă în templul imperiului Bysantin. In cărţile sfinte să găseşte însă cuvântul Templu adoptat dela antici, ca : Templum Domini, etc.— Băserică şi Biserică (Basilica, /„ Bx*tXa^, gr., cuvânt care s’a generalizat şi adoptat sinonym cu expresiunea greacă iv.ylr^'ia = Biserica chreştină. Prin Biserica chreştină, să ’nţelege, religiea creştină, cultul, doctrina, principiile religioase chreştine.— In fiecare sat românesc, există câte una sau mai multe biserici pentru închinarea locuitorilor ţării. Basilica, I., în origină sig-nifica, palat, casă regală = regia, aula, 1., şi mai târziu Biserică = Templum, 1. — Capelă (capelia, it., chapeau, fr., vxlcv.cc, gr-» bisericuţă, mic templu ce este clădit pe lângă o biserică mare sau pe lângă palatul regal sau pe lângă palatele boereşti, pentru a aveâ la îndămână locaşul de rugăciune. — Regele în fiecare zi să’nchină în capelă.—Monastire (monasterium, 1. ^o/acTrpţov,
CU RADICALI DIFERIŢI
 131
gr, — clădirile în care trăesc monachii şi monachiile şi biserica de închinare). Fie-care monastire are şi dependinţele de locuinţă, numite chilii (cellule, fr., ’ur/.v-(j.x:tsv, gr., domicilium 1. cella, conclave, 1. = nişte mici camere şi câte un archondaric («p/.ovtap^a, gr ), locul pentru primirea oaspeţilor. — Archondarul primeşte musafirii.—’'Apxwv, gr. = principe, magistrat, comandant, ca Archon Athenis şi prin ext. şi metaph.: Archondar.— Capişte (îy7-~s;( gr., = praesepe cum pabulo, l., = hambar cu bucate şi prin ext. locuinţă, biserică). Armenii vizitează capiş-tea doseori. — Moschee (mosque, fr., templum l„ vaoj, gr. = templu mahometan, = geamie). Mahometanii se’nchină în Moschee cu multă evlavie. —Ei sînt numiţi astfel, dela Mahomet (Ma-hometus, I.) fundatorul religiei mahometane.—Synonym: Otomani sau Ottomane.—Synagogâ (Synagoga, 1., synagogue, fr., -uvx-gr. = Congregatio, cultus, conventus, collatio, rad. de o-rig., cuv-’a-fw = congrego, consocio, conjungo. — Cuvântul gr. Iu'>*'!<,)jrh a devenit denominaţie pentru templele ebree. Bbreli s’a-dună la rugăciuni în synagoge. Discebat Synagoga suofuscata colore. Sedul. Pagodă (delubram,\., ’ispov gr. = templu la unele popoare asiatice). Etym.: Pagode, fr, pagode, germ., pogady, magh.
                       Tenta fie, ispită. încercare,
      § 203. Tentafie (tentatio), 1., gr.= dorinţa, împingerea de a face ceva). Vorbele lui, îmi provoacă o tentafie de a mă pune pe treabă. Sensu ecclesiastico: r,si.p.s^.bq gr,, conatus sollicitatio, 1.,= mişcare, care excită pe om Ia rău). Tenlafita vine din partea oamenilor răi şi a diavolului.—Ispită (upeŞic, gr. appetitus. desiderium, 1.). Ispita te face din om neom. Sensu ecclesiastico: Nu ne duce în ispită, cine isbăveşte dc cel râu. Etym: HcnxîTăHîf,— vmikitk, rus — încercare (r.v.şa, gr., experi-mentum, tentamen, conatus, 1. = încercare pre care cineva o face despre oare care lucru).—încercarea mea de la examenul de pe urmă n’a reuştt. Etym.: In pref. şi circ are, 1., pentru cir-cumîre, 1. = a merge de jur împrejur, a’ncunjurâ, a îmblâ în coace şi’ncolo, — caşi circator din clrcumitor.— cercare, it — circum-ire,\.
 132
SYNONYME
            Theognosie, cunoaşterea de D-zău.
      § 204. Theognosie (0îoyv<oc{a, gr., rad. 0so yvesToţ, gr = deo cognifus, carus, 1. şi rad. de virg.; y-y/w/M, gr, = cognitio Dei. 1. şi prin ext., sensu ecclesiastico: Adevărata religie: Theo-gnosiea să face de câtră oamini, prin observarea cursului regulat a elementelor naturii, Cunoaşterea de D-zeu (Cognitio Dei, 1, 0îî-,'vw;{a, gr.). Cunoaşterea de D-zău trebue a să face prin un studiu Theologie aprofundat. Etym.: Cognoscere p. connoscere = a cunoaşte şi Dominus-Deus.
            Theogonie, genealogie, generafia Zeilor.
      § 205. Theogonie (Qe.oyo-not, gr., Deorum origo, — genea-logiea Zeilor). Theogoniea Zeilor anticităfii a diverselor popoare, nu e greu de cunoscut, mythologiea ni-o arată.— Genealogia (Y*vsaXo'^«, gr., Genealogia, l. = succesiunea zeilor = Deorum de-scxipta series, series Deorum). Genealogiea zeilor păgână-tăţii, ne-o arată Mithologiea.—In genere: Succesiunea străbunilor, procrearea ominirii din tată în fiu = Generis descripta series,
—   series aoorum. Fiecare familie are genealogiea sa.—Gene-rafiea zeilor (deorum generatio, ©îoyovîa, gr., rad, de orig., 6/.«? == Deus, 1. şi vîvvţjjia!, gr. = gignere, 1. = a naşte). Genera-ţiea Zeilor păgănătăţii trebue studiată. Zeul Christlanismului însă nu este nici născut, nici făcut şi esie o fiinţă superioară fără 'nceput şi fără sfârşit, şi va trăi in veclnicie împodobit sub forma Naturii. Explicaţiuni necesare: 0ei.sv5s=a Deo natus. Theogoniea Zeilor greci, să trage de la Kpkvcţ, iară a zeilor romani, nu este bine cunoscută. Synonym: TsvîaXov!a tu>v (kiiv, — rad. 7<fvo;, gr. = origo, 1.
                         Theologie, bogoslooie
      § 206. Theologie (0£oXofla, gr, theotogia, 1.= ştiinţa, care are pentru object lucrurile divine = sc\entia rerum dioinarum l„ — ştiinţa ce tratează despre divinitate. Rad. de orig.: 0so? = zău şi Xî-fw, gr. — a tracta, a vorbi.— Din câte theologii, am citit nici una nu cuprinde explicafiunl suficiente, asupra principiilor absolute, care sâ ’nnalfe divinitatea la apogeul gloriei şi al
CU RADICALI DIFBRITI
nemuririi, şi care să determine ce e divinitatea tn sine. Cou-cluziunea : Ipsa natura est Deus. - Bogoslovie (©«uXo^îa, gr. theo-logia, 1. Pentru a fi preot trebue a studiea bogosloviea. Etym.: RsM'<>c<\oKif, rus., rad. de orig.; kw-s = sctx = deus şi ca«bx, rus. = glorie, mărire şi prin ext. vorbire, explicaţia despre divinitate. Trebue deci toate discuţiile tbeologice a se referi la cuvântul: Natura.
                   Thezaur, comoară, visterie, erar, gaza,
      § 207. Thezaur (thesaurus, 1., 0Tjoiupi;, gr. = copia rerum, I. = grămadă de aur şi de argint, Statul are un thezaur bogat. Thesauros, ignotum argenti pondus et auri. Virg. Alt senz: Locul de păstrare a banilor, casă de bani, ladă, etc. Inthe7aur au rămas puţini bani. Comoară (ir^poq, gr, thesaurus, /. S’a găsit o comoară ascunsă tn pământ. Comoara statului (xe sr^.oaiev, gr.» thesaurus, 1.) comoara statului se compune din venituri şi impozite. Sensu ecclesiastico şi metaph.: Scrierile sfinţilor părinţi sunt o comoară de principii morale şi religioase. Etym, cumulus 1.
—  grămadă, bogăţie şi prin ext. comoară. Rad. de origină X ev, gr.=res pretiosa, thesaurus,-—conservatio rerum pretiosa-rum, 1. visterie (thesaurus, 1., iqxi.c.o'i, gr.= thezaur public). Vis-teria statului e plină de bani. Sensu ecclesiastico: Vestiarul bunătăţilor şi dâtâtorule de vieafă: — Etym.: Vestiarium, 1., = garderob, dulap, ladă si prin ext. visterie, thezaur.— Erar (ae-rarium, 1., Ta;j.u'.ov, gr.). Erarlul conţine şi bijutăriile. Erariul public: to j7);j.batev, gr.—Erariul public nu sufere lipsă. Alt senz: xa[>.tîtcv, gr., cella penaria, cella promptuaria, promptuorium, 1„ = cameră, magazie, unde se conservă alimentele, hambar pentru cereale. Gaza (Gaza, 1., gr.= comoară, thezaur regal, cu deosbire al regilor perşi). Gaza regilor perşi, cuprindea o avere nepreţuită] Gaza publică (to -vjuofftev, gr). In gaza statului es/e o avere nepreţuită. Prin ext : Thesaurus 1, 0r^pi;, gr.—Gaza cuprinde atâta monetă, câtă trebue cheltuelilor necesarii. No-bilibus gazis opibusque cubilia surgant. 1.
         Transfigurare, transformare, metamorphozâ, metaphoră.
      § 208. Transfigurare şi transfiguraţie (transfiguratio, i.»
 134
SYNONYMtJ
              gr, = schimbarea dintr’o formă în alta). Ifermii de mâtasâ’şiJac transfigurarea tu gugoaşâ de mătasă. Metaph.: . Transfigurarea persoanelor teatrale tn deosebite forme este necesară. Sensu ecclesiastico. Transfigurarea lui Christ, a a uimit lumea, Transformare şi transforma fie (transformafio, !,, jwTsraXaaiî gr.,:= schimbarea dintr’o formă în alta). La bătrâ-neţă, omul îşi face transformarea în momiţă Metamorphosă ([j-s-Ta(ibp?osi<;, gr., metamorphosis, 1 ,= schimbarea unei forme sau a unei specii în alta). Metamorphosa unei omizi în fluture. Prin ext. şi metaph,: Metamorphosele poetului Ooid sînt o capo doperă. Hac metamorphosi non declarare poetas. Mant. Metamorphosis = mutatlo, transformatio. — Metaphorâ (metaphora, 1„ jmaşopş, gr, = schimbarea senzului propriu în senz figurat). De aş scoate peatra din casă = de aş mărită fata. In specie metaphoră este o figură retorică, conform căreia vorbele se trans-orrnă din una în alta cu significarea din propriu în figurat = translatio, I., Synonymă: cu cele trei numai în senzul metaphoric.
       Triumf, pompă, procesiune, ovaţie, ura. ala\
       § 209. Triumf (Opu^s;, gr., triumphos, 1.). Generalii români în urma unor mari victorii să primiau în Roma cu triumf. Ingredior curru laetos imitante triumphos'. Ov. Pompă (■r.o\x~rl, gr., pompa, l = ceremonie, alai, triumph). Generalul victorios a fost primit cu mare pompă.— Tempus adest plausus, aurea pompa venit. Ov.— Procesiune (processio, l , *cp-v), gr. ==alai, triumph). C'o mare procesiune a fost primit regele.—Alt senz: Missio, lega tio, 1. = misiune, trimitere.—împuternicitul a plecat în procesiune diplomatică în străinătate. — Ovaţie (Ovatio, 1., gr.; In origină,— hymnus in Bacchum, pompa bac-chica, şi’n urmă, în genere, un mic triumph la Romani, numit aşa, fiindcă la efectuarea lui, se sacrificau oi, şi care în senz estins a rămas şi Ia popoarele neolatine). Regele a fost primit cu ovaţii nesfârşite. Ura ingens clamor, 1., V/aXâ sau ’a-ÂaXv;, gr., — strigăt de răsboiu, cuvânt generalizat apoi şi’ntre-buinţat la felicitările făcute oaminilor mari sau la ocaziuni ceremonioase). La Alba~ lulia, familia regală, a fost primită cu urate nesfârşite.—Etym.: Hourra, fr. == strigăt de răsboi şi a-
ctj RADICALI DiPERIŢI
 poi generalizat.—A striga ura = aAaXâîi», gr.-—Alai (aXaXcE sau M-xM, gr-, laetus clamor militum, în genere, laefa oociferatio, hymnus ob parfam victoriam, 1., Toţi au fost primiţi cu alai.
                                          /
       Typ, trop, typic, formular, registru, listâ, model, index, catalog, exemplar, normă paradigmă.
       § 210. Typ (risoţ, gr ,typus,\.= forma.figura, 1, = formă, figură, e=* ceeace poate sau trebue a fi imitat).—Typurile sau chipurile sînt de variate forme. — Sensu ecclesiastico: D-zeu a făcut pre om dupre typul şi asămănarea sa. — Trop (-pui-o?, gr., tropus, 1. =mod, typ, formă). Trăeşte în lume dupre tropul lui de a vedea. Ga termin de retorică = mod de vorbire, figurat. Tropul te face să’nţeiegi una, deşi este zisă alta.—Sy-nonym: Alegorie (allegoria 1., âXXijYopîa, gr., termin de retorică): Die allegoriam, sensu sic verba repugnunt. Typic 'tuiuwiv, gr,, typicum, 1. = regulamentul sau dispoziţiunea, după care trebuia să se facă slujba în biserică). Orînduellle bisericeşti se săvârşesc după typic. Metaph.: Vorbeşte dupre typic (cu rînduială). Rad. de orig.: riso?, gr., de unde             care  serveşte de  tip, sau care
 e făcut dupre un typ.— Formular (formularius, coliectio, I., mv vo’>;j.'.(«ov auXXov^ = reculegere de formule). Unele formulare (ty-puri, modele) sînt foarte instructive. - Registru (libellus, chiro-graphum, 1, ‘'pawj.atîîov, gr.= carnet în care ti trec daraverile zilnice, şi ’n genere registru civil, registru de cărţi, de mărfuri). Dupre registru si poate controla cantitatea mărfurilor - Etym* Registre fr.— Listă (lista, it., liste, fr., v.azi'/.oyo;, gr., libellus, index, 1., = catalog de nume şi de lucruri). Alegătorii sînt înscrişi în listele civile. Model (modele, fr. exemplar, 1„ Ky.pdîei-ş'j.a, gr., = ceea ce poate sau trebue a fi imitat). Pentru a si purta bine, trebue a-şi lua pre cineva de model. Ca sâ faci un obfecf de arlă cu succes, trebue a se lucra dupre model.—Index (index, -'vxî, gr. — tabla de materii a unei cărţi). Vezi indexul şi vei constata ce conţine cartea. Metaph.: De vei avea purtare rea, te ooiu pune la index (te voiu nota reu). Indice non opus est nostris, nec vindice libris. Mart. — Catalog (y.axaXs-foţ, gr. catalogus l„— enumeratio, recensio, 1.,= un carnet cuprinzător de nume şi lucruri). Dupre catalog, vei cunoaşte numele
 136
SYNONYME
elevilor. Exemplar (exemplar, 1., exemplaire, fr. npmSmmv, gr. = model original, typ. Dupre acest exemplar alcătueşte altele. Utile proposuit nobis exeriiplar Ulyssem, Hor.—Normă (norma, I., vjt.o? gr. = regulă, direcţiune). Contractul s’a format, dupre norma stabilită. Quem penes arbitrium est et vis et normis loquendi Hor. Paradigma (■Mpa’Sei-'i/.a, gr., paradigma, 1,,=model, exemplu, cu deosebire în gramatică). In gramatică si găsesc paradigme, dupre care si poate forma un stil ales.
                                      U
                       Utrene, orthrine, mânecare.
      § 211. Utrene şi utrenie ("opOp;;, gr, tempus antelucanum, I.
—  timpul înainte de ziuă). Harnicii se scoală la utrenie. Sensu ecclesiastico: Preotul oficiază utrenea la timpul cuvenit. Etym.: Utrennicza, sl.—, yMptaiiNc, rus, = timpul de dimineaţă, rad. de orig., ’ipOpu, gr. şi opGpo;, gr. = matuiinum tempus. — Orthrina ^pOps;( gr = tempus antelucanum, I., de unde ’ipOpevw, gr.— mane surgo, I., tri scol de dimineaţă, mi scol în zorul zilei. Sensu ecclesiastico: Orthrinea este rugăciunea cea mai de dimineaţă sioârşită de preot tn biserică. Mânecare (praematurum tempus, matutinum tempus SpQpta, gr.v Cosaşii au plecat la lucru dela mănecare. Sensu ecclesiastico: Dreptpravoslavnicii ascultă cu evlavie rugăciunea mânecării. In origină chreştinii, erau dela mânecare până seara în rugăciune = a mane usque ad vesperam. Etym.: Manicare, 1., de ia mane — dimineaţă = mânecare.
                 Uzucapiune, dobândire de proprietate.
      § 212. Uzucapiune (usucapio, 1., xrr,<r.ţ tou xupou;, gr. — câştigare de proprietate prin o lungă stăpânire, prin prescripţiune). El şi-a câştigat proprietatea prin uzucapiune. Dobândire de proprietate (acquisitio summarum rerum, manclpio, 1„ xaTâxXr;5tc xov x?jpeu;, gr., acţiunea de a posedă ceva, de a acapara ceva. Posesorul prin o lungă posesiune, câştigă drepturi şi ajunge la dobîndirea drepturilor de proprietate. Etym.:                     rus.
= câştig, profit avantaj, şi A°H&îi;dTx = a câştigă, a profită, a a exploata, de unde prin exi., dobândire şi directum-rectam — drept = jus, 1, de unde drepturi, proprie tas, 1.= proprietate, = dominiune, I. => domeniu, = gr.
CD RADICALI DIFERIŢI                         137
      Uzură profit, dobândă, interes, camătă, procent.
      §. 213 Uzură (uşura, L, ţJuvaXot t&cot, gr. = înteres excesiv, procente încărcate la capital).—Uzura îmbogăţeşte pre capita-//£//.—fl/nc i/swra vorax avidumque în tempora fornus, Luc* Profit (tucrumf quaestus , 1., xipcoc, gr. câştig din afaceri lucrative). Omul priceput ştie a învârti treaba ce aduce profit. Etym r Profit, fr.— Dobândă (commodum, fornus, utilitasf 1, cjj/fspov gr. = folosinţă, câştig, profit). Dobânda mare rupe ciorchinele. fi' forno re questus saulucrum.*—Etym. :              ^&,rus,
= câştig profit.—                = a câştiga, a profita şi a*k*»mmi.
rus, = câştig.—/n/eres (fornus, 1. KipSoc, gr). Capitaliştii trăesc din interesele banilor.—Metaph.: Trebue să-mi văd de interesul meu.—Etym.: Inter&t, f., Rad. de orig.: Interesse, 1., = a fi la mijloc, a fi între, a fi întrepus ca drept folos.—Camătă(uşura, fenus, I., rfxoc, gr ). Camăta sărăceşte omul. Etym.: x'fyotoc, gr., laboare, munca şi prin ext., folos, interes, procent.—Procent (u-sura. 1., tţaxes, gr.). Procentele mari, periclitează capitalul, — Etym.: Pro-centum, L = pentru sută.—Şi rusul zice: Hpotmrrxf
      Uzurpare, sfeterisire, luare fără drept.
      § 214. Uzurpare, (usurpatio, 1.,               gr, = luare pe
nedrept a unni lucru). ^4 uzurpat averea familiei. Metaph.: U-zurpare de putere, uzurpare de domnie — Topavyfc, gr, usurpatio#
1..—4 uzurpat tronul -Sfeterisire                  gr., = luare pe ne-
drept a unui lucru). Unii funcţionari sfeterisesc averea statului. —Luare fără drept (accepţia sine jure, usurpatio, 1 , ?<?eTspur;/6<î, gr.). S/-a împlut Iada din averea statului, cu luare fâra drept. Etym.: Laevare, = a uşura, a râdicâ din loc şi prin ext. a lud, de unde luare,         (foras 1 sine 1, foras, cu mişcare şi
/or/s, 1., fâră mişcare ~ af ară. — cu diverse senzuri, ca : ,4 scoate afară din casă; toţi au asistat Ia rugăciune afară de unul.— Drept= directum,
                                    V
      Valoră, valută, pref,—cost.
      § 215 Valoră (justa m pretium 1.,              gr. = ceiace pre-
ţue^te uu lucru). Astăzi valoarea leului român este o nimica,
                                                             10
SYNONYME
pentru-că guvernul nu să pricepe a o menţine. Metaph. : Valoarea omului, este, dupre cum şi-o face singur. — Etym : Va-lor, I. valore, it., uaieur, fr - - Valută (valor, !,? valutâ it, value, fr., «Şfa gr., preţul cursului banilor hotărât de stat) Câte odată băncile schimbă valuta banilor în profitul lor, — Preţ (pretium, justum pretium, aestimatio, /.,            gr,). Preţul lucrurilor sâ
măreşte în raport cu numărul consumatorilor Cost (pretium, !•>         -- ceea ce costă un lucru) Sâni timpuri când cos-
tul lucrurilor este foarte mare, ca acum Etym, : Costa, it, cotit, fr,
       Vacarm, tumult, larmă, guralic murmur, sgomot, fremăt, strepit.
       § 216. Vacarm (clamor, 1, 06pu#oţ, gr., Vacarme, fr.). Ce mtfi vacarm pe străzile oraşului! Magnisque vocant clamorb bus hostem. Virg; Tumult (tumultus, I,, yfauyy] --vuet mare) — Ce tumult s’aude şi larmă (.strepitus, 1., /.pai/p? gr.) O wore larmă s'aude peste tot.—Etym.: Lărm. germ, —Guralîc şi gu*** ror//tf (murmur, I., 96po#o<;, gr.). Ce m/ guralîc fac oaminti a-cestia ? Etym.: Guroulty, turc.— Murmur {murmur /, 0&pu#oţ, gr., = sgomotul mulţimei). Murmurul a fost auzit de departe Sgomot (strepitus, 1.,        gr. = vuet mare). Sgomotul a ajuns până
ta noi. Etym.: ex—es —s şi commovere, 1 — a sgomotâ, de unde sgomot.—Fremet (fremftus, I., 4>6q?o<; gr. — vuet ne’nţeles, înăduşit. Fremetul mai multor voci, s'a simţit. Metaph.: Fre* metul frunzelor bătute de uânt s'aude de departe. Strepit (Strepitus, Obcina# gr. = murmur resunător). Strepitul soldaţ lor se aude de departe. Metaph.: Strepitul cailor s'aude de departe. Tapaj (clamor, L, raravoţ, gc.— mare sgomot). Tapajul făcut de beţivi s’aude pănă la ceri. Etym.: Tapage, fr..
       Văitâ, lamenta deplânge, deplora, căina, geme, boci, jăli.
       § 217r Va/7â (ejulare, 1., V[juo?!o gr. = a aveâ milă de cineva). Fiii au văitat pre părinte, care trăgea de moarte. — Intr.:
4  sa         /se ejulare sau ejulnri, 1, 'sî^ţonot, gr.'. De durere
sâ vaită într’una — Etym.: Weinen, germ., uagir,jr, şi onom., dupre sunetul voacei9 vai f~ Lamentâ (lamentări), 1 ’eXsfupG'j.ai,
CU RADICALI DIFERIŢI
 139
gr.). A lamerttd pre Jrafi şi surori. Intr.—A se lamentâ de suferinţele sale. Deplânge (deflere, deplangei, I., ’aiwX&fjpoi/#!; gr.). Familiea a deplâns moartea scumpului ei tatâ Intr. : A sâ deplânge de soarta sa. Deplora (deplorare /., <hr(vew, gr ). A deplorat pre strămoşii sei Intr. : A sâ deploră de soarta sa. Căinâ (desiderare, I., toQîm gr. — a regreta perderea cuiva sau aceva). A căinâ moartea surorii mele. = Intr. se căinează de faptele sale urâte. Etym e logica verbului căinâ, pare a fi în română o vorbă foarte veche, având ca rad. pre cuv. Cain sau cainus, 1.—să ştie din scriptură, că Cain fiul lui Adam, pentru jaluzie, ucise pre fratele său Abel. Pentru aceasta posteritatea Pa defăimat şi jelit, remănându-i numele vecinic urgisit şi vrednic de jelit pentru fapta sa.—Din care cauză cuv. căinâ—jeli, va rămâne totdeauna în limba română. — Turcul zice: chikiâut sau chekoâ sau techekkfitmek — a plânge, a jăli. Gemă (gemete, 1. gâmir, fr., axevaţw, gr. = a geme, a jăli pre cineva). Total geme pre fiu! său, oăzându-I bolnav. Intr. Geme după fiul său. — Boci (efulare, 1., <rtgr.). Rudele au bocit mortul. Intr, A se boci după mort. Etym.: Rad. de orig. - vo:c=voace.—Jăli (Lamenilrl, 1, ’îSupc^al, gr.). Toată viaţa l’a jălit. Intr. Să jăleşte de soarta sa.—Etym.: JK.\/vfciUx, rus. = făli şi într. /K,i<wKd.Mscd, rus. = a se jăli.
      Valid, viguros, forte, sănătos, tare, puternic, robust, voinic, energic.
      § 218. Valid (ualidus, I. — ’eppwi-uvoţ, gr. = tare voinic). Oaminii valizi ’şi caută singuri de existenţa lor. Validus — vaiere, 1. — Viguros (robustus, 1., vigoureux, fr., pwij.aXeo<; gr. == plin de putere). Tinerii viguroşi, se'ntrec în luptele corporale. Forte (fortis, 1. /-aptspi?, gr. — care este tare, voinic), Cei forfi nu sâ tem de pericoL—Sănătos (sanus, I.—sanitas, 1., ’eppwjxl-vo;, gr„ = de bună constituţie). Cai sănătoşi n’au nevoie de doctori. Tare (durabilis, 1., ’iaxupcs, gr. = plin de forţă). Oamenii tari luptă şi cu leii:—Etym : Din durus 1.= forte, voinic.Turcul zice: Davrân — forte, tare.—Puternic mulţam vim hebens, fortis, 1. ’îuîioit:;, gr = de bună constituţie). Cei puternici ’şi bat joc de cei slabi Etym.: Potens—posse, 1.. Robust (robustus,
 140
SYNONYMii
 1»        gr*=în Plină putere). Cei robuşti ’şi caută bine inte-
 resele.— Voinic (fortis, )., avcpgicţ, gr. — om barbet). Voinicii luptă pe copite. Etym : hohhA rus = militar, combatant, luptător, de unde voinic = vaillant fr.. Energic \ fir mus, activus, 1., ’svţp^ţ, gr. — om de muncă, de vieaţă, de vitejie). Oamenii energici răs-bat şi ’npeatra sacă.
       Vâttoare, prăpastie, vertej, bulboană, trombă,
       § 219. Văltoare, voitoare sau vultuare (vorago, l, «apaOpov, gr, = deschizătură, gaură periculoasă, surpare de apă. Pe neaşteptate a căzut în văltoare. Etym.: volutatio—volutăre, 1 = rostogolire. rostogoli, de unde efectele acţiunii de restogolire = groapă, gârlă, prăpastie, văltoare. Prăpastie <praecipitium, 1., *pY)(w6s, gr., precipice, fr.) A cădea în prăpastie — în praeci-pitium cadire, 1., sîţ guOiv rd xw, gr. Etym.: np^tiac.«x, rus. vertej. uortegiu (vortex, 1., xpr^voţ gr. = ce merge întorcându-ss regulat, de apă sau de vânt). Un vârtej de apă a înnecat o şalupă. Un vertej de vent a resturnat stogurile de jen. Etym.: Vertere, 1. a ’ntoarce înnapoi. Bulboană şi vulboană sau volbură (turbo, oortex, 1., *p’w.vyţ, gr.= învârtirea de apă regulată într’un riu sau în marea), sensu proprio: vârtej, învOrtitură de vân/.— vârtejurile de vint sunt primejdioase. Etym. Volvula sau vulva din vol-o£re= a ’ntoarce, a rostogoli, a ’nvârti.— Trombă (typhon tu-ihov, gr. b vortex procellosus, tempestas gravis, i.== vânt impetuos. Tromba de multe ori restoarnă şi oamini Etym.: Trombe jr.
       Vamă, dejmă, taxă, dare, impozit, plată
       § 220. Vamă, telonium, 1., xsXwvia, gr =impozitul pe mărfuiile ce intră şi ce esă din ţară). Fără a plăti vamă, nu pot întră mărfuri în ţară. Etym.: Prob. rad. de orig. pare a fi                  sau
       gr. care significă şi suggestus, scena, tribunal, şi care întrebuinţate sensu ecclesiastico, duc la sensul de ispăşire, mărturisire, vamă pentru faptele ce trebuesc iertate. Aşa -apaoxr,ao-tio               tuv( xpistov gr. = s# compărem la tribunalul lui
 Christ unde se facem plata, să dăm vama pentru p&atele noastre şi de aci prin ext. Vamă, Dejmă, Iportarium, I. ta î^spums/of), gr. => impozit asupra mărfurilor şi ’n specie asupra cerealelor
CU RAD1CAII DIFERIŢI
 141
produse, de ţarani pe moşiile boereşti). Dejma erâ o mare sarcina pe (eranii clacaşi. Solutum est portitori jam portorium. Plaut. Etym : Djiz'ic, turc = tribut— Dajem, sl.= a plăti, de unde dejmâ.— Taxâ (tributum, 1, ţipog, gr.!. Taxele de ti oştenire s au plătit. Etym.: Taxe, fr —Dare (ueciigal, 1.            gr.). Fie-
care plăteşte dare cătră stat.—Etym.: Datum, dare, 1. —Impozit, (impositus, I., 5*51*6?, gr. = impunere către stat). Impozitul s’a plâtit. Plată (uolutio, 1. "sîatji*, gr.) s’a făcut plata servitorilor. Etym.: h/mtj, rus şi h/whtx plăti.
      Vecerne, Despera, oesperlnă.
      § 221. Vecerne şi oeceră (tempus pomeridianum = post-meiid.) vom ajunge aeasă pela uecerne —pe seară.— Sacra pomeridiana,\., 'i^spirr, Asmvpyla, gr.= partea oficiului divin care sevetşeşte spre seară). Credincioşii pleacă la bisericâ, pentru vecernie.—Etym.: KCTfpx, rus. = seai&.— oesperă şi oesperlnă {oespera, 1.. ‘ear.spa, gr. = seară, timpul de seară, sensu ecclesiastico. Timpul înnainte de apusul soart lui, când ti sevârşeşte serviciul divin, la care asistă credincioşii. Mttaph.: VesperUe siciliene,—Caedes siculae.
      Vecinic, etern, perpetuu, infinit, imortal.
      § 222. Vecinic (initio et fine carens, 1., iiSto;, gr. — care n’are nici început nici sfîrşit). Singur universal este vecinic, Manet aeternumque manebit. Etym.: K-bxH&iH, rus. Etern (aeter• nus, I., ‘«'.ojvteţ, gr. = sine initio f ineque). Numai unioersul este etern, altul nimene. — Perpetuu iperpetuus, 1., ’aiomo;, gr., = care trăeşte totdeauna). Numai unioersul este perpetuu As-pice convexo nutantem pondere mundum. Virg, Inf init (sine fine, infinitus, 1., 'zrApxnoţ, gr. = care n’are sfârşit, care n’are margini).
—  Numai unioersul este infinit. — Infinitus est mundus, i. — Imortal (immortalts, /., 'aOâvaxos, gr. =care nu moare nici odată). Imortal este numai unioersui
      Velinfâ, plapomâ, oghial, cuvertura, perina, matrafe.
      § 223. Velinfâ ( Velamen, 1M             gr. = acoperiş de ori
ce natură). Ţerancele fac oelinfe cu deosebire de lâna de oaie.
 142
SYNONYME
 —  Etym.: Vellus, 1. = lână de oaie şi de aci velinţă,— Plapomă (velum, I., «Xeitwn*, gr. =oghial sau obial cu care s’acopere o-mul în pat, de lână sau de bumbac . Plapomele sînt la modă.
 —  Etym.: iuiţ}.<op.a prin cor.— Oghial sau obial (peristroma 1., iţîpw-pw|j.a, gr,). Oghialul este o cuoertutâ de acoperit iarna pentru a apara de frig. Etym.: Yarghân, turc, prin cor. — Cuvertură (stragulum, 1., sT^ac;;.* gr.). Cuverturile servesc dea-coperit şi vara ş/ iearna. Etym. : Couverture, fr. Perină (cui-cita (vulgo) sau mai bine culcitra, 1., î-pu;;.*, = perină în genere şi ,:ps; xeţpx/.atov, gr. = perină pentru cap). Fără perină nu se poate dormi. Etym,: Perina şi perinja, ii., pâr na, magh. — perină şi pernă. Matrafă (stragulum, stratum, 1., atpw|x« şi '/ivioq gr. = perină de cap) Fără matrafe, greu de dormit. — Etym.: Matratze, germ.
       Venin, otravă, toxic, cucută, ghijt.
       § 224. Venin (oenenum, ’iSţ, gr. = orice venin provenit de la animale, plante sau orice produs al naturii). Veninul pune ca-p&t zilelor. —Metaph : Maliţia, 1„ -wvr,p!.«, gr. = aplicaţiune a face rău). Cât venin este în omul acesta! Otravă (virus, 1., ’^-ap, gr., = substanţa otrăvitoare din plante sau din animale. Mulfi ieu o-travă ca să sjîrşască cu viafa. Metaph : Malignitas, 1, gr.). Multă otravă este în omul acesta. Etym.: Otrovo, sL Toxic (toxicum, 1, to;./.6v, gr., = otravă din plante). Din greşală a luat toxic şi s’a otrăvit.—Metaph : Mult toxic este în acest om.—Cucută (venenum 1., ipsipnaxcv, gr. = otravă vegetală). In senz metaph.: Mulţi beu cucută şi mor. Sensul propriu.Cicuta, 1, •/.ovsiov gr. = cucută, plantă). De cucută trebue ferit-- Ghift (venenum, 1., sr;Xr(rr(piîv, gr.). Din cauza marilor dureri au băut ghift, Etym.: das Gijt, germ.
       Vergură, virgină, parthenă, fecioară, fată.
       § 225 Vergură şi virgină (virgo, 1., T.xţ,<ytvtoţ gr. — fată sau femee, care trăeşte într’o continenţă perfectă). Virginele Jac cinstea familiei.— Virginele romane erau considerate, cafiinţi sacre.
 —  Etym : Virgo 1., din oireo, I. = înverzesc, denotând tinereţa şi copilăriea fetelor, \irginis os habitumque gerens et virginis
   __________________ CU RADICALI DIFERIŢI                      '  143
arma.—Virg. Parthenâ (-«pGifvsc, gr., Virgo, 1). O parthenâ, era considerată la greci, ca o fiinţă divină Fecioară (oirgo, puella, 1., iwpfevs;, gr. = fată virgină până la măritiş)—Fecioarele pe unde calcă sfinţesc locul. Sensu ecclesiastico: Epithet dat sf Măriei, şt prin care să glorifică puterea divină : Fecioară ai născut şi fecioară ai remas. Etym : Fetiola, 1., = Felioară şi fecioară, Rad. de orig , fetus sau foetus, 1, = rad, producţie, a-decă cu calitate de a produce şi cu continenţă absolută. — Mai multe şi alte epitete s’atribue Maicii Domnului, ca Maica Pre-cista : IliKTcck-HKi-fc rus. =» foarte onestă Maica sfânta (KwTopc-.v.iirc, rus. = Sf. Fecioara.— Fată (puella, virgo, 1.,-apfllvoc gr.). Fetele caste conservă morala în popor. Rad. de orig.: Fetus, 1. = rad şl metaphorice fată, o copilă ce trăeşte în o perfectă abstinenţă.
                  Vărsă, deşerta,   goli, turnă, vidă
       § 226.    Vărsă (fundărc, 1, xiw, gr. = a turnă   un lichid din-
 tr’nn vas în alt vas). Vasul fiind defectuos, a vărsat vinul în alt uas. Etym.: Verser, fr., versăre, it. Rad. de orig.: vertăre 1. =  a ’ntoarce de multe ori. — Deşartă (exinanire, 1, xeviw, gr.
 = a   goli un    vas sau un sac de conţinutul lui). A   deşartat sacii
 de făină Etyrn.: Desere-tum ~ evacuefacăre &= a deşertă o casă, un ioc, etc.)—Goli — (Evacuore\ 1.             gr. = a deşertă*
 a face gol). A golit sticlele cu vin. A goii sfatul de avâre. Etym. tcmx, rus = nuditate, de unde goli Turnâ efundere, 1. 'sxyj<,h gr. = a turna dintr’un vas în altul». A turnat vin din ză-cătoare până a umplut polobocul. Etym.: Tornâre, it. tourner fr — a ’nturna, a ’ntoarce şi prin ext. a turnâ—Vidă (privare, I., xîvom, gr. — a lasă deşert un vas şi-a ’mple pre altul). A vidat lada de porumb. Etym., vider fr. =a golj, a lăsa gol.
         Vifor, uragan, vijelie, tempestă, furtună, vântoaică
       § 227. Vifor, (turbo, I. v.aw'l;, gr = vânt puternic).— Viforul a descoperit casele. Eiym.: Vi(vis)ferre, I, — a duce, a purtă cu putere, a ’ntoarce cu putere şi prin ext. a viforî pentru viferî de unde vifor. Uragan (tempestas procellosa, 1 ouragăn, fr.,       gr. <=» furtună violentă). Uraganul & distrus multe girezi
<444
SYNONYME
de paie. Vijelie (procella, I„ 0-jsX>«, gr. = acţiune violentă a vântului mai ales pe mare). Vijelia nu mai stă: Etym. :          onom.,
de la efectul acţiunii produse de vânt, = Foeda ventiactio= vîj. de ttnd-' vijelie. — Tempestă (tempestas, 1 C^Xk)., gr.). O mare tempestate s’a stârnit la sud. Furtună (oentum procel-tosum, 1., xet[Moo gr) Furtuna a descoperit multe case. Etym. Fourtouna. turc — uragan, vijelie, vraj. Vdntoaică (oentum pro-celosum, 1., 0&*XX«, gr.= furtună vijelioasă), O o&ntoaicâ grozavă a scufundat multe oase pe marea
                Vileag, publicitate, notorietate, tevatură
      § 228. Vileag (publica cognitio, !., m.vspcv, gr — la cunoştinţa publică). Toate faptele lui au fost date în vileag Etym.: Rad.de orig.: Villa, l.=casă de ţeară, şi prin ext, şi metaph. sat, ţeară, locaşul vulgului sau al poporului, aşa că ’a fi dat în vileag«a fi cunoscut de toată lumea—Publicitate (publica cognitio, 1. wvîpiv, gr.). Fără ase gândi secretele lor au fost date în publicitate. Etym.: Publicitâ, fr., publicitâ, it. Rad. de orig.: Publicus, l.=public, popular şi publicare, 1. — Notorietate (notoria scientia seu cognitio, I., vvMoti, gr.). Faptele bune sînt de notorietate publică. Etym.: Notorietâ, it., notoriei, fr. Rad. de orig. : Noscere, —notum, 1. de unde notorius = notoriu, = care cunoaşte, şi a-poi notorietate.—Tevatură (publica cognitio, ®xvsp4v, gr.). Fără să orei, te arunci în tevatură =în gura poporului; ia cunoştinţa întregei lumi. — Etym. : T&vâtour, turc = publicitâ, fr.
      Vină, greşală, păcat, delict, crimă, vi fiu, defect.
      § 229 Vină (culpa, 1., *c<a, gr. = greşală, călcarea drepturilor naturale şi logice), ISu este vina mea = non est mea culp ?, I. = ’ou* V'w-fî iv ic.ia, gr. Tacita sudant praecordia culpa. Juv. Etym. : mm,!, rus.— Greşală (noxa, I., ’xy.apvrjy.a gr.) Greşala e a tuturor.—Etym. : Gressus sau Gressio din gradi-gressus sum = trecere, pasire preste — transgredi 1, şi prin ext. şi metaph , eroare, greşală, pas făcut peste punctul interzis. Păcat (pecca-tum, 1., ’aicapT(« gr. = greşala abaterea dela datorie). Păcatul meu este că's uitit şi lucrurile merg prost. — Delict (delicium, 1.
                gr. eroare, greşală necugetat i şi cugetalâ). Am comis
CU KADICALi DlPEUUi                         14B
multe delicte în vieaţa mea. De Itnquere — a greşi, a face delicte.—Crimă (crimen, 1., xapxvsţrr^.î gr,, = abatere de la morală, mare greşală). Omul fără sâ voiască face multe crime tn vieafă, Vi fiu (oittum, 1-, ’svBeî:, gr. = păcate, greşeli). Vifiile mele sînt nenumărate. Omne per ignem excoquitur viţium, Virg. Defect (defectus, 1. '--Xs-o^a, gr.). Multe defecte mai are omul.
     Vindecă, lecui, îndrepta, însânătoşia, remediea, tămedui § 230. Vindeca, (mederi, 1., ido\ia\, gr. = a face se dispară e boală corporală). Boalele le vindecă medicii. Metaph : Omul poate se'şi vindece mintea. Telorumque graves iclus sanare medendo. Sil. Ety,: Etym. vindicare, 1. o in vim dicere — Mwjfu, gr. = a resbuna şi prin ext. şi metaph,. a ’nsănătoşa. Leeui (medicnri, 1., ’taxpiuoy, gr). Deşi nemedic a lecuit bolnavul mai bine, ca un medic. Etym.: Lacanare, 1. = a ’nfrumuseţâ, a ’m-pcdobi, adecă a face din ceva uricios, bolnav, un lucru teafăr, sănătos şi prin ext. a lacuni — a lacui, de unde a lecui.— Îndrepta (ad sanitatem per ducere aliquem 1., uftiCw. gr.-—Medicul bun îndreaptă pre bolnav în scurtă vreme. Intr. ad sanitatem perduci aliquis, oyi4Co|i* gr. = o sâ ’ndrepta cineva de boală. Etym: In prtf. Dirigere -dtrectum — a da o bună direcţiune şl Metaph. a ’ndrepta un bolnav, fnsănătoşia (sanum facere ali-quem, 1..          gr. = a scăpa pre cineva de boală. Pre bolnavi
7 însănătoşază medicii, când nu se pot însânătoşia singuri.— Remediea (medicari, 1., tao^ai, gr. = a ’ndepărta ieul de la bolnav). Doctorii remediază boalele animalelor şi ale oamenilor. Iiitr. se medicari, 1., ’uc;;.a£, gr = Se remediază singur. Etym. Remediare, 1., remedier, fr, Tămădui (sanare, 1., trtpb/i», gr.~ a vindeca de o boală), Unii oameni se tămăduesc, numai pu-ndndu’şi credinţa în D-zeu. -Corpor a vix quaedam ferro sa-nantur. Ov. Etym.: Temetum, 1. = vin. Vinul considerat ca me* dicameut ia boală, lucrul obicinuit şi ’n prezent de unde tămăduire şi apoi tămădui. Senzu ecclesiastico: Isvorul tămăduirilor şi dătător ele du vieaţa.
      Viola, silui, pângări, necinsti, strica, forsa, mârşăoi. profana § 231. Viola, (violare, !, violer, fr,, wapa[3«:.vw gr.—a s’a-tiuge de drepturile cuiva). Orice om stăpân pe conştiinţa
                                                                  li
 146
stnontme
lui nu violeză drepturile altuia, — Vlolârc legem, 1. — w*p«-vojiisiv, gr. — Violare tempii sanctitatem, 1., tov vx#v                 gr.
—   Metaph : PueUae virgmitatem violare, 1., Bux£o;j.*'., gr., silui
(compellire, 1., 'ava^w, gr = demonstrare aiiquid necessarium esse). A siluit o casa întreagă spre a comite sacrilegii.— PueUae oirtutem vexare seu compellire — Etym : (,whts, rus. =a forsa = sili de unde prin cor silui. Pângări (Lo. edere, 1., -Jto-pawatvw, gr,). Laedere sanctuarium 1, = a pângări altarul. — lat-d£re pueliae virginitatem —Sensu proprio : Contaminare, 1, yio-Xi»i*o, gr. a^a pângări hainele, ale împleâ de necurâţcLie = A pângări de sânge v-a8«ijj,*05w, gr.— Etym.: Pongere 1., = a atinge un lucru curat c’un iiquid colorat, ca a scrie pe hârtie, a scrie pe ceară şi metaph.: a face necurat, a pângări ~ a viola. — Ne cinsti (qui non a estimări solet 1,,                 gr.)  Mulţi membri
din familie bună necinstesc familiea. — Unii se obicinuesc a necinsti virginitatea. — Etym..
       Vrajbă, dihonie, intrigă, discordie, disbinare, discrepan-fie, sjădălie, harţă, zizanie.
       § 232. Vrajbă (dissensio, controversia, 1., Staşopi gr.). A intrat vrajba întrânşii. Etym.: rr<Lkjw, rus = ură, inimiciţie, duş-măo e, declamatio controversiarum. Sid — Dihonie (Sr/ivsia, gr. disensio, I., = diverginţă de păreri, ne’nţelegere) : Şi'n familie se întâmplă, dihonii. — Intriga (machinatio, dolus, ars, fraus, 1., igr. == uneltire secretă pentru a face a reuşi ceva sau pentru a dispărea ceva). Prin Inlrigi şi-a ajuns scopul. — Etym. : Intrigue fr„ Discordie (discordia, 1., îiy.ovta, gr.
—   lipsă de concordie, dissensiune). Discordia aduce mari nenorociri. Rad. de orig.. Discors, 1. — Disbinare (disidium, discordia, 1., £piţ, gr = disunire, ruptură între mai mulţi). Lucrau împreună, dar a intervenit desbinarea între ei. Etym. Dis şi bini 1. —Discrepantie (discrepantia, I. Biaoteap., gr = duplex sentia, dubitatio, l.=deosebire de păreri). Prin discrepantie se discută amărunţit lucrurile. S/ădâlie contentio, disputatio, 1. 'ap.-, i.cfir-r.'-iţ gr.) Delasfădătie, la bătălie. Etym.: Suadere, l.=a dâ'sfaturi, a conveni, de unde metaph. şi’n senz opus, sfadă sfădălie.—Rad. de orig Suada, !, rteiQa, gr.=Zeiţa sfatului, convorbirii, elocven-
CU RADICALI DIFERIŢI
 147
ţii, persuasiunii. Flos delebatus popuii Sua daeque medulla. Enn.— Harfă (certamen, 1. ™*Xi), gr.=luptă, combatere). Amândouă partidele s’au luat la harfă— Etym. jfapKOAi«», rus—ceartă, s/adâ, de unde harfa prin cor.— Zizanie, eis, 1. *pk gr.=sfadă, neînţelegere între două sau mai multe persoane), — Zizanla dintre oameni duce la râu sfârşit, Etym. Zizanie, fr.
                                          Z
       Za, inel, cerc, halcă.
       § 233 Za şi zală (anulus catenae, 1., Kipoţ sau Kf'xeţ gr* = cerc cu care să leagă sau să ’ntăreşte ceva). — Zalele să leagă unele de altele pentru a forma lanful. — Annulus inserto non bene fixus acie. Mart. Etym,: Prob. Youzuk, turc prin cor. Zind-jir, turc, = lanţ, ca format din zale încă convine cu rad. — Inel (anulus catenae, 1, Kpixuc, gr,). Inelele sînt menite pentru formare de lan furi. . Etym. : Anulus sau annulus 1. — Cerc (cir-culus catenae 1, Kfpxo?, gr. — Cercurile de metal sau de aur formează lan furi ce sînt podoaba gâtului femenin. Halcă (cir-culus catenae, 1. Kpt'xoţ, gr. = inele ce formează lanţuri). Hal-cele compun un întreg şir de lanţuri. Etym.: Halka, turc, an-neau fr..
       Zabavâ, întârziere, lenire, încetenire.
       § 234. Zabaoâ (cunctatio, I., 3ta[/iXXr(st?, gr. = stare multă vreme într’un loc, desistare pe un timp de la ceva). Dupâ o zăbavă de trei oare a sosit. — Nutla unquam de morte hominis cunctatio longa est. Juo. — Etym.: Zababa, rus. = amuzare, petrecere şi prin ext; perdere de vreme, zăbavă: — Întârziere (mora, 1., i*e/Xv;utţ gr.). Din cauza întârzierii a perdut trenul.— Etym.: In, prtf. şi tarditas 1., Lenie, lenevie, lenire (ofium, !., ip-fta, gr. = înceteneală la treabă). Din cauza leniei, n’a ajuns, la timp. Etym. Lenitas, l. = moleciune şi prin ext. lenie şi len-tus, I. ■= lent, încet încetinire, încetare (cessatio, 1., fiXsasta gr.). Prin încetinire nu se termină lucrarea la timp.—YLiym. In pref. şi cessatio — cessare, 1.
        Zăbrea, cancelâ, vergea de ter, ostreafâ grilă, parmaclic
       § 235. Zăbrea (canceli, lat.,                   gr.)  =   vergea  sau
 148
SYNONYME
nuea, cu care se ’ngjădeşte un cerdac sau alt loc). Cu zăbrele se fac frumoase îngrădituri.— Concellis primos înseruisse pe-des. Ov. — Etym. za sau sa şi barreau fr. =■ vergea, şi prin ext. şi metaph. Gardul, ostreţile ce ’nconjură localul de pledat al avocaţilor, de unde baroul avocaţilor. oKJKHpâHie rus. Cancelă cancelli, 1., 6pov, gr =iostraţâ). Cu cancele se poate îogrădi an gard bun. Vergea de fer sau de lemn (oirga ferrea sive lignea, pâgîo;, gr. — o lungS şi flexibilă iozie, şi prin ext. os-traţă). Cu vergele de fer îngrădeşti cerdacele. Etym.: oerge, fr., oirga, 1, ostreţa (canceli, 1., /.;•,/.> i? sr^at«, gr. = beţe făcute la strug şi aşezate la gardul cerdacului şi la orice gard). Fără ostreaţă casa remâne neapărată. Etym.: Prob. uorpcaoţ, gr.— acoperiş — testâ, ca la broaştele ţistoase, caşi eşafod = leasă = A-feci, rus. şi prin declinaţiune grile, beţe cioplite cu care se fac apărătoare la case. Grilă (griile, fr., cancelli 1, xrp&îţ gr.=- beţe de îngrădit). Cu grile se apără casa. Parma Hc şi fannaclîc (cancelli, 1., iuY|j,aTa, gr. = acelaş senz). Fără parmaclâc să sue găinele în balcon Etym. Parmaclyk, turc.
       Zadarnic, netrebnic, nefolositor, inutil, van, deşert
       § 236. Zadarnic (damnosus, l., «vwoeÂv)? gr. =om de nimic). Sînt unii oameni zadarnici, cari încurcă şi pre alfii. E-tym.: 3a,vvS'»*i», rus., — înţepat, furios şi prin ext. zadarnic. Rad de orig.           rus., = furie şi prin ext. zădărnicire.— Netreb-
nic (inutilis, l., ’aXtwTsXTj?, gr. — om de nimici Cei netrebnici, sînt excluşi din societatea oamenilor buni. Etym. : Ne pref. şi trăba, sl. = sacrificiu, adecă care nu face sacrificiu şi prin ext.-netrebnic. -Aefolositor (inutilis, l. ’â/^sroc, gr. = care nu e bun la nimica). Omul nefolositor este alungat din societate. Etym.: Ne pref. şi gr, ’oşsAotp.cţ, == care profită, şi, subst,' ’ U<pcXoC profit, căştig.—Rad. ’«^aaw: gr. = a profită, a folosi. — Inutil (inutilis, I. ’x/psicţ, gr.). Cei inutili, nu sînt întrebuinţaţi.— Van (oanus, l., |j.aT«ts;, gr. = om deşert, fără minte). Cei oani, se încântă de ei însuşi şi cei cuminţi rîd.— Deşert (sterilis, inutilis, l., ’axpei.o; gr. = care n’aduce folos). Cei deşerţi (fără minte), trebue a fi puşi la rezon. Etym.: Desertus, l.,=Deşert, părăsit, nelocait şl prin ext. şi metaph.—Om necultivat, neghiob, nerezonabil.
CU RADICALI DIFERIŢI
 149
                Zalhanâ, măcelărie, abator, câsăpie
      § 237. Zalhana şi salhartâ, (macellum, 1,. xfeoxUXwv, gr.= dugheana, locul unde se taie carnea, vitele). La Zalhana s'au iăiet multe vite. lmmane est vitium dare milia terna macetio Hor. Etym.: Salkhană, turc. — Măcelărie (macellum 1., /.pss *w-Xtov, gr. = locul unde să taie boi, berbeci, etc.). Măcelarii (ma-cellarius, 1.,          gr,). Măcelarii taie vite şi vând carne
la măcelărie.—Abator (laniena, /., xpss-wXwv, gr,). La abator sâ tae vite. Etym.: Abattoire, fr, Câsăpie (laniena, I            gr*
= locul unde se taie vitele). La căsăpie să taie vite şi să vinde carne.—Etym.: Knssab dukkrany, turc. = dugheana casapului.— Casap (Kassab, turc), se zice despre c^l ce taie şi vinde carne = lanio şi lanius, 1..
      Zălog, amanet, gaj, garanfie, sigur an fă, arvonă, cauţiune.
      § 238 Zălog (pignus, I., ht/vpov, gr. = garanţie pentru o datorie). A dat zălog pentru suma împrumutată. Has olim exu-vias mihi perjidus illereliquit, pignora carasui Virg. Etym. : martor*, rus. — zalomach, zaloch, germ—Amanet, (arrhabo, 1., svs-PP0V» gr.). Pentru împrumutai de bani. a primit amanet. Etym. : Emânit, turc. — Gaj (arrha, 1., ev^upov, gr.). Pentru împrumut a pus gaj. Etym : Gage, fr.^— Garanţie (fidejussio, 1.*, ’îţţvtj, gr.). A dat garanţie pentru a fi sigur de împrumut. — Me-taşh.: A dat garanţie pentru a scăpa din ocnă Etym.: Garanţie, fr,—siguranţă (pienus jidei, I , itiîtfţ, gr.). A pus siguranţă averea sa mobilă. Etym.: Assurance, fr. rad. de or^g., securus
i., = sigur, în siguranţă. Arvona (carrhabo, 1 , ’appajikiv, gr. = a-manet. siguranţă) Etxm.: ’Appafjwv gr. De aci românul aravonă şi abr. arvone.—Cauţiune (cautio, 1., caution, fr.—V/vî*;. gr.— garanţie» mai a*es ‘u justiţie). Ca sâ scape de gros, a depus o cauţiune.
    Zanie, pagubă, perdere, daună, detriment, pre/udiţiu, risipă
      § 239. Zizanie (Zania, 1., iw-y şi ’lau.’.a gr. — pagubă1. Za-niile sînt de multe feluri—Pagubă (damnum, I,, £Xâ£Sr„ gr.) co<-mercianţii au avut o mare pagubă. Etym.: iiâi ytwi, rus. = des-
 150                       SYNONYMd
 trucţie, perdere. Perdere (perditio, l„             gr.). Când  stai de-
 geaba, al perdere. Daună (damnum 1., înrudit cu âa-aovj, gr.= perdere). In afaceri sînt şi daune. (Detriment (detrlmentum 1.,
       ' gr. = pagubă, perdere). Multe detrimen(e am avut în vieaţă.— Prejudiţiu (noxa, 1, jVkiîrh gr. — pagubă, răsipă). ’Mi a cauzat mari prejudifii în afacerile mele. Etym.: Praejudi-cium, 1. prejudice, fr. Răsipă (dissipatio, !., dissipation, fr.. SiaavtiiSaop.. gr.), o mare răsipă tn cereale a fost în acest an. Etym.: Re pref. şi sipare I. = a d» la o parte, a risipi
                     Zămislire, concepţie, producţie.
       § 240. Zămislire (conceptio inutere, conjuctio per sortem,
 1.,           gr. = prîrna formaţiune a copilului în pânticile mamei
 sale). Zămislirea unui copil este o mare fericire a familiei.— Etym.: SitM&miAfH’c — saiuxic.^.ux, rus. = invenţiune, inventare, — invenţie, născocire — născoci şi prin ext. şi metaph,; zămislire — a zămisli = concepţie — a concepe. Rad. de orig., prob. oiX^iţ, gr, = zămislire în două senzuri, fisică şi morală, şi aceasta prin cor. vorbei cuXXn$tţ. Concepţie (conceptio, xoi)-Xx'i'-î, gr.). Concepţiunea unui copil este o mare bucurie pentru părinţi.—Metaph.: concepţiile lui psichologice se par nefundate.—Producţie (germinatio, 1., pXceţTKjun, ■ gr., îacolţire, semânţă * vlăstar, obârşie şi prin e*t, şi metaph : zămislire. Etym;: pro-ductio-producere, 1.
    Zanatlc, nerod, stupid, irrezonabil, şuchet, smintit, dement, budala, tont, idiot, prost, dobitoc, tâmpit, hebet, năuc
       §241. Zanatic (consilii expers, 1. a^ovXsţ, gr. = lipsit de judecată).—Unii oameni sînt zanatici, văd lucrurile în opoziţie cu vederile celor cuminţi.— Etym. : Rad. de orig. : yzv-ur/fcţ, gr. =9 ?!uţ sau ?t;v = Jupiter, 1.: si explică deci că zănaticii au con-cepţluni divine şi nu umane prin urmare în opoziţie cu judecata ominească şi de aci, fără judecată umană, visător, dement, şi prin urmare zanatic.—Nerod (in consultus, 1., ’aXoYiţxoţ, gr.= fără judecată). Cei nerozi nu trăesc bine în lume. Etym.: |jc>\\Kii', rus, — intrepid şi prin ext nerod = ne’nţelept. — Stupid (stu-pidus, 1. Stupide, fr., '«nspii»*'.;:**. gr, =* lipsit de bunul simţ).
dtJ RADICALI DIFERIŢI
 151
Cei stupizi, n’au parte bună tn lume.- ■ Jam certe stupfdo, non dfces, Paula, marito. Mart.—Jrrezonabil (excors, 1, ’aXfeytcToţ, gr.
—  lipsit de minte), cu cei irresonabili nu'i de glumit). Etym.: In pentru ne, pref ş: raisonnable fr.® Xoyo/.oţ, gr, şuchet (sto-lidus, 1., “purîTr(ţ, gr.— hop într’o pa» te). Cei şuchefl ’şi gâsesc mantaoa. Etym.: Chachekoun, turc = smintit.— Smintit (mentis expers, 1., ’aneptaxîTCToţ, gr. — eşit din minte), cu cei smintiţi, nu te misura. Etym. : Ex = es = s pref. şi mens-tis, 1 —Dement (demens l., "postxfc, gr. —- nxpa^povîgr. — a fi în nebunie). Cei demenţi sânt internaţi la sanatoriu.—Budalâ (inconsultus 1., ’aX4-l'us'oq gr. =fără judecată). Cei budali, sînt de pus la plug. Etym.: Budalâ, turc. — Tont (consilii expers. 1. â'fJooXoc, gr. = fără cap, fără minte). Sâ nu stai la vorbă cu cei fonfi■ Etym. : Tons-tis, 1. = care face numai rău, care nu ştie a face* bine, prin cor.— Turcul zice : deoabb. Idiot (insipidus, 1., |j.u>pto<7 gr. = care’i de tot prost). Cu cei idiofi să nu te pui. Etym.: Rad. de orig. I-Stwrriţ, g., Idiote, 1. = idiot. Subs., Prost, (ineptus,!., r, X’Otoţ, gr. . Numai cu cei proşti să n’ai de a face. Etym,: Prost, sl. !i(h-> t4ih, rus. — Dobitoc (hebes, 1., a^X-tspo?, gr). Fugi de oaminii dobitoci. Etym,.- Prob. : Domus vitae, rad de orig.— Vorba vita, t. — viaţă prin ext. significă vietate, fiinţă, şi ca atare: Vietăţile de casă=vitele. între care vad, boi, oi, capre, etc., domestice sau de casă, şi metsph.. — Dobitoc, tont, prost, etc, adj.— Domus boves, vaccae, oves. caprae, etc, et omnia animaţia domestica.— Tâmpit (stultus, 1., O/.otwSr;;, gr,). Cei tâmpiţi nu folosesc societăţii. Etym.: Rad. de orig. Tempus, 1., — timp.—Cu trecerea timpului facultatea de a sirrţt şi de a cugeta, scade şi de aci, a trece timpul, de unde metaph.: A să tîmpi şi apoi tâmpit.—Hebet (hebes, : ,              gr.). Trebue fugit de hebeţi.
Năuc (insipidus 1., avatoaOijTo?, gr.) Cu năucii să nu vorbeşti. E-tym.—Nqucem magh.
       Zăpăcială, confuzie rătăcire, disordine, încurcare.
       § 242. Zăpăcială şi zăpăcire (conturbatio, 1.,            gr."
desordonare în aranjarea a ceva).— Văzând înaintarea armatei ’i-a cuprins o mare zăpăcială. — Etym.                      ru?., prin
cor. Confuzie (confusio, \., confusion, fr, xfoîjaiţ, gr-^ disordine
 152
S'VNONYME
încurcare de lucruri şi de fapte).— Toată pieaţa e în o mare confuzie din cauza scumpe tei. Metaph.: confuziunea nu esă din mintea lor.—Rătăcire (commistto, 1., ’«7:oxXavv;®(j., gr.— rătăcirea din drumul drept). Fiind întuneric, n'au putut scapa de rătăcire. Metaph.: Rătăcirea minţii omeneşti are ca urmare nenorocirile. Etym.: Prob. Retrocedere, 1., retroceder, fr. = a merge înnapoi, a se duce în urmă. în loc de a merge înnainte. Desordine (perturbaţlo, confusio, 1., ’a-^CJ.a, gr.= lipsă de ordine). O mare desordine există în star. Multă desordine în familie. Etym.: Dzsordre, fr., disordine it.—Încurcare şi incur-cătură (intricatio, implicatio, confusio, 1., 'axoap.:a, gr. «= încâlcire, amestecare a lucrurilor).— încurcarea în conducerea âfacerilor H-a atras ruina. — Etym.: Prob. crocire sau crocitare, 1. = a cloncănf, a cărîi, a vorbi ca corbul fără înţeles, şi metaph.: a încurca, de unde încurcare. Intricatu, 1. poate fi considerat ca rad. de orig. şi corespunde mai bine cu rom. intrigă, iptrigăre.
                     Zapciu, prioeghitor, subprefect, păzitor
       § 243. Zapciu (sub praefectus. 1., jzoî'.otxrrfjis, gr. == care conduce o subprefectură cu o extraordinară autoritate). Zapciul nu iartă greşelete subalternilor. Etym.: zâbite, ture, = ofiţer de poliţie, prefect de poliţie şi apoi zapciu, executor de ordine publice de stat. Prioighitor sau preveghitor (peroigilans, 1., Vft’s--ap/oa, cr. =care privighiază ordinea în stat). Pe vremuri să ştiea numai de vorba preveghetor şi nu şi de subprefect.—Subprefectul (subprefectus, 1.,                      gr.). Un subprefect ad-
ministrează o plasă. Păzitor (custos, I. ’avţ’ "ir.apycc, gr.). Păzitorii nu lasă a să periclita ordinea în stat. Etym.: Păzitor, magh..
                 Zapis, contract, sinet, script, convenţie, pact
       § 244. Zapis (scrlptum, 1.,                     gr,, scris prin care
se fac oblgaţiuni de ambele părţi), intre părţi s’a format un zapis. Etym.: aan’i.KJ, ru«.— Contract (contractus, 1, impr. de pecuniis, 3vv«XX«Y|j.a, gr.). Prin contract s’a stipulai plata cerealelor la râdicare. Sinet (pactum 1., ’ey.sXc-^a, gr., acord bănesc între două sau mai multe persoane). Creditorilor s’a eliberat
CU RADICALI DIFERIŢI
 153
un sinet de plata,—Etym,: SStted, turc. Script (scriptum, /. %st-jîsyp«fsv, gr. =s3 script în genere, impr. de pecuniis), Prin an script autentificat s'au aranjat daraoertlo băneşti. — Conoeniium (oonvention, fr. ’oixoXoYta, gr.), Conoenfiunile intre părfi pentru debite au fost aranjate.—Pact (pactum, 1., oT^pafr,, gr,). Pactul între debitori şi creditori a jost încheet.
      Zar, broască, lăcată, verigă, clanfă, zăvor, drug pentru zăvorit uşa.
      § 245. Zar (sera, 1, serrure, fr., serramâ, it. xXst&pav, gr. = încuetoare de uşă, broasca uşii). Vrei sâ dormi liniştit noaptea îneue uşa cu zarul,—Alt senz : Cub de os sau de ivoriu pentru a juca la trictrac.—Cel ce aruncă meşteşugit zarurile are norocul câştigului.—Etym. : Zar, turc —Broasca uşei (sera januae, 1, y.Af)6pov, gr.). S’a incuet uşa cu broasca? Sensu proprio: Broasca orăcăeşte în baltă. Etym : Şfcpayoţ, gr. prin cor,, = broască. Lăcată sau lacăt şi locat (sera, 1., *Xe«6pov, gr. s= o mică maşină, aşezată în belciuge pentru a s^'ncufâ uşa). Lacăfiie servesc la încuerea uşilor, Etym.: Loquet, fr., Lucchetto, it. Verigă (vectis, !., jjtogr. == Verigă pentru închis poarta sau uşa). Porfile templului se ’nchid cu verigi groase: Etym : Ver-rou, fr. j41t senz: Verigă, inel (annulus, Xcv/.sc, gr.\ Verigile astăzi sînt la modă, mat ales între cocoane. Zăvor (Claustrum 1., W/\si, gr.). Porţile şi uşile se ’nchid cu zăvoare Etym : Zx~ Aops, rus, =* închidere şi prin ext. Zăvor. Drug de fer pentru zăvorâtul Uşei (pessulus, 1., ^cwcaXîţ, gr.), Porfile şi uşile se închid cu drugi de fer sau de lemn.—Etym.:                rus    «lemn
de încălzit şi prin ext. drug. Rad. de orig., spu?*i«ov, gr. = bară, drug de lemn sau de metal pentru a ’nchide o trecere.
      Zare, lumină, claritate, lucire, strălucire, zi. «
      § 246. Zare (jubar, 1., '^rh, gr.— vedere luminoasă). — In zare toate lucrurile ţi se par îs forma lor. — Metaph.: In zarea dealului (pe vârful) se vede o turmă de oi.— Etym. : Prob. sol, 1, = soare, prin cor.— Lumină (lumen, 1, fsviiTjţ, gr.). Dacă nar fi lumină, n'ar fi lume. Metaph.: Crierul fără lumină, e sterp în hotărârile sale.—Claritate (claritas, 1., clarte, fr.,
                                                                 12
154     ______       .   ^ SVNONYMH __ _            _      _         L
 itpitiw, gr.), Şi claritatea lunei, 'fi ajută tn carsul nopţii. Metaph,: Claritatea vocii, clari fie fi nunetai vorbelor. — Lucire (lux,—facere, 1,         gr.). Lucirea stelelor, te pune pe eote.— Metapb.:
 Lucirea minţii, ie face om.— Strălucire (Spiandor, 1., gr.). Strălucirea razelor soarelui, face o Zi frumoasă. Metaph. : Strălucirea purtării face pre om gioriosi Etym.: Trans = stra, şi lucere, 1,~ Zi sau zioa (lumen, Xat|xicpto:t)?, Sr-'- Zioa obligă toate vietăţile a lucră şi-a se purta din loc tn loc. Metaph.: Mintea omineascâ, n’ars tot-deauna zi bună Etym.: Dies, 1. = zi. Turcul zice: ziya, claritate, lumină.
       Zarzavat, legumă, fructe potagere, plante leguminoase.
       § 247. Zarzavat (olus, !., X«xatvîv> gr- = legume'. Mă hrănesc cu zarzavat — olevibus vescor, 1., Posiium est, algenie catino, durum olus. Pers, — Ety,n.: Zâbzâvât, turc. — Legumă (olus, 1, X&xotvov, gr. = toata iearba potagerâ) Alimentele tn genere, se procură din legume. Etym.: Legume, fr., Legumen it. 2= ori-ce boabă în păstaie. Fructe potagere (fructus leguminosi 1. -oc X&ucva, gr.— plante potagere). Fructele potagere sînt folositoare pentru hrană. — Etym,: Fruits potagers — planies po-tag&res, fr., Plânte leguminoase (olus, planiae leguminosae, 1, tâ Xixavj-, gr — toate plantele ce formeazâ boabe . Intre plantele leguminoase, primele sînt cartofii, apoi fasolele, varza, etc..
       Zeamă, sos, borş, supă, sorbitură, ciorbă.
       § 248. Zeamă (jus, zema, 1.             gr. = aliment lielvd).
 Zeama de găină e cea mai bună.—Metaph.: In multe zemuri te amestici, ad. că în multe dareavere. în multe afaceri.— Sos (Jus, I., gr. = aliment lichid îngroşet cu făină de grSu). Friptura cu sos a fost minunată. Metaph.: Te amesteci în toate sosurile, adecâ în ori-ce afacere. Etym.: Sauce fr ). Borş (Jus acidunf 1, Zo>[xe<; spipţ, gr). Borşul este hrana predilectă a (tiranului, fie cu zarzavat, fie cu carne —Etym : Prob., nd. de orig.: Boro, it,, bore, fr. = o pulbere verzie, care combinată cu oxygenul, borul dă acidul boric. De aci prin cor borş pentru bor. Supă (zema, 1, Zwjxfc;, gr., soupe, fr.). O supă bună nu strică. — Sorbitură, jus, sorbitio, 1.        gr.). In fie care seară
CU RĂDiCALl DIFERIŢI
 155
 e biae a ’ngfaiţi sorbituri de ceai, Ciorbă (Jus, zema, 1., Zi)i*a, g'.). O ciorbă de pasere face plăcere a o mâncâ. Etym.: Ciorba sau tchorba, torc.
      Zel, rtonă, amoare, patimă, aplicare, dragoste, gelozie, pizmă, iubire, invidie,
      § 249. Zel (zeius, 1. zăle fr. iftXo?, gr. — dorinţă de aface ceva, aplicaţie cJtră ceva sau cineva). Zelul cătră stadii este o dorin fă divină. — Rîvnă (animi alacritas. 1„ -RpoOvjJLte, gr. t= dorul de a ’ndatori). Din rîvnă cătră părinfi, fiii trăesc ferictfi. Etym.: pfKHiwTx, rus.—Amoare (Amor, 1., ipik gr. = iubire, dragoste cătră cineva. Amoarea de aproapele fericeşte pe om.— Patimă (sludium, 1, îpu? gr. — afecţiune cătră cineva sau ceva'. Are o mare patimă cătră copii. Etym,:                    gr. «= suferinţa
fizică şi metaph,, dragoste, iubire.—Aplicare, aplicafiune (app-licatio, 1., application, fr,, xpofo■//,, gr. = atenţiune încordată cătră cineva sau cevs).—Aph'caţiunea, iubirea fratelui cătră frate provoacă o mare ataşare sufletească. Sensu proprio : Applicatio aii-cujus rei. Aplicare la lucru, etc.—Dragoste (cupido, I., gr. —- iubire aprinsă). Dragostea de divinitate, înviorează vieafa omului.- Etym.: ^paroHHHHocn* rus. «amor, iubire.—Gelozie şi Zelozie şi jaluzie (libido, 1., ’a'fdmr,, gr. — iubire aprinsă, pătimaşă, de cineva). Geloziea pre mare a bărbatului cătră sofie sau a sofiei cătră bărbat poate aoeâ consecinfl rele. Sensu proprio : Lioou, (fftivoţ, gr.== patimă, invidie)— Cei săraci poartă gelozie cătră cei bogafi Etym.: Jalousie, fr.Rad. de orig,, ZtjXotu-s« gr, din Z$jXos = rivalitate, emulaţiune şi prin ext, dorinţă, dragoste. Pizmă (libido, ardor, !,Va7*1'X> gr, = Dragoste, iubire). Pizma bine voitoare cătră frafi înveseleşte familia. — Sensu proprio. Invidia, 1. şft'opoţ, Pizma în familie, .«drunciuă traiul cel bun. Etym.: rs?;s<A<,\'b îiş, rus., prin abr. =* desiderium h,dâsir fr. Rad. de orig,, <<u6vjjku, gr. prin abr. — dorinţă, plăcere, patimă,
—   Iubire (Ipwţ, gr., eres, 1. — dragoste). Iubirea de frate este o calitate divină. Etyro :              rus «= a no or, dragoste, die Llebe,
germ. Invidie (churitas, 1., tpwî, gr. «= dragoste, iubire de ceva sau cîueva). Am mare invidie de xopilul meu, că este aşa deştept. Sensu proprio Invidia, 1., Bao*«v{«, gr. =a pizmă). SăraM Stil are invidie asupra celui bogat.
 156
SYNO^YMH
                 Zer, lichid br&nzos, acid de lapte
      § 250. Zer (serum, 1 = lichidul extras din laptele scopt pentrufabricarea brânzei). Ţăranii beu zer ca medicament pentru a tntrimâ puterea corporală=sero uti ad uires reforen-d&s.— Lichid brânzos (aqua, humides {cascata, !., ’trrpov ţups<pov gr.= care conţin brânză. Lichidul brenzos si ’ntrebuinfază ca aliment pentru mascuri, şi la fabricarea unor alimente. Etym.: Liquide, şl burenda, lat. rustic, de unde brenda şi* apoi brânză român —Maghiarii zic turo, din gr. tupoţ; iar germanii Kâse, din caseus = brânză, caş. — Acid de lapte sau aciditate de lapte (aciditas lactea sau casea, 1, ’o-(«X.axraTj. gr, din lac !. şi Y<3tX«, gr.). Acidul de lapte sau acidul lacteic, foloseşte la alimente şi medlcamanic.
      Zlzanie, dihonie, intrigâ, ne’nfelegere, discordie, sfadă, disensiune, maşinaţie, gălceaoă
      § 251. Zizanie (lis, i., gr. = sfadă, ne’iiţelegere Intre două sau mai multe persoane). Zizania dintre preoţi este un exemplu rău pentru enoriaşi Etym.: Zizanie. fr.,—Dihonie (cau« tentio, 1., SexosTstata, gr.). Ce dihonie a intrat în această familie ! Etym.: A,aOvow, g.% = divergin|ă ds părere şi prin ext. ceartă; ne’nţelegere. - Intrigă (ariificium quodvis quo quis aliquid effi-cit, 1., }mjx«v*(. gr. ~ meschinărie prin care s’ajange !a reuşită). Prin intrigâ şi-a ajuns scopul. Etym,: Inirigue, fr., Ne’nfelegere (dissensio, I., îtxevsta, gr. = lipsă de acord). Ne’nfele-gerile există între oamini.—Etym.: Aî&sinte!ligence, fr. Ne pref, şi inteltectio-inlelligire. I, Discordie (discordia, 1. discorde, fr, îtxivoia, gr,, o mare discrimen (ne’nfelegere) stăpâneşte a-ceastă familie.—Sfadă (discrimen 1., 2iaţ2>p«," gr.) din sfadă in sfadă a ajuns la batale. Etym.: swada şi suade, germ: — dar de elocvenţă şi prin ext sfada sau suadă Rad. de originS, sua-dere-suasio 1—- a sfătui, a a-îţn, a pune lă cale — alicul, aliquid suadere, şi prin ext. a se sfădi - sfadă. Disenziune (dissensio,, 1., ji^xavr, gr. ~ mare ne’nţelegere). O mare disenziune a intrat intre fraţi. Maşinaţie machinutio, L.           gr.= iH-’n-
   ţelegere pornită din interes). Prin aceste maşinaţii ambele par-
CU RADICALI DIFERIŢI
 157
Ude au sâ'şi rupă gâtul. Qâlceavâ (lis, 1,                     gr.,
«**fâdâ!ie; o mare gâlceavâ a fost în plafâ. Etym : prob gat-llnaceum, 1., prin cor ,«= cântato! cocoşului pe !a mezul nopţii şi prin ext. vorba cocojuiui, de unde gâlceavâ. Turcul tLt: Gaogha = querella, 1. querelle, fr.
                            Zodiac, circuit
      § 252. Zodiac (Zodiacus, !,, SwSfexcţ, gr. = Zona circulară pre care soarele o parcurge în timp de un an). Soarele percurge zodiacul in timpul unui an. Quotque super terram sidera zodiaci. Aus. Circuit (circuitus, zodiacus, L, ţwiiofspeţ OCxX&iţ sau fâiă xCxAe? — cerc imăginar în cer, care conţine douăsprezece semne sau constelaţiuni pre care soarele le percurge în timp de un an. Soarele percurge în timp de un an douăsprezece constelaţiuni. Sensu proprio: circuitus, I. = Sncunjur. circuit: saeva-que circuitu currantem brochia longo, Ov.<=» orbis ambitus, cir* culus, gyrus, 1.
            Zonâ, cerc. brâu, încingâioare, chimir, climă
      § 253. Zonă, (zona, 5., îwvygr.). Ccie circi diviziuni ale globului terestru să numesc zone Metaph zana, c?ri întinderi terestre. Unele regiuni terestre sunt mai călduroase ca altele; zona I..          gr. = încingătoar«: Oamenii
de ţară poartă încingătoare. Cerc, zonâ, /., (?4vtî, gr.). Cercurile terestre sînt bine cunoscute de astronomi, Etym.: Circus, i. = orbis, 1. curat latin: cingulus sau orbis, l.= brâul pămîn-tului şi ai cerului - terrae et coeii regio sau ora sau plaga. De aci: orbis mediaş şi apoi zona usta şi apoi zona media Jlam-mis exasta et crema ta.—- Brau (zona terrae, 1,          gr.= brăul
pământului). Globul terestru are cinci brâe Sensu proprio: Cingulum, 1., Swvtj gr.). Ţeranti poartă brâe, pentru sănatatea corpului. Etvro.: brandeum, med. sau prandeum—zonârum genus, şi gr. med. ■spâvîîcv brău format cu deosebire de lâ: ă, Cingătoare (zona, 1. liovr, gr.~ zonae terrae et coeli). Cingă-toarele pâmîntuiui şi ale cerului ni sînt cunoscute.— Sensu proprio: (Cingulum, 1.          gr). Cingătoare poartă aproape
158                        SYNONYME
tot Qmul. Etym : Clngulum—cîngere, I. Chimir (cingulum, zona l, îqjvîj gr.\ Chlmlrlle cerului sînt ştiute. Sensu proprio: Cin-gulum, 1, Suw;, gr. ts= înciogăloare cu deosebire de pele pentru a servi şi ca pungă de bani). Ţeranii poartă banii în chimir. £-tyra.: Kămâr, turc,— Ciimâ, zona, 1., xX'^a, gr. (Clima terestro-cerească sâ împorte în cinci divisluni. Senzu proprio: Clima de primăvară este prielnică.
             Zorballc, revol.'ă, turbur are, răscoală, tumult.
      § 254. Zorbaiîc (seditio, 1., 0opu.8o;, gr. = ceartă, mişcare, revoltă). Un mare zorballc s’a stîrnit în popor. Etym.: Zorba-lyk, turc*. Revoltă), turba, 1., ®î«Si?gr., râoolte fr.). Râuoita a fost cumplită. Turburâre (consternatio, 1., tap«nj, gr., trouble, fr-turba tio, turbare, 1., O mare turburâre s'a iscat în ţeară. Res-coală(insurrecVo, 1., 'zvda-amţ, gr — mişcare turbulentă, revoltă). Rescoala populară a produs mare groază în ţearâ. Etym.: Re pref. şi extoliere, I.= a rădica din loc, a sui însus şi metaph.: A turbura, a rescula, a revoluţiona. Tumult, (tumultus> (X*pa*/.os gr.). Un grozav tumult s’a auzit.
                   Zugrav, pictor, buiangiu, vâpsitor
      § 255. Zugrav şi zugraf (^w-fpoîţio? gr., pictor. 1, -- artist care execută pictura) Mitropolia Moldovei este zugrăvită de buni zugravi. Pictor (picior, 1, xpwv'(!^v. gr.= care aplică pictura). Pictorii se ccupă cu pictura, Pictoribus atque poetis Quidlibet audendi semperfuit aequa potestas, Hor. Boiangiu şi huiungiu (tinctor, i. 6«*e0;, gr. ~ care boieşte objecte de lemn sau păreţii caselor). Boiangiii se ocupă cu boitul caselor. Prin ext.           gr.  pingendi arlifex, î. Etym.: Boiâdji, turc. Rad-
ule orig. Boia *«* boeală.— Vâpsitor, (oinctor 1, £«?*&?, gr.=* care vâpsesc stofe şi orice obiecte). Vopsitorii au executat bine lucrul. Etym.: {SÎMtTfjî, gr.—-{ias-ceiv — a văpsi. Ca şi fbf>eS«. Prin ext : Pictor color ator, {.,            gr.
                         ERATĂ
    1. Numerofaţia pag. de la 49—56 este de două ori*
    2.     Lectorii vor binevoi a corecta erorile tipografice, ce ie vor găsi în text.
                                      ^ACADEMIEI #